VIATA LUI DUMNEZEU SE AFLA IN SANGE

Sangele este elemental in care consta viata. Si este originea vietii care ii stabileste valoarea. Biblia declara:

Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire. (Levetic 17:11)

Cand ne uitam la viata animalelor, observam ca, cu cat animalul este mai mare, cu atat este mai valoros pentru jertfa. O turturea are o anume valoare, in timp ce un bou are o valoare mai mare. La fel este si printre oameni. Pentru paganii care sacrifica fiinte umane, o fecioara are o anume valoare, in timp ce un intai nascut are o valoare mai mare. Dar fara indoiala, sangele cel mai valoros este al preaiubitului Fiu a lui Dumnezeu.

Viata din sange este descrisa de cuvantul grec zoe. Tot ce are suflare si este viu poseda acest zoe a lui Dumnezeu. Aceasta este energia esentiala care caracterizeaza fiecare fiinta vie. Cu toate acestea zoe nu este natura Celui Preainalt.

Isus a fost conceput din viata Tatalui, posedand tot ce are Dumnezeu. El a avut deasemenea zoe al mamei sale si asta l-a facut sa devina o fiinta muritoare.

El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. (Filipeni 2:6-7)

Viata lui Isus carea avea o natura perisabila a fost transformata in viata renascuta, cand a invins moartea si a inviat din morti. Viata care curge acum in sangele Lui este o viata care nu poate muri.

Cand Isus a mers in iad, viata din sangele Lui a fost plina cu puterea glorioasa a Duhului lui Dumnezeu. Natura muritoare, corupta a trupului Lui uman a fost transformata la cel mai inalt nivel biologic. Din acel moment, sangele si Duhul lui Dumnezeu s-au unit ca sa aduca cel mai mare miracol din istorie: invierea lui Hristos.

Dumnezeul pacii, care, prin sangele legamantului celui vesnic, a sculat din morti pe Domnul nostru Isus, marele Pastor al oilor. (Evrei 13:20)

Unirea sangelui glorios cu Duhul lui Dumnezeu au produs puterea care L-au scos pe Isus din mormant, invingand moartea si iadul. Puterea invincibila a invierii a penetrat trupul izbavit a lui Isus. Viata din sangele Lui a devenit cea mai puternica mostenire pe care ar fi putut sa ne-o lase.

Pavel a trait aceasta realitate in trupul lui si in plinatate in duhul lui. Asta incerca el sa ne transmita. A stiut ca a bea din sangele legamantului nu era doar un ritual sau o picatura de lichid care dispare in zece minute. El a stiut ca intreaga lui fiinta a fost impregnate cu acest fluid vital. Sangele lui Isus penetreaza duhul nostru si ne invadeaza intregul trup, transformand sufletul nostru si inundand fiecare celula a trupului nostru. Taria puterii Lui este la lucru in noi prin inviere. Pavel s-a rugat pentru ca ochii nostri sa fie deschisi spre acesta realitate si ca noi sa intelegem mostenirea pe care Isus ne-a lasat-o.

Si sa va lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti. (Efeseni 1:18-20)

Tocmai am citit asta, multumita sangelui Lui, puterea Duhului lui Dumnezeu l-a inviat pe Isus din morti. Acesta putere dinamica, actioneaza acum in noi. Isus a vrut sa bem din sangele Lui ca sa ne poata da aceasta minunata mostenire.

Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti (2 Petru 1:3-4a)

Luand sangele si trupul Lui, aceasta ne conduce spre o mai adanca intelegere a lui Dumnezeu. Viata Lui invadeaza duhul nostru in fiecare zi.

LUMINA LUI DUMNEZEU SE GASESTE IN SANGE

Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o.(Ioan 1:3-5)

Viata lui Dumnezeu este o lumina lichida care trece prin venele lui Isus. Lumina este vizibila in lumea spirituala si produce frica in intunerec. Lumina sangelui lui Isus este ceea ce transforma lumea spirituala si il deposedeaza pe diavol de putere.

Intunerecul, zona in care diavolul si ostile lui actioneaza, este ceva lipsit de substanta. Cea mai buna definitie a intunerecului este absenta luminii. Cand aprindem lumina, intunerecul automat se risipeste (dispare). Asa cum un peste are nevoie de apa ca sa traiasca, diavolul are nevoie de intunerec ca sa supravietuiasca. A-l expune pe diavol luminii lui Dumnezeu este acelasi lucru cu a scoate un peste din apa. Isi pierde puterea si moare, sau in cazul diavolului, cade invins.

La inceputul secolului ai 20 lea, Dumnezeu l-a ridicat pe John G. Lake, unul dintre cei mai puternici oameni din istoria Imparatiei lui Dumnezeu. El a fost un misionar american in Africa. A fost cunoscut pentru extraordinarul dar de vindecare in care s-a miscat in lucrarea lui. Sfintenia si cunostinta lui asupra lui Dumnezeu au inspirat multe lucrari in ziua de azi.

John G. Lake a practicat Cina zilnic, si asta i-a afectat puternic viata fizica si spirituala. Multi misionari au mersi in Africa in acele zile si au murit de diverse boli care erau dezlantuite pe continentul negru. Cu toatea acestea John nu a fost niciodata bolnav. Acesta a atras atentia catorva investigatori, care au cerut o mostra din sangele lui pentru analize. Au vrut sa descopere ce il tine pe misionar intr-o asa de buna stare de sanatate. Au luat mostra si au adaugat tot felul de germeni (microbi) a celor mai fatale boli. Bibliografii lui spun ca sangele lui emitea o lumina care ardea germenii. Viata lui Dumnezeu a devenit una cu sangele misionarului.

Lumina are si o alta caracteristica, ne lumineaza intelegerea. Lumina Lui ne lumineaza fiinta in interior si ne conduce spre revelatia mareata a misterului ascuns a lui Dumnezeu. Viata, lumina si dragostea lui Dumnezeu sunt intim legate de sangele Lui.

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU SE GASESTE SI SE MANIFESTA IN SANGELE LUI ISUS

Dumnezeu este dragoste. Acea dragoste a fost continuta in sangele Tatalui care a intrat in pantecele Mariei la conceptia lui Isus. Isus a fost nascut purtand marca dragostei care intrece orice intelegere.

Acesta dragoste da totul fara rezerve. Aceasta este natura Tatalui, care s-a dat pe Sine si s-a dat fara masura. Dragostea lui Dumnezeu este usa spre tot ce El reprezinta si spre tot ce El poseda.

Dumnezeu a creat omul datorita dragostei. El a avut nevoie de o fiinta ca El, in care sa toarne esenta dragostei Lui. In felul acesta am fost creati, sa fim cel mai iubit lucru pe care El il are.

Dragostea este plinatate. Unde exista dragoste exista pace, bucurie si o satisfactie deplina. Nu exista nici o dorinta, realizare sau scop care sa contina tot ce dragostea poate sa ofere duhului si sufletului omului. Chiar si trupul primeste beneficii, fiind umplut cu sanatate si vitalitate pe care doar dragostea le poate aduce vietii.

Dragostea nu este un sentiment. Omul nu o poate crea pentru ca este de origine dumnezeiasca. Dragostea este o persoana. Este Isus incarnat. El doreste sa traiasca prin noi si sa umple pamantul cu dragoste. El este Invatatorul si Datatorul dragostei perfecte. De aceea El a zis:

Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii. (Ioan 13:35)

Sangele Lui contine aceasta dragoste minunata, in timp ce il bem, devenim din ce in ce mai mult umpluti cu acesta. Incepem sa Il intelegem si sa Il dorim mai mult decat orice pe lume. Vieti pline de dragoste prin sangele lui Isus. Ne ajuta sa iubim acolo unde e dificil sa iubim. Ne calauzeste sa uram toate separatiile pentru ca aceasta a facut si Isus: El i-a iubit pe cei care au gresit fata de El, inchizand bresa (despartitura) dintre Dumnezeu si om si impacandu-ne din nou cu Tatal.

Scriptura spune ca sangele lui Isus vorbeste. Striga la Dumnezeu pentru ca a fost scurs. Dar dragostea continuta in acest sange ne strange si ne aduce la Isus. Dragostea Lui geme dupa noi pentru ca nu poate sa suporte sa fie separat de obiectul dragostei Lui, punandu-si viata la dispozitia noastra.

de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou, si de sangele stropirii, care vorbeste (despre indurare) mai bine decat sangele lui Abel (care a strigat dupa razbunare) (Evrei 12:24)

Manifestarea maxima a dragostei Tatalui este ca El l-a dat pe Fiul Lui preaiubit ca jertfa pentru pacatele noastre. Dragostea Lui pentru noi a fost mai mare decat durerea pe care a simtit-o cand L-a vazut pe Isus brutalizat si pus la moarte pe cruce.

Dragostea nu respinge, dragostea rascumpara. Dragostea are intentii bune indreptata spre om. Se concentreaza nu asupra defectelor ci asupra calitatilor. Nu considera faptele noastre ca fiind importante ci mai decgraba cine suntem in El. El a suferit si s-a expus reprosului in fiecare zi, ca sa poata fi un stindard neschimbat al dragostei pentru noi.

Dragostea nu isi inchide inima in fata tradarii, indiferentei si dispretului. Apare in fiecare dimineata, dulce si delicata, intotdeauna incercand sa faca ce e mai bun. Este blanda. Cauta intotdeauna o cale sa faca bine, sa multumeasca, sa creeze un moment placut. Cu delicatese incearca sa slefuiasca locurile zglonturoase.

Dragostea are o rezistenta de lunga durata. Este rabdatoare si buna. Niciodata nu demonstreaza invidie si niciodata nu clocoteste cu gelozie (invidie). Nu se lauda, nu se faleste. Nu isi manifesta aroganta. Nu este mandra sau aroganta. Nu este nepoliticoasa si niciodata nu se comporta nemanierat.

Dragostea nu este egoista. Nu isi cere drepturile, nu cauta sa isi sustina propriul mod de a face lucrurile pentru ca dragostea nu isi vede de propriile cai.

Dragostea nu este iritabila. Nu se simte amenintata si nu tine pica. Nu se bucura de nedreptate si nu doreste sa faca rau. Se bucura cand adevarul si dreptatea prevaleaza. Nu se simte jignita. Nu tine socoteala greselilor.

Dragostea indura totul. Este intotdeauna gata sa creada ce e mai bun despre fiecare persoana. Este plina de speranta si credinta tot timpul. Intotdeauna ramane puternica in orice situatie.  Se sacrifica la infinit si da fara limite. Este brava, luptatoare, si nu este intimidata in fata niciunui dusman. Nu da inapoi, castiga. In ea nu exista frica. Poate face totul, si nimic nu o poate opri. Dragostea rupe in bucati inamicii fiorosi, si cucereste raurile salbatice in dorinta sa de a-l salva pe cel care se ineaca. Dragostea este contagioasa. Demoleaza pereti de nedemolat. Schimba inimi de piatra in inimi de carne. Are mii de cai inaccesibile si unde nu exista o cale, o creaza.

Dragostea niciodata nu esueaza. Niciodata nu decade, niciodata nu devine demodata (invechita), niciodata nu abandoneaza o cauza, si niciodata nu inceteaza sa existe. Dragostea nu poate fi invinsa de nimeni si de nimic. Dragostea este forta cea mai puternica din univers. Este cea mai pura manifestare a fiintei Sale. Este ceea ce Il face pe Dumnezeu vizibil si palpabil pe pamant.

Acesta este ceea ce noi bem cand ne impartasim cu sangele Lui. In asta ne transformam si asta luam pentru noi cand facem acea dragoste sa fie a noastra in fiecare zi. Sangele lui Isus fuzioneaza (se identifica) cu al nostru, cand Ii permitem sa traiasca si sa isi exprime dragostea fata de lumea care este pierduta.

Dragostea Lui este un foc lichid, care curge prin venele noastre.  Ne face sa facem lucruri pe care nu le-am face in alte imprejurari. Este o dorinta care arde pentru sufletele pierdute. Este ca un magnet urias, care ne trage inspre cei in nevoi si inspre cei care doresc sa simta ca conteze pentru cineva. Este cea mai puternica forta a lui Dumnezeu. Dragostea Lui ne constringe sa facem orice sacrificiu. In El, putem implini orice fapta, nu ne gandim la pretul ce trebuie platit.

Omul natural poate doar sa aspire la o imitatie ieftina a dragostei care se afla in Hristos, care are puterea sa invinga tot. Dragostea omului este conditionata. Este incapabila sa ajunga la nivelul de sacrificiu si de moarte launtrica ceruta pentru ca sa poti iubi din toata inima.

In sangele ui Isus curge acesta forma incoruptibila a dragostei lui Dumnezeu. Din timpul in care Isus era in trup, sangele Lui ne vorbeste continu despre sacrificiul Lui. De fiecare data cand Isus a vazut mieii adusi ca jertfa pe altarul templului, sangele Lui i-a vorbit despre sacrificiul dragostei in care El va fi transformat. El era Mielul sacrificat inainte de intemeierea lumii.  Aceasta a fost ca o pecete pusa pe sangele Lui

Cand bem din sangele Lui asta ne face o jertfa placuta pe altar. Ne da taria si convingerea dragostei cu care El iubeste, convingerea a ceea ce El a dat pe cruce, a sacrificiului cu care El s-a sacrificat. Cand simtim ca e imposibil sa iubim pe cineva, band din sangele Lui, aceasta va schimba sentimentele noastre si ne va schimba inima.

Cand bem din sangele Lui, asta ne va calauzi sa iertam ceea ce este de neiertat. Cand luam Cina, si nu am fost in stare sa ajungem la libertatea iertarii de pline, sacrificiul de pe cruce vine intre noi si acea persoana care ne-a ranit. Isus Cel care a iertat pe cruce, va deveni trup in fiintele noastre. Nu doar vom ierta ci vom dori sa facem ceva frumos pentru acea persoana. Asa ne-a iubit si iertat El.

Cand bem din sangele Lui, asta ne conduce sa vedem ceea ce El vede, intotdeauna vazand solutii acolo unde omul natural si-a pierdut toate sperantele.

PUTEREA SANGELUI LUI ISUS

Sangele lui Isus are putere pentru ca este legat intim de slava lui Dumnezeu. Este singura manifestare palpabila a vietii perfecte a Tatalui. A fost in acelasi timp uman si divin. A fost ceresc si fizic. In el, cerul si pamantul s-au unit. In Isus, Dumnezeu si omul au devenit una.

Cand aceasta componenta a intrat in Sfanta Sfintelor, in cer si s-a asezat pe scaunul indurarii, slava lui Dumnezeu a devenit una cu omul. Omul Isus a fost prima fiinta din carne si oase care a continut puterea slavei Sale.

Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El  (Coloseni 1:19)

Sangele Lui elibereaza continu putere, judecand si distrugand orice se opune dreptatii Celui Preainalt. Este un foc care arde, pe care diavolul nu il poate suporta.

Sangele lui Isus contine toata autoritatea lui Dumnezeu. Vorbeste despre victoria Lui. Ii aminteste diavolului cum jertfa lui Isus a declansat puterea lui Dumnezeu asupra iadului, luand de la diavol cheile autoritatii asupra pamantului si asupra oamenilor.

Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor. (Apocalipsa 1:17b-18)

Cand bem sangele Lui, duhul nostru este inundat cu acea putere glorioasa. Sufletul nostru bea din el, apoi trupul nostru, pana ce intreaga noastra fiinta este saturata cu o putere de neinvins.

Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Multi oameni au fost invatati sa invoce puterea sangelui lui Isus, dar ei nu au experienta vie in launtrul lor cu acest sange. Duhul Sfant ne-a invatat ca nu ceea ce spunem are putere, ci pozitia din care spunem ceea ce spunem.

Cartea Faptele Apostolilor relateaza povestea fiilor lui Sceva care au incercat sa scoata afara un demon in numele lui Isus, despre care Pavel predica. Numele lui Isus nu a avut nici o putere in ei, pentru ca Isus nu locuia in inimile lor.

Pozitia noastra spirituala este ceea ce da substanta cuvintelor noastre. Este diferit sa proclami puterea Lui, umplut fiind cu sangele Lui, de a vorbi despre ceva ce nu exista in duhul tau.

SANGELE ARE PUTEREA SA DESCHIDA CEEA CE ESTE IMPOSIBIL

Imbibat fiind cu sangele Lui, vocea lui Dumnezeu este atat de clara. Sangele vorbeste in multe feluri diferite. Cerurile se deschid pentru ca sangele are puterea de a deschide orice ii sta in cale. Este un torent de putere atat de mare incat uneori l-am vazut ca o explozie de mare putere, deschizand calea ca un rau involburat de foc, netezind totul in calea lui si rupand legaturile diavolului in lumea spirituala. Sangele lui Isus deschide cai ca planurile lui Dumnezeu sa fie implinite pe pamant. Este o forta care avanseaza si darama ziduri si netezeste muntii. Sangele distruge tot ce sta impotriva voii lui Dumnezeu.

Cand Isus si-a dat duhul si sulita i-a strapuns inima, apa si sange au curs din El. In lumea invizibila un fascicul extraordinar de puternic a stralucit si a rupt perdeaua templului. Calea care era inchisa intre Dumnezeu si om in sfarsit a fost deschisa.

Sangele a penetrate iadul si a deschis usile mortii. Iadul  a fost umplut cu puterea victorioasa a sangelui Mielului. Lanturile care ne tineau legati au inceput sa se rupa, sa cada, cand au simtit puterea sangelui Lui. Totul a ramas devastat in iad si apoi Isus a luat cheile locuintei mortilor. Totul a inceput sa tremure ca si cum ar fi fost scuturat de efectele rasunatoare ale unei explozii. Sangele a deschis calea ca Isus sa poata sa se ridice si sa invie. Puterea a venit spre mormant si a mutat piatra. Perdeaua templului a fost rupta, si mormantul a fost transformat in reflectia Sfintei Sfintelor din cer. Slava lui Dumnezeu a umplut totul si spendoarea invierii a stralucit din mormant in toata puterea ei. Doi heruvimi insotesc prezenta lui Dumnezeu pe Chivotul Legamantului si doi ingeri si-au facut aparitia sa faca slava Lui accesibila omului. Sangele a deschis cerurile, ca ele sa poata fi revelate copiilor lui Dumnezeu. In acest fel, copii Lui pot fi transportati in cer in aceasta viata si in cea care va veni.

Sangele este inca canalul care ne uneste cu dimensiunea cerului. Uneori Dumnezeu mi-a dat privilegiul de a merge in al treilea cer inaintea tronului Lui, la fel ca si in celelalte locuri ceresti care apartin Imparatiei lui Dumnezeu, cum i s-a intamplat apostolului Pavel (spun asta cu toata umilinta, fara sa ma compar in vreun fel cu marele apostol). De fiecare data cand aceasta s-a intamplat, a avut de a face cu imbibarea cu sangele Lui.

Sangele lui Isus are o putere care deschide, ca o cheie care deschide misterele lui Dumnezeu.

Pentru ca sa li se imbarbateze inimile, sa fie uniti in dragoste (in sangele Lui care reveleaza dragostea Lui) si sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei. (Coloseni 2:2-3) (parte adaugita)

Extras din cartea VINDECÂND BOLNAVII de T.L. Osborn.

Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori L-am rugat pe Domnul să mi-l ia.
Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să rămână în mine. (2 Cor. 12:7-9)

Învăţătura larg răspândită că Dumnezeu este Autorul bolii şi că El vrea ca unii dintre cei mai credincioşi copii ai Săi să rămână bolnavi şi să-l glorifice dând dovadă de tărie şi răbdare, fără îndoială a dus la ideea că Pavel avea o boală pe care Dumnezeu a refuzat să o vindece.
Mii de oameni valoroşi au suferit inutil din cauza bolilor ani de zile, încredinţaţi că Îi fac plăcere lui Dumnezeu, presupunând că El i-a cerut lui Pavel să sufere de o anumită boală.
Pentru a înţelege acest lucru, să vedem ce spune Biblia despre „ţepuşul în carne” şi anume: 1) ce era „ţepuşul”, 2) ce trebuia să facă şi 3) de ce i-a fost trimis lui Pavel.

1. Expresia „ţepuş în carne” a fost folosită în Vechiul şi în Noul Testament fără excepţie ca o ilustraţie. Niciodată în Biblie această figură de stil nu are sensul de boală. La fiecare menţionare în Biblie, se specifică foarte clar ce este „ţepuşul în carne”.
   În textele din Numeri 33:55 şi din Iosua 23:13, expresia „ţepuş în carne” se referă la canaaniţi, naţiunile păgâne din Canaan. În ambele cazuri, Biblia specifică clar că e vorba de persoane. Pavel spune ce anume era acest „ţepuş” – „un sol al lui Satan”. Cuvântul „sol” este traducerea termenului grecesc „angelos,” care înseamnă „înger, mesager.” În toate cele 181 de cazuri când se foloseşte cuvântul „angelos” se face referire la o persoană şi nu la un lucru.
2. Pavel nu ne spune doar cine era „ţepuşul”, „un sol al lui Satan,” ci şi ce venise să facă: „să îl pălmuiască”. Urmăriţi întrebuinţarea cuvântului în Matei 26:67, Marcu 14:65, 1 Cor. 4:11, 1 Petru 2:20. În nici unul dintre aceste cazuri nu se referea la boală. Acest „mesager” a fost trimis să-l lovească, să-i dea lovitură după lovitură acestui om credincios al lui Dumnezeu. Scriptura nu menţionează boala în lista loviturilor din viaţa lui Pavel. Imediat după întoarcerea lui Pavel, Dumnezeu l-a trimis pe Anania la Pavel cu mesajul: „îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu” (Fapte 9:16) care s-a materializat astfel:
   • iudeii s-au sfătuit să-l omoare (Fapte 9:23)
   • a fost împiedicat să li se alăture credincioşilor (Fapte 9:26)
   • împotrivire din partea diavolului (Fapte 13:6-13)
   • împotrivire din partea iudeilor care întărâtau mulţimea (Fapte 13:44-49)
   • izgonit din Antiohia (Fapte 13:50)
   • atacat de mulţime şi izgonit din Iconia (Fapte 14:1-5)
   • bătut şi întemniţat în Filipi (Fapte 16:12-40)
   • atacat de mulţime şi alungat din Berea (Fapte 17:10-14)
   • atacat în Corint (Fapte 18:1-23)
   • atacat în Efes (Fapte 19:23-41)
   • i s-au întins curse de către iudei (Fapte 20:3)
   • atacat de iudei, dus la judecată de cinci ori şi multe alte încercări

   În afara reproşurilor, lipsurilor, persecuţiilor şi pericolelor menţionate în 2 Cor. 12, în capitolul 6 din aceeaşi scrisoare, el menţionează bătăile, întemniţările, răscoalele, ocara, vorbirea de rău, fraţii mincinoşi. În capitolul 11 el spune: „De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii înpustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!” (2 Cor. 11:24-27)
   Cine dacă nu îngerul lui Satan poate fi responsabil pentru toate aceste suferinţe?

3. De ce a fost trimis solul lui Satan să-l pălmuiască pe Pavel? Răspuns: „şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri…”.
   Cred că nu poţi pretinde că boala ta este un „ţepuş” ca cel al lui Pavel, decât dacă ai primit din abundenţă revelaţii pline de strălucire şi e nevoie să fii împiedicat să te umfli de mândrie. Dacă ceri „ţepuşul,” atunci trebuie să te supui întregii învăţături descoperite în toate celelalte versete despre „ţepuşul” lui Pavel; el s-a bucurat în tot ce a suferit din cauza mesagerului lui Satan, iar dacă el era bolnav şi tu suferi ca şi el din cauza bolii, de ce nu te bucuri de boala ta, în loc să încerci să scapi de ea? Daca cineva se mândreşte cu „ţepuşul” său, n-ar trebui să meargă la cel mai bun chirurg să i-l îndepărteze.

Ne vom îndrepta atenţia acum spre pasajele biblice considerate a fi demonstraţia faptului că „ţepuşul” lui Pavel era un fel de boală, folosind Concordanţa Exhaustivă a Dr. James Strong.

• „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele…De aceea simt plăcere în slăbiciuni… (2 Cor. 12:9-10)
  „Dimpotrivă, ştiţi că în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată”. (Gal. 4:13)
  „Eu însumi când am venit în mijlocul vostru am fost slab, fricos şi plin de cutremur”(1 Cor. 2:3)
  „… când este de faţă el însuşi este moale…” (2 Cor. 10:10)
  „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Cor. 12:9)
  Termenul grecesc tradus în româneşte „slăbiciune,” mai este utilizat de Pavel şi în Romani 8:26 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. Este acelaşi cuvânt care apare şi în Evrei 11:34, când se vorbeşte despre prorocii care s-au întărit şi au devenit viteji puternici. În 2 Cor. 13:4 se vorbeşte despre răstignirea lui Cristos: „În adevăr El a fost răstignit prin slăbiciune; dar trăieşte prin puterea lui Dumnezeu”.
  Aceste cuvinte traduse „neputinţă” şi „slăbiciune,” cu referire la viaţa lui Pavel nu înseamnă boală sau afecţiune a ochilor.
  În următoarele versete, cuvântul „slăbiciune” este în antiteză cu termenul „putere” sau „puternic,” fără a face aluzie la slăbiciunea datorată unei boli (Rom. 4:19, 8:3, 14:2, 21; 1 Cor. 8:9; 9:22, 15:43; 2 Cor. 13:4, Evr. 5:2, 7:28).
  Când Pavel vorbeşte despre slăbiciunea sa înaintea Bisericii, el îşi exprimă dependenţa totală de Duhul şi de puterea lui Dumnezeu, „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea luiDumnezeu”.
• „Şi n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu…”(Gal 4:14).
  Cuvântul „ispită” (care este interpretat ca însemnând un fel de boală) este tradus din acelaşi termen grecesc folosit atunci când se vorbeşte despre ispitirea lui Isus în pustiu de către Satan „După ce l-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme” (Luca 4:13). Acelaşi termen mai este utilizat şi de Domnul Isus atunci când le spune ucenicilor: „Rugaţi-vă ca să
  nu cădeţi în ispită” (Luca 22:40). În nici unul dintre aceste cazuri cuvântul „ispită” nu se referă la vreun fel de boală.
• „Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris cu însăşi mâna mea” (Gal 6:11).
  Ni s-a spus ca Pavel era aproape orb şi de aceea a trebuit să scrie cu litere mari, dar să luăm aminte la următoarele adevăruri:
  Mai întâi, cuvântul tradus în româneşte „slove” folosit de Pavel în textul anterior, provine din acelaşi termen grecesc întrebuinţat în 2 Cor. 3:6, unde tot el spune: „Destoinicia noastră vine de la Dumnezeu care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţă” şi cu siguranţă nu se referă la literele alfabetului.
  În al doilea rând, cuvântul „mare” este tradus din limba greacă având sensul de cantitate, nu de dimensiune. O literă a alfabetului poate fi „mare” ca dimensiune, însă nu sub aspectul cantităţii.
  În al treilea rând, Pavel, fără îndoială, vorbeşte despre epistola sa ca fiind lungă, deoarece nu obişnuia să-şi scrie singur scrisorile.
• „Căci vă mărturisesc ca, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat” (Gal 4:15).
  Se presupune că acest verset demonstrează că ochii lui Pavel erau atât de afectaţi de o boală orientală, încât oamenii erau gata să-i dea proprii lor ochi pentru a-i înlocui ochii săi bolnavi. Mi se pare o îngâmfare să-ţi bazezi presupunerea că Pavel avea o boală de ochi pe acest verset. Fără îndoială că expresia folosită de galateni exprima afecţiunea şi dragostea pentru slujirea lui Pavel.
  Examinând versetele biblice folosite pentru a demonstra că Pavel era bolnav şi că avea probleme cu ochii, vedem că e nevoie doar de câteva minute de gândire atentă şi de studiu pentru a descoperi că nu susţin deloc ceea ce se predică în mod tradiţional. Presupusa boală a lui Pavel ar contrazice adevărul biblic.

De meditat asupra ţepuşului lui Pavel

1. Din moment ce vindecarea este un element esenţial al Evangheliei, cum e posibil ca Pavel sa se bucure de „o deplină binecuvântare de la Cristos” (Rom 15:29) şi să rămână bolnav? Nu face parte vindecarea din binecuvântarea Evangheliei?
2. Daca Pavel era bolnav, cum puteau efesenii să creadă în astfel de „minuni nemaipomenite” de vindecare (Fapte 19:11-12)?
3. Daca Pavel era bolnav, cum a fost posibil ca de la prima sa predică în Listra să se nască o astfel de credinţă în inima unui necredincios, olog din naştere (Fapte 14:8), încât să fie vindecat instantaneu într-un mod miraculos?
4. Daca Pavel era bolnav, cum ar fi putut „să aducă neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15:18-19), când un pastor care pretinde astăzi că are un „ţepuş în carne” ca Pavel, este incapabil să slujească, fiind în pat, acasă sau la spital şi, rareori, dacă nu chiar niciodată, făcând semne şi minuni?
5. Daca Pavel era bolnav, cum de, atunci când a predicat pe insula Malta pentru prima dată, tatăl lui Publius şi apoi „toţi ceilalţi bolnavi de pe insulă au venit şi au fost vindecaţi”? (Fapte 28:8-9)
6. Din moment ce „ţepuşul” nu împiedica oamenii să aibă credinţă şi să fie vindecaţi în Efes, Malta, Listra şi aproape orice loc unde Pavel a predicat, de ce este folosit astăzi pentru a împiedica vindecarea fizică?
7. În trecut „credinţa venea prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu,” în timp ce azi „credinţa pleacă, ne părăseşte prin auzirea cuvintelor predicatorului,” deoarece el ne spune că „Pavel a fost bolnav şi Dumnezeu nu a vrut să îl vindece, deşi s-a rugat de trei ori, deci poate că nu e voia Domnului să fii vindecat”. Acest argument ne obligă să renunţăm la toate făgăduinţele lui Dumnezeu de a-i vindeca pe TOŢI cei care cer, la toate promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu menite să ne sporească credinţa. Acest argument ne obligă să căutam o revelaţie specială a Duhului lui Dumnezeu pentru a stabili dacă Dumnezeu vrea sau nu să vindece fiecare caz în parte. N-are nici
   o logică! Nu e ciudat că cei care predică „ţepuşul” lui Pavel ca fiind o boală, le recomandă oamenilor să se supună operaţiilor sau tratamentelor medicale pentru a se vindeca, în loc să se roage până ce Dumnezeu le descoperă că nu e voia Lui să-i vindece, aşa cum pretind ei că Dumnezeu i-a revelat lui Pavel? Ca să nu se contrazică, ei ar trebui să le recomande oamenilor să se „bucure” în boala lor, aşa cum zic ei că a făcut Pavel, în loc să încerce să scape de „ţepuş”.
8. Pavel nu a fost niciodată împiedicat în lucrarea lui de „ţepuş,” deoarece el mărturiseşte că „a lucrat mai mult decât toţi” (1 Cor. 15:10). N-ar avea sens ca un om bolnav să poată lucra mai mult decât toţi ceilalţi predicatori sănătoşi.
9. Daca afirmaţia „Harul Meu îţi este de ajuns” însemna că Dumnezeu i-a zis lui Pavel să rămână bolnav, aşa cum predică mulţi astăzi, ar fi singurul caz în Biblie unde Dumnezeu i-ar spune unui om că El vrea ca acesta să rămână bolnav şi că El îi va da har pentru trupul său bolnav. Nicăieri în Scriptură nu se afirmă că Dumnezeu dă har trupului fizic. Harul lui Dumnezeu îi este dat doar omului dinăuntru care se înnoieşte zi de zi. Harul lui Dumnezeu este pentru „omul duhovnicesc,” iar „viaţa lui Isus se arată în trupul nostru muritor” (2 Cor. 4:11).
10. Ţepuşul nu l-a împiedicat pe Pavel „să-şi încheie alergarea” şi totuşi mulţi dintre cei care învaţă că acest „ţepuş” era o boală şi ca urmare cred că boala lor este asemenea „ţepuşului” lui Pavel, sunt seceraţi la mijlocul vieţii şi lucrării lor.
11. Lucrarea lui Pavel era plină de miracole, vindecări, semne şi minuni oriunde predica. Ce ciudat e că predicatorii ne spun că „ţepuşul” lui Pavel era ceva ce Pavel niciodată nu a afirmat că e şi apoi se folosesc de această presupunere chiar împotriva lucrării în care Pavel a excelat – miracolele de vindecare.
12. Predicarea lui Pavel a dat naştere la credinţa pentru vindecare în cei care îl ascultau şi miracolele de vindecare erau ceva obişnuit pe tot parcursul lucrării sale. Cei care predică faptul că Pavel suferea de o boală pe care Dumnezeu nu a vrut să o vindece, arareori produc credinţa pentru vindecarea bolnavilor, lucru evidenţiat de faptul că miracolele sunt aproape inexistente în bisericile lor. Mulţi merg până într-acolo încât afirmă că zilele miracolelor au trecut.
13. Pavel a spus că „n-a ascuns nimic din ce vă era de folos” (Fapte 20:20). Cei care nu predică adevărul că Dumnezeu a pregătit vindecarea opresc o binecuvântare folositoare bolnavilor.
14. Pavel a zis „am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Cristos … să aduc neamurile la ascultare de El prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi minunilor, prin puterea Duhului Sfânt” (Rom. 15:18-19). De vreme ce vindecarea este parte a Evangheliei, cei care nu predică vindecarea nu răspândesc cu prisosinţă Evanghelia şi nu aduc mulţi la ascultare de El, aşa cum a făcut Pavel.
15. Nu este straniu, repet, cum de unii slujitori ai lui Dumnezeu pot ignora Biblia în ceea ce priveşte subiectul vindecării, punând în umbră:
    • Numele răscumpărător şi al legământului „Iehova-Rafa”?
    • Legământul de vindecare al lui Dumnezeu?
    • Învăţătura şi făgăduinţele de vindecare în Vechiul Testament?
    • Precedentele de vindecare stabilite pe tot parcursul Vechiului Testament?
    • Cuvintele, învăţătura, poruncile, promisiunile şi vindecările lui Cristos prin care El ne-a descoperit voia lui Dumnezeu pentru trupurile noastre?
    • Darurile de vindecare, credinţa şi minunile instituite în Biserică de Duhul Sfânt?
    • Porunca dată Bisericii de a-i unge cu untdelemn pe cei bolnavi?
    • Faptul că Cristos a purtat păcatele şi bolile noastre în locul nostru?
    • Faptul că Cristos, în vremea în care Se afla aici pe pământ i-a vindecat pe „toţi cei care s-au atins de El” şi că „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”?
    • Faptul că mii de bolnavi au fost vindecaţi în mod miraculos de puterea lui Dumnezeu din vremea apostolilor până acum şi că în zilele noastre mii de oameni sunt vindecaţi de boli incurabile în aproape fiecare ţară din lume
    • Dumnezeu deja a facut totul, noi doar sa credem si sa administram Plinatatea Lui… 

    • In 23 Martie 1968 am avut o intalnire miraculoasa cu Domnul care mi-a schimbat viata pentru totdeauna. Dintr-o data am primit “cunostinta revelatoare” pe care inca incerc sa o inteleg si sa o transmit celorlalti astazi. Aceasta cunostinta nu a venit prin canale normale, prin studiu sau educatie, Duhul lui Dumnezeu mi-a dat-o intr-un mod supranatural.

      Cand am ajuns inima la inima cu Domnul, am cunoscut unele lucruri despre El, intr-un mod intuitiv. Una dintre acele revelatii a devenit un fundament pentru ceea ce Dumnezeu a implinit ulterior in viata mea, si este unul dintre cele mai importante adevaruri ale Evangheliei.

      Este intelegerea ca Dumnezeu deja Si-a facut partea. Cand Isus a strigat “S-a terminat” (Ioan 19:30), El chiar asta a vrut sa spuna. Lucrarea Lui pe pamant s-a facut. Ispasirea a fost completa. El ne-a furnizat tot ceea ce noi vreodata vom avea nevoie.  Nu noi Il asteptam pe El sa ne dea, ci El ne asteapta pe noi sa primim.

      Cartea Efeseni este scrisa din perspectiva a ceva ce deja este al nostru in Hristos. Incepe in Efeseni 1:3 spunand: “Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos”  Tot felul de binecuvantari de care tu vreodata poti avea nevoie sau dorinte de la Dumnezeu – acestea nu sunt lucruri pentru care trebuie sa te lupti, ci ceva ce tu deja ai. Dumnezeu a facut aprovizionarea inainte ca tu sa ai vreo nevoie. Este doar o chestiune simpla de a primi ceea ce Dumnezeu deja a dat.

      Beneficiul intelegerii si asumarii acestui adevar este enorm. Aceasta ucide legalismul si mentalitatea bazata pe realizari si performanta, si ia o povara imensa de pe tine. Cum te poti indoi ca Dumnezeu iti va da ceva, daca El deja ti-a dat totulCand Jamie si cu mine am pastorit prima data o biserica mica din Seagoville, Texas in 1973, nici macar nu am avut o Biblie completa. Cea pe care o aveam, si pe care o luasem cu mine in Vietnam era uzata, si lipseau carti intregi din ea. A avea credinta pentru o noua Biblie nu era o obtiune ci o necesitate.

      Trebuia sa incep sa vad rezultate. Daca nu puteam sa ma incred in Dumnezeu pentru 20 $ ca sa-mi cumpar o Biblie, cum as fi putut sa ma incred in El pentru a predica oamenilor despre lucruri vesnice? Diavolul a stiut cat de important era acest lucru pentru mine si s-a luptat cu mine. Au durat luni de zile pana am ajuns sa am destui bani ca sa cumpar acea Biblie. In acea perioada nu treceau 10 minute fara sa am de a face ganduri de necredinta. Diavolul imi spunea: “Niciodata nu o sa o ai. Ce fel de om a lui Dumnezeu esti? Nici macar nu ai o Biblie intreaga. Cum poti sa te rogi pentru oameni sa fie mantuiti si vindecati cand nu te poti ruga sa primesti o Biblie noua?”. Lupta a fost intensa

      A venit ziua cand am avut acei bani. Mi-am cumparat o Biblie noua, mi-am scris numele pe ea, si am iesit afara din magazin cu o noua Biblie sub brat. Am castigat! Si stiti ceva? Instantaneu, indoielile mele au disparut. M-am luptat constant cu gandurile negative timp de luni de zile, dar cand am avut Biblia, nu m-am mai indoit ca as putea-o avea.

      Probabil te gandesti :”Bineinteles ca nu te-ai mai indoit, din moment ce ai avut-o. Asta ar fi o nebunie”. Tocmai asta e. Te-ai rugat vreodata ca sa fi vindecat si apoi in urmatoarele ganduri sa te intrebi daca intr-adevar ai fost vindecat? Aceasta este pentru ca tu nu ai vazut vindecarea ca pe ceva ce deja s-a realizat, ci ca pe ceva ce trebuie sa se realizeze.

      1 Petru 2:24 spune:  “Prin ranile Lui ati fost vindecati”

      Este deja realizat. Este de fapt incorect sa ne rugam pentru vindecare. In loc de asta, ar trebui doar sa primim vindecarea pe care Domnul deja a realizat-o. Exista o diferenta intre a ne lupta sa fim vindecati si a ne lupta pentru ca deja am fost vindecati. Diferenta este aceeasi ca diferenta dintre succes si esec.

      In Efeseni 2:8 Pavel spune: “Prin har ati fost mantuiti, prin credinta, si aceasta nu vine de la voi”.  Noi nu suntem mantuiti doar prin har, sau doar prin credinta, suntem salvati prin combinatia acestor doua. De fapt, credinta nu este o credinta biblica daca nu este folosita pentru a primi ceea ce Dumnezeu a facut deja pentru noi (ceea ce Dumnezeu ne-a furnizat deja) prin har. Harul este ceea ce Dumnezeu deja a facut pentru noi, independent de orice merit din partea noastra. Daca harul este legat de faptele noastre bune, atunci acesta nu mai este adevaratul har. Dumnezeu prin har, deja ne-a asigurat tot ce noi vreodata vom avea novoie.

      Credinta noastra nu il misca pe Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu a fost deja miscat de harul Lui, atunci credinta noastra nu poate sa Il miste. Credinta pur si simplu ia ceea ce Dumnezeu deja a realizat (asigurat) prin har. Daca El deja a furnizat totul pentru nevoile noastre prin harul Sau, atunci credinta este doar raspunsul nostru pozitiv la ceea ce Dumnezeu deja a facut – nu ceva ce noi facem sa Il determinam pe Dumnezeu san e raspunda.

      E nevoie de o revelatie de la Duhul Sfant sa faca aceste adevaruri sa devina vii inlauntrul tau. Multi oameni nu le pot apuca pentru ca sunt blocati in cele cinci simturi. Daca nu pot sa vada, daca nu pot sa guste, sa miroase, sa atinga sau sa auda, nu cred ca aceste lucruri exista. Daca cineva le spune ca ei deja sunt vindecati, isi verifica corpurile cu cele cinci simturi, si daca nu se simt vindecati, ei spun ca nu sunt vindecati.

      Sunt multe lucruri care exista si nu le putem percepe cu simturile noastre fizice. De exemplu, exista semnale (unde) de televiziune peste tot unde te afli chiar acum. Nu le poti vedea sau auzi, dar ele exista. Tot ce trebuie sa faci este sa deschizi televizorul si sa il conectezi la acel semnal, si apoi vei auzi si vedea ca ele exista. Semnalul nu apare cand tu dai drumul la televizor, el deja a existat inainte ca tu sa faci asta. Atunci ai inceput tu sa primesti. La fel, Domnul ne-a binecuvantat cu TOATE lucrurile. Viata ta s-ar putea sa nu reflecte acest lucru, dar asta nu este din cauza ca Domnul nu ti-a dat, ci este din cauza ca tu nu ai primit.

      Daca televizorul tau dintr-o data nu mai merge, ce faci? Suni imediat la compania de televiziune si soliciti sa isi repare transmitatorul? Nu cred! Prima data verifici televizorul tau. Desi in lumea spirituala, crestinii de cele mai multe ori merg la Domnul si Ii cer sa-si repare transmitatorul in loc sa Il roage sa lucreze la receptoarele lor. Daca ei nu vad o manifestare instanta a vindecarii, automat presupun ca Dumnezeu nu i-a vindecat. Rareori iau in calcul ca poate receptorul lor este cel cu probleme.

      Daniel s-a rugat doua rugaciuni in Daniel 9 si 10. el a vazut un raspuns la prima rugaciune in timp ce se ruga, in aproximativ 3 minute. Dar in capitolul 10, i-au trebuit 3 saptamani inainte sa vada  un raspuns la rugaciunea lui. Unii oameni ar putea gandi “De ce Dumnezeu i-a raspuns la prima rugaciune in 3 minute si la a doua in 3 saptamani?”

      Raspunsul la aceasta rugaciune este ca Dumnezeu nu i-a raspuns la prima rugaciune in 3 minute si la a doua in 3 saptamani. El a raspuns la amandoua pe loc. In Daniel 9:23, ingerul Gavril, ii spune lui Daniel, ca la inceputul rugaciunii sale, Domnul i-a dat o porunca sa mearga sa ii explice raspunsul. Cu toate acestea lui Gavril, i-a luat aproximativ 3 minute sa ajunga acolo.

      Apoi in capitolul 10, mesagerul care a venit la Daniel, ii spune ca din prima zi in care Daniel s-a rugat, Domnul l-a trimis, dar a fost impiedicat de o putere demonica timp de trei saptamani.

      Nu Dumnezeu a fost diferit in aceste intamplari! El a raspuns la ambele rugaciuni instant, dar ceea ce Domnul a comandat in lumea spirituala, a fost impiedicat sa se manifeste in lumea fizica. Dar a fost dat. Adevarul este ca Domnul deja a furnizat tot ce noi vreodata o sa avem nevoie, dar proviziile Sale sunt in lumea spirituala. „Dumnezeu este duh, si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar” (Ioan 4:24)

      Dumnezeu se misca pe taramul spiritual. Daca vedem sau nu manifestat in lumea fizica ceea ce El a facut in lumea spirituala, aceasta nu depinde de El care da, ci mai degraba de noi care primim.

      Ceea ce face diferenta este opozitia diavolului. Noi de fapt, ii dam diavolului prea mult credit. Unii oameni cred ca diavolul niciodata nu esueaza in atacurile sale. Ei nu sunt siguri in ce priveste credinciosia lui Dumnezeu, dar sunt absolut convinsi ca diavolul este credincios suta la suta actiunilor sale.

      Oricum, diavolul o da in bara tot timpul. Uneori manifestarile fizice a ceea ce Dumnezeu deja a facut vin cu putin efort. Alteori nu trebuie acest efort, nu pentru ca Dumnezeu s-a schimbat, ci pentru ca diavolul uneori nu este pe faza. Alte ori, exista o opozitie demonica majora care impiedica manifestarea  a ceea ce Dumnezeu a poruncit.

      Trebuie sa stim ca Dumnezeu intotdeauna si-a facut partea si ca orice intarziere in manifestarea vizibila a ceea ce a facut,, nu este vina Lui. Aceasta ne tine in credinta. Amintiti-va ca credinta este raspunsul pozitiv la ceea ce Dumnezeu deja a facut prin har.

      Aceasta ne conduce la razboi spiritual. Este un punct fierbinte in trupul lui Hristos, dar dupa parerea mea, razboiul spiritual este cea mai abuziva invatatura in biserica de astazi. Este adevarat ca fiecare dintre noi este implicat in razboi spiritual. Nu putem opri batalia, negand aceasta realitate- eventual aceasta atitudine, ne garanteaza ca vom pierde batalia. Singura putere a lui Satan este minciuna (inselatoria). El nu are nici putere nici autoritate fizica, exceptand cea pe care noi i-o dam cand imbratisam minciunile lui.

      Aceasta este o afirmatie radicala, contrara total invataturilor populare despre razboiul spiritual. Exista multi care declara ca puterile demonice ii tin pe oameni in legaturi si ca singura cale de reusita este mijlocirea, ruperea acesteor puteri, si eliberarea oamenilor. Aceasta nu este ceea ce ne invata Cuvantul lui Dumnezeu. Biblia spune: “veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi” (Ioan 8:32)

      Cunoasterea adevarului este ceea ce ii elibereaza pe oameni, nu legarea diavolului in rugaciune. Nu exista nici un model scriptural pentru razboiul spiritual in felul in care este invatat astazi. Nici Isus nici apostolii nu au trimis echipe de razboinici in rugaciune in orase ca sa pregateasca atmosfera spirituala. Niciodata nu i-au motivat pe credinciosi sa isi petreaca vietile legand puterile demonice. Aceasta este unul dintre cele mai controversate subiecte si nu am timp acum sa vorbesc despre el in acest articol, articol in care am mers in adancimile invataturii “Deja ai”

      Daca nu experimentezi abundenta pe care sti ca Domnul o vrea pentru tine, atunci iti garantez ca revelatia de care ai nevoie este aceasta. Acest tip de invatatura este ceea ce ai nevoie sa citesti si sa asculti din nou si din nou inainte sa devina un adevar revelat pentru tine.

      Andrew Wommack

      Sursa: http://www.awmi.net/extra/article/

      Prietenia cu Dumnezeu 

      El nu a spus „rugati-va pentru bolnavi” ci a spus „vindecati bolnavi”. E foarte bizar cand Dumnezeu iti porunceste sa faci ceva ce tu nu poti sa faci. Este un moment ciudat al trezirii tale spirituale, cand realizezi cat de incapabil esti sa faci ceea ce El a spus sa faci. Ciudat este ca avem impresia ca suntem capabili sa ducem restul vietii de crestini prin propriile puteri, cand toate celelalte aspecte ale vietii de crestin sunt la fel de imposibil de facut ca si vindecarea bolnavilor, de fapt totul se rezuma la a fi conectat cu Duhul lui Dumnezeu care face lucrurile posibile

      E imposibil sa te bucuri de roadele bisericii primare cand noi apreciem o carte pe care ei nu au avut-o mai mult decat pe Duhul Sfant pe care ei l-au avut. Nu e Tatal , Fiul si Biblia. Acesta e Cuvantul lui Dumnezeu, dar trebuie sa intelegeti, ca Duhul lui Dumnezeu face aceste cuvinte vii. Pavel ne-a avertizat, ne-a spus „litera omoara”. De cate ori nu ati vazut crestini aruncand cu vorbe, taind si spanzurand cu vorbele luate din Biblie, omorandu-si adversarii cu Scriptura, incercand sa demonstreze ca au dreptate. Duhul lui Dumnezeu este acela care face cuvintele sa fie vii, si noi avem sansa ca Cuvantul sa se faca trup din nou in noi, cand noi devenim manifestarea vie a ceea ce spune Dumnezeu

      Sunt cateva lucruri pe care trebuie sa invatam sa le facem. Primul este sa fim constienti de prezenta Duhului Sfant in noi, sa dezvoltam o intimitate cu Dumnezeu care nu se bazeaza pe a-L folosi in interesul nostru. El nu vrea asta, decat pana la un punct. El vrea sa ne ajute in interesul nostru, dar pana la un punct.

      Invatarea umblarii cu Duhul Sfant prin prietenie, te va duce intr-o mai mare dimensiune lucrarii supranaturale, decat daca L-ai cauta doar pentru intermediul miracolelor. E ca si cum ai avea un prieten faimos si de fiecare data cand vine in casa ta, iti anunti vecinii, care incep sa bata la usa, sa ii ceara autografe, sau sa se uite pe geam la el. Curand acel prieten al tau faimos nu va mai veni in casa ta pentru ca va realiza ca folosesti prietenia cu el ca sa faci impresie vecinilor tai. E un fel de prostitutie in acest gen de relatie

      Domnului ii plac prietenii. E socant pentru mine ce a facut Dumnezeu pentru prieteni in Biblie. David a avut asa o relatie cu El incat Dumnezeu Tatal a decis sa Il numeasca pe Fiul Sau, fiul lui David. Ce loc a putut avea David in inima lui Dumnezeu, a miscat asa de mult inima Tatalui incat acesta a decis sa il numeasca pe Isus – Fiul Meu, Fiul lui David.

      Moise si Avraam care au luat deciizii care au afectat istoria umanitatii, au primit accesul in prezenta lui Dumnezeu, si El si-a schimbat deciziile la rugamintile lor. Dumnezeu a spus „iti voi ucide poporul”, iar Moise a spus „nu este poporul meu, este al Tau, nu l-am facut eu, Tu l-ai facut” si mi-l imaginez pe Dumnezeu spunand ” Da bine, ai dreptate”. Dumnezeu a asteptat ca Moise sa vina si sa aiba acest dialog cu El, asa se intampla intre prieteni. Slujitorii nu au sansa aceasta. Diferenta dintre un prieten si un slujitor este ca slujitorul e orientat doar sa isi faca datoria. Intreaga atentie a slujitorului este sa bifeze toate datoriile de pe lista.

      Ascultarea e intotdeauna importanta pentru credincios, dar un prieten are o motivatie diferita. Slujitorul primeste favoruri si acceptare prin ceea ce face dar un prieten le primeste acestea prin relatia pe care o are. Ioan 15 spune „un slujitor nu stie ce face stapanul sau, slujitorul nu are acces in miezul lucrarii stapanului sau , el nu are implicarea pe care o are un prieten”

      In timp ce scopul slujitorului este sa faca ceea ce i se spune sa faca, scopul prietenului are de a face cu inima prietenului sau, cu gandurile si impresiile lui. aici nu mai este vorba de un anume standard, ci a aduce bucurie prin prietenie

      Mike Bickle spunea ca sunt doua feluri de oameni in lume in trupul lui Hristos, cei care iubesc si cei care muncesc, iar cei care iubesc au intotdeauna mai multe roade decat cei care muncesc. Cei care iubesc au mai multe roade la nivelul ascultarii decat cei care muncesc ca slavii, si asta pentru ca ei au acces la alte resurse, resurse luate din locul acela al pasiunii si intimitatii prieteniei

      Avem lucrurile acestea in fata noastra, relatia cu Duhul Sfant care poate fi extraordinara si mai avem cealalta varianta in care oamenii se lupta sa fie acceptati de Dumnezeu, ei lucreaza ca sa isi cladeasca o identitate, identitatea lor se cladeste prin munca, eforturi crestine, rugaciune, citire, facutul a numeroase lucruri si spera ca rezultatul muncii lor este ca vor fi aceptati.

      Un crestin din start porneste ca acceptat, si aceasta devine noua lui identitate, care nu se capata prin munca. Tot ce e in afara harului devine munca istovitoare.

      Dumnezeu ne cere sa ne uitam cu atentie la minunile pe care le face, sa le inregistram, pentru ca atat timp cat sunt constient de felul cum Dumnezeu procedeaza cu imposibilul, voi ajunge sa ma astept continuu la interventia Lui supranaturala. Daca nu raman constient la felul cum Dumnezeu procedeaza cu imposibilul, prin minuni, voi reduce totul la ceea ce pot face prin propriile forte, talente si abilitati si voi numi aceea ca fiind lucrarea lui Dumnezeu.

      E bine ca poti predica, canta, conduce inchinarea, sau orice altceva, dar acel dar pe care il ai poate fi ca o barca cu panze pe mare care nu functioneaza daca nu bate vantul. Avem nevoie de respiratia si vantul Duhului Sfant sa fim ceea ce trebuie sa fim. Trebuie sa existe acel element supranatural in vietile noastre, indiferent ce talente avem , chiar daca avem talente. Suflarea Duhului Sfant ne imputerniceste sa facem ce trebuie facut. Facem ce stim in ce priveste resursele noastre naturale, ne facem datoria, dar apoi asteptam suflarea lui Dumnezeu care sa transforme ceea ce este natural in supranatural si apoi putem sa Ii dam numai Lui toata slava pentru ce se intampla, si sa Ii multumim ca ne-a dat sansa sa fim acolo cand El lucreaza.

       

Luca 2:37- Ramasa vaduva, si fiind in varsta de optzeci si patru de ani (traducerea in engleza spune ca era vaduva de 84 ani), Ana nu se departa de Templu, si zi si noapte slujea lui Dumnezeu cu post si cu rugaciuni.

Sa presupunem ca Ana avea 14 ani cand s-a casatorit. In cazul acesta Ana avea 105 ani. Si inca statea in post si rugaciune zi si noapte. Satan incearca sa ne convinga ca Dumnezeu nu ne va folosi. El ne poate enumura si aminti lucruri de felul: esti in varsta, nu ai aibilitati sau orice altceva unde suntem deficitari, esecurile pe care le-am avut in trecut. Dar, la fel ca Ana, sunt multe exemple in Scripturi cand Domnul ii foloseste pe aceia care se considerau nefolositori dupa standardele lumii.

Moise era in varsta de 80 de ani cand a inceput sa implineasca planul Domnului pentru viata lui si a fost in lucrare pana inainte de 120 de ani. Avraam era de 90 de ani cand Domnul si-a implinit promisiunea fata de el, daruindu-i un copil.

Ghedeon a fost un altul care s-a vazut nefolositor. Se ascundea de Madianiti cand un inger al Domnului a aparut si i-a spus ca este un om de valoare – Judecatori 6: 11, 12. El nu a putut crede asta la inceput, asa ca a avut nevoie de confirmarea Domnului de trei ori

Intr-adevar,… Dumnezeu a ales lucurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte si Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari 
1 Corinteni 1:27, 28.

Daca te crezi nefolositor, prost sau slab atunci esti calificat. Lasa-L pe Domnul sa te foloseasca astazi!

(„Sangele  proaspat”,Dumnezeiesc din Invatatura Lui Hristos) sau…Vin nou, burdufuri vechi şi teama de schimbare 

O femeie din Orlando, Florida, a apărut la ştiri recent pe motiv că ea a decis să se „pensioneze” de la conducerea maşinii ei, un Mercury Comet din 1964. Rachel Veitch, care are 93 de ani, a cumpărat maşina nouă pentru 3.300 dolari, atunci când benzina costa doar 29 de cenţi pe galon (1 galon = 3,7854118 litri) Astăzi, maşina de culoare galben deschis (nu e cea din poză, dar e similară ei, notă personală adăugată de mine), pe care Veitch o numeşte „Chariot” (şaretă), are 567,000 mile la bord (912.303 km).

Aceasta este o veste mare pentru doamna Veitch care, probabil, va primi 44.000 dolari pentru o aşa maşină de colecţie, deoarece ea a avut mare grijă de ea. Dar cine o va cumpăra ori o va ţine într-un garaj de lux, sau pentru a o afişa la vreun auto-show. Nu mai sunt prea multe mile rămase pe această relicvă a trecutului.

Autovehicule au o limită de viaţă. Majoritatea maşinilor Mercury Comets din 1964 au fost mult timp condamnate la groapa de gunoi. Motoarele mor, carburatoare ruginesc şi modelele nu mai sunt la modă, aşa că le dăm la schimb pentru vehicule mai noi. În lumea noastră, ce merge cu paşi rapizi, Apple debutează cu un iPhone nou la fiecare câţiva ani, precum şi aplicaţiile cele mai populare au actualizări aproape lună de lună. Am ajuns să aşteptăm upgrade-uri frecvente.

Cu toate acestea, pentru cei dintre noi implicaţi în lucrare, tindem să credem că biserica nu are nevoie de remodelare sau de renovare. Ne aşteptăm de la congregaţii să fredoneze ani la rând aceiaşi melodie, gândindu-ne că lumea va dori să se adune în Mercury Comet-ul nostru galben din 1964 şi să se bucure de o retro-călătorie. Dar aceasta este doar o presupunere greşită. 

În timp ce mesajul Evangheliei este atât atemporal cât şi fără cusur, ambalajul în care-l punem ar trebui să se adapteze cu vremea, altfel vom pierde repede relevanţa. Orgile cu tuburi, turlele şi robele de cor nu au fost niciodată greşite, dar nu ne vor ajuta să atingem generaţia de astăzi; nici sistemele religioase învechite, terminologia obosită sau programele denominaţionale uzate, care ar fi fost pierdute cu mult timp în urmă. (Acelaşi lucru se poate spune despre tele-votingul de pe posturile TV creştine, care au aspectul unui joc de spectacol din 1978.)

Isus a spus ucenicilor lui Ioan Botezătorul că oamenii nu pun vin nou în burdufuri vechi deoarece pielea burdufului se va sparge, iar vinul va fi irosit. „Pune vin nou în burdufuri noi, şi ambele sunt conservate”, a spus Isus (Matei 9:17, tradus din versiunea engleză NASB). Dar, multe biserici şi misiuni de astăzi insistă asupra turnării de vin nou în vechile modele, din nou şi din nou. Ne opunem inovaţiei şi ne luptăm cu progresul. 

Sunt dispus să cred că 90 la suta din ceea ce facem în biserică astăzi are nevoie de o transformare totală. Ne confruntăm cu cel mai descurajant proiect de renovare din istoria bisericii. Dar sarcina nu este imposibilă! Va fi nevoie din partea noastră să facem aceşti paşi dureroşi:

1. Trebuie să ne desprindem complet de teama de schimbare. Dumnezeu este întotdeauna în mişcare. El ne-ar putea duce într-un loc pentru o vreme, dar niciodată nu vom putea deveni prea confortabili într-un singur loc. Trompeta Lui va sufla în cele din urmă şi norul prezenţei Sale se va schimba. Nu parca atunci când Dumnezeu te cheamă să mergi înainte. Rămâi deschis pentru directivelor Lui proaspete, şi aşteaptă ca El să se întindă credinţa ta. El este aventuros!

2. Trebuie să fim dispuşi să sfidăm tradiţia.Oamenii care sunt căsătoriţi cu trecutul nu pot îmbrăţişa viitorul. Vacile sacre nu aparţin de amvon, acestea trebuiesc sacrificate pe altar. „Modul în care am făcut lucrurile dintotdeauna” nu va funcţiona în noul sezon al lui Dumnezeu. Mulţimea alege scaunele confortabile de nostalgie, dar Dumnezeu este cu acei câţiva curajoşi care sunt dispuşi să aprindă o cale nouă pe teritorii neatinse.

3. Trebuie să solicităm Duhului să ne descopere noile Sale strategii. Nu ne putem baza pe acei „guru” de creştere a bisericii, pe cărţile populare sau pe predicatorii rock-star ca să ne conducă spre o schimbare autentică. Copierea tendinţele spirituale este doar o formă de carnalitate – şi acesta este un substitut trist pentru reala inovare. Dacă lucrarea de transformare a Bisericii nu este în totalitate condusă de Duhul Sfânt, atunci schimbările noastre vor fi superficiale şi impactul nostru va fi compătimitor.Ultimul lucru de care am avea nevoie este un upgrade superficial. 

Personal cred că Domnul vrea să declanşeze un râu de vin nou care să ţâşnească în biserica de azi, însă El ne conduce să ne pregătim burdufurile.Ceea ce este vechi trebuie să fie reînnoit de Duhul, ceea ce este depăşit trebuie remodelat, şi ceea ce este ineficient trebuie înlocuit. Dumnezeu vrea să facă un lucru nou. Nu te împotrivi la aceasta!

Notă: Acest articol este o adaptare după un articol de J. Lee Grady (foto alăturat), apărut în Charisma News pe 2 mai 2012. J. Lee Gradyeste fostul editor al Charisma şi director alThe Mordecai Project (Proiectului Mardoheu). Îl puteţi urmări pe Twitter, la@leegrady. El este autorul mai multor cărţi, inclusiv 10 Lies the Church TellsWomen, 10 Lies Men Believe şi The Holy Spirit Is Not for Sale (10 minciuni spuse de biserică femeilor,10 minciuni pe care le cred bărbaţii, şi Duhul Sfânt nu este de vânzare). Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

ESTE PUTERE ÎN SÂNGELE LUI ISUS 

Domnul mi-a vorbit din nou despre puterea sângelui Său, mai ales caci in curand sarbatorim moartea si invierea Domnului Isus.
Si am simțit ca să scriu aceste rugăciuni pe care trebuie sa le folosim în rugăciunile noastre.

“Tatăl meu ceresc, în Numele și autoritatea Domnului Isus, eu cer, invoc Sângele lui Isus peste trupul, sufletul si duhul meu.
Invoc sângele lui Isus împotriva oricărui demon care ar încerca ca să vină împotriva mea.
Cer sângele lui Isus împotriva oricărui om rău sau cu intenții rele care ar putea veni împotriva mea sau a familiei mele.
Cer sângele Lui Isus împotriva oricărui plan al celui rău, accidente sau catastrofe care ar putea veni împotriva mea și a familiei mele.
Cer sângele Domnului Isus împotriva oricărei boli, viruși, neputințe, dureri care ar putea veni împoriva mea sau a familiei mele.
Tată ceresc, acum am totala încredințare că sângele Domnului Isus mă va proteja în întregime, de orice rău, de orice atac, de orice plan al celui rău.
Cred din toată inima căci este mare putere în Sângele Lui Isus.
Îti mulțumesc Tată, îți multumesc Doamne Isuse de puterea, eliberarea și proctecția pe care mi-o dai prin Sângele Tău sfânt și curat.Amin!”

Suntem conștienți că avem un rău vrăjmaș, de aceea să ne întărim credința în puterea Sângelui lui Isus, și să ne rugăm cu el în toate amănuntele. Aceste rugăciuni, nu trebuiesc spuse ca o poezie, ci trebuie să reflectezi asupra înțelesului și puterii care este în sângele Domnului Isus. Tu trebuie să ai o relație curată și plină de dragoste cu Mântuitorul care și-a vărsat sângele în chinuri mari, ca astăzi tu să trăiești, să fi iertat, și să îl poți folosi pentru protecția și binecuvântarea ta.
Oricine și oricând putem veni sub atacurile celui rău. De aceea trebuie să fim conștienți de puterea rugăciunii, când cerem sângele Domnului Isus, peste noi și situațiile prin care trecem.Aceasta cere multă veghere, o viață curată și plină de lumina și puterea Cuvântului Sfânt.
Să cerem sângele Domnului Isus peste mașina noastră, căci ne va proteja de accidente, de hoți, de pană, de radar, etc.
Cerând sângele Domnului Isus peste finanțele noastre, ne va proteja de orice înșelătorie, care încearcă să ne fure într-un fel sau altul.
În același timp avem dreptul ca să cerem înapoi de șapte ori, ceea ce ni s-a furat prin minciună și înșelăciunea oamenilor conduși de cel rău.
Să cerem sângele Domnului peste casa noastră, locurile de muncă, ca să ne protejeze de foc, hoți, catastrofe naturale, etc.
Să cerem sângele Domnului peste copiii noștri ca să fie protejați de păcate, accidente, boli, influiențe negative, abuzuri sexuale, etc.
Să cerem protecția sângelui Isus peste mintea și inima noastră, peste planurile noastre, peste sentimentele noastre, ca să fim păziți și ocrotiți, știind că avem un rău vrăjmaș care urlă ca un leu și caută pe cine să înghită.
Să avem totala încredințare că Domnul Isus este cu noi, este de partea noastră, și semnul sângelui, îl va face pe cel rău să plece, ca și îngerul nimicitor când a venit ca să omoare pe întâiul născut , din vremea lui Moise și Faraon.

Este putere în Sângele lui Isus, să declarăm aceasta în fiecare zi.

Adevarul Bibliei despre CINĂ (3)

Ioan 6:53. Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva.
54. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.
55. Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura.
56. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine,
57. Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine va trai si el prin Mine. si Eu raman in el.

„Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine……….  conectat la ce insemn Eu, conectat la mostenirea pe care o are in Mine, conectat direct cu esenta a ceea ce sunt Eu, conectat cu iertarea, vindecarea, eliberarea, izbavirea de sub blestem pe care le-am rezolvat odata cu jertfa Mea”.

Crestinii din biserica primara erau conectati in fiecare zi, crestinii zilelor noastre cel mult o data pe luna. Si ce ne impiedica sa schimbam asta? Nu stiu. Comoditatea, indiferenta, lipsa de intelegere asupra importantei cinei, de fapt oamenii nu deosebesc trupul lui Hristos, nu ii vad importanta, o trateaza ca pe ceva optional, cand de fapt e ceva vital. Si apoi ne miram ca suntem bolnavi, neputinciosi si adormiti. Pai daca nu deosebim trupul lui Hristos, daca nu intelegem ce se intampla cand luam cina, cand tratam totul cu superficialitate, pentru ca asa am fost invatati.  Imaginati-va ca in zilele noastre un crestin ia cina de cel mult 12 ori pe an, iar crestinul de acum 2000 de ani lua cina de 365 ori pe an, e o oarecare diferenta, nu?

Ioan 15:5-6 Cine ramene in Mine si in cine raman Eu, aduce multa roada……. daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara ca mladita neroditoare si se usuca (nu putini dorm 1 Corinteni 11:30). Daca ramaneti in Mine (cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine! Ioan 6:53), si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea si vi se va da. …. 11.V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea sa ramana in voi si bucuria voastra sa fie deplina.

Cina a devenit un fel de condamnare, cand de fapt e opusul condamnarii, e de fapt acceptarea, condamnarea a luat-o Isus pe cruce, tocmai asta inseamna cina, eliberarea de condamnare. Invatatura bisericii cu privire la cina, a adus condamnarea pe umerii multor enoriasi, dar invatatura Biblei iti ia acuma acesta povara, si iti spune ca atunci cand iei cina, te inoiesti, te vindeci, te eliberezi, daca intelegi ca Isus a facut asta pentru tine pe cruce.

Sunt destui care au experimentat vindecarea luand cina, sunt destui care dupa ce au hotarat sa ia cina in fiecare zi au descoperit brusc ca ceva s-a schimbat in viata lor fare nici un efort, sau care s-au trezit brusc ca nu se mai tem de diavolul, ca nu mai intra in panica atunci cand sunt atacati de cel rau, ca din senin sunt mai puternici, echilibrati, desi toata viata au fost niste panicati si fricosi.

Nu mi-a fost usor sa ies din mentalitatea cu care am fost obisnuita cu privire la cina, de cateva luni mintea mea a tot revenit la acest subiect, si am simtit ca ma invart in jurul a ceva foarte pretios dar nu eram in stare sa pun punctul pe i. Multumesc insa Duhului Sfant pentru lumina pe care a dat-o diverselor persoane pe care le-am ascultat sau cu care am discutat pe tema asta in ultima vreme, si asa treptat, pus totul cap la cap, am ajuns sa inteleg cat de importanta e cina, si cata incarcatura poate avea, si ma bucur f tare ca „folclorul” de la biserica nu e adevarat, ar fi fost dezastru sa fie adevarat.