” Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi…” (Îs.9/16) Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” (F.Ap. 9/4 b) Nu doar” Sfântul” Pavel, ci şi tu, Ionele, Putinele, Trumpinele, Maricele, Maricică, Floricică şi oricine ai fi nenăscut din nou din Sămânţa lui Dumnezeu (1 Petru 1/23), primeşti această întrebare, căci orice nelegiuire omenească îl doare pe Creator (Îs.43/24 b şi Ps.51/4-5), dar şi pe Mijlocitorul (re) răstignit prin orice gest, gând, faptă, vorbă demonică! Pentru că nimic bun nu locuieşte în omul adamic, neânnoit (Rom 7/18) şi orice vorbă sau faptă” bună” este ca o zdreanţă cârpită (Îs.64/6), să ne punem mâna la gura, ca Iov… Nu vedem unde am ajuns, după ce ne-am făcut una cu Lucifer- cu învăţătura şi cu faptele lumeşti? Omul neânnoit, dacă nu-i umflă chiria, să-l lepede şi dacă nu-l dă pe Mâna lui Hristos, îi transformă inima adamică intr-o hazna şi-l aruncă în gheenă…” Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om… Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură, vine din inimă şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mânca cu mânile nespălate nu spurcă pe om.” (Mat.15/10-20) Spurcăciuni, minciuni, răutăţi, preacurvii şi multe alte maimuţăreli ies din inima oricărui nepocăit, care are ca tată pe Satan (Ioan 8/44) şi nu vrea să se împrietenească, acum, cu Dumnezeu …” Grozave lucruri, uricioase lucruri se fac în ţară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor şi poporului Meu îi plac” (Ier.5/30-31), Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi -L, câtă vreme este aproape” (Îs 55/6)… Altfel, tot dezbinaţi veţi rămâne, dacă nu vă uniţi cu Unificatorul Iisus şi cu rânduiala, învăţătura Lui; Căci numai dimpreună cu Duhul Său putem învinge (Ioan 15/5) despărţirea, hoţia, porno-globalia, corupţia, manipularea, minciuna, beţia, cearta şi celelalte roade satanice ale gunoierului cosmic, care umple omul nenăscut din nou (Gal. Cap.5/19-21)… Numai Eliberatorul scapă omul şi tot cosmosul de fiecare suferinţă, de orice demonică învăţătură şi de orice întunecime; Despărţit de El nu putem aboli domnia demonică, orice autoritate, căpetenie şi orice urmă de răzvrătire din fiecare om şi din întregul univers (1 Cor.15/24-25)… Până la urmă- îndumnezeirea tot se întrupează în fiecare atom, celulă şi moleculă! Să credem că deja “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce…” (Col.2/14,15)

INCERCAREA DE REINVIERE A COMUNISMULUI („Balaurul cu multe capete-feseniste/globaliste/Apocalipte”) DE IOSIF TONM…ESAJE TRANSMISE LA RADIO BBC SI RADIO EUROPA LIBERA DE IOSIF TON…DORIM SA PRIMIM DARUL LUI DUMNEZEU, DAR NU SUNTEM GATA SA PRIMIM SI SA IMPLINIM transformarea-MESAJUL LUI DUMNEZEU…Tot ce ne-a învățat Domnul Isus – Partea 13, Autor: Zac Poonen …FILOSOFUL ROMAN GABRIEL LIICEANU NE LASA SA INTELEGEM CA BISERICA ORTODOXA ROMANA COMITE O EREZIE…Mesajele care lipsesc în creştinismul de azi – Înţelegând tot planul lui Dumnezeu ; Simbolurile folosite de masoni sunt aceleasi cu cele folosite de satanisti ! Puterea si influenta francmasoneriei asupra lumii…Cum a schimbat Iisus Hristos întreaga lume. „How Christianity change the world” (recomandare de carte); „Dumnezeu a murit”; (NEMURITORUL) Nietzsche si ”moartea lui Dumnezeu”; Naziștii plănuiau exterminarea creștinismului;  „Oamenii L-au uitat pe Dumnezeu” – Discursul de la Templeon; Este Isus Hristos Dumnezeul Creator? Geneza si Crucea; Evoluţionismul şi răul social; Impactul darwinismului – moştenirea pătată de sânge a evoluţionismului; Enoh: Omul care a umblat cu Dumnezeu; Argumentele lui Darwin împotriva lui Dumnezeu; Știința și Biblia,de Dr. Henry M. Morris; 21 de mari oameni de știință care au crezut în Biblie; Henry M. Morris: Părintele creaționismului modern;  O Recenzie la „Traced: Marea Surpriză a ADN-ului Uman”; Antidot pentru superstiții- Prostiile prosperă oriunde Biblia este slăbită… Ateism; Apologetic împotriva ateismului defectuos de poziția evoluționistă teistă; Centrat pe Dumnezeu sau centrat pe om? Jurnalist britanic de succes, ateu homosexual, confirmă toxicitatea darwinismului pentru credința creștină; Argumente filosofice pentru existența lui Dumnezeu; Dumnezeu, știință, totul și nimic; Cele mai mari genii ale lumii au mărturisit pe Dumnezeu; Isus Hristos despre infailibilitatea Scripturii; Autoritatea Scripturii; Întrebări și răspunsuri biblice; Curățarea numelui lui Hristos; Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism; Documentele relatează despre planurile naziste de a elimina creștinismul; Când inteligența artificială o omoară pe doamna de la ScotRail, știi că suntem cu toții în bucluc; Dumnezeu nu a murit; Dr. Edward A. Boudreaux: „Știința nu poate dovedi nici creația, nici evoluția, dar cu siguranță este în acord cu prima și nu cu cea din urmă”; Biblia este totuşi adevǎratǎ; (INAINTE DE SURPAREA COLOSULUI…) Radacinile crestine ale Europei „se surpa in constiinta oamenilor”; Dicționarul Savanții lumii cred în Dumnezeu; Prof. Ilie Bădescu: Ioan Alexandru sau triumful „teologiei poetice”. Contribuții la cunoașterea unității de substrat a Europei creștine; Care erau grupele de sânge ale lui Adam și Evei? Chiar interzice Biblia relațiile homosexuale? Ipocrizia „toleranței” intolerante; Maimuțărie cu probabilitate; Când se va trezi Europa? (IZVOARE NESECATE…);  Ateism, întrebări și răspunsuri despre religiile fără Dumnezeu; Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism; Creat sau evoluat? Nicu Butoi – Fiți cu ochii în patru și pocăiți-vă! – predici creștine; Peter Masters – Predicarea evanghelistică şi trezirea; Richard Sibbes – „Crede-L pe Hristos, nu pe Satan!” Religia care a remodelat lumea; Time: Războiul Rusiei împotriva creștinilor evanghelici… Charles Spurgeon – „A salva un suflet de la pierzare ne aduce puţin cer aici pe pământ!” Lege: Interzicerea predicatorilor online – Exodul a început: eu am plecat… vii și tu? „Sub noua lege…” — cultele au pace. ADEVĂRUL? Izgonit. Vânat; (Invitatie pentru cateva IZVOARE NESECATE: ) Depravarea totală; Natura primului păcat; Transmiterea păcatului; (Rodirea voastra il raneste pe Dumnezeu,dar toata vesnicia o sa aveti timp sa da ti socoteala …) Distrugerea din interior a Cultului Penticostal – cazul Daniel Bujeniță! Iosif Ton: Harul care transforma – partea 2; Primejdia neomarxismului (1): celebrarea nașterii unui monstru | Prof. dr. Iosif Țon; Autoamăgirea „sfântă” – religia  diavolului, de Gabriel Burnete; TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU, de C.H. Spurgeon; Teologii și credincioșii erau erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale; Iosif Ton – Pocaiti-va caci Imparatia Cerurilor este aproape! Predica; Cel mai mortal păcat dintre toate- Hrană pentru Suflet; Deuteronom –  Cele 10 porunci; Cele 10 porunci ale predicatorului (predicării); Cele 10 porunci ale predicării; Raport ONU: China este vinovată de încălcări grave; (Concobinajul dintre stat si religie devine legal de apocaliptic!); Legea Prigoanei a fost adoptată – De azi e ilegal să predici fără aprobarea FIAREI… STÂNCĂ A VEACURILOR-Prietenul TUTUROR pacatosilor…  O rugăciune pentru sufletele noastre; Cei doi martori din Apocalipsa sunt deja aici – Tu îi recunoști? Nicu Butoi – Rătăcirea inimii ;Israel coboară foc din cer – Minunea care amăgește lumea! Cerurile Noi și Pământul Nou- Un timp în care toate lucrurile vor fi restaurate; Moartea cosmică și universală din cauza căderii lui Adam: o exegeză a Romani 8:19–23a; 10 pericole ale evoluției teiste; Cernerea omenirii: începutul unei lucrări tainice… Profeția lui Petrache Lupu despre vremurile de azi: Țara o să fie trădată de cei care o conduc iar banul o să fie singura religie. Hoții or să fie domni și curvele, doamne; (Cum a devenit fostul Ateu, un slujitor al lui Dumnezeu?!) CS Lewis: Un profil al vieții sale; Esenţa creștinismului surprinsă în 10 imagini de C.S. Lewis; Creștinismul redus la esențe; Citate inspiraționale CS Lewis despre dragoste și viață;John Stott despre responsabilitatea morala a omului; Patru pacate sexuale pe care fiecare crestin trebuie sa le evite; Atenţie: Nu vă încurcaţi cu păcatul sexual – Tim Conway; Colaborarea sau unirea bisericii cu statul; Ce înseamnă practic să „rămânem în El”? Capitolul 13. Epistola către biserica din Tiatira; Capitolul 14. Răspândirea creştinismului în Europa; Iosif Ton: Vindecare prin raspcumparare; Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și rezistenței împotriva tiraniei; Cum a schimbat creștinismul lumea? Primejdia neomarxismului (1): celebrarea nașterii unui monstru | Prof. dr. Iosif Țon; ISRAEL ÎL ACCEPTĂ PE ISUS! ROMANI 11 ÎMPLINIT! Si asfel scapam de social demo-globalisti si…mucisti… Lansare carte – „Tronurile care se ridică și TRONUL care le prăbușește”; (Cat de nociva este falsa, idolatra ”credinta”)- De  Catherine Nixey, Epoca întunecării-Cum a distrus creștinismul lumea clasică; Vasile Hozan I Sfaturi și povestiri de la un veteran al credinței I PODCAST; (Cand crestinismul occidental devine falimentar…) Marea Britanie:  homosexualitatea si lesbianismul, materii obligatorii in scoala generala; Poetii inchisorilor- N-ai să ne-nvingi! Daca nu-l primeste tarana pe Ilici Iliescu,poate fi ascuns in mausoleul pesedist de sub Lenin… Petru Lascău – Patru mituri ale societății contemporane (partea 1),de Petru Lascau ;Vine noaptea! De Gabriel Burnete;10 000 Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și rezistenței împotriva tiraniei; 

 

Pensiile magistraților în Europa comparativ cu cele din România; Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat; Legământul secret al iluminaților întunecați împotriva rasei umane și a planetei; (Ne indatoram si pentru…) Geambașii falselor certificate de revoluționar; Ce salariu are un parlamentar român în iulie 2025: Cu tot cu diurnă câștigă cât un profesor în câteva luni! (Pentru că vindeca şi sufletul, nu doar trupul- statul român isi omoară si memoria celor persecutaţi, amputați,exterminati…) Mai are România nevoie de sfinţi? Dar de eroi? Cum îngroapă statul urmele crimelor Securităţii comuniste?; România explicată. Episodul 29: Marea Privatizarea din 1990 – devalizare și eșec; Ion Cristoiu: Cînd Nicolae Văcăroiu trecea în cinci maşini;Cum câștigă 53.000 de lei pe lună un şef de companie din subordinea Ministerului Economiei: „Doar se uită pe geam și îndeplinește criteriile de performanță”; Ne conduc stârpiturile; Scrisoarea Testament pentru viitoarele generații; Exclusiv: Judecătorii CCR, călătorii pe sume uriaşe ca să studieze democraţia; „Rudele Ursulei conduc o firmă URIAȘĂ din România!” Bușcu, despre „băieții” care „călăresc” țara; Pândaru: Ultimele sondaje arată PSD într-o cădere liberă. Nu știu dacă jocul ăsta are ce să le aducă; Revoluție și mineriade • RFI România; Liviu Dragnea, despre STATUL PARALEL: “Există în ORICE ȚARĂ!” Iubește-ți slugărimea – Aldous Huxley și George Orwell; Noi dezvăluiri despre indemnizațiile scandaloase de la stat; Liviu Dragnea ARUNCĂ “BOMBA” în cazul Călin Georgescu: “Marian Enache a vorbit prima dată cu…”; Eseuri despre Noua Ordine Mondială; Noua ordine mondială. Rusească; Noam Chomsky, Ken Jowitt și Noua Dezordine Mondială (o reacție rapidă de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan); Lady Gaga şi Noua Ordine Mondială; POLITICA ZILEI. INDEMNIZAȚII MĂRITE DE 3-5 ORI LA STAT/ 1375 €/MIN NE COSTĂ PARLAMENTUL, 400.000€/ZI; Întreaga planetă este ostatică a unui cult al morții; Aldous Huxley a prevăzut despoții noștri – Fauci, Gates și cruciații lor pentru vaccinare; Moartea lui Martin Luther King dispare în gaura amintirilor. „A fost asasinat de o conspirație a guvernului SUA”; JFK, MLK, RFK: Trei dintre cele mai oribile crime care au ucis sufletul Americii; Dezvăluind umbre: prizonierii de la Guantánamo și Ziua Internațională a Victimelor Disparițiilor Forțate; Instabilitatea climatică la nivel mondial: „Deține armata americană vremea”? „Transformarea vremii în arme” ca instrument al războiului modern? Sunt prea multe coincidențe și contradicții; Imagini cu dezastrul provocat de furtună în Sinaia; POLITICA ZILEI. COMPANIILE STATULUI RUINATE CU INTENȚIE? METROREX:DATORII 5 MLD.LEI,PIERDERI 1,8 MLD; Distrugerea nepașnică a agriculturii și a sănătății; Reacția EximBank după ce Ilie Bolojan a cerut demiterea directorului Traian Halalai în urma scandalului vilei RAAPPS din Kiseleff; Profeția romanului lui Orwell, 1984. Controlul totalitar și cultura divertismentului care preia controlul- Pasiunea sexuală a lui Winston Smith de Orwell; Mesajul lui Charlie Chaplin către întreaga omenire. „Voi, poporul, aveți puterea de a crea fericire…”; De la agrarism la transumanism: Lungul marș spre distopie; ”Foștii acoperiți ai Securității au privatizat comunismul. Acum au pensii speciale”… Expert: Bolojan să taie puternic în zona de privilegii, acolo e marea bătălie. Dacă reuşeşte, va avea o postură eroică; Crima numita privatizare-coperta – Procesul Comunismului; In memoriam Constantin Cojocaru: ”Rechizitoriul unei infracţiuni de înaltă trădare şi de subminare a economiei naţionale”; 1992 – 1996 – Epoca liniştii şi a stagnării cu Iliescu şi Văcăroiu; Putinişti din toată lumea, degeaba vă “uniţi”, dacă nu vă faceţi Una cu El, (cu Unirea Dumnezeiască întrupată în Isuss), ca să nu vă mai războiţi şi… să nu mai pupaţi moaşte iconate, ori să vă mai închinaţi unui “dumne-zeu” necunoscut (F.Ap.17/23); Nu… “… căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!”… “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot…Topul celor mai mari salarii la stat. „Regii” lefurilor din bani publici. Cine câștigă 28.000 de euro pe lună; Averi sporite intr-un an cat in zece! Cine a distrus România; Elisabeta Rizea, Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara- urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi; Un omagiu în amintirea poetului – Ion Chiric, scriitorul şi omul veşnic copil Revărsare globală: Știați că(si Romania poate…)? Omul etern; Noua eră „întunecată”. Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (II); EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească; Ion Iliescu, un Henric al IV-lea; Colonia Romana; Planul de dominare a coloniei Romania… De de ce traim prost si ce ne asteapta in viitor; Cine îți distruge mâncarea? „Mâncărurile Franken” iradiate, în stil orwellian, sunt noua normalitate; Profituri dezgustătoare: alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global; Alimente ultraprocesate (UPF) digitalizate „gata de consum” la nivel mondial: Milioane de oameni suferă din cauza profiturilor globale generate de industria alimentelor nesănătoase; Ipocrizia flagrantă și înșelăciunile încorporate ale giganților alimentari globali; China contribuie la dominarea sistemului alimentar mondial de către marile companii agricole prin promovarea culturilor modificate genetic și a companiilor conexe; Ion Cristoiu: De ce l-au împuşcat ruşii pe Nicolae Ceauşescu; Se naște o nouă categorie de bugetari de lux ; Năsui: Unii bugetari de lux au spor de ”suprasolicitare nervoasă și uzura organismului” de peste 3.000 de lei lunar;Cum își măresc salariile bugetarii de lux ai României în plină austeritate; DUGHIN CONTRA REPUBLICII MOLDOVA, DESPRE TRANSNISTRIA ȘI RUSIA MARE DIN CARPAȚI LA PACIFIC; BANII ADUȘI DE DIASPORA ÎN ROMÂNIA DUPĂ 2007 CONSTITUIE ECHIVALENTUL A PESTE 1200 DE TONE DE AUR; Cum sunt țepuiți românii prin facturile la energie; Artista LGBT care l-a parodiat pe Iisus în „Cina cea de Taină” la deschiderea JO 2024, decorată de ministrul Culturii francez cu medalia „Cavaler al Artelor și Literelor”; Director pensionat cu primă de 100.000 de euro dă în judecată Romsilva; Ministrul Agriculturii, în mijlocul protestatarilor de la Lunguleţu; Răscoala de la Lungulețu e un semnal pentru ce o să urmeze; (Inca o  Prea Fericita scoasa basma curata…) Prima reacție a lui Adrian Alexandrov după eliberarea Elenei Udrea; 1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii; Mineriada din 13-15 iunie ‘90, crima lui Ion Iliescu împotriva României „La Mintea lui Tetelu”; “Tehnici puternice pentru a citi emotiile si gandurile oamenilor, stapanind limbajul corpului, micro-expresiile si indiciile psihologice care iti ofera un avantaj atat in viata personala, cat si in cea profesionala”-Secrete ascunse despre citirea mintilor, folosind metode dovedite si sustinute de agenti FBI & CIA; (Pentru ca profitul stors de Apa Nova sa ajunga in Franta…)„Apa e de la Dumnezeu!” Soluțiile autorităților după ce agricultorii de la Lungulețu au irigat din râu. Poliția infirmă încătușarea unui fermier;Cum a devenit, de fapt, Rusia cea mai mare țară din lume. Are nu mai puțin de 11 fusuri orare, la fel ca Statele Unite ale Americii; Cine a ordonat asasinarea marelui ziarist Dumitru Tinu. „A fost al nostru, dar și-a luat-o în cap”; (Reamintim, ca sa nu uitam si sa nu repetam…) Cum braconau mafioţii din PSD; (Dupa ce Iliescu a acceptat sa dea lovitura de stat,a dat de pomana tortul economiei din Romania si a transformat Adevarul in minciuna,dar si dreptatea in …) Cum a transformat PSD-ul România într-un stat mafiot; Consumatorii captivi trebuie să achite taxe pe apa de ploaie, aer și apă din râuri; Primarii din România risipesc milioane de euro pe proiecte inutile; Citate Regele Lear  despre nebunie și nebuni; Premierii PSD = ciuma roşie = mafia: mafioţi, puşcăriaşi, plagiatori, imbecili şi, hâc, beţivani; Asprimea și densitatea vieții: un răspuns al lui C.S. Lewis;Guvernarea Văcăroiu-PSD sau cum a fost jefuită România; Comunismul este o creație francmasonică. Trei ani de la nașterea în Ceruri a fostului deținut politic Vasile Surdu… Acuzații grave din interiorul DNA. Dosare blocate și prietenii ale conducerii cu suspecți de rang înalt; Biserica și manipularea maselor, explicate din interior: “Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani”;(Prins cu papagalul vopsit- Mituitorul Social Demonic…) Dragoș Anastasiu, „albit” de Guvern în cazul mituirii inspectorului ANAF. „Circumstanțele n-au legătură cu atribuțiile de vicepremier”; (Au inviat nebuniile de la…) Spitalul de Psihiatrie Săpoca a (re)devenit iadul pacienților. Tratamente inumane aplicate oamenilor care se internau; „Pomana” chiriilor speciale s-a dus! Guvernul Bolojan urmează să modifice prețurile care rămăseseră blocate în timp; Doctorii făceau concurs de omorât cu sânge rece pacienți. Stenogramele groazei la Sfântul Pantelimon; (Si aici sunt ingropati banii POPORULUI) Mafia revolutionarilor falsi; Statul a dat bani grei unor falși revoluționari, ani la rând. România si dupa   35 de ani de la Revoluție; AVERTISMENT GLOBAL! Geoingineria distruge planeta și umanitatea; (Asta-i temelia PeSeDal de fatala din aceasta tara…) Anastasiu a demisionat! Cam greu. Dar … a demisionat si se justifică: a dat „șpagă de supraviețuire”; COLȚUL LUI KEN: Pisica mea este comunistă marxistă; (Burghezia Social Demonica se introneaza…) Premierul Bolojan, despre abuzurile de la stat: „Am tolerat o clientelă de lipitori”. Contracte blindate, sporuri inventate, direcții inutile;Doar cateva perle ale ”sclavului ”demisionat de la stat… Istorie ascunsă: Originile secrete ale Primului Război Mondial; Imperiul subteran: Cum America a transformat economia mondială în armă; Reformă la Guvern: „Șpagă de supraviețuire”. Anastasiu a inventat „mita de supraviețuire”B1TV; Fiica lui Klaus Schwab a mărturisit: „WEF intenționează să omoare miliarde de oameni”; (In Romania sunt internati si gandacii-tot pe spaga?!) Spitalul Floreasca. Chinul de 53 de zile al unei mame într-un spital cu standarde îndoielnice; Klaus Schwab se laudă că WEF ne poate „verifica și manipula subconștientul” prin „piratarea viselor noastre”; (Jupanii platiti din sudoarea contribuabililor fura  patrimoniul si…) Bani risipiți, nereguli și corupție – dezastrul de la Romsilva, „ascuns sub preș ani de zile”! Raportul exploziv, trimis la Parchetul General;(Dupa ce si elevii din Vaslui,scoliti de profesori repetenti,au ajuns la conducerea tarii,impreuna cu alti”premianti” din tara ,incep sa ”conduca”lumea) Elevii vasluieni vor fi invatati de profesori repetenti … •Nota 1 la titularizare, post in municipiul resedinta… (Chiar in Capitala Invatamantului din Romania…) Repetenţi la titularizare! Peste 200 de profesori au luat note sub 5; (Tineret de aur destept,TARA  nu mai are ) 7.865 de dascali – repetenti la titularizare; Repetenti la titularizare, dascali la catedra. Ca doar sunt absolventi de facultate! Mesajul Christinei Anderson, europarlamentar german, către globaliștii criminali: „Duceți-vă dracului!” SUPRAVIEȚUITORI DIN ÎNCHISORI: NINA MOICA; (Si acesta e un pensionar special…) Interviul complet cu torționarul Franz Țandără; Rețea de medici și farmaciști, anchetată pentru decontări ilegale de medicamente destinate bolnavilor: percheziții în 10 județe și în București; Radu Oprea (PSD), noul ministru al Economiei, are cazier penal pentru evaziune fiscală: a scăpat doar cu amendă după ce a plătit integral prejudiciul din dosar; STELIAN TĂNASE, despre MAGISTRAȚII cu PENSII SPECIALE; DOCTORUL. SPECIALII ȚIN CU DINȚII DE PRIVILEGII/CTP CRITICĂ MAGISTRAȚII/CG DESCALECĂ LA SUCEAVA_B1TV; Generalul Richard Barrons: „Astfel poți pune în genunchi toate țările europene în doar 14 zile”; Lăsaţi în pace Ucraina şi aveţi grijă de România! De români! Michel Chossudovsky – „Criza mondială a coronavirusului, lovitură de stat globală împotriva umanității”; Intelectual… dar totuși Idiot; Cele 9 legi ale Illuminati; Brzezinski, consilier american: guvernul mondial se instalează prin foamete, războaie și epidemii în întreaga lume; Gates sponsorizează și ingineria genetică asupra căpușelor care afectează bovinele; Modelarea Globala a Mintii; Era Pinguinului; Aspectele Intunecate ale Globalizarii; Imigrant in Germania: Foarfeca inegalitatilor sociale si de sanse sfarteca locomotiva Europei; Homosexualitatea – între propagandă și vindecarea în Hristos; Planul Inrobirii Globale; Klaus Schwab: „Clasa de mijloc TREBUIE să dispară! Ea este purtătoarea democrației!” Eugenia este tirania științei; Românii plătesc apa mai scump decât africanii; Numiții politic în funcții de conducere și salariile lor cocoșabile; (Asa sunt altoiti boschetarii in trandafiri…) Familia de Savonea. Legăturile extra-judiciare ale Liei Savonea, noua președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție; „Păienjenișul” din „justiția” României sau De ce NU avem justiție în România? Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat; Sporul de „stat pe scaun” reaprinde conflictul dintre Emil Boc și consilierii USR la Cluj-Napoca; Culmea nesimțirii: Bolojan locuiește gratuit în vila de protocol și cere bani de chirie de la stat; Si pentru pensia speiala a acestui (ca)kalau iliescian am trudit; Gh. Piperea: Nu poți să spui că sprijini Ucraina! Este o semi-declarație de război la adresa Rusiei! Fostul șef SIE trage un semnal de alarmă! “Ingerințele din partea actorilor străini…”Tudorel Toader, după declarația șefei CSM privind pensiile magistraților: „Pune gaz pe foc”; România părăsită: 1,2 milioane de case goale în sate; Crimele lui Nicolae Ceaușescu la Vadu Roșca, Vrancea; Laura Codruta Kovesi critica dur ANAF pentru nerecuperarea prejudiciilor in dosarele de coruptie: Statul sta pe o gramada de hotarari definitive si nu le executa / Nu voi intra in politica si nu voi candida pentru presedintie; (Daca vreti sa muriti cu zile,iternati-va in  spitalele bolnave ale nevindecarii…) Ministrul Sănătăţii, despre șeful demis al Centrului de Arşi de la Floreasca: Timp de peste 10 zile nu a putut fi contactat;În paginile Revistei Informatii Agrorurale sunt tiparite diverse retete alimentare,  tratamente, (indeosebi cu plante),notiuni despre  ARTA VINDECARII, incursiuni în medicina naturistă, dar si vindecarea prin gândire, prin credinta, prin cultura, prin Cuvânt, prin Biblioterapie- Aromaterapie # Apiterapie # Cristaloterapie # Cromoterapie # Dermoterapie # Dietoterapie # Fitoterapie # Floriterapie # Hidroterapie # Meteoterapie # Muzicoterapie # Psihoterapie # Termoterapie # Umorterapie  etc Sintetizam doar cateva titluri:10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli, fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară? Alte detalii puteti gasi in  CUPRINS: 

1 . Pana cand   ne cheltuim atât de mult pentru  vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea  mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca … 

2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din radacina sufletului, virusul din inimă, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor  etc

 

 

 

 

 

 

 

Pensiile magistraților în Europa comparativ cu cele din România; Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat; Legământul secret al iluminaților întunecați împotriva rasei umane și a planetei; (Ne indatoram si pentru…) Geambașii falselor certificate de revoluționar; Ce salariu are un parlamentar român în iulie 2025: Cu tot cu diurnă câștigă cât un profesor în câteva luni! (Pentru că vindeca şi sufletul, nu doar trupul- statul român isi omoară si memoria celor persecutaţi, amputați,exterminati…) Mai are România nevoie de sfinţi? Dar de eroi? Cum îngroapă statul urmele crimelor Securităţii comuniste?; România explicată. Episodul 29: Marea Privatizarea din 1990 – devalizare și eșec; Ion Cristoiu: Cînd Nicolae Văcăroiu trecea în cinci maşini;Cum câștigă 53.000 de lei pe lună un şef de companie din subordinea Ministerului Economiei: „Doar se uită pe geam și îndeplinește criteriile de performanță”; Ne conduc stârpiturile; Scrisoarea Testament pentru viitoarele generații; Exclusiv: Judecătorii CCR, călătorii pe sume uriaşe ca să studieze democraţia; „Rudele Ursulei conduc o firmă URIAȘĂ din România!” Bușcu, despre „băieții” care „călăresc” țara; Pândaru: Ultimele sondaje arată PSD într-o cădere liberă. Nu știu dacă jocul ăsta are ce să le aducă; Revoluție și mineriade • RFI România; Liviu Dragnea, despre STATUL PARALEL: “Există în ORICE ȚARĂ!” Iubește-ți slugărimea – Aldous Huxley și George Orwell; Noi dezvăluiri despre indemnizațiile scandaloase de la stat; Liviu Dragnea ARUNCĂ “BOMBA” în cazul Călin Georgescu: “Marian Enache a vorbit prima dată cu…”; Eseuri despre Noua Ordine Mondială; Noua ordine mondială. Rusească; Noam Chomsky, Ken Jowitt și Noua Dezordine Mondială (o reacție rapidă de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan); Lady Gaga şi Noua Ordine Mondială; POLITICA ZILEI. INDEMNIZAȚII MĂRITE DE 3-5 ORI LA STAT/ 1375 €/MIN NE COSTĂ PARLAMENTUL, 400.000€/ZI; Întreaga planetă este ostatică a unui cult al morții; Aldous Huxley a prevăzut despoții noștri – Fauci, Gates și cruciații lor pentru vaccinare; Moartea lui Martin Luther King dispare în gaura amintirilor. „A fost asasinat de o conspirație a guvernului SUA”; JFK, MLK, RFK: Trei dintre cele mai oribile crime care au ucis sufletul Americii; Dezvăluind umbre: prizonierii de la Guantánamo și Ziua Internațională a Victimelor Disparițiilor Forțate; Instabilitatea climatică la nivel mondial: „Deține armata americană vremea”? „Transformarea vremii în arme” ca instrument al războiului modern? Sunt prea multe coincidențe și contradicții; Imagini cu dezastrul provocat de furtună în Sinaia; POLITICA ZILEI. COMPANIILE STATULUI RUINATE CU INTENȚIE? METROREX:DATORII 5 MLD.LEI,PIERDERI 1,8 MLD; Distrugerea nepașnică a agriculturii și a sănătății; Reacția EximBank după ce Ilie Bolojan a cerut demiterea directorului Traian Halalai în urma scandalului vilei RAAPPS din Kiseleff; Profeția romanului lui Orwell, 1984. Controlul totalitar și cultura divertismentului care preia controlul- Pasiunea sexuală a lui Winston Smith de Orwell; Mesajul lui Charlie Chaplin către întreaga omenire. „Voi, poporul, aveți puterea de a crea fericire…”; De la agrarism la transumanism: Lungul marș spre distopie; ”Foștii acoperiți ai Securității au privatizat comunismul. Acum au pensii speciale”… Expert: Bolojan să taie puternic în zona de privilegii, acolo e marea bătălie. Dacă reuşeşte, va avea o postură eroică; Crima numita privatizare-coperta – Procesul Comunismului; In memoriam Constantin Cojocaru: ”Rechizitoriul unei infracţiuni de înaltă trădare şi de subminare a economiei naţionale”; 1992 – 1996 – Epoca liniştii şi a stagnării cu Iliescu şi Văcăroiu; Putinişti din toată lumea, degeaba vă “uniţi”, dacă nu vă faceţi Una cu El, (cu Unirea Dumnezeiască întrupată în Isuss), ca să nu vă mai războiţi şi… să nu mai pupaţi moaşte iconate, ori să vă mai închinaţi unui “dumne-zeu” necunoscut (F.Ap.17/23); Nu… “… căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!”… “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot…Topul celor mai mari salarii la stat. „Regii” lefurilor din bani publici. Cine câștigă 28.000 de euro pe lună; Averi sporite intr-un an cat in zece! Cine a distrus România; Elisabeta Rizea, Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara- urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi; Un omagiu în amintirea poetului – Ion Chiric, scriitorul şi omul veşnic copil Revărsare globală: Știați că(si Romania poate…)? Omul etern; Noua eră „întunecată”. Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (II); EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească; Ion Iliescu, un Henric al IV-lea; Colonia Romana; Planul de dominare a coloniei Romania… De de ce traim prost si ce ne asteapta in viitor; Cine îți distruge mâncarea? „Mâncărurile Franken” iradiate, în stil orwellian, sunt noua normalitate; Profituri dezgustătoare: alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global; Alimente ultraprocesate (UPF) digitalizate „gata de consum” la nivel mondial: Milioane de oameni suferă din cauza profiturilor globale generate de industria alimentelor nesănătoase; Ipocrizia flagrantă și înșelăciunile încorporate ale giganților alimentari globali; China contribuie la dominarea sistemului alimentar mondial de către marile companii agricole prin promovarea culturilor modificate genetic și a companiilor conexe; Ion Cristoiu: De ce l-au împuşcat ruşii pe Nicolae Ceauşescu; Se naște o nouă categorie de bugetari de lux ; Năsui: Unii bugetari de lux au spor de ”suprasolicitare nervoasă și uzura organismului” de peste 3.000 de lei lunar;Cum își măresc salariile bugetarii de lux ai României în plină austeritate; DUGHIN CONTRA REPUBLICII MOLDOVA, DESPRE TRANSNISTRIA ȘI RUSIA MARE DIN CARPAȚI LA PACIFIC; BANII ADUȘI DE DIASPORA ÎN ROMÂNIA DUPĂ 2007 CONSTITUIE ECHIVALENTUL A PESTE 1200 DE TONE DE AUR; Cum sunt țepuiți românii prin facturile la energie; Artista LGBT care l-a parodiat pe Iisus în „Cina cea de Taină” la deschiderea JO 2024, decorată de ministrul Culturii francez cu medalia „Cavaler al Artelor și Literelor”; Director pensionat cu primă de 100.000 de euro dă în judecată Romsilva; Ministrul Agriculturii, în mijlocul protestatarilor de la Lunguleţu; Răscoala de la Lungulețu e un semnal pentru ce o să urmeze; (Inca o  Prea Fericita scoasa basma curata…) Prima reacție a lui Adrian Alexandrov după eliberarea Elenei Udrea; 1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii; Mineriada din 13-15 iunie ‘90, crima lui Ion Iliescu împotriva României „La Mintea lui Tetelu”; “Tehnici puternice pentru a citi emotiile si gandurile oamenilor, stapanind limbajul corpului, micro-expresiile si indiciile psihologice care iti ofera un avantaj atat in viata personala, cat si in cea profesionala”-Secrete ascunse despre citirea mintilor, folosind metode dovedite si sustinute de agenti FBI & CIA; (Pentru ca profitul stors de Apa Nova sa ajunga in Franta…)„Apa e de la Dumnezeu!” Soluțiile autorităților după ce agricultorii de la Lungulețu au irigat din râu. Poliția infirmă încătușarea unui fermier;Cum a devenit, de fapt, Rusia cea mai mare țară din lume. Are nu mai puțin de 11 fusuri orare, la fel ca Statele Unite ale Americii; Cine a ordonat asasinarea marelui ziarist Dumitru Tinu. „A fost al nostru, dar și-a luat-o în cap”; (Reamintim, ca sa nu uitam si sa nu repetam…) Cum braconau mafioţii din PSD; (Dupa ce Iliescu a acceptat sa dea lovitura de stat,a dat de pomana tortul economiei din Romania si a transformat Adevarul in minciuna,dar si dreptatea in …) Cum a transformat PSD-ul România într-un stat mafiot; Consumatorii captivi trebuie să achite taxe pe apa de ploaie, aer și apă din râuri; Primarii din România risipesc milioane de euro pe proiecte inutile; Citate Regele Lear  despre nebunie și nebuni; Premierii PSD = ciuma roşie = mafia: mafioţi, puşcăriaşi, plagiatori, imbecili şi, hâc, beţivani; Asprimea și densitatea vieții: un răspuns al lui C.S. Lewis;Guvernarea Văcăroiu-PSD sau cum a fost jefuită România; Comunismul este o creație francmasonică. Trei ani de la nașterea în Ceruri a fostului deținut politic Vasile Surdu… Acuzații grave din interiorul DNA. Dosare blocate și prietenii ale conducerii cu suspecți de rang înalt; Biserica și manipularea maselor, explicate din interior: “Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani”;(Prins cu papagalul vopsit- Mituitorul Social Demonic…) Dragoș Anastasiu, „albit” de Guvern în cazul mituirii inspectorului ANAF. „Circumstanțele n-au legătură cu atribuțiile de vicepremier”; (Au inviat nebuniile de la…) Spitalul de Psihiatrie Săpoca a (re)devenit iadul pacienților. Tratamente inumane aplicate oamenilor care se internau; „Pomana” chiriilor speciale s-a dus! Guvernul Bolojan urmează să modifice prețurile care rămăseseră blocate în timp; Doctorii făceau concurs de omorât cu sânge rece pacienți. Stenogramele groazei la Sfântul Pantelimon; (Si aici sunt ingropati banii POPORULUI) Mafia revolutionarilor falsi; Statul a dat bani grei unor falși revoluționari, ani la rând. România si dupa   35 de ani de la Revoluție; AVERTISMENT GLOBAL! Geoingineria distruge planeta și umanitatea; (Asta-i temelia PeSeDal de fatala din aceasta tara…) Anastasiu a demisionat! Cam greu. Dar … a demisionat si se justifică: a dat „șpagă de supraviețuire”; COLȚUL LUI KEN: Pisica mea este comunistă marxistă; (Burghezia Social Demonica se introneaza…) Premierul Bolojan, despre abuzurile de la stat: „Am tolerat o clientelă de lipitori”. Contracte blindate, sporuri inventate, direcții inutile;Doar cateva perle ale ”sclavului ”demisionat de la stat… Istorie ascunsă: Originile secrete ale Primului Război Mondial; Imperiul subteran: Cum America a transformat economia mondială în armă; Reformă la Guvern: „Șpagă de supraviețuire”. Anastasiu a inventat „mita de supraviețuire”B1TV; Fiica lui Klaus Schwab a mărturisit: „WEF intenționează să omoare miliarde de oameni”; (In Romania sunt internati si gandacii-tot pe spaga?!) Spitalul Floreasca. Chinul de 53 de zile al unei mame într-un spital cu standarde îndoielnice; Klaus Schwab se laudă că WEF ne poate „verifica și manipula subconștientul” prin „piratarea viselor noastre”; (Jupanii platiti din sudoarea contribuabililor fura  patrimoniul si…) Bani risipiți, nereguli și corupție – dezastrul de la Romsilva, „ascuns sub preș ani de zile”! Raportul exploziv, trimis la Parchetul General;(Dupa ce si elevii din Vaslui,scoliti de profesori repetenti,au ajuns la conducerea tarii,impreuna cu alti”premianti” din tara ,incep sa ”conduca”lumea) Elevii vasluieni vor fi invatati de profesori repetenti … •Nota 1 la titularizare, post in municipiul resedinta… (Chiar in Capitala Invatamantului din Romania…) Repetenţi la titularizare! Peste 200 de profesori au luat note sub 5; (Tineret de aur destept,TARA  nu mai are ) 7.865 de dascali – repetenti la titularizare; Repetenti la titularizare, dascali la catedra. Ca doar sunt absolventi de facultate! Mesajul Christinei Anderson, europarlamentar german, către globaliștii criminali: „Duceți-vă dracului!” SUPRAVIEȚUITORI DIN ÎNCHISORI: NINA MOICA; (Si acesta e un pensionar special…) Interviul complet cu torționarul Franz Țandără; Rețea de medici și farmaciști, anchetată pentru decontări ilegale de medicamente destinate bolnavilor: percheziții în 10 județe și în București; Radu Oprea (PSD), noul ministru al Economiei, are cazier penal pentru evaziune fiscală: a scăpat doar cu amendă după ce a plătit integral prejudiciul din dosar; STELIAN TĂNASE, despre MAGISTRAȚII cu PENSII SPECIALE; DOCTORUL. SPECIALII ȚIN CU DINȚII DE PRIVILEGII/CTP CRITICĂ MAGISTRAȚII/CG DESCALECĂ LA SUCEAVA_B1TV; Generalul Richard Barrons: „Astfel poți pune în genunchi toate țările europene în doar 14 zile”; Lăsaţi în pace Ucraina şi aveţi grijă de România! De români! Michel Chossudovsky – „Criza mondială a coronavirusului, lovitură de stat globală împotriva umanității”; Intelectual… dar totuși Idiot; Cele 9 legi ale Illuminati; Brzezinski, consilier american: guvernul mondial se instalează prin foamete, războaie și epidemii în întreaga lume; Gates sponsorizează și ingineria genetică asupra căpușelor care afectează bovinele; Modelarea Globala a Mintii; Era Pinguinului; Aspectele Intunecate ale Globalizarii; Imigrant in Germania: Foarfeca inegalitatilor sociale si de sanse sfarteca locomotiva Europei; Homosexualitatea – între propagandă și vindecarea în Hristos; Planul Inrobirii Globale; Klaus Schwab: „Clasa de mijloc TREBUIE să dispară! Ea este purtătoarea democrației!” Eugenia este tirania științei; Românii plătesc apa mai scump decât africanii; Numiții politic în funcții de conducere și salariile lor cocoșabile; (Asa sunt altoiti boschetarii in trandafiri…) Familia de Savonea. Legăturile extra-judiciare ale Liei Savonea, noua președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție; „Păienjenișul” din „justiția” României sau De ce NU avem justiție în România? Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat; Sporul de „stat pe scaun” reaprinde conflictul dintre Emil Boc și consilierii USR la Cluj-Napoca; Culmea nesimțirii: Bolojan locuiește gratuit în vila de protocol și cere bani de chirie de la stat; Si pentru pensia speiala a acestui (ca)kalau iliescian am trudit; Gh. Piperea: Nu poți să spui că sprijini Ucraina! Este o semi-declarație de război la adresa Rusiei! Fostul șef SIE trage un semnal de alarmă! “Ingerințele din partea actorilor străini…”Tudorel Toader, după declarația șefei CSM privind pensiile magistraților: „Pune gaz pe foc”; România părăsită: 1,2 milioane de case goale în sate; Crimele lui Nicolae Ceaușescu la Vadu Roșca, Vrancea; Laura Codruta Kovesi critica dur ANAF pentru nerecuperarea prejudiciilor in dosarele de coruptie: Statul sta pe o gramada de hotarari definitive si nu le executa / Nu voi intra in politica si nu voi candida pentru presedintie; (Daca vreti sa muriti cu zile,iternati-va in  spitalele bolnave ale nevindecarii…) Ministrul Sănătăţii, despre șeful demis al Centrului de Arşi de la Floreasca: Timp de peste 10 zile nu a putut fi contactat;

 

//////////////////////////

 

(Pentru ca Iliescu ne-a dus cu podul de flori,”fratii” ne-au pregatit o punte de spini)…

https://cubreacovblog.wordpress.com/2023/10/26/misiunea-misionarului-sau-ce-cauta-kuraev-in-moldova/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

(Daca vreti sa muriti cu zile,internati-va in  spitalele bolnave ale nevindecarii…) Ministrul Sănătăţii, despre șeful demis al Centrului de Arşi de la Floreasca: Timp de peste 10 zile nu a putut fi contactat

 

 

 

 

Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, susţine că decizia demiterii şefului Centrului de Arşi de la Spitalul Floreasca, Tiberiu Paul Iacob, a fost luată după ce, timp de zece zile, acesta nu i-a răspuns la telefon managerului de spital. 

 

 

autor

Claudia Alionescu

 

Ministrul a calificat această atitudine drept „o lipsă de etică”.

 

Ministrul Sănătăţii a declarat că nu a discutat cu fostul şef al Centrului de Arşi de la Spitalul Floreasca de la izbucnirea scandalului şi că acesta nu a putut fi contactat nici de managerul unităţii medicale, dar nici de alte persoane.„Faptul că, timp de peste zece zile, nu dă niciun semn, nu răspunde la telefon – el a fost contactat şi de manager, şi de alte persoane; am înţeles că nu au reuşit să discute cu dânsul – mi se pare o lipsă de etică, în primul rând, pentru funcţia de conducere pe care o are. Mi se pare o lipsă de etică faţă de colegii lui din acel centru şi din întreg spitalul”, a afirmat ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete.

 

 

Alexandru Rogobete a dezvăluit că a fost contactat abia duminică de către şeful Centrului de Arşi, iar în cursul dimineţii de luni, acesta l-a anunţat că nu îşi va da demisia.

 

Citește și

Focar de candida auris la Centrul de arși de la Floreasca. Se mai așteaptă rezultatul unor analize. Personalul nu e infectat

„De când avem această situaţie la Spitalul Floreasca, am fost contactat duminică, pentru prima dată, de domnul conferenţiar, fost coordonator al Centrului de Arşi. Eram într-o delegaţie, sigur, am discutat doar în scris, prin mesaje, şi este adevărat că azi dimineaţă am primit şi eu această părere a dânsului, şi anume că nu îşi va da demisia, pentru că el nu este responsabil de ce s-a întâmplat acolo”, a mai declarat ministrul la Digi 24, potrivit News.ro.

Întrebat despre faptul că fostul şef al Centrului de Arşi ar avea toate documentele în regulă şi că ar fi acoperit de hârtii, ministrul Sănătăţii a răspuns că deontologia profesională şi bunul-simţ nu pot fi acoperite de hârtii.

„Eu nu am cum să introduc într-un ordin de ministru obligativitatea de a avea bun-simţ. (…) Mi se pare o lipsă de etică faţă de pacient. Din acest motiv i-am cerut demisia. Sigur că azi dimineaţă a avut aceeaşi părere, că merită acea poziţie şi că tot ceea ce a făcut el pentru colegii lui şi pentru acel centru este benefic. Ori eu nu am această părere vizavi de activitatea lui de coordonator”, a mai declarat Rogobete.

 

Ministrul Sănătăţii a precizat că nu poate evalua calitatea de medic, ci doar cea de coordonator al activităţii:„Nu mă pronunţ asupra calităţilor sale profesionale de chirurg – poate excepţional, nu am spus niciodată acest lucru şi nu voi spune niciodată. Nu îl voi evalua medical, pentru că nu am acest atribut. Însă mă pot pronunţa, şi am făcut-o deja şi o fac în continuare, asupra calităţii sale de coordonator al unui centru important din această ţară”.

 

Şeful Centrului de Arşi de la Spitalul Floreasca din Capitală, Tiberiu Paul Neagu, a fost demis, luni, de managerul unităţii, la câteva zile de la solicitarea făcută de ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, ca şeful secţiei respective să demisioneze.

 

În acelaşi timp, a fost demisă şi conducerea laboratorului spitalului.Spitalul Floreasca este implicat într-un imens scandal, după ce o pacientă cu arsuri pe 70% din corp s-a ales cu mai multe infecţii spitaliceşti multirezistente, în cele din urmă fiind transferată în Belgia.Un control dispus de ministrul Sănătăţii a scos la iveală mai multe nereguli, peste 60 de medici urmând să fie audiaţi, totodată, la Colegiul Medicilor.

 

 

https://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/ministrul-sanatatii-despre-demiterea-sefului-centrului-de-arsi-de-la-floreasca-timp-de-zece-zile-nu-a-putut-fi-contactat.html

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Laura Codruta Kovesi critica dur ANAF pentru nerecuperarea prejudiciilor in dosarele de coruptie: Statul sta pe o gramada de hotarari definitive si nu le executa / Nu voi intra in politica si nu voi candida pentru presedintie

 

 

 

Laura Codruta Kovesi critica dur ANAF pentru nerecuperarea prejudiciilor in dosarele de coruptie: Statul sta pe o gramada de hotarari definitive si nu le executa / Nu voi intra in politica si nu voi candida pentru presedintie

Procurorul sef al DNA, Laura Codruta Kovesi, a criticat dur joi activitatea ANAF si a ministerului de Finante, afirmand ca, daca cele doua institutii nu pot executa bunurile sechestrate de la persoanele condamnate pentru coruptie, sa renunte si sa cedeze aceasta sarcina ministerului de Justitie.

 

„Nu DNA e institutia care trebuie sa confiste efectiv banii (…) Noi punem intr-o tava dupa care oferim tava ANAF-ului, ministerului de Finante care trebuie sa execute aceste hotararii”, a declarat Kovesi, la Digi 24, reamintind ca exista bunuri sechestrate in valoare de peste 300 de milioane de euro care ar permite dublarea salariilor medicilor, daca acestea ar fi executate.

 

„Am indisponibilizat bunurile si valorile, ei doar trebuie sa le execute. Nu s-a intamplat nimic in aceste opt luni”, a spus Kovesi, intrebandu-se de ce nu se poate aplica aceeasi procedura care se foloseste in cazul persoanelor fizice care nu-si platesc spre exemplu taxele la primarie.

 

„Este important ca statul sa inceapa sa execute efective aceste bunuri (…) Statul sta pe o gramada de hotarari definitive si nu le executa”, a acuzat aceasta.

 

Procurorul sef a mentionat ca a fost sunata de un oficial de la ANAF care a informat-o ca gradul de recuperare al acestor bunuri sechestrate este de 12%.

 

„Ok, dar vrem sa fie 90%”, s-a indignat aceasta, subliniind ca „trebuie sa existe un moment zero in care statul trebuie sa inceapa sa execute aceste sume efectiv”.

 

„Daca Ministerul de Finante nu se descurca poate sa dea aceasta atributie altor institutii, ministerului Justitiei. Este inadmisibil sa depunem un asa mare efort, de multe ori disponibilizam bunuri si in strainatate, conturi, iahturi, se dispune confiscarea sumelor existente dupa care nu se executa nimic”, a comentat Kovesi.

 

Despre denuntatori

 

 

Acesti denuntatori nu au fost inventati in Romania. Legislatia e o dispozitie preluata din legislatia europeana si americana

Cred ca e o impresie gresita ca multe dintre dosarele DNA se bazeaza pe declaratiile unor denuntatori

Doar in 29 de situatii persoanele trimise in judecata au beneficiat de prevederile reducerii la jumatate a pedepsei pentru ca au colaborat

 

Despre tipologia infractiunilor si sustinerea publica

 

De foarte multe ori se incearca acoperirea sumelor primite ca mita ca fiind onorarii pentru consultanta, chirii, imprumut

Se comit in continuare acelasi timp de fapte

Nu cred ca DNA va rezolva coruptia din Romania dar cred ca aceasta lupta pe care DNA o duce trebuie dublata de masuri preventive

 

Degeaba arestam medici in fiecare an daca in sistemul de sanatate procedurile raman aceleasi. Degeaba arestam profesori care dau subiectele la bacalaureat daca modul in care se desfasoara examenele ramane acelasi

S-a produs o schibare de mentalitate, cetatenii sunt foarte revoltati cand li se cere mita si au inceput sa faca sesizari spre DNA

Faptele de coruptie continua, nimeni nu are interes sa ia masuri de preventie, sa se alature DNA sa previna faptele de coruptie

Despre perceptia ca DNA se bazeaza foarte mult pe SRI

 

Nu sunt ofiteri acoperiti in DNA

 

Din 4200 de dosare inregistrate, 24 au fost deschise ca urmare a sesizarilor venite de la SRI iar 204 de la structurile de informatii al Ministerului de Interne, de zece ori mai mult

Colaborarea cu SRI mai vizeaza activitatile de filaj, nu avem suficient personal pentru a desfasura aceasta activitate

Daca maine guvernul ne aloca suficiente fonduri pentru resurse materiale si umane desigur nu o sa mai lucram cu SRI

Procurorii DNA desfasoara acest gen de activitati si cu serviciul de informatii al Ministerului de Interne.

Am primit 50 de posturi, o parte au fost ocupate temporar prin delegarea unor colegi

La inceputul lui octombrie vor fi interviuri pentru angajare de procurori in DNA

Sunt convinsa ca la aceste interviu vor veni foarte multi candidati

Asteptam procurorii tineri si seriosi sa vina sa ni se alature

Despre cariera sa viitoare.

 

Nu voi candida la niciun del fel de functie politica sau in administratie

Nu am sa intru in politica si nu am sa candidez nici pentru presedintie nici pentru prim ministru

Am sa continui activitatea in sistemul judiciar

Despre acuzatiile de implicare a DNA in jocuri politice

 

Total fals. Nu investigam politicieni pentru ca sunt politicieni

Nu e vina noastra ca un presedinte de Consiliu Judetean e si sef de partid

Pentru un politician niciodata nu e momentul potrivit…De foarte multe ori nu noi alegem momentele operative, faptele ne determina. Nu sunam politicienii sa ii spunem v-am ruga sa luati mita saptamana asta, saptamana viitoare va prindem in campanie

 

 

https://hotnews.ro/laura-codruta-kovesi-critica-dur-anaf-pentru-nerecuperarea-prejudiciilor-in-dosarele-de-coruptie-statul-sta-pe-o-gramada-de-hotarari-definitive-si-nu-le-executa-nu-voi-intra-in-politica-si-nu-voi-504508

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Crimele lui Nicolae Ceaușescu la Vadu Roșca, Vrancea

 

Autor: Dana Fodor Mateescu

 

 

„Domn e tac-tu, io-s tovarăș!”

 

Eram la țară, pe meleagurile unde s-a născut și a crescut mama, satul Iezeru, Jegălia. Anii 80, toamnă.

Făceau țuica, mirosea tot cerul a rachiu și-a pâine. Toți oamenii erau mai veseli și păreau mai tineri. Atunci am auzit povestea asta, pe care o aștern aici, ca s-o citiți și voi, prietenii mei.

Mi-a spus-o bunica mea, Ioana, născută-n 1927. Nu știu cum a venit vorba în seara ceea despre colectivizare. Cineva și-a amintit că în anii 50 nici țuică nu-i lăsau comuniștii să mai facă…

Și atunci, bunica, s-a pornit pe depănat. Rămăsese așa, cu privirile ațintite în focul care ardea în cuptorul din curte, de parcă de acolo își aduna vorbele…

Au trăit vremuri grele, de sărăcie și umilințe. Abia se născuse mama, în 1947, și erau cumplit de săraci. „Veneau de la primărie, comuniștii, să ne oblige să intrăm la colectivă. Ce ne mai mințeau! Arză-i-ar focu! Unii s-au dus, alții nu. Ne-au luat animalele din bătătură, capra, găinile… Dacă te împotriveai, te băteau, până te lăsau lat, plin de sânge, în țărână. Pe unii i-au omorât sau i-au băgat la pușcărie. Cine mai știa de ei? O dată luați, nu se mai întorceau. Dacă erai mai chibzuit, muncitor, și aveai ceva agoniseală erai trecut la chiaburi. Mă-ta era mică, o purtam în brațe, plângea de foame. Au venit și al noi. Bunică-tu, Lisandru, le-a zis: Domnilor, am luptat în război, pentru țară, am o fată mică, îi trebuie lapte. Nu-mi luați capra! Vă rog!

 

Un activist, urât la față, cu bube, și cu o privire de criminal, a ridicat mâna la el: Domn e tac-tu, io-s tovarăș! Noi vă vrem binele, iar voi, proștilor, nu vreți să ascultați! Las că vă facem noi să faceți ce trebuie!

Lisandru l-a privit în ochi și, cu gândul la noi, a tăcut. Ăia ne-au luat tot atunci. Parcă ne-au smuls sufletul din noi. Ne-a fost teamă. Te băgau la pușcărie pentru un sac de mălai, dacă îl ascundeai și nu-l dădeai lor. Erau oameni prin sat, care se dăduseră cu ei, pârau, ca să le fie lor bine…”

 

 

Cel mai mic dintre cei uciși de comuniști avea 14 ani

 

 

Dar unde a prins acest bine forțat? Toată țara a gemut și a protestat împotriva colectivizării. Mii se țărani au fost uciși sau trimiși la pușcărie pentru vini imaginare.

Unul din cele mai dramatice episoade ale revoltelor țăranilor români împotriva colectivizării a avut loc la 4 decembrie 1957, în satul Vadu Roșca, județul Vrancea.

Vreme de patru zile, aceștia s-au organizat pentru a împiedica intrarea echipelor de colectivizare în sat, reușind să îl transforme într-o adevărată fortăreață. „Ei s-au grupat în patrule, au stabilit ca bătutul clopotului să fie semnal pentru alarmarea oamenilor în caz de pericol şi au format baricade pentru a împiedica intrarea oricui ar fi încercat să îi forțeze să semneze cereri de intrare în colectiv. Reacţia autorităților nu s-a lăsat prea mult așteptată. La 4 decembrie, satul a fost înconjurat de zeci de mașini cu trupe de Securitate înarmate, care au deschis focul asupra mulțimii adunate la marginea satului. (sursa: memorial sighet, „Vadu Roșca, Vrancea, 1-4 decembrie 1957. Revolta împotriva colectivizării”)

„Represiunea, condusa direct de Nicolae Ceaușescu – pe atunci general cu două stele în armată, șeful Direcției Superioare Politice a Armatei, s-a soldat cu un scor notabil: nouă țărani au fost împușcați, patruzeci și opt au fost răniți, optsprezece au primit condamnări grele de închisoare. Cel mai mic dintre cei morți se numea Ion Arcan, avea doar 14 ani si a fost împușcat in clopotnița de la biserica, de unde încerca, trăgând clopotul, sa scoată oamenii la rebeliune, pe ulița satului. Printre cei împușcați se afla si o mama – Dana Radu (28 ani), care a lăsat în urmă trei copii.

Acțiunea în forță a lui Ceausescu la Vadu Roșca se pare ca a luat prin surprindere conducerea Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej preferând, conform stenogramelor, alte mijloace pentru liniștirea țăranilor.

 

Și atunci [Ceaușescu] a hotãrît sã tragă [în țărani].

 

 

Iată mai jos mărturia lui Gheorghe Apostol, secretar – general al PMR între anii 1954 – 1955.

„Evenimentul s-a petrecut în 1957 la Vadu Roșca, Vrancea. Dej era bolnav la Timișul de Jos. Și eu îi țineam locul. Și mi se aduce la cunoștință de către Ceaușescu cã în județul Vrancea sînt niște acțiuni potrivnice cooperativizării. Și cã el trebuie sã meargă acolo. “Du-te, dragă, du-te!” Și a plecat la Focșani. S-a înțeles cu Drăghici ca sã-i pună la dispoziție un detașament al Securității„.

„La Vadu Roșca toate încercările făcute de Comitetul județean sau regional, cum era atunci, nu i-a convins pe țărani sã intre în cooperativa [agricolă] de producție. A fost imobilizat primul secretar, i-au spart cauciucurile, sã n-aibă cu ce sã plece, sã rãmînã în comună la ei. Și-a plecat ăla pe jos.

 

Și s-a dus Ceaușescu sã facã ordine. Țãranii erau foarte bine organizați. Când Ceaușescu a plecat din Focșani cu trupa de securitate dupã el, țăranii din Vadu Roșca au fost anunțați. S-au mobilizat cu ce-au gãsit : cu furci, cu topoare, cu unelte agricole. L-au așteptat. Era o singurã intrare în comuna asta, o comunã micã pemalul Siretului. Țăranii s-au așezat astfel: cei bãtrîni mai la spate, pe urmã erau de vîrstã mijlocie, apoi tineretul, copiii și femeile. Copiii împreunã cu femeile în primele rînduri.

 

Ceaușescu s-a dat jos din mașină și a început sã intre în vorbă cu ei. Cã a auzit că se opun cooperativizării… cã altă cale nu există pentru țărănimea română, cã sunt multe avantaje pe care țăranii le pot obține dacă lucrează mecanic pământul cu sprijinul statului prin SMT-uri, ș.a.m.d. Și țăranii au spus: „Deocamdatã, noi mai așteptăm. Cînd o sã hotãrâm noi, vã anunțãm”.

 

Ceaușescu nu s-a lãsat. A început sã se cam răstească la ei. Țăranii i-au spus: „Tovarãșe sau domnule, cum i-o fi spus, noi nu mai stăm de vorbă cu dumneata! Dumneata nu știi sã stai de vorbã cu oamenii.”

Ceaușescu a cerut ca toată lumea să se întoarcă la locuințele lor.

 

 

„Nu, d-ta te duci acasă! Noi suntem acasă. Comuna e a noastră. D-ta ești străin de comună, d-ta pleci!”

Și s-au încins lucrurile. Atunci [Ceaușescu] a dat dispoziție plutonului de securitate să se așeze în linie de tragere. La prima salvã [trasă] în sus, țãranii trebuiau sã se retragă în comună, fiecare la casele lor. Țăranii nu s-au retras. A tras a doua salvã. Țăranii nu s-au retras. Nici la a treia salvã țăranii nu s-au retras.

 

Și atunci [Ceaușescu] a hotãrît sã tragă [în țărani]. Și-a murit un număr de cetățeni în comuna asta. A venit Drãghici și m-a informat cã s-a întâmplat ceva la Vadu Roșca. Era sã fie omorît Ceaușescu.”

„Cum, mă?” „Uite-așa, uite-așa…” Și povestește ce spun eu.”

„Eu l-am anunțat imediat pe Dej. A venit Dej imediat la București. Și-a avut loc o ședință în cinci persoane: Dej, Pârvulescu, Drăghici, Ceaușescu și cu mine. Și Ceaușescu a arătat cã el era sã fie linșat. Că a fost în legitimă apărare, că a trebuit sã ia măsura asta [să tragă] ca sã scape cu viațã.”

„Dej era hotãrît sã-l scoată din funcție. Dar a intervenit Pârvulescu, zicînd cã dacã omul a fost în legitimã apãrare… Era mai bine sã-l lãsãm sã moarã?! Mai bine sã moară țăranii decât el! L-a susținut și Drãghici.”

Din documentele Procuraturii R.P.R. trimise Comitetului Central al PMR în anul 1960 rezultă că numai între anii 1950-1953 au fost condamnaţi 89.401 ţărani „pentru neîndeplinirea planului de cultură (adică nepredarea cotelor), dar şi alţi 80 007 pentru infracţiuni încadrate în articolul 183/1949: nedezmiriştiri, refuzul de a ieşi la lucru, furtul din avutul obştesc, speculă, practicarea ilegală a meseriilor şi comerţului sau… nestropitul pomilor şi viei, nevăruitul pomilor etc.

 

Arestările au continuat şi după 1952, mai ales în anii 1958-1962, când ofensiva pentru colectivizare s-a reluat, iar rezistenţa ţăranilor a fost pe măsură.

Din statistica efectuată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului pe 93.000 fişe matricole penale rezultă că din totalul sentinţelor emise de tribunalele militare un sfert (24,9%) erau aplicate ţăranilor. După „originea socială”, 44,9% dintre condamnaţi erau ţărani mijlocaşi, 31% ţărani săraci, 17% chiaburi.

 

 

70,2% dintre ei erau neîncadraţi politic (fără partid), argument zdrobitor în favoarea faptului că era vorba de procese împotriva dreptului de proprietate şi a libertăţii de iniţiativă, aflăm din expoziţia „Recviem pentru ţăranul român. Ţăranii şi comunismul”, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, 2009.

Lupta cu comuniştii i-a înfrânt definitiv. Le-a distrus nu numai vieţile, ci şi rădăcinile. Fără pământ, ţăranii şi-au pierdut definiţia. Şi-au luat lumea în cap venind la oraş şi lăsând pământul şi gospodăria pe capul femeilor şi copiilor, iar recoltarea în seama studenţilor şi soldaţilor.

Cei rămaşi la lucrul câmpului au început să „fure” din avutul obştesc ,care era, de fapt, propriul lor avut, luat cu forţa.

 

Blestemul roșcănenilor

 

„Un alt satean, Marin Craciun, avea sa povesteasca in „Cartea soaptelor” blestemul pe care i l-a aruncat fostului dictator, care, in 1989, avea sa se implineasca. „…omul cela mic, in scurta albastra, mi-a tras un bocanc in burta si m-a injurat. Da’ io n-am zis nimica si numai am gemut si l-am blestemat in gind. L-am blestemat greu, tare de tot, cu tot neamul lui si pentru toti mortii nostri. Si asa s-a si intimplat. Zic unii ca a fost de la revolutie, de la Iliescu, trebuia sa-l impuste ca sa-l faca sa taca, da’ nu-i adevarat. I s-a tras de-atuncea, de la iarna aia si de la blestemul nostru, al roscanenilor de la Vadu. … A murit tot asa cum l-a omorit el… pe Aurel al lui Dimofte. La fel si la fel. Tot asa a cazut in genunchi si atit au tras in el, ca a cazut pe spate, tot in genunchi si tot ca Aurica Dimofte. Numai ca Ceausescu a avut o moarte blestemata, cu miinile legate la spate, n-a putut nici macar sa-si duca miinile la piept, ca Aurica, sa incerce sa-si indese inapoi singele care-i curgea”, sopteste Marin Crăciun. Razvratitii de la Vadu Rosca, Suraia sau Rastoaca au ajuns prin inchisori, dar n-au murit in spatele gratiilor, iar dramele lor au ajuns sa scrie litere stacojii in istoria Vrancei. „La Vadu Rosca au fost in dimineata zilei de 4 decembrie 1957 patruzeci si opt de raniti. Peste asta s-au numarat zece morti: opt barbati, o femeie, Dana lui Radu, si un clopot. Toti, cu mormint fara nume… Dana Radu, Aurel Dimofte, Ionut Cristea, Dumitru Marin, Ion Arcan, Dumitru Craciun, Toader Craciun, Stroie Craciun, Marin Mihai. Apoi, bunicul a amestecat numele acestea printre ale noastre, inghesuindu-le pe foile de hirtie, dar incapind totusi, caci mortii, mai ales cei fara cruce si fara pomenire, cu trupurile lor subtiate, ocupa mai putin loc pe lumea aceasta decit cei vii”, pomeneste Varujan Vosganian despre revolta de la Vadu Rosca in ceea ce ar putea ramine ca o istorie a acestor meleaguri. Azi, la Vadu Rosca, autoritatile nu comemoreaza evenimentul. Vremurile si uitarea au facut asta. Dar o coliva, la biserica, tot se va legana si se va spune Tatal nostru si Vesnica pomenire, iar clopotul bisericii de la Vadu va tremura lacrimile urmasilor.” (sursa Ziarul de Vrancea)

 

 

Gheorghe Apostol. Născut în anul 1913, la Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi. Membru PCR din 1934; arestat în 1937 şi condamnat la 3 ani de închisoare. Deţinut apoi la Caracal, Miercurea Ciuc şi Târgu Jiu, a evadat în 1944, împreună cu Gheorghiu Dej. Colaborator apropiat al lui Dej, a contribuit la eliminarea grupului Pauker – Luca – Georgescu şi a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Membru al CC al PMR, membru al Biroului Politic şi chiar secretar – general al PMR (1954 – 1955). În 1965 a pierdut în faţa lui Nicolae Ceauşescu conducerea partidului şi a statului. A fost păstrat o perioadă în structurile de conducere ale partidului, după care a fost marginalizat, fiind trimis ambasador prin America de Sud. A fost iniţiatorul „scrisorii celor şase”, trimisă lui Ceauşescu în 1989.

 

„Cum au condamnat comuniștiiI la MUNCĂ SILNICĂ pentru ACTE DE TEROARE pe țăranii care s-au opus colectivizării

 

La 11 ianuarie 1958, avea loc în comuna Cudalbi din judeţul Galaţi una dintre cele mai ample mişcări ţărăneşti împotriva procesului de colectivizare.

Sediul Sfatului Popular şi al GAC-urilor „Drumul lui Lenin” şi „Tudor Vladimirescu” au fost devastate, iar cererile de adeziune la colectiv au fost rupte şi incendiate.

În urma intervenţiei autorităţilor comuniste, zeci de țărani au fost arestați.

27 de persoane au primit condamnări cuprinse între 6 ani închisoare corecţională şi 25 de ani muncă silnică, fiind acuzate de delictul de „uneltire contra ordinii sociale” sau de „acte de teroare”.

Țăranii din Cudalbi, Galați, arestați în ianuarie-februarie 1958, în urmă revoltelor țărănești din ianuarie 1958 și condamnați la închisoare prin sentința nr. 18/1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a:

Ilie Anghel, țăran, n. 1923, condamnat la 6 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Ion Huiu Ariton, țăran, n. 1915, condamnat la 7 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Costin Armăsaru, țăran, n. 1933, condamnat la 10 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Eleonora Avram, n. 1941, condamnată la 6 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Enache Avram, croitor, n. 1927, condamnat la 18 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Zoița Carp, n. 1894, țărancă, condamnată la 6 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Dumitrache Cioromela, țăran, n. 1932, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Nicolae Curteanu, țăran, n. 1937, condamnat la 10 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Gheorghe Dodu, țăran, n. 1930, condamnat la 10 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Petrică Enache, țăran, n. 1921, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”, mort la 16 martie 1960 în colonia de muncă Salcia.

Pojoga Enache, țăran, n. 1926, condamnat la 18 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Vasile Fuica, țăran, n. 1928, condamnat la 20 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Costică Guzga, n. 1940, condamnat la 8 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Năstase Istrate, țăran, n. 1912, condamnat la 8 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Dumitru Lungu Tecuceanu, țăran, n. 1929, condamnat la 20 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Tache Mistreanu, țăran, n. 1929, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Grigore Munteanu, țăran, n. 1932, condamnat la 20 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Ion Tacu Popa, țăran, n. 1919, condamnat la 25 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Petru Strat, țăran, n. 1904, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Vasile Tașcă, țăran, n. 1926, condamnat la 20 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Nicolae Voicu Dogaru, țăran, n. 1928, condamnat la 20 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Nicolae Voicu Culică, țăran, n. 1932, condamnat la 20 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”

Pavel Voicu, țăran, n. 1920, condamnat la 8 ani închisoare pentru ”uneltire contra ordinii sociale”

Surse: Wikipedia, Arhiva de istorie orală. Interviu realizat de prof. Ioan Scurtu, 1994. Cinetube TV. Amintiri din comunism. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

 

 

 

Publicat de Dana Fodor Mateescu

„Povestile mele sunt vii si ma scot din minti. Ma rod pe dinauntru. Le cert si le iubesc, le mangai, apoi le gonesc, le ucid si le readuc la viata. Sunt ale mele. Uneori, ma imbraca de sus pana jos, mi se prind in par, la gat si pe fiecare deget. Eu insami sunt o poveste. Atat.” Dana Fodor Mateescu s-a născut la 17 august 1970, în București și este absolventă a Colegiului de Jurnalism, precum și a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. În prezent este editor al blogului Artizanescu.ro și al Revistei 13. Debutul poetic a avut loc în anul 2000, în Ziua Literară, la cenaculul Euridice, apoi versurile sale au mai fost publicate în Adevărul Literar și în revista Puncte Cardinale. Până în momentul de față, autoarea a publicat la Editura Mateescu, patru volume de proză, povești pentru copii și poezie: Inimioară de cățel, Regele cu coroană de hârtie, Aventurile lui Bâz-Bâz cel isteț, Fetițele din cimitirul Roșu -2009. A mai scris, online, la Revista 13, textele umoristice: Cum am devenit informatoare -2010, Daniel Ciripescu 2011, Tembelă până la moarte -2011, Norocosul -2014. În 2017, Dana Fodor Mateescu a publicat la editura Cartea Româneasca, volumul Povestiri din București. Vezi toate articolele lui Dana Fodor Mateescu

 

 

 

 

https://revistatreispe.wordpress.com/2022/01/24/crimele-lui-nicolae-ceausescu-la-vadu-rosca-vrancea/?fbclid=IwY2xjawL91u1leHRuA2FlbQIxMABicmlkETBTV3AwdmhvTTJwS1QwVWdzAR4c4NhHesDWjUUTmfrzh_naK3iZuBIBx0bRk-UDUuvsfM692kl67w-NKtwjTA_aem_lDiQ3rnPw5VmIhXg1YCVBg

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

România părăsită: 1,2 milioane de case goale în sate

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tudorel Toader, după declarația șefei CSM privind pensiile magistraților: „Pune gaz pe foc”

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Fostul șef SIE trage un semnal de alarmă! “Ingerințele din partea actorilor străini…”

 

https://www.youtube.com/watch?v=AzDO-5a02Zw

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Gh. Piperea: Nu poți să spui că sprijini Ucraina! Este o semi-declarație de război la adresa Rusiei!

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Si pentru pensia speiala a acestui (ca)kalau iliescian am trudit…

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Culmea nesimțirii: Bolojan locuiește gratuit în vila de protocol și cere bani de chirie de la stat

 

Victor Ciutacu

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=SYdWk3iVVco

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sporul de „stat pe scaun” reaprinde conflictul dintre Emil Boc și consilierii USR la Cluj-Napoca

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat

 

 

 

Potrivit lui Schwab, în Marea Resetare nu va exista nicio proprietate privată. Guvernele controlate de elita globalistă va deține totul. „Nu vei detine nimic, iar drogurile și jocurile video te vor face fericit.”

 

Aceste planuri sunt pur satanice și sunt împotriva a tot ceea ce societatea noastră a fost construită.

 

„Elita” întunecatului a pornit comutatorul pe Great Reset. Potrivit lui Schwab, omenirea, în criza covid, a demonstrat că permite „elitei” să facă orice: de la închiderea în case, până la „vaccinare”, cu riscul morții, deși s-au cunoscut și efectele dramatice/fatale ale serurilor. Este convins că lumea nu va reacționa nici când li se va confisca pământurile, proprietățile, mașinile și va accepta umilă să trăiască după toanele celor foarte bogați. Nu au de ales. Dacă ar fi conștientizat că „gripa” a fost un simplu test și ar fi reacționat, căutau alternative, dar nu, oamenii au acceptat toate restricțiile și au trăit în teroare timp îndelungat fără să se revolte. Pentru ei, atitudinea docilă a celor mulți a fost o surpriză.

 

Concluzia experimentului covid: oamenii nu au nevoie de libertate. Pot fi manipulați foarte ușor. Dacă au droguri, internet, jocuri video și sex sunt fericiți.

Reamintim că terenurile agricole au fost confiscate în Țările de Jos de guvernul infiltrat de WEF, provocând indignare și perturbând lanțul de aprovizionare, iar țarul climatic al lui Biden, John Kerry, a amenințat fermierii americani că confiscările de ferme din SUA „nu sunt excluse”.Potrivit elitei satanice, nu mai avem voie să conducem mașini. Ele vor fi interzise în viitor … pentru NOI, cu excepția persoanelor cu scoruri sociale  excepționale și a … criminalilor din vârful piramidei financiare! Ei vor continua să șofeze, să zboare cu avioanele lor private și să călătorească în iahturi luxoase. Vor avea voie să consume carne, NU se vor injecta, vor continua să meargă oriunde în vacanțe, să ucidă, să amenințe, să hărțuiască opoziția, să hotărască viitorul a miliarde de oameni fără ca nimeni să le dea acest drept, în timp ce noi vom fi înghesuiți în orașele de 15 minute, marcați, inventariați, controlați, sărăciți și … uciși înainte de vreme.

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/08/05/harari-schwab-umanitatea-e-proasta-obsedata-si-foarte-usor-de-manipulat/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Păienjenișul” din „justiția” României sau De ce NU avem justiție în România?

 

 

 

Autor: Ingrid Mocanu, avocat al domnului Călin Georgescu în procesul de la Curtea de Apel București

 

„Cam ăsta e peisajul justiției „independente” în care ar trebui ca ăștia să fie scoși de la butoane (exact așa este, știu personal că situațiile sunt reale, dar postarea o preiau ca atare, fiind un rezumat citit la Istrate Dumitru).

 

Domnul Marius Dragu are dreptate: procurorul Ardeleanu, soțul doamnei Ardeleanu, a ținut blocat la DIICOT dosarul „Nordis” până a fost recompensat de doamna Gorghiu (audiată pentru aviz în comisia juridică unde șefă era Zâna) cu o funcție de conducere la DNA:

 

„Vicepreședintele instanței care a menținut decizia judecătorilor CCR de anulare a alegerilor l-a nășit pe judecătorul CCR Gheorghe Stan.

 

Mă opresc pentru o clipă să vă descriu o mică parte a păienjenișului relațiilor din justiție creat de-a lungul timpului pentru ca în astfel de momente, „creația” să-și arate recunoștința, dar mai ales influența.

 

 

Sabina Adomniței este vicepreședintele Curții de Apel București și soția lui Cristian Adomniței, fost ministru PNL al Educației. Este apropiată Liei Savonea, aceasta la rândul său fiind apropiată PSD.

 

În timp ce soțul său era condamnat în prima instanță, într-un timp record, Sabina Adomniței a fost adusă de la Iași la instanța Tribunalului București și apoi la Curtea de Apel București, fiind numită șefa Secției I Penale și apoi vicepreședinte de instanță.

 

Sabina Adomniței și soțul său sunt nașii (din partea miresei) de cununie ai judecătorului CCR Gheorghe Stan, acesta din urmă căsătorindu-se cu nepoata fostei judecătoare CCR, Mona Pivniceru. Naș din partea lui Gheorghe Stan a fost Viorel Cozma, afacerist care deține majoritatea contractelor cu Primăria Iași condusă de Mihai Chirica (PNL).

 

Potrivit presei, nunta a reunit magistrați, politicieni și afaceriști: Procurorul General al României Alex-Florin Florența, Bogdan Licu, judecător la CCR, Daniel Grădinaru, care era în 2023 președintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) și care face parte în prezent din același for, judecătoarea de la instanța supremă Lia Savonea, procuroarea PG Mihaela Iorga Moraru.

 

Dintre politicieni, la nuntă au participat primarul Iașiului Mihai Chirica și fostul deputat PSD, Florin Iordache. Primul are mai multe dosare penale deschise pe numele său, fiind chiar trimis în judecată de procurorii DNA, în timp ce Iordache conducea atunci Consiliul Legislativ.

 

Când, într-una din cele mai importante instanțe de control ierarhic dintr-o capitală europeană judecătorul se schimbă de câteva ori și când la dosar nu există nicio dovadă a repartizării aleatorii, fiind desființată singura garanție a independenței și imparțialității instanței de judecată, ne întrebăm motivat cum îndrăznește o secție să încalce un principiu judiciar fundamental într-un dosar în care este vizată chiar soarta României și șefii Curții de Apel să nu reacționeze? Tăcerea lor este răspunsul.

 

Mă opresc și asupra unei alte părți a aceluiași „păienjeniș”.

 

Soțul judecătoarei Cristina Ardeleanu care a judecat dosarul lui Călin Georgescu se numește Ionuț Ardeleanu și a fost procuror DIICOT. Apropiat al actualului Procuror-Șef al DNA, Marius Voineag, și fost superior ierarhic al acestuia pe vremea când amândoi își desfășurau activitatea la DIICOT, Ionuț Ardeleanu a fost ales de Alina Gorghiu (PNL) să conducă una dintre cele mai importante secții ale DNA.

 

La rândul său, Președinta Curții de Apel este căsătorită de asemenea cu un procuror DNA.

 

În rezumat:

Vicepreședinta Curții de Apel București este soția unui membru marcant PNL și apropiată de Lia Savonea, la rândul său apropiată de PSD, fiind nașa judecătorului CCR care, la rândul său, este promovat de PSD.

 

Procurorul Ionuț Ardeleanu este soțul judecătoarei căreia i s-a dat dosarul, fiind promovat, la rândul său, de ministra PNL.„

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2025/01/06/paienjenisul-din-justitia-romaniei-sau-de-ce-nu-avem-justitie-in-romania/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Asa sunt altoiti boschetarii in trandafiri…) Familia de Savonea. Legăturile extra-judiciare ale Liei Savonea, noua președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

 

 

În urmă cu 12 ani, o rudă a Liei Savonea, președinta desemnată a instanței supreme, era angajată consilier la Tribunalul Ilfov. Instanța era condusă de Roxana Petcu, actuala șefă a Inspecției Judiciare. După ani, nepoata Liei Savonea, Loredana Zalana, devine manager economic al instanței, iar soțul ei director adjunct în CSM. La acel moment, Lia Savonea era președinta CSM-ului.

 

În 2021, soțul judecătoarei demarează o afacere cu o doamnă Cocoș, moment în care interlopul Alex Bodi, angajatul lui Ovidiu Cocoș, rudă cu soțul Liei Savonea, scapă de dosarul de proxenetism și cazul e trimis înapoi la procurori.

 

Înainte de căsătorie, Lia Savonea se numea Lia Fier-Știop.

 

În 2011, nepoata Liei, Loredana Fier-Știop, se angaja „consilier economist asistent” la Tribunalul Ilfov. Pe atunci, instanța era condusă de Roxana Ioana Petcu, actuala președintă a Inspecției judiciare. În 2011, Lia Savonea era șefa cu delegație a Curții de Apel București.

 

În 2021, ruda Liei Savonea (Corneliu Zalana – soțul nepoatei Loredana Fier-Stiop) devine auditor al Curții de Conturi – instituție condusă de Mihai Busuioc, actual judecător al Curții Constutuționale susținut de PSD – și primește un salariu de 15.139 de lei. Un an mai târziu, ea primește un salariu de 80.496 de lei de la Curtea de Conturi și 13.000 de lei de la Tribunalul Ilfov, drepturi salariale restante.

 

În septembrie 2023, Corneliu Zalana, soțul rudei Liei Savonea, devine director adjunct în CSM. Primește în acel an un salariu de 159.000 de lei și proiectele ajung la valoarea de 22.000 de lei. În paralel, soția lui reia colaborarea cu Curtea de Conturi și încasează un salariu de 76.000 de lei la care se adaugă 47.000 de lei de la Tribunalul Ilfov. 

 

Pe 8 septembrie 2023, Loredana Zalana promovează „concursul” pentru funcția de manger economic al Tribunalului Ilfov, organizat de Curtea de Apel București, fiind singurul candidat!

 

În iulie 2023, soțul Loredanei Zalana era propus de plenul CSM să ocupe funcția de director adjunct al Direcției economice a CSM după ce a promovat un concurs în acest sens. Pe 24 august 2023, printr-o hotărâre a plenului CSM, Bogdan Corneliu Zalana era numit director adjunct prin semnătura lui Daniel Grădinaru, președintele de atunci al CSM și fostul coleg de complet de judecată de la CAB al Liei Savonea.

 

Pentru publicația publicrecord, Mihai Savonea, soțul Liei, a recunoscut că este rudă cu Ovidiu Cocoș, binefăcătorul lui Alex Bodi. „Nu am avut și nu am niciun fel de asociere cu cei menționați. Este adevărat că am avut o asociere în firma menționată cu doamna Cristina Cocoș, în scopul dezvoltării unui proiect. Întrucât din anumite motive obiective proiectul nu s-a putut derula, am încetat activitatea și participarea în acea firmă din anul 2024. Menționez că eu nu am încasat niciun dividend sau beneficiu din respectiva firmă. Nu l-am cunoscut și nu îl cunosc pe domnul Bodi, iar Ovidiu Cocoș îmi este rudă. Subliniez ca nu am fost niciodată asociat cu domnul Bodi sau Ovidiu Cocoș în vreo firmă”, a susținut Savonea pentru publicația citată.

 

Articolul integral aici: Presshub

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Numiții politic în funcții de conducere și salariile lor cocoșabile

 

 

1. Director General al Companiei Municipale de Iluminat Public București

 

Victor Eugen Vlad (40 de ani) a fost numit la finalul lunii martie 2025 în funcția de director general al Companiei Municipale de Iluminat Public București (CMIPB). Nu are studii în domeniu și nici vechime în domeniul iluminatului public. Este licențiat în educație fizică, în anul 2008 și are un master în comunicare instituțională și management organizațional.

 

Salariul net: peste 3.000 de euro, plus diverse sporuri, mașină de serviciu, laptop și telefon.

 

2. Directorul general al Societății de Transport București, Daniel Istrate, are un salariu net de 12.000 euro/lună. Se zvonește că rămâne fără 8.000 euro!lună și trebuie să se mulțumească doar cu 4.306 euro/lună.

 

Sunt bine plătiți și membrii Consiliului de Administrație al Societății, ei primesc în jur de 3.000 de euro pentru o singură ședință pe lună.

 

3. Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină

 

Directorul instituției este plătit cu peste 12.000 de lei net, din bani publici, conduce o mașină de lux și are zeci de mii de euro în bancă.

 

4. Romsilva

 

Directorului general al Romsilva, Marius Dan Sîiulescu, care are un salariu brut de 44.000 de lei pe lună, aproape dublu față de salariul președintelui României.

 

5. Exim Banca Românească (fosta Eximbank)

 

Președintele Traian Hălălai încasează lunar aproximativ 25.000 euro!

 

6. ANRE

 

Președintele instituției, George-Sergiu Niculescu, a avut un venit brut de 128.329 de lei pentru luna decembrie 2024, ceea ce înseamnă 75.079 de lei net (aproximativ 15.000 de euro/lună).

 

7. Transelectrica

 

La Transelectrica, companie strategică în domeniul energetic, indemnizațiile lunare pentru directorii companiei ajung la 42.350 de lei brut, la care se adaugă diverse facilități, cum ar fi 1.250 de euro pentru chirie și bani pentru transport. Documentele oficiale arată că aceste beneficii sunt acordate celor cinci membri ai Directoratului.

 

8. Hidroelectrica

 

Directorii încasează salarii lunare de 38.462 de lei, iar pe durata unui mandat de patru ani, compania va cheltui peste 2 milioane de euro doar pentru salariile a cinci oameni. În plus, membrii Consiliului de Supraveghere primesc o indemnizație lunară de 13.350 de lei, deși lucrează doar câteva zile pe an.

 

9. Nuclearelectrica

 

Directorul general câștigă anual 840.965 de lei, adică peste 70.000 de lei pe lună, la care se adaugă încă 56.160 de lei dintr-un contract de administrator neexecutiv la RoPower Nuclear SA.

 

10. Romgaz

 

Statul deține 70% din acțiuni și plătește directorului general un salariu de 52.000 de lei lunar, iar directorul general adjunct câștigă sume similare, peste 50.000 de lei pe lună.

 

11. Agenția pentru Monitorizarea Întreprinderilor Publice (AMEPIP)

 

Președintele interimar al AMEPIP câștigă un salariu brut lunar de 41.070 de lei, urmat de vicepreședintele interimar cu 38.850 de lei și secretarul general, care încasează 34.965 de lei, plus un spor pentru „condiții vătămătoare” de 1.500 de lei.

 

Link-ul punctelor 3-11 – aici

 

12. ROMATSA

 

Controlorii de trafic aerian au 7.300 euro/lună plus sporuri. Nu știu cât pot câștiga directorul general, adjuncții și alte funcții de conducere.

 

13. OTOPENI

 

Un casier încasează 9.000 lei + sporuri & beneficii, conducerea primește 1.5 milioane lei/an, iar membrii Consiliului de Administrație au alocat pentru îndemnizații suma de 1.8 milioane lei/an.

 

14. Institutului Național de Crecetare- Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”

 

Directorul Institutului Național de Crecetare- Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, Davidescu Șerban, are un salariu de 30.000 lei net. Are în subordine 832 de angajați plătiți, în medie, cu 15.800 lei. Salariile au crescut, doar într-un an, cu 1.700 lei.

 

Etc.etc. Peste tot e la fel: JAF din bugetul statului!

 

De ce se toacă sute de milioane lei/an pentru consiliile de administrație? Ce sens au ele dacă societatea are propriile organe de conducere? Ce rost au Agențiile și Direcțiile înființate doar cu scopul de a-și băga politicienii odraslele, amantele, soțiile și restul rudeloe? Ce rost au Centrele din toate domeniile de activitate, dacă în cele mai multe cazuri există direcții similare în ministerele de resort? Omul care-și târâie viața de la o zi de lucru la alta, cu un salariu mizerabil, NU poate fi solidar cu hoții ordinari din susnumitele instituții – beneficiari direcți ai hoțiilor naționale!

 

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/author/romaniafarajustitie/page/4/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Românii plătesc apa mai scump decât africanii

 

 

 

Cum e posibil ca o țară ca România, bogată în ape, inclusiv minerale (locul II în Europa, după Italia), să „moară” de sete din cauza prețurilor enorme la apă practicate de Apa Nova/Veolia (companii francezo-americane!)?

Românii plătesc mc de apă mult mai scump decât cetățenii unor țări deșertice, în care apa e o raritate, în mare parte se importă!!

Cum e posibil ca apa – una dintre cele mai importante resurse naturale ale unei țări – să fie concesionată străinilor, de guvernele trădătoare, contrar prevederilor Constituției României? Întrebarea rămâne valabilă și pentru gaze, petrol, plaje, hidro, energie, mine etc.

 

Apa Nova/ Veolia fac parte din aceeași corporație: Nestle.În 2014, președintele Nestle, Peter Brabeck-Letmathe, declara că apa NU este un drept al omului și că fiecare strop de apă trebuie deținut exclusiv de corporații. Oricine, oriunde în lume poate avea acces la apă curată și sănătoasă pentru băut și pentru salubritate doar contra cost.

Nestle deține 50% din totalul firmelor de cereale din lume, iar veniturile sale anuale sunt de aproape 100 miliarde de franci elvețieni.Interesantă „colaborarea” cu puiul Veolia din România și „pur întâmplătoare”: au dezvoltat „împreună” diverse proiecte ecologice în …Ucraina.

Proiecte similare, și tot cu Veolia, a dezvoltat în Africa, Asia și Europa! Nestle este una din uriașele corporații globale care a „sponsorizat” celebra realizare a Ursulei în 2023: capacul nedetașabil care-ți rănește buzele și nasul.

Urmează să ni se pună taxă și pe aer. Și aerul a fost concesionat unei corporații globaliste.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/author/romaniafarajustitie/page/2/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Eugenia este tirania științei

 

 

 

 

„Eugenia” are o muzicalitate aparte căci etimologia sa concatenează două cuvinte grecești pozitive: „bun” și „naștere”, adică „naștere bună”, dar…

 

Sir Francis Galon „părintele eugeniei” vedea în procedură „îmbunatățirea omenirii” și o cale fiabilă spre progres.Odată cu trecerea timpului, definiția eugeniei a devenit înspăimântătoare, referindu-se în concret la înmulțirea selectivă și controlată a rasei umane. Deci, avem două fațete ale aceleiași proceduri genetice: una pozitivă, și cealaltă negativă. Care dintre ele credeți că primează astăzi?

Pe coperta revistei Birth Control Review apărea (la începutul sec.XIX) sloganul grupului american pro Eugenie: „Mai mulți copii pentru cei potriviți și mai puțini pentru cei nepotriviți” . Filosofia lui Margaret Sanger (membră a Societății Americane de Eugenie) era clară și nu se sfia să declare public „care erau copiii nepotriviți” ai lumii: evreii, slavii, catolicii, bolnavii, săracii și negrii! Ea considera că aceste categorii ar trebui să depună cereri dacă doresc să aibă copii! Margaret Sanger a fost și fondatoarea organizației Planned Parenthood – cea mai mare organizație de planificare familială din SUA și care are o rețea întinsă de clinici de avorturi. Adolf Hitler a găsit la rândul lui sprijin din partea doamnei Sanger în planul de exterminare a evreilor, pledând pentru rasa ariană considerată superioară. După holocaust, Sanger s-a distanțat aparent de eugenie dar a venit cu aceleași argumente în favoarea controlului nașterilor, eutanasiei și clonării, declarându-le idei … feministe!!!G.K.Chesteron afirma că știința oficială a devenit treptat tot mai oficială, dar în același timp tot mai puțin științifică.

Eugenia înseamnă tirania științei, afirma Chersteron. Uitați de vechiul argument conform căruia „religia persecută știința”.

G.K Chesteron evidențiază aspectul că în lumea modernă „Știința este cea care încearcă o tiranie prin intermediul statului.” Totul a început cu Evoluția și va sfârși cu Eugenia.Eugenia și avortul sunt două idei ale elitei conducătoare tiranice care, subrogându-se în rolul divinității supreme, decide cine trebuie să trăiască, cine și când trebuie să moară. Și, dacă este vorba despre elită, să știți că întotdeauna este vorba și despre bani.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/asa-nu/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Klaus Schwab: „Clasa de mijloc TREBUIE să dispară! Ea este purtătoarea democrației!”

 

Klaus Schwab: „Clasa de mijloc TREBUIE să dispară! Ea este purtătoarea democrației!” Asta declara globalistul într-un interviu recent din care am făcut print screenul de mai jos, tradus de „Veritas❌Necenzurat”🇧🇪.

 

 

Și continuă: „Dacă vom slăbi clasa mijlocie, vom mări și mai mult tensiunile sociale!” Adică exact asta urmăresc: focare de revolte, anarhie, haos, distrugere, moarte și întuneric.

De asemenea, declara senin că NU este de acord ca oamenii cu idei să-și deschidă afaceri private. Nu asta înseamnă a 4-a revoluție industrială. Și, ca un zeu futurist autoproclamat, ne anunță că funcționărimea va dispărea în totalitate, iar joburile vor fi ocupate de roboți! Automatizarea e pe primul loc, Omul nu prea mai există în ecuație. Singurul domeniu în care el – ca un dumnezeu nebun – va avea nevoie de oameni sunt, deocamdată, cele de asistență medicală și asistență socială.

Din punctul lui de vedere, apreciază că distruge CREATIV locurile de muncă ale oamenilor. Zâmbea.

Întrebat fiind „Dar unde este creativitatea în viziunea ta?”, a răspuns că vor apărea joburi noi cum ar fi cele de reparatori roboți, dispeceri de drone etc.

Ce așteaptări putem avea de la niște minți bolnave care cred că Pământul, cu tot ce este pe el, le aparține? Scenarii libere.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2022/09/17/klaus-schwab-clasa-de-mijloc-trebuie-sa-dispara-ea-este-purtatoarea-democratiei/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Planul Inrobirii Globale (VIDEO)

 

 

 

End Game (Planul Inrobirii Globale) este un documentar de aproape 2 ore realizat de jurnalistul Alex Jones. End Game pune sub lupa actiunile si planurile elitei globale. In prima parte documentarul prezinta modalitatile prin care s-au ridicat cartelurile bancare internationale. In a doua parte filmul focuseaza asupra intalnirilor Bilderberg din Ottawa si Istambul. Alex si echipa sa au fost interogati timp de 12 ore de politia canadiana inainte de a le da voie sa iasa din aeroport – halal democartie.

 

Totodata Clubul de la Roma si Bilderberg prin vocea lui Henry Kissinger in jurul anilor 60~70 au declarat ca vor sa reduca populatia globului cu pana la 90%. Au mers atat de departe incat au construit si un monument in America – Georgia Guide Stones – in care au gravat planul in piatra si l-au tradus in 7 limbi.

 

Interesant de vazut jocul de culise al asa ziselor fundatii caritabile, paravane de cercetare asupra reducerii populatiei precum si modalitati de a pasa sume de bani enorme de la o generatie la alta fara a platii taxe (SUA, UK, Spania, Franta etc mostenirea se impoziteaza cu 60~69%).

 

Totodata inainte de a fii cunoscuti marelui public, Bill Clinton si Tony Blair la mai putin 1 an dupa ce au participat la o astfel de intalnire, primul a devenit presedinte, iar al doilea prim ministru. Razboiul din Iugoslavia, Kosovo, ei?

 

Foarte interesant de urmarit cum parintii ideologiei naziste si a superiorirtatii raselor – respectiv Eugenics au fost englezi, americani sponsorizati de Rockefeller.

 

 

 

https://schimbarea.blogspot.com/2008/01/planul-inrobirii-globale-video.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Homosexualitatea – între propagandă și vindecarea în Hristos

 

 

 

Protest pentru normalitate în Franța„Ştiu că lumea este condusă, în bună măsură, de o mafie homosexuală, dar asta nu trebuie să ne impresioneze prea tare” (Horia Bernea)

 

Luna aceasta, cu sprijinul Uniunii Europene, are loc în România şi în alte ţări europene, luna istoriei homosexualilor, bisexualilor, travestiţilor şi lesbienelor, eveniment care urmăreşte să pângărească imaginea celui care a fost un contestatar declarat al lor, Horia Bernea, un luptător pentru Cruce, un om care vedea cu totul altfel valorile europene. Chiar dacă prevăzuse puterea promotorilor homosexualităţii în politică, Horia Bernea îndemna la demnitate, trăire creştină, şi să nu ne temem de propaganda lor, dar astăzi s-a ajuns prea departe…

Conform DEX-ului, homosexualitate = Perversiune sexuală care constă în atracția sexuală față de indivizi de același sex; pederastie, inversiune sexuală, invertire sexuală.

Legislaţia românească pedepseşte orice prejudiciu adus de homosexuali demnităţii umane, chiar dacă în 1996 s-a modificat constituţia la cererile mai marilor Europei în favoarea homosexualilor. Sunt prevăzute pedepse cu închisoarea pentru cei care îndeamnă la astfel de relaţii homosexuale pe ceilalţi, pe cei care care întreţin astfel de relaţii cu minori, sau dacă aceste relaţii duc la sinucideri, legea prevede pedeapsa de la 5 la 25 de ani de închisoare.Printre parterenii aleşi de organizatorii acestui festival păgân se afla şi Muzeul Ţăranului Român, muzeu care a luat fiinţă datorită strădaniilor pictorului Horia Bernea, fiul filozofului mărturisitor Ernest Bernea, de a cărui muncă doresc să îşi bată joc astăzi vrăjmaşii ortodoxiei româneşti, în parteneriat cu actualul director al muzeului.

 

Deşi numeroase asociaţii ortodoxe în frunte cu „Alianţa pentru Demnitate Naţională” condusă de Iulian Capsali, „Asociaţia Ortodoxia tinerilor”, „Familia Ortodoxă” , „Pro Vita Bucureşti”, „Asociaţia Christiana” şi alte asociaţii ortodoxe, au trimis o scrisoare deschisă conducerii muzeului, dar directorul actual a răspuns exact ca politicienii români când sunt traşi la răspundere, cu un limbaj de lemn, cu sofisme, încercând să se disculpe şi să arate supunerea faţă de comisia europeană şi de ambasaba SUA, cea care care sprijină continuu de după 90 încoace propaganda homosexuală în România. Prin această colaboare tacită directorul s-a delimitat totodată de valorile pentru care a luat fiinţă acest muzeu, valorile creştin ortodoxe. Dar față de perversiuni se pare că nu.

 

 

În anul 1953 muzeul a fost numit Lenin Stalin, şi folosea propagandei comuniste, dar după 90 o mână de creştini evlavioşi au încercat să-i redea țăranului demnitatea de ţăran autentic, drepcredincios, şi să fie reprezentat cum se cuvine, nu o unealtă a unui regim ateu. Din păcate astăzi, noii propagandiști ai revoluției sexuale se folosesc de credinţa, arta, cultura şi meşteşugul ţăranului român într-o direcţie opusă celor la care au aspirat strămoşii noştri, valori care ni se fură sau ne sunt terfelite în faţa noastră.

 

Iar aceasta nu este prima tentativă de batjocorire a muzeului de către propria conducere. În timp ce muzeul era condus de către Vintila Mihăilescu, fostul director al muzeului, a fost desfiinţată expoziţia de pictură „Crucea” pe motivul de a nu aluneca în idolatrie pentru Horia Bernea , apoi s-au organizat conferinţe despre energiile zen în ziua prăznuirii Sfântului Mucenic Gheorghe în studioul „Horia Bernea”, aufost proiectat tot aici filmul satanic „Antichrist” , iar asta mă duce du gândul la o răzbunare la adresa domnului Bernea, comandată de către intelectualitatea păgână, care a fost împiedica să se manifeste imediat după revoluţie, aşa cum ar fi dorit, şi cum acţionează astăzi cu atâta obrăznicie.Pentru propagandă vor folosi după cum declară chiar organizatorii ei o serie de proiecţii de filme, teatru, discuţii, petreceri, la care sunt invitaţi nu doar cei care au astfel de devieri, dorind să sensibilizeze opinia celorlalţi şi să câştige militanţi pentru cauza lor. Astfel de mijloace foloseau şi comuniştii când au implementat noua lor orânduire socială. Au înlocuit apoi sărbătorile creştine cu serbările ateo-comuniste, după cum astăzi se încearcă înlocuierea treptată a sărbătorilor creştine cu tot felul de sărbători şi festivaluri ale perverşilor sexuali, ale feministelor, zile ale pământului, ale muncii şi altele de genul acesta.Nu găsim în calendarul Europei printre sărbătorile majore Crăciunul, dar Ramadanul este declarat sărbătoare majoră. Nu se serbează triumful creştinismului în Europa, nu se dedică nici măcar o zi în care să fie memorat Împăratul Constantin, primul împărat creştin care a schimbat fața Europei, nu se dedică nici o lună oficială, nici o zi, nici un eveniment cultural dedicat creştinării Europei, culturii creştine, martiriului creştin, eliberarea de sclavagism şi de orgiile păgâne pe care a dus-o Mântuitorul Hristos, nici măcar rolul cultural al creştinismului nu mai este recunoscut. În schimb, orice perversiune, orice anomalie este ridicată la rang de virtute şi trebuie găsiţi militanţi pentru cauza lor.

În Franţa se luptă de peste 200 de ani împotriva lui Dumnezeu pe față, în numele democraţiei şi al dreptăţii sociale, de la 1789, dar abia de curând antihriştii revoluţionari au reuşit să legalizeze căsătoriile homosexuale , deşi nu au mai ţinut cont de nici un fel de valoare democratică propovăduită de ei. Aproxiamativ 1 milion de oameni au protestat împotriva acestei legi anormale, dar parlamentarii francezi, cu excepţia unei părţi nesemnificative, a aprobat această lege, ignorând poporul pentru ale cărui drepturi pretinde că se luptă.Revoluţia Franceză a fost un început de drum în răsturnarea vechilor valori creştine și de aici au pornit ideile socialiste, anarhiste ca mai apoi să se ajungă la revoluţia bolşevică.Tinerii ruşi care mergeau la studii în Franţa au fost vrăjiţi de ideile revoluţionare, aducând-le în ţara lor şi răspândindu-le celor orbi la minte. Asta se întâmpla când intelectualitatea este orbită de marile pseoduvalori ale vremurilor, distrugând orice fel de valoare autentică, orice fel de demnitate umană, ajungând la nihilism. Astăzi, după atâția ani de teroare ateistă, în Rusia sunt interzise orice fel de manifestaţii homosxuale, dar se găsesc tot felul de teribilişti care spun că vor mărşălui chiar ilegal, şi provoacă scandaluri în presa occidentală, Rusia primind mai multe sancţiuni din acest motiv. Cu toate acestea politicienii ruși nu fac nici un compromis cu neleguitii. Dar ridic un mare semn de întrebare: manifestările anarhice au fost sancţionate și de conducerea ţaristă aproape 1 secol, dar totuşi, în 1917 inevitabilul s-a produs. Se va produce şi în restul Europei, cu alte metode decât cele violente, prin războiul psihologic şi al constrângerilor economice şi politice, o revoluţie homosexuală?Homosexualitatea duce de foarte multe ori la boli grave, fizice şi psihice ce pot produce moartea. Virusul Hiv şi cel hetapic, de exemplu, poate fi contactat mult mai uşor de către un homosexual, decât un heterosexual, în plus homosexualii îşi pierd respectul de sine, sunt mai predispuși la depresii, boli psihice şi ajung de multe ori chiar la suicid.

Jamey Rodemeyer, un adolescent de 14 ani care s-a sinucis, declara înainte: „Lady Gaga mă face atât de fericit. Mi-a arătat că m-am născut astfel. Şi ăsta-i sfatul pe care vi-l dau, de la ea: «Eşti născut astfel. Tot ce-ţi rămâne de făcut este să-ţi ţii fruntea sus şi vei ajunge departe…»” Şi iată cât de departe a ajuns dacă a urmat sfaturile divei Lady Gaga.După cum spuneam, această revoluţie anticreștină se întinde pe secole, a durat şi vă mai dura poate încă câteva secole, până la sfârşitul veacurilor. Am vorbit de Revoluţia Franceză şi ideile ei care nu au pierit, care nu au luat naştere de atunci ci de la căderea lui Lucifer, care tot luptă cu Dumnezeu şi creaţia Sa.

 

„Cultura iubirii nu se va schimba peste noapte, aşa că am început treptat. Dar voi sunteţi răspunsul, voi sunteţi viitorul!”. (Lady Gaga)

 

O spun cu gura lor aceşti „binefăcători” că lupta continuă, această urâciune a pustiire e plănuită de mult, dar datorită delăsării noastre, a celor care ar trebui să fim sarea pământului, Dumnezeu le permite să câştige teren. Foarte mulţi din păcate au căzut în ghearele acestor fermecători revoluţionari care de-a lungul timpului s-au folosit de milioane de suflete nevinovate pe care le-au păcălit şi făcut să lupte pentru cauza lor şi au sfârşit tragic.

Lady Gaga este de altfel o susţinătoare a homosexualilor pe care-i sprijină şi financiar şi în public. Ea îşi îndeamnă adepţii la luciferanism prin autoadorare, autocompătimire, ceea ce dă naştere tuturor perversiunilor şi depărtarea de Dumnezeu. Singura revoluţie adevărată a făcut-o Iisus Hristos, atunci când a creat omul nou, omul care se luptă cu patimă, cu fărădelegea, pentru a dobândi Raiul pierdut, nu cel care încearcă să şi-o justifice. Acela care vrea să justifice patima în numele iubirii şi nu să o condamne, nu iubeşte, ci (se) amăgeşte.În numerele trecute ale revistei Familia Ortodoxă găsim articole în care se arată că programa școalară din ţări precum Spania sau Germania prevăd educaţia sexuală a copiilor începând de la 5 ani. În acest tip de educație copiilor li se spunecă relaţii sexuale normale pot fi practicate cu persoane de acelaşi sex şi cu animale, iar în desenele animate ” X-men” , doi „super-eroi” homosexuali se căsătoresc între ei.De aici mintea copilului devine stricată, de aici apar confuziile, atracţiile nefireşti către persoane de acelaşi sex, sau poate şi către dobitoace, apoi vine Lady Gaga, şi alţi fii ai pierzării care le spun că e normal să fie aşa, să lupte pentru cauza lor, și abia la urmă vedem unde ajung aceste biete făpturi.

Dar, cine este fără de păcat să arunce cu primul cu piatra. Şi noi suntem oameni, şi avem păcatele noastre, şi noi avem aprinderi spre desfrânare, şi orice relaţie sau gând la desfrâu te face vinovat în faţa lui Dumnezeu ca şi pe homosexuali. O serie de bărbaţi au fost intervievaţi în privinţa homosexualitaii practicate între bărbaţi, iar mulţi au spus că sunt împotrivă, dar când au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu relaţiile de lesbianism au răspuns afirmativ. Acei bărbaţi sunt la fel de păcătoşi la fel ca şi cei pe care-i condamnă.Cu toate acestea, homosexualii sunt fraţi ai noştri în Adam, iar unii dintre ei şi în Hristos, de aceea dorim îndreptarea lor, dar nu suntem de accord cu patima lor şi cu promovarea ei. Dorim să fim scutiţi de marşuri, manifestări şi alte afişări indecente ale lor în public, în centre universitare, în şcoli, teatre, muzee şi alte locuri pe unde se cuibăresc, şi orice fel de propagandă ascunsă în filme, desene animate emisiuni TV, etc.Sunt psihologi și mai ales duhovnici care pot trata homosexualitatea, ei pot fi ajutaţi dacă vor o viaţă normală, dar trebuie să îşi dorească asta, să iasă din minciună, pentru că Domnul le dă puterea să se ridice din această patimă.

 

(Carol Mihai)

 

https://ortodoxiatinerilor.ro/homosexualitatea-intre-propaganda-si-vindecarea-in-hristos/

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Imigrant in Germania: Foarfeca inegalitatilor sociale si de sanse sfarteca locomotiva Europei

 

 

Dani Rockhoff 

 

In timp ce managerii de varf si comilitonii lor incaseaza milioane, pe succes sau chiar pe esec, cei mai multi oameni de rand din Germania se bucura sa poata trai macar, din salarii. Incepand cu anul 2000, o prapastie tot mai adanca s-a deschis intre veniturile pe cap de locuitor, din tara considerata altadata model de „capitalism social”. Specialistii si unii politologi vorbesc de „lipsa de dreptate” si de „marea prapastie” dintre casta alesilor si marea masa a populatiei. Copiii nascuti in ghetto-uri sau medii sarace, din familii de nemti, dar mai ales de imigranti, sunt neoficial condamnati la ratare si trai mizer.

 

Aroma de paine neagra

 

Dragos s-a nascut in Romania, insa scoala a facut-o in Germania. E de 18 ani aici si abia mai ingana limba materna. Parintii lui au lasat in urma Bucurestiul asaltat de mineri in primavara lui 90, cu un gand de mai bine. Mai binele a fost un ulterior divort, doua posturi modeste, datorii la banci. A ramas speranta in Dragos si viitorul lui.

 

Dupa o ratata incercare in structurile militare, bine platite, dar si riscante, ale statului german, lui Dragos i-a cam trecut pofta de aventura si a intrat „in paine”. La propriu, caci lucreaza intr-o brutarie, se scoala la trei noaptea si adulmeca zilnic aroma de chifle proaspete si de banuti cam putini.A gresit el, sau parintii lui, pe undeva? Nu prea. Sanse si sorti similare impartasesc milioane de tineri in Germania, carora parintii nu le pot croi, de mici, un CV de elita.

 

Inegalitatea luata la bani marunti

 

Markus Grabka e omul care „cauta Germania in portmoneu”. Este economist la Institutul german pentru cercetari economice (DIW) din Berlin. In fiecare an, DIW analizeaza, pe esantioane reprezentative, conditiile de viata ale cetatenilor de pe teritoriul federal. Parametrii sunt simpli: cat castiga acestia, ce impozite platesc, unde locuiesc, cat platesc chirie, la ce scoala merg copiii lor si ce economii au puse deoparte.

 

Din raspunsurile acestora si studiile de caz concrete, reiese „cum le merge cetatenilor” si se poate calcula „coeficientul de inegalitate”, prin care specialistii masoara diferenta dintre bogati si saraci.Multa vreme, situatia in Germania a fost stabila, graficul evolutiei veniturilor, raportat la clasele sociale, a mers pe linii paralele. Politica „mijlocului de aur” functiona, sociologii vorbeau, pe buna dreptate, de „respectarea unei balante fundamentale”.Iata insa ca, in mileniul al treilea, coltii foarfecii se casca din ce in ce mai mult. Raportat la anul de referinta 1992, in anul 2000, venitul real mediu al varfurilor (reprezentand 10% din populatie) a inregistrat o crestere de 12%. Cei mai saraci 10%, au avut o crestere de venit mediu de 6%, toata lumea parea multumita.In anii care au urmat, foarfeca veniturilor si-a deschis gura enorm, ajungand in 2007 la o diferenta de peste 43 de procente. Saracii au saracit cu 13%, bogatii s-au imbogatit cu 31%. In timp ce patura celor superbogati, reprezentand 10% din populatia Germaniei, detine 60% din averea federala concretizata in capital bancar, imobiliar si de actionariat la bursa, populatia cu venituri modeste nu are decat…datorii. Studiul a fost publicat de DIW si preluat de publicatia Spiegel, in decembrie 2007.

 

Punct pe nesiguranta

 

Problematica a declansat in mass-media germana, dar si la nivel politic, aprinse dezbateri. Stanga propune un nivel minim de salarizare, dreapta se sprijina pe lobby liberal. Presedintele Germaniei, Horst Koehler atinge diplomatic problema, printr-un apel deschis la „libertate si responsabilitate”.El considera ca accentuarea diferentelor la nivel de venit, in consecinta sociale, ar duce la situatia in care „multi oameni se simt nesiguri”, ceea ce impune o conduita responsabila a patronilor si managerilor de firma.„Cine cere angajatilor respectarea unor masuri de austeritate, trebuie insusi sa se intrebe, de doua ori, daca este adecvat sa isi acorde lui insusi, cresteri salariale generoase”, mai spus Koehler.

 

CEO si grasele lor premii

 

Tocmai la aceasta se refera dezbaterea actuala din Germania: unii manageri si CEO primesc salarii anuale de milioane de euro, indiferent daca prestatia lor e buna sau rea.In eventualitatea unei prestatii defectuoase la nivel de management, exista riscul pierderii postului, urmat insa de o grasa compensatie, stipulata in contract. Tot aceste contracte, abil formulate si secretizate, tin spatele varfurilor manageriale, in cazul unor decizii gresite, care pagubesc firma. Pe sume serioase, firmele de asigurari platesc „riscul decizional”, insa asigurarea este platita tot de firma, si nu din buzunarul „prostului” manager.

 

Adesea, slabul manageriat se datoreaza si faptului ca CEO are in vedere mai mult profitul propriu, decat pe cel al firmei sau concernului in care este angajat la varf. Strategii si actiuni riscante pe piata de bursa sau afaceri, sunt lansate de CEO, pe termen scurt, sub chip de „bombe inovative” sau strategice.

 

Acestea asigura o explozie de profit al firmei pe termen scurt si, in consecinta, managerii isi pot incasa grasele „premii de succes”, argumentate cu scurtele lovituri la bursa ce fac actionariatul firmei sa saliveze de placere.

 

Miliardarii la control………………………………………………………………………………

 

Det. Aici

https://hotnews.ro/imigrant-in-germania-foarfeca-inegalitatilor-sociale-si-de-sanse-sfarteca-locomotiva-europei-790903

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Aspectele Intunecate ale Globalizarii

 

 

Fuzionarea mega-corporatiilor va face ca firmele mici si mijlocii sa dispara, „patronul” o sa fie pe cale de disparitie, oamenii de rand vor sfarsii in a lucra pentru un singur mega-super-concern The Company.

 

Partea nasoala va fi ca toti vom face parte dintr-un sir infinit de subangajat/sef – deci nimeni nu va fi pe sef plin si oarecum independent. Ganditi-va numai la faptul ca in comunism eram toti proprietari egali pe fabrici si uzine, fabrici fara stapan practic, detineam totul si nimic. Pai prin globalizare si fuzionarea concernelor nu nastem acelasi monstru fara stapan ?

 

Asta va aduce la nasterea unui sistem global cu tente de comunism, fascism in care nu vor mai exista diferente, va fi o lume omogena. Fascismul ca si principiu nu trebuie sa poarte zvastica neaparat… Dupa 3 generatii intr-o Lume Globalizata, omogena, fara diferente economice, politice si culturale intre regiuni, deci in lipsa comparatiilor, credeti ca lumea isi va da seama de nivelul de sclavagism la care va ajunge ? (daca mai adaugam si presiunea conditionarilor, a dresurii din mass-media, programelor scolare, ideologiile noi si directiile trasate in academiile si institutiile pline de formatori de viitoare minti).

 

Oamenii sunt deja redusi la un singur scop in viatza – anume de a fi platiti. Avem senzatia ca asta este ceva existential, ceva de care depinde supravietuirea noastra ca specie. Suntem adormiti in ignoranta si toleranta.

 

Doamnelor si domnilor pe acesta mentalitate s-a ridicat fascismul care sacrifica individul pentru colectiv, care sacrifica individualitatea pentru colectivitate si diversitatea pentru conformitate !

 

 

When we blindly adopt a religion, a political system, a literary dogma, we become automatons. We cease to grow. (Anais Nin)

 

Citeste si :

Fatada Intunecata a Occidentului si a Globalizarii…

Planul Inrobirii Globale (VIDEO)

 

 

https://schimbarea.blogspot.com/2007/04/aspectele-intunecate-ale-globalizarii.html

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Era Pinguinului

 

 

 

 

Oamenii sunt manipulati sa aiba teluri si dorinte false in viata – himere pentru a muncii ca niste fanatici – himere, haine de firma, celulare pentru apartenta si recunoastere… visuri si fitze – oamenii au ajuns sa traiesca in eternul maine sacrficand prezentul spre beneficiul baietilor destepti care gandesc cum sa-ti faca munca mai rentabila, in timp ce tu muncesti fericit pe bani putini care mai tarziu iti sunt IMPOZITATI…

 

Care sunt noile arme ale dresorilor de minti umane in societatea capitalista ?

Una dintre arme este chiar ego-ul „pinguinului” (cum este denumit noul om fabricat de corporatii in argoul dresorilor de minti). Pinguinul munceste pe bani foarte putini, in raport cu efortul depus si valoarea produsa de el, dar primeste in compensatie tot felul de titulaturi pompoase, am vazut in Romania oameni cu „marketing manager” sau mai stiu eu ce expresie pretioasa pe cartea de vizita, si cu un salariu sub 400 euro. Am vazut pinguini refuzand joburi mai bine platite pe motiv ca daca s-ar fi dus la noul loc de munca ar fi retrogradat ca functie!

 

Alta arma ar fi manipularea mentalului colectiv prin crearea de curente privind stilul de viata (vezi viralul de aici legat de workoholism). Exista pinguini care cumpara un tricou „de firma” la pret de 3-4 ori mai scump decat unul obisnuit, desi materialul, design-ul si calitatea sunt identice.

 

Cum arata noul om fabricat de corporatii ?

Preocupat, important, cand il intrebi de sanatate zice ca se grabeste, nu poate intarzia la discutii, este permanent prins in tot felul de „proiecte” de nu are timp nici sa doarma, ca te intrebi la ce mai munceste si la ce-i mai folosesc banii daca oricum nu gaseste nici 5 minute pe saptamana sa se bucure de ei, iar cand totusi apuci sa vorbesti cu el, o tzine numai in clisee, majoritatea auzite la radioTV ori citite prin cartuliile gen „cum sa reusesti in afaceri”.

 

Ce aspiratii are el ?

Sa fie bagat in seama, si pentru asta ii trebuie o functie, telefon ultimul tip desi functioneaza bine si unul fabricat acum 5 ani, idem pentru masina, televizor, etc, si pentru asta e in stare sa se indatoreze pana peste cap, sporind, in acelasi timp, avutiile bancilor de la care se imprumuta si ale companiilor multinationale de la care cumpara.

 

Ce-si doreste de la viata ?

Recunoastere, sa fie „cineva”, sa il respecte lumea, sa i se ceara parerea, iar dresorii care il fac sa se simta atat de important obtin orice de la el.

 

Ce intelege din politica ?

Absolut nimic, priveste certurile intre partide si politicieni ca pe un fel de meciuri, de parca ar fi suporterul uneia dintre echipe, nu-si pune niciodata intrebarea cati dolari a castigat el de pe urma a ceea ce a facut cutare ministru sau ce profit poate scoate din discursul unui deputat in Parlament ori la pupitrul unui talk-show. de altfel, politicienii vorbesc extrem de rar despre ce ar avea pinguinii de castigat in plan financiar de pe urma unor evenimente, evolutii sau situatii, si totusi pinguinul asculta aceste noianuri de palavre care nu-i folosesc la nimic.

 

 

CONCLUZIE !!!

Realitatea este ca pinguinii nu fac bani, ei doar muncesc si numai ego-ul si iluzia ii face sa continue… viata lor e jalnica, inglodati in credite si datorii, fara timp sa respire, traiesc in viitor sacrificand prezentul.

 

Nu vreau sa fiu acuzat de comunism…si-a demonstrat puterile, a esuat lamentabil… cat despre asemanarea dintre comunism si globalizare vezi Aspectele Intunecate ale Globalizarii

 

Citeste si

Lista Impozitelor Draconice din Europa

Cum iesi din sistem !

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

………………………………………………………….

 

 

Modelarea Globala a Mintii

 

 

Eu vad cum tacit se implementeaza tot felul de masuri peste tot in lume, masuri ce au ca rol si rezultanta indobitocirea si inregimentarea viitoarei generatii fara identitate in sistem.

 

Ce vad ca efect imediat este ca prin dresura asta a scolii si programului fix de la 3 ani – oamenii vor fi modelati sa fie ca niste furnicutze, rupti de familie – program fix, ocupati de mici, munca peste program la corporatie, sa dea din manutze si sa vrea sa se afirme in colectiv… imi suna a lagar de munca global… cam asta ofereau si comunistii…

Trimite mesajul pe mail ! Revolta-te ! E viitorul omenirii ! Chiar putem fii atat de indiferenti la viitorul sumbru pe care o mana de oameni, o elita intunecata doreste sa ne inrobeasca vietile si constiinta din frageda pruncie ?

 

Exista un lucru mai rau decat oamenii rai ! Ignoranta oamenilor buni!

 

Det. Aici

 

https://eliberareamintii.wordpress.com/

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Gates sponsorizează și ingineria genetică asupra căpușelor care afectează bovinele

 

 

 

 

Căpușele reprezintă una dintre principalele amenințări economice la adresa industriei vitelor din întreaga lume, afectând productivitatea, sănătatea și bunăstarea. Ce a făcut Vasilică al nostru? A băgat milioane de dolari în cercetarea genetică a căpușelor, dar nu pentru a eradica fenomenul, ci pentru a le folosi împotriva omului consumator de carne!

 

Tehnologia care a fost folosită pentru a controla țânțarii și viermele de toamnă a fost aplicată și pentru a „rezolva” (teoretic) problema mondială a căpușelor de vite, în cadrul unui nou grant de 1,283 milioane de dolari din partea Fundației Bill & Melinda Gates.

 

☠️Căpușele transmit și boli mortale, cum ar fi babesioza și anaplasmoza.

 

Efecte? În ultima perioadă, în SUA, au fost semnalate mai multe cazuri de alergii la carnea … roșie, în special la cea de vită. Să aibă cumva legătură cu agenda WEF-ului? 🤔

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/08/08/gates-sponsorizeaza-si-ingineria-genetica-asupra-capuselor-care-afecteaza-bovinele/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Brzezinski, consilier american: guvernul mondial se instalează prin foamete, războaie și epidemii în întreaga lume

 

 

 

 

 

 

Det. Aici

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2022/10/17/brzezinski-consilier-american-guvernul-mondial-se-instaleaza-prin-foamete-razboaie-si-epidemii-in-intreaga-lume/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cele 9 legi ale Illuminati

 

 

1. Lucifer, Purtătorul luminii, a creat doar două tipuri de oameni: noi, Illuminati și vitele umane, care nu au niciun drept cu excepţia acelora de a fi înrobite, batjocorite și sacrificate.

 

2. Realizați Guvernul Unic, alias Sclavia Globală.

 

„Sacrificarea vitelor umane” se va face la o scară fără precedent și reprezintă o consecință a celei de-a doua porunci a Genocidului Global.

 

3. Transformați vitele umane în roboți și convingeți-le că „Negrul este alb”.

 

4. Adevărul (ascuns) se ține la vedere.

Spuneți deschis adevărul vitelor umane, dar asigurați-vă că nu înțeleg subiectul.

 

5. Înlăturați cât mai curând posibil toţi adevărații creștini și toţi evreii.

(Notă: prin sintagma „evreii” se înţelege atât rasa, cât și religia lor.)

 

6. Supuneți-vă doar vouă înșivă.

 

7. Convingeți vitele umane că nu există niciun Creator.

 

8. Creați decepții nesfârșite, serviți-le NIMICUL, iar realitatea simulată va fi oferită la sfârșitul spectacolului.

 

9. Rescrieți Istoria pentru a transforma în mod oficial înfrângerea voastră din trecut în victoria prezentului.

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/coruptie/page/4/

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Intelectual… dar totuși Idiot

 

 

 

Anarhia pe care o vedem în întreaga lume începând cu 2016 (momentul declanșator a fost victoria surprinzătoare a lui Trump) este efectul răzbunării clasei de experți paternaliști semi-intelectuali, cu studii la Oxford-Cambridge sau la alte universități de prestigiu, beneficiari ai unei educații bazate pe etichetă dar fără fond și care ne ordonă insistent …nouă, celorlalți

 

1) ce trebuie să facem

 

2) ce trebuie să mănâncăm

 

3) cum trebuie să vorbim

 

4) cum trebuie să gândim

 

5) pe cine să votăm.

 

Situația e similara poveștii chiorului șef peste orbi: acești emanați ai „inteligenței” descriși prin propriul lor sine, nu pot găsi o nucă de cocos în Insula de Cocos, ceea ce înseamnă că nu sunt suficient de inteligenți pentru a defini însăși conceptul de inteligență umană, prin urmare, cad în circularități având doar abilitatea de a trece examenele scrise de oameni la fel ca ei, semi-docți.

 

Se poate vedea oriunde și în orice context că acești academico-birocrați care se simt îndreptățiți să ne conducă viețile nu sunt deloc riguroși nici în statisticile medicale, nici în elaborarea de politici publice, nici în alte domenii. Prea-plini de sine, consideră că diplomele și CV-urile pe care ni le flutură prin fața ochilor, cu sfidătoare superioritate, le demonstrează implicit și inteligența aplicată.

 

Nassim Nicholas Taleb, eseist și savant libanezo-american, i-a denumit rece „Intelectualii Idioți” (II), considerându-i a fi produse ale societății moderne, procesul îndobitocirii accelerându-se de la mijlocul secolului al XX-lea, astăzi atingând supremul idioțeniei. Taleb constată că această categorie de oameni deloc largă ne-a invadat pur și simplu viețile, fiind omniprezenă și ubicuă.

 

Intelectualii Idioți au joburi în multinaționale sau firme de renume, salarizați peste medie, participă la tot felul de cursuri de dezvoltare personală și au deschidere doar pentru cei asemeni lor, adică socializează cu indivizi aflați la un nivel similar de idioțenie.

 

“Feriți-vă de semi-eruditul care crede că este erudit”, ne avertizează Taleb pentru că el nu………………

 

Det. Aici

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/category/coruptie/page/4/

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Michel Chossudovsky – „Criza mondială a coronavirusului, lovitură de stat globală împotriva umanității”

 

 

Global Research 

 

 

„Iadul este gol și toți demonii sunt aici” (William Shakespeare, Tempest, 1610).

 

 Destabilizarea structurii sociale, politice și economice a 190 de țări suverane nu poate constitui o „soluție” pentru combaterea virusului.  Dar aceasta a fost „soluția” impusă, implementată în mai multe etape încă de la începutul crizei provocate de coronavirus, în ianuarie 2020. Este distrugerea vieților oamenilor. Este destabilizarea societății civile.

 

 Știința falsă a susținut această agendă devastatoare.  Minciunile au fost susținute de o campanie masivă de dezinformare media. „Alerte Covid” incetante și repetitive, 24/7,  în ultimii doi ani.

 

Istorica carantină din 11 martie 2020 a declanșat haos economic și social la nivel mondial. A fost un act de „război economic”: un război împotriva umanității.

 

Această agendă diabolică a subminat suveranitatea statelor naționale.  A contribuit la un val de falimente. A sărăcit oamenii din întreaga lume.   A dus la o creștere spirală a datoriei globale denominate în dolari.

 

Carantina din 11 martie 2020, aplicată simultan în 190 de țări, a dus la:  „Închiderea forței de muncă” coroborată cu „Paralizarea locului de muncă”.  Impactul previzibil: Cea mai gravă criză economică din istoria lumii.

 

Michel Chossudovsky analizează în detaliu modul în care acest proiect insidios „distruge viețile oamenilor”. El oferă o analiză cuprinzătoare a tot ceea ce trebuie să știți despre „pandemie” – de la dimensiunile medicale la repercusiunile economice și sociale, fundamentele politice și impactul mental și psihologic.

 

„Obiectivul meu ca autor este de a informa oamenii din întreaga lume și de a infirma narațiunea oficială care a fost folosită ca justificare pentru a destabiliza structura economică și socială a unor țări întregi, urmată de impunerea «vaccinului» «mortal» împotriva COVID-19. Această criză afectează umanitatea în ansamblu: aproape 8 miliarde de oameni. Suntem solidari cu semenii noștri și cu copiii noștri din întreaga lume. Adevărul este un instrument puternic”.

 

Recenzii

 

Dr. Mike Yeadon – Aceasta este o resursă detaliată, de mare interes, dacă ești motivat să înțelegi puțin mai bine perspectiva mai largă. Autorul cunoaște foarte bine geopolitica, iar acest lucru se reflectă în modul în care este contextualizat Covid.

 

Dr. Emanuel Garcia – În acest război împotriva umanității în care ne aflăm, în acest atac singular, neregulat și masiv împotriva libertății și bunătății oamenilor, cartea lui Chossudovsky este o stâncă pe care să ne susținem lupta. –

 

Peter Koenig  –  În cincisprezece capitole concise, bazate pe informații științifice, Michel urmărește falsa pandemie de covid, explicând cum un test PCR, care a produs până la 97% rezultate fals pozitive dovedite, combinat cu o campanie neobosită de fricare 24/7, a reușit să creeze o „plandemie” la nivel mondial încărcată de panică; că această plandemie nu ar fi fost niciodată posibilă fără infamul test de reacție în lanț a polimerazei modificatoare de ADN – care până în ziua de azi este impus unei majorități de oameni nevinovați care nu au nicio idee. Concluziile sale sunt confirmate de oameni de știință renumiți.

 

David Skripac – Profesorul Chossudovsky expune adevărul că „nu există nicio relație cauzală între virus și variabilele economice”. Cu alte cuvinte, nu COVID-19, ci implementarea deliberată a unor carantine ilogice și nefondate științific a cauzat închiderea economiei globale.

 

Edward Curtin  – O lectură a cărții lui Chossudovsky oferă o lecție cuprinzătoare despre cum există o lovitură de stat globală în desfășurare, numită „Marea Resetare”, care, dacă nu este rezistată și învinsă de oamenii iubitori de libertate de pretutindeni, va duce la un viitor distopic încă neimaginat. Transmiteți mai departe acest cadou gratuit de la profesorul Chossudovsky înainte să fie prea târziu. Nu veți găsi atât de multe informații și analize valoroase la un singur loc.

 

https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/michel-chossudovsky-criza-mondiala-a-coronavirusului-lovitura-de-stat-globala-impotriva-umanitatii

 

 

 

 

 

/////////// ///////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Lăsaţi în pace Ucraina şi aveţi grijă de România! De români!

 

 

 

Irina danciu

 

 

Vă prezentăm o reacție la ceea ce se întâmplă cu România, reacție care ar trebui să trezească la realitate milioanele de români. Citiți și treziți-vă din amorțeala suicidală care a cuprins majoritatea „norodului”  (Redacția).

 

„Lăsaţi în pace Ucraina şi aveţi grijă de România! De români! De noi, tâmpiţii care, inexplicabil, încă vă mai suportăm!

 

De ce plângeţi de milă Ucrainei când:

 

– în 1991, nava Rostock era scufundată cu intenţie şi ne bloca traficul naval pentru 15 ani, aducând pagube de miliarde de dolari statului român?

 

– în 1997, când România pierdea rușinos Insula Şerpilor, la presiunile Ucrainei, prin „Tratatul de la Neptun”?

 

– în 2021, când Ucraina interzicea învăţământul în limba română, chiar dacă acesta se făcea în comunităţile româneşti din țara lor?

 

Iată doar câteva «declaraţii de dragoste», fără să ne mai gândim de teritoriile istorice româneşti ocupate şi în prezent de către… aceeași Ucraina de care nu mai puteți acum…

 

Manipulaţi de politicienii cu interese mari și afaceri și mai mari, dar și de televiziunile «democratice», pe unii i-a apucat brusc dragostea de vecinii de la est şi ne târăsc într-un conflict care nu e al nostru şi nu ne priveşte pe noi, ca români!

 

În loc să îşi vadă de facturile din ce în ce mai mari la tot ce e de vânzare şi necesar vieţii… şi să le aducă la valori de bun simţ, pe anti-românii care conduc această ţară îi freacă grija de ce fac alţii!

 

Nemernicilor, vă mor românii în ţară! Unii chiar se sinucid de disperare şi de grija zilei de mâine!”.

 

Lăsaţi naibii războaiele altora şi vedeţi ce faceţi cu sărăcia în care aţi adus ţara! Ne omorâţi cu zile! Muncim doar pentru facturi! Ne-aţi îndatorat şi ne-aţi vândut viitorul!

 

Lăsaţi în pace Ucraina şi aveţi grijă de România! De români! De noi, tâmpiţii care, inexplicabil, încă vă mai suportăm!

 

Sursa – https://www.facebook.com/ 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Generalul Richard Barrons: „Astfel poți pune în genunchi toate țările europene în doar 14 zile”

 

 

 

Ex-generalul britanic Richard Barrons spune că războaiele nu sunt nici necesare, nici focoase nucleare. El consideră că combinația de rachete de precizie, cyberattacks și social media, este mult mai periculoasă.

 

Generalul Richard Barrons anticipează între linii ceea ce va fi următoarea închidere a rețelelor sociale și a internetului în stil chinezesc, probabil în 2021. Carantina electronică.. Guvernul va fi responsabil de represiunea celei mai mari a comunicațiilor cu scuza Securității Naționale în fața unui eveniment de origine electronică neanunțat încă.

 

Expert militar în noul război: „În acest fel, puteți aduce toate țările europene în genunchi în doar 14 zile”. „Fostul general britanic Richard Barrons spune la SPIEGEL Politik că războaiele nu sunt necesare și nici focoase nucleare. El consideră că combinația de rachete de precizie, atacuri cibernetice și social media, este mult mai periculoasă.

 

SPIEGEL: Domnule Richard, suferiți în prezent de insomnie?

 

Barrons: Da, lumea se schimbă atât de dramatic, încât uneori îmi ia somnul.

 

SPIEGEL: Din cauza crizei coronavirus?

 

Baronns: Schimbările au existat înainte, dar pandemia a accelerat radical acest proces. Covid-19 acționează ca un șoc global si strategic care are un impact masiv asupra securității și prosperității Europei. Și știți ce mă preocupă? 

 

SPIEGEL: Spune-ne.

 

Barrons: Cât de mult rămânem în urma cu aceste schimbări. Am crezut prea mult timp că ceilalți ne vor lăsa în pace, pe europeni, și că putem discuta nestingheriți cu privire la starea UE, la euro sau la Brexit.

 

SPIEGEL: Dar în realitate …

 

Barrons: … trăim într-o lume în care chinezii deja nu mai da tonulul, ci americanii. Dacă criza coronavirus a arătat ceva clar, este că China este în drum spre puterea globală, în timp ce SUA se retrage. Lumea previzibilă a Occidentului așa cum o cunoaștem din perioada Războiului Rece, acum aparține trecutului. Mulți piloni care garantează securitatea și prosperitatea noastră se vor rupe. Și ar putea exista o mare luptă între China și Statele Unite.

 

 

 

Generalul de patru stele, Sir Richard Barrons, 61 ani, a fost unul dintre cei șase șefi de personal ai Forțelor Armate Britanice până la pensionarea sa în 2016. În lunga sa carieră, a comandat operațiuni în Bosnia, Kosovo, Irlanda de Nord, Irak și Afganistan. Barrons este considerat unul dintre cei mai importanți lideri de gândire militară din țara sa.

 

***

 

El consideră… «combinația de rachete de precizie, atacuri cibernetice și social media, este mult mai periculoasă».

 

Pentru aceasta, vor avea nevoie de o scuză foarte puternică ca acum cu covid 19 și carantina pentru a justifica blocarea internetului. Probabil se vor referi la o problemă globală de energie electrică datorată atacului unui virus informatic mai avansat decât stuxnet sau sauron, sau Fepmis. Sau mai probabil încă un război electromagnetic care să doboare toate rețelele 4 și 5G. Și nu trebuie să provină neapărat din confruntarea blocurilor, ci din terorismul electronic electromagnetic al ISIS livrat de știm noi de cine. Și poate printr-o mătura electronică de sateliți cu laser, cum ar fi THORN testat cu succes pentru prima dată în Taijin China și în arderea a mii de hectare de pădure din Spania, Portugalia și California.

 

Poșta, telegrafele și cabinele guvernamentale vor fi pline de cozi precum cele de rații și la bănci. Căderea rețelelor electronice și de telefonie va pune guvernul în mișcare pentru liniile publice sigure în Poștă și companiile de telefonie mobilă în camioane militare autonome și de la companii de telefonie în acest scop. Scrisorile din căsuța poștală ca în trecut vor fi din nou mijlocul de comunicare în timpul carantinei electronice.

 

Sunt măsuri care, din moment ce toate țările lumii au deja o structură militară și de armament foarte completă, și fară îndoială cele ale NOM își doresc război cu orice preț, din moment ce s-au organizat pentru războiul biologic și apoi război cibernetic sau război electronic, dat fiind că distrugerea cu arme moderne ar fi apocaliptică, iar guvernul din umbră nu poate să nu le genereze pentru interesele sale de putere și control.

 

Prima repetiție de restricționare a libertăților cu covid 19 a oferit Noului Guvern Mondial cunoștințe practice despre gradul de rezistență în stradă și pe social media.

 

Al doilea va fi un test de lipsă de comunicare, înstrăinare și izolare: va fi interzis să ne întâlnim (ceva care a fost deja implementat cu Covid 19 și fazele ridicole ale succesului dubios, când vom fi din nou închiși în toamnă). Realizând încetarea comunicărilor printr-o întrerupere a electricității și blocarea rețelelor sociale cu lansarea fazei 1 a unui program de monitorizare a comunicațiilor, blocarea și ștergerea grupurilor, și o listă de o mie de cuvinte interzise. Toate comunicările vor fi cenzurate ca mersul pe stradă. Ceva ce înainte ne imaginam science fiction, acum trăim și vom trăi ca realitate zilnică.

 

Dacă odată cu carantina covidă 19 am observat stresul pe care îl provoacă aceste măsuri oamenilor, imaginați-vă dacă adăugă la o noua carantină în toamnă, încetarea rețelelor sociale. Multe persoane care nu sunt obișnuite azi să facă schimb de conversații altele decât pe rețele, și care să nu le mai aibă, vor intra într-un stress FAZA ZOMBI pe care îl vor realiza cu 5G și aerosoli fumigeni pentru a inhiba proteina TOM 1.

 

Unul dintre fenomenele care s-au produs cel mai mult cu închisoarea forțată în casă este irascibilitatea nu numai în fiecare familie și locuință, ci și în rețelele de socializare care au măsurat nemulțumirea. Reducerea comunicațiilor electronice va avea efecte devastatoare, deoarece am trecut prin intermediul rețelelor sociale și what´s up, de la efectul colectiv al informațiilor și comportamentului, la o izolare pe care o vom vedea, individual și fără să știm ce să facem, mai mult decât instrucțiunile guvernului în războiul electronic. Vor funcționa doar toxicele televiziuni pregătitoare ale NOM. În această fază, s-ar putea ca începutul marcării microcipurilor să fie impus prin vaccinurile obligatorii (nanochips și smartwines), sau direct cip, și internarea în lagare pentru zombi. Trebuie să arunce substanțe fumigene astfel încât acest lucru să aibă efectul dorit asupra cortexului cerebral insular și a cortexului din capitolul anterior cu inhibitori ai proteinei TOM 1 asociată în cantități mici cu originea Alzheimerului.( Sursa: INVICTUS)

 

……………………………………………………

Trebuie să ne pregătim pentru al doilea val pandemic declanșat de Guvernul Mondial

 

 

 

Aşa cum am mai menţionat şi cu alt prilej, omenirea trăieşte astăzi exercitarea punerii în practică a mult contriversatei şi condamnatei „Teorii a conspiraţiei”, după cum demonstrează realitatea, atât de… reală. Strateg și analist militar de elită, generalul cu patru stele, Sir Richard Barrons, 61 ani, a fost – până la trecerea sa în rezervă în 2016 – unul dintre cei șase comandanţi ai Forțelor Armate Britanice. De-a lungul carierierei militare a comandat operațiuni în Bosnia, Kosovo, Irlanda de Nord, Irak și Afganistan şi este considerat unul dintre cei mai importanți lideri de gândire militară din Marea Britanie. Generalul Richard Barrons afirmă că nici războaiele, nici focoasele nucleare nu mai sunt necesare, mult mai periculoasă fiind combinația de rachete de precizie, cyberattacks și social-media. Pentru etapa următoare – probabil în 2021 – el anticipează carantina electronică, închidere a rețelelor sociale și a internetului, în stil chinezesc. Guvernul va fi responsabil de cea mai mare represiune a a comunicațiilor având ca scuză Securitatea Națională în fața unui eveniment de origine electronică neanunțat încă. Vă supunem atenţiei adaptarea textului publicat de „Der Spiegel”[1], având în centrul atenţiei declaraţiile extrem de importante ale generalului Baronns (Ion Măldărescu, ART-EMIS).

Poţi pune în genunchi toate ţările europene în doar 14 zile.

 

„De această dată nu mai este vorba de « Teoria conspiraţiei », ci de doctrină militară. Pentru troli e deja prea târziu, pentru că ei nu vor înțelege nici când vor da nas in nas cu doamna cu coasa” (General Richard Barrons).

 

Prima etapă de restricționare a libertăților prin Covid-19 a oferit Guvernului Mondial informaţii practice despre gradul de rezistență socială şi al mass-media. Al doilea va fi un test bazat pe lipsa de comunicare, înstrăinare și izolare: va fi interzis să ne întâlnim (obiectiv deja implementat prin etapa Covid 19 și fazele ridicole ale succesului dubios, când vom fi din nou închiși în toamnă). Realizând încetarea comunicărilor printr-o întrerupere a electricității și blocarea rețelelor sociale cu lansarea primei fazei a unui program de monitorizare a comunicațiilor, blocarea și ștergerea grupurilor, și o listă de cuvinte interzise. Toate comunicările vor fi cenzurate, ca şi mersul pe stradă. Ceva ce înainte ne imaginam science fiction, acum trăim și vom trăi ca realitate zilnică. Astfel pot fi puse în genunchi toate ţările europene în doar 14 zile.

 

China este în drum spre puterea globală, în timp ce S.U.A. se retrage.

 

Lumea se schimbă dramatic. Schimbările au existat şi înainte de criza coronavirus, dar pandemia a accelerat radical acest proces. Covid-19 acționează ca un șoc global si strategic care are un impact masiv asupra securității și prosperității Europei. Și mă preocupă cât de mult rămânem în urma cu aceste schimbări. Am crezut prea mult timp că ceilalți ne vor lăsa în pace, pe europeni, și că putem discuta nestingheriți cu privire la starea U.E., la euro sau la Brexit, dar în realitate trăim într-o lume schimbată. Dacă criza coronavirus a arătat ceva clar, acest „ceva” este că China este în drum spre puterea globală, în timp ce S.U.A. se retrage. Lumea previzibilă a Occidentului așa cum o cunoaștem din perioada Războiului Rece aparține trecutului. Mulți piloni care garantează securitatea și prosperitatea noastră se vor rupe. Și ar putea exista o mare luptă între China și Statele Unite.

 

Astăzi, nici războaiele, nici focoasele nucleare nu mai sunt necesare, mult mai periculoasă este combinația de rachete de precizie, cyberattacks și social-media.

 

Pentru a justifica blocarea internetului vor avea nevoie de o scuză foarte puternică ca cea de acum cu Covid-19 și carantinarea. Probabil, se vor referi la o problemă globală de energie electrică datorată atacului unui virus informatic mai avansat decât Stuxnet[3] sau Sauron[4], sau Fepmis[5], sau, mai probabil, încă un război electromagnetic care să doboare toate rețelele 4 și 5G. Cauza nu trebuie să provină neapărat din confruntarea blocurilor, ci din terorismul electronic electromagnetic […], poate printr-o mătura electronică de sateliți cu laser, cum ar fi „THORN” testat cu succes pentru prima dată în Taijin China și în arderea a mii de hectare de pădure din Spania, Portugalia și California.

 

Noua Ordine Mondială doreşte război cu orice preț.

 

Poșta, telegrafele și cabinele guvernamentale vor fi pline de cozi precum cele de rații și la bănci. Căderea rețelelor electronice și de telefonie va pune guvernul în mișcare pentru liniile publice sigure în Poștă și companiile de telefonie mobilă în camioane militare autonome și de la companii de telefonie în acest scop. Scrisorile din căsuța poștală ca în trecut vor fi din nou mijlocul de comunicare în timpul carantinei electronice. Sunt măsuri care, din moment ce toate țările lumii au deja o structură militară și de armament foarte completă, și fară îndoială cele ale Noii Ordini Mondiale își doresc război cu orice preț, din moment ce s-au organizat pentru războiul biologic și apoi război cibernetic sau război electronic, dat fiind că distrugerea cu arme moderne ar fi apocaliptică, iar guvernul din umbră nu poate să nu le genereze pentru interesele sale de putere și control.

 

Lipsă de comunicare, înstrăinare și izolare când vom fi din nou închiși în toamnă.

 

Prima repetiție de restricționare a libertăților prin pandemia Covid-19 a oferit Noului Guvern Mondial cunoștințe practice despre gradul de rezistență în stradă și pe reţelele social media. Al doilea va fi un test de lipsă de comunicare, înstrăinare și izolare: va fi interzis să ne întâlnim (procedeu deja implementat prin criza Covid-19 și fazele ridicole ale succesului dubios, când vom fi din nou închiși în toamnă). Realizând încetarea comunicărilor printr-o întrerupere a electricității și blocarea rețelelor sociale cu lansarea primei faza programului de monitorizare a comunicațiilor, blocare a și ștergere a grupurilor, și o listă de cuvinte interzise. Toate comunicările vor fi cenzurate, ca şi mersul pe stradă. Ceva ce înainte ne imaginam science fiction, acum trăim și vom trăi ca realitate cotidiană.

 

Dacă odată cu carantina Covid-19 a putut fi observat stresul pe care îl provoacă aceste măsuri oamenilor, imaginați-vă ce efect dezastruos va avea blocarea rețelelor sociale la o noua carantină, în toamnă. Multe persoane care nu sunt obișnuite azi să facă schimb de conversații altele decât pe rețele, și care să nu le vor mai avea, vor intra într-un stress Faza Zombi pe care îl vor realiza cu 5G și aerosoli fumigeni pentru a inhiba proteina TOM 1.

 

Implantarea microcipurilor prin vaccinuri obligatorii și internarea în lagare pentru zombi.

 

Unul dintre fenomenele care s-au produs cel mai mult cu arestul forţat la domiciliu este irascibilitatea, nu numai în fiecare familie și locuință, ci și în rețelele de socializare care au redat măsura nemulțumirilor. Reducerea comunicațiilor electronice va avea efecte devastatoare, deoarece, prin intermediul rețelelor sociale și What´sAp, s-a trecut de la efectul colectiv al informațiilor și comportamentului, la o izolare pe care o vom trăi individual și fără a şti ce să facem în războiul electronic, mai mult decât instrucțiunile guvernului. Vor funcționa doar televiziunile toxice, mercenare ale Noii Ordini Mondiale. În această fază, s-ar putea ca începutul împlantării microcipurilor să fie impus prin vaccinuri obligatorii (nanochips și smartwines), sau direct cip, și internarea în lagare pentru zombi. Utilizarea efectelor „fumigene” vor avea aibă efectul dorit asupra cortexului cerebral insular și a cortexului cu inhibitori ai proteinei TOM 1 asociată în cantități mici cu celule Alzheimer.

 

Notă – Subtitlurile aparţin redacţiei şi au fost extrase din text.

 

––––––––––

[1] https://www.spiegel.de/politik/ausland/ex-general-richard-barrons-ueber-den-krieg-der-zukunft-kampfroboter-bekommen-keine-pension-a-058c61c5-e4c2-4845-9d0e-33f3a7a3e4cc – 23 mai 2020

[2] https://www.spiegel.de/politik/ausland/ex-general-richard-barrons-ueber-den-krieg-der-zukunft-kampfroboter-bekommen-keine-pension-a-058c61c5-e4c2-4845-9d0e-33f3a7a3e4cc

[3] Stuxnet – virus informatic care vizează sistemele de control, de supraveghere şi achiziţie de date (SCADA).

[4] Sauron – virus informatic de tip Malware.

[5] Fepmis – https://eladiofernandez.wordpress.com/2020/03/16/la-unica-antitoxina-polivalente-alemana-esta-siendo-secuestrada-por-el-pentagono-para-romper-las-lineas-de-proteccion-inmunologica-y-que-no-lleguen-a-rusia-pentagono-podria-estar-organizando-una-in/

 

 

– Antitoxina polivalentă unică – Programul electronic de programe electronice FEPMIS poate utiliza toate avioanele, mașinile și comunicărilel online care nu a fost active timp de 60 de zile. Programul 1033/1122 este dotat cu milioane de proprietăți fără posibilitatea de contracarare. Agenda 2021 are în program lansarea eugeniei mondiale şi instalarea – pentru început în cadrul O.N.U. – a guvernului unic, care are deja pregătită o operaţiune pandemică pentru momentul depăşirii nivelului de imunizare. Programul militar „Pentagon Otan 2018” a fost creat pentru lansarea unei pandemii, obiectivul principal fiind modernizarea batalioanelor de infanterie.

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

DOCTORUL. SPECIALII ȚIN CU DINȚII DE PRIVILEGII/CTP CRITICĂ MAGISTRAȚII/CG DESCALECĂ LA SUCEAVA_B1TV

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

STELIAN TĂNASE, despre MAGISTRAȚII cu PENSII SPECIALE

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Radu Oprea (PSD), noul ministru al Economiei, are cazier penal pentru evaziune fiscală: a scăpat doar cu amendă după ce a plătit integral prejudiciul din dosar

 

 

Petru Zoltan

 

 

Ministrul Oprea (PSD), cazier pentru evaziune. Senatorul Radu Oprea, noul ministru PSD al Economiei, a fost trimis în judecată în ianuarie 2016 pentru evaziune fiscală și spălarea banilor alături de Mihai Ștefănescu, partenerul său de afaceri. Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au trimis dosarul înapoi, la scurt timp, pentru ca procurorul de caz să remedieze neregularitățile din rechizitoriu.Defapt.ro a obținut un document exclusiv din care rezultă că Parchetul General a reluat urmărirea penală a senatorului Radu Oprea în anul 2017 pentru clarificarea acuzațiilor penale și a completării materialului probator. Dosarul a fost clasat definitiv un an mai târziu, dar nu înainte ca senatorul să plătească prejudiciul și să primească o amendă administrativă.

 

 

„Operaţiuni comerciale fictive”

 

 

În septembrie 2014, procurorii au percheziționat sediile firmelor din grupul Urban, al cărui fondator a fost senatorul Radu Oprea, de la PSD Prahova, într-un dosar de evaziune fiscală și spălare a banilor. După aproape un an și patru luni de anchetă, în ianuarie 2016, senatorul Radu Oprea a fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală și complicitate la spălare de bani. Alături de el au mai fost trimiși în judecată afaceristul Mihai Ștefănescu, zis „Treflă”, dar și firmele Urban Electric și ICIM.Parchetul General a emis pe 8 ianuarie 2016 un comunicat de presă din care aflăm că „inculpaţii Oprea Radu Ştefan (în prezent senator) şi Ştefănescu Mihail, în calitate de administratori de drept ai inculpatelor S.C. URBAN ELECTRIC S.R.L. şi S.C. ICIM S.A., au ajutat societăţile comerciale S.C. M. S.R.L. şi S.C. SSWA S.R.L. şi pe reprezentanţii legali şi/sau de fapt ai acestora să deruleze şi să înregistreze operaţiuni comerciale nereale, prin punerea la dispoziţie de contracte de prestări servicii şi lucrări fictive şi emiterea de facturi, în baza cărora s-au înregistrat în contabilitate operaţiuni comerciale fictive, ce au avut ca rezultat denaturarea obligaţiilor fiscale către stat”.

 

„Societăţi cu comportament tip „……………………………………

 

Det. aici

https://defapt.ro/investigatii/ministrul-oprea-psd-cazier-pentru-evaziune

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Rețea de medici și farmaciști, anchetată pentru decontări ilegale de medicamente destinate bolnavilor: percheziții în 10 județe și în București

 

 

Ramona Emilian

 

Medici și farmaciști, fraudă cu medicamente. Polițiștii Direcției de Investigare a Criminalității Economice au efectuat miercuri 39 de percheziții în București și în județele Brașov, Cluj, Constanța, Dâmbovița, Galați, Giurgiu, Ilfov, Prahova și Vrancea, într-un dosar privind decontări ilegale de medicamente destinate tratării unor boli grave.

În anchetă sunt implicați atât medici, cât și farmaciști, care ar fi constituit un grup infracțional organizat.

 

 

Medici și farmaciști, fraudă cu medicamente

Infracțiunile vizate includ evaziune fiscală, înșelăciune, fals în înscrisuri oficiale și comercializarea de produse alterate.

 

Citește și: DOCUMENT De ce a decis Înalta Curte să-l condamne penal, în 2016, pe Marian Neacșu, acum vicepremier PSD

 

Potrivit Poliției Române, rețeaua funcționa din 2022 și era structurată pe mai multe roluri: pacienți vulnerabili care își vindeau medicamentele, intermediari care colectau prescripții și produse, medici care emiteau rețete fictive și farmacii care sprijineau distribuția ilegală.Medicamentele — unele cu prețuri de peste 4.000 de lei — erau cumpărate cu sume modice (200–500 lei) și reintroduse în circuitul comercial printr-un sistem bine organizat.

 

Prescripții fictive, farmacii „agreate” și coduri ocolite

 

Mecanismul fraudulos presupunea trei etape: achiziționarea medicamentelor de la pacienți, obținerea prescripțiilor pe numele altor persoane și ridicarea produselor din farmacii colaboratoare.Deși unele medicamente apăreau ca fiind deja eliberate, farmaciștii implicați nu le înregistrau în sistemul oficial, astfel încât codul unic nu genera alerte la o nouă vânzare.Rețetele false erau folosite pentru a ridica medicamente cu valori ridicate, pe care rețeaua le revindea ulterior.

 

 

Medicamentele, exportate în UE prin firme-paravan

 

 

După ridicarea produselor, acestea erau plasate în circuitul legal prin intermediul unor societăți comerciale, unele controlate indirect, inclusiv din Bulgaria.  Medicamentele ajungeau pe piața europeană, în special în Germania, fiind reambalate și revândute cu un alt cod de identificare.Plata se făcea rapid, iar cererea mare pentru aceste tratamente în spațiul UE făcea afacerea extrem de profitabilă pentru rețea.

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Si acesta e un pensionar special…) Interviul complet cu torționarul Franz Țandără

 

https://www.youtube.com/watch?v=9QpqQx_ZqL4

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

SUPRAVIEȚUITORI DIN ÎNCHISORI: NINA MOICA

 

https://www.youtube.com/watch?v=pJrpBgma5kw

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Mesajul Christinei Anderson, europarlamentar german, către globaliștii criminali: „Duceți-vă dracului!”

 

 

 

 

Membru al Parlamentului European, Christine Anderson, a fost un adversar neînduplecat al agendei „Marea resetare” a lui Klaus Schwab.  Europarlamentarul Anderson s-a impus ca unul dintre puținii politicieni rămasi pe baricade, care reprezintă interesele poporului european.

 

Pe 13 septembrie 2023, în fața Parlamentului European, într-o sesiune concentrată în mod special pe răspunsul la COVID-19 și pe Organizația Mondială a Sănătății, europarlamentarul Anderson a încheiat întâlnirea cu o declarație puternică. Iată ce spunea:

 

„Trebuie doar să găsim o modalitate de a trezi oamenii. Pentru că ideea este pur și simplu aceasta: se rezumă la o alegere. Este fie libertate, democrație și stat de drept, fie sclavie .

 

Nu există altceva la mijloc. Nu există un pic de libertate, un pic de democrație, un mic stat de drept, așa cum nu există un pic de sclavie . Deci asta e alegerea. Se reduce la: fie mizantropii globaliști câștigă, fie oamenii. Se reduce la: suntem fie noi, fie ei. Și despre asta este vorba cu adevărat.

 

(…) Am fost de partea oamenilor pentru că oamenii chiar ne plătesc pentru a acționa în interesul lor. Asta e treaba noastră. Și încă o dată, voi spune fiecărui reprezentant ales din întreaga lume, fiecărui membru din fiecare guvern ales din întreaga lume, dacă nu stați fără echivoc alături de oameni și serviți în interesul lor, acționați în interesul lor, nu aveți loc în niciun parlament sau în niciun guvern. Trebuie să stați în spatele gratiilor. S-ar putea chiar să putreziți în iad!  Pentru că asta este tot ce îmi pasă în acest moment, pentru că asta este exact ceea ce meritați dacă vindeți oamenii poporului vostru.

 

Acum, aș dori să fac o promisiune oamenilor și sunt destul de sigură că pot vorbi sau vorbesc în numele colegilor mei. Vom continua să fim alături de voi, oamenii. Vom continua să luptăm pentru libertate, democrație și statul de drept. Nu vom tace și nu vom înceta să refuzăm a merge după acei disprețuiți mizantropi globaliști.

 

Dar am dori, de asemenea, să ne faceți o promisiune. Poate ați auzit că totul se întoarce ca în 2021-2022. Prima țară care începe deja să vorbească despre obligativitatea purtării măștii este Israel. Guvernanții lor deja o impun. Am auzit și despre câteva universități din Statele Unite. Ei deja revin cu măsurile. Și chiar mi-aș dori ca voi, oamenii, să nu acceptați acest lucru. Pur și simplu spuneți NU! Ei vor să purtați mască; spuneți NU! Vor să faceți un alt „vaccin” cu ARNm? spuneți NU! Vor să vă impună o cale de acces? spuneți NU! Asta e cu adevărat tot ce trebuie să faceți toți.

 

Și s-ar putea să nu fie greu sau ar putea suna puțin greu, dar de fapt nu este atât de greu. Pentru că, odată ce le-ați spus clar că nu veți mai merge pe unde vor ei, odată ce i-ați anunțat că refuzați „vaccinul” și ceea ce vor ei să faci, nu te mai pot speria. Pentru că atâta timp cât vă este frică de ce ar putea face ei dacă nu vă conformați, vor avea putere asupra voastră. Luați-vă puterea de la ei! Pur și simplu spuneți NU! Odată ce faceți asta, ei nu mai au putere asupra voastră. Vă veți simți atât de liberi. Pur și simplu spuneți NU!

 

Și ținând cont de ceea ce am auzit astăzi și de ceea ce am văzut în ultimii trei ani, având în vedere ceea ce știm că vor din nou să implementeze, la naiba, chiar aveți dreptul să le spuneți să se ducă dracului ! Acolo aparțin. Ce vei rezolva cu asta? Îți pot spune eu. Odată ce ați făcut asta, odată ce le-ați spus să meargă în iad, ei NU mai au putere asupra voastră! Veți avea o senzație incredibilă – ca și cum o senzație de libertate va schimba tot corpul vostru. Vă promit că vă veți simți atât de ușurați.

 

Și aceasta este starea de spirit la care v-aș cere tuturor să ajungeți. Pur și simplu nu-i mai lăsați să vă macine. Meritați asta. TREBUIE să vă ridicați în picioare și să le spuneți tuturor să meargă la dracu.

Mulțumesc foarte mult.”

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/09/25/mesajul-christinei-anderson-europarlamentar-german-catre-globalistii-criminali-duceti-va-dracului/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Repetenti la titularizare, dascali la catedra. Ca doar sunt absolventi de facultate!

 

 

 

 

La examenul de titularizare din acest an, 70% dintre candidati nu au reusit sa obtina nota de trecere 7,00. O parte dintre ei insa (38%), vor putea preda ca suplinitori in invatamant, deoarece au luat note intre 5,00 si 7,00. Acestia au sansa de a participa in august la un examen cu o singura proba – orala -, in urma careia angajatorii unitatilor de invatamant preuniversitar (directorii scolilor) isi vor putea acoperi catedrele neocupate de titulari. Cu alte cuvinte, elevii vor avea la catedra dascali declarati “repetenti” la titularizare. In aceste conditii, este explicabil rezultatul de la bacalaureatul de anul acesta, cand mai mult de jumatate dintre absolventii de liceu au esuat la examen, cu note sub 6,00. Insa o intrebare de bun simt ar trebui sa-i puna pe ganduri pe universitari: “Cum au reusit acesti “vanatori” de catedra sa termine o facultate, cu un examen de licenta destul de dur?”…………………

 

 

Det. aici

 

 

https://www.ziuacargo.ro/stiri/repetenti-la-titularizare-dascali-la-catedra-ca-doar-sunt-absolventi-de-facultate-3601.html/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Tineret de aur destept,TARA  nu mai are ) 7.865 de dascali – repetenti la titularizare

 

 

 

Un numar de 7.865 de cadre didactice au obtinut note sub 5,00 la concursul national de ocupare a posturilor didactice. Din totalul celor 34.399 de dascali examinati, repetentii reprezinta 22,86 la%

 

Un numar de 7.865 de cadre didactice au obtinut note sub 5,00 la concursul national de ocupare a posturilor didactice. Din totalul celor 34.399 de dascali examinati, repetentii reprezinta 22,86 la suta. Note intre 5,00 si 6,99 au obtinut 13.218 candidati, intre 7 si 7,99, 13.283 de candidati, iar note maxime 33 de dascali. Titularizarea pe post se poate face doar cu medii peste 7,00, cei cu medii peste 5,00 putand obtine un post pentru suplinire…………………………..

 

 

Det. aici

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/7865-de-dascali-repetenti-la-titularizare-717892.html

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Chiar in Capitala Invatamantului din Romania…) Repetenţi la titularizare! Peste 200 de profesori au luat note sub 5

 

 

Jale la titularizare, în judeţul Iaşi * s-au afişat primele rezultate şi nici măcar jumătate dintre profesorii care au susţinut examenul nu au luat note peste 7 pentru a putea ocupa un post titularizabil * situaţia este şi mai gravă, întrucât 206 profesori nu au obţinut măcar nota 5, fiind cazuri de cadre didactice care au luat puţin peste punctul din oficiu

 

 

Det. Aici https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/invatamant/repetenti-la-titularizare-peste-200-de-profesori-au-luat-note-sub-5–217398851.html

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Dupa ce si elevii din Vaslui,scoliti de profesori repetenti,au ajuns la conducerea tarii,impreuna cu alti”premianti” din tara ,incep sa ”conduca”lumea) Elevii vasluieni vor fi invatati de profesori repetenti … •Nota 1 la titularizare, post in municipiul resedinta

 

 

de

Raluca Popa

 

» Peste o mie de catedre au ramas vacante in invatamantul vasluian.

 

 

• Nota 1 la titularizare, post in municipiul resedinta.

 

» Aceasta este una din cele mai grave crize de cadre didactice de dupa revolutie.

 

Situatie fara precedent in invatamantul vasluian, cu doar o saptamana inaintea deschiderii noului an scolar la nivelul judetului fiind libere peste o mie de catedre. Criza este cu atat mai grava cu cat la ultima testare organizata la sfarsitul saptamanii trecute de Inspectoratul scolar Judetean (ISJ) au participat doar 700 de candidati pe cele 1.034 de locuri libere. Numarul mare de posturi vacante face ca in acest an sa aiba acces la catedra aproape oricine doreste. Daca in alti ani candidatii care aveau note sub 5 la titularizare nu erau acceptati in invatamant, anul acesta nu mai putin de 70 candidati au primit posturi desi la concursul de fixare pe un post in invatamant au luat note cu mult sub 4. Calitatea precara a profesorilor care vor ajunge de saptamana viitoare la catedra se va rasfrange direct asupra elevilor. Invatamantul vasluian traverseaza in aceasta toamna una din cele mai dificile crize de dupa revolutie, sute de cadre vacante riscand sa ramana neocupate din cauza lipsei de personal. In aceasta vara, ISJ a scos la concurs un numar record de posturi, in jur de 1.800, iar cu doar o saptamana inaintea deschiderii noului an scolar inca mai sunt libere nu mai putin de 1.034 de posturi. Numarul foarte mare de posturi vacante a determinat adoptarea unor solutii de compromis din partea reprezentantilor ISJ Vaslui. Astfel, desi in alti ani candidatii care obtineau note sub 5 la concursul de titularizare nu mai aveau acces in invatamant in anul respectiv, anul acesta, la Vaslui, zeci de candidati care s-au facut de ras la concursul de titularizare cu note de 1, 2, 3 sau 4 au primit deja posturi. Acestia au avut sansa de a mai sustine o testare organizata de ISJ, mult mai facila fata de concursul de titularizare, si au reusit cu chiu cu vai sa obtina note de trecere. Teoretic, in baza acestor note, au primit posturile in sedintele publice organizate de ISJ in perioada 27 august – 3 septembrie. Nu mai putin de 70 de profesori sunt in aceasta situatie. Pe langa suplinitorii mai mult sau mai putin calificati, reprezentantii ISJ Vaslui vor angaja in regimul plata cu ora cateva sute de profesori pensionari. si asa, pana saptamana viitoare, cand scolile isi vor redeschide portile, sunt slabe sanse ca toate unitatile de invatamant din judet sa isi completeze schemele de personal.

Daca in alti ani candidatii care luau note mici la testarile pentru ocuparea posturilor in invatamant erau „exilati” in scolile de la sate, anul acesta nici aceasta regula nu a mai putut fi aplicata. Astfel, profesori cu note rusinoase la titularizare s-au trezit bine mersi cu posturi la scolile gimnaziale si chiar liceele din oras. Cel mai concludent caz este al unui profesor de educatie fizica, Catalin Sebastian Hagiu, care la concursul de titularizare din luna iulie a reusit performanta de a lua nota 1. In ciuda acestei note, el a fost repartizat la scoala nr. 7 „Constantin Motas” din Vaslui, in baza altei note obtinute la testarea locala organizata de ISJ, unde profesorul de sport a reusit sa obtina nota 6.40. si acesta nu este un caz izolat.

 

 

Sute de pensionari angajati

 

„Anul acesta este o situatie de-a dreptul exceptionala. La aceasta data sunt libere 1.034 posturi, iar la concursul de saptamana trecuta au participat in jur de 700 de persoane. In aceste conditii vom fi nevoiti sa apelam la profesori pensionari. si-au exprimat dorinta de a profesa si cadre didactice care au iesit la pensie de 7-8 ani. Dat fiind numarul foarte mare de posturi vacante, estimam ca in jur de 200 de pensionari vor fi angajati in regimul plata cu ora.”, a precizat Melu Iacob, purtator de cuvant al ISJ Vaslui.

 

 

 

 

 

https://romanialibera.ro/special/elevii-vasluieni-vor-fi-invatati-de-profesori-repetenti-105977/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Jupanii platiti din sudoarea contribuabililor fura  patrimoniul si…) Bani risipiți, nereguli și corupție – dezastrul de la Romsilva, „ascuns sub preș ani de zile”! Raportul exploziv, trimis la Parchetul General

 

 

 

Pierderi financiare masive, prime nejustificate acordate în direcții cu pierderi, fonduri speciale gestionate defectuos sunt printre principalele neregli descoperite de Corpul de Control al Ministerului Mediului, în urma verificărilor efectuate la Romsilva. Ministrul de resort Diana Buzoianu a anunțat că raportul a fost trimis la Parchetul General.

 

”Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) a finalizat, prin Corpul de Control, o acţiune amplă de verificare a Regiei Naţionale a Pădurilor (RNP) – Romsilva şi, punctual, a Direcţiei Silvice Maramureş. Rezultatele sunt extrem de grave: pierderi financiare masive, prime nejustificate acordate în direcţii cu pierderi, fonduri speciale gestionate defectuos şi suspiciuni care au dus la sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În urma acestor concluzii, ministra Diana Buzoianu a transmis astăzi raportul corpului de control către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, a anunțat, marţi, Diana Buzoianu, într-un mesaj postat pe Facebok.

Potrivit ministrului Mediului, raportul confirmă „o realitate ascunsă sub preș ani de zile”, de la pierderi economice tolerate, lipsă de control, complicități locale și o cultură organizațională care nu mai servește interesul public.

„Pădurile României nu pot fi gestionate de o instituție care își pierde direcția și îngroapă adevărul sub birocrație. Reforma Romsilva este nu doar necesară, ci inevitabilă. Vom lua cele mai drastice măsuri pentru a asigura respectarea legii, și vom colabora cu instituțiile de anchetă pentru a face lumină. Tocmai în acest sens am decis astăzi să trimitem raportul de control către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Este responsabilitatea noastră față de cetățeni și față de pădure”, a mai spus Buzoianu.

Controlul, spune ministrul, a vizat patru direcții: evoluția indicatorilor financiari, gestiunea resurselor umane și a cheltuielilor de personal, utilizarea fondului de conservare și regenerare a pădurilor, precum și gestionarea fondului de accesibilizare.

„Vreau să felicit echipa corpului de control pentru analiza a mii și mii de documente și pentru sutele de ore investite în acest control. Rezultatele obținute în urma controlului evidențiază disfuncționalități majore și un management profund deficitar. În ceea ce privește performanța financiară a Regiei, concluziile sunt îngrijorătoare. În perioada 2023–2024, profitul brut s-a prăbușit cu peste 83%, de la 251,9 milioane lei în 2023 la doar 42,2 milioane lei în 2024. Comparativ cu anul 2022, scăderea este și mai dramatică, de aproape 90%. Această tendință negativă reflectă lipsa unor mecanisme eficiente de control, alocarea defectuoasă a resurselor și o toleranță sistemică la ineficiență”, a arătat Diana Buzoianu.

Pe întreg intervalul 2020–2024, șase direcții silvice – Bistrița Năsăud, Constanța, Dolj, Mehedinți, Teleorman și Tulcea – au înregistrat pierderi financiare în fiecare an, însumând zeci de milioane de lei. Alte patru direcții (Caraș-Severin, Gorj, Maramureș și Sălaj) au avut pierderi consistente în cel puțin doi ani consecutivi.

„Deși vedem clar pierderi uriașe în mai multe direcții silvice an după an, au fost acordate în mod nejustificat prime și calificative de foarte bine și bine angajaților din direcțiile respective. De exemplu, în 2021 și 2022, s-au acordat premii în valoare de peste 25 milioane lei în direcții care cumulau pierderi de aproape 70 milioane lei. În total, conform raportului corpului de control, premiile nejustificate acordate în perioada 2021–2023 au provocat un prejudiciu estimat la peste 46 milioane lei. Este o realitate care pur și simplu nu poate fi trecută cu vederea pentru că arată un mod disfuncțional în care pădurile noastre sunt gestionate pentru a se da bonusuri și tot felul de alte beneficii. De asemenea, raportat la suprafața fondului forestier administrat, discrepanțele de performanță între direcții sunt inexplicabile.

Au fost analizați inclusiv indicatori precum cheltuieli de personal / cifra de afaceri. Rezultatele sunt halucinante. Există direcții întregi în care ani la rând cheltuielile cu personalul au depășit cifra de afaceri. Un exemplu din cadrul raportului: la nivelul Direcției Silvice Constanța, în anul 2024, cheltuielile de personal au depășit de aproape 3 ori cifra de afaceri (289,59%). Mă întreb: ce instuție publică cu un rol vital pentru gestionarea unor resurse care trebuie să ajungă și generațiilor viitoare și pentru protejarea unor comori naționale poate livra rezultate cu astfel de cifre în spate? Este clar că e nevoie uriașă de reformă a Romsilva pentru a ne asigura că misiunea lor este și îndeplinită.

Analiza fondului de conservare și regenerare a pădurilor – o componentă esențială pentru viitorul pădurii – indică, de asemenea, un haos contabil. Deși în anul 2024 soldul fondului era aparent pozitiv (389 milioane lei), transferurile interne și dezechilibrele dintre direcții au generat un deficit real de peste 24,7 milioane lei. Conform datelor raportate, în mai mulți ani între 2020–2024, soldul fondului a fost negativ, ceea ce ridică semne de întrebare serioase privind gestionarea acestor resurse.

Constatările controalelor efectuate de Corpul de Control justifică pe deplin sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea continuării cercetărilor pentru fapte cu caracter penal, precum și declanșarea urgentă a procesului de reformă structurală a RNP – Romsilva.

Reamintesc că am pus în transparență, recent, un nou Regulament de organizare și funcționare a RNP – Romsilva. Proiectul are ca obiectiv restructurarea profundă a administrației silvice de stat, cu accent pe:

– regionalizarea Romsilva și eliminarea a zeci de posturi de directori inutile;

– separarea contabilă a activităților secundare Romsilva pentru a elimina în timp găurile negre care iau bani de la activitatea principală (i.e. administrarea pădurilor)

– corelarea activității directorilor și șefilor de ocoale cu indicatori clari de performanță”, se mai arată în mesajul transmis de Buzoianu.

 

 

https://www.realitatea.net/stiri/actual/bani-risipiti-nereguli-si-coruptie-dezastrul-de-la-romsilva-ascuns-sub-pres-ani-de-zile-raportul-exploziv-trimis-la-parchetul-general_6888ad6d813b2a7db0146302

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Klaus Schwab se laudă că WEF ne poate „verifica și manipula subconștientul” prin „piratarea viselor noastre”

 

 

 

Individul acesta cu chip malefic și fără suflet este obsedat de satanism, putere și control. Iese în media cu tot felul de declarații aberante ce au ca scop menținerea fricilor în mințile celor slabi, adică hrănește continuu teroarea psihică. E adevărat că până acum a făcut multe victime, dar mai vinovat este manipulatul care, din comoditate, se alimentează benevol cu știri „oficiale”, etichetate a fi credibile, deși aproape în bloc sunt iraționale!

 

„Cercetătorii” (cine alții? 🤥) ne avertizează: elita globalistă vă poate pirata visele, vă poate verifica subconștientul și vă poate transmite prin vise mesaje de control ale minții pentru a vă influența comportamentul. Ei – sclavii satanei – utilizează deja această tehnologie!Controlul minții maselor, prin care și visele noastre sunt controlate și manipulate cu sau fără consimțământul nostru este viitorul umanității, potrivit elitei globale.

 

40 de cercetători în domeniul somnului au semnat o scrisoare deschisă prin care le cer legiuitorilor să interzică „incubarea vizată a viselor (TDI)”. În scrisoare, ei au avertizat că marile corporații multinaționale, care lucrează mână în mână cu Forumul Economic Mondial, proiectează deja visele oamenilor normali și le influențează comportamentul. 

 

„Dictatorii au visat întotdeauna să elimine confidențialitatea, să monitorizeze pe toată lumea, să știe tot ce faci, gândești și simți… Acum este posibil.” ~ Yuval Noah Harari

 

Este un avertisment pertinent, mai ales când ai în vedere că Forumul Economic Mondial a declarat că gândurile tale nu mai sunt ale tale, ci aparțin acum lui Klaus Schwab și WEF. Și nu ar trebui să încerci să lupți cu această dezvoltare distopică, pentru că este pentru binele tău. La fel și sărăcia. E tot spre binele nostru. Doar ei vor să păstreze „răul” pentru ei. Noi n-am înțeles că ei „se sacrifică” pentru umanitate adunând averi colosale, mâncând eco, inclusiv carne, plimbându-se cu jet plane-uri personale, mașini de milioane dolari … Ei sunt nefericiții planetei. Sunt atât de generoși încât vor ca numai noi să fim fericiți cu nimicul rămas de la ei.

 

Klaus Schwab și Forumul Economic Mondial sunt încântați că transumanistul Elon Musk este hotărât să înceapă testarea implanturilor cerebrale la oameni cât mai curând posibil.

 

În 2008, Musk a fost un „Tânăr Lider Global al WEF”, înclinându-se în fața elitei globaliste împreună cu Emmanuel Macron, Jacinda Ardern și Justin Trudeau, toți devenind exponenții extremei stângi, numiți ulterior ca prim-miniștri și președinți în țările infiltrate de WEF.Sataniștii de la Davos s-au angajat să-și îmbunătățească propriile vieți, să depopuleze planeta și pe restul să ne condamne să trăim într-o formă de sclavie tehnologică, fără posesiuni, intimitate sau liber arbitru.

 

Trezirea!

 

 https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/08/08/klaus-schwab-se-lauda-ca-wef-ne-poate-verifica-si-manipula-subconstientul-prin-piratarea-viselor-noastre/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(In Romania sunt internati si gandacii-tot pe spaga?!) Spitalul Floreasca. Chinul de 53 de zile al unei mame într-un spital cu standarde îndoielnice

 

 

Andreea Ofițeru

 

Anchetă la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca din București, unul dintre cele mai mari din țară, după ce o pacientă tratată timp de 53 de zile în Centrul de Arși a fost transferată în Belgia infectată cu Piocianic – o bacterie periculoasă.

 

Ministerul Sănătății a trimis Inspecția Sanitară la spital.

 

Centrul de Arși de la Spitalul Floreasca este cel mai important din țară. Aici sunt tratați, în prezent, „marii arși” din România, oameni care se zbat între viață și moarte.

Europa Liberă a intrat în posesia unor fotografii care arată cum, la câțiva metri de salonul în care era tratată pacienta cu plăgi pe 70% din suprafața corpului, mișunau gândaci. Inclusiv pe injectomatul de la patul unei paciente care tocmai donase piele.

În noaptea de 31 mai spre 1 iunie, centrala pe lemne din casa Laviniei Vlad – o femeie de 37 de ani din Postârnacu/jud. Dâmbovița a explodat.Femeia a simțit focul și primul gând a fost să își salveze cei doi copii. A încercat să pornească furtunul de apă, dar acesta nu funcționa.Disperată, a sunat la 112 – timp în care și-a salvat copiii. În casă era și soacra Laviniei, paralizată, pe care a încercat să o scoată din casă; vârstnica a fost salvată, în cele din urmă, de pompieri.

 

Lavinia Vlad a fost preluată și ea de salvatori – cu arsuri pe 70% din corp – și dusă la Spitalul Floreasca din București, la Centrul pentru Arși.

 

A fost internată acolo pe 1 iunie, la primele ore ale dimineții. Avea arsuri pe mâini, picioare, torace, abdomen, căi aeriene etc.

În primele șase zile a fost în comă. Medicii îi dădeau numai 10% șanse de supraviețuire, poveșteste pentru Europa Liberă, Alina Alexandru, sora mai mare a femeii.Din acel moment, Alina a devenit tutorele surorii sale.

 

Sora pacientei a donat piele

 

După ce Lavinia s-a trezit din comă, medicii i-au operat mai întâi palmele.Astăzi, la aproape două luni de la acel moment, Alina Alexandru povestește pentru Europa Liberă că atât ea, cât și unchiul ei, compatibili ADN cu pacienta, au donat bucăți de piele pentru a o salva pe Lavinia.

 

În România nu există bancă de țesuturi umane.

 

Cu suprafețe de piele donate de rude, medicii au acoperit zonele arse de pe gambele bolnavei. După primele zile, Lavinia a putut să se ridice în picioare. Familia a început să spere.

 

Bolnava primea însă un tratament cu antibiotice puternice.

 

„Medicii mi-au spus că bacteriile nu există, dar i se dau medicamentele preventiv. Dar sora mea se simțea din ce în ce mai rău. Pentru că starea ei a început să se deprecieze, am făcut o solicitare scrisă către spital pentru a-mi acorda detalii medicale despre starea ei. La început nu mi-au răspuns”, povestește Alina.

 

Femeia spune că a insistat.

 

A mers inclusiv la minister și a cerut să îi fie oferite datele medicale ale surorii sale.

 

„Atunci am descoperit că a fost infectată cu mai multe bacterii, printre care și piocianic(n.r. – denumirea corectă a bacteriei este Pseudomonas aeruginosa; piocianina este unul dintre compușii toxici produși și secretați de P. aeruginosa) ”, arată pentru Europa Liberă sora mai mare a Laviniei, care ne-a pus la dispoziție și documentul care demonstrează acest lucru.

 

 

La începutul lunii iulie, starea Laviniei a început să se agraveze.

 

„După o nouă intervenție, funcțiile ei vitale au început să cedeze, hemoglobina era foarte mică. Atunci ne-am mobilizat și am donat sânge. Nici după ce i s-a administrat sânge în fiecare zi, timp de o săptămână, nu i-a crescut hemoglobina”.

 

Pe 11 iulie, medicii au spus familiei că exista riscul ca picioarele surorii ei sunt parazitate din cauza infecției.

 

„Am cerut să îi fie amputate picioarele, să facă orice – numai să o salveze. Dar medicii mi-au spus că nu e atât de ușor și că nu ar salva-o – că organismul ei nu ar rezista”, mai spune Alina.Câteva zile mai târziu – pe 16 iulie – medicii au încercat să opereze la picioare, însă din cauza stării grave, intervenția a fost oprită.

 

A fost momentul în care medicii au spus familiei că Lavinia „e o cauză pierdută”.

 

„M-am dus cu părinții să își ia la revedere. Am început să țip și să mă rog de oricine să o iau de acolo”, povestește Alina Alexandru.

 

Din a doua jumătate a lunii iulie, Alina a început să scrie înnebunită la spitale din străinătate pentru a-i primi sora.

 

Toate aceste spitale cereau documente în plus. Dar spitalul a refuzat să îi le dea, spune Alina.

 

„Medicii din Floreasca îmi spuneau că nu pot să cer un transfer pentru că starea ei e una foarte gravă și nu e transportabilă. De asemenea, au spus că eu nu pot cere formularul european S2 (prin care România decontează costurile medicale din străinătate, n.r.) pentru că Centrul de Arși este autorizat și aici se lucrează la cele mai înalte standarde. Ar fi putut fi transferată doar dacă nu se afla într-un centru de arși autorizat”, explică Alina situația.

 

Cum a reușit să plece în Belgia

Femeia nu s-a lăsat. A continuat să caute locul salvator din străinătate.

 

Grand Hôpital de Charleroi, de lângă Bruxelles, i-a răspuns că o poate primi pe sora ei.

 

Dar a adăugat că trebuie să depună o garanție de 100.000 de euro. Fiind tratată de un Centru de Arși acreditat de autoritățile române ca fiind la standardele Uniunii Europene, asigurarea europeană care însemna gratuitate nu mai poate fi folosită pentru pacienții de acolo – asta este ce a înțeles Alina Alexandru.

 

Totodată, spitalul belgian a cerut mai multe date despre pacientă, inclusiv mai multe fotografii cu arsurile.

 

Alina avea buletinele de analize ale surorii sale, de la Spitalul Floreasca, din 11 iulie și 14 iulie 2025. Acestea indicau arătau infecția cu piocianic.

 

După ce Grand Hôpital de Charleroi a acceptat transferul, Alina a apelat la navigatorul de pacienți Monica Althamer. Aceasta ajută bolnavi din România să fie tratați în străinătate.

 

Lavinia a fost transportată miercuri, 23 iulie 2025, în Belgia, cu un avion militar al Ministerului Afacerilor Interne din România, sub egida SMURD.

 

Imagine publicată pe rețelele sociale de Alina – sora pacientei – din ziua transferului, 23 iulie.

Imagine publicată pe rețelele sociale de Alina – sora pacientei – din ziua transferului, 23 iulie.

După ce a ajuns în Belgia, medicii de la Grand Hôpital de Charleroi i-au spus Alinei că mare parte a operațiilor trebuie refăcute…………………………………………………………………………………..

 

Det. aici

 

 

https://romania.europalibera.org/a/piocianic-si-gandaci-la-spitalul-floreasca-ancheta-inspectie-sanitara/33483803.html

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Fiica lui Klaus Schwab a mărturisit: „WEF intenționează să omoare miliarde de oameni”

 

 

Nicole Schwab, în prezent președinta Forumului Tinerilor Globaliști,  co-fondatoarea OSTARA (după numele zeiței germane care întruchipa „forma reconstruită”) și a EDGE Certified Foundation ce are ca obiect de activitate standardul de certificare a afacerilor pentru egalitatea de gen la locul de muncă!

Nicole Schwab,

fiica lui Klaus, co-fondator al Forumului Economic Mondial, cooperează activ cu procurorii în cazul crimelor împotriva umanității împotriva personalităților cheie ale elitei globale, care a ridicat îngrijorări în WEF, ONU și OMS că imunitatea lor diplomatică poate fi revocată și pot fi emise mandate de arestare.

 

În culise, așa-numiții de neatins sunt în panică. Investigațiile care odinioară erau considerate imposibile sunt în plină desfășurare. Procurorii se învârt în cerc. Iluzia imunității izbucnește la cusături, iar șoaptele din interiorul Curții Penale Internaționale spun că suntem la un pas de Nuremberg 2.0.

 

Nume reale. Procese reale. Consecințele reale.

 

 

Elita globalistă a făcut din ultimii cinci ani un iad viu pentru omenire, dar noi am perseverat, ne-am păstrat demnitatea și am expus înșelăciunile lor una câte una. Agresorii noștri au fost încolțiți, iar acum sunt obligați să mărturisească crimele pe care le-au comis. Vor să iertăm și să uităm.

 

Recent, Schwab a șocat instituția globalistă cu un anunț brusc al demisiei sale imediate din WEF, chiar imperiul pe care îl construise de cinci decenii.Dar apoi a venit șocul real… Chiar a doua zi după demisie, zvonurile au făcut titluri de gen: „Schwab este oficial investigat.”

Și băieți, nu este doar o palmă în față.

Ancheta câștigă avânt rapid. „Acuzații de eșecuri de management.” „Fraudă financiară.” „Fondurile WEF sunt utilizate pentru beneficii de lux”, inclusiv despre sumele uriașe cheltuite pe masaje și tratamente spa pentru Insiderii de elită.Și știm cu toții cât de mult le place să se distreze.

 

În tot acest timp, Klaus a zburat în jurul lumii cu avioane private, sorbind șampanie în Davos și ținându-vă prelegeri despre reducerea amprentei de carbon și a vieții viitoare într-un oraș aflat la 15 minute distanță.

Această anchetă se referă nu numai la utilizarea abuzivă a fondurilor sau la tranzacțiile dubioase din Consiliul de administrație. Nu, acesta este vârful unui aisberg mult mai întunecat. Care se întinde până la originile WEF, programul global de depopulare, pandemia falsă și închisoarea digitală în care au încercat să ne ademenească.Și iată o întorsătură a evenimentelor la care nu se așteptau.…

Pe măsură ce nava se scufundă, șobolanii se atacă reciproc, încercând să scape până când restul lumii află în cele din urmă adevărul.

 

Unul dintre acei șobolani?

 

Nicole Schwab – e unul dintre ei, același nume Schwab – fiica lui Klaus Schwab însuși, arhitectul WEF, „cântă ca o pasăre”, cooperând pe deplin cu anchetatorii internaționali.

 

Potrivit procurorilor, mărturia ei ar putea deveni o piatră Rosetta în lupta împotriva globaliștilor.

 

Nu doar despre pandemie și acoperirea legală… dar și despre finalul jocului: un plan sistematic pentru depopularea Pământului. Miliarde de suflete au fost distruse nu numai prin injecții forțate, ci și prin decenii de contaminare a alimentelor, apei, aerului și amenințarea unor pandemii mai provocate în viitor.Ceea ce Nicole a dezvăluit în spatele ușilor închise este pur și simplu îngrozitor. E metodic. Coordonat. Și este susținut de date exacte — date care, potrivit ei, au fost stocate pe serverele secrete ale WEF și distribuite prin canale ascunse.

Nicole Schwab nu este singura care le-a perturbat formatarea omenirii.

 

Mai e un nume pe care trebuie să-l știi. Faceți Cunoștință Cu Pascal Najadi.

Tatăl său, Hussein Najadi, co-fondatorul Forumului Economic Mondial în 1971, împreună cu Klaus Schwab. Zece ani mai târziu, Hussein a plecat dezgustat, numind viziunea WEF distopică, inumană și criminală.

Acum Pascal ridică torța și o aruncă chiar în inima mașinii globaliste.

El a predat cutii, literalmente cutii de note: note interne, e-mailuri, jurnale de date și mesaje personale din arhivele tatălui său. Documente care prevestesc dispariția WEF, OMS, GAVI și întregul complex global de control cu sediul la Geneva.

 

 

După cum a spus Pascal, „diavolul trăiește la Geneva.”

 

Pascal Najadi a fost cel care a condus atacul legal care a dus la demisia prim-ministrului elvețian Alain Berset, fața represiunii elvețiene împotriva COVID. De atunci, Berset a demisionat în rușine. Care sunt planurile sale oficiale? „Nu există alte planuri decât yoga”, spune el.

Poate face câte mișcări cu capul în jos vrea, închis într-o celulă de închisoare unde îi este locul.

Dar Pascal nu a fost încă arestat. Vânează un pește mai mare: ONU. Cine? WEF. El lucrează pentru a-i dezbrăca de imunitatea lor diplomatică, imunitate care i-a protejat zeci de ani de urmărirea penală pentru crime care sfidează imaginația.

 

Au numit-o Marea Resetare. Ne-au spus că este vorba despre „restaurarea celor mai buni. „Dar ceea ce nu ne-au spus… deci, ideea lor de „cel mai bun” a însemnat că miliarde dintre noi au dispărut.

 

Pandemia Covid nu a fost niciodată legată de sănătatea publică. Ea a fost declanșatorul. Catalizatorul. O criză creată artificial care ar permite organismelor globale nealese, cum ar fi OMS, să profite de puteri legale fără precedent — în timp ce WEF și ONU au început să-și îndeplinească visul de a avea un guvern mondial unificat.

Prin cenzură. Constrângeri. Carantine. Obligativități. Gaslighting. Cea mai coordonată operațiune psihologică din istoria modernă — dar unii am refuzat să ne supunem.

Și astfel Imperiul se prăbușește. Minciuna se destramă. Nava globaliștilor ia apă. Șobolanii se luptă. Minciuna a fost expusă.

 

Potrivit informatorului WEF, un masacru are loc în culisele WEF, iar șobolanii se luptă între ei pentru a-și salva pielea.

Geneva poate fi sediul elitei globaliste, dar locul crimei este răspândit în întreaga lume.

 

Și nu ne vom odihni până când nu se va face dreptate și nu vor fi pedepsiți vinovații.

 

Uitați-vă la Noua Zeelandă, de exemplu. Jacinda Ardern a condus unul dintre cele mai corupte state vasale pe care WEF le-a infiltrat.

Fosta prezentatoare TV din Noua Zeelandă, Liz Gunn, a publicat informații despre o clinică medicală din Noua Zeelandă, unde 30 de persoane au fost injectate anti-COVID într-o singură zi, iar toate cele 30 de persoane au murit într-o perioadă scurtă de timp. Și mass-media ar dori să credeți că aceasta crimă 8n masă este doar o altă ” coincidență.

 

Guvernul Jacindei Ardern știa că serurile erau criminale și totuși a continuat să le impună populației. Ardern a înșelat oamenii pe care trebuia să-i servească, convingându-i să aibă încredere în guvern ca „singura sursă de adevăr.

 

Dacă încă nu înțelegeți ce forțe își sporesc influența asupra civilizației noastre — cele care rescriu realitatea în timp real, șterg adevărul și înrobesc mințile.

Dar tot mai mulți oameni se trezesc. Iluzia se prăbușește. Elitele sunt în frică. Și acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie ca vocea ta să fie auzită.

 

 

 

(https://www.mil21.es/noticia/15610/clave…)

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Reformă la Guvern: „Șpagă de supraviețuire”. Anastasiu a inventat „mita de supraviețuire”B1TV

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Imperiul subteran: Cum America a transformat economia mondială în armă

 

Henry Farrell, Abraham Newman

 

Premiul Arthur Ross pentru carte, Consiliul pentru Relații Externe, Medalie de Bronz.

Nominalizată pentru Premiul Lionel Gelber.

 

„A Responsible Statecraft” (O artă de guvernare responsabilă) pentru cea mai bună carte de politică externă din 2023.

O investigație profund documentată care dezvăluie cum Statele Unite sunt ca un păianjen în inima unei rețele internaționale de supraveghere și control, pe care o țese sub forma unor rețele globale, cum ar fi cablurile cu fibră optică și sistemele de plată obscure.

Statul american de securitate a început să transforme aceste canale în arme după 11 septembrie, când păreau a fi necesități pentru combaterea terorismului – dar acum sunt de la sine înțelese. Companiile multinaționale precum AT&T și Citicorp construiesc centre, pe care le folosesc pentru a face bani, dar pe care guvernul le poate folosi și ca puncte de legătură. Titlurile de astăzi despre războaie comerciale, sancțiuni și dispute tehnologice sunt doar trepidații care sugerează schimbări seismice mult mai mari sub suprafață.

Încet, dar sigur, Washingtonul a transformat cele mai vitale căi ale economiei mondiale în instrumente de dominație asupra afacerilor și țărilor străine, fie că sunt rivali sau aliați, permițând SUA să mențină supremația globală. În acest proces, am mers somnambuli într-o nouă luptă pentru imperiu. Folosind povești adevărate, descoperiri definitorii pe teren și reportaje originale, Henry Farrell și Abraham Newman arată cum cele mai obișnuite aspecte ale economiei post-Război Rece au devenit tărâmuri ale subterfugiului și coerciției și ce trebuie să facem pentru a ne asigura că această nouă cursă a înarmărilor nu scapă de sub control.

 

 

 

https://www.goodreads.com/book/show/77920462-underground-empire?ref=rae_2

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Istorie ascunsă: Originile secrete ale Primului Război Mondial.

 

Gerry Docherty, Jim Macgregor

 

O nouă teorie despre cum a început Primul Război Mondial – nu odată cu asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, ci mai degrabă cu 10 ani mai devreme, de către oameni însetați de putere ale căror minciuni s-au infiltrat în istorie. Istoria ascunsă îi expune în mod unic pe cei responsabili pentru Primul Război Mondial. Aceasta dezvăluie cum relatările despre originile războiului au fost falsificate în mod deliberat pentru a ascunde vinovăția cabalei secrete de oameni foarte bogați și puternici din Londra, responsabili pentru cea mai odioasă crimă comisă asupra umanității. Timp de 10 ani, aceștia au complotat distrugerea Germaniei ca primă etapă a planului lor de a prelua controlul asupra lumii. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand nu a fost o întâmplare. A aprins o fitil care fusese atent plasat printr-un lanț de comandă care se întindea de la Sarajevo, prin Belgrad și Sankt Petersburg, până la acea cabală din Londra. Înțelegerea noastră despre aceste evenimente a fost ferm prinsă într-o rețea de falsitate și duplicitate construită cu grijă de învingătorii de la Versailles în 1919 și menținută de istorici supuși de atunci. Versiunea oficială este fatal defectuoasă, denaturată de volumul de dovezi pe care le-au distrus sau le-au ascuns de ochii publicului. Istoria ascunsă reprezintă o provocare tentantă. Autorii vă cer doar să examinați dovezile pe care vi le prezintă.

 

 

 

https://www.goodreads.com/book/show/17307153-hidden-history

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Doar cateva perle ale ”sclavului ”demisionat de la stat…

 

Vicepremierul Dargoș Anastasiu, care tocmai și-a anunțat demisia în urma uni caz de mituire a unui funcționar ANAF, consideră că statul nu este un partener corect al mediului de afaceri și a făcut un apel al un comportament corect al autorităților față de firmele private, făcând trimitere la ANPC, ANAF și la datoriile statului în privința concediilor medicale sau antreprenorilor aflați în contract cu statul.  Dragoș Anastasiu a opinat că, în ultii ani, comportamentul statului român s-a ameliorat fără doar și poate în ultimii ani, după ce a fost inacceptabil ani și ani, dar a dat câteva exemple de compartament incorect care continuă în relația cu companiile private. ”O să mai vreau să vă dau câteva exemple de cum se comportă statul român. Unul este în zona controalelor de la ANPC. Am înțeles că sunt multe greșeli în HoReCa, am înțeles că sunt multe locuri care nu corespund standardelor, dar una este să îți faci datoria ca stat și să reglementezi, să amendezi ceea ce nu e bine, alta este să umilești antreprenorul public pe Tik Tok. Am înțeles că sunt lucruri care nu sunt în regulă, e ok, dar umilirea antreprenorilor, a celor care investesc niște bani, sigur cu greșeli, nu cred că este un comportament corect al statului român. Și apelez acum la statul român să nu mai facă așa ceva, să-și facă datoria”, a spus Anastasiu. CITEȘTE ȘI LEGE Președintele Nicușor Dan a promulgat măsurile pe care Guvernul Bolojan și-a angajat răspunderea pentru a reduce deficitul bugetar. Sinteza noilor prevederi Acesta a arătat că statul trebuie să-și facă datoria cu privire la evaziunea fiscală și nu mai poate poate funcționa fără a digitaliza ANAF și să fie tolerat același comportament al controalelor fără analize, ci direcționate: ”Evaziunea fiscală – clar că nu mai putem să funcționăm așa. De ce nu digitalizăm ANAF de atâția ani, când alte țări, cât timp alte țări s-au digitalizat în întregime? În doi ani de război – vezi Ucraina -, și noi nu reușim să digitalizăm ANAF. Nu reușim sau nu vrem? Răspunsul e că nu vrem! Pentru că în continuare tolerăm același comportament al controalelor și care nu trebuie să fie după analize de risc, trebuie să fie după la cine vrem să mergem, pe cine vrem să tragem la răspundere.” CITEȘTE ȘI Ion Sterian a fost reconfirmat în fruntea Transgaz până în 2029, după o procedură de selecție pe legislația guvernanței corporative Fostul vicepremier a mai reclamat că statul român are în momentul de față miliarde de lei datorii la firmele private atât în ce priveșlte rambursarea plăților pe concediile medicale, rambursarea plăților plafonate la companiilor din energie, dar și la antreprenori. ”Statul român are în momentul de față miliarde, miliarde de lei datorii la firmele private. Miliarde! Vă dau exemple: rambursarea plăților pe concediile medicale – miliarde; plata companiilor de energie care au făcut plafonarea la energie și sunt neplătite. Am sunat ieri doi constructori mari și mi-au spus așa: avem, împreună, 1,5 miliarde de lei nefacturați – lucruri pe care noi l-am prestat deja;  1,5 miliarde de lei – doi constructori, nefacturați. Și alt miliard, facturat și neplătit. Și-am întrebat, dar de ce nu facturați? Nu facturăm pentru că ni se spune că nu sunt bani și dacă facturăm, ne încărcăm și cu TVA pe care trebuie să-l plătim, noi neprimind banii de la statul roman. Vreți să continuăm? Continuăm! Acesta este modul în care statul român, în momentul de față, acționează în relația cu privații”, a mai spus Anastasiu, care a adăugat că intrarea sa în Guvern a avut de-a face cu normalizarea relației dintre autorități și mediul de afaceri.  

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

(Burghezia Social Demonica se introneaza…) Premierul Bolojan, despre abuzurile de la stat: „Am tolerat o clientelă de lipitori”. Contracte blindate, sporuri inventate, direcții inutile

 

 

Premierul Ilie Bolojan a dat detalii despre ceea ce descoperă în instituțiile de stat de când și-a preluat mandatul: abuzuri, salarii exagerate, sporuri nejustificate și direcții inutile plătite din bani publici.

 

Statul are doar obligații, unii doar drepturi

 

 

„Una din gravele noastre erori, în acești ani, a fost că am tolerat o zonă de clientelă politică. Și nu mă ascund să spun asta. O zonă de clientelă, nu neapărat politică, de lipitori, că nu le pot spune altfel, pe care într-o formă sau alta i-am ajutat, i-am încurajat să ajungă prin consilii de administrație – nu toată lumea, dar sunt destul de mulți.

Oameni care au perceput asta ca un fel de recompensă, nu ca o răspundere și ca o provocare să își facă treaba. Acești oameni au organizat concursuri și vă dați seama că au făcut concursuri corecte și cinstite după chipul și asemănarea lor.Și atunci avem conduceri care au fost desemnate pe baza unor criterii de performanță atât de bune, încât orice se întâmplă la compania respectivă, ei iau bonusuri de performanță”, a spus premierul Bolojan joi seara, într-o emisiune la Antena3.Ministrul Economiei: Unii directori și-au betonat contractele. Te trezești dimineața și te uiți pe geam, ai bifat deja performanța

 

Contracte blindate și salarii uriașe

 

Premierul a explicat că, odată ajunși în funcții, mulți dintre acești oameni și-au făcut „contracte blindate” care avantajează doar angajații, nu și statul.

„Și-au făcut contracte blindate, de aici au apărut contractele colective de muncă, dar care sunt total dezechilibrate și unii au doar drepturi, iar statul – ca acționar – are doar obligații.

Și de aici, pe bună dreptate, au trecut la pasul doi, fiind scăpați de sub control. Și au început să își majoreze indemnizațiile. Au intrat cu 12.000, să spunem, și după trei luni de zile, au constatat că trebuie să ajungă la indemnizație de companii performante private din piață și au trecut la 50.000.

Și avem astfel de situații la Aeroportul Otopeni și la alte societăți. Și atunci companiile, în loc să genereze servicii mai bune pentru cetățeni, profituri mai mari pentru acționari sau încasări mai mari care să fie duse în investiții, să își extindă serviciile, în aceste condiții, practic, aceste societăți, din păcate, de multe ori sunt căpușate. Și sigur că ne revoltă pe toți.”

 

Bolojan tot descoperă comitete speciale. Legea care ar elimina sinecurile există. Dar PSD și PNL au îngropat-o în Parlament de ani întregi

Premierul a explicat și de ce nu au fost introduse în primul pachet de măsuri de reducere a deficitului tăieri de astfel de salarii uriașe de la companiile de stat: „Să îi tăiem mâine cu 70% salariul (unui director – n.red.), tot nu am putea repara această gaură de 30 de miliarde de pe-o zi pe alta. Una este ce e drept și moral și alta ceea ce este posibil și cu efecte.”

 

Premierul Bolojan trimite cazul EximBank – RA-APPS la Parchet: „O speță strigătoare la cer. Te revoltă”

 

Direcții inutile în aparatul guvernamental

 

 

Premierul a mai spus că a găsit, în aparatul Guvernului, direcții unde sunt angajați prea mulți oameni și servicii care nu își justifică activitatea.„Când am ajuns premier, a trebuit să văd ce aparat, care sunt direcțiile care lucrează în clădirea Guvernului, pentru premier (…) Am constatat că avem o Direcție de protocol care are, cred, 30 de oameni. Ei organizează vizite.Am avut o curiozitate: la Palatul Cotroceni, câți sunt la protocol? Nouă. În general, președintele României are partea de reprezentare externă, deci are activități de protocol mai importante datorită poziției în statul român. Trebuie văzut, între 9 și 30, parcă ar trebui să facem o analiză.”

 

A urmat un alt exemplu de serviciu fără o misiune clară:

 

„Avem un Serviciu de reziliență instituțională. Sună bine, cred că sunt 12-13 persoane. Le e greu să explice la ce lucrează.Gândiți-vă că în clădirea Guvernului sunt oameni care lucrează din greu, la Contencios, la pregătirea ședințelor de guvern. Credeți că acei colegi sunt motivați când văd că alții sunt relaxați?”

 

Sporuri peste sporuri

Premierul Bolojan a vorbit și despre sutele de sporuri inventate în sectorul public, unele dintre ele absurde:„Am constatat că, în acești ani, printr-o inventivitate legislativă, avem zeci de sporuri în sectorul public. A fost o competiție de inventat sporuri – de la spor de confidențialitate, de solicitare neuropsihică, la spor de condiții vătămătoare.

 

Nici asta nu ar fi o problemă, dacă ar fi fost aplicate corect. Dar au început să se abuzeze. Dacă ai văzut că un vecin a luat o pensie de handicap, deși îl vezi că este întreg, cum ai rezolvat această problemă? Ai urmat un procedeu. Păi, dacă instituția aia și-a rezolvat niște sporuri de antenă, hai să ne rezolvăm și noi.Am ajuns ca de aceste sporuri nu să se uzeze, ci să se abuzeze. Avem instituții cu sporuri în cascadă, care și-au dublat salariul de bază. Asta a creat o grămadă de inechități.”

 

Ce urmează

Premierul a anunțat că va prioritiza o reformă reală și profundă a aparatului bugetar: „Va fi o prioritate pentru mine ca aceste abordări, care depășesc orice limită a bunului-simț, să fie corectate”.

 

El a subliniat că este nevoie de analize serioase la fiecare instituție și de măsuri structurale, nu doar tăieri punctuale:„La fiecare instituție trebuie să facem un calcul, pentru că ei nu-s plătiți cu bani din cer, ci tot din banii celor care contribuie la taxe și impozite. Și atunci, orice om care nu își justifică activitatea înseamnă mai puține trotuare în localitate, mai puține școli reabilitate sau o taxă în plus.Degeaba reduci o singură cheltuială azi, pentru că dacă nu este structurală, va reveni de anul viitor acolo.Consider că în România există un sector public prea mare în raport cu numărul de cetățeni care lucrează în economia reală”.

 

 

https://spotmedia.ro/stiri/politica/premierul-bolojan-despre-abuzurile-de-la-stat-am-tolerat-o-clientela-de-lipitori-contracte-blindate-sporuri-inventate-directii-inutile

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

COLȚUL LUI KEN: Pisica mea este comunistă marxistă

 

 

De la distanță pare benign. Un brad frumos, lins până la curățenie, spirale concentrice de culori delicate care se îmbină perfect cu umbrele pătate ale grădinilor noastre, priceput la invizibilitate, cu o forță interioară bine ascunsă vederii. Proiectează o continentă plină de nevoie, în timp ce coada lui moale îți gâdilă picioarele ca o rugăciune de iubire agape… dar totul e o farsă. Într-adevăr, e un oportunist și, dacă ar fi suficient de mare, ar ucide în cele mai oribile moduri imaginabile. Și totuși, îl iubesc.

 

 

 

Din empatie, oferim, și oferim… un pat moale înăuntru, un pat cald afară, cu apă proaspătă, un loc unde să-și exerseze tendințele violente, cu un stâlp pentru a-și ascuți ghearele. Dispare noaptea, crezut că vânează, dar în fiecare dimineață miaudă lângă ușă ca să intre și este mereu flămând. Te întrebi ce-o fi făcut în întunericul nopții, dar în timp ce îți faci treburile casnice, dai peste munca lui: o pasăre fără pene, o șopârlă fără cap sau coadă, zimțată și înțepată, un șoarece pe covorașul de lângă ușă cu măruntaiele vărsate, considerat un dar, toți sunt torturați până la a fi de nerecunoscut. Ne întrebăm, este aceasta mândria, un dar pentru mine? …sau un avertisment?

 

Treptat, treptat, se așază în cele din urmă confortabil în poala ta în timp ce citești, iar tu îl freci în jurul capului, provocând un tors slab. Orice alt loc este interzis la atingere și, dacă încerci, s-ar putea să primești mai întâi o privire de avertizare, o mișcare rapidă de iritare agresivă și apoi o lovitură puternică cu ghearele scoase.

 

Câinele tău, Socialistul, îl ignoră. Deși n-ai văzut niciodată o confruntare, el are o frică profundă, care este cât se poate de evidentă. Și-a văzut munca de aproape și îi cunoaște furia capricioasă.

 

Se strecoară ca o umbră și dispare în interiorul casei tale, ascunzându-se. Și când ești plecat, niciun dresaj nu-l va putea opri. Va sări pe masa ta, unde mănânci, se va întinde pe perna și pilota ta, răspândindu-și mătreața, va folosi acul bunicii tale pentru a-și ascuți ghearele și, dacă ești plecat prea mult timp, s-ar putea să urineze lângă litiera lui drept pedeapsă.

 

Câinele meu, Socialistul, se trezește mereu cu un zâmbet pe față, gata să înfrunte lumea cu optimism, dar starea și comportamentul lui se schimbă ușor dacă nu poți petrece întreaga zi satisfăcându-i fiecare capriciu, de la coborârea geamului în timpul unei plimbări cu mașina, la o bucată de piele aromată de ros după constituția sa de dimineață și o afirmație pozitivă care durează aproximativ un minut, va sta și se va holba la tine cât timp este nevoie până va primi un răspuns. Nevoile lui sunt necruțătoare. Și totuși, îl iubesc.

 

Când eram tânăr recrut în Marină, l-am întrebat pe șeful meu pentru ce luptăm. Mi-a spus: Luptăm pentru a opri avansarea comunismului. Privind în urmă, părea evident că el credea asta, că îi oferea o formă de alinare, un motiv puternic pentru a fi, pozitiv și justificat, presupun.

 

 

 

Realitatea frustrată a unui Păstrător de Jurământ și ignoranța care orbește.

 

Comunismul marxist nu este național-socialism. Socialismul nu este național-socialism. O democrație este conducerea gloatei, chiar dacă definiția este schimbată. O corporatocrație nu este o republică constituțională? Întrebați-vă de ce mass-media sunt atât de reticenți să ne numească așa? Pentru că știu că, dacă aderăm și cerem Constituția noastră, nu ne pot deține sau chiar influența. Întrebați-vă: a devenit vreuna dintre națiunile noastre cucerite, care s-au luptat cu noi pentru că nu doreau o bancă centrală Rothschild, o republică constituțională? De ce nu le-au făcut cei aflați la putere acest dar? Pentru că nu puteau fi ușor controlați! Acum se confruntă cu sclavia, și asta este ceea ce ne confruntăm și noi… de ce? Pentru că o democrație este ușor controlată de comunism.

Progresiștii sunt la fel ca ideologia Antifa, creată în Italia ocupată de comuniști și care s-a extins în Germania. Numele se schimbă, dar nu și ideologia. Istoria noastră este o minciună, iar dacă nu poți formula cu cine naiba te lupți, cine este stăpânul tău și cine deține controlul, nu poți câștiga niciodată. Vei lupta împotriva unei realități manipulate și orchestrate până în ziua în care vei muri.

 

Constituția ta este cea mai bună apărare a ta. Citește-o copiilor tăi și apără-o cu viața ta. Este tot ce ai nevoie pentru a câștiga în fața unui tiran atât de puternic încât poate tipări bani, îi poate fura, iar tu nu poți face nimic. Cere-ți libertățile constituționale și înăbușă-i pe toți cei care ți se opun. Fă-i îngrășământ pentru Libertate.Niciodată în istoria umanității nu a existat o țară care să poată rezista. Asta pentru că avem o Republică Constituțională, instrumentul perfect pentru Libertate, și am lăsat-o să moară. Cereți-o cu fiecare fibră a ființei voastre, ca fiind cel mai mare dintre toate darurile pământești.

 

„Ține-i pe oameni departe de istoria lor și vor fi ușor de controlat.” – Karl Marx

 

Îmi iubesc animalele de companie pentru că mi-am dat seama că tendințele lor sunt o tehnică de supraviețuire. Îi urăsc pe comuniștii marxiști din același motiv.

 

• •••

Citește mai multe articole grozave  de la KEN’S CORNER

• •••

Ken LaRive

 

De la autor,  Ken La Rive  – Noi, cei din mișcarea Liberty, luptăm pentru a recupera această țară de mai puțin de un deceniu, în pace și cu dragostea lui Dumnezeu și a țării în inimile noastre. Steagul nostru a fost călcat în picioare și strămutat de o multitudine de distrageri, erodând și mai mult națiunea noastră și cauza Libertății. Așadar, în timp ce suntem trași de forțe pe care nu le putem înțelege, entități puternice cu resurse nelimitate furate din viitorul nostru, trilioane inexplicabile tipărite din senin și puse pe spatele nostru ca datorii, trebuie să formulăm cea mai jalnică dintre toate întrebările pe care orice patriot și-ar putea-o pune în ultima oră: Vom lupta pentru tirania stăpânului nostru sau vom cere restituirea libertăților noastre civile și a Constituției? Vom alege Steagul Libertății sau cătușele servituții voluntare? Va fi un război pentru profit corporativ sau un război pentru a ne recâștiga capacitatea de a ne autoguverna, așa cum sângele și munca strămoșilor noștri ne-au fost oferite nouă, copiilor lor, ca un dar? Mă tem că această decizie este emanată. Mi-e teamă că orice decizie va fi grea, dar cea mai mare teamă a mea este că decizia a fost deja luată pentru noi.

 

https://www.thelibertybeacon.com/kens-corner-my-cat-is-a-marxist-communist/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Asta-i temelia PeSeDal de fatala din aceasta tara…) Anastasiu a demisionat! Cam greu. Dar … a demisionat si se justifică: a dat „șpagă de supraviețuire”

 

 

 

„N-am venit să mă poziționez ca victimă, am venit să dau explicații ptr a înțelege contextul.

Trei ani de zile, compania mea a fost anchetată de poliția economică, cu suspiciunea de evaziune fiscală. Erau mai mulți pasageri decât erau bilete. Trei ani, am detașat un om acolo. Vor să compare evidentele cu pasagerii de la poliția frontieră. Evidentele poliției de frontieră erau absolut nerelevante. Rambursarea de TVA a fost blocată. După trei ani și ceva, Poliția economică: nu avem ce să vă reproșam.

Poliția economică i-a spus: „Nu pot să inchid, voi propune începerea urmaririi penale, s-a lucrat prea mult la el”. Chemat la Parchet: „Nu stiu ce sa fac cu acest dosar”. S-a inchis dosarul.

ANAF a pornit un control pe cinci ani și inspectoarea i-a spus: „Am o propunere constructivă”.

Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, 20.000 de călători care nu se mai puteau întoarce cu autocarele noastre sau să dau curs șantajului. Partenerul meu a semnat un contract pe una dintre firmele noastre și de aici încolo lucrurile sunt clare în rechizitoriu

Există spăgi de supraviețuire și de îmbogățire…Din punctul nostru de vedere, treaba a fost din zona de supraviețuire…Nici o secundă evaziune fiscală.

Țara asta a crescut cu noi, într-un parteneriat care niciodată nu a fost corect.

Nu vrem să digitalizăm ANAF, pentru că tolerăm aceleași tip de controale. Statul român are miliarde de lei datorii la firmele private. De exemplu, rambursarea plăților pe concediile medicale, rambursarea plății la companiile din energie care au făcut plafonarea și care sunt neplătite. Statul este un asupritor al companiilor din România

„Nu mai pot să ajut. Ăsta este momentul în care i-am spus premierului că demisionez”, a anunțat Atanasiu.

„Indiferent ce aș spune, nu va conta. Am discutat cu premierul și e momentul să fac un pas în spate și să demisionez. Plecarea mea din guvern nu înseamnă că reformele trebuie să se oprească. E momentul să plec, dar nu înainte să fac un apel”, a mai afirmat el.

… 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

AVERTISMENT GLOBAL! Geoingineria distruge planeta și umanitatea

 

 

 

Carte electronică Global Research, Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG)

De Prof. Claudia von Werlhof , Dr. Rosalie Bertell , Prof Michel Chossudovsky , Josefina Fraile , Elana Freeland , Maria Heibel , Claire Henrion , Conny Kadia , Linda Leblanc și Vilma Rocío Almendra Quiguanás

 

AVERTISMENT Global!

Geoingineria distruge planeta și umanitatea noastră

 

 

Prof. Claudia von Werlhof (Redactor)

Cu contribuții de

Vilma Almendra,  Rosalie Bertell, Michel Chossudovsky,

  Josefina Fraile, Elana Freeland, Claire Henrion,

Maria Heibel, Conny Kadia,  Linda Leblanc, Claudia von Werlhof

 

 

 

 

 

 

 

 

Cuprins

Prefaţă

 

de Michel Chossudovsky

 

Capitolul I

 

Introducere.  AVERTISMENT GLOBAL! Cum să explicăm ce se întâmplă astăzi ?

 

de  Claudia von Werlhof

 

 

 

Partea I

Geoinginerie, politică și planeta

 

 

Capitolul II

 

Distrugând încet planeta noastră ,

 

de Rosalie Bertell

 

Capitolul III

 

Geoingineria, „Starea Profundă” și Izolarea Planetară

 

de Elana Freeland

 

Capitolul IV

 

Incendii forestiere artificiale în Portugalia 2017 ,

 

de Conny Kadia

 

Capitolul V

 

De la geoinginerie la un New Deal pentru natură: distrugerea Pământului pentru profit

 

de Josefina Fraile

 

Capitolul VI

 

Ochi larg deschiși în Cipru ,

 

de Linda Leblanc

 

Capitolul VII

 

De ce nu își dau oamenii seama că sunt stropiți ca insectele ?

 

de Claire Henrion

 

Capitolul VIII

 

CO2 ca țap ispășitor și calea către o „Lume Nouă Minunată ”

 

de Maria Heibel

 

Capitolul IX

 

Geoinginerie: De la geo-armament la geo-război. Distrugerea Mamei Pământ ca crimă supremă și supremă a civilizației patriarhale .

 

de Claudia von Werlhof

 

Partea a II-a

Femei în apărarea Mamei Pământ

 

 

Capitolul X

 

„Ura față de viață” ca element central al patriarhatului

 

de Claudia von Werlhof

 

Capitolul XI

 

Între capturarea noastră de către patriarhat și eliberarea noastră prin viața maternă ,

 

de Vilma Almendra

 

Anexe

Anexa I

 

Mișcarea Planetară pentru Mama Pământ: A doua scrisoare deschisă către Greta Thunberg , 2019

 

Anexa II

 

Rosalie Bertell: Scrisoare către Conferința ONU de la Durban 2011

 

Anexa III

 

Națiunile Unite:  Convenția privind interzicerea utilizării tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare sau în orice alt scop ostil, Națiunile Unite, Geneva, 18 mai 1977. Intrare în vigoare: 5 octombrie 1978

 

 

 

 

 

Autorii

Vilma Rocío Almendra Quiguanás este o nativă Nasa-Misak din nordul Cauca, Columbia. Ea țese comunicații pentru adevăr și pentru viață. Este autoarea cărților: „Regresar del olvido liberándonos con Uma Kiwe. Desafíos de la lucha Nasa del Cauca, Columbia: Tejiendo memoria entre la emancipación y la captura” (2017) și „Encontrar la palabra perfecta: experiencia del tejido de comunicación del pueblo nasa en Colombia” (2010). Ea face parte din inițiativa „Pueblos en Camino” care are mandatul de a promova țeserea rezistenței și autonomiei între popoare și procese.

 

Rosalie Bertell , născută în 1929 în SUA, a decedat în 2012 în mănăstirea sa „Călugărițele Gri ale Sacrei Inimi” din Pennsylvania. A obținut doctoratul în biometrie de la Universitatea Catolică din Washington DC în 1966. Deține nouă doctorate honoris causae și mai multe premii, printre care și premiul Right Livelihood în 1986 pentru lucrarea „Niciun pericol imediat? Prognoză pentru un Pământ radioactiv”, 1985.

 

Este co-fondatoare a Institutului Internațional de Preocupare pentru Sănătate Publică, IICPH, Toronto, și a altor organizații. Este autoarea cărții „Planeta Pământ. Cea mai recentă armă de război”, 2000. Este expertă în Comisiile ONU pentru Cernobîl, Bhopal, Insulele Marshall etc., lucrând în 60 de țări în domeniul accidentelor industriale.

 

Michel Chossudovsky este  un autor premiat, profesor emerit de economie la Universitatea din Ottawa, fondator și director al Centrului de Cercetare a Globalizării (CRG) din Montreal, redactor al revistei Global Research.

 

Este autorul a 13 cărți, printre care Globalizarea sărăciei și Noua Ordine Mondială (2003), „Războiul Americii împotriva terorismului” (2005) și Globalizarea războiului, lungul război al Americii împotriva umanității (2015). Colaborează la Enciclopedia Britannica. Scrierile sale au fost publicate în peste douăzeci de limbi.

 

În 2014, a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Merit a Republicii Serbia pentru scrierile sale despre războiul de agresiune al NATO împotriva Iugoslaviei.

 

Josefina Fraile Martín  este  din Spania.  Este cercetătoare și activistă în domeniul mediului. A fost candidata oficială spaniolă a Verzilor la Parlamentul European în 2004. Este președinta Asociației Terra SOS-tenible. De asemenea, este promotoare a platformelor internaționale ale societății civile Skyguards și Guardacielos, care se opun programelor globale de manipulare a climei, cunoscute și sub numele de geoinginerie, în cadrul instanțelor politice ale țărilor europene și ale instituțiilor europene.

 

Elana Freeland din SUA este cunoscută mai ales pentru Chemtrails, HAARP și Dominanța Full Spectrum a Planetei Pământ (Feral House, 2014) și a finalizat recent continuarea cărții „Under an Ionized Sky: From Chemtrails to Space Fence Lockdown” (Sub Rosa America, 2018) despre gardul spațial SDI „Star Wars” reînviat. Va fi publicată în 2021, „Geoengineered Transhumanism: How the Environment Has Been Weaponized by Chemicals, Electromagnetics, & Nanotechnology for Synthetic Biology”. Aceasta este a treia carte din trilogia despre geoinginerie.

 

Maria Heibel  s-a născut în Limburg, Germania. A studiat la Universitatea Johann-Wolfgang-Goethe din Frankfurt/Main. A obținut o diplomă în științe politice și istorice pentru muncă didactică în 1976, iar în 1980 în pedagogie. Din 1981 până în 1991, principala sa ocupație a fost arta grafică, cu expoziții în Italia, Germania, Japonia, Polonia etc. Din 1991, principala sa ocupație a fost în domeniul social. Este curatorul site-ului web: Nogeoingegneria.com. Locuiește în Florența-Toscana, Italia, din 1981.

 

Claire Henrion , născută în La Rochelle (Franța) în 1960, a fondat ACSEIPICA (Asociația Publică pentru Studiul, Monitorizarea și Informarea Programelor de Intervenție Atmosferică și Climatică – www.acseipica.fr ). Site-ul său web,  www.rockastres.org  , se concentrează pe cercetare, artă și educație populară în astronomie și astrologie, pentru a restabili o cosmologie capabilă să genereze pace.

 

Conny Kadia , născută în 1965 în Germania, a studiat muzica, politica, filosofia și limbile străine. A fost muziciană profesionistă, cântând la tobe africane, precum și la pian clasic și saxofon jazz. A emigrat definitiv în Portugalia în anul 2000. Iubește natura și studiază animalele. Din 2014, este activistă pentru geoinginerie în Portugalia, iar în 2017 a fost martoră la incendiile organizate de state și armată pe 15 octombrie 2017. Lucrează în principal ca profesoară de muzică și traducătoare. Este co-fondatoare a grupurilor „Why Fire Group” și „Grupo Céus Limpos” în centrul Portugaliei. Din 2019, este activistă în cadrul „Mișcărilor Naționale Împotriva Mineritului” din Portugalia.

 

Linda Leblanc , o cipriotă canadiană/naturalizată, locuiește în Cipru din 1989. Este scriitoare, politiciană și membră activă a Partidului Verde din Cipru. A intrat în istorie în 2006, fiind prima persoană de origine non-cipriotă aleasă într-un Consiliu Local din Cipru. Este prima femeie aleasă în Consiliul Pegeia și a fost realeasă în 2011 și 2016.

 

Claudia von Werlhof , născută în 1943 lângă Berlin, Germania, este profesoară universitară de științe politice și studii despre femei în Austria, la Innsbruck, mama unui soare. A co-inventat „Școala de la Bielefeld” din Germania, a lucrat la nivel local în America Centrală și de Sud, a dezvoltat „Teoria critică a patriarhatului”, a co-fondat FIPAZ (Institutul de Cercetare pentru Critica Patriarhatului și a Civilizațiilor Alternative), „Mișcarea Planetară pentru Mama Pământ” și „BOOMERANG – Jurnal pentru Critica Patriarhatului”. Este cercetător asociat la Centrul de Cercetare a Globalizării din Montreal.

 

 

 

 

 

Prefaţă

de

Michel Chossudovsky

Această carte importantă, intitulată „  AVERTISMENT global!  Geoingineria distruge planeta și umanitatea”, de  prof. Claudia von Werlhof (editor), cuprinde contribuții ale unor cercetători și activiști proeminenți.

În Partea I, accentul se pune pe Geoinginerie, Politică și Planetă.   Partea a II-a analizează  Femeile în Apărarea Mamei Pământ

 

În timp ce trecem la presă, liderii mondiali se întâlnesc la Glasgow la COP-26, sub auspiciile Convenției-cadru privind schimbările climatice (UNFCCC).

 

Toate privirile sunt acum ațintite asupra „pericolelor iminente ale emisiilor de CO2 și gaze cu efect de seră”.

 

Așa -numita „urgență climatică”   a devenit un instrument de propagandă oportun și convenabil,  folosit pentru a distrage atenția oamenilor de la a pune sub semnul întrebării „ adevărata criză”, și anume „plandemia” Covid-19 (instigată de elitele financiare) care distruge viețile oamenilor la nivel mondial.

 

Excluderea tehnicilor de geoinginerie și modificare a mediului (ENMOD) din dezbaterea climatică

 

Dezbaterea COP privind clima din cadrul UNFCCC  a exclus în mod persistent analiza geoingineriei, care distruge încet planeta noastră, așa cum a fost subliniată de regretata Rosalie Bertell  (Capitolul II). În cuvintele lui Rosalie Bertell: „Geoingineria este definită ca inginerie de mediu la scară planetară a atmosferei noastre: adică manipularea vremii, a oceanelor și a planetei noastre natale însăși.”

 

Ca și în cazul summitelor climatice anterioare, tehnicile de geoinginerie și modificare a mediului (ENMOD) nu vor fi abordate la COP26 de la Glasgow. Dezbaterea privind schimbările climatice se concentrează exclusiv pe impactul emisiilor de gaze cu efect de seră și pe măsurile de reducere a așa-numitelor emisii de CO2 produse de om, în temeiul Protocolului de la Kyoto.

 

În mod ironic, Tehnicile de Modificare a Mediului (ENMOD) au fost recunoscute de ONU în 1977, odată cu semnarea la Geneva a Convenției privind interzicerea utilizării tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare sau în orice alte scopuri ostile.

 

Convenția din 1977 a fost ratificată de Adunarea Generală a ONU, care a interzis „utilizarea militară sau de altă natură ostilă a tehnicilor de modificare a mediului cu efecte pe scară largă, de lungă durată sau grave” (AP, 18 mai 1977).

 

Atât SUA, cât și Uniunea Sovietică au fost semnatare ale Convenției.

 

Ghidați de interesul consolidării păcii, … și al salvării omenirii de pericolul utilizării unor noi mijloace de război , (…)

 

Recunoscând că utilizarea militară … a unor astfel de [tehnici de modificare a mediului] ar putea avea efecte extrem de dăunătoare pentru bunăstarea umană,

 

Dorind să interzică utilizarea efectivă în scopuri militare … a tehnicilor de modificare a mediului în scopul eliminării pericolelor pentru omenire … și afirmând disponibilitatea lor de a acționa pentru atingerea acestui obiectiv, (…)

 

Fiecare stat parte la prezenta convenție se angajează să nu se angajeze în utilizarea militară… a tehnicilor de modificare a mediului care au efecte pe scară largă, de lungă durată sau grave, ca mijloace de distrugere, deteriorare sau vătămare a oricărui alt stat parte. ( Convenția privind interzicerea utilizării tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare sau în orice alte scopuri ostile, Organizația Națiunilor Unite, Geneva, 18 mai 1977. Intrată în vigoare: 5 octombrie 1978, a se vedea textul integral al convenției în anexă)

 

Convenția a definit „«tehnicile de modificare a mediului» ca referindu-se la orice tehnică de modificare – prin manipularea deliberată a proceselor naturale – a dinamicii, compoziției sau structurii Pământului, inclusiv a biotei, litosferei, hidrosferei și atmosferei sale sau a spațiului cosmic.” (Interdicția de modificare a mediului respectată cu fidelitate, declară statele părți, Cronica ONU, iulie 1984, vol. 21, p. 27)

 

Substanța Convenției din 1977 a fost reafirmată în termeni foarte generali în Convenția-cadru privind schimbările climatice (CCONUSC), semnată la Summitul Pământului din 1992 de la Rio de Janeiro:

 

„Statele au… în conformitate cu Carta Națiunilor Unite și cu principiile dreptului internațional, (…) responsabilitatea de a se asigura că activitățile desfășurate în jurisdicția sau controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau zonelor aflate în afara limitelor jurisdicției naționale.” ( Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice, New York, 1992 )

 

În urma Summitului Pământului din 1992 de la Rio de Janeiro, problema schimbărilor climatice în scopuri militare nu a mai fost niciodată ridicată în cadrul summitelor ulterioare ale UNFCCC privind schimbările climatice. Problema a fost ștearsă, uitată în mod deliberat. Nu face parte din dezbaterea privind schimbările climatice. Excluderea de către UNFCC a Convenției din 1977 privind tehnicile de modificare a mediului constituie o încălcare flagrantă a Cartei ONU.

 

În cuvintele Claudiei von Werlhof din Capitolul I

 

Geoingineria militară este o macro-tehnologie menită să influențeze și să schimbe procesele planetare și, în același timp, o micro-tehnologie menită să ne influențeze corpurile și mințile, o tehnologie de control al minții. Însă geoingineria militară nu este doar ținută ascunsă publicului… Între timp, adevărata geoinginerie transformă însă violent planeta în scopuri militare împotriva noastră și a ei înșiși. Aceasta înseamnă că Mama Pământ este „înarmată”, încercând să o transforme într-o mașină de război gigantică.

 

În februarie 1998, însă, Comisia pentru Afaceri Externe, Politică de Securitate și Apărare a Parlamentului European a organizat audieri publice la Bruxelles pe tema instalației de război meteorologic cu sediul în SUA, dezvoltată în cadrul programului HAARP.

 

„Propunerea de rezoluție” a Comisiei înaintată Parlamentului European:

 

„Consideră că HAARP [ Programul de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență, cu sediul în Alaska ]… datorită impactului său de amploare asupra mediului, reprezintă o preocupare globală și solicită ca implicațiile sale juridice, ecologice și etice să fie examinate de către un organism internațional independent…; [Comitetul] regretă refuzul repetat al Administrației Statelor Unite… de a prezenta dovezi în cadrul audierii publice… privind riscurile pentru mediu și public [ale] programului HAARP.” (Parlamentul European, Comisia pentru Afaceri Externe, Politică de Securitate și Apărare, Bruxelles, documentul nr. A4-0005/99, 14 ianuarie 1999).

 

Cererea Comitetului de a elabora o „Carte verde” privind „impactul asupra mediului al activităților militare” a fost însă respinsă cu nonșalanță. Bruxelles-ul era nerăbdător să evite o confruntare cu Washingtonul (a se vedea Raportul European, 3 februarie 1999).

 

„Vremea ca multiplicator de forță: Controlul vremii” pentru uz militar

 

Consensul climatic este contestat de autorii cărții Global AVERTISMENT: Geoingineria distruge planeta și umanitatea noastră.   Utilizarea militară a ENMOD este amplu documentată. Face parte dintr-o agendă militară, lucru confirmat de Forțele Aeriene ale SUA:

 

„[Modificarea vremii] oferă luptătorului o gamă largă de opțiuni posibile pentru a învinge sau a constrânge un adversar … Modificarea vremii va deveni parte a securității interne și internaționale și ar putea fi realizată unilateral… Ar putea avea aplicații ofensive și defensive și chiar ar putea fi utilizată în scopuri de descurajare. Capacitatea de a genera precipitații, ceață și furtuni pe Pământ sau de a modifica vremea spațială… și producerea de vreme artificială fac parte dintr-un set integrat de tehnologii [militare].” (Documentul Forțelor Aeriene SUA, Raport final AF 2025)

 

Scopul declarat al Raportului este descris mai jos:

 

În această lucrare, demonstrăm că aplicarea adecvată a modificării vremii poate oferi dominația spațiului de luptă într-un grad nemaiimaginat până acum. În viitor, astfel de operațiuni vor spori superioritatea aeriană și spațială și vor oferi noi opțiuni pentru modelarea spațiului de luptă și conștientizarea spațiului de luptă acolo, așteptând să le unim pe toate;” în 2025 putem „stăpâni vremea”. (Document comandat de Forțele Aeriene ale SUA, Raport final AF 2025, (document public)) 

 

(Pentru mai multe detalii, consultați Michel Chossudovsky,  Schimbări climatice, geoinginerie și tehnici de modificare a mediului (ENMOD) , Global Research, noiembrie 2018)

 

Det. Aici

https://www.globalresearch.ca/global-war-ning-geoengineering-is-wrecking-our-planet-and-humanity/5753754

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Statul a dat bani grei unor falși revoluționari, ani la rând. România si dupa   35 de ani de la Revoluție

 

În mai puţin de o lună se împlinesc 34 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Intrăm în arhiva cu dosarele revoluţionarilor. Ce descoperim? Că ani la rând statul a dat bani grei unor falşi revoluţionari şi unor funcţionari care n-au făcut nimic.

 

De Alex Dima si Paula Herlo

Rafturi întregi de dosare mărturisesc aberații, abuzuri, inexactități care au urcat unii indivizi pe suferințele și sacrificiile altora, mulți.

 

34 de ani s-au scurs de la Revoluţia care a adus acestei ţări liberatea. Preţul s-a plătit scump. Peste o mie de oameni şi-au pierdut viaţa, alte mii au fost răniţi.

 

După 34 de ani, România încă nu este în stare să îi tragă la răspundere pe cei care au pricinuit atât de multă suferinţă şi încă nu ne este clar cine sunt vinovaţii. Asta în coditiile în care avem instituţii înfiinţate fix pentru a face lumină în această poveste. Se luptă între ele pe funcţii, bani şi sedii. La doar câţiva metri de bulevardul Magheru unde au murit oameni este Institutul pentru Studierea Revoluţiei.

Funcţionează într-o clădire cu o valoare uriaşă, în buricul capitalei. Institutul este înfiinţat de fostul preşedinte Ion Iliescu, acuzat de infracţiuni împotriva umanităţi în dosarul Revoluţiei. De câţiva ani se încearcă, fără rezultat, desfiinţarea lui. Avem şi o comisie parlamentară.

 

Citește și

Revolutia Romana

17 decembrie 1989, ziua care a dus la sfârșitul dictaturii și în care au murit 60 de oameni

Există dosare în cutii a peste 20 de mii de revoluţionari. Din păcate, multe sunt întocmite cu încălcarea legii şi au adus şi aduc beneficii unor oameni care n-au dreptul să le primească, indivizi care s-au urcat pe suferinţa celor care au ieşit în stradă în decembrie 89 şi au profitat de ea.

 

Mihai Dodu conduce secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România. A fost numit pe funcţie în luna aprilie şi ce a găsit aici l-a sperit.

 

 

Mihai Dodu, secretar de stat: „Eu mă uit, eu nu mai merg prin spatele blocului, eu nu mai merg pe scurtături, merg numai pe bulevarde, numai lumină. Nu mai merg cu bicicleta. Când conduc, mă uit stânga dreaptă, mă uit serios”.

 

Unul dintre angajaţi vorbeşte sub protecţia anonimatului pentru că se teme.

 

Angajat: „Problema este că suntem o instituie eşuată într-un stat eşuat cum spune măreţul nostru preşedinte. Când am venit şi am văzut ce furaciune e aici am fost siderata. Aceasta instituţie era un robinet de făcut bani nu doar pentru ei, cei care conduceau, dar şi pentru partide”.

 

Dodu susţine că din datele strânse până acum de secretariat rezultă că statul roman a plătit în ultimii ani peste 400 de milioane de lei unor oameni care şi-au cumpărat certificat de revoluţionar.

 

Interlopi, foşti securişti şi miliţieni şi-au luat certificat de revoluţionar pentru beneficii: bani de la stat, spaţii comerciale, terenuri, locuri de veci şi multe altele. În 2010, statul incapabil să facă lumină în această poveste sistează plata indemnizaţiilor către luptătorii remarcaţi prin merite deosebite, categorie unde erau cele mai multe fraude. În 2014, guvernul Ponta da o ordonanţă „în vederea acordării recunoştinţei statului român faţă de persoanele care au avut un rol determinant la victoria Revoluţiei române şi pentru descurajarea abuzurilor”. Beneficii se acordă celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului”. Adică, până la ora 12 şi 10 minute, 22 decembrie 89. Luptătorul cu rol determinant primeşte din partea statului 2020 de lei pe lună, 10 mii de metri pătraţi de pământ în extravilan, 500 de metri în intravilan şi multe alte drepturi. Ordonanţa deschide o adevărată cutie a Pandorei. În perioada următoare Secretariatul de stat primeşte peste 3.500 de solicitări pentru acordarea acestui titlu.

 

În 2016, procurorii au constatat că 290 certificate cu rol determinat au fost date ilegal. Secretarul de stat de la acea vreme, Adrian Sanda este principalul suspect. Sunt arestaţi şi subalternii săi.

 

În 2015, acelaşi secretariat de stat emite decizii prin care acordă „rol determinant în revoluţie” pentru mai multe oraşe printre care Uricani, Buzău, Târgovişte, Băile Herculane.

 

Mihai Dodu, secretar de stat: „S-au făcut oraşe cu rol determinant. La început erau doar 9 după care s-au făcut. Băile Herculane, adică regimul comunist a fost înlăturat la Băile Herculane. Pe probe tu trebuie să dovesti că până la fugă dictatorului tu ai avut morţi răniţi, pe probe, numai că unele probe…”

 

Reporter: Care sunt avantajele?

 

Mihai Dodu, secretar de stat: „Caz concret, dacă oraşul Arad e declarat cu rol determinant, toţi acei revoluţionari primesc rol determinant. Nu doar merite deosebite, 1100, mai primesc 2020 de lei”.

 

Târgovişte este pe lista oraşelor cu rol determinant în Revoluţie. Secretariatul de stat susţine că situaţia este ilegală. S-a ajuns la tribunal. Iar statul roman s-a mai ales cu un proces.

 

Atena Piceava este juristul secretariatului de stat.

 

Atena Piceava, jurist SSPR: „Drama este că noi ne luptăm cu o întreagă mafie. De aproape 30 de ani ei fac certificate, statul îi pune în plată cu terenuri, indemnizaţii fără să îndeplinească condiţiile şi au acest patern în metal ca acest secretariat a fost făcut pentru ei când de fapt a fost făcut pentru respectarea aplicării drepturilor”.

 

Secretariatul de stat are peste 900 de dosare în instanţă. Piceava reprezintă statul roman în toate.

 

Atena Piceava, jurist SSPR: „Acum suntem în colaps. Începând de mâine nu mai exista niciun consilier juridic. Singura care era a fost transferată la Ministerul Energiei. A zis că nu mai poate cu atâtea instante. Vă imaginaţi la atâtea dosare active cum să aperi interesele statului”.

 

Într-un document, Parchetul Militar arată că la Târgovişte nu au fost morţi sau răniţi înainte de fuga dictatorului, ceea ce înseamnă că revoluţionarii de aici nu pot avea rol determinant. Am încercat să stau de vorbă cu revoluţionarii din Târgovişte. N-au vrut.

 

În Parlament, în mandatul 2016-2020, Comisia pentru revoluţionari a avut puterea să decidă cine a fost sau nu la Revoluţie. Parlamentul a fost dat în judecată de revoluţionari. Nicu Falcoi conduce acum comisia care nu face nimic.

 

Reporter: Câte procese aveți?

 

Nicu Flacoi, președinte Comisia pentru revoluționari: „Sunt multe. Nu ştiu să vă spun cu exactitate. Acum ar trebui să vorbesc cu departamentul juridic, pentru că ei se ocupă de chestia asta. Din păcate, unele se soluționează cu despăgubiri pe care Parlamentul trebuie să le plătească și sunt uneori despăgubiri pe zi, adică li se dă câştig de cauză, spre exemplu, şi se spune Parlamentul să le rezolve problema”.

 

Am solicitat Parlamentului date. Mi s-a comunicat că e nevoie de mult timp pentru a le strânge şi pentru a calcula despăgubirile. În 2019, 500 certificate cu rol determinat sunt emisie de preşedinţia României.

 

În 2020, DNA-ul intra pe firul celor 500 de certificate, recunoaşte că sunt multe suspiciuni de fraudă, dar clasează cauza întrucât beneficiarii nu primiseră încă bani la momentul anchetei. Îi primesc după clasare, când fostul secretar de stat Puiu Fesan îi pune în drepturi. Se deschide un nou dosar penal că zace la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, alături de alte 14 dosare care îi vizează pe falşii revoluţionari. Anul acesta, în dosarul deschis în 2016 s-a dat achitare. Între timp foştii secretari Adrian Sanda şi Puiu Fesan au murit.

 

 

 

https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/statul-a-dat-bani-grei-unor-falsi-revolutionari-ani-la-randul-romania-la-aproape-34-de-ani-de-la-revolutie.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

(Si aici sunt ingropati banii POPORULUI) Mafia revolutionarilor falsi

 

 

Secretarul de stat pentru revolutionari, Puiu Fesan, spune ca este urmarit de mafia revolutionarilor falsi

Dupa ce saptamana trecuta a fost batut de un revolutionar chiar in fata Guvernului, sibianul a declarat ca va duce la capat mandatul pe care l-a primit de la premier   , chiar daca asta va insemna trimiterea la Parchet a peste 5.000 de falsi revolutionari.

Fesan spune ca pana acum certificatele de revolutionar s-au acordat pe bani. Chiar daca nu are o proba in acest sens, Fesan a declarat la sfarsitul saptamanii trecute la Sibiu, ca un sef de asociatie putea elibera certificate pe 6-7000 de euro. „Este o mafie. Asa ceva nu am intalnit pana acum in viata mea. intre 500.000 si un miliard de lei primeste din urma un revolutionar daca primeste acum certificat de revolutionar. Acesti oameni sunt in stare sa si omoare pentru acesti bani. Daca va fi nevoie, voi cere si protectie de la SPP (n.r. Serviciul de Protectie si Paza) „, a spus Fesan.

GUVERNUL a decis saptamana trecuta prelungirea termenului pana la care Secretariatul de stat pentru revolutionari trebuie sa preschimbe certificatele de revolutionar, de la 31 martie 2008 la 30 iunie 2009. Decizia il ajuta pe Fesan. „Ei acum si-au dat seama de greseala. Ei vor certificatele maine, au insistat pentru marirea termenului, dar ei de fapt nu vor asta. Ei vor sa primeasca certificatele de maine „, a spus Fesan.

PUIU FESAN spune ca nu este iubit de revolutionarii din Bucuresti din doua motive: pentru ca nu s-a lasat mituit de ei si pentru ca are educatie ardeleneasca. „in Resita, Brasov, Constanta, Ploiesti sau Bucuresti se fac inscrieri pe baza de tabel. Primarii semneaza un tabel intocmit de asa zisii revolutionari. Naivii semneaza. Cred ca DNA isi va face datoria. Sunt oameni despre care nu stiu cum n-au fost inca arestati. Au atat de multi bani, incat nu va puteti imagina. Noi avem o educatie prusaca, ei nu au niciun fel de educatie. Ei cand aud ca nu vrei sa mergi la restaurant cu ei, te vad dusman. Da la inceput ma bagau in afaceri, imi dadeau bani. Singura mea sansa e sa stau 8-12 ore la guvern, sa-mi vad de treaba „, a mai spus Fesan.

PENTRU CE SE BAT: Revolutionarii care primesc ceritificat de revolutionar au dreptul, in baza Legii 341/2004, la un salariu mediu brut pe economie, lunar, 12 calatorii cu trenul dus-intors gratuite, transport gratuit cu metroul si cu mijloacele de transport in comun terestre, 500 de metri patrati acordati gratuit, in oras, pentru construirea unei case, dar si la alte facilitati.

de Alin BRATU

 

 

 

https://www.sibiul.ro/stiri-locale/mafia-revolutionarilor-falsi/15603/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Doctorii făceau concurs de omorât cu sânge rece pacienți. Stenogramele groazei la Sfântul Pantelimon

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„Pomana” chiriilor speciale s-a dus! Guvernul Bolojan urmează să modifice prețurile care rămăseseră blocate în timp

 

 

Autor: Luciana Polite

 

 

Zilele acestea, grație unei anchete jurnalistice, s-a aflat despre povestea chiriilor infime de care au parte magistrații. Stau în casele statului și plătesc, pe lună, cât dă un fumător pe două pachete de țigări. Mulți dintre ei nici nu mai lucrează la stat, dar au rămas cu acest beneficiu. După ce s-a auzit și la urechile lui Ilie Bolojan de situația inedită, încă o gaură în bugetul de stat, vin primele măsuri.

 

Joi, 24 iulie, purtătorul de cuvânt al Executivului, Ioana Dogioiu, a transmis că premierul lucrează, în prezent, la un proiect de hotărâre de guvern. În baza actului, ar urma să se poată face recalcularea sumelor cerute pentru închiriere, care nu au mai fost modificate din anul 2007.„Va fi recalculată chiria, care nu a mai fost actualizată din 2007, şi va fi adusă la un nivel corect. Nu mă întrebaţi care va fi acela, vom vedea, un nivel corect pentru actualitate. De asemenea, prin aceeaşi hotărâre de guvern va fi interzisă ocuparea unei locuinţe de serviciu după ieşirea la pensie sau după ce este părăsită funcţia care a îndrituit la ocuparea acelei locuinţe de serviciu. Se lucrează la această hotărâre de guvern. Premierul a luat decizia să se întâmple acest lucru”, a precizat Ioana Dogioiu, într-o conferinţă de presă la Palatul Victoria, la finalul şedinţei Executivului.

 

 

CITEȘTE ȘI: Lovitură în plex pentru parlamentarii care încasau bani necuveniți de chirie! Mugur Mihăescu, „oaia neagră” care a declanșat adoptarea noii legi

 

Ce chirii plătesc magistrații pentru locuințele statului. Înainte de 2005, puteau să le și cumpere

 

Prețul chiriilor pentru magistrați pornește de la 60 de lei! La polul opus, indemnizațiile pentru închiriere ajung și la 600 de euro. 15 persoane plătesc 197 de lei – suma maximă; 13 – 194 de lei, iar 12 suma minimă – 60 de lei, 36 au și pensii speciale. Interesant este că mulți dintre ei au case în București sau Ilfov, conform Europa Liberă.

 

Paradoxal, dacă îți dă statul bani de chirie, în altă parte, primești 600 de euro ca magistrat sau 400 de euro pentru un polițist care lucrează în structuri judiciare. Bonus: până în 2005, apartamentele pe care le închiriază magistrații puteau fi și cumpărate la prețuri infime. Legea a fost modificată, după ce a propus fostul ministru al Justiției, Monica Macovei.

 

CITEȘTE ȘI: Bugetara de lux care a dat sute de mii de euro, din banii statului, la păcănele. Fosta mare directoare din București a ajuns deja în arest, dar ce se va întâmpla cu paguba?

 

 

 

https://www.bugetul.ro/pomana-chiriilor-speciale-s-a-dus-guvernul-bolojan-urmeaza-sa-modifice-preturile-care-ramasesera-blocate-in-timp/

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(Au inviat nebuniile de la…) Spitalul de Psihiatrie Săpoca a (re)devenit iadul pacienților. Tratamente inumane aplicate oamenilor care se internau

 

Autor: Adrian Dumitru

 

 

În urma unui control efectuat de Consiliul de Monitorizare, Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca, secția exterioară Ojasca, a fost identificat cu numeroase deficiențe privind condițiile în care sunt îngrijiți pacienții. Inspectorii au semnalat saltele murdare, uzate și îmbibate cu urină, dar și mobilier deteriorat.

 

Clara Mica, inspector de monitorizare, a declarat:

„Am găsit mai multe saltele uzate, murdare, îmbibate cu urină, mobilierul care era uzat. Au fost remediate aceste nereguli, adică au fost schimbate.”

 

În plus, a fost semnalată existența unor cantități de mâncare expirată oferită pacienților, un aspect care contravine normelor sanitare minime prevăzute în spitalele de specialitate.

 

Inspectorii au analizat și imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale spitalului, în care ar fi fost surprinse posibile forme de abuz asupra pacienților. Deși nu s-a constatat că aceștia ar fi fost bătuți cu brutalitate, în înregistrări apar gesturi agresive, relatează Euronews.

 

Potrivit Clarei Mica:

„Am vizionat câteva filmări, câteva înregistrări pe camerele de supraveghere, unde am constatat anumite abuzuri făcute împotriva pacienților. Pacienții nu erau bătuți, erau decât împinși, loviți cu palma în cap.”

 

Deși formularea este menită să sublinieze absența unei violențe extreme, faptele prezentate indică tratamente fizice inadecvate în relația cu persoane vulnerabile.

 

Polițiștii din Buzău au deschis un dosar penal in rem

 

În urma constatărilor făcute de Consiliul de Monitorizare, cazul a fost transmis autorităților. Inspectoratul de Poliție Județean Buzău a anunțat că a fost deschis un dosar penal in rem pentru posibile fapte de abuz în serviciu.

Dosarul vizează aspecte legate de îngrijirea pacienților internați în cadrul secției Ojasca a Spitalului de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca.

 

 

Purtătorul de cuvânt al IPJ Buzău, Ane-Mari Vrapciu, a transmis:

„Polițiștii au fost sesizați de către reprezentantul unei structuri cu atribuții de control cu privire la faptul că, pe timpul unui control aflat încă în derulare, din activitățile de verificare ar fi reieșit indicii ale unor posibile nereguli referitoare la monitorizarea și îngrijirea pacienților unei unități medicale de neuropsihiatrie și pentru măsuri de siguranță Buzău. Ca urmare a sesizării, a fost constituită o echipă complexă de polițiști care a demarat cercetările specifice, sub coordonarea parchetului, pentru clarificarea sesizării, cu mențiunea că va pune la dispoziția polițiștilor un raport cuprinzând concluziile, la finalizarea acestuia.”

 

Cercetările sunt în desfășurare. Se așteaptă concluziile finale ale raportului

 

Cazul se află în prezent în atenția procurorilor. Ancheta este coordonată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău și vizează clarificarea modului în care pacienții sunt tratați în cadrul unității medicale respective.

Inspectorii Consiliului de Monitorizare urmează să finalizeze raportul complet privind neregulile constatate și să-l transmită autorităților pentru continuarea investigației.

Deocamdată, nu au fost dispuse măsuri împotriva personalului medical sau administrativ, însă ancheta ar putea duce la sancțiuni sau acțiuni penale, în funcție de concluziile oficiale.

Spitalul de Psihiatrie Săpoca nu este la prima controversă. În trecut, unitatea a mai fost în centrul atenției publice după un incident grav petrecut în 2019, când un pacient a atacat mai mulți bolnavi cu un stativ de perfuzii, provocând decesul a cinci persoane și rănirea altora.

 

 

https://www.bugetul.ro/spitalul-de-psihiatrie-sapoca-a-deveni-iadul-pacientilor-tratamente-inumane-aplicate-oamenilor-care-se-internau/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Prins cu papagalul vopsit- Mituitorul Social Demonic…) Dragoș Anastasiu, „albit” de Guvern în cazul mituirii inspectorului ANAF. „Circumstanțele n-au legătură cu atribuțiile de vicepremier”

 

 

De

Vlad Andreea

 

 

Guvernul României reacționează după ce în spațiul public au apărut informații potrivit cărora o firmă a vicepremierului în funcție, Dragoș Anastasiu, a recunoscut că a dat mită unui inspector ANAF.

 

 

 

Purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogiu, a transmis că, în cazul vicepremierului Dragoș Anastasiu „circumstanțele cazului nu au nicio legătură cu calitatea de vicepremier și cu atribuțiile care îi revin prin prisma postului ocupat”.

 

„Vicepremierul Dragoș Anastasiu nu a avut calitate de denunțător, învinuit, inculpat, condamnat în dosarul DNA soluționat prin Hotărârea 1258/2023. Singura sa calitate a fost aceea de martor. A fost audiat în această calitate de procurori și judecători care nu au considerat că sunt întrunite condițiile pentru schimbarea acestei unice calități. Dosarul penal s-a încheiat prin hotărâre defintivă”, a transmis purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogiou, pe un grup de comunicare cu presa.

Publicația Hotnews susțin că, vreme de opt ani, în perioada 2009-20017, companiile vicepremierului Dragoș Anastasiu a dat mită unui inspector ANAF pentru a scăpa de rigurozitatea controalelor Autorității. Informația a fost publicată în cadrul unei anchete DNA, finalizată în urmă cu doi ani cu o condamnare pentru a inspectorului mituit.La vremea respectivă, nici Dragoș Anastasiu și nici angajații săi nu au fost învinuiți, deoarece denunțul a fost formulat de partenerul de afaceri al actualului vicepriministru. Reacțiile din partea partidelor politice din România nu au întârziat să apară.

 

 

AUR cere demisia vicepremierului

Deputatul Dan Tănasă, purtătorul de cuvânt al partidului AUR, acuză faptul că reforma din țara noastră este condusă de un individ care a recunoscut că a dat mită pentru a-și salva una dintre firme.„Acest personaj, Dragoș Anastasiu, nu doar că nu e anchetat, nu doar că nu e exclus din viața publică, ci este vicepremier în Guvernul României. Un mituitor dovedit, cu dosar confirmat în instanță, e cel care ne vorbește despre “reforme” și “stat eficient”. Ce fel de batjocură e asta? Așa arată România reformată de Bolojan?”, a declaat Tănasă într-o declarație pentru presă.

 

 

 

 

https://oficiuldestiri.ro/dragos-anastasiu-albit-de-guvern-in-cazul-mituirii-inspectorului-anaf-circumstantele-n-au-legatura-cu-atributiile-de-vicepremier

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Biserica și manipularea maselor, explicate din interior: “Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani”

 

 

 

Videoreportajul “Marșul ipocriziei”, publicat ieri pe Recorder, l-a determinat pe Ilie Toader, fost preot ortodox, să ne trimită un text despre cum se vede din interior implicarea Bisericii în manipularea maselor. Toader a slujit vreme de 11 ani în mai multe parohii din Buzău și Vrancea, iar în 2017 a ieșit din preoție, publicând, sub pseudonimul Ion Aion, cartea “Spovedania unui preot ateu”. Am hotărât să publicăm textul, considerându-l relevant în contextul dezbaterilor din ultimele săptămâni.

 

Am citit și eu acel comunicat al BOR, care își dezminte implicarea în chestiunea referendumului, plasând răspunderea pe seama ONG-urilor creștine. O minciună venerabilă, nu a preoților de rând, ci a conducerii (fac această distincție pentru cei mai puțin familiarizați cu modul în care funcționează instituția).

 

La porunca ierarhilor, adică a ălora care conduc BOR și care pot fi recunoscuți după căciuloaiele sclipitoare (ca niște tomberoane aurite și răsturnate, din care curg ei), la porunca lor, bieții preoți și oamenii bisericilor au trebuit să meargă din casă-n casă și să strângă semnături pentru referendum, au tipărit teancuri de formulare la fiecare parohie, s-au rugat de enoriași slujbă de slujbă, fiecare preot având normă minimă de semnături pro referendum (raportată la mărimea parohiei) cu care era acceptat să se prezinte la sediile centrale.

 

Fără implicarea directă și publică a BOR nu ar fi existat referendum.

 

Iar acum, adresându-se aceluiași public de la care au fost cerșite semnăturile, mai-marii turmei îi trântesc în ochi ultima speță a ipocriziei: auzi, Cerule, să le spui tocmai făptașilor că n-au fost ei, în speranța că unii chiar o să creadă!… „Băi Grigore, anul trecut când am venit la tine-n poartă, din mila Celui de sus, să știi că n-am venit”. Iar cei ce cred sunt duium, că puterea credinței e mare, uneori mai mare decât puterea elementarului discernământ.

 

Astfel, ricoșând din minciună-n prostie, destinul și-a urmat năucit cursul spre situația prezentă, precum urmează: luptători împotriva năravurilor minoritare sunt aceiași care anul trecut îl aplaudau pe proaspăt „ciocănitul” Pomohaci, ori îi pupau mâinile și-i luau apărarea episcopului pedofil de Huși. Orchestratori ai referendumului sunt cei care nu sunt ei. În țara asta fură ăia care de treizeci de ani doar nu fură. Iar duminică vor îndemna la referendum împotriva homosexualității amar de călugări care nicidecum abia așteaptă sfârșitul slujbei, masa obștească și vremea de odihnă, ca să se prindă-n sobor de-a… peștera și țurțurelu’.

 

Apropo de călugări, că oricum mi-am călcat jurământul tăcerii pe care mi-l luasem singur (dar promit că mă voi abține până la următorul referendum): unul cărunt, împuțit și încă în activitate pastorală, neînțelegând că eu am publicat un roman, trudit mai bine de un an ca să construiesc personaje, glume și tot cadrul prielnic unei spovedanii de gânduri, a ținut morțiș să ne întâlnim. Voia să scriu o carte despre el, „Spovedania unui călugăr ateu”, și a început să-mi spună cum ejacula în timp ce spovedea creștine tinerele și alte scârnăvii din haznaua mănăstirească. Duminică, ăsta te va îndemna la referendum, Grigore dragă!

 

Da’ apropo de referendum și de călugări – că tot mi-am stricat conduita acum, însă asta și gata: În urmă cu niște ani, predam Greaca veche la un seminar de maici. Într-o dimineață m-am pomenit singur în școală, nicio măicuță… „Ce boala”, zic, „astea iar joacă fotbal”. Fuseseră duse toate la vot, unde au făcut „ascultare”, votând ce li se dictase. Pentru ele n-avea nicio importanță, le amuza întâmplarea. Per total, însă, are: BOR e singura instituție din România cu reprezentanți pretutindeni, în toate cătunele, cu acces în casele și convingerile oamenilor, cu zeci de mii de angajați, cu o masă uriașă de simpatizanți creduli, cu mii de călugări așteptându-și porunca șamd. După victoria zdrobitoare în lupta pentru ora de Religie, conducerea BOR a devenit mai conștientă de uriașa putere socială pe care încă o deține, iar acest referendum e un pas nou și mult mai substanțial în exercitarea acestei puteri.

 

Pe de altă parte, BOR, în funcționarea actuală, rămâne o instituție total dependentă de banii publici și, deci, de factorul politic decizional. Fără contribuțiile lunare de la Bugetul de stat, cele mai multe parohii ar intra numaidecât în faliment.

 

Pe scurt, așa se spală o mână pe alta. Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani. Împreună au nevoie de același electorat – majoritar, ascultător, cât mai precar. O tot mai fățișă Coaliție pentru Fățărnicie, sfruntând lozinci mărețe cu care masele sunt fidelizate și momite la urne încă o dată.

 

Nici eu și nici tu n-am văzut sumele uriașe aruncate din nou. Pentru noi vor fi doar niște șiruri de cifre scăzute din conturile statului. Pe nimic.

 

Însă eu am văzut un doctor plângând în genunchi înaintea mea, descărcându-și sufletul pentru pacienții pierduți tot pe nimic, fiindcă nu a rămas nimic de spitale. Între timp a și plecat din țară. Am văzut oameni murind din nimic, din câte o infecție sau din lipsă de medici, din lipsă de toate. Și am văzut o copilă atât de frumoasă!… Am văzut-o horcăind și sufocându-se sub ochii mei, pentru că țara asta nu i-a putut oferi la timp nu știu ce amărâtă de operație pulmonară. Măi omule, copilul ăla și-a înfipt mâinile în mine când a rămas fără aer. Și acum îi simt degețelele aici, în carnea mea. De-aș putea să-ți spun ce mi-a zis… dar nu pot, că e spovedania ei.

 

A murit degeaba, absurd, NEDREPT, pe nimic.

 

În aceeași săptămână mi-am dat demisia din preoție.

 

A trecut mai bine de un an de atunci, timp în care am rezistat multor presiuni, venite în special din partea mass-media, și nu am spus nimic „din casă”. Am ales astfel din mai multe motive. De această dată însă, iertat să-mi fie, nu m-am putut abține.

 

Singura apariție publică pe care Ilie Toader a avut-o după ieșirea din preoție a fost pentru Recorder, în urmă cu un an.

 

 

Biserica și manipularea maselor, explicate din interior: “Partidul are nevoie de voturi, BOR are nevoie de bani”

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Acuzații grave din interiorul DNA. Dosare blocate și prietenii ale conducerii cu suspecți de rang înalt

 

 

Andreea Pocotilă

 

Un procuror aduce acuzații grave conducerii Direcției Naționale Anticorupție (DNA), într-un document oficial emis de Inspecția Judiciară și consultat de Recorder.

Procurorul Neculai Cârlescu invocă încălcarea independenței, imixtiune în dosare și, ulterior, îndepărtarea sa din anchetele penale. Motivul l-ar reprezenta relațiile de prietenie ale șefului DNA, Marius Voineag, cu cei pe care procurorul îi ancheta până la începutul acestui an.

Magistratul acuză că a fost mutat brusc la o altă secție, după ce și-a anunțat superiorul ierarhic că urmează să-l declare suspect, în dosarul Euroins, pe Nicu Marcu, fostul șef al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF). Sora procurorului șef al DNA a fost angajată la ASF în mandatul lui Marcu.

Aceasta este una dintre acuzele pe care magistratul a decis, în urmă cu două luni, să le aducă la cunoștința Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), forul cel mai înalt din sistemul de justiție.

La scurt timp după ce a cerut CSM să îi fie apărată independența, magistratul a fost ținta unui articol denigrator publicat într-un cotidian național deținut chiar de unul dintre inculpații pe care îi cerceta într-un alt dosar.

Cazul magistratului se află în prezent pe masa Secției pentru procurori din CSM.

„O modalitate mascată de a fi înlăturat din dosarele penale”

 

 

La începutul acestui an, procurorul Neculai Cârlescu, la acel moment în funcție la secția de combatere a infracțiunilor asimilate corupției din DNA, a primit o notă de serviciu care îl anunța că era mutat pe secția judiciară a parchetului. Practic, magistratul era înștiințat că trebuie să sisteze orice act în dosarele pe care le avea în lucru și să plece într-un departament din DNA care nu are atribuții de urmărire penală, ci doar de reprezentare în instanță.Înștiințarea, care purta avizul șefului DNA, Marius Voineag, a venit peste noapte, fără să fi existat o discuție prealabilă și fără să i se fi cerut acordul.

 

Magistratul nu lucrase niciodată pe judiciar – secție de procurori care reprezintă parchetul în sala de judecată și susține dosarele în fața instanței. Specializat în infracțiuni economice, procurorul Cârlescu lucra de doi ani la parchetul anticorupție și avea în instrumentare 23 de dosare, care vizau infracțiuni precum abuz în serviciu și trafic de influență comise de funcționari și demnitari cu poziții de conducere în instituții importante.

 

Mutarea lui bruscă părea inexplicabilă………………………………………………………………………

 

Det. Aici

Acuzații grave din interiorul DNA. Dosare blocate și prietenii ale conducerii cu suspecți de rang înalt

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Comunismul este o creație francmasonică. Trei ani de la nașterea în Ceruri a fostului deținut politic Vasile Surdu…

 

 

 

… sprijinitor al rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgăraș

 

Vasile Surdu a fost arestat în noaptea Învierii Domnului (29 aprilie 1951). Împreună cu studenții Nicolae Stanciu, Ioan Duminică și Nicolae Greavu, elevii Ioan Leluțiu și Ioan Monea și cu proiectantul Octavian Cârje, studentul agronom Vasile Surdu a fost învinuit de uneltire contra ordinii sociale prin întreținerea unor legături cu partizanii anticomuniști din Munții Făgărașului.

 

 

 

A fost acuzat și pentru faptul că făcea parte dintr-un grup anticomunist constituit în satul Olteț (Țara Făgărașului), care redactase un manifest prin care îndemna țăranii să refuze colectivizarea impusă de activiștii comuniști și de Securitate. A fost condamnat de Tribunalul Militar din Sibiu, prin sentința nr. 15/1951, la șase ani închisoare corecțională, pedeapsă pe care a efectuat-o în închisoarea Aiud. Avea vârsta de 22 de ani.

 

După eliberarea din închisoare, Vasile Surdu a încercat să reia studiile. Neacceptând să devină colaborator al Securității, nu i-a fost aprobată reînscrierea la facultate.

 

În 27 ianuarie 2018, fostul deținut politic și luptător anticomunist a urcat la Cer, ascunzându-se „în lumina Celui nepătruns”.

 

Câteva gânduri şi cugetări ale înțeleptului făgărășean

 

„Educația mea creștină și românească m-a determinat să reacționez împotriva comunismului. Așa am simțit eu că e bine. Comunismul a fost un rău pentru toată lumea, în sensul că, fiind un regim împotriva lui Dumnezeu, era, după înţelegerea mea, un simbol al diavolului. Fără Dumnezeu viața n-are sens, e o simplă trecere.

 

Comunismul este o creație francmasonică. Văzând că nu pot distruge creștinismul prin argumente, au încercat s-o facă cu forța. Opera de distrugere a creștinismului a început odată cu revoluția franceză. Revoluția rusă a fost coordonată tot de masoni.

 

În închisoare, timp de doi ani n-am avut căldură, n-am văzut lumina zilei. Cea mai întrebuințată metodă de convingere a anchetatorilor era bătaia, care era ruptă din iad. În urma torturilor făcute de satane am rămas fără șapte dinți și trei măsele. Securiștii n-aveau voie nici să pronunțe numele lui Dumnezeu.

 

În temniță am înregistrat practic prezența lui Dumnezeu. Nichifor Crainic se întreba: «Unde sunt cei care nu mai sunt?». «S-au ascuns în lumina Celui nepătruns.»

 

Eu nu sunt, eu trec. Numai până ai spus «eu sunt» a trecut cel puțin un sfert de secundă. E corect să spui noi trecem, decât noi suntem.

 

Credința este superioară științei. De aici până aici știu, de aici mai încolo cred sau nu cred.

 

De ce este omul trist în fața morții? Pentru că se gândește că aici i se termină viața. Dar dacă omul a trăit după concepția creștină, ar fi nevoie să se bucure, căci Dumnezeu i-a dăruit viața veșnică.

 

N-am renunțat niciodată la visul meu, pentru că așa credeam, era o trăire a credinței în Dumnezeu și neam. Supraviețuirea noastră a fost credința.

 

Nu regret că am luptat împotriva comunismului. Rezistența din munți a fost un fenomen tineresc, românesc. Luptătorii s-au retras în vârful munților, de unde s-au înălțat cu gândul la Dumnezeu”.

 

https://yogaesoteric.net/comunismul-este-o-creatie-francmasonica-trei-ani-de-la-nasterea-in-ceruri-a-fostului-detinut-politic-vasile-surdu/

 

 

 

 

 

/////////////////

 

 

 

 

Guvernarea Văcăroiu-PSD sau cum a fost jefuită România

 

PSD-FPS sau Frăția Perpetuului Șmen

 

Mecanismul așa-zisei spargeri a economiei planificate, moșmondite de Ceaușescu și pus la cale de reforma Coșea-Văcăroiu (anal-istu’ lu’ Pește Mircea Coșea este invitat și azi la tembelizor să ne explice cum e treaba pe partea economică – n.m.), un fel de Salva-Vișeu a erei Iliescu, nu este decât cheia prin care marii șacali ai României de după 1989 (majoritatea foști securiști și foști nomenclaturiști comuniști – n.m.), deghizați în inocenta redingotă a investitorilor strategici, a dat iama în iatacul patrimoniului public. După micile găinării încropite de înghițitorii de râme din MEBO și apoi din Asociațiile Salariaților, iată că megaploșnița Fondului Proprietății de Stat (FPS) suge vârtos grosul zestrei de fată mare și fără datorii externe a României. FPS gestionează 70% din averea țării; deși pe hârtie este subordonat Parlamentului, funcționează, în realitate, independent; Parlamentul primește, o singură dată pe an, o informare de la FPS. Pentru a le adormi vigilența și a-i lua copărtași, o liotă de reprezentanți ai celor două Camere a fost cooptată de tandemul Coșea-Văcăroiu, în Consiliul de Administrație al FPS.

 

 

 

Investiția lupului paznic la stână……………………………

 

 

Det. Aici

https://asapteadimensiune.ro/guvernarea-vacaroiu-psd-sau-cum-a-fost-jefuita-romania.html

 

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Asprimea și densitatea vieții: un răspuns al lui C.S. Lewis

 

 

Publicat în Dilema Veche nr. 1012 din 31 august – 6 septembrie 2023

 

 

Paginile în care C.S. Lewis vorbește despre convertirea sa petrecută în anii 1920 sînt un spectacol de luciditate și curaj. În Surprins de bucurie sînt descrise cărțile, evenimentele și oamenii care au țesut acest moment, treptat, răbdător și temeinic ca într-un joc de șah bine jucat (după cum îl descrie autorul însuși). Fiecare etapă poate fi, ea însăși, subiectul unui tratat întreg de apologetică. Mai întîi este descris felul în care creștinismul se insinuează, în ciuda adevărului său explicit, dar neluat deocamdată în seamă, prin prezența prietenului Nevill Coghill, apoi prin cărțile lui George MacDonald, Chesterton, mai tîrziu J.R.R. Tolkien. Ulterior este explicată disoluția treptată, dar ireversibilă, a „snobismului” și a „realismului” intelectual, la care Lewis aderase anterior acestor ani. Urmează descrierea psihologică a felului în care se insinuează în viață bucuria și mai ales cum își sporește prezența prin întîlnirea ei cu „necunoscutul, nedefinitul, doritul”. În fine, are loc „răpirea” petrecută pe platforma superioară a autobuzului către Headington Hill, cînd jucătorul de șah își dă seama „cu surprindere” că este jucat, că se află pe un drum care îl conduce pe nesimțite dincolo de propria lui voință sau intenție. Etapele intermediare ale acestor momente ale convertirii, precum lupta cu hegelianismul și cu alte construcții intelectuale, sînt la fel de spectaculoase. Dar aici vreau să vorbesc despre altceva: despre evidența vieții în întregul ei care survine printr-o astfel de convertire.

 

La început, înainte de a găsi bucuria, Lewis observă această evidență pe calea lecturilor. Chesterton, de exemplu, „avea mai mult discernămînt decît toți ceilalți moderni puși la un loc, făcînd abstracție de creștinismul său” (Editura Humanitas, 2020, p. 230). La fel, Spenser sau Milton, deși erau creștini, cum precizează apăsat în text. De cealaltă parte, cei „care nu sufereau de religie”, precum Shaw, Voltaire sau Wells, erau „prea simpli. Asprimea și densitatea vieții nu se regăseau în cărțile lor” (p. 231). Creștinismul, contrar experienței de viață anterioare a lui Lewis, dădea vieții un sens mai bine articulat și conducea către valori și virtuți pe care nu le implica în mod direct, dar care puteau fi ușor observate la cei care credeau în Dumnezeu: onoare, curaj, cavalerism, curtoazie, libertate și chiar „gentilețe”. Modalitatea în care creștinul dispune de un înțeles al binelui și al răului fără a le anunța printr-o predică explicită este primul prilej de mirare care intră în mecanismul convertirii sale. Creștinii aveau, altfel spus, un simț profund și concret al vieții și al reperelor ei fundamentale care lipsea celorlalți. Cum era posibil?

 

 

Majoritatea cărților „creștine” ale lui Lewis se hrănesc din acest simț al vieții. Chiar și Cronicile din Narnia, care sînt deseori citite într-o cheie spirituală. Fără a argumenta teologic o idee sau alta, Lewis vorbește dintr-un orizont inconfundabil, cel al vieții petrecute cu ochii ațintiți spre cer. În el, viața capătă o consistență și o greutate nemaiîntîlnite; aici, lucrurile nu pot sta oricum, gîndurile și faptele se împart în mod clar în bune și rele.

 

Un exemplu este seria de conferințe din 1943 cuprinse în volumul Desființarea omului (Editura Humanitas, București, 2023), de fapt o replică dată cărții The Control of Language: A Critical Approach to Reading and Writing de Alexander King și Martin Ketley. Aici Lewis numește cu termenul chinezesc, Tao, ordinea lucrurilor, rînduiala care există anterior oricărei judecăți morale sau valorice de orice fel. Tao depășește (sau, mai degrabă, ocolește) eforturile rațiunii de a clarifica, justifica și întemeia lucrurile. Este accesibilă sentimentului, care este incontrolabil și vine parcă de altundeva. Viața are pur și simplu o ordine care este ca atare, fără a putea fi înțeleasă sau mînuită după bunul plac. Cea de-a treia conferință se încheie decisiv: „Nu are rost să încerci să vezi prin principiile fundamentale. Dacă vezi prin tot înseamnă că totul este transparent. Dar o lume pe de-a-ntregul transparentă e o lume invizibilă. A vedea prin tot e același lucru cu a nu vedea” (p. 74). Omul intră în disoluție în măsura în care încearcă să ia în stăpînire totul, punîndu-se pe sine însuși în final la dispoziția acestei „stăpîniri”. Împotriva lui King și Ketley, care construiau un „om fără piept”, dar cu un cap mare, plin doar de rațiune, Lewis caută un om deplin, căruia emoțiile și rațiunea deopotrivă să îi descopere calea, Tao. Transparenței rațiunii „neutre” i se opun consistența și densitatea unei ordini care orientează, indică un sens și judecă lucrurile prin categoriile de bine și rău.

 

 

În Desființarea omului, Lewis evită în mod programatic să menționeze creștinismul. O face indirect, în anexă, dînd exemple de texte creștine care stau alături de celelalte mari tradiții ale lumii aflate în orizontul „căii”. Nu este vorba despre o justificare a unei revelații în fața celorlalte sau de o apărare a adevărului unei religii, ci de sesizarea, plecînd de la o tradiție sau alta, a firescului vieții, cu ritmurile, rigorile și criteriile care îi dau relief și chip.

 

În Creștinism pur și simplu, tot din 1943 (Editura Humanitas, 2019), întîlnim o metodă similară. Creștinimul despre care vorbește aici Lewis nu este rezultatul unei reflecții intelectuale sau al unei experiențe personale unice, ci reprezintă o țesătură de date și de semnificații care a fost dată „cu mult înainte să mă fi născut eu, fie că-mi place, fie că nu” (p. 9). El reprezintă o soluție și nu o problemă, pentru că reprezintă un răspuns dat confruntării omului cu ideea că există pe lume bine și rău, dreptate și nedreptate, frumos și urît. Acestei idei i se mai poate spune „lege a naturii umane”, „lege morală” sau „regulă a purtării cuviincioase”. Or, creștinismul arată cum se iubește și ce se întîmplă atunci cînd această lege este încălcată. Cum se petrece pierzarea și cum are loc iertarea. Întregul edificiu teoretic și practic al teologiei creștine se construiește la Lewis pe tulburarea în fața încălcării legii firii. Ateismul sau cultul rațiunii sînt simple, pentru că evită acestă confruntare: ele afirmă că legea naturii umane nu este dată, ci poate fi confecționată după bunul plac; partajul dintre bine și rău este, cum se spune adesea, un fapt cultural, deci relativ. Creștinismul și celelalte tradiții ale Tao nu cunosc această soluție facilă. Răul și binele sînt adînc sădite în fibra vieții și nu se află la cheremul oamenilor. Lupta pentru a păstra claritatea distincției lor este grea și, prin urmare, nici creștinismul nu este o cale simplă. Dar, spune Lewis, „nu e bine să vrei o religie simplă. La urma urmelor, lucrurile adevărate nu sînt simple. Par a fi, dar nu sînt simple” (p. 56).

 

„Asprimea și densitatea vieții” care se găsesc în textele și în viețile creștine țin așadar de confruntarea oamenilor cu ceea ce nu stă în puterea lor: diferența dintre bine și rău. Ea există pur și simplu, ca un punct de plecare al aventurii conștiinței. Încercarea de a aduce sub controlul rațiunii această diferență, de a o face „suportabilă” și pe măsura omului duce în final la falsificarea vieții înseși. Creștinul lui Lewis alege calea mai grea: renunțarea la sine și la mîndria rațiunii lui, pentru a deveni, din „cal”, o „ființă înaripată”. În același timp, asprimea și densitatea se convertesc și ele, din forme ale opacității vieții în marele și luminosul ei adevăr.   

 

Ioan Alexandru Tofan este profesor univ. dr. la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

 

 

https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/din-polul-plus/asprimea-si-densitatea-vietii-un-raspuns-al-lui-2295863.html

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Premierii PSD = ciuma roşie = mafia: mafioţi, puşcăriaşi, plagiatori, imbecili şi, hâc, beţivani

 

 

 

Vi-l mai amintiţi pe Nicolae Văcăroiu, acest Votcăroiu al PSD = ciuma roşie = mafia? Nulitatea intelectuală, nulitatea morală, beţivanul, omul de paie al KGB-istului criminal Ion Iliescu, pe care nu l-a deranjat nimeni 4 ani din funcţia de prim-ministru al României? Cum a reuşit să se menţină acest fost scârţa-bârţa prin Consiliul de Stat al Planificării comuniste în funcţia de premier? Simplu: cu ajutorul securiştilor criminali aciuaţi în cloaca numită pompos Partidul România Mare (PRM) – păstorită de nebunul paranoic, fost pupincurist al Elenei Ceauşescu, Corneliu Vadim Tudor, plus alţi tovarăşi şi “preteni” de prin partidele minuscule satelit ale Marelui Partid Comunist de după 1989, adică FSN = PDSR = PSD.

 

Mai mult, în perioada 1997 – 2000, cu Emil “învins de Securitate” Constantinescu la Cotroceni şi PNL + PNŢCD + PD (= PDL) + UDMR + … la guvernare (evident, toate tâmpeniile perioadei s-au spart în capul PNŢCD-ului, liberali nici usturoi n-au mâncat în acea perioadă, nici gura nu le miroase), tovarăşul Votcăroiu a deţinut funcţia de al doilea om în stat, adică preşedintele Senatului, plus că a mai fost şi Preşedintele interimar al României, la prima suspendare a lui Traian Băsescu, asigurând trecerea lină de la un beţivan borât, care reuşea cu greu să articuleze trei fraze în lumba română, la imbecila mileniului, Viorica Dăncilă de Tiliorman.

 

Şi se mai miră unii ca proştii c-au plecat 10 milioane de români afară. “Vai, maică, ăştia nu fac nimic!”, dar, maică, de ce pui tu, cretină nenorocită, ştampila de cei trei trandafiri, de 30 de ani încoace, dacă-ţi pleacă nepoţii şi copii afară? De ce votezi tu, grobian retardat, mereu PSD-ul, în schimbul unui litru de ulei, dacă familia ta moare în spitale cu viermi, pe drumuri de rahat, iar creşterea preţurilor depăşeşte marirele de pensii şi salarii?

 

Haideţi să vedem, mai jos, câteva însemnări despre Votcăroiu, cel care a menţinut România la umbra secerei şi ciocanului, adică pe axa Coreea de Nord – Rusia criminalului Vladimir Putin (unde este dictatură în toată regula) – Tiliorman (polul sărăciei în România).

 

Dl. Văcăroiu nu iubeşte sticla, nu suportă betonul, dar adoră gustul pământului

 

Dl. Văcăroiu iubeşte natura, iar natura, la rândul ei, îl iubeşte pe domnul Văcăroiu oferindu-i şi ea, amărâta, după posibilităţile ei modeste, câteva vedre de vin, o votcă naturală de prună, o masă în aer liber sub care să se odihnească.

 

Din această dragoste fierbinte dintre tăticul senatorilor (era în 2003 şi pe atunci Votcăroiu era preşedintele Senatulu, adică numărul 2 în Republica Neocomunistă România – n.m.) şi mama natura a venit pe lume, la Ştefăneşti-Argeş, o curticică ce a cântărit la naştere doar 2.000 de metri pătraţi. Acum s-a făcut mare şi i-a crescut livada, via, vila.

 

Mitică Nistor, primarul din Ştefăneşti (primar în 2003 – n.m.), spune că în timp ce stă la ea dl. senator “mănâncă, doarme, munceşte şi îşi creşte animalele”. Adică cum animalele? Hai, dom’le, să fim serioşi, ce pana mea! Nu cumva e vorba despre păsări, că ştim cu toţii, vorb-aia, cât de mult îi place lui nea Văcă să dea la raţe, la boboci, la gâşte. Nu pot să cred c-a ajuns în asemenea hal încât să dea şi la animale d-astea mari, la vaci, la boi, la porci. E imposibil. Părerea mea. (“Academia Caţavencu”, nr. 620/2003)

 

Citeste si articolele:

 

Guvernarea Vacaroiu-PSD sau cum a fost jefuita Romania

Cum a ucis Iulian Mincu, medicul lui Ceausescu, ajuns ministru in guvernul Vacaroiu – PSD, medicina sociala romaneasca

Nicolae Vacaroiu, unul dintre demolatorii economiei romanesti

Nicolae Vacaroiu, omul de paie al KGB-istului Ilici Iliescu

Banca lui Vacaroiu a falimentat FNI, Sorin Ovidiu Vantu a comandat asasinate

 

 

 

https://asapteadimensiune.ro/premierii-psd-ciuma-rosie-mafia-mafioti-puscariasi-plagiatori-imbecili-si-hac-betivani.html

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Citate Regele Lear  despre nebunie și nebuni

 

 

1. Această noapte nu va transforma pe toți în proști și nebuni. – William Shakespeare, Regele Lear

 

2. E ciuma vremurilor, cand nebunii conduc pe orbi. – William Shakespeare, Regele Lear

 

3. E nebun care se încrede în blândețea lupului, în sănătatea unui cal,

 

dragostea unui băiat sau jurământul unei curve. – William Shakespeare, Regele Lear

 

4. O! Să nu fiu nebun, nu nebun, dulce rai; ține-mă în cumpătare; nu ca fi supraat! – William Shakespeare, Regele Lear

 

5. Sunt un bătrân foarte prost și iubitor. Patruzeci și în sus, nici o mai mult, nici mai puțin. Și pentru a trata clar, mă tem că nu sunt în mintea mea perfectă. – William Shakespeare, Regele Lear

 

6. Prințul Întunericului este un domn. [Termen folosit atunci când cerșetorii se prefac că sunt bolnavi mintal] ― William Shakespeare, Regele Lear

 

7. O, prostulă, voi înnebuni! – William Shakespeare, Regele Lear

 

8. O, materie și impertinență amestecate! Rațiunea în nebunie. – William Shakespeare, Regele Lear

 

9. O, Lear, Lear, Lear! / Bate la poarta asta care a lasat nebunia ta sa intre (se loveste in cap). – William Shakespeare, Regele Lear

 

10. Este ciuma vremii cand nebunii conduc pe orbi. – William Shakespeare, Regele Lear

 

Citate Regele Lear  despre trădare și vremuri grele

11. Multe cuvinte adevărate au fost rostite în glumă. – William Shakespeare, Regele Lear

 

12. Acum, dumnezei, sus achiziționați nenorociți – William Shakespeare, Regele Lear

 

13. Și mai rău pot fi încă: cel mai rău nu este atâta timp cât putem spune „Acesta este cel mai rău”. – William Shakespeare, Regele Lear

 

14. Cât de ascuțit este să ai un copil nemulțumit decât un dinte de șarpe! – William Shakespeare, Regele Lear

 

15. Sunt un om mai păcătuit decât păcătuit. – William Shakespeare, Regele Lear

 

16. Mi-au spus că sunt totul: este o minciună, nu sunt rezistentă. – William Shakespeare, Regele Lear

 

17. De ce ar trebui să aibă viață o câine, un cal, un șobolan, iar tu să nu aibă suflare? – William Shakespeare, Regele Lear

 

18. Dacă minți, domnule, o să te biciuim. Mă mir ce rude sunteți tu și fiicele tale. Mă vor pune biciuit pentru că spun adevărat, tu mă vei pune biciuit pentru că mint și, uneori, sunt biciuit pentru că tac. – William Shakespeare, Regele Lear

 

19. Acesta este minunatul corp al lumii, că, atunci când suntem bolnavi de noroc, de multe ori excesul propriului nostru comportament, facem vinovați de dezastrele noastre soarele, luna și stelele: ca și când am fi ticăloși. print necesitate. – William Shakespeare, Regele Lear

 

20. Greutatea acestui timp trist trebuie să ne supunem; Vorbiți ceea ce simțim, nu ceea ce ar trebui să spunem. – William Shakespeare, Regele Lear

 

Citate Regele Lear  despre putere și adevăr

21. Ca muște pentru băieții dezordonați suntem noi pentru zei. Ne ucid pentru sportul lor. – William Shakespeare, Regele Lear

 

22. Ai mai mult decât arăți. Vorbește mai puțin decât știi. Împrumută mai puțin decât datorezi. – William Shakespeare, Regele Lear

 

23. Fă-ți ochi de sticlă și, ca un politician scorbut, par să vezi lucruri pe care nu le faci. – William Shakespeare, Regele Lear

 

24. Când îmi vei cere binecuvântare, voi îngenunche și vă voi cere iertare. – William Shakespeare, Regele Lear

 

25. Crezi că datoria va avea frică să vorbească când puterea de linguşire se înclină? – William Shakespeare, Regele Lear

 

26. Numai noi vom păstra numele și toate adăugările unui rege. – William Shakespeare, Regele Lear

 

27. Nu intra între balaur și mânia lui! – William Shakespeare, Regele Lear

 

28. Mi-e rușine că ai putere să-mi zdruncinați bărbăția astfel. – William Shakespeare, Regele Lear

 

29. Autoritate. Ce servicii poti face? Pot să țin un sfat sincer, să călătoresc, să alerg, să stric o poveste curioasă spunând-o și să transmită un mesaj simplu. – William Shakespeare, Regele Lear

 

 Citate scurte și puternice  Regele Lear

31. Când ne naștem, plângem că am ajuns în acest mare stadion al proștilor. – William Shakespeare, Regele Lear

 

32. Nimic nu va ieşi din nimic: vorbeşte din nou. – William Shakespeare, Regele Lear

 

33. Vorbiți ceea ce simțim, nu ceea ce ar trebui să spunem. – William Shakespeare, Regele Lear

 

34. N-ar fi trebuit să fii bătrân până nu ai fi fost înțelept. – William Shakespeare, Regele Lear

 

35. Deci, ar trebui să anuleze excesul și fiecare om să aibă distribuit suficient. – William Shakespeare, Regele Lear

 

36. Oamenii trebuie să îndure plecarea lor de aici, la fel ca și venirea lor aici. – William Shakespeare, Regele Lear

 

37. Noi, cei tineri, niciodată nu vom vedea atât de multe, nici nu vom trăi atât de mult. – William Shakespeare, Regele Lear

 

38. Cine poate să-mi spună cine sunt? – William Shakespeare, Regele Lear

 

39. Când mintea este liberă, corpul este delicat. – William Shakespeare, Regele Lear

 

40. Bufonii dovedesc deseori profeți. – William Shakespeare, Regele Lear

 

Rânduri din Cordelia în aceste citate Regele Lear

41. Nefericit că sunt, nu pot să-mi duc inima în gura. Îți iubesc maiestatea conform legilor mele, nici mai mult, nici mai puțin. – William Shakespeare, Regele Lear

 

42. Dacă pentru că vreau acea artă glisă și uleioasă, să vorbească și să nu intenționeze, din moment ce ceea ce intenționez bine nu voi face înainte de a vorbi. – William Shakespeare, Regele Lear

 

43. O, dragă tată, treaba ta este cea pe care o fac. – William Shakespeare, Regele Lear

 

44. Ce va vorbi Cordelia? Iubește și tace. [Adresându-se la persoana a treia] ― William Shakespeare, Regele Lear

 

45.Bijuteriile tatălui nostru, cu ochii spălați. Cordelia te părăsește. [Adresându-se la persoana a treia]  ― William Shakespeare, Regele Lear

 

46. Timpul va dezvălui ceea ce ascunde viclenia dificilă. Cine acoperă greșelile, în cele din urmă rușine îi batjocoresc. Ei bine, să prosperați! – William Shakespeare, Regele Lear

 

47. Doliu și lacrimile mele importante s-au îndurat. Nicio ambiție nu ucită nu incită brațele noastre, ci iubire, dragă iubire și dreptul bătrânului nostru tată. În curând să-l aud și să-l văd! – William Shakespeare, Regele Lear

 

48. O, dumnezei buni, vindecați această mare breșă în natura lui abuzată! Simțurile tulburate și zguduitoare. O, sfârşitul acestui tată schimbat de copil! – William Shakespeare, Regele Lear

 

49. O, dragul meu tată, restaurarea agăță medicamentul tău pe buzele mele și lasă acest sărut să repare acele răutăți violente pe care le-au făcut cele două surori ale mele în reverența ta! – William Shakespeare, Regele Lear

 

50. Nu suntem primii care, cu cel mai bun sens, au suferit cel mai rău. Pentru tine, rege asuprit, sunt doborât. Altfel, eu însumi aș putea să depășesc încruntarea falsei Fortune. Nu vom vedea aceste fiice și aceste surori? – William Shakespeare, Regele Lear

 

Prima reprezentație cunoscută a acestei piese shakespeariane a fost de Sfântul Ștefan în 1606. Piesa a fost revizuită după restaurarea engleză, deoarece unii spectatori nu erau fani ai tonului întunecat și deprimant.

 

Piesa a fost adaptată pe scară largă în mai multe filme, atât rolul principal, cât și rolurile secundare fiind râvnite de actori desăvârșiți. Anthony Hopkins a jucat rolul principal al Regelui Lear în versiunea din 2018 creată de BBC și Amazon.

 

Lui Hopkins i se alătură o distribuție de stele în acest repovestire modernă a poveștii unui rege înnebunit de propriile sale acțiuni. Emma Thompson joacă rolul fiicei sale mai mari, Goneril, în timp ce Emily Watson apare în rolul fiicei sale mijlocii, Regan.

 

Acestea sunt cele două fiice care fac tot posibilul să lingușească egoul tatălui lor și să-i câștig favoarea. Fiica sa cea mai mica (și preferată), Cordelia, este interpretată de Florence Pugh. Spune-ne ce părere ai despre cea mai recentă versiune de King Lear sau dacă ai câteva citate preferate de King Lear care nu au fost incluse în listă, se utilizează secțiunea de comentarii de mai jos.

 

 

 

https://gay-fest.ro/citate-regele-lear-din-piesa-epica-shakespeariana.html

 

 

 

 

///////////////////

 

 

 

 

 

Primarii din România risipesc milioane de euro pe proiecte inutile

 

https://www.youtube.com/watch?v=xXu29XVTVO4

 

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

Consumatorii captivi trebuie să achite taxe pe apa de ploaie, aer și apă din râuri

 

Gheorghe Piperea

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=9J_9rFZxHlo

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Dupa ce Iliescu a acceptat sa dea lovitura de stat,a dat (mafiotilor)- de pomana- tortul economiei din Romania si a transformat Adevarul in minciuna,dar si dreptatea in …) Cum a transformat PSD-ul România într-un stat mafiot

 

 

 

Se numeşte stat mafiot acel stat unde infractorii (interlopii, puşcariaşii, cei anchetaţi penal etc.) beneficiază de sprijinul sau măcar tolerenţa autorităţilor (poliţişti, procurori, parlamentari etc.) în a comite infracţiuni, de la infracţiuni de corupţie şi până la infracţiuni cu violenţă (crime, tâlhării, violuri etc.). Ei bine, PSD = ciuma roşie = mafia a creat un astfel de stat, cea mai bună dovadă în acest sens fiind modificarea legilor justiţiei de către PSD, în perioada 2017 – 2019, în favoarea infractorilor, aceştia având de două ori mai multe drepturi trecute în legile propuse de ciuma roşie decât victimele lor (adevăr verificat şi verificabil). Concluzia e una singură: România a fost transformată în stat mafiot de grupul infracţional organizat cu acronimul PSD.

 

Prin 2004, cu PSD = ciuma roşie = mafia la guvernare, se spunea aşa: Mai e puţin, mai e în plic, până la marele nimic.

 

Tagma corupţilor răsuflă greu în Piatra Neamţ. De ochiul şi biciul autorităţilor competente nu au reuşit să scape până acum nici un naş de tren şi aproape nici un navetist corupător fără bilet. Corupţia mică, vezi bine, nu e lăsată să crească şi să se transforme în corupţie mare.

 

Şi totuşi! Un caz de corupţie aproape mijlocie era să existe! Acum vreo două luni (decembrie 2003 – n.m.), un cetăţean din Neamţ a mers la poliţie, unde a reclamat că un inginer de la Distrigaz Neamţ i-ar fi cerut 3 milioane de lei (vechi, la valoarea din 2003 – n.m.) pentru a-i elibera nişte avize necesare instalării unei centrale termice.

 

Poliţiştii de la Biroul Anticorupţie al Poliţiei Economice au anunţat, conform legii, Biroul Anticorupţie al Parchetului Judeţean Neamţ. Şeful acestui birou era pe atunci procurorul Mihaela Arsene. Dânsa a ascultat faptele, apoi a amânat totul pe motiv că pleacă în concediu şi nu are chef să facă flagrante la sfârşit de săptămână.

 

Ca să vezi chestie, când poliţiştii şi procurorii au organizat flagrantul săptămâna următoare, inginerul nu a mai vrut nici mort să pună mânuţa pe banii impregnaţi cu substanţă fluorescentă. În schimb, au început să circule vorbe printre poliţiştii amărâţi că procuroarea a fost văzută întâlnindu-se cu inginerul într-un local din Piatra Neamţ. Lucru pentru care nu putem să garantăm. Dar măcar avem bucuria că acest text, în care ar fi fost vorba despre un om cu dosar penal, e acum despre un inginer care e liber. Să ceară alte şpăgi.

 

Roşu, galben şi cadastru

 

Poate aţi auzit şi dumneavoastră de Cadastrare şi Intabulare. Sunt cele două surori pe care nu le puteţi evita atunci când vreţi să vindeţi sau să ipotecaţi o casă. Daca aţi trecut vreodată prin faţa vreunei administraţii financiare de sector, nu se poate să nu fi auzit vreo femeie în vârstă plângându-se alteia: “Mi-au dat ăştia un număr… cadastral, maică… Şi acu’ m-au trimis să-mi fac intrabulan!”.

 

În mod normal, cele două operaţiuni vă costă împreună (era în 2004 – n.m.) cel puţin două luni de viaţă. Două luni de cozi pe la judecătorie, nervi, “ne e complet dosarul”, “vă mai trebuie aia/ailantă”, “tocmai am închis, veniţi dvs. luni dimineaţă “ etc.

 

Pentru a scăpa de datul mărunt din buze sau de datul cu capu’ de toţi pereţii, dumneavoastră trebuie să învăţăţi datul din urechi. Datul din urechi în sens cadastral şi intabular se învaţă bine numai la notar. Cursul intensiv durează o lună, iar clientul are de dat mai întâi din urechea drepată 500.000 lei (vechi – n.m.) şpagă pentru cadastru şi apoi din cea stângă 500.000 (lei vechi – n.m.) pentru intabulare. (“Academia Caţavencu”, nr. 637/2004)

 

Citeste si articolele:

 

PSD = ciuma roşie = mafia a folosit din plin şpaga zero, adică frica şi obedienţa funcţionarilor publici, pentru a fura tot în România

Cum au subjugat mafioţii PSD-işti judeţele României: astăzi, judeţul Iaşi

Judeţul roşu şi ţiganizat Botoşani a dat României PSD-işti mafioţi (pleonasm asumat) de frunte: astăzi, Octav Cozmâncă

La PSD-işti, familia tradiţională este bigamie curată

Premierii PSD = ciuma roşie = mafia: mafioţi, puşcăriaşi, plagiatori, imbecili şi, hâc, beţivani

 

 

 

https://asapteadimensiune.ro/cum-a-transformat-psd-ul-romania-intr-un-stat-mafiot.html

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Reamintim, ca sa nu uitam si sa nu repetam…) Cum braconau mafioţii din PSD

 

 

Citat

Andrei Plesu

Vânătorile ilegale ale mahărilor din partidul de guvernământ (în 2004, partidul de guvernământ din România era PSD = ciuma roşie)

 

De ani de zile, pentru reprezentanţii puterii PSD-iste, dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu rămâne un model de neatins. Se câcâie să-i intre în piele, să adune puterea pe care a adunat-o el şi să ia pielea barem pe sfert din numărul de dihănii pe care le-a găbjit el. Pentru mitocani şi parveniţi, vânătoarea reprezintă cheia succesului în rândul lumii bune.

Mai rămâne o singură problemă: depăşirea recordurilor cinegetice ale lui Ceauşescu: 687,79 puncte CIC, trofeo omologat la Brno în Cehoslovacia în 1985, pentru pielea unui urs vânat la Piliske, Harghita, în 1983; 646,74 puncte obţinute la Plovdiv, în Bulgaria, în 1981, peuntru ursul vânat la Borsec, în Harghita, în 1980 etc. Aceleaşi recorduri au fost obţinute la trofeele de cerb carpatin şi capră neagră. Aici intervine o singură problemă: dat fiind faptul că o parte din vânătorile mahărilor de azi sunt simple acte de braconaj, există puţine şanse ca trofeele lor să fie omologate. Nu le rămâne decât competiţia internă, între funcţiile de partid şi de stat.

Când a fost chestionat de presă cum a fost cu accidentul de vânătoare din pădurea Bolovani, din cea de-a treia zi de Crăciun a anului trecut (2003 – n.m.), Talpeş a zis că nişte imbecili din presă au răstălmăcit declaraţiile victimei. Ajunsă la ce-a de-a treia versiune despre cum şi-a pierdut boaşele în ciulini, pe Ilie Sârbu nu-l mai crede nimeni cum s-a accidentat, de fapt, dacă şi-a golit au ba punguţa cu cei doi bani în tufişuri. Una dintre cele mai spinoase probleme ale acestei afaceri rămase în ceaţă este că la vânătoare au participat şi inşi fără autorizaţie de portarmă. Unui dintre ei este Ioan Talpeş, fostul şef al Administraţiei prezidenţiale, desemnat de puţină vreme (era 2004 – n.m.) ministru fără portofoliu sau vicepremier. Talpeş nu figurează (nu figura în 2004 – n.m.) în scriptele AGVPS că ar deţine permis de portarmă. Verificarea s-a făcut prin consultarea evidenţei naţionale a asociaţiei, de către însuşi directorul ei executiv, Nicolae Şelaru. Aşa cum a demonstrat-o de nenumărate ori până acum, Talpeş nu se încurcă în amănunte şi, pentru el, legea este ultimul fleac de pe pământ care i-ar sta în cale.

Să vă dăm un exemplu de dată recentă: Talpeş a uitat să treacă în noua lui declaraţie de avere barca cu motor pe care şi-o trecuse în prima. Ce-ar putea face ditamai vicepremierul cu o barcă cu motor, fără apă la moară? Păi, lucrurile stau taman invers. În noua declaraţie de avere a lui Talpeş mai răsar două hectare şi jumătate de teren agricol şi încă o mie de metri pătraţi de teren în Delta Dunării. Noi avem de doi ani informaţia că Talpeş deţine un teren în comuna Dunavăţ, de pe braţul Sfântu Gheorghe al Dunării, pe care intenţionează să-şi construiască o casă, care pare-se că există deja. Barcă are, teren are, puşcă are, aşa că nu-i mai trebuie decât zile libere şi tovarăşi de încredere pentru a putea bracona în voie, mai ales că zona este cea mai sălbatică din Deltă. În acelaşi spaţiu mai deţine teren şi actualul (din 2004 – n.m.) director al SIE, Gheorghe Fulga (omul KGB-istului criminal Ion Iliescu – n.m.). Care Fulga, printre altele, nu figurează cu nici o declaraţie de avere pe site-ul oficial al SIE. Fulga este vânător, membru al Asociaţiei din Râşnov, şi a participat şi el la vânătoarea de pomină de la Crăciunul trecut (Crăciunul 2003 – n.m.), alături de Talpeş şi Sârbu.

 

După cum ştiţi, preşedintele de onoare al AGVPS este (era în 2004 – n.m.) însuşi Adrian Năstase, căruia îi place să spună: “Dacă din punct de vedere politic şi geostrategic suntem o ţară mijlocie, din punctul de vedere al vânătorii suntem o mare putere”. În vară (vara lui 2003 – n.m.), Năstase şi-a petrecut o parte din concediu în Deltă, vânând păsăret. Când are chef, şi a demonstrat-o deja cu prisosinţă, Năstase scurtează perioada de prohibiţie, pentru a putea lovi şi cotroceni după placul inimii. Premierul (era 2004 – n.m.) a braconat un căprior chiar în perioada de prohibiţie. Apoi, împreună cu Ilie Sârbu, a asasinat în martie trecut (2003 – n.m.) trei urşi în judeţul Suceava. Legea spune că urşii pot fi răpuşi numai dacă se demonstrează că au comis stricăciuni sau au ranit oameni. Autorizaţia de vânare a urşilor a fost eliberată după consumarea omorului şi la uraişele presiuni făcut de mass-media, dublate de eforturile fundaţiei Aves din Harghita. Ministrul Ilie Sârbu a încercat să facă glume de prost gust şi să spună că: “Vânarea urşilor se înscrie în conceptul de utilizare durabilă şi de prevenire a conflictelor”. Fireşte că nimeni n-a tras ponoasele pentru actele de braconaj comise în Suceava.

 

Cosmin Guşa, fostul secretar general al PSD, a participat, de Paştele trecut (2003 – n.m.), la o vânătoare de cocoşi de munte în munţii nu întâmplător numiţi ai Lotrului, adica ai hoţului. Vânătoarea s-a desfăşurat în perioada legală, dintre 1 aprilie – 15 mai pentru cocoş, dar vânătorii n-au deţinut aprobare pentru specie. Totul s-a făcut pe ochii frumoşi ai directorului Constantin Cernătescu, fostul şef al Direcţiei Silvice Vâlcea, şi pe cei ai lui Ion Dumitru, directorul general al Romsilva. Un trofeu de cocoş costă (costa în 2004 – n.m.) 1.000 de euro, la care se adaugă o penalizare de 350 pentru exemplarele rănite şi nerecuperate şi câte 100 de euro pentru fiecare cartuş tras de-a-mboulea. Cazarea şi masa s-au făcut al vila Ceauşeştilor de la Olăneşti, unde coana Leana îşi făcea celebrele ei tratamente de înfrumuseţare cu băi de soc, în care se urâţea şi mai al naibii. Guşă este un brânzoi, adică un vânător de doi lei.

 

Vânătoarea s-a făcut călare pe cal. S-a tras aiurea, s-a făcut chetă de pomană, adică scotocire de către câinii de vânătoare, iar în timpul vânătorii, Guşă a căzut definitiv din şa şi s-a făcut zob. La cocoş, tehnica de apropiere se face pe tocilat. Cântecul cocoşului este structurat pe trei strofe: tocilat, tocat şi ciripit. La tocilat, pasărea nu vede şi nu aude nimic şi este momentul în care o iei ca din oală, cu alice de 4 milimetri sau cu glonţ tras dintr-o carabină de calibru mic. Apropierea se face numai pe semiîntuneric, când este exclus să o faci călare. Specialiştii de la Spitalul Municipal din Râmnicu Vâlcea s-au dat peste cap pentru a-l reanima pe Guşă. Echipa i-a uns plăgile cu alifii de partid şi de stat, i-a oblojit contuziile cu elixir de carne de vacă şi extract de tendoane de cal, dar n-a putut să-i scoată din cap ideea fixă de a fugi la Băsescu (pe atunci, în 2003, primarul general al Capitalei – n.m.). În urma acestui eşec, staful Direcţiei Vâlcea a fost schimbat şi întinerit cu unul pesedist în exclusivitate, sub conducerea lui Daniel Rădulescu.

 

Miron Mitrea, ministrul (din 2003 – n.m.) Lucrărilor Publice, Amenajării Teritoriului şi Locuinţei, preferă (prefera în 2003, 2004 – n.m.) terenurile de vânătoare de la Vatra Dornei şi Câmpulung Moldovenesc, unde puşcă la cerb comun, cocoş de munte, lup şi mistreţ. Când se plictiseşte, trece la izvoarele Trotuşului, unde loveşte cu fraţii Sechelariu şi baronul Umbrărescu la cerb carpatin. Iar când se plictiseşte de moarte, coboară în ţinutul Sovejei din Vrancea, unde-i mai cade câte un urs în cătare. În fine, când n-are timp nici cât să respire, aleargă la doi paşi în Pădurea Scroviştea, tarnsformată recent (în 2004 – n.m.), printr-o Hotărâre de Guvern, în zonă de vânătoare cu circuit închis, unde îi rămâne şansa de a răpune iepuri, fazani, mistreţi, căpriori şi mufloni, împreună cu un Ristea Priboi sau Nicolae Văcăroiu.

 

Un alt turbat al vânătorilor interzise este şi ministrul Apărării (din 2004 – n.m.), Ioan Mircea Paşcu. Zona lui predilectă de omor cinegetic rămâne Maramureşul, pe care, până la o vreme, l-a străbătut cu ciracii lui din Poliţia de Frontieră, în maşinile lor de teren Nissan Terrano. Când şi-a dat seama că treaba poate bate la ochi şi că lumea a început să şuşotească, şi-a schimbat stilul. Acum (era 2004 – n.m.) vine cu avionul la Cluj, de unde îl preia o echipă a Direcţiei de Informaţii Militare. De aici pleacă cu maşina direct la Borşa, iar din Baia Borşa trece în Valea Vaserului, pe lângă mina Burloaia, peste Şaua Gâlu. Drumul din şoseaua naţională până în Vaser, prin acest punct, este de maximum două ore. El a fost reperat de mai multe ori pe Valea Vaserului, considerată a fi un soi de ultim paradis al Carpaţilor. Pe Vaser mai cântă circa 150 de exemplare de cocoşi de munte, scurmă vreo 30 de mesteacăn, mai râd vreo 6-8 lincşi şi se mai bes vreo 20 de urşi carpatini. Răuvoitorii vorbesc de 150, pentru a-şi justifica asasinatele.

 

În cursul anului trecut (2003 – n.m.), pândarii noştri au ajuns la câteva concluzii neliniştitoare. Totul a pornit de la nişte informaţii disparate, din mediile Poliţiei de Frontieră, care au acreditat ipoteza că Paşcu vânează, în zorii zilei, urşi carpatini. Informaţiile au început să prindă crustă când, în luna iulie a anului trecut (2003 – n.m.), oamenii noştri din zonă au gasit momeală de cal, pentru urs, pe Valea Bardiului, afluent al Vaserului, între Şuligu şi Făina. Unul dintre pândari şi-a petrecut o noapte întreagă în Şaua Gâlu şi a văzut trei autoturisme de teren cu numere de Bucureşti îndreptându-se spre Vaser. Un alt pândar a confirmat că echipa a reuşit să vâneze ursu în Bardiu. Un trofeu de urs, după punctajul de evaluare CIC a dimensiunii blănii, poate ajunge la 7.000 de euro. La care se adaugă o penalizare de 1.500 de euro, pentru piesele rănite şi nerecuperate, câte 275 de euro pentru fiecare cartuş ratat la pândă şi dibuit şi alţi 275 de euro pe zi, pentru pândă şi dibuit.

 

La izvorul Zimbroslavu dintre Maramureş şi Suceava, anul trecut (2003 – n.m.), în iulie, a fost reperată o amprentă plantară uriaşă, de 30 cm. În octombrie, ursul dispăruse deja şi se crede că a fost vânat tot de Paşcu. Este relevant un caz de braconaj care a implicat un ofiţer SRI, consumat în iunie trecut (2003 – n.m.). Ofiţerul Danciu a fost prins în flagrant de un echipaj al Poliţiei de Frontieră, în timp ce bracona la căprior, în pădurea Hera. Cazul a fost muşamalizat în clipa în care Danciu a ameninţat că, dacă poliţia îi face figuri, va scoate la iveală o serie de acte de braconaj comise pe teritoriul Maramureşului de infatigabilul Ioan Mircea Paşcu. (“Academia Caţavencu”, nr. 642/2004)

 

 

 

 

 

https://asapteadimensiune.ro/cum-braconau-mafiotii-din-psd.html?fbclid=IwY2xjawLouJBleHRuA2FlbQIxMQABHnWphtHDFR1iGsukQBbu9cK9444wD4Mlz4eaDEk0I-kdvZ-eTJo3_mZIMd1R_aem_gx6sDcHRoP21mD_FNtECYQ

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cine a ordonat asasinarea marelui ziarist Dumitru Tinu. „A fost al nostru, dar și-a luat-o în cap”

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=6CBBMsyAkh4

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Cum a devenit, de fapt, Rusia cea mai mare țară din lume. Are nu mai puțin de 11 fusuri orare, la fel ca Statele Unite ale Americii

 

 

Cum a reușit Rusia să devină cea mai mare țară din lume. Are de două ori dimensiunea Canadei, iar pentru a ajunge aici, a traversat multe etape de transformare.

 

Claudia Şoiogea

 

 

Rusia este un stat impresionant, nu doar datorită puterii geopolitice sau istoriei, ci și datorită dimensiunilor sale. Rusia este cea mai mare țară de pe Glob, având o suprafață de 17 milioane de kilometri pătrați. Cum a ajuns, de fapt, să ocupe atât de mult din harta lumii.

 

Rusia este cea mai mare țară din lume

 

Atunci când spunem Rusia, ne gândim la un stat impresionant ca dimensiune. Rusia se întinde pe 11 fusuri orare, la fel ca Statele Unite ale Americii. Pentru a ajunge la statutul actual, teritoriul rus a trecut printr-o serie de schimbări. Astfel, ceea ce vedem astăzi, este rezultatul unei combinații de expansiune militară, colonizare, tratate teritoriale și alianțe strategice.

 

Primele bazele ale Rusiei s-au pus în urmă cu secole, în perioada medievală. Atunci, mai multe state au evoluat și au început să contureze Rusia. Potrivit historia.ro, la finalul secolului al IX-lea, un grup de vikingi și-a stabilit baza de putere într-un loc care, mai târziu, avea să devină orașul Novgorod.

Acești vikingi, cunoscuți sub numele de varegi, erau într-o continuă căutare de oportunități comerciale. Pentru că își doreau mereu mai mult, aceștia se deplasau, iar la un moment dat, au ajuns în zona de sud, în noul oraș Kiev. Kievul a fost punctul de plecare al principatelor în vestul Rusiei.Fiecare principat avea un conducător. Cu toții se luptau pentru a primi titlul suprem de Cneaz al Kievului. În secolul al XIII-lea, principatele au ajuns sub puterea mongolilor și astfel, au devenit parte a Imperiului Mongol. Cnezatul Moscovei părea un stat puternic, chiar dacă deasupra lui conducerea aparținea mongolilor și tătarilor din Hoarda de Aur.

 

Cum a contribuit Ivan al III-lea la extinderea Rusiei

 

La un moment dat, în 1830, principatele s-au răsculat, revoltate de conducerea tătară și mongolă. Hoarda de Aur a fost învinsă în Bătălia de la Kulikovo, însă victoria nu a durat prea mult. Mongolii au revenit pentru a-și potoli setea de control.

Singurul care a scăpat definitiv de controlul mongol a fost Ivan al III-lea, cunoscut în istorie drept Ivan cel Mare. Din cauză că nu a mai vrut să plătească tribut, Hoarda de Aur și hoardele Moscovei s-au confruntat de-a lungul râului Urga. Învinși, mongolii au decis să se retragă.

În acel moment, rușii s-au simțit liberi să își urmeze propriul curs. Astfel, Ivan al III-lea a pus bazele Hanatului Kazanului, iar Moscova a devenit centru de expansiune rusă. Din acest punct, totul a început să prindă contur, iar Cnezatul Moscovei era recunoscut drept puterea dominantă din întreaga regiune.Ivan al III-lea și-a dorit și mai multă putere. A pus ochii pe Novgorod, un stat puternic, iar în 1471, în urma Bătăliei de la Shelon, Novgorod a fost obligat să jure credință Moscovei. Șapte ani mai târziu, în 1478, Novgorod a fost anexat Moscovei, iar acela a fost momentul în care Moscova ajunsese să controleze toate teritoriile de la Munții Ural până în Finlanda.

 

Expansiunea a continuat și după moartea lui Ivan al III-lea

Moartea lui Ivan al III-lea nu a reprezentat finalul expansiunii Moscovei. Dorința sa de putere a fost dusă mai departe, de către fiul său, Vasili al III-lea. Acesta a continuat misiunea tatălui său, bifând cucerire după cucerire.

Din 1510 și până în 1522, Vasili al III-lea a anexat ultimele state autonome de lângă Moscova. Și anume, Pskov, Volokolamsk, Riazan și Novgorod-Severski. Tot în timpul domniei sale, vulturul bicefal a devenit simbolul statului rus și a fost adoptat titlul de țar.

Setea de putere nu a încetat nici după moartea lui Vasili al III-lea. La tron a urcat Ivan al IV-lea sau Ivan cel Groaznic. Acesta a scăpat Hanatul Kazanul de vasalitatea rusă și a început să se alieze cu hanatele tătare. Astfel, a reușit să intre în conflict direct cu Rusia.În 1552, Ivan al IV-lea a cucerit capitala Kazanului, iar până în 1556, a înfrânt toți opozanții Moscovei. După ce a anexat Kazanul, i-a asigurat Rusiei acces direct și complet către un punct strategie. Și anume, bazinul râului Volga.Victoriile lui Ivan cel Groaznic au fost umbrite de evenimentul din 1571. Atunci, armata crimeeană a luat cu asalt Moscova, depășind numeric soldații rușii. Moscova a ars din temelii în doar 3 ore, singurul care a scăpat fiind Kremlinul. După ce a murit Ivan cel Groaznic, în 1584, pentru țară a urmat o perioadă de războaie.

Dinastia Romanov a adus stabilitate Rusiei

Rusia avea să traverseze o perioadă mult mai bună și mai stabilă odată cu venirea la tron a lui Mihail Romanov. Țarul a încheiat armistiții importante cu Polonia și Suedia, arătându-le tuturor că își dorește siguranță la granițele Rusiei.Tot în timpul domniei sale a continuat expansiunea în Siberia. Exploratorii ruși au revendicat multe teritorii, extinzând considerabil granițele Siberiei. Ceea ce la început au fost simple așezări fortificate, au devenit în timp orașe. Vorbim despre Yakutsk, Chita și Nerchinsk.

Teritoriile Siberiei nu au fost niciodată goale, ci au fost locuite de triburi locale. Acestea au fost anexate Rusiei fie în urma negocierilor, fie cu forța. Multe dintre ele continuă să locuiască în Siberia și în prezent, având același stil de viață.După lungi perioade de anexări și cuceriri de teritorii, la finalul secolului al XIX-lea, Rusia începe să se contureze ca un stat măreț, la propriu. Cu 9 milioane de mile pătrate, Rusia reușise să devină al treilea mare imperiu din istorie.

 

Rusia s-a extins în vest prin conflicte

 

Rusia și-a continuat expansiunea și în vest. Mihail Romanov a înfrânt cazacii dintre râurile Volga și Ural, iar după moartea sa, misiunea a fost dusă mai departe de țarul Alexei. Acesta a cucerit mai multe teritorii de-a lungul Niprului, purtând un conflict cu Polonia pentru a avea control total asupra Niprului. Rusia a dobândit suveranitate asupra acestor teritorii, inclusiv asupra Kievului și a Smolenskului, grație unui tratat.

După moartea lui Alexei, la conducere a venit Petru cel Mare, care a extins Rusia în zona Mării Baltice. Vladimir Atlasov a descoperit Peninsula Kamceatka, considerată una dintre cele mai costisitoare cuceriri ale Rusiei. După numeroase campanii împotriva triburilor din nordul Insulei Kamceatka, teritoriile au intrat sub controlul rusesc.

 

Cât de importantă a fost domnia Ecaterinei cea Mare pentru expansiunea Rusiei

 

Una dintre cei mai mari lideri ai Rusiei a fost Ecaterina cea Mare. În timpul domniei sale, Rusia s-a extins spre sud, reușind să își asigure acces la Marea Neagră. Tot Ecaterina a fost cea care l-a pus pe tron în Polonia pe Stanislaw August Poniatowski, un monarh loial de-ai săi.Polonia a început să fie un stat ușor de învins, astfel că a pierdut multe teritorii. Toate conflictele de la granița cu Imperiul Otoman au reprezentat un context favorabil pentru Rusia. Otomanii au declarat război Poloniei, iar la final au venit cu propunerea de a împărți teritoriile. Astfel, o treime din teritorii a ajuns în posesia Austriei, Prusiei și Rusiei.Învingerea otomanilor a culminat cu semnarea tratatului care stipula că Rusia poate ocupa Crimeea. Ecaterina cea Mare nu a respectat tratatul, iar în 1783, a anexat complet Crimeea și a cucerit portul Odesa. Asta a dat naștere unui nou conflict cu otomanii.

 

Rușii și-au continuat expansiunea și în America

De-a lungul timpului, Rusia a alergat mereu după putere și după cât mai multe teritorii. Deși avea Siberia, Rusia nu s-a limitat și a început să înființeze avanposturi pe Insulele Aleutine. Astfel, s-a extins până a ajuns pe coasta Alaskăi.Rușii au pus bazele Fort Ross în California și Fort Elizabeth în Hawaii. Din cauza relațiilor tensionate cu Marea Britanie, Rusia a decis să vândă Alaska către Statele Unite ale Americii, contra sumei de 7.2 milioane de dolari.Toate aceste etape de expansiune au dus la conturarea Rusiei din prezent, cea mai mare țară din lume. În continuare, peisajul este unul divers, la fel și cultura, dar și oamenii care o populează.

 

 

 

 

https://www.fanatik.ro/cum-a-devenit-de-fapt-rusia-cea-mai-mare-tara-din-lume-are-nu-mai-putin-de-11-fusuri-orare-la-fel-ca-statele-unite-ale-americii-21200025?utm_medium=cross_exit&utm_source=adevarul.ro&utm_campaign=article

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Pentru ca profitul stors de Apa Nova sa ajunga in Franta…)„Apa e de la Dumnezeu!” Soluțiile autorităților după ce agricultorii de la Lungulețu au irigat din râu. Poliția infirmă încătușarea unui fermier

 

Alina Mitran

 

IPJ Dâmbovița infirmă că un fermier ar fi fost încătușat la Lungulețu. Legumicultorii au organizat, miercuri, 16 iulie, un protest spontan, după ce reprezentanți de la Apele Române veniți în control au surprins instalații ilegale pentru irigarea culturilor cu apă din râu.

 

Furtul ar fi fost suspectat ca urmare a scăderii drastice a debitului pe care ABA Argeș îl furnizează din râul Dâmbovița operatorului de apă pentru București, APA Nova. Așa s-a decis verificarea, care nu este prima. Joi, la Lungulețu a ajuns și ministrul Agriculturii

Operatorul de apă Apa Nova, aflat în contract cu Adminstrația Apele Române pentru furnizarea debitului de apă necesar (râul Dâmbovița este una din cele două surse de apă), a transmis precizări cu privire la situația creată prin solicitarea creșterii debitului.„În data 1 iulie 2025, Apa Nova București a solicitat către Administrația Bazinală Argeș–Vedea asigurarea necesarului de debit pe râul Dâmbovița de 5 m³/s, prin suplimentarea cu 0,5 m³/s. Această intervenție a fost realizată ca urmare a constatării diminuării cantității de apă brută necesară producerii de apă potabilă. Apele Române a răspuns pozitiv solicitării, efectuând manevrele necesare. Precizăm că debitele necesare de pe râurile Argeș și Dâmbovița sunt stabilite în baza contractului existent între Apele Române și Apa Nova București”, precizează operatorul într-un comunicat de presă.„Suplimentarea debitelor apare strict ocazional, în special în sezonul cald, din cauza reducerii debitelor cursurilor de apă și a cererii ridicate de apă potabilă a locuitorilor din București și din comunele limitrofe. În alte situații, astfel de cereri apar ca urmare a unor factori, precum încărcarea cu alge cauzată de temperaturile ridicate sau fenomene specifice sezonului rece”, mai subliniază reprezentanții Apa Nova.

 

 

Det. Aici

 

 

https://adevarul.ro/stiri-locale/targoviste/apa-e-de-la-dumnezeu-solutiile-autoritatilor-2458251.html

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

“Tehnici puternice pentru a citi emotiile si gandurile oamenilor, stapanind limbajul corpului, micro-expresiile si indiciile psihologice care iti ofera un avantaj atat in viata personala, cat si in cea profesionala”-Secrete ascunse despre citirea mintilor, folosind metode dovedite si sustinute de agenti FBI & CIA.

 

 

Iata ce o sa inveti din aceasta carte:

✅ O explicatie detaliata despre cum functioneaza limbajul corpului, micro-expresiile si indiciile psihologice si de ce aceste 3 lucruri sunt tot ce ai nevoie pentru a citi gandurile si emotiile celor cu care vorbesti…

 

✅ Cum sa analizezi gesturile mainilor, postura si expresiile faciale care iti vor spune exact ce gandesc oamenii fara ca acestia sa rosteasca vreun cuvant…

 

✅ O lista cu 13 tehnici puternice de citire a mintii pe care le poti folosi data viitoare cand vorbesti cu prietenii, partenerul sau colegii, care te vor ajuta sa iti dai seama exact ce au in minte si sa le dezvalui intentiile reale…

 

✅ Citirea mintilor nu este o superputere, este o abilitate (chiar daca nu ai cunostinte anterioare de psihologie)…

 

✅ De ce limbajul corpului este cel mai important aspect atunci cand vine vorba de citirea gandurilor + cum sa folosesti 5 miscari puternice de limbaj al corpului pentru a devenii persuasiv…

 

✅ Cum sa detectezi minciunile in doar cateva secunde dupa ce ai vorbit cu cineva (doar uitandu-te la 3 modele simple de miscare a ochilor care tradeaza sinceritatea instant)…

 

✅ Este „presimtirea” un mit? Vei invata de ce presimtirea NU este un mit si cum ascultarea si increderea in instinctul tau iti pot dezvalui intentiile reale ale oamenilor…

 

✅ Ce sa faci cand stii ca cineva minte? Ai citit mintea cuiva si acum stii ca intentiile lui nu sunt pure. Vei invata ce ar trebui sa faci pentru a intoarce aceasta situatie in avantajul tau…

 

…si multe altele!

 

 

https://bookminds.ro/checkouts/checkout-cum-sa-citesti-oamenii-ca-pe-niste-carti/?utm_medium=paid&utm_source=fb&utm_id=120211053548940532&utm_content=120214248055140532&utm_term=120214248055150532&utm_campaign=120211053548940532&fbclid=IwY2xjawLovutleHRuA2FlbQEwAGFkaWQBqxq2-mD9lAEe80D0ZMVw1TeXBIgAoX5A-C231IwaaCKt6eLCkvdpoDS82ueL8AIk5g4Xvx4_aem_C8hLtFBttA79NJrKiJeMuQ

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Mineriada din 13-15 iunie ‘90, crima lui Ion Iliescu împotriva României „La Mintea lui Tetelu”

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

1990 – Ion Iliescu și confiscarea puterii

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(Inca o  Prea Fericita scoasa basma curata…) Prima reacție a lui Adrian Alexandrov după eliberarea Elenei Udrea

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Răscoala de la Lungulețu e un semnal pentru ce o să urmeze

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ministrul Agriculturii, în mijlocul protestatarilor de la Lunguleţu

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Director pensionat cu primă de 100.000 de euro dă în judecată Romsilva

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Artista LGBT care l-a parodiat pe Iisus în „Cina cea de Taină” la deschiderea JO 2024, decorată de ministrul Culturii francez cu medalia „Cavaler al Artelor și Literelor”

 

 

Decorația „Chevalier des Arts et des Lettres”, acordată tradițional personalităților care contribuie semnificativ la cultura și arta franceză, a fost oferită recent unei figuri controversate: Barbara Butch, artistă cunoscută pentru activismul LGBT și pentru o apariție șocantă în deschiderea Jocurilor Olimpice din 2024, unde a parodiat Cina cea de Taină într-o reprezentare considerată blasfemiatoare. Gestul ministrului Culturii, Rachida Dati ‒ candidată la primăria Parisului ‒ este interpretat de mulți drept o tentativă de a atrage sprijinul stângii culturale. Distincția acordată a stârnit critici și întrebări legate de redefinirea valorilor artistice și culturale în Franța, scrie European Conservative, citat de mariustucă.

Ministrul Culturii din Franţa, Rachida Dati, încearcă să câștige bunăvoința stângii prin alegerile sale ca ministru, cel mai probabil pentru că are în vedere alegerile viitoare pentru primăria Parisului.

Ministrul francez al Culturii, Rachida Dati, i-a conferit DJ-ului LGBT Barbara Butch distincția „Chevalier des Arts et des Lettres” (Cavaler al Artelor și Literelor).

În caz că nu ați auzit de această persoană, ei bine, a devenit cunoscută după ce, în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2024 de la Paris, a apărut într-o parodie a lui Hristos, într-o scenă care imita Cina cea de Taină.Ceremonia de deschidere, cu o estetică discutabilă, a stârnit indignare în rândul credincioșilor și nu numai, fiind percepută ca o manifestare ideologică marcată de activism LGBT și provocare deliberată.

Dincolo de prestația artistică cel puțin discutabilă a lui Butch, însăși persoana ei pare departe de idealul unui „Cavaler al Artelor și Literelor”. În ceea ce privește arta, talentul lui Butch se limitează la mixaj și compoziții pentru publicul ei favorit ‒ drag queens ‒, cu creații fără echivoc precum piesa „Muy Lesbienne”. Cu siguranță, este departe de idealul frumuseții universale. Cât despre literatură, manifestul său artistic poate fi rezumat în tatuajul pe care îl poartă: „grasă și lesbiană”.

Este cunoscută în special pentru militantismul ei fervent în două direcții: body positivity (acceptarea trupului, care a dus-o până la a poza nud pe coperta revistei culturale Télérama) și lobby-ul LGBT.După ce a fost criticată pentru prestația de la ceremonia de deschidere, Butch a depus plângere pentru „hărțuire cibernetică agravată, amenințări cu moartea și insulte publice agravate”. Avocatul ei a prezentat-o atunci drept o eroină a progresismului, criticând într-un comunicat pe cei care „nu suportă ca ea să reprezinte Franța pentru că este femeie, lesbiană, grasă, evreică…….” și a concluzionat: „Atacând-o pe ea, se atacă valorile, drepturile și libertățile Franței”.

 

În acest context, devine dificil să adresezi vreo critică la adresa „doamnei” în cauză ‒ dacă o putem numi astfel, cu un termen atât de onorabil.Pe Instagram, Butch a declarat că este mândră că a fost făcută „chevalière” ‒ o formă inventată de feminin a cuvântului chevalier (cavaler), care nu există cu sensul respectiv în limba franceză.Cât despre Rachida Dati, care provine din dreapta politică și din rândurile partidului Les Républicains, și care a fost primar al arondismentului 7 ‒ unul dintre cele mai elegante din Paris ‒ această alegere este încă un gest făcut în direcția stângii de când a preluat mandatul. De altfel, de la numirea sa în funcția simbolică de ministru al Culturii, Dati a transmis mai multe semnale încurajatoare către scena culturală de stânga, cum ar fi anunțul privind crearea unui mare centru public dedicat hip-hop-ului. Explicația este simplă: își dorește să câștige alegerile la primăria Parisului. Parizienii au motive de îngrijorare.

 

https://yogaesoteric.net/artista-lgbt-care-l-a-parodiat-pe-iisus-in-cina-cea-de-taina-la-deschiderea-jo-2024-decorata-de-ministrul-culturii-francez-cu-medalia-cavaler-al-artelor-si-literelor/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cum sunt țepuiți românii prin facturile la energie

 

Lună de lună, consumatorii de energie din România plătesc prin facturile lor o taxă pentru cogenerare. Această taxă este ajutorul de stat pe care România îl acordă din 2011 producătorilor de energie electrică şi termică, cei care de fapt sunt esenţa sistemelor centralizate de încălzire, pentru ca ei să reziste în piaţă. Iniţial, schema urma să se aplice până în 2023, dar în 2022 a fost prelungită până în 2033, deci „bonus” încă 10 ani de subvenţii pe banii consumatorilor, scrie Ziarul Financiar.„Valoarea totală a contribuţiei facturate de la intrarea în aplicare a schemei de sprijin şi până în decembrie 2024 este de aproximativ 10 miliarde de lei”, a transmis Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), cea care elaborează reglementările specifice aplicării şi monitorizării schemei de sprijin. Transelectrica este partea responsabilă cu administrarea schemei de sprijin, principalele atribuţii fiind colectarea lunară a contribuţiei pentru cogenerare şi de plată a bonusurilor.

 

Citiți și:

Facturile la curent vor exploda, după 1 iulie. Ce tarife vor cere furnizorii de energie din țara noastră pe kw/h

Ursanu Alexandra: Indiferent cine se perindă pe la Ministerul Energiei, prețul energiei electrice va rămâne foarte mare în România

 

 

 

https://yogaesoteric.net/cum-sunt-tepuiti-romanii-prin-facturile-la-energie/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Maxime si citate celebre

John Stott despre pacat

 

 

 „Pacatul nu este numai incercarea de a fi Dumnezeu; el este si refuzul de a fi om… prin declinarea responsabilitatii pentru actiunile noastre”

 

https://un1dan.wordpress.com/2011/11/10/john-stott-despre-pacat/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

BANII ADUȘI DE DIASPORA ÎN ROMÂNIA DUPĂ 2007 CONSTITUIE ECHIVALENTUL A PESTE 1200 DE TONE DE AUR

 

 

 Vlad Cubreacov

 

 

Diaspora este cel mai mare și important investitor în economia românească și susținător al monedei naționale. Potrivit datelor oficiale furnizate de Ministerul Finanțelor și Banca Națională a României, în perioada 2007-2020 românii din diaspora au trimis în țară peste 59 de miliarde de euro, echivalentul a 1051 tone de aur sau, în medie, echivalentul a peste 75 tone de aur anual. Aceste sume depășesc volumul investițiilor străine în România din aceeași perioadă – 57 miliarde de euro, depășind cu mult și diferența dintre transferurile operate spre România de către Comisia Europeană și contribuția României la bugetul Uniunii Europene (63,5 – 21,25 = 42,25 miliarde de Euro).În anul 2021 românii din diaspora au transferat în țară peste 5,6 miliarde de euro. Sumele vărsate în economia țării sunt însă cu mult mai mari, cuprinzând și banii aduși în țară cu ocazia vizitării rudelor și familiilor (plus circa 50%). 5,6+2,8=8,4 miliarde de euro sau echivalentul a 149,656 tone de aur.

 

Per total, în perioada 2007-2021, românii din diaspora au transerat sau adus în țară sume de bani echivalente a peste 1200 tone de aur.

 

Cu titlu de comparație vom preciza că rezerva actuală a BNR în lingouri de aur constituie 103,6 tone, în cea mai mare parte depusă în străinătate. De asemenea, Tezaurul României depus la Moscova și confiscat de Rusia cuprinde 93,4 tone de aur.

 

De precizat de asemenea că, potrivit Legii bugetului de stat pe anul 2022 și Bugetului de venituri și cheltuieli afișat pe pagina de internet a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni (DRP), acestuia îi sunt alocați doar 4 mln 945 mii lei (echivalentul a 1 mln 0120 euro) pentru proiecte de susținere în 2022 a românilor de pretutindeni și organizațiilor reprezentative ale acestora.

 

Bugetul total al DRP constituie 30 mln 296 mii lei, dintre care 25 de milioane pentru cheltuieli de personal (salarii și sporuri), contribuții sociale și de sănătate, achiziții de mobilier, plata locuinței salariaților și familiilor lor, drepturi de delegare, indemnizații de hrană, deplasări, pregătire de personal, poștă, radio, TV, internet, piese de schimb vouchere de vacanță etc, etc.

 

În același timp, observăm că suma alocată de la buget, în 2022, organizațiilor persoanelor aparținând minorităților naționale constituie 200 mln 445 mii lei, de peste 40 de ori mai mult decât organizațiilor românilor de pretutindeni.

 

Comunitățile cele mai importante de români expatriați sunt în Maria Britanie (peste 1 milion), Italia (circa 1 milion sau 25% dintre străini, prima minoritate), Spania (circa 1 milion, prima minoritate, vârsta medie 38 ani), Germania (circa 1 milion), Franța (circa 1 milion), SUA și Canada (peste 1 milion) etc.

 

Aproape fiecare al treilea copil etnic român se naște pe sol străin, fapt ce ne va transforma, în 20-30 de ani, într-o națiune preponderent diasporală. În 2019 s-au înregistrat 630 000 de copii români născuți în statele UE după 2007.

 

Acest fapt alarmant constituie o gravă problemă de securitate națională. Practic, jumătate din populația tânără și fertilă a României nu se mai află în țară.

 

Expatriații români constituie 1/3 din ansamblul corpului social al României, în timp ce în Europa Centrală și de Est numărul expatriaților se ridică la doar 5,5% (MAE, 2018). Comisia Europeană a anunțat că 1/3 dintre toți expatriații central și sud-est europeni sunt români.

 

Rata expatrierii românilor constituie 7,5% anual (MRP, Strategia pentru românii de pretutindeni 2017-2020). România deține rușinosul loc I în UE și locul II în lume (după Siria) ca rată a expatrierii.

 

 

 

 

 

https://cubreacovblog.wordpress.com/2022/08/15/banii-adusi-de-diaspora-in-romania-dupa-2007-constituie-echivalentul-a-peste-1200-de-tone-de-aur/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

DUGHIN CONTRA REPUBLICII MOLDOVA, DESPRE TRANSNISTRIA ȘI RUSIA MARE DIN CARPAȚI LA PACIFIC

 Vlad Cubreacov  Basarabia, Geopolitică, imperialismul rus 

 

 

TRANSNISTRIA – AVANGARDA RUSIEI MARI

 

În ultimele decenii geopolitica Rusiei trece printr-o criză. După destrămarea Tratatului de la Varșovia, liniile apărării noastre s-au prăbușit una după alta. Și pe locul rămas gol a venit imediat blocul NATO, care ne este advers. Aceasta este legea vaselor comunicante, atâta doar că aplicată geopoliticii: acolo unde Rusia-Eurasia este în scădere, atlantiștii, NATO, sunt în creștere.

URSS s-a dezintegrat, în anii 90 fiind amenințată chiar integritatea Federației Ruse. Însă în timpul lui Putin a fost oprită dezintegrarea de mai departe. Cu ce preț și cu ce eforturi s-a reușit aceasta încă urmează să conștientizăm și să apreciem.

Și iată referendumul din Transnistria. Zorii unei etape geopolitice absolut noi. Precaut, acum se poate totuși spune deja că Rusia nu numai că nu se va destrăma, ea deja nici nu se mai concentrează – ea este în ofensivă, ea revine în granițele sale. Ea se mișcă pe direcția unei Rusii Mari.Transnistria este frontiera noastră de care suntem tăiați, este granița noastră, un avanpost al nostru. Dacă oamenii vor în Rusia și nu mai vor să fie în continuare fără Rusia, înseamnă că Rusia este din nou atractivă, dorită, înseamnă că ea reprezintă o valoare. Și acest fapt întărește nelimitat spiritul nostru, încrederea noastră în noi înșine, voința noastră. Referendumul din Transnistria nu este nici pe departe o răzbunare măruntă pe Chișinăul care face jocul Occidentului. El simbolizează o schimbare de epoci – noi trecem de la contractare la expansivitate, de la prăbușire la avânt, de la Rusia mica la Rusia Mare, a cărei imagine viitoare ne-au înfățișat-o locuitorii Transnistriei, săvârșind în felul lor un ritual geopolitic.

Rusia Mare trebuie să includă în sine nu doar ceea ce se desprinde din statele post-sovietice eșuate care se aruncă orbește în cadrul NATO ca să putrezească în atlantism și globalism, pierzându-și demnitatea, identitatea și viitorul. Rusia Mare trebuie să includă și Moldova, și Georgia, și Ucraina, nu doar Transnistria, Oseția de Sud sau Crimeea.Există două căi de soluționare a conflictelor separatiste din spațiul post-sovietic, inclusiv din Transnistria, Oseția de Sud și Abhazia. Prima: Rusia este garant al integrității teritoriale a acestor state, temperând tendințele separatiste, – iar în acest sens Rusia dispune de toate instrumentele, atât politice, cât și militare, strategice și morale. A doua cale: Rusia încetează de a mai fi garant al integrității acestor state. Asta nu înseamnă nicidecum că noi începem a susține separatismul, ci pur și simplu că încetăm să mai susținem aspirațiile Tbilisiului oficial sau pe cele ale Chișinăului oficial de păstrare a integrității teritoriale. Iar în cazul lor, mai departe, totul va decurge de la sine. Dacă aceste țări ne șantajează efectiv cu ieșirea din CSI, întorcând spatele Rusiei, ele își pot promova politicile, numai că deja nu pe întregul lor teritoriu. Pentru că atunci Transnistria va adera la CSI deja de una singură, fără Moldova. Alegerea Moldovei nu este mare: ea trebuie fie să accepte aceasta, fie să adopte o poziție rezonabilă și să devină o punte de prietenie între Rusia și Uniunea Europeană, ceea ce noi îi dorim sincer. Ucrainenii, moldovenii, georgienii sunt frații noștri de credință și de istorie. Noi suntem fiii aceleiași civilizații, ai aceleiași credințe și ai aceleiași culturi. Și dacă micuța Transnistrie a conștientizat asta mai devreme decât alții, cinste și laudă acestei Republici, poporului ei și duhului său neînfrânt.

 

În anul 2003 Rusia a mai propus propriul ei plan de soluționare definitivă a conflictului transnistrean. Sensul acestui plan consta în federalizarea Moldovei și recunoașterea în cazul Republicii Moldovenești Nistrene și în cel al Găgăuziei a unor drepturi largi de autonomie, a unor cote în parlamentul moldovenesc și a dreptului de a ieși din componența Moldovei în cazul deciziei acesteia de a adera la alt stat (subînțelegându-se la România). Acest plan constituia un compromis atât pentru Tiraspol, cât și pentru Chișinău, fiind susținut și de Igor Smirnov, șeful RMN, și de comunistul Voronin, pe atunci candidat la funcția de președinte al Moldovei, căruia această poziție i-a și adus atunci victoria. Din punct de vedere geopolitic, acest proiect era unul eurasiatic și propunea apropierea treptată a Moldovei de Rusia și alte state ale CSI orientate spre integrare.

 

Anume din acest motiv a fost torpilat de forțele atlantiste din Uniunea Europeană care aveau nevoie de o absolut altă soluție – rezolvarea problemei transnistrene altfel decât propunea Moscova și nu într-o perspectivă eurasiatică. Sub presiunea SUA, Voronin a renunțat la acest proiect care îl adusese la putere, iar apoi în general i-a și întors spatele Rusiei.

 

Aș putea fi contrazis cum că primind Transnistria în componența Rusiei am da lumină verde separatismului în spațiul post-sovietic, ba chiar și la noi acasă. Nu este așa. În Transnistria este democrație, acolo nu există banditism, luare de ostatici, acolo nu există naționalism, xenofobie, extremism religios, epurări etnice. Poporul acestei Republici este alcătuit din mai multe etnii – moldoveni, ucraineni, găgăuzi, velicoruși. Tinzând să adere la Rusia, ei vor să revină la Patria comună, la Rusia ca idee, ca rădăcină comună a noastră. În conștiința lor această Rusie nu este pur și simplu Federația Rusă. Aceasta este o Rusie simbol, o Rusie ca imagine, o Rusie ca misiune, ca sarcină, ca proiect, ca orizont. Și să adere la o astfel de Rusie, la autentica Rusie eternă tind nu doar transnistrenii, dar trebuie să tindem și noi înșine, cetățenii ruși, rușii de neam.

 

Nouă ne-a fost încredințată răspunderea pentru un imens spațiu din Carpați până la Oceanul Pacific, de la Marea Baltică până în Kamceatka, din Karelia până în Munții Pamir. Și nimeni nu ne-a eliberat de această răspundere. Referendumul din Transnistria ne-a reamintit de ceea ce este cel mai important – de noi înșine, de misiunea noastră, de vocația noastră. În această situației pur și simplu nu se pune întrebarea dacă să primim sau să nu primim Tiraspolul (în componența Rusiei – nota traducătorului). Atunci când frații îți cer ajutorul este o rușine și un păcat să-i tratezi cu refuz. De așa ceva pot fi în stare doar trădătorii propriului neam. Dar timpurile când asemenea personaje se aflau în fruntea țării au rămas în trecut. Să sperăm că pentru totdeauna.

 

Traducere din rusă – Vlad Cubreacov

 

Sursa: revista Eurasia din 16 octombrie 2006.

 

Nota traducătorului: De mult este timpul ca acest șarlatan geopolitic și pretins ”filosof”, ideolog al Imperiului Alcoolic să fie trecut în lista străinilor indezirabili pe teritoriul Republicii Moldova.

 

Publicat de Vlad Cubreacov

 

 

 

https://cubreacovblog.wordpress.com/2024/07/19/dughin-contra-republicii-moldova-despre-transnistria-si-rusia-mare-din-carpati-la-pacific/

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cum își măresc salariile bugetarii de lux ai României în plină austeritate

 

 

De către Iulian budusan

 

 

 

În plină austeritate, bugetarii de lux continuă să-și mărească salariile uriașe de care se bucură lunar. Secretarul general din Ministerul Transporturilor primește 20.000 de lei pe lună doar pentru că supraveghează podul Calafat – Vidin. În paralel, șefa clinicii STB și-a triplat salariul chiar la începutul anului. Mai mult, administratorii Aeroportului Internațional Timișoara și-au mărit indemnizațiile la 20.000 de lei pe lună.

Mariana Ioniță, secretarul general din Ministerul Transporturilor se bucură de un salariu de 13.000 de lei. Doar în 2023, Ioniță a încasat lunar 20.000 de lei pentru funcția de președinte al Consiliului de supraveghere la podul Calafat – Vidin. În paralel, aceasta făcea parte inclusiv din Consiliul de Administrație al Companiei de Administrare a Infrastructurii Rutiere de unde a primit peste 55.000 de lei în același an. Însă nu mai figurează pe lista membrilor din ianuarie 2025.Secretarul general de la Transporturi are un apartament și 2 case, iar în conturile acesteia se află 900.000 de lei. Mai mult, Mariana Ioniță locuia în 2020 într-o vilă de la ANL, care nu era trecută în declarația de avere. Conform documentelor publice, aceasta era cea care se ocupa de activitatea instituțională a Agenției din partea Ministerului Transporturilor. Cu toate acestea, Mariana Ioniță a declarat că nu a fost niciodată șefa ANL și că a cumpărat vila de la un privat.Tot în plină austeritate pentru românii de rând, și șefa clinicii STB se bucură acum de un salariu de peste 24.000 de lei, în contextul în care în 2023 încasa 8.100 de lei lunar. Anca Buliman a fost înconjurată de controverse de-a lungul anilor. În 2014, aceasta a fost vizată de DNA în perioada în care era manager al spitalului Bagdasar Arseni. Buliman a fost acuzată că ar fi semnat contracte păguboase cu anumite firme, fără a fi prestate serviciile și că ar fi aprobat licitații cu dedicație.Nu în ultimul rând, administratorii Aeroportului Internațional Timișoara și-au majorat la începutul anului indemnizațiile, ajungând astfel să încaseze lunar 20.000 de lei. Anul trecut, venitul stabilit era de 4.000 de lei. Totul după ce în 2024, compania s-a confruntat cu pierderi de peste 14 milioane de lei.

 

 

Cum își măresc salariile bugetarii de lux ai României în plină austeritate

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Năsui: Unii bugetari de lux au spor de ”suprasolicitare nervoasă și uzura organismului” de peste 3.000 de lei lunar

 

Deputatul USR Claudiu Năsui a semnalat, marți, faptul că unii ”bugetari de lux” au sporuri de peste 3.000 de lei pe lună!

 

Este vorba despre un spor de suprasolicitare nervoasă și de uzura organismului, în condițiile în care lucrează în Casa Poporului.

 

 

 

Det. Aici

 

https://spotmedia.ro/stiri/politica/nasui-unii-bugetari-de-lux-au-spor-de-suprasolicitare-nervoasa-si-uzura-organismului-de-peste-3-000-de-lei-lunar

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Se naște o nouă categorie de bugetari de lux  

 

 

 

Salariile personalului unei autorități de supraveghere din România vor putea ajunge și la 10.000 de euro pe lună în urma reorganizării acestei autorități, potrivit unui proiect de act normativ. Salariaţii Autorităţii Competente de Reglementare a Operațiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră, instituţia nou-creată pentru a supraveghea platformele marine, vor avea printre cele mai mari salarii din România, potrivit unui proiect de act normativ lansat recent în dezbatere publică, informează Economica.net.

 

 

 

Citește mai mult la: https://www.digi24.ro/stiri/economie/energie/se-naste-o-noua-categorie-de-bugetari-de-lux-760030

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Ion Cristoiu: De ce l-au împuşcat ruşii pe Nicolae Ceauşescu

 

Iulian Moşneagu

 

Am citit memoriile lui Dumitru Popescu publicate sub titlul Cronos autodevorîndu-se la Curtea Veche.

 

Sesizez cîteva note specifice ale memoriilor lui Dumitru Popescu, în stare a-l deosebi de alte asemenea întreprinderi, dar mai ales de a-i asigura un loc (după modesta mea părere) în istoria literaturii contemporane:

 

1) Nu se rezumă doar la anii Ceauşescu. Debutînd în 1945, îşi propune şi reuşeşte să acopere peste jumătate de secol trăit şi văzut de un eu narator.

 

Ion Cristoiu: Pe 12 iulie 2025, PNL se va pricopsi cu un Nicolae Ceaușescu pe post de Ionel Brătianu

Ion Cristoiu: Pe 12 iulie 2025, PNL se va pricopsi cu un Nicolae Ceaușescu pe post de Ionel Brătianu

2) Autorul a fost, pe rînd, redactor la Contemporanul, redactor şef la Scînteia tineretului, director general la Agerpres, vicepreşedinte la Consiliul Culturii, redactor şef al Scînteii, Secretar al CC al PCR cu probleme de presă şi cultură, rector la Academia Ştefan Gheorghiu, membru al CPEx. Viaţa l-a fixat, aşadar, într-o zonă pe care alţi memorialişti n-au avut cum s-o frecventeze: cea a îndrumării presei, culturii şi artei de către Partid. Drept urmare memoriile sale ne pun la dispoziţie amănunte savuroase nu numai despre pitoreasca lume literar-artistică (vezi drama lui Grigore Vasiliu Birlic înamorat la bătrîneţe de o jună actriţă cu temperament, dar fără talent, portretele lui George Vraca, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu), dar şi dezvăluiri senzaţionale despre cum erau văzute presa, literatura şi arta de Dej, Leonte Răutu, Nicolae Ceauşescu.

 

3) I-a însoţit pe Dej şi pe N. Ceauşescu în călătoriile peste hotare ca ziarist. Atît cînd era readactor şef, dar şi după aceea. A putut să cunoască astfel vedete ale lumii postbelice de la Hruşciov la Tito. Portretele unor lideri comunişti (vezi cel al lui Jivkov) sunt desenate de un autor fără complexe cînd vine vorba de personalităţi.

 

4) Dumitru Popescu e scriitor. Un scriitor autentic, de factură aparte prin sinteza dintre descrierea realităţilor şi meditaţia asupra acestora.

 

Memoriile sale rămîn astfel în posteritate nu numai prin dezvăluiri, dar şi – dacă nu mai ales, – prin ipoteze şi teze teoretice seducătoare. Moartea lui Stalin îi prilejuieşte autorului momentul de a se întreba de ce mulţi din URSS şi din Est, oameni simpli, au plîns, au încercat angoase. Dumitru Popescu dă un răspuns aţîţător în planul inteligenţei. Starea de spirit îşi avea explicaţia nu atît în regretul pentru cel dispărut, cît mai ales în descumpănirea de a fi rămas fără Tătucul protector.

 

Sunt multe alte ipoteze interesante în aceste volume de Memorii:

 

Prăbuşirea comunismului a început o dată cu dezvăluirile lui Hruşciov din 1956 şi nu o dată cu Perestroika lui Gorbaciov din 1987; Procesul de modernizare a socialismului a fost brusc întrerupt în România în 1968, după zdrobirea sub şenile a Primăverii de la Praga, moment care l-a făcut pe Ceauşescu preocupat să nu dea Ursului siberian pretextul unei intervenţii, dar şi suspicios faţă de coloana a V-a a Moscovei din Partid, şi din Armată; 25 decembrie 1989 a însemnat executarea sentinţei pe care ruşii i-o pronunţaseră lui Nicolae Ceauşescu în august 1968.

Mai puţin emoţional decît alţi confraţi de şefie în abordarea epocii Nicolae Ceauşescu, Dumitru Popescu încearcă şi reuşeşte o dibuire a ţelului istoric asumat de Nicolae Ceauşescu la venirea în fruntea României, în martie 1965. Chiar şi cercetătorii obiectivi faţă de epoca Ceauşescu, dispuşi s-o vadă cu o răceala valabilă pentru epoca Daciei romane, susţin că Nicolae Ceauşescu a preluat de la Dej idealul independenţei faţă de Moscova. Sigur că aşa e. Continuînd linia deschisă de Declaraţia din aprilie 1964, Nicolae Ceauşescu şi-a făcut un obiectiv din a nu readuce România în hotarele copleşitorului Imperiu de la Răsărit. Mai mult, după cum ne dezvăluie Dumitru Popescu, înainte de 1968, Nicolae Ceauşescu a pornit o ofensivă diplomatică pe cît de subtilă, pe atît de încăpăţînată pentru a închega un front împotriva hegemonismului rusesc în spaţiul partidelor comuniste şi muncitoreşti din Europa şi din lume.Fără a nega această dimensiune a destinului lui Ceauşescu pentru care – crede autorul şi sunt de acord cu el – a plătit la Tîrgovişte.

 

 

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

 

 

 

 

 

 

https://www.mediafax.ro/stirile-zilei/ion-cristoiu-de-ce-l-au-impuscat-rusii-pe-nicolae-ceausescu-22594860

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

China contribuie la dominarea sistemului alimentar mondial de către marile companii agricole prin promovarea culturilor modificate genetic și a companiilor conexe

 

De Bharat Dogra

 

 

În timp ce sudul global se așteaptă ca China să joace un rol principal în prevenirea și rezistența la dominația crescândă a sistemului alimentar mondial de către companiile agroalimentare occidentale gigantice, în ultima vreme China pare să comploteze în această dominație prin promovarea la scară largă a culturilor modificate genetic și a afacerilor conexe.

 

Pe 18 ianuarie 2024, Reuters a relatat (raportul intitulat „Adoptarea de către China a culturilor modificate genetic câștigă avânt odată cu noi aprobări de import și plantare”)

„Ministerul Agriculturii a aprobat producția internă a încă șase soiuri de porumb modificat genetic, două de soia și una de bumbac.”Mai mult, plantarea culturilor modificate genetic a fost extinsă pe o suprafață mult mai largă, iar firmelor chineze li s-a permis să dezvolte și să vândă semințe modificate genetic. Importurile de culturi modificate genetic au fost, de asemenea, facilitate. Mai târziu în cursul anului, Reuters a relatat, de asemenea, despre acceptarea cel puțin parțială a grâului modificat genetic într-un raport intitulat „China aprobă primul grâu modificat genetic, în pas către deschiderea tehnologiei modificate genetic pentru culturile alimentare”.

Într-un articol intitulat „6 lucruri de știut despre dezvoltarea alimentelor modificate genetic în China”, publicația South China a permis porumbul, soia, papaya și bumbacul modificate genetic, iar anul trecut au fost plantate culturi de probă pe 267.000 de hectare. Au fost permise 37 de soiuri de porumb modificat genetic și 14 soiuri de soia modificată genetic. Syngenta de aici este acum deținută de gigantul chinezesc de stat ChemChina, în urma unei tranzacții de 43 de miliarde de dolari. Legislația privind etichetarea OMG-urilor va fi probabil relaxată.Rapoarte recente au afirmat că oamenii de știință chinezi au folosit editarea genetică pentru a crește conținutul de zahăr din roșii cu până la 30%. Pe lângă răspândirea culturilor modificate genetic, se raportează o proliferare a companiilor implicate în promovarea acestora, iar unele dintre cele mai mari companii publică estimări privind răspândirea foarte mare și rapidă a culturilor modificate genetic în China.Mâine, aceste companii ar putea deveni mari promotori ai culturilor modificate genetic în mai multe țări din sudul lumii, adăugându-se la un rol similar deja jucat de unele companii agricole occidentale gigantice.

 

Agricultura naturală nu poate coexista cu culturile modificate genetic……………………

 

 

Det. Aici

 

https://www.globalresearch.ca/china-agribusiness-gm-crops-related-companies/5876036?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Ipocrizia flagrantă și înșelăciunile încorporate ale giganților alimentari globali

 

 

De Colin Todhunter

 

Bryce Martinez (18) din Pennsylvania a intentat o acțiune în justiție împotriva unor mari companii alimentare, susținând că alimentele lor ultra-procesate (UPF) au dus la dezvoltarea sa de diabet zaharat de tip 2 și steatoză hepatică la vârsta de 16 ani. 

 

Cele 11 firme enumerate în proces sunt Kraft Heinz, Mondelez, Coca-Cola, Post Holdings, PepsiCo, General Mills, Nestle’s (SUA), WK Kellogg, Mars, Kellanova și Conagra. 

 

Filtrele UPF au trecut prin multiple etape de procesare și conțin adesea aditivi, conservanți și ingrediente artificiale. Aceste UPF au devenit alimente de bază în multe gospodării. Exemple de UPF sunt supele preambalate, multe cereale pentru micul dejun, sosurile, pizza congelată, mesele gata preparate, hot dog-ii, cârnații, băuturile carbogazoase, înghețata și fursecurile, prăjiturile, bomboanele și gogoșile cumpărate din magazin.  

 

Echipa juridică a lui Martinez susține că marile corporații alimentare și-au conceput în mod deliberat produsele pentru a declanșa reacții de dependență. Avocații săi de la Morgan & Morgan, o importantă firmă de avocatură din SUA, spun că cazul este fără precedent și include acuzații de conspirație, neglijență, declarații frauduloase și practici comerciale neloiale.

  …………………………………………………….

 

 

Det. Aici

 

https://www.globalresearch.ca/deceptions-global-food-giants/5875934?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alimente ultraprocesate (UPF) digitalizate „gata de consum” la nivel mondial: Milioane de oameni suferă din cauza profiturilor globale generate de industria alimentelor nesănătoase

 

 

De Colin Todhunter

 

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea  butonului „Traduce website”  de sub numele autorului.

 

Pentru a primi buletinul informativ zilnic al Global Research (articole selectate),  faceți clic aici .

 

Urmăriți-ne pe Instagram  și  Twitter și abonați-vă la canalul nostru de Telegram . Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articole de cercetare globală.

 

***

 

Consumul crescut de alimente ultraprocesate (UPF) a fost asociat cu peste 10% din decesele premature, din orice cauză, care puteau fi prevenite, din Brazilia în 2019. Aceasta este concluzia unui  nou studiu evaluat de colegi, publicat  în  American Journal of Preventive Medicine .

 

Constatările sunt semnificative nu doar pentru Brazilia, ci și pentru țările cu venituri ridicate, cum ar fi SUA, Canada, Regatul Unit și Australia, unde proteinele uzate din aportul caloric total reprezintă mai mult de jumătate din aportul caloric total.

 

Brazilienii consumă mult mai puțin din aceste produse decât țările cu venituri mari. Aceasta înseamnă că impactul estimat ar fi și mai mare în națiunile mai bogate.

 

UPF-urile sunt formule industriale gata de consum sau de încălzire, fabricate cu ingrediente extrase din alimente sau sintetizate în laboratoare. Acestea au înlocuit treptat alimentele și mesele tradiționale preparate din ingrediente proaspete și minim procesate în multe țări.

 

Studiul a constatat că aproximativ 57.000 de decese într-un an ar putea fi atribuite consumului de UPF-uri – 10,5% din totalul deceselor premature și 21,8% din totalul deceselor cauzate de boli netransmisibile prevenibile la adulții cu vârsta cuprinsă între 30 și 69 de ani.

 

Investigatorul principal al studiului, Eduardo AF Nilson, declară:

 

„Din câte știm, niciun studiu de până acum nu a estimat impactul potențial al UPF-urilor asupra deceselor premature.”

 

În toate grupele de vârstă și straturile de sexe, consumul de alimente uzate din folie de aluminiu a variat între 13% și 21% din aportul alimentar total în Brazilia în perioada studiată.

 

UPF-urile au înlocuit treptat consumul de alimente integrale tradiționale, cum ar fi orezul și fasolea, în Brazilia.

 

Reducerea consumului de UPF-uri cu 10% până la 50% ar putea preveni aproximativ 5.900 până la 29.300 de decese premature în Brazilia în fiecare an. Pe baza acestui fapt, sute de mii de decese premature ar putea fi prevenite anual la nivel global. Și multe alte milioane ar putea fi împiedicate să dobândească afecțiuni debilitante pe termen lung.

 

Nilson adaugă:

 

„Consumul de UPF-uri este asociat cu numeroase boli, cum ar fi obezitatea, bolile cardiovasculare, diabetul, unele tipuri de cancer și alte afecțiuni și reprezintă o cauză semnificativă a deceselor prevenibile și premature în rândul adulților brazilieni.”

 

Exemple de UPF-uri sunt supele preambalate, sosurile, pizza congelată, mesele gata de consum, hot dog-ii, cârnații, băuturile carbogazoase, înghețata și fursecurile, prăjiturile, bomboanele și gogoșile cumpărate din magazin.

 

Și totuși, din cauza acordurilor comerciale, a sprijinului guvernamental și a influenței OMC, companiile transnaționale de vânzare cu amănuntul a alimentelor și de procesare a alimentelor continuă să colonizeze piețele din întreaga lume și să promoveze UPF-urile.

 

În Mexic, de exemplu, aceste companii au preluat canalele de distribuție a alimentelor, înlocuind alimentele locale cu produse procesate ieftine, adesea cu sprijinul direct al guvernului. Acordurile de liber schimb și investiții au fost esențiale pentru acest proces, iar consecințele pentru sănătatea publică au fost catastrofale.

 

Institutul Național de Sănătate Publică din Mexic a publicat rezultatele unui sondaj național privind securitatea alimentară și nutriția în 2012. Între 1988 și 2012, proporția femeilor supraponderale cu vârste cuprinse între 20 și 49 de ani a crescut de la 25 la 35%, iar numărul femeilor obeze din această grupă de vârstă a crescut de la 9 la 37%. Aproximativ 29% dintre copiii mexicani cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani s-au dovedit a fi supraponderali, la fel ca și 35% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 11 și 19 ani, în timp ce unul din zece copii de vârstă școlară a suferit de anemie.

 

Acordul de Liber Schimb din America de Nord (NAFTA) a dus la investiții directe în procesarea alimentelor și la o schimbare a structurii comerțului cu amănuntul din Mexic (către supermarketuri și magazine de proximitate), precum și la apariția agroindustriei globale și a companiilor alimentare transnaționale în țară.

 

NAFTA a eliminat regulile care împiedicau investitorii străini să dețină mai mult de 49% dintr-o companie. De asemenea, a interzis cantități minime de conținut autohton în producție și a sporit drepturile investitorilor străini de a păstra profiturile și randamentele din investițiile inițiale.

 

Până în 1999, companiile americane investiseră 5,3 miliarde de dolari în industria de procesare a alimentelor din Mexic, o creștere de 25 de ori în doar 12 ani.

 

Corporațiile alimentare americane au început să colonizeze rețelele dominante de distribuție a alimentelor ale micilor comercianți, cunoscuți sub numele de tiendas (magazine de colț). Acest lucru a contribuit la răspândirea alimentelor cu conținut nutrițional slab, deoarece a permis acestor corporații să vândă și să promoveze alimentele lor către populațiile mai sărace din orașele și comunitățile mici. Până în 2012, lanțurile de retail au înlocuit tiendas ca principală sursă de vânzări de alimente în Mexic.

 

O lingură de înșelăciune 

În ceea ce privește Europa, mai mult de jumătate din populația Uniunii Europene (UE) este supraponderală sau obeză. Fără măsuri eficiente, acest număr va crește substanțial până în 2026.

 

Avertismentul respectiv a fost emis în 2016 și s-a bazat pe raportul „O lingură de zahăr: Cum combate lobby-ul alimentar reglementarea zahărului în UE” al grupului de cercetare și campanie Corporate Europe Observatory (CEO).

 

CEO-ul a remarcat că ratele obezității au crescut cel mai rapid în rândul grupurilor socio-economice cele mai defavorizate. Acest lucru se datorează faptului că alimentele cu densitate energetică ridicată și valoare nutrițională scăzută sunt mai ieftine decât alimentele mai nutritive, cum ar fi legumele și fructele, iar familiile relativ sărace cu copii cumpără alimente în principal pentru a-și potoli foamea.

 

Raportul susținea că tot mai mulți oameni ca niciodată consumă alimente procesate ca parte importantă a dietei lor. Iar cea mai ușoară modalitate de a face alimentele industriale procesate ieftine, de a se păstra mult timp și de a le îmbunătăți gustul este de a adăuga zahăr suplimentar, precum și sare și grăsimi în produse.

 

În Regatul Unit, costul obezității a fost estimat la 27 de miliarde de lire sterline pe an în 2016, iar aproximativ 7% din cheltuielile naționale pentru sănătate din statele membre ale UE în ansamblu se datorează obezității la adulți.

 

Industria alimentară s-a mobilizat energic pentru a opri legislația vitală privind sănătatea publică în acest domeniu, promovând acorduri de liber schimb și campanii de dereglementare, exercitând o influență nejustificată asupra organismelor de reglementare, acaparând expertiză științifică, susținând scheme voluntare slabe și depășind grupurile de consumatori cheltuind miliarde pe lobby agresiv.

 

Puterea de influență pe care giganții industriei alimentare o au asupra procesului decizional al UE a ajutat lobby-ul zahărului să respingă multe dintre amenințările la adresa marjelor sale de profit.

 

CEO a susținut că principalele asociații comerciale, companii și grupuri de lobby legate de alimentele și băuturile zaharoase cheltuiesc împreună aproximativ 21,3 milioane de euro (2016) anual pentru a face lobby pe lângă UE.

 

În timp ce studiile finanțate de industrie influențează deciziile Autorității Europene pentru Standarde Alimentare, Coca Cola, Nestlé și alți giganți din industria alimentară se angajează în propagandă corporativă prin sponsorizarea evenimentelor sportive și a programelor majore de exerciții fizice pentru a distrage atenția de la impactul produselor lor și pentru a da impresia falsă că exercițiile fizice și stilul de viață sunt principalii factori în prevenirea sănătății precare.

 

Katharine Ainger, jurnalistă independentă și coautoare a raportului CEO-ului, a declarat:

 

„Sfaturile științifice solide sunt ignorate de miliardele de euro care susțin lobby-ul zahărului. În lipsa sa de onestitate și în disprețul față de sănătatea oamenilor, industria alimentară și a băuturilor rivalizează cu tacticile pe care le-am văzut de zeci de ani din partea lobby-ului tutunului.”

 

Grupul de față al industriei ILSI 

Unul dintre cele mai cunoscute grupuri industriale de fațadă cu influență globală este ceea ce un raport din septembrie 2019 din New York Times (NYT) a numit un „grup industrial din umbră” – Institutul Internațional de Științe ale Vieții (ILSI).

 

Institutul a fost fondat în 1978 de Alex Malaspina, lider în afaceri științifice și de reglementare la Coca-Cola. A început cu o dotare de 22 de milioane de dolari, cu sprijinul Coca-Cola.

 

De atunci, ILSI s-a infiltrat discret în organismele guvernamentale de sănătate și nutriție din întreaga lume și are peste 17 filiale care influențează siguranța alimentară și știința nutriției în diverse regiuni.

 

Puțin mai mult decât un grup de fațadă pentru cei 400 de membri corporativi care îi asigură bugetul de 17 milioane de dolari, membrii ILSI includ Coca-Cola, DuPont, PepsiCo, General Mills și Danone.

 

NYT susține că ILSI a primit peste 2 milioane de dolari de la companii chimice, printre care și Monsanto. În 2016, un comitet al ONU a emis o hotărâre conform căreia glifosatul, ingredientul cheie din erbicidul Roundup de la Monsanto, „probabil nu este cancerigen”, contrazicând un raport anterior al agenției OMS pentru cancer. Comitetul a fost condus de doi oficiali ILSI.

 

Din India până în China, fie că a implicat etichete de avertizare pe alimentele ambalate nesănătoase, fie că a implicat campanii educaționale anti-obezitate care pun accentul pe activitatea fizică și distrag atenția de la sistemul alimentar în sine, figuri proeminente cu legături strânse cu coridoarele puterii au fost cooptate pentru a influența politicile, cu scopul de a stimula interesele corporațiilor agroalimentare.

 

Încă din 2003, ziarul The Guardian a relatat că ILSI și-a extins influența pe scena politicilor alimentare naționale și globale. Raportul menționa influența nejustificată exercitată asupra politicilor alimentare specifice OMS/FAO referitoare la ghidurile dietetice, utilizarea pesticidelor, aditivii, acizii grași trans și zahărul.

 

În ianuarie 2019, două lucrări ale profesoarei Susan Greenhalgh de la Harvard, publicate în  BMJ  și  Journal of Public Health Policy , au dezvăluit influența ILSI asupra guvernului chinez în ceea ce privește problemele legate de obezitate. Iar în aprilie 2019, Corporate Accountability a publicat un raport despre ILSI intitulat „ Parteneriat pentru o planetă nesănătoasă” .

 

Un raport din 2017 din Times of India menționa că ILSI-India era consultată activ de către organismul suprem de formulare a politicilor din India – Niti Aayog. Consiliul de administrație al ILSI-India era dominat de companii alimentare și de băuturi – șapte din cei 13 membri proveneau din industrie sau aveau legături cu aceasta (Mondelez, Mars, Abbott, Ajinomoto, Hindustan Unilever și Nestle), iar trezorierul era Sunil Adsule de la Coca-Cola India.

 

În India, influența în creștere a ILSI coincide cu rate tot mai mari de obezitate, boli cardiovasculare și diabet.

 

În 2020, US Right to Know (USRTK) a făcut referire la un  studiu publicat în Public Health Nutrition  care a contribuit la confirmarea faptului că ILSI este puțin mai mult decât o simplă ramură de propagandă a industriei.

 

Studiul, bazat pe documente obținute de USRTK, a scos la iveală „un model de activitate în care ILSI a căutat să exploateze credibilitatea oamenilor de știință și a cadrelor universitare pentru a consolida pozițiile industriei și a promova conținut conceput de industrie în cadrul întâlnirilor, jurnalelor și altor activități ale sale”.

 

Gary Ruskin, director executiv al USRTK, un grup de sănătate publică și pentru consumatori, a declarat:

 

„ILSI este insidios… În întreaga lume, ILSI este esențial pentru apărarea produselor din industria alimentară, pentru a-i face pe consumatori să cumpere alimente ultra-procesate, băuturi zaharoase și alte alimente nesănătoase care promovează obezitatea, diabetul de tip 2 și alte afecțiuni.”

 

Studiul a dezvăluit, de asemenea, noi detalii despre companiile care finanțează ILSI și sucursalele sale.

 

Formularul IRS 990 din 2016 al ILSI North America arată o contribuție de 317.827 USD din partea PepsiCo, contribuții mai mari de 200.000 USD din partea Mars, Coca-Cola și Mondelez și contribuții mai mari de 100.000 USD din partea General Mills, Nestle, Kellogg, Hershey, Kraft, Dr. Pepper Snapple Group, Starbucks Coffee, Cargill, Unilever și Campbell Soup.

 

Formularul 990 din 2013 al Serviciului Fiscal Intern (IRS) al ILSI arată că a primit 337.000 de dolari de la Coca-Cola și peste 100.000 de dolari de la Monsanto, Syngenta, Dow AgroSciences, Pioneer Hi-Bred, Bayer Crop Science și BASF.

 

Instituțiile globale, precum OMC, și guvernele continuă să acționeze ca braț administrativ al industriei, stimulând profiturile corporațiilor, distrugând în același timp sănătatea publică și scurtând viața umană.

 

O parte a soluției constă în contestarea unei agende politice care privilegiază piețele globale, alimentele extrem de procesate și nevoile „sistemului alimentar modern” – adică profitul conglomeratelor alimentare industriale dominante.

 

De asemenea, implică protejarea și consolidarea piețelor locale, a lanțurilor scurte de aprovizionare și a întreprinderilor mici independente, inclusiv a întreprinderilor tradiționale de prelucrare a alimentelor și a micilor comercianți cu amănuntul.Și, bineînțeles, trebuie să protejăm și să consolidăm agricultura agroecologică, bazată pe micii fermieri, care susține dietele bogate în nutrienți – mai multe ferme familiale și alimente sănătoase în loc de mai mulți medici de familie alopați și specializați în boli.

 

*

 

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butoanele de distribuire de mai sus sau de mai jos. Urmăriți-ne pe Instagram și Twitter și abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articole de cercetare globală.Renumitul autor Colin Todhunter este specializat în dezvoltare, alimentație și agricultură. Este cercetător asociat la Centrul de Cercetare a Globalizării (CRG) din Montreal.

 

Citește cartea electronică a lui Colin Todhunter intitulată

 

Hrană, deposedare și dependență. Rezistența la Noua Ordine Mondială

 

În prezent, asistăm la o accelerare a consolidării corporative a întregului lanț agroalimentar global. Conglomeratele de înaltă tehnologie/big data, inclusiv Amazon, Microsoft, Facebook și Google,  s-au alăturat giganților tradiționali din agroindustrie , precum Corteva, Bayer, Cargill și Syngenta, în încercarea de a-și impune modelul de alimentație și agricultură la nivel mondial.

 

Fundația Bill și Melinda Gates este, de asemenea, implicată (documentată în „ Gates to a Global Empire ” de Navdanya International), fie prin  cumpărarea de suprafețe uriașe de terenuri agricole , fie prin promovarea unei mult-aclamate  (dar eșuate) „revoluții verzi” pentru Africa , prin promovarea  alimentelor biosintetice  și  a tehnologiilor de inginerie genetică  sau, mai general,  prin facilitarea obiectivelor mega-corporațiilor agroalimentare .

 

Apasă aici pentru a citi .

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Colin Todhunter , Global Research, 2022

 

https://www.globalresearch.ca/millions-suffer-junk-food-industry-rakes-profit/5798922?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Profituri dezgustătoare: alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global

 

 

Noua carte electronică de cercetare globală

De Colin Todhunter

 

 

[Publicat pentru prima dată în decembrie 2023]

 

 

 

 

Profituri dezgustătoare:

Sistemul alimentar global

Mâncare otrăvită și bogăție toxică

de

Colin Todhunter

 

 

Despre autor

 

 

Colin Todhunter este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG). În 2018, a fost numit Lider/Model pentru Pace Vie și Justiție de către Engaging Peace Inc., ca recunoaștere a scrierilor sale.

Referindu-se la secțiunea despre India din cartea electronică a autorului din 2022, „ Alimente, deposedare și dependență. Rezistența la noua ordine mondială” , Aruna Rodrigues, reclamantă principală în litigiul de interes public privind muștarul modificat genetic la Curtea Supremă a Indiei, a declarat: „Colin Todhunter la apogeul său: este o poveste grafică, o poveste de groază detaliată în curs de elaborare pentru India, o dezvăluire a ceea ce se plănuiește, prin intermediul legilor agricole, pentru a transfera suveranitatea și securitatea alimentară a Indiei marilor afaceri. Va veni un moment destul de curând – (nu ceva necunoscut, dar iminent, care se desfășoară chiar și acum), când îi vom plăti pe cei de la Cargill, Ambani, Bill Gates, Walmart – în absența stocurilor naționale de alimente tampon (o schimbare a politicii agricole către culturile comerciale, sfârșitul micilor fermieri, dați la o parte de agricultura contractuală și culturile modificate genetic) – îi vom plăti să ne trimită alimente și să finanțeze împrumuturi de pe piețele internaționale pentru a face acest lucru.” 

 

 

 

Cuprins

Introducere

 

Capitolul I:

 

Războiul economic al BlackRock împotriva umanității

 

Capitolul II:

 

Milioane de oameni suferă din cauza profiturilor globale generate de corporațiile de alimente nesănătoase

 

Capitolul III:

 

Cimitirul fast-food-urilor: Îmbolnăvit de profit

 

Capitolul IV:

 

Contagiune toxică: fonduri, alimente și produse farmaceutice

 

Capitolul V:

 

Rachel Carson și Monsanto: Tăcerea primăverii

 

Capitolul VI:

 

De la Union Carbide la Syngenta: Turnând otravă

 

Capitolul VII:

 

OMG-urile esențiale pentru hrănirea lumii? Studiu de caz India

 

Capitolul VIII:

 

Tranziția alimentară: o acaparare a puterii corporative, mascată de ecologie

 

Capitolul IX:

 

Contestarea distopiei ecomoderniste 

 

Capitolul X:

 

Olanda: model pentru o lume nouă și curajoasă?

 

Capitolul XI:

 

Rezistența la alimentele modificate genetic și eco-modernismul

 

Capitolul XII:

 

Criză alimentară post-COVID intenționată?

 

 

 

Introducere

 

 

Det. aici

 

 

https://www.globalresearch.ca/sickening-profits-global-food-system-poisoned-food-toxic-wealth/5844502

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cine îți distruge mâncarea? „Mâncărurile Franken” iradiate, în stil orwellian, sunt noua normalitate

 

 

De Andrew McKillop

 

 

 Nou

 

În această eră a energiei nucleare și a armelor nucleare, ni se spune că inofensivul „atom fericit” este peste tot în jurul nostru și ar putea fi periculos, dar pentru că nu-l putem vedea, asta înseamnă: „O, relaxează-te. Nu este nimic de care să-ți faci griji. Totul este complet sigur.”

Tot ce putem spune este că, dacă sunteți dispuși să aveți încredere în guvernul vostru și în companiile de energie nucleară, atunci vă puneți viața dumneavoastră și a familiei dumneavoastră în mâinile lor.

De la gloanțe la pâine , este important să știi cine este responsabil pentru injectarea radioactivității în mediul tău personal și comunitar…

 

BUCURIILE DEȘEURILOR NUCLEARE

 

Istoria deșeurilor nucleare „reciclate” ca muniții militare cu uraniu duru este relativ bine cunoscută și datează de la începutul anilor 1970. Analiștii NATO au raportat că armata sovietică dezvoltase blindaje pentru tancuri pe care muniția NATO nu le putea penetra. Căutarea de a dezvolta muniții antitanc cu penetrare mare s-a concentrat rapid asupra deșeurilor de uraniu foarte dense (mai dense decât plumbul) provenite din energia nucleară „civilă”, care sunt, de asemenea, pirotehnice sau rapid inflamabile și explozive la impact și sunt ușor de prelucrat în conuri și teci complexe pentru obuze și proiectile. De atunci, munițiile cu uraniu duru au ajuns să fie deținute și utilizate de aproape toate forțele armate majore ale planetei. Analiștii militari identifică aproximativ 78 de națiuni care dețin în prezent muniții cu uraniu duru, care acoperă acum o gamă largă de tipuri și dimensiuni de muniție, inclusiv arme anti-construcții, antiaeriene și antipersonal.

 

CINE ÎȚI DISTRUGE MÂNCAREA?

 

Alimentele scoase dintr-un mediu radioactiv, cum ar fi fructele de mare, sunt un lucru. Da, sunt periculoase, dar, cel mai probabil, pescarii nu aveau nicio idee că captura lor era contaminată. Riscurile reprezentate de accidentul nuclear de la Fukushima pentru stocurile de fructe de mare din Pacific abia acum ies la iveală. Dar imaginați-vă că pescarul și-ar administra captura cu radiații înainte de a o trimite furnizorului local? Și asta se întâmplă, dar iradierea alimentelor este mult mai răspândită decât cred oamenii…

 

Mai puțin cunoscută, dar cu siguranță o amenințare mai mare, utilizarea deșeurilor nucleare uneori puternic iradiate, precum și a celor toxice mortale, în industria alimentară mondială a crescut masiv începând cu anii 1990. Motivele pentru care atât de puține informații publice despre alimentele Frankenfoods iradiate sunt o nouă normalitate sunt ușor de ghicit și duc la lipsa obligativității de etichetare în majoritatea țărilor și la lipsa etichetării în magazine a alimentelor de vânzare care sunt iradiate și care nu. Produsele alimentare etichetate „organic” sau „bio” pot conține cu ușurință ingrediente iradiate, sau produsele de raft etichetate „organic” pot fi tratate prin radiații de către angrosiști sau lanțuri mari de supermarketuri înainte de a fi puse în vânzare.

 

FDA din SUA și alte administrații naționale pentru alimente și medicamente ignoră și, în unele cazuri, neagă orice risc major pentru sănătatea publică cauzat de utilizarea sistematică a unor doze foarte mari de radiații în alimente. O declarație tipică publicată de FDA din SUA este:

 

„În ciuda utilizării sale limitate în trecut, iradierea alimentelor este în creștere, pe măsură ce consumatorii încep să aprecieze beneficiile alimentelor iradiate.” 

 

FDA din SUA oferă însă o scurtă listă cu câteva utilizări obișnuite ale dozelor mari de radiații în industria alimentară. Iată ce trebuie să știți despre radiațiile care trec prin alimentele dumneavoastră:

 

http://www.fda.gov/food/ingredientspackaginglabeling/irradiatedfoodpackaging/ucm081050.htm

 

Ipocrizia flagrantă și înșelăciunile încorporate ale giganților alimentari globali

Dozele indicate sunt în kiloGray (mii de Gray). În această scurtă listă neexclusivă a alimentelor iradiate, radiațiile gamma utilizate în principal încep de la 1 kiloGray, ceea ce este echivalent cu peste 30 de milioane de doze medii la radiografia toracică sau de 2.000 de ori mai mare decât doza letală umană DL50 (doza letală pentru 50% dintre persoanele expuse). După cum arată lista de mai sus, dozele pot atinge nivelul fantastic de 30 de kiloGray (de 60.000 de ori mai mare decât doza letală umană DL50). Aceste alimente sunt „bombardate” pentru presupusa noastră protecție.

 

 

 

Cină cea de taină a lui Orwell

 

După cum notează Sayer Ji ( Greenmedinfo.com ) și alți activiști, această „cină George Orwell” poate include cu ușurință produse alimentare certificate organic. Cumpărătorii acestor alimente „verzi” se angajează să plătească prețuri mai mari, adesea cu aproximativ 30% mai mult decât produsele alimentare convenționale, deoarece speră sau cred că, chiar dacă alimentele organice pe care le cumpără nu au un conținut deosebit de ridicat de vitamine, minerale și fitonutrienți, acestea nu vor fi suferit o procesare ulterioară intensă în drumul lor către masă. Acest lucru explică în mare parte de ce cumpărarea de produse organice a crescut în multe țări și atrage consumatorul educat.

 

Din păcate, aproape toate autoritățile și agențiile de reglementare din domeniul alimentar și al sănătății publice din lumea dezvoltată susțin și promovează activ iradierea alimentelor. FDA din SUA susține și promovează activ utilizarea Cobalt-60 obținut direct din centralele nucleare civile, pentru așa-numita „pasteurizare electronică”, durate de valabilitate extinse, aspect uniformizat al produselor alimentare și capacitatea de a nu utiliza aditivi alimentari chimici, ceea ce va necesita etichetare și va determina cumpărătorii educați cu venituri mai mari să evite produsele alimentare astfel tratate.

 

Mai multe administrații promovează în continuare iradierea nucleară a alimentelor în mod sistematic, creând o falsă dihotomie între produsele și tratamentele bazate pe „aditivi alimentari” și „pasteurizare” pentru a descrie iradierea intensă, care produce alimente complet lipsite de viață și ușor radioactive, precum și toxice. Această logică orwelliană este dominantă în toate națiunile dezvoltate, iar reglementările OMC (Organizația Mondială a Comerțului) referitoare la produsele alimentare nu impun verificări suplimentare ale radiațiilor asupra comerțului cu alimente, cu excepția unor „contexte de urgență” foarte specifice, cum ar fi exporturile japoneze de alimente în urma dezastrului de la Fukushima.

 

ALIMENTELE IRADIATE SUNT INFERIOARE

 

Complet absentă din toate informațiile agențiilor de reglementare privind iradierea sau „pasteurizarea” alimentelor , dar bine cunoscută de oamenii de știință din domeniul alimentar, biologilor radioactivi și microbiologilor, iradierea alimentelor distruge o mare parte din calitatea nutrițională a alimentelor. Microorganismele, de exemplu, evită să consume alimente și nutrienți chiar și foarte puțin iradiați. Iradierea produce o gamă largă de subproduse toxice și cancerigene. Acestea includ benzen, formaldehidă, acid formic și o serie de substanțe chimice organice complexe, cum ar fi alchiciclobutanoii. Toate aceste substanțe chimice secundare sunt dăunătoare sănătății umane.

 

Mult mai insidioasă prin impactul său economic, social și de mediu, utilizarea sistematică a materialelor intens radioactive în „agricultură”, procesarea alimentelor și vânzarea finală permite și încurajează „agricultura deșeurilor”. Sunt permise practici agricole fundamental nesigure. Există multiple exemple, începând cu utilizarea sistematică în „agricultura deșeurilor” a efluentului mixt de canalizare urbană și industrială ca nutrient, devenit „sigur” prin iradiere intensă. Apele uzate provenite de la creșterea intensivă a animalelor, care sunt contaminate de nivelurile foarte ridicate de antibiotice utilizate în această „fermă Belsen” , sunt rapid iradiate folosind doze masive de radiații provenite de la deșeurile centralelor nucleare, evitând alte tratamente mai costisitoare și separarea materialelor toxice, substanțelor chimice și biochimice din apele uzate. Utilizarea pe scară largă și sistematică a acestor „îngrășăminte și nutrienți” ieftini în agricultura și producția de salate și legume are ca rezultat direct creșterea unor noi tulpini virulente de bacterii rezistente la antibiotice. La rândul lor, existența lor este folosită ca motiv pentru un tratament cu radiații suplimentar sau mai intens al deșeurilor agricole.

 

Produsele alimentare iradiate sunt acum alegerea preferată a operatorilor de supermarketuri la nivel global datorită duratei lor lungi de valabilitate și aspectului uniform. Acest lucru permite în mod direct creșterea globalizării sistemului alimentar, de la producția în amonte până la distribuția în aval. Transnaționalele care operează în acest domeniu au o pârghie politică uriașă pentru urmărirea strategiei lor de reducere sau eliminare a suveranității naționale a țărilor producătoare, precum și a drepturilor constituționale și a sănătății publice a consumatorilor.

 

AVEȚI ÎNCREDERE ÎN NOI: „DEȘEURILE NUCLEARE SUNT BENIGNE”

 

Industria energiei nucleare și a mineritului de uraniu, mereu conectată cu complexul industrial-militar, este obligată să desfășoare un flux permanent de publicitate și propagandă în sensul că energia nucleară nu are nicio legătură cu armele nucleare, uraniul și alte materiale radioactive sunt inofensive, deșeurile nucleare sunt ușor de gestionat – și, exact opusul dezastrului ecologic, poate aduce pe masa noastră produse alimentare pasteurizate, uniforme și frumos ambalate. Prin urmare, deșeurile nucleare pot deveni „benefice” și, fără a fi nevoie să vorbim despre industria armelor cu uraniu în uraniu, un alt mare consumator de deșeuri nucleare. Deșeurile nucleare sunt transformate. Pot fi chiar numite un agent „terapeutic alimentar” cu o valoare de piață distinctă pentru industria alimentară.

 

Cercetările din amonte din industria nucleară, menite să dezvolte noi utilizări suplimentare pentru deșeurile nucleare, concentrate pe industria alimentară, includ acum producția la scară largă de virusuri și bacterii modificate prin radiații pentru pulverizarea culturilor. Un obiectiv major este de a produce virusuri semi-latente, specifice bacteriilor, cu viață lungă, care pot intra în acțiune ori de câte ori proliferează bacteriile țintă.Această modificare genetică pură, în amonte, este însă exclusă de administrații cu un obiectiv oficial extrem de mediatizat de reducere (dacă nu chiar eliminare) a alimentelor modificate genetic, în special autoritatea europeană EFSA pentru siguranța alimentară și legislația UE aferentă privind siguranța alimentară 1169/2011. Recentele dispute comerciale dintre Europa și SUA legate de orezul modificat genetic produs în SUA (și numit „orez basmati”) nu au vizat numele său, ci modificarea genetică a acestui orez. În același timp, orezul iradiat este importat în Europa și vândut zilnic. Potrivit mai multor ONG-uri de mediu și experți în domeniul alimentar, modificarea genetică spontană datorată transportului, depozitării, ambalării și rețelelor de distribuție iradiate pentru alimente precum orezul este acum inevitabilă, ceea ce face ca disputele comerciale dintre UE și SUA pe acest subiect să fie o șaradă.

 

Calitatea alimentelor și deșeurile nucleare sunt un oximoron. Promovarea iradierii alimentelor, sponsorizată de stat, poate fi considerată pe bună dreptate cel mai mare experiment alimentar realizat vreodată în toată istoria înregistrată. În aval, în supermarket sau în magazinul local, este complet imposibil pentru consumatorul final să știe ce tratament sau tratamente cu radiații au fost utilizate pe alimentele achiziționate, marcate „organice” sau nu.

 

Acesta este un câmp minat de riscuri potențiale și reale pentru sănătate și, într-o zi, putem spera, de răspunderi pentru corporațiile și companiile care au produs Cina cea de Taină a lui Orwell.

 

Sursa originală a acestui articol este 21st Century Wire and Global Research.

Drepturi de autor © Andrew McKillop , 21st Century Wire și Global Research , 2013

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/whos-nuking-your-food-orwellian-irradiated-franken-foods-are-the-new-normal/5360171?__cf_chl_tk=8eCltJYvFXcUep5Aiy3aBnD3A9WUU3u4kXe0HW2sE5Y-1752498038-1.0.1.1-mLYzU4s6LhCh9tXpMLFtU2SYdD.NsSW7mj35INDeHXE

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Planul de dominare a coloniei Romania… De de ce traim prost si ce ne asteapta in viitor

 

 

Ce razboi de eliberare nationala mai putem avea de dus cand ni se spune in fiecare zi prin propaganda oficiala, cat de liberi si democrati suntem? Nu ne vorbesc zilnic politicienii despre modul in care apara ei interesele nationale si asigura binele public? Nu citim in ziare si nu vedem la televizor informatii care probeaza cat de capitalisti si fara oprelisti ne miscam noi prin Lume?

Toate aceste elemente de „circ” se intampla sub ochii nostrii si cu siguranta pacalesc destule persoane…totusi, ele nu pot insela un roman avizat. Romanii „cunoscatori” sunt constienti ca Romania este o colonie a marilor capitaluri straine, colonie in care majoritatea romanilor fac eforturi supraomenesti pentru a trai decent ori traiesc de-a dreptul prost, ca niste sclavi negri din epoci demult apuse.

 

 

Partea I

 

Trecerea de la socialism la capitalism n-a favorizat deloc marea majoritate a natiunii romane. Romanii nu erau pregatiti pentru o asemenea rasturnare de sistem, fapt pentru care nu au stiut cum sa actioneze pentru a-si asigura interesele economice in noul tip de societate. E drept ca socialismul, numit de propaganda oculta „comunism” a fost introdus in Romania cu forta de catre Armata Sovietica de ocupatie…Ca o ironie a sortii, a fost destramat tot de sovietici, printr-o lovitura de Stat executata de forte speciale tip Spetnatz conduse de generalul GRU Piotr Liusev. In timp ce atentia ne-a fost atrasa de vechile confruntari cu Estul ne-am grabit sa ne refugiem in bratele Vestului. In timp ce „ursul polar” isi intindea gheara ca sa acapareze cat mai multi specialisti romani pe care sa-i arunce in lupta, la granita de vest a imperiului – in incercarea de a tine cat mai departe conflictul de granita Estului, anihiland „planul Anaconda”, inca in desfasurare, noi ne-am aruncat in bratele „ursului grizzly” care ne-a strans de gat cu placere. Dar ambele tabere au stiut ca serviciile romanesti de informatii trebuie sa dispara – ca functionalitate nationala in primul rand – si si-au dat mana in aceasta actiune pe directia „profitului maxim”.

Dupa desovietizarea Romaniei, din perioada 1957-1964, socialismul romanesc capatase insa caracter national pozitiv, exceptie facand dictatura ceausista cu toate relele ei. In mod normal, o schimbare atat de radicala de sistem, cum s-a produs in Romania, dupa 1989, trebuia facuta dupa consultarea maselor, prin referendum. In schimb ea s-a facut printr-o lovitura de Stat executata de forte ruso-maghiare, la adapostul unei asa zise „revolte populare” initiate tot cu ajutor din strainatate…nici acum, dupa 23 de ani de „tranzitie” catre capitalism, nu sunt deloc sigur ca un referendum popular ar da castig de cauza acestui sistem.

Nu enumar avantajele sau dezavantajele fiecarui sistem, nu facem o comparatie, mesajul este pur si simplu o analiza la rece si atat.

Propaganda oficiala si oculta vorbeste despre o „revolutie anticomunista” care in realitate nu a avut loc. Principalii instigatori ai schimbarii de sistem au fost diversionistii straini, agenti oculti si idiotii utili din randul romanilor, care credeau ca vor trai mai bine… lor li s-au aliat destul de rapid cohorte de oportunisti din randul privilegiatilor nomenclaturisti care au descoperit ca isi pot pastra „privilegiile”si in noua oranduire, printr-o schimbare rapida „la fata”. Asa se face ca „miscarea” revolutionara a fost limitata la o actiune anti-securista, fara efecte profunde in randul categoriilor privilegiate in socialism. Din randul acestor categorii privilegiate, s-au ridicat multi imbogatiti peste „noapte”. Nu cred ca e necesar sa-i enumar, ii priviti in fiecare seara la televizor si ii vedeti in fiecare zi pe strada, in Guvern, Parlament, etc…

Schimbarea sistemului socialist din Romania nu s-a facut „spontan”, sub influenta presiunii populare, ci conform unei planificari de lunga durata. Planul de transformare a Romaniei intr-o societate de tip colonie a marilor trusturi si corporatii internationale a cuprins cel putin cateva dintre urmatoarele puncte:

– Un complex de masuri propagandistice, de inselare si manipulare a maselor populare sa accepte schimbarea de sistem.

– Un plan de masuri foarte concrete si precise, de transferare a avutiei nationale romane in mainile agentilor oculti din multinationale si doar arareori, din randurile romanilor.

– Un set de masuri legislative de organizare a Statului Roman in asa fel incat sa devina o simpla unealta in mainile agentilor oculti.

– Un proiect de exploatare crancena a populatiei din noua colonie si de transferare a profiturilor realizate, in zone sigure din afara Romaniei (mai precis in bancile elvetiene).

– Un plan de lunga durata de dominare a natiunii romane prin agenti oculti ridicati din randurile oportunistilor romani sau adusi din strainatate.

„Revolutia” din blocul socialist al anilor ’89-’90 nu a avut ca motivatie „drepturile omului”. Daca le-ar fi pasat de suferintele noastre ar fi facut „pasul salvator” in perioada Kominternista de pana in anii ’70, cand in blocul socialist s-a murit „pe capete”. Interventia occidentului a fost insa facuta in perioada de dupa cumplita perioada ce a urmat dupa razboi – cand in loc sa ne decimam in interiorul blocului socialist ( revoltele din Ungaria, Cehia etc ) am gasit o forma de cooperare care a dat nastere unui sistem economic care scotea din piata marile companii transnationale din VEST.

Stocurile de materii si materiale, somajul rezultat din aceasta folosire a fortei de munca din Est pentru produse desfacute in Vest (fenomen economic la care doar Japonia a gasit solutii …de factura socialista, solutii care functioneaza si azi ) au dus in final la sufocarea economiilor nationale vestice, la presiuni imense pe guvernele „tarilor occidentale dezvoltate” care au fost fortate sa acopere cu „datorii strategice” aceste evolutii economice pe plan mondial – pentru sustinerea companiilor transnationale istorice/traditionale.

Singura solutie pentru presiunile facute de companiile transnationale asupra guvernelor vestice a fost gasirea unui „loc de joaca” pentru ingineriile financiare practicate de „baietii rai” din marile companii transnationale, a celor pe care in acest articol ii numim „oculta”. Atata timp cat „locul de joaca” era blocul socialist iar „locul de cheltuire a banilor” era blocul de vest se putea spera la o iesire din criza, la un echilibru valabil numai in tarile occidentale.

De aceea am fost invadati la inceputul anilor ’90 de toate stocurile economiilor occidentale (de la „pulpe americane” la confectii de prost gust pe care doar nebunii le-ar fi purtat, de la aparatura electrocasnica „de unica folosinta” la mii de tone de deseuri materiale toxice ) – iar muntii de gunoaie in care traim acum si interzicerea aproape cu desavarsire a actiunilor de recuperare a deseurilor sunt doar o parte a razboiului psihologic la care am fost – si suntem – supusi.

Scopul extinderii spre Est a fost unul singur – distrugerea eficientei economiei blocului de Est – nu „democratizarea”, nu „drepturile omului”, nu grija pentru viata celor din blocul socialist. Toti „baietii cu ochi albastrii” identificati pe traseu si „stransi in brate de ursul grizzly” s-au intors in tara cangrenizand la comanda economia romaneasca. Este singura explicatie logica si normala a evolutiei economice a unor oameni care au avut banii, informatia si resursele comertului extern romanesc – si nu au reusit, dupa atatia ani, decat sa fie mai zapcii, mai distructivi, mai nocivi decat invadatorul economic initial.

In aceasta evolutie fortata a unor romani care ar fi trebuit sa relanseze economia romaneasca dupa caderea socialismului nu putem sa excludem cozile de topor si tradatorii care au oferit pe tava „ursului grizzly” mecanismele si resursele comertului exterior romanesc – de la banci la relatii internationale, de la contacte comerciale la clauze si termeni de negociere economica. Rezultatul – desfiintarea in totalitate a economiei romanesti, stingerea oricarei sperante a romanului de rand, distrugerea in totalitate a ceea ce numim „fiinta nationala” – fie ca vorbim de traditii, educatie, speranta de viata sau centrii de coagulare a vointei nationale pe un interes general, comun si necesar (inexistenta substantei termenului de „interes national” – ca rezultanta a unui razboi psihologic constant de peste 25 de ani)

Ar fi incorect, in aceasta analiza, sa dam vina exclusiv pe guvernele occidentale pentru presiunile politice care ne-au dus in aceasta situatie. Din punctul lor de vedere a fost o masura cinica dar necesara pentru a tine cat mai departe de granitele proprii jocurile economico-financiare ale „baietilor rai” din oculta. Orice incercare a tarilor tinta de a scapa din „terenul de joaca” al ocultei a fost sanctionata prin presiuni politico-economice la nivel inalt – in incercarea de pastra o suma de tari occidentale ferite de ingineriile financiare ale ocultei ( cum a fost criza financiara initiata in 2008 – desi aceasta criza poate fi definita si ca „actiune de pedepsire” a unui nou, si puternic, jucator international – Uniunea Europeana)

Metodele de „linistire” a tarilor din blocul de Est care au vrut sa scape din „terenul de joaca” al ocultei au variat de la presiuni politice directe si acceptarea in legislatia nationala a unor aberatii legislative, la acceptarea unor mecanisme economico-financiare falimentare si confiscarea institutiilor financiare nationale, pana la generarea unor centre de conflict violent, care sa faca presiune pe guvernele „ne-linistite”. In aceasta confruntare, cunoasterea si impunerea legii prin mijloace exclusiv pasnice si organizate este singura cale de asigurare a succesului – desi in cazul unei tari ca Romania nu poate fi vorba de un succes evident ci mai degraba de o intarziere a unor masuri davestatoare pentru fiinta noastra nationala – intarziere care sa duca la pierderea „momentului de eficienta maxima” pe care se bazeaza jucatorii ocultei.

Chiar si interzicerea accesului Romaniei in Spatiul Schengen se inscrie in aceasta strategie a ocultei – pentru ca odata acceptati in acest teritoriul cu reguli speciale devenim „zona interzisa” pentru jocurile economico-financiare ale ocultei. Singura noastra sansa este acceptarea in Spatiul Schengen, spatiu in care legea este respectata cu strictete, spatiu in care conflictele interne sunt interzise si abordate pentru stingerea „centrelor de conflict” (cazul Greciei) si nu spre inflamarea conflictului pe directia dezvoltarii intereselor ocultei (cum este acum cazul Ucrainei).

De mult timp Romania face fata, din ce in ce mai bine, generarii centrelor de conflict stradal/social si pare ca aceasta rezistenta la dezvoltarea conflictelor nu sunt motivate de sintagma „mamaliga nu explodeaza” ci de o forta care ne ocroteste. Sa ne ajute Dumnezeu ca aceasta forta sa ne ocroteasca si in continuare – pentru ca anul acesta pare a fi unul in care „centrele de conflict” vor fi mai dese si mai „motivate”.

Vreau sa mai subliniez minciuna cumplita care a permis acapararea mistica a unor romani care au cunoastere, care pot face ceva in folosul national dar totusi stau in asteptarea unei „minuni” prevestite de „traditia ortodoxa stramoseasca”.

– Niciodata, nicicand, sub nici o forma aceasta „traditie” nu s-a manifestat prin alinierea credintei ortodoxe la interesele invadatorului. Astazi, sub masca „traditiei stramosesti” cultele religioase s-au raliat intereselor ocultei – fiind laolalta cu invadatorul economic un factor de dezintegrare a fiintei nemului romanesc ;

– prin sugerea de la buget a unor sume imense ce acopera construirea de lacase de cult, constructie strans legata de traficul/furtul materialelor de constructii, „munca la negru” si evitarea taxelor de orice fel;

– prin sugerea de la buget a unor sume destinate introducerii in scoli a unei educatii „traditionale” ce nu are nimic de-a face cu dezvoltarea unei societati a viitorului, bazata pe stiinta si eficienta;

– prin sugerea din avutia nationala a unor imense suprafete de teren ce au fost si sunt scoase in afara interesului national ramanand nelucrate, devalizate, defrisate;

– prin neimplicarea in viata sociala romaneasca, religia fiind mai degraba un centru generator de conflicte interconfesionale decat un factor de coagulare a unei rezistente economico-culturale autohtone, in special in mediul rural;

– prin sustinerea, prin implicare electorala directa, a unor forte politice care distrug viitorul romanesc dar subventioneaza sau promit subventionarea activitatii mistice;

-in trecut, niciodata, nicaieri, in nici o situatie slujitorii bisericii nu au intraznit sa mistifice „traditia” aliindu-se cu invadatorul (economic) in timp ce populatia, alaturi de domnitorul roman, facea efortul de a respinge atacul inamic – pentru ca tot prin traditie, de aceasta data traditie reala, ar fi fost „scurtat de cap” pentru tradare.

Astazi aceasta aliniere cu invadatorul economic este rasplatita de conducatorii romaniei prin noi sume de la bugetul tarii virate compartimentului mistic, prin noi scutiri de taxe si sustinere a unor proiecte aberante, faraonice – cum este catedrala ce se vrea a „mantuirii neamului”. Aceasta minciuna a „traditiei ortodoxe stramosesti” trebuie subliniata, evidentiata, trebuie sa inceteze. Prin traditie, in timpuri de restriste, preotul isi incingea sabia peste sutana si era in fruntea obstii, in prima linie, organizand obstea pentru infruntarea inamicului – deci nu statea cu mana intansa la pomana pentru constructia lacaselor de cult sau venituri scutite de taxe. Iar acest lucru, acesta cumplita minciuna trebuie demontata, clar si raspicat – pentru ca nu putem ignora aportul, ajutorul romanilor de buna credinta, care prin educatie sau experienta de viata sunt credinciosi si se afla in acest moment prinsi in plasa manipulatorilor mistici.

 

 

Propaganda oculta pentru inselarea populatiei romanesti sa accepte jefuirea avutiei nationale a cuprins o multitudine de mijloace, masuri si metode, din care voi incerca sa exemplific doar cateva mai importante:

 

Indoctrinarea mistico-religioasa

Una din primele masuri luate de ocultisti a fost indoctrinarea mistico-religioasa a populatiei, incat sa accepte cu pasivitate exploatarea si jaful savarsite de agentii oculti… indoctrinare inceputa chiar in ultimele zile ale anului 1989, prin agenti oculti si idioti utili recrutati din randurile romanilor inculti. Ea s-a bazat si se bazeaza pe un imens aparat de inselare si manipulare religioasa, format din cateva zeci de mii de propagandisti religiosi de diferite confesiuni.

In timpul loviturii de Stat din decembrie 1989, agentii oculti si idiotii utili au iesit in strada cu agresivitate, sustinand ca evenimentele care se derulau „exprimau Vointa lui Dumnezeu”. In realitate, acele evenimente sangeroase au fost planificate si aplicate de forte de diversiune maghiaro-sovietice, cu sprijinul unor tradatori locali(Grupul Iliescu in primul rand). In prima faza a actiunii lor, agentii oculti si idiotii utili au obtinut succese in directia intimidarii si anihilarii rezistentei populatiei fata de propaganda religioasa agresiva. Acest succes a fost posibil datorita unei actiuni de tip razboi psihologic de mare amploare, desfasurat prin televiziunea nationala, prin care au fost„satanizati” securistii si comunistii… Agentii mistico-religiosi acuzau cu agresivitate orice cetatean care nu le facea jocul de apartenenta la categoriile satanizate, securistii-teroristi si comunistii.

 

In haosul produs de lovitura de Stat, agentii oculti au actionat rapid, reusind sa impuna mai multe masuri care vizau instaurarea DICTATURII RELIGIOASE in Romania, ca de exemplu:

– Au impus juramantul pe Biblie in organele de putere Statala, in Justitie si Procuratura.

– Au reusit sa insereze in noua Constitutie a Romaniei, art.29, prevederi favorabile Clerului si masuri de dezvoltare a propagandei religioase in armata, servicii secrete, politie, penitenciare, orfelinate, spitale, azile si alte institutii publice.

Ulterior au legiferat si Invatamantul Religios OBLIGATORIU, cu ajutorul unor parlamentari inculti, corupti sau interesati sa isi asigure suportul electoral din randul idiotilor utili.

– Au declansat o imensa CAMPANIE DE IMBECILIZARE MISTICA a populatiei, cu ajutorul religiilor traditionale si a altor organizatii mistice (yoga, astrologie, meditatie transcedentala, secte de tipul Miscarii Graalului, MISA, etc).

 

 

In aceasta campanie uriasa de propaganda, s-au cheltuit zeci de milioane de dolari pentru producerea materialelor propagandistice mistice necesare: carti, reviste, icoane, amulete, cruci, talismane, etc… Desigur, acesti bani au fost scosi din buzunarele ignorantilor si naivilor romani. Va amintiti cu cata aviditate se citea literatura mistica in perioada 1990-1995? S-au vandut mii de tone de carti si reviste cu caracter mistic in acea perioada. Efectele s-au vazut si se vad cu ochiul liber in natiunea noastra, avem un numar ingrijorator de mare de alienati mistici, pe care ii intalnim in societate, care ne agreseaza verbal (direct sau prin televiziuni si cateodata si pe forum) si care delireaza mistic in mod public. Trebuie sa recunoastem ca fortele oculte au obtinut un succes important in agresarea mistica a natiunii romane. E dureros acest fapt insa exprima un adevar de necontestat, avem mai mult de un milion de fanatizati si dereglati mistici. E foarte mult pentru o populatie de marimea natiunii romane. Nu am idee cum vom scapa de acest balast mistic, de acesti concetateni drogati cu aberatii mistico-religioase.

– Au agresat psihic si au redus la tacere aproape toate persoanele care se puteau opune agresiunii mistice…liber-cugetatorii si persoanele cu un grad inalt de cultura.

– Au racolat noi agenti de propaganda mistica, din randul oportunistilor, fanaticilor, ignorantilor si chiar a bolnavilor psihic… asa se face ca in ultimii 23 de ani, numarul propagandistilor mistico-religiosi s-a dublat. O armata impresionanta de nenorociti indoctrinati mistico-religios actioneaza cu staruinta IMPOTRIVA CREIERELOR ROMANESTI…deschideti televizorul pe orice canal si veti vedea cum si in ce fel. Succesul de care s-a bucurat si se bucura in continuare MISA, organizatia mistica formata de un infractor bolnav mintal, ne dovedeste ca societatea noastra a slabit in fata agresiunii mistice. Alte secte la fel de prolifice sunt Martorii lui Iehova, mormonii, miscarea Graalului, biserica de ziua a saptea si asa mai departe.

 

Cea mai puternica lovitura data de agentii oculti mistici natiunii noastre a vizat intoxicarea „creierului national” – intelectualii. Trebuie sa recunosc cu mahnire ca s-au obtinut succese importante si in aceasta directie…Intelectualii, creierul natiunii, care ar fi trebuit sa cugete rational si sa directioneze corect restul populatiei, si-au tradat misiunea lor in proportii ingrijorator de mari. De ce au ajuns unii „intelectuali” cu pretentii de oameni culti sa isi prostitueze mistic cunostiintele? In primul rand, pentru ca nu posedau o cultura generala solida, nu aveau convingeri rationale ferme despre viata omeneasca. Cu atat mai usor vor fi racolati intelectualii produsi pe banda, in perioada de tranzitie, din randul tinerilor inculti care n-au citit nici macar o suta de carti in viata lor. In al doilea rand, unii intelectuali isi prostitueaza mistic cunostiintele din lasitate, se tem ca vor fi taxati drept securisti sau comunisti daca isi apara convingerile rationale.

In fine, unii intelectuali au fost atrasi la miscari mistice prin corupere sexuala (MISA) sau din interes material (platiti sa raspandeasca misticismul).

 

 

Reorganizarea economiei nationale

O alta directie de propaganda oculta pentru inselarea populatiei romanesti ca sa accepte jefuirea avutiei nationale a avut ca obiect fundamental principiile de organizare si functionare a economiei nationale.  Planul cuprinde masuri concrete de transferare a avutiei nationale romane in mainile firmelor si persoanelor DINAINTE stabilite. In aparenta, „privatizarea” jefuitoare a natiunii romane s-a facut HAOTIC, dupa cum au oscilat ori au luat spaga GUVERNANTII romani participanti la ea. In realitate, inca INAINTE de a fi pus la pamant socialismul in Romania, au fost impartite obiectivele economice pe care trebuiau sa le acapareze dupa succesul cruciadei lor. Ei si-au insusit bogatiile noastre intr-o anumita ordine, cu ajutorul guvernantilor corupti si ascultatori de ordinele Ocultei. Agentii oculti nu si-au batut capul cu maruntisuri, atacand NUMAI obiectivele economice DE PRIM RANG si RENTABILE. Ei au lasat firimiturile economice pentru slugile lor din guvernamant sau pentru persoane „intreprinzatoare” aparute „spontan”, independent de planul ocult.

 

Socialismul romanesc organizase o economie nationala centralizata, care prezenta multiple avantaje, din care:

– Asigura populatiei servicii de stricta necesitate la preturi mici, care nu depaseau 5-10% din salariul mediu.

Aceste servicii de stricta necesitate asigurau un grad inalt de civilizare a populatiei si cuprindeau: telefonia fixa, gazele, electricitatea, apa calda si apa rece, energia termica si serviciile de posta. Dupa privatizarea acestor servicii de catre agentii oculti, ele depasesc JUMATATE DIN SALARIUL MEDIU sau inghit INTEGRAL pensiile, pauperizand populatia romaneasca.

– Asigura populatiei romanesti asistenta medicala si medicamente gratuite sau foarte ieftine, dupa „privatizare” aceste servicii au ajuns atat de scumpe, incat cine nu are bani MOARE CU ZILE.

– Economia romaneasca centralizata ajuta cu repeziciune cetatenii loviti de calamitati naturale, din fondurile de Stat… asa se facea ca persoanele lovite de cutremur, inundatii sau alte calamitati erau ajutate sa isi reia viata civilizata imediat. Dupa „privatizare”, cei loviti de calamitati sunt lasati de izbeliste sau la mila sortii sau a unor sponsori bogati avizi dupa „imagine publica”. Cum sponsorii nu se prea ingramadesc, sinistratii ajung sa traiasca mai rau decat animalele din tarile civilizate.

– Economia socialista centralizata concentra mari sume de bani cu care se faceau investitii de amploare (nu cred ca e necesar sa dau exemple): constructii de locuinte, spitale, gradinite, scoli, metrou, case de cultura, fabrici, sisteme de irigatii, etc. Aceste investitii nationale asigurau locuri de munca pentru toti cetatenii… dupa „privatizare”, fondurile centralizate „au disparut” (vorba vine) astfel ca in 23 de ani de „capitalism”, guvernantii nu au construit nici macar 10% din obiectivele ridicate in ultimii 25 de ani de national-socialism. Si nici nu vor putea mai mult, stati linistiti, pentru ca majoritatea fondurilor dintr-o colonie, asa cum este Romania, pleaca in strainatate…

 

 

Toate acestea trebuiau sa va convinga ca economia centralizata nu era rentabila si nici favorabila vietii Dvs. Agentii oculti v-au sugestionat in mod repetat, ca monopolul de Stat si lipsa concurentei va defavorizeaza financiar (atunci cum va explicati ca in tarile civilizate unele dintre cele mai puternice industrii sunt monopol de Stat?) Asa v-au convins sa acceptati fara revolte privatizarea unor mari obiective:Romtelecom, retelele de distributie a gazelor si electricitatii, industria cimentului, aluminiului si industria siderurgica, industria de automobile, etc. Dupa privatizare, monopolul de Stat a fost inlocuit cu monopolul firmelor private aflate in proprietatea agentilor oculti. Concurenta promisa nu a aparut, astfel ca in loc sa traiti mai bine, sunteti exploatati crancen de catre firmele corporatiste si multinationale.

 

La cine apelati daca nu va convine faptul ca firma distribuitoare de gaze va creste pretul cu nesimtire luna de luna?

 

Nu puteti apela la NIMENI pentru ca grupurile de firme care au acest monopol si-au impartit tara in zone de exploatare si NU SE CONCUREAZA INTRE ELE. Situatia este identica si la distributia electricitatii, energiei termice, apei calde si apei reci, etc. Ati ajuns sa fiti bantuiti de „cosmarul” facturilor supra-umflate si sa platiti ORICAT cere monopolistul ocult.

Nivelul Dvs. de trai scade, pe masura de monopolistul ocult obtine profituri tot mai mari si mai rapide.

 

Agentii oculti au sustinut ca obiectivele economice mari nu sunt rentabile, deoarece sunt energofage sau au alte hibe…Corul idiotilor utili i-au sustinut iar Dvs. nu ati protestat impotriva inchiderii sau faramitarii unor astfel de obiective strategice. Mii de muncitori au fost aruncati in somaj, fara mila. Obiectivele respective au fost capusate si falimentate de nenorociti din randul „liderilor” romani, apartenenti la grupul ocult…. Ulterior ele au fost privatizate la preturi derizorii, mai mici decat pretul unei vile. Ce au facut agresorii oculti cu ele? Cele care produceau la concurenta cu firmele lor din strainatate au fost inchise ori revandute la preturi mai mari decat cel de privatizare (cum a fost cazul IMGB). Cele rentabile au fost cosmetizate putin si repuse in functiune, cu personal mult mai redus, astfel incat angajatii sa fie exploatati crancen (cum este cazul Combinatului Siderurgic Galati). Concomitent cu luarea marilor obiective economice in proprietate, agresorii oculti au redus drastic numarul de muncitori… De ce? In primul rand, pentru a destrama unitatea muncitoreasca si a preveni lupta sindicala pentru drepturi. In al doilea rand, sa produca cu mult mai putini muncitori prin exploatarea lor sangeroasa (cum a fost cazul la Romtelecom).

 

 

Agresorii oculti din domeniul economic au semanat in randul angajatilor teama de somerizare, nesiguranta locului de munca, lasitatea in fata masurilor de somerizare, etc. Din pacate, majoritatea liderilor sindicali au fost niste nenorociti si si-au abandonat tovarasii de munca, trecand de partea ocultilor. Muncitorii neorganizati n-au putut actiona eficient pentru a-si apara drepturile, s-au lasat intimidati si somerizati rand pe rand. Unii guvernanti tradatori au participat la aceasta actiune criminala impotriva obiectivelor economice romanesti (printre care si actualul presedinte si fostii si multi altii) prin plati compensatorii si pensionare inainte de termen. Asa s-a ajuns la un puternic dezechilibru intre populatia activa si pensionari, la scaderea calitatii vietii fiecarui roman. Mai mult de un sfert din populatia matura a Romaniei este formata din pensionari, fapt ce greveaza cumplit bugetul national. E normal ca nu se pot plati pensii decente, nu au de unde…Multi au ajuns pensionari la varste mature de 40-50 de ani, cand ar mai fi putut lucra inca mai mult de un deceniu.

 

Ocultii au instigat populatia inselata sa distruga mari obiective economice de interes national, cum ar fi CAP-urile, IAS-urile, ferme, livezi, vii, sisteme de irigatii, fabrici de produse agro-alimentare, etc. Castigurile pe care vandalii le-au obtinut din distrugerea acestor obiective au fost derizorii, comparativ cu pagubele pe termen lung. De exemplu, o mare parte a Romaniei sufera de seceta, deoarece sistemele de irigatie au fost distruse integral sau descompletate…terenurile defrisate de vii si livezi nu produc nici macar a zecea parte din productia anterioara. Am ajuns sa importam legume, fructe si zarzavaturi deoarece idiotii utili, instigati de agentii oculti, au distrus ferme, fabrici si spatii de conservare sau depozitare, plantatii de arbusti fructiferi, etc. Agentii oculti au instigat lacomia si iresponsabilitatea unor romani, sub slogane privind restituirea proprietatii private…padurile restituite au cazut prada defrisarii nemiloase pentru ca apoi in mod normal sa apara dezechilibre naturale si alunecari de teren. Fondul Silvic a scazut cu peste 20% in cei 23 de ani de „capitalism” si tranzitie. Printre talharii de codru se numara calugarii din schituri si manastiri carora guvernantii iresponsabili si interesati electoral le-au „restituit” imense suprafete de padure…arborii au fost taiati fara mila si exportati la preturi derizorii, ca busteni. Banii obtinuti au fost folositi pentru zidirea de lacasuri religioase luxoase, adevarate hoteluri de 5 stele. Apropo, stiati ca in Romania exista peste 18000 de biserici si doar 4-5000 de scoli si licee? La fiecare 3 zile in Romania se ridica cate o Biserica… vi se pare normal? Intelegeti imaginea de ansamblu? In aceasta perioada salbatica, asa zis de tranzitie, au fost taiati pana si pomi nobili, pentru a fi folositi ca lemn… nuci, ciresi, pruni, meri, mesteacan, etc.

 

 

IN CAT TIMP si cu ce eforturi vom reusi sa REFACEM padurile si livezile distruse de acesti nenorociti instigati sa isi „exercite” abuziv si iresponsabil „dreptul de proprietate”?

 

In planul ocult se prevedea distrugerea integrala a sistemului de comert exterior romanesc…  Acesta era un sistem complex, care pornea din intreprinderile producatoare, se ridica spre Ministerul Comertului Exterior si se intindea in strainatate, prin reprezentante comerciale si consilieri economici din ambasade. Sistemul functiona perfect si aducea Romaniei imense avantaje materiale, din relatiile comerciale cu 120 de tari straine. Asa cum era normal, acest sistem ERA APARAT, in tara si in strainatate, de catre doua unitati ale DSS (UM 0625 CP si DIE). Dupa distrugerea lui, l a ordin ocult, dar cu mana tradatorilor din randul liderilor nostri, romanii s-au trezit ca nu mai puteau IMPORTA sau EXPORTAmacar o cutie de chibrituri.

Cine sa adune informatii de interes comercial pentru romani, din intreaga Lume? Cine sa realizeze contractele comerciale potrivite?… Nimeni. Cine sa negocieze si sa incheie contractele comerciale?…Nimeni. Liberul intreprinzator roman nu poate face aceste operatii pe cont propriu. Cine il mai ajuta sa isi exporte produsele?…Nimeni. Asa se explica faptul ca EXPORTURILE romanesti au scazut drastic.

 

Unii agenti au raspandit prin propaganda, teoria ca pamantul nu are nici o valoare de circulatie, apoi au cumparat imense suprafete de pamant de la taranii pacaliti, la preturi derizorii. Ulterior, au speculat aceste terenuri castigand averi fabuloase. In concluzie, agentii oculti au inselat masiv si crunt populatia romaneasca cu privire la valoarea reala a ramurilor si obiectivelor economice ramase de la societatea socialista. Acestia s-au imbogatit rapid, prin privatizarea la preturi derizorii a obiectivelor muncite de romani in perioada socialista. Procesul de acaparare a economiei romanesti de catre Oculta nu s-a incheiat insa, fapt pentru care nu s-a terminat nici propaganda cu acest obiect.

 

Infiltrarea in serviciile secrete si acapararea lor

 

A treia directie de propaganda oculta din timpul agresiunii asupra natiunii si patriei noastre a vizat distrugerea sistemelor informative si informationale. Prin aceasta, se urmarea atingerea mai multor obiective cum ar fi:

– Distrugerea securitatii economice romane (Directia a Doua si UM 0625 CP din DSS), pentru a usura procesul de jefuire a obiectivelor economice.

– Lipsirea putinilor lideri politico-economici capabili si devotati de informatii REALE si oportune despre economia romaneasca.

 

Propaganda impotriva Securitatii nationale romane a inceput prin marea diversiune televizata „securisti – teroristi” din decembrie 1989. Planul de diversiune a fost elaborat de Serviciul Secret Sovietic si a fost aplicat cu ajutorul agentilor rusi si tradatorilor romani (gruparea Iliescu). Planul a reusit, datorita manipularii populatiei romanesti prin televiziune, astfel ca Securitatea a fost compromisa si desfintata inca din ianuarie 1990. Acest plan contiua sa se aplice si in prezent, de teama ca ofiterii fostei Securitati continua lupta in ilegalitate. E suficient sa urmariti presa pentru a descoperi agentii oculti si idiotii utili angrenati in aceasta propaganda anti-securitate.

 

Denigrarea socialismului si acceptarea capitalismului

A patra directie de propaganda oculta vizeaza denigrarea realizarilor din timpul socialismului si impunerea in creierele romanilor a ideii ca sistemul capitalist le ofera o viata mai buna. E o directie de propaganda jalnica…In favoarea socialismului stau marturie, milioanele de locuinte, fabricile, uzinele, casele de cultura, scolile, spitalele, si multe alte obiective. In favoarea propagandei oculte stau numai mizerii prezentate ca libertati de expresie si libera circulatie care a venit destul de tarziu si cu reglementari stricte doar pentru romani. Ocultii au gasit un cal de bataie impotriva socialismului romanesc in ororile din perioada ocupatiei sovietice si din timpul dictaturii ceausiste… Capeteniile oculte din strainatate au impus, prin agentii lor, condamnarea publica a socialismului romanesc, printr-un raport sustinut chiar de Presedintele tarii.

 

 

De ce au procedat astfel…? Deoarece se tem si acum de spectrul socialismului creator, din perioada 1964-1980 si chiar din timpul dictaturii ceausiste…ei se tem ca aceste amintiri vor exploda in creierele a milioane de romani si vom renaste din cenusa in care ne-au prefacut agentii lor. Daca nu s-ar fi temut de socialismul romanesc (ei ii spun comunism) nu i-ar fi acordat nici o atentie. Ar fi demonstrat in practica faptul ca sistemul capitalist este superior socialismului, in toate domeniile vietii, incepand cu nivelul de trai. In realitate, capitalismul nu este superior socialismului in ce priveste grija pentru viata celor multi care formeaza natiunea. Capitalismul este o oranduire favorabila unei minoritati bogate, formate nu neaparat din cei mai creatori si mai merituosi cetateni. Capitalismul promoveaza tupeul, coruptia, inselaciunea si alte mijloace imorale pentru imbogatirea celor dispusi la compromisuri.

 

Inca INAINTE de lovitura de Stat din decembrie 1989, ocultii au hotarat modul de organizare a Statului Roman incat sa nu fie FUNCTIONAL si EFICIENT. De exemplu, au planificat si impus urmatoarele masuri care au si fost aplicate, cu consecinte negative asupra vietii natiunii romane:

– Desfintarea totala, prin Constitutie si Legi organice, a proprietatii nationale, administrate de Stat. Toate natiunile prospere si civilizate din Vest au sectoare economice de STAT, formate din obiective de interes national, numai la noi s-a decis„privatizarea” pana si a Presedintiei. Natiunile civilizate au in proprietate nationala, administrate prin Stat… paduri, cai de comunicatii, uzine de armament, cai ferate si multe alte obiective economice de interes national. Orice incercare de „privatizare” a acestora trezeste proteste vii, de nivel national in tarile respective. Ocultii ne-au impus noua sa privatizam TOT, cu scopul de a acapara INTEGRAL Romania. Propagandistii lor, platiti sau idiotii utili, urlau si urla cat ii tine gura ca „proprietatea de Stat este ineficienta, ca Statul este un prost administrator, ca etatizarea ar fi o crima, ca numai privatizarea integrala a avutiei nationale ne va asigura o asa zisa prosperitate”.Pai normal ca este ineficienta daca peste 90% din angajatii la Stat sunt niste scursori umane fara nici un pic de demnitate… poate ca de aici ar trebui inceputa purificarea… dar sistemul in sine nu este ineficient deloc. Asa cum am simtit deja pe pielea noastra, privatizarea integrala ingradeste libertatile cetatenesti si produce SCADEREA nivelului de trai. Statul nu mai are venituri din activitati economice cu care sa-si suplimenteze bugetul, fapt pentru care ne-au impus cel mai impovarator sistem de taxe si impozite DIN INTREAGA LUME.

 

 

Crearea unui Parlament Bicameral supradimensionat

O alta masura de sabotare a eficientei de functionare a Statului Roman consta in consacrarea prin Constitutie aParlamentului Bicameral si Supradimensionat. Acest Parlament, mai numeros decat cel din America, poarta discutii sterile atunci cand nu trandaveste pur si simplu.Un Parlament Unicameral, de cinci ori mai mic, ar fi fost mai eficient si ar fi produs legi mai bune decat aceasta adunatura de nenorociti ordinari, fripturisti, corupti si inculti… Un Parlament Unicameral n-ar fi permis Ocultei sa faca orice doreste in Romania.

 

Sistemul de conducere american, republica prezidentiala, ar fi fost mult mai eficient pentru conducerea Romaniei… El ar fi raspuns si asteptarilor populatiei invatate sa stie exact cine este liderul care raspunde de tot ce misca in tara. Ocultii au impus insa un sistem hibrid, semiprezidential, creand multiple posibilitati de frictiuni intre Presedinte si Prim Ministru.

Pe langa acestea, aparatele paralele, ale Presedintiei si ale Guvernului, consuma enorm de multi bani, cu functionari absolut inutili. Ocultii au impus acest sistem dualist pentru a se asigura in caz ca unul dintre cei doi jucatori principali, Presedintele sau Primul Ministru, nu le-ar mai satisface cerintele. Intr-un astfel de caz, ei vor ajuta pionul obedient din aceasta relatie, sa il infranga pe celalalt.

 

La noi in tara nu se pune problema unei revolte impotriva Ocultei din partea premierului sau a presedintelui… Sunt atat de slab pregatiti politico-economic, incat nici nu realizeaza ca sunt papusi intr-o colonie a Ocultei (sau poate ca realizeaza si se simt bine asa)… Isi joaca rolurile cu seriozitate, dar NU FAC NIMIC pentru a scutura JUGUL OCULT si a ASIGURA PROGRESUL si PROSPERITATEA NATIUNII ROMANE.

 

Ocultii au evitat instaurarea in Romania a unui sistem prezidential de teama ca, la un moment dat, s-ar putea sa apara un presedinte care sa inceapa razboiul psihologic si economic de eliberare nationala, respectiv de decolonizare.

In sistemul politic pe care ei l-au impus, ei pot manevra mai usor. Activitatea politica a fost organizata in asa fel, incat nici un om cult, onest, curajos, demn si hotarat sa nu ajunga nici macar in Parlament. Viata politica romaneasca a fost dirijata in asa fel, incat chiar si firile curate sa fie corupte INAINTE de a ajunge in conducerea politica sau administrativa. Ati observat UN SINGUR POLITICIAN ROMAN tanar care sa nu fi preluat toate moravurile curvelor batrane din politica? Ati vazut un singur politician roman caruia sa i se rupa inima de starea JALNICA in care se zbat majoritatea cetatenilor romani?

Eu nu am vazut…

 

 

Am vazut in schimb numai „lideri” total desprinsi de popor, preocupati doar de bunastarea proprie, mintind electoratul fara cea mai elementara rusine. In concluzie, ocultii au reusit sa creeze o clasa politica EXACT cum si-au dorit. „Marul stricat va strica si alte mere”… Politicianul corupt si stricat va strica orice tanar idealist care ar vrea sa faca totusi ceva pentru natiunea sa. Aceasta este regula dupa care ocultii isi promoveaza viitorii lideri politico-economici si administrativi.

Unii dintre acestia sunt agenti oculti cu acte in regula, altii sunt doar corupti sau idioti utili. Oculta lucreaza pe termen lung si prin cele mai putin banuite organizatii… ea cultiva politicienii tineri cu potential de a ajunge lideri prin agentii sai din cultele religioase, asociatii umanitare, masonerie, firme si companii importante, etc. Cred ca stiti cu totii ca multi parlamentari si guvernanti fac parte din Masonerie, din diverse ordine religioase (templieri, cavaleri de Malta, etc), din diverse asociatii aparent cultural-artistice, din firme transnationale, etc. Aveti impresia ca acolo se joaca sah si se bea ceai? In aceste organizatii, liderii politico-administrativi romani sunt modelati sa accepte si sa applice planurile oculte. Din ce am observat pana acum, cu totii s-au dovedit ascultatori, in dauna natiunii romane. Oculta mai obisnuieste sa manipuleze liderii politico-administrativi cu ajutorul unor consilieri straini infiltrati in anturajul lor. De exemplu, fostul premier Tariceanu avea doi consilieri straini… Silberstein si Finkelstein, care erau evident agenti oculti.

 

In fine, sub influenta consilierilor oculti, aparatul de Stat a fost atat de umflat, de sus pana jos, incat e mai numeros decat totalul liberilor intreprinzatori din tara. Acest aparat, de la Guvern si pana la Prefecturi, de la Parlament si pana la Consiliile Judetene… NU PRODUCE DECAT VORBE insa cu toate acestea sunt platiti zdravan DIN BANII PUBLICI. E normal sa traim prost, daca numarul persoanelor cuprinse in sfera productiva este atat de mic, comparativ cu cel al rontaitorilor de buget. Pe langa faptul ca aparatul de Stat este umflat PESTE capacitatea de suportare a natiunii romane, mai are o caracteristica – SE UMFLA MEREU, prin INVENTAREA unor noi functii ABSOLUT INUTILE.

 

In concluzie, consilierii oculti care au contribuit la elaborarea legilor de organizare si functionare a Statului Roman au impus un aparat de Stat supradimensionat si INEFICIENT, insa mare consumator de bani.

In aceste conditii, evident ca natiunea romana nu poate prospera si nu va prospera niciodata atata timp cat va exista acest sistem impus.

 

 

Solutii

Razboiul dintre Oculta si Omenirea dornica de libertate n-a inceput ieri sau azi…  El dureaza de cand Oculta s-a organizat pentru dominarea intregii Umanitati. Romanii au in fata doua posibilitati: sa se subordoneze intereselor Ocultei, asa cum este acum sau… sa inceapa un lung razboi psihologic si economic de eliberare. Evident ca ocultii au luat toate masurile imaginate de ei pentru ca natiunea romana sa ramana pe veci roaba lor iar Romania o semi-colonie. In aceste conditii, va intrebati ce mai putem face noi, romanii, care doresc sa traiasca liberi si prosperi? Daca inca va mai intrebati, e bine… inseamna ca ati inceput sa ganditi normal si sa sperati ca vom iesi de sub calcaiul ocultei mondiale. Jugul Ocultei poate fi scuturat in urma unui razboi indelungat, cu caracter psihologic si economic. O asemenea operatiune de lupta ar fi incununata de un succes mai rapid, daca ar fi dusa de o organizatie nationala puternica, bogata si cu relatii in randul liderilor politico-economici. O asemenea organizatie civica NU EXISTA in Romania si nici nu avem perspectiva sa o putem infiinta prea curand. Ca atare, ramane numai varianta razboiului psihologic si economic de eliberare nationala DE LUNGA DURATA. Razboiul este limitat la componentele psihologice si economice pentru ca trebuie sa se desfasoare intr-un cadru strict legal… daca am apela la violenta, am fi reprimati fara crutare chiar de proprii compatrioti (idiotii utili).

 

RAZBOIUL DE ELIBERARE de sub jugul Ocultei cuprinde urmatoarele componente:

 

1. Informarea intregii populatii culte despre modul de organizare si actiune al Ocultei si al agentilor ei.

 

2. Instruirea populatiei romanesti cu metodele de combatere a agresiunii oculte, in plan psihologic si economic:

– Combaterea intoxicarii mistice a populatiei

– Combaterea si contracararea propagandei oculte

– Demascarea agentilor oculti si compromiterea acestora

– Sabotarea intereselor economice ale Ocultei

– Eliminarea din viata publica a liderilor politico-administrativi si religiosi subordonati Ocultei

– Refuzul acceptarii exploatarii de catre firmele oculte prin greve, demonstratii, ocuparea obiectivelor economice sau alte masuri permise de lege

– Eliminarea normelor constitutionale si legale favorabile agentilor oculti

– Cresterea si promovarea unor lideri politico-administrativi nesubordonati Ocultei

 

 

3. Instruirea populatiei romanesti cu metodele stiintifice de perfectionare a personalitatilor si de obtinere a succeselor in plan stiintific, creator, economic, cultural, etc.

 

4. Ajutarea populatiei romanesti, cu sfaturi si masuri concrete, de smulgere a bogatiei nationale din mana agentilor oculti, sustinand astfel imbogatirea masiva a populatiei.

 

5. Slabirea si eliminarea treptata a firmelor oculte din Romania.

 

6. FITI CREATORI !!!

 

Romania trezeste-te !

 

Sursa – RUFON

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Colonia Romana

 

Ce razboi de eliberare nationala mai putem avea de dus cand ni se spune in fiecare zi prin propaganda oficiala, cat de liberi si democrati suntem?Nu ne vorbesc zilnic politicienii despre modul in care apara ei interesele nationale si asigura binele public?Nu citim in ziare si nu vedem la televizor informatii care probeaza cat de capitalisti si fara oprelisti ne miscam noi prin Lume?

Toate aceste elemente de „circ” se intampla sub ochii nostrii si cu siguranta pacalesc destule persoane…totusi, ele nu pot insela un roman avizat.Romanii „cunoscatori” sunt constienti ca Romania este o colonie a marilor capitaluri straine, colonie in care majoritatea romanilor fac eforturi supraomenesti pentru a trai decent ori traiesc de-a dreptul prost, ca niste sclavi negri din epoci demult apuse……………………………………………………………………

 

 

Det. aici

 

 

https://www.rufon.org/forum/index.php/topic,4547.0.html

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

Ion Iliescu, un Henric al IV-lea

 

 

 

– Nu credeti ca a fost o unda de soc, anticomunista, finantata corespunzator, programata sa mearga de la Praga si Berlin, pâna la Beijing?

– Nu. Acest lucru nu se întelege deloc la noi. Aranjamentul de la Malta, dintre Mihail Gorbaciov si George Bush, s-a bazat pe o dubla iluzie:

…iluzia lui Gorbaciov ca sistemul socialist se poate reforma (dar iadul nu se poate reforma!)

…si iluzia lui Bush si a lui Gorbaciov ca la Malta îsi reînnoiesc, sub alta forma, angajamentele reciproce, care le-au permis americanilor si rusilor sa tina Europa în lat 50 de ani.

Acolo se hotarâse ca americanii sa asiste procesul de reforma al lui Gorbaciov: toti national-comunistii – Ceausescu, Jivkov, Honnecker – trebuiau dati jos fiindca nu se mai supuneau, si sa fie puse alte instrumente, docile Moscovei. Sa se creeze un sistem dominat de Moscova, în numele perestroikai, înca 50 de ani. În acest aranjament perfectat la Malta, au intervenit niste nenorociti de la Bucuresti. La Bucuresti, a explodat mamaliga româneasca. Si s-a dus de râpa tot aranjamentul de la Malta.

La Bucuresti s-a facut revolutie anticomunista clara. Când domnul Iliescu a iesit pe balcon, cu lectia dictata de Silviu Brucan, s-a trezit în fata unui popor român care se lupta cu comunismul înca din 1917, din transee. Când românii au prins momentul, au strigat „Jos comunismul!”. Iar Ion Iliescu a facut ca Henric al IV-lea, care a trecut repede la catolicism ca sa ajunga regele Frantei. Este primul sef de stat care a abolit oficial sistemul comunist si a dat drum liber popii care l-a spânzurat pe Lenin. Boris Eltin este un emul al lui Ion Iliescu, fiindca el va scoate Partidul Comunist Sovietic în afara legii abia în 1991.

 

România a fost acarul Paun, care a schimbat toata directia evolutiei din Europa. Nu s-a mai putut realiza aranjamentul de laMalta.

– Vreti sa spuneti ca americanii nici nu au intuit, nici nu au vrut distrugerea comunismului?

– Nici vorba! Tot aranjamentul care se convenise cu Mihail Gorbaciov fusese ca ei sa asiste prieteneste procesul de perfectionare a comunismului. Iar românii au dat cu jucaria de pamânt si au facut-o praf.

Exista doua momente clare de istorie universala ale românilor:

– atunci când Mircea cel Mare l-a batut pe Baiazid la Rovine si l-a împiedicat sa ajunga la Roma „sa dea calului ovaz din pristol”, altfel, în loc de Renastere, am fi avut o Italie 400 de ani otomana, ca Peninsula Balcanica;

– al doilea moment a fost atunci când tinerii din România, calcati de tancuri, au realizat Revolutia reala în 21 decembrie 1989. Erau eroi, nu era regia lui Sergiu Nicolaescu!

 

Ca au fost apoi scenarii – e altceva. Atunci s-a facut revolutie anticomunista în România. Toate celelate au fost jocuri puse la cale, precum scenariul cu securistul care facea pe studentul mort la Praga. La noi, s-a murit de-a binelea! La Bucuresti, au iesit cu adevarat masele a doua zi si armata a înteles ca nu mai poate face nimic în fata muncitorimii.

– Credeti ca asa a reusit România sa-si salveze statalitatea?

– Exact. România si-a salvat statalitatea fiindca trebuia invadata de trupele sovietice si occidentale. Era un contingent francez în Ungaria, care astepta sa vina sa ne „ajute”. România trebuia sa devina o Bosnie, un Kosovo. N-a fost sa fie, fiindca poporul român s-a transformat peste noapte într-un fel de Sfântul Gheorghe, care omoara balaurul.

Ceausescu fusese demonizat cu atâta energie si cu atâta cheltuiala, încât românii, în momentul în care l-au dat jos pe monstru au devenit eroi mondiali. Cum puteai sa-l mai invadezi pe Sfântul Gheorghe al omenirii, chiar si la ordinul americanilor?

 

Ar trebui sa se faca si un bulevard Shevardnadze lânga bulevardul Pavel Kisseleff, fiindca el s-a opus invitatiei de la Washington de a invada România. „Ce, ati înnebunit, ati preluat voi doctrina Brejnev?” le-a spus Shevardnadze.

 

Ion Iliescu a facut un serviciu urias românilor fiindca, atunci când a ajuns la putere, rusii si-au facut un calcul simplu: daca îl avem pe Ion Iliescu acolo, de ce sa mai invadam România? Fara sa-si dea seama, ca, acest personaj foarte interesant stie sa duca România nu spre perestroika, ci spre………….

 

 

Det. Aici

 

 

https://jurnalul-manipularii.blogspot.com/p/ion-iliescu-un-henric-al-iv-lea-nu.html

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

EXPLOZIV ȘI EXCLUSIV: Interviul INTERZIS în Presa Românească

 

 

Interviu Sterie Ciumetti – Mihai Șerban

 

Sterie Ciumetti

 

„… Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi.

Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit.

După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.”

Uniunea Europeană se prăbușește.

Pentru a prelungi unitatea internă este nevoie de un factor extern de frică. Cum musulmanii nu mai sunt percepuți ca o amenințare, ba chiar sunt primiți cu brațele deschise, Rusia devine factorul principal de frică. Coeziunea U.E. depinde și de un factor intern de frică, pentru a menține poporul divizat. Acest factor format din oamenii cu convingeri naționaliste va fi tot mai demonizat pe măsură ce agenda avansează.

Urmează să pătrundem în mintea unui român care a trăit în Apus de peste zece ani, văzând cu ochii săi, din interior, mirajul prosperității occidentale în care am fost ademeniți, năruindu-se sub jugul totalitarismului capitalului transnațional, a globalismului neoliberal.

Plecând de la ideea unui dialog despre România și problemele abordate, dezbătute, uneori incriminate și, până la urmă, arhicunoscute în spațiul românesc, interviul a deviat de la doxa conformistă cuprinzând imediat forma și esența profundă a cancerului la care este supusă țară noastră….

În această conversație îmi asum un rol de jurnalist cu tendințe de avocat al diavolului, provocându-l pe dizidentul Mihai Șerban să răspundă la subiecte sensibile.

Interviul relevă o realitate suprimată de mass media și instruiește cititorul în arta retoricii moderne prin răspunsurile la întrebări puse semi-agresiv.

Natura democrației din U.E., metisajul și marea înlocuire, emigrarea românilor, perioada ceaușistă, cum a revoluționat Dan Puric românismul, jurnaliștii ca niște trupe de ocupare mintală ș.a., sunt câteva dintre chestiunile atinse mai jos.

Fără falsă modestie, vă prezint cel mai exploziv interviu din presa românească; provocator, agitator, brutal de sincer, incisiv, grozav și adevărat, un interviu incorect politic:

 

Interviu

Sterie Ciumetti – Domnule Mihai Șerban, milioane de români și-au părăsit țara. Nu credeți că acest lucru ar putea afecta în timp echilibrul  economic din România?

Mihai Șerban – Ați făcut o afirmație greșită. Românii nu și-au părăsit țara, ci au fost alungați de o speță politică formată din lichidatori judiciari, alogeni, trădători și slugi de casă dirijate de afară, dar am să revin asupra acestei false dileme pe parcursul interviului. Legat de chestiunea economică, permiteți-mi să vă întreb: ce înțelegi prin echilibru economic?

S.C. – Economia se bazează pe consumatori, milioanele de români plecați din România nu mai participă la economia țării… vorbim de pensii, servicii sociale, sănătate etc.

 

M.S. – Dincolo de lipsa de înțelegere de care dau dovadă autoritățile vizavi de faptul că dezrădăcinarea unei populații reprezintă o dramă umană și nu o aritmetică economică, am să încerc să vă răspund la întrebare. Probabil faceți referire la capacitatea oamenilor de-a consuma produsele importate pe piața de desfacere creată în România, după lovitura de stat organizată în 1989. Ceea ce este altceva, orice, dar nu economie națională. România a fost o țară puternic industrializată, o forță agricolă de prin plan în Europa și un mediu profesional foarte bine calificat. După asasinarea lui Ceaușescu și trecerea forțată la așa zisa democrație, în mai puțin de două decenii toată structura economică din România a fost lichidată și a început exilul de forță și inteligență.

S.C. – În mare, spuneți că s-a trăit mai bine în România pe vremea dictatorului Ceaușescu?

M.S. – Vreau să știți că asocierea nu mă intimidează, chiar deloc. Vreau să vă întreb, Franco a fost și el un dictator?

S.C. – În România subiectul a fost mai puțin cunoscut, dar așa a fost perceput în Occident. Nu sunteți de aceeași părere?

M.S. – Bineînțeles că nu. Francisco Franco Bahamonde a reușit să țină piept Internaționalei Comuniste și celei capitaliste, disimulată după mișcarea republicanilor, reușind să țină Spania cu o mână de fier departe de hegemonia bancară internațională din 1936 și până în 1977. Dacă numiți asta o dictatură, vă privește, dar atunci eu o numesc o dictatură a binelui. Revenind la esența întrebării dvs., este o realitate pe care o cunosc generațiile care au trăit atunci. Generațiile de astăzi vorbesc despre epoca trecută din perspectiva discursului dominant, prin ecranul televizorului, din manualele școlare.

S.C. – În România părerile sunt împărțite, este adevărat. În schimb, imaginea vehiculată în Occident a fost mai apropiată de o dictatură teribilă.

M.S. – Pentru Occident, orice formă de nesupunere față de imperialismului financiar este o dictatură teribilă. Ceaușescu nu a fost nici înger și nici demon, dar a fost un conducător care a făcut din țara sa una dintre cele mai industrializate națiuni din Estul Europei. În anii ’70, bazându-se pe infrastructura industrială, capacitatea de export tehnologic, alimentar și geniul ingineresc de care dispunea țara noastră, a încercat și a reușit o lovitură de maestru plătind datoria externă a României, provocând  fără întârziere izolarea internațională și consecințele cunoscute. Nici o națiune, în ultimele trei secole,  nu a reușit să se elibereze de jugul mafiei bancare, Ceaușescu a făcut-o. Populația a trebuit să suporte o anumită presiune, dar libertatea are și ea un preț. Dacă am fi fost lăsați să ieșim din această situație, România ar fi avut un destin glorios, ar fi devenit o referință în lume.

 

S.C. – Cine s-a împotrivit, poporul?

M.S. – Interesele transnaționale, finanțele apatride, numiți-le cum vreți. Vorbim despre aceleași forțe care dețin în continuare 175 de bănci centrale naționale – în lume, Banca Mondială și F.M.I.

S.C. – Nu putem vorbi de sistemul financiar global ca și cum am vorbi despre un grup de oameni. Finanțele acționează după niște principii de piață.

M.S. – Interesantă definiție… să înțeleg că imperiile Rothschild, Rockefeller, Warburg,  Morgan, deținătorii marelui capital, război după război, criză după criză, crimă după crimă, evoluează în timp și spațiu precum niște fundații de binefacere absolut dezinteresate?! Să fim serioși.

S.C. – Nu credeți că sună a discurs conspiraționist?

M.S. – Dacă revoluția franceză, cea bolșevică, primul și al doilea război mondial nu ar fi avut loc, acceptam această acuzație. Istoria nu trebuie privită doar prin faptele ei, ci, îndeosebi, prin consecințele pe care le provoacă. Citiți-l pe Céline dacă îl găsiți, cenzura e mare, a scris o carte unde aduce un omagiu interesant lui Felix M. Warburg, jidanul care și-a subvenționat prietenii cu 15, apoi cu 200 de miliarde de dolari pentru a revoluționa Rusia în 1917. O să vă placă lectura, grozav.

S.C. – Trecând peste intervalul respectiv, factorii economici arată că România are o creștere economică susținută de când a intrat în U.E.: nu credeți că este un lucru pozitiv?

M.S. – După ce o țară este adusă în stadiul zero de productivitate, nu poate decât să crească. Dar asta nu înseamnă că de această creștere profită românii, este pur și simplu o dinamică firească, o conjunctură controlată. Românii au avut totul la dispoziție ca să devină una dintre cele mai prospere popoare din Europa. Faptul că trecem de la echivalentul unui salariu de 200 de euro pe lună, la 250, sau 300 de euro pe lună, într-un interval 5-10-15 ani, matematic vorbind este o creștere, dar când vorbim despre România, sau despre demnitatea unui muncitor, devine ușor ridicol.

S.C. – Nu considerați consumismul drept un factor de creștere economică?

M.S. – Puterea de cumpărare este un element printre altele, dar nu este central. Prosperitatea unei economii sănătoase este dată de  capacitatea de producție internă și export. Or, România nu mai produce nimic și, mai rău, a ajuns în faza umilitoare în care importă chiar și alimente de bază. Vorbim de o țară care are cel mai roditor pământ din Europa. În alimentarele din România găsiți numai produse de import, iar cele care mai poartă denumiri românești, ce-i drept foarte puține, aparțin unor firme străine. Prin urmare, orice bănuț cheltuit în supermarket este un cui bătut în sicriul național, ne întreținem jugul. Nu putem vorbi de economie în acești termeni, ci mai degrabă despre o exploatare economică. După dărâmarea controlată a blocului socialist, țările din Est au fost puse la dispoziția capitalului transnațional, la dispoziția firmelor occidentale. Pe lângă acapararea sistemului bancar, politic, a economiei și a tuturor resurselor naturale, a rezultat o piață de desfacere pentru produsele de calitate inferioară. Timpul a trecut de atunci și astăzi, din păcate, românii au rămas printre ultimii consumatori orientați din Est, rămânem o colonie economică. Mai rău, știam de multă vreme că produsele vândute în România aveau o încărcătură chimică nepermisă în țările din Vest. Odată cu apariția produselor alimentare chimice, modificate genetic, îmbâcsite cu E-uri, perturbatori endocrini, coloranți, aditivi de gust și chiar fecale de animale, a apărut în România o epidemie de cancere… autoritățile aveau la cunoștință acest lucru, idem pentru mass media, dar au tăcut cu desăvârșire, ca și în Occident de astfel.

S.C. – Ceea ce spuneți este foarte grav, aveți dovezi în acest sens?

M.S. – Mai grav este să-ți extermini cu bună știință populația. Aștept argumente bazate pe elemente reale, nu presupuneri și stări de conștiință post mortem. Aveți un raport care să arate că alimentele chimice nu provoacă cancer la consumatori?

S.C. – Bine, dar consumul nu se limitează doar la alimente?

M.S. – Aveți dreptate, pe lângă alimente otrăvite, românii mai consumă o sumedenie de produse românești vândute de firme străine.

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. – Firmele străine, transnaționale, au cumpărat dreptul de a exploata, distribui și comercializa toate resursele naționale. Vorba lui Ilie Șerbănescu: „Tragi apa la București să îmbogățești Parisul”. La fel pentru gaze, petrol și alte bogății de care, în mod normal, poporul ar fi trebuit să beneficieze la modul cel mai direct, la prețul mai corect. Aș adăuga un lucru foarte important, în momentul de față, pe lângă asasinarea suveranității și a democrației, în general, asistăm la asasinarea resurselor naturale ale subsolului și solului. Spre exemplu, fondul forestier din România este decimat de austrieci cu sprijinul și asistența întregului guvern de la București. Practic, vorbim de violarea și spolierea moștenirii generațiilor viitoare. Grav, foarte grav!

 

S.C. – Folosiți termenul, asasinare, dar în cazul de față vorbiți de înțelegeri comerciale bilaterale, parteneriate public-privat.

M.S. – Elementele de comunicare moderne nu pot modifica o realitate, în cel mai bun caz o pot acoperi, o vreme. Eu vă spun că inclusiv Constituția României a fost modificată, succesiv, pentru a permite jefuirea resurselor suverane, vorbim de aur, argint, telur, lemn, petrol, gaz ș.a., în cantități uriașe. Vorbesc despre mii de miliarde de dolari furate sau interzise proprietarului de drept, adică poporul român. Mai mult, un tată, o mamă, o familie, nu pune în primejdie cu bună știință viața copiilor, a generațiilor viitoare, semn că vârful statului român este parazitat de un grup de inși „românizați“ doar cu numele și ale căror inimi bat pentru orizonturi străine.

S.C. – Când spuneți guvern, faceți referire la niște oameni care au fost aleși democratic, nu credeți că acest deznodământ le conferă o formă de legitimitate în administrarea intereselor economice?

M.S. – Nu știu dacă să plâng sau să râd la afirmația dvs.! Această chestiune în jurul alegerilor democratice nu mai are nici o legătură cu realitatea. Vorbim de niște oameni care evoluează într-un sistem analog, o filială dirijată de afară în care orientările politice, economice, sociale, legislative, parteneriatele strategice obligatorii, clasificarea dușmanilor etc., absolut totul este decis și dirijat de afară,  în timp ce complexul mediatico-politic mimează stări de conflict, dezbateri de idei, false soluții și, în fapt, adevărate manipulări ale opiniei publice. Unde este democrația despre care vorbiți? U.E. nu este un spațiu democratic, România nu este un spațiu democratic.

S.C. – Dar nu puteți să spuneți asta și despre o țară ca Franța?

M.S. – Pasărea mălai visează! Franța, ca și România, plecând de la proporții și asemănări distincte, suferă de aceleași simptome cauzate de influența curentelor financiare apatride și a deciziilor luate de funcționari nealeși, care-și impun voința indiferent de rezultatul din urnele naționale. Campania electorală din 2017 a fost prilejul de-a afla acest lucru în mod oficial, candidați precum François Asselineau, Nathalie Artaud sau Jacques Cheminade au străpuns tavanul de sticlă și au avut curajul să vorbească despre marile orientări economice (GOPE), impuse din oficiu oricărui candidat ales, oricărui guvern și asta indiferent de culoarea politică anunțată.

S.C. – Insinuați că Franța mimează democrația, aranjează alegerile?

M.S. – Eu nu v-am spus că se aranjează alegerile, v-am spus că rezultatul lor nu schimbă cu nimic orientările decise de U.E., oamenii votează degeaba. Este mai subtil și mult mai ușor să transformi procesul democratic în ceva steril. De ce să te chinui să furi alegerile, când poți să furi candidații, să mimezi democrația, înțelegeți?

 

S.C. – Nu puteți să spuneți că toți candidații sunt corupți?

 

M.S. – În cazul de față nu putem vorbi de corupție, ci mai degrabă de trădarea unui sistem politic în incapacitate, o adunătură formală. Și dacă vorbim de un om cinstit, onest, populist, adică un naționalist care ar vrea să dea de pământ cu sistemul, cine află despre el, cine îl promovează, cine îi finanțează campania,  cine îi acordă timp de emisie, cine îi interpretează declarațiile și, în cele din urmă, cine îl desființează? Alături de curentele financiare, mass media joacă un rol central în alegeri, opinia publică este prelucrată, controlată, orientată. În final, în cursa electorală rămân doar candidații sistemului, indiferent că vorbim de oameni cunoscuți sau fețe noi. Vorbim de eșichierul politic dominant din ultimii cincizeci de ani. Nimeni nu vine să deranjeze această ordine, lipsa fondurilor pentru campanii și cenzura mass media formează un zid insurmontabil, deocamdată.

S.C. – În sistemul actual, politicienii mai pot reprezenta interesul popular?

M.S. – Vă reamintesc că democrația originală înseamnă puterea poporului, pentru popor, de către popor. Dar nu oriunde, ci în cadrul arealului propriu, adică națiunea, fiecare la el acasă. Dacă oamenii sunt puși în situația de-a alege numai reprezentanți în acord cu U.E. și, mai ales, cu Banca Centrală, atunci nu mai putem vorbi de interesul popular.

S.C. – În cadrul apartenenței la U.E., mai are relevanță să vorbim despre națiune?

M.S. – Depinde de ce parte a gratiilor te afli! Dacă faci parte din aristocrația conducătoare, din aparatul de stat, lucrezi în mass media, sau ești bancher, atunci națiunea reprezintă un obstacol în calea fericirii. Dar dacă faci parte din popor, atunci ai face bine să te ții cu dinții de aceasta fiindcă națiunea este ultimul refugiu de care dispune omul în fața progresiștilor.

S.C. – Va referiți la partidele de stânga?

M.S. – Nu, chiar deloc. Nu mai putem vorbi de pluralitate politică, simple amăgiri pentru naivi. Indiferent că vorbim de partidele de stânga, de dreapta sau de centru, rezultatul rămâne deja stabilit, agenda progresistă avansează, este de neoprit. După fapte și realități, observăm că spectrul politic reprezentativ este compromis, neputincios, vândut și lucrează concertat împotriva interesului național, împotriva interesului popular. Principiul fundamental al democrației este ignorat, negat și tratat cu aroganță.

 

S.C. – Din ceea ce spuneți, reiese, dacă nu mă înșel, faptul că politicienii nu fac parte din popor, nu credeți că vehiculați un concept greșit?

M.S. – Poporul este masa asupra căreia se exercită Puterea, politicienii, ca să numim cele mai mărunte elemente ale sistemului, nu se află în această categorie. Atunci când exersezi puterea asupra poporul ca să-l obligi să-și înțepe copiii cu 11-12 vaccinuri, ocultând  realitatea efectelor reale asupra sănătății, putem vorbi de un abuz fenomenal de putere, se numește totalitarism în stare brută. Faceți o anchetă obiectivă și încercați să aflați câți politicieni sau medici și-au otrăvit copiii cu 11-12 vaccinuri și veți înțelege cine este poporul.

S.C. – Credeți că democrația a devenit un concept depășit?

M.S. – Nicidecum, dar formularea corectă este „democrația reprezentativă“. Adică forma viciată a democrației este un concept infiltrat, diluat, deturnat și reformat după rețeta aristocrației cosmopolite, care, după căderea U.R.S.S., a reînființat un centru de putere transnațional independent de voințele populare, un sistem în opoziție radicală cu democrația stricto sensu.

S.C. – Îmi scapă ceva, insinuați că Uniunea Europeană este condusă de ruși?

M.S. – Nu, dar subiectul este foarte complex și nu cred că poate fi abordat în cadrul acestui interviu.

S.C. – Politologii spun că Rusia este un regim mai degrabă dictatorial, puteți nega faptul că Europa este un spațiu democratic?

 

M.S. – Democrația despre care vorbiți, în ultimele decenii, nu a făcut altceva decât să bombardeze țări nevinovate, să schimbe regimuri legitime, să acapareze resurse suverane, să producă haos și terorism globalizat, să facă din occidentali șomeri și să producă sclavi în lumea a treia. Dictatura despre care vorbiți, în ultimii ani, a provocat o reechilibrare a forțelor pe mapamond, obligând mașinăria sionisto-americană de război să bată în retragere. Intervenția Rusiei în Siria și în Crimeea demonstrează acest lucru. Astfel spus, de aici înainte, democrațiile occidentale vor avea dificultăți din ce în ce mai mari în a subjuga și teroriza națiunile independente de pe glob.

S.C. – Orientul rămâne un subiect foarte complex și discutabil, dar în interiorul Europei, putem vorbi de influențe americane?

M.S. – Când vorbim de Europa, ne referim la un continent compus din națiuni distincte, prin urmare, fiecare țară are interese proprii. Prin înființarea U.E., aceste interese au fost deturnate, uniformizate și, apoi, anihilate. Uniunea Europeană arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este doar o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional. Or, capitalul transnațional, insinuat prin bănci și firme transfrontaliere, este deținut în proporție de 90 la sută de americani. Vă las pe dvs. să trageți propriile concluzii.

S.C. – Bine, dar Uniunea Europeană nu poate fi asemănată cu o dictatură?

M.S. – Este o chestiune de terminologie și de abordare a realităților dincolo de discursul oficial. U.E. nu mai este un spațiu democratic din 2006. Vă reamintesc că țări precum Franța, Olanda, Danemarca, Suedia sau Irlanda au votat NU la referendumurile organizate pentru ratificarea Constituției Europene. Din păcate pentru ceea ce avea să urmeze, establishment-ul, care devenea tot mai vizibil și mai agresiv, a ratificat prin forță proiectul antidemocratic în data de 13 decembrie 2007, la Lisabona, în corelare perfectă cu așa-zisa criză financiară provocată de bănci private americane, toate în legătură cu Goldman Sachs. În ce măsură putem spune că ignorarea votului și infiltrarea finanțelor transnaționale în Europa au respectat principiile democratice?

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare oarecum exagerată, hazardată.

 

S.C. – Nu cred că Goldman Sachs are capacitatea să influențeze U.E. Afirmația dvs. pare oarecum exagerată, hazardată.

M.S. – Goldman Sachs, nu. Dar Banca Centrală Europeană, da. Din anii ’90, în epoca lui Bill Clinton, toți președinții Băncii Centrale au lucrat la un moment dat pentru Goldman Sachs. Dacă îmi permiteți expresia, aș spune că hazardul nu este un drum cu sens unic.

S.C. – Să revenim la subiect, credeți că locul României este alături de sfera de influență rusă?

M.S. – Vorbiți de România prin prisma opoziției Rusia-Occident. De ce nu luați în considerare și varianta independenței naționale, a suveranității populare, a democrației la care faceți referire? De ce nu credeți în capacitatea de autodeterminare a popoarelor? Eu nu sunt nici pro-rus, nici pro-U.E și nici pro-tocol.  Sunt pro-român, sunt pentru independența și demnitatea nemijlocită a neamului meu.  În definitiv, sunt un naționalist convins, cred în libertatea și destinul propriu a oricărui om.

S.C. – România este membru N.A.T.O., aproprierea de Rusia nu ar fi văzută ca o amenințare pentru echilibrul din zonă, o trădare?

M.S. – Occidentul nu este în poziția de a preda lecții de echilibristică zonală și nici nu este calificat să vorbească despre trădare și, implicit, de moralitate. Să nu uităm că Occidentul ne-a dat pe mâna prietenilor lui Felix M. Warburg… știți dvs. cine este: marele bancher din New-York, amicul lui Troțki și Lenin… Nimeni nu poate impune unei națiuni dependența față de un anumit regim politic, economic sau militar, cu atât mai puțin așezarea unei armate străine pe teritoriul său, altfel se numește că este sub ocupație.

S.C. – Rușii au adus suferință în România, represiune, tiranie. Puteți nega acest lucru?

M.S. – Dacă vreți neapărat să-i numiți ruși pe kominterniști, vă privește. Dar pentru mine Hannah Rabinsohn, recte Ana Pauker, nu a fost nici rusoaică și nici româncă… haideți să mergem mai departe atunci: ce vă face să credeți că ați scăpat de cei care au știut în trecut să acapareze calitatea de ruși, strecurându-se după perestroika sub calitatea de democrați, de europeni, de aliat strategic, sau de români? Gândiți-vă bine la acest lucru pentru că tocmai aici se află cacealmaua istorică în care au căzut toți reeducații mass media, atât în Vest cât și în Est, mai puțin grupul Vișegrád care își trăiește primele clipe de libertate de după Al Doilea Război Mondial.

S.C. – După părerea dvs., grupul Vișegrád este pro-rus?

M.S. – Grupul Vișegrád formează o antiteză sănătoasă și demnă de respect în fața agendei marxiste impusă de U.E. Dar este la fel de adevărat că fără sprijinul neoficial al Rusiei, nucleul de rezistență format din acest grup ar fi anihilat în 24 de ore după modelul Iugoslaviei în aplauzele occidentalilor care, cel mai probabil, ar striga că democrația a învins, Ura!, Ura! etc.

S.C. – Nu sunteți foarte tandru cu mass media, nu credeți că este nevoie de presă liberă, independentă?

M.S. – Există o presă liberă sub forma publicațiilor independente de pe internet, dar acestea sunt lipsite de fonduri și izolate din câmpul informațional generalist, fapt care le limitează capacitatea de difuzare spre mase. De partea cealaltă, în liga profesionistă, aveți balaurul mass media care este o formă de negare a presei libere, un control al informației, o cenzură a realității, o reformulare ilicită a firescului, o manipulare a realului. Mass media sunt, pentru libertatea presei, ceea ce a fost colectivizarea pentru țărani, ori etatizarea pentru proprietățile private. Să fiu mai explicit: atâta timp cât jurnaliștii profesioniști, care nu sunt nimic altceva decât linia întâi a trupelor de ocupație mentală, vor continua să se plimbe liniștiți prin România, vor fi lăsați să producă materie antinațională, anticreștină, antitradițională, antiromânească – deformând și defăimând, împotriva interesului popular, orice acțiune de apărare a valorilor fundamentale naționale, orice încercare de ieșire din robie, tot atâta timp ne vom afla la ani-lumină distanță de orice inițiativă populară, politică, naționalistă, românească, antiimperialistă.

 

S.C. – După sirieni, românii reprezintă cea mai mare masă de imigranți din Europa. Credeți că România poate să reziste în viitor fără această populație activă?

M.S. – Să nu facem amalgam: musulmanii despre care vorbiți au fost expatriați în mod expeditiv de axa sionisto-americană care, după bombardamentele și procesele trucate, au asasinat conducătorii legitimi și au favorizat instalarea regimurilor teroriste. Revărsarea populațiilor musulmane spre Europa nu este  întâmplătoare, ci dirijată, nici măcar subtil și, mai grav, este presărată cu teroriști. De partea cealaltă,  românii au fost victimele unui regim de ocupație mediatico-politico-financiar care a destabilizat națiunea în mod gradual, după interese succesive. Bombardamentele au fost înlocuite cu distrugerea țesutului industrial, cedarea băncii naționale, ocuparea tuturor sectoarelor economice, strategice, politice etc. Putem vorbi despre o formă de terorism disimulat după aparatul falsei democrații.

S.C. – Ați făcut referire la o populație musulmană presărată cu teroriști, nu credeți că comiteți și dvs. un amalgam, numindu-i pe toți musulmanii teroriști?

M.S. – Amalgamul, ca argument de atac, alături de rasism, xenofobie și islamofobie, sunt elemente de comunicare ofensive folosite de mass media pentru a anihila din fașă orice revendicare protecționistă în fața valului de imigranți. Și totuși, am să intru în jocul dvs. și am să-mi reformulez afirmația: nu toți musulmanii sunt islamiști și nu toți islamiștii sunt teroriști, dar tot teroriștii sunt musulmani. Vă place mai mult acest silogism?

S.C. – Putem vorbi despre terorism în Occident, dar în România?

M.S. – Absolut, da! Terorismul poate căpăta diferite forme, acesta se poate disimula după directive europene, reforme economice, împrumuturi la F.M.I, Banca centrală, politici pro-imigrație, negarea suveranității populare, izgonirea populațiilor indigene, fast-food, propagandă pro-sodomistă etc. Terorismul este practicat pe sectoare, sub diferite forme, în funcție de interesul și intervalul istoric. Nu există nici o diferență între o bombă care sfârtecă corpuri nevinovate și o legislație criminală, ucigașă care pune în genunchi o națiune.

 

S.C. – Mă scuzați, dar nu am înțeles ceva, vorbeam de terorism și ați menționat fast-food-urile?!

M.S. – În S.U.A. patruzeci la sută dintre oamenii diagnosticați cu cancer suferă de obezitate. Circa 45 la sută dintre adulți și 25 la sută dintre copii suferă de obezitate. Vorbim despre o adevărată  bombă cu întârziere și, totuși, guvernul american permite industriei fast-food să facă 200 de miliarde pe an din vânzarea cancerului și a obezității.  Este cunoscut faptul că obezitatea provoacă teamă, neîncredere, dependență, panică, paranoia și nesiguranță. Terorismul acționează după aceleași principii.

S.C. – Unele voci din diaspora, o să-l amintim doar pe Paul Goma, vorbesc despre un plan de înlocuire a populației din România. În ce constă această înlocuire?

M.S. – Înlocuirea despre care a vorbit Paul Goma este o problemă strict românească și face referire la înlocuirea poporului român cu populația actuală a Israelului. De partea cealaltă, în Occident se vorbește despre „Marea înlocuire“ și este o problemă abordată de intelectualii din Vest. În Franța, Renaud Camus a demonstrat că „Marea înlocuire“ nu este un concept ideologic, ci o realitate palpabilă și este, probabil, cel mai mare șoc civilizațional pe care l-a cunoscut Franța și, mai pe larg, Occidentul. Marea înlocuire se rezumă prin schimbarea de populații și este vizibilă cu ochiul liber în orice aglomerație, spital, școală, supermarket etc.  Însă, mare înlocuire nu se traduce doar prin schimbarea populațiilor indigene, ci și prin schimbarea civilizațiilor, a culturilor, a tradițiilor, a modelului de gândire, de exprimare, de percepție, a felului de a privi mediul înconjurător. Diferența dintre regimurile totalitare asumate și regimurile așa-zise democratice constă în metodologia de constrângere și condiționare a maselor. Putem vorbi de o adevărată revoluție a modului de detenție, Gherla, iadul iudeo-stalinist fiind surclasat! În pușcăria capitalistă, celulele și zidurile au fost înlocuite cu manipularea ideologică, sârma ghimpată cu șantajul financiar, și gardienii înarmați s-au preschimbat în jurnaliști corupți care trag cu salve neîntrerupte și fără somație în deținuți, cu minciuni letale.

 

S.C. – Din nou, nu credeți că sună a discurs complotist?

M.S. – În timp ce Catedralele cad sub acțiunea buldozerelor, moscheile se ridică din banii publici. În timp ce albii sunt tot mai puțin tolerați de speța conducătoare, minoritățile sunt impuse ca model dominant. În timp ce creștinii sunt din ce în ce mai ridiculizați, musulmanii sunt promovați pe toate căile. În timp ce familia creștină este din ce în ce mai hăituită, sodomiștii își fac de cap defilând în stradă cu copii adoptați în cârcă, uneori smulși din brațele mamelor de organizațiile de stat… are rost să mai continui?

S.C. – La ce vă referiți?

M.S. –  Că doi pederaști se pot căsători și adopta copii nevinovați, răpiți, uneori, chiar din brațele părinților de instituțiile statului. Mă refer la Barnevernet-ul din Norvegia și cazul familiei Bodnariu. Nu este un caz izolat, drama are loc în toate țările nordice, în Suedia, Anglia, Germania și se întinde treptat în toată Europa.

S.C. – Să revenim la conceptul marii înlocuiri și complexitatea acestuia: este și România o țară în proces de înlocuire?

M.S. – Vă repet, marea înlocuire nu este un doar un concept, ci și un plan politic și, în consecință, a devenit o realitate palpabilă. Când vorbim de România, înlocuirea a fost realizată pe plan formal la nivel cultural, social, oarecum ideologic, și, într-o măsură mai mică, pe plan spiritual. Însă pe fond, marea înlocuire, ca multe alte totalitarisme încercate pe neamul nostru, a fost scurtcircuitată de intervalul istoric și substanța profundă din care românii sunt plămădiți.

S.C. – Anumiți intelectuali vorbesc despre o imposibilitate de adaptare a poporului român, incriminând tocmai substanța profundă și specificul românesc care vorbiți, spunând că reprezintă  un obstacol în fața progresului. Cum ați încadra această specificitate?

M.S. – Nu putem porni de la o teză subiectivă pentru a ajunge la concluzia unei specificități, ar fi prea ușor. Intelectualii despre care vorbiți sunt, de fapt, ’telectuali, adică propagandiști autorizați de sistem. Dacă ar spune ceva real despre poporul român, nu i-am mai vedea pe la televizor și nici nu și-ar mai vinde cărțile. Apoi, cred că este firesc să nu înțeleagă complexitatea ființei profunde a unui neam atât de vechi. Ca să fiu mai explicit, pot să vă spun că românii, în marea lor majoritate, dispun de un geniu pe care străinii de țară, de neam și de Dumnezeu nu-l pot înțelege. Este un fel de înțelepciune a eternității, o gândire tipic românească, străveche, dezlegată de influențe străine, o filozofie național creștină, tradițională, profund țărănească și de sine stătătoare. Un fel de coerență cu natura, de intimitate cu anotimpurile – genială prin simplitatea ei, o viziune despre viață care transcende asupra oricărei încercări istorice de mistificare și modificare a valorilor fundamentale. Acesta este marele geniu al culturii românești originale pe care ’telectualii încearcă să-l distrugă.

 

S.C. – Vorbiți despre oameni care își cunosc istoria, tradițiile și sunt impregnați de cultura românească, dar credeți că tinerele generații vor ști să ducă ștafeta mai departe?

M.S. –  Tinerii din România pot fi duși cu barca o vreme, păcăliți într-un anumit interval de timp să îmbrățișeze curente lăturalnice, umaniste, filozofico-nihiliste, abstracte, goale de sens, într-un cuvânt, iudaizate. Însă, de fiecare dată, acționează asupra lor o forță superioară care-i atrage înapoi în rostul vieții, pe cărarea continuității, în etern, spre Dumnezeu. Românul nu-i treabă ușoară, e abil, teribil de rezistent, el nu poate fi asimilat de nimeni și de nimic, învinge timpul de fiecare dată, e unic prin ființa sa, superior prin destinul său. Cât despre planul înlocuirii, fragmentării și risipirii, acesta a eșuat deja. Izgonirea din țară a milioanelor de români nu a produs terenul prielnic marii înlocuiri, ci mai degrabă cel al deconspirării tuturor dușmanilor noștri și, mai ales, a minciunii occidentale – care, să nu uităm, a fost folosită ca monedă de schimb pentru a distruge continuitatea noastră – reformând chiar în acest moment, printr-un ricoșeu incredibil, idealul național. Conștiința reacționară a Neamului Românesc se află în exil.

 

S.C. – La ce vă referiți, unde vreți să ajungeți?

M.S. – Fără să realizeze, milioanele de români de pretutindeni își ascut săbiile inteligenței pe ruinele Occidentului. Se vor întoarce acasă la momentul potrivit, cu un naționalism fierbinte, implacabil, revoluționar! Atunci, pe nevăzute o să înceapă exodul trădătorilor, renașterea României. Cei de afară împreună cu cei de acasă, uniți în această inversare neașteptată a forțelor continentale își vor regăsi interesul comun, calea libertății, reînnoind cu idealul național. Atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom avea ceea ce nu are nici un popor prins în ghearele U.E., o națiune liberă. Nu trebuie să acceptăm altă cale.

S.C. – Înțeleg din ceea ce spuneți că nu aveți de gând să vă reconciliați cu ideea unui viitor comun în Europa?

M.S. – Fără români, Occidentul ar fi fost islamizat de mult, dar asta nu i-a împiedicat să ne trateze cu dispreț începând din anii ’90. Cert este că noi nu am decis să ne sinucidem în grup alături de vestici, e treaba lor, e viața lor, e moartea lor. Multiculturalismul este perceput foarte prost în Europa Răsăriteană. Pentru români, islamul a reprezentat dintotdeauna un imperiu cuceritor – „de pradă“, cum l-a definit Nicolae Iorga –, iar lupta împotriva acestuia a lăsat urme adânci pe pământul nostru sacru atât prin jertfele strămoșilor, cât și prin sângele dușmanilor. Consider că Vestul, din păcate, își trădează partea de continent, trecutul, istoria, civilizația; își cedează pământul, casele, femeile, copiii, sângele. Asta este, situația e destul de tristă, asistăm la un genocid acceptat, dar nu ne privește pe noi. Până la urmă nu împărțim aceleiași valori, aceleași crezuri, nu am avut și nu vom avea niciodată un destin similar. Cancerul provocat în Europa de revoluția iudeo-masonică din 1789 nu a reușit să producă metastaze mortale în Est, sistemul imunitar răsăritean le-a anihilat. În definitiv, dacă apartenența la U.E. se traduce prin ieșirea României din istorie, atunci trebuie să scăpăm cât mai repede din această structură.

 

S.C. – Cum vedeți viitorul în Europa?

M.S. – În primul rând, nu cred că toate ouăle sunt bune pentru omletă. Când vorbim de viitor, trebuie să disociem construcția europeană de interesul real al Europei. Eu cred că vom asista la o inversare nimicitoare a istoriei, toate semnalele ne arată că populațiile occidentale – Italia rămâne o enigmă – au capitulat în fața evidențelor. Re-imigrația masivă spre țările de proveniență a populațiilor venite din Africa de Nord, sub Sahariană și din Orient ar rămâne singura soluție de salvare pentru ei, dar nu cred că axa sionisto-americană împarte același punct de vedere, mai ales acum când se află atât de aproape de reușită. În definitiv, cheia rezolvării se află în Europa originală, de matcă. Viitorul Europei creștine, albă, tradițională, morală și liberă stă în mâinile noastre, am devenit garanții Europei.

S.C. – E de bine, e de rău?

M.S. – Este așa cum este. Avem posibilitatea de-a rescrie istoria Europei cu litere de aur și asta împotriva globalismului neo-liberal, a Vițelului de aur. Este o obligație istorică, un legământ cu învățămintele creștine lăsate de Iisus Hristos la care trebuie să răspundem „Prezent“!

S.C. – Mulți Occidentali nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă în U.E., votul spre partidele de extremă dreapta se evidențiază tot mai mult. Cum credeți că acest viraj politic o să influențeze deznodământul în următorii ani?

M.S. – Așa cum am mai spus, nu cred în antitezele oferite de sistem. Aceste partide evoluează într-un penitenciar politic și sunt folosite de elită pentru a genera o falsă impresie de pluralitate politică. De asemenea, prin demonizarea acestor partide, de fapt a electoratului, se creează condițiile necesare pentru a justifica necesitatea partidelor tradiționale. Acest joc al aparențelor permite controlul spațiului zis democratic. Partidele zise extreme joacă după regula tergiversării, ținând electoratul naționalist într-o perpetuă dezamăgire și sufocare: stați calm, fiți încrezători, nu vă revoltați, suntem de neoprit, într-o zi vom câștiga alegerile, Ura!, Ura! etc. Între timp, occidentalii sunt tot mai colorați.

S.C. – Scapă cine poate?

M.S. – Întrevăd că în următorii 20-30 de ani, odată cu împlinirea agendei anticipate de Stephen Smith, africanizarea Europei, un număr foarte important de occidentali își vor lichida activele și își vor părăsi teritoriile pentru a-și îndrepta pașii spre Est. Revărsarea populațiilor de rasă albă din clasele mijlocii și superioare este inevitabilă, logică, altfel vor dispărea în 3-4 generații.

S.C. – Nu credeți că multiculturalismul poate produce o societate echilibrată, armonioasă și acceptabilă pentru populațiile albe?

M.S. – Probabil că o să meargă, o vreme, dar să vedem cum o să explicăm albilor că această societate trebuie să se facă fără ei, dar pe pământul lor? Multiculturalismul o să aibă o durată de viață limitată și în câteva generații rasele vor fi uniformizate, metisate, omogenitatea o să devină noua normă, o subrasă hibridă o să domine și o să intrăm în era metisului occidental.

 

S.C. – Să spunem că acest scenariu de anticipare de tip horror movies devine o realitate, care credeți că ar fi rolul României?

M.S. – România trebuie să se integreze cât mai repede în grupul Visegrád, dar dintr-o poziție de independență totală fața de U.E. și N.A.T.O., și să formeze un bloc de rezistență care să extindă cooperarea cu țările vecine, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Republica Moldova etc.

S.C. – Dacă înțeleg bine, vă referiți la ieșirea României din U.E.?

M.S. – Ieșirea României din U.E. este inevitabilă, istorică. Dacă ținem cont de creșterea tot mai accentuată a tensiunilor și a brațului de fier angajat între Bruxelles și grupul Vișegrád, în special cu Polonia și Ungaria, ne dăm seama că este o chestiune de timp până la implozie. Problema României în această configurație dezirabilă stă în momentum, nicidecum nu trebuie să ajungem în poziția ultimului trădător din Est, adunat cu fărașul din milă, sau din necesitățile geo-strategice, ar fi o rușine pentru demnitatea noastră și un handicap major în negocierilor viitoare.

S.C. – Nu credeți că ieșirea noastră din U.E și N.A.T.O. ar pune în pericol siguranța României?

M.S. – Siguranță României față de cine, vorbiți despre Rusia, Republica Moldova, Polonia, Ungaria, Serbia, China… cine vrea să ne atace, Mehmed al Doilea? Vă rog, haideți să fim realiști. Sunt trei motive majore care provoacă instabilitate în lume și toate sunt interconectate între ele. De la înființarea Rezervei Federale, care este o bancă centrală privată, mașinăria de război americană a fost creditată fără acoperire reală, doar hârtie. Fără războaie, controlul resurselor planetare, șantajul financiar și imperialismul economic, S.U.A. ar intra imediat în faliment. Economia internă a Statelor Unite este deținută și controlată în cvasitotalitate de o plutocrație care a preluat controlul prin cele trei bănci cunoscute care administrează întreaga masă monetară și financiară în folosul acestei plutocrații. Marele economist Charles Gave, om de rețea și fin cunoscător al fenomenului transnațional, vorbește despre o organizație criminală, aș zice că folosește un termen prea cordial. Conflictul permanent cu țările arabe este condiția sine qua non pentru a putea menține populația Israelului într-un spațiu geografic care nu-i aparține, întreținând acest conflict permanent pentru a provoca, menține și justifica starea continuă de nesiguranță în lume. În definitiv, războiul permanent este o investiție pentru aristocrația jidănească din New-York, o necesitate economică pentru supraviețuirea hotelului american, elementul de bază al agendei globaliste și, nu în ultim rând, argumentul de forță al iudaismului politic. Aceasta este Cutia Pandorei, restul e literatură mass media.

S.C. – Plecând de la această constatare și dacă România ar ieși din această sferă de influență, nu credeți că am fi izolați din punct de vedere comercial?

M.S. – Încercările de izolare s-ar solda cu un eșec total. Nu mai suntem în anii ’90, Perestroika a anihilat U.R.S.S.-ul, dar nu a reușit să transforme Rusia într-o colonie cosmopolită. Renașterea Rusiei a creat o lume multipolară. China a devenit cea mai mare forța economică din lume și alături de India, Brazilia, Africa de Sud și Rusia au format BRICS, o adevărată  structură și un simbol al schimbării în puterea economică mondială, creând o alternativă salutară la organizația criminală amintită de Charles Gave – Banca Mondială și F.M.I. Avem la îndemână posibilitatea înființării unui parteneriat strategic-comercial în sânul  grupului Visegrád, acest parteneriat nu poate fi împiedicat să devină un factor de stabilitate și prosperitate în zonă. Datorită poziției geografice, România poate să joace un rol esențial în această construcție. Portul din Constanța reprezintă o adevărată deschidere spre lume, acesta poate să devină cel mai important port din Europa, imaginați-vă cam ce venituri am putea genera numai din taxe?  Recuperarea pământurilor cedate împotriva interesului național și relansarea agriculturii pe modelul biologic, reînființarea și reabilitarea structurii industriale, posibilă numai prin finanțarea noilor parteneri care ar avea tot interesul să sprijine dezvoltarea infrastructurilor și a serviciilor. Această dinamică ar relansa imediat piața muncii și exportul, vorbim de milioane de locuri de muncă.  Noile investiții ne-ar permite ca după naționalizarea tuturor resurselor ale solului și subsolului, să reînnoim cu exploatarea și distribuția bogățiilor cu care am fost înzestrați. Posibilitățile sunt infinite, dar numai o țară liberă și suverană poate pretinde la izbăvire. Tocmai din această cauză se fac eforturi atât de mari să rămânem în stadiul de colonie, un posibil loc de retragere pentru înlocuirea de care a vorbit Paul Goma.

S.C. – Ați prezentat o viziune foarte pozitivă, dar cum putem realiza acest lucru cu o clasă politică compromisă?

M.S. – Întreg sistemul trebuie dinamitat, poporul trebuie să-și reia ce-i revine de drept, trebuie să înceapă rebeliunea, răscoala, insurecția. Armata trebuie să-și reia atribuțiile reale, să audă strigătul națiunii și să sprijine poporul în răsturnarea acestui regim, să-i judece și, dacă sunt vinovați de înaltă trădare, și sunt, să fie împușcați în Piața Universității. Trebuie instituit o nouă formă de guvernare bazată pe democrația directă, puterea, controlul și voința nemijlocită a poporului român trebuie să prevaleze în orice situație. Constituția trebuie să fie rescrisă pentru a garanta suveranitatea țării, a tuturor resurselor, a pământului, a băncii naționale, a monedei naționale și, mai ales,  a poporului. Trebuie interzise partidele politice, monopolurile private, lobby-iști și ong-uri străine pe teritoriul național,  conflictele de interes trebuie pedepsite cu închisoare fermă și actele de înalta trădare prin pedeapsa cu moartea. Ar trebui să preluăm, să adaptăm și să perfecționăm modelul elvețian.

 

S.C. –  Care sunt calitățile principale ale democrației directe?

M.S. – Democrația directă împiedică accesul la conducere al oamenilor necinstiți sau incompetenți, fiind asociată cu mecanisme complementare de filtrare și control stabilite în raport cu interesul general și voința populară. Adevărata democrație nu desemnează regi, stăpâni sau dictatori, nu pune poporul în custodia unui singur om atotputernic, a unui partid sau a mafiei bancare transnaționale. Democrația directă este aceea care permite unui grup realmente reprezentativ al societății să muncească cu devotament în folosul comunității din care provine.

S.C. – După părerea dvs., care este principala problemă a României, ce anume ne ține pe loc?

M.S. – Lipsa de orizont, lipsa informației și lipsa înțelegerii că singura manieră viabilă și realistă prin care un om se poate îngriji și gospodări, dar și o familie, un sat, o comună, un oraș, un județ, o regiune și o națiune, în general, este prin implicarea activă, neîntreruptă și directă a tuturor membrilor interesați. Dacă într-o familie se ajunge în situația în care nici tatăl, nici mama nu-și mai arată interesul, grija și nu se implică la modul cel mai serios în treburile zilnice, atunci nu mai există nici familie, nici copii, nici casă, iar viață lor va fi sortită eșecului. Lipsa acestei dinamici esențiale de gospodărire și organizare internă duce la apariția intermediarilor, care, în mod natural, vor ajunge în cele din urmă să uneltească împotriva interesului comun.

S.C. – Anumiți intelectuali din țară încearcă să trezească aceste sentimente. Dan Puric ocupă această poziție, ce părere aveți?

 

M.S. – Dan Puric ocupă poziția pe care o ocupă paznicii sistemului în toată Europa. Rolul lui este să ducă românismul și ortodoxismul în zona misticului, în complexitatea banalului, în derizoriu. Ca să câștige încrederea oamenilor care nu realizează că un populist onest nu ar fi omniprezent la TV, aceste personaje forțează  ușile deschise denunțând globalismul neoliberal, planurile ocultei financiare, genocidul alb, islamizarea Europei și, bineînțeles, amenințarea Rusiei, având grijă să nu se ajungă la întrebarea care deranjează și anume că cei care provoacă aceste atrocități sunt membrii comunității care-i promovează pe acești mari români. În definitiv, poziția naționalistului de serviciu este asigurată de un actor, de oricine, aiurea, dar niciodată de un naționalist român adevărat. Dacă îmi aduc bine aminte, în urmă cu câțiva ani părintele Iustin Pârvu, Dumnezeu să-l odihnească, spunea că acesta (Dan Puric) s-a opus proiectului de a se construi o mănăstire ortodoxă la Aiud pentru Sfinții Închisorilor, solicitând în locul acesteia un centru cultural ecumenic. Revelator, nu-i așa? Eu l-aș sfătui să se lase de citate și în loc să practice gândirea de duminică, mai bine și-ar exersa talentul actoricesc în cadrul teatral și poate că, în ziua eliberării, vom uita că a fost recrutat de Securitate în 1976, când avea doar 17 ani.

S.C. – Sunteți un intelectual, un publicist și un scriitor  angajat, v-ați gândit să faceți politică?

M.S. – Nu cred că sunt un intelectual, poate mai degrabă un liber cugetător și cel mai probabil, un populist înrăit. Pentru mine un intelectual care intră în politică este un intelectual ratat.

S.C. – De ce nu vă întoarceți în România?

M.S. – Momentul nu este încă potrivit. Atunci când dușmanul ocupă națiunea, elitele sunt vândute și poporul este supus, rezistența se face în vârful munților sau în afara granițelor, altfel națiunea dispare.

S.C. – Ați scris o carte care se numește Manifest Cartea Neagră a României. Ce ne puteți spune despre ea?

 

M.S. – Plecând de la o stare accentuată de dezacord cu realitatea impusă, am făcut o imersiune profundă în gunoiul societății europene provocat de revoluția bolșevică, primul și al doilea război mondial. Căutând elemente de înțelegere, am ajuns la cauze și analizând conținutul, spre surprinderea mea, am găsit „cutiile negre“ ale României. Manifest Cartea Neagră a României este nota mea sinteză.

S.C. – Ca să nu-mi reproșeze colegii că nu respect rigorile meseriei, trebuie neapărat să vă întreb: sunteți un antisemit?

M.S. – Vă mulțumesc pentru rigurozitate. Cred că cea mai bună definiție dată antisemitismului aparține marelui jurnalist și critic literar, Bernard Lazare – jidan el însuși, dar onest! – din care citez: „Antisemitismul se află în gestație permanentă în jidan și nu în antisemit“.

S.C. – Bine, dar care este poziția dvs.?

M.S. – Imaginați-vă pentru o clipă următorul scenariu de groază: uzurpând identitatea românească străveche, niște țigani fără scrupule, de diferite cetățenii, împrăștiați pe întreg mapamondul, ar lucra concertat la distrugerea și anihilarea tuturor edificiilor create de civilizația iudaică. În măsura în care aceștia ar fi deconspirați, oare ar ezita cineva să-i numească români? Și dacă ar face-o, pe bună dreptate de astfel, credeți că țiganii ar scăpa basma curată acuzându-și victimele de antidacism? Să fim serioși.

 

 

 

Noua eră „întunecată”. Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” (II)

 

 

Traducere şi preambul de Mircea Tănase după Michael Minnicino, ediția iarnă, 1992 a „FIDELIO Magazine”

 

III. Creând „opinia publică”: „Personalitatea autoritară”. Bogeyman şi Biroul pentru Servicii Strategice (OSS)

 

Eforturile conspiratorilor Proiectului Radio de a manipula populaţia a dat naştere pseudo-ştiinţei moderne a sondării opiniei publice în vederea creşterii controlului asupra metodelor pe care aceştia le dezvoltaseră.

Astăzi, sondajele de opinie publică, asemeni ştirilor televizate au fost complet integrate în societatea noastră. Un „studiu ştiinţific” despre ceea ce se spune că ar crede oamenii în legătură cu o problema poate fi produs în mai puţin de 24 de ore. Unele campanii pentru birourile politice de nivel înalt sunt total structurate de către sondaje. În realitate, mulţi politicieni încearcă să creeze „problematici” ce, în esenţă, sunt lipsite de importantă, dar despre care se ştie că vor arată bine în sondaje, pur şi simplu pentru a-şi întări imaginea şi popularitatea. Importante decizii politice sunt luate în funcţie doar de sondaje, ignorându-se votul cetăţenilor sau al Parlamentului. Ziarele chiar vor scrie ocazional editoriale moralizatoare, chemând oamenii să gândească independent, în acelaşi timp însă trimiţând cecuri grase organizaţiei locale de sondare a opiniei publice.

Ideea „opiniei publice” nu este nouă. Platon a scris împotriva ei în dialogul „Republica”; Alexis de Toqueville a scris pe larg despre influenţa acesteia asupra Americii la începutul sec. al XIX-lea. Dar nimeni nu s-a gândit să măsoare opinia publică înainte de sec. XX şi nimeni nu s-a gândit înainte de anii ’30 să folosească aceste 4 măsurători pentru luarea deciziei.

Este util să reflectăm puţin asupra conceptului. Credinţa că opinia publică poate fi un determinant al adevărului este o patologie filozofică. Ea se opune ideii unei minţi individuale raţionale. Fiecare minte individuală este un dar divin, putând fi capabilă de descoperiri raţionale, ştiinţifice şi de înţelegerea descoperirilor celorlalţi indivizi. Mintea individuală e unul dintre puţinele „lucruri” ce nu pot fi aduse la o „medie” de tip matematic. Spre exemplu, în momentul unei descoperiri, este posibil, poate chiar probabil, ca omul de ştiinţă ce a făcut descoperirea să fie singurul care să deţină acea „opinie” asupra naturii, în timp ce toţi ceilalţi pot avea o opinie diferită sau niciuna. Ne putem imagina lesne ce „cercetare ştiinţifică” va fi fost aceea a modelului sistemului solar a lui Kepler, imediat după publicarea „Armoniei lumii”: 2% pentru, 48% împotriva, 50% nici o opinie.

Aceste tehnici de cercetare psihoanalitice au devenit standardul nu numai pentru Şcoala de la Frankfurt, dar şi pentru majoritatea departamentelor de ştiinţe sociale din SUA, în special după sosirea ICS în America. Metodologia aceasta a fost baza de cercetare în cadrul celui mai renumit proiect al Şcolii de la Frankfurt: „Personalitatea autoritară”. În 1942, directorul ICS, Max Horkheimer a luat contactul cu Comitetul Evreiesc American, care l-a însărcinat cu stabilirea unui Departament de Cercetare Ştiinţifică în cadrul Institutului. Comitetul i-a oferit, de asemenea, un grant consistent pentru studierea anti-semitismului în populaţia american[. „Scopul nostru”, nota Horkheimer în introducerea studiului „nu este studierea prejudecăţilor, ci explicarea lor cu scopul de a fi eradicate. Eradicarea înseamnă reeducare, ştiinţific planificată pe baza înţelegerii la care s-a ajuns ştiinţific”.

 

Scala A-S

În cele din urmă, 5 volume au fost produse pentru acest studiu de-a lungul anilor 40. Cel mai important a fost ultimul volum – „Personalitatea autoritară”, scris de Adorno cu ajutorul a trei psihologi sociali ai Universităţii Berkely din California.

În anii ’30, Erich Fromm a întocmit un chestionar pentru a evalua psihoanalitic lucrătorii germani în cadrul a mai mulţi parametri: „autoritar”, „revoluţionar”, „ambivalent”. Centrul studiului lui Adorno a fost, din nou, scala psihoanalitică a lui Fromm, având, însă finalul pozitiv schimbat din „personalitate revoluţionară” în „personalitate democratică” – pentru a face că lucrurile să fie mai bine primite pentru audienţa de după război.

Nouă trăsături de personalitate au fost testate şi măsurate, incluzând:

Convenţionalismul – aderenţa rigidă la valorile convenţionale ale clasei de mijloc;

Agresiune autoritară – tendinţa de a supraveghea, condamna, respinge şi pedepsi acei oameni ce încalcă valorile convenţionale;

Proiectivitate – dispoziţia de crede că lucruri neobişnuite şi periculoase se petrec în lume;

Sex – grijă exagerată privind problemele de natură sexuală.

 

 

Pe baza acestor măsurători au fost construite mai multe scale:

Scala E – Etnocentrism

Scala CPE – conservatorism politico-economic

Scala A-S – antisemitism

Scala F – fascism

Folosind metodologia lui Rensis Lickerts a măsurării rezultatelor, autorii au fost capabili să „asambleze” o definiţie empirică a ceea ce Adorno a denumit „noul tip antropologic”-personalitatea autoritară. Înşelăciunea constă, ca în cazul majorităţii studiilor psihopolitice, în ipoteza unei tipologii weberiene. O dată ce tipologia e statistic determinată, tot comportametul poate fi explicat. Dacă o personalitate anti-semitică nu acţionează într-un mod anti-semitic, persoana va avea totuşi un motiv ulterior pentru a acţiona ca atare sau persoana este discontinuă în acţiune. Ideea că mintea umană este capabilă de transformare este total ignorată în această clasificare.

Rezultatele acestui studiu pot fi interpretate în moduri diametral opuse. Cineva poate afirma că studiul a demonstrat că populaţia SUA era, în general, conservatoare, nu dorea abandonarea economiei capitaliste, credea într-o familie puternică, iar promiscuitatea ar trebui pedepsită. De asemenea, că lumea postbelică era un loc periculos, având totodată temei şi suspiciuni legate de evrei. Pe de altă parte, se puteau lua aceleaşi rezultate şi demonstra că pogromurile anti-evreieşti şi raidurile de la Nurenberg „mocneau” încă, aşteptând un nou Hitler pentru a le reaprinde. Oricare din cele două interpretări ar fi acceptată, alegerea este una de natură politică şi nu de natură ştiinţifică.

Horkheimer şi Adorno credeau cu tărie că toate religiile, inclusive iudaismul erau „opiul maselor”. Scopul lor nu era acela de a proteja evreii de prejudecăţi, ci de a crea o definiţie a antisemitismului şi a autoritarismului ce putea fi exploatată pentru a forţa „reeducarea planificată ştiinţific” a americanilor si europenilor în îndepărtarea lor de la principiiile şi civilizaţia iudeo-creştină pe care Şcoala de la Frankfurt le dispreţuia. În scrierile teoretice ale acelei perioade, Horkheimer şi Adorno au dus teza aceasta până la concluziile cele mai paranoide: precum capitalismul era inerent fascistoid, filosofia creştină în sine este sursă a anti-semitismului. Aşa cum Horkheimer şi Adorno aveau să scrie împreună în 1947 în „Elemente de anti-semitism”, „Hristos, Spiritul devenit carne, este vrăjitorul îndumnezeit”.

Auto-reflecţia omului în absolut, umanizarea lui Dumnezeu prin Hristos reprezintă „proton-pseudos”, falsitatea primordială. Progresul dincolo de iudaism este îngemănat cu presupoziţia că omul Iisus a devenit Dumnezeu. Aspectul reflexiv al creştinismului, „intelectualizarea magicului”, reprezintă „sursa răului”.

În acelaşi timp, Horkheimer a putut scrie într-un articol mai popularizat, intitulat „Antisemitismul – o boală socială”, că „în prezent, singură ţară unde nu pare să mai existe nici un fel de anti-semitism este Rusia”. Această încercare personală de a maximiza paranoia a fost ajutată mai târziu de Hannah Arendt, care avea să popularizeze „personalitatea autoritară”, în a sa celebra „Orginile totalitarismului”. Arendt a adăugat, de asemenea, faimoasa sa înfloritură retorică despre „banalitatea răului” în scrierea ulterioară „Eichmann la Ierusalim”: chiar şi un simplu proprietar de magazin ca Eichmann se poate transforma într-o bestie nazistă în anumite circumstanţe psihologice – fiecare gentilom este suspect din punct de vedere psihoanalitic.

Versiunea extremă a tezei personalităţii autoritare aparţinând Hannei Arendt este astăzi filosofia operantă a „Cult Awareness Network – C.A.N”, un grup ce lucrează, printre altele cu Departametul de Justiţie al SUA şi Liga Antidefăimare a Lojei B’naiB’rith. Folosind metoda standard a Şcolii de la Frankfurt, C.A.N identifică grupurile politice şi ideologice ce reprezintă inamicii săi politici, apoi le „redenumește” drept „grupare” pentru a justifica apoi operaţiunile împotriva lor.

 

Explozia opiniei publice

În pofida tezei sale centrale nedemonstrate a „tipurilor psihanalitice”, metodologia cercetării interpretative a Şcolii de la Frankfurt” a devenit dominantă în ştiinţele sociale, rămânând în acest fel şi astăzi. În fapt, adoptarea acestei noi pseudo-ştiinţifice tehnici în anii ’30 a determinat folosirea pe scară largă a cercetărilor privind „opinia publică”, mare parte din ele fundamentate de către agenția Madison Avenue. Majoritatea sondajelor de opinie – A.C Nielsen, George Gallup, Elmo Roper – au început la mijlocul anilor ’30, folosind metodologia ICS, având în vedere succesul programului de analiză Stanton-Lazersfeld. Până în 1936, activitatea de sondare a opiniei publice a devenit suficient de răspândită pentru a justifică o asociaţie comercială: Academia Americană a Cercetării Opiniei Publice din cadrul Universităţii Princeton, condusă de Lazersfeld; în acelaşi timp, Universitatea din Chicago a creat Centrul Naţional de Cercetări ale Opiniei Publice. În 1940, Biroul de Cercetare Radio a devenit Biroul de Cercetare Socială Aplicată – o divizie a Columbia University, avându-l că director pe neobositul Lazersfeld.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Lazeresfeld a proiectat în mod special folosirea cercetărilor pentru a analiza psihologic comportamentul de vot al oamenilor şi, până la alegerile prezidenţiale din 1952, agenţiile de advertising Medison Avenue controlau deplin campania lui Dwight Eisenhower, folosind rezultatele lui Lazersfeld. 1952 a fost, de asemenea, anul în care alegerile s-au desfăşurat pentru prima dată sub influenţa televiziunii, care, aşa cum Adorno prevăzuse cu 8 ani înainte, într-un interval scurt de timp crescuse enorm în influenţă.

Batten, Barton, Durstine & Osborne – celebra agenţie de advertising BBD&O, a proiectat întreaga campanie de apariţii pentru TV la fel de minuţios ca raidurile lui Hitler de la Nuremberg; spoturi de 1 minut au fost produse pentru a se mula perfect pe nevoile votanţilor, determinate de cercetări. De atunci, strategia a continuat fără încetare.

Întreaga dezvoltare a televiziunii şi a advertisingului din anii ’50 şi ’60 a fost condusă de oameni „antrenaţi” în tehnicile de alienare în masă ale Şcolii de la Frankfurt. 

 

Frank Stanton avea să devină, începând cu „Proiectul Radio” cel mai important „leader” al televiziunii moderne. Principalul „rival” al lui Stanton din perioada formativă a TV-ului a fost Sylvester „Pat” Weaver de la NBC. După un doctorat în „comportamentul de audiţie”, Weaver a lucrat cu programul de analiză la finalul anilor ’30, înainte de a deveni vice-preşedintele reţelei. Carierele lui Stanton şi Weaver sunt tipice pentru dezvoltarea TV-ului. Astăzi, oamenii care conduc reţelele de televiziune, agenţiile de publicitate şi organizaţiile de sondare a opiniei publice, chiar dacă nu au auzit de Theodor Adorno, cred cu tărie în teoria acestuia că mass-media poate şi trebuie să transforme tot ce atinge în „fotbal”. Televizarea în 1991 a războiului din Golf ar trebuie să confirme acest lucru.

Tehnica mass-media şi advertising-ului dezvoltată de Şcoala de la Frankfurt controlează acum în mod efectiv campanile electorale din SUA. Acestea nu mai sunt bazate pe programe politice, ci pe alienare.

Fețele pline de milă şi fricile iraţionale sunt acum identificate de cercetările psihoanalitice pentru a fi transpuse în „probleme de rezolvat”. Problemele ce vor determina viitorul civilizaţiei actuale sunt în mod sistematic reduse la oportunităţi fotografice şi bit-uri radio, ca în cazul transmisiunilor radio ale lui Ed Murow din anii ’30 – unde efectul dramatic este maximizat şi conţinutul de idei este redus la zero.

 

Cine este inamicul?

Parte a înşelătoriei personalităţii autoritare din zilele noastre derivă, de asemenea, din faptul că Şcoala de la Frankfurt şi teoriile sale au a fost acceptate oficial de către guvernul SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cominterniştii fiind responsabili de definirea inamicilor SUA, atât pe timp de război, cât şi după aceea.

În 1942, Biroul pentru Servicii Strategice – OSS, rapid constituitul serviciu american de spionaj şi operaţiuni sub acoperire, l-a însărcinat pe fostul preşedinte al Universităţii Harvard, James Baxter să formeze o Unitate de Cercetare şi Analiză în cadrul Diviziei de Intelligence a OSS. Până în 1944, Unitatea a reuşit să adune un numeros şi prestigios grup de tineri cercetători emigrant, încât Stuart Hughes, pe atunci doctorand, declara că „a lucra pentru Unitate era asemeni a două absolviri universitare”, pe cheltuiala guvernului. Secţiunea central-europeană a fost condusă de către istoricul Carl Schorske; sub conducerea acestuia a acţionat ca şef de secţie Franz Neumann, avându-i ca şi colaboratori pe veteranii ICS Herbert Marcuse, Paul Baran şi Otto Kirchheimer. Leo Lowenthal a condus secţiunea de limbă germană a Biroului Informaţiilor de Război.

Sophie Marcuse, soţia lui Herbert Marcuse a lucrat la Oficiul Naval de Informaţii. De asemenea, la Unitatea de Cercetare şi Analiză mai activau: Siegfried Kracauer, profesorul de filosofie kantiană a lui Adorno, acum în postura de teoretician de film; Norman O. Brown, care avea să devină celebru în anii ’60 graţie combinării teoriei hedoniste a lui Marcuse cu terapia cu orgon a lui Wilhelm Reich în vederea popularizării „perversităţii polimorfice”; Barrington Moore Jr., profesor de filozofie în anii următori, co-autor al unei cărţi cu Marcuse; Gregory Bateson – soţul antropologistei Margaret Mead (cea care a scris jurnalul Şcolii de la Frankfurt) şi Arthur Schlesinger – istoricul care s-a alăturat Administraţiei Kennedy.

Prima însărcinare a lui Marcuse a fost aceea de a conduce o echipă în vederea identificării atât a celor ce urmau să fie judecaţi drept criminali de război după încheierea conflagraţiei, cât şi a celor ce puteau fi lideri potenţiali ai Germaniei postbelice. În 1944, Marcuse, Neumann şi Kirchheimer au elaborate „Ghidul de denazificare”, care avea să fie diseminat ofiţerilor forţelor armate americane, care ocupau Germania, pentru a-i ajuta pe aceştia în identificarea şi eliminarea comportamentelor pro-naziste.

După armistiţiu, Unitatea a trimis reprezentanţi pentru a lucra ca ofiţeri de legătură cu diferitele puteri ocupate. Marcuse a fost însărcinat cu zona de ocupaţie a SUA, Kirchheimer cu cea a Franţei, iar Barrington Moore cu cea sovietică. În vara lui 1945, Neumann şi-a părăsit poziţia petru a deveni şeful departamentului de cercetare a tribunalului Nuremberg. Marcuse a rămas în continuare până la începutul anilor 50 în zona intelligence-ului american, ajungând şef al Diviziei Central Europene din cadrul Biroului de Informaţii al Departamentului de Stat American, un Birou însărcinat oficial cu „planificarea şi implementarea unui program pozitiv de cercetare în intelligence în vederea îndeplinirii cerinţelor de informaţii a CIA şi ale altor agenţii autorizate”.

În timpul mandatului său ca oficial guvernamental american, Marcuse a sprijinit divizarea Germaniei în RDG şi RFG, insistând că aceasta va preveni o alianţă între nou eliberatele partide de stânga şi forţele vechi, conservatoare, industriale şi de afaceri. În 1949, el a elaborat un raport de 532 de pagini, intitulat „Potenţialităţile unui comunism mondial” (declasificat abia în 1978), care sugera că stabilizarea economică a Europei prin Planul Marshall va limita potenţialul de recrutare a partidelor comuniste vest-europene până la un nivel aceeptabil, determinând o perioadă de co-existenţă ostilă cu URSS, marcată de confruntări doar în locuri îndepărtate, precum America Latină sau Indochina – o predicţie, de altfel, surprinzător de bună. Marcuse a părăsit Departamentul de Stat pentru un grant oferit de Fundaţia Rockefeller în vederea colaborării cu diversele departamente de studiu al URSS înfiinţate de universităţile de top americane după război, în majoritate de către veterani ai Unităţii de Cercetare şi Analiză. În acelaşi timp, Max Horkheimer avea să-şi aducă o contribuţie şi mai semnificativă. Că parte a proiectului de „denazificare” a Germaniei, sugerat de UCA, Înaltul Comisar American pentru Germania – John J. McCloy, având la dispoziţie fonduri discreţionare, l-a rechemat pe Horkheimer în Germania în vederea reformării sistemului universitar german. McCloy chiar a solicitat preşedintelui Truman şi Congresului SUA aprobarea unui grant, avându-l că beneficiar pe Horkheimer, care avea să devină astfel un cetăţean cu dublă cetăţenie – americană şi germană.

Pentru o scurtă perioadă, Horkheimer a fost singura persoană din lume ce deţinea cele două cetăţenii. În Germania, el a început revigorarea completă şi rapidă a Şcolii de la Frankfurt, la sfârşitul anilor ’50, incluzând pregătirea unei noi generaţii de bursieri angrenaţi în distrugerea civilizaţiei occidentale, precum Hans-Georg Gadamer sau Jurgen Habermas – care vor avea o influenţă aşa de distructivă în Germania anilor ’60. Într-o perioadă a istoriei americane când unii indivizi erau târâţi în şomaj şi suicid pentru „dulcea aromă a stângismului”, veteranii Şcolii de la Frankfurt, toţi cu extraordinare „garanţii” ale Cominternului, trăiau vieţi încântătoare. America „înmânase”, într-o măsură foarte extinsă, definirea propriilor inamici ai naţiunii în mâna celor mai înversunaţi adversari ai săi.

 

1. Erosul aristotelian: Marcuse şi contracultura drogurilor promovate de CIA

 

În 1989, Hans Georg Gadamer, unul dintre protejaţii lui Martin Heidegger şi ultimul din generaţia originală a Şcolii de la Frankfurt a fost rugat să ofere o apreciere a propriei munci de către ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. El a declarat: „Cineva trebuie să conceapă etica aristoteliană ca reprezentând adevărata împlinire a provocării socratice, pe care Platon a plasat-o în centrul dialogurilor sale asupra interogaţiei binelui”.

Platon descrie ideea de bine că fiind ultima şi cea mai înalta idee, ce se presupune a fi cel mai înalt principiu al existenţei pentru Univers, Stat şi sufletul uman. La polul opus acestui principiu, Aristotel opune o critică decisivă, sub formula celebra „Platon este prietenul meu, dar adevărul este prietenul meu şi mai mult”. El a respins ideea că binele este principiul universal al existenţei, presupus a opera în acelaşi fel atât pentru cunoaşterea teoretică, cât şi pentru cunoaşterea practică şi activitatea umană.”

Această afirmaţie nu numai că enunţă succinct filozofia subiacentă a Şcolii de la Frankfurt, dar sugerează, de asemenea, un punct de inflexiune în jurul căruia putem ordona o mare parte a disputei filozofice a ultimelor două milenii. În termini simpli, corecţia aristoteliană adusă lui Platon ascunde fizica de metafizică, relegând Binele la un simplu obiect al speculaţiei, asupra căruia „cunoaşterea noastră rămâne la nivelul ipotezei” – în cuvintele lui Wilhelm Dilthey – filozoful favorit al Şcolii de la Frankfurt.

Cunoașterea noastră asupra „lumii reale”, aşa cum cum Dilthey, Nietzche şi alţi precursori ai Şcolii au dorit să sublinieze, devine erotică, în sensul cel mai larg al termenului, ca fixaţie obiectuală. Universul devine o colecţie de obiecte care fiecare operează pe baza naturii proprii (în sens generic) şi a interacţiilor reciproce (mecaniciste). Ştiinţa devine deducerea categoriilor specifice ale acestor naturi şi interacţii. Din moment ce mintea umană este aproape în exclusivitate un aparat senzorial, aşteptând mărul newtonian „să plonjeze” în deducţie, relaţia umanităţii cu lumea (şi viceversa), devine un ataşament erotic legat de obiecte. Înţelegerea universalului – încercarea minţii de a fi o imagine vie a Dumnezeului celui Viu, este, prin urmare, iluzorie. Acest „universal” fie nu există, fie există incomprehensibil ca „deux ex machina”. Altfel spus, Divinul există că supra-adăugare (superadiționare) la universul fizic – Dumnezeu este că un adevărat Zeus – aducând trăsnete asupra lumii dintr-o locație exterioară acesteia. Sau, chiar mai clar: Dumnezeu este cu adevărat Cupidon, lansând săgeţi de aur pentru a face că obiectele să se atragă sau să se respingă.

Cheia întregului program al Şcolii, începând cu originarul Luckacs, este „eliberarea” erosului Aristotelian pentru a face starea de spirit a indivizilor una primară din punct de vedere psihologic.

 

 

 

Când liderii ICS au ajuns în SUA, la mijlocul anilor ’30, au fost foarte exaltaţi, deoarece acest loc nu avea nici un fel de apărare filosofică adecvată împotriva a ceea ce aceştia numeau Kulturpessimismus – pesimism cultural. În orice caz, cu toate că Şcoala a „săpat” multe drumuri interioare în viaţa intelectuală Americană înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, această influenţă era în mare parte exercitată în cercuri academice şi la radio; cu toată importanţa sa, radioul nu avea încă influenţa sa covârşitoare asupra vieţii sociale atinsă în timpul războiului. Mai mult, mobilizarea pentru război şi victoria împotriva fascismului au deraiat agenda Şcolii. În 1945, America era foarte optimistă, cu o populaţie ferm convinsă că o republică mobilizată şi susţinută de ştiinţă şi tehnologie putea realiza aproape orice.

Cei 15 ani de după război au cunoscut dominaţia vieţii de familie de către radio şi televiziune, ambele conturate de Şcoala de la Frankfurt, într-o perioadă de eroziune politică, în care potenţialul pozitiv al Americii a degenerat într-o poziţie pur negativă la adresa ameninţării reale şi uneori manipulate a URSS. În acelaşi timp, sute de mii de tineri, aşa-numiţii „baby boomers” intrau la colegiu şi aveau să fie expuşi la otrava Şcolii, direct sau indirect. Este exemplificator faptul că, în 1960, sociologia a devenit cel mai popular curs în universităţile americane. Într-adevăr, dacă cineva observă primele manifestaţii de protest studenţeşti de la începutul anilor ’60, cum ar fi Mişcarea pentru Libertatea Cuvântului de la Universitatea Berkeley sau Declaraţia de la Port Huron, care a fondat organizaţia Studenţi pentru o Societate Democratică, va fi izbit de lipsa de conţinut real a acelor discursuri.

E multă anxietate în a fi determinat să te conformezi sistemului. „Sunt o fiinţă umană! „Nu mă încătuşa şi mutila!”, suna un slogan iniţial al Universităţii Berkeley, dar este clar că „problemele” citate derivau mai mult din manualele de sociologie decât din nevoile reale ale societăţii.

 

Revoluţia psihedelică a CIA

Neliniştile mocnite din campusurile anilor ’60 se poate să fi trecut sau să fi avut un rezultat pozitiv. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre traumatica „decapitare” a naţiunii prin asasinarea lui Kennedy şi introducerea simultană pe scară largă a consumului de droguri. Drogurile au fost dintotdeauna un „instrument analitic” al Romantismului secolului al XIX-lea, ca în cazul simboliştilor francezi, şi au fost populare în cadrul elitelor boeme europene şi americane de după cel de-al Doilea Război Mondial. Dar, în a doua jumătate a anilor ’50, CIA-ul şi serviciile aliate de intelligence au început experimentarea extensivă cu halucinogenul LSD, pentru a investiga potenţialul său de control social. Este acum un fapt bine documentat că milioane de doze au fost produse şi distribuite sub „egida” operaţiunii CIA MK ULTRA.

LSD a devenit un drog recreaţional chiar în cadrul Agenţiei, fiind chiar distribuit la liber între prietenii „familiei”, incluzând un număr substanţial de veterani ai OSS. De exemplu, veteranul Diviziei de Cercetare şi Analiză al OSS, Gregory Bateson, a fost cel care l-a „aprins” pe poetul stilului Beat, Allen Ginsberg, în cadrul unui experiment LSD al US Navy de la Palo Alto, California. Nu numai Ginsberg, ci şi nuvelistul Ken Kesey, precum şi membrii iniţiali ai trupei rock Greatful Dead au „deschis” uşile percepţiei la US Navy. Guru-ul revoluţiei psihedelice, Timothy Leary a descoperit pentru prima dată drogurile halucinogene în 1957 prin intermediul revistei Life (al cărei publisher, Henry Luce, a fost iniţiat chiar de Guvern, asemeni multor altor formatori de opinie) şi şi-a început cariera ca angajat contractual al CIA.

La reuniunea din 1977 a pionerilor halucinogenelor, Leary a admis deschis că „Tot ceea ce sunt datorez viziunii CIA”. Halucinogenele au ca efect unic transformarea victimei într-o persoană asocială, centrată în totalitate pe sine şi preocupată de obiecte. Chiar şi cele mai banale obiecte ajung să aibă o „aura”, despre care Benjamin vorbise iniţial. Victimele devin atemporale şi profund deziluzionate. Cu alte cuvinte, halucinogenele determină instant o stare de spirit identică cu cea prescrisă de teoriile Şcolii de la Frankfurt. Popularizarea acestor droguri a creat o vastă labilitate psihologică în vederea transpunerii în practică a acelor teorii. De aceea, situaţia de la începutul anilor ’60 a reprezentat o strălucită re-intrare în scenă a Şcolii de la Frankfurt, fiind exploatată la maxim. Una din ironiile „Generaţiei Acum”, de la 1964 încoace este că, în pofida tuturor protestelor sale la adresa modernităţii, nici una din ideile sau realizările sale nu avea mai mult de 30 de ani vechime. Teoria politică a fost rezultatul exclusiv al Şcolii de la Frankfurt.

Lucien Goldmann, un radicalist francez şi fost profesor-invitat al Universităţii Columbia în 1968, avea absolută dreptate, când, în 1969, spunea despre Herbert Marcuse: „Mişcările studenţeşti au găsit în munca sa şi numai în ea formularea teoretică a problemelor şi aspiraţiilor lor”. Părul lung, sandalele, comunităţile „iubirii libere”, mâncarea macrobiotică, stilul de viaţă „eliberat”, toate au fost elaborate la începutul secolului, fiind în întregime testate de diferite experimente sociale conectate la Şcoala de la Frankfurt, precum „comuna” din Ascona, din jurul anului 1920. Chiar sfidătoarea formulare „Niciodată să n-ai încredere în cineva de peste 30 de ani”, a lui Tom Hayden, a fost aproape o versiune mai puţin urbană a cărţii lui Rupert Brooke din 1905, intitulată „Nu merită să vorbeşti cu cei de peste 30 de ani”. Planificatorii sociali ce au conturat anii ’60, s-au bazat, pur şi simplu, pe materiale deja existente.

 

Eros şi civilizaţie

Documentul fondator al contraculturii anilor ’60 şi care a adus „mesianismul revoluţionar” al Şcolii de la Frankurt din anii ’20 în contextul şi prim-planul anilor ’60 a fost lucrarea „Eros şi civilizaţie” a lui Herbert Marcuse. Publicată iniţial în 1955 cu finanţare din partea Fundaţiei Rockefeller, documentul sintetizează ideologia Kulturpessimismus a Şcolii de la Frankfurt în forma conceptului de „dimensionalitate”. Într-una dintre cele mai bizare pervertiri filozofice, Marcuse pretinde să derive acest concept din Friedrich Schiller. Schiller, a cărui moştenire de gândire Marcuse intenţionat o perverteşte, este identificat ca moştenitor al lui Kant. Conform gândirii acestuia, umanitatea cunoaşte două dimensiuni: o dimensiune a instinctelor senzuale şi una a impulsurilor către formă/organizare. Schiller pledează către armonizarea celor două instincte în interiorul fiinţei umane sub formă instinctului creativ de joc (interacţiune). Pentru Marcuse, pe de altă parte, singura speranţă de scăpare din monodimensionalitatea societăţilor moderne industriale este eliberarea părţii erotice din om, a instinctului senzual, rebeliunea faţă de „raţionalitatea tehnologică”. După cum va spune în 1964 în a sa carte „Omul unidimensional”: „O confortabilă, fină, acceptabilă şi democratică lipsă de libertate prevalează în civilizaţia industrial avansată, un jeton al progresului tehnologic”. Această eliberare erotică este greşit identificată de Marcuse cu instinctul de interacţiune al lui Schiller, care mai degrabă decât a fi erotic este o expresie a carităţii, concept mai înalt al iubirii, asociat cu adevărata creativitate.

Teoria contrară, a eliberării erotice a lui Marcuse, este implicită în opera lui Sigmund Freud, nefiind, însă, explicit scoasă în evidenţă, cu excepţia freudienilor renegaţi, precum Wilhelm Reich sau, până la un punct, Carl Gustav Jung. Fiecare aspect al culturii în Occident, inclusiv raţiunea însăşi, spune Marcuse, acţionează pentru a-l reprima.

„Universul totalitar al raţionalităţii tehnologice este ultima transmutaţie a ideii de raţiune”, sau „Auschwitz-ul continuă să bântuie, nu memoria ci realităţile omului: zborurile spaţiale, rachetele şi navetele cosmice, frumoasele maşinării electronice.”

Această eliberare erotică trebuie să ia forma „Marelui Refuz”, o respingere totală a monstrului capitalist şi a realizărilor sale, incluzând „raţionalitatea tehnologică” şi „limbajul ritual autoritar”.

Ca parte a „Marelui Refuz”, omenirea trebuie să dezvolte un „ethos estetic”, transformând viaţa într-un ritual estetic, într-un „life-style” ( un non-sens care a apărut în limbaj în 1960 sub influenţa lui Marcuse).

O dată cu Marcuse, ca punct de referinţă, anii 60 au fost plini de justificările intelectuale obtuze ale rebeliunii sexuale adolescentine lipsite de conţinut.

„Eros şi civilizaţie” a fost retipărită în 1961 într-un format ieftin de buzunar şi a continuat în câteva ediţii. În prefaţa la ediţia din 1966, Marcuse a adăugat că noul slogan „Make love not war” era exact ceea ce dorea să exprime. „Lupta pentru eros este o lupta politică”. În 1969, el nota că până şi folosirea obsesivă de către Noua Stângă a obscenităţilor în manifestele sale era o parte a „Marelui Refuz”, numindu-l „o sistematică rebeliune lingvistică ce loveşte contextul ideologic în care cuvintele sunt folosite şi definite”.

Marcuse a fost ajutat de psihanalistul Norman O. Brown, protejatul său din cadrul OSS, contributor la opera „Viaţă împotriva morţii” – 1959 şi „Corpul iubirii” – 1966, chemând bărbatul să-şi lepede confortabila „armură” a egoului şi să îl înlocuiască cu un ego corporal dionisiac, care va îmbrăţişa realitatea instinctuală a perversităţii polimorfice şi va face să aducă omul „înapoi” la „unirea cu natura”.

Cărţile lui Reich, care pretindeau că nazismul a fost cauzat de monogamie, au fost re-editate. Reich a murit într-o închisoare din America, fiind închis pentru banii luaţi în schimbul promisiunii vindecării cancerului prin „recanalizarea” „energiei orgonice”.

Educaţia primară a devenit dominată de succesorul principal al lui Reich, A.S. Neil, un militant ateist, membru al cultului teozofic din anii ’30, ale cărui teorii educaţionale cereau că elevii să fie învăţaţi să se revolte împotriva profesorilor, care erau, prin natura lor „autoritari”.

Cartea lui Neil „Summerhill” s-a vândut în 24.000 de exemplare în 1960, ajungând în 1968 la 100.000 de exemplare şi la 2 milioane în 1970. Până la acest an, a devenit o lectură obligatorie în 600 de universităţi, devenind astfel una din cele mai influente texte educaţionale ale perioadei, fiind un punct de referinţă pentru scriitorii actuali ai domeniului.

Marcuse a deschis calea pentru revenirea în prim-plan a tuturor celorlalţi teoreticieni ai Şcolii de la Frankfurt, reintroducându-l în America pe mult-uitatul Lukacs. Marcuse însuşi a devenit „toiagul luminat” al atacurilor la adresa contraculturii, fiind constant contestat de diferite surse, precum periodicul sovietic Pravda şi, apoi, de guvernatorul Californiei, Ronald Reagan. Singura critică adevărată a venit din partea Papei Paul al VI-lea, care, în 1969, l-a denunţat pe Marcuse (un pas extra-ordinar, aşa cum Vaticanul obişnuieşte pentru denunţarea formală a indivizilor în viaţă), împreună cu Freud, pentru justificarea „dezgustătoarei, desfrânatei exprimări a erotismului” şi a denumit teoria eliberării „o teorie care deschide calea pentru libertinaj camuflat în libertate, o aberaţie a instinctului”.

Erotismul contraculturii a însemnat mult mai mult decât „iubirea neîngrădită” şi atacul violent la adresa familiei nucleare. A însemnat totodată legitimarea eros-ului la nivel filozofic. Oamenii au fost obişnuiţi să se perceapă ca pe nişte obiecte, determinate de natura lor. Importanţa omului ca persoană dăruită cu chip divin şi har creativ, capabilă să acţioneze la nivelul întregii civilizaţii umane, a fost înlocuită de ideea că persoana este importantă graţie faptului că el/ea este negru/neagră, este de sex feminin sau are impulsuri homosexuale. Acest fapt explică deformarea mişcării drepturilor civile în mişcări de tipul „puterea negrilor” şi transformarea problemelor legitime legate de drepturile femeilor în feminism. Discursul privind drepturile civile ale femeilor a fost forţat în a se transforma într-un alt „cult al eliberării”, completat cu alte ritualuri de tipul sau închinate zeiţei Astarte.

Un rezumat al cărţilor „Politica Sexuală” a lui Kate Millet (1970) şi „Femeia eunuc” a lui Germaine Geer (1971) demonstrează complotul fundamentat pe lucrările lui Marcuse, Fromm, Reich şi alţi extremişti freudieni.

O călătorie „rea”

Această popularizare a vieţii ca ritual erotic pesimist nu a scăzut, ci dimpotrivă, s-a accentuat pe parcursul ultimilor 20 de ani. Ea reprezintă baza mizeriei pe care o vedem în jurul nostru. Urmaşii lui Marcuse şi Adorno domină complet universităţile, învăţând studenţii să înlocuiască raţiunea cu exerciţiile ritualice ale corectitudinii politice. Sunt puţine lucrări teoretice astăzi în domeniile artei, literelor sau lingvisticii publicate în SUA sau Europa care să nu recunoască introductiv „moştenirea” datorată Şcolii de la Frankfurt.

„Vânătoarea de vrăjitoare” din campusurile universitare de astăzi reprezintă implementarea conceptului de „toleranţă represivă” a lui Marcuse – toleranţă faţă de mişcările de stânga şi intoleranţă faţă de mişcările de dreapta, impusă de către studenţii Şcolii de la Frankfurt, numiţi acum profesori de studii feministe şi afro-americane. Cel mai erudit purtător de cuvânt al programelor de studii afro-americane, profesorul Cornell West, de la Princeton University, admite public că teoriile sale sunt derivate din George Lukacs. În acelaşi timp, urâţenia, atât de atent cultivată de „pesimiştii” Şcolii, a corupt cele mai înalte realizări culturale.

Cineva, cu greu mai poate găsi o reprezentaţie a operei lui Mozart care să nu fie cu totul deformată de către un director care, urmându-i lui Benjamin şi ICS, să nu dorească „eliberarea subcontextului erotic”. Nu poţi cere unei orchestre să-I interpreteze pe Schonberg şi Beethoven în cadrul aceluiaşi program şi să păstreze integritatea partiturii în spiritul ei. Şi, în momentul în care, cele mai înalte valori culturale devin inoperante, cultura populară devine în mod deschis bestială. O imagine ultimă: Copiii americani şi europeni urmăresc filme precum „Coşmarul de pe strada Elm” sau „Memorie totală” ori emisiuni tv asemănătoare acestora. O scenă tipică include figure hidoase ce ies din ecran, a căror piele de desprinde de pe faţă, având lame pe post de degete, ce cresc până la dimensiuni groteşti, ca apoi să fie topite de acid. Acesta nu e divertisment. Acesta e un episod halucinogen paranoid indus de LSD. Ceea ce a fost mai rău în anii ’60, acum e disponibil „la liber” în fiecare zi.

 

1. Tinerii hippy de factură nazist-comunistă ai anilor ‘20

O parte considerabilă a filozofiei şi producţiei artistice a contraculturii americane, la care se adaugă non-sensul culturii New Age al zilelor noastre derivă pe scară largă dintr-un experiment social realizat în Ascona, Elveţia, între anii 1910-1935. Iniţial, o staţiune a membrilor cultului teozofic al Elenei Blavatsky, mica localitate elveţiană a devenit „raiul” sectelor oculte, stângiste şi rasiale ale mişcării New Age iniţiale de la începutul secolului XX. La sfârşitul Primului Război Mondial, Ascona era identică cu ceea ce Haight-Ashbury va deveni mai târziu – un loc plin de magazine healty food, cărţi oculte de tipul „I Ching”, „Naturmenschen”, oameni cu barbă şi părul lung, umblând în sandale şi purtând robe, în vederea „întoarcerii la natură”. Influenţa dominantă a zonei venea din partea doctorului Otto Gross, student al lui Freud şi prieten al lui Carl Jung, fost membru al cercului creat în jurul lui Max Weber, la momentul la care George Lukacs era, de asemenea, membru. Gross a împins teoriile lui Jackob Bachofen către limitele lor logice şi, potrivit cuvintelor unui biograf al său, „s-a spus că a adoptat Babilonul şi civilizaţia sa, în opoziţie cu cea iudeo-creştină a Europei… Dacă Isabela nu ar fi fost înfrântă de către Elia, istoria umanităţii ar fi fost diferită şi mai bună. Isabela a fost, de fapt Babilonul, „religia iubirii”, Astarte, Ashtoreth; „ucigând-o, moralismul monoteist iudaic a înlăturat plăcerea din lume”.

Soluţia lui Gross a fost recrearea cultului Astartei pentru a declanşa o revoluţie sexuală şi a distruge familia patriarhală burgheză. Printre membrii cultului se numărau Frieda şi H.D. Lawrence, Franz Kafka, Franz Werfel, nuvelistul care mai târziu avea să ajungă la Hollywood şi care a scris „Cântecul Bernadettei”, filozoful Martin Buber, Alma Mahler – soţia compozitorului Gustav Mahler (şi, mai târziu, persoana ce asigura legătura cu Walter Gropius), Oskar Kokoschka şi Franz Werfel.

Ordinul ocult „Ordo Templis Orientalis”, OTO, fraternia satanistă a lui Aleister Crowley, avea singura lojă feminină în Ascona. Este revelator să constaţi numărul mare de intelectuali, în prezent idolatrizați ca „eroi culturali” care au fost influenţaţi de nebunia New Age din Ascona, incluzând aproape toţi autorii care au cunoscut o revitalizare majoră în America în anii ’60 şi ’70. Locaţia şi filozofia ei se află la loc de cinste nu numai în operele lui Lawrence, Kafka şi Werfel, dar şi în cea a laureaţilor premiilor Nobel Gerhard Hauptmann şi Hermann Hesse, H.G Wells, Max Brod, Ştefan George, precum şi a poeţilor Rainer Maria Rilke şi Gustav Landauer.

În 1935, Ascona devine cartierul general al Conferinţei anuale Eranos, organizată de Carl Jung pentru popularizarea Gnosticismului. Ascona a fost locul de creaţie a ceea ce numim astăzi dans modern, precum şi cartier general peentru Mary Wigman şi Rudolf von Laban – creatorul celui mai popular sistem de notaţie a dansului. Isadora Duncan a fost, de asemenea, o vizitatoare frecventă. Laban şi Wigman, asemeni Isadorei Duncan, au căutat să înlocuiască geometria formală a baletului clasic cu re-creaţii ale dansurilor cultice, capabile să trezească ritualic memoria rasială primordială a spectatorilor. Când naziştii au venit la putere, Laban a devenit primul oficial de rang înalt al Reich-ului în materie de dans, el şi Wigman creând programul ritualic de dans pentru Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin, filmat de regizorul personal al lui Hitler, Leni Reifensthal, fosta studentă a lui Wigman. Ciudata psihanaliză ocultă, populară în Ascona, a fost, de asemenea, decisivă în dezvoltarea majorităţii artei moderne. Mişcarea dadaistă şi-a avut originea în apropierea Zurich-ului, dar toate figurile sale iniţiale erau de factura mişcării Ascona, în special Guillaume Apollinaire – un adept aparte a lui Otto Gross.

Documentul fondator al suprarealismului a venit tot din Ascona. Doctorul Hans Prinzhorn, psihiatru din Heidelberg, s-a mutat în Ascona, unde a devenit iubitul lui Mary Wigman. În 1922 el a publicat o carte intitulată „Lucrările artistice ale celor bolnavi mental”, bazată pe picturile pacienţilor săi psihici, fiind acompaniată de o analiză ce pretindea că procesul creativ arătat în acest tip de artă este mai „eliberator” decât cel al vechilor Maeştri.

Cartea lui Prinzhorn a fost citită pe scară largă de către artiştii moderni ai momentului, istoricii recenţi numind-o „biblia suprarealismului”.

 

1. Schimbarea de paradigmă New Age

Sondajul iniţial din 1930 al Şcolii de la Frankfurt, ce includea „Personalitatea autoritară”, a avut la bază categoriile psihanalitice elaborate de către Eric Fromm. Fromm a dedus aceste categorii din teoriile lui Bachofen – colaborator al lui Nietzche şi Richard Wagner, ce pretindea că civilizaţia umană a fost iniţial „matriarhatul”. Această perioada primordială a „democraţiei genocratice” şi dominaţia cultului „Magnei Mater” – „Marii Mame”, afirmă Bachofen a fost „scufundată” de dezvoltarea „patriarhatului raţional, autoritar, ce include şi religia monoteistă”.

Mai târziu, Fromm a utilizat această teorie pentru a pretinde că sprijinul acordat familiei nucleare era o dovadă a tendinţelor autoritare.

În 1970, la 40 de ani de la prima proclamare a importanţei teoriei lui Bachofer, Şcoala de la Frankfurt, prin intermediul lui Fromm, avea să cerceteze evoluţia lucrurilor. El a listat o serie de şapte „schimbări socio-psihologice”, care indicau avansul matriarhatului asupra patriarhatului.

 

 

Printre acestea se numărau:

Revoluţia femeilor.

Revoluţia copiilor şi adolescenţilor – având la bază munca lui Benjamin Spock şi a altora, revoluţie ce permitea copiilor căi adecvate şi inovative pentru a-şi manifesta rebeliunea.

Amorsarea mişcărilor radicale de tineret, care îmbrăţişează în întregime viziunea lui Bachofen, incluzând accentul pus pe relaţiile sexuale de grup, anularea structurii familiale şi însuşirea de comportamente şi vestimentaţie unisex.

Creşterea utilizării, de către profesionişti, a teoriilor lui Bachofen, pentru a corecta excesiva folosire a analizei sexuale freudiene asupra relaţiei mamă-fiu, în felul acesta făcând freudismul mai puţin ameninţător şi mai acceptabil pentru marea masă a populaţiei.

Viziunea unui paradis al consumatorilor. În această viziune, tehnica asumă rolul şi caracteristicile.

Marii Mame – o „mamă” tehnică în locul uneia naturale, care îşi „hrăneşte” şi „linişteşte” copiii cu neîncetate „cântece de leagăn”, sub forma radioului şi televiziunii. În acest proces, omul devine emoţional şi infantil, simţindu-se sigur, în speranţa că „sânul” mamei îi va furniza din belşug lapte, iar deciziile nemaifiind necesar a fi luate la nivel individual.

 

VII. Teoria personalităţii autoritare

Şcoala de la Frankfurt a împărţit profilul personalităţii autoritare pentru a fi folosit că armă împotriva inamicilor săi politici. Frauda rezidă în prezumţia că acţiunile personale nu sunt importante; mai degrabă, problema este atitudinea psihologică a autorului, aşa cum e determinată de scientiştii sociali ai Şcolii de la Frankfurt.

Conceptul este diametral opus ideii de lege naturală şi principiilor juridice republicane pe baza cărora SUA au fost fondate. El este, în cele din urmă, fascist şi identic cu ideile „crimăganditului” – descrise de George Orwell în a sa distopie „1984” şi celei de „crimă volitivă”, dezvoltată de judecătorul nazist Roland Freisler la începutul anilor ’30.

Când Şcoala de la Frankfurt s-a aflat în faza deschis pro-bolşevică, teoria sa autoritară a fost menită să-i identifice pe aceia insuficient de revolutionari, astfel încât ei să poată fi re-educaţi. Când însă şi-a extins cercetările după cel de-al Doilea Război Mondial, la ordinul Comitetului Evreiesc American şi al Fundaţiei Rockefeller, scopul ei nu a mai fost să identifice antisemitismul; acesta a fost numai o acoperire. Obiectivul a fost, de fapt, să măsoare aderenţa la valorile fundamentale ale civilizaţiei creştine, astfel încât aceste valori să poată fi etichetate drept „autoritare” şi apoi discreditate.

Pentru conspiratorii Şcolii de la Frankfurt, cea mai mare crimă era credinţa că fiecare individ era dăruit cu o raţiune suverană independentă, care să-i permită să discearnă ce e bine sau rău pentru întreaga societate. De aceea, a spune oamenilor că ai o idee raţională în baza căreia ar trebui să acţioneze este considerat gest „autoritar”, paternalist şi extremist.

După aceste standard, judecătorii lui Socrate şi ai lui Hristos aveau dreptate în a-i condamna.

Măsura actualului colaps al culturii noastre este dată de acceptarea de către majoritatea cetăţenilor a acestei definiţii a autoritarismului, ea fiind liber folosită în operaţiunile politice ale Ligii Anti-Defăimare sau al Cult Awareness Network, pentru a-şi demoniza inamicii politici.

Acaparat de Şcoala de la Frankfurt şi conspiratorii săi, Occidentul se înscrie într-o călătorie urâtă, din care nu i se mai permite să coboare.

Principiile pe care a fost fondată civilizaţia iudeo-creştină nu mai sunt dominante în societatea noastră. Ele supravieţuiesc asemeni unei mişcări subterane de rezistenţă. Dacă rezistenţa este într-un final scufundată, atunci civilizaţia nu va supravieţui şi, în epoca noastră marcată de pandemii şi arme nucleare, colapsul civilizaţiei occidentale va trage şi restul omenirii împreună cu ea în iad.

 

Ieşirea o reprezintă renaşterea civilizaţiei creştine. Deşi sună grandios, este ceea ce este necesar. Renaşterea e echivalentă cu un nou start; cu respingerea răului şi a sistemului inuman şi stupid şi întoarcerea la vechile idei ale umanităţii care au permis creşterea în libertate şi bunătate. Îndată ce am identificat miezul acestor valori putem începe reconstrucţia civilizaţiei.

În final, o nouă Renaştere se va baza pe adevăraţi oameni de ştiinţă, artişti, compozitori, dar, în primul rând ea va depinde de oamenii obişnuiţi, care vor trebui să apere chipul lui Dumnezeu şi raţionalitatea lui aflată în fiecare dintre noi. Având în vedere succesul Şcolii de la Frankfurt şi sponsorii Noii Ere întunecate, oamenii obişnuiţi ce au încredere în raţiune şi spirit de discernământ vor deveni nepopulari. Dar, nici o idee bună nu a fost la început populară.

 

 

 

https://jurnalul-manipularii.blogspot.com/

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Omul etern

 

G.K. Chesterton

 

 

Descriere

Omul etern” a văzut prima dată lumina tiparului în 1925. În mare măsură, G. K. Chesterton a scris această carte pentru a combate teoriile susținute de H. G. Wells în lucrarea sa „The Outline of History”, conform cărora omul se trage din animale, iar Isus a fost un simplu om.

Dar „Omul etern” este mai mult decât un volum apologetic. Bazându-se pe o perspectivă istorică mai degrabă decât pe una teologică, G. K. Chesterton încearcă să reconstituie călătoria spirituală a întregii omeniri, cu accent pe civilizația vestică. Autorul formulează astfel răspunsuri complexe și rafinate la principalele obiecții ridicate împotriva creștinismului. Mai mult decât atât, face un inventar savuros al tuturor bizareriilor generate de cei care susțin că Hristos și religia lui au același statut cu al altor mituri și religii. Scriitorul de origine irlandeză C. S. Lewis, renumit pentru romanele sale de ficțiune și scrierile despre literatura medievală, spunea că „Omul etern” ocupă poziția celui mai bun apărător al creștinătății.

Colecția IN NUCE reunește fragmente „veşnic verzi” din cultura omenirii, împletind discursuri din artă, literatură, științe sociale și religie. Dincolo de renumele autorilor și de valoarea titlurilor pentru fiecare domeniu în parte, acestea sunt pilde ale înțelepciunii universale din toate vremurile.

 

https://carturesti.ro/carte/omul-etern-446397

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Revărsare globală: Știați că(si Romania poate…)?

 

 

 

 

 

 

 

Afaceri ca neobișnuite

 

În 1857, o biserică din New York, aflată în dificultate, și-a propus să-i evanghelizeze pe oamenii care lucrau în companii din apropiere. L-au angajat pe un om de afaceri, Jeremiah Lanphier (1809–1898), pentru a realiza acest lucru. Acesta a distribuit un fluturaș pe care scria: „Întâlnire de rugăciune de la 12 la 13. Opriți-vă 5, 10 sau 20 de minute, sau tot timpul, în funcție de timpul disponibil.”

Această întâlnire de la prânz, la mijlocul săptămânii, a prins amploare în câteva săptămâni, dar când a lovit o criză financiară, prezența a crescut vertiginos – nu doar în biserica respectivă, ci în tot orașul.

Conform unui raport, când navele intrau în portul New York, erau învăluite de prezența lui Dumnezeu. Pe o navă, căpitanul și 30 de membri ai echipajului și-au găsit credința în Hristos chiar înainte de a ajunge în port. Adânc în interiorul navei de luptă North Carolina , ancorată în port, patru marinari îngenuncheau în rugăciune. În timp ce cântau, unii marinari s-au repezit să-i batjocorească, dar, copleșiți de puterea lui Dumnezeu, acești batjocoritori au căzut în genunchi în semn de pocăință.

Trezirea s-a răspândit în toată țara în anii următori. Unii istorici au estimat că, în timpul acestei Treziri a Oamenilor de Afaceri, aproximativ 1 milion de americani, dintr-o populație totală de 30 de milioane, și-au mărturisit credința în Hristos (vezi p. 17).

 

 

 

Electrificant

 

Cunoscut pentru predicile sale emoționante, revivalistul Charles G. Finney (1792–1875) și-a descris propria experiență astfel: „Duhul Sfânt a coborât asupra mea într-un mod care părea să treacă prin mine, trup și suflet. Puteam simți impresia, ca un val de electricitate, care mă străbate. Într-adevăr, părea să vină în valuri și valuri de iubire lichidă; căci nu puteam să o exprim în niciun alt fel. Părea însăși suflarea lui Dumnezeu. Îmi amintesc distinct că părea să mă evantaie, ca niște niște aripi imense.”

 

Strategiile inovatoare de renaștere ale lui Finney au avut o influență profundă asupra tânărului William Booth (1829–1912), care avea să înființeze Armata Salvării. Un alt avocat de renaștere, Dwight L. Moody (1837–1899), a încurajat lumea să „privească rugăciunea lui Finney, ale cărui rugăciuni, credință, predici și scrieri au zguduit întreaga țară”.

 

 

 

Febra fotbalului

 

Când a început renașterea spirituală galeză în 1904 (vezi p. 23), predicatorul său principal, Evan Roberts (1878–1951), avea 26 de ani. Roberts se rugase pentru renaștere în fiecare zi timp de 13 ani.

 

După cum relatează toate sursele, efectele acestei mișcări au saturat fiecare nivel al societății galeze. După cum a relatat Roberts…

 

Până în acel moment, Țara Galilor era în strânsoarea febrei fotbalului, când zeci de mii de bărbați din clasa muncitoare se gândeau și vorbeau doar despre un singur lucru. Ei pariau și pe rezultatul meciurilor. Acum, înșiși jucătorii de fotbal faimoși s-au convertit și s-au alăturat întâlnirilor stradale în aer liber pentru a mărturisi ce lucruri glorioase făcuse Domnul pentru ei. Multe dintre echipe au fost desființate pe măsură ce jucătorii s-au convertit, iar stadioanele au rămas goale.

Mulți consideră întâlnirile de pe strada Azusa din 1906 ca fiind începutul mișcării penticostale moderne (vezi pp. 18–21), dar unele dintre semințele mișcării Azusa au fost semănate în Topeka, Kansas, cu cinci ani mai devreme. La Școala Biblică Bethel, fondatorul Charles Parham (1873–1929) începuse să predea despre botezul Duhului Sfânt și darul limbilor, provocându-i pe cursanți să-și facă propriul studiu.

 

La o slujbă de noapte dinaintea zilei de Anul Nou din 1901, o femeie din clasa lui Parham – Agnes Ozman (1870–1937) – a vorbit în limbi. Alți studenți și Parham însuși au făcut același lucru în zilele următoare.

 

 

 

Mărturisire de făcut

 

La începutul secolului al XX-lea, biserica coreeană a fost cuprinsă de conflicte. Japonia și Rusia s-au luptat pentru controlul asupra acestei națiuni, iar Statele Unite nu au avut întotdeauna interesele coreene la inimă. Din punctul de vedere al unor coreeni, misionarii americani au căutat să controleze biserica, înăbușind ascensiunea liderilor indigeni. În 1906, creștinii coreeni au început să audă despre Renașterea Galeză și și-au exprimat o dorință puternică de a primi aceeași binecuvântare – dar aveau multă frustrare și resentimente de rezolvat.

 

Apoi, în ianuarie 1907, seminarul prezbiterian din Phenian a găzduit o conferință biblică de două săptămâni la care au participat aproximativ 1.500 de bărbați coreeni. Inspirați de predicile lui Kil Sun-joo (1869–1935) și de mărturisirea sa personală a păcatelor, sute de participanți au urmat exemplul cu acte publice de pocăință (vezi p. 44). După cum a spus un scriitor: „Cu o astfel de mărturisire publică și o astfel de împăcare vizibilă, porțile s-au deschis larg”. Timp de câteva zile la această conferință, mărturisirea și pocăința au continuat toată noaptea. Un alt observator a remarcat că până și misionarii americani păreau „înspăimântați de prezența unei puteri care putea face astfel de minuni”.

 

Spiritul renașterii s-a răspândit de la conferință la Union Christian College, galvanizând următoarea generație de lideri ai bisericii coreene.

 

 

 

Luptându-se cu Gandhi

 

VS Azariah (1874–1945) și Mahatma Gandhi (1869–1948) au avut o dispută vehementă unul cu celălalt, în ciuda obiectivelor lor similare. Azariah a devenit primul episcop anglican al Indiei în 1912, slujind în dieceza de Dornakal. Cu o inimă pentru evanghelizare și o minte pentru renaștere, el a avut un efect profund asupra regiunii. În anii 1920, biserica a crescut rapid, în special în rândul sătenilor din casta Dalit, oameni aflați la limita inferioară a structurii sociale hinduse, cunoscuți odinioară sub numele de „intangibili”.

 

Renașterea Dalit a atras atenția internațională a liderilor misionari și a specialiștilor în creșterea bisericii. De asemenea, a atras atenția lui Gandhi, care s-a străduit să îmbunătățească situația dalitilor, dar a văzut convertirea la creștinism ca pe o expresie a colonialismului occidental. În 1938, cei doi lideri – Azariah și Gandhi – au purtat un război public al cuvintelor, ambii luptând pentru oamenii asupriți pe care îi iubeau.

 

 

 

Maraton de renaștere

 

Trezirea spirituală a izbucnit la Wheaton College din Illinois pe 8 februarie 1950. La o slujbă religioasă, studenții s-au ridicat unul după altul pentru a-și mărturisi păcatele și a cere rugăciuni. Întâlnirile au continuat pe tot parcursul zilei, timp de câteva zile, deoarece cursurile au fost anulate.

 

Ziarele din Chicago au aflat de ea, iar apoi revistele Time și Life au relatat despre ea. „Renașterea universitară devine Maratonul Confesiunilor” a fost titlul revistei Life .

 

De-a lungul anilor, alte școli au experimentat fenomene similare. În 1962, o renaștere a avut loc la Universitatea Yale din Connecticut. În 1970, la aproape exact 20 de ani de la renașterea de la Wheaton, Asbury College din Kentucky a avut propria sa instituție. Unii studenți de la Asbury au dus experiența la alte colegii.

 

În 2023, o altă renaștere a avut loc la Asbury, care a durat 16 zile. A adus cel puțin 50.000 de vizitatori în orășelul Wilmore, Kentucky, și s-a răspândit în campusurile din întreaga țară. La un moment dat, hashtagul „asburyrevival” a avut peste 24 de milioane de vizualizări pe TikTok. CH 

 

De Chris Rogers și editori

[Revista Christian History a publicat inițial acest articol în numărul 153 al revistei Christian History din 2024]

 

Chris Rogers este producătorul serialului Asbury Revival: Desperate for More și lucrează la o miniserie a Institutului de Istorie Creștină despre renașteri religioase.

 

……………………………….

 

 

Articole următoare

 

Revărsare globală: Scrisori către editor

Cititorii răspund la  Istoria creștină

 

Revărsare globală: Notă a editorului executiv

În unele cazuri, Dumnezeu nu numai că a reînviat oamenii, ci a reînviat și pământul.

 

Bill Curtis

 

Șapte caracteristici ale renașterii

Ce au în comun mișcările spiritului?

 

Michael J. McClymond

 

Fiat sau parteneriat?

Teologiile renașterii pot fi mai apropiate în practică decât în teorie.

 

Michael J. McClymond

 

 

https://christianhistoryinstitute.org/magazine/article/ch153-did-you-know

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Un omagiu în amintirea poetului – Ion Chiric, scriitorul şi omul veşnic copil

 

Scris de Mihaela Gîdei

 

Se împlinesc, săptămâna aceasta, mai exact pe 8 mai, cincisprezece ani de la trecerea în eternitate a scriitorului şi jurnalistului gălăţean Ion Chiric, un om iubit de familie, prieteni şi colegi. Ion Chiric a publicat mai multe volume de proză şi poezie, printre care şi „Ospăţul pământului”, „Bucuria de a fi”, „Purgatoriul iubirii”.

„Scriitorii gălăţeni nu sunt scriitori ce aparţin unei provincii, ei sunt scriitori naţionali, pentru că depăşesc limitele unei zone prin gândire, pregătire şi prin operă. Ion Chiric-omul a fost altruist, generos, foarte romantic şi foarte atent cu cei din jur. Îşi diviniza mama, îşi diviniza copiii şi mă iubea şi pe mine nespus de mult. Ion Chiric-scriitorul a fost, din punctul meu de vedere, unul dintre cei mai muncitori scriitori. Niciodată nu crea nimic până nu se documenta, până nu citea şi lucra foarte mult la variante”, ne-a spus Elena Chiric, soţia scriitorului.

De asemenea, Dumitru Culcea, general în rezervă, spune că Ion Chiric este unul dintre cei care îi domină amintirile. „Ce mă lega şi ce mă leagă în continuare de el? Sunt două situaţii diferite – una de similitudinea formării familiilor noastre, iar cealaltă de una din realizările mele  în spaţiul gălăţean a unei reviste cunoscute sub numele de „Poliţia în acţiune””, a spus Dumitru Culcea, în rândurile scrise cu ocazia comemorării lui Ion Chiric.

În cartea „Om fără timp”, lansată la un an de la moartea scriitorului, academincianul Mihai Cimpoi scrie: „Şi totuşi, Ion Chiric a fost poetul şi omul veşnic copil, care a privit lumea printr-o lacrimă de zeu”.

 

Acţiunea omagierii amintirii scriitorului va continua miercuri, 14 mai, începând cu ora 17,30, la Cafeneaua Artiştilor „La Fani”, unde va avea loc o seară de poezie în memoria acestuia.

 

 

https://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/53914-galati-viata-libera-cotidian-un-omagiu-in-amintirea-poetului-ion-chiric-scriitorul-si-omul-vesnic-copil

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Elisabeta Rizea, Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara- urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi

 

 

Relatări culese și editate de Irina Nicolau și Theodor Nițu

 

 

 

„Ceea ce îţi taie respiraţia în aceste pagini este să vezi în ce măsură comunismul a fost o crimă organizată la adăpostul legii şi legitimată prin minciună. Comuniştii apar ca bandiţi legalişti. Ca orice bandiţi, ei înjură, bat, torturează, omoară, numai că pentru cele mai teribile atrocităţi ei au legi. Dinţii se smulg în numele poporului, iar «bandiţi» şi «duşmani ai poporului» sunt cei schingiuiţi, şi nicidecum călăii. Pentru judecătorii-bandiţi, pentru anchetatorii-bandiţi, pentru gardienii-bandiţi, pentru toţi aceştia şi pentru crimele lor – nu există legi. Ei sunt legea şi ei comit crimele în numele legii lor.“ — GABRIEL LIICEANU

„Uite aşa-mi vin în minte… cum mi-au băgat ochelari d-ăştia de tablă, ferească Dumnezeu să ştiţi ce-i asta, şi m-a luat de braţ, că nu vedeam nimica pe coridor. Şi, ori că mi-a pus el piedică, ori m-am împiedicat – că am venit pă brânci, aşa, jos. Şi el mi-a dat cu bocancu aici, în coastă. Trăieşte în Piteşti. […] El are burtă şi eu m-am uscat, că mă vedeţi cum sunt, numai piele şi os. Sunt ca o mască acum, doamnă, de chinurile care au fost pe mine şi de inima rea pe care am avut-o. Aşa. Şi să viu acasă să nu mai găsesc nimic!! Nimic n-am găsit. Dacă mă tăiam la un deget, eu n-aveam cu ce mă lega. Tot ce-am lăsat în casă şi în magazia mea şi în curtea mea – n-am mai găsit nimic. Nu mai pot să-mi spun tot amaru care a fost în mine şi tot chinu cu care m-a chinuit hoţii ăştia…“ – ELISABETA RIZEA

 

 

 

 

https://humanitas.ro/humanitas/carte/povestea-elisabetei-rizea-din-nuc%C5%9Foara-2

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cine a distrus România

 

 

 

Autor: Manoliu Valentin

SCRISOARE DESCHISA PRESEDINTELUI ROMANIEI

Catre,

PRESEDINTIA ROMÂNIEI – Compartimentul pentru Probleme cetatenesti, audiente si petitii

 

Criminalii perfecti-CP ai fiintei umane sunt FINANTATORII loviturilor de stat, razboaielor civile, atentatelor (28 august 2005, Sarajevo, Yugoslavia, moscheii SUNITE si SIITE in Irak) si autotatentate (11 septembrie 2001, New York, SUA) si asasinatelor politice (John Kennedy, Anna Lindh si alti), traficanti de arme, droguri, carne vie, diamante, cafea, tigari si altele, pentru ca apoi sa se numeasca INVESTITORI, oameni de afaceri.

 

Criminalii perfecti ai fiintei umane sunt speculanti de stat din BURSA DE VALORI

 

Romania pana in decembrie 1989 avea o economie riguroasa planificata, cu care statul si-a platit datoriile externe. Dupa lovitura de stat economia romaniei a fost distrusa printr-un plan stabilit de finantatorii loviturii de stat si anume, privatizari, restructurari si disponibilizari abuzive si ilegale. De peste 16 ani de zile cetatenii romani sunt aruncati in strada din intreprinderi, care o parte sunt distruse si vandute fier vechi la rusi, iar terenul de sub ele este vandut de INVESTITORI, cealalta parte este data pe degeaba tot unor INVESTITORI straini care disponibilizeaza salariatii romani, nu le da salarii si ii muncesc peste 10-12 ore zilnic (fabrica de frigidere GAIESTI, patron fiind un cetatean turc), acestia muncesc fara carnet de munca si fara nici un drept ca cetateni ai romaniei.

Acest JAF NATIONAL si GENOCID s-a produs cu acordul intregii clase politice si a presedintilor de sindicat care au permis distrugerea industriei si economiei romanesti, iar cetatenii romaniei au devenit sclavii, fara carnet de munca si fara nici un drept ca cetateni ai Romaniei.

Economia romaneasca si cea mondiala se ghideaza dupa Bursa de valori.

Bursa de Valori in anul 1995 din statistici rezulta ca tranzactiile la bursele de valori ale lumii au fost zilnic de cite 1500 miliarde de dolari, in timp ce rezervele totale ale bancilor puternice planetare au fost de 1200 miliarde de dolari, de unde rezulta ca speculatorii de stat, adica Bursele de Valori, detin mai multe resurse decit institutiile de stat care emit moneda.

Dominique Nora intr-un articol publicat in Le Nouvel Observateur semnaleaza presiunea impusa de noii actionari si noile companii de brockeraj de pe INTERNET care provoaca HAOS in economia mondiala.

In acest caz prezinta mai multe fenomene de cresteri ale actiunilor la Bursa, ale unor companii care in realitate sunt falimentare si au pierderi de sute de milioane de dolari.

• amazon. com este o librarie pe INTERNET a caror actiuni au crescut cu peste 600 de milioane de dolari in 1998, dar aceasta librarie are pierderi concrete de peste 100 de milioane de dolari la vanzari efective de carti, CD-ROM, dischete, reviste si multe altele si totusi actiunile la bursa de valori ale amazon. com-ului valoreaza mai mult decat toate librariile americane luate la un loc.
• Priceline, din Connecticut, SUA este o companie care se ocupa de vanzarea biletelor de avion prin INTERNET, actiunile Priceline la Bursa de valori valoreaza mai mult decat compania de avioane American Airways, propietara de avioane, spatii in aeroporturi, hangare, ateliere de reparatii, piste de aterizare si altele.

In1982-1996 numarul miliardarilor, in dolari a crescut in SUA de la 13 la 149, iar conform revistei FORTUNE, ”clubul miliardarilor” numara peste 450 de membri toti proveniti din rindul speculatorilor de stat din Bursa de Valori, iar in RUSIA sunt peste 146 de miliardari in dolari dupa 1989.

Problema este simpla cu aceste actiuni de Bursa. Se fabrica hartii, asa zise actiunii care tin loc de bani care cresc sau scad fara nici o acoperire (banii au acoperire in aur la banci, dar numai in AMERICA se fabrica dolari fara numar, sau in europa se fabrica Euro fara numar, fara nici o acoperire in aur, la fel si actiunile de Bursa)dupa cum doresc patronii Bursei de valori. Actiuni-bani se tiparesc fara numar care se cumpara cu bani putini, iar printr-o simpla vorba de bursa, acestea cresc, dar in realitate este aer, un nimic pe care numai statul il recunoaste si-l plateste, adica oamenii lor din institutiile statului, iar beneficiarii sunt patronii din spatele acestei Burse si prietenii lor din insitutiile statului cu care fura statul si poporul. In realitate Bursa de valori este un fel de banca care fabrica actiuni-bani pe care le (sau ii) vinde statului si jecmaneste populatia.

In acest caz reamintesc pusculitele pentru toata CLASA POLITICA din Romania dupa decembrie 1989 din banii cetatenilor romani:

• FNI, GELSOR si altele, fonduri de investitii- 150 milioane de Euro
• CARITAS, joc piramidal – 80 milioane de Euro
• SAFI, fond de investitii- 40 milioane de Euro
• GERALD, joc piramidal- 20 milioane de Euro
• Mega -Caritas, joc piramidal – 4 milioane de Euro

 

La Bursa de valori Bucuresti, Romania actiunile cresc pe vorbe, pe aer si dupa cum spun oameni lui VANTU (de altfel, ca in toata lumea).

Gen. NATO Willem Master condamnat in Olanda 1an si 4 luni cu suspendare pentru spalare de bani, escrocherie, falsificare de documente. Master a falsificat documente bancare in special a unei garantii bancare de 200 milioane de dolari pentru a pune la punct un program de brokeraj in Olanda pentru a obtine dobanzi grase, din pacalirea cetatenilor Olandezi, iar banii obtinuti sa-I investeasca in romania cu ajutorul lui Tender si Banca Columna.

Bursa de valori Bucuresti, escrocherie nationala. Dupa LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania petrolul romanesc a fost impartit intre evreii rusi (RUSIA-UE) RAFO si Petron si americani (SUA-ONU) Rompetrol-Dinu Patriciu.

Rompetrol vinde actiuni la Bursa de valori, vine si fata lui Dan Voiculescu, Lidia Voiculescu si cumpara actiuni de 1, 2 milioane de dolari, cu un document bancar ca poate plati aceasta suma. In cateva ore actiunile de la Rompetrol cresc cu 10 procente. Actiunile lui Lidia voiculescu cresc Si ajung la 12 milioane de dolari, vande imediat actiunile si primeste 12 milioane de dolari, plateste 1, 2 milioane de dolari cat valoreaza actiunile cumparate si ramane in buzunar cu 10, 8 milioane de dolari in cateva ore.

CEAUSESCU, prin decretul 356/1980 a decis implicarea romaniei in operatiuni de exploatare a petrolului in Libia.

Astfel, Romania a incheiat un contract intre Rompetrol of Libia D, filiala romaneasca Rompetrol in Libia si national Oil Company (NOC)D compania de exploatare libiana.

Aceasta afacere de exploatare a petrolului Libian, aducea petrol mai ieftin pentru cetatenii romaniei si un beneficiu de miliarde de dolari statului Roman. Dupa lovitura de stat din decembrie 1989 s-a ales praful de aceasta afacere. Principalii vinovati sunt toata clasa politica in frunte cu ION ILIESCU si ce a mai ramas din aceasta afacere cu petrolul, respectiv 75 milione de dolari au ajuns in buzunarele lui Patriciu, Tariceanu, Phil Stevenson, Colin Hart, John H. Woks si alti, prin tot felul de jonglerii bancare internationale. Acum cetatenii romaniei plateste carburantul la preturi mult mai mari decat in America sau Europa unde salariile sunt de ordinul miilor si zecilor de mii de dolari sau euro, iar in romania salariu mediu pe economie variaza de la 100 de dolari la 100 de euro si litrul de combustibil auto este un dolar.

Mai mult, guvernul NASTASE -PSD emite Ordonanta 118/ octombrie 2003, pentru reglementarea unor obligatiuni bugetare ale SC Rompetrol Rafinare SA Constanta. Datoriile rafinariei lui Patriciu au fost sterse si transformate in obligatiuni care au fost cotate la peste 600 milioane de dolari, din care 394 de milioane reprezinta datoria de baza, 191 milioane dobanzile aferente si penalitati de 13 milioane de dolari, obligatiuni scadente in maximum 20 de ani. Conform Ordonantei 118/2003, compania SC Rompetrol Rafinare SA Constanta urmeaza sa plateasca anual o dobanda calculata in functie de cea de pe pietele internationale de aproximativ 25 milioane de dolari pana in anul 2010, cand titlurile vor fi convertite in actiuni. Rompetrol va putea achizitiona actiunile rezultate din conversie.

Firma Unicom Holding, proprietatea omului de afaceri rus-sovietic-moldovean Constantin Iavorski este una din firmele care beneficiaza de credite externe cu garantie guvernamentala, adica pot sa ia credite externe de la FMI si Banca Mondiala cat vor si cand vor in numele statului si poporului roman. Credite sustinute si protejate de toata clasa politica de 16 ani de zile. Credite pe care le plateste poporul roman prin taxe, impozite si scumpiri de tot felul.

Aceasta firma Unicom Holding, este una din firmele care primesc credite externe de la FMI si Banca Mondiala cu garantia statului pentru producere de energie electrica si termica.

Sistemul este in felul urmator, firma Unicom Holding (este una din firmele cetatenilor sovietici-rusi care au facut credite externe in jur de 30 de miliarde de dolari in numele statului si poporului Roman, imediat dupa LOVITURA DE STAT din dcembrie 1989. )aduce pacura din Cipru si gaze din Rusia la pretul cel mai mare din intreaga zona europeana, tot ei solicita credite externe de la FMI si Banca Mondiala de zeci si chiar sute de ori mai mari decat cantitatea de pacura si gaze livrata Romaniei, iar FMI si Banca Mondiala de 16 ani fixeaza pretul la gaze, caldura si intretinere in romania in functie de creditele pe care le acorda firmei Unicom Holding pentru a recupera creditele ridicate de Unicom Holding de la EI, plus DOBANZILE si COMISIOANELE AFERENTE pe care le primesc cei implicati in aceasta afacere.

Poporul roman nu plateste pacura si gazul la pretul real si il plateste la pretul fixat de FMI si Banca Mondiala in functie de creditele pe care le ridica firma sovietica-rusa-moldoveneasca Unicom Holding de la FMI si Banca Mondiala institutie condusa de renumitul evreu, mason si satanist al ORDINULUI DE MALTA, EUGENE R. BLACK.

Acest jaf national a inceput cu ION ILIESCU presedintele romanie si PETRE ROMAN prim ministru si s-a realizat cu sprijinul intergii clase politice din Romania, respectiv PDSR-PSD, PRM, PD, PNL, PNTCD-PPCD, PUR-PC, UDMR, PUNR si alte care participa in continuare la jefuirea, saracirea, infometarea si EXPROPIEREA poporului roman, prin somaj si scumpiri de tot felul. Aceste scumpiri la cotele de intretinere pe care le practica aceste institutii EVREIESTI, MASONICE si SATANISTE duc la sinucideri si evacuari fortate din apartamente a cetatenilor romani care nu au bani sa plateasca intretinerea. Nu mai spun ca cetatenii romanii nu au banii de mincare, dar de intretinere care creste cum vor EI.

Un rol important in cresterea preturilor la intretinere, respectiv energie electrica il au si firmele capusa ale mebrilor de sindicat sau rudelor acestora.

In acest caz putem vorbi de S. C. ELECTRICA Oltenia unde s-a creat firma-capusa, ALT UNIVERS care apartine unor membri de sindicat, care au contribuit fiecare cu aproximativ 1, 5 milioane de lei din primele cuvenite anului 2002, pentru crearea capitalului social si careia ii s-au predat cu titlu gratuit toate sediile in care se facea incasarea curentului electric consumat. ALT UNIVERS a primit, din noiembrie 2002, mandat de a incasa contravaloarea curentului consumat, iar pentru acest lucru, ELECTRICA plateste comision din valoarea facturilor, cuprins intre 1, 8 si 3, 15%, in functie de densitatea populatiei.

De asemenea, trebuie subliniat un aspect foarte important in legatura cu actiunile SIF-urilor la BURSA DE VALORI din Romania, acestea sunt fictive facute pe persoane care nu exista in realitate.

Care este rolul Bursei de valori?

Bursa de valori functioneaza numai atunci cand sunt evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti pot fura statul si poporul roman, iar cand EI pierd se suspenda anumite companii de la bursa.

 

ORDINUL DE MALTA-STAPANII LUMII-SPECULANTII DE STAT

Cine sunt speculantii de stat, finantatorii loviturilor de stat si investitorii in Romania si in lume?

Speculantii de stat, finantatorii loviturilor de stat si investitorii sunt evreii rusi (sefii diplomatiilor din Consiliul de Cooperare RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti-CRIMINALII PERFECTI.

Evreii rusi (RUSIA-UE) prin Emma Nicholson, raportor special al Parlamentului European pentru Romania a dat un averisment serios tarii noastre in 2001„in 100 de zile, sa ia masuri pentru accelerarea reformei, in special in ceea ce priveste restructurarea sau privatizarea marilor intreprinderi perdante, privatizarea bancilor de stat si a IAS-urilor (adica, daca nu va grabiti sa dati degeaba intrprinderi, banci si IAS-uri evreilor rusi, iar romanii sa fie sclavii lor, vom avem grija de voi), crearea unui cadru legislativ favorabil investitiilor straine (crearea unui cadru legislativ in care INVESTITORII sa nu plateasca taxe si impozite statului roman, vezi APA NOVA si altele) si un sistem de protectie sociala corect pentru toata lumea. „

Unul dintre cei mai mari speculatori de stat si beneficiar al Bursei de Valori este Clanul Rothschild.

Clanul ROTHSCHILD este cel mai bogat din lume, stapineste finantele lumii, acorda imprumuturi, finanteaza lovituri de stat, razboaie civile, atentate, asasinate politice si multe altele.

Nathan Rothschild mare bancher contemporan cu Napoleon, care i-a stricat majoritatea afacerilor lui Rothschild pe intregul continent european.

Pentru a-l distruge pe Napoleon, Rothschild a acordat imprumuturi uriase Prusiei, Rusiei si Angliei. La batalia de la Waterloo din 18 iunie 1815, Rothschild il plateste pe maresalul Emmanuel de Grouchy sa-l abandoneze cu o treime din efectivele franceze pe Napoleon, acesta motivind ca urmareste, armata prusaca condusa de Blucher, paraseste grosul armatei.

Napoleon tradat de maresalul Grauchy pierde batalia de la Waterloo. Rothschild care a urmarit desfasurarea bataliei ascuns in spatele armatei engleze, a vazut cum Napoleon este infrint, a fugit la Bruxelles si de aici la Ostande. Rothschild a platit 2000 de franci unui pescar sa-l traverseze marea Nordului si Stramtoarea Dover pentru a ajunge la Londra. In data de 20 iunie 1815 Rothschild fiind singurul detinator al stiri infrangerii lui Napoleon la Waterloo se instaleaza la Bursa din Londra si aduce vestea falsa precum ca Napoleon a castigat la Waterloo si printr-o actiune banditeasca a vandut masiv actiunile sale, preturile la bursa s-au prabusit. Bursa a fos impanzita cu actiunii ale datoriei publice engleze fiind un dezastru militar, actiuni care sunt cumparate de agentii lui Rothschild care cumparase si actiunile vandute de Rothschild.

In zilele de 20 si 21 iunie 1815 seifurile bancherului Rothschild s-au umplut cu actiuni.

Vestea infrangerii lui Napoleon la Waterloo a ajuns la Bursa de la Londra in seara zilei de 21 iunie 1815, dar Rothschild deja castigase 10 milioane de lire sterline.

Inamicul clanului financiar Rothschild, Napoleon devenise un fugar, ulterior exilat si ucis de englezi prin otravire cu cianura (Acesti speculanti de stat au finantat prin banca vaticanului destramarea Yugoslaviei care varsa 1 988 300 de dolari Institutului pentru raspindirea religiei care cumpara arme din Beirut si le livreaza Croatiei cu ajutorul gen. rus Victor Bout care le transporta cu avionul ca si TIGARETELE din Romania. NATO finantata de acesti speculanti de stat a controlat atacul Croat impotriva zonelor Sarbesti in 1995, numita actiunea STROM<furtuna> condusa personal de BillClinton pentru ca dupa aceea americani la HAGA sa-l condamne pe Milan Babic fostul presedinte al republicii Sarbe din croatia la 13 ani de inchisoare pentru ca s-a opus fortelor NATO si extinderii ciumei evreiesti in Balcani, pentru ca ulterior sa-l ucida in puscarie, TPI <alta institutite evreiasca, masonica si satanista criminala internationala>anunta ca s-a sinucis. Milosevici, rapit de CIA, FSB-KGB, SDECE, Mosad si altele este dus la HAGA si judecat de adevaratii criminalii internationali dusmanii fiintei umane, care refuza sa se pronunte in acest caz pentru ca sarbi sa nu atace si sa dea foc ambasadelor SUA, MARII BRITANII, FRANTEI, ITALIEI si altele, la Belgrad, dar il vor ucide incet in puscarie, lucru care s-a si produs. Am aflat de moartea lui Milosevici in timp ce scriam la acest material, iar stirea din cotidianul Libertatea din 14 martie 2006 a toxicologul olandez Ronald Uges, care a efectuat in urma cu doua saptamani o analiza a sangelui fostului lider sarb, a confirmat suspiciunile, declarand pentru AFP ca Milosevici „a luat <gresit ii s-a administrat, pentru a fi ucis, intrucat Milosevici nu se putea duce la farmacie, ca TRUTULESCU cu salvarea penitenciarului Rahova la petreceri> un medicament care contine rifampicina, substanta ce anuleaza efectul tratamentului impotriva hipertensiunii”. Rifampicina dupa cateva zile dispare din organismul uman. Rifampicina nu este toxic, dar este contraindicat in cazul hipertensiunii.

Sadam Husein un mare conducator al poporului Irak-ian care s-a opus invaziei americane in Irak pentru a nu le fura PETROLUL este judecat de asemenea de criminalii perfecti dusmanii fiintei umane, care ii pune un judecator de nationalitate kurda sa-l judece, iar procurorul deja s-a antepronuntat in cazul in care Sadam va fi condamnat la moarte pedeapsa se pune in executie in 30 de zile, dar si acesta va avea soarta lui Napoleon, nu mai continu-I cu Noriega, Somoza si alti vanati de stapanii lumii), iar tradatorul Frantei si al lui Napoleon, maresalul Grouchy este numit comandant suprem al armatei si pair al Frantei.

Anglia si Prusia invangatoare platesc datoriile catre clanul Rothschild, datorii care au crescut datorita dobanzilor aferente.

Clanul Rothschild isi extinde aria de finanatare prin bancile J. P. Morgan si August Belmont, finanteaza Razboiul de secesiune din America. Presedintele Americii Abraham Lincoln informat de jocul financiar al bancilor lui Rothschild in sustinerea financiara a razboiului de secesiune, a dispus sa nu se mai plateasca bancilor Rothschild camata aferenta datoriilor de razboi si a insarcinat Congresul American sa tipareasca dolari, asa numiti GREEN BANCK cu care sa se plateasca armata.

John Wilkes Booth agent al Rotschilderilor il asasineaza pe Abraham Lincoln la data de 14 aprilie 1865, iar oamenii lojiei masonice Cavalerii cercului de aur, aflat in subordinea lui Rothschild, il scot din inchisoare pe asasin si-l duc la Londra, unde a trait dintr-o renta stabilita de Rothschild. ( In aprilie 1968, Martin Luther King a fost ucis cu un singur glont, în timp ce se afla pe balconul unui motel din Memphis. Asasinul un delincvent, analfabet James Earl Ray care si-a recunoscut vinovatia, a fost condamnat, fara proces, la închisoare pe viata. Ray nu sta in puscarie in perioada 1968-1998, fiind scos de speculantii de bursa, dar se intoarce cand ii se apropie sfirsitul, pentru a se arata lumii intregi ca asasinul a stat in puscarie in aceasta perioada. Ray a decedat în 1998 in puscarie. Ray inatine de a-si da sfarsitul crestinesc a spus ca, `Asasinarea lui Martin Luther King a fost vointa lui Dumnezeu. „Acest lucru nu este ADEVARAT. A ucide un om nevinovat precum martin Luther King numai pentru ca isi sustine ideile care privesc viata comunitatii in care traieste este opera celor care lupta impotriva fiintei umane. Numai evreii, masonii si satanisti criminalii fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos ucid, saracesc si infometeaza fiintele umane. DUMNEZEU iarta greselile fiintei umane, dar nu ucide fiintele caroara le da viata. Fiecare dintre NOI avem o misune pe care trebuie sa o indeplinim pe fata pamantului. Un lucru este cert numai EVREII, MASONII SI SATANISTII ucid fiintele create de DUMNEZEU. Mare pacat ca, unii membrii ai BISERICII ORTODOXE ROMANE au devenit scalvii acestor CRIMINALI PERFECTI- SPECULATORI DE BURSA. )

Dolarii Green Banck au fost scosi din circulatie fiind cumparati de Rothschild la preturi infime, prin bancile J. P. Morgan si August Belmont.

John Kennedy a vrut sa micsoreze deficitul bugetar al SUA si la 18 iulie 1963 a informat Congresul Americi ca, propune introducerea unui impozit asupra procentelor incasate de cetatenii americani care au depus bani in bancile din strainatate in valoare de 15%, fiind un atac pe fata impotriva clanului Rothschild si al marilor finantisti speculatori de stat de la Bursa. Kennedy a continuat atacul asupra Rothscihlderilor si ai marilor finantisti producatorii de armament si a hotarat sa se puna capat conflictului din Asia si a activitatii CIA in zona, fapt care ducea la scaderea beneficiilor Rothschilderilor si a altora care finantau dotarea si aprovizionarea fortelor terestre, aeriene si maritime americane.

La 22 noiembrie 1963 Kennedy este asasinat de soferul sau mason si agent CIA care se intoarce si trage in fata lui Kennedy, iar partea din spate a capului creier, oase si par sunt imprastiate pe capota din spate a masini, iar sotia lui Kennedy se arunca pe capota masinii pentru a le aduna.

Asasinatul a fost pregatit de agentii CIA Orando Bosch, HoWard Hunt, Frank Strugs, Jack Rubenstein, Lee Harvey Oswald fiind si agent KGB este asasinat de Jack L. Ruby care si-a recunoscut vinovatia, a fost condamnat pe viata, fara proces, la fel ca si James Earl Ray la închisoare pe viata. Lee Harvey Oswald a fost asasinat pentru a nu deconspira membrii complotului, asasinii lui Kennedy. Jack L. Ruby a trait in libertate si nu in puscarie cum vor, EI sa sustina. Jack L. Ruby a fost bagat in puscarie in ultimele sale zile de viata. Jack L. Ruby a murit de cancer in puscarie. Gargara, minciuna evreiasca pentru populatia planetei, asa cum col. Trutulescu omul FSB-KGB-ului sovietic-rus a stat in puscarie in Romania in cazul TIGARETA II. Col. Trutulescu este condamnat sapte ani pentru contrabanda cu tigari, dar dupa trei ani si jumatate, in data de 22 noiembrie 2001 cand Trutulescu a implinit, 49 de ani este gasit de niste jurnalisti sarbatorind ziua de nastere in cabinetul particular stomatologic al unui doctor iranian de pe Calea Mosilor. Acesta fiind scos din Penticentiarul Rahova cu Salvarea nr. B-14-DBI, iar amicul sau Mihai Ghezea, directorul saptamanalului „Atac la persoana”, era deja acolo, venise sa-i ureze LA MULTI ANI. Cand au intrat jurnalistii in cabinetul stomatologic a disparut haleala, prajiturile si BEREA.

In cazul Kennedy sa constitutit o comisie, numita Warren (O comisie senatoriala indentica formata de SERGIU NICOLAESCU un TRADATOR NATONAL sa se ocupe de dosarul LOVITURII DE STAT DIN DCEMBRIE 1989 din Romania, un tradator pus sa faca dreptate. ), condusa de presedintele Curtii Supreme, Earl Warren din care au facut parte fostul sef al CIA, Allen Dulles <concediat de JFK> si congresmanul Gerald Ford, care peste cativa ani ocupa Biroul Oval.

Inainte de asasinarea lui Kennedy, premierul Israelian Ben Gurion l-a calificat pe JFK drept inamic al Israelului, iar VINOVATII pentru asasinarea lui Kennedy sunt evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti care au ordonat serviciilor secrete CIA, MOSSAD, SDECE, FSB-KGB si alti sa-l asasineze.

Cine a blocat cercetarea in cazul asasinarii lui Kennedy ?

John McCone seful CIA numit de Kennedy.

 

CINE SUNT EI?

STAPANII LUMII-SPECULANTII DE STAT

 

JOHN MCCONE seful CIA este membru ordinului masonic-satanist (satanistii sunt aripa tanara a masoneriei) Cavalerii de Malta care ulterior isi schimba denumirea in Ordinul de Malta (asa cum si partidele politice corupte, criminale si mafiote care lupta pentru distrugerea statului si epurarea etnica a poporului Roman isi schimba denumirea, respectiv PDSR in PSD, PUR in PC si altele)se afla in subordinea lui ROTHSCHILD, din care fac parte EDMUND DE ROTHSCIHLD, DAVID ROCKEFELLER (patronul lui Exxon), ALEXANDER HAIG ( ministru de externe al SUA, consilier pe probleme militare in administratiile Kennedy si Johnson si secretar de stat in 1981, precizeaza ca Johnson era efectiv ingrozit de ideea ca poporul american ar putea afla adevarul. Johnson spunea: „pur si simplu nu trebuie sa permitem ca poporul american sa stie ca EVREII au ordonat asasinatul, iar asasinatul in ultima instanta trebuia sa vina de la Fidel Castro, el trebuie sa fie vinovatul de moartea presedintelui nostru”. ), ALEXANDRE DE MARENCHE (sef SDECE), VALERIE GISCARD D`ESTAIGN (premier francez), WILLIAM BUNDY (finantatorul si strategul razboiului din Vietnam), GIOVANNI ANGELLI (uzinele Fiat), JOSEF E. JOHNSON (sef peste securitate in Departamentul de Stat), EUGENE R. BLACK (director la Banca Mondiala, director la Banca Chase Manhatttan <a lui Rockefeller>, director la Federal Express, Royal Dutch Petroleum si Consiliul Atlantic), POPIDOU (presedinte Frantei, salariat al lui Rothschild) NIXON (presedinte SUA), BILL CLINTON (presedinte SUA), MICHAEL BOSKIN (sfatuitorul economic a lui Bush), THEODOR L. ELLIOT (finantator al razboiului din Irak si Afganistan, ambasador in Afganistan), NICOLAS BRADY (secretarul Trezireriei lui Bush), EMILIA CELADO (vice presedinte la compania EXXON a lui Rockefeller), KATERINE GRAHAM (patron al ziarului Washington Post), JOHN REED (presedinte la Citicorp al lui Rothschild), DAN QUAYLE (vicepresedintele lui Bush), JOHN R. BEYRLE (agent CIA si FSB-KGB, gen NATO pentru Europa si Euroasia, consilier la Biroul pentru Noile State Independente, de pe langa Dpartamentul de Stat si specialist in aparare, are masteratul la Universitatea pentru Aparare Nationala din SUA ambasador in Bulgaria, fost adjunct al ambasadorului SUA in Rusia, ambasador in Bulgaria, strateg si participant la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania, in razboiul din Cecenia a furnizat informatii Moscovei), BRUCE JACKSON (Sef CIA si agent FSB-KGB pentru toate tarile blocului sovietic si Euroasia, finantator si participant la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania, Georgia, Ucraina, Cecenia, Uzbekistan si altele, vicepresedinte pentru strategie si dezvoltare al celei mari fabrici de arme din lume LOCKHEED, seful U. S. COMMITTEE ON NATO FOR THE LIBERATION OF IRAK, finanatatorul si beneficiarul razboiului din IRAK, alaturi de mari companii petroliere precum: EXXON MOBIL, patron Rockefeller), EUGEN OVIDIU CHIROVICI (se afla in fruntea Marii Loje Nationale a Romaniei finantata de Ordinul de Malta prezent in guvernul Nastase si Tariceanu din partea partidului PUR-PC, din care fac parte, Boalcas PRM, Ion Iliescu PSD si alti), COLIN HART si PHIL STEVENSON asociatii lui Patriciu la Rompetrol, CARLA DEL PONTE (procuror sef la TPI-HAGA), MICHAEL GUEST (ambasador al SUA la Bucuresti), GEORGE SOROS (miliardar ungur-american cel care manipuleaza cetatenii din R. Moldova si Romania), JONATHAN SCHEELE (Seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania), OBIE MOORE (presedintele Camerei de Comert Americane) si alti.

In luna Martie 1994, la Frankfurt, Germania s-a sarbatorit cea de-a 250-a aniversare a nasterii lui MAYER AMSCHEL ROTHSCHILD, rabinul care-a pus bazele dinastiei bancherilor internationali Rothschild si la care au participat aproximativ 250 de membri ai familiei Rothschild care au venit din toata lumea, cancelarul german HELMUT KOHL, primarul Frankfurt-ului ANDREAS VON SCHOELER (a propus ca pe noua bancnota a Europei unificate, EURO-ECU-ul, sa fie tiparit chipul lui Mayer Amschel Rotschild) si presedintele bancii nationale germane, HANS TIETMEYER.

Masonii pretind pe buna dreptata ca fara sprijinul lor Statele Unite nu si-ar fi dobindit independenta si ca puternica America pe care o cunoastem astazi este rodul muncii lor.

Ministrul afacerilor externe al Suediei ANNA LINDH a fost asasinata de evreii americani (SUA-ONU), masoni si satanisti pe data de 13 septembrie 2003 pentru faptul ca s-a opus ca moneda EURO-ECU al lui Rothschild (moneda evreiasca care nu are acoperire in aur, asa cum nici actiunile de bursa nu au nici o valoare, dar cresc pe vorbe si aer, care oricand poate sa saraceasca si sa jefuiasca poporul suedez, asa cum procedeaza in toate tarile lumii)sa devina moneda nationala suedeza. La acest asasinat politic a participat si Ambasadorul Israelului in Suedia, Zvi Mazel care in 2004 care a vandalizat o expozitie de arta la Stockholm. Zvi Mazel a fost surprins de camerele de securitate ale Muzeul National de Antichitati din Stockholm intr-o stare de agitatie, tragind furios de un cablu de tensiune incercind sa stinga spoturile care luminau exponatul „Alba ca zapada si nebunia adevarului”, ( care consta intr-o mica barca aflata intr-un bazin cu apa colorata in rosu. Pe vas se afla o imagine infatisind-o pe Hanadi Jaradat, militanta a Jihadului Islamic, care s-a sinucis pe 4 octombrie 2003 la Haifa intr-un atentat care a provocat moartea a 21 de oameni)si apoi aruncind catre exponat unul din spoturi.

Acest Zvi Mazel evreu, mason si satanist suparat pe toate fiintele de pe fata pamantului a finantat si participat la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania (fiind numit ambasador in Romania la Bucuresti cu putin timp inainte de Lovitura de stat din decembrie 1989) impreuna cu toti membrii ambasadei Israelului la Bucuresti, ambasadei SUA, Rusiei, Frantei, Marii britanii, Italiei, Siriei, Palestinei la Bucuresti si altele si COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMANIA.

La fel s-a procedat la Praga- Cheoslovacia, Belgrad-Yugoslavia, si altele, iar acum, fac mitinguri si proteste de strada la Minsk-Belarus pentru a-l inlatura pe Lukasenko pentru ca EI sa poata jefui si ucide in Belarus.

De asemenea trebuie facuta precizarea ca la asasinarea ANNEI LINDH au participat membrii ambasadei SUA in Suedia, comunitatea evreiasca din Suedia, masoni si satanisti, fiind sprijiniti de membrii ai serviciilor secrete suedeze, mambrii ai masoneriei si satanismului Ordinul de Malta.

Toti membrii ambasadelor SUA din intreaga lume sunt evrei, masoni si satanisti, agenti CIA, MOSAD, FSB-KGB, si altele. In cazul Suediei, la Stockholm Sweden sunt reprezentati de: seful CIA- consul Debra Twry, Stephen V. Noble, Edward P. Malcik, Margaret Thursland, Keith Curtis, Colonel Robert T. Veale, Ingrid Kollist, Kevin Wagganer, Casey Christensen, Robert B. Hilton siTeji Thiara.

Aceste persoane conduc congresul SUA, UE si ONU, dar lista continua.

 

LOVITURA DE STAT DIN EUROPA SI EUROASIA

 

Lovitura de stat din toate tarile foste comuniste-sovietice a fost stabilita de Congresul SUA si Moscova, adica de evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti care printr-un PROTOCOL semnat in 1973 intre George P. Shultz (evreu, mason si satanist presedintele la J. P. Morgan Chase International Council patronata de Rothschild, Shultz este implicat si in afacerea Bechtel Group unde este presedinte si director, fiind vorba de 5 miliarde de dolari, iar dupa ce se termina constructia autostrazi, aceasta intra in proprietatea firmei Bechtel Group si nu a statului si poporului roman. Bechtel încarcă factura autostrăzii Transilvania cu două jocuri de biliard, scaune folosite, chiuvete folosite, dulap metalic folosit, rezervor de apă folosit, televizoare color (6 buc. ), difuzoare (4 buc), fier de călcat, ceas pentru bărbaţi cu brăţară metalică (1 buc, origine GB), ceas de damă cu brăţară metalică (1 buc, origine GB), insignă metalică (1 buc), factura tăiată statului român, respectiv Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale-CNADNR. Conform contractului încheiat de statul roman si firma Bechtel pentru constructia autostrazi Transilvania, statul roman isi asuma obligatia să suporte de la buget taxele vamale pentru utilajele aduse de compania americană, iar Bechtel incarca nejustificat, facturile catre statul român. ) Presedintele Council on Economic Policy din partea SUA si Leonid Brejnev din partea Moscovei pentru viitoarea strategie economica mondiala, adica schimbarea economica a lumii dupa cum doreste Ordinul de Malta.

George P. Shultz pentru LOVITURA DE STAT din romania solicita sprijinul MOSCOVEI pentru implicarea agentilor si cartitelor arabe din palestina, siria, irak, iran si altele care erau si agenti FSB-KGB si care erau din 1970 angajati in structurile securitatii romane, precum Abu Nidal, Abu Abbas, Abu Amar, Khaled Deiab Abdallaa Matar seful agenturii O. E. P. in Romania, colonel in Securitatea Romana care avea in subordine ofiteri Romani, agent Palestinian, Kamel Kader si alti, si agenti SRI, KGB, CIA si altele, viitori revolutionari, devalizatori de banci, traficanti, investitori si mari oameni de afaceri in Romania.

George P. Shultz secretarul de stat American a supravegheat indeaproape Romania in perioada 1985-1989, participand activ la LOVITURA DE STAT din 1989 din Europa de est si Romania, iar dupa aceea a fost inlocuit. George P. Shultz dupa 1989 a revenit in Romania ca, INVESTITOR si om de afaceri, presedinte al firmei Bechtel, iar cetatenii romaniei au ajuns sclavii LOR. Mai mult, sunt cetatenii Romani care dupa decembrie 1989 fug in America sa munceasca tot la firmele LOR.

Acesti dusmani ai fiintei umane folosesc REVOLUTIA ca tehnica a LOVITURILOR DE STAT, scot oamenii in strada „masa de manevra„ pentru a protesta impotriva unor guverne si conduceri de stat, iar cand lovitura de stat reuseste, „masa de manevra„ este ucisa de initiatorii revoltelor si de sustinatorii lor care ajung in institutiile statului dupa lovitura de stat, pentru ca masa de manevra sa se retraga din strada.

In anul 1987 are loc o prima tentativa de lovitura de stat in romania, revolta de la Brasov, cetatenii romani, nu realizeaza ca au fost niste piese de sah si cobai pentru stapanii lumii, speculantii de stat.

In data de 03 11 1988 se da semnalul de incepere al Loviturii de stat din Romania, la ora 10 Gheorghe Apostol la expozitia de mobila Pipera ii inmaneaza scrisoarea celor 6 lui Krasnov, secretar III al ambasadei Rusiei la Bucuresti pe care o duce la resedinta ambasadorului URSS-RUSIEI la Snagov.

6 martie 1989 – Scrisoarea către N. Ceauşescu a şase foşti membri ai nomenclaturii de partid este prezentata in mass media internationala prezenta si la ONU (Silviu Brucan, Constantin Pârvulescu, G. I. Răceanu, Corneliu Mănescu, Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu).

Imediat dupa aceasta scrisoare, in martie 1989 Mitchel consilier politic al ambasadei SUA la Bucuresti, din ordinul ambasadorului SUA la Bucuresti Alan Green jr. ii viziteaza acasa pe Gheorghe Apostol si Constantin Parvulescu pentru a le comunica oamenii de legatura si planul loviturii de stat.

Acestea au fost conexiunile FSB-KGB-CIA pentru lovituri de stat din Romania.

In anul 1989 la Malta Gorbaciov si Bush senior stabilesc strategia de colaborare

pentru lovitura de stat din Europa de Est cu trupele blocului sovietic, NATO, serviciile secrete internationale, dar mai ales impotriva Romaniei, intrucat Ceausescu era singurul obstacol. Ceausescu nu vroia sa cedeze puterea de buna voie, asa cum ii solicitase Gorbaciov.

Omul de legatura dintre Moscova-Gorbaciov si Washington-Bush senior a fost Condoleezza Rice actualul secretar de stat al SUA (asistent al presedintelui NSA, consilier al presedintelui Bush pentru securitate nationala si relatii cu URSS-RUSIA si membru al J. P. Morgan Chase International Council patronata de Rothschild. ).

In luna august 2005 secretarul de stat american Condoleezza Rice (a fost insotita la Bucuresti de Fathi Taher, agent palestinian, SRI, FSB-KGB, CIA si MOSAD nationalitate palestiniană si cetătenie – iordaniană, română si greacă. Dupa 1989 Fatih TAHER nu mai finanteaza actiunile Organizatiei pentru eliberarea Palestinei, iar din ce fura si jefuieste in romania, inclusiv din trafic de arme, droguri, spalari de bani, carne vie, tigari, cafea si altele finanteaza actiunile CRIMEI PERFECTE, adica, lovituri de stat, razboaie civile, atentate si altele in intreaga lume. ) a confirmat-o pe Julie Finley mason, agent CIA, in postul de ambasador al SUA la Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE), fost membru al unor organizatii precum Proiectul pentru Democratii in Tranzitie (adica sa imparta terenuri, paduri, case, uraniu, petrol si chiar sa participe la destramarea Romaniei<vezi cazul KOSOVO>, adica TRANSILVANIA sa treaca in liniste, politic in proprietatea UNGARIEI) sau Comitetul SUA pentru NATO. Aceste organizatii il au in spate pe Bruce Jackson mason, agent CIA-FSB-KGB, cunoscut pentru lobby-ul facut la Washington in privinta aderarii Romaniei la Alianta Nord-Atlantica, cel care se gaseste si pe statele de plata ale fostului guvern PSD, partid bolsevic-sovietic-rus. In acest partid PSD se gaseste elita serviciilor secrete FSB-KGB si CIA printre care se numara si MIRCEA GEOANA.

Julie Finley, donator al Partidului Republican si apropiata a lui Bruce Jackson si Randy Scheunemann, figureaza cu peste 80. 000 de dolari in donatii pentru diversi candidati republicani sau pentru evenimente ale partidului.

In romania lucrurile au fost simple, ne-au scos in strada impotriva lui Ceausescu si dupa ce s-a obtinut lovitura de stat in seara zilei de 22 decembrie 1989, militari si studenti ai Academiei militare sunt chemati de ION ILIESC U din sediul MApN sa apere aeroportul Otopeni si sediul MapN, dar sunt ucisi de trupe USLA care deja se aflau in aceste obiective, ulterior 120 de membri ai trupelor USLA au cerut azil politic in Suedia. Cetatenii romaniei din toate orasele romaniei, au fost impuscati de armata, militie si garzile patriotice din ordinul lui ION ILIESCU pentru ai baga in casa.

Au fost mai multi morti dupa 22 decembrie 1989, decat inainte de 22 decembrie 1989.

Ion Iliescu dupa 22 decembrie 1989 a numit in functii in institutiile statului toate persoanele implicate in lovitura de stat pentru a apara gasca lui de criminali ai statului si poporului roman. Gen. Florescu usierul lui Ceausescu numit procuror adjunct la Parchetul General, gen Victor Atanasie stanculescu, Ministru Aparari nationale, Sergiu Nicolaescu seful comisiei pentru aflarea adevarului in cazul Loviturii de stat si alti. Unii au devenit membrii CSAT precum: gen. Virgil Magureanu, gen Talpes, gen. Badalan participant la uciderea cetatenilor Timisoreni in perioada 15-19 dcembrie 1989 si la mineriadele din Bucuresti, Ioan Marin comandantul de mecanizate care a tras in manifestanti din Bucuresti in 21 decembrie 1989, in Piata Universitatii, seful capitanului Dumitru Iliescu (cazul Jimbolia, Ristea Priboi, Ioan Talpes, Magureanu, Doru Ioan Ta racila, Nicolae Vacaroiu, Adrian Costea agent ASDECE franta si alti)care ulterior a fost facut general de Ion Iliescu.

John R. Beyrle mason, agent CIA si FSB-KGB, ambasador in Bulgaria, participant la toate loviturile de stat din Europa de est si Euroasia, inclusiv Romania ( fost adjunct al ambasadorului SUA in Rusia), consilier la Biroul pentru Noile State Independente (gen NATO pentru romania, bulgaria, cehia, slovacia si altele-blocul sovietic-rus) de pe langa Dpartamentul de Stat si specialist in aparare, are masteratul la Universitatea pentru Aparare Nationala din SUA. Beyrle a donat peste 500 000 de dolari Partidului Republica, bani proveniti din trafic de arme si droguri in zona Cecenia-EUROASIA.

Beyrle este diplomatul perfect pentru o misiune in Bulgaria, tara admisa in NATO si programata, alaturi de Romania, sa gazduiasca viitoarele baze americane din estul Europei, conform planului actual de redesfasurare a fortelor SUA in lume si pentru INTIMIDAREA populatiei din BULGARIA, ROMANIA si altele.

Trupele NATO sunt aduse in estul Europei pentru a apara ce s-a obtinut dupa lovitura de stat finantata de CRIMINALII PERFECTI, in toate tarile blocului sovietic-rus.

Zece ani a fost pregatit Gorbaciov (fost ambasador al URSS la Washington, SUA) la Wasingthon pentru organizarea acestor lovituri de stat in toata Europa de Est. Lovitura de stat din Romania a fost organizata la Moscova de Ion Iliescu si PARIS de Petre Roman care i-au trebuit patru ani de pregatire la PARIS pentru a cunoaste amanuntele operatiunii militare privind lovitura de stat.

In cazul Romaniei rusii si americanii sunt aliati. Au impartit petrolul romanesc, respectiv, RAFO si PETROM (OMV patroni evreii-rusi) este al Rusilor, iar Romapetrol al Americanilor. Asociatul lui Patriciu, americanul Phil Stevenson evreu, mason si satanist spune ca procurori romaniei sunt analfabeti, nu stiu carte, procurori nu au citit Tratatul NATO ROMANO-AMERICAN semnat cu bolsevici de la PDSR-PSD in care arata clar ca americanii au imunitate pe teritoriul Romaniei, adica pot sa ucida (vezi cazul TEO PETER), sa fure, sa distruga intrucat tratatul le asigura IMUNITATE, adica nu are voie nici o institutie a statului roman sa se atinga de ei, sunt liberi ca pasarea cerului, iar cetatenii romaniei sunt sclavii lor si bataia de joc a criminalilor americani.

CRIMINALII PERFECTI au distrus industriile si economiile acestor tari pentru a-si creea propriile industrii si afacerii in aceste tari.

Beneficiarii loviturii de stat in Romania sunt agentii SRI, SIE, SIA, DIE, DIA, FSB-KGB, CIA, MOSAD, M16 si alti care au furat terenurile, padurile si casele cetatenilor romani cu ajutorul JUSTITIEI, PARCHETULUI, POLITIEI si PREFECTURILOR. Mai mult si-au facut firme particulare cu care jefuiesc statul si poporul Roman, isi finanteaza propriile firme cu bani proveniti de la Primarii, Guvern si Parlamentul Romaniei si tot prin aceste institutii emit legi prin care isi scutesc firmele proprii de datorii pe care trebuie sa le plateasca statului Roman si chiar primesc inapoi TVA-ul, chiar daca au datorii la stat. Traficul cu armament, droguri, tigari, cafea, carne vie si altele s-au facut cu aprobarea FSB-KGB, CIA, MOSAD, M16 si altele. Securitatea condusa de FSB-KGB din institutiile statului roman a saracit si infometat poporul roman in perioada comunista si dupa lovitura de stat din decembrie 1989.

Rusii-sovietici sunt CALUL TROIAN pentru aliati si SUA, dar si SUA prin agentii sai evreii, masoni-CIA, respectiv John R. Beyrle apara interesele rusesti-sovietice in toate zonele din lume. Mai ales in Euroasia, Cecenia, unde John R. Beyrle a avut discutii cu separatistii ceceni, facand spionaj pentru Moscova si chiar a furnizat un telefon mobil gen Djohar Dudaiev. Gen. Djohar Dudaiev a fost ucis cu ajutorul acestui telefon mobil. In momentul in care Dudaiev a activat telefonul, o bomba a fost directionata prin satelit american spre locul unde se afla Dudaiev care s-a trezit cu bomba la ureche.

Bruce Jackson este SEFUL CIA (si agent FSB-KGB) pentru toate tarile blocului sovietic si Euroasia, asa cum MAHMUD AZAD, unchiul lui OMAR HAYSSAM este SEFUL SERVICIILOR SECRETE SIRIENE (agent SRI, FSB-KGB, CIA si altele) omul de legatura intre MOSCOVA, WASHINGTON, BUCURESTI si DAMASC pentru Europa de Est. MAHMUD AZAD este stabilit la Bacau protejat de PDSR-PSD, VIOREL HREBENCIUC si supravegheaza toate afacerile lui OMAR HAYSSAM.

CRIMINALII PERFECTI finanteaza toate conflictele si loviturile de stat din tarile musulmane sovietice, cu acordul MOSCOVEI-PUTIN

Bruce Jackson este vicepresedinte pentru strategie si dezvoltare al celei mari fabrici de arme din lume LOCKHEED, principala veriga dintre comercianti, traficanti de arme si ideologizarea noilor razboaie si seful U. S. COMMITTEE ON NATO FOR THE LIBERATION OF IRAK, adica firma de armament LOCKHEED care este finanatatorul si beneficiarul razboiului din IRAK, alaturi de mari companii petroliere precum: EXXON MOBIL, CHEVRON TEXACO, SHELL, BP, LUKOIL (firma sovietica -rusa cu sediul central in SUA din perioada falsului RAZBOI RECE).

 

PETROLUL SI RAZBOIUL DIN ASIA

 

Razboiul din IRAK si AFAGANISTAN are drept scop distrugerea populatiei autohtone pentru ca evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti sa puna mana pe petrolul din Asia.

In subsolul ASIEI se gaseste PETROL in rezerve exploatabile peste 562 de miliarde de barilii, respectiv Arabia Saudita 262 miliarde de barili

Irak 113 miliarde de barili

Kuweit 97 miliarde de barili

Iran 90 miliarde de barili

America, Nigeria, Venezuela, Azerbasdjan, Uzbekistan si altele toate la un loc au dabea 390 de miliarde de barili.

America se pregateste de razboi in Iran, sa atace Iranul pentru a putea fura petrol si din aceasta tara.

Beneficiarii acestor razboaie si invazii militare sunt CRIMINALII PERFECTI, respectiv patroni, ofiteri, militari, servicii secrete si civili care prin firmele lor finanteaza aceste razboaie pentru ca ulterior sa intre in posesia resurselor natura le ale solului si subsolului aceastor tari si pentru a avea piata de desfacere pentru produsele lor.

Cetateanul american este indus in eroare, intrucat petrolul furat din IRAK de BRUCE JACKSON si gasca lui, il vand la suprapret, prin firmele LOR, pe piata americana, iar aliatii respectiv Romanii trimit militari, armament militar si specialisti militari, platiti de poporul roman pentru ai apara pe evreii rusi, americani, masoni si satanisti sa fure PETROLUL IRAKIAN si sa ucida populatia autohtona din irak la comanda unor generali NATO care sunt traficanti de droguri, spalari de bani, carne vie si arme, spalari de bani (vezi cazul WILLEM MATSER gen. american NATO condamnat prin Olanda pentru spalare de bani si care vroia sa investeasca peste 200 de milioane de dolari in Bursa de valori din Romania prin banca Columna a lui OVIDIU TENDER, care si-a schimbat ulterior denumirea in ARDAF-grupul financiar TENDER, <asa, cum SOV si-a schimbat denumirea din GELSOR in OMNIASIG> avand sediul tot in str. Primaverii, intrucat este mason si fost ofiter de securitate si el imparte legea in romania dupa decembrie 1989).

Bruce Jackson este seful PROJECT FOR TRANZITIONAL DEMOCRACIES, (din aceste organizatii face parte si Julie Finley)adica implementarea democratiei in tarile unde lovitura de stat a reusit. Dupa ce au finantat si organizat loviturile de stat, acum se ocupa cu de implementarea democratiei, isi numesc: SOLDATI in instututiile statelor respective, adica SOLDATI care sa:

• distruga industriile si economiile tarilor respective prin privatizare, restructurare si disponibilizari abuzive si ilegale,
• sa faca imprumutui externe in numele tarilor respective, dar tot ei sa fie beneficiarii acestori imprumuturi externe, prin firmele lor, adica sa-I cheltuie cum vor muschii lor fara sa plateasca nimic, fara sa plateasca taxe si impozite, iar populatia autohtona sa plateasca aceste credite externe folosite de evreii rusi, americani, masoni si satanisti, prin scumpiri de tot felul si sclavagism mondial
• sa le de-a pe nimic intreprinderi, fabrici, bogatiile solului si subsolului acestor tari in numele statului si poporului respectiv.

Bruce Jackson este autorul renumitei declaratii de la Vilinius din Februarie 2003 in care noile state membre NATO trebuie sa DECLARE FIDELITATE NECONDITIONATA PENTRU AMERICA, mergand pe principiul: „CINE NU ESTE CU NOI ESTE IMPOTRIVA NOASTRA. „

In spatele lui Bruce Jackson se afla un renumit miliardar evreu Rumsfeld.

Donald Rumsfeld, secretarul american al apararii, Ricardo Sanchez, fostul comandant al trupelor SUA in Irak George Tennet fostul director CIA, Steven Cambone, subsecretarul apararii pentru servicii secrete, Janis L. Karpinski, generalul de brigada trebuie sa raspunda pentru abuzurile comise la Abu Ghraib.

Centrul pentru Drepturi Constitutionale, cu sediul la New York, si Asociatia Avocatilor Republicani din Berlin au anuntat ca impreuna cu cinci cetateni irakieni, maltratati de soldatii americani, solicita declansarea unei anchete de catre procurorii germani asupra activitatilor oficialilor americani in Irak.

Vicepresedintele CDC, Peter Weiss a informat ca a ales Germania datorita Codului Penal al Crimelor impotriva Legii Internationale, introdus in 2002, care ofera tribunalelor germane jurisdictie universala in cazuri de crime de razboi sau crime impotriva umanitatii.

Presedintele CDC, Michael Ratner a declarat ca „Incepand cu Donald Rumsfeld, liderii politici si militari insarcinati cu misiuni in Irak trebuie anchetati si condamnati” si a anuntat ca cei cinci civili irakieni pe care ii reprezinta au fost victime ale abuzurilor, prin tratamente cu socuri electrice, pedepse corporale severe, privare de hrana si abuz sexual.

Colonelul in retragere Stuart A. Herrington, a intocmit un raport in care avertiza ca practicile de arest si detentie utilizate de un grup de elita, din care faceau parte membri ai CIA si soldati sunt abuzive si ilegale din punct de vedere tehnic. Washington Post, releva faptul ca oficiali din cadrul armatei americane stiau despre abuzurile care se practicau asupra prizonierilor cu cel putin o luna inainte sa afle de actele de la inchisoarea Abu Ghraib, in ianuarie 2004.

Bruce Jackson a finantat si participat la lovitura de stat din romania din decembrie 1989 din Romania, alaturi de agenti CIA membrii AMBASADEI SUA, MARII BRITANII, FRANTEI, ISRAELULUI, ITAIEI, SPANIEI, GERMANIEI, RUSIEI si alti la Bucuresti, comunitatea evreiasca din Romania, trupele speciale ale armatei secrete sovietice GRU conduse de gen Vitalie Ustroi, Vitalie Dobanda (fost sef al finantelor in republica Moldova, cel care se ocupa de afacerile lui SOV) si alti, agenti FSB-KGB, agenti francezi din SDECE, agenti unguri AVO, agenti sirieni OMAH HAYSSAM si alti.

Acelasi lucru se intampla in prezent in Belarus la Minsk pentru inlaturarea lui Lukasenko de la putere, dupa data de 20 martie 2006 au inceput proteste de strada si mitinguri impotriva lui Lukasenko, exact la o zi dupa alegerile presidentiale din Belarus.

Realitatea TV in data de 21 03 2006 la stirile de la ora 20 relateaza despre faptul ca la mitingul de protest impotriva lui Lukasenko participa si AMBASADORII UE, adica prin forta strazii vor sa-si puna si in guvernul din BELARUS SOLDATI EVREI, MASONI SI SATANISTI cu care sa fure bogatiile naturale ale solului si subsolului statului Belarus, asa cum a facut in ROMANIA, BULGARIA, POLONIA, CEHOSLOVACIA, UCRAINA, R. MOLDOVA, GEORGIA si altele.

Acesta este UNIUNEA EUROPENA in care vor sa intre cetatenii ROMANIEI, niste hoti, banditi si criminali internationali. UNIUNEA EUROPENA doreste ca EI sa devina stapanii romaniei si NOI sclavii lor.

Nu stiu pentru care motiv AMBASADORII UE, sau membrii altor ambasade straine acreditate in CECENIA nu se duc sa protesteze la Grozni, impotriva invaziei militare RUSE-SOVIETICE in CECENIA si sa inlature conducerea bolsevica impusa de Moscova in Cecenia.

Bruce Jackson a finantat si participat la toate LOVITURILE DE STAT din UCRAINA impreuna cu comunitatea evreiasca condusa de Vadim Rabinovici, liderul Congresului Evreiesc din Ucraina, inclusiv la finanatarea ALIANTEI REVOLUTIONARILOR PORTOCALII.

Bruce Jackson a finantat si participat la lovitura de stat din Georgia cu acordul MOSCOVEI-PUTIN.

 

COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMANIA SUNT STAPANII ROMANIEI

 

Comunitatea evreiasca din Romania a finantat si participat la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989, jefuieste, saraceste si ataca cetatenii romaniei de 16 ani de zile si lupta cu ajutorul masonilor si satanistilor din institutiile statului roman pentru distrugerea statului si epurarea etnica a poporului Roman.

Cine a comandat inchiderea postul de televiziune OTV?

Comunitatea evreiesca din Romania si ION ILIESCU MASON gradul 33, au inchis postul de televiziune OTV pentru faptul ca la OTV a venit un cetatean Roman stabilit america la o emisiune a lui DAN DIACONESCU si a spus ca virusul HIV care provoaca SIDA a fost e liberat de EVREI (si tot ei au antidotul pentru HIV)pentru a avea controlul asupra populatiei planetei. Adica, conform Institutului de Supraveghere a Lumii (institut infiintat si finantat de evrei) sau The Worldwatch Institute de pe langa ONU (alta institutie evreiasaca, masonica si satanista) care in data de 21 octombrie 2004 la ONU au declarat ca populatia planetei a ajuns la 6 miliarde. Si care-i problema?

Cine sunt evreii, masonii si satanisti care stabilesc cine sa traiasca si cine sa moara pe suprafata TERREI?

Evreii, masonii si satanisti elibereaza virusi pentru a distruge fiinta umana pentru a avea controlul aupra populatiei planetei, cum sunt HIV care provoaca SIDA, H5N1 eliberat de armata americana in Vietnam care provoaca gripa aviara si mai recent in Cecenia a aparut un virus necunoscut care deja a ucis peste 200 de persoane.

OTV a fost inchis si pentru ca la o alta emisiune, VADIM TUDOR a vorbit despre mineriade, impreuna cu un fost presedinte de sindicat al Minerilor, OBREJA care avea si probe, niste casete audio in care erau inregistrati ofiteri de securitate si MAI care au condus mineriadele din Romania la ordinul lui ION ILIESCU.

Comunitatea evreiasca din romania a solicitat sprijinul lui Ion Iliescu pentru a inchide postul de televiziune OTV, iar Corina Cretu purtatoarea de cuvant la Cotroceni solicita autoritatilor statului sa intervina si sa interzica functionarea postului TV-OTV

Scoala de Yoga MISA care prin Gregorian Bivolaru la Paris tine o conferinta in care vorbeste despre pericolul FRANCMASONERIEI in lume si este atacata imediat la Bucuresti in ajunul zilelor de pasti, actiunea CRISTOS la solicitarea comunitatii evreiesti, masonilor si satanistilor din romania.

Unul din motive este acela ca Gregorian Bivolaru cumpara si citeste reviste PORNO tiparite si editate de membrii SRI, SIE, Politie si alti cu cetateni romani sechestrati si disparuti de ani de zile.

Cine a comandat atacarea si anchetarea clanului CAMATARILOR, COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMANIA, masonii si satanistii din institutiile statului Roman pe motiv ca membri clanului CAMATARILOR ar fi jefuit un evreu si ar fi furat de la acesta un aparat de verificat pietre pretioase.

 

CINE SUNT EI?

STAPANII ROMANIEI.

 

FELICIA ANTIP- fost redactor la Agerpres, intre 1963-1971 – la „Lumea”, intre 1971-1984, MARIA BANUS, VICTOR BARLADEANU, TIBERIU BENEDEK Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Si-a dat doctoratul la Institutul de Arhitectura din Moscova. Sistematizarile din toate orasele Romaniei in perioada comunista erau facute de arhitecti evrei rusi. Acesti arhitecti sunt vinovati pentru demolarea BISERICILOR ORTODOXE din ROMANIA si nu CEAUSESCU care aproba aceste sistematizari, intrucat lui ii se arata ce se construieste si nu ce se demoleaza. Demolarea Bisericilor le aproba Primariile oraselor si nu CEAUSESCU. Distrugerea satelor Romanesti a fost propusa de acesti arhitecti si tot ei au facut planuri de sistematizarea satelor si chiar au construit cotete de beton pentru cetateni romani, fara caldura, lumina si WC si nu Ceausescu (si nu minciunile lui CTP-Cristian Tudor Popescu, nepotul gen. IULIAN VLAD care a participat la inlocuirea lui CEUSESCU, precum ca Ceausescu s-a inspirat din nu stiu ce lucrare pentru distrugerea satelor Romanesti), MIRIAM BERCOVICI, LIVIU BERIS, MATY BLUMENFELD, ARTHUR BRENNER, ADA BRUMARU, NICOLAE CAJAL (director adjunct al Institutului de Virusologie din Bucuresti, intre 1966-1994 – pe aceea de director plin al aceluiasi institut. Intre 1990-1994, a fost vicepresedinte al Academiei Romane, senator independent in primul Parlament al Romaniei de dupa decembrie 1989, fiind adus de ION ILIESCU in Parlament, asa cum la adus pe Metiz Cerchez si alti mafioti sa jefuiasca romania), STEFAN CAZIMIR, MARC CLARIAN, MARC CLARIAN, RADU COSASU, EMIL COSTIN, DOREL DORIAN revista STIINTA SI TEHNICA, TEHNIUM, MAGAZIN, deputat, reprezentant al populatiei evreiesti din Romania, in actualul Parlament al tarii, DOLPHI DRIMER 1968-1971 – conferentiar, profesor, sef de catedra la tehnologia materialelor de sudura a Institutului Politehnic Bucuresti, din 1990, este rector al Universitatii Ecologice, a vandut zeci de mii de diplome false de absolvirea studiilor superioare in Romania cu sume cuprinse intre 20 000 si 60 000 de dolari bucata, Ion Iliescu a intervenit personal sa inceteze cercetarea penala asupra acestui caz care a facut de rasul lumii invatamantul romanesc. HARRY ELIAD, LEONIE WALDMAN­ELIAD actrita la Teatrul Evreiesc de Stat, ALEXANDRU ELIAS directorul Policlinicii din Bucuresti a Federatia Comunitatii Evreiesti din Romania, B. ELVIN secretar literar la Teatrul de Comedie si la Teatrul National din Bucuresti, HEINRICH FALIC, IANCU FISCHER (din 1990, este membru in Senatul Universitatii Bucuresti, din 1997 – presedinte al Consiliului National de Aprobare a Manualelor. Evreii si-au facut numeroase edituri falimentare, dar au gasit solutia, SOLDATII lor din institutiile statului ii finanteaza sa editeze carti dupa cum sunt interesele lor, pe banii statului si poporului roman, falsificand ISTORIA ROMANIEI, iar copii Romaniei sunt obligati sa invete la scoala ca in Romania nu a fost Lovitura de stat in decembrie 1989 condusa de Ion Iliescu, ci a fost REVOLUTIE, un mare fals Istoric. Ei sunt cei care de 60 de ani falsifica ISTORIA ROMANIEI. Ei nu ne da voie sa-l sarbatorim pe maresalul ANTONESCU un mare patriot national ucis de REGELE MIHAI la ordinul RUSILOR si AMERICANILOR. Deportarile in SIBERIA SOVIETICA a cetatenilor romani, maghiari, bulgari, basarabeni, polonezi si alti, dupa al doilea razboi mondial au fost facute de rusi si americani cu masini americane DOGE), AUREL GIROVEANU, MOISE HELD, TOMA HIRTH, MIREL ILIESIU, STEFAN IURES, ITIK KARA, SOLOMON MARCUS profesor la Facultatea de Matematica din Bucuresti, PAUL B. MARIAN redactor la „Bilete de papagal”, „Adevarul literar si artistic”, „Rampa”, „Cinema”, „Timpul”, „Argus”. Colaborator la „Gazeta literara”, „Viata Romaneasca”, „Amfiteatru”, „Colocvii”, „Romania literara”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tomis”, „Lumea”, „Magazin istoric”, DAN MIZRAHI, MAIA MORGENSTERN, ADRIAN VIDEANU primarul general al Bucurestiului, RADU CATALIN DANCU sponsor al unor carti cu tematica evreiasca, dr. MARIANA VALERIA STOICA ambasadoarea Romaniei in Israel, FLORIN PIERSIC actor al Teatrului National din Bucuresti, cel care a tras TEPE unor turisti romani care vroiau sa plece in excursie in Israel. Mai mult la TEATRUL NATIONAL se tin spectacole cu usile inchise intrucat evreii, masonii si satanistii in loc de spectacole de teatru tin sedinte religioase masonice si sataniste. Tot Ei au distrus 90% din teatrele si cinematografele din Romania, numai Ei au dreptul sa fabrice cultura in Romania., SRS-SORIN ROSCA STANESCU agent KGB unul din spionii de pe lista lui Adrian Severin, a participat la devalizarea Bancorex prin interpusi, directorul general al ziarelor „Ziua”, „Gardianul” si „Averea”-cotidian al lui SOV, ION CARAMITRU actor, directorul Teatrului National din Bucuresti, CONSTANTIN TOMA presedinte director general „Omniasig” fost GELSOR al lui SOV, sponsor al Teatrului Evreiesc de Stat, MIHAELA RADULESCU prezentatoare de programe tv, MIRCEA DINESCU, poet si publicist, VLADIMIR BELIS, a semnat certificatele FALSE de constatare a decesului sotilor Nicolae si Elena Ceausescu din ordinul lui Victor Atanasie Stanculescu, prin acest criminal al statului si poporului roman, COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMANIA, masonii si satanistii, vroiau sa fabrice date si acte impotriva scolii de yoga MISA a lui GREGORIAN BIVOLARU si MADALINA. A fost numit directorul Institutului de medicina legala MINA MINOVICI in decembrie 1989 de ION ILIESCU pentru a ascunde crimele comise de KGB, CIA si alte servicii secrete internationale impotriva poporului roman. Belis s-a opus pentru a nu se face autopsia sotilor Ceausescu si a cetatenilor romani ucisi in timpul LOVITURII DE STAT DIN ROMANIA din decembrie 1989 pentru a nu se vedea cu ce cartuse au fost ucisi cetatenii romani, respectiv ale CIA, KGB si altele. Probele privind LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 se afla in corpul mortilor din cimitirul REVOLUTIEI, iar ONG-urile revolutionare nu solicita aflarea ADEVARULUI, ci vor case, terenuri, titluri, fabrici, intreprinderi ( DAN IOSIF consilier presedential al lui ION ILIESCU a luat pentru fica sa o intreprindere in orasul Medgidia, fiind implicat in traficul cu monede antice din Romania, iar fiul sau in trafic international de droguri), spatii comerciale si bani, AUREL-DRAGOŞ MUNTEANU, scriitor fugit la Paris, de unde ataca statul roman in perioada noiembrie-decembrie 1988, prin Europa liberă” si „Vocea Americii”. A participat la lovitura de stat din decembrie 1989, iar la 22 decembrie 1989, ora 13, dupa arestarea si plecarea lui Ceausescu din CC al PCR, Aurel Dragos Munteanu impartea LEGITIMATII DE REVOLUTIONARI in CC al PCR cetatenilor si ofiterilor aflati in CC al PCR. Unde si cand s-au tiparit aceste LEGITIMATII DE REVOLUTIONARI? Dupa 1989 ION ILIESCU il numeste Reprezentant Permanent al României la ONU, unde a îndeplinit rolul de Preşedinte al Consiliului de Securitate al ONU (adica sa sustina lovituri de stat, razboaie civile, atentate si altele ale CRIMINALILOR PERFECTI in intreaga lume si dupa aceea sa trimita CASTILE ALBASTRE, armata de rezerva a NATO, alcatuita din militari ai tarilor ALIATE pentru a instaura un nou presedinte sau guvern care sa serveasca interesele CRIMINALILOR PERFECTI, iar dupa aceea a fost numit Ambasadorul României în Statele Unite. De asemenea trebuie facuta precizarea ca, acest vierme evreu AUREL DRAGOS MUNTEANU in timpul scandalului dintre Was si Romania Libera s-a dus sa dea afara din redactie pe PETRE MIHAI BACANU si intreaga redactie de la ROMANIA LIBERA, EMIL HUREZEANU, fost ziarist la Radio Europa Libera, inainte de 1989 de unde ataca statul roman. Dupa lovitura de stat din decembrie 1989, isi faureste propria emisiune ROMANIA MEA (cu alte cuvinte romania LOR) la Antena 1 TV si organizeaza un Concurs de jurnalism GERMANIA MEA (cu alte cuvinte germania LOR) organizat de Ambasada Germaniei la Bucuresti la care au participat jurnalisti precum: Rodica Culcer, CTP-alias Cristian Tudor Popescu, ARISTIDE BUHOIU un escroc national dupa ce face o emisiune de popularizarea stiintei la postul de televiziune 7ABC si primeste lucrari stiintifice de la cetatenii Romani pentru popularizarea lor, acesta le fura si fuge cu ele, fuge si din televiziunea 7ABC si ajunge la OTV, unde vorbeste despre relatiile lui evreiesti, masnice si sataniste din America, deputat PRM, HORIA-ROMAN PATAPIEVICI s-a nascut pe 18 martie 1957, scriitor, membru al CNSAS, director al Institutului Cultural Roman, fosta Fundatia Culturala Romana, care primeste bani de la bugetul de stat, Institutul trebuia sa se ocupe de promovarea culturii romanesti in lume si a imaginii Romaniei. Anual de la bugetul de stat s-au alocat, pentru promovarea culturii, aproximativ 270 de miliarde lei (8, 5 milioane de dolari). Fostul director al institutului Augustin Buzura a inteles sa faca promovarea culturii romanesti in lume si a imaginii Romaniei tiparind carti semnate de Ion Iliescu. Patapievici este platit pentru a denigra statul si poporul roman in lume si nu pentru promovarea culturii romanesti in lume. Mai mult Patapievici scrie:„Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim. „. iar „Eminescu este cadavrul nostru din debara. „, OVIDIU CHIROVICI seful MASONERIEI IN ROMANIA si a IMM-urilor pentru care primeste anual peste 240 de milioane de dolari pentru a infiinta intreprinderi mici si mujlocii, dupa ce a distrus industria si economia Romaniei cu privatizari, restructurari si disponibilizari abuzive si ilegale. Intreprinderi paguboase si falimentare pe care renumita EMMA NICHOLSON de la inaltimea Consiliului Europei nu le vede. Intreprinderi care cheltuie banii statului si poporului roman sunt scutite de taxe si impozite, iar cetatenii romanii sunt aruncati in strada fara serviciu, salariu si pensii.

De 16 ani nu exista bani pentru salariile si pensiile cetatenilor romani, dar exista milioane, zeci si sute de milioane de dolari si euro anual pentru a intretine niste SOLDATI evreiesti, masonici si satanisti din banii statului si poporului roman sa lupte din interiorul acetor institutii impotriva statului si poporului roman. Invatamantul romanesc s-a transformat in invatamant evreiesc masonic si satanist.

Pentru EI dreptul de a gândi ROMANESTE este un DELICT care trebuie PEDEPSIT CU MOARTEA. In timpul mineriadelor din Bucuresti strigau MOARTE INTELECTUALILOR şi aplaudau „minerii-gradaţi” care te rupeau în bătaie pentru ca treceai pe strada ori erai la cursuri in interiorul Universitatii Bucuresti sau Institutului de geologie.

 

 ––– PARTEA A II-A –––

MASONII SI SATANISTII DIN INSTITUTIILE STATULUI ROMAN SUNT SUBORDONATI COMUNITATII EVREIESTIGuvernul Nastase a emis Ordonanta de Guvern 37/30 ianuarie 2003 prin care recunoaste Asociatia „Marea Lojă Natională din România” – MLNR ca fiind de utilitate publică si este sustinuta financiar de la bugetul statului roman. Marea Lojă Natională din România a fost infiintata in 1980 si este condusă de Eugen Ovidiu Chirovici, presedinte al Agentiei Nationale pentru IMM-uri, fost consilier al premierului Adrian Năstase.

Asociatia „Marea Lojă Natională din România” – MLNR este sustinuta financiar de Guvernele Romaniei din taxele si impozitele cetatenilor romani, iar pe de alta parte membrii acestei organizatii evreiesti, masonice si sataniste de 16 ani saracesc, infometeaza si ataca cetatenii romani prin renumitele PRIVATIZARI, RESTRUCTURARI si DISPONIBILIZARI abuzive si ilegale.

Cine solicita modificarea CONSTITUTIEI ROMANIEI?

• Comunitatea evreiasca si membri Asociatiei „Marea Lojă Natională din România” – MLNR care conform art. 40 din CONSTITUTIA ROMANIEI „Asociatiile cu caracter secret sunt interzise. „, iar conform Constitutiei aceasta organizatie criminala internationala condusa de Ovidiu Chirovici este in afara legii. Asociatia „Marea Lojă Natională din România” – MLNR pentru a intra in legalitate trebuie sa se modifice art. 40 din Constitutia Romaniei si sa fie finantati in continuare din banii poporului roman.
• SATATELE UNITE ALE AMERICII ataca Romania prin NATIONAL GEOGRAFIC in editia internationala din iunie 2005 in care prezinta un FALS ISTORIC despre romania si mai mult sustine ca MAGHIARA ESTE LIMBA MATERNA IN ROMANIA.
• UDMR in parlamentul Europei solicita autonomia transilvaniei si implementarea STATUTULUI MINORITATILOR in Romania.
• Crstian Parvulescu (Oare, este ruda cu CONSTANTIN PARVULESCU cel care a dat semnalul loviturii de stat din Romania?)un tradator national care solicita modificarea statutului de stat national si indivizibil din Constitutia Romaniei.
• Deputatii romani din Parlamentul Europei sustin actiunile antiromanesti ale membrilor UDMR din parlamentul Europei.

De ce oare?

Deputatii romani din Parlamentul Europei sustin solicitarile UDMR si ale Comunitatii Evreiesti, masonice si sataniste pentru cei 7000 de EURO pe care-I primesc lunar. Deputati care pana mai ieri dormeau in Parlamentul Romanie. Acum au fugit sa doarma in Parlamentul european, printre ei se numara MONA MUSCA, Adrian Cioroianu si alti.

MONA MUSCA si alti deputati, parlamentari si ziaristi au facut un spectacol national ianinte de alegerile din 2004 in care au aratat pe toate posturile de TV si mass media cat de saraci sunt romani si cum traiesc ei cu un salariu si o pensie mizera, adica sunt muritori de foame in Romania condusa de EI din parlamentul Romaniei dupa LOVITURA DE STAT din decembrie 1989, de 16 ani de zile.

Mona Musca si alti dupa ce au ajuns din nou in fruntea institutiilor statului roman, nu au rezolvat problemele cetatenilor romani (vezi greva pensionarilor din Galati, martie 2006, muritori de foame in romania, atacati cu jandarmii de prefectul orasului Galati, greva muncitorilor de la REPUBLICA, intreprindere la care RUSI nu pot renunta intrucat este un punct strategic militar sovietic-rus in Romania, in care poate ataca usor Bucurestiul, iar pe calea ferata poate primi la fel de usor tehnica militara sovietica-rusa), dar fug din institutiile statului roman in institutii evreiesti, masonice si sataniste internationale, respectiv UE, ONU, NATO si altele unde sunt platiti cu mii de dolari si euro pentru a distruge statul roman, epurarea etnica a poporului roman si pentru a apara interesele CRIMINALILOR PERFECTI in Romania, inclusiv cele maghiare, respectiv UDMR. De asemenea trebuie facuta precizarea ca un alt demnitar roman, respectiv ADRIAN SEVERIN dupa ce a pus mana pe lista cu spionii de la Pacepa, a renuntat la functia de MINISTRU AL AFACERILOR EXTERNE, functie primita din partea CDR dupa alegerile din 1996 si a negociat o mare functie in PARLAMENTUL EUROPEI pe un salariu lunar de citeva zeci de mii de euro pe luna si a fugit din PD in PSD, un speculant politic.

Cine sustine distrugerea romaniei si epurarea etnica a poporului roman?

CINE SUNT EI?

MASONII SI SATANISTII ROMANI

 

-ziarist Eugen Ovidiu Chirovici, profesorul Nicoara, din Cluj, Andre Szakvary (cetatean francez de origine maghiara), Nicu Filip, maior din Ministerul de Interne, Viorel Danacu, Lucian Bolcas (senator PRM, Ioan Rus (ofiter activ in SIE), Florin Mihalache (DIPI/STS), Traian Dragusanu, Constantin Dinculescu, Sebastian Telbitz, Constantin Mindru Macostrai, Daniel Serghi, Mircea Tanase, Antonio Iervolino, Eugen Zubcov, Dan Enescu, Dan Grigore Adamescu (presedintele ASTRA ASIGURARI), Gheorghe Cirhoc, Ovidiu Drimba (istoric si profesor universitar), Constantin Maximilian, Ioan Pecsi, Claudio Teseo.

Medici: Eugen Pascal Ciofu, Ovidiu Bajenaru, Petru Calistru, Leon Zagreanu, Eugen Bratucu (director la Caritas), Sorin Simion (director al Spitalului Colentina), Mihai Coculescu, Laurentiu Mircea Popescu (zis „don Lorenzo”, senator PSD si rector, Irinel Popescu (gradul 33), doctorul Alexandru Ciocilteu, Constantin Balaceanu-Stolnici (presedintele Jokey Clubului Roman), doctor-consilier Dan Georgescu, fost consilier guv. Nastase si fost secretar de stat in „guvernul Dascalescu” si fost membru a CC al PCR.

MAE: Petre Roman prim ministru si ministru afacerilor externe a intervenit pentru „masonizarea” lui Voican Voiculescu in 1990. Acesta, printr-o scrisoare ii ordona subordonatului sau frate, ambasadorului Romaniei la Cairo, Ion Angelescu.

„Sinteti autorizat ca imediat dupa primirea la presedintele Mohamed Hosni Mubarak, sa-l asitati la ceremonia afilierii in loja Memphis-Mitraim din Cairo pe trimisul nostru Atherasata nakej, fratele Gelu Voican, adept al ordinului nostru, cu gradul de Cavaler Kados, in Loja swedenborgiana de rit scotian, rectificat si acceptat, in care ati primit Lumina”, amandoi participanti activi la reusita LOVITURII DE STAT din decembrie 1989 din Romania, astronaut Dumitru Prunariu, ambasadorul Romaniei la Moscova. Conform revistei „Forum masonic”, Prunariu este „Cavaler Templier, grad pe care l-a dobindit in Florida, SUA”. Primul roman care a zburat in spatiu „detine functia de Grand King in Marele Capitul de Masoni ai Arcului Regal din Romania”, are „gradul 32 in Ritul Scotian” si este „Maestru Venerabil al Respectabilei Loji „Roza Vinturilor” din Orientul Bucuresti”, Adrian Nastase, Mircea Goana, Mihai Razvan Ungureanu care de curand a declarat ca Romania este un stat aproape FEDERAL, Adrian Severin (detine lista cu ofiteri acoperiti, adica SPIONI din politica si presa, printre acestia se numara si SRS-Sorin Rosca Stanescu) si alti

Justitie: Gavril Iosif Ghiuzbaian (ministru Justitiei membru PUNR), Victor Babiuc (Ministru Apararii, Justitiei si Internelor)

MAI, MapN:gen. Virgil Ardelean (Quattuor Coronati), seful Directiei de Informatii si protectie Informativa (fosta UM 0962, fosta „Doi si un sfert”), col. Olimpian Ungherea (Quattuor Coronati), redactor la revista „Pentru Patrie”, si fost consilier al PDSR, autorul „Clubul Cocosatilor” (fiind o parabola despre masonii din PDSR/PSD care au condus si conduc Romania, carte care l-a suparat pe Adrian Nastase), gen. Gheorghe Carp (fost consilier al lui Ion Iliescu, sef de directie in MAI), gen. Mihail Popescu, seful Statului Major General al armatei.

SRI, SIE si altele: gen. Ovidiu Soare (seful diviziei de aparare a Constitutiei), Victor Marcu, Aurel Rogojan (ofiteri de securitate, cu functii-cheie in DSS, inainte de 89) cei care au organizat si participat la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989) si Vasile Iancu (fost sef de contrainformatii in spionajul lui Ceausescu, fost numarul doi in SRI-ul lui Timofte), toti 4 au participat la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989, gen. Radu Timofte, directorul SRI, recent initiat in Loja condusa de Stefan Misu (inregimentat in PUR-PC-ul lui Dan Voiculescu), Gheorghe Fulga sef SIE, Ovidiu Tender, Ioan Talpes (vicepremier, sef SIE), toti sunt in subordinea lui SOV-Sorin Ovidiu Vantu.

Alti masoni:Sorin Tesu, Alexandru Bittner, Viorel Hrebenciuc (deputat PSD), ministrul culturii Razvan Teodorescu ( interesanta este opinia sa: IN ROMANIA NU A FOST HOLOCAUST), Gabriel Oprea si Eugen Bejenariu (director RA APPS, secretar general al Guvernului Nastase), Crin Halaicu (fost primar liberal al Capitalei), naistul Gheorghe Zamfir si actorul Tudor Gheorghe, reprezentantii comunitatii evreiestii in parlamentul romaniei Aurel Vainer, Irina Sandu Marin (Cajal), si Liviu A. Belis si alti, iar lista este deschisa.

 

ROMANIA DUPA LOVITURA DE STA DIN DECEMBRIE 1989

 

De 16 ani dispar cetateni romani si institutiile statului roman SRI si Politie care sunt platite din bani poporului roman nu se implica in rezolvarea acestor disparitii de persoane in romania.

Aceste disparitii fac parte din planul de epurare etnica a poporului roman pus in aplicare de evrei rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti.

Pentru ce sunt infiintate SRI si Politie institutii ale statului roman?

Pentru a asigura securitatea cetateanului roman si statului roman, conform CONSTITUTIEI, dar nu este asa.

Aceste institutii SRI si Politie au fost si sunt in subordinea unor forte straine romaniei, pana in decembrie 1989 au fost in slujba KGB-ului sovietic-rus, dupa decembrie 1989 sunt in subordinea CRIMINALILOR PERFECTI.

SRI si Politie au rol de opresiune, arestare, filaj, fabricare de date si acte impotriva statului si poporului roman si pentru a ataca, vana si ucide cetateanul roman (vezi lovitura de stat din decembrie 198 si mineriadele, alte CRIME si DISPARITII in romania).

Membri SRI si Politie sunt implicati in rapiri si sechestrari de persoane (furt de petrol din conducte, din avutia poporului roman), au propriile case de filme porno (vezi cazul Corbeanca) si restaurante sau bodegi de racolare a tinerilor romani pentru partide de sex ( vezi, bodega de langa Guvernul Romaniei), edituri de reviste si publicatii porno si multe altele, retele de traficanti de droguri, si prostitutie (protejate de politisti romani scoliti in america la FBI, vezi gasca prostituatelor din PIATA MUNCII).

De 16 ani de zile privim cum suntem aruncati in strada din intreprinderi, fabrici si ale institutii construite de poporul roman. Aceste institutii nationale sunt vandute sau facute cadou unor mafioti, criminali, teroristi (teroristi lui Ion Iliescu din decembrie 1989) si traficanti internationali, cum sunt Omar Hayssam, Zaher Iskandarani, Fathi Taher si alti.

Intreprinderi si fabrici cu care romania si-a platit datoriile externe la FMI si Banca Mondiala sunt distruse si trimise feir vechi la Moscova, de mafiotii, teroristi si criminalii internationali si vand terenul de sub aceste intreprinderi cu ajutorul membrilor PDSR-PSD (vezi cazul IPRS-Baneasa, Omar Hayssam), iar cetatenii Romaniei sunt aruncati in strada, fara salariu, fara nici un venit din care sa poata sa traiasca.

De asemenea, trebuie facuta precizarea ca, imediat dupa reusita LOVITURII DE STS din decembrie 1989, cetatenii sovietici-rusi au facut credite externe garantate de statul roman la FMI si BANCA MONDIALA de peste 30 de miliarde de dolari, in numele statului si poporului Roman. Credite pe care le plateste poporul roman saracit si infometat de CRIMINALI PERFECTI prin taxe, impozite si scumpiri de tot felul.

Aceste credite externe de peste 30 de miliarde de dolari, garantate de statul roman si primite de acesti cetateni sovietici-rusi le-au aporbat ION ILIESCU si PETRE ROMAN, imediat dupa decembrie 1989. Firma UNICOM HOLDING a clanului sovietic-rus-moldovean IAVORSKI este favorizata de ION ILIESCU, PETRE ROMAN si alti, dar si una din firmele care primesc credite externe garantate de statul Roman.

Mai mult, acesti CRIMINALI PERFECTI si-au facut intreprinderi si fabrici in romania tot pe credite externe evreiesti, masonice si sataniste in care cetatenii romani sunt sclavii lor, fara carnet de munca si fara nici un drept ca cetateni ai Romaniei.

In acest caz trebuie mentionat faptul ca pentru alti cetateni straini, respectiv rusi din Ucraina, Moldova, Belarus si altele se creaza locuri de munca in Romania in Justitie, Politie, Parchet si altele, de unde vaneaza, ataca si ucid cetateni romani. In acest caz trebuie mentionat faptul ca, peste 1 milion de cetateni Romani se lupta cu justitia pentru a intra in drepturile lor legale, adica operarea deatelor corecte in carnetul de munca si achitarea drepturilor salariale conform anilor de munca si functiei avute, lucru falsificat de institutiile statului roman in frunte cu SRI si SIE subordonate CRIMINALILOR PERFECTI care lupta pentru epurarea etnica a poporului roman.

De asemenea trebuie mentionat faptul ca, Ion Iliescu, Mircea Geoana, Adrian Nastase si alti au infiintat Sectia a VIII conflicte de munca si Litigii de munca pe langa Tribunalul Bucuresti pentru a fura si distruge cetatenii romani cu Justitia care este valabil numai in Bucuresti, deoarece in alte orase din romania nici nu s-a auzit de sectia a VIII Conflicte de muna si Litigii de munca (vezi Tribunalul Ploiesti si alte tribunale din Romania in care nu exista aceasta sectie, oricum solutia este impotriva cetateanului roman ca asa vor evreii, masonii si satanistii).

De 16 ani evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti acorda credite statului roman prin FMI si Banca Mondiala, credite care prin institutiiile statului roman ajung tot la ei prin firmele lor, care-I cheltuie cum vor muschii lor, fara ca statul si poporul roman sa castige ceva din aceste credite externe. Mai mult beneficiarii acestor firme nu platesc taxe si impozite catre statul roman si primesc returnari de TVA pe care nu le-au achitat niciodata statului roman, practic creditele externe intra in buzunarele lor si eventualele TVA-uri care ar trebui sa le plateasca statului roman.

PDSR-PSD fiind in opozitie, infiinteaza institutii noi, asa cum a infiintat, Garda Finaciara si Inspectia Finaciara care au acelasi rol si atributii, respectiv un proiect de lege REGISTRU DE INTERESE pentru primari, pentru a acoperii hotiile si furaciunile primarilor, firmele si afacerile lor trebuie sa le predea rudelor, mesaj trimis de Mircea Geoana (puslama FSB-KGB si CIA)de la Washington. Va imaginati ce clasa politca avem, daca PDSR-PSD si MIRCEA GEOANA fiind in opozitie creaza locuri de munca pentru cetatenii sovietici-rusi adusi la studii gratuite in romania de 16 ani de zile, iar copii romani nu au voie sa treaca de bacalaureat ori nu au bani de transport sa ajunga la scoala.

Unde-i alianta DA votata de popor sa scape poporul roman de saracie si foamete, daca PDSR si PSD aflata in opozitie infiinteaza institutii in Romania in 2006 si creaza locuri de munca pentru straini?

Ideea este generala indiferent de clasa politica, trebuie infiintate locuri de munca pentru evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti, iar poporul roman trebuie exterminat.

De 16 ani CRIMINALI PERFECTI comfisca terenuri, paduri si case in romania, iar peste 4 milioane de romani se lupta cu justitia evreilor rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti, adica tot cu CRIMINALI PERFECTI pentru a intra in posesia proprietatilor, drama este ca niciodata acesti cetateni romani nu vor intra in posesia acestor proprietati.

Primariile CESIONEAZA terenuri CRIMINALILOR PERFECTI in toata romania (inainte ca aceste proprietati sa fie retrocedate cetatenilor romani, adica cetatenii romani sunt EXPROPIATI si CRIMINALII PERFECTII devin propietari in Romania), terenuri pe care acestia construiesc case si apoi le vinde sau inchiriaza (vezi Regie-Grozavesti).

Mai nou, ALIANTA in loc sa retrocedeze propietatile cetatenilor romani, vin cu AER, VANT ori NIMIC, adica cetatenilor romani jefuiti de PROPRIETATI le da ACTIUNI la BURSA DE VALORI. Adica ei fura o proprietate care are o anumita valoare si EI dau in schimbul acelei proprietati actiuni la BURSA fara VALOARE.

De 16 ani avem o clasa politica criminala, bandita si terorista subordonata CRIMINALILOR PERFECTI care ne fura, vaneaza si ucid in interesul acestui grup finaciar criminal care singurul lor scop este distrugerea statului roman si epurarea etnica a poporului roman.

Intreaga clasa politica indiferent ca este PDSR-PSD, PNL, PD si altele se ghideaza dupa acelasi sablon politic CFSN-ist, PDSR-ist, PSD-ist, adica urmeaza linia lui ION ILIESCU, PETRE ROMAN si gruparii bolsevice tradatoare ADRIAN NASTASE, MIRCEA GEOANA si alti, mai exact gruparilor evreilor rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti.

Intreaga clasa politica este implicata in devalizari bancare, respectiv

 

• Bancorex, 2 miliarde de Euro
• Bankcoop, 1, 5 miliarde de Euro
• Banca Agricola, 800 milioane de Euro
• Banca Internationala a Religiilor, 70 milioane de Euro
• Banca Populara, 30 milioane de Euro
• BID-BRS, 25 milioane de Euro

 

Banca populara (jefuita ca si MTS LEASING de agenti FSB-KGB si STASI)si altele, Achizitionari de fiare vachi, elicoptere si nave maritime pentru care poporul roman plateste miliarde de dolari, deturnari de fonduri externe, Puwak si alti, scutiri de taxe si impozite, ori returnari de TVA neachitate, in momentul in care aceste firme aveau datorii la stat, indiferent ca erau firme romanesti sau mafiotice sataniste straine, trafic de carne vie, (adica copii vanduti pentru a fii ucisi pentru a le vinde organele din ei), trafic de arme cu avizul serviciilor secrete internationale FSB-KGB, CIA, M16, MOSAD, SDECE, AVO, de droguri cu avizul membrilor din SRI, SIE, SPP si altele, Ministerul ad. si Internelor, gen zaharia, sintofarm, droguri livrate puscariasilor sa le dea rudelor pentru vanzare pentru ca puscariasilor sa le reduca pedeapsa, Justitia achita 26 de narcotraficanti periculosi in 7 aprilie 2003 in dosarul 139/p/ 2003 al TB, trafic de cafea, tigarii (toate tigaretele au fost avizate de serviciile secrete internationale, supravegheate si descarcate de serviciile secrete romaneasti care au avizat trocul de arme contra tigari si cafea) si altele.

De 16 ani clasa politica isi schimba numele sau se unesc, numai pentru a apara ce au furat, si pentru a schimba imaginea de hoti si banditi sau pentru a apara interesele CRIMINBALILOR PERFECTI inrucat au primit bani in conturi bancare externe din Elvetia, cum este cazul lui gen. Toma Zaharia in cazul mineriadei din 1999 caruia, ii s-a asigurat un cont in dolari in Elvetia pentru reusita loviturii de stat din 1999 (cont deschis in valuta are si Ion Iliescu in Elvetia, o parte din bani sunt de la Bancorex).

PDSR dupa ce a furat si jefuit statul si poporul roman (vezi Bancorex, Raportul Apartamentul si altele) si-a schimbat sigla in PSD, la fel a procedat si PUR si-a schimbat sigla in Partidul Conservator-PC.

Exista partide care nu au nici o sansa sa ajunga in parlamentul romaniei si atunci se asociaza cu alte partide renuntand la toate ideile si crezurile politice numai pentru a ocupa un loc in parlamentul romaniei. Ia acest caz, putem vorbi de UFD partid al bolsevicilor, rusilor condus de Varujan Vozganian cetatean ucrainian si finantat de SOV cu 400 milioane de lei se uneste cu PNL si renunta la indentitate, ApR infiintat si finantat de ADRIAN COSTEA cetatean roman agent SRI, SDECE si altele traficant de arme si petrol ( cazul Jimbolia), implicat in spalare de bani impreuna cu Ion Iliescu si Bancorex (postere PDSR si Fascinanta si frumoasa romanie-razvan Temesan- paguba peste 5 milioane de dolari) in Franta, caz inchis de presedintele Chirac intrucat se deconspira agentii SDECE care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania, partid al carui presedinte a fost Theodor Melescanu care s-a lipit de PNL.

Partide politice care au drept scop sa apare tot ce au furat in acesti 16 ani de dominatie a CRIMINALILOR PERFECTI, respectiv PUR condus de Dan Voiculescu, impreuna cu Mugur Isarescu, Victor Atanasie Stanculescu, Gelu Voican Voiculescu (a privatizat, restructurat si dsponibilizat armata Romana, dupa decembrie 1989) si alti, care sunt benficiarii, asa zise conturi ale lui CEAUSESCU, in realitate este vorba de 12 miliarde de dolari. Bani porveniti din vanzari de masini, utilaje, aparate si agregate, produse alimentare si agricole si altele. Bani care se gaseau in toate bancile din lume, bani furati cu avocati evrei din Elvetia, angajati de noua clasa politica pentru a intra in posesia acestor bani, iar acum se numeste Partidul Conservator, adica PC si acest papagal politic Dan Voiculescu a carui fiica Lidia Voiculescu este implicata in scandalul de bursa impreuna cu Rompetrol si Patriciu, care a castigat intr-o ora 10, 8 milioane de dolari, ameninta pe toata lumea cu Justitia impotriva celor care spun ceva despre persoana sa.

PUR-PC azi este cu alianta PD-PNL cand are un interes personal sau de grup, maine este cu PSD cand interesele personale si de grup sunt in favoarea lor.

Interesanta este o mutare politica, VALE NTIN NICOLAU omul MOSCOVEI, numit presedintele TELEVIZIUNII NATIONALE ROMANE de ION ILIESCU si PDSR-PSD, fiind membru de partid al PUR-PC, demisoneaza din PUR-PC. Unde se duce? Probabil sa schimbe imaginea PDSR-PSD in ROMANIA. Editura NEMIRA a lui Valentin Nicolau a primit publicitate gratuita la TVR.

UDMR azi este cu alianta PD-PNL cand are un interes personal sau de grup, maine este cu PSD cand interesele personale si de grup sunt in favoarea lor, oricum PDSR-PSD si Curtea Constitutionala fura voturile Rromilor si le da UDMR pentru a avea sprijin politic.

Cine-I Curtea Constitutitonala?

Procurorul Chiuzbaian cel care a primit Raportul Apartamentul de la salariati din RA LOCATO, raport care a fost predat lui Emil Constantinescu si pe care acesta la prezentat in fata intregii natiunii la confruntarea televizata cu Ion Iliescu la alegerile din 1996. Salariati ai RA Locato anexa MAE, implicati in constituirea acestui Raport Apartamentul au fost aruncati in strada cu ajutorul institutiilor statului roman.

Sotul fostului ministru al Justitiei RODICA STANOIU deputat PSD si mai dorim sa se fac dreptate in Romania.

De 16 ani PDSR-PSD conduce romania impreuna cu celelate partide politice la comanda CRIMINALILOR PERFECTI cu care au jefuit si saracit statul si poporul roman si lupta pentru distrugerea statului si epurarea etnica a poporului roman. Mai mult la acest jaf national au invitat si mafioti, criminali si teroristi internationali, precum Kader, Omar Hayssam, Zaher Iskandarani, Fatih Taher si alti.

Intreaga CLASA POLITICA nu se va trezi, decat atunci cand se vor da foc la toate sediile de partide aparute dupa decembrie 1989, fiindca ei nu inteleg ca sunt VOTATI sa apare interesele cetatenilor romani conform CONSTITUTIEI ROMANIEI si nu sa participe la distrugerea romaniei si epurarea etnica a poporului Roman.

 

CINE SUNT AMERICANII?

 

Americanii sunt ALIATII RUSILOR din anul 1944, cu ajutorul servicilor secrete sovietice-ruse FSB-KGB si americane CIA si trupelor militare secrete sovietice GRU si NATO stabilesc strategii planetare pentru a ataca si distruge natiuni pentru a le fura resursele naturale ale solului si subsolului, respectiv PETROL, GAZE, AUR, DIAMANTE si altele si pentru a-i face sclavii lor, pe cetatenii acestor natiuni.

In Romania este de rasul curcii, cum cetateniii romani dupa o dominatie SOVIETICA-RUSA de 45 de ani si 15 ani de dominatie evreiasca rusa (RUSIA-UE), americana (SUA-ONU), masoni si satanisti (crime nationale, saracie, foamete si jaf national), se lasa pacaliti de AMERICANI, acesti criminali internationali ai fiintei umane, care deja si-au instatalat baze militare in romania, pe MOTIV ca AMERICANII au venit in romania sa ne apere de RUSI.

AMERICANII nu au venit sa ne apere de rusi si nici, sa ne scape de saracie si foamete, EI au venit pentru INTIMIDAREA poporului roman.

Toate actiunile militare externe ale guvernului SUA in lume soldate cu razboaie, lovituri de stat si asasinate politice sunt finantate, provocate, dirijate si controlate de evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni (ORDINUL DE MALTA) si satanisti.

Un caz elocvent in acest sens il reprezinta: Henry Alfred Kissinger evreu, mason Ordinul de Malta si satanist. Secretar de Stat al Administraţiei Americane în timpul lui Richard Nixon şi al lui Gerald Ford, a condus toate actiunile militare Americane si al CIA in intreaga lume in perioada 1969-1977.

Kissinger l-a susţinut şi consiliat pe Guvernatorul de New York NELSON ROCKEFELLER, in campaniile prezidenţiale ale anilor 1960 si 1964 si l-a susţinut şi consiliat pe Richard Nixon in campania prezidenţiala din 1968. Kissinger a detinut functiile de Consilier pe Probleme de Securitate Naţională între 1969-1973 şi Secretar de Stat între 1973-1974 in timpul mandatelor lui Richard Nixon, Secretar de Stat între 1974-1977 pe timpul administraţiei lui Gerald Ford.

In perioada FALSULUI Razboi Rece dintre Uniunea Sovietica si America, Kissinger incheie PROTOCOALE cu Moscova de limitare a înarmării strategice (SALT I) şi cel al Rachetelor Anti-Balistice.

În anul 1973, Kissinger, un CRIMNAL DE RAZBOI, primeşte Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu vietnamezul Le Duc Tho pentru contribuţia lor la stabilirea unui acord de pace între cele două ţări. Le Duc Tho refuză premiul din cauza ca, Alfred Kissinger superviza intensele campanii de bombardament asupra Vietnamului.

Numerosi analisti in frunte cu Christopher Hitchens, i-l acuza pe diplomatul american de CRIME DE RĂZBOI pentru toata perioada cat a fost in fruntea administratiei Americane intrucat a promovat o politica externa militara agresiva, invazii militare Vietnam si lovituri de stat .

Israelul in 1967 a atacat si cucerit Peninsula Sinai de 23. 500 de mile pătrate şi Fâşia Gaza, Iordanul -malul stâng şi Ierusalimul estic, iar Siria a pierdut punctul strategic Înălţimile Golan.

Anwar el-Sadat a devenit preşedintele Egiptului în 1970, si a conceput un plan de a ataca Israelul în ziua de Yom Kippur, 6 octombrie 1973 cea mai sfântă zi a calendarului evreiesc. Egiptul si Siria au pregatit niste simple exercitii aeriene si terestre care s-au schimbat intr-un atac fulger, luând prin surprindere Forţele Israeliene de Apărare, trupele egiptene intrat adânc în Peninsula Sinai, iar Siria lupta să inlature trupele israeliene de ocupaţie afară din Înălţimile Golan. Razboiul pentru recucerirea teritoriilor ocupate de Israel s-a terminat pe 24 octombrie 1973, iar Kissinger a negociat sfârşitul războiului de Yom Kippur.

Anuar El Sadat presedintele Egiptului este asasinat la data de 6 octombrie 1981, in timpul unei parade militare la care au participat CIA, FSB-KGB, Mosad, M16, SDECE si alti infiltrati in coloanele mecanizate care ajungand in dreptul tribunei oficiale unde se afla Anuar El Sadat, se opresc si ataca cu arme si grenade tribuna oficiala unde este asasinat Anuar El Sadat si alti demnitari Egipteni. Atacul este pus pe seama islamistilor. La organizarea acestui asasinat politic a participat si Munbarak viitorul presedinte al Egiptului pregatit 5 ani la Moscova pentru aceasta Lovitura de stat.

Anuar El Sadat trebuia inlaturat de la putere in Egipt, intrucat a atacat si gonit Israelul din Peninsula Sinai si a expulzat in 1972, peste 20. 000 de consilieri sovietici din Egipt.

11 septembrie 1973, Henry Alfred Kissinger, CIA, MOSSAD si FSB-KGB orchestrează LOVITURA DE STAT din Chile care duce la inlocuirea preşedintelui ales al Republicii Chile Salvator Allende cu Augusto Pinochet care este protejat politic si juridic de crimele comise in Chile de SUA si Israel.

În decembrie 1975 Kissinger şi Gerald Ford au sprijinit preşedintele Suharto al Indoneziei sa invadeze Timorului de Est, fapt care a dus la masacrarea a peste 200. 000 de oameni.

Sarcinile trasate de Ordinul de Malta prin secretarul de stat american Henry Kissinger trebuie duse la indeplinire, respectiv „crearea unei Europe unite ca unul dintre evenimentele cele mai revolutionare ale epocii noastre. „

Loviturile de stat nu se declanseaza decat atunci cand exista un INLOCUITOR, al sefului statului tarii in care urmeaza a se declansa lovitura de stat. Sef de stat considerat o frana sau o piedica in realizarea planurilor evreiesti, masonice si sataniste in aceea tara.

Astfel, se creaza HAOS si atunci vine la putere tot un adept al fostului sef al statului respectiv. Acest lucru inseamna timp si bani irositi degeaba.

In cazul romaniei pentru Ceausescu, de multi ani la Moscova se pregatea un INLOCUITOR, Ion Iliescu pentru ca evreii, masonii si satanistii sa puna mana pe resursele naturale ale solului si subsolului, prin privatizari, restructurari si disponibilizari abuzive si ilegale si pentru ca cetatenii romaniei sa devina sclavii lor.

Razboiul din IRAK a fost grabit de CRIMINALII PERFECTI, prin renumitul AUTOATENTAT din 11 septembrie 2001. Lucru care se va dovedi fatal pentru evreii, rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti, intrucat nu au avut pregatit un INLOCUITOR pentru SADAM si la conducerea Irakului va veni un adept al lui Sadam.

Speculantii de stat care l-au finantat si sustinut pe Bill Clinton, iar dupa numirea lui ca presedinte al SUA, i-au cerut sa atace IRAKUL sa-l inlature pe Sadam de la putere pentru a fura PETROLUL IRAKIAN.

Clinton – Aveti un INLOCUITOR pentru SADAM?

CRIMINALII PERFECTI -Nu avem un INLOCUITOR pentru Sadam.

Clinton- SUA nu va ataca Irakul, nu vreu sa creez HAOS in Asia.

CRIMINALII PERFECTI – Atunci tu parasesti Casa Alba, vom gasi pentru tine INLOCUITOR care sa faca ce vrem NOI.

Asa a aparut scandalul CLINTON -MONICA. Scandal politic scos pe tapet de Mossad si CIA conduse de CRIMINALII PERFECTI pentru inlaturarea lui Clinton, iar daca in spatele lui Monica nu se aflau EI, Monica era de mult oale si ulcele.

Bush junior a demarat invazia IRAK-ului, aliatii cei mai tari fiind Rusii, pe langa ceilalti aliati. Rusii au fost factorul principal in reusita acestei invazii Americane in IRAK.

Daca la atacarea Yugoslaviei rusi au participat cu peste 2000 de militari, in cazul Irak-ului, rusii au participat cu 200 000 militari deja cazati in IRAK si 10 000 de militari ai trupelor secrete militare sovietice, renumitele GRU. Mai mult, rusii au stiut planul lui Sadam de a se apara la Bagdad, pana se va rascula toata lumea araba impotriva Americanilor. Plan distrus de cei 10 000 de militari ai trupelor secrete militare sovietice, GRU parasitati pe aeroportul din Bagdad, fapt ce a dus la spargerea blocadei din jurul Bagdadului conceputa de Sadam, iar pentru Americani a fost o simpla formalitate intrarea in Bagdad.

Aceste trupe militare ale serviciului secret sovietic GRU au participat, impreuna cu unitatea 404 condusa de col Trurtulescu la LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania.

Cine l-a scos pe Sadam si fii lui din incercuirea Americana de la Bagdad?

Misiunea diplomatica Rusa de la Bagdad, cu ajutorul unui convoi diplomatic de masini al ambasadei au fortat blocada impusa de fortele militare Americane si au scos cu masinile ambasadei ruse pe Sadam si fii sai. Ulterior, rusii au vandut fii lui Sadam la Americani care au fost ucisi si pe Sadam la predat viu Americanilor pentru a fi judecat.

De asemenea trebuie facuta precizarea ca, trupele mecanizate ale NATO au fost transportate in IRAK si AFGANISTAN cu nave aeriene inchiriate de la sovietici-rusi IL 176 si AN 124

Un lucru trebuie precizat si anume ca, UE si ONU sunt institutii criminale internationale, EVREIESTI, MASONICE si SATANISTE care practica TERORISMUL DE STAT si care au in subordine Congresul SUA, Guvernele Rusiei, Germaniei, Italiei, Frantei, Marii Britanii, Romaniei si altele, ale caror servicii secrete si institutii din aceste state sunt la randul lor subordonate tot acestor criminali perfecti. Armatele acestor tari sunt subordonate NATO care au in subordine trupe UE-KFOR si ONU-UNPROFOR care sunt alcatuite din militari ai acestor tari, asa zise ALIATE. Trupe UE-KFOR si ONU-UNPROFOR au rol de mentinerea pacii in zone de conflict militar, razboaie civile, lovituri de stat finantate, pregatite si provocate de CRIMINALII PERFECTI.

De asemenea, trebuie precizat faptul ca ALIATII, cum este cazul romaniei, trebuie sa cumpere nave maritime si aeriene scoase din uz ale membrilor NATO, respectiv SUA-elicoptere si in 2006 avioane F-16, Marea Britanie-nave maritime militare, trebuie sa apere cu trupe si armament actiunile NATO si CIA-FSB-KGB si trebuie sa sustina financiar toate actiunile militare EVREIESTI, MASONICE si SATANISTE in lume, folosindu-se sloganul lui Bruce Jackson: CINE NU ESTE CU NOI ESTE IMPOTRIVA NOASTRA

In anul 1993 are loc primul aranjament planetar numit DUBLA CHEIE, pentru a reglementa folosirea fortei militare de catre NATO in lume. Conform acestui aranjament planetar DUBLA CHEIE, actiunile militare NATO in zonele de conflict trebuie aprobate de oficiali ONU si NATO. La mijlocul lunii iulie 1995 a avut loc conflictul de la Sebrenita si o crestere in amplitudine a razboaielor din Yugoslavia care a produs moartea aproximativ 8000 de barbati si femei musulmani bosniaci si sarbi bosniaci care a stimulat Washingtonul sa orienteze NATO spre directia atacului impotriva SARBILOR. Cu doua luni in urma, respectiv mai 1995 sarbi I-au ostatici mai multi militari din trupele ONU- UNPROFOR, la care masonul si satanistul Jaques Chirac presedintele FRANTEI solicita necesitatea unei politici radicale de interventie militara NATO in Serbia. Pentru justificarea unei interventii militare NATO in Serbia trebuia sa aiba loc un atentat. In acest caz, CIA, FSB-KGB, MOSAD, SDECE, M16 si alti au provocat in data de 28 august 1995 un atentat la SARAJEVO folosind un obus sarb care a lovit o piata in SARAJEVO, ucigand 38, si ranind 85 de civili.

Pana in august 1995 cheia ONU o detinea Yasushi Akasahi, Reprezentantul Special al secretarului general ONU in Yugoslavia, dupa acest atentat Yasushi Akasahi, a cedat cheia ONU comandantului militar UNPROFOR gen. francez Bernard Janvier, pentru ca stia cine a produs atentatul de la Sarajevo si ce va urma si nu dorea sa fie considerat vreodata CRIMINAL DE RAZBOI. In acest moment cheia NATO se afla la amiralul Leighton W. Smith, comandantul Fortelor Aliate din sudul Europei, de la Neapole.

Comandantului militar UNPROFOR gen. francez Bernard Janvier cunoscand faptul ca deja Congresul SUA si ONU au aprobat atacarea sarbilor din Bosnia Hertegovina, lasa cheia ONU, gen locotenent britanic Rupert Smith si fuge. Gen locotenent britanic Rupert Smith face apel la cheia ONU in coordonare cu amiralul Leighton W. Smith, comandantul NATO din sudul Europei care detine cheia NATO, declarand ca sarbii bosniaci violasera Rezolutia Consiliului de Securitate ONU si ca de aceasta data trupele NATO sunt obligate si legitime sa foloseasca forta impotriva Sarbilor bosniaci.

Atentatul de la Sarajevo a declansat Operatia Deliberate Force condusa de amiralul Leighton W. Smith, evreu, mason si satanist, CRIMINAL DE RAZBOI, comandantul NATO din sudul Europei care a fost lansata in dimineata zilei de 30 august 1995, dupa ce fortele UNPROFOR au parasit teritoriul sarbilor bosniaci. Aeronave NATO au lansat o serie de bombardamente impotriva unor tinte selectate in teritoriul detinut de sarbi bosniaci. Bombardamente care au durat 20 de zile si care au dezorientat comunicatiile sarbilor bosniaci.

Aliatii au participat cu avioane si au efectuat 3515 de zboruri si au lansat 1026 de bombe asupra 338 de tinte. Gen. Joulwan impreuna cu secretarul general NATO, gen. Willy Claes au solicitat folosirea rachetelor TOMAHAWK impotriva pozitiilor militare ocupate de sarbii bosniaci in Bajna Luka. Intrebuintarea rachetelor TOMAHAWK in primele ore ale zilei de 10 septembrie 1995 a contribuit la incheierea conflictului.

In conflictul din Bosnia-Hertegovina a fost pentru prima oara cand NATO a integrat in structurile sale peste 2000 de militari sovietici-rusi care au luptat umar la umar cu colegii lor din NATO.

Acest lucru este scos in evidenta de de Ryan C. Hendrickson intr-o analiza a evenimentelor care au dus la declansarea Operatie Deliberate Force si a catalogat integrarea militarilor rusi in NATO ca pe un mare beneficiu.

Destramarea Yugoslaviei este tot o manevra financiara si criminala a EVREILOR, MASONILOR si SATANISTILOR, la care a participat si VATICANUL care prin Banca Vaticanului varsa 1 988 300 de dolari Institutului pentru raspindirea religiei care cumpara arme din Beirut si le livreaza Croatiei cu ajutorul gen. rus Victor Bout care le transporta cu avionul in Croatia. NATO si CIA finantate de acesti speculanti de stat a controlat atacul Croat impotriva zonelor Sarbesti in 1995, numita actiunea STROM (furtuna) condusa personal de Bill Clinton pentru ca dupa aceea americani la HAGA sa-l condamne pe Milan Babic fostul presedinte al republicii Sarbe din croatia la 13 ani de inchisoare pentru ca s-a opus fortelor NATO si extinderii ciumei evreiesti in Balcani, pentru ca ulterior sa fie ucis in puscarie, anuntandu-se ca Babic s-a sinucis.

Milosevici, rapit de CIA, FSB-KGB, Mossad si altele este dus la HAGA si judecat de adevaratii CRIMINALII DE RAZBOI INTERNATIONALI dusmanii fiintei umane, care refuza sa se pronunte in acest caz pentru ca sarbi sa nu atace ambasada SUA, GERMANIEI, ITALIEI, FRANTEI si altele, la Belgrad, dar il vor ucide incet in puscarie, lucru care deja s-a si produs.

Interesant este faptul ca TPI nu a chemat la BARA martorii invocati de Milosevici peste 1300 de martori evrei, masoni si satanisti, respectiv Clinton, Schroder, Helmut Khol, Jaques Chirac presedintele Frantei care sustinea interventia trupelor NATO in Yugoslavia. (Chirac a intervenit in actul justitiei din Franta pentru a opri cercetarea in cazul spalarii de bani al unor membri PSD in frunte cu ION ILIESCU, Viorel Hrebenciuc, Adrian Nastase, Theodor Melescanu, Adrian Costea agent SDECE, bani furati din Bancorex pentru a nu deconspira agentii SDECE care au participat la lovitura de stat din decembrie 1989 din Romania. ), Jose Maria Asnar premierul spaniei, un mafiot si un terorist implicat in afacerile lui SOV si autoatentatele din Spania pentru a ramane la putere in Spania, Baleir premierul Marii Britanii de semenea un terorist si un mafiot implicat in afacerile lui SOV in Marea Britanie si alti care trebuiau sa de-a socoteala pentru implicarea LOR la finantarea, atacarea si destramarea YUGOSLAVIEI si atacarea Irak-ului si a Afganistan-ului, niste CRIMINALI PERFECTI AI FIINTEI UMANE. Nu, Milosevici a amanat judecarea cauzei, ci TPI care avea tot interesul sa nu judece cauza, intrucat acest TPI se dovedea o institutie evreiasca, masonica, satanista si criminala internationala.

Franta si germania nu au participat la invazia din IRAK cu trupe, dar au trimis toate serviciile secrete in IRAK pentru a furniza date si informatii trupelor NATO din Irak. Mai ales prin jurnalistii lor care sunt agenti SDECE, STASI, CIA, MOSSAD si altele, adica CP.

Interesanta este optica ONU si UE, adica a evreilor, masonilor si satanistilor, atunci cand este vorba de cei care se impotrivesc invaziei NATO in lume, cei care se impotrivesc evreilor, masonilor si satanistilor in lume sunt considerati criminali de razboi sau teroristi, dar EI ce sunt in acest moment pe fata TERREI?

Va spune un cetatean Roman, DUSMANII FIINTEI UMANE

 

––––– PARTEA A  III-A –––––––

 

CDR SI INTERVENTIA NATO IN YUGOSLAVIA

Evreii, masonii si satanisti din CDR au fost finantati de COMUNITATEA EVREIASCA AMERICANA prin ALFRED MOSES sa ajunga la putere in Romania la alegerile din 1996.

CDR este implicat in aparitia FNI, GELSOR si altele in Romania, care a jefuit 300 000 de romani care ulterior AFACEREA este protejata de PDSR-PSD si toata clasa politica, iar SOV si toata clasa politica sunt beneficiarii acestui JAF NATIONAL.

CDR a desfiintat COMTIM din Timisoara, a lasat porcii sa moara de foame. Porcii de la COMTIM au ajuns sa se manance intre ei de foame.

CDR a sustinut interventia NATO, ONU si SUA in Yugoslavia, in timp ce 90% din populatia Romaniei era impotriva interventiei NATO, ONU si SUA in Yugoslavia.

Ordinea cronologica a evenimentelor presentate de MAE.

Evreii, masonii si satanisti prezentati anterior, sunt persoanele care au aprobat toate solicitarile NATO din institutiile staului Roman in frunte cu PETRE ROMAN si EMIL CONSTANTINESCU.

Petre Roman evreu, mason si satanist proaspat Prim Ministru al României in Guvernul Romaniei dupa LOVITURA DE STAT din decembrie 1989, in luna Iulie 1990, ii adresează, în scris, Secretarului General al NATO, domnului Manfred Worner, o invitaţie de a vizita România si ii propune acreditarea unui ambasador român la NATO. (Minerii – MASA DE MENEVRA-au fost adusi la Bucuresti de evrei, masoni si satanisti, respectiv ION ILIESCU <gradul 33> si PETRE ROMAN sa atace Bucurestenii, care protestau in Piata Universitatii in 13-14 iunie 1990 impotriva comunismului si a securitatii. Dupa aceasta MINERIADA Bucurestenii au fost aruncati in strada fara serviciu, pentru ca, ulterior si minerii au ajuns in strada la fel ca si Bucurestenii, fara serviciu, salariu si fara nici un drept ca cetatenii ai romaniei. )

Octombrie 1998 – Parlamentul român aprobă cererea NATO ca avioanele Alianţei să poată utiliza spaţiul aerian al ţării noastre pentru posibile operaţiuni militare împotriva Iugoslaviei, numai în situaţii excepţionale şi de urgenţă. Solicitari aprobate de CDR, prin Emil Constantinescu presedintele Romaniei si Petre Roman presedintele senatului 1996-2000

Februarie 1999 – Militari din România şi Statele Unite stabilesc un centru de monitorizare a traficului aerian care să acopere, în afara teritoriului românesc, şi ariile învecinate.

Martie 1999 – Ca urmare a unei solicitări NATO, România închide trei aeroporturi în vestul ţării – Timişoara, Arad, Caransebeş – până la sfârşitul operaţiunilor Alianţei împotriva Iugoslaviei.

18 aprilie 1999 – NATO solicită României deschiderea spaţiului aerian pentru avioanele aliate.

20 aprilie 1999 – Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) şi Guvernul României dau curs acestei solicitări.

22 aprilie 1999 – Parlamentul autorizează avioanele NATO să utilizeze spaţiul aerian românesc în timpul operaţiunilor din Iugoslavia.

23 – 25 aprilie 1999 – Summit-ul NATO de la Washington; NATO prezintă MAP (Membership Action Plan) care pune bazele unui mecanism de pregătire şi evaluare individuală a ţărilor candidate.

Mai 1999 – Ministerul Apărării Naţionale confirmă faptul că forţele aeriene NATO au dreptul să utilizeze aeroporturile româneşti pe durata operaţiunilor din Iugoslavia.

Mai 1999 – Reprezentanţii guvernului român şi cei ai NATO semnează un acord referitor la condiţiile în care avioanele aliate vor putea utiliza spaţiul aerian românesc.

17 iunie 1999 – Parlamentul român aprobă, cu majoritate de voturi, cererea preşedintelui Emil Constantinescu de a permite tranzitul spre Iugoslavia via România al contingentelor cehe şi poloneze din cadrul trupelor internaţionale de menţinere a păcii pentru Kosovo (KFOR).

La solicitarea brigazilor separitiste albaneze UCK prin Jakup Krasniki, (lucru remarcat de cotidianul german SUEDDEUTSCHE ZEITUNG, citat de AFP si Mediafax) NATO a furnizat arme separatistilor albanezi, asa cum a furnizat arme si musulmanilor bosniaci sa lupte impotriva Yugoslaviei, intrucat SUA si NATO nu aveau suficiente trupe in teren. In ambele cazuri NATO, ONU, UE, G8, inclusiv RUSIA, adica evreii, masonii si satanisti au folosit tactica militara „RIDICA SI LOVESTE „, ceea ce reprezenta pe de o parte ridicarea embargoului ONU asupra vanzarilor de arme in zona albaneza din Kosovo si musulmanilor bosniaci, care au primit arme furnizate de Bruce Jackson -seful CIA pentru Europa de este si Euroasia si de gen. NATO John R. Beyrle pentru Europa de est si euroasia, prin gen. Rus Victor Bout si pe de alta parte executarea de lovituri aeriene NATO impotriva tintelor sirbesti.

Trupele de gherila albaneze UCK care luptau in Kosovo impotriva sarbilor au fost alimentate cu arme si de jurnalistii de la CNN, agenti CIA.

In mai 1999 jurnalistul CNN, Dominique Robertson (37 de ani) si cameramanul Philip Hewdecurg (42 de ani), au fost capturati la granita macedo-iugoslava in timp ce incercau sa treaca fraudulos frontiera impreuna cu un grup de cinci albanezi, inzestrati cu arme, echipament militar si mancare, transmite postul SitelTV din Skopje.

Jurnalistul si cameramanul de la CNN au fost investigati de politia din Mirkovici, dupa care au fost eliberati si expulzati.

In momentul de fata zona KOSOVO teritoriu sirbesc are autonomie ALBANEZA deoarece asa au vrut evreii, masonii si satanisti.

Acelasi lucru doreste sa-l faca ONU, UE, NATO, G8-rusia si alti impotriva Romaniei pentru autonomia TRANSILVANIEI.

Prin mambri CDR, Romania a aprobat uciderea a peste 300 000 de cetateni din fosta Yugoslavie de catre fortele aliate NATO, EVREII, MASONII si SATANISTI, fiind cei care solicita ASUMAREA HOLOCAUSTULUI in Romania si solicita daune materiale prin INSTITUTUTL NATIONAL DE CERCETAREA HOLOCAUSTULUI IN ROMANIA condus de IOAN TALPES mason si satanist.

Comunitatea evreiasca din romania si internationala solicita de 16 ani clasei politice, ASUMAREA HOLOCAUSTULUI in Romania, dar apara si protejaza un CRIMINAL DE RAZBOI evreu de origine poloneza SOLOMON MOREL.

Cotidianul polonez Rzeezpospolita relateaza ca, Solomon Morel in varsta de 88 de ani, a condus un lagar sovietic in sudul Sileziei si se face vinovat de moartea a aproximativ 1538 de detinuti germani. Morel a folosit abuzuri psihologice si fizice impotriva a peste 6000 de detinuti care au fost batuti si infometati si mai mult este acuzat ca a favorizat raspandirea unor boli infectioase in lagar. Morel paraseste Polonia in 1994, cu destinatia Israel, iar Polonia a facut doua cereri de extradare a lui Morel din Israel in 1998 si aprilie 2004, dar MINISTERUL JUSTITIEI de la TEL AVIV a afirmat ca refuza extradarea cu motivatia ca nu exista„ nici un fel de fundament„ pentru extradarea lui Morel.

In data de 10 iulie 2005 Ewa Koj, acuzator polonez reprezentantul INSTITUTULUI AMINTIRI NATIONALE DIN KATOWICE, organizatie care cerceteaza crime de razboi Associated Press in legatura cu acest caz MOREL spune ca, „Criminalii de razboi ar trebui judecati la fel, indiferent daca sunt germani, israeliti sau de orice nationalitate. „

De 16 ani comunitatea evreiasca din Romania si agenti CIA au acces la dosarele securitatii, pentru a fabrica date si acte impotriva statului si poporului roman, iar cetatenii romani nu au acces la aceste dosare si informatii.AUTOATENTATELE, O NOUA TEHNICA DE INVAZIE MILITARA

Americanii si Rusii folosesc AUTOATENTATELE pentru a justifica actiunile lor criminale militare in Cecenia, Irak si Afganistan pentru a ataca aceste tari pentru a fura PETROLUL din aceste tari si a-l vinde la suprapret prin firmele lor, statelor si cetatenilor din intreaga lume.

Acest truc pshiologic militar a fost folosit de de Roosvelt in cazul Pearl Harbor si de Ghurchil cu orasul Coventry, amandoi au cunoscut ziua si ora atacului japonez si german pentru a atrage masele de oameni, adica masa de manevra in aceste razboaie si a justifica actiunile lor militare in lume.

AUTOATENTAT executat in 1944 de ISRAEL care si-a bombardat propria ambasada la Londra, inscenand propriul atac si aruncand vina pe doi palestinieni care zac in puscarie si in prezent, pentru a justifica bombardarea palestinei.

In acest caz trebuie prezentata afirmatia din luna februarie 2002 a omului de afaceri rus Boris Berezovski stabilit la Londra, care sustine ca in spatele atentatelor care au facut peste 300 de victime in Rusia in august si septembrie 1999 se afla FSB-KGB pentru ai acuza pe separatisti ceceni de aceste atentate, fara a prezenta probe in acest sens. AUTOATENTATE provocate de FSB-KGB in Rusia, pentru ca RUSIA sa atace CECENIA.

Atroicitatile din CECENIA in care sunt ucisi de ani de zile zeci de mii de cetateni CECENI nevinovati sunt trecute cu vederea de UE si ONU, intrucat RUSI sunt ALIATII lor, iar faptele lui PUTIN si a generaliilor sai nu sunt considerate CRIME DE RAZBOI de catre UE si ONU.

David Shayler agent M15, din serviciul secret britanic denunta guvernul britanic in 17 iunie 2005 in Prinson Planet ca acesta a platit organizatia Al Qaeda cu 200 000 de dolari pentru asasinate politice.

De asemenea, David Shayler remarca faptul ca AUTOATENTATUL din 11 septembrie 2001 din SUA a fost o afacere interna a Congresului SUA si CIA pentru a induce o stare de alerta permanenta in America pentru a pregati opinia publica pentru invadarea Afganistanului si Irakului si dupa aceea Siria si Iran.

Molozul si metalul rezultate din cladirile prabusite prin dinamitare au fost transportate in China, pentru a nu se investiga resturile de metal care demonstra nevinovatia Al Qaedq in acest autoatentat.

Avionul care a lovit Pentagonul, a intrat intr-o latura care era dezafectata si care nu avea mobilier, calculatoare si nici personal. David Shayler sustine ca AUTOATENTATUL de la 11 septembrie 2001 a fost planificat si executat sub jurisdictia conducatorilor de la PENTAGON.

În 2002, preşedintele George W. Bush îl deleaga pe Kissinger la conducerea comisiei de investigare a AUTOATENTATULUI orchestrat de CIA, din 11 Septembrie 2001, pentru ca cetateanul american sa stie „doar atât cat are nevoie să cunoasca, „ asa a procedat Comisia Waren in cazul Kennedy.

In Romania Ion Iliescu a format Comisia senatoriala condusa de Sergiu Nicolaescu pentru legifera LOVITURA DE STAT din 1989 din Romania, in REVOLUTIE in care agenti arabi au devenit REVOLUTIONARI si oameni de afaceri, adica jefuitori pe fata ai statului roman, dupa ce au impuscat pe la spate cetatenii Romaniei.

Democraţi din Congresul SUA ii cere lui Henry Kissinger să prezinte documentele sale financiare care atesta, în opinia lor, conflictele sale de interes in legatura cu investigaţia din 11 septembrie 2001. Kissinger este susţinut de Bush si refuză să facă acest lucru, invocând lipsa unui cadru pentru un asemenea gest. În cele din urma Kissinger demisionează de la preşidenţia comisiei.

La fel a procedat si ION Iliescu in Romania a blocat cercetarea in cazul Dolfi Drimer, Bancorex, Raportul Apartamentul, Jimbolia si altele.

AUTOATENTAUL de la 11 septembrie 2001 al GUVERNULUI SUA impotriva Americii si a poporului american, nu a fost primul si nici ultimul. Cetateanul American nu conteaza pentru CRIMINALII PERFECTI, decat pentru ai sustine cu VOTURI in alegerii pentru ca EI sa ajunga in institutiile statului American.

Un alt exemplu, edificator in acest sens in constituie uraganul Katrina care a bantuit america cu putin timp in urma.

Uraganul Katrina era anuntat de mult timp si se cunostea efectele catastrofale pe care le putea provoca, dar George W. Bush si Congresul SUA au lasat cetatenii din New Orleans fara aparare in fata uraganului Katrina, unde au murit peste 1000 de persoane.

Conducerea unui azil din New Orleans, este acuzata de omucidere a anuntat, Charles Foti, ministrul justitiei din Louisiana. Responsabili azilului, sotii Mable Mangano si Salvador Mangano, au fost inculpati fiecare pentru 34 de capete de acuzare de omucidere prin administrarea a unor cantitati mari de morfina unor pensionari din azil, practic au fost ucisi cu morfina. Cu toate ca autoritatile s-au oferit sa evacueze pensionarii din fata uraganului Katrina si aveau un contract incheiat cu o companie privata la care putea apela pentru evacuarea pensionarilor. Sotii Mangano au decis sa nu faca nimic pentru a ajuta pensionarii din azil. A fost mai simplu pentru sotii Mangano uciderea lor.

De asemenea, trebuie amintiti militarii americani prizonieri in Vietnam.

Soldatii americani s-au dus acolo unde i-au trimis Guvernul SUA: Europa, Koreea, Vietnam, Japonia si altele.

Kissinger la incheierea pacii cu Hanoiul a inmant lui Le Duc Tho o scrisoare secreta in care guvernul american promite un ajutor de peste 5 miliarde de dolari si uita de cei peste 5000 de militari americani aflati prizonieri in inchisorile si lagarele din Vietnam. Aceasta scrisoare a fost tinuta secret fata de poporul american, Congresul si Senatul SUA.

1400 de soldati si ofiteri americani au declarat ca I-au vazut in viata pe cei 5000 de militari americani dati disparuti de Departamentul Apararii al SUA, in momentul in care ei au parasit Hanoiul.

Guvernul american la rugamintile si protestele familiilor formeaza o Comisie condusa de John Kerry (candidatul la presedentia SUA din partea partidului democrat in 2004) care sa se duca la Hanoi sa rezolve problema „soldatilor si ofiterilor americani tinuti prizonieri in inchisorile si lagarele din Vietnam.

Concluzia Comisiei KERRY si a Departamentului Apararii al SUA soldatii si ofiterii americani disparuti in Vietnam sunt morti, dar imediat dupa aceasta concluzie facuta publica, functionarii Relatiilor cu strainatatea anunta ca, pana in aprilie 1973 Vietnamul a eliberat 591 de prizonieri americani si care nu erau dintre cei dati disparuti, ci prizonieri cunoscuti.

Intr-o comunicare Vietnameza secreta, dintre cei 305 de prizonieri americani indentificati, au fost eliberati doar 15 prizonieri, restul au murit in inchisorile si lagarele Vietnameze.

Mai mult, militarii americani care s-au intors acasa din Vietnam, nu au gasit un loc de munca in america. Militarii americani sustineau ca sunt niste EROI au luptat pentru SUA, iar raspunsul a fost simplu sa se duca la cei care i-au trimis in Vietnam sa le dea de lucru.

 

AMBASADORII SUA IN LUME

 

Ambasadorii SUA din toate statele lumii sunt evreii, masoni, satanisti, finantatorii ai campaniilor presedentiale in SUA, loviturilor de stat, razboaie civile, atentate, speculatori de stat de Bursa, traficanti si INVESTITORI.

Ambasadorii SUA dupa finantarea campaniilor electorale ale diferitelor partide si presedinti Americani sunt trimisi in anumite tari din lume pentru a investi in afaceri, ori pentru a intervenii in viata sociala si politica a unor tari si popoare.

In acest caz voi prezenta doar cativa ambasadori ai SUA din diferite colturi ale lumi.

Roland Arnall patronul lui Ameriquest Capital Corp a contribuit cu un milon de dolari la alegeri pentru republicani, este numit ambasador in Olanda. Sotia sa a contribuit cu 5 milioane de dolari in august 2004 in campania PROGRES PENTRU AMERICA, grupare pro republicana care a contribuit la realegerea lui BUSH.

Eugen Egan presedinte al EMC a contribuit cu 480 000 de dolari la alegerile din 2000 pentru republicani si pentru fondurile rezervate renumararii voturilor din Florida, este numit ambasador SUA in Irlanda, adica sa fure voturi in favoarea lui Bush jr.

Mercer Reynolds un ivestitor evreu a donat 456 000 de dolari pentru republicani in 2000 este numit ambasador al SUA in Elvetia.

Ronald Spogli a donat 803 000 de dolari pentru republicani la alegerile din 2004. Spogli a fost coleg la Harvard cu Bush, este numit ambasador al SUA in Italia, iar seful CIA pentru MILANO este Deborah E. Graze, adica consulul general din Milano.

Membrii ambasei SUA din Italia si din toate consulatele din Italia, care au fost la post in perioada 2000 -2004 in Italia sunt cercetati pentru rapirea imamului Abu Omar. 13 agenţi CIA sunt acuzaţi de răpirea, la Milano, a imamului Abu Omar, transferat în Egipt, unde a fost închis şi torturat si sunt căutaţi, in toata Europă, relatează, în ediţia online, „Corriere della Sera”. Sechestratori au folosit „telefoane mobile” din dotarea personalului diplomatic american la Roma. Practica CIA nu prevede obligativitatea informării ambasadei SUA în legătură cu „operaţiunile sub acoperire”. În cazul sechestrării lui Abu Omar, Coordonatorul operaţiunii a fost seful la Milano CIA Robert Lady, consul general al SUA la Milano. Autoritatile italiene au descoperit că telefonul folosit de unul dintre agenţii implicaţi în răpire a fost utilizat un an şi jumătate mai târziu, în perioada 11-19 septembrie 2004, de un cetăţean american, S. L., care a schimbat doar numărul, nu şi aparatul. În 2003, S. L., lucra pentru misiunea diplomatică americană la Roma. Toata aceasta actiune de rapire a fost cunoscuta de cabinetul lui Silvio Berlusconi, toti membrii cabinetlui Berlusconii sunt implicati impreuna cu membrii ambasadei SUA din Italia de RAPIRE, SECHESTRARE si TORTURA, dar ONU nu se sesizeaza in acest caz, intrucat sunt ALIATI.

William R. Timken Jr finantator al campaniei electorale pentru Partidul Republican este numit ambasador in Germania si investitor in Romania. Acesta a devenit petron al fabricii de Rulmenti Ploiesti care acum se numeste TIMKEN.

Membri ambasadei SUA in Germania dupa 2004 sunt evreii, masoni, satanisti si agenti CIA: ambasador William R. Timken Jr, John A. Cloud, John K. Bauman, Robert F. Cekuta, Anne Chermak, Jeffrey Cellars, Stephen Pattison, John Fogarasi, William W. Westman, sef CIA pentru germania George W. Knowles, Defense Attaché Col. Donald H. Zedler, Chief, Office of Defense Cooperation Col. Dan Stiver, sef CIA Düsseldorf, Constance C. Jones, sef CIA Frankfurt, Peter W. Bodde, Scott Rauland, sef CIA Hamburg, Duane C. Butcher, Michael Stevens, sef CIA Leipzig Mark D. Scheland, Mark Wenig, sef CIA München Matthew M. Rooney, Patricia H. Guy si alti.

Ministri ai guvernul Schroeder au stiut de faptul ca, un cetatean german de origine libaneza a fost arestat de CIA cu sprijinul membrilor ambasadei SUA in Germania si plimbat in diverse inchisori secrete trei luni de zile, unde a fost torturat, dar pana la urma a fost eliberat.

Catherine Todd Bayley a contribuit cu 621 000 de dolari la alegerile din 1999-2004, este numit ambasador al SUA in Letonia.

Heather Hodges agent CIA pe toata zona AMERICII DE SUD in 1980, in 2003 este numit ambasador SUA in R. Moldova dupa o donatie de 100 000 de dolari.

Ambasadorii Americii in Romania s-au implicat in alegerile din romania in cei 16 ani de democratie americana, respectiv JAF NATIONAL, CORUPTIE si CRIMA si au avut un rol important in desfasurarea evenimentelor din Romania.

Alfred Moses presedinte al comunitatii evreiesti din america, si ambasador al SUA la Bucuresti, iar cu sprijinul Departamentului de Stat a finantat si sprijinit castigarea alegerilor din 1996 de catre CDR. In vara anului 1997 la receptia de Ziua Nationala Americana de la ambasada SUA, Alfred Moses vorbeste despre reusitele si succesele lui Ion Iliescu (Care sunt aceste reusite si succese? Probabil cele legate de LOVITURA DE STAT din decembrie 1989. ), dupa care imediat isi da demisia. Moses revine in romania si-I sugereaza lui Ion Iliescu sa provoace alegeri anticipate. Ion Iliescu provoaca mineriada din 1999, reusind sa schimbe guvernul Radu Vasile cu un alt guvern condus de MUGUR ISARESCU guvernatorul Bancii nationale, alt mason si satanist care a participat efectiv la devalizarea bancilor din romania. Moses se afla in spatele afacerii Bell Helicopters care spunea ca: „Daca cumparam aceste elicoptere intram mai repede in NATO. „ Moses si James Rospape au solicitat in permanenta urgentarea reformelor institutiilor si a serviciilor de informatii, adica privatizarea, restructurarea si disponibilizarea abuziva si ilegala a cetateanilor romani.

Michael Guest luptatorul pe fata impotriva coruptiei, dar merge cu Ion Iliescu, Radu Timofte si toti agentii arabi care au participat la Lovitura de stat din decembrie 1989 la Washington, pentru decorarea lui Timofte de catre directorul CIA George Tennet pentru sprijinul dat la tranzitarea avioanelor rusesti-sivietice IL 176 si AN 124 pe teritoriul romaniei cu cetateni arabi presupusi teroristi. Timofte este sustinut de Michael Guest in functia SRI. Michael Guest intervine pe langa Ion Iliescu pentru scoaterea de sub acuzatia de pedofilie a lui Kurt Treptow, iar Ion Iliescu il desemneaza pe Ioan Talpes pentru solutionarea acestui caz de pedofilie in care este implicat un cetatean american, respectiv Kurt Treptow.

Dupa decembrie 1989 in romania a aparut o sintagma evreiasca, masonica si satanista: HOTII STRIGA HOTII

In acest mod vede si ambasadorul SUA Michael Guest coruptia din Romania. acest om al dreptatii uita sa spuna ca Scoala Internationala Americana din Romania de ani buni nu plateste impozite si taxe in Romania, bani care trebuie sa ajunga in buzunarele ronmanilor in salarii si pensii.

4 decembrie 2004, basistul trupei Compact, Teo Peter, a murit sambata dimineata in urma unui accident rutier provocat de un puscasul marin, serg. Christopher R. VanGoethem care face parte din membrii garzilor de securitate din cadrul US Marine Corps (seful detasamentului de puscasi marini de la ambasada SUA din Bucuresti)care se urcase baut la volanul masinii de serviciu.

Christopher R. VanGoethem paraseste romania si este judecat in America, iar solutia data de justitia americana este: NEVINOVAT.

Nicholas Taubman ambasador la Bucuresti, presedinte al companiei Advanced Auto Parts (AAP) din statul Virginia, al doilea mare comerciant de piese auto din SUA, a finantat campaniile republicane din 2000 si 2004, presedinte al Mozart Investments, o companie despre care nu exista, practic, nici o informatie publica, a contribuit cu 400 000 de dolari. AAP a fost sanctionata, in 2003, de revista „Forbes” pentru numarul imens de procese pe care trebuie sa le infrunte din cauza folosirii azbestului in componente auto precum frana si ambreiajul. Azbestul este considerat o substanta extrem de periculoasa si interzisa in productia de profil, in multe parti ale lumii. AAP este atacat si pentru folosirea unor masinatiuni financiare precum inchirierea la suprapret a unor sedii aflate in proprietatea lui Taubman si pentru imprumuturi suspecte acordate unor membri din conducerea firmei, pentru ca acestia sa poata achizitiona actiuni ale companiei.

La alegerile pentru presedentia Romaniei din 2004, SUA a trimis doi candidati.

• Lia Robertson care a fost imediat sustinuta de PUR-PC, Dan Voiculescu, venita sa ne invete sa traim cu aer, fara serviciu, salariu, casa si medicamente.
• Alt candidat la presedentia Romaniei propus de SUA a fost AUREL RADULESCU, mason, satanist, avocat (a facut demersuri pentru recursul in anulare al lui MIRON COSMA) si agent CIA, dar si un mare mincinos, preot ortodox. Presedintele fondator al Partidului Renasterea Romaniei, Eugen Stefan Popa a declarat ca AUREL RADULESCU „I-a mintit pe membri de partid ca are girul patriarhului Bartolomeu al constantinopolului pentru a se implica in politica romaneasca si pentru a candida la presidentie. „

Membrii amabasadei SUA la Bucuresti sunt evreii, masoni, satanisti si agenti CIA, respectiv ambasador NICHOLAS F. TAUBMAN, Mark A. Taplin, Mark Wentworth, sef CIA pentru Romania Bryan W. Dalton, Robert S. Gilchrist, Paul Oglesby, Kathleen Kavalec, John Rodgers, Joyce E. Currie, Margaret C. Sula, Ken Williams, Col. Barbara Kuennecke, Cynthia Biggs, Brian Goggin, Rodger Garner, Jim Eckstrom.

 

––––––PARTEA A  IV-A ––––––––-

 

TRAFICANTII DE ARME PUNTEA DE LEGATURA A CRIMINALILOR PERFECTI PENTRU LOVITURI DE STAT SI RAZBOAIELE CIVILE DIN INTREAGA LUMECRIMINALI PERFECTI-speculantii de stat din misiunile diplomatice americane, ONU si alte guverne ale lumii precum Belgia pentru a avea o imagine favorabila in fata opniei publice mondiale lupta la suprafata impotriva coruptiei, traficului de arme si dorguri, dar in realitate EI sunt in spatele acestora. Din spatele acestor afaceri criminale internationale EI provoaca lovituri de stat, razboaie civile, atentate, autoatentate, asasinate politice si multe altele. (Asa cum RUSII si AMERICANII sustineau in mass media FALSUL RAZBOI RECE)

In acest caz putem vorbi despre guvernul Belgian implicat in trafic de arme imreuna cu gen. Victor Bout care dupa ce presa semnaleaza prerzenta acestuia pe teritorul Belgian, de ani buni, guvernul Belgian se disculpa imediat spunand ca, gen. Victor Bout este pe lista neagra a ONU si urmarit in toata lumea.

Cand se spune acest lucru?

In anul 2005.

Ce au pazit G8, UE, ONU, NATO, serviciile secrete internationale din 1990 pana in 2005?

G8, UE, ONU, NATO, serviciile secrete internationale au participat activ la traficul de arme international pentru a provoca lovituri de stat si razboaie civile in toata lumea si dupa aceea trimit trupele de mentinere a pacii ai ONU-UNPROFOR si UE-KFOR subordonate NATO, adica pentru aprelua puterea militara in zona, iar in momentul in care nu poate face fata si nu obtin ce doresc intervine NATO sub egida ONU, adica a CRIMINALILOR PERFECTI.

Gen. Victor Bout sovietic-rus este partener de trafic de arme cu Departamentul de stat din SUA, Departamentul Apararii al Marii Britanii, dar si cu membriiMinisterului apararii al R . Moldova si al Rusiei (trafic de arme din Transnistria unde exista 13 uzine subterane de fabricarea armelor).

Gen. Victor Bout stabilit la Chisinau in R Moldova (teritoriu romanesc condus de clanul de gen VITALIE Dobanda, Ustroi, renumitul evreu, mason si satanist GEORGE SOROS care manipuleaza opinia publica din R. Moldova dupa cum doreste EL si alti), are doua firme de aviatie Aerocom si Renan cu sediul la Chisinau, R. Moldova care au conexiuni cu guvernele SUA, Belgiei, Rusiei, Marii Britanii, si altele, membre UE, ONU si NATO.

Gen Victor Bout face trafic de arme pentru aceste institutii criminale internationale, respectiv UE, ONU si NATO, adica pentru CRIMINALII PERFECTI in zonele sanctionate de ONU, dar de suprafata pentru opinia publica mondiala, in realitate gen. Victor Bout este SOLDATUL de legatura dintre CRIMINALII PERFECTI si rebelii sau separatistii din toata lumea. . Gen. Victor Bout vinde areme in Afganistan musahedinilor sa lupte impotriva talibanilor Al-Qaeda lui Ben Laden, Angola, Congo, Liberia- a vandut arme rebelilor sa atace guvernul din Liberia, 6000 de pistoale automate, 4500 de grenade, 550 de lansatoare de mine, 750 de mine si alte arme, Ruanda, Sierra-Leone, Sudan si altele.

Aceste transporturi si vanzari de arme s-au lasat cu LOVITURI DE STAT, RAZBOAIE CIVILE, ATENTATE si altele, iar dupa aceea intervine ONU-UNPROFOR pentru a schimba presedinti de state sau chiar guverne .

Douglas Farah reporter de investigatii la Washington Post a scris mai multe articole despre CONEXIUNEA dintre gen. Victor Bout firma Aerocom si PENTAGON privind transporturile de tehnica militara in Irak care continua si in momentul de fata. Victor Bout efectueaza zboruri in Irak pentru trupele NATO. Farah conchide ca, contractul dintre firmele lui Bout si PENTAGON valoreaza 293 de milioane de dolari.

Jet Line International este tot o firma a gen. Victor Bout avand acelasi sediu ca si firma Aerocom a efectuat zboruri in Kosovo unde a vandut arme si tehnica militara din MAREA BRITANIE gherilelor albaneze UCK pentru a ataca sarbii.

Gen. Victor Bout si Jet Line International figureaza pe lista neagra a ONU, pentru prosteala populatiei din intreaga lume, ca si RAZBOIUL RECE, dar figureaza si pe lista companiilor distribuita de Departamentul de stat al SUA catre toate serviciile diplomatice din lume.

Aerocom si Renan firmele lui Victor Bout sunt actionare la Victoriabank firme care este acuzate in rapoartele Organizatiei Natiunilor Unite- ONU de vanzari ilegale de armament in Balcani si in Africa.

Alaturi de gen. Victor Bout mai detin actiuni la Victoriabank: Alpha Bank din Bucuresti, Romania-12%, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) 15% si o structura financiara creata de BERD, numita Danube Fund-23%, actiuni vandute urmatoarelor firme: Atrium Ltd cu sediul in Belize, firma off-shore Financial Investments Corporation cu sediu in Scotia, firma Victoria Invest, care imparte acelasi sediu cu Petrom Moldova, firma Repcor Com cu sediul la Chisinau si firma Program Invest -detine 5, 76 din actiuni la Victoriabank, dar are drept actionar majoritar firma Afes-M, care la randul sau are actionari mai multe firme, printre care doua sunt trecute pe lista neagra in rapoartele ONU, si anume Renan si Aerocom. La Aerocom actioar este directorul de la firma Afes-M, ambele avand aceasi adresa. Un alt actionar de la Aerocom este Bruma Vladimir, care este si administrator al firmei, Verelcom, o componenta a firmei, Eristal Prim, care e tot actionara la, Afes M. Firma Verelcom isi are sediul pe str. Tricolorului nr. 42, din Chsinau avand acelasi sediu cu firma-mama Program-Invest.

Toate aceste firme si adrese duc la vestitul traficant de arme Victor BOUT.

Firme care se ocupa cu trafic de arme, alcool, tigari, carburanti, diamante si altele. Aceste firme sunt citate in rapoartele Natiunilor Unite si a altor structuri internationale pentru implicari in vanzari ilegale de arme si pentru proliferarea conflictelor din Balcani si din unele tari ale Africii.

MINCIUNI ORDINARE INTERNATIONALE emise de membrii ONU, UE si altele, la fel ca si RAZBOIUL RECE, intrucat aceste firme sunt finantate de CRIMINALII PERFECTI pentru a provoca LOVITURI DE STAT, RAZBOAIE CIVILE si ATENTATE in lume.

Aceasta este CONEXIUNEA dintre CRIMINALII PERFECTI, UE, ONU, NATO, RUSIA, SUA si alti, comercianti de arme, agentii internationali si traficanti, fiinta umana nu are nici o sansa, indiferent ca esti presedinte de stat ori simplu cetatean.

1995, Victor Bout a infiintat „Trans Aviation Network Group”, fiind tot o ramificatie a companiei „Air Service Charter” cu sediul in Belgia, cu baza la Sharjah in Emiratele Arabe a achizitionat un avion Boeing 707, inmatriculat in Liberia, cu care a inceput sa transporte armament.

1996, prin „Sky Air” (derivata din firma-mama a lui Bout, „Air Service Charter”) au fost transportate, cu Boeing 707 inmatriculat cu indicativul EL-JNS, pistoale mitraliera AK-47 din Bulgaria tot catre Kigali, Rwanda. Dar, mult mai grav, avionul companiei „Sky Air” si altele patronate de Victor Bout au fost reperate si pe platforma militara a Aeroportului Otopeni la Baza Militara UM 19062 – Baza Sud.

In acest caz prezint banda progresiva de la turnul de control, de la Baza Militara UM 19062 – Baza Sud, privind planul de zbor al avionul IL-76 cu indicativ militar pe decolare si aterizare, 9652-9654 si Boeing 707.

14 mai 1995 avionul IL-176 un transport realizat prin MIRAVIA

28 martie 1996, Boein 707 a venit de la Brno (Cehia- un brat al Cehoslovaciei o tara in care populatia s-a saturat de bolsevismul sovietic, ciuntita de evreii rusi (Rusia-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti, respectiv Cehia si Slovacia) – o zona cu o puternica industrie de armament – si avea destinatie Cairo, Egipt a stationat parcat la Baza Militara UM 19062 – Baza Sud, pana a doua zi, la ora 14. 00.

30 mai 1996, avionul IL-176 sosea la Bucuresti de la Atena. Aeronava a stationat pe Otopeni tot cinci ore si a descarcat tehnica militara la Aeroportului Otopeni la Baza Militara UM 19062 – Baza Sud.

29 septembrie 1996 avionul IL-176 un transport realizat prin MIRAVIA ruta avionului a fost Podgorica MUNTE NEGRU Yugoslavia-Otopeni-Teheran transport de tehnica militara. Avionul IL 176 a venit la bord cu tehnica militara de la Podgorica (Munte Negru) si prelua alta tehnica militara pentru Teheran IRAN, unde se pregateste o alta lovitura de stat, dar dupa un atac NATO- ONU. Acelasi lucru sa intamplat in Yugoslavia si se intampla si in Romania in decembrie 1989 daca lovitura de stat esua.

Amandoua rutele Podgorica MUNTE NEGRU Yugoslavia-Otopeni-Teheran erau sub embargo ONU, dar ONU si NATO impun embargo pentru anumite zone si state pentru a se interzice ajutorarea lor, dar ei sprijina militar grupurile lor de interese cum au fost in cazul Yugoslaviei, albanezii din Kosova si Bosniacii musulmani din Bosnia Hertegovina care au luptat impotriva sirbilor Bosniaci si sarbilor in general, in Irak sunitii si siiti anti Sadam si kurdistanezii care sa lupte pentru interesul ONU, UE si NATO impotriva sunitilor lui Sadam. In Irak se intampla un carnagiu national provocat de ONU, UE si NATO prin ATENTATE pentru distrugerea populatiei Irakiana si pentru ai baga in case cetatenii Irakieni (asa cum au facut si in Romania dupa 22 decembrie 1989 cand cetatenii romani au fost impuscati pentru a fi bagati in case).

9 decembrie 1996, un alt cunoscut traficant de arme, Simen Herscovici, alias Shimon Naor, a transportat si el arme cu acelasi avion al companiei „Sky Air” Boeing 707, avind ca punct de plecare Baza Militara UM 19062 – Baza Sud, .

23 februarie1997, acelasi avion Boeing 707 al companiei cipriote „Avistar Airlines”, figura pe platforma militara a aeroportului otopeni- Baza Militara UM 19062 – Baza Sud.

10 aprilie 1997, regia de tehnica militara „Romtehnica” a incarcat intr-un avion AN 124, apartinind companiei romanesti „Acvila Air Romanian Carrier” mitraliere de calibru 12, 7 mm, pistoale mitraliera de 7, 62, tevi, cartuse etc., cu destinatia Kigali, Rwanda. Directorul de la ROMTEHNICA a fost asasinat in propria locuinta impreuna cu soti sa, in stil MAFIOTIC, MASONIC SI SATANIST le-au scosi ochii, le-au taiat miinile si picioarele, pentru ca la doua saptamani criminalii sa revina in locuinta si sa sparga toti peretii casei, iar vecini nu stiu nimic. Dar nici serviciile secrete, parlamentul, guvernul, Politia, Justitia, parchetul si CSAT-ul toate subordonate ciumei evreiesti nu stiu nimic.

15 si 16 aprilie 1997, o alta aeronava a companiei „Acvila Air”AN 124 opereaza pe acelasi traseu,

Peste doua luni, in tara vecina, Congo, a izbucnit un singeros razboi civil, soldat cu rasturnarea de la putere a presedintelui Lorant Kabila si instalarea unui regim comunist, avindu-l in frunte pe dictatorul Denis Sassou-Nguesso. In cele din urma, toata zona a fost pusa sub embargo de ONU.

Un caz similar de LOVITURA DE STAT au incercat CRIMINALII PERFECTI in Somalia la Mogadishu in octombrie 1993. CRIMINALII PERFECTI au alimentat cu arme gherilele somaleze impotriva guvernului de la Mogadishu, unde a inceput un razboi civil. Intervin trupele ONU-UNPROFOR, pentru mentinerea pacii, dar sunt ucisi intr-o ambuscada 18 militari din cadrul trupelor ONU-UNPROFOR, fapt care a incheiat misiunea de mentinerea pacii ONU in Somalia. NATO nu a intervenit impotriva SOMALIEI intrucat se pornise deja o campanie a CRIMINALILOR PERFECTI, SUA-ONU, RUSIA-UE, masonii si satanistii impotriva Yugoslaviei.

CRIMINALII PERFECTI si planificatorii de la PENTAGON nu aveau nici o intentie sa se angajeze intr-o interventie militara in Somalia, care era considerata o operatie prost planificata, care ar fi adus pierderi intr-o regiune unde interesele nationale de securitate fundamentale nu erau in joc, dar Yugoslavia era o regiune unde interesele de securitate fundamentale erau in joc, respectiv EUROPA de Est si EUROASIA.

In Romania, Bulgaria si altele, unde deja CRIMINALII PERFECTI isi instalase SOLADATI in institutiile acestor tari care le executa ordinele intocmai si la timp, iar in YUGOSLAVIA inca nu se realizase acest lucru si trebuia dus la indeplinire.

august 1997, belgianul Ronald Rossignol a deschis compania „Occidental Airlines” care, sub acoperirea de ajutoare umanitare, a transportat, cu un Boeing 707 al companiei cipriote „Avistar Airlines”, uniforme militare, un transportor blindat si statii radio pentru rebelii din Angola din Aeroportul Otopeni – Baza Militara UM 19062 – Baza Sud.

Decembrie 1997 fratii MUTALIEV, ofiteri rusi, traficanti de arme in subordinea lui Victor Bout avand compania aviatica Renan din R. Moldova au incarcat tehinca militara la bordul unui avion AN 72 de pe Aeroportul otopeni- Baza Militara UM 19062 – Baza Sud si le-au transportat in Congo pentru compania Air Pelikan, Africa de Sud, Coasta de Fildes (Abidjan), si Angola (Andula) iar din Angola plecase cu cinci libanezi si un transport important de diamante care trebuia sa ajunga in R. Moldova. Avionul AN72 a fost fortata sa aterizeze de avioane de vanatoare Angoleze . achipajul si pasagerii au fost arestati de aramata angoleza. Fratii Mutaliev sunt actionari principali la compania K&M de slefuit diamante din Bratislava, inregistrata in capitala slovaca in februarie 2001.

23 martie 1998, avionul Air Sofia, a dcscacat baxurile pentru Roza Prod Impex SRL si a incarcat armament, comanda a regiei Romtehnica la Intreprinderea Mecanica Cugir.

16-17 aprilie 1998 tigareta II ARME CONTRA TIGARII, tigarii ASSOS sunt descarcate pe aeroportul Otopeni din avionul IL 176-AirSofia. In aceasta afacere sunt implicati fratii Iskandaranii, col Trutulescu, gen. Vitalie Ustroi, implicat in devalizarea Bacorex, prin firma VALEOLOGIA care este datoare si la RA LOCATO peste 40 de mii de dolari reprezentind chiria pentru spatiul inchiriat de firma, gen. Brinstein amandoi sunt ofiteri din trupele serviciului secret militar sovietic GRU care au participat la LOVITURA DE STA din decembrie 1989 impreuna cu col Trutulescu comandantul batalionului 404 de cercetare-diversiune in spatele frontului, adica SPETZANZUL romanesc.

1 mai 1998 avion Boeing 707 inmatriculat EL-JNS apare ca a aterizat pe Aeroportul Otopeni – Baza Militara UM 19062 – Baza Sud, tot pentru un transport de tehnica militara.

Victor Bout isi continua cursa pentru moarte asupra fiintei umane, fiind finantat de criminalii perfecti speculatorii de stat din intreaga lume, ONU, UE NATO si alti.

decembrie 1998, avion Boeing 707 al companiei cipriote „Avistar Airlines”, a fost depistat transportind arme si munitie din Slovacia in Sudan

in noiembrie 1999 – cursa ACH 252 F a decolat din Bulgaria incarcata cu rachete sol-aer si a aterizat la Harare, in Zimbabwe, de unde marfa a fost preluata la bordul unui avion „Iliusin” si transportata la Kinshasa, in Congo – tara supusa embargoului;

pe 15 martie 2000 – cursa ACH 007 a decolat de la Bratislava, Slovacia, tot spre Harare, burdusita cu pistoale mitraliera AK 47;

Trebuie fracuta precizarea ca la traficul de armamant care s-a facut din romania spre anumite zone din lume pentru a se provoca lovituri de stat, razboaie civile, atentate si altele au participat toti ofiterii din institutiile statului Roman SIA, SRI, SIE, SPP si altele, inclusiv CSAT in frunte cu Virgil Magureanu, Ioan Talpes, Radu Timofte, Gheorghe Fulga si alti, din toate guvernarile de 16 ani de zile.

De asemenea, la aceste actiuni TERORISTE DE STAT au participat si agenti FSB-KGB Vitalie, Ustroi, Vitalie Dobanda, CIA membri ai ambasadei SUA in Romania si arabi precum ONAR HAYSSAM ZAHER ISKAMDARANI, FATIH TAHER si alti care sunt protejati de ONU, UE si NATO, iar in Romania cu politia, parchetul si justitia, unde pot sa ucida, fura.

De asemenea, acestia sunt implicati in toate privatizarile, restructurarile si diponibilizarile din Romania, nu platesc taxe si impozite, taie paduri si provoca inundatii catastrofale pentru viata cetatenilor romani si pentru economia Romaneasca.

Aici trebuie facuta precizarea ca, daca LOVITURA DE STAT esua in Romania in decembrie 1989 si Romania si poporul roman erau atacate la fel ca Yugoslavia, Irak si Afaganistan.

ADEVARATII TERORISTI INTERNATIONALI -TERORISTI DE STAT

 

La lovitura de stat din decembrie 1989, din Romania au participat si agentii arabi, iar o parte a lor erau membri ai securitatii romane, s-au se gaseau in slujba altor servicii secrete cum sunt: CIA, FSB-KGB, MOSSAD si altele.

Agentii arabi au fost adevaratii TERORISTI dupa 22 decembrie 1989. TERORISTII care au impuscat pe la spate cetatenii romani pentru ai goni din strada, intrucat LOVITURA DE STAT se infaptuise in dimineata zilei de 22 decembrie 1989 cand Ceausescu a fost arestat in CC al PCR si gen. MILEA fusese ucis de col Parcalabescu seful Garzilor patriotice.

TERORISTI sunt sustinuti si protejati de evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti drept pentru care primesc in Romania, intreprinderi, case terenuri si paduri, toate comfiscate de la cetatenii ROMANIEI cu ajutorul JUSTITIEI si intregii clase politice aflata la putere in romania de 16 ani.

1. Khaled Deiab Abdallaa Matar seful agenturii O. E. P. in Romania, colonel in Securitatea Romana si avea in subordine ofiteri Romani, agent Palestinian, SRI-KGB, CIA si luptator in Revolutia din 1989, a finantat PUNR pentru a deveni deputat in Parlamentul Romaniei, fost membru al PUNR.

In anul 1992 Khaled Deiab Abdallaa Matar, impreuna cu agentul Palestinian, SRI-KGB Abdel Mohmed Hadi Rahman (care ulterior isi schimba numele in Hadi Jaradat), cetatean iordanian si roman si cativa profesori de la Universitatea Babes-Bolay din Cluj, infinteaza o universitate particulara la Baia Mare, Universtitatea Romano-Araba, care ulterior se muta la Cluj si in 1995 isi schimba numele in Universitatea Bogdan-Voda. UBV are o datorie de 11, 8 miliarde lei de la 31 decembrie 2004, iar Flaviu Farcas de la Directia de Finante Cluj, spune ca a avut o discutie pe aceasta tema cu membri din conducerea UBV si acestia au spus ca:

,, Ca nu plateste ca nu vor,, .

Abdel Mohmed Hadi Rahman, alias Hadi Jaradat in present profesor si presedinte al UVB din Cluj.

Khaled Import-export 97 SRL care avea obiect de activitate pentru obtinerea de vize si locuri de munca in SUA, activitate sustinuta si protejata de Consulatul SUA din Romania, CIA, SIE si SRI-KGB.

Matar facilita iesirea cetatenilor arabi din Romania si intrarea lor in SUA, cu invitatii, diplome de studii, contracte de munca, atestate de cunoasterea limbii engleze toate false, iar o viza de intrare in SUA costa 200 de dolar.

2. Mahmud Farzat seful serviciilor secrete Siriene din Europa de Est si agent SRI, KGB, CIA si omul de legatura dintre Moscova, Bucuresti, Damasc, Washington si alte servicii secrete internationale. In ani 1980 Mahmud Farzat se ocupa de comertul de tractoare din Romania si derula exporturi si importuri prin firma Crescent-Dunarea (Dan Voiculescu) societate controlata de SRI-SIE-KGB. Dupa decembrie 1989 a inceput afacerile private in Romania in Judetul Bacau fiind protejat de relatiile pe care le are cu reprezentanti locali ai PSD-Viorel Hrebenciuc si alti si SRI-KGB-Radu Timfte, Fulga si alti.
3. Omar Hayssam agent sirian, SRI, KGB, CIA a finantat PSD, membru PSD, (este adus in Romania in 1980 de unchiul sau Mahmud Farzat seful serviciilor secrete siriene din Europa de Est) si dupa decembrie 1989 a avut sarcina de la Moscova-KGB sa participle la reglarea unor raporturi de putere in Romania, avand sprijin politic si logistic din partea PSD si SRI-SIE – KGB si CIA. Omul de afaceri OMAR HAYSAM a fost apropiat al lui ION ILIESCU si a fost insotit in avion si in delegatii de OMAR HAYSSAM in vizite oficiale in afara tarii, inclusiv la DECORAREA lui Radu Timofte de seful CIA George Tennet la Washington.

Omar Hayssam impreuna cu serviciile secrete nationale SRI, SIE, SIA si internationale CIA, FSB-KGB, Mosad, M15 si altele cu complicitatea autoritatilor TURCE de la INSTAMBUL, au livrat arme in 2002 Kurzilor din Turcia si Irak si sunitilor din Irak pentru a ataca siitii lui Sadam din Irak, asa cum au furnizat arme ONU, UE, NATO si alti arme albanezilor din Kosova, bosniacilor musulmani si altora pentru a ataca armata si populatia SARBA condusa de MILOSEVICI.

Omar Hayssam a achizitionat o nava cu suma de 100 000 de euro care a fost asigurata la Lloyd`s pentru 500 000 de euro. Operatiunea din acte era azotat de amoniu de la Nitramonia Fagaras (in caz ca exploda) cu destinatia Turcia si piese de schimb pentru tractoare importate din RUSIA cu destinatia Sudan. Nava de transport a fost scufundata in apropierea coastelor Turciei, dupa ce s-a facut transpordarea armamentului in alta nava. In aceasta afacere Omar Hayssam a avut parteneri doi cetateni arabi si doi oameni de araceri romanii membrii PNL si PUR.

Omar Hayssam pe langa faptul, ca a castigat milioane de euro din aceasta afacere, a mai incasat si asigurarea de 500 000 de euro de pe nava scufundata.

Dupa cum se poate vedea teatrul de razboi din Irak si Afganistan este intretinut de evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni, satanisti si sculelele lor agentii internationali mafioti, traficanti de arme, droguri, cafea, tigari, carne vie (organe umane) si altele.

Omar Hayssam, Mohamed Munaf si serviciile de informatii romanesti SRI-KGB si SIE si internationale CIA, FSB-KGB si altele au organizat rapirea jurnalistilor romani in Irak cu acordul scris al jurnalistilor Romani care stiau ca la Bagdad vor fi rapiti.

Jurnalistii romani au semnat declaratii personale in care sint de acord cu rapirea. Acestia au crezut ca pleaca intr-o excursie la Sinaia, fiind siguri ca vor fi protejati de serviciile de informatii arabe si romane. Jurnalisti romani, nici atunci si nici acum nu stiu cu cine au colaborat. Au colaborat cu ucigasi si asasini mai presus decat legea. Asasini si criminali care creaza scenarii razboaie civile, lovitura de stat din decembrie 1989, mineriade si altele.

Serviciile secrete internationale, sunt mafioti si traficanti de toate felurile si sunt in vizorul cercetarilor penale pentru numeroase infractiunii comise pe teritoriul Romaniei si au vrut sa devina niste eroi nationali prin eliberarea ziaristilor care sa duca la scutite de datorii la stat, pentru firmele lor pe care le au in Romania si sa inceteze cercetarile penale asupra lor.

In cazul esecului, CIA l-a trecut pe OMAR HAYSSAM pe lista finantatorilor organizatiilor teroriste, lucru care s-a si produs imediat printr-un ziar al aliatilor.

Potrivit cotidianului „Rossiskaia Gazeta” in articolul intitulat „Afacerea eliberatorilor. Rapirea jurnalistilor a fost organizata la Bucuresti”, semnat de Fedor Lukianov, corespondentul publicatiei pentru Bucuresti si Budapesta, aparut in editia din 6 iunie 2005, se relateaza ca:

,, Omar Hayssam era dat in urmarire internationala de CIA pentru finantarea organizatiilor teroriste. Nu cu mult inainte de a aparea banuiala ca Omar Hayssam a participat la rapire, CIA l-a dat in umarire internationala sub acuzatia de finantare a organizatiilor teroriste internationale”

CIA, FSB-KGB, SRI si altele stiu ca banii lui Omar Hayssam provin din jefuirea statului roman si din trafic de arme, droguri, carne vie si altele si totusi acestia nu intervin ca acest mafiot si alti sa restituie statului si poporului Roman banii inapoi.

Munaf a fost eliberat intrucat este agent irakian, CIA, SRI si KGB si se afla sub jurisdictia SUA in IRAK.

La eliberarea ziaristilor romani din Irak au participat,, cartitele,, cetatenii Irak-ieni care au facut studiile in Romania in perioada comunista si racolati de securitatea Romana in interesul statului Roman.

Cartitele arabe se ridica la peste 500 000 de persoane si au fost racolate incepand cu anul 1970, o mica parte din cartite au ramas in Romania si au devenit viitorii agenti DIE, SRI, DIA, KGB, CIA si altele, in institutiile statului Roman si oameni de afaceri.

Cu ocazia rapirii ziaristilor Romani din Irak, SRI nominalizeaza agenti arabi, asa numite cartite care au activat si pe teritoriul Romaniei, respectiv Hakim Ziab Hussein Al-Samarai (supranumit Abu Sahar, veriga de legatura intre rapitorii jurnalistilor romani si brigazile Muad Ibn Jabal care i-a inchis la 01 04 2005 impreuna cu Florance Aubenas), Mahmud Khaled Al Omar, sirian (fratele lui OMAR Hayssam), Abdel Jabbar Abbas, Jasem Al-Salmani, Ibrahim Zasssin Al -Jaburi, Yussef Munaf (fratele lui Mohamed Munaf).

O mare parte din agenti arabi si internationali se afla in institutiile statului roman si sunt patroni (sau sponsorizeaza) de mass media din Romania care participa la dezinformarea poporului roman si jefuirea statului si poporului roman.

Persoane din institutiile sataului roman sunt complici la jefuirea statului si poporului Roman, tradatori statului si poporului Roman respectiv Adrian Nastase, Mircea Geoana, Ion Iliescu, Virgil Magureanu, Ioan Talpes, Ristea Priboi, Dumitru Sorescu, Virgil Ardeleanu seful serviciului de informatii al MAI-UM 0962-fosta UM 0215, Procurorul generalal Romaniei Ilie Botos, procurorul general al Parchetului National Anticorutie si altele si toata clasa politica care a facut figuratie prin institutiile statului Roman in cei 16 ani de zile.

4. Omar Mohamad agent siria, SRI, KGB, CIA a finantat PSD. In martie 1998 fratele lui Hayssam a oferit un imprumut de consumatie, pe un an de zile in suma de 1 420 000 dolari, actionarului majoritar Thodor Stanis de la firma SC Rio Soft Drinks SA din Timisoara si findca termenul nu a fost respectat si nu a returnat imprumutul, in aprilie 1999 Omar Mohamad a devenit principalul actionar al Sc Rio Soft Drinks SA. Actionar la SC RIO SOFT DRINKS SA se afla si CARMEN RADULESCU, sotia fostului sef al SERVICIULUI ECONOMIC TIMIS, col. ( r) Pavel Radulescu, SRI-KGB, OMAR MOHAMAD a cumparat actiunile de la aproape toti actionari minoritari, mai putin de la TIBOR DIOSI si KLAUS GROSS si muta sediul social al firmei SC RIO SOFT DRINKS SA. la Bucuresti. OMAR MOHAMAD schimba conducerea SC RIO SOFT DRINKS SA, la Timisoara unde este numit cpt. (r) MIHAI PETRECHIOIU, sef SERVICIU ECONOMIC TIMIS, iar la sediul din Bucuresti si la firma fratelui sau HAYSSAM, BUCOVINA MINERAL WATER sunt numiti col. CROITORU si col. MUSTATA sefi in DIRECTIA ECONOMICA A INSPECTORATULUI GENERAL AL POLITIEI BUCURESTI.
5. MOHAMED MUNAF agent irakian, SRI, KGB, CIA. MUNAF a fost invitat de Ambasadorul SUA la Bucuresti, prin invitatie nominala in noaptea de 2 spre 3 noiembrie 2004 la CENTRUL CULTURAL AMERICAN din str. Tudor Arghezi nr. 7-9, impreuna cu familia (cotidianul 15 aprilie 2005) pentru a urmarii alegerile din AMERICA. Cand OMAR Hayssam este arestat si cercetat penal si cei trei jurnalisti Romani sunt rapiti in IRAK, Ambasada Americana minte cu nerusinare ca, MUNAF si familia sa nu au fost invitati de AMBASADA SUA. Minciuna caracteristica serviciilor de securitate cand sunt prinse cu ticalosia. Mai ales ca, acesta actiune a avut loc noaptea si posibilitatile de supraveghere si control sint reduse. Munaf este cetatean Irakian, tara invadata de SUA. Un lucru este cert invitatiile au fost nominale si aprobate de consul general al ambasadei care este seful CIA pentru Romania. Munaf are trei firme in Romania AUDIOSONIC TRADE MARKET, infiintata in anul 1992 in care Munaf este actionar principal cu 64% si Umar Noraddin, cu 36%, cetatean irakian, cu sediul in sos Mihai Bravu, nr. 64-88, bl. P7, sc. 2 et. 1, ap. 49, sector 2, Bucurest, dizolvata in 2002. SRL, BASEF TRADE COM SRL si POLAR ELECTRONICS INDUSTRY and TRADE SRL, infintata in 1993, cu sediul in BUCURESTI, str Soimus, nr. 65, sectorul 4 si administrator al firmelor lui OMAR HAYSSAM. In datele inregistrate la Registrul Comertului rezulta ca este nascut la data 01 01 1900. Daca un cetatean Roman scria acesta data falsa in acte, imediat intra in puscarie. Este o atitudine caracteristica serviciilor de informatii sa prezinte date si acte false.

Ambasada si Consulatul American din Bucuresti, Romania, refuza sa acorde vize de intrare in America cetatenilor romani care sunt invitati la simpozioane stiintifice, rude sau prieteni, ori vor sa munceasca cinstit. Teroristi, mafioti si agenti arabi care sint si agenti KGB si CIA, consulatul SUA le acorda vize de intrare in America. Mai mult, in schimbul a sute de dolari se acorda vize mafiotilor si traficantilor de persoane, favorizand traficul de persoane si carne vie. La Ambasadele Angliei si Spaniei, de organele de control ale acestor tari au constatat nereguli in legatura cu acordarea de vise de intrare in tarile lor, pentru cetatenii Romani.

6. KAMEL KADER agent Palestinian, SRI-KGB si luptator in REVOLUTIA din 1989, lider al studentiilor palestinieni din Romania, membru al grupurilor teroriste AL FATAH si ABU NIDAL, combatant al FRONTULUI de VEST din LIBAN, membru al O. E. P. si AUTORITATEA PALESTINIANA, obtinea vize si pasapoarte pentru intrarea in Romania a cetatenilor palestinieni (100 de dolari) prin col. ORELEANU, sef Directia pasapoarte Timis, patron a 14 firme in TIMISOARA si BUCURESTI, a finantat campania electorala a PDSR-PSD in 1992 cu un million de dolari, (asa cum afirma VIOREL HREBENCIUC) si a obtinut functia de consilier presidential al lui ION ILIESCU si functia de consilier al secretarului general al Guvernului Romaniei, (iar secretar general al guvernului Romaniei era la vremea respectiva VIOREL HREBENCIUC si prim ministru NICOLAE VACAROIU) reprezentant al minoritatii palestiniene in Romania, obtinuse un credit in suma de 995 000 de dolari de la BANCOREX, dar pe care nu l-a returnat si pe care il plateste poporul Roman. Intra la Guvern pe intrarea oficiala, inarmat cu pistol si telefon mobil, fara a se supune vreunui control, avea acces la telexul si faxul Guvernului si la documente secrete, acte confidentiale au disparut din incinta Guvernului, ceea ce a dus la declasificarea lor, pentru ca PDSR -PSD sovietic sa nu fie facut vinovat pentru complicitate la spionaj impotriva statului Roman.

Telegramele disparute de la secretariatul general al Guvernului de la Viorel Hrebenciuc au fost trimise de la ambasade, iar sistemul de comunicare cifrata a acestora nu tine de MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE si exista un serviciu special al cifrului, care este in subordinea SERVICIULUI DE INFORMATII EXTERNE, cifru cunoscut de care Rusia, America si aliatii lor, acum il cunosc si arabi.

Pericolul pe care-l reprezinta disparitia acestor documente are doua aspecte foarte grave:

a- un aspect este cel legat de cifrul cu care sunt codificate documentele secrete romanesti.

Pericolul este legat de faptul ca telegramele sunt transmise prin cifrul de stat, iar daca cineva poate sa intre in posesia transmisiei codificate si sa aiba si comunicarea in clar, reprezinta un pericol major asupra securitatii comunicarii. Daca cineva are si semnele trimise si textul in clar poate imediat sa descopere cifrul. De aceea problema secretizarii transmisiilor prin telegrame nu este legat neaparat de continutul lor.

b- celalat aspect este legat de sursele de informati externe ale ambasadelor si pericolul consta in deconspirarea acestor surse.

Unele telegrame care fac evaluari sau analize pot avea un caracter secret de fond, pentru ca asemenea evaluari, daca sint cunoscute sau daca ajung la cine nu trebuie, pot sa creeze probleme. O alta problema este si sursa. Este foarte posibil ca in telegrama respectiva, cand este vorba de evaluari, cel care a redactat-o sa faca referire si la cei care i-au transmis informatile respective. In cazul acesta pericolul este si mai mare.

KAMEL KADER este scos pe linia moarta, si in 1994 pleaca in Palestina si este numit consilier pe probleme de informatii a lui YASSER ARAFAT.

Interesant este faptul ca Nicolae Vacaroiu, Viorel Hrebenciuc si alti neaga existenta acestui Abdel Kamel Kader ca acesta ar fi detinut functii importante in institutiile statului Roman, Adrian Severin, fost Ministrul Afacerilor Externe al Romaniei, sustine contrariu si scrie un articol in cotidianul Ziua din martie 1996 in care sustine ca:

,, Un cetatean roman de origine palestiniana, pe numele sau Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare in operatiuni financiare ilicite si in actiuni teroriste. El trece insa nestingherit prin culoarele rezervate autoritatilor, in aeroporturile din tara si se plimba pe holurile palatului cotroceni. Daca vreo santinela il opreste (asa cum s-a intamplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timisoara), el o brutalizeaza si, nepedepsit, o da la o parte. Tot el ameninta parlamentari Romani, indignati in fata atitudinii sale arogante si agresive, ca o sa le (manance capul). Acelasi personajprezinta celor ce ii se opun o legitimatie eliberata fie de Presedentia Romaniei, fie de Secretariatul General al Guvernului, atestand calitatea sa de consilier la respectivele institutii, legitimatie in fata careia toate autoritatile amutesc. Acest cetatean roman, sin u altul, primeste de la organizatori (tot Romani) ai Forumului Crans-Montana (intalnire ce a avut loc la bucuresti in 1944) un ecuson de libera trecere, pe care este mentionata calitatea de membru al delegatieipentru eliberarea Palestinei, ceea ce ii permite sa patrunda in locurile cele mai bine pazite, unde se discuta secrete mari. Cand cineva da pe fata asemenea imprejurari si cere explicatii, purtatorul de cuvant al Presidentiei Traian Chebeleu, reactioneaza indignat si consternate, afirmand in gura mare ca nici un cetatean arab nu a lucrat vreodata in structurile din apropierea sefului statului. Presidentia este, evident, preocupata sa dezminta dar nu intreprinde nimic spre a vedea cum se face legitimatii si documente de acces oficial ajung ajung in posesia unor persoane dubioase. (Existenta uneia din legitimatiile in cauza a fost recunoscuta chiar de dl. Dan Poenaru, prefect de Timis si presedinte al organizatiei PDSR din acelasi Judet). Explicatia nu poate consta decat in faptul ca nu cei care afirma ca domnul Kamel Kader functioneaza ca un consilier de stat mint, ci aceluia care neaga o asemenea realitate,, .

7. ZAHER ISKANDARANI agent sirian, SRI-KGB, CIA om de legatura al serviciilor de informatii siriene si sovietice-ruse, trafic cu tigari si arme implicat in afacerea tigareta I. Primeste de la Ion Iliescu certificat de luptator in Revolutia din decembrie 1989. Zaher Ikandarani este var cu Kamel Kader si la introdus pe Kader in mediul presidential de la Palatul Cotroceni pe langa Ion Iliescu, prin Viorel Hrebenciuc.

Zaher Iskandarani si Kamel Kader au sponsorizat Forumul Crans-Montana la care a participat Ion Iliescu si toata clasa politica. Zaher Iskandarani inchis pentru uciderea unui cetatean sirian la Timisoara impreuna cu alti cetateni de origine araba este scos din puscarie si din tara de col. Trutulescu pentru 1 000 000 milion de dolari.

In cazul anchetei Tigareta I, 1994 la o descindere la unul din partenerii sa-i arabi s-au descoperit sigilii false romanesti, bulgaresti si maghiare si o stampila a MAE.

Cu ocazia descinderilor din 17 -18 mai 2005 la sediile lui Zaher Iskandarani din bd. Dambovita din Timisoara si altele, locotenetii lui au incercat sa distruga probe incrimi natoare, au exercitat presiuni asupra unor martori importanti, iar forte ale politiei si specialisti de la crima organizata, procurori si trupe speciale, au ridicat mai multe matrite ale marcilor contrafacute de tigari, timbre cu serii duble, cartoane tiparite cu marcile de tigari contrafacute, sigilii si stante vamale, facturi si alte documente comerciale, CD-uri continand modele, desinguri si elemente de siguranta ale marcilor de tigarete care urmau sa fie falsificate.

In perioada arestarii Zaher Iskandarani tipa cat il tinea gura ca este un abuz al autoritatilor si ca face dezvaluiri importante la adresa autoritatilor, iar pe data de 2 mai 2005 Zaher Iskandarani este eliberat.

Zaher Iskandarani agent Sirian, SRI, KGB, CIA care atenteaza la siguranta nationala utilizand date si acte false in contrabanda de tigari nu este cercetat penal de Justitia Romana si nu ii calculeaza nimeni prejudiciul adus statului Roman, iar pe cei de la scoala de Yoga MISA ii vaneaza in continuare, le fabrica acte si dovezi false, asa cum numai SRI-KIGB stie sa le fabrice. Justitia Romana functioneaza numai pentru vanarea si distrugerea cetatenilor Romani si pentru a creea imagini NEVINOVATE acestor mafioti si criminali internationali.

8. MICHEL MAKOUL agent sirian, SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si arme.
9. JABRI TABIZI agent sirian, SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si arme.
10. MUSA HAMAD Bd. Kokalniceanu nr. 34, ap 16 agent palestina SRI, KGB, CIA, consilier al Ambasadei Palestina la Bucuresti, trafic cu tigari si arme.
11. MOHAMED TALLA Str. Turda Nr. 116, Bl. 37, Ap. 28 agent palestina SRI, KGB, CIA, consilier al Ambasadei Palestina la Bucuresti, trafic cu tigari si arme.
12. DIB ASSAAD DIB Str. Turda Nr. 120 Et. 7 Ap. 28 agent palestina SRI, KGB, CIA, consilier al Ambasadei Palestina la Bucuresti, trafic cu tigari si arme.
13. NAZIEH IBRAHIM HUSSEIN ATIEH Str. Masina de Paine Nr. 41, Bl. Od55 Ap 124 agent palestina SRI, KGB, CIA, consilier al Ambasadei Palestina la Bucuresti, trafic cu tigari si arme.
14. MAHER AL AKAWAN Calea Mosilor Nr. 290, Ap. 47 Agent Siria, SRI, KGB, CIA, trafic cu tigari si arme.
15. VICTOR MICHELLE ISSA cetatean cipriot agent libanez mathaba- SRI, KGB, CIA actiona la Constanta si a creat un prejudiciu de 30 000 000 de dolari statului Roman, mituind magistrati si politisti, fuge la KIEV unde isi continua activitatea de trafic cu tigari cu sprijinul KGB,
16. SAMER GADBAN agent palestina SRI, KGB, CIA membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei si al gruparii teroriste Al Fatah, ofiter SRI si era folosit ca translator de SRI pentru ofiteri gruparii teroriaste Al Fatah pregatite in Romania inainte de 1989.

17- WAEL GADBAN agent palestina SRI, KGB, CIA membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei si al gruparii teroriste Al Fatah, ofiter SRI-KGB

18- THAER GADBAN agent palestina SRI, KGB, CIA membru al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei si al gruparii teroriste Al Fatah, ofiter SRI-KGB. Fratii GADBAN au intrat in legatura cu fratii Elias si Mike Nassar agenti libanezi mathaba -KGB traficanti de arme, tigari si produse de contrabanda cu marfuri din Orientul apropiat spre Europa, adusi in Romania in 1990, in urma demersurilor facute de un traficant de arme libanez la AMBASADA ROMANA de la BEIRUT . Traficantul s-a adresat Ambasadei Romane la Beirut pentru a i se mijloci contactarea unui furnizor roman de armament, prezentand o lista de arme si munitie de infanterie si artilerie specifice dotarii armatelor din fostul Tratat de la Varsovia. Atasatul militar roman de la Beirut a informat Directia Informative a Armatei care, la randul ei, a adus cererea de oferta in atentia RA ROMTEHNICA.

Fratii Elie si Mike Nassar intra in contact in Romania cu MOHAMED SHRECH (alias ABU RAMI) consilier al Ambasadei Palestine la Bucuresti agent SRI-KGB si intregul grup intra in contact cu organele de informatii ale armatei-ROMTEHNICA si cu SRI. Fratii NASAR si GADBAN au inceput traficul de tagari pe care le aduceau in Romania cu ajutorul gen. GHEORGHE FLORICA, gen. POPA FLORENTIN de la M. Ap. N. si col. BOGZA de la AEROPORTUL CLINCENI agenti SRI- SIE-KGB care le facilita trecerea prin VAMA a tigarilor, eludand vama si plata taxelor legale. Tigari care se vindeau in Romania prin firmele: PALESTA, GENAH, BELA IORDANIA, SAMER, SAMIRA, SILVIA, ELMA, AZICO, AMEGE, KARELIA si altele, si cu bani proveniti din vanzarea tigarilor se cumparau arme in numele traficantului libanez. Operatiunile de export de armament si munitie, au fost aprobate si monitorizate de structuri informative straine, printre care CIA, MOSAD si altele, fara plata taxelor vamale legale.

Din cauza sumelor mari de bani manipulate de clanul Gadban si Nassar au aparut divergente la care au intervenit SRI, prin directorul SRI Virgil Magureanu si a dat castig de cauza clanlui Gadban care erau ofiteri SRI-KGB si a detrminat arestarea lui Elie Nassar care este eliberat dupa ce plateste 3 000 000 de dolari lui Virgil Magureanu care spune ca, i-a predat la SRI. Astfel s-a stins un conflict de contrabanda internationala cu arme si tigari care ducea la deconspirarea multor agenti SRI, KGB, CIA si arabi care au participat la lovitura de stat din decmbrie 1989 din Romania. ELIE NASSAR pleaca impreuna cu fratele sau MIKE NASSAR agent libanez- KGB la MOSCOVA unde continua actvitatea de contrabanda cu tigari si arme protejati de KGB-ul sovietic care vand TIGARI la MOSCOVA si cumpara arme din ROMANIA.

19. KHALIL KASSAN agent palestinian, iordanian (pasaport nr. D. 032557 eliberat de autoritatile iordaniene), SRI, KGB, CIA trafic de tigari si alte produse cu mult peste cele declarate, paguba de peste un million de dolari, sprijinit de gen. Florica Gheorghe si gen. Bunea agenti SIE-KGB, fost secretar de stat in Ministerul Transporturilor.
20. AHMED MURAD agent libanez mathaba SRI-KGB.
21. MOHAMMAD MURAD agent libanez mathaba SRI, KGB, CIA Fratii MURAD patroni ai firmei SPRING TIME traffic de tigari si cafea si au deschis lantul de magazine-restaurant ce poarta numele SPRING TIME si au achizitionat cateva hoteluri pe litoral respectiv: PERLA, MAJESTIC din MAMAIA, facute cadou de DAN MATEI AGATHON, asa zisul fratele lui AGATHON, iar la inugurarea imperiului MURAD fost invitat si ION ILIESCU, Fratii Murad membri ai gruparii teroriste HEZBOLLAH au produs o paguba de 19 000 000 de dolari.
22. SIMON ABU RACHED agent libanez mathaba SRI, KGB, CIA nepotul lui EMIL BADRAN fost Ambasador al LIBANULUI la BUC. trafic de tigari a cumparat restaurantul BRADET din cartierul Cotroceni.
23. MOHAMED AL ITAWI, agent libanez mathaba SRI, KGB, CIA patron al firmei BIBU SRL si copropietar al cazinoului de langa HERASTRAU.
24. HANRY AL SEKAAF agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA copropietar al cazinoului ROUGE et NOIRE a fugit cu bani cu tot din Romania.
25. JAMAL KANJ agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari, in present afaceri cu fructe a deschis un angro cu fructe.
26. HUSSEIN HASSAN agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de droguri patronul restaurantului BILDA din GROZAVESTI.
27. AL HAMED agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari patron al restaurantului GOLD TIME din Regie.
28. MOHAMED ABBAS agent siria SRI, KGB, CIA propietar al firmei ROMSIR SRL a cooperat cu OMAR HAYSSAM si fratele lui NASSAR BAKRY ofiter de securitate al AMBASADEI SIRIEI la Buc.
29. AHMED SALEH agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si droguri, prins in locuinta cu 125 000 dolari de politie pe care, ii preda politiei pe motiv ca, nu stie ai cui sunt, ruda cu NABIH BERRY, seful AMAL (gruparea terorista HEZBOLLAH) al PARLAMENTULUI LIBANEZ
30. RAAD HALLOUL agent irakian SRI, KGB, CIA trafic de tigari si cafea asociat cu un senator Roman la o fabrica de impachetat cafea si ferma de cresterea puilor.
31. MOHAMED MOUSAWI agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari si cafea si patron al unei fabrici de impachetat cafea.
32. ALI SHALAN AWADA agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari si cafea propietar al firmei ROMPROFIL din CALEA MOSILOR Bucuresti.
33. WALID GASSAN JABER agent irakian SRI, KGB, CIA traffic de tigari si cafea distribuitor angro la complexul CIUPERCA din Bucuresti
34. YOUSEF SOMMA agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari, reprezentant al firmei producatoare de tigari BIBLOS si cafea NESS AMIGO falsificat, coopropietar al restaurantului TRIUMF.
35. HASSAN AL MAAMI agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari si cafea falsificata pe ruta CIPRU-BULGARIA-ODESA fabrica de cafea la MIHAILESTI, Jud. Giurgiu si patron al firmelor VELMANI, MEI si altele, a cooperat cu fratele lui OMAR HAYSSAM, a fost prins cu transport illegal de tigari a avut un C-ul pe pasaport, dar cu sprijinul SRI-KGB fuge in Liban.
36. SAMER MEHLEM agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari,
37. AMER MEHLEM agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari. Fratii MEHLEM sunt coordonati de fratii MURAD de la SRING TIME, au devenit patronii discotecii WHY NOT.
38. NABIL SHERY agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA absolvent al Facultatii de Medicina din Iasi traffic de tigari BIBLOS si PARISIENNE, asociat in afaceri cu fratii MURAD la SC NEW HOUSE din PANTELIMON
39. KHALED AL AMIN agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari si cosmeticeprin firma NIRAN.
40. ELIAS YOUUSSEF agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari
41. MICHEL YOUUSSEF agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA traffic de tigari. Fratii YOUUSSEF parteneri in traffic de tigari impreuna cu grupul fratilor NASSAR si GADBAN si EMIL BADRAN fost ambassador al LIBANULUI la Bucuresti si MOHAMED SHRECH consilier al ambasadei Palestina la Bucuresti au introdus tigari in Romania prin firma fratilor NASSAR si GADBAN, BELA IORDANIAN in stransa colaborare cu gen. GHEORGHE FLORICA, gen. POPA FLORENTIN de la M. Ap. N. si col. BOGZA de la AEROPORTUL CLINCENI agenti SIE- SRI, KGB, CIA care le facilita trecerea prin VAMA a tigarilor, eludand vama si plata taxelor legale.
42. AREZ TOHME agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari
43. GERBAN TOHME agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari
44. ZAITEF TOHME agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari. Fratii THOME au introdus tigari in cantitati mari din Cipru in Romania respective: MONTE CARLO, CAMEL, SALEM si VANTAGE.
45. SALAH KOBROSSLY agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari care impreuna cu BALLIETY cetatean cipriot cel care livra tigarile Marlboro si LM in Romania si VICTOR ISSA agent libanez SRI, KGB, CIA au produs o paguba statului Roman de 47 milioane de dolari.
46. AMER OUBEID agent iordanian SRI, KGB, CIA trafic de tigari
47. AHMED EL KHATIB agent iordanian SRI, KGB, CIA trafic de tigari
48. TALAL AL KHATIB agent iordanian SRI, KGB, CIA trafic de tigari, toate aceste trei persoane reprezentanti ai firmei BASTOS in Romania si au produs o paguba statului Roman de 6 milioane de dolari lunar in care este implicat fostul director SRI VIRGIL MAGUREANU.
49. VICTOR SARRIS agent libanez mathaba, SRI, KGB, CIA trafic de tigari, reprezentant al firmei PARISIENNE care a folosit la distributie cetatenii libanezi EZZ IBRAHIM si ALI AHMED a produs o paguba statului Roman in 1993 de 5 000 000 dolari SUA.
50. RADWAN AKTAA agent sirian SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si cafea
51. MUSTAFA GHAZWAN AKTAA agent sirian SRI, KGB, CIA trafic cu tigari si cafea colaboratori ai lui Zaher si Hayssam.

Cetatenii Romaniei sunt vanati si dati afara din locuinte de mafia care s-a instaurat dupa decembrie 1989 pentru faptul ca, nu au bani sa-si plateasca intretinerea, lumina si ratele la locuinte, iar mafia de agenti arabi, romani si internationali, asa zisi INVESTITORI sunt scutiti de taxe si impozite, mai mult le sunt rambursate TVA-urile mii de miliarde de lei si milioane de dolari, rezultate din acte si neachitate nciodata statului si poporului roman, datorii pe care le plateste poporul Roman saracit si infometat.

 

CRIMINALII PERFECTI LA REALITATEA TV

 

Evreii, masonii, satanistii, agentii CIA, KGB, SRI si alti, traficanti de arme si propaganda externa americana CNN si sovietica-rusa VITALIE DOBANDA gen. FSB-KGB din trupele GRU participant la lovitura de stat din decembrie 1989 si alti, s-au instalat la REALITATEA TV in frunte cu SOV-SORIN OVIDIU VANTU.

In primul rand trebuie sa facem precizarea ca dupa lovitura de stat din decembrie 1989, a fost furat petrolul romanesc de americani (ROMPETROL) si rusi (RAFO ONESTI si PETROM. In 2006 nu se plateste salariile cetatenilor Romani de lunii de zile la CAROM ONESTI. Cine nuplateste sa lariile cetatenilor romani? CEAUSESCU. Nu salariile nu le platesc cei care au pus stapanire pe aceasta intreprindere si vor sa o desfinteze, iar pe salariati sa-i arunce in strada. ), iar in spatele lor se afla SOV-SORIN OVIDIU VANTU si toata clasa politica din Romania care se afla la putere de 16 ani, clasa politica condusa de comunitatea evreiasca internationala, masoni si satanisti.

La LOVITURA DE STAT din decembrie 1989 din Romania au participat numerosi jurnalisti internationali, iar postul de televiziune american CNN a fost favorizat de cei care au organizat lovitura de stat, intrucat le-au permis sa filmeze si galeriile subterane ale Bucurestiului, OBIECTIV strategic militar, protejat de SECURITATE, securitatea care a pus mana pe putere in romania dupa 1989.

Numerosi jurnalisti de la CNN, dar si de la alte agentii de presa americane sunt masoni, satanisti si agenti CIA care intervin in zone de conflict inainte de inceperea actiunilor CIA si NATO si dupa interventia LOR, de unde furnizeaza informatii, de multe ori total ERONATE, din care cauza mor numerosi cetateni nevinovati.

In acest caz, este elocventa participarea jurnalistul CNN Dominique Robertson (37 de ani) si cameramanul Philip Hewdecurg (42 de ani), care in mai 1999, au fost capturati la granita macedo-iugoslava in timp ce incercau sa treaca fraudulos frontiera impreuna cu un grup de cinci albanezi, incarcati cu arme, echipament militar si mancare. Acestia au fost investigati de politia din Mirkovici, dupa care au fost eliberati si expulzati.

Jurnalistii americani in general deformeaza REALITATEA dupa interesele celor care-I platesc s-au impartasesc opiniile organizatiilor si institutiilor din care fac parte, adica din gasca masonica, satanista, respectiv ORDINUL DE MALTA precum: HENRY GREENWALD de la TIME, OSBORN ELLIOT de la NEWSWEEK, KATHERINE GRAHAM de la WASHINGTON POST si alti.

Acesti jurnalisti americani au sustinut toate minciunile fabricate de CIA si de ei insusi pentru a incuraja atacarea Irakului de catre ONU si NATO, dar toate minciunile folosite de CIA si jurnalisti se vor intoarce impotriva lor, ca un BUMERANG, intrucat ceea ce s-a spus la adresa Irakului s-au dovedit MINCIUNI ORDINARE INTERNATIONALE. Nu s-au gasit arme biologice sau chimice in Irak, iar SADAM nu mai este judecat pentru fabricare si detinere de arme de distrugere in masa, ci pentru ca Sadam a folosit arme chimice livrate de SUA cu care a atacat poporul kurd finantat si sustinut la randul sau de SUA si alti sa-l atace pe Sadam si Irakul. Orice vor publica acesti jurnalisti s-au instiga la CRIMA UMANA impotriva altor tari s-au popoare, nu-I vor mai lua nimeni in seama, iar pe VIITOR ii sfatuiesc sa fie atenti ce spun, ce scriu, pe unde merg si ce fac.

Aici trebuie facuta precizarea ca, administratia Bush a subestimat moralul de lupta al Irakienilor, iar dupa invazia america si NATO au constata ca nu au capacitatea de a infrange insurgenta sunita.

Sunitii au cedat Bagdadul, s-au repliat si organizat in jurul lui si au acces la depozite de armament cu care ataca ALIATII, iar CIA, FSB-KGB, MOSSAD si jurnalisti americani nu au cunoscut aceast plan tactic de lupta de gherila pe care-l folosesc in prezent suniti si alti impotriva Americanilor si NATO.

EMIL HUREZEANU evreu, mason si satanist de la REALITATEA TV sustine in 20 martie 2006 necesitatea interventiei militare americane in IRAN, o alta instigare la CRIMA UMANA impotriva unui stat suveran si independent pentru ca nu se subordoneaza MOSCOVEI, WASHINGTONULUI si COMUNITATII EVREIESTI INTERNATIONALE.

India si Pakistan detin arma nucleara AIEA, ONU, UE si alte institutii evreiesti, masonice si sataniste nu ameninta aceste state sub nici o forma, dar statul si poporul Iranian trebuie distrus la comanda CRIMINALILOR PERFECTI.

Americanii solicita sprijinul Rusilor sa intervina pe langa guvernul Iranian, sa-I pacaleasca sub motivul falsului sprijin in problema energiei nucleare a Iranului pentru ca EI sa afla unde sunt amplasate laboratoarele nucleare Iraniene pentru a fi atacate si bombardate, sub egida ONU, adica a evreilor rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masonilor si satanistilor criminali internationali care conduc lumea din aceste institutii.

Gregorian Bivolaru si membrii scolii de Yoga MISA sunt mici copii pe langa IMPERIUL EVREIESC, MSONIC SI SATANIST MONDIAL care au SOLDATI in toate institutiile statelor lumii de unde fura, saracesc, ucid, traiesc numai din afaceri situate in afara legii, Ei sunt acei criminali perfecti- speculanti de stat.

Scoala Yoga MISA este atacata in stil mafiotic, evreiesc, masonic si satanist prin EMANUEL ISOPESCU care instiga populatia Romaniei la lisaj si crima, impotriva membrilor scoli de yoga MISA. Ralu Filip seful CNA care a inchis OTV pentru faptul ca s-a vorbit despre EVREI, SIDA si MASONERIE la OTV si autoritatile statului Roman, nu s-au sesizat in nici un fel asupra acestui atac de instigarea la linsaj si crima impotriva unor tineri cetateni romani pentru faptul ca Gregorian Bivolaru si-a permis sa vorbeasca despre FRANCMASONERIE intr-o conferinta tinuta la Paris si pentru ca citea si cumpara reviste PORNO tiparite si editate de membri SRI, SIE POLITIE si alti, cu tineri romani dati disparuti in romania.

Tot la REALITATEA TV s-a mentinut intr-o psihoza nationala generala cazul CAMATARII pentru ca I-ar fi furat unui cetatean evreu Shaul Peleg de mai multe bunuri (bijuterii, ceas, medicamente, 13. 000 de dolari, 20 de milioane de lei si o geanta de piele de culoare maro cu ustensile speciale pentru determinarea calitatii pietrelor pretioase).

Omul de afaceri romano-israelian Shaul Peleg talharit de locotenentii lui Sile Camataru – a fost deferit justitiei de procurorii anticoruptie pentru luare de mita, dupa ce acestia au stabilit ca a pretins suma de 110 000 de dolari de la persoanele pe care le trimitea la munca in Israel, prin firma sa, unde este asociat si administrator al societatii International Constructions Bussines & Trading SRL si care are ca obiect principal de activitate plasare a fortei de munca in strainatate.

Procurorii ai Parchetului National Anticoruptie (PNA) au ajuns la concluzia ca, in perioada 2000-2003, Peleg a pretins si primit de la mai multe persoane sume cuprinse intre 2. 000-5. 000 de dolari, in schimbul carora le asigura contracte de munca in Israel.

Shaul Peleg a fost acuzat ca a incheiat cu persoanele carora le-a intermediat plecarea in strainatate o serie de contracte fictive de imprumut cu garantie imobiliara, scopul urmarit era acela de a pune mana pe casele cetatenilor romani care plecau la munca in Israel.

Pe acest Shaul Peleg escroc evreu justitia la inchis, s-au a terminat cercetarile asupra lui?

Cu siguranta, NU, intrucat EL este STAPANUL, iar cetatenii romani SCLAVII .

SORIN OVIDIU VANTU mason si satanist a furat personal banii de la FNI, GELSOR si altele, cu sacii, cu bonuri de mana semnate de EL pe care le dadea soferului de microbuz sa le prezinte la ridicarea banilor. Bani care se duceau cu saci in microbuz la el acasa pe cheiul Dimbovitei, langa Magazinul UNIREA.

SORIN OVIDIU VANTU este protejatul membrilor armatei serviciului secret sovietic -GRU, respectiv VITALIE USTROI, VITALIE DOBANDA si alti, care se afla in Romania din decembrie 1989, participanti activi la reusita LOVITURII DE STAT din decembrie 1989 impreuna cu serviciile secrete romanesti si internationale, inclusiv membrii ambasadelor straine acreditate in Romania. Membri GRU, FSB-KGB, STASI, CIA, NATO si alti sunt implicati in toate afacerile, privatizarile, restructurarile si disponibilizarile abuzive si ilegale din romania, trafic de arme, droguri, carne vie, cafea, tigari si altele, finantatori si programatori de lovituri de stat, razboaie civile, atentate, autoatentate, asasinate politice si altele.

Realitatea TV este bastionul propagandei americane si sovietice-ruse in ROMANIA pentru denigrarea statului si poporului Roman.

La Realitatea TV a aparut CAZUL RAMARU un serial regizat, preum falsa impuscare a lui Nicolae si Elena Ceausescu, care de fapt au fost rapiti si predati MOSCOVEI.

Ramaru va reapare din nou? Asa spun cei de la Realitatea TV.

UNDE si CAND? Ne poate spune REALITATEA TV, unde si cand?

Realitatea TV poate sa fac un reportaj cu copii romani disparuti si folositi la RITUALURI RELIGIOASE MASONICE SI SATANISTE in care sunt ucisi, l-i se scot organele din ei, organe care sunt arse in timpul RITUALULUI RELIGIOS.

Cazul Ramaru este gargara bolsevica- americana de doi lei, pentru DENIGRAREA statului si poporului roman pentru ca ALIATII sa sustina evreii americani (SUA-ONU) intr-un eventual conflict cu poporul Roamn care deja este catalogat, barbar si criminal de REALITATEA TV si HORIA PATAPIEVICI.

Cazul Ramaru a fost un caz de CANIBALISM care se practica la nivelul misiunilor diplomatice straine, arabe si africane. SECURITATEA si institutiile statului roman s-a ferit de un scandal diplomatic si avea nevoie de un criminal, un VINOVAT.

Cel putin o data pe luna in perioada comunista inainte de decembrie 1989, intrarile unor apartamente sau chiar cladiri ale misiunilor diplomatice straine asiatice si africane erau blocate de MILITIE pentru cercetari ale militiei si procuraturii, intrucat se gaseau femei taiate bagate in valize sau femei agatate in carlige in frigidere imense. Statul Roman in perioada respectiva a semnalat aceste fapte intrucat se produceau adevarate cataclisme la nivelul misiunilor diplomatice straine acreditate in Romania, iar daca le semnalau atunci poate nu mai avea loc lovitura de stat din decembrie 1989. Acesti criminali perfecti nu mai aveau curajul sa iasa in strada din ambasade sa lupte impotriva statului si poporului roman, asa cum l-au facut in decembrie 1989, cand ne-au impuscat pe la spate.

De CANIBALISM se face vinovat colegul lui de facultate cetatean strain pentru care institutiile statului, pastreaza TACEREA, iar intreaga familie RAMARU este distrusa in frunte cu tatal lui RAMARU, pe care securitatea il ucide, aruncandu-l dint tren.

Familia Ramaru de origine din Corabia, oras de pa malul Dunarii, o zona retrasa, izolata usor de solutionat, intrucat acei oameni simpli nu aveau relatii la nivelul institutiilor statului si se puteau fabrica date si acte impotriva lor, asa cum acum INSTITUTUL NATIONAL PENTRU CERCETAREA HOLOCAUSTULUI condus de IOAN TALPES, fabrica date si acte impotriva statului si poporului roman pentru al scoate vinovat evreilor, masonilor si satanistilor si pentru a le plati daune sute sau chiar mii de miliarde de dolari pentru ca in romania s-a produs HOLOCAUST. Holocaustul este nimic pe langa ce fac acesti CRIMINALI PERFECTI in lume. Somitati ale stiintei si culturii din ISRAEL sustin ca: IN ROMANIA NU A FOST HOLOCAUST.

Ramaru a fost arestat, interogat asa cum stia SECURITATEA sa o faca inainte de decembrie 1989. Ramaru a recunoscut ca el a ucis si ca tatal sau la invatat sa ucida si sa puna femeile in carlig.

Pardon femei in carlig s-au gasit in frigiderele misiunilor diplomatice asiatice si africane si nu la Ramaru acasa.

Multa lume nu stie, dar romancele casatorite cu arabi sau africani, dupa ce treceau granita Romaniei erau vandute pe nimic si ajungeau prostituate in tari straine, precum UNGARIA, FRANTA, ITALIA, GERMANIA si altele. De la arabi a pornit moda in romania dupa decembrie 1989 sa se rapeasca copii romani pe strada pentru ca apoi sa fie vanduti in case de prostitutie pe nimic, aici se gasesc o parte din persoanele DISPARUTE din Romania, iar cele ucise se gasesc pe casete VIDEO PORNO in tara si strainatate, s-au sunt goliti de organe care sunt vandute in SUA si renumitul OCCIDENT.

In 07 martie 2006 mass media internationala semnala faptul ca trei spitale din San Diego, SUA au folosit organe de la Biomedical Tissue Service si Fort Lee, din New Jersey, SUA. Directorul de la Biomedical Tissue Service, Angela Scioscia sustine ca organele a fost transplantate unor pacienti de la UCSD Medical Center, Tri-City Medical Center din Oceanside, SUA si Palomar Pomerado Health.

Procurorul din Brooklyn a interzis proprietarului Biomedical Tissue Service, Michael Mastromarino sa mai faca transplanturi si a eliberat o CITATIE pentru 122 de capete de acuzare.

De asemenea, dupa decembrie 1989 sunt distruse in Romania mormintele rudelor noastre in stil masonic-satanist si se practica RITUALURI RELIGIOASE MASONICE-SATANISTE in romania cu copii rapiti care sunt legati si ucisi. Le sunt taiate urechiile, le sunt scosi ochii si le sunt scoase organele din interiorul corpului, respectiv inima, ficatul, rinichii si altele carora le dau foc.

De toate acestea se stie la nivelul CSAT (institutite infiintata de ION ILIESCUdupa 1989 pentru distrugerea statului si poporului Roman), MINISTERE, INSTITUTII ale Statului Roman de 16 ani de zile, respectiv case si persoane care se ocupa cu asa ceva, dar se pastreaza TACEREA, intrucat sunt implicate foarte multe persoane sus puse, inclusiv din mediul misiunilor diplomatice straine acreditate in Romania.

Simona Balanescu avea o emisine populista pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta cetatenii romaniei. Veniti cu noi la Realitatea TV ca noi impreuna cu autoritatile statului va rezolvam problemele. In realitate a fost un sondaj AMERICAN pentru a vedea starea natiunii romane si cu ce fel de probleme se confrunta cetatenii romaniei, pentru ca ulterior sa dispara emisiunea. Acum se ocupa de o emisiune medicala ca de altfel toate televiziunile din romania a intrat pe acelasi tabloid american-bolsevic-rus care nu are nici o legatura cu problemele cetateanului roman.

Mai mult REALITATEA TV sustine UDMR-ul. In data de 15 martie 2006 in Covasna si Harghita a avut loc proclamatia Maghiarilor pentru autonomia acestor regiuni din Romania, iar REALITATEA TV A FOST IN ZONA si ne-a transmis in direct fericirea maghiara in romania, dar nu a transmis mitingul Noii Dreapte din Piata Universitatii care protesta impotriva actiunii separatiste maghiare din Transilvania.

De asemenea, trebuie facuta precizarea ca ALIANTA a inlocuit peste 1100 de agenti vamali romani cu agenti vamali straini pentru ca cetateni maghiari care au interdictie sa intre in Romania sa vana in romanaia sa organizeze mitinguri si actiuni de protest impotriva statului si poporului Roman, asa cum s-a intamplat in 15 martie 2006 si asa cum s-a procedat in decembrie 1989, cand peste 10 000 de soldati si ofiteri ai trupelor militare secrete sovietice renumitele GRU si alteii, au intrat pe teritoriul Romaniei cu acordul agentilor vamali pentru a participa la lovitura de stat din decembrie 1989.

Realitatea TV sustine MOSCOVA si creeaza emisiuni despre SOVIETICI-RUSI, respectiv MOSCOVA NU CREDE IN LENIN sau EUROPETICE in care se vorbeste numai despre scriitori sovietici-rusi, precum GOGOL si alti, dar refuza sa creeze emisiuni cu muncitori care nu isi primesc salariile, nu l-I se opereaza datele corecte in carnetul de munca si sunt aruncati in strada, pensionari care nu isi primesc pensiile conform anilor de munca si pregatiri profesinale.

Realitatea TV instiga la linsaj si crima.

Realitatea TV instiga la invazii militare in lume, vezi HUREZEANU si IRAN.

 

ULTIMA VERIGA A LANTULUI CRIMINALILOR PERFECTI INTERNATIONAL

JUSTITIA ROMANA.

JUSTITIA ROMANA constituie ARMA CRIMEI PERFECTE cu care evreii rusi (RUSIA-UE), americani (SUA-ONU), masoni si satanisti ucid cetatenii romaniei (vezi, mortii de la lovitura de stat din decembrie 1989, mineriade si altele, Copii lui Ceausescu solicita JUSTITIEI ROMANE sa le arate mormantul parintilor. Ceausescu a fost presedintele ROMANIEI, dar JUSTITIA ROMANA si BISERICA ORTODOXA ROMANA complice la crima impotriva statului si poporului ROMAN impreuna cu EI se opun cu inversunare pentru aflarea ADEVARULUI in Romania dupa decembrie 1989. ADEVARUL, DREPTATEA si LUMINA sunt ale lui DUMNEZEU, iar MINCIUNA, CRIMA si INTUNERICUL sunt ale SATANEI).

• infometeaza si refuza sa plateasca salariile si pensiile cetatenilor romani. Dupa decembrie 1989 este FOAMETE SI SARACIE MULT MAI MARE DECAT IN PERIOADA COMUNISTA-CEAUSISTA (vezi, toate privatizarile, restructurarile si disponibilizarile abuzive si ilegale sunt peste un milion de cetateni romani care isi cer drepturile salariale si pensiile in justitie, iar JUSTITIA REFUZA SA LE ACHITE. De asemenea justitia refuza sa le opereze datele corecte in carnetul de munca cetatenilor romani),
• confisca proprietatile cetatenilor romani si le face cadou tot LOR ( vezi, peste patru milioane de cetateni romani care se lupta cu justitia pentru a intra in posesia drepturilor de proprietate, iar JUSTITIA ROMANA DUPA DECEMBRIE 1989 REFUZA SA LE DEA PROPRIETATILE INAPOI).
• jefuieste statul si poporul roman prin jocuri piramidale si fonduri de investiti (vezi FNI, GELSOR, SOVINVEST, SAFI si altele, vinovatii rpincipali precum SOV sunt liberi ca pasarea cerului, iar milioane de cateni romani sunt furati, aruncati in strada, fara, casa, familie si indentitate).
• devalizaeza bancii in romania (vezi cazul Bancorex, Banckoop, Banca Agricola, Banca Dacia Felix si altele, banii sunt luati de EI, iar justitia distruge acte si probe si fabrica alte acte de tip SECURIST, respectiv SENTINTE si DECIZII cu care ii COMETIZEAZA, adica pot sa jefuiasca in continuare statul si poporul intrucat sunt CONSIDERATI NEVINOVATI DE CATRE JUSTITIA ROMANA).

 

Sursa: News.ro Ştiri pe Blog

WikiLeaks.ro documente

http://jurnalul-manipularii.blogspot.ro/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Averi sporite intr-un an cat in zece!

 

de

Adriana Dutulescu

 

 

Vacaroiu si-a xeroxat declaratia de avere din 2005

 

Presedintele Senatului Nicolae Vacaroiu nu s-a mai obosit sa-si completeze, potrivit legii, declaratia de avere pe 2006, in conformitate cu modificarile survenite in bunastarea sa, ci a xeroxat pur si simplu declaratia de avere din 2005. Comparand cele doua declaratii de avere se vede cu ochiul liber ca nu exista absolut nicio diferenta intre ele, desi in 2006 salariul lui Vacaroiu a crescut, ca sa nu mai vorbim ca a primit sute de cadouri de la colegi de ziua lui sau de la invitatii oficiali de la Senat. Deci in declaratia de avere raman nenumaratele mosteniri sub forma de case si terenuri, 66 de tablouri enumerate cu titlu si autor, 98 de icoane de toate felurile, farfurioare, bomboniere, bibelouri, sfesnice, carafe, 11 monede de aur, 4 siraguri de perle, un ceas de aur de 18 carate si o caseta cu 24 de pietre semipretioase.

 

Dan Voiculescu si-a cumparat motociclu

 

Presedintele PC Dan Voiculescu si-a cumparat anul trecut un motociclu, marca Baotian, care figureaza in declaratia de avere ca singurul vehicul motorizat inregistrat pe numele sau. Automobil nu are, asa cum nu mai are niciun teren si nicio casa, pentru ca si-a donat toate bunurile din posesie fiicelor sale, Camelia si Corina, laolalta cu pachetele de actiuni de la grupurile Grivco si Intact. Voiculescu nu a saracit insa, nici pe departe, caci are de recuperat de la terti pe care i-a imprumutat cu bani gheata 2,1 milioane de dolari, 557 de mii de euro, 2,9 miliarde de lei vechi si 713.000 de dolari. Presedintele PC a mai castigat in 2006: 279.275 de euro numai din dobanzi, plus 82.930 de dolari tot din dobanzile bancare, precum si 3 miliarde de lei vechi din aceeasi sursa.

 

Serban Mihailescu si-a dublat veniturile

 

Senatorul PSD Serban Mihailescu si-a innoit si el declaratia de avere, fara modificari spectaculoase la nivelul achizitiilor. Insa este de remarcat faptul ca in 28 decembrie, cand si-a completat declaratia, Serban Mihailescu a mentionat ca este senator la Senatul Romaniei, in timp ce, exact cu un an in urma, scrisese in declaratia de avere ca este deputat in Camera Deputatilor. Fata de anul 2005, Serban Mihailescu aproape si-a dublat veniturile, incasand 430 de milioane de lei vechi din indemnizatia de parlamentar, dar si 340 de milioane de lei vechi in calitate de actionar la SC Hamex SRL. Sotia sa il concureaza cu succes, aducand in casa 470 de milioane de la aceeasi firma. In conturile senatorului exista 17.660 de dolari, 15.200 de euro si 80 de milioane de lei vechi.

 

Geoana a renuntat la un teren de 1,6 milioane de euro

 

Presedintele PSD Mircea Geoana nu si-a inmultit casele, locuind tot in vila de la RAAPPS, insa a instrainat un teren de 9.955 metri patrati situat la iesirea din Bucuresti spre Targoviste. Mircea Geoana cumparase terenul in septembrie 2005 de la varul sotiei sale, Mihaela, Octavian Barba, insa nu si-l trecuse in declaratia de avere, poate pentru ca il cumparase la un pret subevaluat. Potrivit relatarilor presei de anul trecut, terenul a fost cumparat cu 48.000 de euro, desi valora de 33 de ori mai mult, aproximativ 1,6 milioane de euro. Insa, exact in zilele in care scandalul „matusa Tamara” zguduia PSD, Geoana, de teama sa nu afle presa si sa-i ia locul lui Nastase pe primele pagini ale ziarelor, a reziliat contractul de vanzare-cumparare cu Octavian Barba, in 17 ianuarie 2006, redandu-i acestuia terenul. De altfel, in declaratia de avere pe 2006, Geoana a precizat ca forma instrainarii a fost „activarea clauzei de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare”. Chiar daca a renuntat la un adevarat chilipir, Geoana a avut de castigat in 2006 nu numai la Congresul din decembrie, ci si la inmultirea banilor din conturi. Astfel, in conturile din America si din tara, seful PSD are acum 226.679 de dolari plus 722 de milioane de lei vechi.

 

 

https://romanialibera.ro/sport/averi-sporite-intr-un-an-cat-in-zece-82508/

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Topul celor mai mari salarii la stat. „Regii” lefurilor din bani publici. Cine câștigă 28.000 de euro pe lună

Det. aici

https://ziare.com/bani-publici/topul-celor-mai-mari-salarii-la-stat-cine-castiga-28-000-de-euro-1952598?utm_source=adevarul.ro&utm_medium=cross_exit&utm_campaign=article

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

“… căci ţara a săvârşit o mare curvie, părăsind pe Domnul!”… “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!” (Osea, cap. 1 si 4) De aceea am ajuns preacurvari, cârtitori, răzbunători, pătimaşi, idolatri, certăreţi, lacomi de bani, lacomi de neascultare şi de alte nelegiuiri (Gal.5/19-21); Aceste păcătuiri, precum şi bârfa, ienervarea, înjurătura, vorbirea de rău, ţipătul, strigarea sau… răzbunarea sunt rugăciuni adresate lui satan, pe care miliarde de oameni neânnoiţi îl acceptă ca tată (Ioan 8/44)… Oricine se lipeşte de hoţie, minciună, mândrie, trufie şi de alte mădulare ale gunoierului cosmic, devine una cu diavolul! Fiindcă părinţii noştri s-au lipit de Satan, devenind una cu lumea nelegiuirilor (1 Ioan 2/15-17), nici noi nu putem face nimic Dumnezeiesc fără Isuss (Ioan, cap.15), căci nimic bun nu locuieşte (Rom. cap. 7) în omul nenăscut din nou- din Sămânţa Învăţăturii, Rânduielii-Bibliei lui Dumnezeu (Luca 8/11) Deci, după ce Domnul a îngăduit (DAR N-A OBLIGAT pe nimeni) ca să se facă un singur trup( cei doi- Gen.2/24), cu atât mai mult (măcar în preajma Venirii Lui), suntem aşteptaţi să devenim Una cu Trupul Bisericii Lui, în care sunt înzidite “” Pietrele”” Vii,(mădulare veşnicite prin liantul Duh Sfânt – Ef. 5/32) Să învăţăm din frumuseţea şi sfinţenia abstinenţei, (Ex.19/15 şi 1 Cor. cap.6), pentru a deveni famenii Cerului (Mat.19/10-12 şi Ap.cap.14 etc ), căci oricine se lipeşte de curvie, bădărănie, mânie, răutate sau de alte nelegiuiri rămâne una cu stăpânitorul lumii acesteia, dar zilele îi sunt numărate… (Ap.19/20 şi Ap.20/10)

 

Det. Aici

 

 

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/pentru-ca-gandirea-invatatura-puterea-lui-este-buna-eficienta-adevarata-corecta-pasnica-sanatoasa-profitabila-curata-iubitoare-vesnica-de-ce-n-o-practicam-n-o-primim-n-o-mancam-si-n-o-be/

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Putinişti din toată lumea, degeaba vă “uniţi”, dacă nu vă faceţi Una cu El, (cu Unirea Dumnezeiască întrupată în Isuss), ca să nu vă mai războiţi şi… să nu mai pupaţi moaşte iconate, ori să vă mai închinaţi unui “dumne-zeu” necunoscut (F.Ap.17/23); Nu mai rămâneţi cum sunteţi şi nu mai faceţi nimic fără El…” Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămânea în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard. Dacă… ” (Ioan cap.15); Cât nu este prea târziu, naşteţi-vă din nou din Sămânţa Învăţăturii nemuritoare (a lui Dumnezeu -Marcu 4/14); El ne iubeşte prea mult (Ioan 3/16), pentru a nu primi în DAR onoarea, oferta ”pastila” pocăinţei… “Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci… “(2 Petru 3/9). Pentru că zilele libertăţilor noastre ne sunt numărate, nu vă înşelaţi crezând că până la moartea a doua mai este timp pentru pocăire (Ap.20) Nimeni nu se va putea dezvinovăţi, spunând că n-a ştiut (Rom.1/18-32)… Omule, poporule, nu vezi ca dărnicia, iertarea, blândeţea mântuirea, neprihănirea, iertarea, împăcarea, dragostea şi… “bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă”? (Rom.2/4 b)

 

 

Det. aici

 

 

 

 

https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/daca-am-sti-ca-pentru-invatatura-fara-de-cusur-buna-sanatoasa-curatapacifista-au-fost-taiati-cu-ferastraul-in-doua-si-au-fost-pironiti-semenii-nostri-au-pribegit-prin-ascunzisuri-flamanzi-in/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

In memoriam Constantin Cojocaru: ”Rechizitoriul unei infracţiuni de înaltă trădare şi de subminare a economiei naţionale”

 

”Cum au creat conducătorii BNR poporului român un  prejudiciu de peste 40 miliarde de euro Rezervele internaţionale ale unei ţări reprezintă bani economisiţi, puşi de o parte de către statul din ţara respectivă pentru a fi folosiţi în viitor, în situaţii excepţionale, de urgenţă.

 

Sunt numite rezerve internaţionale pentru că banii respectivi sunt folosiţi pentru plăţi către persoane fizice sau juridice din afara ţării, fiind reprezentaţi de aur sau de valută, adică bani ai altor ţări dar recunoscuţi şi acceptaţi ca mijloace de plată pe plan internaţional.

 

Rezervele internaţionale ale unei ţări au două mari componente: rezerva de aur şi rezerva valutară.Rezerva valutară, la rândul ei, se compune din depozite bancare, la vedere sau la termen, şi valori mobiliare, obligaţiuni, bonuri de tezaur etc, adică înscrisuri prin care emitenţii lor recunosc că s-au împrumutat cu anumite sume de bani şi se obligă să le restituie, la un anumit termen şi, între timp, să plătească o anumită dobândă. Tot valori mobiliare sunt şi acţiunile, care aduc dividende, dar, de regulă, acţiunile nu sunt cumpărate de băncile centrale pentru crearea rezervelor internaţionale.

 

Rezervele internaţionale ale unei ţări sunt ACTIVE financiare, ele reprezintă AVUŢIE  înmagazinată sub formă de lingouri de aur, de depozite bancare, în valută, şi de valori mobiliare, emise în străinătate, exprimate în valută……………………………………….

 

 

……………………..

Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru un prejudiciu de 62 milioane de euro. Aplicând regula de trei simplă şi legea penală din SUA rezultă că pentru prejudiciul creat de BNR prin modul în care a adminmistrat rezervele internaţionale ale României ar trebui o condamnare de 6.900 ani de închisoare, rămânând ca judecătorii să hotărască dacă „acordă” aceşti ani de închisoare Guvernatorului BNR, sau îi repartizează pe membrii Consiliului de administraţie al BNR din perioada în care s-a produs prejudiciul, în funcţie de poziţia şi salariul fiecăruia.

 

 

…………………………..

 

În anul 1992, statul ceh  a adoptat o lege a privatizării aproape identică cu aceea publicată în România, cu doi ani mai devreme, în anul 1990, cunoscută sub numele de „Varianta Cojocaru”.

 

Statul român, condus de trădători, a procedat exact invers, a respins „Varianta Cojocaru” şi a adoptat şi pus în aplicare Legea 15/1990, prin care a furat capitalul de la cetăţenii săi, l-a trecut în propria sa proprietate privată, l-a împins în faliment, prin inflaţia generată şi întreţinută de BNR, şi l-a trecut, apoi, în proprietatea străinilor, în cea mai mare parte, prin megahoţiile numite ptivatizări şi retrocedări.

 

Pentru ca paharul trădării să fie plin, conducătorii BNR, numiţi de Parlamentul României, au găsit de cuviinţă să scoată aproape 60% din cele 103,7 tone de aur în afara Ţării.

 

Iată cum justifică BNR scoaterea aurului din Ţară, în Raportul său pe anul 2016, la pagina 156.

 

„Unul dintre scopurile rezervei de aur este acela de a spori încrederea în stabilitatea sistemului

 

financiar al României şi a leului, fiind utilă în special în perioadele de turbulenţă economică

 

(internă sau internațională) sau geopolitică sporită. Într-o astfel de situaţie, foarte probabil,………………………

 

……………………….

Banca Naţională a României a fost scoasă complet de sub controlul poporului român. Legea 312/2004 trebuie schimbată complet, de la cap la coadă, astfel încât Banca Naţională a României să fie adusă sub controlul şi în slujba poporului român.

 

Soluţia nu poate fi decât una RADICALĂ. Trebuie schimbată Constituţia României. Trebuie schimbate Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene.

 

Constantin COJOCARU

 

Det. Aici

 

https://gandeste.org/analize-si-opinii/in-memoriam-constantin-cojocaru-rechizitoriul-unei-infractiuni-de-inalta-tradare-si-de-subminare-a-economiei-nationale/93375/

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Crima numita privatizare-coperta – Procesul Comunismului

 

Det. Aici

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

1992 – 1996 – Epoca liniştii şi a stagnării cu Iliescu şi Văcăroiu

 

Dintre toate statele Europei Centrale şi de Est, România a avut cel mai lent ritm al trecerii de la economia socialistă la cea capitalistă.S-a întâmplat, pe de o parte, pentru că noii guvernanţi nu erau tocmai convinşi de drumul spre capitalism. Ion Iliescu, principalul actor politic al deceniului, vorbea în primele zile ale Revoluţiei despre instaurarea unui „socialism cu faţă umană”.

 

De aici şi atitudinea autorităţile faţă de proprietate, atitudine reflectată în legislaţia vremii, în special în Legea nr. 18 privind fondul funciar şi Legea 58 privind privatizarea societăţilor comerciale, ambele apărute în 1991.

 

Am ratat „privatizările prietenoase”

 

 

Legea funciară restituia proprietăţile agricole confiscate de comunişti, însă în limita a 10 hectare şi fără a fi însoţită de reglementări referitoare la arendă sau la circulaţia terenurilor agricole. Proprietatea a rămas fărâniţată, iar apariţia marilor exploataţii agricole s-a amânat, practic, până în ziua de azi. Restituirea proprietăţilor a durat peste 10 ani şi nu a dus decât la scandaluri între vecini şi rude.

 

Nu doar deciziile greşite au avut consecinţe grave pe termen lung, ci şi amânarea reformelor. România a pierdut primul val al privatizărilor din Europa de Est. În primii ani de după 1990, celelalte state foste comuniste, cu excepţia României şi a Bulgariei, au realizat o înlocuire rapidă a acţionariatului de stat cu cel privat. Acest prim val a fost cel „prietenos”, explică analistul economic Ilie Şerbănescu: „Firmele occidentale au investit direct în socităţile privatizate în restul Europei Centrale şi de Est. Au băgat bani, au cumpărat tehnologie modernă şi au produs”.

 

 

Când România a început să-şi scoată la vânzare societăţile, companiile occidentale făcuseră deja „cumpărăturile” în fostul Bloc de Est. De ce s-a amânat privatizarea? Ştiind că privatizarea însemnă disponibilizări şi probleme sociale, guvernul Nicolae Văcăroiu a preferat să bage bani de la buget în regii şi uzine fără nicio eficienţă economică şi fără perspective pe piaţa capitalistă.

 

Ilie Şerbănescu mai are o explicaţie: el crede că haosul financiar şi legislativ din anii 90 a fost intenţionat, pentru a permite acoliţilor puterii să pună mâna pe economie, printr-un transfer atent controlat: „A fost o perioadă de jaf. Clientela politică şi-a permis jaful şi a deschis calea marilor falimente frauduloase”, spune Şerbănescu. Ilie şerbănescu este de părere că o vânzare de active ar fi adus de cel puţin 10 ori mai mulţi bani decât privatizarea prin vânzarea afacerii, adică de acţiuni.

 

Analistule conomic Liviu Voinea critică şi modul în care s-a făcut privatizarea, atâta câtă s-a făcut în acea perioadă. „Din start, s-a ales un model greşit, cel din Cehia, al privatizării în masă. Adică, o privatizare fără capital”, spune Liviu Voinea. Iar industria românească avea mare nevoie tocmai de capital, pentru a supravieţui competiţiei de pe paţa mondială, unde dorea să intre.

 

Din cauza acestor amânări, România şi Bulgaria au fost singurele state din Europa de Est care au trecut prin două recesiuni, spune analistul Liviu Voinea: prima, în anii 1992 – 1993, a fost consumată de toate ţările foste comuniste. Între 1997 şi 199, România şi Bulgaria au mai trecut însă printr-o recesiune, chiar mai gravă decât prima.

 

O privatizare cu multă birocraţie şi corupţie

 

Premierul Nicolae Văcăroiu a ales o foarte complicată, dar şi ineficientă metodă de privatizare: „cuponiada”. Proprietatea de stat a fost împărţită scriptic în doua: 70 la sută a fost transferată către Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), o instituţie care avea menirea să privatizeze ceea a primit în portofoliu, iar restul de 30 de procente au fost atribuite către cinci instituţii înfiinţate în tot atâtea regiuni istorice: Fondurile Proprietăţii Private (FPP). Menirea FPP-urilor era de a administra într-un mod cât mai profitabil partea lor de capital în folosul cetăţenilor ţării. În acest scop, toţi cetăţenii în vârstă de peste 18 ani au primit „certificate de proprietate” (cupoane), pe care le puteau subscrie fie la una din societăţile din portofoliul FPP-urilor, fie direct la FPP-uri.

 

 

Cum conducerilor noilor instituţii erau desemnate pe criterii politice şi clientelare, această metodă de privatizare îşi conţinea şi germenele eşecului. Cu cât privatiza mai rapid, FPS-ul îşi grăbea sfârşitul, căci urma să se desfiinţeze – drept pentru care a devenit una din marile frâne ale privatizării. Cupoanele emise către populaţie nu erau nominale, drept pentru care s-a născut imediat o piaţă neagră a certificatelor de proprietate, traficate la preţuri de nimic, de care au profitat puţini iniţiaţi, şi nicidecum marea masă a populaţiei.

 

„Am creat acţionariatul”

 

Mircea Coşea (foto), fost preşedinte al Consiliului pentru reformă şi fost viceprim-ministru în Guvernul Văcăroiu (1992 – 1996), încă mai crede că marea cuponiadă a fost un succes, fiindcă a privatizat 76% din economie. Un succes care totuşi a eşuat, recunoaşte Coşea, dar nu din cauza autorilor proiectului: „Această politică a eşuat prin venirea la putere a Convenţiei Democrate. Domnul Victor Ciorbea a interzis privatizarea prin piaţa de capital, cum gândisem noi tot procesul, şi a introdus privatizarea prin negociere, ceea ce a dus la apariţia corupţiei în procesul de privatizare”, explică fostul demnitar PSD. Oricum, Coşea se mândreşte că prin acele cupoane au apărut o mulţime de proprietari: „Noi am creat acţionariatul!”, spune Coşea.

 

Hiperinflaţie

 

Primii trei ani de după Revoluţie au înregistrat cele mai mari inflaţii. Anul de vârf este 1993, când preţurile cresc cu aproape 300%, iar inflaţia a atins cifra record de 220%.

 

 

https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/1992-1996-epoca-linistii-si-a-stagnarii-cu-1344260.html

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Expert: Bolojan să taie puternic în zona de privilegii, acolo e marea bătălie. Dacă reuşeşte, va avea o postură eroică

 

 

Andrei Pricopie

 

 

Expertul în securitate naţională Iulian Fota a opinat, într-o intervenţie la postul B1 TV, că acuzaţiile aduse lui Ilie Bolojan privind remuneraţia primită din calitatea de membru al Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări al Exim Bank sunt marcate de ipocrizie. De asemenea, Fota a subliniat că reformele iniţiate de Bolojan sunt necesare şi trebuie continuate cu curaj, mai ales în zonele cu privilegii excesive din sistemul public.

 

 

Jurnalistă: Cei de la sindicatul celor din administraţia publică au afirmat că domnul Ilie Bolojan, în calitatea de membru al Comitetului Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări al Exim Bank, a încasat suma de 73.935 de lei ca membru al acestui Comitet. Practic, orice secretar general este automat şi membru în acest comitet. E un dublu standard la Ilie Bolojan?

 

Iulian Fota: E o ipocrizie cum se pune problema. Într-o ţară de îngeri şi de oameni oneşti şi perfecţi, toţi competenţi, l-au găsit pe Ilie Bolojan, că a fost şi el într-un Consiliu de Administraţie pe unde a trecut mai toată lumea – acum evident, cei norocoşi, că unul ca mine n-a prins niciodată.

 

Şi după o abordare ca asta îţi pui problema: Ei şi, ce propun domnii respectivi? Să plece că a stat destul la guvernare? Evident e o ipocrizie, după cum, după părerea mea, e o ipocrizie toată discuţia asta legată de toate măsurile astea, că toţi ştiam că va veni momentul că le vom lua.

 

 

Toţi ştiam când am primit nişte bani în plus că nu îi merităm, pentru că nu era pe o creştere economică sănătoasă, că era pe împrumut, ne-a spus-o Daniel Dăianu, preşedintele Consiliului Fiscal, de câteva ori. Toată lumea acum e şocată de măsuri. Mie mi se pare o imensă ipocrizie la care mai contribuie şi unii care acum se dau sfinţi şi au contribuit din plin la nenorocirea asta.

 

Părerea mea e că trebuie mers înainte cu măsuri, străduindu-se să se ia măsurile adecvate, că aici e o discuţie între economişti şi economişti pe care îi creditez şi am încredere în ei, nu sunt nemaipomenit de fericiţi de modul în care a început guvernul să restructureze şi să ajusteze.

 

Probabil că nu o să fie uşor şi asta am văzut-o şi în 2010, când a fost povestea cu tăierea salariilor, sunt vaci sfinte care vor fi protejate şi unii politicieni se vor strădui ca să nu ajungă restructurarea şi reforma până acolo. Cu atât mai mult va trebui să fie Bolojan curajos şi să ajusteze mai ales de unde e mai multă osânză, că dacă ia de la studenţi care şi aşa n-au prea apucat să pună pe ei, sau de prin bursele pentru mamele acelea foarte tinere care ar trebui să crească copii – nicidecum să fie anulate sau să scadă, pentru că noi avem o problemă dramatică în România, cred că avem cel mai mare număr de mame tinere din toată Uniunea Europeană.

 

 

Deci dacă Ilie Bolojan are o măsură în ceea ce face şi intră puternic în zona de privilegii pentru că acolo trebuie dată bătălia, eu cred că: 1 – va avea o postură eroică, ca să zic aşa, în clasa politică românească şi 2 – nu va ieşi erodat. Dimpotrivă, ar trebui să iasă învingător, pe scut, cu aureolă de om drept, cum să spun, dificil, dur, dar drept – şi asta o să-l ajute foarte tare. Însă trebuie să fie drept.

 

Eu încerc să menţin mesajul paşoptist atât cât ţine de mine. Nu am pus întâmplător acolo, pe steagul acela, dreptate şi frăţie, pentru că astea sunt cele două mari probleme pe care noi, istoric, le tragem după noi. Deci România n-a fost niciodată, nici în formatul modern, nici în celălalt, o ţară dreaptă. Întotdeauna erau unii mai altfel decât ceilalţi şi asta afecta ideea de frăţie, că e foarte greu să fii solidar cu ăla care a făcut milioane, şi mai şi ştii că nu le-a făcut legal, şi la ăla care trăieşte din salariu şi încă unul mic.

 

Evident că toată lumea e nemulţumită, inclusiv subsemnatul, dar repet, nemulţumirea mi-o controlez, că ştiu că n-are rost să-i dau drumul să se manifeste, că oricum trebuie măsurile astea luate şi oricum trebuie să mergem înainte, să depăşim faza asta complicată în care ne aflăm de ceva luni, dacă nu, de ceva ani.

 

 

Jurnalistă: Am găsit acest comunicat al guvernului, atunci, la fel ca şi în perioada următoare şi în prezent, secretarul general al guvernului este prin atribuţii şi membru în acest Comitet Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări: Facem precizarea că ceea ce contează cu adevărat într-o funcţie publică este ceea ce faci cât timp o ocupi în raport cu remuneraţia primită. Asta face diferenţa dintre o sinecură şi o responsabilitate asumată.

 

Iulian Fota: Practic nu ai opţiune dacă e prins în lege, şi te obligă să-l ocupi.

 

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/expert-bolojan-sa-taie-puternic-in-zona-de-privilegii-acolo-e-marea-batalie-daca-reuseste-va-avea-o-postura-eroica—373530?fbclid=IwY2xjawLgkGlleHRuA2FlbQIxMQABHnegpOPpbn9X7vZNL8Rr-RD5SalsNK4L6CofHRDccBI6eS-F2cbzNCb3D1sE_aem_ghnWElsRiiNRhxxDAGWKJQ

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

”Foștii acoperiți ai Securității au privatizat comunismul. Acum au pensii speciale”…

 

 

În 1989, Securitatea era aşezată în vârful unui adevărat imperiu economico-financiar. Acesta era creat după propriile ei reguli, care impuneau „comision” tuturor producătorilor români cu „plan la export”. Exportarea produselor în ţările lumii se putea face numai prin „întreprinderile specializate” ale Securităţii, care controla întregul comerţ exterior. Ceea ce se găseşte în arhivele bine păzite ale ICE Dunărea ar putea arunca o lumină asupra „acoperiţilor”, care după 1989 au „privatizat” comunismul.

Dau publicităţii un singur document, deocamdată: ultima pagină dintr-un contract între ICE Dunărea şi Uzina de Tractoare din Braşov (unul similar se încheiase şi cu Uzina de Autocamioane), prin care Securitatea percepea nu mai puţin de 50% comision pentru exportul de tractoare în Siria, în 1987. „Comisioanele” Securităţii au adus industria pe butuci şi la Braşov au generat revolta muncitorilor, care şi-au văzut salariile diminuate în medie exact cu cuantumul „taxelor” percepute de Securitate.

În 2001, dar şi în 2002, prin patru ordonanţe de urgenţă ale Guvernului Năstase, tot atâtea servicii secrete din România (Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale) au primit dreptul să-şi înfiinţeze „firme sub acoperire”, să joace pe piaţă prin proprii agenţi economici. Prin aceste „firme sub acoperire” a fost reînviată practic fosta ICE Dunărea. Pretextul a fost „lupta antiteroristă” de după atentatele din 11 septembrie 2011 din Statele Unite. Osama bin Laden menţionase anterior şi România printre sursele sale de finanţare şi am scris după atentate două articole („Braţul de acoperire al lui Bin Laden în România”), despre mafia arabă protejată politic de PDSR şi „logistic” de generali din servicii secrete, implicaţi în acte de contrabandă cu arme, ţigări, alcool, carburanţi etc., ca singura care putea furniza banii pentru teroristul islamic.

Cele scrise de mine au fost contestate oficial atunci de către SRI şi chiar de către Corina Creţu (purtătoare de cuvânt a preşedintelui Iliescu), care mi-a dedicat o conferinţă de presă, cerând să fiu deferit justiţiei, pentru „divulgarea de secrete de stat”.

Dar, puţin mai târziu, pentru a „combate terorismul” şi a controla posibilele lui surse de finanţare în România, guvernul Năstase a decis, cu discreţie, ca SIE să poată „să desfăşoare în condiţiile legii activităţi cu caracter economic”, că SRI are voie să-şi facă firme sub acoperire, iar SPP poate să presteze servicii de pază şi protecţie contra cost (OUG 154/21 noiembrie 2001, OUG 72/13 iunie 2002, OUG 103/29 august 2002); până şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a primit dreptul de a „presta servicii” (contra cost) în regim privat, prin OUG 7/30 ianuarie 2002. Fosta ICE Dunărea, imperiul economic al Securităţii, a revenit „pe piaţă”, de astă dată în cadrul serviciilor secrete din România. Precum şi practica ei, a comisioanelor şi controlului impus asupra „partenerilor” de afaceri.

Nu ştiu cât la sută din profiturile „firmelor acoperite” intră acum la „servicii” şi cât în buzunarele diverşilor ofiţeri-acţionari. Nimeni nu ştie. Pun pariu că nici şefii acestor servicii nu ştiu, dar un fapt este cert – la bugetul de stat nu intră nimic. De la crearea lor încoace, nimeni n-a ştiut să spună câte „firme sub acoperire” s-au înregistrat şi ce rezultate au avut în „lupta antiteroristă” sau măcar anticorupţie. E sigur numai că tentaculele „serviciilor” s-au întins şi asupra „economiei de piaţă” din România. Comisiile parlamentare de control nu au investigat niciodată activităţile „firmelor sub acoperire”, care nu au făcut obiectul vreunui audit sau control al Curţii de Conturi, nimeni nu a măsurat profitul sau eficienţa lor în combaterea terorismului sau a corupţiei. Dimpotrivă. Mai multe scandaluri de presă au arătat că ele însele sunt sursă de corupţie, trafic de influenţă, afaceri derulate la limita legii, pe bază de „comision”, cum proceda şi ICE Dunărea, întreprinderea de comerţ exterior a Securităţii. A fost într-un fel în „logica” serviciilor secrete să-şi „reorienteze” activităţile aducătoare de fonduri, altele decât cele bugetare, după 11 septembrie.

Cu un an şi jumătate înainte, după scandalul „Ţigareta II”, preşedintele Emil Constantinescu a dat dispoziţie ca orice aşa-zise „operaţiuni speciale” (cu precădere ele erau activităţi de contrabandă cu arme şi cu ţigări) să fie stopate şi mi-a dat sarcina ca, în cadrul Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate, unde mă ocupam de redactarea raportului acestuia, să investighez unele dintre aceste acţiuni aflate la limita legii. Am descoperit şi raportat atunci preşedintelui numeroase ilegalităţi, săvârşite de cadre superioare din servicii; ca o mică paranteză, fără a mai insista asupra subiectului, mărturisesc doar că, în ordine cronologică, am găsit că, de fapt, „Ţigareta II” era „Ţigareta XII”. Mai mulţi generali SRI şi SIE au fost trecuţi în rezervă.

Odată cu ordonanţele menţionate ale guvernului Năstase, „operaţiunile speciale” au fost reluate, sub o nouă formă şi cu o altă anvergură, aspect care mă face să cred că acum, de fapt, un segment important al economiei de piaţă din România este controlat sau cel puţin influenţat de serviciile secrete, care şi-au creat un adevărat imperiu economico-financiar.

Strămoşii imperiului economico-financiar al serviciilor

În comerţul exterior şi segmente adiacente, Securitatea avusese plasaţi 2.426 de ofiţeri acoperiţi, din totalul ei de 15.312 cadre, câte număra în decembrie 1989. Foştii securişti sunt beneficiari ai pensiilor speciale, care sunt plătite prin Ministerul Afacerilor Interne. Nici cuantumul acestora, nici numărul lor exact nu a fost vreodată dat publicităţii, întrucât ei au ieşit la pensie după 1990 din nou-createle „servicii de informaţii” şi aceste date, ca şi „dosarele de cadre” privind activitatea lor sunt clasificare până astăzi ca „secrete de stat”.

Practicile oneroase specifice comportamentelor foştilor securişti, care transformaseră Securitatea într-o fabrică de dolari pentru regimul Ceauşescu, pe baza comisioanelor care au împovărat economia şi implicit nivelul de trai al românilor, s-au perpetuat după 1989, nu numai în cadrul serviciilor secrete, dar şi în ministere de profil (Externe, Comerţ Exterior, Economie), unde au ajuns mulţi dintre securiştii care au lucrat înainte de Revoluţie în operaţiunea „bani pentru Ceauşescu”. De astă dată, făcând bani pentru ei şi pentru protectorii lor politici.

Probabil că, pentru a nu fi socotite simple teorii, cele spuse mai sus au nevoie de exemple concrete. Pot să le dau. În centrala Ministerului Comerţului Exterior, în primăvara anului 1990, directorul Talpaş, secondat de adjunctul său Minculete din cadrul Direcţiei Asia şi Extremul Orient, erau din fosta Securitate: primul colonel, al doilea maior. La fel, în Direcţia Africa din Ministerul Comerţului Exterior, directorul Grigore şi adjunctul său Bălan erau şi ei din Securitate. În Direcţia Europa lucrau fostul locotenent-colonel Culău, pe post de consilier, ofiţerii Nica, Mihoc, Berinde şi Fota.

La Direcţia Chimiei era şef ofiţerul de securitate Negoescu. Până şi Direcţia de Organizare şi Control a ministerului era condusă tot de un cadru al fostului DSS, directorul Negulescu. Toate conducerile întreprinderilor de comerţ exterior ale ministerului (Fructexport, Agroexport, Metalimportexport sau Terra) au fost conduse şi după 1989 de foşti ofiţeri de securitate, din cadrul fostei ICE Dunărea, din fostul Serviciu Independent pentru Comerţ Exterior al Securităţii sau de foste cadre ale Direcţiei de Informaţii Externe, spioni sub acoperire de ataşaţi comerciali, retraşi de la posturi după 1989.

Unii ofiţeri au părăsit comerţul exterior în 1990, cum e cazul fostului ministru adjunct Bădiţă, care avea cel mai înalt grad – general de Securitate. El a preferat diplomaţia, plecând consilier economic şef al Ambasadei României la Teheran. Nu era singur. Până în august 1993, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comerţului şi Ministerul Turismului numiseră 17 foşti ofiţeri de Securitate la posturi în străinătate, alţi 11 au intrat în centrala Ministerului Comerţului Exterior, întărind rândurile celor deja prezenţi. Foşti securişti îi protejau din funcţii cheie: Petre Ciobanu, director în Ministerul Afacerilor Externe, fusese ofiţer DIE; Radu Herghelegiu de la Departamentul pentru Reformă al Guvernului şi Rareş Petru, directorul EximBank erau şi ei foşti securişti.

Toţi aceştia sunt numai „vârful aisbergului” prin care Securitatea a „privatizat comunismul”, strămoşii imperiului economico-financiar al serviciilor secrete din prezent, care, într-o simbioză şi continuitate perfecte, cu ajutorul ordonanţelor Guvernului Năstase, au devenit astfel moştenitorii Securităţii, preluând „din mers” şi dezvoltând patrimoniul ei economic. La acesta au adăugat „plusvaloare”, în condiţiile economiei de piaţă. Şi al poziţiei lor privilegiate, în sistemul de putere din România, care le-a acordat, cum spuneam, inclusiv „pensii speciale”.

După intrarea ţării noastre în NATO, comerţul cu arme a devenit strict controlat. Contrabanda cu carburant din vremea embargoului impus fostei Iugoslavii devenise şi ea, la începutul anilor 2000, doar o frumoasă amintire, iar filierele arabe de contrabandă cu ţigări suferiseră lovituri devastatoare, în timpul administraţiei Constantinescu. Aşa că, după ordonanţele guvernului Năstase, am toate motivele să cred că „serviciile” s-au reorientat spre infiltrarea şi controlul asupra comerţului cu medicamente şi echipamente medicale, al doilea ca sursă de profit la nivel mondial după comerţul cu arme.

Scandalul mediatic legat de Hexi Pharma, singura firmă românească producătoare de dezinfectanţi şi biocide, încheiat tragic pentru patronul ei, este şi el un argument. Acesta este contextul, „oceanul” din care a ieşit la suprafaţă cel mai mic peştişor din apele tulburi ale „generaţiei a doua” de moştenitori ai Securităţii, copiii „tehnocraţilor” de după 1989 şi nepoţii „strămoşilor” de la ICE Dunărea: Andrei Mihai Dracea…)

 

(Cateva file de…)Anchetă a istoricului Marius Mircea Oprea

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

De la agrarism la transumanism: Lungul marș spre distopie

 

 

De Colin Todhunter

 

„O demolare totală a formelor anterioare de existență este în curs de desfășurare: cum vine cineva pe lume, sexul biologic, educația, relațiile, familia, chiar și dieta care este pe cale să devină sintetică.” — Silvia Guerini, ecologistă radicală, în „De la corpul «neutru» la cyborgul postuman: o critică a ideologiei de gen” (2023) 

 

În prezent, asistăm la o accelerare a consolidării corporative a întregului lanț agroalimentar global. Conglomeratele mari de date, inclusiv Amazon, Microsoft, Facebook și Google,  s-au alăturat giganților tradiționali din agroindustrie , precum Corteva, Bayer, Cargill și Syngenta, în încercarea de a-și impune modelul de alimentație și agricultură în lume. [1] 

 

Sursa imaginii

 

 

 

Fundația Bill și Melinda Gates și marile instituții financiare, precum BlackRock și Vanguard, sunt, de asemenea, implicate, fie prin  cumpărarea unor suprafețe uriașe de teren agricol , fie prin promovarea  alimentelor biosintetice (contrafăcute)  și  a tehnologiilor de inginerie genetică,  fie, mai general,  prin facilitarea și finanțarea obiectivelor mega-corporațiilor agroalimentare . [2] 

 

Interesele miliardare din spatele acestei idei încearcă să-și prezinte soluțiile tehnologice ca pe un fel de inițiativă umanitară: salvarea planetei cu „soluții prietenoase cu clima”, „ajutarea fermierilor” sau „hrănirea lumii”. Dar, de fapt, totul se rezumă la o reîmpachetare și o demascare ecologică a  strategiilor deposedatoare ale imperialismului . 

 

Aceasta implică o trecere către o „ agricultură mondială ” sub controlul agritech-ului și al giganților datelor, care se va baza pe semințe modificate genetic, produse create în laborator care seamănă cu alimentele, agricultură „de precizie” și „bazată pe date” și agricultură fără fermieri, întregul lanț agroalimentar, de la câmp (sau laborator) până la vânzarea cu amănuntul, fiind guvernat de platforme monopolistice de comerț electronic determinate de sisteme și algoritmi de inteligență artificială. 

 

Cei care promovează această agendă au o viziune nu doar pentru fermieri, ci și pentru omenire în general. 

 

Elitele, prin complexul lor militar-digital-financiar (Pentagon/Silicon Valley/Big Finance), vor să își folosească tehnologiile pentru a remodela lumea și a redefini ce înseamnă să fii om. Ele consideră oamenii, culturile și practicile lor, precum natura însăși, ca o problemă și o deficiență.       

 

Fermierii vor fi strămutați și înlocuiți cu drone, mașini și cloud computing. Mâncarea va fi redefinită, iar oamenii vor fi hrăniți cu produse sintetice, modificate genetic. Culturile vor fi eradicate, iar omenirea va fi complet urbanizată, subordonată și deconectată de lumea naturală. 

 

Ceea ce înseamnă să fii om este să fii transformat radical. Dar ce a însemnat să fii om până acum sau cel puțin înainte de Revoluția Industrială (relativ recentă) și urbanizarea în masă asociată acesteia? 

 

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să discutăm despre legătura noastră cu natura și despre ceea ce făcea cea mai mare parte a umanității înainte de industrializare – cultivarea alimentelor. 

 

Multe dintre ritualurile și sărbătorile străvechi ale strămoșilor noștri au fost construite în jurul poveștilor, miturilor și ritualurilor care i-au ajutat să accepte unele dintre cele mai fundamentale probleme ale existenței, de la moarte la renaștere și fertilitate. Aceste credințe și practici înrădăcinate cultural au servit la sfințirea relației lor practice cu natura și a rolului acesteia în susținerea vieții umane. 

 

Pe măsură ce agricultura a devenit esențială pentru supraviețuirea umană, plantarea și recoltarea culturilor și alte activități sezoniere asociate cu producția de alimente au fost esențiale pentru aceste obiceiuri. 

 

Oamenii celebrau natura și viața căreia i-a dat naștere. Credințele și ritualurile străvechi erau impregnate de speranță și reînnoire, iar oamenii aveau o relație necesară și imediată cu soarele, semințele, animalele, vântul, focul, solul și ploaia, precum și cu schimbarea anotimpurilor care hrăneau și aduceau viața. Relațiile noastre culturale și sociale cu producția agricolă și zeitățile asociate aveau o bază practică solidă. 

 

Viețile oamenilor au fost legate de plantare, recoltare, semințe, sol și anotimpuri timp de mii de ani. 

 

Silvia Guerini, al cărei citat introduce acest articol, subliniază importanța relațiilor profund înrădăcinate și a ritualurilor care le reafirmă. Ea spune că prin intermediul ritualurilor, o comunitate se recunoaște pe sine și locul său în lume. Acestea creează spiritul unei comunități înrădăcinate, contribuind la înrădăcinare și la dăruirea unei singure existențe într-un timp, într-un teritoriu, într-o comunitate. 

 

Profesorul Robert W Nicholls  explică faptul că cultele lui Woden și Thor au fost suprapuse peste credințe mult mai vechi și mai bine înrădăcinate legate de soare și pământ, de culturi și animale și de rotația anotimpurilor între lumina și căldura verii și frigul și întunericul iernii. 

 

Relația umanității cu agricultura și hrana, precum și legăturile noastre cu pământul, natura și comunitatea, au definit timp de milenii ce înseamnă să fii om. 

 

Luați India, de exemplu.  Viva Kermani, specialist în științe ale mediului , spune că hinduismul este cea mai mare religie bazată pe natură din lume, care: 

 

„… recunoaște și caută Divinul în natură și recunoaște totul ca fiind sacru. Consideră pământul ca fiind Mama noastră și, prin urmare, susține că acesta nu ar trebui exploatat. Pierderea acestei înțelegeri că pământul este mama noastră, sau mai degrabă o ignorare deliberată a acesteia, a dus la abuzul și exploatarea pământului și a resurselor sale.” 

 

Kermani observă că scripturile antice îi învățau pe oameni că animalele și plantele din India sunt sacre și, prin urmare, toate aspectele naturii trebuie venerate. Ea adaugă că această înțelegere și respect față de mediu este comună tuturor sistemelor religioase și spirituale indice: hinduism, budism și jainism. 

 

Conform lui Kermani, zeitățile vedice au un simbolism profund și multe niveluri de existență. O astfel de asociere este cu ecologia. Surya este asociată cu soarele, sursa de căldură și lumină care hrănește pe toată lumea; Indra este asociată cu ploaia, recoltele și abundența; iar Agni este zeitatea focului și a transformării și controlează toate schimbările. 

 

Ea observă că Vrikshayurveda, un text sanscrit antic despre știința plantelor și copacilor, conține detalii despre conservarea solului, plantare, semănat, tratament, propagare, cum să se trateze dăunătorii și bolile și multe altele. 

 

La fel ca Nicholls, Kermani oferă o perspectivă asupra unora dintre aspectele culturale, filosofice și practice profunde ale legăturii umanității cu natura și producția de alimente. 

 

Această conexiune rezonează cu agrarianismul, o filozofie bazată pe muncă cooperativă și camaraderie, care contrastează puternic cu valorile și impactul vieții urbane, al capitalismului și al tehnologiei, considerate dăunătoare independenței și demnității. Și agrarianismul subliniază o dimensiune spirituală, precum și valoarea societății rurale, a fermelor mici, a proprietății pe scară largă și a descentralizării politice. 

 

Proeminentul susținător al agrarianismului, Wedell Berry, spune : 

 

„Revoluția care a început cu mașini și substanțe chimice continuă acum cu automatizarea, computerele și biotehnologia.” 

 

Pentru Berry, agrarianismul nu este o nostalgie sentimentală după un timp trecut. Atitudinile coloniale, interne, străine și acum globale, au rezistat agrarianismului autentic aproape de la început – nu au existat niciodată economii complet sustenabile, stabile, adaptate local și bazate pe uscat. 

 

Cu toate acestea, Berry oferă multe exemple de ferme mici (și mari) care au o producție similară cu agricultura industrială, cu o treime din energia consumată. 

 

În poemul său „O călătorie spirituală”, Berry scrie următoarele: 

 

„Și lumea nu poate fi descoperită printr-o călătorie de kilometri întregi,

indiferent cât de lungă,

ci doar printr-o călătorie spirituală,

o călătorie de un inch,

foarte anevoioasă, umilitoare și plină de bucurie,

prin care ajungem la pământul de la picioarele noastre

și învățăm să ne simțim ca acasă.”

 

Dar în distopia rece, centralizată și tehnocratică planificată, legătura spirituală a umanității cu mediul rural, cu alimentele și producția agricolă va fi aruncată în coșul de gunoi al istoriei. 

 

Silvia Guerini spune [3]: 

 

„Trecutul devine ceva de șters pentru a rupe firul care ne leagă de o istorie, de o tradiție, de o apartenență, pentru tranziția către o nouă umanitate dezrădăcinată, fără trecut, fără memorie… o nouă umanitate dezumanizată în esența sa, total în mâinile manipulatorilor realității și adevărului.” 

 

Această umanitate dezumanizată, desprinsă de trecut, face parte din agenda mai amplă a transumanismului. De exemplu, nu vedem doar o tendință spre o lume fără fermieri și tot ceea ce ne-a conectat la sol, ci, potrivit lui Guerini, și o lume fără mame. 

 

Ea susține că cei din spatele copiilor în eprubetă și al maternității surogat au acum în vedere ingineria genetică și uterul artificial, ceea ce ar exclude femeile din procesul reproductiv. Guerini prezice că uterul artificial ar putea fi în cele din urmă cerut, sau mai degrabă comercializat, ca un drept pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele transgender. Este interesant că limbajul din jurul sarcinii este deja contestat prin omiterea cuvântului „femei” din afirmații precum „persoane care pot rămâne însărcinate”. 

 

Desigur, de mult timp există o estompare a granițelor dintre biotehnologie, eugenie și inginerie genetică. Culturile modificate genetic, inițierea genetică și editarea genelor sunt acum o realitate, dar scopul final este îmbinarea inteligenței artificiale, a bionanotehnologiei și a ingineriei genetice pentru a produce transumanul într-o singură lume.   

 

Această abordare este promovată de interese puternice, care, potrivit lui Guerini, folosesc o stângă curcubeu, transgenică și organizații LGBTQ+ pentru a promova o nouă identitate sintetică și a revendica noi drepturi. Ea spune că acesta este un atac asupra vieții, asupra naturii, asupra „ceea ce se naște, spre deosebire de artificial” și adaugă că toate legăturile cu lumea reală, naturală trebuie rupte. 

 

Este interesant că, în raportul său intitulat „Viitorul alimentelor” , gigantul britanic al supermarketurilor Sainsburys celebrează un viitor în care suntem microcipați și urmăriți, iar neuronii au potențialul de a vedea toate datele noastre genetice, de sănătate și situaționale înregistrate, stocate și analizate de algoritmi care ar putea determina exact de ce alimente (livrate cu drona) avem nevoie pentru a ne susține într-un anumit moment al vieții noastre. Toate acestea sunt vândute drept „optimizare personală”. 

 

Mai mult, conform raportului, este probabil să obținem nutrienți cheie prin implanturi. O parte din acești nutrienți vor veni sub formă de alimente și insecte cultivate în laborator. 

 

O dantelă neurală este o plasă ultra-subțire care poate fi implantată în craniu, formând o colecție de electrozi capabili să monitorizeze funcția creierului. Aceasta creează o interfață între creier și mașină. 

 

Sainsbury’s face o treabă destul de bună încercând să promoveze un viitor distopic în care inteligența artificială ți-a luat locul de muncă, dar, conform raportului, ai mult timp să celebrezi lumea minunată și distorsionată a „culturii alimentare” creată de supermarket și stăpânii tăi digitali. 

 

Tehnofeudismul se întâlnește cu transumanismul — totul pentru confortul dumneavoastră, desigur. 

 

Însă nimic din toate acestea nu se va întâmpla peste noapte. Și rămâne de văzut dacă tehnologia va da rezultate. Cei care promovează această lume nouă și curajoasă s-ar putea să fi exagerat, dar își vor petrece următoarele decenii încercând să-și ducă viziunea mai departe. 

 

Dar aroganța este călcâiul lor achile. 

 

Încă mai este timp pentru educație, organizare, rezistență și agitație împotriva acestei aroganțe, nu în ultimul rând prin contestarea giganților alimentari industriali și a sistemului care îi susține și prin susținerea și crearea de mișcări alimentare la nivel local și economii locale care să consolideze suveranitatea alimentară. 

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Cu o lună înainte de aniversarea Global Research

 

Renumitul autor Colin Todhunter este specializat în dezvoltare, alimentație și agricultură. Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare privind Globalizarea (CRG). 

 

Note

 

[1] Vezi Hrană, deposedare și dependență: Rezistența la Noua Ordine Mondială . 

 

[2] Vezi Profituri dezgustătoare: Alimentele otrăvite și bogăția toxică a sistemului alimentar global 

 

[3] Îi datorăm multă recunoștință lui Paul Cudenec și articolului său Adevăr, realitate, tradiție și libertate: rezistența noastră la marea dezrădăcinare de pe site-ul Winter Oak, care oferă citate și perspective asupra operei Silviei Guerini.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Colin Todhunter , Global Research, 2025

https://www.globalresearch.ca/agrarianism-transhumanism-long-march-dystopia/5865602?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

Mesajul lui Charlie Chaplin către întreaga omenire. „Voi, poporul, aveți puterea de a crea fericire.”

 

 

Moștenirea lui Chaplin va dăinui veșnic. Discurs final din Marele Dictator

 

 

De Charlie Chaplin

 

 

 

„Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat. Nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc pe nimeni. Aș vrea să ajut pe toată lumea – dacă este posibil – evrei, neamuri – oameni de culoare – albi. Cu toții vrem să ne ajutăm unii pe alții.”

Ființele umane sunt așa. Vrem să trăim după fericirea celuilalt – nu după suferința celuilalt.

 

Nu vrem să ne urâm și să ne disprețuim unii pe alții.

 

În această lume este loc pentru fiecare. Și pământul bun este bogat și poate asigura nevoile tuturor. Calea vieții poate fi liberă și frumoasă, dar am pierdut calea.

 

…

 

În capitolul 17 din Sfântul Luca este scris: „Împărăția lui Dumnezeu este în om” – nu într-un singur om, nici într-un grup de oameni, ci în toți oamenii! În voi! Voi, oamenii, aveți puterea – puterea de a crea mașini. Puterea de a crea fericire! Voi, oamenii, aveți puterea de a face această viață liberă și frumoasă, de a face această viață o aventură minunată.

 

Atunci – în numele democrației – haideți să folosim această putere – haideți să ne unim cu toții. Haideți să luptăm pentru o lume nouă – o lume decentă care să ofere oamenilor șansa de a munci – care să ofere tinerilor un viitor și bătrâneții o siguranță. Prin promisiunea acestor lucruri, brutele au ajuns la putere. Dar mint! Nu își îndeplinesc această promisiune. Nu o vor face niciodată!

 

Dictatorii se eliberează singuri, dar înrobesc poporul! Acum haideți să luptăm pentru a îndeplini această promisiune! Haideți să luptăm pentru a elibera lumea – pentru a elimina barierele naționale – pentru a elimina lăcomia, ura și intoleranța. Haideți să luptăm pentru o lume a rațiunii, o lume în care știința și progresul vor duce la fericirea tuturor oamenilor. Soldați! În numele democrației, haideți să ne unim cu toții!

 

Gândim prea mult și simțim prea puțin.  Mai mult decât mașinării avem nevoie de umanitate.  Mai mult decât inteligență avem nevoie de bunătate și blândețe.

 

Fără aceste calități, viața va fi violentă și totul va fi pierdut…”

 

Apasă pe videoclipul de mai jos pentru a-l viziona pe YouTube.

 

 

 

Războiul este imposibil acolo unde există iubire: Când mințile și inimile tinerilor sunt programate să fie ucigașe

TRANSCRIPȚIE

 

Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat. Nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc pe nimeni. Aș vrea să ajut pe toată lumea – dacă este posibil – evrei, neevrei – negri – albi. Cu toții vrem să ne ajutăm unii pe alții.

 

Ființele umane sunt așa. Vrem să trăim după fericirea celuilalt – nu după suferința celuilalt.

 

Nu vrem să ne urâm și să ne disprețuim unii pe alții. În lumea aceasta este loc pentru toată lumea. Și pământul cel bun este bogat și poate asigura pentru toată lumea. Calea vieții poate fi liberă și frumoasă, dar am pierdut calea.

 

Lăcomia a otrăvit sufletele oamenilor, a baricadat lumea cu ură, ne-a împins cu pasul de gâscă în mizerie și vărsare de sânge. Am dezvoltat viteza, dar ne-am închis în noi înșine.

 

Mașinile care oferă abundență ne-au lăsat în lipsuri. Cunoașterea noastră ne-a făcut cinici. Inteligența noastră, duri și nepoliticoși. Gândim prea mult și simțim prea puțin. Mai mult decât mașini avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligență avem nevoie de bunătate și blândețe. Fără aceste calități, viața va fi violentă și totul va fi pierdut…

 

Avionul și radioul ne-au apropiat unii de alții. Însăși natura acestor invenții strigă după bunătatea oamenilor – strigă după fraternitatea universală – după unitatea noastră, a tuturor. Chiar și acum, vocea mea ajunge la milioane de oameni din întreaga lume – milioane de bărbați, femei și copii mici disperați – victime ale unui sistem care îi face pe bărbați să tortureze și să închidă oameni nevinovați.

 

.

 

 

 

.

 

Celor care mă pot auzi, le spun – nu disperați.

 

Mizeria care se abate acum asupra noastră nu este decât trecerea lăcomiei – amărăciunea oamenilor care se tem de calea progresului uman.

 

Ura oamenilor va trece, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni se va întoarce la oameni. Și atâta timp cât oamenii mor, libertatea nu va pieri niciodată…

 

Soldați! nu vă predați brutelor – oamenilor care vă disprețuiesc – vă înrobesc – care vă regimentează viețile – vă spun ce să faceți – ce să gândiți și ce să simțiți! Care vă antrenează – vă hrănesc – vă tratează ca pe vite, vă folosesc ca pe carne de tun.

 

Nu vă predați acestor oameni nefirești – oameni-mașină cu minți și inimi de mașină! Nu sunteți mașini! Nu sunteți vite! Sunteți oameni! Aveți dragostea pentru umanitate în inimile voastre! Nu urâți! Doar cei neiubiți urăsc – pe cei neiubiți și nefirești! Soldați! Nu luptați pentru sclavie! Luptăți pentru libertate!

 

În capitolul 17 din Sfântul Luca este scris: „Împărăția lui Dumnezeu este în om” – nu într-un singur om, nici într-un grup de oameni, ci în toți oamenii! În voi! Voi, oamenii, aveți puterea – puterea de a crea mașini. Puterea de a crea fericire! Voi, oamenii, aveți puterea de a face această viață liberă și frumoasă, de a face această viață o aventură minunată.

 

Atunci – în numele democrației – haideți să folosim această putere – haideți să ne unim cu toții. Haideți să luptăm pentru o lume nouă – o lume decentă care să ofere oamenilor șansa de a munci – care să ofere tinerilor un viitor și bătrâneții o siguranță. Prin promisiunea acestor lucruri, brutele au ajuns la putere. Dar mint! Nu își îndeplinesc această promisiune. Nu o vor face niciodată!

 

Dictatorii se eliberează singuri, dar înrobesc poporul! Acum haideți să luptăm pentru a îndeplini această promisiune! Haideți să luptăm pentru a elibera lumea – pentru a elimina barierele naționale – pentru a elimina lăcomia, ura și intoleranța. Haideți să luptăm pentru o lume a rațiunii, o lume în care știința și progresul vor duce la fericirea tuturor oamenilor. Soldați! În numele democrației, haideți să ne unim cu toții!

 

Chaplin a petrecut multe luni scriind și rescriind discursul de la sfârșitul filmului, un apel la pace din partea bărbierului care a fost confundat cu Hynkel. Mulți oameni au criticat discursul și l-au considerat superfluu pentru film. Alții l-au găsit înălțător. Din păcate, cuvintele lui Chaplin sunt la fel de relevante astăzi ca și în 1940.

 

Transcrierea ultimului discurs al lui Charlie Chaplin din Marele Dictator

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

https://www.globalresearch.ca/video-charlie-chaplins-message-to-the-all-mankind-you-the-people-have-the-power-to-create-happiness/5875119?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Profeția romanului lui Orwell, 1984. Controlul totalitar și cultura divertismentului care preia controlul

Pasiunea sexuală a lui Winston Smith de Orwell

 

 

De Edward Curtin

 

 

„Creștinismul i-a dat lui Eros otravă să bea; el nu a murit din cauza ei, cu siguranță, ci a degenerat în viciu.” – Frederick Nietzsche , Dincolo de bine și de rău

 

„Epoca noastră este în esență o epocă tragică, așa că refuzăm să o luăm tragic. Cataclismul s-a întâmplat, ne aflăm printre ruine, începem să construim noi mici habitate, să avem noi mici speranțe. Este o muncă destul de grea: nu există acum un drum lin spre viitor: dar ocolim sau ne cățărăm peste obstacole. Trebuie să trăim, indiferent câte ceruri s-au prăbușit.”  – DH Lawrence , Amantul doamnei Chatterley

 

„Așa-numita societate de consum și politica capitalismului corporatist au creat o a doua natură a omului, care îl leagă libidinal și agresiv de forma marfă.   Nevoia de a deține, consuma, manipula și reînnoi constant gadgeturi, dispozitive, instrumente, motoare, oferite și impuse oamenilor, de a utiliza aceste mărfuri chiar și cu pericolul propriei distrugeri, a devenit o nevoie «biologică».” – Herbert Marcuse , Omul unidimensional

 

Există o vastă literatură care analizează profeția politică din romanul lui George Orwell , „  Big Brother”, limbajul dublu, teleecranele, „crimestop” etc. – toate aplicate situației noastre politice actuale.   Limbajul a devenit parte a lexicului nostru popular și, ca atare, a devenit un clișeu din cauza utilizării excesive.   Utilizarea obișnuită și nepăsătoare a limbajului îl privează de puterea sa de a sparge seiful care ascunde realitățile vieții.

 

 

 

Nu există nicio îndoială că Orwell a scris un avertisment politic strălucit despre metodele de control totalitar.   Dar, în inima cărții, ascunsă o altă lecție pierdută de majoritatea cititorilor și comentatorilor.   Șobolanii, tortura și novlimba rezonează cu oamenii fixați pe represiunea politică, ceea ce este o preocupare majoră, desigur.   Dar la fel sunt și intimitatea și pasiunea sexuală într-o țară a gândirii și a acțiunii de grup, unde „Big Brother” te otrăvește în pătuț, iar cultura divertismentului preia apoi controlul pentru a desexualiza intimitatea, vânzând-o ca pe un alt bun public.

 

Statele Unite sunt o societate pornografică.   Prin pornografic nu mă refer doar la vânzarea omniprezentă a sexului exploatator prin toate mijloacele de comunicare în masă pentru a stimula un public voyeurist care trăiește în irealitatea „vieții” de pe ecran și a sexului pe ecran prin intermediul televiziunii, filmelor și obsesiilor online.   Mă refer la o conștiință comercializată, unde toată lumea și totul face parte dintr-o rețea de prostituție în cel mai profund sens al pornografiei – de vânzare, cumpărare.   Și consumată prin obținere, cheltuire și vânzare.   Aruncați în plasa Big Brother, a cărui sarcină este să se asigure că tot ce este fundamental uman și fizic este degradat și mediat, oamenii devin consumatori ai irealului, iar experiența directă este descurajată.   Lumea naturală devine un obiect de cucerit și folosit.   Animalele sunt produse în fabrici chimice pentru a fi sacrificate cu miliardele, doar pentru a apărea fără sânge sub folie de plastic în frigiderele supermarketurilor.   Corpul uman dispare în imagini spectrale hipnotice. Sexul cuiva devine genul său pe măsură ce cuvintele sunt transfigurate și pe măsură ce te uiți în oglinda sinelui din oglindă și te întrebi cum să-l identifici pe cel care privește înapoi.   Vizionarea vieții de pe Netflix sau Facebook devine viața filmului.   Perversitatea strălucită a realității mediate a unei societăți ecranizate – ceea ce Guy Debord numește Societatea Spectacolului – constă în   faptul că, pe măsură ce îi îndepărtează pe oameni de realitatea fundamentală, o promovează prin fanteziile sale ecranizate.   „Evadează-te de toate și revitalizează-te la spa-ul nostru din munții accidentați, unde poți face drumeții în păduri imaculate după yoga și un mic dejun cu ouă provenite din surse locale și pâine artizanală.”   Astfel de gunoaie ar fi amuzante dacă nu ar fi atât de eficiente.   Debord scrie,

 

Spectacolul nu este o colecție de imagini, ci o relație socială între oameni, mediată de imagini… Acolo unde lumea reală se transformă în imagini simple, imaginile simple devin ființe reale și motivații eficiente ale comportamentului hipnotic.

 

Prin urmare, sexul cu roboți și căsătoria cu tine însuți nu sunt aberații, ci extensii logice ale unei societăți în care solipsismul întâlnește mașina în visul american.

 

Pe măsură ce se întâmplă acest lucru, cuvintele și limbajul devin corupte de aceleași forțe pe care Orwell le numea Big Brother, a cărui sarcină este propaganda totală și controlul social.   Așa cum realitatea fizică imită acum realitatea ecranului și astfel devine himerică, limbajul, prin care ființele umane descoperă și articulează adevărul existenței, devine din ce în ce mai abstract.   Oamenii nu mor; ei „trec mai departe” sau „trec”.   Moartea, la fel ca sexul real, este prea fizică.   Războaiele de agresiune nu există; sunt „operațiuni de contingență peste hotare”.   A ucide oameni cu drone nu înseamnă a ucide; este „neutralizarea lor”.   Există o „tonă” de exemple, dar sunt sigur că „voi” nu mai aveți nevoie să enumăr mai multe.

 

Orwell a numit limba Fratelui cel Mare Nouvorbă, iar Hemingway l-a precedat când a scris cu dezgust, în faimoasa sa carte „Adio armelor” ,

 

„Întotdeauna m-au jenat cuvintele sacru, glorios și sacrificiu și expresia în zadar… Cuvinte abstracte precum glorie, onoare, curaj sau sfințenie erau obscene…”

 

Această distrugere a limbajului se desfășoară de mult timp, dar merită menționat faptul că, de la Primul Război Mondial al lui Hemingway, trecând prin cel de-al Doilea Război Mondial al lui Orwell și până la nesfârșitele războaie americane de astăzi împotriva Afganistanului, Irakului, Yemenului, Siriei, Libiei etc., a existat o dezvoltare paralelă a culturii media și a ecranelor, începând cu filmele mute, trecând prin televiziune și ajungând în mediul media electronic total pe care îl locuim acum – bula de sunet și imagine surround a abstracțiunilor literale care ne locuiesc, mental și fizic.   Într-o astfel de societate, a simți ceea ce simți cu adevărat și nu ceea ce, după cum spunea Hemingway, „trebuia să simți și ai fost învățat să simți” a devenit extrem de dificil.

Limbajul, așa cum ne spuneau grecii, ar trebui să deschidă o poiană pentru ca adevărul (greacă aleitheia , neascundere) să iasă la iveală, astfel încât să putem înțelege esența vieții.   Și, prin urmare, este ironic, potrivit ca Winston Smith al lui Orwell să descopere o astfel de esență, nu analizându-l pe Crimestop, pe chinuitorul său O’Brien sau pe Doublethink, ci „într-o poiană naturală, o mică movilă de iarbă înconjurată de puieți înalți care o închid complet”, unde întâlnește în secret o tânără care îi dăduse un bilet spunând că îl iubește.   Departe de ochii curioși ai Big Brother și a spionilor săi, printre clopoței și un torent de cântece de sturz, cei doi se întâlnesc aproape fără cuvinte.

 

„Winston și Julia se agățau unul de celălalt, fascinați”, în timp ce sturzul cânta nebunește.   „Muzica continua la nesfârșit, minut după minut, cu variații uimitoare, fără să se repete niciodată, aproape ca și cum pasărea și-ar fi etalat în mod deliberat virtuozitatea… A încetat să mai gândească și doar a simțit.”

 

Aici, îndrăgostiții secreți își afirmă umanitatea, adevărul intimității sexuale care este dușmanul tuturor abstracțiunilor folosite de cei puternici pentru a controla și manipula oamenii normali și pentru a-i convinge să participe la uciderea altora.

 

  „Aproape la fel de repede pe cât și-o imaginase, ea își smulsese hainele, iar când le aruncase, o făcuse cu același gest magnific prin care o întreagă civilizație părea anihilată.”

 

Delectându-se cu amor într-un spațiu liber, în afara controlului Partidului, simțeau că triumfaseră.

 

Dar, așa cum aflăm în 1984 și ar trebui să aflăm și astăzi în SUA , „părea” este cuvântul cheie.   Triumful lor a fost temporar.   Căci pasiunea sexuală dezvăluie adevăruri care trebuie confirmate în minte.   În sine, eliberarea sexuală poate fi ușor manipulată, așa cum a fost atât de eficient în Statele Unite. „Desublimare represivă”, a numit-o Herbert Marcuse acum cincizeci de ani. Permiți oamenilor să își pună în practică fanteziile sexuale în moduri comercializate, care pot fi controlate de conducători, în timp ce le controlezi mințile și potențiala rebeliune politică. Sexul devine parte a economiei de servicii, în care oamenii se servesc reciproc în timp ce își servesc stăpânii.   Folosește pseudo-sexul pentru a le vinde un mod de viață care îi prinde într-o ordine socială din ce în ce mai totalitară, care pare doar liberă.   Acest lucru a fost realizat în principal prin cultura ecranelor și prin confuzia concomitentă a identității sexuale.   Poate ați observat că, în ultimii douăzeci și cinci de ani de confuzie socială și politică crescândă, am fost martori la o creștere exponențială a „vieții electronice”, a utilizării drogurilor psihotrope și a dezorientării sexuale.   Acest lucru nu este o coincidență.   Războaiele au devenit la fel de constante pe cât Eros – zeul iubirii, vieții, bucuriei și mișcării – a fost separat de sex ca stimul și răspuns la eliberarea tensiunii într-o societate „stresată”.   Rollo May, marele psiholog american, a înțeles acest lucru:

 

Într-adevăr, am pus sexul în opoziție cu erosul, am folosit sexul tocmai pentru a evita implicațiile generatoare de anxietate ale erosului… Suntem în fugă de eros și folosim sexul ca vehicul pentru această fugă… Erosul [care include, dar nu se limitează la, sexul pasional] este centrul vitalității unei culturi – inima și sufletul ei.   Și când eliberarea tensiunii ia locul erosului creativ, prăbușirea civilizației este asigurată.

 

Deoarece Julia și Winston nu pot scăpa definitiv din Oceania, ci pot doar să aibă o întâlnire, cedează controlului mental al Fratelui cel Mare și se trădează reciproc.   Aventura lor sexuală nu îi poate salva.   Este un moment de frumusețe și libertate într-o situație imposibilă.   Desigur, lumea ermetic închisă a anului 1984 nu este Statele Unite.   Orwell a creat o societate în care evadarea era imposibilă. La urma urmei, este un roman admonitor – nu lumea reală.   Lucrurile sunt mai subtile aici; încă mai avem o oarecare marjă de manevră – o oarecare – deși adevărul de bază este același: oligarhia americană, la fel ca „Partidul”, „caută puterea în întregime de dragul ei” și „nu este interesată de binele altora”, toată retorica fiind contrară. Problema noastră este că prea mulți cred retorica, iar cei care spun că nu cred cu adevărat, la cel mai profund nivel.   Aruncați steagul și cântați imnul național și inimile lor sunt pline de speranță.   Reciclează vechile vorbe goale despre următoarele alegeri, când dușmanii tăi politici vor fi înlăturați din funcție și entuziasmul va crește, ca și cum ai fi întâlnit dragostea vieții tale și totul va fi bine în lume.

 

Însă înțelegerea istoriei relațiilor publice, a publicității, a propagandei, a CIA, a aparatului de securitate națională, a tehnologiei etc., arată clar că o astfel de speranță este nefondată. Căci propaganda din această țară a pătruns mult mai adânc decât își poate imagina cineva și a făcut acest lucru în principal prin intermediul tehnologiei avansate și al religiei tehnicii – mașinile ca abstracțiuni pure – care ne-au otrăvit nu doar mințile, ci și cele mai profunde izvoare ale adevărurilor corpului și imaginația erotică ce ne leagă în dragoste de toată viața de pe pământ.

 

În „Apărarea poeziei”, Percy Bysshe Shelley scrie:

 

Marele secret al moralei este iubirea; sau o ieșire din natura noastră și o identificare a noastră cu frumosul care există în gândire, acțiune sau persoană, nu în a noastră. Un om, pentru a fi foarte bun, trebuie să-și imagineze intens și cuprinzător; trebuie să se pună în locul altuia și al multor altora; durerile și plăcerile speciei sale trebuie să devină ale sale. Marele instrument al binelui moral este imaginația.                                                          

 

Ne confruntăm acum cu întrebarea: Putem scăpa de forțele propagandei și ale controlului minții care sunt atât de adânc înrădăcinate în viața americană?   Dacă da, cum?   Să ne imaginăm o cale de ieșire.

 

Orwell precizează foarte clar că limbajul este cheia controlului minții, așa cum descrie modul în care funcționează Nevorba. Cred că are dreptate.   Iar controlul minții înseamnă și controlul corpurilor noastre, al Erosului, al sexului nostru, al conexiunilor noastre fizice cu toate ființele vii și cu natura. Astăzi, SUA ajung în punctul în care „vechea limbă” – engleza standard – a fost înlocuită de Nevorba, și doar „fragmente din literatura trecutului” supraviețuiesc ici și colo.   Acest lucru este valabil atât pentru cei școlarizați, cât și pentru cei neșcolarizați.   De fapt, cei mai prinși în capcana logicii instrumentale, a datelor decorporate și a jocurilor de cuvinte ale elitei puterii sunt cei care au trecut prin cea mai mare parte a școlarizării, prin îndoctrinarea oferită de așa-numitele universități „de elită”. Bănuiesc că mai mulți oameni din clasa muncitoare și săraci încă mai păstrează un anumit simț al limbii vechi și al sensului fundamental al cuvintelor, deoarece cu sudoarea și sângele lor „își câștigă existența”.   Mulți dintre cei cu studii superioare   sunt copiii elitei puterii sau cei pregătiți să o servească, care sunt invitați să se alăture vieții de putere și privilegii dacă își înghit conștiința și își amorțesc imaginația față de suferința pe care „stilurile lor de viață” și alegerile ideologice o provoacă restului lumii.   În această lume a ziarelor The New York Times , Harvard, The New Yorker , Martha’s Vineyard, The Washington Post , Wall St., Goldman Sachs, a sălilor de consiliu ale corporațiilor aflate la putere, a tuturor mass-media corporatiste etc., limbajul a devenit decăzut dincolo de orice noțiune.   Aici, așa cum spunea Orwell despre Newspeak, „un gând eretic… ar trebui să fie literalmente de neconceput, cel puțin în măsura în care gândirea depinde de cuvinte.   Vocabularul său a fost construit astfel încât să dea o expresie exactă și adesea foarte subtilă fiecărui sens pe care un membru al Partidului ar putea dori să îl exprime în mod corespunzător.”   Cei ortodocși inteligenți, adaugă el, trebuie să stăpânească arta „dublei gândiri”, în care mențin simultan două idei contradictorii în mintea lor, acceptându-le în același timp pe amândouă.   Acesta este trucul cheie al logicii și limbajului care permite elitelor puternice și lacheilor lor din SUA de astăzi să stăpânească arta autoamăgirii și să se simtă bine în pielea lor în timp ce jefuiesc lumea.   În această lume a „partidului”, demonizarea, degradarea și uciderea altora sunt o abstracțiune; viețile lor sunt spectrale.   Orwell descrie dublul gând astfel:

 

A povesti vieți deliberate crezând cu adevărat în ele, a uita orice fapt care a devenit incomod și apoi, când devine din nou necesar, a-l scoate din uitare doar atât timp cât este nevoie, a nega existența realității obiective și, în tot acest timp, a ține cont de realitatea pe care o negi – toate acestea sunt indispensabil necesare.   Chiar și atunci când folosești cuvântul dublă gândire , este necesar să exersezi dubla gândire .   Căci prin folosirea cuvântului recunoști că manipulezi realitatea; printr-un nou act de dublă gândire ștergi această cunoaștere; și așa mai departe la nesfârșit, minciuna fiind întotdeauna cu un pas înaintea adevărului.

 

Poate părea o prostie să spun asta, dar limbajul, așa cum ne spune etimologia sa, începe cu limba (latină, lingua ).   Iar limba este un clopot care își rostește înțelesul.   Într-adevăr, orice limbaj izvorăște din corp – este limbaj corporal. Și când limbajul devine abstract și lipsit de sânge, devine etiolat și incapabil să transmită adevărul care este corpul mistic al lumii.   Devine o limbă de viperă, despărțind oamenii „buni” de cei „răi”, astfel încât cei buni să-i poată elimina pe cei răi care au devenit abstracțiuni.

 

Când Winston Smith și Julia s-au ascuns în pergola și, pentru o dată, s-au simțit liberi și vii în timp ce se culcau – în ciuda caracterului trecător al acesteia – Orwell sugera ceva ce romanul său distopic neagă ca fiind posibil: că putem scăpa din propriul nostru 1984 în 2018 revenind la elementele fundamentale. Whitman ne-a spus că, dacă ceva este sacru, acesta este corpul uman și a cântat „corpul electric”.   Aceasta este sarcina artiștilor: să cânte versurile care spun adevărul pe care propagandiștii încearcă să-l nege.

 

James Joyce scrie în Portretul artistului ca tânăr om :

 

Bine ai venit, o, viață!   Mă duc să întâlnesc pentru a milioana oară realitatea experienței și să făuresc în fierăria sufletului meu conștiința necreată a rasei mele.

 

Poate ar trebui să adăugăm: în fierăria sufletelor și trupurilor noastre.   Conpatriotul său irlandez, William Butler Yeats , ne aduce cu picioarele pe pământ cu cuvintele:

 

Acum că scara mea a dispărut / Trebuie să mă întind unde încep toate scările / În murdara prăvălie de zdrențe a inimii.

 

„Da, am spus da, o voi face. Da.”

 

*

 

Edward Curtin  este un scriitor ale cărui opere au apărut pe scară largă; contribuie frecvent la Global Research. Predă sociologie la Massachusetts College of Liberal Arts. Site-ul său web este  http://edwardcurtin.com/ .

 

 

https://www.globalresearch.ca/the-prophecy-of-orwells-1984-totalitarian-control-and-the-entertainment-culture-that-takes-over/5647955?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Reacția EximBank după ce Ilie Bolojan a cerut demiterea directorului Traian Halalai în urma scandalului vilei RAAPPS din Kiseleff

 

Cristian Otopeanu Jurnalist

 

 

Reprezentanții Exim Banca Românească (fosta Exim Bank) au susținut miercuri, 9 iulie, că negocierea și semnarea contractului de sublocațiune pentru sediul din Kiseleff s-au făcut respectând legea și criteriile de eficiență economică. Precizările au venit după ce premierul Bolojan a cerut schimbarea directorului Traian Halalai, din cauza chiriei exagerate plătite unui privat pentru vila RAAPPS.

Citeşte întreaga ştire: Reacția EximBank după ce Ilie Bolojan a cerut demiterea directorului Traian Halalai în urma scandalului vilei RAAPPS din Kiseleff

 

 

 

https://www.libertatea.ro/stiri/reactia-exim-bank-dupa-ce-ilie-bolojan-a-cerut-demiterea-directorului-traian-halalai-in-urma-scandalului-vilei-raapps-din-kiseleff-5373221

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

……………………………………………………

 

 

 

Distrugerea nepașnică a agriculturii și a sănătății

 

 

Oamenii au nevoie de hrană pentru a mânca, apă pentru a bea și aer pentru a respira. Geoingineria globală care degradează oricare dintre aceste trei resurse de bază are, de asemenea, efectul degradării suveranității statelor naționale.

Eliberarea de particule în suspensie în troposferă, regiunea în care se formează norii, sau în stratosferă, unde, în timp, aerosolii modificați prin geoinginerie cad în troposferă, are consecințe negative pentru agricultură, care deja dăunează grav agriculturii:Aceste particule de poluare provoacă încălzire locală, regională sau globală [23-26], ceea ce duce la reducerea randamentelor culturilor [27,28].

 

Prezența particulelor de poluare inhibă precipitațiile, provocând secetă într-un loc și inundații și potopuri în altul [3,9]. Încălzirea globală astfel produsă provoacă o creștere a evaporării și a precipitațiilor [7].

 

Când se depun pe sol sau în apă, particulele poluante absorb radiația solară și încălzesc suprafața; pe zăpadă și gheață, acestea provoacă topirea și reduc albedoul, ceea ce duce la o încălzire globală suplimentară [16].

 

Particulele aerosolizate provoacă haos climatic, alterând modelele meteorologice mai mult sau mai puțin stabile care au făcut posibilă agricultura [9,28-31].

 

Alterarea modelelor meteorologice prin inginerie geotehnică poate exacerba decimarea culturilor agricole, de exemplu din cauza lăcustelor [32].

 

Particulele din aer decimează populațiile de animale sălbatice benefice, cum ar fi albinele [33], liliecii [34] și păsările [35].

 

Particulele utilizate în pulverizarea aeriană, cum ar fi cenușa zburătoare de cărbune, otrăvesc solul și apa cu mai multe elemente toxice, inclusiv mercur [8], arsenic și taliu [36] și o toxină vegetală, aluminiul cu mobilitate chimică [10,37,38].

 

Particulele de cenușă zburătoare de cărbune, atunci când sunt transportate în stratosferă [39-41], distrug ozonul atmosferic protector și permit radiațiilor ultraviolete solare să deterioreze plantele, făcându-le mai susceptibile la agenți patogeni [10,42].

 

Particulele atmosferice reduc lumina solară disponibilă în detrimentul culturilor [43], reducând totodată producția de energie a celulelor solare [44].

 

Particulele care se depun pe frunze reduc transpirația și împiedică creșterea [45].

 

Elementele extrase din apa de ploaie prin particule de aerosoli, inclusiv toxine precum aluminiul mobil chimic, udă frunzele, se concentrează prin evaporare și picurează otrăvind rădăcinile [10].

 

Particulele aerosolizate, în special cenușa zburătoare de cărbune, care cad peste fermele piscicole și alte ape, modifică echilibrul fitoplanctonului în favoarea algelor și cianobacteriilor dăunătoare [46].

 

Eliberarea în troposferă de particule provenite din poluarea aerului – inclusiv, dar fără a se limita la, cenușa zburătoare de cărbune – are, de asemenea, consecințe negative cunoscute pentru sănătatea umană:

 

Particulele în suspensie provenite din poluarea aerului reprezintă principala cauză de morbiditate și mortalitate la nivel mondial [47,48].

 

Particulele sferice de magnetită provenite din poluarea aerului se găsesc în creierul persoanelor cu demență [49,50].

 

Recent, particule de fier magnetic reactiv au fost găsite în abundență în inimile oamenilor din zonele extrem de poluate [51].

 

Poluarea aerului este un factor major care contribuie la accidentele vasculare cerebrale și bolile neurodegenerative [49,52,53].

 

Particulele din poluarea aerului pătrund adânc în plămâni și în circulația sistemică și contribuie la accidente vasculare cerebrale [54], boli de inimă [51,54], cancer pulmonar [55], BPOC [56], infecții respiratorii [57] și astm [58].

 

Particulele în suspensie provenite din poluarea aerului reprezintă un factor de risc pentru pierderea spontană a sarcinii [59,60], pentru declinul cognitiv la toate vârstele [61], pentru demența Alzheimer la o vârstă mai înaintată [61], pentru copiii cu defecte cognitive [62,63] și pentru declinul cognitiv la femeile în vârstă [64].

 

Conflicte instituționale ale Națiunilor Unite privind modificările obligatorii de mediu

 

Activitățile globale și obligatorii de modificare dăunătoare a mediului, desfășurate sub auspiciile ENMOD al Națiunilor Unite [5], sunt contrare obiectivelor și misiunilor altor legi și organizații ale Națiunilor Unite.

 

Climologii, inclusiv cei asociați cu IPCC-ul Națiunilor Unite, au evitat chiar să menționeze, și cu atât mai puțin să discute, potențialele consecințe asupra mediului ale pulverizării actuale a poluanților cu particule în suspensie în atmosferă. Aceștia nu reușesc să recunoască consecințele evidente asupra vremii, climei, producției agricole sau sănătății umane și a mediului [11].

 

Națiunile Unite nu pot susține cu bună-credință că încălzirea globală are loc deoarece căldura este captată de gazele cu efect de seră [11] și, în același timp, să ignore efectele climatologice, de mediu și asupra sănătății globale ale pulverizării aeriene troposferice actuale. Sub auspiciile ENMOD, nu se poate angaja în modificări ale mediului prin pulverizarea cu jet de particule în regiunea în care se formează norii, contribuind astfel la încălzirea globală [16,23-26], și apoi să susțină cu nerușinare că încălzirea globală antropogenă accidentală prin arderea combustibililor fosili este singura cauză a schimbărilor climatice.

 

Directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății a Națiunilor Unite a remarcat recent [65] că simplul act de a respira ucide șapte milioane de oameni pe an și rănește alte miliarde. „Nimeni, bogat sau sărac, nu poate scăpa de poluarea aerului”, recunoaște el, „În ciuda acestei epidemii de decese și invalidități inutile și prevenibile, un smog de automulțumire cuprinde planeta. „În conformitate cu principiul precauției în sănătatea publică [66,67], în calitate de profesioniști calificați, doi dintre noi (JMH și MW) am prezentat Buletinului Organizației Mondiale a Sănătății o perspectivă de avertizare asupra riscurilor pentru sănătatea globală cauzate de modificarea mediului cauzată de poluarea cu particule emise de aeronavele cu reacție. Această perspectivă a fost respinsă fără revizuire [68].”

 

Declarația Națiunilor Unite de la Rio privind mediul și dezvoltarea [69], o piatră de temelie a Convenției Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, prevede: „Statele vor coopera într-un spirit de parteneriat global pentru a conserva, proteja și restabili sănătatea și integritatea ecosistemelor Pământului”. Decimarea populațiilor de insecte [33], lilieci [34] și păsări [35] și perturbarea echilibrului ecologic în natură [8,10,46] cauzate de pulverizarea particulelor la nivelul solului sunt toate în conflict puternic cu mandatul menționat anterior al Declarației Națiunilor Unite de la Rio [69].

 

Beneficiarii schimbării de mediu impuse de ENMOD

Așa cum a declarat vicepreședintele american Lyndon B. Johnson într-un discurs din 27 mai 1962 la Universitatea de Stat Southwest Texas [70], „Oricine controlează vremea va controla lumea”. Controlul mondial, adică puterea de a exercita autoritatea mondială, este intenția ONU în implementarea ENMOD [5], așa-numitul său mandat de îmbunătățire a mediului, căruia îi sunt subordonate toate celelalte organizații ONU, inclusiv Organizația pentru Alimentație și Agricultură.

 

Există și alți beneficiari ai ENMOD. Organizațiile militare, contractorii și subcontractanții acestora, precum și organizațiile guvernamentale asociate, de sprijin și administrative, obțin venituri semnificative din activitățile de modificare a mediului aprobate de ENMOD la nivel global. Și asta nu este tot.

 

Activitățile „pașnice” de modificare a mediului autorizate de ENMOD pot ascunde sau servi drept acoperire pentru operațiuni de război ecologic ostile de facto, aproape imposibil de descifrat ca atare, așa cum a explicat cu mult timp în urmă geologul și consilierul strategic prezidențial Gordon JF MacDonald [2].

 

În 1968, MacDonald [2] a scris despre „…îndepărtarea umidității din atmosferă, astfel încât o națiune dependentă de apă… să poată fi supusă unor ani de secetă. Operațiunea ar putea fi ascunsă de neregularitatea statistică a atmosferei. O națiune care posedă o tehnologie superioară în manipularea mediului ar putea dăuna unui adversar fără a-i dezvălui intenția.” În 2016, unul dintre noi (JMH) a scris [21]: „Dezvoltarea unei metodologii pentru inhibarea precipitațiilor prin pulverizarea de particule poluante în troposferă a progresat acum la nivel operațional. Utilizarea potențială a acesteia poate reprezenta o amenințare agricolă pentru orice națiune astfel vizată.”

 

Figura 5 este o imagine din satelitul NASA Worldview din 4 februarie 2016, care prezintă dârele de particule care acoperă Republica Cipru, dar aproape absente din regiunile înconjurătoare. Cetățenii ciprioți au cerut până acum explicații din partea guvernului lor pentru întunecarea deliberată a cerului și „condițiile meteorologice extreme” [71]. În urma prezentărilor în fața Comisiei Parlamentare pentru Mediu din februarie 2016, Departamentul pentru Servicii de Mediu a promis o anchetă privind pulverizarea aeriană, dar până în prezent nu s-a primit niciun răspuns.

 

.

 

 

 

Figura 5: Imagine din satelit NASA Worldview din 4 februarie 2016, care prezintă dâre de jet care acoperă aerul deasupra Republicii Cipru, dar lipsesc în mare parte din regiunea înconjurătoare.

 

.

 

Unul dintre scopurile militare ale injectării de particule în suspensie în regiunile de formare a norilor este de a împiedica precipitațiile și de a provoca o secetă agricolă dăunătoare într-o țară ostilă [21]. Fostul președinte iranian Mahmoud Ahmadinejad a acuzat țările occidentale că sunt implicate pe ascuns în activități care provoacă secetă [72].

 

Iarna 2006/2007 a inaugurat o secetă severă de trei ani care a devastat agricultura din Siria și a dus la un război civil, despre care unii cred că a fost cauzat de factori antropici [73]. Au fost factorii antropici implicați și activitățile de geoinginerie un factor, a existat intenție răuvoitoare? Poate că nu vom ști niciodată, dar consecințele resimțite de milioanele de vieți umane afectate pot fi considerate un avertisment despre ceea ce s-ar putea întâmpla atunci când entități statale sau nestatale folosesc tehnici de modificare a mediului pentru a provoca colapsul agriculturii sau alte rezultate malefice.

 

Concluzii

Națiunile Unite au păcălit multe guverne să semneze un tratat care le obligă să fie pioni fără să știe ce își compromit suveranitatea națională și să se autodistrugă încet. În loc să interzică „utilizarea ostilă a tehnicilor de modificare a mediului”, așa cum sugerează și titlul, ENMOD obligă națiunile semnatare să consimtă și chiar să participe sau să consimtă la activități „pașnice” de modificare a mediului nespecificate, desfășurate de entități nespecificate, în circumstanțe nespecificate, fără limitări privind daunele aduse agriculturii, mediului sau sănătății umane.

 

Modificarea mediului la scară largă nu este pașnică, ci extrem de ostilă. Geoingineria aerosolilor troposferici și alte activități de geoinginerie în curs de desfășurare și nedivulgate au început deja să aibă consecințe devastatoare pentru agricultură, precum și impacturi pe scară largă, de lungă durată și severe asupra sănătății umane și a mediului.

 

Nimeni nu are dreptul să otrăvească aerul pe care îl respirăm, să perturbe agricultura și solul, să provoace haos climatic și meteorologic, să provoace lent și insidios cancer pulmonar, boli de inimă, boli neurodegenerative, boli respiratorii sau alte boli care vor rezulta inevitabil din pulverizarea aeriană, sau să dăuneze creaturilor lui Dumnezeu în același mod, în special prin perturbarea modelelor meteorologice odinioară stabile, decimarea populațiilor de insecte, lilieci și păsări, exacerbarea incendiilor și distrugerea pădurilor, promovarea algelor dăunătoare în apele noastre și distrugerea stratului de ozon care protejează viața de radiațiile ultraviolete mortale ale soarelui. Totuși, toate acestea sunt consecințe ale modificării continue a mediului autorizate de ENMOD.

 

În opinia noastră, activitățile continue de modificare a mediului constituie un război de facto împotriva națiunilor suverane, un război care paralizează agricultura, dăunează biosferei și duce la enorme suferințe și decese umane. Mai mult, aceste activități contrazic în mod flagrant misiunile altor entități ale Națiunilor Unite, inclusiv, dar fără a se limita la, Organizația Mondială a Sănătății, Declarația de la Rio privind Mediul și Dezvoltarea și Organizația pentru Alimentație și Agricultură.

 

Lipsa dezvăluirii publice și a dezinformării concertate cu privire la activitățile de modificare a mediului autorizate de ENMOD reprezintă o dovadă suplimentară a intenției înșelătoare. În plus, tehnicile dezvoltate pot fi aplicate pe ascuns de către state fără legi pentru a provoca secete devastatoare din punct de vedere agricol națiunilor inamice.

 

Viața pe Pământ este posibilă datorită unui echilibru delicat între numeroasele biote și mediul lor. Consecințele negative ale activităților de modificare a mediului autorizate de ENMOD reprezintă cea mai mare amenințare antropogenă la adresa vieții pe Pământ. Prăbușirea agriculturii și foametea în masă sunt unele dintre potențialele consecințe. Activitățile de modificare a mediului trebuie oprite imediat și definitiv dacă noi și urmașii noștri vrem să trăim o viață sănătoasă.

 

Operațiunea globală sub acoperire ar trebui expusă controlului public.

 

Când aportul de particule în suspensie troposferică va înceta, particulele poluante vor cădea pe Pământ în câteva zile sau săptămâni, încălzirea globală va scădea, iar acest lucru va duce la îmbunătățiri ale producției agricole, ale sănătății publice și ale mediului și la mult așteptata revenire a cerului albastru natural, o binecuvântare pentru spiritul oamenilor de pretutindeni pe Pământ.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Marvin Herndon J , Transdyne Corporation, 11044 Red Rock Drive, San Diego, CA 92131, SUA

 

Mark Whiteside , Departamentul de Sănătate din Florida, comitatul Monroe, strada Simonton nr. 1100, Key West, FL 33040, SUA

 

Ian Baldwin , Editura Chelsea Green, 85 North Main Street, White River Junction, VT 05001, SUA

 

Note

 

https://aas.org/obituaries/gordon-james-fraser-macdonald-1929-2002

MacDonald GJ. Cum să distrugem mediul înconjurător. Dacă nu vine pacea: o prognoză științifică a noilor arme. New York: The Viking Press; 1968. p. 181-205.

Herndon JM, Whiteside M, Baldwin I. Cincizeci de ani după „Cum să distrugem mediul”: Extincția antropogenă a vieții pe Pământ. J Geog Environ Earth Sci Intn. 2018;16(3):1-15.

Cohen W. Discursul secretarului Apărării Cohen: Terorism, arme de distrugere în masă și strategia SUA. 1997.

http://wwwun-documents.net/enmod.htm

Herndon JM. O indicație a eforturilor intenționate de a provoca încălzirea globală și topirea ghețarilor. J Geography Environ Earth Sci Int. 2017;9(1):1-11.

Herndon JM, Whiteside M. Dovezi suplimentare ale utilizării cenușii zburătoare de cărbune în geoingineria troposferică: Implicații asupra sănătății umane și a mediului. J Geog Environ Earth Sci Intn. 2017;9(1):1-8.

Herndon JM, Whiteside M. Contaminarea biosferei cu mercur: O altă consecință potențială a manipulării climatice continue folosind cenușă zburătoare de cărbune aerosolizată J Geog Environ Earth Sci Intn. 2017;13(1):1-11.

Herndon JM, Whiteside M. Incendiile din California: Rolul manipulării atmosferice și al geoingineriei nedezvăluite. J Geog Environ Earth Sci Intn. 2018;17(3):1-18.

Herndon JM, Williams DD, Whiteside M. Factori primari nerecunoscuți anterior în dispariția pinilor torrey pe cale de dispariție: Un microcosmos al dispariției pădurilor la nivel global. J Geog Environ Earth Sci Intn 2018;16(4):1-14.

Stocker T, Qin D, Plattner G, Tignor M, Allen S, Boschung J și alții. IPCC, 2013: Schimbările climatice 2013: Bazele științei fizice. Contribuția Grupului de lucru I la cel de-al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările climatice, 1535 pp. Cambridge Univ. Press, Cambridge, Marea Britanie și New York; 2013.

http://www.nuclearplanet.com/1958evidence.pdf

Kirby PA. Urme chimice expuse în 2012.

Thomas W. Chemtrails confirmat. Carson City, Nevada (SUA): Bridger House Publishers; 2004.

http://www.nuclearplanet.com/websites.pdf

Herndon JM, Whiteside M. Dovezi suplimentare că poluarea cu particule este principala cauză a încălzirii globale: Considerații umanitare. Journal of Geography, Environment and Earth Science International. 2019;21(1):1-11.

Herndon JM. O scrisoare deschisă către membrii AGU, EGU și IPCC în care se susține că se promovează știința falsă în detrimentul sănătății umane și a mediului și comentarii asupra proiectului de declarație de poziție a AGU privind geoinginerie. New Concepts in Global Tectonics Journal. 2017;5(3):413-416.

Shearer C, West M, Caldeira K, Davis SJ. Cuantificarea consensului experților împotriva existenței unui program secret de pulverizare atmosferică la scară largă. Environ Res Lett. 2016;11(8):p. 084011.

Tingley D, Wagner G. Geoingineria solară și conspirația chemtrails pe rețelele de socializare. Palgrave Communications. 2017;3(1):12.

Schumann U. Cu privire la condițiile de formare a contrailelor din evacuarea avioanelor. Meteorologisch Zeitschrift. 1996;NF5:4-23.

Herndon JM. Consecințe agricole negative ale modificării vremii. AGRIVITA Journal of Agricultural Science. 2016;38(3):213-221.                 

Grenfell TC, Warren SG, Mullen PC. Reflexia radiației solare de către suprafața zăpezii antarctice la lungimi de undă ultraviolete, vizibile și infraroșu apropiat. Journal of Geophysical Research: Atmospheres. 1994;99(D9):18669-18684.

Herndon JM. Poluarea aerului, nu gazele cu efect de seră: principala cauză a încălzirii globale. J Geog Environ Earth Sci Intn. 2018;17(2):1-8.

Herndon JM. Denaturarea informațiilor științifice și cartelul știință-climă. J Geog Environ Earth Sci Intn. 2018;18(2):1-13.

Herndon JM. Eroare fundamentală în știința climatică: Daune concomitente asupra umanității și mediului. J Geog Environ Earth Sci Intn. 2018;18(3):1-12.

Herndon JM. Rolul convecției atmosferice în încălzirea globală. J Geog Environ Earth Sci Intn. 2019;19(4):1-8.

Zhao C, Liu B, Piao S, Wang X, Lobell DB, Huang Y, și alții. Creșterea temperaturii reduce randamentele globale ale principalelor culturi în patru estimări independente. Proceedings of the National Academy of Sciences. 2017;114(35):9326-9331.

Tigchelaar M, Battisti DS, Naylor RL, Ray DK. Încălzirea viitoare crește probabilitatea unor șocuri sincronizate la nivel global în producția de porumb. Proceedings of the National Academy of Sciences. 2018;115(26):6644-6649.

Vogel E, Donat MG, Alexander LV, Meinshausen M, Ray DK, Karoly D, și alții. Efectele extremelor climatice asupra randamentelor agricole globale. Environmental Research Letters. 2019;14(5):054010.

Scheelbeek PF, Bird FA, Tuomisto HL, Green R, Harris FB, Joy EJ, și alții. Efectul schimbărilor de mediu asupra randamentelor legumelor și leguminoaselor și calității nutriționale. Proceedings of the National Academy of Sciences. 2018;115(26):6804-6809.

https://www.nytimes.com/2019/04/30/dining/farming-climate-change.html

El Husseini MM. Ingineria meteorologică și efectele sale secundare nedorite asupra mediului, resurselor naturale, agriculturii și dezvoltării umane. Acta Scientific Agriculture. 2019;3.7.

Whiteside M, Herndon JM. Factori potențiali nerecunoscuți anterior în mortalitatea catastrofală a albinelor și insectelor cauzată de geoingineria cenușii zburătoare a cărbunelui. Asian J Biol. 2018;6(4):1-13.

Herndon JM, Whiteside M. Factori potențiali nerecunoscuți în moartea catastrofală a liliecilor cauzată de geoingineria cenușii zburătoare de cărbune. Asian Journal of Biology. 2019;8(4):1-13.

Whiteside M, Herndon JM. Cenușă zburătoare de cărbune aerosolizat: un factor principal nerecunoscut anterior în dispariția catastrofală globală a populațiilor și speciilor de păsări. Asian J Biol. 2018;6(4):1-13.

Moreno N, Querol X, Andrés JM, Stanton K, Towler M, Nugteren H și alții. Caracteristicile fizico-chimice ale cenușii zburătoare provenite de la arderea cărbunelui pulverizat european. Fuel. 2005;84:1351-1363.

Sparling DW, Lowe TP. Riscuri de mediu ale aluminiului pentru plante, nevertebrate, pești și animale sălbatice. Rev Environ Contam Toxicol. 1996;145:1-127.

Kopittke PM, Moore KL, Lombi E, Gianoncelli A, Ferguson BJ, al. e. Identificarea leziunii primare a aluminiului toxic în rădăcinile plantelor. Plant Physiology. 2015;167(4):1402-1411.

Delany A, Shedlovsky J, Pollock W. Aerosol stratosferic: Contribuția troposferei. Journal of Geophysical Research. 1974;79(36):5646-5650.

Fromm MD, Servranckx R. Transportul fumului incendiilor forestiere deasupra tropopauzei prin convecție supercelulară. Geophysical Research Letters. 2003;30(10).

Yu P, Rosenlof KH, Liu S, Telg H, Thornberry TD, Rollins AW și alții. Transport eficient al aerosolilor troposferici în stratosferă prin intermediul anticiclonului musonic de vară asiatic. Proceedings of the National Academy of Sciences. 2017;114(27):6972-6977.

Herndon JM, Hoisington RD, Whiteside M. Pătrunderea mortală a razelor ultraviolete UV-C și UV-B la suprafața Pământului: Implicații asupra sănătății umane și a mediului. J Geog Environ Earth Sci Intn. 2018;14(2):1-11.

Tie X, Huang RJ, Dai W, Cao J, Long X, Su X și alții. Efectul poluării cu aerosoli și ceață puternică asupra producției de orez și grâu din China. Rapoarte științifice. 2016;6:29612.

El-Shobokshy MS, Hussein FM. Degradarea performanței celulelor fotovoltaice din cauza depunerii de praf pe suprafața lor. Energie regenerabilă. 1993;3(6-7):585-590.

Rai A, Kulshreshtha K, Srivastava P, Mohanty C. Alterări ale structurii suprafeței frunzelor din cauza poluării cu particule la unele plante comune. The Environmentalist. 2010;30(1):18-23.

Whiteside M, Herndon JM. Rolul cenușii zburătoare de cărbune aerosolizat în dezechilibrul planctonului global: cazul crizei algelor toxice din Florida. Asian Journal of Biology. 2019;8(2):1-24.

Landrigan PJ, Fuller R, Acosta NJ, Adeyi O, Arnold R, Baldé AB, și alții. Comisia Lancet privind poluarea și sănătatea. The Lancet. 2018;391(10119):462-512.

Friedrich M. Poluarea aerului este cea mai mare amenințare la adresa sănătății. JAMA. 2018;319(11):1085.

Maher BA, Ahmed IA, Karloukovski V, MacLaren DA, Foulds PG, Allsop D, et al. Nanoparticule de poluare cu magnetită în creierul uman. Proc Nat Acad Sci. 2016;113(39):10797-10801.

Plascencia-Villa G, Ponce A, Collingwood JF, Arellano-Jiménez MJ, Zhu X, Rogers JT și alții. Imagistică analitică de înaltă rezoluție și holografie electronică a particulelor de magnetită din nucleele amiloide ale bolii Alzheimer. Scientific Reports. 2016;6:24873.

Calderón-Garcidueñas L, González-Maciel A, Mukherjee PS, Reynoso-Robles R, Pérez-Guillé B, Gayosso-Chávez C și colab. Nanoparticule magnetice de poluare a aerului derivate din ardere și frecare în inimile umane. Cercetarea mediului. 2019:108567.

Jeremy W. Poluarea aerului și sănătatea creierului: o problemă emergentă. Lancet. 2017;390:1345-1422.

Whiteside M, Herndon JM. Cenușă zburătoare de cărbune aerosolizat: factor de risc pentru bolile neurodegenerative. Journal of Advances in Medicine and Medical Research. 2018;25(10):1-11.

Miller KA, Siscovick DS, Sheppard L, Kristen Shepherd K, Sullivan JH, al. e. Expunerea pe termen lung la poluarea aerului și incidența evenimentelor cardiovasculare la femei. N Engl J Med. 2007;356(5):447-458.

Whiteside M, Herndon JM. Aerosol de cenușă zburătoare de cărbune: factor de risc pentru cancerul pulmonar. Journal of Advances in Medicine and Medical Research. 2018;25(4):1-10.

Whiteside M, Herndon JM. Cenușă zburătoare de cărbune aerosolizat: factor de risc pentru BPOC și boli respiratorii. Journal of Advances in Medicine and Medical Research. 2018;26(7):1-13.

MacIntyre EA, Gehring U, Mölter A, Fuertes E, Klümper C, Krämer U și alții. Poluarea aerului și infecțiile respiratorii în timpul copilăriei timpurii: o analiză a 10 cohorte europene de nașteri în cadrul proiectului ESCAPE. Perspective asupra sănătății mediului. 2013;122(1):107-113.

Organizația WH. Poluarea aerului înconjurător: o evaluare globală a expunerii și a poverii bolilor. 2016.

Leiser CL, Hanson HA, Sawyer K, Steenblik J, Al-Dulaimi R, Madsen T, și alții. Efectele acute ale poluanților atmosferici asupra pierderii spontane de sarcină: un studiu caz-crossover. Fertilitate și sterilitate. 2019;111(2):341-347.

Perin PM, Maluf M, Czeresnia CE, Januário DANF, Saldiva PHN. Efectele expunerii la niveluri ridicate de poluare a aerului cu particule în timpul fazei foliculare a ciclului de concepție asupra rezultatului sarcinii la cuplurile care urmează fertilizare in vitro și transfer de embrioni. Fertilitate și sterilitate. 2010;93(1):301-313.

Kilian J, Kitazawa M. Riscul emergent al expunerii la poluarea aerului asupra declinului cognitiv și a bolii Alzheimer – dovezi din studii epidemiologice și pe animale. Revista Biomedicală. 2018.

Calderón-Garcidueñas L, Azzarelli B, Acuna H, Garcia R, Gambling TM, Osnaya N, et al. Poluarea aerului și leziunile cerebrale. Toxicologic Pathology. 2002;30(3):373-389.

Calderon-Garciduenas L, Franko-Lira M, Mora-Tiscareno A, Medina-Cortina H, Torres-Jardon R, al. e. Patologia precoce a bolilor Alzheimer și Parkinson la copiii din mediul urban: răspunsul prietenului versus răspunsul dușmanului – e timpul să înfruntăm dovezile. BioMed Research International. 2013;32:650-658.

Weuve J, Puett RC, Schwartz J, Yanosky JD, Laden F, Grodstein F. Expunerea la poluarea aerului cu particule și declinul cognitiv la femeile în vârstă. Archives of Internal Medicine. 2012;172(3):219-227.

Carrington D, Taylor M. Poluarea aerului este „noul tutun”, avertizează șeful OMS. The Gaurdian. 27 octombrie 2018.

Harrell JA, Baker EL. Serviciile esențiale de sănătate publică. Leadership Public Health. 1994;3(3):27-30.

Kriebel D, Tickner J, Epstein P, Lemons J, Levins R, Loechler EL, și alții. Principiul precauției în știința mediului. Environ Health Perspec. 2001;109(9):871-876.

Herndon JM, Whiteside M. Geoingineria: Noua „miasmă” globală mortală. Journal of Advances in Medicine and Medical Research. 2019;29(12):1-8.

https://www.un.org/en/development/desa/population/migration/generalassembly/docs/globalcompact/A_CONF.151_26_Vol.I_Declaration.pdf

https://wwwyoutubecom/watch?v=K3j0Wj_MwKk

http://cyprus-mail.com/2016/02/17/minister-pledges-probe-into-chemtrails/

Echipa R. Ahmadinejad spune că dușmanii distrug norii de ploaie ai Iranului – relatări. Commodity News [Internet]. 2011.

Kelley CP, Mohtadi S, Cane MA, Seager R, Kushnir Y. Schimbările climatice în Semiluna Fertilă și implicațiile recentei secete siriene. Proceedings of the National Academy of Sciences. 2015;112(11):3241-3246.

Herndon JMW, M. Consecințe geofizice ale încălzirii particulelor troposferice: Dovezi suplimentare că încălzirea globală antropogenă este cauzată în principal de poluarea cu particule. Journal of Geography, Environment and Earth Science International. 2019; în curs de publicare.

 

 

http://www.nuclearplanet.com/Massive_Public_Deception.pdf

 

https://www.globalresearch.ca/enmod-treaty-sanctioned-assault-agriculture-human-environmental-health/5878545?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

POLITICA ZILEI. COMPANIILE STATULUI RUINATE CU INTENȚIE? METROREX:DATORII 5 MLD.LEI,PIERDERI 1,8 MLD

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Imagini cu dezastrul provocat de furtună în Sinaia

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Instabilitatea climatică la nivel mondial: „Deține armata americană vremea”? „Transformarea vremii în arme” ca instrument al războiului modern?

Sunt prea multe coincidențe și contradicții.

 

 

 

De profesorul Michel Chossudovsky

 

[Acest articol a fost publicat pentru prima dată în septembrie 2017, cu actualizări în noiembrie 2024.]

 

Introducerea și actualizarea autorului

COP29 noiembrie 2024  (program) a fost găzduită (la doar o săptămână după alegerile din SUA)  la Baku, Azerbaidjan, în instabilul centru geopolitic al Mării Caspice.

 

Țara gazdă se numără printre cei mai mari producători de petrol și gaze naturale din lume. În mod ironic, guvernul  Azerbaidjanului s-a angajat să adopte  energia verde ( CO2 Net Zero ), impunând o reducere drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră. Sună absurd.

 

Printre participanții la COP29 se numără reprezentanți ai organizațiilor societății civile, ai intereselor de afaceri, ai organizațiilor internaționale, ai filantropilor miliardari și ai organizațiilor internaționale.

 

 

 

 

Atât COP29, cât și guvernul gazdă au aprobat emisiile nete de CO2 zero.

 

Sună absurd.  Azerbaidjanul produce aproximativ 33 de milioane de tone de petrol și 35 de miliarde de metri cubi de gaze (date din 2022).

 

Falsa  narațiune despre reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pregătește terenul pentru declanșarea haosului economic și social, inclusiv cu impacturi devastatoare asupra fermelor familiale din întreaga lume. 

 

Sprijinirea Sudului Global este mandatul de miliarde de dolari al COP29: este o fraudă! Sudul Global este vizat ca una dintre principalele cauze ale încălzirii globale. Marile companii petroliere nu sunt ținta. Dimpotrivă.

Fundația Bill și Melinda Gates s-a angajat să canalizeze miliarde de dolari, venind în ajutorul fermierilor săraci din Sudul Global.

 

Acești bani vor fi folosiți pentru a iniția o nouă fază a neocolonialismului , care va duce la confiscarea terenurilor, a bunurilor și a resurselor minerale.

 

Bill Gates își dorește să devină un mare proprietar de terenuri agricole în Sudul Global. El sau un membru al fundației sale va lua cuvântul în plenul din 14 noiembrie 2024.

 

Vezi mai jos:

 

 

 

 

 

La rândul său, Sir  Jeff Bezos,  a doua cea mai bogată persoană de pe planetă, s-a angajat să vină în ajutorul țărilor din Sudul Global.

 

Video: COP 29. Fondul Bezos pentru Pământ. „Filantropie climatică”

 

 

 

 

Modul de operare pentru a veni în ajutorul țărilor din Sudul Global este prezentat în următorul videoclip:

 

Video: Obiectivul climatic. „Nu există unitate globală”

 

 

Analiza noastră confirmă că nu există așa ceva precum „Unitate Globală”. Filantropia climatică este o fraudă.

 

Ca și în cazul summitelor COP anterioare, problema modificării vremii, și anume a tehnicilor de modificare a mediului (ENMOD), a fost respinsă, încălcând în mod flagrant o Convenție a Națiunilor Unite din mai 1977 (a se vedea mai jos).

 

Tehnici ENMOD

Tehnicile de modificare a mediului care fac obiectul acestui articol au fost cu grijă excluse din dezbaterea privind schimbările climatice. Există o istorie lungă și complexă a tehnicilor ENMOD:

 

„Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul Apărării al SUA, și-a început cercetările privind modificarea vremii la sfârșitul anilor 1940, în plin Război Rece, și a prevăzut «forme de război climatic încă neimaginate». În timpul războiului din Vietnam, au fost utilizate tehnici de însămânțare a norilor, începând din 1967, în cadrul Proiectului Popeye , al cărui obiectiv era prelungirea sezonului musonic și blocarea rutelor de aprovizionare inamice de-a lungul Drumului Ho Și Min.”

 

Armata SUA a dezvoltat capabilități avansate care îi permit să modifice selectiv modelele meteorologice. Tehnologia, care a fost dezvoltată inițial în anii 1990 în cadrul Programului de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență (HAARP) , a fost o anexă a Inițiativei Strategice de Apărare – „Războiul Stelelor” (vezi articolul meu de mai jos).

 

ENMOD. Criza uraganelor din sud-estul Statelor Unite

 

Greg Reese oferă dovezi privind tehnica de însămânțare a norilor pentru controlul uraganelor, datând din anii 1950, concentrându-se pe Carolina de Nord.

 

Vezi declarația  vicepreședintelui Lyndon B. Johnson din 1962.

 

„ Controlul vremii” de astăzi implică utilizarea tehnologiilor electromagnetice avansate. (vezi analiza mea de mai jos)

 

 

 

Apasă aici pentru a viziona videoclipul lui Greg Reese

 

Armătizarea tehnicilor ENMOD

Deși tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) sunt disponibile armatei americane de mai bine de o jumătate de secol, nu există nicio dovadă 100% că aceste tehnici au fost utilizate pentru a declanșa condiții meteorologice extreme.Valurile de căldură din vara anului 2022, însoțite de incendii devastatoare, din Europa de Vest, Africa de Nord, California, India, Pakistan și Valea Fluviului Yangtze din China, au afectat simultan viața a milioane de oameni din întreaga lume , cu consecințe sociale și economice devastatoare.

 

„ Delta fluviului Yangtze nu a mai înregistrat niciodată temperaturi atât de ridicate de când au început înregistrările istorice , iar temperaturile ridicate de acest gen sunt însoțite de secetă.”

 

Conform rapoartelor din august 2022, producția zilnică de energie hidroelectrică pe râul Yangtze a scăzut cu 51% , ceea ce a dus la suspendarea producției în megaregiunea industrială Chongqing, care are o populație de peste 30 de milioane de locuitori.

 

În mai 2022, Pakistanul se număra printre primele 23 de țări din lume care se confruntau cu secetă severă și deșertificare. Câteva luni mai târziu, în timpul perioadei musonice, Valea râului Indus a suferit cele mai severe inundații din memoria reală. Precipitațiile din provinciile Sindh și Baluchistan „au fost de cel puțin șapte ori mai mari decât cele normale ”.

 

„Schimbările climatice provocate de om” au fost anunțate în treacăt drept cauza inundațiilor din Pakistan, care „au ucis 1.508 oameni, au inundat milioane de acri de teren și au afectat 33 de milioane de oameni. Peste o jumătate de milion de oameni au rămas fără adăpost”.

 

C02? Cauzalitatea evenimentelor meteorologice extreme

Deși nu există dovezi concrete că valurile de căldură și inundațiile din 2022 au fost cauzate de tehnici ENMOD, problema manipulării climatice trebuie totuși abordată și analizată.

 

Documentele militare americane, precum și rapoartele științifice, confirmă faptul că „tehnicile de modificare a mediului” (ENMOD) erau pe deplin operaționale la mijlocul anilor 1990.

 

Pe de altă parte, nu există dovezi solide , așa cum sunt subliniate de mass-media (care citează în mod curent climatologi autorizați), că aceste condiții meteorologice extreme sunt rezultatul așa-numitelor „emisii de gaze cu efect de seră induse de om ”.

 

Mai mult, trebuie înțeles că aceste emisii de gaze cu efect de seră – despre care se presupune că declanșează „încălzirea globală” – sunt folosite ca pretext și justificare pentru a adopta măsuri drastice și inutile, care conduc la destabilizarea totală a agriculturii. Aceste măsuri au fost aplicate simultan în mai multe țări. Ele sunt susținute ca parte a unui „consens climatic” care constă și în interzicerea utilizării combustibililor fosili.

 

Procedura de bază este următoarea: „ Agenda climatică”  (adică încălzirea globală) constă în  restricționarea utilizării îngrășămintelor în vederea „reducerii emisiilor de azot” (de exemplu, în Olanda, vestul Canadei), „ până la punctul în care este imposibil ca fermele să continue să funcționeze”.  Acest lucru, la rândul său, conduce la declanșarea unor penurii extinse de alimente, precum și a foametei. 

 

Există prea multe coincidențe și contradicții. Trebuie abordate cauzele condițiilor meteorologice extreme. O mare parte din informațiile privind utilizarea ENMOD și impactul său sunt „clasificate”.

 

Convenția ONU privind „interzicerea utilizării ENMOD în scopuri ostile”

Chestiunea ar trebui să facă obiectul unei anchete interguvernamentale (sub auspiciile Adunării Generale a ONU) desfășurată în conformitate cu termenii istoricei Convenții Internaționale din 1977, ratificată de Adunarea Generală a ONU, care interzice „utilizarea militară sau de altă natură ostilă a tehnicilor de modificare a mediului cu efecte pe scară largă, de lungă durată sau grave”. (A se vedea AP, 18 mai 1977). Atât SUA, cât și Uniunea Sovietică au fost semnatare ale Convenției:

 

…Fiecare stat parte la prezenta convenție se angajează să nu se angajeze în utilizarea militară … a tehnicilor de modificare a mediului cu efecte răspândite, de lungă durată sau grave, ca mijloace de distrugere, deteriorare sau vătămare a oricărui alt stat parte. ( Convenția privind interzicerea utilizării tehnicilor de modificare a mediului în scopuri militare sau în orice alte scopuri ostile, Organizația Națiunilor Unite, Geneva, 18 mai 1977. Intrată în vigoare: 5 octombrie 1978, a se vedea textul integral al convenției în anexă)

 

 

 

Pentru a citi textul integral al Convenției ONU, faceți clic aici

 

Este demn de remarcat faptul că, în februarie 1998, Comisia pentru Afaceri Externe, Politică de Securitate și Apărare a Parlamentului European a organizat audieri publice la Bruxelles pe tema programului HAARP.(17) „Propunerea de rezoluție” a Comisiei înaintată Parlamentului European:

 

„Consideră că HAARP… având în vedere impactul său de amploare asupra mediului, reprezintă o preocupare globală și solicită ca implicațiile sale juridice, ecologice și etice să fie examinate de către un organism internațional independent…; [Comitetul] regretă refuzul repetat al Administrației Statelor Unite… de a prezenta dovezi în cadrul audierii publice… cu privire la riscurile pentru mediu și public [ale] programului HAARP.”

 

 

Războiul Meteo

Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) constituie instrumente ale „războiului meteorologic”. Ele sunt o parte integrantă a arsenalului militar al SUA.

 

„Modificarea vremii va deveni o parte a securității interne și internaționale și ar putea fi realizată unilateral… Ar putea avea aplicații ofensive și defensive și chiar ar putea fi utilizată în scopuri de descurajare. Capacitatea de a genera precipitații, ceață și furtuni pe Pământ sau de a modifica vremea spațială… și producerea de vreme artificială fac parte dintr-un set integrat de tehnologii [militare].”

 

Studiu comandat de Forțele Aeriene ale SUA:  Vremea ca multiplicator de forță, Controlul vremii în 2025 , august 1996

 

Trebuie menționat că, odată cu închiderea programului HAARP ( High-frequency Active Auroral Research Program ) din Alaska în 2014, Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare (DARPA) a Pentagonului a fost implicată activ în cercetarea ENMOD, majoritatea fiind clasificate.  Într-un raport Science din 2009:

 

Un grup consultativ oficial al Agenției pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare (DARPA) convoacă [martie 2009] o reuniune neclasificată… pentru a discuta despre geoinginerie… DARPA este cea mai recentă dintr-o serie de agenții oficiale de finanțare a științei sau societăți științifice de top care explorează această idee controversată…

 

În contextul actual, inclusiv războiul din Ucraina , Pentagonul a formulat contururile unei agende militare globale, un „război lung”, un război fără frontiere. „Războiul meteorologic” face parte dintr-un arsenal militar diversificat de sisteme de arme convenționale și strategice. ENMOD este potențial o armă de distrugere în masă (ADM), cu capacitatea de a destabiliza ecosistemul unui inamic, de a distruge agricultura acestuia și de a dezactiva rețelele de comunicații.

 

Manipularea vremii este arma preventivă prin excelență. Poate fi îndreptată împotriva țărilor inamice sau chiar a „națiunilor prietene”, fără știrea acestora.

 

Manipularea climei poate fi folosită pentru a destabiliza economia, ecosistemul și agricultura unui inamic. Tehnicile ENMOD pot submina o întreagă economie națională, pot sărăci milioane de oameni și pot „ucide o națiune” fără desfășurarea de trupe și echipamente militare.

 

Articolul de mai jos se concentrează pe istoria și analiza ENMOD.

 

De asemenea, oferă citate directe dintr-un document din 1996 al Forțelor Aeriene ale SUA, disponibil publicului, care confirmă planul Pentagonului de a „armăliza  vremea”.

 

— Michel Chossudovsky,   16 septembrie 2022, 8 octombrie 2024, 13 noiembrie 2024

 

Armata americană „deține vremea”?

„Armămizarea vremii”

ca instrument al războiului modern?

De

Michel Chossudovsky

Cercetare globală, septembrie 2017

 

Introducere

Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul Apărării al SUA, și-a început cercetările privind modificarea vremii la sfârșitul anilor 1940, în plin Război Rece, și a prevăzut „forme de război climatic încă neimaginate”. În timpul războiului din Vietnam, au fost utilizate tehnici de însămânțare a norilor, începând din 1967, în cadrul Proiectului Popeye, al cărui obiectiv era prelungirea sezonului musonic și blocarea rutelor de aprovizionare inamice de-a lungul Drumului Ho Și Min.

 

Armata SUA a dezvoltat capabilități avansate care îi permit să modifice selectiv modelele meteorologice. Tehnologia, care a fost dezvoltată inițial în anii 1990 în cadrul Programului de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvență (HAARP) , a fost o anexă a Inițiativei Strategice de Apărare – „Războiul Stelelor”. Din punct de vedere militar, HAARP – care a fost abolită oficial în 2014 – este o armă de distrugere în masă, care operează din atmosfera exterioară și este capabilă să destabilizeze sistemele agricole și ecologice din întreaga lume.

 

Oficial, programul HAARP a fost închis la locația sa din Alaska. Tehnologia de modificare a vremii, învăluită în secret, prevalează totuși. Documentele HAARP confirmă că tehnologia era pe deplin operațională de la mijlocul anilor 1990.

 

(Pentru mai multe detalii, consultați articolul lui Michel Chossudovsky intitulat „Războiul meteorologic” , publicat în revista The Ecologist, publicată pentru prima dată în 2008  (care rezumă cercetările anterioare privind proiectul HAARP)) 

 

Trebuie subliniat faptul că, deși armata americană confirmă că războiul meteorologic este pe deplin operațional, nu există dovezi documentate ale utilizării sale militare împotriva inamicilor SUA . Subiectul este un tabu în rândul analiștilor de mediu. Nu a fost întreprinsă nicio investigație aprofundată pentru a dezvălui dimensiunile operaționale ale războiului meteorologic.

 

Impactul tehnicilor ENMOD pentru uz militar a fost documentat de CBC TV la mijlocul anilor 1990:

 

Reportajul CBC TV a recunoscut că instalația HAARP din Alaska, aflată sub auspiciile Forțelor Aeriene ale SUA, avea capacitatea de a declanșa taifunuri, cutremure, inundații și secete:

 

„Nu doar adepții teoriilor conspirației sunt îngrijorați de HAARP. În ianuarie 1999, Uniunea Europeană a numit proiectul o preocupare globală și a adoptat o rezoluție prin care solicita mai multe informații despre riscurile sale pentru sănătate și mediu. În ciuda acestor îngrijorări, oficialii de la HAARP insistă că proiectul nu este nimic mai sinistru decât o instalație de cercetare științifică radio.”

 

„Armele electromagnetice… au o lovitură invizibilă de sute de ori mai puternică decât curentul electric dintr-un fulger. Una poate arunca rachete inamice din cer, alta ar putea fi folosită pentru a orbi soldații pe câmpul de luptă, iar alta pentru a controla o mulțime rebelă arzându-le suprafața pielii. Dacă ar fi detonată deasupra unui oraș mare, o armă electromagnetică ar putea distruge toate componentele electronice în câteva secunde. Toate folosesc energie direcționată pentru a crea un impuls electromagnetic puternic.”

 

„Energia dirijată este o tehnologie atât de puternică încât ar putea fi folosită pentru a încălzi ionosfera și a transforma vremea într-o armă de război.  Imaginați-vă că folosiți o inundație pentru a distruge un oraș sau tornade pentru a decima o armată care se apropie în deșert.  Armata a petrecut mult timp studiind modificarea vremii ca concept pentru mediile de luptă. Dacă un impuls electromagnetic ar fi emis deasupra unui oraș, practic toate obiectele electronice din casa dvs. ar clipi și s-ar stinge, iar acestea ar fi distruse definitiv.” ( CBC, 1996 )

 

Reportaj TV CBC 1996 despre proiectul HAARP

 

 

Mașina invizibilă: Război electronic:  History Channel

„Un program excelent de pe History Channel despre războiul electronic (EW) care implică utilizarea spectrului electromagnetic sau a energiei dirijate pentru a controla spectrul, a ataca un inamic sau a împiedica atacurile inamice prin intermediul spectrului”

 

 

 

„Vremea ca multiplicator de forță: Controlul vremii”

În acest articol vom oferi citate cheie dintr-un document al Forțelor Aeriene Americane din 1996 care analizează tehnicile de modificare a vremii pentru uz militar.

 

Obiectivul fundamental din punct de vedere militar este „Deținerea controlului asupra vremii”.

 

În momentul în care acest studiu a fost comandat, în 1996, programul HAARP era deja pe deplin operațional, așa cum este documentat în documentarul CBC.

 

Scopul declarat al Raportului (în domeniul public) este descris mai jos:

 

În această lucrare, demonstrăm că aplicarea adecvată a modificării vremii poate oferi dominația spațiului de luptă într-un grad nemaiimaginat până acum. În viitor, astfel de operațiuni vor spori superioritatea aeriană și spațială și vor oferi noi opțiuni pentru modelarea spațiului de luptă și conștientizarea spațiului de luptă acolo, așteptând să le unim pe toate;” în 2025 putem „stăpâni vremea”. (Document comandat de Forțele Aeriene ale SUA, Raport final AF 2025, (document public)) 

Modificarea vremii, conform documentului AF 2025 Final Report al Forțelor Aeriene ale SUA  (linkul original nu mai este disponibil, faceți clic aici)

 

„ oferă luptătorului o gamă largă de opțiuni posibile pentru a învinge sau a constrânge un adversar”, capacitățile, se spune, se extind până la declanșarea inundațiilor, uraganelor, secetei și cutremurelor:

 

„Modificarea vremii va deveni parte a securității interne și internaționale și ar putea fi realizată unilateral… Ar putea avea aplicații ofensive și defensive și chiar ar putea fi utilizată în scopuri de descurajare. Capacitatea de a genera precipitații, ceață și furtuni pe Pământ sau de a modifica vremea spațială… și producerea de vreme artificială fac parte dintr-un set integrat de tehnologii [militare].”

 

 

 

Vedeți raportul complet comandat de Forțele Aeriene ale SUA

 

 …De la îmbunătățirea operațiunilor prietenoase sau perturbarea celor ale inamicului prin adaptarea la scară mică a modelelor meteorologice naturale, până la dominația completă a comunicațiilor globale și controlul contraspațial, modificarea vremii oferă luptătorului o gamă largă de opțiuni posibile pentru a învinge sau a constrânge un adversar. Unele dintre capacitățile potențiale pe care un sistem de modificare a vremii le-ar putea oferi unui comandant suprem (CINC) aflat în război sunt enumerate în tabelul 1. (sublinierea noastră)

 

 

 

Sursă: Forțele Aeriene ale SUA

 

„De ce am vrea să ne jucăm cu vremea?” este subtitlul capitolului 2 al Raportului

 

„Potrivit generalului Gordon Sullivan, fost șef de stat major al armatei, « pe măsură ce facem saltul tehnologic în secolul XXI, vom putea vedea inamicul zi sau noapte, în orice vreme – și să-l urmărim neobosit.» O capacitate globală, precisă, în timp real, robustă și sistematică de modificare a vremii ar oferi CINC-urilor de război un multiplicator puternic al forței pentru a atinge obiectivele militare. Întrucât vremea va fi comună tuturor viitorurilor posibile, o capacitate de modificare a vremii ar fi universal aplicabilă și utilă pe întregul spectru al conflictelor. Capacitatea de a influența vremea chiar și la scară mică ar putea-o transforma dintr-un degradant al forței într-un multiplicator al forței.”

 

Sub titlul:

 

Ce înțelegem prin „modificarea vremii”?

 

Raportul precizează:

 

„Termenul de modificare a vremii poate avea conotații negative pentru mulți oameni, atât civili, cât și militari. Prin urmare, este important să se definească domeniul de aplicare care trebuie luat în considerare în această lucrare, astfel încât potențialii critici sau susținători ai unor cercetări ulterioare să aibă o bază comună de discuție.”

 

În sensul cel mai larg, modificarea vremii poate fi împărțită în două categorii majore: suprimarea și intensificarea modelelor meteorologice . În cazuri extreme, aceasta poate implica crearea unor modele meteorologice complet noi, atenuarea sau controlul furtunilor severe sau chiar modificarea climei globale la scară largă și/sau de lungă durată. În cazurile cele mai blânde și mai puțin controversate, aceasta poate consta în inducerea sau suprimarea precipitațiilor, a norilor sau a ceții pentru perioade scurte de timp pe o regiune la scară mică. Alte aplicații de intensitate scăzută ar putea include modificarea și/sau utilizarea spațiului apropiat ca mediu pentru îmbunătățirea comunicațiilor, perturbarea detectării active sau pasive sau în alte scopuri.” (sublinierea noastră)

 

Declanșarea furtunilor:

 

„Tehnologiile de modificare a vremii ar putea implica tehnici care ar crește eliberarea de căldură latentă în atmosferă, ar furniza vapori de apă suplimentari pentru dezvoltarea celulelor norilor și ar asigura o încălzire suplimentară a suprafeței și o încălzire atmosferică mai scăzută pentru a crește instabilitatea atmosferică.”

 

„Critical pentru succesul oricărei încercări de a declanșa o celulă de furtună sunt condițiile atmosferice preexistente la nivel local și regional. Atmosfera trebuie să fie deja instabilă condiționat, iar dinamica la scară largă trebuie să susțină dezvoltarea norilor verticali. Obiectivul efortului de modificare a vremii ar fi acela de a oferi „condiții” suplimentare care ar face atmosfera suficient de instabilă pentru a genera nori și, în cele din urmă, dezvoltarea celulelor de furtună. Traiectoria celulelor de furtună, odată dezvoltate sau amplificate, depinde nu numai de dinamica mezoscalară a furtunii, ci și de modelele de flux al vântului atmosferic la scară regională și sinoptică (globală) din zonă, care în prezent nu sunt supuse controlului uman.” (pagina 19)

 

Este implicată informația americană în ingineria climatică?

În iulie 2013, MSN News a relatat că CIA a fost implicată în finanțarea unui proiect al Academiei Naționale de Științe (NAS) axat pe geoinginerie și manipularea climatică. Raportul nu numai că a recunoscut aceste tehnologii, dar a confirmat și faptul că serviciile secrete americane au fost implicate în mod curent în abordarea problemei manipulării climatice:

 

„Scopul studiului NAS, susținut de CIA, este de a realiza o «evaluare tehnică a unui număr limitat de tehnici de geoinginerie propuse», conform site-ului NAS. Oamenii de știință vor încerca să determine ce tehnici de geoinginerie sunt fezabile și vor încerca să evalueze impactul și riscurile fiecăreia (inclusiv «preocupările legate de securitatea națională»).” (Vezi Slate , iulie 2013)

 

„CIA contribuie la finanțarea cercetării deoarece NAS intenționează, de asemenea, să evalueze «preocupările de securitate națională (care ar putea fi) legate de tehnologiile de geoinginerie implementate undeva în lume», a spus Kearney.

 

Într-o declarație trimisă prin e-mail, Christopher White, purtător de cuvânt al biroului de relații publice al CIA, a declarat pentru MSN: „Pe un subiect precum schimbările climatice, agenția colaborează cu oamenii de știință pentru a înțelege mai bine fenomenul și implicațiile sale asupra securității naționale”. ( Slate )

 

Pentru mai multe detalii, consultați raportul din 2015 al publicației The Independent , intitulat:  Agențiile de spionaj ar putea finanța cercetări în domeniul geoingineriei în scopul transformării vremii în arme, susțin oamenii de știință.

 

Comandă direct de la editorii de cercetare globali

 

disponibil în prezent în format pdf

 

Globalizarea războiului: „Războiul lung” al Americii împotriva umanității

Michel Chossudovsky

 

Proiectul hegemonic al Americii în era post-11 septembrie este „Globalizarea războiului”, prin care mașina militară SUA-NATO – împreună cu operațiuni secrete, sancțiuni economice și impulsul „schimbării de regim” – este desfășurată în toate regiunile majore ale lumii.

 

Amenințarea unui război nuclear preventiv este folosită și pentru a șantaja țările să se supună.

 

Acest „Lung Război împotriva Umanității” se desfășoară în punctul culminant al celei mai grave crize economice din istoria modernă.

 

Este strâns legată de un proces de restructurare financiară globală, care a dus la prăbușirea economiilor naționale și la sărăcirea unor sectoare largi ale populației lumii.

 

Obiectivul final este cucerirea lumii sub pretextul „drepturilor omului” și al „democrației occidentale”.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Prof. Michel Chossudovsky , Global Research, 2025

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/does-the-us-military-own-the-weather-weaponizing-the-weather-as-an-instrument-of-modern-warfare/5608728

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Dezvăluind umbre: prizonierii de la Guantánamo și Ziua Internațională a Victimelor Disparițiilor Forțate

 

 

De Mansoor Adayfi

 

***

 

Pe 30 august, Statele Unite ar trebui să reflecteze asupra propriei violențe, astfel încât să existe în sfârșit un fel de responsabilitate – inclusiv recunoașterea greșelilor, repararea prejudiciului adus victimelor și implementarea unor mecanisme care să prevină repetarea acestei violențe.

 

În ciuda faptului că Statele Unite au încălcat în mod constant și deschis drepturile omului ale propriilor cetățeni, precum și ale comunităților din întreaga lume, guvernul are rareori rețineri în a condamna încălcările altor țări. Aceste condamnări, aproape întotdeauna ipocrite, însă, scot adesea în evidență propriile abuzuri și lipsa de responsabilitate.

 

Ca un ceasornic în fiecare an, Statele Unite emit declarații care comemorează diverse zile ale drepturilor omului, evidențiind anumite abuzuri. Anul trecut, de exemplu, secretarul de stat Antony Blinken a emis o declarație prin intermediul Departamentului de Stat cu ocazia Zilei Internaționale a Victimelor Disparițiilor Forțate. Declarația prevede, printre altele, că „Statele Unite își reînnoiesc angajamentul de a combate disparițiile forțate și solicită guvernelor din întreaga lume să pună capăt acestei practici, să-i tragă la răspundere pe cei responsabili, să dezvăluie locul sau soarta celor dragi care au dispărut și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale ale tuturor persoanelor”.

 

Anul acesta, guvernul SUA va publica aproape sigur încă o declarație pentru a comemora Ziua Internațională a Victimelor Disparițiilor Forțate, pe 30 august, ștergând încă o dată propriile crime. Deși disparițiile au fost mai puțin asociate în mod tipic cu Statele Unite, SUA au folosit de mult timp acest abuz în Războiul împotriva Terorismului – adesea deghizând practica prin eufemisme și negări. Cu toate acestea, după peste două decenii de Război împotriva Terorismului, este imperativ să se facă lumină asupra problemei nerezolvate a disparițiilor prizonierilor de la Guantánamo și a programului tulburător de predări, detenție și interogare al CIA, care a funcționat în primele zile ale războiului.

 

Realități obscure: predări și dispariții

La începutul Războiului împotriva Terorismului, CIA a primit licența de a elibera și reține persoane din țări din întreaga lume care erau dispuse să găzduiască centre secrete. Programul a funcționat între 2002 și 2009, cel puțin 119 persoane îndurând violența CIA. Unele nu s-au mai întors niciodată acasă; altele au fost trimise la Guantánamo Bay. Deși guvernul SUA a continuat să folosească termenul „render” în sensul de „returnare în fața justiției”, în practică, mulți dintre cei supuși acestei violențe au dispărut efectiv – lăsându-și familiile într-un abis de incertitudine, în timp ce guvernul SUA refuză să ia în considerare această moștenire.

 

De Ziua Internațională a Victimelor Disparițiilor Forțate, Statele Unite ar trebui să reflecteze asupra propriei violențe, astfel încât să existe în sfârșit un fel de responsabilitate – inclusiv recunoașterea greșelilor, repararea prejudiciului adus victimelor și implementarea unor mecanisme care să prevină repetarea acestei violențe.

 

Activiști în salopete portocalii protestează în fața Casei Albe.

 

Activiști care țin pancarte cu numele a 35 de bărbați încă închiși în închisoarea militară americană de la Guantánamo Bay, Cuba, protestează în fața Casei Albe din Washington, DC, pe 11 ianuarie 2023, cu ocazia celei de-a 21-a aniversări a închisorii celebre. (Foto: Alex Wong/Getty Images)

 

Patriotismul este prea mic pentru familia mea

Disparițiile forțate reprezintă o formă deosebit de brutală de violență statală. Nu numai că victimele se tem că nu vor fi găsite niciodată, dar familiile victimelor trăiesc într-o incertitudine perpetuă, cu negări constante de informații din partea guvernului despre soarta celor dragi. Durerea de a nu ști dacă un membru al familiei este în viață sau decedat, liber sau închis, face imposibilă încheierea procesului.

 

Prizonierii dispăruți din războiul împotriva terorismului

Atacurile de după 11 septembrie și Războiul împotriva Terorismului purtat de Statele Unite au transformat multe părți ale lumii în zone de război, cimitire și închisori. Vieți au fost pierdute pentru totdeauna sau învăluite în obscuritate, în timp ce familii întregi au fost șterse. Gul Rahman , un cetățean afgan, este doar un nume printre nenumăratele persoane a căror soartă s-a împletit tragic cu operațiunile secrete ale Agenției Centrale de Informații (CIA), dispărând în locuri secrete ale CIA, pentru a nu mai ieși niciodată în viață. Printre torturile pe care le-a îndurat Rahman s-au numărat și faptul că a fost încătușat la pământ, pus într-un scutec și plasat într-o celulă cu temperaturi înghețate – ceea ce a dus la moartea sa prematură prin hipotermie. Familia lui Rahman nu a fost niciodată informată oficial despre moartea sa și, în ciuda luptelor lor pentru ca trupul său să fie returnat pentru o înmormântare adecvată, Statele Unite le-au respins cererea.

 

Detenția de către CIA nu a fost singura modalitate prin care prizonierii din Războiul împotriva Terorismului au dispărut efectiv. Când primii bărbați musulmani au fost duși la Guantánamo în ianuarie 2002, au fost dezvăluite doar naționalitățile prizonierilor. Nu doar pentru că SUA nu cunoșteau de fapt identitatea multora dintre bărbați, ci și pentru că aceștia erau atât de dezumanizați, încât guvernul SUA nu a acordat prioritate împărtășirii numelor cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii sau cu orice altă agenție sau instituție – în special cu oricare dintre cele care i-ar fi tras la răspundere. Abia în 2004 numele bărbaților reținuți au fost în sfârșit dezvăluite – deși mulți dintre ei aveau nume incomplete documentate, lăsându-și familiile într-o umbră prelungită cu privire la locul unde se află. Numele au fost dezvăluite doar de site-uri web de monitorizare precum Alasra și CagePrisoners, cu sediul în Marea Britanie.

 

Guantánamo a devenit sinonim cu secretul, încălcările drepturilor omului și situația dificilă a nenumăraților deținuți. Mulți au fost ținuți acolo ani de zile, fără a fi numărați, ca niște fantome în sistem. Familiile au fost lăsate într-o stare perpetuă de incertitudine, fără să știe dacă cei dragi erau morți sau vii. În plus, nouă prizonieri au murit în timp ce se aflau la Guantánamo – o concluzie sfâșietoare și violentă a detenției lor – mai ales că decesele au avut loc la ani după ce mulți dintre bărbați și-au văzut ultima dată familiile.

 

Ca supraviețuitor al detenției de la Guantánamo, am petrecut aproximativ șase ani chinuitori la Guantánamo înainte ca familia mea să știe ceva despre locul unde mă aflu. O altă familie a aflat despre fiul lor în 2016; un avocat a contactat familia și i-a anunțat.

 

Nedreptate continuă: Cazuri recente

Nedreptățile s-au extins dincolo de zidurile Guantanamo. În multe cazuri, după ce au fost transferați, deținuții au dispărut timp de luni de zile, dispărând în izolare în țările lor de origine, în Arabia Saudită, sau în națiuni terțe, precum Emiratele Arabe Unite. Constituind un flux și reflux violent de a fi pierduți și găsiți, prizonierii Războiului împotriva Terorismului au fost forțați să îndure posibilitatea de a dispărea iar și iar.

 

Cazul lui Ghassan al-Sharbi reprezintă un capitol mai recent al acestei tragedii în desfășurare. Repatriat cu forța în Arabia Saudită, el a dispărut în uitare. În ciuda încercărilor de a-l localiza, locul unde se află rămâne necunoscut. Lipsa de răspuns atât din partea guvernului saudit, cât și a Departamentului de Stat exemplifică indiferența predominantă față de situația dificilă a foștilor deținuți.

 

Un alt fost prizonier, Asim al-khalaqi , a fost eliberat în Kazahstan în 2015, dar a murit tragic patru luni mai târziu din cauza maltratărilor și neglijenței medicale. Guvernul kazah nu a informat familia lui Asim despre moartea sa, refuzându-le șansa de a-i recupera trupul sau de a-i organiza o înmormântare corespunzătoare – constituind astfel o dispariție simbolică. El a fost înmormântat într-un cimitir necunoscut și într-un mormânt necunoscut.

 

În solidaritate cu victimele și familiile acestora, trebuie să reafirmăm hotărârea noastră colectivă de a crea o lume în care nimeni nu dispare, în care dreptatea prevalează, iar demnitatea umană este inviolabilă.

 

Poveștile lui Gul Rahman, Asim al-khalaqi, Ghassan al-Sharbi și ale nenumăraților alții rămân amintiri dureroase ale impactului durabil al predărilor CIA, al lagărelor de la Guantánamo Bay și al „Războiului împotriva Terorismului”. Deși centrele negre și lagărele de detenție au atras critici internaționale, moștenirea lor continuă să arunce o umbră lungă asupra vieților celor afectați. Familiilor li s-a refuzat închiderea lagărelor, iar ciclul suferinței perpetuează chiar și după eliberare. Lumea trebuie să-și amintească aceste nume, să ceară responsabilitate și să lucreze pentru un viitor în care astfel de încălcări grave ale drepturilor omului să fie cu adevărat lăsate în urmă. Până atunci, Războiul împotriva Terorismului va dăinui ca o dovadă tulburătoare a costului sacrificării justiției pentru securitate.

 

În această zi internațională, să cerem încetarea disparițiilor forțate și a practicilor care le perpetuează. Să tragem națiunile la răspundere pentru acțiunile lor și să cerem transparență. În solidaritate cu victimele și familiile acestora, trebuie să reafirmăm hotărârea noastră colectivă de a crea o lume în care nimeni nu dispare, în care dreptatea prevalează, iar demnitatea umană este inviolabilă. Procedând astfel, onorăm persoanele dispărute, restaurăm dreptatea și ne asigurăm că nimeni nu este condamnat la obscuritate sau li se refuză umanitatea.

 

[Din Common Dreams: Lucrările noastre sunt licențiate sub Creative Commons (CC BY-NC-ND 3.0). Nu ezitați să le republicați și să le distribuiți pe scară largă.]

 

*

 

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butonul de distribuire de mai sus. Urmăriți-ne pe Instagram și Twitter și abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Mansoor Adayfi , un cetățean yemenit care a fost încarcerat – fără acuzații sau proces – în închisoarea americană din Guantanamo Bay, locuiește în prezent în Serbia.

 

Sursa originală a acestui articol este Common Dreams.

Drepturi de autor © Mansoor Adayfi , Common Dreams , 2023

 

https://www.globalresearch.ca/guantanamo-prisoners-international-day-victims-enforced-disappearances/5830858?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

JFK, MLK, RFK: Trei dintre cele mai oribile crime care au ucis sufletul Americii

 

 

De Bharat Dogra

 

 

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea butonului „Traduce website” de sub numele autorului (disponibil doar în versiunea pentru desktop).

 

Pentru a primi buletinul informativ zilnic al Global Research (articole selectate),  faceți clic aici .

 

Apasă butonul de distribuire de mai sus pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol prietenilor și colegilor tăi. Urmărește-ne pe Instagram  și  Twitter și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi și să distribui pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Global Research dorește să audă părerea ta!

 

***

 

Pe măsură ce un număr tot mai mare de oameni din SUA, dar și din întreaga lume, suferă din cauza războaielor nesfârșite și extrem de distructive ale SUA, aceștia caută, de asemenea, să găsească rădăcinile a ceea ce a dus lucrurile la o stare de rău și a dus politica americană la agresiunile sale nesfârșite.

 

Mulți cercetători și istorici încearcă, de asemenea, să găsească acest răspuns, iar din ce în ce mai mulți dintre ei sunt conduși înapoi la acele trei zile teribile în care trei dintre cei mai mari lideri ai SUA au fost asasinați.

 

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestor asasinate a fost acela că acestea au fost folosite pentru a reduce la tăcere pentru totdeauna cele mai promițătoare voci ale păcii și dreptății din SUA, iar dovezile arată că conspirațiile pentru uciderea acestor mari lideri au început să se contureze la scurt timp după ce și-au declarat angajamentul ferm față de pace, precum și hotărârea de a se opune războaielor.

 

În perioada 1963-1968, SUA au fost zdruncinate de asasinarea celor trei lideri cei mai promițători și populari ai săi.

 

Impactul general a fost reprezentat de o pierdere uriașă pentru forțele care susțineau pacea și drepturile civile și de un impuls pentru forțele care susțineau agresiunea externă și nedreptatea internă. Cele trei vieți pierdute au fost cele ale președintelui John F. Kennedy, urmate de pierderea, 5 ani mai târziu, a proeminentului lider al drepturilor civile, Martin Luther King Jr., și a candidatului la președinție, Robert F. Kennedy .

Pe 22 noiembrie 1963, președintele John F. Kennedy, tânărul și popularul președinte al SUA, a fost asasinat la Dallas, Texas. Cel mai tânăr președinte al SUA a murit la vârsta de doar 46 de ani. Două zile mai târziu, bărbatul acuzat de acest asasinat, Oswald (care negase orice rol în acest caz), a fost și el ucis. De atunci, au existat acuzații pe scară largă privind o planificare mai amplă în spatele acestor două crime (precum și despre un ofițer de poliție local).

Diverse sondaje arată că între 60 și 75% dintre cetățenii americani nu cred versiunea oficială conform căreia Oswald l-ar fi ucis pe Kennedy de unul singur. În 1979, Comitetul Selectiv pentru Asasinate al Camerei Reprezentanților din Statele Unite (HSCA) a concluzionat că președintele Kennedy a fost probabil asasinat în cadrul unei conspirații și că Oswald nu a acționat singur.

 

După întoarcerea în Franța de la înmormântarea președintelui Kennedy, președintele Charles de Gaulle i-a mărturisit ministrului său de Informații, Alain Peyrefitte (așa cum este descris în cartea acestuia din urmă, L’état de Gaulle),

 

„Ceea ce i s-a întâmplat lui Kennedy este aproape ceea ce mi s-a întâmplat și mie. Povestea lui este aceeași ca a mea… Forțele de securitate erau în cârdășie cu extremiștii… Dar veți vedea. Toți împreună vor respecta legea tăcerii. Vor strâns rândurile. Nu vor să afle. Nu își vor permite să afle!”

 

Propagandă, dezinformare și trucuri murdare: James Earl Ray a fost nevinovat în asasinarea lui Martin Luther King, Jr.

În ciuda mușamalizării masive, cercetătorii au expus de-a lungul anilor eforturi oficiale foarte răspândite de a manipula dovezi, de a ignora dovezile care nu sunt în conformitate cu linia oficială și de a intimida martorii. De fapt, un număr foarte mare de martori ale căror mărturii ar fi putut contrazice linia oficială au murit în circumstanțe misterioase. Liste cu peste 50 de astfel de martori au fost întocmite de cercetători și publicate. După cum a dezvăluit o estimare raportată de actuari, șansele ca 18 martori materiali să moară în termen de trei ani de la asasinat erau de o sută de mii de trilioane la unu!  

 

Este extrem de greu de crezut cum a putut poliția să eșueze în datoria elementară de a-l transfera pe Oswald într-o închisoare din apropiere, cum cuiva care conducea cluburi de striptease și era cunoscut ca fiind apropiat de infractori i s-a permis să intre în incinta poliției și mai târziu să se apropie atât de mult de cineva care fusese acuzat de asasinarea președintelui țării. Acestui bărbat, Jack Ruby, i s-a permis să-l omoare pe Oswald când acesta era înconjurat de polițiști și în plină zi, în prezența reporterilor, transmis în direct la televizor!

 

În ziua asasinatului au fost observate numeroase lacune grave de securitate, iar un ofițer de poliție local care a avut suficient curajul să atragă atenția asupra acestui lucru s-a confruntat ulterior cu mai multe amenințări. Monitorizarea anterioară a informațiilor conexe și acțiunile bazate pe acestea s-au dovedit, de asemenea, a fi deficitare. Raportul HSCA afirma: „Serviciul secret a fost deficitar în îndeplinirea atribuțiilor sale”. Robert Blakey, avocatul șef al HSCA, a declarat că nu au fost capabili să efectueze o anchetă adecvată asupra CIA, deoarece aceasta a obstrucționat disponibilitatea informațiilor importante către HSCA și, de asemenea, către Comisia Warren oficială, inclusiv informații referitoare la comploturi de asasinare a președintelui cubanez Fidel Castro .

 

Înalți oficiali însărcinați cu implementarea legii adoptate în 1992 pentru transparența documentelor asasinării lui Kennedy au confirmat în scris că CIA a obstrucționat eforturile de aflare a adevărului.

 

Mulți cercetători și cărți pe această temă au îndreptat degetul acuzator spre complexul militar-industrial, către oficialii puternici ai serviciilor de informații, către mafii și către politicienii ostili care s-au opus tendinței crescânde a președintelui Kennedy din lunile precedente de a favoriza o agendă de pace,   dezarmare, reducerea pericolelor armelor nucleare pentru lume și diminuarea ostilității față de Uniunea Sovietică. Aceste forțe și mafii nu au fost mulțumite nici de accentul tot mai mare pus pe drepturile civile, combaterea rasismului și de acțiunile legale puternice, conduse de fratele președintelui – procurorul general Robert F. Kennedy – împotriva crimei organizate. Rolul complexului militar-industrial și al agențiilor de informații a fost subliniat și în popularul film JFK (1991) al lui Oliver Stone, care a fost o parte importantă a acestui discurs încă de la lansarea sa.

 

Prin urmare, mușamalizarea încercată de Comisia Warren, o instituție oficială, a fost complet discreditată până acum. Fostul șef al CIA, Allen Dulles, care fusese concediat de președintele Kennedy, fusese inclus ca unul dintre membrii cheie ai acesteia. Membru al Comisiei Selective a Senatului SUA, senatorul Richard Schweiker, a numit-o „una dintre cele mai mari mușamalizări din istorie”.

 

 

 

Martin Luther King Jr. a devenit cunoscut în anii 1960 ca cel mai proeminent activist pentru drepturile civile din SUA, ca simbolul cel mai vizibil al rezistenței și luptelor persoanelor de culoare. Oratoria sa puternică și luptele sale inspiratoare au atras nu doar populația de culoare, ci și un număr tot mai mare de alți susținători – toți cei care apărau dreptatea, egalitatea și pacea. Odată cu trecerea timpului, King a mers cu un pas înainte și a devenit un activist anti-război mai dedicat – ridicând o voce puternică pentru încetarea războiului din Vietnam. La vârsta de doar 35 de ani, a devenit cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace.

 

Acest lucru a alarmat și a înfuriat persoanele puternice din complexul militar-industrial (despre a căror influență și pericole tot mai mari președintele Eisenhower avertizase cu mare previziune în discursul său de adio) și agenții de informații și politicienii care au colaborat cu aceștia. Prin urmare, ostilitatea față de el, provenită din acțiunile sale pentru drepturile civile, a fost agravată și mai mult. În aceste condiții, atacurile împotriva sa au fost intensificate de forțe puternice. O încercare a fost de a-l prezenta ca un dușman comunist al SUA. O alta a fost de a-l prezenta ca un om cu moravuri relaxate în viața personală. FBI-ul i-a trimis scrisori de șantaj prin care încerca să pună presiune pe el să renunțe la viața publică și chiar intenționa să crească presiunea asupra lui într-o asemenea măsură încât, așa cum a afirmat însuși King, ar fi împins spre sinucidere.

 

Când toate acestea au eșuat, Martin Luther King a fost asasinat pe 4 aprilie 1968. Avea doar 39 de ani la acea vreme. Imaginați-vă ce ar fi realizat dacă i s-ar fi permis să-și trăiască întreaga viață. Autoritățile au prezentat acest lucru ca fiind opera unui singur asasin, Ray, iar această opinie a persistat timp de câțiva ani, în ciuda celor mai evidente lacune. Dexter King, fiul lui Martin Luther King Jr., a considerat mai târziu aceasta drept „cea mai incredibilă mușamalizare”.

 

Coretta Scott King (soția lui Martin) și alți prieteni ai lui Martin au continuat eforturile de a expune mușamalizarea și de a scoate la iveală adevărul despre acest asasinat tragic.   În cele din urmă, în decembrie 1999, un juriu din Memphis, Tennessee, a ajuns la verdictul că Martin Luther King Jr. a fost ucis în urma unei conspirații care a implicat FBI, CIA, armata americană, poliția din Memphis și mafia. Acest verdict a venit după un proces de 5 săptămâni și audierea a 70 de martori. Coretta King a numit acest verdict „o mare victorie pentru dreptate și adevăr”. Judecătorul James Swearenges a meritat marea recunoaștere pentru acest lucru, la fel ca și avocatul William Pepper. Juriul l-a exonerat pe Ray, care însă murise deja în închisoare până atunci. Aceste eforturi legale au fost mai mult sau mai puțin ignorate de către establishment, în ceea ce privește acțiunile ulterioare eficiente.

 

 

 

Robert Kennedy Sr., fratele mai mic al președintelui John Kennedy, a ocupat și funcția de procuror general în timpul mandatului său. În această perioadă, a fost cunoscut pentru eforturile sale puternice și hotărâte împotriva crimei organizate și a mafiei. Ulterior, și-a consolidat angajamentul pentru drepturile civile și pace.   Când el și soția sa au participat la înmormântarea lui Martin Luther King Jr., a fost singurul lider politic alb care a fost primit cu cea mai mare apreciere și apreciere din partea oamenilor adunați acolo. În 1968, după multe reticențe și ezitări, s-a alăturat în cele din urmă cursei prezidențiale. El a fost candidatul care părea să primească cel mai mare sprijin din partea minorităților, a oamenilor mai săraci, a tinerilor dedicați păcii și dreptății. După ce a obținut câteva victorii importante, a fost asasinat pe 6 iunie 1968. Avea doar 42 de ani pe atunci.

 

Aceasta a fost descrisă ca fiind actul unui singur Sirhan Sirhan care a acționat singur, dar au existat multe lacune în explicația oficială a evenimentelor. John Pilger, un jurnalist proeminent prezent la fața locului, a subliniat dovezi referitoare la prezența a mai mult de un asasin. Un alt martor proeminent a menționat că s-au tras între 12 și 14 focuri de armă.

 

Deși aceste trei asasinate au fost extrem de tragice și au avut un impact negativ uriaș atât asupra scenei naționale, cât și internaționale, precum și asupra forțelor pacifiste la ambele niveluri la acea vreme, impactul lor durabil a fost că, după acestea, niciun președinte american nu a mai susținut un angajament ferm față de pace și niciun activist social din SUA nu a reușit să iasă în evidență ca voce a păcii și dreptății așa cum a putut să iasă King. Prin urmare, rolul asasinatului, intenționat și realizat, a fost acela de a reduce la tăcere și a respinge vocile păcii și dreptății din SUA, o respingere internă teribilă din care cea mai puternică țară nu și-a revenit încă. De fapt, în ciuda faptului că atât de multe fapte șocante cu privire la aceste asasinate au fost descoperite de atunci, datorită eforturilor multor cercetători harnici, guvernul și establishmentul SUA încă nu au venit cu nicio explicație convingătoare și credibilă a numeroaselor discrepanțe șocante din versiunile oficiale ale acestor asasinate extrem de tragice.

 

America trebuie să ducă dreptatea până la capătul logic pentru a-i expune pe adevărații vinovați ai acestor trei crime nelegiuite care au zdrobit sufletul națiunii atât de mult timp. Acest lucru trebuie făcut chiar dacă vinovații sunt de mult morți, astfel încât onoarea națiunii să poată fi răscumpărată și să poată face un pas important înainte, spre încântarea și ușurarea poporului său, precum și a întregii lumi, pentru a întări forțele păcii și dreptății.       

 

*

 

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butonul de distribuire de mai sus. Urmăriți-ne pe Instagram și Twitter și abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Nu ezitați să repostați și să distribuiți pe scară largă articole de cercetare globală.

 

Bharat Dogra  este Coordonatorul Onorific al Campaniei pentru Salvarea Pământului Acum. Printre cărțile sale recente se numără Planeta în Peril, Protejarea Pământului pentru Copii, Omul peste Mașină și O Zi în 2071.  Este un colaborator regulat la Global Research.

 

Sursa originală a acestui articol este Global Research.

Drepturi de autor © Bharat Dogra , Global Research, 2024

 

 

https://www.globalresearch.ca/three-murders-killed-america-soul/5857101?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Moartea lui Martin Luther King dispare în gaura amintirilor. „A fost asasinat de o conspirație a guvernului SUA”

O zi de slujire este un deserviciu adus adevărului despre viața, moartea și mărturia lui MLK

 

De Edward Curtin

 

 

[Acest articol de Edward Curtin a fost publicat pentru prima dată în ianuarie 2017.]

 

„Nimic în toată lumea nu este mai periculos decât ignoranța sinceră și prostia conștiincioasă.” —MLK

 

Întrucât ziua de naștere a lui Martin Luther King este sărbătorită cu o sărbătoare națională, ziua morții sale dispare în gaura amintirilor. În întreaga țară – ca răspuns la Legea privind sărbătoarea și serviciul militar King, adoptată de Congres și semnată de Bill Clinton în 1994 – oamenii vor fi încurajați să facă din această zi una a serviciului militar (din latină, servus = sclav). Lăsând la o parte ironia etimologică, un astfel de serviciu militar nu include angajamentul lui King de a protesta împotriva unui sistem decadent de nedreptate rasială și economică sau de a rezista non-violent față de statul beligerant care este Statele Unite. Serviciul sponsorizat de guvern este neoliberalism cultural la apogeul său.

 

Cuvântul „serviciu” este un cuvânt încărcat. Are multe conotații, cum ar fi serviciul militar („Ați fost vreodată în serviciu?”), serviciul în folosul comunității („A fost condamnată la 30 de zile de muncă în folosul comunității.”), a fi în folosul altora etc. A devenit, de asemenea, un cuvânt la modă în ultimii 25 de ani – de exemplu, „Învățare prin serviciu” (1995) etc. Popularitatea și utilizarea sa au apărut și s-au extins odată cu privatizarea vieții sociale, a serviciilor și cu extinderea muncii gratuite, cum ar fi stagiile de practică neplătite și articole de acest gen pentru care acest autor nu primește nicio remunerație. Îl văd ca parte a mișcării de privatizare și voluntariat neplătit, orchestrată de elite în ultimele decenii.   Acest cult al voluntarului în serviciu este o formă de control social și exploatare capitalistă care vizează inducerea pasivității într-o populație individualizată și divizată pentru a preveni schimbările sociale radicale.

 

Utilizarea sa pentru Ziua MLK este clară: indivizii sunt încurajați să se ofere voluntari pentru activități precum meditații pentru copii, vopsirea centrelor pentru seniori sau livrarea de mese persoanelor în vârstă. În mod clar, acestea sunt fapte minunate atunci când sunt realizate din inițiativă individuală și nu prin relații publice guvernamentale, corporative și instituționale care vizează ascunderea mesajului radical al unui profet american și a asasinării sale brutale.

 

Asociația Americană a Colegiilor și Universităților de Stat o descrie astfel:

 

Ziua MLK a Serviciului face parte din inițiativa „Uniți Servim”, chemarea națională a președintelui la serviciu. Aceasta îndeamnă americanii din toate categoriile sociale să lucreze împreună pentru a oferi soluții la cele mai presante probleme naționale. Ziua MLK a Serviciului împuternicește indivizii, întărește comunitățile, depășește barierele, creează soluții la problemele sociale și ne apropie de viziunea Dr. King asupra unei „Comunități Iubite”.

 

Aceasta este o absurditate pură. Un astfel de serviciu este departe de campania lui King de a transforma structurile instituționale ale societății americane. Nu oferă în niciun fel soluții la „cele mai presante probleme naționale ale noastre” sau „creează soluții la problemele sociale”. Însă o zi de astfel de voluntariat individual o dată pe an îi face pe oameni să se simtă bine în pielea lor. Prin urmare, guvernul, instituțiile corporative și educaționale îl încurajează cu tărie, ca și cum Martin Luther King s-ar fi născut făcând voluntariat la magazinul alimentar local și Oprah Winfrey l-ar încuraja.

 

La urma urmei, King nu a fost asasinat pentru că și-a petrecut viața eroică promovând voluntariatul individual. Pentru a-i înțelege viața și moartea – pentru a-l celebra – „este esențial să realizăm că, deși este descris și perceput în mod popular ca un lider al drepturilor civile, el a fost mult mai mult decât atât. Un revoluționar non-violent , el a personificat cea mai puternică forță pentru o reconstrucție socială, politică și economică a națiunii, mult așteptată.” Acestea sunt cuvintele lui William Pepper, avocatul familiei King, din studiul său cuprinzător și definitiv despre asasinarea lui King, „ Complotul pentru uciderea lui King” .

 

Cu alte cuvinte, Martin Luther King a fost un transmițător al unei energii spirituale și politice radicale non-violente, atât de plenipotente încât însăși existența sa reprezenta o amenințare la adresa unei ordini stabilite, bazate pe violență instituționalizată, rasism și exploatare economică. A fost un om foarte periculos pentru guvernul SUA și pentru toate forțele instituționale și statale profunde înarmate împotriva lui. De aceea l-au spionat (și pe tatăl și bunicul său încă din 1917) și au folosit trucuri murdare pentru a încerca să-l distrugă. Când a denunțat războiul din Vietnam și a anunțat Campania Săracilor și intenția de a conduce o tabără pașnică masivă de sute de mii de oameni la Washington, DC, a declanșat panică în măruntaiele spionilor guvernamentali și ale stăpânilor acestora. După cum i-a spus Stokely Carmichael, co-președinte al Comitetului de Coordonare Non-Violenți Studențești, lui King într-o conversație înregistrată în secret de Serviciile de Informații ale Armatei: „Omului nu-i pasă că numești ghetouri lagăre de concentrare, dar când îi spui că mașina lui de război nu este altceva decât ucigași plătiți, ai probleme.”

 

Avem nevoie de o Zi a Adevărului de la Martin Luther King

Revoluționarii sunt, desigur, anatema elitelor de la putere care, cu toată puterea, se opun eforturilor unor astfel de rebeli de a transforma societatea. Dacă nu-i pot cumpăra, îi înving. La patruzeci și nouă de ani de la asasinarea lui King, cauzele pentru care a luptat – drepturile civile, sfârșitul războaielor de agresiune americane și justiția economică pentru toți – rămân nu numai neîmplinite, dar s-au înrăutățit în atât de multe privințe. Iar mesajul lui King a fost slăbit de trucul viclean de a-i acorda o sărbătoare națională și apoi de a-i îndemna pe americani să o transforme într-o „zi de serviciu”. Marea majoritate a celor care participă în mod inocent la aceste activități nu au nicio idee cine l-a ucis pe King sau de ce. Dacă ar ști, s-ar putea opri brusc, și-ar suspenda activitățile de „serviciu” și ar convoca o ședință de instruire despre adevărul acestor chestiuni. William Pepper ar fi chemat.

 

Deoarece MLK a numit în repetate rânduri Statele Unite „cel mai mare furnizor de violență de pe pământ”, el a fost condamnat universal de mass-media și de guvern, care mai târziu – odată ce era mort de mult și în siguranță și nu mai reprezenta o amenințare – l-au lăudat până la ceruri. Această amnezie istorică a continuat până în zilele noastre.

 

Pentru că guvernul care îl onorează pe Dr. King cu o sărbătoare națională l-a ucis. Acesta este adevărul ascuns din spatele zilei de slujbă atât de promovate. Este ceea ce nu ar trebui să știi.

 

Dacă ar trebui să știi ceva despre ziua morții sale în timp ce îți începi ziua slujbei, acesta este următorul lucru.

 

King a fost asasinat pe 4 aprilie 1968, la ora 18:01, în timp ce stătea pe balconul motelului Lorraine din Memphis, Tennessee. A fost împușcat în partea dreaptă inferioară a feței de un glonț de pușcă, care i-a zdrobit maxilarul, i-a deteriorat partea superioară a coloanei vertebrale și s-a oprit sub omoplatul stâng.

 

Guvernul SUA a susținut că asasinul era un singuratic rasist pe nume James Earl Ray, un infractor mărunt, care evadase din Penitenciarul de Stat din Missouri pe 23 aprilie 1967. Se presupune că Ray ar fi tras focul fatal de la fereastra băii de la etajul doi al unei case de vacanță, situată deasupra din spatele restaurantului Jim’s Grill, de peste drum. Alergând spre camera închiriată, Ray și-a adunat lucrurile, inclusiv pușca, într-un pachet înfășurat în cuvertură, a ieșit în fugă pe ușa din față pe strada alăturată și, panicat, a aruncat pachetul în pragul companiei de divertisment Canipe, aflată la câteva uși distanță. Se spune apoi că a sărit în Mustang-ul său alb și a condus până la Atlanta, unde a abandonat mașina. De acolo a fugit în Canada și apoi în Anglia, unde a fost în cele din urmă arestat pe aeroportul Heathrow pe 8 iunie 1968 și extrădat în SUA. Statul susține că banii de care Ray avea nevoie pentru a cumpăra mașina și pentru toate călătoriile sale au fost obținuți prin diverse jafuri și un jaf bancar. Aceștia susțin că a fost motivat de rasism și că era un singuratic amar și deranjat.

 

Totuși, ancheta de zeci de ani a lui William Pepper nu numai că infirmă cazul fragil împotriva lui James Earl Ray, dar dovedește definitiv că King a fost ucis de o conspirație guvernamentală condusă de J. Edgar Hoover și FBI, Serviciile de Informații ale Armatei și Poliția din Memphis, asistați de figuri din mafia din sud. El are dreptate să afirme că „probabil am dobândit cunoștințe mai detaliate despre acest asasinat politic decât am avut vreodată despre orice eveniment istoric anterior”. Acest lucru face ca tăcerea din jurul acestui caz să fie și mai șocantă.

 

Acest șoc este accentuat atunci când ni se amintește (sau ni se spune pentru prima dată) că în 1999, un juriu din Memphis, după un proces de treizeci de zile cu peste șaptezeci de martori, a găsit guvernul SUA vinovat de uciderea lui MLK. Familia King intentase procesul, iar Pepper i-a reprezentat.   Aceștia au fost recunoscători că adevărul a fost confirmat, dar întristați de modul în care descoperirile au fost din nou îngropate de o presă complotată cu guvernul.

 

Procesul civil a fost ultima soluție a familiei King pentru a obține o audiere publică pentru a dezvălui adevărul despre asasinat. Ei și Pepper știau și au dovedit că Ray era un pion nevinovat, dar Ray murise în închisoare în 1998, după ce a încercat timp de treizeci de ani să obțină un proces și să-și dovedească nevinovăția (apropierea lui Sirhan Sirhan, care încă lâncezește în închisoare cerând un nou proces). În toți acești ani, Ray a susținut că fusese manipulat de o figură obscură pe nume Raul, care i-a furnizat bani și Mustang-ul său alb și i-a coordonat toate călătoriile complicate, inclusiv faptul că l-a pus să cumpere o pușcă și să vină la Jim’s Grill și la pensiune în ziua asasinatului pentru a i-o da lui Raul. Guvernul a negat întotdeauna existența lui Raul.

 

Pepper respinge guvernul și dovedește fără umbră de îndoială, prin mai mulți martori, probe telefonice și fotografice, că Raul a existat; că el a fost agentul de informații american al lui Ray, cel care i-a furnizat bani și instrucțiuni de la prima lor întâlnire din Barul Neptune din Montreal, unde Ray fugise în 1967 după evadarea din închisoare, până în ziua asasinatului. Raul a fost cel care i-a ordonat lui Ray să se întoarcă în SUA (un act care nu are sens pentru un prizonier evadat care fugise din țară), i-a dat banii pentru Mustang-ul alb, l-a ajutat să obțină documente de călătorie și l-a mutat prin țară ca pe un pion pe o tablă de șah.

 

Raul, acest om care se presupune că nu a „existat” niciodată, a fost, de asemenea, legat de mai mulți martori de încredere de Jack Ruby, ucigașul lui Lee Harvey Oswald și, prin urmare, de asasinarea lui JFK. Și aceasta este o istorie pe care nu ar trebui să o cunoașteți.

 

Pepper nu numai că demolează cazul egoist al guvernului cu o multitudine de dovezi, dar arată și cum mass-media, mediul academic și denunțurile guvernamentale au petrecut ani de zile mușamalizând adevărul despre uciderea lui MLK prin minciuni și dezinformare. O altă modalitate prin care au realizat acest lucru este prin convingerea unui public credul că „serviciul” este un substitut pentru adevăr. După cum subliniază Douglass Valentine în noua sa carte importantă, CIA ca crimă organizată , transformarea simbolică implicată în utilizarea cuvintelor și puterea arhetipală a creării de mituri stau la baza vastului sistem de propagandă la care suntem supuși. Iar puterea implicită a „gândirii pozitive” – ca în „serviciu” – este un exemplu în acest sens.

 

Însă slujirea fără adevăr este sclavie. Este propagandă menită să convingă oamenii decenți să creadă că servesc esența mesajului lui Martin Luther King în timp ce își ascultă stăpânii, chiar guvernul care l-a ucis pe acest mare erou american.

 

E timpul pentru o revoltă a sclavilor împotriva manipulării mentale servite de Ziua Slujbei lui MLK.

 

Avem nevoie de o Zi a Adevărului în stilul lui Martin Luther King.

 

*

 

Apasă butonul de distribuire de mai jos pentru a trimite prin e-mail/redirecționa acest articol. Urmărește-ne pe Instagram  și  X și abonează-te la canalul nostru de Telegram . Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.

 

Acest articol a fost publicat inițial pe site-ul autorului, Behind the Curtain .

 

Edward Curtin este un autor, cercetător și sociolog proeminent, stabilit în vestul statului Massachusetts. Este cercetător asociat la Centrul pentru Cercetare a Globalizării (CRG). 

 

https://www.globalresearch.ca/martin-luther-kings-death-disappears-down-the-memory-hole-he-was-assassinated-by-a-u-s-government-conspiracy/5568783

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Aldous Huxley a prevăzut despoții noștri – Fauci, Gates și cruciații lor pentru vaccinare

 

 

De Patricia McCarthy

 

***

 

În 1949, la scurt timp după publicarea romanului „ 1984” de George Orwell , Aldous Huxley , autorul romanului „Minunata lume nouă” (1931), care locuia pe atunci în California, i-a scris lui Orwell. Huxley îl predase pentru scurt timp pe Orwell franceza când era elev la liceul de la Eton.

Huxley laudă în general romanul lui Orwell, care multora li s-a părut foarte asemănător cu Minunata Lume Nouă prin viziunea sa distopică asupra unui viitor posibil. Huxley își exprimă politicos opinia că propria sa versiune despre ceea ce s-ar putea întâmpla ar fi mai adevărată decât cea a lui Orwell. Huxley a observat că filosofia minorității conducătoare din  1984  este sadismul, în timp ce propria sa versiune este mai probabilă, că controlul unui public ignorant și nebănuit de oameni ar fi mai puțin dificil, mai puțin risipitor prin alte mijloace. Masele lui Huxley sunt seduse de un drog amețitor, cele ale lui Orwell de sadism și frică.

 

Cel mai puternic citat din scrisoarea lui Huxley către Orwell este acesta:

 

Cred că în următoarea generație conducătorii lumii vor descoperi că condiționarea infantilă și narco-hipnoza sunt mai eficiente, ca instrumente de guvernare, decât cluburile și închisorile și că setea de putere poate fi la fel de complet satisfăcută prin sugestia oamenilor să-și iubească robia, precum și prin biciuire și lovire cu piciorul pentru a-i obliga să asculte.

 

Ar putea Huxley să fie mai prevăzător? Ce vedem în jurul nostru? Mase de oameni dependenți de droguri, legale și ilegale. Majoritatea reclamelor difuzate la televizor par a fi pentru medicamente eliberate pe bază de rețetă, unele dintre ele miraculoase, dar majoritatea inutile.

 

Apoi vine COVID-ul.

 

În mod tragic, puterea s-a supus în fața maleficului Fauci, care sperase de mult la o astfel de oportunitate. Dintr-o dată, a apărut o oportunitate de a testa vaccinurile ARNm care erau în lucru de aproape douăzeci de ani. Acestea puteau fi autorizate ca măsură de urgență, dar erau încă la un nivel înalt de experimentare. Aceste injecții nu sunt deloc vaccinuri, ci o formă de  terapie genică . Există  potențiale consecințe dezastruoase  pe viitor. Experimentele guvernamentale pe public  nu sunt nimic nou .

 

Întrucât nu au existat studii clinice pe termen lung, nimeni dintre cei care au contribuit la acest experiment masiv cu medicamente nu știe care ar putea fi consecințele pe termen lung. Au existat deja nenumărate leziuni adverse și decese pentru care producătorii de vaccinuri finanțați de guvern nu vor fi răspunzători. Cu fiecare zi care trece,  au început să apară noi efecte secundare  : cheaguri de sânge, convulsii, insuficiență cardiacă.

 

„Vaccinul aerian” este aici, nu este nevoie de ac pentru a introduce tehnologia ARNm în organismul uman

Pe măsură ce apar noi reacții adverse, în ciuda cenzurii utilizate de majoritatea instituțiilor media, administrația Biden promovează vaccinul, îndemnând corporațiile private să îl facă obligatoriu pentru toți angajații. Colegiile îl fac obligatoriu pentru toți studenții care se întorc pe campusuri.Mass-media de stânga pledează pentru „evitarea” celor nevaccinați. Democrații autoproclamați, care se autoproclamă virtuți, sunt furioși pe oricine refuză vaccinul. De ce? Dacă sunt protejați, de ce le pasă? Aceasta este întrebarea. La fel și cu  cerințele ridicole de purtare a măștilor . Nu protejează pe nimeni în afară de cei din sălile de operație care au organele expuse, deși chiar și cei vaccinați ar trebui să le poarte!

Acum câteva luni, imunitatea colectivă era aproape. Acum, Fauci și CDC spun că nu se va realiza niciodată? Acum, vaccinul Pfizer va necesita doze anuale de rapel.   Pfizer se așteaptă să câștige 21 de miliarde de dolari  anul acesta din vaccinul său COVID! Oricine crede că nu este vorba de bani este un prost.

 

Totul se rezumă la bani, motiv pentru care Fauci, Gates și colab. au fost atât de hotărâți să convingă publicul că HCQ și ivermectina, ambele eficiente, atât profilactic, cât și ca tratament, nu erau doar inutile, ci și periculoase. Ambele medicamente sunt testate, autentice și ieftine. Multe dintre miile de decese din căminele de bătrâni din New York ar fi putut fi prevenite prin utilizarea unuia sau a ambelor medicamente. Aceste decese sunt pe mâinile lui Cuomo și ale tiranilor săi cu aceleași idei, beți de putere.

 

Cu luni în urmă, Fauci și colab. au fost de acord că toți adolescenții prezentau un risc mic sau deloc de a contracta COVID, de a-l transmite și, cu atât mai puțin, de a muri din cauza acestuia. Acum, Fauci cere ca toți adolescenții să fie vaccinați până la sfârșitul anului! De ce? Nu sunt mai în pericol de a-l contracta acum decât erau acum un an. De ce nu se ridică părinții din întreaga țară pentru a-și împiedica copiii să fie cobai în acest experiment medical monstruos? Și acum „experimentează ” pe sugari. Inutil să spun că unii au murit. Nu există niciun motiv pe Pământ pentru ca adolescenții, copiii și sugarii să fie vaccinați. Niciunul.

 

Huxley a scris și următoarele:

 

„Cea mai sigură modalitate de a porni o cruciadă în favoarea unei cauze bune este să le promiți oamenilor că vor avea șansa de a maltrata pe cineva. A putea distruge cu conștiință împăcată, a te putea comporta urât și a-ți numi comportamentul rău «indignare dreaptă» – acesta este culmea luxului psihologic, cea mai delicioasă răsfățare morală.”

Poate că asta explică impulsul isteric al stângii de a impune aceste injecții netestate celor dintre noi care am luat decizia de a renunța la ele. Dacă au decis că este lucrul potrivit, atunci cu toții trebuie să ne supunem capriciilor lor. Dacă decidem altfel, le dă dreptul legitim de a ne denigra pe toți cei pe care deja îi deplâng.După cum  a scris CJ Hopkins , stânga vrea să incrimineze disidența. Cei dintre noi care sunt rezistenți la vaccinare vor fi în curând proscriși, lipsiți de locuri de muncă și de accesul în afacerile de zi cu zi. Acest tip de discriminare ar trebui să ne amintească tuturor de… oh, Germania de acum trei sferturi de secol. Huxley a mai scris: „Scopul propagandistului este de a face un grup de oameni să uite că anumite alte grupuri de oameni sunt oameni.” Exact asta pune la cale stânga, asta plănuiește BLM, despre ce este vorba în Teoria Critică a Rasei.

 

Tal Zaks, directorul medical al Moderna, a declarat că aceste noi vaccinuri „piratau software-ul vieții”.   Promotorii vaccinurilor susțin că el nu a spus niciodată acest lucru, dar a spus-o.   Bill Gates a numit vaccinurile „ un sistem de operare ”  , spre groaza celor care le promovează, o gafă a lui Kinsley. Fie că este sau nu, nu prea contează în acest moment, dar aceste declarații ale celor din spatele vaccinurilor sunt un indiciu despre ce au în minte.

În următoarea generație sau cam așa ceva, va exista o metodă farmacologică de a-i face pe oameni să-și iubească robia și de a produce o dictatură fără lacrimi, ca să spunem așa, creând un fel de lagăr de concentrare nedureros pentru societăți întregi, astfel încât oamenilor li se vor lua libertățile, ci se vor bucura de ele.

Exact asta face „stânga” să realizeze: o populație farmacologic compromisă, fericită să fie îngrijită de o mașinărie de stat masivă. Și în timp ce milioane de oameni din întreaga lume s-au predat isteriei vaccinurilor și măștilor, alte milioane, aproximativ 1,3 miliarde, nu vor să aibă parte de această manie guvernamentală a vaccinurilor.

În scrisoarea sa către Orwell, Huxley a încheiat cu citatul citat mai sus și din nou aici, pentru că este atât de profund:Cred că în următoarea generație conducătorii lumii vor descoperi că condiționarea infantilă și narco-hipnoza sunt mai eficiente, ca instrumente de guvernare, decât cluburile și închisorile și că setea de putere poate fi la fel de complet satisfăcută prin sugestia oamenilor să-și iubească robia, precum și prin biciuire și lovire cu piciorul pentru a-i obliga să asculte.Huxley a prins stânga în capcană acum mai bine de șaptezeci de ani, poate pentru că stângiștii nu s-au schimbat niciodată de-a lungul veacurilor.

 

*

 

Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butoanele de distribuire de mai sus sau de mai jos. Urmăriți-ne pe Instagram, @crg_globalresearch. Redirecționați acest articol către listele dvs. de e-mail. Postați pe blogul dvs., pe forumurile de internet etc.

 

 

Sursa originală a acestui articol este American Thinker.

Drepturi de autor © Patricia McCarthy , American Thinker , 2021

 

 

 

https://www.globalresearch.ca/aldous-huxley-foresaw-our-despots-fauci-gates-vaccine-crusaders/5744508

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Întreaga planetă este ostatică a unui cult al morții

 

 

Pepe Escobar, analist geopolitic independent brazilian  15 Iunie 2025

 

 

Pepe Escobar

Nu e de mirare că Washingtonul e complet implicat. Acum e Războiul maeștrilor de circ.

 

Să trecem direct la subiect. Atacul devastator asupra Iranului comis de etno-suprematistul „ales” psihopatologic, genocidat, instituit la Tel Aviv – o declarație de război de facto – a fost coordonat în detaliu cu președintele Statelor Unite, Donald Trump, maestrul de cerc al Circului.

 

Acest Narcis, afectat de infantilism, s-a înecat în băltoaca propriei imagini și-a dezvăluit jocul într-o postare incoerentă. Momente importante:„I-am dat Iranului șansă după șansă să încheie o înțelegere”. Nicio „înțelegere”; de fapt, cererile sale unilaterale. La urma urmei, el a torpilat înțelegerea inițială, Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA, pentru că nu era „înțelegerea” lui. Le-am spus că va fi mult mai rău decât orice știau, anticipau sau li s-a spus. Decizia de a intra în grevă fusese deja luată. Anumiți intransigenți iranieni au vorbit cu curaj, dar […] sunt cu toții morți acum, și lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească!”. Exaltarea vine la pachet. „Următoarele atacuri deja planificate sunt și mai brutale”. Aliniere totală cu strategia israeliană de „decapitare”, caracteristică acestui concept. […] Iranul trebuie să facă o înțelegere, înainte să nu mai rămână nimic, și să salveze ceea ce a fost odată cunoscut sub numele de Imperiul Iranian”. Era  Imperiul Persan  (n.a.) – dar, la urma urmei, acesta este un om care nu citește și nu studiază. Observați Arta Diplomației: Acceptați înțelegerea mea sau muriți.

 

Acest deceniu – incandescent – a fost lansat de asasinarea generalului Soleimani la Bagdad, așa cum am subliniat în cartea mea „Anii nebuni”, din 2021. Acesta se afla într-o misiune diplomatică. Unda verde a venit personal de la președintele de atunci al Statelor Unite, Donald …Mijlocul anilor ’20, „Raging Twenties”, este acum aruncat în pragul unui război devastator în Asia de Vest, cu repercusiuni globale, prin asasinarea în serie a conducerii IRGC, la Teheran, de către entitatea sionistă psihogenocidă. După un kabuki elaborat de înșelăciune, undă verde pentru Tel Aviv – fă-o și fă-o – a venit tot din partea președintelui Statelor Unite, Trump 2.0 (care a susținut că era „conștient” de atacuri).

 

Un război preventiv împotriva BRICS

 

Planul general psihopatologic de genocid este de a forța Teheranul să capituleze – fără măcar să opună o luptă. Kabuki-ul preambulului a fost executat magistral. Negocierile nucleare indirecte din Oman au fost luate în serios la Teheran, adormind conducerea iraniană, civilă și militară. Aceștia au căzut în capcană și au fost prinși, la propriu, în somn.Ayatollahul Khamenei – care el însuși se află în pericol fizic, deoarece Israelul aplică același model de decapitare pe care l-a declanșat împotriva Hezbollah – are o decizie foarte dificilă de luat: capitulare sau război total. Va fi război total – și cu SUA ca participant direct.

Conducerea iraniană – de fapt, mai degrabă președinția Pezeshkiană, plină de susținători ai unei „acomodări” cu Occidentul – a fost indusă într-un fals sentiment de securitate, uitând că ucigașii în serie nu fac diplomație. Așadar, prețul de plătit acum, pentru Iran, va fi și mai insuportabil. Teheranul va răspunde – presupunând că există încă capabilități. În acest caz, industria sa petrolieră riscă să fie distrusă. Rămâne o întrebare deschisă dacă alți doi membri BRICS de top, alături de Iran – Rusia și China -, din motive diferite, vor permite acest lucru.

Și dacă am intra în acest teritoriu periculos, Iranul poate juca cartea supremă: să închidă Strâmtoarea Hormuz și să prăbușească economia globală.

Atacul asupra Iranului, pe deplin susținut de Imperiul Haosului, este mai presus de toate un atac preventiv asupra nucleului energetic al BRICS. Face parte integrantă din războiul imperial împotriva BRICS, în special împotriva Rusiei și Chinei. Moscova și Beijingul trebuie să tragă concluziile necesare în timp real.Iranul, China și Rusia sunt legate prin parteneriate strategice interconectate. Luna trecută, am fost în Iran, urmărind progresul Coridorului Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC), care leagă Rusia, Iranul și India. Acesta este doar unul dintre o serie de proiecte cheie de infrastructură strategică care vor consolida și mai mult conectivitatea economică eurasiatică. Un război devastator în Asia de Vest și un Iran în prăbușire vor reprezenta o lovitură fatală pentru o integrare sporită a Eurasiei.

 

Exact asta se potrivește planurilor Imperiului. Deci nu e de mirare că Washingtonul e complet implicat. Acum e Războiul Maestrilor de Circ.

 

Un răspuns devastator; o armă nucleară; sau capitulare

Mesajul Teheranului este: „Nu noi am început războiul, dar Iranul va decide cum se va termina acesta”. Întrebarea arzătoare este dacă acestea încă mai păstrează o capacitate de descurajare – și ofensivă – semnificativă. Genocizii atacă după bunul plac sistemele de stocare a rachetelor balistice din nord-vestul Iranului și chiar și pe aeroportul civil Mehrabad din Teheran. Apărarea aeriană nu se vede nicăieri. Este extrem de dureros de privit.

Informațiile Israel Defense Forces (IDF) – nimic verificat până acum – susțin că unele silozuri de rachete și complexe mobile au fost distruse chiar înainte de a fi plasate în alertă de luptă. Cu toate acestea, adevărul este că marea majoritate a vastului arsenal de rachete balistice al Iranului este depozitată în silozuri și tuneluri subterane foarte adânci, capabile să reziste la atacuri aeriene masive și la supraîncărcarea apărării antiaeriene.Deocamdată, Teheranul este straniu de tăcut. Acest lucru are sens, deoarece trebuie, într-un timp record, să restabilească un lanț de comandă unificat, care a fost distrus de atacuri; să se asigure că lansatoarele de rachete pot fi desfășurate și nu sunt neutralizate de supremația aeriană israeliană; să reorganizeze operațiunea „True Promise 3”, care era gata de lansare, așa cum unii dintre noi au aflat la Teheran luna trecută, dar acum s-a adaptat la noua situație (inclusiv pierderile); și să planifice cum să aplice lovituri dureroase infrastructurii economice a Israelului.Nu există nicio dovadă că atacurile au distrus infrastructura nucleară a Iranului – care este îngropată adânc în pământ. În prezent, conducerea de la Teheran învață pe calea cea grea că diplomația – comitete, scrisori către ONU, declarații către Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), întâlniri ministeriale – toate acestea sunt eviscerate când vine vorba de legea junglei.

Iranienii au fost suficient de naivi încât să permită AIEA să le viziteze locurile strategice, când niște spioni proverbiali au colectat toate informațiile de care aveau nevoie pentru a facilita atacurile israeliene. Republica Populară Democrată Coreeană nu ar fi căzut niciodată într-o astfel de capcană.

 

Eliminarea unei figuri de top precum Ali Shamkhani, consilierul cheie al lui Khamenei, negociatorul nuclear principal al Iranului, cu decenii de influență în cadrul Islamic Revolutionary Guard Corps (IRGC) și al aparatului de informații, este o lovitură serioasă. Ștergerea sistematică a conducerii militare și diplomatice a Iranului în câteva ore se încadrează în rațiunea distrugerii cercului apropiat al lui Khamenei. Aceasta a început cu mult timp în urmă, odată cu uciderea lui Soleimani, ordonată de Trump, și include cu siguranță moartea misterioasă a fostului președinte Raisi și a ministrului de externe Abdollahian în acel „accident” dubios cu elicopterul. Este vorba despre crearea condițiilor pentru schimbarea regimului.

Într-o notă rară de bun augur, IRGC a anunțat, înainte de atacuri, că dezvoltă o tehnologie secretă pentru a intensifica impactul rachetelor sale asupra Israelului. Acum suntem cu toții călăreți ai furtunii. Încă o dată, nu există nicio cale de ieșire: fie o lovitură devastatoare pentru genocizii psiho-delincvenți, fie Iranul își asamblează o armă nucleară în cel mai scurt timp. A treia opțiune este capitularea, emascularea și schimbarea regimului.

Între timp, întreaga planetă este ostatică a unei amenințări letale. Andrea Zhok este profesor de Filosofie Morală la Universitatea din Milano și, pe lângă analizele sale strălucite, a scris prefața ediției italiene a cărții mele „Anii nebuni” (Raging Twenties), publicată anul trecut. Profesorul Zhok a subliniat succint cum nicio construcție politică din istoria modernă nu a acumulat o combinație toxică de supremație etnică mesianică; dispreț suprem pentru viața umană (oricum toți ceilalți, nu „aleșii”, sunt „amalek”); dispreț suprem pentru dreptul internațional; și acces nelimitat la putere de foc letală.Deci, ce este de făcut cu un cult al morții atât de vorace și scăpat de sub control?

 

Sursa – https://www.unz.com/pescobar/the-whole-planet-is-being-kept-hostage-by-a-death-cult/ – 13 iunie 2025

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

POLITICA ZILEI. INDEMNIZAȚII MĂRITE DE 3-5 ORI LA STAT/ 1375 €/MIN NE COSTĂ PARLAMENTUL, 400.000€/ZI

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Lady Gaga şi Noua Ordine Mondială

 

 

Videoclipurile muzicii Lady Gaga au in comun si fara indoiala nici un blogger nu poate sustine contrariul, o încărcatura oculta ,plina de simbolistica  masonica si satanista.

Lady Gaga :   o marionetă  a Iluminatilor ?

Cei care cred ca au citit suficient din  exegezele on-line referitoare la  Lady Gaga si au vazut toate productiile ei video ,cu siguranta nu au trecut dincolo de  suprafaţa lucrurilor, nefiind la curent cu analizele VIGILANTES,cei care stiu sa vada mesajele din spatele mesajelor de la suprafata….

 

O  blogger anonim canadian ,a explicat  totul despre filmul de anul trecut al Lady gaga intitulat Paparazzi, si a descifrat  mesajele privind programul de control al mintii -CIA MK- ULTRA.

Analizand trimiterile la filmul  Metropolis al lui Fritz Lang , Ochiul lui Horus şi la Baphomet capra – zeu ,acesta o concluzionat ca Gaga este  indubitabil o marionetă  a ” Iluminatilor ” .

Cetăţeanul Vigilant are resurse pentru un critic muzical credibil si un comentator al lumii muzicale .

 Pe site – ul sau , vigilantcitizen.com, el  insusi se descrie  ca fiind un absolvent în domeniul comunicaţiilor şi politicii şi un producător al ” unor destul de bine cunoscuti  artişti urbani „.

Omul nostru a petrecut cinci ani studiind „Teosofia , Francmasoneria , Rosacrucianismul , Illuminatii bavarezi şi Ocultismul „,ceea ce il recomand fara indoiala a fi un expert in astfel de probleme

Toate aceste preocupari ale sale i-au permis  sa faca  analize detaliate ale  clipurilor lui Lady gaga din punctul de vedere al simbolisticii  şi al semnificatiei  versurilor acestora..Acelasi lucru il putem spune despre videoclipurile lui Jay Z,Black Eyed Peas , Ozzy Osborne, KISS , S.A.

 Cei care nu au studiat simbolismul ascuns pot spune ca  totul ar putea părea „total pedant şi ridicol „,dar pentru cei care „stiu „,lucrurile sunt evidente.

Atunci cind derulezi cu incetinitorul  mesajele din clipurile artistei ,constati ca foarte des ea isi acopera un ochi,asa cum fac  şi o mulţime de vedete pop, care intr-adevar  pretind a fi  roboti.”

 Dupa cum este explicat pe pagina de web a “Vigilant citizen”, este vorba despre inducerea in subconstientul  oamenilor a acceptarii  “robotizarii corpului uman si a introducerii treptate a unei politii statale virtuale”.In alte eseuri, obiceiul lui Gaga de a-si acoperi un ochi este explicat ca fiind respingerea lui Dumnezeu si admiterea ei ca preoteasa luciferica.

Cetăţeanul Vigilent a dat  interpretari unor  numeroase secvente din clipurile video ale unor cantareti celebri,si a concluzionat ca acestia sunt reprezentantii unei mistici oculte , menita  să spele creierul maselor.

 

 Sunete  lipsite sens, onomatopee de genul  ” Bum bum be- dum „,prezente in cantecul  Disturbia al Rihannei ,de exemplu ,au fost decriptate  ca vrand în insemne de fapt:” Tu acum nu esti bun de nimic , esti stupid  si ai ajuns un  prost ,de aceea opreste-te din  gândit  lasa-te hipnotizat şi posedat !. „

 

 

Cititi si:

In videoclipul Alejandro, Lady Gaga blasfemiaza-folosind simboluri anticrestine, homosexuale,satanice,pagane

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/12/in-videoclipul-%e2%80%9dalejandro%e2%80%9dlady-gaga-blasfemiaza-folosind-simboluri-pagane/

 

Satanismul in muzica rock:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/22/satanismul-si-muzica-rock/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Noam Chomsky, Ken Jowitt și Noua Dezordine Mondială (o reacție rapidă de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan)–

 

 

Vladimir Tismaneanu

 

 

Celebrul lingvist și activist radical de stânga Noam Chomsky, consecvent cu opțiunile sale de-o viață, anunță că, în secolul XXI, Statele Unite se fac vinovate de cea mai gravă campanie teroristă din lumea contemporană. Nimic nou și surprinzător. Ar fi fost spectaculos dacă Chomsky ar fi spus altceva. Tocmai de aceea ni se pare că merită să reluăm aici concluziile recenziei-eseu pe tema scrierilor politice ale lui Chomsky, apărută în „Times Literary Supplement” în data de 10 februarie 1995, semnată de profesorul de științe politice de la Universitatea California din Berkeley, Ken Jowitt. Două viziuni despre pericolele lumii de azi, una apocaliptică și acuzatoare, cealaltă născută din sociologia lui Max Weber, încercând să lumineze, nu să accentueze sursele anxietății din lumea în care trăim.

 

 

 

Iată concluzia eseului lui Jowitt:

 

„Chomsky’s wrong. There is something new in the world; not the end of history, or the clash of civilizations, or the inexorable terminal decline into criminal anarchy. Rather, we are at a point and in a time when boundaries give way to frontiers, when well-delineated, predictable, familiar practices, institutions and ways of life give way to ill-defined, diffuse, anxiety-producing and violent realities. The kind of time Augustine may have had in mind when he said, “it was not absolute nothingness. It was a kind of formlessness without any definition.” In increasing measure, this is the reality of the post-Cold-War world. And these violent frontier settings (more evocatively and accurately captured in The Bonfire of the Vanities than in World Orders, Old and New), far from being the product of American action, threaten both the United States and the world.”

 

 

 

Chomsky se înșeală. Există într-adevăr ceva nou în lume; nu sfârșitul istoriei ori ciocnirea civilizațiilor, ori căderea terminală inexorabilă în anarhie criminală. Mai degrabă, ne aflăm în punctul și la momentul în care granițele lasă locul frontierelor, când practici, instituții și moduri de viață bine structurate, previzibile și familiare lasă locul unor realități vagi, difuze, creatoare de anxietate și violente. Genul de timp pe care îl avea în minte Sf. Augustin atunci când spunea „nu era neantul absolut. Era un fel de lipsă de formă indefinibilă.” Într-un grad mereu crescând, aceasta este realitatea lumii de după Războiul Rece. Iar aceste structuri violente de frontiere (mai evocator și mai pertinent surprinse în „The Bonfire of Vanities” [Tom Wolfe] decât în „World Orders, Old and New” [Noam Chomsky]), departe de a fi un produs al acțiunii americane, amenință deopotrivă Statele Unite și lumea.

 

Update: Excelente remarcile dlui William Stearns pe subiectul discutat mai sus: Whether one agrees or disagrees or sometimes agrees or disagrees with the political views of Noam Chomsky, one thing is clear: He is no political scientist. There is no scholarly analysis in his political works–they are all screed. And for someone who is so critical of globalization, he seems to have no problem with the globalizing nature of his ego–he feels he can write about any topic under the sun because he is s „famous linguist.” I would like to write a book review article on his latest book with the title, „Noam Chomsky’s 59th Book.” I couldn’t get through the documentary film „Manufacturing Consent,” not just because of it’s elitist condescension toward media audiences and it’s crude Pavlovian psychology and economic determinism, but because he actually has, at least twice, people introduce him as „the smartest man in the world.” No wonder people like Hugo Chavez like him. Oh!–did I fail to mention that Chomsky claimed that Pol Pot’s genocidal campaign in Cambodia was CIA propaganda?

 

https://www.facebook.com/tismaneanu

 

Recomandări:

 

http://www.curteaveche.ro/noua-dezordine-mondiala-extinctia-leninista.html

 

http://www.curteaveche.ro/ordinea-mondiala-dupa-leninism.html

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Noua ordine mondială. Rusească

 

Dorin Popescu

 

Fără surprize pentru mine, constat că am avut, în ultimele luni, de două ori dreptate: se pregătește o nouă ordine mondială, o nouă împărțire a sferelor de influență între marii actori politici globali și, respectiv, bazinul pontic intră în cod roșu politic, devenind unul din poligoanele de încercare ale negocierilor de forță ce vor urma pentru stabilirea acestei noi ordini globale.(articol Contributors.ro)

 

Se apropie tensiuni politice fără precedent la Marea Neagră, iar decidenții de politică externă de la București au alte agende.

În ultimele zile, în plan mondial există numai vocea Rusiei. Aparatul de propagandă al Moscovei e mai puternic decât instituțiile media din întreg sistemul occidental.

Recent, la Munchen, ministrul de Externe al Fed. Ruse, Serghei Lavrov, a declarat răspicat ceea ce analiștii de calitate anticipau fără probe: Rusia dorește o nouă ordine mondială, postoccidentală. Desigur, dincolo de nivelul retoric, evidențele arată că, în fapt, Rusia se pregătește pentru noua ordine mondială (nu doar o dorește/propune), iar traseul pare hotărât și scurt: Crimeea, Donbassul, Siria, Brexitul, alegerile prezidențiale americane, avansul geopolitic spre vest și încercuirea socialistă a României (alegerea unui președinte roșu la Sofia și Chișinău,vizita în Ungaria / stimularea retoricii iliberale a Budapestei etc).Discursul ministrului rus de Externe de la recenta Conferință pentru Securitate de la Munchen (eveniment politic cu greutate în lumea diplomatică, unde se formulează enunțuri ce pot schimba politici pe termen lung) denunță actuala ordine politică liberală, occidentală și globalizatoare, al cărei atribut dominant ar fi fost tendința autoritaristă a Occidentului de a controla în mod unilateral lumea politică globală, prin mecanisme ideologice și artificiale.Momentul este bine ales de Vladimir Vladimirovici: Europa se caută în lungi și sterile discuții de salon, iar America e slabă și departe. Nu există moment politic mai favorabil Moscovei în ultimele două decenii, iar strategii de la Kremlin știu asta. Expansiunea rusă va continua, iar granițele noii împărțiri geopolitice pot lăsa România din nou în tabăra fără noroc. De aici și recunoașterea explicită a jocului politic îndelung exersat în ultimii ani: Moscova recunoaște (abia) acum că dorește o nouă ordine mondială a lumii pentru că (abia) acum devin operabile limitele libertății de acțiune politică a oponenților.Care va fi locul României în noua ordine mondială (este cert că, în momentul de față, așa cum anticipam, asistăm la negocieri de forță ale marilor actori, iar Siria, imigrația de masă, Brexitul și alegerea lui Trump sunt episoade tactice ale acestor negocieri) și care sunt mecanismele prin care Bucureștiul poate participa în mod real la negocierea propriului viitor?

 

Aș vrea să cred că Bucureștiul înțelege jocul de petarde din vecinătatea sa și că are încă resurse de diplomație, în pofida impresiei publice de precaritate pe care o lasă.

 

În felurite moduri, în plan retoric, noua stilistică rusească de care vorbeam cândva, în toamna lui 2016, insistent recognoscibilă în dialogul româno-rus, pare a miza pe un ingredient puternic, repetitiv: relația bilaterală ar fi blocată de retorica antirusească a Bucureștiului. Moscova ne spune că de la acest origo pot veni evoluții, că evoluții pot exista (doar) dacă liderii de la București vor renunța la această retorică.

 

În lumea reală, mutările sunt altele: măsuri de consolidare a Crimeei, creșterea vizibilă a forței militare rusești la Marea Neagră, alimentarea vectorului antiromânesc al fratelui Igor, testarea unor jocuri combinatorii în România sau numai exploatarea unor fisuri interne născute din iresponsabilitatea unor personaje politice indigene (divizarea artificială a populației României, instabilități interne, lovituri sub centură la adresa moralei publice și a stutului de drept etc) etc.

 

La nivel retoric, soluția ar fi simplă: putem proba o retorică a bunăvoinței și păcii, o retorică a porumbelului blajin, care să facă trecerea lină spre grațiile măcar mimate ale Kremlinului.

 

În lumea reală, riscurile sunt mari. În lumea reală, Crimeea apropie primejdios litoralul rusesc de granița României. În lumea reală, există îngrijorări privind eventuale alte trasee militare rusești spre Vest (din Geografia de clasa a patra rezultă limpede că orice traseu rusesc spre Vest ne include!). În lumea reală, aliații construiesc în bazinul pontic, unde, teoretic, existăm și noi.

 

Este nevoie, deci, de un balet echilibrat între retorica păcii și obligațiile securitare.

 

Nu am văzut nici o construcție a Bucureștiului care să consolideze litoralul pontic, în afara contribuției interne negociată în NATO (am în vedere, aici, și inițiativa privind consolidarea prezenței militare navale NATO în bazinul pontic). La malul mării, lipsesc intrumentele de reflecție și analiză specifice unui stat puternic sau măcar ale unei societăți conștiente. Orașul Constanța nu are capabilități de analiză, iar publicul percepe încă, aici, politica externă ca pe un urs de pluș inutil și scump.

 

Sper că este evident și pentru diplomația rusă, dincolo de mesajele ei ideologice: ne dorim cu adevărat o relație politică echilibrată și pozitivă cu Rusia, care să aducă beneficii ambelor țări. Însă, în ecuația compromisului bilateral privind statuarea acestei relații, Bucureștiul trebuie să pornească de la câteva puncte forte, nenegociabile: apartenența la un sistem de la valori politice, culturale, sociale și securitare euroatlantice, respectarea ordinii actuale de drept internațional de către ambele părți, interesele de securitate proprii și ale aliaților, menținerea R. Moldova (și a altor țări din vecinătate în care există comunități istorice românești) dincolo de riscul unor experimente nedemocratice etc.

 

Ne dorim cu adevărat o relație politică echilibrată și pozitivă cu Rusia, dincolo de apartenența clară la ideologii politice diferite. De aceea, temele discutate recent între ministrul român de externe și ambasadorul rus la București sunt binevenite. Este nevoie de o recuperare a inerțiilor și fricilor existente în relația bilaterală româno-rusă. M-aș fi bucurat dacă temele respective (semnarea celor trei acorduri bilaterale în domeniul educației, științei și culturii, marcarea a 140 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice), firești și chiar obligatorii în logica de recuperare a părții pozitive a relației cu Moscova, ar fi fost anunțate de MAE român și nu de oficiul diplomatic rusesc de la București. MAE român pare a fi ratat astfel o frumoasă (chiar excelentă) oportunitate de a proba public curajul și rafinamentul de dialog și analiză care chiar există acolo, în pofida semnelor publice slabe ale diplomației noastre…

 

Noua ordine mondială. Rusească

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

Eseuri despre Noua Ordine Mondială

 

De James Corbett

 

Acest articol a fost publicat inițial în The Corbett Report

 

Reportaj: Eseuri despre Noua Ordine Mondială

de James Corbett

 

 

REPORTAJ – Eseuri despre Noua Ordine Mondială examinează rădăcinile, cultura, mentalitatea și setea insațiabilă și nemiloasă de putere a instituțiilor și intereselor globaliste. James oferă nu doar claritate asupra Cine, Ce, Cum și De ce ale istoriilor ascunse și suprimate, ci prezintă și alternative și – da – chiar speranță pentru individul liber și suveran într-o lume aparent blocată de Puterile aflate în existență.

 

JAMES CORBETT este un scriitor independent și producător de documentare premiat. Din 2007, site-ul său web CorbettReport.com – Open Source Intelligence News a prezentat mii de videoclipuri, articole și interviuri, câștigând un număr enorm și influent de urmăritori și adusându-i lui James o reputație de integritate și perspicacitate.

 

 

Articole de:

James Corbett

Despre autor:

James Corbett este un regizor și producător de film stabilit în Okayama, Japonia. A lansat site-ul web The Corbett Report (www.corbettreport.com) în 2007 ca o sursă de analiză critică independentă a politicii, societății, istoriei și economiei. Acesta funcționează pe principiul informațiilor open source și oferă podcasturi, interviuri, articole și videoclipuri despre știri de ultimă oră și probleme importante, de la adevărul din 11 septembrie și teroarea sub steag fals până la statul polițienesc Big Brother, eugenie, geopolitică, frauda bancară centrală și multe altele.

 

 

https://www.globalresearch.ca/announcing-reportage-essays-new-world-order/5893367?utm_campaign=magnet&utm_source=article_page&utm_medium=related_articles

 

 

///////////////////////////////////////////

 

Liviu Dragnea ARUNCĂ “BOMBA” în cazul Călin Georgescu: “Marian Enache a vorbit prima dată cu…”

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Noi dezvăluiri despre indemnizațiile scandaloase de la stat

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Iubește-ți slugărimea – Aldous Huxley și George Orwell

 

 

De After Skool

 

 

Toate articolele Global Research pot fi citite în 51 de limbi prin activarea meniului derulant „Traduceți site-ul web” din bannerul superior al paginii noastre principale (versiunea pentru desktop).

 

 

***

 

Aldous Huxley (26 iulie 1894 – 22 noiembrie 1963) a fost un scriitor și filosof englez. A scris aproape cincizeci de cărți, atât romane, cât și opere non-ficțiune, precum și eseuri, narațiuni și poezii de o gamă largă. În cel mai faimos roman al său, Minunata lume nouă (1932), și în ultimul său roman, Insula (1962), și-a prezentat viziunea asupra distopiei, respectiv utopiei.

 

George Orwell a fost un romancier, eseist, jurnalist și critic englez. Opera sa este caracterizată de o proză lucidă, o critică socială usturătoare, opoziție față de totalitarism și supravegherea în masă. Ca scriitor, Orwell a produs critică literară și poezie, ficțiune și jurnalism polemic; și este cel mai cunoscut pentru nuvela alegorică Ferma animalelor (1945) și romanul distopic 1984 (1949).

 

Animația profundă de la 12:30 la 15:45 a acestui videoclip este extrasă din „IN-SHADOW – O odisee modernă – Scurtmetraj de animație” de Lubomir Arsov.

 

 

 

*

 

https://www.globalresearch.ca/video-love-servitude-aldous-huxley-george-orwell/5754179

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Liviu Dragnea, despre STATUL PARALEL: “Există în ORICE ȚARĂ!”

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Revoluție și mineriade • RFI România

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

Pândaru: Ultimele sondaje arată PSD într-o cădere liberă. Nu știu dacă jocul ăsta are ce să le aducă

https://www.youtube.com/watch?v=-gagtm7ziwo

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

„Rudele Ursulei conduc o firmă URIAȘĂ din România!” Bușcu, despre „băieții” care „călăresc” țara

 

https://www.youtube.com/watch?v=JRfjlhxrpl8

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Exclusiv: Judecătorii CCR, călătorii pe sume uriaşe ca să studieze democraţia

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Scrisoarea Testament pentru viitoarele generații

 

Acad. Nicolae Iorga 

 

 

Dragii mei români,

 

Când aceste rânduri vor fi citite, eu nu voi mai fi. Dar cuvintele mele vor rămâne, așa cum rămâne lumina unei stele moarte, călăuzind pașii celor ce vin. Am iubit acest pământ, am scris și am luptat pentru ca voi, cei de azi și de mâine, să știți cine sunteți.

România nu este doar brazda pe care o calci sau râul ce-ți adapă setea. România este limba pe care o vorbești, cântecul ce-ți tresare sufletul, amintirea celor ce au visat pentru voi înainte de a vă naște. Ea este jertfa lui Mihai la Călugăreni, lacrima lui Horea în lanțuri, sabia lui Ștefan în apărarea hotarelor. Dar mai presus de toate, România este ceea ce fiecare dintre voi alege să fie.

V-am privit, popor al meu, în ochii copiilor voștri și am văzut în ei viitorul. Sunt cartea nescrisă pe care doar voi o puteți umple cu înțelepciune sau ignoranță, cu muncă sau nepăsare, cu demnitate sau uitare.

 

Vă rog, în numele celor care s-au stins pentru această țară, să nu-i lăsați fără rădăcini.

 

Păziți-vă graiul, căci în el stă sufletul nostru. Când dispare limba, dispare și neamul. Citiți, învățați, cunoașteți-vă trecutul. Clădiți viitorul cu mintea, nu doar cu mâinile.Cinstea, munca și iubirea de țară să vă fie scut și armă.

Vor veni vremuri de încercare, cum au venit mereu. Vor fi momente când România va părea rătăcită printre furtuni. Să nu vă lăsați amăgiți de strălucirea mincinoasă a altor pământuri. Țineți aproape, țineți-vă frățește, căci nimeni nu ne va ridica, dacă noi nu ne ridicăm singuri.

Dacă simțiți că nu mai este nădejde, priviți spre munții noștri. Ei nu s-au plecat în fața vijeliilor. Așa trebuie să fie și sufletul românesc: de neîndoit, de neînfrânt.

 

Vă las această scrisoare ca pe o fărâmă din sufletul meu.

 

Să o citiți când drumurile se vor tulbura, când glasul trecutului va fi acoperit de vuietul nepăsării. Și să nu uitați: o țară nu trăiește doar prin hotarele ei, ci prin inima celor ce o iubesc.

 

Al vostru,

 

Nicolae Iorga

https://www.art-emis.ro/jurnalistica/scrisoarea-testament-pentru-viitoarele-generatii

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Ne conduc stârpiturile

 

Mihai Eminescu

Acestea sunt elementele cărora legile noastre franțuzești le dau în stăpânire Țara: plebea de sus face politică, poporul de jos sărăcește și se stinge din zi în zi de mulțimea greutăților ce are de purtat pe umerii lui, de greul acestui aparat reprezentativ și administrativ care nu se potrivește deloc cu trebuințele lui simple și care formează numai mii de pretexte pentru înființare de posturi și paraposturi, de primari, notari și paranotari, toți aceștia plătiși cu bani peșin din munca lui, pe care trebuie să ți-o vânză pe zeci de ani înainte pentru a susține netrebnicia statului român.

Ce caută aceste elemente nesănătoase în viața publică a statului? Ce caută acești oameni cari, pe calea statului, voiesc să câștige avere și onoruri, pe când statul nu este nicăieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omenești? Ce sunt aceste păpuși cari doresc a trăi fără muncă, fără știință, fără avere moștenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre cari n-ar putea să împlinească nici pe una în deplină conștiință?…Ce caută? Vom spune noi ce caută. Legile noastre sunt străine ‑ ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluțiune socială care în Franța a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naționalității noastre neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, cari să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioșii și haimanalele, oamenii a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală ș morală. Arionii de tot soiul, oamenii cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând și mai înjosit în orașele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizații deosebite: cea slavă, cea occidentală și cea asiatică și toate lepădăturile Orientului și Occidentului, se grămădesc în orașele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noștri. Și, când lovești în ei, zic că lovești în tot ce-i românesc și că ești rău român […] Liberalii sunt smântâna și temeiul României, noi suntem niște rămășițe din vechile populațiuni autohtone, cari nu merită să fie băgate în seamă. De! Iertați-ne, boieri Arionești și Cărădești, că ni s-a părut și nouă biet că trăim în Țara noastră și avem de zis o vorbă […].

Nu vedeți că ne-am supus stăpânilor? Nu Vedeți că ne-am trimis copiii la junghiere pentru că d. Anghelescu să poată culege lauri pe pielea lor? Ba au ajuns ca până și ciorz-horz, rumânaș de laie, alb ca pana corbului, să scoată gazetă, în care să ne batjocorească în toate zilele.Nu vă e destul, milostivi stăpâni? Dar acum, de ne veți fi iertat sau nu, să stăm la vorbă gospodărească și să vă întrebăm ce poftiți d-voastră? și, ca să știm că aveți dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceți? […].

Ciudată Țară într-adevăr! Pe cei mai mulți din acești domni statul i-au crescut, adică i-au hrănit prin internate, ca după aceea să-și câștige, printr-un meșteúug cinstit, pâinea de toate zilele. Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. După ce acești domni și-au mântuit așa-numitele studii, vin iar la stat și cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârșitul vieții […].

 

Nefiind stăpân care să-i ție în frâu, ei își fac mendrele și vă sărăcesc, creându-și locuri și locușoare, deputății, primării, comisii și multe altele pe care voi le plătiți peșin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai și dezbracă, după ce voi i-ați înțolit […]. De aceea alungați turma acestor netrebnici cari nu muncesc nimic și n-au nimic și vor să trăiască ca oamenii cei mai bogați, nu știu nimic și vor să vă învețe copiii, și n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine și voiesc [să] vă iconomisească pe voi toți.

 

Notă – „Timpul”, ciclul „Icoane vechi și icoane nouă”, decembrie 1877 (extras)

 

————————————-

Sursa – „Certitudinea”, Anul 9, 2025, Nr. 189

 

 

https://www.art-emis.ro/jurnalistica/ne-conduc-starpiturile

 

 

/////////////////////

 

Cum câștigă 53.000 de lei pe lună un şef de companie din subordinea Ministerului Economiei: „Doar se uită pe geam și îndeplinește criteriile de performanță”

 

Cosmin Stăniloiu Planning Editor Vlad Chirea

 

 Ministrul Economiei, Radu Miruţă, a anunţat măsuri drastice pentru reducerea salariilor mari din companiile de stat. Ministrul a declarat că niciun şef de companie nu s-a oferit voluntar să renunţe la salariul uriaş, dar că schimbările vor veni „de la minister spre dumnealor”.

Citeşte întreaga ştire: Cum câștigă 53.000 de lei pe lună un şef de companie din subordinea Ministerului Economiei: „Doar se uită pe geam și îndeplinește criteriile de performanță”

 

Det. Aici  https://www.libertatea.ro/stiri/cum-castiga-53-000-de-lei-pe-luna-un-sef-de-companie-din-subordinea-ministerului-economiei-doar-se-uita-pe-geam-si-indeplineste-criteriile-de-performanta-5374517

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Ion Cristoiu: Cînd Nicolae Văcăroiu trecea în cinci maşini

 

 

 

Bianca Popa

 

 

 

 

Am prezentat în numărul anterior un comentariu aparte la editorialele mele din primii ani postdecembrişti, cărora nu le-am acordat prea mare importanţă în opera mea de scriitor şi eseist, considerîndu-le fatal trecătoare, ca orice întreprindere gazatărească. Comentariul a apărut în cartea Editorialişti români, scrisă şi publicată de prestigiosul lingvist Ionel Funeriu în 1996, la Editura Angrests, Timişoara. Aşa cum se vede din textul meu distinsul lingvistic supunea unei analize academice editorialul meu Văcăroiu a trecut în cinci maşini, despre premierul PSDR dintre 1992-1996. După ce-am terminat de stilizat textul pentru cristoiublog.ro, devenit curios, am vrut să văd cînd şi unde am semnat eu textul considerat de Ionel Funeriu atît de savuros. Şi am descoperit că e vorba de un comentariu publicat de mine în Evenimentul zilei din 1994. După lectură am socotit că el merită republicat azi, cînd mai mult ca niciodată presa noastră are nevoie de texte de citit , scrise de oameni şi nu de producţii ale inteligenţei artificiale.

 

Văcăroiu a trecut în cinci maşini

 

O seducătoare carte a lui Georges Bortali „Mort de Stalin”, poartă drept motto versurile unui poet sovietic: „Într-o zi mergeam pe Arbat / Dumnezeu a trecut în cinci maşini”. Poetul nu e unul de mare faimă la noi. Se numeşte Boris Abramovici Sluţki. Totuşi, el surprinde cu acuitate, o acuitate de invidiat, atmosfera de pe strada Arbat, din Moscova, la trecerea, în cinci maşini, a Dumnezeului – Stalin. Eu nu sînt poet şi, cu atît mai puţin sovietic. Totuşi, am avut şi eu o experienţă asemănătoare cu cea a lui Boris Sluţki. O experienţă pe care, fireşte, n-o pot transcrie cu atîta măiestrie ca poetul sovietic dizident. Mergeam într-o seară pe bd. Aviatorilor. Era o atmosferă de toamnă paşnică într-o ţară mai mult decît paşnică. Perechi de îndrăgostiţi, maşini rulînd încolo şi încoace, singuratici plimbători de cîini. Cum mergeam eu aşa, deodată, la orizont, şi-a făcut apariţia, crescînd de la o clipă la alta, un vîrtej năprasnic. Lumini bezmetice, răpăit asurzitor de cauciucuri, strigăte, claxoane, o sirenă măcăind ca o raţă de proporţiile unui taur. Brusc mi-au trecut prin cap versurile din Scrisoarea a III-a: „…vijelia ʼngrozitoare / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”. În faimosul poem eminescian, cel ce mînă în luptă „vijelia ʼngrozitoare” e Mircea. O fi înviat Mircea cel Bătrîn şi merge la Casa Scînteii!, mi-am spus, văzînd cum se aruncă în lături, înfricoşate, toate maşinile de pe traseu, cum aleargă disperaţi, dînd din mîini şi suflînd în ţignale, agenţii de circulaţie, cum se strîng unul în braţele altuia, de spaimă, îndrăgostiţii de pe bănci.

 

Alexandru Rogobete, în vizită oficială la Târgu Mureș, pe șantierul viitorului Institutut de Boli Cardiovasculare

Alexandru Rogobete, în vizită oficială la Târgu Mureș, pe șantierul viitorului Institutut de Boli Cardiovasculare

Alin Tișe, după ce a pierdut la vot funcția de prim-vicepreședinte al PNL: Cooperativa trădătorilor

Alin Tișe, după ce a pierdut la vot funcția de prim-vicepreședinte al PNL: Cooperativa trădătorilor

Nu, nu era Mircea cel Bătrîn.

Era Nicolae Văcăroiu.

 

O fi Stalin! am mai apucat să zic, înainte de a fi cuprins şi eu de tremurul pe care-l provoca în orice fiinţă vie de pe parcurs măreţul alai. Nu, nu era Stalin. Era Nicolae Văcăroiu. Ca şi domnitorul din versurile lui Eminescu, el mîna însă pe bd. Aviatorilor o vijelie care călca totul în picioare. Ca şi Stalin, el trecea însă în cinci maşini. Convoiul turbat a ajuns în dreptul meu. Cu maşina Poliţiei umplînd văzduhul de un aer sinistru. Cu o maşină antemergătoare, pe fereastra căreia, un tip, ieşit pînă la brîu, se agita spasmodic de parcă un altul dinăuntru l-ar fi strîns de testicule. Cu două maşini alergînd de o parte şi de alta, a limuzinei în care se afla, fericit la gîndul că-l aşteaptă acasă o partidă de table, Nicolae Văcăroiu. Sub puterea acestei măreţe apariţii guvernamentale, totul încremenise în jur. Păsările se pitiseră prin copaci, ruşinate la gîndul că Nicolae Văcăroiu le-ar putea vedea ciocurile. Iarba luase poziţie de drepţi. Frunzele dăduseră să cadă, dar renunţaseră, ca nu cumva să se interpreteze. Un şobolan a dat să iasă dintr-o gaură, dar văzînd cine trece pe şosea, a rupt-o înapoi la fugă. Îngrijorat ca nu cumva, observîndu-l, primul ministru să-l impoziteze. Totul a durat o clipă. După care, peste Aviatorilor s-a întors liniştea. Liniştea ţării după doi ani de guvernare Văcăroiu. Liniştea ţării stoarse de atîtea preţuri mari. Liniştea ţării lehămisite de atîta politică demagogică. Liniştea ţării care are impresia că trăieşte un coşmar. Înainte vreme trecea aşa doar Ceauşescu. Acum trec mai mulţi.

 

Pînă la a fi numit prim ministru, acum doi ani, Nicolae Văcăroiu era un umil economist. Îşi curbase şira spinării în faţa lui Constantin Dăscălescu. Se repetase identic în faţa lui Petre Roman. A devenit apoi prim ministru. Nu pentru că era un mare bărbat de stat. Nu pentru că avea geniu sau măcar talent de economist. Nu pentru că era un bun gospodar. Pur şi simplu pentru că Ion Iliescu avea nevoie de un prim ministru mediocru. Ca să nu se mai repete tărăşenia cu Petre Roman. Cum de-a ajuns acest umil economist să străbată Bucureştiul într-o vijelie ca a lui Mircea cel Bătrîn. Cum a ajuns să meargă el spre casă în cinci maşini, ca Dumnezeul-Stalin?

Necunoscute sînt căile Domnului. Şi ale mediocrităţii ajunse la putere.

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

 

 

 

https://www.mediafax.ro/stirile-zilei/ion-cristoiu-cind-nicolae-vacaroiu-trecea-in-cinci-masini-22597600

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

România explicată. Episodul 29: Marea Privatizarea din 1990 – devalizare și eșec

Autor:Cristian Raducanu

 

 

 

În episodul de astăzi, România explicată, descriem în termeni generali cum a decurs procesul de privatizare industriei autohtone. Industria, spre deosebire de agricultură a fost supusă unui alt tip de restructurare. Fabricile din România, cu mici excepții, au fost echipate cu utilaje și mașini învechite moștenite de la defunctul regim.

 

Pentru modernizarea industriei, noua elită conducătoare au susținut prin toate canalele de comunicare necesitatea investițiilor de capital străin, fie sub formă de lichidități fie sub forma instalațiilor și echipamentelor mai noi.În acest context și-au făcut loc industriașii și bancherii care au speculat din plin o conjunctură care, de altfel, le-a fost favorabilă. Au negociat condițiile de colaborare  într-o manieră în care întreprinderile au intrat în cele din urmă în portofoliile celor dintâi.

 

Modernizarea industriei: o glumă nesărată

Concret, întreprinderile românești au pus la bătaie imobile, clădiri și echipamente, în timp ce participarea străinilor a constat în suplimentarea tehnicii de producție cu niscaiva instalații noi și ocazional cu subscrierea unor mici cote de capital, dar chiar și în aceste condiții, întreprinderea românească, devenită între timp mixtă a fost lipsită de mult trambițatul proces de modernizare.

Datele furnizate de Agenția Română de Dezvoltare indică faptul că în perioada ianuarie 1990-martie 1994 au fost înregistrate 30.800 de societăți cu capital mixt și străin cu o participare de 541 de milioane de dolari. Aproximativ 25% au fost societăți cu o valoare a capitalului mai mică de 3.000 de dolari, 50% până la 100.000 de dolari, iar 25% au avut un capital de peste un milion de dolari.

În termeni comparativi, spre deosebire de alte state socialiste, participarea capitalului străin este mult mai redusă. De exemplu, în Ungaria, străinii au investit într-un an cât s-a investit în România în patru ani. Principalul motiv: legislația deficitară din țara noastră.

 

 

În lipsa unui mecanism de control asupra schimburilor comerciale și a politicii de sprijinire a economiei naționale, după momentul Revoluției, comercianții au importat bunuri pe care întreprinderile române le exportau în timpul comunismului, pentru a aduce în țară valuta necesară echilibrării balanței de plăți, astfel încât concurența acerbă dintre comercianți și fabricile autohtone au dus la falimentul celor din urmă.

 

Presiunea străzii și-a spus cuvântul

Noile Guverne instalate în fruntea României, Petre Roman și ulterior Nicolae Văcăroiu nu au sesizat efectele nefaste ale acestui import s-au le-au cunoscut dar le-au girat pentru a obține foloase materiale directe sau indirecte.

Importatorii au speculat din plin această situație s-au lansat în afaceri veroase, iar consecințele rezultate au dus la falimentul unor întreprinderi producătoare de bunuri de larg consum și au creat perspectiva falimentării a multor altora. Cert este că nici unitățile comerciale românești nu s-au adaptat noilor cerințe ale pieței.

Declinul industriei a venit la pachet cu deteriorarea condițiilor de viață a muncitorilor. Speranța unui trai mai bun s-a risipit. La scurt timp după căderea regimului dictatorial, guvernanții au promis în stânga și în dreapta ameliorarea condițiilor de viață, însă, de îndată ce criza din economie a început să se accentueze aceeași guvernanți ai inoculat ideea potrivit căreia societatea capitalistă nu poate asigura bunăstarea generală. Doar că, societatea capitalistă, prezintă și laturi pozitive despre care conducerea țării nu a catadicsit să vorbească.

 

Periodic, Executivul a modificat prețurile de desfacere a bunurilor de pe piața internă motivând că acestea trebuie sincronizate la nivelul economiei mondiale, însă, despre creșterea salariilor la același nivel global nu au precizat nimic.

Un Aparat administrativ mult prea numeros

Productivitatea muncii, a fost mult prea scăzută pentru a facilita creșteri salariale până la nivelul celui din statele dezvoltate, dar posibilitatea de reducere a decalajului a existat, atât producătorii cât și puterea au avut la dispoziție mecanismele creșterii nivelul de trai.De exemplu, puterea a avut opțiunea de a impune reducerea cheltuielilor aparatului administrativ, mult prea încărcat pentru atribuțiile pe care le-a avut. Succesorii dictaturii comuniste au înființat noi instituții, motivând faptul că acestea fuseseră desființate de regimul anterior, însă numărul instituțiilor nou-create a devenit mult mai mare decât în trecut.Un exemplu în acsest sent este dat de Curțile de Apel care au fost reînființate, în formula una pentru două județe, în timp ce în perioada comunistă o Curte de Apel a avut în subordine instituțiile a opt până la zece județe.

 

La nivel guvernamental, numărul personalului administrativ crește, miniștrii, secretarii de stat și alte categorii de personal au fost mai mulți decât în alte state cu o populații mai mici și resurse mai mari decât ale României. Bugetele alocate pentru funcționarea aparatului administrativ au redus sumele alocate pentru educație, cercetare, sănătate, cultură etc.

 

Guvernul a cedat

Guvernele Roman și ulterior Văcăroiu s-au dovedit a fi lipsite de fermitate, au dat curs solicitărilor anumitor categorii de muncitori care au exercitat presiuni asupra lor. Când numărul protestatarilor a crescut, iar acțiunile au devenit suficient de zgomotase, ba chiar agresive, Executivul le-a acordat salarii mărite, deși acestea nu s-au reflectat și în producție.

Concesiile Guvernului au creat o stare anormală, din punct de vedere al principiilor de eficiență economică dat fiind faptul că sporurile de salarii au fost acoperite de bugetul statului, cu toate că sumele cerute de muncitorii protestatari nu au fost justificate, însă Guvernul a cedat presiunilor și a dat curs solicitărilor.

Acest lucru a generat o reacție de tip domino, fără să știe Executivul a încurajat categoriile de muncitori să revendice sporuri salariale prin subvenționare de la buget. Cum sumele alocate nu au rezultat din producția realizată, obținerea lor a fost posibilă prin emiterea de monedă fără acoperire în aur. Acest lucru a accentuat rata inflației.

 

Scăderea puterii de cumpărare și devalorizarea leului a avut repercusiuni și asupra creditării, o problemă care s-a perpetuat cel puțin patru ani, nici în 1994 situația economică a țării nu era una favorabilă cetățenilor, însă, apare un fenomen care i-a îmbogățit pe „băieții deștepți” și anume specula sau bișnița.

 

Specula bat-o vina

Averile deținute de diverși afaceriști din perioada comunistă sau cele acumulate imediat după 89 au fost investite, însă, din păcate nu în producția de bunuri materiale ci în scopuri speculative. În primii doi trei ani după prăbușirea regimului comunist comerțul a devenit una una din îndeletnicirile principale a multor români……….

 

 

Det. Aici

https://www.infofinanciar.ro/romania-explicata-episodul-29-marea-privatizarea-din-1990-devalizare-si-esec

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Pentru că vindeca şi sufletul, nu doar trupul- statul român isi omoară si memoria celor persecutaţi, amputați,exterminati…) Mai are România nevoie de sfinţi? Dar de eroi? Cum îngroapă statul urmele crimelor Securităţii comuniste?

 

 

Loredana Diacu

 

De ani de zile, Vaticanul încearcă să beatifice un român, un compatriot de-al nostru. Procesul este însă îngreunat chiar de România, de parcă ţara noastră nu şi-ar dori să aibă repere luminoase, oameni care s-au remarcat trăind în virtute creştină, smerenie şi dăruire faţă de cei din jur. Oameni care au trăit pentru a-i ajuta pe alţii. Sfinţi prin modul altruist şi demn în care şi-au dus viaţa, îndurând inclusiv persecuţie pentru crezul şi convingerile lor.

 

 

Cel pe care Vaticanul se chinuie să-l beatifice în pofida statului român este Martin Benedict, un medic-preot persecutat de Securitatea comunistă. A fost anchetat pentru simplul fapt că a îmbrăţişat preoţia şi a fost hirotonit în taină. Anchetele dure la care a fost supus i-au grăbit sfârşitul. A murit la 55 de ani. Cauza oficială a morţii: o hemoragie internă cauzată de ciroză.

Papa Francisc l‑a proclamat Venerabil pe Martin Benedict la 17 decembrie 2022, după ce Vaticanul a recunoscut că a trăit virtutea creştină în mod eroic — primul pas formal spre beatificare. Beatificarea însă întârzie, pentru că documentele care să ateste că după hirotonire acesta a fost anchetat şi persecutat de Securitatea ceauşistă (documente pe care familia lui Benedict le caută încă din 2004-2005, iar Vaticanul din 2015) n-au fost de găsit. Poliţia, moştenitoarea arhivelor fostei Miliţii, a refuzat initial să furnizeze orice dovadă scrisă, susţinând că materialele de „mică importanţă” se distrugeau la 30 de ani după decesul persoanei.

 

Viaţa şi patimile lui Martin Benedict. Persecuţia Securităţii

 

Martin Benedict s-a născut în satul Galbeni, lângă Bacău, într-o familie de agricultori români profund credincioşi. Încă din copilărie a fost atras de învăţătură şi de credinţă, ceea ce l-a determinat să urmeze seminarul franciscan de la Hălăuceşti între 1945 şi 1948. După desfiinţarea seminarului de către regimul comunist — în fapt, seminarul a fost transformat într-o şcoală pentru tractorişti — Benedict a continuat studiile la liceu în Bacău, iar în 1951 a intrat la Facultatea de Medicină, devenind bursier.

După absolvire, câştigă un post de medic la Bacău prin concurs, în 1961, dar cedează locul unui coleg care avea soţia gravidă şi se mută la Oneşti, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

Potrivit cercetătoarei CNSAS Germina Nagâţ, Martin Benedict a fost urmărit de Securitate încă din 1954, în ciuda discreţiei cu care trăia ca student la medicină.Viitorul medic era foarte retras, mergea la slujbă în fiecare zi şi toţi se mirau cum de un viitor doctor şi om de ştiinţă este atât de des la biserică, este generos, îşi împarte puţinii bani cu săracii. Nu avea nicio prietenă, nu căuta să se însoare, frecventa preoţii catolici, aşa că pentru Securitate a început să devină suspect. Între informatori a existat bănuiala că studiază şi teologia — ceea ce era adevărat — dar bănuielile s-au confirmat greu şi târziu. Printr-o întâmplare, într-un apartament supravegheat, s-a înregistrat faptul că Martin Benedict studiază teologie, deşi terminase medicina.

Securitatea a continuat urmărirea insistent: 28 de informatori au furnizat informaţii despre el. Cercetătorii CNSAS au descoperit note informative semnate de 28 de informatori în care apărea numele acestuia. Parte dintre note erau în dosarul lui Benedict (dosar de 74 de pagini), parte în dosarele de urmărire ale unor apropiaţi ai acestuia. În pofida atâtor turnătorii la adresa lui, securiştii nu au reuşit să afle ce anume îl face să fie atât de religios, atât de diferit printre medici, de ce foştii pacienţi îl caută de la kilometri distanţă. Când, în realitate, nu era niciun mister pentru iubirea de care avea parte. Martin Benedict era foarte apropiat de pacienţi: le dădea sfaturi, le boteza copiii, îi ajuta cu bani din salariul propriu.

 

 

Neobişnuit, nu? Pentru un regim bazat pe ura de clasă, nu pe iubire de semeni. În plus, doctorul a făcut un lucru considerat periculos de autorităţile comuniste: a iniţiat o campanie anti-avort, motiv pentru care a fost acuzat de morală burgheză şi misticism. Până în 1966, avortul era permis. Benedict, ca preot, era împotrivă şi ajuta femeile să nască, sprijinindu-le inclusiv financiar.Mai mult, comentariile lui despre regimul comunist erau ironice. Povestea cum, în vizitele la ţară, găsea cereri de adeziune la CAP-uri în latrine.

Finalmente, relatările informatorilor descriu aceeaşi imagine: un om credincios, devotat bolnavilor, care ţinea icoane în cabinet — lucru inacceptabil pentru regimul comunist.

Până în 1964, a fost urmărit atent, dar nu a fost arestat sau persecutat vizibil nu doar pentru că era iubit de pacienţi, ci pentru că Securitatea nu i-a putut găsi nicio culpă profesională sau morală.

Dosarul de urmărire se închide în 1964, cu menţiunea „păstrare în atenţie” (formulă consacrată în jargonul fostei Securităţi). După aceasta, urmează un hiatus arhivistic inexplicabil, a relatat Germina Nagâţ în cadrul unui eveniment organizat la Domneşti pentru celebrarea Elisabetei Rizea.

 

Faptul că a fost în continuare urmărit reiese din dosarele altora — membri ai anturajului său.

 

În 1972, Martin Benedict se îmbolnăveşte grav. Este operat, iar medicii îi lasă o pensetă în abdomen, perforând intestinul. Supravieţuieşte, dar îşi pierde o mare parte din intestinul subţire şi trăieşte pe un regim strict.

 

În 1980 este hirotonit în secret de Alexandru Todea, la Slănic Moldova, într-o zi când Ceauşescu era în vizită la Bacău şi atenţia Miliţiei era distrasă.În 1983, reuşeşte, prin intermediul soţiei unui ofiţer de la paşapoarte, să primească viză pentru Italia, unde participă la beatificarea lui Ieremia Valahul. Este deconspirat. Poartă costum popular şi are un scurt dialog cu Papa Ioan Paul II, care îl numeşte „mai mult decât un doctor”. Asta declanşează iadul.

 

 

 

Martin Benedict şi Papa Ioan Paul II

 

În 1984, are loc prima percheziţie. I se găsesc stola, Biblia şi potirul. Recunoaşte că este preot franciscan. I se face dosar de drept comun — metodă uzuală pentru a evita statutul de persecutat politic. Aşa a fost şi în cazul lui Gheorghe Ursu, inginerul ucis în bătaie pentru că a dezvăluit, la Europa Liberă, că Ceauşescu a sistat lucrările de consolidare a blocurilor afectate de cutremurul din ’77. Lui Ursu i s-a făcut dosar pentru deţinere de valută — 17 dolari.

 

 

 

Biblia si rozariul lui Martin Benedict gasite de Securitate la perchezitii

 

Stolă găsită de Securitate la percheziţiile efectuate la casa lui Martin Benedict

Stolă găsită de Securitate la percheziţiile efectuate la casa lui Martin Benedict

La Benedict nu s-au găsit dolari, ci câteva sticle de şampanie prăfuite primite cadou de ziua lui sau de la pacienţi, catalogate drept „foloase necuvenite”. Acuzaţia era una ridicolă, Benedict nu numai că nu lua foloase necuvenite de la bolnavi, ci chiar îşi împărţea puţinii lui bani cu pacienţii mai săraci. Cât despre şampanii, medicul nu se atingea de alcool, de aceea au şi fost găsite acele sticle uitate undeva, pline de praf.Din acel moment, medicul este chemat periodic la Miliţie, luat din spital cu maşina, anchetat nopţi întregi. Era sub o presiune psihologică uriaşă. Pentru a preveni compromiterea, îşi coase buzunarele halatului medical ca să nu-i strecoare vreun om pus de Securitate bani în ele. Asistentele confirmă aceste măsuri.

 

 

Martin Benedict la spital

În urma problemelor de sănătate declanşate de operaţia cu probleme, Benedict avea un regim strict de alimentaţie şi hidratare pe care, cu anchetele, nu-l putea respecta. Drept urmare, starea sa de sănătate s-a degradat vizibil şi rapid.

Deşi nu s-a plâns niciodată de bătăi, când a murit, în 1986, unul dintre nepoţi i-a observat răni pe spate şi pe braţe. Este foarte probabil să fi fost şi agresat fizic, nu doar psihic.

Cât despre motivul real al anchetei, faptul că a ales să fie şi preot, nu doar doctor, Benedict l-a explicat într-o scrisoare către un cunoscut: „Trebuie să trecem de partea cealaltă a medicinei — să vindecăm şi sufletul, nu doar trupul.” Acesta i-a fost crezul o viaţă întreagă. A plătit pentru el cu viaţa.

 

Cum omoară statul român memoria celor persecutaţi de comunişti? O istorie amputată

 

În ultimii săi ani de viaţă, Martin Benedict a fost persecutat de regimul comunist pentru credinţa sa. Pentru faptul că, pe lângă profesia de medic, a ales să fie şi preot franciscan. Pentru faptul că încerca să vindece nu doar trupurile pacienţilor săi, ci şi sufletele lor. Prin credinţă. Lucru pe care Securitatea ceauşistă nu-l putea înţelege. Îl suspectau că ascunde ceva, eventual că spionează pentru Vatican.

 

 

Credinţa lui neclintită i-a adus anchete şi rele tratamente care l-au afectat vizibil şi, în cele din urmă, moartea. Putem vorbi de o crimă a regimului comunist, crimă rămasă, ca multe — de fapt ca aproape toate crimele regimului comunist — nepedepsită. Şi, mai trist de atât, o crimă greu de documentat.În arhivele CNSAS n-a ajuns însă nici măcar o filă vizând acţiunile fostei Securităţi de la întoarcerea lui Martin Benedict de la Vatican şi până la moartea lui, deşi acei trei ultimi ani din viaţa sa sunt ani decisivi — atunci au început presiunile cele mai mari. Nimic despre urmărire, anchete, chemările sistematice la miliţie, declaraţiile pe care el le dădea. Există mărturii că s-au întâmplat lucrurile acestea, dar nu mai există documentele.

Cu greu au reuşit cercetătoarea Germina Nagâţ, membră a colegiului CNSAS, şi fraţii franciscani Eusebio Bejan şi Silvestru Bejan să obţină documente care să dovedească faptul că Benedict a fost anchetat, abia în urma unei audienţe la Poliţia Bacău, şi aceea obţinută tot cu dificultate. Iniţial, cercetătoarea a solicitat o audienţă în scris. După aproape o lună, a fost refuzată.

 

Finalmente, după ce a încercat în fel şi chip să obţină audienţa dorită, i s-a spus că, dacă vor să ajungă să vorbească cu vreun şef din poliţie, cea mai sigură cale este să sune la 112. Li s-a părut absurd, dar după ce au tot bătut fără succes la uşi închise, s-au conformat. Au sunat la 112 pentru a putea vorbi cu un reprezentant al poliţiei care măcar să le asculte cererea. În cadrul audienţei li s-a comunicat că „materialele de mică importanţă” despre anchete se distrug după 30 de ani de la deces, deci nu mai există niciun înscris vizându-l pe Benedict.

 

Abia după ce doamna Nagâţ a cerut o copie a procesului-verbal de distrugere a documentelor, fraţilor Bejan li s-a dat, cu chiu cu vai, o copertă şi o filă de registru.

 

 

 

Document

Răspunsul primit de doamna Nagâţ şi de cei doi fraţi franciscani vizând distrugerea documentelor de „mică importanţă” are implicaţii majore. Căci cazul lui Benedict nu este singular. Potrivit cercetătoarei CNSAS, au fost distruse documente şi în alte cazuri, precum cel al protestatarilor care, în 1987, au ieşit în stradă la Braşov să protesteze contra comunismului. Această practică birocratică a dus la pierderea unor capitole importante din istoria recentă a României şi îngreunează recunoaşterea oficială a martirilor anticomunişti.”Există această pierdere enormă din istoria noastră recentă, şi anume, anchetele miliţiei. Anchetele miliţiei, care de fapt erau anchetele Securităţii, care îşi oferea o acoperire de drept comun pentru ceva mult mai important, şi anume suspiciunile de natură politică. În cazul doctorului Benedict, evident, ancheta nu se concentra pe sticlele de şampanie, în niciun caz, ci pe faptul că nu au primit un răspuns pe placul lor la întrebarea „de ce eşti medic şi preot în acelaşi timp.” Suspiciunea a fost de spionaj în favoarea Vaticanului.

 

Evident, neconfirmată, evident, nesusţinută de absolut nimic. Ce spionaj putea să facă un medic care trăia practic activ în spital de dimineaţă până seara?

 

Au existat multiple forme de rezistenţă la comunism şi chiar cazuri dramatice care nu s-au oprit în anii de început, anii stalinişti ai comunismului, care nu s-au petrecut în detenţie sau în lagărele de muncă, ci printre noi. Aparent vieţi banale, vieţi obişnuite, care sunt marcate, însă, de dramatism şi de o formă de rezistenţă cu nimic mai puţin impresionantă decât ce s-a petrecut în primele două decenii după instalarea comunismului.

 

Faptul că există această cauză de beatificare la Vatican, pentru care se caută documente din 2015, faptul că, cu greu, am reuşit să găsim o copertă de registru şi o filă de registru ca să vedem că a existat o anchetă, este foarte, foarte trist.După părerea mea, sigur, cauza va merge mai departe, ea va fi susţinută prin mărturii directe sau prin alte etape procedurale specifice Vaticanului. A fost declarat Venerabil de Papa Francisc, deci probabil că vom mai avea încă o beatificare, să sperăm, dar ar fi putut să se întâmple mai devreme şi ar fi putut fi mai uşor de dovedit ce s-a întâmplat cu acest om dacă nu ar fi existat această procedură de distrugere periodică a dosarelor sau documentelor, zise de mică importanţă, care s-a făcut după moartea mai multor persoane din această ţară care chiar s-au opus şi au fost, în mod laş, aş putea să spun, anchetate de miliţie sub un pretext mizerabil, când de fapt era vorba în spate de o cauză politică”, a punctat Germina Nagâţ.

 

Distrugerea documentelor care dovedesc crimele comunismului, politică de stat?

 

Nu doar documentele vizând anchete de „mică importanţă” dispar (şi iarăşi, revin, cine decide ce e de mică importanţă? care sunt criteriile) pe motiv că au trecut 30 de ani de la moartea celor anchetaţi. În 2022, profesorul Cătălin Botoşineanu, fost director al Arhivelor Naţionale din Iaşi, trăgea un semnal de alarmă în spaţiul public că numeroase documente de importanţă capitală pentru a înţelege istoria recentă a acestei naţii, acea parte de istorie care ne-a definit — de fapt deformat — ca popor, dispar.Profesorul Botoşineanu a arătat că instituţiile s-au prevalat de modificări legislative din 2002 şi au distrus sau distrug orice fel de documente care conţineau hârtii cu ştampila „Secret” . Este vorba de documente despre Revoluţie, Mineriade, despre crimele din orfelinatele comuniste — 15.000 de copii au murit din cauza relelor tratamente în căminele-spital ceauşiste (detalii aici), documente de la poliţiile care aveau în evidenţă foştii deţinuţi politic etc.

 

Scopul distrugerii documentelor: cercetătorii să nu dea peste numele unor ofiţeri acoperiţi. Presiunea cea mai mare, explică arhivistul, vine de la Serviciul Român de Informaţii şi de la „Doi şi-un sfert” – Direcţia Generală de Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Sub auspiciul că ar putea exista ofiţeri ce ar fi deconspiraţi dacă documentele ajung în mâinile cercetătorilor ce consultă Arhivele Naţionale, aceştia solicită adesea insistent instituţiilor publice să pună în aplicare legea şi să distrugă orice arhive care au documente clasificate. S-au pierdut astfel, spune Cătălin Botoşineanu, documente cu o valoare istorică ce nu poate fi înlocuită de nimeni.

 

„În anii ’70, se spunea că aceste hârtii clasificate fac parte din fondul Arhivelor Naţionale, după o perioadă de timp ajungeau acolo, se declasificau şi erau publicate în volume de documente. Au fost date unele în cercetare. Ei bine, din 2002 s-a schimbat legea: aceste documente nu mai fac parte dintr-un fond arhivistic naţional de unde ar urma să ajungă în public, ci ele se arhivează sau se distrug. De vreun deceniu, astfel de acte de la Poliţie, Prefectură, Consiliile Judeţene, primării comunale, de la poliţiile care aveau în evidenţă foştii deţinuţi politici şi făceau informări lunare despre aceştia, au fost distruse”, a explicat istoricul Cătălin Botoşineanu. Mai multe informaţii, aici.

 

Mai are România nevoie de sfinţi? Dar de eroi?

 

Pe 12 iulie, se împlinesc 38 de ani de când fratele Benedict a părăsit această lume de întristare şi suspin, lume în care a încercat, cu smerenie şi credinţă, să fie alinare pentru pacienţii săi. Să aducă un strop de bunătate şi iubire în vieţile celor din jur. La mormântul fostului doctor-preot şi la căsuţa părintească din Galbeni, se vor strânge pelerini franciscani şi oameni din zonă care-i cinstesc memoria. Care-i vor adresa un gând pios, de recunoştinţă şi regret. Dacă statul român nu-i recunoaşte suferinţa, cei care l-au cunoscut şi cei care au aflat despre credinţa, demnitatea şi sacrificiul lui, i-o onorează şi recunosc.

 

 

Comemorare Martin Benedict

Martin Benedict rămâne un simbol al rezistenţei tăcute şi al credinţei neclintite într-o perioadă de represiune. El va fi beatificat mai devreme sau mai târziu, cu sau fără documentele fostei Miliţii/Securităţi.

 

Însă câţi alţi sfinţi şi/sau eroi discreţi am avut printre noi, despre al căror martiriu, curaj, sacrificiu, demnitate, nu se ştie nimic pentru că Poliţia şi, aşa cum a arătat profesorul Botoşineanu, şi alte instituţii de stat, pur şi simplu distrug documente? Câte informaţii despre sacrificii onorante s-au distrus?

 

Nu suntem o ţară doar de turnători. Am avut mulţi, ştim cu toţii. N-am fost însă doar atât, ca popor. Am avut oameni care s-au opus, sau care pur şi simplu au refuzat să semneze pactul cu Răul, despre ale căror pătimiri nu vom şti poate nimic niciodată. Pentru că dovezile s-au distrus sau se distrug.Analfabetism istoric în Poliţia Română? În SRI? În instituţiile statului? Complicitate cu fosta Securitate? Nu ştim, sau, cel puţin nu putem dovedi o complicitate conştientă, asumată. Dar ce ştim este că trăim într-o ţară în care niciun ofiţer de Securitate n-a fost condamnat vreodată pentru crime comise în timpul regimului comunist. Într-o ţară în care Înalta Curte susţinea, siderant, când i-a achitat pe ucigaşii inginerului Gheorghe Ursu, că n-a existat nicio relaţie de adversitate între Securitate şi români.

Martin Benedict nu s-a anchetat singur. Nici muncitorii de la Braşov care s-au revoltat contra comunismului nu s-au bătut şi torturat singuri în ’87. Niciun martir anticomunist nu s-a autoschingiuit. Ei au fost victime curajoase ale unui regim criminal. Iar dovezile despre patimile lor n-ar trebui distruse.Într-o epocă în care reperele morale sunt tot mai pervertite, avem nevoie de repere adevărate. De Sfinţi. De Eroi. Dar statul român? El are nevoie? Sau brandul de ţară trebuie să fie politicienii corupţi?

 

 

 

 

 

https://epochtimes-romania.com/news/mai-are-romania-nevoie-de-sfinti-dar-de-eroi-cum-ingroapa-statul-urmele-crimelor-securitatii-comuniste—373284

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ce salariu are un parlamentar român în iulie 2025: Cu tot cu diurnă câștigă cât un profesor în câteva luni!

 

 

România are, în acest moment, 332 de deputați și 137 de senatori. În aceste condiții, românii sunt interesați să știe ce salariu are un parlamentar român în iulie 2025. Astfel, salariul de bază pentru senatori și deputați este de 18.720 de lei brut pe lună, adică aproape 11.000 de lei net. Cele mai mari salarii le au președinții celor două Camere, care încasează peste 13.000 de lei net.

 

 

Ce salariu are un parlamentar român în iulie 2025

 

Salariul de bază pentru senatori și deputați este de 18.720 de lei brut pe lună, adică aproape 11.000 de lei net. Mai mult, anul trecut, senatorii şi deputaţii și-au majorat sumele forfetare, adică banii primiți de la Parlament pentru cheltuielile lunare cu cabinetele parlamentare – cazare, masă sau amenajarea biroului. Astfel că, acum, această sumă se ridică la 35.500 de lei și doar jumătate trebuie justificată. Dar se mai adaugă și 753 de lei pe zi diurnă pentru fiecare zi cu ședință în plen.

La polul opus, printre cele mai mici salarii din Parlament le primesc magazinerii, operatorii de Xerox și personalul de la curățenie, fiecare cu aproximativ 3.000 de lei net. Cei 469 de parlamentari sunt aleși pe o perioadă de 4 ani.

 

 

În comparație cu alte țări europene, veniturile parlamentarilor din România sunt relativ ridicate. În medie, un parlamentar român primește lunar aproximativ 11.500 de euro, incluzând atât salariul, cât și suma forfetară.

Pentru context, un parlamentar britanic câștigă în jur de 8.000 de euro pe lună, iar un parlamentar francez, dacă ocupă mai multe funcții, ajunge la maximum 9.780 de euro. În Suedia, salariul lunar al unui parlamentar este de aproximativ 6.300 de euro. Astfel, venitul mediu al unui parlamentar român este semnificativ mai mare decât a demnitarilor din multe alte țări europene.

 

 

Ce alte beneficii are un parlamentar

 

Pe lângă indemnizație, un parlamentar primește bani pentru chirie, diurnă, transport, telefon și pentru cheltuielile cu biroul parlamentar din teritoriu.

 

Diurnă primesc toți parlamentarii care nu au domiciliul în București sau Ilfov, iar valoarea acesteia este de 2% pe zi din indemnizație.Deputații și senatorii beneficiază, pe perioada mandatului, de transport gratuit intern pe calea ferată cu orice categorie.

 

Det. Aici

 

https://www.bzi.ro/ce-salariu-are-un-parlamentar-roman-in-iulie-2025-cu-tot-cu-diurna-castiga-cat-un-profesor-in-cateva-luni-5307592#goog_rewarded

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Ne indatoram si pentru…) Geambașii falselor certificate de revoluționar

 

 

……………………………………………………………………….

 

det. aici https://www.cotidianul.ro/geambasii-falselor-certificate-de-revolutionar/

 

 

Bani duși pe Apa Sâmbetei

Conform informațiilor oferite de revoluționarul Cristian Adam, afacerile ilegale cu certificate de revoluționar puse în mișcare ­imediat după intrarea în vigoare a Legii Nr. 341/2004 au adus o pagubă imensă în bugetul de stat. El afirmă că bugetul de stat a fost prejudiciat cu peste 250.000.000 lei, sumă rezultată din acordarea unui număr de peste 1.500 de certificate unor persoane care nu au deținut niciun fel de certificat anterior apariției acestei legi, iar în cazul acestora, prejudiciul înregistrat fiind de circa 150.000 lei de persoană. Din schimbarea calității unui număr peste 300 de persoane, în aceste cazuri prejudiciul înregistrat anual a fost de circa 150.000-200.000 lei pentru fiecare fals revoluționar „miluit“ de stat prin intermediul acestei legi.

 

Vasile Surcel, Dan Petre Popa

 

 

https://www.cotidianul.ro/geambasii-falselor-certificate-de-revolutionar/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Legământul secret al iluminaților întunecați împotriva rasei umane și a planetei

 

 

 

 

MAREA ILUZIE: Fostul șef al FBI confirmă că Illuminati vrea să conducă lumea și că s-a infiltrat la toate nivelurile societății, inclusiv în procuratură, judecători, industrie, politicieni și Casa Albă. Legământul lor secret este dispariția intenționată a omenirii prin războaie, pandemii, schimbări climatice, divizare, otrăvire, acte teroriste, boli și moarte.Illuminati sunt membri ai Comitetului celor 300 și acesta este Legământul lor secret împotriva umanității:

 

O iluzie va fi, atât de mare, atât de vastă încât va scăpa percepției lor.

 

Cei care o vor vedea vor fi considerați nebuni.

 

Vom crea fronturi separate pentru a-i împiedica să vadă legătura dintre noi.

 

Ne vom comporta ca și cum nu am fi conectați pentru a menține vie iluzia. Scopul nostru va fi atins picătură cu picătură, pentru a nu atrage niciodată suspiciunea asupra noastră. Acest lucru îi va împiedica pe ceilalți, de asemenea, să vadă schimbările pe măsură ce acestea se produc.

 

Ne vom situa întotdeauna deasupra câmpului relativ al experienței lor, pentru că noi cunoaștem secretele absolutului.

 

Vom lucra mereu împreună și vom rămâne legați prin sânge și secret. Moartea va veni pentru cel care vorbește.

 

Le vom scurta durata de viață și le vom slăbi mințile în timp ce ne vom preface că facem contrariul.

 

Ne vom folosi cunoștințele noastre în domeniul științei și al tehnologiei în moduri subtile, astfel încât ei nu vor vedea niciodată ce se întâmplă.

 

Vom folosi metale moi, acceleratori de îmbătrânire și sedative în alimente și apă, dar și în aer. Ei vor fi acoperiți de otrăvuri oriunde s-ar întoarce.

 

Metalele moi îi vor face să își piardă mințile. Le vom promite că vom găsi un leac pe numeroasele noastre fronturi, dar le vom da mai multă otravă.

 

Otrăvurile vor fi absorbite prin piele și gură, le vor distruge mințile și sistemele de reproducere.

 

Din toate acestea, copiii lor se vor naște morți, iar noi vom ascunde această informație.

 

Otrăvurile vor fi ascunse în tot ceea ce îi înconjoară, în ceea ce beau, mănâncă, respiră și poartă.

 

Trebuie să fim ingenioși în distribuirea otrăvurilor pentru că ele pot vedea departe.

 

Îi vom învăța că otrăvurile sunt bune, cu imagini amuzante și tonuri muzicale.

 

Cei pe care îi admiră vor ajuta. Îi vom înrola pentru a împinge otrăvurile noastre.

 

Vor vedea cum produsele noastre sunt folosite în filme, se vor obișnui cu ele și nu vor cunoaște niciodată adevăratul lor efect.

 

Când vor naște, vom injecta otrăvurile în sângele copiilor lor și îi vom convinge că este pentru ajutorul lor.

 

Vom începe de timpuriu, când mințile lor sunt tinere, îi vom viza pe copiii lor cu ceea ce le place cel mai mult copiilor, lucruri dulci.

 

Când dinții lor se vor strica, îi vom umple cu metale care le vor ucide mintea și le vor fura viitorul.

 

Când capacitatea lor de a învăța va fi afectată, vom crea medicamente care îi vor îmbolnăvi și mai tare și vor provoca alte boli pentru care vom crea și mai multe medicamente.

 

Îi vom face docili și slabi în fața noastră prin puterea noastră.

 

Vor deveni deprimați, lenți și obezi, iar când vor veni la noi pentru ajutor, le vom da mai multă otravă.

 

Le vom concentra atenția spre bani și bunuri materiale, astfel încât să nu se conecteze niciodată cu sinele lor interior. Le vom distrage atenția cu curvie, plăceri exterioare și jocuri, astfel încât să nu fie niciodată una cu unicitatea tuturor.

 

Mințile lor ne vor aparține și vor face ce le spunem noi. Dacă vor refuza, vom găsi modalități de a implementa în viețile lor tehnologii care să le altereze mintea. Vom folosi frica ca armă.

 

Le vom stabili guvernele și vom crea opoziții în interiorul lor. Vom deține ambele părți.

 

Întotdeauna ne vom ascunde obiectivul, dar ne vom duce la îndeplinire planul.

 

Ei vor face munca pentru noi și noi vom prospera din munca lor.

 

Familiile noastre nu se vor amesteca niciodată cu ale lor. Sângele nostru trebuie să fie mereu pur, pentru că aceasta este calea.

 

Îi vom face să se omoare între ei atunci când ne convine.

 

Îi vom ține separați de unitate prin dogmă și religie.

 

Vom controla toate aspectele vieții lor și le vom spune ce să gândească și cum să gândească.

 

Îi vom îndruma cu blândețe și delicatețe, lăsându-i să creadă că se îndrumă singuri.

 

Vom alimenta animozități între ei prin intermediul facțiunilor noastre.

 

Când o lumină va străluci printre ei, o vom stinge prin ridiculizare sau prin moarte, după cum ne convine mai bine.

 

Îi vom face să-și sfâșie inimile unii altora și să-și ucidă proprii copii. Vom realiza acest lucru folosind ura ca aliat al nostru, furia ca prieten.

 

Ura îi va orbi complet și nu vor vedea niciodată că din conflictele lor vom ieși noi, conducătorii lor. Ei vor fi ocupați să se omoare între ei.

 

Se vor scălda în propriul sânge și își vor ucide vecinii atâta timp cât vom considera necesar. Noi vom beneficia foarte mult de pe urma acestui lucru, pentru că ei nu ne vor vedea, pentru că nu ne pot vedea.

 

Vom continua să prosperăm de pe urma războaielor și a morții lor.

 

Vom repeta acest lucru la nesfârșit până când ne vom atinge scopul final.

 

Vom continua să-i facem să trăiască în frică și furie prin imagini și sunete. Vom folosi toate instrumentele pe care le avem pentru a realiza acest lucru. Uneltele vor fi furnizate de munca lor.

 

Îi vom face să se urască pe ei înșiși și pe vecinii lor.

 

Le vom ascunde întotdeauna adevărul divin, că suntem cu toții una. Acest lucru nu trebuie să-l știe niciodată!

 

Ei nu trebuie să știe niciodată că culoarea este o iluzie, ei trebuie să creadă mereu că nu sunt egali.

 

Picătură cu picătură, picătură cu picătură, vom avansa spre obiectivul nostru.

 

Vom prelua pământul, resursele și bogăția lor pentru a exercita un control total asupra lor.

 

Îi vom păcăli să accepte legi care le vor fura și puțina libertate pe care o vor avea.

 

Vom crea un sistem monetar care îi va închide pentru totdeauna, ținându-i pe ei și pe copiii lor în datorii.

 

Când vor interzice împreună, îi vom acuza de crime și vom prezenta lumii o poveste diferită, pentru că noi vom deține toate mijloacele de comunicare.

 

Ne vom folosi mass-media pentru a controla fluxul de informații și sentimentele lor în favoarea noastră.

 

Când se vor ridica împotriva noastră, îi vom zdrobi ca pe niște insecte, pentru că sunt mai puțin decât atât.

 

Vor fi neputincioși să facă ceva, deoarece nu vor avea arme.

 

Vom recruta câțiva dintre ei pentru a ne duce la îndeplinire planurile, le vom promite viață veșnică, dar viață veșnică nu vor avea niciodată, pentru că nu sunt de-ai noștri.

 

Recruții vor fi numiți „inițiați” și vor fi îndoctrinați să creadă în ritualuri false de trecere spre tărâmuri mai înalte. Membrii acestor grupuri vor crede că sunt una cu noi, fără să știe niciodată adevărul. Ei nu trebuie să afle niciodată acest adevăr pentru că se vor întoarce împotriva noastră.

 

Pentru munca lor, ei vor fi recompensați cu lucruri pământești și titluri mărețe, dar niciodată nu vor deveni nemuritori și nu ni se vor alătura, niciodată nu vor primi lumina și nu vor călători printre stele.

 

Ei nu vor ajunge niciodată pe tărâmurile superioare, căci uciderea celor de felul lor va împiedica trecerea spre tărâmul iluminării. Asta nu vor ști niciodată.

 

Adevărul le va fi ascuns în față, atât de aproape încât nu vor putea să se concentreze asupra lui până când va fi prea târziu.

 

Oh, da, atât de mare va fi iluzia libertății, încât nu vor ști niciodată că sunt sclavii noștri.

 

Când totul va fi la locul lui, realitatea pe care o vom fi creat-o pentru ei îi va stăpâni. Această realitate va fi închisoarea lor. Ei vor trăi în autoamăgire.

 

Când obiectivul nostru va fi atins, va începe o nouă eră de dominație.

 

Mințile lor vor fi legate de credințele lor, credințe pe care noi le-am stabilit din timpuri imemoriale.

 

Dar dacă vor afla vreodată că sunt egali cu noi, atunci vom pieri. ASTA NU TREBUIE SĂ AFLE NICIODATĂ.

 

Dacă vor afla vreodată că împreună ne pot învinge, vor acționa.

 

Nu trebuie să afle niciodată, niciodată, ce am făcut, pentru că, dacă vor afla, nu vom avea unde să fugim, pentru că va fi ușor de văzut cine suntem odată ce vălul va cădea. Acțiunile noastre vor fi dezvăluit cine suntem și ne vor vâna și nimeni nu ne va da adăpost.

 

Acesta este legământul secret după care vom trăi restul vieții noastre prezente și viitoare, căci această realitate va transcende multe generații și durate de viață.

 

Acest legământ este pecetluit prin sânge, sângele nostru. Noi, cei care am venit din cer pe pământ.

 

Acest legământ nu trebuie să se știe NICIODATĂ, NICIODATĂ că există. Nu trebuie NICIODATĂ, NICIODATĂ să nu fie scris sau rostit, pentru că, dacă va fi scris, conștiința pe care o va genera va elibera furia CREATORULUI PRIMAR asupra noastră, iar noi vom fi aruncați în adâncurile de unde am venit și vom rămâne acolo până la sfârșitul timpului infinitului însuși.

 

Legământul secret de mai sus a fost primit de către o persoană NECUNOSCUTĂ la 21.06.2002.

 

Iată mai jos numele membrilor Comitetului celor 300, care distrug și controlează omenirea de peste 200 de ani. Ei au mii de „inițiați” care se află sub controlul lor, cum ar fi Klaus Schwab, Anthony Fauci, George Soros, Joseph R. Biden, Barack Obama, Justin Trudeau și mulți alții.

 

Ei avansează cu toată forța pentru a-și îndeplini obiectivele de depopulare și de instaurare a unui guvern mondial unic. Ei vor continua să folosească incendiile, schimbările climatice, pandemiile, războaiele și actele teroriste pentru a-și atinge obiectivele dacă nu îi oprim acum.

 

MEMBRII TRECUȚI ȘI PREZENȚI AI COMITETULUI CELOR 300 ÎNCEPÂND CU 1991: BILL GATES ESTE UN NOU MEMBRU

 

Abergavemy, Marquis of.

Acheson, Dean.

Adeane, Lord Michael.

Agnelli, Giovanni.

Alba, Duke of.

Aldington, Lord.

Aleman, Miguel.

Allihone, Professor T. E.

Alsop Family Designate.

Amory, Houghton.

Anderson, Charles A.

Anderson, Robert 0.

Andreas, Dwayne.

Asquith, Lord.

Astor, John Jacob and successor, Waldorf.

Aurangzeb, Descendants of.

Austin, Paul.

Baco, Sir Ranulph

BalFour, Arthur.

 

Balogh, Lord.

Bancroft, Baron Stormont.

Baring.

Barnato, B.

Barran, Sir John.

Baxendell, Sir Peter.

Beatrice of Savoy, Princess.

Beaverbrook, Lord.

Beck, Robert.

Beeley, Sir Harold.

Beit, Alfred.

Benn, Anthony Wedgewood.

Bennet, John W.

Benneton, Gilberto or alternate Carlo.

Bertie, Andrew.

Besant, Sir Walter.

Bethal, Lord Nicholas.

Bialkin, David.

Biao, Keng.

Bingham, William.

Binny, J. F.

Blunt, Wilfred.

 

Bonacassi, Franco Orsini.

Bottcher, Fritz.

Bradshaw, Thornton.

Brandt, Willy.

Brewster, Kingman.

Buchan, Alastair.

Buffet, Warren.

Bullitt, William C.

Bulwer-Lytton, Edward.

Bundy, McGeorge.

Bundy, William.

Bush, George.

Cabot, John. Family Designate.

Caccia, Baron Harold Anthony.

Cadman, Sir John.

Califano, Joseph.

Carrington, Lord.

Carter, Edward.

Catlin, Donat.

Catto, Lord.

 

Cavendish, Victor C. W. Duke of Devonshire. Chamberlain, Houston Stewart.

Chang, V. F.

Chechirin, Georgi or Family Designate.

Churchill, Winston.

Cicireni, V. or Family Designate.

Cini, Count Vittorio.

Clark, Howard.

Cleveland, Amory.

Cleveland, Harland.

Clifford, Clark.

Cobold, Lord.

Coffin, the Rev William Sloane.

Constanti, House of Orange.

Cooper, John. Family Designate.

Coudenhove-Kalergi, Count.

Cowdray, Lord.

Cox, Sir Percy.

Cromer, Lord Evelyn Baring.

Crowther, Sir Eric.

Cumming, Sir Mansfield.

 

Curtis, Lionel.

d’Arcy, William K.

D’Avignon, Count Etienne.

Danner, Jean Duroc.

Davis, John W.

de Benneditti, Carlo.

De Bruyne, Dirk.

De Gunzberg, Baron Alain.

De Lamater, Major General Walter.

De Menil, Jean.

De Vries, Rimmer.

de Zulueta, Sir Philip.

de’Aremberg, Marquis Charles Louis.

Delano. Family Designate.

Dent, R.

Deterding, Sir Henri.

di Spadaforas, Count Guitierez, (House Douglas-Home, Sir Alec.

Drake, Sir Eric.

Duchene, Francois.

DuPont.

Edward, Duke of Kent.

 

Eisenberg, Shaul.

Elliott, Nicholas.

Elliott, William Yandel.

Elsworthy, Lord.

Farmer, Victor.

Forbes, John M.

Foscaro, Pierre.

France, Sir Arnold.

Fraser, Sir Hugh.

Frederik IX, King of Denmark Family Designate.

Freres, Lazard.

Frescobaldi, Lamberto.

Fribourg, Michael.

Gabor, Dennis.

Gallatin, Albert. Family Designate.

Gardner, Richard.

Gates, William Henry III

Geddes, Sir Auckland.

Geddes, Sir Reay.

George, Lloyd.

Giffen, James.

 

Gilmer, John D.

Giustiniani, Justin.

Gladstone, Lord.

Gloucestor, The Duke of.

Gordon, Walter Lockhart.

Grace, Peter J.

Greenhill, Lord Dennis Arthur.

Greenhill, Sir Dennis.

Grey, Sir Edward.

Gyllenhammar, Pierres.

Haakon, King of Norway.

Haig, Sir Douglas.

Hailsham, Lord.

Haldane, Richard Burdone.

Halifax, Lord.

Hall, Sir Peter Vickers.

Hambro, Sir Jocelyn.

Hamilton, Cyril.

Harriman, Averill.

Hart, Sir Robert.

Hartman, Arthur H.

Healey, Dennis.

 

Helsby, Lord.

Her Majesty Queen Elizabeth II.

Her Majesty Queen Juliana.

Her Royal Highness Princess Beatrix.

Her Royal Highness Queen Margreta.

Heseltine, Sir William.

Hesse, Grand Duke descendants, Family Designate. Hoffman, Paul G.

Holland, William.

House of Braganza.

House of Hohenzollern.

House, Colonel Mandel.

Howe, Sir Geoffrey.

Hughes, Thomas H.

Hugo, Thieman.

Hutchins, Robert M.

Huxley, Aldous.

Inchcape, Lord.

Jamieson, Ken.

Japhet, Ernst Israel.

Jay, John. Family Designate.

Keynes, John Maynard.

 

Jodry, J. J.

Joseph, Sir Keith.

Katz, Milton.

Kaufman, Asher.

Keith, Sir Kenneth.

Keswick, Sir William Johnston, or Keswick, H.N.L. Keswick, William Johnston.

Kimberly, Lord.

King, Dr. Alexander.

Kirk, Grayson L.

Kissinger, Henry.

Kitchener, Lord Horatio.

Kohnstamm, Max.

Korsch, Karl.

Lambert, Baron Pierre.

Lawrence, G.

Lazar.

Lehrman, Lewis.

Lever, Sir Harold.

Lewin, Dr. Kurt.

Lippmann, Walter.

 

Livingstone, Robert R. Family Designate.

Lockhart, Bruce.

Lockhart, Gordon.

Linowitz, S.

Loudon, Sir John.

Luzzatto, Pieipaolo.

Mackay, Lord, of Clasfern.

Mackay-Tallack, Sir Hugh.

Mackinder, Halford.

MacMillan, Harold.

Matheson, Jardine.

Mazzini, Gueseppi.

McClaughlin, W. E.

McCloy, John J.

McFadyean, Sir Andrew.

McGhee, George.

McMillan, Harold.

Mellon, Andrew.

Mellon, William Larimer or Family Designate.

Meyer, Frank.

 

Michener, Roland.

Mikovan, Anastas.

Milner, Lord Alfred.

Mitterand, Francois.

Monett, Jean.

Montague, Samuel.

Montefiore, Lord Sebag or Bishop Hugh.

Morgan, John P.

Mott, Stewart.

Mountain, Sir Brian Edward.

Mountain, Sir Dennis.

Mountbatten, Lord Louis.

Munthe, A., or family designate.

Naisbitt, John.

Neeman, Yuval.

Newbigging, David.

Nicols, Lord Nicholas of Bethal.

Norman, Montague.

O’Brien of Lotherby, Lord.

Ogilvie, Angus.

Okita, Saburo.

Oldfield, Sir Morris.

 

Oppenheimer, Sir Earnest, and successor, Harry. Ormsby Gore, David (Lord Harlech).

Orsini, Franco Bonacassi.

Ortolani. Umberto.

Ostiguy, J.P.W.

Paley, William S.

Pallavacini.

Palme, Olaf.

Palmerston.

Palmstierna, Jacob.

Pao, Y.K.

Pease, Richard T.

Peccei, Aurellio.

Peek, Sir Edmund.

Pellegreno, Michael, Cardinal.

Perkins, Nelson.

Pestel, Eduard.

Peterson, Rudolph.

Petterson, Peter G.

Petty, John R.

 

Philip, Prince, Duke of Edinburgh.

Piercy, George.

Pinchott, Gifford.

Pratt, Charles.

Price Waterhouse, Designate.

Radziwall.

Ranier, Prince.

Raskob, John Jacob.

Recanati.

Rees, John Rawlings.

Rees, John.

Rennie, Sir John.

Rettinger, Joseph.

Rhodes, Cecil John.

Rockefeller, David.

Role, Lord Eric of Ipsden.

Rosenthal, Morton.

Rostow, Eugene.

Rothmere, Lord.

 

Rothschild Elie de or Edmon de and/or Baron Rothschild Runcie, Dr.Robert.

Russell, Lord John.

Russell, Sir Bertrand.

Saint Gouers, Jean.

Salisbury, Marquisse de Robert Gascoiugne Cecil. Shelburne, The Salisbury, Lord. Samuel, Sir Marcus.

Sandberg, M. G.

Sarnoff, Robert.

Schmidheiny, Stephan or alternate brothers Thomas,

Alexander.

Schoenberg, Andrew.

Schroeder.

Schultz, George.

Schwartzenburg, E.

Shawcross, Sir Hartley. Sheridan, Walter.

Shiloach, Rubin.

Silitoe, Sir Percy.

Simon, William.

Sloan, Alfred P.

 

Smuts, Jan.

Spelman.

Sproull, Robert.

Stals, Dr. C.

Stamp, Lord Family designate.

Steel, David.

Stiger, George.

Strathmore, Lord.

Strong, Sir Kenneth.

Strong, Maurice.

Sutherland.

Swathling, Lord.

Swire, J. K.

Tasse, G. Or Family Designate.

Temple, Sir R.

Thompson, William Boyce.

Thompson, Lord.

Thyssen-Bornamisza, Baron Hans Henrich.

Trevelyn, Lord Humphrey.

Turner, Sir Mark.

Turner, Ted.

 

Tyron, Lord.

Urquidi, Victor.

Van Den Broek, H.

Vanderbilt.

Vance, Cyrus.

Verity, William C.

Vesty, Lord Amuel.

Vickers, Sir Geoffrey.

Villiers, Gerald Hyde family alternate.

Volpi, Count.

von Finck, Baron August.

von Hapsburg, Archduke Otto, House of Hapsburg-Lorraine.

Von Thurn and Taxis, Max.

Wallenberg, Peter or Family Designate.

Wang, Kwan Cheng, Dr.

Warburg, S. C.

Ward Jackson, Lady Barbara.

Warner, Rawleigh.

Warnke, Paul.

Warren, Earl.

 

Watson, Thomas.

Webb, Sydney.

Weill, David.

Weill, Dr. Andrew.

Weinberger, Sir Caspar.

Weizman, Chaim.

Wells, H. G.

Wheetman, Pearson (Lord Cowdray).

White, Sir Dick Goldsmith.

Whitney, Straight.

Wiseman, Sir William.

Wittelsbach.

Wolfson, Sir Isaac.

Wood, Charles.

Young, Owen.

 

Legământul lor secret nu mai este un secret, adevărul a fost dezvăluit. Tot ceea ce s-a afirmat în acest document cu ani în urmă s-a adeverit și se adeverește chiar în acest moment. Vălul a căzut și este ușor de văzut cine sunt ei acum. Toate numele lor sunt enumerate mai sus.

 

Acum este momentul să fim uniți, să fim curajoși și să acționăm, vânându-i și readucând umanitatea la locul ei de drept. Aceasta este Planeta noastră, iar timpul lor de a conduce prin moarte și haos s-a terminat pentru totdeauna. Ei știu că împreună îi putem învinge. Uniți-vă și apărați-vă.

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/08/24/legamantul-secret-al-iluminatilor-intunecati-impotriva-rasei-umane-si-a-planetei/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Harari & Schwab: umanitatea e proastă, obsedată și foarte ușor de manipulat

 

 

 

Potrivit lui Schwab, în Marea Resetare nu va exista nicio proprietate privată. Guvernele controlate de elita globalistă va deține totul. „Nu vei detine nimic, iar drogurile și jocurile video te vor face fericit.”

 

Aceste planuri sunt pur satanice și sunt împotriva a tot ceea ce societatea noastră a fost construită.

 

„Elita” întunecatului a pornit comutatorul pe Great Reset. Potrivit lui Schwab, omenirea, în criza covid, a demonstrat că permite „elitei” să facă orice: de la închiderea în case, până la „vaccinare”, cu riscul morții, deși s-au cunoscut și efectele dramatice/fatale ale serurilor. Este convins că lumea nu va reacționa nici când li se va confisca pământurile, proprietățile, mașinile și va accepta umilă să trăiască după toanele celor foarte bogați. Nu au de ales. Dacă ar fi conștientizat că „gripa” a fost un simplu test și ar fi reacționat, căutau alternative, dar nu, oamenii au acceptat toate restricțiile și au trăit în teroare timp îndelungat fără să se revolte. Pentru ei, atitudinea docilă a celor mulți a fost o surpriză.

 

Concluzia experimentului covid: oamenii nu au nevoie de libertate. Pot fi manipulați foarte ușor. Dacă au droguri, internet, jocuri video și sex sunt fericiți.

Reamintim că terenurile agricole au fost confiscate în Țările de Jos de guvernul infiltrat de WEF, provocând indignare și perturbând lanțul de aprovizionare, iar țarul climatic al lui Biden, John Kerry, a amenințat fermierii americani că confiscările de ferme din SUA „nu sunt excluse”.Potrivit elitei satanice, nu mai avem voie să conducem mașini. Ele vor fi interzise în viitor … pentru NOI, cu excepția persoanelor cu scoruri sociale  excepționale și a … criminalilor din vârful piramidei financiare! Ei vor continua să șofeze, să zboare cu avioanele lor private și să călătorească în iahturi luxoase. Vor avea voie să consume carne, NU se vor injecta, vor continua să meargă oriunde în vacanțe, să ucidă, să amenințe, să hărțuiască opoziția, să hotărască viitorul a miliarde de oameni fără ca nimeni să le dea acest drept, în timp ce noi vom fi înghesuiți în orașele de 15 minute, marcați, inventariați, controlați, sărăciți și … uciși înainte de vreme.

 

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2023/08/05/harari-schwab-umanitatea-e-proasta-obsedata-si-foarte-usor-de-manipulat/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Pensiile magistraților în Europa comparativ cu cele din România

 

 

Putem fi mândri: nu avem justiție, dar avem cei mai tineri magistrați pensionari din Uniunea Europeană și cele mai mari pensii plătite acestora. De ce? Pentru că fac parte din aceeași mafie cu politicienii și serviciile. Prestațiile lor, cu soluții venite în plic, sunt răsplătite atât în timpul activității, cât și după ieșirea din sistem.

 

 

 

 

https://romaniafarajustitie.wordpress.com/author/romaniafarajustitie/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

” Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi…” (Îs.9/16) Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” (F.Ap. 9/4 b) Nu doar” Sfântul” Pavel, ci şi tu, Ionele, Putinele, Trumpinele, Maricele, Maricică, Floricică şi oricine ai fi nenăscut din nou din Sămânţa lui Dumnezeu (1 Petru 1/23), primeşti această întrebare, căci orice nelegiuire omenească îl doare pe Creator (Îs.43/24 b şi Ps.51/4-5), dar şi pe Mijlocitorul (re) răstignit prin orice gest, gând, faptă, vorbă demonică! Pentru că nimic bun nu locuieşte în omul adamic, neânnoit (Rom 7/18) şi orice vorbă sau faptă” bună” este ca o zdreanţă cârpită (Îs.64/6), să ne punem mâna la gura, ca Iov… Nu vedem unde am ajuns, după ce ne-am făcut una cu Lucifer- cu învăţătura şi cu faptele lumeşti? Omul neânnoit, dacă nu-i umflă chiria, să-l lepede şi dacă nu-l dă pe Mâna lui Hristos, îi transformă inima adamică intr-o hazna şi-l aruncă în gheenă…” Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om… Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură, vine din inimă şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile cari spurcă pe om; dar a mânca cu mânile nespălate nu spurcă pe om.” (Mat.15/10-20) Spurcăciuni, minciuni, răutăţi, preacurvii şi multe alte maimuţăreli ies din inima oricărui nepocăit, care are ca tată pe Satan (Ioan 8/44) şi nu vrea să se împrietenească, acum, cu Dumnezeu …” Grozave lucruri, uricioase lucruri se fac în ţară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor şi poporului Meu îi plac” (Ier.5/30-31), Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi -L, câtă vreme este aproape” (Îs 55/6)… Altfel, tot dezbinaţi veţi rămâne, dacă nu vă uniţi cu Unificatorul Iisus şi cu rânduiala, învăţătura Lui; Căci numai dimpreună cu Duhul Său putem învinge (Ioan 15/5) despărţirea, hoţia, porno-globalia, corupţia, manipularea, minciuna, beţia, cearta şi celelalte roade satanice ale gunoierului cosmic, care umple omul nenăscut din nou (Gal. Cap.5/19-21)… Numai Eliberatorul scapă omul şi tot cosmosul de fiecare suferinţă, de orice demonică învăţătură şi de orice întunecime; Despărţit de El nu putem aboli domnia demonică, orice autoritate, căpetenie şi orice urmă de răzvrătire din fiecare om şi din întregul univers (1 Cor.15/24-25)… Până la urmă- îndumnezeirea tot se întrupează în fiecare atom, celulă şi moleculă! Să credem că deja “A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce…” (Col.2/14,15)

 

 

 

„Dumnezeu a murit”; (NEMURITORUL) Nietzsche si ”moartea lui Dumnezeu”; Naziștii plănuiau exterminarea creștinismului;  „Oamenii L-au uitat pe Dumnezeu” – Discursul de la Templeon; Este Isus Hristos Dumnezeul Creator? Geneza si Crucea; Evoluţionismul şi răul social; Impactul darwinismului – moştenirea pătată de sânge a evoluţionismului; Enoh: Omul care a umblat cu Dumnezeu; Argumentele lui Darwin împotriva lui Dumnezeu; Știința și Biblia,de Dr. Henry M. Morris; 21 de mari oameni de știință care au crezut în Biblie; Henry M. Morris: Părintele creaționismului modern;  O Recenzie la „Traced: Marea Surpriză a ADN-ului Uman”; Antidot pentru superstiții- Prostiile prosperă oriunde Biblia este slăbită… Ateism; Apologetic împotriva ateismului defectuos de poziția evoluționistă teistă; Centrat pe Dumnezeu sau centrat pe om? Jurnalist britanic de succes, ateu homosexual, confirmă toxicitatea darwinismului pentru credința creștină; Argumente filosofice pentru existența lui Dumnezeu; Dumnezeu, știință, totul și nimic; Cele mai mari genii ale lumii au mărturisit pe Dumnezeu; Isus Hristos despre infailibilitatea Scripturii; Autoritatea Scripturii; Întrebări și răspunsuri biblice; Curățarea numelui lui Hristos; Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism; Documentele relatează despre planurile naziste de a elimina creștinismul; Când inteligența artificială o omoară pe doamna de la ScotRail, știi că suntem cu toții în bucluc; Dumnezeu nu a murit; Dr. Edward A. Boudreaux: „Știința nu poate dovedi nici creația, nici evoluția, dar cu siguranță este în acord cu prima și nu cu cea din urmă”; Biblia este totuşi adevǎratǎ; (INAINTE DE SURPAREA COLOSULUI…) Radacinile crestine ale Europei „se surpa in constiinta oamenilor”; Dicționarul Savanții lumii cred în Dumnezeu; Prof. Ilie Bădescu: Ioan Alexandru sau triumful „teologiei poetice”. Contribuții la cunoașterea unității de substrat a Europei creștine; Care erau grupele de sânge ale lui Adam și Evei? Chiar interzice Biblia relațiile homosexuale?

 

 

 Ipocrizia „toleranței” intolerante; Maimuțărie cu probabilitate; Când se va trezi Europa? (IZVOARE NESECATE…);  Ateism, întrebări și răspunsuri despre religiile fără Dumnezeu; Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism; Creat sau evoluat? Nicu Butoi – Fiți cu ochii în patru și pocăiți-vă! – predici creștine; Peter Masters – Predicarea evanghelistică şi trezirea; Richard Sibbes – „Crede-L pe Hristos, nu pe Satan!” Religia care a remodelat lumea; Time: Războiul Rusiei împotriva creștinilor evanghelici… Charles Spurgeon – „A salva un suflet de la pierzare ne aduce puţin cer aici pe pământ!” Lege: Interzicerea predicatorilor online – Exodul a început: eu am plecat… vii și tu? „Sub noua lege…” — cultele au pace. ADEVĂRUL? Izgonit. Vânat; (Invitatie pentru cateva IZVOARE NESECATE: ) Depravarea totală; Natura primului păcat; Transmiterea păcatului; (Rodirea voastra il raneste pe Dumnezeu,dar toata vesnicia o sa aveti timp sa da ti socoteala …) Distrugerea din interior a Cultului Penticostal – cazul Daniel Bujeniță! Iosif Ton: Harul care transforma – partea 2; Primejdia neomarxismului (1): celebrarea nașterii unui monstru | Prof. dr. Iosif Țon; Autoamăgirea „sfântă” – religia  diavolului, de Gabriel Burnete; TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU, de C.H. Spurgeon; Teologii și credincioșii erau erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale; Iosif Ton – Pocaiti-va caci Imparatia Cerurilor este aproape! Predica; Cel mai mortal păcat dintre toate- Hrană pentru Suflet; Deuteronom –  Cele 10 porunci; Cele 10 porunci ale predicatorului (predicării); Cele 10 porunci ale predicării; Raport ONU: China este vinovată de încălcări grave; (Concobinajul dintre stat si religie devine legal de apocaliptic!); Legea Prigoanei a fost adoptată – De azi e ilegal să predici fără aprobarea FIAREI… STÂNCĂ A VEACURILOR-Prietenul TUTUROR pacatosilor…  O rugăciune pentru sufletele noastre; Cei doi martori din Apocalipsa sunt deja aici – Tu îi recunoști? Nicu Butoi – Rătăcirea inimii ;

 

 

Israel coboară foc din cer – Minunea care amăgește lumea! Cerurile Noi și Pământul Nou- Un timp în care toate lucrurile vor fi restaurate; Moartea cosmică și universală din cauza căderii lui Adam: o exegeză a Romani 8:19–23a; 10 pericole ale evoluției teiste; Cernerea omenirii: începutul unei lucrări tainice… Profeția lui Petrache Lupu despre vremurile de azi: Țara o să fie trădată de cei care o conduc iar banul o să fie singura religie. Hoții or să fie domni și curvele, doamne; (Cum a devenit fostul Ateu, un slujitor al lui Dumnezeu?!) CS Lewis: Un profil al vieții sale; Esenţa creștinismului surprinsă în 10 imagini de C.S. Lewis; Creștinismul redus la esențe; Citate inspiraționale CS Lewis despre dragoste și viață;John Stott despre responsabilitatea morala a omului; Patru pacate sexuale pe care fiecare crestin trebuie sa le evite; Atenţie: Nu vă încurcaţi cu păcatul sexual – Tim Conway; Colaborarea sau unirea bisericii cu statul; Ce înseamnă practic să „rămânem în El”? Capitolul 13. Epistola către biserica din Tiatira; Capitolul 14. Răspândirea creştinismului în Europa; Iosif Ton: Vindecare prin raspcumparare; Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și rezistenței împotriva tiraniei; Cum a schimbat creștinismul lumea? Primejdia neomarxismului (1): celebrarea nașterii unui monstru | Prof. dr. Iosif Țon; ISRAEL ÎL ACCEPTĂ PE ISUS! ROMANI 11 ÎMPLINIT! Si asfel scapam de social demo-globalisti si…mucisti… Lansare carte – „Tronurile care se ridică și TRONUL care le prăbușește”; (Cat de nociva este falsa, idolatra ”credinta”)- De  Catherine Nixey, Epoca întunecării-Cum a distrus creștinismul lumea clasică; Vasile Hozan I Sfaturi și povestiri de la un veteran al credinței I PODCAST; (Cand crestinismul occidental devine falimentar…) Marea Britanie:  homosexualitatea si lesbianismul, materii obligatorii in scoala generala; Poetii inchisorilor- N-ai să ne-nvingi! Daca nu-l primeste tarana pe Ilici Iliescu,poate fi ascuns in mausoleul pesedist de sub Lenin… Petru Lascău – Patru mituri ale societății contemporane (partea 1),de Petru Lascau ;Vine noaptea! De Gabriel Burnete;

  

  

Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și rezistenței împotriva tiraniei

 

 

Diliff, Wikimedia Commons (CC BY-SA 2.5)

 

Biblia a fost recunoscută din punct de vedere istoric ca fiind cea mai importantă carte pentru dezvoltarea atât a statului de drept, cât și a instituțiilor democratice în lumea occidentală. Cu toate acestea, în ultimele decenii am asistat la o erodare profundă a drepturilor individuale, odată cu creșterea puterii statului asupra vieții și libertății indivizilor.

Dacă viitorul pe care ni-l dorim pentru noi înșine și generațiile viitoare este unul al libertății sub lege, nu al supunerii absolute față de voința arbitrară a autorităților umane, va trebui să restaurăm fundamentele biblice ale statului de drept în lumea occidentală. Ca atare, statul de drept vorbește despre protejarea individului prin libertățile date de Dumnezeu, mai degrabă decât de un guvern atotputernic, legiuitor, înzestrat cu puteri divine asupra societății civile.

Creștinismul și descoperirea individului

Rădăcinile moderne ale drepturilor și libertăților noastre individuale în lumea occidentală se găsesc în creștinism. Recunoașterea prin lege a valorii intrinseci a fiecărei ființe umane nu exista în timpurile antice. La romani, legea proteja instituțiile sociale precum familia patriarhală, dar nu proteja drepturile fundamentale ale individului, cum ar fi securitatea personală, libertatea de conștiință, de exprimare, de întrunire, de asociere și așa mai departe. Pentru ei, individul avea valoare „numai dacă făcea parte din structura politică și era capabil să contribuie la utilizarea acesteia, ca și cum scopul ființei sale ar fi fost acela de a mări statul”.1 ^{Potrivit lui} Benjamin Constant, un mare filosof politic francez, este greșit să credem că oamenii se bucurau de drepturi individuale înainte de creștinism.2 ^De fapt, așa cum a spus Fustel de Coulanges, anticii nici măcar nu aveau idee despre ce înseamnă acest lucru.3

În 390, episcopul Ambrozie, aflat la Milano, l-a forțat pe împăratul Teodosie să se căiască de masacrul său răzbunător a șapte mii de oameni. Faptul indică faptul că, sub influența creștinismului, nimeni, nici măcar împăratul roman, nu ar fi fost mai presus de lege. Iar în secolul al XIII-lea, nominaliștii franciscani au fost primii care au elaborat teorii juridice ale drepturilor date de Dumnezeu, ca drepturi individuale derivate dintr-o ordine naturală susținută de legile imuabile ale lui Dumnezeu ale „dreptei rațiuni”. Pentru gânditorii medievali, nici măcar regele însuși nu putea încălca anumite drepturi ale subiectului, deoarece ideea de lege era atașată conceptului de justiție creștină bazat pe Biblie.

Creștinismul, statul de drept și libertatea individuală

Noțiunea că legea și libertatea sunt inseparabile este o altă moștenire a creștinismului. Prin urmare, voința revelată a lui Dumnezeu este considerată „legea superioară” și, prin urmare, plasată deasupra legii umane. Atunci libertatea se găsește sub lege, legea lui Dumnezeu, deoarece, așa cum spune Biblia, „legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul” ( Psalmul 19:7 ). Dacă este așa, oamenii au datoria morală de a nu asculta de o lege umană care pervertește legea lui Dumnezeu, deoarece scopul guvernării civile este de a stabili toate societățile într-o ordine divină de libertate și dreptate.

Sfântul Augustin de Hipona a scris odată că o lege nedreaptă este o contradicție în termeni. Pentru el, legile umane ar putea fi în dezacord cu legile superioare ale lui Dumnezeu, iar conducătorii care promulgă legi nedrepte sunt autorități rele și ilegale. În Cetatea lui Dumnezeu , Sfântul Augustin explică faptul că o autoritate civilă care nu are nicio considerație pentru dreptate nu poate fi distinsă de o bandă de tâlhari. „Atunci, odată ce dreptatea este luată, ce sunt împărățiile decât jafuri mari? Căci ce sunt jafurile în sine, decât împărății mici?” ⁴

În același mod, Sfântul Toma de Aquino considera o lege nedreaptă o „lege strâmbă” și, ca atare, nimeni nu ar fi trebuit să o respecte. Pentru Sfântul Aquino, întrucât dreptatea lui Dumnezeu era fundamentul fundamental al sistemului de drept, o „lege” care prevedea crima sau mărturia mincinoasă nu era cu adevărat lege, deoarece oamenii ar avea dreptul moral să nu se supună poruncilor nedrepte. Conducătorii care promulgă „legi” nedrepte încetează să mai fie autorități în sensul corect, devenind simpli tirani. Cuvântul „tiranie” provine din grecescul „domnie seculară”, care înseamnă guvernare de către oameni în loc de domnie de drept.

Administrația Națională a Arhivelor și Înregistrărilor din SUA.

Declarând egalitatea tuturor sufletelor omenești în fața lui Dumnezeu, creștinismul i-a obligat pe regii Angliei să recunoască supremația legii divine asupra voinței lor arbitrare. „Monarhul absolutist moștenit din dreptul roman a fost astfel contracarat și transformat într-un monarh în mod explicit sub lege.” ⁵ Religia creștină a funcționat acolo ca o forță civilizatoare și străină despotismului. Cum s-ar putea spune, „Mesajul Bibliei i-a ridicat la decență pe «barbarii» băutori de sânge din Insulele Britanice.” ⁶

În vremea Magna Carta (1215), un judecător regal pe nume Henry de Bracton (d. 1268) a scris un tratat voluminos despre principiile dreptului și justiției. Bracton este considerat în general „părintele dreptului comun”, deoarece cartea sa De legibus et consuetudinibus Anglia este una dintre cele mai importante lucrări despre constituția Angliei medievale. Pentru Bracton, aplicarea legii implică „o sancțiune justă care ordonă virtutea și interzice opusul ei”, ceea ce înseamnă că legea statului nu se poate abate niciodată de legile superioare ale lui Dumnezeu. După cum explică Bracton, jurisprudența era „știința dreptului și a nedreptului”.7 ^Și el a declarat, de asemenea, că statul este sub Dumnezeu și lege, „pentru că legea îl face pe rege. Căci nu există rege unde voința domnește mai degrabă decât legea” ^.8

Credința creștină a oferit poporului Angliei un status libertatis (stare de libertate) care se baza pe prezumția creștină că legea lui Dumnezeu lucrează întotdeauna spre binele societății. Odată cu convertirea lor la creștinism, regii Angliei nu ar mai deține o putere arbitrară asupra vieții și proprietății indivizilor, schimbând legile fundamentale ale regatului după bunul plac. Mai degrabă, li s-a spus despre promisiunea lui Dumnezeu din cartea Isaia, de a se ocupa de autoritățile civile care promulgă legi nedrepte ( Isaia 10:1 ). De fapt, Biblia conține multe pasaje care condamnă perversiunea dreptății de către acestea ( Proverbe 17:15, 24:23 ; Exod 23:7 ; Deut 16:18 ; Habacuc 1:4 ; Isaia 60:14 ; Lamentări 3:34 ). Explicând de ce cetățenii Angliei aveau mult mai multă libertate decât omologii lor francezi, Charles Spurgeon (1834–1892) a declarat:

„Nu există pământ sub soare unde să existe o Biblie deschisă și o evanghelie predicată, unde un tiran să-și poată menține locul mult timp… Biblia să fie deschisă pentru a fi citită de toți oamenii și niciun tiran nu va putea domni mult timp în pace. Anglia își datorează libertatea Bibliei; iar Franța nu va poseda niciodată libertate, durabilă și bine stabilită, până când nu va ajunge să respecte Evanghelia, pe care prea mult timp a respins-o… Religia lui Isus îi face pe oameni să gândească, iar a-i face pe oameni să gândească este întotdeauna periculos pentru puterea unui despot.” ⁹

Motive pentru un guvern civil

Prima referire la guvernarea civilă în Sfintele Scripturi se găsește în capitolul 9 al cărții Genezei. În acest capitol, Dumnezeu poruncește pedeapsa capitală pentru cei care iau viața ființelor umane, care sunt întotdeauna create după chipul și chipul lui Dumnezeu. În acest sens, dreptul de a executa ucigași nu aparține oficialilor guvernamentali înșiși, ci lui Dumnezeu, care este autorul vieții și poruncește pedeapsa cu moartea pentru crimă în mai multe pasaje din Sfintele Scripturi (de exemplu, Exod 21:12 ; Numeri 35:33 ). Astfel, viața poate fi luată individului doar dacă autoritățile civile o aplică în conformitate cu legea și însărcinarea lui Dumnezeu, deoarece sfințenia vieții umane este temeiul pe care Dumnezeu sancționează pedeapsa capitală. După cum explică John Stott:

„Pedeapsa capitală, conform Bibliei, departe de a ieftini viața umană prin solicitarea morții criminalului, își demonstrează valoarea unică prin solicitarea unui echivalent exact al morții victimei.” ¹⁰

Statul este un „rău necesar” care trebuie să fie supus legilor superioare ale lui Dumnezeu. După ce păcatul a intrat în lume, a devenit necesară stabilirea unui guvern civil pentru a combate violența ( Geneza 6:11-13 ). Cu toate acestea, statul nu a fost prevăzut în planul inițial al lui Dumnezeu pentru omenire, deoarece acesta plasează unii oameni într-o poziție de autoritate asupra altora. La începutul creației, însă, Geneza ne spune că bărbatul și femeia trăiau în strânsă părtășie cu Dumnezeu, sub autoritatea Sa directă și unică.11 ^Apoi , Thomas Paine (1737-1809), el însuși necreștin, a exprimat viziunea biblică asupra lumii atunci când a rostit aceste cuvinte:

„Chiar și în cea mai bună stare a sa, guvernul este doar un rău necesar; în cea mai rea stare a sa, unul intolerabil; căci atunci când suferim sau suntem expuși acelorași mizerii din partea unui guvern , la care ne-am putea aștepta într-o țară fără guvern , calamitățile noastre sunt amplificate de gândul că noi furnizăm mijloacele prin care suferim. Guvernul, la fel ca îmbrăcămintea, este semnul inocenței pierdute; palatele regilor sunt construite pe ruinele foișoarelor paradisului.” ¹²

Înțelegerea guvernării civile ca rezultat al condiției noastre păcătoase justifică doctrina limitării puterilor statului. Aceasta a inspirat, atât în Marea Britanie, cât și în America, stabilirea unei ordini constituționale bazate pe controale și echilibru între ramurile guvernării – și anume legislativă, executivă și judecătorească. O astfel de diviziune respectă revelația biblică a lui Dumnezeu ca Judecător suprem, Legiuitor și Rege ( Isaia 33:22 ). Întrucât toate ființele umane sunt născute dintr-o natură păcătoasă, funcțiile statului ar trebui să fie controlate legal, deoarece nicio ființă umană nu poate fi încredințată cu prea multă putere.

Deoarece Dumnezeu a insuflat în fiecare dintre noi dorința de libertate, tirania politică, așa cum a explicat Lord Fortescue (1394–1479), este încercarea autorităților civile de a înlocui libertatea naturală cu o condiție de servitute care satisface doar „scopurile vicioase” ale conducătorilor răi. După cum spunea Fortescue, legea Angliei oferea libertate poporului doar pentru că era pe deplin îndatorată Sfintelor Scripturi. Astfel, el a citat din Marcu 2:27 pentru a proclama că regii sunt chemați să guverneze de dragul împărăției, nu invers. În acest sens, el a remarcat, de asemenea:

„O lege este în mod necesar considerată crudă dacă sporește robia și diminuează libertatea, după care natura umană tânjește întotdeauna. Căci robia a fost introdusă de oameni în scopuri vicioase. Dar libertatea a fost insuflată în natura umană de Dumnezeu. Prin urmare, libertatea luată de la oameni își dorește întotdeauna să se întoarcă, așa cum se întâmplă întotdeauna când libertatea naturală este refuzată. Așadar, cel care nu favorizează libertatea trebuie considerat impiu și crud.” ¹³

Plasând legile superioare ale lui Dumnezeu deasupra legii umane, Sir Edward Coke (1552–1634) considera că legile fundamentale ale Angliei nu au fost concepute de stat, ci „scrise cu degetul lui Dumnezeu în inima omului”.14 ^Coke a descris constituția Angliei ca fiind un „sistem armonios” susținut în primul rând de legile superioare ale lui Dumnezeu. Apoi a continuat declarând că nicio lege adoptată de Parlament nu este valabilă dacă nu respectă Dumnezeu și legea. În cele din urmă, Lord Coke a subliniat cu înțelepciune:

„În natură, vedem distincția infinită a lucrurilor provenind dintr-o anumită unitate, așa cum multe râuri dintr-o singură fântână, multe artere în corpul omului dintr-o singură inimă, multe vene dintr-un singur ficat și mulți tendoani din creier: așadar, fără îndoială, această unitate și consimțământ admirabil într-o asemenea diversitate a lucrurilor provin numai de la Dumnezeu, fântâna și fondatorul tuturor legilor și constituțiilor bune.” ¹⁵

Cum subminează ideea de „evoluție” statul de drept

Noțiunea că legea umană este întotdeauna supusă legilor superioare ale lui Dumnezeu a început să fie contestată mai profund în secolul al XIX-lea. După opera lui Charles Darwin, credința în evoluție a presupus inexistența ordinii morale naturale a lui Dumnezeu ca sursă principală a dreptului pozitiv. Astfel, pozitiviștii juridici au decis să considere legea pozitivă a statului ca un simplu rezultat al forței pure și al luptei sociale. Pe scurt, un produs al voinței umane.

Însă dacă legile sunt prinse în credința în „evoluție”, ele nu mai pot fi considerate ca posedând o demnitate transcendentală. Atunci însăși ideea de guvernare sub lege își pierde fundamentele filozofice și, prin urmare, societățile încep să nu aibă o condiție morală a culturii juridice care să le permită să limiteze eficient apariția unui stat atotputernic. ¹⁶ După cum a subliniat J.R. Rushdoony:

„Când omul devine controlor al propriei evoluții prin intermediul statului, statul devine noul absolut. Hegel, acceptând evoluția socială, a făcut din stat noul zeu al ființei. Adepții lui Hegel în absolutizarea statului sunt marxiștii, fabienii și alți socialiști… Pe scurt, Dumnezeu și legea Sa transcendentală sunt abandonate în favoarea unui nou zeu, statul. Evoluția duce astfel nu numai la revoluție, ci și la totalitarism. Teoria evoluționistă socială, așa cum a ajuns să se concentreze la Hegel, a făcut din stat noul zeu al ființei. Gândirea evoluționistă biologică, așa cum s-a dezvoltat de la Darwin încoace, a făcut din revoluție marele instrument al acestui nou zeu și mijlocul de instaurare a acestui nou zeu, statul socialist științific.” ¹⁷

În spatele fiecărei ordini juridice există întotdeauna un zeu, fie că este vorba de Dumnezeu Însuși sau de cei care dețin controlul asupra aparatului statului. ¹⁷ Statul devine un „zeu” în sine dacă nu există un apel final la legi și autorități superioare. Ori de câte ori legea statului este considerată singura sursă de legalitate, conducătorii civili devin autorități atotputernice asupra vieții și libertăților individului. Căci nicio protecție juridică nu poate fi acordată în mod rezonabil împotriva tiraniei, dacă supremația legilor superioare ale lui Dumnezeu nu este făcută să prevaleze. În acest fel, Douglas W. Kmiec, profesor de drept la Universitatea Notre Dame, a remarcat corect:

„Opiniile și opiniile antagonice planului lui Dumnezeu, fie că sunt formulate prin legiferare sau «spontan» pe o perioadă extinsă de timp prin decrete judecătorești, nu sunt deloc principii fundamentale imuabile și au condus și continuă să conducă la înfrângerea fericirii noastre.” ¹⁸

Complexitatea lucrurilor care sunt ținute împreună în univers indică existența unui Legiuitor Suprem. Întrucât vedem lumea așa cum este ea în realitate, trebuie să recunoaștem că mișcările sale sunt dirijate de reguli de drept invariabile și fixe. Dacă există legi care susțin lumea, atunci cine a creat aceste legi? În acest sens, așa cum a comentat Montesquieu:

„Cei care afirmă că o fatalitate oarbă ar fi putut produce diversele efecte pe care le vedem în această lume se fac vinovați de o foarte mare absurditate; căci poate fi ceva mai absurd decât să pretindem că o fatalitate oarbă ar putea produce ființe inteligente?”

„Dumnezeu este în relație cu universul ca Creator și Păstrător. Legile prin care El a creat toate lucrurile sunt acelea prin care El le păstrează. El acționează conform acestor reguli pentru că le cunoaște; le cunoaște pentru că le-a creat; și le-a creat pentru că sunt relative la înțelepciunea și puterea Sa.”

„Ființele inteligente particulare pot avea legi create de ele însele, dar au și unele pe care nu le-au creat niciodată… A spune că nu există nimic just sau nedrept în afară de ceea ce este poruncit sau interzis de legile pozitive [umane] este același lucru cu a spune că, înainte de descrierea unui cerc, toate razele nu erau egale.”

„Prin urmare, trebuie să recunoaștem existența unor relații de justiție anterioare dreptului pozitiv și prin care acestea sunt stabilite… Dacă există ființe inteligente care au primit un beneficiu de la o altă ființă, acestea ar trebui să fie recunoscătoare; dacă o ființă inteligentă a creat o altă ființă inteligentă, aceasta din urmă ar trebui să continue în starea sa inițială de dependență.”

„Dar lumea inteligentă este departe de a fi atât de bine guvernată ca cea fizică. Căci, deși prima are și ea legile sale, care prin natura lor sunt invariabile, totuși nu se conformează lor la fel de exact ca lumea fizică. Aceasta se datorează faptului că, pe de o parte, ființele umane inteligente sunt de natură finită și, prin urmare, predispuse la eroare; iar, pe de altă parte, natura lor le impune să fie agenți liberi. Prin urmare, ele nu se conformează în mod constant legilor lor primitive; și chiar și pe cele pe care le-au instituit, le încalcă frecvent.”

„Omul, ca ființă fizică, este, asemenea altor corpuri, guvernat de legi invariabile. Ca ființă inteligentă, el încalcă neîncetat aceste legi stabilite de Dumnezeu și le schimbă chiar și pe cele pe care el însuși le-a stabilit. Apoi, este lăsat în voia propriei direcții, deși este o ființă limitată și supusă, ca toate inteligențele finite, ignoranței și erorii. Și chiar și cunoștințele imperfecte pe care le are, le pierde ca creatură sensibilă atunci când sunt grăbite de o mie de pasiuni impetuoase. O astfel de ființă ar putea uita în fiecare clipă de Creatorul său. Din acest motiv, Dumnezeu i-a amintit de obligațiile sale prin legea religiei [iudeo-creștine].” ¹⁹

Legea lui Dumnezeu este mai presus de legea statului

Intelectul uman nu ar trebui să fie referința noastră fundamentală în ceea ce privește legalitatea, deoarece fiecare persoană este afectată de o natură păcătoasă. Apoi, drepturile noastre legale fundamentale ar trebui considerate cele revelate de Dumnezeu Însuși prin Sfintele Scripturi. Conform doctrinei naturae delecta , care înseamnă că natura noastră umană a fost vătămată de păcatul originar, legea nu trebuie să se bazeze atât pe înțelepciunea omenească, cât pe înțelepciunea și voința suverană a lui Dumnezeu. După cum spune Biblia, „Nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omenească și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât puterea omenească” ( 1 Corinteni 1:25 ).

Statul de drept poate subzista doar dacă autoritățile civile sunt capabile să respecte prevalența ierarhică a legilor superioare ale lui Dumnezeu asupra legii statului. Deși legea lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă, căci înțelepciunea lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă, autoritățile umane sunt creaturi păcătoase a căror minte ar putea fi controlată de poftele firii pământești. Ele pot fi sclavi ai păcatului și răzvrătite împotriva lui Dumnezeu, deși cetățenii care aleg oameni păcătoși și se supun hotărârilor lor rele sunt și ei sclavi ai păcatului.

O întrebare fundamentală a statului de drept este să știm ce fel de autoritate dorim ca sursă supremă de putere asupra noastră: autoritatea unui Dumnezeu iubitor sau autoritatea unui conducător uman păcătos. Dacă decidem în favoarea conducătorului păcătos, atunci, așa cum spune RJ Rushdoony, „nu avem dreptul să ne plângem de ascensiunea totalitarismului, de ascensiunea tiraniei – noi le-am cerut” ^.20

Pentru a evita tirania, William Blackstone (1723–1780) a declarat odată că nicio lege umană nu poate fi validă dacă contrazice legile superioare ale lui Dumnezeu, care mențin și reglementează drepturile naturale ale omului la viață, libertate și proprietate.21 Conform înțelegerii biblice a lui Blackstone asupra statului de drept ^,

„Nicio lege umană nu ar trebui să fie lăsată să contrazică legile [lui Dumnezeu]… Ba mai mult, dacă vreo lege umană ne-ar permite sau ne-ar porunci să o comitem, suntem obligați să încălcăm acea lege umană, altfel am jigni atât naturalul, cât și divinul.” ²²

Înțelegerea biblică a rezistenței legale împotriva tiraniei

Când Dumnezeu deleagă autoritatea Sa supremă conducătorilor umani, aceștia nu au libertatea de a o folosi pentru a justifica tirania. De fapt, există exemple destul de remarcabile în Sfintele Scripturi în care Dumnezeu poruncește în mod explicit neascultarea civilă împotriva statului. De exemplu, moașele egiptene au refuzat să respecte ordinul faraonului de a ucide bebelușii evrei. După cum spune Biblia, „[ele] se temeau de Dumnezeu și nu au făcut ce le-a poruncit regele Egiptului” ( Exodul 1:17 ). În mod similar, trei evrei nu l-au ascultat pe regele Nebucadnețar al Babilonului, când acesta a poruncit tuturor să se închine și să se închine chipului său de aur (Daniel 6). De asemenea, Daniel a refuzat să respecte un decret emis de regele Darius, care obliga pe nimeni să nu se roage la niciun zeu sau om în afară de el însuși.

În Noul Testament, avem exemplul atitudinii primilor Apostoli față de Sinedriu, un consiliu evreiesc de preoți și învățători ai legii. Consiliul le-a ordonat să nu predice în numele lui Hristos Isus. Cu toate acestea, Cartea Faptele Apostolilor spune că Apostolii au refuzat să se supună deciziei lor și, așa cum a declarat cu îndrăzneală Apostolul Petru, „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de autoritatea omenească” ( Faptele Apostolilor 5:29 , NLT). De fapt, zelul Apostolilor pentru Domnul era atât de mare încât au refuzat să fie reduși la tăcere de conducători nedrepți, chiar dacă un astfel de refuz a dus la arestare și/sau execuție. Ei se considerau legați de Legea lui Dumnezeu în primul rând și au continuat să predice Evanghelia ca și cum nu ar fi fost o interdicție legală. Prin urmare, pentru a fi ascultate, autoritățile civile trebuie mai întâi să asculte de Dumnezeu și de lege. După cum a subliniat John Stott:

„Dacă statul poruncește ceea ce Dumnezeu interzice sau interzice ceea ce Dumnezeu poruncește, atunci datoria noastră creștină simplă este să ne opunem, nu să ne supunem, să nu ascultăm de stat pentru a asculta de Dumnezeu… Ori de câte ori sunt promulgate legi care contrazic legea lui Dumnezeu, neascultarea civilă devine o datorie creștină.” ²³

Deși primii apostoli considerau complet legal să nu se supună unei legislații nelegiuite, urmașii lui Hristos de astăzi preferă să citeze din capitolul 13 al scrisorii lui Pavel către Romani pentru a-și justifica respectarea regulilor imorale ale dreptului pozitiv. Cu toate acestea, Pavel susține aici că ascultăm de autoritatea civilă, deoarece aceasta „nu are frică pentru cei ce fac binele, ci pentru cei ce fac răul” ( Romani 13:3 ). Dacă persoana care deține puterea de stat abuzează de puterea dată de Dumnezeu, „datoria noastră nu este să ne supunem, ci să ne împotrivim”. ²⁴ Potrivit lui FA Schaeffer, o interpretare mai exactă a acestui pasaj ar indica clar că „statul trebuie să fie un agent al dreptății, să restrângă răul pedepsind răufăcătorul și să protejeze binele în societate. Când face invers, nu are autoritatea corespunzătoare. Este atunci o autoritate uzurpată și, ca atare, devine fără lege și este tiranie”. ²⁵

Dumnezeu a stabilit statul ca o autoritate delegată, nu ca o putere autonomă deasupra legii. Când ascultăm de stat, nu ascultăm de indivizi care sunt responsabili de aparatul statului, ci mai degrabă din ascultare față de o autoritate dată de Dumnezeu, căreia îi este poruncită de Dumnezeu să promoveze principiile naturale ale libertății și dreptății. Prin urmare, așa cum explică Papa Ioan al XXIII-lea în enciclica sa „Pacem in Terris”:

„Întrucât dreptul de a comanda este cerut de ordinea morală și își are sursa în Dumnezeu, rezultă că, dacă autoritățile civile adoptă legi sau ordonă ceva opus ordinii morale și, prin urmare, contrar voinței lui Dumnezeu, nici legile emise, nici autorizațiile acordate nu pot fi obligatorii pentru conștiința cetățenilor, deoarece Dumnezeu are mai mult dreptul să fie ascultat decât oamenii. Altfel, autoritatea se prăbușește complet și are ca rezultat un abuz rușinos.” ²⁶

Deoarece Pavel spune și că Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie legat ( 2 Timotei 2:9 ), dreptul de rezistență împotriva tiraniei este un element important al sistemului de stat de drept rânduit de El. Din acest motiv, așa cum a spus John Knox (1513–1572), a te răzvrăti împotriva unui conducător rău poate fi același lucru cu a te opune diavolului însuși, „care este cel care abuzează de sabia și autoritatea lui Dumnezeu”.27 ^Knox a afirmat că oricine îndrăznește să conducă o națiune împotriva legii lui Dumnezeu poate fi rezistat în mod legal, chiar și prin forță, dacă este necesar.28 Potrivit lui John Knox, dacă conducătorul civil pare a fi dispus efectiv să distrugă fundamentele creștine ale societății ^,

„[Dumnezeu] nu a poruncit ascultare, ci mai degrabă i-a aprobat și i-a răsplătit din belșug pe toți cei care s-au opus poruncilor lor nelegiuite și mâniei lor oarbe.” ²⁹

Samuel Rutherford (1600–1661), un prezbiterian scoțian asemenea lui John Knox, a dezvoltat în „ Lex Rex ” o doctrină consecventă a rezistenței legale împotriva tiraniei politice. Potrivit lui Rutherford, dacă oamenii doresc să rămână efectiv liberi de o astfel de tiranie, atunci vor trebui să-și păstreze dreptul inalienabil de a se supune în cele din urmă unei legislații nedrepte. Pentru el, „O putere etică, politică sau morală, de a oprima, nu este de la Dumnezeu și nu este o putere [legală], ci o deviere licențioasă a unei puteri [legale]”. ³⁰ Și ca răspuns la regaliștii cărora le plăcea să folosească Romani 13 pentru a condamna orice formă de rezistență împotriva guvernului, ca o rezistență împotriva lui Dumnezeu Însuși, Rutherford a proclamat cu îndrăzneală:

Imagine color a Declarației de Independență a lui Trumbull, preluată de pe Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Declaration_independence.jpg. domeniu public.
Imagine oferită de Biblioteca Congresului, Divizia de Printuri și Fotografii, Colecția Detroit Publishing Company.

„Este o blasfemie să crezi sau să spui că, atunci când un rege bea sângele unor nevinovați și pustiește Biserica lui Dumnezeu, Dumnezeu, dacă ar fi prezent personal, ar comite aceleași acte de tiranie.” ³¹

John Locke (1634–1704), ale cărui idei juridice și politice au oferit justificare legală „Revoluției Glorioase” din 1688 din Marea Britanie, a susținut că legiuitorii se pun într-o „stare de război” împotriva societății ori de câte ori încearcă să distrugă drepturile noastre „naturale” la viață, libertate și proprietate, date de Dumnezeu. Pentru Locke, niciun guvern nu are dreptul să reducă aceste drepturi fundamentale ale cetățeanului individual. Dacă ar fi așa, Locke a susținut că oamenii ar fi lăsați „la refugiul comun pe care Dumnezeu l-a oferit tuturor oamenilor împotriva forței și violenței”. ³²

Părinții fondatori americani au recunoscut pe deplin principiul rezistenței legale împotriva tiraniei și s-au bazat în mare măsură pe acesta pentru a-și justifica acțiunile revoluționare împotriva guvernului britanic, în 1776. Scrisă de Thomas Jefferson, Declarația de Independență a SUA susține că revoluția este ultima soluție a unui popor liber împotriva „unui lung șir de abuzuri și uzurpări” din partea guvernului. Astfel, ei și-au justificat acțiunile pe motiv că Dumnezeu a înzestrat fiecare ființă umană cu drepturi naturale la viață, libertate și căutarea fericirii, care sunt drepturi fundamentale pe care nici măcar statul nu le poate lua.

Desigur, orice revoltă revoluționară, așa cum comentează Papa Paul al VI-lea în enciclica sa „Popularum Progressio”, poate fi justificată doar în situații extraordinare „în care există o tiranie manifestă, de lungă durată, care ar aduce mari daune drepturilor fundamentale ale persoanei și ar aduce prejudicii periculoase binelui comun al țării”.33 ^Cu toate acestea, recurgerea la violență, ca mijloc de a îndrepta nedreptățile statului împotriva statului de drept, riscă să producă noi forme de nedreptate. Prin urmare, Papa Paul al VI-lea a afirmat, de asemenea, că revolta revoluționară poate fi dusă la bun sfârșit doar ca ultim remediu împotriva tiraniei de lungă durată, deoarece, așa cum spunea el, „un rău real nu trebuie combătut cu prețul unei mizerii mai mari” ^.33

Statul de drept, creștinismul și drepturile omului

Conform concepției iudeo-creștine, ființele umane au fost create de Dumnezeu și, ca atare, nu și-au „dobândit” niciodată drepturile fundamentale de la stat. Nici aceste drepturi fundamentale nu sunt rezultatul vreunei munci efectuate de ele, ci decurg direct din natura fiecărei ființe umane, care este întotdeauna concepută după chipul unui Dumnezeu iubitor ( Geneza 1:26 ).

Conform Genezei 1:27–28 , Dumnezeu a creat toate ființele umane, bărbați și femei, după chipul Său, poruncindu-le să umple pământul și să-l supună. Am găsit aici o semnificație foarte specială pentru recunoașterea demnității umane, ca rezultat al relației dintre Dumnezeu și creaturile Sale umane, pe care Căderea a distorsionat-o, dar nu a distrus-o. Din acest fapt rezultă, de exemplu, că văduvele nu vor fi arse pe rugul funerar al soților lor, așa cum se întâmplă încă în India, și că oamenii nu vor fi vânduți ca sclavi, așa cum se întâmplă încă în Sudan. ³⁴

În fiecare an, Freedom House, o organizație seculară, realizează un studiu pentru a analiza situația democrației și a drepturilor omului la nivel global. An de an, concluzionează că națiunile cele mai democratice și bazate pe drepturi sunt cele majoritar protestante. Pe de altă parte, islamul și marxismul, acesta din urmă fiind o religie seculară, par să ofere cele mai serioase obstacole în calea realizării democrației și a drepturilor omului. De fapt, negarea celei mai largi game de drepturi fundamentale ale omului vine tocmai din țările marxiste și majoritar musulmane. Cei mai mari încălcători ai drepturilor omului sunt Libia, Arabia Saudită, Sudanul, Siria, Turkmenistanul și regimurile marxiste cu un singur partid din Cuba și Coreea de Nord. ³⁵

Spre deosebire de islam, creștinismul a democratizat manierele politice și este încă principala forță morală care menține laolaltă valorile democratice în Occident. Acesta oferă cel mai puternic argument pentru protejarea drepturilor fundamentale ale omului. Pentru Paul L. Maier, profesor de istorie antică la Universitatea Western Michigan, „nicio altă religie, filozofie, învățătură, națiune, mișcare – orice ar fi – nu a schimbat lumea atât de bine precum a făcut-o creștinismul” ^.36

Declarând că toți ne aflăm pe un teren egal în fața lui Dumnezeu, creștinismul oferă cele mai bune fundamente morale pentru egalitatea socială și politică. ³⁴ Dacă se dovedește că creștinismul este adevărat, individul, bărbat sau femeie, nu este doar mai important, ci incomparabil mai important decât corpul social. Acest lucru ajută la explicarea, în opinia lui Charles Colson, „de ce creștinismul a oferit întotdeauna nu doar o apărare viguroasă a drepturilor omului, ci și cel mai solid bastion împotriva tiraniei”. ³⁴

Concluzie

Un fapt vizibil în aceste vremuri de relativism moral este abandonarea treptată a credinței și culturii creștine în lumea occidentală. Drept urmare, fundamentele morale ale statului de drept au fost serios subminate. Occidentalii care cred că abandonarea creștinismului va servi democrației și statului de drept ignoră orbește faptul că o astfel de abandonare a adus deja totalitarism și crime în masă în mai multe țări occidentale, în special în Germania și Rusia. Orice analiză onestă a istoriei occidentale contemporane ar trebui să recunoască faptul că nicio protecție juridică eficientă împotriva tiraniei nu poate fi susținută, pe termen lung, fără standardele mai înalte de justiție și moralitate aduse în structura societăților occidentale de către creștinism.

Occidentalii care își denigrează moștenirea creștină ar trebui să fie mult mai bine informați că, dacă nu ar fi această religie, nu ar avea libertățile de care se bucură astăzi, de exemplu, pentru a dezonora însăși sursa acestor libertăți, și anume creștinismul. ³⁷ În ceea ce privește climatul actual de multiculturalism, ar fi mai bine pentru ei să se gândească mult mai atent la cuvintele rostite de un mare istoric, Carlton Hayes:

„Oriunde idealurile creștinilor au fost în general acceptate și practica lor a fost încercată cu sinceritate, există o libertate dinamică; iar oriunde creștinismul a fost ignorat sau respins, persecutat sau înlănțuit de stat, există tiranie.” ³⁸

 

 

https://creation.com/the-christian-foundations-of-the-rule-of-law-in-the-west-a-legacy-of-liberty-and-resistance-against-tyranny

 

 

 

Cum a schimbat Iisus Hristos întreaga lume. „How Christianity change the world” (recomandare de carte)

 

 

 

 

 

 

https://ortodoxiatinerilor.ro/cum-a-schimbat-iisus-hristos-intreaga-lume/

 

 

 

 

 /////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Vine noaptea! De Gabriel Burnete

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=GuqklMPZQ34&t=152s

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Patru mituri ale societății contemporane (partea 1), de Petru Lascau

 

https://www.youtube.com/watch?v=Es4f9jwLEeY

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Daca nu-l primeste tarana pe Ilici Iliescu,poate fi ascuns in mausoleul pesedist de sub Lenin…

 

https://www.youtube.com/watch?v=r4ShYNF4688

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

Poetii inchisorilor- N-ai să ne-nvingi!

https://poetiiinchisorilor.ro/index.php

 

Traian Dorz

 

N-ai să ne-nvingi cu toată lupta

curajului de ură-aprins

– dar cu un duh de frate sincer

o, ce ușor ne-ai fi învins!

 

N-ai să ne-ndupleci niciodată

cu oricât vicleșug din grai

– dar cu-un cuvânt de frate sincer

o, ce ușor ne-nduplecai!

 

Ce rău ai să sfârșești tu calea

cea rea pe care ești pornit

– dar cu un mers de frate sincer

o, ce frumos ai fi sfârșit!

 

Sursa: Traian Dorz, Istoria unei jertfe, Vol. III, Rugul. Testamentul meu. Jurnalul meu. Memoriile mele. Spovedania mea. Mărturii despre jertfele și biruințele Oastei Domnului, din anul 1948, până în anul 1976, Editia 3, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2007, p.417.

 

 

 

https://poetiiinchisorilor.ro/poezie.php/traian-dorz/n-ai-sa-ne-nvingi!/951

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////

 

(Cand crestinismul occidental devine falimentar…) Marea Britanie: Homosexualitatea si lesbianismul, materii obligatorii in scoala generala

 

 

 

Elevii de 11 ani din Marea Britanie vor invata la scoala despre homosexualitate si lesbianism, scrie, marti, dailymail.co.uk. Educatia sexuala va fi introdusa ca materie obligatorie in toate scolile primare si secundare din Marea Britanie, incepand din septembrie 2011. Inca din primul an in scoala primara, copiii de patru si cinci ani vor invata despre zonele genitale, iar incepand cu varsta de noua ani, vor avea lectii de educatie sexuala.Cand vor avea intre 11 si 14 ani, copiii vor invata despre contraceptie, sarcina, raporturi sexuale si bolile cu transmitere sexuala ca HIV. Profesorii vor fi obligati sa tina lectii copiilor despre diferitele tipuri de relatii, despre cele de concubinaj, cele in care diferenta de varsta intre parteneri este foarte mare sau despre relatiile dintre lesbiene si homosexuali.

Subiectul nu a intarziat sa starneasca controverse. Cei care au venit cu ideea introducerii educatiei sexuale ca materie obligatorie sustin ca elevii nu vor avea decat beneficii in ceea ce priveste stabilirea relatiilor si viata familiala. Pe de alta parte, unii profesori nu sunt de acord. Simon Calvert, profesor la Institutul Crestin din Marea Britanie, este de parere ca elevii vor fi curiosi sa experimenteze relatiile homosexuale, daca se vor face presiuni din partea scolilor. „Ceea ce noi nu vedem este faptul ca tinerii sunt vulnerabili si pot fi exploatati de grupurile care vor sa normalizeze relatiile homosexuale”, a spus Calvert.

Alti profesori sunt de parere ca nu toti parintii vor fi de acord cu impunerea lectiilor de educatie sexuala de la varste atat de fragede si ca ar trebui ca ei sa poata opta daca vor sau nu ca pruncii lor sa faca aceste lectii.La ora actuala, elevii invata despre reproducere si organele sexuala la orele de stiinte. Guvernul din Marea Britanie a cerut inca din octombrie, anul trecut, ca lectiile de educatie sexuala sa fie introduse in curriculum, cu statutul de obligatorii.

 

R.P.

 

sursa>

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-04-28&id=26615 

 

https://theologhia.wordpress.com/tag/marea-britanie-homosexualitatea-si-lesbianismul/

  

 

 

/////////////////////////////////

 

 

 

 

Vasile Hozan I Sfaturi și povestiri de la un veteran al credinței I PODCAST

 

https://www.youtube.com/watch?v=U_P9rjBHERs

 

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

(Cat de nociva este falsa, idolatra ”credinta”)- De  Catherine Nixey, Epoca întunecării-Cum a distrus creștinismul lumea clasică

 

 

Editura Humanitas

Traducere de Dionisie Constantin Pîrvuloiu

 

„Vreme îndelungată, istoria distrugerilor provocate de fanatismul creștinilor din primele veacuri a fost ocultată cu bună-știință. Catherine Nixey ne spune această poveste a nimicirii lumii clasice, într-o carte care a stârnit o furtună de polemici. Epoca întunecării ne poartă într-o călătorie de jur împrejurul Mediteranei, de la Roma la Alexandria și din deșerturile Siriei până la Atena, demontând o tradiție plină de stereotipuri și prejudecăți care îi prezintă pe creștini drept victime ale persecuțiilor păgâne. Mutilarea statuilor, arderea marilor biblioteci, dărâmarea Templului lui Serapis din Alexandria, distrugerea Palmyrei, uciderea cu sălbăticie a Hypatiei, actele de vandalism ale monahilor creștini, controlul totalitar asupra vieții private, interzicerea filozofiei, misoginia, intoleranța și ura față de ceilalți sunt ipostazele mai puțin cunoscute ale primelor secole de creștinism. Epoca întunecării scoate la iveală ce s-a pierdut odată cu victoria creștinismului. Este o carte cutremurătoare despre o epocă a distrugerii și disperării, în care Catherine Nixey îmbină cu pricepere și talent tonul serios al cercetătorului cu expresivitatea și cursivitatea jurnalistului. O carte cu adevărat provocatoare, care va pune într-o lumină nouă tot ce știm despre începuturile creștinismului.“ – The Times

„Cu un curaj ieșit din comun, Catherine Nixey reușește să facă lumină în povestea tristă a intoleranței religioase.“ – The New York Times

 

https://humanitas.ro/humanitas/carte/epoca-%C3%AEntunec%C4%83rii

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Lansare carte – „Tronurile care se ridică și TRONUL care le prăbușește”

 

 Daniel • Zaharia • Evrei

 

Gabriel Burnete

 

https://www.youtube.com/watch?v=FK-b2N1z4FI

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

Si asfel scapam de social demo-globalisti si…mucisti…

https://www.youtube.com/watch?v=YTUeKWenbT0

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

ISRAEL ÎL ACCEPTĂ PE ISUS! ROMANI 11 ÎMPLINIT!

 

https://www.youtube.com/watch?v=lC_RT5-VrRk

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Primejdia neomarxismului (1): celebrarea nașterii unui monstru | Prof. dr. Iosif Țon

 

https://www.youtube.com/watch?v=MGtS5RPhvsM&t=177s

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Cum a schimbat creștinismul lumea?

 

 

Autor Alvin J. Schmidt

Traducător Cosmin Lauran

Editura arhiepiscopală Reîntregirea, care încă de la înfiinţare a imprimat literatură teologică de cea mai bună calitate, tipăreşte acum lucrarea unui pastor luteran american, care este şi sociolog, Alvin J. Schmidt – Cum a schimbat creștinismul lumea, tradusă de domnul Cosmin Lauran –, propunându-ne o perspectivă istorico-morală asupra creştinismului. Cartea este aceea a unui om din ziua de azi, scrisă într-un limbaj natural, accesibil pentru contemporanii săi occidentali – insist asupra acestui aspect –, străină însă de duhul decolorat al popularizării. Vasta paletă istoriografică valorificată de Alvin J. Schmidt în demersul său este aceea a unui autentic erudit, care conjugă cu un talent epic pe măsură: nicio pagină din volumul său nu plictiseşte şi nici nu-i dă cititorului să mestece dop de plută cu pretenţii „metodologice”.

 

Dan Ciachir

 

 

https://editurareintregirea.ro/cum-schimbat-crestinismul-lumea

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Fundamentele creștine ale statului de drept în Occident: o moștenire a libertății și rezistenței împotriva tiraniei

 

 

 

Conform tradiției statului de drept în Occident, a fi sub lege presupune existența anumitor legi care servesc drept control eficient asupra puterii arbitrare. Prin urmare, statul de drept este mult mai mult decât simpla existență a legilor pozitive, deoarece impune și statului să acționeze în conformitate cu principiile unei „legi superioare”. Căutarea unei astfel de „legi superioare” implică, însă, o discuție morală despre ceea ce ar trebui să fie legile. Dacă da, statul de drept devine o realizare impracticabilă și chiar nedorită pentru societățile care nu sunt supuse anumitor modele de comportament cultural și religios. Pe de altă parte, orice schimbare radicală a acestor modele poate produce cu siguranță consecințe nedorite pentru realizarea statului de drept.

Biblia a fost recunoscută din punct de vedere istoric ca fiind cea mai importantă carte pentru dezvoltarea atât a statului de drept, cât și a instituțiilor democratice în lumea occidentală. Cu toate acestea, în ultimele decenii am asistat la o erodare profundă a drepturilor individuale, odată cu creșterea puterii statului asupra vieții și libertății indivizilor.Dacă viitorul pe care ni-l dorim pentru noi înșine și generațiile viitoare este unul al libertății sub lege, nu al supunerii absolute față de voința arbitrară a autorităților umane, va trebui să restaurăm fundamentele biblice ale statului de drept în lumea occidentală. Ca atare, statul de drept vorbește despre protejarea individului prin libertățile date de Dumnezeu, mai degrabă decât de un guvern atotputernic, legiuitor, înzestrat cu puteri divine asupra societății civile.

 

Creștinismul și descoperirea individului

 

Rădăcinile moderne ale drepturilor și libertăților noastre individuale în lumea occidentală se găsesc în creștinism. Recunoașterea prin lege a valorii intrinseci a fiecărei ființe umane nu exista în timpurile antice. La romani, legea proteja instituțiile sociale precum familia patriarhală, dar nu proteja drepturile fundamentale ale individului, cum ar fi securitatea personală, libertatea de conștiință, de exprimare, de întrunire, de asociere și așa mai departe. Pentru ei, individul avea valoare „numai dacă făcea parte din structura politică și era capabil să contribuie la utilizarea acesteia, ca și cum scopul ființei sale ar fi fost acela de a mări statul”.1 Potrivit lui Benjamin Constant, un mare filosof politic francez, este greșit să credem că oamenii se bucurau de drepturi individuale înainte de creștinism.2 De fapt, așa cum a spus Fustel de Coulanges, anticii nici măcar nu aveau idee despre ce înseamnă acest lucru.În 390, episcopul Ambrozie, aflat la Milano, l-a forțat pe împăratul Teodosie să se căiască de masacrul său răzbunător a șapte mii de oameni. Faptul indică faptul că, sub influența creștinismului, nimeni, nici măcar împăratul roman, nu ar fi fost mai presus de lege. Iar în secolul al XIII-lea, nominaliștii franciscani au fost primii care au elaborat teorii juridice ale drepturilor date de Dumnezeu, ca drepturi individuale derivate dintr-o ordine naturală susținută de legile imuabile ale lui Dumnezeu ale „dreptei rațiuni”. Pentru gânditorii medievali, nici măcar regele însuși nu putea încălca anumite drepturi ale subiectului, deoarece ideea de lege era atașată conceptului de justiție creștină bazat pe Biblie.

 

Creștinismul, statul de drept și libertatea individuală

 

 

În spatele fiecărei ordini juridice există întotdeauna un zeu, fie că este vorba de Dumnezeu Însuși sau de cei care dețin controlul asupra aparatului statului.

Noțiunea că legea și libertatea sunt inseparabile este o altă moștenire a creștinismului. Prin urmare, voința revelată a lui Dumnezeu este considerată „legea superioară” și, prin urmare, plasată deasupra legii umane. Atunci libertatea se găsește sub lege, legea lui Dumnezeu, deoarece, așa cum spune Biblia, „legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul” ( Psalmul 19:7 ). Dacă este așa, oamenii au datoria morală de a nu asculta de o lege umană care pervertește legea lui Dumnezeu, deoarece scopul guvernării civile este de a stabili toate societățile într-o ordine divină de libertate și dreptate.Sfântul Augustin de Hipona a scris odată că o lege nedreaptă este o contradicție în termeni. Pentru el, legile umane ar putea fi în dezacord cu legile superioare ale lui Dumnezeu, iar conducătorii care promulgă legi nedrepte sunt autorități rele și ilegale. În Cetatea lui Dumnezeu , Sfântul Augustin explică faptul că o autoritate civilă care nu are nicio considerație pentru dreptate nu poate fi distinsă de o bandă de tâlhari. „Atunci, odată ce dreptatea este luată, ce sunt împărățiile decât jafuri mari? Căci ce sunt jafurile în sine, decât împărății mici?” 4

 

În același mod, Sfântul Toma de Aquino considera o lege nedreaptă o „lege strâmbă” și, ca atare, nimeni nu ar fi trebuit să o respecte. Pentru Sfântul Aquino, întrucât dreptatea lui Dumnezeu era fundamentul fundamental al sistemului de drept, o „lege” care prevedea crima sau mărturia mincinoasă nu era cu adevărat lege, deoarece oamenii ar avea dreptul moral să nu se supună poruncilor nedrepte. Conducătorii care promulgă „legi” nedrepte încetează să mai fie autorități în sensul corect, devenind simpli tirani. Cuvântul „tiranie” provine din grecescul „domnie seculară”, care înseamnă guvernare de către oameni în loc de domnie de drept.

Baronii l-au obligat pe regele Ioan să semneze Magna Carta la Runnymede, Anglia, pe 15 iunie 1215. Carta constă în drepturile fundamentale ale individului conform viziunii creștine asupra lumii.

Declarând egalitatea tuturor sufletelor omenești în fața lui Dumnezeu, creștinismul i-a obligat pe regii Angliei să recunoască supremația legii divine asupra voinței lor arbitrare. „Monarhul absolutist moștenit din dreptul roman a fost astfel contracarat și transformat într-un monarh în mod explicit sub lege.” 5 Religia creștină a funcționat acolo ca o forță civilizatoare și străină despotismului. Cum s-ar putea spune, „Mesajul Bibliei i-a ridicat la decență pe «barbarii» băutori de sânge din Insulele Britanice.” 6

În vremea Magna Carta (1215), un judecător regal pe nume Henry de Bracton (d. 1268) a scris un tratat voluminos despre principiile dreptului și justiției. Bracton este considerat în general „părintele dreptului comun”, deoarece cartea sa De legibus et consuetudinibus Anglia este una dintre cele mai importante lucrări despre constituția Angliei medievale. Pentru Bracton, aplicarea legii implică „o sancțiune justă care ordonă virtutea și interzice opusul ei”, ceea ce înseamnă că legea statului nu se poate abate niciodată de legile superioare ale lui Dumnezeu. După cum explică Bracton, jurisprudența era „știința dreptului și a nedreptului”.7 Și el a declarat, de asemenea, că statul este sub Dumnezeu și lege, „pentru că legea îl face pe rege. Căci nu există rege unde voința domnește mai degrabă decât legea” .8

 

Credința creștină a oferit poporului Angliei un status libertatis (stare de libertate) care se baza pe prezumția creștină că legea lui Dumnezeu lucrează întotdeauna spre binele societății. Odată cu convertirea lor la creștinism, regii Angliei nu ar mai deține o putere arbitrară asupra vieții și proprietății indivizilor, schimbând legile fundamentale ale regatului după bunul plac. Mai degrabă, li s-a spus despre promisiunea lui Dumnezeu din cartea Isaia, de a se ocupa de autoritățile civile care promulgă legi nedrepte ( Isaia 10:1 ). De fapt, Biblia conține multe pasaje care condamnă perversiunea dreptății de către acestea ( Proverbe 17:15, 24:23 ; Exod 23:7 ; Deut 16:18 ; Habacuc 1:4 ; Isaia 60:14 ; Lamentări 3:34 ). Explicând de ce cetățenii Angliei aveau mult mai multă libertate decât omologii lor francezi, Charles Spurgeon (1834–1892) a declarat:

 

„Nu există pământ sub soare unde să existe o Biblie deschisă și o evanghelie predicată, unde un tiran să-și poată menține locul mult timp… Biblia să fie deschisă pentru a fi citită de toți oamenii și niciun tiran nu va putea domni mult timp în pace. Anglia își datorează libertatea Bibliei; iar Franța nu va poseda niciodată libertate, durabilă și bine stabilită, până când nu va ajunge să respecte Evanghelia, pe care prea mult timp a respins-o… Religia lui Isus îi face pe oameni să gândească, iar a-i face pe oameni să gândească este întotdeauna periculos pentru puterea unui despot.” 9

Motive pentru un guvern civil

Prima referire la guvernarea civilă în Sfintele Scripturi se găsește în capitolul 9 al cărții Genezei. În acest capitol, Dumnezeu poruncește pedeapsa capitală pentru cei care iau viața ființelor umane, care sunt întotdeauna create după chipul și chipul lui Dumnezeu. În acest sens, dreptul de a executa ucigași nu aparține oficialilor guvernamentali înșiși, ci lui Dumnezeu, care este autorul vieții și poruncește pedeapsa cu moartea pentru crimă în mai multe pasaje din Sfintele Scripturi (de exemplu, Exod 21:12 ; Numeri 35:33 ). Astfel, viața poate fi luată individului doar dacă autoritățile civile o aplică în conformitate cu legea și însărcinarea lui Dumnezeu, deoarece sfințenia vieții umane este temeiul pe care Dumnezeu sancționează pedeapsa capitală. După cum explică John Stott:

 

„Pedeapsa capitală, conform Bibliei, departe de a ieftini viața umană prin solicitarea morții criminalului, își demonstrează valoarea unică prin solicitarea unui echivalent exact al morții victimei.” 10

Statul este un „rău necesar” care trebuie să fie supus legilor superioare ale lui Dumnezeu. După ce păcatul a intrat în lume, a devenit necesară stabilirea unui guvern civil pentru a combate violența ( Geneza 6:11-13 ). Cu toate acestea, statul nu a fost prevăzut în planul inițial al lui Dumnezeu pentru omenire, deoarece acesta plasează unii oameni într-o poziție de autoritate asupra altora. La începutul creației, însă, Geneza ne spune că bărbatul și femeia trăiau în strânsă părtășie cu Dumnezeu, sub autoritatea Sa directă și unică.11 Apoi , Thomas Paine (1737-1809), el însuși necreștin, a exprimat viziunea biblică asupra lumii atunci când a rostit aceste cuvinte:

 

„Chiar și în cea mai bună stare a sa, guvernul este doar un rău necesar; în cea mai rea stare a sa, unul intolerabil; căci atunci când suferim sau suntem expuși acelorași mizerii din partea unui guvern , la care ne-am putea aștepta într-o țară fără guvern , calamitățile noastre sunt amplificate de gândul că noi furnizăm mijloacele prin care suferim. Guvernul, la fel ca îmbrăcămintea, este semnul inocenței pierdute; palatele regilor sunt construite pe ruinele foișoarelor paradisului.” 12

Înțelegerea guvernării civile ca rezultat al condiției noastre păcătoase justifică doctrina limitării puterilor statului. Aceasta a inspirat, atât în Marea Britanie, cât și în America, stabilirea unei ordini constituționale bazate pe controale și echilibru între ramurile guvernării – și anume legislativă, executivă și judecătorească. O astfel de diviziune respectă revelația biblică a lui Dumnezeu ca Judecător suprem, Legiuitor și Rege ( Isaia 33:22 ). Întrucât toate ființele umane sunt născute dintr-o natură păcătoasă, funcțiile statului ar trebui să fie controlate legal, deoarece nicio ființă umană nu poate fi încredințată cu prea multă putere.

 

Deoarece Dumnezeu a insuflat în fiecare dintre noi dorința de libertate, tirania politică, așa cum a explicat Lord Fortescue (1394–1479), este încercarea autorităților civile de a înlocui libertatea naturală cu o condiție de servitute care satisface doar „scopurile vicioase” ale conducătorilor răi. După cum spunea Fortescue, legea Angliei oferea libertate poporului doar pentru că era pe deplin îndatorată Sfintelor Scripturi. Astfel, el a citat din Marcu 2:27 pentru a proclama că regii sunt chemați să guverneze de dragul împărăției, nu invers. În acest sens, el a remarcat, de asemenea:

 

„O lege este în mod necesar considerată crudă dacă sporește robia și diminuează libertatea, după care natura umană tânjește întotdeauna. Căci robia a fost introdusă de oameni în scopuri vicioase. Dar libertatea a fost insuflată în natura umană de Dumnezeu. Prin urmare, libertatea luată de la oameni își dorește întotdeauna să se întoarcă, așa cum se întâmplă întotdeauna când libertatea naturală este refuzată. Așadar, cel care nu favorizează libertatea trebuie considerat impiu și crud.” 13

Plasând legile superioare ale lui Dumnezeu deasupra legii umane, Sir Edward Coke (1552–1634) considera că legile fundamentale ale Angliei nu au fost concepute de stat, ci „scrise cu degetul lui Dumnezeu în inima omului”.14 Coke a descris constituția Angliei ca fiind un „sistem armonios” susținut în primul rând de legile superioare ale lui Dumnezeu. Apoi a continuat declarând că nicio lege adoptată de Parlament nu este valabilă dacă nu respectă Dumnezeu și legea. În cele din urmă, Lord Coke a subliniat cu înțelepciune:

 

„În natură, vedem distincția infinită a lucrurilor provenind dintr-o anumită unitate, așa cum multe râuri dintr-o singură fântână, multe artere în corpul omului dintr-o singură inimă, multe vene dintr-un singur ficat și mulți tendoani din creier: așadar, fără îndoială, această unitate și consimțământ admirabil într-o asemenea diversitate a lucrurilor provin numai de la Dumnezeu, fântâna și fondatorul tuturor legilor și constituțiilor bune.” 15

Cum subminează ideea de „evoluție” statul de drept

Noțiunea că legea umană este întotdeauna supusă legilor superioare ale lui Dumnezeu a început să fie contestată mai profund în secolul al XIX-lea. După opera lui Charles Darwin, credința în evoluție a presupus inexistența ordinii morale naturale a lui Dumnezeu ca sursă principală a dreptului pozitiv. Astfel, pozitiviștii juridici au decis să considere legea pozitivă a statului ca un simplu rezultat al forței pure și al luptei sociale. Pe scurt, un produs al voinței umane.

 

Însă dacă legile sunt prinse în credința în „evoluție”, ele nu mai pot fi considerate ca posedând o demnitate transcendentală. Atunci însăși ideea de guvernare sub lege își pierde fundamentele filozofice și, prin urmare, societățile încep să nu aibă o condiție morală a culturii juridice care să le permită să limiteze eficient apariția unui stat atotputernic. 16 După cum a subliniat J.R. Rushdoony:

 

„Când omul devine controlor al propriei evoluții prin intermediul statului, statul devine noul absolut. Hegel, acceptând evoluția socială, a făcut din stat noul zeu al ființei. Adepții lui Hegel în absolutizarea statului sunt marxiștii, fabienii și alți socialiști… Pe scurt, Dumnezeu și legea Sa transcendentală sunt abandonate în favoarea unui nou zeu, statul. Evoluția duce astfel nu numai la revoluție, ci și la totalitarism. Teoria evoluționistă socială, așa cum a ajuns să se concentreze la Hegel, a făcut din stat noul zeu al ființei. Gândirea evoluționistă biologică, așa cum s-a dezvoltat de la Darwin încoace, a făcut din revoluție marele instrument al acestui nou zeu și mijlocul de instaurare a acestui nou zeu, statul socialist științific.” 17

În spatele fiecărei ordini juridice există întotdeauna un zeu, fie că este vorba de Dumnezeu Însuși sau de cei care dețin controlul asupra aparatului statului. 17 Statul devine un „zeu” în sine dacă nu există un apel final la legi și autorități superioare. Ori de câte ori legea statului este considerată singura sursă de legalitate, conducătorii civili devin autorități atotputernice asupra vieții și libertăților individului. Căci nicio protecție juridică nu poate fi acordată în mod rezonabil împotriva tiraniei, dacă supremația legilor superioare ale lui Dumnezeu nu este făcută să prevaleze. În acest fel, Douglas W. Kmiec, profesor de drept la Universitatea Notre Dame, a remarcat corect:

 

„Opiniile și opiniile antagonice planului lui Dumnezeu, fie că sunt formulate prin legiferare sau «spontan» pe o perioadă extinsă de timp prin decrete judecătorești, nu sunt deloc principii fundamentale imuabile și au condus și continuă să conducă la înfrângerea fericirii noastre.” 18

Complexitatea lucrurilor care sunt ținute împreună în univers indică existența unui Legiuitor Suprem. Întrucât vedem lumea așa cum este ea în realitate, trebuie să recunoaștem că mișcările sale sunt dirijate de reguli de drept invariabile și fixe. Dacă există legi care susțin lumea, atunci cine a creat aceste legi? În acest sens, așa cum a comentat Montesquieu:

 

„Cei care afirmă că o fatalitate oarbă ar fi putut produce diversele efecte pe care le vedem în această lume se fac vinovați de o foarte mare absurditate; căci poate fi ceva mai absurd decât să pretindem că o fatalitate oarbă ar putea produce ființe inteligente?”

„Dumnezeu este în relație cu universul ca Creator și Păstrător. Legile prin care El a creat toate lucrurile sunt acelea prin care El le păstrează. El acționează conform acestor reguli pentru că le cunoaște; le cunoaște pentru că le-a creat; și le-a creat pentru că sunt relative la înțelepciunea și puterea Sa.”

„Ființele inteligente particulare pot avea legi create de ele însele, dar au și unele pe care nu le-au creat niciodată… A spune că nu există nimic just sau nedrept în afară de ceea ce este poruncit sau interzis de legile pozitive [umane] este același lucru cu a spune că, înainte de descrierea unui cerc, toate razele nu erau egale.”

„Prin urmare, trebuie să recunoaștem existența unor relații de justiție anterioare dreptului pozitiv și prin care acestea sunt stabilite… Dacă există ființe inteligente care au primit un beneficiu de la o altă ființă, acestea ar trebui să fie recunoscătoare; dacă o ființă inteligentă a creat o altă ființă inteligentă, aceasta din urmă ar trebui să continue în starea sa inițială de dependență.”

„Dar lumea inteligentă este departe de a fi atât de bine guvernată ca cea fizică. Căci, deși prima are și ea legile sale, care prin natura lor sunt invariabile, totuși nu se conformează lor la fel de exact ca lumea fizică. Aceasta se datorează faptului că, pe de o parte, ființele umane inteligente sunt de natură finită și, prin urmare, predispuse la eroare; iar, pe de altă parte, natura lor le impune să fie agenți liberi. Prin urmare, ele nu se conformează în mod constant legilor lor primitive; și chiar și pe cele pe care le-au instituit, le încalcă frecvent.”

„Omul, ca ființă fizică, este, asemenea altor corpuri, guvernat de legi invariabile. Ca ființă inteligentă, el încalcă neîncetat aceste legi stabilite de Dumnezeu și le schimbă chiar și pe cele pe care el însuși le-a stabilit. Apoi, este lăsat în voia propriei direcții, deși este o ființă limitată și supusă, ca toate inteligențele finite, ignoranței și erorii. Și chiar și cunoștințele imperfecte pe care le are, le pierde ca creatură sensibilă atunci când sunt grăbite de o mie de pasiuni impetuoase. O astfel de ființă ar putea uita în fiecare clipă de Creatorul său. Din acest motiv, Dumnezeu i-a amintit de obligațiile sale prin legea religiei [iudeo-creștine].” 19

Legea lui Dumnezeu este mai presus de legea statului

Intelectul uman nu ar trebui să fie referința noastră fundamentală în ceea ce privește legalitatea, deoarece fiecare persoană este afectată de o natură păcătoasă. Apoi, drepturile noastre legale fundamentale ar trebui considerate cele revelate de Dumnezeu Însuși prin Sfintele Scripturi. Conform doctrinei naturae delecta , care înseamnă că natura noastră umană a fost vătămată de păcatul originar, legea nu trebuie să se bazeze atât pe înțelepciunea omenească, cât pe înțelepciunea și voința suverană a lui Dumnezeu. După cum spune Biblia, „Nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omenească și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât puterea omenească” ( 1 Corinteni 1:25 ).

 

Statul de drept poate subzista doar dacă autoritățile civile sunt capabile să respecte prevalența ierarhică a legilor superioare ale lui Dumnezeu asupra legii statului. Deși legea lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă, căci înțelepciunea lui Dumnezeu este întotdeauna perfectă, autoritățile umane sunt creaturi păcătoase a căror minte ar putea fi controlată de poftele firii pământești. Ele pot fi sclavi ai păcatului și răzvrătite împotriva lui Dumnezeu, deși cetățenii care aleg oameni păcătoși și se supun hotărârilor lor rele sunt și ei sclavi ai păcatului.

 

O întrebare fundamentală a statului de drept este să știm ce fel de autoritate dorim ca sursă supremă de putere asupra noastră: autoritatea unui Dumnezeu iubitor sau autoritatea unui conducător uman păcătos. Dacă decidem în favoarea conducătorului păcătos, atunci, așa cum spune RJ Rushdoony, „nu avem dreptul să ne plângem de ascensiunea totalitarismului, de ascensiunea tiraniei – noi le-am cerut” .20

 

Pentru a evita tirania, William Blackstone (1723–1780) a declarat odată că nicio lege umană nu poate fi validă dacă contrazice legile superioare ale lui Dumnezeu, care mențin și reglementează drepturile naturale ale omului la viață, libertate și proprietate.21 Conform înțelegerii biblice a lui Blackstone asupra statului de drept ,

 

„Nicio lege umană nu ar trebui să fie lăsată să contrazică legile [lui Dumnezeu]… Ba mai mult, dacă vreo lege umană ne-ar permite sau ne-ar porunci să o comitem, suntem obligați să încălcăm acea lege umană, altfel am jigni atât naturalul, cât și divinul.” 22

Înțelegerea biblică a rezistenței legale împotriva tiraniei

Când Dumnezeu deleagă autoritatea Sa supremă conducătorilor umani, aceștia nu au libertatea de a o folosi pentru a justifica tirania. De fapt, există exemple destul de remarcabile în Sfintele Scripturi în care Dumnezeu poruncește în mod explicit neascultarea civilă împotriva statului. De exemplu, moașele egiptene au refuzat să respecte ordinul faraonului de a ucide bebelușii evrei. După cum spune Biblia, „[ele] se temeau de Dumnezeu și nu au făcut ce le-a poruncit regele Egiptului” ( Exodul 1:17 ). În mod similar, trei evrei nu l-au ascultat pe regele Nebucadnețar al Babilonului, când acesta a poruncit tuturor să se închine și să se închine chipului său de aur (Daniel 6). De asemenea, Daniel a refuzat să respecte un decret emis de regele Darius, care obliga pe nimeni să nu se roage la niciun zeu sau om în afară de el însuși.

 

În Noul Testament, avem exemplul atitudinii primilor Apostoli față de Sinedriu, un consiliu evreiesc de preoți și învățători ai legii. Consiliul le-a ordonat să nu predice în numele lui Hristos Isus. Cu toate acestea, Cartea Faptele Apostolilor spune că Apostolii au refuzat să se supună deciziei lor și, așa cum a declarat cu îndrăzneală Apostolul Petru, „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de autoritatea omenească” ( Faptele Apostolilor 5:29 , NLT). De fapt, zelul Apostolilor pentru Domnul era atât de mare încât au refuzat să fie reduși la tăcere de conducători nedrepți, chiar dacă un astfel de refuz a dus la arestare și/sau execuție. Ei se considerau legați de Legea lui Dumnezeu în primul rând și au continuat să predice Evanghelia ca și cum nu ar fi fost o interdicție legală. Prin urmare, pentru a fi ascultate, autoritățile civile trebuie mai întâi să asculte de Dumnezeu și de lege. După cum a subliniat John Stott:

 

„Dacă statul poruncește ceea ce Dumnezeu interzice sau interzice ceea ce Dumnezeu poruncește, atunci datoria noastră creștină simplă este să ne opunem, nu să ne supunem, să nu ascultăm de stat pentru a asculta de Dumnezeu… Ori de câte ori sunt promulgate legi care contrazic legea lui Dumnezeu, neascultarea civilă devine o datorie creștină.” 23

Deși primii apostoli considerau complet legal să nu se supună unei legislații nelegiuite, urmașii lui Hristos de astăzi preferă să citeze din capitolul 13 al scrisorii lui Pavel către Romani pentru a-și justifica respectarea regulilor imorale ale dreptului pozitiv. Cu toate acestea, Pavel susține aici că ascultăm de autoritatea civilă, deoarece aceasta „nu are frică pentru cei ce fac binele, ci pentru cei ce fac răul” ( Romani 13:3 ). Dacă persoana care deține puterea de stat abuzează de puterea dată de Dumnezeu, „datoria noastră nu este să ne supunem, ci să ne împotrivim”. 24 Potrivit lui FA Schaeffer, o interpretare mai exactă a acestui pasaj ar indica clar că „statul trebuie să fie un agent al dreptății, să restrângă răul pedepsind răufăcătorul și să protejeze binele în societate. Când face invers, nu are autoritatea corespunzătoare. Este atunci o autoritate uzurpată și, ca atare, devine fără lege și este tiranie”. 25

 

Dumnezeu a stabilit statul ca o autoritate delegată, nu ca o putere autonomă deasupra legii. Când ascultăm de stat, nu ascultăm de indivizi care sunt responsabili de aparatul statului, ci mai degrabă din ascultare față de o autoritate dată de Dumnezeu, căreia îi este poruncită de Dumnezeu să promoveze principiile naturale ale libertății și dreptății. Prin urmare, așa cum explică Papa Ioan al XXIII-lea în enciclica sa „Pacem in Terris”:

 

„Întrucât dreptul de a comanda este cerut de ordinea morală și își are sursa în Dumnezeu, rezultă că, dacă autoritățile civile adoptă legi sau ordonă ceva opus ordinii morale și, prin urmare, contrar voinței lui Dumnezeu, nici legile emise, nici autorizațiile acordate nu pot fi obligatorii pentru conștiința cetățenilor, deoarece Dumnezeu are mai mult dreptul să fie ascultat decât oamenii. Altfel, autoritatea se prăbușește complet și are ca rezultat un abuz rușinos.” 26

Deoarece Pavel spune și că Cuvântul lui Dumnezeu nu trebuie legat ( 2 Timotei 2:9 ), dreptul de rezistență împotriva tiraniei este un element important al sistemului de stat de drept rânduit de El. Din acest motiv, așa cum a spus John Knox (1513–1572), a te răzvrăti împotriva unui conducător rău poate fi același lucru cu a te opune diavolului însuși, „care este cel care abuzează de sabia și autoritatea lui Dumnezeu”.27 Knox a afirmat că oricine îndrăznește să conducă o națiune împotriva legii lui Dumnezeu poate fi rezistat în mod legal, chiar și prin forță, dacă este necesar.28 Potrivit lui John Knox, dacă conducătorul civil pare a fi dispus efectiv să distrugă fundamentele creștine ale societății ,

 

„[Dumnezeu] nu a poruncit ascultare, ci mai degrabă i-a aprobat și i-a răsplătit din belșug pe toți cei care s-au opus poruncilor lor nelegiuite și mâniei lor oarbe.” 29

Samuel Rutherford (1600–1661), un prezbiterian scoțian asemenea lui John Knox, a dezvoltat în „ Lex Rex ” o doctrină consecventă a rezistenței legale împotriva tiraniei politice. Potrivit lui Rutherford, dacă oamenii doresc să rămână efectiv liberi de o astfel de tiranie, atunci vor trebui să-și păstreze dreptul inalienabil de a se supune în cele din urmă unei legislații nedrepte. Pentru el, „O putere etică, politică sau morală, de a oprima, nu este de la Dumnezeu și nu este o putere [legală], ci o deviere licențioasă a unei puteri [legale]”. 30 Și ca răspuns la regaliștii cărora le plăcea să folosească Romani 13 pentru a condamna orice formă de rezistență împotriva guvernului, ca o rezistență împotriva lui Dumnezeu Însuși, Rutherford a proclamat cu îndrăzneală:

 

Imagine color a Declarației de Independență a lui Trumbull, preluată de pe Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Declaration_independence.jpg. domeniu public.

Imagine oferită de Biblioteca Congresului, Divizia de Printuri și Fotografii, Colecția Detroit Publishing Company.

4758-declarație-de-independență

„Părinții” americani semnând Declarația de Independență a SUA la Philadelphia, pe 4 iulie 1776. Documentul afirmă ca un „adevăr evident” că toate ființele umane sunt înzestrate în mod egal de Dumnezeu cu anumite drepturi inalienabile la viață, libertate și căutarea fericirii.

„Este o blasfemie să crezi sau să spui că, atunci când un rege bea sângele unor nevinovați și pustiește Biserica lui Dumnezeu, Dumnezeu, dacă ar fi prezent personal, ar comite aceleași acte de tiranie.” 31

John Locke (1634–1704), ale cărui idei juridice și politice au oferit justificare legală „Revoluției Glorioase” din 1688 din Marea Britanie, a susținut că legiuitorii se pun într-o „stare de război” împotriva societății ori de câte ori încearcă să distrugă drepturile noastre „naturale” la viață, libertate și proprietate, date de Dumnezeu. Pentru Locke, niciun guvern nu are dreptul să reducă aceste drepturi fundamentale ale cetățeanului individual. Dacă ar fi așa, Locke a susținut că oamenii ar fi lăsați „la refugiul comun pe care Dumnezeu l-a oferit tuturor oamenilor împotriva forței și violenței”. 32

 

Părinții fondatori americani au recunoscut pe deplin principiul rezistenței legale împotriva tiraniei și s-au bazat în mare măsură pe acesta pentru a-și justifica acțiunile revoluționare împotriva guvernului britanic, în 1776. Scrisă de Thomas Jefferson, Declarația de Independență a SUA susține că revoluția este ultima soluție a unui popor liber împotriva „unui lung șir de abuzuri și uzurpări” din partea guvernului. Astfel, ei și-au justificat acțiunile pe motiv că Dumnezeu a înzestrat fiecare ființă umană cu drepturi naturale la viață, libertate și căutarea fericirii, care sunt drepturi fundamentale pe care nici măcar statul nu le poate lua.

 

Desigur, orice revoltă revoluționară, așa cum comentează Papa Paul al VI-lea în enciclica sa „Popularum Progressio”, poate fi justificată doar în situații extraordinare „în care există o tiranie manifestă, de lungă durată, care ar aduce mari daune drepturilor fundamentale ale persoanei și ar aduce prejudicii periculoase binelui comun al țării”.33 Cu toate acestea, recurgerea la violență, ca mijloc de a îndrepta nedreptățile statului împotriva statului de drept, riscă să producă noi forme de nedreptate. Prin urmare, Papa Paul al VI-lea a afirmat, de asemenea, că revolta revoluționară poate fi dusă la bun sfârșit doar ca ultim remediu împotriva tiraniei de lungă durată, deoarece, așa cum spunea el, „un rău real nu trebuie combătut cu prețul unei mizerii mai mari” .33

 

Statul de drept, creștinismul și drepturile omului

Occidentalii care își denigrează moștenirea creștină ar trebui să se informeze mult mai bine…

Conform concepției iudeo-creștine, ființele umane au fost create de Dumnezeu și, ca atare, nu și-au „dobândit” niciodată drepturile fundamentale de la stat. Nici aceste drepturi fundamentale nu sunt rezultatul vreunei munci efectuate de ele, ci decurg direct din natura fiecărei ființe umane, care este întotdeauna concepută după chipul unui Dumnezeu iubitor ( Geneza 1:26 ).

 

Conform Genezei 1:27–28 , Dumnezeu a creat toate ființele umane, bărbați și femei, după chipul Său, poruncindu-le să umple pământul și să-l supună. Am găsit aici o semnificație foarte specială pentru recunoașterea demnității umane, ca rezultat al relației dintre Dumnezeu și creaturile Sale umane, pe care Căderea a distorsionat-o, dar nu a distrus-o. Din acest fapt rezultă, de exemplu, că văduvele nu vor fi arse pe rugul funerar al soților lor, așa cum se întâmplă încă în India, și că oamenii nu vor fi vânduți ca sclavi, așa cum se întâmplă încă în Sudan. 34

 

În fiecare an, Freedom House, o organizație seculară, realizează un studiu pentru a analiza situația democrației și a drepturilor omului la nivel global. An de an, concluzionează că națiunile cele mai democratice și bazate pe drepturi sunt cele majoritar protestante. Pe de altă parte, islamul și marxismul, acesta din urmă fiind o religie seculară, par să ofere cele mai serioase obstacole în calea realizării democrației și a drepturilor omului. De fapt, negarea celei mai largi game de drepturi fundamentale ale omului vine tocmai din țările marxiste și majoritar musulmane. Cei mai mari încălcători ai drepturilor omului sunt Libia, Arabia Saudită, Sudanul, Siria, Turkmenistanul și regimurile marxiste cu un singur partid din Cuba și Coreea de Nord. 35

 

Spre deosebire de islam, creștinismul a democratizat manierele politice și este încă principala forță morală care menține laolaltă valorile democratice în Occident. Acesta oferă cel mai puternic argument pentru protejarea drepturilor fundamentale ale omului. Pentru Paul L. Maier, profesor de istorie antică la Universitatea Western Michigan, „nicio altă religie, filozofie, învățătură, națiune, mișcare – orice ar fi – nu a schimbat lumea atât de bine precum a făcut-o creștinismul” .36

 

Declarând că toți ne aflăm pe un teren egal în fața lui Dumnezeu, creștinismul oferă cele mai bune fundamente morale pentru egalitatea socială și politică. 34 Dacă se dovedește că creștinismul este adevărat, individul, bărbat sau femeie, nu este doar mai important, ci incomparabil mai important decât corpul social. Acest lucru ajută la explicarea, în opinia lui Charles Colson, „de ce creștinismul a oferit întotdeauna nu doar o apărare viguroasă a drepturilor omului, ci și cel mai solid bastion împotriva tiraniei”. 34

 

Concluzie

Un fapt vizibil în aceste vremuri de relativism moral este abandonarea treptată a credinței și culturii creștine în lumea occidentală. Drept urmare, fundamentele morale ale statului de drept au fost serios subminate. Occidentalii care cred că abandonarea creștinismului va servi democrației și statului de drept ignoră orbește faptul că o astfel de abandonare a adus deja totalitarism și crime în masă în mai multe țări occidentale, în special în Germania și Rusia. Orice analiză onestă a istoriei occidentale contemporane ar trebui să recunoască faptul că nicio protecție juridică eficientă împotriva tiraniei nu poate fi susținută, pe termen lung, fără standardele mai înalte de justiție și moralitate aduse în structura societăților occidentale de către creștinism.

 

Occidentalii care își denigrează moștenirea creștină ar trebui să fie mult mai bine informați că, dacă nu ar fi această religie, nu ar avea libertățile de care se bucură astăzi, de exemplu, pentru a dezonora însăși sursa acestor libertăți, și anume creștinismul. 37 În ceea ce privește climatul actual de multiculturalism, ar fi mai bine pentru ei să se gândească mult mai atent la cuvintele rostite de un mare istoric, Carlton Hayes:

 

„Oriunde idealurile creștinilor au fost în general acceptate și practica lor a fost încercată cu sinceritate, există o libertate dinamică; iar oriunde creștinismul a fost ignorat sau respins, persecutat sau înlănțuit de stat, există tiranie.” 38

Prima publicare pe pagina principală: 18 ianuarie 2007

Republicare pe pagina principală: 15 octombrie 2013

Referințe și note

Frothingham, R., Ascensiunea Republicii Statelor Unite , Brown, Boston, MA, p. 6, 1910. Înapoi la text.

Constant, B., De La Liberté Des Anciens Comparée à celle des Modernes ; din: ‘Écrits Politiques’, Folio, Paris, pp. 591–619, 1997. Revenire la text.

Fustel De Coulanges, ND, Orașul antic: Un studiu clasic al instituțiilor religioase și civile din Grecia și Roma antică , Doubleday Anchor, New York, p. 223, 1955. Înapoi la text.

Sfântul Augustin; Cetatea lui Dumnezeu , Cartea a III-a, par. 28, Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie, 1998. Înapoi la text.

Tamanaha, BZ, Despre statul de drept: istorie, politică, teorie , Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie, p. 23, 2004. Înapoi la text.

Batten, D. (Ed.), Cartea „Răspunsuri la creație” , Creation Ministries International, Brisbane, p. 7, 1999. Înapoi la text.

Bracton, H., Despre legile și obiceiurile Angliei , vol. II, Harvard University Press, Cambridge, MA, p. 25, 1968. Înapoi la text.

Bracton, ref. 7, p. 33. Înapoi la text.

Spurgeon, CH, Joy născută la Betleem; în: Water, M. (ed.), Multi New Testament Commentary , John Hunt, Londra, p. 195, 1871. Înapoi la text.

Stott, J., Noțiuni de bază creștine: o invitație la ucenicie , Monarch Books, Londra, p. 79, 2003. Înapoi la text.

Adamthwaite, M., Guvernare civilă, Salt Shakers 9 :3, iunie 2003. Înapoi la text.

Paine, T., Despre originea și designul guvernării; în: Boaz, D. (Ed.), Cititorul libertarian: Scrieri clasice și contemporane de la Lao-Tzu la Milton Friedman , Free Press, New York, p. 7, 1997. Înapoi la text.

Fortescue, Sir J., De Laudibus Legum Anglie , traducere cu introducere de Chrimes, SB, Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie, Capitolul XLII, p. 105, 1949. Înapoi la text.

7 Co. Rep. I, 77 Eng. Rep. 277 (KB 1960). Apud: Wu, John CH; Fountain of Justice: A Study in the Natural Law , Sheed și Ward, New York, p. 91, 1955. Înapoi la text.

Coke, Sir E., Al treilea raport, 3. Apud: Sandoz; Elliz; Rădăcinile libertății – Introducere ; în: Rădăcinile libertății: Magna Carta, Constituția antică și tradiția anglo-americană a statului de drept , University of Missouri Press, Columbia, MO, p. 137, 1993. Înapoi la text.

Vezi Noebel, D., The Battle for Truth , Harvest House Publishers, Eugene, OR, p. 232, 2001. Înapoi la text.

Rushdoony, RJ, Lege și libertate , Ross House Books, Vallecito, CA, p. 33, 1984. Înapoi la text.

Kmiec, DW, Libertatea greșit concepută: teoria incompletă a lui Hayek despre relația dintre dreptul natural și cel cutumiar; în: Ratnapala, S. și Moens, GA (Eds.), Jurisprudence of Liberty , Butterworths, Adelaide, SA, Australia, p. 145, 1996. Înapoi la text.

De Montesquieu, C., Spiritul legilor , Cartea I, Capitolul 1, 1748. Înapoi la text.

Rushdoony, ref. 17, p. 35. Înapoi la text.

Blackstone, W., Suveranitatea legii – Selecții din comentariile lui Blackstone asupra legilor Angliei , McMillan Publishers, Londra, pp. 58–59, 1973. Înapoi la text.

Blackstone, ref. 21, pp. 27–31. Înapoi la text.

Stott, J., Mesajul Epistolei către Romani: Vestea bună a lui Dumnezeu pentru lume , Inter-Varsity Press, Londra, p. 342, 1994. Înapoi la text.

Stott, ref. 10, p. 78. Înapoi la text.

Schaeffer, FA, Un manifest creștin , Crossway, Westchester, p. 91, 1988. Înapoi la text.

Pacem in Terris , Enciclică a Papei Ioan al XXIII-lea, Paragraful 51, 1963. Înapoi la text.

Knox, J., Despre rebeliune , Cambridge University Press, Cambridge, p. 192, 1994. Înapoi la text.

Knox, ref. 27, p. 178. Înapoi la text.

Knox, ref. 27, p. 95. Înapoi la text.

Rutherford, S., „Lex Rex” sau Legea și Prințul; în: The Presbyterian Armoury , vol. 3, p. 34, 1846. Înapoi la text.

Rutherford, ref. 30, Arg. 4. Reveniți la text.

Locke, J., Al doilea tratat despre guvernarea civilă , secțiunea 222; din Locke, J., Scrieri politice , Penguin Books, Londra, p. 374, 1993. Înapoi la text.

Popularum Progressio, Enciclica Papei Paul al VI-lea, Paragraful 31, 1967. Înapoi la text.

Colson, C. și Pearcey, N., Cum vom trăi acum? Tyndale, Wheaton, IL, p. 131, 1999. Înapoi la text.

Karatnycky, A., Piano, A. și Puddington, A. (ed.), Libertatea în lume 2003: Studiul anual al drepturilor politice și libertăților civile, Freedom House, New York, pp. 11–12, 2003. Înapoi la text.

Maier, PL, prefață la: Schmidt, AJ, How Christianity Changed the World (Cum a schimbat creștinismul lumea) , Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 9, 2004. Înapoi la text.

Schmidt, AJ, Cum a schimbat creștinismul lumea , Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 13, 2004. Înapoi la text.

Hayes, CJH, Creștinismul și civilizația occidentală , Stanford University Press, Stanford, CA, p. 21, 1954.

 

 

https://creation.com/the-christian-foundations-of-the-rule-of-law-in-the-west-a-legacy-of-liberty-and-resistance-against-tyranny

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Iosif Ton: Vindecare prin raspcumparare

 

https://www.youtube.com/watch?v=5gfGUjDZR84

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

Capitolul 14. Răspândirea creştinismului în Europa

 

 

 De Andrew Miller

 

Sistemul ecleziastic pe care călugării italieni l-au introdus în Anglia s-a răspândit rapid, şi, în cele din urmă, a triumfat. În aproximativ două sute de ani de la venirea lui Augustin, creştinismul era mărturisit în toată Britania anglo-saxonă. Biserica engleză întemeiată pe modelul roman nu se putea să nu aibă o poziţie de dependenţă faţă de Roma. Această unire a fost la început promovată şi întărită de călugării englezi, de călugăriţe, episcopi, nobili şi prinţi care făceau dese pelerinaje la mormântul Sf. Petru de la Roma. În nici o altă ţară nu au avut misionarii romani mai mult succes decât în cea a strămoşilor noştri anglo-saxoni, deşi ei erau consideraţi cei mai aprigi din neamul teutonic. Clerul britanic, deşi mai ţinea la vechile lui obiceiuri şi era dispus să se împotrivească asumării de nişte străini a unor asemenea poziţii, a fost silit să se retragă în marginile ţării. Romano-catolicismul a biruit în toată Anglia.S-ar părea că Scoţia şi Irlanda au fost binecuvântate de creştinism cam în aceeaşi perioadă ca şi Britania. Evenghelia a fost predicată prin soldaţi, marinari, misionari şi creştini persecutaţi veniţi din sud, şi mulţi au crezut. Dar, cum istoria religioasă timpurie a acestor ţări este atât de plină de legende, ne vom referi doar la evenimentele care sunt bine autentificate.

 

Primii predicatori ai creştinismului în Irlanda

 

Patrick, apostolul Irlandei, se presupune că s-a născut în anul 372 pe malurile râului Clyde. Se spune că de la el vine numele Kilpatrick. Părinţii lui erau creştini serioşi; tătăl lui era diacon, iar bunicul lui era presbiter. Mama lui, care a căutat să-i pună în inimă învăţăturile creştine, era soră a lui Martin, arhiepiscop de Tours. Dat tânărul Succath – pentru că acesta era numele lui iniţial – nu avea înclinaţii spre aceasta. Când Succath avea şaisprezece ani şi se juca pe ţărmul mării împreună cu cele două surori ale lui, nişte piraţi irlandezi comandaţi de O’Neal i-au luat pe toţi trei şi i-au vândut în Irlanda. Timp de şase ani el a fost angajat să crească vitele.În perioada sclaviei a suferit multe greutăţi, iar păcatul lui i-a fost descoperit şi el a devenit serios şi gânditor. Când era în vârstă de aproximativ cincisprezece ani el comisese un mare păcat, care a ajuns atunci să-i apese conştiinţa zi şi noapte. El se ruga des şi plângea mult. Atât de înflăcărat era sufletul lui încât a ajuns să fie insensibil la frig, ploaie şi alte greutăţi la care era expus. Se gândea la casă, la cuvintele tandre ale mamei sale şi la rugăciunile ei stăruitoare. Şi Dumnezeu, în harul Lui, a folosit acele amintiri legate de evanghelie pentru binecuvântarea sufletului său. “Aveam şaisprezece ani,” spune el, “şi nu-l cunoşteam pe Dumnezeul cel adevărat, dar în acea ţară străină Dumnezeu mi-a deschis ochii, şi, deşi târziu, mi-am amintit de păcatele mele şi m-am întors din toată inima la Domnul Dumnezeul meu, care a privit la starea mea de jos şi a avut milă de tinereţea şi ignoranţa mea şi m-a mângâiat aşa cum îi mângâie un tată pe copii lui. Iubirea lui Dumnezeu a crescut din ce în ce mai mult în mine, împreună cu credinţa şi teama de Numele Lui. Duhul mă îndemna în aşa fel încât făceam până şi o sută de rugăciuni într-o singură zi. Şi, în timpul nopţii, în pădurile şi prin munţii unde păzeam turma, ploaia, zăpada, gerul şi suferinţele mă făceau să-L caut şi mai mult pe Dumnezeu. Atunci nu simţeam indiferenţa pe care o simt acum şi Duhul clocotea în inima mea*”.

 

* D’Aubigne, vol. 5, p. 25

 

Dacă putem avea încredere că aceste cuvinte au venit de pe buzele lui Succath, ele prezintă o mărturie mult mai curată pentru adevărul evangheliei decât ceea ce am putea găsi vreodată în biserica Romei. Ele ne prezintă un suflet exersat în apropierea de Dumnezeu. Formele şi preoţia romană distrug această frumoasă comuniune personală cu Dumnezeu şi cu Hristosul Lui prin harul şi puterea Duhului Sfânt. Dar aşa a fost, fără-ndoială, creştinismul în Insulele Britanice înainte de a fi fost corupt de emisarii papali.

 

După un timp, Succath şi-a câştigat libertatea, şi, după ce a călătorit mult şi a predicat mult, s-a întors la familia lui. Dar, curând după aceea a simţit o dorinţă irezistibilă să se întoarcă în Irlanda şi să le predice evanghelia păgânilor printre care el Îl găsise pe Mântuitorul. Zadarnic au încercat părinţii şi prietenii să-l reţină, pentru că el a dat la o parte orice piedică, şi, cu inima plină de zel creştin, a plecat în Irlanda. Pe atunci avea peste patruzeci de ani, şi, potrivit cu unii scriitori, fusese hirotonit ca prezbiter şi a fost consacrat episcop al irlandezilor. După aceea el a fost cunoscut sub numele Sfântul Patrick. Tot restul vieţii sale a fost închinat irlandezilor, în mijlocul cărora a lucrat cu efecte deosebite, deşi a trecut prin multe greutăţi şi pericole. Se consideră că prin el a fost convertită Irlanda. Anul morţii lui rămâne incert.

 

Zelul misionar al Irlandei

 

Roadele binecuvântate ale lucrării Sf. Patrick s-au arătat din belşug în anii ulteriori. Irlanda acelui timp este descrisă ca un fel de elizee a păcii şi evlaviei şi faima pentru învăţătura scripturală pură de acolo a făcut ca ea să fie numită “Insula Sfinţilor”. Lucrările clerului irlandez nu s-au limitat la teritoriul ţării lor, ci, având o înclinaţie naturală spre a călători şi a explora şi fiind însufleţiţi de iubire pentru suflete, mulţi dintre ei au părăsit ţara în grupuri de misionari sub comanda unui stareţ iubit şi devotat. Se spune că, în acel timp, mânăstirile erau atât de pline de călugări evlavioşi încât în ţara lor nu mai era suficient loc pentru desfăşurarea deplină a zelului lor, astfel încât ei au simţit că era de datoria lor să-şi desfăşoare activitatea în alte ţări. Astfel, vedem un fir argintiu larg al harului lui Dumnezeu manifestat în acel popor necultivat mai mult decât în orice altă parte a creştinătăţii. Lăudat fie numele Domnului! Să luăm exemplu văzând această lucrare.

 

Misiunea lui Columba

 

Columba, un om evlavios, descendent al unei familii regale şi având multe lucrări bune, a fost pătruns profund de importanţa vestirii evangheliei în alte ţări. El s-a gândit la Scoţia şi s-a hotărât să viziteze ţara faimosului Succath. După ce le-a transmis intenţiile câtorva dintre tovarăşii lui creştini, care s-au implicat mult în planurile lui, s-a ajuns la un acord pentru misiunea lor. Prin anul 565, Columba, împreună cu doisprezece tovarăşi, a pornit de pe ţărmurile Irlandei într-o barcă de răchită acoperită cu piei, şi, după ce su fost mult bătuţi de valuri în mica lor ambarcaţiune rudimentară, nobila ceată misionară a ajuns la Insulele Vestice – un grup de insule la vest de Scoţia, numite şi Hebride. Au acostat lângă stânca golaşo Mull, la sud de cavernele bazaltice de la Staffa şi s-au aşezat pe o mică insulă, care de atunci încolo se numeşte Insula Iona sau Icolmkill. Acolo el a întemeiat o mânăstire, care a căpătat mai târziu mare faimă în istoria bisericii. Tradiţia a marcat printr-o movilă în formă de barcă întoarsă cu susul în jos locul de pe coastă unde au coborât ei pe ţărm, acea movilă semănând întrucâtva cu aceea în care navigaseră acei călugări evlavioşi*.

 

* Pentru detalii, vedeţi “The Church History of Scotland from the commencement of the Christian era to the present time” de Rev. John Cunningham, preot de Crieff, A. and C. Black, Edimburgh, 1859.

 

Se consideră că un număr de creştini evlavioşi se refugiaseră deja pe acea stâncă stearpă. În acea vreme se pare că locul era aproape complet izolat de alte aşezări omeneşti. Apele Hebridelor sunt atât de agitate încât navigaţia în bărci descoperite este extrem de periculoasă. Numele Iona înseamnă “Insula Valurilor”. Pe lângă mareele puternice şi învolburate, curenţi şi stânci, furtunile puternice umflă Atlanticul de-a lungul ţărmurilor. Vom mai vorbi despre călugării din Iona, dar încă mai avem ceva de spus despre Irlanda.

 

Columbanus, un alt călugăr de o sfinţenie remarcabilă, se spune că şi-ar fi părăsit chilia la aproximativ şaizeci de ani dup Columba. El se născuse la Leinster şi fusese educat în marea mânăstire de la Bangor, pe coasta Ulster. O societate de trei mii de călugări, condusă de fondatorul ei, Comgal, trăia în acea mânăstire. Şi, pe atunci, biserica Irlandei era încă liberă şi nu robită de biserica Romei. Ei erau simpli şi serioşi în creştinismul lor, în comparaţie cu formele seci ale preoţiei papalităţii şi nici sediile lor religioase din acel timp nu se asemănau cu mânăstirile papistaşe de mai târziu. Şi totuşi ei se depărtaseră mult de simplitatea creştinismului apostolic.

 

Cuvântul lui Dmnezeu nu mai era singurul lor îndrumar. Creştinismul a fost mult denaturat pe parcursul existenţei sale de până atunci, de şase sute de ani. Trecuse prin multe evenimente deosebit de importante pentru istoria bisericii. Gnosticismul, monasticismul, arianismul şi pelagianismul erau mari rele în acele zile de la început, iar monasticismul era o instituţie populară la sfârşitul secolului al şaselea.

 

Caracteristicile unui călugăr superior 

 

În acele zile se considera că un om cu o evlavie mistică eficientă+ face miracole, rosteşte profeţii şi se bucură de viziuni divine. Un astfel de om era înconjurat de o asemenea sfinţenie care inspira veneraţie încât nimeni nu îndrăznea să se atingă de omul lui Dumnezeu. El ieşea din chilia lui sărăcăcioasă ca dintr-o altă lume, plin de praf şi cenuşă, el şi hainele lui, şi îi înfrunta pe cei mai cruzi tirani, ameninţa cu răsturnarea dinastiilor şi-şi aroga un ton de superioritate asupra tuturor autorităţilor seculare.

 

Aşa era Columbanus. Împreună cu o colonie de călugări, el a navigat din Irlanda prin anul 590. El intenţionase să vestească evanghelia dincolo de teritoriile stăpânite de franci, dar a debarcat în Galia. Renumele legat de evlavia lui a ajuns la urechile lui Guntram, regele Burgundiei , care l-a invitat să se stabilească în acea ţară. Respingând oferta regelui, abatele a cerut permisiunea de a se retrage într-o sălbăticiune în care era greu de ajuns. S-a stabilit în Vosgi. Pentru un timp, misionarii au avut de îndurat multe greutăţi. Deseori, zile la rând nu au mâncat nimic altceva decât ierburi, scoarţă de copac şi probabil peşti din râu. Dar, treptat, au făcut o impresie bună asupra poporului din vecinătate, astfel încât toate clasele sociale îi priveau cu respect. Le-au fost trimise provizii, mai ales de către aceia care doreau să capete avantaje în urma rugăciunilor acelor oameni sfinţi. Aprovizionarea lor a fost descrisă ca miraculoasă. Evlavia şi miracolele stareţului au făcut ca în jurul lui să se strângă mulţimi. În diferite locuri au fost construite mânăstiri şi închinătorii veneau în turme pentru a le umple.

 

Columbanus conducea toate aceste instituţii în calitate de stareţ. Conducerea lui era aceea a Bangorului din Irlanda. Deşi plăcerea lui era să rătăcească prin păduri sălbatice sau să stea zile în şir într-o grotă singuratică, el totuşi exercita o supraveghere strictă asupra tuturor mânăstirilor pe care le întemeiase. Munca, regimul alimentar, citirea, timpul pentru rugăciune şi aplicarea sancţiunilor, toate erau hotărâte de el. El a scris despre acestea Papei Grigore şi lui Bonifaciu şi a considerat biserica de la Ierusalim superioară celei de la Roma deoarece acela era locul de unde înviase Domnul. A lucrat şi în Metz, Elveţia şi Italia, întemeind multe mânăstiri. A murit la Roma în anul 610.

 

Cel mai renumit urmaş al marelui stareţ a fost compatriotul lui, Sf. Gall, care l-a însoţit în toate căile lui, dar, fiind bolnav când maestrul lui a mers în Italia, nu l-a putut urma acolo şi a rămas în Elveţia. După aceea el a predicat poporului în limba lor, a întemeiat faimoasa mânăstire care îi poartă numele şi este cinstit ca apostol al Elveţiei. A murit cam prin anul 627. Din vremea Sf. Patrick şi până la jumătatea secolului al doisprezecelea, biserica Irlandei a continuat să-şi afirme independenţa faţă de Roma şi să-şi menţină poziţia de ramură vie şi activă a bisericii, care nu recunoaşte a avea un cap pe pământ*. Vom vedea acum Scoţia.

 

* Gardner, Faiths of the World, vol. 1, p. 150

 

Primii predicatori ai creştinismului în Scoţia

 

Cu aproximativ o sută cincizeci de ani înainte ca renumitul Columba să fi debarcat pe insula Iona, Sf. Ninian, “un om foarte evlavios de naţionalitate britanică”, după cum îl numeşte Bede, a predicat evanghelia în regiunile sudice ale Scoţiei. Acest misionar, ca aproape toţi sfinţii din vremurile de la început, se spune că ar fi avut sânge regal. El a fost educat la Roma şi a primit învăţătură de la faimosul Martin de Tours, şi, întorcându-se în Scoţia, şi-a stabilit reşedinţa principală la Galoway.

 

Dacă este să avem încredere în biografii lui, atunci trebuie să credem că el a mers peste tot predicând Cuvântul şi că sălbaticii dezbrăcaţi au ascultat, s-au minunat şi au fost convertiţi. “El s-a angajat cu multă sârguinţă în lucrarea pentru care fusese trimis de Duhul, la porunca lui Hristos, şi, fiind primit în ţara lui, mult popor s-a strâns laolaltă, cu multă bucurie, o închinare minunată, şi peste tot au răsunat laude pentru Hristos. Unii l-au considerat a fi profet. Perseverentul lucrător a intrat în câmpul Domnului şi a început să smulgă din rădăcini acele lucruri sădite rău, să risipească cele strânse laolaltă în mod nepotrivit şi să distrugă cele rău construite.” Se spune că mii de oameni au fost botezaţi şi s-au alăturat oastei celor credincioşi.

 

El a început să construiască o biserică pe coastele Solway, dar, înainte de a fi încheiat construcţia, el a primit veşti despre moartea prietenului şi patronului său, Sf. Martin, şi, cu evlavie, a dedicat biserica în onaorea lui. Se spune că aceasta a fost prima clădire de piatră ridicată în Scoţia, iar aspectul ei alb strălucitor, în contrast cu cabanele din buşteni şi pământ, atrăgea atenţia. În limba saxonă, clădirea era numită whithern sau whitehorn datorită aspectului ei, şi aşa este până în ziua de azi*.

 

* Cunningham, vol. 1, p. 52

 

Nu ştim nimic despre cei care au urmat imediat după Sf. Ninian: până la misiunea lui Columba, istoria creştinismului în Scoţia este puţin cunoscută. Fără-ndoială, Domnul a menţinut focul pe care îl aprinsese şi a păstrat şi a răspândit adevărul evangheliei, care fusese primit de atât de mulţi. Printre picţi, la sud de Grampiani, s-ar părea că Ninian a lucrat mult şi cu succes, dar cu renumitul Columba a început cea mai interesantă perioadă din analele istoriei ecleziastice antice a Scoţiei.

 

Am văzut deja cum Columba şi colonia lui de călugări s-au aşezat în Insula Iona. Acolo el a zidit o mânăstire, Şi atât de renumit a ajuns să fie colegiul de la Iona încât timp de mulţi ani, ba chiar multe secole, a fost considerat ca find lumina lumii occidentale. Oameni eminenţi în învăţătură şi de evlavie au fost trimişi pentru a întemeia episcopate şi universităţi în toate părţile Europei. Timp de treizeci şi patru de ani, Columba a trăit şi a lucrat pe acea stâncă singuratică. Ocazional, el vizita pământul făcând lucrarea unui evanghelist printre scoţienii şi picţii barbari, întemeind biserici şi exercitând o mare influenţă asupra tuturor claselor sociale, dar obiectul lui principal era acela de a pregăti oameni pentru lucrarea evangheliei în ţară şi peste hotare. Fără-ndoială, s-a menţinut o legătură strânsă de prietenie între nordul Irlandei şi vestul Scoţiei, care în acel timp erau considerate popoare identice şi erau numite în general scoţieni.

 

Misionarii de la Iona

 

Pe la sfârşitul secolului al şaselea şi începutul secolului al şaptelea, misionari au început să plece din mânăstirile de pe Insula Iona, ducând lumina creştinismului nu numai în diferite regiuni ale Scoţiei, ci şi în Anglia şi pe continent. Augustin şi călugării lui italieni au debarcat în Kent cu puţin timp înainte ca faimosul Aidan din Iona şi călugării lui să fi ajuns în Northumberland. Aşa a fost Anglia saxonă invadată de misionari creştini la ambele capete.

 

Oswald, regele Northumbriei, era creştin. El se convertise, fusese botezat şi era în comuniune cu biserica scoţiană de când, în tinereţe, a fost exilat în acea ţară. Recâştigând tronul strămoşilor săi, el a dorit ca şi poporul său să fie adus la a-L cunoaşte pe Mântuitorul. La cererea lui, bătrânii din Iona au trimis o ceată misionară condusă de evlaviosul şi credinciosul Aidan. Regele le-a dat ca reşedinţă insula Lindisfarne. Acolo, Aidan a stabilit sistemul de la Iona şi comunitatea a trăit după regulile monastice. Mulţi s-au strâns la noua mânăstire, atât din Scoţia cât şi din Irlanda. Însuşi regele, plin de zel, a ajutat la răspândirea evangheliei, uneori predicând, alteori traducând din limba celtică, pe care o învăţase în timpul cât fusese în exil. Bede, deşi cu afecţiuni romane puternice, dă mărturie despre virtuţile acestor clerici din nord: “Zelul lor, blândeţea lor, smerenia şi simplitatea lor, seriozitatea cu care studiază Scriptura, felul în care sunt liberi de orice egoism şi avariţie, îndrăzneala cinstită cu care îi tratează pe cei mari, bunătatea şi grija faţă de săraci, viaţa lor sobră şi lepădarea de sine*”.

 

* J.C. Robertson, vol. 2, p. 62

 

S-ar părea că, atât prin Augustin cât şi prin Aidan, lucrările de convertire au prosperat. Călugării italieni şi-au extins învăţăturile şi influenţa în sudul şi sud-vestul regatului, în timp ce călugării scoţieni au răspîndit adevărul unei evanghelii mai clare şi mai simple în provinciile din nord, est şi centru. Într-o vreme scaunele episcopale de la York, Durham, Lichfield şi Londra au fost ocupate de scoţieni. Astfel, Roma şi Iona s-au întâlnit pe pământ englez, ceea ce a dus, în mod inevitabil, la o coliziune. Cine urma să biruie? Augustin, care fusese consacrat primat al Angliei de către papă, a cerut călugărilor celţi să se conformeze disciplinei romane, ceea ce ei au refuzat în mod constant să facă, apărând cu fermitate propria lor disciplină şi regulile de la Iona. S-a ajuns la dispute serioase. Roma nu era dispusă să se supună vreunui rival şi era hotărâtă să domine Anglia.

 

După moartea piosului şi generosului Oswald, pe tron a venit fratele lui, Oswy, care se convertise şi el la creştinism şi fusese botezat în Scoţia în timpul captivităţii lui. Dar prinţesa lui aderase la obiceiurile Romei, iar familia a urmat-o pe mamă. Astfel, persoane cu o mare influenţă au fost împotriva călugărilor scoţieni, şi, obosiţi de şicanările continue ale agenţilor fără scrupule ai pontifului, atât ale celor laici cât şi clerici, presbiterii îndărătnici s-au hotărât să părăsească Anglia şi să se întoarcă la Iona. Cea mai mare şi mai importantă parte a ţării fusese convertită la creştinism prin lucrările lor, dar triumful Romei la conferinţa de la Whitby din 664, prin abilitatea preotului Wilfred, i-a descurajat atât de mult încât ei s-au retras în linişte din câmpul unde lucraseră timp de aproape treizeci de ani. “Columba al vostru poate să fi fost sfânt,” a spus vicleanul Wilfred, “dar l-aţi prefera voi pe el în locul prinţului apostolilor, despre care Hristos a spus «Tu eşti Petru, şi ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor»?” Regele Oswy, care era prezent acolo, a mărturisit ascultarea faţă de Sf. Petru, pentru ca, spunea el: “Nu cumva când voi ajunge la poarta cerului, să nu fie cine să-mi deschidă”. Poporul şi-a urmat curând prinţul, şi, în scurt timp, întreaga Anglie a ajuns să fie supusă Romei. Dar nici argumentele, nici intimidarea, nici batjocora nu au avut efect asupra presbiterilor din nord, care au refuzat să se recunoască a fi datori cu ceva faţă de episcopul Romei. Scoţia a rămas încă liberă. Atunci romanii şi-au pus problema cum să o înrobească. Ca de obicei, preoţii au fost puşi să lucreze asupra prinţilor. Şi aceasta s-a împlinit în felul următor:

 

Tonsura clericală

 

Printre numeroasele subiecte în dispută între misionarii celţi şi italieni, ziua cea adevărată pentru sărbătoarea Paştelui şi forma adevărată a tonsurii clericale au dus la cele mai aprinse controverse şi au stârnit cele mai puternice pasiuni, ducând în final la căderea bisericii scoţiene şi la triumful preoţilor Romei. Din vreme ce am vorbit deja despre chestiunea cu privire la Paşte cu ocazia consiliului de la Niceea, ne vom opri acum la disputa asupra tonsurii.

 

Poate părea ceva ciudat pentru cititorii noştri tineri protestanţi, care se poate să nu fi văzut niciodată un preot catolic fără pălărie pe cap, faptul că a avea capul ras în creştet era considerat ceva mai important decât învăţătura sau evlavia, ba până şi felul în care era ras era considerat atât de important încât era luat ca un test al ortodoxiei lui. Călugării scoţieni urmau bisericile din est atât în ceea ce priveşte sărbătorirea Paştelui cât şi în forma tonsurii. Ei îşi rădeau partea de dinainte a capului, în formă de semilună. Cei din est pretindeau că Ioan şi Policarp erau exemple de autoritate pentru ei. Italienii mărturiseau că erau foarte şocaţi de o asemenea barbarie şi numeau aceea “tonsura lui Simon Magul”. Clerul roman folosea o tonsură circulară, care consta în raderea uni cerc în jurul creştetului capului, cerc care se lărgea pe măsură ce clericul avansa în rangul sfânt. Tonsura a ajuns să fie o condiţie necesară prin secolul al cincilea sau al şaselea.

 

Augustin şi aceia care i-au urmat în scaunul episcopal de la Canterbury, urmând scrierile celor mai vechi şi mai venerabili dintre Părinţi, afirmau că tonsura a fost introdusă de prinţul apostolilor în onoarea coroanei de spini care a fost pusă pe capul Răscumpărătorului şi că instrumentul născocit de iudei pentru batjocora şi tortura lui Hristos poate fi purtat de apostolii lui ca podoabă şi glorie. Timp de peste un secol, controversa a fost foarte aprinsă. Şi lucrurile stăteau aşa: un om era considerat ca fiind eretic sau nu după cum şi rădea partea dinainte a capului sau creştetul capului. Roma s-a aprins de mânie pentru că mijloacele omeneşti păreau a nu fi suficiente pentru a-i birui pe nişte nenorociţi de presbiteri dintr-un colţ al insulei: ei refuzau să i se supună. Ce să facă atunci? Ca întotdeauna când nu a putut reuşi printr-un preot, a recurs la favoriţii de la curte, la nobili şi prinţi. Naitam, regele picţilor, a fost făcut să creadă că supunându-se papei el va ajunge să le fie e`gal lui Clovis şi Clotaire. Flatat de perspectiva unei asemenea glorii viitoare, el a recomandat întregului cler din regatul lui să primească tonsura Sf. Petru. Atunci, neîntârziat, el a trimis scrisori în fiecare provincie şi a făcut ca toţi călugării din toate mânăstirile să fie tunşi după moda Romei. Unii au refuzat. Bătrânii de pe stâncă au rezistat pentru un timp, dar poruncile regelui, exemplele clerului şi slăbiciunea unora dintre ei au dus la căderea insulei Iona şi a întregii Scoţii. Pe la începutul secolului al optulea a fost introdus briciul şi ei au primit tonsura latină, devenind şerbii Romei, ceea ce a continuat până la Reformă*.

 

* D’Aubigbe, vol. 5, p. 77; Cunningham, vol. 1, p. 90

 

Cine erau culdeii

 

Culdeii, după cum spune numele lor, erau un fel de oameni religioşi care trăiau în locuri izolate. Comunitatea creştină de la Iona a fost numită culdee, şi acesta este probabil motivul pentru care Columba a ales acel loc izolat pentru mânăstirea lui. Deşi nu erau deloc contaminată de corupţiile marilor mânăstiri de pe continent, instituţiile lui Columba erau strict monastice. Din relatările culese pare destul de sigur că ei  “se glorificau cu miracolele lor, se închinau la relicve, făceau penitenţe, posteau miercuri şi vineri, aveau ceva foarte asemănător confesiunii auriculare, absoluţiei şi slujbe pentru morţi. Dar este sigur că niciodată nu s-au supus decretelor Papei în legătură cu celibatul.” Mulţi dintre culdei erau căsătoriţi. Sf. Patrick era fiul unui diacon şi nepotul unui preot*.

 

* Cunningham, vol. 1, p. 94

 

Dar, deşi aceşti oameni buni şi sfinţi erau atât de contaminaţi de superstiţiile vremurilor, poziţia lor izolată, simplitatea obiceiurilor lor şi sărăcia ţării lor trebuie că i-au păzit mult de influenţele romane şi de viciile care erau atât obişnuite în mânăstirile cele mai bogate. Era ca un fel de seminar în care oamenii erau pregătiţi pentru slujire. În anii care au urmat, liniştea călugărilor a fost adesea tulburată şi uneori ei au fost ucişi de piraţi. În secolul al doiprezecelea, Iona a trecut în stăpânirea călugărilor romani. “S-a dus credinţa ei curată, de început,” spune Cunningham, “ca şi renumele ei pentru evlavie şi învăţătură, dar a rămas amintirea lor şi aceasta este acum privită cu mai mult respect superstiţios ca oricând. Cu mult înainte ca ea să fi devenit loc de înmormântare pentru regi mulţi făceau pelerinaje acolo, apoi regii şi mărimile au dotat-o prin donaţii din zeciuieli şi pământuri. Zidurile care acum stau să cadă se înălţau, iar călătorul priveşte aceste venerabile rămăşiţe ecleziastice ridicate pe o stâncă în mijlocul oceanului cu sentimente oarecum asemănătoare celor faţă de templele de la Teba, pe jumătate îngropate în nisipurile deşertului”.

Vom lăsa acum, pentru un timp, Insulele Britanice. Prima aşezare a crucii în Anglia, Scoţia şi Irlanda şi triumful Romei în aceste ţări sunt evenimente deosebit de interesante, şi, din vreme ce au avut loc în ţara noastră, merită să le acordăm atenţie. De atunci au avut loc schimbări în istoria exterioară a bisericii, deşi se poate să fi fost multe lupte interne cauzate de numeroasele abuzuri şi pretenţiile îndrăzneţe ale Romei.

 

Răspândirea creştinismului în Gemania şi în ţinuturile învecinate ei

 

Este extrem de probabil ca în inima pădurilor germane, ca şi în oraşele şi regiunile supuse Imperiului roman, crucea să fi ajuns foarte devreme. Numele mai multot episcopi din Germania se găsesc pe listele consiliilor de la Roma şi Arles, care au avut loc sub autoritatea lui Constantin în anii 313 şi 314. Dar abia la sfârşitul secolului al şaselea şi începutul celui de-al şaptelea a ajuns creştinismul să fie mai răspândit şi să aibă rădăcini puternice. Britanicii, scoţienii şi irlandezii au avut onoarea de a fi instrumentele folosite de Dumnezeu pentru această mare şi binecuvîntată lucrare. Înflăcăratul Columbanus, de a cărui misiune am vorbit deja, a fost conducătorul primei cete care a venit pentru a-i ajuta pe păgânii de pe continent. El a trecut întâi în Franţa, apoi a mers în regiunea Rinului şi a lucrat la convertirea şvabilor, bavarezilor, francilor şi a altor naţii din Germania. I-a urmat Sf. Kilian, un scoţian, evanghelist foarte devotat. El este considerat apostol al Franconiei şi cinstit ca martir al credinţei creştine, suferind martiriul prin anul 692. Willibrord, un misionar englez, însoţit de unsprezece compatrioţi, a trecut în Olanda pentru a lucra printre Frieslandezi, dar, ca şi alţi anglo-saxoni din acea perioadă, el a fost foarte devotat scaunului episcopal de la Roma. El a fost ordinat de papă ca episcop de Witterburg, iar tovarăşii lui au răspândit evanghelia în Westphalia şi în ţinuturile învecinate.

 

Dar cel care a adus naţiile Germaniei ca o turmă sub păstorul de la Roma a fost faimosul Winfrid. El s-a născut la Crediton, în Devonshire, dintr-o familie nobilă, prin anul 680. A intrat în mânăstire la vârsta de şapte ani şi s-a mutat apoi la Nursling în Hampshire, unde a ajuns să fie renumit ca predicator şi prezentator la Scripturii. Încă din tinereţe s-a simţit chemat de Dumnezeu să plece în străinătate ca misionar la păgâni. Prin anul 716 a navigat până în Frizia. Lucrările lui au fost îndelungate şi bogate. În trei rânduri a vizitat Roma şi a fost onorat mult de papă. Sub numele de Sf. Bonifaciu şi ca apostol al Germaniei, a murit ca martir la şaizeci şi cinci de ani. Dar, deşi a fost un misionar care a avut mult succes şi un om cu caracter puternic, foarte învăţat şi care a dus o viaţă sfântă, el a fost vasal jurat papei şi a urmărit mai mult propăşirea bisericii Romei decât răspândirea evangheliei lui Hristos*.

 

* Pentru detalii, vedeţi Hardwick – Middle Ages, J.C. Robertson, vol. 2, p. 95

 

Planurile de mărire ale papalităţii

 

Răspândirea creştinismului în acest secol a depăşit cu mult limitele anterioare, atât în ţările din est cât şi în cele din vest. Am văzut câteva din triumfurile lui în vest. Se spune că în est nestorienii au lucrat cu o râvnă incredibilă perseverând în a răspândi evanghelia în Persia, Siria, India şi printre naţiile barbare şi sălbatice care locuiau în deşerturi şi pe cele mai îndepărtate coaste ale Asiei. În special marele imperiu al Chinei a fost luminat cu lumina creştinismului prin zelul lor. De-a lungul mai multor secole, patriarhul nestorienilor a trimis un episcop pentru a conduce bisericile din China. Acei oameni deosebiţi au respins închinarea la icoane, confesiunea auriculară şi învăţătura despre purgatoriu, ca şi multe alte învăţături corupte ale bisericilor Romei şi Greciei.

S-ar părea că biserica greacă din est a fost împiedicată de disensiunile interne în răspândirea evangheliei printre păgâni. În vest a fost multă activitate, dar vai! nu pentru răspândirea evangheliei, nici pentru convertirea sufletelor*.

 

* Mosheim, vol. 2, p. 29

 

Perioada de tranziţie a papalităţii

 

Revenim acum la Roma deoarece importanţa şi influenţa ei în calitate de centru cer să-i acordăm ceva atenţie. Teritoriile în care papa avea dominaţia spirituală erau mult extinse. Din toate părţile imperiului episcopi, prinţi şi popoare priveau spre Roma ca mama credinţei lor şi cea mai înaltă autoritate din creştinătate. Dar, deşi era înălţat la cel mai înalt rang de suveranitate spirituală, pontiful suprem, în relaţie cu imperiul din est, mai era încă supus lui, ceea ce era de nesuferit pentru ambiţia Romei. A început deci lupta pentru puterea politică. Aceasta a continuat pe tot parcursul secolelor al şaptelea şi al optulea, care au constituit o perioadă de tranziţie de la o poziţie de subordonare faţă de puterea civilă la o independenţă politică. Independenţa politică era marea problemă pe care se străduia Vaticanul să o rezolve, dar dominaţia spirituală nu putea fi menţinută fără puterea seculară.

 

Lombarzii – cei mai apropiaţi şi mai de groază vecini ai papalităţii – şi Imperiul grec erau cele două mari obstacole în calea suveranităţii seculare a papei. Căderea Imperiului de vest şi absenţa unui guvern naţional care să aibă o influenţă politică a făcut ca poporul roman să-l privească pe episcop ca fiind, în modul cel mai natural, conducătorul lor. Astfel, el a fost investit cu o influenţă politică specială, care era ceva net diferit de caracterul ecleziastic. Invaziile lombarzilor, după cum am văzut, şi slăbiciunea grecilor au făcut ca pontifii să aibă din ce în ce mai multă putere politică. Dar aceasta a fost numai ceva accidental sau a părut ca o necesitate în situaţii de urgenţă, deoarece statele romane erau încă guvernate de reprezentanţi ai imperiului din est, şi chiar şi papa, dacă îl ofensa pe împărat, putea fi arestat şi aruncat în închisoare, cum s-a şi întâmplat cu Papa Sf. Martin, în anul 653, el murind în exil anul următor.

 

Unicul mare obiectiv al papalităţii

 

Pe zi ce trece devenea din ce în ce mai evident că Roma nu putea avea o pace durabilă şi nici o fundaţie solidă pentru supremaţia spirituală pe care o câştigase deja altfel decât prin desfiinţarea completă a puterii grecilor şi lombarzilor în Italia, astfel încât Sfântul Scaun să le ia prada. Acesta a ajuns de atunci să fie unicul mare obiectiv al succesorilor Sf. Petru, pentru care aveau de luptat, pentru că via lui Nabot din Izreel trebuia să fie luată în stăpânire pe orice căi, fie cât de incorecte. Izabela a făcut uneltiri şi Nabot a fost omorât. Istoria regilor lombarzi şi marea controversă iconoclastică din secolele al şaptelea şi al optulea ne luminează cu privire la mijloacele folosite în acest scop, dar despre acestea vom spune numai câteva cuvinte, indicându-i cititorului să cerceteze istoriile generale*.

 

* În special Greenwood – Cathedra Petri

 

“Există suficiente temeiuri istorice pentru a crede,” spune Greenwood, “că acest obiectiv căpătase o formă foarte clară în mintea papilor, şi anume că teritoriul adversarului religios, Împăratul, trebuia să fie definitiv anexat patrimoniului Sf. Petru, împreună cu cât mai multe teritorii cu putinţă. Dar aceasta era un ţel înalt şi aparent nu erau speranţe de a smulge teritoriile de la inamicii lombarzi. Şi, de fapt, întreaga politică papală a urmărit de atunci împlinirea acestui unic obiectiv”.

 

Pepin şi Carol cel mare, anii 741 – 814

 

Atenţia papei se îndreptase deja de un timp spre Franţa ca posibil ajutor care să-i elibereze. Naţiunea francilor era catolică de la începutul creştinismului, dar o relaţie mai strânsă cu Roma a fost stabilită prin intermediul Sf. Bonifaciu, călugărul englez. Plin de respect faţă de Sf. Petru şi de succesorii lui, el şi-a folosit influenţa asupra episcopilor Franţei şi Germaniei pentru a extinde autoritatea scaunului episcopal al Romei. Aceasta a pregătit calea pentru soluţia la marea problemă a papilor.

 

Pepin, care era majordom la palatul lui Childeric al-III-lea, regele francilor, exercitase mult timp puterea în stat şi toate atribuţiile suveranului, lipsindu-i doar titlul. A ajuns la gândul că venise vremea să pună capăt domniei stăpânului său, regele, pentru ca să aibă el numele şi onorurile. El avea toate calităţile pe care nobilimea şi poporul le aprecia atunci la prinţi. El era războinic viteaz şi om de stat experimentat. Printr-o serie de succese strălucite el extinsese mult stăpânirea francilor. Bietul rege, neavând asemenea calităţi, scăzuse mult în ochii poporului şi ajunsese să fie numit Cel Prost. Pepin a avut însă înţelepciunea de a acţiona cu precauţie în acea fază a planurilor lui. Bonifaciu, care a avut un rol important în această chestiune, a fost trimis în secret la Roma pentru a-l regăti pe papă pentru mesajul lui Pepin, având şi instrucţiuni cum să-i răspundă papei. Nobilii au fost de părere că papa era primul care trebuia consultat dacă era bine să facă ceea ce dorea majordomul. Ca urmare, doi ecleziastici de încredere au fost trimişi la Roma pentru a-i prezenta papei Zaharia următoarea chestiune: “Nu permite oare legea divină ca un popor viteaz şi războinic să detroneze un monarh imbecil şi indolent, care este incapabil să indeplinească funcţiile unui rege, pentru ca în locul lui să pună pe cineva mai vrednic să conducă, pe unul care a adus deja mari servicii statului?” Răspunsul prompt şi laconic al papei, care cunoştea deja toate secretele a fost favorabil: “Cel care are deplin puterea regală are şi dreptul de a lua titlul de rege”.

 

Fără-ndoială, papa a răspuns exact cum doreau cei care i-au pus întrebarea. Pepin a fost atunci sigur că urma să câştige. Întărit de aprobarea celei mai înalte autorităţi ecleziastice şi sigur de recunoaşterea poporului, a luat cu îndrăzneală titlul de rege. A fost încoronat de Bonifaciu la Soissons, în anul 752, în prezenţa nobililor şi a prelaţilor ţării. Şi caracterul religios al încoronării a marcat creşterea puterii clerului. Ceremonia iudaică a ungerii a fost introdusă de Bonifaciu pentru a-l sfinţi pe uzurpator, iar episcopii au stat în jurul tronului ca unii de rang egal cu nobilii care purtau arme. Potrivit obiceiului francilor, Pepin a fost ridicat pe scut în aclamaţiile poporului şi proclamat rege al francilor. Childeric, ultimul rege merovingian, a fost dezbrăcat de atributele regale fără a se opune, a fost tuns şi închis într-o mânăstire.

 

Zaharia aprobă uneltirea lui Pepin

 

Rolul pe care l-au avut Bonifaciu şi patronul lui, papa, în această revoluţie, ca şi moralitatea procedurilor, sunt controversate. Scribii papei au avut dificultăţi în a-i exonera pe preoţii fără scrupule, iar scriitorii protestanţi s-au străduit să-i incrimineze, dar dacă este să comparăm purtarea lor cu principiile Noului Testament, atunci nu mai poate fi nici o controversă. Orice principiu şi sentiment drept, atât omenesc cât şi divin, a fost sacrificat de papă pentru a şi-l asigura pe Pepin ca aliat împotriva grecilor şi lombarzilor. Violarea legii sacre a drepturilor regilor şi a marii legi a succesiunii ereditare cu absolvirea supuşilor de la respectarea jurământului de credinţă au fost aprobate de papalitate ca fiind drepte înaintea lui Dumnezeu, numai ca acestea să-i ajute să dobândească suveranitatea temporară. Aşa a fost răutatea îndrăzneaţă şi groaznica blasfemie a scaunului episcopal al Romei la jumătatea secolului al optulea. Studentul istoriei bisericii se cuvine să-şi noteze acest eveniment ca unul care redă o caracteristică a papalităţii şi ca un precedent pentru pretenţiile afişate în viitor. Aceasta este în general prezentată ca fiind prima intervenţie a papei în drepturile prinţilor şi în chestiunea loialităţii supuşilor. Şi Zaharia a folosit mult acest precedent în anii care au urmat. De atunci încolo, papii au afirmat că regii Franţei au căpătat autoritate de la papă şi că numai aprobarea papei face ca titlul lor să fie legal. Nici Pepin, nici Zaharia nu au putut prevedea efectele imense pe care negocierea lor le-a avut în istoria bisericii şi a lumii. Acesta a fost primul mare pas spre regatul viitor al episcopului Romei, o verigă importantă dintr-un lanţ de evenimente.

 

Stabilirea suveranităţii temporare a papei

 

Printr-un schimb reciproc de bune oficii, la mai puţin de trei ani după încoronare, Pepin a trecut Alpii în fruntea unei armate numeroase şi i-a înfrânt pe lombarzi şi a cucerit teritoriul Italiei de la imperiul din est. Justiţia ar fi cerut ca acel teritoriu să-i fie redat Împăratului, căruia îi aparţinea, sau ca să-l păstreze Pepin pentru sine, dar el nu a procedat nici aşa, nici aşa, ci, fiind atent la obligaţia pe care o avea faţă de Sfântul Scaun, el a spus că nu a mers la război pentru vreun om, ci numai pentru Sf. Petru pentru ca să obţină iertarea păcatelor. Astfel el a transferat episcopului Romei suveranitatea asupra acelor provincii. Aceasta a constituit baza stăpânirii temporare a papilor.

 

Astolph, regele lombarzilor, i-a jurat lui Pepin să-i înapoieze Sf. Petru oraşele pe care le cucerise, şi trupele franceze s-au retras. Dar marea “donaţie,” în ceea ce-l privea pe papă, era doar pe hârtie, pentru că papa nu fusese pus în stăpânirea teritoriilor care-i fuseseră cedate şi nu avea mijloacele de a lua în stăpânire acel dar regal. Ca urmare, de îndată ce trupele francilor au trecut înapoi Alpii, Astolphus a refuzat să se achite de angajamentele luate. El şi-a strâns trupele risipite şi a reluat atacurile în teritoriile divizate ale bisericii. El a pustiit ţara până la zidurile Romei şi a asediat cetatea. Papa, înfuriat atât de comportamentul evaziv al lui Pepin cât şi de perfidia lombarzilor, a trimis în grabă pe mare – pentru că orice cale pe uscat era blocată – mesageri către protectorul franc. Prima lui scrisoare îi reamintea regelui Pepin că el risca să fie condamnat pentru eternitate dacă nu-şi finaliza donaţia la care se angajase pentru Sf. Petru. A urmat o a doua scrisoare şi mai patetică şi mai explicită, dar francii tot nu s-au grăbit. În final, papa a scris o a treia scrisoare, ca din partea Sf. Petru însuşi. Pretenţia îndrăzneaţă exprimată de această scrisoare este atât de grozavă încât o vom reda în întregime ca exemplu pentru mijloacele folosite de papă cu scopul de a-i înspăimânta pe barbari şi a-i determina să apere Sfântul Scaun şi să extindă stăpânirea lui. El considera ca juste orice fel de mijloace. Astfel, el scria:

 

“Eu, Petru, apostolul, mărturisesc, mustru şi te rog, pe tine, Pepin, cel mai creştin rege, Carol şi Carloman, împreună cu toată ierarhia de episcopi, stareţi, preoţi şi călugări, şi pe toţi judecătorii, ducii, conţii şi tot poporul francilor. Şi mama lui Dumnezeu de adjură, te mustră şi îţi porunceşte, ea împreună cu tronurile şi stăpânirile şi toată oştirea cerurilor, să salvezi cetatea Romei de belstemaţii de lombarzi. Dacă asculţi, eu, Petru, apostolul, îţi promit protecţie în această viaţă, iar în cea viitoare îţi voi pregăti cel mai glorios palat în cer şi îţi voi da bucurii eterne în paradis. Preia cauza Romei şi îţi voi da orice vei cere. Te conjur să nu laşi acest oraş să fie rănit şi chinuit de lombarzi, pentru ca sufletul tău să nu fie rănit şi chinuit în iad împreună cu diavolul şi îngerii lui necuraţi. Dintre toate naţiunile de sub cer, francii sunt cea mai preţuită de Sf. Petru şi mie îmi sunteţi datori pentru toate victoriile voastre. Fii ascultător şi ascultă degrabă, şi, cu sprijinul meu, Domnul Isus Hristos îţi va da multe zile, siguranţă, victorie şi în viaţa viitoare şi Îşi va înmulţi binecuvântările asupra ta printre sfinţii şi îngerii Lui sfinţi*”.

 

* Pentru o descriere mai bună a acestei perioade importante, vedeţi Milman: “Latin Christianity”, vol. 2, p. 243

 

Antetipul omului păcatului

 

Nimic altceva nu ne poate da o imagine mai expresivă pentru grozava apostazie a bisericii Romei decât această scrisoare. Dreptul la viaţa eternă se capătă numi prin ascultarea de papă şi cea mai înaltă datorie a omului este protejarea şi extinderea stăpânirii Sfântului Scaun. Şi unde este Hristos? Ce mai este cu drepturile Lui? Ce mai este creştinismul? În loc să caute să-i convertească pe barbari şi să le câştige pentru Hristos sufletele, numele cel sfânt al Domnului şi numele apostolului sunt înjosite pentru a sluji celor mai meschine scopuri. Soldatul care luptă cel mai bine pentru Sfântul Scaun de la Roma, chiar dacă nu are nici un fel de calităţi morale şi religioase, este asigurat că va avea mari avantaje temporare în viaţa de pe pământ şi că şi în cea de dincolo va avea cea mai înaltă poziţie în cer. Este clar că aici avem “taina fărădelegii” şi antetipul omului păcatului, “fiul pierzării, care se împotriveşte şi se înalţă mai presus de orice se numeşte dumnezeu şi de orice la care se aduce închinare, încât el însuşi se aşează în templul lui Dumnezeu, prezentându-se pe sine că este Dumnezeu … A cărui venire este potrivit lucrării lui Satan, cu orice putere şi semne şi minuni ale minciunii…” (2. Tesaloniceni 3:3-12 ).

 

Pepin şi-a pus în mişcare francii. Ameninţările şi promisiunile Sf. Petru au avut efectul dorit. Ei au invadat din nou Italia. Astplph a cedat din nou în faţa cererilor lui Pepin şi a părăsit teritoriul disputat. La încheierea tratatului au fost prezenţi ambasadori din est, care au cerut retrocedarea Ravenei şi a teritoriului ei către stăpânul lor, Împăratul, dar Pepin a declarat că singurul obiectiv al acestui război a fost acela de a-şi arăta veneraţia faţă de Sf. Petru şi de a-i da lui şi succesorilor lui dreptul de cuceritor. Reprezentanţii papei au străbătut ţara şi au primit onoruri de la autorităţi şi li s-au dat cheile cetăţilor. Dar teritoriul pe care-l primise de la un potentat străin sub formă de donaţie îi aparţinea stăpânului său, Împăratul din est. Pentru o mare sumă de bani, care s-a îngrijit ca să fie plătită în cer, papa a angajat un străin pentru a-l fura pe suveranul lui de drept, pe care, fără ruşine, a vrut să-l prade. Regele Franţei a putut fi detronat şi umilit de slujitorul lui, iar Împăratul grec putea fi prădat şi sfidat de preotul lui, numai ca puterea bisericii să crească. Aşa a fost dintotdeauna politica Romei.

 

Dar marea donaţie a lui Pepin, care a murit în anul 768, mai trebuia să fie confirmată de fiul lui, Carol cel Mare (Charlemagne). În anul 774, când lombarzii au mai ameninţat încă odată teritoriile Romei, iarăşi a fost solicitat ajutoru Franţei. Ni se spune că romanii l-au primit pe rege cu o neţărmurită bucurie: treizeci de mii de cetăţeni i-au ieşit în întâmpinare, tot clerul cu cruci şi stindarde şi copiii din şcoli purtând ramuri de măslin şi l-au aclamat cântând imnuri de bun-venit. El a descălecat şi a înaintat spre biserica Sf. Petru, unde-l aştepta papa cu clerul. Regele a sărutat cu devotament fiecare treaptă a scărilor, şi, plecându-se, l-a sărutat pe Papă şi a intrat ţinând mâna lui dreaptă. El a petrecut ajunul Paştelui în exerciţii evlavioase şi rugăciuni. Iar când inima regelui era încălzită şi sensibilizată, papa Adrian a deschis subiectul unei noi donaţii către Sfântul Scaun. Carol cel Mare a extins mult donaţia pe care Pepin a făcut-o bisericii, a confirmat-o prin jurământ şi a pus în mod solemn actul de donaţie pe mormântul apostolului. După încheierea solemnităţilor de paşte, el l-a părăsit pe pontif şi s-a alăturat din nou armatei sale. Armatele lui au învins peste tot şi el nu s-a oprit până nu a desfiinţat complet imperiul lombarzilor şi s-a proclamat rege al Italiei.

 

Donaţia lui Carol cel Mare

 

Este foarte greu de stabilit cât de mare a fost donaţia lui, dar opinia generală a istoricilor este că ea nu includea ex-arhatul Ravenei, dar cuprindea ducatele Spoleto şi Benevento, Veneţia, Istria şi alte teritorii din nordul Italiei, pe scurt întreaga peninsulă şi Insula Corsica. Via fiecărui Nabot a fost răpită şi singele lui a fost vărsat pentru a satisface ambiţiile Izabelei şi pentru ca ea să-şi instaureze tronul nedreptăţii. Dar, notaţi culmea răutăţii manifestată în felul în care papa a căutat să împace rolul lui de vicar al lui Hristos cu noua lui poziţie. El a argumentat astfeş: din vreme ce toţi oamenii trebuie să i se supună lui Hristos, tot aşa ei trebuie să i se supună şi vicarului şi reprezentantului său în tot ceea ce ţine de regatul lui. Iar acel regat se extinde peste toate, şi iată de ce nimic care este în această lume şi nimic din afacerile lumii nu poate fi înafara jurisdicţiei scaunului Sf. Petru. El spunea: împărăţia noastră nu este din lumea aceasta, ci este ca aceea a lui Hristos, în toate, peste toate şi deasupra tuturor. Potrivit acestei teorii, nici o putere temporară, oricât ar fi de mare, nu poate fi nepotrivită cu declaraţia Mântuitorului cu privire la Împărăţia Lui. Acesta este temeiul pentru acţiunile papilor de atunci încolo. Şi de aici s-au amestecat ei în relaţiile dintre preot şi popor, dintre rege şi supuşi, pe pământ, pe mare şi în orice lucru din lume.

Carol cel Mare a vizitat din nou Roma în anul 781 şi a treia oară în 787, şi, de fiecare dată, a îmbogăţit biserica prin daruri date, după cum mărturisea el, în limbajul acelei vremi, “pentru binele sufletului său”. Copleşit de recunoştinţă, şi conştient că avea nevoie de un apărător permanent, papa l-a încoronat pe Carol cel Mare în ajunul Crăciunului din anul 800, proclamându-l Cezar Augustus. Un prinţ franc, un teuton, a fost astfel declarat succesorul cezarilor şi avea toată puterea de Împărat în vest. “Imperiul lui Charlemagne,” spune Milman, “era cam toată creştinătatea latină; Anglia era singurul teritoriu mare care recunoştea supremaţia Romei şi nu era supus noului imperiu din vest*”. Acest eveniment marchează o mare epocă în analele creştinismului roman.

 

* V. Milman, vol. 2; Greenwood, vol. 2

 

Vom părăsi deocamdată vestul pentru un timp şi ne vom întoarce spre o altă mare revoluţie religioasă, care s-a produs brusc, pe neaşteptate, în est: mahomedanismul.

 

 

https://comori.org/adunarea-biserica/istoria-bisericii/capitolul-14-raspandirea-crestinismului-in-europa

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Capitolul 13. Epistola către biserica din Tiatira

 De Andrew Miller

 

“Şi îngerului adunării din Tiatira scrie-i: «Acestea le spune Fiul lui Dumnezeu, care are ochii Săi ca o flacără de foc şi picioarele Sale ca arama strălucitoare: «Ştiu lucrările tale şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea ta şi lucrările tale din urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar am împotriva ta că o îngădui pe femeia Izabela, care îşi zice profetesă, şi îi învaţă şi îi rătăceşte pe robii Mei, ca să curvească şi să mănânce cele jertfite idolilor. Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu vrea să se pocăiască de curvia ei! Iată, o arunc în pat, şi pe cei care comit adulter cu ea, în necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei, şi pe copiii ei îi voi ucide cu moarte; şi toate adunările vor cunoaşte că Eu sunt Cel care cercetează rărunchii şi inimile; şi vă voi da fiecăruia după faptele lui. Dar vouă vă spun, celorlalţi care sunteţi în Tiatira, câţi nu aveţi învăţătura aceasta, care n-aţi cunoscut «adâncimile lui Satan», cum spun ei: Nu pun peste voi altă greutate. Dar, ceea ce aveţi, ţineţi cu tărie, până voi veni. Şi celui care învinge şi celui care păzeşte până la sfârşit lucrările Mele, lui îi voi da autoritate peste naţiuni; şi le va păstori cu un toiag de fier, cum sunt zdrobite vasele de lut, după cum am primit şi Eu de la Tatăl Meu; şi-i voi da steaua de dimineaţă»” (Apocalipsa 2:18-29 ).

 

Considerăm că se cere numai puţin discernământ spiritual şi o cunoştinţă relativ redusă a istoriei ecleziastice pentru a vedea că această epistolă prezintă anticipat papalitatea din evul mediu. În Efes am văzut părăsirea “dragostei dintâi”, în Smirna persecuţia din partea puterii romane, în Pergam pe Balaam seducând biserica şi unind-o cu lumea, dar în Tiatira lucrurile stau şi mai rău. Aici avem consecinţele triste, dar naturale, ale acestei uniri necurate. Şi cum altfel ar fi putut să fie dacă toţi cei care erau supuşi ritualului exterior al botezului erau priviţi ca şi când ar fi născuţi din Dumnezeu? Uşa era astfel larg deschisă pentru ca jefuitorul şi cel care corupe să pătrundă în incinta sacră a bisericii lui Dumnezeu. Toată mărturia îşi pierduse deja caracterul ceresc şi poziţia despărţită de lume. Biserica falsificase cuvântul Domnului, care le spusese ucenicilor săi: “ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume” (Ioan 17:14 ). Este adevărat că, aparent, creştinismul câştigase o victorie deoarece crucea era împodobită cu aur şi cu pietre scumpe, dar aceasta era gloria lumii şi nu Hristos crucificat. De fapt, lumea era aceea care a câştigat victoria, iar umilirea bisericii era completă.

 

Numai Domnul putea estima consecinţele grozave ale unei asemenea stări a lucrurilor. Ochiul Lui a văzut corupţia, idolatriile şi persecuţia din ceea ce poartă numele “evul întunecat”, pentru care biserica din Tiatira este o imagine preînchipuitoare remarcabilă. Vom arunca acum o privire rapidă asupra conţinutului epistolei.

 

1. În primul rând trebuie să notăm titlurile Domnului. Ele sunt pline de învăţături potrivite pentru puţinii credincioşi atunci când creştinii in corpore au ajuns să se identifice cu această lume. El se prezintă ca Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca o flacără de foc şi picioarele ca arama curată. Când Petru a făcut mărturisirea că Isus este “Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu”, El i-a spus imediat “pe această stâncă voi zidi biserica Mea, şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui”. Acum, anticipând tot ceea ce avea să urmeze, El le reaminteşte alor săi temelia neclintită pe care este zidită biserica. El Îşi asumă atributele judecăţii divine: focul este simbolul judecăţii pătrunzătoare, ochii ca para focului simbolul judecăţii căreia nimic nu-i scapă, iar picioarele ca arama aprinsă simbolul judecăţii iminente.

 

Modul în care Se prezintă Domnul binecuvântat n asigură de siguranţa deplină a rămăşiţei credincioase dar şi de afirmaţia că judecata va veni negreşit asupra falsei profetese şi asupra numeroşilor ei copii stricaţi, copii ai curviei şi corupţiei ei. Izabela era nu numai o profetesă ci şi om mamă: ea nu numai că a sedus poporul lui Dumnezeu prin doctrinele ei false, ucigând şi mulţi dintre ei, dar mulţi oameni răi au ajuns să-şi câştige existenţa prin corupţia ei. Aceasta s-a arătat clar pe parcursul întregii perioade a evului întunecat – starea Izabela a bisericii. Ea s-a aşezat în biserică întocmai ca şi cum ar fi fost propria ei casă şi le-a vestit tuturor că este infailibilă şi că ea trebuie să fie ascultată în mod implicit în orice chestiune de credinţă. Acceptarea unor asemenea pretenţii îndeamnă infidelitate faţă de Hristos, iar respingerea lor ducea la suferinţă şi moarte.

 

2. Pe măsură ce pretenţiile Romei erau exprimate cu mai multă putere şi întunericul devenea mai dens, mulţi sfinţi ai lui Dumnezeu au devenit din ce în ce mai devotaţi lui Hristos şi drepturilor Lui. Ceea ce I se cuvine lui Hristos trebuie să fie întotdeauna avut în vedere de către creştin şi nu să păzească ceea ce li se cuvine celor sus-puşi. S-ar părea că în acel timp se manifesta o energie spirituală care trecea mult peste ceea ce se văzuse după zilele apostolilor. Aceasta este har – harul minunat al lui Dumnezeu faţă de adevăraţii Lui sfinţi din vremea celor mai grele încercări. Este firul de argint al iubirii Lui, care este atât de preţios în ochii Lui. Se poate ca noi să nu-l putem urmări pe tot parcursul istoriei ecleziastice, dar el este prezent, şi acolo el străluceşte înaintea ochiului şi inimii lui Dumnezeu chiar în mijlocul mulţimii de nedreptăţi. Aceasta este o perioadă care trebuie să ne-o notăm şi de care să ne amintim întotdeauna ca fiind cea mai încurajatoare pentru creştin atunci când trece prin încercări. Ascultaţi ceea ce spune Domnul Însuşi: “Ştiu lucrările tale şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea ta şi lucrările tale din urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi”. Avem iubirea, credinţa şi speranţa exercitate în viaţă, cele trei mari principii fundamentale ale creştinismului practic sănătos, iar apoi lucrările de la urmă, care sunt mai multe decât cele dintâi. Nu am mai întâlnit o mărturie atât de credincioasă, nici o atât de mare măsură de dăruire din zilele de început ale bisericii din Tesalonic. Se poate totuşi ca răutatea din jur să facă fidelitatea lor şi mai scumpă inimii Domnului şi să-L facă să-i laude mai mult, dar nici o inimă care bate pentru El în zile rele nu rămâne necunoscută, nebăgată în seamă şi nerăsplătită.

 

3. Dar, deşi Domnului îi place să laude tot ce poate lăuda la ai săi şi să remarce lucrurile bune înainte de a vorbi despre cele rele, vederea Lui este ageră pentru a detecta neregulile. Ei erau în pericol de a se amesteca cu învăţătura falsă şi sistemul religios fals al Izabelei.

 

“Dar am împotriva ta că o îngădui pe femeia Izabela, care îşi zice profetesă, şi îi învaţă şi îi rătăceşte pe robii Mei, ca să curvească şi să mănânce cele jertfite idolilor” (Apocalipsa 2:20 ). Cu toată fidelitatea multor suflete credincioase din Tiatira (sau din biserica din evul mediu), duhul rău era admis să se arate în public: “îngădui pe femeia Izabela”. Aceasta era umbra întunecată pe firul argintiu, astfel încât uneori acest fir aproape că nu se mai vede deloc. Dar, ca şi în vechime, Domnul a ridicat martori pentru El. După cum erau sfinţi în casa Cezarului, un Obadia în casa lui Ahab şi o rămăşiţă credincioasă în Israel care nu-şi plecase genunchii înaintea lui Baal, tot aşa Domnul nu a rămas niciodată fără o mărturie credincioasă de-a lungul evului mediu. Dar, cu toate acestea, răul era în general îngăduit, ceea ce a întristat inima Domnului şi a atras judecăţile Lui.

 

Este bine să observăm că femeia este folosită ca simbol pentru starea generală, iar bărbatul, după cum se spune, este simbol al activităţii responsabile. Balaam şi Izabela sunt nume simbolice – un profet şi o profetesă. Ce dintâi i-a sedus pe sfinţi, iar cea din urmă s-a aşezat în biserica mărturisitoare şi pretinde autoritate absolută. Aceasta merge mult mai departe decât răutatea lui Balaam. Ştim cu toţii ce era Izabela când a ajuns regină în Israel. Numele ei a ajuns până la noi asociat cu fapte crude şi sângeroase. Ea i-a urât şi i-a persecutat pe martorii lui Dumnezeu şi a încurajat şi a asigurat patronajul ei pentru preoţii idolatri şi profeţii lui Baal. Ea a adăugat violenţa la corupţie şi totul a ajuns ruină şi confuzie. Şi acesta este numele pe care Domnul l-a ales pentru a reprezenta starea generală a bisericii mărturisitoare în perioada evului mediu. În Tiatira, Cel ai cărui ochi sunt ca para focului, putea vedea germenele a ceea ce urma să aducă roade atât de rele în zilele din urmă, astfel încât El i-a îndemnat pe ai săi să ţină cu tărie ceea ce aveau, să ţină la El. “Nu pun peste voi altă greutate. Dar, ceea ce aveţi, ţineţi cu tărie, până voi veni”. Din vreme ce starea Izabela continuă până la sfârşit şi nu se poate îndrepta nicicând, Domnul îndreaptă atenţia rămăşiţei credincioase către venirea Lui – “până voi veni”. Speranţa strălucită a venirii Lui este astfel reprezentată ca o mângâiere pentru inimă în mijlocul ruinei generale, şi sfinţii sunt eliberaţi de încercările zadarnice de a îndrepta ceva în biserică sau în lume de venirea Domnului Însuşi. Ce eliberare plină de îndurare! Dar sărmana fire omenrească nu poate înţelege aceasta, şi, ca urmare, încearcă iarăşi şi iarăşi să repare lucrurile atât în biserică cât şi în stat.

 

4. În această epistolă se vorbeşte în mod clar de trei categorii de persoane. (1) Copiii Izabelei, adică aceia care au căpătat numele de creştini şi au poziţia pe care o au datorită sistemului ei corupt. O judecată necruţătoare va veni asupra acestora. Li s-a dat timp să se pocăiască, dar ei nu s-au pocăit; de aceea judecata lui Dumnezeu va veni asupra lor. “Pe copiii ei îi voi ucide cu moarte”. (2) Cei care nu sunt copiii ei, dar nici nu i se opun, ci iau lucrurile cu uşurătate. Şi, vai! în zilele noastre sunt foarte numeroşi cei care intră în această categorie. Aceasta caracterizează starea generală a creştinătăţii. Fără conştiinţă înaintea lui Dumnezeu, ei se mulţumesc să plutească lin duşi de curent, în comuniune cu câte un sistem religios, după cum le pare lor mai plăcut, fără să-şi fi pus vreodată problema dacă Îi este plăcut lui Dumnezeu. Şi totuşi, ei sunt copiii Lui. Judecata care va veni asupra acestora este “necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei”. (3) Rămăşiţa credinciosă, “biruitorii”, sunt aceia care aici sunt numiţi “restul”. Ei vor avea putere asupra naţiunilor împreună cu Hristos, când El va veni să domnească. Până atunci, ei au această promisiune scumpă: “steaua de dimineaţă”. Aceasta reprezintă asocierea conştientă cu El chiar acum. Biserica medievală s-a făcut vinovată în mod special de două lucruri: plină cu multă aroganţă şi răutate, ea a căutat să aibă puterea supremă asupra naţiunilor; şi a persecutat rămăşiţa credincioasă a sfinţilor, cum au fost waldensii şi alţii. Dar sfinţii care au fost atât de persecutaţi odată vor avea totuşi împărăţia şi vor domni împreună cu Hristos o mie de ani, iar întregul sistem al Izabelei va fi distrus complet şi pentru totdeauna: “Domnul Dumnezeu, care o judecă, este puternic” ( 18:8 ).

 

5. Mai rămâne un lucru de remarcat în această schiţă a stării publice a creştinătăţii de la începutul sistemului papal: îndemnul de a asculta este plasat după promisiunea specială. Aceasta arată că rămăşiţa este ceva deosebit şi separat de corpul general de mărturisitori. La primele trei biserici, cuvântul de avertisment – “cine aure urechi de auzit să audă” – vine înaintea promisiunii, dar la celelalte patru catre urmează avem promisiunea înainte de avertisment. Semnificaţia pentru această schimbare este solemnă: la primele trei chemarea le este adresată tuturor, iar la ultimele patru chemarea este adresată numai rămăşiţei credincioase. S-ar părea că nu se aşteaptă să asculte altcineva decât învingătorii. Corpul general al mărturisitorilor seamănă a fi şi orb şi surd din cauza puterii lui Satan şi a întinărilot Izabelei. Ce stare groaznică! Trebuie, de asemenea, să reţinem faptul că cele patru stări care reprezintă ultimele patru biserici continuă în timp până la sfârşit, sau până la venirea Domnului. Fie ca El să ne păzească de tot ceea ce îi place Izabelei pentru ca noi să putem aprecia cum se cuvine faptul că suntem una cu El şi să ne bucurăm de promisiunile Lui pentru cel ce va birui.

 

După ce am făcut o cercetare succintă a tabloului zugrăvit divin care prezintă starea Izabela a bisericii în perioada evului întunecat, ne întoarcem la amplele dar groaznicele consemnări privind istoria ei.

 

Începutul perioadei papale

 

În general se consideră că această perioadă începe cu pontificatul lui Grigore cel Mare, în 590, şi se încheie odată cu Reforma…

…

Det. Aici

 

 

https://comori.org/adunarea-biserica/istoria-bisericii/capitolul-13-epistola-catre-biserica-din-tiatira/

 

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

Ce înseamnă practic să „rămânem în El”?

 

 

1. Smărăndescu

 

Întrebare:

 

Ce înseamnă practic să „rămânem în El” conform Ioan 15 sau 1. Ioan 3

 

Se spune „cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El şi El în el”. Dar de asemenea „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”. Deci ce se întâmplă când nu le păzesc? Şi dacă nu am rămas în El, cum să pot să păzesc poruncile Lui când „despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”?

 

Răspuns:

 

– A rămâne în Hristos conduce la a păzi poruncile Lui, la fel de bine cum păzirea poruncilor este starea normală a oricui rămâne în Hristos. Cu alte cuvinte, Scriptura nu vrea să indice faptul că desăvârşirea stării creştine (rămânerea în El) este condiţionată de ţinerea unor porunci; dar Scriptura arată că a rămâne în El se va vedea şi în afară prin ţinerea poruncilor Lui.

 

– Succesiunea de evenimente sugerată de întrebare, şi anume: nu am păzit, am fost despărţit, nu mai pot reveni, poate fi foarte bine aplicată şi celui care tocmai se pocăieşte: cum ajunge el să rămână în Hristos, când încă nu a păzit nicio poruncă. Mai mult, câte porunci, şi pe ce interval de timp ar trebui să păzeşti pentru a rămâne în Hristos? Nu mai degrabă lucrarea Domnului este aceea care ne aşează în El, aceasta fiind singura stare în care credinciosul poate păzi poruncile Lui? Iar dacă din neveghere am părăsit această stare binecuvântată privind la mine şi nu la El, nu tot lucrarea Domnului este cea care mă poate aduce înapoi?

 

– Ceea ce m-a aşezat acolo pentru întâia dată mă va readuce acolo ori de câte ori este nevoie, iar aceasta este har. Încă mai mult: Domnul nu intervine doar atunci când am păcătuit, în lucrarea lui de Avocat (1. Ioan 2:1 ), pentru ca părtăşia noastră cu El să fie restabilită, ci intervine înainte ca noi să bănuim că am putea păcătui, pentru ca slăbiciunile cărnii în care ne aflăm să nu ne facă să păcătuim. Acest aspect extrem de important este preoţia lui Hristos descrisă în Evrei 4:14-16 (text în care, important de remarcat, nu se spune nimic de păcat, ci doar de slăbiciune). Rezumând, a rămâne în El este starea normală a celui credincios, care este asigurată prin jertfă şi prin naşterea din nou, protejată prin preoţia lui Hristos (Evrei 4 ) şi refăcută prin avocatura lui Hristos (1. Ioan 2 ), stare în care credinciosul păzeşte poruncile Domnului ca un lucru perfect conform desfăşurării puterii Duhului Sfânt în natura cea nouă.

 

-„A rămâne” în El este în greacă, în engleză şi în franceză, un verb identic cu „a locui”. Viaţa creştină nu înseamnă doar rămânerea credinciosului în Domnul, ci şi rămânerea Domnului în cel credincios (1. Ioan 3:24 ). Curios lucru, întrebarea nu face referire la cel de-al doilea aspect. O ilustraţie ajutătoare pentru a înţelege acest dublu aspect este situaţia unei găleţi aruncată în ocean de un marinar care vrea să spele puntea: oceanul este în găleată şi găleata este în ocean. Infinitul este în finit, şi finitul este în infinit. Evident, găleata nu poate cuprinde întreg oceanul, dar esenţialul e că e plină. Aşa este starea normală a celui credincios: plin de Hristos şi deplin în Hristos. Doar în această stare binecuvântată putem vorbi de păzirea poruncilor Lui. Orice alt demers nu face decât să afişeze legalismul, care de altfel ni se potriveşte ca o mănuşă. Căci care de altfel sunt poruncile Domnului? Cine le-ar şti enumera? Câte sunt ele la număr? Le includ şi pe cele 10 pe care le-a scris cu propriul deget pe table de piatră? Aşa începe totdeauna legalismul, iar finalul lui, dacă ar fi cu putinţă aşa ceva, s-ar vrea a fi „eu nu ţi-am călcat niciodată nicio poruncă”. Da, fiul cel mare poate avea dreptate; dar cum se făcea oare că era atât de puţin sensibil la dorinţa tatălui său, care îl chema în casă? Plin de El şi deplin în El, numai aşa Îi poţi cunoaşte inima, ca să Îi păzeşti poruncile.

 

 

https://comori.org/intrebari-si-raspunsuri/ce-inseamna-practic-sa-ramanem-in-el/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Colaborarea sau unirea bisericii cu statul

 

Al şaptelea semn de apostazie:

 

colaborarea/unirea cu statul

 

de Raul Enyedi

 

 

Adunarea a fost fondată de Domnul Isus Cristos într-o societate sacrală, monolitică mozaică şi s-a extins în tot Imperiul Roman, care la rândul său, era o societate sacrală, monolitică păgână.

 

Printr-o societate sacrală înţelegem „o societate ţinută laolaltă de către o religie faţă de care sunt angajaţi toţi membrii acelei societăţi”1

 

În societăţile sacrale, exista o singură religie aprobată de stat, era publică, nu privată, iar pentru a fi membru în acea societate trebuia să faci parte şi din religia recunoscută.

 

Evreii din timpul Domnului Isus se confruntau cu o problemă serioasă: Dilema impozitului către Cezar – Matei 22:17-21 „ ‚Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?’ Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: ,Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.’ Şi ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: ,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?’ ,Ale Cezarului’, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: ,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!’”

 

Pentru iudei, care trăiau în propria societate sacrală, problema impozitului era o dilemă imposibil de rezolvat. „Cum poate fi un om loial comunităţii politice plătindu-şi taxele, se întrebau ei, fără ca prin aceasta să fie neloial comunităţii religioase, Adunarea.”2

 

Dilema era atât de dificilă pentru că, într-adevăr, se punea problema loialităţii. Conform gândirii lor, a plăti impozit conducerii civile însemna fidelitate faţă de sistemul religios al acelei conduceri, deci infidelitate faţă de propriul sistem religios.

 

 

Dar pentru Isus, care construia un model nou de religie, această problemă era uşor de rezolvat, pentru că în acest model comunitatea politică şi cea religioasă funcţionau pe planuri diferite. Aceasta reiese din răspunsul: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

 

Statul pretindea o supunere, o loialitate pe care orice cetăţean, indiferent de credinţa sa religioasă, i-o putea acorda. Dar Adunarea lui Cristos „revendică o supunere pe care i-o poate acorda numai acel care crede în Hristos”,3 deci nu orice membru al comunităţii politice. În această viziune, Adunarea nu îi cuprinde pe toţi membrii societăţii, ci doar o parte a lor, un segment, o facţiune. De aceea primii creştini au fost numiţi de iudei „cale” sau „partidă/sectă” (Fapte 9:2, 24:14)

 

Există, aşadar 2 planuri diferite, politic şi spiritual, ambele rânduite de Dumnezeu (Romani 13:1-7). Anabaptiştii au văzut această diferenţă şi au enunţat-o în Mărturisirea de la Schleitheim (1527) astfel: „Sabia este rânduită de Dumnezeu în afara perfecţiunii lui Cristos [adică a Adunării – n. a.].” „Magistratura autorităţilor este potrivită cu carnea, dar a Creştinului este potrivită cu Duhul;… cetăţenia lor este în această lume, pe când cetăţenia Creştinului este în ceruri…”4.

 

Conflictul între loialităţile acordate „Adunării” şi „Statului” apare „numai atunci când oricare dintre cele două îşi părăseşte zona, ca atunci când, în Fapte 4:18, bărbaţi în uniforma Statului spun oamenilor dacă să predice şi ce să predice.”5

Schimbarea adusă de Împăratul Constantin a dus la o unire a celor două planuri care a avut ca rezultat o societate sacrală „creştină”, un „creştinism” de stat, ceva cu totul diferit de creştinismul original. Începând de atunci a existat tendinţa permanentă a acestui tip de creştinism şi a autorităţilor civile de a se folosi reciproc.Beneficiile pe care „creştinismul” constantinian dorea să le obţină de la stat pot fi împărţite pe 3 domenii: recunoaştere, protecţie şi finanţare.Recunoaşterea statului. Prin aceasta înţelegem că „creştinismul” dorea să fie recunoscut ca religie oficială, nu ilicită. Dorea să iasă din catacombe şi să se instaleze în clădirile imperiale, în bazilici. Serviciile se voiau a fi publice, nu private. Se voia recunoaşterea capacităţii acestei religii de a ţine împreună societatea, la fel cum făcea şi religia păgână. Acelaşi fel de recunoaştere este urmărită şi astăzi.

 

 

 

Există însă anumite criterii după care Statul recunoaşte o religie:

 

…………………………………….

 

Det. Aici

 

https://ovocebaptistainbucuresti.wordpress.com/adunare/10-semne-ale-unei-biserici-apostaziate/colaborarea-sau-unirea-bisericii-cu-statul/

 

 

 

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Atenţie: Nu vă încurcaţi cu păcatul sexual – Tim Conway

 

 

Tineri şi tinere, acest lucru este periculos în special pentru voi. Aţi auzit despre Isus Hristos. Aţi fost expuşi… fraţilor, vă spun, acesta este un pericol real. Sunteţi tineri. Sunteţi la colegiu. Întâlniţi prin campus unii tineri cu râvnă, care poartă tricouri inscripţionate: “Isus Hristos m-a salvat de pornografie”; sau… ce scrie pe acela? “Isus Hristos salvează de sub puterea păcatului”. Îi vezi pe acei tineri care poartă acele tricouri, asculţi ceva de Paul Washer, mai vezi ceva şi pe internet, sau eşti expus la un mesaj de John Piper. Te entuziasmezi şi tu, poate vii la o biserică, aceasta sau alta, eşti cumva prins de această mişcare. Te implici în câteva activităţi aici la Grace House. O perioadă mergi în evanghelizări. Eşti prins de aceste activităţi, dar ce se întâmplă apoi? Tu nu Îl cauţi cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Începi să înlocuieşti rugăciunea cu alte lucruri. Înlocuieşti timpul de citire a Cuvântului cu alte lucruri. Şi deodată… apare păcatul sexual. Acesta e unul periculos. Începi să îi cedezi teren. Fraţilor, copiii lui Dumnezeu pot cădea şi Dumnezeu îi ridică cu îndurare.

 

Dar trebuie să te fereşti pentru că este o înşelăciune în păcat. Apare o împietrire faţă de Dumnezeu când începem să suprimăm adevărul, iar dacă te joci cu păcatul, dacă devine pentru tine ceva obişnuit, e valabilă avertizarea din Evrei: ai grijă să nu aluneci. Începi să aluneci.

 

Şi ştii ce se poate întâmpla? Înainte să realizezi, când te vei uita înapoi, te vei întreba unde au trecut? ani au trecut şi… Vă amintiţi de omul din celula cu gratii de fier din Călătoria Creştinului? ‘Nu mai sunt ce am fost odată.’ ‘Ce ai fost?’ ‘Mărturiseam că am o religie.’ A avut odată o mărturie bună; acum este omul din celula cu gratii de fier. Creştinul argumentează cu el: ‘Sigur, sigur Dumnezeu este milos.’ Dar omul din celula cu gratii de fier spune că acolo nu mai e loc de pocăinţă; acolo este doar o aşteptare sigură şi plină de groază a judecăţii. Dar de ce, de ce nu Îi ceri ajutorul?

 

Dar poţi vedea.. Fraţilor, fraţilor, ascultaţi-mă. Oricine poate veni la Hristos oricând doreşte să vină.

 

Dar nu ştiţi ce înseamnă împietrirea? Împietrirea este atunci când nu-ţi mai pasă; împietrirea este când devii nepăsător şi nu mai simţi. Nu mai simţi regret, sau remuşcare, sau mâhnire, sau goliciune, sau răceală; eşti aşa, dar nu mai simţi; asta înseamnă împietrirea. Împietrirea implică insensibilitate; nu mai simţi când ceva te atinge. Nu mai simţi condamnare pentru păcat. Ai suprimat-o.

 

Da, fraţilor! Orice om care vrea, poate veni la Hristos imediat; orice femeie care însetează, care e flămândă; fie că eşti sau nu salvat. Oricine vrea, poate să Îl caute pe Dumnezeu şi poate veni la Hristos pentru ajutor şi speranţă. Oriunde te-ai afla.

 

Dar nu te vei duce dacă setea a dispărut. Nu te vei duce dacă s-a instalat împietrirea. Şi pot să îţi spun că este minunat, dincolo de imaginaţie, faptul că neprihănirea lui Dumnezeu s-a arătat. E un fapt glorios ca un păcătos zdrobit, care vede că nu merită decât iadul, să descopere adevărul că există o neprihănire a lui Dumnezeu care nu se câştigă pe calea Legii. Şi după ce am încălcat Legea din nou şi din nou şi din nou, şi sunt pângărit, sunt rău, sunt murdar, sunt întinat, îmi spui că este o cale pentru ca eu să mă împac cu Dumnezeu, să Îl am pe Dumnezeu ca Tată şi Prieten, iar pe Hristos ca Mire şi că pot fi salvat şi pot ajunge în rai, dar nu prin meritele mele, ci doar datorită lui Hristos şi perfecţiunii Lui.

 

Da! Este un adevăr atât de măreţ! Dar dacă te joci cu uşurătate cu acest adevăr şi începi să îl vinzi pentru păcat, următorul pas este că vei cădea înapoi în robia păcatului sexual şi acesta se adânceşte din ce în ce mai mult şi devine tot mai deviant. Şi Dumnezeu îi lasă pe oameni în voia minţii lor. Dumnezeu îi lasă pradă unor patimi scârboase. Efectele păcatului care împietreşte le vedeţi în Evrei 3, 12, 13, 14. Împietrirea e înşelătoare, fraţilor, e înşelătoare. Să vă spun una din minciunile cu care vine.

 

‘Vino şi joacă-te cu mine doar puţin. Ştiu că eşti creştin, ştiu că Îl urmezi pe Hristos. Ştiu că L-ai căutat pe Dumnezeu, acum relaxează-te. Las-o mai uşor! Acei tipi din biserică sunt chiar agresivi, sunt legalişti. Petrece-ţi timpul cu tipii care ştiu să trăiască mai uşor. Nu trebuie să fii prea strict, acei tipi sunt radicali. Aşa multă religie nu e bună pentru tine. Ce, vrei ca oameni să creadă că eşti sectant sau aşa ceva? Nu trebuie să te rogi şi să posteşti chiar aşa, nu trebuie să fii aşa strict.’ Păcatul va spune: ‘Vino, doar gustă-mă, doar joacă-te cu mine puţin.’ Dar e înşelător, e mincinos. A pus momeala acolo: ‘Doar vino şi mănâncă fructele mele puţin şi mai târziu poţi fii iar creştin.’

 

Dar vezi că ceea ce se întâmplă, acest lucru împietreşte. Şi apoi ceva începe să se întâmple. Fraţilor… vă spun. Sunt oameni – şi ştiu asta, fraţilor, am văzut cazuri – oameni care Îl căutau pe Dumnezeu, erau folosiţi de Dumnezeu, dar apoi s-au jucat cu păcatul. Cred că sunt oameni mântuiţi şi cred că Dumnezeu îi va ajuta să ajungă cu bine la final, dar nu mai sunt ceea ce au fost odată. Au căzut în păcat. Şi ceva s-a stricat şi pare că niciodată nu a mai fost reparat. Trebuie să fim foarte atenţi. Fraţilor, ceea ce vă spun este aceasta: acest mesaj este aşa de glorios: despre neprihănirea lui Dumnezeu care poate fi căpătată prin meritele lui Hristos, prin credinţa în El. Nu vrei să te joci cu asta. Fraţi şi surori, este gratuit, totul este prin har, dar Dumnezeu ne spune: ‘Fereşte-te să nu suprimi adevărul, fereşte-te să nu devii împietrit prin păcat.’

 

Vă spun, totul este prin har, dar dacă tu crezi că harul lui Dumnezeu te primeşte, când Îi suprimi gloria, înlocuindu-L pe El şi Fiul Său pentru păcat… Dacă tu crezi că te poţi juca cu efectele păcatului înşelător, care duce la împietrire, fără să existe repercusiuni, şi apoi harul să strălucească peste păcatul tău, atunci tu nu înţelegi corect Biblia.

 

Este gratuit? În întregime gratuit. Pentru cel mai mare dintre păcătoşi. Dar este atât de extraordinar… Fraţilor, despre asta a scris autorul cărţii Evrei: Să apuci încrederea pe care ţi-o dă acest mesaj: încrederea că nu mai este nicio condamnare în Hristos. Şi să te prinzi de aceasta, să te ţii strâns de Hristos şi să nu renunţi la El pentru nimic. Şi să nu-L dai pe El pentru niciun păcat, pentru niciun om, pentru niciun prieten, pentru nimeni care ar veni să te facă să o laşi mai moale, să trăieşti mai uşor, să iei o pauză şi să te odihneşti, să nu fi aşa de radical şi aşa de ciudat, să nu fi aşa de implicat în evanghelizare, să nu îţi petreci viaţa în felul acesta; să nu fi gata chiar să mori şi să laşi totul; doar să o laşi mai uşor, pentru că asta nu e cea mai bună religie, există şi o altă cale.

 

Este ca în Călătoria Creştinului. Există mereu posibilitatea să spui: ‘Calea asta e grea, vei întâlni multe pericole pe ea; pe calea asta vei avea tot felul de bătălii cu diavolul; pe calea asta va fi greu; calea asta te va costa în tot felul… Ia-o pe cealaltă cale… şi aceea duce la viaţă. Doar că e mai uşoară.’ Fraţilor, El a spus-o: ‘Dacă vrea cineva să vină după Mine, să-şi ia crucea’ El a spus: ‘Dacă nu eşti gata să faci asta, nu eşti vrednic de Mine.’ Fraţilor, hotărâţi azi cui vreţi să slujiţi. Totul e în joc, fraţilor. Când Scriptura spune că Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvala, şi că cei care dau năvală pun mâna pe ea, fraţilor, nu leneşii… leneşii nu reuşesc. E o luptă… E o luptă a credinţei. Ne luptăm lupta cea bună a credinţei. Da, “cel neprihănit va trăi prin credinţă”, începem şi încheiem prin credinţă; şi mergem din credinţă în credinţă. Dar fraţilor, este o luptă a credinţei, e o luptă bună a credinţei şi trebuie să rămâi statornic şi să lupţi. Doar prin har, doar prin ceea ce Hristos dă.

 

Şi despre aceasta este vorba, fraţilor. Să nu înţelegeţi greşit. Neprihănirea lui Dumnezeu, prin credinţă, este cea care ne dă putere să trăim viaţa aceasta. Cu alte cuvinte, trebuie să ne întoarcem din nou şi din nou şi să privim la ceea ce Hristos a câştigat pentru noi şi la moartea pe care a suferit-o pentru noi. În aceasta trebuie să ne ancorăm.

 

Nu este nicio condamnare, “astfel dar, nu este nicio condamnare”. Să privim la această realitate: El care nu făcuse niciun păcat, S-a făcut păcat pentru noi. Eu, un păcătos, sunt făcut acum neprihănirea lui Dumnezeu. Neprihănirea Lui mi-a fost atribuită, păcatul meu a fost pus asupra Lui. Mă întorc mereu la acest adevăr. Nu mai este nicio condamnare pentru mine, sunt împăcat cu Dumnezeu; ceea ce voi primi la final, nu e datorat performanţelor mele.

 

Dar pe măsură ce rămân cu mintea aţintită la această realitate în Hristos, puterea învierii este eliberată în viaţa mea ca să pot lupta această luptă bună A CREDINŢEI. Amintiţi-vă că credinţa înseamnă a privi în afara noastră; nu înseamnă să mă examinez constant, pentru a-mi vedea performanţele. Dacă faci asta, descurajezi, cazi, nu mai ai putere, şi vei ajunge în final într-un loc în care nu vrei, pentru că nu este nicio putere în aceasta. Dacă te tot uiţi la tine însuţi, vei ajunge un nenorocit. Trebuie să privim ţintă la Hristos. Este o neprihănire a lui Hristos pe care o primim prin El. Este PENTRU NOI, câştigată de Hristos. Este meritul Lui, El a lucrat şi a suferit pentru ea. Priveşte la Hristos, când împlinea această neprihănire, i-a spus lui Ioan Botezătorul: ‘Trebuie să fiu botezat, trebuie să împlinesc tot ce trebuie cu privire la neprihănire, trebuie să fac această lucrare.’ Şi aşa a făcut. “Prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” Prin lucrarea Unuia, prin meritele Unuia… Aşa e scris în Romani 5: prin meritele Unuia, mulţi sunt făcuţi neprihăniţi. Sunt declaraţi drepţi. Trebuie să revenim la această realitate, trebuie să trăim conform acestei realităţi. Trebuie să medităm la această realitate. Fraţilor, acolo… Şi nu vă lăsaţi de această realitate. Despre asta este vorba. Aşa trebuie să trăiască cel neprihănit. Din credinţa în Hristos, în credinţa în Hristos. Totdeauna privind la El. Fraţilor, ceea ce am spus până acum e că atunci când te îndepărtezi de acest adevăr, când îl dai la schimb pentru orice altceva, atunci încep să apară realităţile înşelătoare, care te împietresc, ale păcatului. Amintiţi-vă: “Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer”, iar când oamenii caută să suprime adevărul, când ajungi într-un punct în care gloriile crucii şi gloriile lui Hristos începi să le schimbi cu jucăriile şi mărunţişurile lumii, fiţi atenţi, prieteni, împietrirea lucrează şi Dumnezeu te lasă în voia minţii tale. Îţi spun: dacă a existat o zi când alergai în aceeaşi direcţie cu mulţimea creştină, a avut loc o schimbare în viaţa ta şi deodată te găseşti căzând în strânsoarea păcatului sexual din nou… Teme-te! Roagă-L pe Domnul, fugi înapoi, agaţă-te de Hristos, priveşte la El, cheamă-L. Eşti pe o pantă lunecoasă; şi oamenii cad astfel tot timpul; Dacă nu ar cădea astfel, nu am avea toate acele atenţionări în Scriptură. Fraţilor, este un imperativ, ţineţi-vă de această realitate, gândiţi-vă mult la ea: neprihănirea lui Dumnezeu care este pentru mine. Oh! Pe care nu a trebuit să o câştig eu!

 

 

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/06/11/atentie-nu-va-incurcati-cu-pacatul-sexual-tim-conway/

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Patru pacate sexuale pe care fiecare crestin trebuie sa le evite

 

 

Traducere Blogul Agnus Dei de la Charisma Magazine. Autor – Bert M. Farias  Citeste articolul in engleza aici – http://www.charismanews.com/opinion/the-flaming-herald/45265-4-sexual-sins-every-christian-should-avoid

 

Pacatele sexuale excesive si goliciunea, este una dintre marcile culturii noastre occidentale si o mare parte a lumii de azi. Totul este senzual. Totul trebuie sa fie sexy. Traim intr-o lume nebuna dupa sex, si goliciunea sare la noi peste tot. Devine din ce in ce mai dificil pentru femei si barbati sa se mentina intr-o stare de puritate morala.Pacatul sexual si neglijarea legilor de puritate in trupul lui Christos (Biserica), este una din elementele care au potentialul sa aduca slabiciunea, boala, si chiar o moarte prematura multora din Biserica. Acesta este un aspect uitat, unde nu se deosebeste trupul lui Christos (1Corinteni 11:29-31).Aceste ultime afirmatii suna asa de primitiv in biserica contemporana de astazi. Exista o lipsa de discutie pe aceasta tema din partea pastorilor din cauza faptului ca ar starni acuzatii ca ei ar fi neiubitori, ca judeca, ca sunt legalisti, si ca ei impartesc frica si condamnare. Sincer vorbind, noi ne-am pierdut calea in aceasta privinta. Corectia, mustrarea si observatia lipsesc in mod clar de la sfaturile noastre in aceste zile strambe de comfort fals si mila nebiblica.Altadata, era ceva obisnuit sa se faca o corectare nu numai folosind Scriptura dar si prin manifestarea darurilor Duhului Sfant. De exemplu, un batran in credinta spunea ca atunci cand se facea rugaciune pentru cei bolnavi, persoanele care au fost infideli in casatoria lor si nu s-au pocait de fapta lor, dar care totusi doreau vindecarea au fost mustrati cu asprime de Duhul Sfant. Pe vremea aceea ei au inteles ca numai o pocainta din adancul inimii si o curatire prin sangele pretios al Domnului Isus Christos putea sa ierte gravitatea acestei crime.

 

 

Astazi, cum am mai spus, suntem considerati ca condamnam si judecam daca vorbim in felul acesta. Insa, este ceva normal pentru multi sa se puna in linie pentru a se cere vindecare si eliberare, sau sa depuna cereri de rugaciune in timp ce ei traiesc intr-o imoralitate gretoasa fara nici o dorinta sincera de pocainta autentica. Acei ce practica pacatul sexual, sau orice alt pacat, si marturisesc pe Christos, beau si mananca intr-un chip nevrednic din trupul lui Christos (Sfanta Cina); si facand astfel, ei primesc blestem in loc de binecuvantare.

 

,,Caci cine mananca si bea, isi mananca si bea osanda lui insus, daca nu deosebeste trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm” (1Corinteni 11:29-31).

 

Imi dau seama ca ispitele sexuale sunt mari, nimeni nu este scutit de ele, si nimeni sa nu se laude cu neprihanirea lor de sine. Imi dau deasemenea seama ca atunci cand cautam sa intoarcem pe cineva de pe calea gresita pa care umbla, noi trebuie sa o facem cu duhul blandetii si cu umilinta (Galateni 6:1; 2Timotei 2:25). Dar daca in acest domeniu vom avea victorie, ea trebuie sa inceapa cu o intelegere smerita si o evaluare biblica a naturii intinacioase si degradante a pacatului sexual si consecintele sale teribile. Inainte ca oamenii sa asculte de Dumnezeu, ei trebuie sa fie treziti in totalitate. Numai atunci ei vor birui fortele contraatacului.

 

Cititi cu atentie aceste cuvinte ale unui din cei mai mari evanghelisti americani, cu numele de Charles G. Finney:

 

,,Placerile lumesti, poftele, si simturile, impiedica a fi un crestin adevarat – vointa omului este, intr-un sens, inrobita de poftele firii si placerile lumesti. De aceea este necesar ca Dumnezeu sa-i trezeasca pe oameni la un sentiment de vinovatie si pericol si ca urmare sa produca o senzatie opusa sau simtamant si placere. Acest contra-simtamant rupe puterea placerilor lumesti si lasa vointa libera ca sa asculte de Dumnezeu.”

 

Aceasta ideologie, prietenii mei, este in mod clar absenta din crestinismul traditional contemporan, dar de care este asa de mare nevoie.

 

La fel ca si in zilele moderne americane, pacatul sexual si goliciunea au fost deasemenea sarbatorite si in orasul Corint si s-au infiltrat si in biserica de acolo. Astfel ca Pavel a trebuit sa reaminteasca sfintilor corinteni ca trupurile lor erau acum temple ale lui Dumnezeu, si nu mai al lor. Trupurile lor, si la fel si ale noastre, sunt acum madulare ale lui Christos, asa ca un pacat impotriva trupurilor noastre este un pacat impotriva lui Christos.

 

 

1Corinteni 6:15, 19-20).

 

Mergand inapoi pana la Cartile lui Moise, vom gasi unele referinte interesante despre imoralitatea sexuala si goliciune.

 

– Primul blestem uman inregistrat a fost din cauza goliciunii (Genesa 9:20-23).

 

-Aproape doua capitole intregi, impreuna cu alte referinte au fost un cod de etica cu privire la goliciune si imoralitate sexuala (vezi Leviticul 18 si 20).

 

-Organele genitale expuse si goliciunea au fost comune in inchinarile demonice ale cananitilor. Instructiunile si interdictiile lui Moise au fost pentru ca altarele Israelului sa nu fie la fel ca cele ale cananitilor (Exodus 28:41-43; 20:26).

 

-Cand Moise s-a intors de pe munte, Aaron a pierdut controlul multimii in timp ce ei se inchinau vitelului de aur, „fara frau” (Exodul 32:25). Si aceasta s-a intamplat la putin timp dupa ce Dumnezeu a facut o minune in mijlocul lor.

 

Una din cheile  pentru a invinge pacatul sexual sta in meditarea profunda a Cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta va naste frica de Dumnezeu in tine. De exemplu, in Galateni 5:19-21 faptele firii pamantesti sunt impartite in patru categorii de baza:

 

– pacatele sexuale

– pacate in conectie cu religiile pagane si oculte

– pacate de temperament

– pacate de imbuibare

Este interesant de remarcat ca pacatele sexuala sunt enumerate la inceput, si nu numai aici, dar deasemenea in multe alte referinte scripturale din Noul Testament.

 

– Romani 1:24, 6:19 – Necuratia este scoasa in evidenta.

– 1Corinteni 6:9-11 – Pacatele sexuale sunt enumerate intai.

– Galateni 5:19-21 – Pacatele sexuale sunt enumerate intai.

– Efeseni 4:19 – Nelegiuirile si necuratia sunt scoase in evidenta.

– Efeseni 5:3 – Curvia si necuratia sunt scoase in evidenta; astfel de lucruri sa nici nu fie pomenite intre voi.

– Coloseni 3:5 – Curvia si necuratia sunt enumerate intai.

– 1Tesaloniceni 4:3 – Imoralitatea sexuala este scoasa in evidenta in in umblarea noastra in sfintire.

– 1Petru 4:3 – Nelegiuirile din viata noastra din trecut este enumerata intai.

 

Sunt cel putin patru pacate sexuale primare de care se vorbeste in Cuvantul lui Dumnezeu: adulterul, curvia, necuratia si nelegiuirea.

 

Aceasta este definitia celor patru pacate sexuale:

 

1. Adulterul: Actul sexual ilegal in care este implicat cel putin o persoana casatorita. Adulterul este incompatibil cu legile armonioase ale vietii de familie in Imparatia lui Dumnezeu, si este sub judecata lui Dumnezeu din moment ce incalca scopul original stabilit de Dumnezeu.

 

2. Curvia: Pornografia, actul sexual ilicit care include prostitutia, curvia, incestul, imoralitatea (lipsa de retinere morala) si imoralitatea obisnuita (include fantezii sexuale care conduc la masturbare).

 

3. Necuratia: Se refera de cele mai multe ori la homosexualitate si lesbianism.

 

4. Nelegiuire: Indecenta nerusinata, viata neanfranata, depravare necontrolata, o dispozitie sau o tendinta constanta la rau, o coruptie innascuta a omului neregenerat), persoana cu o astfel de caracteristica are o desconsiderare obraznica a opiniei publice, pacatuind in plina zi cu aroganta si dispret. Din nou, aceasta se refera adesea la pacatul sexual.

 

Aici este unde oamenii au o intelegere gresita despre sexualitatea lor. Observati urmatoarele versete:

 

,,Mancarile sunt pentru pantece, si pantecele este pentru mancari. Si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, si Domnul este pentru trup.

 

Si Dumnezeu , care a inviat pe Domnul, ne va invia si pe noi cu puterea Sa” (1Corinteni 6:13-14).Pavel corecteaza misconceptia periculoasa din mijlocul corintenilor care au crezut ca ,,asa cum pantecele este intrebuintat pentru mancari, la fel si organele genitale sunt create pentru experientele sexuale.” Aceste mod de gandire nu este obisnuit numai intre oamenii neregenerati dar si intre crestinii care justifica imoralitatea sexuala. Pavel arata cum aceasta analogie este falsa deoarece trupurile voastre sunt Temple ale Duhului Sfant si apartine lui Christos.

 

 

Mancand mancare este ceva secundar si un aranjament temporar, dar sexualitatea ajunge in adancurile vesnice si metafizice in fiinta cuiva. Exista o identitate esentiala intre trupul nostru fizic de acum si trupul nostru glorificat din viitor (versetul 14). Actul sexual este mai mult decat o experienta biologica; acesta implica o comuniune de viata. De moment ce Isus este una cu duhul credinciosului nascut din nou, este de neconceput sa-L implicam cu imoralitatea; de aceea aceasta admonestare puternica pentru a nu lasa pacatul curviei si a necuratiilor ,,nici sa nu fie pomenite intre voi” (Efeseni 5:3).

 

Sexualitatea este un aspect profund unic al personalitatii care implica fiinta intreaga. Imoralitatea sexuala are efecte ce ajung departe, cu mari semnificatii spirituale si implicatii sociale. O astfel de imoralitate nu este numai un pacat impotriva trupului, dar si impotriva Duhului Sfant, care locuieste in trup. Este una din caile prin care noi deosebim trupul Domnului, care daca este neglijat in mod consistent, cum am spus mai inainte, adesea aduce slabiciune, boala si chiar o moarte prematura.

 

Indiferent de cat de satisfacator si implinitor este sexul,  in locul in care trebuie sa fie prin casatorie, este totusi un aranjament temporar si nu face parte din existenta noastra eterna. Si totusi prin el we procreem si dam nastere la spirite eterne. Imoralitatea sexuala se amesteca cu puterea de procreere cu cineva cu care nu esti casatorit. A simti nevoia de  sex nu este un pacat, dar este dureroasa cand nu este tinuta locul in care trebuie folosit (intre sot,sotie). Scriptura interzice imoralitatea sexuala pentru ca sa te protejeze.

 

Politicienii, oamenii de afaceri, scolile si institutiile publice, nu sunt calificati sa se ocupe cu imoralitatea sexuala si sa devieze problemele sexuale din cultura noastra. Ei de fapt sunt parte din problema, nu solutia. Din nefericire, biserica a esuat asa de mult de a adresa aceasta problema printr-o perspectiva puternica a Scripturii. Unele biserici nici macar nu mai cred ce spune Biblia despre imoralitatea sexuala. Un oficial cu functie inalta dintr-o biserica a spus ca biserica va trebui sa  ajunga la o intelegere a homosexualitatii in conformitate cu schimbarea de cultura. Aceasta este una din cele mai mari probleme din biserica in aceste zile. Multi dintre noi ne conformam cu standardele culturii de astazi.

 

Un alt foarte cunoscut predicator carismatic de la televiziune, a spus audientei sale ca homosexualitatea nu este un pacat ci ceva frant. ,,Ce credeti ca David si Ionatan faceau? Ce credeti ca Rut si Naomi faceau?” sugerand ca ei erau implicati in relatii homosexuale si lesbiene. A trebuit sa dau din cap in necrezare la una ca asta. Si totusi acest predicator este considerat ca este unul din cei mai mari predicatori din America fiind urmarit la televisor de foarte multi oameni. S-a aflat mai tarziu ca unul dintre copiii sai este homosexual. Desi aceasta este o incercare dureroasa pentru orice parinte credincios cu care trebuie sa se infrunte, nimeni nu poate fi loial familiei sale cu pretul de a trada Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu.

 

 

Cand predicatori influentabili spun lucruri eronate de felul acesta, ele deschid usa deceptiilor si compromisurilor printre multimea de oameni care respecta pe acesti predicatori. Aceasta va duce la un puhoi de rau, imoralitate, si tot felul de perversiuni printre cei ce aud astfel de lucruri.

 

Este trist sa fie o astfel de diluare de la invatatura sanatoasa in multe din bisericile de astazi. Este dureros pentru Duhul Sfant sa vada atata lasitate si compromis printre predicatorii care sau ca s-au departat de la credinta adevarata, sau ca le este frica sa invete doctrina adevarata despre imoralitatea sexuala. Ca resultat, copiii nostri si tinerii sunt educati de mintile lepadate a acestei lumi.Predicatorii neprihanirii sa vorbeasca cu putere si convingere, pentru ca a venit timpul, cand multi nu mai suporta o doctrina sanatoasa, dar cu urechile lor gadilate ingramadesc invatatori dupa placul lor.

 

 

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/09/12/patru-pacate-sexuale-pe-care-fiecare-crestin-trebuie-sa-le-evite/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

John Stott despre responsabilitatea morala a omului

 

In cartea sa, Crucea lui Cristos, mai exact in capitolul 4  John Stott pune problema iertarii omului de catre Dumnezeu: de ce omul poate fi iertat doar prin crucea lui Cristos? Nu poate Dumnezeu sa ierte omul si fara cruce? Analizand, ca raspuns,  gravitatea reala a pacatului care planeaza asupra omenirii si o desparte de Dumnezeu,  autorul se intreaba daca in relatia omului cu pacatul, acesta este doar o victima a influentelor pacatului sau un agent liber si responsabil cu putere de decizie? Desi admite ca responsabilitatea omului este ” diminuata” de mostenirea noastra in Adam, ” nu inseamna ca aceasta este desfiintata”. Am sa citez in continuare argumentele prin care John Stott  il vede pe om ca un agen responsabil moral. Acestea pot fi  si un raspuns pentru doctrina numita monergism, conform careia numai Dumnezeu acționează pentru a-l mântui pe păcătos, vointa umana neavand nicio inclinatie spre sfintire inainte de nasterea din nou produsa de Duhul Sfant. Sau pozitia lui Stott poate fi pusa intre monergism si sinergism? ( există o cooperare între Duhul Sfânt şi voința omului în regenerare )Catre care din aceste doua doctrine ale alegerii cantareste mai mult pozitia lui Stott? Ramane sa stabileasca fiecare pentru sine. In abordare, John Stott apeleaza si la conceptiile lui Emil Brunner despre subiect.

” … Biblia ne trateaza in mon constant ca pe niste agenti responsabili din punct de vedere moral. Este necesar ca noi sa alegem intre << viata si bine, moarte si rau >>, intre Dumnezeul cel viu si idoli. Ea ne indeamna la ascultare si ne dojeneste atunci cand suntem neascultatori. Isus Insusi S-a rugat de Ierusalimul cel recalcitrant sa Il recunoasca si sa Il primeasca bine. Adresandu-Se direct cetatii, El a spus: << De cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut>>Mat.23:27. Asadar, El a atribuit orbirea spirituala a Ierusalimului, apostazia lui si judeata care se va abate asupra lui incapatanarii sale. Este adevarat ca El a mai spus: << Nimeni nu poate veni la Mine daca nu este atras de Tatal>>, dar a spus lucrul acesta numai dupa ce le-a spus: << Nu vreti sa veniti la Mine>>. De ce nu vin oamenii la Cristos? Nu vin pentru ca nu pot, sau pentru ca nu vor? Isus a vorbit si despre una si despre cealalta. Si in aceste cuvinte <nu pot>si <nu vor> sta paradoxul fundamental dintre suveranitatea divina si responsabilitatea umana. Dar oricum am formula acest lucru, nu trebuie s-o eliminam nici pe una, nici pe cealalta. Responsabilitatea pe care o avem inaintea lui Dumnezeu este un aspect inalienabil al demnitatii noastre umane. Expresia ei finala va avea loc in ziua judecatii. Nimeni nu va fi condamnat fara sa fi fost judecat mai intai. Toti oamenii, mari si mici, indiferent de categoria sociala, vor sta inaintea tronului lui Dumnezeu, nu zdrobiti sau terorizati, ci fiecaruia i se va acorda aceasta dovada de respect fata de responsabilitatea umana, in timp ce fiecare va da socoteala de ceea ce a facut.Emil Brunner are cu siguranta dreptate atunci cand subliniaza faptul ca responsabilitatea noastra este un aspect indispensabil al naturii noastre umane. << Astazi deviza noastra ar trebui sa fie: Nici un determinism, sub nici o forma! Caci el face ca toata intelegerea pe care o posedam cu privire la om, ca om, sa fie imposibila.>> Omul trebuie sa fei vazut ca o <fiinta inzestrata cu ratiune si vointa>, care raspunde si este responsabila fata de Creatorul ei, <echivalentul trupesc al existentei Sale divine de sine statatoare>. Mai departe, aceasta responsabilitate umana este in primul rand < nu o … sarcina, ci un dar, … nu lege ci har>. Ea se exprima pe sine printr-o < dragoste care crede si care raspunde>. Atunci, < omul care a inteles natura responsabilitatii a inteles natura omului. Responsabilitatea nu este un atribut, ea este < substanta existentei umane. Ea contine totul…, este ceea ce face distinctie intre om si celelalte creaturi >.Dar oare responsabilitatea nu a fost diminuata in mod serios de caderea in pacat a omului? Mai este el responsabil pentru actiunile sale? Da, este. < Omul nu pacatuieste niciodata numai datorita slabiciunii lui, ci intotdeauna si datorita faptului ca <se lasa indus> in slabiciune. Chiar si in cel mai neputincios pacatos exista inca o scanteie de decizie >, o scanteie de razvratire sfidatoare la adresa lui Dumnezeu. Asadar omul nu-si poate declina responsabilitatea pe care o are pentru faptele sale rele. < Nici o Soarta, nici o alcatuire metafizica, nici o slabiciune a naturii lui nu este responsabila pentru pacatul lui ci el insusi, omul, chiar esenta personalitatii lui>”

 

 

https://un1dan.wordpress.com/tag/alegerea-lui-dumnezeu/

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Citate inspiraționale CS Lewis despre dragoste și viață

 

 

1. „Dragostea nu este un sentiment afectuos, ci o dorință constantă pentru binele supreme al persoanelor iubite în măsura în care poate fi obținut” – CS Lewis

 

2. „Când observăm murdăria, Dumnezeu este cel mai prezent în noi; este chiar semnul prezenței Sale”. – CS Lewis

 

3. „Afecțiunea este responsabilă pentru nouă zecimi din fericirea solidă și durabilă care există în viața noastră” – CS Lewis

 

4. „N-ai văzut că în zilele noastre

Dintre cineva a poveste, cântec sau artă

nu încântă, cea mai sinceră laudă a noastră

vrea, când totul este spus, „Îmi frângi inima?”  – CS Lewis

 

5. „Prietenia se naște în acel moment în care o persoană spune altuia: „Ce! Şi tu? Credeam că sunt singurul.” – CS Lewis

 

6. „Prietenia este inutilă, ca filozofia, ca arta…. Nu are valoare de supraviețuire; mai degrabă este unul dintre acele lucruri care dau valoare supraviețuirii.” – CS Lewis

 

Dacă vă place aceste citate, vă va plăcea colecția noastră de citate de supraviețuire pentru a vă motiva să continuați.

 

7. „Ceea ce îi atrage pe oameni să fie prieteni este că văd același adevăr. Îl împărtășesc.” – CS Lewis

 

8. În prietenie… credem că ne-am ales colegii. În realitate, câțiva ani de diferență între datele nașterii noastre, câțiva kilometri în plus între anumite case, alegerea unei universități în loc de alta… accidentul ca un subiect să fie abordat sau nu la o primă întâlnire – oricare dintre aceste șanse ar fi. putut să ne țină departe. Dar, pentru un creștin, nu există, strict vorbind, șanse. Un maestru secret de ceremonii a fost la lucru. Care a spus ucenicilor: „Voi nu M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am pe voi”, poate spune cu adevărat grup de prieteni creștini: „Nu v-ați ales unii pe alții, ci Eu v. -am ales unii pentru alții”. Prietenia nu este o recompensă pentru gustul nostru discriminator și bun de a nu descoperi unul pe altul. Este instrumentul prin care Dumnezeu nu dezvăluie dreptul dintre noi frumuseți altora.” – CS Lewis

Dacă vă place aceste citate, asigurați-vă că citiți selecția noastră de citate de prieteni care sărbătoresc relațiile de-a lungul vieții.

 

CS Lewis citează despre credință și o putere superioară

9. „Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu a fost că universul părea atât de crud și nedrept. Dar de unde mi-a venit ideea de drept și nedrept? Un bărbat nu numește o linie strâmbă decât dacă are vreo idee despre o linie dreaptă. Cu ce ​​​​comparam acest univers când l-am numit nedrept?” – CS Lewis

 

10. „Nu pierde timpul obosindu-te dacă „îți iubești” aproapele; procedați ca și cum ați fi făcut-o. De îndată ce facem asta, găsim unul dintre marile secrete. Când te comporți ca și cum ai iubi pe cineva, în prezent vei ajunge să-l iubești.” – CS Lewis

 

11. „Noi vrem nu atât un Tată, ci un bun în ceruri, un Dumnezeu care a spus despre orice ne-a plăcut să facem: „Ce contează atâta timp cât ei sunt mulțumiți?” – CS Lewis

 

12. „Cred în creștinism așa cum cred că soarele a răsărit: nu numai pentru că îl văd, ci pentru că prin el văd orice altceva.” – CS Lewis

 

13. „Creștinul nu crede că Dumnezeu nu va iubi pentru că suntem buni, ci că Dumnezeu nu va face buni pentru că ne iubește.” – CS Lewis

 

14. „Deși sentimentele noastre vin și pleacă, dragostea lui Dumnezeu pentru noi nu se întâmplă.” – CS Lewis

Dacă vă place aceste citate, vă va plăcea colecția noastră de citate despre Dumnezeu, care vă vor ajuta să găsiți direcția și scopul.

 

Citate CS Lewis despre credință

15. „Cred că El a făcut o singură lege de acest fel pentru ca să existe ascultare. În toate aceste alte chestiuni, ceea ce numiți a asculta de El este, de asemenea, a face ceea ce pare bine în ochii tăi. Dragostea se mulțumește cu asta?” – CS Lewis

 

16. „A intra în rai înseamnă a deveni mai uman decât ai reușit vreodată să fii pe pământ; a intra în iad înseamnă a fi alungat din umanitate.” – CS Lewis

 

17. „Nu ai suflet. Ești un suflet. Ai un corp.” – CS Lewis

 

18. „Prietenia se naște în acel moment când un om îi spune altuia: „Ce! Şi tu? Am crezut că nimeni în afară de mine. . .”” – CS Lewis

 

19. „Nu poți primi niciodată o ceașcă de ceai suficient de mare sau o carte suficientă de lungă pentru a mi se potrivi.” – CS Lewis

 

20. „A iubi deloc înseamnă a fi vulnerabil. Iubește orice și inima ta va fi zdrobită și posibilă frântă. Dacă vrei să te asiguri că îl păstrezi intact, nu trebuie să-l dai nimănui, nici măcar unui animal. Înfășurați-l cu atenție cu hobby-uri și mici luxuri; evitați toate încurcăturile. Închideți-l în siguranță în sicriul sau sicriul egoismului vostru. Dar în acel sicriu, sigur, întunecat, nemișcat, fără aer, se va schimba. Nu va fi spart; va deveni indestructibil, impenetrabil, irecumparabil. A iubi înseamnă a fi vulnerabil.” – CS Lewis

 

Citate CS Lewis despre fericire

21. „Cred în creștinism așa cum cred că soarele a răsărit: nu numai pentru că îl văd, ci pentru că prin el văd orice altceva.” – CS Lewis

 

22. „Într-o zi vei fi suficient de mare ca să începi să citești din nou basme.” – CS Lewis

 

23. „O poveste pentru copii care poate fi bucurată doar de copii nu este deloc o poveste bună pentru copii.” – CS Lewis

 

24. „Dacă ne aflăm cu o dorință pe care nu-l preocupă în acest lume nu o poate satisface, cea mai probabilă explicație este că am fost făcuți pentru o altă lume.” – CS Lewis

 

25. „Creștinul nu crede că Dumnezeu nu va iubi pentru că suntem buni, ci că Dumnezeu nu va face buni pentru că ne iubește.” – CS Lewis

 

26. „Prietenia este inutilă, ca filozofia, ca arta…. Nu are valoare de supraviețuire; mai degrabă este unul dintre acele lucruri care dau valoare supraviețuirii.” – CS Lewis

 

Citate CS Lewis despre umilință

27. „Mâncatul și cititul sunt două plăceri care se combină admirabil.” – CS Lewis

 

28. „Nu îmi pot imagina un bărbat să se bucure cu adevărat de o carte și să o citească o singură dată.” – CS Lewis

 

29. „Imaginează-te ca pe o casă vie. Dumnezeu vine să reconstruiască acea casă. La început, poate, poate cunoaște ce face El. El face drenurile corecte și oprește scurgerile din acoperiș și așa mai departe; știai că acele locuri de muncă trebuie făcute și nu ești surprins. Dar imediat El începe să dărâme casa într-un mod care doare abominabil și nu pare să aibă niciun sens. Ce naiba face El? Explicația este că El construiește o casă destul de diferită de cea la care te gândeai – aruncând o aripă nouă aici, ridicând un etaj suplimentar acolo, urcând turnuri, construind curți. Ai crezut că ești transformat într-o căsuță decentă: dar El construiește un palat. El intenționează să vină și să trăiască în el însuși.” – CS Lewis

 

30. „Nici o carte nu merită cu adevărat citită la vârsta de zece ani, ceea ce nu merită la fel de citit – și adesea mult mai mult – la vârsta de cincizeci de ani și mai mult.” – CS Lewis

 

31. „A fi creștin înseamnă a ierta ceea ce nu poate fi scuzat pentru că Dumnezeu a iertat ceea ce este inescuzabil în tine.” – CS Lewis

Dacă vă place aceste citate, asigurați-vă că citiți colecția noastră de citate creștine care vă vor ridica moralul.

 

32. „Nu ne îndoim neapărat că Dumnezeu va face tot ce este mai bun pentru noi; ne întrebăm cât de dureros va fi cel mai bun.” – CS Lewis

 

33. „Un om nu poate diminua slava lui Dumnezeu refuzând să I se închine mai mult decât poate un nebun să stingă soarele scrise cuvântul „întuneric” pe pereții chiliei sale.” – CS Lewis

 

34. „Dragostea nu este un sentiment afectuos, ci o dorință constantă pentru binele supreme al persoanelor iubite, în măsura în care poate fi obținut.” – CS Lewis

 

35. „Sunt multe lucruri, mult mai bune în față față de cele pe care le îngrijesc în urmă.” – CS Lewis

 

CS Lewis citează despre credință

36. „Dumnezeu nu poate da pace și fericire în afară de El, pentru că nu există așa ceva.” – CS Lewis

 

37. „Plânsul este în regulă în calea lui cât durează. Dar trebuie să te oprești mai devreme sau mai târziu și atunci trebuie să te decizi să faci.” – CS Lewis

 

38. „Ateismul se dovedește a fi prea simplu. Dacă întregul univers nu are nicio semnificație, nu ar fi trebuit să aflăm niciodată că nu are niciun sens…” – CS Lewis (vezi mai multe citate de ateism)

 

39. „Este o regulă bună după ce ai citit o carte nouă, să nu-ți permiți niciodată o nouă până nu ai citit o veche între ele. – CS Lewis

 

40. „Durerea insistă să fie îngrijită. Dumnezeu ne șoptește în plăcerile noastre, vorbește în conștiința noastră, dar strigă în durerile noastre. Este megafonul lui pentru a trezi o lume surdă.” – CS Lewis

 

41. „Sunt de partea lui Aslan, chiar dacă nu există niciun Aslan care să-l conducă. Voi trăi cât de mult pot ca un Narnian, chiar dacă nu există Narnia.” – CS Lewis

 

Citate CS Lewis despre prietenie

42. „Am învățat acum că, în timp ce cei care vorbesc despre suferințele cuiva, de obicei doare, cei care păstrează tăcerea doare mai mult.” – CS Lewis

 

43. „Poți face orice scriind.” – CS Lewis

 

44. „Casiera are cariera supremă. Toate celelalte cariere există doar pentru un singur scop – și acesta este de a sprijini cariera supremă. ” – CS Lewis

 

45. „Nu a murit pentru oameni, ci pentru fiecare om. Dacă fiecare om ar fi fost singurul om făcut, El nu ar fi făcut mai puțin.” – CS Lewis

 

46. ​​​​„Ceea ce îi atrage pe oameni să fie prieteni este că văd același adevăr. Îl împărtășesc.” – CS Lewis

 

47. „Nu știi niciodată cât de mult crezi cu adevărat ceva până când adevărul sau minciuna lui devin sau chestiune de viață sau de moarte pentru tine.” – CS Lewis

 

Citate CS Lewis despre viață, dragoste și prietenie

48. „Viitorul este ceva la care toată lumea ajunge cu ritmul de șaizeci de minute pe oră, orice ar face, oricine ar fi.” – CS Lewis

 

49. „Nu m-ai fi sunat dacă nu te-aș fi sunat”, a spus Leul.” – CS Lewis

 

50. „Am venit în sfârșit acasă! Aceasta este tara mea adevarata! Eu sunt aici. Acesta este pământul pe care l-am căutat toată viața, deși nu l-am știut până acum… Vino mai sus, vino mai departe!” – CS Lewis

 

51. „Nimic din ceea ce nu ai dăruit nu va fi vreodată cu adevărat al tău.” – CS Lewis

 

52. „Nimeni nu știe cât de rău este când nu a încercat din greu să fie bun.” – CS Lewis

 

53. „Nu lăsa fericirea ta să depindă de ceva ce s-ar putea să pierzi.” – CS Lewis

 

54. „Inima nu ia niciodată locul capului, dar poate și ar trebui să se supună acolo.” – CS Lewis

 

Citate CS Lewis care vă vor ridica gândirea

55. „Râdem de onoare și suntem șocați să găsim trădători în mijlocul nostru.” – CS Lewis

 

56. „Sarcina educatorului modern nu este de a tăia jungle, ci de a iriga deșerturile.” – CS Lewis

 

57. „Suntem ceea ce credem că suntem.” – CS Lewis

 

58. „În fiecare zi devenim o creatură de glorie splendidă sau o groază de neconceput.” – CS Lewis

 

Dacă vă place acest articol, vă va plăcea și colecția noastră de citat Maya Angelou care vă vor încălzi inima.

 

59. „Preferați întotdeauna cuvântul simplu și direct celui lung și vag. Nu pune în aplicarea promisiunilor, ci ține-le.” – CS Lewis

 

60. „Nu-i așa că e amuzant cum nimic nu se schimbă zi de zi, dar când te uiți în urmă, totul este diferit…” – CS Lewis

 

61. „Dacă ne aflăm cu o dorință pe care nu are nimic în acest lume nu o poate satisface, cea mai probabilă explicație este că am fost făcuți pentru o altă lume.” – CS Lewis

 

62. „Experiență: cel mai brutal dintre profesori. Dar tu înveți, Doamne, înveți.” – CS Lewis

 

63. „Nu ești niciodată prea bătrân pentru a-ți stabili un alt obiectiv sau pentru a viza un nou vis.” – CS Lewis

 

64. „Suntem oglinzi a cărei strălucire este în întregime derivată din soarele care strălucește asupra noastră.” – CS Lewis

 

Citat CS Lewis pentru a inspira și a preda

65. „Nu există decât un singur bun; acela este Dumnezeu. Orice altceva este bun când se uită la El și rău când se întoarce de la El.” – CS Lewis

 

66. „Bucuria este treaba serioasă a Raiului.” – CS Lewis

 

67. „Dumnezeu intenționează să nu dea ceea ce avem nevoie, nu ceea ce credem că vrem acum.” – CS Lewis

 

68. „Nu pierde timpul obosindu-te dacă îți „iubiți” aproapele; acționează ca și cum ai face și în curând vei ajunge să-l iubești.” – CS Lewis

 

69. „Adevărata smerenie nu înseamnă să te gândești mai puțin la tine; înseamnă să te gândești mai puțin la tine.”— CS Lewis

 

70. „Nu lăsați să confundăm relele necesare cu bine.” ― CS Lewis

 

71. „Deoarece este atât de probabil ca copiii să întâlnească dușmani cruzi, lăsați-i să fi auzit măcar de cavaleri curajoși și de curajul eroic.” – CS Lewis

 

72. „Nimeni nu mi-a spus vreodată că durerea a simțit atât de mult frică.” – CS Lewis

 

Citate CS Lewis care au dat cu adevărat acasă

73. „Adevărul este, desigur, că ceea ce se întreruperi este tocmai viața vie.” – CS Lewis

 

74. „Uneori mă întreb dacă toate plăcerile nu sunt substitute ale bucuriei.” – CS Lewis

 

75. „A iubi deloc înseamnă a fi vulnerabil” – CS Lewis

 

76. „Toți primesc ceea ce vor; nu le place întotdeauna.”— CS Lewis

 

77. „Sa făcut sete de apă; căutarea adevărului.”— CS Lewis

 

78. „Soarele nu vede nimic pe jumătate mai bun decât o gospodărie care râde împreună la o masă.” – CS Lewis

 

79. „Miracolele sunt o repovestire cu litere mici a aceleiași povești care sunt scrise în întreaga lume cu litere prea mari pentru ca unii dintre noi să o vadă.” – CS Lewis

 

80. „Poți uita că în fiecare moment ești total dependent de Dumnezeu.” – CS Lewis

 

Citate CS Lewis care vă vor inspira să gândiți diferit

81. „Este sigur că le spunem celor curați cu inima că îl vor vedea pe Dumnezeu, pentru că doar cei curați cu inima vor să o facă.” – CS Lewis

 

82. „Eșecurile sunt posturi de degete pe drumul spre a realiza.” – CS Lewis

 

83. „Nici o mare înțelepciune nu poate fi atinsă fără sacrificiu.” – CS Lewis

 

84. „Suferința este adesea acel lucru care pregătește o persoană obișnuită pentru un fel de destin extraordinar.” – CS Lewis

 

85. „Amințiți-vă că toate lumina se apropie de sfârșit și că moartea nobilă este o comoară pe care nimeni nu este prea sărac pentru a cumpăra.” – CS Lewis

 

86. „Dacă faci o faptă bună, răsplata ta este de obicei să fii pus să faci alta, mai grea și mai bună.” – CS Lewis

 

87. „Unul dintre cele mai multe lucruri pe care le fac oamenii obișnuiți este să închidă ochii la fapte.” – CS Lewis

 

88. „Nu este treaba ta să reușești, ci să faci bine. După ce ai făcut asta, restul este la Dumnezeu.” – CS Lewis

 

89. „Minunile nu încalcă, de fapt, legile naturii.” – CS Lewis

 

90. „Nu există altă zi. Toate zilele sunt prezente acum. Acest moment conține toate momentele.” – CS Lewis

 

S-ar putea să vă placă și aceste citate Flannery O’Connor din poveștitorul din sud.

 

Alte citate inspirate de CS Lewis

91. „Când un om se îmbunătățește, înțelege din ce în ce mai clar rău care mai rămâne în el. Când un om om, se înțelege din ce în ce mai răutatea.” – CS Lewis

 

92. „Dragostea este ceva mai aspru și mai splendid decât simplă bunătate.” – CS Lewis

 

93. „Ceea ce vezi și ce auzi depinde foarte mult de locul în care te afli. Depinde și de ce fel de persoană ești.” – CS Lewis

 

94. „Dumnezeu nu permite să experimentăm punctele de jos ale vieții pentru a nu învăța lecții pe care nu le-am putea învăța în alt mod.” – CS Lewis

 

95. „Cred că dacă Dumnezeu nu iartă trebuie să nu iertăm pe noi înșine. Altfel, este aproape ca și cum ne-am constituit un tribunal mai înalt decât el.” – CS Lewis

 

96. „Când pierdem o binecuvântare, o altă binecuvântare este adesea dată în mod neașteptat în locul ei.” – CS Lewis

 

97. „Dacă iubești profund, vei fi rănit grav. Dar tot merită.” – CS Lewis

 

98. „Cuvintele răutăcioase îți pot răni sentimentele, dar tăcerea îți rupe inima.” – CS Lewis

 

99. „Oamenii care s-au născut unul pe altul ar trebui să se întâlnească rar; oameni care se interesează unul pe altul, adesea.” – CS Lewis

 

100. „Un om se simte întotdeauna mai bine când sa hotărât.” – CS Lewis

 

Det. Aici

 

https://gay-fest.ro/100-de-citate-cs-lewis-despre-dragoste-credinta-dumnezeu-si-viata.html

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Creștinismul redus la esențe

 

 

 

https://bibliotecacrestina.ro/crestinismul-redus-la-esente/

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Esenţa creștinismului surprinsă în 10 imagini de C.S. Lewis

 

 

 

Scriitorul irlandez Clive Staples Lewis este considerat cel mai cunoscut apologet creştin, cu o popularitate care transcende toate tradiţiile creştine. Cu toate că în anii adolescenţei C.S. Lewis s-a îndepărtat de religie şi a devenit ateu, natura lui curioasă l-a determinat să afle răspunsuri la întrebările care îl frământau şi să se reconvertească la creştinism la 33 de ani. De atunci şi până în prezent, vocea sa se face auzită cu autoritate, iar scrierile sale sunt un ghid spiritual pentru cei care se confuntă, asemenea adolescentului Lewis, cu marile întrebări ale vieţii.

https://semneletimpului.ro/religie/crestinism/esenta-crestinismului-surprinsa-in-10-imagini-de-c-s-lewis.html

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

(Cum a devenit fostul Ateu, un slujitor al lui Dumnezeu?!) CS Lewis: Un profil al vieții sale

 

 

 

 

„SUNT ÎNALT, GRAS, DESTUIAT CHEL, roșcat la față, cu bărbie dublă, negru, am o voce gravă și port ochelari când citesc”, i-a scris C.S. Lewis unui tânăr admirator în 1954. Dacă faimosul autor ar fi fost înclinat să observe hainele, ar fi putut adăuga că pantalonii lui aveau de obicei nevoie urgentă de călcat, jachetele uzate și pătate de agățament și pete de mâncare, iar pantofii zgâriați și uzați la tocuri.

 

Însă Jack, așa cum îl cunoșteau prietenii lui C.S. Lewis, nu era deranjat de modă. Nu era vorba că era neglijent. Dimpotrivă, era meticulos în ceea ce privește utilizarea precisă a cuvintelor, calitatea dovezilor prezentate în argumente și metrul versurilor. Cu toate acestea, stilul și starea ținutei personale se aflau aproape de coada listei sale de preocupări, în timp ce cărțile și ideile se numărau printre prioritățile sale principale.

 

Influențe timpurii

Lewis s-a născut într-o familie de protestanți pasionați de cărți, în Belfast, Irlanda, pe 29 noiembrie 1898. Tatăl său, Albert, și mama sa, Florence Augusta Hamilton, posedau minți de primă clasă și erau membri ai Bisericii Irlandeze. Eclectici în gustul lor pentru lectură, au cumpărat și au citit multe cărți, iar dragostea lor pentru cuvântul tipărit a fost transmisă copiilor lor. Jack și Warren (singurul său frate, cu trei ani mai mare decât el) nu numai că li s-au citit cu voce tare și au fost învățați să citească, dar au fost încurajați să folosească marea bibliotecă a familiei.

În autobiografia sa, „Surprins de bucurie”, C. S. Lewis și-a amintit de timpurii amintiri despre „cărți nesfârșite”. „Erau cărți în birou, cărți în sufragerie, cărți în garderobă, cărți (câte două adânci) în marea bibliotecă de pe palier, cărți într-un dormitor, cărți îngrămădite până la umărul meu în podul cu cisternă, cărți de tot felul”, își amintea el, și niciuna nu-i era interzisă. În zilele ploioase – și erau multe în Irlanda de Nord – scotea volume de pe rafturi și pătrundea în lumi create de autori precum Conan Doyle, E. Nesbit, Mark Twain și Henry Wadsworth Longfellow.

După ce fratele său Warnie a fost trimis la un internat în Anglia, Jack a devenit oarecum retras. A petrecut mai mult timp citind cărți și într-o lume imaginară de „animale îmbrăcate” și „cavaleri în armură”. Dar a făcut mai mult decât să citească cărți, și-a scris și ilustrat propriile povești.

Dacă exilul lui Warren Lewis peste Marea Irlandei pentru a se îndrepta spre școală în 1905 l-a retras și mai mult pe Jack în sine și în cărți, moartea mamei sale, cauzată de cancer, în 1908, l-a făcut și mai retras. Moartea doamnei Lewis a survenit cu doar trei luni înainte de a zecea aniversare a lui Jack, iar tânărul a fost profund rănit de trecerea în neființă a acesteia. Nu numai că și-a pierdut mama, dar tatăl său nu și-a revenit niciodată complet după moartea acesteia. Timp de mulți ani după aceea, ambii băieți s-au simțit înstrăinați de tatăl lor, iar viața de acasă nu a mai fost niciodată caldă și satisfăcătoare.

 

Moartea doamnei Lewis l-a convins pe tânărul Jack că Dumnezeul pe care îl întâlnea în biserică și în Biblie, pe care i-l dăduse mama sa, era, dacă nu chiar crud, cel puțin o vagă abstracție. Patru sau cinci ani mai târziu, prin 1911 sau 1912, și sub influența suplimentară a unei matroane de școală cu internat, cu o personalitate spirituală neortodoxă, Lewis a renunțat la creștinism și a devenit un ateu declarat.

 

Până în toamna anului 1914, C.S. Lewis era oarecum în derivă. Își pierduse credința și mama și se simțea înstrăinat de tatăl său. Era extrem de apropiat de fratele său, dar se vedeau doar în vacanțe. O nouă prietenie începea cu un coleg de clasă, Arthur Greeves, dar aceasta a fost întreruptă în septembrie, când C.S. Lewis a fost trimis la Great Bookham, Surrey, pentru a fi meditat privat de W.T. Kirkpatrick, un profesor strălucit și prieten al tatălui lui Lewis.

 

„Marele ciocănit”, așa cum l-a poreclit familia Lewis pe domnul Kirkpatrick, a avut un efect profund asupra adolescentului. L-a introdus în literatura greacă, latină și italiană clasică și l-a ajutat să înceapă să citească limba germană. Kirkpatrick nu numai că l-a condus pe Lewis către cărți mărețe, dar l-a și împins să le înțeleagă în limbile originale. Un tutore extrem de exigent, Kirkpatrick l-a ajutat pe Jack să învețe cum să critice și să analizeze și l-a învățat cum să gândească, să vorbească și să scrie logic. Prin urmare, după aproape trei ani petrecuți cu Kirkpatrick, C. S. Lewis era o persoană cu o minte fermă și un cititor numeros. Mulți ani mai târziu, Lewis a scris în „ Surpised by Joy” că „Datoria mea față de el este foarte mare, respectul meu până în ziua de azi este nediminuat”.

 

Datoria era într-adevăr mare. Kirkpatrick l-a ajutat pe tânăr să se pregătească pentru examenele de bursă de la Oxford, iar exigentul său mentor a jucat un rol important în performanța remarcabilă a lui Lewis la University College, unde a obținut cele mai înalte onoruri la moderarea onoarelor, la specializarea „greatests” și la limba engleză în 1920, 1922 și, respectiv, 1923.

 

Dacă Kirkpatrick l-a învățat pe Lewis să gândească critic – să ceară dovezi chiar și pentru cele mai superficiale afirmații – Oxford l-a introdus într-un orizont larg de idei. În timp ce mentorul său insistent îl ajutase pe Lewis să-și consolideze ateismul, câțiva asociați de la Oxford l-au obligat să-și reexamineze credința într-un univers fără Dumnezeu.

 

Anii de la Oxford

Lewis a intrat în lumea Oxfordului în 1917 ca student și nu a plecat niciodată cu adevărat. În ciuda unei întreruperi din cauza luptelor din Primul Război Mondial și a profesoratului său la Cambridge începând din 1955, și-a păstrat întotdeauna casa și prietenii în Oxford. Iubea librăriile, pub-urile și Biblioteca Bodleiană și se bucura de compania localnicilor cărora le plăcea să citească, să scrie și să discute despre cărți. Atașamentul său față de Oxford era atât de puternic încât, atunci când a predat la Cambridge între 1955 și 1963, făcea naveta înapoi la Oxford în weekenduri pentru a fi aproape de locuri familiare și prieteni iubiți.

 

La Oxford, Lewis a urmărit cu fervoare lucrurile minții. Ideile, cărțile și dezbaterile erau ceva obișnuit în acest mediu amețitor. Fără niciun scop anume în viață în afară de a-și stimula imaginația, a-și hrăni curiozitatea intelectuală și a scrie pentru publicare și posteritate, s-a bucurat din plin de viața academică. În 1919 a publicat prima sa carte, un ciclu de versuri intitulat Spirite în robie, pe care l-a scris sub pseudonimul Clive Hamilton. În 1924 a devenit profesor de filosofie la University College. Apoi, în 1925, a fost ales membru al Magdalen College, unde a predat meditații la limba și literatura engleză. În anul următor, al doilea volum de poezie al său, Dymer, a fost publicat sub numele de Clive Hamilton.

 

Pe lângă viața în general egocentrică pe care o ducea Lewis, acesta a demonstrat o fire loială și generoasă. Când colegul său de cameră de la facultate, Paddy Moore, a fost ucis în Primul Război Mondial, Jack s-a împrietenit cu mama lui Paddy, doamna Janie King Moore, și cu fiica ei adolescentă, Maureen. Apoi, în 1920, după ce și-a terminat studiile, Lewis a decis să împartă locuința cu ele, astfel încât să poată avea mai multă grijă de nevoile lor.

 

Trezire spirituală

Acest gest de bunătate a făcut mai mult decât să le ajute pe doamna Moore și pe Maureen; l-a scos pe C.S. Lewis din sine și l-a învățat răbdare. Asocierea cu familia Moore l-a prezentat și pe fratele doamnei Moore, un veteran de război care suferea de o gravă tulburare nervoasă provocată de război. Această întâlnire personală a zdruncinat, aparent, încrederea lui Lewis în materialism, deoarece o scrisoare pe care a scris-o în 1923 prietenului său, Arthur Greeves, sugerează o ușoară trezire spirituală. Se pare că „Doc”, așa cum îl numeau familia Moore și Lewis, a venit să stea cu cei trei timp de trei săptămâni. În timpul vizitei, „Doc” a suferit o tortură mentală extremă. După atac, când bietul nenorocit a fost spitalizat, Lewis i-a scris prietenului său că „Doc” crezuse că este în Iad. Și-a epuizat corpul în „torturi mentale oribile” și apoi a murit din cauza insuficienței cardiace „inconștient la final, slavă Domnului”. Lewis și-a încheiat observația sugerând că este „o lume blestemată – și noi cândva credeam că putem fi fericiți cu cărți și muzică!”

 

Trezirea spirituală a continuat, amplificată de citirea cărților scrise de George MacDonald și G.K. Chesterton. Un volum de MacDonald, intitulat „Fantaste”, a avut un impact puternic asupra gândirii sale. „Ceea ce mi-a făcut de fapt”, a scris Lewis, „a fost să-mi convertesc, chiar să-mi botez imaginația”. La Oxford, Lewis a continuat să-l citească pe MacDonald și l-a impregnat și pe G.K. Chesterton. Cărțile acestuia din urmă, în special „Omul veșnic”, au ridicat întrebări serioase despre materialismul tânărului intelectual. În timp ce MacDonald și Chesterton stârneau gândurile lui Lewis, un prieten apropiat, Owen Barfield, cu care a petrecut mult timp în timpul și după anii lor de studenție, a atacat logica ateismului lui Jack Lewis. Barfield a devenit teist, apoi creștin, și l-a hărțuit frecvent pe Lewis pentru materialismul său. La fel a făcut și Nevill Coghill, un coleg de studiu și prieten de-o viață, care era strălucit, dar care era, spre uimirea lui Lewis, „un creștin și un supranaturalist desăvârșit”.

 

La scurt timp după ce s-a alăturat facultății de engleză de la Magdalen College, Lewis a întâlnit alți doi creștini, Hugo Dyson și JRR Tolkien. Aceștia au devenit prieteni apropiați ai lui Lewis. El le-a admirat inteligența și logica. Curând, Lewis a recunoscut că majoritatea prietenilor săi, precum autorii săi preferați – MacDonald, Chesterton, Johnson, Spenser și Milton – susțineau acest unghi de viziune creștin care amenința întreaga sa viziune asupra lumii. Treptat, în anii 1920, două căi convergeau în mintea lui Lewis: una era rațiunea, cealaltă intuiția. În 1929, aceste drumuri s-au întâlnit, iar C. S. Lewis s-a predat și a recunoscut că „Dumnezeu era Dumnezeu și a îngenuncheat și s-a rugat”. În decurs de doi ani, convertitul reticent a recunoscut că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu – Dumnezeu Întrupat. Cu această revelație, profesorul de la Oxford a devenit părinte în Biserica Anglicană.

 

O viață nouă

Istoria creștină arată că atunci când bărbații și femeile Îl întâlnesc pe Isus, recunosc Natura Lui și apoi decid să aibă încredere în El și să-L urmeze, devin oameni izbitor de diferiți. Cei care se convertesc – care se întorc și ascultă de porunca lui Hristos de a „urma-mă” sunt în mod clar oameni cu vieți schimbate. Dacă dovada convertirii este o viață nouă, C. S. Lewis a fost evident un credincios după 1931. Multe schimbări erau evidente. Viața lui avea acum un scop – să-L cunoască și să asculte de Dumnezeu. Acest lucru s-a concretizat cel mai demonstrabil în scrierile sale. Eforturile anterioare de a deveni poet au fost întemeiate. Noul creștin și-a dedicat talentul și energia scrierii de proză care reflecta credința sa recent descoperită. În doi ani de la convertirea sa, Lewis a publicat „ Regresul pelerinului: o apologie alegorică pentru creștinism, rațiune și romantism”. Acest mic volum a deschis un șir de treizeci de ani de cărți despre apologetica și ucenicia creștină, care a devenit o vocație pe viață. Între 1933 și moartea sa, în 1963, C. S. Lewis a scris cărți, printre care cele șapte volume ale Cronicilor din Narnia, Scrisorile nebunești, Marele Divorț și Simplul Creștinism, care i-au îndemnat pe atei și agnostici spre credință și i-au încurajat și hrănit pe credincioși.

 

Ca bun administrator și profesionist responsabil, Lewis nu și-a ignorat disciplina academică. A scris lucrări de istorie și critică literară precum „ Alegoria iubirii: un studiu asupra tradiției medievale”, „Reabilitari și alte eseuri” și „Literatura engleză în secolul al XVI-lea, excluzând dramaturgia”. Aceste cărți sunt încă foarte citite și apreciate.

 

În ciuda cantității mari și a calității înalte a publicațiilor sale academice, Lewis a devenit cunoscut ca un evanghelist literar. Tonul și impactul cărților sale teologice și apologetice contribuie la această reputație, la fel ca și propria sa afirmație într-o replică adresată criticului său, Dr. WN Pittenger, publicată în The Christian Century pe 26 noiembrie 1958, unde Lewis a recunoscut că majoritatea a ceea ce a scris „este evanghelistică”.

 

O reputație în creștere

Dacă creștinismul a modificat obiceiurile de scriere ale lui Lewis, publicarea acelor cărți a avut un efect palpabil asupra vieții sale personale. În primul rând, schimbarea s-a manifestat prin corespondență. Odată ce cărțile lui Lewis au devenit populare, ceea ce s-a întâmplat până în anii 1940, acesta a fost inundat de scrisori. Deoarece faimosul autor credea că este voia lui Dumnezeu să răspundă el însuși la majoritatea acestor corespondențe și pentru că era convins, așa cum spunea în „Greutatea gloriei”, că „nu există oameni obișnuiți”, și-a făcut timp să scrie cu grijă fiecărui corespondent, indiferent de vârstă, educație sau loc în societate. Această întreprindere consuma multe ore în fiecare săptămână.

 

În plus, viața cu faimă era încărcată cu alte presiuni. Au existat numeroase invitații pentru a primi oaspeți, a acorda interviuri, a ține prelegeri și a ține predici. Scrisul, desigur, este o întreprindere solitară. Lewis a înțeles acest lucru. Și chiar dacă s-a simțit chemat de Dumnezeu să scrie, a simțit, de asemenea, că i se cere să-i sfătuiască pe cei care făceau pelerinajul la The Kilns, casa sa de la marginea orașului Oxford. Adesea credea că era chemarea sa să explice credința creștină oamenilor prin radioul BBC și aviatorilor de la bazele RAF în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

 

Predicile, discursurile ținute și exprimarea opiniilor sale teologice la radio în tot Regatul Unit au consolidat reputația lui Lewis și i-au sporit vânzările de cărți. Odată cu aceste noi circumstanțe au venit și alte schimbări, nu în ultimul rând o creștere semnificativă a venitului anual. De-a lungul anilor 1920, Lewis se descurcase cu bani puțini. În timpul studenției, tatăl său îi oferea o alocație, iar Jack o completa în diferite moduri. Cu toate acestea, banii erau întotdeauna puțini. Și când tânărul academician a preluat responsabilitatea pentru doamna Moore și fiica ei, finanțele erau întotdeauna strânse, chiar și cu indemnizația obișnuită pentru studii.

 

Pe măsură ce redevențele din cărți au crescut la sfârșitul anilor 1940 și au continuat să crească ulterior, C.S. Lewis a refuzat să-și îmbunătățească nivelul de trai. Parțial din dispreț pentru un trai ostentativ, dar mai ales din devotament față de Iisus Hristos, a înființat un fond caritabil pentru câștigurile sale din drepturi. Nici amploarea, nici beneficiarii acțiunilor caritabile ale lui C.S. Lewis nu sunt pe deplin cunoscute. Într-adevăr, a depus eforturi curajoase pentru a ascunde aceste informații. Se știe că a sprijinit numeroase familii înstărite, a finanțat taxe de școlarizare pentru orfani și seminariști săraci și a investit bani în zeci de organizații caritabile și organizații bisericești.

 

O căsătorie târzie

Răspândirea cărților lui Lewis și impactul acțiunilor sale caritabile au conspirat pentru a produce o altă schimbare semnificativă în stilul său de viață. În ultimul deceniu al pelerinajului său pământesc, lumea lui Lewis a fost invadată de o americancă și cei doi copii ai ei. În toamna anului 1952, Joy Davidman Gresham, care devenise creștină parțial pentru că citise „Marele Divorț” și „Scrisorile cu șervețele”, și-a vizitat mentorul spiritual în Anglia. La scurt timp după aceea, soțul ei a abandonat-o pentru o altă femeie. Între timp, divorțata, scriitoare la rândul ei, s-a mutat la Londra cu cei doi băieți adolescenți ai ei, David și Douglas. Joy Davidman Greshem a intrat treptat în probleme financiare. Cunoașterea ei cu C.S. Lewis a determinat-o să finanțeze educația lui David și Douglas la un internat. Din caritate și interese literare comune s-a născut o prietenie profundă, iar în cele din urmă „agape” a devenit eros. S-au căsătorit în 1956. Joy era cu șaisprezece ani mai tânără decât Lewis, dar asta nu a împiedicat o căsnicie fericită. Un caz grav de cancer, însă, le-a întrerupt viața împreună. După câțiva ani de alinare după o luptă anterioară cu cancerul, care a fost aproape fatală, Joy Lewis a decedat la Oxford pe 13 iulie 1960.

 

Intrarea lui Joy în viața lui Jack i-a adus multă fericire. După cum i-a scris unui prieten la scurt timp după căsătoria lor, „E amuzant să ai la 59 de ani genul de fericire pe care o au majoritatea bărbaților la douăzeci de ani… «Ai păstrat vinul cel bun până acum».” Joy i-a adus lui C.S. Lewis dragoste, tovărășie și doi fii vitregi, complet cu toate încântările și problemele care apar în mod natural în astfel de circumstanțe. Mai mult, doamna Lewis a adus perspective, idei și un nou unghi de viziune. Crescută într-o familie evreiască și după ce a scris o carte despre Cele Zece Porunci, Fum pe Munte, ea l-a încurajat să-și reînnoiască scrierile de apologetică, în special Reflecții asupra Psalmilor. Influența ei asupra a ceea ce Jack considera cea mai bună carte a sa, Till We Have Faces, a fost atât de profundă încât i-a spus unui prieten apropiat că ea era de fapt coautoarea sa.

 

Apar critici

Căsătoria lui C.S. Lewis cu Joy Davidman nu i-a sporit reputația în Marea Britanie. Considerat mult timp un burlac convins, stimatul profesor nu numai că s-a căsătorit târziu în viață, dar s-a căsătorit și cu o americancă care era în același timp evreică, divorțată și destul de agresivă din punct de vedere personal. Pe scurt, căsătoria nu a fost bine primită de majoritatea prietenilor și cunoștințelor domnului Lewis. În ciuda criticilor, credinciosul frate al lui Jack, Warren – care a locuit la The Kilns cu Jack înainte, în timpul și după anii petrecuți cu Joy – l-a susținut, la fel ca și alți câțiva prieteni apropiați.

 

1. S. Lewis a fost rănit de dezaprobarea vechilor săi prieteni și colegi, dar nu a fost nicidecum o experiență nouă pentru el. Deși se bucura de convivialitatea întâlnirilor săptămânale cu colegii Inklings (intelectuali și scriitori care se întâlneau regulat pentru a schimba idei și a purta conversații plăcute) și de succesele prodigioase ale cărților sale, Lewis a fost frecvent atacat pentru stilul său de viață hotărât creștin. Prieteni apropiați, printre care Owen Barfield și J.R.R. Tolkien, dezaprobau în mod deschis discursurile și scrierile evanghelice ale lui Lewis. Și dacă oprobriul colegilor de credință era neplăcut, era ușor în comparație cu atacurile colegilor și străinilor care nu împărtășeau credința autorului de la Oxford.

 

Este bine cunoscut faptul că cărțile „creștine” ale lui Lewis au stârnit atâta dezaprobare încât a fost trecut cu vederea de mai multe ori cu vederea pentru un post de profesor la Oxford, onorurile fiind acordate unor oameni cu o reputație mai mică. Magdalene College de la Universitatea Cambridge a fost cel care i-a acordat în cele din urmă lui Lewis o catedră în 1955 și, prin urmare, i-a recunoscut contribuțiile originale și importante la istoria și critica literară engleză. Odată cu reputația internațională a lui Lewis, cu redevențele în continuă creștere și cu miile de fani din întreaga lume vorbitoare de limbă engleză, a venit și o alienare tot mai mare. A găsit Lewis mângâiere în avertismentul Domnului său din Predica de pe Munte că discipolii săi vor fi într-adevăr insultați și persecutați? Nu știm.

 

Lewis a murit la The Kilns pe 22 noiembrie 1963. Este înmormântat alături de fratele său, care a mai trăit zece ani, în cimitirul Bisericii Sfânta Treime din Headington Quarry, Oxford. Scrisorile și cărțile sale, precum și viețile pe care le ating aceste scrieri, sunt moștenirea sa. CH

 

De Lyle W. Dorsett

[Revista Christian History a publicat inițial acest articol în numărul 7 din Christian History, în 1985]

 

Lyle W. Dorsett este curatorul Colecției Marion E. Wade, care găzduiește manuscrisele, scrisorile și lucrările originale ale lui C.S. Lewis la Wheaton College, Wheaton, Illinois. Este autorul cărții „ And God Came In: The Extraordinary Story of Joy Davidman, Her Life and Marriage to C.S. Lewis” și co-editor al cărții „CS Lewis. Letters to Children”.

 

 

Articole următoare

 

 

Noua Anglie colonială: o veche ordine, o nouă trezire

O privire asupra Noii Anglii coloniale și a gigantului teologic care a ieșit din ea.

 

1. Stephen Lang și Mark A. Noll J.

Înapoi la Noul Testament: Frații din Plymouth

Philip McNair

 

Pot aceste oase să trăiască?

O sete spirituală a crescut ca reacție la răceala și formalismul bisericilor de stat protestante. Având rădăcini diverse, pietismul a apărut ca o căutare de a aplica doctrina Reformei în viața personală.

 

1. Ernest Stoeffler, doctor în filosofie

John Bunyan: Omul, predicatorul și autorul

Un rezumat al pelerinajului personal al lui Bunyan prin viață. A fost un mecanist de sat care a devenit un predicator și scriitor captivant.

 

1. Beatrice Batson, doctor în filosofie

 

 

https://christianhistoryinstitute.org/magazine/article/c-s-lewis-a-profile

 

 

………………………………………………….

 

 

 

CS Lewis: Resurse recomandate

 

 

 

 

Humphrey Carpenter,  Inklings: C. S. Lewis, J. R. R. Tolkien, Charles Williams și prietenii lor  (Boston, Houghton Mifflin, 1979).

 

James T. Como,  C. S. Lewis la masa de mic dejun și alte amintiri  (New York, Macmillan, 1979). Această carte conține o bibliografie a lucrărilor lui Lewis.

 

Dorsett, Lyle W.,  Și Dumnezeu a venit: Viața extraordinară a lui Joy Davidman, viața și căsătoria ei cu C.S. Lewis  (New York, Macmillan, 1983).

 

Roger L. Green și Walter Hooper,  C. S. Lewis, o biografie  (New York, Macmillan, 1974).

 

Walter Hooper,  Ei stau împreună: Scrisorile lui C. S. Lewis către Arthur Greeves, 1914–1963  (Londra, Collins, 1979).

 

Walter Hooper,  Prin bucurie și dincolo de ea: o biografie picturală  (New York, Macmillan, 1982).

 

Clyde S. Kilby și Douglas Gilbert,  C. S. Lewis, Imagini ale lumii sale  (Grand Rapids, Michigan, Eerdmans, 1973).

 

Clyde W. Kilby și Marjorie Lamp Mead,  Frați și prieteni: Jurnalele maiorului Warren Hamilton Lewis  (San Francisco, Harper and Row, 1982).

 

Warren H. Lewis,  Scrisori ale lui C. S. Lewis  (Londra, Bles, 1966).

 

De către editori

[Revista Christian History a publicat inițial acest articol în numărul 7 din Christian History, în 1985]

 

Articole următoare

Corespondență personală

Corespondența privată a lui Lewis a fost la fel de prolifică ca și scrierile sale pentru publicare. Iată câteva exemple din scrisorile sale.

 

CS Lewis

Rezoluțiile lui Jonathan Edwards

Tânărul Jonathan Edwards a întocmit o listă de rezoluții.

 

Mark Noll

Jonathan Edwards și Marea Trezire: De la editor

Introducere la această ediție despre Jonathan Edwards și Marea Trezire.

 

Editorul

Jonathan Edwards și Marea Trezire: Știați că?

Fapte fascinante legate de Jonathan Edwards și Marea Trezire.

 

Editorii

 

https://christianhistoryinstitute.org/magazine/article/lewis-7-recommended-resources

 

 

………………………….

 

 

 

CS Lewis: O galerie cu familia și prietenii

 

 

 

 

Albert Lewis (1863–1929)

Tatăl lui C.S. Lewis, Albert Lewis, a fost fiul unui imigrant galez care a avut succes ca partener într-o firmă care producea cazane și nave. Albert a urmat facultatea și a început să practice ca avocat în Belfast în 1885.

 

Lewis credea că mintea ageră a tatălui său, elocvența și dragostea pentru oratorie i-ar fi potrivit pentru o carieră în politică dacă ar fi avut mijloacele. Timpul liber preferat al lui Albert era să petreacă o după-amiază schimbând anecdote cu frații săi, jucându-le cu mare eleganță.

 

C.S. Lewis a descris familia tatălui său ca fiind „adevărați galezi, sentimentali, pasionați și retorici, ușor de mișcat atât la furie, cât și la tandrețe”. Albert nu și-a revenit niciodată complet după durerea care a urmat morții soției sale, iar comportamentul său ulterior, haotic și uneori crud, i-a înstrăinat pe fiii săi.

 

Albert a umplut casa familiei Lewis cu cărți, dar interesul fiului său pentru literatura fantastică nu a fost împărtășit de părinții săi. „Dacă sunt un romantic”, a scris el, „părinții mei nu poartă nicio responsabilitate pentru asta”.

 

 

 

Florența Hamilton Lewis (1862–1908)

Flora Lewis, mama lui C.S. Lewis, era fiica reverendului Thomas Hamilton, rectorul bisericii frecventate de familia Lewis. Talentul Florei pentru matematică i-a adus o primă licență la această materie la Queen’s College din Belfast, unde a obținut o licență.

 

Temperamentul calm al Florei era antiteza emoționalității soțului ei. Când a acceptat să se căsătorească cu Albert după opt ani de curtare, i-a scris: „Mă întreb dacă te iubesc? Nu sunt chiar sigură. Știu că cel puțin te iubesc foarte mult și că nu m-aș gândi niciodată să iubesc pe altcineva.”

 

CS Lewis a scris despre familia ei: „mințile lor erau critice și ironice și aveau un talent ridicat pentru fericire”. Flora era o cititoare avidă și scria articole în reviste. A murit de cancer când CS Lewis avea doar nouă ani. „Odată cu moartea mamei mele”, a scris el, „tot ce era liniștit și de încredere a dispărut din viața mea”.

 

 

 

Maiorul Warren Hamilton Lewis (1895–1973)

CS Lewis se referea la fratele său mai mare, Warren („Warnie”), drept „cel mai drag și cel mai apropiat prieten al meu”. Legătura de-o viață s-a format pe măsură ce băieții se jucau împreună, scriind și ilustrând povești, în casa lor de la țară. Când moartea mamei lor l-a devastat pe tatăl lor, au rămas doar unul cu celălalt pentru alinare și sprijin.

 

Deși carierele lor au luat întorsături foarte diferite, cei doi au trăit împreună o mare parte din viață. Warren a fost ofițer de carieră în Corpul Regal de Servicii al Armatei și a servit în posturi precum Sierra Leone și China. După ce s-a retras după 18 ani de serviciu activ în 1932, s-a stabilit la Kilns, unde a locuit până după moartea fratelui său.

 

La pensionare, Warren a preluat sarcina de a edita documentele familiei Lewis. A fost rechemat în serviciul activ în cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul pensionării sale finale, a scris șapte cărți despre istoria Franței secolului al XVII-lea.

 

Warren Lewis a revenit la credința în creștinism cu cinci luni înainte de convertirea fratelui său. El participa frecvent la întâlnirile săptămânale ale Inklings. Frații Lewis au întreprins numeroase tururi anuale pe jos, de până la 80 de kilometri. Lupta sa de 40 de ani cu alcoolismul a fost o sursă de mare îngrijorare pentru fratele său.

 

 

 

Arthur Greeves (1895–1966)

1. S. Lewis l-a descris pe Arthur Greeves ca fiind „după fratele meu, cel mai vechi și mai intim prieten al meu”. Lewis l-a întâlnit pe Greeves când băiatul vecinului, imobilizat la pat din cauza inimii bolnave care l-a ținut invalid cea mai mare parte a vieții sale, a cerut o vizită. Cei doi băieți au descoperit o dragoste comună pentru cărți, iar Lewis a găsit în Greeves un „alter ego, omul care îți dezvăluie pentru prima dată că nu ești singur pe lume, ieșind (dincolo de orice speranță) să-ți împărtășească toate cele mai secrete încântări”.

 

Deși Lewis nu-l considera pe Greeves egalul său intelectual, a învățat multe din perspicacitatea lui Greeves asupra domeniului sentimentelor. Cei doi au început o corespondență care a durat tot restul vieții lui Lewis, iar acesta i-a scris prietenului său aproape 300 de scrisori. Greeves a fost, de asemenea, o influență constantă pentru Hristos în viața prietenului său, iar lui Greeves Lewis i-a dezvăluit pentru prima dată propria sa convertire.

 

Boala de inimă a lui Greeves l-a împiedicat să aibă un loc de muncă stabil. Deși era bogat în mod independent, nu a avut niciodată nevoie de el. A obținut un certificat de artă la o școală din Londra și era considerat un bun pictor. Deși a și scris, Greeves nu a fost niciodată publicat. Lewis i-a trimis lui Greeves câteva dintre manuscrisele sale pentru critică.

 

 

 

Owen Barfield (1898–)

C.S. Lewis și Owen Barfield au fost apropiați în timpul studiilor universitare de la Oxford de un interes comun pentru poezie. Citind și criticând reciproc lucrările celuilalt, Lewis a găsit în Barfield un al doilea mare prieten. Cei doi bărbați împărtășeau interese, dar nu și puncte de vedere; Lewis l-a descris pe Barfield ca fiind „anti-sinele” său, „omul care nu este de acord cu tine în privința oricărui lucru”.

 

După Oxford, Barfield a lucrat ca scriitor independent până când cerințele financiare l-au obligat să se angajeze la firma de avocatură a tatălui său. Și-a menținut prietenia cu Lewis pentru tot restul vieții lor și a avut o influență puternică în conturarea opiniilor lui Lewis despre importanța mitului în limbaj, literatură și istoria gândirii. Barfield și-a reluat cariera de scriitor după ce s-a retras din drept.

 

Crescut ca agnostic, Barfield a devenit creștin spre sfârșitul vârstei de douăzeci de ani; cu toate acestea, nu s-a simțit niciodată confortabil cu apologetica sau evanghelizarea lui Lewis. Ulterior, a îmbrățișat și a scris despre antroposofie, o formă de filozofie religioasă despre care credea că completează, mai degrabă decât o diminuează, creștinismul.

 

 

 

J.R.R. Tolkien (1892–1973)

Deși inițial au luat poziții opuse într-o dispută între cadrele didactice privind programa de literatură engleză, Tolkien și Lewis au fost în cele din urmă uniți de interesul pentru mituri și legende. Tolkien l-a prezentat pe Lewis la Coalbiters, un club pe care îl înființase și care citea și traducea mituri islandeze. Interesul lor reciproc a dus la numeroase discuții nocturne și plimbări lungi. Lewis i-a scris lui Greeves că Tolkien era „singurul om absolut potrivit, dacă soarta ar fi permis, să fie un al treilea în prietenia noastră din vremurile de demult”.

 

Credința lor comună în importanța mitului a dus la o discuție despre creștinism, pe care Lewis o considera un factor important care a dus la convertirea sa. Lewis l-a încurajat pe Tolkien în lucrarea sa la  Silmarillion , un ciclu de mituri și legende, și a citit  Stăpânul Inelelor  așa cum a scris-o Tolkien. Tolkien a fost extrem de critic față de cronicile narniene ale lui Lewis, acuzând că au fost scrise în grabă, inconsistente și că nu au reușit să creeze un cadru „real”. Tolkien a criticat, de asemenea, căsătoria lui Lewis cu Joy, parțial din cauza opiniilor sale despre divorț și recăsătorire.

 

Tolkien a fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945, când a devenit profesor de limba și literatura engleză până la pensionarea din 1959.

 

 

 

Charles Williams (1886–1945)

Fiul unui funcționar care i-a insuflat dragostea pentru literatură și credința în înțelegerea tuturor aspectelor unei dispute, Charles Williams a fost în mare parte autodidact. Williams și-a început cariera ca corector în biroul londonez al Oxford University Press, unde a ajuns până la poziția de editor. Williams a scris poezie încă din tinerețe și a devenit un scriitor prolific de romane, teatru, teologie și critică.

 

Williams l-a întâlnit pe Lewis când acesta din urmă i-a scris o scrisoare în care îi lăuda romanul,  „Locul leului” . În același timp, Williams admira  „Alegoria iubirii” de Lewis . Cei doi se întâlneau ocazional până când Williams s-a mutat la Oxford în 1939, unde a devenit membru regulat al grupului Inklings.

 

Deși Lewis l-a descris pe Williams ca fiind „urât ca un cimpanzeu”, magnetismul personal al lui Williams i-a adus un număr mare de adepți. El a dezvoltat ideea teologiei romantice, care ia în considerare implicațiile teologice ale experiențelor romantice, și lucrarea „Calea afirmației”, în care plăcerile pământești sunt văzute ca o ușă către viziunea creștină, mai degrabă decât ca o barieră.

 

Lewis a fost impresionat de caracterul altruist al lui Williams și l-a descris ca oferindu-se în întregime celorlalți fără a aștepta nimic în schimb. Deși Lewis a spus că nu a fost niciodată influențat în mod conștient de opera lui Williams, mulți studenți ai celor doi observă influența lui Williams în scrierile lui Lewis, în special în utilizarea unor oameni obișnuiți drept personaje în Trilogia Spațială.

 

 

 

RE Havard (1901–)

Fiul unui cleric anglican, RE Havard a studiat chimia la Oxford înainte de a deveni medic. Havard și-a mutat cabinetul la Oxford în 1934, unde a devenit medicul lui Lewis și al familiei Tolkien. Lui Lewis îi plăcea Havard, care era la fel de dispus să discute probleme filozofice ca și pe cele medicale. După ce Lewis l-a invitat să citească o lucrare despre efectele durerii la o întâlnire de joi seara a Inklings, Havard a devenit un membru obișnuit al grupului.

 

Tolkien a spus că Havard, spre deosebire de majoritatea medicilor, „se gândește la oameni ca la oameni, nu ca la colecții de «opere»”. Lewis l-a numit pe doctorul din  Perelandra  „Humphrey”, porecla lui Havard, în omagiu adus prietenului său.

 

 

 

Dorothy Sayers (1893–1957)

Dorothy Sayers, una dintre primele absolvente ale Oxfordului, a studiat clasicii și a obținut onoruri în studii de limbi moderne. A lucrat ca redactor publicitar timp de 11 ani. Sayers a fost recunoscută pentru prima dată ca autoare de thrillere polițiste cu Lordul Peter Wimsey. Ulterior, a scris piese religioase pentru radio, precum și numeroase cărți și eseuri despre apologetică și teologie creștină. Sayers a menținut corespondența, în principal despre literatură, cu Lewis și contemporanii săi. Lewis a considerat-o „prima persoană importantă care mi-a scris vreodată o scrisoare de admirație” și a numit-o „una dintre marile scriitoare de scrisori engleze”. Este posibil ca Sayers să fi fost cel care l-a stimulat pe Lewis să scrie  Miracolele – a început să lucreze la carte la doar câteva săptămâni după ce a primit scrisoarea ei în care deplângea lipsa unor lucrări moderne bune pe această temă.

 

Sayers a fost membră a Clubului Socratic din Oxford, un forum pentru discutarea provocărilor intelectuale în religie și creștinism, al cărui președinte a fost Lewis timp de 22 de ani. Lewis a apreciat-o pe Sayers atât în persoană, cât și prin poștă; a lăudat „emoția și intensitatea extraordinare ale conversației ei”.

 

 

 

Joy Davidman (1915–1960)

Helen Joy Davidman, de origine evreiască, a crescut în Bronx, New York, unde a adoptat cu ușurință filosofia materialistă a tatălui ei. Extraordinar de inteligentă, a intrat la facultate la 14 ani. La vârsta de 25 de ani obținuse deja o diplomă de master și publicase un roman și două cărți de poezie. După o încercare eșuată de scenaristică la Hollywood, s-a stabilit la New York pentru a-și continua munca în cadrul Partidului Comunist. Acolo l-a întâlnit și s-a căsătorit cu William Gresham, un alt scriitor.

 

Joy și-a găsit credința în Dumnezeu la începutul anilor treizeci și a devenit creștină un an mai târziu, parțial prin influența cărților lui Lewis. A început o corespondență cu el, care a dus la o vizită și la o prietenie tot mai strânsă. Când soțul ei a părăsit-o pentru o altă femeie, s-a mutat la Oxford cu cei doi fii ai săi.

 

Lewis a descris mintea lui Joy ca fiind „sveltă, rapidă și musculoasă ca un leopard”. Mulți dintre prietenii săi au dezaprobat căsătoria; unii au considerat-o pe Joy prea dură și sinceră; alții au obiectat la statutul ei de divorțată. Cu toate acestea, scurta lor căsătorie, care s-a încheiat cu moartea ei din cauza cancerului, i-a adus unele dintre cele mai mari bucurii în viață. Joy l-a încurajat pe Lewis să scrie  Reflecții asupra Psalmilor  , iar influența ei poate fi văzută în  Till We Have Faces  și  Cele patru iubiri . Propria ei carte,  Fum de pe munte , este încă tipărită.

 

 

 

G.K. Chesterton (1874–1936)

Unul dintre principalii mentori ai lui Lewis în apologetică și o influență chiar și asupra convertirii sale, a fost G.K. Chesterton. Romancier, poet, eseist și jurnalist, Chesterton a fost probabil cel mai bine cunoscut pentru povestirile sale polițiste de tipul „Părintele Brown”. A produs peste 100 de volume de-a lungul vieții sale, inclusiv biografii ale Sfântului Francisc de Assisi și ale Sfântului Toma d’Aquino. Lucrarea sa  „Omul veșnic” , care a prezentat o schiță creștină a istoriei, a fost unul dintre factorii care au înăbușit rezistența lui Lewis față de creștinism.

 

Chesterton a fost unul dintre primii apărători ai ortodoxiei care a folosit umorul ca armă. Poate mai importantă a fost folosirea rațiunii pentru a apăra credința. Chesterton a scris că universul poate fi înțeles doar ca o creație; că simțul binelui și răului al omului și conflictul său atunci când devine conștient că nu este ceea ce a fost creat să fie indică existența unui Creator. Deși nu s-au întâlnit niciodată, Lewis l-a numit pe Chesterton „cel mai sensibil om în viață”.

 

 

 

George MacDonald (1824–1905)

Bărbatul pe care C.S. Lewis îl considera maestrul său abia își câștiga existența ca poet, romancier, lector și scriitor de cărți pentru copii. Totuși, Lewis spunea despre pastorul pensionar: „Nu cunosc aproape niciun alt scriitor care să pară a fi mai aproape, sau mai continuu aproape, de Spiritul lui Hristos Însuși”. În adolescență, Lewis a fost profund schimbat citind romanul Phantastes al lui MacDonald  , o poveste de dragoste cu zâne , o experiență pe care Lewis o considera „botezul” imaginației sale. Lewis îl considera pe MacDonald cel mai bun scriitor de fantezie în viață și a găsit un sentiment de sfințenie în toate scrierile lui MacDonald. Lewis a fost, de asemenea, mișcat de scrierile devoționale ale lui MacDonald. El a scris: „Propria mea datorie față de ( Predici nerostite ) este aproape la fel de mare ca cea pe care un om o poate datora altuia” și a recomandat cartea cu succes multor căutători.

 

De către editori

[Revista Christian History a publicat inițial acest articol în numărul 7 din Christian History, în 1985]

 

Articole următoare

În Țara Imaginației

Lewis a definit rațiunea ca organul natural al adevărului și imaginația ca organul sensului.

 

Clyde Kilby

După acea estompare luminoasă

Îmbrățișând elementele supranaturale ale creștinismului, fiind în același timp dedicat raționalismului său, Lewis a adus omului de rând o viziune ortodoxă asupra unui Dumnezeu transcendent, imanent.

 

Jerry Root

Marea Diviziune

Chiar dacă voi eșua ca critic, aș putea fi totuși util ca specimen.

 

CS Lewis

Cuptoarele

Despre o imagine a casei lui Lewis, cuptoarele.

 

Editorii

 

 

 

https://christianhistoryinstitute.org/magazine/article/lewis-gallery-of-family-and-friends

 

 

 

 

………………………………………………….

 

 

Explorând citatele și concepțiile greșite ale lui C.S. Lewis (Recapitulare podcast) 

Generalități

Scopul cărții Essential CS Lewis este de a oferi informații utile tuturor tipurilor de fani ai lui CS Lewis. Așadar, fie că sunteți noi în ceea ce privește operele și scrierile lui CS Lewis, fie că îl citiți de ani de zile, ar trebui să puteți găsi ceva nou și/sau interesant. Ceva ce abia a început în 2013 sunt două …

 

Citește articolul complet →”BUN VENIT!”

 

Manualul scrisorilor Screwtape – Acum disponibil!

21 iunie 2025William O’Flaherty Sâmbăta cu șuruburi , Reportaj special

Noua mea carte, Manualul scrisorilor cu bandă rulantă, este acum disponibilă! Deși SCRISOARELE CU BANDĂ RULANTĂ pot fi savurate pur și simplu ca o operă de ficțiune creativă, Lewis împletește multe adevăruri profunde în corespondența dintre un diavol senior și protejatul său. Acest manual ajută la extragerea acestor perspective, oferind schițe detaliate ale scrisorilor și un glosar tematic ușor de utilizat. …

 

Citește articolul complet →

Det. Aici

 

https://essentialcslewis.com/

 

 

 

 

 

 

 

 

…………………………………….

 

 

CS Lewis

 

 

 

Ce este înăuntru

CS Lewis: De la editor

Introducere la această problemă de CS Lewis.

 

Editorii

CS Lewis: Știați că?

Curiozități despre C.S. Lewis

 

Editorii

CS Lewis: Un profil al vieții sale

Prezentare generală a vieții lui Lewis, inclusiv copilăria sa, progresia de la ateism la creștinism, căsătoria și alte evenimente majore.

 

Lyle W. Dorsett

Cronologia istoriei creștine: C. S. Lewis

Cronologia evenimentelor cheie din viața și epoca lui Lewis.

 

Editorii

Intuitorii

Cel mai faimos „club” literar al secolului XX.

 

Editorii

CS Lewis: O galerie cu familia și prietenii

O galerie de schițe miniaturale ale familiei și prietenilor apropiați și influenți ai lui C.S. Lewis.

 

Editorii

În Țara Imaginației

Lewis a definit rațiunea ca organul natural al adevărului și imaginația ca organul sensului.

 

Clyde Kilby

Corespondență personală

Corespondența privată a lui Lewis a fost la fel de prolifică ca și scrierile sale pentru publicare. Iată câteva exemple din scrisorile sale.

 

CS Lewis

Profesor, istoric, critic, apologet

Rezultatele cercetărilor și scrierilor lui Lewis se extind mult dincolo de lucrările pentru care este cel mai cunoscut.

 

Dabney Hart

Civilizația occidentală la răscruce

Ce fel de viitor ne așteaptă? Care sunt alegerile noastre? Peter Kreeft analizează perspectiva lui Lewis asupra tipului de istorie pe care o creăm…

 

Peter Kreeft

După acea estompare luminoasă

Îmbrățișând elementele supranaturale ale creștinismului, fiind în același timp dedicat raționalismului său, Lewis a adus omului de rând o viziune ortodoxă asupra unui Dumnezeu transcendent, imanent.

 

Jerry Root

Dincolo de ușa cu două zăvoare

Moartea soției sale a pus la încercare severă credința și teologia lui Lewis.

 

Ioan Beversluis

Marea Diviziune

Chiar dacă voi eșua ca critic, aș putea fi totuși util ca specimen.

 

CS Lewis

Nu avem dreptul la fericire?

Ultimul articol publicat de Lewis înainte de moartea sa a pus această întrebare.

 

CS Lewis

Cuptoarele

Despre o imagine a casei lui Lewis, cuptoarele.

 

Editorii

CS Lewis: Resurse recomandate

Mai multe informații despre C.S. Lewis.

 

Editorii

Det. Aici

https://christianhistoryinstitute.org/magazine/issue/c-s-lewis-his-life-thought-and-theology

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

  Probabil că dracii au început deja manipularea minții oamenilor de pe întreg Pământul, pentru ca aceștia să înceapă să aștepte Antihristul

 

 Odată ce Antihristul își va face prima apariție publică, spiritele rele vor genera o emoție la nivel mondial în jurul său.Spune Sfântul Efrem Sirul (secolul al IV-lea): „Duhurile rele împrăștiate în univers vor stârni în oameni o părere universală și exaltată despre Antihrist; o atracție generală… și irezistibilă față de el.” [5]

(Astfel, unii bătrâni ortodocși au sfătuit cu tărie să nu te uiți nici măcar la chipul lui Antihrist, ca să nu te lași sedus de farmecul lui)

 

Ca urmare a acestei stârniri demonice a entuziasmului cu privire la Antihrist, potrivit Sfântului Ignatie Briancianinov (secolul al XIX-lea), „va apărea o cerere de invitație către Antihrist. O voce de apel se va ridica în societatea umană, exprimând nevoia urgentă de un „geniu al geniilor”, care să ridice dezvoltarea materială și progresul la un nivel superior și să aducă prosperitate pe pământ.”

 

El va fi salutat ca fiind salvatorul politic suprem. Aproape toată lumea își va pune toate speranțele în el, așteptând ca el să rezolve tulburările politice și financiare ale lumii. Oamenii vor fi extrem de impresionați de el și vor crede că este cel mai bun lider, omul suprem. Ei vor spune: „Cine este asemenea fiarei [Antihristul]? Cine este în stare să facă război cu el?” (Apoc.13:4).

 

[…]

 

Sfântul Efrem (secolul al IV-lea) scrie despre dorința lui Antihrist de a fi proslăvit:

 

„El se va vesti pe sine așa cum l-au vestit precursorii; el se va numi predicator și restabilitor al adevăratei cunoașteri a lui Dumnezeu. Cei care nu înțeleg creștinismul vor vedea în el un reprezentant și un campion al adevăratei religii și i se vor alătura. El se va face cunoscut numindu-se Mesia cel promis, iar copiii înțelepciunii lumești îi vor saluta prezentarea. Datorită renumelui, puterii, capacităților sale geniale și celei mai largi dezvoltări a elementelor lumii, ei îl vor proclama zeu și se vor face complicii săi.”

 

Cititi va rog mai multe la: Tâlcuiri la Apocalipsa. Sfinții Parinți despre Antihrist. Un text lung dar fundamental, de citit încet și cu răbdare, CĂ SĂ NU VĂ MAI DUCEȚI DUPĂ FENTE!!

Comentariu SACCSIV:

 

 

 Parcă sunt hipnotizați cu toții, din ambele tabere, în multe țări, de pe întreg Pământul. Vor pace ciudată sau razboi și se urăsc unii pe alții chiar și din același neam, iar totul nu poate duce decât la război, război civil, revoluții și răscoale, adică un haos de nedescris cu soluție unică: un salvator mondial.

Dar totul nu poate fi sforărit doar de către celebrii păpușari, este nevoie și de intervenția decisivă a diavolilor asupra minții gloatelor de orice fel. Și foarte probabil că această manipulare a inceput deja.

 

Puțini au mai rămas întregi la minte…

 

 

Citiți vă rog și: Pe cine asteaptă creștinii moderni? Pe Hristos la a doua Sa venire sau pe antihrist?

Sursa: https://saccsiv.wordpress.com/2025/03/08/probabil-ca-dracii-au-inceput-deja-manipularea-mintii-oamenilor-de-pe-intreg-pamantul-pentru-ca-acestia-sa-inceapa-sa-astepte-antihristul/

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Profeția lui Petrache Lupu despre vremurile de azi: Țara o să fie trădată de cei care o conduc iar banul o să fie singura religie. Hoții or să fie domni și curvele, doamne

 

 

Readucem în atenția cititorilor, Profeția lui Petrache Lupu despre vremurile de azi, în contextul vremurilor pe care le trăim iar cuvintele lui pot fi înțelese mai deslușit în contextul actual. Ciobanului Petrache Lupu i s-a dat la 1 Octombrie 1936 pentru vremea de acum o prorocie pe care mulți nu au înțeles-o atunci, amintește monahul Filotheu Bălan de la Petru Vodă, ucenic al sfinților părinți Justin Pârvu și Ioanichie Bălan, care spunea despre trădare, evocat și de ciobanul-profet, că „este soră cu lepădarea de Dumnezeu” (apropo și de Legea Vexler): „Un mare imperiu va cuprinde Europa şi România sfântă va fi cucerită fără să se tragă cu tunul. Mai mult, poporul minţit şi ademenit va dori să fie cucerită ţara lui Decebal şi a lui Traian. Mari nenorociri se vor abate asupra românilor. Se vor băjeni cu milioanele, vor fi inundaţii şi cutremure mari, secetă mare, furtuni, din senin. Doi ani, România, Europa, toată lumea o să fie cuprinsă de o nouă boală, o nouă ciumă. Bogatul o să ceară săracului adăpost şi mămăligă. Ţara o să fie trădată de cei care o conduc, iar banul o să fie singura religie. Degeaba preoţii şi vlădicii or să ridice Crucea lui Hristos, că nu vor fi ascultaţi şi lumea o să râdă de ei. Hoţii or să fie domni şi curvele, doamne! Mai mulţi ani România o să fie bârlogul tâlharilor şi va avea felinarul roşu drept stemă. Războiul o să ne bată la uşă şi disperarea îşi va găsi sălaş în sufletul românilor. Când o să piară ultimul trădător de ţară şi toţi românii se vor pocăi, toți se vor întoarce acasă, o minune se va întâmpla şi Maica Domnului o să-şi întindă Acoperământul peste Grădina ei salvându-ne pe toţi, pe toţi românii şi aducând pace, bunăstare şi bucurie. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”

 

 

 

https://ortodoxia.ro/post/profetia-lui-petrache-lupu-despre-vremurile-de-azi-tara-o-sa-fie-tradata-de-cei-care-o-conduc-iar-banul-o-sa-fie-singura-religie

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Cernerea omenirii: începutul unei lucrări tainice…

 

https://www.youtube.com/watch?v=PMmJE1Gvfq8&t=2269s

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

10 pericole ale evoluției teiste

 

 

De Werner Gitt

 

 

 

Ideea că Dumnezeu ar folosi procesul ateu al evoluției este oximoronul suprem.

 

Bisericile care iau poziție publică împotriva îndoctrinării evoluționiste ateiste transmit un mesaj puternic evoluționiștilor teiști din propriile rânduri.

Formula ateistă a evoluției este:

 

Evoluție = materie + factori evolutivi (șansă și necesitate + mutație + selecție + izolare + moarte) + perioade de timp foarte lungi.

 

În viziunea evoluționistă teistă, Dumnezeu este adăugat:

 

Evoluție teistică = materie + factori evolutivi (întâmplare și necesitate + mutație + selecție + izolare + moarte) + perioade de timp foarte lungi + Dumnezeu.

 

În acest sistem, Dumnezeu nu este Domnul omnipotent al tuturor lucrurilor, al cărui Cuvânt trebuie luat în serios de toți oamenii, ci este integrat în filosofia evoluționistă. Aceasta duce la 10 pericole pentru creștini.1

 

Pericolul nr. 1: Denaturarea naturii lui Dumnezeu

Biblia ni-L descoperă pe Dumnezeu ca Tatăl nostru din Ceruri, care este absolut perfect ( Matei 5:48 ), sfânt ( Isaia 6:3 ) și atotputernic ( Ieremia 32:17 ). Apostolul Ioan ne spune că „Dumnezeu este iubire”, „lumină” și „viață” ( 1 Ioan 4:16 ; 1:5 ; 1:1-2 ). Când acest Dumnezeu creează ceva, lucrarea Lui este descrisă ca fiind „foarte bună” ( Geneza 1:31 ) și „desăvârșită” ( Deuteronom 32:4 ).

 

Evoluționismul teist oferă o reprezentare falsă a naturii lui Dumnezeu, deoarece moartea și grozăvia sunt atribuite Creatorului ca principii ale creației. (Creaționismul progresist, de asemenea, permite milioane de ani de moarte și groază înainte de păcat.)

 

Pericolul nr. 2: Dumnezeu devine un Dumnezeu al lacunelor

Biblia afirmă că Dumnezeu este Cauza Primă a tuturor lucrurilor. „ Dar pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate lucrurile … și un singur Domn, Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și noi prin El ” ( 1 Corinteni 8:6 ).

 

Totuși, în evoluția teistă, singurul spațiu de lucru alocat lui Dumnezeu este acea parte a naturii pe care evoluția nu o poate „explica” cu mijloacele de care dispune în prezent. În acest fel, El este redus la a fi un „zeu al lacunelor” pentru acele fenomene despre care există îndoieli. Aceasta duce la opinia că „Dumnezeu nu este, prin urmare, absolut, ci El Însuși a evoluat – El este evoluție” .2

 

Pericolul nr. 3: Negarea învățăturilor biblice centrale

Întreaga Biblie mărturisește că avem de-a face cu o sursă de adevăr creată de Dumnezeu ( 2 Timotei 3:16 ), Vechiul Testament fiind „rampa” indispensabilă care duce la Noul Testament, așa cum un drum de acces duce la o autostradă ( Ioan 5:39 ). Relatarea biblică a creației nu ar trebui considerată un mit, o parabolă sau o alegorie, ci un raport istoric, deoarece:

 

Faptele biologice, astronomice și antropologice sunt prezentate sub formă didactică [predare].

 

În Cele Zece Porunci, Dumnezeu bazează cele șase zile lucrătoare și o zi de odihnă pe aceeași perioadă de timp ca cea descrisă în relatarea creației ( Exodul 20:8-11 ).

 

În Noul Testament, Isus a făcut referire la fapte ale creației (de exemplu, Matei 19:4-5 ).

 

Nicăieri în Biblie nu există indicii că relatarea creației ar trebui înțeleasă în alt mod decât ca o relatare factuală.

 

Doctrina evoluției teiste subminează acest mod fundamental de a citi Biblia, așa cum a fost garantat de Isus, profeți și apostoli. Evenimentele relatate în Biblie sunt reduse la imagini mitice, iar înțelegerea mesajului Bibliei ca fiind adevărat în cuvânt și sens se pierde.

 

Pericolul nr. 4: Pierderea căii de a-L găsi pe Dumnezeu

Biblia descrie omul ca fiind complet prins în mrejele păcatului după căderea lui Adam ( Romani 7:18-19 ). Numai acele persoane care își dau seama că sunt păcătoase și pierdute Îl vor căuta pe Mântuitorul care „a venit să mântuiască ce era pierdut” ( Luca 19:10 ).

 

Totuși, evoluția nu cunoaște păcatul în sensul biblic de a rata propriul scop (în relație cu Dumnezeu). Păcatul este lipsit de sens, iar acest lucru este exact opusul a ceea ce face Duhul Sfânt – El declară păcatul ca fiind păcătos. Dacă păcatul este văzut ca un factor evolutiv inofensiv, atunci cineva a pierdut cheia pentru a-L găsi pe Dumnezeu, lucru care nu se rezolvă prin adăugarea lui „Dumnezeu” la scenariul evolutiv.

 

Pericolul nr. 5: Doctrina Întrupării lui Dumnezeu este subminată

Întruparea lui Dumnezeu prin Fiul Său, Isus Hristos, este una dintre învățăturile de bază ale Bibliei. Biblia afirmă că „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi” ( Ioan 1:14 ), „Hristos Isus… a fost făcut asemenea oamenilor” ( Filipeni 2:5-7 ).

 

Ideea evoluției subminează fundamentul mântuirii noastre. Evoluționistul Hoimar von Ditfurth discută incompatibilitatea întrupării lui Isus cu gândirea evoluționistă: „Luarea în considerare a evoluției ne obligă inevitabil la o revizuire critică … a formulărilor creștine. Acest lucru este valabil în mod clar pentru conceptul creștin central al «întrupării» lui Dumnezeu … Absolutul cu care evenimentul de la Betleem a fost privit până acum în filosofia creștină este contrar identificării acestui om care personifică acest eveniment (= Isus) cu omul având natura de homo sapiens.” 3

 

Pericolul nr. 6: Baza biblică a lucrării de răscumpărare a lui Isus este mitizată

Biblia ne învață că căderea primului om în păcat a fost un eveniment real și că aceasta a fost cauza directă a păcatului în lume. „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit” ( Romani 5:12 ).

 

Evoluționismul teist nu îl recunoaște pe Adam ca primul om și nici că a fost creat direct din „țărâna pământului” de către Dumnezeu ( Geneza 2:7 ). Majoritatea evoluționiștilor teiști consideră relatarea creației ca fiind doar o poveste mitică, deși cu o oarecare semnificație spirituală. Cu toate acestea, păcătosul Adam și Mântuitorul Isus sunt legați împreună în Biblie – Romani 5:16-18 . Astfel, orice viziune teologică care îl mitologizează pe Adam subminează temeiul biblic al lucrării de răscumpărare a lui Isus.

 

Pericolul nr. 7: Pierderea cronologiei biblice

Biblia ne oferă o scară temporală pentru istorie, iar aceasta stă la baza unei înțelegeri corecte a Bibliei. Această scară temporală include:

 

Scara timpului nu poate fi extinsă la nesfârșit în trecut, nici în viitor. Există un început bine definit în Geneza 1:1 , precum și un moment în care timpul fizic se va sfârși ( Matei 24:14 ).

 

Durata totală a creației a fost de șase zile ( Exodul 20:11 ).

 

Vârsta universului poate fi estimată în funcție de genealogiile consemnate în Biblie (dar rețineți că nu poate fi calculată cu exactitate). Este de ordinul câtorva mii de ani, nu miliarde.

 

Galateni 4:4 evidențiază cel mai remarcabil eveniment din istoria lumii: „ Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său ”. Acest lucru s-a întâmplat acum aproape 2.000 de ani.

 

Întoarcerea lui Hristos în putere și glorie este cel mai mare eveniment viitor așteptat.

 

Susținătorii evoluției teiste (și ai creației progresive) ignoră măsurile de timp date de Biblie în favoarea unor scale de timp evoluționiste care implică miliarde de ani atât trecuți, cât și viitori (pentru care nu există temeiuri fizice convingătoare). Acest lucru poate duce la două erori:

 

Nu toate afirmațiile Bibliei trebuie luate în serios .

 

Vigilența cu privire la a doua venire a lui Isus s-ar putea pierde.

 

Ce implică evoluția teistică? *

Următoarele presupuneri evolutive sunt în general aplicabile evoluției teiste:

 

Principiul fundamental, evoluția, este considerat de la sine înțeles.

 

Se crede că evoluția este un principiu universal.

 

În ceea ce privește legile științifice, nu există nicio diferență între originea pământului și a întregii vieți și dezvoltarea lor ulterioară (principiul uniformității).

 

Evoluția se bazează pe procese care permit creșterea organizării de la simplu la complex, de la non-viață la viață și de la forme de viață inferioare la forme superioare.

 

Forțele motrice ale evoluției sunt mutația, selecția, izolarea și amestecul. Șansa și necesitatea, perioadele lungi de timp, schimbările ecologice și moartea sunt alți factori indispensabili.

 

Linia timpului este atât de lungă încât oricine poate avea la dispoziție cât timp dorește pentru procesul de evoluție.

 

Prezentul este cheia trecutului.

 

A existat o tranziție lină de la non-viață la viață.

 

Evoluția va persista în viitorul îndepărtat.

 

Pe lângă aceste presupuneri evoluționiste, trei credințe suplimentare se aplică evoluției teiste:

 

Dumnezeu a folosit evoluția ca mijloc de creație.

 

Biblia nu conține idei utilizabile sau relevante care pot fi aplicate în știința originilor din zilele noastre.

 

Declarațiile evoluționiste au prioritate față de afirmațiile biblice. Biblia trebuie reinterpretată atunci când și oriunde contrazice viziunea evoluționistă actuală asupra lumii.

 

* Această secțiune este adaptată după lucrarea lui Werner Gitt, „ A folosit Dumnezeu evoluția?” , pp. 13–16, 24.

 

Pericolul nr. 8: Pierderea conceptelor creației

Anumite concepte esențiale despre creație sunt predate în Biblie. Acestea includ:

 

Dumnezeu a creat materia fără a folosi nicio materie disponibilă.

 

Dumnezeu a creat mai întâi pământul, iar în a patra zi a adăugat luna, sistemul solar, galaxia noastră locală și toate celelalte sisteme stelare. Această secvență intră în conflict cu toate ideile de „evoluție cosmică”, cum ar fi cosmologia „Big Bang”.

 

Evoluționismul teist ignoră toate aceste principii biblice ale creației și le înlocuiește cu noțiuni evoluționiste, contrazicând și opunându-se astfel actelor omnipotente de creație ale lui Dumnezeu.

 

Pericolul nr. 9: Denaturarea realității

Biblia poartă sigiliul adevărului, iar toate declarațiile ei sunt autoritare – fie că tratează întrebări de credință și mântuire, viața de zi cu zi sau chestiuni de importanță științifică.

 

Evoluționiștii ignoră toate acestea, de exemplu, Richard Dawkins spune: „Aproape toate popoarele și-au dezvoltat propriul mit al creației, iar povestea Genezei este doar cea care s-a întâmplat să fie adoptată de un anumit trib de păstori din Orientul Mijlociu. Nu are un statut mai special decât credința unui anumit trib din Africa de Vest că lumea a fost creată din excremente de furnici” .4

 

Dacă evoluția este falsă, atunci numeroase științe au îmbrățișat mărturiile false. Ori de câte ori aceste științe se conformează concepțiilor evoluționiste, ele denaturează realitatea. Cu cât mai mult o teologie care se îndepărtează de ceea ce spune Biblia și îmbrățișează evoluția!

 

Pericolul nr. 10: Ratarea scopului

În nicio altă carte istorică nu găsim atât de multe și atât de valoroase declarații despre scopul omului, precum în Biblie. De exemplu:

 

Omul este scopul lui Dumnezeu în creație( Geneza 1:27–28 ).

 

Omul este scopul planului de răscumpărare al lui Dumnezeu( Isaia 53:5 )

 

Omul este scopul misiunii Fiului lui Dumnezeu( 1 Ioan 4:9 )

 

Noi suntem scopul moștenirii lui Dumnezeu( Tit 3:7 )

 

Raiul este destinația noastră( 1 Petru 1:4 )

 

Totuși, însăși ideea de scopalitate este anatemă pentru evoluționiști. „Adaptările evolutive nu urmează niciodată un program cu scop, prin urmare nu pot fi considerate teleonomice.” 5 Astfel, un sistem de credințe precum evoluția teistă, care combină scopalitatea cu non-scopalitatea, este o contradicție în termeni.

 

Concluzie

Doctrinele creației și evoluției sunt atât de puternic divergente încât reconcilierea este total imposibilă. Evoluționiștii teiști încearcă să integreze cele două doctrine, însă un astfel de sincretism reduce mesajul Bibliei la insignifianță. Concluzia este inevitabilă: nu există niciun sprijin pentru evoluția teistă în Biblie.

 

Referințe și note

Acest articol a fost adaptat din capitolul 8 „Consecințele evoluției teiste”, din cartea Prof. Dr. Werner Gitt, A folosit Dumnezeu evoluția?, Christliche Literatur-Verbreitung eV, Postfach 110135, 33661 Bielefeld, Germania.

412. Jantsch, Die Selbstorganisation des Universums, München, 1979, p. 412.

Hoimar von Ditfurth,Wir sind nicht nur von dieser Welt, München, 1984, p. 21–22.

Richard Dawkins, Ceasornicarul orb, Penguin Books, Londra, 1986, p. 316.

19. Penzlin, Das Teleologie-Problem in der Biologie, Biologische Rundschau, 25 (1987), S.7–26, p. 19.

Articole similare

 

Fost cercetător în cancer versus compromisul creației

Evoluția teistică

De unde știm că Dumnezeu a creat natura?; și: Natura religioasă a evoluției

Jacques Monod și evoluția teistică

Isus, doar „un om al timpului său”?

Dreptatea lui Dumnezeu și „lucrurile create”

Evoluția teistică: ce diferență face?

De ce am respins „evoluția teistă”

Evoluția teistică: șocul viitorului?

A creat Dumnezeu un univers „deschis”?

Probleme biblice pentru evoluția teistă și creația progresivă

De la evoluție (teistică) la creație

 

 

https://creation.com/en/articles/10-dangers-of-theistic-evolution

 

////////////////////////////////

 

 

 

 

Moartea cosmică și universală din cauza căderii lui Adam: o exegeză a Romani 8:19–23a

 

 

 

De Henry B. Smith Jr.

 

 

Romani 8 mărturisește că blestemul este universal ca întindere.

 

A apărut pentru prima dată înJournal of Creation 21(1)

Paginile 75 – 85 , aprilie 2007

 

Tratatul teologic al lui Pavel din epistola către Romani ne învață clar că regnul animal și întregul univers au experimentat o condamnare la moarte universală în momentul căderii lui Adam în Geneza 3. Acest lucru oferă un suport solid pentru o înțelegere a narațiunilor Creației/Căderii găsite în primele capitole ale Genezei, bazată pe un pământ tânăr. În primul rând, o exegeză detaliată a Romani 8:19-23a1demonstrează acest lucru. Cuvântul grecesc pentru creație, κτίσις (ktisis), în acest context se referă la întreaga ordine creată subumană. În al doilea rând, „cel care a supus-o în nădejde” în versetul 20 este Dumnezeu. În cele din urmă, există o legătură directă între acest pasaj și sentința de moarte universală cauzată de căderea lui Adam din Geneza 3:14-19 .

 

Traducerea Romani 8:19–23

Textul grecesc din Romani 8:19-23

Textul grecesc din Romani 8:19–23 (UBS) susține o înțelegere de tip pământ tânăr a narațiunilor creației/căderii găsite în primele capitole ale Genezei.

19 Căci făptura așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu;

 

20 pentru creație a fost supusă4spre inutilitate5, nu de bunăvoie6, ci din cauza celui care l-a supus7în speranță8

 

21 pentru că și creația însăși va fi eliberată din robia stricăciunii, 10 ca să aibă parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 11

 

22 Căci știm că întreaga creație12suspină împreună și suferă împreună13până acum;

 

23a și nu numai acesta, ci și noi înșine,14

 

23b cei ce avem cele dintâi roade ale Duhului suspină în sinea noastră, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupurilor noastre.

 

Context mai larg și exegeză……………………………………………………………………….

 

 

Det.aici

 

https://creation.com/en/articles/cosmic-and-universal-death-from-adams-fall-an-exegesis-of-romans-819-23a

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Cerurile Noi și Pământul Nou- Un timp în care toate lucrurile vor fi restaurate

 

 

de Jonathan Corrado

 

Cerurile și pământul actuale au fost expuse blestemului lui Dumnezeu din cauza păcatului omenirii. Întreaga creație „geamă împreună în durerile nașterii” ( Romani 8:22 ) în timp ce așteaptă cu nerăbdare împlinirea planului lui Dumnezeu și „descoperirea fiilor lui Dumnezeu” (v. 19). Cerul și pământul existente vor trece ( Marcu 13:31 ) și vor fi înnoite. Atunci, Dumnezeu declară: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi” ( Apocalipsa 21:5 ). În noua creație, păcatul va fi eliminat și nu va mai exista blestem ( Apocalipsa 22:3 )!

 

Pentru a înțelege pe deplin semnificația Cerurilor Noi și a Pământului Nou, trebuie mai întâi să înțelegem semnificația unei lumi decăzute. În Geneza 3:24 , exilul lui Adam și al Evei din Grădina Edenului a implicat o schimbare dramatică în viața așa cum o știau. La un anumit nivel, plecarea lor i- a privat de paradisul pământesc și a introdus chinuri și moarte.1

 

În Isaia 65:17 și 66:22 , profetul declară că Dumnezeu va crea un Pământ Nou și Ceruri Noi ca parte a proiectului Său mai amplu de restaurare, unde „lucrurile de altădată nu-și vor mai aduce aminte și nici nu-și vor mai veni în minte”.

Exilul lor i-a plasat și într-un mediu ecologic mai dur. Pavel continuă aceleași teme în Romani 8:19-20 . În acest pasaj, el face legătura între moartea fizică și degradarea umanității, ca urmare a păcatului, și declinul ecologic al Pământului.2 Aceasta este lumea în care trăim astăzi.

 

Profețiile din Vechiul și Noul Testament indică spre un nou Cer și un Pământ Nou în viitor. În Isaia 65:17 și 66:22 , profetul declară că Dumnezeu va crea un Pământ și niște Ceruri Noi ca parte a proiectului Său mai amplu de restaurare, unde „lucrurile din trecut nu se vor mai aduce aminte și nu se vor mai aduce aminte”.3  În 2 Petru 3:13 , Petru se referă la promisa restaurare a cerurilor și a pământului, conectând-o cu reînnoirea spirituală a credincioșilor la sfârșitul veacurilor, într-un loc „în care locuiește dreptatea”. Pavel detaliază această temă în Romani 8:20-23 . Conform Romani 8:20 , „creația a fost supusă deșertăciunii, nu de voie, ci din cauza Celui ce a supus-o, cu nădejde”. Cu alte cuvinte, din cauza căderii omului, toată creația lui Dumnezeu a fost expusă unui blestem. Ca urmare a acelui blestem, toată creația suspină acum. Cu toate acestea, conform versetului 21, Dumnezeu își va restaura creația la starea sa anterioară, neblestemată.1

 

Deoarece Ceruri Noi și Pământ Nou sunt iminente, credincioșii nu ar trebui să se concentreze asupra necazurilor lor actuale; ei ar trebui să privească cu nerăbdare spre gloria lor viitoare.

În cele din urmă, Apocalipsa 21 și 22 descriu tipurile de regenerare care vor avea loc pe pământ și ceruri la sfârșitul veacurilor. Ioan menționează în mod specific în viziunea sa, făcând legătura cu Isaia, că a văzut Ceruri și Pământuri Noi. De asemenea, el descrie schimbările care vor avea loc ca urmare a restaurării creației. Nu va mai fi mare ( Apocalipsa 21:1 ), nu va mai fi moarte ( Apocalipsa 21:4 ), nu va mai fi jale ( Apocalipsa 21:4 ), nu va mai fi plâns ( Apocalipsa 21:4 ), nu va mai fi durere ( Apocalipsa 21:4 ), nu va mai fi noapte ( Apocalipsa 22:5 ) și, în cele din urmă, nu va mai fi blestem ( Apocalipsa 22:3 ) . Astfel, această zădărnicie discutată în Romani 8:20 va fi eliminată. Blestemul păcatului va fi abrogat și tot ce a creat Dumnezeu va fi readus la o stare asemănătoare Edenului din Geneza 1-3 și la adevărata manifestare a gloriei lui Dumnezeu.4

 

Deoarece vin Ceruri Noi și Pământ Nou, credincioșii nu trebuie să se concentreze asupra necazurilor lor actuale. În schimb, ei pot privi cu nerăbdare spre gloria lor viitoare. Creștinii pot suferi acum, prin șederea lor pe Pământ, dar 1 Petru 2:11 și Evrei 11:13 le amintesc celor în Hristos că această lume decăzută nu este un cămin. Credincioșii ar trebui să privească cu nerăbdare spre o împărăție viitoare glorioasă, unde, conform Apocalipsei 21:4 , „moartea nu va mai fi; nici tânguire, nici țipăt, nici durere nu vor mai fi, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” După cum ne asigură 2 Corinteni 4:17 , atunci când ne agățăm cu siguranță de această promisiune supremă de la Dumnezeu, putem considera suferințele actuale ca fiind temporare în comparație cu permanența gloriei noastre viitoare.

 

mareParasyteartx | Envato Elements

Gata cu marea?

Apocalipsa 21:1 indică faptul că în viziunea lui Ioan despre creația restaurată, „marea nu mai era”. Luând această declarație în sensul său direct, nu este nevoie să negăm sau să ascundem probabila sa semnificație simbolică. În Vechiul Testament, marea este, în mod idiomatic, un simbol al misterului, al puterii rebele și al neliniștii perpetue. Astfel, „nu va mai fi mare” întărește promisiunea încetării acestor lucruri. În Cerurile Noi și Pământul Nou, nu va mai fi teroare sau rebeliune. Nu vor mai fi „potopurile care își vor ridica glasul”, așa cum se întâmplă în Psalmul 93:3 . Nu va mai exista turbulența circumstanțelor schimbătoare și nu va mai exista neliniștea unei inimi păcătoase. În această creație restaurată, „vechea umanitate” va fi lăsată în urmă. Cu toate acestea, relația cu Dumnezeu va dăinui, deși va fi întărită, glorificată și purificată. Pentru credincioșii de pe acel pământ restaurat, tot ce este trist, rebel, misterios și turbulent va fi dispărut pentru totdeauna!

 

Referințe și note

Apocalipsa 21:1 în Maclaren, A., Expositions of Holy Scripture, publicat inițial în 1904, accesat pe biblehub.com .

Publicat pe pagina principală: 28 iunie 2025

Referințe și note

Sarfati, J., Căderea: o catastrofă cosmică , creation.com/plant-death, 21 februarie 2005. Înapoi la text .

Smith., H., Moartea cosmică și universală din cauza căderii lui Adam: o exegeză a Romani 8:19–23a , J. Creation 21 (1):75–85, 2007; creation.com/romans8. Înapoi la text .

Sanders, L., Învierea lui Isus , creation.com/resurrection, 8 aprilie 2012. Înapoi la text .

Vezi Sanders, L. și Bates, G., Noul Pământ: Victoria lui Hristos asupra Căderii , creation.com/new-earth, 20 aprilie 2014. Înapoi la text .

 

 

 

https://creation.com/restoration-heaven-and-earth

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Autori de cărți care strecoară erezii în creștinism – Episodul nr. 5 – Bill Johnson

 

https://www.youtube.com/watch?v=lUL_OcQz754

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Israel coboară foc din cer – Minunea care amăgește lumea!

 

https://www.youtube.com/watch?v=PAftzOyPHbM

 

  

 

Nicu Butoi – Rătăcirea inimii – predici creștine

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=Gzwp0dRYdqA

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cei doi martori din Apocalipsa sunt deja aici – Tu îi recunoști?

 

Gabriel Burnete

https://www.youtube.com/watch?v=TjYXbBdTIOs

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

O rugăciune pentru sufletele noastre

 

 

 

VICAR

 

 

Dragi cititori ai revistei Country Squire , am încredere că sunteți bine și că familiile dumneavoastră sunt sănătoase și se bucură de lungile zile de vară la soare.

 

Săptămâna aceasta să ne rugăm din inimă pentru hrana și pacea sufletelor noastre:

 

Tată Ceresc,

Dumnezeule Milostiv și Iubitor,

venim înaintea Ta cu inimi smerite,

căutând harul și lumina Ta pentru sufletele noastre.

Spală-ne de orice frică, îndoială și tristețe,

umple-ne cu pacea Ta care întrece orice pricepere.

Înnoiește-ne duhurile, Doamne,

și călăuzește-ne pe calea dreptății.

Fie ca Duhul Tău Sfânt să locuiască în noi,

întărindu-ne credința,

purificându-ne gândurile

și apropiindu-ne tot mai mult de Tine.

Dă-ne înțelepciunea de a Te căuta în toate lucrurile,

curajul de a urma voia Ta

și dragostea de a-i sluji pe ceilalți cu compasiune.

Protejează-ne sufletele de întuneric

și lasă lumina Ta veșnică să strălucească asupra noastră,

acum și pentru totdeauna.

Te rugăm aceasta prin Hristos, Domnul nostru.

Amin.

 

Dumnezeu să vă binecuineze pe toți. Să aveți o săptămână liniștită și fericită, plină de progrese. Și bucurați-vă …

 

Det. aici

 

https://countrysquire.co.uk/2025/06/22/a-prayer-for-our-souls/

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

STÂNCĂ A VEACURILOR-Prietenul TUTUROR pacatosilor…

Isus, nume mai presus de orice nume

 

 

Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească.

1 Petru 2:4,5

 

Ascultă ediția audio aici.

 

Apostolii au clădit pe o temelie sigură, chiar pe Stânca veacurilor. La această temelie, ei au adus pietrele vii-inviate de El, scoase din cariera lumii. Cei ce au zidit nu au lucrat fără să întâmpine greutăți. Lucrarea lor a fost deosebit de grea din cauza împotrivirii vrăjmașilor lui Hristos. Ei aveau de luptat împotriva bigotismului, a prejudecății și a urii celor care zideau pe o temelie falsă. Mulți dintre cei care au lucrat ca ziditori ai bisericii pot fi asemănați cu ziditorii din vremea lui Neemia, despre care este scris: „Cei ce zideau zidul și cei ce duceau sau încărcau poverile cu o mână lucrau, iar cu alta țineau arma” (Neemia 4:17).

 

Împărați, regi și guvernatori, preoți și conducători au încercat să distrugă templul lui Dumnezeu. Dar, înfruntând întemnițarea, tortura și moartea, bărbați credincioși au dus mai departe lucrarea, iar construcția s-a înălțat frumoasă și simetrică. Uneori, lucrătorii erau aproape orbiți de negura superstiției care îi înconjura. Alteori erau aproape copleșiți de violența oponenților. Dar, cu o credință neșovăielnică și cu un curaj de nezdruncinat, ei au înaintat cu lucrarea.

 

Unul după altul, ziditorii din prima linie au căzut de mâna dușmanului. Ștefan a fost împroșcat cu pietre; Iacov, ucis cu sabia; Pavel, decapitat; Petru, răstignit; Ioan, exilat. Cu toate acestea, biserica a crescut. Noi lucrători le-au luat locul celor căzuți și piatră după piatră a fost adăugată la clădire. În felul acesta, încet, încet, s-a ridicat templul bisericii lui Dumnezeu.

 

După întemeierea bisericii creștine au urmat secole de crudă persecuție, dar niciodată nu au lipsit oamenii care să considere lucrarea de zidire a templului lui Dumnezeu mai valoroasă decât viața. Despre aceștia este scris: „Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare, au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu ferăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți – ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pământului” (Evrei 11:36-38). (Faptele apostolilor, pp. 596–598)

 

Ce sunt dispus să sacrific pentru a continua edificarea bisericii lui Dumnezeu?

 

 

https://www.devotionale.ro/devotional-zilnic/2022/07/06/stanca-a-veacurilor

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Concobinajul dintre stat si religie devine legal de apocaliptic!) Legea Prigoanei a fost adoptată – De azi e ilegal să predici fără aprobarea FIAREI…

 

De Gabriel Burnete

 

https://www.youtube.com/watch?v=Df5CkUTmqZE

  ///////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Raport ONU: China este vinovată de încălcări grave

 

De Tom Strode

 

GENEVA, Elveția (BP) – Un raport al Națiunilor Unite care a constatat că China a comis „grave încălcări ale drepturilor omului” și, posibil, „ crime împotriva umanității ” împotriva poporului uigur și a altor minorități etnice confirmă autenticitatea relelor raportate anterior, a declarat un lider al eticii baptiste sudice.

 

Evaluarea practicilor guvernului chinez în Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang – pe care două administrații ale Statelor Unite și mesageri ai Convenției Baptiste de Sud au declarat-o genocid – a fost publicată pe 31 august într-un  raport de 48 de pagini  al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR).

 

Printre recomandările sale, biroul ONU a cerut guvernului Chinei să-i elibereze pe cei „privați arbitrar de libertate” din lagăre și alte centre de detenție, să ofere aceste locații familiilor persoanelor dispărute din mâna oficialilor și să investigheze acuzațiile de încălcare a drepturilor omului, cum ar fi munca forțată, violența sexuală și tortura în aceste locații.

 

Raportul OHCHR, emis în ciuda protestelor Chinei, este al doilea din ultimele săptămâni care a constatat încălcări ale drepturilor omului de către China. Tomoya Obokata, raportorul special al ONU pentru formele contemporane de sclavie, a anunțat pe 16 august publicarea unui raport care a constatat că este „rezonabil să se concluzioneze” că uigurii și alte minorități etnice au comis muncă forțată în Xinjiang și că o parte din constrângere „ar putea fi echivalentă cu sclavie, o crimă împotriva umanității”.

 

LEGAT DE: ERLC aplaudă constatarea muncii forțate de către China

 

Concluziile OHCHR, anunțate în ultima zi a mandatului de patru ani al lui Michelle Bachelet ca înalt comisar, au venit în urma unor știri din ultimii ani conform cărora Partidul Comunist Chinez (PCC) a desfășurat o campanie brutală împotriva uigurilor, predominant musulmani în cea mai mare și mai vestică regiune a Chinei, și a altor minorități. Conform rapoartelor, acțiunile Chinei au inclus detenția pe scară largă în lagăre de „reeducare”, muncă forțată și un program coercitiv de control al populației, bazat pe avorturi și sterilizări.

 

Administrația Trump a anunțat în ultima sa zi completă din ianuarie 2021 decizia sa că China este vinovată de genocidul din Xinjiang, iar administrația Biden a confirmat această hotărâre câteva săptămâni mai târziu. În iunie 2021, mesagerii la reuniunea anuală a SBC  au adoptat o rezoluție  care a făcut din convenție primul grup de credință creștină care a denunțat campania Chinei împotriva uigurilor drept genocid.

 

„Acum știm exact de ce guvernul chinez nu a dorit ca acest raport să fie publicat”, a declarat Brent Leatherwood, președintele interimar al Comisiei pentru Etică și Libertate Religioasă (ERLC). „Acesta conține confirmări de neclintit despre acțiunile lor odioase și despre înrobirea poporului uigur.”

 

„Deși nu a mers atât de departe pe cât ar fi trebuit, raportul oferă totuși suficiente dovezi care demonstrează că Partidul Comunist Chinez este angajat să eradicheze uigurii și alte minorități religioase din societatea chineză”, a declarat Leatherwood în comentariile scrise pentru Baptist Press. „SBC a avut absolută dreptate să numească aceste atrocități un genocid și este timpul ca comunitatea globală să confrunte China cu privire la aceste încălcări grave ale drepturilor omului și să ceară încetarea imediată a acestora.”

 

LEGAT DE: Activist creștin „indestructibil” se străduiește să împărtășească Evanghelia cu președintele Chinei, Xi Jinping

 

Secretarul de stat Antony Blinken a declarat că Statele Unite salută un raport care „adâncește și reafirmă profunda noastră îngrijorare cu privire la genocidul și crimele împotriva umanității pe care autoritățile guvernamentale [chineze] le comit împotriva uigurilor” și a altor minorități etnice și religioase.

 

Statele Unite „vor continua să tragă la răspundere [guvernul chinez]” și să-l îndemne să-i elibereze pe cei aflați în arest pe nedrept, să raporteze despre cei dispăruți și să permită o anchetă independentă în Xinjiang, a declarat Blinken într-o declarație scrisă.

 

Adrian Zenz, expert în China, a descris raportul OHCHR ca fiind „foarte conservator”, dar a spus că „abordarea sa generală prudentă și metodică face ca raportul să fie foarte greu de respins”. Zenz este cercetător senior și director al departamentului de studii despre China la Fundația Memorială a Victimelor Comunismului.

 

Raportul a fost deficitar în anumite privințe, au spus Zenz și alții. Secțiunile sale despre munca forțată și controlul populației sunt „relativ scurte și slabe”, a spus el pe Twitter. Un diplomat a raportat că porțiunea despre sterilizarea forțată „a fost diluată în ultimele ore”, a scris Zenz pe Twitter. Raportul a fost, de asemenea, criticat pentru că nu a descris acțiunile Chinei în Xinjiang drept genocid.

 

Guvernul chinez a denunțat raportul OHCHR. „[A]șa-numita «evaluare» distorsionează legile și politicile Chinei, denigrează și calomniază China în mod nejustificat și se amestecă în afacerile interne ale Chinei… și, de asemenea, subminează credibilitatea OHCHR”, a declarat guvernul ca parte a răspunsului său de 131 de pagini.

 

Guvernul chinez a lansat un efort de combatere a terorismului în Xinjiang în 2014, asociind amenințarea cu „extremismul religios și separatismul”, potrivit raportului OHCHR.

 

LEGAT DE: Tot mai multe administrații locale din China oferă recompense în numerar pentru raportarea „activităților religioase ilegale”

 

Totuși, acest efort de combatere a terorismului „a condus la modele interconectate de restricții severe și nejustificate asupra unei game largi de drepturi ale omului”, a raportat OHCHR. „Acuzațiile de tipare de tortură sau rele tratamente, inclusiv tratament medical forțat și condiții nefavorabile de detenție, sunt credibile, la fel ca și acuzațiile de incidente individuale de violență sexuală și bazată pe gen.”

 

„Amploarea detenției arbitrare și discriminatorii a membrilor grupurilor uigure și a altor grupuri predominant musulmane… poate constitui crime internaționale, în special crime împotriva umanității.”

 

Cercetările pentru raportul OHCHR au inclus o analiză a documentelor, inclusiv a legilor și politicilor Chinei, precum și 40 de interviuri cu uiguri și alți membri ai minorităților etnice care dețin „cunoștințe directe” și o vizită a lui Bachelet în Xinjiang, efectuată în luna mai.

 

Interviurile cu uigurii și alte persoane, inclusiv 26 de persoane reținute, au arătat că aproape toate deținutele fuseseră forțate să primească injecții și/sau pastile administrate în mod regulat. Unii au descris violență sexuală, inclusiv violuri în principal asupra femeilor, potrivit raportului.

 

Mai multe femei intervievate au declarat OHCHR că au fost forțate să facă avorturi sau să li se insereze dispozitive intrauterine. Informațiile primite „sugerează că măsurile coercitive au însoțit probabil aplicarea strictă a politicilor de planificare familială după 2017… și au fost o cauză a scăderilor semnificative ale ratelor natalității în Xinjiang, în general, și în special în zonele populate predominant de uiguri ”, se arată în raport.

 

Ca și în alte regiuni ale Chinei, legile din Xinjiang „reglementează religia într-un mod detaliat, intruziv și deosebit de controlant”, a raportat OHCHR. „Activitățile religioase sunt permise numai în locații aprobate de guvern, desfășurate de personal acreditat de guvern și pe baza învățăturilor și publicațiilor aprobate de guvern.”

 

LEGAT DE: „Liderii sunt speriați” de cât de repede crește Biserica din China

 

Practicile opresive ale PCC din Xinjiang , care au fost raportate de agențiile de știri, au inclus un sistem de supraveghere de înaltă tehnologie care a obținut date genetice despre mulți locuitori. Se estimează că peste 1 milion de uiguri și poate chiar 3 milioane au fost deținuți în lagăre de „reeducare”. Viața în lagăre a dus, de asemenea, la recoltarea coercitivă de organe, conform unor rapoarte.

 

ERLC a cerut adoptarea politicilor americane de combatere a represiunii de către China împotriva uigurilor și a altor minorități etnice și religioase.

 

Președintele Biden  a promulgat  în decembrie 2021 Legea privind prevenirea muncii forțate a uigurilor, o legislație aprobată de ERLC care interzice introducerea pe piața americană a produselor fabricate cu muncă forțată în Xinjiang. În iunie, Leatherwood și-a exprimat „ profundele îngrijorări ” într-o scrisoare adresată lui Biden, conform căreia un nou ordin al Casei Albe ar putea fi folosit pentru a permite intrarea în Statele Unite a celulelor și modulelor solare produse de uiguri în condiții de muncă forțată.

 

Acest articol a apărut inițial la Baptist Press .

 

https://christiannewsnow.com/u-n-report-china-guilty-of-serious-violations/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Cele 10 porunci ale predicării     a

 

De Tyler Scarlett

 

Preaching.com

Toată lumea greșește, dar pentru toate greșelile pe care predicatorii le pot face (și le fac), iată 10 pe care ar trebui să facem tot posibilul să le evităm cu orice preț.

 

Scriptură: 2 Timotei 2:21 , 2 Timotei 4:1-5 , 1 Timotei 3:15

 

Când vine vorba de predicarea și predarea Bibliei, cu toții dăm greș. Cine nu a citat referința greșită sau (mai rău) nu a citit complet pasajul greșit din Scriptură? Cine nu a rămas, în focul momentului, fără să-și fi înțepenit limba și să-i acorde lui Pavel meritul cuvintelor lui Petru? S-ar putea chiar să te trezești creând un munte omiletic dintr-o cârtiță exegetică.

 

Toată lumea greșește, dar pentru toate greșelile pe care predicatorii le pot face (și le fac), iată 10 pe care ar trebui să facem tot posibilul să le evităm cu orice preț.

 

1. Să nu pui cuvinte în gura lui Dumnezeu.

 

Dumnezeu este mai mult decât capabil să spună ceea ce vrea să spună și să înțeleagă ceea ce spune. El nu are nevoie de ajutorul nostru pentru a adăuga sau a scoate din Cuvântul Său. Nu avem dreptul să spunem că Dumnezeu a spus ceva ce nu a spus. De aceea trebuie să folosim Cuvântul adevărului cu acuratețe ( 1 Timotei 3:15 ). Dacă ai fost vreodată citat greșit (într-o conversație sau într-un ziar), știi cât de frustrantă este o astfel de experiență. Imaginează-ți cum trebuie să se simtă Dumnezeul universului atunci când unul dintre mesagerii Săi Îl citează greșit. Trebuie să ne asigurăm că primim mesajul corect!

 

2. Vei pregăti și predica fiecare mesaj ca și cum ar fi ultimul tău.

 

Chiar dacă este vorba doar de o mică mulțime de duminică seara, predicatorul nu ar trebui să-și ia niciodată responsabilitatea cu ușurință. De ce? Pentru că s-ar putea să fie ultima predică pe care o ții vreodată sau ultima predică pe care o aude cineva. Mai mult, nu știm ce a făcut Duhul lui Dumnezeu în culise. Un adolescent rebel sau un soț/soție rătăcit/ă ar putea fi pe punctul de a se pocăi și de a avea încredere în Hristos. Nevoia ascultătorului este urgentă; prin urmare, predicarea ar trebui să fie urgentă. Predicarea nu este un loc de joacă pentru distracții frivole, ci un câmp de luptă pentru lupte curajoase. Este locul unde însăși problemele vieții și ale morții, ale raiului și ale iadului, atârnă în balanță. Așa cum a spus odată elocvent marele teolog și predicator puritan Richard Baxter: „Voi predica ca și cum n-aș mai predica niciodată și ca un om pe moarte pentru oameni pe moarte.” Ar trebui să căutăm să facem același lucru și noi.

 

Deblocați cele mai bune resurse ale noastre

Resurse de top pentru fiecare predicator

Numele complet

Adresa dvs. de e-mail

Deblocare PRO Gratuit

Introduceți numele și adresa de e-mail pentru a începe . Este necesar card de credit, anulați oricând. În plus, primiți actualizări și oferte prin e-mail de la SermonCentral. Confidențialitate

3. Să nu prezinți Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod plictisitor și neconvingător.

 

Știre de ultimă oră: Dacă oamenii adorm în timpul predicii tale, nu este vina lui Dumnezeu. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este suficient pentru a transforma vieți, nu este oare suficient și pentru a menține atenția oamenilor? Nu te pune în calea puterii transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu permițându-l să devină plictisitor. A predica și a preda Biblia într-un mod plictisitor și neconvingător este, cred eu, un păcat. Aceasta nu înseamnă că fiecare predicator trebuie să fie dinamic, spiritual și amuzant. Înseamnă, totuși, că fiecare predicator ar trebui să se considere mesager și purtător de cuvânt al lui Dumnezeu pentru acel moment. El sau ea trebuie să implore cu pasiune și disperare pe cei care ascultă pentru a auzi și a da atenție Cuvântului lui Dumnezeu.

 

4. În mesajul tău vei face întotdeauna referire la Hristos.

 

Având în vedere că Isus Hristos este punctul central al fiecărui pasaj, este logic ca El să fie, prin urmare, punctul central al fiecărei predici. După cum scrie Dennis Johnson: „Indiferent de textul și tema noastră biblică, dacă vrem să împărtășim înțelepciunea dătătoare de viață a lui Dumnezeu în expunerea lor, nu putem face nimic altceva decât să-L proclamăm pe Hristos.”

 

Cea mai umilitoare experiență din anii mei de seminar a fost legată de acest aspect. Într-unul dintre cursurile mele de predicare, a trebuit să țin mai multe predici în fața colegilor mei și a profesorului. Prima predică pe care am ținut-o a fost bine primită și a fost lăudată. Așa că, după a doua predică (din Vechiul Testament), m-am așezat arogant așteptând să aud „ploile de binecuvântări” și complimente despre cât de bine mă descurcasem. Profesorul meu, Greg Heisler de la Seminarul Southeastern, a spus: „Tyler, acel mesaj a fost pasionat și provocator… dar ai făcut o greșeală uriașă.” El a continuat: „Ai fi putut predica acel mesaj într-o sinagogă evreiască sau într-o moschee musulmană și [congregația] ar fi putut spune «Amin!» la tot ce ai spus. Nu L-ai menționat niciodată pe Hristos în întregul tău mesaj.” M-a lăsat cu această provocare: „Trebuie să fii sigur că de fiecare dată când predici – chiar și din Vechiul Testament – dacă un evreu sau un musulman ar fi în audiență, [el sau ea] s-ar simți extrem de inconfortabil.” Amintiți-vă, nu suntem doar predicatori teiști; trebuie să fim predicatori creștini în mod distinct.

 

5. Îi vei zidi pe ascultătorii tăi la credință și ascultare.

 

Este ca vechiul imn: „Ai încredere și ascultă, căci nu există altă cale de a fi fericit în Isus decât să ai încredere și să asculți.” Indiferent de pasaj, scopul fiecărei predici ar trebui să fie acela de a le reaminti oamenilor că, indiferent de problema sau doctrina în discuție, Dumnezeu și Cuvântul Său sunt de încredere. Când Dumnezeu a dat Cele Zece Porunci, El nu a început prin a le da ordine israeliților. De fapt, Cele Zece Porunci nu încep cu porunci. Ele încep cu cuvintele liniștitoare: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului…” (Exod 20:1). Cu alte cuvinte, Dumnezeu le-a reamintit: „Puteți avea încredere în Mine; de ​​aceea ar trebui să Mă ascultați.” Adevărata motivație pentru viața creștină nu este „Trebuie să ascult de Dumnezeu”, ci este „Având în vedere tot ce știu a fi adevărat despre El, de ce nu L-aș asculta pe Dumnezeu?” O predică bună îi va ajuta pe oameni să gândească și să trăiască în acest fel.

 

6. Nu vei fi un fel de persoană și un alt fel de predicator.

 

Acesta este sindromul Dr. Jekyll/Mr. Hyde al predicării. Pe de o parte, asta înseamnă că nu poți trăi ca diavolul de luni până sâmbătă și să te aștepți să predici cu limba unui înger duminica. Pavel i-a spus lui Timotei: „De aceea, dacă cineva se curăță de aceste lucruri [păcătoase], va fi un vas de cinste, sfințit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice faptă bună” (2 Timotei 2:21). Fiecare predicator trebuie să caute să fie un „vas curat”, care este „folositor Stăpânului”. Asta înseamnă, de asemenea, că nu ar trebui să încerci să fii altcineva la amvon. După cum a spus odată Phillips Brooks: „Predica este adevăr prin personalitate”. Dumnezeu a creat doar un Charles Spurgeon, un Adrian Rogers, un John MacArthur și un John Piper. Nu încerca să-i imiți pe alți predicatori; fii tu însuți.

 

A asculta predicatori atât de grozavi este ca și cum ai urmări un spectacol grandios de artificii de 4 iulie. Te relaxezi, privești și spui „Ooo” și „Ahh” împreună cu toți ceilalți. Ar trebui să fii uimit de el și să te bucuri de el, dar nu ar trebui să te duci acasă și să încerci să-l reproduci în curtea din spate. Nu poți. Nu are rost să încerci. Același lucru este valabil și în cazul predicării. Când predici, fii tu însuți.

 

7. Nu vei deschide un comentariu până nu vei citi pasajul de 100 de ori.

 

Poate fi o exagerare, dar este o reamintire importantă. Ce ați prefera să mâncați: biscuiții calzi și pufoși făcuți de la bunici sau un biscuit congelat, copt la microunde? Mâncarea reîncălzită nu este niciodată la fel de bună sau proaspătă. Același lucru este valabil și în cazul predicilor. Cred că cea mai mare ispită pentru generația actuală de predicatori este să sară direct la comentarii sau să acceseze site-urile web cu predici fără a medita temeinic mai întâi asupra pasajului. După cum a comentat odată Robert Smith: „Există mult prea mulți predicatori care predică doar de la gât în ​​sus. Adevărul este cel mai puternic atunci când vine de pe buzele unei persoane a cărei inimă și minte s-au marinat pe larg în Cuvântul lui Dumnezeu.”

 

8. Onorează-ți contextul mai presus de orice, pentru ca mesajul tău să fie benefic.

 

Strigătul de luptă al soldaților Revoluției din Texas era „Amintiți-vă de Alamo!”. Strigătul de luptă pentru predicatorii de astăzi ar trebui să fie „Amintiți-vă, contextul este rege!”. Le spun adesea oamenilor că nu trebuie să știe greacă și ebraică pentru a preda bine Biblia, dar trebuie să cunoască bine contextul. Rolul contextului în predicare și învățătură nu poate fi subestimat sau supraestimat. Fără context, aș putea ține o predică care să spună: „și [Iuda] s-a dus și s-a spânzurat”, iar Domnul Isus a spus: „Du-te și fă la fel”. Deși s-ar putea să nu existe nimeni care să promoveze sinuciderea de la amvon, dacă nu acordăm o atenție deosebită contextului, rezultatul poate fi sinuciderea spirituală. Nu pierdeți niciodată contextul.

 

9. Vei face din esența textului esența mesajului.

 

Titlul cărții atemporale a lui John Stott spune totul: Între două lumi . Predicatorul Cuvântului lui Dumnezeu se găsește cu un picior în lumea biblică și cu unul în lumea modernă. Predicatorului îi revine sarcina de a gestiona aceste două aspecte cu echilibru. Nu uitați niciodată că ceea ce a spus Dumnezeu acum 2.000 sau 3.000 de ani este exact același mesaj pe care oamenii trebuie să-l audă astăzi. Unii vor argumenta: „Da, dar cum rămâne cu toată istoria, cultura și diferențele de limbă din timpurile biblice până în cele moderne? Poporul meu nu înțelege toate aceste lucruri.” Ei bine, ghiciți ce? Ar trebui să-i învățați. Nu simplificați Biblia; deșteaptă-i pe oameni. Biblia este cel mai relevant lucru din univers, deoarece Dumnezeu este cea mai relevantă Ființă din univers.

 

10. Vei predica și învăța doctrina mai presus de orice.

 

Multe biserici sunt slabe și lipsite de viață pentru că au anemie spirituală. Ceea ce le lipsește este fierul doctrinar din sângele lor. Toată săptămâna, oamenii aud mesaje de la alți oameni. „Ceea ce au nevoie oamenii”, așa cum a spus odată Robert McCracken, „este să audă un cuvânt dincolo de ei înșiși”. Doctrina hrănește sufletul. Îi liniștește pe cei necredincioși. Îl maturizează pe copil. Este ceea ce menține bisericile sănătoase și vii. Fără ea, pastorii vorbesc fără să predice, iar bisericile cântă fără să se închine. Țineți predici bogate din punct de vedere doctrinal! Marea problemă de la amvoanele de astăzi nu este lipsa predicării, ci abundența predicării groaznice. Acest lucru se datorează în mare parte faptului că mulți predicatori nu sunt atât de atenți și atenți la sarcină pe cât ar trebui să fie. Nu numai că biserica are nevoie de noi, predicatorii, pentru a respecta aceste Zece Porunci, dar, mai important, Dumnezeu și Cuvântul Său merită efortul necesar.

 

Acest articol a apărut inițial pe Preaching.com . Folosit cu permisiune.

 

 

https://sermoncentral.com/pastors-preaching-articles/tyler-scarlett-the-10-commandments-of-preaching-915

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Cele 10 porunci ale predicatorului (predicării)   b

 

de Marius David

La ultimele trăsături de condei pentru predica de mîine, iată ce am găsit: cele 10 porunci referitoare la predicare, pentru predicator. Am tradus cum m-a tăiat capul după chinul de azi, gîndindu-mă la ispitele din lungul timpului în care predic Evanghelia (vreo 25 de ani deja):

 

1. Nu pune ideile tale în gura Domnului.

 

2. Pregăteşte-ţi predica de mîine ca şi cum ar fi ultima predică pe care o vei fi predicat.

 

3. Nu prezenta Cuvîntul într-un mod plictisitor.

 

 

4. Întotdeauna să ajungi finalmente la Cristos şi la cruce.

 

5. Zideşte Biserica în credinţă şi ascultare.

 

6. Nu cumva să spui ce nu crezi, să predici ce nu practici.

 

7. Nu cumva să deschizi vreun comentariu înainte de a-ţi fi scăldat mintea în text de vreo 100 de ori.

 

8. Dă contextului ce i se cuvine contextului şi textului ce este al textului ca să-i fie bine predicii tale.

 

9. Mesajul textului să fie şi mesajul predicii tale. Nu-ţi folosi textul drept pretext pentru aplicaţiile tale „relevante”, considerînd textul nerelevant.

 

10. Predică şi învaţă. Adică… doctrină! Doctrină… doctorină! Poporul moare din lipsă de cunoştinţă, nu din lipsă de disk-jockei!

 

(iertaţi-mi traducerea foarte liberă, sper că mă va ierta şi autorul)

 

 

https://mariuscruceru.ro/2011/05/14/cele-10-porunci-ale-predicatorului-predicarii/

 

sursa  – https://sermoncentral.com/pastors-preaching-articles/tyler-scarlett-the-10-commandments-of-preaching-915

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Deuteronom –  Cele 10 porunci

 

 

Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

 

Să n-ai alţi dumnezei afară de Mine.

 

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în ape sub pămînt.

 

Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;

 

şi Mă îndur pînă la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

 

Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

 

Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău.

 

Şase zile să lucrezi, şi să-ţi faci toate treburile.

 

Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.

 

Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă.

 

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, cum ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, ca să ai zile multe şi să fii fericit în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

 

Să nu ucizi.

 

Să nu preacurveşti.

 

Să nu furi.

 

Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.

 

Să nu pofteşti nevasta aproapelui tău; să nu pofteşti casa aproapelui tău, nici ogorul lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un alt lucru care este al aproapelui tău.

 

Deuteronom 5:6-21

 

 

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2010/02/01/deuteronom-1-cele-10-porunci/

 

 

 

 

/////////////////////////////////

 

 

 

 

Cel mai mortal păcat dintre toate- Hrană pentru Suflet

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=aDMjp89DxXo

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Iosif Ton – Pocaiti-va caci Imparatia Cerurilor este aproape! Predica

 

https://www.youtube.com/watch?v=Oeav_k6Ma0c&t=29s

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Teologii și credincioșii erau erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale

 

 

Autor: Dana Fodor Mateescu

 

 

 

„Torturile erau bine dozate şi încetau în momentul în care deţinutul era pe punctul de a muri. Ele erau variate: bătaie, înfometare, obligaţia de a sta într-o poziţie fixă 17 ore pe zi – picioarele întinse orizontal, mâinile pe genunchi şi bustul la 90 de grade – la cea mai mică mişcare supraveghetorul intervenind cu bâta; erau forţaţi să bea urină, să mănânce mizeriile din tineta unde îşi făceau necesităţile; siliţi să bea apă cu multă sare şi lăsaţi apoi să se usuce de sete, şi multe altele, inventate de mintea bolnavă a torţionarilor. Cei care cedau erau obligaţi să-şi facă demascarea, adică să spună tot ce nu au declarat la anchetă, să-i trădeze pe deţinuţii care i-au ajutat în închisoare sau pe gardienii care au avut o comportare omenoasă. De asemenea, pentru ca distrugerea să fie completă, în faţa tuturor celor din celulă, fiecare trebuia să batjocorească amintirea a ceea ce era mai important pentru el. Spre exemplu, cineva îşi iubea foarte mult mama sau soţia. În faţa tuturor, trebuia să le defaime, sa facă afirmaţiile cele mai obscene şi absurde la adresa lor. Orice era luminos şi bun în conştiinţa celui torturat trebuia să fie defăimat şi umplut de noroi.

 

Studenţii teologi şi cei evlavioşi – bandiţii mistici, cum erau numiţi – erau forţaţi să apostazieze, să se lepede de Dumnezeu, hulind tot ceea ce ţine de credinţa creştină. De Crăciun sau de Paşti, pe melodiile colindelor sau a Prohodului, erau obligaţi să cânte texte cu obscenităţi şi insulte de nedescris la adresa Mântuitorului şi a Maicii Sale. Totodată erau siliţi să facă procesiuni blasfemiatoare, să săvârşească „liturghii” cu mizeriile din tineta de necesităţi şi apoi să se „împărtăşească” cu ele. Unii erau „botezaţi” prin afundarea în hârdăul cu fecale. Cred că acestea sunt suficiente ca să ne dăm seama de satanismul reeducării.

 

După ce deţinutul îşi făcea „demascarea”, ca să dovedească că s-a reeducat, trebuia, la rândul său, să devină torţionar şi să convingă pe altul, să se lepede de tot putregaiul burghez şi să adopte ideologia comunistă. Se ajungea astfel, sub teroare, la o adevărată spălare a creierului. Cei torturaţi, nemaiputând suporta chinurile continue, neavând nici posibilitatea sinuciderii, fiind supravegheaţi îndeaproape, cedau şi se transformau în nişte roboţi cu inima împietrită, devenind din victime, călăi.

 

Nici după ce ajungeau reeducaţi nu scăpau de teroare, căci la cel mai mic semn de solidaritate cu cei chinuiţi, treceau din nou prin moara torturilor. Astfel, trăind într-o teroare permanentă, suspectându-se unii pe alţii, se prăbuşeau continuu fără posibilitate de revenire.

 

 

Dumitru Bordeianu, care a cunoscut reeducarea, descriind în ale sale Mărturisiri din mlaştina disperării experienţa prin care a trecut, spune că la un moment dat se crea o comuniune demonică între torţionar şi cel torturat. Spre exemplu, dacă Ţurcanu îl întreba ce gândeşte, nu putea să-l mintă, fiindcă l-ar fi simţit imediat. De aici frica de a gândi ceva considerat rău de Ţurcanu, căci nu puteai ascunde dacă te lua la întrebări, iar spunând adevărul erai pedepsit.

 

Un alt aspect satanic era că tot ceea ce ai ascuns, şi reprezenta un punct de sprijin pe calea prăbuşirii interioare, te chinuia aşa de tare, încât cereai singur să te demaşti, simţind prin aceasta o uşurare, ca după o spovedanie, deşi aceste mărturisiri erau folosite împotriva ta. Avea loc un proces foarte ciudat, producându-se mutaţii în personalitatea celui torturat, care ajungea să nege concepţiile de dinainte şi să adopte ceea ce-i impunea Ţurcanu, cu convingerea că acesta îi face un bine. În procesul acesta de spălare a creierului „i se lumina mintea”, trăia ceva ca o uşurare, „înţelegea” tot ceea ce respinsese înainte şi pornea cu toată convingerea să-i aducă în acelaşi stadiu de „iluminare” şi pe ceilalţi. Pentru noi, care nu am trecut prin asemenea stări demonice, lucrurile sunt de neînţeles.

 

Cei mai mulţi îi torturau pe ceilalţi fiind ei înşişi sub imperiul terorii, fără mutaţiile de care am vorbit mai sus. Sistemul era astfel gândit încât, sub tortură continuă, au fost foarte rare cazurile celor ce au rezistat până la capăt, în general făcându-se compromisuri, mai mari sau mai mici, după structura şi rezistenţa fiecăruia.”

 

Extras din Sfântul Închisorilor – Valeriu Gafencu, Partea a IV-a – Pitești

 

Preluare de pe site-ul Fericiți cei prigoniți/ (Mulțumesc!)

 

 

https://revistatreispe.wordpress.com/2024/01/07/teologii-si-credinciosii-erau-erau-botezati-de-comunisti-prin-afundarea-in-hardaul-cu-fecale/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU, de C.H. Spurgeon

 

 

Meditații zilnice, Tezaurul promisiunilor

 

 

 

Luna Ianuarie

 

 

CEA DINTÂI FĂGĂDUINŢĂ A BIBLIEI

Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.  Geneza 3.15

 

Aşa este prima făgăduinţă făcută omului căzut. Ea conţine întreaga Evanghelie şi arată miezul legământului harului. O vedem împlinită într-o mare măsură; sămânţa femeii a fost rănită la călcâi în persoana lui Isus Cristos, şi ce groaznică zdrobire va fi zdrobirea finală a capului şarpelui! Această profeţie a fost împlinită întâi când Isus a purtat păcatul omenirii, a biruit moartea şi a învins puterea Satanei; ea va fi pe deplin şi definitiv împlinită la cea de a doua venire a Domnului şi în ziua judecăţii de la sfârşit.Dar, de altfel, acest lucru se împlineşte pentru fiecare din noi în parte: răniţi la călcâi, de chinurile pe care ni le pricinuiesc puterile răutăţii în toate zilele, suferinţe pe care totdeauna putem să le biruim în Cristos, care a pus piciorul pe capul şarpelui. În tot timpul acestui an, vom avea de învăţat cea dintâi parte a acestei făgăduinţe, experimentând-o prin ispitele Diavolului şi a loviturilor celor nelegiuiţi care sunt sămânţa lui. Ei ne vor putea răni în aşa fel încât să ne facă să şchiopătăm de durerea de la călcâi; dar să reflectăm bine la cea de a doua parte a textului şi să nu ne îngrozim. Prin credinţă să ne bucurăm că vom şi domni împreună cu Cristos, sămânţa femeii.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 

de Charles H. SPURGEON

 

2 Ianuarie

 

CÂŞTIGAREA VICTORIEI

 

Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre.                                   Romani 16.20

 

Iată o făgăduinţă care o completează pe cea de ieri. Potrivirea cu modelul nostru divin nu trebuie să ni se arate numai prin muşcătura din călcâi, ci şi prin biruinţa asupra celui rău. Balaurul trebuie zdrobit şi sub piciorul nostru. Adunarea din Roma era bântuită de lupte interne, dar Dumnezeul lor era ”Dumnezeul păcii” şi le dădea odihna sufletului. Vechiul vrăjmaş poate reuşea să-i facă să se poticnească şi să-i amăgească pe cei simpli; dar până la urmă, el va trebui să fie călcat în picioare chiar de aceia pe care-i tulburase. Poporul lui Dumnezeu nu obţine această biruinţă nici prin puterea lui nici prin dibăcia lui. Dumnezeu însuşi îl va zdrobi pe Satan; va fi zdrobit sub picioarele noastre, da, Dumnezeu îl va zdrobi.Să pornim cu bărbăţie să-l întâmpinăm pe Ispititor, şi nu numai duhurile răutăţii, ci, însuşi domnul întunericului va fugi din calea noastră. Să nădăjduim într-o grabnică biruinţă, păstrând o încredere nezdruncinată în Dumnezeul nostru. ”Curând”! Fericită nădejde, vom pune piciorul nostru pe şarpele cel vechi! Puterea răului va fi anihilată şi Satan va avea capul zdrobit într-un mod ruşinos sub piciorul omului. Prin credinţa în Domnul Isus să punem de acum piciorul pe Ispititor.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 

de Charles H. SPURGEON

 

3 Ianuarie

 

ODIHNEŞTE-TE ÎN FĂGĂDUINŢĂ

 

Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.                                                            Geneza 28.13

 

Nici o făgăduinţă nu este numai pentru un singur om; ele nu se adresează numai unor sfinţi, ci tuturor credincioşilor. Astfel, fratele meu, dacă poţi să te sprijini pe această făgăduinţa şi să ţi-o pui la căpătâi, ea este pentru tine. Pământul pe care se odihnea Iacov, era acela pe care l-a luat în stăpânire mai târziu. Când îşi întindea mădularele obosite pe pământ, se cam îndoia c-ar putea să intre în stăpânirea ţării; şi aşa a fost totdeauna omul. În timpul somnului i-a apărut acea scară minunată, care uneşte cerul cu pământul pentru orice credincios. Pământul pe care sta scara era ca o arvună a moştenirii care cobora din cer la el. Toate făgăduinţele sunt da şi amin în Isus; şi după cum Cristos este al nostru, tot aşa fiecare făgăduinţa ajunge a noastră, dacă ne odihnim în ea cu o credinţă tare şi liniştită.Vino, sărmane suflet obosit, ia Cuvântul Dumnezeului tău ca pernă pe care să te odihneşti. Odihneşte-te în pace în Cuvânt. Gândeşte-te numai la El. Isus este scara luminoasă care face legătura între tine şi Dumnezeul tău. Numai fii sigur că făgăduinţa făcută lui Iacov ţi-a fost făcută şi ţie de Dumnezeu însuşi. Nu este o greşeală ca să ţi-o însuşeşti personal, ca şi cum ea a fost rostită numai pentru tine.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 

de Ch. H. SPURGEON

 

4 Ianuarie

 

ODIHNĂ ÎN LINIŞTE

 

Îi voi face să locuiască în linişte.                     Osea 2.18

 

Da, Dumnezeu dă pace poporului Său. Versetul acesta ne vorbeşte de un ”legământ cu fiarele câmpurilor, păsările cerului şi târâtoarele pământului”. Aceasta înseamnă pacea în mijlocul vrăjmaşilor pământeşti, încercărilor ascunse ca mici necazuri, lucruri, care pot, dar nu trebuie să tulbure odihna noastră. Domnul vrea să nimicească tot ceea ce ameninţă poporul Său. ”El va zdrobi în ţară arcul, sabia şi războiul”. Pacea este asigurată, deoarece elementele potrivite s-o tulbure, au fost nimicite.

 

Această pace va fi urmată de odihnă. ”El dă odihnă celui pe care-l iubeşte”. Sprijinit mereu de acest adevăr dumnezeiesc, credinciosul poate să rămână într-o siguranţă liniştită care-i dă odihnă. Una este să te odihneşti, şi alta este să te odihneşti în siguranţă. Iată-ne aduşi în ţara făgăduită, în casa Tatălui, în camera ospăţului, şi chiar la pieptul lui Cristos. Numai acolo ne putem ”odihni în siguranţă”. Şi în această stare liniştită suntem la adăpost de oboseala pe care o produce frământarea. ”El ne dă odihnă în păşuni verzi şi ne conduce la ape de odihnă”. Acolo vrea să-l ducă Mângâietorul pe orice suflet care se lasă în voia Lui.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 

de Charles H. SPURGEON

 

5 Ianuarie

 

MINUNATA GARANŢIE

 

… nu te teme, căci Eu sunt cu tine;                Isaia 41.10

 

Când trecem prin suferinţe sau suntem chemaţi în slujba Domnului căutăm adesea să facem provizii de puteri, deoarece băgăm de seamă că puterea noastră pe care ne bizuim este limitată şi insuficientă pentru nevoile noastre. Atunci să ne păzim să nu ne lăsăm doborâţi, căci aici avem făgăduit tot ce avem nevoie. Puterea lui Dumnezeu este nelimitată şi chiar această putere El vrea să ne-o dea; şi făgăduinţa Lui este că ne va fi dată. El vrea să ne fie hrană pentru suflet şi sănătate pentru trup. Este cu neputinţă să se spună câtă putere poate să pună El într-un om; când această putere divină ne umple, slăbiciunea omenească nu mai este o piedica.Nu ne mai amintim noi de timpurile de lucru şi încercări deosebite, când am primit o putere de care ne miram noi înşine? Eram liniştiţi, în pace în pericol, supuşi încercării, răbdători în suferinţă, îndurând cu blândeţe dispreţul sau opoziţia. Într-adevăr, Dumnezeu ne dă o putere neaşteptată în încercările mari, aşa încât nu ne mai recunoaştem pe noi înşine; cei slabi ajung curajoşi, cei neînvăţaţi primesc înţelepciune, cei timizi primesc la timpul potrivit ceea ce trebuie să spună. Sentimentul slăbiciunii noastre ne poate clătina, dar făgăduinţa lui Dumnezeu ne redă viaţa. Doamne, întăreşte-mă ”după făgăduinţa Ta”.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 

de Charles H. SPURGEON

 

6 Ianuarie

 

AJUTOR DIN AFARĂ

 

… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.                             Isaia 41.10

 

Făgăduinţa de ieri ne garanta puterea pentru lucrul nostru. Cea de azi ne asigură ajutorul…………………………………………………………………

 

 

Det. aici

 

 

 

https://ioan11.wordpress.com/2016/01/04/tezaurul-promisiunilor-lui-dumnezeu-de-c-h-spurgeon/

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Autoamăgirea „sfântă” – religia  diavolului, de Gabriel Burnete

 

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=gP9itf8T83M&t=297s

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Primejdia neomarxismului (1): celebrarea nașterii unui monstru | Prof. dr. Iosif Țon

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=MGtS5RPhvsM

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

Iosif Ton: Harul care transforma – partea 2

 

https://www.youtube.com/watch?v=XiuhBd3BxVc

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Rodirea voastra il raneste pe Dumnezeu,dar toata vesnicia o sa aveti timp sa da ti socoteala …) Distrugerea din interior a Cultului Penticostal – cazul Daniel Bujeniță!

https://www.youtube.com/watch?v=_wHanQl8dPw

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Transmiterea păcatului

R.C. Sproul

Ori de câte ori ajungem la subiectul păcatului originar şi discutăm despre natura decăzută a fiinţelor umane, în mod inevitabil cineva pune întrebarea: „Stai puţin. Dacă suntem născuţi păcătoşi, cum poate Dumnezeu să ne considere răspunzători pentru că păcătuim dacă tot ce facem este să ne urmăm impulsurile naturale?” Altfel spus, dacă păcatul e atât de fundamental pentru natura noastră, cum poate Dumnezeu să ne judece pentru că păcătuim, din moment ce nu putem face nimic altceva decât să păcătuim? Ei bine, aceasta e cu siguranţă o întrebare îndreptăţită, şi una care în mod evident se ridică în lumina doctrinei despre păcatul originar. De aceea, trebuie să privim puţin la modul în care această natură păcătoasă se transmite sau se transferă de la Adam către urmaşii săi. Iar primul lucru pe care trebuie să îl spunem cu privire la aceasta este că Biblia ne arată cât se poate de clar că există o legătură aici. Putem explora diversele moduri în care poate fi înţeleasă această legătură, dar haideţi să privim mai întâi la capitolul cinci din scrisoarea lui Pavel către romani, începând cu versetul 12, unde Apostolul scrie:

 

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.

 

Apoi continuă şi spune:

 

Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)…Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.

 

Pavel face aici un contrast, o comparaţie între al doilea Adam, Hristos, şi primul Adam. El prezintă relaţia paralelă prin care, prin neprihănirea unui om, şi anume a lui Hristos, noi suntem răscumpăraţi în acelaşi fel în care prin nelegiuirea altui om noi suntem aruncaţi în ruină iar moartea intră în lume, şi toate celelalte. Dacă nu ne plângem prea mult de transferul înlocuitor al neprihănirii de la Hristos către noi, în schimb transferul nelegiuirii de la Adam către noi este cel care ne face atâtea probleme.

 

Au existat diferite teorii cu privire la modul în care are loc acest transfer, sau această tranziţie. În teologia liberală este populară următoarea opinie: povestea lui Adam şi Eva e un mit. Nu a existat în istorie un Adam sau o cădere, iar, într-un sens, relatarea din capitolul trei al Genezei este o pildă care ne prezintă un scenariu pe care îl trăim în vieţile noastre, şi anume acela că fiecare fiinţă umană se naşte bună, se naşte neprihănită, dar toţi trecem prin propriile noastre ispite şi cădem. Fiecare individ reproduce, în viaţa lui sau a ei, ceea ce Scriptura ne spune, sub formă de pildă, că au făcut Adam şi Eva atunci când au fost ispitiţi.

Desigur, există mai multe probleme cu această teorie. Ea neagă complet ceea ce Scriptura ne învaţă şi acest lucru e o suficientă problemă în el însuşi. Dar, pe lângă aceasta, Pavel se străduieşte să explice în capitolul cinci din Romani că el încearcă să argumenteze în acest pasaj şi faptul că legea a existat în lume de la început, înainte de Moise. Care e dovada în acest sens? El spune că dovada e păcatul care era în lume şi a domnit de la Adam până la Moise. Iar ideea pe care o subliniază Pavel e că, dacă nu există o lege, nu poate exista o încălcare a legii, nu poate exista păcatul. Iar dacă nu există păcatul, nu poate exista o pedeapsă dreaptă pentru păcat. Acesta e raţionamentul lui Pavel. El spune că ştim că moartea a domnit de la Adam la Moise. Oamenii au murit şi înainte de Muntele Sinai. Nu numai oamenii maturi, dar şi copiii au murit. Dacă e adevărat, aşa cum sugerează liberalii, că Adam şi Eva nu sunt persoane istorice şi e vorba doar de un mit, atunci ei trebuie să explice mortalitatea infantilă. De ce să moară bebeluşii? Explicaţia pe care o aduc ei este că nu există cu adevărat o legătură între păcat şi moarte. Cu cât încerci să promovezi acest argument, cu atât te vei izbi frontal de mai multe şi mai multe versete din Scriptură.

 

Totuşi, şi pentru cei care iau în serios revelaţia biblică şi susţin existenţa istorică a lui Adam şi a căderii, chiar şi printre aceştia există o dezbatere serioasă cu privire la „cum” are loc această transmitere a păcatului originar. Cele două opinii mai renumite şi mai populare (care au şi ele la rândul lor mai multe nuanţe) cu privire la transferul vinii de la Adam pot fi numite şcoala „realismului” şi şcoala „federalismului”. Şcoala realismului are atât un punct de vedere mai redus cu privire la realism cât şi o versiune mai sofisticată şi mai filozofică. De aceea am să le menţionez pe amândouă, cel puţin în trecere.

Realiştii vin cu următoarea argumentaţie: singurul mod în care Dumnezeu ne poate pedepsi cu dreptate pentru păcat, atunci când ne naştem cu o natură păcătoasă, este dacă acea natură păcătoasă reprezintă pedeapsa dreaptă pentru ceva ce noi am făcut. De exemplu, când Adam păcătuieşte şi Dumnezeu îl lasă pradă unei naturi păcătoase ca parte a pedepsei pentru păcatul său, înţelegem că aceasta e o pedeapsă dreaptă, aceea în care Dumnezeu lasă o persoană în voia lucrului pe care aceasta vrea să-l facă. Una e ca Dumnezeu să îl lase pe Adam în voia unei naturi păcătoase după ce Adam păcătuieşte şi alta e să-i lase pe copiii lui Adam în voia unei naturi păcătoase din cauza a ceva făcut de tatăl lor. Amintiţi-vă că în Ezechiel oamenii se plângeau că părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au sterpezit dinţii. Iar unul din mesajele lui Ezechiel spune că Dumnezeu nu va pedepsi o persoană pentru păcatul comis de altcineva. Dacă acest principiu e adevărat, cum se aplică el la întrebarea noastră cu privire la natura decăzută pe care o moştenim?

Realiştii spun că singurul mod în care Dumnezeu ar fi îndreptăţit să ne impună această natură decăzută ar fi dacă noi am fi căzut cu adevărat împreună cu Adam în grădină. Poate că nu îţi aminteşti să fi fost vreodată acolo. Nu există nici o înregistrare în jurnalul tău care să ateste prezenţa ta în grădina Edenului. Şi totuşi, poziţia realiştilor, într-un sens, învaţă că tu ai fost acolo, ai fost acolo în realitate. Acesta e unul din motivele pentru care vorbim de „realism”. Pentru ca acest lucru să se fi putut întâmpla, ar însemna ca sufletul tău, care s-a unit cu trupul tău (probabil la concepţie în pântecul mamei tale), sufletul tău să fi preexistat înainte de încarnarea ta şi sufletul să fi fost viu şi prezent în grădina Edenului. Ai luat parte, în sufletul tău preexistent, la căderea lui Adam şi Eva.

 

Argumentul biblic folosit în sprijinul unei astfel de pretenţii este luat din cartea Evrei, din relatarea, întrucâtva misterioasă, a întâlnirii lui Avraam cu Melhisedec în Vechiul Testament. Vă amintiţi că în cartea Evrei una din sarcinile cu care se confruntă autorul cărţii Evrei este să valideze pretenţia Noului Testament că Isus este Marele nostru Preot. Noul Testament Îl proclamă pe Isus nu numai ca Mântuitor al nostru, ci şi ca Regele nostru şi Preotul nostru. Pentru ca El să fie Rege, trebuia să se fi născut din seminţia lui Iuda, pentru că împărăţia davidică este promisă descendenţilor seminţiei lui Iuda. David a fost din seminţia lui Iuda. Saul a fost din seminţia lui Iuda. Noul Testament întocmeşte genealogia lui Isus şi arată că şi El este din seminţia lui Iuda, calificându-se astfel ca Rege al lui Israel. Dar dacă e din seminţia lui Iuda, atunci nu poate fi în acelaşi timp din seminţia lui Levi. Acestei seminţii a lui Levi i-a fost dată preoţia în Vechiul Testament. Aşa numita preoţie levitică sau preoţie aaronică, numită aşa după Aaron primul mare preot, este limitată în Vechiul Testament la membrii seminţiei lui Levi.

De aceea, atunci când Noul Testament Îl declară pe Isus ca Marele nostru Preot, scriitorii sunt confruntaţi cu această problemă a genealogiei Lui biologice. Răspunsul pe care îl dă autorul cărţii Evrei se găseşte în mai multe citate din Vechiul Testament, în special din Psalmii Mesianici. În Psalmul 110 Dumnezeu declară, cu privire la Mesia, că Îl va face pentru totdeauna un rege şi un preot în felul lui Melhisedec. Iar argumentul cărţii Evrei este că în Vechiul Testament mai este menţionată o altă preoţie în afară de preoţia levitică, şi această menţionare este acea referire criptică la slujirea acestei persoane misterioase numite Melhisedec, al cărui nume înseamnă „regele neprihănirii”, şi care este prezentat ca rege al Salemului, sau rege al păcii, fără mamă şi fără tată. Această menţiune ar putea însemna pur şi simplu că nu exista vreo înregistrare genealogică cu privire la trecutul lui, sau, aşa cum cred unii comentatori, ar putea fi o referire criptică la faptul că el nu avea o descendenţă umană obişnuită şi e posibil să fi fost o apariţie a lui Hristos în Vechiul Testament anterioară întrupării Lui. E o teorie foarte populară. În orice caz, acest Melhisedec se întâlneşte cu Avraam şi în timpul întâlnirii lor se întâmplă două lucruri. Avraam îi dă zeciuială lui Melhisedec şi Melhisedec îl binecuvântează pe Avraam. Ce ne spune de fapt autorul cărţii Evrei, într-o manieră evreiască, este că cel mic îi dă zeciuială celui mare iar cel mare îi dă binecuvântarea celui mic. Din moment ce nu Melhisedec îi dă zeciuială lui Avraam ci Avraam îi dă zeciuială lui Melhisedec, şi nu Avraam îl binecuvântează pe Melhisedec ci Melhisedec îl binecuvântează pe Avraam, modul evreiesc de gândire de aici este că în mod clar aceasta stabileşte superioritatea lui Melhisedec asupra lui Avraam. În acelaşi fel, autoritatea lui Avraam, în genealogia evreiască, îl face mai mare decât fiul său Isaac, Isaac este mai mare decât fiul său Iacov şi Iacov este mai mare decât fiii săi, printre care este şi Levi. Astfel, dacă Avraam este mai mare decât Levi iar Melhisedec este mai mare decât Avraam, atunci evident că Melhisedec, în acest mod de gândire, este mai mare decât Levi. Dacă Isus este preot în felul lui Melhisedec, El are o preoţie care nu e mai mică sau inferioară preoţiei levitice, ci e superioară şi mai mare decât preoţia levitică. Acesta e argumentul adus aici de autorul cărţii Evrei. Dar ce legătură are aceasta cu căderea şi transmiterea vinovăţiei? Ei bine, în contextul acestui argument citim:

 

Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.

 

Prin extinderea argumentaţiei sale, autorul arată că într-un sens, sau „ca să zicem aşa”, Levi a plătit zeciuială lui Melhisedec pe când era încă în coapsele tatălui său Avraam. Realiştii simpli spun că singurul mod în care poate fi înţeles acest text este acela că Levi era într-adevăr acolo când Avraam a plătit zeciuiala şi că acest text dovedeşte preexistenţa sufletului uman. Eu cred că e o mare exagerare, pentru că există precizarea: „ca să zicem aşa”, sau „într-un sens”. Putem spune că, genetic, stră-strănepoţii mei sunt deja prezenţi în trupul meu. Dar asta nu înseamnă că stră-strănepoţii mei sunt acum prezenţi în mine ca fiinţe umane individualizate. Nu găsim nicăieri în Scriptură această idee.

 

O versiune mai sofisticată a realismului, care nu depinde de o preîncarnare literală, pentru care există extrem de puţine dovezi biblice, este un fel de realism filozofic, aşa cum aţi putea găsi la Plato, Augustin sau Jonathan Edwards, care spune că, în mintea lui Dumnezeu, voi aţi preexistat înainte să vă fi născut, pentru că Dumnezeu, din eternitate, ştie perfect cine sunteţi. El vă cunoaşte din veşnicie. Iar ideile lui Dumnezeu despre persoane sunt idei reale, ele încorporează în mintea Lui realitatea completă a cine sunteţi şi ce sunteţi. Astfel că, în mintea lui Dumnezeu, dacă eraţi acolo în mintea Lui cu acea ocazie, voi eraţi acolo în realitate, pentru că nimic nu este mai real decât concepţia lui Dumnezeu despre lucruri.

Acest punct de vedere face o mulţime de presupuneri filozofice. Aşa cum am spus, el include o concepţie caracteristică lui Plato cu privire la idei şi o menţionez doar în trecere. Dar e o opţiune, şi încă o opţiune pe care mulţi au îmbrăţişat-o în istoria Bisericii. Una pe care eu o găsesc fascinantă.

 

Cu toate acestea, opusul realismului este aşa-numitul „federalism”, care pune accentul pe caracterul reprezentativ al lui Adam. Adam funcţionează ca un înlocuitor pentru noi, ca un reprezentant al nostru, ca un conducător federal al rasei umane. La fel cum oficialii unei republici federale sunt aleşi ca reprezentanţi iar republica e reprezentată de cei cu roluri de conducere în guvern şi în structurile federale, tot aşa în Biblie Îl avem pe Isus, de exemplu, care intră într-o solidaritate colectivă cu Israel. El devine Israel. El reprezintă naţiunea lui Israel şi prin lucrarea Sa pe cruce El este înlocuitorul nostru delegat care stă în locul nostru. Dumnezeu ne socoteşte neprihăniţi pentru că Dumnezeu ne transferă neprihănirea lui Isus şi transferă lui Isus vinovăţia noastră. În mântuirea noastră este implicat astfel un dublu transfer. Toată mântuirea noastră se bazează pe valabilitatea unui fel de reprezentare. Dacă obiectăm în principiu cu privire la reprezentarea noastră înaintea lui Dumnezeu, ne pierdem mântuirea. Pentru că singurul mod în care putem fi mântuiţi este prin lucrarea reprezentativă a altuia.

 

Dar aceasta e doar prima problemă. Cealaltă problemă este Adam, al cărui nume „Adam” înseamnă „omenire” şi care e un singur individ dar care acţionează acolo ca şi conducător federal al rasei umane, reprezentându-se pe sine însuşi şi pe toţi oamenii care se vor naşte după el. Testul la care este supus este testul întregii rase umane, nu doar al lui Adam. Aşa că, dacă el cade, nu cade singur, ci împreună cu el cad şi cei pe care-i reprezintă. Dar reclamaţia cu care vin oamenii este: „Totuşi, de ce sunt socotit responsabil pentru ce a făcut o altă persoană?” Eu răspund, pentru că acea persoană te reprezenta şi pe tine. Tu spui, „Ei bine, eu nu l-am ales pe el.” „Nu vrem blestem fără o reprezentare aleasă” este strigătul persoanei în acest punct. Eu spun, ai dreptate. De ce vrei să-ţi alegi oficialii prin alegeri libere? De ce vrei să ai dreptul să-ţi alegi proprii reprezentanţi?

Cu ocazia războiului revoluţionar cu Anglia, atunci când regulile s-au schimbat cu privire la Parlament şi la Regele George, coloniştii au cerut ca reprezentanţii lor să facă parte din Parlament. Ei au spus: „Nu vrem taxe fără reprezentanţi.” Să presupunem că regele le-ar fi răspuns: „Bine, vreţi reprezentanţi în Parlament? Foarte bine, mă voi îngriji să fiţi reprezentaţi. Cumnatul meu vă va reprezenta.” Oamenii ar fi deschis imediat focul. Pentru că ei spuneau: „Nu, vrem dreptul să ne alegem proprii reprezentanţi.” Acesta e dreptul nostru sacru în această naţiune. Dar de ce vrem acest drept? Îl vrem ca să fim siguri că suntem reprezentaţi corect. Nu avem încredere în altcineva să ne numească reprezentanţii. Vrem să fim siguri, atât cât putem, că cel pe care îl alegem să ne reprezinte o va face corect. Vi s-a întâmplat cumva să votaţi pentru un candidat care, după ce a fost ales, să nu vă mai reprezinte aşa cum doreaţi? Se întâmplă tot timpul.

 

Trebuie însă să recunoaştem că în federalism Dumnezeu este cel ce ne alege reprezentantul. Dar aceasta e singura ocazie, cu excepţia crucii, în toată istoria omenirii, când aţi fost perfect reprezentaţi. Pentru că reprezentantul ales de Dumnezeu a fost, mai întâi, alegerea neprihănită a unei Fiinţe perfect sfinte şi a fost făcută pe baza cunoştinţei Sale perfecte şi a omniscienţei Sale, cunoscându-vă mai dinainte şi cunoscându-vă şi reprezentantul. De aceea, nu Îi putem spune lui Dumnezeu că Adam nu ne-a reprezentat corect. Aceasta e presupunerea pe care o facem atunci când încercăm să evităm transferul vinovăţiei. Încercăm să ne măgulim singuri spunând: „Dacă eu aş fi fost acolo în grădină şi aş fi fost confruntat cu ispita şarpelui, aş fi fost suficient de inteligent sau suficient de bun ca să spun nu ispitei. Atunci de ce trebuie să sufăr consecinţele faptei lui Adam?” Pentru că Adam te-a reprezentat şi te-a reprezentat perfect şi ireproşabil, pentru că el era reprezentantul ales de Dumnezeu.

 

Tradus de Florin Vidu

 

 

https://rcrwebsite.com/transmission.htm

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Natura primului păcat

 

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el (Genesa 3:6).

 

Există multe modalităţi de a descrie răul primului păcat. A fost un act de sfidare, un atac rebel împotriva drepturilor suverane ale unui Creator iubitor. A fost o pervertire, o întrebuinţare greşită a bunei creaţii a lui Dumnezeu. A fost, de asemenea, o neascultare, o violare a poruncii speciale a lui Dumnezeu. A însemnat încălcarea unui legământ, legământul de viaţă dintre Dumnezeu şi Adam. A fost, cum este numit frecvent, o „cădere” din starea de îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu.

 

Augustin afirma că rădăcina păcatului Evei a fost mândria. Puritanii susţineau că, de fapt, a fost o violare a tuturor (sau aproape a tuturor) celor zece porunci ale lui Dumnezeu. Luarea fructului oprit implica în mod evident râvnirea acestuia şi furtul. Mâncarea fructului a fost, de asemenea, o modalitate de a se înfrupta dintr-un alt dumnezeu, de a se închina idolului sinelui. Fapta s-a bazat pe o minciună legată de caracterul lui Dumnezeu, şi de aceea a implicat atât o mărturie mincinoasă, cât şi luarea numelui lui Dumnezeu în deşert. Acest lucru a dus la moartea întregii omeniri, iar astfel s-a transformat într-un fel de crimă, şi aşa mai departe.

 

Există adevăr în toate aceste modalităţi de descriere şi definire a păcatului primilor noştri părinţi. Dar păcatul lor a fost, înainte de toate, o încercare de a-L fura pe Dumnezeu de slava Sa. Eva n-a fost mulţumită să oglindească slava lui Dumnezeu, ea a ţinut să apuce slava şi să şi-o atribuie ei înseşi. A vrut mai degrabă să devină Dumnezeu decât să-L glorifice pe Dumnezeu. Aceasta este şi problema noastră. Problema fiinţelor umane este dorinţa de a lua locul lui Dumnezeu, de a trăi mai degrabă pentru slava noastră decât pentru slava Lui. Păcatul nostru este, în esenţa lui, dorinţa perversă de a trăi pentru sine, şi nu pentru Dumnezeu, acesta fiind motivul pentru care avem nevoie de mântuire. Suntem păcătoşii care nu dorim şi nu putem să-L slăvim pe Dumnezeu până când El nu ne mântuieşte.

 

Dacă privim la Adam, nu ni se spune despre el că a căzut din cauza faptului că a fost înşelat de Satan. Femeia a păcătuit, într-adevăr, din cauza argumentelor pline de şiretenie ale lui Satan. De fapt, ea a căzut în păcat de bună voie, deoarece ajunsese să creadă că pomul cunoştinţei binelui şi răului o va face înţeleaptă, iar ea a dorit să se bucure de această binecuvântare împreună cu soţul ei. Eva a greşit şi a păcătuit prin greşeala ei. Dar greşeala ei, gravă de altfel, nu a fost aceeaşi în cazul lui Adam, nici nu a fost la fel de condamnabilă. Adam a păcătuit dintr-o atitudine de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Această subtilă distincţie este dezvăluită în interpretarea căderii de către apostolul Pavel. „Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii” (1 Timotei 2:14).

 

Dumnezeu i-a pus pe Adam şi pe Eva în grădina Eden pentru a stăpâni întreaga creaţie (Genesa 1:28) şi le-a dat voie să mănânce din toţi pomii din grădină, cu excepţia unuia singur. Ei ştiau că dacă vor mânca din el, vor muri. Totuşi, deplin conştient de ceea ce face, Adam s-a uitat la pom şi, de fapt, pare să fi spus: „Nu-mi pasă că am voie să mănânc din toţi pomii din grădină. Atâta vreme cât acest pom stă în grădină ca simbol al faptului că sunt o fiinţă creată, ca să-mi aducă aminte că nu sunt Dumnezeu, că nu sunt pe deplin autonom – atâta timp cât stă aici, îmi displace! Aşa că voi mânca din el şi voi muri, orice ar însemna asta!”. Dacă Adam nu a fost înşelat sau amăgit aşa cum ne spune clar 1 Timotei 2:14, atunci el trebuie să fi păcătuit fiind pe deplin conştient de fapta sa. Adică, el a ales să mănânce, ştiind că nu Îl ascultă pe Dumnezeu. Astfel, moartea, mai întâi a duhului, dar apoi a sufletului şi a trupului său, s-a transmis asupra tuturor oamenilor.

 

Natura căderii lui Adam în păcat ne mai spune un lucru foarte important. Păcatul înseamnă apostazie, adică o îndepărtare de la ceva ce a existat înainte şi a fost bun. Este tocmai reversul intenţiilor lui Dumnezeu cu privire la om. Găsim acest lucru în aproape toate sinonimele cuvântului păcat, pe care le întâlnim în Scriptură: pesha („fărădelege”), chata („a greşi ţinta”), shagah („a se rătăci”), hamartia („deficienţă”) şi paraptoma („ofensă”). Fiecare din aceste concepte denotă o îndepărtare de la un standard mai înalt sau de la o stare de care s-a bucurat iniţial.

 

Omul a fost fără păcat, la fel ca întreaga creaţie. Dumnezeu a creat toate lucrurile perfecte. Dar omul s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a perfecţiunii, căzând astfel şi îndepărtându-se de natura sublimă şi destinul pe care Dumnezeu le avea pentru el.

 

Păcatul înseamnă răzvrătire, deoarece el nu este elementul primordial; el este numai un element secundar. Elementul primordial este voia lui Dumnezeu „cea bună, plăcută şi desăvârşită” de la care ne-am îndepărtat şi la care suntem readuşi numai de puterea harului lui Dumnezeu în Isus Hristos.

 

Suntem fiinţe căzute în păcat. Nu ne îndreptăm spre un viitor luminos, aşa cum afirmă susţinătorii concepţiei clasice despre om. Nu suntem păcătoşi datorită însăşi naturii lucrurilor, aşa cum ar spune vechii greci. Nu suntem nişte simple maşini, ca şi cum o astfel de catalogare ne-ar scuza oarecum. Suntem fiinţe căzute în păcat. Suntem necredincioşi, răzvrătiţi, plini de mândrie. Prin urmare, singura noastră nădejde este în harul lui Dumnezeu, prin care El ne-a trimis un Mântuitor, care nu a fost necredincios, ci credincios; nu S-a răzvrătit, ci a fost ascultător; nu a fost plin de mândrie, ci S-a smerit până la moarte „şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8).

 

 

 

Bibliografie

 

Philip Ryken, Mesajul mântuirii, Editura Reformatio, Oradea, 2003.

 

James Montgomery Boice, Fundamente ale credinţei creştine. O prezentare accesibilă a teologiei protestante,Editura Institutului Biblic „Emanuel”, Oradea, 2000.

 

 

https://www.monergism.ro/index.php/2013/01/natura-primului-pacat/

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

(Invitatie pentru cateva IZVOARE NESECATE: ) Depravarea totală

9 … Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat,

10 după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.

11 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

12 Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. (Romani 3)

 

12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Romani 5)

 

Corupţia radicală ne spune că umanitatea noastră are o problemă serioasă. Problema nu e doar la suprafaţă, ea se întinde până la inimă, merge până la miez. Ne naştem într-o stare de corupţie morală. Depravarea totală ne spune că nu suntem păcătoşi pentru că păcătuim; noi păcătuim pentru că suntem păcătoşi. Atunci când păcătuim, facem ceva ce vine în mod natural.

 

R.C. Sproul

 

 

 

ARTICOLE ȘI STUDII TEOLOGICE

 

Marea doctrină creştină a păcatului originar – Jonathan Edwards

Păcatul – Charles Hodge

Depravarea totală sau incapacitatea umană – C.H. Spurgeon

Consecinţele căderii omului în păcat – J. Gressham Machen

Mici şi nevinovaţi? sau Mici inocenţi? – Sinclair Ferguson

Corupţia radicală – R.C. Sproul

Corupţia morală – R.C. Sproul

Lăsaţi în voia noastră – R.C. Sproul

Sclavii propriilor noastre alegeri – R.C. Sproul

Natura păcatului – R.C. Sproul

Ce este păcatul originar? – R.C. Sproul

Transmiterea păcatului – R.C. Sproul

Păcătoşenia stării păcătoase naturale a omului – Thomas Boston

Omul și păcatul – Thomas Manton

Doctrina păcatului – Thomas Paul Simmons

Păcatul şi căderea primilor noştri părinţi – John Gill

Despre natura, înrăutăţirea şi efectele păcatului omului – John Gill

Despre vina păcatului lui Adam pentru întreaga lui posteritate – John Gill

Despre depravarea firii umane – John Gill

Despre păcatele şi încălcările actuale – John Gill

Despre pedepsirea păcatului – John Gill

Căderea şi păcatul originar – Robert L. Dabney

Păcatul originar – Davis W. Huckabee

Doctrina păcatului original, afirmată şi apărată – Peter Goodwin

Doctrina depravării totale – Curt Daniel

Totala depravare nu e defect fizic sau mental, ci problemă de „natură”

Păcatul originar: baza totalei depravări

Charles Spurgeon – Nu vă puteţi regenera prin propria putere!

Charles Spurgeon – Inabilitatea vs datoria de a crede

Horatius Bonar – Lipsa puterii de a crede

Martin Luther – Voinţa liberă şi Legea lui Dumnezeu

Jonathan Edwards – Libertatea voinţei

David Brainerd – „Eram mort spiritual”

Natura primului păcat

 

 

ALTE ARTICOLE

 

Adevărul vă va face liberi – R. C. Sproul

Libera voinţă şi suveranitatea divină – R. C. Sproul

Ne naştem liberi? – R. C. Sproul

Pierderea libertăţii – R. C. Sproul

Idolul de aur al liberei voinţe – Augustus Toplady

Mitul liberei voinţe sau Mitul voinţei libere – Walter Chantry

Voinţa liberă, o sclavă – Charles H. Spurgeon

Depinde de voinţa ta! Oare?

Discuție cu Pink despre „voința liberă”

Natura voinței omului

Robia voinței omului

Vina universală mărturisește împotriva „voinței libere”

Legea universală mărturisește împotriva „voinței libere”

„Voința liberă” și aprobarea

Rolul Legii și capacitatea voinței

Doctrina justificării și „voința liberă”

Iluzia meritelor și capacitatea voinţei

Valoarea faptelor înaintea lui Dumnezeu

Scurte referiri despre „voința liberă”

Luther, Pavel, „voința liberă” și păcatul

Voință liberă sau voință condiționată de natura umană?

William Tyndale – alegere vs. voință liberă

Cât de liber ești!

Întrebări pentru libera ta voință

Mitul voinţei libere – Walter Chantry, Chapel Library – Download: PDF – EPUB – MOBI

 

PREDICI AUDIO

 

Cele două probleme ale omului – Paul Washer

 

 

PREDICI VIDEO

 

Depravarea totală – Conrad Mbewe

Judecata lui Dumnezeu – Paul Washer

https://www.monergism.ro/index.php/doctrinele-harului/depravarea-totala-2/

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

„Sub noua lege…” — cultele au pace. ADEVĂRUL? Izgonit. Vânat.

 

Gabriel Burnete

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=fx99XW3IVNg

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Lege: Interzicerea predicatorilor online – Exodul a început: eu am plecat… vii și tu?

 

Gabriel Burnete

https://www.youtube.com/watch?v=RAUnsQZeFP8

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Charles Spurgeon – „A salva un suflet de la pierzare ne aduce puţin cer aici pe pământ!”

 

 

Fiţi în termenii cei mai familiari cu cei ale căror suflete v-au fost încredinţate pentru a le purta de grijă. Staţi în apă şi pescuiţi. Mulţi predicatori sunt total neştiutori despre felul în care trăieşte marea majoritate a oamenilor; aceşti predicatori se simt ca acasă printre cărţi, dar ca pe mare printre oameni. Ce aţi crede despre un botanist care vede foarte rar flori adevărate sau despre un astronom care n-a petrecut nicio noapte privind stelele? Ar fi ei demni de numele de „oameni de ştiinţă”? Tot aşa, slujitorul Evangheliei nu poate fi decât un empiric până când nu se amestecă printre oameni şi nu le studiază caracterul pentru a învăţa el însuşi. „Studii despre viaţă!” Domnilor, trebuie să avem o mulţime din acestea dacă vrem să înfăţişăm viaţa în predicile noastre. Citiţi-i pe oameni aşa cum citiţi cărţile şi iubiţi-i pe oameni mai degrabă decât le iubiţi opiniile – altfel, veţi fi nişte predicatori monotoni.Daţi piept cu cei care sunt neliniştiţi. Vedeţi care le sunt dificultăţile, durerile chinuitoare şi mustrările de conştiinţă. Văzându-le nerăbdarea de a găsi pace. Veţi fi ajutaţi să deveniţi serioşi. Pe de altă parte, văzând cât de puţin serioşi rămân cei mai mulţi oameni, veţi fi ajutaţi să deveniţi mai zeloşi pentru deşteptarea lor. Bucuraţi-vă cu cei care îl găsesc pe Mântuitorul: aceasta reprezintă o cale măreaţă de renaştere a propriului dumneavoastră suflet. Când veţi putea aduce un om întristat la Isus, vă veţi simţi tineri din nou. Auzindu-l pe un penitent, care plânge, exclamând: „Văd totul acum! Cred, şi povara s-a dus; sunt mântuit!”, aceasta va fi ca untdelemnul pentru oasele dumneavoastră. Câteodată, extazul sufletelor născute din nou vă va electriza cu o intensitate apostolică. Cine n-a putut să predice, după ce a văzut suflete convertite? Fiţi pe poziţie când harul găseşte, în sfârşit, oaia pierdută, astfel încât, împărtăşind bucuriile Marelui Păstor, să vă puteţi reînnoi tinereţea, şi veţi fi răsplătiţi pentru urmărirea lor istovitoare, care, poate, a durat luni şi ani. Apucaţi-i cu îmbrăţişare duioasă a iubirii şi spuneţi: „Da, prin harul lui Dumnezeu, am câştigat, într-adevăr, aceste suflete”, şi entuziasmul dumneavoastră va arde cu putere.

 

Dacă trebuie să lucraţi într-un oraş mare, vă recomand să vă familiarizaţi, oriunde s-ar afla locaşul de închinare, cu sărăcia, ignoranţa şi beţia din locul respectiv. Dacă puteţi, mergeţi cu un misionar dintr-un oraş în cea mai săracă locuinţă şi veţi vedea ceva ce vă va uimi, iar imaginea prezentă a „molimei” vă va face nerăbdători de a arăta remediul. Există destul rău de văzut până şi pe cele mai bune străzi ale oraşelor noastre mari, dar există o adâncime intolerabilă de oroare în starea mahalalelor. Aşa cum un doctor umblă prin spitale, tot aşa ar trebui să traversaţi şi dumneavoastră aleile şi curţile pentru a vedea paguba produsă de păcat. Este destul, pentru a-l face pe un om să verse lacrimi de sânge, să-l pui să privească atent la toată pustiirea pe care a produs-o păcatul pe pământ. Într-o zi, un misionar devotat va fi rezultatul cel bun al cursului universitar şi o pregătire potrivită pentru lucrarea în propriile dumneavoastră sfere. Vedeţi mulţimile care trăiesc în păcatele lor, întinate de beţie şi de încălcare a zilei de odihnă, dezmăţându-se şi pronunţând blasfemii, şi priviţi-i cum mor, îndobitociţi şi împietriţi sau înspăimântaţi şi disperaţi; cu siguranţă, aceasta va reaprinde zelul care este pe moarte, dacă există într-adevăr ceva care să-l reaprindă. Lumea este plină de sărăcie zdrobitoare şi de durere copleşitoare; ruşinea şi moartea reprezintă partea a mii de oameni şi este nevoie de o Evanghelie mare pentru a împlini nevoile cumplite ale sufletelor oamenilor. Aşa este, într-adevăr. Vă îndoiţi? Mergeţi şi convingeţi-vă singuri. Astfel veţi învăţa să predicaţi o mântuire mare şi să-L slăviţi pe marele Mântuitor, nu numai cu gura, ci şi cu inima dumneavoastră; şi, astfel, veţi fi legaţi de lucrarea Evangheliei, fiindu-vă imposibilă tendinţa de a o abandona vreodată.

 

Paturile de moarte sunt şcoli măreţe pentru noi. Ele sunt menite să acţioneze ca un tonic, pentru a ne stimula în lucrarea noastră. Venind din camerele celor aflaţi pe moarte, m-am gândit că toţi sunt nebuni şi, în special, eu. Am acceptat cu greu seriozitatea pe care oamenii le-o acordă lucrurilor pământeşti, şi am zis – pe jumătate în sinea mea: „De ce a plecat acel om atât de repede? De ce se plimba acea femeie cu atâtea podoabe?”. Din moment ce ei toţi urmau să moară curând, m-am gândit că nimic nu merită să facă, decât să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeul lor. A ne afla adeseori acolo unde oamenii mor, ne va ajuta să-i învăţăm atât să moară, cât şi să trăiască. M’Cheyne obişnuia să-i viziteze pe ascultătorii lui, bolnavi sau pe moarte, sâmbăta după-amiază, întrucât, aşa cum i-a spus el dr. James Hamilton, „înainte de predică, îmi plăcea să privesc peste marginea drumului.”

 

Mai mult, vă rog, măsuraţi-vă lucrarea în lumina lui Dumnezeu. Sunteţi sau nu slujitorii lui Dumnezeu? Dacă da, cum poate fi rece inima dumneavoastră? Sunteţi trimişi, de către un Mântuitor jertfit, să proclamaţi dragostea Sa şi să câştigaţi răsplata din rănile Lui, sau nu? Dacă da, cum puteţi să vă ofiliţi? Este Duhul lui Dumnezeu peste fiinţa dumneavoastră? V-a uns Domnul să predicaţi veştile bune celui amărât? Dacă nu, nu vă prefaceţi. Dacă da, mergeţi în puterea Sa şi Domnul va fi puterea dumneavoastră. Nu aveţi o îndeletnicire sau o profesie. Cu siguranţă că, dacă o măsuraţi cu măsura comerciantului, ea este cea mai proastă afacere de pe faţa pământului. Consideraţi-o o profesie; cine n-ar prefera orice altă profesie, în ceea ce priveşte câştigul în aur şi onoruri lumeşti? Dar dacă este o chemare divină, şi dumneavoastră nişte lucrători miraculoşi, care locuiesc în supranatural şi care nu lucrează pentru timp, ci pentru eternitate, atunci îi aparţineţi unei bresle mai nobile şi unei fraternităţi mai înalte decât tot ce izvorăşte din pământ şi are de-a face cu timpul. Priviţi-o drept şi veţi recunoaşte că a fi la fel de săraci ca Domnul Isus, este un lucru măreţ dacă, asemenea Lui, îi veţi îmbogăţi pe mulţi; veţi înţelege că este un lucru glorios a fi la fel de necunoscuţi şi dispreţuiţi cum au fost primii urmaşi ai Domnului nostru, pentru că îl faci cunoscut pe El, iar cunoaşterea Lui înseamnă viaţă veşnică. Veţi fi mulţumiţi să fiţi totul sau nimic şi gândul la Eu nu va intra în minţile dumneavoastră sau le va traversa doar, pentru a le face să-l catalogheze drept o infamie, care nu trebuie tolerată de un om consacrat. Aici este punctul esenţial. Măsuraţi-vă lucrarea aşa cum trebuie să fie ea măsurată şi atunci nu mă tem că seriozitatea vă va fi diminuată. Priviţi-o insistent în lumina zilei judecăţii şi în viziunea răsplătirilor eterne ale credincioşiei. Oh, fraţilor, bucuria actuală, pe care o aveţi când aţi adus un suflet la mântuire, este copleşitoare; ştiu că aţi simţit-o. A salva un suflet de la pierzare ne aduce puţin cer aici pe pământ; dar ce va fi, când, în ziua judecăţii, vom întâlni duhurile răscumpărate de Hristos, duhuri care au aflat vestea mântuirii, de pe buzele noastre! Abia aşteptăm să mergem în cerul minunat, având comuniunea cu Stăpânul nostru, bucuria suplimentară de a-i întâlni pe acei fraţi iubiţi, pe care i-am condus la Isus prin lucrarea noastră. Haideţi să suferim fiecare şi să dispreţuim toată ruşinea, pentru bucuria care ne stă înainte, dată de Isus, aceea a câştigării sufletelor pentru El!

Încă un gând ar putea ajuta la menţinerea seriozităţii noastre. Luaţi în calcul marele rău, care va veni, cu siguranţă, peste noi şi peste ascultătorii noştri, dacă suntem neglijenţi în lucrarea noastră. „Ei vor pieri” – nu este aceasta o propoziţie înfiorătoare? Pentru mine, ea este Ia fel de îngrozitoare ca şi cea care urmează: „dar voi cere sângele lor din mâinile voastre”. Cum vom descrie soarta unui predicator necredincios? Şi fiecare predicator neserios este necredincios. Aş prefera să fiu trimis în focul gheenei ca un ucigaş al trupurilor oamenilor decât ca un distrugător al sufletelor acestora; şi nu cunosc nicio stare, în care un om poate pieri în mod fatal şi infinit, ca în aceea a celui care predică o Evanghelie pe care n-o crede şi-şi asumă slujba de pastor al unor oameni, cărora nu le doreşte binele cu putere. Să ne rugăm pentru a fi găsiţi credincioşi întotdeauna! Dumnezeu garantează că Duhul Sfânt ne poate face şi menţine în această stare.

 

(Fragmente din volumul Sfaturi pentru predicatori, Editura Stephanus, Bucureşti, 1998, traducere Monica Dan şi Cristina Badea.)

 

 

https://www.monergism.ro/index.php/2014/03/charles-spurgeon-a-salva-un-suflet-de-la-pierzare-ne-aduce-putin-cer-aici-pe-pamant/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Time: Războiul Rusiei împotriva creștinilor evanghelici

 

 

Invazia Rusiei în Ucraina a fost însoțită de un efort strategic de a reprima, controla și zdrobi grupurile religioase din afara Patriarhiei Moscovei controlate de Kremlin, Biserica Ortodoxă Rusă. Există peste treizeci de cazuri de clerici religioși uciși și răpiți. 109 cazuri cunoscute de interogatorii, expulzări forțate, încarcerări, arestări. 600 de lăcașuri de cult distruse. Și acestea sunt doar cifrele confirmate, cu cele reale în pană de informații din teritoriile ocupate va fi mult probabil mai mare, scrie Revista Time.După ce l-au bătut pe Azat Azatyan atât de rău încât i-a ieșit sânge din urechi; după ce i-au trimis șocuri electrice în organele genitale; după ce l-au lovit cu țevi și bastoane, rușii au început să-l interogheze despre credința sa.

 

„Când ai devenit baptist? Când ai devenit spion american?” Azat a încercat să explice că în Ucraina exista libertatea religioasă, puteai doar să-ți alegi credința. Dar torționarii săi vedeau lumea la fel ca predecesorii lor de la KGB: o biserică americană este doar o fațadă pentru statul american.

 

Azat a fost târât înapoi în celula improvizată din orașul ocupat Berdiansk, în sudul Ucrainei, unde a fost ținut împreună cu alte șase persoane într-o pivniță care avea o găleată drept toaletă și saltele dure pe podea. Ceilalți deținuți se întrebau cum poate fi religios când pedepsele care i se aplicau erau mult mai rele decât cele care li se aplicau lor.

 

Rusia vânează creștinii care se opun războiului din Ucraina. Un pastor baptist este pe fugă | VIDEO

Azat a răspuns că simțea că Dumnezeu era mereu cu el. El s-a rugat pentru ca ceilalți deținuți să fie cruțați. Când torționarii s-au întors, i-au lăsat pe ceilalți singuri, dar i-au spus să vină cu ei: „De data aceasta te vom ucide”.

 

Evanghelicii sunt vizați de ruși în mod disproporționat, iar povestea lui Azat este tipică pentru persecuția sistemică a protestanților din Ucraina ocupată. Protestanții au fost victimele a 34% din evenimentele de persecuție raportate, și a 48% în regiunea Zaporizhzhia, unde Azat a fost deținut. Baptiștii au reprezentat 13% din victime – cel mai mare grup după ortodocșii ucraineni. Sub controlul Rusiei, 400 de congregații baptiste au fost pierdute, 17% din totalul din Ucraina

 

Există un motiv pentru aceasta. Protestanții au înflorit în deceniile democratice de la sfârșitul U.R.S.S. Baptiștii sunt a treia cea mai mare confesiune din Ucraina. Primarul Kievului între 2006-2012 a fost un evanghelic. Iar pentru ocupanții ruși ei sunt percepuți ca agenți ai Americii.

 

Petro Dudnyk, pastor al Bisericii Buna Vestire, explică faptul că forțele de ocupație „gândeau și vorbeau astfel: voi sunteți credința americană, americanii sunt dușmanii noștri, dușmanii trebuie distruși”. În interiorul Rusiei, Martorii lui Iehova sunt interziși, la fel ca și munca misionară pentru mormoni. Grupurile evanghelice sunt constrânse de legi care interzic activitatea misionară și etichetează unele grupuri drept „organizații indezirabile”. Comisia Congresului SUA pentru libertatea religioasă internațională consideră Rusia drept unul dintre „cei mai mari violatori” ai libertății religioase din lume, la egalitate cu Iranul și Pakistanul.

 

Această persecuție evidențiază faptul că invazia Rusiei în Ucraina este mai mult decât ultima iterație a încercării vechi de secole a Kremlinului de a zdrobi libertatea Ucrainei. De asemenea, face parte din războiul mai amplu al Kremlinului împotriva Americii. Prin rănirea celor care practică o religie „americană”, Kremlinul poate pretinde că lovește împotriva puterii americane, în timp ce se ia de cei neputincioși.

 

Persecuția rusească a evanghelicilor este făcută prin intimidare, expropriere, convertire forțată și crimă

 

„Biserica voastră nu are dreptul să existe, deoarece are legături cu America și alte țări occidentale”, i-au spus autoritățile ruse diaconului bisericii penticostale din Nova Kakhovka, Oleksandr Prokopchuk. Acestea l-au arestat pe acesta și pe fiul său în vârstă de 19 ani. Ambii au fost găsiți mai târziu morți într-o pădure.

 

În Sloviansk ocupat, patru membri ai Bisericii Evanghelice a Transformării au fost acuzați că sunt spioni americani, deoarece în buzunarele lor au fost găsiți dolari americani. Ulterior, aceștia au fost împușcați și uciși.

 

WSJ: Rusia încearcă să distrugă bisericile evanghelice din Ucraina ocupată

Dar forțele ruse nu urmăresc doar clerici individuali, ci uneori congregații întregi. De îndată ce Rusia preia controlul asupra unui oraș, oamenii înarmați apar în timpul rugăciunilor. Publicația de știri de investigație The Counter-Offensive a relatat despre soarta unei congregații adventiste din Donețk, unde, explică pastorul, „la fiecare săptămână sau două aveau loc percheziții. Oamenii veneau cu mitraliere. Uneori venea un tanc. … spuneau: ‘Sunteți americani, aceasta este o biserică americană, nu este o biserică [rusească]. Am fost tratați ca niște câini. Ne-au bătut. Unii au fost uciși. Unii au dispărut”.

 

Când forțele de ocupație ruse au închis Biserica Creștină din Melitopol, au folosit ciocane pentru a pătrunde în clădire. Membrii au fost interogați pentru a afla dacă biserica ascundea vreun american. Lăcașul de cult a fost expropriat și dat unui minister rus. Crucea sa de 15 metri a fost tăiată.

 

Uneori, rușii încearcă să „vindece” și protestanții. Viktor Cherniiavskyi, a fost reținut timp de 25 de zile, bătut cu o bâtă de baseball și i s-au aplicat electroșocuri. Un preot ortodox rus a fost prezent în acest proces și a încercat să scoată demoni din el pentru că este creștin evanghelic. Torționarii au folosit un pistol cu electroșocuri pentru a ajuta la desfășurarea exorcizării.

 

Modul în care preotul și torționarul au lucrat împreună este emblematic pentru interconectarea dintre statul rus și Biserica Ortodoxă Rusă a Patriarhiei Moscovei. Patriarhul Moscovei, Kirill, care ar fi fost agent KGB în anii 1970, a susținut cu voce tare invazia Ucrainei, sprijină deschis distrugerea suveranității Ucrainei și promite soldaților ruși că păcatele lor vor fi spălate. Atunci când forțele ruse îi acuză pe evangheliști că sunt agenți ai SUA, ele proiectează modul în care patriarhia Moscovei îl ajută și îl sprijină pe Putin. Tradiția preoților care lucrează pentru agențiile de spionaj continuă: preoții ortodocși din Ucraina, care raportează Patriarhului Moscovei, au fost, de asemenea, găsiți vinovați că au raportat direct serviciilor de securitate ruse.

 

Doar 4% dintre ucraineni rămân credincioși Patriarhiei Moscovei a lui Kirill – marea majoritate au trecut la Biserica Ortodoxă sub Patriarhia Kievului.  În plus, 85% dintre ucraineni consideră că filiala din Moscova a Bisericii Ortodoxe reprezintă o amenințare la adresa securității. Parlamentul ucrainean analizează un proiect de lege care ar interzice organizațiile religioase care sunt controlate de o țară care desfășoară o agresiune armată împotriva Ucrainei.

 

Urmărește Tribuna.US și pe X, WhatsApp și Telegram

Steven Moore, un fost strateg republican care conduce acum un centru de documentare a crimelor religioase din Ucraina, compară această abordare cu lupta pentru legiferarea împotriva TikTok în SUA. Potrivit lui Moore, „Congresul vrea să interzică TikTok dacă nu primește un nou proprietar. Parlamentul Ucrainei a elaborat un proiect de lege pentru închiderea bisericilor individuale afiliate Rusiei, cu excepția cazului în care acestea găsesc un „nou proprietar” și renunță la afilierea rusă”.Dar o astfel de nuanță este pierdută pentru unii legislatori și mass-media din America deoarece există oameni care acuză guvernul ucrainean de atacarea libertății religioase. Este o situație întortocheată, crede Moore: în timp ce Rusia ucide și torturează literalmente protestanți, Ucraina este atacată pentru că încearcă să găsească un echilibru între libertatea religioasă și securitate.

 

https://tribuna.us/time-razboiul-rusiei-impotriva-crestinilor-evanghelici/

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Religia care a remodelat lumea

 

 

 

Cartea Dominion al lui Tom Holland: Cum a transformat revoluția creștină lumea a devenit o importantă apologie a Creștinismului în zilele noastre. La patru ani de la publicare, cartea, al cărei autor simpatizează cu Creștinismul, dar nu este chiar creștin, continuă să-i ajute pe occidentalii creștini și necreștini să aprecieze rădăcinile biblice ale civilizației lor.Recent, cartea a ajutat-o chiar și pe proeminenta atee Ayaan Hirsi Ali să se convertească la Creștinism. Istoria lui Holland nu este perfectă, dar merită să fie citită de oricine este preocupat de viitorul societății noastre, analizează The Public Discourse.

 

Civilizația occidentală este în mod incontestabil creștină

 

Teza din Dominion, ca și cea din Progress and Religion a lui Christopher Dawson, este că relatarea „progresului” de către Iluminism este un mit. Toate lucrurile cu ce se mândresc occidentalii moderni – separația politicii de religie, respectul pentru demnitatea fiecărei ființe umane și zelul de a eradica nedreptatea – își au originile nu în rațiunea seculară și în știință, ci în credința creștină.

 

Conceptul drepturilor omului a luat naștere nu în politica revoluționară, ci în credința că omul este făcut după chipul lui Dumnezeu și că Dumnezeu a luat trup uman în Isus Hristos. Creștinii europeni i-au înrobit pe non-europeni, dar închinarea lor la Dumnezeul-om care s-a lăsat crucificat le-a împietrit atât de mult conștiința sau i-a inspirat atât de mult pe cei pe care îi oprimau să se revolte, încât sclavia și colonialismul au dispărut în cele din urmă.

 

De asemenea, creștinismul, nu feminismul anilor 1960, a fost cel care a ridicat statutul femeii în societate și în căsătorie.

 

Chiar și mișcările occidentale aparent anti-creștine sunt în mod inevitabil creștine. Secularismul nu ar fi fost posibil dacă Isus Hristos nu ar fi făcut distincția între „lucrurile lui Dumnezeu” și „lucrurile Cezarului”. Neîncrederea în miraculos a început cu uimirea creștină față de înțelepciunea naturii așa cum a creat-o Dumnezeu: de ce să căutăm intervenții extraordinare ale lui Dumnezeu pe pământ când creația însăși este suficient de miraculoasă?

 

Pe parcurs, Holland aduce la viață figuri ale istoriei creștine care ar putea părea interesante doar pentru academicieni: Donatiștii, Pelagius, Martin din Tours, Papa Grigore cel Mare și Elisabeta a Ungariei, toți apar dintr-o perspectivă nouă și captivantă.

 

De asemenea, Holland încearcă să fie scrupulos de corect față de toate părțile implicate în evenimentele pe care le relatează, ca în cazul complicatei povești a lui Galileo: după cum amintește Holland, condamnarea savantului italian de către Biserică a avut mai puțin de-a face cu dogmatismul clerical, cât cu tendința sa de a-i insulta pe alții – chiar și pe cel mai înalt apărător al său, papa – și de a se promova pe sine.

 

Lege versus Iubire?

 

Unele dintre argumentele lui Holland nu vor fi pe placul creștinilor practicanți.

 

În primul rând, el arată o înțelegere deficitară a opiniilor creștine tradiționale cu privire la „căsătoria” între persoane de același sex și la transgenderism. Holland spune că aceste poziții se agață de o noțiune precreștină de lege morală care nu ia în serios mesajul de iubire al Creștinismului. El urmărește această presupusă contradicție până la Sfântul Pavel, care, în timp ce propovăduia dragostea lui Dumnezeu pentru toate ființele umane, a stabilit interdicții morale absolute privind activitatea sexuală între persoane de același sex.

 

Dar, așa cum au subliniat creștini precum Papa Benedict al XVI-lea, nu poate exista dragoste fără adevăr. Isus i-a iertat pe păcătoși, dar le-a spus și „mergeți și nu mai păcătuiți”. Comportamentele care izvorăsc din dorințe dezordonate – cum ar fi lăcomia, pofta sau furia – dăunează atât celor care le săvârșesc, cât și celor asupra cărora sunt săvârșite. Nu îi iubim pe ceilalți dacă îi încurajăm să persiste în comportamente autodistructive.

 

În plus, creștinii condamnă comportamente, nu persoane. Unii neagă faptul că este posibil să condamni o acțiune fără a condamna actorul, dar atunci ar trebui să negi că persoana transcende actele sale. Acest lucru, la rândul său, ne-ar conduce la negarea liberului său arbitru și, prin urmare, a responsabilității sale pentru acțiunile sale.

 

Dacă Holland ar fi înțeles mai bine înțelegerea creștină a sexualității umane, poate că ar fi fost mai circumspect în descrierea păcatelor sexuale. Nu că se bucură de lipsa de castitate; într-adevăr, el subliniază pe bună dreptate că o cultură a licenței sexuale îi ajută pe cei puternici să abuzeze de cei slabi.

 

Mai mult decât atât, el laudă Creștinismul pentru că a eliminat cultura păgână a Romei de exploatare sexuală; și atribuie revenirea acestei culturi, așa cum este atestată de mișcarea #MeToo, declinului Creștinismului.

 

Creștinism fără adevăr?

 

Poate că slaba înțelegere a lui Holland a legăturii dintre dragoste și adevărurile morale absolute explică și sugestia sa, la sfârșitul cărții, că „adevărul” Creștinismului are mai mult de-a face cu mesajul său decât cu istoricitatea sa.

 

Recunoscând forța punctului de vedere al lui Nietzsche, conform căruia, dacă creștinismul este fals, atunci valorile occidentale sunt o impostură, Holland replică că „un mit … nu este o minciună”, ci „poate fi adevărat”.

 

El spune că valoarea Creștinismului constă mai degrabă în „îndrăzneala” sa de a crede că Dumnezeu a devenit om și a suferit o moarte oribilă; această credință, sugerează el, este ceea ce susține energia morală a Creștinismului, indiferent de adevărul său obiectiv.

 

Dar dacă acesta este punctul de vedere al lui Holland, Apostolul Pavel îl respinge mai bine decât a făcut-o vreodată Nietzsche:

 

Dacă Hristos n-a înviat, atunci propovăduirea noastră este zadarnică și credința voastră este zadarnică…. pentru că voi sunteți încă în păcatele voastre, … și cei … care au adormit în Hristos au pierit. Dacă în Hristos avem nădejde doar în această viață, suntem dintre toți oamenii cei mai de compătimit. . . . Dacă morții nu învie, “Să mâncăm și să bem, căci mâine murim”.

 

Este bine să urmărim dreptatea. Dar în această lume, toți mor, chiar și cei drepți, și uneori suferă mai mult decât oricine. Dacă nu am ști că dincolo de moarte există o răsplată eternă care depășește cu mult suferințele acestei vieți, de ce am fi dispuși să îndurăm moartea și să nu trăim doar pentru plăcerile de moment?

 

Evanghelia Harului

 

De asemenea, problematic este și argumentul lui Holland potrivit căruia valorile creștine sunt „foarte specifice din punct de vedere cultural” și „nu au fost niciodată adevăruri evidente”, așa cum susținea Declarația de Independență SUA cu privire la drepturile omului și egalitate.

 

Dacă acest lucru este adevărat, cum de culturi necreștine precum India și Imperiul Otoman au adoptat concepții despre religie, secularitate și imoralitatea sclaviei care au pornit din creștinism, după cum povestește Holland însuși?

 

S-ar putea ca Creștinismul, mai degrabă decât să fi creat aceste noțiuni din start, să fi ajutat la trezirea conștiinței latente a necreștinilor cu privire la acestea? În caz contrar, s-ar putea da credit opiniei conform căreia oamenii din culturile istorice creștine nu pot discuta cu oamenii din culturile istorice necreștine până când aceștia din urmă nu se convertesc.

 

Unii ar putea chiar să folosească acest lucru ca o scuză pentru a „forța” convertirea (ca și cum acest lucru ar fi posibil) – fie la creștinismul tradițional, explicit, fie la creștinismul implicit al progresiștilor, al drepturilor omului laic – ca un pas necesar în răspândirea civilizației.

 

În schimb, în povestea creștină, deși omul nu poate cunoaște misterul vieții interioare a lui Dumnezeu fără revelație, conștiința sa nu a pierdut niciodată cunoașterea adevărului moral. Dar conștiința poate deveni confuză dacă voința se răzvrătește împotriva adevărului, implantând în om legea străină a păcatului care se războiește cu legea morală originară a naturii sale.

 

Harul Duhului Sfânt, pe care Isus Hristos l-a câștigat prin suferința și moartea Sa, învinge legea păcatului, smulgându-i rădăcinile și îndreptând natura pe care a stricat-o. Astfel, Harul lasă să strălucească din nou clar lumina conștiinței, dar nu transmite cunoștințe morale cu totul noi; el reînvie cunoștințele pe care omul le are deja.

 

Pe de o parte, nevoia de har face ca cunoașterea legii morale să fie mai dificilă decât presupune Holland în mod optimist. El crede că valorile creștine nu dau semne că vor dispărea prea curând, chiar și în Occidentul post-creștin.

 

Dar poate că aceste valori au rezistat doar pentru că majoritatea occidentalilor în viață – probabil cei din generația baby boom și poate chiar și copiii lor, milenialii – au fost încă botezați în har. Deși mulți poate că nu răspund la har, cel puțin au amprenta acestuia în suflet. Dar, pe măsură ce milenialii încetează să-și mai încreștineze copiii și o nouă generație crește fără nicio cunoaștere directă a harului, ce se întâmplă atunci?

 

Totuși, într-un alt sens, putem avea mai multă speranță decât sugerează Holland. Pentru că, dacă toată lumea, chiar și cei care nu au harul botezului, cunoaște legea morală, atunci poate că influența indirectă a harului, prin atractivitatea carității creștine, ar putea fi suficientă pentru a-i ajuta pe necreștini să recunoască acea lege în conștiința lor.

 

La urma urmei, acesta este modul în care creștinii antici și-au câștigat concetățenii, după cum relatează Holland, prin exemplul iubirii lor unii față de alții. Dar asta înseamnă că creștinii practicanți trebuie să răspundă mai bine la harul lor baptismal și să muncească și să se roage mai mult pentru a-i evangheliza, sau reevangheliza, pe concetățenii lor.

 

Faptul că Holland trece cu vederea rolul Harului în istoria creștină este surprinzător, deoarece Apostolul Pavel, pe care îl consideră originea Creștinismului, vorbește constant despre centralitatea harului în Evanghelie.

 

Dar poate că nu ar trebui să fim surprinși, pentru că a-l trata pe Pavel ca fiind creatorul creștinismului înseamnă a-l înțelege profund greșit pe Pavel. Pavel credea că Creștinismul nu constă în cuvinte de înțelepciune omenească, ci în Cuvântul Întrupat: „Hristos răstignit”. Propunerea Bisericii către lume nu este un program de schimbare, un set de principii sau un set de idei (deși le include pe acestea), ci o persoană – Isus, Emanuel, Dumnezeu cu noi – care a luat asupra sa carnea noastră păcătoasă și a recreat-o în botezul suferinței, morții și învierii Sale.

 

Puterea în unitate

 

Lăsând criticile la o parte, Holland le dă tuturor occidentalilor moderni – creștini sau nu – mult de gândit.

 

Deosebit de utilă este sugestia cărții sale că aceste conflicte din cadrul civilizației occidentale contemporane – adevăr versus iubire, lege versus spirit – sunt între filoane ale creștinismului care, după cum arată experiența trecutului, au existat cândva în armonie. Împreună au dat viață unei mari civilizații; separat, fiecare dintre ele a devenit exagerată și distructivă.

 

Zelul pentru reforma morală a eradicat corupția din Biserica instituțională; dar când partizanii săi au abandonat comunitatea creștină tradițională, au creat distopii politice brutale – fie că este vorba de Regatul de Muenster al anabaptiștilor radicali sau de Franța revoluționară.

 

Devotamentul față de libertatea și demnitatea omului a pus capăt sclaviei și rasismului, dar a degenerat în anarhie morală atunci când a fost separat de reverența față de scopul transcendent al omului. Dacă aceste filoane ar fi reunite, s-ar putea echilibra reciproc și ar putea începe o nouă primăvară a civilizației occidentale.

 

Relatarea lui Holland ridică, de asemenea, întrebarea dacă nu cumva ruptura dintre diferitele elemente ale civilizației creștine a avut legătură cu diviziunile din cadrul Bisericii propriu-zise. Holland îl laudă pe Papa Grigore al VII-lea pentru că a distins domeniul statului de cel al Bisericii și pentru că a impus instituțiilor publice standarde morale universale.

 

Dar el notează, de asemenea, că zelul lui Grigore putea fi excesiv și a dus în cele din urmă la afirmația papalității medievale (pe care numeroși părinți de frunte ai Bisericii o condamnaseră cu secole înainte) că era bine ca autoritățile civile să urmărească erezia la îndemnul Bisericii.

 

A fost Grigore mai predispus la astfel de excese pentru că a fost unul dintre primii papi care nu a domnit în comuniune formală cu episcopii patriarhali răsăriteni, care se separaseră de Roma cu doar douăzeci de ani înainte de pontificatul său? Dacă papii medievali ar fi trebuit să țină mai mult cont de autoritatea și de judecățile fraților lor vorbitori de limbă greacă, poate că și-ar fi afirmat propria autoritate cu mai multă prudență.

 

Mai mult, dacă Orientul, cu venerația sa instinctivă pentru autoritatea transcendentă a lui Dumnezeu asupra vieții oamenilor, ar fi rămas în comuniune cu Occidentul, poate că încrederea Occidentului în rațiune nu s-ar fi transformat atât de repede în secularism, nici dragostea sa pentru demnitatea umană și libertate nu ar fi degenerat în politica identitară și anarhia morală de astăzi.

 

Pe de altă parte, dacă creștinismul răsăritean ar fi rămas ancorat în papalitate, ar fi putut fi capabil să se apere de împărații bizantini și ruși care au transformat Biserica într-o armă a statului. Acest „cezaropapism” – inversul teocrației papale – persistă până în prezent în unele părți ale Europei de Est, secătuind Biserica de energia evanghelică și determinând-o să consimtă la politicile autocratului domnitor, indiferent cât de brutale ar fi.

 

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările importante pe care istoria lui Holland le ridică pentru occidentalii contemporani, fie ei creștini sau nu. Am face bine să luăm în considerare toate perspectivele pe care el le are de oferit.

 

Tribuna.US

 

 

https://tribuna.us/religia-care-a-remodelat-lumea/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Richard Sibbes – „Crede-L pe Hristos, nu pe Satan!”

 

De vreme ce Hristos ne este prezentat aşa de mângâietor, haideţi să nu credem modul în care Satan ni-L reprezintă. Când conştiinţa este tulburată din pricina păcatelor noastre, obiceiul lui Satan este de a-L prezenta pe Hristos sufletului aflat în suferinţă ca pe un judecător foarte aspru, înarmat cu dreptatea împotriva noastră. Însă atunci, haideţi să-L înfăţişăm înaintea sufletelor noastre aşa cum ne este pus înaintea ochilor de către Însuşi Dumnezeu, ţinând un sceptru al îndurării şi întinzându-Şi braţele să ne primească.

 

Cum ar trebui să gândim despre Hristos

 

Când ne gândim la Iosif, Daniel sau la Ioan evanghelistul, ne formăm păreri plăcute despre ei şi le considerăm persoane blânde şi minunate. Cu atât mai mult, când ne gândim la Hristos, ar trebui să-L percepem ca o oglindă a întregii blândeţi. Dacă parfumul tuturor florilor s-ar aduna într-una, cât de parfumată ar trebui să fie acea floare! În Hristos se întâlnesc toate perfecţiunile îndurării şi ale dragostei. Cât de mare trebuie să fie acea îndurare care locuieşte într-o inimă atât de binevoitoare! Orice fel de gingăşie dintr-un soţ, tată, frate, cârmuitor nu este decât o rază din EI; gingăşia este în El în cea mai aleasă formă. Suntem slabi, dar suntem ai Lui; suntem deformaţi, dar purtăm chipul Lui în noi. Un tată nu priveşte atât de mult la defectele copilului său, cât priveşte la natura lui din copil; tot aşa Hristos găseşte motive să ne iubească din ceea ce vede că este al Lui în noi. El îşi vede propria natură în noi: suntem bolnavi, totuşi suntem mădularele Lui. Cine şi-a neglijat vreodată mădularele din cauză că erau bolnave sau slabe? Nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup. Poate capul să-şi uite mădularele? Poate Hristos să Se uite pe Sine? Noi suntem plinătatea Lui cum El este plinătatea noastră. El a fost dragostea însăşi îmbrăcată cu natura umană, pe care a unit-o cu Sine, ca să ne poată transmite bunătatea Sa mai liber. Şi El nu a luat natura noastră asupra Sa atunci când aceasta era în cea mai bună formă, ci când era decăzută, cu toate slăbiciunile naturale şi comune Ia care era supusă.Aşadar, haideţi să urâm orice gând suspicios, ca fiind ori pus, ori cultivat de acel duh blestemat care, după cum s-a străduit să-L despartă pe Tatăl de Fiul prin suspiciuni, spunând: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu” (Matei 4:6), tot astfel preocuparea Iui zilnică este să ne despartă pe noi de Fiul, născând în noi păreri greşite cu privire Ia Hristos, făcându-ne să credem că în El nu există o dragoste caldă pentru oameni ca noi. De la început arta lui Satan a fost: să-l facă pe om să-şi piardă încrederea în Dumnezeu, punând la îndoială dragostea lui Dumnezeu faţă de primul nostru tată, Adam. Reuşita Iui de atunci îl determină să-şi folosească încă această armă.

 

Când Hristos pare a fi un duşman

 

„În ciuda tuturor acestor lucruri, nu simt că Hristos este astfel faţă de mine”, spune mucul fumegând, „ci mai degrabă simt exact opusul. El pare a fi un duşman pentru mine. Văd şi simt dovezile supărării Sale justificate.”Hristos poate juca rolul unui duşman pentru puţin timp, cum a făcut Iosif, însă face lucrul acesta pentru a juca rolul de îndurător la timpul potrivit. El nu-Şi poate stăpâni inima plină de îndurare mult timp. Pare să se lupte cu noi, cum S-a luptat cu Iacov, însă ne dă o putere ascunsă ca să biruim în cele din urmă. Credinţa scoate masca de pe faţa Lui şi vede o inimă iubitoare sub aparenţe contrare. Fides Christo larvam decrahit (Credinţa scoate masca de pe faţa Iui Hristos).În primă fază, nu i-a răspuns cu niciun cuvânt femeii siro-feniciene care striga după EI. Apoi, i-a dat un răspuns negativ. După aceea i-a răspuns ceva ce suna a mustrare, numind-o câine, pentru că era în afara legământului. Cu toate acestea, ea nu s-a lăsat doborâtă astfel, pentru că a avut în vedere scopul venirii Sale. Aşa cum Tatăl nu a fost niciodată mai aproape de Hristos ca să-L sprijine cu putere, ca atunci când a fost cel mai departe de EI în ce priveşte simţul mângâierii, tot aşa Hristos nu este niciodată mai aproape de noi ca să ne dea putere pentru a ne susţine, decât atunci când pare cel mai mult să-Şi ascundă prezenţa de noi. Influenţa Soarelui neprihănirii pătrunde mai adânc decât lumina Sa. În astfel de cazuri, oricare ar fi purtarea lui Hristos faţă de noi, să punem natura şi slujba Lui în opoziţie cu aceasta. El nu Se poate tăgădui pe Sine; nu poate decât să îndeplinească misiunea pe care Tatăl I-a dat-o. Vedem aici că Tatăl a garantat faptul că El „nu va stinge mucul care mai arde încă”, iar Hristos S-a angajat să ne prezinte înaintea Tatălui, înfăţişându-Se El înaintea Lui pentru noi, până când ne va prezenta fără vină înaintea Lui (Ioan 17:6,11). Tatăl ne-a dat lui Hristos, iar Hristos ne dă înapoi Tatălui.

 

Când îndoiala ne asaltează

 

„Aceasta ar fi o mare mângâiere”, spune cineva, „numai dacă aş fi un muc fumegând.” Este bine că această obiecţie loveşte în tine, şi nu în Hristos. Este bine că pe EI ÎI onorezi gândindu-te că Se îndură de alţii, chiar dacă [crezi că] nu Se îndură şi de tine. Totuşi, să nu fii nedrept cu lucrarea Duhului Său în inima ta. După cum Satan Îl ponegreşte pe Hristos înaintea noastră, tot astfel ne ponegreşte şi pe noi înaintea noastră. Dacă nu eşti un muc fumegând, atunci de ce nu renunţi la interesul tău pentru Hristos şi de ce nu tăgăduieşti legământul harului? Nu îndrăzneşti să faci asta. De ce nu te dedai complet altor plăceri? Duhul tău nu îţi va permite să faci aşa ceva. De unde vin aceste suspine şi plângeri neobosite? Pune starea pe care o ai alături de misiunea lui Hristos pentru cei ca tine, şi nu dispreţui mângâierea Celui Atotputernic; nici nu-ţi refuza îndurare. Aruncă-te în braţele lui Hristos, şi dacă e să mori, mori acolo. Dacă nu faci asta, cu siguranţă vei pieri. Dacă îndurarea se poate găsi undeva, acolo este locul în care se găseşte.Grija lui Hristos faţă de tine se vede în faptul că ţi-a dat o inimă sensibilă într-o anumită măsură. Te-ar fi putut lăsa pradă împietririi, profanării şi sentimentului de siguranţă al inimii, care este cea mai mare dintre toate sentinţele spirituale. Cel ce a murit pentru duşmanii Lui îi va refuza oare pe cei care au în suflet dorinţă după El? Cel care, prin mesagerii Lui, vrea ca noi să fim împăcaţi, ne va lepăda când căutăm cu seriozitate lucrul acesta de la El? Nu, fără îndoială că atunci când El merge înaintea noastră aprinzând dorinţe sfinte în noi, El e gata să ne întâlnească în căile Lui. Când fiul risipitor s-a hotărât să se întoarcă la tatăl său, tatăl nu l-a aşteptat, ci l-a întâmpinat pe drum. Când El pregăteşte inima să caute, îşi pune urechea să asculte (Psalmul 10:17). El nu poate, în inima Lui, să Se ascundă mult timp de noi. Dacă Dumnezeu ne-ar aduce într-o stare aşa de întunecată, încât să nu vedem nicio lumină de la EI sau de Ia vreo creatură, atunci haideţi să ne amintim ce spune prin profetul Isaia: „Cine dintre voi… umblă în întuneric şi n-are lumină” – nicio lumină mângâietoare, nicio lumină a chipului Iui Dumnezeu – „să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!” (Isaia 50:10). Niciodată nu ne putem afla într-o asemenea stare, încât să avem motiv întemeiat să disperăm. Aşadar, haideţi să facem ce fac marinarii: să ne aruncăm ancora în întuneric. Hristos ştie cum să Se îndure de noi în situaţia aceasta. Uitaţi-vă la mângâierea care a simţit-o El din partea Tatălui Său, când a fost frânt (Isaia 53:5). Asta vom simţi noi din partea Lui, în frângerea noastră.

Suspinele unei inimi frânte poartă în ele o dovadă a afecţiunii noastre faţă de Hristos, cât şi a grijii Sale faţă de noi. Ochii sufletelor noastre nu pot fi îndreptaţi spre El, până când EI nu Se uită mai întâi la noi cu îndurare. Cea mai mică dragoste pe care o avem faţă de El, nu este decât o reflexie a dragostei Sale care a strălucit mai întâi peste noi. Aşa cum, în exemplul pe care ni l-a dat, Hristos a făcut tot ce ne spune şi nouă să facem, tot astfel EI a şi suferit în trupul Lui toate durerile la care ne cheamă pe noi, ca să poată învăţa mai bine să Se îndure şi să ne aline în suferinţele noastre. Când a fost părăsit în grădină şi pe cruce, El S-a mulţumit să Se lipsească de acea alinare negrăită pe care I-o dădea prezenţa Tatălui Său, ca să poarte mânia Domnului un timp pentru noi şi, de asemenea, ca să ştie mai bine cum să ne mângâie în suferinţele noastre cele mai mari. Dumnezeu găseşte cu cale să gustăm din paharul din care Fiul Lui a băut aşa de mult, ca să simţim puţin din ce este păcatul şi din dragostea Fiului. Însă mângâierea noastră este că Hristos a băut până la ultima picătură paharul şi ne va sprijini, astfel încât duhurile noastre să nu se prăbuşească de tot când gustăm puţin din dezgustul Lui, pe care l-am putea simţi. El S-a făcut nu doar om, ci blestem, un om al durerilor, pentru noi. El a fost zdrobit, ca noi să nu fim zdrobiţi; a fost tulburat ca noi să nu fim tulburaţi până la disperare; S-a făcut blestem, ca noi să nu fim blestemaţi. Tot ce se poate dori de la un mângâietor atotsuficient se găseşte în Hristos:Autoritate de la Tatăl. Toată puterea l-a fost dată (Matei 28:18).

 

Putere în El Însuşi. Numele Lui este „Dumnezeu tare” (Isaia 9:6).

 

Înţelepciune, şi aceasta căpătată din experienţa proprie, pentru a şti cum şi când să ajute (Evrei 2:18).Bunăvoinţă, întrucât este os din oasele noastre şi carne din carnea noastră (Geneza 2:23; Efeseni 5:30).

(Fragment din volumul Trestia frântă, Richard Sibbes, Editura Perla suferinţei, Suceava, 2011, traducere: Larisa Mangalagiu.)

 

 

https://www.monergism.ro/index.php/2013/12/richard-sibbes-crede-l-pe-hristos-nu-pe-satan/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Peter Masters – Predicarea evanghelistică şi trezirea

 

Peter Masters – Doctori de suflete

 

Nu demult, în SUA, unul dintre cei mai cunoscuţi predicatori ai lumii evanghelice mi-a pus întrebarea: „Ce anume este trezirea?”. Desigur, el cunoştea foarte bine literatura despre trezire şi răspunsul la întrebarea pe care a pus-o, dar a vrut să facem un schimb de păreri cu privire la ideile contradictorii. Am fost de acord în definirea cuvântului trezire (sau „trezire religioasă”): o lucrare specială, „izbitoare”, a Duhului lui Dumnezeu, rezultând în numeroase convertiri, o conştiinţă deosebită a prezenţei lui Dumnezeu şi, din partea tuturor credincioşilor, o preocupare profundă cu privire la sfinţenie şi separare de orice este lumesc. Am căzut de acord că „trezire” nu este cel mai bun termen de folosit pentru a ne referi la o întrunire sau cruciadă de evanghelizare, deoarece este cel mai bine să fie rezervat pentru a descrie o lucrare extraordinară a lui Dumnezeu. Am căzut de acord şi că o singură biserică poate experimenta trezirea în timp ce altele nu o fac, aşa cum pare să fi fost cazul congregaţiei lui Charles Spurgeon în timpul celor cinci ani care au precedat trezirea din 1859 din Marea Britanie.

 

Chestiunea discutată în acest capitol este relaţia dintre predicarea evanghelistică şi trezire. Unii predicatori, observând binecuvântarea pe scară largă din timpul unei treziri, se întreabă dacă merită să evanghelizezi când inimile sunt împietrite şi I se împotrivesc lui Dumnezeu. Nu este mai bine să ne folosim energia rugându-ne pentru trezire? Dacă ar veni trezirea, atunci câştigarea de suflete ar fi relativ uşoară şi minunat de rodnică.

 

Unii vorbesc de parcă oamenii lui Dumnezeu sunt în mare măsură pasivi într-o trezire; de parcă Domnul îşi suspendă nevoia de instrumente umane pentru a-Şi arăta puterea şi slava în feluri care transcend şi ocolesc cu totul eforturile obişnuite de a câştiga suflete. O asemenea concepţie exercită o puternică atracţie, făcând apel la „misticul” din noi. De asemenea, face apel la dorinţa naturală a creştinului de a avea o parte din gloria Cerului chiar şi aici pe pământ, de a simţi şi a fi martor la o revărsare unică a puterii încurajatoare, invincibile a lui Dumnezeu. Dar este corect acest lucru? Găsim noi în Scriptură o metodă de operare divină cu două niveluri, unul pentru trezire şi altul pentru zilele mai puţin binecuvântate?

 

Trezirea este, cu siguranţă, o perioadă în care se manifestă o putere măreaţă care strânge suflete şi nu putem face nimic pentru a o produce. Este o lucrare suverană a Duhului, dăruită în întregime potrivit planului tainic al lui Dumnezeu. Totuşi, susţinem că ea nu implică niciodată o suspendare a eforturilor folositoare ale credincioşilor. Regulile normale ale Scripturii nu sunt niciodată suspendate. Dumnezeu încă îşi mai foloseşte oamenii pentru a-Şi face cunoscută altora Evanghelia. Prin comparaţie cu nivelul „obişnuit” de binecuvântare, trezirea este o problemă de amploare, nu de varietate. Chiar şi într-o perioadă de trezire, mărturisirea şi proclamarea Evangheliei rămân instrumentele divine. Prin urmare, va fi întotdeauna esenţial ca lucrătorii creştini să se străduiască, la timp şi ne la timp, să fie la dispoziţia lui Dumnezeu, indiferent de împărţirea binecuvântării. Dumnezeu va folosi exact aceleaşi predici de evanghelizare pe care le rostim acum, atunci când ritmul se accelerează până la un nivel de binecuvântare de amploarea trezirii.

 

Vom încerca o rapidă trecere în revistă a trezirilor clasice, atrăgând atenţia asupra caracteristicilor stăruitoare ale proclamării (uneori trecute cu vederea de genul de autori „romantici” care au scris pe această temă).

 

Luaţi marea trezire de pe vremea regelui Ezechia, când „alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului şi căpeteniilor lui în tot Israelul şi Iuda” (2 Cronici 30:6). Trezirea lui Ezechia a fost o chemare la pocăinţă, o trezire „proclamativă”, cum sunt toate trezirile. Limbajul a fost direct şi clar („Nu fiţi ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului părinţilor lor”), şi, totuşi, plin de îndurare („Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv şi îndurător şi nu-Şi va întoarce faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la El”). Pocăinţa era o chestiune serioasă! A existat din partea multora împotrivire şi respingere faţă de această chemare, chiar şi cu batjocură şi dispreţ, dar, totuşi, în Iuda ea a fost întâmpinată cu un răspuns remarcabil. Trezirea are adesea un vădit caracter regional, chiar şi în cadrul unei ţări favorizate. Este important să remarcăm locul contribuţiei omeneşti, căci, fără toată truda implicată în deplasarea alergătorilor, s-ar fi întâmplat ceva? Trezirea costă întotdeauna trudă şi include un anumit grad de dezamăgire.

 

S-ar putea menţiona binecuvântările de amploarea trezirii care au fost asociate cu regele Iosia sau cu Ezra şi chiar cu Iona. Toate au implicat chemări la pocăinţă şi eforturi dureroase şi niciuna nu a fost lipsită de poveri şi de piedici. Ioan Botezătorul, mesagerul solitar şi aspru al pocăinţei, a predicat pocăinţa şi a suportat rigorile persecuţiei. Binecuvântările măreţe ale Rusaliilor au implicat folosirea unor instrumente umane de la bun început, lucru semnalat prin împărţirea limbilor de foc, predicarea multilingvă şi prima predică a Bisericii, ţinută de Petru. Acea primă „deşteptare” a cunoscut şi persecuţia amară.

 

Trezirea întotdeauna îi foloseşte pe oamenii Iui Dumnezeu, dar cu rezultate absolut excepţionale, supunându-i nu doar la multă trudă în mărturisire şi proclamare, ci şi (aproape întotdeauna) la un grad ridicat de respingere şi persecuţie. Printre multe cărţi bune despre trezire, ar trebui să fim cu băgare de seamă la cele care diminuează locul pe care-l ocupă contribuţia umană ca activitate „normală” a Duhului Sfânt şi care înlătură neplăcerile. Oamenii lui Dumnezeu sunt, desigur, „pasivi” în sensul că nu pot produce şi nu pot intensifica trezirea, dar, când Dumnezeu lucrează, El canalizează prin ei contribuţia epuizantă a multor ani. Ceea ce vrem să subliniem este că sângele, sudoarea şi lacrimile sunt caracteristicile inevitabile ale trezirii.

 

Ne putem gândi la marea trezire din vremea acelui uriaş al istoriei, John Wycliffe, luceafărul Reformei. Născut cândva între 1324 şi 1329 şi murind în 1384, Wycliffe a fost un soare care a răsărit pentru a da lumina Evangheliei, un turn de apărare al doctrinei sănătoase şi o stâncă de statornicie spirituală pentru cei credincioşi. Născut în Yorkshire şi educat la Oxford (unde a fost foarte influenţat de scrierile lui Augustin), a ajuns, cel mai probabil, Ia convertirea personală în jurul vârstei de 21 de ani, în timpul Morţii Negre, când şi-a văzut prietenii şi pe nenumăraţi alţi oameni din jurul său doborâţi în mare număr. A devenit director de colegiu, capelan al regelui, doctor în teologie şi rector la Lutterworth, dar predicarea şi broşurile lui care se opuneau domniei papei şi stăruiau cu putere asupra adevăratei căi de mântuire au fost cele care au trezit mulţimile. Condamnat fiind de papă, marea popularitate a predicării sale l-a făcut pentru o vreme inaccesibil pentru puterea ucigaşă a duşmanilor lui.

 

În 1380 şi-a strâns şi trimis studenţii, aşa-numiţii predicatori săraci sau lolarzi, iar Duhul Sfânt a insuflat o mare putere. Inima a zeci de mii de oameni a fost deschisă pentru mesajul pocăinţei şi credinţei în Hristos, cu mult înainte de Reformă.

 

Totuşi, trebuie să observăm că un instrument al lui Dumnezeu a văzut nevoia şi a luat iniţiativa necesară, trimiţând predicatorii. Wycliffe nu a produs trezirea, dar el şi predicatorii lui s-au consacrat prin strădanii, epuizare şi prin suportarea dispreţului şi a persecuţiei, ştiind că acestea erau caracteristici de neevitat şi majore ale lucrării lor glorioase.

 

Ar fi putut să aibă loc o trezire mai mare, o mai mare revărsare de trezire decât la Reformă? Ne gândim la Martin Luther, născut în 1483, intrând la mănăstire la 22 de ani, devenind lector al Universităţii din Wittenberg la 25 de ani şi, totuşi, tânjind tot mereu după pace şi siguranţă spirituală. Vizitând Roma la 27 de ani, a devenit scârbit de faptele ipocrite ale Bisericii Romano-Catolice. Curând după aceea, la 29 de ani, a fost numit profesor şi (în 1513) a început să studieze cărţile Romani, Psalmii şi Galateni, descoperindu-şi într-o zi epocală textul de aur – Romani 1:17: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Aici a găsit credinţa personală în Hristos şi, doar trei ani mai târziu, în 1517, a bătut în cuie cele nouăzeci şi cinci de teze pe uşa castelului bisericii din Wittenberg, aceasta fiind cea mai faimoasă dată a Reformei.

 

Desigur, a fost o revoluţie în teologie, dar şi o perioadă în care un număr foarte mare de oameni (cine ştie câţi?) au fost aduşi în împărăţia lui Dumnezeu prin predicarea pocăinţei şi a harului. Dar ce participare viguroasă a oamenilor! Ce zel! Ce trudă neobosită! Ce persecuţie a însoţit de asemenea munca! Reforma a fost numită cea mai mare trezire dintre toate şi, cu siguranţă, cea care a costat cel mai mult sânge. Realizările ei au fost fără măsură, superstiţia grosolană şi ignoranţa topindu-se înaintea puterii Cuvântului, iar societatea omenească primind înapoi darul unei minţi sănătoase şi al unei gândiri raţionale.

 

Ce ne învaţă Reforma despre trezire? Cu siguranţă nu faptul că oamenii lui Dumnezeu sunt pasivi. Din contră, a fost o perioadă prelungită de binecuvântare asupra instrumentelor omeneşti care au fost pregătite să plătească preţul constând în activitate ferventă, epuizare, suferinţă şi chiar viaţa însăşi. Trezirea nu este niciodată „sportul unui spectator”, de care să se bucure o comunitate creştină pasivă, ci un fenomen pentru care trebuie să fim deprinşi, pregătiţi şi chiar căliţi.

 

Ce este trezirea? Spune Reforma: este o vreme în care Dumnezeu converteşte mari mulţimi, folosindu-Şi slujitorii într-o măsură cu mult mai mare decât de obicei. Este un timp în care nenumăraţi predicatori stăruie în predicarea Evangheliei de mai multe ori pe săptămână şi când oamenii lui Dumnezeu sunt neobişnuit de zeloşi să mărturisească despre Hristos şi să-i aducă pe oameni în Împărăţie. Mai presus de orice, este un timp în care inima a mii de oameni este topită şi deschisă în mod divin, astfel încât aceştia vor asculta, vor înseta şi vor tânji după îndurare şi mântuire. Reforma ne avertizează că, dacă nu predicăm pentru suflete acum, dacă şi când va veni trezirea, vom fi absorbiţi într-o lucrare de câştigare de suflete şi un ritm de muncă epuizant, pe care înainte nu l-am mai cunoscut. Reforma a creat o armată magnifică de unelte, în special nobila oaste a martirilor.

 

Treziri remarcabile au avut loc în Anglia prin lucrarea multor puritani din secolul al XVII-lea. După Reformă a urmat o acalmie ciudată. Exista multă religie formală, cu mersul la biserică menţinut parţial prin lege şi parţial prin convenţie socială. Forţele ritualismului erau îngrozitor de active, religia faptelor luptându-se să-şi înfigă iarăşi ghearele în atenţia oamenilor. Predicatorii puritani s-au trezit că se împotrivesc unui zid masiv de îngâmfare, deoarece milioane îşi imaginau că sunt copii ai lui Dumnezeu datorită faptului că mergeau la biserică, datorită respectabilităţii lor şi felului cum îşi cunoşteau credinţa.

 

Unii predicatori predicau cu atâta putere pentru a smulge orice vestigiu de supraestimare carnală, încât cei care le citesc astăzi predicile riscă să se cufunde în îndoieli dureroase cu privire la mântuirea lor. Totuşi, în multe locuri, de astfel de predici era nevoie, ducând adesea la convertirea unor parohii şi districte întregi.

 

Trezirea puritană a fost în mod clar o activitate localizată, dar implicând foarte multe localităţi. A fost o trezire caracterizată printr-o insistenţă asupra trăirii evlavioase, care a dus la naşterea multor oameni fideli Cărţii lui Dumnezeu. Dar un lucru poate fi spus fără greş despre perioada puritană a trezirii: cum mai lucrau acei predicatori!

 

John Bunyan, „puritanul” de mai târziu, a făcut şi el dovada dedicării, durerii şi greutăţilor văzute atunci când Duhul se mişcă cu putere de trezire. Arestat la 32 de ani pentru predicare, el a petrecut peste doisprezece ani în închisoarea de la Bedford, în tot acel timp ţinut într-o celulă de pe râu, plină de apă. Aici a scris el The Pilgrim’s Progress (Călătoria creştinului).

 

Eliberat prin Actul iertării, a continuat să se bucure de 16 ani de remarcabilă binecuvântare, predicând constant în faţa unor mulţimi mari în hambare umede şi în care trăgea curentul, şi în locuri deschise, binecuvântări de amploarea unei treziri fiind peste lucrarea lui. „Oferta universală a mântuirii” (expresia sa) a răsunat constant de la amvoanele lui. În cel mai înalt grad a fost un om al trudei, în călătorii adesea, predicând fie că era bolnav, fie că era sănătos, niciodată odihnindu-se şi gata să moară de epuizare dacă aşa rânduia Domnul. Susţinătorii lui (oameni la fel de activi ca el) se grăbeau să se pregătească pentru vizitele lui, să-i trezească pe pierduţi şi să strângă mulţimi de oameni.

 

Ne putem gândi la Jonathan Edwards în America anilor 1730. Marea Trezire a izbucnit cu predici asemenea celei numite Păcătoşi în mâna unui Dumnezeu mânios, citită mulţimilor la lumina lumânării. Edwards şi alte mari nume au trudit şi au călătorit neîncetat în vremuri cu mult mai dure decât cea de acum, pentru a strânge secerişul Domnului.

 

Cu câţiva ani mai târziu, în Marea Britanie, George Whitefield, John şi Charles Wesley au devenit primele instrumente ale unei noi treziri. În 1739, în dimineţile ceţoase de noiembrie de la Kennington Common, la doar câteva sute de metri de locaţia actuală a clădirii Metropolitan Tabernacle, până la 40.000 de oameni se adunau la ora 6 dimineaţa, pentru a-l asculta pe Whitefield. Dr. John Gill, pastorul de la Tabernacol din acele zile, se pare că nu s-a dus niciodată să-l asculte pe Whitefield, dar a insistat ca adunarea lui să meargă prin jurul tavernelor şi cafenelelor, îndemnându-i pe oameni să asculte chemarea îndurării. Whitefield stătea pe Kennington Common, înconjurat uneori de copii convertiţi, care se gândeau că, dacă formează un zid protector, duşmanii lui nu vor arunca cu cărămizi în el. Cu cărămizi se arunca oricum, iar copiii erau adesea răniţi, dar şi-au continuat veghea. Când Duhul Sfânt S-a coborât cu putere măreaţă, predicatorii şi susţinătorii lor nu au fost scutiţi de durere şi opoziţie, nici nu au fost cruţaţi de rigorile programelor de predicare zilnică intensivă.

 

John Cennick („dragul John Cennick”) a fost cu adevărat un suferind serafim al harului. Dumnezeu i-a atins mai întâi inima pe când se plimba prin Cheapside, după ce venise în Londra ca să lucreze ca topograf începător. La vârsta de 19 ani a fost lovit de o „deprimare spirituală” atât de profundă, încât nu ştia ce să se facă cu el însuşi. A trăit ceva vreme apăsat de o lipsă totală de ţel, până când, fiind disperat, s-a strecurat în spatele unei biserici, să audă cuvintele de încheiere ale unui psalm, care l-a asigurat că harul mântuitor îi era disponibil. Atunci Scripturile au prins viaţă pentru acest viitor instrument al trezirii. Nu mulţi oameni au fost aşa de plini de compasiune pentru masele pierdute ca şi Cennick, şi puţini au suferit atât de multă defăimare. Despre el s-a spus că, din cauza strădaniilor istovitoare excesive, a murit o mie de morţi înainte de a fi luat în slavă de timpuriu, prin febră, în urma predicării neîncetate în aer liber, pe orice fel de vreme.

 

Oamenii din zilele noastre consideră astfel de acţiuni drept nesăbuite. De ce să te consumi când ai treizeci sau patruzeci de ani? Cu siguranţă nu acesta este modul de a-L sluji pe Domnul, nu? Dar, în vremuri de trezire, predicatorul poate avea câteva vieţi întregi concentrate în cinci ani de predicare şi, fără îndoială, va fi fericit să moară de timpuriu, dacă este privilegiat să fie folosit astfel. Să nu trecem niciodată cu vederea efortul jertfitor văzut în vremuri de trezire autentică. Să nu ascultăm de autorii care vor să elimine acest fapt din consemnări. Trezirea costă mult din punctul de vedere al contribuţiei omeneşti.

 

Gândiţi-vă doar la activitatea plină de compasiune a trezirii din secolul al XVIII-lea din Anglia! Ce trezire plină de îndurare şi blândeţe a fost! Peste tot în ţară au prins rădăcini şcolile elementare pentru copiii săraci şi a început marea mişcare a Şcolilor duminicale, deoarece oamenii convertiţi aveau o asemenea inimă pentru copiii abandonaţi din punct de vedere spiritual. Ce eforturi imense au fost depuse din partea a atât de mulţi oameni!

 

Dacă ne mutăm privirea înapoi la Statele Unite, vedem o altă trezire caracterizată de activitate neobişnuită şi slujbă înflăcărată pentru Domnul. În 1857, trezirea care avusese loc mai devreme era deja o forţă trecută. Viaţa spirituală ferventă cedase în mare parte locul formalismului religios. Atunci, în toamna acelui an, un misionar de oraş dintr-o biserică reformată olandeză din New York a început o întâlnire de rugăciune la ora prânzului, într-o cămăruţă. Cine nu a citit povestirea acelei treziri, al cărei început pare să fi fost semnalat în acea primă întâlnire de rugăciune? Numărul oamenilor a crescut constant, dar încet, zi după zi. Apoi a venit data de 7 octombrie şi prăbuşirea bursei de valori, ducând la faptul că zeci de mii de oameni au fost daţi afară, iar o nevoie şi sărăcie îngrozitoare s-a aşternut asupra maselor. Acum întâlnirile de rugăciune au început să se înmulţească. Un editor de ziar din New York a verificat douăsprezece întruniri de rugăciune de la prânz într-o zi şi a crezut că a numărat 6.100 de bărbaţi prezenţi. Doi ani mai târziu, când deja toate ziarele urmăreau lucrarea extraordinară a Duhului, 50.000 de oameni puteau fi găsiţi în întâlnirile de rugăciune din New York şi se spune că o jumătate de milion de oameni au fost atinşi de lucrarea Duhului în acea trezire.

 

Rugăciunea a fost cu siguranţă caracteristica de bază, dar trezirea a fost departe de a fi pasivă. Mai degrabă, a dat naştere unei intense activităţi spirituale, cu biserici dornice să slujească, cu predicatori care predicau zilnic şi cu creştini care depuneau mărturia lor personală, chemând permanent nenumăraţi oameni. Citim despre faptul că trezirea a pătruns adânc în ambele armate în timpul războiului civil şi despre felul în care acest val al binecuvântării a ajuns în Scoţia, în Ţara Galilor şi, în cele din urmă, în Anglia.

 

Spurgeon scria în 1859, în prefaţa cărţii The New Park Street Pulpit: „Vremurile de înviorare au coborât în sfârşit din prezenţa Domnului asupra ţării noastre. Pretutindeni sunt semne de activitate înflăcărată şi seriozitate sporită. Un duh de rugăciune ne cercetează bisericile, iar paşii Lui varsă belşugul. Prima suflare a vâjâitului vântului puternic se distinge deja, în timp ce limbile de foc au coborât în mod evident asupra evangheliştilor care se ridică.”

 

În ceea ce privea propria lui congregaţie, Spurgeon a putut să spună: „Timp de şase ani, roua nu a încetat niciodată să cadă, iar ploaia nu a fost niciodată oprită. În acest moment, convertiţii sunt mai numeroşi ca până acum, iar zelul bisericii sporeşte nespus.”

 

Cu alte cuvinte, o trezire la scară mai mică, restrânsă, a vizitat în acei ani caracterizaţi de numeroase convertiri şi, de asemenea, de lucrare ferventă pentru Domnul. Revărsarea mai mare şi mai răspândită nu urma să fie câtuşi de puţin diferită. Peste tot, bisericile primeau noi convertiţi într-un ritm care făcea ca numărul de membri să crească de zece ori sau mai mult. Este util să ne uităm la titlurile predicilor lui Spurgeon din acel volum din 1859, la care tocmai ne-am referit. Apar Banchetul lui Satan, Sileşte-i să intre, Sângele Mielului şi numeroase alte mesaje de evanghelizare. Spurgeon subliniază în alt loc faptul că trezirea a fost caracterizată de mărturii personale şi, de asemenea, de întâlniri de rugăciune „incandescente”.

 

Cronicarii de încredere ai trezirilor din secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea se unesc în a identifica trăsăturile de bază ale unei perioade de trezire. Ei menţionează mâhnirea pentru starea în care se află ţara. De asemenea, observă abandonarea preocupărilor lumeşti de către creştini. (Acest lucru, fără îndoială, demască marea tragedie a închinării contemporane, modelată după divertismentul lumesc.)

 

Este, din păcate, ciudat că astăzi este aşa de greu să convingem pastori evlavioşi, care-L iubesc pe Domnul, să înceapă să ţină în mod regulat predici de evanghelizare. Totuşi, aceasta este poate cea mai marcantă caracteristică a trezirii. Dacă trezirea ar avea loc în vremea noastră, predicatorii care îi hrănesc exclusiv pe sfinţi, spunând doar un cuvânt pe ici, pe colo pentru omul necredincios, vor fi constrânşi în sfârşit să se descotorosească de inhibiţiile lor ascunse şi să-şi împlinească în mod real chemarea şi darurile.

 

Am auzit spunându-se că, într-o vreme de trezire, Dumnezeu va face mai mult în cinci minute decât putem face noi în 40 de ani de activitate. O asemenea declaraţie afirmă un lucru vital şi adevărat, dar poate fi înţeleasă greşit. Trezirea aduce, desigur, o amploare a binecuvântării la care tot zelul din lume nu poate ajunge. Totuşi, după cum am afirmat în mod repetat, binecuvântarea este canalizată tot prin instrumente umane, aşa încât acestea sunt solicitate de multe ori mai mult decât în vremuri „obişnuite”.

 

Nu trebuie să fim descurajaţi, plângându-ne că am predicat atât de multe mesaje de evanghelizare pentru atât de puţini convertiţi, şi întrebându-ne dacă ar trebui să renunţăm la toate acestea şi doar să ne rugăm pentru trezire. Se poate să nu fie voia lui Dumnezeu să trimită trezirea, şi atunci? Nu va avea loc nicio depunere de mărturie pentru Domnul? Din câte ştim, s-ar putea să nu fie voia lui Dumnezeu să mai sufle vreodată asupra acestei ţări înainte de a veni sfârşitul. Sau va trebui să aşteptăm un deceniu sau două înainte de a fi o nouă perioadă de seceriş pe scară largă. Între timp, „mormintele sunt repede umplute”. Mai mult, dacă Hristos nu este prezentat înaintea oamenilor, ei nu pot fi judecaţi pentru respingerea Lui, iar noi nu trebuie să uităm că Dumnezeu ne-a lăsat în această lume ca să mărturisim atât despre judecată, cât şi despre îndurare. Suntem o mireasmă de la moarte spre moarte şi o mireasmă de la viaţă spre viaţă.

 

Perioadele de binecuvântare sunt în mâna lui Dumnezeu. Revărsările speciale de putere sunt lucrări excepţionale ale lui Dumnezeu, care nu sunt destinate oricărei epoci sau oricărui loc. Dumnezeu, în suveranitatea Lui, stabileşte amploarea şi perioadele binecuvântării: „Unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci”. Ne rugăm pentru trezire şi tânjim după ea, dar nu o putem produce. Totuşi, ar trebui să ne pregătim mereu, făcând cât de mult putem, recunoscând mereu că aceleaşi principii ale mărturisirii despre Domnul se aplică şi într-o perioadă de trezire şi în afara ei.

 

Mai mult, în afara unui timp de trezire specială, trebuie să cultivăm exact aceleaşi principii de acţiune care sunt aşa de evidente în asemenea vremuri, şi anume: să ne rugăm, să fim diferiţi de lume, să fim activi şi să punem accent pe predicile de evanghelizare. Să nu scăpăm niciodată din vedere sângele, sudoarea şi lacrimile, lupta pentru evlavie şi activitatea ferventă a tuturor credincioşilor.

 

Cu cât trudim mai din greu, cu atât mai mult trebuie să depindem de Domnul, ştiind că şi în timpul vremurilor de trezire şi în afara lor, nu putem realiza nimic dacă Domnul nu-Şi revarsă puterea asupra eforturilor noastre şi nu acţionează în inima oamenilor. Putem fi activi şi, în acelaşi timp, putem fi bărbaţi şi femei care depind cu smerenie de binecuvântarea şi puterea Duhului. Activităţile făcute cu smerenie reprezintă lucrul de care avem nevoie astăzi.

 

(Fragmente din volumul Doctori de suflete, Peter Masters, Editura Spurgeon, Arad, 2010.)

 

 

https://www.monergism.ro/index.php/2015/07/peter-masters-predicarea-evanghelistica-si-trezirea/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Nicu Butoi – Fiți cu ochii în patru și pocăiți-vă! – predici creștine

 

https://www.youtube.com/watch?v=IY8Z4NT76R8

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Creat sau evoluat?

 

De unde venim? Găsește răspunsul la întrebarea creație vitală versus evoluție

 

 

De David Catchpoole

 

Suntem creați sau am evoluat? Dovezile designului din natură, degradarea prea rapidă a genomului nostru, dinozaurii, stelele, planetele, se potrivesc cu relatarea Bibliei despre Creație și Potop, nu cu evoluția.

 

 

Biston betularia

Molia piperată ( Biston betularia , în formele sale deschise și întunecate) este adesea prezentată ca dovadă a evoluției, deși în realitate nu este. Vezi: Fișierele moliilor . Variațiile minore în cadrul unei specii de molie nu explică originea moliei sau cum (de exemplu) un vierme s-ar putea transforma într-un pește. Pentru cititorii care doresc să afle mai multe, consultați numeroasele articole accesibile din Întrebări și răspunsuri: Selecția naturală .

 

Ești creat sau ai evoluat?

De când Charles Darwin și-a publicat pentru prima dată lucrarea Originea speciilor în 1859, ideea că totul a evoluat de la sine de-a lungul a milioane și miliarde de ani a ajuns să domine mass-media și instituțiile noastre de învățământ. Evoluția este adesea considerată un „fapt”.

 

Așadar, pe mulți îi surprinde faptul că există un număr tot mai mare de voci care se pronunță împotriva evoluției. Ele spun că nu suntem evoluați, ci creați . Este și mai surprinzător să descoperim că multe dintre aceste voci provin de la oameni de știință de renume dintr-o gamă largă de discipline. Nu numai că subliniază defectele teoriei evoluționiste, dar arată și că dovezile din jurul nostru se potrivesc cu relatarea Bibliei despre trecut, nu cu evoluția .

 

Care sunt dovezile creației la care indică acești oameni de știință? Sunt multe . Iată doar o mostră.

 

Designul ființelor vii

Dacă ne uităm chiar și la un singur aspect al corpului nostru, cum ar fi dexteritatea mâinii, încheieturii mâinii și degetelor, acest lucru vorbește despre design și, prin urmare, despre un Designer . Inginerii robotici încă se străduiesc să copieze această dexteritate! 1 Iar mișcările noastre sunt controlate de creierul nostru – o performanță deloc ușoară! Imensa complexitate a creierului uman, creativitatea și puterea sa de raționament abstract, cu capacități cu mult dincolo de cele necesare pentru simpla supraviețuire, este probabil cea mai evidentă dovadă a creației inteligente.2

 

Se continuă să se facă noi descoperiri uluitoare despre complexitatea până acum nerealizată a celulei.

 

În perioada în care Charles Darwin și-a publicat lucrarea Originea speciilor , o celulă era considerată o simplă „pată de protoplasmă” – un element constitutiv fundamental al vieții. Dar, odată cu dezvoltarea tehnologiei, care ne permite să studiem ființele vii la nivel molecular, ne dăm seama acum că o singură celulă este extrem de complexă . Și continuă să se facă noi descoperiri uluitoare despre complexitatea sa până acum nerealizată. De exemplu, celula are un „sistem de centrală” pentru a coordona multitudinea de evenimente biochimice care au loc în interior.3

 

Și multe altele! De exemplu, este amuzant acum să ne uităm înapoi la predicția unui om de știință (JBS Haldane) care credea că, din cauza evoluției, nimeni nu va găsi vreodată o roată în natură.4 El s-a înșelat, după cum arată acest videoclip (durata 1 minut și 26 de secunde) cu cel mai mic motor rotativ din lume , incredibila enzimă ATP sintază prezentă în toate ființele vii: 5

 

 

Și există și motoare liniare , inclusiv proteina kinesină care „merge” în timp ce transportă componente esențiale acolo unde sunt necesare în celulă, așa cum arată acest videoclip (durata 1 minut și 11 secunde): 6

 

 

Rețineți că fiecare „pas” pe care îl face proteina kinesină necesită o moleculă de ATP pentru energie – adică ATP-ul generat de motorul rotativ ATP sintază prezentat în videoclipul anterior. Celula eucariotă are nevoie de ambele motoare extrem de complexe pentru a fi prezente și pe deplin funcționale – și de mult mai mult. Nu e de mirare că psalmistul a scris…

 

Te laud, căci sunt făcut într-un mod minunat și înfricoșător; lucrările Tale sunt minunate, știu bine aceasta. ( Psalmul 139:14 )

 

… și Apostolul Pavel a spus:

 

Căci, de la facerea lumii, însușirile nevăzute ale lui Dumnezeu, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui, se văd lămurit, fiind înțelese din lucrurile făcute de El, așa că oamenii sunt fără dezvinovățire. ( Romani 1:20 )

 

 

https://creation.com/en-au/articles/created-or-evolved

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism

 

Pagina noastră principală de întrebări și răspunsuri (FAQ)

 

Articole cheie

 

 

„Secolul evoluției” pătat de sânge (disponibil în poloneză )

 

Legătura Darwin-Hitler

 

Fundamentul darwinist al comunismului

 

Eugenie și moartea celor lipsiți de apărare: Moștenirea vărului lui Darwin, Galton

 

 

A fost Hitler creștin?

Naziștii plănuiau să extermine creștinismul (disponibil în spaniolă )

 

Calomniile anticreaționiste sunt directe și directe

 

 

Cum se bazează comunismul și nazismul pe gândirea evoluționistă?

Holocaustul și evoluția

 

Darwinismul și rasa nazistă Holocaustul

 

Stalin: de la băiat de cor la măcelar comunist

 

Rădăcinile darwiniste ale arborelui nazist

 

Consolidarea legăturii Darwin-Hitler

 

Legătura Darwin/Troțki

 

Super-războinicii oameni-maimuță ai lui Stalin

 

O poveste despre patru țări

 

Serialul BBC „ Ideea periculoasă a lui Darwin”

 

Rădăcinile darwiniste ale sistemului juridic nazist

 

Genocidul Herero

 

Genocidul namibian – un precursor al Holocaustului

 

 

Care este legătura dintre darwinism și eugenie?

Dawkins și eugenia

 

Evoluționiștii americani: inspirația lui Hitler? (disponibil în limba rusă )

 

„Ura pentru eugenie!”: Cum au susținut bisericile americane care resping Biblia politici asemănătoare nazismului

 

Minciunile din Lynchburg

 

Darwin și eugenia: Darwin a fost într-adevăr un „darwinist social”

 

Darwinismul și Primul Război Mondial

 

Liderul controlului nașterilor, Margaret Sanger: darwinistă, rasistă și eugenistă

 

Pagini de întrebări și răspunsuri conexe

Rasism

 

Moralitate și etică

 

Viața umană

 

Filozofie

 

Religii fără Dumnezeu

 

Moartea și suferința

 

 

https://creation.com/en-au/pages/communism-and-nazism-questions-and-answers

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Ateism, întrebări și răspunsuri despre religiile fără Dumnezeu

 

  

Articole cheie

Cinci miracole ateiste (sau materialiști care cred în magie)

 

Ateismul: o analiză detaliată

 

Agnosticism

 

Este ateismul o religie?

 

Naturalismul în lumina realității

 

Tirania „toleranței”

 

Ateismul este mai rațional? (Este ateismul doar lipsă de credință? Doar teiștii au sarcina dovezii?)

 

 

Nu este evoluția pur științifică și neutră din punct de vedere religios?

Natura religioasă a evoluției

 

Evoluția ca religie

 

Citat: Credința oarbă a evoluționiștilor în ateism

 

Cât de neutre din punct de vedere religios sunt organizațiile anti-creaționiste?

 

Academia Națională de Științe este nelegiuită până în măduva oaselor – sondaj

 

Adevăratul mesaj al lui Darwin — L-ați ratat?

 

Citat: Religia scientismului

 

Cine este cine printre evoluționiști

 

Disputa ateistă: Noii atei vs. colegii lor de cult din NCSE/BCSE

 

Nietzsche: Evoluționistul care a fost anti-Dumnezeu și anti-Darwin

 

 

Nu sunt creștinii intoleranți, spre deosebire de umaniști?

Ipocrizia „toleranței” intolerante: o elevă creștină a fost respinsă pentru că a refuzat o temă pentru homosexualitate

 

Bețele și pietrele pot frânge oase, dar… „Cuvintele tale mă dor!”, spun ateii

 

Greșind de partea cenzurii: școlile guvernamentale americane devin zone fără Hristos

 

O universitate australiană ia măsuri pentru a combate libertățile creștine

 

Este evoluția „anti-religie”? Depinde…

 

Ateii vor oferi educație religioasă în școli

 

Atacuri bazate pe credință asupra școlilor religioase

 

 

Richard Dawkins, „Apostolul ateismului”: cum i se poate răspunde?

Recenzii de carte:

Ateu cu o misiune: Critică a iluziei despre Dumnezeu

 

Iluzia lui Dawkins (continuare)

 

Recenzie carte: Magia realității de Richard Dawkins

 

Recenzie a filmului „Cățărare pe Muntele Improbabil”

 

Predici seculare: O recenzie a cărții „Chaplinul diavolului: Reflecții despre speranță, minciuni, știință și iubire” de Richard Dawkins

 

Un răspuns la ceasornicarul orb de Richard Dawkins

 

Recenzie a cărții Povestea strămoșului: Un pelerinaj spre zorii evoluției

 

Misologia misoteistă: Richard Dawkins îl atacă pe Michael Behe

 

Critici la adresa romanului De la o broască la un prinț

Scepticii se îneacă cu Frog: A fost Dawkins prins în zadar?

 

A fost Dawkins în impas? Criticii filmului „Frog to a Prince” sunt din nou respinși de criticii cărții „ Brook to a Prince”

 

Răspunsuri la diverse argumente ale lui Dawkins………………..

 

DET. AICI

 

https://creation.com/en-au/pages/atheism-agnosticism-and-humanism-godless-religions-questions-and-answers

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

(IZVOARE NESECATE…)

 

 

 

Biografie

Dr. Sarfati deține cetățenia Australiei, Noii Zeelande și a SUA. A obținut un doctorat în chimie fizică de la o universitate neozeelandeză laică. Dr. Sarfati a fost coautor al unor lucrări în reviste științifice importante, inclusiv una despre supraconductorii la temperatură înaltă, publicată în Nature când avea 22 de ani.

 

Jonathan a fost co-fondator al unei Societăți de Apologetică din Noua Zeelandă, apoi s-a alăturat Creation Ministries International din Australia în 1996. În 2010, el și soția sa americană s-au transferat de la biroul din Australia la biroul din SUA, lângă Atlanta.

 

 

 

Vedeți mai mult conținut similar

 

Dr. Sarfati este autorul unora dintre cele mai populare și puternice cărți despre problemele originii, apărând cu tărie creația biblică („pământul tânăr”) și respingând cele mai puternice argumente pentru evoluție și milioane de ani. Prima sa carte, „ Refutând evoluția” , s-a vândut în jumătate de milion de exemplare, devenind cea mai bine vândută carte creaționistă din toate timpurile (cu excepția Bibliei!). Cea mai recentă și cea mai importantă carte a sa este „Relatarea Genezei” , un comentariu teologic și științific amănunțit de 800 de pagini asupra Genezei 1-11.

 

Jonathan este, de asemenea, maestru de șah și fost campion neozeelandez la șah și a reușit o remiză într-un turneu cu fostul campion mondial Boris Spassky. O specialitate este jocul simultan de șah, uneori „legat la ochi”, adică din memorie.

 

Educaţie

Licență (cu onoruri) în chimie (cu lucrări de materie condensată și fizică nucleară înlocuite)

 

Doctorat în Spectroscopie (Chimie Fizică)

 

Onoruri/Premii/Asociații

1988: Campion de șah din Noua Zeelandă

 

1988: Titlul de Maestru FIDE, Federația Internațională de Șah

 

Publicații

Cărți

Dr. Sarfati ca unic autor

Respingerea evoluției ; Consultați indexul capitolelor online și ghidurile gratuite de studiu pentru capitole

 

Infirmarea Evoluției 2 ; Vezi indexul capitolelor online .

 

Respingerea Compromisului: O respingere biblică și științifică a „creaționismului progresiv” (miliarde de ani), așa cum a fost popularizat de astronomul Hugh Ross ; vezi capitolul introductiv și recenziile și Istoria interpretării Genezei 1-11 (Capitolul 3 plus o parte din Capitolul 8).

 

Prin design: Dovezi ale Designerului Inteligent al naturii – Dumnezeul Bibliei ; Vezi extrasul: Glanda prostatică – este ea „prost proiectată”? Contracarând criticii de design și recenziile invitaților la cartea scrisă de „Nate” și de un student la inginerie .

 

Cea mai mare farsă de pe Pământ? Infirmarea teoriei evoluționiste de către Dawkins . Vedeți site-ul web și extrasul.

 

Relatarea Genezei: Un comentariu teologic, istoric și științific asupra Genezei 1-11 . Vezi recenziile . Acum disponibilă în versiuni E-book și Mobi .

 

Mamut: Enigma Epocii Glaciare (Broșură)

 

De ce ar permite un Dumnezeu iubitor moartea și suferința? (Broșură)

 

Cărți scrise în colaborare de Dr. Sarfati

 

Creștinismul pentru sceptici

 

Demontarea miturilor – 30 de oameni de știință cu doctorat care cred în Biblie și în relatarea ei despre origini (cu Gary Bates )

 

Titanii Pământului, Mării și Aerului (cu Joel Tay )

 

Astronomia Creației pentru Copii (cu Lita (Cosner) Sanders )

 

Cartea „Răspunsuri despre creație” (editată de Don Batten ) cu David Catchpoole și Dr. Carl Wieland (disponibilă în albaneză, olandeză, germană, maghiară, rusă și spaniolă). Consultați indexul capitolelor online și ghidurile gratuite de studiu pentru capitole .

 

Răspunsuri la cele 4 mari întrebări (editat de Dr. Don Batten; cu Ken Ham și Dr. Carl Wieland)

 

15 motive pentru a considera Geneza ca fiind istorie (cu Dr. Don Batten)

 

Dosarele Genezei: Faceți cunoștință cu 22 de oameni de știință din zilele noastre care cred într-o creație recentă de șase zile (Unul dintre interviuri este cu Dr. Sarfati)

 

În șase zile: De ce 50 de oameni de știință [doctoranți] aleg să creadă în creație (Dr. Sarfati a contribuit la unul dintre capitole )

 

 

 

DVD-uri

Substanțe chimice pentru celulele vii: fantezie sau știință?

 

Isus în Geneza: Profețiile mesianice

 

Argumente pe care creaționiștii NU ar trebui să le folosească

 

Să-ți lași creierul la ușa bisericii? Puterea logicii în apărarea credinței tale.

 

Evoluția și Holocaustul

 

Dumnezeu, Maestrul Designer

 

Șase zile… Serios? Respingând compromisul din Scripturi

 

Sunt miracolele științifice?

 

Rădăcinile creștine ale științei

 

Bioetică [Bunăstarea animalelor vs. drepturile animalelor, Eugenie și eutanasie, Avort, Clonare și celule stem etc.]

 

Respingând noii atei

 

Mini-serial DVD „Reluarea terenului” cu Dr. Tas Walker

 

Cea mai mare farsă de pe Pământ (Descărcare video)

 

Întruparea (Descărcare video)

 

 

 

Articole despre știința creației………………………………………………………………………….

 

 

 

 

Det. aici

 

 

 

 

https://creation.com/en-au/people/dr-jonathan-sarfati

 

 

 

 

//////////////////////////////

 

 

 

Când se va trezi Europa?

 

 

Consiliul Europei „condamnă creaționismul” (dar ar trebui să reconsidere de unde provine cu adevărat „amenințarea la adresa drepturilor omului și civice”)

 

 

de Jonathan Sarfati și David Catchpoole

 

 

În iunie anul trecut, când Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a anulat votul programat asupra rezoluției  care „interzicea creaționismul” din orele de științe din școli, 2 mulți creaționiști s-au bucurat.

 

Cu toate acestea, s-a dovedit că votul a fost doar amânat3 , nu anulat, iar Parlamentul a adoptat ulterior (în octombrie) rezoluția cu 48 de voturi pentru și 25 la fel, declarând: „Dacă nu suntem atenți, creaționismul ar putea deveni o amenințare la adresa drepturilor omului” .4

 

Ce afirmație incredibil de naivă, având în vedere că singurele „drepturi” pe care oamenii le pot revendica cu adevărat sunt cele acordate de Creator. Însă pentru cei care neagă existența unui creator, orice „drepturi” percepute pot fi doar cele rezultate dintr-un „consens temporar în mijlocul unei baze mereu schimbătoare de opinie umană” (vezi Despre salate și oameni-vacă ). Rețineți că argumentul nostru nu este că ateii nu pot trăi vieți „bune”, ci că nu există o bază obiectivă pentru bunătatea lor dacă suntem doar niște gunoaie de iaz rearanjate – vezi explicații suplimentare în Construcția de bombe vs. fundamentul biblic .

 

Declarația parlamentarilor europeni demonstrează, de asemenea, o ignoranță șocantă a datoriei Europei (și a Occidentului în general) față de creștinism. Securitatea, pacea, ordinea și legea civilă de care se bucură locuitorii din Occident decurg direct din faptul că societatea are o viziune biblică asupra lumii (nu care neagă Creatorul). Conform acestei viziuni, omul a fost creat după chipul unui Dumnezeu iubitor, Unul care a poruncit tuturor oamenilor să „își iubească aproapele” ca pe ei înșiși – ce argument mai puternic ar putea exista pentru a susține protecția și importanța fiecărui individ din societate? Nu este surprinzător, așadar, că profesorul de istorie antică la Universitatea Western Michigan, Paul Maier, a scris că nicio altă „filosofie” sau „mișcare” nu a schimbat lumea în bine așa cum a făcut-o creștinismul.5

 

Rețineți că argumentul nostru nu este că ateii nu pot trăi vieți „bune”, ci că nu există nicio bază obiectivă pentru bunătatea lor dacă suntem doar niște gunoaie de iaz rearanjate.

Și nu trebuie uitat că baza progreselor uimitoare ale Occidentului în știință și tehnologie derivă dintr-o viziune biblică asupra lumii – adică Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu al dezordinii, iar acest lucru se reflectă în Creația Sa. Așadar, progresul Occidentului nu a fost realizat în ciuda creștinismului, ci datorită acestuia . (Vedeți creștinismul ca progres , cf. ceea ce așa-numiții „progresiști” ar dori ca oamenii să creadă în mod eronat; și anume că creștinismul este un impediment în calea progresului.)

 

Totuși, poate că această ultimă invectivă împotriva creaționiștilor cu privire la presupusa „amenințare la adresa drepturilor omului” are mai puțin legătură cu creștinismul și mai mult cu islamul . Un reportaj a explicat clar ce a determinat Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să inițieze elaborarea unei astfel de rezoluții împotriva „creaționismului”:

 

„O comisie a Adunării a abordat problema deoarece un grup editorial musulman turcesc obscur a trimis o carte creaționistă islamică școlilor din mai multe țări.” 3

Se poate înțelege foarte bine de ce seculariștii privesc Islamul cu îngrijorare. Evenimentele recente de pe propriile străzi și suburbii i-au confruntat din ce în ce mai mult pe europeni cu genul de „roade” pe care Islamul le aduce societăților. De exemplu: controversa desenelor animate daneze, uciderea stradală a cineastului olandez Theo van Gogh, revoltele din Franța (poliția consideră acum, se pare, o noapte în care „doar” 100 de mașini sunt arse ca fiind „normală”), necesitatea ca ambulanțele și alte vehicule de serviciu care intră în suburbiile „musulmane” din orașele europene să aibă escorte de securitate (poliție), epuizarea disproporționată a bugetelor guvernamentale pentru asistență socială de către musulmani și numărul disproporționat de violatori condamnați care sunt musulmani. 6 , 7 , 8 , 9 , 10 , 11 , 12 Desigur, astfel de „roade” au fost evident pentru alții de ceva vreme, dar seculariștii au negat (și în mare parte încă o fac). Augusto Zimmerman a scris :

 

În fiecare an, Freedom House, o organizație seculară, realizează un studiu pentru a analiza situația democrației și a drepturilor omului la nivel global. An de an, concluzionează că națiunile cele mai democratice și bazate pe drepturi sunt cele majoritar protestante. Pe de altă parte, islamul și marxismul, acesta din urmă fiind o religie seculară, par să ofere cele mai serioase obstacole în calea realizării democrației și a drepturilor omului. De fapt, negarea celei mai largi game de drepturi fundamentale ale omului vine tocmai din țările marxiste și majoritar musulmane. Cei mai mari încălcători ai drepturilor omului sunt Libia, Arabia Saudită, Sudanul, Siria, Turkmenistanul și regimurile marxiste cu un singur partid din Cuba și Coreea de Nord.

Dacă seculariștii cred cu sinceritate că simpla interzicere a predării creației în cadrul cursurilor de științe va înfrâna islamul, atunci, din nou, sunt extrem de naivi. Ar face bine să ia în considerare sfatul lui Charles Colson, care a scris că „creștinismul a oferit întotdeauna nu doar o apărare viguroasă a drepturilor omului, ci și cel mai solid bastion împotriva tiraniei” .13

 

Securitatea, pacea, ordinea și legea civilă de care se bucură locuitorii din Occident decurg direct din faptul că societatea are o viziune biblică asupra lumii (nu care neagă Creatorul).

Printre alte erori, seculariștii europeni i-au pus pe „creaționiștii” islamici laolaltă cu creștinii. Aceasta este o greșeală de înțeles, având în vedere presupozițiile evoluționiste ale seculariștilor conform cărora (a) religia este ceva ce a evoluat odată cu evoluția omenirii (adică este o „truc al minții”) și, prin urmare, (b) „toate religiile sunt la fel de valide”, ceea ce înseamnă, în practică, (c) toate religiile sunt la fel de greșite, deoarece dacă una greșește, atunci și celelalte trebuie să fie greșite, dacă toate au aceeași validitate. Dar realitatea este că islamul și creștinismul nu sunt la fel; Dumnezeul Bibliei și zeul Coranului sunt zeități foarte diferite ; iar descrierile creației din Coran diferă substanțial și ireconciliabil de relatarea biblică (vezi Coranul vs. Geneza ).

 

Însă, atâta timp cât seculariștii europeni își repetă orbește angajamentul față de teoria evoluționistă – din care derivă numeroasele erori din rezoluția lor împotriva „creaționismului” – este puțin probabil să își „trezească” seama de unde vine adevărata „amenințare la adresa drepturilor omului și a drepturilor civice”. 14

 

Respingerea rezoluției

Comentariile noastre care resping diverse „argumente” invocate în rezoluția Consiliului Europei sunt intercalate în:

 

Pericolele creaționismului în educație

 

Raport,

Comisia pentru cultură, știință și educație

Raportor: dl Guy LENGAGNE, Franța, Grupul Socialist

 

Doc. 11297

8 iunie 2007

 

Nu este deloc surprinzător că un grup socialist ar urî creștinismul biblic. Însă numărul record de milioane de morți comise de guverne în regimurile comuniste atee ar indica faptul că există mult mai multe motive de teamă din partea socialismului din Europa decât din partea creației. Vezi și Secolul pătat de sânge al evoluției .

 

Din punct de vedere științific, nu există absolut nicio îndoială că evoluția este o teorie centrală pentru înțelegerea noastră a Universului și a vieții pe Pământ.

 

Fără îndoială ? Ne-am gândit că marea putere a științei constă în faptul că este tentativă , sau cel puțin așa ne spun scepticii.

 

Imagine Elise BosseBiserică veche din Rougemont, Elveția

Biserică veche din Rougemont, Elveția

Evoluția ar putea fi „o teorie centrală [adică populară]”, dar unii academicieni proeminenți i-au pus recent la îndoială utilitatea. AS Wilkins, editor al revistei BioEssays , a comentat: „Evoluția pare a fi ideea unificatoare indispensabilă și, în același timp, una extrem de superfluă”. 15 Chimistul de renume Philip Skell, membru al Academiei Naționale de Științe, a reiterat gânduri similare într-o rubrică pe care a scris-o pentru The Scientist , intitulată „De ce îl invocăm pe Darwin ? Nu, teoria evoluției contribuie puțin, dacă nu chiar cu nimic, la biologia experimentală utilă. Vezi și Este evoluția cu adevărat esențială pentru biologie?

 

Creaționismul, în oricare dintre formele sale, cum ar fi „designul inteligent”, nu se bazează pe fapte, nu folosește niciun raționament științific, iar conținutul său este jalnic de inadecvat pentru orele de științe.

Aceasta este o afirmație dogmatică incredibilă, dată fără nicio justificare sau dovadă. Ce ziceți de:

 

Evoluționismul, în oricare dintre formele sale, cum ar fi „echilibrul punctat”, nu se bazează pe fapte, nu folosește niciun raționament științific, se bazează pe frecvente erori logice, cum ar fi echivocul (momeala și schimbătorul), iar conținutul său este jalnic de inadecvat pentru orele de științe. În schimb, majoritatea ramurilor științei moderne au fost fondate de creaționiști, bazați pe credința lor într-un Creator care își susține creația într-un mod ordonat , așa cum admit chiar și cercetătorii seculari . Așadar, ar trebui să includem modelul creației în orele de științe datorită efectului său evident fructuos asupra descoperirilor științifice.

 

În realitate, metodele folosite de creaționiști sunt de trei tipuri: afirmații pur dogmatice;

 

A observat cineva ironia aici?

 

utilizarea distorsionată a citatelor științifice,

Adică un citat perfect în context care subminează o presupusă dovadă a evoluției, menționând în același timp că persoana citată încă mai crede în evoluție (deci este un martor ostil )?

 

uneori ilustrat cu fotografii magnifice;

Ar prefera să le ilustrăm cu fotografii de jalnică ?

 

și sprijinul unor oameni de știință renumiți, majoritatea nefiind biologi.

Există mulți creaționiști care sunt biologi (vezi „ Oamenii de știință în viață astăzi care acceptă relatarea biblică a creației ”). Și ce putem spune despre apărători renumiți ai evoluției (biologice), precum fizicianul Krauss și diverși non-oameni de știință care scriu pentru organizații sceptice și site-uri web anticreaționiste sau, de altfel, pentru politicieni socialiști?

 

Nu putem fi pe deplin conștienți de riscurile implicate de declinul semnificativ al biodiversității și de schimbările climatice dacă nu sunt înțelese mecanismele evoluției.

Modelul biblic al creației ar prezice că bacteriile deja rezistente la antibiotice ar supraviețui unui mediu bogat în antibiotice, în timp ce formele nerezistente ar fi eliminate.

O altă afirmație directă. Cum este evoluția utilă pentru înțelegerea acestor lucruri? Cum explică pierderea speciilor originea speciilor? Dar modelul biblic Creație-Cădere-Potop-Dispersie îl explică perfect. „Mecanismele evoluției” sunt mutațiile și selecția naturală. Mutațiile distrug în mod covârșitor informațiile genetice, iar selecția naturală o elimină și pe aceasta. O înțelegere corectă a evoluției, a faptului că aceasta nu este capabilă să creeze noi tipuri de organisme fundamentale, i-ar ajuta într-adevăr pe oameni să realizeze importanța conservării biodiversității, dar nu la asta se gândesc socialiștii. Dacă ei cred cu adevărat că evoluția este un proces creativ care a creat toate ființele vii de pe Pământ, determinat parțial de presiunea schimbărilor climatice din trecut, atunci nu ar trebui să se teamă de schimbările climatice, deoarece acestea vor permite doar continuarea evoluției lor (de la pelargonium la pelargoniu). Predarea dogmei evoluționiste va avea efectul opus celui sperat.

 

Și dacă evoluția este adevărată, de ce ne-ar interesa distrugerea altor specii? Ar demonstra doar că suntem mai în formă decât ele, așa că „merită” să piardă. Vezi și Ziua Pământului: Este creștinismul de vină pentru problemele de mediu?

 

Evoluția este prezentă peste tot,

Aceasta este echivocul menționat mai sus. Aici, „evoluție” este echivalat cu „schimbare”, lucru pe care niciun creaționist creștin nu îl neagă. Și dacă prin „evoluție” se referă la adaptare, creaționiștii recunosc, de asemenea, că organismele au fost create cu capacitatea de a se adapta; nu are nicio legătură cu „evoluția” microbilor în omenire.

 

… din cauza prescrierii excesive de antibiotice de către medici, care încurajează apariția bacteriilor rezistente

Cum este această „evoluție”? Din punct de vedere istoric, germenii rezistenți i-au luat pe toți prin surprindere și abia mai târziu evoluționiștii au „prezis”-o după fapt. Dar, în realitate, o mare parte a rezistenței este explicată printr- o teorie inventată de creaționist Edward Blyth , susținută în mod eronat ca fiind invenția lui Darwin și care astăzi este o parte importantă a modelului creației: selecția naturală (vezi și Darwin și căutarea unui mecanism evolutiv , care arată influențele istorice și filosofice asupra teoriei aparent științifice a lui Darwin). Modelul biblic al creației ar prezice că bacteriile deja rezistente la antibiotice ar supraviețui unui mediu bogat în antibiotice, în timp ce formele nerezistente ar fi eliminate. Teoria „îți dă bine prin intermediul grădinii zoologice” este complet irelevantă. Vezi și Antraxul și antibioticele: Este evoluția relevantă?

 

la utilizarea excesivă a pesticidelor în agricultură, care provoacă mutații la insecte asupra cărora pesticidele nu mai au niciun efect.

Același principiu se aplică și aici, invocând din nou ideea creaționistă a selecției naturale. Pesticidele elimină toate dăunătorii, cu excepția celor deja rezistenți . Deci, aceștia sunt singurii dăunători care supraviețuiesc pentru a-și transmite genele. Așadar, următoarea generație este puternic populată de insecte rezistente.

 

Documentul este pur și simplu greșit când afirmă că utilizarea excesivă a pesticidelor provoacă mutații. Mai degrabă, mutațiile sunt aleatorii, iar orice mutație care conferă rezistență poate fi selectată. Dar se pare că majoritatea cazurilor de rezistență a insectelor la pesticide se datorează genelor de rezistență deja existente . În cazul rezistenței bacteriene la antibiotice, există o serie de exemple în care o mutație care pierde informații poate conferi rezistență. De exemplu, dezactivarea unei pompe din peretele celular bacterian poate opri germenul să pompeze propriul său călău (antibioticul), astfel încât acesta va supraviețui mai bine într-un mediu inundat de antibiotice. Dar în sălbăticie, o astfel de bacterie ar fi depășită în competiție de tipul sălbatic. Atât de des, super-germenii sunt de fapt super-puteri . Acest tip de schimbare este în direcția greșită, pentru a transforma bacteriile în biologi.

 

Vezi Variație și selecție naturală versus evoluție din Refutarea evoluției .

 

Există un număr considerabil de dovezi științifice privind evoluția. Oamenii de știință au demonstrat că evoluția este un fapt datorită

 

– dovezile furnizate de datele paleontologice,

 

Nu contează că legăturile despre care se presupune că documentează schimbarea de la un tip de organism la altul lipsesc din registrul fosil .

 

-numeroasele cazuri de caracteristici comune organismelor cu un strămoș comun,

[E]voluția este atât de plastică încât poate fi modelată pentru a se potrivi chiar și unor seturi de circumstanțe reciproc contradictorii.

Numai în cazul unei specii create, de exemplu, suntem de acord că tigrii și leii au un strămoș comun, la fel ca și balenele ucigașe false și delfinii. Vezi Ligrii și wholfinii? Ce urmează? Animale nebunești și amestecate, ce ne spun ele? Par să sfideze sistemele de clasificare create de om, dar ce se întâmplă cu speciile create din Geneza? Dar multe organisme au asemănări pe care evoluționiștii recunosc că nu ar putea proveni dintr-un strămoș comun, numite homoplazii . Vezi, de exemplu , discuția despre membrele lui Tiktaalik . Modelul asemănărilor din biologie susține Mesajul Biotic . Adică, dovezile din natură indică un singur designer (asemănările în general), dar cu un model care contracarează explicațiile evoluționiste (asemănările care nu s-ar putea datora strămoșilor comuni). De asemenea, în majoritatea culturilor care au existat vreodată, un design comun ar aduce o mare onoare designerului, arătându-i măiestria asupra a ceea ce crease – vezi A nu se mai folosi: Structuri omoloage și prezumția de originalitate ca valoare critică .

 

-realitatea derivei continentelor,

Oh, asta e biologie , nu-i așa? Sau acest august Consiliu înțelege prin „evoluție” viziunea materialistă despre lume care invocă doar explicații naturale pentru originea întregului univers? Acum se pare că da, deși anterior lucrarea, de dragul argumentului său anticreaționist eronat, voia să limiteze „evoluția” la biologie.

 

Desigur, deriva continentelor este reală; a fost propusă pentru prima dată de creaționistul Antonio Snider-Pellegrini în 1858, cu un an înainte ca Darwin să publice Originea speciilor . Dar deriva continentelor a fost probabil mult mai rapidă în trecut, conform tectonicii catastrofale a plăcilor , altfel nu s-ar fi întâmplat deloc! Aceasta explică de ce unele plăci crustale subduse din manta sunt încă reci – nu au avut timp ca temperatura să se echilibreze, deoarece s-au scufundat rapid acum doar aproximativ 4500 de ani. Din nou, un geofizician creaționist , Dr. John Baumgardner , este cel care a dezvoltat modelul principal de supercomputer pentru tectonica plăcilor, chiar și potrivit oamenilor de știință seculari.

 

-observări directe ale schimbărilor genetice în populații.

Deci lucrurile se schimbă ? Spuneți-ne ceva ce nu știm. Dar evoluează ei în direcția microbilor către misoteiști precum Richard Dawkins ?

 

Deriva continentelor , care este rezultatul divizării Pangeei (vechiul supercontinent care cuprindea aproape tot uscatul care a apărut din perioada Carboniferă la începutul Jurasicului) acum cel puțin 200 de milioane de ani, permite, de asemenea, furnizarea de dovezi ale evoluției. Fosilele organismelor care au evoluat atunci când continentele erau conectate au o distribuție geografică mai largă decât cele ale organismelor care au evoluat mai recent. Efectul derivei continentelor a fost acela de a separa familii de organisme vii și, astfel, de a provoca dezvoltarea lor, independent de descendența lor, precum și apariția de noi specii și dispariția altora.

Foarte amuzant. Darwin a folosit dovezi biogeografice ca „susținere” a evoluției, bazată pe ideea actuală de continente fixe . Așadar, cum poate fi invocată acum biogeografia ca susținător în contextul istoriei geografice complet diferite a continentelor în mișcare ? Nu, evoluția este atât de plastică încât poate fi modelată pentru a se potrivi chiar și unor seturi de circumstanțe reciproc contrare. Într-adevăr, viziunea populară în prezent are probleme în a explica distribuția marsupialelor, de exemplu. Acestea nu se află în principal în Australia „pentru că au evoluat acolo”. Evoluționiștii trebuie să recunoască faptul că marsupialele au trăit cândva în Europa, Asia și America de Nord (în abundență în aceasta din urmă), dar acum sunt în mare parte absente (cu excepția oposumurilor din America). Doi evoluționiști admit:

 

„Marsupialele vii sunt limitate la Australia 16 și America de Sud… În schimb, fosilele metateriene din Cretacicul târziu provin exclusiv din Eurasia și America de Nord… Această schimbare geografică rămâne inexplicabilă.” 17

 

Selecția naturală și artificială fac posibilă furnizarea de dovezi ale evoluției.

 

Întrucât au fost descoperite de creaționiști (creștini), nu este surprinzător faptul că ele oferă de fapt dovezi pentru modelul biblic al creației.

 

Mai general, schimbările recente ale virusului SIDA sunt o dovadă a capacității oricărui organism de a evolua.

Deci, virusurile se transformă în virusuri – da, asta dovedește cu adevărat că s-ar putea transforma în virologi. Nici aici nu există dovezi ale unor schimbări care să sporească informația și să fie necesare pentru ca evoluția să funcționeze. Într-adevăr, dovezile indică faptul că mutațiile care conferă rezistență implică pierderea de informație , deoarece HIV-urile rezistente la antivirale sunt depășite de varietățile sălbatice odată ce antiviralele sunt îndepărtate. Alte dovezi științifice incomode împotriva evoluției! Vezi discuția din Argument: Selecția naturală duce la speciație din Refuting Evolution 2 .

 

Una dintre descoperirile făcute în studiul planetei noastre și confirmată de nenumărate ori este datarea evenimentelor majore care au marcat dezvoltarea acesteia:

De unde știu că datarea este fiabilă, din moment ce ei nu au fost acolo? Consultați paginile noastre de întrebări și răspunsuri despre datarea radiometrică .

 

Sistemul solar, care include și Pământul, s-a format acum aproximativ 4,6 miliarde de ani;

Așadar, cum se face că încă avem comete, deși acestea ar trebui să reziste doar 10.000 de ani, deoarece trec pe lângă soare și se evaporă? Și cum se face că găsim carbon-14 în diamantele care se presupune că s-au format acum miliarde de ani? Și există multe alte dovezi științifice împotriva acestor scenarii de miliarde de ani .

 

-viața a apărut pe Pământ acum cel puțin 2,5 miliarde de ani (sub formă de bacterii unicelulare);

Multe dintre cele mai importante progrese medicale au fost realizate fără a se folosi în cea mai mică măsură evoluția.

Și această formă de viață „antică” a lăsat în urmă structuri numite stromatolite, care sunt formate și astăzi din organisme care arată la fel ca cele care au fost fosilizate la presupusul început al vieții – cianofite (cianobacterii sau „alge albastre-verzi”). Acest lucru este destul de incredibil, dacă ne gândim că marea poveste evolutivă prezintă o diversitate imensă a vieții de pe Pământ care evoluează din aceleași organisme care, aparent, nu au evoluat prea mult, dacă au evoluat deloc. Există multe alte fosile vii care sfidează povestea evolutivă – mai multe dovezi …

 

Și au acești socialiști vreo explicație despre cum viața – precum acele cianobacterii incredibil de complexe – ar fi putut evolua din substanțe chimice nevii, deși legile chimiei reale sunt împotriva acestui lucru ? Aceasta este o dovadă științifică mai solidă împotriva relatării evoluției.

 

-acum aproximativ 200 de milioane de ani, Pangea a început să se divizeze pentru a forma continentele pe care le cunoaștem astăzi;

 

-homo sapiens, adică ființele umane, au apărut între 100.000 și 200.000 de ani în urmă.

 

Prin urmare, nu este greu de înțeles de ce aceste descoperiri au reprezentat o provocare pentru cei care aplică o interpretare strictă primei părți a Bibliei, adică Genezei.

 

Nu contestăm nicio descoperire reală făcută de un evoluționist, ci doar interpretarea lor – vezi Evoluție și creație, știință și religie, fapte și prejudecăți din Refuting Evolution . Și, bineînțeles, nu este o „interpretare strictă”, ci o hermeneutică istorică originalistă sau gramaticală , care încearcă să înțeleagă ce ar fi însemnat cuvintele pentru cititorul inițial în contextul lor la momentul scrierii – vezi Ar trebui Geneza luată literal? și Este Geneza poezie/figurativ, un argument teologic (polemic) și, prin urmare, nu istorie?

 

Cum se pot face, de exemplu, progrese în cercetarea medicală cu scopul de a combate eficient boli precum SIDA, dacă se neagă orice principiu al evoluției?

Foarte ușor, pentru că putem aplica principiul creaționist biblic al selecției naturale.

 

Practic, evoluția este omniprezentă în toate cercetările medicale.

Prostii. Niciun progres medical important nu s-a bazat pe noțiuni evoluționiste. Luați în considerare:

 

Vaccinarea a fost descoperită de Edward Jenner (1749–1823 – rețineți că Darwin a publicat Originea în 1859)

Antisepsia de Joseph Lister, creaționist (1827–1912)

Anestezia de James Young Simpson (1811–1870), care credea că Dumnezeu a fost primul anestezist ( Geneza 2:21 ).

Teoria microbiană a bolilor de Louis Pasteur, creaționist (1822–1895), care a infirmat generarea spontană, încă o credință evoluționistă.

Antibioticele, dezvoltate fără cel mai mic aport al evoluției, prin descoperirea fortuită a lui Alexander Fleming (1881–1955), care descoperise anterior lizozimul, „propriul antibiotic al organismului”.

De fapt, evoluția a împiedicat dezvoltarea medicinei moderne: prin noțiuni eronate precum recapitularea embrionară , organele vestigiale și (recent) ADN-ul nedorit , care au împiedicat descoperirile medicale.

 

Cum putem considera o viață într-o lume fără medicamente?

Imagine WikipediaPictura lui Louis Pasteur în laboratorul său

Pictura lui Louis Pasteur în laboratorul său

Cu mare dificultate, însă învățătura evoluției, spre deosebire de biologia coerentă și logică, nu are absolut nicio legătură cu descoperirea și dezvoltarea medicamentelor. Este însă interesant faptul că cei 18 milioane de deținuți care au trecut prin brutalul GULág socialist-comunist 18 au reușit ocazional să supraviețuiască fără medicamente , având în vedere că Soljenițân putea emigra și scrie despre ele. Mai mult, oamenii au supraviețuit destul de bine timp de mii de ani înainte ca scrierile lui Darwin să înceapă să popularizeze ideile evoluționiste despre origini.

 

Pare absurd, dar eliminarea predării evoluției din programa școlară, așa cum susțin creaționiștii, ar putea duce la o reducere considerabilă, dacă nu chiar la sfârșitul, cercetării medicale.

 

După cum s-a arătat, aceasta este doar o tactică de intimidare, fără nicio bază reală. Au acești politicieni vreo idee despre medicină? Vedeți articolul unui medic creaționist creștin, care evident are o idee, „ Este evoluția cu adevărat necesară pentru progresele medicale ?”

 

În plus, abordarea „științifică” adoptată de creaționiști pentru a-și prezenta și susține ideile este în sine un instrument de manipulare mentală deosebit de periculos: prezentarea unei teze ca teorie științifică fără a oferi nicio dovadă poate fi comparată cu o încercare de a manipula mințile în scopuri care, de altfel, sunt puțin probabile virtuoase.

Ca răspuns, am putea întreba politicos: De ce să ignorăm dovezile prezentate de creaționiști, excluzându-le din taberele de îndoctrinare seculară pentru juniori, adică din școlile publice ? Este autorul un produs al unei astfel de îndoctrinări care nu s-a obosit niciodată să cerceteze problema pe cont propriu? Alternativa este că este necinstit și induce în eroare cititorii în mod voit, deoarece chiar și o navigare superficială pe acest site web (și există și altele bune) ar oferi dovezi din belșug pentru ideile creaționiste. Desigur, dacă ești un materialist dogmatic, ceea ce este un socialist, atunci nicio dovadă nu este probabil să conteze – cum ar fi această recunoaștere a autoproclamatului marxist Richard Lewontin.

 

După cum a scris Charles Otis Whitman, un zoolog american (1842–1910), „Faptele fără teorie sunt haos, dar teoria fără fapte este fantezie” . Prin urmare, așa cum notează G. Lecointre, orice manipulator inteligent se bazează doar pe „fapte”.

Dar manipulatorii extrem de deștepți, cum ar fi politicienii noștri socialiști, nici măcar nu au faptele!

 

Joacă-te la schimbarea istoriei

În concluzie, atunci când citim rezoluția Consiliului Europei împotriva creaționismului, trebuie să fim conștienți de o înșelăciune generală. Și anume, „creaționismul [adică relatarea Genezei] este religie, dar evoluționismul este știință” . De fapt, relatarea Genezei este o relatare a istoriei , iar evoluția este, de asemenea, o presupusă istorie . Așadar, atunci când seculariștii cer ca „creaționismul” să nu fie predat la orele de științe (dar, bineînțeles, cer ca evoluționismul să fie predat la orele de științe), ei înlocuiesc de fapt relatarea adevărată a istoriei cu propria lor versiune (falsă) și o numesc „știință”. Nu vă lăsați înșelați! Nimeni nu poate ști cu siguranță ce s-a întâmplat înainte de a se naște, decât dacă are acces la (și are încredere în) o relatare reală a unui martor ocular. Luați în considerare acest sfat înțelept pentru studenți (relevant în special pentru studenții la științe ) de la geologul creaționist Dr. Tas Walker :

 

Rețineți că, dacă evenimentele descrise nu au fost observate (de exemplu, dacă fac afirmații despre o perioadă anterioară nașterii cercetătorilor), atunci vă spun o poveste – o încercare de a construi o „istorie” evolutivă care se potrivește cu dovezile actuale. Odată ce sunteți atenți la acest lucru, nu veți fi păcăliți să acceptați modul lor de gândire evolutiv. ( Cf. accentul pus de Scripturi pe importanța martorilor oculari – Deuteronom 19:15 ; Iov 38:4 , 21 ; 2 Corinteni 13:1 .)

Dacă majoritatea europenilor ar ști acest lucru și l-ar lua în serios, viitorul Europei ar arăta cu siguranță mult mai puțin sumbru. Dacă Europa nu ia măsuri pentru a-și restabili rădăcinile creștine, ceea ce înseamnă să înceapă cu adevărata istorie a universului consemnată în Geneză – fundamentele istorice ale credinței creștine – atunci viitorul său va fi într-adevăr sumbru, deoarece va aluneca în anarhie și/sau totalitarism. Acest vot al Consiliului Europei este exact în direcția greșită.

 

Referințe

Adunarea Parlamentară—Consiliul Europei, Documentul nr. 11297: Pericolele creaționismului în educație, <http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc07/EDOC11297.htm>, 8 iunie 2007. Înapoi la text .

Reilhac, G., Organismul european pentru drepturile omului anulează votul creaționismului, Reuters, <http://uk.reuters.com/article/scienceNews/idUKL2543885120070625>, 25 iunie 2007. Înapoi la text .

ABC News, Consiliul Europei va vota asupra creaționismului, <www.abc.net.au/news/stories/2007/09/26/2043373.htm>, 26 septembrie 2007. Înapoi la text .

Adunarea Parlamentară — Consiliul Europei, Consiliul Europei afirmă că trebuie să se „opună ferm” învățăturii creaționismului ca disciplină științifică, spun parlamentarii, <http://assembly.coe.int/ASP/Press/StopPressView.asp?ID=1965>, 4 octombrie 2007. Înapoi la text .

Maier, PL, prefață la: Schmidt, AJ, Cum a schimbat creștinismul lumea, Zondervan, Grand Rapids, MI, p. 9, 2004. Înapoi la text .

Furia musulmanilor față de caricaturile daneze, BBC News, <http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/4361260.stm>, 20 octombrie 2005. Înapoi la text .

Furia caricaturilor musulmane face victime, BBC News, <http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/4684652.stm>, 6 februarie 2006. Înapoi la text .

Cineast olandez critic la adresa Islamului, ucis, USA Today, <www.usatoday.com/news/world/2004-11-02-filmmaker-killed_x.htm>, 11 februarie 2004. Înapoi la text .

Smith, C., Revoltele s-au răspândit de la Paris în alte orașe franceze, New York Times, <www.nytimes.com/2005/11/06/international/europe/06paris.html>, 6 noiembrie 2005. Înapoi la text .

Revoltele din zona Parisului par să se diminueze în a patra noapte, MSNBC News, <www.msnbc.msn.com/id/21978411>, 28 noiembrie 2007. Înapoi la text .

Harrigan, S., Suedezii ating punctul de ruptură cu musulmanii, FOXNews.com, <www.foxnews.com/story/0,2933,139614,00.html>, 26 noiembrie 2004. Înapoi la text .

MacAllen, Susan, Salutați steagul danez! – Un simbol al libertății occidentale, Family Security Matters, <www.familysecuritymatters.org/homeland.php?id=1172085>, 23 iulie 2007. Înapoi la text .

Colson, C. și Pearcey, N., Cum vom trăi acum? Tyndale, Wheaton, IL, p. 131, 1999. Înapoi la text .

Vezi și Steyn, M., America Alone: ​​The End of the World as We Know It , Regnery, 2006. Aceasta se referă la abandonarea sinucigașă de către Europa a propriei culturi și la rata natalității sub nivelul de înlocuire. Astfel, legea islamică Sharia ar putea fi impusă prin mijloace pur democratice în câteva decenii. Înapoi la text .

Wilkins, AS, Procese evolutive: o ediție specială, BioEssays 22 :1051–1052, 2000. Înapoi la text .

De fapt, marsupiale vii pot fi găsite și în Papua Noua Guinee (la nordul Australiei) și de acolo spre vest în Indonezia – chiar și pe insula indoneziană majoră Sulawesi (vezi, de exemplu, Cuscusul-urs din Sulawesi , Creation 24 (3):28–30, 2002). Iar opossumul australian trăiește acum și în Noua Zeelandă datorită ajutorului uman și este considerat acolo un dăunător major. Înapoi la text .

Cifelli, RL și Davis, BM, Originile marsupialelor, Science 302 :1899-2, 2003. Înapoi la text .

GULág (ГУЛаг) este un acronim al lui Г лавное У правление Лаг ерей ( G lavnoye U pravleniye Lag erey ), Administrația șefă a taberei sau în întregime, Г лавное Уенпира Исправительно-Трудовых Лаг ерей и колоний ( G lavnoye U pravleniye Ispravitel’no-Trudovykh Lag erey i koloniy ), Administrația șefă a lagărelor și coloniilor de muncă corectivă. Prin metonimie, acest sens inițial de agenție administrativă centrală a fost transferat în sistemul închisorilor și lagărelor de muncă pe care le administra, apoi în lagărele în sine. Arhipelagul GULág ( Архипелаг ГУЛАГ ) de Alexánder Isáyevich Solzhenítsyn (Александр Исаевич Солженицын 1918–2008 a fost instrumental pentru revelația sovietică în profunzimea) tiranie.

 

 

https://creation.com/when-will-europe-wake-up-creation-should-be-outlawed-in-schools

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Maimuțărie cu probabilitate

 

Articolul lui Russell Grigg, „ Ar putea maimuțele să tasteze Psalmul 23 ? ”, a stârnit câteva comentarii interesante, atât pozitive, cât și negative. Prezentăm mai jos o selecție, împreună cu comentariile editorilor noștri.

 

Tom W. din Marea Britanie credea că am înțeles greșit sensul termenului „eternitate”. El a scris:

 

Nu ai înțeles prea bine ideea de „eternitate” aici, nu-i așa? Înseamnă infinit, pentru totdeauna. Indiferent cât de improbabil este un eveniment, având suficient timp/șanse, probabilitatea ca acel eveniment să se producă se apropie de unu.

Russell Grigg și Dr. Jonathan Sarfati răspund:

 

Îți mulțumesc pentru comentariul tău la articol.

 

Nu ai înțeles prea bine ideea de „eternitate” aici, nu-i așa? Înseamnă infinit, pentru totdeauna.

Termenul „eternitate” înseamnă într-adevăr „infinit, pentru totdeauna”, acesta fiind chiar motivul pentru care nu se poate aplica universului nostru, din cauza conceptului de moarte termică. Aceasta se întâmplă atunci când universul va ajunge într-o stare în care nu mai există energie liberă termodinamică pentru a susține mișcarea sau viața, ca urmare a aplicării celei de-a doua legi a termodinamicii. Alți termeni pentru aceasta sunt entropia maximă, dezorganizarea maximă sau aleatorietatea maximă, care nu este o condiție care promovează reacțiile chimice, darămite produce viața.

 

Nu numai că maimuțele nu ar fi putut dactilografia Psalmul 23 în universul nostru, dar nici evoluția nu ar fi putut avea loc în universul nostru.

Pentru ca maimuțele să tasteze ceva, trebuie să fie undeva, adică în universul nostru. În mod similar, dacă evoluția a avut loc, aceasta trebuie să se fi produs undeva, din nou în universul nostru. Dacă oricare dintre procese, adică tastarea sau evoluția, are nevoie de timp infinit pentru a ajunge la desăvârșire, atunci, din cauza conceptului de moarte termică, nu numai că maimuțele nu ar fi putut tasta Psalmul 23 în universul nostru, dar nici evoluția nu ar fi putut avea loc în universul nostru.

 

Indiferent cât de improbabil este un eveniment, având suficient timp/șanse, probabilitatea ca acel eveniment să se producă se apropie de unu.

Practic, spui: „Într-un timp infinit, totul se va întâmpla”. Dar ceva ce este logic imposibil nu devine posibil doar pentru că ai mai mult timp.

 

Ceva ce este logic imposibil nu devine posibil doar pentru că ai mai mult timp.

Aceasta este o pledoarie cu adevărat specială, adică o explicație pe care ateii o acceptă pentru improbabilitățile uriașe ale evoluției chimice, dar pe care nu ar tolera nici măcar o secundă să explice altceva. Să ne gândim dacă am găsi un model de marcaje pe o plajă care să vă scrie numele. Firește, ați concluziona că l-a scris o inteligență. Cine ar crede că eroziunea vântului și a valurilor a produs cumva acel model din întâmplare, chiar dacă există o probabilitate extrem de mică ca acest lucru să se întâmple.

 

Așadar, dacă o persoană ar avea o părtinire a priori conform căreia nimeni nu i-ar fi putut scrie numele, ar putea argumenta că a existat pur și simplu o perioadă infinită de timp, astfel încât acest model improbabil de eroziune a apărut în mod natural. Dacă acest lucru sună complet nerezonabil, atunci, conform aceleiași logici, la fel este și preferința ateistă pentru timp și șansă de a produce viață din substanțe chimice, în detrimentul unui Creator.

 

De asemenea, articolul subminează argumentul „timpului infinit”, deoarece reacțiile chimice sunt reversibile. Adică, deoarece au loc atât reacții directe, cât și reacții inverse, perioadele de timp mai lungi înseamnă o șansă mai mare de a atinge echilibrul , care este departe de viață.

 

În a doua noastră scrisoare selectată pentru prezentarea din această săptămână cu privire la articolul lui Russell, Jordan K. din SUA a adus în discuție subiectul selecției naturale:

 

Articol interesant, dar cum rămâne cu selecția?

 

Sigur, poți afirma în articol că selecția nu se aplică precursorilor nevii ai vieții, dar asta nu înseamnă că de fapt se aplică. Selecția se aplică foarte bine, în sensul că anumite molecule formate prin amestecare „aleatorie” vor fi mai stabile decât altele. Pe măsură ce aceste molecule stabile interacționează și în cele din urmă formează o moleculă autoreplicantă, aceasta va fi selectată în virtutea capacității sale de a „supraviețui”. Odată ce se formează alte molecule autoreplicante (sau variații ale primei clase), selecția va selecta apoi replicatori stabili, replicatori eficienți sau replicatori rezistenți la a fi „mâncați” de alți replicatori. Astfel, evoluția începe. Fără apeluri la magie, fără cantități ridicole de șansă.

 

Dr. Don Batten de la CMI răspunde:

 

Selecția adecvată originii vieții nu poate opera la niciun nivel semnificativ într-o supă abiotică (adică lipsită de viață) de substanțe chimice (vezi și Selecția naturală nu poate explica originea vieții ). Scenariul prezentat este irelevant pentru originea vieții, deoarece multe dintre cele mai importante substanțe chimice necesare pentru o celulă vie care se reproduce sunt extrem de instabile – citozina și riboza, de exemplu . Acestea sunt relativ stabile doar în mediul celulei, dar chiar și aici trebuie reciclate și remanufacturate continuu. Prin urmare, aceasta este o dovadă suplimentară împotriva ipotezelor naturaliste privind originea vieții. Vezi Originea vieții: instabilitatea elementelor constitutive .

 

Al treilea nostru e-mail a fost de la David G. din Australia, care a scris:

 

Articolul tău a apărut pe site exact la momentul potrivit. Chestiunea „șansei” ca viața să se desfășoare în mod naturalist a fost abordată într-un grup de discuții de la biserica mea. Am reușit să trimit linkul către articol persoanei care a slujit grupului (nu condus, să știi; așa cum conduce Duhul Sfânt!). Nu cred că mai întâlnise literatura CMI înainte și a fost recunoscătoare.

Russell Grigg răspunde:

 

Mulțumesc, David, pentru asta. Scopul nostru este să oferim materiale care să-i înzestreze pe creștini să susțină și să răspândească Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Russell Grigg

 

https://creation.com/monkeying-with-probability

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Ipocrizia „toleranței” intolerante

 

Elevă creștină a fost picată pentru că a refuzat o temă pentru „gay”

 

de Jonathan Sarfati

 

Imaginează-ți că ești elev de 13 ani la un liceu de stat și clasa ta primește o temă care intră în conflict cu convingerile tale religioase. Ce-ar fi dacă ți s-ar spune că, dacă nu termini tema, vei pica clasa? Ai fi dispus să iei atitudine pentru adevăr? Ți-ar proteja sistemul de învățământ de stat drepturile împotriva discriminării religioase?

O elevă de 13 ani, elevă creștină de clasa a 1-a de la liceul Windaroo Valley State High School (WVH) 2 din Queensland, Australia, s-a confruntat recent cu această dilemă la ora de sănătate și educație fizică. The Sunday Mail a relatat că elevilor li s-a „spus să nu discute tema cu părinții și că aceasta trebuia să rămână la curs”. 3 Hotărâtă să adopte o poziție fermă față de principiile sale creștine, eleva a refuzat să participe la o temă care contravenea convingerilor sale religioase și morale și, în consecință, a primit prima sa notă de respingere.

 

Când nota de nerespectare a apărut în carnetul ei de note, mama s-a dus la școală pentru a afla ce s-a întâmplat. Descoperind că exista o temă ascunsă, mama a solicitat o revizuire și a fost șocată de conținut. Tema le cerea elevilor să evalueze cum s-ar descurca ca o minoritate heterosexuală într-o comunitate predominant homosexuală de pe Lună. De asemenea, a fost inclusă o discuție despre originile homosexualității.

 

Subminarea autorității părintești

În mod ironic, se pare că școala era mai preocupată de scurgerile de informații ale elevilor către părinți decât de obiecțiile la adresa conținutului. Probabil, ordinul de silențiozitate a fost doar menit să țină la distanță obiecțiile părinților.

 

profesor elev

Acest lucru nu are alt scop decât să creeze o ruptură între părinte și copil, forțând copilul să aleagă între două autorități din viața sa. Profesorii ar trebui să fie in loco parentis (în locul unui părinte), nu să submineze autoritatea părintească. Dacă profesorii sunt preocupați de inserarea de conținut de către părinți în temă, instrucțiunea ar fi putut fi subliniată ca tema să fie discutată cu părinții după finalizare și înainte de predare. Dar există o tendință în rândul sindicatelor profesorilor ca părinții să se dea la o parte și să lase „experții” să se ocupe de educația copiilor lor. Părinții trebuie să fie conștienți de acest lucru și să-și reafirme propria autoritate și obligație dată de Dumnezeu de a-și instrui copiii ( Psalmul 78:5-8 , Proverbe 1:8 , Efeseni 6:4 ).

 

Și mai rău, această temă face parte din programa oficială a Departamentului de Educație din Queensland, care este evident pro-homosexuală , pe care toți elevii de școală publică trebuie să o învețe – ne întrebăm câți părinți sau chiar politicieni își dau seama ce au introdus educatorii radicali în programa școlară.

 

Părinții ripostează împotriva Educaților

„Sunday Mail” a relatat, de asemenea, că școala i-a sugerat mamei fetei, după o serie de discuții, că fiicei sale i-ar fi mai bine să meargă la o școală independentă decât la sistemul de învățământ de stat. Mulți creștini ar fi de acord, de fapt, cu separarea școlii de cel de stat în acest fel sau prin educație acasă, dar, întrucât taxele mamei încă finanțează sistemul de stat, ea avea tot dreptul să se opună acestei ignorări.

 

Drept urmare, mama copilului, opoziția statală și lobby-ul creștin australian au solicitat o anchetă, iar protestele lor au determinat sistemul educațional să renunțe rapid. O purtătoare de cuvânt a departamentului de educație din Queensland a declarat pentru The Sunday Mail că tema va fi eliminată din programa școlară și că vor colabora cu fetița și familia ei pentru a „obține o soluție satisfăcătoare” .6

 

Purtătoarea de cuvânt a declarat, de asemenea, că „subiecte alternative de evaluare” vor fi puse la dispoziție dacă părinții ar informa școala despre „îngrijorările legate de o temă”. Ne putem întreba cum ar trebui părinții să-și exprime îngrijorările când temele sunt învăluite în secret, iar copiii sunt avertizați să-și includă părinții în educația lor!

 

Toate opiniile sunt egale, dar unele opinii sunt mai egale decât altele

WVH listează pe pagina sa de politici, ca parte a auto-descrisei „politici de gestionare a comportamentului” a școlii, Legea antidiscriminare din 1991.4 Legea „interzice discriminarea pe baza… credinței religioase sau a activității religioase” (Cap. 2 Secțiunea 7 ), fie direct, fie indirect (Cap. 2 Secțiunea 9). Așadar, de ce a fost evaluată nota de respingere în primul rând? De ce obiecția creștină a copilului nu a fost „tolerată” de către profesor cu privire la „toleranță”?

 

Sub pretextul „Educației pentru relații umane” 5 , programa școlară este mai degrabă în concordanță cu mișcarea culturală periculoasă, denumită în mod obișnuit „noua toleranță” .6

 

Așa cum am subliniat anterior , definiția toleranței a fost distorsionată de la sensul tradițional de „a tolera opinii care nu sunt deosebit de plăcute fără a le împărtăși” la o nouă definiție care susține „validitatea și egalitatea tuturor punctelor de vedere”. Noua mișcare de toleranță, ceea ce McDowell și Hostetler numesc o „campanie de îndoctrinare”, 7 îi învață pe copii că trebuie să înțeleagă, să respecte și să accepte toate valorile și punctele de vedere.

  

Sala de clasă a copiilor din 1946

 

Această nouă formă de „toleranță”, însă, este complet intolerantă față de punctul de vedere conform căruia alte puncte de vedere pot fi greșite din punct de vedere moral. Așadar, din păcate, nu este surprinzător că este adesea însoțită de o intoleranță extremă față de creștinism. Această atitudine a fost evidentă în reacția școlii atunci când a fost abordată de mama elevului pentru a afla de ce fiica ei fusese respinsă.

 

Noua toleranță este o mișcare a ipocriziei. Încearcă să fie totul pentru toți, dar ajunge să nu fie nimic pentru nimeni. Deși predică dragostea pentru diversitate, de fapt susține indiferența, deoarece, prin definiție, niciuna dintre diversele opinii tolerate nu poate fi considerată adevărată. Prin urmare, filozofia sa fundamentală de „trăiește și lasă-l pe cel care trăiește” nu lasă loc adevărului absolut și moralității.

 

Mișcarea „gay” se află în prim-planul unei astfel de toleranțe ipocrite și intolerante. Acest caz este doar cel mai recent dintr-o lungă serie de retorică nesinceră pentru drepturile homosexualilor, în care, pe de o parte, aceștia cer toleranță pentru activitățile lor, dar, pe de altă parte, pledează pentru pedepsirea tuturor disidențelor. După cum a spus Thomas Sowell:

 

„Dacă ai dreptul la aprobarea altcuiva, atunci acea persoană nu are dreptul la propriile opinii și valori. Nu poți spune că ceea ce fac «adulții consimțitori» în privat nu este treaba nimănui altcuiva și apoi să te întorci și să spui că alții sunt obligați să-și pună sigiliul de aprobare pe asta.”

În plus, deși încearcă să ofere condiții de concurență echitabile pentru toți oamenii, în realitate, aceasta îi încadrează pe oameni în funcție de cultură, orientare sexuală, „ rasă ”, gen etc. Aceste eforturi greșite către unitate duc în schimb la etichetare, la clasificarea oamenilor în grupuri minoritare, provocând o separare și mai mare între oameni. Într-o cultură care dorește să trateze pe toată lumea în mod egal, nu putem decât să ne întrebăm de ce ar adopta cineva o mentalitate atât de diametral opusă egalității.

 

O problemă a Occidentului în general

În timp ce majoritatea australienilor au fost șocați de această negare flagrantă a libertății religioase, părinții americani s-au confruntat cu aceeași opresiune. Recent, am scris despre o elevă creștină (dux) care a îndrăznit să-i mulțumească lui Isus în discursul ei de ultimă oră, dar ierarhii școlii i-au închis microfonul (vezi Greșind de partea cenzurii: școlile guvernamentale americane devin zone fără Hristos ). Iar instanțele activiste liberale au declarat că dreptul părinților de a controla ceea ce sunt învățați copiii lor „ nu se extinde dincolo de pragul ușii școlii ”.

 

Rădăcina problemei

Isus a spus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea” ( Matei 12:30 , Luca 11:23 ), precum și „Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi” ( Marcu 9:40 , cf. Luca 9:50 ). Combinând acestea, este clar că nu există cale de mijloc, nici așa ceva precum „neutralitate” când vine vorba de El!

 

Un motiv major pentru ostilitatea puternică față de creștinism este eșecul larg răspândit în Biserică de a dezvolta o minte creștină… mulți tratează creștinismul și știința/lumea reală ca entități separate care nu se amestecă niciodată.

Prin urmare, nu ar fi trebuit să fie o surpriză atunci când școlile au trecut de la un nivel complet creștin la unul „neutral” (propria mea școală de stat avea lecturi biblice și imnuri la adunări, ajutată de un director pios), că „neutralitatea” nu a durat mult înainte de a se transforma în ostilitate totală față de creștinism. Și neutralitatea nu este doar un echilibru instabil, ci este și ca un vid, cu ceva care se grăbește să umple golul. Așadar, atunci când creștinismul a fost eliminat, vidul religios nu a fost astfel anulat, ci umplut cu o altă religie, umanismul ateu.8 Iar fundamentală a acestei religii este evoluția de la molecule la om, ea însăși recunoscută ca fiind dintotdeauna o religie .

 

De asemenea, Proverbe 1:7 spune „Frica de Domnul este începutul cunoașterii”, iar Proverbe 9:10 spune: „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii”, așadar eliminarea creștinismului din educația copiilor nu este „neutră”, ci un atac frontal asupra acestor învățături.

 

Așadar, cum a prins această ostilitate atât de puternic? Un motiv major este eșecul larg răspândit în Biserică de a dezvolta o minte creștină , așa că mulți creștini tratează creștinismul și știința/lumea reală ca entități separate care nu se amestecă niciodată . Pentru o vreme, ele pot părea că coexistă, cu zvonuri frumoase despre cum creștinismul se referă la credință și morală, în timp ce știința se referă la lumea reală. Dar o astfel de distincție eronată dintre fapt și valoare este în mod inerent instabilă. În cele din urmă, lumea seculară nu se mai mulțumește să-i lase pe creștini liberi să-și practice moralitatea. Astfel, vedem încercarea din ce în ce mai nemiloasă de a impune studenților creștini aprobarea comportamentului homosexual și de a penaliza disidența.

 

Cunoașterea rădăcinii unei probleme este esențială pentru găsirea unui leac. La CMI, ne propunem să-i ajutăm pe creștini să- L iubească pe Dumnezeu cu toată mintea lor , așa cum a poruncit Isus, și să dezvolte o viziune creștină asupra lumii care recunoaște că creștinismul este „ adevărul total ”. Adică, adevăr în tot ceea ce afirmă Biblia, fie că este vorba de credință și morală, fie de biologie și geologie.

 

Publicat: 27 octombrie 2006

Referințe și note

Numele minorului nu a fost divulgat în articol. Înapoi la text .

WVH este situat în partea de nord a Coastei de Aur din Queensland, Australia. Înapoi la text .

The Sunday Mail, Darrell Giles, 8 octombrie 2006, link către articol . Înapoi la text .

Legea antidiscriminare din 1991. Înapoi la text .

Conform definiției din Prospectul Liceului de Stat Windaroo Valley din 2006 , pagina 8. Înapoi la text .

O carte excelentă pe această temă este „Noua toleranță” de Josh McDowell și Bob Hosteller, ISBN 0-8423-7088-9. Înapoi la text .

Ibidem, p. 112. Înapoi la text .

La rândul său, deschizând calea și pentru alte religii, cum ar fi Islamul ; iar superstiția, în general, crește în astfel de viduri, așa cum este documentat în Antidotul superstiției .

 

 

https://creation.com/the-hypocrisy-of-intolerant-tolerance

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Chiar interzice Biblia relațiile homosexuale?

 

de Dominic Statham

 

 

Isus a spus: „N-ați citit că Cel ce i-a creat de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și cei doi vor fi un singur trup»?” ( Matei 19:4 , 5 )

(Pe baza materialului de la Robert AJ Gagnon, profesor asociat de Noul Testament la Seminarul Teologic din Pittsburgh.) 1

 

Timp de aproximativ două milenii, biserica a susținut că Biblia interzice orice activitate sexuală în afara celei dintre un bărbat și soția sa. În ultimii ani, însă, această opinie a fost contestată, unii susținând că relațiile între persoane de același sex, atâta timp cât sunt consensuale și iubitoare, nu sunt interzise de niciunul dintre pasajele biblice care tratează homosexualitatea. Se susține că interdicțiile Vechiului Testament din Levitic se referă doar la legea ceremonială evreiască, acum învechită, mai degrabă decât la legea morală, iar incidentele de la Sodoma ( Geneza 19 ) și Ghibea ( Judecători 19 ) se referă doar la violul în grup. În mod similar, se spune că, în Noul Testament, apostolul Pavel condamnă doar relațiile exploatatoare între persoane de același sex, cum ar fi pederastia sau activitatea homosexuală asociată cu cultul idolatric explicit. Dar rezistă aceste afirmații cu adevărat examinării atente?

 

Unirea unui bărbat cu o femeie – o rânduială a creației

În primul rând, trebuie remarcat cât de lipsit de ambiguitate prezintă Geneza modelul lui Dumnezeu pentru uniunea sexuală:

 

Obiecția apostolului Pavel față de relațiile între persoane de același sex se bazează pe faptul că acestea sunt contrare naturii și pe respingerea rânduielii creației.

„Dar pentru Adam nu s-a găsit un ajutor potrivit lui. Domnul Dumnezeu a adus un somn adânc peste om și, pe când acesta dormea, a luat una din coastele lui și i-a astupat locul cu carne. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Atunci omul a zis:

 

„În sfârșit, asta e os din oasele mele”

și carne din carnea mea;

ea va fi numită Femeie,

pentru că a fost scoasă din Om.

„De aceea, omul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și vor fi un singur trup” ( Geneza 2:20-25 , sublinierea mea).

 

Mesajul este fără echivoc. Bărbatul trebuie să fie unit cu femeia pentru că ea a venit din bărbat. Bărbatul nu a venit din bărbat și nu trebuie să fie unit cu bărbatul; femeia nu a venit din femeie și nu trebuie să fie unită cu femeia. Prin urmare (NIV: „ De aceea” ) bărbatul trebuie să fie unit cu femeia. Căsătoria heterosexuală este, așadar, o rânduială a creației.

 

În Romani, capitolul 1, apostolul Pavel ne învață că homosexualitatea este judecata lui Dumnezeu asupra celor care au suprimat adevărul despre Dumnezeu și despre modul în care natura și voința Lui sunt revelate prin creația Sa:

 

„Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinste și nedreptăți a oamenilor, care înăbușă adevărul în nedreptatea lor. Căci ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este lămurit, pentru că Dumnezeu le-a arătat. Căci însușirile Lui nevăzute, adică puterea Lui veșnică și dumnezeirea, se văd lămurit de la facerea lumii, în lucrurile făcute de El. Așadar, sunt fără de scuză. Căci, măcar că l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au cinstit ca Dumnezeu și nu I-au mulțumit, ci s-au destrăbălat în gândurile lor și inima lor nesăbuită s-a întunecat. Zicându-se a fi înțelepți, au înnebunit și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor cu icoane care seamănă cu omul muritor, cu păsări, cu fiare sălbatice și cu târâtoare.

 

De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, în poftele inimilor lor, necinste-și trupurile între ei, pentru că au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună și s-au închinat și au slujit făpturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

 

„De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă patimilor necinstite. Căci femeile lor au schimbat rudele lor firești cu unele împotriva firii. Și bărbații, la fel, au părăsit rudele lor firești și s-au mistuit de patima unii pentru alții, comițând bărbați cu bărbați necinstiți și primind în ei înșiși pedeapsa cuvenită pentru rătăcirea lor” ( Romani 1:18-27 ).

 

Este greu să trecem cu vederea aluzia la primul capitol al Genezei, mai ales când este comparată cu greaca Septuagintei:

 

„Și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor cu asemănarea chipului unui om muritor , al păsărilor , al patrupedelor și al târâtoarelor ” ( Romani 1:23 , traducerea lui Gagnon, italice adăugate.) 2

 

„Să facem un om după chipul și asemănarea noastră ; și el să stăpânească peste păsări … și peste vite… și peste târâtoare …” ( Geneza 1:26 , traducerea lui Gagnon a Septuagintei, italice adăugate). 2

 

Mai mult, folosirea de către Pavel a cuvintelor grecești pentru „bărbat” și „femeie” în loc de „bărbat” și „femeie” arată din nou clar că se inspiră din textul Genezei:

 

„Chiar și femeile lor [grecesc thēleiai ] au schimbat folosirea firească cu una care este împotriva firii; și tot așa și bărbații [grecesc arsenes ], părăsind folosirea firească a femeii [grecesc thēleias ], s-au aprins de dorința unii după alții, bărbații cu bărbați [grecesc arsenes en arsenin ]” ( Romani 1:26–27 , traducerea lui Gagnon, italice adăugate). 3

 

„Și Dumnezeu a făcut omul; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat [greacă arsēn ] și femeie [greacă thēlu ] i-a făcut.” ( Geneza 1:27 , traducerea lui Gagnon a Septuagintei, italice adăugate). 3

 

Aceste ecouri intertextuale (Geneza ↔ Romani) arată clar că acuzația lui Pavel la adresa actelor homosexuale nu se referă doar la relațiile exploatatoare între persoane de același sex sau la sexul explicit idolatric, așa cum susțin unii, ci la actele homosexuale în general. Aceasta deoarece obiecția sa față de relațiile între persoane de același sex se bazează pe faptul că acestea sunt contrare naturii și pe o respingere a rânduielii creației, adică faptul că uniunea sexuală era destinată doar cuplurilor heterosexuale. Mai mult, faptul că bărbații „erau înflăcărați de dorința lor unii pentru alții ” indică faptul că actele sexuale condamnate aici erau consensuale.

 

Legea așa cum a fost dată de Moise

În al doilea rând, există două interdicții neechivoce privind actele homosexuale în cartea Leviticului:

 

„Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cu o femeie; este o urâciune.” ( Levitic 18:22 )

 

„Dacă un bărbat se culcă cu un alt bărbat ca și cum ar fi cu o femeie, amândoi au săvârșit o urâciune; să fie pedepsiți cu moartea; sângele lor să fie asupra lor.” ( Levitic 20:13 )

 

O confirmare suplimentară a faptului că pasajele levitice se referă la legea morală se găsește în modul în care pasajul din 1 Timotei reflectă principiile morale date israeliților în Cele Zece Porunci.

Din nou, nu se poate susține că acestea se referă doar la exploatare sau „sex idolatric”, deoarece cuvântul tradus prin „masculin” este ebraicul zakar (masculin, adică bărbat adult) mai degrabă decât na’ar (băiat sau tânăr) sau qadesh (prostituată homosexuală). Mai mult, Leviticul 20:13 se referă în mod clar la relații consensuale, deoarece ambele părți trebuie pedepsite.

 

Unii susțin că aceste restricții se referă doar la regulile de puritate învechite asociate cu legea ceremonială evreiască și, prin urmare, nu se aplică creștinilor. Totuși, acest lucru este, din nou, nesustenabil, deoarece Noul Testament se referă, fără îndoială, la aceste pasaje levitice atunci când denunță practicile homosexuale. Acest lucru este evident în special în alegerea de către apostolul Pavel a cuvântului grecesc arsenokoitai (bărbați care se culcă cu bărbați):

 

„Nici imorali, nici închinătorii la idoli, nici adulterinii, nici homosexualii [ arsenokoitai ], nici hoții, nici lacomii de vină, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” ( 1 Corinteni 6:9 , 10 )

 

„… Legea nu este dată pentru cei drepți, ci pentru cei fărădelegi și neascultători, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei nesfinți și profanați, pentru cei ce-și lovesc tații și mamele, pentru ucigași, pentru imorali, pentru cei ce practică homosexualitatea [ arsenokoitai ], pentru cei ce robesc, pentru mincinoși, pentru cei ce jură spărgător și pentru orice altceva este împotriva învățăturii sănătoase” ( 1 Timotei 1:9-10 ).

 

Cuvântul arsenokoitai derivă, fără îndoială, din cuvintele grecești folosite în traducerea Septuaginta a versetelor din Levitic 18:22 și 20:13 : arsēn (masculin) și koitē (mincinos). Este un termen care nu se găsește niciodată în literatura păgână și, alegându-l, Pavel nu se poate fi gândit decât la Levitic. Acest lucru arată clar că interdicția din Vechiul Testament se referea la legea morală , nu la legea ceremonială . De asemenea, este semnificativ faptul că cuvântul aschēmosunē, folosit în Romani 1:27 (goliciunea, expunerea indecentă, indecența), este folosit de douăzeci și patru de ori în traducerea Septuaginta a versetelor din Levitic 18:6-19 ; 20:11 , 17-21, iar cuvântul akatharsia, folosit în Romani 1:24 (necurățenie, impuritate), apare în traducerea Septuaginta a versetelor din Levitic 18:19 ; 20:21 , 25 .

 

O confirmare suplimentară a faptului că pasajele levitice se referă la legea morală se găsește în modul în care pasajul din 1 Timotei reflectă principiile morale date israeliților în Cele Zece Porunci. Chiar și ordinea în care sunt enumerate este aceeași ( Exodul 20 ↔ 1 Timotei):

 

Poruncă   1 Timotei 1:9–10

Cincilea    Onorați-vă părinții   „cei care își lovesc tații și mamele”

Şaselea     Nu ucide  „ucigași”

Şaptelea   Nu comite adulter    „cei imorali sexual”

Al optulea      Nu fura     „înrobitori” (literalmente „hoți de oameni”)

Nouălea   Să nu mărturisești mincinos      „mincinoși”, „jurători mincinoși”

Concluzie

Cei care încearcă să răstoarne interpretarea consacrată a versetelor biblice care interzic actele homosexuale trebuie, cu siguranță, să îndeplinească o sarcină extraordinară a probei. Cu toate acestea, textele cheie atât din Vechiul, cât și din Noul Testament nu par să ofere niciun sprijin pentru punctul lor de vedere.

 

Publicat: 9 septembrie 2014

Referințe

Via, DO și Gagnon, RAJ, * Homosexualitatea și Biblia: Două perspective* , Fortress Press, SUA, 2003, pp. 40–92. Vezi și notele lui Gagnon, robgagnon.net/TwoViews. Înapoi la text .

Ref. 1, p. 77. Revenirea la text .

Ref. 1, p. 78. Înapoi la text .

 Facebook  Stare de nervozitate  Pinterest  Reddit  LinkedIn  Gmail Aplicație de e-mail  Imprimare

Articole similare

Creaționismul și problema comportamentului homosexual

„Căsătoria” homosexuală și rezultatul constant al compromisului Geneza

A folosit CMI un argument prost împotriva homosexualității?

Hermafrodiți și homosexualitate

Ipocrizia „toleranței” intolerante

Răspuns la obiecțiile articolului despre „căsătoria între persoane de același sex”; CMI îi arată persoanei care a pus întrebarea că credința creștină este logică

Natura nesinceră și anticreștină a retoricii „drepturilor homosexualilor”

Comportamentul homosexual vs. Biblia

„Declarația de la Nashville” privind căsătoria

 

 

 

https://creation.com/bible-forbid-homosex

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Care erau grupele de sânge ale lui Adam și Evei?

 

 

De Jonathan Sarfati

 

Grupele de sânge Adam și Eva, clona haploidă, O este o mutație a lui A, care este mai frecventă decât BTerry T. reia problema modului în care ar fi putut apărea diferite grupe sanguine dacă ne-am fi trăs cu toții din Adam și Eva. Dr. Jonathan Sarfati răspunde.Tocmai am văzut reclama ta în care se susținea că Adam și Eva ar trebui să aibă între ei doar grupele de sânge A și B. Dacă Eva ar fi fost luată din coasta lui Adam, nu ar avea ea aceeași grupă de sânge ca el?

Mă bucur foarte mult că am găsit site-ul tău web. Sunt nerăbdător să iau în considerare punctul tău de vedere.

 

kit de analiză a sângelui

Dragă Terry,

 

Aceasta ar depinde de modul în care Dumnezeu a creat-o pe Eva din Adam.

 

Un model posibil este că Eva a fost o clonă a lui Adam, cu excepția, desigur, a cromozomilor ei sexuali, deoarece femeile au XX, iar bărbații au XY. Așadar, propunerea, care pornește de la regretatul Dr. A. E. Wilder-Smith și pe care am apărat-o în comentariul meu, Relatarea Genezei , este că Dumnezeu a eliminat litera Y și a dublat litera X. Această propunere a fost elaborată independent de geneticianul Dr. Robert Carter (vezi lucrarea sa „Adam și Eva non-mitice! Refutarea erorilor” de Francis Collins și BioLogos ).

 

Grupul O a apărut probabil dintr-o mutație a genei A, care a dus la pierderea de informații. Deoarece este atât de comună în întreaga lume, trebuie să fi apărut înainte de destrămarea populației de la Babel, poate chiar înainte de Potop.În acest caz, Eva ar fi avut într-adevăr aceeași grupă de sânge ca Adam. Dacă da, atunci cel mai probabil scenariu este că amândoi aveau grupa de sânge AB. Deci, cum explicăm grupa de sânge O? Așa cum am documentat în urmă cu peste 20 de ani în lucrarea mea „ Types of Blood and their origin” , grupa O a apărut probabil dintr-o mutație a genei A, care a dus la pierderea informațiilor. Deoarece este atât de comună în întreaga lume, trebuie să fi apărut înainte de dezintegrarea populației de la Babel, poate chiar înainte de Potop.Mai recent, Dr. Carter și Dr. John Sanford au propus ideea că Eva a fost o clonă haploidă. Adică, Dumnezeu nu a eliminat doar cromozomul Y, ci jumătate din tot genomul lui Adam, apoi a duplicat întreaga cealaltă jumătate. Așadar, acolo unde Adam era heterozigot, nu doar în ceea ce privește cromozomii sexuali, ci peste tot, Eva era homozigotă.În acest caz, cel mai probabil, gena A a fost duplicată din heterozigotul AB al lui Adam, pentru a forma Eva AA. Acest lucru ar explica de ce A este mult mai frecvent decât B astăzi. Și aici, O este o mutație timpurie a lui A; există un acord general în această privință atât în ​​rândul creaționiștilor, cât și al evoluționiștilor.

 

În cazul în care vă îngrijorează faptul că homozigoția totală ar avea probleme similare cu consangvinitatea modernă, nu faceți acest lucru. Principala problemă a consangvinității sunt mutațiile , sau erorile de copiere genetică, și, în special, homozigoția într-o alelă mutantă (vezi Pericolele consangvinității , în „Parada mutanților” – câini de rasă și selecția artificială ). Dar, din moment ce Dumnezeu a creat totul „foarte bun” și El nu face greșeli, Adam și Eva nu ar fi avut nicio mutație. Deci, această problemă nu ar fi apărut – la fel și în cazul căsătoriei cu sora lui Cain .

 

Articole similare

 

Noe și genetica

Eva, coasta și genetica modernă

Viața e în sânge

Grupele de sânge și originea lor

 

 

Lectură suplimentară

 

Întrebări și răspunsuri despre mutații

Întrebări și răspunsuri despre speciație

 

 

 

https://creation.com/en-au/articles/eve-blood-type

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Bioetica intr-o societate orfana de Dumnezeu (III)

Dr. Vasile Astărăstoae

 

 

Bioetica intră din plin în domeniul științei, diversificându-se, în funcție de valorile celor care o dezvoltă, în două curente majore: bioetica seculară reprezentată de noțiunea de calitate a vieții ca valoare a existenței umane, și bioetica creștină centrată pe conceptele de demnitatea persoanei și sacralitatea vieții ca valori fundamentale.

În dezbaterea bioetică, o întrebare apare frecvent: ce loc mai ocupă azi religia?

 

Apărută în America, în anii ‘70 ai secolului XX, într-un context caracterizat de pluralism moral și idei schimbătoare despre natura autorității morale, bioetica a afirmat necesitatea de a dezvolta un set de principii și o metodă de luare a deciziilor morale acceptabile pentru toți.

 

De la apariția ei, în Statele Unite, bioetica a fost marcată de angajamentul teologilor sau filosofilor creștini. Toți, absolut toți, cei pe care îi considerăm fondatorii acestei discipline, făceau parte din aceste categorii. Catolicii Richard A. McCormick (1922 – 2000), André Hellegers (1926 – 1979), Edmund Pellegrino (1920 – 2013), Daniel Callahan, (1930 – 2019), H.Tristam Engelhard (convertit la ortodoxie în 1991)și protestanții Joseph Francis Fletcher (1905 – 1991), Robert Paul Ramsey (1913 – 1988), James Gustafson (1925 – 2021) au jucat un rol esențial în apariția discursului savant al bioeticii.

 

În 1969, Daniel Callahan a fondat Centrul Hastings, iar în 1971, André Hellegers a devenit directorul fondator al Institutului Kennedy de Etică în cadrul Universității Iezuite din Georgetown. Primul Centru de Bioetică din Europa a fost Institutul de Bioetică Borja al iezuiților din Catalonia. De remarcat și că unul dintre documentele fondatoare ale eticii cercetării biomedicale și comportamentale pe subiecți umani – Raportul Belmont – a fost elaborat de bioeticieni creștini.

 

Pentru a fi acceptată atât de lumea seculară, cât și de cea religioasă, inițial, s-au acceptat drept principii fundamentale respectul vieții și autonomia persoanei. În acest mod se impune un secularism slab, acceptabil și pentru oamenii religioși și pentru atei, agnostici etc.

 

A existat o majoritate substanțială privind depășirea credinței oarbe iluministe în progres (erau foarte puțini, cel puțin la nivel teoretic, cei care proclamau libertatea absolută a științei și tehnologiei) și de aici necesitatea de a pune „limite” cercetării și aplicării tehno-științifice. Aceeași majoritate nu a putut fi găsită în ceea ce privește alegerea fundamentului moral,care constituie punctul ultim de referință între ceea ce este permis sau nepermis, acceptabil sau inacceptabil, legitim sau ilegitim.

 

Ulterior, în procesul secularirismului radical și agresiv, bioetica – dependentă de climatul intelectual și epistemic al vremurilor sale – a introdus alte principii la fundamentele ei (calitatea vieții, variabilitatea valorilor morale, diferențele de gen etc.), care au avut drept consecință blocarea accesului discursurilor religioase la deliberări și, prin urmare, renunțarea la unele tradiții morale. S-a adus drept argument faptul că tendința bioeticii spre universalism face imposibilă includerea religiei ca element serios în luarea deciziilor morale. Religia ar avea legitimitate morală limitată, potrivită pentru anumite grupuri și indivizi, dar nu are teorii morale mai largi. În fapt, religia ar atomiza bioetica: în bioetica creștină, bioetica iudaică, bioetica islamică etc..

 

Argumentul este total eronat. Dacă în ceea ce privește definițiile doctrinare și caracteristicile culturale există diferențe între creștinism, iudaism, islamism, budism etc., în problemele de bioetică, există elemente semnificative de similitudine (deși abordările specifice pentru rezolvarea acestor probleme pot diferi). Un punct comun al confesiunilor religioase principale este conceptul de creație, indicând cu acest termen opera unei (sau mai multor) divinități care, printr-un act de voință, aduc la existență… ceva care nu exista înainte. Aceasta implică consecințe puternice asupra viziunii bioetice. Creatorul este propietarul vieții, iar omul are doar uzufructul acestui bun. Omul trebuie să respecte regulile propietarului pentru ca o acțiune să poata fi considerată ca fiind morală. Cu alte cuvinte, caracteru sacru al vieții trebuie să fie în centrul demersului bioetic.

 

Bioetica creștină

De-a lungul anilor, bioetica devine o adevărată disciplină și intră din plin în domeniul științei, diversificându-se în funcție de valorile celor care o dezvoltă. Se creează în spațiul euro-atlantic două curente majore: bioetica seculară reprezentată de noțiunea de calitate a vieții ca valoare a existenței umane, și bioetica creștină centrată pe conceptele de demnitatea persoanei și sacralitatea vieții – ca valori fundamentale.

 

De la început trebuie specificat că în dezbaterile bioetice, Bisericile Ortodoxă și Catolică au avut și au un discurs identic care afirmă că moralitatea și bioetica creștină sunt întemeiate pe revelație.

 

În Biserica Catolică, principiile, care stau la baza învățăturii etice în biomedicină, au fost formulate în pontificatul Papei Pius al XII-lea și au fost dezvoltate ulterior în Mater et Magistra (1961) – despre inseminarea artificială și avortul provocat, și Pacem in terris (1963) – referitoare la etica socială ale Papei Ioan al XXIII-lea, în „Gaudium et Spes” (1965) a Conciliului Vatican II, în enciclicele „Humanae Vitae” (1968) al Papei Paul al VI-lea, dedicata în principal temelor fertilităţii şi procreării, „Evangelium Vitae” (1995) și „Fides et Ratio” (1998) ale Papei Ioan Paul al II-lea – prin care se afirmă aplicarea deplină în domeniul bioetic a principiilor libertății și egalității etc.

 

În Biserica Ortodoxă (unde problemele bioetice erau cuprinse până în anii ’90 în teologia morală), numeroase documente programatice au fost elaborate de bisericile naționale. De exemplu,Consiliul jubiliar al episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse a adoptat în 2000 un document „Fundamentele conceptului social al Bisericii Ortodoxe Ruse”, care în două secțiuni – XI „Sănătatea individului și a poporului” și XII „Probleme de bioetică” – formulează poziția Bisericii Ortodoxe Ruse în raport cu principalele probleme etice ale progresului în științele vieții; Comitetul Sinodal de Bioetică al Bisericii Ortodoxe Grece a publicat o serie de documente cu privire la probleme etice ale tehnologiilor biomedicale: „Decifrarea genomului uman” (2000), „Clonarea celulelor embrionare” (2000), „Eutanasia” (2000);Comisia Națională Consultativă a Bisericii Ortodoxe Române pe Probleme de Bioetică a elaborat punctul de vedere a BOR privind transplantul de organe (iunie 2004), avortul (iunie 2005) și eutanasie (iunie 2005) etc.

 

Examinând aceste documente, precum și opiniile teologilor, putem constata că Bioetica creștină are câteva caracteristici pe care le prezentăm sintetic.

 

Biserica creștină folosește învățături etice precum regula de aur, sfințenia vieții, demnitatea umană pentru a-și explica punctele de vedere asupra unor probleme bioetice. Regula de Aur este principiul etic care se gaseste în Matei 7:12 și Luca 6:31: „Deci, în toate, fă altora ceea ce ai vrea să-ți facă vouă, căci aceasta rezumă Legea și Profeții.” (Matei 7:12); „Fă altora așa cum ai vrea să-ți facă ție.” (Luca 6:31). Pe scurt, Regula de Aur cuprinde esența empatică a moralității, este un mod simplu de a spune că ar trebui să recunoaștem demnitatea semenului nostru.

Javier Gafo Fernández (1936 – 2001) ne oferă o enumerare sugestivă cu privire la reperele avute în vedere de bioetica creștină, care pot fi rezumate astfel:

 

a.Valoarea și demnitatea intrinsecă a fiecărei ființe umane sunt mai presus de circumstanțele externe și personale.

 

b.Viața umană constituie o valoare fundamentală de care nu se poate elimina în mod arbitrar.

 

c.Etica lui Iisus este o etică a libertății și constituie o valoare de bază. Ea se bazează pe iubire, pe dăruirea fără a aștepta un răspuns. Are o predilecție marcată pentru cei săraci, pentru cei slabi, pentru cei marginalizați.

 

d.Mesajul lui Iisus insistă asupra solidarității umane esențiale. Nu este o etică individualistă care se dispensează de repercusiunile sociale ale muncii sale, în căutarea autoperfecțiunii personale.

 

e.Etica creștină presupune o depășire a spiralei violenței: răul nu este învins cu răul, ci cu binele. (Javier Gafo Fernández, Bioetica teologica, Universitatea Pontificală Comillas, 2003).

 

Bioetica creștină are o abordare antropologică

La baza domeniului bioeticii creștine este respectul pentru persoana umană și al naturii sale specific – „modelul personalismului creștin”. Termenul de persoană vine din latinescul persona, care ar deriva din grecescul prosopon, care a însemnat, în teatrul grec din antichitate fie masca actorului, fie rolul acestuia. Acest concept apare pentru prima dată în Biserica Creștină în secolul al IV-lea, pentru a explica atât consubstanțialitatea dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cât și unicitatea lui Dumnezeu.

 

Pentru personalismul creștin, toate ființele umane sunt persoane: zigotul, embrionul, fătul, nou-născutul, copilul, adultul, bătrânii, handicapații fizici, nebunii, bolnavii în comă, pacientul terminal etc. Arcul biologic complet al vieții umane (de la concepție până la ultimele ei momente) este o manifestare a vieții umane personale și fiecare manifestare a vieții umane trebuie respectată și protejată. Aceasta deoarece Dumnezeu a creat omul „dupa chipul și asemănarea sa”. De asemenea, înțelegerea corpului uman ca templu al lui Dumnezeu, înțelegerea semnificației suferinței și morții constituie teme esențiale în discursul bioeticii creștine.

 

Principiul sacralității vieții umane

În timp ce la baza bioeticii seculare se află calitatea vieții și libertatea individului, în bioetica creștina se află principiul demnității și sacralității vieții umane de la concepție până la moartea naturală. Acesta își are rădăcinile în indisponibilitatea vieții umane, concepută ca un dar a lui Dumnezeu. Viața este un dar pe care ființa umană trebuie doar să-l gestioneze cu grijă și atenție, singurul care poate dispune de el este Dumnezeu. De aceea viața fiecărei persoane este indisponibilă fie în faza inițială (de aici de exemplu prohibirea avortului), fie în cea terminală (de aici de exemplu prohibirea eutanasiei sau a „sinuciderii asistate”).

 

În „Viața este un dar de la Dumnezeu. Teologie și bioetică” Mitropolitul Christodoulos (1939 – 2008), Arhiepiscopul Atenei și al întregii Hellade afirma:„Omenirea se dezvoltă științific și tehnic, dar tristul adevar este că moral și spiritual nu are un asemenea progres. Este periculos pentru o persoană când dobândește oportunități mari și nu este capabilă să le controleze pe baza valorilor morale eterne. Una dintre aceste valori este respectul pentru viață, din momentul concepției până la exodul sufletului”. În același sens se pronunță și Engelhardt:

 

„… dacă cineva neagă demnitatea umană și drepturile unui embrion sub pretextul că nu are o conștiință activă, atunci este obligat să nege toate acestea pentru acea persoană care doarme sau în comă. Dacă negați demnitatea umană unui embrion, atunci trebuie să o negați a unui copil mic.”

 

(H. Tristram Engelhardt „The Foundations of Bioethics”, New York, Oxford University Presss, 1986)

 

Apărarea vieții umane, asistența bolnavilor și a muribunzilor, demnitatea persoanei încă de la concepție, tendința spre unirea conjugală și procreare, responsabilitatea omului față de creație sunt temele reflecției bioeticii creștine.

 

Dincolo de aceste caracteristici, spectrul abordărilor diferitelor biserici și confesiuni la problemele bioetice este foarte larg. De exemplu, pentru un protestant clasic principiul fundamental al eticii este principiul autonomiei morale care afirmă dreptul și valoarea libertății spirituale a unei persoane, dreptul de a alege. Se crede că aceasta oprește orice atingere asupra individului, indiferent dacă este dictată de interesele egoiste ale elitei intelectuale științifice sau de motivele „altruiste” ale „fericirii universale”, „sănătății oamenilor”, „intereselor naţiunii”, „logica progresului” etc. În etica biomedicală, principiul autonomiei morale este, în sens pozitiv, principala condiție a respectării drepturilor medicului și pacientului. Punctul negativ al acestui principiu constă în posibilitatea arbitrarului libertății nelimitate a omului. „Etica protestantă se rezumă în principal la o etică a responsabilităţii” (Merril Pauls & Roger C. Hutchinson Bioethics for clinicians: 28. Protestant bioethics, CMAJ. 2002 Feb 5; 166(3): 339–343). În ceea ce privește sfârșitul vieții, de exemplu, anglicanii, valdenzii și luteranii au poziții mai apropiate de cele seculare.

 

În concluzie, cultura occidentală de azi este din ce în ce mai puternic seculară, nu mai recunoaște existența lui Dumnezeu și este tot mai puțin ghidată de înțelegerile tradiționale creștine despre bine și rău, virtuți și păcat. Acțiunile despre care creștinismul a știut întotdeauna că au o semnificație morală importantă au fost reduse la simple alegeri ale stilului de viață sau ale morții. Bioetica a apărut ca răspuns la cerințele noilor tehnologii biomedicale în contextul unei culturi fragmentate de pluralismul moral. Bioetica seculară a promis că va uni oameni divizați de opinii religioase și valori morale diferite și pentru a îndeplini această promisiune a exclus discursul religios din dezbaterea bioetică. S-a dovedit a fi o utopie. Nu a reușit decât să dezvolte un relativism moral. Rațiunea singură nu poate oferi o îndrumare morală substanțială general acceptată și nici nu poate crea o comunitate morală capabilă să unească toți oamenii. După cum s-a demonstrat, cele mai mari dezacorduri în bioetică sunt între cei care caută să încadreze cultura și alegerea morală în jurul recunoașterii existenței lui Dumnezeu și cei care s-au angajat să reformeze toate instituțiile noastre sociale, morale, științifice și culturale în termeni de bază a paradigmei atee. Ieșirea din criză este doar prin reluarea dialogului și refacerea unității. Bioetica creștină, ca parte a unui mod de viață bazat pe religia autentică, poate oferi o perspectivă, conținut și sens acolo unde bioetica seculară a eșuat.

 

P.S. Potrivit lui Petre Maican există patru concepții ortodoxe ale persoanei: cea ascetică, cea apofatică, cea relațional-euharistică și cea ipostatică. Pentru detalii citiți aici.

 

 

Citeste si: De acelasi autor:

 

Primul Congres international de bioetica al Patriarhiei Ecumenice

Bioetica intr-o societate orfana de Dumnezeu (II)

Bioetica intr-o societate orfana de Dumnezeu (I)

Analiza PRO VITA: Raportul Matic si triumful culturii mortii

Vaccinarea, un pion important pe tabla de sah dintre BOR si Stat

Bioetica intr-o societate orfana de Dumnezeu (II)

Bioetica intr-o societate orfana de Dumnezeu (I)

Medicina si crestinism (III, IV si V)

Medicina si crestinism (I si II)

Un paradox

 

https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/4606/bioetica-intr-o-societate-orfana-de-dumnezeu-iii

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Prof. Ilie Bădescu: Ioan Alexandru sau triumful „teologiei poetice”. Contribuții la cunoașterea unității de substrat a Europei creștine

 

 

Pe 15 mai s-au implinit 24 de ani de la fondarea, de catre poetul Ioan Alexandru, a Asociatiei Pro Vita pentru nascuti si nenascuti, condusa in prezent, la nivel national, de bunul Parinte Nicolae Tanase si, la Bucuresti, de Bogdan Stanciu. Universitatea Emaus, un proiect coordonat de profesorii Ilie Badescu si Petre Anghel, a marcat acest moment aniversar prin studiul pe care il prezentam mai jos si printr-o evocare video pe care puteti sa o vizionati aici: Cruce și Înviere cu Ioan Alexandru. Film In Memoriam. „Ioan Alexandru avea harul să susțină valoarea vieții cu darul poetic pe care i-l dăduse Dumnezeu”

 

O ipoteză de sociologie noologică asupra liricii creștine a lui Ioan Alexandru

 

de Ilie Bădescu

 

Abstract

 

Ioan Alexandru Cruce si InviereCadrul spiritual configurat de coexistenţa celor cinci succesiuni civilizaţionale: 1. Siria midrash-ului iudeo-creştin şi a imnelor Sf Efrem Sirul (dimpreună cu cea antiohiană a Sf. Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare), 2. Ierusalimul Pentateuhului, davidic şi al profeţilor, dimpreună cu Galileea neamurilor, 3. Grecia pauliniano-athonită şi, în fine, 4. toată aria apostolică andreiană, compusă la rândul ei din trei nuclee dense, unul fiind constituit de România davidică a psalmilor arghezieni şi a  imnelor  lui Ioan Alexandru dar şi a Odei în metru antic a lui Eminescu (ca să nu menţionăm poemul apofatic, Luceafărul, în descendenţă directă din tainicul motiv al luminii), altul fiind nucleul rusesc al impulsului eshatologic ca şi cel ilustrat de tiparul dostoievskian, la care se adaugă, în al cincilea rând, (5), Roma cu ambele maluri ale Atlanticului, adică aria continentului atlantic, cum l-a denumit Carl Schmitt. Poezia lui Ioan Alexandru este comprehensibilă, ca mare performanţă într-un asemenea sistem de referinţă.

 

Noologia se referă la toate acele trăiri, cadre și manifestări creatoare  prin care se desăvârșește ordinea spirituală a lumii. Opera este, din acest punct de vedere, cadrul și tehnica cea mai adecvată de actualizare a unei ordini spirituale profunde la o scară nebănuită în absența operei. Analiza unor opere, precum este, în acest caz, poezia imnelor lui Ioan Alexandru, are tocmai meritul că ne oferă cheia de acces la acel tip de ordine spirituală profundă pe care omul modern a uitat-o, iar postmodernul o ignoră cu totul. Cu toate acestea, răspunsul la crizele și schismele lumii noastre este stocat în aceste mari performanțe denumite opere (literare, religioase, metafizice etc.) încât studiul lor capătă o importanță practică evidentă. Este drept că pentru a reuși o asemenea cercetare, sociologia însăși trebuie să se reformeze, devenind o știință noologică, adică o știință a dinamicii noos-urilor, în și prin care ni se dezvăluie tocmai această ordine profundă. Am întreprins această cercetare a creației poetice a lui Ioan Alexandru convinși fiind că noologia operei sale ne va ajuta să pătrundem la acel nivel de adâncime a ordinii care susține însuși edificiul lumii noastre, cu știrea ori fără de știrea noastră.

 

**

 

Ioan Alexandru – restaurator al unor genuri și specii literare ale substratului creștin

 

Vom reține, mai întâi, câteva dintre trăsăturile generice ale operei alexandriene, definitorii pentru edificiul ordonat, bine zidit al lumii în care trăim noi înșine învăluiți într-o bizară inconștiență, o duioasă inocență ca să nu spunem imbecilitate.  Ce anume ne dezvăluie, așadar, poezia lui Ioan Alexandru din profunzimile neconștiute ale lumii în care totuși trăim și de ale cărei fundamente ne slujim zilnic cu sau fără de știință. Vom sesiza, mai întâi, că studiul operei lirice a lui Ioan Alexandru ne oferă câteva informații cu privire la funcția constitutivă a cântecului. Ipoteza noologiei este aceea că lirica incantatorie este o dimensiune fundațională a ordinii lumii. Or, poezia lui Ioan Alexandru face parte din marele curent spiritual restaurator care-şi are rădăcinile în Vechiul şi Noul Testament şi în cele trei funcţiuni care au însoţit cântecul în toate epocile majore ale istoriei omeneşti: auguralul, oracularul şi exorcizantul……………………………………….

 

 

DET.AICI

 

https://www.ziaristionline.ro/2014/05/19/prof-ilie-badescu-ioan-alexandru-sau-triumful-teologiei-poetice-contributii-la-cunoasterea-unitatii-de-substrat-a-europei-crestine/

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Dicționarul Savanții lumii cred în Dumnezeu

 

 

Liviu Petrina, Laura Sigarteu Petrina (ed.)

 

Rădăcinile creştine ale Europei şi ale lumii, trunchiul, crengile şi frunzele civilizaţiei mondiale, și mai ales fructele binecuvântate ale credinţei în Dumnezeu sunt pregnant învederate în paginile acestui dicţionar.

 

De-a lungul a zece ani am adunat date bogate despre poziția spirituală a savanților din domeniul științelor exacte. Exprimăm înalt respect pentru aceștia care, pe lângă geniul creator, au avut înălțimea spirituală și morală și și-au mărturisit public credința, au învederat-o în operele lor sau au lăsat indicii despre atitudinea lor religioasă în jurnale, scrisori sau manuscrise. Ideea scrierii unei cărți pe tema credință-știință își are origine în continua, puternica, insistenta încurajare a profesorului Ioan Coriolan Sigarteu de a pune în lumină credința creștină a celor mai mari savanți. Denumirea DICŢIONARUL SAVANŢII LUMII CRED ÎN DUMNEZEU s-a conturat pe măsură ce numărul mare de savanți și datele tot mai consistente despre credința lor cereau o sistematizare riguroasă.

 

Prezentarea savantului conține, în general, două părți: Prima este o prezentare a vieții și activității științifice, preluată sistematic dintr-o biografie sau, majoritatea, dintr-un dicționar. Am subliniat elementele reprezentative, spre a marca meritele științifice ale personalității respective. A doua parte prezintă dimensiunea creștină (religioasă) a fiecăruia, exprimată de savant sau identificată din opera/corespondența/însemnările sale sau relatată de rude/colaboratori/cunoscuți.

 

Dicţionarul conține circa 2800 de nume.

 

* * *

 

În legătură cu ceea ce propaganda ateismului comunist i-a atribuit ca fiind un rezultat al cercetărilor sale științifice – „originea omului din maimuță” – el a atras mereu atenția că este vorba despre o simplă ipoteză, neprobată în niciun fel științific. A protestat în numeroase rânduri, insistând că „Concluziile mele au fost greșit înțelese”. Mai mult, a scris negru pe alb și că „Nicio schimbare de trecere a unei specii în alta nu a fost înregistrată. Nu putem dovedi nici măcar că o singură specie a fost schimbată.” Iar, la un moment dat, studiind o anumită celulă, a spus: „Viața acestei celule este proba despre existența lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu cel Prea înțelept, care a creat lumea și viața.” Să fie vorba despre Darwin aici? Greu de crezut. Iar pentru cei care am trăit și ne-am format în anii totalitarismului roșu, imposibil de crezut. Și, totuși, despre Darwin este vorba. De multe alte surprize de cam același gen vom avea parte răsfoind Dicționarul Savanții lumii cred în Dumnezeu; multora chiar titlul volumului ne poate părea o mare surpriză (pe care apoi aproape fiecare filă a lui ne-o va lămuri complet). Propaganda atee ni l-a prezentat manipulator și pe Einstein, decenii la rând. Despre care câți dintre noi ne puteam imagina atunci că a scris: „Iubirea este Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire”? Sau câți dintre noi știm că în chiar acești ani, cum  aflăm din volum, marele savant le este prezentat elevilor noștri de pe „poziții vetuste, cu citate răstălmăcite, trunchiate, scoase din context” (mulțumită unui manual scris de un tânăr psiholog, Nicolae Chiorcea, și tipărit tocmai de Editura Didactică și Pedagogică a Ministerului Educației)?  Pagini inedite de asemenea, și despre alte genii ale lumii, între care și Mihai Eminescu. În sfârșit, în domeniul de care s-a ocupat, lucrarea mi se pare monumentală – prin valoare și proporții (circa 2.800 de nume și 1.000 de pagini). Nu sunt un specialist, însă, urmărind bibliografia volumului, de exemplu, am găsit surse pe care îmi este practic imposibil să-mi imaginez că le-a mai accesat, atât de amplu, vreo lucrare similară (am în vedere inclusiv numeroasele surse de cea mai recentă dată). Cred că dicționarul va rămâne unul de referință pentru cercetătorii și cititorii de rând, de aici și de oriunde, interesați de adevărul exprimat poate cel mai frumos de fizicianul și matematicianul englez Sir William Thomson: „Adevărata Religie și adevărata Știință se armonizează perfect”. Lucrarea a fost lansată zilele trecute și este rodul unei mari investiții de timp (circa 10 ani), de cercetare extrem de riguroasă și de sacrificiu pentru o idee care să servească celor ce-L caută pe Dumnezeu și vor să facă bine în numele Lui. Salut bucuros această nouă reușită a omului politic creștin-democrat Liviu Petrina, susținut ca de fiecare dată în viața și în lucrarea lui de soția sa, Laura Sigarteu Petrina.

 

 

Monumentalia

de Florin-Corneliu Popovici

 

Despre cei 100 de ani de Românie modernă s-au scris cărţi, s-au ţinut conferinţe, mese rotunde şi simpozioane, s-au derulat activităţi festive menite să marcheze cum se cuvine acest moment fără egal. Fără a avea o legătură directă cu subiectul, Dicţionarul Savanţii lumii cred în Dumnezeu, vine şi el în întâmpinarea Centenarului, gest menţionat pe pagina de gardă care deschide o lucrare amplă, de anvergură, vastă (de aproape 1000 de pagini), rodul muncii titanice a unei solide echipe de cercetători, o lucrare monumentală, necesară, unică în peisajul cultural românesc. Fără a avea pretenţia de a fi epuizat cuvintele de laudă la adresa colectivului care a trudit la realizarea Dicţionarului, există totuşi un neajuns care se cuvine a fi degrabă remediat: insuficienta popularizare, redusa vehiculare a cărţii respective în mediile elitiste şi, implicit, a reacţiilor pe marginea acesteia.

 

Dicţionarul Savanţii lumii cred în Dumnezeu, carte de tip instituţie, nonspeculativă, moştenire culturală  (a se vedea Îndemnul autorilor din final de a fi periodic adusă la zi şi transmisă generaţiilor ce vin), distinsă prin gradul înalt de profesionalism în care a fost concepută, e un valoros instrument de lucru ce nu ar trebui să lipsească din nicio o bibliotecă publică sau privată. Ca orice dicţionar care, la data tipăririi, se consideră deja ,,expirat”, fiind imposibil să cuprindă informaţia care s-a adunat şi după încheierea elaborării acestuia (semn că societatea e în continuă mişcare-dezvoltare), şi lucrarea de faţă, ordonată după criterii taxonomice şi un exordiu, e un ,,bun” comun în permanenţă îmbunătăţibil, de tip ,,şantier”, work in progress, niciodată terminată, de unde şi caracterul deschis al acesteia.

 

Cele peste 2800 de intrări pe care le conţine Dicţionarul, tot atâtea nume de savanţi (cu o scurtă biografie şi vorbe de duh însoţitoare), sunt reprezentative pentru comunitatea ştiinţifică din întreaga lume. Departe de a-şi propune să facă prozelitism, Dicţionarul Savanţii lumii cred în Dumnezeu este, în esenţă, o lucrare filologică şi nu teologică, binevenită pe fundalul unei crize majore a credinţei la nivel planetar, realizată prin punerea laolaltă a informaţiei, ce-şi propune să destructureze un mit, acela al imposibilităţii împăcării contrariilor, a ştiinţei cu divinitatea, două domenii de referinţă care, iată, nu se exclud, ba dimpotrivă, se completează şi susţin reciproc.

 

Per ansamblu, Dicţionarul Savanţii lumii cred în Dumnezeu adună în paginile sale istoria unui crez, a unei depoziţii colective asupra existenţei unei forţe superioare de natură celestă care ne guvernează şi inspiră, un cumul de mărturisiri de credinţă. Cum e puţin probabil ca omenirea să vină din neant sau de nicăieri, nume mari ale inteligenţei mondiale (ce aparţin unor paliere temporale ce acoperă perioada de dinainte de Cristos şi până în contemporaneitate), minţi luminate (în ciuda diversităţii de opinii ştiinţifice şi a domeniilor de referinţă) ajung la una şi aceeaşi concluzie: existenţa indubitabilă a lui Dumnezeu, indiferent de numele pe care acesta îl poartă în cele cinci religii fundamentale.

 

Dicţionarul prezintă avantajul că se poate citi de oriunde, aleator, sau în rând, elaborat, pe îndelete, informaţia astfel dobândită fiind un câştig spiritual prin excelenţă. În acelaşi timp, mărturisirile savanţilor în problema existenţei divinităţii vin în sprijinul disoluţiei unei prejudecăţi, sau, în termeni actuali, a unui ,,fake-news”, conform căreia majoritatea oamenilor de ştiinţă ar fi atei (îşi pun probleme, contestă o ordine stabilită, cercetează, verifică, propun soluţii noi, de cele mai multe ori radicale), dubito ergo sum fiind sloganul care le călăuzeşte viaţa. Înainte de a fi savanţi, cei peste 2800 sunt oameni, mânaţi de îndoieli, rătăciri, sau, dimpotrivă, de certitudini sau revelaţii. Pentru cei care, în diferite stadii ale existenţei lor, ajung să-l descopere pe Dumnezeu, acesta încetează să mai fie o ipoteză de lucru. În cazul acestora, dincolo de tăgadă sau de dozele aferente de scepticism, Dumnezeu e o entitate demonstrată (teoria darwinistă nu mai e de actualitate), în favoarea căreia aceştia aduc probe, au la îndemână argumentul, raţiunea, experimentul, pârghii care îi deosebesc de omul de rând, care percepe divinitatea ca pe un dat imuabil, la fel şi relaţia dintre Creator şi cel creat.

 

Mărturisirea teocentrică a celor peste 2800 de savanţi (,,vectori”, persoane publice cu o incontestabilă arie de competenţă şi cu un impresionant background profesional, în permanenţă în căutare de dovezi -poate cei mai îndreptăţiţi să se îndoiască) incluşi în volum, nu le ştirbeşte cu nimic din merite sau din prestigiu, recunoaşterea existenţei lui Dumnezeu nepunînd defel într-un con de umbră prodigioasa lor activitate ştiinţifică (nu e o dezicere-abdicare a ştiinţei în faţa principiilor sale de bază, nicidecum o cedare a ştiinţei în faţa credinţei sau o pierdere de teren în favoarea celei din urmă). Dicţionarul Savanţii lumii cred în Dumnezeu, incursiune fascinantă beyond reality (a crede cu tărie în acel ,,ceva” cu doza însoţitoare de abstract, absenţa care funcţionează ca omniprezenţă), e capabil să producă mutaţii profunde în conştiinţa colectivă, în special în cazul acelora care încă oscilează, ezită sau sunt măcinaţi de adânci dileme existenţiale.

 

Dicţionarul Savanţii lumii cred în Dumnezeu e modalitatea prin care savanţii certifică existenţa lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, se legitimează prin aceasta. ,,Reabilitarea” lui Dumnezeu, resurecţia Sa, e o ,,repopulare” a cerului gol, aşa cum a fost văzut de către scepticul Nietzsche.

 

Dicţionarul Savanţii lumii cred în Dumnezeu este şi o pledoarie în favoarea perenităţii cărţii tipărite care rezistă în faţa asaltului internetului şi a cărţii electronice.

 

 

https://www.kerigma.ro/dic-ionarul-savan-ii-lumii-cred-in-dumnezeu.html

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

(INAINTE DE SURPAREA COLOSULUI…) Radacinile crestine ale Europei „se surpa in constiinta oamenilor”

 

 

 

Daca ar trebui sa reprezint imaginea Europei crestine de astazi, as desena un trunchi urias de copac, cu radacinile adanc infipte in pamant, dar retezat la sol de o secure necrutatoare, impietrit intr-o dezolata cicatrice plata si cenusie, din care inca mai tasnesc, ca prin miracol, fragede vlastare pline de flori.

Ne-am straduit timp de secole sa taiem acest arbore maiestuos. Toporul civilizatiei noastre s-a abatut asupra trunchiului Marii Traditii, l-a doborat, dar limfa vitala continua sa se ridice prin vinele noilor generatii care-si descopera radacinile. Acesti tineri sunt, e adevarat, o minoritate, dar, asa cum ne invata experienta trecutului, istoria o fac minoritatile, in bine sau in rau, minoritatile active, cei alesi de zei sau de demoni. In timp ce marea Europa, surda la loviturile de secure ce continua sa se abata asupra trunchiului mutilat, doarme, visand paradisul miracolului economic, al succesului narcisist si al superflu-ului, cealalta, mica Europa, tinuta treaza de insomnia constiintei, sta de veghe. Alarmati de vigoarea cu care tinerele vlastare incoltesc din trunchiul amputat al marii Traditii, padurarii de la Bruxelles sunt gata sa le taie cu securea noii Constitutii europene care neaga radacinile crestine ale Europei. Dar, deocamdata, la refuzul Frantei si Olandei de convalidare a Constitutiei, au trebuit sa-si puna securea in cui.

Inainte de a intra in tema intalnirii noastre, as vrea sa va amintesc o legenda medievala, Legenda pestisorilor din Sena. Cum stiti, fluviul traverseaza Parisul de la rasarit la apus, si se varsa in Oceanul Atlantic. Legenda spune ca in apele sale vietuiesc doua specii de pesti: pe de-o parte pestisorii marunti si firavi care inoata cu indarjire, cu toate fortele lor impotriva curentului, spre rasaritul soarelui, spre izvoarele luminii; pe de alta parte sunt pestii grasi, somnolenti si lenesi care se lasa dusi de curent spre tenebrele apusului. E o legenda care evoca parabola din Evanghelii despre cararea cea stramta si anevoioasa, care duce la mantuire, si calea cea larga, usoara, dar care nu duce la nimic. Pentru noi, modernii, nu e greu de inteles cine sunt pestisorii care lupta cu fata spre ideal impotriva conformismului si a platitudinii, si cine sunt pestii grasi, opulenti, care se complac intr-o pasiva si resemnata complicitate cu puterea. Pestisorii, simbol al spiritului activ, al energiei spirituale, sunt cei care fac istoria, pe cand pestii lenesi si puhavi Ð simbol al masei amorfe plutind in voia curentului Ð se supun istoriei.

N-are rost sa va intreb: voi, careia dintre cele doua specii apartineti? Daca ati reusit sa inotati pana aici, la Sighet, contra curentului, cu fata spre adevar, si nu va lasati dusi de tentatia consensului comod, nu puteti fi decat pestisorii Senei din legenda medievala. Prin voi ma adresez si celorlalti care nu sunt aici, dar constienti de deriva lumii de astazi. Daca auziti loviturile de secure ce izbesc trunchiul Marelui Arbore, nu puteti sa nu inotati si voi, cu toate puterile voastre, spre izvorul luminii.

Dar in istorie nu intotdeauna minoritatea activa a fost benefica. In perioade obscure, o minoritate malefica a pus stapanire pe destinul omenirii, ducand-o la dezastru. Intreaga istorie a lumii e insemnata de lupta dintre minoritatea benefica si cea malefica a spiritului uman.

Crestinismul a inceput cu 12 apostoli………………………………………………..

 

Det. Aici

 

 

 

 

Det. Aici

 

https://romanialibera.ro/sport/atletism/radacinile-crestine-ale-europei-se-surpa-in-constiinta-oamenilor-74885/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Biblia este totuşi adevǎratǎ

 

 

Întreabǎ dobitoacele, şi te vor învǎţa, pǎsǎrile cerului, şi îţi vor spune; vorbeşte pǎmîntului, şi te va învǎţa; şi peştii mǎrii îţi vor povesti” Iov 12:7,8 PREFAŢǍ I. NECESITATEA UNUI AŞA STUDIU II. MǍRTURIA ARHEOLOGIEI A. Perioada Patriarhalǎ 1) Potopul. 2) Nimicirea Sodomei. 3) Împǎrǎţia hitiţilor. 4) Avram nomadul. 5) Iosif în Egipt. 6) Hurianii. 7) Scrisorile de la Mari şi amoriţii. 8) Textele feniciene de la Ugarit. B. Perioada Exodului 1) Asuprirea în Egipt. 2) Moise. 3) Ieşirea din Egipt. C. Perioada cuceririi Canaanului 1) Spre ţara promisǎ. 2) Primele cuceriri. 3) Aşezarea în Canaan. D. Perioada împǎraţilor 1) Vremea lui Saul. 2) Vremea lui David.

 

 

Biblia: Sursă Fundamentală În Dezvoltarea Și Implementarea Valorilor Umane

Elisei Rusu

Zenodo (CERN European Organization for Nuclear Research), 2022…………………………………………………………..

 

Det. Aici

 

https://www.academia.edu/35652559/Biblia_este_totu%C5%9Fi_adev%C7%8Erat%C7%8E

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

Dr. Edward A. Boudreaux: „Știința nu poate dovedi nici creația, nici evoluția, dar cu siguranță este în acord cu prima și nu cu cea din urmă”

 

 

Boudreaux Edward A. 50 de oameni de știință creaționiști, Biochimie

 

Vă prezentăm pe site-ul nostru o serie de 50 personalități, doctori în știință, care cred în Dumnezeu, Creatorul întregului Univers. Acest articol face parte din cartea In six days în care fiecare om de știință are dedicat un capitol în care-și expune părerea sa despre motivul pentru care susține literal creația, așa cum este expusă în Biblie.

 

Dr. Edward A. Boudreaux, chimist

 

Boudreaux este profesor de chimie la Universitatea din New Orleans, Louisiana. Deține o licență în chimie de la Universitatea Loyola, un masterat în chimie și un doctorat în chimie de la Universitatea Tulane. Profesorul Boudreaux a petrecut 29 de ani în învățământul superior și cercetare în domeniul chimiei teoretice și anorganice și al chimiei fizice, și este autorul sau coautorul a patru cărți tehnice în domeniul chimiei anorganice, precum și a numeroaselor lucrări științifice în jurnale recenzate și manuale.

 

Cu siguranță, trebuie convenit între indivizii raționali că pentru oricine care este suficient de îndrăzneț să recunoască, problema originilor este strict o chestiune de istorie. Evenimentele acestui proces de origini sunt irepetabile după ce au fost inițiate și finalizate înainte de crearea omului la un moment dat în trecut. Nu contează dacă cineva crede că mecanismul procesului este cauzat prin acțiuni ale unei inteligențe supranaturale, un proces evolutiv naturalist sau un amestec al celor două; rămâne faptul că universul material se află într-o stare stabilă de echilibru static.

 

Procesele inițiale responsabile de această stază nu sunt supuse metodelor de testare științifică, deoarece au fost evenimente neobservabile. Cu toate acestea, evoluționiștii susțin că o urmă de dovezi a fost întipărită în înregistrările fosile pe perioade lungi de timp geologic. Mai mult, se sugerează că asemănările biologice între diferite niveluri ale organismelor vii implică o origine ancestrală comună. În mod similar, cosmologii susțin că procesul prin care a fost inițiată originea întregului univers este un fel de scenariu big-bang inițiat dintr-o singularitate fizică unică care suferă o fluctuație cuantică în aproximativ 10-43 de secunde.

 

Prin urmare, științele geologice, biologice și cosmologice au fost stabilite ca turnuri de fildeș, din care provin așa-numitele dovezi ale evoluției, în timp ce oamenii de știință practicanți din aceste discipline sunt niște guru care promovează, predică și publică ceea ce sunt considerate ca fiind date științifice care susțin evoluția. Dar nu există un singur caz în care să fie satisfăcute toate testele esențiale pentru stabilirea validității științifice a evoluției. Există ipoteze, modele grandioase, presupuneri și concluzii, toate acestea fiind formulate și întărite în cadrul colaborărilor colective și de auto-servire ale evoluționiștilor. Însă, nimic din toate acestea nu reprezintă dovezi științifice adevărate ale evoluției.

 

În anii 1970, spre marea mea surpriză, nedumerire și dezgust, am fost luminat de tot ceea ce s-a spus mai sus. Până în acel moment nu mă gândisem foarte mult la evoluție. Dimpotrivă, am presupus că cercetătorii dedicați studiului evoluției posedă aceeași integritate ca cea așteptată de la orice om de știință credibil. Deși este adevărat că este posibil să nu fi fost la fel de bine școlarizat în acele discipline de evoluție, așa cum sunt așa-numiții „experți”, am fost, totuși, mai mult decât informat ca om de știință pentru a putea citi și înțelege diverse publicații tehnice despre evoluție. Ulterior, cea mai mare jenă pentru mine a fost să constat că, pur și simplu, nu exista o știință valabilă în oricare dintre aceste publicații numeroase care susțin evoluția.

 

O serie de evoluționiști recunosc în mod deschis că râvnita înregistrare fosilă este devastatoare pentru întreaga schemă a evoluției organice, fie că este vorba de neo-darwinism, echilibru punctat sau orice altceva. De asemenea, s-a demonstrat clar că similitudinile observate între organisme, fosile sau vii, nu au absolut nimic de-a face cu dovedirea evoluției în sine. În mod similar, nu există niciun singur model și nicio combinație a acestora, cu privire la evoluția cosmosului, care să ofere o explicație adecvată a tuturor datelor cosmologice observate. De fapt, datele reale sunt deseori în dezacord cu diferitele modele propuse.

 

Domeniile mele de specializare sunt chimia teoretică anorganică și chimia fizică. Ambele zone sunt, în mod rezonabil, imune la contaminările evoluției. Dar, odată ce mi-a fost stârnit interesul pentru studiul literaturii de evoluție, am devenit, de asemenea, conștient de caracteristicile unice ale proprietăților chimice ale elementelor specifice. Aceste caracteristici reflectă, în mod clar, proiectul creat.

 

Luați în considerare elementul carbon (C). Acesta este un element unic dintre toate elementele chimice din tabelul periodic. Este un nemetal, având o capacitate nelimitată de a participa la fiecare tip cunoscut de legătură chimică covalentă (adică, perechi de electroni împărțiți între atomi), care unește atomi de același tip între ei și cu alte tipuri de atomi, de asemenea. Această caracteristică, numită catenare, este practic nelimitată doar pentru elementul carbon.

 

Alte elemente, cum ar fi siliciu (Si), azot (N), sulf (S), fosfor (P) etc., prezintă capacități foarte limitate de catenare, care nici măcar nu sunt aproape de a rivaliza cu cea a carbonului. Fără această caracteristică unică, formarea unor biomolecule esențiale precum proteine, ADN, ARN, celuloză etc., ar fi imposibilă. În mod ironic, în ciuda importanței sale cruciale, carbonul reprezintă doar 9-10% din greutatea compoziției tuturor vietăților și doar 0,017% din compoziția pământului. Cu toate acestea, nu există niciun alt element care să poată înlocui chiar unul sau doi atomi de C în biomolecule, fără a distruge integritatea biologică a acestor sisteme.

 

Elementele precum carbonul (C), azotul (N), sulful (S), fosforul (P) și alte metale sunt numite elemente reprezentative sau de grup principal. Cu excepția oxigenului, atomii acestor elemente sunt stabili numai atunci când un număr par de electroni se unește în perechi; în caz contrar, prezența unor electroni „nepereche” conferă instabilitate chimică. Pe de altă parte, elementele metalice precum cromul (Cr), fierul (Fe), nichelul (Ni) etc., numite metale de tranziție, se numără printre elementele subgrupului și conțin electroni nepereche, dar, în mod surprinzător, sunt foarte stabile din punct de vedere chimic.

 

Elementul oxigen (O) există liber în natură sub forma moleculei diatomice gazoase O2. Există alte elemente reprezentative care apar și ca molecule diatomice libere, de exemplu, hidrogen (H2), azot (N2), fluor (F2) și clor (Cl2). Cu toate acestea, O2 este singura moleculă de acest tip care posedă doi electroni nepereche; toate celelalte au electroni împerecheați. În ciuda acestui fapt, O2 este stabil chimic. Această excepție notabilă și singulară de la regula stabilității perechii de electroni pentru elementele reprezentative nu are nicio explicație cunoscută.

 

Singura altă moleculă cu aranjamentul de electroni identic cu cel al O2 este S2. Cu toate acestea, S2 este o moleculă extrem de instabilă, motiv pentru care nu există sulf în această formă. Mai mult, dacă nu ar fi cei doi electroni nepereche din O2, nu ar fi capabil să se lege de atomii de fier (Fe) din hemoglobină, cu cantitatea exactă de energie necesară pentru a transporta O2 în sânge și apoi să-l elibereze. Alte molecule, cum ar fi CO și NO, pot înlocui O2 în legarea de hemoglobină, dar ele distrug complet funcția hemoglobinei.

 

În mod similar, există mai multe metale de tranziție comparabile cu fierul care îl pot înlocui în hemoglobină și, de asemenea, pot lega O2, dar această legare este fie prea puternică, fie prea slabă. Astfel, nu există analogi neferoși ai hemoglobinei care să aibă proprietățile cerute ale hemoglobinei normale pentru transportul O2 în metabolismul sanguin.

 

Porțiunea structurată a hemoglobinei care leagă fierul se numește inel de porfirină. Dacă această porfirină se mută într-un alt mediu biomolecular și atomul de fier este înlocuit cu magneziu (Mg), se obține clorofila, o componentă cheie pentru metabolismul plantelor, este cea mai eficientă celulă fotoelectrică cunoscută. Este cu aproximativ 80% mai eficient decât orice fotocelulă fabricată de om. În timp ce calciul (Ca) și alte metale pot înlocui Mg în clorofilă, produsele nu dublează deloc eficiența fotoelectrică a clorofilei adevărate.

 

Proteinele sunt compuse din molecule de aminoacizi legate chimic între ele prin ceea ce se numesc legături polipeptidice. Aminoacizii în sine sunt compuși de tip carbon-hidrogen care conțin o grupare amină, adică -NH2, -NHR sau -NR2 (unde R reprezintă una sau mai multe grupări de carbon-hidrogen) legați la un atom de C, plus o grupare acidă (-COOH) legată la același atom de C. Deși există mii de varietăți de aminoacizi, doar 20 sunt implicate în toate structurile proteinelor.

 

Mai mult decât atât, aminoacizii există în două forme structurale, D și L, care sunt imagini oglindă ce nu se pot suprapune. În absența oricăror controale impuse, ambele forme D și L vor apărea în mod natural în cantități egale; cu toate acestea, toate proteinele sunt formate doar din forma L. Spre deosebire de acestea, zaharurile (zaharidele), care sunt compuși carbon-hidrogen-oxigen, au structuri inelare închise și există, de asemenea, în ambele forme izomerice D și L. În timp ce există numeroase varietăți de zaharuri, doar cea mai simplă structură inelară cu 5 membri, numită riboză, în forma D, este prezentă ca una dintre cele trei componente moleculare fundamentale din structurile ADN și ARN.

 

Atât ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic), cât și ARN-ul (acidul ribonucleic) sunt, în unele privințe, mai complexe decât proteinele, deoarece conțin o varietate mai mare de unități moleculare care formează nucleozide (baze nucleotidice, riboză și fosfat). Aceste nucleozide sunt unite în modele foarte specifice, astfel încât să îndeplinească funcții unice și cruciale.

 

Unitățile de riboză și fosfat (-PO4) sunt legate între ele într-o secvență alternată în mod regulat, producând astfel lanțuri lungi înfășurate într-o elice de dreapta. Fiecare nucleotidă este legată de un atom de C specific, pe fiecare unitate de riboză. În cazul ARN, structura este o elice de dreapta, monocatenară, care conține patru nucleotide diferite (adenină, citozină, guanină, uracil) dispuse în secvențe repetitive foarte specifice pe toată lungimea lanțului. Fiecare tip de ARN are un model diferit în secvențierea celor patru nucleotide. Structura ADN-ului constă dintr-o structură dublu elicoidală de dreapta, conținând și patru nucleotide. Trei dintre acestea sunt la fel ca în ARN, dar una este diferită: timina înlocuiește uracilul.

 

Nucleotidele în sine aparțin a două clase de molecule numite purine și pirimidine. Adenina și guanina sunt purine, în timp ce citozina, timina și uracilul sunt pirimidine. Există multe sute de tipuri de purine și pirimidine, dar numai acestea cinci determină structurile și funcțiile ADN și ARN.

 

În mod similar, riboza este doar una dintr-un număr mare de molecule numite zaharide. De ce numai riboză și izomerul său D, dar nu una sau mai multe alte zaharide din ADN și ARN? La fel, de ce numai fosfat și nu sulfat sau silicat, etc? Doar fosfatul funcționează.

 

Aceste câteva exemple conțin dovezi clare ale proiectării complexe ce asigură funcții personalizate. Astfel de caracteristici sfidează probabilitatea ca orice proces evolutiv aleator să poată explica o astfel de specificitate unică în proiectare.

 

Desigur, ar putea necesita o oarecare înțelegere generală a chimiei pentru a aprecia pe deplin aceste dovezi chimice ale proiectării creative ce au fost prezentate. Dar aceste dovezi furnizate nu numai din chimie, ci și din toate celelalte domenii ale științei, mă conving să accept creația de către Dumnezeu ca singura explicație a originilor viabilă și rezonabilă din punct de vedere științific. Desigur, știința nu poate dovedi nici creația, nici evoluția, dar cu siguranță este în acord cu prima și nu cu cea din urmă. În consecință, ar trebui să fie considerabil mai multă credință pentru a crede în evoluție decât în creația divină.

 

Prin urmare, după ce am concluzionat că, creația prin puterea unui Dumnezeu atotputernic este singura explicație acceptabilă pentru originea vieții, am fost convins că singura sursă de încredere a acestei relatări trebuie să fie doar de la Creator. Acum Biblia pretinde că este cuvântul scris al lui Dumnezeu pentru om. Deși această documentație a fost scrisă de mâna omului, informațiile sunt direct de la Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este, de fapt, cine se revelează, El este perfect capabil să păstreze exactitatea și integritatea completă a propriului Său cuvânt.

 

Dumnezeu începe Biblia prin revelarea Sa ca și Creator. Cartea Facerii oferă detalii specifice privind relatarea lui Dumnezeu despre creația Sa, detalii care sunt, în cea mai mare parte, în contradicție completă cu scenariile de evoluție. O contradicție majoră este durata de timp pentru finalizarea întregului proces de creație. Toate modelele populare de evoluție mențin miliarde de ani de la originea cosmosului, până la sute de milioane de ani care implică moartea, distrugerea și supraviețuirea celui mai adaptat pentru finalizarea evoluției biologice macroscopice. Dar Biblia spune că toată creația a fost finalizată în doar 6 zile.

 

Au existat multe controverse cu privire la interpretarea celor șase zile biblice pentru creație. Mulți cred că aceste zile ar putea fi perioade lungi de timp nedeterminate, acomodând astfel cerințele procesului de evoluție. Cu toate acestea, cea mai completă și de încredere exegeză a cuvântului ebraic yom (zi), așa cum este folosit în Facere, spune că poate însemna doar o perioadă literală de 24 de ore. De fapt, contextul complet al relatării creației din Facere nici măcar nu permite ca yom să fie tradus ca o perioadă de timp nedeterminată.

 

În cele din urmă, sunt forțat să concluzionez, așa cum dictează rațiunea, că dacă Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu (așa cum sunt convins că este), atunci trebuie să fie exactă în fiecare detaliu, inclusiv relatarea creației în 6 zile literale. Știința îmi spune că evoluția cu siguranță nu este științifică, în timp ce creația nu este în dezacord cu ceea ce este cu adevărat științific. Prin urmare, creația este relatarea mai acceptabilă a originilor. Întrucât creația necesită un Creator supranatural, atotputernic, iar Biblia este singura sursă convingătoare privind cine este, de fapt, acest creator Dumnezeu, atunci relatarea biblică a creației trebuie să fie exactă în fiecare detaliu, inclusiv șase zile de 24 de ore pentru finalizare, de la început până la sfârșit.

 

Autor: Edward A. Boudreaux

Editat de: Dr John Ashton

Sursa: Creation.com | In Six Days – Why 50 Scientists Choose to Believe in Creation

 

Traducător: Cristian Monea

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Dumnezeu nu a murit

 

 

De (autor): Rice Broocks

 

Dumnezeu nu a murit ii indruma pe cautatori si le reaminteste ca…

 

– adevarata credinta nu este oarba – se bazeaza pe dovezi

– viata nu este un accident – exista un sens si un scop in univers

– binele si raul nu sunt iluzii

– Dumnezeul viu S-a revelat in istorie prin Isus Cristos.

 

Inspirandu-ne din filosofie, stiinta, istorie si teologie, putem formula argumente convingatoare in favoarea existentei lui Dumnezeu si a prezentei Sale in vietile noastre. Aceasta carte ne furnizeaza niste unelte de lucru, explicatii clare si usor de urmarit cu privire la concepte si dispute esentiale. Dumnezeu nu a murit este o carte de apologetica pentru secolul XXI.

 

https://www.libris.ro/dumnezeu-nu-a-murit-rice-broocks-CCA978-606-732-134-0–p13322044.html?srsltid=AfmBOopeOVcwtGmPmYPZbZZJRPMGe19O7p76wuGAj4IzT5fpp5r4fuuU

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

Când inteligența artificială o omoară pe doamna de la ScotRail, știi că suntem cu toții în bucluc

 

 

De Neil Mackay

 

Fletcher Mathers, actrița scoțiană care a dat voce anunțurilor ScotRail timp de 20 de ani, tocmai a fost dată afară în favoarea inteligenței artificiale …Fletcher Mathers, actrița scoțiană care a dat voce anunțurilor ScotRail timp de 20 de ani, tocmai a fost dată afară în favoarea inteligenței artificiale …Luna trecută m-am trezit având o conversație cu inteligența artificială. Până acum am rezistat tentației de a interacționa cu această tehnologie monstruoasă, dar curiozitatea mea voyeuristă nu a mai putut fi stăpânită. A trebuit să arunc o privire în camera încuiată din castelul ogrei, marcată cu „Pericol”.Sunt pe cale să termin prima schiță a celui mai recent roman al meu. Așa că m-am tot gândit ce să scriu în continuare. Am dat peste idei și am vorbit cu prietenii și familia, dar …

 

Det.aici

 

https://www.heraldscotland.com/politics/viewpoint/25207825.ai-kills-off-scotrail-lady-know-trouble/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Documentele relatează despre planurile naziste de a elimina creștinismul

 

 

Liderii naziști plănuiau să elimine creștinismul și să-și convertească adepții la un cod religios arian, potrivit unui document recent descoperit de unul dintre anchetatorii principali ai proceselor de la Nürnberg.Generalul William Donovan a pregătit dosarul de 108 pagini după ce a intervievat naziști supraviețuitori și a studiat arhivele de după înfrângerea Germaniei în 1945.Zăcuse într-o colecție de notițe, transcrieri și fotografii în birourile firmei sale de avocatură din America și a ieșit la iveală când a cumpărat-o un alt avocat.Documentul, publicat acum online de Rutgers Journal of Law and Religion, descrie cum anchetatorii de la Nürnberg au ajuns la concluzia că naziștii plănuiau să se infiltreze în biserici, să discrediteze, să închidă și, ocazional, să ucidă lideri creștini.

 

Conform documentului, liderii naziști au urmărit „o extirpare completă a creștinismului și înlocuirea acestuia cu o religie pur rasială, adaptată nevoilor politicii național-socialiste”.

 

Se spune: „Național-socialismul, prin însăși natura sa, era ostil creștinismului și bisericilor creștine”.

 

Deși documentul oferă informații despre modul în care procurorii au ajuns la concluziile lor în procesele pentru crime de război din 1945-1949, cercetătorii au spus că planul nazist nu a fost surprinzător. Michael Salter, profesor de drept la Universitatea din Central Lancashire, a declarat că colecția completă de 148 de volume a generalului Donovan era aproape ca o istorie secretă nedescoperită.„Există acolo niște materiale pe care Donovan, practic, nu ar fi trebuit să le ia niciodată de la procesele de la Nürnberg”, a adăugat el.Arhiva cache include transcrieri în germană și engleză, precum și memorii de context, unele dintre ele marcate ca strict secrete.

 

Relațiile dintre puterile Axei și liderii creștini au fost subiectul unor controverse. Mussolini a încheiat Pactele Lateran cu Vaticanul în 1929, înainte de ascensiunea lui Hitler și de politica de genocid împotriva evreilor, în care milioane de oameni au fost uciși.Un purtător de cuvânt al Bisericii Romano-Catolice din Scoția a declarat: „Aceste dovezi întăresc ideea că creștinismul și nazismul au fost și sunt complet incompatibile. Mulți creștini și-au dat viața în opoziție față de nazism, iar acest document ne amintește de sacrificiile enorme care au fost făcute.”

 

Transcrierile nu sunt unice, dar generalul și-a completat setul de documente legate de proces cu fotografii originale, scrisori, schițe, notițe scrise de mână și dovezi suplimentare.

 

Când a părăsit Germania, a luat documentele, le-a legat în piele albastră și le-a păstrat în biroul său de avocatură din New York. Documentele au prins praf timp de decenii după moartea sa, în 1959, până când un alt avocat le-a recunoscut importanța și le-a predat Universității Cornell, cu acordul de a le publica în revista juridică online.„Până acum, ar fi fost nevoie de multă muncă pentru a obține o mulțime de astfel de informații”, a declarat Julie Seltzer Mandel, redactorul proiectului Nürnberg al revistei, a cărei bunică a supraviețuit lagărului de exterminare de la Auschwitz.„De când mă știu, importanța a fost pusă pe comemorare și pe asigurarea faptului că povestea este relatată cu acuratețe, astfel încât istoria să nu se repete”, a spus ea.

 

Pastorul Martin Niemoeller a fost unul dintre creștinii germani proeminenți care s-au opus lui Hitler și au supraviețuit ulterior detenției de la Dachau. Un alt ministru, Dietrich Bonhoeffer, a fost implicat într-un complot din 1944 de asasinare a lui Hitler și a fost ulterior spânzurat.

 

Arhiva Herald and Times

 

https://www.heraldscotland.com/news/12146376.documents-tell-of-nazi-plans-to-eliminate-christianity/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism

 

 

Pagina noastră principală de întrebări și răspunsuri (FAQ)

 

Articole cheie

„Secolul evoluției” pătat de sânge (disponibil în poloneză )

 

Legătura Darwin-Hitler

 

Fundamentul darwinist al comunismului

 

Eugenie și moartea celor lipsiți de apărare: Moștenirea vărului lui Darwin, Galton

 

 

A fost Hitler creștin?

Naziștii plănuiau să extermine creștinismul (disponibil în spaniolă )

 

Calomniile anticreaționiste sunt directe și directe

 

 

Cum se bazează comunismul și nazismul pe gândirea evoluționistă?

Holocaustul și evoluția

 

Darwinismul și rasa nazistă Holocaustul

 

Stalin: de la băiat de cor la măcelar comunist

 

Rădăcinile darwiniste ale arborelui nazist

 

Consolidarea legăturii Darwin-Hitler

 

Legătura Darwin/Troțki

 

Super-războinicii oameni-maimuță ai lui Stalin

 

O poveste despre patru țări

 

Serialul BBC „ Ideea periculoasă a lui Darwin”

 

Rădăcinile darwiniste ale sistemului juridic nazist

 

Genocidul Herero

 

Genocidul namibian – un precursor al Holocaustului

 

 

Care este legătura dintre darwinism și eugenie?

Dawkins și eugenia

 

Evoluționiștii americani: inspirația lui Hitler? (disponibil în limba rusă )

 

„Ura pentru eugenie!”: Cum au susținut bisericile americane care resping Biblia politici asemănătoare nazismului

 

Minciunile din Lynchburg

 

Darwin și eugenia: Darwin a fost într-adevăr un „darwinist social”

 

Darwinismul și Primul Război Mondial

 

Liderul controlului nașterilor, Margaret Sanger: darwinistă, rasistă și eugenistă

 

Pagini de întrebări și răspunsuri conexe

Rasism

 

Moralitate și etică

 

Viața umană

 

Filozofie

 

Religii fără Dumnezeu

 

Moartea și suferința

https://creation.com/en-au/pages/communism-and-nazism-questions-and-answers

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

Curățarea numelui lui Hristos

Răspuns la feedback către TB, Regatul Unit

 

Am citit, desigur, articolul lui Carl Wieland despre „ Secolul evoluției pătat de sânge ” de multe ori, dar de fiecare dată când îl citesc observ noi niveluri de stupiditate.

 

Să aruncăm o privire la primul paragraf.

 

„Cei care atacă creștinismul indică uneori numeroasele războaie religioase și atrocități comise în numele lui Hristos și al Bisericii. Ei uită că nu toți cei care se autointitulează creștini îl urmează cu adevărat pe Hristos.”

Indiferent dacă l-au urmat sau nu, ei se numeau creștini (la fel ca Adolf Hitler).

 

 

„Câmpurile morții” din Cambodgia lui Pol Pot au fost rezultatul materialismului ateu alimentat de evoluție.

S-a autointitulat în multe feluri, în funcție de publicul său; un Umanist Australian al Anului, Ian Plimer, s-a autointitulat și el „creștin practicant”. Mai important este că contemporanul său, evoluționistul Sir Arthur Keith, a spus că Hitler încerca în mod direct să aplice evoluția în Germania (vezi citatul ). Iar procurorii de la Nürnberg, Jackson și Donovan, au documentat anticreștinismul fanatic al naziștilor. Sau ați crede opinia lui Churchill, din discursul său de după încercarea eșuată a lui Chamberlain de a împăca opinia politică la München, în 1938 (sublinierea noastră):

 

„…nu poate exista niciodată prietenie între democrația britanică și puterea nazistă, acea putere care respinge etica creștină, care își încurajează cursul înainte printr-un păgânism barbar , care își trage puterea și plăcerea pervertită din persecuție și folosește, așa cum am văzut cu o brutalitate nemiloasă, amenințarea forței ucigașe. Această putere nu poate fi prietena de încredere a democrației britanice…”

 

Dacă avem dreptul să spunem despre ei „ei bine, nu erau cu adevărat creștini pentru că nu urmau învățăturile lui Hristos”, …

 

Corect — fiind incompatibil cu viziunea/credința lor declarată despre lume. Și, așa cum s-a arătat, aceasta a fost opinia unor evoluționiști contemporani de renume, a procurorilor de la Nürnberg și a marelui Churchill.

 

… atunci asta ne permite să spunem și despre „evoluționiști” precum Hitler și Stalin că nu erau cu adevărat „evoluționiști”, deoarece teoria evoluției nu spune nimic despre permiterea crimelor în masă.

Nu, nu este așa, pentru că paralela pe care o faci nu este o paralelă, după cum va arăta o mică reflecție. Ca să fii unul dintre ei, ai fi putut spune „nu au fost consecvenți în aplicarea gândirii evoluționiste”. Dar, de fapt, nu există nimic incompatibil cu gândirea evoluționistă în ceea ce au făcut. Nu există nimic într-o astfel de viziune asupra lumii care să spună că este greșit să se comită crime în masă. De aceea, Dawkins trebuie să spună că este un antidarwinist pasionat când vine vorba de moralitate.

 

Nu poți avea ambele variante, domnule Wieland.

 

Și ce trebuie să înțelegem din faptul că milioane de combatanți, de ambele părți, trebuie să fi crezut în Dumnezeu și în evoluție?

 

Acum vorbești despre combatanți, în timp ce eu vorbeam despre uciderea în masă a populațiilor civile. Dar dacă încerci să evidențiezi inconsecvența faptului de a fi un creștin care crede în evoluție, sunt de acord cu tine (vezi Câteva întrebări pentru evoluționiștii teiști și Este evoluția „anti-religie”? Depinde ). „Credința în Dumnezeu” este, desigur, un concept vag, care adesea nu are nicio legătură cu Dumnezeul din Biblie.

 

„De asemenea, că de mult mai mulți oameni au fost uciși în acest secol, majoritatea de către propriile guverne, decât în ​​toate conflictele religioase dintotdeauna.”

Probabil că asta are mai mult de-a face cu faptul că populațiile sunt mai mari și armele sunt mai bune decât orice altceva. Poți ucide mult mai mulți oameni cu o bombă nucleară decât cu o suliță.

 

Victimele de la Auschwitz etc. nu au fost ucise cu explozii nucleare, ci laborios, în mod deliberat… Asasinii lui Pol Pot din Cambodgia au primit instrucțiuni să nu irosească gloanțe, așa că și-au bătut victimele până la moarte cu sape și sape de fier sau le-au îngropat de vii. Stalin a ucis milioane de ucraineni din cauza foametei.

În primul rând, sulițele nu au mai fost armele preferate în conflictele religioase de foarte mult timp. În al doilea rând, victimele de la Auschwitz etc. nu au fost ucise cu explozii nucleare, ci laborios, în mod deliberat. Aduse la fața locului, dezbrăcate, gazate oribil, cameră cu cameră, înainte de a fi incinerate, câte un cadavru pe rând. Asasinii lui Pol Pot din Cambodgia au primit instrucțiuni să nu irosească gloanțe, așa că și-au bătut victimele până la moarte cu sape și sape de fier sau le-au îngropat de vii. Stalin a ucis milioane de ucraineni prin foamete. Tabloul pe care îl zugrăviți este incredibil în această privință.

 

Posibilitățile de crimă în masă, cu industrii orientate spre producția de arme de distrugere în masă, oferă o posibilitate mult mai mare de a ucide oameni. Nimic de-a face cu „ateismul”. Credința în Dumnezeu nu a împiedicat niciodată pe nimeni să ucidă pe cineva. George W. Bush susține că este creștin. Se pare că acest lucru nu l-a împiedicat să distrugă viețile a mii de irakieni.

Vorbeam despre crime în masă, uciderea deliberată a oamenilor de către propriul guvern, nu despre uciderea accidentală într-un război (iar Biblia permite un război drept, de exemplu, pentru a înlătura un despot ucigaș, deși [CMI] nu poate adopta nicio poziție oficială cu privire la războiul din Irak).

 

A evidenția acest lucru nu neapărat justifică sau absolvă orice alte acțiuni de un calibru diferit. Este ca și cum ai schimba subiectul, într-un fel. Dar, având în vedere acest lucru, cu siguranță nu ați considera uciderea soldaților combatanți germani în cel de-al Doilea Război Mondial de către trupele aliate la cererea guvernului lor (și invers) ca fiind în aceeași categorie cu cuptoarele de la Auschwitz sau câmpurile de exterminare de la Pol Pot?

 

Credeam că una dintre învățăturile creștinismului este că suntem „toți păcătoși”, dar Dumnezeu ne iartă? Sau crima nu se pune?

Este adevărat că suntem cu toții păcătoși, dar dacă crezi că Dumnezeu pur și simplu își face un semn cu mâna și iartă pe toată lumea, indiferent dacă Îl caută sau nu, indiferent dacă se pocăiesc și Îl acceptă pe Hristos sau nu, atunci îți pot recomanda să citești Noul Testament pentru a vedea ce ne învață cu adevărat creștinismul.

 

Trecând la al doilea paragraf, dl Wieland spune: „Nazismul și-a proclamat deschis dependența de Darwin. Era corect și moral ca rasa cea mai puternică să supraviețuiască; a avea milă de cei slabi însemna a sfida legile naturii.” Poate dl Wieland ar putea indica unde a spus Darwin asta?

Dar Darwin versus Compasiune? [ Actualizare: Vezi și Darwin și eugenia Darwin a fost într-adevăr un „darwinist social” ] În orice caz, nu am spus că Darwin a spus citatul de mai sus. Mai degrabă, implicațiile credinței darwiniste nu depind de faptul dacă Darwin a spus ceva sau nu. Dar sarcina dovezii revine criticului, care trebuie să arate cum dependența nazistă de gândirea darwinistă a fost nepotrivită, inconsistentă sau greșită în sine (Mult noroc – nu se poate). Apropo, o carte nouă și fascinantă, De la Darwin la Hitler , de Richard Weikart <www.csustan.edu/History/Faculty/Weikart/index.html> și cercetată cu atenție, arată linia dreaptă care poate fi trasă de la unul la altul. Dr. Weikart este profesor de istorie europeană modernă la Universitatea de Stat din California, Stanislaus, și a locuit în Germania peste cinci ani, inclusiv un an cu o bursă Fulbright. El a arătat că o lungă serie de darwiniști din Germania atacaseră etica iudeo-creștină a sfințeniei vieții și o înlocuiseră cu relativismul moral (atât de popular printre liberali astăzi), cu excepția „absolutului” primatului adaptabilității evolutive. Și acești gânditori susținuseră de mult timp aplicarea evoluției darwiniste la umanitate, cu rezultatele îngrozitoare ale eugeniei (propusă pentru prima dată de vărul lui Darwin, Francis Galton) , eutanasiei, infanticidului, avortului și exterminării rasiale. Vezi o recenzie a cărții De la Darwin la Hitler , Rădăcinile darwiniste ale arborelui nazist .

 

Acum sunt primul care admite că nu are nicio legătură cu adevăratul darwinism . Dar, din moment ce nu este adevărat, este cu atât mai tragic faptul că propagarea acestei științe false a avut și consecințe atât de tragice.

 

Poate, având în vedere și faptul că propriul „model de creație” al [CMI] se bazează în mare măsură pe teoria lui Darwin despre selecția naturală și speciație, așa cum subliniezi întotdeauna, ar trebui să ne întrebăm de ce „dependența de Darwin” este acceptabilă pentru CMI, deși, bineînțeles, atunci când este menționată în acest context, dintr-o dată CREAȚIONISTUL Edward Blyth a fost cel care s-a gândit la asta, nu Darwin deloc. Așadar, acolo unde putem da vina pe selecția naturală pentru crimele în masă, Darwin s-a gândit la asta. Dar acolo unde vrem să ne asumăm meritul pentru selecția naturală, a fost Edward Blyth. Cât de nesincer poți fi?

Apreciez foarte mult șansa de a evidenția diferența. Într-o viziune creaționistă (biblică) asupra lumii, selecția naturală este consecința Căderii și nu abrogă faptul că Dumnezeu este Creator și Legiuitor și că există o „trebuie”, o lege morală care nu are nicio legătură cu dispariția, lupta etc. a lucrurilor din natură. Dar într-o viziune darwinistă, nu există o „trebuie”, deoarece nu există un Creator în niciun sens personal care să poată fi Legiuitor. Selecția naturală și forțele oarbe ale naturii, în loc să fie pur și simplu modul în care funcționează lumea de după Cădere, devin „Ceasornicarul Orb” – aceste forțe crude, impersonale nu sunt doar operante, ci devin Creatorul.

 

Asta înseamnă că nu există nicio bază pentru vreun absolut moral, nicio bază în filosofie pentru a spune că ceva este corect sau greșit. Așa cum au susținut naziștii la Nürnberg, „puterea este corectă” este o concluzie logică ce poate fi trasă din natură și cine poate spune (având în vedere o perspectivă evoluționistă) că acțiunile lor au fost greșite? Singurul răspuns care putea fi dat era să se argumenteze în favoarea unei legi „superioare” – ceea ce, desigur, implică un Legiuitor, subminând astfel materialismul darwinist. Vedeți adevăratul mesaj al lui Darwin: l-ați ratat?

 

Desigur, domnul Wieland, ca să-i acordăm credit, pare să fie conștient de lipsa de valoare a argumentelor sale, deoarece în nota de subsol spune:

„Aproximativ 130 de milioane (fără a include sutele de milioane ucise prin avort) au fost măcelărite în acest secol în numele ateismului, în timp ce toți cei uciși în numele lui Hristos în întreaga istorie înregistrată au fost cel mult în jur de 17 milioane.”

Dacă e să spunem ceva, aceasta a fost o mare exagerare. De exemplu, cercetările istorice moderne despre Inchiziție indică aproximativ 2.000 de oameni uciși în trei secole. Stalin a ucis atâția înainte de micul dejun. Istoricul Henry Kamen a scris ( Inchiziția spaniolă, o revizuire istorică , p. 203, 1999):

 

„Se pare că în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, mai puțin de trei persoane pe an erau executate în întreaga monarhie spaniolă, din Sicilia până în Peru, cu siguranță o rată mai mică decât în ​​orice curte provincială din Spania sau oriunde altundeva în Europa.”

 

Chiar dacă am admite că cineva a fost ucis (sau chiar „măcelărit” – observați cum Wieland alege un cuvânt mai emoționant când vorbește despre „victimele ateismului”) în numele „ateismului”, ceea ce trebuie să numesc o afirmație extrem de discutabilă, atunci logica argumentului lui Wieland este exact aceasta – un număr relativ de cadavre. Convingerile dumneavoastră au ucis mai mulți oameni decât ale mele.

 

Nu, ceea ce majoritatea oamenilor ar percepe că spun este că „oamenii care au susținut convingerile tale, acționând în mod consecvent cu ele, au cauzat moartea a mult mai multor oameni decât cei care au acționat în numele convingerilor mele, dar au acționat în mod inconsistent cu acestea” – ceea ce, apropo, nu este un argument pacifist.

 

Și asta este într-adevăr cel mai bun lucru care se poate face cu această linie de argumente.

 

TB, Regatul Unit

 

Cu greu. Dar este un set foarte important de observații de făcut în fața celor care scot în evidență atrocitățile trecutului în numele lui Hristos, ignorând în același timp atrocitățile mult, mult mai mari comise de regimurile ateiste în mod evident.

 

Dr. Carl Wieland

, Director General, Creation Ministries International (Australia)

 

 

https://creation.com/clearing-the-name-of-christ-feedback

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Întrebări și răspunsuri biblice

 

Pagina noastră principală de întrebări și răspunsuri (FAQ)

 

Articole cheie

 

Inspirația Scripturii vine în diverse forme

 

De ce ne-a dat Dumnezeu o carte?

 

A fost Noul Testament corupt?

 

Autoritatea Scripturii

 

Ar trebui să avem încredere în Biblie?

 

Isus Hristos despre infailibilitatea Scripturii

 

Cărți sfinte?

 

Datele și fiabilitatea Evangheliei

 

Este Biblia singura noastră autoritate finală?

 

Utilizarea creației în Vechiul Testament

 

 

Care sunt dovezile că Biblia este demnă de încredere?

Confirmă arheologia relatările istorice ale Bibliei?

 

Folosirea Bibliei pentru a demonstra Biblia? Sunt creaționiștii biblici vinovați de raționament circular?

 

Recenzie a cărții „ Despre credibilitatea Vechiului Testament” de Kenneth A. Kitchen

 

 

Conține Biblia informații care au fost „înaintea timpurilor sale”? Este aceasta o dovadă a inspirației sale divine?

Prima carte de igienă publică

 

Medicina modernă?

 

Numărând stelele

 

 

Când au fost scrise cărțile biblice?

Putem crede Evangheliile?

 

Data Evangheliei după Ioan

 

Întunericul la răstignire: metaforă sau istorie reală?

 

Nașterea Domnului: realitate sau ficțiune?

 

Cine a scris Isaia?

 

 

Cum este tradusă Biblia? Care sunt unele dintre problemele implicate?

Ce conține un pronume? Controversa genului divin

 

Biblia „neutră din punct de vedere al genului”

 

Politizarea Scripturii: Ar trebui creștinii să primească cu bucurie o „traducere conservatoare a Bibliei”?

 

Ce ar trebui să credem despre traducerile Bibliei noi sau la modă?

 

 

Poate Biblia să însemne orice ne dorim? Sau există reguli clare pentru interpretarea ei?

Biblia și hermeneutica

 

Ar trebui Geneza luată literal?

 

Este interpretarea biblică infailibilă și contează ea?

 

Există o modalitate universală prin care creștinii ar trebui să interpreteze Biblia?

 

 

Există coduri speciale încorporate în Scripturi care pot fi folosite pentru a prezice viitorul?

Mesaje ascunse în Scriptură?

 

Dar „Codurile biblice”?

 

https://creation.com/en-au/pages/bible-questions-and-answers

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Autoritatea Scripturii

 

 

Cuprins

Vechiul Testament

Moise

Iosua

David

Noul Testament

Isus Hristos

Notă despre Canon

Pavel

Petru

Iuda

Ioan

Părinții Bisericii

Obiecții respinse

Ioan 20:30

2 Tesaloniceni 2:15

1 Timotei 3:15

Isus s-a înșelat?

Isus s-a adaptat la greșeală?

Isus a fost relatat greșit?

Raționament circular

Lectură recomandată

 

Referințe© Jonathan Sarfati , CMI

Publicat pentru prima dată în

Apologia 3 (2):12–16, 1994; ultima actualizare 26 iunie 2018

 

Rezumat: Scriptura avea autoritatea supremă pentru sfinții Vechiului Testament, Hristos și apostolii Săi, în toate aspectele pe care le aborda. În special, pentru Hristos, ceea ce spunea Scriptura, spunea Dumnezeu. Hristos a afirmat, de asemenea, în mod direct multe dintre pasajele atacate de liberali. Obiecțiile la adresa ineranței și suficienței Scripturii sunt respinse. Acuzația că Hristos s-a înșelat sau doar s-a adaptat ascultătorilor Săi este imposibil de susținut pentru un creștin consecvent. Acuzația de raționament circular eșuează din mai multe puncte de vedere: verificările încrucișate interne și externe și rolul pe care îl joacă axiomele în toate sistemele filosofice.

 

1. I) Vechiul Testament:

1) Moise

Moise a mărturisit adesea că scrierile sale erau de la Dumnezeu:

 

Exodul 24:4 :

„Moise a scris apoi tot ce spusese Domnul …”

Vezi și Exodul 24:7 , 34:27–28 , Numeri 33:1–2 , Deuteronomul 31:9 .

 

Deuteronom 31:11 :

„Când tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citești legea aceasta înaintea lor, în auzul lor.”

2) Iosua:

Iosua 1:8 :

„Să nu se depărteze această carte a Legii de gura ta; cugetă la ea zi și noapte, ca să împlinești și să faci tot ce este scris în ea. Atunci vei izbucni și vei izbucni.”

Cartea Legii este Tora , numită și Pentateuh, sau primele cinci cărți ale Bibliei.

 

3) David (cca. 1000 î.Hr. )

Cel mai mare rege al lui Israel, evident, prețuia foarte mult Legea. În perioada sa istorică, nu fuseseră scrise prea multe cărți din Scriptură, dar Pentateuhul era considerat Legea lui Dumnezeu.

 

Psalmul 1:2 :

„Dar plăcerea lui este în Legea Domnului și cugetă zi și noapte la Legea Lui.”

Reveniți la Cuprins

1. II) Noul Testament

1) Isus Hristos:

Matei 5:18 :

„Adevărat vă spun că, până nu va trece cerul și pământul, nu va trece nici cea mai mică literă, nici cea mai mică aluzie la scris din Lege, până nu se vor împlini toate lucrurile.”

Notă: „iota” era cea mai mică literă ebraică, iar „titlul” era o mică parte a literei. Așadar, Hristos susține inspirația chiar și până la literele individuale.

 

Reveniți la Cuprins

Matei 19:3–6 :

Niște farisei au venit la El ca să-L ispitească și l-au întrebat: „Este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice motiv?”

„N-ați citit”, le-a răspuns El, „că la început Creatorul i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu nevasta sa și cei doi vor fi un singur trup”? Așadar, nu mai sunt doi, ci unul. De aceea, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.”

Nota:

 

Hristos a acceptat relatarea Creației din Geneza literal (vezi și Dar de la începutul… instituția căsătoriei?   De fapt, Isus credea că părțile Scripturii sunt cele mai atacate de sceptici astăzi – vezi Isus Hristos despre infailibilitatea Scripturii )

El a citat din Geneza 1:27 și 2:24 , arătând că nu a considerat Geneza 1 și 2 ca relatări separate și contradictorii despre creație, ci ca fiind complementare . Vezi și Se contrazic Geneza 1 și 2?

v.5, care în Geneza este un comentariu editorial, este echivalat cu cuvântul Creatorului. Acesta nu este singurul loc în care Noul Testament citează un pasaj din Vechiul Testament ca „Dumnezeu a spus”; comparați următoarele perechi: Psalmul 2:1 și Faptele Apostolilor 4:24–25 , Psalmul 2:7 și Evrei 1:5 , Psalmul 16:10 și Faptele Apostolilor 13:35 , Psalmul 95:7 și Evrei 3:7 , Psalmul 97:7 și Evrei 1:6 , Psalmul 104:4 și Evrei 1:7 , Isaia 55:3 și Faptele Apostolilor 13:34 . Inversa este valabilă în următoarele perechi: Geneza 12:3 și Galateni 3:8 , Exodul 9:16 și Romani 9:1 ; unde o declarație directă a lui Dumnezeu în VT este citată ca „Scriptura a spus”.

 

Matei 22:23–34 :

În aceeași zi, saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la El și L-au întrebat: „Învățătorule”, I-au zis ei, „Moise ne-a spus că, dacă un om moare fără copii, fratele lui trebuie să se căsătorească cu văduva și să aibă urmași. Erau printre noi șapte frați. Cel dintâi s-a căsătorit și a murit; și, neavând copii, a lăsat-o pe nevasta lui fratelui său. Tot așa s-a întâmplat și cu al doilea și al treilea, până la al șaptelea. Și femeia a murit.

La înviere, deci, a cui dintre cei șapte va fi ea soția? Fiindcă toți au fost de măritat-o?”

Isus le-a răspuns: „Vă rătăciți pentru că nu cunoașteți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. La înviere, oamenii nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii din cer. Cât despre învierea morților, n-ați citit ce v-a zis Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii.”

Mulțimile, când au auzit aceste lucruri, au rămas uimite de învățătura Lui.

Nota:

 

Saducheii acceptau doar Pentateuhul ca Scriptură, în timp ce fariseii acceptau aceleași cărți ca și Vechiul Testament protestant (așa cum este confirmat de prologul la Eclesiastul (cca. 130 î.Hr. ), Josephus (cca . 90 d.Hr. ), Meliton (cca. 170 d.Hr. )). Isus i-a acuzat pe saduchei că nu cunoșteau Scripturile, deoarece nu acceptau Profeții și Scrierile.

 

Chiar și Scripturile acceptate de saduchei învățau învierea: Hristos a demonstrat acest lucru cu un argument bazat pe timpul prezent al verbului implicit „a fi” – patriarhii trăiau într-un fel în vremea lui Moise, la secole după ce muriseră fizic. Acest pasaj arată că Domnul credea în inspirația plenară verbală a Scripturii.

 

Matei 23:35 :

„Și așa va veni asupra voastră tot sângele drept care a fost vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ați ucis între Templu și altar.”

Isus prezintă aici întinderea Canonului Scripturii:

 

Biblia fariseilor este aceeași cu cea protestantă a Vechiului Testament, dar ordinea este diferită. Prima carte era tot Geneza, dar ultima carte era 2 Cronici. Acea generație urma să fie trasă la răspundere pentru tot poporul lui Dumnezeu ucis în Vechiul Testament, de la Abel ( Geneza 4:8 ) până la Zaharia ( 2 Cronici 24:20-21 ). Au existat și alte martirii consemnate înApocrife, dar Isus nu a considerat aceste scrieri drept Scriptură și nu le-a citat niciodată. Isus a fost de acord cu canonul fariseic ( Ioan 5:39 ), dar nu și cu cel saddusaic.

 

Apocrifele nu au fost recunoscute ca fiind canonice de către învățații evrei de la Iamnia ( 90 d.Hr. ), iar Talmudul a afirmat că Duhul Sfânt a părăsit Israelul după Maleahi. Mulți Părinți ai Bisericii au fost de acord, de exemplu Origen, Chiril al Ierusalimului, Ieronim. Atanasie, în a 39- a sa Scrisoare festivă din 367 d.Hr. , a enumerat același canon ca și protestanții moderni (cu excepția cărții Esterei). De asemenea, el a afirmat că cărțile apocrife Înțelepciunea lui Solomon, Înțelepciunea lui Sirah, adăugirile Esterei, Iuditha și Tobit merită citite, dar nu sunt canonice. Nu a menționat cărțile Macabeilor.1

 

Cărțile apocrife abundă în erori geografice și istorice, de exemplu 2 Macabei 15:1  și următoarele fiind incompatibile cu 1 Macabei 2:41 ; Iudita 1:1 îl prezintă pe Nebucadnețar domnind în Ninive, nu în Babilon. Moralitatea și doctrina cărților apocrife nu corespund, de asemenea, standardelor biblice: Eclesiastul și Înțelepciunea predau moralitate bazată pe oportunitate; Dumnezeu o ajută pe Iudita într-o minciună ( Iudita 9:10 , 13 ); mântuire prin fapte ( Tobit 12:9 , 14:10-11 ); rugăciuni pentru morți ( 2 Macabei 12:45-46 ), preexistența sufletelor ( Înțelepciunea 8:19-20 ) și crearea din materie preexistentă ( Înțelepciunea 11:17 ). Chiar și cărțile în sine neagă inspirația divină: 1 Macabei 9:27 recunoaște că profeția dispăruse în Israel, în timp ce 2 Macabei 15:37–39 admite că a fost o compoziție umană cu posibile defecte.

 

De asemenea, este important de menționat că fiecare carte era canonică imediat ce era terminată, deoarece autorul ei final era Dumnezeu Însuși. Canonicitatea lor nu trebuia să aștepte ca Biserica să le aleagă. Eruditul Noului Testament, FF Bruce, scrie:

 

„Cărțile Noului Testament nu au devenit autoritare pentru Biserică pentru că au fost incluse în mod oficial într-o listă canonică; dimpotrivă, Biserica le-a inclus în canonul său pentru că le considera deja inspirate de divinitate, recunoscându-le valoarea înnăscută și, în general, autoritatea apostolică, directă sau indirectă… Conciliile [bisericești] nu au impus ceva nou comunităților creștine, ci au codificat ceea ce era deja practica generală a acelor comunități.” 3

 

Luca 16:31 :

„El (Avraam) i-a zis (bogatului din Iad): «Dacă nu ascultă de Moise și de proroci, nu vor fi convinși nici dacă ar învia cineva din morți.»”

Notă: Hristos arată clar cât de important este Vechiul Testament. Mulți teologi evoluționiști liberali care îl resping pe Moise refuză, de asemenea, să creadă că Hristos a înviat din morți.

 

Luca 17:26–32 :

„Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului Omului. Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau până în ziua în care Noe a intrat în corabie. Apoi a venit potopul și i-a nimicit pe toți. Tot așa a fost și în zilele lui Lot. Oamenii mâncau și beau, cumpărau și vindeau, plantau și zideau. Dar în ziua în care Lot a ieșit din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. Tot așa va fi și în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. În ziua aceea, cine va fi pe acoperișul casei cu averea înăuntru, să nu se pogoare să o ia. Tot așa, nimeni care va fi pe câmp să nu se întoarcă să ia nimic. Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot!”

Notă: Hristos a interpretat relatările despre potopul lui Noe, distrugerea Sodomei și Gomorei și calamitatea care s-a abătut asupra soției lui Lot în sens literal. Cei care contestă istoricitatea lor îl sfidează, prin urmare, pe Hristos. Matei 12:39 și următoarele arată că Hristos a interpretat relatarea despre Iona și balenă în sens literal și chiar a folosit-o ca un tip al învierii Sale.

 

Luca 24:25–27 :

Și El [Isus] le-a zis: „O, neînțelepților [Cleopa și ucenicul nenumit] și zăbaviți cu inima ca să credeți tot ce au spus prorocii! Nu trebuia oare ca Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în slava Sa?” Și începând de la Moise și de la toți prorocii, le-a tâlcuit din toate Scripturile ce se întâmpla cu El.

Notă: După învierea Sa, Isus a citat în continuare Scriptura ca fiind autoritară și i-a mustrat pe cei doi pentru încetineala lor în a o crede.

 

Ioan 5: 46–47

Dacă l-ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, căci el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeți ce a scris el, cum veți crede ce spun Eu?

Notă: se poate învăța o lecție similară — liberalii care se îndoiesc de Moise se îndoiesc adesea de ceea ce a spus Isus (cu excepția, desigur, a utilizării selective a cuvintelor Sale, dacă acestea ar putea fi cumva denaturate pentru a susține o cauză corectă din punct de vedere politic cu care se întâmplă să fie de acord).

 

De asemenea, aceasta arată că „Ipoteza JEDP/Documentară” a Pentateuhului este contrară lui Hristos, care a învățat clar că Pentateuhul a fost editat de Moise. Vezi „ A scris Moise cu adevărat Geneza?”

 

Ioan 10:35

„… și scripturile nu pot fi desființate.”

Autoexplicativ

 

Ioan 14:26 :

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Notă: Hristos le promite aici ucenicilor Săi că vor fi învățați de Duhul Sfânt. Aceste învățături au fost în cele din urmă consemnate în Noul Testament.

 

Reveniți la Cuprins

2) Apostolul Pavel:

2 Timotei 3:15–17 :

și cum din pruncie ai cunoscut Sfintele Scripturi, care pot să te facă înțelept spre mântuire, prin credința în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și destoinic pentru orice faptă bună.

Nota:

 

Cuvântul grecesc pentru „Scripturi” din v. 15 este γράμματα ( grammata ) și trebuie să se refere doar la VT, deoarece acestea sunt singurele Scripturi pe care Timotei le-ar fi cunoscut din copilărie.

În versetul 16, cuvântul tradus prin „Scriptură” este γραφὴ ( graphē ), care ar include VT plus tot Noul Testament scris până atunci ( 63 d.Hr. ), adică tot Noul Testament, cu excepția a 2 Petru, a epistolei către Evrei, a epistolei către Iuda și a scrierilor lui Ioan. Întrucât scrierile lui Pavel au fost inspirate divin, această afirmație s-ar aplica chiar și acestor cărți din urmă.

„Insuflat de Dumnezeu” este o traducere corectă în NIV a cuvântului grecesc θεόπνευστος ( theopneustos ). Dacă Scriptura este „insuflată de Dumnezeu” și Dumnezeu nu poate greși, rezultă logic că Scriptura nu poate greși.

Scriptura este capabilă să facă un om „înțelept spre mântuire” și „cu totul destoinic pentru orice faptă bună” . Aceasta implică faptul că Scriptura conține toată doctrina și legea morală de care avem nevoie.

Însă, din moment ce versetul 16 clarifică faptul că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, nu doar unele, ineranța se aplică la tot ceea ce afirmă Biblia și nu se limitează doar la acele versete considerate a se referi la credință și conduită. La urma urmei, doctrina este inextricabil legată de istorie și știință, astfel încât orice afirmă Scriptura în chestiuni științifice sau istorice este, de asemenea, adevărat. De exemplu, doctrina cheie a Învierii este legată de faptul istoric că trupul lui Isus a părăsit mormântul în a treia zi. De asemenea, ea are legătură cu știința, deoarece oamenii de știință naturaliști afirmă că este imposibil ca morții să învie. Iar semnificația morții și învierii lui Isus este legată de acuratețea istorică a evenimentului consemnat în Geneza ( 1 Corinteni 15:21-22 ). Și dacă ne înclinăm în fața „științei” uniformitare în domeniul originilor, ce ar trebui să facem atunci când învățătura scripturală despre moralitate intră în conflict cu „știința”, de exemplu, interdicția Bibliei privind adulterul sau actele homosexuale față de afirmațiile „științifice” conform cărora astfel de comportamente sunt „în genele noastre”. Isus l-a întrebat pe Nicodim : „V-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți; cum veți crede atunci dacă vă voi vorbi despre lucruri cerești?” ( Ioan 3:12 ).

Pavel aduce în discuție două întrebuințări pozitive ale Scripturii – învățătura și instruirea în dreptate – și două întrebuințări negative – mustrarea și corectarea. Prima implică faptul că nu există nimic în Scriptură care să ne inducă în eroare factuală sau morală; a doua implică faptul că Scriptura ar trebui să le permită cititorilor să respingă ideile și practicile care sunt în conflict cu ea. Orice eroare ar submina rolul dublu al Scripturii.

1 Timotei 5:18 citează atât Deuteronom 25:4 , cât și Luca 10:7 ca graphē ; adică atât Vechiul, cât și Noul Testament. Acest lucru arată din nou că Noul Testament era deja considerat Scriptură chiar și în vremurile apostolice.

1 Timotei 2:12–14 :

Nu-i îngăduiesc femeii să învețe pe altcineva, nici să aibă stăpânire asupra bărbatului; să tacă. Căci Adam a fost făcut primul, apoi Eva. Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia a fost amăgită și a devenit o păcătoasă.

Notă: Pavel a acceptat relatarea Genezei ca pe o narațiune istorică și a folosit-o pentru a învăța despre rolul bărbaților și femeilor în Biserică.

 

Faptele Apostolilor 17: 1–3

După ce au trecut prin Amfipolis și Apollonia, au ajuns la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă și, în trei zile de Sabat, le-a vorbit din Scripturi, tâlcuind și dovedind că Hristosul trebuia să pătimească și să învie din morți. El a zis: „Acest Isus, pe care vi-L vestesc, este Hristosul.”

Notă: aceasta arată cât de importante au fost Scripturile pentru evanghelizarea lui Pavel către evrei, care le acceptau deja ca fiind autoritare.

 

Faptele Apostolilor 17:10–11 :

Imediat ce s-a înserat, frații i-au trimis pe Pavel și pe Sila la Bereea. Ajunși acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. Bereenii erau mai nobili decât tesalonicenii, căci au primit Cuvântul cu mare râvnă și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă cele spuse de Pavel sunt adevărate.

Aceasta arată că până și învățătura lui Pavel a fost supusă testului Scripturii de către oameni care au fost lăudați pentru ea. Așadar, creștinii de astăzi ar trebui să urmeze exemplul lui Berea și să testeze învățăturile oricărei biserici (sau oameni de știință) prin Scriptură.

 

Reveniți la Cuprins

3) Petru:

2 Petru 1:20–21 :

Mai presus de toate, trebuie să știți că nicio profeție din Scriptură nu a venit prin interpretarea proprie a profetului. Căci profeția nu a fost niciodată izvorâtă din voia omului, ci oamenii au vorbit din partea lui Dumnezeu, fiind mânați de Duhul Sfânt.

Notă: Apostolul principal, Petru, credea că Dumnezeu i-a mișcat (literalmente „a dus mai departe”) pe scriitorii Scripturii astfel încât să consemneze exact ceea ce dorea El. Cu toate acestea, Dumnezeu nu dicta de obicei cuvintele, ci îi supraveghea pe autori astfel încât, folosindu-și propriile personalități individuale, să consemneze revelația Sa fără erori.

 

2 Petru 3:15–16 :

Să știți că răbdarea Domnului nostru este mântuirea, așa cum v-a scris și iubitul nostru frate Pavel, cu înțelepciunea dată lui Dumnezeu, despre aceste lucruri, în toate epistolele sale, vorbind despre ele. În epistolele sale sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care oamenii ignoranți și nestatornici le răstălmăcesc, cum fac și cu celelalte Scripturi, spre propria lor pierzare.

Notă: Petru afirmă că scrierile lui Pavel erau și ele Scriptură.

 

Reveniți la Cuprins

4) Iuda

Iuda 3 :

„Preaiubiților, deși eram foarte nerăbdător să vă scriu despre mântuirea pe care o avem împreună, am simțit nevoia să vă scriu și să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost încredințată sfinților o dată pentru totdeauna.”

NB Dacă credința a fost odată transmisă, atunci nu este nevoie de revelații doctrinare suplimentare după ce canonul scripturilor a fost încheiat).

 

Reveniți la Cuprins

5) Ioan:

Ioan 14:26 :

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus.”

Promisiunea lui Hristos din Ioan 14:26 a fost făcută ucenicilor Săi prezenți personal. Ioan a fost ultimul supraviețuitor, așadar cărțile sale sunt ultimele din Canonul Noului Testament. Este posibil ca Apocalipsa 22:18-19 să fie o indicație a faptului că această carte încheie Canonul.

 

Reveniți la Cuprins

6) Părinții Bisericii:

Tot Noul Testament, cu excepția a 11 versete, a putut fi reconstituit din scrierile Părinților. 4 Pentru Irineu (cca. 170 d.Hr. ), Evanghelia cvadrupla era la fel de axiomatică ca cele patru colțuri ale pământului și cele patru vânturi. El a citat 23 din cele 27 de cărți ale Noului Testament, omițând doar Filimon, Iacov, 2 Petru și 3 Ioan. Ignațiu ( 50–115 d.Hr. ), episcop al Antiohiei, a citat 15 cărți ale Noului Testament. El a recunoscut că Noul Testament avea o autoritate superioară lui: „Nu vă poruncesc, cum au făcut Petru și Pavel. Ei erau apostoli, iar eu sunt până acum rob” ( Scrisoare către Romani )

 

Augustin a recunoscut importanța cardinală a ineranței biblice:

 

Căci mi se pare că consecințele cele mai dezastruoase trebuie să urmeze din credința noastră că se găsește ceva fals în cărțile sacre: adică, că oamenii care ne-au fost date Scriptura și ne-au încredințat-o spre scriere au așezat în aceste cărți ceva fals. O întrebare este dacă poate fi vreodată datoria unui om bun să înșele; dar o altă întrebare este dacă poate fi datoria unui scriitor al Sfintei Scripturi să înșele: nu, nu este o altă întrebare – nu este deloc o întrebare. Căci dacă admiti odată într-un sanctuar atât de înalt al autorității o singură afirmație falsă, făcută din datorie, nu va rămâne nicio propoziție din acele cărți care, dacă i se pare cuiva dificilă în practică sau greu de crezut, să nu poată fi explicată prin aceeași regulă fatală, ca o afirmație în care, intenționat și sub simțul datoriei, autorul a declarat ceea ce nu era adevărat. ( Prima scrisoare către Ieronim )

 

Reveniți la Cuprins

Obiecții respinse

1) Ioan 20:30 :

„Isus a făcut multe alte semne minunate în prezența ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.”

Acest verset este folosit pentru a sugera că, probabil, Biserica a păstrat unele doctrine esențiale care nu sunt învățate în Scriptură. Cu toate acestea, următorul verset sugerează că ceea ce a fost scris a fost suficient (rețineți că tot Noul Testament fusese deja scris până la momentul scrierii lui Ioan, cu excepția scrisorilor sale și a Apocalipsei) – Ioan 20:31 :

 

„Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând în El, să aveți viață în Numele Lui.”

2) 2 Tesaloniceni 2:15 :

„Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți învățăturile pe care vi le-am dat, fie prin viu grai, fie prin scrisoare.”

Se pretinde uneori că acest verset susține existența unei tradiții esențiale care nu este consemnată în Scriptură. Cu toate acestea, această carte a fost probabil una dintre primele cărți scrise din Noul Testament ( anul 51 d.Hr. ), așa că versetul nu se aplică odată ce toate tradițiile esențiale au fost consemnate în Noul Testament. 1 Corinteni 15:1-8 este un bun exemplu de tradiție orală bine stabilită, pe care Pavel o consemnează.

 

3) 1 Timotei 3:15 :

„Dacă voi întârzia, vei ști cum trebuie să se poarte oamenii în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului.”

Pavel afirma pur și simplu biserica ca fiind sprijinul și bastionul – nu sursa – adevărului lui Dumnezeu. Cuvintele sale nu ar trebui extinse dincolo de acest punct pentru a afirma că nimeni nu poate cunoaște adevărul decât dacă se bazează pe învățăturile unei biserici organizate sau ale unui grup bisericesc. Notă:

 

Cuvântul grecesc ecclesia înseamnă congregație sau adunare, așa că acest verset nu poate exclude (să zicem) Biserica Nazarineană din Comunitatea Carindale.

Chiar și o biserică fondată de apostoli ar putea avea sfeșnicul îndepărtat din locul lui ( Apocalipsa 2:5 ).

4) „Isus s-a înșelat, deoarece în Întrupare atotputernicia Sa a fost mascată.” Adesea, aceasta și următoarea acuzație blasfemică sunt formulate de teologi liberali sau de evoluționiști teiști, cu discursuri cu tentă pioasă despre umanitatea lui Isus. Dar:

 

Aceasta confundă Limitarea și neînțelegerea : 5 , deși a Doua Persoană a Treimii a fost întrupată în Isus din Nazaret, El Și-a limitat în mod voluntar omnisciența ( Filipeni 2:5-11 ). Adică, în umanitatea Sa, El nu știa toate lucrurile. Dar aceasta nu implică faptul că El s-a înșelat în legătură cu ceva din ceea ce a spus. Orice înțelegere umană este finită, dar aceasta nu implică faptul că fiecare înțelegere umană este eronată. De asemenea, ceea ce a predicat Isus, El a proclamat cu autoritate absolută ( Matei 24:35 , 28:18 ), deoarece El vorbea cu autoritatea deplină a lui Dumnezeu Tatăl ( Ioan 5:30 , 8:28 ), care este întotdeauna omniscient. Mai mult, Dumnezeu Tatăl, în timpul Schimbării la Față, le-a spus ascultătorilor: „Acesta este Fiul Meu, Alesul Meu; ascultați-L!” ( Luca 9:35 ) – o susținere explicită a tot ceea ce a învățat Isus. Așadar, dacă un liberal dorește să-și mențină acuzația că Hristos s-a înșelat din cauza umanității Sale, trebuie în mod logic să-L acuze și pe Dumnezeu Tatăl de eroare. Sau altfel, dacă Isus a propovăduit o Biblie infailibilă și a atribuit învățătura sa Tatălui, iar o astfel de învățătură este greșită, Isus trebuie să fie un șarlatan într-o încurcătură fără speranță.

Unde trasezi linia? Dacă Isus a greșit în viziunea Sa asupra Scripturii, poate că a greșit și în alte privințe. Cine decide dacă El are dreptate sau nu? Noi trebuie să facem acest lucru, astfel Isus își pierde autoritatea.

 

5) „Isus s-a adaptat în mod deliberat la opiniile greșite ale publicului său.” Dar:

 

Aceasta confundă Adaptarea la finitudinea umană cu acomodarea la eroarea umană : prima nu o implică pe cea de-a doua. O mamă i-ar putea spune copilului ei de patru ani „ai crescut în burtica mea” – acest lucru nu este fals, ci un limbaj simplificat la nivelul copilului. Invers, „barza te-a adus” este o eroare flagrantă. În mod similar, Dumnezeu, autorul adevărului, a folosit unele descrieri simplificate (de exemplu, folosind pământul cadru de referință, așa cum fac oamenii de știință moderni astăzi) și antropomorfisme, dar niciodată eroare.

Isus își provoca adesea auditoriul, așa că nu ar fi omis să le sublinieze opiniile greșite despre Scriptură, dacă acestea ar fi fost.

Dacă Isus a acceptat această eroare, poate că a făcut-o și în altă parte. Cine decide în cele din urmă când acceptă Isus? Noi trebuie, așa că, încă o dată, Isus își pierde autoritatea.

Pasajele analizate în secțiunea II(1) arată că Isus nu doar că accepta opiniile ascultătorilor Săi cu privire la ineranța Scripturii, ci, de fapt, le întărea.

6) „Isus a fost relatat greșit, altfel nu putem ști ce credea.” Dar:

 

În primul rând, este absurd ca liberalii să pretindă că sunt „creștini” dacă nu pot fi siguri că Îl urmează cu adevărat pe Hristos.

Chiar și mulți cercetători liberali cred că există dovezi istorice copleșitoare că Hristos a afirmat ineranța biblică, deși nu sunt de acord cu El. Eruditul evanghelic Harold Lindsell 6 îi citează pe cercetătorii liberali HJ Cadbury, Adolph Harnack, Rudolf Bultmann și FC Grant pentru a demonstra acest punct de vedere.

7 )„Acesta este un raționament circular.” Ca răspuns la aceasta:

 

După cum s-a arătat, chiar și mulți liberali cred că există dovezi covârșitoare că Hristos a afirmat ineranța biblică. O astfel de susținere independentă a afirmațiilor lui Hristos dovedește că evanghelicii nu comit neapărat eroarea de a argumenta în cerc, de a folosi Biblia pentru a o demonstra.

Nu este circular să-l folosești pe Matei pentru a dovedi Geneza ( Matei 19:3-6 , cf. Geneza 1:27 , 2:4 ), pe Pavel pentru a-l dovedi pe Luca ( 1 Timotei 5:18 , cf. Luca 10:7 ) sau pe Petru pentru a-l dovedi pe Pavel ( 2 Petru 3:15-16 ). În cele din urmă, raționamentul presupus circular demonstrează cel puțin coerența internă a afirmațiilor Bibliei despre ea însăși. Dacă Biblia ar fi negat de fapt inspirația divină, ar fi într-adevăr ilogic să o apărăm. Acesta este un argument împotriva canonicității Apocrifelor – așa cum s-a arătat mai sus , 1 Macabei 9:27 și 2 Macabei 15:37-39 neagă inspirația divină.

Creation Ministries International acceptă autoritatea Scripturii ca axiomă sau presupoziție : adică ca punct de plecare sau presupunere care nu necesită dovezi și care este baza oricărui raționament. Toate sistemele filosofice încep cu axiome. Deci nu este vorba despre un sistem religios care pornește de la presupuneri anterioare vs. un sistem „științific” fără presupuneri anterioare, ci despre care axiome sunt auto-coerente și oferă un cadru consistent în care să se potrivească dovezile. Vezi și Credință și fapte și Iubirea lui Dumnezeu cu toată mintea ta: Logică și creație .

 

Reveniți la Cuprins

Referințe

FF Bruce, Canonul Scripturii, IVP, Downers Gr, Ill., pp. 77–80 1988. Înapoi la text .

FF Bruce, Evangelical Quarterly 42:55 , 1970, spune: „Este posibil ca cercetătorii… să apere istoricitatea lui Daniel și a Esterei”; dar este „într-adevăr foarte dificil să argumentezi pentru ineranța istorică a lui Tobit și a Iuditei”. Înapoi la text .

FF Bruce Documentele Noului Testament: Sunt ele de încredere? (Downers Gr, Ill.: IVP 1960). Înapoi la text .

Norman L. Geisler și William E. Nix, O introducere generală în Biblie , Cap. 24. Moody, Chicago, Revizuită și extinsă 1986. Înapoi la text .

Geisler și Nix, Ref. 4, pp. 62–64 conține discuții utile pe marginea acestor puncte. Înapoi la text .

Harold Lindsell, Bătălia pentru Biblie (Grand Rapids, MI: Zondervan, 1976), pp. 43–45.

 

https://creation.com/the-authority-of-scripture

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Isus Hristos despre infailibilitatea Scripturii

de Dr. David Livingston

 

Geneza-Biblia

În zilele noastre există o dezbatere considerabilă cu privire la ineranța (infailibilitatea) Scripturii. Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu este principala problemă. Dar, dacă cineva se supune autorității lui Isus Hristos ( Yeshua HaMashiach ), el trebuie, la rândul său, să se supună punctului de vedere al lui Hristos asupra Scripturii însăși. Oricine pretinde a fi creștin (un credincios sub autoritatea lui Hristos) trebuie să susțină același punct de vedere ca El! Care era acesta?

 

1. Aspecte negative (un argument din tăcere — dar o tăcere zgomotoasă!)

Isus nu a minimalizat niciodată Scriptura (așa cum fac unii critici moderni), nu a pus-o deoparte (așa cum făcuseră liderii evrei din vremea Sa cu Tradițiile lor Orale), nu a criticat-o (deși i-a criticat pe cei care au folosit-o greșit), nu a contrazis-o (deși a respins multe interpretări ale ei), nu s-a opus ei (deși uneori a fost liber sau a interpretat-o) și nici nu a vorbit în vreun fel așa cum fac criticii „înalți” despre Vechiul Testament ( Tanakh ).

 

1. Folosirea Scripturii de către Hristos

Când îl auzim pe Fiul lui Dumnezeu citând Scripturile, totul este spus, în opinia noastră, pe baza inspirației lor divine.

După cum a afirmat Louis Gaussen, „Nu ne este teamă să spunem: când îl auzim pe Fiul lui Dumnezeu citând Scripturile, totul este spus, în opinia noastră, pe baza inspirației lor divine – nu avem nevoie de alte mărturii. Toate declarațiile Bibliei sunt, fără îndoială, la fel de divine; dar acest exemplu al Mântuitorului lumii ne-a rezolvat imediat problema. Această dovadă nu necesită cercetări lungi sau erudite; este înțeleasă de mâna unui copil la fel de puternic ca de mâna unui doctor. Dacă există vreo îndoială, atunci, să vă asaltați sufletul, să-L priviți în prezența Scripturilor!” 1

 

El cunoștea Scripturile temeinic, chiar și cuvintele și timpurile verbale. Evident, fie memorase porțiuni mari, fie le știa instinctiv: Ioan 7:15 . 2

 

El a crezut fiecare cuvânt al Scripturii. Toate profețiile despre El s-au împlinit, 3 și El credea mai dinainte că acestea vor fi. 4

 

El credea că Vechiul Testament era un fapt istoric. Acest lucru este foarte clar, chiar dacă de la Creație (cf. Geneza 2:24 și Matei 19:4 , 5 ) încoace, multe dintre lucrurile în care credea El au fost mult timp criticate de critici, considerându-le simplă ficțiune. Câteva exemple de fapte istorice:

 

Luca 11:51 – Abel a fost o persoană reală

Matei 24:37–39 — Noe și potopul ( Luca 17:26 , 27 )

Ioan 8:56–58 — Avraam

Matei 10:15 ; 11:23 , 24 ( Luca 10:12 ) — Sodoma și Gomora

Luca 17:28–32 — Lot (și soția lui!)

Matei 8:11 — Isaac și Iacov ( Luca 13:28 )

Ioan 6:31 , 49 , 58 — Mană

Ioan 3:14 — Șarpele

Matei 12:39–41 — Iona (v. 42 — Șeba)

Matei 24:15 — Daniel și Isaia

El credea că acele cărți au fost scrise de oamenii ale căror nume le poartă:

 

Moise a scris Pentateuhul (Tora): Matei 19:7 , 8 ; Marcu 7:10 , 12:26 („Cartea lui Moise” – Tora); Luca 5:14 ; 16:29 , 31 ; 24:27 , 44 („Canonul lui Hristos”); Ioan 1:17 ; 5:45 , 46 ; 7:19 ; („Legea [Tora] a fost dată prin Moise; Harul și Adevărul au venit prin Isus Hristos.”) 5

 

Isaia a scris „ambele” pasaje ale lui Isaia: Marcu 7:6–13 ; Ioan 12:37–41 6

 

Iona a scris despre Iona: Matei 12:39–41

 

Daniel a scris despre Daniel: Matei 24:15

 

El credea că Vechiul Testament a fost rostit de Dumnezeu Însuși sau scris prin inspirația Duhului Sfânt, chiar dacă pana a fost ținută de oameni: Matei 19:4 , 5 ; 22:31 , 32 , 43 ; Marcu 12:26 ; Luca 20:37 .

 

El credea că Scriptura era mai puternică decât miracolele Sale: Luca 16:29 , 31 .

 

El chiar a citat-o ​​când l-a răsturnat pe Satana! Scripturile din Vechiul Testament au fost arbitrul în fiecare dispută: Matei 4 ; Luca 16:29 , 31 .

 

El a citat Scriptura ca bază pentru propria Sa învățătură. Etica Sa era aceeași cu ceea ce găsim deja scris în Scriptură: Matei 7:12 ; 19:18 , 19 ; 22:40 ; Marcu 7:9 , 13 ; 10:19 ; 12:24 , 29–31 ; Luca 18:20 .

 

El a avertizat împotriva înlocuirii lui cu altceva, sau a adăugării sau scăderii din el. Liderii evrei din vremea Sa au adăugat la el prin Tradițiile lor Orale: Matei 5:17 ; 15:1-9 ; 22:29 ; (cf. 5:43, 44 ); Marcu 7:1-12 . (Distrugerea credinței în Biblie ca Cuvânt al lui Dumnezeu va deschide ușa astăzi către o Tradiție „nouă”.)

 

El va judeca toți oamenii în ziua de apoi, ca Mesia și Rege, pe baza Cuvântului Său infailibil, scris de oameni falibili, călăuziți de Duhul Sfânt infailibil: Matei 25:31 ; Ioan 5:22 , 27 ; 12:48 ; Romani 2:16 .

 

El a luat măsuri pentru Noul Testament ( B’rit Hadashah ) trimițând Duhul Sfânt ( Ruach HaKodesh ). Trebuie să observăm că El Însuși nu a scris niciun cuvânt din Scriptură, deși este Însuși Cuvântul lui Dumnezeu (Tora vie în trup și sânge, vezi Ioan, capitolul 1). El a încredințat sarcina scrierii întregii Cuvânturi a lui Dumnezeu unor oameni greșiți – călăuziți de Duhul Sfânt infailibil. Cuvintele apostolilor aveau aceeași autoritate ca și cele ale lui Hristos: Matei 10:14 , 15 ; Luca 10:16 ; Ioan 13:20 ; 14:22 ; 15:26 , 27 ; 16:12-14 .

 

El nu numai că nu a fost gelos pe atenția pe care oamenii au acordat-o Bibliei (denunțată drept „bibliolatrie” de unii), dar i-a și detestat pentru ignoranța lor în ceea ce o privește: Matei 22:29 ; Marcu 12:24 .

 

Nici Isus nu s-a închinat Scripturii. El a onorat-o – chiar dacă a fost scrisă de oameni.

 

Cele de mai sus nu lasă loc decât să concluzionăm că Domnul nostru Iisus Hristos a considerat Canonul Scripturii drept Cuvântul lui Dumnezeu, scris de mâna oamenilor.

 

Deși unii lideri religioși pretind că acceptă Scriptura drept „Cuvântul lui Dumnezeu”, viziunea lor slabă asupra „inspirației” contrazice acest fapt. Ei cred și propovăduiesc că Scriptura este, într-o măsură foarte semnificativă, cuvântul omului. Multe dintre afirmațiile lor sunt în dezacord esențial cu cele ale lui Isus Hristos. Din dovezile cărților lor, concluzionăm că unii lideri creștini sunt opuși lui Hristos în ceea ce privește respectul Său pentru autoritatea, inspirația și ineranța Scripturii.

 

Și acum, cel mai important punct.

 

III. Isus Hristos a fost supus Scripturii

Isus a ascultat de Cuvântul lui Dumnezeu, nu de om. El a fost supus acestuia. Dacă viziunea unor lideri asupra inspirației ar fi adevărată, Isus a fost supus unui „Cuvânt al Omului” rătăcit, destul de superficial. Isus ar fi fost supus, așadar, voinței omului, nu voinței lui Dumnezeu.

 

Isus a fost supus Scripturii ca Cuvânt al lui Dumnezeu. El a ascultat de ea. Era autoritatea Lui, regula după care a trăit. El a venit să facă voia lui Dumnezeu, nu voia Lui proprie și nu voia omului.

Totuși, în toate detaliile actelor Sale de răscumpărare, Isus a fost supus Scripturii ca Cuvânt al lui Dumnezeu. El a ascultat de ea. Era autoritatea Lui, regula după care a trăit. El a venit să facă voia lui Dumnezeu, nu voia Lui proprie și nu pe a omului. Observați cum toată viața Sa a făcut lucrurile pentru că erau scrise – ca și cum Dumnezeu ar fi poruncit direct. El a împlinit profețiile Vechiului Testament despre Sine. Pasajele se găsesc peste tot în Vechiul Testament. Cităm aici doar foarte câteva citate în Noul Testament: Matei 11:10 ; 26:24 , 53-56 ; Marcu 9:12 , 13 ; Luca 4:17-21 ; 18:31-33 ; 22:37 ; 24:44-47 .

 

El Însuși este Cuvântul lui Dumnezeu. Toate cuvintele de pe buzele Sale erau Cuvântul lui Dumnezeu ( Ioan 3:34 ). Dacă ar fi dorit, ar fi putut scrie un nou set de reguli, iar acestea ar fi fost Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu a făcut-o. El a urmat fără îndoială Biblia deja scrisă de oameni.

 

Acesta este lucrul sensibil pe care trebuie să-l facă fiecare credincios. Fie ca toți cei care citesc acest text să adopte atitudinea lui Isus și să se supună atât Lui ca Cuvânt Viu (Tora vie), cât și Bibliei ca Cuvânt scris și infailibil al lui Dumnezeu.

 

Sfintele Scripturi… vă fac înțelepți să acceptați mântuirea lui Dumnezeu (ebraică Yeshua ) prin încrederea în Hristos Isus (ebraică Yeshua HaMashiach ). Întreaga Biblie ne-a fost dată prin inspirație de la Dumnezeu și este de folos ca să ne învețe ce este adevărul și să ne facă să înțelegem ce este rău în viața noastră; ne îndreaptă și ne ajută să facem ce este drept. Este modul lui Dumnezeu de a ne face bine pregătiți în orice punct, pe deplin echipați să facem bine tuturor. – 2 Timotei, Capitolul 3, Versetele 15-17, Biblia Vie

(Această lucrare este un extras din teza de master a Dr. Livingston, intitulată „O critică a cărții lui Dewey Beegle intitulată: Inspirația Scripturii ”. Drepturi de autor 2003 David Livingston, reprodusă cu permisiune.)

 

Dr. Livingston (1925–2013) a fost, de asemenea, fondatorul Associates for Biblical Research , cea mai fiabilă societate arheologică bazată pe date biblice.

 

Revenire sus .

Publicat pentru prima dată: 3 iunie 2004

Reprezentat pe pagina principală: 27 mai 2023

Note de subsol

Gaussen, L., Inspirația plenară a Sfintelor Scripturi (Chicago: Asociația Colportage a Institutului Biblic, fără sfârșit), p. 93. Înapoi la text .

Isus nu trebuie să verifice fiecare pasaj din Canon, altfel am găsi întregul Vechi Testament citat din nou în Noul Testament, ceea ce este inutil. El verifică suficient din el pentru a ne asigura de aprobarea completă a tuturor pasajelor, inclusiv din toate cărțile, cu excepția câtorva. Totuși, și acestea erau în Canonul Său. El nu a respins niciuna dintre ele. Înapoi la text .

Un bun rezumat al profețiilor împlinite, vezi: Wenham, JW, Our Lord’s View of the Old Testament (Perspectiva Domnului nostru asupra Vechiului Testament) , Londra: Tyndale Press (1953), pp. 23, 24. Înapoi la text .

Vezi: Matei 26:53–56 ; Luca 24:25–27 ; Ioan 5:39–47 . Înapoi la text .

Pentateuhul (Tora) este o singură carte în cinci părți. Tratatul Marelui Rege de Meredith Kline a demonstrat în mod convingător că a fost scrisă de o singură persoană ca o unitate. Prin urmare, referirea lui Hristos la orice parte a acesteia ca fiind scrisă de Moise implică faptul că El credea că a fost scrisă în întregime de Moise. Înapoi la text .

 Liberalii susțin că Isaia 40–66 a fost compus după căderea Ierusalimului de către un alt scriitor pe care îl numesc „Deutero-Isaia”. Singurul „motiv” real pentru afirmația lor este că o datare directă ar însemna că profeția predictivă era posibilă, iar liberalii au decretat a priori că cunoașterea viitorului este imposibilă (ca miracolele în general). Astfel, aceste porțiuni trebuie să fi fost scrise după evenimente. Cu toate acestea, nu există nimic în textul în sine care să sugereze un autor diferit. Vezi  Unitatea lui Isaia . De fapt, chiar și sulul lui Isaia de la Marea Moartă era o unitate perfectă. Dar, așa cum a spus Dr. Livingston, din moment ce Isus a afirmat unitatea lui Isaia, teoria deutero-Isaia pur și simplu nu este o opțiune pentru oricine se numește un adept al lui Hristos.

https://creation.com/jesus-christ-on-the-infallibility-of-scripture

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Cele mai mari genii ale lumii au mărturisit pe Dumnezeu

 

 

Când găsesc un fapt cât de mic care infirmă teoria, abandonez teoria și păstrez faptul. (Dr. Neurolog Gheorghe Marinescu)

 

Cei mai mari savanți, cercetători, inventatori, nu s-au rușinat să mărturisească adevărul.  Credința în adevăratul Dumnezeu nu a însemnat o reprimare a rațiunii, ci o implicare responsabilă cu frică de Dumnezeu în munca sau actul inovator, așa încât rezultatul cercetării sau produsul să fie folosit de oameni în scop benefic. Practic, și cercetătorul ateu cu verticalitate deontologică își poate depăși ideologia, prezentând adevărul științific netrunchiat, dacă nu este un extremist.

 

Un model de om de știință nevirusat ideologic rămâne și marele doctor român neurolog Gheorghe Marinescu, pentru care adevărul e mai presus de dogmă, prin fraza celebră lăsată posterității:

 

„…când găsesc un fapt cât de mic care infirmă teoria, abandonez teoria și păstrez faptul.” 

 

Despre marele savant * Louis Pasteur , creatorul microbiologiei, nu se poate vorbi decât la superlativ. El este cel ce a profețit:

[1]„Va veni ziua când se va râde de prostia filozofiei noastre materialiste. Cu cât mai mult studiez eu natura, cu atât mai adânc mă cuprinde o uimire față de lucrurile Creatorului. În timpul lucrărilor mele de laborator, eu mă rog.”

 

A fost un călugăr în alb. S-a născut în 1822 la Dole, regiunea Jura din Franța. La colegiul din Arbois își cizelează talentul în pictură. Dezamăgit de lipsa de interes al criticilor de artă față de lucrările sale artistice își ia bacalaureatul în litere în 1840, și apoi, după un eșec, în 1842, pe cel în științe matematice. Continuă studiile la École Normale Supérieure(1843-1847), susținând două teze, una de chimie și alta de fizică. Aprofundează cercetările în domeniul cristalografiei și descoperă fenomenul izomeriei.

 

În calitate de profesor la Facultatea de Științe din Lille face o descoperire importantă, demonstrând că levurile de drojdie de bere sunt ființe vii care determină procesul de fermentație. Încălzind vinurile la 400 C, celulele de drojdie sunt distruse. Astfel, savantul a pus bazele tehnologiei simple de păstrare a vinurilor o perioadă mai îndelungată, numită după numele său, pasteurizare.

 

Cu ajutorul experiențelor făcute în laboratorul său, aneantizează fanteziile materialiste ale teoriei generației spontane(din păcate simptomul irațional relict, și astăzi este înscris, printre rânduri, în toate manualele și cursurile universitare de biologie, de zoologie, în cărțile de promovare a evoluționismului, sfidând adevărata știință).

 

Începe o muncă asiduuă în domeniul microbiologiei, descoperind un tratament contra unei maladii ce decima viermii de mătase, iar, în 1881, alături de colaboratorii săi, pune la punct un vaccin împotriva holerei. Începând cu anul 1880 lucrează intens pentru a crea un alt vaccin contra turbării. La 6 iunie 1885 truda sa va fi încununată de o răsplată binemeritată. Ca urmare a succeselor sale în domeniul microbiologiei, Academia de Științe a Franței aprobă crearea unui institut de cercetare destinat tratării turbării, dar și  altor boli contagioase.

 

Doctor în Științe al Universității din Paris, savantul creștin, românul* Nicolae C. Paulescu (1869-1931) onorează patrimoniul științific național și mondial al oamenilor de știință. Toată viața și-a închinat-o muncii de cercetare pentru binele semenilor săi și de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu. Deși i s-au propus mai multe variante de căsătorii excelente a preferat o viață solitară de geniu, detașat de caracterul mercantil al lumii în care trăia. Împreună cu celebrul clinician anatomo-patolog Étienne Lancereaux publică în 1903, 1906 și 1912, trei Tratate de Medicină, cele mai complexe din acea vreme. Revista Archives Internationales de Physiologie (Liège), din august 1921, face cunoscut lumii, prin savantul român N.C.Paulescu, memoriul complet despre descoperirea tratamentului antidiabetic.

În februarie 1922, doi tineri cercetători canadieni, necunoscuți în media științifică internațională, F.C.Banting și C.H. Best, lucrând în laboratorul de fiziologie al profesorului J.J.Mac Leod de la Universitatea din Toronto publică aceeași descoperire, ignorând total primatul cronologic al savantului Paulescu. Subiectivitatea ignobilă a ocultei unor diriguitori din Comitetul Director al Premiului Nobel l-au privat de distincția care i se cuvenea în mod corect.

 

Cât a trăit, savantul N.C. Paulescu a interrelaționat profund cercetarea științifică de credința în Dumnezeu, mărturisindu-l pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, adevăratul Mântuitor al lumii:

 

 [2]„A demonstra existența unei cauze prime a vieții, imateriale, unice și infinit înțelepte- iată limita sublimă la care ajunge fiziologia. Această cauză primă este Dumnezeu. Omul de știință nu se poate mulțumi să zică: Credo in Deum (Cred în Dumnezeu). El trebuie să afirme Scio Deum este (Știu că Dumnezeu există).”

 

Gândirea necenzurată de tot felul de idei, ipoteze, teorii, credințe este cea de dorit de orice om înzestrat de Dumnezeu cu rațiune. Odată eliberat de sindromul prejudecățiilor, orice om, dacă îl caută sincer pe Dumnezeu, cu siguranță îl va găsi. Singura cenzură obligatorie, experimentată istoric, ce ar trebui să ne călăuzească în fiecare moment, este cea a adevăratului sacru expus în Noul Testament de Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

 

Statistica arată că cei mai mari oameni de știință au avut o conștiință religioasă. Efortul ateilor de a demonstra contrariul este lamentabil.

 

[…]

 

Omul care trăiește și se călăuzește după înțelepciunea dumnezeiască devine generatorul tuturor energiilor pozitive psihice,  în raport cu semenii săi,  un făuritor de bunuri materiale și spirituale. Cu cât sunt mai mulți oameni înțelepți, cu frică de Dumnezeu, cu atât cresc siguranța și stabilitatea socială, iradiind pozitiv  societatea, cultura și civilizația umană.

 

Mulţimea înţelepţilor este mântuirea lumii. (Înțelepciunea lui Solomon 6:24)

 

Inteligența conștientă, coordonatoare și responsabilă de acțiunele săvârșite, este influențată de  Duhul cel Bun sau cel rău, impropriați prin cultivarea adevăratului sacru sau adorarea satanei și se prezintă cu o impregnare a spațiului și a materiei.

 

Când intri într-un muzeu al holocaustului sau într-un fost lagăr comunist, psihicul se înfioară (vezi pe internet locuri malefice pe Pământ, unde oamenii nu pot să viețuiască), dar dacăte afli într-o casă, instituție, biserică sau mănăstire, în care domnește duhul păcii, această pace se va transmite observatorului, ca o plăcere psihică relaxantă.

 

Istoria a înregistrat figurile sinistre ale intelectualilor întunericului, făuritori ai răului generalizat, dar și mulți oameni de știință neîndoctrinați cu duhul evoluționist-marxist-leninist-polpotist etc, cel care blochează gândirea liberă, specialist în construcția lagărelor de concentrare  și inovator  de crime terifiante.

 

Dintre marii oameni de știință creaționiști, elite ale umanității, făuritori de discipline științifice ce stau la baza științelor tehnologice de astăzi, să ne mai reamintim doar de câteva personalități, savanți nu de cabinet, ci pioneri ai științei consacrate istoric:

 

[3]*Galileo Galilei, astronom, matematician și fizician renascentist italian a întemeiat mecanica clasică și metoda experimentală în știință. S-a născut pe 15 februarie 1564 la Pisa, Italia, fiind primul dintre cei șase copii. Tatăl său, Vincenzo Galilei, a fost muzician și un bun cântăreț la lăută.

 

După  8 ani, familia s-a mutat la Florența. Galileo  își începe educația la 4 ani, cu pedagogul Jacopo Borghini, după care părinții îl înscriu la școala din Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa, la 35 km sud-est de Florența. La insistența tatălui său s-a înscris la Universitatea din Pisa pentru a studia medicina. Nu a încheiat studiile medicale, deoarece pasiunea pentru matematică era mai mare, așa că optează pentru cercetările în domeniul științelor matematice. După absolvirea universității, în 1589 și-a găsit un post la catedra de matematică din orașul studenției. Tatăl său a murit în 1591. Galileo a trebuit să aibă grijă de fratele său mai mic Michelagnolo. Oferindu-i-se oportunitatea de a exersa ca mare pedagog, în calitate de profesor, în 1592, pleacă la Universitatea din Padova, unde va preda geometrie, mecanică și astronomie, până în 1610.

 

Perioada de profesorat a fost prolifică pentru Galileo. Eforturile concentrate în cercetare îi aduc satisfacția unor descoperiri semnificative atât în domeniile științei pure,  astronomie și cinematica mișcării cât și în cele ale științei aplicate, îmbunătățind  performanțele telescopului.

 

La 20 de ani, măsurând cu propriul puls timpul oscilațiilor provocate candelabrului din catedrala din Pisa, descoperă Legea izocronismului micilor oscilații. A făcut experiențe privind căderea corpurilor din turnul înclinat al catedralei și a urmărit mișcarea corpurilor pe planul înclinat, determinând timpii cu ajutorul unei clepsidre cu apă. Mișcarea obiectelor uniform accelerate, predată în aproape toate cursurile de fizică la nivel de liceu și început de facultate, a fost studiată de Galileo ca subiect al cinematicii. Contribuțiile sale la astronomia observațională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliți ai lui Jupiter, denumiți ulterior în cinstea sa, sateliți galileeni. A făcut observații și a analizat petele solare. Galileo a mai adus contribuții importante în tehnica de construcție a busolelor.

 

Concluzia investigațiilor sale în domeniul astronomiei l-a determinat să apere cu fermitate heliocentrismul. Susținerea de către savant a teoriei lui Copernic a produs controverse în epocă, o mare majoritate a filosofilor și a astronomilor, încă admiteau (cel puțin declarativ) viziunea geocentrică, cum că Pământul ar fi centrul universului. Biserica Vaticanului, în februarie 1616,  a condamnat heliocentrismul, ca fiind „fals și contrar Scripturii”.  Somat și avertizat de instituția justițiară supremă catolică Inchiziția să abandoneze teoria heliocentrismului, Galileo Galilei  acceptă negația, dar în  lucrarea sa, Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, revine din nou pe poziția sprijinului necondiționat al teoriei lui Copernic.  Din nou este judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, obligat, în urma amenințărilor, să-și retracteze opțiunea este condamnat cu arest la domiciliu. Din cauza obtuzității spiritelor întunericului, acei conducători ai Inchiziției, își publică în Olanda, în 1638, cartea sa Tratat despre mecanica mișcărilor. Moare în 8 ianuarie 1642 la Pisa.

 

Galileo considera legile naturii  texturate în legi matematice. Afirmația verificată empiric și istoric este o axiomă. Deși a încercat să rămână loial Bisericii Catolice, urmarea rezultatelor experimentale l-a condus la respingerea supunerii oarbe față de autoritatea acesteia, mai ales, în chestiunile științifice. Atitudinea sa a fost urmată și de alți oameni de știință, finalizând, în timp, la separarea științei de filosofie și de religie, un progres semnificativ al gândirii umane.

 

Blamat de fundamentalismul religios al vremii sale nu abandonează credința creștină. Într-o scrisoare adresată unui prieten face următoarea remarcă:

 

,,Sfânta Scriptură și natura vin amândouă de la Dumnezeu; aceea ca un dar al Sfântului Duh, aceasta ca o înfăptuire a poruncilor Lui divine.”

 

[4]*Isaac Newton, unul dintre cei mai mari savanți ai lumii, pune bazele fizicii clasice, deschizând studiul mecanicii și opticii, din care s-au dezvoltat ramurile fizicilor moderne. S-a născut în ziua de  25 decembrie 1642, în satul Woolsthorpe, situat la 10 km sud de orășelul Grantham, în apropierea țărmului răsăritean al Angliei. Copilul Isaac a fost născut prematur la 7 luni, în familia unui mic fermier. O perioada de timp a suferit de debilitate, familia credea că va muri. Totuși micuțul s-a însănătoșit miraculos, trăind fără să se îmbolnăvească până la 84 de ani.

 

Când a împlinit 12 ani a fost înscris la școala din orașul Grantham, unde a stat în gazdă la un farmacist, cel care, în timpul liber, l-a învățat să facă experiențe cu substanțe chimice. Spiritul lui iscoditor l-a condus spre cercetare, rămânând atașat  toată viața de experimente, în domenii tehnice diverse.

 

Pentru Isaac, începutul studiului școlar a fost destul de timid și de anevoios. Se situa printre ultimii elevi la învățătură. Cel mai bun elev din clasă era și cel mai bătăuș, umilind și  lovind colegii. Isaac se autosugestionează, își activează pozitiv psihicul și, într-o zi își ia revanșa învingându-l pe trufașul clasei, nu numai fizic dar și în procesul de acumulare a cunoștiințelor. Astfel, ajunge cel mai bun elev din școală.

 

În 1681 se înscrie la celebra Universitate Trinity College din Cambridge. Ciuma izbucnită la Londra obligă autoritățile să introducă starea de carantină în toate instituțile publice. Toți studenți sunt trimiși acasă. Timp de 18 luni, cât a stat în satul său natal, Newton s-a implicat într-un studiu foarte profund al matematicii și al legilor din natură. Descoperă regula de reducere a oricărui rang (putere) a unui binom la o serie (teorema binomului lui Newton), calculul diferențial, calculul integral și legea gravitației.

 

Pe când avea 26 ani Newton își ia doctoratul în litere, iar după un an este acceptat ca profesor la Trinity College. Între ani 1669-1670 construiește un telescop reflector, îl prezintă societății regale, astfel este admis ca membru de onoare al acestei instituții.

 

A  fost unul din cei mai renumiți oameni de știință ai vremii sale, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society. Este savantul aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. Prin lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a pus bazele mecanicii clasice.

 

Newton a demonstrat matematic că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și mișcarea altor corpuri cerești, arătând că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a confirmat că lumina albă este  compusă din radiații monocromatice. Datorită lucrărilor de știință publicate și a invențiilor brevetate în Anglia, în 1700 Academia de Știință din Paris îl alege ca membru, fiind printre puținii străini admiși în cadrul ei.

 

În 1694 este admis pe postul de controlor al Monetăriei Statului. Calitatea  de foarte bun contabil face ca Newton să redreseze complet situația monetară a Angliei, astfel că în 1699 este avansat în funcția de director al Monetăriei Naționale a Angliei.

 

Nu s-a căsătorit niciodată, nepoata sa Ecaterina s-a ocupat cu toate cele necesare căminului. Moare  în 1727 la vârsta de 84 de ani și 2 luni.

 

Are contribuții foarte importante în matematică, inventează calculul infinitezimal (Independent de Newton, matematicianul, logicianul și filozoful Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1760), fondatorul Academiei de Științe din Berlin), scrie despre calculul infinitezimal  și  publică formula binomului (care îi poartă numele), construiește primul telescop cu oglindă. Descoperă Legea gravitației universale, punând bazele mecanicii cerești. Dotat cu inteligența cea bună, în cartea sa Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, mărturisește pe Dumnezeu ca și Cauză a cauzelor:

 

„Un dumnezeu fără suveranitate, fără providență și fără scop în operele Sale nu ar fi decât destinul sau natura. Or, dintr-o necesitate metafizică oarbă, care este pretutindeni și întotdeauna aceeași, nu s-ar putea naște nici o variațiune. Toată acestă diversitate creată după locuri și după  timpuri, care constituie ordinea și viața universului, n-a putut să fie produsă decât prin cugetarea și voința unei ființe care este în mod necesar existentă prin sine însăși.”

 

[5]Johannes Kepler, născut la 27 decembrie 1571, în Weil der Stadt, Württemberg, Germania,  a studiat, începând cu anul 1591, teologia la Universitatea din Tübingen. Înclinația pentru matematică a fost mai puternică și de aceea declină postul de preot protestant, acceptând în 1594 funcția de profesor de matematică și astronomie la Universitatea din Graz, Austria.

 

Aici se dedică studiului explicării depărtării dintre orbitele celor 5 planete cunoscute în acel timp (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn). Kepler ajunge la concluzia că soarele exercită o forță care scade proporțional o dată cu îndepărtarea de o planetă: „Planetele se mișcă în consecință pe o traiectorie eliptică, în centrul căreia se găsește soarele”(prima  lege a mișcării planetelor).

 

În 1600 savantul pleacă din  Graz la Praga ca asistent al profesorului olandez Tycho Brahe, astronom al curții împăratului Rudolf al II-lea. După moartea lui Brahe în anul 1601, Kepler se instalează ca matematician și astronom imperial. În 1604 studiază Supernova 1604 și publică observațiile sale în lucrarea De Stella nova in pede Serpentarii. În 1609 publică lucrarea Astronomia Nova  în care dezbate rezultatele cercetărilor asupra elipsei planetei Marte, enunțând a doua lege: „Cu cât o planetă este mai aproape de Soare, cu atât se mișcă mai repede”.

 

Kepler se reîntoarce în Austria și se stabilește în orașul Linz. Aici îi apare lucrarea Harmonices Mundi. În ultimul capitol al acestei cărți semnalează a treia lege a mișcării planetelor: „Pătratul timpului de revoluție este proporțional cu puterea a treia a distanței medii dintre o planetă și Soare”.

 

Războiul de 30 de ani a fost pentru savant o perioadă de stres continuu, ca să-și salveze viața a trebuit să se refugieze în zone neutre. Mama sa a fost acuzată de vrăjitorie și arestată. Cu relațiile pe care le avea în clerul catolic reușește să o  elibereze, dar torturile din perioada de detenție îi vor provoca moartea, după un an.

 

Deși a trăit într-o epocă de intoleranță a luptelor dintre catolici și protestanți, din timpul războiului de treizeci de ani, Kepler n-a devenit ateu, în cartea sa, Armonia lumilor, scrie, smerindu-se, un adevărat imn de mulțumire și de slavă lui Dumnezeu:

 

„Îți mulțumesc Creatorule și Doamne, că ne-ai dăruit aceste bucurii prin creația Ta și ne-ai desfătat prin operele mâinilor Tale. Eu am făcut cunoscut strălucirea operelor Tale pe cât spiritul meu mărginit a putut să prindă din infinitatea Ta. Unde am zis ceva ce-i nedemn de Tine sau am fost silit să năzuiesc la propria mea glorie, aceasta iartă-mi-o cu milostivire”.

 

Finalul scrierii este apoteotic:

 

„Mare este Domnul nostru și mare este tăria Lui, și priceperii Lui nu este număr. Lăudați-L pe El soare lună și planete, în orice limbă cântați cântarea voastră de laudă. Slăviți-L  voi armonii cerești, precum și voi, întăritorii adevărurilor Sale celor nedezvăluite …Iar tu, suflete al meu, în toată viața ta, să cânți mărirea Domnului. De la El, prin El și spre El merg toate lucrurile văzute și nevăzute. Lui, numai Lui I se cuvine slavă și mărire în vecii vecilor! Amin.”

 

Ultima sa operă importantă, apărută în 1627, este Tabulae Rudolfinae, care l-a inspirat și pe Isaac Newton, va constitui baza oricărui calcul astronomic pentru următorii 200 de ani. De asemenea Kepler mai aduce contribuții importante în determinarea volumelor prin calcul integral, pune bazele critalografiei, iar în domeniul opticii introduce invenția ce se va impune cu denumirea: luneta lui Kepler.

 

Johannes Kepler a murit la 15 noiembrie 1630 în Regensburg, Germania.

 

[6]Sir Frederick William Herschel (1738-1822),  un alt savant german creaționist nu eludează subiectul despre Adevărul absolut. Primește mai întâi o educație muzicală de la tatăl său care era angajat în armată, un foarte bun muzician și instrumentist, știa să cânte la vioară și oboi. Moștenește  talentul muzical de la tată și,  la vârsta de 14 de ani intră în rândurile gărzii hanoveriene ca oboist. Legăturile regale stabilite între principatul Hanovra și monarhia britanică îi permite să plece să se adăpostească în Anglia, ca urmare a invaziei franceze(Războiul de 7 ani).

 

Nu-i place viața cazonă, preferă să lucreze ca și copist muzical la Londra. În 1758 obține postul de director de concerte la Edinburg. Având cunoștiințe temeinice și la orgă, în 1765 este angajat în Halifax și, în anul următor,  în Bath. Profesionalismul său în domeniul muzical îl propulsează în 1771 ca membru în Societatea Regală.

 

Dotat cu o inteligență sclipitoare Herschel schimbă registrul muzical  cu studii aprofundate în  matematică și astronomie. Inventează un nou tip  de telescop, pe care îl fixează în grădina sa, cu ajutorul căruia reușește să descopere la 13 martie 1781 planeta Uranus. Referințele sale astronomice îl fac celebru și este numit de către regele George al III-lea, astronom la curtea regală. Puterea de mărire a telescopului construit de el îi permite să dezvăluie mișcarea sistemului solar față de celelalte stele din Calea Lactee.

 

La 11 ianuarie 1787 descoperă doi sateliți ai planetei Uranus: Titania și Oberon, iar peste doi ani observă calotele polare a planetei Marte și doi sateliți ai planetei Saturn: Mimas și Enceladus. În 1800 face cunoscut lumii științifice radiațiile calorice, numite astăzi radiații infraroșii. Este primul om de știință care menționează în domeniul astronomiei, existența  stelelor binare(1802).

 

Herschel pune bazele moderne ale astronomiei galactice. Inteligența liberă îl conduce spre adevărul absolut.

 

„Cu cât se lărgește mai mult câmpul științei, cu atât  mai numeroase și mai sigure devin argumentele despre existența eternă a unei înțelepciuni creatore și atotputernice. Geologi, matematicieni, astronomi, naturaliști, toți au depus piatra lor la acest templu al științei, templu ridicat de Însuși Dumnezeu.”

 

Vezi și 15 mari savanți creștini care au crezut în Dumnezeu

 

Să ne mai amintim și de alți savanți neidiologizați, care au crezut în Dumnezeu (nu capete pătrate, nu nebuni, nu ultimii deluvieni, nu proști), și onorează patrimoniul mondial al întemeietorilor de științe:

 

Lord Rayleigh(1842-1919) -Analiza dimensională și analiza modelelor;

 

Georges Cuvier(1769-1832)-Anatomia comparată;

 

Carolus Linnaeus(1707-1778)-Biologia sistematică;

 

Robert Boyle(1627-1691)-Chimia clasică;

 

Willliam Ramsay(1852-1916)-Chimia izotopică;

 

James Clerk Maxwell(1831-1879)-Electrodinamica;

 

Michael Faraday(1791-1867)-Electromagnetica;

 

Lord Kelvin(1824-1907)-Termodinamica;

 

Ambrose Fleming(1849-1945)-Electronica;

 

Matthew Maury(1806-1873)-Oceanografia;

 

Rudolph Virchow(1821-1902)-Patologia;

 

James Joule(1818-1889)-Termodinamica reversibilă;

 

Charles Babbage(1792-1871)-Tehnologia calculatoarelor;

 

George Stokes(1819-1903)-Mecanica fluidelor.

 

Mulți alți savanți și cercetători eminenți (mii), binefăcători ai omenirii prin operele și invențile lor au adus contribuții importante la patrimoniul mondial al culturii, depunând mărturii despre Creatorul celor văzute și nevăzute.

 

Majoritatea elitelor creatoare de valori materiale și spirituale ale istoriei au impulsionat progresul umanității, călăuzindu-se de acea înțelepciune bună, componentă a inteligenței, înmiresmată cu frica pozitivă de Dumnezeu.

 

De ce fundamentaliștii atei din Consiliul Europei și din Congresul American n-au respect față de adevărații oameni de știință? Răspunsul este simplu. Gândirea liberă și-au virusat-o cu o ideologie atee extremistă ce provoacă scurt circuite pe configurațiile logice de pe cortex.

 

Convingerea cercetătorilor evoluționiști că zeița mama Natura și zeul tatăl Orbul hazard (ceasornicarul orb), înarmați cu întâmplările de necesitate, selecția naturală, lupta pentru existență, mutațiile benigne (pleonasm evoluționist) etc., sunt cauzele inteligente în conceperea văzutului și nevăzutului, presupune apartenența la un sistem idolatru, la un fetișism și animism ce dezonorează rațiunea, respectiv știința.

 

Experiența umană, logica matematică corectă, bunul-simț legiferează, ca un corolar al principiului cosmic al cauzalității, că: nu există plan fără planificator, organizare fără organizator, inteligență în afara inteligenței (cea dintâi trebuie să fie superioară inteligenței efect).

 

Evoluția istorică a inteligenței omului este o consecință a limbajului. Cuvântul este unitatea fundamentală a inteligenței umane. Științele exacte precum: matematicile, fizicile, chimiile și toate disciplinele tehnologice s-au dezvoltat raportându-se mereu la un algoritm logic de imbricare a cuvintelor finalizate în idei sau scheme logice de calcul.

 

Operațiile formale de comparare, clasificare, numerație, calcul, punere în relații, nu sunt eficiente decât într-o setare a cuvintelor exprimate în operatori  logici pentru a expoza în deducții, inducții, analize, sinteze, abstractizări și generalizări. Și alte informații nonverbale despre simboluri, culori sau sunete sunt asociate cu un cod al cuvintelor depozitate și înregistrate în memoria generală.

 

Omul a ajuns stăpânul acestei planete nu datorită factorilor genetici ai evoluției și  factorilor ecologici ai evoluției, declamați în toate cărțile de biologie, sau, în media manipulată cu abilitate, în ciuda adevărului, de magnații atei – fie de dreapta, fie de stânga-, ci a inteligenței cu care a fost programat de Creator.

 

A nu se uita pledoaria pentru inteligență: selecția naturală, lupta pentru existență și toți factorii neodarwiniști menționați sunt rezultatele activității inteligențelor de la cockpitul viului, din flora și fauna planetară… iar inteligențele sunt de o complexitate ireductibilă. Deci evoluția graduală, pas cu pas, sau alte formulări hilare sunt cele mai mari înșelătorii introduse în știință de ateii darwiniști.

 

Reamintesc că această carte se adresează, în mod special elevilor, studenților, intelectualilor și tuturor oamenilor dotați cu inteligența liberă, care au predispoziții inteligente pentru a căuta adevărul și de a nu se lăsa înșelați de falsul și minciuna concepțiilor ateiste care îngenunchează adevărata știință de dragul duhului credinței lor.

 

Dacă ne referim doar la categoriile inteligente de deplasare: mișcare pentru odihnă, mâncare, reproducere, mișcare pentru refugiu în caz de calamități, mișcare pentru recunoașterea terenului, mișcare pentru joc, mișcare pentru atac etc, toate aceste motivații de acțiuni  ale unui organism viu, mai mult sau mai puțin complexe, se fac în urma înregistrării și prelucrării informaților la nivelul creierului, dacă există, sau la nivelul micului sistem suprarațional neuronal, după ce s-au prelucrat și analizat conștient informațiile senzoriale.

 

Nu organul handicapat, nu organul finalizat a creat funcția- a se documenta din scenariul dezolant din teoria darwinismului sau handicapurilor triumfătoare – ci, mai întâi, inteligența suprarațională a configurat pe cortex matriciile bioenergetice ale organelor necesare funcționării oricărui organism, apoi le-a programat să activeze în perioadele de timp, înregistrate în cartea biotehnică a oricărui organism. În funcție de corectitudinea bioenergetică a configurațiilor de pe creier se dezvoltă cronologic sănătos orice organ și sisteme de organe ce alcătuiesc întregul ființial.

 

Autor: Monahul Serghie

Sursa: Dumnezeu o certitudine, p. 37-48

 

[1] Ilarion V. Felea-Religia culturii– Edit. Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad, 1994, pg 83.

 

[2] Răzvan Codrescu-Doctorul Nicolae C. Paulescu sau Știința Mărturisitoare, Edit. Christiana, București, 2009;

 

 Dr. N. C. Paulescu-Noțiunile Suflet și Dumnezeu în Fiziologie, ediție îngrijită de Dr.V. Trifu- Edit. Credința Strămoșească, București, 2007.

 

[3] Sursele 21, 22 și *Pr. Iova Firca-Cosmogonia biblică și teoriile științifice. Edit. Anastasia, 1998;

 

*Henry  M. Morris- Bazele biblice ale științei moderne, Societatea Misionară Română Wheaton, Illinois U.S.A.1993;

 

*Henry  M. Morris, Gary E. Parker-Introducere în Știința Creaționistă, Edit. Anastasia, București, 2000;

 

*www Petru Popovici-Biblia este totuși adevărată;

 

*Răzvan Codrescu-Doctorul Nicolae C. Paulescu sau Știința Mărturisitoare, Edit. Christiana, București, 2009;

 

*Dr. N. C: Paulescu-Noțiunile Suflet și Dumnezeu în Fiziologie, ediție îngrijită de Dr.V. Trifu- Edit. Credința Strămoșească, București, 2007.

 

[4] Sursele 23.

 

[5] *sursele 23.

 

[6] Sursele 23.

 

 

https://facerealumii.ro/mari-genii-dumnezeu/

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Dumnezeu, știință, totul și nimic

 

 

tradus de Cristian Monea (Centrul De Studii Facerea Lumii)

 

 

Cât de multe ne poate spune știința despre Dumnezeu, univers și natura nimicului? Rafi A. din Germania scrie:

 

Bună ziua

 

Am citit multe articole naturaliste seculare despre Big Bang și despre cum ar fi putut începe totul.

 

Toți susțin că teoria nu este despre faptul că totul apare din nimic. Am încercat să testez aceste afirmații folosind pagina dvs., dar cred că nu mă pricep la fizică și nu pot înțelege ideea pe care încearcă să o sublinieze și nici nu înțeleg complexitatea problemei prezentate de articolele dvs.

 

Ați putea explica în cuvinte simple dacă există ceva în știință care este capabil să existe la infinit și să creeze ceva?

 

Sau include știința ideea că la un moment dat nu a existat absolut nimic sau este doar o întrebare filozofică?

 

Iar natura și legile fizicii există de la începutul universului sau au existat înainte de acest moment? Pentru că ei vorbesc mereu despre fluctuații.

 

Este universul într-adevăr atât de complex sau îl fac ei complex ca să creeze posibilitatea teoriilor complexe ale creației?

 

O altă întrebare este dacă vastitatea universului are vreun scop.

 

Salutări, Rafi

 

Shaun Doyle din partea CMI răspunde:

 

Dragă Rafi,

 

Am intercalat răspunsurile mele (pe care le-am colorat în verde) între comentariile tale de mai jos.

 

Am citit multe articole naturaliste seculare despre Big Bang și despre cum ar fi putut începe totul.

 

Toți susțin că teoria nu este despre faptul că totul apare din nimic. Am încercat să testez aceste afirmații folosind pagina dvs., dar cred că nu mă pricep la fizică și nu pot înțelege ideea pe care încearcă să o sublinieze și nici nu înțeleg complexitatea problemei prezentate de articolele dvs.

 

Au dreptate—teoria Big Bang nu implică neapărat că totul a apărut din nimic. Pentru început, aceasta presupune că teoria big-bang-ului vorbește despre originea a tot ce există. Cu toate acestea, nu există nicio modalitate de a verifica acest lucru științific. Big Bang-ul poate vorbi despre primele etape ale tot ce există ceea ce putem observa științific, dar ar fi o nebunie să echivalăm „tot ce putem observa științific” cu „tot ce există”, fără un fel de argument filozofic pentru această echivalență.

 

Imagine de Tumisu de la Pixabaythinkingr

Într-adevăr, putem indica dovezi împotriva echivalenței. De exemplu, pot eu observa științific stările mentale ale altcuiva? Pot observa științific (ceva din) stările lor cerebrale atunci când au stări mentale, dar garantează aceasta că stările mentale pot fi echivalate cu sau reduse la stări cerebrale? Deloc. De exemplu, are un gând o dimensiune și o formă? Care este locația sa exactă în creier? Și nu vorbesc despre starea cerebrală care este corelată cu sau provoacă gândul; vorbesc despre gândul în sine.

 

În al doilea rând, filozoful J.P. Moreland notează o altă caracteristică unică a stărilor mentale pe care stările cerebrale nu o au—intenționalitatea:

 

„Cel puțin multe stări mentale au o intenționalitate—faptul că se referă la ceva—îndreptată către un obiect: o senzație este a lămpii, o credință este despre Londra, o dorință este de înghețată. Dar stările cerebrale, cum ar fi un grup de neuroni care se declanșează împreună, se întâmplă doar prin faptul că sunt cauzate de stimuli. Nu sunt despre nimic. Ele pur și simplu sunt.”1

 

Ideea mea nu este să dovedesc că Dumnezeu este baza supremă pentru stările mentale (deși argumente de genul acesta pot fi elaborate). Ideea mea este mult mai modestă—să arăt că există trăsături ale acestei lumi care nu sunt observabile științific. Stările mentale sunt, în mod plauzibil, un astfel de lucru. Putem observa științific cauzele în creier ale unei anumite stări de conștiență. Putem observa din punct de vedere științific ce trebuie să se întâmple în creier înainte ca acea stare să poată obține și să funcționeze în viața și comportamentul cuiva (vezi Does your brain make your decisions before you do?—n.t., Creierul tău ia deciziile tale înainte de tine?—și Memory, the brain, and the soul—n.t., Memoria, creierul și sufletul). Dar nu putem observa științific starea conștientă în sine sau tipurile de proprietăți care o caracterizează.

 

Ați putea explica în cuvinte simple dacă există ceva în știință care este capabil să existe la infinit și să creeze ceva?

 

Depinde de ceea ce înțelegeți prin „ceva în știință”. Dacă prin aceasta vrei să spui „orice care este observabil științific”, atunci nu, nu există „nimic în știință” în acest sens care să poată exista la infinit și să creeze ceva. Dar apoi, așa cum am subliniat mai sus, nici gândurile noastre nu sunt. Și totuși știu sigur că le am.

 

Dar, dacă prin „ceva în știință” înțelegi „orice relevant pentru știință”, atunci răspunsul poate fi da. De ce? Dumnezeu este în mod plauzibil relevant pentru știință și El este infinit și poate crea orice. Dumnezeu este în mod plauzibil relevant pentru știință, deoarece El oferă o explicație potențială pentru originea vieții, de exemplu.

 

Sau include știința ideea că la un moment dat nu a existat absolut nimic sau este doar o întrebare filozofică?

 

Posibilitatea nimicului absolut este o întrebare filozofică.

Posibilitatea nimicului absolut este o întrebare filozofică. Aceasta nu înseamnă că este lipsită de importanță, deoarece știința nu este singura modalitate de a cunoaște lucrurile (Science and secularism … and Scripture?—n.t., Știința și secularismul… și Scriptura?) Noțiunile științifice despre „nimic” tind să fie instrumente matematice care presupun existența unor scenarii specifice descrise de legile noastre ale naturii (In the beginning God created—or was it a quantum fluctuation?—n.t., La început a creat Dumnezeu—sau a fost o fluctuație cuantică?) Cu alte cuvinte, ele nu sunt o absență completă a ființei—nu sunt literalmente „nimic”.

 

Iar natura și legile fizicii există de la începutul universului sau au existat înainte de acest moment? Pentru că ei vorbesc mereu despre fluctuații.

 

„Natura” și „universul” sunt de obicei considerate concepte sinonime. Iar „legile fizicii” sunt doar descrieri ale modului în care funcționează natura (Defining arguments away—the distorted language of secularism—n.t., Îndepărtarea argumentelor—limbajul distorsionat al secularismului), așa că nu ele există dacă universul nu există. Adică trebuie să intre în joc doar cu începutul universului. Pentru mai multe despre fluctuațiile cuantice și despre începutul universului, vezi In the beginning God created—or was it a quantum fluctuation?

 

Este universul într-adevăr atât de complex sau îl fac ei complex ca să creeze posibilitatea teoriilor complexe ale creației?

 

Universul este într-adevăr complex. Dumnezeu nu a creat un univers care ar fi ușor de stăpânit pentru mintea noastră. Sol.25:2: „Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.” Cu toate acestea, tipul de complexitate imaginat de unii care ar dori să scape de Dumnezeu este probabil fictiv.

 

O altă întrebare este dacă vastitatea universului are vreun scop.

 

În primul rând, cu cât universul este mai mare și mai complex, cu atât este mai greu să explici din întâmplare reglajul său fin în favoarea vieții (The universe of the lone brain).

 

În al doilea rând, luați în considerare Psalmul 8:3–4:

 

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?

 

Și III Regi 8:27:

 

Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul și cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puțin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău.

 

Imagine de Maike und Björn Bröskamp de la Pixabayminute-man

Reflectând la aceste pasaje, enormitatea cosmosului ne subliniază imensitatea absolută a lui Dumnezeu. Nici măcar universul, oricât de vast este, nu poate să se închidă în Dumnezeu! Și totuși, suntem atât de mici. Fire de praf pe o planetă mică singuratică din vidul ceresc enorm. Îl face pe Dumnezeu să pară imens? Fără îndoială!

 

Dar nu aceasta este problema. Problema este că dimensiunea noastră în raport cu cosmosul nu îl face pe Dumnezeu să pară neconceput de imens, ci ne face să ne simțim infinitezimal de mici. Și oamenii presupun adesea că dimensiunea noastră relativă se corelează cu semnificația noastră relativă. Într-adevăr, unii chiar au transformat acest lucru într-un argument împotriva oricărui fel de Dumnezeu căruia îi pasă de noi (Why did God make such a big universe?—n.t., De ce a făcut Dumnezeu un univers atât de mare?).

 

Dar tot ceea ce face acest lucru este să arate cât de îndepărtate sunt așteptările anumitor atei de la Dumnezeu față de ceea ce învață Biblia. În timp ce Biblia ne învață imensitatea lui Dumnezeu, ne pune, de asemenea, chiar în centrul planurilor lui Dumnezeu. Acest lucru se vede cel mai clar în Întruparea lui Iisus. Dar, oricât de ciudată ar părea această afirmație, ea reflectă tocmai pe Dumnezeul din Isaia 57:15:

 

Dumnezeu alege în mod liber să coboare din locul Său „înalt și sfânt” pentru a avea grijă de noi „firele de praf”.

Că așa zice Domnul, a Cărui locuință este veșnică și al Cărui nume este sfânt: Sălășluiesc într-un loc înalt și sfânt și sunt cu cei smeriți și înfrânți, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit și să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.

 

Dumnezeu alege în mod liber să coboare din locul Său „înalt și sfânt” pentru a avea grijă de noi „firele de praf”. O modalitate puternică de a comunica dorința Lui de a avea grijă de cel mai mic, de cel din urmă și de cel pierdut este de a crea un cosmos vast în care să fim singuri pe un fir de praf în imensul vid ceresc? Nici măcar cerurile nu-L pot cuprinde, dar El ține atât de mult la noi încât El trimite și sacrifică pe Fiul Său din veșnicie pentru a ne face parte din familia Sa.

 

Salutări,

Shaun Doyle

Creation Ministries International (NZ)

 

Referinţe

Moreland, J.P., Scientism and Secularism, Crossway, Kindle Edition, p. 89, 2018.

 

 

 

https://creation.com/dumnezeu-stiinta-totul-nimic

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Argumente filosofice pentru existența lui Dumnezeu

 

 

de Shaun Doyle

 

tradus de Ioana Marica (Centrul De Studii Facerea Lumii)

 

 

De ce cred că Dumnezeu există? Scepticii cer adesea ca teiștii să dovedească convingător că Dumnezeu există, înainte ca oricine dintre noi să creadă că El există. Dar doar pentru că s-ar putea să nu pot convinge un sceptic că Dumnezeu există, nu inseamnă că nu pot ști că Dumnezeu există. Dumnezeu se poate revela oamenilor în numeroase moduri, dintre care unele nu implică argumente. De exemplu, Duhul Însuși mărturiseste sufletelor creștinilor că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16). Și Dumnezeu poate, de asemenea, să-și retragă cunoștința despre Sine (Romani 1: 18-32). Nu trebuie să fiu un maestru în dezbateri pentru ca Dumnezeu să mi se dezvăluie suficient pentru a ști că există.

 

Dacă un argument este sănătos și solid, acesta actionează ca un semn îndreptat spre Dumnezeu.

De fapt, nu există nici o dovadă concludentă, dacă prin aceasta se înțelege un argument care impune acceptarea universală. Nici un argument nu îi poate face pe oameni să creadă concluzia lui. Oamenii nu sunt roboți logici; ei vin cu prejudecăti, experiențe și gusturi care afectează modul în care văd argumentele. De exemplu, luați în considerare contrastul dintre C.S. Lewis, un fost ateu care mai târziu a imbrătisat filosofia idealistă, și Antony Flew, un filosof evidentialist. Lewis a fost convins de existența lui Dumnezeu prin argumentul moral, care arată că Dumnezeu este idealul moral: „este mai important că Raiul să existe decât ca oricare dintre noi să ajungă la el.”1 Flew a respins argumentul moral al lui Lewis pentru existența lui Dumnezeu, deși mai târziu în viată a fost convins de deism prin argumentul designului inteligent. El a adoptat poziția „convinge-mă cu dovezi clare” (o poziție pe care niciodată nu o abandonase).

 

Dar dacă nu există dovezi concludente pentru existența lui Dumnezeu (în sensul arătat mai sus), ce sens mai au argumentele? Dacă un argument este sănătos și solid, acesta actionează ca un semn îndreptat spre Dumnezeu. Dar semnele transmit doar informații limitate, iar oamenii care se uită la un semn trebuie să citească corect și să răspundă semnului. O persoană care ignoră un STOP sau citește greșit un semn de limitare de viteză va acționa în consecintă. Răspunsul lor poate avea chiar și consecințe dezastruoase. Dar asta nu e vina semnului! În același mod, argumentele bune pentru Dumnezeu nu trebuie să ne spună totul despre Dumnezeu. De asemenea, nu-i putem face pe oamenii să le înțeleagă și să le răspundă în mod corespunzător. Tot ce le oferă este o expunere publică care apreciază credința în Dumnezeu ca fiind rezonabilă. Tot ce putem face este să prezentăm cât mai explicit semnele. Noi plantăm și udăm, dar numai Dumnezeu poate să crească 1 Corinteni 3: 7).

 

Ca atare, citind argumentele de mai jos, trebuie să se inteleagă că ele sunt oferite în spiritul celor menționate. Nu sunt dovezi concludente, ci semne care indică spre Dumnezeu, arătand cel puțin credința în El ca fiind rezonabilă, dacă nu rațional obligatorie.

 

Argumentul moral: Putem fi buni fără Dumnezeu?

iStockphotoman-on-knees

Valorile morale și îndatoririle ne impresionează în fiecare zi. De exemplu, practic toată lumea știe că torturarea copiilor doar pentru distracție este în mod obiectiv rău, iar compasiunea pentru cei neajutorați este în mod obiectiv bună. Și recunoaștem cu usurintă pe cei care nu sunt de acord ca fiind anormali (de exemplu, sociopați). Dar de ce? Ce face lumea o lume morală? Cea mai bună explicație este Dumnezeu. Dumnezeu este standardul suprem al bunătătii și toată moralitatea este raportată la caracterul Său și răspândită prin poruncile Sale. Nimic altceva, fie evoluția, fie indivizii, sau chiar faptele morale însele, nu oferă un temei suficient pentru valorile morale, îndatoriri și responsabilitate. Putem formula acest argument astfel:

 

Dacă Dumnezeu nu există, nu există standarde morale.

Standardale morale există.

Prin urmare, Dumnezeu există.

Argumentul cosmologic: La început …

La început … ce? Facerea 1: 1 spune: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.”, dar de ce să credem că este adevărat? În primul rând, nimic nu apare fără o cauză, acesta este un principiu de bază al științei și al raționalitătii. Tot ceea ce vedem că a început să existe are o cauză. Dar știm, de asemenea, că universul însuși are un început. Legile termodinamicii implică acest lucru cu tărie. O regresie infinită de cauze secundare nici măcar nu poate exista pentru că se poate arăta matematic că acest lucru ar duce la absurdități! Dar asta inseamnă că universul în sine a avut o cauză. Dar care ar putea fi „cauza” universului? Universul este o realitate de spațiu, timp și materie, astfel încât cauza nu poate fi legată de aceste lucruri. În plus trebuie să fie ceva puternic pentru a provoca universul! Soluția cea mai simplă este o cauză veșnică, nematerială, neprevăzută. Dar cum să obții un efect temporal dintr-o cauză veșnică? Această cauză trebuie să fi ales liber să creeze, deci trebuie să fie o cauză personală. Deci, cea mai simplă cauză a universului este o cauză unică, puternică, personală, veșnică, imaterială, neschimbată – seamănă mult cu Dumnezeu! Putem formula argumentul astfel:

 

Deci, cea mai simplă cauză a universului este o cauză unică, puternică, personală, veșnică, imaterială, neschimbată – seamănă mult cu Dumnezeu!

Tot ce are un început are o cauză.

Universul a avut un început.

Prin urmare, universul a avut o cauză.

Argumentul contingentului: De ce este Ceva mai degrabă decât Nimic?

De ce există ceva mai degrabă decât nimic? La baza intrebării este un principiu: totul există cu un motiv. Ce fel de motive ar putea fi? Se pare că există doar două tipuri de bază. Un lucru ar putea fi cauzat de un alt lucru sau ar putea să existe prin natura sa.

 

Dar ar putea universul să fie scutit de a avea nevoie de un motiv pentru care există? Dacă da, de ce ar trebui să fie scutit? Dimensiunea nu contează. Dacă am înlocui universul cu o carte de mărimea universului, cartea tot ar avea nevoie de un motiv pentru care este acolo. Prin urmare, și universul. Și dacă exceptăm universul, nu există nici un motiv să nu excludem și alte lucruri, cum ar fi lucrurile din univers. Dar nici o persoană sănătoasă nu crede că rațele, stelele și scaunele ar putea exista fără niciun motiv. Și imaginați-vă ce s-ar întâmpla cu știința dacă am adopta acest principiu. Știință inseamnă a găsi explicații pentru lucruri. Deci, dacă unele lucruri nu au nici o explicație, cum putem ști dacă știința li se aplică și lor sau nu? Nu am putea face știință deloc! Până aici a fost ateismul prietenul științei.

 

Deci, de ce există universul? Este evident că nu trebuie să existe. Este făcut din lucruri care nu trebuie să existe! În schimb ar putea să existe oricâte universuri, sau niciunul. Și totuși există. Deci, dacă există un motiv pentru care universul există, care ar fi acesta? Dumnezeu l-a făcut.

 

Dar observați că am spus: „dacă universul are un motiv pentru care există, acest motiv este Dumnezeu”. Ateii pot răspunde: „Dar dacă ateismul este adevărat, universul nu are nici un motiv pentru care există.” Aceasta este ideea! Dacă ei spun „dacă ateismul este adevărat, nu există niciun motiv pentru care universul există”, este, de asemenea, adevărat că „dacă universul are un motiv pentru care există, ateismul este fals”. Și de ce ar fi ateismul fals dacă există un motiv pentru care universul există? Simplu: dacă există un motiv, Dumnezeu este acela.2

 

Dar dacă totul are un motiv pentru care există și motivul pentru care universul există este că Dumnezeu l-a făcut, atunci Dumnezeu există. Răspunsul final la motivul pentru care cauza este Ceva mai degrabă decât Nimic este Dumnezeu. Putem rezuma acest lucru după cum urmează:

 

Totul are un motiv pentru care există – fie prin necesitatea propriei sale naturi, fie datorită faptului că a fost cauzat de altceva.

Dacă universul are un motiv pentru care există, acesta este că Dumnezeu l-a făcut să existe.

Universul există.

Prin urmare, Dumnezeu a făcut ca universul să existe.

Așadar, Dumnezeu există.3

Argumentul de proiectare: utilitatea matematicii în știință

De ce este matematica un instrument atât de util în știință? Este ca și cum natura ar fi scrisă în limbaj matematic. Pare ca o mare întâmplare!4 Cel puțin dacă nu Îl iei în calcul pe Dumnezeu.

 

iStockphotonumbers

Dar este oare posibil ca utilitatea matematicii în știință să fie un noroc chior în afară existenței lui Dumnezeu? La urma urmei, este foarte greu să ne imaginăm o lume consistentă prin ea însăși fără să putem aplica o matematică de bază (de ex. 2 + 3 = 5). Dar nu este matematica de bază cea care face ca legătura dintre matematică și știință să pară o coincidentă. Mai degrabă, sunt idei matematice complexe precum numerele imaginare, calculul tensorial și spațiul Hilbert. Multe dintre aceste idei nu au o existență fizică (cum ar fi spațiul Hilbert). Dar ele sunt vitale pentru a descrie modul în care funcționează natura. Chiar dacă lumea fizică trebuie să fie matematică, aceasta nu explică de ce matematica complexă pe care o folosim lucrează în descrierea lumii fizice.

 

Ar putea structurile matematice să provoace lumea fizică? Numai dacă acestea ar putea să dea naștere lucrurilor. Dar, de ex. cifra „5” ar putea face ca mâna mea stângă să aibă 5 degete? Asta nici nu are sens! Numărul „5” descrie câte degete sunt la mâna stangă; ea nu face ca acest fapt să se întâmple. Dacă ele există măcar, obiectele matematice nu provoacă nimic.

 

Dar, în schimb, universul ar putea fi o structură matematică? Fizicianul Max Tegmark crede chiar acest lucru.5 Dar el ne oferă, de asemenea, un motiv puternic pentru a respinge punctul său de vedere:

 

„Această credință a mea care pare o nebunie … ne face părți conștiente de sine ale unui obiect matematic gigantic… În cele din urmă, el demonstrează noțiuni familiare, cum ar fi întâmplarea, complexitatea și chiar ne aduce la statutului de iluzii…”5

Convingerea lui Tegmark sună a nebunie deoarece este o nebunie. Ne obligă să privim aproape orice lucru legat de experiența umană ca o iluzie! Orice argument pentru acest lucru va avea întotdeauna premise mai puțin convingătoare decât convingerea noastră că experiențele noastre sunt reale. Mai bine să credem că universul are o structură matematică. Cel puțin asta nu inseamnă că trăim într-o matrice matematică! În esență, chiar dacă obiectele matematice sunt reale, ele nu pot explica singure de ce natura este scrisă în limbaj matematic.

 

Dar dacă structurile matematice nu există? În afara Lui Dumnezeu, problema este și mai rea. Utilitatea matematicii în ştiintă este ceva ce noi am descoperit. Nu am inventat-o! Natura chiar este scrisă în limbaj matematic, indiferent ce spunem noi. Dar dacă obiectele matematice nu o pot explica și nici noi nu o putem explica și nu este nici o coincidență, atunci de ce natura este scrisă în limbaj matematic? Răspunsul este o minte transcendentă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu. Putem rezuma argumentul astfel:

 

De ce este natura scrisă în limbaj matematic? Răspunsul este o minte transcendentă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu nu există, aplicabilitatea matematică în lumea fizică este doar o coincidență.

Aplicabilitatea matematică în lumea fizică nu este doar o coincidență.

Prin urmare, Dumnezeu există.6

Acesta este doar unul dintre diferitele argumentele de design. Unii se concentrează pe reglarea fină a universului pentru viață sau originea vieții sau originea structurilor biologice sau originea conștiintei. Consultați „Creat sau evoluat?” pentru o vedere de ansamblu. Pe creation.com, veți găsi multe exemple de proiectare în natură care indică spre Dumnezeul Bibliei.

 

Argumentul ontologic: Dumnezeu este unicul suprem

De când Anselm de Canterbury și-a prezentat prima dată versiunea în secolul al XI-lea, argumentele ontologice au fost sursa multor discuții și dezbateri. Ele se bazează pe două idei de bază. Prima provine de la Anselm însuși – Dumnezeu este „acela față de care nimic mai mare nu poate fi conceput”. Cu alte cuvinte, prin definiție, nimic nu poate fi egal sau mai mare decât Dumnezeu. Al doilea este că, dacă este posibil ca Dumnezeu să existe, trebuie să existe. Dumnezeu nu poate să existe, din întâmplare deoarece o parte a ceea ce inseamnă „Dumnezeu” este o ființă care există în mod necesar. Deci fie Dumnezeu trebuie să existe, fie El nu poate exista.

 

Deci, cum arată aceste argumente? Iată un exemplu:

 

„Acela față de care nu se poate concepe ceva egal sau mai mare” (adică Dumnezeu) poate să existe. (Premisă)

Să presupunem că Dumnezeu poate să nu existe. (Presupunere)

O ființă care nu poate să nu existe este mai mare decât o fiintă care poate să nu existe. (Premisă)

Dacă „Acela față de care nu se poate concepe ceva egal sau mai mare” poate să nu existe, atunci nu este „Acela față de care nu se poate concepe ceva egal sau mai mare” (din 3).

Dar această este o contradicție.

Prin urmare, „Acela faţă de care nu poate fi conceput nimic egal sau mai mare”, adică Dumnezeu, nu poate să nu existe.

Ce inseamnă toate acestea? În primul rând, presupune că Dumnezeu există. Apoi, să presupunem că Dumnezeu nu există. Dar ce inseamnă să nu concepem că există ceva mai mare sau egal decât Dumnezeu? Gândiți-vă cum pot exista lucrurile. Un lucru fie nu poate să nu existe (adică există în mod necesar), fie poate să nu existe (adică există în mod accidental). Care e mai bun? Existența necesară, nu? Aplicați acest lucru lui Dumnezeu. Dacă nu există nimic mai mare sau egal cu Dumnezeu, poate el să nu existe? În mod evident nu. De ce? Dacă ar putea, atunci Dumnezeu nu ar putea fi „acela față de care nimic mai mare sau egal să nu poată fi conceput”. Dar asta e un nonsens! Nu exista nimic mai mare sau egal cu Dumnezeu prin definiție. Prin urmare, să presupunem că Dumnezeu nu există, nu are sens (cu condiția că Dumnezeu poate să existe). Deoarece prin definiție nu există nimic mai mare sau egal cu Dumnezeu, dacă El există, trebuie să existe în cel mai mare fel posibil. Aceasta este existența necesară. Dar dacă Dumnezeu există în mod necesar, atunci El există într-adevăr.

 

Mulți consideră acest lucru doar un joc de cuvinte. Dar nu este. Declarația „Nu este nimic mai mare sau egal cu Dumnezeu” implică faptul că „Dumnezeu nu poate să nu mai existe”. Dar cele două afirmații nu inseamnă același lucru. Oamenii adesea cred că „Dumnezeu” este un concept coerent, fără a realiza că asta implică faptul că Dumnezeu trebuie să existe. Aceste argumente ne pot ajuta să vedem acest lucru. Concluzia este implicită în premise, dar acest lucru este valabil pentru orice argument deductiv valid.

 

Ateii au încercat, de asemenea să găseasca o incoerență clară în ideea lui Dumnezeu de milenii, și au eșuat.

De asemenea, criticii spun adesea că ar putea fi aduse argumente similare pentru orice așa-numită ființă necesară. Cu alte cuvinte, ei spun că dacă ceva ar putea exista în mod necesar, ea există în mod necesar. Și acesta este un mod valid de a replica. Trucul este să arate că sunt posibile alte așa-numite ființe necesare. Dar cel mult ar arăta numai că Dumnezeu nu este singura ființă necesară. Dar asta nici măcar nu este relevant pentru această versiune! Această versiune folosește măretia existenței necesare (în comparație cu existența contingentă) pentru a arăta că Dumnezeu trebuie să existe. Dacă sunt și alte lucruri care trebuie să existe, Dumnezeu tot trebuie să fie mai mare decât ele.

 

Criticul ar putea spune și că „cel față de care nu poate fi conceput ceva egal sau mai mare” este incoerent, ca și ideea unui „burlac căsătorit”. Aceasta este probabil cea mai bună obiecție a lotului, deoarece este cel mai ușor de imaginat. Dar observați ce îl obligă pe ateu să spună: nu doar că Dumnezeu nu există, dar chiar ideea că „Dumnezeu există” este incoerentă. Este destul de ușor să spui asta. Dar cum să justifici o astfel de revendicare? Asta nu este chiar ușor!

 

Și există motive să credem că Dumnezeu este posibil. De exemplu, celelalte argumente enumerate aici ne dau motive să credem că este cel puțin posibil ca Dumnezeu să existe. Ateii au încercat, de asemenea să găseasca o incoerență clară în ideea lui Dumnezeu de milenii, și au eșuat. Chiar și ideea unei ființe față de care nimic nu poate fi mai mare sau egal impune posibilitatea propriei existențe.7

 

Anselm credea că a găsit în argumentul ontologic o dovadă concludentă pentru existența Lui Dumnezeu. Dar nu este așa. E greu de înțeles. Și nu este imediat evident că afirmația „Dumnezeu nu există” este în mod necesar falsă. Dar poate ajuta la subminarea îndoielilor cu privire la Dumnezeu pentru cei înclinați să creadă că Dumnezeu există. Și chiar și pentru ateu, poate ajută să le arătăm costul intelectual al respingerii posibilității lui Dumnezeu.

 

open-tomb

Argumentul din minuni: învierea lui Iisus

Iisus a învățat cu un simț unic al autorității divine. El a pretins că are autoritatea de a ierta păcatele. El a spus că a-L urma pe El omul își împlinește destinul etern. El a profețit cu propria Lui autoritate („Adevărat vă spun …”). El a pretins că este Domnul Sabatului (Marcu 2:27). Titlul său favorit pentru el însuși („Fiul omului”) arăta, de asemenea, că El S-a considerat pe Sine că este moștenitorul Împărăției veșnice a lui Dumnezeu (luând acest termen din Daniel 7: 13-14)! Iisus a lăsat o impresie evidenta că, însuși, Dumnezeul lui Israel S-a întors in Sion pentru a-și stabili împărăția. Și aceasta a fost impresia pe care a lăsat-o în mod clar asupra urmașilor Lui, de ex. Iacov 2: 1, Ioan 1: 1, Romani 10: 9-13 și Marcu 6: 45-53.

 

Dar de ce credem asemenea pretenții extraordinare? Iisus a spus, de mai multe ori, că va fi ucis și apoi va învia din morți (de exemplu, Matei 12: 38-40, Marcu 8:31). Acesta este modul în care Iisus credea că Dumnezeu Îl va justifica. Învierea verifică pretențiile Sale, dacă sunt adevărate. Se presupune ca Iisus a fost inviat pentru a nu mai muri niciodată, ceea ce este un miracol pe care doar Cel care controleaza cosmosul, adică Dumnezeu, l-ar putea face.

 

Dar sunt minunile chiar posibile? Un miracol nu este altceva decât un eveniment istoric cu o cauză supranaturală. Și nu avem nici o problemă să deducem entități nevăzute, cum ar fi quark-uri sau vechi artizani, pentru a explica evidentele observabile. Miracolele sunt problematice numai dacă limităm plaja de cauze posibile la cauzele naturale înainte de a examina dovezile. Dar de ce să ne constrângem astfel, mai ales dacă o cauză supranaturală este cea mai bună explicație a probelor, sau poate chiar singura?

 

Deci ce dovezi există pentru învierea lui Iisus? Mai întâi, Iisus a murit. Nu poți avea o înviere dacă persoana nu a murit! Moartea lui Iisus prin crucificare este atestată mai bine decât aproape orice alt eveniment istoric din antichitate. Este peste tot în Noul Testament și în scrierile Părinților apostolici. Și este menționat de Josephus, Tacitus și Pliniu cel Tânăr, pentru a numi doar câteva surse necreștine care o menționează.

 

În al doilea rând, avem o tradiție bisericească pentru înviere care datează de la aproximativ trei ani după moartea lui Iisus: 1 Corinteni 15: 3-8. Aceasta mărturisește despre multiplele apariții ale lui Iisus printre indivizi și grupuri în mai multe locuri. Pavel a scris despre aceasta aproape 25 de ani după moartea lui Iisus și a spus: „v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit „. El trebuie să fi primit acest mesaj de la apostolii pe care îi menționeaza epistola în versetul 11. Și i-a întâlnit pe acești apostoli prima data cam la trei ani după convertirea lui (Galateni 1: 19-20), care a fost la aproximativ 3 ani după moartea lui Iisus .

 

Dumnezeu a oferit o mulțime de mărturii despre Sine, atât în creație cât și în lucrarea Sa de mântuire, pentru a arăta cum credința în Dumnezeu este rezonabilă.

În al treilea rând, mormântul lui Isus era gol. Toate Evangheliile (în mod explicit) și 1 Corinteni 15 (implicit) mărturisesc acest lucru. Chiar și dușmanii bisericii presupun acest lucru în explicația lor alternativă, că ucenicii au furat trupul lui Iisus (Matei 28: 11-15). Chiar dacă Matei a pus cuvinte în gurile dușmanilor săi, nu are sens să-i pună sa recunoască un mormânt gol dacă mormântul nu era de fapt gol.

 

În al patrulea rând, primii martori oculari ai mormântului gol și ai învierii erau femei, iar Biserica nu a ascuns acest lucru. Mărturiile femeilor nu valorau nimic în secolul I, așa că primii creștini aveau toate motivele să înlature acest detaliu. Este ți mai puțin logic să începi o minciună „plauzibilă” cu femeile ca martori principali! Așadar, nu are sens să considerăm descierile învierii din Evanghelii drept legende, deoarece toate încep cu martori femei.

 

În al cincilea rând, ucenicii au crezut cu adevărat că Iisus le-a apărut ca inviat din morți. Ei nu se așteptau; conducătorul lor era mort. Un Mesia crucificat era o contradicție în termeni. Și nu era nimic în tradiția evreiască care să sugereze că un om s-ar ridica din morți nemuritor în mijlocul istoriei. Și dacă revendicarea era o minciună, apostolii trebuiau să o știe. Și totuși, cei mai mulți au suferit pentru acest fapt, și mulți chiar au murit pentru El. De ce ar muri atâția ucenici pentru o minciună inventata de ei?

 

În cele din urmă, Pavel și Iacob, fratele lui Iisus au crezut, în ciuda faptului că erau sceptici înainte de a li se arăta Iisus. Frații lui Iisus nu credeau în El înainte de moartea sa (Ioan 7: 5), dar Iacov a devenit lider în Biserica din Ierusalim și a fost în cele din urmă martirizat pentru credința creștină pentru că „El I s-a aratat lui Iacov” (1 Corinteni 15,7 ). Pavel a încercat să distrugă biserica, dar după ce a avut ceea ce el a considerat că a fost o întâlnire cu Iisus înviat, a devenit cel mai mare misionar al său și, de asemenea, a ajuns martirizat. De ce scepticii ar minți pentru biserică, ca să nu mai vorbim de a muri pentru mesajul său central?

 

Nu se pot explica toate aceste fapte, precum nici afirmația lui Iisus că este Dumnezeu întrupat, altfel decât prin faptul ca Dumnezeu L-a ridicat pe Iisus din morți. Iar aceasta ar însemna că Dumnezeu care l-a înviat pe Iisus din morți există.

 

Putem rezuma acest argument după cum urmează:

 

Există mai multe argumente solide despre soarta lui Iisus: moartea Sa prin răstignire, mormântul gol, aparițiile Sale după moarte și credința autentică a ucenicilor în învierea Lui.

Aceste fapte sunt cel mai bine explicate prin teza „Dumnezeu l-a înviat pe Iisus din morți”.

Dacă Dumnezeu L-a înviat pe Iisus din morți, atunci Dumnezeul revelat de Iisus, există.

Așadar, Dumnezeul revelat de Iisus există.8

Mai multe argumente pentru Dumnezeu!

Acestea sunt doar câteva exemple de argumente pentru Dumnezeu. S-ar putea aduce si altele. Dumnezeu a oferit o mulțime de mărturii despre Sine, atât în creație cât și în lucrarea Sa de mântuire, pentru a arăta cum credința în Dumnezeu este rezonabilă. Aceste argumente ne pot ajuta să vedem cum S-a revelat Dumnezeu. Dar nici un numar de argumente nu poate face pe oameni să creadă; Dumnezeu trebuie să lucreze în inimilor oamenilor. Iar Dumnezeu nu este interesat doar ca oamenii să creadă că El există. Dacă ar fi fost, ar fi putut să o facă și mai clar decât este deja! Dar El vrea ca noi să avem încredere în El și să-L iubim prin Fiul Său. Iar dovezile pe care le-a oferit Dumnezeu sunt într-adevăr suficiente pentru asta.

 

Rerferințe și note

Lewis, C.S., Surprised by Joy, Harper Collins, London, p. 245, 2002. Înapoi la text.

Dar există un motiv pentru care există Dumnezeu? Da, există: Dumnezeu este în mod necesar necesar – prin însăși natura Sa, El nu poate să nu mai existe. Înapoi la text.

Forma acestui argument vine de la Craig, W.L., On Guard, David, C. Cook, Colorado Springs, CO, p. 54, 2010. Vezi deasemenea și Kumar, S. and Sarfati, J., Christianity For Skeptics, Creation Book Publishers, Atlanta, GA, pp. 17–19, 2012. Înapoi la text.

Wigner, E., The unreasonable effectiveness of mathematics in the natural sciences, in: Communications in Pure and Applied Mathematics 13(1), John Wiley & Sons, New York, 1960; www.dartmouth.edu/~matc/MathDrama/reading/Wigner.html. Înapoi la text.

Tegmark, M., Is the universe made of math? www.scientificamerican.com, 10 January 2014. scientificamerican.com/article/is-the-universe-made-of-math-excerpt. Înapoi la text.

Pentru formularea și apărarea originală a acestui argument, see Craig, W.L., God and the ‘unreasonable effectiveness of mathematics’, Christian Research Journal 36:31–35, 2013. Înapoi la text.

Vezi Maydole, R.E., Argumentul ontologic; în: Craig, W.L. (Ed.), The Blackwell Companion to Natural Theology, Kindle Locations 15314-15325, John Wiley & Sons Ltd, Chichester, Marea Britanie, 2009 (ediția Kindle). O expunere utilă a argumentului lui Maydole despre perfecțiunea modală poate fi găsită aici: Miller, C., Robert Maydole’s modal perfection argument, calumsblog.com/apologetics/arguments-for-gods-existence/modal-perfection-argument, accesat la 23 iunie 2016. Aspectul crucial pentru acest punct este primul pas al argumentului lui Maydole, care susține posibilitatea unei ființe supreme (adică o ființă care nu poate fi mai mare sau egală cu). Înapoi la text.

Acest rezumat a fost adaptat de la Craig, W.L., Does God exist? reasonablefaith.org, accessed 23 June 2016

 

https://creation.com/argumente-filosofice-existenta-dumnezeu

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Jurnalist britanic de succes, ateu homosexual, confirmă toxicitatea darwinismului pentru credința creștină

 

 

O recenzie a cărții „Ciuda moarte a Europei: Imigrație, identitate, Islam” de Douglas Murray,

Bloomsbury Continuum, Londra

 

 

Autorul Douglas Murray este redactor asociat al publicației Spectator . De asemenea, scrie în Sunday Times și Wall Street Journal .

 

Aceasta nu este o lucrare despre origini. Este în mare parte despre migrațiile în masă ale imigranților din lumea a treia către Europa în ultimele decenii. Cu toate acestea, autorul Murray discută și despre declinul creștinismului și al valorilor creștine în Europa de Vest (și, bineînțeles, în alte națiuni occidentale). Procedând astfel, poziția sa, venind din partea unui necredincios, converge puternic cu evaluările „creștinismului fundamentalist” privind efectele fatale ale criticii înalte și ale darwinismului.

 

Un rezumat al acestei cărți explozive

El își dă seama în mod deschis că pierderea autorității biblice în ceea ce privește aspectele factuale subminează autoritatea acesteia în toate celelalte aspecte.

Această carte este plină de informații interesante. Autorul respinge argumentul conform căruia imigrația masivă a țărilor din lumea a treia în Europa este necesară deoarece europenii albi nu vor să aibă copii la niveluri care să fie chiar suficiente pentru înlocuirea populației. El arată că majoritatea europenilor albi nu își pot permite să aibă nici măcar un copil, darămite mai mulți, dar ar dori cu siguranță să aibă copii. Murray arată, de asemenea, lipsa de substanță a argumentelor care implică diversitatea, compasiunea pentru refugiați etc. Autorul este în special ofensat de tendința pe termen lung de a insufla vinovăția albilor, care vine din portretizarea constantă a europenilor și a descendenților lor din alte națiuni din lumea întâi ca rasiști, colonialiști și hoți ai pământurilor popoarelor native. Cu toate acestea, Murray nu merge până la a atribui aceste tendințe agendelor deliberate ale marxiștilor culturali și globaliștilor. Mai degrabă, el pare să le vadă ca pe niște tendințe culturale necauzate.

 

Europa: cândva o citadelă a creștinismului

Douglas Murray scrie:

 

„Timp de secole, în Europa, una dintre cele mai mari – dacă nu chiar cea mai mare – surse ale unei astfel de energii a provenit din spiritul religiei continentului. Aceasta i-a împins pe oameni la război și i-a incitat la apărare. De asemenea, a împins Europa către cele mai înalte culmi ale creativității umane. I-a determinat pe europeni să construiască Bazilica Sfântul Petru din Roma, Catedrala din Chartres, Duomo din Florența și Bazilica Sfântul Marcu din Veneția. A inspirat operele lui Bach, Beethoven și Messiaen, altarul lui Gruenwald de la Isenheim și Madonna de pe stânci a lui Leonardo ” (pp. 209–210).

Distrugerea fundamentului biblic al creștinismului

Mulți creaționiști (de exemplu, Ken Ham) au vorbit despre prăbușirea clădirii (creștinismului) care are loc odată ce fundațiile sale ( Geneza 1 ) sunt distruse ( Psalmul 11:3 ). Fără a se baza pe Biblie, ateul Murray aderă la un model de gândire foarte similar. El își dă seama în mod deschis că pierderea autorității biblice în ceea ce privește aspectele factuale subminează autoritatea acesteia în toate celelalte aspecte. El comentează cu înțelepciune:

 

„Totuși, în secolul al XIX-lea, acea sursă a primit două lovituri seismice de pe urma cărora nu și-a mai revenit niciodată, lăsând în urmă o gol care nu a mai fost umplut niciodată. Efectele valului de critici biblice care a cuprins universitățile germane la începutul secolului al XIX-lea se resimt încă două secole mai târziu… Europa cunoștea marile mituri, însă povestea creștină era mitul fundamental al continentului și, ca atare, fusese inviolabilă… În 1859, i s-a alăturat cealaltă parte a dublei lovituri aduse credinței creștine, lucrarea lui Charles Darwin, Originea speciilor prin selecție naturală ” (pp. 210–211).

Implicațiile modernismului: Biblia retrogradată la statutul de carte de povești

wikipedia.orgCharles Darwin

Figura 1. Ideile lui Charles Darwin au făcut mult mai mult decât să introducă o „nouă” teorie a originilor. Ele au rescris istoria și au subminat însăși existența lui Dumnezeu.

Chiar și așa, teologii liberali și evanghelicii care fac compromisuri ne-au asigurat întotdeauna că nu contează, pentru credința și practica religioasă, dacă Biblia este sau nu corectă din punct de vedere factual. Murray se desparte de această narațiune nesinceră. El relatează mai întâi impactul pe termen lung al adoptării erorii biblice, care făcea parte din viziunea critică asupra lumii:

 

„Despărțită de comparațiile istorice, de întrebările legate de autorat și de întrebările legate de falibilitate, generația de credincioși de după [David Friedrich] Strauss va trebui să găsească o nouă adaptare la aceste descoperiri. Unii au pretins că aceste schimbări nu avuseseră loc, nu erau relevante sau că toate primiseră răspunsuri înainte. Dar o mare parte din cler a început să realizeze că avusese loc o schimbare fundamentală și că și ei trebuie să se schimbe” (p. 211).

Murray nu lasă nimic la voia imaginației atunci când îl informează pe cititor unde ne-a condus modernismul: „Era încă posibil să găsim înțelepciune și sens în Scripturi, dar Biblia devenise, în cel mai bun caz, ca opera lui Ovidiu și Homer: conținând un mare adevăr, dar nu fiind ea însăși adevărată” (p. 211). Într-adevăr! Evident, fundamentaliștii mult defăimați de la începutul secolului al XX-lea aveau dreptate.

 

Evoluția este inerent ateistă, punct.

Problemele depășesc cu mult autoritatea biblică. Ele lovesc însăși existența lui Dumnezeu. Murray glumește:

 

„Unde odinioară planul divin explica tot ce inspira venerație, Darwin [figura 1] a înaintat o propunere complet nouă: așa cum a rezumat Richard Dawkins, «Cu suficient timp, supraviețuirea non-aleatorie a entităților ereditare (care ocazional copiază greșit) va genera complexitate, diversitate, frumusețe și o iluzie a unui plan atât de convingător încât este aproape imposibil de distins de un plan inteligent deliberat». Descoperirea lui Darwin a fost aprins dezbătută la vremea respectivă, așa cum este și acum. Dar reacția adversă era sortită eșecului. Condiția argumentului pentru planul divin după Darwin nu era bună. Nu era vorba despre o singură descoperire – nici măcar nu era vorba despre umplerea unei lacune deosebit de mari în cunoașterea omului. Era pur și simplu prima explicație generală pentru lumea pe care o locuim, care nu avea nevoie de Dumnezeu. Și, deși originea vieții a rămas un mister, ideea că întregul mister era rezolvat de afirmațiile religiei părea din ce în ce mai puțin plauzibilă” (p. 211).

Moștenirea continuă a criticii înalte și a darwinismului

Autorul îi îndreaptă cu tărie în jos pe cei care îi ridiculizează pe creștinii conservatori pentru că se angajează în „bătăliile de altădată”. Dimpotrivă, lucrurile stau exact opusul, așa cum arată el însuși foarte clar: „Deși aproape toată lumea din Europa cunoaște acum o versiune a acestor fapte, încă nu am găsit o modalitate de a trăi cu ele” (p. 211).

 

Murray specifică apoi motivul pentru care crede că creștinismul european a intrat într-o spirală a morții:

 

„Faptele pierderii credinței și a credinței pe un continent sunt frecvent comentate și chiar luate de la sine înțelese. Dar efectele acestui fapt sunt mai rar luate în considerare. Rareori, dacă niciodată, se recunoaște că procesul descris mai sus a însemnat un lucru mai presus de toate: Europa și-a pierdut istoria fundamentală. Iar pierderea religiei pentru Europa nu a lăsat doar o gaură în perspectivele morale sau etice ale unui continent, ci chiar și în geografia sa” (p. 212).

Adică, centrul fiecărui sat din Europa fusese o biserică.

 

Dacă Europa, și alte națiuni de origine europeană, vor să experimenteze vreodată o renaștere spirituală autentică (și nu doar la modă sau trecătoare), aceasta va trebui să fie fondată pe o redescoperire și o articulare lipsită de ambiguitate a adevărului absolut al Scripturii.

Mai mult, puținul creștinism care a mai rămas în Europa duce lipsă de convingere și autoritate: „Unde există credință, aceasta este fie complet neinformată – cum ar fi în comunitățile evanghelice – fie este rănită și slabă. În foarte puține locuri își păstrează încrederea pe care o avea în vremurile de altădată și niciuna dintre tendințe nu favorizează aceste avanposturi” (p. 212). În plus: „Chiar și cineva care regretă incapacitatea sa de a se conecta cu credința care îl propulsa odinioară nu poate crede din nou doar pentru a recâștiga impulsul” (p. 213). Acest lucru poate fi generalizat: „Uneori ne comportăm ca și cum am avea certitudinile strămoșilor noștri, totuși nu avem niciuna dintre ele și niciuna dintre mângâierile lor” (p. 223).

 

Individualismul radical, nihilismul și hedonismul egoist au înlocuit moștenirea creștină a Europei

Biblia avertizează că iubirea de plăceri o întrece pe iubirea de Dumnezeu – un semn sigur al apostaziei terminale ( 2 Timotei 3:4 ). Plăcerea este acum sfârșitul, deoarece nu mai este nimic de sperat ( Isaia 22:13 ). Iată cum intră în scenă secularizarea extremă a Europei de Vest. Aceasta a redus în mare măsură populația la căutarea plăcerilor, iar această desfrânare apare din ce în ce mai mult în mediul academic și în mass-media. Murray oferă această concluzie:

 

„Nu am devenit cinici «absoluți», dar am devenit profund «suspicioși» față de toate adevărurile. Faptul că toate utopiile noastre au eșuat atât de teribil nu numai că ne-a distrus credința în ele. Ne-a distrus credința în orice ideologie. Se pare, trăind în orice societate vest-europeană de astăzi, că această viziune asupra lumii a prins teren. Nu doar industriile divertismentului, ci și industriile informației se adresează populațiilor care doresc doar un tip de plăcere personală destul de superficială” (p. 222).

Concluzii

Este contraintuitiv ca un homosexual și ateu să fie de acord cu creștinii conservatori în privința problemelor legate de origini. Totuși, autorul de bestselleruri Douglas Murray, într-o măsură surprinzătoare, este de acord. Desigur, alți atei au fost sinceri cu privire la faptul că Dumnezeu și evoluția sunt incompatibili, dar de obicei au făcut-o dintr-o mentalitate condescendentă, triumfalistă. Murray nu este. De fapt, dacă e să spunem ceva, el pare să aibă un element de regret empatic față de moartea creștinismului din cauza criticii superioare și apoi a darwinismului.

 

Problemele legate de ineranța Bibliei și de erorile evoluției sunt departe de a fi iremediabil demodate. Sunt la fel de relevante ca întotdeauna. Așadar, încotro ne îndreptăm de aici înainte? Dacă Europa și alte națiuni de origine europeană vor să experimenteze vreodată o renaștere spirituală autentică (și nu doar la modă sau trecătoare), aceasta va trebui să se bazeze pe o redescoperire și o articulare lipsită de ambiguitate a adevărului absolut al Scripturii.

https://creation.com/review-the-strange-death-of-europe-murray

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Centrat pe Dumnezeu sau centrat pe om?

 

 

O recenzie a cărții „Redeeming Science: A God-Centered Approach” de Vern Poythress,

Crossway Books, Wheaton, IL

 

recenzat de Mark Murata

 

Răscumpărarea științei

Vern Poythress are reputația de biblist conservator, care a scris anterior lucrări influente despre hermeneutică (interpretarea Bibliei), inclusiv „Umbra lui Hristos în Legea lui Moise”. Așadar, atunci când a apărut această carte, cititorii se așteptau la o lucrare importantă despre interpretarea primelor capitole ale Genezei. Din păcate, aceasta conține interpretări extrem de discutabile și ajunge să se opună viziunii creaționiste.

 

Divinizarea naturii?

 

……………

det. aici

 

 

https://creation.com/review-vern-poythress-redeeming-science

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Apologetic împotriva ateismului defectuos de poziția evoluționistă teistă

 

 

O recenzie a cărții „Motivul pentru Dumnezeu: Credința într-o epocă a scepticismului” de Timothy Keller

Dutton, New York

 

 

 

recenzat de Lita Sanders

 

Motivul pentru Dumnezeu

 

În ultimii ani, au apărut mai multe cărți de apologetică scrise de creștini, fiecare dintre aceștia adăugând propria „perspectivă” asupra mesajului creștin. Timothy Keller li se alătură cu „Motivul pentru Dumnezeu” , o carte bazată pe unele dintre cele mai frecvente obiecții pe care le-a auzit la adresa credinței creștine în anii petrecuți ca pastor la o biserică din Manhattan pe care el însuși a înființat-o.

 

Keller începe prin a încuraja atât ateii, cât și creștinii să reconsidere îndoiala. El le spune creștinilor că îndoiala este o parte sănătoasă a credinței și că cei care nu pun întrebări dificile despre credința lor sunt în pericol și „se vor trezi lipsiți de apărare fie în fața experienței tragediei, fie în fața întrebărilor iscoditoare ale unui sceptic inteligent” (pp. xvi-xvii). Credincioșii nu ar trebui să găsească răspunsuri doar la propriile lor întrebări, ci și la cele ale oamenilor din jurul lor. Într-adevăr, Iuda 1:22 ne spune să „avem milă de cei ce se îndoiesc” ( Iuda 1:22 ), deoarece îndoiala poate duce la o rezoluție, de exemplu, mărturisirea fermă a „încrezătorului Toma” ( Ioan 20:24-29 ; rețineți că nici acest pasaj, nici vreun altul nu identifică credința biblică cu credulitatea sau nu denigrează logica). Cu toate acestea, aceasta este diferită de îndoiala în sine ( Iacov 1:6 ).

 

Pe de altă parte, el îi sfătuiește pe sceptici să vadă credința care stă la baza propriei lor necredințe. Apoi împarte cartea în două secțiuni: în prima parte răspunde la câteva critici comune la adresa credinței, iar în a doua parte trece la ofensivă, oferind argumente pentru adevărul credinței creștine.

 

Răspunzând criticilor

Keller răspunde la întrebările standard pe care te-ai aștepta să le abordeze orice lucrare apologetică, cum ar fi „De ce ar permite un Dumnezeu bun moartea și suferința?” (cap. 2) 1 ; „Cum ar putea un Dumnezeu iubitor să trimită oamenii în iad?” (cap. 5), 2 și așa mai departe. El oferă răspunsurile standard pe care le dau majoritatea apologeților într-un mod direct, care ar fi de înțeles pentru nespecialiști, chiar dacă neapărat simplificat excesiv în câteva locuri. Unul este acolo unde explică de ce regimurile ateiste din secolul al XX- lea au scos în afara legii religia (ceea ce este în sine o simplificare excesivă, deoarece fiecare a încercat să impună o religie seculară proprie în locul celor pe care le-a scos în afara legii) (pp. 5-6).

 

Poziția evoluționistă duce la răspunsuri eronate despre suferință

Keller este un evoluționist teist, ceea ce îl face să dea răspunsuri greșite sau incomplete la unele dintre întrebările la care încearcă să răspundă în cartea sa. De exemplu, în capitolul despre durere și suferință (capitolul 2), el spune că Dumnezeu permite uneori răul să se întâmple pentru a-l putea transforma în bine într-un fel și că Isus a murit pe cruce îndurând suferințe imense pentru a salva omenirea, dovedind că motivul pentru care Dumnezeu permite suferința nu este că nu iubește omenirea. De asemenea, el indică spre speranța învierii și spre sfârșitul tuturor suferințelor.

 

Punctul de plecare ar fi trebuit să fie acela că oamenii trec prin durere și suferință pentru că suntem cu toții căzuți și păcătoși, iar oamenii căzuți sunt capabili să comită acte de răutate cumplită.

Deși nu este nimic neapărat greșit în acest răspuns, el este totuși incomplet, deoarece el nu abordează motivul durerii și suferinței – Căderea în Pământ.3 , 4 Punctul de plecare ar fi trebuit să fie acela că oamenii trec prin durere și suferință pentru că suntem cu toții căzuți și păcătoși, iar oamenii căzuți sunt capabili să comită acte de răutate imensă. Dumnezeu este, desigur, capabil să treacă peste voința umană, dar nu o face întotdeauna, pentru că El prețuiește voința voluntară umană (deși este imposibil, desigur, să știm cât de des intervine Dumnezeu în anumite situații). Un alt aspect al Căderii în Pământ este că lucrurile nu funcționează corect uneori, inclusiv corpurile noastre, ducând la boli și moarte. Când se întâmplă aceste lucruri și simțim că este greșit, ca și cum nu ar fi trebuit să fie niciodată așa, este tocmai pentru că lucrurile sunt toate greșite. Orice răspuns la întrebarea despre durere și suferință care nu include acest tip de explicație este complet insuficient.

 

Exegeză incompetentă a relatării creației din Geneza

Răspunsul incomplet al lui Keller la întrebarea despre durere și suferință a fost o eroare de omisiune, dar capitolul său despre știință și religie (cap. 6) conține multe erori comise. El tratează bine problema miracolelor versus știință, 5 dar citează previzibila linie teistă evoluționistă despre Biblie și evoluție. El afirmă că Geneza 1 este o poezie (p. 93), că interpretarea este dezbătută, 6 și că mulți creștini cu o părere înaltă despre Scriptură nu au nicio problemă în a accepta evoluția fără a îmbrățișa materialismul (p. 87).

 

Afirmația sa se concentrează pe prezența cupletelor proză-poezie în Biblie, cum ar fi relatarea istorică a victoriei Deborei asupra Siserei din Judecători 4 , urmată de cântecul Deborei din Judecători 5 , în formă poetică (93–94). Însă Keller nu are nicio idee despre caracteristicile lingvistice ale poeziei și istoriei ebraice. Poezia conține paralelism , în timp ce istoria este dominată de anumite forme verbale cunoscute sub numele de preterite (sau consecutive waw ) .7 O analiză statistică realizată de cercetătorul ebraic Steven Boyd a arătat că verbele perfecte și imperfecte sunt dominante în pasaje poetice incontestabile – inclusiv Judecători 5 , în timp ce preterite domină în narațiunea istorică incontestabilă – inclusiv Judecători 4.8 Iar analiza sa a arătat că „probabilitatea ca Geneza 1:1–2:3 (X1 = 0,655) să fie o narațiune este de 0,999972604 ” – adică predominanța verbelor sale era exact ca un pasaj despre care Keller este de acord că este istoric.9

 

Keller afirmă că „Dumnezeu nu a creat inițial lumea pentru a avea boli, foamete și moarte” (p. 96). Cu toate acestea, conform interpretării evoluționiste a lui Keller, bolile, foametea și moartea au existat de la început.

De asemenea, în mod previzibil, el nu abordează faptul că restul Bibliei consideră Geneza ca o narațiune istorică, 10 , 11 și la fel au făcut aproape toți comentatorii creștini pentru cea mai mare parte a istoriei creștinismului. 12 , 13 Keller afirmă că credința în evoluție nu duce neapărat la filozofia materialistă (p. 88), dar nu oferă nicio dovadă concretă care să-și susțină afirmația și, de asemenea, pare a fi complet inconștient de problemele legate de moarte și suferință înainte de Cădere în orice sistem de epoci lungi. 14 Raționalizarea sa conform căreia scepticii „nu ar trebui să se lase distrași de această dezbatere internă” și că ar trebui „să se concentreze și să cântărească afirmațiile centrale ale creștinismului” (p. 94) pare destul de naivă, având în vedere că problema creație/evoluție a fost de o importanță centrală pentru mulți oameni; mai mulți oameni au ajuns la credință pentru că au văzut adevărul relatării creației din Geneza, 15 iar unii au apostaziat când au încetat să o mai creadă. 14, 16 Interesant este că, la sfârșitul capitolului său, Keller afirmă că „Dumnezeu nu a creat inițial lumea pentru a avea boli, foamete și moarte” (p. 96). Cu toate acestea, conform interpretării evoluționiste a lui Keller, bolile, foametea și moartea au existat de la început.

 

Argumente pozitive pentru adevărurile creștine

În a doua parte a cărții „Motivul existenței lui Dumnezeu” , Keller trece la ofensivă cu argumente pozitive pentru existența lui Dumnezeu. Deși nu există niciun argument care să convingă orice persoană rațională că Dumnezeu există, deoarece dovezile pot fi întotdeauna raționalizate, Keller prezintă mai multe argumente care, împreună, sunt „puternice și convingătoare” (p. 141) în opinia sa. De la existența universului până la cunoașterea intuitivă a binelui și răului de către omenire, el susține că anumite indicii indică existența lui Dumnezeu. Pornind de la această bază, el continuă să prezinte Evanghelia, începând cu problema păcatului, Crucea ca antidot și încheie cu o apărare a Învierii ca eveniment istoric și a doctrinei Trinității. În mai multe locuri, cosmologia Big Bang-ului și miliardele de ani sunt presupuse a fi adevărate, dar nu sunt luate în considerare prea mult în această secțiune a cărții, cu o singură excepție: capitolul lui Keller despre „Problema păcatului” (cap. 10).

 

Evident, viziunea lui Keller asupra păcatului este denaturată de credințele sale evoluționiste teiste; de ​​fapt, el identifică „păcatul originar” nu ca fiind datorat neascultării lui Adam în Eden (așa cum face apostolul Pavel în Romani 5:11 ), ci ca fiind „mândria și egocentrismul inerente umanității” (p. 167). Nici măcar nu face referire la relatarea Genezei despre Cădere până la sfârșitul capitolului. El afirmă că „atunci când ființele umane s-au întors de la Dumnezeu, întreaga urzeală și bătătură a lumii s-a destrămat. Bolile, tulburările genetice, foametea, dezastrele naturale, îmbătrânirea și moartea însăși sunt la fel de mult rezultatul păcatului, precum sunt opresiunea, războiul, crima și violența” (p. 170).

 

Totuși, compromisul său lamentabil cu teoriile evoluționiste seculare ar trebui să fie un dezavantaj major pentru creaționiștii care susțin un Pământ tânăr, mai ales în măsura în care afectează argumentele sale privind știința și religia, păcatul și Căderea în Cadere.

Totuși, registrul fosil – conform scalei temporale seculare pe care o acceptă atât de necritic – arată că multe dintre aceste condiții s-au petrecut cu mult înainte ca oamenii să fi păcătuit – și, fără îndoială, Homo sapiens cu mult înainte de orice posibilă dată biblică pentru Adam.3 Evoluționistul teist nu poate crede că păcatul este cauza morții și a bolii, adică învățătura biblică conform căreia moartea este „plata păcatului” ( Romani 6:23 ) și „ultimul dușman” ( 1 Corinteni 15:26 ). Aceasta deoarece, conform viziunii sale asupra lumii, moartea și boala existau cu mult înaintea oamenilor. Deși urmărește efectele lor asupra individului și societății, descrierea sa este incompletă, deoarece nu abordează suficient originea păcatului și pare să minimizeze relatarea Genezei despre Cădere. Acest lucru face ca „Problema păcatului” să fie probabil cel mai slab capitol din Rațiunea pentru Dumnezeu .

 

Concluzie

Cartea lui Keller este o plăcere de citit; explică conceptele clar pentru un public nespecialist și comunică bine. Cu toate acestea, nu există prea multe argumente originale în cartea sa; o mare parte din ceea ce este subliniat în cartea sa poate fi găsit în lucrări apologetice similare, cum ar fi „ The Case for Faith” de Lee Strobel sau lucrările lui C.S. Lewis, pe care Keller îl citează des, ca să nu mai vorbim de pe site-uri web precum CMI. Cu toate acestea, compromisul său abject cu teoriile evoluționiste seculare ar trebui să fie un dezavantaj major pentru creaționiștii care susțin un Pământ tânăr, mai ales că afectează argumentele sale referitoare la știință și religie, păcat și Cădere. De asemenea, de ce ar accepta scepticii argumentele lui Keller pentru credința și moralitatea creștină, când el le-a capitulat deja în ceea ce privește istoria și știința? Deși acest lucru nu face cartea sa complet inutilă, îi limitează eficacitatea.

 

Publicat pe pagina principală: 9 iulie 2010

Referințe

Vezi Ham, K. și Sarfati, J. „ De ce există moarte și suferință? ” creation.com/why-is-there-death-and-suffering. Înapoi la text .

Vedeți articolele de la creation.com/apologetics#hell . Înapoi la text .

Vezi Sarfati, J., Căderea: o catastrofă cosmică: gafele lui Hugh Ross privind moartea plantelor în Biblie , J. Creation 19 (3):60–64, 2005; creation.com/plant_death. Înapoi la text .

Smith, H., Moartea cosmică și universală din cauza căderii lui Adam: o exegeză a Romani 8:19–23a , J. Creation 21 (1):75–85, 2007. Înapoi la text .

Comparați Sarfati J., Miracole și știință , 1 septembrie 2006, creation.com/miracles. Înapoi la text .

Este Geneza poezie/figurativă, un argument teologic (polemic) și, prin urmare, nu istorie? creation.com/fh, de la Batten, D., Catchpoole, D., Sarfati, J. și Wieland, C., Creation Answers Book , cap. 2, Creation Book Publishers, 2007. Înapoi la text .

Sarfati, J., * Refuting Compromise *, pp. 94–101, Master Books, Green Forest, AR, 2004. Înapoi la text .

Boyd, SW, O lectură corectă a Genezei 1:1–2:3 ; în: DeYoung, D. (Ed.), Mii… Nu miliarde , pp. 157–170, Master Books, Green Forest, AR, 2005. Aceasta a inclus 47 de pasaje narative și 49 de pasaje poetice, precum și Geneza 1 :1–2:3 . Înapoi la text .

Boyd, SW, Relatarea biblică ebraică a creației: Noi numere spun povestea, Institutul pentru Cercetarea Creației , www.icr.org/article/24, noiembrie 2004. Înapoi la text .

Sarfati, J., Geneza: Autorii Bibliei credeau că este istorie , Creation 28 (2):21–23, 2006; creation.com/gen-hist. Înapoi la text .

Cosner, L., Romani 5:12–21: Părerea lui Pavel despre un Adam literal , J. Creation 22 (2):105–107, 2008. Înapoi la text .

Sarfati, J., ref. 7, cap. 3. Înapoi la text .

Kulikovsky, AS, Creația și Geneza: o analiză istorică, CRSQ 43 (4):206–219, 2007. Înapoi la text .

Sarfati, ref. 7, cap. 6. Înapoi la text .

De exemplu, consultați mărturiile lui Joel Galvin creation.com/galvin, Sonia creation.com/sonia și, într-adevăr, ale mele creation.com/lita . Înapoi la text .

Wieland, C., Moartea unui apostat , Creation 25 (1):6, 2002, creation.com/apostate.

 

 

 

Articole similare

 

 

 

O apărare magistrală a creștinismului; păcat că este neglijent în ceea ce privește creația.

Răspunzând „noilor atei”

Ateism

Ateism, întrebări și răspunsuri despre religiile fără Dumnezeu

Întrebări și răspunsuri despre Dumnezeu

Centrat pe Dumnezeu sau centrat pe om?

Un răspuns la lucrarea lui Timothy Keller „Creație, evoluție și creștini laici”

Ortodox în privința lui Dumnezeu; ambivalent în ceea ce privește literalismul biblic; ocolind știința; conservator social

Lung, uneori interesant și afectat de presupuneri evoluționiste

 

 

https://creation.com/review-timothy-keller-reason-for-god

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

Ateism

 

De Ken Ammi

 

Ateismul: o examinare critică a cauzelor și efectelor sale

 

Se pare că unor atei nu le place acest videoclip, „Inima unui nebun” , dar îl puteți viziona aici. Acesta recapitulează unele dintre efectele gândirii ateiste/evoluționiste anticreștine din ultima vreme, începând cu Robespierre, un lider al Revoluției Franceze.

 

Pentru multe alte articole pe această temă, consultați Ateism, agnosticism și umanism: religii fără Dumnezeu – Întrebări și răspunsuri

 

 

1. Definiția „ateismului”

Există confuzie și dezbateri cu privire la termenul „ateism” și definiția sa.

 

Termenul „ateism” își are etimologia în combinația greacă a cuvintelor „a” și „theos”. Ceea ce înseamnă „atheos”, ca orice alt termen, depinde de context (și poate de interpretarea personală). Rețineți că, dacă un ateu afirmă „Nu cred în Dumnezeu”, aceasta nu este, din punct de vedere tehnic, o afirmație despre existența lui Dumnezeu sau lipsa acesteia. Înseamnă atheos „fără Dumnezeu”, „fără Dumnezeu”, „lipsă de credință în Dumnezeu” sau „Dumnezeu nu există”?

 

 

Cuprins

Definiția „ateismului”

1.1 Variante ale ateismului

 

Ateismul ca cultul naturii sau neo-păgânism

2.1 Religia ateistă

 

De ce este ales ateismul

3.1 Ateu înnăscut

 

Ateism și etică/moralitate

4.1 Ateismul și „problema răului”

4.2 Ateismul și „dilema lui Eutifron”

4.3 „Problema răului” a ateismului

4.4 Dilema lui Eutifron a ateismului

4.5

 

 

Argumentele ateismului împotriva teismului sau „ateologia” ateismului

6.1 Cine l-a creat pe Dumnezeu?

 

Argumente pentru existența lui Dumnezeu

7.1 Forme ale argumentului cosmologic

7.2 Argument din teologia naturală cosmologică

7.3 Forme ale argumentului teleologic

7.4 Forme ale argumentului ontologic

7.5 Forme ale argumentului legii morale

7.6 Argumentul lui Dostoievski din cauza consecințelor ateismului pozitiv

7.7 Argumentul bucuriei

7.8 Argumentul lui Ronald Nash din cauza numerelor

 

Ateism și știință

8.1 Ateism și miracole

8.2 Origini

 

Ateismul în sălile de clasă ale școlilor publice

 

Ateismul ca povestire „științifică”

 

Ateismul și sănătatea fizică, mentală, emoțională, spirituală și societală

11.1 Ateismul și caritatea

11.2 Ateismul și sinuciderea

11.3 Ateismul și mortalitatea la adulți

11.4 Cauza decesului

11.5 Atitudini față de avort

11.6 Crăciunul și fericirea

11.7 Ateismul și superstiția

11.8 Societatea

11.9 Ateismul și onestitatea

11.10 Încarcerarea

11.11 Ateismul, căsătoria și divorțul

 

Ateism și comunism

 

Concluzia lui G.K. Chesterton

 

 

Primii creștini erau numiți „ateiști” deoarece nu credeau în zeii greci sau romani. Totuși, deși afirmau cu fermitate inexistența acestor zei, probabil credeau că aceștia erau demoni înșelători despre care credeau că există ( 1 Corinteni 8:4-6 ).

 

Să luăm în considerare și alte cuvinte derivate din greacă cu „a”:

 

„Amuzament” – nu, fără sau în lipsa reflecției, dar înseamnă asta că reflecția nu există, că persoana pur și simplu nu reflecționează în acel moment, că pur și simplu nu există nicio reflecție asupra unui anumit subiect etc.?

 

„Agnostic” – nu, fără sau în lipsa gnozei (cunoașterii), dar înseamnă aceasta că nu există cunoaștere sau pur și simplu că nu există nicio cunoaștere cu privire la un anumit subiect sau pur și simplu că aceasta ar putea exista, dar nouă ne lipsește?

 

În general, așa cum a fost popularizată de mișcarea Noului Ateism, ateii preferă definiția „ateismului” ca fiind „lipsa credinței în zeu/zei”. Prin urmare, aplicând termenul „ateu” lor înșiși, acești atei nu fac, din punct de vedere tehnic, o afirmație despre existența sau lipsa lui Dumnezeu.

 

Această definiție a fost popularizată, cel puțin, încă de la Charles Bradlaugh (circa 1876). Se pare că este preferată pentru a evita dificultatea filosofică de a demonstra o afirmație negativă — Dumnezeu nu există — și pentru a transfera sarcina probei către teist, deoarece teistul face afirmația pozitivă că Dumnezeu există.

 

Pe plan polemic, sunt două lucruri de luat în considerare:

 

Întâlnirea cu ateii pe propriul lor teren: dacă vor să definească ateismul ca o simplă lipsă de credință în Dumnezeu, acceptă-le și continuă discuția.

 

Făcându-i să vadă de unde vine poziția lor și unde duce aceasta.

 

 

Referindu-ne la termenul „agnostic” menționat mai sus, rețineți că Thomas Henry Huxley a inventat acest termen în 1869.1 El a explicat că a observat două extreme: una era ateul care afirma pozitiv inexistența lui Dumnezeu (susținând că știe că Dumnezeu nu există) și cealaltă erau teiștii care afirmau pozitiv existența lui Dumnezeu (susținând că știe că Dumnezeu există). Huxley a spus că nu posedă suficiente dovezi pentru a afirma pozitiv niciuna dintre poziții. Astfel, a inventat un termen pe care l-a considerat o poziție de mijloc, aceea a lipsei de cunoștințe pentru a decide în oricare dintre variante (dacă o astfel de cunoaștere există de fapt în afara cunoștințelor sale personale sau ar putea fi descoperită într-o zi este o altă problemă).

 

După cum vom vedea în continuare, există diverse secte ale ateismului. Există o diferență vastă între ateul prietenos de alături și activiști. În general, chiar și tipurile de activiști care sunt reprezentate de mișcarea Noului Ateism vor defini „ateismul” ca o simplă lipsă de credință în Dumnezeu. Cu toate acestea, este important de menționat că activismul lor demonstrează că ateismul lor este orice altceva decât o simplă lipsă: este o mișcare anti-„religie”, anti-„credință” și anti-„Dumnezeu”.

 

 

1.1 Variații ale ateismului

 

Ateii pot fi clasificați în funcție de diverși termeni tehnici, precum și sociopolitici și culturali, care se pot suprapune în funcție de preferințele individuale ale ateului:

 

Ateism puternic, ateism pozitiv, ateism explicit sau ateism critic : se referă, în general, la cei care afirmă pozitiv inexistența lui Dumnezeu. Unii atei actuali, probabil influențați de efectele dăunătoare ale mișcării Noului Ateism, cred de fapt că această definiție a ateismului este o farsă născocită de teiști pentru a-i face pe atei să pară nebuni. Totuși, aceasta este o definiție tradițională și se găsește în diverse dicționare, enciclopedii, manuale filozofice. 2

 

Ateism slab, ateism negativ sau ateism implicit : se referă, în general, la cei care ar pretinde pur și simplu că nu au o credință în Dumnezeu. Aceștia ar susține, în general, că nu cred în Dumnezeu pentru că existența lui Dumnezeu nu a fost dovedită (sau evidențiată ). Poate fi sau nu în viitor. Această sectă este similară agnosticismului.

 

Ateism militant sau antiteism : se referă, în general, la ateii care consideră credința în Dumnezeu o ignoranță superstițioasă periculoasă și caută să o abolească sau, cel puțin, să o elimine din sfera publică ( înțeles public din politică, cultură în general etc.).

 

Unii atei susțin că ateismul este o religie 3 , iar alții au încercat să întemeieze religii seculare/civice/atee, pe care le vom elucida mai jos.

 

Michael Shermer, redactorul revistei The Skeptic , face o distincție între ateul care susține că „nu există Dumnezeu” și non-teistul care susține că „nu crede în Dumnezeu” .4

 

În ceea ce privește termenii sociopolitici și/sau culturali, aceștia abundă, iar unii dintre ei sunt: ​​​​briliți , liber-cugetători , umaniști , naturaliști , raționaliști , sceptici , umaniști seculari și materialiști .

 

Unii atei se ceartă pe tema terminologiei. De exemplu, webmasterul site-ului „American Atheists” a scris: „Ateii NU sunt «umaniști seculari», «liber-cugetători», «raționaliști» sau «culturaliști etici»… Adesea, persoanele atee consideră util să se mascheze în spatele unor astfel de etichete” 5 , în timp ce „Fundația pentru Libertate față de Religie” susține că „liber-cugetătorii includ atei, agnostici și raționaliști” .6

 

Înapoi sus

 

 

 

2. Ateismul ca cultul naturii sau neopăgânism

Prin „venerare a naturii” și „neo-păgânism” mă refer la tendința ateului de a înlocui sentimentul de venerație față de Dumnezeu și căutarea transcendenței cu o relaționare față de Dumnezeu prin căutarea venerației și transcendenței în natură. Această exaltare naturală, ca să spunem așa, nu este doar savurată, ci este îndemnată și considerată a fi mai sfântă decât teismul.

 

Referindu-se la capacitatea noastră de a „păși de pe Pământ și de a privi înapoi la noi înșine”, așa cum s-a făcut în Voyager 2 , Carl Sagan a afirmat:

 

„Mi se pare o experiență înfiorătoare, înfiorătoare, incitantă, care ridică perspectiva și conștientizează. Se spune că astronomia este o experiență care te face să te umilești și care te construiește caracterul.” 7

 

Chiar primul episod din serialul său televizat, intitulat Cosmos , a început cu Carl Sagan declarând:

 

„Cosmosul este tot ceea ce este sau a fost vreodată sau va fi vreodată. Cele mai slabe contemplări ale noastre despre Cosmos ne mișcă – există o furnicătură în șira spinării, o înțepenire în voce, o senzație slabă, ca o amintire îndepărtată, a unei căderi de la înălțime. Știm că ne apropiem de cel mai mare mister.”

 

Presupunând o realitate fără Dumnezeu, motivul pentru care ateii caută experiențe transcendente rămâne fără răspuns.

 

Michael Shermer a afirmat că studiul său despre evoluție a fost „mult mai revelator și transcendent, spiritual, decât orice am experimentat în șapte ani de când am fost creștin născut din nou” .8

 

Michael Shermer a făcut referire la „latura spirituală a științei”, pe care a numit-o „scientialitate”:

 

„Dacă religia și spiritualitatea ar trebui să genereze venerație și umilință în existența creatorului, ce ar putea fi mai impresionant și mai umilitor decât spațiul cosmic descoperit de Hubble și cosmologi și timpul cosmic descoperit de Darwin și evoluționiști? Darwin contează pentru că evoluția contează. Evoluția contează pentru că știința contează. Și știința contează pentru că este povestea preeminentă a epocii noastre, o saga epică despre cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.” 9

 

Michael Ruse, profesor de filosofie (Universitatea din Guelph), evoluționist fervent și fost creștin declarat, care a pledat pentru ACLU împotriva proiectului de lege privind „tratamentul echilibrat” (al creației și evoluției în școli) din SUA, a scris:

 

„Evoluția este promovată de practicanții ei ca fiind mai mult decât o simplă știință. Evoluția este promulgată ca o ideologie, o religie seculară – o alternativă completă la creștinism, cu sens și moralitate… Acest lucru a fost valabil pentru evoluție la început și este valabil și astăzi…”

 

„Prin urmare, ca reformator social, Huxley, cunoscut în ziare drept «Papa Huxley», era hotărât să găsească un substitut pentru creștinism. Evoluționismul, cu accentul pus pe legea neîncălcată – care putea fi folosită pentru a reflecta mesaje de progres social – era candidatul perfect. Viața este pe o scară rulantă ascendentă…”

 

„Într-adevăr, recunoscând că o religie bună are nevoie de un mesaj moral, precum și de o istorie și de o promisiune a unei recompense viitoare, Huxley s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de Darwin (care nu era foarte priceput la a oferi aceste lucruri) și s-a îndreptat către un alt evoluționist englez. Herbert Spencer – scriitor prolific și filosof extrem de popular în rândul maselor – a împărtășit viziunea lui Huxley asupra evoluției ca un fel de metafizică, mai degrabă decât ca o știință simplă…”

 

„Evoluția are acum vizionarul ei mistic, Sfântul său Ioan al Crucii. Entomologul și sociobiologul de la Harvard, Edward O. Wilson, ne spune că avem acum o «mitologie alternativă» pentru a învinge religia tradițională… Dacă oamenii vor să facă o religie din evoluție, este treaba lor… Important este să recunoaștem când oamenii depășesc știința strictă, trecând la afirmații morale și sociale, gândindu-se la teoria lor ca la o imagine atotcuprinzătoare a lumii.” 10

 

Adresându-se colegului său ateu Jonathan Miller, Richard Dawkins a declarat:

 

„probabil că tu și cu mine avem… sentimente care ar putea fi foarte asemănătoare cu un fel de minune mistică atunci când contemplăm stelele, când contemplăm galaxiile, când contemplăm viața, întinderea pură a timpului geologic. Eu experimentez, și mă aștept să experimentați și voi, sentimente interne care sună cam ca, ăă, ceea ce simt misticii, și ei numesc asta Dumnezeu. Dacă – și am fost numit o persoană foarte religioasă din acest motiv – dacă sunt numit o persoană religioasă, atunci replica mea este: «Ei bine, te joci cu cuvintele», pentru că ceea ce marea majoritate a oamenilor înțeleg prin religios este ceva complet diferit de acest tip de experiență mistică, transcendentă […]”

 

„Sensul transcendent… sensul transcendent, mistic, acela că oamenii care sunt atât religioși, cât și nereligioși, în modul în care utilizez termenul, este ceva foarte, foarte diferit. În acest sens, probabil că eu sunt o persoană religioasă. Probabil că și tu ești o persoană religioasă. Dar asta nu înseamnă că noi credem că există o ființă supranaturală care interferează cu lumea, care face orice, care manipulează orice sau, apropo, că merită să te rogi la ea sau să ceri iertare pentru păcate etc. […]”

 

„Prefer să folosesc cuvinte precum religie, precum Dumnezeu, în modul în care le-ar înțelege marea majoritate a oamenilor din lume și să rezerv un alt tip de limbaj pentru sentimentul pe care îl împărtășim cu, eventual, clericul dumneavoastră […] sentimentul de uimire pe care îl are un om de știință care contemplă cosmosul sau care contemplă mitocondriile este, de fapt, mult mai măreț decât orice ați obține contemplând obiectele tradiționale ale misticismului religios.” 11

[punctele de suspensie neîntre paranteze apar în transcrierea originală, denotând modul ezitant de a vorbi al lui Richard Dawkins, cele între paranteze au fost adăugate]

 

Richard Dawkins, în cartea sa „Este știința o religie ?”, a spus:

 

„Știința are într-adevăr unele dintre virtuțile religiei… Toate marile religii au un loc pentru uimire, pentru transportul extatic în fața minunăției și frumuseții creației. Și exact acest sentiment de uimire care îți taie șira spinării, de uimire care îți taie respirația – aproape venerație – această inundare a pieptului cu uimire extatică, este ceea ce poate oferi știința modernă. Și o face dincolo de cele mai îndrăznețe vise ale sfinților și misticilor…”

 

„Știința poate oferi o viziune asupra vieții și a universului care, așa cum am remarcat deja, pentru umilința inspirației poetice, depășește cu mult oricare dintre credințele reciproc contradictorii și tradițiile dezamăgitor de recente ale religiilor lumii…”

 

„Universul în ansamblu nu ar putea fi altceva decât indiferent față de Hristos, nașterea Sa, patimile Sa și moartea Sa… Vreau să revin acum la acuzația că știința este doar o credință. Versiunea mai extremă a acestei acuzații – și una pe care o întâlnesc adesea atât ca om de știință, cât și ca raționalist – este o acuzație de zelotism și bigotism la oamenii de știință înșiși, la fel de mare ca cea găsită la oamenii religioși. Uneori poate exista un strop de dreptate în această acuzație; dar, ca bigoți zeloși, noi, oamenii de știință, suntem simpli amatori ai acestui joc. Ne mulțumim să ne certăm cu cei care nu sunt de acord cu noi. Nu-i omorâm.”

 

Stephen S. Hall, în cartea lui Darwin, Rottweiler, Sir Richard Dawkins: Cel mai aprig campion al evoluției, mult prea aprig , a spus:

 

„Religia einsteiniană este un tip de spiritualitate non-supranaturală… Și asta nu înseamnă că este cumva mai puțin decât o religie supranaturală. Dimpotrivă… Einstein a fost ferm în respingerea tuturor ideilor despre un zeu personal. Este ceva mai mare, ceva mai grandios, ceva la care cred că orice om de știință poate subscrie, inclusiv acei oameni de știință pe care i-aș numi atei. Einstein, în termenii mei, era ateu, deși lui Einstein, desigur, îi plăcea foarte mult să folosească cuvântul Dumnezeu . Când folosea cuvântul Dumnezeu , îl folosea ca pe un fel de figură de stil. Când spunea lucruri precum „Dumnezeu este subtil, dar nu este rău intenționat” sau „Nu joacă zaruri” sau „A avut Dumnezeu de ales în crearea universului?”, ceea ce voia să spună era că lucruri precum aleatoriul nu stau la baza tuturor lucrurilor. Ar fi putut universul să fie altfel decât așa cum este? Einstein a ales să folosească cuvântul Dumnezeu pentru a formula întrebări atât de profunde. Aceasta, mi se pare, este partea bună a religiei la care putem subscrie cu toții…”

 

„Ceea ce nu pot înțelege este de ce se așteaptă de la noi să arătăm respect pentru oamenii de știință buni, chiar și pentru cei mari, care în același timp cred într-un zeu care face lucruri precum să ne asculte rugăciunile, să ne iartă păcatele, săvârșește miracole ieftine … care contravin, probabil, a tot ceea ce zeul fizicianului, cosmologul divin, a stabilit atunci când și-a stabilit marile legi ale naturii. Așadar, nu înțeleg un om de știință care spune: «Sunt romano-catolic» sau «Sunt baptist»…”

 

„Presupun că speranța mea ar fi ca știința – cel mai bun tip de știință, genul de știință care se apropie cel mai bine de cel mai bun tip de religie, spiritualitatea einsteiniană despre care vorbeam – să fie atât de inspiratoare, atât de incitantă încât să fie accesibilă tuturor…”

 

„Avem ceva mult mai bun de oferit… De ce noi, oamenii de știință seculari cu gândire liberă, nu intrăm pe aceeași piață… și nu vindem ceea ce avem de vândut? Pentru că este un produs mult mai bun și tot ce trebuie să facem este să ne perfecționăm abilitățile de vânzare la nivelul la care o fac deja ei.” [ italice în original]

 

Astfel de sentimente par a fi împliniri ale referinței apostolului Pavel la:

 

„ … oameni care înăbușă adevărul în nedreptatea lor. Căci ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este lămurit, pentru că Dumnezeu le-a arătat. Căci însușirile Lui nevăzute, adică puterea Lui veșnică și dumnezeirea, sunt lămurite de la facerea lumii, în lucrurile făcute de El. Așadar, sunt fără de scuză. Căci, măcar că l-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au cinstit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au destrăbălat în gândurile lor și inima lor neînțeleaptă s-a întunecat. Mărturisindu-se a fi înțelepți, au devenit nebuni și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor cu chipuri care se aseamănă cu omul muritor… De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, în poftele inimilor lor… pentru că au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu o minciună. Și, fiindcă n-au găsit de cuviință să-L cunoască pe Dumnezeu, Dumnezeu i-a lăsat pradă minții lor smerite…„( Romani 1:18b–28 ) ”

 

Înapoi sus

 

 

2.1 Religia ateistă

 

Să luăm în considerare ateii din secolele al XVIII -lea până în al XXI -lea care și-au exprimat dorința de a instaura o religie ateistă . Poate ar trebui să începem cu Jean-Jacques Rousseau (1712–1778), care a conceput o religie civilă:

 

„Există, așadar, o profesiune de credință pur civilă ale cărei articole Suveranul ar trebui să le fixeze, nu exact ca pe niște dogme religioase, ci ca pe niște sentimente sociale fără de care un om nu poate fi un bun cetățean sau un supus credincios. Deși nu poate obliga pe nimeni să le creadă, poate exila din stat pe oricine nu le crede. Îl poate exila, nu pentru impietate, ci ca pe o ființă antisocială, incapabilă să iubească cu adevărat legile și dreptatea și să-și sacrifice, la nevoie, viața datoriei sale. Dacă cineva, după ce a recunoscut public aceste dogme, se comportă ca și cum nu le-ar crede, să fie pedepsit cu moartea: a comis cea mai gravă dintre toate crimele, aceea de a minți în fața legii.” 12

 

Alte două încercări notabile din secolul al XVIII-lea sunt Claude Henri de Rouvroy, Conte de Saint-Simon (1760–1825), care a conceput un nou „creștinism” bazat pe umanism și socialism științific. Preoțimea seculară ar fi formată din oameni de știință, filozofi și ingineri. În cele din urmă, Auguste Comte (1798–1857) a conceput o religie a umanității.

 

un sac de îngrășământ: soarta noastră finală conform ateismului

În ateism, când murim, ajungem să fim doar îngrășăminte, hrană pentru plante. Viața umană nu are un sens sau un scop anume și nu există o bază reală pentru etică, iubire sau chiar gândire logică. Ateismul nu oferă nicio bază pentru o societate dreaptă, grijulie și sigură.

Trecând în secolul XXI, vom analiza interviul lui Gary Wolf cu Sam Harris :

 

„Discutăm despre cum ar putea arăta această lume fără Dumnezeu. «Ar exista o religie a rațiunii», spune Harris. «Am fi descoperit mijloacele raționale de a maximiza fericirea umană. Cu toții putem fi de acord că vrem să avem un Sabat pe care să-l luăm cu adevărat în serios – mult mai în serios decât îl iau majoritatea oamenilor religioși. Dar ar fi o decizie rațională și nu ar fi doar pentru că este în Biblie. Am putea invoca puterea poeziei, a ritualului și a contemplării tăcute și a tuturor variabilelor fericirii, astfel încât să le putem exploata. Numiți-o rugăciune, dar am avea rugăciune fără prostii… La un moment dat, va exista suficientă presiune încât va fi prea jenant să credem în Dumnezeu.»” 13 [ italice în original]

 

Interviul lui Gary Wolf cu Daniel Dennett:

 

„Dennett îmi spune că ia foarte în serios riscul de a ne baza excesiv pe gândire… Mă interesează faptul că, deși Dennett este ateu, el nu vede credința doar ca pe un vestigiu inutil al naturii noastre primitive, ceva ce putem, cu efort, să intelectualizăm. Nicio creatură rațională, spune el, nu ar putea trăi fără lucruri sacre, neexaminate… Asta mi se pare puțin ca religia rațiunii pe care o prevede Harris. «Da, ar putea exista o religie rațională», spune Dennett. «Am putea avea o politică rațională de a nici măcar nu ne gândim la anumite lucruri.»” El înțelege că acest lucru ar crea o tensiune constantă între prohibiție și curiozitate. Dar granițele credințelor noastre sacre ar putea fi bine păzite pur și simplu recunoscând că este pragmatic să refuzăm să le schimbăm. Îl întreb pe Dennett dacă nu cumva ar exista o contradicție în schema sa. Pe de o parte, el îi confruntă agresiv pe credincioși, atacându-le convingerile sacre. Pe de altă parte, el propune ca defectele noastre moștenite să fie puse în afara limitelor disputei. Dar acest lucru ar transforma defectele noastre într-o religie, zei ireproșabili și implacabili. Și, în plus, nu suntem noi atei? Interdicțiile sacre sunt anatema pentru noi. Dennett răspunde că se pot face excepții. „Filosofii sunt cei care refuză să accepte valorile sacre”, spune el. De exemplu, Socrate. Găsesc acest răspuns extrem de ciudat. Imaginea unei religii atee ale cărei obiecte sacre, numite defecte, sunt tabu pentru toți, cu excepția filosofilor – acesta este materialul celei mai crude parodii. Dar nu asta vrea să spună Dennett. În scenariul său, filosofii nu sunt autorități venerate, ci asumători de riscuri mentale și cercetași. Aventurile lor invită la ridicol, sau chiar mai rău. „Filosofii ar trebui să se aștepte să fie huidiți și huliți”, spune Dennett.” 13

 

Sam Harris, Conștiință altruistă fără credință :

 

„În timp ce stăteam și priveam dealurile din jur care coborau ușor spre o mare interioară, m-a cuprins un sentiment de pace. Curând s-a transformat într-o liniște fericită care mi-a redus la tăcere gândurile. Într-o clipă, sentimentul de a fi un sine separat – un «eu» sau un «mine» – a dispărut. Totul era așa cum fusese – cerul senin, pelerinii care își strângeau sticlele de apă – dar nu mă mai simțeam separat de peisaj, privind lumea din spatele ochilor mei. Doar lumea a rămas. Ca cineva care face pur și simplu tot posibilul să fie o ființă umană rațională, sunt foarte lent în a trage concluzii metafizice din experiențe de acest fel… Nu există nicio îndoială că oamenii au experiențe «spirituale» (folosesc cuvinte precum «spiritual» și «mistic» între ghilimele, pentru că vin la noi după o coadă lungă de resturi metafizice)… În timp ce majoritatea dintre noi trecem prin viață simțind că suntem gânditorii gândurilor noastre și experimentatorii experienței noastre, din perspectiva științei știm că aceasta este o viziune falsă. Nu există un sine sau un ego distinct.” „ascunzându-se ca un minotaur în labirintul creierului. Nu există nicio regiune a cortexului sau flux de procesare neuronală care să ocupe o poziție privilegiată în raport cu personalitatea noastră. Nu există un „centru de greutate narativă” neschimbat… Ca critic al credinței religioase, sunt adesea întrebat ce va înlocui religia organizată. Răspunsul este: multe lucruri și nimic… Dar ce se întâmplă cu etica și experiența spirituală? Pentru mulți, religia pare încă singurul vehicul pentru ceea ce este cel mai important în viață – dragostea, compasiunea, moralitatea și autodepășirea sinelui. Pentru a schimba acest lucru, avem nevoie de o modalitate de a vorbi despre bunăstarea umană care să fie la fel de neconstrânsă de dogmele religioase precum este știința… Cred că majoritatea oamenilor sunt interesați de viața spirituală, indiferent dacă își dau seama sau nu. Fiecare dintre noi s-a născut pentru a căuta fericirea într-o condiție fundamental nesigură… În ceea ce privește întrebarea cum să fim cât mai fericiți, viața contemplativă are câteva perspective importante de oferit.”

 

Sam Harris, O știință contemplativă :

 

„Recent, am petrecut o săptămână cu o sută de colegi oameni de știință la un centru de retragere din zona rurală a statului Massachusetts. Întâlnirea a atras un grup divers: fizicieni, neurocercetători, psihologi, clinicieni și unul sau doi filosofi; toți dedicați studiului minții umane… Am fost într-o retragere de meditație tăcută la Societatea de Meditație Insight, angajați într-o practică budistă cunoscută sub numele de vipassana (cuvântul pali pentru «a vedea clar»)… De o importanță critică pentru scopul științei: nu există credințe sau metafizică nejustificate care să fie adoptate… Cercetările privind efectele funcționale ale meditației sunt încă la început, dar nu se pare că există nicio îndoială că practica schimbă creierul.”

 

Interviul lui Sam Harris de la ABC Radio National , realizat de Stephen Crittenden :

 

„… misticismul este un fenomen psihologic real, despre care nu am nicio îndoială că îi transformă cu adevărat pe oameni. Dar mi se pare că putem promulga aceste cunoștințe și urmări aceste experiențe într-un spirit științific, fără a presupune nimic pe baza unor dovezi insuficiente.”

 

Sam Harris, Știința trebuie să distrugă religia :

 

„Credința nu este nimic mai mult decât licența pe care oamenii religioși și-o acordă unii altora să creadă în astfel de propoziții atunci când rațiunile eșuează… oamenii de știință și alte persoane raționale vor trebui să găsească noi modalități de a vorbi despre etică și experiență spirituală. Distincția dintre știință și religie nu constă în excluderea intuițiilor noastre etice și a stărilor neobișnuite de conștiință din conversația noastră despre lume; este o chestiune de a fi riguroși în ceea ce privește ceea ce este rezonabil să concluzionăm pe baza lor. Trebuie să găsim modalități de a ne satisface nevoile emoționale care nu necesită îmbrățișarea abjectă a absurdului. Trebuie să învățăm să invocăm puterea ritualului și să marcăm acele tranziții din fiecare viață umană care necesită profunzime – naștere, căsătorie, moarte etc. – fără a ne minți singuri despre natura realității. Am speranța că transformarea necesară în gândirea noastră va avea loc pe măsură ce înțelegerea noastră științifică despre noi înșine se maturizează. Când vom găsi modalități fiabile de a face ființele umane mai iubitoare, mai puțin temătoare și cu adevărat captivate de faptul apariției noastre în cosmos, nu vom mai avea nevoie de mituri religioase divizive.”

 

Sam Harris, Misticismul rațional :

 

[În Sfârșitul credinței ] „Am folosit cuvintele spiritualitate și misticism în sens afirmativ, în încercarea de a pune gama experienței umane semnificate de acești termeni pe o bază rațională… această întreprindere nu este o problemă cu cartea mea sau doar cu Flynn, ci o problemă mai mare cu secularismul în sine… secularismul, nefiind nimic mai mult decât totalitatea unor astfel de critici, îi poate determina pe practicienii săi să respingă caracteristici importante ale experienței umane pur și simplu pentru că acestea au fost asociate în mod tradițional cu practica religioasă… Simțul nostru convențional de «sine» nu este, de fapt, nimic mai mult decât o iluzie cognitivă, iar risipirea acestei iluzii deschide mintea către experiențe extraordinare de fericire. Aceasta nu este o propoziție care trebuie acceptată pe bază de credință; este o observație empirică… Singura «credință» necesară pentru a pune în mișcare un astfel de proiect este credința ipotezei științifice. Ipoteza este aceasta: dacă îmi folosesc atenția în modul prescris, aceasta poate avea un efect specific, reproductibil. Inutil să spun că ceea ce se întâmplă (sau nu se întâmplă) de-a lungul oricărei căi de practică «spirituală» trebuie interpretat în lumina unei scheme conceptuale și totul trebuie să rămână deschis discuțiilor raționale. Modul în care această discuție va continua va…” va fi decisă în cele din urmă de oamenii de știință contemplativi… [care vor] dezvolta o știință matură a minții… Problema, însă, este că există un sâmbure de adevăr în grandiozitatea și limbajul supranatural al religiei… Majoritatea ateilor par a fi siguri că conștiința este în întregime dependentă de (și reductibilă la) funcționarea creierului. În ultimul capitol al cărții, susțin pe scurt că această certitudine este nejustificată… adevărul este că oamenii de știință încă nu știu care este relația dintre conștiință și materie. Nu sugerez nicidecum să facem o religie din această incertitudine sau să facem altceva cu ea.”

 

Manifestul Umanist I (1933) afirmă,

 

„Pentru ca umanismul religios să fie mai bine înțeles, noi, subsemnații, dorim să facem anumite afirmații pe care credem că le demonstrează faptele vieții noastre contemporane… ceea ce necesită o nouă declarație a mijloacelor și scopurilor religiei. O astfel de religie vitală, neînfricată și sinceră, capabilă să ofere obiective sociale adecvate și satisfacții personale, poate părea multor oameni o ruptură completă cu trecutul… A stabili o astfel de religie este o necesitate majoră a prezentului. Este o responsabilitate care revine acestei generații.” 14

 

Înapoi sus

 

 

3. De ce este ales ateismul

Pot exista tot atâtea motive pentru care oamenii aleg ateismul câte persoane fac această alegere. Acestea variază de la filosofie sau știință la emoție sau rebeliune și diverse combinații ale acestor factori.

 

Proeminentul artist hiperrealist argentinian, Helmut Ditsch, povestește o parte din copilăria sa:

 

„Până la douăzeci de ani, am fost ateu. Deși simțeam lumea spirituală, am folosit ateismul ca reacție la o copilărie foarte dificilă. Mama mea a murit când aveam 8 ani. Deși tatăl meu era preocupat să ne ofere o copilărie confortabilă, a fost… trist.” 15 [ sublinierea noastră]

 

Joe Orso, scriind despre originea credințelor, l-a intervievat pe ateul Ira Glass, care a spus:

 

„Consider că nu am de ales dacă cred sau nu în Dumnezeu, pur și simplu constat că nu am . Ori ai credință, ori nu ai. Ori crezi, ori nu ai.”

 

Orso: „Odată vorbeam cu o prietenă chineză. M-a întrebat dacă cred în Dumnezeu. I-am spus că da. I-am răspuns la întrebare. Ea a spus «nu», iar eu am întrebat-o de ce nu. Tatăl ei, mi-a explicat ea, îi spusese că nu există Dumnezeu când era copil. Nu se mai gândise prea mult la asta de atunci.” 16 [sublinierea noastră]

 

Observați cu atenție cuvintele lui Thomas Nagel (B.Phil., Oxford; Ph.D., Harvard), profesor de filosofie și drept, profesor universitar și profesor de drept Fiorello La Guardia. Este specializat în filosofie politică, etică, epistemologie și filosofie a minții. Este membru al Academiei Americane de Arte și Științe și membru al Academiei Britanice și a deținut burse de la Fundația Guggenheim, Fundația Națională pentru Știință și Fundația Națională pentru Umanități:

 

„Îmi doresc ca ateismul să fie adevărat și mă neliniștește faptul că unii dintre cei mai inteligenți și mai bine informați oameni pe care îi cunosc sunt credincioși religioși” – Thomas Nagel

 

„ Îmi doresc ca ateismul să fie adevărat și mă neliniștește faptul că unii dintre cei mai inteligenți și mai bine informați oameni pe care îi cunosc sunt credincioși religioși. Nu este vorba doar de faptul că nu cred în Dumnezeu și, firește, sper că am dreptate în credința mea. Este vorba de faptul că sper că nu există Dumnezeu! Nu vreau să existe un Dumnezeu ; nu vreau ca universul să fie așa.” 17 [ sublinierea noastră]

 

Luați în considerare următoarele cuvinte ale lui Isaac Asimov, unul dintre cei mai prolifici scriitori științifici ai secolului trecut:

 

„Sunt ateu, în toată regula. Mi-a luat mult timp să spun asta. Sunt ateu de ani și ani, dar cumva am simțit că era intelectual nerespectabil să spui că ești ateu, pentru că presupunea cunoștințe pe care nu le deții . Cumva era mai bine să spui că ești umanist sau agnostic. În cele din urmă am decis că sunt o creatură a emoțiilor, precum și a rațiunii. Emoțional sunt ateu. Nu am dovezi care să demonstreze că Dumnezeu nu există, dar bănuiesc atât de puternic că nu există, încât nu vreau să-mi pierd timpul.” 18 [ sublinierea autorului ]

 

Gary Wolf, redactor colaborator al revistei Wired , se include în următoarea descriere: „noi, agnosticii neglijenți, noi, necredincioșii neînduplecați, noi, deiștii vagi cărora le-ar fi jenă să apere absurdități antice precum Nașterea din Fecioară sau noțiunea că Maria s-a înălțat la cer fără să moară sau orice alt mit flagrant.” El a scris:

 

„La cine sau la o băutură, le cer oamenilor să se declare. «Cine de aici este ateu?», întreb.”

 

De obicei, primul răspuns este tăcerea, însoțită de priviri în jur în speranța că altcineva va vorbi primul. Apoi, după o clipă, cineva o face, aproape întotdeauna un bărbat, aproape întotdeauna cu un zâmbet sfidător și un ton entuziasmat. Spune fericit: „Eu sunt!”

 

„Dar următorul comentariu este grăitor. Cineva se întoarce spre el și spune: «Ai fi».”

 

„De ce?” „Pentru că îți place să enervezi oamenii…” „Ei bine, așa este.”

 

„Acest tip de conversație nu are loc în centrul statului Ohio, unde m-am născut, sau în Utah, unde am fost adolescent, ci pe Coasta de Vest, printre oameni din domeniul tehnic și științific, probabil grupul social care este cel mai puțin probabil dintre toți americanii să fie religios.” 13

 

Astfel, găsim diverși factori motivaționali care duc la ateism și nu au absolut nicio legătură cu știința sau intelectul.

 

Astfel, găsim diverși factori motivaționali care duc la ateism și nu au absolut nicio legătură cu știința sau intelectul.

 

Paul Vitz, profesor de psihologie la Universitatea din New York, a realizat un studiu fascinant asupra vieților unora dintre cei mai influenți atei. În cartea sa, „ Credința celor fără tată: Psihologia ateismului”, el a concluzionat că aceste persoane L-au respins pe Dumnezeu pentru că și- au respins propriii tați. Acest lucru se datora relațiilor lor proaste cu tații lor, absenței tatălui lor sau rebeliunii lor împotriva taților lor.20 Pe această linie de cercetare, ar fi interesant de luat în considerare efectul pe care moartea prietenilor și a familiei l-a avut asupra respingerii lui Dumnezeu. De la Charles Darwin la Ted Turner, moartea prietenilor și a familiei a jucat un rol.

 

Gary Wolf a remarcat,

 

„Contrar mitului, Darwin nu a devenit ateu din cauza evoluției. În schimb, rezistența sa crescândă față de creștinism a provenit din critica sa morală la adresa doctrinei secolului al XIX-lea, amplificată de tragedia morții fiicei sale.” 13 , 21

 

Associated Press a relatat despre un interviu cu Ted Turner publicat în The New Yorker :

 

„Fondatorul CNN, Ted Turner, a avut gânduri sinucigașe după destrămarea căsniciei sale cu Jane Fonda și pierderea controlului asupra Turner Broadcasting… căsnicia sa cu Fonda s-a destrămat parțial din cauza deciziei ei de a deveni creștină practicantă…”

 

„Turner este un necredincios înrăit, pierzându-și credința după ce sora sa, Mary Jane, a murit de o boală dureroasă numită lupus eritematos sistemic. «Am fost învățată că Dumnezeu este iubire și că Dumnezeu este puternic», a spus Turner. «Și nu puteam înțelege cum cineva atât de nevinovat poate fi obligat sau lăsat să sufere atât de mult.» …

 

„A declarat pentru The New Yorker că «tatăl său era adesea beat, îl bătea și îl trimitea la școală militară» și s-a sinucis când Turner avea 24 de ani.” 22

 

Tony Snow, care a fost secretarul de presă al Casei Albe în perioada 2006/2007 și era creștin, a murit de cancer în iulie 2008. A scris un eseu intitulat „Binecuvântările neașteptate ale cancerului”.23 Să luăm în considerare, prin contrast, cum a gestionat o persoană centrată pe Dumnezeu propria moarte iminentă:

 

„… nu ar trebui să petrecem prea mult timp încercând să răspundem la întrebările «de ce»: De ce eu? De ce trebuie să sufere oamenii? De ce nu se poate îmbolnăvi altcineva? Nu putem răspunde la astfel de lucruri, iar întrebările în sine sunt adesea concepute mai mult pentru a ne exprima angoasa decât pentru a solicita un răspuns. Reacția naturală este să ne întoarcem către Dumnezeu și să-I cerem să ne servească drept Moș Crăciun cosmic. «Dumnezeule, fă să dispară totul. Fă totul mai simplu.» Dar o altă voce șoptește: «Ai fost chemat.»” Dilema ta te-a apropiat de Dumnezeu, de cei pe care îi iubești, de problemele care contează — și a târât în ​​insignifianță preocupările banale care ne ocupă „timpul normal”. Există un alt tip de răspuns, deși de obicei de scurtă durată, un fior inexplicabil de entuziasm, ca și cum un moment clarificator al calamității ar fi măturat tot ce e trivial și mărunt și ar fi pus în fața noastră provocarea unor întrebări importante… chiar dacă Dumnezeu nu ne promite ziua de mâine, ne promite veșnicia… Aceasta este o iubire de o ordin foarte special. Dar la fel este și capacitatea de a te relaxa și de a aprecia minunea fiecărui lucru creat. Simplul gând al morții face cumva fiecare binecuvântare vie, fiecare fericire mai luminoasă și mai intensă. Poate că nu știm cum se va termina lupta noastră cu boala, dar am simțit atingerea ineluctabilă a lui Dumnezeu.

 

În contrast, să luăm în considerare cuvintele ateului William Provine, profesor de istoria științei la Universitatea Cornell:

 

„Permiteți-mi să rezum, tare și clar, opiniile mele despre ceea ce ne spune biologia evoluționistă modernă și trebuie să spun că acestea sunt, în esență, opiniile lui Darwin: nu există zei, forțe intenționate de niciun fel, viață după moarte (când voi muri sunt absolut sigur că voi fi complet mort, asta e tot, acesta va fi sfârșitul meu), nu există un fundament ultim pentru etică, un sens ultim în viață și nici liber arbitru pentru oameni… Întrebarea este: «Ne poate oferi umanismul ateu foarte multe?» Ei bine, sigur, poate oferi satisfacție intelectuală și sunt mult mai mulțumit intelectual acum, că nu trebuie să mă agăț de basmele în care credeam când eram copil. Așadar, viața poate că nu are un sens ultim, dar cred cu siguranță că poate avea mult sens apropiat.” 24

 

În ceea ce privește propriul său cancer, o tumoare cerebrală, Provine a declarat că s-ar împușca în cap dacă tumora cerebrală ar recidiva.25 Se pare că un bioorganism în minus este irelevant într-o lume absolut materialistă.

 

 

3.1 Ateu înnăscut

 

Satanism și autoamăgire

Un alt motiv pentru respingerea lui Dumnezeu (alegerea ateismului) este acceptarea de bunăvoie a înșelăciunii satanice.

 

Îngerul Lucifer („cel luminos”) a căzut și a devenit Satan („adversar”) datorită dorinței sale de a-L înlocui pe Dumnezeu. Aceasta a fost obsesia necondiționată a lui Lucifer.

 

El nu numai că L-a respins pe Dumnezeu încercând să-L înlocuiască, dar i-a îndemnat și pe oameni să facă la fel. Satana a îndemnat-o pe Eva să aleagă împotriva lui Dumnezeu pentru propria ei împlinire:

 

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din toți pomii din grădină»?” Femeia a răspuns șarpelui: „Din rodul pomilor din grădină putem mânca; dar Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din rodul pomului care este în mijlocul grădinii și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.»” Dar șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri; căci Dumnezeu știe că, în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” ( Geneza 3:1-5 )

 

Tactica este clară: în primul rând, pune la îndoială afirmațiile lui Dumnezeu, apoi, contrazice afirmațiile lui Dumnezeu și, în final, îndeamnă la răzvrătire în căutarea egalității cu Dumnezeu.

 

Acest lucru se manifestă la atei ca

 

Punând la îndoială dacă există un Dumnezeu care să facă afirmații în primul rând, Dumnezeu nu a spus nimic.

 

Contrazicând afirmațiile despre care se spune că ar fi fost rostite de Dumnezeu.

 

Căutarea egalității cu Dumnezeu prin înlocuirea lui Dumnezeu cu sinele.

 

Această înșelăciune satanică îi atrage puternic pe atei, deoarece le întărește două dintre iluziile lor dorite: 1) autonomia absolută – libertatea de a face ce le place și 2) lipsa responsabilității finale – nu există consecințe eterne pentru a face ce le place.

 

O parte a întrebării legate de motivul pentru care unii oameni aleg ateismul este afirmația ateistă că suntem cu toții atei înnăscuți. În parte, acest lucru depinde de definiția ateismului pe care o folosim. Evident, nu ne naștem afirmând în mod pozitiv inexistența lui Dumnezeu. Prin urmare, afirmația este că ne naștem cu toții fără credința în Dumnezeu. Logic, această afirmație este corectă doar în acest moment și, de fapt, nu este aplicabilă cu succes dincolo de acest punct.

 

Ateii care adoptă acest argument susțin că acesta demonstrează că omul nu este creat de Dumnezeu, ci că Dumnezeu este creat de om. Cu alte cuvinte, ei susțin că noi credem în Dumnezeu doar pentru că cineva ne-a învățat să credem în Dumnezeu, adesea în copilărie, înainte de a putea lua în considerare afirmația rațional. Totuși, această afirmație este greșită din mai multe puncte de vedere, de exemplu:

 

Ne naștem fără să știm absolut nimic și trebuie să fim învățați, iar mai târziu ne asumăm responsabilitatea de a învăța orice și tot ce vom ști sau vom crede vreodată, inclusiv ateismul.

 

Suntem înnăscuți în a uda patul, dar asta nu înseamnă că ar trebui să rămânem așa.

 

Aceasta este, în cele din urmă, o formă de eroare logică ad hominem („către om”). Această eroare apare atunci când ceea ce se presupune a fi un contraargument atacă persoana, sursa argumentului inițial, lăsând în același timp argumentul fără răspuns. Astfel, doar pentru că credința în Dumnezeu este ceva ce se predă nu discreditează credința în Dumnezeu. Ar fi eronat să se susțină că Dumnezeu nu există pentru că ființele umane au inventat ideea existenței lui Dumnezeu – Dumnezeu vrea să descoperim existența Lui: „ Mă veți căuta și Mă veți găsi, când Mă veți căuta din toată inima voastră„( Ieremia 29:13 ) ”

 

În plus, această afirmație nu ia în considerare faptul că mulți oameni au ajuns să creadă în Dumnezeu la vârsta adultă și provenind dintr-o educație complet seculară (atee).

 

Deși, poate am putea admite afirmația: dacă ateii vor să susțină că ateismul nu necesită un intelect mai mare decât cel pe care îl poate aduna un copil mic, de ce am argumenta?

 

Înapoi sus

 

 

4. Ateism și etică/moralitate

Iată o dezbatere video între un ateu și autorul acestui articol: Moralitatea: naturală sau supranaturală?

 

Tehnic vorbind, etica se referă la ceea ce ar trebui să fie, iar morala la ceea ce este sau la prescripție și descriere . Ateii au opinii diferite în ceea ce privește etica și moralitatea; unii susțin că există absolute, iar alții nu. În ceea ce privește întrebarea dacă ateii pot face afirmații morale absolute, acest lucru este echivalent cu studentul din primul an de teologie care, atunci când a fost întrebat: „Credeți în botezul copiilor?”, a răspuns: „Sigur că da; am văzut că se face”. Da, ateii pot face orice afirmații despre orice – întrebarea este: sunt afirmațiile viabile ?

 

Ateii fac afirmații epistemice despre moralitate, dar nu oferă o premisă ontologică pentru etică.26 Adică pot medita asupra problemelor de moralitate și pot ajunge la orice concluzie doresc. Cu toate acestea, acestea se dovedesc a fi preferințe personale arbitrare, exprimate ca afirmații dogmatice.

 

Unii atei fac încercări de a oferi o bază ontologică eticii. Acestea variază destul de mult – de la analizarea comportamentului maimuțelor până la teoria jocurilor .

 

În primul caz, se presupune, desigur, că împărtășim o linie evolutivă comună cu maimuțele și că comportamentul lor ne spune ceva despre al nostru. Chiar și atunci când astfel de observații corelează cu succes comportamentele lor cu ale noastre, este vorba doar de o descriere. Mai mult, din astfel de corelații se deduce că moralitatea face parte din evoluția noastră generală. Aceasta echivalează cu intuiție sau impulsuri pe care suntem liberi să le acționăm sau să le ignorăm.

 

În al doilea caz, cercetătorii inventează jocuri despre care susțin că disecă comportamentul uman. În ceea ce privește teoria jocurilor , Benjamin Wiker notează:

 

„Folosind jocuri cu mai puține reguli decât Candy Land, teoreticienii darwinieni ai jocurilor pretind că «descoperă principiile fundamentale care guvernează mecanismele noastre decizionale». Ar fi mai bine să aruncăm o privire mai atentă, începând cu presupozițiile lor… Răspunsul pare a fi că orice a supraviețuit trebuie să fie cel mai potrivit; prin urmare, orice există trebuie să fi fost rezultatul selecției naturale. Echitatea există; prin urmare, trebuie să fie rezultatul selecției naturale. QED Este întotdeauna convenabil să ai o teorie care nu poate fi dovedită greșită.” 27

 

O altă presupusă bază a eticii este aceea că „o acțiune este lipsită de etică/imorală dacă provoacă daune altora”. Prin urmare, natura consecințelor cauzate de acțiune determină dacă o acțiune este etică sau lipsită de etică. Problema fundamentală a acestei definiții a comportamentului etic este că o acțiune încetează să mai fie lipsită de etică dacă nu se experimentează consecințe negative. Ca atare, nimic nu este inerent greșit; o acțiune este greșită doar dacă provoacă daune altcuiva.

 

Să luăm exemplul comportamentului adulterin: conform definiției comportamentului etic „a nu face rău”, adulterul este greșit deoarece dăunează celeilalte părți din căsnicie (adică soțului/soției fidel(e)). Acest prejudiciu poate include suferință mentală, răspândirea bolilor către partea fidelă și pierderea afecțiunii din partea părții adulterine. O consecință negativă suplimentară include sarcinile nedorite în afara căsătoriei. Totuși, ce se întâmplă dacă un act adulterin nu ar duce la aceste rezultate (de exemplu, un soț, care a suferit o vasectomie, are ocazional relații sexuale cu femei fără boli cu transmitere sexuală în timpul călătoriilor în orașe străine)? Într-un astfel de caz, adulterul ar înceta să mai fie lipsit de etică? Ar trece comportamentul soțului de la neutru din punct de vedere etic la lipsit de etică doar dacă și-ar mărturisi adulterul soției sale sau dacă ar fi prins în alt mod, provocându-i astfel suferință mentală?

 

Se pare că există ceva în spatele sau dincolo de considerația de a provoca rău. De fapt, trebuie să existe altceva. De ce trebuie să existe altceva? Pentru că tocmai știind ce le provoacă altora rău, pot ajunge să știu cum să le ating butoanele, cum să-i manipulez, cum să profit de ei, cum să-i suprim etc. S-ar putea să descopăr că îmi pot ajuta să supraviețuiesc provocând un astfel de rău altora și, prin urmare, din acest punct de vedere, răul lor este în beneficiul meu. Trebuie să existe ceva dincolo de asta, care face ca a provoca rău în sine să fie lipsit de etică.

 

Un cod etic bazat pe Dumnezeu este determinat de comunicarea lui Dumnezeu către om a ceea ce este etic și neetic. Aceasta deoarece codul etic al lui Dumnezeu pentru noi este derivat din însăși natura trinitară, relațională și etică a lui Dumnezeu. Această natură este etică și relațională, deoarece este unificată prin virtutea lui Dumnezeu, constând dintr-unul în ființă și totuși diversă, deoarece este experimentată și savurată între cele trei persoane ale Treimii. Sub un astfel de cod etic și în contrast cu orice cod moral fără Dumnezeu, o anumită acțiune, cum ar fi adulterul, este totuși greșită chiar și în absența unor consecințe negative pentru o altă parte. Astfel, sub un cod etic creat de Dumnezeu, unele acțiuni sunt inerent greșite.

 

În plus, ateul nu are nicio bază pentru a spune că este greșit să le faci rău altora. De ce ar fi greșit să le faci rău altora? Această presupusă bază pentru etică cedează chiar în acest punct.

 

Să luăm în considerare câteva afirmații ale unor atei despre moralitate:

 

 

Dan Barker, cofondator al Fundației Freedom from Religion, susține că „Darwin a lăsat moștenire ceea ce este bine” și se referă la Isus ca la „un monstru moral”.28 El include următoarele în înțelegerea sa a bunătății darwiniste:

 

„Susțin dreptul femeii de a alege să facă avort. Cred că este un lucru bun. Cred că avortul este de fapt un lucru bun pentru societate. Dacă aș putea împrumuta un cuvânt religios, un cuvânt pe care îl folosește soacra mea, cred că avortul este o binecuvântare pentru multe, multe, multe femei.” 29

 

Acest lucru pare a fi în concordanță cu viziunea sa generală asupra valorii, valorii și demnității umane, „un făt de mărimea unui deget mare care are… ce? Ce? L-ai pune într-un mic medalion și l-ai agăța de gât?” 30

 

Dan Barker a afirmat, de asemenea: „Nu există niciun interpret moral în cosmos, nimic nu-i pasă și nimănui nu-i pasă” și își bazează moralitatea umanistă pe raționamentul său dacă, în cele din urmă, va conta ce se întâmplă cu noi sau cu o legumă: „… ce se întâmplă cu mine sau cu o bucată de broccoli, nu va conta. Soarele va exploda, vom dispărea cu toții. Nimănui nu-i va păsa.” 31

 

Se pare că nu ia în considerare faptul că ideea conform căreia „Nu există niciun interpret moral în cosmos, nimic nu-i pasă și nimănui nu-i pasă… vom dispărea cu toții. Nimănui nu-i va păsa”, în mod logic și ușor, duce la o imoralitate inumană.

 

Dan Barker a mai declarat:

 

„Ateismul, liberul gânditor și adevărata moralitate umanistă sunt, sunt mult mai clare, mult mai utile, mult mai rezonabile, știi, fără tot bagajul negativ al teologiei, judecății, iadului și, știi, supranaturalului. Doamne ferește, obișnuiam să cred în supranatural și, acum, să realizez că nu mai trebuie să încerc să susțin acest sistem supranatural fals, în realitate este foarte eliberator, foarte relaxant. Nu mi-e teamă să fiu judecat și să ajung în iad. Sunt responsabil pentru propriile mele acțiuni, consecințele sunt naturale și trăiesc cu ele și, de fapt, se dovedește că majoritatea ateilor și agnosticilor sunt mai responsabili; sunt mai morali, au mai multă responsabilitate în viața lor pentru că își dau seama că ceea ce contează este această lume, nu o lume supranaturală imaginară… adevărata moralitate umanistă, care este mult superioară moralității creștine.” 32

 

Dan Barker a oferit, de asemenea, factori motivaționali pentru acțiunile morale care sunt destul de comuni în gândirea ateistă – acestea sunt motivații egoiste, prin care cineva ar trebui să fie bun nu de dragul binelui, ci pentru a-și aduce beneficii proprii, de exemplu,

 

„dacă vrei să fii … o persoană sănătoasă” (adică sănătos mintal).

„dacă vrei să fii etichetat drept «etic» de către alți oameni.”

„dacă vrei să fii considerat de societatea ta «o persoană bună».”

„dacă asta îți dorești.” 33

 

De asemenea, exemple includ următoarea declarație a Societății Umaniste din Scoția :

 

„ Cel mai bine e să fii sincer pentru că… sunt mai fericit și mă simt mai bine cu mine însumi dacă sunt sincer.” 34 [ accentuare și puncte de suspensie în original]

 

Totuși, de ce sinceritatea ar trebui să ne facă fericiți rămâne un mister.

 

Reginald Finley (alias Tipul Necredincios) și Matthew Davis prezintă următorul motiv pentru comportamentul moral:

 

„Dacă cineva le face lucruri oribile oamenilor, în cele din urmă acelei persoane i se vor întâmpla lucruri oribile.” 35

 

Aceasta este karmă la modă și diluată din My Name Is Earl 36 , dar este evident o pseudo-moralitate bazată pe autoconservare (poate pe bună dreptate darwinistă).

 

În ceea ce- l privește pe Dan Barker, să observăm în final că și el susține că violul nu este absolut imoral. „Raționamentul” său implică un scenariu ipotetic în care extratereștri malefici din spațiul cosmic atacă Pământul.37 El și alți atei au făcut niște afirmații foarte tulburătoare despre viol. Alte exemple includ pe Sam Harris:

 

„Dacă aș putea da din bagheta magică și să scap fie de viol, fie de religie”, explică Harris, nu aș ezita să scap de religie.” 38

 

De asemenea, el consideră că violul nu este doar perfect natural (contrar moralității contemporane ), ci și că a jucat un rol benefic în evoluția noastră.

 

„Există multe lucruri la noi pentru care suntem selectați în mod natural, pe care le repudiem în termeni morali. De exemplu, nu există nimic mai natural decât violul. Ființele umane violează, cimpanzeii violează, urangutanii violează, violul face în mod clar parte a unei strategii evolutive de a-ți transmite genele la următoarea generație dacă ești bărbat. Nu poți trece de la acel fapt darwinist despre noi pentru a apăra violul ca o practică bună. Adică nimeni nu ar fi tentat să facă asta; am depășit această parte a istoriei noastre evolutive repudiind-o.” 39

 

www.expelledthemovie.com

ateul Richard Dawkins

Ateii precum Richard Dawkins au probleme în a găsi motive logice pentru a denunța violul ca un comportament inacceptabil.

Richard Dawkins a fost întrebat despre viol în timpul unui interviu:

 

Justin Brierley (JB): Dacă am fi evoluat într-o societate în care violul ar fi considerat acceptabil, ar însemna asta că violul este acceptabil?

 

Richard Dawkins (RD): Nu vreau să răspund la această întrebare. Îmi ajunge să spun că trăim într-o societate în care lucrurile nu sunt considerate bune. Trăim într-o societate în care egoismul, neplata datoriilor, neîmplinirea favorurilor sunt privite cu subînțeles. Aceasta este societatea în care trăim. Mă bucur foarte mult, este o judecată de valoare, mă bucur foarte mult că trăiesc într-o astfel de societate.

 

JB: Când emiti o judecată de valoare, nu ieși imediat din acest proces evolutiv și spui că motivul pentru care acest lucru este bun este că este bun? Și nu ai cum să te bazezi pe această afirmație.

 

RD: Judecata mea de valoare ar putea proveni din trecutul meu evolutiv.

 

JB: Prin urmare, este la fel de aleatoriu într-un fel ca orice produs al evoluției.

 

RD: Ai putea spune asta, în orice caz nu este așa, nimic nu face mai probabilă existența a ceva supranatural.

 

JB: În cele din urmă, convingerea ta că violul este greșit este la fel de arbitrară ca faptul că am evoluat cu cinci degete în loc de șase.

 

RD: Ai putea spune asta, da. 40

 

Profesorul de filozofie a științei, Michael Ruse, face afirmații similare:

 

„Moralitatea este o adaptare biologică, la fel cum sunt mâinile, picioarele și dinții… Moralitatea este doar un ajutor pentru supraviețuire și reproducere.” 41

 

Se pare că a avea picioare și mâini nu a fost predeterminat, nici faptul că avem cinci degete în loc de șase, nici faptul că violul este imoral în loc să fie moral.

 

Mai mult, doi evoluționiști au scris o carte în care susțineau că violul era un instrument prin care bărbații își perpetuau genele42 — unul dintre autori s-a încurcat încercând să explice de ce violul era încă greșit conform propriei sale filozofii43 .

 

Richard Dawkins ne îndeamnă să ne răzvrătim împotriva darwinismului în ceea ce privește moralitatea, bazându-ne pe preferințele sale personale și societale. Premisa sa pentru prescrierea răzvrătirii este că,

 

„Natura nu este crudă, ci doar indiferentă, fără milă. Aceasta este una dintre cele mai grele lecții pe care oamenii trebuie să le învețe. Nu putem admite că lucrurile nu sunt nici bune, nici rele, nici crude, nici blânde, ci pur și simplu insensibile – indiferente față de orice suferință, lipsite de orice scop.” 44

 

Per total, ateul nu are prea multe motive pentru decizii morale, în afară de propriile sale preferințe, care „ar trebui” să meargă împotriva concepției darwiniste despre natură pentru că… ei bine, pentru că este moral mai bine să facă asta!

 

 

4.1 Ateismul și „problema răului”

 

Prima „problemă a răului”, în ceea ce privește dezbaterile ateu/teist, este faptul că ateii definesc „răul” pe baza preferințelor personale. Aceasta înseamnă că nu pot formula logic un argument pentru problema răului fără a oferi mai întâi o definiție absolută a răului. Unii fac apel la faptul că răul, să ne referim la el sub forma suferinței, este o senzație tangibilă, fizică. Totuși, aceasta echivalează cu interpretarea subiectivă a unui bioorganism a inputului senzorial.

 

Două grupuri muzicale din cultura pop au avut ceva de spus în acest domeniu: Jane’s Addiction a cântat „Ain’t no wrong now, ain’t no right. Only pleasure and pain” (din piesa „Ain’t no Right”). Red Hot Chili Peppers au continuat cântând „I like pleasure spiked with pain” (din piesa „Aeroplane”). Astfel, acești filozofi moderni ne-au dus de la moralitatea bazată pe input senzorial la recunoașterea faptului că, în realitate, vorbim despre interpretarea respectivului input.

 

Filosoful grec Epicur (341–270 î.Hr.) a enunțat forma clasică a problemei răului. Silogismul său poate fi enunțat astfel:

 

Dacă există un Dumnezeu perfect bun, atunci nu există rău în lume.

 

Există rău în lume.

 

Prin urmare, un Dumnezeu perfect bun nu există.

 

Logica din spatele argumentului, atribuită din nou lui Epicur, este următoarea:

 

„Fie Dumnezeu vrea să desființeze răul și nu poate; fie poate, dar nu vrea.”

 

Dacă vrea, dar nu poate, este impotent.

 

Dacă poate, dar nu vrea, este rău.

 

Dacă Dumnezeu poate aboli răul și Dumnezeu chiar vrea să o facă, de ce există rău în lume?”

 

Răul este într-adevăr o problemă foarte dificilă. Nu pentru că este dificil din punct de vedere filosofic sau teologic, ci pentru că este dificil din punct de vedere emoțional. În încercarea de a răspunde la problema răului, punem durerea reală împotriva conceptelor abstracte. Emoția versus intelectul creează o luptă inegală – cum te poți opune unei emoții? Astfel, răspunsurile la problema răului sunt în general văzute ca teoretizări academice lipsite de inimă sau lipsite de substanță.

 

Din punct de vedere biblic și filosofic, primul punct silogistic al lui Epicur este fals, deoarece poate exista un Dumnezeu perfect bun care permite liberul arbitru și, prin urmare, silogismul său eșuează.

 

Logica lui Epicur din spatele argumentului eșuează deoarece propune un număr restricționat de opțiuni – este o dihotomie falsă.

 

Fie Dumnezeu vrea să desființeze răul, dar nu poate;

 

sau El poate, dar nu vrea.

 

Totuși, din punct de vedere biblic și filosofic, o a treia opțiune este că Dumnezeu vrea să desființeze răul și poate, însă El funcționează în ritmul Său și nu a făcut-o încă, deoarece are un scop mai înalt în a permite răului să persiste o vreme.

 

Rețineți, de asemenea, așa cum subliniem pe acest site, că Dumnezeu nu a creat lumea cu rău; acesta este rezultatul păcatului și este o privare de bine. Vedeți discuția de la secțiunea Niciun rău real în creația finalizată și această respingere a unui ateu .

 

 

4.2 Ateismul și „dilema lui Euthyphro”

 

„Dilema lui Euthyphron” pune sub semnul întrebării însăși baza, fundamentul, întemeierea sau premisa pe care se construiește moralitatea teistă. Numele său provine de la opera lui Platon, Euthyphron (scrisă în 380 î.Hr.), în care Socrate propune dilema care afirmă:

 

Este ceva bun pentru că Dumnezeu îl declară a fi bun?

 

Sau, oare Dumnezeu proclamă ceva ca fiind bun pentru că este bun?

 

Traducerile variază, cum ar fi zei pentru Dumnezeu , virtuos sau moral pentru bine etc.

 

Întrebarea lui Socrate către Eutifron l-a prins în pragul unei dileme:

 

Este ceva bun pentru că Dumnezeu îl declară a fi bun?

 

Adică să ne întrebăm dacă ceva este bun doar pentru că Dumnezeu proclamă că este – caz în care bunătatea este o construcție arbitrară și, la un capriciu, Dumnezeu ar putea schimba ceea ce este bun în ceea ce este rău și invers.

 

Sau, oare Dumnezeu proclamă ceva ca fiind bun pentru că este bun?

 

Adică să ne întrebăm dacă există ceva deasupra, dincolo și separat de Dumnezeu, la care Dumnezeu trebuie să adere – oare Dumnezeu trebuie să acționeze conform unui standard moral care este în afara Sa, caz în care Dumnezeu nu este suficient și, de fapt, se supune unui standard superior Lui Însuși.

 

Deși multe teologii nu reușesc să răspundă la dilema lui Eutifron, teologia trinitară biblică nu dă greș. Să analizăm pe scurt cum se descurcă diverse teologii:

 

În general, în dualism avem în vedere doi zei coeternici. Două ființe separate și distincte, două „persoane” separate și distincte. Acest concept constă într-un zeu „bun” și un zeu „rău”. În astfel de cazuri, bunătatea unuia se măsoară în raport cu răul celuilalt și invers. Mai mult, unul se consideră bun, iar celălalt rău. Astfel, dualismul teologic prezintă o moralitate arbitrară în care unul este bun și unul este rău, o chestiune pur subiectivă.

 

În general, în monoteismul strict avem în vedere o singură ființă, o singură persoană. Întrucât unui astfel de zeu îi lipsea tovărășia sau relația, a trebuit să creeze ființe cu care să se bucure de ceea ce îi lipsea și, prin urmare, poate fi considerat imperfect sau incomplet. Indiferent de motivul creației, zeul strict monoteist a existat singur din eternitate, așadar tovărășia sau relația pur și simplu nu fac parte din natura sa, astfel încât un astfel de zeu își tratează, în general, creațiile ca un dictator a cărui voință este absolută și nestăvilită. Un astfel de zeu nu este de obicei personal sau, poate mai exact, nu este personal. Acest lucru se datorează faptului că atât moralitatea sa personală, cât și prescripțiile sale morale pentru creația sa sunt arbitrare, deoarece a trebuit să le concocteze pe baza faptului că avea alte ființe cu care să interacționeze.

 

În general, în panteoane, politeism și henoteism avem în vedere mai mult de doi zei care sunt fie eterni, fie au fost creați de unul sau doi zei existenți anterior (uneori un zeu masculin și un zeu feminin, cum ar fi în mormonism). Nu duceau lipsă de relații eterne, deoarece se bucurau de ele unul cu celălalt. Totuși, fiind zei distincți (ființe distincte, persoane distincte), nu sunt tocmai faimoși pentru relațiile morale pe care le întrețineau unul cu celălalt, ci mai degrabă infami pentru certurile și războaiele lor. Întrucât aceste ființe supranaturale puteau avea relații bune sau rele cu alte ființe supranaturale, alți zei, nu erau în general interesați de relațiile cu oamenii. În general, considerau oamenii niște jucării – ne pot manipula soarta, pot lua formă umană și pot curvi cu noi, dar există puține lucruri, dacă există ceva, din ceea ce făceau care să-i fi putut lua în considerare relațiile morale. Întrucât Eutifron venera un astfel de panteon, era perfect rezonabil ca Socrate să creadă că există un standard de bunătate față de care zeii erau obligați.

 

În cele din urmă, în general, în monoteismul trinitarian avem în vedere un singur Dumnezeu și totuși trei „persoane”, fiecare dintre ele fiind Dumnezeu, fiecare dintre ele fiind eternă, fiecare dintre ele fiind distinctă și totuși fiecare dintre ele fiind unicul Dumnezeu; o ființă coeternă, coexistentă, coegală, formată din trei „persoane”. Dumnezeul Bibliei a fost numit „unul Ce și trei Cine”. 45 Acest Dumnezeu nu este singur în eternitate și totuși nu este în relație cu ființe eterne separate. Întrucât fiecare membru al Trinității este etern, fiecare s-a bucurat de relații eterne. Acestui Dumnezeu nu-i lipsește relația. Dumnezeu se bucură de o relație care este atât unificată în scop, cât și diversă între persoane. 46

 

Prin urmare, este ceva bun pentru că Dumnezeu îl proclamă a fi bun sau Dumnezeu proclamă ceva a fi bun pentru că este bun? Etica se bazează pe natura Dumnezeului Triunic. Natura lui Dumnezeu este relațională și binevoitoare. Această relație este eternă și lipsită de conflicte. Dumnezeu se bucură de relații și își încurajează creația să se bucure de relații similare. În această perspectivă, viața de apoi este concepută ca bucuria relațiilor cu alți oameni, bazată pe bucuria reciprocă a unei relații eterne cu Dumnezeu.

 

Dumnezeu nu se limitează doar la a manifesta atribute; Dumnezeu este atributele, „Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4:8 , 16 ). Prin urmare, Dumnezeu nu a trebuit să inventeze în mod arbitrar etica; însăși natura lui Dumnezeu este etosul.

 

Deci, soluția este că este o falsă dilemă – bunătatea perfectă este o parte esențială a caracterului Său, nu ceva din afara Lui. Dumnezeu poruncește într-adevăr lucruri care sunt bune, dar motivul pentru care acestea sunt bune este pentru că reflectă natura lui Dumnezeu. Așadar, bunătatea nu vine în cele din urmă din poruncile lui Dumnezeu, ci din natura Lui, ceea ce duce apoi la porunci bune. 47

 

 

4.3 „Problema răului” a ateismului

 

Imaginează-ți că iei în considerare problema răului și (ilogic) concluzionezi că Dumnezeu nu există – ce se întâmplă în continuare? Ei bine, te uiți din nou în jurul lumii și observi că răul încă există și acum nici măcar nu-L mai ai pe Dumnezeu de învinovățit. Respingerea lui Dumnezeu nu face nimic în privința răului. Prin urmare, ateismul nu face nimic în privința răului. Desigur, nu face nimic – nu poate face nimic și nu ar trebui să facă nimic. Ateismul este doar o idee și, prin urmare, nu are nicio voință prin care să facă nimic. Într-adevăr, și acesta este și scopul: ateismul este o idee, dar Dumnezeu este o ființă care poate și face diverse lucruri în privința răului: Dumnezeu îl poate condamna în mod absolut, Dumnezeu poate lua măsuri pentru răscumpărarea răului, Dumnezeu poate aboli răul.

 

Ateismul nu numai că nu face nimic împotriva răului; ateismul, de fapt, înrăutățește răul. Ateismul garantează că răul este degeaba, că nu are un scop sau un sens mai măreț; nu garantează nicio răscumpărare a răului.

 

Totuși, este incorect să afirmăm că ateismul garantează că răul este în zadar și nu are un scop sau o semnificație mai mare. Acest lucru se datorează faptului că, în materialismul absolut pe care îl implică ateismul, răul este foarte intenționat, prin faptul că îl avantajează pe răufăcător. Răufăcătorul comite acte rele și, atâta timp cât nu este prins, se sustrage sistemelor judiciare ale acestei lumi și pur și simplu scapă nepedepsit, victima suferă și poate suferi timp de decenii, în timp ce răufăcătorul se bucura să comită fapte rele.

 

De asemenea, este corect să afirmăm că ateismul nu face nimic împotriva răului; de fapt, îl face să dispară pretinzând că nu există. Un tsunami care îneacă mii de oameni nu este „rău”; este un val mare. Un uragan care distruge orașe și ucide oameni nu este „rău”; este vorba de vânturi puternice. Un animal, fie el om sau nu, care ucide un alt animal nu este „rău”; acționează conform a tot ceea ce există; propriei sale voințe. Poate fi incomod, poate nu ne place, poate încercăm să facem ceva în privința lui, împotriva lui, dar nu este rău; pur și simplu este.

 

Existența răului în lume este unul dintre cele mai bune motive pentru a respinge ateismul.

 

 

4.4 Dilema lui Euthyphro în ateism

 

Să propunem o versiune ateistă a dilemei lui Euthyphro:

 

Este ceva bun pentru că ateii proclamă că este bun?

 

Sau ateii proclamă ceva ca fiind bun pentru că este bun?

 

Dacă ceva este bun doar pentru că un ateu proclamă că este bun, atunci bunătatea este o construcție arbitrară și la discreția ateilor, care ar putea schimba ceea ce este bun în ceea ce este rău și invers.

 

Există o tendință tulburătoare în rândul multor atei, în special în rândul sectei Noului Ateism, prin care aceștia definesc creșterea copiilor lor conform propriei credințe drept „abuz asupra copiilor”.

 

Ateii tind să susțină că noi intuim cumva moralitatea în continuă evoluție sau, așa cum spune Richard Dawkins, „zeitgeist-ul schimbător” (în germană „spiritul epocii”). Cât despre modul în care discernem ultima manevră a zeitgeist-ului, „aproape că putem folosi expresii precum «e în aer»”. 48

 

Nu credeți că asta înseamnă că Richard Dawkins nu are standarde absolute după care să determine ce este rău. El a afirmat: „Ce ne împiedică să spunem că Hitler nu a avut dreptate? Adică, aceasta este o întrebare cu adevărat dificilă.” 48 Totuși, el a făcut o declarație definitivă despre ceea ce consideră a fi absolut rău: „Este rău să descrii un copil ca fiind un copil musulman sau un copil creștin. Cred că etichetarea copiilor este abuz asupra copiilor și cred că este o problemă foarte gravă” 49 (mai multe despre acest subiect mai jos, în secțiunea Religia ca abuz asupra copiilor ).

 

Revenind la dilema lui Euthyphron a ateilor; întrebarea este dacă ceva este bun doar pentru că ateul îl proclamă a fi bun. Sau există ceva deasupra, dincolo și separat de ateu, la care ateul trebuie să adere – trebuie ateul să acționeze conform unui standard etic care este în afara individului, caz în care ateul nu este suficient și, de fapt, se supune unui standard superior individului (sau unui grup de indivizi cunoscut sub numele de societate ).

 

Dacă ceva este bun doar pentru că ateul proclamă că este bun, atunci dacă doi atei nu sunt de acord, aceeași acțiune ar putea fi atât bună, cât și rea, ceea ce intră în conflict cu legea non-contradicției.50 În acest punct , se ridică o obiecție comună, în sensul că două persoane care nu sunt de acord dovedesc că nu există o etică absolută (standard, lege morală, cod moral etc.).

 

Totuși, aceasta este echivalentă cu a argumenta astfel:

 

Afirmație: „În SUA este absolut ilegal să treci pe roșu într-un vehicul care nu este destinat intervențiilor de urgență.”

 

Răspuns: „Dacă acesta este cazul, atunci de ce unii oameni care conduc vehicule de intervenție care nu sunt de urgență trec cu semafoarele roșii? Nu trebuie să fie adevărat că există o astfel de lege absolută.”

 

Tot ce demonstrează aceasta este că există o ierarhie a moralității, numită și absolutism gradat . Adică, există legi superioare și inferioare, iar dacă există un conflict, cineva trebuie să respecte legea superioară și este scutit de legea inferioară. În cazul de mai sus, datoria unui vehicul de urgență de a ajunge cât mai repede posibil pentru a ajuta în caz de urgență îl scutește de obligația de a opri la un semafor roșu. În general, ierarhia este datoria față de Dumnezeu > datoria față de om > datoria față de proprietate.

 

George FR Ellis (un teist) a remarcat următoarele:

 

„Linia fundamentală a unui comportament etic autentic, principalul său principiu călăuzitor, valabil în toate timpurile și culturile, este gradul de libertate față de egocentrismul gândirii și comportamentului și disponibilitatea de a renunța în mod liber la propriul interes în numele altora.” 51

 

Mai mult, dacă ceva este bun doar pentru că un individ sau o societate proclamă acest lucru, atunci nazismul a fost bun pentru majoritatea germanilor, care îi depășeau numeric pe cei pe care îi persecutau, dar apoi a devenit rău atunci când Forțele Aliate, mai puternice și mai numeroase, i-au învins.

 

Pare evident că există ceva sus, deasupra, dincolo de ateu, separat și transcendent față de ateu, la care ateii trebuie să apeleze pentru declarațiile lor morale. În timpul dezbaterii sale cu William Lane Craig, intitulată „Există Dumnezeu?”, 52, James Robert Brown, un ateu, a afirmat:

 

„Nu poți pur și simplu să inventezi fapte, inclusiv fapte morale; ai o obligație, o obligație morală fără Dumnezeu, nu ai nevoie de Dumnezeu pentru asta, ai o obligație morală să nu ucizi, să nu jefuiești oameni… Tot ce îți cer este să crezi că nu există Dumnezeu, dar totuși crima este greșită. Există fapte morale, precum și fapte fizice, precum și fapte matematice, asta e tot ce cer… Este doar un fapt fundamental, un fapt moral fundamental, că crima este greșită.”

 

Asta am subliniat în secțiunea „Ateism și etică/moralitate” despre ateiștii care fac afirmații epistemice (cunoscătoare) despre moralitate, dar nu oferă o premisă ontologică (origine/sursă) pentru etică. Brown afirmă doar imoralitatea crimei referindu-se la sine ca fiind „realist moral”, ceea ce, cel puțin în cazul său, pare să însemne că poate face orice afirmație dorește cu privire la moralitate și, în plus, poate afirma dogmatic „ești sub obligație, obligație morală… obligație morală… fapte morale… fapt moral”.

 

Da, ateii pot analiza problemele morale și pot ajunge la o concluzie. Pot chiar considera aceste concluzii ca fiind absolute sau obligații, dar acestea sunt doar afirmații neputincioase care au forță de obligație doar atunci când sunt susținute de mâna de fier a guvernului/societății și apoi sunt puternice doar dacă cel care le încalcă este prins. Dar cum rămâne cu a fi moral din motivul simplu și pur de a fi moral, fără așteptarea recompensei și pedepsei? Acest lucru va fi analizat mai jos, în secțiunea intitulată „Recompensa și pedeapsa teismului versus motivele pure ale ateismului”.

 

Succint spus: ateismul discreditează condamnarea, iar condamnarea discreditează ateismul:

 

Ateismul discreditează condamnarea deoarece condamnarea lor este doar o expresie a preferințelor morale personale, argumente din indignare sau afirmații epistemice impotente.

 

Condamnarea discreditează ateismul deoarece impulsurile profunde și sincere ale ateilor de a condamna imoralitatea demonstrează că aceștia apelează la un standard moral care este în afara individului.

 

 

4.5 Recompensa și pedeapsa teismului versus motivele pure ale ateismului

 

Recompensa și pedeapsa teismului

 

Un argument împotriva afirmațiilor creștine despre o etică rânduită de Dumnezeu, care a devenit omniprezentă în cercurile ateiste, este că moralitatea creștină este de fapt imorală, deoarece, așa cum se susține, depinde de amenințări cu pedepse și ispite pentru a primi recompense (acest lucru se aplică diferitelor religii).

 

Primul lucru de subliniat este că creștinismul nu susține o doctrină a mântuirii bazată pe fapte și, prin urmare, faptele bune nu „cumpără” Raiul. Totuși, la acuzația că, chiar și așa, moralitatea creștină se bazează pe așteptarea recompensei în Rai sau a pedepsei în Iad, să observăm în al doilea rând intoleranța: dacă ești genul de persoană perfect morală, dar ești morală din cauza fricii de pedeapsă, ateii te condamnă – nu ai voie să nu fii de acord cu ei; sau poți să nu fii de acord și să suporți că se uită de sus la tine.

 

Ateii presupun că pot citi gândurile și/sau discerne motivațiile celor pe care îi condamnă. Cum știu ei cine se comportă moral din cauza recompensei și a pedepsei? Se pare că ei iau în considerare doar dacă cineva aderă la un astfel de sistem de credințe presupus. Totuși, chiar și atunci, cum știu? Să luăm în considerare creștinismul, de exemplu. Creștinii ar răspunde probabil la întrebarea „De ce să fim morali?”, făcând referire la „Din dragostea lui Dumnezeu și din dragostea oamenilor care au fost creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”.

 

Luați în considerare acest scenariu: un soldat primește onoarea Inimii Purpurii. În timpul ceremoniei, un ateu se ridică și strigă că soldatul nu merită, deoarece a acționat doar din teama pedepsei și în așteptarea recompensei: „Dacă ar dezerta, s-ar teme de acuzațiile de trădare și ar fi eroici doar din așteptarea de a fi recompensați cu Inima Purpurie!”

 

Să luăm în considerare un alt scenariu, având în vedere faptul că toate țările/națiunile/guvernele/societățile seculare, atee și „nereligioase” își bazează legile pe recompensă/pedeapsă:

 

Conduci mașina cu un ateu ca pasager. Ajungi la un semafor roșu și oprești. Ateul te întreabă: „De ce te-ai oprit?” Tu răspunzi: „Pentru că nu vreau să provoc un accident în care cineva ar putea fi rănit sau ucis. Sunt empatic și plin de compasiune și nu vreau să rănesc pe nimeni.” Totuși, ateul protestează: „O, te rog! Știi foarte bine că dacă treci pe roșu ai putea primi o amendă și te oprești doar pentru a nu suferi pedeapsa legii pentru cei care încalcă legea!”

 

Dar oare faptul că este și ilegal înseamnă că nu sunt cu adevărat plin de compasiune? Înseamnă că compasiunea mea este o fațadă pentru adevărata mea motivație, care este evitarea pedepsei? Deloc. Prin urmare, acest argument poate fi omniprezent, dar este îngust, nedrept și eronat. 53

 

Motivele pure ale ateismului?

 

Greșeala dublă a afirmației „Răsplata și pedeapsa teismului” este aceea că, fără răsplată și pedeapsă divină, doar ateii au motive pure pentru moralitate sau pentru „a face bine”, deoarece o fac doar de dragul binelui. Aceasta a fost afirmația din spatele campaniei publicitare cu autobuzul a Asociației Umaniste Americane , care spunea: „De ce să crezi în Dumnezeu? Fii bun de dragul binelui”.

 

Totuși, la fel ca în cazul oricăror gemene, această eroare împărtășește presupozițiile nefondate ale surorii sale:

 

Este o presupunere să cunoaștem mințile ateului și/sau să le discernem motivațiile.

Dar ce altceva l-ar putea motiva pe ateu? Cu siguranță este bunătatea pură? Poate.

Totuși, aceasta ar fi o viziune utopică și nesceptică, îngustă. Ateul ar putea fi motivat de o multitudine de factori impuri, cum ar fi cei pe care i-am menționat deja în subsecțiunea „ Dan Barker despre moralitate ” din secțiunea principală despre „Ateism și etică / Moralitate”:

 

„dacă vrei să fii… o persoană sănătoasă… dacă vrei să fii etichetat drept «etic» de către alți oameni… dacă vrei să fii considerat de societatea ta «o persoană bună»… dacă asta îți dorești” 33 „Sunt mai fericit și mă simt mai bine cu mine însumi dacă sunt sincer.” 34 „dacă cineva le face lucruri oribile oamenilor, în cele din urmă acelei persoane i se vor întâmpla lucruri oribile.” 54

 

Astfel, ateul poate căuta aprobarea publicului, poate încerca să dea pentru a obține, poate chiar să caute să fie considerat un ateu pur motivat etc.

 

Înapoi sus

 

 

5. Religia ca abuz asupra copiilor

Wikimedia (CC BY 2.0)

ateul Daniel Dennett

Ateii precum Daniel Dennett spun că abuzul asupra copiilor de către părinți este considerat abuz asupra lor.

Există o tendință tulburătoare în rândul multor atei, în special în rândul sectei Noului Ateism, prin care aceștia definesc creșterea copiilor lor conform propriei credințe drept „abuz asupra copiilor”.

 

Daniel Dennett a scris,

 

„…mulți declară că există dreptul sacru și inviolabil la viață… Pe de altă parte, mulți dintre aceiași oameni declară că, odată născut, copilul își pierde dreptul de a nu fi îndoctrinat, spălat pe creier sau abuzat psihologic în alt mod de către acei părinți.” 55

 

Richard Dawkins a declarat,

 

„Una e să spui că oamenii ar trebui să fie liberi să creadă orice vor, dar ar trebui să fie liberi să-și impună convingerile copiilor lor? Există ceva de spus în favoarea intervenției societății?” 56

 

Asemenea,

 

„O expresie precum «copil catolic» sau «copil musulman» ar trebui să sune clopote furioase de protest în minte… Copil catolic? Tresări. Copil protestant? Se zvârcolește. Copil musulman? Tremur.”

 

Asemenea,

 

„«În ce măsură îi considerăm pe copii proprietatea părinților lor?», întreabă Dawkins. «Una e să spui că oamenii ar trebui să fie liberi să creadă orice vor, dar ar trebui să fie liberi să-și impună credințele copiilor lor? Există ceva de spus în favoarea intervenției societății? Dar ce se întâmplă cu creșterea copiilor în a crede în minciuni evidente?»” 57

 

Asemenea,

 

„Este malefic să descrii un copil drept un copil musulman sau un copil creștin. Cred că etichetarea copiilor este un abuz asupra copiilor și cred că este o problemă foarte gravă.” 58

 

După cum am menționat mai sus, Richard Dawkins a afirmat că a stabili dacă Hitler avea dreptate „este o întrebare cu adevărat dificilă”.59 Cu toate acestea , el afirmă, cu siguranță, că „este rău” să etichetezi copiii cu religia părinților lor – cel puțin el are standarde.

 

Scopul final este, desigur, ca acest lucru „să-i poată determina pe copii să nu aleagă nicio religie”. 60

 

Aceste tactici militante, de intervenție a societății , par să treacă cu vederea faptul că se face referire la copii ca atare din motive culturale și sociale, și nu în primul rând teologice. De exemplu, în iudaism se organizează Bar Mitzvah, când un copil devine adult și se angajează față de credință. În mod similar, diverse forme de creștinism au o confirmare. Etc. 61

 

Care este concluzia logică a acestei agende ateiste? Se pare că este „rău” („abuz asupra copiilor”) ca părinții care cred în Dumnezeu să-și învețe copiii să creadă în Dumnezeu, dar este „bine” (nu abuz asupra copiilor) ca ateii (sau profesorii plătiți de guvern?) să insufle ateismul (necredința în Dumnezeu) tuturor copiilor. Aceasta este aceeași gândire distorsionată care i-a condus pe Stalin, Hitler și Mao și alții, și care a dus la moartea a 100 de milioane de oameni. 62

 

Așadar, ateii au ocolit autoritatea părintească și i-au îndoctrinat pe copii în ateism și darwinism prin intermediul școlilor publice. Dar creștinii ripostează. Unul dintre marile câmpuri misionare care câștigă avânt astăzi este evanghelizarea copiilor. Misionologii se concentrează din ce în ce mai mult pe Fereastra 4/14, care se referă la grupul demografic cu vârsta cuprinsă între patru și paisprezece ani. Acest grup este atins în școlile publice prin intermediul cluburilor biblice, de exemplu. Au fost elaborate broșuri specializate și inovatoare pentru copiiau fost dezvoltate. Sunt multe de făcut. Scriptura declară: „Învață pe copil calea pe care trebuie să urmeze și, chiar dacă este bătrân, nu se va abate de la ea” ( Proverbe 22:6 ). Este imperativ ca creștinii să ajungă la copii înaintea seculariștilor și nu după aceea.

 

Înapoi sus

 

 

6. Argumentele ateismului împotriva teismului sau „ateologia” ateismului

Această secțiune nu va reflecta ceea ce ne-am aștepta atunci când ne gândim la argumentele specifice pe care ateii le ridică împotriva existenței lui Dumnezeu. Motivul pentru care nu ne concentrăm asupra anumitor argumente este că toate au ceva în comun. Prin urmare, a părut cel mai important să ne concentrăm asupra elementelor comune, astfel încât acestea să poată fi detectate în oricare dintre argumentele lor. Singurul argument pe care îl vom analiza în mod direct este: „Cine L-a creat pe Dumnezeu?”

 

Nu este un limbaj exagerat să afirmi că fiecare argument al ateismului împotriva existenței lui Dumnezeu se bazează pe ateologia ateului individual care îl susține. Deși „ateologie” ar însemna tehnic „lipsa” sau „absența” teologiei, folosesc termenul pentru a atrage atenția asupra faptului că ateii sunt unii dintre cei mai teologici, adesea destul de dogmatici, oameni – de unde și „a” pentru „ateism” și „teologie” pentru studiul lui Dumnezeu sau sistematizarea doctrinelor despre Dumnezeu.

 

Argumentele ateismului împotriva existenței lui Dumnezeu sunt presărate cu afirmații precum „De ce ar Dumnezeu…?” sau „De ce nu ar Dumnezeu…?” sau „De ce Dumnezeu…?” sau „De ce nu Dumnezeu…?” sau „Dacă Dumnezeu ar exista, atunci Dumnezeu ar…” sau „ar trebui…” sau „cu siguranță ar putea…” etc. Toate acestea sunt afirmații teologice, deoarece se bazează pe atribute presupuse ale lui Dumnezeu.

 

De exemplu, dacă Dumnezeu ar fi așa, atunci Dumnezeu ar fi omnipotent și iubitor; a iubi înseamnă a nu permite nicio durere, rău sau suferință și, prin urmare, fie Dumnezeu nu este iubitor, fie nu este omnipotent, iar dacă Dumnezeu nu este nici iubitor și/sau omnipotent, atunci Dumnezeu nu este (s-ar putea inventa diverse exemple similare).

 

Totuși, această afirmație, deși ce-i drept fictivă, se bazează pe afirmații ateiste tipice. Și se bazează pe diverse afirmații teologice: Dumnezeu este, ar fi sau ar trebui să fie omnipotent. Dumnezeu este, ar fi sau ar trebui să fie iubitor. A iubi înseamnă a nu permite durerea, răul sau suferința. Dumnezeu fie nu ar fi permis, fie ar fi permis sau ar trebui să le elimine, în funcție de programul nostru preferat etc.

 

De asemenea, rețineți că argumentele ateismului împotriva existenței lui Dumnezeu nu există într-un vid. Adică, ateul nu există într-un tărâm de ignoranță totală a lumii, apoi ajunge la anumite concluzii cu privire la ceea ce ar constitui dovezi ale existenței lui Dumnezeu, abia apoi iese din vid și privește în jur și concluzionează: „Prin urmare, Dumnezeu nu există”.

 

Mai degrabă, ateul analizează ce este și ce nu este, ce se întâmplă și ce nu și abia apoi face afirmații despre ce ar face sau ar trebui să facă Dumnezeu, știind că acele lucruri nu se întâmplă (toate acestea sunt în general, deoarece, de exemplu, ateul ar susține că Dumnezeu nu face miracole, chiar dacă Dumnezeu le face).

 

Așadar, în loc să încerci să răspunzi instantaneu la argumentul ateului, primul răspuns ar trebui să fie să-i ceri ateului să-și justifice premisa, ateologia. Iată câteva exemple de întrebări relevante:

 

Cum ați ajuns la pozițiile dumneavoastră ateologice?

 

De ce ar trebui să ne limităm înțelegerea lui Dumnezeu la ateologia voastră?

 

De ce definești iubirea așa cum o faci?

 

De ce îi pui anumite restricții lui Dumnezeu?

 

De ce ceri ca Dumnezeu să facă ce-ți dictează?

 

Prin urmare, argumentul ateului ar trebui mai întâi disecat și inspectat din punct de vedere ateologic.

 

 

6.1 Cine L-a creat pe Dumnezeu?

 

Acest argument ateu a fost reformulat foarte popular ca fiind: „Cine l-a conceput pe designer?”. Acesta este, după cum recunoaște chiar el, argumentul central al cărții lui Richard Dawkins, „ Iluzia lui Dumnezeu ”.63

 

Următoarele citate demonstrează omniprezența argumentului:

 

Richard Dawkins (în cartea sa, Ceasornicarul orb ) a scris: „A explica originea mașinii ADN/proteinelor invocând un Creator supranatural înseamnă a nu explica absolut nimic, deoarece lasă neexplicată originea Creatorului.”

 

Flickr (Creative Commons)

Ateul proeminent, Christopher Hitchens, la fel ca alții, pune întrebarea filosofic naivă: Cine l-a creat pe Creator? Răspunsul se află în Școala Duminicală 101.

Ateul proeminent, Christopher Hitchens, la fel ca și alții, pune întrebarea filosofic naivă: „Cine l-a creat pe Creator?” Răspunsul se află în Școala Duminicală 101.

Christopher Hitchens (în cartea sa, God Is Not Great ) a scris: „Cine l-a conceput pe designer sau l-a creat pe creator? Religia și teologia au eșuat în mod constant să depășească această obiecție.”

 

Daniel Dennett (în Ideea periculoasă a lui Darwin ) face referire la Richard Dawkins și declară că este o „respingere irefutabilă, la fel de devastatoare astăzi ca atunci când Filon a folosit-o pentru a-l învinge pe Cleanthes în Dialogurile lui Hume cu două secole mai devreme”.

 

Și, bineînțeles, Richard Dawkins (în Iluzia zeilor ) îl citează pe Daniel Dennett, care îl citează pe Richard Dawkins, și proclamă că Daniel Dennett are dreptate când îl aprobă pe Richard Dawkins!

 

Acest argument, deși foarte popular și propagat de oamenii de știință atei și chiar de filozofi atei, este un exemplu excelent al ceea ce este în general numit „ateism de școală duminicală”. Este numit astfel deoarece este o întrebare de nivel de școală duminicală și una la care copiii de școală duminicală pot răspunde înainte de a ajunge la pubertate.

 

Dumnezeu este etern și, prin urmare, nu are nevoie de o cauză.

 

Pentru a clarifica puțin, în secțiunea următoare vom analiza argumentul cosmologic care clarifică faptul că tot ceea ce începe să existe are o cauză suficientă. Întrucât Dumnezeu nu a început niciodată să existe, Dumnezeu nu a avut o cauză.

 

Dar nu este oare afirmația că Dumnezeu este etern o simplă modalitate de a scăpa de problema cine l-a creat pe Dumnezeu? Nu.

 

De când timpul a început să existe, timpul a avut o cauză. De când timpul a început să existe, orice a cauzat timpul este atemporal (adică infinit sau etern ). Timpul liniar pe care îl experimentăm este cel care face posibile relațiile cauză-efect: un efect urmează unei cauze. Totuși, din moment ce Dumnezeu există în afara sau fără timp, relațiile cauză-efect sunt imposibile și, prin urmare, Dumnezeu este prima cauză necauzată/necauzabilă. Prima acțiune de creație a lui Dumnezeu a fost cea care a adus continuumul spațiu-timp și a pus în mișcare relațiile cauză-efect. Prin urmare, în tărâmul atemporal al lui Dumnezeu nu există o întrebare de genul „Cine l-a creat pe Dumnezeu?”, deoarece aceasta este o întrebare bazată pe domeniul spațiu-timp care pur și simplu nu se aplică. Este ca și cum ai întreba „Cu cine este căsătorit burlacul?”. 64

 

Rețineți, totuși, că ateii nu au nicio problemă în a crede într-o cauză primă necauzată, cel puțin atunci când aceasta nu este supranaturală, ci Natură, deoarece promulgă următoarele afirmații:

 

Este ignorant și superstițios să crezi că Dumnezeu a creat totul din nimic.

 

Este rațional și științific să credem că nimicul a creat totul din nimic.

 

Este ignoranță și superstiție să crezi că Dumnezeu este etern.

 

Este rațional și științific să credem că materia (sau energia) este eternă.

 

Dumnezeu este un efect și trebuie să fi avut o cauză.

 

Materia/energia este cauza primă necauzată.

 

Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci cine L-a creat pe Dumnezeu?

 

Materia a creat totul și nimicul a creat materia.

  

 

7. Argumente pentru existența lui Dumnezeu

Această secțiune va fi la fel de neregulată ca precedenta, prin faptul că oferă cea mai elementară schiță a diverselor argumente.

 

Acest lucru se datorează a trei motive:

 

Într-un articol menit să critice ateismul, justificarea teismului nu este neapărat necesară.

 

Elucidarea fiecărui argument și încercarea de a-l apăra împotriva încercărilor de a-l răsturna ar fi o întreprindere care, conform punctului 1), nu este necesară și ar extinde acest articol dincolo de dimensiunea sa actuală, deja considerabilă.

 

Este important de menționat că aceste argumente funcționează cel mai eficient atunci când sunt considerate împreună, deoarece individual tind să fie specifice unui anumit punct. Prin urmare, pare necesar să se prezinte diverse argumente specifice și să se recomande modul în care acestea pot funcționa împreună pentru a forma un argument mai cuprinzător.

 

Să analizăm aceste argumente, unele dintre ele fiind prezentate în diverse forme.

 

 

7.1 Forme ale argumentului cosmologic

 

Universul a avut un început

 

Orice lucru care a avut un început trebuie să fi fost cauzat de altceva

 

Prin urmare, universul a fost cauzat de altceva (un creator)

 

Fiecare parte a universului este dependentă

 

Dacă fiecare parte este dependentă, atunci întregul univers trebuie să fie și el dependent

 

Prin urmare, întregul univers depinde pentru a exista chiar acum de o Ființă Independentă.

 

Fiecare eveniment care a avut un început a avut o cauză suficientă

 

Universul a avut un început

 

Prin urmare, universul a avut o Cauză suficientă

 

Fiecare efect are o cauză

 

Universul este un efect

 

Prin urmare, universul are o Cauză

 

Un număr infinit de momente nu poate fi traversat

 

Dacă ar fi trebuit să treacă un număr infinit de momente până la ziua de azi, atunci ziua de azi nu ar fi venit niciodată.

 

Dar a venit ziua de azi

 

Prin urmare, un număr infinit de momente nu au trecut până astăzi (adică, universul a avut un început)

 

Dar tot ce are un început este cauzat de altceva

 

Prin urmare, trebuie să existe o Cauză (Creator) a universului

 

Un infinit real nu poate exista

 

O regresie temporală infinită a evenimentelor este o regresie temporală infinită reală

 

Prin urmare, nu poate exista o regresie temporală infinită a evenimentelor.

 

Seria temporală de evenimente este o colecție formată prin adunări succesive

 

O colecție formată prin adunări succesive nu poate fi un infinit propriu-zis.

 

Prin urmare, seria temporală de evenimente nu poate fi o serie infinită reală.

 

Unele lucruri există în mod incontestabil (de exemplu, nu pot nega propria mea existență)

 

Nonexistența mea este posibilă

 

Orice are posibilitatea să nu existe este cauzat în prezent să existe de către altceva

 

Nu poate exista un regres infinit al cauzelor actuale ale existenței

 

Prin urmare, există o primă cauză necauzată a existenței mele actuale.

 

Această cauză necauzată trebuie să fie infinită, neschimbătoare, atotputernică, atotcunoscătoare și atotperfectă

 

Această Ființă infinit perfectă este numită pe bună dreptate „Dumnezeu”

 

Prin urmare, Dumnezeu există

 

Acest Dumnezeu care există este identic cu Dumnezeul descris în Scripturile creștine

 

Prin urmare, Dumnezeul descris în Biblie există

 

 

7.2 Argument din teologia naturală cosmologică

 

Timpul, spațiul și materia au apărut la un anumit moment în trecutul finit.

 

De când timpul, spațiul și materia au început să existe, au avut o cauză.

 

Prin urmare, orice le-a cauzat a fost atemporal (sau etern), lipsit de spațiu (nesupus localității sau omniprezent) și lipsit de materie (imaterial, non-fizic sau spiritual).

 

 

7.3 Forme ale argumentului teleologic

 

Toate designurile implică un designer

 

Există un design măreț în univers

 

Prin urmare, trebuie să existe un Mare Designer al universului

 

 

7.4 Forme ale argumentului ontologic

 

Dumnezeu este definit ca o ființă decât care nimic mai mare nu poate fi conceput .

 

O astfel de ființă poate fi concepută.

 

Dacă nu ar exista o astfel de ființă în realitate, atunci ar putea fi concepută o ființă mai mare – și anume, o ființă decât care nu se poate concepe nimic mai mare și care există .

 

Totuși, nimic nu poate fi mai măreț decât o ființă față de care nimic mai măreț nu poate fi conceput.

 

Prin urmare, trebuie să existe o ființă decât care nu se poate concepe nimic mai mare – adică Dumnezeu.

 

Dumnezeu este entitatea despre care nimic mai măreț nu poate fi gândit.

 

Este mai mult să fii necesar decât să nu fii necesar.

 

Prin urmare, Dumnezeu trebuie să fie necesar.

 

Prin urmare, Dumnezeu există în mod necesar.

 

 

7.5 Forme ale argumentului legii morale

 

Legile morale implică un Dătător de Legi Morale

 

Există o lege morală obiectivă

 

Prin urmare, există un Dătător de Lege Morală

 

Există legi morale obiective

 

Legile morale provin de la un legiuitor moral

 

Prin urmare, există un legiuitor moral

 

Dacă ateismul este adevărat, totul este permis.

 

 

7.6 Argumentul lui Dostoievski din cauza consecințelor ateismului pozitiv

 

Dacă ateismul este adevărat, atunci omul este „șeful pământului”

 

Dacă omul este „șeful pământului”, atunci el poate abandona standardele absolute (adică moralitatea)

 

Dacă omul poate abandona standardele absolute, atunci „totul este permis”

 

Prin urmare, dacă ateismul este adevărat, totul este permis.

 

 

7.7 Argumentul bucuriei

 

Fiecare dorință naturală înnăscută are un obiect real care o poate îndeplini

 

Ființele umane au o dorință naturală, înnăscută, de nemurire

 

Prin urmare, trebuie să existe o viață nemuritoare după moarte

 

 

7.8 Argumentul lui Ronald Nash din numere

 

Un argument propus de Ronald Nash este cunoscut sub numele de argumentul numerelor . Iată cum l-a explicat Ronald Nash:

 

„… când predam filozofie studenților de licență, îi rugam uneori să-mi spună care este numărul unu. De obicei, îmi răspundeau scriind câteva dintre numeroasele simboluri pe care le folosim, cum ar fi «1» sau «I». Apoi le explicam că astfel de simboluri nu reprezintă de fapt numărul pe care îl căutăm, ci doar modalități convenabile pe care le folosim pentru a ne referi la numărul unu real. Nicio persoană înțeleaptă nu ar trebui să confunde vreodată un simbol pentru ceva cu lucrul în sine.”

 

Deci, ce este atunci numărul unu? Primul pas este să recunoaștem că numărul unu este un concept.

 

Ce este un concept? Pe scurt, este o idee.

 

Următorul pas este să ne întrebăm unde există conceptul de unitate. Ideea de unitate, ca toate ideile, există în minte.

 

Al treilea pas este să rețineți că numărul unu este etern. Dacă cineva are probleme cu această afirmație, întrebați când a început să existe numărul unu.

 

Nu numai că numărul unu a existat dintotdeauna, dar este imposibil ca numărul unu să se schimbe vreodată. Dacă numărul unu s-ar schimba vreodată, ar înceta să mai fie numărul unu. La urma urmei, dacă ideea de unitate s-ar transforma, să zicem, în numărul doi, atunci nu ar mai fi numărul unu.

 

„Așadar, unde ne aflăm? Cred că putem arăta multor oameni că conceptul de unitate este o idee eternă și neschimbătoare care există într-o minte. Și singurul tip de minte în care acest tip de idee eternă și neschimbătoare ar putea exista trebuie să fie o minte eternă și neschimbătoare. Când ajung la acest punct în micul meu exemplu, un elev din spatele clasei ridică de obicei mâna și mă întreabă dacă vorbesc despre Dumnezeu.” 65

 

Acest argument este foarte interesant prin faptul că poate fi folosit în slujba diverselor considerații. De exemplu, puteți înlocui termenul „numărul unu” cu „legile logicii” și puteți produce un argument similar.

 

Să le luăm acum în considerare pe acestea în ansamblu și să observăm cum demonstrează unele dintre atributele lui Dumnezeu:

 

Argumentul cosmologic demonstrează omnipotența lui Dumnezeu – că Dumnezeu este infinit de puternic.

 

Argumentul teleologic demonstrează că Dumnezeu este o ființă inteligentă – un Creator cu un scop.

 

Argumentul ontologic demonstrează că Dumnezeu este o ființă necesară – cauza primă necauzabilă.

 

Argumentul legii morale demonstrează că Dumnezeu este o ființă morală – El nu va acționa niciodată împotriva naturii Sale morale.

 

Argumentul lui Dostoievski demonstrează că, fără Dumnezeu ca premisă a eticii, tot ce avem este o morală subiectivă, individuală și relativă.

 

Argumentul nevoii și bucuriei religioase demonstrează că Dumnezeu este împlinirea nevoii umane supreme – nimic altceva decât Dumnezeu nu va umple golul din sufletul uman.

  

 

8. Ateismul și știința

Deși demersul științific nu are nimic de oferit ateismului, ateii l-au cooptat și l-au folosit ca o fațadă pe care o învelesc în jurul ateismului pentru a-l face să pară că merită meritele respectabilității științifice.

 

Contradicția din încercarea ateului de a folosi știința în scopul său este:

 

Ei susțin că știința se ocupă doar de lucruri materiale și, prin urmare, nu are nimic de spus despre imaterial sau supranatural.

 

Ei susțin că știința a infirmat imaterialul sau supranaturalul.

 

Evoluția este mitul originilor ateilor, conceput pentru a-l desființa pe Dumnezeu Creatorul; creația fără Creator.

 

În ciuda acestui fapt, unii atei susțin că modul în care știința infirmă imaterialul sau supranaturalul este prin găsirea tot mai mare a unor cauze materiale pentru efectele materiale. Totuși, acest lucru nu-i deranjează pe creștini, deoarece Dumnezeu a creat tărâmul material și rezultă logic că efectele materiale vor avea cauze materiale, iar astfel de cauze și efecte nu exclud imaterialul sau supranaturalul, cum ar fi Dumnezeu sau miracolele.

 

Astfel de atei și-au restricționat procesele de gândire și, prin urmare, ar trebui să nege un miracol sau o apariție a lui Dumnezeu, chiar dacă aceasta a avut loc chiar sub ochii lor. Acești atei ar opta pentru o convingere bazată pe „credință” că într-o zi cineva va găsi o explicație materialistă; sau pentru eroarea omniscienței umane viitoare așteptate . Sau ar putea, de asemenea, fără dovezi, să apeleze la halucinații, chiar dacă numeroase persoane au fost martore la același eveniment, cum ar fi Învierea lui Isus, 66 (halucinațiile apar în creier și, prin urmare, nu sunt împărtășite). Sau ar putea pur și simplu să se mulțumească cu gândul că nu vor ști niciodată.

 

În orice caz, pentru acei atei care sunt convinși că Dumnezeu nu există nicio dovadă a existenței lui Dumnezeu. Acest lucru le restricționează gândirea, deoarece viziunea lor asupra lumii nu le-ar permite să vadă realitatea așa cum este, nu le-ar permite să urmeze dovezile, ci le-ar amorți facultățile cognitive în timp ce privesc fix în colțul materialismului absolut – ateismul este Valium®-ul oamenilor.

 

Este cam ca și cum două persoane ar putea înțelege trucul unui magician. Ambele încearcă să înțeleagă modul în care a fost executat trucul. Unul va merge dincolo de asta și va căuta să stabilească caracteristicile magicianului luând în considerare metoda trucului. Cu toate acestea, celălalt spune: „Acum înțeleg cum funcționează trucul, dar nu a existat niciun concept al acestuia, trucul nu a fost conceput, trucul este pur și simplu acolo și asta e tot.”

 

Știința oferă satisfacție curioșilor datorită domeniului său explicativ. Dacă un creștin susține că Dumnezeu a creat viața, ateul cu gândire științifică ar întreba: „Cum?”. Cu siguranță, creștinul este la fel de curios, dar incapacitatea creștinului de a explica cum a creat Dumnezeu acest lucru îl face pe ateu dezinteresat. Totuși, este important de menționat că acest lucru echivalează cu încercarea, sau pseudo-încercarea, ateului de a plasa toate lucrurile în sfera științei, ceea ce este o poziție neștiințifică (filosofică/religioasă) (cum poate fi cunoscut tot ceea ce este cunoscut ca fiind cunoscut prin știință?).

 

În ceea ce privește cooptarea științei de către ateism și autoproclamata lor dependență de evoluție, Greg Koukl a făcut o afirmație foarte grăitoare și succintă:

 

„Ideea evoluției: mama natură fără Tatăl Dumnezeu.” 68

 

Cu alte cuvinte, evoluția este mitul originilor ateilor, menit să-l desființeze pe Dumnezeu Creatorul; creația fără Creator.

 

Să observăm cuvintele lui P.E. Hodgson:

 

„Deși rareori recunoaștem acest lucru, cercetarea științifică necesită anumite credințe fundamentale despre ordinea și raționalitatea materiei și despre accesibilitatea acesteia la mintea umană… acestea au ajuns la noi în toată puterea lor prin credința iudeo-creștină într-un Dumnezeu omnipotent, creator și susținător al tuturor lucrurilor. Într-o astfel de viziune asupra lumii, devine sensibil să încercăm să înțelegem lumea, iar acesta este motivul fundamental pentru care știința s-a dezvoltat așa cum s-a întâmplat în Evul Mediu în Europa creștină, culminând cu realizările strălucite ale secolului al XVII-lea.” 69

 

Așadar, este destul de ironic astăzi că mulți asociază știința cu ateismul. Este, de fapt, o întreprindere creștină.

 

Peter Harrison, profesorul Andreas Idreos de știință și religie la Universitatea din Oxford, a subliniat:

 

„Se presupune în mod obișnuit că, atunci când la începutul perioadei moderne, indivizii au început să privească lumea într-un mod diferit, nu au mai putut crede ceea ce citesc în Biblie. În această carte voi sugera că lucrurile stau exact invers: atunci când în secolul al XVI-lea oamenii au început să citească Biblia într-un mod diferit, s-au trezit nevoiți să renunțe la concepțiile tradiționale despre lume. 70

 

„Dacă nu ar fi existat ascensiunea interpretării literale a Bibliei și însușirea ulterioară a narațiunilor biblice de către oamenii de știință moderni timpurii, știința modernă poate că nu ar fi apărut deloc. Pe scurt, Biblia și interpretarea ei literală au jucat un rol vital în dezvoltarea științei occidentale.” 71

 

Așadar, este destul de ironic astăzi că mulți asociază știința cu ateismul. Este, de fapt, o întreprindere creștină.

 

 

8.1 Ateism și miracole

 

Ateii susțin adesea că miracolele nu se pot produce deoarece legile naturii , sau legile naturale , sunt imuabile. Printr-o deducție convenabilă și egoistă, ei susțin în continuare că, din moment ce miracolele nu se produc, supranaturalul, Dumnezeu, nu trebuie să existe.

 

Care sunt legile naturii?

 

Interesul nostru aici nu este neapărat să le enumerăm și să le descriem, ci să subliniem că ceea ce numim „legile naturii” sunt generalizările noastre despre modul în care funcționează în mod normal lumea naturală, care sunt deduse din observațiile lumii naturale. O întrebare de care trebuie să ținem cont este dacă am descoperit toate legile naturii. Adică, sunt cunoștințele noastre complete?

 

Sunt imuabile?

 

Pentru a răspunde afirmativ, trebuie mai întâi să presupunem că cunoaștem toate legile. Presupunând că le cunoaștem, trebuie să presupunem în continuare că cunoaștem fiecare acțiune și interacțiune posibilă a acestor legi în fiecare scenariu posibil și în fiecare combinație posibilă.

 

Ce se întâmplă dacă nu sunt imuabile?

 

Într-un astfel de caz, Dumnezeu, care nu numai că i-a inventat, dar trăiește în afara influenței lor, îi poate manipula.

 

Ce se întâmplă dacă sunt imuabile?

 

Într-un astfel de caz, Dumnezeu le poate totuși „rupe” sau „îndoi”. Conform unui astfel de scenariu, Dumnezeu ar fi creat ceea ce înțelegem a fi legi imuabile tocmai pentru a-Și demonstra capacitatea de a le rupe sau de a le îndoi și, prin urmare, de a ne alerta asupra miraculosului. De fapt, fără astfel de legi nu am putea detecta miracolele. O înțelegere și mai bună este că miracolele sunt o adăugare la legi: un om se scufundă în mare dacă greutatea sa este mai mare decât flotabilitatea sa (Principiul lui Arhimede). O frânghie și un elicopter nu încalcă acest principiu, ci adaugă o altă forță sistemului. În mod similar, Fiul lui Dumnezeu ar putea adăuga o altă forță pentru a se permite să meargă pe apă, fără a încălca Principiul lui Arhimede. Argumentul materialist împotriva miracolelor decretează că universul este un sistem închis, fără „niciun picior divin în ușă”.

 

Poate Dumnezeu să încalce, să încalce sau să manipuleze legile naturii?

 

Unii atei susțin că Dumnezeu nu poate exista tocmai pentru că legile naturii nu pot fi încălcate/îndoite/manipulate. Totuși, din moment ce Dumnezeu a creat legile naturii, Dumnezeu deține brevetul asupra lor, are modelul lor, Dumnezeu le-a pus la locul lor și le poate manipula – așa cum un chitarist care lovește chitara le poate așeza în orice ordine, le poate strânge sau slăbi după cum dorește și poate astfel face ca corzile să producă orice înălțime dorește.

 

Fostul ateu, C.S. Lewis, a oferit un răspuns clasic la argumentele lui David Hume împotriva miracolelor:

 

„Acum, desigur, trebuie să fim de acord cu Hume că, dacă există o «experiență absolut uniformă» împotriva miracolelor, dacă, cu alte cuvinte, acestea nu s-au întâmplat niciodată, de ce atunci nu s-au întâmplat niciodată. Din păcate, știm că experiența împotriva lor este uniformă doar dacă știm că toate relatările despre ele sunt false. Și putem ști că toate relatările sunt false doar dacă știm deja că miracolele nu au avut loc niciodată. De fapt, argumentăm în cerc.” 72

 

iStockphoto

Bărbat cu gânduri sinucigașe

Ateii au rate mai mari de sinucidere. Vezi mai târziu: 11.2 Ateismul și sinuciderea

Opinia ateistă fundamentală despre miracole este, cu siguranță, că acestea nu se întâmplă. Dar, dincolo de a respinge de la sine toate afirmațiile despre miracole, ateii sunt predispuși, fără dovezi, să susțină că ceea ce sunt considerate a fi miracole sunt, în realitate, doar manifestarea legilor naturale în moduri rare și neașteptate. Prin urmare, își pun „credința” în așteptarea că, în viitor, știința va găsi explicații materiale pentru miracolele inexplicabile (știința lacunelor ). Având în vedere acest punct de vedere, ne putem întreba doar cum sau de ce un ateu ar nega orice afirmație despre miracole. De ce nu ar afirma ceva de genul: „Isus a înviat, de fapt, din morți, dar acest lucru s-a datorat unei mutații genetice, unei amestecări întâmplătoare a legilor naturale” etc.?

 

Pentru mai multe informații, vezi: Miracole și știință

 

 

8.2 Origini

 

În ceea ce privește apariția vieții pe Pământ, au fost propuse diverse teorii și au fost efectuate diverse experimente.

 

John Horgan, autor principal al revistei Scientific American din 1986 până în 1997, a scris un articol care a trecut în revistă o multitudine de teorii ale abiogenezei, toate eșuând. El începe articolul afirmând: „Oamenii de știință au dificultăți în a se pune de acord asupra momentului, locului și – cel mai important – modului în care a apărut viața pe Pământ.” 73

 

Să aruncăm o privire rapidă asupra unora dintre comentariile lui John Horgan și ale altora,

 

„Unii cercetători au ajuns la concluzia că primele organisme erau formate din ARN… Deși acest scenariu este deja inclus în manuale, a fost serios contestat în ultima vreme… molecula nu poate genera cu ușurință copii ale ei înșiși…”

 

„Mulți cercetători consideră acum acizii nucleici candidați mult mai plauzibili pentru primele molecule autoreplicante… există o problemă. ADN-ul nu își poate face treaba, inclusiv formarea mai multor ADN, fără ajutorul proteinelor catalitice sau al enzimelor. Pe scurt, proteinele nu se pot forma fără ADN, dar nici ADN-ul nu se poate forma fără proteine. Pentru cei care se gândesc la originea vieții, este o problemă clasică de tipul „găina și oul”: Ce a fost primul, proteinele sau ADN-ul?…”

 

„ARN-ul ar putea fi prima moleculă autoreplicantă… Dar, pe măsură ce cercetătorii continuă să examineze îndeaproape conceptul de lume a ARN-ului, apar tot mai multe probleme… Odată ce ARN-ul este sintetizat, acesta poate crea copii noi ale sale doar cu mult ajutor din partea omului de știință”, spune Joyce de la Clinica Scripps, specialistă în ARN. „Este o moleculă incompetentă”…

 

„Julius Rebek Jr. … a creat o moleculă organică sintetică care se putea replica singură … Experimentele lui Rebek au două dezavantaje, potrivit lui Joyce [Gerald F. Joyce de la Institutul de Cercetare al Clinicii Scripps]: se replică doar în condiții extrem de artificiale, nenaturale și, și mai important, se reproduc prea precis. Fără mutație, moleculele nu pot evolua în sensul darwinist. Orgel este de acord. «Ceea ce a făcut Rebek este foarte ingenios», spune el, «dar nu văd relevanța sa pentru originea vieții» …”

 

„«Cea mai simplă bacterie este atât de complicată din punctul de vedere al unui chimist încât este aproape imposibil de imaginat cum s-a întâmplat», spune Harold P. Klein de la Universitatea Santa Clara, președintele unui comitet al Academiei Naționale de Științe…

 

„Chiar dacă oamenii de știință creează ceva cu proprietăți asemănătoare vieții în laborator, ei trebuie să se întrebe totuși: Așa s-a întâmplat oare în primul rând? …

 

„Munca lui Urey l-a inspirat pe Miller… Totuși, în ultimul deceniu sau cam așa ceva, au crescut îndoieli cu privire la presupunerile lui Urey și Miller privind atmosfera… radiațiile ultraviolete de la soare, care astăzi sunt blocate de ozonul atmosferic, ar fi distrus moleculele pe bază de hidrogen din atmosferă. Hidrogenul liber ar fi scăpat în spațiu…”

 

„Miller… observă că orificiile de ventilație moderne [din adâncurile oceanului] par a fi de scurtă durată… apa supraîncălzită din interiorul orificiilor de ventilație… ar distruge, în loc să creeze, compuși organici complecși. Dacă suprafața Pământului este o tigaie, spune Miller, un orificiu hidrotermal este focul…”

 

„Teoria lui Gunter Wächtershäuser [] … necesită o suprafață solidă foarte specifică: una făcută din pirită, sau aur nebun, un mineral metalic format dintr-o moleculă de fier și două molecule de sulf … Prima celulă, presupune el, ar fi putut fi un granule de pirită închis într-o membrană de compuși organici …”

 

„AG Cairns-Smith… propune că viața a apărut pe un substrat solid care se găsește în guri de aerisire și aproape peste tot, dar preferă argilele cristaline piritei… Spre deosebire de unii teoreticieni ai originii vieții, Cairns-Smith admite cu bucurie eșecurile ipotezei sale preferate: nimeni nu a reușit să convingă argila să se transforme în ceva asemănător evoluției într-un laborator; nici nimeni nu a găsit ceva asemănător cu un organism pe bază de argilă în natură. Cu toate acestea, el susține că nicio teorie care necesită ca compușii organici să se organizeze și să se reproducă fără asistență nu este probabil să aibă un rezultat mai bun. «Moleculele organice sunt prea instabile pentru a funcționa», spune el…

 

„Dacă nici atmosfera, nici gurile de aerisire nu oferă un loc probabil pentru sinteza compușilor organici complecși, poate că aceștia au fost importați din altă parte: din spațiul cosmic…”

 

„Christopher F. Chyba… și alții au sugerat că orice obiect extraterestru suficient de mare pentru a furniza cantități semnificative de materie organică Pământului ar genera atât de multă căldură în timpul impactului său încât cea mai mare parte a materialului ar fi incinerat… «Seamănă prea mult cu mana din ceruri», spune Sherwood Chang de la NASA Ames, o autoritate în domeniul compușilor organici extratereștri…”

 

„Svante A. Arrhenius, care a afirmat că microbii care plutesc prin univers au servit drept «semințe ale vieții» pe Pământ. În timpurile moderne, Hoyle și… astronomul srilankez N. Chandra Wickramasinghe… continuă să promulge această noțiune… Acum aproximativ un deceniu, Orgel și Crick… speculând că semințele vieții au fost trimise pe Pământ într-o navă spațială de către ființe inteligente care trăiesc pe o altă planetă… intenția: să sublinieze insuficiența tuturor explicațiilor genezei terestre. După cum a scris odată Crick: «Originea vieții pare a fi aproape un miracol, atât de multe sunt condițiile care ar fi trebuit îndeplinite pentru ca ea să funcționeze»…”

 

„Stuart A. Kauffman… [propune că] simulările demonstrează că un sistem alimentat cu un număr suficient de astfel de polimeri [«generici»] va trece printr-o «tranziție de fază» care îl face să devină «autocatalitic»… Kauffman spune că este absolut convins… Întrebat dacă are rezultate din eprubetă care să-și susțină simulările pe calculator, Kauffman răspunde: «Nimeni nu a făcut asta post-procesare, dar sunt sigur că am dreptate»…”

 

Rețineți că, la un an după publicarea acestui articol, Scientific American (februarie 1992, pp. 16–17) a publicat „Mefistofele neurobiologiei”, care l-a prezentat pe Francis Crick în secțiunea „Profil”, care afirma:

 

„Crick insistă că, având în vedere slăbiciunile tuturor teoriilor genezei terestre, panspermia dirijată ar trebui considerată în continuare «o posibilitate serioasă».”

 

Stanley Miller, cunoscut pentru experimentul Miller-Urey (sau cunoscut pentru infamie – vezi De ce cercetarea Miller-Urey argumentează împotriva abiogenezei ), pare să aibă o manieră succintă și colorată de a clasifica fiecare teorie propusă:

 

El se referă la ipoteza orificiului de ventilație oceanic adânc ca la „gunoi”.

 

Cât despre prima celulă care s-a dezvoltat pe aurul nebunilor, el declară: „Mi-ar plăcea să văd dovezile experimentale”.

 

El numește „teoria piritei «chimia hârtiei».”

 

De asemenea, el „numește conceptul de materie organică din spațiu «un ratat»”.

 

În ceea ce privește teoria „autocatalitică”, el afirmă: „Rularea ecuațiilor printr-un computer nu constituie un experiment”.

 

În ceea ce privește întregul demers al cercetării abiogenezei, el consideră că „domeniul are nevoie de o descoperire dramatică pentru a limita speculațiile rampante… «Cred că pur și simplu nu am învățat încă trucurile corecte.»” 74

 

În secțiunea „Ateismul ca povestire științifică” de mai jos, vom vedea că Richard Dawkins explică originile vieții apelând la „noroc”.

 

Câteva puncte de reflecție, puncte care vor infirma în cele din urmă orice experiment de abiogeneză reușit, au fost de fapt exprimate în articol. Le-ați observat? [ Subliniile mele ]

 

„Odată ce ARN-ul este sintetizat, acesta poate crea copii noi ale sale doar cu mult ajutor din partea omului de știință .”

 

„Julius Rebek, Jr. … a creat o moleculă organică sintetică care se putea autoreplica.”

 

Gerald F. Joyce a afirmat că aceste molecule create „se reproduc doar în condiții extrem de artificiale, nenaturale ”.

 

„Chiar dacă oamenii de știință creează ceva cu proprietăți asemănătoare vieții în laborator, ei trebuie să se întrebe totuși: Așa s-a întâmplat oare în primul rând?” 75

 

Într-adevăr, la fel ca orice experiment care a avut loc vreodată, experimentele de abiogeneză reușite s-ar dovedi doar a fi o creație cu scop precis. Experimentele sunt concepute în mintea unor oameni de știință inteligenți și extrem de bine pregătiți, care se gândesc la experiment, îl concep, îl efectuează utilizând echipamente produse de ingineri inteligenți și extrem de bine pregătiți pentru un scop preconceput, manipulează condițiile etc. Astfel, rezultatul final al oricărui experiment este produsul lucrării unor ființe preexistente care le-au creat rezultatele.

 

Totuși, dacă s-ar putea concepe un experiment în care condițiile ar reproduce realist condițiile posibile de pe Pământ în timpul originii vieții, iar acest experiment ar produce o entitate autoreproductivă (viața), atunci acest lucru ar fi impresionant. Nimeni nu a mai făcut un astfel de experiment și nici nu este probabil ca cineva să o facă.

 

Simulările pe calculator suferă, de asemenea, de faptul că programatorii pre-prevăd rezultatele. Calculatorul este programat, infuzat cu informații și (ca în cazul cărții „ Biomorphs ” de Richard Dawkins și al exercițiului său „ ME THINKS IT’S LIKE A WEASEL ”) programatorul acționează în calitate de intervenție divină, ghidând procesul, iar în final se spune că rezultatele finale sunt similare cu viața și se produc de la sine, când, în realitate, au fost create de un programator inteligent. Un program care simulează cu adevărat abiogeneza trebuie să funcționeze fără o supraveghere inteligentă din partea programatorului pentru a-l direcționa către un rezultat dorit. Uneori, această influență este subtilă, dar este totuși prezentă. Vezi: Algoritmii genetici demonstrează că evoluția funcționează?

 

Evoluționiștii, atunci când vorbesc sincer despre abiogeneză, recunosc că perspectivele de a demonstra că aceasta s-ar fi putut întâmpla nu sunt, ca să spunem așa, bune. Prof. Paul Davies, în timp ce se afla la Centrul Australian de Astrobiologie, a remarcat: „Nimeni nu știe cum un amestec de substanțe chimice fără viață s-a organizat spontan în prima celulă vie.” 76 Un alt evoluționist, Robert Matthews, a declarat în 2009:

 

„Ceea ce este cu adevărat uimitor este că creaționiștii nu le dau oamenilor de știință o bătaie de cap din cauza tuturor acestor lucruri… ar putea provoca o adevărată indignare subliniind că știința nu poate explica cum există viața. Haideți, băieți, intrați în treabă.” 77

 

Desigur, creaționiștii care sunt oameni de știință (în ciuda intoxicației puturilor lui Matthews) fac acest lucru de zeci de ani. Pentru mai multe informații despre imposibilitatea originii naturaliste a vieții, consultați: Întrebări și răspunsuri despre originea vieții .

 

Desigur, am putea demonstra și că evoluția (neo-darwinismul, și anume mutațiile și selecția naturală ) nu explică diversitatea vieții pe Pământ, dar este o provocare suficientă pentru ateu faptul că viața nici măcar nu ar putea începe fără un Creator (superinteligent).

 

Înapoi sus

 

 

9. Ateismul în sălile de clasă din școlile publice

Mulți activiști atei folosesc știința ca pe o fațadă prin care să introducă pe ascuns ateismul în sălile de clasă publice (știință și nu numai).

 

Acest lucru se realizează prin diverse metode; de ​​la formularea de afirmații ateiste în manuale, care nu au nicio legătură cu știința, la încercări de a dicta regulile mediului academic, inclusiv includerea pe liste negre a celor care nu sunt de acord cu anumite teorii considerate ortodoxe , până la cooptarea întregului aparat educațional pentru a insufla ateismul (sub forma umanismului sau… – un trandafir cu orice alt nume).

 

Membru al Academiei Naționale de Științe și profesor emerit Evan Pugh la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Philip S. Skell, îi avertizează pe studenți să nu își exprime îndoielile cu privire la darwinism de teama de a fi incluși pe lista neagră și de a-și risca notele și/sau cariera. 78

 

Să luăm în considerare câteva exemple:

 

În manualul lor, Biology: Discovering Life (ediția a 2-a, Heath & Co., 1994, p. 161), Joseph Levine și Kenneth Miller au scris (apropo, este vorba de același Kenneth Miller79 care în 1994 nu a putut găsi imagini embriologice mai recente decât desenele frauduloase din 1866 ale lui Ernst Haeckel – 128 de ani de progres științific neobservat):

 

„Darwin știa că acceptarea teoriei sale necesita credința în materialismul filosofic, convingerea că materia este substanța întregii existențe și că toate fenomenele mentale și spirituale sunt subproduse ale acesteia… În lumea lui Darwin nu suntem prizonieri neajutorați ai unei ordini mondiale statice, ci, mai degrabă, stăpâni ai propriei noastre sorți… Și, dintr-un punct de vedere strict științific, respingerea evoluției biologice nu este diferită de respingerea altor fenomene naturale [sic], cum ar fi electricitatea și gravitația.”

 

Ce legătură are asta, mai exact, cu elevii care învață biologie?

 

Neil Campbell și Jane Reece au făcut următoarea gafă logică în timp ce, dintr-un motiv ciudat, argumentau împotriva designului în manualul lor Biologie (ediția a 6-a, San Francisco, CA: Pearson Education, Inc., 2002, pp. 438-439):

 

„Cu siguranță, cea mai bună modalitate de a construi infrastructura aripii unui liliac nu este și cea mai bună modalitate de a construi înotătoarea unei balene. Astfel de particularități anatomice nu au sens dacă structurile sunt proiectate în mod unic și nu au legătură între ele… O explicație mai probabilă este că… toate mamiferele [descind] dintr-un strămoș comun… Constrângerile istorice ale acestei adaptări sunt evidente în imperfecțiunile anatomice. De exemplu, articulația genunchiului și coloana vertebrală umană au fost derivate din structuri ancestrale care susțineau mamiferele patrupeze. Aproape niciunul dintre noi nu va ajunge la bătrânețe fără a avea probleme la genunchi sau la spate. Dacă aceste structuri ar fi luat inițial formă special pentru a susține postura noastră bipedă, ne-am aștepta ca ele să fie mai puțin supuse leziunilor.”

 

Chiar nu este mașina mea proiectată inteligent pentru că necesită întreținere și se dezintegrează pe măsură ce îmbătrânește? În mod ironic, genunchiul uman este de fapt un exemplu minunat de design inteligent, la fel ca și coloana vertebrală umană, iar ideile evoluționiste despre durerile de spate au dus la tratamente care au agravat problemele .

 

În manualul său „Evolutionary Biology” (ediția a 3-a, Sunderland, MA: Sinauer Associates, 1998, p. 5), Douglas Futuyma a scris:

 

„Prin asocierea variației nedirijate și fără scop cu procesul orb și indiferent al selecției naturale, Darwin a făcut ca explicațiile teologice sau spirituale ale proceselor vitale să fie superflue.”

 

Astfel, conform acestei filozofii a concepției despre lume deghizate în biologie, studierea logică și științifică a bioorganismelor duce la concluzia că Dumnezeu este irelevant.

 

PZ Myers (ateu, biolog și profesor asociat la Universitatea din Minnesota) a fost întrebat: „Ce este cel mai important pentru dumneavoastră: promovarea ateismului sau îmbunătățirea înțelegerii publice a științei – sau sunt acestea cam același lucru pentru dumneavoastră?” Răspunsul său a fost: „Sunt inseparabile”.82 Ce ne-ar putea spune acest lucru despre modul în care predă biologia? Într-adevăr, un evoluționist, Bora Zivkovic, a declarat chiar în mod explicit că este în regulă să -i înșeli pe studenți atâta timp cât aceștia ajung să creadă în evoluție.83 , 84

 

Neil deGrasse Tyson (directorul Planetariului Hayden) pare să considere știința un câmp misionar prin care caută convertiți .

 

„Vreau să pun pe masă nu de ce 85% dintre membrii Academiei Naționale de Științe îl resping pe Dumnezeu, ci vreau să știu de ce 15% din membrii Academiei Naționale nu o fac. Asta e de fapt ceea ce trebuie să abordăm aici… dacă nu ne puteți converti colegii, de ce aveți vreo speranță că veți converti publicul?” 85

 

În cartea sa „Umanismul: o nouă religie” , Charles Francis Potter a scris:

 

„Așadar, educația este un aliat extrem de puternic al umanismului, iar fiecare școală americană este o școală a umanismului. Ce poate face o școală duminicală teistă care se întrunește o oră o dată pe săptămână și care predă doar unei părți din copii pentru a opri valul programului de cinci zile de predare umanistă?” 86

 

În lucrarea „O religie pentru o nouă eră” , John J. Dunphy a scris:

 

„Sunt convins că bătălia pentru viitorul omenirii trebuie dusă și câștigată în școlile publice de către profesori care își percep corect rolul de prozelitizi ai unei noi credințe: o religie a umanității care recunoaște și respectă ceea ce teologii numesc divinitatea în fiecare ființă umană.”

 

„Acești profesori trebuie să întruchipeze aceeași dăruire altruistă ca cei mai înrăiți predicatori fundamentaliști, căci vor fi slujitori de alt fel, folosind o sală de clasă în loc de un amvon pentru a transmite valori umaniste în orice materie pe care o predau, indiferent de nivelul educațional – creșă sau mare universitate de stat.”

 

„Sala de clasă trebuie și va deveni o arenă a conflictului între vechi și nou – cadavrul în putrefacție al creștinismului, împreună cu relele și mizeria sa adiacente și noua credință a umanismului.

Va fi, fără îndoială, o luptă lungă, dificilă și dureroasă, plină de multă tristețe și multe lacrimi, dar umanismul va ieși triumfător. Trebuie să o facă dacă familia omenirii vrea să supraviețuiască.” 87

 

1. Richard Bozarth a scris,

 

„Și cum moare un zeu? Pur și simplu pentru că toți adepții lui religioși au fost convertiți la o altă religie și nu a mai rămas nimeni care să-i facă pe copii să creadă că au nevoie de el. În cele din urmă, este irezistibil – trebuie să ne întrebăm cum putem ucide zeul creștinismului. Trebuie doar să ne asigurăm că școlile noastre predau doar cunoștințe seculare; că îi învață pe copii să examineze și să pună la îndoială constant toate teoriile și adevărurile care le sunt prezentate sub orice formă… Dacă am putea realiza acest lucru, Dumnezeu ar trebui într-adevăr să organizeze în curând o slujbă de înmormântare.” 88

 

The Sunday Times a relatat următoarele tentative de prozelitism:

 

„RICHARD DAWKINS, profesor la Universitatea Oxford și ateu activist, plănuiește să-și ducă lupta împotriva lui Dumnezeu în sălile de clasă, inundând școlile cu literatură antireligioasă. El înființează o organizație caritabilă care va subvenționa cărți, broșuri și DVD-uri care atacă «scandalul educațional» al unor teorii precum creaționismul, promovând în același timp gândirea rațională și științifică. Fundația va încerca, de asemenea, să devieze donațiile din mâinile «misionarilor» și ale organizațiilor caritabile bisericești.” 89

 

Richard Dawkins este în favoarea „organizațiilor caritabile fără «contaminare bisericească».”

 

Întrucât orice cruciadă prozelitistă de succes are nevoie de un rău împotriva căruia să se lupte, Richard Dawkins i-a identificat pe cei răi ca fiind oamenii de știință și creaționiștii non-atei. El corelează creaționismul cu nazismul, iar orice evoluționist care nu este la fel de zelos ca el pentru darwinism, îl vede ca fiind creaționiști conciliatori, pe care îi corelează cu Adolf Hitler. El se referă la acești eretici evoluționiști ca fiind „școala de evoluționiști Neville Chamberlain” 90 ( Neville Chamberlain încercase să-l îmbuneze pe Hitler). Acest lucru este din nou ironic, deoarece istoricii recunosc că evoluționismul a inspirat opiniile lui Hitler, iar Hitler a căutat să distrugă biserica creștină.91 De asemenea , este ironic pentru că Biserica a încercat să-i îmbuneze pe evoluționiști cu aceleași rezultate sumbre.92

 

Unii au cooptat chiar știința și evoluția, astfel încât aceasta nu este doar o metodă și o teorie, ci și ceea ce caută să răspundă la întrebări filozofice profunde. Când Stephen Jay Gould (recentul profesor de biologie, geologie și istoria științei la Universitatea Harvard) a fost întrebat: „De ce este munca dumneavoastră atât de populară?”, el a răspuns spunând:

 

„Evoluția este unul dintre aceste subiecte. Ea încearcă, în măsura în care știința poate, să răspundă la întrebările despre ce înseamnă viața noastră, de ce suntem aici, de unde venim, cu cine suntem înrudiți, ce s-a întâmplat de-a lungul timpului și care a fost istoria acestei planete. Acestea sunt întrebări la care toți oamenii raționali trebuie să reflecteze.” 93

 

Michael Shermer a declarat,

 

„Darwin contează pentru că evoluția contează. Evoluția contează pentru că știința contează. Și știința contează pentru că este povestea preeminentă a epocii noastre, o saga epică despre cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.” 94

 

Richard Dawkins a făcut afirmații similare în timp ce le ținea o prelegere copiilor în cadrul „Prelegerilor de Crăciun ale Institutului Regal”, cunoscute și sub numele de „Prelegerile Institutului Regal pentru Copii”, episodul 1, „Trezirea în Univers” ( video ), când a declarat:

 

„De unde vine viața? Ce este? De ce suntem aici? Pentru ce suntem? Care este sensul vieții? Există o concepție convențională care spune că știința nu are nimic de spus despre astfel de întrebări. Ei bine, tot ce pot spune este că, dacă știința nu are nimic de spus, este sigur că nicio altă disciplină nu poate spune absolut nimic. Dar, de fapt, desigur, știința are multe de spus despre astfel de întrebări. Și despre asta vor fi aceste cinci prelegeri. Viața crește în Univers treptat: evoluție. Și noi creștem în înțelegerea originilor și a sensului nostru.”

 

În timpul „Prelegerilor de Crăciun pentru tineri” din 1991, despre care ne putem imagina că a fost ocazia de a vorbi despre gloriile nașterii lui Hristos, Richard Dawkins le-a spus tinerilor:

 

„Suntem mașini construite de ADN al cărui scop este să facă mai multe copii ale aceluiași ADN… Este singura rațiune de a trăi pentru fiecare obiect viu.” 95

 

Având în vedere acest aspect și diverse alte considerații, este de mirare că Stephen Jay Gould a scris,

 

„…modurile noastre de a învăța despre lume sunt puternic influențate de preconcepțiile sociale și de modurile de gândire părtinitoare pe care fiecare om de știință trebuie să le aplice oricărei probleme. Stereotipul unei «metode științifice» complet raționale și obiective, în care oamenii de știință individuali sunt roboți logici (și interschimbabili), este o mitologie egoistă… Mitul unui mod separat, bazat pe o obiectivitate riguroasă și pe cunoștințe arcane, în mare parte matematice, acordate doar celor inițiați, poate oferi unele beneficii imediate în a păcăli publicul să ne considere o nouă preoție… mitul unei preoții arcane și iluminate a oamenilor de știință…” 96

 

Este de mirare că Michael Denton a observat:

 

„În cele din urmă, teoria darwinistă a evoluției nu este nici mai mult, nici mai puțin decât marele mit cosmogenic al secolului al XX-lea. La fel ca cosmologia bazată pe Geneză, pe care a înlocuit-o, și la fel ca miturile creației omului antic, ea satisface aceeași nevoie psihologică profundă de a oferi o explicație atotcuprinzătoare a originii lumii, care i-a motivat pe toți creatorii de mituri cosmogenice din trecut, de la șamanii popoarelor primitive până la ideologii bisericii medievale.” 97

 

În lumina acestor percepții mărețe, probabil cea mai mare ciudățenie în analizarea încercărilor ateismului de a coopta știința este faptul că ateii consideră știința, o metodologie menită să disece funcțiile naturii, adesea prin mijloace reducționiste, și cumva o transformă într-o viziune asupra lumii. Astfel, ateii ajung să privească oamenii, viața în general, Pământul, galaxia și – întregul univers și tot ce se află în el – ca fiind rezultatele unei lungi serii de accidente. Totuși, acest lucru se datorează faptului că au ales să privească universul și tot ce se află în el printr-o lentilă (știința) care nu a fost niciodată menită să fie folosită în scopul formării unei viziuni asupra lumii. Știința nu este o viziune asupra lumii; este o metodă de a descoperi lucruri despre lumea naturală. Nu este de mirare că viziunea lor asupra lumii este mioapă.

 

Înapoi sus

 

 

10. Ateismul ca povestire „științifică”

Richard Dawkins a susținut că „Darwin a făcut posibilă împlinirea intelectuală a unui ateu” .98

 

Modul în care el, și mulți alții, par să aplice acest sentiment este că, atâta timp cât poate inventa povești despre cum lucrurile s-ar fi putut întâmpla, ar fi putut sau (poate conform viziunii sale asupra lumii) ar fi trebuit să se întâmple, care sunt materialiste și nu fac nicio referire la Dumnezeu, el este mulțumit. După cum se va arăta mai jos, prin „povestire” mă refer atât la conceptul de narațiune, cât și la utilizarea presupunerilor neclare ca teorie.

 

În timp ce îl intervieva pe Richard Dawkins, Jonathan Miller i-a cerut „să ofere un rezumat al celei mai convingătoare versiuni”. Răspunsul a fost, în parte,

 

„Ăăă, trebuie să existe o serie de avantaje până la capătul penei. Dacă nu-ți vine în minte niciunul, atunci e problema ta, nu problema selecției naturale. Selecția naturală, ăăă, ei bine, presupun că e un fel de chestiune de credință din partea mea, din moment ce teoria e atât de coerentă și atât de puternică.” 99

 

El explică afirmațiile despre miracole ca fiind „noroc” și apoi aplică norocul la originea vieții,

 

„Șansa, norocul, coincidența, miracolul… evenimentele pe care le numim în mod obișnuit miracole nu sunt supranaturale, ci fac parte dintr-un spectru de evenimente naturale mai mult sau mai puțin improbabile. Un miracol, cu alte cuvinte, dacă se întâmplă, este un noroc extraordinar.” 100

 

„Este ca și cum, în teoria noastră despre cum am ajuns să existăm, ni se permite să postulăm o anumită proporție de noroc.” 101

 

În timp ce discuta teoriile despre cum au evoluat zborul liliecilor și păsărilor, Richard Dawkins folosește următorii termeni: „… bănuiesc … s-ar putea … ar putea fi … bănuiesc … Poate … poate … Frumusețea acestei teorii constă … povestea evoluției.” 102

 

În ceea ce privește modul în care albina a evoluat „dansul” pe care îl execută atunci când comunică altor albine că a găsit hrană (și în ce direcție și cât de departe se află), Richard Dawkins folosește termenii „plauzibil… sugerează… ar fi… Poate… plauzibil… plauzibil… plauzibil… s-ar putea… ar fi… Nu este greu de imaginat… probabil… plauzibil… plauzibil… plauzibil.” 103

 

Și conchide: „Povestea așa cum am spus-o… s-ar putea să nu fie de fapt cea corectă. Dar ceva asemănător cu siguranță s-a întâmplat.” 104

 

Discutând despre biomorfele sale generate pe calculator, Richard Dawkins a concluzionat:

 

„… atunci când suntem împiedicați să facem o călătorie în realitate, imaginația nu este un substitut rău. Pentru cei care, ca mine, nu sunt matematicieni, computerul poate fi un prieten puternic al imaginației. La fel ca matematica, nu numai că stimulează imaginația. O și disciplinează și o controlează.” 105

 

Niles Eldredge și Ian Tattersall au scris:

 

„…știința este o poveste, deși de un fel cu totul special.” 106 [ italice în original]

 

Franklin M. Harold (profesor emerit de biochimie la Universitatea de Stat din Colorado) a scris:

 

„… trebuie să recunoaștem că în prezent nu există relatări darwiniste detaliate despre evoluția vreunui sistem biochimic, ci doar o varietate de speculații ipocrite.” 107

 

Glynn Isaac a scris:

 

„Dacă vreun membru al comunității științifice este înclinat să chicotească de jena paleoantropologilor în legătură cu toate acestea [identificarea teoriei ca narațiune], să se oprească și să reflecteze. Pun pariu că aceleași descoperiri de bază s-ar aplica originii mamiferelor, sau a plantelor cu flori, sau a vieții… sau chiar a Big Bang-ului și a cosmosului.” 108

 

Richard Lewontin „recunoaște că oamenii de știință se bazează inevitabil pe dovezi «retorice» (autoritate, tradiție) pentru majoritatea lucrurilor care îi interesează; ei se bazează pe presupuneri teoretice nedemonstrabile de știința exactă, iar promisiunile lor sunt adesea exagerate în mod absurd… Doar cel mai simplu și naiv om de știință din punct de vedere filosofic, dintre care există mulți, crede că știința este caracterizată în întregime de inferențe exacte și dovezi matematice bazate pe date incontestabile.” 109

 

Misia Landau a detectat narațiuni care se prezintă drept teorii științifice. Iată câteva dintre observațiile ei:

 

„Oamenii de știință sunt în general conștienți de influența teoriei asupra observației. Rareori recunosc, însă, că multe teorii științifice sunt în esență narațiuni… este posibil să nu fie conștienți de presupozițiile narative care le influențează știința… Interpretările multiple și ambiguitatea nu sunt străine cititorilor de biologie evoluționistă… prin compararea «rolurilor» narative jucate de fosile, oamenii de știință pot deveni mai expliciți în ceea ce privește modurile subiective – și adesea extrem de imaginative – în care reconstruiesc strămoșii umani.” 110

 

„Metaforele aruncă vrăji puternice nu numai în viața de zi cu zi, ci și în știință… Când Stern și Sussman spun că « A. afarensis a parcurs un drum lung spre bipedismul complet», nu numai că vorbesc în metafore, dar spun și o poveste.” 111

 

„Literatura paleoantropologică este «plină de interpretări nu despre cum arată fosilele, ci și despre ce înseamnă ele».” 112

 

„imaginea idealizată pe care oamenii de știință o proiectează despre ceea ce fac: acea evazivă «căutare obiectivă a adevărului».” 113

 

„Oamenii vin mereu la mine după discursul meu și îmi spun: «Ar trebui să te uiți la știința noastră, sunt sigur că se întâmplă și acolo». Și asta vine de la fizicieni, ecologiști, chiar și biochimiști – tot felul de oameni de știință.” 114

 

„Putem reformula întrebarea pentru a ne întreba dacă există vreo modalitate de a prezenta o relatare evolutivă sau istorică care să nu implice povestirea… În loc să le evite, oamenii de știință le-ar putea folosi așa cum sunt folosite în literatură, ca mijloc de descoperire și experimentare. Tratarea teoriilor științifice drept ficțiuni poate fi chiar o modalitate de a ajunge la noi teorii… Și în știință, a spune noi povești va necesita atât abilitate, cât și imaginație.” 115

 

Jurnalistul științific Roger Lewin a scris următoarele, citându-l pe John Durant,

 

„Se poate oare ca, asemenea miturilor «primitive», teoriile evoluției umane să întărească sistemul de valori al creatorilor lor, reflectând istoric imaginea pe care o au despre ei înșiși și despre societatea în care trăiesc?… Exact asta ne-am aștepta de la un mit științific.” 116

 

Roger Lewin notează, de asemenea, că unii dintre marii paleoantropologi din anii 1920 și 1930:

 

„se considerau a fi scris analize științifice ale evoluției umane, de fapt spuneau povești. Povești științifice, desigur, dar totuși povești.” 117

 

„Paleoantropologia este singura știință care operează în cadrul celei de-a patra dimensiuni, imaginea de sine a umanității influențând invizibil, dar constant, etosul profesiei.” 118

 

„Clifford Jolly, un cercetător britanic de la Universitatea din New York, a propus noua ipoteză într-o nouă lucrare clasică din 1970, intitulată simplu «Mâncătorii de semințe». Termenul «clasic» este folosit aici, ca în majoritatea domeniilor științifice, pentru a însemna că lucrarea este aproape sigur greșită în fiecare detaliu, cu excepția unuia: filosofia sa fundamentală.” 119

 

„Natura epică a unei mari părți din această scriere este evidentă din tonul limbajului odată ce cineva a fost atent la el.” 120

 

Deci, mitul originii ateilor, evoluția, nu este deloc știință concretă, ci doar niște observații amestecate cu povești imaginative.

 

Înapoi sus

 

 

11. Ateismul și sănătatea fizică, mentală, emoțională, spirituală și socială

Luând în considerare aproape orice formă de sănătate: mentală, emoțională, fizică și chiar socială, teiștii sunt mai sănătoși și mai fericiți decât ateii (și, așa cum am văzut mai sus, mai caritabili).

 

Luând în considerare aproape orice formă de sănătate: mentală, emoțională, fizică și chiar socială, teiștii sunt mai sănătoși și mai fericiți decât ateii (și, așa cum am văzut mai sus, mai caritabili).

 

Numeroase studii sunt citate ca dovezi în secțiunea următoare.

 

 

11.1 Ateism și caritate

 

Anii 2008 și 2009 au prezentat exemple interesante de concepte ateiste de „caritate” (mai precis „donații”). Ateii din SUA și Londra au strâns sute de mii de dolari/lire sterline într-o perioadă de recesiune mondială în plină desfășurare, nu pentru a ajuta pe cineva aflat în nevoie, ci pentru a cumpăra reclame și panouri publicitare în autobuze pentru a promova cât de inteligenți se consideră. 121

 

În domeniul carității au fost realizate studii foarte informative; unul deosebit de interesant a fost realizat de un profesor de administrație publică (doctor în economie) de la Universitatea Syracuse. Studiul a fost prezentat după cum urmează:

 

„… valorile susținute de conservatori – de la frecventarea bisericii și familiile cu doi părinți până la etica muncii protestante și o aversiune față de serviciile sociale finanțate de guvern – îi fac pe conservatori mai generoși decât liberalii. Când vine vorba de a-i ajuta pe cei nevoiași, Brooks 122 scrie: «Prea mult timp, liberalii au susținut că sunt cei mai virtuoși membri ai societății americane. Deși de obicei dau mai puțin în scopuri caritabile, ei i-au criticat totuși pe conservatori pentru lipsa lor de empatie în fața nedreptății sociale»… liberalii seculari care cred cu tărie în programele guvernamentale de drepturi sociale dau mult mai puțin în scopuri caritabile. Ei vor ca banii din taxele tuturor să sprijine cauze caritabile și sunt reticenți în a scrie cecuri către aceste cauze, chiar și atunci când guvernele nu le oferă suficienți bani… liberalii dau mai puțin decât conservatorii în toate modurile imaginabile, inclusiv orele de voluntariat și sângele donat. Harvey Mansfield, profesor de guvernământ la Universitatea Harvard și laureat în 2004 al Medaliei Naționale pentru Științe Umaniste, nu îl cunoaște personal pe Brooks, dar a citit cartea. «Principala sa descoperire este destul de surprinzătoare, aceea că oamenii care vorbesc cel mai mult despre îngrijire, de fapt, dau cel mai puțin», spune el.” a spus. „Dar dincolo de această constatare, am considerat că analiza sa a fost extrem de bună, mai ales pentru un economist. El se gândește foarte bine la motivul pentru care există aceasta și reflectă asupra politicii și moralității într-un mod pe care majoritatea economiștilor fac tot posibilul să-l evite.” 123

 

Un alt raport precizează:

 

„În anul 2000, oamenii religioși au dat de aproximativ trei și jumătate mai mult decât oamenii seculari… conservatorii religioși sunt mult mai caritabili decât liberalii seculari, iar cei care susțin ideea că guvernul ar trebui să redistribuie veniturile sunt printre cei mai puțin înclinați să scoată din propriile portofele pentru a-i ajuta pe alții… oamenii religioși sunt mai înclinați decât cei nereligioși să se ofere voluntari pentru activități caritabile seculare, să doneze sânge și să returneze bani atunci când li se dă din greșeală prea mult rest. «Nu există nicio modalitate semnificativă măsurabilă pe care am găsit-o vreodată în care oamenii religioși să nu fie mai caritabili decât oamenii nereligioși», spune dl Brooks.

 

„Byron R. Johnson, profesor de sociologie și codirector al Institutului pentru Studii de Religie de la Universitatea Baylor, spune că a adunat recent date care arată rezultate similare – cum ar fi niveluri ridicate de implicare civică în rândul persoanelor religioase – în timp ce întocmea un raport despre credința în America, care a fost publicat în septembrie [2006].

 

„Nu m-a surprins că micul fermier din Dakota de Sud i-a întrecut pe oamenii din San Francisco” …

 

Gospodăriile conduse de un conservator donează anual cu aproximativ 30% mai mult în scopuri caritabile decât gospodăriile conduse de un liberal, în ciuda faptului că familiile liberale câștigă, în medie, puțin mai mult…

 

„Cea mai mare parte a diferenței de generozitate dintre conservatori și liberali se datorează religiei. Liberalii religioși dau aproape la fel de mult ca și conservatorii religioși, a constatat dl. Brooks. Și conservatorii seculari sunt chiar mai puțin generoși decât liberalii seculari… oamenii religioși, în medie, dau cu 54% mai mult pe an decât oamenii seculari organizațiilor caritabile pentru bunăstarea umană.” 124

 

Grupul Barna a raportat următoarele despre atei și agnostici:

 

„Sunt mai puțin predispuși decât americanii cu credință activă să… se ofere voluntari pentru a ajuta o organizație non-profit care nu are legătură cu biserica… să se descrie ca fiind «activi în comunitate»… și să ajute sau să servească personal o persoană fără adăpost sau săracă… Americanul necredincios tipic a donat doar 200 de dolari în 2006, ceea ce este de peste șapte ori mai puțin decât suma contribuită de adultul necredincios prototip (1500 de dolari). Chiar și atunci când donațiile către biserică sunt scăzute din ecuație, adulții cu credință activă au donat de două ori mai mulți dolari anul trecut decât ateii și agnosticii. De fapt, în timp ce doar 7% dintre adulții cu credință activă nu au contribuit cu fonduri personale în 2006, acest lucru se compară cu 22% în rândul adulților necredincioși… ateii și agnosticii erau mai predispuși decât creștinii să se concentreze pe… dobândirea de avere…”

 

[Președintele Barna Group, David Kinnaman, a declarat] „Susținătorii secularismului sugerează că respingerea credinței este un răspuns simplu și inteligent la ceea ce știm astăzi. Cu toate acestea, majoritatea americanilor care resping în mod deschis credința au îndoieli cu privire la corectitudinea lor. Mulți dintre cei mai înfocați critici ai creștinismului susțin că compasiunea și generozitatea nu depind de credință; totuși, cei care se despart de angajamentul spiritual sunt mult mai puțin predispuși să-i ajute pe ceilalți.” 125

 

 

11.2 Ateism și sinucidere

 

„Subiecții neafiliați religios au avut semnificativ mai multe tentative de suicid de-a lungul vieții și mai multe rude de gradul întâi care s-au sinucis decât subiecții care au susținut o afiliere religioasă. Subiecții neafiliați erau mai tineri, mai rar căsătoriți, mai rar aveau copii și aveau mai puțin contact cu membrii familiei.”

 

„Mai mult, subiecții fără afiliere religioasă au perceput mai puține motive pentru a trăi, în special mai puține obiecții morale față de sinucidere. În ceea ce privește caracteristicile clinice, subiecții fără afiliere religioasă au prezentat mai multă impulsivitate, agresivitate și tulburări de consum de substanțe în trecut. Nu s-au constatat diferențe în ceea ce privește nivelul depresiei subiective și obiective, al lipsei de speranță sau al evenimentelor stresante din viață.” 126

 

 

11.3 Mortalitatea în rândul adulților

 

„Participarea la slujbe religioase este asociată cu mortalitatea adulților din SUA într-un mod gradat: persoanele care nu participă niciodată la slujbe prezintă un risc de deces de 1,87 ori mai mare în perioada de urmărire, comparativ cu persoanele care participă mai mult de o dată pe săptămână. Aceasta se traduce printr-o diferență de șapte ani în speranța de viață la vârsta de 20 de ani între cei care nu participă niciodată și cei care participă mai mult de o dată pe săptămână.”

 

„Selectivitatea în materie de sănătate este responsabilă pentru o parte din efectul participării la activități religioase: persoanele care nu participă la biserică sau la slujbe religioase sunt, de asemenea, mai predispuse la probleme de sănătate și, în consecință, la deces.

Cu toate acestea, participarea la activități religioase funcționează și prin creșterea legăturilor sociale și a factorilor comportamentali pentru a reduce riscurile de deces. Și, deși magnitudinea asocierii dintre participarea la activități religioase și mortalitate variază în funcție de cauza decesului, direcția asocierii este consecventă în toate cauzele.” 127

 

„…cei [mexico-americani în vârstă de 65 de ani și peste] care merg la biserică o dată pe săptămână prezintă o reducere cu 32% a riscului de mortalitate, comparativ cu cei care nu participă niciodată la slujbele religioase. Mai mult, beneficiile participării săptămânale la biserică persistă, având în vedere caracteristicile sociodemografice, sănătatea cardiovasculară, activitățile vieții de zi cu zi, funcția cognitivă, mobilitatea și funcționarea fizică, sprijinul social, comportamentele legate de sănătate, sănătatea mintală și sănătatea subiectivă… Constatările noastre sugerează că participarea săptămânală la biserică poate reduce riscul de mortalitate în rândul mexicano-americanilor în vârstă.” 128

 

„Într-o cohortă națională de americani, predominant creștini, analizele au demonstrat un risc mai mic de deces, independent de factorii de confuzie, în rândul celor care au raportat participarea la slujbe religioase cel puțin săptămânal, comparativ cu cei care nu au raportat niciodată.” 129

 

 

11.4 Cauza decesului

 

„După ajustarea în funcție de vârstă și sex, persoanele care participau rar la tratamente (niciodată sau mai rar decât săptămânal) au avut rate semnificativ mai mari de mortalitate din cauza afecțiunilor circulatorii, canceroase, digestive și respiratorii (p < 0,05), dar nu și de mortalitate din cauze externe. Diferențele în ceea ce privește mortalitatea prin cancer au fost explicate de starea de sănătate anterioară. Asocierile cu alte rezultate au fost slăbite, dar nu eliminate, prin includerea comportamentelor legate de sănătate și a stării de sănătate anterioare. În modelele complet ajustate, persoanele care participau rar la tratamente au avut rate semnificativ sau marginal semnificativ mai mari de deces din cauza… mortalității circulatorii… Aceste rezultate sunt în concordanță cu opinia că implicarea religioasă, la fel ca statutul socioeconomic ridicat, este un factor general de protecție care promovează sănătatea printr-o varietate de căi cauzale.” 130

 

 

11.5 Atitudini față de avort

 

Wikipedia

Petru Singer

Într-un studiu „…un efort de a determina schimbările care au avut loc între 1968 și 1978 în procentul celor care au aprobat avortul legal în Canada în 6 posibile condiții de sarcină”, studenții agnostici/atei au fost printre cei mai puțin înclinați să facă o distincție între următoarele condiții în care avortul ar fi luat în considerare: „Primul set de condiții (afectarea sănătății mamei, posibilă deformare a copilului, sarcină în urma unui viol)… al doilea set de condiții (sarcină în afara căsătoriei, incapacitate economică de a întreține copilul, copil nedorit)”. 131

 

 

11.6 Crăciunul și fericirea

 

„Persoanele religioase sunt mai fericite decât cele fără spiritualitate în viața lor”, spune psihologul Dr. Stephen Joseph de la Universitatea din Warwick, iar cei care sărbătoresc sensul original, creștin, al Crăciunului sunt, în general, mai fericiți decât cei care sărbătoresc în principal sezonul festiv cu cadouri de consum. O cercetare intitulată „Religiozitatea și asocierea sa cu fericirea, scopul în viață și autoactualizarea”, publicată în Mental Health, Religion and Culture, dezvăluie o relație pozitivă între religiozitate și fericire…

 

„Dr. Stephen Joseph, de la Universitatea din Warwick, a declarat: «Oamenii religioși par să aibă un scop mai înalt în viață, motiv pentru care sunt mai fericiți. Privind dovezile cercetărilor, se pare că cei care sărbătoresc semnificația creștină a Crăciunului sunt, în general, mai fericiți. Cercetările arată că prea mult materialism în viața noastră poate fi teribil pentru fericire.» …

 

„Rezultatele au arătat că oamenii religioși sunt mai fericiți și că relația dintre religiozitate și fericire este, în parte, legată de un sentiment de scop în viață.” 132

 

 

11.7 Ateism și superstiție

 

Wall Street Journal a publicat următorul raport:

 

„De la Hollywood până la academie, ateii sunt convinși că un declin al credinței religioase tradiționale ar duce la o populație mai inteligentă, mai alfabetizată din punct de vedere științific și chiar mai civilizată. Realitatea este că, prin descurajarea religiei, campania Noului Ateism nu va crea un nou grup de ființe inteligente, sceptice și iluminate. Departe de asta: ar putea, de fapt, să încurajeze noi niveluri de superstiție în masă. Și aceasta nu este o concluzie pe care să o asumăm cu încredere – este ceea ce ne spun datele empirice.”

 

„«Ce cred cu adevărat americanii», un nou studiu cuprinzător publicat ieri de Universitatea Baylor, arată că religia creștină tradițională reduce considerabil credința în orice, de la eficacitatea cititorilor în chiromanție până la utilitatea astrologiei. De asemenea, arată că persoanele nereligioase și membrii confesiunilor protestante mai liberale, departe de a fi rezistenți la superstiții, tind să fie mult mai predispuși să creadă în paranormal și în pseudoștiință decât creștinii evanghelici…”

 

„În timp ce 31% dintre persoanele care nu se închină niciodată și-au exprimat credința fermă în aceste lucruri [ vise care prezic viitorul, existența Atlantidei, bântuiri, necromanție, Bigfoot și Nessie ], doar 8% dintre persoanele care frecventează un lăcaș de cult de mai mult de o dată pe săptămână au făcut-o… De fapt, cu cât respondentul era mai tradiționalist și mai evanghelic, cu atât era mai puțin probabil să creadă, de exemplu, în posibilitatea de a comunica cu persoane care sunt decedate.”

 

„Aceasta nu este o descoperire nouă. În cartea sa din 1983, „De ce-i ai unui scriitor filosofic” , scepticul și scriitorul științific Martin Gardner a menționat declinul credinței religioase tradiționale în rândul celor mai educați ca fiind una dintre cauzele creșterii pseudoștiinței, cultelor și superstițiilor. El a făcut referire la un studiu din 1980 publicat în revista Skeptical Inquirer , care a arătat că studenții nereligioși sunt de departe cei mai înclinați să îmbrățișeze credințele paranormale, în timp ce studenții creștini născuți din nou erau cei mai puțin înclinați.”

 

„În mod surprinzător, în timp ce creșterea participării la biserică și a apartenenței la o confesiune conservatoare are un efect negativ puternic asupra credințelor paranormale, învățământul superior nu are. Acum doi ani, doi profesori au publicat un alt studiu în Skeptical Inquirer , care arăta că, în timp ce mai puțin de un sfert dintre bobocii de facultate chestionați și-au exprimat o credință generală în superstiții precum fantomele, vindecarea psihică, casele bântuite, posedarea demonică, clarviziunea și vrăjitoarele, cifra a crescut la 31% dintre absolvenții de facultate și la 34% dintre studenții absolvenți.” 133

 

Interesant este că ei mai notează,

 

„Nici măcar nu ne putem baza pe autoproclamații atei ca fiind raționaliști stricți. Conform monumentalului „Sondaj privind peisajul religios din SUA” realizat de Pew Forum on Religion & Public Life , publicat în iunie, 21% dintre autoproclamații atei cred fie într-un Dumnezeu personal, fie într-o forță impersonală. Zece procente dintre atei se roagă cel puțin săptămânal, iar 12% cred în rai.”

 

Acest lucru pare destul de bizar, dar mulți oameni care pretind că cred în zeu (zei) și chiar se închină la acesta (aceiași zei), de fapt nu o fac. De exemplu, spiritualitatea exprimată în mișcarea New Age se bazează în mare măsură pe interacțiunea cu „energia” impersonală, cunoscută sub numele de ki , chi , prana etc. Adepții New Age nu sunt la fel de predispuși să se refere la Dumnezeu în maniera teistă tradițională, ci la „univers”, „forța vitală”, „sinele nostru superior”, „maeștri ascensionați” etc. De asemenea, poate fi de remarcat faptul că panteismul a fost considerat, încă din anul 1900 d.Hr., „o formă politicoasă de ateism” (conform lui Ernst Haeckel în „ Monismul ” din Enigma Universului ).

 

Un studiu anterior publicat în Skeptical Inquirer of all places 134 a concluzionat că cei care cred în Biblie sunt cei „care par cei mai virtuoși conform standardelor științifice atunci când examinăm cultele și pseudoștiințele care proliferează în societatea noastră de astăzi”. 135

 

 

11.8 Ateismul și societatea

 

Ateii susțin că societățile atee (seculariste) sunt superioare în toate privințele. Să luăm în considerare două astfel de afirmații care au făcut vâlvă pe internet:

 

Una dintre ele a fost lăudată de Ruth Gledhill într- un articol din The Times of London, intitulat „ Societățile sunt mai rău când îl au pe Dumnezeu de partea lor ”. Ea scria un rezumat al studiului publicat în Journal of Religion and Society de Gregory S. Paul, intitulat „Corelații transnaționale ale sănătății societale cuantificabile cu religiozitatea populară și secularismul în democrațiile prospere”. 136

 

Statisticianul Scott Gilbreath notează într-un blog din fișierul nostru statistic, intitulat „Cum să nu faci statistici” , că

 

„…articolul din [ Journal ] nu spune ce relatează dna Gledhill…știrea lui Ruth Gledhill din Times denaturează conținutul studiului domnului Paul.”

 

Dar ce se întâmplă cu conținutul propriu-zis? Gilbreath a scris:

 

„Planul studiului este de a colecta și compara date pentru țările pe care le numește în mod variat «democrații dezvoltate prospere» și «democrații în curs de dezvoltare». Definiția acestor termeni nu este niciodată discutată… Optsprezece țări sunt incluse pentru compararea datelor; printre cele omise fără o explicație clară se numără: Italia, Grecia, Finlanda, Luxemburg și Belgia.”

 

„De ce sunt acestea omise? El menționează în treacăt că «[r]ate deosebit de scăzute [de omucidere] din statele europene mai catolice sunt zgomot statistic datorat fluctuațiilor anuale incidente acestui eșantion», dar nu sunt furnizate dovezi statistice care să coroboreze această afirmație…

 

„Cadrul de eșantionare al domnului Paul pare arbitrar. Evident, într-un eșantion de optsprezece observații, includerea sau excluderea a doar una sau două observații poate face o mare diferență în rezultate… În cel mai bun caz, aceasta este o practică statistică foarte neglijentă. Dacă cineva ar fi suspicios, ar putea sublinia că acest lucru face ca născocirea rezultatelor să fie o joacă de copii.”

 

Gilbreath a scris în continuare despre cine este Gregory S. Paul. Se pare că este un „paleontolog, autor și ilustrator independent” pe care Consiliul pentru Umanism Secular îl recomandă pentru dezbateri cu creaționiștii care susțin ideea unui Pământ tânăr. Gary Bouma, profesor de sociologie la Universitatea Monash din Melbourne, a declarat că Gregory S. Paul,

 

„… nu se limitează la domeniul său, paleontologia, ci intră în domeniul a ceea ce aș numi sociologie fără pregătire, dovezi sau disciplină și face unele afirmații despre aceasta.” 137

 

În plus, George Gallup a remarcat ,

 

„Pentru ca afirmațiile îndrăznețe ale autorului împotriva contribuției angajamentului religios la societate să fie adevărate, el ar trebui să infirme sutele de volume care au dovedit contrariul. De la discuțiile despre creșterea copiilor și paternitate, până la sănătatea mintală și fizică, greutatea dovezilor empirice este împotriva afirmațiilor lui Paul: angajamentul religios are efecte pozitive remarcabile asupra nivelului individual și colectiv al societății umane.”

 

Deosebit de captivant este articolul lui Gregory Rodriguez din Los Angeles Times despre un studiu realizat de Universitatea Northwestern care „începe să ofere date și perspective” despre „de ce cred oamenii”. Studiul, realizat de profesorul de psihologie Dan P. McAdams și cercetătoarea Michelle Albaugh, a avut ca scop descoperirea surselor religioase ale înclinațiilor politice”. Deși studiul în sine este fascinant, concluziile lui Gregory Rodriguez, bazate pe informații media, sunt demne de remarcat:

 

„Furia dezbaterii dintre credință și ateism lasă puțin loc pentru o întrebare cu privire la motivul pentru care 90% dintre americani spun că cred în Dumnezeu sau într-o ființă supremă și peste 40% spun că participă la slujbe religioase în fiecare săptămână… Studiul analizează rezultatele în principal în termeni de diviziuni politice… Constatările politice sunt interesante, dar nu la fel de interesante ca modul în care întrebarea și răspunsurile pe care le-a generat abordează probleme mai profunde, esențiale. Se pare că credem din nevoie, dar nu este, așa cum a sugerat Marx, în primul rând din cauza lipsurilor materiale. În schimb, se pare că credința răspunde fricii și multor tipuri diferite de frică, pe care putem începe să le delimităm în detaliu…” 138

 

Este suficient să ne uităm la calitatea vieții oamenilor care au trăit sau trăiesc în state bazate pe ateism pentru a vedea că ateismul nu este baza unei societăți drepte, grijulii, prospere și sigure.

 

La momentul scrierii, Rodriguez afirma că „90% dintre americani spun că cred în Dumnezeu sau într-o ființă supremă”. Acum să ne gândim pe ce eșantion, cu siguranță masiv, s-a bazat studiul: Los Angeles Times a declarat că cercetătorii „au intervievat 128 de creștini devotați din Chicago și din împrejurimi”. Universitatea North Western afirmă de fapt: „Eșantionul studiului Universității Northwestern a inclus 128 de americani extrem de religioși și activi politic, care merg regulat la biserică”.

 

Nu numai că grupul eșantion reprezintă un procent uimitor de nesemnificativ din populație (sau din cei 90%), dar este și un eșantion dintr-o localitate foarte limitată. Cu siguranță, „învățăm mult mai multe dacă ne întrebăm încontinuu – în cât mai multe moduri noi posibil – de ce atât de mulți dintre noi simțim nevoia să ne rugăm”. Și să nu uităm să ne întrebăm: „De ce atât de mulți dintre noi simțim nevoia să nu ne rugăm”. Profesorul Paul Vitz, menționat anterior, a oferit câteva răspunsuri fascinante în cartea sa, „Credința orfanilor”.

 

Articolul de pe site-ul de știri și informații al Universității North Western este și mai direct în concluziile sale,

 

„Conservatorii politici acționează din cauza fricii de haos și a absenței ordinii, în timp ce liberalii politici acționează din cauza fricii de gol, constată un nou studiu al Universității Northwestern, care va fi publicat în curând în Journal of Research in Personality .”

 

Această încadrare, care pare a fi concluzia fundamentală a „studiului”, este un non sequitur de primă clasă : așa cum spune Rodriguez, „le-au cerut subiecților lor să descrie cum ar fi viața lor și lumea dacă nu ar avea credință” (oricare ar fi semnificația termenului „credință” aici). Se pare că conservatorii politici cred că acest lucru ar duce la vieți/o lume plină de haos și absență de ordine, iar liberalii politici concep operarea din frica de gol. Totuși, doar pentru că oamenii cred că va rezulta haosul nu înseamnă că acesta este motivul pentru care au „credință”. Știm cu adevărat cum „operează conservatorii politici” pe baza a 128 de locuitori ai orașului Chicago? Se pot trage, probabil, diverse concluzii cu privire la ceea ce spune acest lucru despre Universitatea North Western, Los Angeles Times și poate puțin despre mass-media și mediul academic în general.

 

Totuși, este suficient să ne uităm la calitatea vieții oamenilor care au trăit sau trăiesc în state bazate pe ateism pentru a vedea că ateismul nu este baza unei societăți drepte, grijulii, prospere și sigure. Gândiți-vă la diversele state comuniste ateiste convinse, cum ar fi Albania, Rusia Sovietică, Coreea de Nord, Cambodgia lui Pol Pot etc. Sau ne-am putea gândi la Germania nazistă. Vedeți mai jos mai multe despre roadele ateismului în sistemele politice.

 

 

11.9 Ateism și onestitate

 

Ateismul nu are un imperativ moral pentru onestitate, așa că nu este surprinzător faptul că ateii sunt prezenți în mod proeminent în fraudă și înșelăciune, deși este dificil să găsești statistici pe această temă.

 

Există numeroase exemple chiar în istoria promovării evoluției. Un exemplu deosebit de notoriu este cel al lui Ernst Haeckel, un „liber-cugetător” (ateu) care a modificat în mod fraudulos desenele embrionilor diferitelor creaturi pentru a le face să pară aproape identice și apoi a susținut că aceasta era o dovadă a evoluției. El a făcut cel puțin alte două afirmații frauduloase cu privire la originea vieții și la un om-maimuță inexistent. El a contribuit la punerea bazelor nazismului în Germania. 139

 

Reputația personalului Creation Ministries International a fost pătată de o campanie profund necinstită, condusă de un Umanist al Anului în Australia .

 

 

11.10 Încarcerare

 

Vox Day a scris:

 

„Am făcut referire anterior la numărul de atei deținuți în sistemul penitenciar din Anglia și Țara Galilor, unde este obișnuit să se înregistreze religia populației penitenciare ca parte a Sistemului de Informații privind Deținuții. În anul 2000, existau 38.531 de creștini de douăzeci și una de varietăți diferite închiși pentru crimele lor, comparativ cu doar 122 de atei și șaizeci și doi de agnostici. Întrucât Europa în general și Regatul Unit în special au devenit din ce în ce mai post-creștine, aceasta pare a fi o dovadă convingătoare care dovedește natura fundamental criminală a teiștilor, demonstrând în același timp că ateii sunt într-adevăr mai morali, în ciuda lipsei unui zeu ceresc care să-i tragă la răspundere.” 140

 

„…s-au întâmplat, de asemenea, să existe alți 20.639 de deținuți, 31,6% din populația totală a închisorilor, care «nu posedau nicio religie». Și acesta nu a fost pur și simplu un caz de oameni care au căzut printre crăpături sau au refuzat să ofere un răspuns; Sistemul de Informații pentru Deținuți este suficient de specific pentru a distinge între druizi, scientologi și zoroastrieni, precum și între Biserica Celestă a lui Dumnezeu, biserica independentă galeză și biserica nonconformistă. De asemenea, prezintă categorii separate pentru «altă religie creștină», «altă religie necreștină» și «necunoscut». Reprezentând doar două zecimi de procent din populația închisorilor, ateii din Înalta Biserică sunt, așa cum s-a sugerat anterior, extrem de respectuoși ai legii. Dar când se compară cei 31,6% dintre non-religioșii închiși cu cei 15,1% dintre britanicii care au bifat «niciuna» sau au scris în Jedi Knight, agnostic, ateu sau păgân în sondajul național din 2001, devine clar că omologii lor din Înalta Biserică au aproape patru ori mai multe șanse să fie condamnați și închiși pentru comiterea unei infracțiuni.” „mai multă crimă decât un creștin.” 141

 

Nota sa de subsol precizează: „De 3,84 ori mai probabil, ca să fiu mai precis. Recensământ, aprilie 2001, Oficiul Național de Statistică.”

 

 

11.11 Ateism, căsătorie și divorț

 

Michael Caputo, despre ateism și divorț, a scris:

 

„Puține lucruri au produs atâta euforie în rândul ateilor decât anunțul cercetătorului creștin George Barna, conform căruia creștinii „Born Again” și alți creștini au o rată foarte mare de divorț, în timp ce ateii au cea mai mică rată. Site-urile web ateiste au anunțat imediat vestea glorioasă la nivel mondial. Ratele de divorț pe care le-au publicat au fost următoarele: evrei: 30%; creștini „Born Again”: 27%; alți creștini: 24%; atei doar 21%…”

 

„A fost citat George Barna corect?… Totuși, sondajul a constatat că procentul de atei și agnostici care s-au căsătorit și au divorțat este de 37% – foarte similar cu cifrele pentru populația născută din nou.”[ref] [accentuare în original]

 

„Eșantionul folosit de Barna a fost puțin mai mic de 4000. Ateii și agnosticii reprezintă aproximativ 10% din populația americană (2% fiind atei). Asta înseamnă că aproximativ 400 dintre persoanele eșantionate erau atei/agnostici ( aproximativ 80 fiind atei ). Acesta nu este un eșantion suficient pentru a trage o concluzie fiabilă…”

 

„Potrivit lui Barna, «patruzeci și doi la sută dintre adulții care se asociază cu o altă credință decât creștinismul au conviețuit, în timp ce ateii erau cei mai predispuși să facă acest lucru (51%) . ”

 

„Este esențial să subliniem faptul că este un fapt binecunoscut că persoanele care conviețuiesc se confruntă cu un număr foarte mare de «despărțiri» înainte de a se căsători. «Milioane de oameni… cred că conviețuirea este un preludiu la căsătorie. Și pentru mulți, așa este. Cu toate acestea, Smock raportează că 45% din conviețuiri se despart fără căsătorie. Alte 10% continuă să conviețuiască.» [ref]

 

„Barna nu a inclus acest fapt revelator în cercetarea sa. Prin urmare, dacă 21% dintre atei divorțează după căsătorie și 45% se despart o dată sau de mai multe ori înainte de căsătorie, avem o rată uimitoare de aproximativ 66% dintre cuplurile atee care se confruntă cu «cel puțin» o despărțire. Dacă, totuși, numărul este de 37%, atunci avem o cifră șocantă de 82% …”

 

„Ceea ce trebuie menționat este faptul că mulți atei nu coexistă ca preludiu la căsătorie. De fapt, ei văd cohabitarea ca fiind «echivalentă» cu orice relație de căsătorie … Aceste despărțiri nu au fost incluse în studiul Barna…”

 

„Un creștin nu își folosește denumirea de «creștin». Există un număr mare de oameni în lumea aceasta care se numesc «creștini», dar nu au internalizat niciodată învățăturile lui Isus Hristos…”

 

„Recent, Pew Forum on Religion and Public Life a publicat uriașul său studiu despre religia în America, bazat pe 35.000 de interviuri. Rezultatele sunt destul de edificatoare în ceea ce privește elucidarea subiectului ateismului și divorțului. Potrivit Pew Forum, un procent uriaș de 37% dintre atei nu se căsătoresc niciodată, spre deosebire de 19% din populația americană, 17% dintre protestanți și 17% dintre catolici.(9) Cât de edificator… Ateii nu numai că coabitează și se despart în număr foarte mare, dar nici nu se căsătoresc în număr foarte mare .” 142 [sublinierea integrală a lui Caputo]

 

Note suplimentare despre Ziua Vox:

 

„studiul ARIS din 2001… un studiu mult mai amplu care ajunge exact la concluzia opusă… conform ARIS 2001, mai mult de jumătate dintre atei și agnostici nu se căsătoresc… Dacă îi excludem corect din calcul pe cei care nu s-au căsătorit niciodată, atunci ateii au cu 58,7% mai multe șanse să divorțeze decât penticostalii și baptiștii, cele două grupuri de creștini născuți din nou cu cea mai mare rată de divorțuri, și de peste două ori mai multe șanse să divorțeze decât creștinii în general.” 143

 

 

12. Ateism și comunism

Iosif Stalin

Ateismul lui Stalin i-a permis să ucidă zeci de milioane de oameni și să nu aibă prea multă importanță pentru asta.

În ceea ce privește corelația dintre ateism și comunism, ar fi eronat de simplist să se susțină că ateismul este singurul factor motivant din spatele comunismului și, totuși, este cu siguranță un factor major și însăși premisa pe care a fost construită ideologia comunistă.

 

Să luăm în considerare pur și simplu cuvintele liderilor comuniști și apoi opinia unui important cercetător în cercetarea comunismului.

 

Karl Marx a afirmat,

 

„Cartea lui Darwin despre Selecția Naturală. Deși este dezvoltată în stil englezesc rudimentar, aceasta este cartea care conține baza istoriei naturale pentru viziunea noastră… Cartea lui Darwin este foarte importantă și îmi servește ca bază în științele naturii pentru lupta de clasă din istorie.” 144

 

Leon Troțki a explicat mai detaliat în lucrarea sa „ABC-ul dialecticii materialiste” :

 

„Numim dialectica noastră materialistă, deoarece rădăcinile ei nu sunt nici în cer, nici în adâncurile «liberului nostru arbitru», ci în realitatea obiectivă, în natură. Conștiința a crescut din inconștient, psihologia din fiziologie, lumea organică din anorganic, sistemul solar din nebuloase… Darwinismul… a fost cel mai înalt triumf al dialecticii în întregul domeniu al materiei organice.”

 

Vladimir Lenin, primul lider al URSS care a modificat doctrina marxistă ca teoretician comunist (1870–1924):

 

„Social-democrația își bazează întreaga concepție asupra lumii pe socialismul științific, adică pe marxism. Baza filosofică a marxismului, așa cum au declarat în repetate rânduri Marx și Engels, este materialismul dialectic… un materialism absolut ateu și ostil oricărei religii. Să ne amintim că întregul Anti-Dühring al lui Engels , pe care Marx l-a citit în manuscris, este un rechizitoriu la adresa materialistului și ateului Dühring pentru că nu este un materialist consecvent și pentru că lasă portițe pentru religie și filozofie religioasă… Religia este opiul poporului – acest dicton al lui Marx este piatra de temelie a întregii concepții marxiste asupra religiei… Marxismul este materialism. Ca atare, este la fel de neobosit ostil religiei precum a fost materialismul… Acest lucru este fără îndoială… aplică filosofia materialistă domeniului istoriei, domeniului științelor sociale.” 145

 

Lenin a subliniat, de asemenea, că „Engels a condamnat frecvent eforturile oamenilor care doreau… să introducă în programul partidului muncitoresc o proclamație explicită a ateismului, în sensul declarării războiului religiei”, deoarece acest lucru nu ar face decât să „reînvie interesul pentru religie și să împiedice dispariția ei cu adevărat”.

 

Absurditatea logică și morală a acuzației leniniștilor de „asprime” presupunând în același timp materialismul absolut a fost bine enunțată de Lenin însuși: „când oamenii ne acuză de asprime, ne întrebăm cum pot uita elementele de bază ale marxismului”. 146

 

În acest sens, este interesant de remarcat cuvintele lui Mao Zedong:

 

„Mai bine ai mai puțină conștiință. Unii dintre camarazii noștri au prea multă milă, nu suficientă brutalitate, ceea ce înseamnă că nu sunt atât de marxiști. În această privință, într-adevăr, nu avem conștiință! Marxismul este atât de brutal… Suntem pregătiți să sacrificăm 300 de milioane de chinezi pentru victoria revoluției mondiale” 147 și „Uitați-vă la al Doilea Război Mondial, la cruzimea lui Hitler. Cu cât mai multă cruzime, cu atât mai mult entuziasm pentru revoluție.” 148

 

Lenin considera religia „iremediabil rea” deoarece împiedica „revoluția comunistă mondială”. Aceasta deoarece moralitatea sa se baza pe mișcarea sa: „Orice ajută revoluția comunistă mondială este bine; orice o împiedică este rău.” 149

 

Și aceasta pentru că „Negăm orice moralitate preluată din concepții supraomenești sau non-clasistice… În ce sens negăm etica, morala? În sensul în care sunt predicate de burghezie, care deduce această morală din poruncile lui Dumnezeu. Desigur, spunem că nu credem în Dumnezeu” 150 și „Nu credem în morala eternă și demascăm toate fabulele despre morală.” 151

 

Iosif Stalin a devenit liderul Uniunii Sovietice după moartea lui Lenin (1878–1953). Într-o foarte ciudată răstălmăcire a logicii, profesorul de filosofie ateu Daniel Dennett susține că Stalin, un ateu, era teist:

 

„… mi-a venit în minte — hai să ne gândim la Stalin pentru o clipă. Era ateu? Ai putea spune, ei bine, desigur că era ateu. Nu, dimpotrivă. Într-un anumit sens, nu era deloc ateu. El credea în Dumnezeu. Nu numai atât, el credea într-un zeu a cărui voință determina ce este binele și ce este răul. Și era sigur de existența acestui zeu, iar numele zeului era Stalin.” 152

 

Ideea lui era să încerce, așa cum fac mulți dintre activiștii ateismului, să pretindă că ateismul este perfect pur și nepătat, în timp ce dă vina pe brutalitatea lui Stalin în tabăra teismului. Deși acest lucru este complet iresponsabil, mai ales pentru un profesor de filosofie, nu putem admite și fi de acord că fiecare ateu este un teist care Îl vede pe Dumnezeu în propriile oglinzi și, prin urmare, stabilește ce este bine și ce este rău?

 

Președintele și fondatorul Uniunii Militanților Fără Dumnezeu , Yemilian Yaroslavsky (născut Minei Israilevich Gubelman), a precizat clar că Stalin,

 

„La o vârstă foarte fragedă… a început să-l citească pe Darwin și a devenit ateu” și că Stalin a declarat: „Știi, ne păcălesc, nu există Dumnezeu… Îți voi împrumuta o carte să o citești; îți va arăta că lumea și toate ființele vii sunt cu totul diferite de ceea ce îți imaginezi și că toate aceste discuții despre Dumnezeu sunt niște prostii… Darwin. Trebuie să o citești.” 153

 

Rețineți că și aici vedem legătura dintre ateism, darwinism și comunism.

 

Prin urmare, a ajuns să combine „știința” cu ateismul până la punctul de a concluziona că

 

„Partidul nu poate fi neutru față de religie și desfășoară propagandă antireligioasă împotriva tuturor prejudecăților religioase, deoarece susține știința, în timp ce prejudecățile religioase contravin științei, deoarece orice religie este antiteza științei.” 154

 

Revista Time , din 17 februarie 1936, a relatat („Jubileul fără Dumnezeu”) că a avut loc o „sărbătoare de către delegații comuniste în masă din toată Rusia a celei de-a zecea aniversări a fondării la Moscova a Uniunii Militanților fără Dumnezeu… profesarea activă a ateismului este insigna unui comunist”.

 

Robert M. Young, cercetător în Darwin și marxist, a scris:

 

„Vreau să revin la evoluționismul darwinist. Legătura este următoarea: știința și apelurile la socialismul științific au fost înrădăcinate în darwinism de către cei care au susținut că acesta a oferit o bază pentru marxism… Aspecte ale evoluționismului sunt în concordanță cu marxismul. Explicația originilor omenirii și ale minții prin forțe pur naturale a fost și rămâne la fel de binevenită de marxiști ca și de orice alți seculariști…” 155

 

În prefața la Manifestul comunist , Friedrich Engels a scris despre comunism ca fiind „Propoziția care, în opinia mea, este destinată să facă pentru istorie ceea ce teoria lui Darwin a făcut pentru biologie” .156 El a mai scris:

 

„Întreaga învățătură darwinistă despre lupta pentru existență este pur și simplu un transfer de la societate la natura vie a doctrinei lui Hobbes despre bellum omnium contra omnes [un război al tuturor împotriva tuturor] și a doctrinei economice burgheze a concurenței, împreună cu teoria populației a lui Malthus. Când acest truc al magicianului a fost pus în aplicare… aceleași teorii sunt transferate din nou de la natura organică în istorie și se susține acum că validitatea lor ca legi eterne ale societății umane a fost dovedită.”

 

Mao Zedong a afirmat:

 

„Socialismul chinezesc este fondat pe Darwin și teoria evoluției.” 157

 

El a mai declarat:

 

„Nu sunt de acord cu opinia conform căreia, pentru a fi moral, motivul acțiunii cuiva trebuie să fie beneficiul altora. Moralitatea nu trebuie definită în raport cu ceilalți… Oameni ca mine vor să… își satisfacă pe deplin inimile și, procedând astfel, avem automat cele mai valoroase coduri morale. Desigur, există oameni și obiecte în lume, dar toate sunt acolo doar pentru mine… Oameni ca mine au o datorie doar față de ei înșiși; nu avem nicio datorie față de alți oameni… Unii spun că cineva are o responsabilitate pentru istorie. Eu nu cred asta. Sunt preocupat doar de dezvoltarea mea personală.” 158

 

Daniel J. Flynn a scris următoarele referindu-se la Cartea neagră a comunismului: Crime, teroare, represiune , 159

 

„Rădăcinile marxist-leninismului nu se găsesc poate deloc în Marx, ci într-o versiune deviantă a darwinismului… aplicată problemelor sociale cu aceleași rezultate catastrofale care apar atunci când astfel de idei sunt aplicate problemelor rasiale… Numai în 1922, peste 8.000 de preoți, călugări și călugărițe au fost executați în Uniunea Sovietică… În 1967, Albania s-a declarat prima națiune oficial ateă din lume și a redus peste 2.000 de biserici și moschei la ruine sau le-a expropriat pentru uz statal [din 1917 până în 1969, comuniștii au distrus 41.000 din cele 48.000 de biserici ale Rusiei]… Aproape cincizeci la sută dintre catolici au fost uciși în Cambodgia… Musulmanii au văzut cum peste 40% dintre coreligionarii lor au fost uciși. Moscheile și Coranul au fost arse, iar oamenii lui Pol Pot i-au obligat în mod sadic pe adepții islamului să mănânce carne de porc… Poliția Secretă Română i-a încurajat pe prizonieri să conceapă programe de „reeducare”. Liderul unui astfel de program, pe nume Eugen Țurcanu a conceput măsuri deosebit de diabolice pentru a-i forța pe seminariști să renunțe la credința lor… Unora li se băgau capul în mod repetat într-o găleată cu urină și materii fecale, în timp ce gardienii intonau o parodie a ritului botezului.

 

Troțkistul Denzil Dean Harber (alias Paul Dixon) scrie despre „baza materialistă pe care se bazează marxismul” și că existau „teste antireligioase pentru armată și administrația publică” care au fost ulterior abolite din cauza unei politici tentative pe care a descris-o ca fiind datorată „zig-zagului de stânga al birocrației [care] a fost inevitabil urmat de o viraj spre dreapta”. 160 De asemenea, el menționează că Partidul Comunist al Uniunii Sovietice a înființat Societatea Ateilor Militanți, care a publicat o revistă: Ateul .

 

În 1983, Aleksandr Isaevici Soljenițân (1918–2008) și-a descris astfel acreditările:

 

„Am petrecut aproape cincizeci de ani lucrând la istoria Revoluției noastre; în acest proces, am citit sute de cărți, am adunat sute de mărturii personale și am contribuit deja cu opt volume proprii la efortul de a curăța molozul lăsat de acea răsturnare.” 161

 

Prin urmare, ajungem la concluzia lui Soljenițân din discursul său de la Templeton , „Oamenii l-au uitat pe Dumnezeu ”:

 

„Dostoievski a fost, încă o dată, cel care a tras din Revoluția Franceză și din aparenta ei ură față de Biserică lecția că «revoluția trebuie să înceapă în mod necesar cu ateismul». Acest lucru este absolut adevărat. Dar lumea nu mai cunoscuse niciodată o lipsă de Dumnezeu atât de organizată, militarizată și tenace de răuvoitoare precum cea practicată de marxism. În cadrul sistemului filosofic al lui Marx și Lenin și în inima psihologiei lor, ura față de Dumnezeu este principala forță motrice, mai fundamentală decât toate pretențiile lor politice și economice. Ateismul militant nu este doar incidental sau marginal pentru politica comunistă; nu este un efect secundar, ci pivotul central…”

 

„Dar există ceva ce nu se așteptau: că într-o țară în care bisericile au fost dărâmate, unde un ateism triumfător a făcut ravagii necontrolate timp de două treimi de secol, unde clerul este complet umilit și lipsit de orice independență, unde ceea ce a mai rămas din Biserică ca instituție este tolerat doar de dragul propagandei îndreptate către Occident, unde chiar și astăzi oamenii sunt trimiși în lagărele de muncă pentru credința lor și unde, în interiorul lagărelor, cei care se adună să se roage de Paște sunt închiși în celule de pedeapsă – nu-și puteau imagina că sub această tăvălugă comunistă tradiția creștină va supraviețui în Rusia. Este adevărat că milioane de compatrioți ai noștri au fost corupți și devastați spiritual de un ateism impus oficial, totuși există multe milioane de credincioși: doar presiunile externe îi împiedică să vorbească, dar, așa cum se întâmplă întotdeauna în vremuri de persecuție și suferință, conștientizarea lui Dumnezeu în țara mea a atins o mare acuitate și profunzime…”

 

„Conceptele de bine și rău au fost ridiculizate timp de mai multe secole; alungate din uzul comun, au fost înlocuite de considerații politice sau de clasă cu valoare efemeră. A devenit jenant să afirmăm că răul își face sălașul în inima umană individuală înainte de a intra într-un sistem politic…”

 

„Societățile occidentale își pierd din ce în ce mai mult din esența religioasă, pe măsură ce își lasă, fără să gândească, generația tânără în seama ateismului…”

 

„Profesorii atei din Occident educă o generație tânără într-un spirit de ură față de propria societate…”

 

„Toate încercările de a găsi o cale de ieșire din situația dificilă a lumii de astăzi sunt zadarnice dacă nu ne îndreptăm conștiința, în pocăință, către Creatorul a toate: fără aceasta, nicio ieșire nu va fi luminată și o vom căuta în zadar.”

 

Cel mai bun răspuns pe care ateii l-au putut oferi împotriva corelației logice, ideologice și istorice dintre ateism și comunism este să afirme că, din moment ce ateismul este pur și simplu o lipsă de credință în zeu(i) , el nu face nimic, nu inspiră nimic și, prin urmare, nu este responsabil pentru nimic. Aceasta este fie cea mai mare farsă academică de la Seminarul lui Isus încoace, fie falimentul total al încercărilor activiștilor atei de a se juca cu ignoranța istoriei adepților lor. În primul rând, aceasta este doar o definiție, convenabil egoistă, a „ateismului”. În al doilea rând, chiar dacă admitem interpretarea ateismului dată de lipsa de credință în zeu(i), observăm că acest lucru face din ateism o pânză albă pe care fiecare ateu, lider comunist sau nu, poate picta o anumită viziune asupra lumii, la alegere, complet neîngrădită de vreun zeu(i) .

 

Alți atei fac de fapt referire la niveluri mai ridicate ale populației și la armament sofisticat atunci când explică faptul că cel mai secular secol din istoria omenirii a fost și cel mai sângeros. Faptul că există pur și simplu mai mulți oameni de ucis este cu siguranță o scuză fascinantă, deoarece regimurile însetate de sânge nu au fost niciodată în lipsă de victime. Faptul că armamentul sofisticat este de învinovățit înseamnă că ateii dau vina pe oamenii de știință/ingineri pentru inventarea unor modalități din ce în ce mai eficiente de a comite crime în masă. Cu toate acestea, acest pseudo-contraargument nu ia în considerare faptul că una dintre caracteristicile unice ale regimurilor comuniste era aceea că milioane și milioane de camarazi ai lor nu erau uciși în timp ce purtau războaie, ci erau uciși sistematic de propriii lideri. Și acest lucru era adesea realizat prin mijloace foarte primitive și folosind arme foarte rudimentare: foametea, lipsa asistenței medicale și execuțiile prin tortură și gloanțe trase din puști sau chiar mitraliere nu necesită armament sofisticat.

 

Note de Ziua Vox:

 

„Se pare că a fost doar o coincidență uimitoare faptul că fiecare comunist de renume istoric și-a declarat public ateismul… au existat douăzeci și opt de țări în istoria lumii despre care se poate confirma că au fost conduse de regimuri cu atei declarați la cârmă… Aceste douăzeci și opt de regimuri istorice au fost conduse de optzeci și nouă de atei, dintre care mai mult de jumătate s-au angajat în acte democidare162 de genul celor comise de Stalin și Mao… 163 ”

 

„Numărul total de cadavre pentru cei nouăzeci de ani dintre 1917 și 2007 este de aproximativ 148 de milioane de morți din mâinile sângeroase ale a cincizeci și doi de atei, de trei ori mai mult decât toate ființele umane ucise de război, război civil și crime individuale în întregul secol XX la un loc.” 164

 

„Așadar, istoricul ateismului colectiv este de 182.716 ori mai grav anual decât cea mai gravă și mai infamă faptă rea a creștinismului, Inchiziția spaniolă. Nu doar Stalin și Mao au fost atât de înclinați spre ucidere, ci au fost pur și simplu cei mai răi dintre toți cei condamnați la Iad. Pentru fiecare Pol Pot al cărui nume infam este încă rostit cu groază astăzi, exista un Mengistu, un Bierut și un Choibalsan, oameni fără Dumnezeu ale căror nume sunt acum uitate peste tot, cu excepția ținuturilor pe care odinioară le-au condus cu o mână roșie.”

 

„Există o șansă de 58% ca un lider ateu să ucidă un procent considerabil din populația asupra căreia conduce dovezi suficiente că ateismul oferă, de fapt, o influență sistematică pentru a face lucruri rele? Dacă acest lucru nu este considerat concludent, ce putem spune despre faptul că, în medie, crima ateistă împotriva umanității este cu 18,3 milioane de procente mai gravă decât cea mai gravă devastare comisă de creștini, chiar dacă ateii au avut mai puțin de o douăzecime din numărul de oportunități de a le comite. Dacă se ia în considerare dimensiunea statistic semnificativă a grupului istoric de atei și se compară cu faptul că niciunul din o mie de lideri religioși nu a comis atrocități la scară similară, este imposibil să se concluzioneze altfel, chiar dacă nu înțelegem încă exact de ce ar trebui să fie așa. O dată ar putea fi un accident, chiar și de două ori ar putea fi o coincidență, dar cincizeci și două de incidente în nouăzeci de ani miroase a cauzalitate!” 165

 

Pentru mai multe informații, consultați: Întrebări și răspunsuri despre comunism și nazism

 

 

13. Concluzia lui G.K. Chesterton
14.  

Oase de câmpul morții

Să încheiem analiza noastră asupra ateismului menționând umorul apologetului G.K. Chesterton 166, care a scris următoarele despre ateism în cartea sa Ortodoxia, într-un capitol intitulat „Sinuciderea gândirii”: 167

 

„Dar noul rebel este un sceptic și nu va avea încredere deplină în nimic. Nu are loialitate; prin urmare, nu poate fi niciodată cu adevărat un revoluționar. Iar faptul că se îndoiește de orice îi stă în cale atunci când vrea să denunțe ceva.”

 

„Căci orice denunțare implică o doctrină morală de un anumit fel; iar revoluționarul modern se îndoiește nu doar de instituția pe care o denunță, ci și de doctrina prin care o denunță.”

 

„Astfel, el scrie o carte în care se plânge că opresiunea imperială insultă puritatea femeilor, iar apoi scrie o altă carte (despre problema sexualității) în care o insultă el însuși.”

 

„Îl blestemă pe sultan pentru că fetele creștine își pierd virginitatea, apoi o blestemă pe doamna Grundy pentru că o păstrează. Ca politician, va striga că războiul este o pierdere de viață, iar apoi, ca filosof, că toată viața este o pierdere de timp. Un pesimist rus va denunța un polițist pentru uciderea unui țăran și apoi va demonstra prin cele mai înalte principii filozofice că țăranul ar fi trebuit să se sinucidă.”

 

„Un bărbat denunță căsătoria ca fiind o minciună, apoi îi denunță pe aristocrații desfrânați pentru că o tratează ca pe o minciună. El numește un steag o fleac [un sceptru fals al funcției] și apoi dă vina pe asupritorii Poloniei sau Irlandei pentru că îi iau fleacul.”

 

„Omul acestei școli merge mai întâi la o întâlnire politică, unde se plânge că sălbaticii sunt tratați ca și cum ar fi bestii; apoi își ia pălăria și umbrela și merge la o întâlnire științifică, unde dovedește că, practic, sunt bestii.”

 

„Pe scurt, revoluționarul modern, fiind un sceptic infinit, este mereu angajat în subminarea propriilor sale mine. În cartea sa despre politică, el atacă oamenii pentru că încalcă moralitatea; în cartea sa despre etică, el atacă moralitatea pentru că încalcă oamenii.”

 

„Prin urmare, omul modern aflat în revoltă a devenit practic inutil în orice scop al revoltei. Revoltându-se împotriva a tot, și-a pierdut dreptul de a se revolta împotriva a orice.”

 

 

 

Ceea ce trebuie să creadă toți ateii

 

Răspunzând noilor atei

 

Este Richard Dawkins ateu?

 

Un vis „imposibil” – pentru un ateu

 

Christopher Hitchens – orb la realitatea salamandrelor

 

Sunt creștinii „ateiști” în raport cu alte religii?

 

Ateism, agnosticism și umanism: religii fără Dumnezeu – Întrebări și răspunsuri

 

Apologetică împotriva ateismului viciat de o poziție evoluționistă teistă: o recenzie a cărții „ Motivul pentru Dumnezeu: Credința într-o epocă a scepticismului” de Timothy Keller

 

A caracterizat CMI greșit motivația „deconversiei” ateilor? Originile cuvântului „Palestina”

 

 

 

Referințe și note

Intrare online în Britannica pentru agnosticism .

Enciclopedia Academică Americană, Enciclopedia Random House, 1977, Dicționarul Cambridge de Filosofie , 1995, The Oxford Companion to Philosophy , 1995, Dicționarul de Filosofie , Thomas Mautner, editor, 1996, Enciclopedia World Book , 1991, Enciclopedia de Filosofie , 1967, Enciclopedia Religiei , 1987, Enciclopedia de Religie și Etică Vol. II, Noua Enciclopedie Funk și Wagnall Vol. I, Dicționarul cu caractere mari al New World al lui Webster și alții. Vezi și Este ateismul mai rațional?

Michael Newdow a făcut această afirmație în timpul unui interviu acordat emisiunii de televiziune The Pulse , pe 12 iulie 2002.

Shermer, Michael, Cum credem (WH Freeman and Company), 1999, pp. 257–258.

Ateiști americani, webmaster: Ateismul – Ce este și ce nu este .

Fundația Freedom From Religion, Inc., Nontract #11 Ce este un liber-cugetător?

Head, Tom (ed.), Conversații cu Carl Sagan (Conversații literare) (Univ. Press of Mississippi), 2006, p. 77.

Cine l-a postat a intitulat videoclipul „Școlile Kent Hovind Dr. Mike Shermer”.

În timpul dezbaterii sale cu Jonathan Wells, intitulată „De ce contează Darwin”, Institutul CATO, 2006.

Ruse, Michael, Cum a devenit evoluția o religie — corect creaționiștii?: Darwiniștii amestecă în mod eronat știința cu moralitatea și politica, National Post , 13 mai 2000.

Casetele despre ateism, partea a 4-a: Richard Dawkins și Jonathan Miller.

Rousseau, Jean-Jacques, Contractul social , Cartea a 4-a, Capitolul 8.

Wolf, Gary, Biserica Necredincioșilor, revista Wired online (găsită aici ).

Manifestul Umanist I, Drepturi de autor 1973 de către Asociația Umanistă Americană.

Rodriguez, Natalia, Artista care pictează zei – Interviu cu artistul argentinian Helmut Ditsch, Epoch Times, 15 iunie 2006.

Orso, Joe, Convingerile religioase, ateiste, izvorăsc din copilărie , La Crosse Tribune , 17 iunie 2006.

Nagel, Thomas, Ultimul cuvânt , 1997, pp. 130–131.

Isaac Asimov citat în Paul Kurtz, ed., Un interviu cu Isaac Asimov despre știință și Biblie, Free Inquiry , primăvara 1982, p. 9.

Vox Day, Ateistul irațional: Disectarea Trinității nesfinte a lui Dawkins, Harris și Hitchens (Dallas, TX: BenBella Books, Inc.), 2008, p. 17. Vezi recenzia de Lita Sanders, J. Creation 22 (3):28–31, 2008.

Audio a prelegerii sale: Psihologia ateismului, accesată în 2005.

Grigg, R., Argumentele lui Darwin împotriva lui Dumnezeu .

Fondatorul CNN, Turner, spune că a avut gânduri sinucigașe după ce și-a pierdut locul de muncă și Jane, Associated Press , 16 aprilie 2001. „Creștinismul” lui Jane pare a fi, în realitate, puțin mai mult decât un gnosticism New Age. Vezi: Călătorii ciudate .

Snow, Tony, Binecuvântările neașteptate ale Racului , Christianity Today , 2 iulie 2007.

Afirmat în timpul unei dezbateri din 1994 cu Philip Johnson la Universitatea Stanford, intitulată „Darwinismul: știință sau filosofie naturalistă?”, cunoscută și sub numele de „Evoluția: știință sau dogmă?”

Afirmație acordată în timpul unui interviu pentru filmul „ Expulzați: Nu sunt permise informații” .

Epistemologia se referă la studiul naturii cunoașterii; ce este aceasta și domeniul de aplicare/limitările sale etc. Ontologia se referă la studiul naturii ființei, existenței sau realității în general.

Benjamin Wiker, *Jocuri cu binele și răul: Eșecul darwinismului de a explica moralitatea* , Crisis , 1 mai 2002. *Candy Land* este un joc de societate „Hasbro” pentru copiii cu vârsta de 3 ani și peste. „QED” este termenul latin *quod erat demonstrandum *, care înseamnă „ceea ce trebuia demonstrat”, cu alte cuvinte; tautologie sau logică circulară.

Afirmat în timpul dezbaterii sale cu Paul Manata, intitulată „ Este creștinismul sau ateismul mai rațional?”

Afirmat în timpul dezbaterii sale cu John Rankin, intitulată „Evoluție și design inteligent: Care sunt problemele?”, fișier audio .

Afirmat în timpul dezbaterii sale cu Dinesh D’Souza, intitulată „ Creștinism versus ateism” .

Afirmat în timpul dezbaterii sale cu Paul Manata, intitulată „ Este creștinismul sau ateismul mai rațional?”

Afirmat într-un clip audio difuzat în timpul unui interviu cu William Lane Craig intitulat „Gânduri despre afirmațiile lui Sam Harris”, www.reasonablefaith.org/site/PageServer?pagename=audio_visuals. Disponibil prin intermediul web.archive.org .

Afirmat în timpul dezbaterii sale cu Peter Payne pe tema eticii; fișier audio partea 1 și partea 2 .

Societatea Umanistă din Scoția, Ești umanist?

Finley, Reginald și Davis, Matthew, Cum sunt ateii morali fără o moralitate absolută?, infidelguy.com, accesat în 2005.

Un sitcom american bazat pe conceptul hindus de karma.

Afirmat în timpul dezbaterii sale cu Peter Payne pe tema eticii; fișier audio partea 1 și partea 2 .

Blech, Jörg, Noii atei — Cercetătorii pornesc o cruciadă împotriva fundamentaliștilor americani , 26 octombrie 2006.

ABC Radio National — Raportul despre religie, Fatwa științifică? Partea a 2-a: Sam Harris , 20 decembrie 2006.

Afirmație din timpul unui interviu cu Justin Brierley ; media.premier.org.uk/misc/4b519ce0-5a9e-4b1d-86ca-8def12ebd5c1.mp3 .

Ruse, Michael, Teoria evoluționistă și etica creștină, în Paradigma darwiniană (Londra: Routledge), 1989, p. 268.

Thornhill, R. și Palmer, CT, O istorie naturală a violului: Bazele biologice ale coerciției sexuale , The MIT Press, Massachusetts, 2000.

Lofton, J., Violul și evoluția (interviu cu Craig Palmer, coautor al lucrării Ref. 42), Creation 23 (4):50–53, 2001.

Dawkins, Richard, Râul izvorând din Eden , p. 96.

Prof. Richard Lewontin a scris: „Ceea ce pare absurd depinde de prejudecățile fiecăruia. Carl Sagan acceptă, la fel ca și mine, dualitatea luminii, care este în același timp undă și particulă, dar el crede că consubstanțialitatea Tatălui, Fiului și Sfântului Duh pune misterul Sfintei Treimi «în mare pericol». Doi înseamnă companie, trei înseamnă mulțime.” Din „ Miliarde și miliarde de demoni ” , recenzia profesorului Lewontin despre cartea „Lumea bântuită de demoni” de Carl Sagan . Întregul articol, foarte serios, este postat și recenzat aici și avem un citat extrem de revelator din această recenzie despre credința materialistă a priori a lui Lewontin .

Sarfati, J., Iisus Hristos Creatorul nostru; O apărare biblică a Trinității .

Sarfati, J., Ce este bine? (Răspuns la dilema lui Euthyphro) , 5 mai 2007.

Afirmat în timpul unui interviu cu Larry Taunton, Richard Dawkins: Evanghelistul ateu , de revista Faith , numărul 18, decembrie 2007.

Beckford, Martin și Khan, Urmee, Harry Potter nu reușește să-l vrăjească pe profesorul Richard Dawkins , UK Telegraph , 25 octombrie 2008.

„A” nu poate fi atât „A”, cât și non-A” în același timp și în aceeași relație sau „afirmațiile opuse nu pot fi adevărate în același timp” (Aristotel, Metafora , IV 6 1011b13–20).

Gibbs, W. Wayt, Profil: George FR Ellis – Gândire globală, acționare universală, Scientific American , octombrie 1995, p. 55.

Înregistrarea audio a dezbaterii este aici .

Această problemă a fost elucidată în următoarele eseuri: Lumina roșie a pedepsei ; Există o concepție greșită des întâlnită cu privire la afirmațiile morale absolute? A-teismul este A-potent și A-moral .

Finley, Reginald și Davis, Matthew, Cum sunt ateii morali fără o moralitate absolută? www.infidelguy.com/archives/38-How-Are-Atheists-Moral-Without-Absolute-Morality.html.

Dennett, Daniel C., Ruperea vrăjii – Religia ca fenomen natural (New York: Penguin Group), 2006, p. 326.

În timpul interviului său cu Gary Wolf, arbitrul 13.

Ref. 13.

Ref. 49.

Afirmat în timpul unui interviu cu Larry Taunton, Richard Dawkins: Evanghelistul ateu , de revista Faith , numărul 18, decembrie 2007.

Dawkins, Richard, Iată o idee genială; richarddawkins.net/articles/121

Această problemă a fost elucidată în următoarele eseuri: Învățați-vă bine copiii… Ei bine, învățați-i doar ce vă spunem noi să-i învățați ; Strada cu sens unic a cenzurii a lui Daniel Dennett (Sau: Despre înșelarea copiilor) ; Argumentul de vânzare al ateismului către copii ; Protejarea sălii de clasă de științe ; Școala duminicală ateistă ; Tabăra de îndoctrinare infantilă „liberă gândire” .

De la Zeitgeist la Poltergeist, partea 1 din 13, blogul Ateismul este mort, 22 aprilie 2009.

„Acest capitol a conținut argumentul central al cărții mele… cine l-a proiectat pe designer?”: Richard Dawkins, The God Delusion (Boston și New York: Houghton Mifflin Co.), 2006, pp. 157–158.

Sarfati, J., Dacă Dumnezeu a creat universul, atunci cine L-a creat pe Dumnezeu ? Journal of Creation 12 (1):20–22, 1998.

Nash, Ronald, Ce este apologetica?, lifeway.com, accesat în 2005.

Cosner, L., Învierea și Geneza ; 10 aprilie 2009.

Batten, D., Gânditori oarbi: Cum dăunează materialismul științei și societății , Creation 31 (1):6, 2008.

Koukl, Gregory, Evoluție – Filosofie, nu știință, str.org, accesat în 2005.

Hodgson, PE, Revista Știință și Creație, Nature 251 :747, 24 octombrie 1974.

Harrison, P., Biblia, protestantismul și ascensiunea științelor naturale (Cambridge University Press), 1998.

Harrison, P., Biblia și ascensiunea științei, Australasian Science 23 (3):14–15, 2002.

Lewis, CS, Miracole (New York: The Macmillan Co.), 1947, p. 123.

„La început…”, Scientific American 264 : 116–125, februarie 1991.

Extras din Ref. 73.

Vezi și Sarfati, J., Enzime auto-replicante? Journal of Creation 11 (1):4–6, 1997; Prin design: Dovezi pentru Designerul Inteligent al naturii – Dumnezeul Bibliei , pp. 180–187, 2008.

New Scientist 179 (2403):32, 12 iulie 2003.

Matthews, R., Atenție la descoperirile supraevaluate: Mass-media cu greu poate fi învinovățită dacă oamenii de știință își denaturează descoperirile mai mult decât Rafael Nadal, BBC Focus 200 :98, martie 2009.

Înregistrarea audio analizată a interviului se găsește în partea 1 , partea 2 și partea 3 .

Kenneth Miller este un academician romano-catolic care apără cu ardoare evoluționismul. Este favoritul ateilor, care îl folosesc strategic pentru a convinge autoritățile școlare din SUA că evoluționismul este într-adevăr în regulă și nu este deloc ateu, considerându-l în același timp un „idiot util”. Vezi Woodmorappe, J. și Sarfati, J., Mutilating Miller (o recenzie a cărții Finding Darwin’s God de Kenneth R. Miller) , Journal of Creation 15 (3):29–35, 2001; creation.com/miller.

Burgess, S., Caracteristici critice și articulația ireductibilă a genunchiului , Journal of Creation 13 (2):112–117, 1999; creation.com/kneejoint.

În picioare pentru creație, interviu cu regretatul expert în coloana vertebrală Dr. Richard Porter, Creation 25 (1):25–27, 2002; creation.com/porter.

Afirmație acordată în timpul unui interviu cu DJ Grothe intitulat „Știință și ateism în blogosferă”; disponibil aici .

Zivkovic, Bora (alias „Coturnix”), De ce este periculoasă predarea evoluției, scienceblogs.com/clock/2008/08/why_teaching_evolution_is_dang.php, 25 august 2008.

Sarfati, J., Evoluționist: este în regulă să-i păcălești pe studenți să creadă în evoluție , 24 septembrie 2008; creation.com/deceive.

Sesiunea 2 a conferinței Beyond Belief 2006 (începând cu ora 40:47), beyondbelief2006.org, accesat în 2006.

Potter, Charles Francis, Umanismul: o nouă religie (New York: Simon and Schuster), 1930, p. 128.

Dunphy, John, O religie pentru o nouă eră, The Humanist , ian./feb. 1983, p. 26.

Bozarth, G. Richard, Despre menținerea lui Dumnezeu în viață, American Atheist , noiembrie 1977, p. 7.

Swinford, Steven, Dawkins cel fără de Dumnezeu provoacă școlile , The Sunday Times , 19 noiembrie 2006.

Dawkins, Richard, Iluzia zeilor (Boston și New York: Houghton Mifflin Co.), 2006, p. 66 și urm.

Sarfati, J., Rădăcinile darwiniste ale arborelui nazist (revista Weikart), Creation 27 (4):39, 2005; creation.com/weikart. De asemenea: De la Zeitgeist la Poltergeist, partea a 9-a din 13 ; truefreethinker.com/articles/zeitgeist-poltergeist-part-9-13 .

Sarfati, J., Chamberlain și Biserica , Creation 30 (4):42–44, 2008; creation.com/chamberlain.

Ediție specială de colecție, TIME — Mari descoperiri, o călătorie uimitoare prin spațiu și timp , 2001, p. 15.

Afirmat în timpul dezbaterii sale cu Jonathan Wells, De ce contează Darwin, Institutul CATO 2006 ( înregistrare audio a dezbaterii).

Răspunsul simplu: Nick Pollard discută cu Dr. Richard Dawkins, Third Way 18 (3):15–19, aprilie 1995; pagina 17.

Gould, Stephen Jay, În mintea privitorului, Istorie naturală 103 (2):14–16, 14 februarie 1994.

Denton, Michael, Evoluția: o teorie în criză (Burnett Books, 1985), p. 358.

Dawkins, Richard, Ceasornicarul orb – De ce dovezile evoluției dezvăluie un univers fără plan (New York: WW Norton & Co., 1986), p. 6.

Casetele despre ateism, partea a 4-a: Richard Dawkins și Jonathan Miller.

Ref. 98, p. 139.

Ref. 98, p. 145.

Dawkins, Richard, Urcând Muntele Improbabil (Londra, Anglia: Penguin Books), 2006, pp. 113–114.

Dawkins, Richard, Râul izvorăște din Eden – O viziune darwinistă asupra vieții (New York, NY: Basic Books), 1995, pp. 88–92.

Ref. 103, p. 91.

Ref. 98, p. 74.

Roger Lewin, „Oase de dispută” (New York, NY: O carte Touchstone publicată de Simon & Schuster Inc.), 1987, p. 46.

Franklin M. Harold, Calea celulei (Oxford University Press), 2001, p. 205.

Ref. 106, p. 37.

Wayne C. Booth și Richard Lewontin, Știința și „Lumea bântuită de demoni”: un schimb, New York Review of Books , 6 martie 1997: 50–52.

Misia Landau, Evoluția umană ca narațiune, American Scientist 72 :262–268, 1984.

Ref. 106, p. 40, citând „Evoluția umană: perspectiva de pe Saturn”, în The Search for Extraterrestrial Life: Recent Developments (IAU), 1985, pp. 213–21.

Ref. 106, p. 45, citând „Baronul din copaci”, o prezentare la conferința despre „Variabilitatea și evoluția umană”, Roma, 24–26 noiembrie 1983, ms, p. 9.

Ref. 106, p. 46.

Ref. 106, p. 37.

Misia Landau, Ibidem , citându-l pe Kermode, F., The Sense of an Ending (Oxford Univ. Press, 1967).

Ref. 106, pp. 312, 318, citând „Mitul evoluției umane”, în New Universities Quarterly (acum Higher Education Quarterly) 35 :427, 432. 1981.

Ref. 106, p. 32.

Ref. 106, p. 319.

Ref. 106, p. 98.

Ref. 106, p. 36.

Vezi Young, Linda, „Reclama umanistă americană spune „Fii bun de dragul lui Dumnezeu”, AHN , 12 noiembrie 2008 și Ariane Sherine, „Probabil” cea mai bună campanie de autobuz ateu din toate timpurile” , The Guardian , 23 octombrie 2008.

Brooks, AC, Cui îi pasă cu adevărat: Adevărul surprinzător despre conservatorismul plin de compasiune , Basic Books, 2006.

Frank Brieaddy, expert în filantropie: Conservatorii sunt mai generoși, New House News , 14 noiembrie 2006; freerepublic.com/focus/f-news/1739797/posts .

Gose, Ben, Diviziunea politică a organizațiilor caritabile – Republicanii donează o parte mai mare din veniturile lor organizațiilor caritabile, spune un economist proeminent , The Chronicle of Philanthropy , 23 noiembrie 2006.

Ateii și agnosticii îi atacă pe creștini, The Barna Update , 11 iunie 2007.

Dervic, K. și colab. , Afiliere religioasă și tentativă de suicid, Amer. J. Psychiatry 161 :2303–2308, decembrie 2004.

Hummer, RA și colab. , Implicarea religioasă și mortalitatea adulților în SUA , Demografie 36 (2):273–85, mai 1999.

Hill, TD și colab. , Participarea la slujbe religioase și mortalitatea: o urmărire de 8 ani a persoanelor în vârstă de origine mexicană , J. Gerontol. B. Psychol. Sci. Soc Sci . 60 (2):S102–9, martie 2005.

Gillum, RF și colab. , Frecvența participării la serviciile religioase și mortalitatea într-o cohortă națională din SUA , Ann. Epidemiol . 18 (2):124–9, februarie 2008.

Oman, D. și colab. , Participarea la slujbe religioase și cauza decesului pe o perioadă de 31 de ani , Int. J. Psychiatry Med . 32 (1):69–89, 2002.

Barrett, FM, Schimbări în atitudinile față de avort la o populație numeroasă de studenți universitari canadieni între 1968 și 1978, Can. J. Public Health 71 (3):195–200, mai–iunie 1980.

„ Un cercetător în psihologie spune că semnificația spirituală a Crăciunului aduce mai multă fericire decât materialismul ” Science Blogs , decembrie 2003, din studiul Universității din Warwick, Religiozitatea și asocierea sa cu fericirea, scopul în viață și autoactualizarea, Mental Health, Religion and Culture (Vol. 2, Nr. 2).

Hemingway, Mollie Ziegler, Uite cine e irațional acum , The Wall Street Journal , 19 septembrie 2008, p. W13.

Bainbridge și Stark, Superstiții: vechi și noi, The Skeptical Inquirer , pp. 18–31, vara 1980.

Wieland, C., Antidot la superstiție: Prostiile prosperă oriunde Biblia este slăbită , Creation 20 (2):4, 1998.

moses.creighton.edu, accesat în 2009.

Limb, Julia, Un studiu arată că credința în Dumnezeu poate contribui la disfuncțiile societății .

Rodriguez, Gregory, „Punerea întrebărilor corecte despre Dumnezeu” , Los Angeles Times , 6 octombrie 2008.

Grigg, R., Ernst Haeckel: Evanghelist al evoluției și apostol al înșelăciunii , Creation 18 (2):33–36, 1996; Ojala, PJ și Leisola, M., Haeckel: moștenirea fraudei pentru popularizarea evoluției , J. Creation 21 (3):102–110, 2007;

Ref. 19, p. 19, nota de subsol precizează: „Există câteva informații absurde care circulă pe internet și pretind că demonstrează că creștinii sunt de cincizeci de ori mai predispuși să meargă la închisoare decât ateii. Desigur, selectând aceste date cu atenție, s-ar putea susține că creștinii englezi și galezi sunt de 315 ori mai predispuși să meargă la închisoare decât ateii și, în mod superficial, ar fi corect. Totuși, ar trebui să fii un prost intelectual ca să faci asta.”

Ref. 19, p. 20.

Caputo, Michael, cu referire la: Creștinii născuți din nou sunt la fel de predispuși să divorțeze ca și necreștinii , The Barna Update , 3 iulie 2008; US Religious Landscape Survey , The Pew Forum on Religion and Public Life , 7 septembrie 2008.

Ref. 19, p. 188 și nota de subsol 15.

Citat în Conway Zirkle, Evoluție, biologie marxiană și scena socială (Philadelphia: University of Pennsylvania Press), 1959, pp. 85–87.

Lenin, VI, Atitudinea Partidului Muncitorilor față de religie , Proletar nr. 45, 13 mai (26), 1900 (din Arhiva Internet Marxists).

Lenin, Vladimir, Discurs adresat personalului Comisiei Extraordinare a întregii Rusii, Opere complete vol. 28, pp. 169–170.

Mao Zedong, în Jung Chang și Jon Halliday, Mao: Povestea necunoscută (Jonathan Cape, 2005), pp. 411, 457–458.

Mao Zedong, în Nicholas D. Kristof, Beijing Journal; Lacrimile cârmaciului și alte năzbâtii , The New York Times Secțiunea A, p. 2, 31 august 1990.

Lenin, Vladimir, Introducere în religie , citat p. 153, Conspirația comunistă , Partea I, Secțiunea A, Tipografia Guvernului SUA.

Ref. 149, p. 163.

Lenin, Vladimir, Sarcinile Ligii Tineretului , citat p. 68, Soviet World Outlook , Tipografia Guvernului SUA.

Afirmat în timpul unei dezbateri cu Dinesh D’Souza, Este Dumnezeu (și religia) o invenție omenească?

Iaroslavski, Emilian, Repere din viața lui Stalin (Moscova: Editura Limbi Străine), 1940, pp. 8–12.

Stalin, Iosif, JV Stalin, Opere complete , vol. 10, p. 138.

Young, Robert M., Evoluția darwinistă și istoria umană .

Engels, Friedrich, Manifestul comunist (Prefață la ediția engleză din 1888, citat pagina 41, Conspirația comunistă , partea 1, Tipografia Guvernului SUA).

1977. Mehnert, Kampf um Mao’s Erbe (Deutsche Verlags-Anstalt), 1977.

McIntyre, Andrew, Adevărul despre Mao (recenzie a cărții Mao: Povestea necunoscută ) , 22 iunie 2006.

Flynn, Daniel J., citând Cartea neagră a comunismului: Crime, teroare, represiune (publicată de Harvard University Press, scrisă de unsprezece cercetători).

Troțkist, Denzil Dean Harber, alias Paul Dixon, Religia în Uniunea Sovietică Partea întâi și Partea a doua , de (publicat pentru prima dată în The Workers International News , octombrie 1945).

Soljenițân, Aleksandr I., „Oamenii l-au uitat pe Dumnezeu” – Discursul de la Templeton .

Nota 15 a lui Day, „Termenul inventat de profesorul Rummel pentru a descrie uciderea în masă a propriilor cetățeni, instigată de guvern.”

Ref. 19, nota de subsol 16, „Toate cifrele sunt preluate din estimările profesorului Rummel de la <http://hawaii.edu/powerkills/SOD.TAB16A.1.GIF>hawaii.edu/powerkills/SOD.TAB16A.1.GIF cu câteva actualizări minore din cifrele Rummel mai noi. Calculele furnizate reprezintă intervalul mediu pentru un total de 148 de milioane de victime ale comunismului, deși s-au estimat număr de morți de până la 260 de milioane în secolul al XX-lea. Rețineți că unele țări comuniste cunoscute nu sunt enumerate aici, de exemplu, crimele de stat comise de regimul sandinist nicaraguan și Republica Populară Yemenul de Sud au numărat 5.000 de persoane sau mai puțin. În unele cazuri, cum ar fi Kampuchea și Laos, cifrele reflectă victimele mai multor regimuri comuniste, de exemplu, Khmerii Roșii au condus Kampuchea din 1975–1978, după care guvernul marionetă instalat de vietnamezi a condus până în 1991. Ambele regimuri au comis crime în masă” crime, deși Khmerii Roșii au fost de zece ori mai periculoși decât succesorii lor.”

Ref. 19, nota de subsol 17, „Prof. Rummel estimează că 38,5 milioane de oameni au fost uciși în toate războaiele și războaiele civile de-a lungul secolului al XX-lea. Calculând media ratelor de criminalitate publicate pentru cele mai mari patru «țări» din lume, China, India, SUA și UE, la punctele lor maxime respective, am calculat o rată globală aproximativă a criminalității de 3,12 la 100.000 de locuitori și am înmulțit-o cu o populație medie a secolului al XX-lea de 3,82 miliarde, ajungând la aproximativ 11,9 milioane de victime private ale crimelor în secolul al XX-lea.”

Ref. 19, p. 181 nota de subsol 4 și pp. 240–242.

Cosner, L., GK Chesterton: Darwinismul este „un atac asupra gândirii în sine” , J. Creation 23 (1):119–112, 2009.

Chesterton, Ortodoxia, cap. 3, „ Sinuciderea gândirii ”, 1908.

 

 

Articole similare

 

 

 

Ateismul auto-contradictoriu

Un ateu pledează pentru necredință

Agnosticism

Răspunzând „noilor atei”

Sunt creștinii „ateiști” în raport cu alte religii?

De ce să-i excludem pe atei?

Complexitate ireductibilă și fundături

Un vis „imposibil” – pentru un ateu

Ceea ce trebuie să creadă toți ateii

Argument ontologic invers?

Christopher Hitchens – orb la realitatea salamandrelor

Pentru a găsi producătorul motorului…

Imaginea de ansamblu: chiar așa?

Este Richard Dawkins ateu?

Ateismul este mai rațional?

Argumente pentru Dumnezeu

 

 

https://creation.com/en-au/articles/atheism

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

Antidot pentru superstiții- Prostiile prosperă oriunde Biblia este slăbită…

 

 

 

Editorial

 

Una dintre temele dominante ale timpului nostru este lupta eroică a forțelor științei și rațiunii împotriva înapoierii ignoranței și superstiției. Principalii ticăloși, cei care stau în calea glorioasei eliberări a umanității, sunt considerați a fi cei care proclamă Biblia, în special creația Genezei, ca fiind adevăr etern și neschimbător.

 

Piesa de teatru și filmul „ Moștenește vântul” , care distorsionează brutal realitatea istorică a procesului „maimuței” din 1925 al lui Scopes, sunt reciclate în mod repetat pentru a se asigura că nimeni nu pierde esența acestui mit epic „lumină vs. întuneric” – știința evoluționistă este „bună”, iar creaționismul este „malefic”. Repetând această temă, regretatul evoluționist (și semnatar al Manifestului Umanist II) Isaac Asimov, i-a numit pe creaționiști „armatele nopții”.

 

Mai recent, filmul Contact a atins noi culmi de sofisticare în propaganda anticreștină. Eroina este o căutătoare a adevărului atee, frustrată de cei care se opun noului „adevăr” – adică, faptul că forțele evoluției au adus viață inteligentă în alte părți ale universului. Ea povestește cum a respins creștinismul atunci când nimeni nu a putut răspunde la provocările ei legate de lucruri precum soția lui Cain.2 Iubitul ei teologic liberal, care în cele din urmă ajunge să o creadă, este, desigur, portretizat ca fiind chipeș, amabil și înțelegător. Adevăratul ticălos este un predicator cu aspect fanatic, de tip revivalist, care în cele din urmă aruncă în aer oameni nevinovați pentru a opri marșul rațiunii și al descoperirii.

 

Acest tip de caricatură i-a intimidat pe majoritatea creștinilor, făcându-i să-și țină capul în nisip în legătură cu importanța vitală a problemei creație/evoluție. Rezultatul – enorme câștiguri umaniste în „războaiele culturale”.

 

Totuși, departe de a fi dușmanul rațiunii, creștinismul care consideră Biblia ca o revelație complet adevărată și autoritară din partea Dumnezeului Creator a fost forța motrice din spatele nașterii științei moderne. De asemenea, a fost responsabil pentru eliberarea a nenumărați oameni de tot felul de superstiții, practici dăunătoare și temeri.

 

Compromisul cu evoluția și ageismul prelungit au slăbit și subminat influența creștinismului în cultura noastră. Prin urmare, nu este surprinzător să vedem o înflorire fără precedent a tot felul de culte nebunești, practici oculte și superstiții bizare, chiar și în rândul intelectualilor . Această legătură între decenii de spălare a creierului evoluționistă și ascensiunea pseudoștiinței iraționale este confirmată de cercetări sociologice atente, dintre toate locurile, în The Skeptical Inquirer.3

 

Autorii raportului de cercetare precizează clar că se așteptau ca eliberarea de „miturile antice ale religiilor tradiționale” (așa cum privesc ei Biblia) să inaugureze o nouă eră a gândirii raționale și rezonabile.

 

Constatările lor au arătat contrariul. Creștinii conservatori (sau „tradiționali” sau „fundamentaliști”), cei mai înclinați să respingă evoluția, erau și cei mai înclinați să respingă „noțiunile oculte și pseudoștiințifice”.

 

Mai mult, studiile geografice au arătat că în zonele în care astfel de biserici care resping ideea lui Darwin sunt cele mai slabe, există cea mai mare înflorire a cultelor, a activității oculte și a diverselor forme de superstiție.

 

Autorii afirmă, de asemenea, că ar fi o greșeală să presupunem că liberalii religioși (de exemplu, cei care susțin evoluția, erele lungi etc.) au „minți superioare, cu o mare raționalitate”; de fapt, sunt „mult mai predispuși să accepte noile superstiții”. Cei care s-au declarat „fără religie sau doar cu o religie nominală” sunt deosebit de predispuși să accepte alternative deviante, exotice la creștinism, la fel cum sunt predispuși să-l accepte pe Darwin. Credincioșii Bibliei sunt cei „care par cei mai virtuoși conform standardelor științifice atunci când examinăm cultele și pseudoștiințele care proliferează în societatea noastră de astăzi”.

 

Desigur, acest lucru are sens. Cei care acceptă noțiuni evoluționiste precum „Big Bang” (cu universul său fără margini sau centru), broaștele transformându-se în prinți de-a lungul a milioane de ani și altele asemenea, vor fi mai predispuși să accepte și alte superstiții.

 

Revista Creation poate fi un instrument puternic în mâinile dumneavoastră pentru a vă ajuta să stăviliți valul de iraționalitate de astăzi. Ea caută să expună gândirea evoluționistă/de lungă durată pentru ceea ce este – o pseudoștiință opusă nu doar Evangheliei, ci și realității însăși.

 

Referințe

Menton, D., , Moștenirea vântului: o analiză istorică , Creation 19 (1):35–38, 1996. Înapoi la text .

Vezi cartea „Răspunsuri la creație” , De unde și-a luat Cain soția?, Înapoi la text .

Bainbridge, WS și Stark, R., Superstiții: vechi și noi, Skeptical Inquirer 4 (4):18–31, vara anului 1980

 

https://creation.com/antidote-to-superstition

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

O Recenzie la „Traced: Marea Surpriză a ADN-ului Uman”

 de Dr. Nathaniel Jeanson, de la Answers in Genesis.  

 

„Urme: Marea surpriză a ADN-ului uman” e noua carte a Dr. Nathaniel Jeanson de la Answers in Genesis. În „Urme”, Dr. Jeanson folosește haplotipurile cromozomului Y pentru a argumenta că acesta susține o istorie a Pământului tânăr, specific versiunea AiG.

 

Argumentul lui funcționează cam așa:

 

Stabilește o rată de mutație a cromozomului Y bazată pe studii genealogice pentru a calcula un timp până la cel mai recent strămoș comun (TMRCA) al cromozomului Y de aproximativ 4500 de ani în urmă.

 

Reinterpretează filogenia și cronologia cromozomului Y pe baza acestui TMRCA mai timpuriu.

 

Corelează evenimente istorice, precum migrațiile, cu nodurile din filogenia cromozomului Y.

 

Suprapune filogenia cromozomului Y peste genealogia lui Noe și a fiilor săi derivată din Geneza.

 

Face (3) pentru evenimente biblice (de exemplu, Potopul, Babel etc.)

 

Pretinde că a rescris istoria umanității și a confirmat interpretarea AiG a Genezei.

 

Sunt, să zicem, probleme semnificative cu argumentul lui Jeanson.

 

Prima, care stă la baza unei mari părți din analiza lui, e că tratează genealogia și filogenia ca fiind interschimbabile.

 

Nu sunt interschimbabile. Genealogia e istoria indivizilor și a relațiilor familiale. Filogenia e istoria evolutivă a grupurilor: populații, specii etc. Un arbore filogenetic poate arăta superficial ca un arbore genealogic, dar toate acele linii și puncte de ramificare reprezintă populații, nu indivizi. Asta e o eroare extrem de fundamentală.

 

Sunt și alte probleme cu fiecare pas al argumentului lui.

 

În ceea ce privește calcularea Y-TMRCA, nu e nimic nou: folosește rate de mutație bazate pe genealogii cu o singură generație, mai degrabă decât rate de substituție pe termen lung. E aceeași eroare care invalidează munca lui de calculare a unui TMRCA mitocondrial de 6000 kya. Chiar menționează câteva studii care indică data consensuală de 200-300 kya pentru Y-MRCA, dar le respinge ca fiind de calitate inferioară (ignoră faptul că există multe, multe alte astfel de studii).

 

E constrâns într-un interval de timp extrem de îngust pentru o mare parte din ramificarea cromozomului Y din cauza apariției sale după potop (~4500 de ani în urmă) și a faptului că se lovește de istoria umană bine documentată și înregistrată (ignoră faptul că istoria egipteană se întinde dincolo de Potop). Așa că trebuie să înghesuie o grămadă de istorie umană într-un mileniu și jumătate, cel mult.

 

În corelarea datelor revizuite ale nodurilor din filogenia cromozomului Y cu evenimente istorice, folosește o „analiză” destul de amatoricească. De genul: „populația ancestrală pentru haplogrupurile surori a existat de-a lungul liniei dintre patria geografică a grupurilor derivate, iar descendenții au migrat în direcții opuse” amatoricească. Nu exagerez; așa explică el cum și unde E1b1a și E1b1b au descins din E1b1.

 

Ignoră, de asemenea, pur și simplu datele incomode care infirmă modelul său. Pur și simplu. Datorită echipei de pe forumul Peaceful Science, exemplul meu preferat în acest sens este R1b în Europa, și mai ales în Italia. Jeanson susține că haplotipul R1b a ajuns în Europa între 700 și 1400 d.Hr., și anume în Italia în anii 1400 sau 1500. Excepție… avem ADN de la o înmormântare din epoca de piatră în nordul Italiei, datând de acum aproximativ 14.000 de ani, iar acel individ era, ați ghicit, R1b.

 

Chiar dacă luăm cronologia YEC a lui Jeanson la valoarea nominală, un specimen din epoca de piatră ar fi destul de aproape de potop, aproximativ 4 kya, ceea ce invalidează, de asemenea, direct modelul său.

 

Mergând mai departe, următorul pas în argumentul său este să suprapună filogenia cromozomului Y (acum cu date noi incorecte, corelate incorect cu evenimente istorice) peste genealogia lui Noe și a fiilor săi și a descendenților lor derivată din Geneza. Pentru a face acest lucru, Jeanson acționează în mod flagrant ca și cum un arbore filogenetic și o genealogie ar fi interschimbabile, tratând nodurile de pe filogenie ca indivizi specifici, mai degrabă decât populații.

 

Și, în final, corelează haplotipurile de pe filogenie (acum suprapuse incorect cu arborele genealogic al lui Noe) cu grupuri și evenimente biblice.

 

Așa își rescrie Jeanson istoria umanității. Asta e tot.

 

…

 

De fapt, e chiar mai rău decât atât. Pentru că ignoră neanderthalienii. Neanderthalienii s-au încrucișat cu Homo sapiens. Majoritatea YEC consideră neanderthalienii (și denisovanii) ca descendenți ai lui Adam și Eva, și ca fiind în viață după potop. Asta înseamnă că Noe este și al lor Y-MRCA. Problema e că avem genomuri de neanderthalieni, iar cromozomii lor Y sunt foarte divergenți. Acest lucru împinge în mod necesar MRCA mult dincolo de cronologia YEC, chiar și folosind ratele de mutație incorecte ale lui Jeanson.

 

Cum se descurcă Jeanson cu asta?

 

O ignoră complet.

 

Chiar așa. Există un total de trei (3) mențiuni ale neanderthalienilor în această carte. Niciodată Jeanson nu se ocupă de faptul că genomica neanderthalienilor infirmă fundamentul argumentului său – MRCA recent. Deci… nu e grozav.

 

Ultimul lucru pe care vreau să-l menționez este că, până acum, niciun alt „om de știință” YEC nu s-a alăturat lui Traced. Nu mulți oameni au comentat despre ea, de fapt. AiG este în modul de promovare totală, dar cam atât. Dr. Rob Carter a publicat un articol răspunzând la o întrebare despre o lucrare seculară, iar gradul în care calificările și criticile sale se aplică la Traced este… remarcabil, cred.

 

Deci, Traced nu face ceea ce ni se spune că face. E prea plină de erori fundamentale și analize superficiale.

 

Nu e concepută pentru a convinge biologii adevărați că AiG are, de fapt, dreptate. Și nici măcar nu cred că e concepută pentru a convinge ne-YEC, creștini sau nu, că YEC are dreptate. Cred că asta e concepută pentru a-i asigura pe cei care sunt deja de acord cu versiunea AiG a Genezei că au „știință” pentru a-și susține credințele. E pentru a face un subset de YEC să se simtă bine, și nimic mai mult. Sunt prea multe erori, erori fundamentale, evidente, pentru orice altceva.

 

 

https://www.reddit.com/r/DebateEvolution/comments/u38aho/a_review_of_traced_human_dnas_big_surprise_by_dr/?tl=ro

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Henry M. Morris: Părintele creaționismului modern

 

 

 

 

Dr. Henry M. Morris, fondatorul Institutului pentru Cercetarea Creației, a petrecut o viață investigând dovezi științifice care confirmă Biblia. Într-o epocă în care mulți oameni nu aveau niciun răspuns la evoluție, Dr. Morris a căutat să inverseze situația.

Dr. Henry M. Morris, fondatorul Institutului pentru Cercetarea Creației, a petrecut o viață investigând dovezi științifice care confirmă Biblia. Într-o epocă în care mulți oameni nu aveau niciun răspuns la evoluție, Dr. Morris a căutat să întoarcă valul. Părăsind funcția de șef al Departamentului de Inginerie Civilă de la Institutul Politehnic din Virginia în perioada de vârf a carierei sale academice, s-a aruncat cu capul înainte în chemarea mai puternică a lui Dumnezeu asupra vieții sale: răspunsul la întrebările dificile ale credinței și științei. Cartea sa, Potopul din Geneza , scrisă împreună cu Dr. John Whitcomb, a declanșat mișcarea creaționistă modernă.

 

„Dr. Morris este unul dintre eroii mei ai credinței. El este omul pe care Domnul l-a ridicat ca părinte al mișcării creaționiste moderne… Toți cei din mișcarea creaționistă modernă de astăzi am spune că stăm pe umerii lui.” – Ken Ham, președinte, CEO și fondator al Answers in Genesis

„[Henry M. Morris a fost] cel mai important creaționist al secolului XX.” – Eugenie C. Scott, Director Executiv al Centrului Național pentru Educație în Știință „Nicio voce în dezbaterea despre creaționism și evoluționism nu a vorbit vreodată cu mai multă claritate și perspicacitate decât cea a Dr. Henry M. Morris. Un om de știință strălucit însuși, Dr. Morris a fost, de asemenea, un teolog și profesor de Biblie remarcabil. Putea vorbi cu o autoritate incontestabilă fie despre geologie, fie despre Geneză. Lucrarea sa strălucită despre Potopul din Geneză (scrisă în colaborare în 1961 împreună cu Dr. John Whitcomb) a reunit aceste două domenii de studiu într-un mod care nu a fost niciodată depășit. Dr. Morris cunoștea știința și cunoștea Scripturile, așa că era bine echipat pentru a demonta unele dintre dogmele favorite ale scepticismului secular. De asemenea, era superb calificat să demonstreze armonia remarcabilă dintre Biblie și știința adevărată. A făcut acest lucru cu îndrăzneală și neobosit, întărind credința a nenumărați studenți, laici, oameni de știință și pastori. Eu unul am fost foarte ajutat de munca Dr. Morris și sunt profund recunoscător pentru curajul și învățăturile sale.” – John MacArthur, Pastor-Profesor al Bisericii Comunitare Grace din Sun Valley, California

 

 

 

Această carte este disponibilă ca descărcare digitală aici …

https://store.icr.org/rebecca-morris-barber-henry-m-morris-father-of-mod.html

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

21 de mari oameni de știință care au crezut în Biblie

 

de Ann Lamont

 

Există o opinie larg răspândită, dar eronată, astăzi, conform căreia oamenii de știință adevărați nu acceptă adevărul Bibliei. Prin urmare, este interesant de aflat că mulți dintre părinții fondatori ai științei moderne au fost creștini care credeau în Biblie, la fel ca mulți dintre oamenii de știință mai puțin cunoscuți care ne-au extins cunoștințele științifice. Această carte povestește despre viața și opera unora dintre acești mari oameni de știință care au fost creștini care credeau în Biblie.

 

Fiecare dintre acești oameni de știință fie l-a recunoscut public pe Creator, fie s-a opus gândirii evoluționiste, fie, în multe cazuri, a făcut ambele lucruri. Acești oameni de știință au constatat că credința lor în Cuvântul lui Dumnezeu era perfect compatibilă cu investigațiile lor științifice. În unele cazuri, credința lor i-a susținut în perioade de greutăți fizice și dificultăți profesionale. Samuel Morse, americanul care a inventat telegraful și codul Morse, a îndurat mulți ani frustranți în care ideile sale au fost respinse. Deși era fără bani și adesea flămând, Morse nu a încetat niciodată să aibă încredere în Dumnezeu, deoarece credea că mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu era asupra vieții sale.

 

În alte cazuri, influența credinței lor asupra dezvoltării științei a fost mai directă, oferind un cadru de gândire care i-a ajutat să ajungă la descoperirile lor. De exemplu, astronomii au trasat traiectoriile planetelor pe cer, dar nu au putut înțelege căile complicate pe care le-au văzut. Mulți oameni de știință au renunțat să caute un model logic simplu. La urma urmei, au argumentat ei, nu a ieșit universul oricum din haos? În schimb, astronomul german Johannes Kepler a argumentat că, din moment ce universul a fost proiectat de un Creator inteligent, acesta ar trebui să funcționeze conform unui model logic. Pentru el, ideea unui univers haotic era incompatibilă cu înțelepciunea lui Dumnezeu. Credința creștină a lui Kepler l-a condus la un mod de gândire care i-a permis în cele din urmă să rezolve enigma mișcării planetare.

 

Această carte include oameni de știință care au lucrat de când Charles Darwin a popularizat gândirea evoluționistă. Acest lucru ar trebui să demonstreze clar că încrederea în Biblie nu a fost înlocuită de ideile lui Darwin. Acei oameni de știință care au rămas fideli Bibliei de pe vremea lui Darwin au continuat să constate că Biblia și investigația științifică sunt complet compatibile.

 

Deși contradicția dintre gândirea evoluționistă și Biblie oferă cu siguranță temeiuri teologice pentru respingerea evoluției, mulți oameni de știință celebri au argumentat cu tărie împotriva evoluției pe motive științifice. Printre aceștia se numără strălucitul chimist francez Louis Pasteur.

 

Generarea spontană – ideea că un organism viu poate apărea spontan din materie nevie este o parte esențială a teoriei evoluției. În ciuda tuturor eforturilor oamenilor de știință evoluționiști, nu a fost observat niciun caz de generare spontană. Descoperirile științifice ale lui Pasteur au demonstrat clar contrariul – că viața provine din viață. Descoperirile lui Pasteur au intrat în conflict cu ideea de generare spontană (la fel ca și rezultatele științifice de atunci). Prin urmare, Louis Pasteur a fost un adversar puternic al teoriei lui Darwin.

 

Deși fiecare dintre oamenii de știință discutați în această carte a fost creaționist sau creștin care credea în Biblie (sau ambele), niciunul dintre ei nu a fost perfect în viața sa profesională, spirituală sau personală. Deși au avansat considerabil cunoștințele noastre științifice, mulți au urmat căi greșite și au intrat pe căi înfundate în drumul lor către descoperirile științifice. Multe dintre descoperirile lor au fost modificate ca urmare a investigațiilor ulterioare. Astfel de modificări fac parte din investigația științifică normală și nu diminuează în niciun fel amploarea contribuțiilor acestor mari oameni.

 

În mod similar, unii dintre acești bărbați par să se fi înșelat în ceea ce privește anumite detalii ale credințelor lor religioase. Proveneau din numeroase confesiuni creștine și aveau opinii diferite asupra multor probleme religioase, adesea minore. Cu toate acestea, toți par să fi crezut că Isus a murit pe cruce pentru ca noi să putem fi iertați pentru greșelile noastre. Ei credeau că Dumnezeu a creat universul și tot ce este în el. Au respins ideea că aceste lucruri au apărut prin evenimente întâmplătoare, fără scop.

 

Ocazional, vedem defecte în caracterul unora dintre acești oameni. De exemplu, încrederea lui Isaac Newton în propriile descoperiri și nerăbdarea sa de a continua spre noi descoperiri l-au făcut să fie nerăbdător cu cei care i-au întârziat munca pentru că o înțelegeau lent. De asemenea, el avea tendința de a-i considera pe ceilalți care lucrau în același domeniu mai degrabă ca rivali decât ca colegi. Deși aceste tendințe sunt regretabile, credința puternică a lui Newton în Dumnezeu este evidentă în scrierile sale. Astfel de neajunsuri nu fac decât să sublinieze păcătoșenia universală a omului și nevoia noastră nu doar de a-L recunoaște pe Dumnezeu ca Creator și Mântuitor al nostru, ci și de a ne baza zilnic pe El ca Domn peste fiecare aspect al vieții noastre. Probabil este o încurajare să știm că acești mari oameni s-au luptat cu probleme umane precum mândria și nerăbdarea, la fel cum o facem și noi și, la fel ca noi, au avut nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în aceste domenii.

 

Cei 21 de oameni de știință (inclusiv cei doi frați Wright) discutați pe larg în această carte sunt doar o selecție a unora dintre oamenii de știință cu adevărat mari care au acceptat adevărul Bibliei. Pentru o listă a altora, consultați Anexa. Cei discutați aici în detaliu au adus contribuții în domeniile astronomiei, biologiei, chimiei, electronicii, geologiei, matematicii, medicinei, oceanografiei și fizicii. Printre aceștia se numără unele dintre cele mai mari nume din știință. În ciuda unor greșeli, cuvintele, acțiunile și atitudinile lor i-au identificat în mod clar ca oameni de credință care aveau o mare stimă pentru Biblie. O evaluare deschisă a vieții și operei acestor oameni ar trebui să arate odată pentru totdeauna că mulți oameni de știință adevărați acceptă adevărul Bibliei.

 

„21 de mari oameni de știință care au crezut în Biblie”, Ann Lamont, Creation Science Foundation, pp. 9–12

 

https://creation.com/21-great-scientists-who-believed-the-bible

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Știința și Biblia,de Dr. Henry M. Morris  

 

 

„ O necesitate pentru fiecare școală de acasă și școală creștină. Treizeci de demonstrații științifice interesante care ilustrează legile naturii, predau principii biblice și îl afirmă pe Dumnezeu ca Creator. Utilizarea obiectelor casnice obișnuite necesită puțin timp de pregătire.”

 

Cuprins:

 

Lista demonstrațiilor…..9

Introducere…..11

1. Fii atent la curcubeu…..15
2. Conectează-te la Puterea lui Dumnezeu…..18
3. Puterea invizibilă a lui Dumnezeu…..21
4. Greutatea aerului…..25
5. Pahare cântătoare….. 28
6. Obiceiuri proaste…..31
7. Puterea Domnului…..34
8. Un ciocan care se leagănă…..37
9. O cale dreaptă…..40
10. Îndepărtarea mâniei…..43
11. Desfacerea dopului…..46
12. Strop!…..49
13. Plutind în aer…..52
14. O schimbare rapidă…..55
15. Tornadă într-o sticlă…..58
16. O inimă goală…..61
17. O prietenie specială…..64
18. Trecând prin uși…..67
19. Un mister…..71
20. Sclipirea unui Ochi…..74
21. În siguranță de lovituri…..78
22. Un univers de încredere…..81
23. Străpungând inima…..84
24. Nimic ascuns…..87
25. Ce este credința?…..90
26. Pierderea excesului de greutate…..94
27. Un incendiu de pădure…..97
28. Mutarea unui munte…..101
29. Un echilibru perfect…..105
30. Apa vieții…..108

 

https://creation.com/index.php?option=com_content&view=article&id=3442

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

Argumentele lui Darwin împotriva lui Dumnezeu

 

Cum a respins Darwin doctrinele creștinismului

de Russell Grigg

 

Aceasta este versiunea pre-publicare, care a fost ulterior revizuită pentru a apărea în Creation 31 (2):12–14.

Charles Darwin a crescut îmbrățișând gândirea „designului inteligent” din vremea sa – faimosul argument al lui William Paley conform căruia designul unui ceas implică existența unui ceasornicar inteligent și, prin urmare, designul în univers implică existența unui Creator inteligent.

Referitor la acest aspect, Darwin a scris: „Nu cred că am admirat vreodată o carte mai mult decât «Teologia naturală» a lui Paley.2 Aproape că aș fi putut să o spun pe de rost. ” Cu toate acestea, Darwin și-a petrecut cea mai mare parte a restului vieții încercând să explice designul în natură fără a fi nevoie de vreun scop sau de o inteligență călăuzitoare. S-a autoetichetat drept agnostic și ne-a oferit „Credința sa religioasă” în Autobiografia sa , 4 scrisă în 1876, când avea 67 de ani.

 

1. Darwin a respins Geneza ca fiind istorie adevărată

Darwin a afirmat că diferite specii au provenit printr-un proces extrem de lent de evoluție. Cu toate acestea, el știa că Geneza învăța că Dumnezeu a creat plantele, animalele și omul prin comenzi bruște și separate. Ambele premise nu puteau fi adevărate. Așadar, fie teoria sa, fie Geneza era eronată. Care? El a scris:

 

„Treptat, începusem să înțeleg, până în această perioadă [adică în ianuarie 1839, când avea 29 de ani – ed.], că Vechiul Testament, din cauza istoriei sale evident false a lumii, cu Turnul Babel, curcubeul ca semn etc. etc., și din cauza faptului că atribuia lui Dumnezeu sentimentele unui tiran răzbunător, nu era demn de încredere mai mult decât cărțile sacre ale hindușilor [ sic ] sau credințele oricărui barbar.” 4

 

Comentariu: Darwin a îmbrățișat o viziune greșită asupra lumii. „Istoria evident falsă a lumii” nu este cea consemnată în Geneză, ci cea a teoriei sale și a lungilor perioade pe care le necesită.

 

2. Darwin a respins miraculosul în creștinism

Referitor la „miracolele cu care este susținut creștinismul”, el a scris:

 

„[C]ât cunoaștem mai multe despre legile fixe ale naturii, cu atât devin mai incredibile miracolele — că oamenii de atunci erau ignoranți și creduli într-o măsură aproape de neînțeles pentru noi — că nu se poate dovedi că Evangheliile au fost scrise simultan cu evenimentele — că acestea diferă în multe detalii importante, mult prea importante pe cât mi s-ar părea mie să fie admise ca inexactități obișnuite ale martorilor oculari; — prin astfel de reflecții… am ajuns treptat să nu cred în creștinism ca revelație divină.” 4

 

Comentariu: Creștinismul este într-adevăr o religie a miracolelor. De la actele creatoare ale lui Dumnezeu consemnate în Geneza 1 , trecând prin eliberarea miraculoasă a lui Israel din Egipt în Exod, până la numeroasele miracole ale lui Hristos din Evanghelii și miracolele ucenicilor din Faptele Apostolilor, vedem un Dumnezeu la lucru care este mai mare decât își poate imaginația. Cel care a adus totul în existență prin cuvântul Său rostit ( Geneza 1 ) este cu siguranță capabil ulterior să modifice în mod legitim ceea ce se întâmplă în creația Sa prin exercitarea voinței Sale.

 

Argumentele lui Darwin sunt falimentare din punct de vedere filosofic. Se presupune că el știe că toate relatările despre miracole sunt false pentru că știe că legile naturii sunt fixe. Cu toate acestea, el poate ști că legile naturii sunt fixe doar dacă știe dinainte că toate relatările despre miracole sunt false. Așadar, el argumentează în cerc: el respinge miracolele respingând sursele; dar respinge sursele pentru că acestea conțin miracole.

 

De asemenea, el invocă snobismul intelectual presupunând că contemporanii lui Isus credeau în miracole din ignoranță. Cu toate acestea, Iosif ( Matei 1:19 ) și Maria ( Luca 1:34 ), de exemplu, știau foarte bine cum se fac copiii – având nevoie atât de un bărbat, cât și de o femeie, deși nu cunoșteau anumite detalii despre spermatozoizi și ovule. Ei au pus la îndoială anunțurile Zămislirii Fecioarei pentru că știau faptele vieții, nu pentru că nu le cunoșteau!

 

De asemenea, miracolele sunt considerate pe bună dreptate nu ca încălcări ale legilor naturii, ci ca adăugiri la acestea. Așadar, pentru a infirma miracolele, Darwin ar trebui să demonstreze că natura este tot ce există, fără un Dumnezeu capabil să acționeze în afara legilor normale prin care o susține ( Coloseni 1:15 și următoarele). 5

 

3. Darwin era indignat de doctrina biblică a judecății viitoare

El a scris,

 

„Într-adevăr, cu greu înțeleg cum ar putea cineva să dorească ca creștinismul să fie adevărat; căci, dacă este așa, limbajul simplu al textului pare să arate că oamenii care nu cred, iar printre aceștia s-ar număra tatăl meu, fratele meu și aproape toți cei mai buni prieteni ai mei, vor fi pedepsiți pe vecie. Și aceasta este o doctrină condamnabilă.” 4

 

Un păcat împotriva unui Dumnezeu infinit de sfânt este infinit de grav.

Comentariu: Dacă Darwin ar fi citit Biblia la fel de bine cum o citise pe Paley, ar fi știut că aceasta spune: „Domnul este… îndelung răbdător față de voi, nevrând ca vreunul să piară, ci toți să vină la pocăință” ( 2 Petru 3:9 ). De fapt, trimițându-L pe Domnul Isus Hristos să moară pentru păcat ( Ioan 1:29 ), Dumnezeu Tatăl a oferit calea de scăpare de pedeapsa veșnică.

 

Darwin nu reușește nici să demonstreze de ce pedeapsa este nedreaptă, bazându-se în schimb pe eroarea argumentului bazat pe „indignare”. Cu toate acestea, un păcat împotriva unui Dumnezeu infinit de sfânt este infinit de grav. Dreptatea perfectă a lui Dumnezeu cere fie ca păcătosul finit să îndure pedeapsa pentru o durată infinită, fie ca un Înlocuitor infinit să suporte pedeapsa pe care o merităm. Acest lucru este împlinit prin Dumnezeul-omul Isus luând asupra Sa păcatele lumii ( Isaia 53:6 ) .6

 

4. Darwin credea că selecția naturală făcea designul redundant

El a scris,

 

„Vechiul argument al designului în natură, așa cum a fost prezentat de Paley, care odinioară mi se părea atât de concludent, eșuează acum, odată cu descoperirea legii selecției naturale. Nu mai putem argumenta că, de exemplu, frumoasa balama a unei cochilii bivalve trebuie să fi fost făcută de o ființă inteligentă, așa cum balamaua unei uși de către om… Totul în natură este rezultatul unor legi fixe.” 4, 7

 

Comentariu: Greșit, Charles. Selecția naturală este eliminarea indivizilor „nepotriviți” dintr-o populație. Aceasta poate descoperi combinații de gene nevăzute anterior, care au fost mereu prezente încă de la Creație și au rămas neschimbate. Cu toate acestea, poate acționa doar asupra informațiilor genetice existente și nu poate produce nimic nou. Nu are nicio legătură cu designul. Și, apropo, nu ai descoperit selecția naturală. Edward Blyth, un creaționist, a observat-o și a scris despre ea în 1835–1837. 8

 

5. Darwin credea că selecția naturală, mai degrabă decât credința în Dumnezeu, ar putea explica atât fericirea, cât și nefericirea din lume.

El a scris,

 

„Dacă adevărul acestei concluzii este admis [adică există mai multă fericire decât nefericire în lume], aceasta se armonizează bine cu efectele pe care le-am putea aștepta de la selecția naturală. Dacă toți indivizii oricărei specii ar suferi în mod obișnuit într-o măsură extremă, ar neglija să-și propage specia…” Apoi a adăugat că multe ființe simțitoare „ocazional suferă mult. O astfel de suferință este pe deplin compatibilă cu credința în selecția naturală, care nu este perfectă în acțiunea sa…” El a continuat: „O ființă atât de puternică și atât de plină de cunoștințe precum un Dumnezeu care ar putea crea universul, este pentru mințile noastre finite omnipotentă și omniscientă și ne revoltă înțelegerea să presupunem că bunăvoința sa nu este nemărginită, căci ce avantaj poate exista în suferințele a milioane de animale inferioare de-a lungul unui timp aproape nesfârșit?” 4

 

Comentariu: Părerile lui Darwin despre suferință au fost profund personalizate prin moartea fiicei sale de 10 ani, Annie , în 1851, care „a distrus zdrențuielile credinței lui Charles într-un univers moral și drept” și „a sunat clopotele de moarte pentru creștinismul său”. 9 Dar Charles, suferința și moartea sunt părți integrante ale teoriei tale despre evoluție.

 

Dumnezeu a creat inițial o lume perfectă, în care nu exista violență, durere sau moarte ( Geneza 1:29-31 ). Când această lume fără păcat a fost pătată de răzvrătirea primului om, neascultarea lui Adam a adus un intrus în lume – moartea ( Geneza 2:17 , cf. 3:19 ). Totuși, acum, datorită morții Domnului Isus Hristos pe cruce, cu toții putem fi restabiliți la o relație corectă cu Dumnezeu și ne putem bucura de pace cu El.

 

Acest rezultat trist pentru Darwin arată pericolul nefast al compromisului cu conceptul de milioane de ani. Principalii adversari ai lui Darwin din Biserică aveau opinii foarte asemănătoare cu „creaționiștii progresiști” de astăzi, care cred că Dumnezeu a creat speciile de-a lungul a milioane de ani. Dar această viziune implică faptul că Dumnezeu a creat germenul care a ucis-o pe Annie ca un agent patogen mortal . Aceasta contrazice învățătura biblică conform căreia moartea este „ultimul dușman” ( 1 Corinteni 15:26 ) și „plata păcatului” ( Romani 6:23 ). Această învățătură implică faptul că Dumnezeu a creat germenul ca un agent benefic și că acesta a devenit mortal abia după Cădere.10

 

6. Darwin a respins convingerea interioară a altora ca dovadă a existenței lui Dumnezeu

El a scris:

 

„Dar nu se poate îndoi că hindușii, mahomedanii [ sic ] și alții ar putea argumenta în același mod și cu aceeași forță în favoarea existenței unui singur Dumnezeu sau a mai multor Zei, sau, așa cum fac budiștii, că nu există niciun Dumnezeu. Există, de asemenea, multe triburi barbare despre care nu se poate spune cu niciun adevăr că cred în ceea ce numim noi Dumnezeu: ele cred într-adevăr în spirite sau fantome și se poate explica, așa cum au arătat Tyler și Herbert Spencer, 11 cum ar fi probabil să apară o astfel de credință.” 4

 

Comentariu: Creștinii care cred în Biblie au într-adevăr o convingere interioară despre relația lor cu Dumnezeu. Ei au o pace pozitivă cu Dumnezeu în legătură cu păcatele lor (spre deosebire de o ștergere mentală negativă a conceptului). Aceasta deoarece, în inima creștinismului, pedeapsa pentru păcat a fost plătită prin moartea și învierea lui Hristos și, prin urmare, Dumnezeu poate ierta pe bună dreptate păcatul ( 1 Ioan 1:9 ) și, astfel, poate oferi pace sufletească tuturor celor care vin la El prin Isus Hristos. Hinduismul, islamul, budismul și animismul nu oferă o astfel de asigurare, deoarece nicio altă religie nu are un răspuns adecvat la problema păcatului.

 

Convingerea interioară a primilor creștini nu s-ar fi format niciodată dacă nu ar fi fost susținută de dovezi istorice irefutabile că Isus a înviat din morți . Există cel puțin 17 factori culturali care ar fi condamnat creștinismul în primul secol dacă nu ar fi existat această dovadă. 12

 

7. Darwin a respins „scene grandioase” (cum ar fi cea a unei păduri braziliene) ca dovezi ale existenței lui Dumnezeu

stoc.xchngCruce

Comentariu: În Biblie, David a văzut dovezi în natură care îl îndreptau către Dumnezeu ( Psalmul 19:1 ). Darwin făcuse același lucru și în pădurea braziliană, pe la mijlocul anilor 20, dar nu și mai târziu în viață, când își potolise toate aceste sentimente cu dogma sa evoluționistă. Ca creștini, ar trebui să fim conștienți de faptul că sentimentele noastre fluctuează în funcție de dispozițiile noastre, de pofta de mâncare, de sănătatea noastră etc., dar credința noastră creștină depinde de ceea ce Dumnezeu a spus în Cuvântul Său, Biblia, nu de ceea ce simțim noi.

 

8. Darwin a subestimat capacitatea omului de a raționa

Darwin a recunoscut că o „ Cauză Primă ” era o idee mai impresionantă decât întâmplarea oarbă, dar apoi a scris,

 

„[P]oate fi avută încredere în mintea omului, care, după cum cred pe deplin, a fost dezvoltată dintr-o minte atât de inferioară precum cea posedată de cel mai inferior animal, atunci când trage concluzii atât de mărețe?” 4

 

Comentariu: Acum știm că există zero șanse ca universul să fie așa cum este din întâmplare și că există zero șanse ca proteinele să se combine aleatoriu pentru a forma viață. Cel mai bun lucru pe care l-a putut face Darwin pentru a anula dovezile unei Cauze Prime a fost să invoce propria teorie. De fapt, motivul pentru care mintea omului poate contempla astfel de lucruri este pentru că omul nu este un animal evoluat, ci este creat după chipul lui Dumnezeu ( Geneza 1:26 ; Iacov 3:9 ).

 

Acesta este un lucru de reținut atunci când dezbatem sceptici – având în vedere propriile lor presupuneri evoluționiste, de ce ar trebui să avem încredere că gândurile lor sceptice sunt adevărate? Selecția naturală funcționează doar pe baza valorii de supraviețuire , nu pe baza logicii sau a adevărului. C. S. Lewis a subliniat acest lucru cu mult timp în urmă .

 

9. Darwin credea că credința în Dumnezeu era rezultatul „inculcării constante” a copiilor

El a scris,

 

„[L]-ar fi la fel de greu să renunțe la credința lor în Dumnezeu precum unei maimuțe să renunțe la frica și ura instinctivă față de un șarpe.” 4

 

Comentariu: Dumnezeu a creat omenirea după chipul și asemănarea Sa. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că copiii cred cu ușurință în Dumnezeu. Aceasta include chiar și copiii cărora NU le este inculcat acest obicei, cum ar fi în Japonia, unde majoritatea adulților nu-L consideră pe Dumnezeu Creator.13 De asemenea, nu este surprinzător faptul că, mai târziu în viață, mulți devin atei atunci când sunt învățați de școlile guvernamentale și de mass-media că nu sunt nimic mai mult decât niște gunoi evoluat.

 

Darwin a ignorat dovezile pe care Dumnezeu le-a furnizat, atât în ​​Cuvântul Său, cât și în natură.

Argumentul lui Darwin comite eroarea genetică – eroarea de a încerca să infirmi o credință urmărind-o până la sursa sa. De exemplu, Kekulé a inventat structura ciclică (corectă) a moleculei de benzen (C6H6 ) după ce a visat un șarpe care își apuca coada, dar chimiștii nu trebuie să-și facă griji cu privire la ofiologia corectă pentru a analiza benzenul! Oamenii pot crede lucrurile corecte din motive greșite.

 

Concluzie

Credința noastră se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu și nicio ființă umană nu va putea vreodată dovedi dacă Dumnezeu există sau nu ( Evrei 11:6 ), deoarece acest lucru l-ar face superior lui Dumnezeu. Cu toate acestea, credința creștină nu este irațională și este susținută de logică și rațiune ( Romani 1:18-20 , 1 Petru 3:15 ). Darwin a comis erori logice, iar argumentele sale împotriva lui Dumnezeu eșuează pentru că a ignorat dovezile pe care Dumnezeu le-a furnizat, atât în ​​Cuvântul Său, cât și în natură.

 

Publicat pentru prima dată: 13 iunie 2008

Reprezentat pe pagina principală: 20 iunie 2012

Referințe

Acest argument a fost folosit pentru prima dată de Cicero (cca. 106–43 î.Hr. ), care a scris: „[C]ând te uiți la un cadran solar sau la un ceas cu apă, deduci că acesta indică ora prin artă și nu din întâmplare; cum poate fi atunci coerent să presupunem că lumea, care include atât operele de artă în cauză, cât și meșterii care le-au realizat și tot ce există în afară de aceasta, poate fi lipsită de scop și rațiune?” (Cicero, De Natura Deorum, ii. 34, Loeb Classical Library, Harvard, p. 207, 1951.)

.

 

https://creation.com/darwins-arguments-against-god

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Enoh: Omul care a umblat cu Dumnezeu

de Lita Sanders

 

 

 

Enoh a păcătuit și avea nevoie de mântuirea care avea să vină prin Sămânța promisă a Femeii

Genealogia din Geneza 5 repetă refrenul melancolic „și a murit”. Deși durata vieții înregistrată este mult mai lungă decât cea a oricărei persoane din zilele noastre, accentul este pus pe continuarea morții. Nimeni din listă nu ajunge la vârsta de o mie de ani înainte de a ceda blestemului morții – cu o singură excepție surprinzătoare.Enoh, străbunicul lui Noe, s-a născut în a șaptea generație de la Adam ( Geneza 5:21-24 ). La fel ca Noe, se spune că Enoh a umblat cu Dumnezeu ( Geneza 6:9 ). Septuaginta explică ce înseamnă acest lucru atunci când spune că „I-a fost plăcut lui Dumnezeu”. Se spune că patriarhii lui Israel au umblat înaintea Domnului ( Geneza 48:15 ), așa cum a făcut și David ( 1 Regi 3:6 ).

 

Umblarea cu Domnul implică o viață dreaptă și credință în Dumnezeu. Chiar dacă Legea mozaică nu fusese dată, ar fi existat un fel de sistem de sacrificii (vezi Geneza 4:2-5 ) și un cod moral de bază. Scriptura sugerează că Enoh a trăit în conformitate cu orice revelație pe care a primit-o. De asemenea, știm că a avut credință, pentru că „fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți; căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că răsplătește pe cei ce-L caută” ( Evrei 11:6 ).

 

Înscrierea lui Enoh în genealogie nu se încheie cu moartea sa; mai degrabă, Scriptura spune: „și el nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat”. În timp ce scrierile nebiblice speculează despre ce a făcut Enoh pentru a-l face vrednic de acest lucru și cum anume l-a luat Dumnezeu, Scriptura nu ne satisface curiozitatea.

 

Dumnezeu rămâne suveran asupra morții, iar în Enoh vedem o licărire a lucrurilor care vor veni.

Totuși, putem spune că Enoh nu a fost „special”; el a fost un fiu căzut al lui Adam și al Evei, la fel ca toți ceilalți oameni care au trăit și au murit vreodată. El a păcătuit și avea nevoie de mântuirea care avea să vină prin Sămânța promisă a Femeii ( Geneza 3:15 , Matei 1:18-23 ). ​​El nu s-a făcut vrednic să umble cu Dumnezeu fiind suficient de sfânt pe cont propriu – niciun om nu poate face asta. Mai degrabă, Dumnezeu a vrut să facă ceva foarte neobișnuit în viața lui Enoh, din motive care nu sunt complet clare din această narațiune în sine.

 

Totuși, când privim contextul mai larg al Scripturii, poate că Dumnezeu l-a luat pe Enoh pentru a prefigura înfrângerea viitoare a morții – pentru a arăta că „și a murit” nu va avea ultimul cuvânt asupra soartei poporului lui Dumnezeu. Dumnezeu rămâne suveran asupra morții și vedem o licărire a lucrurilor care vor veni în Enoh.

 

Îl vedem pe Enoh menționat de trei ori în Noul Testament. El este inclus în genealogia lui Isus în Luca 3 , care îi confirmă istoricitatea. Autorul cărții Evrei spune: „Prin credință a fost răpit Enoh ca să nu vadă moartea; și nu a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl luase. Și înainte de a fi răpit, a fost lăudat ca fiind plăcut lui Dumnezeu.

 

Și Iuda spune: „Tot despre aceștia a profețit Enoh, al șaptelea de la Adam, zicând: «Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinți ai Săi, ca să facă judecata împotriva tuturor și să-i condamne pe toți cei nelegiuiți de toate faptele lor nelegiuite, pe care le-au săvârșit în mod nelegiuit, și de toate cuvintele de asprime pe care le-au rostit păcătoșii nelegiuiți împotriva Lui»” ( Iuda 14-15 ). Acesta este unul dintre puținele locuri în care Biblia citează informații dintr-o sursă nebiblică.

 

Ce putem învăța de la Enoh?

Enoh ne învață că mântuirea a funcționat în esență în același mod pentru toți, chiar și înainte de legământul mozaic. Încrederea în Dumnezeu și credința în revelația Lui despre Sine au fost întotdeauna esențiale. Enoh subliniază, de asemenea, realitatea că moartea nu este ordinea naturală a lucrurilor și că Dumnezeu îi va pune capăt într-o zi. Celor care sunt în Hristos li se promite învierea.

 

Citarea unei surse din Scriptură o face Scriptură?

 

Unii se întreabă dacă citatul lui Iuda din Cartea lui Enoh o autentifică ca Scriptură. Totuși, aceasta nu este singura dată când Scriptura citează un autor nebiblic. Pavel citează doi filozofi greci în discursul său la Areopag din Faptele Apostolilor 17 și cu siguranță nu intenționează să-i canonizeze în Scriptură. De asemenea, uneori, când un autor al Noului Testament citează Scriptura, el face referire specifică la traducerea Septuagintei, care este diferită de textul masoretic. În aceste cazuri, citatul devine parte a Sfintei Scripturi, deoarece face parte dintr-o carte biblică, dar sursa din care provine rămâne nebiblică.

 

 

https://creation.com/enoch

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

Impactul darwinismului – moştenirea pătată de sânge a evoluţionismului

by Raymond Hall

 

 

Polonia era încă în spatele Cortinei de fier. Era în vara anului 1977, iar eu călătoream spre acea ţară cu colegii de facultate. Cursurile noastre universitare vorbeau despre marxism, iar noi doream să vedem ceva din implicaţiile lui în practică.Intrând în Germania de Est, în timpul călătoriei am simţit o adevărată bucurie; nu mai trecusem ,,Zidul Berlinului” înainte. ,,Pământul nimănui” şi zidurile urâte ca de închisoare, ce separau Estul de Vestul Germaniei, erau înspăimântătoare.

 

Cel mai înfricoşător a fost lagărul de concentrare de la Auschwitz, din sudul Poloniei. Am văzut acolo păr uman, ochelari şi o grămadă de dinţi şi camera de gazare unde mii de victime au fost ucise fără milă. Era vară, dar păsările nu cântau. Exista moarte în aer. Un băiat polonez, care era ghidul nostru, a şoptit: ,,Bunicii mei au murit în acest lagăr. Este datoria mea să fac de cunoscut oamenilor ce s-a întâmplat.”

 

O întrebare fundamentală

Trei ani mai târziu, soţia mea şi cu mine am mers să vizităm o prietenă din Germania de Est, Doroteia, căreia nu i se permitea să ne viziteze şi de aceea doar corespondam. Am traversat ,,Pământul nimănui” încă o dată şi am mers lăsând în urmă Zidul Berlinului – de această dată simţindu-ne foarte vulnerabili.

 

Am mai fost de multe ori de atunci. La un moment dat am întrebat-o pe prietena noastră: – Crezi că se va schimba vreodată situaţia?

 

– Nu, a fost răspunsul scurt, dar disperarea din privirea ei resemnată era mult mai elocventă.

 

Cred că vă puteţi imagina, în consecinţă, lacrimile şi bucuria care s-au revărsat în noiembrie 1989, când zidul a fost distrus, zidurile au căzut şi prietenii noştri au fost eliberaţi!

 

Însă dincolo de acestea, rămânea o întrebare care nu avea să treacă.

 

Am văzut impactul îngrozitor al nazismului în viaţa unei naţiuni. Am experimentat apoi acelaşi efect brutal al unei ideologii diferite – comunismul. De ce un aşa de mare rău lăsat peste atât de mulţi oameni?

 

Un numitor comun

În toţi aceşti ani de când am vizitat prima oară Polonia, am căutat să înţeleg marxismul şi nazismul şi ce a determinat concepţia lor despre lume şi viaţă care a dus la acţiunile oribile la care am fost martor. Am descoperit un numitor comun.

 

Marxismul, după cum am învăţat, credeam că este ştiinţific. Era ancorat într-o teorie socială şi economică ce se credea că reflectă adevăratul curs al vieţii. Esenţa acestei teorii era conflictul între clasa care deţinea resursele de producţie (,,burghezul” capitalist) şi clasa muncitoare (,,proletariatul”) care nu le avea.

 

Răul, în concepţia despre lume şi viaţă a socialiştilor, este asuprirea clasei muncitoare de către burghezi. Fiind informaţi de către Marx cu privire la ,,adevărata istorie a vieţii”, bărbaţi şi femei pot acum să controleze acea istorie. Ei pot accelera ,,natura” în timp ce ea se îndreaptă spre ţinta unei revoluţii mondiale, care va îndepărta un aşa ,,rău” şi va produce un socialism utopic.

 

Am descoperit că Hitler a împărtăşit aceeaşi concepţie despre lume şi viaţă, aşa cum este ea conturată în cartea lui numită Mein Kampf (literal ,,Lupta mea”). El a crezut că oamenii, la fel ca animalele şi plantele, erau implicaţi într-o luptă constată pentru supravieţuire. Apogeul istoriei ar trebui să fie supravieţuirea rasei celei mai pure – care, credea el, era ,,rasa ariană”, reprezentată de poporul german.

 

Amândoi, Hitler şi Stalin, au aplicat logica lor ,,ştiinţifică”, cu o hotărâre copleşitoare, fără pic de milă. Aşa a făcut şi Mao Zedong în China, unde milioane de oameni au pierit, de asemenea, în numele unui vis marxist utopic. Şi nu numai că s-au păcălit singuri, dar au convins şi alte milioane de oameni ― ca tine şi ca mine – spunându-le că au dreptul să facă la fel.

 

De unde au venit aceste idei? Care era baza ,,ştiinţifică” pentru un asemenea rău?

 

Un punct de vedere

Concepţia lui Hitler despre istoria vieţii precum şi cea a lui Marx, Stalin şi Mao nu a fost inventată de un german, rus sau chinez. Ea a fost formulată de un englez, pe nume Charles Darwin.

 

Cartea lui Darwin, („Originea speciilor prin selecţie naturala sau păstrarea raselor favorizate in lupta pentru existenta”, (On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life (1859), a fost fundamentală pentru concepţia lor despre lume şi viaţă. Fiecare dintre ei a aplicat principiul ,,supravieţuirii celui mai tare” la situaţiile proprii.

 

Pentru Marx şi Stalin a fost lupta dintre clase; pentru Hitler a fost lupta rasială. Şi, pentru că darwinismul a subminat autoritatea Bibliei asupra originilor, însemna că, în mod logic, nu era nici o responsabilitate faţă de Dumnezeu pentru crimele în masă de care s-au folosit pentru a-şi implementa ideile. De fapt, asemenea tactici au putut fi justificate prin darwinism. Fără un standard absolut cu privire la bine şi rău, cei puternici nu sunt răspunzători în faţa nimănui. Astfel, ,,probabilul” devine ,,normă”.

 

Pe măsură ce gândirea evoluţionistă-darwiniană era tot mai bine primită şi asimilată de societate, pe lângă faptul că a convertit lideri ca Marx şi Hitler, a devenit un cadru ,,ştiinţific”, care să explice acţiunile lor şi să stârnească acceptarea publică spre „folosul” întregii umanităţi.

 

Visul înspăimântător

De-a lungul anilor, am vizitat Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria. M-am obişnuit să văd blocurile lipsite de individualitate şi neatent lucrate, care înconjoară oraşele.

 

Recent am vizitat România. Nu a fost o surpriză să văd acelaşi lucru în capitala ei Bucureşti – care era numită odată ,,Micul Paris.”

 

Gradul mare al distrugerii era şocant, nu numai în jurul Bucureştiului, dar şi în centrul său. Am ascultat o femeie româncă a cărei casă a dispărut ca să facă loc unui grandios bulevard ce duce la Casa poporului, proiect al dictatorului comunist, Nicolae Ceauşescu.

 

În timp ce mergeam de-a lungul străzii, îmi era greu să exprim adânca mâhnire pe care o trăiam. Vedeam efectele gândirii lui Darwin aşa cum a fost ea preluată de dictatorul sovietic Iosif Stalin şi apoi de liderul român Ceauşescu în viaţa unei alte naţiuni.

 

Ei au greşit

Duminică am împărtăşit aceste gânduri cu un grup de creştini din Bucureşti. Ca englez, nu am putut decât să stau înaintea lor şi să-mi exprim regretul imens pentru ceea ce unul din concetăţenii mei a împânzit într-o lume la care nu te-ai fi aşteptat.

 

Hitler a greşit. Stalin a greşit. Ceauşescu a greşit. Teoria lui Darwin, pe care aceşti tirani şi-au bazat acţiunile, era greşită, de asemenea. Evidenţa era înaintea ochilor mei; efectul radical al ei în vieţile tuturor celor cărora le vorbeam. Pentru ei aceasta nu era numai o teorie interesantă, ci şi o practică înfricoşătoare.

 

În acelaşi timp, oricum, am fost capabil să le aduc în atenţie pe Unul care a fost corect, nu numai în teorie, ci şi în practică. El a înţeles istoria adevărată a lumii şi adevărata natură a vieţii, pentru că El a creat-o. (Ioan 1:1–3)

 

Acea persoană este Isus Cristos, Dumnezeu întrupat. (Ioan 8:58) El a venit pe pământ ca să confirme şi să împlinească afirmaţiile pe care le-a făcut la început despre originea vieţii. Şi la aceasta El a adăugat, cu o înţelegere divină a lucrurilor, ceea ce va urma. Şi a confirmat toate acestea prin învierea din morţi.

 

Nu din haos

În acea duminică, am făcut referire la un pasaj din Evanghelia după Ioan, capitolul 10, unde Isus a spus: ,,Adevărat, adevărat vă spun că … hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibe viaţă, şi s-o aibă din belşug”. (Ioan 10:1,10)

 

Acelaşi Isus este Cuvântul (Ioan 1:1) care a vorbit în istorie chiar de la începutul ei. La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul … Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său … Dumnezeu S-a uitat la ce făcuse; şi iată că erau foarte bune … Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor”. Genesa 1:1, 27, 31, 2:1)

 

Noi nu venim din haos, apărând în urma ,,supravieţuirii celor mai puternici” ca să atingem un ideal utopic conceput de noi înşine. Noi venim din perfecţiune, dar am eşuat în durere şi moarte – atunci când părinţii noştri au căutat să-L excludă pe Dumnezeu; aşa cum Darwin, şi apoi Hitler, Stalin şi Ceauşescu au făcut în aceşti ani din urmă.

 

Fiecare dintre aceştia a greşit cu privire la trecut; dovadă este moartea şi distrugerea ideilor lor. Dar Isus a fost perfect – dovadă stă roada bună a întregii Sale vieţi.

 

Ei au greşit şi cu privire la viitor. Visul lor utopic nu va fi împlinit de un om, ci de Dumnezeu. Istoria ne îndreaptă spre ,,acea zi” – promisiunea cerurilor noi şi a unui pământ nou, precedate de moartea şi distrugerea celor ,,vechi”. (2 Petru 3:10)

 

Toţi aceia care Îl iubesc pe Isus pot să privească înainte la nunta din cer a Mielului lui Dumnezeu (Apocalipsa 19) – faţă de care toate căsătoriile şi toate relaţiile pozitive sunt doar o umbră a celor viitoare. Cerurile noi şi un pământ nou vor fi casa oamenilor care Îl iubesc pe Isus, trăind cu El pentru eternitate într-o relaţie care este bogată, deplină, şi perfectă. Şi orice lacrimă – chiar şi acelora de la Auschwitz şi Bucureşti – va fi ştearsă.

 

https://creation.com/darwins-impact-the-bloodstained-legacy-of-evolution-romanian

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Evoluţionismul şi răul social

de Carl Wieland

 

Există creaţionişti care pretind că evoluţionismul dă naştere la comportamente imorale, la holocausturi? Păcatul este responsabil pentru aceste lucruri, dar, bineînţeles, nu în mod direct. Gândirea evoluţionistă, permiţând un anume gen de cultură, va duce inevitabil, printr-o formă sau alta, la o amplificare a efectelor păcatului; de exemplu, prin pierderea unor restricţii culturale, pierdere generată de un simţ comun ce aderă la o anume bază de moralitate. Dacă toţi am fi devotaţi acestui Dumnezeu biblic care a făcut (şi prin urmare deţine) toată lumea, atunci ar fi normal să vorbim de valori morale absolute, cum ar fi regulile nestrămutate ale unui Dumnezeu ce nu se schimbă niciodată.Într-o viziune generală şi solidă a evoluţionismului, nu pot exista astfel de legi eterne şi absolute – există doar acele legi eficiente pentru societate şi individ. Şi nu există nici un fel de distincţie de rasă între oameni şi animale, sau între oameni şi iarbă sau chiar roci. Astfel, se spune că Stalin a afirmat că uciderea a câtorva milioane de oameni este la fel ca tăierea ierbii. Gândind totul la rece, această viziune se aseamană foarte bine cu cea materialistă (totul este materie, noi nu suntem decât nişte grupări mai evoluate de atomi).

 

Însă toate acestea nu exclud posibilitatea unui comportament moral al evoluţioniştilor sau adoptarea unui comportament imoral de către creştini. Dar pentru că imoralitatea este, în mod logic, în acord cu evoluţionismul şi incompatibilă cu creştinismul biblic, o viziune evoluţionistă oferă un teren mult mai bogat pentru expunerea unor păcate care de care mai diverse prin natura lor. Astfel, faimosul evoluţionist Stephen Jay Gould ar fi putut să scrie că, de exemplu, păcatul rasismului, crescut în importanţă datorită lucrării lui Darwin, ar fi folosit ca justificare. Darwiniştii antirasişti (printre care şi Gould) susţin cu tărie şi indignare că mulţi au folosit greşit scrierile lui Darwin. Dar în mod cert, această aşa-zisă greşeală este compatibilă cu premisele lui Darwin.

 

Gould, în ciuda materialismului său evoluţionist, este şi el un om creat după chipul lui Dumnezeu, cu o conştiinţă dăruită de Dumnezeu şi, în acelaşi timp, un om crescut într-o cultură fondată pe moralitatea iudeo-creştină. El ar fi condamnat acţiunile lui Hitler ca fiind imorale (el fiind evreu, probabil a simţit mai puternic alături de evrei), dar cu toate acestea, materialismul său nu putea găsi nici o motivare raţională pentru toate acestea. Hitler ar putea să răspundă: „Pe ce bază fac toate acestea? Eu fac doar ceea ce e mai bine pentru ca lupta evoluţiei dintre rasa ta şi a mea să fie în acord cu concepţiile mele despre evoluţionism.” Pe când, un creştin devotat Bibliei, care face asemenea fapte, este în mod clar incompatibil cu credinţa pe care el o pretinde.

 

Goering chiar a zis în timpul proceselor de la Nuremburg că naziştii nu au făcut nimic rău, dacă luăm în considerare legile după care ei trăiau şi, ca urmare, s-au aflat în proces numai pentru că au fost învinşi. Ripostând împotriva acestui fapt, procurorul Jackson a invocat „legea universală”. Dar această lege are semnificaţie numai dacă există şi un Creator, un Dătător de Legi!

 

Astfel, dat fiind existenţa unui mare grup de oameni ce împărtăşesc o viziune darwiniană asupra lumii, toţi vor vedea existenţa plenară a comportamentelor imorale sau a atrocităţilor. Secolul 20 al lui Stalin, Hitler, Mao şi Pol Pot a evidenţiat acest lucru cât se poate de clar. E adevărat, au existat foarte multe atrocităţi şi războaie groaznice în numele „religiei” chiar şi cu mult timp înainte. Dar mult mai mulţi oameni au fost ucişi (majoritatea chiar de către guvernele lor) în numele evoluţionismului – născător de ideologii, decât în toate aceste războaie înregistrate de istorie, fie religioase sau de altă natură.

 

 

https://creation.com/evolution-and-social-evil-romanian

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Geneza si Crucea

 

de Dr Tas Walker

 

Poate parea ciudat ca oamenii sa sarbatoreasca infrangerea umilitoare a conducatorului si eroului lor. Dar suferinta, rusinea si moartea Domnului Isus Cristos reprezinta o sursa de speranta pentru crestini.

 

Nimeni nu vrea sa traiasca intr-o lume in care raul este ignorat, sau chiar mai rau, incurajat. Toti oamenii tanjesc dupa dreptate, atunci cand au fost batjocoriti, insultati, tradati sau loviti.

 

Cine nu s-a aprins atunci cand a fost tratat ca un animal sau ca un banal obiect? Dorim din toata inima ca greselile sa fie indreptate, ca suferinta noastra sa aiba un sens.

 

Crucea lui Cristos raspunde acestei nevoi. In Isus Cristos descoperim ca in spatele acestui univers este un Dumnezeu pentru care fiecare dintre noi este pretios, care tine la dreptate.

 

Pentru evolutionisti moartea lui Cristos nu are nici un sens. Richard Dawkins, in cartea sa Ceasornicarul Orb, cap 4 (The Blind Watchmaker), spune ca noi traim intr-o lume despre care el crede ca nu are scop, bine si rau, nimic in afara de o crunta indiferenta.

 

Crucea lui Cristos arata ca lui Dumnezeu ii pasa

Crunta indiferenta? Dawkins gandeste asa pentru ca el crede ca teoria evolutiei este adevarata, ca suntem doar rezultatul proceselor oarbe. Daca nu exista Dumnezeu, Dawkins are dreptate. Nimeni nu stie ca tu existi. Si Dawkins iti spune sa te obisnuiesti cu aceasta idee.

 

Dar viata, moartea si Invierea lui Isus Cristos distrug aceasta viziune lipsita de speranta. Ele dovedesc odata pentru totdeauna ca Dumnezeu exista si Lui ii pasa de ceea ce se intampla in aceasta lume-despre ce se intampla cu tine, si de modul in care tu iti traiesti viata.

 

Anthony Flew, descris odata ca ‘cel mai cunoscut ateu’, a surprins audienta in May 2004 cand a anuntat ca si-a schimbat gandirea si ca “a acceptat existenta lui Dumnezeu”.1

 

Desi inca nu este sigur ca Isus Cristos este Dumnezeu intrupat, el a spus: “As spune ca ideea reinvierii este mai impresionanta decat orice alta componenta religioasa si nu are concurent in nici o alta religie.”2

 

Anterior, in 1985, Dr Flew a participat la o dezbatare cu filozoful si teologul Dr Gary Habermas pe aceeasta problema, propozitia care afirma ca Domnul Isus Cristos a cucerit moartea insasi.3 Aceasta dezbatare a fost tinuta in Dallas in prezenta a trei mii de spectatori. A fost arbitrata de doua jurii, experti de la cele mai bune universitati americane: un juriu era compus din cinci filozofi, care au fost instruiti sa judece continutul dezbaterii, iar celalalt a fost compus din cinci judecatori, care au fost rugati sa analizeze calitatea argumentelor aduse.

 

Patru din cei cinci filozofi au votat pentru Habermas, ei au considerat ca pledoaria in favoarea Reinvierii a fost mai puternica decat incercarile lui Flew de a o discredita, iar unul dintre membri a considerat ca a fost o remiza. Judecatorii au votat trei la doi in favoarea lui Habermas. Acestea au fost comentariile a doi dintre judecatori:

 

“Sunt de parere ca vorbitorul [Habermas] a adus dovezi semnificative pentru a isi sustine pledoaria. Diversele surse istorice m-au convins sa adopt argumentele acestuia. Dr Flew, pe de alta parte, a esuat, in special in partea de contra-argumentare si in sesiunea directa, in a aduce dovezi in favoarea sa. Dr Habermas a pus o povara grea pe umerii Dr Flew pentru a combate argumentele aduse. Pe masura ce discutia s-a derulat, am simtit ca Dr Flew incerca sa eludeze discutia argumentata.”

“Cred ca dovezile istorice, desi cu unele lipsuri, sunt suficient de puternice pentru ca la o examinare rezonabila sa se ajunga la concluzia ca Isus Cristos, intr-adevar a inviat din morti. Habermas a castigat dezbaterea…. Prin combatarea criticilor sceptice la adresa miracolelor (inspirate de Hume) aduse de Flew si prin demonstrarea veridicitatii si credibilitatii dovezilor istorice, Habermas a sfarsit prin a oferi “dovezi foarte probabile” pentru autenticitatea istorica a invierii “fara a exista dovezi naturaliste plauzibile impotriva ei”. In concluzie, parerea mea este ca Habermas a castigat aceasta dezbatere.”

Totul se bazeaza pe Invierea Domnului Isus Hristos. Apostolul Pavel a scris despre Hristos ca El a fost “dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu… prin invierea din morti” (Romani 1:4). Stim ca Isus este ceea ce El a spus ca este din pricina Invierii. Intr-adevar, sunt cel putin 17 factori care arata ca Crestinismul nu ar fi putut avea succes in lumea antica, daca nu ar fi fost sustinut de dovezi irefutabile ale Invierii.4

 

Invierea lui Hristos ne ofera speranta si scop

Photo stock.xchng

Nici un scop? Dawkins crede astfel din cauza ca el isi imagineaza ca nu exista un Creator cu un plan si un design, in spatele existentei noastre. Totusi, chiar si oamenii care cred in El sunt cateodata striviti de lipsa unui scop. Cum poate fi Dumnezeu in acelasi timp iubitor si atot-puternic, cand exista atata suferinta si rau in aceasta lume? Totul pare sa fie haotic si fara scop.

 

Dar moartea si suferinta nu erau parte din lumea creata initial de Dumnezeu. Ele sunt rezultatul pacatului. “Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;” (1 Corinteni 15:22). Toti suntem urmasi ai lui Adam si ai Evei si toti suferim si murim ca o consecinta a neascultarii lor, si a neascultarii noastre. Pacatul lui Adam a avut consecinte catastrofale asupra intregii creatii. Dar din cauza ascultarii lui Isus Cristos, putem fi readusi la viata, cu totii, atunci cand suntem in El. (nota trad: pe aceasta tema vor urma alte articole, versiunile in engleza pot fi gasite pe site-ul https://creation.com)

 

Faptul ca Isus Cristos a murit pe Cruce pentru pacatele noastre, ne arata ca pacatul este un lucru serios si ca acesta are consecinte. Moartea nu este o parte integranta a procesului de selectie naturala, care a produs diversitate biologica de-a lungul a milioane de ani. Moartea este o consecinta a indepartarii de Dumnezeu. “Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23).

 

Invierea lui Isus Cristos, pe care o celebram de Paste, ne ofera speranta. Darul lui Dumnezeu este viata vesnica. Si aceasta nadejde ne da un scop pentru a trai.

 

Odata, apostolul Pavel i-a infruntat pe invatatii vremii: “Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?” (Fapte 26:8). Chiar si oameni care cred in Dumnezeu nu pot accepta ca El, in mod supranatural, a inviat din morti.

 

Daca Dumnezeu nu l-a creat, in mod supranatural, pe Adam, atunci nu putem afirma ca El va invia mortii in viitor. Daca Dumnezeu era obligat sa urmeze legile naturale care actioneaza asupra materiei si energiei de-a lungul milioanelor de ani, inainte de crearea primului barbat si a primei femei, atunci de ce ne-am astepta ca El sa isi schimbe modul de operare in viitor si sa invie mortii supranatural?

 

Dar nu acesta este modul in care Dumnezeu a creat. La inceput, in cea de-a sasea zi a Creatiei, Dumnezeu l-a facut pe om din tarana, si a respirat viata in narile lui, iar omul a prins viata (Geneza 2:7). In a treia zi dupa Crucificare, intr-o secunda, El a adus trupul rece, fara viata, al Domnului Isus Cristos la viata.

 

Si din cauza ca Domnul Isus a inviat, si noi vom fi ridicati. “într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15:52).

 

Pentru crestini, moartea lui Cristos simbolizeaza ca pacatele noastre au fost sterse, ca am fost reimpacati cu Creatorul nostru, si ca avem o nadejde vie in propria noastra inviere.

 

Si din aceasta cauza stim ca tot ceea ce facem in aceasta viata, are un rost pe termen lung.

 

“De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)

Referinte si note

Flew, A., There Is a God: How the world’s most notorious atheist changed his mind, Harper One, New York, p. 74, 2007. Enter

Flew, ref. 1, p. 187. Enter

Habermas, G.R. and Flew, A.G.N., Did Jesus Rise from the Dead? The Resurrection Debate, ed. Terry L. Miethe, T.L., Harper & Row, San Francisco, 1987. Enter

See Holding, J.P., The Impossible Faith, Xulon Press, Florida, USA, 2007; . Enter

 

 

 

 

https://creation.com/genesis-and-the-cross-romanian

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Este Isus Hristos Dumnezeul Creator?

 

de Russell Grigg

 

Biblia afirma in mai multe locuri ca Isus Hristos este Dumnezeul Creator. Spre exemplu, ‘Toate lucrurile au fost facute prin El [Cuvantul, in Greaca (logos) = Isus Hristos]’ (Ioan 1:3), si ‘Pentru ca prin El [Isus Hristos] au fost facute toate lucrurile’ (Coloseni 1:16).Daca acest lucru este adevarat, trebuie sa ne asteptam sa gasim anumite asemanari intre ceea ce s-a intamplat la crearea lumii si lucrarile lui Isus in timpul in care a stat pe pamant. Ce gasim?

 

In primul rand trebuie sa ne gandim ce fel de dovezi cautam.

 

Cateva din elementele esentiale si distinctive ale creatiei, asa cum le gasim in Geneza capitolul 1, si in multe alte locuri din Biblie sunt:

 

Creatia presupune ca Dumnezeu a adus la existenta imediat si instantaneu materie care nu exista, fara a se folosi de materiale preexistente sau cauze secundare, spre exemplu, in crearea cerului si a pamantului, asa cum gasim in Geneza 1:1.

Creatia presupune de asemenea modelarea, combinarea sau transformarea materialelor existente, ca si atunci cand Dumnezeu l-a creat pe Adam din tarana (Geneza 2:7) si pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2:21–22).

Creatia presupune conferirea de viata materiilor lipsite de viata.

Mecanismul creatiei sau mijloacele prin care lucrurile de mai sus au fost realizate a fost prin Cuvantul Domnului, ceea ce inseamna ca Dumnezeu a spus (= Dumnezeu si-a dorit sa se intample1) … . si s-a intamplat.

Scopul sau motivul pentru care Dumnezeu a creat lumea a fost pentru a-si arata Slava,2 ca sa-si faca cunoscuta puterea, intelepciunea, voia si Numele Lui Sfant3 si astfel sa poata primi lauda din partea fiintelor create.4

Nota: Nu trebuie sa ne asteptam sa gasim paralele exacte intre minunile facute de Isus si ceea ce s-a intamplat la Creatie, pentru ca Isus nu a venit sa recreeze universul ci ‘sa caute si sa salveze pe cei pierduti’,5 ‘ca sa-si dea viata ca pret de rascumparare pentru multi.’6 Cu aceste lucruri in minte haideti sa comparam aceste patru aspecte ale Creatiei cu lucrarile lui Isus.

 

1. Creatia din nimic si/sau din materie deja existenta.

Cateva din minunile lui Isus au implicat crearea de materie noua. Daca au fost create din nimic sau din materie deja existenta nu ne este specificat de scriitorii Evangheliilor, deoarece ei au pus accent pe minunea in fapt si pe efectele produse de aceasta (Apostolul Ioan subliniaza invataturiile pe care Isus le-a dat prin aceste minuni), mai degraba decat orice analiza a modus operandi (modul de operare).

 

Prima minune a lui Isus a presupus crearea vinului. Fiind invitat la o nunta, Isus i-a instruit pe cei care serveau, sa umple sase vase de piatra cu apa si apoi sa duca din ele celui ce conducea ceremonia nuntii. Cand ei au sosit apa fusese preschimbata in vin,7 aceasta inseamna ca au fost creati instantaneu atomi de carbon si molecule chimice care au facut sucul de strugure, dioxid de carbon, substante colorante etc.

 

Alte exemple sunt cele doua evenimente in care Isus multimile: prima data a hranit mai mult de 5000 de oameni din cinci paini si doi pesti,8 iar a doua oara a hranit mai mult de 4000 de oameni din sapte paini si cativa pesti mici.9

 

In amandoua situatiile painea si pestii existau. Isus fie a facut ca acestia sa fie multiplicati, ori a impartit mai intai mancarea existenta si apoi a creat paini si pesti noi pana cand toti au fost hraniti.

 

Indiferent de cum s-a intamplat, Isus a creat suficienta paine si peste, nu numai pentru a hrani mii de oameni, dar firimiturile ramase au umplut 12 cosuri pline cu prima ocazie si 7 cosuri in cea de-a doua situatie. Aceasta a implicat nu numai crearea de carbohidrati, proteine si alte molecule apropiate structurii painilor si pestilor, dar si alinierea lor imediata in forma si structura necesara pentru a fi facuta painea si pestele.

 

Cateva din minunile lui Isus, spre exemplu cea de vindecare a leprosilor,10 orbilor,11 paraliticilor,12 a implicat repararea imediata a tesuturilor, nervilor muschiilor, etc., si cresterea instantanee sau regenerarea celulelor sanatoase. Rezultatul final a fost crearea de parti sanatoase si functionale ale corpului care sa le inlocuiasca pe cele moarte, nefunctionale sau atrofiate.

 

2. Invierea

Isus a inviat oameni care erau morti in trei situatii diferite: pe fiul unei vaduve,13 pe fiica lui Iair14 si pe prietenul Sau Lazar.15

 

In cazul lui Lazar, trupul se gasea in mormant de 4 zile, si cuvintele Martei, sora lui, ne confirma aceasta: “ … miroase greu, caci este mort de patru zile”16

 

Aceasta ne arata ca procesul de descompunere a trupului mort, care pana la final ajunge tarana, deja incepuse. Astfel ca aici gasim o paralela intre ceea ce s-a intamplat in a sasea zi a creatiei, cand Dumnezeu l-a creat pe Adam din tarana pamantului si i-a suflat in nari suflarea de viata si Adam a devenit o fiinta vie.17 Isus l-a chemat pe Lazar la viata si moleculele trupului sau, aflate in proces de descompunere, au redevenit o fiinta vie.

 

In cazul fiului vaduvei si a fiicei lui Iair, moartea fusese mult mai recenta, probabil in aceeasi zi in care Isus i-a inviat. Acelasi principiu se aplica si aici.

 

3. Metodele folosite de Isus

Isus a folosit o varietate de metode prin care a facut minuni. Acestea au implicat atingerea leprosilor, orbilor, mortilor; folosirea salivei pentru a vindeca un surdo-mut18 si a unui orb;19 folosirea tinei (cu instructiuni de spalare) pentru a vindeca un orb;20,21 si puterea Cuvantului pentru a vindeca, pentru a invia din morti si pentru a scoate demoni.

 

Totusi, ceea ce s-a intamplat in aceste situatii si in toate cazurile in care Isus a facut minuni a fost ca Isus si-a dorit sa se intample si s-a intamplat. Acest lucru este cel mai bine ilustrat in cazul vindecarii fiului unui slujbas. Isus era in Cana din Galilea si un anume slujbas imparatesc L-a rugat sa calatoreasca pana la Capernaum ca sa ii vindece fiul care era pe moarte. Apostolul Ioan ne descrie ce s-a intamplat, dupa cum urmeaza:

 

‘Isus S-a intors deci in Cana din Galilea, unde prefacuse apa in vin. In Capernaum era un slujbas imparatesc, al carui fiu era bolnav.’

 

‘Slujbasul acesta a aflat ca Isus venise din Iudeea in Galilea, s-a dus la El, si L-a rugat sa vina si sa tamaduiasca pe fiul lui, care era pe moarte.’

 

‘Isus i-a zis, “Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti!”’

 

‘Slujbasul imparatesc I-a zis, “Doamne, vino pana nu moare micutul meu.”’

 

‘ “Du-te”, i-a zis Isus, “fiul tau traieste.” Si omul acela a crezut cuvintele, pe care i le spusese Isus, si a pornit la drum.’

 

‘Pe cand se pogora el, l-au intampinat robii lui, si i-au adus vestea ca fiul lui traieste. El i-a intrebat de ceasul in care a inceput sa ii fie mai bine. Si ei i-au zis: “Ieri in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile.” ’

 

‘Tatal a cunoscut ca tocmai in ceasul acela ii zisese Isus : “Fiul tau traieste.” Si a crezut el si toata casa lui.’ (Evanghelia lui Ioan 4: 46–53).

 

Capernaum era la o distanta de 27 km fata de Cana in linie dreapta, ceea ce inseamna nu era nici o posibilitate ca fiul bolnav sau oricine din Capernaum, sa il auda pe Isus sau sa fie influentat de prezenta lui fizica in Cana.

 

Isus si-a dorit / a voit ca baiatul bolnav sa fie vindecat, chiar si la o distanta de 27 de km, si astfel acesta a fost vindecat. In acelasi mod, Isus si-a dorit/a voit ca apa sa devina vin, asa cum s-a intamplat la nunta din Cana, si aceasta a fost preschimbata in vin. A voit ca painea si pestii sa fie inmultiti si asa s-a intamplat; si-a dorit ca cei 10 leprosi sa fie vindecati in drumul lor catre preoti si ei au fost vindecati.22

 

Este interesant ca un sutas roman a recunoscut aceasta autoritate a lui Isus. Sutasul a trimis slujitori sa ii ceara lui Isus sa vina sa vindece pe robul lui, asa cum ne scrie apostolul Luca:

 

‘Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casa, cand sutasul a trimis la El pe niste prieteni sa ii spuna: “Doamne nu te mai osteni atata, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu.

 

De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu insumi la Tine. Ci zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit.

 

Caci si eu, care sunt supt stapanirea altuia, am supt mine ostasi. Si zic unuia: “Du-te!” si se duce; altuia: “Vino!” si vine; si robului meu, “Fa cutare lucru!” si-l face.”

 

Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a intors spre norodul, care mergea dupa El, si a zis: “Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare.”

 

Cand s-au intors acasa, trimisii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav.” (Evanghelia lui Luca 7: 6–10)

 

Sutasul a recunoscut ca vocea lui Isus nu putea sa fie auzita de robul bolnav, dar rezultatul, adus prin exercitarea puterii lui Isus, nu avea sa fie mai putin eficient din aceasta cauza.

 

4. Gloria lui Isus vazuta prin minuni

Dupa ce este descrisa prima minune a lui Isus—transformarea apei in vin-apostolul Ioan ne spune ca El si-a “manifestat Slava, si ucenicii Lui au crezut in El”.23 Cand Isus a aflat ca Lazar este bolnav a spus: “Boala aceasta nu este este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.” Si apoi, dupa ce Lazar a murit si inainte ca Isus sa il invie, El a spus Martei: “Nu Ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea Slava lui Dumnezeu?”24

 

Apostolul Ioan numeste minunile lui Isus “semne”25 si in evanghelia lui, Ioan arata spre ce conduc aceste semne:26 “Dar lucrurile acestea au fost scrise, penru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand sa aveti viata in Numele Lui.”27

 

Concluzii

Isus Hristos este Dumnezeul Creator. Nu numai ca Scripturile afirma acest lucru,28 dar in timpul in care a stat pe pamant, El a facut aceleasi lucrari pe care ne-am astepta sa le faca si Dumnezeul Creator. Isus a facut aceste lucruri exact asa cum ne-am astepta sa le faca si Dumnezeul Creator—prin Cuvantul Sau, plin de autoritate, si prin exercitarea voii Sale. Si prin aceste lucruri si-a aratat Slava Sa.

 

Acesta este un motiv de lauda si inspiratie pentru cei ce cred Cuvantul lui Dumnezeu, si in acelasi timp este o reconfirmare a doctrinei evolutiei teiste. Gandul ca Isus ar fi folosit procese aleatoare evolutioniste pentru a vindeca bolnavii sau pentru a invia mortii este la fel de absurd ca ideea ca El a a folosit astfel de procese pentru a crea ‘viata la inceput’.

 

Referinte si note

Vezi R.M. Grigg, Creatia—cum a facut-o Dumnezeu? Creation 13(2):36–38. Înapoi la text.

Psalm 19:1. Înapoi la text.

Exod 9:16; Romani 9:17,22–24; Efeseni 1:5–10; 3:9–11. Înapoi la text.

 

 

https://creation.com/is-jesus-christ-the-creator-god-romanian

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„Oamenii L-au uitat pe Dumnezeu” – Discursul de la Templeon

 

 

     Acum mai bine de o jumătate de secol, pe când eram încă copil, îmi amintesc că am auzit o serie de persoane în vârstă oferind următoarea explicație pentru marile dezastre care se abătuseră asupra Rusiei: Oamenii L-au uitat pe Dumnezeu; de aceea s-au întâmplat toate acestea.

De atunci am petrecut aproape cincizeci de ani lucrând la istoria Revoluției noastre; în acest proces am citit sute de cărți, am adunat sute de mărturii personale și am contribuit deja cu opt volume proprii la efortul de a curăța molozul lăsat de acea răsturnare. Dar dacă mi s-ar cere astăzi să formulez cât mai concis posibil cauza principală a Revoluției ruinoase care a înghițit aproximativ șaizeci de milioane dintre oamenii noștri, nu aș putea să o spun mai exact decât repet: Oamenii L-au uitat pe Dumnezeu; de aceea s-au întâmplat toate acestea.Mai mult, evenimentele Revoluției Ruse pot fi înțelese doar acum, la sfârșitul secolului, pe fundalul a ceea ce s-a întâmplat de atunci în restul lumii. Ceea ce reiese aici este un proces de semnificație universală. Și dacă aș fi rugat să identific pe scurt principala trăsătură a întregului secol XX, nici aici nu aș putea găsi nimic mai precis și mai concis decât să repet încă o dată: Oamenii L-au uitat pe Dumnezeu.

 

    Eșecurile conștiinței umane, lipsite de dimensiunea sa divină, au fost un factor determinant în toate crimele majore ale acestui secol. Primul dintre acestea a fost Primul Război Mondial, iar o mare parte din situația noastră actuală poate fi urmărită până la acesta. A fost un război (a cărui amintire pare să se estompeze) în care Europa, plină de sănătate și abundență, a căzut într-o furie de automutilare care nu a putut decât să-i secheze puterile timp de un secol sau mai mult, și poate pentru totdeauna. Singura explicație posibilă pentru acest război este o eclipsă mentală în rândul liderilor Europei, din cauza pierderii conștientizării unei Puteri Supreme deasupra lor. Doar o amărăciune fără Dumnezeu ar fi putut determina statele aparent creștine să folosească gaze toxice, o armă atât de evident dincolo de limitele umanității.

 

     Același tip de defect, defectul unei conștiințe lipsite de orice dimensiune divină, s-a manifestat după al Doilea Război Mondial, când Occidentul a cedat tentației satanice a „umbrelei nucleare”. Era echivalent cu a spune: Să ne lepădăm de griji, să eliberăm generația tânără de îndatoririle și obligațiile lor, să nu facem niciun efort să ne apărăm pe noi înșine, ca să nu mai vorbim de a-i apăra pe ceilalți – să ne astupăm urechile la gemetele care vin dinspre Est și să trăim în schimb în căutarea fericirii. Dacă pericolul ne-ar amenința, vom fi protejați de bomba nucleară; dacă nu, atunci să ardem lumea în Iad, cu puțină grijă. Starea jalnică de neajutorată în care s-a scufundat Occidentul contemporan se datorează în mare măsură acestei erori fatale: credința că apărarea păcii nu depinde de inimi curajoase și oameni statornici, ci exclusiv de bomba nucleară…Lumea de astăzi a ajuns într-un stadiu care, dacă ar fi fost descris secolelor precedente, ar fi provocat strigătul: „Aceasta este Apocalipsa!”

 

    Totuși, ne-am obișnuit cu acest fel de lume; ne simțim chiar ca acasă în ea.

 

     Dostoievski a avertizat că „mari evenimente ar putea veni asupra noastră și ne-ar putea lua nepregătiți intelectual”. Exact asta s-a și întâmplat. Și a prezis că „lumea va fi salvată numai după ce va fi posedată de demonul răului”. Dacă va fi cu adevărat salvată, va trebui să așteptăm și să vedem: acest lucru va depinde de conștiința noastră, de luciditatea noastră spirituală, de eforturile noastre individuale și combinate în fața unor circumstanțe catastrofale. Dar s-a întâmplat deja ca demonul răului, ca un vârtej, să înconjoare triumfător toate cele cinci continente ale pământului…

În trecutul său, Rusia a cunoscut o perioadă în care idealul social nu era faima, bogățiile sau succesul material, ci un mod de viață pios. Rusia era atunci impregnată de un creștinism ortodox care a rămas fidel Bisericii primelor secole. Ortodoxia acelor vremuri a știut cum să-și protejeze poporul sub jugul unei ocupații străine care a durat mai mult de două secole, respingând în același timp loviturile nelegiuite ale săbiilor cruciaților occidentali. În timpul acelor secole, credința ortodoxă din țara noastră a devenit parte din însăși gândirea și personalitatea poporului nostru, formele vieții de zi cu zi, calendarul de lucru, prioritățile în fiecare întreprindere, organizarea săptămânii și a anului. Credința a fost forța modelatoare și unificatoare a națiunii.Însă, în secolul al XVII-lea, ortodoxia rusă a fost grav slăbită de o schismă internă. În secolul al XVIII-lea, țara a fost zdruncinată de transformările impuse cu forța de Petru, care au favorizat economia, statul și armata în detrimentul spiritului religios și al vieții naționale. Și odată cu această iluminare petrinană dezechilibrată, Rusia a simțit prima adiere de secularism; otrăvurile sale subtile au pătruns în clasele educate în cursul secolului al XIX-lea și au deschis calea către marxism. În timpul Revoluției, credința dispăruse practic din cercurile educate rusești; iar printre cei needucați, sănătatea ei era amenințată.     Dostoievski a fost, încă o dată, cel care a tras din Revoluția Franceză și din aparenta sa ură față de Biserică lecția că „revoluția trebuie să înceapă în mod necesar cu ateismul”. Acest lucru este absolut adevărat. Dar lumea nu mai cunoscuse niciodată o lipsă de Dumnezeu atât de organizată, militarizată și tenace de răuvoitoare precum cea practicată de marxism. În cadrul sistemului filosofic al lui Marx și Lenin și în inima psihologiei lor, ura față de Dumnezeu este principala forță motrice, mai fundamentală decât toate pretențiile lor politice și economice. Ateismul militant nu este doar incidental sau marginal pentru politica comunistă; nu este un efect secundar, ci pivotul central.

 

Anii 1920 din URSS au fost martorii unei procesiuni neîntrerupte de victime și martiri în rândul clerului ortodox. Doi mitropoliți au fost împușcați, dintre care unul, Veniamin de Petrograd, fusese ales prin votul popular al diecezei sale. Patriarhul Tihon însuși a trecut prin mâinile Ceka-GPU și apoi a murit în circumstanțe suspecte. Zeci de arhiepiscopi și episcopi au pierit. Zeci de mii de preoți, călugări și călugărițe, presați de cekiști să renunțe la Cuvântul lui Dumnezeu, au fost torturați, împușcați în pivnițe, trimiși în lagăre, exilați în tundra pustie a Nordului îndepărtat sau dați pe străzi la bătrânețe, fără hrană sau adăpost. Toți acești martiri creștini au mers neclintiți spre moarte pentru credință; cazurile de apostazie au fost rare. Pentru zeci de milioane de laici, accesul la Biserică a fost blocat și li s-a interzis să-și crească copiii în Credință: părinții religioși au fost smulși de lângă copiii lor și aruncați în închisoare, în timp ce copiii au fost îndepărtați de credință prin amenințări și minciuni…

 

     Pentru o scurtă perioadă de timp, când a avut nevoie să adune forțe pentru lupta împotriva lui Hitler, Stalin a adoptat cinic o postură prietenoasă față de Biserică. Acest joc înșelător, continuat în anii următori de Brejnev cu ajutorul publicațiilor de prezentare și al altor materiale de decor, a avut, din păcate, tendința de a fi luat ca atare în Occident. Totuși, tenacitatea cu care ura față de religie este înrădăcinată în comunism poate fi judecată după exemplul celui mai liberal lider al lor, Hrușciov: căci, deși a întreprins o serie de pași semnificativi pentru a extinde libertatea, Hrușciov a reaprins simultan obsesia frenetică leninistă de a distruge religia.

 

     Dar există ceva ce nu se așteptau: că într-o țară în care bisericile au fost dărâmate, unde un ateism triumfător a făcut ravagii necontrolate timp de două treimi de secol, unde clerul este complet umilit și lipsit de orice independență, unde ceea ce a mai rămas din Biserică ca instituție este tolerat doar de dragul propagandei îndreptate către Occident, unde chiar și astăzi oamenii sunt trimiși în lagărele de muncă pentru credința lor și unde, în interiorul lagărelor, cei care se adună să se roage de Paște sunt închiși în celule de pedeapsă – nu-și puteau imagina că sub această ciocănitoare comunistă tradiția creștină va supraviețui în Rusia. Este adevărat că milioane de compatrioți ai noștri au fost corupți și devastați spiritual de un ateism impus oficial, totuși există multe milioane de credincioși: doar presiunile externe îi împiedică să vorbească, dar, așa cum se întâmplă întotdeauna în vremuri de persecuție și suferință, conștientizarea lui Dumnezeu în țara mea a atins o mare acuitate și profunzime.

 

      Aici vedem zorii speranței: căci, oricât de formidabil ar fi comunismul, plin de tancuri și rachete, oricât de succese ar obține în cucerirea planetei, este sortit să nu învingă niciodată creștinismul.

 

     Occidentul nu a experimentat încă o invazie comunistă; religia rămâne liberă aici. Dar evoluția istorică a Occidentului a fost de așa natură încât astăzi și acesta se confruntă cu o uscare a conștiinței religioase. Și acesta a fost martor la schisme sfâșietoare, războaie religioase sângeroase și ranchiună, ca să nu mai vorbim de valul secularismului care, de la sfârșitul Evului Mediu încoace, a inundat progresiv Occidentul. Această epuizare treptată a puterii din interior este o amenințare la adresa credinței care este poate chiar mai periculoasă decât orice încercare de a ataca religia violent din exterior.

 

     Imperceptibil, prin decenii de eroziune treptată, sensul vieții în Occident a încetat să mai fie văzut ca ceva mai înalt decât „urmărirea fericirii”, un obiectiv care a fost chiar garantat solemn de constituții. Conceptele de bine și rău au fost ridiculizate timp de câteva secole; alungate din uzul comun, au fost înlocuite de considerații politice sau de clasă cu valoare efemeră. A devenit jenant să afirmi că răul își face casa în inima umană individuală înainte de a intra într-un sistem politic. Totuși, nu este considerat rușinos să faci concesii zilnice unui rău integral. Judecând după alunecarea continuă de concesii făcute sub ochii propriei noastre generații, Occidentul alunecă inevitabil spre abis. Societățile occidentale își pierd din ce în ce mai mult din esența religioasă, pe măsură ce își abandonează fără gânduri generația tânără ateismului. Dacă un film blasfemic despre Isus este difuzat în Statele Unite, despre care se spune că este una dintre cele mai religioase țări din lume, sau un ziar important publică o caricatură nerușinată a Fecioarei Maria, de ce alte dovezi de necredință mai avem nevoie? Când drepturile exterioare sunt complet nerestricționate, de ce ar trebui să depună cineva un efort interior pentru a se abține de la acte josnice?

 

     Sau de ce ar trebui să ne abținem de la a arde ura, indiferent de baza ei – rasă, clasă sau ideologie? O astfel de ură, de fapt, corodează multe inimi astăzi. Profesorii atei din Occident educă o generație tânără într-un spirit de ură față de propria societate. În mijlocul tuturor injuriilor, uităm că defectele capitalismului reprezintă defectele fundamentale ale naturii umane, cărora li se permite libertatea nelimitată împreună cu diversele drepturi ale omului; uităm că sub comunism (și comunismul respiră pe gâtul tuturor formelor moderate de socialism, care sunt instabile), aceleași defecte se revarsă în orice persoană cu cel mai mic grad de autoritate; în timp ce toți ceilalți sub acest sistem ating într-adevăr „egalitatea” – egalitatea sclavilor lipsiți. Această aprindere nerăbdătoare a flăcărilor urii devine semnul distinctiv al lumii libere de astăzi. Într-adevăr, cu cât libertățile personale sunt mai largi, cu cât nivelul de prosperitate sau chiar de abundență este mai ridicat – cu atât, paradoxal, devine mai vehementă această ură oarbă. Occidentul dezvoltat contemporan demonstrează astfel prin propriul exemplu că mântuirea umană nu poate fi găsită nici în abundența de bunuri materiale, nici în simpla câștigare de bani.

 

     Această ură alimentată în mod deliberat se răspândește apoi la tot ce este viu, la viață însăși, la lume cu culorile, sunetele și formele ei, la corpul uman. Arta amară a secolului al XX-lea piere ca urmare a acestei urii urâte, căci arta este zadarnică fără iubire. În Orient, arta s-a prăbușit pentru că a fost doborâtă și călcată în picioare, dar în Occident căderea a fost voluntară, un declin într-o căutare artificială și pretențioasă, în care artistul, în loc să încerce să dezvăluie planul divin, încearcă să se pună în locul lui Dumnezeu.

 

     Aici asistăm din nou la unicul rezultat al unui proces mondial, Estul și Vestul obținând aceleași rezultate și, încă o dată, din același motiv: Oamenii l-au uitat pe Dumnezeu.

 

      Cu astfel de evenimente globale aplecându-se asupra noastră precum munți, ba chiar, precum lanțuri muntoase întregi, poate părea incongruent și nepotrivit să ne amintim că cheia principală a existenței sau neexistenței noastre rezidă în fiecare inimă umană, în preferința inimii pentru un anumit bine sau rău. Totuși, acest lucru rămâne adevărat chiar și astăzi și este, de fapt, cea mai fiabilă cheie pe care o avem. Teoriile sociale care au promis atât de mult și-au demonstrat falimentul, lăsându-ne într-un impas. Se putea aștepta, în mod rezonabil, ca oamenii liberi din Occident să realizeze că sunt asaltați de numeroase minciuni hrănite liber și să nu permită să li se impună minciuni atât de ușor. Toate încercările de a găsi o cale de ieșire din situația dificilă a lumii de astăzi sunt zadarnice dacă nu ne redirecționăm conștiința, în pocăință, către Creatorul a toate: fără aceasta, nicio ieșire nu va fi luminată și o vom căuta în zadar. Resursele pe care le-am pus deoparte pentru noi înșine sunt prea sărăcești pentru această sarcină. Trebuie să recunoaștem mai întâi oroarea săvârșită nu de o forță exterioară, nu de dușmani de clasă sau naționali, ci în interiorul fiecăruia dintre noi în mod individual și în interiorul fiecărei societăți. Acest lucru este valabil mai ales pentru o societate liberă și extrem de dezvoltată, căci aici, în special, ne-am provocat cu siguranță totul singuri, din proprie voință. Noi înșine, în egoismul nostru zilnic nechibzuit, strângem strâns acel laț…

 

     Viața noastră nu constă în urmărirea succesului material, ci în căutarea unei creșteri spirituale demne. Întreaga noastră existență pământească este doar o etapă de tranziție în mișcarea către ceva superior și nu trebuie să ne împiedicăm și să cădem, nici nu trebuie să zăbovim fără rod pe o treaptă a scării. Legile materiale singure nu explică viața noastră și nici nu-i dau direcție. Legile fizicii și fiziologiei nu vor dezvălui niciodată modul incontestabil în care Creatorul participă constant, zi de zi, la viața fiecăruia dintre noi, acordându-ne fără greș energia existenței; când acest ajutor ne părăsește, murim. Și în viața întregii noastre planete, Duhul Divin se mișcă cu siguranță cu nu mai puțină forță: acest lucru trebuie să îl înțelegem în ceasul nostru întunecat și teribil.

 

    Speranțelor prost gândite ale ultimelor două secole, care ne-au redus la insignifianță și ne-au adus în pragul morții nucleare și non-nucleare, nu le putem propune decât o căutare hotărâtă a mâinii calde a lui Dumnezeu, pe care am respins-o atât de pripit și cu atâta încredere în sine. Numai așa ni se pot deschide ochii către erorile acestui nefericit secol al XX-lea și mâinile noastre pot fi îndreptate spre îndreptarea lor. Nu există nimic altceva de care să ne agățăm în această prăbușire: viziunea combinată a tuturor gânditorilor Iluminismului nu se ridică la nimic.

 

    Cele cinci continente ale noastre sunt prinse într-un vârtej de vânt. Dar în timpul unor astfel de încercări se manifestă cele mai înalte daruri ale spiritului uman. Dacă pierim și pierdem această lume, vina va fi numai a noastră.

 

(Drepturi de autor internaționale ©1983 de Aleksander Soljenițân; traducător: A. Klimoff; retipărit cu amabilitatea autorului.)

 

[OA/_privat/oabot.htm]

 

https://web.archive.org/web/20120601095310/http://www.roca.org/OA/36/36h.htm

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Naziștii plănuiau exterminarea creștinismului

de Jonathan Sarfati

 

 

Procesele de la Nürnberg împotriva liderilor naziști au dovedit în mod concludent că aceștia au încercat genocid împotriva evreilor, ceea ce a dus la Holocaust, în care au fost uciși aproximativ șase milioane de evrei. Însă un membru important al echipei de acuzare americane, generalul William Donovan, a întocmit o cantitate imensă de documente conform cărora naziștii plănuiau, de asemenea, să distrugă sistematic creștinismul.

 

Documentele lui Donovan – aproape 150 de volume legate – au fost depozitate la Universitatea Cornell după moartea sa, în 1959, și sunt acum publicate online la Rutgers Journal of Law and Religion . Această „conspirație criminală” i-a implicat pe cei mai importanți naziști, inclusiv pe Adolf Hitler și șeful propagandei Joseph Goebbels, precum și pe liderul Tineretului Hitlerian și inculpatul de la Nürnberg, Baldur von Schirach.

 

Aceste documente arată că naziștii, încă de la început, și-au dat seama că biserica trebuia neutralizată din cauza opoziției sale față de rasism și războaie agresive de cucerire. Așa că au plănuit să se infiltreze în biserici din interior; să defăimeze, să aresteze, să agreseze sau să ucidă pastori; să reîndoctrineze congregațiile; și să suprime școlile confesionale și organizațiile de tineret.

 

Bisericile evanghelice care credeau în Biblie s-au aflat în prim-planul opoziției, spre deosebire de bisericile care făceau compromisuri. Fără o credință fermă în ineranța Bibliei , bisericile liberale erau mai înclinate să „reinterpreteze” creștinismul pentru a se potrivi ideologiei pro-evoluționiste dominante, similar cu ceea ce se întâmplă astăzi cu „știința” darwinistă.

 

Încă din 1937, bisericile protestante au emis un manifest prin care se opuneau politicilor naziste, iar naziștii au ripostat arestând 700 de pastori.

 

Într-o paralelă de rău augur cu revendicările actuale ale grupurilor umaniste și autoproclamate pentru „libertăți civile” de a „păstra Creația în biserică” și de a șterge orice urme de creștinism din viața publică și din școli, „Diversele Biserici creștine… au fost limitate pe cât posibil la îndeplinirea unor funcții strict religioase și chiar și în această sferă au fost supuse la tot atâtea obstacole pe câte au îndrăznit naziștii să le impună”.

 

Toate acestea au contribuit la obiectivul naziștilor de a implementa o „politică lentă și prudentă de uzurpare treptată” pentru a elimina creștinismul și a utiliza structurile organizatorice ale bisericilor în propriile scopuri.

 

Surse

Proiectul de la Nürnberg .

Documentele dezvăluie scopul nazist: eradicarea creștinismului . Vezi și Documentele relatează despre planurile naziste de eliminare a creștinismului , The Herald, Scoția , 11 ianuarie 2002.

Cf. Sarfati, J. , Holocaustul și evoluția , Creation 22 (1):4, 1999, Bergman, J. , Darwinismul și rasa nazistă Holocaustul, J. Creation 13 (2):101–111, 1999; Vezi și Întrebări și răspunsuri: Comunism și nazism .

 

 

 

https://creation.com/nazis-planned-to-exterminate-christianity

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

 

(NEMURITORUL) Nietzsche si ”moartea lui Dumnezeu”

 

De 

Alexandru Stefanescu

 

Descriere

 

„Moartea lui Dumnezeu” are in vedere, in principal, raportarea la divinitate, atat fata de traditiile iudeo-crestine, cat si in raport cu filosofia moderna. Propriu-zis, nu existenta divinitatii monoteiste e pusa in discutie, ci functia ei in epoca lui Nietzsche. Ceea ce „moare” este o anume reprezentare mostenita si sustinuta, pe de o parte, de „casta preoteasca”, pe de alta parte, de „metafizicieni”. Polemica este purtata, astfel, cu un transcendent aproximat metafizic, dar si transferat din religie sau metafizica in constiinta comuna. „Dumnezeu a murit” condenseaza intr-o formula voit socanta, decesul presupus al unei intregi epoci, ruptura necesara de o continuitate istorica urcand pana in modernitate.

 

 

https://carturesti.ro/carte/nietzsche-si-moartea-lui-dumnezeu-80860

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

„Dumnezeu a murit”

 

 

Ideea morții lui Dumnezeu apare în scrierile lui Nietzsche, secțiunea „Nebunul” a cărții Știința voioasă astfel: „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis!” Este un mod figurativ prin care autorul (un critic exigent al creștinismului) subliniază răspândirea și impactul iluminismului.

Ați vrut să scăpați de El, voi preoții cei mai de seamă, sau cei care vă bagați în seamă. Iată că ați scăpat! Sunteți liniștiți acum? O să aveți Templul plin mâine dimineață? Toți o să vă asculte pe voi? V-ați salvat fotoliul cald. Puteți ieși la pensie neliniștiți. Dacă a murit, de ce vă mai temeți de El. Puneți soldați să păzească un trup inert? De un Om puternic te temi și când e mort. Mai ales dacă îl cheamă Isus.Un Iosif din Arimateea blând cere trupul mort al lui Isus. Un Nicodim, preot pe jumătate luminat, care boicotează ședința împotriva lui Isus. Probabil a stat pe genunchi. Vine cu un hectolitru de parfum, de mir foarte prețios, pe care îl donează pentru îmbălsămarea lui Isus. Femeile credincioase se ocupă de îmbălsămare. Au vrut să Îl mumifice să nu putrezească. Ei nu știau că plăcile tectonice au alergie la sfinți. În curând cu toții vor învia și se vor înălța la cer.

Lumea fără Dumnezeu e pe întuneric. E searbădă. E plină de ucigași în serie. Proxeneții se înmulțesc precum virușii. Politicienii dau legi demonice. Mamele își avortează fetușii nenăscuți. Țările creștine se omoară și se bombardează chiar și în Joia Mare. Se omoară cu ură fratricidă frații între ei. Soții divorțează din cauza curviei și a poftei nesăbuite. Copiii mint și își ucid părinții. Adolescenții se droghează. Se închid biserici și se deschid case de pariuri sportive, puburi și bordeluri. Gem pușcăriile de hoți și criminali. Liderii religioși propaga dogme false, vând pe bani mulți nădejdi înșelătoare.Vai! Păi înseamnă că România e țară păgână? Analizați cât Dumnezeu mai avem în țara asta. Trăim ca și cum Dumnezeu ar fi încă mort. Ca și cum nu ar exista. Dacă toate faptele și orgiile păgânismului se practică în sânul unei țări majoritar creștine, dacă așa arată creștinismul, atunci cum arată păgânismul?

În toate cimitirele, pe toate crucile scrie „aici odihnește robul lui Dumnezeu” unde sunt, deci cimitirele fiilor diavolului? Unde sunt îngropați robii lui? Arătați-mi un cimitir satanic! La cimitir se vede realitatea minciunii religioase.Domnul Isus e în mormânt (trupul Său). A vrut Dumnezeu să ne arate ce înseamnă lumea fara Dumnezeu. E oribilă. Te vrem Isuse Hristoase înapoi! Vino în casele noastre contagiate de telenovele și preocupări lumești! Vino în Casa Ta, unde slujbele seci, liturghiile lipsite de esență și viață nu mai impresionează pe nimeni. Nici măcar păianjenii din colțurile reci de piatră. Nu mai condamnăm oamenii că nu mai vin la biserică, ce să asculte când slujitorii altarului te-au părăsit. Atunci ai luat biciul (pentru animale), astăzi nu știu ce ar trebui să iei la noi.Vino Hristoase! Noi nu așteptăm să învii, doar ne aducem aminte de învierea ta. Ești viu de 2000 de ani încoace! Ești dătătorul de viață și lumină. Ne-ai transferat lumina hristologică, ajută-ne să o purtăm cu demnitate până la sfârșit. Te așteptăm să vii în slavă, să ne duci acasă. Suntem obosiți, trădați, jigniți, umiliți, interpretați greșit de două mii de ani. Am vrea să ne odihnim veșnic la umbra aripilor tale.

 

Îl așteptăm să vină cât mai curând. Apoi, din nou tăcere veșnică. Iată cum arată iadul. Un loc în care Dumnezeu nu mai vorbește deloc.

 

Dumnezeu vorbește o dată, de două ori, uneori de o mie de ori, apoi tăcere. Când el tace mori cu zile. Martin Luther spunea: „Doamne, ceartă-mă! Mustră-mă! Numai spune ceva în dreptul meu că tăcerea ta mă usucă de pe picioare! Mă omoară!” Cel mai aprig blestem pentru un om este să nu îi mai vorbească nimic Dumnezeu. Vorbise 3600 de ani de istorie. Apoi tace 400 de ani. Apoi iar vorbește prin Hristos 33 de ani. Apoi iar tace o zi și se blochează universul. Se stinge soarele ziua ‘namiaza mare. De atunci a lucrat două zile(sau 2000 de ani). Tocmai am intrat în zorii celei de a treia zi. Sunt pregătiri intense de nuntă în cer. Stați gata, dar. Se apropie Mirele!

 

Tată, vină Împărăția Ta! O aștept cu sufletul la gură!

 

 

https://onisimbotezatu.blog/2023/04/15/dumnezeu-a-murit/

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

INCERCAREA DE REINVIERE A COMUNISMULUI („Balaurul cu multe capete-feseniste/globaliste/Apocalipte”)

 

SA RETINEM CA SCOPUL URMARIT ERA DESFIINTAREA SOCIETATII CRESTINE, DESTRAMAREA STRUCTURILOR SOCIALE EXISTENTE, PANA CAND SE VA AJUNGE LA UN ASEMENEA HAOS INCAT OAMENII SA DOREASCA SOCIETATEA NOUA, SOCIALISTA, APOI COMUNISTA.

Iosif Ton  

Nouă nu ne vine să credem! În ruptul capului nu ne vine să credem! După cei şaptezeci de ani de comunism în Uniunea Sovietică şi după patruzeci de ani de comunism în Europa de Răsărit, mai vrea cineva să repete tragedia? Da, da, da!   În Europa de Apus şi în Statele Unite ale Americii se lucrează intens şi cu mare zel şi entuziasm la realizarea visului lui Karl Marx de a crea societatea comunistă!

La protestele noastre că experimentul acesta a creat iadul pe pământ, ni se răspunde candid că cei ce au condus experimentul în ţările noastre au greşit, nu l-au aplicat corect, dar acum se va aplica în mod corect şi cu siguranţă va produce societatea ideală.

Cei ce au lansat lupta aceasta au fost cunoscuţi sub numele de şcoala de la Frankfurt, care şi-au început activitatea prin anul 1924.  Ei erau marxişti convinşi, dar îşi puneau întrebarea de ce revoluţia comunistă a început în Rusia înapoiată şi refuză să se producă în ţările avansate ale Apusului. Răspunsul lor a fost că în aceste ţări cultura este de vină că oamenii nu pornesc la revoluţie. Cu alte cuvinte, felul de a gândi creştin din aceste ţări este piedica. De aceea, trebuie să se producă mai întâi o revoluţie culturală, care să distrugă felul de a gândi şi structura existentă a societăţii şi să se producă un haos social din care singura ieşire să fie revoluţia comunistă.

Odată cu venirea lui Hitler la putere, profesorii marxişti de la Frankfurt s-au refugiat în America şi au fost primiţi cu braţele deschise la Universitatea Columbia din New York. Acolo, au decis să-şi aplice planul de a realiza o societate comunistă în noua lor ţară. Primul pas a fost să schimbe gândirea din universităţile americane, pe principiul că acolo unde este universitatea astăzi acolo va fi toată societatea peste douăzeci de ani. Ei au început prin a umple universităţile de profesori marxişti. Paralel cu aceasta au acreditat ideea că credinţa în Dumnezeu este contrară ştiinţei şi că, deci, religia creştină n-are ce căuta în şcolile de stat. Printr-o acţiune în justiţie bine argumentată, au reuşit să facă să fie ilegal ca cele zece porunci să mai fie afişate pe pereţii claselor de şcoală. Orice menţionare a lui Dumnezeu şi a credinţelor creştine şi a moralei creştine au fost declarate ca fiind acţiuni politice, şi numite „incorectitudine politică”.

Marxiştii de la Frankfurt au ajuns repede la concluzia că cel mai bun aliat al lor în demolarea creştinismului este Sigmund Freud, care atunci mai lucra atunci la Viena. Combinaţia dintre marxism şi freudism a fost făcută cu scopul de a convinge lumea că creştinismul este o ideologie nu numai neadevărată, ci şi una care duce la nefericirea omului şi a societăţii.

Pentru ca omul să fie fericit, spunea teoria lui Freud, atât bărbatul cât şi femeia trebuie eliberaţi din cătuşele căsătoriei, trebuie convinşi să treacă la sex fără inhibiţii şi limite şi să renunţe la orice alte tabu-uri pe care le-au învăţat de la religia creştină. Formele de sexualitate care până atunci erau considerate drept „anormale” (cum ar fi homosexualitatea, lesbianismul, etc.), trebuia să fie acceptate ca fiind mai atrăgătoare decât viaţa sexuală din familie. În special copiii şi tineretul trebuia să fie învăţaţi felul acesta de viaţă. De asemenea, pornografia şi nudismul de orice fel trebuia să fie promovate ca absolut normale şi dezirabile.

Să reţinem că scopul urmărit era desfiinţarea societăţii creştine, destrămarea structurilor sociale existente, până când se va ajunge la un asemenea haos încât oamenii să dorească societatea nouă, socialistă, apoi comunistă.

Timp de zeci de ani, această ideologie a fost predată mai ales în universităţi, unde era prezentată cu numele inocent de „corectitudine politică”. Unii i-au spus „marxism cultural”.  Alţii fac tot ce pot să evite cuvântul „marxism”. Apoi, imediat după 1960, a izbucnit în universităţile din Apus şi din Statele Unite, revolta studenţească anticreştină şi pro sex fără limite. Această revoltă a dus la legalizarea pornografiei, la legalizarea avortului, la legalizarea căsătoriilor între homosexuali şi lesbiene şi alte asemenea forme de „viaţă nouă”.

Îndată după al doilea război mondial, trei dintre profesorii marxişti germani s-au întors la Frankfurt, au obţinut acolo poziţii de conducere şi au implementat şi în Germania acţiunile care au avut atâta succes în America.

Odată cu revoluţia sexuală a tineretului de după 1960, marxiştii, atât cei din Germania, cât şi cei din America (conduşi acolo de Herbert Marcuse, germanul care a rămas să perfecteze acţiunea de acolo), au considerat că sexul fără limite şi lipsa de orice moralitate este cea mai bună metodă de a distruge structura societăţii. De asemenea „eliberarea femeii din închisoarea familiei” devine parte din mişcarea marxistă a cărui scop final este distrugerea societăţii actuale în aşa mod încât oamenii să dorească societatea comunistă. Pervertirea copiilor prin confuzia de gen (homosexuali, lesbiene, transgenderi) face şi ea parte din acest plan diabolic.

Mişcarea marxistă a câştigat teren enorm în Germania. Vezi pentru aceasta cartea Gabrielei Kuby, „Revoluţia sexuală globală – distrugerea libertăţii în numele libertăţii” (publicată în româneşte în 2015, la Humanitas).

Promotorul acestei mişcări marxiste-comuniste la Bruxelles este luxemburghezul Jean-Claude Junkers, Preşedintele Comisiei Europene, iar elevul lui favorit este Klaus Iohannis (saşii din România sunt originari din Luxemburg!).

Îndată după al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a reuşit să impună comunismul în ţările din Europa centrală şi de răsărit şi timp de 40 de ani am trăit iadul pe pământ produs de ideologia marxistă. Pentru noi este un şoc să aflăm că intelectualitatea din Europa de apus a îmbrăţişat ideologia care duce la comunism! Dar trebuie să precizăm că mulţi intelectuali apuseni nu-şi dau seama că ceea ce propagă ei este drumul spre comunism. Chiar şi din ţările noastre (foste comuniste) mulţi nu-şi dau seama spre ce se îndreaptă această ideologie!

Domnul Iohannis nu este atât de naiv încât să nu-şi dea seama unde vrea domnul Junkers să ducă Europa!

O clarificare. Domnul Iohannis i-a numit pe cei ce vor căsătorie numai între un bărbat şi o femeie „fanatici religioşi”. Ce înseamnă aceasta? Răspund eu: Un om religios „fanatic” este un om care ia foarte în serios religia lui şi este pasionat pentru religia lui, fiind gata chiar şi să moară pentru ea. Care este opusul la religios fanatic? Este un om care are o religie „formală”. Adică, el merge din când în când la biserică, dar o face mai mult „de formă”. Adică, el nu dă mult pe religia lui. Şi, la strâmtoare, lui nu-i este greu să-şi abandoneze religia.

Domnul Iohannis este de religie luteran. Dar el nu este „fanatic”. Atunci, el este un luteran „de formă”. Iată de ce a îmbrăţişat el ideologia anti-creştină care vrea să introducă în societatea noastră ateismul ateu, conceput pentru a reintroduce comunismul în ţara noastră!

Poate că dânsul protestează faţă de această interpretare. Dar logica tuturor celor expuse mai sus ne duce la această concluzie!

Cele trei milioane de români care cer ca în Constituţie să fie înscris că numai un bărbat şi o femeie pot alcătui o familie, sunt oameni care iau în serios religia lor creştină (indiferent de ce cult creştin aparţin). Domnul Iohannis se opune tuturor acestora. Noi am crezut că el este creştin şi că îşi ia în serios creştinismul lui. Acum vedem că el ni se opune. Cu aceasta, el se înstrăinează de creştinii români care îşi iau în serios credinţa.

Vă las pe toţi să trageţi concluziile!

Iată că în 2016, în Statele Unite a apărut un canditat la preşedinţia ţării care se declara pe faţă „socialist” şi care era aproape să câştige la alegerile preliminare. Iar acum, citim să 57% dintre tinerii americani ar prefera să trăiască în comunism! Aceste fapte arată cât de mare succes a avut aici mişcarea marxist-comunistă.

Minunea lui Dumnezeu este că în atmosfera aceasta alegerile au fost câştigate de Donald Trump, care a declarat pe faţă că este creştin şi că vrea să redea libertate creştinismului evanghelic! Nu este de mirare că  stânga „democrată” este atât de furios dezlănţuită împotriva lui! Este un război pe viaţă şi pe moarte între marxism şi gândirea creştină!

Isus Cristos ne-a învăţat că de la început Creatorul i-a făcut pe oameni „parte bărbătească şi parte femeiască” (Evanghelia după Matei 19:4). Atunci când vom înscrie în Constituţie că familia este alcătuită dint-un bărbat şi o femeie, vom arăta lumii întregi că noi suntem urmaşii lui Isus Cristos, adică suntem creştini.

Să nu lăsăm pe nimeni să ne oprească. Nici măcar pe Preşedintele ţării!

DARUL LUI DUMNEZEU

DORIM SA PRIMIM DARUL LUI DUMNEZEU, DAR NU SUNTEM GATA SA PRIMIM SI SA IMPLINIM transformarea-MESAJUL LUI DUMNEZEU

La sărbătoarea naşterii Domnului nostru Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de Bunătate şi de Adevăr Bunătatea şi Adevărul au venit prin Isus Cristos (Ioan 1:14 şi 17)

Când Dumnezeu I S-a descris pe Sine lui Moise, El a spus că este „plin de Bunătate şi de Adevăr” (Exodul 34:6). Când apostolul Ioan Îl descrie pe Fiul lui Dumnezeu cel Întrupat, el foloseşte aceleaşi cuvinte: „plin de Bunătate şi de Adevăr” ( ţinând seama că „haris” înseamnă „bunătate”,  iar cuvântul tradus la noi prin „credincioşie” este de fapt „adevăr”).

Se cuvine ca tabloul naşterii Domnului Isus să poarte cuvintele: „Bunătatea şi Adevărul au venit prin Isus Cristos”!

Referindu-se la Persoana Domnului Întrupat, Ioan scrie că „noi am primit din Plinătatea Lui Bunătate peste Bunătate” (v.16).  Bunătatea aceasta stă atât în faptul că El ni L-a adus pe Dumnezeu Însuşi, cât şi în ceea ce a făcut El pentru noi. „Adevăr” se referă la tot ce ne-a vorbit Domnul Întrupat.

Aşadar, Bunătatea se referă la Persoana şi la lucrarea Lui pentru noi, iar Adevărul se referă la învăţătura Lui.

Isus a făcut această afirmaţie fundamentală: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă vorbesc de la Mine” (Ioan 7:16-17). La care trebuie să adăugăm aceste cuvinte: „Isus a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, veţi fi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face liberi… Oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului… Deci, dacă Fiul vă va face liberi, veţi fi cu adevărat liberi.” (Ioan 8: 31-36).

Să extragem esenţa din aceste texte:

Învăţătura Domnului Isus vine direct de la Dumnezeu şi, deci, reprezintă voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să verifici dacă aşa stau lucrurile, aplică această învăţătură în viaţa ta. Când vei trăi un anumit timp după învăţătura Lui, ceva miraculos se va întâmpla în tine şi vei cunoaşte că totul este de la Dumnezeu, adică vei cunoaşte Adevărul! 

Acum tu urăşti, tu faci răul, tu comiţi incorectitudini, nu fiindcă ai ales tu să faci aceste lucruri şi altele asemenea lor, ci ceva din tine te determină să le faci, adică tu eşti rob să le faci. Când vei începe să trăieşti din toată inima după învăţăturile lui Isus, dintr-o dată te vei trezi că eşti liber: Eşti liber să iubeşti, eşti liber să faci binele, eşti liber să trăieşti în corectitudine!

Cu alte cuvinte, învăţăturile lui Isus au în ele forţa eliberării şi forţa împlinirii! Domnul Isus ne eliberează prin însuşi faptul că ne dă învăţăturile care vin direct de la Dumnezeu şi care reprezintă voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Dar El le însoţeşte de un „dacă”: „Dacă vrea cineva să facă… va ajunge să cunoască.”

În sărbătoarea aceasta, Dumnezeu ne-a trimis un Dar, un Cadou (pe Isus) şi un Mesaj (învăţăturile lui Isus).

Se întâmplă ceva ciudat în creştinism: Dorim să primim Darul lui Dumnezeu, dar nu suntem gata să primim şi să împlinimMesajul lui Dumnezeu.

Încerc să ilustrez situaţia. Să presupunem că ai primit un pachet de la Bill Gates. Da, nu-i greşeală, un pachet personal de la Bill Gates. Îl deschizi emoţionat şi în cutie găseşti ultima tabletă produsă de Microsoft, înzestrată cu toate programele posibile şi inscripţionată cu numele tău.  Tu scoţi tableta, o studiezi şi începi să te foloseşti de ea. Şi o arăţi la toţi prietenii tăi cu încântare şi cu mândrie.

După trei luni, vine la tine un reprezentant al firmei Microsoft şi te întreabă dacă ai primit cadoul de la ei. „Da, desigur”, îi răspunzi tu.

Atunci el te întreabă: „Domnule, (sau Doamnă), în pachet era şi o scrisoare însoţitoare; ai citit-o?” Tu stai înlemnit şi te gândeşti la ce s-a întâmplat. Când ai deschis pachetul, emoţionat fiind, ai scos tableta, dar n-ai observat că era acolo şi o scrisoare. Şi nu mai ştii ce ai făcut cu cutia şi cu scrisoarea!

Atunci reprezentantul companiei îţi spune calm şi grav: „Domnule (sau Doamnă), în pachet era o scrisoare prin care Domnul Gates te anunţa că îţi oferă să te adopte  în familia lui şi să te trateze ca pe unul dintre copiii lui. Şi, ca semn de bună credinţă, îţi dă instrucţiuni să te duci la o anumită bancă şi să afli acolo că ai un cont deschis pe numele tău şi ai, pentru început, un miliard de dolari în cont! Dar, din păcate, oferta era cu termen şi termenul tocmai a trecut. Dacă vei mai merge la bancă, te vei trezi că ai venit prea târziu”.

Aceasta este povestea imaginată de mine. Îmi vei spune că este incredibil ca cineva să fi scos din cutie un asemenea cadou fără să observe şi scrisoarea. Exact acesta este punctul crucial! Tot atât de incredibil este să vrei să primeşti un Dar extraordinar de la Dumnezeu, dar să nu bagi în seamă „scrisoarea”, adică cele patru Evanghelii, care conţin mesajul Celui ce-ţi trimite cadoul! Este „incredibil”, dar fă un sondaj şi vei descoperi mii de „creştini” care zic că „L-au primit pe Domnul Isus”, dar care niciodată n-au citit mesajele de la Dumnezeu pe care ni le-a adus Fiul lui Dumnezeu! Şi, chiar dacă le-au citit, au făcut-o ca o formalitate, fără să intenţioneze să le aplice în viaţa lor.

Noi vrem Darul, dar nu şi Mesajul!

Din fericire, deşi în epistola către Evrei suntem avertizaţi să nu ne trezim veniţi prea târziu, tot acolo ni se spune că Dumnezeu „hotărăşte din nou o zi: „Astăzi… zicând: Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evrei 4:1 şi 7).

„Darul lui Dumnezeu nespus de mare” (2 Cor.9:15) este Bunătate şi Adevăr. Nu numai Bunătate şi nu numai Adevăr. Cadoul lui Dumnezeu este un întreg şi El aşteaptă să-l primeşti în totalitate.

Să ţinem cont că atunci când primim Mesajul şi îl aplicăm în propria noastră viaţă, primim eliberare din sclavia răutăţii şi primim cunoaşterea Realităţii lui Dumnezeu în însăşi trăirea noastră.

Domnul  Isus Se identifică cu învăţătura Lui, atunci când ne spune „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6).

Să adăugăm că Isus ne spune: „Dacă Mă iubiţi, veţi trăi după învăţăturile Mele” şi urmarea va fi că în voi va veni Duhul lui Dumnezeu, va veni Domnul Isus şi va veni Dumnezeu Tatăl ca să-şi facă locuinţa în voi.

Când toată Sfânta Treime a lui Dumnezeu locuieşte în tine, cum să nu fie posibil să trăieşti după învăţăturile Lui?

Toate acestea sunt bogăţiile Darului lui Dumnezeu nespus de mare pe care ni l-a făcut prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu pe care o sărbătorim în aceste zile.

Deschide tot pachetul şi bucură-te de toate bogăţiile lui Dumnezeu. Sunt ale tale. Astăzi!

Sărbători fericite si Un An Nou bogat in Bunătate şi Adevăr !

BIBLIOTECA LUI ADRIAN ROGERS

AM PARTICIPAT, IMPREUNA CU SOTIA MEA ELISABETA, CA INVITATI SPECIALI AI LUI JOYCE ROGERS, LA EVENIMENTUL ACESTA

 

Adrian Rogers ( a trăit între 1931-2005) a fost un foarte bun prieten al meu. Printre altele, el m-a ajutat substanţial la începutul Institutului Emanuel (acum Universitatea Emanuel) din Oradea. Fiindcă nu aveam cămin pentru studenti, el mi-a dat cate 60 de mii de dolari pe an, timp de doi ani, de am închiriat un hotel întreg la Băile Felix pentru studenţii noştri.

Ca să înţelegem cine a fost Adrian Rogers, trebuie să vă spun câteva lucruri despre teologia liberală. Pentru aceasta, trebuie să mergem cu 250 de ani în urmă; la începuturile mişcării numite „iluminism”. În cadrul acesteia, filosoful scoţian David Hume a scris cartea „Miracole”, în care a argumentat că nu există şi nu au existat niciodată minuni, şi nici profeţii. Filosofia iluministă s-a extins cu putere întâi în Franţa şi apoi în Germania, unde a fost îmbrăţişată de câţiva teologi de seamă. Fiindcă aceştia nu mai credeau în minuni şi în profeţii, dar Biblia este plină de relatări despre minuni şi profeţii, şi-au pus în gând să explice cumva că aceste minuni şi profeţii nu au avut loc. Cum să facă lucrul acesta?

Mai întâi, ei au observat că cele mai multe minuni sunt relatate în cărţile lui Moise, iar cele mai multe profeţii sunt relatate în cartea lui Daniel. Ce-au decis ei? Au decis să schimbe data scrierii acestor cărţi. Astfel, au spus că cele cinci cărţi „atribuite” în Biblie lui Moise, n-au fost scrise de Moise, care a trăit pe la anul 1400 înainte de Cristos, ci au fost scrise mult, mult mai târziu, undeva după anul 1600 î.Cr., de cărturari evrei exilaţi în Babilon, care au cules legendele poporului evreu. Fiindcă poporul evreu şi-a transmis amintirile prin tradiţie orală atâtea secole, prin această tradiţie orală s-au creat minunile legendare atribuite lui Moise. Aşa au „explicat” ei formarea minunilor din cărţile lui Moise.

Cu privire la cartea lui Daniel, aceasta cuprinde înşiruirea de imperii de la cel persan, la cel al lui Alexandru Macedon şi apoi a celui roman. Dar cum să fi ştiut Daniel (care a trăit pe la anul 600-530 î.Cr.) despre imperii care aveau să vină? Teologii liberali germani au spus: Cartea n-a fost scrisă de Daniel, ci a fost scrisă de un anonim pe la anul 150 î.Cr., după ce au existat aceste imperii, şi doar a fost „atribuită” lui Daniel, ca să pară că evenimentele au fost spuse dinainte ca profeţii.

Tot astfel, când au venit la Noul Testament, teologii liberali germani au văzut că minunile lui Isus sunt scrise în cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca şi Ioan). Ce-au făcut ei? Au spus că aceste cărţi nu au fost scrise de cei al căror nume îl poartă, ci au fost scrise mult mai târziu, pe la anul 80-100 după Cristos, iar evenimentele au fost transmise până atunci prin tradiţie orală, tradiţie care tot timpul exagerează şi creează minuni. Apoi, ele au fost atribuite unor persoane care ar fi trăit pe vremea când au avut loc evenimentele.

Să facem o precizare de cea mai mare importanţă. Când şi-au lansat aceşti teologi liberali germani teoriile lor (cam pe la anul 1830 d.Cr.), ei nu au descoperit nimic care să le susţină teoriile, ei se foloseau de renumele lor ca mari savanţi şi au afirmat cu aroganţă că „ştiinţa a descoperit” şi „ştiinţa a dovedit” că aşa stau lucrurile. Elevii lor le-au luat drept afirmaţii  „ştiinţifice” şi, pe baza aceasta au început să spună că minunile şi profeţiile scrise în Biblie nu au avut loc, deci Biblia nu este adevărată.

Subliniez că pe vremea aceea nimeni nu s-a trezit să verifice pe ce bază, adică pe ce descoperiri istorice îşi bazează aceşti teologi afirmaţiile lor. Ei au fost crezuţi pe baza renumelui lor de profesori universitari şi atâta tot! Rezultatul a fost că absolvenţii acestor seminarii teologice, a căror credinţă în Biblie a fost ruinată de profesorii lor, s-au dus pastori în diferite biserici şi acolo, de la amvoane, au început să spună că Biblia nu este adevărată. Şi băncile bisericilor au început atunci să se golească. Aşa a fost distrusă în mare parte credinţa creştină în Europa apuseană!

Teologia liberală a început să se răspândească, în prima jumătate a secolului al XX-lea, şi în America. Cel care a înţeles cel mai bine fenomenul a fost Billy Graham. El a spus că trebuie să ne formăm teologi de acelaşi nivel academic ca şi teologii liberali, care să fie în stare să arate unde stă minciuna liberalilor şi să dovedească, cu date istorice, că Biblia este scrisă de cei al căror nume îl poartă şi că este totuşi adevărată. Darorită lui, s-au deschis Seminarii ca Fuller Seminary (California), Trinity Seminary (lână Chicago, Illinois) şi Gordon Conwell Seminary (lângă Boston, Massachusetts).

Teologia Liberală a cuprins şi denominaţia Southern Baptist Convention, cel mai mare cult protestant din Statele Unite (cu cca 17 milioane de membri), toate cele şase mari Seminarii ale acestei denominaţii au ajuns să fie dominate de profesori liberali. În anul 1979, un grup mic de lideri baptişti, condus de Dr.Paige Patterson, Judecătorul Paul Pressler şi Dr.Adrian Rogers, au început lupta pentru întoarcerea denominaţiei de pe drumul liberalismului înapoi la credinţa în adevărul Sfintei Scripturi. Adrian Rogers a fost ales preşedinte la Southern Baptist Convention. Printr-un proces destul de complicat şi printr-o luptă îndârjită timp de peste zece ani, conservatorii (care cred în inspiraţia divină a Bibliai) au reuşit să instaleze la toate cele şase Seminarii preşedinţi conservatori, iar aceştia, la rândul lor au dat afară pe toţi profesorii liberali şi au angajat numai profesori care cred în inspiraţia plenară a Bibliei. Aşa a fost întoarsă această denominaţie de pe drumul liberalismului teologic înapoi la credinţa în inspiraţia plenară a Bibliei.

Dr. Adrian Rogers a fost pastor al bisericii Bellevue Baptist Church din Mamphis, Tennessee, care, sub păstorirea lui, a ajuns să numere 29 de mii de membri. El a trecut la Domnul în 2005, la vârsta de 73 de ani.

Văduva lui, Joyce, a vrut să doneze biblioteca lui unui Seminar mic din oraşul lor, Memphis. Eu i-am spus că Roger a fost un om prea mare pentru acest Seminar şi că biblioteca lui ar trebi donată celui mai mare Seminar, cel din Fort Worth,Texas. Ea mi-a urmat sfatul.

The Southern Baptist Theological Seminary in Fort Worth a aranjat o sală specială în care a instalat biroul de studiu şi biblioteca lui Adrian Rogers. Săptămâna aceasta, marţi 22 octombrie, a fost inaugurată această sală în cadrul bibliotecii Seminarului. Am participat, împreună cu soţia mea Elisabeta, ca invitaţi speciali ai lui Joyce Rogers, la evenimentul acesta.  Dr.Paige Patterson, care acum este preşedintele acestui Seminar, şi care este de asemenea un prieten apropiat al nostru şi membru în bordul Universităţii Emanuel de la Oradea, împreună cu soţia lui, Dorothy, ne-au salutat cu o căldură deosebit de prietenească.

Participând la evenimentul acesta, am fost martorii modului în care este cinstită memoria unui om de seamă a lui Dumnezeu.

CONCLUZII DESPRE BUNATATEA LUI DUMNEZEU IN VECHIUL TESTAMENT

DAR DIN CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU MAI DECURG SI ALTE LUCRURI. ASTFEL, CAND IL CUNOSTI:

 

Cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu poate fi numită și cea mai mare dorință a lui Dumnezeu: El dorește să fie iubit de noi cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea. Cu alte cuvinte, să-L iubim cu toată ființa noastră! Cum putem noi să ajungem să împlinim această dorință a lui Dumnezeu?

Să pornim la drum cu pași mărunți și în chip logic. Dumnezeu este o Persoană.Ca să iubești pe cineva, trebuie să cunoști acea Persoană și să-ți placă ce ajungi să cunoșți. Când îți place mult cineva, ai făcut trecerea la a zice: Iubesc Persoana aceasta!

Poți să spui și aceasta: Cu cât îți place cineva mai mult, cu atât iubești mai mult Persoana aceea. Dar poți să spui ceva mai mult:

Cu cât cunosc Persoana aceasta mai mult, cu atât o iubesc mai mult, fiindcă descopăr tot mai multe lucruri despre persoana aceasta care îmi plac, îmi plac enorm și mă fascinează ce ajung să cunosc!

Așadar, ca să-ți placă Dumnezeu și ca să-L iubești pe Dumnezeu trebuie să-L cunoști pe Dumnezeu. Și e garantat: Cu cât Îl cunoști mai mult cu atât descoperi mai multe lucruri despre El care te fac să-L iubești.

Dar din cunoașterea lui Dumnezeu mai decurg și alte lucruri. Astfel, când Îl cunoști:

– dorești să fii al Lui

– dorești să-L asculți

– dorești să te supui Lui, și

– dorești să fii ca El.

Acestea au fost reacțiile lui Moise atunci când i S-a descoperit Dumnezeu: I-a cerut lui Dumnezeu să-l ia în stăpânirea Lui (Exod 34:9) și a devenit un om bun, cu o bunătate care se manifesta prin blândețe, prin capacitatea de a-și ierta sora răsculată împotriva lui și de a se ruga pentru vindecarea ei. Moise a ajuns plin de bunătatea generoasă a lui Dumnezeu.

Moise, scriitorul, ne-a înfățișat un model sublim de bunătate dumnezeiască în personajul Iosif din cartea Geneza. Față în față cu cei care i-au produs un rău cumplit, el le spune:

”Voi negreșit v-ați gândit să-mi faceți rău; dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede astăzi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr. Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi și pe copiii voștri” (Geneza 50:20-21).

Vechiul Testament ne înfățișează apoi chipul tulburător de frumos al lui Ionatan, care îl învață pe tânărul ciobănaș David ce înseamnă bunătatea lui Dumnezeu și îl face  pe David să trăiască această bunătate și să devină autorul celor mai sublime poeme despre bunătatea lui Dumnezeu.

Totul culminează cu istoria profetului Osea, în a cărui bunătate față de ingrata Gomera Dumnezeu Se înfățișează pe Sine și ne cheamă și pe noi să avem același fel de bunătate generoasă, bunătate plină de mărinimie.

Am văzut că Domnul Isus îi trimite pe farisei la școala lui Osea, ca să învețe de la el ce înseamnă să fie buni cu cei căzuți, față de care nimeni n-are milă (Matei 9:13 și 12:7). Într-o discuție cu fariseii, Domnul Isus le spune, citând din Mica 6:8, că cele mai importante lucruri din Legea lui Moise sunt ”dreptatea, bunătatea și credincioșia” (Matei 23:23. Matei citează textul după Septuaginta unde scrie ”mila”, dar noi știm că în ebraică Mica a scris hesed, adică bunătatea).

Dar Domnul Isus preia direct descrierea pe care Și-a făcut-o Dumnezeu, când ne spune că El este ”bun cu cei nemulțumitori și răi” și ne cheamă direct să fim ca El (Luca 6:35-36). El ne învață cum se transformă această bunătate generoasă a lui Dumnezeu în practica noastră:

”Iubiți pe vrăjmașii voștri,binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută” (Matei 5:44).

Planul lui Dumnezeu de la creație a fost să-Și facă oameni după chipul și după asemănarea Lui. L-am văzut la lucru în Vechiul Testament: a reușit și atunci să-Și facă oameni care semănau cu El. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ca să ne arate practic ce înseamnă proiectul acesta divin: ”Veniți la Mine și învățați de la Mine, că Eu sunt bland (bun) și smerit cu inima” (Matei 11:28-29).

Când Fiul lui Dumnezeu Și-a început cariera pe pământ, a început prin a face o școală în care să-i învețe pe oameni în mod detaliat ce înseamnă oameni după chipul lui Dumnezeu, oameni buni așa cum El este bun.

Cu aceste lecții preliminare din Vechiul Testament, suntem pregătiți acum să venim la școala Domnului Isus.

MESAJE TRANSMISE LA RADIO BBC SI RADIO EUROPA LIBERA DE IOSIF TON

ERA CA SI CUM PRET DE CATEVA ORE AM FI EVADAT DIN ROMANIA, DINTR-UN LOC DEVENIT UN LAGAR DE PRIZONIERI IN MANA COMUNISTILOR

 

Cine îşi mai aduce aminte în clipa de faţă, de acele vremuri când mulţi dintre noi stăteam în faţa aparatului de radio, ascultând cu teamă, însă şi plini de curiozitate, postul de radio „Europa liberă”? Era ca şi cum preţ de câteva ore am fi evadat din România, dintr-un loc devenit un lagăr de prizonieri în mâna comuniştilor. Sau cine îşi mai aminteşte de semnalul de identificare inconfundabil al postului de radio BBC, în limba română? Ascultând emisiunile difuzate prin intermediul BBC, de la Londra, aveam ocazia să gândim că există un „dincolo” de realitatea cenuşie a epocii de aur.

Toate acestea s-au transformat în amintiri pline de farmec, dar şi de nostalgie, amintiri din vremuri când puteam auzi glasul celor care ne vorbeau din lumea liberă, în genul lui Max Bănuş, Dumitru Stănişoară, Nestor Rateş, Neculai Constantin Munteanu, precum şi Iosif Ţon, pastorul baptist care ne deschidea înaintea ochilor minţii comorile cunoaşterii lui Dumnezeu, prin intermediul Sfintelor Scripturi.

„Mesaje transmise la Radio BBC şi Radio Europa Liberă”

S-ar putea afirma că flacăra credinţei a fost menţinută vie în acele vremuri tulburi, de către câţiva oameni care au avut curajul, demnitatea şi şansa de a-L sluji pe Dumnezeu prin cuvântul scris, dar mai ales rostit. Într-o perioadă când cei mai mulţi făceau compromis cu puterea, când glasul liderilor religioşi era amuţit de interese personale sau de teamă, oameni ca pastorul Iosif Ţon au fost puţini, însă lucrarea lor s-a dovedit nebănuit de mare.

Trimiţându-ne adevărate „mesaje de dincolo” prin intermediul posturilor de radio BBC şi Europa Liberă, Iosif Ţon a contribuit într-un mod hotărât la căderea de mai târziu a comunismului, pregătindu-ne pentru timpul de libertate ce a urmat. Securitatea română a crezut că exilându-l peste hotare pe Iosif Ţon, a reuşit sa aducă la tăcere glasul celui care cerea libertate pentru credinţa creştină. Ei au considerat că în opulenţa şi avantajele oferite de civilizaţia occidentală, Iosif Ţon se va mulţumi cu un statut de pastor bine plătit, în străinătate. Nimic mai fals, fiindcă în loc să uite de ţara de unde a plecat, el a răspuns chemării de a vesti Cuvântul Evangheliei nu doar la câteva comunităţi neoprotestante, ci întregii Românii. De aceea, mărturia acelor timpuri nu trebuie să piară şi nici ceea ce s-a spus, fapt pentru care nu putem decât să consemnăm cu bucurie o carte cum este „Mesaje transmise la Radio BBC şi Radio Europa Liberă”, scrisă de Iosif Ţon.

„Să ne întoarcem la valorile… de temelie”

Răsfoind această carte, nu poţi decât să tresari plin de emoţie, când citeşti aceste apeluri calde, pline de sensibilitate umană şi compasiune, pentru ca românii să nu dea uitării calităţile deosebite care îi distingeau ca naţiune şi popor, înainte de venirea comuniştilor, exprimate prin „bunătate, omenie, demnitate, amabilitate, cinste, dreptate şi adevăr.”

„… Să nu ne lăsăm ispitiţi să devenim ca ei. Să readucem în neamul românesc bunătatea, omenia, iertarea, amabilitatea, politeţea – calităţi care au fost zdrobite şi ne-au fost răpite de partidul comunist şi de securitate. Adevărata noastră răzbunare este să nu fim ca ei. Adevărata noastră reacţie la răutatea lor fără margini este să ne recăpătăm bunătatea, omenia, demnitatea, amabilitatea, cinstea, dreptatea şi adevărul. Comuniştii s-au luptat să ni-L ia pe Dumnezeu, Biblia şi credinţa. Să ne întoarcem la valorile acestea de temelie şi să reconstruim moralitatea şi caracterul pe ele.”

„…cine sunt sfinţii?”

În privinţa mesajelor radiofonice transmise de la BBC, Iosif Ţon a lăsat deoparte diferenţele ce separă diversele culte religioase din România şi într-un spirit cu adevărat ecumenic, ne-a oferit ocazia de a studia mărturia adusă de către cei care sunt sfinţii bisericii lui Hristos din toate timpurile. Astfel, putem învăţa din experienţa lăsată peste timp de către cei care au fost canonizaţi de către bisericile istorice şi respectaţi de către confesiunile protestante, în genul apostolilor, dar şi al sfinţilor părinţi.

„Aşadar, cine sunt sfinţii? Folosind limbajul modern, putem spune că sfinţii sunt oamenii de seamă ai Bisericii Creştine, oameni care s-au ridicat în generaţia lor, deasupra celorlalţi şi într-un fel sau altul, au excelat, au făcut fapte de seamă sau au trăit un fel de viaţă care a fost o pildă pentru alţii sau şi-au jertfit viaţa pentru alţii ori pentru credinţa lor creştină.”

Din această mărturie asupra vieţii sfinţilor, putem înţelege că a fi un „om sfânt” presupune să iei atitudine împotriva răului care există acolo unde te găseşti, să nu te laşi zdrobit de către cei care-L ignoră pe Dumnezeu, să nu te sperii în faţa imperiilor răului, din rândul cărora au făcut parte atât Imperiul Roman cât şi cel comunist şi mai presus de toate, să-ţi dai viaţa, dacă acest lucru este necesar, pentru idealul sfânt al cunoaşterii lui Dumnezeu şi al predicării Evangheliei. Putem spune că acest model al „sfinţilor” coincide aproape în totalitate cu cel al dizidenţilor, care au refuzat să facă pactul tăcerii cu puterea comunistă, care au stat tari în credinţă, până la moarte, menţinându-şi mărturia lor, în ciuda torţionarilor sau persecutorilor.

„Oamenii aceştia au iubit Biblia”

Un lucru neobişnuit pentru un predicator protestant este acela de a vorbi despre cei numiţi „părinţii” bisericilor istorice ortodoxe şi romano-catolice. De aceea, deschizând această carte, nu putem să nu remarcăm noutatea unei astfel de situaţii, însă pe de altă parte, nu putem decât să apreciem calitatea prezentării acestor persoane deosebite care au fost sfinţii părinţi. Astfel, putem citi despre Iustin Martirul, Irineu, Origen, Atanasie, Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur. De asemenea, putem să învăţăm din viaţa lui Tertulian, Ciprian, Lactanţiu, Ambrozie, Ieronim şi Augustin. Putem spune că avem un curs sintetic de patristică, în cel mai bun sens al cuvântului, oferind o informare la obiect pentru orice cititor, indiferent de cult.

„De un lucru putem fi însă, siguri. Oamenii aceştia au iubit Biblia şi au considerat-o Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au fost în primul rând, interpreţi ai Bibliei şi în intenţia lor, fiecare a căutat să formuleze crezul creştin după Biblie, sistematizând în primul rând, ceea ce spune aceasta.”

„Creştinismul este o religie misionară”

Printre mesajele radiofonice ale lui Iosif Ţon s-au numărat, de asemenea, şi cele în care ne-a vorbit despre diferitele personalităţi ale lumi creştine contemporane. Am aflat astfel, despre oameni ai lui Dumnezeu, cu totul deosebiţi, în genul lui John T. Raleight Mott, Elisabeth Elliot, Maica Tereza, Watchamn Nee, Toyohiko Kagawa, Helmuth Thielicke, Carl Henry, Billy Graham, Wolfhart Pannenberg, Dumitru Stăniloae şi Joseph Hromadka. Vorbind despre toate aceste personalităţi, Iosif Ţon ne-a făcut să înţelegem ceva din universalismul religiei creştine contemporane şi că religia lui Hristos are reprezentanţi de seamă în fiecare naţiune.

„Creştinismul este o religie misionară. Adică cel ce o îmbrăţişează simte imediat impulsul de a o împărtăşi şi altora. De la începutul lucrării Sale pe pământ, Domnul nostru Isus Hristos Şi-a ales oameni pe care i-a format şi i-a educat cu acest scop, de a-i face apostoli. Apostol înseamnă în greacă, trimis. Apostolii sunt trimişii lui Isus Hristos. De atunci şi până astăzi, creştinii din diferite ţări au plecat în alte locuri, să ducă şi acolo vestea cea bună, adică Evanghelia. Noi le spunem acestora, misionari.”

„Niciodată nu e prea târziu”

Calitatea de a fi misionar nu a fost niciodată uşoară, iar a predica Evanghelia în interiorul lagărului comunist a fost provocare căreia puţini i-au făcut faţă. Cu toate acestea, dorinţa de a-L prezenta pe Dumnezeu în România epocii de aur l-a condus pe Iosif Ţon să nu tacă şi să vorbească, oferindu-ne adevăratul model de „om nou, constructor devotat şi conştient al Împărăţiei Cerurilor” şi nu al societăţii comuniste.

„Convingerea pe care o am este că trăsăturile de caracter se învaţă. Copiii le văd la părinţi şi le copiază. Sau părinţii le imprimă nişte principii de comportament şi astfel, ei cresc cu ele, rămânând cu acestea pentru toată viaţă. Dar nu numai în copilărie se formează caracterul. Omul este reeducabil. El însuşi se poate reforma. El poate decide să abandoneze anumite principii şi să adopte altele. El îşi poate desfiinţa anumite deprinderi şi îşi poate forma altele. Niciodată nu e prea târziu, nici chiar la adânci bătrâneţi.”

„Loialitatea până la capăt…”

Din acest punct de vedere, emisiunile radiofonice realizate de către Iosif Ţon au avut ca scop să remodeleze gândirea ascultătorilor din România, în vederea dezvoltării acelor trăsături de caracter care au fost reprimate în mod sistematic de regimul comunist. Astfel, dragostea de adevăr, curajul şi bunătatea, alături de acceptarea de sine, recunoştinţa şi loialitatea, precum şi atenţia acordată problemelor altora, omenia şi mărinimia au fost amplu ilustrate în apelurile transmise către ţară. Era ca şi cum seminţele adevărului ar fi fost aruncate cu speranţă în ogorul românesc, cu credinţa că ele vor rodi, în cele din urmă.

„În jurul celui ce cădea în dizgraţia partidului şi a securităţii se făcea un gol imens. Toţi cei ce i se arătaseră a-i fi prieteni căutau să-l evite, nici măcar nu-i mai zâmbeau, pentru a nu fi văzuţi fraternizând cu un duşman de clasă. Atunci s-a ucis în mulţi români floarea aleasă a credincioşiei faţă de un frate, faţă de un prieten. Loialitatea până la capăt şi mai ales, când prietenul sau cei dragi ai lui sunt în necaz şi au nevoie de ajutorul tău, iată o trăsătură de caracter pe care ar trebui să o recultivăm, să o reintroducem în structura alcătuirii noastre lăuntrice.”

În consecinţă, era necesară refacerea naţiunii, a societăţii româneşti, care să fie astfel, eliberată de comunism, de teroare şi de cultul personalităţii. Numai aşa, oamenii puteau să îşi învingă frica de a fi ei înşişi şi să renunţe la măştile impuse de sistem. „România are nevoie de vizionari şi de eroi, dar neamul nostru are nevoie şi de profeţi care să îndrepte privirile şi inimile naţiuni spre Dumnezeu. În felul acesta, naţiunea română va reînvia, va renaşte, se va reface şi va intra într-o epocă de lumină şi de bogăţie spirituală, aşa cum o oferă Dumnezeu.”

„Adevărata libertate”

Mesajele de la Radio BBC au fost într-un mod admirabil complemenate de cele de la Radio Europa Liberă, oferindu-ne ocazia să înţelegem cum adevărul ne va face liberi şi cum putem fi eliberaţi de frică, un slujitor credincios al sistemului totalitar.

„Adevărata libertate este o libertate lăuntrică, o libertate a spiritului. Această libertate este condiţionată de Adevăr. Spiritul nu poate fi liber dacă este dominat de minciună. Spiritul este eliberat numai prin Adevăr. Deschide-ţi spiritul faţă de Adevăr. Lumina Adevărului va arunca din tine întunericul minciunii şi dintr-o dată, vei fi liber. Primeşte lumina Adevărului, căci primeşti libertatea şi din clipa când primeşti Adevărul, încrede-te în el şi mergi înainte descătuşat şi liber.

Dintre mesajele transmise de Iosif Ţon în acea perioadă, fac parte şi cele care vorbeau despre lupta creştină, duhul lui Antihrist, semnele vremurilor, dar mai ales, lucrarea lui Dumnezeu în istoria şi viaţa neamului românesc.

„Adevărata biruinţă”

„Poporul român trece printr-una dintre cele mai grele încercări ale istoriei sale. Foametea şi frigul sunt greu de suportat. Dar şi mai greu de suportat sunt lipsa de libertate, teama de cei ce deţin puterea, faptul că nu te poţi exprima cum doreşti şi nu te poţi împlini cum crezi tu că ar trebui să te împlineşti. Mai greu, mai apăsător şi mai înspăimântător decât toate este întunericul, întunericul prostiei, întunericul îngustimii ideologice, întunericul minciunii şi întunericul spiritual.”

Pornind de la o astfel de realitate tristă prin care trecea România în acele timpuri, Iosif Ţon a căutat să ne îndrepte atenţia către Dumnezeu şi către puterea eliberatoare extraordinară a Sfintelor Scripturi. „Greşeala intelectualilor români este că ei au aşteptat o eliberare fizică prin distrugerea de către cineva de afară a celor răi. Ei nu au înţeles că adevărata biruinţă stă în eliberarea spirituală ce vine numai prin descoperirea lui Dumnezeu. Şi când mii şi mii de oameni se vor elibera spiritual de frica forţei brute, cei răi vor deveni neputincioşi tocmai prin tăria spiritului celor eliberaţi de frică.”

 

Apeluri patriotice

În mod deosebit, Iosif Ţon a făcut un apel special pentru oprirea planului de demolare a satelor. De asemenea, el a dedicat o serie de prezentări aniversare la trei sute de ani de la tipărirea Bibliei în limba română. Pe măsură ce comunismul se apropia de sfârşit, mai multe mesaje au fost adresate cu privire la schimbările ce aveau loc în răsăritul Europei. Putem spune că mesajele pe care Iosif Ţon le-a transmis la postul de radio Europa Liberă, au avut ca scop renaşterea spirituală a neamului românesc, preluând modelele biblice şi transpunând învăţătura eliberatoare a Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos. Prin toate acestea, Iosif Ţon a demonstrat că un creştin protestant poate fi un român autentic şi că învăţăturile oferite de Sfânta Scriptură sunt de natură a contracara influenţa nefastă a oricărui sistem totalitar, inclusiv cel comunist.

„Călăuzire, putere şi har”

Se poate spune că Biblia este antidotul oferit de Dumnezeu contra oricărei forme de oprimare a spiritului, indiferent de formă, timp sau loc. În felul acesta, vocaţia pastorală a lui Iosif Ţon se împlineşte în cea de învăţător pe calea ce duce spre liberate. În finalul volumului de mesaje transmise la radio BBC şi Radio Europa Liberă, imediat după căderea comunismului în România, Iosif Ţon adresa un apel care rămâne de actualitate: „Fraţii mei dragi, Dumnezeu ne-a izbăvit. Slăvit să fie El în vieţile noastre şi în ţara noastră, în veci. Atâţia ani am dorit şi ne-am rugat pentru eliberare. Acum, Dumnezeu ne-a dat-o. Dar ce vom face noi cu ea? Cum vom trăi acum, în liberate? Vom folosi libertatea să ne apropiem de Dumnezeu şi să fim mai buni, mai curaţi, mai drepţi sau o vom folosi pentru libertinaj, dezmăţ şi păcat? Eu îi chem acum pe toţi creştinii din toate cultele, să ne rugăm lui Dumnezeu mai mult ca oricând să ne dea călăuzire, putere şi har, ca să ştim cum să participăm activ la construirea României libere.”

La 26 de ani de la Revoluţie şi de la ultimul mesaj adresat de Iosif Ţon la Radio Europa Liberă, consemnat în acest volum, ne putem pune pe drept, întrebarea dacă am reuşit sau nu să ne eliberăm de acel sistem totalitar, nemilos şi aducător de rău. Însă indiferent de situaţie, aceste mesaje rămân de actualitate, atâta timp cât Antihrist poate reveni oricând, dacă nu veghem, pentru a ne prinde din nou, în robia fricii şi a supunerii oarbe faţă de un sistem opresiv şi distrugător de liberate. Fie ca această istorie să nu se mai repete niciodată!

 

 

STIINTA SI CREDINTA IN DUMNEZEU

CU PRIVIRE LA STIINTA, VOI LASA PE CITITOR SA DEDUCA EL INSUSI, DIN TOT CEEA CE VOI SCRIE IN CONTINUARE, DESPRE CARE STIINTA VORBESC EU

 

Un cititor inteligent mă va întreba imediat: „Care ştiinţă? Cea bazată pe legile naturii stabilite de Isaac Newton pe la anul 1.700? Sau cea clădită pe teoria relativităţii lui Albert Einstein în secolul al XX-lea? Sau, vorbeşti de ştiinţa clădită pe teoria lui Darwin, sau despre ştiinţa bazată pe înţelegerea vieţii pe care ne-a dat-o descoperirea ADN-ului imediat după 1950?” Şi cititorul acesta va putea continua arătându-mi că există diferite înţelegeri ale „ştiinţei”.

Apoi, tot cititorul acesta mă va întreba: „Credinţa în care Dumnezeu? În Dumnezeul despre care se zice că a planificat totul în cele mai mici detalii şi că noi doar ne împlinim mecanic rolul acordat nouă în acest sistem? Sau în Dumnezeul care, deşi conduce direct treburile universului şi ale istoriei, lasă oamenilor libertate de alegere, cu toate că această libertate crează atâtea probleme şi atâta confuzie? Sau, vorbeşti de Dumnezeul care stă ca un poliţist cu bastonul ridicat, gata să lovească omul la cea mai mică mişcare greşită, sau vorbeşti de Dumnezeul iubirii, care este totdeauna bun, iertător, binevoitor şi totdeauna bine dispus faţă de noi?”

Dacă ar fi să dăm curs întrebărilor acestui cititor (bine intenţionat!), ar trebui să luăm un spaţiu larg şi un timp îndelungat ca să definim ce înţelegem noi prin „ştiinţă” şi apoi să definim cum ni-L imaginăm noi pe Dumnezeu. Nu putem, deci, să dăm curs acestor întrebări (legitime!), fiindcă nu avem nici timpul, nici spaţiul necesar.

Ca să simplificăm lucrurile, vom începe prin a vă spune despre care Dumnezeu vorbim. Noi vorbim despre acel Dumnezeu pe care atât apostolul Petru cât şi apostolul Pavel L-au definit ca „Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Hristos”, adică Dumnezeul căruia Isus I-a spus „Tată” chiar şi atunci când era ţintuit în cuie pe cruce şi despre Dumnezeul pe care ni L-a descris Isus în toate învăţăturile Sale şi ni L-a ilustrat şi oglindit în toate acţiunile Sale. Acesta este Dumnezeul nostru.

Cu privire la „ştiinţă”, voi lăsa pe cititor să deducă el însuşi, din tot ceea ce voi scrie în continuare, despre care ştiinţă vorbesc eu.

Timp de peste trei sute de ani a dominat ştiinţa modernă, bazată pe „legile naturii” formulate de Newton. Era un univers închis, în care nu putea interveni nimeni din afară. Materia şi energia erau considerate ca fiind veşnice: atât materia cât şi energia erau în cantităţi fixate dintotdeauna. Universul acesta a existat aşa din totdeauna. Universul nu a avut un început şi deci nu este nevoie să ne gândim la Cineva care să-l fi început, să-l fi creat. În acest univers, ziceau cei mai mulţi oameni de ştiinţă, nu era nevoie de Dumnezeu.

Oamenii de ştiinţă erau categorici: Aşa este universul, fiindcă aşa ne spune ştiinţa!

Apoi a explodat bomba relativismului lui Albert Einstein, pe baza căruia universul are un început care poate fi calculat cu precizie. Ştiinţa aceasta ne spune că a fost „un timp” când nu exista nimic, nici măcar timp şi spaţiu, nici materie şi energie şi a avut loc o explozie a unui fel de atom iniţial, care era „nimic”, din care dintr-o dată s-a format tot universul.

Desigur, acum putem vorbi de Cineva care a conceput acest cosmos şi care a creat totul din nimic. Această „ştiinţă” mă ajută pe mine să cred într-un anumit Dumnezeu! Ce fel de Dumnezeu, ştiinţa aceasta nu-mi spune, dar ea îmi dă încredere că pot să Îl caut!

Ştiinţa anterioară, cea de la Newton, îmi vorbea de legi fixe, pe baza cărora se poate măsura şi determina totul şi astfel oamenii de ştiinţă aveau certitudinea că ştiu totul şi pot prevedea totul. Apoi a explodat bomba fizicii cuantice, a fizicii care studiază fenomenele care au loc în lumea particolelor subatomice. S-a constatat cu uimire că electronul sare de pe o orbită pe alta fără să putem noi determina de ce o face.

Acolo, la nivelul acela, electronul se poate diviza ca să treacă prin două orificii dintrodată şi să se unească din nou dincolo de paravanul care-i stătea în cale. Aceasta fiindcă deşi este o particulă, este sau se comportă şi ca undă.

Dar şi mai ciudat, dacă există un observator, electronul se comportă într-un anumit fel, iar dacă nu există observator, electronul se comportă altfel. Şi mai ciudat, dacă doi electroni au fost o vreme uniţi, când cineva îi desparte şi-i duce la distanţe enorme unul de altul, ei se comportă totdeauna la fel: dacă cineva schimbă direcţia de învârtire a unuia, instantaneu, adică exact în aceeaşi clipă, îşi schimbă direcţia de învârtire şi celălalt, şi între ei informaţia aceasta este transmisă cu viteză mult mai mare decât viteza luminii.

Savanţii care au descoperit aceste fenomene au început să vorbească despre „incertitudine” şi despre „indeterminism” şi despre o lume în care gândirea are un loc şi un rost şi în care există o unitate între lumea materială şi cea spirituală. Mulţi fizicieni au început să studieze gândirea mistică orientală şi s-au încadrat în mişcarea „New Age”. Noi considerăm că alegerea lor este greşită, dar ei ne-au dat semnalul că a fi om de ştiinţă şi a căuta lumea spirituală şi pe Dumnezeu nu este ceva incompatibil, ci dimpotrivă, este o încurajare care ne vine de la modul în care ştiinţa ne îndeamnă să cunoaştem realitatea.

Un gând personal. Cei doi electroni care după ce au fost o vreme uniţi rămân „uniţi” şi când sunt la mare distanţă unul de altul, îmi dau cea mai bună ilustrare şi confirmare a faptului că odată ce Fiul lui Dumnezeu S-a făcut una cu mine, chiar dacă El este în cer şi eu sunt pe pământ noi suntem una şi viaţa mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu! Ştiinţa aceasta mă ajută în trăirea mea în unire cu Dumnezeu!

Să ne gândim acum la Darwin. Pe baza câtorva asemănări dintre diferite animale a tras concluzia că ele s-au dezvoltat unele din altele şi astfel a lansat teoria că toate vieţuitoarele s-au format unele din altele pe baza fenomenului evoluţiei. Teoria evoluţiei a dat multor oameni de ştiinţă credinţa ( noi spunem iluzia!) că ei pot explica lumea fără să mai aibă nevoie de un Creator: evoluţia a devenit pentru ei creatorul.

Dar iată că a explodat descoperirea de la anul 1953 că fiecare celulă vie are în ea un computer extraordinar de complex (DNA) în care este înscrisă toată informaţia din care se poate forma fiinţa (animalul sau omul) din care acea celulă este o parte. Până la această descoperire, se credea că viaţa este alcătuită din materie şi energie. Acum ştim că viaţa, toate formele de viaţă, este compusă din materie, energie şi informaţie.

O fiinţă vie nu poate deveni o altă fiinţă vie decât dacă un „computerist” sau informatician genial ar schimba informaţia din ADN-ul uneia dintre fiinţe şi ar pune acolo informaţia pe care se bazează cealaltă fiinţă. Schimbările accidentale care se produc într-o fiinţă datorită mediului în care trăieşte nu au nimic de a face cu informaţia complexă care a produs acea fiinţă.

Pentru orice om care gândeşte liber (adică neobligat de o concepţie predominantă, care-l ţine rob conceptului de „political corectness”) descoperirea ADN-ului ar trebui să însemne sfârşitul teoriei formării fiinţelor vii prin mecanismul evoluţiei. Prezenţa Creatorului în procesul apariţiei fiinţelor vii este vizibilă pentru oricine care gândeşte puţin la minunea imensităţii informaţiei conţinută în fiecare celulă vie. Această credinţă într-un Creator ultra-inteligent este un dar pe care ni l-a făcut ştiinţa biologiei.

O altă bombă a explodat recent în lumea ştiinţifică şi aceasta s-a produs în neurologie. Aparatele ultrasofisticate de tip MRI (RMN, n.r.), sau CAT (computerized axial tomography), sau PET (positron emission tomography), dau posibilitate neurologilor să privească pe viu ce se întâmplă în creierul uman.

Şi iată ce constată ei. Când un om are gânduri duşmănoase, gânduri de răutate, gânduri de ură, mintea omului comandă amigdalei şi glandelor suprarenale să producă adrenalină şi cortizol, numit şi hormonul de stres.

Aceste substanţe au fost concepute ca să-l ajute pe om în momente de mare primejdie, fie să lupte cu primejdia, fie să fugă. Pentru scurtă durată, aceste substanţe sunt salvatoare. Dar aceste substanţe sunt extrem de dăunătoare organismului dacă sunt secretate şi lansate în organism în mod constant şi pentru lungă durată. În cazul acesta, ele produc ulcer, hipertensiune, boli de inimă, boli de nervi, şi lista ar putea să continue. Unii medici spun că până la 95% dintre boli îşi au originea în lansarea în organism a acestor substanţe în mod constant.

Pe de altă parte, când omul are gânduri frumoase, gânduri de bunătate, de mulţumire, de iertare şi de iubire, mintea comandă altor glande şi acestea produc şi lansează în organism substanţe numite endorfine, cum ar fi dopamina, serotonina şi oxitocina, care au efect vindecător şi care dau starea de împlinire, de satisfacţie, de fericire.

Constatările acestea au fost făcute de un grup de profesori universitari de la University of California in Berkeley, una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. Ceea ce este cu totul revoluţionar este concluzia trasă de aceşti savanţi: Omul a fost programat şi structurat pentru bunătate şi nu funcţionează bine decât în bunătate. Duşmănia, ura şi toate formele de răutate (incorectitudinea, minciuna, hoţia, etc.) sunt nenaturale omului şi duc la îmbolnăvirea şi la moartea prematură a acestuia.

Nu avem spaţiu aici pentru a relata mai pe larg această nouă revoluţie în ştiinţă. Vă dau doar bibliografia de bază: „The Compassionate Instinct – The Science of Human Goodness”, Editori D.Keltner şi J.Marsh, şi „The Compassionate Mind – A New Approach to Life”s Challenges”, de P.Gilbert, ambele publicate în 2010.

Ceea ce m-a captivat pe mine sunt două lucruri. Primul este că ni se confirmă ceea ce ne spune Biblia, că omul la origine a fost creat bun, şi deci a fost creat să funcţioneze bine în bunătate, iar răutatea este anormală omului şi duce la nefericire şi la moarte.

Al doilea este de o gravitate uluitoare: Medicii (în special psihopatologii) care tratează omul de diferite maladii, ajungând la concluzia că bunătatea este vindecătoare, s-au întrebat dacă există undeva o ştiinţă a bunătăţii, şi n-au găsit-o unde ar fi trebuit să fie, adică în creştinism, ci au găsit-o la Dalai Lama, la meditaţia budistă. Mulţi savanţi de cea mai mare reputaţie s-au dus în Tibet sau în India, şi au învăţat acolo meditaţia budistă pentru a-i putea învăţa pe oameni cum să devină buni! Nu este acesta un scandal şi o ruşine pentru noi, cercetătorii creştini?

Se impun câteva concluzii. Fiindcă titlul promitea o discuţie despre ştiinţă şi credinţa în Dumnezeu, concluziile trebuie să dea răspunsul. Şi răspunsul este acesta: Cine este atent la ce s-a întâmplat în lumea ştiinţifică din ultima sută de ani poate să vadă clar că descoperirile ştiinţei ne-au întărit enorm credinţa într-un Creator. Nu numai atât:

Ne-au confirmat ceea ce ne spune Biblia că ne-a creat un Dumnezeu bun şi că, dacă Îl ascultăm şi ne lepădăm de răutate şi venim la El şi la bunătate, venim la vindecare, la împlinire şi la adevărata viaţă!

Louis Pasteur a făcut această observaţie: „Puţină ştiinţă te îndepărtează de Dumnezeu; multă ştiinţă te aduce înapoi la El”. Dacă tu spui că ştiinţa te-a îndepărtat de Dumnezeu, să ştii că e o ştiinţă „puţină”, sau o spoială de ştiinţă. Cu cât te aprofundezi mai mult în toate ştiinţele, ca să capeţi o perspectivă generală a lumii şi a vieţii, cu atât vezi mai clar prezenţa lui Dumnezeu în toate şi cu atât Îl cunoşti mai bine şi doreşti mai mult să-L cunoşti personal!

Cu zece ani în urmă, am ţinut cursuri pentru studenţi universitari din cele mai de seamă oraşe din ţară despre cele nouă concepţii despre lume şi viaţă (ele se găsesc pe internet). Am atras atunci atenţia asupra faptului că fiecare concepţie despre lume şi viaţă se bazează pe şase sau şapte axiome, sau postulate.

În termeni populari, le-am putea numi presupuneri. Sunt afirmaţii pe care nu le dovedim, ci doar le afirmăm ca bază pentru sistemul nostru de gândire. Astfel, la baza concepţiilor ateiste stau aceste axiome: Nu există decât materie; nu există un creator; nu există suflet; nu există viaţă dincolo de moarte; existenţa nu are nici un scop; moralitatea este o convenţie umană.

Subliniez faptul că acestea sunt postulatele de bază pe care este clădit ateismul. Dar fiţi atenţi, acestea sunt presupuneri, nu sunt ceva dovedit! Întâi trebuie să le accepţi pe acestea „ca de la sine înţeles”, ca fiind „evidente” şi apoi te laşi dus încotro vor să te ducă creatorii acestor sisteme de gândire.

Dacă urmăreşti cu atenţie descoperirile ştiinţifice pe care le-am semnalat în articolul de mai sus, vei observa că Dumnezeu apare ca o necesitate ştiinţifică. Şi anumite trăsături ale lui Dumnezeu apar ca desprinzându-se clar din descoperirile ştiinţei: inteligenţa Lui, bunătatea Lui, iubirea Lui pentru fiinţele umane.

Dar creştinismul se deosebeşte de celelalte concepţii despre lume şi viaţă prin faptul fundamental că Dumnezeul nostru se descoperă şi descrie pe Sine (noi numim lucrul acesta „revelaţie”) şi, fiind un Dumnezeu Personal, este un Dumnezeu care vrea să intre în contact personal cu noi şi să stabilească o relaţie personală cu noi. În procesul acesta de relaţionare reciprocă ajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, nu numai o cunoaştere intelectuală, ci una personală, prin unire şi prin trăire în simbioză.

Când Îl cunoaştem pe Dumnezeu în felul acesta, cunoaşterea noastră nu mai depinde de ştiinţă şi ştiinţa nu mai poate afecta negativ relaţia noastră cu El. Dar ştiinţa, adevărata ştiinţă, nu este atunci altceva decât cunoaşterea modului în care Tatăl nostru a făcut lumea şi viaţa. Şi mai mult, ştiinţa ne ajută să înţelegem locul nostru şi rolul nostru în ceea ce un poet modern a numit „lumea Tatălui meu”.

DE FRICA SAU DIN DRAGOSTE?

PRIN URMARE, FRICA DE DOMNUL ESTE RELIGIA LUI IEHOVA, ADICA TOATE INVATATURILE DESPRE DUMNEZEU SI INVATATURILE DATE DE DUMNEZEU

 

Recent, un om de afaceri din România îmi relata cum controlorii de la diferite autorităţi nu mai cer şpagă (sponsorizare, etc.) de frica „flagrantului”, sau a altor forme de reclamare care se pot face acum la DNA. Aşadar, corupţia se pare că s-a redus „de frică”, de teama de a fi descoperit şi pedepsit. Indiferent cum se face, reducerea aceasta este bine venită, este un pas înainte. Dar este vorba doar de o reducere ca volum: spiritul corupţiei încă predomină mentalitatea societăţii. Şi spiritul acesta va descoperi noi metode de a continua necinstea, incorectitudinea, nedreptatea şi hoţia. Când şi cum se va instaura la noi spiritul adevărului, al dreptăţii, al corectitudinii?

Începem cu acest articol o serie de investigaţii care să ne ducă la un răspuns la întrebarea aceasta, răspuns care, dacă va aduce cu sine soluţia, ar fi cea mai mare revoluţie din istoria poporului nostru!

Fiindcă obiceiul nostru este să găsim toate răspunsurile şi toate soluţiile in Sfânta Scriptură, aşa vom proceda şi cu subiectul acesta.

Trebuie să admitem că, în aparenţă, şi în Biblie se pune mare accent pe frică, pe ameninţarea cu pedeapsa. Vom încerca să înlăturăm, pe cât posibil, impresia că teama ar fi motivaţia cu care operează Dumnezeul Bibliei.

Ceea ce trebuie să explicăm este expresia „frica de Domnul”, sau „teama de Domnul”.

Textul de pornire este 2 Împăraţi 17:24-39. Iată cadrul istoric. Ţara lui Israel, adică cele 10 seminţii din nord, cu capitala Samaria, a fost invadată de Asiria, şi cele zece seminţii au fost împrăştiate în tot imperiul asirian. În locul lor, au fost aduşi colonişti din alte naţionalităţi. La câtăva vreme după colonizare, s-a întâmplat un fenomen ciudat: leii s-au înmulţit în ţară şi făceau foarte multe victime între colonişti. Aceştia s-au plâns împăratului Asiriei şi acesta a căutat o explicaţie de la sfetnicii săi. Ca să înţelegem explicaţia, trebuie să ştim că teoria de atunci era că fiecare ţară îşi are dumnezeul ei, legat nu numai de poporul respectiv, ci şi de teritoriul acelei ţări. Astfel, ţara lui Israel îl are ca Dumnezeu pe Iehova şi Iehova aşteaptă ca locuitorii ţării Lui se I se închine Lui, adică să-I aducă jertfe, să-I ţină sărbătorile, să trăiască după învăţăturile Lui şi după legile Lui. Fiindcă noii locuitori ai ţării nu cunosc şi nu fac lucrurile acestea, Iehova este supărat şi a înmulţit leii în ţară şi prin aceştia îi pedepseşte. Soluţia: Au căutat între evreii strămutaţi în alte părţi un preot şi l-au adus în ţara Israel, l-au instalat le Betel, cu ordinul ca el să-i înveţe pe colonişti despre Iehova şi despre modul în care să I se închine Lui.

Când citim relatarea aceasta istorică, trebuie să observăm termenii care sunt folosiţi pentru a reda toată întîmplarea, scrisă, desigur, în limba ebraică. Şi aici trebuie să aflaţi următoarea informaţie: În limba ebraică nu exista un cuvânt pentru „religie”. Noi vorbim despre religia lui Iehova şi în cadrul acestui termen ni se spune cine este Iehova, ce legi şi îndrumări a dat El, cum aşteaptă El să I te închini, adică să-I aduci jertfe şi să păzească şi să împlinească învăţăturile, rânduielile şi legea şi poruncile pe care le-a dat El (v.36-37). În loc de cuvântul „religie” ei foloseau expresia „teama de Domnul”!!!

Să redăm acum relatarea şi să remarcăm termenii. Populaţiile colonizate acolo „nu se temeau de Domnul” (v.25). Preotul evreu  „le-a învăţat cum să se teamă de Domnul” (v.28). Scriitorul cărţii „Împăraţi” face apoi următoarea prezentare istorică:
„Domnul făcuse cu ei (cu evreii) un legământ şi le dăduse porunca aceasta: „Să nu vă temeţi de alţi dumnezei; să nu vă închinaţi înaintea lor, să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe. Ci să vă temeţi de Domnul, care v-a scos din ţata Egiptului… înaintea Lui să vă închinaţi şi Lui să-I aduceţi jertfe. Să păziţi şi să împliniţi totdeauna învăţăturile, rânduielile, legea şi poruncile pe care vi le-a scris El, şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. Să nu uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. Să nu uitaţi legământul pe care l-am făcut cu voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei, ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru” (v.35-39).

Citind cu atenţie acest text, veţi putea vedea că „teama” de un dumnezeu sau de altul cuprinde tot ceea ce noi cuprindem în cuvântul „religia” unui dumnezeu sau a altuia.

Prin urmare, „frica de Domnul” este religia lui Iehova, adică toate învăţăturile despre Dumnezeu şi învăţăturile date de Dumnezeu.

Atunci înţelegem şi ceea ce este scris în manualul de înţelepciune scris de Solomon şi numit  „Pildele sau proverbele lui Solomon”. Când Solomon scrie că „Frica Domnului este începutul ştiinţei” (Prov.1:7), sau „Începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Prov.9:10), el vrea să ne spună că la baza tuturor celorlalte materii care trebuie studiate trebuie să stea materia care te învaţă tot ce trebuie să ştii despre Dumnezeu.

(Va continua)

DE FRICA SAU DIN DRAGOSTE? – PARTEA 2

INTREBAREA FUNDAMENTALA ESTE: PE CE SE BAZEAZA ASCULTAREA NOASTRA DE DUMNEZEU?…

 

Cu câteva sute de ani înainte de Cristos, tradiţia spune că la iniţiativa marelui cărturar Ezra, evreii din diaspora au început să se adune în sinagogi. A devenit o lege ca acolo unde sunt cel puţin zece evrei, bărbaţi, ei să se constituie într-o sinagogă. Populaţiile în mijlocul cărora apărea sinagoga erau surprinse că nu vedeau nici o statuie a zeului căruia se închinau aceşti evrei. Când evreii erau întrebaţi despre lucrul acesta, ei aveau prilejul de a le vorbi acestor oameni idolatri despre Dumnezeul lor care este Spirit şi despre toate celelalte lucruri pe care le credeau ei despre Iehova.

Unii dintre oamenii aceştia erau captivaţi de ideea unui Dumnezeu care este numai Spirit şi a cerinţelor Lui despre o înaltă moralitate. Lor li se permitea să asiste la adunările din sinagogă. Practic, ei îmbrăţişau religia lui Iehova. Cum să li se spună sau ce nume să li se dea acestor oameni? Pentru evrei, termenul consacrat era că religia lui Iehova este „teama de Iehova”, sau „teama de Dumnezeu”. Prin urmare, în mod evident, evreii îi numeau „temători de Dumnezeu”, ceea ce nu însemna că lor le este frică de Dumnezeu, ci, dimpotrivă, ei Îl admirau pe Dumnezeu şi Îl respectau pe Dumnezeu.

Lucrul acesta se vede din modul în care îl descrie Luca pe Corneliu, centurion roman,  pe care l-a vizitat apostolul Petru la Cezarea: „Omul acesta era evlavios şi temător de Dumnezeu” (Faptele apostolilor 10:2).

Într-o carte publicată recent, în traducere în limba română, autorul deplânge faptul că mulţi evanghelici scuză păcatul bazându-se pe harul sau pe iubirea lui Dumnezeu. Autorul cheamă la o predicare a bunătăţii lui Dumnezeu echilibrată de o predicare a fricii de Dumnezeu. Este evident că autorul nu cunoaşte sensul ebraic al expresiei „frica de Domnul” şi de aceea ne propune o religie în care relaţionarea cu Dumnezeu se bazează foarte mult pe frică.

Întrebarea fundamentală este: Pe ce se bazează ascultarea noastră de Dumnezeu? Ce ne motivează să luăm în serios poruncile Lui şi să trăim după ele?

Să ne uităm cu atenţie la textele cheie, atât din Vechiul Testament, cât şi din Noul Testament. Textul definitoriu din Vechiul Testament este acesta:

„Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu toată puterea ta.

Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi să le ai în inima ta. Să te întipăreşti în mintea copiilor tăi…” (Deut.6:5-7).

Observaţi cum ascultarea de poruncile lui Dumnezeu decurge normal şi natural din iubirea lui Dumnezeu. Dacă citim întregul context (capitolele anterioare), vedem cum Moise caută să îi convingă pe israeliţi că Dumnezeul lor a făcut pentru ei minuni ca nimeni altul, că El le-a dat legi atât de drepte cum nici un  alt popor nu are şi că toate aceste legi le sunt date pentru fericirea lor. De nouă ori, în capitolele 4-12, Moise le spune că învăţăturile, legile şi îndrumările pe care li le dă  Dumnezeu au un singur obiectiv: „ca să fiţi fericiţi”. Toate acestea sunt motive ca ei să-L iubească pe Dumnezeul lor. Iar dragostea lor de Dumnezeu este motivaţia principală pentru ascultarea de poruncile Lui!

În Noul Testament  vedem exact aceeaşi motivaţie, când Fiul lui Dumnezeu le spune ucenicilor Săi: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15).  Domnul Isus vrea ca mai întâi să-L iubim pe El ca persoană, pentru ceea ce este El, în El însuşi şi abia după aceasta şi datorită acestei iubiri, El aşteaptă să ascultăm de El.

Apostolul Ioan dezvoltă şi clarifică motivaţiile noastre:
„Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta; astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită alungă frica; fiindcă frica are cu ea pedeapsa şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. Noi Îl iubim fiindcă El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:16-19).

Frica despre care se vorbeşte aici este frica de pedeapsă. Dar Dumnezeu, în dragostea Lui pentru noi, a suferit El însuşi, prin Fiul Lui, pedeapsa meritată de noi. Noi mergem la judecată absolut liniştiţi, fiindcă dragostea Lui a topit în Sine pedeapsa noastră, aşa încât noi nu mai suntem pedepsibili!

Faptul că El ne-a iubit atât de mult încât a rezolvat problema pedepsei noastre trebuie să stârnească iubirea noastră: Noi Îl iubim fiindcă El ne-a iubit mai întâi!

Să mai observăm un lucru fundamental: „În dragoste nu este frică, fiindcă dragostea desăvârşită alungă frica”! Frica este incompatibilă cu dragostea.

Cel care vrea să echilibrăm dragostea cu frica nu înţelege că acestea nu se pot armoniza, fiindcă dragostea desfiinţează frica!

(va urma)

DE FRICA SAU DIN DRAGOSTE? – PARTEA 3

MAI MULT. MOTIVATIA DA VALOARE ACTIUNII TALE, SAU O DESCALIFICA

 

Motivaţia este un concept foarte important. Ea îţi spune de ce să faci sau să nu faci un anumit lucru.  Motivaţia este impulsul care te determină să faci o anumită faptă sau acţiune. Motivaţia poate fi una aflată în interiorul persoanei: Faci un lucru fiindcă  îţi place să-l faci, fiindcă îţi dă satisfacţie dacă îl faci, fiindcă doreşti să îl faci, fiindcă este pasiunea ta să îl faci. Motivul poate fi unul exterior persoanei: faci un lucru fiindcă vei fi lăudat, vei fi răsplătit, vei deveni cineva, sau nu-l faci fiindcă ţi-ar fi ruşine de ce zice lumea, vei fi pedepsit, etc.

Mai mult. Motivaţia dă valoare acţiunii tale, sau o descalifică. Motivaţia dă nobleţe unei acţiuni, sau o face să fie dispreţuită.

Prima mea slujbă a fost cea de profesor de limba română la clasele 5-8 (timp de opt ani), apoi la clasele de liceu (timp de doi ani). Lucram cu băieţi şi fete la vârsta când încă se modelează caracterul. Eram şi diriginte şi la un moment dat, la Liceul la care lucram, am fost numit şi responsabil cu munca diriginţilor. În această calitate, l-am întrebat pe un profesor care era şi secretarul de partid al şcolii: „Spune-mi, te rog, ce motivaţii îmi sugerezi tu pentru a forma în aceşti elevi omul moral de care are nevoie societatea noastră?” S-a uitat la mine lung, apoi mi-a spus: „Iţi răspund sincer, dacă îmi promiţi că nu spui la nimeni ce ţi-am răspuns”. L-am asigurat de secretul acelei conversaţii şi atunci el mi-a zis: „Eu personal nu văd de ce aş fi corect şi cinstit şi bun. Eu vreau să urc pe scara socială şi ştiu că prin corectitudine, cinste şi bunătate nu voi urca niciodată. Ca să urc, trebuie să dau din coate, să trag sfori, să ung pe cine trebuie, etc. Asta-i tot ce-ţi pot spune.”

Cu alte cuvinte, secretarul de partid îmi spunea că el însuşi nu are nici o motivaţie pentru a fi un om de caracter. Dimpotrivă, societatea socialistă îl motivează în altă direcţie.

Acel fel de „educaţie”, care s-a imprimat în epoca „socialismului biruitor”, şi-a făcut efectul în special după căderea comunismului, când ţara a fost jefuită mai mult decât oricând în istorie. Caracterizarea generală a societăţii noastre este cuprinsă în cuvântul „corupţie”. De aproximativ zece ani încoace se duce lupta lăudabilă împotriva corupţiei şi singura metodă folosită este pedeapsa şi frica de pedeapsă.

Dar, aşa cum am afirmat în primul articol, societatea noastră este prinsă în ghiarele unui spirit al corupţiei. Şi spiritul acesta va descoperi noi metode de a continua necinstea, incorectitudinea,  nedreptatea şi hoţia. Când şi cum se va instaura la noi spiritul adevărului, al dreptăţii, al corectitudinii?

Îmi dau seama că am pus alături două planuri distincte. Pe primul plan, am vorbit de motivaţiile din mintea noastră care ne împing într-o direcţie sau alta. Apoi am vorbit de un „spirit” care ne inspiră şi ne determină într-o direcţie sau în alta. Acesta este un cu totul alt plan al existenţei. Aceste două planuri există în realitate şi noi trebuie să ţinem seama de amândouă. Vom vedea pe traseu cum se unesc şi cum se combină ele, atât în viaţa noastră personală, cât şi în viaţa societăţii noastre.

Vom continua cu discuţia despre motivaţie.

Am scris cu altă ocazie despre faptul că neurologia a constatat că noi suntem structuraţi pentru bunătate: când suntem buni, creierul ordonă unor glande să producă substanţe care fac ca totul în noi să funcţioneze bine; când suntem răi (incorecţi, necinstiţi, plin de ură, de duşmănie), creierul nostru ordonă altor glande să intre in acţiune şi acestea produc substanţe care ne otrăvesc şi ne îmbolnăvesc toată fiinţa. Prin urmare, iată o motivaţie extraordinară: este împotriva intereselor tale celor mai fundamentale să fii rău şi este cu totul şi cu totul în interesul sănătăţii şi al fericirii tale să fii bun! Am început să folosesc această motivaţie în predicile mele şi voi continua să o fac. Problema este că, după ce o viaţă întreagă ai trăit în răutate, este foarte greu să te schimbi şi să te faci bun. Când iei hotărârea să fi bun şi când începi să practici bunătatea, constaţi că ori nu ştii cum să procedezi, ori nu ai puterea să o faci. Şi chiar dacă reuşeşti întrucâtva, peste scurtă vreme te descurajezi şi revii la metodele tale de o viaţă.

Este nevoie de o motivaţie mult mai puternică şi de o putere care să te energizeze şi să continue să te energizeze ca să perseverezi pe calea bunătăţii.

Care este acea motivaţie? Ne-o spune profetul Isaia când scrie că va veni o vreme când oamenii de pe tot pământul nu vor mai face nici un rău fiindcă toţi Îl vor cunoaşte pe Dumnezeu (vezi Isaia 11:9).

Spus cu alte cuvinte, când Îl cunoşti pe Dumnezeu te faci bun! Când Îl cunoşti pe Dumnezeu numai faci rău!
Afirmaţiile acestea îi vor face pe mulţi să sară în sus de indignare: Noi mai greşim, noi mai facem câte un rău, dar suntem oameni credincioşi. Cum îndrăzneşti să spui că nu-L cunoaştem pe Dumnezeu?

Aici trebuie să facem o mare distincţie: A crede în Dumnezeu nu este egal cu a-L cunoaşte pe Dumnezeu! Sunt foarte mulţi oameni care spun că sunt credincioşi şi care sunt bisericoşi, dar care nu-L cunosc pe Dumnezeu.

Atunci, ce înseamnă să-L cunoşti pe Dumnezeu?

Despre lucrul acesta vom scrie în articolele următoare.

(va urma)

DE VORBA CU IOSIF TON

AM FOST DE ACORD SI EA MI-A TRIMIS NOUA INTREBARI, FOARTE INTELIGENT FORMULATE, CARE REPREZINTA CAUTARILE TUTUROR ADOLESCENTILOR DE ASTAZI

 

O elevă din clasa a 12-a de la un liceu din Bistriţa, Alexandra Deac, mişcată şi provocată de o predică pe care am ţinut-o în biserica pe care o frecventează ea, a avut ideea îndrăzneaţă să-mi ceară un inteviu pentru blogul ei. Am fost de acord şi ea mi-a trimis nouă întrebări, foarte inteligent formulate, care reprezintă căutările tuturor adolescenţilor de astăzi.

Public şi pe platforma mea acest interviu, cu invitaţia către adolescenţi să citească răspunsurile mele că adresându-se lor, tuturor. Aş vrea că acesta să fie un început de dialog cu voi, elevii şi studenţii de astăzi. Cândva am fost profesor la cei de vârstă voastră. Eu mi-am păstrat inima pentru voi. Vă înţeleg întrebările. Vă înţeleg nedumiririle. Eu am trăit o viaţă lungă şi, cu toate trăirile mele,  pot înţelege provocările voastre. Veniţi să stăm de vorbă. Întrebările Alexandrei sunt întrebările voastre şi răspunsurile date ei vă sunt  date vouă tuturor. Aştept şi reacţiile voastre.

Cine este Iosif Țon? 

Răspunsul lui I.Ţ.:  M-am născut în 1934 într-un sat de la poalele munţilor Apuseni, în Judeţul Alba, din părinţi pocăiţi (baptişti). Pocăiţii s-au răspândit în Judeţul Alba după primul război mondial. Erau o mişcare nouă care spărgea unitatea comunităţilor româneşti, care erau fie ortodoxe, fie greco-catolice. Pocăiţii erau priviţi ca spărgătorii unităţii naţionale, ca trădători de neam, ca indezirabili. În şcoală, învăţătorii le spuneau copiilor că de pocăiţi trebuie să te fereşti, căci sunt spurcaţi. În consecinţă, în şcoala primară copiii nu mă lăsau să mă joc cu ei. Eram un indezirabil şi un ostracizat. Dar tata m-a învăţat că noi nu suntem din lume şi că de aceea lumea ne urăşte. Eu să fiu mândru de obârşia mea cerească şi să nu-mi pese că lumea nu mă primeşte.

De copil am învăţat să-L iubesc pe Isus. Am crescut cu cântările lui Traian Dorz, „Isus, al meu tovarăş bun”, „Blândul Păstor”, „De dorul Tău, Isus Iubit”, „Isuse, culme minunată, de unde văd pe Dumnezeu”, care erau atunci o mare noutate. Când eram student la Universitate, la Cluj, am descoperit câteva cărţi despre ceea ce înseamnă să fii „în Cristos” şi Cristos să trăiască în tine. Conceptul acesta al unităţii cu Isus a devenit bunul meu cel mai de preţ. Învăţătura Domnului Isus a devenit substanţa de bază a gândirii mele: La vârsta de 22 de ani am ajuns predicator la Biserica Baptistă „Speranţa” din Arad şi timp de mai bine de o jumătate de an am predicat numai despre învăţăturile lui Isus din „Predica de pe munte”. În ultimii cincisprezece ani m-am aprofundat şi mai mult în subiectul meu favorit şi am scris un curs întitulat „Cum trăim după învăţăturile Domnului Isus”, am scris cartea de 400 de pagini „Bunătate – O teologie bazată pe învăţăturile Domnului Isus” şi am ţinut nenumărate cursuri despre Împărăţia lui Dumnezeu în învăţăturile Domnului Isus.

Sunt un om care Îl iubeşte pe Domnul Isus, are mintea plină de gândirea lui Isus, trăieşte în unire cu Isus şi trăieşte pentru Isus, pentru răspândirea gândirii Lui în lume şi pentru biruinţa Împărăţiei lui Dumnezeu pe tot pământul.

Generația de tineri se confruntă cu multe probleme. Părinți care divorțează, banii care nu ajung, etichetele pe care cei din jur le dau, relațiile virtuale care prind pe mulți iar apoi îi lasă cu un gust amar, prieteniile care se destramă ușor și repede. Marea Roșie înainte și armata egiptenilor înapoi. Întrebarea tinerilor de astăzi, ce faci când nu știi ce să faci?

Răspuns I.Ţ.:  Viaţa a fost mult mai grea în generaţiile trecute. Voi,  generaţia voastră, aveţi uriaşe avantaje faţă de ceea ce am avut noi.  Greutăţile există ca să le biruiţi şi astfel să creşteţi şi să deveniţi un nou fel de umanitate.

Omenirea nu mai are nevoie de un Beethoven, un Dostoievski, un Ben Carson. Am întâlnit mulți tineri talentați. Cum ne putem folosi talanții pentru gloria lui Dumnezeu?

Răspunsul lui I.Ţ.: Cine v-a spus că omenirea nu mai are nevoie de genii? Dacă vreţi să trăiţi pentru gloria lui Dumnezeu, căutaţi să faceţi voia Lui aici pe pământ cum se face în ceruri şi aşa gloria lui Dumnezeu va umple tot pământul. Dezvoltaţi geniul pe care l-a pus Creatorul în voi şi veţi vedea câtă nevoie are Dumnezeu de asemenea oameni-minune!

Cartea dvs. „Bunătate, adevăr şi dreptate” începe cu povestea crinului care este tratat într-un mod nedemn de rangul lui tocmai pentru a putea dobândi statutul final. Farmecul unui om stă în bunătatea lui. De ce să fim buni? Nu putem pur și simplu să-i ocolim pe cei care ne fac rău? Riscăm, ne punem inima în joc. Nu putem rămâne pe margine? Nu putem rămâne undeva în umbră, egoiști și atenți la sufletul nostru?

Răspunsul lui I.Ţ.: Bunătatea este trăsătura de bază a lui Dumnezeu. A fi bun înseamnă a arăta practic că eşti fiul/fiica lui Dumnezeu. Viaţa însăşi este un risc. Şi Dumnezeu a riscat când ne-a creat şi ne-a dat libertate de alegere. „Egoişti şi atenţi la sufletul nostru” este o contradicţie în termeni. Sufletul se împlineşte numai prin altruism, prin bunătate, prin trăire pentru alţii. A te izola înseamnă a te auto-desfiinţa. A risca  dăruindu-te şi trăind în folosul altora este esenţa omului adevărat!

Ori de câte ori am hotărât să tolerez, să ajut, să încurajez, m-am întors cu sufletul gol, m-am simțit trădată. Merită să fim buni? Merită să ajutăm pe cel care după ce se sprijină de noi până se descurcă singur ne întoarce spatele și ne rănește? De ce?

Răspunsul lui I.Ţ.: Din tinereţe am început să mă investesc în alţii. Să-i ajut să devină. Să le deschid orizonturi, să le pun aripi, ca să zboare cât mai sus. Ei bine, mulţi dintre aceştia nu mi-au mulţumit niciodată. Unii s-au întors împotriva mea şi m-au lovit cu furie. Am văzut repede că aşa au procedat şi cu Domnul meu Isus şi El m-a asigurat că voi fi tratat aşa cum a fost tratat El. Aşadar, loviturile din partea celor la care le-am făcut bine sunt confirmări că sunt pe calea iubitului meu Isus. Şi aceasta este o răsplătire. Şi sunt multe, multe răsplătirile pentru munca de a-i îmbogăţi pe alţii. Aşa că, nu te plânge: Bucură-te!

Din ce în ce mai des, profesorii ne cer să dovedim existența lui Dumnezeu. Orice argumente am aduce, orice dovezi le-am spune, discuțiile par să fie în favoarea lor. Vi s-a pus vreodată întrebarea aceasta?

Răspunsul lui I.Ţ.: Nu eşti obligată să răspunzi profesorilor. Nu eşti obligată să-ţi justifici credinţa. Şi eşti liberă să ai orice credinţă îţi alegi tu, fără să dai explicaţii. Profesorii sunt experţi în a dovedi orice, chiar şi că negrul este alb şi că adevărul este minciună. Nu te lăsa atrasă în sofisticăriile lor. Vei ajunge la o vârstă şi la o pricepere prin care îţi vei putea apăra credinţa şi vei putea chiar să-i convingi pe actualii tăi profesori că credinţa ta este fundamentată în Adevăr. La o anchetă, un colonel de securitate a vrut să-i demonstrez că am dovezi pentru credinţa mea. Am refuzat să o fac, deoarece ştiam că indiferent ce dovezi îi voi aduce, el doar se va lăuda că a duelat cu mine şi că m-a băgat în buzunar. Am refuzat să intru în dezbatere cu el şi a plecat dezamăgit. Pe unii trebuie să ai înţelepciunea să-i dezamăgeşti.

Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții. Cum să ne păzim inima într-o lume a virtualității, a lucrurilor de-a gata, o lume a vitezei, o lume egoistă și rea?

Răspunsul I.Ţ.: Dacă stau înaintea unui televizor, care îmi oferă sute de canale, cu toate urâţeniile, dar şi a frumuseţilor din lume, eu am monitorul în mână! Eu aleg la ce canale să deschid şi pe care să le las închise, ca fiind porţile iadului! Acelaşi lucru în internet, această minunată şi superbă nouă invenţie a omului. Ea îmi oferă calea spre toate informaţiile din lume, cum nu ne-am fi putut imagina vreodată. Niciodată n-aş fi putut cunoaşte ce se întâmplă în spurcata lume a pornografiei, a magiei, a vrăjitoriei şi a tuturor celorlalte forme ale perversiunii umane. Dar tot astfel, niciodată n-aş fi putut avea acces la toate marile biblioteci ale lumii, la toate frumuseţile creaţiei lui Dumnezeu şi ale creaţiei umane şi la toate marile descoperiri ştiinţifice şi tehnologice actuale. Dar, încă o dată, eu am mausul în mână şi eu decid încotro să navighez şi la ce să mă opresc! Eu decid dacă mă afund în prăpăstiile răutaţii umane, sau dacă folosesc această minune ca să cunosc bunătăţile lui Dumnezeu şi ale bunătăţii fiinţei umane unite cu Dumnezeu!

Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o de-a lungul vieții?

Răspuns I.Ţ.: Să-L ascult pe Dumnezeu, să fac ce-mi spune El şi să mă încred în El pentru orice consecinţe care ar veni datorită faptului că M-am încrezut în El şi am făcut ce m-a învăţat El. Am constatat că mă pot baza pe El în orice situaţie imaginabilă.

Dacă ați putea scrie un mail iar acesta ar putea fi trimis fiecărui tânăr din lume, ce ați scrie?

Răspunsul lui I.Ţ.: Citiţi modul în care m-am descris ca răspuns la prima întrebare. Cea mai mare comoară de pe planeta Pământ este să-L cunoşti pe Isus. Citiţi-I cele patru biografii: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Asimilaţi învăţăturile Lui. Învăţaţi să gândiţi ca El. Intenţia Lui de bază este să Se facă una cu voi şi astfel să aducă în voi viaţa divină şi să vă facă să trăiţi viaţa în unire cu El, adică în simbioză cu divinitatea.

DE FRICA SAU DIN DRAGOSTE? – PARTEA 4

NOI FIINTAM IN DUMNEZEU: IN EL NE AVEM VIATA, MISCAREA SI FIINTA

 

 

Apostolul Pavel a vizitat cetatea Atena, capitala culturală şi filosofică a Europei din antichitate. Acolo a rostit un discurs în faţa consiliului înţelepţilor şi a vorbit despre adevăratul Dumnezeu. Printre altele, apostolul a spus: „…El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbăind, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa” (Faptele apostolilor 17:25-28).

Dumnezeu a ales să ne facă într-un anumit fel. Noi fiinţăm în Dumnezeu: în El ne avem viaţa, mişcarea şi fiinţa. Dar, foarte important de notat este faptul că El ne-a făcut aşa încât să nu-L vedem. Dar ne-a făcut cu aspiraţia după El şi de aceea Îl căutăm. Dar, fiindcă nu-L vedem, îl căutăm aşa cum caută orbii: pe pipăite, bâjbăind.

Întrebarea chinuitoare este: De ce ne-a făcut aşa? De ce să nu-L vedem? Răspunsul este simplu: El este atât de glorios, atât de minunat, încât dacă L-am vedea, am fi complet „fermecaţi”, complet captivaţi de frumuseţea Lui şi n-am mai putea face nimic altceva decât să privim la El! De ce să mai căutăm altceva când am văzut Perfecţiunea!? Ori, căutarea este motorul devenirii. Fiindcă aspirăm către ceva mai bun, mai sus, ne punem la contribuţie toate capacităţile şi căutăm, inventăm,  creăm. Deci, suntem creaţi cu dorinţa înnăscută după Dumnezeu.

Iată şi promisiunea lui Dumnezeu: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă mă veţi căuta cu toată inima” (Ieremia 29:13).

Atunci, ce înseamnă că L-am găsit pe Dumnezeu şi că Îl cunoaştem pe Dumnezeu? Voi încerca să explic lucrul acesta din experienţa lui David, aşa cum reiese ea din psalmii lui. Urmând exemplul lui Moise, David foloseşte cuvântul „Faţa” pentru Fiinţa sau Persoana lui Dumnezeu (aceasta este o sinecdocă, o figură de stil care foloseşte o parte pentru a defini întregul).

David scrie: „Inima îmi spune, din partea Ta: „Caută Faţa Mea”. Şi Faţa Ta, Doamne, o caut” (Psalmul 27:8). Traducând acest limbaj poetic, David ne spune că Dumnezeu pune în inima lui dorinţa după Fiinţa sau Persoana Lui şi imboldul de   a-L căuta şi el face lucrul acesta. Rezultatul: „Când îţi întorci faţa spre El, te luminezi de bucurie” (Psalmul 34:5). David ştie că L-a găsit pe Dumnezeu din faptul că toată fiinţa lui se umple de lumina prezenţei lui Dumnezeu. Bucuria  care-i inundă fiinţa este semnul că Fiinţa lui Dumnezeu i-a umplut fiinţa.

Deşi el nu-L aude pe Dumnezeu cu urechile lui fizice şi nu-L vede pe Dumnezeu cu ochii lui fizici, David declară: „Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima mea. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: Când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte” (Psalmul 16:8-9). Trăirile acestea lăuntrice, puternice, călăuzitoare, sunt pentru David semnele prezenţei şi a realităţii lui Dumnezeu în viaţa lui.

David Îi declară lui Dumnezeu: „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice la dreapta Ta” (Ps. 16:11). Adică, atunci când stau în prezenţa ta, în meditaţie şi în rugăciune, trăiesc bucurii greu de exprimat şi delectări de origine cerească.

Trăirile acestea cu Dumnezeu nu au loc cât ai clipi din ochi. Dumnezeu aşteaptă să-L cauţi şi aşteaptă să asculţi de învăţăturile Lui. Iată mărturia din Psalmul 119:145-149):

„Te chem din toată inima mea: Ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale. Te chem: Mântuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale.”

Pentru a realiza acest lucru, iată ce face el:
„O iau înaintea zorilor şi strig: „Nădăjduiesc în promisiunile Tale. O iau înaintea străjerilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău. Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta!”

Două lucruri îi dau curaj psalmistului: Mă bazez pe promisiunile Tale, fiindcă Tu îţi ţii Cuvântul dat şi mă bazez pe bunătatea Ta. Căutându-L pe Dumnezeu în felul acesta, vei avea şi tu bucuria de a-L găsi şi apoi de a trăi în părtăşie personală cu El.

Accesul la Dumnezeu s-a schimbat odată cu venirea la noi a lui Dumnezeu prin Fiul Său Întrupat. El, Fiul, Isus Cristos, ne spune: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).  Experienţa fundamentală a cunoaşterii lui Dumnezeu rămâne cea descrisă de David. Ce se schimbă… vom vedea in articolul următor.

DE FRICA SAU DIN DRAGOSTE? – PARTEA 5

PRIN ACTUL ACESTA, VIATA LUI CRISTOS DEVINE VIATA NOASTRA SI DUHUL LUI CRISTOS DEVINE DUHUL NOSTRU.

 

 

Am arătat în articolul anterior că în Vechiul Testament modul de cunoaştere a lui Dumnezeu ne este prezentat cel mai pe larg în psalmii lui David. Nu degeaba, Dumnezeu îl numeşte pe David „un om după inima Mea” (Faptele ap.13:22; cf. 1 Samuel 13:14 şi 16:7). Şi tot în articolul anterior am indicat că odată cu întruparea Fiului lui Dumnezeu cunoaşterea lui Dumnezeu a intrat într-o fază nouă. Ce elemente noi au apărut referitor la cunoaşterea lui Dumnezeu?

Primul element nou este semnalat de apostolul Ioan, când scrie: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela ni L-a făcut cunoscut” (Evanghelia după Ioan 1:18).

Domnul Isus ni L-a făcut cunoscut pe Dumnezeu cel puţin în două feluri: (1) El ni  L-a făcut cunoscut prin învăţăturile Lui şi (2) Ni L-a făcut cunoscut prin propria lui Persoană: „Cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl… Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care le spun Eu nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui” (Ioan 14:9-10). Mai mult, Persoana Lui nu este numai locul unde Îl vedem pe Dumnezeu, ci Persoana Lui devine Acela prin care mergem la Dumnezeu şi Acela care ne dă viaţa lui Dumnezeu: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Învăţăturile lui Isus şi Persoana lui Isus le cunoaştem din cele patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Citiţi-le şi umpleţi-vă gândirea de cuvintele Lui (notaţi că „învăţătura sau Învăţăturile” lui Isus, „cuvintele” lui Isus şi „poruncile” lui Isus sunt folosite în mod alternativ, deci sunt sinonime, adică denumesc acelaşi lucru).

Al doilea element nou în domeniul cunoaşterii lui Dumnezeu este întruparea Fiului lui Dumnezeu, care reprezintă intrarea lui Dumnezeu în însăşi fiinţa omenirii.

Despre întruparea Fiului lui Dumnezeu şi despre ceea ce reprezintă ea, s-au scris, de-a lungul ultimelor două mii de ani, multe cărţi, deoarece este una dintre învăţăturile fundamentale ale credinţei creştine.

„Întruparea” este doar primul pas. Acesta este urmat de faptul că Fiul, fiindcă S-a făcut una cu noi, a luat asupra Lui tot falimentul nostru,  a murit moartea noastră, iar prin învierea Lui ne-a ridicat şi pe noi la o viaţă nouă, cel puţin ca posibilitate, pe care noi trebuie să o acceptăm prin credinţă. Prin actul acesta, Viaţa lui Cristos devine viaţa noastră şi Duhul lui Cristos devine Duhul nostru.

Dincolo de acestea urmează trăirea noastă în unire cu Cristos şi transformarea noastră după chipul lui Cristos, care este Chipul lui Dumnezeu.

Cristos, Fiul lui Dumnezeu este instalat pe tron, la dreapta lui Dumnezeu şi Lui I-a încredinţat Dumnezeu conducerea treburilor universului şi ale istoriei, cu atribuţia principală de a instaura pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu, până se va face pe tot pământul voia lui Dumnezeu aşa cum se face în ceruri şi până când va pune pe toţi adversarii Săi sub picioarele Sale. În virtutea faptului că El S-a făcut una cu noi, noi suntem acum Agenţii Lui pentru a „uceniciza toate naţiunile, învăţându-le toate învăţăturile Lui, şi învăţându-le să trăiască după învăţăturile Lui” (Matei 28:18-20). Şi El este cu fiecare dintre noi şi în fiecare dintre noi!

Invăţătura despre unirea divinităţii cu noi ne-a dat-o Isus în modul cel mai succint în Ioan cap. 14, când ne-a asigurat că Duhul Sfânt devine călăuza noastră, ca să ne călăuzească în tot adevărul, şi când ne-a asigurat că El Însuşi împreună cu Tatăl vin să locuiască în noi (vezi versetele 15-26). Pentru a ne asigura că unirea Lui cu noi este una organică, El ne spune: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5). Apoi, El ne ridică la rangul de „prietenii Mei” (Ioan 15:14) şi, după învierea Sa din morţi, la rangul de „fraţii Mei” (Ioan 20:17).

Tot procesul acesta de unire cu Cristos, de trăire împreună cu Cristos şi de lucrare împreună cu Cristos devine modul în careajungem la adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi în care trăim în cunoaşterea lui Dumnezeu.

ESCATOLOGIE PERSONALA (1)

INTERESANT ESTE CA IN ULTIMII PATRUZECI DE ANI S-AU FACUT MULTE INTOARCERI DIN LUMEA DE DINCOLO, PRIN RESUSCITARI, DAR…

 

Omul este o fiinţă extrem de interesată să ştie viitorul. Uitaţi-vă numai câţi bani se cheltuiesc pe horoscoape şi pe alte mijloace de ghicire a viitorului. Aici nu este vorba numai de o simplă curiozitate, ci este ceva mult mai mult: Omul vrea să ştie ce se va întâmpla cu lumea aceasta, ca să ştie cum să-şi construiască viaţa în lumina a ceea ce are să se întâmple cu pământul şi cu tot universul. De asemenea, omul vrea să ştie dacă viaţa lui este numai aici şi acum, sau dacă viaţa lui continuă după moarte. Acum trei mii de ani, înţeleptul Solomon meditând la modul în care l-a făcut Dumnezeu pe om, a făcut şi această interesantă observaţie: „ai pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei”. Cu alte cuvinte, omul a fost creat de Dumnezeu cu capacitatea aceasta profundă de a se gândi nu numai la scurta lui viaţă pe pământ ci şi la ceea ce va urma dincolo de această viaţă.

Ca să sistematizăm lucrurile, omul vrea să ştie două lucruri fundamentale: (1) care este viitorul lui personal, adică ce se va întâmpla cu el după moarte, şi (2) ce se va întâmpla cu întreaga lume, adică va avea oare istoria omenirii un sfârşit şi care va fi sfârşitul acesta. În teologie, aceste două teme sunt discutate în capitolul numit „escatologie”, cuvânt care vine de la grecescul „escatos”, care înseamnă „ultim”. Este vorba deci despre lucrurile ultime, sau de pe urmă. Există o escatologie a omului, adică unde se duce după moarte, şi o escatologie a omenirii, adică ce sfârşit va avea istoria umanităţii.

Vom începe aici o serie de articole despre escatologie. Vom începe cu escatologia personală, adică vom vorbi despre lucrurile care se vor întâmpla cu omul dincolo de moarte. Aşa cum este principiul nostru de bază, vom porni de la învăţăturile Domnului nostru Isus Cristos pe această temă, la care vom adăuga ceea ce ne spun apostolii Dumnului.

Chiar la începutul predicii de pe munte, la a noua „fericire”, fericirea pe care ne învaţă El să o scoatem din faptul că, din cauza credinţei noastre în El şi a trăirii noastre după învăţăturile Lui, oamenii ne vor batjocori, ne vor prigoni şi vor spune despre noi „tot felul de lucruri rele şi neadevărate”. Dacă se va întâmpla aşa ceva, El ne asigură: „Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:11-12).

Tot în predica de pe munte, Domnul Isus ne dă această extrem de importantă îndrumare: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă şi nici nu le fură. Fiindcă unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:19-21).

În ultima Lui seară cu ucenicii, înainte de arestare, torturare şi răstignire, Isus „ca Cel ce ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl” şi „fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce” (Ioan 13:1,3), a dat ucenicilor Săi ultimele învăţături şi încurajări, care încep cu acest anunţ  dumnezeiesc: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi” (Ioan 14:1-3).

După cuvântarea aceasta, Domnul Isus se roagă pentru ucenicii Săi şi în această rugăciune Îi spune Tatălui: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17:24). Referitor la Slava aceasta, cu câteva fraze înainte, Domnul Isus Îi spusese Tatălui despre ucenici: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu.” „Slava” este elementul divin pe care oamenii l-au pierdut prin neascultare: „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Încă înainte de a muri pentru păcatele lor, ca Unul care putea acţiona şi înainte şi putea să ierte păcatele (Matei 9.6), Isus le-a restaurat ucenicilor Săi slava divină, dar El dorea ca ei să fie şi „dincolo” cu El, „să vadă” şi astfel să împartă cu El gloria Lui cerească!

Să trecem acum la o învăţătură a Domnului Isus mai puţin înţeleasă. În Luca 16, El spune „pilda ispravnicului necredincios”, un administrator dat afară din slujbă, care, pentru a-şi face prieteni dintre fermierii care aveau pământ în arendă, le iartă acestora o bună parte din datorie. Aceasta fiindcă el nu avea unde să se mute din casa administraţiei şi spera ca fermierii aceia să-l primească în casele lor. Acţiunea lui este controversată, dar ceea ce ne interesează pe noi aici este modul în care Domnul Isus aplică la noi pilda aceasta. El ne spune: „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile (locuinţele) lor veşnice” (Luca 16:9, sublinierea prin italice ne aparţine, I.Ţ.).

Pe baza acestui text putem face multe interpretări, dar un singur lucru este clar că aici, în această viaţă, putem folosi bogăţiile noastre ca să ne facem cu ele prieteni pentru viaţa de dincolo. De exemplu, dacă noi susţinem un misionar şi prin acesta mulţi ajung în cer, acolo toţi oamenii aceia ne vor fi prieteni şi ne vor primi (poate în vizită) în locuinţele lor cereşti.

Trebuie să semnalăm aici încă un element. Pe vremea Domnului Isus, între evrei trăia şi partida saducheilor, care de regulă erau cei din clasa bogaţilor, şi care nu credeau că există viaţă după moarte. În  contextul pildei despre prietenii pe care suntem chemaţi să ni-i facem pentru viaţa de dincolo de moarte, Domnul Isus spune pilda cu bogatul nemilostiv şi cu cerşetorul Lazăr. În partea a doua a pildei, bogatul, aflat „în locuinţa morţilor, în chinuri”, i se adresează lui Avraam cu această rugăminte foarte semnificativă: „Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin”. La care Avraam îi răspunde că fraţii lui au deja informaţii despre existenţa lumii de dincolo în scrierile lui Moise şi ale profeţilor. Bogatul insistă că dacă se va duce la ei cineva înviat din morţi cu siguranţă „se vor pocăi” (metanoeo, îşi vor schimba gândirea cu privire la viaţa de dincolo şi vor lua măsuri să nu meargă şi ei în locul unde este fratele lor). Avraam îi răspunde că dacă nu cred ce scrie în Scripturi nu vor crede nici dacă va învia cineva din morţi.

Interesant este că în ultimii patruzeci de ani s-au făcut multe întoarceri din lumea de dincolo, prin resuscitări, dar numărul celor care devin credincioşi datorită mărturiei lor este nesemnificativ! Domnul Isus ştia bine ce spune!

Ne putem pune întrebarea: Unde scrie în cărţile lui Moise despre existenţa vieţii de dincolo de moarte? În discuţia pe care o are cu saducheii, în Matei 22:23-32, Domnul Isus le dă acestora următorul argument: Când Dumnezeu îi spune lui Moise la rugul aprins, „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”, prin aceasta El îi spune lui Moise că Avraam, Isaac şi Iacov sunt vii, altfel Dumnezeu ar fi un Dumnezeu al morţilor!

Prin urmare, Domnul Isus ne vorbeşte mult despre viaţa de dincolo de moarte, sau viaţa în ceruri. Mai sus v-am dat textele cele mai importante.

Vom discuta în continuare despre învăţătura Domnului Isus despre viaţa în ceruri în articolul următor.

ESCATOLOGIE PERSONALA (2)

EL NE DA CATEVA PRINCIPII DESPRE MODUL IN CARE MODUL NOSTRU DE A TRAI IN ACEASTA VIATA VA DETERMINA CE POZITII VOM PRIMI DUPA CE VOM MURI:

 

Când Domnul Isus i S-a arătat lui Saul (devenit mai târziu apostolul Pavel) pe drumul Damascului, i-a spus acestuia nu numai că El, Isus,  este viu şi că este o Fiinţă Divină, ci i-a spus şi misiunea pe care o va avea el, Pavel, de acum în viaţă:

„Te-am ales din mijlocul acestui popor (Israel) şi din mijlocul naţiunilor, la care te trimit ca să le deschizi ochii, să se întoarcă din întuneric la lumină şi de sub puterea satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertarea de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi” (Faptele apostolilor 26:17-18).

Citez aici acest text doar pentru a vă semnala că Domnul Isus a fost Cel care l-a învăţat pe apostolul Pavel că cei care vor crede în El vor primi nu numai iertarea de păcate, ci şi „moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”

Apostolul Pavel captează această informaţie şi o dezvoltă în felul următor:

„Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu, Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El” (Romani 8:16-17).

În epistola către Coloseni, la un moment dat, Pavel se adresează sclavilor şi-i instruieşte să asculte de stăpânii lor şi să-i slujească cu corectitudine şi cu toată inima. Sclavii erau cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii. Ei nu mai aveau nici o speranţă în viaţa aceasta. Ce motivaţie le poate da Pavel unor oameni aflaţi într-o situaţie atât de lipsită de speranţă şi de viziune? Iată superba motivaţie pe care  le-o dă apostolul:

„Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Cristos! (Coloseni 3:23-24. Sublinierea prin italice ne aparţine, I.Ţ.).

Ca să înţelegem cât de glorioasă este această motivaţie, ne întoarcem înapoi la învăţăturile Domnului Isus.

Într-o pildă despre „robul credincios şi înţelept”, Domnul Isus spune despre „stăpânul” lui, care evident este Dumnezeu:

„Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale” (Matei 24:47). Aceasta este cea mai scurtă definiţie a ceea ce noi numim „moştenire”: acţiunea prin care un tată pune pe fiul său ca stăpân peste toate averile sale.
Să ţinem cont şi de faptul că Biblia vorbeşte despre relaţia dintre un tată şi fiul său ca despre o relaţie dintre un stăpân şi robul său. În pilda talanţilor, o pildă despre „Împărăţia cerurilor” (Matei 25:14), ni se spune: „Stăpânul său i-a zis: „Bine rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri; te voi pune peste multe lucruri: intră în bucuria stăpânului tău” (versetul 21).

Să ne întoarcem acum iarăşi la pilda cu ispravnicul necredincios, unde Domnul Isus ne vorbeşte evident despre ceruri: „când veţi muri” (Luca 16:9). În continuare, El ne dă câteva principii despre modul în care modul nostru de a trăi în această viaţă va determina ce poziţii vom primi după ce vom muri:

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este necredincios şi în cele mari. Deci, dacă  n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii. Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru” (Luca 16: 10-12).

Câteva explicaţii, chiar şi telegrafice, sunt necesare aici. „Bogăţiile nedrepte” sunt toate bogăţiile pe care le avem aici, unde totul este într-o anumită măsură întinat. Iar „adevăratele bogăţii” sunt cele pe care Dumnezeu vrea să ni le încredinţeze („să ne pună peste”) dincolo de moarte. De asemenea,  „lucrul altuia” este tot ce avem noi în această viaţă: toate sunt ale lui Dumnezeu şi El ni le-a încredinţat ca noi să le administrăm pentru El. „Ceea ce este al nostru” este tot ce are Dumnezeu pentru noi dincolo: plăcerea Lui este să ni le dea. Dar, prin ceea ce am făcut noi aici, ne-am dovedit noi vrednici de încredere pentru dincolo?

Apostolul Pavel ne confirmă această interpretare: „Toate sunt ale voastre… fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie lucrurile viitoare: toate sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Cristos şi Cristos este al lui Dumnezeu” (1 Cor. 3:22-23). Dar, cu toate că sunt ale noastre, dacă lucrarea pe care am făcut-o noi în această viaţă se va dovedi a fi fost „lemn, fân, trestie”, care vor arde în foc, noi ne vom pierde orice răsplată şi nu vom primi ce este al nostru (versetele 10-15 din acelaşi capitol).

În pilda polilor, Domnul Isus mai adaugă o informaţie referitoare la ce vom fi noi în ceruri, când ne spune despre robul al cărui pol a câştigat zece poli:

„Şi el i-a zis: ”Bine, rob bun, fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte guvernarea a zece cetăţi” (Luca 19:17).

Iar celui al cărui pol a câştigat cinci poli îi spune:  „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi”  (v.19).

Cu alte cuvinte, acolo ni se vor da poziţii de mai mare sau de mai mică răspundere, conform cu credincioşia noastră in administrarea bunurilor Lui, pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat spre administrare în viaţa aceasta.

Acestea sunt informaţii pe care ni le dă Domnul Isus despre viaţa noastră de aici şi despre viaţa noastră de dincolo de moarte. Unii nu iau aceste informaţii în serios, sau le interpretează până nu mai rămâne nimic din ele. O fac pe socoteala lor.

Noi am decis să-L credem pe Domnul Isus sută la sută şi ne străduim să trăim pe baza tuturor informaţiilor pe care ni le dă El despre lume şi viaţă.

ESCATOLOGIE PERSONALA (3)

TEXTUL ACESTA ESTE DE CEA MAI MARE IMPORTANTA. ESTE TEXTUL DESPRE RAPIREA NOASTRA, A TUTUROR CREDINCIOSILOR, LA VENIREA DOMNULUI ISUS PE NORII CERULUI. SA URMARIM CU ATENTIE ORDINEA EVENIMENTELOR

 

Pentru a căpăta o imagine totală despre destinul nostru, trebuie să ne uităm acum la ceea ce se va întâmpla cu trupul nostru. Fiindcă Domnul Isus este Înainte-mergătorul nostru, să ne uităm mai întâi ce S-a întâmplat cu El după învierea Lui din morţi. Iată ce ne relatează Evanghelistul Luca:

„Pe când vorbeau ei astfel, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele. Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne nici oase, cum vedeţi că am Eu.” Şi după ce a zis aceste cuvinte, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, El le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor” (Luca 24:36-43).

Ideea subliniată de Luca este că Isus avea un trup real, care putea fi pipăit şi cu care El putea mânca. La începutul cărţii Faptele apostolilor, tot Luca ne relatează momentul plecării lui Isus la cer: „După ce le-a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns de ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi le-au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Faptele ap. 1:9-11). Textul acesta ne spune că Domnul Isus se va coborî din nou „în acelaşi fel” cum a plecat, adică în acelaşi trup. De aceea, noi credem în revenirea „în trup” a Domnului nostru!

Să ne uităm acum ce se întâmplă cu noi când murim. Trupul nostru se  întoarce în ţărână, de unde a fost luat (Geneza 3:19; Elc.12:7 şi 2 Cor.5:1). Dar „noi” adică omul nostru din lăuntru „ avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână” şi „ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta ca să fim acasă la Domnul” (2 Cor.5:2,8). Deci, noi intrăm în locuinţa noastră cerească după ce am părăsit trupul acesta şi, evident, vom fi acolo într-o altă „casă” decât trupul acesta.

Dar, să nu ne grăbim să spunem „adio” pentru totdeauna trupului nostru. Noi suntem o unitate alcătuită din „duh (sau spirit), suflet şi trup” şi toate sunt foarte importante în planul lui Dumnezeu cu noi. Trupul nostru este „Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în noi” şi ni se cere să glorificăm pe Dumnezeu nu numai în duhul nostru, ci şi în trupul nostru ( Cor.3:16-17 şi 6:19-20) şi să nu nimicim Templul lui Dumnezeu (3:17).

Dumnezeu n-a terminat cu trupul nostru. El mai are un plan cu trupul acesta al nostru. Viitorul acestui trup al nostru este legat de viitorul actualei creaţii. Apostolul Pavel ne spune că:

„creaţia aşteaptă cu o dorinţă înflăcărată revelarea copiilor lui Dumnezeu. Căci creaţia a fost supusă deşertăciunii… cu speranţa că şi ea va fi eliberată din robia descompunerii ca să aibă parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de astăzi toată creaţia suspină şi sufere durerile naşterii. Şi nu numai ea, ci şi noi, care avem primele roade ale Duhului, suspinăm şi aşteptăm înfierea (literal huio-thesia, adică „punerea în poziţia de fii”), adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în speranţa aceasta am fost mântuiţi” (Romani 8:10-24, traducere actualizată).

Acelaşi lucru ni-l spune Pavel mai pe scurt în aceste cuvinte:

„Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus  Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului gloriei Sale (sau a trupului Său glorificat), prin puterea pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile” (Filipeni 3:20-21).

Pavel dezvoltă şi mai pe larg  planul lui Dumnezeu cu trupurile noastre  în 1 Corinteni 15, marele capitol al învierii Domnului Cristos şi al învierii noastre. După ce discută pe larg despre învierea Domnului, Pavel ne spune că acum, Cristos este în ceruri, de unde conduce operaţia de aşezare a Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ (v.24-27) şi apoi discută problema trupurilor noastre. Iată ce scrie apostolul:
„Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire; este semănat în ocară şi înviază în glorie; este semănat în neputinţă şi înviază în putere; este semănat trup firesc (natural) şi înviază trup spiritual. Dacă există un trup natural, există şi un trup spiritual. De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu; al doilea Adam a fost făcut un Spirit dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este spiritual, ci ce este natural; ce este spiritual vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea vine din cer. Cum este cel pământesc aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc aşa sunt cei cereşti. Şi aşa cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.”

Iată evenimentul pe care-l aşteptăm:

„Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire; şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă” (1 Corinteni 15: 42-40 şi 51-54).

Evenimentul acela glorios mai este descris de apostolul Pavel şi în 1 Tesaloniceni, unde el ne dă alte detalii importante.

În primul rând, trebuie să vedem ce se întâmplă cu cei care au murit deja şi sunt „acasă la Domnul”, şi se bucură cu El acolo de o viaţă glorioasă:

„Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: Noi cei vii care vom rămâne până la venirea Domnului nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei şi astfel (în această stare de oameni cu trupuri glorificate,) vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:13-17. Sublinierile noastre, I.Ţ.).

Textul acesta este de cea mai mare importanţă. Este textul despre răpirea noastră, a tuturor credincioşilor, la venirea Domnului Isus pe norii cerului. Să urmărim cu atenţie ordinea evenimentelor.

1.    1. Domnul Isus Însuşi Se va coborî din cer;
2.    2. Dumnezeu va aduce împreună cu Isus pe toţi aceia care au adormit, adică au trecut în veşnicie până acum, „cei morţi în Cristos”;
3.    3. Cei ce vor veni împreună cu Isus „vor învia”, adică vor primi trupuri glorificate, asemenea trupului Domnului Isus după înviere, trupul cu care S-a dus El la cer;
4.    4. Noi, cei vii, care vom fi rămas pe pământ până atunci, „vom fi schimbaţi” (1 Cor.15:52), adică vom primi şi noi trupuri glorificate şi vom fi răpiţi, adică vom fi înălţaţi pe norii cerului şi ne vom alătura celor veniţi cu Domnul.
5.    5.Textul din 1 Tesaloniceni se opreşte aici, spunându-ne doar că „vom fi întotdeauna cu Domnul”. Dar, unde vom fi împreună cu Domnul? Ce se va întâmpla când vom fi cu toţi acolo cu Domnul Isus pe norii cerului? Imaginaţi-vă scena: Acolo pe norii cerului vom fi toţi cei mântuiţi din toate timpurile, de la Adam încoace. Acolo va fi şi Avraam, şi David, şi Isaia, şi toţi apostolii, şi toţi marii eroi ai credinţei din toate timpurile.

Încă odată: Ce se va întâmpla atunci? Momentul acela este prea măreţ, prea important ca să nu se întâmple atunci cel mai glorios eveniment atât din istoria omenirii, cât şi din istoria cosmosului.

Momentul acela este numit în Biblie „ziua Domnului”. Apostolul Petru este cel care ne spune ce se va întâmpla atunci:

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde”. Petru o numeşte şi „ziua lui Dumnezeu” şi continuă să ne spună ce se va întâmpla în ziua aceea: „cerurile aprinse vor pieri şi corpurile cereşti se vor topi de căldura focului. Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va domni dreptatea”       (2 Petru 3:10, 12-13).

Focul acela va avea rolul de a purifica întregul cosmos şi tot pământul: va fi ca un fel de pasteurizare a universului şi a pământului. Va fi momentul descris în Romani 8:18-24, când „creaţia va fi eliberată din robia descompunerii” şi „va avea parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu” şi când va avea loc „răscumpărarea trupului nostru”.

Este evenimentul descris în Apocalipsa 5, când „cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la picioarele Mielului şi I-au cântat această „cântare nouă”:

„Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, din orice limbă, din orice popor şi din orice naţiune. Ai făcut din ei o Împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru. Şi ei vor împărăţi pe pământ” (Apocalipsa 5: 8-10).

Ultima propoziţie din acest text, subliniată de noi prin litere italice, ne spune ce va urma după ce am asistat pe norii cerului la conflagraţia prin care Domnul Isus a purificat tot cosmosul şi a făsut un cer nou şi un pământ nou: vom coborî cu toţii pe noul pământ. Vom face lucrul acesta la invitaţia Domnului Isus, în calitatea lui de Împărat:

„Veniţi,  binecuvântaţii Tatălui, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:31-34).

Acesta este evenimentul descris de apostolul Ioan in Apocalipsa 21:

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut”. Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi”. Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate” (Apocalipsa 21:1-5).

ESCATOLOGIE PERSONALA (4)

DAR DOMNUL ISUS N-A SPUS NICIODATA CA EXISTENTA NOASTRA IN CER VA FI PENTRU TOTDEAUNA. DIMPOTRIVA, EL LE-A VORBIT UCENICILOR SAI DESPRE UN EVENIMENT CARE VA SCHIMBA TOATA STRUCTURA ACTUALULUI UNIVERS

 

Cred că aţi înţeles din articolul meu precedent că un element esenţial în gândirea noastră despre viitor trebuie să fie ceea ce se va întâmpla cu trupul nostru. Actualul nostru trup este „supus putrezirii” şi la trecerea noastră din această viaţă este pus în pământ. Apostolul Pavel ne spune că noi „aşteptăm răscumpărarea trupului nostru” şi că lucrul acesta este atât de important încât „în speranţa aceasta am fost mântuiţi” (Romani 8:24), adică scopul iertării noastre de păcate şi al împăcării noastre cu Dumnezeu este că într-o zi trupul nostru va fi înviat şi transformat, exact aşa cum a fost transformat trupul lui Isus când El a fost înviat din morţi. Tot Pavel ne spune că această transformare a trupului nostru va avea loc când Domnul Isus va reveni pe norii cerului (1 Tesaloniceni 4:13-17; 1 Corinteni 15: 51-54 şi Filipeni 3:20-21).

Cu ce scop vom primi acest trup nou, trup nesupus putrezirii? Răspunsul este de cea mai mare importanţă posibilă: Ca să domnim (să împărăţim) împreună cu Domnul Isus Cristos pe noul pământ (Apocalipsa 5:10; Matei 25:31-34; Apocalipsa 21:1-5, etc.).

Existenţa noastră în cer reprezintă o existenţă interimară. Dumnezeu a creat planeta pământ de dragul omului: ca aici Dumnezeu să-Şi nască şi să-Şi formeze copii cu care să locuiască El Personal, pentru toată eternitatea. Planul lui Dumnezeu cu omul este aici pe pământ. Este adevărat că omul, prin neascultarea de Dumnezeu, a afectat nu numai propria lui fiinţă, ci şi întreaga viaţă de pe pământ, dar trebuie să citim cu atenţie ce ne spune apostolul Pavel în Romani 8:19-24, despre răscumpărarea întregii creaţii odată cu răscumpărarea trupului omului.

De asemenea, este adevărat că Domnul Isus ne-a vorbit clar despre viaţa noastră cu El în cer, despre comorile pe care trebuie să ni le adunăm în cer, despre funcţiile pe care le vom avea în cer şi noi trebuie să luăm aceste învăţături cu cea mai mare seriozitate, aşa cum am făcut eu de-a lungul întregii mele cariere de predicator şi învăţător (am ţinut nenumărate predici despre răsplătirile în cer şi despre trăirea noastră pe pământ  aşa încât să ne calificăm pentru funcţiile pe care vrea Domnul să ni le dea acolo). Dar Domnul Isus n-a spus niciodată că existenţa noastră în cer va fi pentru totdeauna. Dimpotrivă, El  le-a vorbit ucenicilor Săi despre un eveniment care va schimba toată structura actualului univers. El îi spune lui Petru:„Adevărat, adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul Omului pe scaunul măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Matei  19:28). Cuvântul folosit de Domnul Isus şi tradus prin „înnoirea tuturor lucrurilor” este palingenesia, care înseamnă literal „o nouă geneză”, adică „restaurarea întregii lumi (cerul şi pământul) în starea pură şi glorioasă în care era înainte de neascultarea proto-părinţilor noştri”  ( după: The Greek-English Lexicon of the New Testament, de Thayer).

Apostolul Petru se referă la acelaşi eveniment când  le vorbeşte conducătorilor evrei despre Isus Cristos „pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor” (Faptele ap.3:20-21).  Cuvântul grecesc folosit de Petru aici este apocatastaseos, care înseamnă „refacerea în forma anterioară”.

Domnul Isus vorbeşte şi de învierea morţilor şi de schimbările radicale care se vor întâmpla atunci cu trupul nostru: „Căci la înviere (oamenii) nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu din cer” (Matei 22:30).

Prin urmare, Domnul Isus, apostolul Petru şi apostolul Pavel ne vorbesc clar despre o refacere sau transformare radicală a întregii creaţii, o nouă creaţie  „în care va locui dreptatea” (2 Petru 3:13). Apostolul Ioan îşi adaugă  mărturia lui la acest fenomen măreţ şi glorios în Apocalipsa 21:1-5, unde ne redă viziunea unui cer nou şi a unui pământ nou, unde Dumnezeu va locui cu oamenii.

Când se vor întâmpla lucrurile acestea?

Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 25: 36) .

Dar Domnul Isus ne-a dat un jalon extrem de important, ceva care poate fi văzut de toată lumea: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi vestită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei 24:14). Aceasta este ceea ce noi numim „marea trimitere”, dată nu numai apostolilor ci tuturor generaţiilor de ucenici ai lui Isus care vor veni după apostoli: „Duceţi-vă şi ucenicizaţi toate naţiunile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi învăţându-i să păzească (să trăiască după) tot ce v-am poruncit (după toată învăţătura Mea).  Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28:19-20).

Acestea fiind spuse, a venit momentul să ne uităm cu mai multă atenţie la ce ne învaţă Domnul Isus despre viitor. O vom face în articolele următoare, cu ajutorul Lui.

ESCATOLOGIE PERSONALA (5)

DOMNUL ISUS CRISTOS SI VIITORUL

 

Domnul Isus Cristos şi viitorul.

Ca să înţelegem învăţătura Domnului Isus despre viitor, trebuie să cunoaştem mediul de idei în care ne-a dat El învăţătura Lui. El n-a vorbit într-un vacuum de idei. În lumea în care a apărut şi a acţionat El, circulau tot felul de teorii, de învăţături, de aşteptări, de credinţe şi oamenii erau pasionaţi pentru credinţele lor şi militau, adeseori violent, pentru credinţele lor. Era inevitabil ca Isus din Nazaret să ia o atitudine sau alta faţă de aceste idei şi credinţe. Adeseori învăţăturile Lui erau date ca răspuns direct la aceste credinţe şi atitudini.

Prin urmare, ca să înţelegem ce vorba El, trebuie să înlelegem cu cine vorbea El.

Aşadar, vom expune în continuare, foarte pe scurt, cele mai de seamă credinţe care se confruntau în acea vreme.

Trebuie să începem cu învăţăturile pe care le-a dat regele David la cortul pe care l-a făcut el. Am vorbit pe larg despre cortul acesta nu de mult. În acest cortul nu se aduceau jertfe, ci doar se cântau „psalmi”, cântări despre frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu. În acest cort, chivotul prezenţei lui Dumnezeu era aşezat în centru, ca să aibă acces la El toţi oamenii, inclusiv oameni din alte naţiuni, din toate naţiunile. Psalmii lui David, sau cântările pe care le cânta zi şi noapte corul (împărţit în 24 de cete, acoperind fiecare oră din zi şi noapte) proclamau faptul că Dumnezeu este „Domnul întregului pământ” (Ps.97:5). Dumnezeu Îşi oferă mântuirea Lui, ocrotirea Lui, bunătatea Lui tuturor naţiunilor:

„Domnul Şi-a arătat mântuirea, Şi-a dscoperit dreptatea înaintea tuturor naţiunilor. Şi-a adus aminte  de bunătatea şi credincioşia Lui faţă de casa lui Israel: toate marginile pământului au văzut mântuirea Dumnezeului nostru” (Ps.98:2-3). Şi iată declaraţia cea mai cuprinzătoare: „Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu bucurie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu. El ne-a făcut, ai Lui suntem; noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui” (Ps.100:1-3).

Psalmul 22 este cea mai cutremurătoare descriere a răstignirii şi a morţii Fiului lui Dumnezeu. Iată care este urmarea, care este produsul final al acţiunii Fiului lui Dumnezeu pe cruce:

„Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul; toate familiile naţiunilor se vor închina înaintea Ta. Căci a Domnului este Împărăţia; El stăpâneşte peste naţiuni” (Ps.22:27-28).

Iată alt cântec care se cânta la cortul lui David:

„Dumnezeu împărăţeşte (domneşte) peste naţiuni; Dumnezeu şade pe scaunul Lui de domnie cel sfânt, Domnitorii popoarelor se adună împreună cu (sau, ca fiind) poporul Dumnezeului lui Avraam: Căci ale lui Dumnezeu sunt toate scuturile (sau, toţi regii) pământului; El este mai înalt şi mai presus de orice” (Ps.47:8-9).

Şi această cântare, care  cuprinde şi încoronează totul: „Domnul este bun faţă de toţi şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui… Vor spune gloria Împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta, ca să facă cunoscut fiitor oamenilor (adică întregii omeniri) puterea Ta şi strălucirea plină de glorie a Împărăţiei Tale. Împărăţia Ta este o Împărăţie veşnică şi stăpâniea Ta rămâne în picioare în toate veacurile” (Ps.145:9-13).

După moartea lui David, cortul lui a fost lăsat în paragină şi ideile lui cu o cuprindere peste toate naţiunile au fost abandonate. Evreii au început să se gândească numai la ei înşişi ca fiind poporul ales al lui Dumnezeu. Împotriva acestei tendinţe s-a ridicat, la două sute de ani după David, proorocul Amos, profeţind  că Dumnezeu la „ridica din căderea lui cortul lui David” ca să-Şi întindă din nou dragostea „peste toate naţiunile” (Amos 9:11-12).

Isaia era contemporan (ceva mai tânăr) cu Amos şi El a vestit aceeaşi viziune că toate popoarele sunt chemate să bea din apa vieţii, fiindcă Dumnezeu L-a pus pe Robul Său, sau Braţul Său (Mesia) „ca martor pe lângă popoare şi ca stăpânitor al popoarelor” (Isaia 55:1-7).

După robia babiloniană, evreii s-au lăsat cuprinşi de o aversiune cumplită faţă de toate naţiunile şi s-au închis într-un exclusivism complet, considerând că ei sunt singurul popor cu care Dumnezeu are de a face şi excluzând categoric orice idee că ei ar avea vreo misiune faţă de alte popoare.

Cu atitudinea aceasta se va ciocni Isus chiar de la începutul misiunii Sale. Luca ne relatează că,  în sinagoga din Nazaret, Isus a citat textul din Isaia 61:1-2:

„Duhul Domnului este peste Mine, fiindcă M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, să vindec pe cei cu inima zdrobită, să proclam prizonierilor de război eliberarea şi orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului”.

După ce a citit acest text, Isus a anunţat solemn: ”Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură  pe care le-aţi auzit”.

Se pare că Isus a explicat ceva mai pe larg misiunea Lui de a aduce aceste lucruri extraordinare şi ascultătorii „se mirau de aceste cuvinte pline de har” pe care le rostea El. Dar Isus a continuat spunând că lucrarea Lui nu va fi numai pentru Israel, ci se va extinde la toate naţiunile, aşa cum s-a extins la alte naţiuni şi lucrarea profeţilor Ilie şi Elisei. Când L-au auzit spunând aceste lucruri, consătenii lui Isus au fost atât de indignaţi încât L-au luat, L-au dus la marginea satului, pe coasta unui deal înalt, şi au vrut să- omoare, aruncându-L într-o prăpastie. Isus a recurs atunci la puterea Lui divină, a trecut printre ei şi a plecat de acolo (Luca 4:14-30).

De această atitudine a evreilor s-a izbit şi apostolul Pavel, când a fost arestat la Ierusalim şi când Căpitanul roman i-a dat dreptul să se apere înaintea conducătorilor evrei. Aceştia i-au ascultat biografia până la momentul când el a ajuns cu povestirea la momentul când i s-a arătat Isus pe drumul Damascului şi i-a spus: „Du-te, căci te voi trimite departe la naţiuni.” La aceste cuvinte, conducătorii evrei s-au umplut de imensă indignare şi au strigat Căpitanului: „Ia de pe pământ pe un asemenea om! Nu este vrednic să trăiască” (Faptele ap. 22:1-22).

De această atitudine a evreilor avea să se ciocnească Isus tot timpul celor trei ani de misiune. Vom vedea ce acţiune a intreprins Isus în final faţă de această atitudine de respingere din partea iudeilor.

(Va urma)

ESCATOLOGIE PERSONALA (6)

CEEA CE A PREVAZUT ISUS S-A INTAMPLAT INTOCMAI

 

Am început articolul anterior spunând că pentru a înţelege învăţăturile Domnului Isus despre viitor trebuie mai întâi să înţelegem lumea de idei în care Şi-a dat El învăţăturile

Am început prin a arăta că de la David până la Isaia a predominat o viziune largă, mondială, a planului lui Dumnezeu cu omenirea. Apoi am văzut cum iudeii s-au închis în ei înşişi şi au dezvoltat ideea izolaţionistă că numai ei sunt ai lui Iehova şi că Iehova are planuri numai cu ei.

Vom continua acum cu o idee care s-a desprins din această vedere izolaţionistă şi anume dorinţa de luptă violentă cu duşmanii lui Israel. O asemenea luptă a avut loc cu circa două sute de ani înainte de Cristos, prin revolta Macabeilor împotriva dominaţiei siriene.

La anul 73 înainte de Cristos, imperiul roman şi-a extins stăpânirea dură şi asupra iudeilor. Sub dominaţia romană, a crescut şi mai mult aşteptarea unui „mesia”, un „uns” al Domnului care se va pune în fruntea unei armate de eliberare care va sfărâma jugul stăpânirii străine. Un asemenea pretins „mesia” a apărut la anul 6, d.Cr., când Isus avea zece ani. Revolta a fost înfrântă de armatele romane şi toţi cei prinşi dintre răsculaţi, circa două mii de oameni, au fost răstigniţi pe cruci înşirate pe toate drumurile din Galilea. Cu siguranţă că băiatul Isus a văzut şi El spectacolul acesta înfiorător şi cu siguranţă a produs asupra Lui o impresie profundă.

Cu toată această înfrângere, iudeii au continuat să se gândească la o nouă revoltă. Cânt Isus Şi-a început misiunea în Galilea, toată lumea, inclusiv proprii Lui ucenici şi inclusiv Ioan Botezătorul, sperau ca El să fie Mesia care va elibera pe Israel.

Vom vedea mai târziu care a fost răspunsul direct pe care li l-a dat Isus.

Deocamdată, să facem un salt înainte, de circa treizeci şi ceva de ani. La anul 66, evreii au pornit o nouă răscoală împotriva romanilor. Iniţial, au avut un succes extraordinar: Au prins într-o ambuscară armata romană şi au ucis 6.000 de soldaţi romani. Era cea mai umilitoare înfrângere pe care o suferiseră romanii în toată istoria lor. Dar faptul acesta i-a făcut pe romani să treacă la acţiune hotărâtoare: au trimis un număr copleşitor de mare de armate, sub conducerea generalului Vespasian,  care au înconjurat Ierusalimul şi au blocat orice acces spre oraş sau dinspre oraş în afară. În oraş s-a instaurat foametea şi au avut loc evenimente îngrozitoare. În cele din urmă, armatele romane, sub conducerea generalului Titus (între timp Vespasian devenise Împărat la Roma), în anul 71,  au spart zidurile Ierusalimului, au dărâmat oraşul şi Templul, au măcelărit sute de mii de oameni şi au luat prizonieri 97.000, pe care i-au dus la Roma, i-au transformat în sclavi şi i-au pus să clădească Coloseumul! Ţara întreagă a fost pârjolită şi devastată.

Isus, cunoscând hotărârea concetăţenilor Săi de a porni cu orice preţ o răscoală, a prevăzut că rezultatul va fi acesta. El Îşi iubea ţara şi poporul şi ar fi vrut să facă tot posibilul să renunţe la această idee.

Când a ajuns să vadă că ei nu vor renunţa la soluţia revoltei armate, a plâns pentru soarta pe care urma să o aibă Ierusalimul. În ziua când a intrat în cetate, la ceea ce noi numim „duminica floriilor”, citim în Evanghelia lui Luca:

„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile; te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea în care ai fost cercetată” (Luca 19:41-44).

Ceea ce a prevăzut Isus s-a întâmplat întocmai.

În tot timpul în care Isus şi-a dat învăţăturile Sale, iudeii fierbeau de dorinţa de eliberare de sub romani şi se gândeau şi planificau revolta. Aă reţinem deci că acesta era un alt element care constituia mentalitatea din vremea aceea.

Urmează să mai vedem încă un element care făcea parte din acea mentalitate. Aceasta în articolul care urmează.

ESCATOLOGIE PERSONALA (7)

OBSERVATI CA IN AMBELE TEXTE ISAIA VORBESTE DE UN PERSONAJ NUMIT BRATUL LUI: IN PRIMUL TEXT PORUNCESTE CU BRATUL LUI SI IN AL DOILEA ISI DESCOPERE BRATUL LUI CEL SFANT

 

Când Se va întoarce Dumnezeu?

Dumnezeu S-a separat de oameni după falimentul lui Adam şi Eva în grădina Eden. După încheierea legământului cu Dumnezeu la Sinai şi după ce evreii au construit „Cortul întâlnirii”, Dumnezeu a coborât pentru o vreme cu gloria Lui în Cortul acela (Exod 44:34).

Slava lui Dumnezeu a mai coborât odată şi a umplut Templul clădit de regele Solomon (1 Împăraţi 8:10-11 şi 2 Cronici 5: 13-14).

La anul 587, cu câteva zile înainte de sosirea armatelor lui Nebucadneţar, care au cucerit Ierusalimul şi L-au dărâmat, profetul Ezechiel a văzut cum slava lui Dumnezeu s-a ridicat de pe Templu şi a plecat (Ezechiel 1: 1-28).

După robia babiloniană, evreii s-au întors în ţara lor şi şi-au reclădit Templul. Dar slava lui Dumnezeu n-a coborât peste Templul acesta. Dumnezeu nu s-a mai întors…

De atunci, iudeii au rămas cu această întrebare dureroasă: Când se va întoarce Dumnezeu?

Profetul Isaia, care a trăit cu 700 de ani înainte de naşterea lui Isus, a fost cel care a dat un răspuns la această întrebare. El îşi începe răspunsul în cap. 40 al cărţii lui:

„Iată Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeul vostru vine cu putere şi porunceşte cu Braţul Lui. Iată că plata este cu El şi răsplătirile  vin înaintea Lui. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează” (Isaia 40:19-11).

Isaia îşi continuă viziunea în cap.52:

„Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! O*Picioarele celui  ce zice Sionului. „Dumnezeul tău împărăţeşte!” Iată glasul străjerilor tăi răsună; ei îşi înalţă glasul şi strigă toţi de bucurie, căci văd cu ochii lor cum se întoarce Domnul în Sion!… Domnul Îşi descopere Braţul lui cel sfânt înaintea tuturor naţiunilor şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru!” (Isaia 52:7-10).

Observaţi că în ambele texte Isaia vorbeşte de un personaj numit „Braţul Lui”: În primul text „porunceşte cu Braţul Lui” şi în al doilea „Îşi descopere Braţul lui cel sfânt”.  Apoi ne spune că prin acest „Braţ al lui”, Dumnezeu aduce mântuirea tuturor naţiunilor.

După acest anunţ glorios, ne-am aştepta să ni se descrie întoarcerea lui Dumnezeu la omenire, ca să-i aducă mântuirea, eliberarea, salvarea. În loc de aşa ceva, Isaia de descrie cum „Braţul”, sau „Robul” Domnului este dispreţuit de oameni, este torturat de ei şi este ucis.

„Totuşi , EL suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui… El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile lui suntem vindecaţi” (Isaia 53:4-6).

Pe baza a ceea ce a făcut acest „Braţ” sau „Rob” al Domnului, se poate lansa acum invitaţia aceasta adresată tuturor naţiunilor:
„Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând” (Isaia 55:7).

Această întoarcere a lui Dumnezeu la omenire ne este descrisă apoi de profetul Zaharia, care a trăit aproximativ pe la anul 450 î.Cr.:

„Saltă de veselie, fiica Sionului! Stigă de bucurie, fiica Ierusalimului. Iată că Împăratul tău vine la tine; El este drept şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe… El va vesti naţiunilor pacea şi va stăpâni de la o mare la ceealaltă şi de la râu până la marginile pământului” (Zah.9:9).

În continuarea viziunii lui, profetul Zaharia vorbeşte din partea Domnului, spunnând că oamenii „îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns” (12:10) şi apoi arată că „în ziua aceea  se va deschide… un izvor pentru păcat şi necurăţie” (13). Încheierea viziunii este aceasta:

„Şi Domnul va fi Împărat  peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn şi Numele lui va singurul Nume” (Zaharia 14:9).

Oricine „are ochi să vadă” va recunoaşte în aceste profeţii pe Domnul Isus Cristos. Prin El S-a întors Dumnezeu înapoi, nu numai la Israel, ci la întreaga omenire.

ESCATOLOGIE PERSONALA (8)

ISUS LE OFEREA ALTERNATIVA IN PREDICILE LUI. NOUA NE ESTE GREU SA RECUNOASTEM CA ISUS LE OFEREA IN MOD CLAR SOLUTIA, FIINDCA NU SUNTEM FAMILIARIZATI CU COMPLEXUL DE IDEI AL ACELEI VREMI

 

Am văzut mai multe idei care dominau gândirea oamenilor între care S-a născut şi a crescut Isus. Pentru iudei, ideea dominantă era că trebuie să organizeze o armată cu care să se elibereze de sub oprimaţia romană. Le lipsea doar liderul care să facă lucrul acesta.

Isus vedea clar că pe calea aceasta concetăţenii Lui vor aduce asupra lor şi a ţării lor un groaznic dezastru. Dar care era atunci alternativa?

Isus le oferea alternativa în predicile Lui. Nouă ne este greu să recunoaştem că Isus le oferea în mod clar soluţia, fiindcă nu suntem familiarizaţi cu complexul de idei al acelei vremi. Iată exemplul cel mai simlu. Formaţiuni mai mici sau mai mari ale armatelor romane circulau tot timpul prin sate şi prin oraşe. Transportul era întotdeuna o mare problemă. Fiecare soldat roman trebuia să care cu el o parte dintre lucrurile lui. Conducerea romană a introdus un ordin care spunea că orice civil, pe care îl vedeau romanii, putea fi obligat să vină şi să ia povara unui soldat şi să o ducă el pe distanţa de o milă (aproximativ 1 km si jumătate).
Practica aceasta îi înfuria pe iudei peste măsură: era jignitoare, era deranjantă, era degradantă. Acum, poate veţi înţelege ce efect şocant a produs între iudei ideea lansată de Isus în predica de pe munte:

„Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Mat.5:41). Singura situaţie în care erai silit să mergi cu cineva o milă de loc era când erai forţat să cari bagajele unui soldat roman. Isus le dă soluţia: Duceţi-i bagajele pe mila cerută, apoi spuneţi-i soldatului: „Văd că ai poveri aşa de greu de purtat. Eu vreau să-ţi uşurez cât de cât viaţa şi de aceea ţi le voi mai duce încă o milă!”

Cum? De ce să fac eu aşa ceva? Răspunsul vine imediat:

„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri… Faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc” (Mat.5:44).

Vă imaginaţi cum au putut să cadă aceste cuvinte peste urechile celor care nu visau decât răzbunare şi violenţă?! Cum s-au răsucit ascultătorii în ei înşişi?

Cuvintele lui Isus atingeau cel mai sensibil nerv al politicii tuturor iudeilor. Ne mirăm că iudeii nici măcar n-au vrut să audă de aşa ceva?

Acum, imaginaţi-vă că toţi iudeii L-ar fi crezut pe Isus şi L-ar fi ascultat pe Isus. Imaginaţi-vă că iudeii ar fi început să le spună romanilor: „Vă iubim! Fiţi bine veniţi în ţara noastră! Vom face totul să vă simţiţi bineveniţi la noi!”

Imaginaţi-vă cât de surprinşi ar fi fost romanii! Imaginaţi-vă cum ar fi reacţionat ei văzându-i pe evrei făcându-le tot felul de gesturi de prietenie şi de iubire! Nu şi-ar fi schimbat ei totalmente atitudinea şi politica faţă de evrei? N-ar fi fost aceasta o revoluţie uriaşă, de un tip cu totul nou, în tot imperiul roman?

Ceea ce oferea Isus era o soluţie politică la relaţiile tot mai pline de duşmănie dintre cele două popoare şi cu siguranţă că nu s-ar fi ajuns la tragedia groaznică din anii 66-71! În loc de aceasta, ce înflorire spirituală, economică şi relaţională     s-ar fi creat în ţară şi în imperiu!

Oferta uluitoare făcută de Isus atunci rămâne în picioare şi astăzi. Pentru cei mai mulţi este şi astăzi tot atât de incredibilă şi de imposibilă. Şi totuşi, aceasta este singura cale spre schimbarea radicală a întregii rase umane!

Înţelegerea soluţiei pe care a oferit-o şi o oferă Isus este nevoia cea mai vitală atât pentru fiecare individ de astăzi, cât şi pentru fiecare ţară, cât şi pentru omenirea întreagă.

Lucrul acesta vom urmări să-l facem în articolele viitoare.

Dar mai întâi trebuie să vedem ce le-a profeţit Isus evreilor dacă vor respinge soluţia Lui şi vor continua pe calea violenţei. Abia când vom înţelege şi profeţia aceasta, vom putea înţelege mai bine alternativa pe care o oferea Fiul lui Dumnezeu.

ESCATOLOGIE PERSONALA (9)

DE ACEEA, EI NU SE LIMITEAZA LA INTREBAREA CAND VA FI DEMOLAT TEMPLUL, CI ADAUGA: SI CARE VA FI SEMNUL VENIRII TALE SI AL SFARSITULUI VEACULUI ACESTUIA?

 

Ne vom uita acum la modul în care Isus a prevestit dărâmarea Ierusalimului şi a Templului. Este unul dintre cele mai răstălmăcite şi mai controversate texte din întreaga Biblie. Pe baza lui s-au construit cele mai bizare scenarii apocaliptice. Noi nu vom intra în aceste controverse, ci vom căuta doar să vedem exact ce ne spune textul Scripturii.

Acest text este Matei 24-25, Marcu 13 şi Luca 21. Iată introducerea din Matei:

„La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”  El a şezut pe Muntele Măslinilor şi ucenicii Lui s-au apropiat de El şi i-au zis: „Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia? (Matei 24:1-3).

Să analizăm cu atenţie textul acesta, deoarece el stabileşte cadrul întregii vorbiri a lui Isus care urmează.

Isus a făcut afirmaţia şocantă pentru ucenici că Templul va fi demolat. Normal era ca ucenicii să întrebe doar: „Când se va întâmpla lucrul acesta?” Dar se pare că ei îşi imaginau că acest eveniment va marca „venirea” lui Isus şi „sfârşitul veacului acestuia”. De aceea, ei nu se limitează la întrebarea când va fi demolat Templul, ci adaugă: „Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”

Prin urmare, în ceea ce urmează, Isus va răspunde la toate trei întrebările şi o face într-un singur discurs. Problema care ni se pune nouă este să ştim când răspunde la întrebarea referitoare la dărâmarea Ierusalimului, când la cea referitoare la „sfârşitul veacului” şi când la revenirea Lui. De ce este aceasta o problemă? Fiindcă după ce le dă o serie de informaţii, Isus face această precizare de a cărei înţelegere depinde totul:
„Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta (adică, generaţia aceasta) până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:34-36; Marcu 13:30-32; Luca 21:32-33). Să mai adăugăm şi faptul că în Matei 24:14 ni se mai dă un jalon foarte important: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor naţiunilor. Atunci va veni sfârşitul.”

Să ne reamintim că ucenicii au pus trei întrebări: Când va fi demolat Templul, care va fi semnul sfârşitului, şi care va fi semnul venirii Domnului Isus.

La această din urmă întrebare, Domnul Isus răspunde: „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”.

La întrebarea a doua, Domnul Isus dă răspunsul: Când va fi predicată Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu la toate naţiunile.

La prima întrebare, Domnul Isus răspunde: Înainte de a se încheia această generaţie. Şi aceasta s-a întâplat în anul 71, când romanii au demolat Templul şi Ierusalimul.

Pentru evenimentul acesta, Domnul Isus le-a dat un semn:

„De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii” , despre care a proorocit Daniel, „aşezată în locul preasfânt – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudea să fugă la munţi, cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucurile din casă şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare cum  n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Matei 24:15-21).

Evanghelistul Luca traduce pentru greci proorocia din Daniel şi spune mai simplu:

„Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de armate, să ştiţi că atunci sfârşitul lui este aproape. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi…” (Luca 21:20-26).

Vă rog să vă uitaţi bine că Domnul Isus a proorocit lucrurile acestea referitor la dărâmarea Ierusalimului şi a Templului, şi nu referitor la „sfârşitul veacului”, cum fac atât de mulţi în zilele noastre.

Este foarte uşor să fim înşelaţi de cei ce fac tot felul de speculaţii pe temele acestea. De aceea, Domnul Isus îşi începe discursul pe aceste teme cu avertizarea: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva” (Mat.24:24:14; Marcu 13:5). Să citim avertizarea aceasta aşa cum ne-o redă, mai pe larg, Evanghelistul Luca:

„Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Cristosul” şi „Vremea se apropie”. Să nu mergeţi după ei. Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie  să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.” (Luca 21:8-9).

Domnul Isus ne dă aici două metode prin care unii încearcă să ne înşele. Întâi, prezentându-se pe ei înşişi  ca fiind cei aleşi de Dumnezeu să conducă războiul de eliberare. În al doilea rând, afirmând că sfârşitul este aproape. De ce nu-i aproape sfârşitul? Fiindcă mai este mult până când vom împlini sarcina pe care ne-a dat-o El să predicăm Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu tuturor naţiunilor pământului (Matei 28:29-30). Şi numai „atunci va veni sfârşitul”, când această Evanghelie va fi vestită tuturor naţiunilor.

ESCATOLOGIE PERSONALA (10)

 

Domnul Isus şi Israel.

Şi acesta este un subiect extrem de controversat. Nu voi aminti care sunt teoriile susţinute, ci – aşa cum am procedat şi până acum –  mă voi limita să arăt ce spun textele biblice şi le vom analiza doar pe acestea.

Pentru început, trebuie să arăt că Isus iubea poporul în care S-a născut şi Şi-a început lucrarea vorbind cu exclusivitate lui Israel şi în prima trimitere în misiune a apostolilor Săi le-a dat ordinul expres: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor, ci să mergeţi mai de grabă la oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10:5-6).

Dar Domnul Isus a văzut că iudeii au pornit pe calea războiului şi El înţelegea clar că pe calea aceasta se duc la dezastru.

Mai mult, chiar de la începutul misiunii Lui, când Şi-a ţinut discursul în Nazaret, Domnul Isus a văzut că iudeii nu vor accepta o misiune către celelalte naţiuni:  ei  au vrut să-L omoare când Isus a făcut aluzie la o asemenea posibilitate.

Concluzia lui Isus desre Israel este exprimată în aceste cuvinte:
„Cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi şi şi-au închis ochii…” (Matei 13:14-15. Sublinierea prin italice ne aparţine, I.Ţ.).

Planul Domnului Isus era să ducă vestea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu la toate naţiunile pământului, dar iată că cei prin care Dumnezeu a ales să facă acest lucru ( când  i-a zis lui Avraam: „şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în tine”, Geneza 12:3), refuzau categoric să audă de aşa ceva!

Ce era de făcut? Luca ne relatează că nu multă vreme după ce iudeii L-au respins la Nazaret, „Isus S-a dus în munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu” (Luca 6:12). Este singura dată când citim că Isus a petrecut o noapte întreagă în rugăciune. Este clar că Se confrunta cu o problemă extraordinar de mare! Care era problema? O deducem din faptul care urmează după această noapte: „Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli” (v.13).

„Doisprezece” au fost fiii lui Iacov, şi din ei s-a născut poporul Israel. Când Domnul Isus alegea „doisprezece,” la care le dă o denumire specială, înseamnă că El voia să facă un nou început. Despre ce-i vorba?

Să ne gândim că una dintre cele mai mari lucrări pe care trebuia să le facă El, era să încheie noul legământ, şi acest legământ trebuia făcut „cu Israel”! Dar Israelul acelor zile refuza categoric să se încadreze în planul lui Dumnezeu. Luca ne spune direct că „fariseii şi cărturarii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei” (Luca 7:30). Prin „cărturari şi farisei”, prin extensie, putem înţelege tot Israelul.

Ceea ce a decis Domnul Isus în acea noapte întreagă în rugăciune a fost să aleagă doisprezece bărbaţi prin care să constituie un nou Israel şi noi ştim că în seara dinainte de arestare, cu aceşti doisprezece a încheiat El noul legământ!

Lucrul acesta ne este confirmat prin ce le spune Domnul Isus iudeilor cu o zi sau două înainte de actul încheierii noului legământ: „De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu este luată de la voi şi va fi dată unei naţiuni care va aduce roadele cuvenite” (Matei 21:41).

Cu alte cuvinte, Domnul Isus „suspendă” pe Israel din funcţia lui de purtător al Împărăţiei lui Dumnezeu către celelalte naţiuni. Este ca şi când Domnul Isus le-ar fi spus: „Eu nu Mă abat de la a împlini planul cu care M-a trimis Tatăl Meu.  Eu voi constitui un popor prin care voi duce acest plan la îndeplinire, iar pe voi vă las să asistaţi de pe margine la împlinirea acestui mare plan divin.”

Apostolul Pavel a înţeles exact ce a făcut Domnul Isus. Mai întâi, el întreabă „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte…” (Rom.11:1-2). Dar ce s-a întâmplat? Iată răspunsul dat de apostol:

„Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singur înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al naţiunilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit” (Rom.11:25-26). Cu ceva mai înainte, Pavel a făcut remarca aceasta:„Căci dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viaţă din morţi?! (Rom.11:15).

Observaţi cât de clar dezvoltă apostolul Pavel ceea ce a spus Domnul Isus despre împietrirea lui Israel şi ce a făcut Domnul Isus când l-a lăsat de o parte pe Israel şi Şi-a continuat misiunea de extindere a Împărăţiei lui Dumnezeu la toate naţiunile cu un alt popor, pe care Şi l-a format El! Dar să reţinem şi lucrul acesta fundamental: Va veni o zi în această istorie când, după venirea în Împărăţie a tuturor naţiunilor, se vor trezi şi evreii şi vor veni şi ei în această Împărăţie. Şi ce mare binecuvântare va fi peste toată omenirea când şi evreii vor face parte din Împărăţia lui Dumnezeu care a cuprins toată omenirea!

FILOSOFUL ROMAN GABRIEL LIICEANU NE LASA SA INTELEGEM CA BISERICA ORTODOXA ROMANA COMITE O EREZIE!

 

În ultima vreme, se desfăşoară în presa românească şi pe bloguri o dezbatere furibundă despre „Catedrala mântuirii neamului”.

Iată că acum a intervenit în această discuţie şi Domnul Gabriel Liiceanu, profesor de filozofie la Universitatea din Bucureşti şi director al prestigioasei edituri Humanitas, cu un articol întitulat „Există catedrale ale „mântuirii neamului?”, publicat în „Contributors.ro” şi republicat în „Hotnews.ro”, vineri 20 mai, 2016. Domnia sa pune în discuţie însuşi numele de catedrală a „mântuirii neamului”, afirmând de la început că: „tema ascunde în ea ceva grav, ceva așezat dincolo de patimi, de opțiuni de existență sau de judecăți aleatorii. Ceva care ține mai degrabă de adecvarea sau inadecvarea credinței creștine la propriul ei obiect. Eventual, de o gravă inadvertență. Vreau să spun că sintagma aceasta, „mântuirea neamului”, atinge însăși rădăcina învățăturii creștine, făcând să se ofilească planta adevăratei credințe.”

Domnul Liiceanu îşi precizează propria lui credinţă despre această temă în aceste cuvinte:

“De nicăieri în Evanghelii nu rezultă că Isus a intrat în lume ca să mântuie un neam. În creștinism, mântuirea are în vedere asumarea de către Isus a naturii umane universale și ea îl privește pe fiecare individ în parte ca exemplar al acestei unice naturi. Persoana e cuanta credinței creștine, și nu neamul. Creștinismul creează spațiul individualului înlăuntrul unei umanități de semeni. Mântuirea nu are loc pe triburi, nu se petrece „la pachet”.  Ea presupune „adunarea într-unul singur a fiilor lui Dumnezeu”,  împrăștiați până atunci pe neamuri.”
Pentru susţinerea acestei convingeri, el îl citează pe ieromonahul Rafail Noica (fiul filosofului Constantin Noica), care,  răspunzând unei întrebări despre mântuirea poporului român ca neam, a răspuns:

„Eu nu știu că ne vom mântui ca neam. Când spun aceasta, nu înseamnă că disprețuiesc originile noastre sau orice element al realității vieții noastre naționale. (…) Dacă ne mântuim ca neam? Ce înseamnă să ne mântuim ca neam? Dumnezeu este Persoană și vorbește ca persoană. Tu, suflete, care mi-ai pus această întrebare, tu ești cel care te mântuiești. Poate că ești tătar, nu știu; cred că ești român, după cum ai întrebat, dar orișicine ai fi, tu ești cel care te mântuiești.                                                                                                                                           Trebuie trecut, totuși, dincolo de ceea ce ne limitează și ne desparte. Neamul nostru se cheamă Cristos. Sau, dacă vreți, neamul  nostru se cheamă Israel, adică poporul lui Dumnezeu. (…) Patria noastră nu este Rusia sau România sau Anglia, este Ierusalimul cel de sus; patria noastră este cea care vine, nu cea unde ne-am născut. Ne-am născut într-un «cuib», ca și păsările, și trăim în el până ce ne vor crește aripile, până ce vom zbura și noi, ca să ne luăm zborul veșnic.”

Dar dl Liiceanu merge mai departe şi ne semnalează faptul că „mântuirea pe neamuri” “a fost condamnată sub numele de etnofiletism (filetism naționalist) în Sinodul ortodox din 1872, organizat la Istanbul de Patriarhul Ecumenic Antim VI, ca erezie modernă a ortodoxiei: Biserica nu poate fi confundată cu destinul unei singure națiuni. Cu etnofiletismul, este vorba de ignorarea „întregii lumi creștine”, de punerea în paranteză a creștinătății de dragul unui singur neam” (Sublinierea noastră, I.Ţ.)

Filosoful Liiceanu spune despre cuvintele spuse de sihastrul Rafail Noica că ele “spun totul despre esenţa mântuirii şi adaugă: “Imi e greu să cred că adevărul lor le este străin înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe de la noi.” Şi apoi adaugă că tot aşa: “nu-mi pot imagina că ei (înalţii ierarhi) nu știu” că Sinodul din 1872 a hotărât că “mântuirea pe neamuri” este o erezie.

Cu alte cuvinte, dl Liiceanu ne lasă să înţelegem că înalţii ierarhi Bisericii Ortodoxe induc in eroare poporul roman cu bună ştiinţă şi că folosind sintagma “mântuirea neamului” ei comit o erezie, definită astfel de un sinod pan-orthodox.

Iată avertismentul esential adresat de dl Liiceanu poporului roman: “ orice revenire la ograda unui neam este o trădare a mesajului evanghelic și o cădere înapoi (tribală) în istoria speciei.”

Domnul Gabriel Liiceanu este unul dintre cei mai respectaţi intelectuali români de astăzi. Apartenenţa lui la religia ortodoxă este un fapt care nu poate fi contestat sau pus la îndoială. Analiza pe care o face el în articolul de mai sus conceptului de “mântuire a neamului” este clară şi de necombătut.

Oare înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe nu iau în considerare acest sunet de trâmbiţă?

Oare poporul român mai are nevoie de ceva şi mai puternic ca să se trezească?

Oare câţi o vor face?

© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com

© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com

© Christian Fellowship Church, Sursa originală: http://www.cfcindia.com

Puterea si influenta francmasoneriei asupra lumii 

Simbolurile folosite de masoni sunt aceleasi cu cele folosite de satanisti !

 

 

În paginile Revistei Informatii Agrorurale sunt tiparite diverse retete alimentare,  tratamente, (indeosebi cu plante),notiuni despre  ARTA VINDECARII,incursiuni în medicina naturistă,dar si vindecarea prin gândire, prin credinta, prin cultura, prin Cuvânt, prin Biblioterapie- Aromaterapie # Apiterapie # Cristaloterapie # Cromoterapie # Dermoterapie # Dietoterapie # Fitoterapie # Floriterapie # Hidroterapie # Meteoterapie # Muzicoterapie # Psihoterapie # Termoterapie # Umorterapie  etc Sintetizam doar cateva titluri:10 alimente care contribuie la detoxifierea organismului; Păcatele capitale – rădăcinile bolilor sufletești; VOIA LUI DUMNEZEU ESTE VINDECAREA (si…SATAN ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR); (Mama tuturor nelegiuirilor naste numai boli, fecundate de cei sclavagizati de pacat, de Satan-Iacov,cap. 1.v. 13-15,desi”prin ranile Lui suntem tamaduiti”-Isaia 53/3 si de lepra pacatului ); O înțelegere corectă a păcatului, de J. C. Ryle; Plante biblice vindecătoare; Beneficiile busuiocului; Înclină-te “Regelui”; Un amestec de suc ajută dizolvarea pietrelor de la rinichi, de la ficat şi de la fiere; Emoțiile ne pot controla digestia; Cauzele subtile ale bolilor: ceea ce gândim, frica, furia, neglijența; SATAN(tatal nelegiuirilor-Ioan 8/44) ESTE SURSA TUTUROR BOLILOR; IOSIF ȚON l SURSA ÎMBOLNĂVIRILOR TRUPEȘTI ȘI VINDECAREA LOR; Produse de slabit; Detoxifiere cu plante medicinale; Tot ce trebuie sa stii despre detoxifierea organismului; Detoxifiere cu ceai de urzica: proprietati, preparare, consum si… intrebări frecvente; Ce sunt tincturile din plante medicinale și cum se prepară? Alte detalii puteti gasi aici: https://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/s-o-credeti-voi-ca-va-rapeste-iisus-daca-ramaneti-una-cu-amanta-lume-scufundati-in-marea-senzualitatilor-de-o-clipa-caci-la-inviere-oamenii-nici-nu-se-vor-insura-nici-nu-se-vor-marita-ci-vor-f/ CUPRINS 

1 . Pana cand   ne cheltuim atât de mult pentru  vindecarea trupesca si, de ce neglijăm (prea  mult) vindecarea spirituală-duhovniceasca … 

2 . ASADAR, de ce nu mergem la Vindecatorul Cosmic, sa ne trateze păcatul din radacina sufletului, virusul din inimă, caci el este la temelia tuturor bolilor si suferintelor ?           

3 . Pentru ca la inceput a fost Cuvantul (Creator) haideți să tratăm mai intai “mama” tuturor suferintelor-boala spirituală, fie că e adulter, fie că e minciună, sau mânie,idolatrie,hotie sau altceva, cel puțin cu aceeași seriozitate ,precum tratăm și boala fizică… 

4 . Totodată- Isaia, Ieremia și alți (”doctori”) folosesc acest Cuvânt de mai multe ori,facând refere la tămăduirea spirituală. Vă las ca să ne căutați (pentru vindecare si pentru alte TRATAMENTE) 

5. Tot în cartea prorocului Isaia, în capitolul 59, scrie că nelegiuirile și păcatele noastre pun un zid de despărțire între noi, (bolnavii spirituali…)și Dumnezeu,dar nicidecum între El si bolile noastre fizice… 

6 . Din terapiile lui Valeriu Popa  invatam :”Spiritul depinde de carcasă, de trup, dar carcasa, adică organismul, și terminalele lui- ochi, gură, urechi etc. trebuie intretinute… Protejați-vă organismul și dacă el are vreo nevoie, nu-l refuzați. Nu amânați somnul, nu sariți odihna sau mesele zilnice”… 

7 . Păcatul este un virus cosmic, care a imbolnavit tot universul (Evrei 9/ 11-28), inclusiv întreaga omenire,care a spurcat  si a viru(s)zat totul…

 

Det. aici