Publicat la:
Februarie 22, 2021
Avocatul Diavolului isi da seama ca i se apropie sfarsitul…Răsturnare de situație! Ce face Renate Weber ca sa-si pastreze postul: ”Nu am sesizat CCR pentru eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor”…Sa nu uitam ca minerii din alte tari nu au minerizat POPORUL…Renunţarea la mine şi la meseria de miner…Alertă la Pentagon: Mii de militari ai Armatei SUA refuză vaccinul COVID-19. De ce se tem și ce va urma… N-AȘ FI REZISTAT DACĂ NU CREDEAM ÎN DUMNEZEU… Acum sa se roage la icoane facatoare de bani, pana … nu li se confisca TOATE averile, pentru ca sunt obtinute din hotie,minciuna,manipulare, IDOLATRIE ICONATA, fesenizare-manipulare etc AICI SUNT BANII … Guvernul a tăiat aproape 89% din banii alocați Bisericii pentru anul 2021…30 de ani de la Revoluția din 1989. Ce s-a întâmplat între 16 și 22 decembrie 1989 în România… SI PRIVATIZAREA SNIFeste O „HOTIE NATIONALA” CARE ASCUNDE O AFACERE IMOBILIARA … Schimbare totala in cazul privatizarii ICA, in care este acuzat Dan Voiculescu. Ce se va intampla de la 1 iulie… Dupa ce a furat munti de avutii ,s-a ales cu…praf in ochi! Miliardarul Ioan Niculae, condamnat definitiv la 5 ani de închisoare, s-a întors din Italia și s-a predat polițiștilor
De ce nu este bine sa consumam alimente fast food…Cum recunoastem accidentul vascular cerebral…Intarirea imunitatii cu ajutorul alimentelor…Supa care te ajuta sa elimi toxinele din organism…Fructe care ajuta la reglarea tensiunii arteriale…Alimente nerecomandate in cazul durerilor de stomac…Tratamente naturiste pentru hipertensiune arteriala…Alimente care scad colesterolul marit…Tratamente naturale ale contuziilor…Dieta in cazul afectiunilor cardiace…Siminocul, vindecătorul bolilor digestive și nu numai…Leziunile cerebrale traumatice. Cum le recunosti si de ce nu trebuie ignorate…Care sunt simptomele hipertensiunii arteriale…Sa invatam din experienta celor mai mai bune companii, firme si profesionisti de TOP din agricultură; Va prezentam NOUTATI TEHNOLOGICE, noi soiuri si hibrizi de plante, precum si OFERTA produselor, culturilor- profitului… Vă prezentăm lista celor mai PROGRESISTI AI AGRICULTURII
CÂND PETRU S-A LEPĂDAT DE ISUS, de David Wilkerson (1931-2011) …Cine sunt chemaţi la pocăinţă? »Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis:„Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?”El s-a lepădat, şi a zis: „Nu sunt.”« Ioan 18, 25…Faptele Apostolilor 3:19 19Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare… Credinţa şi pocăinţa…Darurile lui Dumnezeu sau roade ale voinţei libere-Sam Storms…Cheile lui Isus și cheile lui Petru…Matei: sau cine poate fi ucenicul lui Isus… Cuvântul lui Dumnezeu: Rolul Său în viaţa creştinului…Daniel: Capitolul 3… Capitolul 2-Romani...J N. Darby… STUDIU EPISTOLA CATRE ROMANI … Explicatia Cartii: Romani… Plâns amar…
CÂND PETRU S-A LEPĂDAT DE ISUS, de David Wilkerson (1931-2011)
La un moment dat, puteţi observa cum relaţia cu Mântuitorul a început să devină rece şi distantă. Privind la viaţa apostolului Petru vedem cum acesta s-a lepădat de Hristos de trei ori, mergând chiar atât de departe încât să le spună acuzatorilor: „Nu-L cunosc” (Luca 22:57). Acest ucenic era sigur de relaţia sa cu Isus şi Îi spusese şi Lui şi altora: „N-aş putea niciodată să mă răcesc în dragostea mea pentru Hristos. Alţii pot pleca, dar eu voi muri pentru Domnul meu.” (vezi Matei 26:35).
Deci, ce l-a adus pe Petru în acest punct? Era mândria, rezultatul unei laude de sine, astfel a fost primul dintre ucenici care a renunţat la luptă. El şi-a părăsit chemarea şi s-a întors la vechea carieră, spunând celorlalţi: „Mă duc la pescuit”. Ceea ce spune Petru în realitate era: „Nu pot să mă descurc. Am crezut că nu pot să nu reuşesc, dar i-am greşit lui Dumnezeu mai rău decât oricine, negându-L pe Isus. Nu mai pot face faţă luptei. „
În acest timp, Petru s-a pocăit de lepădarea Sa faţă de Domnul şi a fost complet restaurat prin dragostea Mântuitorului. El a fost iertat, vindecat şi insuflat de Duhul, totuşi era un om care nu se baza pe sine. El încă avea părtăşie cu Isus şi cu ucenicii şi, de fapt, după un timp de pescuit alături de prietenii săi, în momentul în care L-a văzut pe Isus pe mal, s-a produs în el o schimbare radicală.
„După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.” (Ioan 21:15). Reţineţi că în acel moment Isus nu i-a reamintit să vegheze, să se roage sau să studieze cu atenţie Cuvântului lui Dumnezeu. Nu, Petru a fost instruit să „hrănească mieluşeii”. Această simplă expresie este o cheie pentru a ne păzi de neglijenţă în viaţa noastră spirituală. Isus îi spunea:Vreau să uiţi de eşecul tău şi să slujeşti nevoilor poporului meu. După cum M-a trimis Tatăl pe Mine, tot astfel te trimit şi Eu.
Pe măsură ce vă străduiţi să vă rugaţi, să studiaţi Cuvântul, să trăiţi o viaţă sfântă şi să-L iubiţi pe Hristos cu pasiune, asiguraţi-vă că nu ignoraţi pe cei răniţi în Trupul lui Hristos – mieluşeii.
Credinţa şi pocăinţa
Darurile lui Dumnezeu sau roade ale voinţei libere
Sam Storms
Să vorbim pentru un moment, despre cazul ipotetic al fraţilor gemeni, Jerry şi Ed. Dacă mărturia biblică asupra condiţiei omenirii decăzute este să fie crezută (şi dacă suntem creştini trebuie să fie crezută), niciunul din aceşti tineri, din propria lui iniţiativă, nu are nici o dorinţă după Cristos sau după binecuvântările oferite în Evanghelie. Dacă niciunul nu vine la Cristos nu este pentru că ei vor, dar nu se numără printre cei aleşi sau li se spune că, în pofida dorinţei lor, Dumnezeu nu îi va lăsa. Dacă niciunul nu vine la Cristos este pentru că ei nu vor să aibă nimic de-a face cu Isus sau cu orice altceva de natură spirituală. Ei se delectează în necredinţa lor, chiar dacă se comportă în ceea ce am putea numi o manieră civilizată şi umană. Nu se găseşte nimic în Cristos care să îi atragă; nimic în persoana Sa care le-ar putea momi inimile lor din păcat spre mântuire.
Apoi se întâmplă. Fie în mod gradual, de-a lungul unei perioade care durează luni de zile, sau cu repeziciunea unei furtuni de primăvară, inima lui Jerry este înmuiată faţă de adevărul pe care odată l-a urât. Realitatea păcatului său şi poziţia primejdioasă din punct de vedere al eternităţii, în care l-a plasat, afectează puternic sufletul său, iar el tremură la gândul de a fi ofensat pe Dumnezeul infinit de sfânt şi neprihănit. Ed, care a auzit aceeaşi Evanghelie proclamată, nu poate înţelege această schimbare bruscă în fratele său. Ceea ce Jerry consideră acum întru totul demn de iubit, Ed continuă să deteste. Necredinţa lui Jerry dispare sub o revărsare de pocăinţă şi o dragoste din tot sufletul său pentru Cristos. Printr-un act al voinţei sale, Jerry îmbrăţişează suferinţele răscumpărătoare ale lui Isus ca singura lui speranţă şi refugiu. El respinge de bună-voie păcatul şi bizuirea pe sine, şi cu bucurie se încrede în Cristos. Însă Ed rămâne îndărătnic, iar acum mai indignat chiar, în necredinţa lui. În cele din urmă, asemenea celor doi tâlhari crucificaţi de o parte şi de alta a Domnului nostru, ei părăsesc această lume: Ed în necredinţă, Jerry în Cristos
Iată aici întrebarea critică: Ce i-a făcut pe Jerry şi Ed să difere? Arminianul insistă că ceea ce i-a făcut pe Jerry şi Ed să fie diferiţi a fost Jerry. Singura raţiune suficientă şi ultimă pentru care Jerry a crezut iar Ed nu a crezut este faptul că Jerry şi-a exercitat propria sa voinţă liberă. Fiindcă Dumnezeu a prevăzut din eternitatea trecută faptul că Jerry avea să creadă, iar Ed nu, El l-a ales pe Jerry să fie moştenitor al vieţii veşnice, lăsându-i lui Ed răsplata cuvenită lui.
Calvinistul, pe de altă parte, cunoscând faptul că datorită depravării morale totale atât a lui Jerry cât şi a lui Ed, niciunul dintre fraţi nu ar putea sau nu ar avea dorinţa de a crede, consideră motivul diferenţei dintre ei ca fiind în Dumnezeu şi în harul Său necondiţionat şi suveran. Atât Jerry cât şi Ed doreau, şi prin urmare meritau să fie abandonaţi în păcatul lor şi rezultatului lui inevitabil, moartea veşnică. Însă datorită unui motiv ascuns în adâncul inimii Sale, Dumnezeu l-a iubit pe Jerry cu o iubire veşnică şi i-a dat atât darul credinţei cât şi al pocăinţei.
În afirmarea faptului că credinţa şi pocăinţa sunt darurile lui Dumnezeu pentru Jerry dar nu şi pentru Ed, noi nu trebuie să ne gândim la ele ca la un lucru material, tangibil, care se prezintă ambalat ca şi un cadou cu fundiţă roşie! Biblia descrie credinţa şi pocăinţa ca daruri din partea lui Dumnezeu pentru aleşii Săi ca să accentueze faptul că deşi Jerry este autorul acestor acţiuni, Dumnezeu este cauza ultimă. Jerry a dorit să creadă, însă doar după ce, şi doar datorită faptului că Dumnezeu i-a oferit puterea. Aşadar, pocăinţa lui Jerry de păcat şi credinţa lui în Cristos sunt înfăţişate ca daruri deoarece ele se revarsă din harul suveran al lui Dumnezeu. Jerry nu le-a câştigat sau nu le-a obţinut prin îndeplinirea unei anumite condiţii. Nu a fost nici pentru că Dumnezeu ar fi văzut în Jerry anumite calităţi ale caracterului sau potenţial pentru a face binele care i-ar fi lipsit lui Ed. Nu s-a datorat faptului că părul lui Jerry era puţin mai închis decât al lui Ed, şi că Dumnezeu preferă părul negru faţă de cel blond. Mai degrabă, folosind limbajul Scripturii, „Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, [Jerry a fost ales] – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă…” (Rom. 9:11).
Atât Jerry cât şi Ed erau morţi spiritual în păcatul şi fărădelegile lor. Niciunul dintre ei n-ar putea pretinde că favoarea divină i se cuvenea, nici că ar fi dorit-o. Însă Jerry a înviat, pe când Ed nu. De ce? Întocmai cum Lazăr s-a ridicat şi a ieşit din mormântul său deoarece Dumnezeu l-a insuflat cu viaţă fizică şi respiraţie, la fel şi Jerry a fost insuflat cu un nou principiu al vieţii spirituale prin care s-a ridicat şi a venit la Cristos în credinţă şi pocăinţă. Haideţi să vedem dacă Scriptura asigură dovada adecvată descrierii noastre a credinţei şi pocăinţei mai degrabă ca daruri ale harului lui Dumnezeu decât rezultatele pretinsei voinţe libere a omului.
Texte biblice relevante despre credinţă ca dar al lui Dumnezeu
Să observăm trei pasaje care se referă la o credinţă mântuitoare. Primul este Efeseni 2:8-10.
„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.”
Care este mai precis „darul” (v. 8) lui Dumnezeu? Arminienii au apelat deseori la un aspect al gramaticii greceşti care credeau că face imposibil ca „credinţa” să fie „darul” la care se referă Pavel. Cuvântul credinţă, argumentează ei, este de genul feminin, pe când pronumele tradus aceasta („şi aceasta nu vine de la voi”) este neutru. Dacă Pavel ar fi intenţionat să descrie „credinţa” ca fiind darul, el ar fi folosit forma feminină a pronumelui. Atunci, la ce se referă cuvântul aceasta? Care este „darul” lui Dumnezeu?
Unii arată înspre „harul” (v. 8) prin care noi am fost mântuiţi. Însă cuvântul „har” asemenea „credinţei” este la fel de genul feminin. Prin urmare, dacă „aceasta” care nu vine de la noi înşine nu se poate referi la „credinţă”, cu atât mai puţin nu se poate referi la „har”, care are înclinaţia adiţională de a fi chiar mai mult îndepărtat în propoziţie de pronumele „aceasta”. Deci, ce spune Pavel? Care este precedentul lui „aceasta”?
Evident că „darul” lui Dumnezeu este mântuirea în totalitatea ei, o mântuire care decurge din harul lui Dumnezeu şi devine a noastră prin credinţă. De la început până la sfârşit, de la iniţierea ei şi până la desăvârşirea ei, mântuirea este un dar al lui Dumnezeu pentru aleşii Săi. În consecinţă, acea credinţă prin care noi ajungem în posesiune experienţială a ceea ce Dumnezeu a pregătit în har este la fel un dar ca oricare alt aspect al mântuirii. Cineva nu mai poate nega faptul că credinţa este înfăşurată în darul lui Dumnezeu pentru noi mai mult decât nu o poate nega ca fiind legată de harul lui Dumnezeu. Totul este din Dumnezeu! Mântuirea este a Domnului!
Să luăm în considerare şi ce spune Pavel într-un alt text. În Filipeni 1:29 el scrie, „Căci cu privire la Cristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El.” Ceea ce se poate să fi fost greu de înţeles în Efeseni 2 este inevitabil de clar în Filipeni 1:29. Totuşi, aspectul uimitor în legătură cu acest verset nu este că credinţa în Cristos este un dar al lui Dumnezeu, ci şi că a suferi pentru Cristos este!
Traducerea „a fost dat” nu evidenţiază deplinătatea înţelesului dat de Pavel. Nu trebuie să considerăm fie suferinţa sau credinţa în Cristos doar ca o concesie din partea lui Dumnezeu. Deseori vorbim de „a dărui sau acorda” ceva cuiva, dar avem în vedere faptul că noi oarecum şovăitor ne dăm permisiunea sau încuviinţarea la ceea ce, de altfel, se poate să ne fi opus. Nu aşa este aici. Cuvântul în greacă pe care Pavel îl foloseşte înseamnă „a da cu îndurare şi în mod gratuit”. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este încântat să ne ofere aceste lucruri în dar. El o face cu dragoste şi cu toată exuberanţa unui tată care se bucură de binecuvântarea copiilor săi. Aşadar, suferinţa în viaţa creştină nu este mereu impusă ca o pedeapsă, nici nu apare întâmplător ca şi cum o anumită nenorocire s-a abătut asupra noastră în afara voinţei şi puterii lui Dumnezeu. Suferinţa de dragul lui Cristos, la fel ca şi credinţa în numele Lui, este un privilegiu pe care ni-l oferă Dumnezeu în mila Sa plină de iubire şi preocuparea Sa plină de îndurare.
Un alt pasaj care tratează subiectul credinţei ca dar din partea lui Dumnezeu este 2 Petru 1:1. Acolo citim, „Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră.” Petru face referire la cititorii săi ca recipienţi ai unei credinţe care nu este în niciun fel inferioară celei a apostolilor. Versiunea NIV o traduce astfel, „o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră.” Alţii preferă să-l interpreteze pe Petru ca spunând faptul că, credinţa acestor bărbaţi şi femei creştini, cărora el le scrie, îi plasează în aceeaşi poziţie privilegiată ca şi pe apostoli, având acces egal la Tatăl prin Fiul.
Ceea ce este de cea mai mare importanţă aici este cuvântul tradus „au primit”. Are legătură cu un verb care înseamnă „a obţine prin tragere la sorţi” (vezi Luca 1:9; Ioan 19:24; Fapte 1:17). Aşadar, credinţa este înlăturată din sfera voinţei umane libere şi plasată în perspectiva ei adecvată ca avându-şi originea în voinţa suverană şi întru totul îndurătoare a lui Dumnezeu. Fiindcă nu este prin hazard sau noroc că unii ajung la credinţa mântuitoare, ci în virturea dreptăţii Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, Isus Cristos.
Texte biblice relevante despre pocăinţă ca dar al lui Dumnezeu
Dar cum rămâne cu pocăinţa? O descrie Biblia la fel ca dar al lui Dumnezeu? Am putea începe cu un pasaj din 2 Timotei:
„Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului; şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia. „ (2:24-26).
Apostolul îl îndeamnă pe tânărul Timotei să fie blând şi răbdător cu oamenii în nădejdea că Dumnezeu ar putea binevoi să le dea pocăinţă care duce la cunoaşterea adevărului. Oamenii sunt prin natură incapabili de a se pocăi de păcatul lor, nu pentru că doresc şi ar fi împiedicaţi de Dumnezeu sau de circumstanţe dincolo de controlul lor. Sunt incapabili de pocăinţă fiindcă este în natura lor să iubească păcatul, nu să îl urască. Ei aleg să nu se pocăiască; preferă să persiste în căile lor păcătoase şi răzvrătite.
Dacă un om are să se pocăiască el trebuie să fie făcut capabil de Dumnezeu pentru a face acest lucru. Lui trebuie să-i fie „dată” pocăinţa ca dar. Dacă o persoană se pocăieşte sau nu, spune Pavel, depinde în ultimă instanţă de Dumnezeu. Depinde de El şi de buna Sa plăcere suverană de a dărui sau de a reţine ceea ce duce „la cunoaşterea adevărului.” Faptul că Dumnezeu nu a acordat acest dar în mod universal este evident de la sine. Dacă pocăinţa era ceva ce Dumnezeu dădea tuturor, Pavel cu greu ar mai fi spus „în nadejdea că” Dumnezeu i-ar putea da pocăinţă. În mod clar el prevede ca posibilitatea reală, ca Dumnezeu să nu i-o acorde.
Este important de observat faptul că în mintea lui Pavel suveranitatea lui Dumnezeu nu minimalizează în niciun fel obligaţia etică a lui Timotei sau stringenţa cu care o duce la îndeplinire. Pavel nu spune, „Relaxează-te, Timotei; nu te îngrijora cu privire la modul în care acţionezi. La urma urmei, dacă aceşti oameni se pocăiesc sau nu este în mâinile lui Dumnezeu, nu ale tale. Aşa că linişteşte-te şi fă cum îţi place.” Pavel ştia că dragostea răbdătoare a lui Timotei poate foarte bine să fi un mijloc folosit de Dumnezeu în acordarea plină de har a pocăinţei. Aşadar, vedem încă o dată că antecedenţa suveranităţii divine nu subminează însemnătatea morală sau necesitatea voinţei umane.
Să nu fiţi duşi în eroare prin declaraţii neadecvate referitoare la învăţăturile Calvinismului. Nu este ca şi cum păcătoşii chinuiţi de remuşcări şi întristaţi stau înaintea lui Dumnezeu stăruind ca El să le dea pocăinţă, iar Dumnezeu obligat prin decretul Său neîndurător, refuză să ia în seamă cererea lor. Nu este „niciunul neprihănit”, spune Pavel, „niciunul măcar”. Nu este „niciunul care să înţeleagă”, nu este „niciunul care să caute pe Dumnezeu” (Romani 3:10-11). Dacă vreunul se pocăieşte, el va fi mântuit. Însă niciunul nu se va pocăi afară de cazul în care Dumnezeu îi oferă cu îndurare pocăinţă.
Acest adevăr fundamental este repetat în cartea Faptele Apostolilor: ” După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: „Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.” (Fapte 11:18; vezi şi 5:31). Atunci când Petru şi asociaţii săi au fost martori la răspunsul mântuitor din partea acestor Neamuri în faţa Evangheliei, la ce concluzie au ajuns ei? Prin voinţă liberă au îndeplinit ei condiţiile pe baza cărora Dumnezeu avea să-i aleagă? Doamne fereşte!
Petru a văzut răspunsul lor şi a putut deduce doar că Dumnezeu le dăduse darul pocăinţei. Petru nu trebuia să fi tras o asemenea concluzie dacă pocăinţa era un dar universal pe care toţi îl primesc. El vede şi aude credinţa lor în Cristos, din care concluzionează că Dumnezeu le-a dat pocăinţă. Dacă tuturor, chiar şi celor care persistă în necredinţă, le este acordată pocăinţa, Petru nu putea şi n-ar fi raţionat aşa cum a făcut-o.
Aşa cum a fost pentru Petru şi Pavel, la fel şi cu noi, această doctrină va afecta în mod radical motivele şi metodele noastre în evanghelizare. J.I. Packer a explicat cum anume:
„În timp ce noi trebuie să ne amintim mereu că responsabilitatea noastră este să proclamăm mântuirea, nu trebuie să uităm niciodată că Dumnezeu este Cel care mântuieşte. Dumnezeu este Cel care aduce bărbaţi şi femei la proclamarea Evangheliei şi Dumnezeu este Cel care-i aduce la credinţa în Cristos. Lucrarea noastră evanghelistică este instrumentul pe care El îl foloseşte în acest scop, însă puterea care mântuieşte nu se află în instrument: este în mâna Celui care foloseşte instrumentul. Nu trebuie să uităm nicicând acest fapt. Căci dacă uităm că este dreptul lui Dumnezeu de a produce rezultate atunci când Evanghelia este predicată, vom începe a crede că este responsabilitatea noastră de a-i aduce la mântuire. Şi dacă uităm că numai Dumnezeu poate da credinţă, vom începe să credem că a face convertiţi depinde, în ultimă instanţă, nu de Dumnezeu, ci de noi, şi că factorul decisiv este modul în care noi evanghelizăm.”
O dată ce începem să credem că pocăinţa şi credinţa sunt în puterea omului spre a le produce, noi vom adopta acele metode şi procedee inventate prin care să le extragem de la el. Am deveni păcătos de pragmatici: orice funcţionează în a garanta o decizie este din acest motiv considerat ca fiind acceptabil. Ştiind ceea ce este Evanghelia, ar fi doar jumătate din însărcinare. De asemenea, am avea nevoie să dezvoltăm o tehnică irezistibilă pentru provocarea unui răspuns. Ca urmare, veridicitatea sau falsitatea unei metode evanghelistice va fi determinată doar pe baza roadei pe care chipurile o aduce. În plus, Packer continuă, „noi ar trebui să privim evanghelizarea ca o activitate care implică o bătălie a voinţelor între noi înşine şi cei la care mergem, o bătălie în care victoria depinde de lansarea unui baraj suficient de greu de efecte calculate. Aşadar, filozofia noastră despre evanghelizare ar ajunge îngrozitor de asemănătoare filozofiei de spălare a creierului.”
Însă nu este corect, concluzionează Packer, atunci când luăm asupra noastră înşine să facem mai mult decât ne-a încredinţat Dumnezeu nouă să facem:
„Nu este corect când ne considerăm pe noi înşine responsabili pentru a face convertiţi, şi privim spre propriile noastre eforturi şi tehnici pentru a realiza ceea ce numai Dumnezeu poate înfăptui. A face acest lucru înseamnă a ne amesteca necuvenit în oficiul Duhului Sfânt, şi a ne slăvi pe noi înşine ca agenţi ai naşterii din nou. Iar aspectul esenţial pe care trebuie să-l înţelegem este acesta: doar permiţând cunoaşterii noastre a suveranităţii lui Dumnezeu, să dirijeze modul în care plănuim, ne rugăm şi lucrăm în slujba Lui, putem evita să ajungem vinovaţi de această greşeală.”
La încheierea acestei lecţii doresc să vă îndemn să nu concluzionaţi în grabă că dovada Noului Testament pentru credinţă şi pocăinţă ca daruri este insuficientă pur şi simplu fiindcă am discutat numai cinci pasaje (oricât de uşor de înţeles ar fi ele). Vă asigur că, Noul Testament este plin de texte care afirmă iniţiativa divină în mântuire. Aici am limitat intenţionat studiul nostru la pasajele în care se face o referire clară la credinţă şi pocăinţă ca daruri ale harului divin.
În acest moment cineva ar putea obiecta: „Dar dacă Jerry (sau oricare persoană aleasă) ar refuza sau chiar ar abuza de dar? Doar pentru că Dumnezeu ne dăruieşte credinţă şi pocăinţă nu garantează faptul că noi le vom accepta şi folosi, nu-i aşa?” Foarte cert că aşa este! Însă iarăşi, acesta este un subiect pe care îl voi trata mai târziu. Pentru momentul de faţă este suficient să se spună că alegerea trebuie să fie necondiţionată, fiindcă aşa-numitele condiţii de care o agaţă Arminianul sunt dincolo de abilitatea şi bunăvoinţa omului de a le satisface. Dacă Jerry se pocăieşte şi crede Evanghelia, se datorează faptului că Dumnezeu l-a făcut capabil în mod suveran şi îndurător să acţioneze astfel; iar dacă Jerry şi-ar face numai timp să ia în considerare problema în dezbatere, el ar fi cu siguraţă de acord. Mărturia lui Charles Spurgeon în privinţa propriei lui convertiri ilustrează ceea ce m-am străduit să explic:
„Într-o noapte în timpul săptămânii, când mă aflam în casa lui Dumnezeu, nu mă gândeam prea mult la predica transmisă de predicator, fiindcă nu o credeam. Gândul acesta m-a izbit, «Cum ai ajuns să fi creştin?» L-am căutat pe Domnul. «Dar cum ai ajuns să-L cauţi pe Domnul?» Adevărul a străfulgerat mintea mea într-o clipă – Nu L-aş fi căutat pe El dacă n-ar fi fost o influenţă precedentă în mintea mea care să mă determine să-L caut. M-am rugat, am gândit eu, dar apoi m-am întrebat: Cum am ajuns să mă rog? Am fost determinat să mă rog prin citirea Scripturilor. Cum am ajuns să citesc Scripturile? Le-am citit, dar ce m-a determinat să fac asta? Apoi, într-o clipă, am înţeles că Dumnezeu era cauza a tot şi că El era Autorul credinţei mele, şi astfel întreaga doctrină a harului s-a deschis înaintea mea, iar de la această doctrină nu m-am îndepărtat până în ziua de faţă şi doresc să fac aceasta mărturisirea mea constantă, «Atribui schimbarea mea în întregime lui Dumnezeu»” (Charles H. Spurgeon, Autobiography, vol. 1, The Early Years, 1834-1859).
Tradus de Lacrisa Novac
Plâns amar
Studiul 5
7. Unul dintre semnele cele mai clare ale sentimentului de vinovăţie este descris în Matei 26,75. De ce se simţea Petru atât de vinovat? Ai trecut vreodată printr-o experienţă asemănătoare? Dacă da, ce anume te-a ajutat să iei hotărârea de a nu mai repeta greşeala?
Matei 26
75. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.Petru şi-a exprimat de două ori siguranţa că va rămâne credincios şi nu-L va tăgădui pe Învăţătorul său. A doua oară când a făcut acest lucru, Domnul tocmai îl avertizase că avea să se lepede de El de trei ori în noaptea aceea. După câteva ore, două femei au spus că Petru era unul dintre ucenicii lui Isus, însă el L-a tăgăduit pe Domnul de fiecare dată. Apoi, câţiva slujitori ai marelui preot l-au întrebat dacă era dintre ucenicii lui Isus, iar el a exclamat: „Nu sunt!” (Ioan 18,25). Observăm că în acel context se considera că acuzatorii (femei, slujitori) deţineau un statut social inferior. Probabil că, mai târziu, faptul acesta a sporit şi mai mult ruşinea şi vina lui Petru.
Ioan 18
25. Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”Totuşi mesajul principal este acela că Petru a plâns şi plânsul acesta l-a dus la pocăinţă, la schimbarea inimii şi la o convertire adevărată, chiar dacă procesul în sine a fost dureros. În unele cazuri, aceştia sunt paşii necesari: trebuie să ne vedem exact aşa cum suntem, să vedem care este starea inimii noastre şi să ne dăm seama de câtă trădare suntem în stare, iar apoi să cădem zdrobiţi înaintea Domnului, la fel ca Petru.
„Cu ochii orbiţi de lacrimi, [Petru] îşi îndreaptă paşii către singurătatea oferită de grădina Ghetsemani şi se prăbuşeşte în locul în care a văzut silueta prosternată a Mântuitorului, când transpiraţia însângerată I-a ţâşnit prin pori din pricina agoniei. Cuprins de remuşcări, Petru îşi aminteşte că dormea când Isus Se ruga în acele ceasuri înfricoşătoare. Inima lui mândră se sfâşie şi lacrimi de pocăinţă udă firele de iarbă pătate doar de curând de picăturile de sudoare însângerată a scumpului Fiu al lui Dumnezeu. El a părăsit acea grădină ca om convertit. În acel moment, era pregătit să arate milă faţă de cei ispitiţi. El fusese smerit şi putea arăta compasiune faţă de cei slabi şi greşiţi.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 3, pag. 416
Primele capitole din Faptele apostolilor ne oferă dovada incontestabilă a transformării lui Petru. Lucrarea lui de predicare şi de conducere a bisericii şi minunile săvârşite de el au fost extraordinare şi au dus la mântuirea multor oameni. De asemenea, activitatea lui a aşezat temeliile bisericii, ca trup al lui Hristos. Moartea lui, anticipată de Isus în Ioan 21,18, a fost socotită o onoare, fiindcă a murit în acelaşi fel ca Învăţătorul lui.
Ioan 21
18. Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”Te-au făcut căderile şi eşecurile tale mai sensibil faţă de căderile şi eşecurile altora? Cum poţi învăţa să le slujeşti oamenilor care trec prin suferinţe?
Daniel: Capitolul 3
Întâmplarea descrisă în Daniel capitolul trei, ne arată cât de puţin a învăţat Nebucadneţar din descoperirile pe care-a primit, din partea Domnului, despre Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. După visul cu chipul acela mare şi înfricoşător, care reprezenta imperiile care se vor succeda pe scena istoriei, care a fost zdrobit de piatra desprinsă din munte şi care reprezintă Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu, după ce Nebucadneţar s-a aruncat cu faţa la pământ uimit de descoperirile Domnului, după toate acestea, împăratul în loc să se închine lui Dumnezeu, se hotărăşte să realizeze în mărime naturală chipul pe care l-a visat şi să pretindă tuturor supuşilor săi închinare înaintea lui. Iată cât de puţin a durat impresia profundă, despre Dumnezeul lui Israel, asupra temperamentalului împărat.
Dar Nebucadneţar a mai avut încă un motiv care l-a determinat la construirea acelui idol. La baza acestei acţiuni a lui, stăteau raţiuni politice. Pentru a ţine laolaltă un imperiu, format dintr-o mulţime de popoare, de toate limbile şi toate culturile, trebuie să ai anumiţi factori unificatori. Şi ce factor unificator ar fi mai potrivit decât religia? Mulţi împăraţi şi conducători de popoare sau naţiuni, au folosit religia ca element de coeziune între oameni, pentru întărirea stabilităţii politice a împărăţiei. Un sistem unic de valori, o concepţie unică despre lume şi viaţă, are rolul de a-i ţine pe oameni împreună şi de a-i face mai uşor de stăpânit.
Aşadar, uitând totul despre efemeritatea imperiilor pământeşti, şi despre veşnicia Împărăţiei Dumnezeului cerului, Nebucadneţar construieşte un mare chip de aur şi impune închinarea înaintea acestuia, drept religie unică de stat.
Pentru ca intenţiile sale să fie înţelese cât se poate de limpede, porunca este însoţită şi de o aspră pedeapsă pentru cei care ar avea cutezanţa să i se împotrivească: Flăcările unui cuptor aprins vor mistui carnea şi oasele potenţialilor nesupuşi.
Chipul este construit, locul procesiunii de sfinţire este ales, dregătorii din toate ţinuturile sunt convocaţi; pe scurt, marea zi a lui Nebucadneţar sosise.
Şi ca atmosfera să producă o puternică impresie asupra celor prezenţi, spre a-i determina la supunere şi închinare, instrumente şi o muzică cu grijă alese, sunt pregătite pentru momentul culminant.
Un împărat sentimentalist, care reacţiona sub presiunea impulsurilor de moment, nu putea concepe determinarea celor din jur la ascultare, decât tot prin astfel de metode.
De fapt tehnicile diavolului de manipulare a oamenilor, merg tot după acest calapod: inhibarea minţii şi dezinhibarea simţurilor. Toate pregătirile din valea Dura se adresau simţurilor, nicidecum minţii: Înălţimea de vreo treizeci de metri a chipului, strălucirea aurului, cuptorul aprins, instrumentele şi muzica, crainicul care striga cu glas tare, marea mulţime adunată, toate acestea se adresau simţurilor, urmărind un singur lucru: manipularea maselor spre a obţine o ascultare necondiţionată. Chiar şi Nebucadneţar, şi-a autoinhibat mintea, preferând să uite complet visul şi tâlcuirea despre Împărăţia lui Dumnezeu, din anul doi al domniei sale, şi şi-a dezinhibat simţurile, complăcându-se cu ideea că el este cel mai de seamă împărat al momentului.
Astăzi, mai mult ca oricând, trăim într-o lume care cultivă inhibarea minţii şi dezinhibarea simţurilor: Epoca audio-vizualului care a înlocuit era cărţii, moda vestimentară care a divinizat goliciunea trupului, industria publicitară care a creat o societate de consum, Hollywood-ul şi Las-Vegas-ul, nu sunt altceva decât aspecte ale tehnicii de inhibare a minţii şi dezinhibare a simţurilor. Omul contemporan nu mai gândeşte cu mintea ci cu stomacul şi cu viscerele. El nu mai reacţionează la ,,cuvânt” ci la culori, sunete şi senzaţii. Asistăm la un proces de dezumanizare a omului, planificat de diavolul şi dus la îndeplinire cu succes de societatea contemporană. Procesul are ca scop determinarea omului să nu mai reacţioneze la Cuvântul lui Dumnezeu, şi să rămână rece la propovăduirea Evangheliei. De fapt, exact aceasta este lumea în care trăim: o lume care şi-a pierdut capacitatea de a reacţiona la Evanghelie. O viaţă trăită în conformitate cu instinctele primare, sub presiunea senzaţiilor produse de sunete, culori şi atingeri, are efecte distrugătoare asupra minţii. Astăzi trăim într-o lume a nebunilor, psihopaţilor şi schizofrenicilor, şi asta datorită faptului că Cuvântul lui Dumnezeu a fost dat la o parte.
Lucrarea lui Dumnezeu se desfăşoară după un alt tipar: Iluminarea minţii şi ţinerea în frâu a sentimentelor şi instinctelor. Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa, iar funcţia gândirii este cel mai important aspect al acestui chip. Prima lucrare a Duhului Sfânt în om este iluminarea minţii, iar pocăinţă înseamnă ,,metanoia” sau schimbarea minţii. Dacă astăzi avem nevoie de ceva, atunci acest ceva este o puternică lucrare a Duhului Sfânt de iluminare a minţii oamenilor, ca să priceapă adevărata realitate. Dar acest lucru se realizează doar prin rugăciune. Iată cuvintele apostolului Pavel: ,,Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.” (Efes.1:17-21)
Dar să revenim în valea Dura, unde torentul sau taifunul bine gândit de Nebucadneţar, mătură totul în cale, manipulând cu succes mulţimile adunate, formate din demnitari, dregători, şi oameni cu funcţii de răspundere în imperiul babilonian. Însă la momentul bilanţului, se constată că trei tineri au rămas în picioare: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Ei nu sunt ca ceilalţi. Programul lui Nebucadneţar, aplicat asupra minţilor şi trupurilor lor, n-a avut succes. Ei sunt făcuţi din altă plămădeală.
Care a fost secretul rămânerii în picioare a celor trei tineri? Secretul lor poate fi desprins chiar din cuvintele rostite de ei la noua provocare a împăratului: ,,Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!” (3:16-18) Aceşti trei tineri, aveau un Dumnezeu pe care Îl cunoşteau. Acest Dumnezeu era al lor, nu al poporului lor, nici al părinţilor lor. Ei aveau o relaţie personală şi nemijlocită cu Dumnezeu. Din cuvintele acestor tineri se pot desprinde câteva lucruri esenţiale pe care aceştia le ştiau despre Dumnezeu. În primul rând, tinerii ştiau că Dumnezeului acestuia trebuie să i se dea socoteală nu înaintea lui Nebucadneţar. Că de judecata Lui trebuie să te temi nu de judecata oamenilor. În al doilea rând, cei trei tineri ştiau că Dumnezeu pretinde slujire necondiţionată, şi că prima loialitate a lor trebuie să fie pentru Dumnezeu şi apoi pentru împărat. Convingerea lor era că atunci când sunt puşi în faţa unui conflict de loialităţi, trebuie să primeze loialitatea faţă de Dumnezeu. În al treilea rând, cei trei tineri credeau în atotputernicia lui Dumnezeu. Dumnezeu este mai puternic decât Nebucadneţar, şi are putere să-i scoată din mâna lui. În al patrulea rând, tinerii credeau în bunătatea lui Dumnezeu. Ei răspund lui Nebucadneţar prin cuvintele: ,,şi ne va scoate din mâna ta, împărate” În al cincilea rând, ei se încredeau şi în planurile desăvârşite ale lui Dumnezeu. În răspunsul lor pentru împărat, ei acceptă ideea că din motive care s-ar putea să le scape, ar exista posibilitatea ca Dumnezeu să nu-i scoată vii din cuptor. Oricum n-ar fi fost singurii. În istoria Bisericii, avem atâtea exemple de creştini la fel de credincioşi ca Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care au fost aruncaţi în mijlocul flăcărilor, şi pentru salvarea cărora Dumnezeu n-a intervenit. In primele secole ale erei creştine, cât şi în întunecatul ev mediu, rugurile care ardeau trupurile creştinilor evlavioşi, au ars fără încetare. În al şaselea rând, cei trei tineri afirmă că Dumnezeu merită ascultare indiferent de modul în care va interveni în cuptorul aprins: pentru salvarea lor imediată sau pentru chemarea lor din lumea aceasta. Deci, iată din câteva cuvinte, desprinzându-se o adevărată teologie despre Dumnezeu, şi încă una trăită, deoarece a fost proclamată în faţa unui cuptor aprins. Cei trei tineri, au înţeles că a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă renunţare la viaţa aceasta, de dragul Său. Când John Calvert şi cu misionarii săi, se îndrepta spre insulele Fiji, populate de canibali, spre a le duce Evanghelia, cei de pe vapor au început să-şi bată joc de ei zicând ,,vă duceţi să fiţi hrană la canibali”. La aceste insulte, replica lui Calvert a fost aceasta: ,,Domnilor noi am murit deja”. Ca să-l poţi urma pe Domnul Isus, trebuie mai întâi să mori: Iată cuvintele chemării la ucenicie a Domnului Isus: ,,Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.” (Mc.8:34-34)
Dar cu cei trei tineri, Dumnezeu a avut un alt plan decât acela de a-i chema acasă, şi anume acela de a-i face o mărturie pentru Nebucadneţar. De aceea, flăcările cuptorului încins de şapte ori mai mult ca de obicei, n-au avut nici un efect asupra lor, iar Domnul Isus umbla împreună cu ei în mijlocul focului. Creştinii adevăraţi, trebuie să se aştepte la astfel de intervenţii supranaturale ale lui Dumnezeu, menite să-i facă o mărturie pentru necredincioşi. Partea frumoasă în încercări, este că acolo simţi cel mai real prezenţa şi dragostea lui Dumnezeu. Am citit despre oameni ai lui Dumnezeu, care şi-au petrecut mulţi ani în închisoare pentru Evanghelie, dar care după eliberare, au tânjit din nou după temniţă, tocmai datorită experienţelor înălţătoare trăite acolo cu Domnul. Printre aceştia se numără chiar şi Traian Dorz. Chiar şi atunci când Cristos murea pe cruce, Dumnezeu era în El, împăcând lumea cu Sine. Dumnezeu nu-şi lasă niciodată copiii singuri în încercare. El suferă acolo împreună cu ei.
Lui Nebucadneţar i se oferise încă o ocazie de cercetare, în care a putut să vadă că Împărăţia Lui Dumnezeu este veşnică şi că El merită toată ascultarea. Dar dupăcum suntem deja obijnuiţi, Nebucadneţar reacţionează tot emoţional, fără să decidă a se supune acestui Dumnezeu, fapt care, dupăcum vom vedea în capitolul patru, L-a obligat pe Dumnezeu să apeleze la metode mult mai aspre pentru cercetarea sa: ,,Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că… nu este nici un alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El. După aceea împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.” (3:28-30)
În încheiere aş dori să facem o aplicaţie practică la acest mesaj biblic: Astăzi, cel puţin la noi în ţară, trăim vremuri de libertare religioasă, nefiind obligaţi să ne asumăm o anumită religie impusă. Nu există pericolul aruncării în cuptorul aprins, în cazul refuzului proşternerii cu faţa la pământ, înaintea unui anumit chip cioplit sau turnat. Dar totuşi există un ,,chip” care exercită în permanenţă presiuni asupra copiilor lui Dumnezeu: este vorba despre ,,chipul veacului acestuia”. Chipul veacului acestuia, reprezintă sistemul de valori al lumii, cât şi direcţia în care aceasta se deplasează. Chipul veacului acestuia se caracterizează prin: materialism excesiv, trăire pentru plăcere, reacţie împotriva oricăror norme morale, respingerea oricăror forme de autoritate, negarea existenţei lui Dumnezeu, sau cu alte cuvinte nihilismul postmodernist. Chipul veacului acestuia exercită presiuni asupra copiilor lui Dumnezeu prin: concepţiile ateiste despre lume şi viaţă promovate în mediile academice, mass-media, muzică, vestimentaţie, viaţa vedetelor Hollywoodului, industria publicitară, şi aşa mai departe. Există o întreagă psihologie, bine pusă la punct, de manipulare a maselor, prin aceste mijloace, în direcţia dictată de satan. Copiilor lui Dumnezeu Biblia le spune: ,,Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Vom fi eu şi cu tine, oameni la fel ca Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care vom pune stavilă puhoiului de stricăciune, făcând loc manifestării Împărăţiei lui Dumnezeu, în generaţia noastră? Domnul să ne ajute la aceasta.
Capitolul 2
J. N. Darby
Aceasta era ceea ce îi făcea pe moralişti, precum Socrate şi semenii lui, de neiertat: ei făceau ei însuşi lucrurile pe care le judecau (capitolul 2, versetul 1 şi următoarele). Dar judecata lui Dumnezeu este potrivit adevărului asupra celor care fac astfel de lucruri. A face aceste lucruri şi a-l judeca pe altul, nu era mijlocul de a scăpa de judecata lui Dumnezeu. Sau dispreţuiau ei bogăţiile bunătăţii lui Dumnezeu şi îndelunga Lui răbdare care îi conducea la pocăinţă, adunând mânia pentru ziua judecăţii, ziua descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu? Dumnezeu judecă întotdeauna răul din punct de vedere moral; dar este o zi în care această judecată va fi descoperită, şi această judecată a răului are loc în mod vădit potrivit naturii lui Dumnezeu. Am găsit acest principiu infinit de important în versetul 17 din capitolul 1, unde am văzut, nu guvernarea dispensaţională asupra acelora care erau aproape sau a acelora care erau departe, ci pe Dumnezeu descoperindu-Şi judecata Sa asupra nedreptăţii din om, potrivit cu ceea ce este El. De aceea lumina creştinismului este aruncată aici asupra motivelor judecăţii, deşi Dumnezeu face să intre lumina avută cu adevărat în măsura răsplăţii; dar natura, şi în judecată, autoritatea lui Dumnezeu, resping răul.
Fie că eşti iudeu sau barbar, nu este o deosebire. Când Dumnezeu este descoperit, nedreptatea este tratată ca nedreptate. Avantajele speciale ale unora pot să intre în motivele judecăţii, şi dacă au păcătuit sub lege, vor fi judecaţi prin lege; dar răul este rău, şi Dumnezeu este Dumnezeu, fie că răul este într-un iudeu sau într-un barbar; pentru că Dumnezeu nu primeşte înfăţişare (versetele 6-11).
Dar descoperirea lui Dumnezeu, care introduce astfel cunoaşterea judecăţii potrivit adevărului, recunoaşte în mod necesar că adevărul este acolo; şi ascultarea de adevăr devine parte a încercării morale a omului, la fel ca legea şi conştiinţa naturală. De aceea găsim în versetele 7 şi 8 ceea ce creştinismul a pus în lumină în versetele 9 şi 10, necazul şi strâmtorarea peste orice suflet de om care lucrează răul, şi gloria, onoarea şi pacea peste orice suflet ca om care face binele, şi iudeului, întâi, şi grecului.
Este evident că scopul apostolului aici nu este să arate cum poate fi îndreptăţit un păcătos: el vrea să arate că, deşi Dumnezeu poate ţine cont, în administrarea binecuvântării, de ceea ce acordase poporului evreu, Dumnezeu cu toate acestea, acum că era descoperit El Însuşi, avea de a face cu realităţi, şi că un barbar evlavios îi era mai plăcut decât un iudeu nelegiuit, oricare ar fi de altfel privilegiile celui din urmă. Cel care împlinea legea avea să fie îndreptăţit, fie iudeu, fie grec – nu cel care avea legea şi care o încălca; Dumnezeu nu primea după înfăţişare, şi conştiinţa putea lua cunoştinţă de bine şi de rău acolo unde era lege, şi să devină astfel lege pentru omul care nu primise legea din partea lui Dumnezeu. Astfel cei care păcătuiseră fără lege, piereau fără lege, şi cei care păcătuiseră sub lege, vor fi judecaţi prin lege (versetul 12). Discuţia aici nu are ca scop puterea sau harul prin care un om va fi adus sau făcut capabil să meargă conştient; ci apostolul scoate în evidenţă că realitatea umblării, şi nu privilegiul poziţiei, era ceea ce recunoştea Dumnezeu.
Este bine să remarcăm că nu există lege (*) scrisă în inima barbarului, legea scrisă în inimă este noul legământ (**); dar fapta pe care o cere legea este recunoscută de conştiinţă ca bună sau rea. Conştiinţa ştie că este rău să ucizi sau să furi, atunci când nicio lege nu este dată. Omul a obţinut cunoştinţa binelui şi răului prin cădere; şi este de cea mai mare importanţă să recunoaştem diferenţa care este între aceasta şi lege. O lege impune o regulă prin autoritate, aici autoritatea lui Dumnezeu; conştiinţa dimpotrivă ia cunoştinţă de bine şi de rău în ea însăşi, cum o face Dumnezeu. „Omul a ajuns ca unul din Noi, să cunoască binele şi răul” ( 3:22 ), deci conştiinţa ia cunoştinţă de bine şi de rău în sine, ca bine sau ca rău, fără vreo lege care să îl recomande sau să îl interzică; şi în această măsură, un om îşi este lui însuşi lege, lucrul nefiindu-i recomandat sau interzis ca printr-o lege.
(*) Cuvântul „scrisă” se referă la „faptă”, nu la „lege”; limba greacă nu lasă nici o îndoială în această privinţă.
(**) A se compara Evrei 8:10 .
Este bine de asemenea să observăm că versetele 13,14 şi 15 alcătuiesc o paranteză, şi că trebuie să legăm „vor fi judecaţi prin lege” de la sfârşitul versetul 12, cu „ziua când Dumnezeu va judeca” de la începutul versetul 16.
Remarcaţi şi că, în ceea ce-l priveşte pe om, ca înainte în ceea ce-L privea pe Dumnezeu, judecata despre care este vorba aici, nu este o judecată guvernamentală, nu este vorba de căile lui Dumnezeu faţă de oamenii de pe pământ, cercetând este adevărat păcatele, la un popor sau la o seminţie, folosind îndelunga răbdare, că apostolul vorbeşte de judecata lucrurilor ascunse ale inimilor oamenilor, totul fiind pus în lumină, judecat strict şi cu dreptate potrivit exigenţelor indispensabile naturii lui Dumnezeu şi potrivit avantajelor de care se pot bucura oamenii. Nu este Dumnezeu guvernând cu răbdare, ci Dumnezeu judecând în dreptate potrivit cu ceea ce este bine şi cu ceea ce este rău, aşa cum nimeni nu poate contesta, şi acolo unde nimeni nu poate scăpa. Apostolul declară că lucrurile ascunse ale inimilor oamenilor vor fi judecate şi că oamenii vor apărea aşa cum erau cu adevărat, oricât de ascunşi au putut să fie de altfel în ochii oamenilor.
Versetul 17 din capitolul 2 îl introduce în mod pozitiv pe iudeu, insistând asupra aceluiaşi adevăr; dar în contrast cu ceea ce spusese despre barbar, apostolul declară că un iudeu care se lăuda cu legea şi care o călca, era la fel de rău ca cel care nu avea lege; Numele lui Dumnezeu era hulit printre naţiuni din cauza lor. Iudeu este acela în lăuntru, cel a cărui inimă este circumcisă, în duh nu în literă, cel a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Ajungem aici la un principiu de o mare importanţă, adică la planurile lui Dumnezeu, la stăpânirea privilegiilor, acolo unde nu era nici o reînnoire a inimii pentru a trage vreun folos, şi la problema de a şti dacă această stăpânire a privilegiilor îi făcea pe cei care aveau parte de ea mai buni şi mai plăcuţi lui Dumnezeu, pentru că aceasta era pretenţia iudeului (capitolul 3). Argumentul apostolului părea să îi plaseze pe toţi oamenii la acelaşi nivel: el o făcea moralmente înaintea lui Dumnezeu, numai că privilegiile, acolo unde existau, măreau responsabilitatea; dar el admitea din plin existenţa unor foarte mari privilegii şi a unor mari avantaje, acolo unde le pusese Dumnezeu. Dacă cei circumcişi erau în realitate necircumcizie dacă nu păzeau legea, care era întâietatea iudeului? Mare, oricum (capitolul 3:1,2). Apostolul, repet, recunoaşte toate privilegiile iudeilor, în special cel de a fi cei cărora li s-au încredinţat Scripturile, „cuvintele lui Dumnezeu” şi dacă unii nu credeau, necredinţa lor nu făcea credinţa zadarnică, adică nu desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu. Dumnezeu era adevărat, dacă orice om era mincinos; El Îşi împlineşte cuvântul. Dar dacă această împlinire a cuvântului Său în ciuda necredincioşiei omului, nu făcea decât să demonstreze credincioşia Lui în aşa fel încât El este şi mai glorificat prin necredincioşia omului; acest fapt nu Îl împiedica pe Dumnezeu să judece răul. Altfel, Dumnezeu nu ar putea judeca lumea în nici un fel. Dacă nedreptatea omului arată mai vădit dreptatea lui Dumnezeu, de ce îl mai judeca Dumnezeu din cauza acestei nedreptăţi? – Aici este un principiu general, dar care are o aplicaţie particulară pentru iudei, deoarece cu cât păgânii li se împotriveau mai mult, şi erau geloşi pe ei şi îi dispreţuiau, cu atât mai mult credincioşia lui Dumnezeu, şi Dumnezeu nu putea să judece păgânii, lumea, mai mult decât pe iudei. Dar este un principiu general că, dacă nedreptatea omului constată sau arată dreptatea lui Dumnezeu, acest fapt nu Îl face nedrept pe Dumnezeu dacă judecă.
Cuvântul lui Dumnezeu: Rolul Său în viaţa creştinului
Acest mesaj conţine câteva noţiuni de bază, despre rolul Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa credinciosului, în general cunoscute şi acceptate de către creştinii evanghelici. Dar dacă suntem sinceri cu noi înşine, vom constata că unele dintre ele, pe cât sunt de cunoscute şi acceptate, pe atât sunt de neglijate şi abandonate. În perioada în care trăim, Cuvântul lui Dumnezeu este propovăduit printr-o varietate de forme şi mijloace, fără precedent istoric. Pe lângă predicile pe care le putem asculta nestingheriţi, duminică de duminică, avem la dispoziţie o bogată ofertă de literatură şi publicaţii creştine, radiouri şi televiziuni cu conţinut creştin, întâlniri de tot felul, iar internetul oferă cele mai diverse modalităţi de propagare a Evangheliei. Dar cu toate acestea, am senzaţia că niciodată, El n-a fost mai neglijat ca acum. Avem atâtea lucruri de făcut, în atâtea direcţii de alergat, încât cu greu mai găsim câteva minute pentru a sta liniştiţi în faţa Scripturii. Suntem preocupaţi de afaceri, de politică, de mersul lumii acesteia, suntem prinşi în angrenajul lumii audio-vizualului, care aduce la noi în casă tensiunile întregului glob pământesc, şi cu greu mai reuşim să ne liniştim sufletele pentru a rămâne câteva clipe în intimitate doar noi şi Dumnezeu în faţa Cuvântului Său. Evenimentele cotidiene ne invadează fiinţa, violându-ne viaţa privată, făcându-ne superficiali şi expeditivi în relaţia cu Dumnezeu. Viaţa a devenit atât de aglomerată şi de presantă, solicitându-ne întreaga atenţie şi concentrare, aşa încât cu greu mai reuşim să ne-o păstrăm trează şi la vocea Domnului. Pretenţiile ridicate ale vieţii, crizele financiare, serviciile şi slujbele care ne pretind din ce în ce mai mult, tentaculele sufocante ale caracatiţei aparatului birocratic, au repercursiuni din cele mai nefericite asupra spiritului nostru. În lipsa noastră de înţelepciune, când ajungem în criză de timp, primele activităţi pe care le scurtăm sau chiar le eliminăm din programul nostru sunt: citirea Bibliei şi rugăciunea. Efectele acestei stări de fapt se pot vedea, cu ochiul liber, în lipsa de putere şi de impact a Bisericii de astăzi.
Dar Dumnezeu nu Şi-a schimbat metodele Sale de lucru. Cuvântul Său este viu şi rămâne în veac. El continuă să aibă un rol esenţial în viaţa creştinului, iar omul care-I acordă locul pe care acesta îl merită va avea numai de câştigat. Dar, haideţi să redescoperim despre ce câştig este vorba. Deci subiectul de astăzi se intitulează: Rolul Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa creştinului.
1.Rol de generator al vieţii. În sensul acesta Cuvântul lui Dumnezeu este:
-Sămânţă. Cuvântul lui Dumnezeu dă naştere vieţii spirituale: ,,fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” (1Pet.1:23) ,,Căci dupăcum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele”(Isaia 55:10-11). Datoria noastră este aceea de a sămăna sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu, pe toate căile şi prin toate mijloacele, să o udăm cu lacrimile rugăciunilor noastre şi să strigăm cu credinţă către Dumnezeu care poate să dea viaţă.
-Hrană. Cuvântul lui Dumnezeu întreţine viaţa spirituală. Prin Cuvântul lui Dumnezeu avem părtăşie cu Dumnezeu şi cu Domnul Isus Hristos în Duhul Sfânt. Această părtăşie întreţine viaţa noastră spirituală. Iată ce spune Scriptura: ,,Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.”(Ioan 15:5) ,,Drept răspuns, Isus i-a zis: Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Mat.4:4) ,,Deschid gura şi oftez, căci Sunt lacom după poruncile Tale” (Ps.119:131) Dupăcum viaţa biologică este întreţinută prin pâine, viaţa spirituală este întreţinută prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dupăcum trebuie să ne hrănim trupurile noastre în fiecare zi, tot aşa trebuie să ne hrănim zilnic şi omul dinlăuntru din Cuvântul lui Dumnezeu. Din experienţa proprie ştim că dacă se întâmplă să sărim peste câteva mese, imediat scădem în vlagă şi în putere, iar dacă continuăm tot aşa după un anumit timp murim. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cele spirituale; câteva zile de neglijare a Bibliei are efecte negative vizibile în viaţa credinciosului. Pentru sănătatea noastră spirituală, trebuie să căutăm zilnic părtăşia cu Dumnezeu prin intermediul Scripturii.
-Sabie. Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că generează viaţa spirituală şi o întreţine, dar o şi protejează de duşmanii ei. ,,Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Efes.6:17) Dupăcum viaţa biologică are duşmanii ei care vor să o răpună, (microbi, boli, viruşi, etc) şi viaţa spirituală îl are ca duşman pe diavolul şi îngerii lui. Cuvântul lui Dumnezeu este sabia cu care trebuie să contracarăm loviturile celui rău la fel cum a făcut Domnul Isus în pustie.
2.Rol de indicator al stării vieţii spirituale. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată unde suntem, unde ar trebui să fim şi cum ajungem acolo. Ca indicator spiritual Cuvântul lui Dumnezeu este:
-Oglindă. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată starea în care ne aflăm. Ne prezintă imaginea reală pe care o avem înaintea lui Dumnezeu. Iată cuvintele lui Iacov: ,,Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25) Orice om înţelept foloseşte oglinda de câte ori este necesar pentru a-şi vedea starea în care se află şi ulterior va lua măsurile care se impun. Din punct de vedere spiritual acest rol este îndeplinit de Scriptură. Unii creştini îşi privesc chipul în alte oglinzi, cum ar fi: filozofiile lumii acesteia, părerile oamenilor, moda, tradiţia, sau oglinda pornirilor fireşti. Toate aceste oglinzi distorsionează şi deformează imaginea noastră reală. Singura oglindă obiectivă este Cuvântul lui Dumnezeu. El ne prezintă în modul cel mai corect starea pe care o avem în faţa lui Dumnezeu. El ne arată exact locul pe care îl ocupăm în raport cu voia Lui desăvârşită. Deasemenea ne oglindeşte starea noastră spirituală prin prezentarea experienţelor oamenilor din Biblie, prin relatarea slăbiciunilor şi păcatelor lor. De exemplu: citim istoria patriarhului Iacov şi dintr-o dată ne regăsim şi noi în problemele cu care s-a confruntat el. Citim despre lepădarea lui Petru şi imediat ne dăm seama că nu suntem cu nimic mai buni decât el. De aceea Scriptura nu ne ascunde păcatele şi slăbiciunile oamenilor lui Dumnezeu, deoarece fiecare personaj biblic reprezintă o oglindă în care putem vedea mai mult sau mai puţin din noi.
-Îndreptar Cuvântul lui Dumnezeu ne arată starea la care trebuie să ajungem. Oglinda nu ne poate arăta cum ar trebui să fim pieptănaţi, ci doar cum suntem pieptănaţi. Scriptura pe lângă faptul că ne arată starea în care suntem ea poate să ne arate şi cum ar trebui să fim, deoarece pe lângă rolul de oglindă îl are şi pe acela de îndreptar. Îndreptarul este instrumentul care indică etalonul, standardul, modelul ce trebuie urmărit şi atins. De exemplu: firul cu plumb folosit în construcţii pentru verifivarea verticalităţii zidurilor, nu se încovoaie după strâmbătura peretelui ci rămâne drept indiferent în ce direcţie se înclină zidul. Cuvântul lui Dumnezeu reprezintă standardul lui Dumnezeu cu privire la noi. El rămâne drept indiferent în ce direcţie ne-ar bate pe noi vântul. Dar care este acest standard? Răspunsul îl găsim în Romani 8:29: ,,Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi Hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi.” Standardul lui Dumnezeu pentru noi este Domnul Isus. Prin urmare gândul de bază cu care ne apropiem de Scriptură trebuie să fie acela de a urma modelul şi învăţătura Domnului Isus. Întreaga Biblie îl are în centru pe Hristos: Vechiul Testament Îi anunţă venirea, Evangheliile Îi relatează trăirea şi învăţătura, iar epistolele explică aceste lucruri. De aceea şi religia noastră trebuie să Îl aibă în centru pe Domnul Isus Hristos.
-Lumină pe cărare. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată drumul pe care trebuie să îl parcurgem de unde suntem până unde ne vrea Dumnezeu să fim. Psalmul 119:105 spune astfel: ,,Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” Păcatul îi împinge pe oameni în tot felul de încurcături, de capcane şi probleme din care omeneşte este cu neputinţă de ieşit. Pe unii păcatul îi duca la divorţ, pe alţii la crimă, pe alţii îi desparte de familie şi de prieteni. Pe mulţi păcatul îi aruncă pradă diferitelor forme de dependenţe de alcool, droguri, pornografie, şi alte asemenea lucruri. Ceea ce nu pot realiza psihologii şi centrele de dezalcoolizare, poate să realizeze Scriptura. Biblia oferă soluţii pentru rezolvarea tuturor acestor probleme. El realizează lucrul acesta prin: învăţături, îndemnuri, sfaturi, mustrări şi prin puterea Duhului care o inspiră.
3.Rol de modelator. În acest sens Cuvântul lui Dumnezeu este:
-Ciocan. Cuvântul lui Dumnezeu efectuează în noi prelucrări prin aşchiere, spargere, zdrobire, îndepărtând toate lucrurile care nu corespund cu planul divin. Iată ce spune Ieremia 23:29 „Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stânca?” Ciocanul este o unealtă folosită pentru prelucrarea materialelor dure. Inima noastră de multe ori este dură şi împietrită faţă de voia lui Dumnezeu, iar pentru prelucrarea ei este nevoie de ciocan. Ciocanul nu mângâie ci sparge şi zdrobeşte, iar un meşter priceput ştie să zdrobească doar ce este rău, nefolositor şi să păstreze ce este bun. Michelangelo spunea că statueta pe care dorea să o sculpteze era îngropată acolo în blocul de marmură, şi că rolul lui de artist nu este altul decât acela de a îndepărta surplusul de material şi a o scoate la iveală. Dar pentru realizarea acestui proces era nevoie de multă fermitate. Şi din punct de vedere spiritual loviturile de ciocan, de multe ori sunt foarte dureroase. Am experimentat asemenea lovituri chiar şi în viaţa mea. Însă am constatat un lucru foarte interesant: atunci când eram mai tare zdrobit, Dumnezeu îmi dădea mai mult har, şi frumuseţea acestuia compensa de sute de ori mai mult suferinţele zdrobirii. Când am înţeles că Harul lui Dumnezeu vine în urma zdrobirii, şi când am văzut cât este de minunat să ai har, am început să mă rog Domnului zicând: Doamne zdrobeşte şi mai mult ce este de zdrobit în mine, pentru că vreau şi mai mult har. De altă parte nu uitaţi un lucru: duritatea uneltelor folosite de către Dumnezeu este şi în funcţie de duritatea inimii noastre. Ele trebuie să învingă încăpăţânarea şi împotrivirea noastră. Este adevărată zicala că Dumnezeu are ac pentru orice fel de cojoc. De aceea dacă vrem ca procesul modelării să fie mai puţin dureros, trebuie să adoptăm o atitudine de supunere şi cooperare faţă de Dumnezeu.
-Foc. Cuvântul lui Dumnezeu efectuează în noi lucrări de modelare, formare sau prelucrare la cald. El face lucrul acesta indicându-ne şi ajutându-ne să ne formăm deprinderi spirituale. Repetăm versetul din Ieremia 23:29: „Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stânca?” Focul face posibilă prelucrarea unor materiale care la rece n-ar putea fi prelucrate. Dacă vrei să îndoi o bucată de fier la rece, va fi foarte greu sau chiar imposibil, dar după ce a fost înroşită în forjă poate fi prelucrată cu uşurinţă după placul maestrului. Temperatura ridicată a cuptorului nu produce totdeauna stările cele mai plăcute şi confortabile, dar are totdeauna efecte binecuvântate. Cuvântul lui Dumnezeu nu urmăreşte neapărat confortul nostru imediat ci transformarea vieţii după placul lui Dumnezeu. De aceea uneori mesajul pe care ni-l transmite ne arde, ne doare, ne răscoleşte, dar dacă îl primim cu blândeţe, ne va face maleabili şi cu putinţă de a fi modelaţi.
-Bisturiu. Cuvântul lui Dumnezeu efectuează în noi operaţii chirurgicale. Taie, aruncă ce este rău, apoi vindecă, mângâie, etc. În Evrei 4:12 cuvântul lui Dumnezeu este prezentat astfel: ,, Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” În viaţa noastră sunt lucruri care produc boală sau moarte spirituală, iar Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să le extirpeze. Evident că n-o poate face fără acordul nostru. Deasemenea tot Cuvântul lui Dumnezeu leagă şi rana produsă, iar prin mângâierile Sale ne duc spre vindecare.
Din ceea ce am observat cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu putem trage concluzia că predicatorii adevăraţi nu au tocmai o misiune uşoară. Dacă luăm Scriptura şi privim încă din vremea prorocilor Vechiului Testament, până în vremea apostolilor vom constata că de cele mai multe ori mesagerii Cuvântului lui Dumnezeu, au avut viaţă grea. Pentru evitarea acestor dificultăţi mulţi predicatori au căzut în capcana de a predica după placul oamenilor. Însă nouă ni se cere să fim credincioşi Evangheliei şi la nevoie să fim gata a suferi împreună cu ea.
În concluzie: În urmă cu aproximativ douăzeci de ani, am făcut câteva luni de zile misiune de evanghelizare în Ukraina şi Rusia. Lucrul care m-a impresionat cel mai mult era foamea şi setea profundă a oamenilor după Cuvântului lui Dumnezeu. După câte o întâlnire de evanghelizare, oamenii nu mai vroiau să plece acasă. Anunţam că biserica este liberă, iar ei ne cereau să mai cântăm, să mai predicăm până ne epuizam complet stocul de provizii. Dar despre experienţele de acolo vă voi mărturisi mai multe cu o altă ocazie. Mă rog ca Dumnezeu să trimită în ţara noastră o foame şi o sete după Cuvântul lui Dumnezeu fără precedent istoric. Astfel încât oamenii să fie gata să se trezească cu noaptea în cap nu pentru a alerga nu după bani şi după distracţii ci după Cuvântul Domnului. Să fie dispuşi la sacrificii nu pentru îmbogăţire ci pentru auzirea Scripturii. Mă rog ca Dumnezeu să ridice predicatori plini de acea dovadă dată de Duhul şi de putere. Mă rog ca Dumnezeu să-şi confirme adevăraţii lucrători însoţind predicarea Evangheliei cu manifestări pline de putere a Duhului Sfânt. Mă rog ca Dumnezeu să ridice oameni care să aibă îndrăzneala de a predica după voia Domnului nu după placul oamenilor. Mă rog ca Dumnezeu să aducă vremuri în care preocuparea de bază a creştinilor să fie: citirea Scripturii (Apoc.1:3), studierea Ei (Fap.17:11), meditare (Ps.1:1-2), memorare (Ps.119:9-11), aplicare (Iacov.1:22) şi propovăduire. (2 Tim.4:1-2)
Explicatia Cartii: Romani
Fiecare creştin ar trebui să studieze conţinutul acestei epistole. Ea este „alfabetul” credinţei, dar nu se opreşte aici, ci, în profunzimi, se dovedeşte busola tuturor călătoriilor prin doctrinele Bibliei. A deveni familiar cu învăţăturile aceste scrieri este tot una cu a fi „înrădăcinat” în credinţă şi a dobîndi certitudini divine în problemele cruciale ale vieţii, morţii şi eternităţii.
Titlul: În originalul grec, cartea poartă titlul: „Pro Romaious” – „către Romani”. Cetatea Romei a fost fondată în anul 735 î.Cr. şi ajunsese pe vremea lui Pavel să fie cea mai măreaţă capitală a lumii, cu o populaţie de peste un milion de oameni.
Data: Pavel scrie această epistolă către creştinii din Roma în anul 57 d.Cr., pe cînd se afla în oraşul Corint, în casa lui Gaiu (Rom. 16:23; l Cor. 1:14). Scrierea a ajuns la Roma prin intermediul lui Fivi, diaconiţă a bisericii din Chencrea, unul din cartierele portuare ale Corintului (Rom. 16:1, 2).
Contextul istoric: Privind la vremea în care a fost scrisă această carte, vedem că nevoia după un aşa tratat doctrinar era evidentă. Cînd Pavel s-a apucat de scris trecuseră deja aproximativ 25 de ani de propovăduire a Evangheliei de-a lungul şi de-a latul Imperiului Roman. Comunităţile creştine se răspîndiseră pretutindeni, apărînd în toate colţurile Imperiului. Era inevitabil ca această nouă învăţătură să ridice întrebări chinuitoare în inimile celor ce o întîlneau pentru prima oară. Cum se împăca Evanghelia iertării cu „dreptatea” lui Dumnezeu? Ce mai rămînea din „neprihănirea” cerută de Dumnezeu dacă păcătoşii erau iertaţi prin oferta gratuită a „harului”? Ce fel de relaţie era între această „Evanghelie” şi străvechea „Lege a lui Moise”? Nu-l desfinţa ea pe Moise? Şi ce mai rămînea din legămîntul „Avraamic”? Cum se putea ca „neamurile” să aibă parte de privilegiile aceluiaşi legămînt făcut cu evreii? Ce se va alege din nivelul moral, dacă se răspîndeşte acum vestea că Dumnezeu nu-i mai priveşte pe oameni prin filtrul pretenţiilor Legii, ci prin uşa deschisă a harului? Nu vor ajunge oare oamenii să creadă că este bine să păcătuim mai mult ca să se înmulţească şi mai mult harul? Ce mai rămînea valabil din promisiunile făcute de Dumnezeu Israelului? Mai rămînea în picioare statutul de popor al „legămîntului”? Va mai avea Israelul, care-L respinsese pe Mesia, un rol în istoria viitoare a lumii? Nu cumva „legămîntul cel nou” semnifica şi lepădarea Israelului ca popor? Multora dintre evreii evlavioşi li se părea că noua „Cale” propusă de Pavel (Fapte 22:4; 24:22) aruncă pe fereastră tocmai tradiţiile şi moştenirile care le erau cele mai dragi.
Iată deci că pentru mulţi se cerea o explicaţie mai clară şi cumva definitivă asupra noii învăţături apărute în Biserica creştină.
Autorul: Exista un singur om capabil de o asemenea lucrare! Dumnezeu pregătise deja un om care să primească această însărcinare! Lui Anania, Dumnezeu îi spusese:
„Du-te, căci el (Pavel) este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel.” (Fapte 9:15)
Cu pregătirea lui temeinică de Fariseu, cu conştiinţa lui delicată şi cu credinţa lui puternică în religia evreilor, Pavel îşi dăduse seama, chiar mai mult decît împotrivitoni lui, de aspectul contradictoriu al învăţăturii ce-i fusese încredinţată. Dumnezeu a trebuit să-l convingă mai întîi pe el însuşi de temeinicia creştinismului. Faptul că a primit „Evanghelia lui” direct prin revelaţie dumnezeiască (Gal. 1:1, 11-17), nu l-a scutit pe Pavel de zbucium lăuntric şi de multă frămîntare sufletească. În capitolul 9 el face mărturisirea: „simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă… pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti” (9:2-3).
S-ar cuveni să spunem acum ceva, pe scurt, despre apostolul Pavel. Dar cine poate spune ceva „pe scurt” despre acest om extraordinar?
Iată ce scrie C.A. Fox despre marele apostol: „Mai multe calităţi, aparent contradictorii, au fost puse împreună de Dumnezeu pentru a împleti fiinţa lăuntrică a lui Pavel. Prin experienţa lui personală, el combină cunoştiinţe nemijlocite din cele trei sfere sociale care-i împărţeau pe oamenii din vremea lui. A fost ales din cea mai îngustă sectă a Iudaismului. Ca Fariseu, cunoştea legalismul evreu pe dinăuntru şi pe dinafară. A fost scos dintr-un mediu îmbibat cu cea mai aleasă cunoştinţă a culturii greceşti, căci şi-a trăit anii formării lui într-unul dintre cele mai importante centre de educaţie helenistică, Tarsul Ciliciei, şi şi-a însuşit temeinic eleganţa literaturii greceşti. Mai mult, încă de la naştere, s-a bucurat de privilegiile multiple ale celui cu „cetăţenia Romană”.
Putem spune deci că Pavel a fost evreu pînă la măduvă, Grec în cel mai deplin sens al cuvîntului şi cetăţean Roman prin naştere. Dincolo de toate acestea, el a unit în personalitatea sa o neobişnuită vigoare intelectuală, o mare putere a voinţei, o simţire adîncă şi o mare compasiune pentru oameni.
Spunînd toate acestea, mai trebuie să adăugăm un lucru, probabil cel mai important dintre toate. Iudaismul lui Pavel s-a frînt în întîlnirea directă cu Cristos pe drumul Damascului. Convertirea lui brusca şi capitularea lui necondiţionată, l-au făcut cel mai potrivit vas pentru a demonstra evreilor că Isus este viu şi că El este Mesia, Cel care trebuia să vină. Experienţa lui l-a ajutat să prezinte creştinismul nu ca pe ceva antagonist Iudaismului, ci ca pe o urmare firească, ca pe o continuare şi ca pe o împlinire a lui.
Destinatarii epistolei: Cînd a scris această epistolă, Pavel încă nu fusese la Roma. Avea însă dorinţa aceasta arzătoare şi plănuia să călătorească într-acolo. Apostolul îşi dăduse seama de importanţa strategică a Bisericii stabilite în chiar capitala Imperiului. De acolo se puteau răspîndi apoi în toată lumea învăţăturile noii Evanghelii.
Formată din evrei şi din neamuri, comunitatea creştină din Roma crescuse repede, probabil şi prin venirea multor creştini convertiţi din alte părţi ale Imperiului. Pavel îşi numeşte cititorii cînd evrei (2:17-29; 4:1; 7:1), cînd neamuri (1:13; 11:13-32; 15:15, 16, etc.). În încheierea scrisorii, el salută 26 persoane, dintre care două treimi au nume greceşti.
Conţinutul cărţii: Avînd în vedere componenţa Bisericii din Roma, Pavel construieşte o prezentare măiastră a adevărurilor măreţe ale creştinismului, care să-i dumirească şi pe evrei şi pe cei dintre neamuri. O schiţă a întregii scrisori ar cuprinde trei secţiuni terminate fiecare cu cîte o doxologie (8:38, 39; 11:33-36; 16:27-27)
Nu este nici o îndoială că primele 8 capitole sînt doctrinare ocupîndu-se cu doctrinele fundamentale ale Evangheliei. Secţiunea de la mijloc are un caracter naţional, clarificînd relaţia Israelului, ca naţiune, cu noua Evanghelie, iar ultima parte este o porţiune devoţională, care ilustrează pe scurt aplicarea noii învăţături la viaţa practică de toate zilele.
1. DOCTRINAL: expoziţie – Cum mîntuieşte Evanghelia pe păcătoşi.
2. NAŢIONAL: explicaţie – Cum se aplică Evanghelia Israelului.
3. DEVOŢIONAL: aplicaţie – Cum se trăieşte Evanghelia.
Cuvinte cheie şi teme caracteristice: În faimoasa lui „Prefaţa (a studiul epistolei către Romani”, Martin Luther, celebrul reformator german, scrie următoarele:
„Ca să pornim la drum, trebuie mai întîi să lămurim cîteva probleme de limbaj. Este absolut esenţial să nu începem studierea acestei epistole mai înainte de a vedea ce înţelege Sfîntul apostol Pavel prin termeni ca: Lege, păcat, har, credinţă, neprihănire, fire pămîntească, duh, etc. Fără lămurirea acestor termeni, citirea epistolei poate rămîne fără nici o valoare practică.
Iată de exemplu acest cuvînt mic: „Lege”. El nu trebuie luat în înţelesul lui social obişnuit care defineşte normele după care cetăţenii ştiu ce trebuie să facă şi ce trebuie să nu facă. Acest aspect este valabil numai în ce priveşte legile sociale omeneşti în care sînt judecate şi apreciate numai faptele, fără să se ţină în socoteală atitudinea inimii.
Legea lui Dumnezeu este altfel. Dumnezeu judecă după ceea ce este în străfundurile inimii şi de aceea Legea Lui nu se opreşte la aspectul exterior al faptelor. Ea se pogoară în adîncimile fiinţei umane pretinzîndu-i nu numai un anumit fel de comportament, ci şi un anumit fel de simţire. Legea lui Dumnezeu pedepseşte chiar şi fapte aparent bune, atunci cînd acestea nu izvorăsc dintr-o pornire sinceră a inimii. Ipocrizia şi minciuna nu sînt tolerate.
Psalmul 116:11 decretează: „Orice om este înşelător”, făcîndu-i pe toţi oamenii mincinoşi în comportamentul lor. Într-adevăr, omul nu poate ţine din toată inima Legea lui Dumnezeu. Este în natura noastră să ne placă parcă dinadins răul şi să nu ne atragă ceea ce este bine. Şi dacă inima noastră nu-şi găseşte plăcerea în ce este bine, atunci este clar că nici un om nu poate ţine în mod absolut Legea divină. Aceasta nu înseamnă altceva decît că omul este păcătos în străfundul naturii sale şi că această stare de păcat atrage asupra noastră mînia lui Dumnezeu, indiferent dacă aparent trăim ca nişte oameni respectabili făcînd în exterior fapte considerate de toţi ca fiind „bune”.
Concluzia pe care o trage Sfîntul apostol Pavel în cuprinsul capitolului 2 din epistola către Romani este că pînă şi iudeii sînt păcătoşi, căci „nu cei ce aud Legea sînt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi” (2:13) El înţelege prin aceasta că niciunul, prin faptele făcute, nu este un împlinitor al legii. Dimpotrivă, el îi acuză pe toţi, direct în faţă, de comiterea celor mai flagrante încălcării ale Legii:
„Tu care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti?” (2:22).
„Căci prin faptul că judeci pe altul, te osîndeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe
altul, faci aceleaşi lucruri” (21).
Ce vrea să spună Pavel este aceasta: „Da, ştiu că tu trăieşti în exterior o viaţă care pare să respecte prevederile Legii şi că îi judeci pe ceilalţi care nu fac la fel ca tine; ştiu că eşti foarte priceput să vezi paiul din ochiul aproapelui tău, dar de bîrna care îţi împiedică vederea n-ai habar!”
„Adevărul este că şi dacă ţii în aparenţă Legea, cu fapte exterioare, din pricina pedepsei sau de dragul răsplătirii, în lăuntrul fiinţei tale faci lucrarea aceasta fără nici o plăcere, împotriva pornirilor naturale şi numai împins de la spate. Dacă ţi s-ar da voie, ai face deîndată exact ceea ce acum Legea te opreşte.”
„Concluzia firească care se impune este că în lăuntrul tău, tu urăşti Legea. Atunci ce importanţă mai are că tu îi înveţi pe alţii să nu fure, cînd ştim că tu ai hoţia în inimă, şi ai fura din toată inima dacă te-ai lăsa dus de pornirile inimii tale? Nu vezi cîtă ipocrizie se ascunde în dosul unei măşti de decenţă? Tu îi înveţi pe alţii, dar nu te poţi convinge nici pe tine însuţi. De fapt, respectînd ceea ce tu, ca evreu, numeşti Lege, n-ai ajuns s-o şi înţelegi vreodată.”
Legea nu ne poate rezolva problemele, în capitolul 5 al epistolei, Sfîntul Pavel spune clar că Legea nu a venit ca să ne facă mai buni, ci doar ca să scoată în evidenţă păcatul. Cu cît Legea ne pretinde mai multe, cu atîta noi ne împotrivim ei, urînd-o din toată inima.
Acesta este motivul pentru care, Pavel spune în capitolul 7:14 că: „Legea este duhovnicească, dar eu sînt… rob păcatului”. Cum se înţelege aceasta? Iată cum: dacă Legea ar fi fost dată numai pentru trupul exterior, ea ar fi putut fi satisfăcută prin fapte exterioare; dar atîta vreme cît Legea este duhovnicească, nimeni nu o poate împlini, pentru că ne este împotrivă firea noastră păcătoasă. Numai Dumnezeu ne poate schimba inima şi ne poate dărui una care îl poate ridica pe om la nivelul Legii lui Dumnezeu. Numai prin lucrarea de înnoire făcută de Duhul Sfînt putem ajunge să dorim să facem voia lui Dumnezeu, nu de frica pedepsei sau din obligaţie, ci dintr-o pornire sinceră a inimii.
„Legea, care este duhovnicească” nu poate fi împlinită decît de un om făcut „duhovnicesc” prin lucrarea de înnoire a Duhului. Acolo unde Duhul Sfînt încă nu a intrat, rămîne în continuare păcatul, rămîne împotrivirea tacită faţă de Lege şi duşmănia faţă de prevederile ei. Aceasta se întîmplă cu toate că, mintal, noi recunoaştem că voia lui Dumnezeu este bună, dreaptă şi sfîntă.
Căutaţi să vă familiarizaţi cu felul acesta de gîndire al lui Pavel şi veţi ajunge să vă daţi singuri seama că „făcînd faptele Legii” şi „împlinirea Legii” sînt două lucruri cît se poate de deosebite. Faptele Legii sînt însumarea a tot ceea ce face cineva din dorinţa sinceră de a respecta perceptele divine prin strădaniile puterilor proprii. Oricît de sincere sînt însă aceste strădanii, ele sînt însoţite mereu de o stare de înverşunare a inimii şi de o constrîngere a pornirilor lăuntrice, care fac în ultimă instanţă faptele exterioare tot una cu ipocrizia, golindu-le de orice valoare. Aceasta este cauza care-l face pe Pavel să scrie în Romani 3:20:
„Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului”.
Cît de caraghioşi sînt unii care-i învaţă pe cei din Biserici „să se pregătească să primească harul făcînd faptele necesare”! Cum ar putea un om să se pregătească făcînd faptele, atîta timp cît inima i se împotriveşte şi-l umple de fiere amară? Cum s-ar putea ca o astfel de „faptă” făcută din obligaţie sau constrîngere a inimii să fie plăcută înaintea lui Dumnezeu?
Pe de altă parte, a împlini Legea înseamnă a face faptele ei din dragoste, cu o inimă voioasă şi binevoitoare, fără a simţi presiunea necesităţii sau apăsarea constrîngerii. Această atitudine voioasă şi binevoitoare a inimii este produsul lucrării Duhului Sfînt în lăuntrul celui mîntuit:
„…pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne-a fost dat” (5:5).
Dar Duhul Sfînt nu este dat decît „prin”, „în urma” şi „ca rezultat” al credinţei mîntuitoare în Domnul Isus Cristos. Aceasta este ceea ce spune Pavel în introducerea sa:
„Pavel… pus deoparte să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.
„Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămînţa lui David, în ce priveşte trupul, iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Cristos, Domnul nostru, prin care am primit harul…” (Romani 1:1-5).
Schimbarea inimii se face prin lucrarea Duhului, care la rîndul Său nu este dat decît ca rezultat al credinţei. Putem spune aşadar fără nici o ezitare că singurele fapte bune sînt cele care sînt o consecinţă a credinţei. Numai „neprihănirea care se capătă prin credinţă” poate împlini Legea, căci numai din meritul cîştigat de Cristos primim în dar lucrarea Duhului care ne transformă inima făcînd-o să-i placă lucrurile cerute de Dumnezeu.
Aceasta este de altfel şi definiţia harului, care nu este un fel de certificat pentru libertatea de a face tot ceea ce ne pofteşte inima păcătoasă. Harul este dorinţa şi puterea pe care ne-o dăruieşte Dumnezeu pentru a-l împlini voia Sa sfîntă.
Credinţa nu desfinţează faptele Legii, ci le face accesibile celui mîntuit:
„Deci, prin credinţă desfinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea” (Rom. 3:31).
„Păcatul” este un alt termen care trebuie explicat. În Sfînta Scriptură, păcatul nu este numai săvârşirea faptelor care încalcă prevederile Legii, ci denumeşte un întreg complex de sentimente şi atitudini ale inimii care ne îndemnă să călcăm Legea.
Dumnezeu nu se opreşte la aparenţe, ci pune degetul direct pe rană atunci cînd „nu se uită la ce izbeşte ochiul, ci priveşte la inimă”. Înainte de a deveni fapte, păcatele noastre erau ascunse în cutele infinit de sensibile ale inimii:
„Dar ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurciile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om” (Matei 15:17-20).
Prin urmare, credinţa este singura noastră cale spre neprihănire, căci credinţa ne aduce în inimă lucrarea Duhului Sfînt.
În Ioan 16:8-9, Domnul Isus spune că singurul păcat care nu li se va ierta oamenilor este necredinţa:
„Cînd va veni El (Duhul Sfînt) va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine”.
Cel ce crede are deschisă calea spre neprihănirea pornită dintr-o inimă spălată de sîngele Domnului Isus şi înnoită de lucrarea transformatoare a Duhului. Dintr-o astfel de inimă vor curge apoi „rîuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:38).
Înainte de a exista fapte bune sau rele, există o inimă stăpînită de credinţă sau de necredinţă Inima firii pămînteşti este rădăcina tuturor relelor. Ea este„capul şarpelui” despre care vorbeşte Scriptura şi despre care i-a fost promis lui Adam că va fi zdrobit sub picioarele seminţei lui (Gen 3-15)”
CUPRINSUL CĂRŢII
EPISTOLA CĂTRE ROMANI – „Neprihănirea dată-n dar”
INTRODUCERE (1:1-17)
1. Neprihănirea lui Dumnezeu este ceea ce ne trebuie
l:18-1:32 Omenirea L-a părăsit pe Dumnezeu şi a pierdut neprihănirea.
2:1-2:16 neamurile, fără Lege, sînt vinovate.
2:17-3:8 iudeii, sub Lege, sînt şi ei vinovaţi.
3:9-3:20 Rezultatul: Vinovăţia întregii omeniri.
2. Neprihănirea lui Dumnezeu ne este dăruită
3:21 Nu prin ţinerea Legii.
3:22, 23 Prin credinţă (calea).
3:24 Din harul divin acordat (izvorul).
3:24, 25 În urma morţii lui Cristos (prilejul).
3:26-31 Fără plată pentru neamuri, ca şi pentru evrei (scopul).
4:1-25 Exemplificată în Avraam şi în David (exemplele).
5:1-11 Are ca urmare mari binecuvîntări (rezultatul).
5:12-21 Rezumatul: Mîntuirea este oferită întregii omenirii.
3. Neprihănirea lui Dumnezeu este realizată în noi
6:1-13 Noi am murit faţă de păcat şi trăim pentru Dumnezeu.
6:14-7:25 Noi am murit faţă de Lege şi trăim sub har.
8:1-13 Noi am murit faţă de fire şi trăim prin Duhul.
4. Neprihănirea lui Dumnezeu ne este asigurată
8:14-25 Sîntem fii şi ne aşteaptă slava.
8:26-27 Mijlocirea Duhului
8:28-34 Scopul etern al Tatălui
8:35-39 Dragostea statornică a Fiului.
5. Neprihănirea lui Dumnezeu este la lucru pentru noi
Cap.9 Israelul a fost ales în trecut.
Cap. 10 Israelul este îndepărtat în prezent.
Cap.11 Israelul va fi restaurat în viitor.
6. Neprihănirea lui Dumnezeu este arătată prin noi
Cap.12, 13 În cadrul activităţilor spirituale, sociale şi cetăţeneşti.
Cap.14-16 În cadrul părtăşiei şi slujirii noastre creştine.
STUDIU EPISTOLA CATRE ROMANI
Epistola catre Romani este cea mai de seama dintre scrierile Pauline. Despre ea marele reformator Luter a spus.
“Este cartea de capatîi a Noului Testament, evanghelia în starea cea mai pura.
Niciodata nu poti spune ca ai citit-o sau ai studiat-o prea mult.
Cu cît te adîncesti
mai mult în ea , cu atît o pretuiesti mai mult si gustul ei este mai bun. “
Aceasta epistola a fost folosita ca un tratat de teologie, îmbogatind viata spirituala si trairea practica a multor credinciosi.În aceasta perioada cînd crestinismul este confruntat cu multe învataturi si practici pagâne , studiul epistolei catre Romani te va ajuta sa descoperi ceea ce este crestinismul în realitate si cum poti trai ca un adevarat crestin.
Valoarea acestei epistolei este data de faptul ca :
Este crezul apostolului Pavel
Celelalte epistole scrise de apostolul Pavel contin în general un raspuns pentru o problema specifica cu care se confruntau destinatarii scrisorii. Asfel epistolele scrise Corintenilor , raspund situatiei de conflict din aceasta biserica.
Apostolul Pavel le arata celor din Corint ,cum pot experimenta unitatea pe care Dumnezeu o asteapta în Bisrica si cum pot dobândi darurile spirituale pe care ei le cautau.Scriind Tesalonicenilor si lor le raspunde prin epistolele adresate , neîntelegerilor cu privire la venirea Dombnului Isus, învierea mortilor si a felului cum ei trebuiau sa-L astepte.etc.
Atunci când scrie epistola catre Romani apostolul Pavel prezinta bisericii din Roma , crezul sau , evanghelia pe care el o propovaduieste. Apostolul Pavel nu cunostea personal aceasta biserica, pentru ca ea luase fiinta prin slujirea pelerinilor care au fost prezenti la sarbatoarea cinzecimii la Ierusalim, unde au auzit predica lui Petru, au fost convertiti ,botezati si umpluti cu Duhul Sfînt , au dus cu ei vestea cea buna la Roma.(Fapte 2:10).
Apoi este posibil ca unii dintre convertitii din alte biserici sa fi vizitat capitala imperiului si sa fi marturisit prietenilor lor pe Hristos.
Printre acestia sunt mentionati Acuila si Priscila colaboratorii lui Pavel în Corint. Ei puteau fi unii dintre conducatorii bisericii din Roma pentru ca apostolul Pavel le trimite salutari.( Rom. 16:3-5) .În lista celor mentionati în ultimul capitol sunt cuprinse multe nume, printre care si cele ale unor rude de ale lui , care au primit pe Hristos chiar înaintea lui Pavel .Rom. 16:7)
Pentru ca apostolul Pavel intentiona sa le faca o vizita la Roma, (Rom 1:11-12), acesta epistola poate fi considerata “cartea de vizita” care sa-I familiarizeze pe cei din biserica din Roma cu mesajul si misiunea sa.Si noi trebuie sa cunoastem crezul apostolului Pavel , pentru ca el a fost apostolul neamurilor si a primit aceste învataturi de la Domnul Isus (Gal.1:11-17, 1 Cor.11:23 ).Aceste învataturi au fost testate în confruntarile teologice pe care apostolul Pavel le-a avut cu iudeizatorii, ceilalti apostoli , cu ereziile aparute în primul veac si au fost experimentate practic în viata sa personala si a bisericii primare.
Astfel putem spune ca studiul epistolei catre Romani este important pentru ca mesajul ei :
Este temelia spirituala a unei biserici mature
Apostolul Pavel se prezinta pe sine ca fiind mesterul zidar care a pus temelia .
1Cor. 3:10-13. În timpul calatoriilor misionare apostolul Pavel a înfiintat multe biserici, iar scrisorile pe care le-a trimis acestora sau slujitorilor care lucrau în ele, le-au corectat si consolidat credinta. Astazi multe biserici se clatina au ajuns în rataciri teologice si unele s-au prabusit spiritual, pentru ca nu mai au aceeasi temelie a adevarului.
Astfel pentru unele biserici temelia a ajuns sa fie traditia, datinile si obiceiurile. În altele temelia este crezul sponsorilor sau a conducatorului mai influent.În multe biserici însa pentru ca s-a alunecat de la adevar , sunt nesfârsite lupte care îi împart pe membri în diferite partide , sau îi farâmiteaza în biserici mici cu diferite nuante teologice. Reîntorcându-ne la scriptura si studiind epistola catre Romani vom descoperi ceea ce este de pret : aur argint si pietre scumpe , adevaruri care vor rezista orcaror încercari, vor pastra biserica în unitate doctrinara , conducând la maturizarea membrilor ei.Dar mai este un lucru demn de remarcat cu privire la valarea epistolei catre Romani :
3.Este Cuvântul viu si lucrator a lui Dumnezeu
Stim ca toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu, si ca niciunul dintre cuvintele lui Dumnezeu nu este lipsit de putere ( 2 Tim 3:16-17, Luca 1:37) În istoria crestinismului însa,sunt multe exemple a celor a caror viata a fost schimbata prin studiul epistolei catre Romani :
a) Sfîntul Augustin cel mai mare dintre parintii bisericii , nemultumit de starea lui spirituala în anul 386 se plimba meditând printr-o gradina. Deodata a auzit o voce care -I spunea “Ia si citeste “.
A deschis biblia la Rom.13.13-14 si a citit :
“¦”sa traim frumos ,ca în timpul zilei, nu în chefuri si în betii; nu în curvii si în fapte de rusine;nu în certuri si în pizma;ci îmbracati-va în Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamînteasca, pentru ca sa-I treziti poftele “.
Aceste cuvinte I-au scimbat viata si I-au adus în suflet lumina pe care o cauta de mult. Si-a alungat concubina, a renuntat la convingerile maniheite si neoplatoniste si s-a întors la Hristos.Dedicat slujirii lui Hristos el a scris peste o suta de carti, cincisute de predici si douasute de scrisori prin care crestinii dealungul timpului au gasit multe binecuvântari spirituale.În cea mai cunoscuta dintre cartile sale
” Confesiuni” în primele paragrafe ,este cuprinsa memorabila fraza: ” Tu ne-ai facut pentru Tine si inima noastra nu-si gaseste odihna , pîna nu se odihneste în Tine “.
b). Martin Luter Unul dintre profesorii de la universitatea din Wittemberg a început sa predea studentilor sai epistola catre Romani.
Aceste studii au contribuit la intensificarea luptei care se dadea în inima lui Luter. El a cerut sfatul unui vicar care l-a îndemnat sa se încreada în Dumnezeu si sa citeasca Biblia. În iarna anului 1511 , pe când era profesor de teologie la aceeasi facultate a descoperit adevarul justificarii prin credinta.. Din acel moment a început sa predice ca linistea sufleteasca nu si-a gasit-o în ritualuri, în acte de ascetism sau prin indulgente ci prin citirea cuvântului scripturii din Rom 1:17, a ajuns la întelegerea ca justificarea este numai prin credinta în Domnul Isus. Tezele sale “sola fide”, justificarea numai prin credinta, “sola scriptura” numai Scriptura este autoritate pentru pacatosii care cauta mîntuirea si “sola gratia “numai harul lui Dumnezeu este suficient pentru salvarea celui pacatos , au format sistemul teologic care a condus la reforma protestanta.
Aceeasi doctrina proclamata de Luter a condus la convertirea lui John Bunyan, care a scris cartile : Calatoria crestinului si Harul Abundent. Citind prefata comentariului pe care Luter la scris la epistola catre Romani,inima lui John Wesley a fost înflacarata pentru Hristos si prin el Anglia a cunoscut cea mai mare trezire spirituala din secolol al XVIII lea.
c). Dumitru Cornilescu . Traducatorul bibliei în limba româna,( biblie a carei versiune o folosim si astazi), a fost un calugar ortodox care a primit încredintarea de a traduce biblia într-un limbaj popular din partea reginei Angliei. El a avut mari framîntari atunci când a trebuit sa traduca Romani capitolul 3. Afirmatii ca “Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”Rom 3:23 si toti sunt socotiti neprihaniti fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea , care este în Hristos Isus ( Rom 3:24) nu le putea pune împreuna luînd în considerare aceiasi oameni. Pentru el termenii de dreptate , justificare si neprihanire întâlniti în acest capitol nu-si gaseau sensul pîna cînd Dumnezeu l-a luminat sa înteleaga ca cel care crede , este asezat de Dumnezeu într-o stare de îndreptatire prin jertfa lui Hristos.
Atunci s-a asezat pe genunchi si a zis : ” Doamne Isuse , aici si acum, vreau sa Te primesc ca Mîntuitor personal” Aceasta experienta a convertirii a fost marturia care a facut-o în multe împrejurari ajutând pe multi din neamul nosatru sa-l întîlneasca pe Domnul.
Acest cuvânt viu al epistolei catre Romani , care a schimbat viata acestor mari slujitori ai lui Dujmnezeu este acelasi si astazi. Daca si tu ai framîntari sufletesti, întrebari la care nu gasesti raspuns fii gata sa parcurgi aceasta epistola. Studiul ei te va ajuta sa descoperi adevarata marturisire de credinta, sa ai o temelie spirituala solida pentru tine si biserica ta si lasând Cuvântul Lui Dumnezeu sa lucreze, viata ta nu va mai fi la fel.
MESAGERUL EVANGHELIEI Romani 1:1-15
Cînd cineva doreste sa-si faca cunoscut identitatea, îsi prezinta “cartea de vizita” sau “quriculum vitae” (CV-ul). În prologul epistolei pe care o scrie Romanilor, apostolul Pavel face acelasi lucru prezentîndu-se pe sine, evanghelia pe care o propovaduieste si planurile pe care le are pentru viitor.Între afirmatiile pe care apostolul Pavel le face despre sine, descoperim trei marturisiri care ne surprind : cea dintîi este ” Pavel rob”¦”¦” Aceasta numire care si-o atribuie, nu era considerata una de cinste sau de onoare în imperiul Roman. În vremea aceea erau aproximativ 6 milioane de robi în tot imperiul, iar acestia nu erau recunoscuti ca si persoane. Stapînii lor aveau drept de proprietate asupra lor, puteau sa-I vînda sa-I pedepseasca sau sa-I omoare fara ca cineva sa le ceara socoteala despre toate acestea. Privind statutul sau civil apostolul Pavel putea sa se prezinte ca “cetatean roman” (Fapte 22:22-29) . Acest titlu iar fi conferit onoare, respect si nenumarate drepturi sociale. El se prezinta însa ca rob , pentru ca a descoperit un cadru în care si robul este cinstit ; ca “rob a lui Isus Hristos”. Împarateasa din Seba dupa ce a vizitat Ierusalimul si-a vazut slava împaratiei lui Israel, I-a fericit pe robii lui Solomon. (I Imp.10:8). Domnul Isus este mai mare ca Solomon , iar împaratia Lui este cu mult mai slavita , de aceea a fi robul Lui este cu adevarat mare cinste !
A doua marturisire este : Pavel “apostol”¦.. Identitatea sub care era cunoscut în cadrul bisericii primare a fost cea de prigonitor. El însusi se prezinta astfel atunci cînd vorbeste despre trecutul sau : (Fil 3:6). Desi a fost considerat cel mai temut dusman al crestinismului din epoca primara,el se prezinta romanilor într-o alta identitate : “apostol” ce exprima cea mai înalta pozitie , pe care o poate avea cineva care urmeaza pe Hristos. Faptul acesta evidentiaza minunea schimbarii pe care Dumnezeu a facut-o în viata lui, prin care cel mai înversunat dusman a devenit cel mai devotat slujitor. Chemarea la apostolie pentru Pavel , nu a fost un merit personal , ci o expresie a harului lui Dumnezeu.! 1 Cor. 15:9-10.
A treia marturisire este : Pavel “vestitor (mesager) al Evangheliei “. (Rom.1:1)
Stim ca Pavel a fost un înfocat propovaduitor si aparator al Legii. (Fil.3:4-6). Un luptator împotriva Evangheliei si a celor care o propovaduiau. Cum a ajuns el sa fie un mesager al Evangheliei ? Aceasta este marea minune pe care Dummnezeu a facut-o în viata lui, la întîlnirea cu Domnul Isus pe drumul Damascului. Atunci Dumnezeu I-a schimbat inima, mesajul si misiunea.
Studiind prima parte a capitolului întîi a epistolei catre Romani, urmarind felul cum apostolul Pavel se prezinta pe sine în aceasa slujire, putem descoperi portretul Mesagerului Evangheliei :
Mesagerul Evangheliei raspunde chemarii lui Dumnezeu
Pavel nu ar fi ajuns nicicum altfel vestitor al Evangheliei, daca nu ar fi fost
chemat de Dumnezeu. Sunt cîtiva termeni pe care îi foloseste Pavel ca sa sublinieze aceasta experienta : “chemat sa fie apostol” , “pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia Lui Dumnezeu ” (Rom. 1:1) , apoi : ..” am primit harul si apostolia ( trimiterea-încredintarea )”¦” (Rom.1:5).
Urmarind aceste afirmatii, observam ca apostolul Pavel era constient ca a ajuns mesagerul evangheliei ,nu datorita diplomelor sau a abilitatilor sale. Aceasta slujire a capatat-o prin harul Lui Dumnezeu care l-a pus deoparte, l-a chemat si apoi l-a trimis. Toate meritele pentru slujirea pe care o împlineste, el le atribuie lui Dumnezeu. (1 Cor.15:9-10). Mai sunt si altfel de propovaduitori ai Evangheliei : “unii propovaduiesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta “¦nu cu gînd curat ” ( Fil. 1:15-17). Rezultatul slujirii lor este autoînselare pentru ei, ratacire pentru ascultatori si durere pentru ceilalti slujitori. Tu cu cine te asemeni ? Dumnezeul care l-a chemat pe apostolul Pavel este Dumnezeul care îti vorbeste si tie. Fii gata sa raspunzi acestei chemari spunand ca si apostolul Pavel :
“Noi dar suntem trimisi împuterniciti ai lui Hristos; si ca si cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, va rugam fierbinte, în Numele lui Hristos: Împacati-va cu Dumnezeu ! ” ( 2 Cor. 5:20 ). Apoi,
Mesagerul Evangheliei vesteste Mesajul Lui Dumnezeu
Ca mesager al Evangheliei, apostolul Pavel stia ce trebuie sa comunice
ascultatorilor sau cititorilor sai. El îsi defineste mesajul ca fiind “Evanghelia lui
Dumnezeu” (Rom.1:1).Evanghelie înseamna “veste buna” .Mesagerul Evangheliei este purtatorul unei vesti bune , primite de la Dumnezeu. Atatia astazi au pretentia a fi mesageri ai Evangheliei , dar poarta ca mesaj învataturi ale oamenilor, sau o evanghelie trunchiata, din care au scos adevaruri,sau la care au adaogat traditii si obiceiuri bisericesti sau pagîne. ( 2Tim.4:2-4, Gal.1:7-9).Mesajul apostolului Pavel a fost clar , cuprinzând esenta Scripturilor asa cum au fost revelate de Dumnezeu prin prooroci : “Isus Hristos, nascut din samînta lui David , în ce priveste trupul , Fiul Lui Dumnezeu , dovedit cu putere prin învierea mortilor , si Domnul nostru ,.(Rom1:2-4 )
Desi atît de concisa evanghelia lui Pavel a cuprins toate elementele mesajului pe care Dumnezeu voia sa-l faca cunoscut : Întruparea Domnului Isus, viata Sa fara de pacat , învierea Sa, ca dovada a puterii Lui Dumnezeu (Fapt.17:30-31) si domia Sa asupra noastra. Care este mesajul pe care îl comunici tu ? Ce spui celor pe care îi întâlnesti ? Un mesager al Evangheliei cunoaste mesajul si îl comunica asa cum l-a primit. Dar mai mult ;
3.Mesagerul Evangheliei urmeaza planul lui Dumnezeu
Pavel stia ca este un apostol, trimis de o autoritate pentru a împlini o anumita slujba. De aceea se conformeaza întru totul, planului lui Dumnezeu.Planul lui Dumnezeu asa cum el marturiseste este : “¦”sa aducem pentru Numele Lui, la ascultarea credintei pe toate neamurile” ..(Rom 1:5). Sunt anumite detalii ale planului lui Dumnezeu pe care el le accentueaza : el nu este numai un crainic care da în stire vestea buna a evangheliei , ci unul direct interesat si de raspunsul oamenilor la acest mesaj. Încredintarea pe care a primit-o era ” sa aduca” pe oameni ; slujire care implica îndrumare, calauzire si o anumita schimbare. Oamenii din starea de rebeliune si vrajmasie fata de Dumnezeu sa vina la “ascultarea credintei”.Aceasta slujire cuprindea “toate Neamurile” si avea sa fie împlinita pentru slava Numelui Lui Dumnezeu. Ce perspectiva a planului lui Dumnezeu !
Pavel stia cine l-a trimis , ce trebuie sa faca , cine sunt aceia pe care trebuie sa-I slujeasca si a cui este gloria . Cînd scrie epistola celor din Roma , apostolul Pavel îi considera o parte integranta a acestui plan ca si “preaiubiti ai lui Dumnezeu”, “chemati sa fie ai lui Hristos “, avînd o viata de sfintenie. Rom.1:6-7.De multe ori mesagerii evangheliei astazi au planurile si interesele lor, care sunt atît de diferite fata de planul Aceluia care I-a trimis. In slujirea lui apostolul Pavel a urmat întocmai planul lui Dumnezeu pentru ca:
4. Mesagerul Evangheliei aplica strategia lui Dumnezeu
Urmarind versetele 8-15 din capitolul 1 al epistolei catre Romani , descoperim care a fost modul de lucru al apostolului Pavel. El nu s-a multumit numai sa trimita o scrisoare celor din Roma, ci a dorit sa fie în mijlocul lor si sa dezvolte o relatie mai strînsa cu ei .Cîti dintre mesagerii evangheliei îsi mai fac astazi timp sa dezvolte o relatie cu oamenii ? Asa de multi sunt prinsi de problemele personale sau de problemele slujirii încît cu greu ajung si la timpul planificat pentru a tine predicile în bisericile în care slujesc .
Trecînd printr-o localitate un pastor a observat un grup de oameni îmbracati în haine de doliu sezînd jos pe marginea uniu sant. Cunoscînd pe unul dintre ei a oprit masina sa-l întrebe ce s-a întîmplat. Acesta cu durere I-a raspuns , ca tatal sau a murit si acum asteapta de o buna bucata de vreme , sa vina pastorul bisericii locale, ca sa-l îngroape. Toti cei ai familiei erau prezenti si multi oamenu din acea localitate asteptau începerea serviciului de înmormîntare. Provocat de acea situatie pastorul a oprit masina si a început el slujba de înmormîntare.
Apostolul Pavel a dovedit ca îi iubea pe cei din Roma , desi nu-I cunostea , pentru ca a multumit lui Dumnezeu pentru ei toti ; Rom.1:8, îi pomenea neîncetat în rugaciunile sale; Rom.1:9 si dorea cu ardoare sa ajunga în mijlocul lor.Rom.1:10. Partasia cu ei pentru Pavel, era cea mai înalta dorinta a sufletului sau ; Rom.1:11 si 15, o datorie pe care o avea fata de toti ;Rom.1:14 , o cauza pentru care a cerut ajutorul lui Dumnezeu ; Rom.1.10, si pentru care a fost gata sa înfrunte orice obstacol , ca si din mijlocul lor sa adune roada pentru împaratialui Dumnezeu.Rom 1:10-13
Ce strategie deosebita ! Pavel, ca mesager al Evangheliei , n-a socotit nici un effort prea mare si nici un pret prea scump , pentru a dezvolta relatii cu oamenii si a fi în mijlocul lor. Aceasta a fost si strategia lui Dumnezeu , pentru cîstigarea lumii. A venit la noi prin Domnul Isus. Ioan 1:14.
Ai aceeasi dorinta pentru cîstigarea altora pentru Hristos ? Mesagerul Evangheliei stie ca înainte ca oamenii sa vina ,el trebuie sa mearga ! Daca apostolul Pavel a fost un bun exemplu ca mesager al Evangheliei pentru cei din generatia lui, fii gata sa I te asemeni , pentru ca prin îndemnul sau el ne cheama : “Calcati pe urmele mele, întrucît si eu calc pe urmele lui Hristos ” I Cor.11:1
PUTEREA EVANGHELIEI Rom.1:16-17
În Quriqullum Vitae, prezentat de apostolul Pavel Bisericii din Roma, gasim trei afirmatii care descopar atitudinea apostolului fata de evanghelie :
“¦” eu sunt dator si grecilor si barbarilor, si celor învatati si celor neînvatati. Rom.1:14 ; “¦în ce ma priveste pe mine am o vie dorinta (sunt nerabdator) sa va vestesc Evanghelia voua celor din Roma .Rom.1:15 ; si “¦mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos”¦” Rom.1:16/a.
Apostolul Pavel ca multi din vremea lui , putea sa gaseasca în Evanghelie o pricina de poticnire . 1 Cor. 1.22-23 , mai ales ca multa vreme nu i-a înteles mesajul 1Tim.1.12-13. Si de continutul mesajului Evangheliei , el putea sa se rusineze , atunci cînd avea sa-l faca cunoscut celor din capitala imperiului Roman.
Pentru acestia era obisnuit sa auda despre numele sonore ale generalilor armatei romane si faptele lor de vitejie. Evanghelia propovaduita de apostolul Pavel , vorbea despre un tîmplar simplu care a locuit în Iudeia, zona cu cea mai proasta reputatie pentru Roma . Guvernatorii acestui tinut veneau aici mutati disciplinar . Daca romanii erau obisnuiti sa auda despre victorii rasunatoare, Evanghelia propovaduita de ap.Pavel vorbea despre crucificare, o metoda cruda de condamnare la moarte pe care romanii o aplicau numai criminalilor care nu aveau cetatenie romana. Nici crestinii din vremea aceea nu aveau o buna reputatie, ei faceu parte din patura cea mai de jos a societatii. 1Cor.1:26-29.
Cu toate acestea , pentru Evanghelie , apostolul Pavel simte o mare datorie ,de care trebuia sa se achite atît fata de greci ( vorbitorii de limba greaca) ; cît si fata de barbari ( cei care nu vorbeau limba greaca). Pentru el vestirea Evangheliei era o cauza urgenta ; ardea de nerabdare sa-I faca cunoscut mesajul.Si în ciuda obstacolelor si neîntelegerilor celor din generatia lui , de mesajul evangheliei el nu s-a rusinat , pentru ca a descoperit în Evanghelie, Puterea lui Dumnezeu.
“¦mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui
Dumnezeu””¦. Rom. 1:16/a.
Gasim în marturisirea apostolului Pavel o mare definitie a Evangheliei; termenul folosit de el pentru asemanare este “diunamis”- cel din care îsi are radacina numirii : dinamita ! Pentru el Evanghelia însemna nu numai un mesaj, o veste buna, ci o putere vie , cea mai eficienta arma spirituala .
Dupa ce George Bush a anuntat încheierea razboiului din Irak ,un pastor a provocat pe cei care îl ascultau spunînd : am cucerit Irakul folosind cele mai sofisticate si puternice echipamente militare, dar nu i-am cucerit pe irakieni. Pentru a-I cuceri pe ei, si pentru a-I cîstiga pentru împaratia lui Dumnezeu trebuie sa folosim o alta arma : si aceasta este Evanghelia ! În vremea vechiului sistem comunist, evanghelia era temuta !. La granita cei care doreau sa intre în România erau întrebati daca nu au în bagaje : droguri, arme si biblii ! Evanghelia era pusa alaturi de cele mai periculoase lucruri. Studiind marturisirile apostolului Pavel descoperim ca Evanghelia este puretnica :
Datorita obîrsiei ei
Apostolul Pavel, prezinta Evanghelia pe care o propovaduieste ,ca fiind “Evanghelia lui Dumnezeu ” Rom. 1:1. Cuvîntul pe care el îl proclama nu este ca celelalte învataturi communicate de filozofii vremii ; un rezultat al gîndirii umane, al studiului sau al educatiei. Evanghelia vestita de el, îsi are obîrsia în Dumnezeu. Acest lucru îl subliniaza foarte clar pentru cei din Galatia :
“¦”fratilor, va marturisesc ca Evanghelia propovaduita de mine, nu este de
obîrsie omeneasca; pentruca n-am primit-o nici n-am învatat-o de la vre-un
om , ci prin descoperirea lui Isus Hristos.” Gal.1:11-12.
Cuvîntul capata putere în masura în care persoana care îl rosteste are mai mare autoritate : un elev care face de serviciu pe scoala , în timpul orelor , merge si întrerupe orice profesor, chiar si pe cel mai sever dintre ei , atunci cînd directorul i-a încredintat sa comunice un mesaj ! Ce s-ar întîmpla daca acelasi elev, ar încerca sa deranjeze orele fara sa-l fi trimis nimeni ? Cel care i-a încredintat mesajul lui Pavel, nu este un director oarecare , sau o alta autoritate umana, ci Dumnezeul care are toata puterea în cer si pe pamînt, Domnul cerului si al pamîntului ! Si apostolul Petru recunoaste aceeasi autoritate ca fiind originea Scripturilor :
“¦”mai întîi de toate , sa stiti ca nici o proorocie n-a fost adusa prin voia
omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu mînati de Duhul Sfînt . “
2 Petru 1:20-21.
Evanghelia are putere datorita originii ei care este în Dumnezeu , dar si :
Datorita continutului ei
Apostolul Pavel nu se propovaduieste pe sine, asa cum fac multi predicatori
astazi . Si nici nu vorbeste despre experientele si realizarile sale, desi ar fi avut multe de spus ! 2 Cor 12:1-10 etc. În continutul mesajului evangheliei sale el îl prezinta pe Hristos.
În începutul capitolului 1 al epistolei catre Romani , el afirma clar ca evanghelia pe care o propovaduieste îl priveste pe Hristos ; v 3 , apoi în repetate rînduri el afirma ca slujeste lui Dumnezeu în ” evanghelia Fiului Sau, v 9; si
ca nu se rusineaza de “Evanghelia lui Hristos” v.16.
Pentru Pavel “evanghelia” (vestea buna ) înseamna Hristos si nimic altceva în plus sau în minus. Scriind galatenilor el spune :
“¦”sunt unii oameni care va tulbura, si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui
Hristos.dar chiar daca noi însine sau un înger din cer ar veni sa va
propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am
propovaduit-o noi , sa fie anatema ! Gal 1:8-9.
Acest mesaj este puternic deoarece Isus Hristos este “Cuvîntul Întrupat” , Fiul lui Dumnezeu, cel prin care Dumnezeu a facut cea mai mare demonstratie a puterii Sale, prin învierea din morti : Rom 1:4 si Fapte 17 :31. Dupa învierea Sa ,Domnul Isus proclama faptul biruintei Sale prin declaratia : “¦Toata puterea Mi-a fost data în cer si pe pamînt . Mat 28:18. Daca vrei ca mesajul pe care îl vestesti sa aiba putere, atunci prezinta-l pe Hristos ! Sunt atît de multi astazi cei care îsi întorc urechea de la adevar spre istorisiri închipuite , îi vor gîdila urechile sa auda lucruri placute, si îsi vor da învatatori dupa poftele lor . 2 Tim 4: 3-4 . Tu fii gata semenea lui Timotei sa propovaduiesti Cuvîntul , la timp si ne la timp , stiind ca Evanghelia este puternica si :
Datorita a ceea ce realizeaza
Apostolul Pavel afirma ca Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu
pentru mîntuire “¦Rom 1:16.” Mîntuire” este un termen des folosit de apostolul Pavel , si înseamna , izbavire, salvare , eliberare. Daca de atîtea ori puterea înrobeste sau distruge ; Evanghelia , aduce eliberare ! Domnul Isus spunea ucenicilor sai : “¦”veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi .” Ioan 8:32.
Evanghelia este puternica , pentru ca auzind si crezînd mesajul ei, acum, putem fi izbaviti de sub robia pacatului, a diavolului si a mortii ; iar în viitor vom fi izbaviti de prezenta pacatului si urmarile lui vesnice.
Sunt atît de multi cei care au experimentat acesta putere transformatoare a Cuvîntului Lui Dumnezeu:
Eram într-una din zile invitat într-o localitate de munte sa predic la un serviciu de evanghelizare. Cînd am intrat în acea Biserica sala era arhiplina. Am urcat cu pastorul local la amvonul bisericii si el a deschis slujirea cu rugaciune. Cînd a terminat rugaciunea mi-a facut semn sa citesc Cuvîntul Scripturii. Am început sa citesc din Romani capitolul 5. În timp ce citeam cineva din sala a început sa planga în hohote. Cînd am terminat de citit toti s-au asezat , dar acea persoana a ramas în picioare. Cînd a fost întrebata ce se întîmpla , printre lacrimi ea a marturisit ca acesta este Cuvîntul pe care Dumnezeu l-a rostit pentru ea. Ea este cea pacatoasa care trebuia sa moara , dar în locul ei a murit Fiul Lui Dumnezeu , pe care doreste sa-l primeasca ca Domn si mîntuitor al vietii ei. Atunci toata biserica a izbucnit în lacrimi , si altii au facut aceeasi marturisire ! Era o atmosfera de cer, puterea Cuvîntului era la lucru ! si nu mai era nimic altceva de facut. Prezenta lui Dumnezeu si autoritatea Cuvîntului a fost deajuns ca cei nemîntuiti sa primeasca mîntuirea si cei ce l-au cunoscut pe Domnul mai demult sa -L slaveasca cu inimile zdrobite de aceeasi putere. Dar puterea Evangheliei este evidentiata si :
4. Datorita celor pe care îi cuprinde
Apostolul Pavel arata în marturisirea din Romani 1:16 , ca lucrarea Evangheliei îi cuprinde pe toti : “¦” fiindca ea este puterea lui Dumnezeu , pentru mîntuirea fiecaruia care crede: întîi a Iudeului apoi a Grecului ” ; Daca sursele de putere pe care le cunoastem sunt limitate în actiunile lor, Evanghelia îi cuprinde pe toti . Oriunde ajunge Evanghelia , se întîmpla ceva : Oameni care o accepta si sunt mîntuiti , sau oameni care o resping si lupta împotriva ei si vor fi osînditi . Ca sa arate aceasta actiune generala a Evangheliei , apostolul Pavel îi numeste aici atît pe Iudei cît si pe Greci, incluzîndu-I astfel pe toti oamenii.
Desi este mentionata o anume întaietate a Iudeilor , aceasta nu creaza Iudeilor privilegii pentru mîntuire, ci doar confirma devarul istoric ca Iudeii au fost primii carora li s-a transmis Evanghelia , dupa care aceasta a ajuns si la neamuri.
Luînd în considerare : sursa Evangheliei, continutul si lucrarea ei, precum si pe cei pe care Evanghelia îi cuprinde putem spune cu adevarat ” Evanghelia este puterea lui Dumnezeu ” , cea mai mare putere cu actiune benefica astazi ! Dar cum poate aceasta putere sa fie activa si în viata ta ? Apostolul Pavel mentioneaza ca trebuie împlinite trei lucruri :
sa credem Evanghelia
În versetele 16-17 , este mentionata credinta de 4 ori , aratînd ca aceasta este calea prin care Evanghelia devine eficienta în viata mea. Pentru ca puterea energiei electrice sa faca un bec sa arda, trebuie ca cineva sa comute întrerupatorul . Poate fi energie electrica în retea si totusi becul sa nu lumineze . Conditia pentru a avea lumina este sa comutam întrerupatorul pe pozitia aprins. Întrerupatorul care ne pune în contact direct cu puterea Evangheliei , care va face ca si viata noastra sa lumineze este credinta. Poate de multa vreme ai auzit Evanghelia si inima ta a ramas rece fii gata sa spui : Cred , Doamne , ajuta necredintei mele ! si vei vedea transformarea pe care Evanghelia o va aduce si în viata ta.
sa primim Evanghelia
Vorbind despre sine , apostolul Pavel spune : “mie nu-mi este rusine de Evanghrelia lui Hristos ” si mentioneaza apoi de ce nu se rusineaza : pentru ca Evanghelia, este Puterea lui Dumnezeu , dar mai mult : “în ea este descoperita o neprihanire (dreptate) pe care o da Dumnezeu , prin credinta .” Rom. 1:16-17.
Cu alte cuvinte Evanghelia contine o comoara darul neprihanirii ( dreptatii ) pe care îl ofera Dumnezeu. Pentru a întelege acest fapt imaginati-va un întemnitat condamnat la moarte la care într-o buna zi vine comandantul închisorii si îi spune : esti liber, altcineva a murit în locul tau, iar tu esti socotit fara de vina. Aici este decretul de gratiere. Pentru ca acel decret sa aiba putere si sa devina eficient ,cel întemnitat trebuie sa-l primeasca. Noi suntem cei întemnitati din punct de vedere spiritual, condamnati la moarte din pricina pacatului. Evanghelia descopera darul pe care ni-l ofera Dumnezeu : eliberarea si neprihanirea, suntem socotiti fara de vina !Pentru ca acest decret Divin , descoperit noua prin Evanghelie sa aiba putere , trebuie sa-l acceptam. Acest fapt este bine descris de apostolul Pavel în 1 Cor 15:1-2.
sa traim Evanghelia.
În ultima parte a versetului 17, apostolul Pavel face referire la profetul Habacuc , citînd Hab. 2:4 : ” Cel neprihanit va trai prin credinta”. Prin aceasta afirmatie el arata ca este important sa traim Evanghelia. Nu numai sa credem si sa acceptam Evanghelia, ci prin credinta sa-o împlinim în trairea de fiecare zi.
Acesta este standardul de viata pe care îl asteapta Dumnezeu : sa traim Evanghelia ! Scriind corintenilor , în cap 15, apostolul Pavel spune daca nu primim Evanghelia , nu ramînem în ea si nu-o tinem , împlinind-o asa cum am auzit-o propovaduindu-ni-se , atunci degeaba am crezut !.
Care este decizia ta? Tu poti sa crezi, sa primesti si sa împlinesti Evanghelia si atunci aceasta putere îti va schimba viata, sau sa nu crezi ,sa respingi si sa nu traiesti conform Evangheliei si vei zadarnici astfel lucrarea Evangheliei pentru tine !
Comutatorul este la îndemîna ta. Ia decizia cea buna prin credinta si vei experimenta Puterea Evangheliei.. !
Matei: sau cine poate fi ucenicul lui Isus
,,După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Vameşul a lăsat totul, s-a sculat, şi a mers după El. Levi I-a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei. Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii? Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.” (Lc.5:27-32)
Întâmplarea relatată în textul de mai sus, se petrece în perioada de început a lucrării Domnului Isus. La acea vreme, unul din scopurile Sale principale, a fost alegerea celor doisprezece apostoli. În timp ce propovăduia Evanghelia, vindeca bolnavi şi scotea demoni din îndrăciţi, preocuparea lui Isus era să-i identifice pe aceia care se învredniceau să-i devină urmaşi. Biblia nu ne vorbeşte despre cadrul în care au fost chemaţi toţi cei doisprezece apostoli, ci doar al câtorva dintre ei. Astfel, în Luca 5:1-10, avem chemarea lui Petru şi Andrei, Iacov şi Ioan. Acolo ni se descrie reacţia plină de smerenie şi de pocăinţă a lui Petru, în urma întâlnirii sale cu Mesia, cât şi consacrarea primilor ucenici în a merge după Mântuitorul. Pe lângă numele deja amintite, Ioan ne mai vorbeşte despre chemarea lui Filip şi Natanael, care după cercetătorii Scripturii ar fi Bartolomeu. În Luca 6: 12-16, lista celor doisprezece, este deja definitivată. În textul nostru, avem chemarea lui Levi, sau Matei vameşul, adică cel care a scris prima dintre cele patru Evanghelii. Pentru mai multă uşurinţă, în cele ce urmează, ne vom referi la acest ucenic al Domnului, pe numele de Matei. Deşi despre chemarea unora din cei doisprezece nu ştim nimic, episodul chemării lui Matei este redat de către trei din cei patru evanghelişti. Aceasta înseamnă că prin acest eveniment, Duhul Sfânt a vrut să ne comunice ceva foarte important. De fapt, importanţa chemării lui Matei, constă în faptul că Domnul Isus, a folosit această ocazie, spre a verbaliza câteva din criteriile după care El îi alege pe unii şi îi respinge pe alţii. Cu acest prilej s-au rostit memorabilele cuvinte: ,,Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.”
Aşadar un studiu biblic asupra chemării lui Matei, ne va oferi răspunsuri la întrebări precum: ,,Cum cheamă Isus pe oameni? sau: Cine se învredniceşte să fie ucenicul lui Isus? Termenul subliniat este perfect biblic, deoarece a fost folosit de Însuşi Mântuitorul: ,, Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui, şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine.” (Mat.10:37-38)
Aşadar : Chemarea lui Matei sau cine poate fi ucenicul lui Isus.
Să începem cu contextul: Într-una din zile, Isus era într-o casă şi propovăduia Evanghelia. Se dăduse sfoara în ţară, că un nou rabin, care promitea a fi ceva în Israel, şi-a început activitatea, prin Galileia. Liderii religioşi din acea vreme, s-au autosesizat şi au hotărât că trebuie să vadă despre ce este vorba. Astfel că o impresionantă delegaţie, formată din farisei şi învăţători ai Legii, din toate satele Galileii, Iudeii şi din Ierusalim a venit să-L asculte. Isus a considerat că a sosit momentul potrivit să-şi decline, înaintea lor, identitatea. Şi cum cu teologii se vorbeşte altfel decât cu pescarii, s-a îndreptat către un slăbănog din mulţime şi i-a zis: ,,Iertate îţi sunt păcatele!” Gândirea biblică a învăţătorilor Legii a reacţionat imediat: ,,Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” (Lc.5:21) Afirmaţia aceasta este corectă, însă greşit a fost că s-au grăbit să dea verdictul: ,,Omul acesta huleşte!” Dar, oare nu-L aşteptau ei pe Mesia, care conform profeţiilor Vechiului Testament, va mântui pe poporul Său de păcatele sale? N-ar fi trebuit să facă cel puţin cât a făcut o samariteancă fără teologie, şi să se întrebe: ,,…nu cumva este acesta Cristosul?” Dar Domnul Isus, în bunătatea Sa, şi-a probat faptic afirmaţia pe care a făcut-o, oferindu-le dovada Mesianităţii Sale: ,,Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice: „Păcatele îţi Sunt iertate” sau a zice: „Scoală-te, şi umblă?” Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc” a zis El slăbănogului „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă” Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.” (Lc. 5: 22-25) La această demonstraţie divină de forţă, toţi ar fi trebuit să cadă cu faţa la pământ, să-L recunoască pe Isus ca Mesia, şi să ceară să le ierte şi lor păcatele. Gândiţi-vă, de exemplu, la reacţia pe care a avut-o Petru, după ce Isus a făcut alta din minunile Sale, pe Marea Galileii: ,,Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci Sunt un om păcătos.” Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii pe care o făcuseră. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.” (Lc. 5:8-11) Dar învăţătorii lui Israel n-au vrut să facă aşa ceva. Problema lor nu era lipsa argumentelor, deoarece nimeni în Israel nu cunoştea Scriptura mai bine ca ei, ci necredinţa sau respingerea deliberată a lui Mesia. Ei şi-au exprimat această opţiune, încă de pe vremea lui Ioan Botezătorul: ,,dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.” (Lc.7:30)
Aşadar, suntem deja în măsură să oferim un prim răspuns la întrebarea: ,,Cine poate fi ucenicul lui Isus?”
1. Ucenic al lui Isus, poate fi doar cel ce crede în El, recunoscându-L ca Mesia, Mântuitorul său personal
Liderii religioşi ai lui Israel s-au descalificat singuri de la a fi ucenici ai lui Isus prin necredinţă, în timp ce Petru şi alţi simpli galileeni au beneficiat de acest har crezând în El. Argumentele pentru credinţă se oferă tuturor deopotrivă, însă alegerea de a crede sau nu este personală.
Dar cum rămâne cu Matei vameşul? Unde era el, în timp ce Domnul Isus, înfăptuia toate aceste lucrări minunate, în casă? De ce nu era şi el printre cei prezenţi.
Matei era la vamă. El nu se afla în casă, nu pentru că n-ar fi vrut să fie acolo, ci pentru că statutul său social, nu-i permitea accesul într-un asemenea mediu select. Vameşii erau evrei care s-au vândut romanilor, cu scopul de a stoarce de la confraţii lor, toate taxele şi impozitele impuse de către regimul de asuprire. Vameşii erau consideraţi trădători de ţară, antinaţionali, iar alături de prostituate, constituiau pătura cea mai de jos a societăţii, în Israel. Aceştia erau marginalizaţi, nepermiţându-li-se accesul în lumea bună, mai ales în prezenţa fariseilor şi învăţătorilor Legii. Chiar şi în textul nostru, aceştia au criticat aspru pe ucenici şi pe Isus, atunci când au intrat în casa lui Matei: ,, Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Lc.5:30)
Un evreu se vindea romanilor, spre a fi vameş, din cel puţin două motive: dorinţa de îmbogăţire rapidă sau vreo dezamăgire provocată de propriul neam. Deşi Biblia nu afirmă explicit, eu m-aş întreba, oare pe Matei ce l-a împins la vamă? Am cel puţin două argumente să afirm că motivul său n-a fost dorinţa de îmbogăţire, ci o dezamăgire provocată de propriul său neam, probabil mascarada religioasă practicată de farisei şi cărturari. Primul argument este că, atunci când Isus i-a zis doar atât: ,,Vino după Mine!”, nimic nu l-a reţinut în urmă, ci a lăsat totul instantaneu şi fără nici o greutate, a fost gata de a-L urma pe Isus. La Matei nu găsim nimic din legăturile care-l înfăşurau pe tânărul bogat, deşi nici Matei nu putea fi sărac, din moment ce avea o casă suficient de spaţioasă, încât să poată găzdui la masă, pe lângă Isus cu cei doisprezece ucenici, o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi, şi să-şi permită să ofere un ospăţ atât de mare. Al doilea argument este Evanghelia pe care Matei a scris-o. Evanghelia lui Matei se adresează tocmai confraţilor săi evrei. Scopul său în această carte este să demonstreze că Isus este Mesia, cel prezis de Moise şi de proroci. Expresia: ,,Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice:” plus variante, se întâlneşte de peste patruzeci de ori la Matei. Tot Matei redă cele mai aspre şi dure cuvinte rostite de către Domnul Isus împotriva cărturarilor şi fariseilor. Pe lângă multe alte texte, capitolul 23 este în exclusivitate un capitol îndreptat împotriva făţărniciei acestora.
Aşadar, Matei dezamăgit şi neîmplinit, atât de religia falsă şi mincinoasă a celor din neamul său, cât şi de averile strânse la vamă, stătea şi aştepta un fel de tulburare a apelor. Auzise cu siguranţă despre Isus, şi despre lucrările Sale, dar statutul pe care-l avea în societate, nu-i permitea accesul în preajma Sa. Dar Domnul Isus, cunoscând toate aceste lucruri, cum a ieşit din casă, s-a îndreptat direct spre vamă, şi i-a zis lui Matei doar atât: ,,Vino după Mine!”
Aşadar putem să formulăm şi cel de-al doilea criteriu al alegerii la ucenicie:
2. Ucenic al lui Domnului poate fi doar cel care înţelege că nimic din lume nu poate să-l împlinească afară de Isus
Hotărârea de a-L urma pe Isus, vine doar în urma conştientizării faptului că nimic din această lume, nu este în măsură să împlinească foamea şi setea sufletească. Câtă vreme omul se consideră în regulă, Dumnezeu n-are ce-i face. De aceea Domnul Isus a răspuns criticilor fariseilor: ,,Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi.” (Lc.5:31-32) Faptul acesta reiese şi mai clar din cuvintele pe care Domnul Isus le rosteşte imediat după aceste întâmplări: ,,Ferice de voi, care Sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi, care Sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii. Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi, care Sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi, care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!” (Lc.6:20-26) Când inima omului este pregătită, trei cuvinte din partea Domnului sunt mai mult decât suficiente, însă când omul se simte bine cu ceea ce-i oferă lumea, toate dovezile şi argumentele sunt de prisos.
Pentru Matei, cuvintele: ,,Vino după Mine!” au reprezentat: readucerea lui la viaţă, lumină în întuneric, o nouă speranţă, o şansă nesperată. Doar aşa putem explica promptitudinea cu care a lăsat totul, pentru a merge după Isus, şi explozia de bucurie manifestată prin ospăţul pe care l-a dat.
Dar mai este ceva aici ce trebuie neapărat subliniat :
3. Ucenic al lui Isus poate să fie doar cel care este gata să lase totul, spre a-L urma pe Isus
Să ne fie clar un lucru: De la această dată înainte, Matei n-a mai fost vameş ci ucenic al Domnului. Vama a rămas în urmă pentru totdeauna, iar Matei nu s-a mai întors niciodată la ea. Isus a fost suficient de clar când a spus: ,,Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Lc.9:62)
Isus a primit la Sine pe oricine, dar nimeni n-a mai rămas la fel după aceea. Fiecare a trebuit să renunţe la trecutul său şi să intre în şcoala Sa. Matei a părăsit vama, Maria Magdalena şi-a părăsit curviile, iar fariseul Pavel a părăsit neprihănirea personală. Pentru că în textul nostru am avut de a face cu farisei, să ascultăm cuvintele unuia dintre ei, care s-a pocăit: ,,…eu, care Sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.” (Fil. 3: 5-9)
În concluzie:
Nimic pe lumea aceasta nu se compară cu Harul de a fi ucenic al lui Cristos. Chemarea la ucenicie este valabilă pentru toţi. Isus ne-a trimis să facem ucenici din toate neamurile. Însă în această şcoală este admis doar cel care crede în El, se dezleagă de lume şi este gata să-L urmeze numai pe Isus. Cine crede că poate fi şi cu Isus şi cu păcatul, şi cu Dumnezeu şi cu lumea se înşală singur. Ucenicia cere un preţ de plătit, însă partea frumoasă este că se merită!
Cheile lui Isus și cheile lui Petru
Isus se prezintă pe Sine Însuși ca Deținătorul și purtătorul de chei. El, Cel Înviat și Glorios se identifică pe Sine ucenicilor Săi ca Proprietar unic al acestor chei: „Eu țin cheile morții (iadului) și ale locuinței morților”. (Apocalipsa 1:18).
Întotdeauna m-a fascinat declarația asta a Domnului Isus. De ce această declarație? Pentru că cheile iadului și ale locuinței morților EL nu le dă nimănui. Isus și numai Isus le ține, pentru că știe că dacă le-ar fi dat unui cult, unui comitet, unui preot sau pastor, de răi ce suntem uneori, ne-am fi trimis unii pe alții în iad. Destui frați s-ar fi trimis cu plăcere unii pe alții în iad, în accesele lor de furie detectivă, răzbunătoare, subiectivă, de mînie, de invidie, de răutate, de „dreptate” și de „evlavie”, uitînd că trimițindu-l pe altul în iad și el e strîns legat de cel trimis în iad. Atenție creștinilor: Nu puteți trimite pe nimeni în iad. Numai Isus deține acele chei și NU le dă altora înspre folosință. Înțelept Domnul nostru!
Însă mă uimește Domnul Isus la fel de mult și atunci cînd îi dă tocmai lui Petru cheile …. Împărăției. Nu i-a dat doar o cheie, ci mai multe. Tocmai recidivistullui de Petru să-i dea Isus niște chei atît de importante? Da, tocmai lui! Fenomenul se numește Har și nu poate fi explicat, ci doar acceptat sau … tolerat. Cheile erau împuterniciri spirituale prin care nenumărate inimi au fost deschise pt Dumnezeu.
Domnul i-a dat lui Petru cheile Vestirii. Apostolul a folosit într-un mod inteliggent și înțelept cheile Împărăției Cerurilor și Domnul n-a grești deloc cînd i le-a dat. În ziua de Rusalii peste 3000 de suflete s-au convertit și s-au și pocăit pentru că Petru, prin Duhul Sfînt a folosit cheile predicării cu impact.
Petru a mai primit și cheile vindecării. Destui bolnavi au fost vindecați de Petru și cel puțin două localități s-au pocăit. După vindecarea lui Enea (FA 9:35) toți locuitorii din Lidia și Sarona s-au întors la Domnul. Da, ați citit bine, toți locuitorii. E vremea să învățăm și noi să folosim această cheie care e la îndemîna tuturor celor dornici să învețe să o folosească. Cheia aceasta însă se poate foloi doar dacă avem credința în Isus, dar și credința lui Isus, dacă suntem dispuși să ne dezvoltăm credința și arta postului. Isus a zis că toate lucrurile sunt cu putință la Dumnezeu și cu asta toți suntem de acord. Dar tot Domnul a mai zis că toate lucrurile sunt cu putință și celui ce crede. Oare cu asta mai suntem de acord? Oare de ce suntem de acord doar cu unele declarații ale Lui și cu altele nu? Știți de ce? Rațiunea filtrează versetele în funcție de logică, de cult, de experiența acumulată de-a lungul anilor și de comoditate, ca să nu zic: superficialitate. Dar ucenicie reală înseamnă mai puțin raționament uman și cît mai mult raționament divin, cît mai multă credință.
Și azi, cunoscînd profund puterea Jertfei lui Isus, prin post și credință fermă și îndrăzneață, putem vindeca bolnavii.
Cheile Învierii. În cetatea Iope, Petru a înviat-o pe Tabita. FA 9:40. Aici Petru a folosit o cheie specială, îndrăzneață, dar divină, o cheie care în general creștinii timpurilor noastre nu îndrăznesc s-o mai folosească. Însă efectul ei a fost unul fascinant, dar de așteptat. Mulți au crezut în Domnul!! Cheia a fost: învierea morților.
În Iope, textul biblic parcă e zgîrcit, dar totuși ne spune laconic: „Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenunchiat și s-a rugat; apoi s-a întors spre trup și a zis: Tabita, scoală-te!” Cum a procedat Domnul lui la învierea fetiței de 12 ani, tot așa a procedat și el. I-a scos pe toți necredincioșii afară și abia după aceea s-a rugat și a vorbit cu moarta. Să nu uităm acest imens adevăr: Învierea morților are loc numai într-o atmosferă a credinței ferme, fără prezența batjocoritorilor sau a îndoielnicilor.Tabita a deschis ochii și s-a ridicat în capul oaselor. Acestea sunt singurele unelte de evanghelizare pe care ni le-a dat Domnul!
Cheile Împărăției Cerurilor sunt disponibile și azi. Ele sunt pentru cei care-L caută pe EL cu intensitate și doresc să-L vadă acționînd. Apostolul a folosit cheile Împărăției și ne dă niște indicii cum trebuiesc căutate și însușite de toți ucenicii lui Isus.
1.Ucenicul este un om născut din nou prin credința în Jertfa și Învierea Dl Isus. Jertfa lui Isus trebuie înțeleasă complet și primită în inimă pentru că ea stă la baza tuturor miracolelor.
2.Ucenicul crește constant în vederea dezvoltării sale spirituale. Creșterea spirituală se atinge prin intimitate cu Domnul Isus și prin suferințe, iar acestea sunt aprobate și cenzurate de EL. Suferințele (nu bolile), sunt crucea noastră și doar așa cerul coboară pe pămînt. Respingerea suferințelor nu rezultă doar în stagnare, ci deseori această acțiune duce la descalificare.
3.Ucenicul este un om consacrat Domnului care l-a mîntuit. Consacrarea înseamnă purtarea voluntară a crucii în orice vreme. Ucenicul nu se mînie niciodată pe Creator sau pe soarta lui, fiindcă el știe că toate lucrurile, inclusiv suferințele sunt pentru binele lui.
4.Ucenicul își iubește frații fiindcă așa i s-a poruncit și fiindcă recunoaște în aceștia familia Dl Isus. Fiecare frate are un rol în biserică și în Lucrarea ei, astfel el trebuie apreciat ca atare.
5.Ucenicul este un preot de neam ales, chemat să vestească puterile minunate ale lui Isus Hristos. EL are curajul să creadă tot ce i-a spus Isus și operează în lumea spirituală cu autoritatea și cu blîndețea cu care va lucra și în viața viitoare.
Singurul Standard pentru ucenicul creștin este Dl Isus. Smerirea Sa, dependența Sa de Tatăl, îndrăzneala Sa, rugăciunile Sale sunt tot atîtea trepte pe care ucenicul va căuta să le urce.
6.Ucenicul trăiește toată predica de pe Munte. Ea fiind regulamentul de ordine interioară. Fără aceste principii trăite, nimeni n-are ce spune și nici vreun motiv spiritual ca s-o facă.
7.Deși ucenicului i se cere să fie un făcător de pace, el însuși este un războinic pe plan spiritual. El este un luptător care nu lovește cu pumnul în vînt, ci își cîștigă luptele prin credință, prin post și prin rugăciuni.
Ucenicul poartă Chipul lui Hristos, fiindcă Duhul Slavei se odihnește peste purtătorul Crucii, chiar dacă uneori, și el, ca Domnul lui, poate cădea sub povara crucii, dar întotdeauna se ridică, tot ca Domnul lui.
Ucenicii au primit doar cheile Vieții!!!!
Faptele Apostolilor 3:19 19Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare
Pocăiţi-vă. Gr. metanoeo, a-şi schimba mintea, şi într-un sens spiritual, a se pocăi (vezi Matei 3,2). Această chemare la pocăinţă este culminarea logică la aspra mustrare a acuzatorilor săi de către Petru. O atare mustrare nu ar avea nici un rost, dacă nu ar fi fost intenţionată să producă pocăinţă. Aşa stau de fapt lucrurile cu orice predicare a Evangheliei.
Întoarceţi-vă. Gr. epistrepho, a se întoarce împrejur. În LXX cuvântul acesta e folosit adesea pentru a traduce ebr. shub, a reveni, a se întoarce, un cuvânt care adesea are sensul spiritual de a reveni la Dumnezeu (vezi Exod 18,30). Epistrepho e un cuvânt deosebit de potrivit pentru schimbarea care are loc când cineva primeşte pe Hristos ca Mântuitor şi Împărat, şi Luca îl foloseşte de repetate ori în sensul acesta (vezi Fapte 9,35; 11,21; 26,20). Convertirea este baza unei adevărate experienţe creştine. Ea se deosebeşte de renaştere (Ioan 3,3-5) numai prin faptul că poate fi considerată ca un act al omului de a se întoarce de la vechea lui viaţă de păcate, pe când naşterea din nou sau renaşterea, este lucrarea Duhului Sfânt asupra omului simultan cu întoarcerea lui. Niciuna din fazele experienţei nu poate fi o realitate fără Duhul Sfânt. Dar Duhul Sfânt nu-Şi poate face lucrarea până când omul nu e dispus să îngăduie lui Dumnezeu să pună stăpânire pe viaţa lui (vezi Apoc.3,20).
Şteargă. [Să fie şterse, Nitz]. De repetate ori în Scriptură iertarea păcatului e zugrăvită ca o spălare (vezi Ioan 13,10; Apoc.1,5; vezi Apoc.22,14). Ideea ştergerii păcatului e similară. Imaginea care poate să stea la baza cuvintelor de aici e aceea a unei acuzări care cataloghează păcatele penitentului şi pe care iubirea iertătoare a Tatălui o anulează (vezi Isaia 43,25; Col. 2,14; vezi Matei 1,21; 3,6; 26,28; Luca 3,3).
Rezultatul imediat pentru aceia care au acceptat chemarea lui Petru la pocăinţă a fost iertarea păcatelor. În sensul acesta, ştergerea păcatelor lor poate fi primită ca având loc imediat. În ultimă instanţă, ştergerea finală a păcatului are loc chiar înainte de a doua venire a lui Hristos. În legătură cu încheierea lucrării lui Hristos ca Mare Preot (vezi mai jos la ca să, când). Vinovăţia pentru anumite păcate este anulată când ele sunt mărturisite şi iertate; ele sunt şterse din raport în ziua judecăţii (cf. Ezec.3,20; 18,24; 33,13; GC 485).
Ca să. [Când, KJV; Ca să, Nitz]. Gr. hopos an, aşa ca să. Lexicografii şi gramaticienii sunt unanimi că hopos an arată mai de grabă scopul decât timpul. Hopos, cu sau fără an (sensul nu e distins), apare de 56 de ori în NT, şi numai aici e tradus [în KJV] când. În altă parte e tradus cum (Matei 22,15; Luca 24,20), aşa că (Luca 16,26), dar în cele mai multe cazuri e tradus ca să, sau prin altă expresie de scop (Fapte 8,5; 9,12.17.24; Rom. 3,4; etc.). Nicăieri traducătorii lui KJV nu introduc un element de timp decât în Fapte 3,19. Aşa că pasajul de faţă ar trebui să zică aşa că, [ca să] şi nu când. Felul de exprimare din KJV pare să fi apărut în felul următor: Din versiunile latine cele mai timpurii reiese că au tradus corect pe hopos an prin ut, care în latină, când e folosit ca o conjuncţie, adesea înseamnă aşa că. Totuşi, ut este oarecum ambiguu deoarece, într-o expresie temporală, poate însemna când. Copişti de mai târziu, citind pasajul, pare că aveau îndoială cu privire la înţelesul care trebuia să fie dat lui ut aici. Unii, gândind că era intenţionat înţelesul adverbial, au schimbat cuvântul în cum, când, sau au inserat pe cum la margine spre a călăuzi pe cititor la interpretarea versetului. Aşa că unele texte latine spun cum, când, în loc de ut. Alţii, inclusiv ediţiile obişnuite ale Vulgatei, au o exprimare dezvoltată, ut cum, aşa că atunci când, care probabil a apărut prin încorporarea glosei marginale, cum, în text fără a lăsa la o parte pe ut. Însă o astfel de exprimare nu dă un sens gramatical clar. Totuşi se găseşte în cele mai multe texte latine medievale târzii, şi din acestea a fost luat în Biblia engleză cea mai timpurie. La fel, traducerea lui Wycliffe (1382), făcută după Vulgata, zice: Ca păcatele voastre să fie îndepărtate, că atunci vor veni timpurile reînviorării prin faţa Domnului nostru. Tyndale (1534) a pus bine gramatical pasajul, dar a produs o traducere greşită: Ca păcatele voastre să poată fi îndepărtate, când vine timpul înviorării pe care îl vom avea de la prezenţa Domnului. Această redare a lui hopos an ca fiind când, a trecut în KJV. Totuşi, versiunea greacă trebuie să fie tradusă: ca păcatele noastre să poată fi şterse, ca să poată veni timpul de reînviorare de la faţa Domnului (RSV).
Convertirea păcătoşilor are putere de a grăbi împlinirea scopurilor lui Dumnezeu şi deci să grăbească venirea împărăţiei Sale în deplinătatea ei.
Deşi e adevărat că versiunea greacă la acest pasaj nu conţine calitatea temporală pe care o sugerează exprimarea din KJV, totuşi un studiu al textelor înrudite dă la iveală că aici e prezentată de Petru o oarecare succesiune de timp. El invită pe ascultătorii săi să se pocăiască şi să se întoarcă. Actele acestea, spunea el, aveau să fie urmate de 1) ştergerea păcatelor lor, 2) venirea vremurilor de înviorare, şi 3) arătarea în slavă a lui Isus Hristos.
În orice tratare a succesiunii de timp în cuvintele lui Petru trebuie să fie reţinute două puncte: 1) În comun cu ceilalţi ucenici, Petru nu cunoştea vremurile sau soroacele (Fapte 1,7 cf. Ioan 21,20-23). El avea o vedere limitată a viitorului, şi cu bucurie nădăjduia în apropiata revenire a Domnului său (vezi Nota Adiţională la Rom.13). 2) Prin iluminare divină, Petru a văzut că anumite profeţii ale zilelor de pe urmă aveau o împlinire în vremea lui. Într-adevăr, iluminarea lui se poate să-l fi făcut în stare să vadă numai această împlinire imediată şi care s-a dovedit a fi o împlinire limitată, deşi punctul acesta nu e vital pentru discuţia aceasta. De pildă, în Ziua Cincizecimii el a declarat că profeţia lui Ioel, în zilele de pe urmă Dumnezeu urma să toarne Duhul Său peste toată făptura [orice făptură], îşi găsea atunci o împlinire (Fapte 2,14-18). Într-adevăr aceasta era o împlinire limitată a profeţiei cu privire la o revărsare dumnezeiască. Mai era adevărat, aşa cum deja s-a afirmat, că într-un anumit sens al cuvântului păcatele celor convertiţi erau şterse atunci, deoarece erau acoperite de sângele salvator al lui Isus Hristos.
Dar în perspectiva planurilor în desfăşurare ale lui Dumnezeu, mai ales a profeţiei care se împlineşte, putem vedea acum că în sensul cel mai literal şi deplin zilele de pe urmă sunt zilele noastre prezente şi că acum putem aştepta pe bună dreptate venirea lui Hristos. La fel, vedem că marea revărsare a Duhului lui Dumnezeu, marile timpuri de reînviorare, aparţin mai ales zilelor noastre, zilele ploii târzii (vezi Ioel 2,23). Ce ocazie minunată putem vedea – şi de fapt ar trebui să vedem – ştergerea păcatelor ca aparţinând vremii noastre. Pentru ce ar trebui să o separăm de celelalte două evenimente despre care Petru spunea că urmează să aibă loc? Într-adevăr când studiem subiectul acesta al ştergerii păcatelor în cadrul lucrării lui Hristos în sanctuarul ceresc (vezi Dan. 8,14), descoperim că ştergerea faptică a păcatelor are loc în ultimele zile ale istoriei pământului, predicând imediat venirea lui Hristos (vezi PP 357,358; GC 421,422; vezi Ezechiel 18,24). Că aceste trei evenimente sunt legate laolaltă e făcut mai evident de RSV: Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă din nou, ca păcatele voastre să poată fi şterse, ca timpuri de reînviorare să poată veni de la faţa Domnului şi ca El să poată trimite pe Hristos (Fapte 3,19.20).
În felul acesta devine evident că afirmaţia lui Petru (vers.19) luată ca un tot, conţine un element foarte precis de timp. Evident, Petru, vorbind prin inspiraţie şi dincolo de propria sa înţelegere mărginită, se referă precis la două mari evenimente ale ultimelor zile ale pământului – 1) mare revărsare a Duhului lui Dumnezeu şi 2) ştergerea finală a păcatelor celor drepţi – care sunt legate de un al treilea eveniment culminant – a doua venire a Domnului Hristos.
De la Domnul. [De la prezenţa, KJV; De la faţa Domnului, Nitz]. Literal, de la faţa. Înviorarea vine direct de la tronul lui Dumnezeu.
Cine sunt chemaţi la pocăinţă?
Este scris în Biblie: Luca 5:32. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.
Ce însoţeşte pocăinţa?
Este scris în Biblie: Luca 24:47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
Cum pot cunoaşte dacă am păcătuit?
Este scris în Biblie: Romani 3:20. Căci niciun om nu e îndreptăţit în Faţa lui Dumnezeu prin împlinirea cerinţelor Legii; ce lucrează Legea este să-l facă pe om să ştie că el a păcătuit (Traducerea Engleză TEV).
Ce trebuie să fac pentru a fi mânuit?
Este scris în Biblie: Fapte 2:38. Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veti primi darul Sfântului Duh.
Fapte 16:31. Pavel şi Sila i-au răspuns: Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.
Pocăinţa este un dar de la Dumnezeu.
Este scris în Biblie: Romani 2:4. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Cum mă simt când păcătuiesc?
Este scris în Biblie: Psalmul 38:18. Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
Ce aduce pocăinţa?
Este scris în Biblie: 2Corinteni 7:10. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.
Ce simte Isus când mă pocăiesc?
Este scris în Biblie: Luca 15:7. Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci si nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
»Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis:„Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?”El s-a lepădat, şi a zis: „Nu sunt.”« Ioan 18, 25
Lepădarea lui Petru
În timp ce înlăuntrul casei marelui preot era vorba de viaţa şi moartea lui Isus, Petru se afla în imediata apropiere a casei, în curte. Şi el stătea într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, dar în alt sens. Satana îl cernea, aşa cum se cerne grâul (Luca 22, 31). Sensul simbolic al acestei expresii se referă la scuturarea puternică, aşa cum are loc într-o vânturătoare, în care pleava este aruncată în aer şi suflată de vânt, aşa că rămân numai grăunţele.
Dumnezeu permite ca noi să fim puşi la probă prin diverse încercări. Procesul de curăţire, care rezultă din această probă, are importanţă desosebită – pentru credincioşii adevăraţi este totdeauna de folos (Iacov 1, 2-4). Dar la scuturarea puternică, necesară în procesul de separare, eşti aruncat încoace şi încolo, şi deseori este foarte dureros. Da, în ceea ce priveşte pe Petru, durerile care însoţeau procesul de curăţire se aseamănă mai mult cu incandescenţa creuzetului, decât cu scuturarea într-o vânturătoare. Mulţi ani după aceea, Petru va îmbărbăta pe alţi credincioşi aflaţi în mijlocul focului de curăţire: »În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care este totuşi cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.« (1 Petru 1, 6-7).
Încercarea lui Petru a curăţit, cu siguranţă, credinţa lui – dacă ne gândim numai la eşecul lui îngrozitor. În anii care vor urma după aceea, amintirea de noaptea aceea îngrozitoare (şi de reabilitarea lui de către Domnul iertător), îl va încuraja, fără îndoială, să se expună altor încercări mai mari, fără să se mai lepede din nou de Hristos. Da, Petru îşi va da viaţa în cele din urmă pentru Hristos (Ioan 21, 18-19).
Dar în acea ultimă noapte memorabilă din lucrarea pământească a lui Isus, Petru a trăit o ratare totală, atunci când a fost pus la probă. Imediat după prăbuşirea lui spirituală trebuie să i se fi părut lui Petru că absolut nimic bun nu putea rezulta din această ruşine şi înfrângere. Probabil a presupus că lucrarea lui pentru Hristos s-a terminat pentru totdeauna. Dar Hristos nu ajunsese cu Petru la ţintă.
Istoria eşecului lui Petru conţine de aceea o lecţie care ne oferă siguranţa mântuirii din partea harului salvator al lui Dumnezeu. Da, ceea ce este scos în evidenţă în continuare în Scriptură pe parcursul acestei relatări nu este eşecul lui Petru, ci iertarea oferită de Domnul. Dacă această întâmplare ne este prezentată aşa de detaliat în Scriptură, atunci este nu numai pentru a ne arăta slăbiciunea noastră omenească. Dimpotrivă, vrea să ne dea într-o măsură mult mai mare garantarea minunantei siguranţe a mântuirii, pe care o avem în Hristos.
Hristos a spus mai dinainte lui Petru şi celorlalţi ucenici, că satana doreşte să îi cearnă, aşa cum se cerne grâul. Totodată El le-a dat încă de la început, aproape neobservat, asigurarea că victoria va fi de partea lor, şi vor avea parte timp îndelungat de ea. El a zis lui Petru: »Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi« (Luca 22, 32). Eşecul temporar al ucenicilor constituie un alt element în planul desăvârşit al lui Isus, aşa că în cele din urmă el va sluji spre bine.
Deoarece lor le-a fost oferit har în eşecul lor, ucenicii au posedat o pregătire deosebită ca să întărească pe fraţii lor, pe care îi ameninţa probabil un eşec asemănător. Când mai târziu valurile prigoanei din partea statului roman vor lovi în Biserica de curând înfiinţată, mulţi credincioşi vor fi fost crunt ispitiţi să nege pe Hristos şi să se lepede de El, ca să-şi salveze viaţa. Aşa au făcut atunci ucenicii. Toţi ucenicii au băut complet paharul amărăciunii şi întristări care rezultă dintr-o astfel de renegare. Ei au ştiut mai bine decât alţii cum să încurajeze pe credincioşii slabi şi fricoşi, ca să rămână credincioşi. Petru însuşi s-a lăsat în mod deosebit folosit de Duhul Sfânt pentru acest scop (1 Petru 3, 14-17).
În afară de aceasta, este adevărat că Petru a pierdut temporar în acea noapte întunecată, în care a fost încercat, în ceasul punerii lui la probă, curajul şi dăruirea, dar nu a pierdut credinţa în Hristos. În privinţa aceasta lipsa temporară de credincioşie a lui Petru, şi renegarea din partea celorlalţi ucenici, se deosebeşte de trădarea lui Iuda. Când Iuda a informat suita cu privire la Hristos, aceasta era o lepădare conştientă, premeditată, detaliată şi definitivă a lui Hristos – un act de totală necredinţă al unui om împietrit. Lepădarea lui Petru a fost însă comportarea unui laş fricos, cauzată de împrejurări. Credinţa lui Petru în Hristos a rămas intactă în tot timpul încercării, şi după aceea. Ce a făcut, era cu siguranţă păcat, dar el nu stătea pe aceiaşi treaptă cu Iuda.
Desigur, Isus a ştiut că lepădarea lui Petru nu venea dintr-o inimă împietrită, care-L repudia, aşa cum a fost trădarea din partea lui Iuda. De aceea Isus l-a întâmpinat pe Petru cu dragoste, imediat după învierea Sa, şi l-a iertat în faţa celorlalţi ucenici. El l-a împuternicit din nou pentru lucrare (Ioan 21, 15-17). De aceea la sfârşitul acestei istorii stă pentru Petru o victorie măreaţă, şi nu o înfrângere.
Aşa cum se vede, această istorie a început în acea noapte fatală cu o înfrângere pe toată linia.
Factori premergători eşecului
Cum s-a ajuns la decăderea lui Petru? Este important să vedem că eşecul lui nu a intervenit spontan. Petru însuşi a făcut paşi greşiţi, care l-au dus la eşec. Pentru a putea cerceta sistematic aceşti paşi, trebuie să privim puţin în urmă în evanghelia după Matei şi să examinăm un teren deja cunoscut.
El s-a lăudat pre tare
Prima greşeală a lui Petru a fost că el s-a lăudat cu încrederea de sine. Aceasta s-a văzut la el, atunci când Isus a atenţionat pentru prima dată pe ucenici, că stau la marginea prăpastiei unui eşec mare. Isus le spusese deja: »În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.”« (Matei 26, 31) Cuvintele lui Hristos ar fi trebuit să-l facă pe Petru prudent, şi tot aşa şi pe ceilalţi ucenici. Un om înţelept s-ar fi smerit, şi ar fi rugat pe Domnul să-i dea putere să se împotrivească unei astfel de ispite, care se apropia.
Dar Petru nu a făcut aşa. El s-a lăudat: »Chiar dacă toţi ar găsi în tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire« (versetul 33).
Petru, care deseori păşea ca purtător de cuvânt al celorlalţi ucenici, părea să fie deosebit de înclinat să acţioneze cu înflăcărare, fără să gândească prea mult. Deseori a acţionat înainte de a gândi. În unele împrejurări a fost aşa de obraznic, că a contrazis pe Isus – ca de exemplu în Marcu 8, 32. Petru a luat acolo pe Isus de o parte şi L-a mustrat, pentru că a zis, că El va fi lepădat de conducătorii poporului iudeu şi va fi omorât. Cu toate că fără îndoială Petru voia binele, Isus i-a arătat imediat că o astfel de mustrare nu era la locul potrivit. A făcut aceasta, adresându-Se lui Petru cu »satana« (deoarece înapoia cuvintelor lui Petru se ascundea satana). În afară de aceasta El l-a mustrat, pentru că el era prea îngrijorat de lucrurile pământeşti şi nu se preocupa suficient cu lucrurile referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu (versetul 33).
Petru ar fi trebuit să asculte atent. Dacă s-ar fi gândit atent la mărimea şi poziţia lui Isus, ar fi înţeles că era o nebunie să-L „corectezi” în vreo oarecare privinţă. Da, nu se potrivea nicidecum să recunoşti pe Isus ca fiind Hristosul, Fiul Dumnezeului cel viu, aşa cum a făcut Petru, (Matei 16, 16) şi scurt timp după aceea să te întorci şi să-L mustri pentru învăţătura Lui (versetul 22). Din păcate Petru nu a simţit totdeauna când este mai bine să asculte, decât să vorbească.
La aceasta se adaugă, că Petru (ca şi noi toţi) nu a învăţat întotdeauna din greşelile proprii. Chiar şi atunci când Isus l-a corectat, a rămas unul care a fost încet la ascultare şi repede la vorbire. Se poate gândi, că pe baza experienţelor lui amare ar fi trebuit între timp să ştie că niciodată nu trebuie să contrazici pe Hristos. Isus nu S-a înşelat în nicio privinţă. Acum însă venise noaptea trădării lui Isus – ultima noapte a lucrării Domnului nostru pe pământ şi ultima oră a lui Petru din cei trei ani de însoţire a Lui. Până în acest moment, Isus a încercat mereu să atenţioneze mai dinainte pe Petru şi pe ceilalţi ucenici că erau în pericol să se poticnească. Petru nu numai că a contrazis pe Isus, ci a insistat chiar şi după ce Isus l-a corectat. »„Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Petru i-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine”« (Matei 26, 34-35).
Pur şi simplu în privinţa aceasta nu era posibilă o discuţie cu Petru. În felul lui înfocat de a fi, presupunea că îşi cunoaşte inima mai bine decât i-o cunoaşte Isus. El insista mereu, că nu-L va părăsi, chiar dacă ar fi ultimul om de pe pământ care va garanta pentru Hristos.
Dar tuturor intenţilor bune din lume le lipseşte puterea pentru transpunerea în viaţă. Lauda nu este etalonul adevărat al cutezanţei. Lăudăroşia lui Petru scotea în evidenţă nebunia lui, dar nu dovedea credincioşia lui. Adevărata credincioşie faţă de Hristos se arată în aceea că rămâi credincios atunci când eşti atacat de duşmanii evangheliei, şi nu prin cuvinte arogante, de lăudăroşenie faţă de fraţii şi surorile de credinţă.
Petru nu avea nici cea mai mică părere despre greutatea încercării prin care va trece în curând. Din acest motiv lauda sa, cu o aşa de mare siguranţă de sine, este deosebit de nepotrivită. Da, lăudându-se în felul acesta, Petru a reacţionat în felul cel mai rău posibil, după ce Domnul l-a atenţionat cu toată dragostea, că în curând el va suferi un eşec. Ar fi fost mai bine ca Petru să asculte, în loc să vorbească. Ar fi trebuit mai bine să ceară ajutorul Domnului, decât să se bazeze pe lipsa de pretenţii faţă de sine însuşi. Prin faptul că s-a lăudat, a hrănit mândria lui carnală. Mândria era la baza problemei sale. Prin faptul că se simţea de neînvins, şi prin aceasta a ajuns să se laude, s-a arătat păcatul lui în forma de mândrie.
În afară de aceasta, prin autoînşelare Petru a ajuns să fie răpus. Dăruirea faţă de Hristos, cu care se lăuda, nu a fost mai mult decât o simplă emoţie – nimic mai mult decât un sentiment de dragoste şi credincioşie faţă de Hristos. În privinţa aceasta a uitat să calculeze preţul. Evident Petru s-a gândit că a atins un nivel de maturitate spirituală pe care priorităţile sale erau bine consolidate şi poziţia sa de purtător de cuvânt al cercului de ucenici era general recunoscută, aşa că el nu-şi punea problema unui eşec. El vorbea, ca şi cum ar fi fost invulnerabil la atacurile satanei. Nu-şi putea imagina nicio stare care ar fi putut să-l pună în pericol spiritual. În felul acesta avea convingerea proastă că Isus S-a înşelat cu privire la el. Aceasta corespunde întocmai acelei mândrii din Proverbe 16, 18: »Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii« (compară cu 1 Corinteni 10, 12). »Nu te îngâmfa dar, ci teme-te« (Romani 11, 20).
El s-a rugat prea puţin
Petru a greşit atunci când a neglijat rugăciunea. Când Hristos a venit în grădina Ghetsimani în noaptea aceea, a luat cu Sine pe Petru, Iacov şi Ioan şi a zis: »Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine« (Matei 26, 38). El voia ca ei să se roage împreună cu El. El i-a trezit de mai multe ori şi le-a cerut să se roage împreună cu El. A făcut aceasta din pricina lor. Ei aveau nevoie de întărirea credinţei şi înnoirea puterii mai mult decât avea El nevoie. Dar ei nu simţeau propria nevoie.
Rugăciunea era mijlocul prin care Petru se putea întări, ca să reziste ispitei, de care Domnul îl atenţionase. Dar deoarece Petru a desconsiderat atenţionarea din partea lui Isus scurt înainte de a suferi eşecul, nu a simţit cât de necesar era să ceară putere de la Dumnezeu prin rugăciune.
Sunt convins că cele mai multe probleme şi greşeli, cărora le sunt expuşi creştinii, sunt în legătură cu lipsa de rugăciune. »Nu aveţi, pentru că nu cereţi« (Iacov 4, 2). Probabil că eşecul lui Petru putea fi evitat, dacă ar fi fost ascultător de Domnul şi în acest timp s-ar fi rugat în grădină, ca Domnul să-i dea har şi putere să reziste.
Însă Petru şi ceilalţi ucenici au fost aşa de epuizaţi în urma unei zile lungi şi problematice, că probabil nici nu au recunoscut cât de epuizaţi au fost în ce priveşte puterile lor spirituale. Cu siguranţă au simţit că au nevoie de odihna trupului, dar nu au văzut necesitatea înviorării spirituale. În loc să-şi învioreze duhul prin rugăciune – aşa cum au fost mereu îndemnaţi de Isus – voiau prin odihnă şi somn să adune puteri noi pentru trup.
El a dormit prea mult
Aceasta a fost un al doilea factor cu privire la căderea lui Petru. Dormea adânc când s-au apropiat soldaţii, ca să prindă pe Isus. Probabil că Petru scutura toropeala, atunci când deodată a scos sabia şi a lovit pe Malhu, robul marelui preot. Nimeni nu se comportă în felul acesta, dacă este treaz şi deplin conştient de ce se întâmplă. Da, din momentul când ucenicii au fost treziţi, şi până în momentul când au luat hotărârea fatală să părăsească pe Isus şi să fugă, probabil că nu au trecut nici zece minute. Nu au avut timp suficient să devină pe deplin treji. Este uimitor, că, cu toate atenţionările clare din partea lui Isus, au fost total surprinşi în momentul când a sosit ora adevărului.
Aici în grădina Ghetsimani este un contrast remarcabil între Isus şi ucenicii Lui, care erau cu El. El era într-o stare sufletească grea, purta dureri grele şi se lupta în rugăciune – transpirând sânge în adevăratul sens al cuvântului. Ei, dimpotrivă, dormeau adânc, neobservând nimic din tot ce trăia Isus. Nu au observat nimic din tot ce urma să I se întâmple în curând, conform cuvintelor Lui, nimic din mulţimea care se apropia. Dormeau adânc, aşa cum face omul firesc.
Chiar şi atunci când Hristos Însuşi i-a trezit şi le-a cerut să se roage, dorinţa lor carnală de a dormi era aşa de mare, că nu puteau să lupte împotriva ei. Să ne amintim: erau aşa de slabi, că nu aveau putere să rămână treji şi să se roage împreună cu Hristos, când El se afla într-o strâmtorare aşa de evidentă. Ce i-a făcut, atunci, să gândească, că posedă capacitatea trupească să reziste împreună cu El, când propria lor viaţă era în pericol?
Chinul sufletesc al lui Hristos era mai puternic decât tot ce au trăit ei mai înainte. Faptul că L-au văzut transpirând sânge, ar fi trebuit cu siguranţă să fie suficient să-i zguduie ca să se trezească şi să-i facă să se roage împreună cu El. Dar, simţind numai propria epuizare trupească, au ignorat nevoia lor spirituală urgentă. De aceea au neglijat rugăciunea într-un moment când nu trebuia neglijată.
»Este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn« (Romani 13, 11). Deoarece mulţi sfinţi au neglijat rugăciunea şi, privit din punct de vedere spiritual, au dormit prea mult, au ajuns să cadă. Acest factor a avut un rol important şi în eşecul lui Petru.
A acţionat prea repede
Când Petru s-a lăudat, a aţâţat sentimentul propriu de mândrie şi de lipsă de pretenţii faţă de sine însuşi. De aceea nu este de mirare că a încercat să ia situaţia în proprile mâini şi să se bazeze pe puterea trupului, atunci când în cele din urmă a fost pus la probă. Când slujitorii Templului au încercat să prindă pe Isus, »(Petru) a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea« (Matei 26, 51).
A fost spontan şi necugetat, ce a făcut. Dacă în fiecare moment al acelei seri Petru ar fi urmat călăuzirea lui Isus, ar fi putut rămâne cruţat de multe necazuri. Dacă ar fi ascultat, când Isus a vrut să-l atenţioneze, sau dacă s-ar fi rugat, atunci când Isus i-a cerut, cu siguranţă ar fi fost pregătit pentru acest moment. Chiar şi în acest moment ucenicii, pe baza unei minţi omeneşti sănătoase şi printr-o judecată simplă, ar fi trebuit să înţeleagă, că cel mai bine ar fi fost să asculte de călăuzirea lui Isus. Se vedeau în faţa unei mulţimi de oameni înarmaţi, care ameninţa să prindă pe Isus. Dacă Isus ar fi vrut să li se împotrivească, sau să împiedice arestarea, atunci cu siguranţă putea s-o facă (versetul 53). Mai înainte a scăpat de mai multe ori de arestare, fără să folosească forţa (Luca 4, 30; Ioan 8, 59).
Se pare că Petru gândea totdeauna, că ştie mai bine, chiar şi atunci când acţiona despotic şi ajungea în greutăţi tot mai mari.
Hristos a vorbit de mai multe ori despre prinderea şi despre moartea Lui. Da, cea mai aspră mustrare, pe care Petru a primit-o vreodată de la Domnul său, a fost când El la numit „satana” – şi anume, din cauză că Petru a insistat ca Isus să nu vorbească despre moartea Sa. Cu această ocazie Hristos l-a mustrat pe Petru, deoarece el era prea îngrijorat de lucrurile pământeşti. Din aceasta rezultă clar că moartea lui Isus era o chestiune legată de interesele cerului. Petru nu putea înţelege deplina însemnătate a celor ce Isus voia să spună în momentul acela. Dacă s-ar fi gândit atent la cuvintele lui Hristos nu s-ar fi grăbit să scoată sabia în acel moment.
Atunci când Petru a fost mustrat de Domnul, după ce El a vindecat urechea lui Malhu, mândria acestuia a fost fără îndoială lezată. Petru a simţit o durere mare – mai mult decât Malhu, pe care l-a rănit cu sabia. Şi deoarece curajul şi încrederea în sine a lui Petru era pe deplin înrădăcinată în mândria lui firească, nu a mai posedat nicio rezervă, din care să-şi scoată puteri noi, căci mândria lui a fost nimicită. De aceea a fugit cuprins de frică împreună cu ceilalţi ucenici.
A urmat de la distanţă prea mare
Ultimul pas al lui Petru în direcţia eşecului a fost hotărârea de a-L urma pe Hristos de la distanţă, după ce mai înainte a fugit din prezenţa Lui. A căutat să păstreze o anumită distanţă, ca nimeni să nu poată bănui că este un ucenic al lui Isus. Voia însă să rămână cât se poate de aproape, ca să vadă ce se petrecea înaintea lui. Urmărind această tactică, a ajuns la locul unde a fost cel mai tare încercat – în curtea marelui preot -, şi tocmai în momentul când a fost cel mai puţin pregătit să se împotrivească acestei ispite.
Comportarea lui Petru se aseamănă cu comportarea multor credincioşi cărora le este frică să mărturisească public pe Hristos. Deoarece vor să evite să fie recunoscuţi public că sunt creştini, doresc mai bine să se comporte ca cei ce nu sunt creştini. Toate ispitele, pe care ei le văd în faţa lor şi cărora trebuie să li se împotrivească, se înmulţesc şi cresc în intensitate deosebit de mult. Probabil că pentru un credincios nu există nicio situaţie mai periculoasă din punct de vedere spiritual ca succesiunea de împrejurări care rezultă din faptul că încerci să-ţi ascunzi relaţia ta cu Hristos. Petru a învăţat aceasta în modul cel mai dureros.
Şi cu toate acestea aici este ceva foarte remarcabil. Este faptul că Petru nu L-a părăsit definitiv pe Hristos, ci a rămas aşa de aproape de El, încât a putut să-L urmărească pe tot drumul suferinţelor din noaptea aceea. Credinţa lui Petru a fost slabă, dar exista. Dragostea lui faţă de Hristos nu i-a permis să-L părăsească definitiv. A fost mânat de această dragoste, să urmeze pe Domnul său şi să vadă dezbaterile din proces. Atât Ioan, cât şi Petru urmează pe soldaţii care au prins pe Hristos până în curtea marelui preot, unde Ioan era cunoscut slugilor, aşa că el şi Petru au fost lăsaţi să intre în curte (Ioan 18, 16). Petru era acolo suficient de aproape de locul evenimentelor, ca să poată auzi ce se spunea înlăuntru.
Nu se spune nimic mai mult despre Ioan, după ce el a creat posibilitatea lui Petru să intre în curte. Se pare că Ioan nu a rămas mult timp acolo. Deoarece el era binecunoscut personalului de serviciu al marelui preot, probabil că s-a gândit că riscul de a fi recunoscut era prea mare. Probabil că a auzit întrebarea care au fost pusă lui Petru, dacă nu cumva este un ucenic al lui Isus. Dacă era aşa, probabil că Ioan s-a gândit că nu are nici-o şansă în acea grupă, ca să nu fie recunoscut. De aceea s-a retras în linişte. Scriptura nu spune nimic cu privire la locul unde s-a dus. Dar pe baza faptului că nu se relatează nimic despre comportarea lui, se poate presupune cu mare probabilitate, că el nu a rămas mult timp în curtea marelui preot după ce a creat lui Petru posibilitatea de acces.
Înfrângerea spirituală
Petru a fost lăsat să intre în curte la începutul procesului – în timpul când Isus era încă în casa lui Ana. La scurt timp după ce a intrat în curte s-a lepădat de Hristos pentru prima dată. Evanghelistul Ioan scrie: »Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: „Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?” „Nu sunt”, a răspuns el.« (Ioan 18, 17) Matei şi Marcu relatează acelaşi lucru, că această discuţie a avut loc în timp ce Petru se afla în curte (Matei 26, 69; Marcu 14, 66). El s-a aşezat (potrivit relatării lui Luca) în apropierea focului (Luca 22, 56). Evident slujnica, care slujea ca portăriţă la curtea marelui preot, a observat pe Petru când a intrat în curte. Deoarece identitatea lui i s-a părut a fi lipsită de încredere, sau poate era curioasă, s-a dus la foc, ca să-l privească mai îndeaproape. I-a studiat faţa, până s-a convins că era Petru.
Compararea relatărilor evangheliştilor lasă să se recunoască că acest dialog era mai mult decât o singură frază cu o întrebare provocatoare şi o respingere categorică. S-a ajuns la o discuţie îndelungată, deoarece slujnica insista, că Petru era unul din ucenici şi el nega categoric aceasta. Ioan relatează că slujnica a întrebat »Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii omului acestuia?«, la care Petru a răspuns: »Nu sunt« (Ioan 18, 17). Evanghelistul Matei oferă şi alte detalii: »Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el, şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus galileeanul!” Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, şi a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.”« (Matei 26, 69-70). Lepădarea lui Petru »înaintea tuturor« arată că cuvintele lui au fost rostite tare şi puteau fi auzite de cei din jur. Să observăm că slujnica, potrivit relatării evanghelistului Luca, nu a pus numai pe Petru în încurcătură, ci a încercat să-l demasce înaintea grupei adunate în jurul focului: »Şi omul acesta era cu El!« (Luca 22, 56). Petru a replicat cu o simplă negare, spunând că el nu-L cunoaşte: »Femeie, nu-L cunosc!« (versetul 57).
Evanghelistul Marcu ne relatează că după această discuţie cu slujnica, Petru a părăsit locul de lângă foc, ca să se ducă într-un loc mai sigur, ca să se îndepărteze de slujnica care l-a recunoscut. »Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul.« (Marcu 14, 68).
Probabil că pe Petru a început să-l mustre conştiinţa, cântatul cocoşului (dacă presupunem că l-a auzit) i-a adus aminte de atenţionarea de odinioară din partea Domnului. Totul se desfăşura exact aşa cum spusese mai dinainte Isus, şi Petru căuta disperat o ieşire. »Pridvorul« era un pasaj acoperit, o mică curte din faţă, care ducea din curtea interioară spre stradă. Fără îndoială Petru se simţea în nesiguranţă, după ce a fost recunoscut. Probabil a încercat să fie cât mai aproape de poartă, ca să poată fugi, dacă era necesar. Evident a căutat un loc, unde putea să fie singur – probabil un loc unde se putea ascunde în întuneric şi unde raza de lumină a focului nu ajungea. Prin aceasta încerca să evite să fie demascat de cineva care l-ar fi putut recunoaşte.
Dar lucrurile se vor derula altfel. »Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică, şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.” El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!”« (Matei 26, 71-72).
Dacă comparăm relatările evanghelilor, constatăm că în acest moment erau mai mulţi care l-au demascat pe Petru ca fiind un ucenic al lui Isus. Marcu scrie: »Când l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.”« (Marcu 14, 69). Aceasta lasă să se recunoască că era aceiaşi slujnică, portăriţa, care-l întrebase pe Petru. De data aceasta nu a cedat, până când şi alţii dintre cei ce stăteau acolo l-au constrâns pe Petru cu întrebări. Evanghelistul Ioan constată că mai multe persoane l-au convins pe Petru în acel moment: »Ei i-au zis: „Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?”« (Ioan 18, 25). Evanghelistul Luca spune: »Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia.” Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei!”« (Luca 22, 58).
De aceea se pare că Petru are acum deodată a face cu un cerc mic de persoane aflate în curte care procedează ca şi prima slujnică. De aceea replicile lui la acuzările care i se aduceau constituie a doua lepădare a lui. Din nou contestă cu hotărâre şi vehemenţă, contrazicând pe cei care îi puneau întrebări. Cu privire la comportarea lui faţă de prima slujnică se spune: »El s-a lepădat din nou.« (Marcu 14, 70). Omului care l-a recunoscut ca ucenic al lui Hristos, îi zice: »Omule, nu sunt dintre ei!« (Luca 22, 58). Cu privire la grupa care îl constrângea să recunoască apartenenţa lui la cercul celor doisprezece, se spune: »El s-a lepădat şi a zis: „Nu sunt.”« (Ioan 18, 25). Şi cu privire la comportarea lui faţă de a doua slujnică, femeia amintită de evanghelistul Matei, se spune: »El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!”« (Matei 26, 72). Şi în felul acesta s-a lepădat a doua oară, de când a intrat în curte, spunând că nici nu cunoaşte pe Isus.
Este o ironie în faptul că mai multe slujnice şi o grupă mică de slujitori de la curtea marelui preot au putut să-l momească pe Petru să se lepede aşa de energic. Să ne gândim că cu numai câteva ore mai înainte a afirmat energic că niciodată nu se va lepăda de Hristos, chiar dacă aceasta îl va costa viaţa. În grădina Ghetsimani a fost gata să folosească sabia înaintea unei grupe mari de bărbaţi înarmaţi. De data aceasta dă înapoi fricos, deoarece câteva slujnice l-au identificat a fi urmaş al lui Isus.
Nimic nu lasă să se recunoască că slujnicele, sau unul din ceilalţi care erau în curte, ar fi făcut pe Petru să sufere, dacă el ar fi recunoscut apartenenţa lui la cercul ucenicilor lui Hristos. Dacă aceasta ar fi fost intenţia lor, ar fi putut să strige imediat pe slujitorii curţii, la simpla bănuială că Petru era un ucenic al lui Isus. Se pare mai mult, că ei au batjocorit pe Petru. Şi Petru – care cu puţin timp înainte a zis cu toată energia că este gata să nu se lase prin nimic dus în rătăcire faţă de credincioşia lui faţă de Hristos – a fost surprins de această încercare mică. Se aştepta evident la un atac frontal, la care se simţea în pericol. Aceasta explică reacţia lui rapidă cu câteva ore mai înainte din grădina Ghetsimani, când a apărut ceata de călăi înarmaţi – ca şi cum ar fi fost gata să lupte singur cu o armată întreagă. Dar incapacitatea lui, în faţa întrebărilor insistente ale unor slujnice şi ale slujitorilor de a recunoaşte că aparţine lui Hristos, arată cu toată tristeţea cât de nepregătit a fost Petru. Satana a demascat vulnerabilitatea sa, aşa că nu era necesară nici o ameninţare sau un atac direct la persoana sa, ca să-l facă să se lapede de Domnul lui.
Cea de-a doua lepădare a lui Petru, cu jurământ, a fost o greşeală mult mai mare decât prima lepădare. La o lepădare cu jurământ iei realmente pe Dumnezeu ca martor, că afirmaţiile tale sunt adevărate. Un jurământ în societate este văzut ca o obligaţie incontestabilă faţă de adevăr. Cine jură fals pentru a acoperi o minciună necinsteşte Numele Domnului în cel mai hulitor chip. În fond el încerca să facă pe Dumnezeu martor la o minciună. În privinţa aceasta Petru a păcătuit conştient şi cu voia. Dar el era deja într-o plasă intransparentă, ţesută de el însuşi, din care acum nu mai era nicio scăpare.
Jurământul lui Petru a făcut să înceteze reproşurile care i se aduceau. Evanghelistul Luca spune că a trecut aproximativ o oră până la ultima lepădare a lui Petru. Se pare că Petru s-a aşezat într-un loc în interiorul curţii, de unde putea să privească în casă şi să observe ce se petrecea cu Isus. La un anumit moment din acest ceas i-a reuşit lui Caiafa să obţină de la Isus mărturia care pentru marele sfat părea să fie o blasfemie. Evanghelistul Marcu încadrează momentul când Isus, cu ochii legaţi, a fost bătut şi scuipat, înainte de lepădarea lui Petru (Marcu 14, 65-66). De aceea Petru a trăit probabil momentul maltratării lui Isus.
Probabil că între timp cei care erau adunaţi în curte au discutat despre Petru şi relaţia sa cu Isus. S-au hotărât să-i aducă dovezi din care să-l convingă de apartenenţa lui la ucenicii lui Isus: »Peste puţin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat, şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.”« (Matei 26, 71). Din relatarea evanghelistului Luca reiese că cel ce a pus întrebarea a zis: »Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.« (Luca 22, 59).
De data aceasta cei care-l interogau aveau şi un martor: »Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?!« (Ioan 18, 26).
Faptul că o rudă a lui Malhu a recunoscut pe Petru şi a putut să-l identifice ca fiind unul care a fost în grădină atunci când Isus a fost prins, pare să-l fi pus pe Petru în mare încurcătură. De data aceasta »a început să se blastăme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!”« (Matei 26, 74). Când s-a blestămat şi a jurat nu a folosit expresii ordinare şi indecente, ca acelea pe care noi le punem de obicei în legătură bletemul şi jurământul. Înseamnă mai degrabă, că Petru a rostit un blestem asupra lui însuşi. Conţinutul lor era, ca el să moară pedepsit de mâna lui Dumnezeu, dacă cuvintele lui nu sunt adevărate. În afară de aceasta, a făcut un jurământ, luând pe Dumnezeu ca martor: prin aceasta a confirmat că nu cunoaşte pe Isus. A fost cel mai puternic jurământ, care se putea face. Când un om face un astfel de jurământ şi îl foloseşte pentru a ascunde o minciună, aceasta este cea mai condamnabilă formă de minciună – întăreşti o minciună clară printr-o blasfemie pe faţă: faci să se recunoască că Dumnezeu este martorul unei minciuni şi chemi judecata lui Dumnezeu să vină asupra capului tău. Se pare că în acest moment Petru a pierdut orice simţământ cu privire la prezenţa reală a Domnului. Era aşa de hotărât să întărească minciuna lui, că a refuzat orice reţinere.
»Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul« (Luca 22, 60). Evanghelistul Marcu spune că acesta a fost al doilea cântat al cocoşului. El este singurul evanghelist care spune că Isus a zis: »Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori« (Marcu 14, 72, compară cu versetul 30). Ceilalţi evanghelişti amintesc numai că a cântat cocoşul. Numai Marcu consideră că este potrivit să redea exact de câte ori a cântat cocoşul. El a reţinut acest detaliu ca să sublinieze cât de exact a vorbit mai dinainte Isus despre lepădarea lui Petru. Fără îndoială Marcu a aflat despre acest detaliu de la Petru. (Evanghelia după Marcu a fost numită în Biserica de la început „Amintirile lui Petru”, deoarece, văzut omeneşte, Petru a fost sursa cea mai importantă pentru detalile deosebite prezentate de Marcu.) Probabil că Petru însuşi a vrut să scoată în evidenţă că cocoşul a cântat de două ori. Se recunoaşte cât de răbdător a fost Domnul cu el, dându-i aşa de multe semnale de atenţionare şi semne ale harului Său – chiar şi atunci când Petru a rămas pe drumul păcătos al lepădării.
Exact în momentul acesta, când cocoşul a cântat a doua oară, s-au petrecut următoarele: »Domnul S-a întors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.”« (Luca 22, 61). Domnul trebuie să fi stat în aşa fel, că întorcându-Se a putut să privească printr-o fereastră deschisă direct în ochii lui Petru. Faţa Lui, tocmai lovită şi scuipată de oameni răi, S-a îndreptat în acest moment spre Petru. Ochii plini de iubire ai Domnului său atotştiutor au întâlnit ochii săi şi au privit în adâncul sufletului lui. Verbul folosit de Luca este emblepō. El descrie o privire ţintă, aproape fixă. Nu era o privire acuzatoare, ci una plină de dragoste, insistentă, care a frânt inima lui Petru.
Căinţa
Când Isus a întâlnit privirea lui Petru, acesta »şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus. … Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar« (Matei 26, 75). Adevăratul caracter al lui Petru nu se arată în faptul că s-a lepădat de Hristos, ci în faptul că s-a căit. Să observăm în primul rând cât de repede s-a căit. Imediat după ce a cântat cocoşul şi Hristos a privit la Petru a început să-l mustre conştiinţa. A părăsit terenul marelui preot şi s-a dus într-un loc, singur, şi a plâns cu amar.
Nu se spune unde s-a dus. Probabil că a fost în imediata apropiere a curţii, în partea exterioară a ei, pe una din străzile învecinate. S-ar putea să se fi întors înapoi în grădina Ghetsimani – în locul unde se retrăgea în mod obişnuit Isus, seara, împreună cu ucenicii Lui; la locul unde cu câteva ore mai înainte ar fi trebuit să se roage şi să plângă. În orice caz Petru nu a amânat căinţa pentru o zi (aparent) mai favorabilă. S-a gândit imediat la cuvintele lui Isus şi la atenţionarea plină de dragoste, pe care în împietrirea lui cu câteva ore mai înainte nu a băgat-o în seamă. A mărturisit înlăuntrul lui comportarea lui greşită din cauza căreia a fost foarte întristat.
Lacrimile pocăinţei nu pot aduce iertarea păcatelor. (Numai moartea lui Isus poate face aceasta). Dar o întristare sinceră este totuşi un semn important al unei pocăinţe adevărate. »Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea« (2 Corinteni 7, 10). Aşa cum vom vedea în curând, şi Iuda s-a căit. Potrivit cu relatarea evanghelistului Matei, lui Iuda i-a părut rău de ce a făcut şi a încercat să dea banii de sânge înapoi preoţilor celor mai de seamă. Simţămintele de vină cu privire la ce a făcut l-au determinat chiar să se ducă şi să se spânzure. O astfel de întristare este întristarea lumii acesteia, care duce numai la moarte. Ea poate avea o căinţă sinceră asupra urmărilor păcatului înfăptuit, părându-i rău de distrugerea prestigiului, de pierderea prietenilor sau pierderea influenţei. Dar ea nu reflectă o schimbare adevărată a inimii, şi prin aceasta o adevărată căinţă cu privire la păcat.
Întristarea lui Petru a fost de altă natură. »A plâns cu amar« (Matei 26, 75). Era cea mai mare întristare posibilă a inimii – unită cu ruşinea faţă de comportarea păcătoasă, ură asupra păcatului şi o dorinţă aprinsă pentru refacerea adevăratelor relaţii cu Hristos.
Probabil că Petru s-a gândit că dispăruse orice speranţă de împăcare cu Hristos. El auzise învăţătura lui Isus, că de oricine se va lepăda de El înaintea oamenilor, se va lepăda şi El înaintea Tatălui Său (Matei 10, 33). Este probabil că s-a temut că şi-a pierdut pentru totdeauna relaţia lui cu Hristos. Deoarece era total sub influenţa întristării mari cu privire la propriul păcat, se pare că nu şi-a recâştigat deplina încredere atunci când a venit vestea învierii lui Hristos dintre cei morţi. Din punctul de vedere al lui Petru, lumina victoriei învierii părea să fie tulburată de amintirea amară a propriului eşec.
Da, scurt timp de la înviere, Petru s-a decis să se reîntoarcă la profesia lui de odinioară de pescar. Când a plecat, l-au însoţit şi alţi ucenici (compară cu Ioan 21, 3). Cu această ocazie li S-a arătat Hristos în mod deosebit. În cele din urmă El a întrebat pe Petru cum stă cu dragostea lui pentru El. Petru s-a lepădat de trei ori de Hristos. Hristos l-a întrebat de trei ori de dragostea sa. Şi de trei ori a confirmat Petru că încă Îl mai iubeşte (Ioan 21, 15-17). După aceea Hristos l-a împuternicit pentru lucrare. Prin aceasta El a arătat, că se poate ierta chiar şi un păcat aşa de mare, dacă păcătosul se pocăieşte sincer.
Pocăinţa lui Petru a fost cu adevărat sinceră. El nu s-a mai lepădat de Hristos. Fapt este că tot restul vieţii sale, Petru s-a caracterizat ca vestitor curajos al lui Hristos – chiar şi în situaţii când viaţa îi era ameniţată. La numai cincizeci de zile de la acea noapte îngrozitoare a lepădării sale, Petru va sta în Ierusalim în ziua de Rusalii înaintea a mii de oameni. Cu această ocazie a rostit cea mai puternică şi insistentă predică din toată istoria Bisericii. Începând cu acest mare triumf din ziua de Rusalii, Petru s-a lăsat folosit de Domnul, ca să conducă mii şi mii de oameni la Hristos (vezi Faptele Apostolilor capitolul 2-12).
Faptul că Petru a primit de la Hristos în chip aşa de minunat darul iertării şi reabilitării, dovedeşte cât de sinceră a fost căinţa lui. El nu a uitat niciodată amărăciunea lepădării lui şi de aceea nu a mai căzut niciodată în acest păcat. După o legendă, răspândită în timpul de la începutul creştinismului, Petru ar fi plâns de fiecare dată când auzea cocoşul cântând.
Cel mai remarcabil în toată această întâmplare este mărimea harului şi minunea iertării care poate să reaşeze pe un sfânt căzut într-o astfel de poziţie, ca lucrarea lui să fie deosebit de folositoare. Din nou ni se atrage atenţia că nu ocara şi indecenţa păcatului lui Petru sunt tema pe care Scriptura o accentuează. Această întâmplare este relatată de toate cele patru evanghelii în mod deosebit pentru a scoate în evidenţă harul de care a avut parte Petru. Ea include una din cele mai concrete dovezi ale minunatei, inatacabile siguranţă a mântuirii, în care toţi cei care aparţin lui Hristos, vor fi păstraţi de El (compară cu Ioan 6, 37-40).
Câteva ore înainte de lepădarea lui Petru, Hristos S-a rugat: »Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura« (Ioan 17, 12). Isus a ştiut că Petru va păcătui. El a ştiut de asemenea că Petru se va căi şi că va fi reabilitat după eşecul lui. Tot aşa a ştiut că trădarea lui Iuda rezulta din respingerea definitivă şi irevocabilă a adevărului. Atât lepădarea lui Petru cât şi căderea lui Iuda erau în deplină concordanţă cu planul şi scopurile lui Dumnezeu.
Deoarece Petru aparţinea cu adevărat lui Hristos, Hristos la păzit să nu cadă aşa de rău, ca să fie nimicit. Mai târziu Petru a vorbit despre puterea lui Dumnezeu care ne păzeşte, ca îmbărbătare pentru alţi creştini, ameninţaţi cu prigoana. El a scis:
»Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă, şi neîntinată, şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care este totuşi cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.« (1 Petru 1, 3-7).
Fără îndoială Petru s-a gândit la experienţele proprii, atunci când a scris această scrisoare. El a ştiut mai bine decât oricine, cât de minunat este să fi păzit de Dumnezeu. A ştiut foarte bine, că siguranţa mântuirii lui nu era rodul credincioşiei lui. Mai degrabă el a fost păzit de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, chiar dacă firea lui l-a călăuzit să devină necredincios şi să părăsească pe Hristos. Era Dumnezeu, care în harul Lui l-a luat înapoi – Dumnezeu, care i-a păstrat credinţa în mijlocul încercărilor ca să nu eşueze. Petru nu putea să prezinte merite proprii, ca să rămână păzit de eşecul definitiv.
Să observăm că Petru nu spune credincioşilor că ei trebuie să se străduiască în vreun fel pentru siguranţa lor în Hristos. Nu a zis niciodată, că siguranţa mântuirii lor este dependentă întru câtva de credincioşia lor. Nu le-a adresat nici un cuvânt de îmbărbătare şi nu i-a îndemnat să se bazeze pe curajul propriu. El îşi amintea prea bine, ce nebunie a fost să te bazezi pe lipsa de pretenţii faţă de sine însuşi şi pe încrederea în sine însuşi.
În loc de aceasta a arătat spre Acela, care este cu adevărat în stare să-i păzească de cădere şi să-i prezinte fără vină înaintea tronului Său (compară cu Iuda 24-25). Era Domnul, Cel care l-a păzit pe Petru – Acelaşi Domn care garantează siguranţa mântuirii oricărui credincios. Puterile active ale cărnii noastre ne pot umple cu îndoială, frică şi nesiguranţă – ceea ce este fără îndoială aşa. Dar dacă avem nevoie de putere şi de îmbărbătare, atunci să ne îndreptăm spre credincioşia Lui, căci »dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu se poate tăgădui singur« (2 Timotei 2, 13).
Dupa ce a furat munti de avutii ,s-a ales cu…praf in ochi! Miliardarul Ioan Niculae, condamnat definitiv la 5 ani de închisoare, s-a întors din Italia și s-a predat polițiștilor
Omul de afaceri Ioan Niculae, unul dintre cei mai bogați români, a fost arestat pe aeroportul internațional Henri Coandă. Era dat în urmărire națională, pentru că trebuie să execute 5 ani de închisoare.
Milionarul a ajuns în România cu o companie low cost.
El a venit din Italia, unde se trata după ce s-a infectat cu Covid19.
Ioan Niculae a fost încătușat imediat după aterizare și dus direct la penitenciar unde ar urma, teoretic, să stea în pușcărie, 5 ani!
Unul dintre cei mai bogați români a fost dat în urmărire după ce poliţiştii nu l-au găsit acasă. Ei aveau sarcina să pună în aplicare un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, după ce Niculae a fost condamnat, definitiv, la cinci ani de detenție.
Niculae a spus joi seara, într-o intervenţie la un post de televiziune, că este internat într-o clinică din Italia, dar şi-a făcut externarea. A mai declarat că ar urma să ajungă vineri în România.
Omul de afaceri, cu o avere estimată undeva între 700 de milioane și un miliard de euro, a fost găsit vinovat pentru instigare la evaziune fiscală, instigare la spălare de bani și cumpărare de influență, iar joi seară a fost dat în urmărire națională.
Ioan Niculae a fost condamnat inițial pe 27 ianuarie, în acest an, la 3 ani și jumătate de pușcărie, numai că, acum, Curtea de Apel, care a dat și sentința definitivă, i-a majorat pedeapsa de la 3 ani și jumătate în spatele gratiilor, la 5 ani de pușcărie cu executare.
El a fost găsit vinovat pentru următoarea faptă: practic, mai pe înțelesul oamenilor, ar fi încheiat contracte fictive pentru firma sa, în așa fel încât profitul firmei să fie mai mic, drept pentru care să plătească mai puțin TVA statului român și, de asemenea, să plătească impozite mai mici.
Spune că se recuperează în Italia, după ce a fost bolnav de Covid-19
Patronul firmei Interagro și al echipei de fotbal Astra Giurgiu, care figura, la un moment dat, în top 3 al celor mai bogați oameni din România, a adus prejudicii statului român în valoare de peste 10 milioane de lei. Iar aceasta nu a fost prima condamnare.
În 2015, omul de afaceri a mai fost condamnat la 2 ani și jumătate de pușcărie în dosarul Mita la PSD, însă a fost eliberat condiționat după ce a executat numai 10 luni de închisoare.
Rămâne de văzut dacă restul de pedeapsă de atunci, din 2015, adică un an și opt luni de pușcărie se vă adaugă celor 5 ani dați de Curtea de Apel București prin sentință definitivă.
În mod normal, omul de afaceri ar fi trebuit să fie încarcerat imediat, însă el nu se află în ţară, pentru că la sfârşitul lunii ianuarie, când s-a dat prima sentinţă, era în Italia, unde, spune el, se recupera în urma COVID-19. Rămâne de văzut dacă Niculae va ajunge vineri în România, așa cum a spus.
Schimbare totala in cazul privatizarii ICA, in care este acuzat Dan Voiculescu. Ce se va intampla de la 1 iulie
Dosarul privatizarii Institutului de Cercetari Alimentare (ICA), in care unul dintre inculpati este Dan Voiculescu, a fost repartizat unui nou complet de judecata de la Curtea de Apel Bucuresti.
Acest complet este format din Camelia Bogdan si Mihai Alexandru Mihalcea. Repartizarea dosarului la un alt complet a fost necesara dupa ce presedintele completului initial, Stan Mustata, a fost arestat pentru trafic de influenta, iar celelalalt membru, Florica Duta, s-a pensionat. Noii membri ai completului, care vor judeca dosarul incepand din 1 iulie, au promovat de curand de la Tribunalul Bucuresti la Curtea de Apel din Capitala.
Camelia Bogdan a judecat, printre altele, dosarul de favorizare a lui Nicolae Popa, in care a fost condamnat Sorin Ovidiu Vantu, iar Mihai Alexandru Mihalcea a respins o cerere de eliberare conditionata a aceluiasi om de afaceri, pe motiv ca acesta “nu a facut eforturi deosebite pe calea reeeducarii sale si nici nu a incercat sa se remarce intr-un mod deosebit”.
Presedintele Traian Basescu a semnat luni decretul de eliberare din functie, prin pensionare, a judecatorului Florica Duta, de la Curtea de Apel Bucuresti, dupa ce membrii Consiliului Superior al Magistraturii au luat act, in 18 iunie, de cererea magistratului.
Judecatorul Florica Duta facea parte, alaturi de Stan Mustata, din completul de la Curtea de Apel Bucuresti care a primit spre solutionare dosarul in care Dan Voiculescu si alti 12 inculpati din dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetari alimentare au contestat condamnarile primite la Tribunalul Bucuresti. Judecatorul Stan Mustata a fost arestat in 30 aprilie si ulterior trimis in judecata, pentru luare de mita si trafic de influenta.
Si Stan Mustata a inaintat Consiliului Superior al Magistraturii, in 12 mai, o cerere de pensionare. Analizarea cererii lui Stan Mustata a fost amanata de plenul Consiliului Superior al Magistraturii pana la solutionarea definitiva a dosarului in care magistratul este acuzat ca ar fi cerut si primit bani pentru solutionarea favorabila a mai multor dosare penale.
Magistratul Stan Mustata trebuia sa judece, in 29 aprilie , impreuna cu Florica Duta, apelurile formulate in dosarul privind privatizarea ICA. Cu cateva ore inainte de judecarea dosarului, Stan Mustata a fost ridicat si dus la audieri la DNA, iar ulterior magistratul a fost retinut, fiind acuzat de fapte de coruptie in schimbul unor solutii favorabile in dosare. in 30 aprilie, judecatorul Stan Mustata si grefiera Mariana Curea, care i-ar fi fost complice, au fost arestati preventiv, in urma unei decizii a Curtii de Apel Bucuresti.
La termenul din 8 aprilie, Stan Mustata formulase o cerere de abtinere in dosarul ICA. Judecatorul arata ca, in urma unor materiale de presa “neadevarate”, in care se relateaza presupuse interese ale sale in acest dosar, formuleaza cererea de abtinere, pentru eliminarea oricaror dubii sau suspiciuni. Cererea a fost respinsa, astfel ca Stan Mustata a continuat sa judece acest dosar. Dupa arestarea lui Stan Mustata, in locul acestuia in completul care judeca dosarul ICA au fost repartizati alti judecatori.
In 10 iunie, avocatii din dosarul privind privatizarea ICA au cerut judecarea cauzei de catre un alt complet, stabilit prin repartizare aleatorie.
In 26 septembrie 2013, Tribunalul Bucuresti l-a condamnat pe Dan Voiculescu la cinci ani de inchisoare cu executare pentru spalare de bani. Instanta a constatat ca a fost implinit termenul de prescriptie speciala si a dispus incetarea procesului penal pentru cealalta infractiune de care a fost acuzat Dan Voiculescu de catre procurorii DNA, respectiv cea de folosire, de catre o persoana care indeplineste o functie de conducere intr-un partid, a influentei si autoritatii date de aceasta calitate in scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Gheorghe Mencinicopschi, fostul ministru Sorin Pantis, Corneliu Popa, Catalin Sandu Jean, Vlad Savulescu si Flavius Adrian Pop au fost condamnati la sase ani de inchisoare cu executare. Instanta a mai dispus condamnarea la cate cinci ani de inchisoare cu executare a lui Gheorghe Sin, Constantin Baciu, Alexandru Petre, Grigore Marinescu si Vica Ene. in cazul lui Marian Gheorghe Domnisoru, instanta a dispus incetarea procesul penal, constatand ca acesta a decedat in cursul procesului penal.
Sentinta a fost contestata la Curtea de Apel Bucuresti, care va da o decizie definitiva in acest dosar.
Dan Voiculescu si alte 12 persoane au fost trimisi in judecata in acest dosar la inceputul lunii decembrie 2008. Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie sustin ca privatizarea frauduloasa a ICA ar fi fost facuta in folosul lui Dan Voiculescu, fiind realizata prin subevaluarea bunurilor institutului cu peste 7,7 milioane de euro. Potrivit procurorilor, prejudiciul produs in urma acestei privatizari se ridica la peste 60 de milioane de euro.
Sursa: Mediafax
Federatia Nationala a Producatorilor Agricoli din Romania (FNPAR), Liga Organizatiilor Utilizatorilor de Apa pentru Irigatii din Romania (LUAIR) si federatia sindicala „Agrostar” sustin ca privatizarea Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare (SNIF) este o „hotie nationala”, care ascunde o afacere imobiliara de proportii.
Guvernul a decis ca actiunile statului la SNIF, care exploateaza terenuri cu o suprafata totala de 2,135 milioane metri patrati, sa fie vindute prin licitatie publica cu strigare, nu prin negociere de oferte finale, cum a anuntat initial Agentia Domeniilor Statului (ADS), institutia prin intermediul careia statul controleaza SNIF.
„Guvernul da ultimul tun imobiliar printr-o hotarire care prevede privatizarea Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare Bucuresti”, se arata intr-un comunicat semnat de presedintele FNPAR, Viorel Matei, presedintele LUAIR, Viorel Nica, si de presedintele federatiei sindicale Agrostar, Stefan Nicolae.
Cele trei asociatii sustin ca prin aceasta hotarire Guvernul „sfideaza” intelegerea cu Banca Mondiala si prevederile Legii 4/2004, care stabilesc, printre altele, ca privatizarea SNIF va fi realizata conform Legii 138/2004 a Imbunatatirilor Funciare, articolul 77, si hotaririi 1.407/2004. „Aceste acte normative cuprind scopul, principiile si principalii beneficiari ai privatizarii SNIF, respectiv agricultorii asociati in organizatii de utilizatori de apa pentru irigatii (OUAI), membrii ai LUAIR si FNPAR, care detin peste 1,1 milioane de hectare de amenajari de imbunatatiri funciare ce au nevoie de intretinere si reparatii, mentenanta, servicii care sint detinute de SNIF”, se spune in comunicat.
Presedintele FNPAR, Viorel Matei, a declarat ca metoda de privatizare prin licitatie cu strigare nu va permite asociatiilor de agricultori sa participe cu oferte, iar SNIF va fi vinduta unui investitor privat care nu va avea niciun interes sa pastreze activitatea societatii.
„In data de 11 noiembrie 2008, in sedinta de Guvern, s-a trecut „pe sub masa” o hotarire de Guvern prin care privatizarea SNIF se face prin licitatie olandeza, pe baza unei note de fundamentare aberante, care ascunde o afacere imobiliara de proportii si care mai presus de toate va duce la distrugerea agriculturii romanesti”, se spune in comunicat.
Potrivit aceleiasi surse, vinzarea unei societati presupune ca acea societate sa aiba definit capitalul, deci si activele, fapt inexistent la aceasta data in cazul SNIF.
„Facem apel la institutiile statului responsabile, la oamenii politici, la toti cei in masura sa ia act in fata acestei „hotii nationale” care pe linga imbogatirea unora, va duce la diminuarea competitivitatii agricultorului roman”, se mai mentioneaza in comunicat.
ADS a fost mandatata de Guvern sa vinda intregul pachet de actiuni detinut de stat la SNIF prin licitatie publica cu strigare, contractul de vinzare-cumparare de actiuni urmind sa fie semnat in termen de zece zile lucratoare de la data adjudecarii. Initial ADS anuntase ca vinzarea va fi realizata prin negociere de oferte finale.
Potrivit vicepresedintelui ADS, Marian Radu, metoda de privatizare a fost schimbata la propunerea Ministerului Economiei si Finantelor, pentru ca procesul sa fie mai transparent.
30 de ani de la Revoluția din 1989. Ce s-a întâmplat între 16 și 22 decembrie 1989 în România
Revoluţia română din decembrie 1989 a înlocuit totalitarismul cu libertatea. În urmă cu 30 de ani, o revoltă a românilor începută la Timişoara a cuprins ca o flamă toată ţara. A fost atât de puternică, încât a spulberat în câteva zile aproape patru decenii de dictatură comunistă. Au fost cele mai curajoase proteste ale sfârșitului de secol XX în Europa și s-au soldat, din păcate, cu victime, spre oroarea lumii întregi, care a putut privi – pentru prima dată în direct, la televizor – cum se desfășoară o revoluție într-o țară sătulă de zecile de ani de privațiuni și suferințe.
Regimul lui Nicolae Ceaușescu a căzut în ultimele zile ale anului 1989, încununând o transformare mai amplă care deja se petrecuse în fostul bloc comunist: Zidul Berlinului căzuse, Războiul Rece se sfârșea, iar Europa de Est își regăsea libertatea și democrația.
Foşti oficiali ai regimului totalitar nu au dispărut, însă, complet de pe scena publică din România, dimpotrivă. Dar hotărârea românilor de a avea pluralism politic, libertate de exprimare, libertatea de a călători şi de a-şi conduce propriile afaceri a câştigat.
Ce s-a întâmplat între 16 și 22 decembrie în România? Iată o cronologie succintă a evenimentelor care au marcat Revoluția din 1989:
16 decembrie 1989
Timişoara, zorii zilei – Câteva zeci de manifestanţi, veniți încă din seara zilei de 15 decembrie, păzesc casa din care pastorul reformat Laszlo Tokes ar fi urmat să fie evacuat. În cursul dimineţii, primarul dă asigurări personal că pastorul rămâne pe loc, dar protestatarii se înmulţesc.
Ora 14:00 – Peste 1000 de persoane sunt adunate în faţa bisericii şi a casei pastorului, pe strada Timotei Cipariu. Tramvaiele sunt blocate. În zonă sosesc 28 de miliţieni în uniformă, dar şi cadre ale Securităţii şi Miliţiei în civil.
Ora 16:00 – Prezenţa Securităţii şi a Miliţiei sporeşte tensiunea. Manifestaţia devine politică. Protestatarii strigă „Jos Ceauşescu!” şi cer o viaţă mai bună.
Ora 18:00 – În zonă apar 80 de scutieri şi trei maşini de pompieri.
Ora 19:00 – Au loc ciocniri între protestatari şi forţele represive. Scutierii sunt înfrânţi de manifestanţi. Un furtun imens al pompierilor ajunge în râul Bega.
Ora 20:30 – Circa 700 de manifestanţi merg spre sediul judeţean al PCR, un alt grup spre Piaţa Operei.
Ora 21:00 – Şeful Securităţii de la Bucureşti, Iulian Vlad, trimite la Timişoara o echipă operativă de rang înalt pentru a înăbuşi revolta.
Orele 21:00 – 23:30 – Forţele represive alcătuite din miliţieni, securişti, pompieri şi grăniceri arestează şi brutalizează 180 de manifestanţi. La ordinul lui Niclae Ceauşescu, garnizoana MApN Timişoara intră în alertă.
17 decembrie 1989
Timişoara
Ora 9:00 – După ce în data de 16, manifestanţii alungaseră scutierii şi pompierii din centru, în oraş ajunge un grup operativ de la Marele Stat Major al Armatei. Lazlo Tokes şi soţia fuseseră evacuaţi cu violenţă în cursul nopţii. Începe o demonstraţie de forţă militară.
Ora 11:00 – Pe străzile Timişoarei se află câteva mii de manifestanţi. Vitrinele librăriilor din centru sunt sparte, sunt distruse cărţile care îl glorificau pe dictator. Ministrul Apărării, Vasile Milea, ordonă ca sediul PCR din oraş să fie apărat cu 400 de soldaţi.
Ora 13:30 – De la București, Vasile Milea transmite că „situaţia de la Timişoara s-a agravat. Este ordin să intervină armata. Armata intră în stare de luptă. În judeţul Timiş este stare de necesitate”. Legal, ordinul nu putea veni decât de la Nicolae Ceauşescu.
Ora 13:45 – Pe străzile Timişoarei apar tancurile. Pe Calea Girocului, protestatarii le blochează şi ridică în faţa lor baricade. Unele sunt incendiate.
Orele 12:00-14:00 – Punctele simbolice şi strategice ale Timişoarei sunt împânzite de dispozitive MApN.
Ora 15:30 – Conducerea garnizoanei din oraş a fost preluată de şefii din Marele Stat Major, veniţi din Capitală: general maior Ştefan Guşă şi general locotenent Victor Atanasie Stănculescu, prim-adjuncţi ai ministrului apărării, general locotenent Mihai Chiţac etc., alături de secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Ion Coman.
Orele 16:00 -18:00 – Manifestanţii iau cu asalt Comitetul Judeţean de partid, intră în clădire, distrug inscripţia PCR de pe faţadă.
La Bucureşti se adună Comitetul Executiv al PCR. Nicolae şi Elena Ceauşescu îi ceartă pe miniştrii Apărării, de Interne şi pe ceilalţi generali că la Timişoara încă nu s-a tras cu muniţie de război.
„Să fi tras în ei, să fi căzut și pe urmă luați și băgați în beci. Nu vi s-a spus așa? Unul să nu iasă!”– strigă Elena Ceaușescu.
„Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este în Timișoara, să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, atât unitățile Ministerului de Interne, cât și cele ale Apărării Naționale, și oriunde se încearcă vreo acțiune, lichidată radical! Cei care au intrat în Comitetul Județean al PCR nu trebuiau să mai iasă de acolo!”, spune și Nicolae Ceaușescu.
Miniştrii Milea, Postelnicu, şeful Securităţii, Iulian Vlad, promit să remedieze situaţia. La Timişoara, forţele de represiune trag primele focuri de armă.
Ora 18:00 – La ordinul gen.mr. Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major, soldaţii trag din plin asupra protestatarilor de pe Calea Girocului sub pretext că recuperează tancurile blocate.
Ora 18:45 – MApN transmite către garnizoana Timişoara indicativul „Radu cel Frumos”, adică înarmarea militarilor cu muniţie de război şi alarmă parţială de luptă. Se trage şi în centru, la Catedrală, pe Calea Lipovei şi în alte puncte.
Seara – În câteva ore au fost împuşcaţi mai mult de 300 de oameni. Răniţii ajung la spital cu maşini particulare, fără însemne. Salvările nu apar în zonele de conflict.
Noaptea – În noaptea de 17 spre 18 decembrie, autorităţile „inventariază” cadavrele de la Spitalul Judeţean. Din ordinul Elenei Ceauşescu şi subsecvent al lui Ion Coman, în operaţiunea „Trandafirul”, 43 din cele 58 de cadavre aflate la morgă sunt trimise cu un camion frigorific la Bucureşti. Aici vor fi incinerate, iar cenuşa aruncată într-un canal.
18 decembrie 1989
Bucureşti, Timişoara
Ora 05:30 – Secretarul PCR, Ion Coman, raportează la Bucureşti că la Timişoara „situaţia este sub control”. În precedentele 24 de ore, la Timişoara fuseseră ucişi 66 de manifestanţi. Numărul răniţilor se apropia de 300.
Ora 08:00 – Informat în detaliu asupra represiunii, Nicolae Ceauşescu decide că nu este cazul să contramandeze vizita în Iran. Pleacă la Teheran.
Ora 09:00 – La Timişoara, trupelor MApN suplimentare din Buziaş, Lugoj şi Arad li se adaugă soldaţi din Buzău. În ciuda represiunii, zeci de mii de muncitori timişoreni intră în grevă generală.
Orele 15:00-16:00 – Grupuri masive de muncitori revoltaţi de măcelul din ajun se îndreaptă spre centrul oraşului.
Orele 17:00 – 19:00 – Manifestanţi cu lumânări în mâini se adună pe treptele Catedralei. Generalul Mihai Chiţac a ordonat soldaţilor să tragă şi a tras el însuşi în civili. În oraş se va trage până dimineaţă. Cu totul, 7 morţi şi 98 de răniţi.
19 decembrie 1989
Bucureşti, Timişoara
Ora 05:00 – La crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti are loc acţiunea ilegală de incinerare a celor 43 de corpuri furate de la morga Spitalului Judeţean din Timişoara. Ordonată de Elena Ceauşescu, operaţiunea „Trandafirul” era menită să şteargă urmele represiunii.
Orele 07:00 – 12:00 – La Timişoara, mii şi mii de lucrătorii de la Optica, AEM, Electro-Timiş, ELBA, Solventul, Azur Electromotor ies în stradă. Securişti şi militari conspiraţi constată că manifestaţiile se amplifică. Protestul de la Timişoara nu mai poate fi oprit.
Ora 13:50 – Gen. mr. Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major, ordonă retragerea în cazărmi a tancurilor şi TAB-urilor, precum şi o parte a soldaţilor. Tuturor li se interzice folosirea armamentului de război din dotare.
Orele 15:00-17:00 – Demonstranţii controlează toate punctele simbolice ale Timişoarei.
Seara – Manifestanţii rămân până târziu în centrul oraşului.
20 decembrie 1989
Timişoara, Bucureşti
Ora 09:00 – Zeci de mii de manifestanţi vin dinspre platformele industriale spre Piaţa Operei din centrul Timişoarei. Strigă: „Jos dictatorul”, „Libertate!”, „Există Dumnezeu!”, „Armata e cu noi!”
Ora 11:30 – Forţele de Miliţie şi Securitate părăsesc dispozitivele. Soldaţii MApN au permis trecerea coloanelor de protestatari.
Ora 12:00 – În centrul Timişoarei, 150.000 de oameni protestează contra regimului comunist. Manifestanţii au urcat pe TAB-uri, oferindu-le soldaţilor pâine, flori şi ţigări.
Ora 12:30 – Mai mulţi manifestanţi au deschis Balconul Operei, iar la scurt timp, întreaga adunare a îngenunchiat ca să spună „Tatăl Nostru”. Vorbitorii au proclamat „Timişoara – primul oraş liber de comunism al României”.
Ora 14:30 – A sosit de la Bucureşti premierul Constantin Dăscălescu. Revoluţionarii cer demisia întregii conduceri a ţării, alegeri libere şi judecarea vinovaţilor pentru uciderile de la Timişoara.
Ora 17:00 – Preşedintele Republicii Socialiste România şi şeful Partidului Comunist Român, Nicolae Ceauşescu, se întoarce la Bucureşti din Iran. Nemulţumit de maniera în care adjuncţii acţionaseră la Timişoara, îl numeşte pe general locotenent Victor Atanasie Stănculescu coordonator al situaţiei în întreg judeţul Timiş, unde decretează starea de necesitate.
Seara – Nicolae Ceauşescu apare la televizor, îi numeşte pe demonstranţii de la Timişoara „huligani”, îi învinuieşte de „acţiuni antinaţionale şi teroriste” în slujba „agenturilor străine”.
21 decembrie 1989
București
Orele 09:00-11:00 – În fața Comitetului Central al PCR apar manifestanți la un miting oficial, cerut de Nicolae Ceaușescu însuși.
Ora 11:00 – Începe mitingul de susținere a șefului Partidului Comunist Român și a regimului.
Ora 12:06 – Dictatorul Ceaușescu apare la balconul clădirii și se adresează mulțimii anunțând sporirea salariilor și unele înlesniri. Este șocat să constate că este huiduit. Transmisiunea TVR se întrerupe.
Orele 12:00-12:30 – Incidentul televizat dă semnalul solidarității cu Timișoara la Cluj, Brașov, Sibiu, Iaşi. Sute de manifestanți vor cădea victimă represiunii în orele următoare.
Orele 12:10 – 13:00 – Potrivit procurorilor care se ocupă de dosarul Revoluției, la București, mai multe persoane au înțepat manifestanți, mai ales pe femei, cu obiecte ascuțite, ca să provoace dezordine. Pentru protejarea oficialilor, o autospecială MApN a emis un sunet de panică, sunet de joasă frecvență. Acesta a dispersat rapid şi în haos mulțimea.
Orele 13:00-14:00 Cei mai curajoși dintre demonstranți rămân în grupuri în Piața Universității, Piața Romană și Piața Unirii. Li se adaugă alți bucureșteni în semn de solidaritate cu Timișoara.
Orele 14:00 -16:00 Dispozitivul de apărare al CC al PCR este suplimentat cu trupe MApN, de Interne și de Securitate. Apar transportoare blidate, ulterior și 6 mașini de pompieri, trupe din Gărzile Patriotice.
Ora 16:00 – În fața Hotelului Intercontinental, șoferul unui camion MApN pierde controlul autovehiculului și intră din plin în mulțime. Mor 7 demonstranți, 8 oameni sunt răniți.
Ora 18:00 – Cei 2.000 de manifestanți din Piața Universității ridică în faţa dispozitivului militar de-a lungul b-dului Magheru, din mobilier stradal, tomberoane, apoi câteva automobile, o baricadă.
Ora 19:30 – Un TAB care a intrat în baricadă a fost capturat de demonstranți și a fost incendiat. Niciun soldat nu a fost rănit.
Ora 20:00 – Forțele represive încep să tragă în demonstranți, foc cu foc. Se fac arestări.
Ora 22:00 – În urma tentativelor eșuate de îndepărtare a baricadei, dispozitivului de apărare al Comitetului Central al PCR i se alătură peste 780 elevi militari.
Ora 23:00 – Ministrul apărării, Vasile Milea, ordonă îndepărtarea baricadei cu tancurile. Demonstranții sunt bătuți de milițieni, securiști în civil, soldați. Unii sunt împușcați în cap, la zidul Universității. Alții încearcă să scape la metrou, dar sunt prinși, bătuți și încărcați în dube.
Orele 23:30 – 02:00 – Continuă torturarea demonstranților prinși pe străzile adiacente Pieței Universității și de-a lungul peronului de la metrou. Treptele stației sunt pline de sânge.
Cei 1.245 de arestați sunt duși la Miliția Capitalei, în câteva secții de Miliție și unități de Securitate. În jur de 700 ajung la Penitenciarul Jilava. Printre ei, și copii. Continuă tortura și relele tratamente.
22 decembrie 1989
București
Orele 03:00-05:00 – Mașini de pompieri și de salubritate spală de sânge caldarâmul din Piața Universității, treptele de la metrou și străzile din jur.
Orele 05:00 – 11:00 – „Inventarul” deceselor şi rănirilor cauzate de represiune în primele 6 zile ale Revoluţiei Române este de 53 de morţi, 831 de răniţi şi 890 arestaţi.
Orele 07:00-08:00 – Coloane de protestatari din marile uzine ale Bucureştiului se îndreaptă spre CC al PCR unde înnoptase cuplul Ceauşescu, supervizând represiunea cu ajutorul şefilor Armatei şi Securităţii.
Ora 09:00 – Nicolae Ceauşescu cere şefului Securităţii, Iulian Vlad, şi ministrului MApN, Vasile Milea, să blocheze cu orice preţ apropierea demonstranţilor de CC. Retras în biroul propriu, Vasile Milea îşi trage un glonţ în piept.
Ora 09:55 – Dictatorul îi cere gen.Victor Atanasie Stănculescu, întors de la Timişoara, unde coordonase represiunea soldată cu zeci de morţi şi sute de răniţi, să preia portofoliul Apărării şi să dea ordin de luptă. Acesta dă un ordin contrar. La fel a procedat şi Iulian Vlad, şeful Securităţii.
Ora 10:30 – Începe şedinţa Comitetului Politic Executiv, primul cerc al puterii în Republica Socialistă România. Deşi ştiau că zeci de mii de oameni se îndreaptă spre Comitetul Centrul, liderii regimului nu s-au opus, au susţinut decizia acestuia de a lupta contra românilor.
Ora 10:50 – Nicolae Ceauşescu impune starea de necesitate pe întregul teritoriul României. Toate unităţile MApN, de Interne, ale Gărzilor Patriotice au intrat în alarmă şi erau înarmate cu muniţie de război.
Ora 11:30 – Cu sediul CC înconjurat de 80.000 de manifestanţi, Victor Atanasie Stănculescu le cere lui Nicolae Ceauşescu şi Elenei să plece din Comitetul Central cu un elicopter.
Ora 12:06 – Cuplul Ceauşescu părăseşte sediul puterii cu elicopterul. Este momentul în care dictatura comunistă se prăbuşeşte.
Ora 13:00 – Un grup de manifestanţi, între care actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, anunţă la televiziune fuga Ceauşeştilor şi căderea regimului. Urmează generali de Armată şi Securitate, mulţi participanţi la represiune, care cer colegilor de pe teren să oprească măcelul.
Ora 14:45 – Liderul comunist, Ion Iliescu, văzut drept competitor al lui Nicolae Ceauşescu, se adresează românilor spunând că dictatorul „a întinat nu numai comunismul” şi dă întâlnire grupului care îl susţinea la MApN.
Ora 16:00 – La sediul MApN din Drumul Taberei, Ion Iliescu, Petre Roman, şi alţi membri ai grupării se întâlnesc cu şefii Armatei şi Securităţii. Toţi recunosc autoritatea Frontului Salvării Naționale, în frunte cu Ion Iliescu.
Ora 17:00 – Ion Iliescu se adresează zecilor de mii de manifestanţi din Piaţa Palatului de la balconul CC, cu apelativul „tovarăşi!”. E nevoit să reformuleze din cauza huiduielilor.
Orele 17:30 – 19:00 În timp ce mulţimea scandează „Jos comunismul!”, „Fără comunişti!”, într-unul din birouri are loc întâlnirea membrilor FSN „care acţionează de şase luni”, după spusele lui Nicolae Militaru prezent alături de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Petre Roman, gen. Ştefan Guşă, gen. Iulian Vlad, etc.
Ora 18:10 – Cuplul Ceauşescu, capturat cu câteva ore mai devreme, ajunge la o unitate militară din Târgovişte.
Teodor Brateş, șeful TVR, anunţă evenimentul, dar îl neagă minute mai târziu, deşi era adevărat.
Ora 19:30 – Ajuns la televiziune, Ion Iliescu alături de Gelu Voican Voiculescu atribuie focurile de armă care se auziseră în Piaţa Palatului în timpul „constituirii” FSN, unor securişti „bezmetici”, „sinucigaşi”, „terorişti”.
Orele 17:00- 22:30 – La televiziune se perindă revoluţionari, nomenclaturişti, persoane cunoscute publicului larg precum actori şi cântăreţi. Silviu Brucan interzice accesul liderului ţărănist Corneliu Coposu în faţa camerelor, probabil şi a altora.
Ora 22.30 – Ion Iliescu dă citire comunicatului Frontului Salvării Naţionale. Documentul anunţă la televiziune alungarea de la putere a „clanului Ceauşescu” şi primele măsuri pentru reinstaurarea democraţiei, a pluralismului politic şi a unei economii libere.
FSN urma să fie o structură neutră care să administreze ţara până la alegeri. În ianuarie 1990 s-a transformat în partid politic.
Editare web: Luana Păvălucă
Acum sa se roage la icoane facatoare de bani, pana … nu li se confisca TOATE averile, pentru ca sunt obtinute din hotie,minciuna,manipulare, IDOLATRIE ICONATA, fesenizare-manipulare etc AICI SUNT BANII … Guvernul a tăiat aproape 89% din banii alocați Bisericii pentru anul 2021
Alertă la Pentagon: Mii de militari ai Armatei SUA refuză vaccinul COVID-19. De ce se tem și ce va urma
Gulagul românesc
La 30 de ani de la căderea comunismului în România, mai există încă oameni care sunt de părere că acele vremuri ar trebui să se întoarcă.
ISTORIA UNUI PENITENCIAR DE MAXIMĂ SECURITATE
Sunt tineri și vârstnici care nici după trei decenii nu înțeleg de ce a fost rău comunistul, securistul, Stalin, Dej sau Ceaușescu. Poate de aceea le este ușor să „înghită” pastilele de istorie falsificată pe care unii le aruncă, manipulându-i în cel mai grosolan mod.
Istoria nu place tuturor, e drept. Însă propriul trecut, măcar cel recent, ar fi un bun „tratament”.
Pentru ca tinerii să nu se mai întrebe ce au bătrânii cu Securitatea, pentru ca unii vârstnici să nu mai aibă amnezie selectivă, o soluție ar putea fi o excursie la Sighet
Aici, în inima Maramureșului, este cel mai important muzeu al gulagului concentraționar românesc.
Penitenciarul de la Sighet a devenit după 1945 „unitate de muncă specială”, fiind cunoscut și sub numele de „colonia Dunărea”. Închisoarea de la Sighet era supusă unui secret total și, în mod firesc, unei paze excepționale, un motiv în plus fiind acela că frontiera Uniunii Sovietice se afla la mai puțin de 2 km.
După 1945, prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi deportaţi din U.R.S.S. În perioada 1948-1950 au fost închiși aici elevi, studenți și țărani din rezistența maramureșeană. Mulți dintre cei care ajungeau aici nu aveau parte nici de anchetă, nici de judecată. Unii ajungeau în Penitenciarul de la Sighetul Marmaţiei numai din vina de a fi demnitar, economist, militar etc. Cu toate acestea, erau „beneficiarii” unor pedepse grele.
În perioada mai 1950-iulie 1955, penitenciarul a devenit unul de maximă securitate. În mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară, iar în octombrie-noiembrie au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. În august 1951 au fost transferați din penitenciarul Galați membrii lotului PNȚ (Partidul Naţional Ţărănesc – n.n.).
Ajunși aici, deţinuţii stăteau în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, li se interzicea să se întindă ziua pe paturile din celulele neîncălzite. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la „neagra” şi „sura”, celule înguste de tip carceră, cu apă pe jos și fără lumină). La geamuri au fost montate obloane, încât se putea vedea numai cerul. Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare.
În 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi în vederea mult amânatei admiteri a României comuniste (RPR) în ONU, parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti au fost eliberaţi, parte transferaţi în alte închisori, parte trimiși în domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deţinuţi 54 muriseră.
Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. După alte două decenii, odată cu decretul din 1975 prin care pedepsele puteau fi executate la locul de muncă, în 1977 a fost dezafectată, devenind fabrică de mături, sediu al gospodăriei colectei, depozit de sare și anvelope şi, în cele din urmă, o ruină abandonată.
În 1993, Ana Blandiana și Romulus Rusan au înaintat Consiliului Europei proiectul unui muzeu. Sighetul Marmaţiei era locul unde avea să se nască primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului.
Aceasta înseamnă că în vizita pe care o veți face în acest loc plin de durere, dar și de mare demnitate, veți afla că Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei nu este dedicat doar închisorii în care a fost instalat sau doar rezistenței și represiunii din România comunistă. Tematica se adresează unei întregi perioade, desfășurată în perimetrul așa-numitului „lagăr socialist”. Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, RSF Iugoslavia, Polonia și Ungaria, cele șapte țări-satelit europene din cadrul sistemului comunist (în afara României) sunt prezentate sintetic, într-un rezumat, prin cronologii, montaje, fotografii și focalizări asupra momentelor cruciale: instaurarea comunismului, teroarea stalinistă, Congresul al XX-lea al PCUS, revoltele din 1953 (Berlin), 1956 (Budapesta), Primăvara de la Praga (1968), neîntreruptele greve și mișcări din Polonia (1968, 1970, 1976), culminând în anii ’80 cu Mișcarea „Solidaritatea”. Disoluția sistemului comunist, un sistem care nu se poate menține decât prin teroare, este urmărită pas cu pas, din momentul instaurării comunismului până la mișcările de emancipare și, în sfârșit, la scadența anului 1989.
N-AȘ FI REZISTAT DACĂ NU CREDEAM ÎN DUMNEZEU
Odată intrat pe poarta închisorii emoția și durerea ce vă vor cuprinde vor fi copleșitoare, dar veți afla că deținuților aflați în oricare dintre închisorile comuniste din România credința în Dumnezeu a fost cea care le-a ținut sufletul drept și mintea la locul ei.
Sigur, mâncarea, puțină și stricată, „condimentată” cu viermi, cu metal, cu mizerie, paturile înguste în care stăteau înghesuiți câte doi, lipsa de intimitate, bătăile, torturile au mai „îndoit” demnitatea unora care nu au putut suporta până la final regimul de detenție, trecând de partea cealaltă a baricadei, pentru a-și salva viața.
Însă cei mai mulți și-au dus crucea cu stoicism, nerenunțând la valorile și principiile lor de o viață.
Vizitând Memorialul, veți fi impresionați de celula în care a murit Iuliu Maniu, celulele de pedeapsă în care erau ținuți cei considerați recalcitranți, înlănțuiți de un belciug din centrul celulei, sălile dedicate rezistenței din munți, celulele dedicate Fenomenului Pitești, sălile Gheorghe I. Brătianu.
O mostră de absurd: cu toate că murise, în luna aprilie 1953, în penitenciar, lui Gheorghe I. Brătianu i-a fost majorată pedeapsa cu 60 de luni, conform unei decizii din 6 august 1953. Cazul nu este singular.
Există la Sighet un spațiu dedicat reculegerii și rugăciunii, la care se ajunge după ce s-au parcurs ororile represiunii comuniste. Este o capelă subpământeană, ce are o cruce decupată în centrul cupolei lumina de afară coboară filtrat pe pânza de apă a unui bazin cu lumânări și în zilele însorite răsfrânge mai multe cruci de lumină pe pereți. Deasupra capelei sunt plantați 12 meri.
Pe pereții rampei de coborâre au fost gravate numele altor mii de morți din închisorile, lagărele și locurile de deportare din România (alte câteva mii sunt gravate în Cimitirul Săracilor).
Tema concursului de arhitectură al cărui rezultat este această operă de artă a fost o frază prezentă în toate memoriile din închisoare: „N-aș fi rezistat, dacă nu credeam în Dumnezeu”.
În curtea din spate a închisorii se află cortegiul sacrificaților, un grup statuar realizat de sculptorul Aurel Vlad (optsprezece siluete umane mergând spre un zid care le închide orizontul, conduse de mâna unui personaj fără cap).
Repetarea unei astfel de istorii nu se va produce decât din cauza neștiinței noastre, a neputinței de a învăța din propriul trecut.
MĂRTURII DIN ÎNCHISORI
„Dacă există o ierarhie a răului, răul cel mai greu de suportat la Jilava mi s-a părut a fi absența oricărei intimități. Imposibilitatea de a rămâne o clipă singur era înnebunitoare. Agresiunea mulțimii asupra individului, fizică, dar mai ales psihologică, ucidea ideea de viață particulară.
De la igiena personală până la rugăciune, totul devenise public. Nu numai vorbele se rosteau în auzul tuturor, dar și gândurile semănau între ele. Oamenii își povesteau visele și constatau cu surprindere că aveau aceleași vise. Trăiam ca liliecii de peșteră, grămadă, fără a avea însă justificarea liliecilor. Noi nu trebuia să ne prezervăm căldura, dimpotrivă, ar fi trebuit să scăpăm de ea, deoarece în zilele acelea de vară, acolo, sub pământ, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor.”
(…)
„Nu s-au ținut predici, însă dăruirea cu care s-a cântat „Hristos a înviat!” i-a trezit pe paznicii noștri din amorțire. Caraliii au venit să asiste la finalul slujbei, însoțiți de ofițerul politic, dar nu au părut impresionați; cred că și în alte barăci întâlniseră aceeași situaţie. Au privit, au ascultat, au plecat. Abia seara ne-am dat seama că vizita lor nu a rămas fără urmări. La ora la care, în mod obișnuit, ni se descuiau ușile și eram lăsați să mergem la pagodă, gardianul de serviciu ne-a comunicat că, drept pedeapsă pentru atitudinea noastră banditească, baraca va rămâne zăvorâtă timp de zece zile. La protestele noastre, omul, care părea la curent cu sărbătorile creștine, ne-a consolat:
– Fiți mulțumiți că nu stați așa până la Înălțare!
Timp de zece zile am fost ținuți sub cheie, cu hârdăul de excremente în mijlocul câtorva sute de oameni, pentru că acele câteva sute de oameni au îndrăznit să cânte „Hristos a înviat!”. După slujbă, tinerii au improvizat un spectacol artistic, muzică și poezii din literatura română și universală, mai ales versuri de pușcărie.”
(…)
„Nu, justiția populară opera cu cifre rotunde. Pedeapsa minimă era trei ani, maximă – însemna veșnicia execuției prin împușcare. Cum trei ani păreau întotdeauna prea puțin, se pornea de la cinci ani în sus. Și, de obicei, se număra din cinci în cinci. În sistemul acesta, majoritatea condamnărilor arătau ca niște tabele aritmetice pentru uzul unor elevi înapoiați mintal: cinci, zece, cincisprezece, douăzeci, douăzeci și cinci. În școala instanțelor militare, pentru a da o sentință dreaptă, nu trebuia să-ți folosești câte un deget de la mână, ci toate degetele, mănunchi, de la mâini și de la picioare și, la nevoie, să mai împrumuți o mână de la colegul de bancă. Faptul că banditul Comăniță primise o pedeapsă de doisprezece ani dovedea că avusese de-a face cu un judecător înzestrat cu un pronunțat simț al nuanței, de nu cumva era ciung sau îi lipseau trei degete de la mână ori de la picior”. (Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înțelesul tuturor, Bucureşti: Fundația Academia Civică, 2011)
„Deţinuţii dormeau pe nişte rafturi de scândură, numite priciuri. Priciul de jos era la o înălţime de 40-50 de centimetri de la pământ, iar cele de sus, la 1.20 m-1,30 m deasupra primului nivel. Aveau o scândură la capăt, ca să nu aluneci, şi rogojini pe ele. Nimic altceva.
Într-o celulă de-asta, cu priciurile acelea şi cu loc pentru hârdaie, intrau peste 20 de oameni… În Jilava nu erau w.c.-uri pentru deţinuţi. Nu era grup sanitar. În celulă erau două hârdaie: pentru apă şi pentru necesităţi. Locul lor era lângă uşă. O dată pe zi, toţi cei din celulă erau scoşi afară pentru aerisirea celulei, pentru ducerea hârdaielor şi pentru aprovizionarea cu apă. Hârdaiele astea erau duse de cei mai tineri. Băgau un băţ pe mijlocul lor, ieşeau cu ele din celulă însoţiţi de unul-doi miliţieni, treceau pe uşa principală, o luau la dreapta, urcau nişte trepte de scândură care duceau pe pământul de deasupra clădirii, şi acolo era haznaua în care răsturnau hârdaiele. Pe urmă luau hârdăul pentru apă; îl spălau, îl umpleau şi-l aduceau în celulă plin cu apă pentru 24 de ore.
Câteodată, se întâmpla să fim atât de mulţi în celulă, încât pe unii îi băgam sub pat, să doarmă acolo pe burtă, pentru că n-aveau loc. Sau dormeam pe prici, dar pe rând. Sau dormeam pe-o parte, pentru că nu aveam loc. Pentru că eram foarte slabi, făceam răni şi bătături pe partea pe care dormeam.” (Constantin Ionașcu, Ororile și farmecul detenției, o convorbire cu Traian Călin Uba, Bucureşti: Fundația Academia Civică, 2010).
Spațiul de reculegere și rugăciune la Sighet
Este o capelă subpământeană. Prin crucea decupată în centrul cupolei lumina de afară coboară filtrat pe pânza de apă a unui bazin cu lumânări și în zilele însorite răsfrânge mai multe cruci de lumină pe pereți. Deasupra capelei sunt plantați 12 metri.
Cimitirul sărăcilor
Situat la 2,5 km, este un ansamblu arhitectural dedicat memoriei deţinuţilor politici morţi sau executaţi în închisorile, lagărele şi deportările comuniste, precum şi memoriei partizanilor ucişi în luptele cu Securitatea.
Avocatul Diavolului isi da seama ca-i vine sfarsitul…Răsturnare de situație! Ce face Renate Weber ca sa-si pastreze postul: ”Nu am sesizat CCR pentru eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor”
Avocatul Poporului, Renate Weber, a declarat pentru Digi24.ro că nu a sesizat Curtea Constituțională pentru legea care elimină pensiile speciale ale parlamentarilor. Asociația Foștilor Parlamentari a înaintat o petiției Avocatului Poporului în care cerea sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.
„Nu am sesizat Curtea Constituțională. Termenul a expirat ieri. Nu am identificat niciun motiv de neconstituționalitate”, a declarat Renate Weber, pentru Digi24.ro.
Avocatul Poporului a precizat că a primit petiția Asociației Foștilor Parlamentari în care i se cerea să conteste la Curte legea care elimină indemnizația pentru limita de vârstă a parlamentarilor.
„Am primit petiția asociației, astăzi am vorbit la telefon și le-am explicat de ce nu înaintăm o sesizare”, a explicat Weber.
Potrivit petiției, Asociația Foștilor Parlamentari susținea că este „discriminatoriu” ca cei care aplică legea, cum ar fi magistrații, să primească pensie specială, iar parlamentarii, cei care „crează legea” să nu primească o indemnizație pentru limită de vârstă.
Plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi al Senatului a votat pe 17 februarie pentru eliminarea pensiilor speciale pentru parlamentari.
Legea merge acum la promulgare, la președintele Klaus Iohannis.
Acum, o excepție de neconstituționalitate la CCR mai poate fi ridicată doar în instanță.
Sa nu uitam ca minerii din alte tari nu au minerizat POPORUL…Renunţarea la mine şi la meseria de miner
În anii 1984 – 1985, în Marea Britanie au avut loc nişte greve şi manifestaţii de protest minereşti monstruoase, uriaşe, ca reacţie a minerilor la programul premierului Margaret Thatcher, de închidere a minelor de cărbune.
Au fost piedute în total peste 26 de milioane de ore de muncă, făcând din această manifestaţie enormă cea mai mare grevă, de la greva generală din anul 1926. Un observator constata că aceste proteste au fost cele mai amare din istorie.
Subiectul lor era foarte simplu. La 1 ianuarie 1973, UK intrase în UE. Cu un bagaj teribil de crize economice şi un rezervor de sărăcie bazat în primul rând pe o industrie revolută, în care un rol fundamental în jucau minele de cărbune.
Dorinţei de modernizare accelerată, pe care 12 ani mai târziu a dorea Thatcher, minerii îi contrapuneau cântee şi jocuri populare şi „lăsaţi-ne să ne păstrăm tradiţiile, pentru că suntem mineri până la a şaptea spiţă”, ganisite cu seri bahice, la birtul din centrul orăşelului-colonie minieră.
Şi într-adevăr, aşa erau, mineri până la a şaptea spiţă, pentru că Marea Britanie, de la inventarea motorului cu abur, la începutul secolului al XVIII-lea, de către James Watt şi Thomas Newcomen, avea o lungă istorie de extracţie industrială a cărbunelui energetic, probabil cea mai veche din epoca post-Evul Mediu.
Protestele minerilor au continuat până hăt, târziu. În toamna lui 1992, minerii galezi protestau în faţa Palatului Buckingham, acuzând cenzura BBC, care nu dădea pe post nimic.
Dar una peste alta economia britanică a avut numai de câştigat de pe urma închiderii minelor de cărbune, aşa cum, vom vedea, acum va avea foarte mult de pierdut, în urma Brexit.
Despre Thatcher acum se spune că a fost un prim-ministru vizionar. Ea a eliminat sectoarele economice cu valoare adăugată scăzută, modernizând accelerat UK şi punând accentul pe SME (small and medium enerprises, ceea ce la noi se numeşte sectorul IMM).
La noi, acum, continuă sângerarea lentă de forţă de muncă din sectorul mineresc, aşa cum am procedat timp de 30 de ani. Realitatea este că avem capacităţi de producţie de energie electrică şi termică pe bază de cărbune tot mai scăzute, iar atunci minerii din carbonifer extrag o materie primă pentru care există pe piaţă o cerere tot mai scăzută.
În România, primul s-a terminat antracitul din Caraş, din sud-vest, aşa că mineritul de aici a intrat inexorabil pe drumul de costişe ce duce la dispariţie. Valea Jiului, până la intrarea în Depresiunea Petroşani, este încă dominată de exploatări de lignit, cel mai slab caloric cărbune exploatabil existent. Acesta este aşa de ieftin, că, dacă îl transporţi până la Brăila, îşi dublează preţul şi devine nerentabil.
CE Oltenia va renunţa treptat la exploatarea lignitului şi îşi va restructura gradual activitatea, iar familiile foştilor mineri se vor reorienta spre alte activităţi. Desigur, ei strigă că tradiţia lor e să îşi decoperteze dealurile (ceea ce contribuie, aşa cum ştim, la deşertificarea Olteniei), dar aceasta nu înseamnă că trebuie să ne lăsăm păcăliţi: mineritul este o activitate cu valoare adăugată scăzută, care în general e pe pierderi, induce poluare cât cuprinde, iar decarbonizarea care urmează va face, gradual, tot mai dificil de folosit lignitul.
Ca şi huila din Bazinul Petroşani. Trecând peste aspectele politice, aceasta este oricum mai slabă caloric decât cea care se mai extrage prin alte părţi, precum cea care se importă din Polonia.
Problema este că, şi cu cea autohtonă, ci cu cea importată, preţul energiei electrice produse la Mintia Deva şi la Paroşeni – cele două termocentrale perdante din Complexul Energetic Hunedoara, este mult prea sus pentru a fi competitiv.
Mai adăugăm că au fost nenumărate scandaluri de corupţie şi la Turceni, şi la Rovinari, în CE Oltenia, dar şi la CEH, legate direct de acest cărbune. Nişte băieţi deştepţi care l-au importat şi-au luat comision şi, se spune, au dat şpăgi cui trebuie. O parte din această huilă conţinea stronţiu.
Pe partea cealaltă, în divizia minieră şi în cele două termocentrale CEH, sunt angajaţi prea mulţi oameni, iar doamnele de la TESA, care au borcănel cu zahăr şi borcănel cu cafea instant, în sertarul din dreapta, şi bat la calculatorul desuet cu trei degete, iar atunci când sunt deranjate de scârţâitul scaunului folosesc spray WD-40, pentru articulaţiile de la portierele Loganului MCV luat în rate, vor trebui să degajeze locul.
Oricât ar cânta şi ar juca minerii în piesa cu „tradiţia din moşi-strămoşi, noi zgârmăm în munte şi ieşim de accolo negri şi cu silicoză, iar viaţa noastră e scurtă, dar suntem mândri de asta şi vrem să facem tot asta în continuare”, ar face bine să ia aminte pe Internet, să dea căutare „llangollen wales” şi să vadă cam în ce rai turistic trăiesc nişte oameni, în Ţara Galilor, ai căror taţi, bunici şi străbunici, până la a şaptea spiţă, au fost mineri, au trăit în sărăcie şi au aruncat cu pietre în afişele cu Margaret Thatcher, care voia să-i scoată din această sărăcie.â
Iar laburiştii, în acest timp, îi alimentau cu ură şi le poluau creierele. În frunte cu liderul cabinetului-fantomă, James Callaghan, care monitoriza activităţile guvernamentale ale conservatorilor, aflaţi la guvernare.
România viitorului e fără cărbune şi fără oameni săraci şi bolnavi scormonind, prin tuneluri ce stau să se prăbuşească, proptite-n scânduri, pe sub pământ, după o piatră neagră, care e pusă la ars, ca să ne încălzim.
Da, problema este cu ce înlocuim această energie carboniferă sau cu ce o înlocuim pe cea pe bază de hidrocarburi, pentru că…
- hidroenergia converteşte poluarea în distrugerea unor văi, care devin lacuri de acumulare
- energia nucleară mută poluarea în deşeurile nucleare de după folosire, care trebuie ţinute timp de secole în lichid de răcire, pentru că altfel se transformă în bombe nucleare murdare
- energiia eoliană şi fotovoltaicele sunt ecologice, dar se pune întrebarea: ce faci atunci când este şi noapte şi nici nu bate vântul?
Totul porneşte de la faptul că în prezent nu se cunoaşte o metodă eficientă (adică cu pierderi minore de energie) de stocare a energiei: dacă te bazezi numai pe hidro, eoliene şi energie solară şi e secetă, nu bate vântul şi e noapte, rămâi fără energie.
Aşa se explică aberaţiile debitate de Anton Anton, fost ministru ALDE al Energiei, profesor universitar în branşă: unii se gândesc să depoziteze gaze sub presiune, pe care, când e penurie de energie, să le elibereze controlat, ca să pună în mişcare turbine, care să producă energie.
Dar aici avem o altă problemă: noi nu avem, în prezent, la Romgaz, spre exemplu, nici măcar tehnologia de depozitare a gazelor sub presiune.
Voi da un singur exemplu, de notorietate în Europa Occidentală: Austria. Mineritul de cărbune în Austria este o industrie aflată în declin. Una dintre zonele minereşti (unde însă se extrăgea în Evul Mediu sare) este Saltzkammergut, a cărei capitală este frumosul Salzburg.
Salzkammmergut, în vestul Alpilor Austrieci, este în prezent una dintre locaţiile turistice de lux ale Europei. Localnicii trăiesc din asta. Crede cineva că îi mai trece vreunuia prin cap să se ducă în mină, să extragă sare? Să fim serioşi.
În anul 2003, în Austria s-au extras 100 tm de caolin brut. Producţia de aur a fost de 25 de kilograme. Producţia de magnezită brută a fost de 767 de tone metrice ™.
Producţia de lignit a intrat în declin de la începutul deceniului şase, mai exact din anul 1963. În anul 2003, producţia de lignit a totalizat 1,152 de kilotone metrice. Producţia de cărbune bituminos a intrat și ea în declin după Al Doilea Război şi din anul 1968 a încetat.
Câţi dintre minerii de la Mina Lupeni, care au fost în greva foamei, în măruntaiele pământului, cerându-şi restanţele neprimite de la perdanta CE Hunedoara, ar renunţa la această viaţă de câine pentru a fi mici proprietari de unităţi turistice?
Defileul Văii Jiului oferă posibilităţi de dezvoltare a turismului nebănuite. Să le folosim. Vom scăpa oamenii de sărăcie şi vom vindeca România de un filon de demagogie politică.
Jurnalistul Oreste Teodorescu descifrează ”jocurile globale de putere in epoca post Trump și destinul european după dominația Merkel”
Jurnalistul Oreste Teodorescu publica pe pagina personala de facebook o ampla analiza in care descifreaza jocurile globale de putere in epoca post Trump și destinul european după dominația Merkel.
”In 2022 vor avea loc alegeri prezidentiale in Franța, iar Germania va avea un nou cancelar. Joe Biden a început deja sa redeseneze liniile de forța ale administrației americane, pe fundalul general al unei Chine întărite economic post pandemie și a Federatiei Ruse unde aura lui Navalnii a început sa o acopere pe cea a țarului Putin. Europa condusă un deceniu de popularii creștin democrați ai doamnei Merkel își caută o noua identitate, după ce republicanii lui Trump au forțat-o sa aloce 2% din PIB pentru contribuția la apărarea NATO, și aici vedem primul clivaj între țările central- estice care simt instinctiv nevoia unei umbrele de securitate și apărare militară americană și cele profund occidentale, care își propun mai degrabă accelerarea ieșiri SUA din angrenajul militar al Pentagonului. Este din ce in ce mai evidentă ostilitatea franco-germana fata de puterea Washingtonului in opoziție fundamentala cu axa flancului Estic al NATO care se teme de expansiunea economică chineza și de provocările Moscovei. Dacă vesticii europeni sunt tentați de bune relații economice cu dictaturile lui Xi Jimping și Putin, cetățenii din Europa Centrală și de Est își doresc întărirea prezentei militare americane pe teritoriul lor și așteaptă investiții strategice in economie care sa le asigure o cât mai mare independenta și protecție fata de amenințările Rusiei. Așadar, viitorul Uniunii Europene va depinde de cine va reuși sa își impună agenda, evident ca tandemul dominant franco-german are prima șansa, ținând cont de puterea lor economică și capacitatea de a influența deciziile politice ale membrilor UE.Cine a urmărit retorica geopolitică a lui Emanuel Macron a înțeles deja ca obiectivul celui de-al doilea mandat al sau, dacă va câștiga alegerile de la anul este scoaterea trupelor americane din Europa și stoparea dominației americane asupra NATO. Presedintele francez clamează ca Europa trebuie sa își asigure securitatea informațională și militară, ceea ce, din punctul de vedere al Estului echivalează cu o trădare copioasa, întrucât nici Franța nici Germania nu ar lupta vreodată împotriva Rusiei ca sa apere țările fostului Pact de la Varșovia. Europa nu are resursele militare necesare de a deveni o forța comparabila cu a celor entități ostile capitalismului și liberalismului occidental. Berlinul, Parisul, Roma sunt mult mai interesate se schimburi comerciale cu China și Federația Rusa decât de conflicte politice sau militare. Dar cea mai periculoasa decizie pentru țările central și est europene este ideea lui Macron de a exista o Europa cu mai multe viteze sau altfel spus a integrarii in cercuri concentrice, in care fostele tari comuniste primite in Uniune sa nu mai aibă același statut cu țările fondatoare ci chiar sa între intr-un raport de subordonare și pierdere totala de suveranitate in fata axei centrale: Bruxelles-Berlin-Paris! O idee toxica și absolut dezavantajoasă pentru tari precum Polonia, România, Țările Baltice. Germania in epoca post Merkel va încerca sa profite de schimburile economice avantajoase cu Rusia și China devenind un jucător geopolitic egal cu americanii. Spațiul economic vital de care au nevoie nemții, excede frontierele Uniunii, iar Berlinul pare dispus sa trădeze Estul in favoarea expansiunii sale in afara continentului. Soarta lumii libere depinde acum de voința președintelui american Biden de a continua politica internațională de securitate și pace unde chinezii și rusii sunt definiti ca inamici sistemici. In tot acest joc al intereselor geopolitice, România are o misiune extrem de dificila. Avem nevoie de UE pentru a ne dezvolta economic și social, pentru a continua sa ne impunem bune practici in guvernare și in lupta anti-corupție, dar totodata suntem dependenți fata de politicile de securitate americane. Dacă Franța lui Macron in conivența cu politicile Berlinului va încerca sa forțeze despărțirea de NATO controlat de americani atunci pentru țările central și est europene va fi un semnal clar ca au fost abandonate in calea expansiunii economice a Chinei și teritoriale ale Federatiei Ruse, și asta ar însemna sfârșitul de facto al UE! Sa nu uitam ca cea mai prolifică etapa a occidentului s-a desfășurat atunci când Uniunea s-a ocupat de oportunitățile de modernizare, dezvoltare și reziliență economică iar NATO de securizarea întregului spațiu euro-Atlantic!”.
Sa invatam de la cele mai mai bune companii, firme si profesionisti de TOP din agricultură
Vă prezentăm lista celor 10 candidaţi şi motivele pentru care au fost nominalizaţi:
Agricover
Agricultura autohtonă a fost afectată , atât de scăderea producţiei agricole a României cu peste 30%, din cauza secetei prelungite, urmată de scăderea semnificativă a preţurilor pe pieţele internaţionale, cât şi de o stagnare a pieţei inputurilor agricole (seminţe, pesticide, îngrăşăminte, motorină) pentru prima dată în ultimii 10 ani. Într-o piaţă în scădere, Agricover Holding, unul dintre cei mai importanţi jucători din agricultură, a reuşit să înregistreze o cifră de afaceri de 1,19 miliarde de lei, similiară cu cea obţinută în 2014 prin intermediul diviziei de agribusiness. În acelaşi timp, compania deţinută de omul de afaceri Jabbar Kanani, a raportat o creştere de peste 33% a volumelor în distribuţia de inputuri şi investiţii de peste 18 milioane de lei în abatoare şi silozuri. La începutul acestui an, Agricover a anunţat că şi-a modificat structura companiei, înfiinţând Agricover Holding, nume sub care vor funcţiona toate firmele din grup.
Hemp Flax
Hemp Flax, companie olandeză cu un rulaj de 1 milion de lei pe an în România, are planuri îndrăzneţe. În toamna anului trecut, compania a investit 5 milioane de euro în cultivarea şi procesarea de cânepă. Reprezentanţii companiei au anunţat că vor să ajungă în cinci ani la o suprafaţă cultivată de peste 2.000 de hectare, faţă de 467 de hectare cât deţine firma în prezent în judeţul Alba, acolo unde este amplasată şi fabrica. Suprafaţa cultivată de către HempFlax este aflată în zona Sebes, Pianu şi Petreşti, iar investitorii preconizează o creştere a suprafeţei cu aproximativ 300 de hectare de la an la an. Capacitatea de procesare a fabricii este de patru tone de tulpini pe oră, pentru a obţine o asemenea producţie ar fi necesară cultivarea cu cânepă a peste 5.000 de hectare. Aproximativ 90% din producţia din 2015 a fost destinată unor ţări precum Germania, Olanda, Belgia şi Franţa. Hemp Flax, companie cu activitate din anul 1994, proiectează, dezvoltă şi patentează utilaje specializate pentru cultivarea cânepii, în special în partea de recoltare.
Agricola Bacău
În 2015, unul dintre cei mai mari producători de carne de pui, Agricola Internaţional Bacău a obţinut o cifră de afaceri de aproape 365 de milioane de lei, în creştere faţă de anul anterior cu 3,4%. Iar pentru acest an compania vrea să ajungă la afaceri de 405 milioane de lei. Dacă în primul trimestru al anului 2015, Grupul de firme Agricola înregistra o creştere a cifrei de afaceri de 2% faţă de 2014, după primele trei luni ale acestui an, creşterea cifrei de afaceri este de 19% faţă de anul trecut, ajungând la circa 165,5 milioane lei. Accelerarea ritmului de creştere este determinată de creşterea volumelor vândute şi, respectiv, a cifrelor de afaceri înregistrete de companiile grupului realizează principalele categorii de produse comercializate sub brandul Agricola, respectiv: Agricola internaţional – carne pasăre, Salbac – salamuri crud-uscate şi specialităţi din carne, Europrod– semipreparate şi produse ready-meals din carne şi vegetale. Totodată, Agricola Bacău s-a implicat şi în înregistrarea la nivel european a „Salamului de Sibiu“ ca produs de Indicaţie Geografică Protejată (IGP).
Albalact
La începutul acestui an, reprezentanţii Albalact au anunţat că grupul francez Lactalis va prelua 70,3% din pachetul de acţiuni al producătorului de lactate. Pentru unii decizia a fost de bun augur. Astfel, familia Ciurtin (prin intermediul firmelor Crisware Hodings Limited şi Croniar Holdings Limited) şi Ion Florescu (prin fondul de investiţii Reconstruction Capital II), care deţineau împreună 70,3% din participaţiile companiei, vor încasa în urma finalizării acestei tranzacţii în jur de 46 de milioane euro, potrivit unui preţ pe acţiune de 0,4543 lei, dat ca exemplu de Albalact, într-un comunicat de presă remis către Bursa de Valori Bucureşti. În urma preluării, Lactalis va ajunge să se lupte cu branduri mari din industrie, precum Danone sau Napolact, dar nu ar trebuie să-şi facă probleme având în vedere că firma înfiinţată de familia Ciurtin este numărul unu pe piaţă. Veniturile nete ale grupului Albalact au crescut anul trecut cu 8,9%, de la 408 milioane de lei în 2014 la 444 milioane de lei în 2015. Profitul net obţinut de grupul de companii Albalact în 2015 se ridică la 12,6 milioane de lei, semnificativ mai mare decât profitul net înregistrat în anul 2014, reiese din raportările financiare ale companiei.
Halewood Wines & Spirits
Un reprezentant de seamă din sectorul viticol, Cramele Halewood, care şi-a schimbat denumirea în Halewood Wines & Spirits, reuşeşte să se descurce într-o piaţă în dezvoltare. De-a lungul ultimilor ani, cifra de afaceri a companiei a rămas în jurul cifrei de 10 milioane de euro. În anul 2015, firma a obţinut afaceri de 9,5 milioane de euro, iar pentru anul acesta este estimată o creştere a cifrei de afaceri la 10,5 milioane de euro. Scopul principal al companiei fiind creşterea valorii şi nu neapărat a volumelor. Vânzările din retail ale Halewood Wines & Spirits au crescut cu 15% anul trecut, în condiţiile în care business-ul a rămas constant, iar recolta din 2015 a fost cu 25% mai bogată decât în anul precedent. Halewood Wines & Spirits a fost fondată de John Halewood când a cumpărat în 1997 o cramă în România. Astăzi, crama a ajuns să producă 2.500 de tone de struguri în viile proprii din cele 350 de hectare deţinute în Sebeş, Dealu Mare şi Murfatlar. Aşa a devenit Halewood un jucător important pe piaţa internă, precum şi cel mai mare exportator de vinuri din România.
AgroConcept
AgroConcept, companie care a intrat în 2016 pe piaţa agricolă din România, este un important importator şi distribuitor exclusiv al New Holland Agriculture în România. În această primăvară compania şi-a inaugurat sediul central din Șindriliţa, pentru a fi mai aproape de partenerii săi. La 6 luni de la semnarea parteneriatului de distribuţie exclusivă a produselor New Holland Agriculture, AgroConcept a anunţat că va depune eforturi semnificative pentru îndeplinirea obiectivului de a deveni unul dintre cei mai importanţi jucători din industria agricolă locală. Astfel, compania a pus bazele unei echipe profesioniste de consultanţi de vânzări şi asistenţă post-vânzare şi a deschis şase puncte regionale de vânzare şi service deja operaţionale în Călăraşi, Giurgiu, Timişoara, Craiova, Constanţa şi sediul central inaugurat în Șindriliţa.
Cerealcom Dolj
Grupul Cerealcom reprezintă o afacere de familie de succes din România, atingând venituri de peste 100 de milioane de euro şi un profit de aproape câteva milioane de euro, anual. Grupul cuprinde patru companii care operează în partea de Sud Vest a României, acoperind cultivarea şi comercializarea cerealelor, a plantelor oleaginoase atât pe piata românească cât şi internaţională, în tari precum Grecia, Italia, Germania, Cipru, Spania, Turcia, Egipt şi Libia. Business-ul este deţinut de omul de afaceri Mihai Anghel. Grupul Cerealcom deţine în prezent un parc de utilaje moderne: de la semănători până la tractoare şi remorci. Începând cu anul 2011, compania a investit 15 milioane de euro în utilaje agricole de mare capacitate şi într-un sistem de înaltă tehnologie cu ajutorul căruia monitorizează productivitatea.
Brise Group
Brise Group, unul dintre cei mai importanţi traderi de materii prime agricole din România, este deţinut de omul de afaceri Cătălin Marius Bucur. În 2015, prorietarul Brise a preluat controlul asupra pachetului majoritar de acţiuni al firmei Granex din Constanţa, un business cu încasări de 16 milioane de euro anual, unde deţinea 49%. Compania Brise Group a fost înfiinţată în 2001, iar astăzi şi-a dezvoltat activităţile în achiziţionarea şi comercializarea cerealelor, a seminţelor de cereale sau plantelor tehnice şi furajere. Totodată, traderul transportă cereale şi mai asigură servicii de depozitare a cerealelor în silozuri. Brise Group a reuşit să se extindă atât de mult, încât deţine silozuri în toată ţara cu o capacitate de depozitare de aproape 180.000 de tone. Omul de afaceri din Constanţa a ajuns la un business de 260 de milioane de euro şi un profit de peste un milion de euro, anual.
Transavia
Cu venituri anuale de peste 100 de milioane de euro anual, Transavia este unul dintre cei mai importanţi producători de carne de păsăre. Transavia este o companie cu capital 100% românesc infiinţată în anul 1991. În cei 25 de ani de activitate, compania a crescut constant prin inovaţie şi investiţii permanente, ajungând astăzi la un business de dimensiuni impresionante şi în topul celor mai valoroase companii din România. În prezent, Transavia produce peste 60.000 de tone de carne de pasăre anual, în fermele proprii de creştere aflate în 7 judeţe ale ţării – Alba, Cluj, Sibiu, Braşov, Harghita, Caraş-Severin şi Timiş. Produsele Transavia sunt prezente în majoritatea lanţurilor de retail modern prin bradurile Fragedo şi Papane, iar 15% la sută din producţia anuală a companiei merge pe piaţa de export, în mai multe ţări europene, precum Maria Britanie, Franţa, Spania, Croaţia şi Bulgaria. Pe lângă fermele de creştere a păsărilor, Transavia deţine două staţii de incubaţie, o fabrică de nutreţuri combinate, trei abatoare performante de industrializare a cărnii, o fabrică nouă de procesare a cărnii, precum şi patru ferme vegetale.
Smithfield
Smithfield Prod este o societate comercială românească, ce deţine în prezent cel mai modern abator din România, cu o capacitate de abatorizare de 600 de capete pe oră. Sediul Smithfield este în Timişoara, pe platforma Abatorului Freidorf, unde se produce în sistem integrat atât carne proaspată, cât şi semi-procesată de porc, sub brandul Comtim. Firma Comtim Group a fost un combinat agricol din Timişoara care era cel mai mare producător industrial de carne de porc din România. De asemenea Comtim era şi cel mai mare combinat de prelucrare a cărnii de porc din sud-estul Europei, iar în 1989 aici lucrau 15.000 de oameni. Societatea a fost fondată în anul 1967. În 1999, Comtim a intrat în procedură de faliment. Începând cu luna octombrie 2004, ca urmare a preluării de către grupul american Smithfield Foods, Comtim Group şi-a schimbat denumirea în Smithfield. Compania a ajuns la un rulaj de 800 de milioane de lei anual
Va prezentam NOUTATI TEHNOLOGICE,noi soiuri si hibrizi de plante,precum si OFERTA produselor, culturilor si … a profitului
Despre noi
Suntem o echipă de profesionişti mereu deschişi spre nou, capabili să rezolvăm problemele din agricultură ale clienţilor noştri şi să oferim cea mai bună variantă pentru ca recoltele dumneavoastră să fie sănătoase, bogate şi profitabile.
Realizăm acest lucru atât prin inginerii firmei cât şi consultând colaboratorii noştri, cercetători din domeniul agricol, personalul specializat în protecţia plantelor sau consilierii tehnici ai producătorilor de pesticide, seminţe şi îngrăşăminte pe care îi reprezentăm în calitate de distribuitor regional.
SC Agrovest Shop SRL a luat fiinţă în anul 2008, începând cu comercializarea pesticidelor în magazinul propriu din Galati. În prezent suntem distribuitori şi importatori ai marilor companii din domeniu, cum ar fi: BASF, Bayer CropScience, DuPont, Makhteshim Agan, Pioneer şi colaborăm cu alţi distribuitori naţionali astfel încât să acoperim toată gama de pesticide şi ale altor producători, cum ar fi: Dow Agrosciences, Syngenta, Monsanto, Haifa, Kemira etc.
Cu gama noastră de produse ne adresăm atât marilor şi micilor fermieri, comercianţilor de pesticide, dar şi celor pentru care agricultura este un hobby.
Pentru fermieri putem asigura toată gama de inputuri necesare şi creditarea lor pe parcursul anului agricol.
Pentru comercianţi oferim o gamă largă de produse microambalate, din care o parte sunt realizate pe liniile proprii de ambalare, dorindu-ne ca produsele solicitate de dumneavoastră să fie livrate cât mai prompt.
Toate produsele care vor fi prezentate în continuare le comercializăm in magazinele proprii, putând fi contactaţi la birourile de la adresa STR. COL. NICOLAE HOLBAN 10BIS, tel.: 0724599845.
Sperăm ca informaţiile prezentate în acest catalog să vă fie de un real folos.
Porumb
| DKC este o generatie noua de hibrizi, creată în spiritul inovaţiei continue. La baza DKC se află o diversitate de germoplasmă acoperind peste 36 de programe globale de ameliorare, integrate pe parcursul ultimilor 8 ani. Deci o inovatie extrem de valoroasă, realizată prin selecţia celor mai bune combinaţii posibile, şi dovedită prin producţii mai mari în întreaga lume. DKC 3759 TIMPURIUL DE ÎNCREDERE DKC 3759 este un hibrid timpuriu cu o productivitate excelentă pentru grupa sa de maturitate pretabil pentru diverse condiţii de mediu şi cultură, precum şi pentru dubla utilizare pentru boabe sau siloz. Recomandat pentru densitaţi ridicate la hectar, adaptat la diferite condiţii de sol şi de cultură. Poate fi cultivat pentru boabe sau siloz. Avantaje:
DK 315
DKC 3511
DK 440
DKC 4626
DKC 4490
DKC 4889
DKC 4964
DKC 4983
DKC 5143
DKC 5170
DKC 5276
DKC 5783
|
Rapita
| Hibrizii de rapiţă de ulei garantează, prin inovaţia DEKALB, beneficiile unei genetici noi şi performante. Avantaje? Flexibilitate în opţiunile fermierilor şi o zonă mai largă de cultivare ce duce la recolte mai bogate, mai consistente şi mai rezistente! EXAGONE SIGURANŢA PRODUCŢIEI ŞI ADAPTABILITATE ÎN TOATE ZONELE DE CULTURĂ Hibrid semi-timpuriu. Posedă un potenţial de producţie ridicat, cu un conţinut mai ridicat de ulei şi mai scăzut de Glucozinolaţi. În Europa s-au cultivat cu acest hibrid aproximativ 150.000 ha în anul 2007 – egală cu suprafaţa cultivată cu rapiţă în România în anul 2004. Siguranţa producţiei este determinată de excelenta toleranţă la boli, (Phoma, Sclerotinia) şi reprezintă garanţia satisfacţiei complete a cultivatorilor. Avantaje:
EXECUTIVE
EXTEND
EXCEL
EXOTIC
|
| Soi | Grupa de maturitate | Descriere |
| TURAN – NOU 2010 !!! hibrid semitimpuriu | semitimpuriu | Potential superior de productie |
| TRAVIATA – NOU 2010 !!! hibrid semitimpuriu | semitimpuriu | Performante superioare pe fondul stabilitatii |
| BRUTUS – NOU 2010 !!! hibrid semitimpuriu | timpuriu | Performante superioare pe fondul timpurietatii |
| TASSILO – hibrid semitimpuriu 00 | semitimpuriu | Vigoare foarte buna la reluarea vegetatiei in primavara |
| TRIANGLE hibrid semitardiv 00 | semitardiv | Rezistenţă foarte bună la ger şi iernare |
| REMY soi semitimpuriu 00 | semitimpuriu | Conţinut ridicat de proteină |
| MILENA soi semitardiv 00 | semitimpuriu | Rezistenţă foarte bună la Phoma lingam |
| ROBUST soi semitimpuriu 00 | semitimpuriu | Rezistenţă foarte bună la scuturare |
.
Floarea soarelui
| MATEOL RO Semitimpuriu • 115 zile • Potenţial de producţie: 3.6-4.0 t/ha • Conţinut ulei: 48-51% Densităţile recomandate: 50.000–52.000 pl/ha-neirigat şi 53.000–55.000 pl/ha-irigat
HELIASUN RM
SALUT RM
HELIASOL RO
BAROLO RO
HURACAN
Arena PR – tolerant Orobanche – rasă E – foarte tolerant la toate bolile florii soarelui (special Plasmopara helianthi, Phomopsis şi Sclerotinia) – poziţie capitul semi-erectă – bună adaptabilitate şi stabilitate în condiţii diferite de cultură – valorifică terenurile sărace – densitatea recomandată: 45.000 – 50.000 boabe germinabile/ha NK Adagio NK Alego – tolerant Orobanche – rasă E – bună adaptabilitate în toate zonele de cultură – poziţie capitul semi-erectă – bună toleranţă la boli – potenţial de producţie ridicat şi constant – densitatea recomandată: 45.000 – 50.000 boabe germinabile/ha – este cel mai bun vândut hibrid Clearfield în România NK Armoni – tolerant Orobanche – rasă E – bună vigoare după răsărit – talie medie-înaltă – poziţie capitul semi-erectă – număr mare de seminţe pe capitul – grad ridicat de autopolenizare – capacitate de producţie ridicată şi constantă în toate zonele de cultură a florii-soarelui – bună toleranţă în condiţii de secetă – excelentă reacţie la fertilizare – tolerant la toate bolile florii soarelui – densitatea recomandată: 50,000 – 55,000 boabe germinabile/ha NK Brio – tolerant Orobanche – rasă E – talie semi-înaltă – bună toleranţă la boli (Phomopsis şi Sclerotinia) – potenţial de producţie ridicat – MMB mare – excelentă reacţie la feritilizare – conţinut de ulei: 48-50% – bună adaptabilitate în toate zonele de cultură – densitatea recomandată: 50,000 – 55,000 boabe germinabile/ha NK Ferti – tip oleic având conţinutul de acid oleic cuprins între 86% – 89% – tolerant Orobanche – rasă E – talie semi-înaltă – bună toleranţă la cădere – potenţial de producţie ridicat – conţinut de ulei ridicat – tolerant la bolile specifice florii soarelui (în special la Sclerotinia) – MMB mare având un număr mare de seminţe pe calatidiu – excelentă reacţie la fertilizare – adaptabil în toate arealele de cultură a florii-soarelui – densitatea recomandată: 50,000 – 55,000 boabe germinabile/ha – hibridul numarul 1 în Europa pe segamentul HO (High Oleic) NK Meldimi – hibrid rezistent la imazamox – bună vigoare după răsărit – tolerant Orobanche – rasă E – talie înaltă, plantă robustă, sistem radicular bine dezvoltat – bună acoperire a capitulului, bun[ă polenizare chiar şi la temperaturi ridicate – bună toleranţă la boli (Sclerotinia, Phomopsis, Phoma) – bună toleranţă la cădere şi frângere – bună toleranţă la secetă – densitatea recomandată: 50,000 – 55,000 boabe germinabile/ha NK Neoma – vigoare bună după răsărit, plantă robustă – tolerant Orobanche – rasă E – talie semi-înaltă – bună adaptabilitate în toate arealele de cultură a florii-soarelui – bună toleranţă în condiţii de secetă – bună toleranţă la boli (Phomopsis, Sclerotinia tulpină şi calatidiu, Plasmopora helianthi) – densitatea recomandată: 50,000 – 55,000 boabe germinabile/ha Rigasol OR – tolerant Orobanche – rasă E – talie înaltă, plantă viguroasă – potenţial de producţie ridicat – bună toleranţă la boli (Phomopsis, Plasmopara helianthi şi Sclerotinia) – bună toleranţă la stres hidric – MMB mare – densitatea recomandată: 50,000 – 55,000 boabe germinabile/ha Sanay RM – hibrid rezistent la imazamox – bună vigoare după răsărit – tolerant Orobanche – rasă E – talie înaltă – nu este recomandat în zonele cu risc mare de Phomopsis – se recomandă în zona de S-E – potenţial de producţie foarte ridicat – bună adaptabilitate în condiţii de secetă – în anii ploioşi se recomandă cel puţin un tratament cu fungicid – densitatea recomandată: 50,000 – 55,000 boabe germinabile/ha |
Grau si orz
GRAU
Exotic
Un grâu cu adevărat fantastic
AVANTAJE
- Productivitate extraordinară
- Calitate foarte bună pentru panifcație
- Conținut excelent de proteină (>13)
CARACTERE MORFO-FIZIOLOGICE
- Soi aristat
- Înfrățire excelentă
- Înforit timpuriu
- Maturitate timpurie
- Rezistență foarte bună la iernare
- Talie joasă
- Conținut de gluten foarte bun (>30)
- Indice de cădere (Hadberg – ridicat)
- Toleranţă foarte bună la secetă şi arşiţă
- Rezistenţă foarte bună la cădere
- Rezistenţă excelentă la rugina galbenă şi făinare
- Rezistență bună la fusarioză
- Rezistență medie la septorioză şi pătarea reticulară
- MMB mare (>45)
- MH mare (>73)
RECOMANDĂRI DE CULTURĂ
- Densitatea la semănat: 300 – 350 b.g./m2
- Zone de cultură: toate zonele de favorabilitate pentru grâul de toamnă
- Rezistent la chlortoluron
Cubus
Calitate şi productivitate într-un singur genotip
AVANTAJE
- Calitate foarte bună de panifcaţie Potenţial productiv superior
- Rezistenţă excelentă la principalele boli
- Tratamente cu fungicide pentru septorioză, rugina brună şi fusarioză Zone de cultură: toate zonele de favorabilitate pentru grâul de toamnă
CARACTERE MORFO-FIZIOLOGICE
- Soi nearistat
- Înfrățire excelentă
- Înforit semitardiv
- Maturitate timpurie
- Rezistență foarte bună la iernare
- Talie joasă
- Conținut de gluten foarte bun (>30)
- Indice de cădere (Hadberg – ridicat)
- Indice de sedimentare foarte bun
- Conținut mediu-mare de proteină
- Rezistenţă excelentă la rugina brună
- Rezistență excelentă la pătarea în ochi
- Rezistenţă foarte bună la cercosporela
- Rezistenţă foarte bună la septorioză
- Rezistenţă foarte bună la făinare
- Rezistenţă bună la rugina galbenă
- Rezistență medie la fusarioză
- Rezistenţă foarte bună la cădere
- MMB mediu-mare (>40)
- MH mare (>73)
RECOMANDĂRI DE CULTURĂ
- Densitatea la semănat: 300 – 350 b.g./m2
- Recomandăm regulatori de creştere
ORZ
Fridericus
Recolte sănătoase şi de calitate
AVANTAJE
- Rezistenţă foarte bună la virusul mozaicului galben Potenţial productiv excelent
- Rezistenţă excelentă la rhyncosporioza, septoria şi rugina brună
RECOMANDĂRI DE CULTURĂ
- Densitatea la semănat: 300 – 350 b.g./ m2, astfel încât să asigurăm un număr de peste 600 spice/m2 la recoltare
- Zone de cultură: toate zonele de favorabilitate pentru cultura orzului de toamnă
CARACTERE MORFO-FIZIOLOGICE
- Soi semitimpuriu de orz de toamnă
- Înforire semitimpurie
- Maturitate semitimpurie
- Talia plantei: medie
- Capacitate medie de înfrățire
- Conținut mediu de proteină (13%)
PERFORMANŢE DE PRODUCŢIE
- Rezistenţă foarte bună la iernare
- Rezistență bună la cădere
- Rezistenţă foarte bună la rugina galbenă
- Rezistență foarte bună la fusarium
- MMB mediu spre mare (46 – 50 g)
- MH mediu (65 – 69 kg)
Parteneri
 |
Aiprom http://www.aiprom.ro |
|---|---|
 |
Arysta LifeScience http://www.arystalifescience.com |
 |
Bayer CropScience http://www.bayercropscience.ro |
 |
Bayer Environmental Science http://www.pestcontrol-expert.com |
 |
BASF http://www.basf.ro |
 |
CIPROMA SEM http://ciproma.ro |
 |
Dow AgroSciences http://www.dowagro.com |
 |
Du Pont http://www2.dupont.com |
 |
Haifa Chemicals LTD http://www.haifachem.com |
 |
Kwizda France http://www.kwizda-biocides.com |
 |
KWS Seminte http://www.kws.ro |
 |
Limagrain Romania http://www.limagraincentraleurope.com |
 |
Makhteshim Agan http://makhteshim-agan.ro |
 |
Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale http://www.madr.ro |
 |
Monsanto http://www.monsanto.ro |
 |
Probstdorfer http://www.probstdorfer.ro |
 |
Sharda Worldwide http://www.shardaintl.com |
 |
Syngenta http://www.syngenta.com |
 |
Timac Agro Romania http://www.timacagrom.com |
Produse
Inca de la infiintare, compania Agrovest Shop prin cunostinte si angajament a ajutat decisiv la modelarea si dezvoltarea managementului produselor de protectie a plantelor.
Munca noastra se concentreaza pe doua puncte strategice: pe de o parte cooperarea intensiva, pe termen lung cu cele mai importante companii producatoare si de cercetare, si de pe alta parte o retea mare de parteneri, atat fermieri cat si distribuitori.
Ca rezultat, asiguram accesul direct la inovatiile aparute pe piata produselor de protectie a plantelor si a biocidelor, printr-un portofoliu variat de produse:
Erbicide:
- Adengo 465 SC
- Fusilade Forte
- Galera
- Gardoprim Plus Gold 500 SC
- Granstar 75 DF
- Mustang
- Principal
- Pulsar 40
- Sekator Progress
- Acetogan
- etc.
Fungicide:
- Acanto Plus
- Amistar Xtra
- Falcon 460 EC
- Flowbrix
- Folicur Solo 250 EW
- Folio Gold 537.5 SC
- King 250 EW
- Orius 25 EW
- Ortiva 250 SC
- Prosaro 250 EC
- etc.
Insecticide:
- Avaunt 150 SC
- Biscaya 240 OD
- Dantop 50 WG
- Karate Zeon
- Lamdex 5 EC
- Ortus 5 SC
- Phostoxin
- etc.
Tratament samanta:
- Yunta 246 FS
- Korit 420 FS
- etc.
Ingrasaminte:
- Va oferim o gama variata de ingrasaminte produse de : Haifa si Timac Agro.
Seminte:
- Comercializam hibrizi de porumb, floarea soarelui si rapita de la renumiti producatori: Monsanto, Pioneer si Syngenta.
Igiena publica:
- Furnicid 1 MG
- Furnicid Gel
- Kwizda Microcap
- Aqua K-othrine
- Max Force IC
- Kwizda Köderblöcke DF
- Kwizda Wurfbeutel
- Racumin Pasta
- Racumin TP
- .
Contact
Director general
Dima Adrian – 0724599845Director comercial
Dima Daniel – 0758028042Director zonal
Potirniche Adrian – 0747152752Office
Irimia Gabriela – 0745765559Produse pentru M.E.T.
Costea Mihai Catalin – 0752058060Adresa STR. COL. NICOLAE HOLBAN 10BIS
Tel/fax: 0236420044
e-mail: agrovest.shop@yahoo.com
office@agrovestgalati.ro
//////
Intarirea imunitatii cu ajutorul alimentelor
Specialiştii consideră că persoanele care au un risc mai ridicat de a dezvolta simptome grave ale infecţiei cu Coronavirus sunt cei cu sistemul imunitar slăbit şi cei bolnavi.
Medicul mutriţionist Ruxandra Pleşea a oferit câteva sfaturi pentru o digestie sănătoasă şi pentru întărirea imunităţii, potrivit a1.ro.
”Studiile arată că la noi tot mai multe persoane se confruntă cu probleme de sănătate din cauza unei alimentaţii necorespunzătoare. Aşa că medicii ne recomandă adoptarea unui stil de viaţă sănătos, cu activitate fizică zilnică şi cu o dietă echilibrată care să conţină legume, fructe, lactate, evitând orice exces caloric”, a explicat nutriţionistul Ruxandra Pleşea.
Dieta alimentară ar trebui să conţină alimente bogate în fibre, dar şi alimente cu rol probiotic.
Astfel, una dintre recomandările specialiştilor este iaurtul deoarece conţine culturi bacteriene care contribuie la sănătatea sistemului digestiv, dar să nu uităm de fructe şi legume care trebuie consumate zilnic.
/////
Dieta recomandata pentru evitarea afectiunilor cardiace
Alimentele care alcatuiesc o dieta sanatoasa pentru inima, la nivel global, ar putea fi diferite fata de ceea ce credeau specialistii pana acum, sugereaza un studiu observational, prezentat la congresul ESC si publicat in ”Lancet”, conform eurekalert.org.
”Trebuie sa reconsideram alimentele considerate sanatoase pentru inima. De exemplu, prin studiul nostru, am demonstrat ca produsele lactate si carnea sunt benefice pentru inima, contrar recomandarilor dietetice actuale”, spune profesorul Salim Yusuf, autorul principal al studiului si directorul Institutului de Cercetare a Sanatatii Populatiei, de la Universitatea McMaster, din Hamilton, Canada.
Recomandarile privind dietele prin care sa fie evitate bolile cardiovasculare se bazeaza, in mare parte, pe studii efectuate acum zeci de ani, in tarile cu venituri ridicate. Adevarul este ca, in prezent, exista putine informatii cu privire la ce mananca oamenii din intreaga lume.
Prin acest studiu, cercetatorii si-au propus sa clarifice ce inseamna o dieta internationala moderna, care promoveaza sanatatea inimii si longevitatea. Astfel, a fost elaborata o dieta bazata pe alimente care, in studiile anterioare, au asociate cu un risc redus de deces, precum fructele, legumele, nucile, pestele, produsele lactate si carnea.
Participantii a 5 studii, adica peste 218.000 de persoane din 50 de tari au fost impartite in 5 grupe, in functie de calitatea dietei lor. Au fost evaluate riscurile bolilor cardiovasculare si ale decesului prematur prin comparatie dintre cei cu cea mai sanatoasa dieta, care au inregistrat 18 puncte, si cei cu cea mai nesanatoasa dieta, care au inregistrat 11 puncte.
”Cei care au optat pentru o dieta bazata pe fructe, legume, nuci, peste, lactate si carne au avut cel mai scazut risc de boli cardiovasculare si de moarte precoce. In ceea ce priveste carnea, am observat ca cea neprelucrata a avut cele mai multe beneficii. Rezultatele sugereaza ca ar trebui sa limitam cantitatea de carbohidrati rafinati pe care ii consumam si ca lactatele si carnea neprelucrata pot fi considerate parte a unei alimentatii sanatoase”, spune dr. Andrew Mente.
”Rezultatele noastre se aplica la nivel global!”, spune dr. Mahshid Dehghan.
Pentru a face acest studiu si a gasi o asociere intre calitatea dietei si bolile cardiovasculare, specialistii au analizat datele a 138.527 de persoane, cu varsta cuprinsa intre 35 si 70 de ani, fara afectiuni cardiovasculare. Mai apoi, au fost alesi 31.546 de pacienti diagnosticati cu boli cardiovasculare, 27,098 de pacienti care au suferit un atac de cord si 20,834 de pacienti care au suferit un accident vascular cerebral.
Perioada de monitorizare a fost de 9 ani, timp in care au fost inregistrate 6,821 de decese si 5466 de evenimente cardiovasculare majore, precum infarct miocardic, accident vascular cerebral, sau insuficienta cardiaca. In comparatie cu dieta cu cel mai mic scor, cea cu cel mai mare scor, declarata cea mai sanatoasa pentru inima, a fost asociata cu riscuri semnificativ mai mici de evenimente cardiovasculare majore.
/////
Beneficiile usturoiului pentru sanatate
Multe studii au scos la iveală că usturoiul, consumat pe stomacul gol, este un puternic antibiotic natural. De ce este mai eficient atunci când îl mănânci înainte de micul dejun? Pentru că bacteriile sunt supraexpuse dimineața, astfel încât acestea nu se pot apăra împotriva puterii sale extraordinare.
“Usturoiul contine compusi sulfurati, dintre care alicina este cea mai activa substanta. Acesti compusi sunt cunoscuti de foarte multa vreme pentru efectele lor terapeutice: scaderea tensiunii arteriale, scaderea colesterolului rau, efect antimicrobian, combaterea micozelor cutanate, prevenirea racelilor, stimularea imunitatii (ca si alte plante similare, hrean, ceapa etc.)”, explica medicul nutritionist Corina Zugravu.
Allicina din usturoi stimulează pereţii stomacului şi ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. La fumători, usturoiul uşurează expectoraţia, fluidizînd secreţiile datorate excesului de tutun şi s-ar părea că reduce efectele negative ale nicotinei. Mîncat pe pîine, ajută la scăderea zahărului în organism.
Usturoiul este considerat unul dintre cele mai puternice alimente detoxifiante. Te poate scapa de paraziti si viermi intestinali si previne boli precum tifos, diabet, depresie si unele tipuri de cancer.
Persoanele care sunt alergice la usturoi nu ar trebui să îl consume crud și dacă observă iritații pe piele, dureri de cap sau creșterea temperaturii, să nu îl mai consume deloc. Unele studii au arătat că usturoiul poate avea efecte secundare în cazul celor care iau medicamente pentru tratatrea HIV/SIDA.
Usturoiul poate fi gasit si sub forma de praf, granule sau deshidratat, insa consumat in stare naturala, crud, este cel mai sanatos. Nutritionistii recomanda sa fie zdrobit si consumat dupa cinci-zece minute, intrucat, spre deosebire de alte plante sau legume, prin oxidare se activeaza principiile active.
In ceea ce priveste cantitatea, niciodata nu este prea mult. “Pentru a beneficia de efectele pozitive, se recomanda cel putin o capatana de usturoi pe zi. Respiratia urat mirositoare sau mirosul specific al transpiratiei sunt efecte adverse minore in comparatie cu beneficiile. Pentru ca poate fi mai greu de digerat, se recomanda scoaterea partii din mijloc, mai iute, sau invelirea lui in folie de aluminiu si coacerea timp de 10-15 minute, fara degradarea substantelor”, recomanda nutritionistul Corina Zugravu.
Usturoiul isi pastreaza proprietatile cat timp este proaspat, astfel ca trebuie depozitat intr-un loc uscat, la o temperatura in jur de 18°C pentru a nu incolti.
Alte beneficii ale usturoiului
Usturoiul poate fi folosit si in bolile respiratorii: este excelent pentru prevenirea si vindecarea tuberculozei, pneumoniei, bronsitei, congestiei pulmonare, a astmului si a tusei.
Pentru tuberculoză mănâncă o căpățână de usturoi pe zi.
Daca ai probleme cu bronhiile, poti prepara o infuzie speciala. Ai nevoie de 200g de usturoi, 700g de zahar rafinat si 1000g de apa. Fierbe apa cu usturoiul si adauga apoi zaharul. Bea trei linguri din infuzie zilnic.
Pentru bronșită încearcă următorul remediu: într-o sticlă de un litru se pune o treime usturoi pisat bine şi două treimi alcool. Se ţine la macerat 15 zile. Se consumă sub formă de picături. Se începe cura cu trei picături într-un pahar cu apă caldă, băut dimineaţa pe stomacul gol. Se creşte doza în fiecare zi cu cîte o picătură pînă se ajunge la 25 de picături şi apoi se scade zilnic cîte o picătură pînă se ajunge la trei picături
Pentru o bună circulaţie: 400 g de usturoi pisat se pun într-un vas cu o jumătate de litru de rachiu de cidru. Se lasă la macerat 15 zile într-un loc însorit şi se agită în fiecare zi. Se filtrează. Se iau cîte 20 de picături, de două ori pe zi, dizolvate în puţină apă.
Pentru întărirea imunităţii, pentru o stare generală mai bună, pentru prevenirea diferitelor infecţii, este de ajutor cura anuală cu usturoi. Durează trei săptămîni şi constă în administrarea de dimineaţă, pe stomacul gol, a sucului obţinut prin mixarea a trei căţei de usturoi, fără să se mănînce nimic pînă la ora prînzului.
Pentru a scapa de mirosul neplacut, dupa consumul unui preparat ce contine usturoi, mestecati cateva frunze de patrunjel sau menta proaspata.
//////
Cum recunoastem accidentul vascular cerebral
Dupa declansarea accidentului vascular cerebral, fiecare minut conteaza! Interventia rapida reduce semnificativ riscul de dizabilitate sau deces. Foloseste formula F.A.S.T. (“rapid”, din limba engleza) pentru a identifica semnele de alarma ale AVC si suna de urgenta la 112!
Actionand rapid, ajuti pacientul cu AVC sa primeasca tratamentul de care are urgent nevoie – acesta are eficienta maxima daca AVC-ul este diagnosticat in aproximativ 3 ore de la debutul simptomelor. Noteaza ora la care au inceput sa se manifeste – aceasta informatie ajuta medicul in alegerea celei mai bune variante de tratament.
Formula F.A.S.T.
Daca suspectezi ca cineva sufera un AVC, actioneaza rapid (F.A.S.T.) si fa-i urmatorul test:
F – Face (Fata) – Cere persoanei sa zambeasca. Ti se pare ca fata e asimetrica sau gura e cazuta intr-o parte?
A – Arms (Brate) – Cere persoanei sa ridice simultan ambele brate deasupra capului. Unul dintre ele ramane inert sau mai jos decat celalalt?
S – Speech (Vorbire) – Cere-i persoanei sa repete o fraza simpla (de exemplu “Cerul este albastru”). Nu poti distinge ce zice sau vorbeste ciudat?
T – Time (Timp) – Daca remarci oricare dintre aceste semne, suna IMEDIAT la 112! Pentru ca persoana sa fie transportata cat mai repede la spital, spune-i operatorului ca suspectezi ca aceasta a suferit un accident vascular cerebral si transmite-i ora la care au aparut primele simptome.
Alte simptome de AVC
Uneori, alte simptome pot sa apara, separat sau in combinatie cu semnele FAST. Suna de urgenta la 112! Amorteala sau slabiciunea fetei, bratului, piciorului, indeosebi pe o jumatate a corpului, aparute brusc
Confuzie, dificultate de vorbire, dificultate in a intelege ce se vorbeste, aparute brusc
Tulburare de vedere (vedere neclara, vedere dubla, pierderea vederii) la nivelul unui sau ambilor ochi, aparuta brusc
Mers cu dificultate, pierderea coordonarii, tulburari de echilibru, ameteala, aparute brusc
Durere de cap severa, fara o cauza aparenta, aparuta brusc
//////
Ceaiul care trateaza astmul, diabetul si scade colesterolul
Ceaiul de busuioc este un remediu natural folosit la tratarea unei mari varietati de boli, precum astmul, diabetul si colesterolul ridicat. Religia hindusa venereaza planta si pentru semnificatia ei religioasa. Busuiocul, o planta din familia mentei , este originar din India si Asia. Este o planta aromatica cu un puternic miros, folosita in sosul pentru spaghete, tocanite si retetele ce contin rosii. Busuiocul este o sursa de vitamine si alti nutrienti. Studiile arata ca aceasta planta are proprietati anti-bacteriene si anti-inflamatorii, luptand impotriva problemelor intestinale, a durerilor intestinale si a ulcerului. In aromaterapie, busuiocul este folosit la indepartarea oboselii mentale.
Ceaiul de busuioc este bautura obtinuta din prepararea plantei mentionate.
Prepararea ceaiului de busuioc: Aduceti apa si frunzele de busuioc la punctul de fierbere (intr-un ibric mic). Micsorati temperatura si permiteti-i sa se linisteasca timp de 3-4 minute. Adaugati frunzele de ceai sau pliculetele si zaharul, dupa gust. Lasati sa dea in clocot. Opriti sursa de caldura. Strecurati ceaiul, turnati-l in cani si adaugati lapte dupa gust. Conform studiilor, ceaiul de busuioc este folosit cu success in: tratarea colicilor intestinale, a ulcerului gastric si balonarea/umflarea abdomenului./ tratarea anorexiei./ lupta impotriva infectiilor tractului urinar ./ tratarea diareei./ vindecarea leziunilor si a inflamatiilor din cavitatea bucala. / marirea abilitatii organismului de a rezista la stress.
Atat frunzele cat si semintele sunt folosite ca aromatizant nelipsit in industria alimentara producatoare de preparate din carne si pentru felurite bauturi; caci busuiocul maruntit este unul dintre acele condimente care se bucura de o mare apreciere în bucataria franceza, dar nu este utilizat ca mirodenie numai în Franta, ci si în Italia, Grecia, Spania, România si alte tari. Meniuri in care mai este utilizata aceasta mirodenie: supa-crema de legume cu busuioc, fripturi, sosuri de rosii cu busuioc, painisoare graham condimentate cu busuioc si altele. In bucataria romaneasca busuiocul mai este folosit si la prepararea muraturilor.
/////
De ce nu este bine sa consumam alimente fast food
Mâncarea nesănătoasă, bogată în grăsimi şi cu multe calorii, determină o reacţie a sistemului imunitar similară cu cea pe care o are la o infecţie bacteriană, au descoperit cercetătorii de la Universitatea din Bonn.
Sistemul imunitar reacţionează la o dietă bogată în grăsimi şi cu multe calorii în mod similar ca la o infecţie bacteriană. Acest lucru este demonstrat de un studiu recent condus de Universitatea din Bonn, citat de Science Daily.
Alimentele nesănătoase par să facă sistemul imunitar al organismului mai agresiv pe termen lung. Chiar şi la mult timp după trecerea la o dietă sănătoasă, inflamaţia sistemului imunitar înnăscut persistă. Aceste schimbări pe termen lung pot duce la apariţia arteriosclerozei şi a diabetului zaharat, a bolilor legate de consumul alimentar occidental. Rezultatele vor fi publicate în revista Cell.
Şoarecii au fost hrăniţi cu o „dietă occidentală”
Oamenii de ştiinţă au hrănit, timp de o lună de zile, un lot de şoareci cu aşa-numita „dietă occidentală”: bogată în grăsimi, cu conţinut ridicat de zahăr şi cu conţinut scăzut de fibre. Animalele au dezvoltat, prin urmare, un răspuns inflamator puternic în tot corpul, aproape ca după infecţia cu bacterii periculoase. „Dieta nesănătoasă a condus la o creştere neaşteptată a numărului de celule imune în sângele şoarecilor, în special granulocite şi monocite. Acest lucru a indicat o implicare a celulelor progenitoare imune din maduva osoasă (celulele progenitoare acţionează că un sistem de reparare pentru corp, înlocuind ţesuturile adulte distruse-nr)”, a adăugat Anette Christ, cercetător post-doctoral în cadrul Institutului de imunitate a Universităţii din Bonn. Pentru a înţelege mai bine aceste descoperiri neaşteptate, celulele progenitoare ale măduvei osoase pentru tipurile mari de celule imune au fost izolate la şoarecii hrăniţi cu o dietă occidentală sau cu o dietă sănătoasă de control şi a fost efectuată o analiză sistematică a funcţiei lor şi a stării de activare.
Efectele fast-food-ului asupra imunităţii
„Studiile genomice au arătat, de fapt, că dieta occidentală a activat un număr mare de gene în celulele progenitoare. Genele afectate au inclus pe cele responsabile de proliferare şi maturizare “, explică Prof. Dr. Joachim Schultze de la Life & Medical Sciences Institutul (LIMES) de la Universitatea din Bonn şi Centrul german pentru bolile neurodegenerative (DZNE). Astfel, alimentele de tip fast food determină corpul să recruteze rapid o armată imensă şi puternică. Când cercetătorii au oferit rozătoarei o dietă tipică de cereale timp de încă patru săptămâni, inflamaţia acută a dispărut. Ceea ce nu a dispărut a fost reprogramarea genetică a celulelor imune şi a precursorilor lor: chiar şi după aceste patru săptămâni, multe dintre genele care fuseseră pornite în timpul fazei de fast-food erau încă active.
Senzor de fast-food în celulele imune
Numai recent s-a descoperit ca sistemul imunitar înnăscut are o forma de memorie, explica Prof. Dr. Eicke Latz, director al Institutului de Imunitate de la Universitatea din Bonn şi om de ştiinţă la DZNE. „După o infecţie, apărarea organismului rămâne într-un fel de stare de alarmă, astfel încât să poată răspunde mai repede la un nou atac”, arată el. Experţii numesc acest fenomen „pregătire imună înnăscută”. La şoareci, acest proces nu a fost declanşat de o bacterie, ci de o dietă nesănătoasă. Oamenii de ştiinţă au reuşit în continuare să identifice „senzorul de fast-food” responsabil în celulele imune. Ei au examinat celulele sanguine de la 120 de subiecţi. La unii dintre subiecţi, sistemul imunitar înnăscut a arătat un efect deosebit de puternic de pregătire. La aceşti subiecţi, cercetătorii au descoperit dovezi genetice despre implicarea unui sistem de semnalizare intracelular care recunoaşte agenţi infecţioşi şi alte substanţe dăunătoare.
Efecte pe termen lung
Interesant este faptul că, în plus faţă de răspunsul inflamator acut, aceasta are şi consecinţe pe termen lung pentru răspunsurile sistemului imunitar: activarea prin dieta occidentală schimbă modul în care informaţiile genetice sunt ambalate. Materialul genetic este stocat în ADN şi fiecare celulă conţine mai multe fire de ADN, care împreună sunt de aproximativ doi metri lungime. Cu toate acestea, acestea sunt în mod obişnuit înfăşurate în jurul anumitor proteine din nucleu şi astfel multe gene din ADN nu pot fi citite deoarece sunt pur şi simplu prea inaccesibile. Mâncarea nesănătoasă face ca unele dintre aceste bucăţi de ADN ascunse în mod normal să se ”dezbrace”, asemănătoare cu o buclă care iese dintr-o minge de lână. Această zonă a materialului genetic poate fi apoi citită mult mai uşor, atâta timp cât această „dezbrăcare” temporară rămâne activă. În consecinţă, sistemul imunitar reacţionează chiar şi la stimulii mici cu răspunsuri inflamatorii mai puternice.
Consecinţe dramatice pentru sănătate
Aceste răspunsuri inflamatorii pot, la rândul lor, să accelereze dezvoltarea bolilor vasculare sau a diabetului de tip 2. La arterioscleroza, de exemplu, depunerile vasculare tipice, plăcile, constau în mare parte din lipide şi din celulele imune. Reacţia inflamatorie contribuie direct la creşterea lor, deoarece celulele imune activate recent migrează constant în pereţii vaselor alterate. Când placa este prea mare, acestea pot exploda, producând formarea de cheaguri de sânge care sunt duse de sânge şi pot produce blocaje la nivelul vaselor de sânge.
Accident vascular cerebral sau atac de cord
O nutriţie greşită poate avea consecinţe dramatice. În ultimele secolele, speranţa medie de viaţă a crescut constant în ţările occidentale. Tendinţa este în prezent ruptă pentru prima dată: persoanele născute astăzi vor trăi o viaţă mai scurtă decât părinţii lor. Dietele nesănătoase şi prea puţină mişcare joacă probabil un rol decisiv în acest sens. „Prin urmare, aceste constatări au o importanţă socială importantă”, explică Latz. „Bazele unei alimentaţii sănătoase trebuie să devină o parte mult mai proeminentă a educaţiei decât în prezent. Numai în acest mod putem imuniza copiii într-o fază incipientă împotriva tentaţiei industriei alimentare. Copiii pot alege ceea ce mănâncă în fiecare zi. Ar trebui să le permitem să ia decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la obiceiurile lor alimentare”, mai spune cercetătorul, potrivit Adevărul.
/////
Tratamente naturiste recomandate pentru persoanele in varsta
Natura, prin covorul său vegetal, s-a comportat ca un desăvârşit chimist, care a sintetizat mii de substanţe utile oamenilor, timp de peste un milion de ani. Prin aceste substanţe a oferit oamenilor numeroase soluţii pentru sănătate, echilibru, regenerare, energie şi longevitate.
Plantele medicinale sunt acceptate cu mare uşurinţă de organismul uman, nu produc reacţii toxice sau alergice şi asigură vindecarea multor boli care rod din firul vieţii, prelungind tinereţea şi durata de vieţuire cu 2-3 decenii. Într-un raport al OMS se arăta că, în prezent, există 22.000 plante medicinale, cu care se tratează 75 % din populaţia mondială.Proprietăţile terapeutice ale plantelor medicinale acţionează în următoarele direcţii:
– încetinirea procesului de îmbătrânire (infuzii din frunze de frasin, păpădie, cătuşnică, creasta cocoşului, anghinare, buberic, flori de tei şi conuri de hamei);
– întinerirea memoriei (infuzie din frunze de roiniţă, salvie şi fragi de pădure, decoct sau tinctură din rădăcini de cerenţel, tinctură din frunze de Gingko biloba, brânca ursului şi de leurdă, macerat în vin din rădăcini de angelică);
– prevenirea senilităţii (orz germinat, infuzie de păpădie şi ardei iute, sirop din ceapă albă zdrobită şi macerată 24 ore);
– păstrarea vitalităţii şi a energiei fizice şi intelectuale (decoct din rădăcini de lemn dulce, macerat în vin din vârfuri de urzică vie);
– în cazul tremurului de membre şi cap, respectiv boala Parkinson, apărută după exces de alcool şi nicotină, nervozitate, oboseală mare, frig şi scleroză multiplă, se utilizează infuzie de sunătoare, lavandă, cimbru de cultură şi urzică vie sau tinctură de măselariţă. La braţele cu tremur se aplică băi calde cu infuzie dintr-un amestec de coada şoricelului, frasin, mesteacăn, coada calului şi coada racului (2-3 băi pe zi) sau unguente din ricin, lavandă, tătăneasă şi sunătoare.
– pentru oboseala picioarelor se face, seara, o baie caldă cu decoct din coajă de salcie (100 g la 4 litri apă ce se fierbe timp de o oră).
– prelungirea stării de tinereţe se asigură din timp prin remedii cu rădăcini de ginseng, flori de rozmarin, păducel şi tei, anghinare, tătăneasă, măceşe, frunze de fragi de pădure iar, înainte de mesele principale, se recomandă un amestec din fructe de anason, fenicul şi mărar (luate în părţi egale).
Reţete din medicina naturii
În fiecare dimineaţă se recomandă câte o cană de ceai preparat din coada calului, sunătoare, măceşe zdrobite şi frunze de fragi de pădure. La sfârşitul meselor principale se recomandă o cană cu suc din fructe de pădure (afine, cătină albă şi coacăze negre), îndulcit cu miere de albine şi diluat cu apă plată. În locul sucului de fructe se poate bea o cană de ceai verde ca antidot împotriva îmbătrânirii şi cu efecte în scăderea colesterolului, topirea grăsimilor şi neutralizarea acizilor graşi.
În prelungirea stării de tinereţe şi prevenirea îmbolnăvirilor, mari succese au avut, de-a lungul timpului, câteva reţete cunoscute în toată Europa. Printre acestea s-au dovedit deosebit de eficiente „Bitterul suedez”, cu amestecuri de 30-40 specii de plante precum şi cunoscutul „Elixir al vieţii” sau „Elixirul de Silezia”, elaborat în secolul al XIX-lea sub forma unei tincturi preparată prin amestecul, în proporţii variate, a 12 specii medicinale (mentă, obligeană, traista ciobanului, ţintaură, angelică, roiniţă, gălbenele, limba mielului, mesteacăn, mierea ursului, nalbă mare şi podbal).
Trebuie încercată şi reţeta caucaziană numită „Elixirul tinereţii”, preparată prin macerarea la întuneric, timp de 30 de zile, a 40 grame căţei de usturoi zdrobiţi în zeama de la 4 lămâi proaspete; seara la culcare se ia câte o linguriţă într-o jumătate cană de apă sau lapte.
Apiterapia este o metodă care utilizează produsele ce se „fabrică” în stup, cu acţiuni energizante, tonifiante, laxative, antiseptice, diuretice, emoliente, antianemice şi aperitive. Produsele apicole sunt atât alimente de excepţie cât şi medicamente naturiste care tonifică corpul sub aspect fizic şi psihic, măresc randamentul fizic şi intelectual, păstrează memoria şi împiedică îmbătrânirea prematură.
Se recomandă ca înainte de micul dejun să se consume 10 grame lăptişor de matcă amestecat cu miere de albine sau polen uscat, menţinut sublingual.
Cu o oră înainte de masa de prânz se ia câte 20-30 de picături de propolis 20 % în alcool, turnate într-un pahar cu apă.
După mese se bea un decoct dintr-o lingură miere de albine la 250 ml apă care se fierbe timp de 5 minute.
Bune efecte asigură cura trimestrială cu polen uscat (20 grame luate dimineaţa pe stomacul gol timp de 30 de zile consecutiv), cu pauze de câte o săptămână după fiecare lună şi repetare de 4 ori pe an.
Regimul optim de viaţă
Un secret important al longevităţii constă din respectarea unui regim controlat de viaţă, relaxantă şi echilibrată, cu respectarea unui raport optimal între muncă şi odihnă şi cu evitarea mediului poluat, a stărilor de stres, traume psihice, spaime, tensiuni conflictuale şi, mai ales, a eforturilor fizice şi intelectuale exagerate, peste puterile vârstei. La orice vârstă, în afara unei alimentaţii corecte, este necesară o activitate continuă şi raţională, cu implicare efectivă în viaţa socială şi de colectiv, în opoziţie cu tendinţa spre sedentarism, viaţă dezordonată, singurătate şi plictiseală prelungită.
În favoarea longevităţii sunt foarte utile plimbările zilnice în aer curat şi soare (pe jos sau pe bicicletă într-un ritm moderat), excursii plăcute la munte, pe trasee mai scurte şi vacanţe benefice la mare, cu condiţia expunerii la soare numai dimineaţa, timp de maxim o oră şi cu capul acoperit, folosind pălării cu boruri largi care să acopere şi umerii.
În fiecare zi se va face gimnastică în faţa ferestrei şi exerciţii fizice uşoare, inclusiv jogging, şi practicarea unor sporturi uşoare, fără întreceri de competiţii (tenis, înot, patinaj, ciclism), cu efecte evidente în întreţinerea tonusului muscular şi al inimii, în diminuarea bolilor cardiovasculare, a accidentelor vasculare cerebrale şi în menţinerea unei stări generale de sănătate.
Un program organizat de mişcare se realizează prin continuarea unor munci gospodăreşti sau de grădinărit, efectuate cu plăcere, dând sentimentul de independenţă şi utilitate.
//////
Care sunt simptomele hipertensiunii arteriale
Tensiunea arteriala marita este o afectiune tot mai frecventa printre romani. Potrivit rezultatelor unui studiu – SEPHAR III, efectuat de Societatea Romana de Hipertensiune si dat publicitatii in septembrie 2016, 41,5% dintre adultii romani sufera de hipertensiune.
Tensiunea arteriala crescuta apare atunci cand forta sangelui asupra peretilor vaselor de sange este mare, astfel incat poate sa produca aparitia afectiunilor cardiovasculare.
Tensiunea arteriala este determinata de doi factori: Presiunea sistolica (primul numar, cel mare) reprezinta forta cu care inima pompeaza sangele in organism. Presiunea diastolica (al doilea numar, cel mic) reprezinta rezistenta fluxului sanguin in vasele de sange. Ambele valori sunt masurate in milimetri de mercur (mmHg).
Cu cat este pompat mai mult sange si cu cat vasele de sange sunt mai ingustate, cu atat mai mare este tensiunea arteriala. Tensiunea ideala este intre 90/60 mmHg si 120/80 mmHg
Simptomele hipertensiunii
Hipertensiunea este foarte greu de diagnosticat, de aceea este numita si un ucigas tacut. Tensiunea arteriala crescuta poate sa nu prezinte simptome clare ani intregi. Cu toate acestea, in cazul hipertensiunii vasele de sange si inima se lezeaza, iar necontrolata aceasta afectiune poate duce la aparitia unor boli severe, precum accidentul vascular sau infarctul.
Pentru a detecta hipertensiunea, medicii recomanda monitorizarea tensiunii pe o perioada mai indelungata, in urma unor controale anuale.
Hipertensiunea arteriala poate afecta pe oricine. Odata descoperita insa, hipertensiunea poate fi controlata prin dieta si tratament medicamentos. Daca nu este tratata, poate ataca atat vasele de sange, cat si unele organe din corp. Hipertensiunea arteriala nu se vindeca; tratamentul se va efectua toata viata deoarece valorile tensionale se mentin normale doar pe durata terapiei.
Printre principalele simptome ale hipertensiunii se numara:
– dureri de cap
– sangerari nazale
– oboseala
– stres
– accese de furie
– ameteli
– sensibilitate la lumina
– inrosirea fetei
– senzatia de urechi infundate sau zgomote in urechi
– insuficienta cardio-respiratorie congestiva sau oboseala care provoaca dificultati de respiratie
– rigidizarea arterelor coronariene care provoaca dureri chinuitoare in piept
– tulburari de vedere
– simptome de accident vascular cerebral care pot afecta functiile creierului
– edem sau umflarea unor portiuni mai mici ale corpului
– varsaturi
– somnolenta
– greata
– agravarea durerilor de cap
– confuzie
– inconstienta
– convulsii
– tulburari de vedere
Cauzele hipertensiunii
Hipertensiunea arteriala poate sa apara la orice persoana, insa afecteaza in general persoanele trecute de 40 de ani si varstnicii. De cele mai multe ori, hipertensiunea apare in urma unui stil de viata dezechilibrat, determinat de factori precum:
– Anxietatea si stresul
– Diabetul
– Alimentatia bogata in sare
– Consumul excesiv de alcool
– Istoricul familial de hipertensiune arteriala
– Sexul masculin
– Obezitatea
– Prehipertensiunea
– Stilul de viata sedentar
– Fumatul sau mestecatul tutunului
/////
Mamaliga, beneficii surprinzatoare pentru sanatate
Porumbul este bogat în acizi grași nesaturați (85 — 90%), conține multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina E, vitamina K, fier, fosfor, magneziu, zinc, potasiu și fibre. Chiar dacă prin fierbere își pierde din substanțele nutritive, peste 60% dintre acestea se păstrează.
Are proprietăți astringente, diuretice, antiinflamatoare, tonice, fiind utilizat în primul rând ca aliment (cereală) și apoi ca plantă medicinală. El a fost îndelung utilizat în bucătăria tradițională românească prin făina de mălai gătită.
Are efect împotriva stresului fiind bogat în vitaminele din grupa B, mai ales în vitamina B1, care are acționează asupra funcționării sistemului nervos, a mușchilor, a inimii și asupra producției de globule roșii. Prin conținutul de vitamina E, ne protejează împotriva artritei, scade nivelul colesterolului reducând astfel riscul de ateroscleroză și, implicit, de infarct. Ajută și la procesul de reînnoire al celulelor. Mai mult, porumbul fiert conține și potasiu, necesar pentru buna funcționare a mușchilor și a inimii.
Gastrita hiperacidă și ulcerul sunt ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă efectul de reducere a acidității, și o acțiune ușor calmantă, sedativă.
Carbohidrații cuprinși în porumb dau energie și nu permit depunerea grăsimii. Un consum moderat poate duce chiar la scăderea în greutate pentru că anumite molecule din compoziția porumbului grăbesc degradarea grăsimilor. Totodată, vitamina A, conținută în porumb, este un antioxidant natural foarte important pentru sănătatea ta și funcționarea corectă a organismului, pentru un metabolism rapid, care te ajută să slăbești ușor.
Datorită bogăției în fibre, porumbul reglează tranzitul intestinal. Este și un bun diuretic și, consumat în mod regulat, poate preveni retenția de apă în organism. Pentru detoxifiere este indicată și mătasea de porumb, consumată sub formă de ceai.
Specialiștii germani în biologie celulară vegetală de la Universitatea din Köln au descoperit recent prezența în boabele de porumb a unor substanțe derivate ale acizilor arahidic și palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului. Substanțele cu pricina sunt, din punct de vedere chimic, acizi grași, ceto-acizi, rezultați din oxidarea acidului palmitic și arahidic.
Consumul de mămăligă reglează concentrația de glucoză în sânge, fiind de folos diabeticilor. Mămăliga este adjuvant în detoxifierea organismului și curățirea intestinelor. Efectul detoxifiant al substanțelor din porumb ușurează efortul ficatului de neutralizare a substanțelor toxice, reducând considerabil riscul la insuficiențe și ciroze hepatice.
Porumbul nu conține gluten, deci poate fi consumat și de cei cu intoleranță sau boală celiacă și înlocuiește cu succes orezul, grâul și alte cereale cu gluten. Ajută în prevenirea cancerului la plămâni datorită conținutului mare de beta-cryptoxanthin. Protejează vederea, datorită zeaxantinei pe care o conține. Ajută la menținerea capacităților cognitive și încetinește procesul de îmbătrânire a creierului cu până la 10%, datorită conținutului mare de tiamine. Ajută la întărirea sistemului imunitar și la prevenirea cancerului de colon. Influențează în bine starea de spirit. Vindecă răceala prin conținutul de vitamina A. Femeile gravide își pot asigura doza necesară de acid folic
Este recomandat să consumăm porumbul fiert simplu, nu alături de alimente cu conținut mare de calorii. Un consum exclusiv de mămăligă pentru perioade îndelungate de timp poate să ducă la apariția unei boli numite pelagra. Pentru a fi evitată se recomandă consumul mămăligii împreună cu lactate sau alte produse animale. Din punctul de vedere al valorii nutriționale, porumbul este sub necesar, de aceea nu se recomandă a fi oferit des bebelușilor. În stare crudă, poate produce alergii. Porumbul nu se află pe lista alimentelor celor mai contaminate cu pesticide, ierbicide și îngrășăminte chimice. De asemenea, dacă este modificat genetic, poate afecta fertilitatea, poate duce la îmbolnăvirea ficatului și a rinichilor, arată studii recente.
////
Ceaiul care te fereste de constipatie
Consumul de alimente procesate, alimentele cu aditivi, conservanti si alimente conservate este cea mai frecventa cauza de toxicitate in organism. Multe fructe si legume aparent sanatoase sunt pline cu pesticide. Pielea si ochii pot sa absoarba toxine din aer in fiecare zi. Toxinele interfera cu buna functionare a organismului, contribuind, in timp, la o piele aspra, ochi si stomac cu infectii, tumori, astm, boli neurologice, cardiace, mutatii complicatii biologice si infertilitate.
Un prim semn de avertizare care indica faptul ca organimul este supraincarcat cu toxine: constipatia. in cazul in care alimentele ramân mai mult decât este necesar in intestin, ele sunt absorbite de organism in cantitate mai mare, iar reziduurile organice produc intoxicarea corpului. Astfel, mecanismul de regenerare al organismului este incetinit, favorizând acumularea de grasimi in celule si apoi in stratul adipos. Ceai pentru detoxifiere Toxinele determina organismul sa lucreze de doua ori mai mult pentru a efectua functiile de baza.
Aceasta slabeste treptat sistemul imunitar, care este unul dintre cele mai importante cauze ale oboselii. Cura cu acest ceai elimina toxinele din organim, promoveaza o digestie sanatoasa. in plus, are puterea de a da jos kilogramele de prisos. 30 g radacina de nalba (maruntita) 20 g lemn-dulce (sau frunze de fragi) 20 g seminte de patlagina sau in 5 g menta Semintele si radacina se lasa la macerat, 1/2 lingurita de amestec la 1 cana de apa rece. Se fierb si se adauga apoi 1/2 lingurita de amestec din frunze. Se acopera si se lasa sa se raceasca. Se bea 1 ceasca dimineata si alta seara. Tratamentul dureaza 3-4 saptamâni. — in plus, seara, se bea 1 lingurita de seminte de patlagina puse intr-un pahar cu apa de dimineata. Se formeaza un mucilagiu (nu este bun la gust, dar e deosebit de eficace). — Sau se pune, seara, 1 lingura de tarâte de grâu intr-un pahar cu apa rece. Dimineata, se bea lichidul. Tarâtele ramase se pot folosi inca o data sau se pot consuma cu iaurt, reprezentând masa de dimineata. Pe lânga ceaiuri, constipatia se poate combate prin miscare, consumul de 2 litri de lichid zilnic si in special 1/2 litru dimineata, pe nemâncate.
////
Supa care te ajuta sa elimi toxinele din organism…
Aceasta supa nu va incanta doar papilele gustative, ci va hrani si corpul cu substante nutritive importante. Pentru prepararea acesteia ai nevoie doar de 40 de minute. Are un continut bogat de legume si alte ingrediente sanatoase, fiind recomandata pentru persoanele care vor sa scape de kilogramele nedorite. Iata cum poti face si tu supa care te ajuta sa detoxifiezi organismul, potrivit unei retete eva.ro!
Ingrediente: o cana de legume (telina, fasole pastai, ardei gras galben sau rosu, ceapa), 1/2 cana de sfecla sau morcovi, 1 cana cu legume cu frunze verzi (spanac, varza kale), 1/2 cana de fasole rosie (optional), 3 lingurite de amestec de condimente folosite in bucataria ayurvedica (curcuma, chimen, scortisoara, piper negru, coriandru), 2 cani de supa de legume, 1/2 lingura de pasta de ghimbir cu usturoi, 1 cana cu apa, sare
In primul rand, trebuie sa gatesti la aburi morcovii sau sfecla. Apoi, intr-o oala mare, se adauga condimentele din bucataria ayurvedica si morcovii sau sfecla si se lasa pana cand incep sa aiba o aroma placuta. Apoi, se adauga celelalte legume, se lasa legumele cu frunze verzi deoparte pentru moment si se lasa amestecul pe foc pentru cateva minute, amestecand din cand in cand. Se adauga o cana cu supa de legume si se lasa amestecul sa fiarba. Acopera oala cu un capac.
Dupa aproximativ 20 de minute sau cand legumele devin translucide si moi, se adauga supa de legume ramasa si legumele cu frunze verzi tocate. Se mai lasa inca 10 minute pe foc. Se adauga o cana cu apa si sarea, precum si pasta de ghimbir cu usturoi. Se amesteca si se mai lasa la fiert inca 5 minute. Aceasta supa este un preparat excelent pentru persoanele care vor sa manance mai sanatos, care vor sa slabeasca sau pur si simplu pentru persoanele care nu mai au idei cu privire la ce ar putea sa gateasca.
//////
Planta care te protejeaza de imbatranirea tesuturilor
Cercetatorii spun ca planta extinde durata de viata cu 20% si impiedica imbatranirea tesuturilor. Testele pe soareci au demonstrat ca aduce numeroase beneficii si inimii. Ashitaba, o planta japoneza ar putea fi unul din secretele incetinirii procesului de imbatranire, arata un nou studiu. Un ingredient de baza in dietelor Samurai, compusul (DMC)pe care il contine aceasta planta extinde durata de viata cu 20% si impiedica imbatranirea tesuturilor umane, spun cercetatorii de la la Universitatea din Graz, Austria. Testele pe soareci au demonstrat si ca planta aduce numeroase beneficii pentru inima, scrie yahoo.com.
„Desi sunt de necontestat efectele benefice ale anumitor strategii comportamentale si ale alimentatiei sanatoase, in special restrictiile calorice, majoritatea indivizilor intampina dificultati in a le respecta. Acest lucru a incurajat cautarea unor alternative farmacologice“, spune Frank Madeo, unul dintre oamenii de stiinta care au realizat studiul. Cercetatorii cred ca DMC actioneaza prin stimularea corpului pentru a elimina celulele bolnave, un proces cunoscut sub numele de autophagy. Cand autofagia nu functioneaza, aceasta poate duce la imbolnavirea cauzata de varsta, inclusiv tulburarile neurodegenerative. Ashitaba este folosita in mod traditional pentru a imbunatati digestia, vindecarea ranilor deschise si prevenirea infectiilor.
//////
Fructe care ajuta la reglarea tensiunii arteriale…
Consumul a 200 de grame – doua cesti – de afine in fiecare zi, poate contribui la mentinerea unei tensiuni arteriale normale pe tot parcursul vietii, potrivit unui studiu aparut recent.
Studiul, publicat in Journal of Gerontology Series A, a fost derulat pe timp de o luna, oamenii de stiinta observand ca tensiunea arteriala sistolica a scazut in medie cu 5mmHg – milimetri de mercur, la persoanele care consumasera o bautura continand 200de grame de afine, potrivit agerpres.ro. Tensiunea arteriala sistolica este presiunea care se formeaza in vasele de sange la fiecare pompare a inimii. Aceasta scade cand vasele de sange se relaxeaza si se dilata cand acestea se contracta. Efectul este similar cu cel observat in cazul pacientilor care iau medicamente pentru scaderea tensiunii.
Efectele asupra functionarii vaselor de sange au fost constatate la aproximativ doua ore dupa consumul bauturii cu afine. Bautura fara afine, cu proprietati neutre sau cu continut de fibre, vitamine sau minerale, nu a avut niciun efect semnificativ. Oamenii de stiinta au stabilit ca beneficiile asupra tensiunii arteriale sunt provocate de antocianine, pigmentii care dau culoarea albastra, rosie sau violet a unor fructe sau legume. „Desi cel mai bine este sa mananci afinele intregi pentru a beneficia integral de beneficiile acestora, studiile noastre au aratat ca cea mai mare parte dintre efecte pot fi puse pe seama antocianinelor“, a declarat Ana Rodriguez-Mateos, cercetator principal din cadrul King’s College, Londra, potrivit adevarul.ro.
///
Alimente nerecomandate in cazul durerilor de stomac…
Durerile de stomac, senzatia de greata si varsaturile care pot aparea in urma deranjamentelor gastrice pot fi combatute prin excluderea anumitor alimente din meniu. Stii care sunt acestea?
Lactatele. Produsele lactate laptele, iaurtul sau branza se afla in fruntea listei alimentelor interzise in perioada in care te confrunti cu probleme ale stomacului. In plus, mai mult de jumatate din populatia lumii sufera de intoleranta la lactoza, fapt care ingreuneaza digerarea produselor lactate. Chiar si persoanele care nu au intoleranta la lactoza pot avea probleme in ceea ce priveste digerarea acesteia din cauza unei infectii virale sau bacteriene care afecteaza lactaza (enzima care transforma lactoza in glucoza si galactoza).
Zaharul rafinat. Alimentele care contin zahar rafinat pot duce la cresterea nivelului de insulina care, la randul sau, poate determina fluctuatii ale zaharului din sange. Acest lucru poate avea un efect negativ si asupra stomacului, de aceea este indicat sa excluzi o perioada din alimentatie dulciurile, sosurile care contin zahar, conservele de fructe, bauturile carbogazoase, fructele uscate, produsele de patiserie, painea alba si alimentele care contin inlocuitori de zahar. Asadar, citeste cu grija etichetele inainte de a cumpara produsele.
Sucurile acidulate. Deoarece acontin o cantitate mare de zahar, aditivi, arome, indulcitori artificiali si coloranti, sucurile acidulate ar trebui evitate in general, nu doar in zilele in care ai probleme cu stomacul, deoarece provoaca arsuri. Ai grija sa consumi aproximativ 2 l de apa pe zi, deoarece hidratarea joaca un rol important in mentinerea sanatatii sistemului digestiv.
Alimentele acide. O dieta bazata pe alimente acide (alimente cu un pH mai mic de 7) poate fi daunatoare organismului, mai cu seama in perioadele in care stomacul tau are de suferit. Pentru o alimentatie echilibrata, este necesar ca 75% dintre alimentele consumate sa fie alcaline si 25% acide. In ultima categorie sunt incluse: ardeiul iute, produsele de patiserie, popcornul, parmezanul, cascavalul, bulionul, dulciurile, mezelurile, bauturile alcolice si uleiul rafinat de floarea-soarelui. sursa: clicksanatate.ro
/////
Tratamente naturiste pentru hipertensiune arteriala…
Din cele mai vechi timpuri, natura a avut soluţii pentru toate problemele noastre de sănătate. Eficiente, ieftine, fără efecte adverse, leacurile bunicii sunt aliaţi de nădejde inclusiv în hipertensiune. Usturoiul, boabele de ienupăr, cicoarea sau seminţele de mărar sunt câteva remedii la care poţi apela cu încredere.
Mănâncă mult usturoi! Studiile au arătat că el diminuează coagularea prea rapidă a sângelui şi conţine o substanţă numită alicină, care dilată vasele de sânge. În felul acesta, usturoiul poate scădea tensiunea, presiunea sângelui, dar şi colesterolul.
Un căţel de usturoi pe zi e considerat un tratament naturist cât de poate de eficient pentru bolnavi. Dacă nu-l poţi mânca, înghite-l ca pe pastile, cu apă.
Şi acizii graşi omega-3 şi omega-6 scad colesterolul şi riscul depunerii lui pe artere, implicit scad presiunea sângelui şi împiedică formarea cheagurilor de sânge. Aceşti acizi se găsesc în ulei de peşte, nuci, seminţe de in etc. Dacă ai mereu tensiunea mare, uleiurile bune nu trebuie să-ţi lipsească din dietă.
Bea suc din frunze proaspete de ţelină pentru că are efect vasodilatator, diuretic, de reducere a colosterolului, fiind celebru pentru capacitatea sa de a scădea tensiunea. Se prepară dintr-o legătură de frunze date prin blender şi diluate cu puţină apă. Pentru un plus de gust, adaugă suc proaspăt de morcov.
Tinctura de cicoare este un remediu recomandat celor care suferă de insuficienţă cardiacă, palpitaţii şi hipertensiune. Se ia timp de o lună sau două, câte o linguriţă de două ori pe zi.
De asemenea, dacă eşti băutor de cafea, ai putea să te orientezi spre cea din rădăcină de cicoare, care are o mulţime de beneficii pentru sănătate: stimulează digestia, combate somnolenţa, oboseala şi astenia, protejează ficatul şi fierea, dar nu conţine cofeină care să producă tulburări de ritm cardiac şi creştere de tensiune. În plus, e plină de vitamine şi minerale, printre care potasiu şi magneziu, care scad tensiunea.
Cura cu boabe de ienupăr este o altă sugestie pentru cei care au tensiunea ridicată. Se începe cu patru boabe pe zi, luate dimineaţa, pe stomacul gol, apoi zilnic creşti doza cu un bob pe zi, până ajungi la 15, după care scazi cu un bob pe zi, până ajungi din nou la patru.
În tot acest timp nu trebuie să mănânci prăjeli, carne roşie şi alimente semipreparate. Poţi relua cura aceasta după o pauză de cel puţin o lună. Partea bună este că scade pofta de mâncare, fiind excelentă şi în curele de slăbire.
Boabele de ienupăr conţin vitaminele C, B, flavonoide şi uleiuri volatile, fiind foarte bune remedii naturiste în infecţii urinare, infecţii gastro-intestinale, gută, reumatism.
Seminţele de mărar măcinate, amestecate cu puţină miere, se iau şi ele tot pe stomacul gol, când te trezeşti. O linguriţă pe zi e suficientă ca să-ţi ţii tensiunea sub control. Mai poţi folosi seminţele de mărar sub formă de infuzie (două linguri de seminţe la 500 ml apă fiartă), din care se bea câte o ceşcuţă înaintea meselor principale.
Iar dacă te încântă aromaterapia, o sugestie ar fi masajele şi băile cu uleiuri esenţiale de cimbru, rozmarin, mentă şi salvie, cu efecte benefice asupra minţii şi trupului.
/////
Alimente care scad colesterolul marit…
Este usor sa consumi alimente care cresc nivelul colesterolului. La fel de simplu este, insa, sa-ti schimbi alimentatia, pentru a reduce nivelul costerolului si pentru a imbunatati compozitia grasimilor sanatoase din organism.
Unele alimente au o putere deosebit de mare in a te ajuta sa reduci nivelul colesterolui. Ele ofera o doza mare de fibre solubile, care leaga colesterolul si precursorii sai in tubul digestiv si ajuta la eliminarea acestora din organism inainte ca acestia sa se absoarba si sa intre in sange. Altele ofera grasimi polinesaturate care reduc instantaneu nivelul de LDL-colesterol, considerat colesterolul rau”. Iar alimentele cu steroli si stanoli impiedica organismul sa absoarba colesterolul.
Fructele si legumele proaspete, cerealele integrale si „grasimile bune” fac parte dintr-o dieta sanatoasa pentru inima.
Alimente care scad colesterolul marit:
Ovaz. O modalitate usoara de a incepe procesul de scadere a colesterolului este de a alege fulgii de ovaz sau cerealele pe baza de ovaz la micul dejun. Acestea ofera organismului 1 – 2 grame de fibre solubile. Adauga o banana sau cateva capsuni pentru inca o jumatate de gram de fibre solubile.
Fasole. Numita si „carnea saracului“, fasolea este cea mai valoroasa sursa de proteine vegetale, contine calciu, fier si fibre solubile care scad colesterolul din sange. Cum organismul digera fasolea intr-un timp mai indelungat, te ajuta sa te simti plin mai mult timp dupa o masa. Astfel, fasolea este un aliment util pentru oamenii care incearca sa piarda in greutate.
Nuci. Consumul de migdale, nuci, alune si alte fructe cu coaja lemnoasa este bun pentru inima, arata numeroase studii. Mananca 56 de grame de nuci si poti reduce LDL-colesterolul cu aproapre 5%. In plus, nucile au nutrienti suplimentari care protejeaza suplimentar inima.
Alimente imbogatite cu steroli si stanoli. Sterolii si stanolii extrasi din plante sporesc capacitatea organismului de a absorbi colesterolul din alimente. Producatorii de alimente le adauga intr-o mare varietate de produse. Dea asemenea, sterolii si stanolii pot fi gasiti si sub forma de suplimente.
Peste gras. Consumul de peste de 2-3 ori pe saptamana poate scadea LDL-colesterolul prin stimularea grasimilor saturate si prin livrarea grasimilor omega-3. Acizii grasi esentiali omega-3 reduc trigliceridele din sange si protejeaza inima.
Soia. Produsele pe baza de soia contin estrogeni vegetali si bioflavonoide care protejeaza impotriva bolilor de inima si reduc colesterolul din sange.
Legume verzi. Toate verdeturile si cruditatile de pe piata – spanac, salata verde, stevie, loboda, urzici -reduc colesterolul din sange.
Usturoi si ceapa verde. Au proprietati antifungice, antibacteriene si antivirale, scad colesterolul si presiunea sangvina, au efect antioxidant si cresc imunitatea.
Cirese. Sunt diuretice, laxative si contin pectine, fibre solubile care scad colesterolul din sange si amelioreaza constipatia.
Praz. Are un continut bogat de fibre, atat solubile (pectine) cat si insolubile (celuloza). Fibrele solubile dau o consistenta gelatinoasa preparatelor cu praz si reduc absorbtia intestinala de zahar si colesterol.
Sfecla rosie. Fitonutrientii din compozitia sfeclei rosii fixeaza colesterolul din tubul digestiv scazand absorbtia si ducand implicit la micsorarea riscului de boli cardiovasculare.
Struguri. Au fost considerati dintotdeauna un aliment cu multiple proprietati terapeutice: combat calculii renali si biliari, reduc nivelul colesterolului si al acidului uric in sange, sunt detoxifianti si regeneratori, elimina oboseala cronica, stresul si proasta dispozitie.
Anghinare. Stimuleaza functiile hepatice, scade nivelul in sange al colesterolului si trigliceridelor si limiteaza stocarea grasimilor in ficat.
/////
Plante care alunga durerea de cap
Jumatate dintre romani sufera de dureri de cap cel putin o data pe luna, arata studii recente, iar majoritatea se confrunta cu aceasta problema saptamanal. Pe langa recomandarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii care sustine administrarea unei aspirine pentru tratamentul simptomatic al durerilor de cap, mai poti apela la remediile naturiste care au capacitatea de a atenua durerile de cap. În cazul în care durerea persista mai multe zile si este destul de frecventa este necesar sa consulti un specialist.
Menta este folosita de sute de ani pentru tratarea durerilor de cap. Pune 1 lingurita de frunze la 1 cana cu apa fiarta, acopera si lasa la infuzat 5 minute. Ciubotica cucului (primula veris) este recomandata pentru tratarea migrenelor. Toarna o cana cu apa fiarta peste 1 lingurita de flori sau radacina. Fierbe putin si lasa la infuzat 5-10 minute. Gingko Biloba imbunatateste circulatia sangvina, permitand oxigenarea creierului. Nu este recomandat sa iei gingko biloba în asociere cu aspirina sau alte medicamente pentru dureri de cap, deoarece poate sa apara reactii adverse.
Musetelul ajuta la relaxare si elibereaza tensiunea cauzata de stres. Pune o lingurita de planta la o cana cu apa fierbinte si lasa la infuzat 10 minute. Sau, amesteca parti egale de pudra de cuisoare si ulei esential de scortisoara. Aplica aceasta mixtura pe zonele unde simti durerea, lasand sa actioneze cateva minute.
Ce poti face pentru ameliorarea durerilor de cap: Stabileste-ti un program regulat de somn; Ai grija ce mananci înainte de somn: mesele bogate, cofeina, nicotina si alcoolul pot afecta calitatea somnului; Ai grija la medicamentele pe care le iei (unele au cofeina sau alte substante stimulante); Mananca regulat si la aceleasi ore; Nu sari peste mese si tine cont de faptul ca micul dejun este cea mai importanta masa; Evita alimentele care ai observat ca-ti declanseaza o migrena pentru a constata daca se amelioreaza starea ta; Învata sa te relaxezi; Întocmeste-ti un program de exercitii fizice si respecta-l.
/////
Tratamente naturale ale contuziilor…
Contuziile sunt leziuni, accidentale sau provocate, ale tesuturilor sau organelor profunde, presate prin cazaturi sau loviri cu un corp dur si netaios. Nu se produc rupturi de tegumente externe, dar se manifesta prin umflaturi, dureri acute si învinetirea pielii (echimoze) sau aparitia unei tumefieri bine delimitate care contine lichide seroase sau cheaguri de sange.
Tratamentele fitoterapeutice se executa cat mai repede, posibil folosind produse vegetale cu proprietati decongestive, antiinflamatoare si sedative, care amortesc zona lezata si produc o vasoconstrictie locala, oprind eventualele hemoragii interne. Cea mai eficace s-a dovedit tinctura din flori de arnica (20 g flori macerate timp de 10 zile în 100 ml alcool concentrat) care se aplica sub forma de comprese reci, tinute pe contuziile fara plaga timp de 15-20 de minute, în functie de gravitatea loviturii; la 10 ml tinctura se adauga 100 ml apa de plumb. Florile de arnica au numeroase principii active, printre care arnifolina, cu actiune antiseptica, antiinflamatoare si de stimulare a formarii tesuturilor de granulatie.
Efecte similare au: – compresele reci, aplicate local, cu flori de coada soricelului (infuzie concentrata cu 2 linguri la 200 ml apa clocotita), cu efecte calmante, antiseptice si dezinfectante; – cataplasme si bai locale cu flori de soc (infuzie din 35-40 g la un litru apa clocotita si infuzare 15-20 minute), cu efecte antiinflamatoare si calmante a durerilor; – herba de sulfina (infuzie din 2 linguri amestec la 200 ml apa clocotita; – herba de coada calului (decoct din 2 lingurite la 200 ml apa); – herba de talpa gastei (decoct din 2 lingurite la 200 ml apa), aplicat local cu un pansament sterilizat, avand proprietati antiinflamatoare si de cicatrizare a ranilor; – radacini de tataneasa (decoct din 4-5 linguri la 250 ml apa, cu fierbere 15-20 minute într-un vas acoperit), pentru efecte decongestive în inflamatii si vanatai; – frunze proaspete de brusture (decoct din 10-15 g la 1 litru apa sarata, cu fierbere 5 minute); – rizom fiert de Pecetea lui Solomon, aplicat pe o durata de 10-15 zile consecutiv; – badijonari locale cu un amestec de tincturi: tinctura de tataneasa (20 g radacini macinate si macerate în 100 ml alcool 800, 30 ml tinctura de galbenele (20 g flori macerate în 100 ml alcool 800,10 ml tinctura de arnica (10 g flori macerate în 100 ml alcool 900, 30 ml tinctura de propolis (30-33% în alcool concentrat. Amestecul se dilueaza cu apa fiarta si racita si se aplica, cu tampon de vata, la intervale de 2-3 ore; – comprese cu tinctura preparata din 50 g flori de arnica, 15 g flori de balsamina, 10 g flori de sunatoare, 10 g scortisoara si 10 g cuisoare la 1 litru alcool concentrat; se lasa la macerat 10 zile, se strecoara si se aplica pe contuzie, dupa diluare cu apa în parti egale; – masaj pe vanatai cu ulei de arnica, uleiuri esentiale de lavanda, musetel sau napraznic (cate 5-6 picaturi în 100 ml apa rece); – ungerea zonelor afectate cu alifie de catina, galbenele, rizomi de scipeti si radacina rasa de untul pamantului.
Aplicari locale si comprese: Rezultate bune se obtin dupa aplicarea locala a frunzelor proaspete de varza alba, spalate si strivite pe o suprafata plana cu o sticla pentru ruperea nervurilor; dupa o încalzire usoara, se asaza în 2-3 straturi pe locul dureros, fixandu-se cu un bandaj, operatie care se repeta de 2 ori pe zi. În mod similar se pot folosi frunze strivite de patrunjel si telina (amestecate cu untdelemn si putina sare), frunze strivite de asmatui, patlagina, podbal, turita mare, ceapa zdrobita cu sare si rachiu, radacini de gulie, cartofi rasi, partea inferioara a unei coji de banana si pasta din faina, amestecata cu apa si aplicata direct pe contuzie. Pentru calmarea durerilor, se aplica comprese cu apa rece (amestecata cu otet si sare), otet aromat cu petale de trandafir, tinctura de iod si apa de plumb (cu acetat si oxid de plumb). Un procedeu rapid consta în asezarea pe contuzie a unui obiect metalic rece. Verificata în practica a fost si apa sedativa, obtinuta dintr-un amestec de 60 g amoniac, 60 g sare marina, 10 ml alcool camforat si 1 litru apa, folosita în comprese locale.
/////
Dieta in cazul afectiunilor cardiace…
Bolile cardiovasculare denumite și boli de inimă se referă la o multitudine de boli care afectează inima și vasele de sânge, printre acestea numărându-se cardiopadia ischemică și hipertensiunea arterială. Bolile cardiovasculare sunt asociate cu atacurile de cord (infarctul miocardic), angina și accidentele vasculare cerebrale. Afecțiunile cardiovasculare constituie principala cauză a deceselor la nivel global.
Doamna Livia Nena, biolog cu specializare în nutriție, precizează cauzele aparţiei afecţiunilor cardiovasculare şi prevenirea lor. De asemenea, oferă şi câteva sugestii pentru o alimentaţie sănătoasă.
Livia Nena: Bolnavii cardiaci sunt, de obicei, oameni cu o corpolență mai evidentă decât ceilalți. Aceasta nu înseamnă că, automat, supraponderalii sunt afectați de boli cardiace. Cauza, în principal, constă într-o alimentație supracalorică, bogată în elemente proteice, în lipide și în glucide, cu preferințe spre mâncăruri prăjite, cu sosuri grase, puternic condimentate, mai ales sărate, mâncăruri însoțite, de obicei, de vinuri, bere și alte băuturi alcoolice. Cauzele principale ale îmbolnăvirii sunt: mâncarea îmbelșugată, sedentarismul – o cauză foarte importantă – bolile și dereglările glandulare. S-a observat că există o corespondență între bolile cardiace și apariția hipertensiunii arteriale, a ateromatozei (depunere lentă și progresivă în pereții arterelor de colesterol, de grăsimi animale și de săruri de calciu sub forma unor plăci denumite ateroame). Nu trebuie neglijată deloc ideea că eforturile fizice mari, neodihna, subnutriția, insatisfacțiile, frica prelungită și stresul pot provoca aceste boli, de altfel ca și hrana supraabundentă. Dar ele se produc pe fondul unei obezități, a cărei cauză constă tot în alimentație.
Reporter: Bolile cardiovasculare pot fi prevenite prin alimentație?
Livia Nena: Sigur că da. Am să vă dau exemplu de alimentație de prevenire a bolilor cardiovasculare și o să încep cu alimentele contraindicate. Alimente interzise în ateromatoză: grăsimile animale, care conțin mult colesterol: untura, untul, frișca, slăninile, smântâna, gâlbenușul de ou – sub formă de omletă, ochiuri, jumări, maioneză – carnea de porc, organe, rinichi, creier, măduvă, carnea de rață, de gâscă grasă, iepuri de casă grași și mâncăruri de carne în sosuri grase și rântașul.
Sub semnul interzicerii sunt și legumele uscate (bobul de linte, mazărea, fasolea), condimentele picante, iuți, sarea, pentru că avem aici de-a face și cu persoane cu tensiune ridicată. În ceea ce privește dulciurile, clar dulciurile concentrate sunt interzise, pentru că ele duc la eliberare de insulină și insulina este hormonul îngrășării. Din păcate, o masă de Crăciun, o masă tradițională românească cam asemenea alimente conțin. Trebuie să dăm și o șansă totuși, pentru că avem și alimente recomandate: verdețuri proaspete, fructe, cu excepția celor care conțin un procent mare de zaharuri.
Reporter: Care sunt acestea?
Livia Nena: Bananele, fructele confiate, prunele, strugurii. Mai sunt și altele, dar aceastea trebuie evitate clar. Se recomandă mâncărurile dietetice cu condimente aromate, ca să dea gust mâncărurilor.
De exemplu: ciulama de pasăre cu mămăliguță; borș de fasole lată, mazăre și morcov; friptură la cuptor cu garnitură de griș; salata de castraveți și roșii; salata de fructe, urzici cu hrean și mămăliguță; supă cu găluști, cremă de conopidă cu iaurt; grătar cu andive. Deci andivele sunt recomandate ca salată.
Reporter: Ne puteţi da câteva sugestii de meniuri pentru persoanele hipertensive?
Livia Nena: Sigur că da. Exemple de meniuri pentru cardiacii hipertensivi, care seamană cu ce am spus anterior: pește alb rasol, supă de roșii cu fulgi de albuș, spanac cu frigănele, chiftele de zarzavat, tartă cu vișine, compot.
Reporter: La masa de Crăciun ce trebuie să evite cardiacii pentru a-şi păstra starea de bine?
Livia Nena: La masa de Crăciun să se evite mezelurile, carnea să fie preparată coaptă, friptură la cuptor se poate cu o garnitură de orez sau de cartofi. Nu e combinația cea mai strălucită, dar având în vedere că este sărbătoare mai încălcăm și regulile combinațiilor, pentru că există și o regulă a combinațiilor, dar dacă mai ținem cont și de ea, atunci persoana nu mai manâncă nimic. De asemenea, carnea se poate mânca cu salate, pentru că acestea nu sunt contradindicate persoanelor hipertensive. Să se aleagă o carne, de exemplu, de vită slăbă, o carne de pui, pește.
/////
Siminocul, vindecătorul bolilor digestive și nu numai…
Siminocul este o plantă românescă, iar specialiştii susţin că poate fi folosită excelent în tratamente naturisite pentru bolile rinichilor sau ficatului. În popor apare sub anumite denumiri: cireşar, flori de paie, iarbă flocoasă, imortele, mărgică, ochişori sau siminic.
Siminocul măsoară 15-30 de centimetri şi poate fi găsit în locuri nisipoase, uscate sau în apropierea unor pădurilor de stejar. Se recoltează în luna iulie, iar plantele pot fi folosite în medicina naturistă. „Planta este folosită în tratarea unor boli ale aparatului digestive, insuficienţă hepatică, tulburări digestive, inflamaţii ale vezicii biliare. Ajută şi la ameliorarea durerilor reumatice şi artritice. Este o plantă care ajută la regenerarea ficatului şi vindecarea rinchiilor“, a povestit Liliana Diaconescu, medic nutriţionist.
Recomandat şi pentru tratamente cosmetic
Siminocul poate fi folosit şi pentru îngrijirea pielii, pentru că are proprietăţi antioxidante şi îndepărtează celulele moarte. Planta românească ajută la vindecarea cicatricelor, dermatitelor şi acneei. „Tratamentul trebuie să întindă pe o perioadă de 6 luni. Rezultatele sunt vizibile, iar siminocul nu are contraindicaţii absolut deloc. Pentru comprese cu infuzie se foloseşte o lingură de plante la o cană de apă. şi se lasă se acţioneze pe piele timp de o jumătate de oră. Este un tratament cosmetic natural, iar în 80% dintre cazuri a funcţionat“, a declarat fitoterapeutul Marius Stăncioi.
Cum poate fi preparat siminocul?
Planta românească care ajută la vindecarea ficatului şi rinchilor poate fi găsită şi la plafar, iar preţul unei cutii este de 4,99 lei. Specialiştii au mai precizat că siminocul este un remediu împotriva otrăvirilor cu metale grele. O linguriţă de flori de siminoc mărunţite se fierb cu 250 de ml de apă. Ceaiul se bea călduţ, cu înghiţituri mici, cu aproximativ o jumătate de oră înainte de masă. Este folosit pentru diverse afecţiuni interne: ficat, pancreas, stomac, rinichi. Persoanele care au viermi intestinali trebuie să consume o cană dimineaţa pe stomacul gol timp de 6 luni. Craiovenii au declarat că folosesc anumite remedii naturiste pentru tratarea bolilor. „Eu am piatră la rinichi, iar siminocul ajută la eliminarea nisipului. De doi ani eu m-am tratat cu remedii naturiste. Am încercat şi ceaiul care conţine un amestec de 31 de plante, iar astfel am reuşit să scap de cele două pietre la rinichi. Până la urmă un astfel de tratamente nu poate să îmi facă rău“,a precizat Ioana Militaru.
-Siminocul-planta românească nu are contraindicaţii şi nu interacţionează cu medicamentele.
-Infuzia ajută la îndepărtarea celuelelor moarte-vindecă acneea, dermatitele şi furunculele.
-Este folosit şi pentru tratarea hepatitei acute.
-Pentru tratarea unor boli ale apartului digestive, insuficienţă hepatică, tulburări digestive, inflamaţii ale vezicii biliare se poate folosi şi tincture de flori de siminoc. Siminocul îşi păstrează culoarea vie chiar şi după ce se usucă şi este considerat planta nemuririi.
/////
Avantajele si dezavantajele consumului de oua
Oricine stie ca n-ai voie sa mananci mai mult de doua oua pe saptamana daca vrei sa-ti pastrezi ficatul sanatos. O recomandare de care nu e musai sa tii cont. S-a dovedit ca ouale nu sunt nici pe departe atat de daunatoare pe cat se crede, dat fiind continutul lor de substante complexe benefice sanatatii, precum calciul, fierul, vitaminele A, B, D si E, toate satioase si cu rol energizant. In plus, proteinele de inalta calitate din compozitia oualor le transforma in alimente complete si echilibrate, care merita din plin sa faca parte din meniul tau.
Spalate bine, gatite putin. Cu cat este tinut pe foc mai multa vreme, cu atat mai greu digerabil devine oul pentru sistemul digestiv. Galbenusul trebuie consumat moale: in aceasta forma este usor de asimilat de organism si nu dauneaza nici ficatului, nici bilei, ci dimpotriva. Cu o conditie: nu consuma ouale prajite sau umplute cu sosuri, creme sau maioneza, ci fierte in coaja sau ca ochiuri fierte in apa. Ai grija sa le speli bine inainte sa le gatesti, ca sa eviti contaminarea cu salmonela, cauza de infectii periculoase.
Albusul, recomandat in dieta. Daca tii cura de slabire, gateste doar albusul, cele mai multe calorii fiind concentrate in galbenus. Ochiurile preparate numai din albusuri, alaturi de o portie mare de legume proaspete, alcatuiesc un mic dejun de nota zece! Vegetarienii ar trebui sa consume si ei oua cel putin de doua ori pe saptamana!
Nu cresc colesterolul. Galbenusul contine o cantitate destul de mare de colesterol, dar nu din cel daunator, care se depune pe artere, astfel ca pana si persoanele care sufera de hipercolesterolemie au voie sa consume doua oua saptamanal. Daca tii sa fii 100% precauta, mananca doar albusul sau alege oua de prepelita! Acestea din urma sunt chiar indicate in afectiuni ale inimii si sistemului circulator.
Ai grija la depozitare. Nu cumpara decat ouale depozitate la frigider si tine-le si tu la fel acasa. Daca le pastrezi cu varful ascutit in jos, sunt bune de consumat timp de trei saptamani. Daca nu ai probleme de sanatate, poti manca maximum cinci- opt oua de gaina pe saptamana (de tara, ar fi ideal).
///////
Greselile pe care le fac frecvent consumatorii de cafea
Un barista american impartaseste metoda prin care obtine temperature ideala a apei pentru cafea. Specialistul explica greselile pe care le fac frecvent consumatorii si cum putem depozita cafeaua pentru a ne bucura de gustul intens cat mai mult timp. Selina Viguera, barista si proprietar de cafenea in Los Angeles, explica greselile pe care le fac frecvent bautorii de cafea. Specialistul dezvaluie metoda prin care obtinem temperature ideala a apei si cum putem depozita cafeaua pentru a ne asigura ca nu absoarbe alte mirosuri.
Cumpara cafeaua gata macinata. Este mult mai confortabil, dar nerecomandat. Prospetimea este secretul unei cafele cu gust. Pe langa faptul ca pierde din aroma, cafea poate prelua foarte usor mirosurile din jur. Daca nu-i poti simti mirosul, cafeaua nu este buna pentru consum, scrie adevarul.ro, care citeaza purewow.com.
Folosesc apa de la robinet. Apa reprezinta mai mult de 98 de procente dintr-o ceasca de cafea, deci este destul de importanta atunci cand vine vorba de gust. Optati pentru cea filtrata, asigurandu-va ca are Ph-ul potrivit. Suna destul de stiintific, dar si de calitatea apei depinde gustul cafelei.
Nu citesc instructiunile de pe pachetul de cafea. Este important sa folositi un raport corect de apa-cafea. Reteta de aur spune ca se pun 2 linguri(10 grame) de cafea macinata la 200 mililitri de apa.
Temperatura apei. La prepararea cafelei, baristii folosesc de obicei apa care se afla intr-un anumit interval de temperatura: 90° – 95° C. Dar nu va faceti griji, nu este nevoie sa utilizati un termometru. Aduceti apa in punctul de fierbere, stingeti focul si lasati-o sa stea 30 de secunde. Aceasta este temperatura ideala pentru prepararea cafelei.
Depozitarea cafelei in frigider. Cafeaua trebuie pastrata departe de umiditate sau caldura excesiva. Ideal ar fi sa o depozitati intr-un borcan etans. Lasata in frigider, cu siguranta va absorbi aroma de mancare.
/////
Adenomul prostatic: cauze, simptome, tratament
Adenomul prostatic este o afectiune de tip benign, care se manifesta printr-o crestere in volum a prostatei, provocand si dificultatea de a urina.
De ce apare adenomul prostatic? In cele mai multe cazuri, afectiunea este determinata de tulburarile hormonale cauzate de imbatranirea organismului.
De obicei, cazurile de adenom de prostata sunt rare inainte de varsta de 30 de ani. Frecventa bolii creste incepand cu 40 de ani, ajungand ca la 80 de ani, 9 barbati din 10 sa sufere de adenom.
Care sunt simptomele frecvente pentru adenomul prostatic
Boala este insotita de durere si disconfort la urinat. Mai mult, este diminuata forta jetului de urina, se produce o intarziere la pornire, iar golirea vezicii se poate face treptat, in mai multe etape (disurie). De multe ori, boala este asociata cu nevoia de a merge des la toaleta, fara putere de abtinere.
Cum se diagnosticheaza
Daca prostata este marita, afectiunea poate fi detectata prin tuseu rectal. In acest mod poate fi analizata consistenta neregulata si elastica. De asemenea, adenomul de prostata poate fi detectat prin ecografia transrectala (cu o sonda introdusa prin anus). Cu ajutorul acestei investigatii pot fi descoperite eventualele complicatii la nivelul vezicii, uretrei si rinichii. De asemenea, este utila dozarea markerului cancerului de prostata (PSA).
Solutii de tratament
In caz de adenom de prostata, sunt posibile 3 tipuri de tratament, si anume:
-tratamentul medicamentos, mai ales in faza de debut, insa eficacitatea acestei metode este redusa.
-chirurgia clasica sau cu abordare pe caile naturale (prin endoscopie), atunci cand dimensiunile adenomului o permit.
-daca nu este posibila operatia, se poate folosi o sonda urinara permanenta sau un cateter introdus in vezica urinara prin peretele abdominal.
//////
Iată de ce ar trebui să îți începi ziua cu un pahar cu apă caldă și o banană
Apă caldă și o banană. Știi ce se spune: micul dejun este cea mai importantă masă a zilei. Dar multe persoane nu au suficient timp dimineața pentru a pregăti ceva sănătos și pentru a mânca.
Mic dejun
Luăm micul dejun din mers, înghițim o ceașcă de cafea sau nu mâncăm nimic până la ora prânzului. Nu trebuie să vă explicăm cât de rău este acest obicei pentru dvs., dar vă vom spune că este momentul să schimbați asta. Nu este nevoie să pregătiți un mic dejun fantezist, care durează mult timp în fiecare dimineață (nimeni nu are timp pentru asta). În plus, preferăm să mai stăm în pat câteva minute, dacă este posibil. Din fericire, poti avea un mic dejun decent, cu o banană și un pahar cu apă caldă. Efectele acestor două lucruri asupra corpului tău sunt incredibile!
Apă caldă și o banană. Efecte
A începe fiecare zi cu un pahar cu apă caldă și o banană este una dintre cele mai sănătoase metode pentru micul dejun. Acest lucru are și avantajul de a ne face foarte fericiți… Deci, care este efectul său incredibil? Ei bine, acest mic dejun este cel mai simplu mod de a stimula pierderea în greutate. Bananele îți stimulează digestia și îți grăbesc metabolismul. Combinarea acestui obicei sănătos cu exerciții fizice regulate și consumul a mai puțin de alcool vă va oferi rezultate chiar mai bune decat dacă încercați să slăbești folosind diete. Veți pierde în greutate in stânga, in dreapta și la mijloc! Suntem uimiți de acest efect. Un alt mare avantaj al consumului de banane este că vă simțiți satui mai mult timp, blocând absorbția carbohidraților. Este, de asemenea, un mic dejun ideal și delicios! Vei încerca?
Apa calda
Asocierea unei banane cu un pahar cu apă fierbinte este, de asemenea, o idee minunată. Bea un pahar cu apă fierbinte când ai stomacul gol și vei observa beneficiile. Metabolismul tău va primi un impuls, vei fi mai puțin predispus la răceli sau gripă, iar pielea ta va fi mult mai sanatoasa. De asemenea, ajută la reducerea durerilor menstruale și îmbunătățește starea pielii. Cum să nu apreciezi asta?
////////
Deficienta de magneziu. Lucruri care-ti mananca magneziul din corp fara sa stii
E destul de greu sa-ti dai seaman daca ai deficienta de magneziu. Seamana cu o multime de alte afectiuni, intrucat magneziul este implicat in atatea procese ale corpului. Printre simptome se numara aritmii cardiace, depresie, probleme digestive, spasme musculare si multe altele. Cauzele sunt diverse, inclusiv unii „hoti de magneziu” care iti fura rezervele din organism fara sa ai habar.
Deficienta de magneziu: simptome
Deficitul de magneziu este unul dintre acele lucruri care ii pacaleste pe medici. Pare o multime de alte conditii, deoarece magneziul este implicat in atatea lucruri. Studiile arata ca aproximativ 80% din oameni au un deficit de magneziu, iar efectele variaza. Cele mai frecvente simptome sunt: oboseala, dureri, probleme de dispozitie, crampe si spasme musculare, migrene, insomnie, tulburari cardiace, apetit scazut, constipatie, ceata pe creier, probleme de memorie, depresie, deficit de atentie.
Partea dificila este ca puteti avea un nivel scazut de magneziu si sa afisati unele dintre aceste simptome sau sa nu aveti semne vizibile. De la aritmii cardiace la depresie majora, deficitul de magneziu are consecinte grave.
Cum testati deficitul de magneziu
Testele de sange pentru magneziu nu sunt cele mai exacte, deoarece corpul tau stocheaza peste jumatate din magneziu in oase si tesuturile moi. Deci, daca iti testezi magneziul seric, rezultatul nu este concludent. Va trebui sa testati nivelurile intracelulare de magneziu. Exsita un test care masoara cantitatea de magneziu stocata in globulele rosii din sange.
Lucruri care-ti „mananca” magneziul din organism
Potrivit medicilor, adultii au nevoie zilnic de 375 mg magneziu. Si chiar este nevoie sa va acoperiti aceasta nevoie zilnic, pentru ca rezervele de magneziu se epuizeaza rapid in anumite conditii. Aceste lucruri pot functiona impotriva ta, epuizandu-ti corpul de magneziu:
Medicamente fara prescriptie medicala si prescriptie medicala. O gama larga de medicamente, cum ar fi antiacide, antibiotice, pilule pentru controlul nasterii, medicamente pentru tensiune arteriala, blocante ale acidului stomacal, diurertice. Unele boli epuizeazamai repede magneziul din corp: Crohn, afectiuni renale, boala celiaca, orice tulburare digestiva, diabet zaharat, deficit de acid gastric. Magneziul nu face casa buna cu alcoolul. Bauturile ocazionale sunt in regula, dar consumul regulat de alcool iti distruge depozitele de minerale, in special magneziul.
Stresul este un mare consumator din magneziu si reduce absorbtia acestuia. O cantitate mare de magneziu se consuma in timpul antrenamentelor intensive si prin transpiratie. De asemenea, acidul fosforic care se gaseste in toate bauturile racoritoare leaga magneziul, formand un compus insolubil.
Apă caldă și o banană. Efecte
A începe fiecare zi cu un pahar cu apă caldă și o banană este una dintre cele mai sănătoase metode pentru micul dejun. Acest lucru are și avantajul de a ne face foarte fericiți… Deci, care este efectul său incredibil? Ei bine, acest mic dejun este cel mai simplu mod de a stimula pierderea în greutate. Bananele îți stimulează digestia și îți grăbesc metabolismul. Combinarea acestui obicei sănătos cu exerciții fizice regulate și consumul a mai puțin de alcool vă va oferi rezultate chiar mai bune decat dacă încercați să slăbești folosind diete. Veți pierde în greutate in stânga, in dreapta și la mijloc! Suntem uimiți de acest efect. Un alt mare avantaj al consumului de banane este că vă simțiți satui mai mult timp, blocând absorbția carbohidraților. Este, de asemenea, un mic dejun ideal și delicios! Vei încerca?
Apa calda
Asocierea unei banane cu un pahar cu apă fierbinte este, de asemenea, o idee minunată. Bea un pahar cu apă fierbinte când ai stomacul gol și vei observa beneficiile. Metabolismul tău va primi un impuls, vei fi mai puțin predispus la răceli sau gripă, iar pielea ta va fi mult mai sanatoasa. De asemenea, ajută la reducerea durerilor menstruale și îmbunătățește starea pielii. Cum să nu apreciezi asta?
////////
Alimente pentru raceala. Ce sa mananci cand ai luat o viroza
Anumite alimente au dovedit ca ajuta mai mult decat altele atunci cand ai o raceala. Dincolo de un consum mai mare de lichide – in special apa si ceaiuri, unele alimente sunt recunoscute pentru capacitatea de a lupta cu infectiile si virusurile, reusind sa imbunatateasca si functionarea sistemului imunitar. Descopera in randurile de mai jos ce sa mananaci intotdeauna cand esti racit.
Supa de pui cu taitei
Un bol cu supa calda de pui si taitei iti ofera mai mult decat crezi atunci cand ai o raceala. In anul 2000, dr. Stephen Rennard, cercetator la Universitatea din Nebraska, a publicat concluziile sale in publicatia Chest, care arata ca supa de pui contine agenti antiinflamatori care pot usura simptomele racelii. Acesta este sustinut si de dr. Mehmet Oz, care in emisiunea sa i-a indemnat pe spectatori sa consume acest preparat. „Incepeti cu supa de pui a mamei”, a spus dr. Oz. Cercetarile nu au aratat inca cum functioneaza, dar stim ca o dieta bogata in nutrienti iti construieste sistemul imunitar si combate inflamatia.
Alimente pentru raceala: peste si usturoi
Pe lista cu alimente pentru raceala se gaseste si pestele gras. Consuma peste precum somonul si tonul, sardine si macrou, pentru a profita de acizii grasi omega-3. Acesti compusi ajuta la reducerea inflamatiei in organism. Inflamatia impiedica sistemul imunitar sa functioneze corect.
Usturoiul a dovedit ca ajuta la prevenirea racelilor atunci cand este consumat in mod regulat. Agentul eficient in acest caz este un compus cu efect imunizant, alicina, spune Donna Cardillo. Mancati mai mult usturoi atunci cand aveti raceala, fie crud, fie usor gatit.
Alimente bogate in vitamina D si A
Alimentele bogate in vitamina D, precum ouale, galbenusul sau cerealele fortificate, pot ajuta la combaterea unei raceli. Un studiu realizat in 2009 de Spitalul General Massachusetts a descoperit ca persoanele cu un nivel scazut de vitamina D au raportat mai multe raceli decat cele care nu aveau deficienta de vitamina D. In plus, vitamina D ajuta la imbunatatirea starii de spirit in lunile de vreme rece, potrivit cercetatorilor de la Universitatea Loyola.
Toate vitaminele sunt esentiale pentru un organism sanatos, dar Harvard Medical School spune ca vitamina A este un jucator cheie in mentinerea unui sistem imunitar puternic. Cand aveti raceala, incercati sa mancati cartofi dulci, morcovi, dovlecei, spanac sau alte legume cu frunze verzi.
Alimente pentru raceala: ceai verde rece si alte infuzii din plante
Ceaiul verde este plin de antioxidanti, care iti vor stimula sistemul imunitar chiar si atunci cand esti deja bolnav. Ceaiul verde poate ajuta, de asemenea, la ameliorarea simptomelor care apar adesea cu o raceala, precum o durere in gat. In loc sa bei o cana calda de ceai, dr. Michael Greger sugereaza sa-l faci la rece: nivelurile de antioxidanti sunt mai mari in comparatie cu atunci cand se face cu apa clocotita.
Ceaiul este linistitor atunci cand esti congestionat, in special ceaiul de anason stelat. Anasonul stelat combate gripa datorita continutului sau de acid shikimic. Un studiu din 2011 a descoperit ca acidul shikimic, impreuna cu quercetina – un antioxiodant, a intarit sistemul imunitar, protejand corpul contra infectiilor virale. Consumul de ceai de anason stelat (de 3 ori pe zi) combate tusea si calmeaza durerile in gat. Puteti sa adaugati si scortisoara si miere. Daca nu-ti place aroma de anason, incercati menta. Ceaiul de menta slabeste mucusul si tusea.
Afinele combat raceala
Cercetatorii de la Universitatea Cornell au descoperit ca afinele contineau cei mai multi antioxidanti decat oricealte fructe proaspete testate. Asta ar trebui sa te ajute sa opresti congestia nazala. Consumati-le ca atare sau adaugati-le intr-un bol cu ceareale sau iaurt, pentru a adauga si ceva vitamina D.
////////////
Leziunile cerebrale traumatice. Cum le recunosti si de ce nu trebuie ignorate
Leziunile cerebrale traumatice sunt rezultatul unei lovituri la cap sau a unei zdruncinaturi puternice care dauneaza creierului. Nu toate loviturile ca cap vor avea ca rezultat o leziune cerebrala, dar toate ranile in aceasta zona a corpului trebuie tratate cu seriozitate. La ce sa fii atent in urma unei lovituri la cap si cand trebuie sa mergi de urgenta la medic, afla din randurile de mai jos.
Majoritatea oamenilor nu sunt constienti de cat de grave pot fi leziunile cerebrale truamatice. Leziunile cerebrale rezulta, de obicei, dintr-o lovitura violenta sau o izbitura puternica a capului. Un obiect care patrunde in tesutul creierului, cum ar fi un glont sau o bucata de craniu, de asemenea, poate provoca leziuni cerebrale. Nu toate loviturile in zona capului au ca rezultat o leziune cerebrala, dar medicii ne indeamna sa nu le tratam cu superficialitate.
Leziunile cerebrale traumatice: clasificare
Leziunile cerebrale traumatice pot fi usoare sau severe. O leziune cerebrala poate fi clasificata usoara daca pierderea cunostintei si / sau confuzia si dezorientarea este mai scurta de 30 de minute. In timp ce scanarile RMN si CT sunt adesea normale, persoana poate avea probleme precum dureri de cap, dificultati de gandire, probleme de memorie, deficit de atentie, schimbari de dispozitie. Leziunile cerebrale usoare sunt de obicei trecute cu vederea.
Leziunea cerebrala severa este asociata cu pierderea cunostintei mai mult de 30 de minute si pierderea memoriei peste 24 de ore. Consecintele variaza de la afectarea functiilor cognitive de nivel superior pana la starile comatoase. Supravietuitorii pot avea o probleme locomotorii, de vorbire, pierderea capacitatii de gandire sau probleme emotionale. Gama de leziuni si gradul de recuperare variaza individual.
„Nu toate leziunile cerebrale traumatice duc la pierderea cunostintei. Caderea este de departe cea mai frecventa cauza, reprezentand aproximativ 47% din cazuri. Alti vinovati includ accidentele de circulatie, lovirea capului de un obiect si atacul. Majoritatea leziunilor cerebrale sunt confuzii, care sunt de obicei usoare, dar trebuie totusi luate in serios. Chiar si o vatamare aparent minora poate cauza probleme de durata”, a explicat dr. Vernon B. Williams, director al Centrului pentru Neurologie Sportiva si Managementul Durerii de la Institutul Cedars-Sinai Kerlan-Jobe.
Simptomele comune ale leziunii cerebrale
Cele mai frecvente simptome asociate cu o leziune cerebrala sunt: pierderea constientei, durere de cap, ameteli, probleme de echilibru, greata (cu sau fara varsaturi), probleme cognitive si de memorie. De asemenea, s-ar putea sa scuturi din cap sau sa ai grimase. Poat sa apara si schimbari de personalitate.
„Oricine a avut o lovitura la cap sau corp care duce la simptome de leziuni cerebrale, chiar si temporar, ar trebui sa primeasca asistenta medicala prompta”, spune dr. Williams. Si chiar daca nu aveti simptome, ar trebui sa vedeti un medic, daca capul dvs. a fost lovit cu forta. „Deoarece zonele separate ale creierului sunt conectate si lucreaza impreuna pentru a indeplini sarcini complexe, oamenii pot ajunge cu probleme in anumite parti ale creierului, departe de zona de impact”, explica dr. Williams.
Leziunile cerebrale traumatice: evaluare
Consultul medical pentru leziune cerebrala include un istoric neurologic detaliat si evaluarea propriu-zisa. Dr. Williams spune ca acest consult ar trebui sa includa detalii ale ranii. De exemplu, veti fi intrebat despre cum s-a intamplat, daca ti-ai pierdut cunostinta sau ai avut amnezie. Daca ai vomat sau ai avut alte simptome.
Ar trebui sa fii evaluat pentru probleme cu orientarea, memoria, concentrarea, procesarea mentala, miscarile si echilibrul ochilor. Dar si pentru probleme de coordonare, motorii si senzoriale. In unele cazuri, medicul va recomanda mai multe teste, cum ar fi imagistica sau testele electrice.
Istoricul dvs. personal si familial ar trebui sa fie explorat si pentru ca unii oameni pot fi predispusi la simptome de durata mai lunga. „Daca ati avut leziuni cerebrale traumatice in trecut, asta este relevant. La fel este un istoric de ADD / ADHD, dizabilitate de invatare, tulburare de somn, migrena, tulburare de dispozitie sau alte afectiuni neurologice”, spune dr. Williams.
Fiecare pacient este unic, dar oricine a avut o leziune cerebrala ar trebui sa evite activitatile care ar putea provoca o alta vatamare inainte de a se vindeca complet. De asemenea, medicii spun pacientilor sa ramana hidratati, sa se odihneasca si sa aiba un somn regulat. Foarte important este sa manance sanatos si sa urmeze instructiunile medicului cu privire la gestionarea simptomelor specifice.
„Marea majoritate a persoanelor cu leziuni cerebrale se recupereaza in 10-14 zile. Doar 15% dintre pacienti prezinta simptome de durata. Iar cei mai multi dintre ei au avut de obicei unii factori predispozanti. Dar chiar si starea lor se poate imbunatati cu interventia corecta”, spune dr. Williams.