Acidoza ruminală a fost desemnată ca un factor cheie ce duce la apariţia şchiopăturii

Acidoza e produsă de ingestia unei cantităţi excesive de carbohidraţi fermentescibili în rumen. Aceasta poate reduce digestia fibrelor, crescând producţia de acid lactic, scăzând ingesta de furaj şi crescând incidenţa afecţiunilor metabolice. O dată cu creşterea carbohidraţilor din raţie, creşte şi rata dezvoltării bacteriilor din rumen precum şi sinteza acizilor graşi volatili. O dată cu scăderea pH-ului, bacteriile lactice din rumen se înmulţesc. Din acest motiv, pH-ul scade până la valori tot mai mici. Scăderea pH-ului are ca rezultat creşterea tuturor populaţiilor bacteriene din rumen.
Atunci când pH-ul ruminal scade sub 5, creşte şi producţia de acid lactic, aceasta având ca rezultat stagnarea fermentaţiei. Sub influenţa mecanismului declanşator al histaminei, endotoxinele se produc şi se eliberează în circuitul sangvin. Endotoxinele cauzeză vasoconstricţia, degradarea laminarităţii sangvine, deteriorarea cutiei de corn şi apariţia şchiopăturii.
Histamina este un compus chimic natural ce se eliberează în condiţii de stress. Stress-ul datorat infecţiilor şi condiţiilor de mediu este, de asemenea, cauza eliberării histaminelor.
Dermatita digitală
Leziune cu aspect verucos formată din ţesut de culoare roşie sau gălbuie, apărută în mod curent pe partea posterioară a copitei, înaintea călcâielor. Excrescenţele sunt foarte dureroase şi sângerează atunci când sunt tratate. Leziunile mature sunt mai mari (peste 4 cm în diametru) şi apar ca smocuri de fibre lungi, maronii sau cenuşii. Leziunile pot persista mai multe luni şi regresează doar în condiţii de atmosferă uscată. Această afecţiune pare a fi determinată de o bacterie de tip spirochetic şi este foarte contagioasă. Morbiditatea înaltă în efectiv precum şi observaţia ca mai mult de 90% din leziuni sunt foarte sensibile la antibiotice a dus la concluzia că e cauzată de un agent infecţios.
De asemenea, mediul poate predispune animalele la acest agent infecţios. Un exemplu poate fi întreţinerea liberă în padocuri drenate defectuos.
Bacteria a fost detectată pe degetele vacilor sănătoase, la efectivele afectate sau la efective fără incidenţă a dermatitei digitale (apariţie sporadică). E posibil ca mai multe animale să fie infectate cu bacteria în cauză dar să nu evidenţieze boala. Când un factor specific de stress sau de mediu declanşază apariţia dermatitei, aceasta se răspândeşte foarte rapid în efectiv.
Tratamentele copitei
Tratamentele pot consista în curăţarea copitelor, băi ale picioarelor, sau aplicaţii topice. În funcţie de problemă, poate fi consultat un veterinar sau podotehnist experimentat pentru a alege cea mai bună schemă de tratament. Poate fi necesară uneori o combinaţie de tratamente pentru a corecta problemele individuale sau colective.
Restabilirea durităţii cutiei de corn
Dacă ongloanele sunt prea moi, se va evita menţinerea vacilor la padocuri sau păşuni umede prea mult timp. Trebuie permis accesul vacilor pe sol uscat sau pe nisip chiar dacă se acoperă zonele de beton foarte aderente cu scânduri. În mod curent se utilizează un amestec mineral pus într-o cutie prin care vor trece vacile. Amestecul este compus din 80% var hidratat, 15% CuSO4 şi 5% floare de sulf (pentru acţiunea antiseptică). De asemenea, se poate folosi praful de cretă sau polifosfatul.
Dacă ongloanele sunt prea tari şi casante, se evită stagnarea animalelor pe suprafeţe noroioase. Se va permite accesul vacilor la păşune când solul este jilav dar nu moale sau noroios. Varul, creta sau superfosfatul nu vor fi utilizate la trecerea prin cutia de tratamente.
Când problema e extinsă în efectiv, se va utiliza argilă umedă pusă în cutia de tratament sau soluţie, caz în care e necesară plasarea de traverse în bazin pentru evitarea alunecării.
Tratamentul necrozelor podale
Tratamentul constă în administrarea parenterală de antibiotice şi terapie locală. Suprafaţa interdigitală va fi spălată şi ţesuturile necrozate îndepărtate. Se administrează local antibiotice, sulf sau alte antiseptice.
Dacă infecţia s-a răspândit adânc în ţesuturi, aplicarea de alifie (Crezogal) dă rezultate foarte bune. Animalele afectate vor fi separate de efectiv pentru a preveni răspândirea microbilor.
Apa din baia de spălare pentru copite trebuie să conţină 5% CuSO4 şi adâncimea minimă a soluţiei să fie de 9 cm. De asemenea, baia va fi situată într-un loc unde vacile afectate vor trece de cel puţin două ori pe zi. O alternativă la baie este tăviţa cu amestec uscat de CuSO4 1/10 şi var hidratat 9/10.
Eroziunile călcâielor
Tratamentul este direcţionat pe îndepărtarea porţiunii defectuoase din cutia de corn (surplus). După curăţare, zona expusă poate fi tratată cu dezinfectant lichid. Este de preferat ca vaca să fie reţinută la grajd (pe aşternut) câteva zile, fără a fi scoasă la padoc sau păşune.
În cazurile severe, atunci când este expus ţesutul sensibil, se aplică un bandaj protector cu soluţie sau unguent astringent alături de reţinerea la grajd. Controlul afecţiunii în efectiv implică şi selecţia genetică pentru picioare puternice, fără înclinarea excesivă a chişiţei.
Copita trebuie curăţată în mod regulat şi se evită expunerea îndelungată în mediu umed. Tratamentul cu var şi CuSO4 (pentru copite moi) poate ajuta la întărirea copitei şi împiedicarea răspândirii infecţiilor.
Ulceraţiile soleare
Tratamentul iniţial al ulcerelor soleare presupune eliminarea pe cât posibil a presiunii din zona ulcerată. Ajustarea terapeutică constă în îndepărtarea ţesutului din jurul zonei lezionate ajutând astfel la îndepărtarea presiunii pe acea zonă şi permiţând vindecarea. Aplicarea locală de CuSO4 şi astringent urmată de bandajare este necesară pentru a controla infecţia şi prevenirea apariţiei ţesutului granular.
Uneori, zona ulcerată se extinde până la punctul în care nici un fel de structură onglonară de la deget nu mai poate fi menţinută. Din acest moment, e necesar să blocăm unghia neafectată în aşa fel încât să se reducă presiunea pe unghia bolnavă.
Dermatita digitală
Sunt mai multe protocoale de tratament ce pot fi aplicate. Trebuie menţionat de la început că nu se cunoaşte cu precizie cauza afecţiunii, iar un tratament specific cu rezultate 100% este discutabil. Nu există nici un tratament catalogat ca atare pentru această boală şi din această cauză este necesară asistenţa unui medic veterinar.
În stadiul iniţial al bolii, datorită durerii este foarte important să permitem animalului să meargă normal. Aceasta presupune tratamentul zonei infectate prin îndepărtarea ţesutului specific şi aplicarea locală a unor substanţe caustice şi antibiotice.
Oxitetraciclina (pudră solubilă) administrată local sau injectată direct în leziune, Lincomicina/Spectomicina (Lincospectina) praf sau soluţie poate fi utilizată, de asemenea, cu succes.
Medicamentele pot fi administrate sub formă de spray. Tratamentul local cu iod sau iodat s-a dovedit eficient în combatere şi control. Substanţele caustice trebuiesc utilizate cu precauţie. Daca sunt utilizate în exces, pot duce la afecţiuni grave. (va continua )