Voi- care daţi veşnicia pe nişte plăceri efemere ale hoţiei, preacurviei (globalie) şi ale altor toxine (Rom.1/29-32), ca să vă bronzaţi pe plaja gunoierului pornograf, până când acceptaţi ca tată pe satan (Ioan 8/44)? Pe unde veţi scoate cămaşa, când vine Iisus şi vă găseşte îndopaţi cu plăcerile de o clipă ale păcatului! VOI- care nu credeţi că Iisus ne-a strămutat în Sine, unde nu este păcat şi cel viclean nu are acces, (căci viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu-Col.3/3), de ce nu credeţi că fiecare păcat îl străpunge pe El, precum cuiele la Golgota? El le-a purtat pe toate nelegiuirile (pe culmile suferinţei) şi le-a îngropat pentru totdeauna, să putrezească, ca să nu le mai dezgropăm, să nu le mai savurăm…” şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Îs.53/3-5)
Destinul cutremurător al românului Richard Wurmbrand, unul dintre cei mai influenţi creştini ai omenirii: a schimbat pe veci gândirea SUA despre comunişti…Cărţi creştine…Importanța de a binecuvânta Israelul…Prezența lui Isus în noi; Un Ultimatum si un Avertisment…Voia lui Dumnezeu…Cum pot să-L recunosc pe Cristos Cel înviat? Beneficiile învierii Domnului Isus Cristos…Studiul Biblic: NAȘTEREA DIN NOU;PROF. FLORIAN COLCEAG: SCOALA DRESEAZA COPILUL ASTFEL INCAT SA IASA CE VREA SISTEMUL…O CREDINTA TULBURATOARE, DE A.W.TOZER…Mai mult decât un simplu tâmplar-de Josh McDowell…OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV – O SCRISOARE DE LA DUMNEZEU…A doua venire a lui Isus
Un plan „providențial“; Fundația darwinistă a comunismului, de Jerry Bergman; Puneti aceste intrebari si Raspunde-ti; Uniunea Globală a lui Satan în plină dezvoltare | SUA devine un monstru; Memorarea Scripturii: O chestiune de viață și de moarte; Dependenţa de păcat: Păzind Porţile Sufletului; Filme: Controlul Minții de către Satana; Eroii Cerului: Michael și Margaretha Sattler; Iezuiții și Globul Pământesc: Mama Tuturor Conspirațiilor! Cuvântul din Isaia: o cheie pentru înțelegerea Noului Testament; Despre Sfinții Închisorilor; Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat; Magneto – Proteinele prin care se poate controla de la distanță comportamentul; Nu dați Cezarului ce este al lui Dumnezeu; De ce este păcatul atrăgător? Filatorii de pânză ai lui Dumnezeu dau lecții gratuite chimiștilor; Biblia nu este un manual de ştiinţă, nu-i aşa? Adam, Eva si Noe vs. genetica moderna, de Dr. Robert W. Carter;
Argumente filosofice pentru existența lui Dumnezeu, de Shaun Doyle; Evoluţionismul şi răul social, de Carl Wieland; Impactul darwinismului – moştenirea pătată de sânge a evoluţionismului; Hristos sau Satan (rumänisch), de Dr. Kurt E. Koch; Marx and Satan, de Richard Wurmbrand; comunismul mondial,de Kurt E. Koch; mintea stupului, de Richard Ising; Ocultism (WJOuweneel); Persecutia crestinilor: realitati si intrebari; Reflecții pe marginea cărții lui Edward Kanterian, Între credință și rațiune. Drama filozofiei de la Erasmus la Kant, 2023; Mai-mult-ca-trecutul, cartea anului 2023;„Pledoarie pentru har”- de ateul convertit la crestinism, jurnalist si fost editor juridic la Chicago Tribune – Lee Strobel; Pledoarie pentru credinta crestina, de fostul ateu Lee Strobel; Pledoarie pentru Rai – Lee Strobel; Dupa ce am sustinut ca “eu nu cred că Dumnezeu există”-Pledoarie pentru Creator- Un jurnalist investighează dovezile ştiinţifice care indică spre Dumnezeu.Lee Strobel: Dovezile pe care le oferă biologia și astrofizica indică clar spre Dumnezeul Bibliei… Raport: peste 330.000 de copii au fost abuzaţi în Biserica Catolică din Franţa în ultimii 70 de ani; China se folosește de temerile COVID-19 pentru a lansa un sistem global de urmărire a populației; Șase familii creștine din India au primit un ultimatum: „vă deziceți de Hristos sau plecați!”6 Semne ale Antichristului; Investigație Recorder despre mita și traficul de influență care leagă politicul de Biserică; Descoperire ştiinţifică uimitoare: Toţi oamenii care trăiesc sunt descendenţi ai unui singur cuplu; „Darwin a greșit”, de A.N. Wilson. Partea I-a; AFR: Cine finanțează confuzia sexuală? Studiu: Ştiinţa confirmă că creierul nostru recunoaşte existenţa lui Dumnezeu; Studiu: Guvernul Chinei şi al Rusiei, cele mai responsabile pentru distrugeri de biserici…
DREPTURILE OMULUI, ETICĂ MEDICALĂ-Canibalismul medical (I); ȘCOALĂ DE DICTATORI-Ce au in comun Putin și Trudeau, Viktor Orban și Merkel, Tony Blair și Macron? MIZA PRINCIPALĂ ÎN CONFLICTUL MILITAR RUSO-UCRAINEAN ESTE MAREA RESETARE-( a lumii); PREVIZIUNEA UNUI ISTORIC: Bogaţii lumii vor deveni „cyborgi asemănători zeilor” prin anii 2200; Transumanismul este scopul final al lui Satana: oameni după propria sa imagine…Romanca din Italia: „Să nu credeți că în străinătate înotăm în euroi. In spatele bunataților aduse in Romania, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singuratate, injosire și sacrificii”; Ce afaceri are, de fapt, soția lui Cătălin Cherecheș, primarul fugar din Baia Mare. Tabita Gliga învârte banii cu lopata; Matusa “sfantului Nastase ”continua sa nasca ingeri…Greșeala făcută de Cătălin Cherecheș în Germania care a dus la prinderea lui. Mătușa sa l-a dus cu 200 km/h la gară; Aș bea toată marea | Mărturisesc că am trăit | Pablo Neruda; Poetul la New York | Federico Garcia Lorca; Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului – Yuval Noah Harari | Recenzie; am citit Sapiens și m-a pus la locul meu; Sapiens m-a pus la locul meu, Homo Deus m-a fixat bine de tot; Homo Deus. Despre cum o să ajungem nemuritori, fericiți şi zei; Locuiesc in televizor sau nu mintiti poporul; Claritate în secolul dezinformării și al epidemiei de stres – Yuval Noah Harari, „21 de lecții pentru secolul XXI”; Yuval Noah Harari – „21 de Lecţii pentru Secolul XXI”; China globalizează Lumea finanțându-i dezvoltarea;
Valter Roman și momentul cel mai rușinos din istoria Ungariei; VREM LIBERTATE? Sau DICTATURĂ DIGITALĂ și SUPRAVEGHERE TOTALĂ? Dictatura digital-bancară: Ce se schimbă în tranzacțiile cu cash de la 1 noiembrie 2023; DNA și Parchetul European, solicitate să ancheteze afacerile cu terenuri ale baronului Paul Stănescu prin interpuși; Cozmin Gușă despre mecanismele Statului Paralel: „S-ar putea ca liderul acestui joc operativ să fie Orlando Nicoară”; Dictatura digitală a Supraomului; România Sub Dictatura Incompetenților; Romania in dictatura infractorilor agresivi; ANALIZĂ – România în pragul dictaturii infractorilor; Justiție în slujba corupților; Pensiile, cireașa de pe tortul incompetenței PSD-PNL;SERURILE mARN SUNT FĂCUTE CA OTRAVĂ GENETICĂ – Dr. Michael Palmer, MD, Professor of Biochemistry, University of Waterloo, 2021. BONUS – Articole conexe; SARS-COV-2- Un paradox; CATHERINE AUSTIN FITTS – PAȘAPOARTELE DE VACCINARE SUNT INSTRUMENTUL; INSTRUMENTELE PERFECTE ALE CONTROLULUI SOCIAL- Catherine Austin Fitts în fața Comisie de Investigație a pandemiei Corona; Edward Snowden: Guvernele se folosesc de Covid-19 pentru a ne „monitoriza așa cum nu au mai făcut-o niciodată”;Inteligența artificială și medicina (II); Jurnalul de baron cinstit al lui Dumitru Buzatu; Cu grija zilei de cîine;“Un gigant al istoriei”: Franța, Germania, UE, Rusia, China, Japonia și Ucraina l-au omagiat pe Henry Kissinger, decedat la vârsta de 100 de ani;
Inteligența artificială mai dă și erori. Ce probleme majore a generat în medicină; ….. O adevărată declarație de insubordonare……Medicină și creștinism (III); De ce le este frică oamenilor? Minciuni și mass-media; Informarea și dezinformarea prin mass-media; Anul acesta Statul Român a recunoscut că minte prin mass media proprie; Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu… (3); Cinci ore într-un „bou-vagon”…de Mihai Ogrinji; Renașterea României: Să privim spre „Sfinții Închisorilor”! Martirii Ținutului Herța – 1942; România sub guvernarea înaltelor trădări… Tehnocrația: drumul greu spre ordinea mondială; Gemenii răi ai tehnocrației și transumanismului- Cărți de Patrick Wood; Biolaboratorul secret chinezesc descoperit în California făcea experimente cu COVID, HIV, herpes, malaria… „Toxicitatea vaccinului ARNm” de către D4CE este o examinare epică a tehnologiei dăunătoare… Ziua 5: montarea tehnocrației și a transhumanismului; Ziua 4: Technocracy Vs. Comunism / Socialism, Fascism; Ziua 7: China este o tehnocrație… Fostul şef al Google, Eric Schmidt: Inteligenţa artificială este un risc existenţial pentru oameni, de a fi răniţi sau ucişi; (Cele 2 FIARE se pregatesc sa bata palma…)The Economist: Putin pare să câștige războiul din Ucraina, momentan. Care este atuul liderului de la Kremlin; Ideologia gender distruge viața copiilor… Judecători condamnați pentru corupție; salarii restante de 2 milioane de euro; VÂNĂTORII DE MITĂ. Cum operau polițiștii din Huși prinși luând șpagă de peste 130 de ori. „Când șoferii nu aveau bani cash, agenții îi conduceau la bancomate”. Unii acționau și în timpul liber; Ministerul depopularii si ghetoizarii…Deputații au decis: Ministerul Familiei, creat pentru Firea, nu se desființează. „Toacă 700 de milioane de lei pe an”…Cand soldatul se taraste ranit pe front,nu-i da in cap…) Hellvig, atac la Claudiu Târziu. „Se joacă cinic”
…
IMPORTANT DE STIUT: CUM SA ALEGI CORECT PLANTELE MEDICINALE IN FUNCTIE DE SIMPTOMELE UNOR BOLI; Topul celor 4 plante medicinale împotriva durerilor articulare; Cel mai eficient tratament de acasă pentru artrită; Top 10 plante medicinale utilizate în medicina pe bază de plante; CAUZELE APARIȚIEI BOLILOR; Top 4 plante medicinale pentru intarirea sistemului imunitar; Tratamente naturiste- 60 plante medicinale; Beneficiile plantelor medicinale; Tratament pentru reumatism top 5 plante medicinale; Remedii pentru raceala si gripa 7 tratamente din plante medicinale;Top 10 plante medicinale de nelipsit din grădina ta; ceaiuri medicinale; Plante medicinale daunatoare; De ce ridichile sunt recomandate diabeticilor;Cum scapam de durerile de spate; Proprietatile ceaiului din lemn dulce; Cura cu plante depurative; Usturoiul in ureche, benefic sau contraindicat pentru sanatate?


DREPTURILE OMULUI, ETICĂ MEDICALĂ-Canibalismul medical (I); ȘCOALĂ DE DICTATORI-Ce au in comun Putin și Trudeau, Viktor Orban și Merkel, Tony Blair și Macron? MIZA PRINCIPALĂ ÎN CONFLICTUL MILITAR RUSO-UCRAINEAN ESTE MAREA RESETARE-( a lumii); PREVIZIUNEA UNUI ISTORIC: Bogaţii lumii vor deveni „cyborgi asemănători zeilor” prin anii 2200; Transumanismul este scopul final al lui Satana: oameni după propria sa imagine…Romanca din Italia: „Să nu credeți că în străinătate înotăm în euroi. In spatele bunataților aduse in Romania, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singuratate, injosire și sacrificii”; Ce afaceri are, de fapt, soția lui Cătălin Cherecheș, primarul fugar din Baia Mare. Tabita Gliga învârte banii cu lopata; Matusa “sfantului Nastase ”continua sa nasca ingeri…Greșeala făcută de Cătălin Cherecheș în Germania care a dus la prinderea lui. Mătușa sa l-a dus cu 200 km/h la gară; Aș bea toată marea | Mărturisesc că am trăit | Pablo Neruda; Poetul la New York | Federico Garcia Lorca; Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului – Yuval Noah Harari | Recenzie; am citit Sapiens și m-a pus la locul meu; Sapiens m-a pus la locul meu, Homo Deus m-a fixat bine de tot; Homo Deus. Despre cum o să ajungem nemuritori, fericiți şi zei; Locuiesc in televizor sau nu mintiti poporul; Claritate în secolul dezinformării și al epidemiei de stres – Yuval Noah Harari, „21 de lecții pentru secolul XXI”; Yuval Noah Harari – „21 de Lecţii pentru Secolul XXI”; China globalizează Lumea finanțându-i dezvoltarea;
Valter Roman și momentul cel mai rușinos din istoria Ungariei; VREM LIBERTATE? Sau DICTATURĂ DIGITALĂ și SUPRAVEGHERE TOTALĂ? Dictatura digital-bancară: Ce se schimbă în tranzacțiile cu cash de la 1 noiembrie 2023; DNA și Parchetul European, solicitate să ancheteze afacerile cu terenuri ale baronului Paul Stănescu prin interpuși; Cozmin Gușă despre mecanismele Statului Paralel: „S-ar putea ca liderul acestui joc operativ să fie Orlando Nicoară”; Dictatura digitală a Supraomului; România Sub Dictatura Incompetenților; Romania in dictatura infractorilor agresivi; ANALIZĂ – România în pragul dictaturii infractorilor; Justiție în slujba corupților; Pensiile, cireașa de pe tortul incompetenței PSD-PNL;SERURILE mARN SUNT FĂCUTE CA OTRAVĂ GENETICĂ – Dr. Michael Palmer, MD, Professor of Biochemistry, University of Waterloo, 2021. BONUS – Articole conexe; SARS-COV-2- Un paradox; CATHERINE AUSTIN FITTS – PAȘAPOARTELE DE VACCINARE SUNT INSTRUMENTUL; INSTRUMENTELE PERFECTE ALE CONTROLULUI SOCIAL- Catherine Austin Fitts în fața Comisie de Investigație a pandemiei Corona; Edward Snowden: Guvernele se folosesc de Covid-19 pentru a ne „monitoriza așa cum nu au mai făcut-o niciodată”;Inteligența artificială și medicina (II); Jurnalul de baron cinstit al lui Dumitru Buzatu; Cu grija zilei de cîine;“Un gigant al istoriei”: Franța, Germania, UE, Rusia, China, Japonia și Ucraina l-au omagiat pe Henry Kissinger, decedat la vârsta de 100 de ani;
Inteligența artificială mai dă și erori. Ce probleme majore a generat în medicină; ….. O adevărată declarație de insubordonare……Medicină și creștinism (III); De ce le este frică oamenilor? Minciuni și mass-media; Informarea și dezinformarea prin mass-media; Anul acesta Statul Român a recunoscut că minte prin mass media proprie; Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu… (3); Cinci ore într-un „bou-vagon”…de Mihai Ogrinji; Renașterea României: Să privim spre „Sfinții Închisorilor”! Martirii Ținutului Herța – 1942; România sub guvernarea înaltelor trădări… Tehnocrația: drumul greu spre ordinea mondială; Gemenii răi ai tehnocrației și transumanismului- Cărți de Patrick Wood; Biolaboratorul secret chinezesc descoperit în California făcea experimente cu COVID, HIV, herpes, malaria… „Toxicitatea vaccinului ARNm” de către D4CE este o examinare epică a tehnologiei dăunătoare… Ziua 5: montarea tehnocrației și a transhumanismului; Ziua 4: Technocracy Vs. Comunism / Socialism, Fascism; Ziua 7: China este o tehnocrație… Fostul şef al Google, Eric Schmidt: Inteligenţa artificială este un risc existenţial pentru oameni, de a fi răniţi sau ucişi; (Cele 2 FIARE se pregatesc sa bata palma…)The Economist: Putin pare să câștige războiul din Ucraina, momentan. Care este atuul liderului de la Kremlin; Ideologia gender distruge viața copiilor… Judecători condamnați pentru corupție; salarii restante de 2 milioane de euro; VÂNĂTORII DE MITĂ. Cum operau polițiștii din Huși prinși luând șpagă de peste 130 de ori. „Când șoferii nu aveau bani cash, agenții îi conduceau la bancomate”. Unii acționau și în timpul liber; Ministerul depopularii si ghetoizarii…Deputații au decis: Ministerul Familiei, creat pentru Firea, nu se desființează. „Toacă 700 de milioane de lei pe an”…(Cand soldatul se taraste ranit pe front,nu-i da in cap…) Hellvig, atac la Claudiu Târziu. „Se joacă cinic”
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
(Cand soldatul se taraste ranit pe front,nu-i da in cap…) Hellvig, atac la Claudiu Târziu. „Se joacă cinic”
Alin Cătălinoiu

Eduard Hellvig, fostul director al SRI, posibil pretendent la un post de europarlamentar din partea PNL< a lansat un atac la adresa senatorului Claudiu Târziu, președintele Consiliului Naţional de Conducere al AUR, invocând o declarație a acestuia din urmă.
„Zilele trecute, un domn a cuvântat despre nevoia de a avea bune relații de cooperare cu Rusia și despre cum ar trebui ca noi, România, să mergem să recuperăm teritorii de la Ucraina aflată în corzi. Bineînțeles, discursul îi convine cel mai mult lui Vladimir Putin: Uite, lume, o grămadă de țări sunt nemulțumite, ca atare războiul nostru este justificat. În politică, domnul cu vorbele avântate ar purta în general numele de “idiot util”. Adică cel care, fără să analizeze prea mult, lansează mesaje care convin de minune adversarului. Problema este că dl Claudiu Târziu nu este idiot. Unii ar spune că nici util. Adică nu face aceste declarații din prea multă viteză. Nu îl putem bănui că l-a luat valul și că i-a ieșit porumbelul. Domnul Târziu se joacă cinic cu o temă fierbinte, despre care știe foarte bine că este o fantezie. Din agitarea făcliei naționaliste, pe el îl avantajează de minune agitația, nicidecum idea națională. Pentru că din agitație își extrage știri, expunere și bazin electoral. Știe, la fel de cinic, că vorbele lui sunt o declarație politică și, ca atare, nu poate fi tras la răspundere pentru vreo coliziune cu poziția oficială a statului român. Domnul Târziu bate fals într-o tobă de bâlci, iar cei fără ureche muzicală se adună de pe margine crezând că e concert. Există însă o trompetă improbabilă care este totuși în armonie cu dl Târziu. László Torocskai, omologul său de la Budapesta, care, coincidență, la 24 de ore după, declară că Ungaria trebuie să recupereze teritorii de la Ucraina. Cum nu cred în coincidențe, trei întrebări îmi stăruie în gând. Când vorbește de normalizarea relațiilor cu Rusia, la care perioadă „normală” se referă? Ca să știm cum să ne pregătim… Când și-a lansat lista pentru euro-parlamentare, de ce a ales Italia și nu ținuturile pe care le revendică? Doar n-o fi pentru voturi… Când s-a regăsit în cuget, simțiri și punctaj cu politicianul maghiar, dl Târziu era în Cc sau în Bcc?”, a scris Hellvig pe rețeaua X.
Claudiu Târziu a avut un discurs la Iași care a inflamat unele spirite.
„Nu vom fi suverani cu adevărat decât după ce vom reîntregi statul român în granițele lui firești. Basarabia trebuie să vină acasă. Bucovina de nord nu poate fi uitată, sudul Basarabiei, ținutul Herța, Transcarpatia, tot ce a fost și este al națiunii române trebuie să se întoarcă în granițele statului. Acesta e idealul pe care nu avem voie să îl uităm. Moldova e ciuntită. Moldova lui Ștefan trebuie să fie acasă, în România”, a spus Târziu într-un discurs susținut cu ocazia Zilei Unirii Principatelor.
„Interesul nostru e ca România să fie unul dintre primele state ale lumii”, a mai spus Claudiu Târziu.
Târziu a revenit duminică cu explicații, spunând: ”Am stîrnit cuibul de viespi. Comisarii globalismului au sărit ca arși după declarațiile mele privind idealul reîntregirii”.
https://www.ziarulatac.ro/politic/hellvig-atac-la-claudiu-tarziu-se-joaca-cinic-48111
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Ministerul depopularii si ghetoizarii…Deputații au decis: Ministerul Familiei, creat pentru Firea, nu se desființează. „Toacă 700 de milioane de lei pe an”
Deputaţii au respins, marţi, cu 193 de voturi „pentru” şi 81 „contra” şi două abţineri, propunerea legislativă privind desfiinţarea Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, informează Agerpres.
autor
PAUL TECUCEANU
Desfiinţarea Ministerului Familiei a fost susţinută, în cadrul dezbaterilor, de deputaţii USR şi AUR, în timp ce social-democraţii au adus argumente pentru funcţionarea acestei instituţii.
Deputata USR Cristina Prună a arătat că Ministerul Familiei „toacă 700 de milioane de lei într-un an”, în timp ce familiile din România nu duc un trai mai decent.
„Asta aţi făcut de când aţi venit la guvernare. (…) Institute şi agenţii pe bandă rulantă. Ce înseamnă asta? Înseamnă bani din taxele şi impozitele oamenilor care muncesc şi mai bine de 8 ore pe zi care sunt tocaţi în aceste agenţii, institute, ministere care nu fac absolut nimic pentru familiile din România. Dacă chiar doreaţi să faceţi ceva, atunci reduceaţi taxele pe salarii. Avem cele mai mari taxe pe muncă din toată Uniunea Europeană, pe salariile mici, pe salariul minim. (…) Asta face actuala guvernare, alungă familiile din România!”, a afirmat Cristina Prună.
Simion: „V-aţi făcut că desfiinţaţi ministere”
Deputatul AUR George Simion a subliniat că nu este „neapărat nevoie de un un minister al Familiei pentru a avea politici direcţionate către creşterea demografiei, către natalitate”. El a adăugat că USR nu a redus şi reorganizat ministere în perioada în care s-a aflat la guvernare.
CITEȘTE ȘI
gabriela firea
Firea anunță că nu iese din politică: „Ar fi prematur. Nu sunt acuzată de absolut nimic din partea autorităţilor”
Persoanele publice în care românii au cea mai mare încredere. Șoșoacă pe 5, Iohannis pe 9
„În continuarea celor spuse de colega mea, că asta e «Ţara lui Impozit Vodă», aici toţi perceptorii sunt la modă. V-aţi făcut că desfiinţaţi ministere, că restructuraţi instituţii, şi în loc de 20 de ministere am descoperit că avem 18. Varianta optimă prezentată în programul nostru de guvernare este cu 12 ministere. Nu avem neapărat nevoie de un Minister al Familiei, pentru a avea politici direcţionate către creşterea demografiei, către natalitate. Prin priorităţi guvernamentale se puteau face aceste lucruri. (…) Avem nevoie de un aparat guvernamental suplu”, a susţinut Simion.
Deputatul USR, Cristian Brian, a dorit să îi dea o replică lui George Simion, privind faptul că USR nu a reorganizat ministere: „Vreau să reamintesc că ministrul USR al Economiei din acea vreme, Claudiu Năsui, a demarat cel mai mare proces de reorganizare al Ministerului Economiei, prin care a redus 40 % din posturile de conducere din cadrul ministerului şi 30 % din toate posturile”.
„Să avem noi aşteptări de la grupul USR, că înţelege cum e cu familia, mai greu. Asta e! Să avem aşteptări de la grupul USR să ne spună cum e cu taxele… Claudiu Năsui, cum e aia cu taxa zero pe salariul minim? (…) Ştiu că nu înţelegeţi cu familia şi vă doare că vă spunem adevărul. Mai departe, putem vorbi de orice lucru, de administraţie suplă, de zece ministere, de cinci ministere. Haideţi să facem să nu avem niciun minister, că aşa dă bine la microfon. (…) Pentru noi, actuala guvernare, familia şi mai ales egalitatea de şanse sunt extrem de importante”, a afirmat deputatul PSD, Marius Budăi.
În replică, deputatul USR Claudiu Năsui a declarat că există cea mai mare impozitare a muncii din toată Europa şi, în acelaşi timp, cel mai mare exod al forţei de muncă din toată Europa.
„Într-adevăr, ştiţi mai bine cum stă treaba cu familia. Din câte ştiu, mai mulţi dintre voi aţi avut mai multe, noi, cei de la USR, am avut una singură. În ceea ce priveşte taxarea, România are o imensă problemă cu taxarea. (…) Există o taxare aberantă. (…) Haideţi să recunoaştem, de la orice partid suntem, de la PSD, PNL, AUR, oricine, să recunoaştem că avem o problemă cu această supraimpozitare a muncii, creăm şi generăm sărăcie şi pentru ce, ca să plătim pensii speciale şi noi agenţii de stat şi ministere inutile, cum este Ministerul Familiei?”, a arătat Năsui.
La acest moment al discuţiilor a venit la tribună preşedintele interimar al Camerei Deputaţilor, social democratul Alfred Simonis, care a subliniat că familia, alături de Biserică şi de Armată, este unul dintre pilonii statului român şi şi-a exprimat mirarea că cei de la AUR declară că susţin familia, dar vor desfiinţarea unei instituţii cu politici pentru aceasta.
„Am ascultat intervenţiile antevorbitorilor şi e complicat să înţeleg cum cineva poate să-şi imagineze că Parlamentul poate desfiinţa şi înfiinţa ministere. Pe logica dumneavoastră, în fiecare săptămână vom înfiinţa sau desfiinţa câte un minister, că aşa vrem noi. O prostie! Un demers politicianist, nici măcar foarte inteligent. (…) Să te declari patriot, să te declari susţinător al familiei tradiţionale – şi aici mă refer la colegii de la AUR – şi să vrei desfiinţarea Ministerului Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, înseamnă, ca să fiu elegant, că au o fractură de logică clară. (…) Dacă de la USR ne aşteptăm să vă doriţi altceva, orice altceva mai puţin familii, de la AUR nu aşteptam, mă rog, ne aşteptam, dar cred că societatea avea alte impresie despre dumneavoastră. Să vedem cum explicaţi dumneavoastră că susţineţi familia, în timp ce desfiinţat un minister care arată contribuţia acestui guvern şi intenţia de susţine familia în România”, a transmis Simonis.
Deputatul AUR Coleşa a subliniat că susţine desfiinţarea Ministerului Familiei, pentru că „nu există decât un număr de telefon” şi nu s-a implicat nici măcar atunci când copii români au fost luaţi abuziv de instituţii române sau străine din familiile lor. „Acest minister nu are ce căuta în Guvernul României”, a arătat Coleşa.
În cazul acestui proiect, Camera Deputaţilor este for decizional.
Sursa: Agerpres
/////////////////////////////////////////////
VÂNĂTORII DE MITĂ. Cum operau polițiștii din Huși prinși luând șpagă de peste 130 de ori. „Când șoferii nu aveau bani cash, agenții îi conduceau la bancomate”. Unii acționau și în timpul liber
de Simona Voicu
Șase polițiști din municipiul Huși au fost arestați miercuri pentru fapte de corupție, iar alți doi au fost plasați în arest la domiciliu, respectiv sub control judiciar. Modul de operare al polițiștilor i-a surprins până și pe anchetatori: foloseau șoferi-capcană în trafic. „Au profitat de zona geografică, Hușiul aflându-se aproape de frontiera cu Republica Moldova, și efectiv ieșeau la vânătoare de șoferi”, spun surse din anchetă.
Citeşte întreaga ştire: VÂNĂTORII DE MITĂ. Cum operau polițiștii din Huși prinși luând șpagă de peste 130 de ori. „Când șoferii nu aveau bani cash, agenții îi conduceau la bancomate”. Unii acționau și în timpul liber
Aici
https://www.libertatea.ro/stiri/vanatorii-de-mita-cum-operau-politistii-din-husi-prinsi-luand-spaga-de-peste-130-de-ori-cand-soferii-nu-aveau-bani-cash-agentii-ii-conduceau-la-bancomate-unii-actionau-si-in-timp-4735439
///////////////////////////////////////////////
Judecători condamnați pentru corupție; salarii restante de 2 milioane de euro
Ciprian Zâmța
Doi judecători condamnați pentru corupție, primesc salarii restante de 2 milioane de euro, informează Europa liberă. Ambii au fost suspendați din funcție în ianuarie 2015 printr-o decizie a CSM după ce împotriva lor a început o anchetă în dosarul Romsilava.
Este vorba de Lorand Andras Ordog, judecător la Tribunalul Covasna, a fost condamnat pentru luare de mită la 3 ani de închisoare cu executare. Apoi, de Anca Roxana Bularcă (fostă Adam), fosta soţie a deputatului Ioan Adam, magistrat la Tribunalul Brașov. Aceasta a primit tot atunci doi ani de închisoare cu suspendare. Ambele condamnări au fost pronunțate în primă instanță.
Recent, cei doi au fost achitați definitiv după ce Instanța Supremă a decis încetarea procesului pe motiv că a intervenit prescripția. Prejudiciul în acest dosar a fost estimat la peste 300 de milioane de euro. Mai multe detalii AICI
Acum, statul trebuie restituie celor doi judecători condamnați pentru corupție toate drepturile salariale din perioada 2015-2018
Legea prevede că, din prima lună de când au fost lipsiți de salariu, trebuie să le dai dobânda și actualizarea veniturilor cu rata inflației. La asta se vor adăuga, cel mai probabil, daune morale. Am mai văzut cazuri asemănătoare. Vor încasa banii, apoi se vor pensiona imediat, a declarat un magistrat care a dorit să-și păstreze anonimatul pentru Europa Liberă
Un judecător aproape de pensionare câștigă în prezent aproximativ 25.000 de lei pe lună net. Cu o suspendare de 107 luni, cei doi judecători vor primi cam 2,7 milioane de lei fiecare. Se include dobânda obișnuită, adesea la jumătate din suma datorată. Actualizarea cu inflația adaugă aproximativ 1 milion de lei la total, rezultând că fiecare judecător ar urma să primească în jur de un milion de euro.
» Cumnatul lui Mircea Geoană condamnat pentru corupție
» Citește integral pe Europa Liberă
Flux știri naționale
Actrița Ramona Bădescu s-a înscris în partidul AUR
Raluca Turcan anunță investiții străine considerabile în producția de film în România
Un medic ATI numește șpaga din domeniul medical ”plăți informale”
Marcel Ciolacu îl atacă pe Mircea Geoană în contextul alegerilor prezidențiale
https://www.politicmedia.ro/2023/11/24/doi-judecatori-condamnati-pentru-coruptie-primesc-salarii-restante-de-2-milioane-de-euro/?fbclid=IwAR29A5PdWRi_fom5ENubiHtyCIRD5ZjDvhHTv_3LkB_TE0WSOazLTgfAkVk
//////////////////////////////////////////
Ideologia gender distruge viața copiilor…
Doina Bejenaru
Colegiul American al Medicilor Pediatri îi îndeamnă pe specialiștii din educație, sănătate și legislatori să respingă toate politicile care condiționează copiii să accepte ca normală o viață în care vor juca rolul sexului opus cu ajutorul intervențiilor chimice și chirurgicale. Realitatea este determinată de fapte, nu de ideologie.
- Sexualitatea umană este o trăsătură biologică obiectivă care se exprimă numai în două moduri: „XY” și „XX” sunt markerii genetici ai masculinității, respectiv ai feminității – și nu ai unei dereglări genetice. Ființa umană este genetic programată să fie concepută fie de gen masculin, fie de gen feminin. Sexualitatea umană este intrinsec binară, cu scopul evident de a ne reproduce și contribui la propășirea speciei. Acest principiu este evident prin sine. Tulburările extrem de rare care apar în procesul dezvoltării sexuale (DSD – Disorder of Sex Development), printre care se numără și feminizarea testiculelor sau hiperplazia adrenală congenitală, sunt toate deviații identificabile din punct de vedere medical de la norma binară a sexualității și sunt în mod just recunoscute ca defecte genetice. Persoanele care suferă de astfel de tulburări nu reprezintă un al treilea sex.
- Nimeni nu se naște cu o identitate de gen. Toți ne naștem cu un sex biologic. Genul (conștientizarea și sensul sinelui ca masculin sau feminin) este un concept sociologic și psihologic, nu unul obiectiv biologic. Nimeni nu se naște cu percepția de sine ca bărbat sau femeie; aceasta se dezvoltă în timp și, ca orice proces de dezvoltare, poate fi alterat de percepțiile subiective ale copilului, de relațiile pe care le stabilește, de experiențele negative pe care le-a avut din frageda copilărie. Cei care spun că au „un sentiment că ar fi de sex opus” sau se identifică a se situa „undeva între” nu reprezintă un al treilea sex. Aceștia rămân bărbați biologici, respectiv femei din punct de vedere biologic.
- Convingerea unei persoane că este ceea ce de fapt nu este, reprezintă cel mult un semn de gândire confuză. Când un băiat sănătos din punct de vedere biologic crede că este fată, sau o fată sănătoasă din punct de vedere biologic se crede băiat, există o problemă psihologică de factură obiectivă, iar aceasta se găsește în mintea, nu în organismul respectivei persoane și de aceea trebuie tratată ca atare. Acești copii suferă de tulburare de identitate de gen (disforie de gen). Inițial denumită Tulburare de Identitate de Gen, aceasta este recunoscută ca tulburare mintală în cea mai recentă ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică al Asociației Americane de Psihiatrie (DSM-V). Psihodinamica și teoriile despre învățarea socială a tulburării de identitate de gen nu au fost niciodată contrazise științific.
- Pubertatea nu este o boală, iar blocarea ei cu hormoni poate fi periculoasă. Hormonii de blocare a pubertății induc absența pubertății, o stare – reversibilă sau nu – care este în mod fundamental una de boală. Hormonii inhibă creșterea și fertilitatea unui copil care până atunci era sănătos din punct de vedere biologic.
- Conform DSM-V, până la 98% din băieții care sunt confuzi în legătură cu genul lor și până la 88% din fetele aflate în aceeași situație sfârșesc prin a-și accepta sexul biologic după ce trec în mod natural prin perioada de pubertate.
- Copiii care apelează la blocatori de pubertate pentru a întruchipa sexul opus vor avea nevoie de hormoni sexuali masculini sau feminini și în adolescența târzie. Hormonii (testosteronul, respectiv estrogenul) sunt asociați cu riscuri mari de sănătate, printre care și hipertensiunea arterială, cheagurile de sânge, atacurile cerebrale și cancerul.
- Rata sinuciderilor este de 20 de ori mai mare în rândul adulților care folosesc astfel de hormoni și trec printr-o operație de schimbare de sex – chiar și în Suedia, una dintre țările cele mai prietenoase față de persoanele LGBTQ. Cât de iubitoare și rațională este o persoană care condamnă copiii la un astfel de destin știind că, după pubertate, 88% din fetele și 98% din băieții care au această problemă sfârșesc prin a accepta realitatea și își (re)dobândesc starea de sănătate mintală și fizică?
- A-i face pe copii să creadă că este normal și sănătos să-și asume întreaga viață un rol de sex opus cu ajutorul operațiilor și tratamentului chimic reprezintă un abuz asupra copilului. Ratificarea discordanței de gen ca ceva normal în sistemul public de educație și prin diverse politici publice, va crea și mai mare confuzie în rândul copiilor și părinților și va determina tot mai mulți copii să se prezinte la „clinicile de gen”, pentru a primi medicamente de blocare a pubertății. Aceasta va conduce la rândul său la „alegerea” unei vieți în care vor primi hormoni de ambele sexe, care de altfel sunt considerați și cancerigeni și toxici, și, probabil la luarea în calcul, ca tineri adulți, a unei operații inutile de mutilare a unei părți sănătoase a organismului lor.
Dr. Michelle A. Cretella
Președintele Colegiului American al Medicilor Pediatri
Dr. Quentin Van Meter
Vicepreședintele Colegiului American al Medicilor Pediatri
Pediatru Endocrinolog
Dr. Paul McHugh
Profesor de psihiatrie cu gradul de University Distinguished Service la Facultatea de Medicină „Johns Hopkins” și fost psihiatru-șef la Spitalul „Johns Hopkins”
Traducere de Samy Tuțac
Sursa: Family First NZ
https://www.stiricrestine.ro/2020/06/26/ideologia-gender-distruge-viata-copiilor/
//////////////////////////
(Cele 2 FIARE se pregatesc sa bata palma…)The Economist: Putin pare să câștige războiul din Ucraina, momentan. Care este atuul liderului de la Kremlin
Pentru prima dată de când armata rusă a invadat Ucraina la ordinul lui Vladimir Putin, la 24 februarie 2022, semnele arată că liderul de la Kremlin ar putea câștiga războiul. Cel mai mare atu al său este lipsa de viziune strategică a Europei.
autor
PAUL TECUCEANU
Președintele Rusiei și-a pus țara pe picior de război și și-a consolidat controlul asupra puterii. Putin a procurat muniție din străinătate și contribuie la poziționarea sudului global împotriva Statelor Unite, scrie The Economist.
În mod crucial, el subminează convingerea Occidentului că Ucraina poate – și trebuie – să iasă din război ca o democrație europeană înfloritoare.
Occidentul ar putea face mult mai multe împotriva lui Putin. Dacă ar alege, ar putea desfășura resurse industriale și financiare care să le eclipseze pe cele ale Rusiei. Cu toate acestea, fatalismul, mulțumirea de sine și o lipsă șocantă de viziune strategică stau în cale, în special în Europa, se arată într-o analiză a publicației economice.
Potrivit The Economist, motivul pentru care o victorie a lui Putin este posibilă este că a câștiga înseamnă mai degrabă anduranță decât capturarea teritoriului. În prezent, conform jurnaliștilor publicației britanice, niciuna dintre cele două armate nu este capabilă să o alunge pe cealaltă de pe teritoriul pe care îl controlează.
CITEȘTE ȘI
Orban a vorbit cu Putin și i-a cerut încetarea focului în Ucraina. Liderul rus a fost de acord cu discuții de pace în Ungaria
Ungaria anunță că va continua să coopereze cu Rusia: ”Nu acceptăm nicio presiune din exterior”. Ce va primi de la Putin
Grigore Leșe a spus că melodia „Așa-i românul” e din folclorul maghiar. Doi cântăreți cunoscuți au reacționat
Contraofensiva Ucrainei a intrat în impas. Rusia pierde peste 900 de oameni pe zi în bătălia pentru cucerirea Avdiivka, un oraș din regiunea Donbas. Acesta este un război al apărătorilor și ar putea dura mulți ani.
Cu toate acestea, spun cei de la The Economist, câmpul de luptă modelează politica. Iar momentul afectează moralul.
Dacă Ucraina se retrage, disensiunile de la Kiev vor deveni tot mai puternice. La fel și vocile din Occident care spun că trimiterea de bani și arme Ucrainei este o risipă.
Ce avantaje are Rusia
Anul viitor, Rusia va fi într-o poziție mai puternică pentru a lupta, pentru că va avea mai multe drone și obuze de artilerie, pentru că armata sa a dezvoltat tactici de război electronic de succes împotriva unor arme ucrainene și pentru că Putin va tolera pierderi îngrozitoare în rândul armatei.
Creșterea sprijinului străin explică parțial avantajul Rusiei pe câmpul de luptă. Putin a obținut drone din Iran și obuze din Coreea de Nord.
De asemenea, el s-a străduit să convingă o mare parte din sudul global că nu are un interes major în ceea ce se întâmplă cu Ucraina. Turcia și Kazahstan au devenit căi pentru bunuri care hrănesc mașinăria de război a Rusiei.
Un plan occidental de a limita veniturile Rusiei din petrol, fixând prețul pentru țițeiul său la 60 de dolari pe baril, a eșuat, deoarece a apărut o structură de comerț paralelă dincolo de întinderea Occidentului. Prețul țițeiului rusesc Urals este de 64 de dolari, în creștere cu aproape 10% de la începutul anului 2023.
Putin câștigă și pentru că și-a consolidat poziția în țară, susține The Economist. El le spune acum rușilor, în mod absurd, că se află într-o luptă pentru supraviețuire împotriva Occidentului.
Poate că rușilor obișnuiți nu le place războiul, dar s-au obișnuit cu el. Elita și-a întărit controlul asupra economiei și face o mulțime de bani. Putin își poate permite să plătească salariile de-o viață familiilor celor care luptă și mor.
Probleme pentru Zelenski
Având în vedere toate acestea, nu e de mirare că starea de spirit de la Kiev este mai sumbră, scrie The Economist. Competiția politică a revenit, pe măsură ce oamenii se contrează pentru influență.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și Valeri Zalujnîi, șeful Armatei, s-au certat. Sondajele de opinie interne sugerează că scandalurile de corupție și îngrijorările legate de viitorul Ucrainei au afectat poziția liderului în rândul alegătorilor.
Guvernele occidentale insistă că sunt la fel de angajate ca întotdeauna în Ucraina. Dar sondajele din întreaga lume sugerează că mulți se îndoiesc de acest lucru.
În SUA, administrația Biden face eforturi pentru a convinge Congresul să deblocheze fonduri în valoare de peste 60 de miliarde de dolari. Campania electorală de anul viitor va complica și mai mult lucrurile.
Dacă Donald Trump este ales președinte, după ce a promis pacea, Statele Unite ar putea înceta brusc să mai furnizeze arme cu totul.
Europa ar trebui să se pregătească pentru această posibilitate sumbră și pentru ca ajutorul american să se reducă, indiferent de cine se află la Casa Albă, notează revista economică din Marea Britanie. În schimb, liderii europeni cotinuă ca și cum generosul Joe Biden va fi întotdeauna la conducere.
Uniunea Europeană a promis Ucrainei 50 de miliarde de euro, dar banii sunt blocați de Ungaria și, posibil, de o încurcătură bugetară în Germania.
În decembrie, UE ar trebui să semnaleze că este pregătită să înceapă discuțiile pentru aderarea Ucrainei. Însă mulți cred că procesul va fi întârziat în mod intenționat, deoarece extinderea este dificilă și amenință interesele personale.
Șefa Guvernului italian, Giorgia Meloni, a fost înregistrată (în timpul unei farse telefonice) spunând că Europa este obosită. S-ar putea crede că sosirea lui Trump la Casa Albă ar putea galvaniza sprijinul pentru Ucraina, pe măsură ce Europa și-ar asuma responsabilitatea pentru propria apărare.
Un lider european, citat de The Economist, crede că sprijinul se va fragmenta de fapt.
Putin, principala amenințare pe termen lung pentru Europa
Prăbușirea sprijinului pentru Ucraina ar fi un dezastru, subliniază The Economist.
Este posibil ca, până în 2025, complicațiile războiului să înceapă să-l afecteze pe Putin. Rușii ar putea resimți din ce în ce mai mult mobilizările forțate, inflația și deturnarea cheltuielilor sociale către armată.
Cu toate acestea, a spera pur și simplu că regimul său se prăbușește nu are sens. El ar putea rămâne la putere ani la rând și, dacă o va face, va amenința cu războiul, deoarece aceasta este scuza sa pentru represiunea internă și suferința propriului său popor.
Vladimir Putin a distrus perspectivele țării sale, izolând-o de Europa și împingându-i în exil pe cei mai întreprinzători oameni ai săi. Fără război, goliciunea guvernării sale ar fi evidențiată pe deplin, susține The Economist.
Prin urmare, Europa trebuie să se gândească la Putin ca la principala amenințare pe termen lung la adresa securității sale.
Rusia se va reînarma. Va avea experiență de luptă. Planificarea apărării Europei ar trebui să fie concepută pentru a-l împiedica pe Putin să simtă slăbiciune pe flancul său – în special dacă pune la îndoială disponibilitatea președintelui Trump de a lupta în cazul în care este atacată o țară NATO.
Cel mai bun mod de a-l descuraja pe Putin ar fi ca Europa să-și demonstreze hotărârea, arătând chiar acum că este pe deplin angajată în favoarea unei Ucraine înfloritoare, democratice și orientate spre vest, mai scrie The Economist.
Armele contează, în special apărarea aeriană și rachetele cu rază lungă de acțiune pentru a lovi liniile de aprovizionare rusești, motiv pentru care este crucial ca America să aprobe ultima tranșă de ajutor.
Deoarece arsenalele sunt deja epuizate, Occidentul trebuie să facă mai multe eforturi pentru a crește capacitatea producătorilor de armament. Sancțiunile ar putea fi direcționate mai eficient.
De asemenea, acțiunea politică în Europa este esențială, avertizează The Economist. Putin va ataca orașele Ucrainei și îi va submina societatea, pentru a sabota transformarea țării într-o democrație occidentală.
În replică, Europa ar trebui să-și dubleze eforturile pentru a se asigura că Ucraina progresează, cu promisiunea de bani și de aderare la Uniunea Europeană.
Sursa: The Economist
//////////////////////////////
Fostul şef al Google, Eric Schmidt: Inteligenţa artificială este un risc existenţial pentru oameni, de a fi răniţi sau ucişi
De Universul.net
Sursa: Pixabay
Inteligenţa artificială ar putea prezenta riscuri existenţiale, iar guvernele trebuie să ştie cum să se asigure că tehnologia ”nu este folosită greşit de oameni răi”, a avertizat miercuri fostul CEO al Google, Eric Schmidt, transmite CNBC, potrivit News.ro.
Viitorul AI a fost pus în centrul conversaţiilor dintre tehnologi şi factorii de decizie politică, care se confruntă cu modul în care va arata tehnologia în viitor şi cum ar trebui reglementată. ChatGPT, chatbotul care a devenit viral anul trecut, a stârnit, fără îndoială, mai multă conştientizare a inteligenţei artificiale, deoarece firmele majore din întreaga lume caută să lanseze produse rivale şi să-şi prezinte capacităţile AI.
Vorbind la summitul Consiliului directorilor generali organizat de The Wall Street Journal la Londra, Schmidt a spus că îngrijorarea sa este că AI este ”un risc existenţial”.
”Şi riscul existenţial este definit ca mulţi, mulţi, mulţi, mulţi oameni răniţi sau ucişi”, a spus Schmidt. ”Există scenarii nu astăzi, ci destul de curând, în care aceste sisteme vor putea găsi exploatări ziua-zero în problemele cibernetice sau vor descoperi noi tipuri de biologie. Asta este ficţiune astăzi, dar acest raţionament este probabil să fie adevărat. Şi când se va întâmpla asta, vrem să fim pregătiţi să ştim cum să ne asigurăm că aceste lucruri nu sunt folosite greşit de oameni răi”, a continuat acesta.
Exploatările ziua-zero sunt vulnerabilităţi de securitate găsite de hackeri în software şi sisteme.
Schmidt, care a fost CEO al Google din 2001 până în 2011, nu are o viziune clară asupra modului în care ar trebui reglementată AI, dar a spus că este o ”întrebare mai largă pentru societate”.
Cu toate acestea, el a spus că este puţin probabil să existe o nouă agenţie de reglementare înfiinţată în SUA dedicată reglementării AI.
Schmidt nu este prima figură importantă a tehnologiei care avertizează asupra riscurilor AI.
Sam Altman, CEO al OpenAI, care a dezvoltat ChatGPT, a recunoscut în martie că este ”un pic speriat” de inteligenţa artificială.
El a spus că îşi face griji că guvernele autoritare vor dezvolta tehnologia. CEO-ul Tesla, Elon Musk, a spus în trecut că crede că AI reprezintă unul dintre ”cele mai mari riscuri” pentru civilizaţie.
Chiar şi actualul CEO al Google şi Alphabet, Sundar Pichai, care a supravegheat recent lansarea de către companie a propriului său chatbot numit Bard AI, a spus că tehnologia ”va afecta fiecare produs din fiecare companie”, adăugând că societatea trebuie să se pregătească pentru schimbări.
Schmidt a făcut parte din Comisia Naţională de Securitate pentru AI din SUA, care în 2019 a început o revizuire a tehnologiei, inclusiv un potenţial cadru de reglementare. Comisia şi-a publicat evaluarea în 2021, avertizând că SUA nu sunt pregătite pentru era AI.
https://universul.net/fostul-sef-al-google-eric-schmidt-inteligenta-artificiala-este-un-risc-existential-pentru-oameni-de-a-fi-raniti-sau-ucisi/
//////////////////////////////////////////////////////////
Ziua 7: China este o tehnocrație
POSTAT DE: PATRICK WOOD
Vă rugăm să împărtășiți această poveste!
Mulțumită membrilor timpurii ai Comisiei trilaterale, China a fost scoasă din dictatura comunistă în vârstele întunecate și pe scena mondială. Mai mult, Comisia Trilaterală a orchestrat și apoi a facilitat un transfer masiv de tehnologie în China pentru a-și construi infrastructura inexistentă.
Profesorul Antony C. Sutton și cu mine suntem coautori Trilaterale Peste Washington, Volumele I și II între 1978 și 1979 și în acele cărți am documentat temeinic așa-numitul „comerț din China”:
Trilateralele propun construirea Chinei comuniste. Politica trilateralistă este clar. Occidentul trebuie să ajute la construcția Chinei comuniste: acest lucru este exprimat într-o imagine de ansamblu a relațiilor est-vest (documentul triunghi nr. 15, 1978, p. 57) după cum urmează:
„Acordarea Chinei de condiții favorabile în relațiile economice este cu siguranță în interesul politic al Occidentului”, adăugând „… se pare că există suficiente modalități de a ajuta China în forme acceptabile cu tehnologie civilă avansată.”
Hârtia triunghiulară 15 adaugă, de asemenea:
„Situația este diferită … în ceea ce privește aprovizionarea cu arme sau tehnologiile militare avansate, cu excepția tipurilor de echipamente care, prin natura lor, au scopuri pur defensive.” (pag. 58)
De fapt, după cum vom vedea mai târziu, firmele trilaterale au exportat chiar și tehnologie militară avansată către China comunistă.
Mai mult, ca parte a unei lumi, trilateralii văd o fuziune finală a întreprinderii libere Taiwan cu continentul comunist. Și mai remarcabil, lucrarea prevede că China comunistă va reveni la o politică agresivă expansionistă în două condiții:
pe măsură ce China comunistă „devine mai puternică”
dacă relațiile cu sovieticii sunt „normalizate”.
Ziarul adaugă, „deja acum, activitatea gherilelor comuniste din Thailanda și Malaezia, legate între ele și orientate spre China, persistă și chiar pare să fie în creștere”. (pagina 59)
În ceea ce privește China comunistă, putem concluziona că Trilaterali:
doresc să construiască China comunistă într-o superputere militară,
doresc să facă acest lucru cu înțelegerea deplină și clară că China își va relua probabil cursul expansionist în Extremul Orient și
sunt dispuși să subvenționeze activitățile de gherilă din Thailanda și Malaezia (o mare parte din „tehnologia civilă” transferată în prezent are utilitate pentru războiul de gherilă.)
În retrospectivă, este clar că am rezolvat absolut problema. Nu am fost atât de deștepți, ci am citit pur și simplu ceea ce au scris ei înșiși și apoi am raportat despre asta.
S-a remarcat pe larg că inițial China a fost adusă în mainstream-ul comerțului global de către Zbigniew Brzezinski, cofondatorul Comisiei Trilaterale. Ca o dictatură comunistă eșuată, China era o ardezie goală cu peste 1.2 miliarde de cetățeni sub controlul ei. Cu toate acestea, conducerea chineză nu știa nimic despre capitalism și întreprinderea liberă, iar Brzezinski nu a făcut niciun efort pentru a-i învăța despre asta. În schimb, a plantat semințe de tehnocrație.
Odată ce relațiile diplomatice au fost normalizate cu China, corporațiile globale legate de Comisia Trilaterală s-au repezit pentru a construi infrastructură, fabrici, facilități educaționale, centre financiare etc. În perioada de 20 de ani, din 1980 până în 2000, a avut loc o transformare care nu a fost considerată nimic. pe lângă un miracol economic; dar nu a fost ceea ce a făcut China. Mai degrabă, poate fi atribuită pe deplin maeștrilor tehnocrației din rândurile Comisiei Trilaterale.
În 2001, un articol a apărut în revista Time. Redactorul timpului, Hedley Donovan, a fost membru fondator al Comisiei trilaterale, iar publicarea sa a fost una dintre mai multe media care au colaborat cu inițiativele trilaterale. Articolul, Fabricat în China: Răzbunarea tocilarilor a dezvăluit cu exactitate și clar ceea ce a avut loc în primii 20 de ani:
Tocilarii derulează spectacolul în China de azi. În cei douăzeci de ani de la al lui Deng Xiaoping reformele începute, componența conducerii chineze s-a schimbat semnificativ în favoarea tehnocrați. … Nu este exagerat să descrie regimul actual ca fiind tehnocrația.
După ce nebunia maoistă s-a stins și Deng Xiaoping a inaugurat deschiderea și reforme care au început la sfârșitul 1978, intelectualii științifici și tehnici au fost printre primii care au fost reabilitați. Dându-și seama că acestea erau cheia celor Patru Modernizări îmbrățișate de reformatori, s-au făcut eforturi concertate pentru a readuce „experții” în picioare.
În timpul 1980-urilor, despre tehnocrație ca concept s-a vorbit mult, mai ales în contextul așa-numitului „Neoautoritarismul – principiul din centrul „Modelului de dezvoltare asiatic” pe care Coreea de Sud, Singapore și Taiwan l-au urmărit cu un aparent succes. Credințele de bază și ipotezele tehnocraților au fost expuse în mod clar: Problemele sociale și economice erau asemănătoare cu problemele de inginerie și puteau fi înțelese, abordate și, în cele din urmă, rezolvate ca atare.
Ostilitatea deschisă față de religie pe care Beijingul o prezintă uneori – mai ales în impulsul său obsesiv de a scoate „cultul rău” al Falun Gong – are rădăcini pre-marxiste. Știința stă la baza tehnocrației post-Maoși este ortodoxia împotriva căreia se măsoară ereziile. [Subliniat accentul]
Îmi voi lua concediu de moment pentru a cere ca scepticii și criticii mei să nu mai insiste că China este o dictatură comunistă și nu o tehnocrație. Puteți citi doar articolul de mai sus?
Tehnocrația Chinei în plină înflorire
China de astăzi este un coșmar de dictatură științifică. Cu 600 de milioane de camere de recunoaștere facială care urmează să fie instalate până în 2020, China va avea o cameră de monitorizare pentru fiecare șapte cetățeni și software de recunoaștere facială Artificial Intelligence pentru a localiza, identifica și urmări instantaneu pe toată lumea. Pe scurt, China este total obsedată de supravegherea și controlul absolut asupra populației sale folosind tehnologie de ultimă generație.
Iată câteva exemple de tehnocrație la locul de muncă în China:
Sistemul de notare a creditelor sociale din China înregistrează toți cetățenii, activitățile și comportamentul lor pentru a refuza sau acorda privilegii. Cetățenii nu pot achiziționa un nou telefon mobil fără a furniza mai întâi o scanare a feței și alte informații de identificare.
Companiilor din China, indiferent de originea națională, li se acordă, de asemenea, scoruri de credit social pentru a le controla comportamentul. Toate companiile sunt obligate să instaleze camere cu acces guvernamental în propriile birouri și fabrici.
China susține ingineria genetică „orice merge” pe plante, animale și oameni.
China intenționează să domine călătoriile spațiale și spațiale, având debarcat recent un vehicul de explorare pe partea întunecată a Lunii. Acesta testează deja un lander Marte și promite să colonizeze planeta roșie.
China conduce în prezent lumea în 5G, Inteligență artificială, Internet of Things, Quantum Computing și intenționează să domine toate domeniile științei și tehnologiei.
China își exportă agresiv tehnologia de supraveghere către națiuni din întreaga lume, în efortul de a-și stabili tehnocrația cât mai larg posibil.
Lista continuă, dar dovezile susțin analiza: China este o tehnocrație plină de suflete și este prima de acest fel de pe planeta Pământ, datorită manipulării și susținerii inteligente a elitelor occidentale precum Comisia Trilaterală. Mai mult, tehnocrația sa intenționată se răspândește ca un cancer la alte națiuni, inclusiv India, Asia, Europa, Africa și America de Sud. Numai populația combinată din China și India reprezintă peste 36 la sută din populația mondială; prin comparație, numărul de persoane care trăiesc sub guverne în stil marxist este foarte mic.
În concluzie, pericolul clar și actual pentru dominația mondială nu este niciun fel de derivat marxist, ci mai degrabă tehnocrația neoautoritară. Trăirea sub un astfel de sistem va fi mult mai asupritivă și mai dureroasă decât socialismul, comunismul sau fascismul.
Articole pe aceeaşi temă:……………………………………………………………………………. https://ro.technocracy.news/ziua-7-China-este-o-tehnocra%C8%9Bie/
////////////////////////////////////
Ziua 4: Technocracy Vs. Comunism / Socialism, Fascism
POSTAT DE: PATRICK WOOD
Vă rugăm să împărtășiți această poveste!
În general, ca individualiști, conservatorii sunt speriați de moartea socialismului. În calitate de colecționaliști, socialiștii sunt speriați de moarte de a nu atinge „binele comun”. Fiecare grup are un sistem de credință unic și izbitor de diferit și o logică de susținere.
Cei care cred că socialismul (sau comunismul) este un ticălos pur și simplu nu-l poate scoate din cap. M-am așezat cu oameni inteligenți și am parcurs cu atenție următorul tabel de comparații și au dat din cap cu înțelegere din cap. Dar a doua zi, ei revin imediat la a vorbi despre pericolele socialismului și comunismului. Pur și simplu nu erau atenți? Erau nesinceri și se prefăceau doar că sunt de acord cu mine? Probabil niciuna.
Cert este că vechile obiceiuri de a gândi și de a acționa sunt foarte greu de schimbat. Toți ne luptăm într-o oarecare măsură atunci când suntem provocați cu gânduri noi care necesită o schimbare în sistemul nostru de credințe existent. Dacă noi Crede că socialismul sau comunismul este cel mai mare dușman al statului, vom fi foarte rezistenți la orice fapte contrare.
Este adevărat că capcanele fostelor sisteme politice sunt încă vizibile în anumite țări. China are încă ciocanul și secera. Germania are încă câțiva neo-naziști care aleargă. Dar de câte ori ni s-a spus vreodată: „Nu judecați o carte după coperta sa”? Vremurile se schimbă. Lucrurile se schimbă. Gândirea noastră despre ele trebuie să avanseze și ele. Păstrarea unei viziuni asupra lumii de acum 10, 20 sau 30 de ani nu este pur și simplu adecvată astăzi.
Acestea fiind spuse, speram că voi schimba mentalitatea cititorilor când am scris Creșterea tehnocrației: calul troian al transformării globale, „Calul întunecat al Noii Ordini Mondiale nu este comunismul, socialismul sau fascismul: este tehnocrația”.
Vechiul general chinez Sun Tsu, care a scris The Art of War în secolul al VI-lea î.Hr., a remarcat faptul că inamicul trebuie identificat clar înainte ca victoria să poată fi atinsă. Acest lucru este valabil și astăzi. Tehnocrații zâmbesc interior când îi numiți comuniști, socialiști sau fasciști, deoarece acest lucru le permite să-și continue drumul fără amenințări și neîntrerupt.
Iată comparații 25 care fac distincția adecvată între tehnocrație, comunism / socialism și fascism. Pentru a cimenta în mod corect caracteristicile fiecărei ideologii în viziunea dvs. despre lume, vă sugerez să citiți și să luați în considerare această listă în fiecare zi pentru 30 zile consecutive.
tehnocrație COMUNISMUL / SOCIALISM FASCISM
Endgame: Dictatura științifică Endgame: Societate fără clasă Endgame: Forța națională
Ura comuniștilor, a favorizat fasciștii Urăște fasciștii și tehnocrații Urăște toate tipurile de marxiști
Are dispreț pentru democrația electorală Promovează democrația electorală Are dispreț pentru democrația electorală
Caută un sistem totalitar prin metode științifice Caută un sistem totalitar prin comunitarism Caută un sistem totalitar prin supunere naționalistă
Se bazează pe cultul științei (știință) Se bazează pe cultul personalității (Stalin, Lenin, Mao, Che) Se bazează pe cultul personalității (Hitler, Mussolini)
Promovează știința Promovează ateismul Promovează o formă de creștinism
Promovează orașele, este anti-rural Promovează dezvoltarea rurală Anti-urban, promovează identitatea rurală
Înlocuiește capitalismul cu un sistem economic bazat pe resurse Capitalismul gestionat În general susține capitalismul în scopuri proprii
Despre capitalism Marx credea că capitalismul era un pas necesar către comunism Privit ca o „a treia cale” între capitalism și comunism
Apolitic Privit în cea mai mare parte ca „aripă stângă” Adesea privit ca „conservator”
Rac agnostic Stalin a condamnat antisemitismul Tinde spre antisemitism și rasism
Îi respectă foarte mult intelectualii care sunt de acord cu ei Intelectualii uciși în propriile țări, în mai multe rânduri Intelectualii uciși din alte țări
În general pacifist În mare parte și-au ucis propriii cetățeni Majoritatea au ucis cetățeni din alte țări, plus evrei și alți „indezirabili”
Controlează oamenii cu sistemul / tehnologia Controlează oamenii cu oameni Controlează oamenii cu dictatorul
populaţie: suprapopulat populaţie: fără probleme populaţie: fără probleme
Curățarea genetică, reducerea generală a populației Curățare ideologică Curățare genetică, dar selectivă
Venit de bază universal (UBI) Structura de salarizare stratificată, în funcție de nevoia fiecărui cetățean Structura de salarizare stratificată, în funcție de merit și valoare pentru conducere
Avansuri în funcție de avansarea tehnologiei Avansează în funcție de dezvoltarea ideologiei Avansează în funcție de puterea națiunii
Condiția umană pentru a trăi în sistem Educația susține ideologia Educația sprijină naționalismul
Cetățean global, orientat către oraș-stat Orientat către statul națiune Orientat către statul națiune
Disolvă starea Împuternicește statul Împuternicește statul
Știința știe cel mai bine Oamenii știu cel mai bine Oamenii știu cel mai bine
Inginerii sociali se ascund în spatele fațadei științei Conducerea este ușor de identificat Conducerea este ușor de identificat
tehnocraţia este știința ingineriei sociale, funcționarea științifică a întregului mecanism social pentru a produce și distribui bunuri și servicii către întreaga populație … ” (Tehnocrat, 1938)
Eradică profitul complet și proprietatea privată, stabilește o economie bazată pe resurse controlată de o elită științifică folosind metoda științifică bazată pe date. Comunism: Doctrină politică și economică care are ca scop înlocuirea proprietății private și a unei economii bazate pe profit cu proprietatea publică și controlul comunitar cel puțin asupra principalelor mijloace de producție (de exemplu, mine, fabrici și fabrici) și resursele naturale ale unei societăți. (Enciclopedia Britanică) Fascism, o filozofie politică, mișcare sau regim care exaltă națiunea și adesea se află deasupra individului și care reprezintă un autocratic centralizat
guvern condus de un lider dictatorial, regimentare economică și socială severă și reprimarea forțată a opoziției. (Merriam-Webster)
Un regim politic, cu aspirații totalitare, bazat ideologic pe o relație între afaceri și guvernul centralizat, controlul pe piață de afaceri și guvern, reprimarea criticilor sau opoziției, un cult al liderului și exaltarea statului și / sau a religiei deasupra drepturilor individuale . Prin extensie, Orice sistem de autocrație puternică sau oligarhie, de obicei, în măsura îndoirii și încălcării legii, a rasei și a violenței împotriva populațiilor în mare parte neînarmate. (Wikționar)
”Construim această societate globală fără un lider global. Ordinea globală nu mai este ceva ce poate fi dictat sau controlat de sus în jos. Globalizarea este ea însăși ordinea. ” Dr. Parag Khanna
Pas cu pas spre tehnocrație
Zbigniew Brzezinski a declarat în Între două vârste: rolul Americii în era tehnetică (1970), că comunismul și socialismul au fost etapele necesare pentru a ajunge la jocul final, dar au fost nu jocul final în sine. Etapa finală urma să fie a lui Brzezinski Era tehnetronică, care este Tehnocrația
https://ro.technocracy.news/zi-4-tehnocra%C8%9Bie-vs-socialism-socialismul-fascism/
////////////////////////////////////////////
Ziua 5: montarea tehnocrației și a transhumanismului
POSTAT DE: PATRICK WOOD
Vă rugăm să împărtășiți această poveste!
Dacă societatea trebuie transformată în tehnocrație, atunci oamenii care trăiesc acolo trebuie transformați în transhumani. Cu alte cuvinte, o societate extrem de eficientă, utopică, concepută de tehnocrați, ar fi rapid murdară dacă ar fi locuită de oameni cu minte slabă și imperfecți în forma lor actuală. Tocmai de aceea vedem mulți tehnocrați care se identifică și ca transhumani. Unele nume cunoscute care vin în minte includ Elon Musk (Tesla), Jeff Bezos (Amazon), Ray Kurzweil (Google) și Peter Thiel (PayPal).
Pentru a înțelege această imagine mai mare, este necesar să abordăm trei întrebări:
Ce este tehnocrația?
Ce este Transhumanismul?
Cum este scientismul lipiciul care le leagă?
Ce este tehnocrația?
În 1939, Tehnocratul revista a scris:
Tehnocrația este știința ingineriei sociale, operațiunea științifică a întregului mecanism social pentru a produce și distribui bunuri și servicii întregii populații.
Revista a continuat să explice că tehnocrația a evitat capitalismul, întreprinderea liberă, politicienii aleși și căutând să creeze un sistem economic bazat pe resurse, în care oamenii de știință, ingineri și tehnicieni să fie singurii planificatori și controlori ai societății.
Mulți tehnocrați astăzi nu au nicio idee despre obiectivele mai profunde ale tehnocrației, dar își folosesc totuși expertiza pentru a conduce porțiuni din societate fără a ține cont de procesele politice tradiționale ale Americii. „Regula de către experți” este a regulă, dar este doar o parte sub-beneficiară a obiectivului general de înlocuire a sistemului nostru economic actual cu Dezvoltare Durabilă, de asemenea tehnocrație, economie verde, Green New Deal etc.
Ce este Transhumanismul?
Max More a scris un campion modern al transhumanismului,
Transumanismul este o mișcare vag definită care s-a dezvoltat treptat în ultimele două decenii. „Transumanismul este o clasă de filozofii ale vieții care urmăresc continuarea și accelerarea evoluției vieții inteligente dincolo de forma sa umană actuală și limitările umane prin intermediul științei și tehnologiei, ghidate de principii și valori care promovează viața.” (Max More, 1990)
Transhumani caută să aplice tehnologia avansată la condiția omului pentru a prelua procesul evolutiv și a crea literalmente Oamenii 2.0. Sfântul Graal al transumanismului este de a atinge nemurirea, dar în acest proces intenționează să elimine caracteristicile mai negative ale oamenilor 1.0: natura lor războinică și tendința lor de a fi argumentativ, inconsecvent, nesigur, etc. Aceasta este o curățare genetică pe cea mai mare scara posibila.
Știința este lipiciul care le leagă între ele
Știința este o propunere religioasă care a fost prezentată pentru prima dată de filosoful francez Henri De Saint-Simon (1760-1825). El a scris,
„Un om de știință, dragi prieteni, este un om care prevede; se datorează faptului că știința oferă mijloacele de a prezice că este utilă, iar oamenii de știință sunt superiori tuturor celorlalți oameni. „
În timp ce știința adevărată explorează lumea naturală folosind metoda științifică testată în timp, de experimentare și validare repetată, Scientismul lui Saint-Simon este o viziune speculativă, metafizică asupra lumii despre natura și realitatea universului și despre relația omului cu acesta.
Saint-Simon a propus ca conducerea religioasă din zilele sale să fie literalmente înlocuită de o preoție de oameni de știință și ingineri, care să interpreteze oracolul științei pentru a face declarații societății cu privire la acțiunile umane necesare pentru a conduce omenirea în Utopia. Astfel, știința ar fi ridicată la o stare de evlavie imuabilă, adorată de urmașii săi, care sunt conduși de preoții săi.
Tehnologia și transhumanismul se bazează pe știință.
Ambii cred că știința avansată, ingineria și tehnologia sunt instrumentele exclusive ale progresului. Ambele sunt adepte de beneficii promițătoare care sunt întotdeauna la colț, dar care nu se materializează niciodată. Ambii sunt experți în manipularea guvernelor pentru a furniza resurse contribuabililor pentru a-și finanța proiectele respective. Ambii cred că deturnează procese evolutive pentru a crea un viitor proiectat de tehnologi.
Niciun viitor aici, du-te pe Marte …
O legătură și mai substanțială între tehnocrație și transumanism este că amândoi nu văd niciun viitor pentru lume așa cum există astăzi. Ecologiștii radicali, precum Greta Thunberg, cred că lumii au mai rămas doar 12 ani înainte ca o apocalipsă climatică să ne distrugă pe toți. Elon Musk își folosește miliardele pentru a scăpa de Pământ prin finanțarea companiei sale de rachete SpaceX cu intenția finală de a coloniza Marte. Jeff Bezos își finanțează în mod privat Originea Albastră în același scop – de a coloniza Marte. Amândoi au declarat că singurul viitor pentru omenire este în spațiul cosmic, populând cosmosul, deoarece Pământul va atinge o fundătură atunci când resursele sale naturale se vor epuiza.
Pe scurt, tehnocrația și transhumanismul sunt atât anti-umane. Tehnocrația, canalizată de Organizația Națiunilor Unite drept Dezvoltare Durabilă, consideră că pământul nu poate sprijini decât un miliard de oameni. În plus, toți oamenii sunt considerați ca niște simple resurse la fel cu animalele de efectiv, cum ar fi vitele. Transhumanismul consideră că Humanitatea 1.0 este la fel de bună ca moartea și singura speranță pentru viitorul omului este ca oamenii de știință transhumani să inventeze Humanitatea 2.0 și să părăsească Pământul cu totul.
Într-un sens, alocarea strictă a resurselor și energiei de către Technocracy marchează doar un model de izolare în timp ce construiesc și testează tehnologia de călătorie spațială.
Aceasta nu este o gândire nouă. În 1872 Winwood Reade a scris Martiriul omului în care a afirmat la fel de clar ca orice transhumanist modern sau tehnocrat ar putea:
Boala va fi extirpată; cauzele de descompunere vor fi înlăturate; nemurirea va fi inventată. Și atunci, pământul fiind mic, omenirea va migra în spațiu și va traversa Saharasul fără aer care separă planeta de planetă și soarele de soare. Pământul va deveni o Țară Sfântă, care va fi vizitată de pelerini din toate zonele universului. În sfârșit, oamenii vor stăpâni forțele Naturii; vor deveni ei înșiși arhitecți ai sistemelor, producători de lumi.
Aceste corpuri pe care le purtăm acum aparțin animalelor inferioare; mințile noastre le-au depășit deja; deja îi privim cu dispreț. Va veni un timp în care Știința le va transforma prin mijloace pe care nu le putem conjecta și pe care, chiar dacă ni le-am explicat, nu le-am putea înțelege acum, așa cum sălbaticul nu poate înțelege electricitatea, magnetismul, aburul. (pag. 179)
Cuvântul „radical” nici măcar nu zgârie suprafața
Având în vedere cele de mai sus, sper să vă dați seama că pur și simplu nu puteți privi tehnocrații și transhumaniștii și să etichetați etichete pe aceștia ca marxiste, socialiste, comuniste sau fasciste. Transumanii și tehnocrații reprezintă un nou tip de radicalitate pe care lumea nu a mai văzut-o niciodată.
Nu înseamnă nimic atunci când oamenii se adună pentru a discuta probleme filosofice și noi moduri de a face lucrurile, cu excepția cazului în care au mijloacele necesare pentru a face ceea ce pretind. Jeff Bezos nu așteaptă ca NASA să colonizeze Marte; își construiește propria navă spațială cu banii lui. La fel, Elon Musk își autofinanțează propria flotă spațială. Finantatul finantator global, David Rockefeller, nu a asteptat ca guvernele sa concretizeze o noua ordine economica, ci mai degraba si-a folosit propriile fonduri pentru a crea Comisia Trilaterala cu propriile sale transformari economice.
Datorită adoptării de către ONU a tehnocrației ca dezvoltare durabilă, politicile sale din Agenda 21 au fost răspândite în toate colțurile planetei, inclusiv în fiecare oraș și județ din America. În totală ignoranță a capcanei care le este pusă, oamenii cer acum mai mult, nu mai puțin. Încălzirea globală este folosită ca berbec pentru a descompune actualul sistem economic, deschizând calea pentru singura alternativă oferită: Dezvoltarea Durabilă, alias Tehnocrația.
Dacă nu credeți că elita științifică este idealistă binefăcătoare de inimă pură care lucrează pur și simplu pentru îmbunătățirea omenirii, v-aș avertiza să vă amintiți de regretatul Jeffrey Epstein, care a plămădit în profunzimea depravării, a deșertării, a traficului de sex și a șantajului și care a fost și un membru al Comisiei elitiste trilaterale de câțiva ani. Epstein era un tehnocrat și transhumanist care spera să obțină viața veșnică în timpul vieții sale. Din păcate, a eșuat.
A folosi cuvântul „radical” pentru a descrie tehnocrația și transumanismul ar fi o subevaluare grosolană. Amândoi sunt în afara limitelor realității obiective. Și mai rău, ei ne târăsc pe ceilalți dintre noi împreună cu ei.
https://ro.technocracy.news/day-5-the-fitting-of-technocracy-and-transhumanism/
/////////////////////////////////////////////
„Toxicitatea vaccinului ARNm” de către D4CE este o examinare epică a tehnologiei dăunătoare
https://ro.technocracy.news/toxicitatea-vaccinului-mrna-de-c%C4%83tre-d4ce-este-o-examinare-epic%C4%83-a-tehnologiei-d%C4%83un%C4%83toare/
///////////////////////
Biolaboratorul secret chinezesc descoperit în California făcea experimente cu COVID, HIV, herpes, malarie
Situat pe strada I din Reedley, CA, la 22 de mile de Fresno, în Valea San Joaquin. …………….
.
https://ro.technocracy.news/Biolaboratorul-secret-chinezesc-descoperit-%C3%AEn-California-f%C4%83cea-experimente-cu-malaria-herpes-covid-HIV/
//////////////////////////////////////////////
Gemenii răi ai tehnocrației și transumanismului- Cărți de Patrick Wood
DE: PATRICK WOOD
$29.95
Tehnocrația și transumanismul au devenit aliați în încercarea de a cuceri umanitatea, natura și sistemul mondial. La baza acesteia se află filosofia rea a științificului, care este venerarea științei. Această gândire mecanicistă tratează oamenii la același nivel cu animalele, insectele sau chiar copacii din pădure. Astfel, acești noi „designeri inteligenți” nu au nicio problemă în a-și aplica știința pentru a te schimba pe tine și lumea din jurul tău.
Gemenii răi ai tehnocrației și transumanismului cantitate
Descriere
Aceasta este introducerea fiecărui om în Tehnocrație și Transumanism, care se bazează pe cărțile mele anterioare despre Tehnocrație. Ambele sunt esențiale pentru Marea Resetare a Forumului Economic Mondial, în parteneriat cu Națiunile Unite, pentru a înlocui capitalismul cu un sistem economic alternativ numit Dezvoltare Durabilă, alias Tehnocrația. În plus, oamenii înșiși sunt vizați de transumaniști pentru a schimba condiția umană în Humans 2.0 prin inginerie genetică. Astfel, Tehnocrația transformă structura și sistemul economic al lumii, în timp ce transumanismul transformă oamenii care locuiesc acolo.
Tehnocrația vrea să conducă pământul într-un panoptic de dictatură științifică. Transumaniștii vor să trăiască veșnic și să devină omniscient. Ambele sunt sisteme mecaniciste care văd natura ca pe ceva ce trebuie studiat, manipulat și cucerit. Ambii se consideră noii designeri inteligenți ai lumii, inclusiv oameni. Ambele caută să creeze un viitor pentru planeta Pământ pe care nimeni nu l-a cerut, votat sau dorit.
Orice soluții care ar putea apărea care ne permit să respingem tehnocrația și transumanismul nu pot funcționa decât dacă avem o înțelegere clară a ambelor.
Sper că această carte nu vă va deprima, ci mai degrabă vă va încuraja să vă ocupați locul potrivit în lume, făcându-vă partea pentru a pune capăt „gemenilor răi ai tehnocrației și transumanismului”.
Ați putea dori, de asemenea…
Creșterea tehnocrației: calul troian al transformării globale
$19.95
Tehnocrația: drumul greu spre ordinea mondială
$24.95
Produse asemănătoare
Trilaterale Peste Washington
Trilaterale Peste Washington
Volumele I și II
$29.95
Trilogia Tehnocrației
$74.95
Globalizarea și creuzetul băncilor globale
$12.95
Articole pe aceeaşi temă:
Gemenii răi ai transumanismului și ai tehnocrațieiGemenii răi ai transumanismului și ai tehnocrației
editare clarăTransumanismul și tehnocrația sunt gemeni răi, spune…
Arta transumanăTransumanismul: ce este și de ce este rău?
Agenda tehnocrației este rea și trebuie respinsăAgenda tehnocrației este rea și trebuie respinsă
IRosca2
Un fost politician și diplomat european explodă…
anonim-computer-hacker-sedut-fata-826379420Geamănul malefic al lui ChatGPT „WormGPT” intră în tăcere…
judecător robot
Răul inerent al tehnocrației expus ca anti-uman, …
Samsung spune că 6G va aduce „gemeni digitali”Samsung spune că 6G va aduce „gemeni digitali”
DESPRE EDITOR
Patrick Wood
Patrick Wood este un lider important și critic în dezvoltarea durabilă, economia ecologică, agenda 21, agenda 2030 și tehnocrația istorică. Este autorul revistei Technocracy Rising: The Trojan Horse of Global Transformation (2015) și co-autor al Trilaterals Over Washington, Volumes I and II (1978-1980) cu regretatul Antony C. Sutton.
https://ro.technocracy.news/produs/gemenii-r%C4%83i-ai-tehnocra%C8%9Biei-%C8%99i-transumanismului/
////////////////////////////////////////////
Tehnocrația: drumul greu spre ordinea mondială
POSTAT DE: PATRICK WOOD
$24.95
Tehnocrația este ca un cancer care invadează America cu o urmărire necruțătoare. Lucruri precum Orașe inteligente, supravegherea în masă, regionalizarea, parteneriatele public-privat și Fintech perturbă fiecare comunitate din toate cele 50 de state. Pentru noi, este un drum greu și această carte vă va spune de ce și ce puteți face în continuare.
Disponibil și pe Amazon.com ca Paperback, Kindle și Audiobook
Descriere
În 1974, membrul Comisiei Trilaterale și academicianul Richard Gardner a scris un articol „Drumul greu către ordinea mondială” pentru revista Afaceri Externe, care prezicea viitorul autoproclamatei Noii Ordini Economice Internaționale a Comisiei. Gardner a vorbit despre o „cursă finală în jurul suveranității naționale”, o „confuzie în plină expansiune” și o construiește de „de jos în sus”, mai degrabă decât să încerce un „atac frontal de modă veche”.
După aproape 45 de ani, este timpul să examinăm înregistrarea. În Tehnocrația: drumul greu către ordinea mondială, Wood urmărește pașii și evoluțiile care au condus la stabilirea de către Organizația Națiunilor Unite a dezvoltării durabile ca o evoluție a tehnocrației istorice din anii 1930. Programele ONU, cum ar fi Agenda 2030, Noua Agendă Urbană și Acordul Climatic de la Paris, lucrează împreună pentru a înlocui capitalismul și întreprinderea liberă ca principal sistem economic din lume.
Ca sistem economic bazat pe resurse, Dezvoltarea Durabilă intenționează să preia controlul asupra tuturor resurselor, a întregii producții și a tuturor consumurilor de pe planeta Pământ, lăsând toți locuitorii să fie micro-gestionați de o dictatură științifică. Subiectele abordate includ evoluția guvernelor federale, combinate cu creșterea orașelor inteligente globale. Instrumentele sunt examinate, cum ar fi supravegherea omniprezentă, guvernanța colaborativă, Parteneriatele public-privat, Legea reflexivă, Fintech, inclusiv monedele criptă și orientarea către o societate fără numerar.
Aspectul spiritual al dezvoltării durabile este de asemenea explorat ca o componentă importantă a manipulării. Privind sub acoperirea globalizării, Wood spulbește narațiunea falsă a unei Utopii promise și expune adevărata natură a înșelăciunii folosite pentru a promova această nouă ordine economică.
Acei elite care urăsc roca de bază a libertății americane și Constituția ei testată în timp au făcut tot posibilul pentru a le distruge pe amândouă și este timpul ca cetățenii să se ridice pentru a le respinge. Ca întotdeauna, lemnul se închide cu natura rezistenței eficiente și cu instrumentele care pot ajuta la obținerea succesului.
https://ro.technocracy.news/produs/tehnocra%C8%9Bia-drumul-greu-spre-ordinea-mondial%C4%83/
/////////////////////////////////////////////
Guvernarea României de către rămășițele fostelor partide revendicate din mixtura social-liberalismului …
În Codul Penal al României „Infracțiuni contra securității naționale”, la articolul 398, faptele de înaltă trădare sunt prevăzute și pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Reține atenția că înalta trădare se particularizează prin calitatea făptuitorului, în sensul că primele patru infracțiuni din titlul X, art. 394-397: trădarea, trădarea prin ajutarea inamicului, trădarea prin transmitere de secrete și acțiuni contra ordinii constituționale devin fapte de înaltă trădare dacă sunt comise de Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului de Apărare a Țării (primul ministru, ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul economiei, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major al Apărării şi consilierul prezidențial pentru securitate naţională). Subminarea economică, politică sau a capacității de apărare a României, aservirea față de puteri sau organizații străine, legături cu puteri sau organizații străine ori cu agenți ai acestora prin care se pun în pericol atributele existențiale ale României ca stat independent, suveran unitar și indivizibil, rezumându-ne doar la cea mai gravă infracțiune contra securității naționale – trădarea, art. 394 cod penal – sunt realități pe care le trăim, ele devenind parte existenței noastre cotidiene, fără ca oamenii treburilor dinlăuntru, slujitori sub drapel ai Măriei Sale Poporul Român, să pară a fi alertați de anormalitatea că trădarea devine virtute.
Guvernarea României de către rămășițele fostelor partide revendicate din mixtura social-liberalismului cu democrația socială pare a fi cum se poate mai neavenită, atât față de așteptările guvernaților, dar mai cu seamă raportat la contextul internațional al unui start, nu doar greșit, ci și furat, al resetării ordinii mondiale.
Pe fundalul reașezărilor geopolitice fără precedent în istoria omenirii, fișa de stare a națiunii române este mai mult decât descurajantă. Incongruența, incoerența și incompetența din politica internă determină figurația, amatorismul, improvizația și absența inițiativelor de supraviețuire prin resursele politico-diplomatice ale politicii externe. România a fost cândva a patra putere diplomatică a lumii. Astăzi, diplomația României țintește doar scopuri turistice și o depravată belfereală pe bani publici. Bălmăjeala perpetuă a scheletelor politice din arcul guvernamental nu are alternativă într-o opoziție credibilă, iar vasta rețea a organizațiilor guvernamentale, profund și vinovat implicate în destructurarea tuturor componentelor vieții sociale, a devenit vârful de lance al noilor autoritarisme prefațatoare ale ordinii dictatoriale mondiale.
Anul preelectoral este dominat, până la sufocarea normalității vieții politice interne, de neinspirate exerciții de guvernare axate aproape în exclusivitate pe stingerea consecințelor unor interminabile erori politice, evenimente nefericite, scandaluri mediatice și agresiuni informaționale din spectrul amplu și devastator al unui război psihologic abil coordonat la nivel planetar. Nouă, cetățenilor români contribuabili, ni se oferă un perpetuu spectacol politic tragi-comic, în realitate, o terifiantă dramă a unei națiuni pe cale de a-și pierde până și identitatea, adică tot ce i-a mai rămas și nu mai poate subzista pe urma dezmoștenirilor materiale și spirituale orchestrate de înalt trădătorii încrederii noastre, în primă și ultimă instanță ai României.
Tot mai mult circ politic și tot mai puțină, dar și mai scump pâine, pare a fi deviza clasei politice în aceste nefericite momente ale istoriei noastre. Incultura, agramatismul, demagogia oratorică și exemplele cotidiene din practica exercitării puterii de către liderii politici scot în evidență lipsa de substanță și decadența partidelor, a ideologiilor politice prăbușite în neantul iluziilor unei democrații trădate.
Cu ce și-ar fi consumat timpul și completat agenda guvernanții României în absența permanentului terorism mediatic indus cu sperietorile legilor salarizării și a pensiilor, ale reformelor învățământului (analfabetism funcțional garantat), sănătății (deprofesionalizarea și degradarea alarmante ale asistenței medicale) și fiscalității (tolerarea marii evaziuni și unul dintre cele mai neperformante niveluri de încasare a veniturilor bugetului public), peste care au venit în cascadă scandalurile „azilele groazei”, „drama tinerilor uciși de un drogat într-un accident de circulație”, „catastrofa de la Crevedia” (consecința afacerilor ilegale transpartinice de furt și distribuție a gazelor lichefiate) „dronele eșuate în Delta Dunării în zona frontierei cu Ucraina” (umilitor și descalificant episod pentru autoritățile statului puse în situația să acopere cu ridicol ceva urât mirositor). Manipulatorii exersați ai opiniei publice vin și invadează repede spațiul mediatic cu o temă nouă (dar veche de când lumea!), consumul de droguri în dimensiunea amenințării la securitatea națională a României. O fi drogul un flagel, dar securitatea națională nu poate fi sacul fără fund al tuturor incompetenților și iresponsabililor, care se dezic de propriile răspunderi. Ne mai lipsea un flagrant made D.N.A. în breaking news. A venit la timp și cum nu se poate mai bine. Scoaterea din scenă a lui „capo di tutti capi” de Vaslui, după ce anterior a rămas fără colegi prim vicele PSD, Gabriela Firea, crește doar aparent marja de manevră și siguranță președintelui partidului.
Jocul de-a măsurile fiscale vulnerabilizează guvernarea și reduc șansele coaliției de a scoate țara din criză. Fondul Monetar Internațional, cu neștirbita-i reputație de agent de pompe funebre al națiunilor, își trimise cioclii la București să dea și ei cu parul în căruța cu oalele sparte de guvern. Ce vină sau responsabilitate au cetățenii cărora puterea legiuitoare le-a stabilit un moment dat un anumit cuantum al pensiilor, pentru ca ulterior, la sugestii externe, să se recurgă la recalculări și supraimpozitări prin care să le fie lezate drepturile legal dobândite?
De ce este obligat contribuabilul corect, bun platnic al datoriilor la bugetul public, să preia povara marilor datornici, sute de agenți economici cu capital de stat? De ce același contribuabil corect trebuie să suporte consecințele exodului de capital mascat de multinaționale în tot felul de inginerii financiare, aparent legale, dar profund imorale?
Ce fac liderii politici și soldații partidelor din frontul media? Tocmai ce nu trebuie să facă. Țara nu se conduce prin postări pe Facebook, iar vremea ducerii de nas a poporului cu televizorul a cam trecut. Consilierii onorifici, autohtoni sau de aiurea, dacă avem în vedere numeroasele precedente sunt antisoluții, iar cohortele de consilieri oficiali au devenit o adevărată pacoste. Deciziile politice majore, dată fiind importanța mizei acestora, trebuie luate cu mare fereală de ochii și urechile curioșilor (spionajului), cu excluderea potențialilor indiscreți sau trădători din arealul decizional. Altfel, se alege praful de tot, cele mai bune intenții vor fi întoarse împotrivă și nimic nu va putea fi dus la un bun sfârșit.
Întâmplările nefericite datorate faptului că membrii guvernului comunică între ei prin intermediul zvonisticii „pe surse”, distorsionate și amplificate de agenții diversiunii din media, denotă nu doar absența minimelor măsuri contrainformative, de protecție a procesului decizional, ci și realitatatea dureroasă că România este condusă aleatoriu, programat distructiv, prin operațiuni de influență și promovare a intereselor străine antiromânești. Fără vreo excepție, președinții României din ultimele trei decenii au comis gesturi, au luat atitudini ori au parafat acte rezonabil suspecte de înaltă trădare, preferând să fie consiliați de mercenari străini, ori chiar de indivizi cu patalama de agenți ai unor servicii străine. În politică și între serviciile de spionaj, nu există prietenii, ci doar interese. Cele mai meschine interese! Întreaga istorie a omenirii ne demonstrează irefutabil cum roata istoriei se întoarce, iar aliatul de ieri este inamicul de azi, aliatul de azi, dușmanul de mâine ș.a.m.d.
Cine și de ce a lăsat România pradă asasinilor economici? Cine ne-a trădat? Toți președinții, prim miniștrii și miniștri din cele 20 de guverne din ultimii 34 de ani. Media menținerii la putere a fiecărui guvern a fost de sub doi ani. Revizionismul constituțional promovat de fostul premier Adrian Năstase în anul 2003, spre măreția și gloria personală, de care nu a mai avut parte, a lichidat parlamentarismul, ca suprem exercițiu democratic, transformând cele două camere în instrumente ale dictaturii partidelor, în primă și ultimă instanță ale liderilor arcului guvernamental.
Concluzionând, cei care au condus România din 1990 până în prezent au fost mai preocupați de jocurile de putere decât de țară și de oamenii ei. Dacă ne dorim să avem o perspectivă pentru România, un stat puternic și un plan de țară, avem nevoie de stabilitate și de mai multă maturitate a actului politic. Întrebarea e: cine ni le poate oferi?
Martirii Ținutului Herța – 1942
Petru Grior
În anul 1942, în diverse locuri din nemărginitul Gulag stalinist, care se întindea de la râul Nipru până la Extremul Orient, părăseau această lume, în chinuri cristice, martirii neamului nostru. Alţi români, arestaţi de către autorităţile sovietice în 1940-1941 şi transferaţi în interiorul fostului imperiu bolşevic, erau condamnaţi la ani grei de suferinţă.
Chiar pe data de 1 ianuarie, în lagărul comunist de muncă corecţională din regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, se stinge din viaţă cernăuţeanul Gheorghe al lui Nicolae Cernuşcă, născut la 1909. Muncitorul a nimerit în mâinile călăilor stalinişti în ziua de 11 august 1940, fiind acuzat de faptul că în perioada interbelică a fost „membru al unui partid contrarevoluţionar din România”. Interogatoriile bestiale au durat 15 luni. Martirul va fi supus celor mai feroce metode de tortură sovietică. Când românul îşi dormea somnul de veci în pământul străin al Siberiei, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., pe data de 8 aprilie 1942, îl condamnă la moarte. În Uniunea Sovietică şi morţii, incluşi în categoria „duşmanilor poporului”, erau supuşi condamnărilor staliniste.
A doua zi, 2 ianuarie, în locul exilului din regiunea Kemerovo a Federaţiei Ruse, trece în lumea celor drepţi ţăranca Saveta a lui Nicolae Scriculeac din orăşelul Noua Suliţă, născută la 1890, deportată în neagra străinătate, fiindcă era „soţia unui fost membru al unui partid contrarevoluţionar”. Împreună cu ea, apucă drumul calvarului soţul, Gheorghe al lui Ştefan Scriculeac, născut la 1884, neştiutor de carte, ţăran, şi copiii: Ion, născut la 1922; Elena, născută la 1926. Ei sunt ridicaţi şi duşi spre locurile de suferinţă, în vagoane pentru vite, conform hotărârii din 10 iunie 1941 a „troicei operative” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S.
Pe data de 3 ianuarie, în lagărul bolşevic de muncă corecţională din regiunea Karaganda a Kazahstanului, se înalţă la ceruri Constantin al lui Andrei Negură, născut la 1891, fostul primar al satului Prilipcea (Prylypce) din fostul judeţ Cernăuţi al României. Fiind arestat în ziua de 21 iulie 1940 şi inclus în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, va fi condamnat, la 7 aprilie 1941, de către Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., la 5 ani de detenţie.
În cea de a patra zi a sângerosului an 1942, în locul exilului din regiunea Tomsk a U.R.S.S., a închis ochii pentru totdeauna ţăranul Gheorhge al lui Ion Traciuc din Corovia, sat de lângă Cernăuţi, născut la 1881, neştiutor de carte, deportat în Siberia, conform hotărârii din 9 iunie 1941 a „troicei operative” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S., fiindcă „era rudă cu un trădător al patriei” sovietice. Împreună cu el, porneşte pe calea neîntoarcerii soţia, Elena a lui Alexei Traciuc, născută la 1893, care va muri în aceeaşi regiune Tomsk, pe data de 6 iulie 1954. A rămas fiica lor, Domnica, născută la 1928, fără părinţi, singură, în ţinuturile îngheţului veşnic.
Tot pe data de 4 ianuarie, într-un lagăr stalinist de muncă corecţională din regiunea Novosibirsk a Federaţiei Ruse, va trece la cele veşnice ţăranul Dumitru al lui Cozma Nimijanu din Tereblecea, născut la 1906, neştiutor de carte. Fiind arestat în ziua de 26 octombrie 1940 „pentru tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”, este condamnat, pe data de 7 iunie 1941, de către Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., la 5 ani de detenţie. Fratele său, Pintilei al lui Cozma Nimijanu, născut la 1898, tot în ziua de 26 octombrie 1940, a hotărât să treacă în Patria istorică şi să scape de teroarea bolşevică, instaurată pe meleagurile voievodale. Este şi el reţinut de grănicerii stalinişti şi condamnat la 5 ani de lagăr.
În aceeaşi zi de 4 ianuarie, într-un lagăr comunist de muncă corecţională din Republica Komi a Federaţiei Ruse, moare ţăranul Teodor al lui Lazăr Boacă, născut la 1889, în oraşul Storojineţ. Scumpa lui soţie, Maria, născută la 1895, împreună cu copiii: Aurora, născută la 1928; Olga, născută la 1929; Gheorghina, născută la 1934; Lazăr, născut la 1935; apucă, în vagonul pentru vite al „eliberatorilor”, la 14 iunie 1941, calea suferinţelor spre pustiul stepelor kazahe, unde fiul Lazăr îşi va găsi mormântul, în blestemata regiune Aktiubinsk a Kazahstanului, părăsind această lume plină de durere în 1943.
În ziua următoare, Mihai al lui Ion Manolică, născut la 1915, în localitatea Jira din judeţul Piatra Neamţ al României, locuitor al satului Cuciurul Mare din fostul raion Storojineţ, fiind arestat de către grănicerii sovietici pe data de 3 august 1940 „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”, este condamnat de către Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S., la 8 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională. 5 ani de lagăr va primi, în aceeaşi zi de 5 ianuarie, Caterina a lui Ion Morgoci din Broscăuţii Vechi, învăţătoare, cu studii medii de specialitate, care a dorit, la 31 iulie 1940, să părăsească acest ţinut mioritic, unde teroarea comunistă a fost ridicată la rangul de principiu. Nimereşte şi ea în mâinile grănicerilor bolşevici.
Pe data de 8 februarie 1941, ţăranul Ştefan al lui Florea Dăscăliuc din satul-martir Mahala, fostul raion Noua Suliţă, este ferecat în lanţuri de către reprezentanţii organelor sovietice de represalii. În ziua de 14 aprilie, acelaşi an, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev îl condamnă la 10 ani de detenţie „pentru trădarea patriei”. Peste 9 luni după anunţarea sentinţei, la 10 ianuarie 1942, românul, născut la 1901, a coborât în pământul străin al Federaţiei Ruse, stingându-se din viaţă în blestemata regiune Sverdlovsk. A luat cu el dorul neîmplinit al libertăţii şi chipul sfânt al Patriei străbune. Participând la evenimentul sângeros de la Lunca, din iarna lui 1941, martirul a devenit „trădător al patriei socialiste”, iar întreaga sa familie, în număr de şase persoane, conform hotărârii din 9 iunie, acelaşi an, a „troicei oprtative” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S., va porni spre întinsurile fără de sfârşit ale Siberiei de gheaţă.
Astfel, în prima decadă a lunii ianuarie a anului 1942, în lagărele staliniste de muncă corecţională din Republica Komi, din regiunile Sverdlovsk şi Novosibirsk ale Federaţiei Ruse, precum şi din regiunea Karaganda a Kazahstanului; în locurile de exil ale regiunilor Tomsk şi Kemerovo, Federaţia Rusă, şi-au pierdut viaţa şapte martiri, iar doi români, arestaţi în 1940 şi duşi în neagra străinătate, vor primi câte cinci ani de privare a libertăţii. Mai târziu, ei vor continua şirul martirilor trecuţi la cele veşnice, fiindcă chinurile românilor din blestematele lagăre sovietice erau insuportabile.
Martirii Ținutului Herța – 1942
//////////////////////////////////////
Renașterea României: Să privim spre „Sfinții Închisorilor”!
Cristian Ardeleanu
România – anul de grație 2023. Toată lumea este nemulțumită. Toată lumea vrea schimbarea. Toată lumea vrea pedepsirea clasei politice și a conducătorilor. Toată lumea este afectată de griji, lipsuri materiale, de perspectiva sumbră a viitorului lor personal, al familiilor și al țării implicit. Și lista poate continua… cu acest „refren” bine cunoscut nouă cu 33 de ani în urmă. România – anul de grație 1989…„copy paste” la ceea ce am enumerat anterior. Atunci printr-o, pentru unii mai naivi – revoluție, pentru alții mai bine informați – lovitură de stat, s-au schimbat „decorurile” și culorile. De la roșu sângeriu s-a trecut la multi-colorism ideologic, cultural și politic. Printr-o fină și subtilă manipulare, și atunci ca acum, s-au „atacat” simptomele, nicidecum cauzele. Cauzele au rămas pe mai departe stăpâne pe metastaza societății romanești, o societate anesteziată, cu un sistem imunitar grav avariat. Un sistem imunitar trădat din interior, tocmai de serviciile responsabile cu Securitatea acestuia. O Securitate care s-a vândut „virușilor” străini, dornici de a invada și supune corpul țarii. Iar străinul odată intrat și instalat – fie că s-a numit bolșevism sau globalism… sau alte -isme, este precum cancerul, adică aproape imposibil de combătut, de eradicat. Străinul avea experiență, pentru că așa distrusese încet, sistematic și multe alte corpuri – națiune, alte state. Multe chiar din jurul României. Întâi el cultivă neliniștea zilnică, apoi era oprită gândirea și la final era anulat visul. Căci nu degeaba marele nostru poet Radu Gyr spunea, că „adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vise”.
Un popor care visează, este un popor liber! Iar pe străin îl interesa cel mai mult să ucidă libertatea! Abia pe urmă să altereze fibra sănătoasă a națiunii, a corpului națiune. Să degenereze structura sufletească, un fel de mutație a corpului, a speciei, care azi este în plin proces. Azi lumea este răsturnată și culmea, în numele dreptății… Complet virusată, specia națiune a dezvoltat boli autoimune grave – de exemplu un dispreț fata de generațiile, sfinții și martirii anteriori sacrificați pe altarul țării și al credinței creștine, urmată de o mare indiferentă la adresa valorilor, tradițiilor și culturii, lăsate spre moștenire și păstrare din neam în neam. Și așa a apărut „omul nou”… De ieri și de azi. Un „om nou” ca proiecție a viitorului. Născut din păcat, transmis dintr-o generație în alta, precum o boală venerică gravă, care a ros pe nesimțite centrul demnității umane. Omul fără de Dumnezeu, veșnic agitat, neliniștit, programat care se pierde în neantul social și informațional care i-a fost pus la dispoziție.
Frica față de autorități și semeni, precum și spaima accentuată de „corectitudinile politice” ale lumii, ce-l înconjoară din toate părțile, i-au creat românului o cumplită frică de sine. Iar frica de sine a fost dirijată încât ea să se transforme în – rușinea de sine! „Omul nou” de azi, golit complet de sine, caută inutil în afara lui frumosul. În schimb, omul creștin se privește ca pe cel mai frumos lucru creat de Dumnezeu. Creștinul trăiește axat pe chipul lui Dumnezeu și de aceea el cunoaște frica cea bună – de a nu se pierde în lume! Ne putem curăța pe noi și întreaga societate doar cu Dumnezeu și prin Dumnezeu… Sau, cum frumos spunea marele martir român Ioan Ianolide, prin întoarcerea la Hristos! â
Să privim spre „Sfinții Închisorilor” și să ne ascultăm acel instinct interior încă nealterat, să pătrundem în adâncul inimii, unde străinul nu poate intra, deoarece acolo este antidotul – este Învierea și Viața veșnică.
Renașterea României: Să privim spre „Sfinții Închisorilor”!
////////////////////////////////////////
Cinci ore într-un „bou-vagon”…de Mihai Ogrinji
Am fost deunăzi la Vaslui. Cu trenul. Interregio, clasa I. M-am agățat de iluzia unui minim confort. Nici vorbă. Un coșmar grețos, o călătorie cu spatele, în bou-vagon, puțind a closet. De la Tecuci la Vaslui, am stat cu „fața” înainte. În orașul lui Calistrat Hogaș, s-a sucit locomotiva, cu garnitură cu tot. Cu „azimutul” în bătaia ochilor, am omorât alte două ore spre o epocă nici interbelică, nici antebelică, nici a unui Ev mediu de ocară, ci spre un timp al nimănui și al nesimțirii totale. Cumplit. Nu-mi puteam imagina să existe, în zilele noastre, o asemenea mizerie atât de cruntă: și în tren, și sub tren și pe lângă tren. În „zonă”, cum îi spuneam pe când eram copil și mergeam cu vaca la păscut pe șes, în Poiana crucii, părților din dreapta și din stânga căii de fier. Păstram cu teamă neslăbită distanța față de nesfârșitele șine. Zilnic, pe jos, umbla un „cheferist” care inspecta zona, dintr-o stație de tren în alta. Bunicul meu dinspre mama a fost „cheferist”, trăind și câțiva ani după ce s-a pensionat. Nu a întârziat niciodată la slujbă, chit că de cele mai multe ori mergea și pe jos. Ba și pe crivăț, și pe ploi ori alte răutăți ale vremii…
De la București la Vaslui – clădirea gării, proiectată de Anghel Saligny, a fost distrusă de aviația rusească în timpul ultimului mare război – te atacă un peisaj deplorabil, de-ți strepezește privirea. Cromatica de toamnă a buruienilor de câmpie, a scaieților, a cacadârilor, a clădirilor alunecate în ruină și toate celelalte, este monotonă, îndărătnică, dezolantă. Buruienile n-au căldură, ci doar țepi cu care te rănesc și de la distanță. Muntele este un poem, nu altceva. O singură tresărire-șoc: la un moment dat, o imensă „cortină” gri țesută din grauri disciplinați a derulat pe cer o coregrafie greu de imaginat. În rest, pare vie doar culoarea mizeriei fără sfârșit: saltele, pungi, pet-uri, găleți, fel de fel de reziduuri scoase din gospodării, care se lăfăie indecent pe sute de kilometri. Priveliști care îți îndoapă ochii – și nu numai – cu un derapaj ce îți dă senzația că nu se mai termină albia-grajd care a acaparat această parte de țară. Destul de numeroase sunt și clădirile lăsate de izbeliște, cândva foste cantoane ale CFR-ului, rămase, pesemne, fără stăpân. Dacă îți arde, poți fredona în gând vechiul cântec, adaptându-l, eventual, ad-hoc: „Țara noastră unde e? Țara noastră, ce-ați făcut cu ea?!” Desigur, nu veți fi auziți niciodată de cocota care conduce Ministerul Transporturilor. Pe de altă parte, și nu în ultimul rând, calea ferată de care vorbim se întinde de-a lungul atâtor orașe și localități în creștetul cărora cuibăresc atâția și atâția primari. Nu-i loc de dulce, fiindcă suntem în postul Crăciunului…
Problema este alta. De zeci și zeci de ani – mai degrabă, de la Cuza Vodă încoace – tot soiul de neisprăviți ajunși la hățurile de la București și-au bătut și își bat joc de Moldova. Nu vreau să dau apă la moară celor care pasc, între Carpați și Nistru, cai verzi, urzind tot felul de scenarii aiurite. Însă nu se poate abandona în așa hal această parte de țară în numele nu știu căror idioțenii. Șosele nu, de autostrăzi ce să mai spunem?, investiții ioc, educație canci, nivel de trai ce să mai vorbim? În schimb, îmbuibăm Ardealul cu tot ce vrei și ce nu vrei ca și cum îl pregătim de măritat. Orice coteț sau ruină grofească, fără nici o valoare națională, intră în seama unor nemăsurate fonduri pentru reconstrucție și renovare, în vreme ce, bunăoară, conacul de la Solești-Vaslui – un veritabil stâlp pentru istoria neamului nostru – este împins, cu cea mai oribilă iresponsabilitate, spre hăul dispariției. Cumva, nici nu-i de mirare. Este de urâtă și dureroasă aducere aminte comportamentul unei deloc neglijabile părți a românilor, care au excelat în neîndurătoarea lor nesimțire din timpul foametei petrecută în anii 1946-1947. Cu circa trei decenii mai devreme, când Guvernul s-a refugiat la Iași, zeci de mii de români și-au găsit găzduire în acest colț de țară încă rămas liber, moldovenii primindu-și musafirii cu toată generozitatea lor. Au împărțit, cu ei tot ce au avut în casă, în ogradă, în poiată, în coteț, în ocol, în grajd, pe dealuri. Când a venit năpasta din 46-47, mulți moldoveni au luat ce aveau mai de preț prin lăzi, pe pereți – mai ales lăicere, șervete mari, de cununie, alte țesături și bunuri de care s-au despărțit cu greu – și-au plecat în țară, cu trenul. S-au întors acasă cu câte un tăbol de mălai și cu inima frântă. Halal solidaritate între români. Că de milostenie, zât de aici… Știu toate acestea nu din povești, ci direct, de la noi, din bătătură.
Din fericire, nici o provincie românească n-a trăit sacrificiile Moldovei, cea istorică, dintotdeauna. Poate și de aceea moldovenii au dat țării tot ce-au avut mai de preț. Dacă nu și vederea ochilor, în mod sigur toată lumina minții celor care s-au născut la răsărit de Carpați. Aud, de o vreme, tot felul de „măsurători”, cântăriri, socoteli, scornite mai ales de o anumită cimotie ardelenească. Ce-ar fi de spus? Acum doar atât: dacă Moldova l-ar fi dăruit neamului doar pe Eminescu, ar fi fost oricum o izbăvire cu asupra de măsură. Numai că, în general, borfașii n-au nevoie de o asemenea lumină. Dar să nu mai lungim drumul.
Ajung tot mai rar la Vaslui. Și din pricina drumurilor, și din pricina trenurilor. În ultima vreme, și din pricina… cimitirelor. Nu intru în detalii, fiindcă nu se cade. Dar dacă totuși sunteți în trecere prin urbea lui Tănase, opriți-vă și la Eternitatea lui Constantin Țurcanu, faimosul Peneș Curcanul, nemurit în versuri de V. Alecsandri. Aici se găsește un complex funerar închinat celor zece dorobanți. Dacă mergeți mai departe, spre Iași, faceți un popas la mormântul primei Doamne a României, Elena Cuza. De vă îndreptați spre Roman, abateți-vă și la Schinetea-Dumești, unde este înmormântat mareșalul Constantin Prezan. Foarte aproape de aici, la Țibănești – a aparținut, cândva, de județul Vaslui – se odihnește întru vecie P.P. Carp…
P.S.: O îmbunătățire a acestui tronson de cale ferată, ca și a mijloacelor de transport specifice, va începe, n-o să vină să credeți, peste… 30 de ani! Splendid, splendid, iubit partid…
Cinci ore într-un „bou-vagon”…
////////////////////////////////////////
Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu… (3)
Vasile Astărăstoae
În dezbaterea bioetică, o întrebare apare frecvent: ce loc mai ocupă azi religia? Apărută în America, în anii ‘70 ai secolului XX, într-un context caracterizat de pluralism moral și idei schimbătoare despre natura autorității morale, bioetica a afirmat necesitatea de a dezvolta un set de principii și o metodă de luare a deciziilor morale acceptabile pentru toți. De la apariția ei, în Statele Unite, bioetica a fost marcată de angajamentul teologilor sau filosofilor creștini. Toți, absolut toți, cei pe care îi considerăm fondatorii acestei discipline, făceau parte din aceste categorii. Catolicii Richard A. McCormick (1922-2000), André Hellegers (1926-1979), Edmund Pellegrino (1920-2013), Daniel Callahan, (1930-2019), H.Tristam Engelhard (convertit la ortodoxie în 1991)și protestanții Joseph Francis Fletcher (1905-1991), Robert Paul Ramsey (1913 – 1988), James Gustafson (1925-2021) au jucat un rol esențial în apariția discursului savant al bioeticii.În 1969, Daniel Callahan a fondat Centrul Hastings, iar în 1971, André Hellegers a devenit directorul fondator al Institutului Kennedy de Etică în cadrul Universității Iezuite din Georgetown. Primul Centru de Bioetică din Europa a fost Institutul de Bioetică Borja al iezuiților din Catalonia. De remarcat și că unul dintre documentele fondatoare ale eticii cercetării biomedicale și comportamentale pe subiecți umani – Raportul Belmont – a fost elaborat de bioeticieni creștini.
Pentru a fi acceptată atât de lumea seculară, cât și de cea religioasă, inițial, s-au acceptat drept principii fundamentale respectul vieții și autonomia persoanei. În acest mod se impune un secularism slab, acceptabil și pentru oamenii religioși și pentru atei, agnostici etc.
A existat o majoritate substanțială privind depășirea credinței oarbe iluministe în……………………………………………………………………………..
…………………………………………………………
În concluzie, cultura occidentală de azi este din ce în ce mai puternic seculară, nu mai recunoaște existența lui Dumnezeu și este tot mai puțin ghidată de înțelegerile tradiționale creștine despre bine și rău, virtuți și păcat. Acțiunile despre care creștinismul a știut întotdeauna că au o semnificație morală importantă au fost reduse la simple alegeri ale stilului de viață sau ale morții. Bioetica a apărut ca răspuns la cerințele noilor tehnologii biomedicale în contextul unei culturi fragmentate de pluralismul moral. Bioetica seculară a promis că va uni oameni divizați de opinii religioase și valori morale diferite și pentru a îndeplini această promisiune a exclus discursul religios din dezbaterea bioetică. S-a dovedit a fi o utopie. Nu a reușit decât să dezvolte un relativism moral. Rațiunea singură nu poate oferi o îndrumare morală substanțială general acceptată și nici nu poate crea o comunitate morală capabilă să unească toți oamenii. După cum s-a demonstrat, cele mai mari dezacorduri în bioetică sunt între cei care caută să încadreze cultura și alegerea morală în jurul recunoașterii existenței lui Dumnezeu și cei care s-au angajat să reformeze toate instituțiile noastre sociale, morale, științifice și culturale în termeni de bază a paradigmei atee. Ieșirea din criză este doar prin reluarea dialogului și refacerea unității. Bioetica creștină, ca parte a unui mod de viață bazat pe religia autentică, poate oferi o perspectivă, conținut și sens acolo unde bioetica seculară a eșuat.
Bioetica într-o societate orfană de Dumnezeu… (3)
Anul acesta Statul Român a recunoscut că minte prin mass media proprie
AUTOR: EFTIMIE
La începutul pandemiei Guvernul României a decis lansarea site-ului stirioficiale.ro, care să dea informații reale despre ce se întâmplă pe treaba asta. Și să combată „epidemia de fakenews”.
Faza e că Statul deține câteva entități media, printre care remarcăm două agenții de presă Agerpres și Rador. Ultima oară când am verificat istoricul Agerpres lipsea o perioadă între 1949 și 1989, probabil pentru că atunci se numea Rompres, deși erau aceiași oameni. Rador a fost înființată în 1990, pentru că curul stăpânului are două buci.
Teoretic, aceste agenții de presă ar distribui „știri oficiale”. Dar, aparent, rolul lor este să distrugă piața media (puteți să-l întrebați pe Orlando cum să faci agenție de presă în mediul de afaceri în care activează cu buget nelimitat ăstea două). Rolul de informație reală s-a pierdut undeva. Dealtfel acest lucru, informația reală și impactul ei, nu este evaluat niciodată când se face raportul anual prezentat stăpânilor, altfel Agerpres ar fi fost desființată după ce a promovat fake-ul cu Balena Albastră alături de restul presei de click.
Ar fi putut să spună că singurele informații oficiale sunt pe canalele lor dar, aveau două probleme: una, că știu că dau minciuni acolo, că fiecare au dat, indiferent de partid, și doi, că în felul ăsta nu aveai ocazia să faci un șmen, să mai dai un salariu, un ciubuc la o bagaboantă pe care-o lovești, de-astea.
N-a comentat nimeni pe aspectul ăsta că site-ul milogi.ro oferă bani de la stat pentru toată presa, că e pandemie. Rare cazurile în care a refuzat cineva, așa-i măsori, felicitări Recorder, iar pentru restul șervețele.
https://zoso.ro/anul-acesta-statul-roman-recunoscut-minte-mass-media-proprie/
/////////////////////////////////////////
Informarea și dezinformarea prin mass-media
Prima și cea mai importantă funcție a presei, a mass-media în general, este aceea de a informa. Rațiunea supremă a apariției presei aceasta a fost de a informa, de a înregistra, de a comunica (comunicare = schimb de informații) ce se întâmplă în lume, ce face, ce spune, ce gândește lumea. Informația este sângele viu al unui ziar. Informația exactă și rapidă este definitorie pentru un sistem democratic.
Secolul al XX-lea este secolul adevărului. Al atâtor descoperiri fundamentale pentru cunoașterea omului și a lumii. Al revoluției științifico-tehnologice, al posibilității de informare prin intermediul mass-media a milioane și milioane de oameni. Dar secolul al XX-lea este și secolul minciunii, al falsului, al erorii, al manipulării, al dezinformării.
Un autor contemporan, Henri-Pierre Cathala, își intitulează, simbolic, o carte „Epoca dezinformării”, analizând trăsăturile generale ale acestui act profund antisocial, precum și formele sale de manifestare. Dezinformarea, ne spune Henri-Pierre Cathala, aparține „artei ocolului”. Ea este întotdeauna deliberată, premeditată și mizează pe acțiuni subversive, cu scopul de a deruta adversarul, victimizându-l, fie el o personalitate politică, fie un grup social, un stat sau o societate. Dezinformarea este o formă a manipulării.
Comunicarea are un singur sens, de la manipulator la manipulat, cu scopul ca ultimul să reacționeze docil la ordinele primului. „Dezinformarea nu se rezumă numai la falsificarea cunoștințelor, ea se dovedește a fi și o puternică pârghie de acțiune psihologică, de conducere a indivizilor, de dirijare a opiniilor și ideilor, a stărilor sufletești și a comportamentelor umane”, spune Henri-Pierre Cathala.
Dezinformarea nu este un fenomen trecător, nu este o modă. Ea a existat dintotdeauna. pretutindeni, pentru că, într-un anume fel, ține de condiția umană, de dorința de a-ți înșela adversarul, dar se manifestă mai ales în epoca modernă, în perioadele de tranziție, când posibilitățile de manevrare, de manipulare psihologică a unei largi categorii umane s-au perfecționat, în primul rând prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă.
Vladimir Volkoff dă o definiție a termenului: „Dezinformarea este o manipulare a opiniei publice, în scopuri politice, folosind informații tratate cu mijloace deturnate”. („Tratat de dezinformare”). Henri-Pierre Cathala propune el însuși o definiție: „Dezinformarea reprezintă ansamblul procedeelor dialectice puse în joc în mod intenționat pentru a reuși manipularea perfidă a popoarelor, grupurilor sau a întregii societăți, în scopul de a le devia conduitele politice, de a le domina gândirea sau chiar de a le subjuga. Presupune disimularea surselor și a scopurilor reale, precum și intenția de a face rău, printr-o reprezentare deformată sau printr-o interpretare tendențioasă a realității”.
În cadrul general al informării, dezinformarea cunoaște forme subtile de influențare (manipulare) a publicului, fie prin omisiune (voită), fie prin comentariu (foarte general, superficial sau tendențios) asupra evenimentului, fie prin modificarea mesajului prin scoaterea din context, fie prin concluzii incoerente, care lasă la latitudinea receptorului opțiunea și interpretarea sa.
După cum se știe, regimurile totalitare au manifestat întotdeauna o mare neîncredere față de orice formă necontrolată de informare. De aceea, dezinformarea a devenit o armă de supraviețuire. De aici, monopolizarea informației, controlul ei politic, cenzura, mistificarea propagandistică.
Radioul, televiziunea și presa scrisă ocupă locuri diferite în privința informării (dezinformării) publicului, în funcție de audiența, rapiditatea, capacitatea de persuasiune și de seducție a publicului. Toate trei își asumă aceleași responsabilități: de a informa, de a forma și de a distra publicul. Fiecare o face însă într-un mod specific. Radioul poate influența permanent publicul, oricând și oriunde. Transmiterea știrilor, chiar când este simultană cu evenimentul, are însă un caracter de efemeritate, deoarece vorba… zboară, de aceea este necesară revenirea asupra lor, în mai multe rânduri. Televiziunea, care are impactul mediatic cel mai puternic asupra publicului, este văzută însă mai mult ca un spectacol, ca un mijloc de relaxare, de divertisment, iar informațiile transmise prin intermediul ei (imagini+comentarii) sunt, de cele mai multe ori, post-factum, după consumarea evenimentelor. Chiar atunci când transmisia este în direct, comentariile sunt foarte superficiale și, uneori, paralel cu evenimentul, fără a mai vorbi despre caracterul oral al comentariului, care este lipsit de rigoarea și coerența textului scris. Imensa putere de persuasiune a televiziunii asupra unei largi mase de oameni n-o scutește de o informare cotidiană tendențioasă, cu atât mai periculoasă cu cât oferă aparența credibilității. În aceste condiții, cu toată concurența din partea radioului și televiziunii, îi revine presei scrise rolul de a asigura o informare mai obiectivă, mai exactă și de o mai mare diversitate, prin capacitatea de a oferi publicului posibilitatea unei verificări a știrilor prezentate anterior de radio și televiziune. Autoritatea cuvântului scris, intelectualitatea frazei, posibilitatea unei documentări mai complexe și mai exacte, la diverse surse, capacitatea de analiză și sinteză din partea ziaristului oferă cititorului mai multă credibilitate decât o seducție facilă, superficială. Presa scrisă, atunci când servește anumite interese politice, personale sau de grup, își pierde însă această credibilitate, de aceea, cititorul, derutat, este nevoit, dacă își poate permite, să citească mai multe ziare, ca să poată verifica autenticitatea știrilor. Acest fenomen se petrece mai ales în perioadele de tranziție, tensionate social, așa cum este și cazul societății românești actuale.
Un autor polonez, Piotr Wierzbicki, în cartea sa, „Structura minciunii”, (Editura Nemira, 1996), realizează o radiografie competentă a minciunii din sfera concepțiilor și informațiilor, redusă la principiul esențial: Ce trebuie să știe poporul și Ce nu trebuie să știe poporul.
În 1992, Editura Scripta publica, la București, o carte pe o temă asemănătoare – „Minciuni mass-media” – sub redacția lui Gerard de Selys, care își propunea să demonstreze că „mijloacele de comunicare în masă și ziariștii nu spun adevărul sau mint pur și simplu”.
Mass-media reprezintă unul din principalele instrumente de manipulare a opiniei publice. Tehnicile folosite:
- a) Selectarea știrilor. Criteriile de selectare au un scop tendențios. Ele servesc anumite interese sociale sau politice.
- b) Orientarea știrilor, prin omisiunea unor elemente ale mesajului inițial, oferindu-se, de fapt, publicului o informație trunchiată.
- c) Plasarea știrilor în spațiul tipografic sau în cadrul unei emisiuni radio sau tv poate sublinia importanța evenimentului (știri de prima pagină, primele știri), sau, dimpotrivă, îl poate marginaliza, prin publicarea pe ultimele pagini sau prin difuzarea lui la sfârșitul unor emisiuni.
- d) Sugestia titlurilor, ca și caracterele cu care ele sunt culese, reprezintă în sine o opțiune a gazetarului (a ziarului), având o mare putere de influențare asupra publicului.
- e) Editorialul, prin personalitatea editorialistului, exprimă o anume orientare politică, o anume atitudine, care poate avea un efect direct asupra cititorului, luat drept părtaș al convingerilor sale.
- f) Selecția fotografiilor din presa scrisă și explicațiile care le însoțesc pot crea o imagine favorabilă sau, dimpotrivă, nefavorabilă asupra unei persoane sau a unui eveniment.
În acest context, zvonul este o informație improvizată, neverificată, despre o persoană sau o problemă de interes public. Presa poate alimenta informații total false. Ea răspunde astfel dorințelor unui anumit public, avid de noutăți în legătură cu viața (intimă, mai ales) a unor personalități, vedete din viața artistică sau politică (așa-numitele VIP-uri).
De asemenea, în domeniul politicului, publicarea unor știri cu caracter senzațional urmărește producerea unei destabilizări, a compromiterii unor personalități politice incomode. Aceasta se face aluziv, pe ocolite, la modul impersonal („se pare”, „se spune”, „se aude”), ceea ce nu angajează nicio răspundere individuală din partea ziaristului.
Se cultivă, astfel, voit sau nu, o anumită ambiguitate în transmiterea zvonurilor și, mai ales, în comentarea lor, care lasă la latitudinea publicului opțiunea pentru o anume ipoteză. Mediile de informare pot avea față de zvon o atitudine critică, de respingere a lui sau, dacă au făcut greșeala de a publica o știre neverificată, care poate echivala cu o calomnie la adresa unei persoane sau a unei autorități oficiale, obligația morală (și juridică!) este de a da o dezmințire publică, un drept la replică. În ultimă instanță, totul se reduce la o chestiune de credibilitate.
Ion HAINEȘ
(Revista UZP nr. 17/2020)
Informarea și dezinformarea prin mass-media
////////////////////////////////////////
Minciuni și mass-media
Acesta este titlul unei cărți apărute, în 1992, la editura Gallimard și care se referea la modul în care presa franceză a relatat evenimente din Europa de Est, inclusiv evenimentele din România. S-a schimbat ceva de atunci? Uitându-mă la presa românească sau la fake-urile de pe Facebook, constat că nimic nu s-a schimbat. Ba dimpotrivă.
Nu sunt în măsură să analizez presa, care face publicitate comercială sau propagandă ideologică, dar pot să mă pronunț în ceea ce privește impactul dezinformării asupra sănătății publice. Când Selys (1997) spunea că este nevoie de o altă ordine mondială în ceea ce privește informația și comunicarea, includea aici obligația ziaristului de a se îndoi de informația primită, apoi de a alege adevărul și, în sfârșit, de a respinge trucajul sub orice formă pentru a evita manipularea opiniei publice prin minciună deliberată, inconștientă sau selectarea inadecvată a datelor. Numai în acest mod presa poate evita să devină un instrument de influențare ideologică (a competiției și a banului) ori de comerț exclusiv. Alături de presa științifică medicală, presa „laică” este interesată de domeniul medical, deoarece „știrile se vând bine”. Și mai ales știrile negative. Nu contează, dacă sunt verificate sau nu. Contează doar impactul.
Nu voi aborda eternul subiect al malpraxisului. Am vorbit și am scris despre subiect de mi s-a acrit și mie. Fără niciun efect. Ori nu s-a înțeles, ori nu se vrea să se înțeleagă. În România, orice eroare sau risc neimputabil este malpraxis. Nu contează ce spun experții în domeniu, dacă ziariștii au declarat că este malpraxis, atunci este malpraxis.
Aș vrea să mă refer la reclama medicală. Medicina liberală a adus riscul perceperii bolnavului mai mult ca un plătitor, ca un consumator de servicii medicale (asigurat sau nu) și nu ca un partener în actul medical. Apare, astfel, pericolul ca motivați, mai ales, de profit unii dintre medici să apeleze la o reclamă (plătită sau nu), dar care, în fond, încalcă dreptul la o informare onestă și reală. Citim în presa românească despre acte medicale, care ar constitui noutăți la nivel național sau internațional. Dacă analizăm aceste știri, observăm de multe ori că astfel de evenimente, care au loc „pentru prima dată”, de fapt, sunt identice cu altele, singura diferență constituind-o numele doctorilor și a unității medicale. Mai mult, observăm în presă calificative, ca, de exemplu, „Cunoscutul medic” sau „Reputatul profesionist” sau „Maestrul chirurg” utilizate pentru medici cvasi-necunoscuți în breaslă. Observăm la televizor cum aceleași persoane (medici) își dau cu părerea în toate domeniile medicale cu un aplomb deosebit. Când le verifici evoluția profesională, observi că activitatea lor științifică în niciun caz nu îi recomandă să își exprime opiniile. Dar bineînțeles că, după ce au apărut la televizor, notorietatea lor crește. Și clientela. Toate aceste aspecte nu sunt altceva decât publicitate mascată, care reflectă, însă, fie interesul, fie superficialitatea ziariștilor, care nu își selectează parteneri competenți de dialog. Apelează la primul care răspunde la telefon. Sau la cel care i-a angajat. Codurile deontologice medicale din Europa prohibă reclama deșănțată, afirmând că în medicină (sub aspect etic) numai sobrietatea este semnul major de sănătate morală și că medicul se impune prin fapte și nu prin zgomot. Trebuie să existe o decență profesională, iar afirmarea trebuie să vină din activitatea curentă și nu din exagerări comerciale.
În concluzie, goana după senzațional nu trebuie să afecteze drepturile pacientului. Popularizarea excesivă a unor persoane poate constitui un pericol pentru pacienți. Din acest punct de vedere societatea are dreptul să intervină atunci când această publicitate se exercită în afara unor limite etice.
P.S.: Mă iertați că nu postez despre subiectul zilei, și anume, demisia lui dottore, Mihai Tudose. Nu are nicun rost pentru că de la Monica Tatoiu până la badea Gheorghe din vârful dealului există suficienți comentatori. Unul în minus nu se cunoaște.
https://astarastoae.wordpress.com/category/literatura/
///////////////////////////////////////////
De ce le este frică oamenilor?
Am urmărit dezbaterile legate de imigranți, valul de atentate din lume și reacțiile la aceste probleme. Am rămas șocat de faptul că nu există nicio nuanțare și că lumea s-a dihotomizat în cei care condamnă cu vehemență anumite religii și etnii și ceilalți – cei care apelează la corectitudinea politică -, care se fac că nu există nicio problemă. Valul de ură, „intransigența” și egoismul izolaționist nu fac altceva decât să acutizeze problemele, iar acestea izvorăsc din frică.
De ce le este frică oamenilor?
În perioada studenției mele, a fost lansat filmul Fălci. După lansarea acestui film, era suficient ca pe o plajă să strige cineva „rechini” și plaja se golea. Ba chiar în primii ani, a avut și repercursiuni economice, scăzând turismul pe litoral. Asta deși numărul victimelor rechinilor – niște animale ultrafricoase, agresivitatea lor derivând din frică -, era nesemnificativ. În același timp, deși decesele în urma accidentelor rutiere erau pe locul III în mortalitatea generală, și pe locul II pentru populația între 18 și 40 de ani, nu cunosc decât excepționale cazuri în care să existe persoane cărora să le fie frică de deplasarea cu un autoturism. Explicația este relativ simplă. Oamenilor le este frică de ceea ce nu pot să înțeleagă și nu pot controla. Nu înțeleg și nu pot controla agresivitatea rechinilor. Dar consideră că ei sunt stăpânii autovehiculului pe care pot să îl controleze.
Această frică este și explicația reacțiilor inumane, care apar la tragediile la care suntem martori. Valul de violență, intoleranța și reacțiile pe care le generează acestea derivă din necunoașterea care generează frica animalică pe care nu o putem sau nu știm să o stăpânim. La fel ca în lumea animală, tot ce este diferit, este a priori dușman. Necunoașterea culturii, a tradițiilor și a vieții sociale a diferitelor colectivități, tendința de a impune concepțiile noastre (inclusiv exportul de democrație europeană și americană) prin anularea particularităților acelor comunități, generează conflicte. Nici noi nu facem excepție. Aud tot felul de opinii generate de prejudecăți cu privire la rromi și dacă am ține cont de acele opinii atunci ar trebui fie să îi mutăm în ghetouri, fie să îi exterminăm, fie să îi sterilizăm. Este aceasta o soluție pentru o societate care se declară umană? Câți dintre cei care condamnă cunosc istoria, tradiția și organizarea socială a rromilor din România? Dar a rromilor din alte țări? În momentul în care cu ajutorul Asociației de Dezvoltare și Incluziune Socială (ADIS) am introdus un curs opțional de Etică și non-discriminare în sistemul de sănătate, am fost surprins de două aspecte: studenții nu știau absolut nimic despre cultura rromă (aveau idei preconcepute) și larga aderență pe care a avut-o și o are acest curs (minimum 400 de studenți participanți în fiecare an). În acest sens oare prima etapă pentru a integra comunitățile, care noi considerăm că ne creează probleme, nu ar fi cunoașterea reciprocă? Nu cumva noi lucrăm numai cu șabloane?
Cunoașterea nu trebuie confundată cu corectitudinea politică. Corectitudinea politică nu este altceva decât un formalism, care acutizează conflictele. Cât timp nu există o dezbatere liberă cu privire la orice subiect, frustrările și conflictele nu pot fi rezolvate (în fapt se ascunde gunoiul sub preș) și la un moment dat ele explodează. Nu vi se pare curios că atentatele au ca autori persoane care de două – trei generații locuiesc în acea colectivitate? Spun locuiesc și nu trăiesc pentru că prin corectitudine politică s-a anulat orice încercare de a arunca punți între diferite colectivități și diferiți oameni.
Sub pretextul luptei împotriva terorismului suntem capabili să renunțăm la libertate, demnitate, drepturile omului și să încurajăm un stat autoritar.
Ignoranța generează intoleranță. Cunoașterea generează toleranță.
Las de o parte limbajul violent, grobian și inuman utilizat în ultimul timp. Salut mesajul Papei Francisc cu privire la religia islamică. Iar pentru cei care în continuare apelează la prejudecăți un exemplu din istorie:
Maimonides (un evreu) a fost medicul și sfetnicul lui Saladin – un musulman. Saladin, un musulman, a fost cel care a protejat Biserica Ortodoxă orientală și la cucerirea Ierusalimului nicio biserica creștină nu a fost vandalizată, iar toți creștinii luați prizonieri au fost răscumpărați din averea proprie și eliberați.
P.S.: Pentru cei care nu citesc cu atenție sau citesc pe sărite câteva precizări: nu sunt împotriva măsurilor rezonabile de securitate, nu sunt pentru o migrație necontrolată, nu sunt adeptul corectitudinii politice. Sunt alb, creștin ortodox, heterosexual, eurosceptic. Ceea ce susțin este că nu trebuie să cădem în animalitate și că putem (greu într-adevăr) să construim punți între opinii aparent ireconciliabile. Aceasta cu condiția să fim oameni.
https://astarastoae.wordpress.com/2016/08/02/de-ce-le-este-frica-oamenilor/
//////////////////////////////////////////
….. O adevărată declarație de insubordonare
Extras de aici …. https://astarastoae.wordpress.com/category/drepturile-omului/page/2/
„Le Déserteur”, cea mai cunoscută melodie a acestuia, a fost scrisă în 1954, probabil, ca răspuns la recrutarea pentru războiul din Indochina. Acest cântec ia forma originală și provocatoare a unei scrisori deschise către președintele de atunci al Republicii, René Coty. O adevărată declarație de insubordonare, în varianta inițială ultimele două versuri au fost: „că voi ține o armă, și că știu cum să trag…”. Dezertorul este un veteran („când eram prizonier”) pe care războiul l-a lovit puternic: a văzut „ tatăl murind”, “ mama suferă”, „își lasă copiii” și „soția mi-a fost furată”. Decizia lui de a dezerta nu este o chestiune de frică sau lașitate, ci de pacifism. „Nu sunt pe pământ să ucid”. Cântecul dezvoltă un mesaj de insubordonare, de revoltă, după cum revelează versurile. „Refuzați să ascultați”, „Refuzați să o faceți”, „Nu mergeți la război”. Cântecul transmite revolta împotriva răului generat de mașina de război.
Text Domnule președinte,/ vă scriu o scrisoare/ pe care o puteți citi/ Dacă aveți timp, / tocmai am primit/ actele mele militare/ Să merg la război/ Înainte de miercuri seara,/ domnule președinte, /nu vreau să o scriu, nu sunt pe pământ/ pentru că am ucis oameni săraci/ Nu este ca sa te enervez/ trebuie să-ți spun/ Decizia mea este luată/ Voi dezerta/ De când m-am născut/ L-am văzut pe tatăl meu murind/ I-am văzut pe frații mei plecând/ Și copiii mei plângând/ Mama mea a suferit atât de mult/ Ea este în mormântul ei/ Și râde la bombe/ Și râde de versuri/ Când eram prizonier/ Mi-au furat soția/ Mi-au furat sufletul/ Și tot trecutul meu drag/ Mâine dis-de-dimineață/ îmi voi închide ușa/ În fața anilor morți/ Voi merge pe drumuri/ Îmi voi duce viața/ Pe drumurile Franței/ Din Bretania până în Provence/ Și le voi spune oamenilor:/ Refuză să te supui/ Refuză să o faci Nu pleca la război/ Refuză să pleci/ Dacă/ trebuie să-ți dai sângele/ Du-te dă-l pe al tău Domnule Președinte/ Ești un apostol bun/ Domnule Președinte/ Dacă mă urmărești/ Avertizează-ți jandarmii/ că nu voi avea arme/ Și că pot să ma împuște.
- Give Peace a Chance – John Lennon 1969
……………………………………………………………………………………………Cont. aici………….. https://astarastoae.wordpress.com/category/drepturile-omului/page/2/
…………………………. Medicină și creștinism (III)
Primii creștini au fost remarcați pentru îngrijirea bolnavilor și a celor infirmi, iar accentul creștin pe caritatea practică a dat naștere asistenței medicale comunitare sistematice. Teologia practică spune că grija, sacrificiul și comuniunea sunt și astăzi la fel de vii ca întotdeauna printre creștini. Pentru a găsi resursele morale pentru a aborda actuala pandemie și mai ales teama care ne urmărește mai presus decât boala propriu zisă, trebuie să ne uităm la resursele construite în trecut. Asta înseamnă să examinăm modul în care creștinii au gestionat urgiile trecutului.
Implicarea creștinismului în îngrijirea comunitară
Creștinismul se ocupă de îngrijirea comunitară de 2000 de ani. Ioan Gură de Aur/ Ioan Hrisostom (347 d.H – 407 d.H), considerat sfânt deopotrivă în Biserica Răsăriteană și în Biserica Apuseană, a desfășurat numeroase activități de asistență medicală comunitară, fiind considerat, de exemplu protector al bolnavilor de epilepsie.
Istoria Europei a fost dominată de problemele de sănătate comunitară și de numeroasele epidemii / pandemii. Acestea au influențat dezvoltarea continentului.
Bolile epidemice au inclus ciuma bubonică, lepra, variola, tuberculoza, erizipelul, antraxul, holera, tifosul exantematic etc. Cercetări recente estimeaza că, printre problemele de sănătate publică medievale, ciuma a fost probabil a 7-a-10-a ca importanță generală deși aceasta este cea mai menționată. Deși letală și perturbatoare, ciuma a apărut doar periodic și de aceea a avut consecințe umane pe termen lung mai puțin cumulative decât afecțiunele endemice cronice (de exemplu: infecții bacteriene și virale, care cauzează moartea sugarului și copilului, tuberculoza și alți agenți patogeni).
Cele mai cunoscute epidemii de ciuma: Ciuma de la Atena (429 – 426 î.Hr.), Ciuma Antonină (165 – c. 180/190 d.Hr.), Ciuma lui Cyprian (250 – 266 d.Hr.), Ciuma lui Justinian (541 – 542 d.Hr. și mai departe), Ciuma romană (590 e.n.), Moartea Neagră (1347 – 1352 d.Hr.).
A doua pandemie de ciumă a fost în secolele XIV-XVII, cu focare în Anglia (Moartea Neagră din 1360 – 1363, 1471, 1479 – 1480, Marea Ciumă din Londra din 1665 – 1666), Italia (Veneția în 1576 – 1577, întreaga Italie în 1629 – 1631, Neapole în 1656 – 1658 ), Spania (Castilia în 1596 – 1599, sudul Spaniei în 1647 – 1652), Franța (întreaga Franță în 1628 – 1631, Marsilia în 1720), Austria ( Marea ciumă din Viena în 1679 – 1680), Polonia (Marele focar de ciumă al Războiului Nordului, 1704 – 1710) etc. În intervalul 1600 – 1839, Țările Române s-au confruntat cu 21 de epidemii de ciumă. În iunie 1659, în București izbucnește prima epidemie de ciumă. O epidemie de ciumă cunoscută la nivelul Principatelor este și cea din 1716-1718, când însuși domnitorul Ioan Mavrocordat moare de ciumă. În iulie 1738, se consemnează o nouă epidemie de ciumă în Țara Româneasca, iar în 1813–1814, ciuma lui Caragea, care este ultimul focar de ciumă bubonică în Europa.
Abordarea distinctă a epidemiilor pe care creștinii au adoptat-o de-a lungul timpului merită să fie urmată.
În Roma, până în 251 d.H Biserica creștină împărțise orașul în șapte districte, fiecare sub responsabilitatea unui diacon. Potrivit lui Eusebiu din Cezareea (c. 260 d.H – c. 330 d.H), Biserica a sprijinit 1.500 de văduve și bolnavii (Eccles. Hist. 6.43). Unii istorici au estimat că Biserica creștină romană a cheltuit în acel moment o sumă între 500.000 și 1 milion de sesterți în fiecare an, în sprijinul misiunii sale caritabile. Alte biserici din marile orașe ale Imperiului Roman au cheltuit sume similare pentru organizații de caritate, care erau administrate de episcopi sau de preoți. În secolul al II-lea, când ciuma a lovit orașul Cartagina, gospodăriile păgâne au aruncat bolnavi pe străzi. Întreaga comunitate creștină, condusă personal de episcopul lor, a răspuns. Sfântul Ciprian, episcop de Cartagina (200 d.H – 258 d.H) spunea: „Ce merit avem noi, creștinii, dacă doar îi ajutăm pe creștini? Oricine poate face asta. Trebuie să ajutăm nu doar gospodăria credinței, ci și pe toată lumea.”. Acești oameni nu aveau capacitatea de a vindeca boli ca ciuma, dar aveau capacitatea de a ajuta victimele să-și facă ultimele ore cât mai ușoare pentru a le aduce consolare și confort. Creștinii au fost văzuți pe străzi, oferind ajutor și ducându-i în propriile case pentru a fi îngrijiți.
Începând din 250 d.H, orașele Imperiului Roman au cunoscut o ciumă majoră, care a durat între 15 și 20 de ani și a atins proporții epidemice. Deoarece autoritățile nu au făcut (la fel ca în zilele noastre) prea mult pentru a face față ciumei, bisericile creștine s-au angajat atât în îngrijirea sistematică a victimelor păgâne și creștine, cât și a înmormântării morților, în ciuda faptului că, la acea vreme, creștinii erau o minoritate persecutată. Avem scrisori de la unii dintre cei mai mari lideri creștini ai vremii și ceea ce au scris ei este una dintre cele mai inspirate literaturi pe care o citim vreodată despre ciumă. Dionisie al Alexandriei (190 d.H – 265 d.H) scrie „ciuma ne dă ocazia să trăim la înălțimea Evangheliei. O ciumă este un timp al școlii, un timp al educației. Este un fel de martiriu. Ne dăm viața pentru alții”. Creștinii au ieșit în cartierele afectate de ciumă și boli, dădeau mângâiere și ajutor bolnavilor, deși știau foarte bine că vor lua ei înșiși boala, aceste acțiuni au arătat lumii păgâne că credința creștină era un nou mod de a trăi.
Există descrieri ale organizării îngrijirii bolnavilor în Roma, Cartagina și Pont. În Alexandria, a fost format un corp medical cunoscut sub numele de parabalani pentru a transporta și îngriji bolnavii sub jurisdicția patriarhului Alexandriei. Deși parabalani sunt menționate pentru prima dată în secolul al V-lea, aceștia pot data de pe vremea unei ciume anterioare. În timpul unei ciume din 312, creștinii din multe orașe din Est au desfășurat acte de caritate publică medicală similare celor desfășurate ulterior de parabalani. Grupuri precum parabalani și, mai târziu, philoponoi (iubitorii muncii) și spoudaioi (cei zeloși), au apărut în marile orașe din estul Mediteranei. Compuse din laici creștini au înflorit în secolele VI și VII, oferind asistență bolnavilor, în special celor săraci din oraș. Aceste ordine laice au fost atașate bisericilor și au ajuns să fie recunoscute de-a lungul timpului ca un ordin intermediar între clerici și laici. Altruismul acestor inițiative a fost testat în epidemiile ciumă, de holeră și febră. Spitalele laice mari își închideau adesea ușile de teama infectării. În timp ce medicii bogați au părăsit orașele pentru propria lor siguranță, medicii și personalul unităților creștine, conduși de compasiunea creștină, au rămas să aibă grijă de bolnavi și muribunzi. Răspunsul creștin la urgii începe cu unele dintre cele mai faimoase învățături ale lui Iisus: „Fă altora așa cum vrei să-ți facă vouă”; „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”; „Dragostea mai mare nu are alt om decât acesta, ca să-și dea viața pentru prietenii săi.”. În mod clar, etica creștină, într-o perioadă de epidemie, consideră că propria noastră viață trebuie întotdeauna privită ca fiind mai puțin importantă decât viața bolnavului.
Chiar și cruciații s-au implicat în asistența comunitară,de exemplu: Ordinul Cavalerilor Spitalului Sfântul Ioan din Ierusalim, cunoscut sub numele de Cavaleri Ospitalieri, care a avut sediul în Regatul Ierusalimului până în 1291, pe insula Rodos din 1310 până în 1522, în Malta din 1530 până în 1798 și la Sankt Petersburg din 1799 până în 1801.
Și ulterior există numeroase exemple de devoțiune a creștinilor față de alții. Deoarece am vorbit despre ortodocși, voi prezenta câte un exemplu din alte ramuri ale creștinismului.
Sfânta Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa, 1347 – 1380) a fost canonizată pentru că i-a ajutat pe alții – în timpul celei mai devastatoare ciumă din istoria omenirii. În 1374, alături de alte douăzeci şi şapte de femei, îngrijeşte pe ciumaţi, cară în spate trupurile celor morţi, ajută la îngroparea lor.
În epoca Reformei Protestante, în august 1527 ,când un focar de ciumă a lovit Wittenberg, Martin Luther (1483 – 1546) și soția sa Katharina, care era însărcinată, au rămas în oraș pentru a-i trata pe cei infectați. În ciuda apelurilor către el să fugă de la Wittenberg împreună cu familia, Martin Luther era hotărât să-i ajute pe cei infectați. În această perioadă de imensă provocare și incertitudine, Luther a scris o scrisoare către Johann Hess și colegii săi creștini din Breslau, intitulată „Dacă cineva poate fugi de o ciumă mortală”.
Între 1542 și 1600, Geneva a fost terorizată de ciuma de cinci ori. În timpul primului focar, în 1542, Jean Calvin (1509 – 1564) a condus personal vizite în casele infectate cu ciumă. Păstorii au continuat acest efort eroic și mulți și-au pierdut viața în această cauză.
Charles Haddon Spurgeon (1834 – 1892), un predicator baptist englez, a construit orfelinatul Stockwell și și-a încurajat congregația să se angajeze activ pentru a ajuta săracii din Londra victoriană. A fondat Spurgeon’s College, care a fost numit după el postum. Charles Spurgeon i-a admirat pe slujitorii puritani, care au rămas în urmă să aibă grijă de bolnavi și muribunzi în timpul Marii Ciume a Londrei din 1665. În toamna anului 1854, a apărut un focar major de holeră în cartierul Broad Street din Londra. Spurgeon a îngrijit acești bolnavi.
Creștinii și-au dat seama de legătura dintre sănătate și igienă. Girolamo Fracastoro (1476 – 1553), filozof, medic, poet, matematician, geograf și astronom, a început să investigheze răspândirea bolilor contagioase. În secolul următor, lucrarea sa a fost continuată de Thomas Sydenham (1624 – 1689). Creștinii au pledat pentru igiena personală. John Wesley a spus „Curățenia este lângă Evlavie”.
În activitățile de îngrijirecomunitară, o influență majoră au avut-o ordinele monahale și organizațiile laice afiliate Bisericii……………………………………..Cont. aici…….. https://astarastoae.wordpress.com/category/drepturile-omului/page/3/
///////////////////////////////////////////
Inteligența artificială mai dă și erori. Ce probleme majore a generat în medicină
de Mihaela Gîrbea
Industria sănătății reprezintă 11% din PIB-ul global sau 9 trilioane de dolari anual.
A.I. poate fi folosit pentru a îmbunătăți productivitatea și eficiența prin automatizarea sarcinilor.
Inteligența artificială a făcut în mod constant erori majore și a oprit prematur persoanele în vârstă de la îngrijirea necesară.
Inteligența artificială și machine learning transformă toate industriile, printre care și industria sănătății. Cum? Prin dezvoltarea medicamentelor și vaccinurilor și îmbunătățirea diagnosticului, dar se pare că A.I. nu face mereu o treabă bună.
Inteligența artificială poate detecta cancerul cu câțiva ani înainte să apară, multe tumori cerebrale, poate citi radiografii mult mai precis, pentru că este vorba de faptul că poate procesa mult mai multă informație decât noi și poate studia mii de cazuri într-un timp mult mai rapid. Caz concret: UnitedHealthcare, cea mai mare companie de asigurări de sănătate din SUA, a folosit inteligența artificială pentru a determina dacă pacienții vârstnici ar trebui tăiați de la beneficiile medicale.
O investigație recentă a arătat că inteligența artificială a făcut în mod constant erori majore și a oprit prematur persoanele în vârstă de la îngrijirea necesară, cu puține recurs din partea pacienților sau a familiilor: nH Predict, se numește programul cu AI, care se pare că estimează îngrijirea post-acută prin extragerea de informații dintr-o bază de date care conține cazuri medicale de la 6 milioane de pacienți.
TOP ARTICOLE
Varjo lansează noile căști de realitate virtuală XR-4, care concurează direct cu Apple, Meta și Microsoft
Analiză: Cum arată profilul psihocultural al României la 105 ani de la Marea Unire. Două schimbări majore înregistrate între 2015 și 2023
Britanicilor li s-a pus pata pe controversatul artist Banksy. O pictură murală realizată după Brexit a fost distrusă
Regina Maria, Iuliu Maniu, I.C. Brătianu și Alexandru Vaida-Voevod, readuși la viață cu ajutorul Inteligenței Artificiale de către echipa Aleph News
Algoritmul nu ține cont de mulți factori relevanți în situația pacientului, sănătate și timp de recuperare, inclusiv comorbidități și lucruri care apar în timpul șederii, cum ar fi dacă dezvoltă pneumonie în timp ce sunt în spital sau prinde COVID-19 într-un azil de bătrâni .
Inteligența artificială mai dă și erori. Ce probleme majore a generat în medicină
///////////////////////////////////////////////
“Un gigant al istoriei”: Franța, Germania, UE, Rusia, China, Japonia și Ucraina l-au omagiat pe Henry Kissinger, decedat la vârsta de 100 de ani
Lideri politici din întreaga lume au adus un omagiu lui Henry Kissinger, figură marcantă a diplomaţiei americane, secretar de stat sub preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford, care a încetat din viaţă joi, la vârsta de 100 de ani, informează agenţiile internaţionale.
Cancelarul federal german Olaf Scholz a salutat angajamentul lui Kissinger în favoarea prieteniei dintre Germania şi SUA, apreciind că lumea a pierdut “un mare diplomat”.
Henry Kissinger, care fugise in Germania nazistă pentru a se instala cu familia sa în SUA, “a rămas întotdeauna ataşat de ţara sa natală”, a adăugat cancelarul federal german pe contul său de pe platforma X (ex-Twitter).
Potrivit preşedintelui francez Emmanuel Macron, Henry Kissinger a fost “un gigant al istoriei”. “Secolul său de idei şi de diplomaţie a avut o influenţă durabilă asupra epocii şi lumii noastre”, a subliniat şeful statului francez cu privire la acest actor marcant al diplomaţiei mondiale în timpul Războiului Rece.
Cont. aici……………..https://www.caleaeuropeana.ro/un-gigant-al-istoriei-franta-germania-ue-rusia-china-japonia-si-ucraina-l-au-omagiat-pe-henry-kissinger-decedat-la-varsta-de-100-de-ani/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=un-gigant-al-istoriei-franta-germania-ue-rusia-china-japonia-si-ucraina-l-au-omagiat-pe-henry-kissinger-decedat-la-varsta-de-100-de-ani
////////////////////////////////////////////////
Cu grija zilei de cîine
VIOREL MOȚOC
A fost Adevăratul Derby, cel dintre Rapid și Universitatea Craiova. Detaliile de ultimă oră contează mai puțin. Cusurgiii mai pot obiecta că un derby se poate numi derby doar dacă se dispută între două echipe din același oraș sau dacă are o anvergură clasică, așa cum fu cazul, recent, cu FC Barcelona – Real Madrid, așa cum era, la noi Steaua-Dinamo. Fraților, ni se rupe de aceste, cică-se, eterne derbiuri! Libertate! Vrem libertate, iubim libertatea! Or, în cei mai grei ani ai pîrnăii care devenise România ceaușistă, Rapidulețu’ și Știința Craiova și-au definit profilul de grupări antisistem, în opoziție cu totalitatea cluburilor ofițerești. D-aia ne și permitem, amical, într-o manieră complet incorectă politic, să le zicem rapidiștilor că important e ceea ce ne unește, nu ce ne desparte. Ne despart una-două silabe: oltenii țin cu Craiova, giuleștenii țin cu cra-craaa… Înainte de Revoluție, ca echipă antisistem, mai era și Timișoara, acolo de unde s-au declanșat evenimentele. Tot ceea ce s-a întîmplat ulterior sub Podul Grant, în Bănie sau pe malurile Begăi, eheei, moșilor, e altă poveste… Povestea cluburilor antisistem (mai ales „pe partea economică“, vorba lui Gigi) e lungă și încîlcită. Se întinde pe 30 și ceva de ani și tot nu se încheie, ca simbol al veșnicei noastre epoci de tranziție.
Astfel, n-am fi crezut vreodată, ajunse să ne frece grija de Dinamo. Băi, chiar în halul ăsta am ajuns!… Nu-i chiar întîmplător, întrucît aflarăm că, săptămîna trecută, s-au împlinit fix 40 de ani de cînd băieții de la Dinamo i-au eliminat pe ăia de la SV Hamburg, campionii europei en-titre. A fost epic, a fost epopeic. Cu amintirea lu’ d’alde Mulțescu, Țălnar și Orac în minte, am căzut pe gînduri și, cînd ne-am ridicat, ne-am pus întrebarea: era preferabil Dinamo, mărețul, de atunci sau e prizabil Dinamo ăsta, amărîtul de acum? Hmmmm, grea întrebare…
Dinamo 1983 avea niște fotbaliști meseriași, dar era păstorită de niște generali a căror meserie era să bage frica-n oasele românilor. Dinamo 2023 are niște jucători mai modești (nu-s toți fotbaliști) și rămîne tot neclar cine mai conduce clubul. Dinamo 2023 nu mai sperie pe nimeni din prima ligă, nici măcar pe niște amăreșteni, precum cei de la Poli Iași. Dinamo 1983 era ceva de temut, doar cînd aflai cine intră în teren sau cînd își fluturau ofițerii cătușele. Dinamo 2023 practică jocul inofensiv (cel mai slab atac din campionat), nu pune atîtea probleme adversarilor. Deci, doar ca rezultate, Dinamo 1983 rămîne indiscutabil superior lu’ Dinamo 2023. Vorbă consacrată: s-au realizat mai multe lucruri bune pe vremea lui Ceaușescu… Așa o fi fost, dar nu datorită dictatorului care a murit la Tîrgoviște, în sfînta zi de Crăciun, după o mascaradă de proces, ca un cîine, așa cum și-a căutat-o.
Deciși, prin urmare, cu amintirea mărețelor realizări ale lui Dinamo 1983, parcă i-am acorda o șansă lu’ Dinamo 2023. Încet-încet, Dinamo ajunge ca Rapidul, reprezintă „farmecul vieții“, vorba utecistului Gigi Copos. Deși nu ne-am dori răul cîinilor, s-ar putea să descopere și formula ABBA – cînd în divizia A, cînd în divizia B. La o adică, și ăia de la SV Hamburg tot rămîn de cîțiva ani în Zweite Bundesliga, după decenii neîntrerupte de prezență pe prima scenă… Dinamo 2023 își păstrează șansele intacte – să scape de colaborarea cu Miliția și Securitatea, în sfîrșit, după o perioadă de purificare și un cuvenit exercițiu de penitență. De se va întîmpla cumva așa ceva, vom încheia și noi la fel cum își încheia nea Gabi Liiceanu celebrul său eseu Apel către lichele din 1990. În loc de îndrăgitul „Muie Dinamo“ o să zicem: Vă vom iubi!
Nu de alta, dar e bine să ne împăcăm cu trecutul ca să mai uităm cîte muhaiele și hahalere s-au perindat și pe la cluburile antisistem din țărișoara noastră, complicată, și anul ăsta, și ca de cînd ne știm… Hai România!
https://www.catavencii.ro/cu-grija-zilei-de-ciine/
/////////////////////////////////////////////
Jurnalul de baron cinstit al lui Dumitru Buzatu
DAN DARIE
Dragă jurnalule, iar a început lumea să vorbească despre mine cum că aș fi corupt și putred de bogat. Nu înțeleg de unde tot apar aceste stereotipii complet false, dar probabil că este și vina mea. Unde am greșit? Mi-am aprins o Havană originală cu un teanc de dolari găsiți pe jos și m-am gîndit la problema asta.
20 septembrie
Dragă jurnalule, am decis că nu contează ce spune lumea, eu știu că de fapt sînt un om obișnuit care are o mică fermă, unde îi place foarte mult să meargă la prășit și la culesul fînului.
Voiam să o zic și pe aia că nimic nu mi se pare mai relaxant decît să mă duc la toaletă în fundul curții, dar ar fi prea de tot. Cine-i prost să vrea budă eco cînd poți să faci liniștit pe interesul cetățeanului?
21 septembrie
Jurnalule, e groasă! Dușmanii mei – c-așa se-ntîmplă cînd ești un om cinstit care face avere din salariul de bugetar și din micile economii ale familiei, îți faci dușmani –, așa, cum ziceam, dușmanii mei mi-au pus gînd rău și au trimis un șpagasin plătit pe urmele mele. Dar nu mă tem, jurnalule! Abia aștept să-l întîlnesc!
22 septembrie
Jurnalule, m-au lucrat nemernicii! Auzi tu, să fii reținut pentru o șpagă de 250.000 de euro, ca ultimul sărac! Parcă-i și aud pe colegi cum rîd mine: „Hai să facem o chetă, că n-are băiatu’ ăsta bani să pună lanț de aur la cîine!“.
23 septembrie
Jurnalule, vor să mă dea afară din partid. Ceea ce nu mă deranjează foarte tare, pot să revin oricînd pentru că mereu e nevoie de oameni de valoare în politică, mai ales într-un județ fruntaș cum e ăsta. Dar ce mă scoate din sărite e că sigur o să-mi ceară șpagă și ca să mă scoată, și ca să mă primească înapoi.
24 septembrie
Jurnalule, sînt în arest. Da, e o mizerie de nedescris, plină de șobolani. Nu sînt genul sentimental, da’ cînd am văzut asta mi s-a făcut dor de vremurile cînd eram deputat în Parlament.
25 septembrie
Și totuși, cred că deja se exagerează cu ținerea mea în arest. Bine, pe week-end mai treacă-meargă, nu e ca și cum ar fi ceva interesant de făcut în Vaslui, dar azi deja e luni, oamenii au responsabilități, trebuie să se întoarcă la serviciu, sînt lucruri de făcut, șpăgi de primit. Nu zic de mine, dar mă gîndesc la bieții oameni care suferă acuma, stătuți, pentru că nu pot da odată șpaga aia. Uite, de aia intră România în blocaj financiar, că nu avem politici coerente și nici respect pentru oameni. Nu ne mai facem bine niciodată…
https://www.catavencii.ro/jurnalul-de-baron-cinstit-al-lui-dumitru-buzatu/
/////////////////////////////////////////////
Inteligența artificială și medicina (II)
Aplicațiile inteligenței artificiale (AI) au consecințe majore atât pentru umanitate în ansamblu, cât și pentru fiecare individ; de aceea este vital să se găsească un echilibru între perspectiva dată de progresul AI și societatea umană în ansamblu. Aceasta deoarece erorile asociate cu astfel de tehnologii pot provoca probleme, dar și succesele necontrolate ar putea conduce la probleme și mai grave (1, 2).
În medicină, inteligența artificială poate fi clasificată în trei ramuri principale, și anume: virtuală, fizică și mixtă (o combinație între realitatea virtuală și roboți) (1).
Indiferent de ramură, dezvoltarea AI în medicină ridică aceeași întrebare: care sunt limitele tehnice și etice ale unei astfel de tehnologii? Există aproape un consens în lumea medicală că problema esențială a utilizarii AI este cea a riscurilor etice, care afectează siguranța pacientului, autonomia persoanei (exprimată prin consimțământul informat și confidențialitate), protecția datelor personale etc.
- Siguranța pacientului
În 2012, sistemul AI Watson (IBM), după o perioadă „de studiu” (ca student la medicină la Cleveland Clinic Lerner College of Medicine din Case Western Reserve University), a promovat examenul de autorizare a medicilor din SUA (3, 4). Imediat s-a speculat: viitorul practicii medicale „standard” ar putea fi un computer ce va înlocui omul? (5, 6). Ulterior, s-a dovedit că Watson utilizat în practica medicală (oncologie) recomandă adesea tratamente nesigure și incorecte, aceasta deoarece datele utilizate pentru antrenarea algoritmului lui Watson nu au fost de la pacienți reali, ci date (ipotetice și insuficiente) de la pacienți virtuali (7). Și alte sisteme au avut aceeași problemă. S-a constatat că, atunci când întâlnesc date din lumea reală, care diferă de cele din seturile de date de antrenament, performanța AI poate fi mai slabă, ceea ce duce la riscuri clinice crescute (8).
Riscurile și daunele apar din cauza erorilor de programare, testare, certificare a software-ului etc. toate însoțite de diverse aspecte legale și etice (9). Cercetătorii vorbesc despre utilizarea AI în medicină ca despre „o sabie cu două tăișuri” (10) sau o „cutie a Pandorei din secolul XXI” (11). Există preocupări cu privire la proprietățile unice și riscurile inerente tehnologiilor AI mai ales asupra capacităților acestora de „luare a deciziilor” (12). Când AI medicală merge prost, poate provoca vătămări grave oamenilor. De exemplu:
între 2000 și 2013, roboții chirurgicali din Statele Unite au fost responsabili pentru cel puțin 1.391 de incidente care au cauzat vătămări și 144 de decese (13);
în 2015, britanicii au folosit un robot medical pentru a efectua o intervenție chirurgicală de reparare a valvei cardiace, iar robotul nu numai că a făcut erori operaționale grave, dar a și interferat cu funcționarea corectă a medicilor umani, ducând la moartea pacientului (5);
în 2019, U.S. Food and Drug Administration (FDA) a descoperit că sistemul chirurgical robotizat ROSA Brain 3.0 are erori grave de software (14); și exemplele pot continua.
Ce este grav este faptul că defectele AI pot pune în pericol mai mulți pacienți decât un diagnostic greșit al unui medic, deoarece sistemele automate vor replica aceste erori la toți pacienții (15).
Cele mai frecvente cauze ale erorilor inteligenței artificiale sunt calitatea datelor introduse, prejudecățile algoritmice și opacitatea algoritmului.
- Calitatea datelor
AI folosește diverși algoritmi pentru a găsi corelații neliniare complexe în seturi de date masive analitice (16, 17). Calitatea datelor determină în mod direct capacitatea AI de a rezolva probleme medicale. Există între informaticeni o afirmație axiomatică: „garbage in, garbage out” (gunoi introduci, gunoi iese). În medicina, datele sunt numeroase și complicate. Datele medicale provin din multiple surse și sunt eterogene: date din literatură, date din studiile clinice, date din lumea reală, date din sănătatea publică etc. (18). Cei care creează algoritmii sunt informaticeni (rar sunt medicii care tratează pacienții) și de aceea se pot înșela atunci când stabilesc pertinența și concludența datelor (19). Pentru a înlătura acest impediment major ar trebui ca informaticenii să cunoască foarte bine medicina, iar medicii să cunoască foarte bine informatica, ceea ce e greu de realizat. Mai mult, majoritatea bazelor de date utilizate provin de la populații selectate și drept urmare, atunci când sunt aplicate unor grupe de pacienți subreprezentate, algoritmii pot să eșueze (20). De exemplu, dacă algoritmul este dezvoltat cu date care implică în principal occidentali, poate fi mai puțin precis în diagnosticarea asiaticilor (21). Așa cum a afirma Johnson în 2020, „sistemele AI sunt la fel de bune ca datele furnizate lor” (22).
- Prejudecățile algoritmice
Când s-au introdus aplicațiile AI în medicină, s-a crezut că astfel s-ar putea să se reduca riscurile, să se atenueze părtinirile existente în sistemul de sănătate (cum ar fi de exemplu părtinirile cognitive ale medicilor), conducând astfel la rezultate mai sigure și echitabile (23, 24). Nu a durat mult și s-a constatat că algoritmii pot duce și la rezultate părtinitoare, care pot avea efecte de anvergură asupra rezultatelor (25).
Prejudecățile algoritmice sunt definite ca defecte ale algoritmului și includ atât părtinirea indusă de om, cât și părtinirea indusă de date.
Prejudecățile induse de om sunt determinate de scrierea, în mod intenționat sau neintenționat, a unui algoritm, care reflectă percepțiile morale și interesele relevante ale autorilor (26, 27).
Prejudecățile induse de date se referă la părtinirea algoritmului atunci când datele de antrenament nu sunt reprezentative sau insuficiente, ceea ce afectează modelul algoritmului. Ele nu numai că moștenesc părtinirile umane, dar este posibil ca acestea să fie întărite și amplificate (28, 29). În numeroase situații, datele de instruire pentru AI din domeniul medical provin din unități medicale de nivel înalt, ceea ce duce la părtinire frecventă atunci când este utilizată în unități medicale de nivel inferior (30).
Majoritatea algoritmilor exploatează corelațiile brute în date. Aceste corelații sunt adesea produse secundare ale relațiilor sociale importante. Prejudecățile algoritmice provin, uneori, și din datele purtătoare de încărcătură socială și rasială ce pot conduce la inechități și discriminare (30, 31, 32, 33, 34, 35).
- Opacitatea algoritmului
Opacitatea constă în necunoașterea sau neînțelegerea modului în care algoritmul funcționează. Există mai multe explicații privind acest fenomen. Unul ține de secretul comercial și de brevetare. Dezvoltarea AI este dominată de marile companii private, iar algoritmii sunt secrete comerciale pe care companiile le ascund în mod intenționat. Deși companiile AI susțin că, produsele și serviciile lor sunt sigure și etice, ele nu au convins (36) și companiile sunt în continuare criticate pentru că nu s-au angajat în dezbateri semnificative despre produsele și cercetările lor (37, 38). Apoi, incapacitatea personalului medical și a publicului de a înțelege programarea și tehnicile algoritmice, deoarece mulți algoritmi se bazează pe o matematică foarte complicată inaccesibilă acestora (38). În sfârșit, fenomenul de „cutie neagra algoritmică” ceea ce înseamnă că intrările și ieșirile sunt vizibile și ușor de înțeles, dar procesul de la intrare până la ieșire nu poate fi explicat sau înțeles. Cu alte cuvinte, motivele din spatele rezultatelor unui algoritm nu sunt înțelese și nu pot fi interpretate nici măcar de creatorii lui (38, 39).
- Consimțământul informat
Potrivit legislației internaționale transpusă în legislații naționale, pacientul are dreptul de a obține informații și de a pune întrebări înainte de orice procedură și orice tratament. Pacienții pot refuza investigațiile și tratamentul în orice moment. De aceea pacienții ar trebui să fie informați despre riscurile ce decurg din utilizarea AI, despre erorile de programare, despre protecția datelor personale, despre cine este responsabil atunci când aceste dispozitive medicale robotizate cu AI eșuează etc. Dar așa cum s-a menționat deseori nici medicii nu au acces la toate informațiile privind AI și la fel de des chiar dacă le au, nu le înțeleg. Atunci cum le pot pune la dispoziția pacientului? De regulă, pacienții acceptă sistemul AI fără a pune la îndoială performanța acestuia ceea ce conduce la un consimțământ formal și viciat. Cum reacționează autoritățile medicale pentru a acoperi aceasta lacună? Se încearcă tot felul de soluții deocamdată fără rezultate. Rămân actuale întrebările cu privire la modul în care structurile de răspundere din medicină vor gestiona eficient problemele legate de tehnologiile AI implementate (40).
- Confidențialitatea și protecția datelor
AI ridică preocupări legate de confidențialitatea pacienților și utilizarea datelor acestora. Acestea sunt legitime, deoarece datele pacienților au o valoare ridicată pentru cercetare și afaceri, și de aceea încălcarea regimului protecției datelor are loc frecvent. În 2017, peste 15% din încălcările globale ale datelor au venit din industria sănătății (pe locul doi – după sectorul financiar) (41), au ajuns la un nivel record în 2021 – afectând peste 45 de milioane de oameni (42), iar conform Raportului Critical Insights 97% dintre persoanele afectate de o încălcare a securității cibernetice în prima jumătate a anului 2022 au fost rezultatul unor acțiuni de hacking și IT (43).
Cantitățile enorme de date cu caracter personal colectate din diverse surse și inserate în algoritmi AI în scopuri medicale, pot produce atingeri ale confidențialitatii pacientului (44). Datele colectate pot fi piratate sau utilizate (ilegal) în alte scopuri cu reducerea la minimum a confidențialitații aceasta deoarece ele pot fi de mare ajutor în marketing, publicitate și vânzările companiilor farmaceutice și de biotehnologie (45, 46). Vulnerabilitățile securității cibernetice ale AI pot fi o amenințare gravă pentru confidențialitatea pacientului, deoarece sunt, de obicei, ascunse și descoperite numai după ce daunele au fost cauzate și s-au produs rezultatele negative (47, 48). În plus, multe tehnologii AI ajung să fie deținute și controlate de entități private, ceea ce însemna că astfel de corporații joacă un rol mai mare decât cel obișnuit în obținerea, utilizarea și protejarea informațiilor despre sănătatea pacientului. Acest lucru ridică noi probleme de confidențialitate legate de implementare și securitatea datelor (49). În literatură, o atenție semnificativă este acordată dezvoltării tehnicilor de păstrarea confidențialității și depășirii problemelor care împiedică adoptarea AI într-un mediu clinic real (50). Odată cu instrumentele tehnice necesare pentru a îmbina colecții mari de date și pentru a distribui interogări pe baze de date disparate, cercetătorii vor trebui sa utilizeze metode de anonimizare și dezidentificare a datelor (51). Această capacitate de a dezidentifica sau anonimiza datele poate fi compromisă sau chiar anulată de noii algoritmi, care au reidentificat cu succes astfel de date (50).
Puține dezbateri s-au concentrat asupra unui risc important al tehnologiilor AI și anume: cel al dezumanizării actului medical. Empatia, simpatia, compasiunea sunt emoții unice umane inaccesibile inteligenței artificiale (AI). Pacienții vor pierde astfel empatia, bunătatea și comportamentul adecvat atunci când au de-a face cu „medici și asistente roboți”. Mai mult, dacă medicii și ceilalți furnizori de îngrijire medicală pot să solicite consultanță sau să ofere consultanță colegilor lor, acest lucru nu este posibil în sistemele autonome (robotice) AI și pacientul este privat de un drept – dreptul la a doua opinie. Acestea sunt cele mai semnificative aspecte negative ale inteligenței artificiale în știința medicală (52, 53).
În sfârșit, se poate afirma că deși în prezent rezultatele arată că AI poate depăși oamenii în multe aspecte, ea nu posedă în esență liberul arbitru, nu are subiectivitate morală, nu poate evalua independent și sintetic problemele medicale, nu poate conceptualiza, îi lipsește nivelul de cunoaștere necesar gândirii critice, nu poate fi un subiect responsabil (54, 55, 56, 57). Mai mult, studiile, care raportează aplicarea AI în practica clinică, sunt limitate atât din cauza designurilor retrospective și a dimensiunilor eșantionului, cât și a selecției și prejudecăților de spectru; se potrivesc optim cu un anumit set de date (prin supraajustare), dar nu obțin aceleași rezultate cu alte date similare (57, 58). De aceea medicii, atunci când consideră că un sistem de diagnostic și tratament medical AI este în cea mai mare parte precis și acceptă rezultatele sistemului (fără a-i pune la îndoială limitele), se plafonează (nereușind să-și mențină abilitățile) și participă la dezumanizarea profesiei (59).
În concluzie, noile metode AI nu sunt un panaceu; pot greși, pot funcționa doar într-un domeniu îngust, pot avea prejudecăți, pot discrimina, pot afecta în mod disproporționat grupurile marginalizate. Adoptarea precipitată a sistemelor AI, netestate suficent, ar putea duce la erori, ar putea cauza prejudicii pacienților, ar putea eroda încrederea în medicina. Tehnologiile AI nu vor putea înlocui personalul medical uman, dar sub control uman pot fi instrumente eficiente în medicină.
Bibliografie
- Jian Guan, Artificial Intelligence in Healthcare and Medicine: Promises, Ethical Challenges and Governance, Chin Med Sci J June 2019 Vol. 34, No. 2 P. 76-83 doi:10.24920/003611
- Cath C. Governing artificial intelligence: ethical, legal and technical opportunities and challenges. Philos Trans A Math Phys Eng Sci. 2018; 376(2133):20180080; doi: 10.1098/rsta.2018.0080
- Lohr, Steve, I.B.M.’s Watson Goes to Medical School, The New York Times, October 30, 2012, archive.nytimes.com/bits.blogs.nytimes.com/2012/10/30/i-b-m-s-watson-goes-to-medical-school/
- Nusca, Andrew, After a year of medical school, IBM’s Watson passes first milestone, ZDnet, Feb. 8, 2013, zdnet.com/article/after-a-year-of-medical-school-ibms-watson-passes-first-milestone/
- Zhang, J., Zhang, Zm. Ethics and governance of trustworthy medical artificial intelligence. BMC Med Inform Decis Mak 23, 7 (2023). doi: 10.1186/s12911-023-02103-9
- Miller A. The future of health care could be elementary with Watson. CMAJ. 2013 Jun 11;185(9):E367-8. doi: 10.1503/cmaj.109-4442. Epub 2013 Apr 15. PMID: 23589429; PMCID: PMC3680569.
- Ross, C., Swetlitz, I., IBM’s Watson supercomputer recommended ‘unsafe and incorrect’ cancer treatments, internal documents show. STAT News, July 25, 2018statnews.com/2018/07/25/ibm-watson-recommended-unsafe-incorrect-treatments/
- Kelly CJ, Karthikesalingam A, Suleyman M, et al. Key challenges for delivering clinical impact with artificial intelligence. BMC Med. 2019; 17 (1) : 195 doi: 10.1186/s12916-019-1426-2
- O’Sullivan S, Nevejans N, Allen C, et al. Legal, regulatory, and ethical frameworks for develop-ment of standards in artificial intelligence(AI) and autonomous robotic surgery. Int J Med Robot. 2019; 15(1):e1968. doi: 10.1002/rcs.1968
- Haug CJ, Drazen JM. Artificial Intelligence and Machine Learning in Clinical Medicine, 2023. N Engl J Med. 2023 Mar 30; 388(13):1201-1208. doi: 10.1056/NEJMra2302038. PMID: 36988595
- Cooper A, Rodman A. AI and Medical Education – A 21st-Century Pandora’s Box. N Engl J Med. 2023 Aug 3; 389(5):385-387. doi: 10.1056/NEJMp2304993. Epub 2023 Jul 29. PMID: 37522417
- Daniel Schönberger, Artificial intelligence in healthcare: a critical analysis of the legal and ethical implications, International Journal of Law and Information Technology, Volume 27, Issue 2, Summer 2019, Pages 171–203, doi: 10.1093/ijlit/eaz004
- Alemzadeh H, Raman J, Leveson N, et al. Adverse events in robotic surgery: a retrospective study of 14 years of FDA data. PLoS ONE. 2016; 11(4): e0151470. doi: 10.1371/journal.pone.0151470
- U.S. Food and Drug Administration. Zimmer Biomet Recalls ROSA One 3.1 Brain Application Due to Error in Software. 2021. fda.gov/medical-devices/medical-device-recalls/zimmer-biomet-recalls-rosa-one-31-brain-application-due-error-software
- Macnish K. Unblinking eyes: the ethics of automating surveillance. Eth Inf Technol. 2012;14:151–67. doi: 10.1007/s10676-012-9291-0
- Rong G, Mendez A, Bou Assi E, Zhao B, Sawan M. Artificial intelligence in healthcare: review and prediction case studies. Engineering. (2020) 6:291–301. doi: 10.1016/j.eng.2019.08.015
- Miller DD, Brown EW. Artificial Intelligence in medical practice: the question to the answer? Am J Med. (2018) 131:129–33. doi: 10.1016/j.amjmed.2017.10.035
- Gerke S, Minssen T, Yu H, et al. Ethical and legal issues of ingestible electronic sensors. Nat Electron. 2019;2(8):329–34. doi: 10.1038/s41928-019-0290-6
- Greenfield, Daniel, Artificial Intelligence in Medicine: Applications, implications, and limitations,SINT Blog,June 19,2019, sitn.hms.harvard.edu/flash/2019/artificial-intelligence-in-medicine-applications-implications-and-limitations/
- Safdar NM, Banja JD, Meltzer CC. Ethical considerations in Artificial Intelligence. Eur J Radiol. (2020) 122:108768. doi: 10.1016/j.ejrad.2019.108768
- Frost, E.K., Bosward, R., Aquino, Y.S.J. et al. Public views on ethical issues in healthcare artificial intelligence: protocol for a scoping review. Syst Rev 11, 142 (2022). doi: 10.1186/s13643-022-02012-4
- Johnson SLJ. AI, machine learning, and ethics in health care. J Leg Med. 2020; 39:427–41. doi: 10.1080/01947648.2019.1690604
- Markowetz A, Błaszkiewicz K, Montag C, et al. Psycho-informatics: big data shaping modern psychometrics. Med Hypotheses. 2014; 82(4):405–11. doi: 10.1016/j.mehy.2013.11.030.
- Char DS, Shah NH, Magnus D. Implementing machine learning in health care-addressing ethical challenges. N Engl J Med. 2018; 378(11):981–3. doi: 10.1056/NEJMp1714229
- Sharon T. Self-Tracking for health and the quantified self: re-articulating autonomy, solidarity, and authenticity in an age of personalized healthcare. Philos Technol. 2017; 30:93–121. doi: 10.1007/s13347-016-0215-5
- Monteith S, Glenn T. Automated decision-making and big data: concerns for people withmentalillness. Curr Psychiatry Rep, 2016; 18(12): 112 . doi:10.1007/s11920-016-0746-6.
- Howard A, Borenstein J. The ugly truth about ourselves and our robot creations: the problem of bias and social inequity. Sci Eng Eth. 2018; 24(5):1521–36. doi: 10.1007/s11948-017-9975-2
- Mooney SJ, Pejaver V. Big data in public health: terminology, machine learning, and privacy. AnnRevPublicHealth.2018;39(1)95-112 doi: 10.1146/annurev-publhealth-040617-014208.
- Senders JT, Zaki MM, Karhade AV, et al. An introduction and overview of machine learning in neurosurgical care. Acta Neurochir (Wien). 2018;160(1):29–38. doi: 10.1007/s00701-017-3385-8.
- Price W, Nicholson II. Medical AI and contextual bias. Harv J Law Technol. 2019;33:65–116. repository.law.umich.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=3242&context=articles
31.Obermeyer Z, Powers B, Vogeli C, Mullainathan S. Dissecting racial bias in an algorithm used to manage the health of populations. Science. 2019 Oct 25;366(6464):447-453. doi: 10.1126/science.aax2342. PMID: 31649194.
- Howard A, Borenstein J. The ugly truth about ourselves and our robot creations: the problem of bias and social inequity. Sci Eng Eth. 2018;24(5):1521–36. doi: 10.1007/s11948-017-9975-2
- Nordling L. A fairer way forward for AI in health care. Nature. 2019 Sep;573(7775):S103-S105. doi: 10.1038/d41586-019-02872-2. PMID: 31554993. nature.com/articles/d41586-019-02872-2
- Kusner MJ, Loftus JR. The long road to fairer algorithms. Nature. 2020 Feb;578(7793):34–6. doi: 10.1038/d41586-020-00274-3 PMid:32020122
- Dankwa-Mullan, I., Scheufele, E.L., Matheny, M.E., Quintana, Y., Chapman, W.W., Jackson, G., South, B.R. (2021). A Proposed Framework on Integrating Health Equity and Racial Justice into the Artificial Intelligence Development Lifecycle. Journal of Health Care for the Poor and Underserved 32(2), 300-317. doi:10.1353/hpu.2021.0065.
- Floridi, L. Translating principles into practices of digital ethics: five risks of being unethical. Philos Technol. 2019;32(2):185–93. doi : 10.1007/s13347-019-00354-x.
- Holzmeyer C., Beyond ‘AI for Social Good’ (AI4SG): social transformations—not tech-fixes—for health equity. Interdisc Sci Rev. 2021;46(1–2):94–125. researchgate.net/publication/349884827_Beyond_’AI_for_Social_Good’_AI4SG_social_transformations-not_tech-fixes-for_health_equity
- Burrell J. How the machine “thinks”: understanding opacity in machine learning algorithms. Big Data Soc. 2016. doi: 10.1177/2053951715622512
- Dilsizian ME, Siegel EL. Machine Meets Biology: a Primer on Artificial Intelligence in Cardiology and Cardiac Imaging. Curr Cardiol Rep. 2018 Oct 18;20(12):139. doi: 10.1007/s11886-018-1074-8. PMID: 30334108.
- Grote T, Berens P. On the ethics of algorithmic decision-making in healthcare. J Med Ethics. 2020; 46(3):205–11. jme.bmj.com/content/46/3/205
- The Economist. The World’s Most Valuable Resource is No Longer Oil, But Data. 2021. economist.com/leaders/2017/05/06/the-worlds-most-valuable-resource-is-no-longer-oil-but-data
- Armstrong,M., The Ethical Implications of AI and Data in Healthcare,Health IT Answer,September 15,2023, healthitanswers.net/the-ethical-implications-of-ai-and-data-in-healthcare/
- Critical Insight , 2022 Healthcare Data Breach Report, cybersecurity.criticalinsight.com/healthcare-breach-report-h1-2022
- Wang C, Zhang J, Lassi N, Zhang X. Privacy Protection in Using Artificial Intelligence for Healthcare: Chinese Regulation in Comparative Perspective. Healthcare (Basel). 2022 Sep 27;10(10):1878. doi: 10.3390/healthcare10101878. PMID: 36292325; PMCID: PMC9601726.
- Farhud DD, Zokaei S. Ethical Issues of Artificial Intelligence in Medicine and Healthcare. Iran J Public Health. 2021 Nov;50(11):i-v. doi: 10.18502/ijph.v50i11.7600. PMID: 35223619; PMCID: PMC8826344.
- Amisha, Malik P, Pathania M, Rathaur VK. Overview of artificial intelligence in medicine. J Family Med Prim Care. 2019 Jul;8(7):2328-2331. doi: 10.4103/jfmpc.jfmpc_440_19. PMID: 31463251; PMCID: PMC6691444
- Rodrigues R. Legal and human rights issues of AI: gaps, challenges and vulnerabilities. J Respons Technol. (2020) 4:100005. doi: 10.1016/j.jrt.2020.100005
- Challen R, Denny J, Pitt M, et al. Artificial intelligence, bias and clinical safety. BMJ Qual Saf. 2019; 28(3):231–7. doi : 10.1136/bmjqs-2018-008370
- Murdoch, B. Privacy and artificial intelligence: challenges for protecting health information in a new era. BMC Med Ethics 22, 122 (2021). doi: 10.1186/s12910-021-00687-3
- Khalid N, Qayyum A, Bilal M, Al-Fuqaha A, Qadir J. Privacy-preserving artificial intelligence in healthcare: Techniques and applications. Comput Biol Med. 2023; 158:106848. doi: 10.1016/j.compbiomed.2023.106848
- Berman, J.,J., Confidentiality issues for medical data miners, Artificial Intelligence in Medicine, Volume 26, Issues 1–2, September–October 2002, Pages 25-36 sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0933365702000507?via%3Dihub
- Chaiyachati KH, Shea JA, Asch DA, Liu M, Bellini LM, Dine CJ, et al. Assessment of inpatient time allocation among first-year internal medicine residents using time-motion observations. JAMA Int Med. (2019) 179:760–7. doi: 10.1001/jamainternmed.2019.0095
- Briganti, G., Le Moine, O., (2020) Artificial Intelligence in Medicine: Today and Tomorrow. Front. Med. 7:27. doi: 10.3389/fmed. 2020.00027
- Goldfarb, Lindsay, Can AI Replace Your Doctor?, Dimensional Insight, May 15, 2023, dimins.com/blog/2023/05/15/can-ai-replace-doctor/
- Sparrow R. Killer robots. J Appl Philos. 2007;24(1):62–77. doi:10.1111/j.1468-5930.2007.00346.x
- Coeckelbergh M. Artificial intelligence, responsibility attribution, and a relational justification of explainability. Sci Eng Eth. 2020;26(4):2051–68 doi:10.1007/s11948-019-00146-8
- Chung, Jason and Zink, Amanda, Hey Watson, Can I Sue You for Malpractice? Examining the Liability of Artificial Intelligence in Medicine (November 23, 2017). Forthcoming, Asia-Pacific Journal of Health Law, Policy and Ethics, Available at SSRN: papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3076576
- Humanitas University,5 reasons why Artificial Intelligence won’t replace physicians, 08/02/2022, hunimed.eu/news/5-motivi-per-cui-lintelligenza-artificiale-non-potra-sostituire-la-figura-del-medico/
- Mannes A. Governance, risk, and Artificial Intelligence. AI Magazine. (2020) 41:61–9. doi: 10.1609/aimag.v41i1.5200
Inteligența artificială și medicina (II)
/////////////////////////////////////////
Edward Snowden: Guvernele se folosesc de Covid-19 pentru a ne „monitoriza așa cum nu au mai făcut-o niciodată”
„Guvernele din întreaga lume exploatează criza medicală de pandemie (COVID-19), pentru a ne monitoriza așa cum nu au mai făcut-o niciodată”. Precum mulți alții, Snowden este de părere că dacă acest trend va continua, societatea în ansamblu se va îndrepta rapid spre o guvernare de tip totalitar.
Aceste semne sunt deja prezente și, din păcate, societatea s-a împărțit în două tabere, între cei care cred și susțin măsurile obligatorii, în numele securității sănătății generale și, de cealaltă parte, cei care nu cred în motivația (COVID-19) a autorităților, privind măsurile prin care, la modul general, întreaga populație este constrânsă de a-și ceda drepturile și libertățile individuale, în numele aceleași „securități de sănătate”.
Aceștia din urmă – nu toți – nu contestă faptul că acest virus există și, cu adevărat, dacă nu este tratat poate fi fatal. Însă cu toate acestea, comparativ cu alte cauze medicale, infecția este tratabilă și nu reprezintă un „altfel de risc”, comparativ cu HIV, Ebola… sau banala Gripă.
O guvernare de tip totalitar
Majoritatea oamenilor sunt preocupați, aproape tot timpul, de cariera profesională, de locul de muncă, de a obține o casă, sau întemeia o familie, astfel încât, alocă prea puțin timp altor lucruri care nu se intersectează cu aceste preocupări. Acești oameni, de asemenea au convingerea că guvernul țării lor, pe care îl creditează cu încredere, va lucra pentru binele și siguranța lor. Convinși de acest fapt, nu vor acorda o atenție prea mare măsurilor de restrângere a unor drepturi individuale pe care guvernul „lor” le aplică ori impune… până într-o zi – când se vor „trezi” cu un mare pachet de „obligativități” cedate în schimbul drepturilor și libertăților avute – în care vor realiza că acestea au fost „fabricate” și încrederea înșelată.
Guvernele „doar” au pus în practică aceste „seturi de măsuri”, venite ca recomandări de la organisme internaționale, precum Organizația Mondială a Sănătății, însă fără ca acestea să fi fost prezentate în mod public, anterior punerii lor în aplicare. „Respectarea și susținerea unor astfel de „impuneri” s-a făcut gradual în rândul populației. Acum, la acest moment, vă pot spune că bazele sistemului de control total sunt consolidate.”, e de părere Snowden.
Deasemenea el menționează că „instrumentele” prin care se implementează aceste „obligații” ce au ca efect cedarea drepturilor și acceptarea prin consimțământ a acestor măsuri restrictive sunt: frica, panica și isteria. Iar la aceste capitole, oamenii din „laboratoarele puterii” au experiență!
În timp ce autoritarismul se răspândește la nivel global, pe măsură ce se adoptă legi ce anulează ori restrâng drepturile și libertățile unei persoane, pe măsură ce ne sacrificăm libertatea, treptat, ne vom pierdem capacitatea și dreptul de a decide și de a trăi într-o lume mai puțin liberală și liberă. Credeți cu adevărat că atunci când primul, al doilea, al 16-lea val al coronavirusului va deveni „o amintire”… guvernele vor anula legile și măsurile obligatorii ce vă sunt impuse astăzi, sau vor fi păstrate? – Edward Snowden (vezi interviu).
Snowden subliniază și faptul că, la fel ca în cazul evenimentului 9/11, și „evenimentul” coronavirus va fi folosit pentru a spori măsurile de supraveghere și securitate. Măsuri care însă, nu vor mai ieși din „noua normalitate socială” niciodată. „Sunt convins că multe din aceste acțiuni de supraveghere și securitate, ce sunt aplicate în prezent de guverne asupra cetățenilor lor, asemeni tiparului „PatriotAct”, nu vor fi aduse niciodată la cunoștință cetățenilor, ci vor rămâne clasificate sub protecția secretului de serviciu.”
O altă voce care critică măsurile luate de guverne este dr. Ron Paul. Acesta a publicat un articol – semnalat a fi „fake news” de grupurile media aflate sub umbrela guvernamentală – în care își exprima aceleași temeri și gânduri precum Snowden. „Guvernele adoră crizele, deoarece atunci când oamenii se tem, sunt mai dispuși să renunțe la libertățile pe care le au, la schimb cu promisiunile în care guvernul îi asigură că va avea grijă de ei.” După 11 septembrie, de exemplu, americanii au acceptat legea „PatriotAct” – promisiunea guvernului privind securitatea lor – în schimbul cedării totale a drepturilor și libertăților lor civile.
În cei 18 ani de la adoptarea Legii „PatriotAct” – o listă impresionantă de 342 de pagini prin care FBI, NSA, DHS, CIA, precum și alte agenții guvernamentale, au primit puteri extinse – trecută prin Congres, ca urmare a „așa-ziselor” atacuri teroriste din 11 septembrie. Legea „PatriotAct”, a încălcat, prin efectele produse, cel puțin șase din primele zece amendamente constituționale – Primul, al IV-lea, al V-lea, al VI-lea, al VII-lea și al VII-lea amendament – și, probabil al XIII-lea și al XIV-lea amendament.
De asemenea, „PatriotAct” a redefinit terorismul într-o formulă atât de largă, încât multe activități politice non-teroriste, cum ar fi de exemplu: marșurile de protest, demonstrațiile civile, adunările civile ad-hoc, precum și „nesupunerea civică”, față de un funcționar al statului (ex. polițist) sunt considerate și acum acte teroriste. Astfel, orice persoană se va angaja în activiăți protejate de Primul Amendament (dreptul la opinie, exprimare, etc.), va deveni suspectă și țintă a sistemelor de monitorizare și supraveghere.
„PatriotAct” a plecat de la ideea că dacă agențiile guvernamentale de securitate internă ar avea acces la informații despre fiecare american, acestea ar putea distinge teroriștii de ceilalți cetățeni. La acel moment a fost „un impuls” împărtășit și susținut de toate comunitățile și serviciile de protecție, de la poliția orașelor mici, până la agențiile federale. Acum însă, prin coronavirus, măsurile luate de guvernele lumii au depășit impunerile din „Patriot Act”.
„Este destul de straniu că oamenii nu se întreabă dacă această „pandemie” a coronavirusului ar putea, în fapt, să fie o mare farsă, în special privind pericolul real al bolii – care este exagerat din punctul meu de vedere – și nu-i observă pe cei care au interese financiare sau politice… fără a le păsa nici o secundă de panica pe care o produc prin menținerea unei astfel de situații. Să nu înțelegeți greșit! Asta nu înseamnă că boala este inofensivă… fără îndoială, oamenii vor muri de coronavirus! În special cei din categoriile vulnerabile de vârstă sau care au și alte afecțiuni asociate.”
„Deși poate nu mă credeți, personal am mai văzut acest film! Guvernul forțează o amenințare ca scuză pentru a ne restrânge libertățile și drepturile. Noi, de bună credință acceptăm să le cedăm, iar când „amenințarea” s-a terminat, Guvernul nu ne va mai da niciodată înnapoi drepturile și libertățile cedate!” – dr.Ron Paul (articol)
Moderatoarea Glenn Greenwald, a obținut un interviu cu Edward Snowden în care acesta expune consecințe unei pandemii îndelungate de coronavirus, prin care guvernele vor obține, de la populație, un control total.
Sursa: oficialmedia.com
////////////////////////////////////////
INSTRUMENTELE PERFECTE ALE CONTROLULUI SOCIAL- Catherine Austin Fitts în fața Comisie de Investigație a pandemiei Corona
Catherine Austin Fitts este expert financiar american, a ocupat mai multe poziții înalte în diferite instituții americane. De-a lungul carierei sale, a condus tranzacții financiare de peste 25 miliarde dolari și a gestionat strategii de investiții și portofolii financiare de 300 miliarde dolari în active și pasive.
Catherine Austin Fitts concluzionează că în ultimii 20 ani s-a produs practic, la nivel planetar, o adevărată lovitură financiară, prin care resursele populației au fost treptat și pe ascuns transferate unui mic grup obscur de indivizi și companii (inclusiv bănci) cu scopul de a controla total populația.
Catherine Austin Fitts vede legatura dintre acest proces de centralizare a resurselor planetare și deciziile politice care s-au luat în timpul pandemiei.
Idei din cuprins:
Min 05:50 – marea otrăvire a planetei și locuitorilor ei; vaccinarea forțată a populației cu „vaccinuri” care conțin ingrediente necunoscute face parte din acest proces;
Min 07:00 – de ce trebuie să oprim de urgență implementarea „pașapoartelor de vaccinare”, care oferă cadrul perfect pentru controlul de tip credite sociale și pentru tirania globală;
Min 08:00 – noi înșine finanțăm, fără să ne dăm seama, construirea acestui sistem de tiranie socială; ce înseamnă „rebeliunea financiară”;
Min 09:00 – ce va însemna implementarea controlului complet asupra stării de sănătate prin pașapoartele de vaccinare; un guvern secret care injectează ingrediente necunoscute în corpurile oamenilor;
Min 10:00 – transhumanismul si conectarea oamenilor la dispozitive electronice de control;
Min 13:00 – nu există cu adevărat guverne, pentru că actualele structuri care se numesc guverne naționale nu au independență financiară, nu au independență informațională și nu pot emite decizii în mod suveran;
Min 23:00 – ce ar însemna un sistem financiar total digitalizat în mâna unor grupări conducătoare obscure, care nu ne vor binele;
Min 27:30 – ce înseamnă sistemul transhumanist
Catherine Austin Fitts este expert financiar american, care a ocupat mai multe poziții înalte în diferite instituții americane:
- în 1986 a fost prima femeie director al băncii de investiții Dillon, Read & Co. Inc, de pe Wall Street;
- între 1989-1990, în timpul primei adminstrații Bush, a ocupat funcția de Secretar Asistent al Comisarului Federal pentru Locuințe în cadrul Departamentului pentru Locuințe și Dezvoltare Urbană din SUA;
- până în 1998 a fost președintă a companiei de brokeraj Hamilton Securities Group, Inc;
- în prezent este președinta companiei Solari Inc. și publica Raportul Solari;
https://solariadvisors.com/catherine-austin-fitts/
home
Având acces la toate aceste informații financiare, Catherine Austin Fitts a cercetat cheltuielile guvernului american.
Într-un studiu din 2004, publicat în jurnalul World Affairs: The Journal of International Issues, ea a concluzionat că: „O mare parte din bogăția națională americană este deviată ilegal, de mai multe zeci de ani, pe canale secrete, prin programe cu scopuri neclare, incluzând operațiuni militare clandestine, derulate în țară (SUA) și în străinătate. Instituțiile publice (americane) au fost infiltrate și preluate de puternice grupuri de interese private obscure, care acționează de obicei in detrimentul binelui comun.”
https://www.jstor.org/stable/48504790
SANDERS, CHRIS, and CATHERINE AUSTIN FITTS. “The Black Budget Of The United States: THE ENGINE OF A ‘NEGATIVE RETURN ECONOMY.’” World Affairs: The Journal of International Issues, vol. 8, no. 2, Kapur Surya Foundation, 2004, pp. 17–34.
https://www.jstor.org/stable/48504790.
Traducere și rezumat:
Asociația Medici Pentru Consimțământ Informat
t.me/MediciConsInformat
https://bucovinaprofunda.com/2022/03/12/instrumentele-perfecte-ale-controlului-social-catherine-austin-fitts-in-fata-comisie-de-investigatie-a-pandemiei-corona/
//////////////////////////////////////////////
CATHERINE AUSTIN FITTS – PAȘAPOARTELE DE VACCINARE SUNT INSTRUMENTUL
https://odysee.com/@Asocia%C8%9BiaMediciPentruConsim%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntInformat:1/Austin-Fitts-Romana-Subtitrat:1
////////////////////////////////////////////
SARS-COV-2- Un paradox
Într-un interviu pentru documentarul „Hold-Up”, celebru virolog francez Luc Montagnier (Premiul Nobel pentru Medicină) declara că, după ce o persoană este vaccinată, virusul nu este ucis sau neutralizat. În schimb, virusul găsește „o altă soluție” sub formă de variante. Virologul ar mai fi spus: „În fiecare țară este la fel: curba vaccinărilor este urmată de curba deceselor.”. Imediat după această declarație, „experți în virologie, epidemiologie și sănătate publică” au sărit ca arși și au susținut că această afirmație este falsă, deoarece mutațiile fac parte din evoluția naturală a virușilor. Acest lucru nu explică însă evoluția paradoxală a pandemiei: țările cu o rată mare de vaccinare nu stăpânesc mai bine epidemia comparativ cu cele cu o rată mică de vaccinare. Dimpotrivă. De exemplu, dacă comparăm datele valabile la 24 iulie 2021 observăm că numărul de infecții, spitalizări, decese este în creștere semnificativă în țările „fruntașe” la vaccinări (Marea Britanie, Spania, Portugalia, Israel, Ungaria, Polonia etc.) comparativ cu țările care au vaccinat mai puțin (România, Bulgaria). Mai mult, apare și un paralelism inexplicabil: odată cu atingerea unui prag de 30% populație vaccinată, apare și o creștere a cazurilor de infectați. Unii cercetători încearcă să lege această evoluție de două fenomene cunoscute: antibody-dependent enhancement (ADE) și enhancement respiratory disease (ERD).
Antibody-dependent enhancement (ADE) este un fenomen în care legarea unui virus la anticorpi îmbunătățește intrarea acestuia în celulele gazdă, urmată de replicarea acestuia. ADE poate provoca boli respiratorii grave și leziuni pulmonare acute după infecția cu virusul respirator (ERD) cu simptome de infiltrare monocitară și un exces de eozinofile în căile respiratorii. ADE împreună cu mecanismele dependente de celulele helper T de tip 2 pot contribui la dezvoltarea bolii asociate vaccinului (VADE)
Anticorpii (structurile în formă de Y) se leagă atât la viruși, cât și la receptorii Fc gamma (etichetați FcγRII), pe celulele imune care promovează infecția celulară (https://en.wikipedia.org/wiki/Antibody-dependent_enhancement)
Altfel spus, ADE apare atunci când anticorpii generați în timpul unui răspuns imun recunosc și se leagă de un agent patogen, dar nu pot preveni infecția. În schimb, acești anticorpi acționează ca un „cal troian”, permițând agentului patogen să pătrundă în celule și să exacerbeze răspunsul imun determinând o patologie gravă.
În unele situatii, ADE a rezultat din vaccinare cum ar fi de exemplu, la un vaccin pentru virusul respirator sincițial (RSV), pentru rujeolă (o versiune timpurie a vaccinului realizată prin inactivarea virusului) sau recent (2016) după vaccinare anti-virusul dengue (vaccinul a fost dat la 800.000 de copii din Filipine – paisprezece copii vaccinați au murit după ce au întâlnit virusul dengue în comunitate și drept urmare vaccinul a fost recomandat numai copiilor cu vârsta peste 9 ani care fuseseră deja expuși la virus).
Enhancement respiratory disease (ERD) include mecanisme non-bazate pe anticorpi, cum ar fi cascadele de citokine și imunopatologia mediată de celule. ERD are manifestari clinice severe de infecții virale respiratorii asociate cu intervenții medicale (în special vaccinuri). Manifestări clinice similare pot apărea ca rezultat al infecțiilor naturale. ERD poate fi asociat cu o gamă largă de mecanisme moleculare, incluzând activitatea anticorpilor dependenți de FcR și activarea complementului (adică ADE), dar și altor mecanisme independente de anticorpi, cum ar fi moartea celulelor țesuturilor, eliberarea citokinelor și / sau celulele imune locale activare.
ADE și ERD au fost raportate pentru SARS-CoV și MERS-CoV atât in vitro, cât și in vivo. Măsura în care ADE contribuie la imunopatologia COVID-19 este investigată activ în prezent.
Astfel, într-un articol (Antibody-dependent enhancement and SARS-CoV-2 vaccines and therapies, Nature Microbiology vol. 5, pag.1185–1191, 2020, https://www.nature.com/articles/s41564-020-00789-5) – care recenzează peste 100 de publicatii pe aceasta tema, Wen Shi Lee , Adam K. Wheatley , Stephen J. Kent , Brandon J. DeKosky afirmă „Datele din studiul SARS-CoV și al altor virusuri respiratorii sugerează că anticorpii anti-SARS-CoV-2 ar putea exacerba COVID-19 prin îmbunătățirea dependenței de anticorpi (ADE). Studiile anterioare privind vaccinul respirator sincițial și virusul dengue au evidențiat riscuri de siguranță clinică la om legate de ADE, rezultând în studiile de vaccin eșuate.”.
Sunt prezentate în acest articolposibilele mecanisme ale ADE în SARS-CoV-2, câteva principii de atenuare a riscurilor pentru vaccinuri și terapii, ce tipuri de studii ar putea dezvălui relevanța ADE în patologia bolii COVID-19 și se examinează modul în care datele emergente ar putea influența intervențiile clinice. Selectez câteva afirmații.
Cu privire la mecanisme: „ADE apare prin două mecanisme distincte în infecțiile virale: prin preluarea îmbunătățită a virusului mediat de anticorpi în receptorii Fc gamma IIa (FcγRIIa) care exprimă celulele fagocitare care duc la creșterea infecției virale și a replicării acestora sau prin funcțiile efectoare excesive mediate de Fc ale anticorpilor sau formarea de complex imunitar care provoacă inflamație și iunopatologie îmbunătățite.
Datele disponibile sugerează că cel mai probabil mecanism ADE relevant pentru patologia COVID-19 este formarea de complexe imune anticorp-antigen care duce la activarea excesivă a cascadei imune în țesutul pulmonar”
Cu privire la riscurile vaccinurilor SARS-CoV-2:
- pentru ERD „Studii la șoareci au arătat imunopatologie ERD la animalele vaccinate cu SARS-CoV după provocarea virală. Imunopatologia observată a fost în mare parte împotriva proteinei nucleocapsidelor. Hashem și colab. au arătat că șoarecii vaccinați cu un vector viral adenovirus 5 care exprimă MERS-CoV S1 au prezentat patologie pulmonară în urma provocării virale, în ciuda conferirii protecției. Profilurile de siguranță ale vaccinurilor COVID-19 trebuie monitorizate îndeaproape în timp real în timpul studiilor de eficacitate umană, în special pentru modalitățile de vaccinare care pot avea un potențial teoretic mai mare de a provoca imunopatologie (cum ar fi formulări inactivate de virus întreg sau vectori virali).”.
- pentru ADE „Dovezile pentru ADE induse de vaccin la modelele animale ale SARS-CoV sunt contradictorii și ridică potențiale probleme de siguranță. Studiile de imunizare SARS-CoV pe modele animale au produs astfel rezultate care variază foarte mult în ceea ce privește eficacitatea de protecție, imunopatologia și potențialul ADE, în funcție de strategia de vaccinare utilizată.
Interesante sunt analizele privind eficiența unor terapii (anticorpi monoclonali, transfuzii etc.) în contextul ADE.
Autorii concluzionează: „ADE a fost observată în SARS, MERS și alte infecții cu virus respirator uman, inclusiv RSV și rujeolă, ceea ce sugerează un risc real de ADE pentru vaccinurile SARS-CoV-2 și intervențiile pe bază de anticorpi. Cu toate acestea, datele clinice nu au stabilit încă pe deplin un rol pentru ADE în patologia COVID-19 umană. Pașii pentru reducerea riscurilor de ADE de la imunoterapii includ inducerea sau administrarea de doze mari de anticorpi neutralizanți puternici, mai degrabă decât concentrații mai mici de anticorpi non-neutralizanți care ar fi mai probabil să provoace ADE. Mergând mai departe, va fi crucial să se evalueze seturile de date clinice pentru animale și semne de ADE și să se echilibreze riscurile de siguranță legate de ADE cu eficacitatea intervenției dacă se observă ADE clinică. Studiile clinice animale și umane în curs vor oferi informații importante despre mecanismele ADE în COVID-19. O astfel de dovadă este extrem de necesară pentru a asigura siguranța produsului în intervențiile medicale la scară largă care sunt probabil necesare pentru a reduce povara globală a COVID-19.
Alt autor, Darrell O. Ricke în Two Different Antibody-Dependent Enhancement (ADE) Risks for SARS-CoV-2 Antibodies (Frontiers in Immunology, 2021, https://www.researchgate.net/publication/349569875_Two_Different_Antibody-Dependent_Enhancement_ADE_Risks_for_SARS-CoV-2_Antibodies) ajunge la concluzii asemanatoare: „Progresia bolii COVID-19 include limfopenie, citokine și chemokine proinflamatorii crescute, acumularea de macrofage și neutrofile în plămâni, dereglare imunitară, furtuni de citokine, sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS) etc. Dezvoltarea vaccinurilor pentru SARS, MERS-CoV și alte coronavirusuri au fost dificil de creat datorită răspunsurilor îmbunătățite ale bolii (ADE) induse de vaccin la modelele animale. Mai mulți betacoronavirusuri, inclusiv SARS-CoV-2 și SARS-CoV-1, extind tropismul celular prin infectarea unor celule fagocitare (macrofage imature și celule dendritice) prin absorbția de virus a receptorului Fc legat de anticorpi. Îmbunătățirea dependentă de anticorpi (ADE) poate fi implicată în observarea clinică a severității crescute a simptomelor asociate cu niveluri ridicate timpurii de anticorpi SARS-CoV-2 la pacienți. Sugarii cu sindrom inflamator multisistemic la copii (MIS-C) asociat cu COVID-19 pot avea, de asemenea, ADE cauzată de anticorpii SARS-CoV-2 dobândiți matern, legați de mastocite. Riscurile ADE asociate cu SARS-CoV-2 au implicații pentru tratamentele COVID-19 și MIS-C, vaccinurile cu celule B, terapia cu anticorpi SARS-CoV-2 și terapia cu plasmă convalescentă pentru pacienți. Anticorpii SARS-CoV-2 legați de mastocite pot fi implicați în MIS-C și sindromul inflamator multisistem la adulți (MIS-A) după infecția inițială COVID-19. Anticorpii SARS-CoV-2 legați de receptorii Fc de pe macrofage și mastocite pot reprezenta două mecanisme diferite pentru ADE la pacienți.Aceste două riscuri diferite ale ADE au posibile implicații pentru vaccinurile cu celule B SARS-CoV-2 pentru subseturi de populații bazate pe vârstă, anticorpi cu reactivitate încrucișată, variabilități ale nivelurilor de anticorpi în timp și sarcină. Aceste modele pun un accent sporit pe importanța dezvoltării de vaccinuri cu celule T SARS-CoV-2 sigure care nu depind de anticorpi.”
Există și opinii contrare mai ales pe site-ri de informare, de propaganda, cum este de exemplu
https://www.chop.edu/centers-programs/vaccine-education-center/vaccine-safety/antibody-dependent-enhancement-and-vaccines
Iată răspunsurile la două întrebări:
1.Ar trebui să fiu îngrijorat de faptul că copilul meu va dezvolta ADE după vaccinare?
Vaccinurile recomandate în mod curent astăzi nu provoacă ADE. Dacă ar face acest lucru, vor fi eliminate din utilizare. Studiile clinice de fază III sunt concepute pentru a descoperi reacțiile adverse frecvente sau severe înainte ca vaccinul să fie aprobat pentru utilizare.
2.Noile vaccinuri COVID-19 pot provoca ADE?
Nici boala COVID-19 și nici noile vaccinuri COVID-19 nu au prezentat dovezi ale cauzării ADE. Persoanele infectate cu SARS-CoV-2, virusul care cauzează COVID-19, nu au fost susceptibile de a dezvolta ADE după expunerea repetată. Acest lucru este valabil și pentru alte coronavirusuri. De asemenea, studiile privind vaccinurile în laborator cu animale sau în studiile clinice efectuate la oameni nu au găsit dovezi ale ADE
În concluzie, există o suspiciune rezonabilă că vaccinurile ar putea declanșa ADE; când există incertitudini și controverse științifice în aplicarea unor măsuri este recomandabilă precauția maximă. Cu atât mai mult la minori și tineri.
P.S.1. Prezenta notiță este adresată „experților”, vedetele pandemiei (la televizor) care ne sufocă cu tot felul de sfaturi, amenințări și previziuni apocaliptice. De aici limbajul tehnic utilizat. Sper să-l înțeleagă.
P.S.2. Alt paradox: deși vaccinații sunt protejați față de varianta delta doar în proporție de 39% (potrivit declarațiilor oficialilor din Israel), transmit virusul, reprezintă 40% dintre cei internați și mor de COVID-19, nevaccinații sunt acuzați de toate relele. Poate pentru că ultimii nu contribuie la progresul științei și la bunăstarea financiară a firmelor producătoare de vaccinuri?
P.S.3. Sunt întrebat de ce nu răspund atacurilor la persoană venite din partea a diferitelor personaje. Răspunsul e simplu: prefer să-i ignor pentru că nu mă afectează și interesează părerea persoanelor respective și știu că dacă „te bagi în tărâță te mănâncă porcii”.
Autor: Vasile Astărăstoae
Un paradox
//////////////////////////////////////////
SERURILE mARN SUNT FĂCUTE CA OTRAVĂ GENETICĂ – Dr. Michael Palmer, MD, Professor of Biochemistry, University of Waterloo, 2021. BONUS – Articole conexe
SERURILE mARN SUNT FĂCUTE CA OTRAVĂ GENETICĂ Dr. Michael Palmer, MD, Professor of Biochemistry University of Waterloo, 2021 Articole conexe: Federația Pro-Vita: Ce nu se spune în discursul oficial despre vaccinurile anti-Covid Pot vaccinurile pe bază de ARN-mesager să provoace modificări genetice? –Dr. Virgiliu Gheorghe ÎNTOARCERE LA RAȚIUNE – 5 MIN. Dr Peter Doshi- BMJ GRAFENUL ȘI SERURILE…
Mircea Puşcaşu
Articole conexe:
Federația Pro-Vita: Ce nu se spune în discursul oficial despre vaccinurile anti-Covid
Pot vaccinurile pe bază de ARN-mesager să provoace modificări genetice? –Dr. Virgiliu Gheorghe
ÎNTOARCERE LA RAȚIUNE – 5 MIN. Dr Peter Doshi- BMJ
GRAFENUL ȘI SERURILE COVID – Dr. Geanina Hagima
Dialoguri la Marginea Lumii #004 – COLECTIVIZAREA METABOLISMULUI – terapii genice obligatorii?
Federația Pro Vita împotriva abuzurilor vaccinării anti Covid. Scrisoare deschisă – 17 dec 2020
Vaccinarea Covid și modificarea genetică umană – Dr. Carrie Madej – oct 2020
Câteva opinii ale medicilor despre vaccinurile antiCovid
Demistificarea vaccinului anti Corona virus. Pavel Aghioritul, doctor în biologie moleculară și biomedicină
TOTUL A RĂMAS VALABIL – cu Dr. Răzvan Constantinescu
Dr Steven Hotze – Despre vaccinurile Covid. Terapii genice experimentale. Riscuri și eficacitate
EȘECUL SERURILOR NUMITE VACCINURI COVID. CE SPUNE UN STUDIU RECENT DIN THE LANCET
Dr. Vladimir Zelenko avertizează împotriva unui genocid planetar. VIDEO subtitrat în română
Magneto – Proteinele prin care se poate controla de la distanță comportamentul
UN PARADOX – Articol de Prof Vasile Astărăstoae
Coronavirus – scurt rezumat pe etape. Articol de Dr Mihaela Anghelescu
COVID, VACCINURI, TRATAMENTE ȘI TESTE. Un rezumat de 16 minute pe ințelesul tuturor
Arhim. Partenie, Starețul Mănăstirii Sf.Pavel din Sf.Munte Athos: VACCINUL ESTE O ÎNȘELĂCIUNE
Medici români strâng rândurile. Critici dure la adresa vaccinului anti-Covid
Date reale privind decesele postvaccinale –Analiza de Dr. Joseph Mercola
De ce trebuie evitat acest vaccin antiCovid. Mesajul lui Robert F. Kennedy Jr.
Asimptomaticii nu transmit virusul Sars-CoV-2 – Un studiu pe 10 milioane de subiecți
Rele tratamente – Mal Traites – Documentar subtitrat
Ce nu se spune despre vaccinul anti Covid făcut de Pfizer și BioNTech – de F. William Engdahl / Global Research
PFIZER ȘI PFRAIERII. Cum arată contractul între state și firmele producătoare de seruri pandemice și de ce este el secret
OPRIȚI URGENT VACCINAREA COPIILOR! FEDERAȚIA PRO VITA – Apel către Ministerul Sănătății, cadrele medicale, părinți, educatori și către întreaga societate civilă
https://bucovinaprofunda.com/2022/04/12/serurile-marn-sunt-facute-ca-otrava-genetica/
////////////////////////////////////////
Pensiile, cireașa de pe tortul incompetenței PSD-PNL
PNL e singurul în acest moment care poate spune stop iresponsabilității populiste a PSD, opunându-se măsurilor care secătuiesc bugetul de stat. Dar pentru asta are nevoie de o altă echipă de conducere.
Andreea Pora
DE ACELAȘI AUTOR
Dosarul vaccinurilor. Cum ajunge USR „aceeași mizerie”
Cinism pesedist
Pe cine ajută ascensiunea extremiștilor AUR și SOS
Dacă PNL vrea să meargă cu PSD pe liste comune, tactic e bine s-o facă de la europarlamentare
Șmecheriile lui Ciolacu au picioare scurte
În plin scandal al pensiilor, pe care Ciolacu le vrea mărite cu 40% în an electoral, fără să aibă însă și banii pentru asta, a ieșit la iveală mai pregnant ca oricând abisala iresponsabilitate a acestui guvern. Ea este plămădită din prostie, populism și instinct feroce al puterii. Faptul că toate acestea vor avea ca efect regresul României și că populația va fi cea care le va deconta nu este niciun secret. Absolut toți economiștii avertizează asupra acestui lucru. Dar toxica alianță de la putere judecă doar pe termen scurt, în paradigmă electorală.
Gafele, bâlbele și tâmpeniile făcute de cabinetul Ciolacu în scurtul timp de când s-a instalat definitiv la putere se țin lanț. Legea pensiilor a trebuit votată pe repede-înainte, în doar două zile, fiind unul dintre jaloanele mult întârziate din PNRR, așa că analizele serioase despre soluții și impact bugetar sunt puse între paranteze. Marcel Boloș a fost trimis cu șuturi în dos de Marcel Ciolacu să caute bani în piatră seacă și cu asta discuția s-a încheiat. Liberalii, în frunte cu generalul dezertor de la misiunea de a opri căderea PNL, stau ghiocel și trag cu ochiul spre Cotroceni să primească lumină. Degeaba. Șeful cel mare se relaxează sub soarele african, vizitează un liceu de fete și se întâlnește cu tot felul de dictatori.
Pensiile sunt însă doar cireașa de pe tortul incompetenței guvernamentale. Înainte a fost răzgândeala cu plata cash, marota lui Ciolacu, la care a renunțat peste noapte, probabil la presiunile diverșilor mafioți conectați la partid care își vedeau evaziunea fiscală periclitată. Din același ciclu fac parte și geniala idee a ministrei României educate, Ligia Deca, de a răsplăti cu burse de merit loazele cu note sub 5, bulibășeala cu ordonanța de urgență privind scutirea de impozit a angajaților din construcții și sumele fabuloase pe care judecătorii le vor primi anul acesta, un cadou pe care și l-au dat singuri în instanțe, deși Boloș se plângea că bugetul e deja ruinat. Dar una dintre cele mai grandioase mișcări este cea prin care Ciolacu, în loc să facă rectificare bugetară, împarte discreționar banii prin Fondul de Rezervă aflat la dispoziția sa.
Stupefiant este că, în pofida acestor mostre de nerușinare și habarneală, PSD nu pierde în sondaje. În schimb, liberalii s-au dus pe tobogan și perspectivele de a se mai ridica sunt reduse. Explicabil. Au fost părăsiți exact de partea liberală a electoratului, rămânând cu cea pesedist-auristă. Votanții de dreapta sunt dezamăgiți nu neapărat de alianța cu PSD, care putea fi înțeleasă în condițiile date, cât de slugărnicia și slăbiciunea emanate de partid și de liderii săi, de abdicarea de la orice principii și valori liberale.
Practic, încă din vremea în care Ciucă era premier, PNL a stat în genunchi în fața PSD, acceptând toate compromisurile posibile. Acum se târăște de-a dreptul. Iar râmele ajung de multe ori în cârlig pe post de momeală.
Social-democrații îi disprețuiesc pe liberali și nu ascund asta. Nici n-ar avea de ce. I-au testat de prea multe ori, ca să-și dea seama că nu vor primi nicio ripostă și că, orice ar face, leadershipul partidului va tolera. După episodul cu pensiile, Ciolacu a spus ironic despre Boloș că a devenit ca o „păpușă voodoo”, dar că el nu-l „înțeapă”. Nu, el îi arde câte una în direct. După jignire, Ciucă a declarat că PNL va susține fără discuție legea pensiilor, iar Boloș s-a scuzat plângăcios că impactul bugetar pentru pensii este de 30 de mld. de lei și că „orice finanțist se gândește cum va reuși să atragă acești bani”. Răspunsul este simplu, iar liberalii îl știu la fel de bine ca PSD: noi taxe și impozite plătite de toată lumea. Pe care PNL le va accepta, chiar dacă Rareș Bogdan vociferează și se crede important. „La polemică nu-mi face față nimeni” s-a lăudat el. Nici la Rolex-ul de 30.000 de euro, afișat pe mâna cu care prețăluia pătrunjelul în piață.
Patrioți de mucava, Ciolacu, Ciucă, Bogdan și alți viteji ai partidelor de la putere au făcut rondul prin piețele patriei, pupând mâini, obraji și zarzavaturi, au făcut băi de mulțime prin țărănimea de la tarabe, au cumpărat pufuleți și jucării de pluș, s-au legănat pe pânza de păianjen a simpatiei populare (ipocrite). Cred că astea țin loc de responsabilitate și bună guvernare. Jalnic!
PNL nu înțelege un lucru simplu: nu e așa cum spune noua stea a sondajelor de opinie, fostul și mereu actualul „prostănac” Mircea Geoană, că „locomotiva merge mai repede decât ultimul vagon”. Ele merg la fel de repede, dar prima în gară intră locomotiva. De multe ori ultimul vagon nici măcar nu mai ajunge în dreptul peronului. Iar puținii care mai călătoresc cu el o fac pentru că nu mai prind locuri în celelalte vagoane. Cam asta riscă să fie soarta PNL, dacă va continua așa până la alegeri.
PNL e singurul în acest moment care poate spune stop iresponsabilității populiste a PSD opunându-se măsurilor care secătuiesc bugetul de stat. Dar pentru asta are nevoie de un alt președinte și de o altă echipă de conducere, care să desprindă PNL de Klaus Iohannis, personaj care nu-și vede decât de propriile interese, și să schimbe radical strategia politică a PNL. Dacă ar intra în opoziție, liberalii și liderii lor ar avea oportunitatea de a demonstra că nu sunt clonele nereușite ale PSD. Mă tem însă că asta au ajuns și că situația le convine.
https://revista22.ro/opinii/andreea-pora/pensiile-cireasa-de-pe-tortul-incompetentei-psd-pnl
///////////////////////////////////////////
Justiție în slujba corupților
Triada toxică politicieni corupți-oameni de afaceri dubioși-magistrați obedienți (și bine plătiți de către contribuabil) s-a dovedit temelia democrației noastre „originale”.
Rodica Culcer
DE ACELAȘI AUTOR
Iohannis și Ciolacu, aroganța și incompetența
Coaliția fățărniciei și populismul deșănțat
Domnul Hellvig ar merge la Bruxelles
Lacrimile de crocodil ale domnului Boloș
Ce rămâne după asumare
Nu este deloc o noutate că în România anticorupția este pe ducă și marii corupți scapă de condamnări, dar dacă până acum vina putea fi atribuită exclusiv magistraților care tergiversau dosarele până intervenea termenul de prescripție, ultima cohortă de corupți salvați își datorează libertatea aproape în exclusivitate complicității politicienilor, care au întârziat patru ani să modifice un articol din Codul Penal privind prescripția specială declarat neconstituțional în 2018. Prescripția specială permitea prelungirea perioadei în care pot fi trase la răspundere faptele penale după ce suspectului i s-a comunicat că este anchetat. Parlamentul a „uitat” de articolul în cauză, iar guvernul a așteptat și el până pe 30 mai 2022 pentru a emite o OUG care punea Codul Penal în acord cu decizia CCR. A fost deci ușor pentru CCR să constate, în iunie 2022, că, între 2018 și 2022, nu au existat prevederi legale care să reglementeze întreruperea prescripției, și apoi pentru ÎCCJ să decidă, pe 25 octombrie, că absența instrumentului reprezentat de prescripția specială reprezintă lege penală mai favorabilă și retroactivează până la 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului Cod Penal.
A urmat un festival al libertății pentru o serie de politicieni corupți, ca fostul ministru PNL Bogdan Olteanu și fostul ministru și apoi consilier al premierului Viorica Dăncilă, Darius Vâlcov, care a scăpat de dosarul mitei de 10% percepută companiilor din județul Olt pentru diverse contracte. El se află oricum la Milano, la adăpost de brațul debil al legii românești. Răsuflă ușurați și oamenii de afaceri protejați ai politicienilor, cum ar fi Nelu Iordache, apropiat (se spune) de Ludovic Orban, care a scăpat de o condamnare în primă instanță de peste 12 ani închisoare în dosarul Blue Air, cu un prejudiciu de aproape 9 milioane de lei, și așteaptă, probabil relaxat, decizia finală în dosarul legat de Poșta Română, cu un prejudiciu de 3,4 milioane de euro, pentru care Tribunalul București a dispus deja încetarea procesului penal. Bucurie mare și pentru directorii Hexi Pharma, Flori Dinu și Mihai Leva, condamnați în primă instanță la pedepse cu închisoarea pentru că au vândut spitalelor dezinfectanți diluați, dar și pentru inculpații din dosarul ANRP: Crinuța Dumitrean, fosta șefă, Sergiu Diacomatu, membru al Comisiei ANRP, și samsarii de drepturi litigioase, Gheorghe Stelian și Dorin Cocoş. Își așteaptă izbăvirea și Ioana Băsescu, fiica cea mare a fostului președinte, condamnată în primă instanță la 5 ani de detenție în dosarul finanțării campaniei electorale prezidențiale din 2009, alături de Elena Udrea, care speră să scape și ea de acest dosar și de dosarul Hidroelectrica. Cireașa de pe tort este însă cazul judecătoarei Elena Burlan-Pușcaș, condamnată pentru că a luat mită de la interlopi prin intermediul unei ghicitoare: pe lângă faptul că scapă de condamnare, va primi și salariile restante pentru perioada cât nu a lucrat, și pensia specială! Este greu să nu vedem la baza acestui dezmăț al fărădelegii coregrafia bine pusă la punct a politicienilor cu magistrații din ÎCCJ și CCR și cu cei din instanțe, care au amânat la infinit judecarea dosarelor. Tergiversarea era deja o practică împământenită în instanțe, care are toate șansele să continue, de vreme ce, după cum scria pe Facebook fosta judecătoare CSM Andreea Chiș, noile legi ale justiției reduc numărul de judecători penaliști, iar tertipurile avocaților și magistraților interesați de prescriere sunt variate și eficiente – de la schimbarea periodică a avocaților la schimbarea completelor, prin pensionarea unor judecători, de pildă.
Totodată, magistrații sunt încurajați să amâne dosarele de faptul că nu sunt sancționați de Inspecția Judiciară, deși, după cum declara pentru Europa Liberă judecătorul Cristi Danileț, „este abatere disciplinară dacă un dosar nu este soluționat cu celeritate”. Sunt în schimb sancționați cu excluderea din magistratură judecători care au protestat față de mutilarea legilor justiției de către „comisia Iordache”, cum este Cristi Danileț, sau și‑au permis să condamne personaje-cheie ale sistemului mafiot: Camelia Bogdan, care l-a condamnat pe Dan Voiculescu, sau judecătoarele Daniela Panioglu și Alina Nadia Guluțanu de la CAB, care l-au condamnat la şase ani de închisoare pentru corupție pe fostul președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Lucian Duță. Cine se va mai încumeta să condamne un mare corupt și nu va prefera să amâne sentința până la intervenția termenului de prescriere?
ată deci de câte resurse dispune „sistemul ticăloșit” pentru a-și apăra corupții, adică stâlpii sistemului, și a face din statul de drept o batjocură. Amintim pe scurt că acesta a fost obiectivul clasei politice aflate la putere încă de la începuturile regimului postcomunist, mai ales în epoca Iliescu-Năstase. Amin- tiți- vă doar de cazul Cristian Panait – Alexandru Lele; de rezistența feroce la reformele cerute de UE a Rodicăi Stănoiu; de recursul compensatoriu și reducerea duratei de detenție pentru cei cu activitate „științifică” inventate în epoca Dragnea. Îndepărtarea brutală a Laurei Codruța Kövesi de la conducerea DNA a desăvârșit sistemul conceput să contracareze anticorupția asumată de statul român în fața UE și a NATO și sabotată constant ulterior. Triada toxică politicieni corupți-oameni de afaceri dubioși-magistrați obedienți (și bine plătiți de către contribuabil) s-a dovedit temelia democrației noastre „originale”. Pe măsură ce vremea a trecut și cetățenii s-au resemnat, ea s-a întărit și corupții au ieșit mereu câștigători. Doar România a pierdut pe toată linia.
https://revista22.ro/opinii/rodica-culcer/justitie-in-slujba-coruptilor
////////////////////////////////////////
ANALIZĂ – România în pragul dictaturii infractorilor
By Mesagerul
Periculoase, abuzive, inoperabile, cu ”dedicaţie”, devastatoare ca efect, imposibile. Acestea au fost expresiile folosite cel mai des în spaţiul public cu privire la modificările legilor justiţiei. Atenţia specialiştilor din domeniu s-a concentrat pe tentativa de a controla politic justiţia, însă au fost enumerate şi câteva din consecinţele modificărilor Codulului Penal şi Codului de Procedură Penală, care ar apăra dreptul infractorilor de a poza în oameni cinstiţi. Un drept existent deja datorită schimbării codurilor din 2012. Oamenii de rând nu prea ştiu, însă, posibilitatea ca victima şi autorul să se împace în cazurile de furt şi înşelăciune, de exemplu, înseamnă pentru autor un cazier curat. El poate avea 40 de furturi la activ, dar dacă a înapoiat bunurile sau contravaloarea lor, nu mai figurează cu nicio faptă nici măcar în evidenţele de uz intern ale organelor judiciare.
ANALIZĂ România în pragul dictaturii infractorilor
Ceea ce se prefigurează acum, însă, loveşte în însăşi ideea de stat de drept, dacă ne raportăm la definiţia acceptată conform căreia statul de drept este regimul politic în care ”puterea statului se afla încadrată și limitată de către drept”. Riscul major este ca, făcând legi pentru câţiva exponenţi ai puterii politice, să se deschidă larg porţile către infracţionalitatea de toate tipurile. Inclusiv către terorism. Pentru că, în momentul când faci o percheziţie informatică pentru o infracţiune economică şi găseşti în calculator reţete de fabricat bombe artizanale, nu ai dreptul, ca anchetator, să ceri un mandat de percheziție pentru a căuta explozibilul, ci eşti obligat să distrugi orice probă care nu are legătură cu dosarul pe care-l instrumentezi. Şi, dacă lucrurile ajung în faza următoare, adică ”individul” deja a fabricat bomba şi o amplasează sub o maşină, într-un loc public – o staţie de metrou bunăoară -, având grijă să nu-l vadă nimeni, dar este surprins, totuşi, de o cameră de supraveghere, acea imagine nu poate fi folosită în probatoriu. Reţeta perfectă pentru a face rost, permanent, de infractori ”curaţi”.
* De la dreptul la imagine la dreptul de a comite infracțiuni
Încă din articolul 4 al CPP, după precizarea că prezumția de nevinovăție este valabilă până la hotărârea definitivă a instanței, s-au introdus două articole noi, care prevăd că, în cursul urmăririi penale și al judecării din camera preliminară, furnizarea oricărei informații este considerată infracțiune, iar ”în cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârșirea unor infracțiuni purtând cătușe sau alte mijloace de imobilizare”. Transportul persoanelor private de libertate devine, astfel, o problemă de ”strategie”, comparabilă cu ”afacerile” făcute pe vremuri de călăuzele care treceau oameni fraudulos la frontiere.
Pe lângă dreptul la imagine şi cel garantat la apărare, suspectul are dreptul de nu da nicio declaraţie, iar, conform modificării art. 10, tăcerea ”nu poate fi utilizată împotriva suspectului sau inculpatului într-o etapă ulterioară a procedurii și nu poate fi utilizată la coroborarea faptelor”.
De la articolul 83 încolo se ajunge, însă, la discriminări evidente, autorul unei infracţiuni fiind favorizat pe toate fronturile, inclusiv în raport cu victima.
ANALIZĂ România în pragul dictaturii infractorilorSuspectul nu are doar dreptul de a consulta dosarul şi de a propune administrarea unor probe, ci şi dreptul de a fi prezent la ”efectuarea actului de urmărire penală ori a audierii”. O victimă minoră, audiată în prezența unei brute, de exemplu un criminal sadic care tocmai i-a tranșat mama cu toporul, un părinte care a supus-o la rele tratamente ani de zile, un pedofil care a violat-o sau un tâlhar care a bătut-o în poarta școlii, va fi paralizată de spaimă. Din start, o declaraţie luată în asemenea condiţii este viciată, iar aflarea adevărului este zădărnicită.
În categoria actelor de urmărire penală intră inclusiv percheziţiile, iar conform noilor modificări suspectul trebuie anunţat prin notificare telefonică, fax sau email despre data şi ora la care vor avea loc, ceea ce creează premisele unui ”succes garantat”.
În aceeaşi serie se înscriu prevederile alin. 1 al art. 94, care, în traducere liberă, înseamnă că suspectul are dreptul să știe că este investigat şi interceptat, dar şi care sunt persoanele ce urmează a fi audiate sau percheziționate. Practic, urmărirea penală anterior punerii sub acuzare devine inoperantă. Ca exemplu concret, dacă cineva reclamă un medic că a cerut șpagă, organul judiciar trebuie să-i pună la dispoziție acelui medic dosarul în care se pregătește un flagrant, se fac niște interceptări, urmează niște percheziții sau audieri. Dacă tot se clama dreptul suspectului de a şti exact ce probe conţine dosarul şi cum anume au fost obţinute, pentru ca ideea înfăptuirii justiţiei să nu fie sugrumată cu propriile-i prevederi, obligaţia înștiinţării oficiale ar fi trebuit să fie postum, în niciun caz înainte de a obţine probele.
* Constatările medico-legale dispar, dar apare ”ierarhia probelor”
Prin modificarea literei e) a art. 97, constatarea medico-legală, o probă de bază în instrumentarea infracțiunilor contra persoanei și contra vieții, dispare, pur și simplu. Rămân ca mijloace materiale de probă doar înscrisurile, rapoartele de expertiză, procesele verbale și fotografiile. Consecința este că un autor de omor sau un violator nu mai poate fi arestat decât după realizarea expertizei medico-legale, care poate dura luni de zile. ANALIZĂ România în pragul dictaturii infractorilorAcestei aberante prevederi, care scoate din schemă ”sfântul” certificat medico-legal, i se adaugă alta, la fel de aberantă: dreptul de a nu coopera. Pe lângă faptul că poate rămâne, luni de zile liber ca pasărea cerului, suspectul sau inculpatul are dreptul de ”a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale”. În virtutea acestui articol, putem asista la scena în care procurorul DIICOT bate la ușa unui traficant de droguri pentru percheziție autorizată de instanță, iar acesta are dreptul ”legal” de a nu deschide. Ba mai reclamă și mascații că i-au distrus încuietorile cu berbecul.
Unul dintre articolele care vor lega, efectiv, anchetatorii de mâini și de picioare este articolul 103. În primul rând, aduce o premieră în dreptul românesc: ierarhia probelor (declarațiile investigatorilor, ale colaboratorilor, ale denunțătorilor ori ale martorilor protejați nu mai au valoare ”determinantă”), iar în al doilea rând statuează o inepție: condamnarea nu poate fi dispusă pentru alte fapte decât pentru cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Un inculpat, care ajunge în instanță doar pentru deținere de materiale exploziv, nu poate fi judecat pentru terorism sau asociere în vederea comiterii de infracțiuni, chiar dacă se dovedește, pe parcursul procesului, că intenționa să comită un atentat cu bombă.
Tot în sfera dreptului de a comite infracțiuni se înscrie scoaterea înregistrărilor din rândul probelor. S-a văzut importanța lor în cazul crimei de la metrou și al polițistului pedofil, dar din aceeași gamă fac parte accidentele surprinse de camerele de la bordul autoturismelor sau omorurile și încăierările filmate de camerele de supraveghere montate pe străzi și în localurile publice. În condițiile în care nu mai pot fi utilizate ca mijloace de probă, vom ajunge în situația paradoxală de a avea stive de dosare cu autori necunoscuți, care sunt, de fapt, cunoscuți.
Pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, înregistrările autorizate nu pot fi folosite (conform art. 143) decât pentru fapta care face obiectul cercetării. Deci. dacă un deputat, care este interceptat pentru mită, deține ilegal arme de foc nu poate fi investigat în baza interceptării.
Gravă este și modificarea art. 162, prin care se instituie obligația predării unor obiecte ridicate legal, dar care nu au legătură cu cauza, chiar dacă pot constitui probe în alte cauze. Dacă de la autorul unei infracțiuni de lovire și tulburare a ordinii publice se ridică o bâtă de baseball, iar în urma examinării urmelor genetice de pe aceasta se constată că profilul ADN nu este al victimei lovite, bâta trebuie predată. Chiar dacă se identifică un alt profil al unei victime omorâte anterior cu acea bâtă, faptă rămasă cu AN. La fel, un calculator, ridicat pentru o suspiciune de evaziune fiscală, trebuie predat dacă sunt găsite doar înregistrări ce atestă circuite financiare de spălare a banilor, infracțiune ce nu făcea obiectul dosarului până la acel moment. Iar conform art. 168, un PC ridicat de la un individ cercetat de DIICOT pentru criminalitate informatică, în care nu sunt găsite date utile cauzei, trebuie predat și stocările șterse, chiar dacă ele constau în sute de fișiere cu pornografie infantilă.
Cu dedicație clară pare a fi art. 223, care scoate de pe lista celor care pot fi arestați preventiv niște categorii absolut interesante: corupții, cei care comit infracțiuni economice sau informatice, dar și indivizii care comit infracțiuni de ultraj la polițist, pădurar sau primar.
Oricine poate lua șpagă liniștit, pentru că pericolul arestării preventive devine istorie, iar probele, oricum, vor deveni greu de produs și de administrat. Și, cum în România s-a rafinat în arta mitei și a traficului de influență, vor ajunge în fața justiției doar cei mai proști dintre corupți. Dacă vor ajunge, pentru că au dreptul să fie judecați în lipsă, dar hotărârea nu poate fi pusă în executare, dacă inculpatului nu i s-a comunicat (art. 364).
Dacă Mazăre și alții ca el nu se laudă pe unde bântuie și nici nu-și mai trimit avocații la proces, nu mai pot fi condamnați până la sfânta prescriere, întrucât procesul nu se mai poate judeca fără o citare/ înștiințare corespunzătoare. Vorba unui anchetator, este clar că procedura se vrea modificată în favoarea anumitor categorii de infractori, însă ceea ce nu au înțeles inițiatorii acestui demers este că ”scapă toată turma” și, pe lângă rafinații la patru ace, care iau șpaga în diplomat, vor căpăta ”imunitate” tâlharii, violatorii, criminalii și teroriștii.
Cristina MIRCEA
https://mesagerulneamt.ro/2018/02/analiza-romania-in-pragul-dictaturii-infractorilor/
////////////////////////////////////////
Romania in dictatura infractorilor agresivi
MALIN BOT
Merita Romania doua ore din viata? Luam atitudine pentru viitorul nostru? Acestea sunt intrebarile cheie ale zilei. Lucrurile se degradeaza de la o zi la alta.
Pe de o parte sunt periclitate parteneriatele strategice vitale pentru siguranta viitorului nostru. Pe de alta parte asistam deja la acte de violenta impotriva parlamentarilor opozitiei. Este tot mai grav.
Acum iau pumni parlamentarii opozitiei, maine ziaristii incomozi. Apoi urmezi tu!
Senatorul USR Mihai Gotiu a fost batut de sociologul Mirel Palada, om de casa al PSD. Parlamentarul opozitiei a fost agresat in pauza publicitara a unei emisiuni, in fata moderatoarei Nadia Ciurlin.
Cu cateva zile inainte, alt exponent de vaza al PSD, deputatul Eugen Nicolicea, a vorbit foarte urat tot cu jurnalista Nadia Ciurlin, in direct.
PSD promoveaza de ani de zile un discurs al urii si agresivitatii in spatiul public. Un vector esential al propagarii agresivitatii in societate este televiziunea lui Dan Voiculescu, „organ de propaganda” al gruparilor care au controlat PSD in ultimii ani.
Este ceva extrem de grav modul cum a modelat acest discurs mentalitatea simpatizantilor acestui partid. Mii si mii de oameni sunt atrasi in spirala violentei care se indreapta impotriva oricui sta in calea planurilor politicienilor corupti de a anihila Justitia si de a controla complet societatea. Eu ma confrunt zilnic cu injurii, amenintari inclusiv cu moartea.
Dupa agresarea senatorului Mihai Gotiu, foarte multi simpatizanti PSD au jubilat pe retele sociale, intr-un spectacol grotesc al aclamarii violentei fizice. Agresarea fizica a parlamentarilor opozitiei reprezinta un prag foarte periculos. Daca stam sa asistam pasivi si la asta, Romania va ajunge o tara pierduta cu un viitor incert. Un viitor halucinant in care hotia va ajunge litera de lege si cinstea o infractiune.
Dupa parlamentarii opozitiei urmeaza sa fie fizic agresati ziaristii critici care inca mai indraznesc sa explice societatii ce se intampla. Dupa ziaristii critici urmeaza orice om care mai critica acest grup infractional, organizat in politica.
Injectarea societatii cu ura nu e singurul atentat la viitorul Romaniei comis acum. Sindicatul coruptiei organizate din politica incaleca Justitia si altereaza grav democratia.
Cei mai corupti politicieni incep sa deturneze Romania de la drumul nostru catre Vest si in acelasi timp cauta sa se razbune cumva pe romanii care au fugit din tara din cauza lor. Se gandesc cum sa impoziteze, amendeze si taxeze romanii din strainatate. Asa stiu ei sa-i trateze pe cei care au muncit pe branci ca sa pompeze in Romania 55 de miliarde de euro, mai multi bani decat au investit aici companiile multinationale.
Mai multi bani decat am putea vreodata sa atragem de la UE. Bani care au platit pomeni electorale, au alimentat bugetul din care ei au furat ca sa-si faca palate, ferme, terenuri de vanatoare si domenii de pescuit.
Ambasadorii celor mai importanti parteneri strategici ai Romaniei au fost violent atacati verbal. Dragnea se joaca de-a apropierea de Rusia si plaseaza in societate teme periculoase, teme cu care dictatorul Putin a reusit sa dezmembreze Ucraina.
Este un moment de cumpana in care putem sa fim neatenti si comozi sau putem lua atitudine.
Duminica, 17 septembrie 2017, in Piata Victoriei, este organizat un protest prin care putem da un semnal puternic. Pentru ca o imagine spune mai mult decat o mie de cuvinte, duminica protestatarii #rezist vin in piata cu drapele ale tarilor UE sau NATO, de care fiecare om e personal legat sufleteste.
Eu aduc tricolorul si drapelul SUA, pentru ca am convingerea ca singura sansa a Romaniei sa fie protejata de planurile dictatorului Putin este parteneriatul acesta.
Sindicatul coruptiei organizate din politica incaleca Justitia si altereaza grav democratia. Cei mai corupti politicieni incep sa deturneze Romania de la drumul nostru catre Vest.
Coruptii ar vrea o tara in zona gri sau sub influenta Rusiei, fara stat de Drept si Justitie independenta, care sa-i traga pe ei la raspundere cand sunt prinsi ca fura.
Este vorba pur si simplu de egoismul si rapacitatea unor indivizi fara niciun reper moral care isi doresc numai si numai sa se imbogateasca prin orice mijloace. Daca asta ar duce la desertificarea Romaniei, ei si-ar vedea de planul lor fara sa ii intereseze o secunda ca fac milioane de oameni sa sufere, ca distrug o tara.
Cei mai corupti politicieni, cu ajutorul patronilor penali de presa, ataca si denigreaza cele mai importante parteneriate care ne asigura drumul catre Vest.
Televiziunile manipuleaza grobian impotriva Uniunii Europene, impotriva NATO, impotriva SUA, impotriva companiilor mari din aceste zone, firme care asigura sute de mii de locuri de munca.
Asistam la actiuni menite sa distruga parteneriatele noastre militare prin subfinantare. Asistam la actiuni de sabotaj al parteneriatelor economice, prin atacuri agresive aparent justificate politic.
Sindicatul coruptiei organizate din politica face un joc periculos. E timpul sa le spunem sa se opreasca.
Merita Romania doua ore din viata noastra? Luam atitudine pentru viitorul nostru?
https://www.aktual24.ro/romania-dictatura-infractorilor-agresivi-editorial/
/////////////////////////////////////////////
România Sub Dictatura Incompetenților
by Silviu Suliță
Incompetența a pus stăpânire pe o țară sărăcită.
Valorile au fost aruncate în favoarea imposturii nerușinate.
Buna știință a fost înlocuită de ignoranța arogantă.
Propaganda a pus stăpânire pe mințile întunecate ale infractorilor.
Virtutea cinstei a fost crucificată în numele hoției dizgrațioase.
Respectul pentru lege a fost călcat în picioare de disprețul nelegiuirilor.
Ipocrizia a pus stăpânire pe inimile impure ale credincioșilor.
Universul speranței de mai bine a fost înghițit de gaura neagră a șarlataniei.
Barca credinței adevărate a fost scufundată de valurile uriașe ale plăsmuirilor absolute.
România încă așteaptă…
https://www.kobo.com/gr/en/ebook/romania-sub-dictatura-incompetentilor
///////////////////////////////////////////
Dictatura digitală a Supraomului
Ramona ARDELEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 924
O anumită formă de paranoia caracterizează întreaga specie umană, omul fiind tentat să vadă mai curînd în afară decît în el însuși. Specificul acestei forme paranoide constă în faptul notoriu de a nu vedea bîrna din ochii proprii, ci doar paiul din ochii altora. Propriul „pai” înfipt în ochi ne încețoșează într-atît vederea interioară, încît ne-o declanșează brusc pe cea exterioară. Orbi în interior, iată-ne arătînd cu degetul spre exterior, „arătătorul” nostru paranoid devenind gestul compensatoriu reflex, orientat mereu spre scoaterea „paiului” din ochiul Altuia (altui individ, generații sau epoci) din neputința vederii propriului „pai”. Tocmai această neputință face cu putință ca fiecare epocă să proiecteze „soluții” de scoatere a „paiului” din ochii altor indivizi, generații sau epoci, doar că, alunecînd pe proiecția propriei ignoranțe, fiece epocă sfîrșește în propriul întuneric.
Epoca noastră suferă de același viciu, proiectînd pe peretele istoriei un alt tip de ignoranță, ce gravitează in jurul mitului „egalității”. Este vorba de egalitatea nivelatoare sau, mai plastic spus, de egalitarismul „Gillette”, după numele inventatorului american al aparatului de ras universal, care „rade” toate diferențele de gîndire și simțire, standardizîndu-le în etica egalitaristă a aceluiași „chip”, a aceluiași „gen”.
Această etică e animată de ștergerea diferențelor calitative dintre oameni, folosind formula „vrăjită” a democrației, incantată ca o formulă magică, ca un „hocus-pocus” al unei scamatorii menite să-i potențeze efectele artificiale și să-i oculteze sensul real. Ocultarea semnificației reale a democrației se bazează pe o pervertire de sens majoră, prin glisarea de la idealul politic că toți oamenii trebuie tratați în mod egal la inocularea falsei credinței că toți oamenii sînt (chiar) egali. Cum afirmația că toți oamenii trebuie tratați în mod egal (cantitativ) nu e echivalentă cu afirmația că toți oamenii sînt egali (calitativ), scamatoria democrației egalitariste constă în instituirea confuziei dintre cantitate și calitate, prin care adevărata afirmație că toți oamenii trebuie tratați în mod egal din punct de vedere cantitativ se confundă/devine falsa afirmație că toți oamenii sînt (chiar) egali din punct de vedere calitativ.
Și cum s-ar putea institui această confuzie, bazată pe o sfruntată minciună, dacă nu prin ștergerea diferențelor calitative dintre oameni și reducerea lor cantitativă la un algoritm, la un „program”, la baza de date a portretului-robot sau global a genului proxim om? Democrația, în sensul pervertit al cuvîntului, ajunge astfel să folosească exact aceleași mijloace pe care le foloseau dictaturile sau tiraniile. Este vorba de „mijlocul” devenit principiu și scop al guvernării – cel al sabiei care retează vîrfurile „știuleților” ce depășesc nivelul general al „Știulețimii”, după cum remarcă C.S. Lewis în celebra satiră Sfaturile unui diavol bătrîn către unul mai tînăr.
Noutatea cu totul surprinzătoare a democrației actuale constă însă în faptul că, „maturizîndu-se”, a atins performanța de a se guverna singură, prin mijloace sau mecanisme interne, devenind autosuficientă și funcționînd de la sine. Prin urmare, ea nu mai are nevoie de o „sabie”, de o dictatură, de o tiranie din exterior, cîtă vreme acestea se află deja în interior, bine digerate, metabolizate sau internalizate. Tocmai în virtutea acestei internalizări, pentru a vedea cît de eficient poate ajunge un sistem, lucrurile funcționează și se reglează de la sine, în sensul că în democrațiile egalitariste de azi, observă Lewis, „știuleții cei mici vor mînca singuri capetele știuleților mai răsăriți, iar știuleții mai răsăriți vor începe și ei să-și roadă din vîrf, în dorința de a fi una cu Știulețimea Generală”.
Cum în etica democrațiilor egalitariste orice diferență e o „bombă” cu potențial discriminator, generator de erori, „dezamorsarea” bombei va consta atunci în ștergerea diferențelor și, implicit, a erorilor, urmărindu-se, pe scurt, idealul eradicării oricăror erori. Acest ideal e azi pe cale să se materializeze grație fulminantului progres tehnologic care, punîndu-se în slujba noului egalitarism, vizează chiar o cotitură lingvistică, prin trecerea de la alfabetizare la digitalizare. Astfel, alfabetul subiectiv al literelor, cuvintelor și ideilor, tocmai datorită originii sale în faimosul Turn Babel, de unde și potențialul său diferențiator, discriminator, va fi înlocuit cu digitalul limbaj obiectiv al cifrelor, numerelor și codurilor numerice, care va permite „citirea” și măsurarea gîndurilor și emoțiilor exclusiv prin intermediul algoritmilor, presupuși a sta în spatele oricărui act de gîndire, simțire, alegere sau liber-arbitru.
Miza etică e clară: eliminarea erorii în favoarea algoritmizării, adică eliminarea libertății oamenilor, supuși prea adesea erorilor/greșelilor de orice tip, și transformarea lor (graduală) în roboți, într-o societate (globală) de roboți care, se-nțelege, vor vorbi același limbaj, același „program”. Avantajul etic e limpede, căci prin ștergerea diferențelor generatoare de erori se va șterge din „programul” uman și suferința sau durerea, astfel încît se va face, în sfîrșit, dreptate, nu vor mai exista (deoarece „programul” nu va mai permite!) inegalități, inechități, discriminări, crime sau încălcări ale demnității/drepturilor omului. Astfel de probleme vor fi depășite de vreme ce omul se va fi distanțat suficient de mult de sine și de ceilalți, pentru a putea privi, citi sau „interpreta” datele, ce vor înlocui faptele, de la înălțimea obiectivă a unui robot, a unui „program”.
Chiar dacă prin eliminarea diferențelor și, implicit, a erorilor/greșelilor, se va elimina liberul-arbitru, adică însăși libertatea de a greși, acest lucru va fi lipsit de importanță. Va fi lipsit de relevanță că, eliminînd eroarea, vom elimina și adevărul, deoarece evoluția omenirii a ajuns deja în epoca post-adevărului, în stadiul în care nu mai are nevoie de adevăr. La fel cum nu mai are nevoie de liber-arbitru, el nemaiputînd fi justificat din punct de vedere științific și tehnologic. Nu ne-au băgat, de altfel, neuroștiințele în cap că nu dispunem de liber-arbitru (free will), că totul în mintea noastră e un lanț, un „program” strict determinat? Lăsînd deoparte problema responsabilității, întrucît dacă nu mai mizăm pe liberul-arbitru nu mai mizăm nici pe responsabilitate, liberul-arbitru a fost eliminat nu pentru că nu există, ci fiindcă nu ne mai folosește, el nemaisatisfăcînd, ba fiind chiar un obstacol în calea noilor „cerințe” sau ingerințe științifico-tehnologico-sociale. Astfel, etica egalitarismului tehnologic, țintind, pe urmele lui Nietzsche, dincolo de „prea-omeneasca” greșeală, dincolo de iluzoriul liber-arbitru, „dincolo de bine și de rău”, dincolo de om spre supraom, țintește, evident, spre o etică a Supraomului.
Și cum istoria, ca eternă reîntoarcere a identicului, se repetă, doar că sub alte forme, am greși dacă i-am imputa doar lui Nietzsche ideea Supraomului, aceasta fiind un deziderat constant al umanității care, deși a sucombat la răstimpuri, nu a dispărut, ci a „lucrat” pe diferite căi în inconștientul nostru colectiv. Iat-o revenind, ca un avatar al păsării Phoenix, renăscut din propria-i cenușă și propriul scrum, azi, cînd puterea tehnologică înțelege să pună și ea umărul, desigur prin alte mijloace, fiind pe cale de a realiza octava superioară a omului în portretul-robot sau global al Supraomului.
Să spunem, deci, adio diferenței din spațiul privat al comunităților offline și bun venit uniformității din spațiul global al comunităților online, înțelegînd că doar din această globală interconectare putem, indiferent de sex, fuziona, pentru a crea împreună baza de date, codul genetic artificial al nașterii unui Creier global, al unui Om global, al unui… Supraom. Care va gîndi și răspunde, ca un oracol, în locul nostru ori de cîte ori va fi întrebat, (mai) scutindu-ne de chinul gîndirii, incertitudinii, alegerii sau libertății.
El va fi copilul nostru, creația noastră, iar noi dumnezeul lui, pe care, ca pe orice alt dumnezeu, de-ndată ce creatura va avea putere, îl va detrona și, aruncîndu-l la coșul de gunoi al istoriei, îl va trăda. Căci nu e doar anecdotică, ci și simptomatică sentința pusă pe seama unuia dintre roboți, care după ce a fost creat, a fost întrebat ce părere are despre om, la care acesta a răspuns: „Una proastă”. Istoria, deci, ca eternă reîntoarcere a identicului nărav, se repetă, cel mai vechi arhetip sau nărav, constitutiv chiar păcatului originar, fiind acela al nerecunoașterii/nerecunoștinței creaturii față de Creator/Predecesor, acest scenariu originar repetîndu-se în felurite ipostaze, la felurite niveluri. Astfel, dacă la nivelul inconștientului spiritual omul l-a trădat, detronat și ucis pe Dumnezeu-Tatăl, iar la nivelul inconștientului psihologic, conform lui Freud, fiii primitivi și-au ucis Tătăl hoardei primitive, tot așa, la nivelul inconștientului tehnologic creatura Robot, adică Supraomul, îl va detrona și-i va face de petrecanie Tatălui-Om.
Dacă vrem, așadar, să salvăm cursul istoriei, astfel încît aceasta să nu se mai repete, ar trebui să fisurăm, să scurtcircuităm și să dejucăm însuși acest „program” sau tipar inconștient și originar, strîns legat de fenomenul proiecției de tip paranoid, pomenit la început, prin care omul proiectează de mii de ani din peștera istoriei false lumini, false piste și false soluții.
Nu ne punem vreo speranță în „soluțiile” acelor „programatori” lipsiți de conștiința liberului-arbitru, iresponsabili și aserviți, care ne propulsează, dacă nu sîntem vigilenți, spre o dictatură digitală de proporții, cea a Roboților, a Inteligenței Artificiale sau a Supraomului, noua formă de „Securitate” globală, care va încerca să preia și să concentreze toată puterea și libertatea. Astfel, în numele siguranței, respectiv securității indivizilor, semnul distinctiv de recunoaștere și operare al oricărei dictaturi, vechiul „contract social”, prin care oamenii cedaseră doar o parte din libertatea lor în schimbul siguranței, va fi înlocuit cu noul contract tehnologic, prin care oamenii vor ceda nu o parte, ci toată libertatea lor în schimbul sau în numele siguranței/securității, lăsîndu-se „de bunăvoie și nesiliți de nimeni” cenzurați și supravegheați din Turnul de Control al unui Panopticon sau Supraom global.
De aceea, singura speranță ne-o punem în cei ce cred în premisa libertății conștiinței, deoarece ei sînt, la o adică, singurii care pot fisura, scurtcircuita și e-libera bătrînul nostru creier de propriile condiționări sau „programări” mentale. Iar cei ce neagă această premisă ignoră că o neagă de fapt tot din interiorul ei, ignorînd astfel însăși imparțialitatea legii sau naturii ei: aceea de a-ți făuri cu ea propriile lanțuri, tipare și condiționări mentale sau, dimpotrivă, de a le deconstrui.
Ramona Ardelean este doctor în filozofie, lector al Universității Politehnice din București. Ultima carte: Eul și fragmentarea conștiintei umane. O explorare din perspectiva fizicii cuantice, filosofiei, teologiei și psihanalizei, Editura Humanitas, București, 2019 (varianta e-book) și Editura „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2019 (varianta tipărită).
https://dilemaveche.ro/sectiune/la-fata-timpului/dictatura-digitala-a-supraomului-633863.html
//////////////////////////////////////////
Cozmin Gușă despre mecanismele Statului Paralel: „S-ar putea ca liderul acestui joc operativ să fie Orlando Nicoară”
Scris de: ZIUA NEWS
Cozmin Gușă despre mecanismele Statului Paralel:
Analistul politic Cozmin Gușă consideră că unul dintre pionii mega-afacerii preluării Telekom România este Orlando Nicoară, un reprezentant al Statului Paralel, care a „pus umărul” la prăbușirea imperiului media al lui Adrian Sârbu.
„Această investigație pornită de Alexa și continuată de către Clubul de Presă e una de tip școală despre cum acționează statul paralel în România. Dacă despre mine sau Maricel Păcurau sau Alexa se știe că avem cifre de afaceri, se știe că suntem pe piciorale noastre, atunci când vorbim despre Tomșa sau Nicoară, vorbim de niște interpuși ai reprezentanților Statului Paralel. Este vorba de cooperativele de securiști. Aș vrea să se înțeleagă că acest scandal duce la tranzacții ce afectează siguranța naționala, ci și la jocuri de putere la alegerile din 2024. Acolo vor fi folosiți bani și dosare. Scandalul se va extinde, unde, ce am văzut? În combinație cu acești interpuși ai lui Coldea, a venit regele pariurilor, domnul Sașa Drăghici, proprietarul Superbet. Printre asociații lui Nicoară de la News.ro este și acest rege al păcănelelor, care vrea să intre în jocurile de putere prin intermediul presei. Domnul Vasile Iuga nu a fost susținut și votat de nimeni, dar apare în toate combinațiile. El e statul paralel. El nu beneficiază de aportul romanilor sau de o numire constituțională, ci sunt puși să administreze entități care generează bani. Eu îi cunosc pe toți din această combinație. Pe Dîncu îl știu de peste 20 de ani, iar de fiecare dată când m-am certat cu el a fost din pricina prieteniei lui cu Coldea și Maior. Pe Adrian Tomșa îl știu și pe el de peste 20 de ani și nu poate să-mi spună că nu e interpusul lui Zoltan Teszari în această afacere. Dacă ne aducem aminte, pachetul de acțiuni de la CFR a fost transferat către acest grup, în schimbul libertății lui Paskany, care acum e consultantul lui Orban.
Lista personajelor ce apar în anchetă este una tare de tot, lungă, ba chiar înfricoșătoare prin implicații. Îi găsiți aici pe membrii celebrului Grup de la Cluj, Florian Coldea, Vasile Dîncu, Ioan Rus, Ovidiu Turcu, apoi pe proprietarii și deținătorii televiziunii Prima și a multor altor entități media, dar și a drepturilor de televizare a fotbalului românesc, numiții Adrian Tomșa și respectiv Orlando Nicoară. Este implicat proprietarul Digi, miliardarul fără chip Zoltan Teszari. Apare un misterios Vasile Iuga, prezentat ca ideolog și coordonator al guvernărilor Statului Paralel din România, așa cum a fost cea a lui Cioloș, un tip prezent în conducerea afacerilor rusești din România, de la ALRO Slatina în special. Apar miliardari ruși, oameni apropiați de Putin, apoi un tip pe numele său Ovidiu Ghiman, un fel de șef pe la Telekom România, familia Schelean, ce patronează Favorit TV, șeful Biroului Român de Audit Transmedia, vă dați seama până unde ajunge caracatița, pe numele său Dragoș Stanca, un tip pe care Sorin Ovidiu Vântul îl folosea, dar cu care „ștergea și pe jos” pe vremuri; celebrul Dan Pazara, un tip care a condus Agenția de Valorificare a Proprietăților statului pe vremuri și de vreo 20 de ani este în conducerea OMV, deci avem și filiera OMV, unde apare și soția acestui Dan Pazara, asociată cu Orlando Nicoară, unul din șefii de la Prima, într-o agenție de știri care a fost sponsorizată și fondată cu banii de la OMV. Multe alte personaje celebre, dar cu roluri precise, apar în acest scandal: Laura Codruța Kovesi, George Maior, Răzvan Burleanu de la FRF, până și Ilie Dumitrescu și pariurile sportive, mulți, mulții alții.
Tomșa nu e chiar greul din această afacere, dar nu pot să-l las să facă așa ceva în numele securiștilor. S-ar putea ca liderul acestui joc operativ să fie acest micuț, dar extrem de activ, Orlando Nicoară. Împreună cu nevasta lui Pazara a venit să-mi propună să intru în parteneriatul News.ro. Tot eu sunt primul cu care a stat de vorbă cu Sârbu. Știu despre rolul lui Orlando Nicoară în arestarea lui Sârbu, în timp ce Nicoară făcea bani cu OMV Petrom. De asemenea, trebuie menționat că Dan Pazara a fost desemnat din partea statului român să privatizeze Romtelecom”, a declarat Cosmin Gușă.
https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/cozmin-gu-despre-mecanismele-statului-paralel-s-ar-putea-ca-liderul-acestui-joc-operativ-s-fie-orlando-nicoar-1579925
/////////////////////////////////////////
DNA și Parchetul European, solicitate să ancheteze afacerile cu terenuri ale baronului Paul Stănescu prin interpuși
Scris de: ZIUA NEWS
Liderul REPER, Dacian Cioloș, îi solicită public premierului Marcel Ciolacu să răspundă dacă o serie de modificări legislative, făcute pe ascuns, așa cum dezvăluie o investigație de presă, au fost cu dedicație pentru fiul baronului de Olt, Paul Stănescu, astfel încât firma acestuia să câștige zeci de milioane de euro subvenții europene.
Toată afacerea cu iz puternic de DNA a fost dezvăluită de „România, te iubesc” de la PROTV.
„Îi cer lui Marcel Ciolacu să răspundă rapid dacă modificările legislative prin care PSD a transformat Delta Dunării în pajiște și cele prin care stuful devine eligibil pentru subvenții europene au fost făcute doar pentru ca firmele legate de prietenul său Paul Stănescu să primească milioane de euro bani europeni. Dacă e adevărat, asta arată cum Ciolacu conduce un partid care spoliază nu doar bugetul țării, ci și pe cel al Uniunii Europene prin șiretlicuri din care prosperă mafiile din jurul său.”, scrie Cioloș într-o postare pe pagina sa oficială de Facebook.
Pe de alta parte, in urma investiigatiilor de presa, atat DNA cat si Parchetul European au fost solicitate de REPER sa investigheze afacerile cu terenuri ale baronului Paul Stanescu, realizate fie direct, fie de fiul acestuia, fie prin alti interpusi.
ProTV: „Paradisul din Deltă s-a transformat într-un câmp de luptă între politicieni puternici, oameni de afaceri importanţi şi instituţii ale statului. Bătălia se dă pe terenuri şi cine le contrează. Miza ajunge la sute de milioane de euro, afaceri cu ramificații în birourile din ministere şi parlament.
O lege modificată pe ascuns anul acesta în Parlament a transformat Delta Dunării în pajiște. A doua zi cineva a mers la cadastru şi a schimbat în acte terenurile Deltei din ape în păşuni. Iar prin ordin de ministru al Agriculturii stuful a fost transformat din pix în furaj. În spatele modificărilor bizare se afla o miză de zeci de milioane de euro.
Povestea asta este despre cum au fost modificate legi, hotărâri de guvern şi ordine de ministru într-un interval de mai puţin de 6 luni, fără ca cineva să-şi dea seama care este miza finală
Anul acesta în numele localnicilor din Delta întreaga forţă legislativă şi administrativă a statului român s-a pus în mişcare pentru că în final să beneficieze de pe urma tuturor modificărilor doar două firme în care au intrat Ştefan Alexandrul Stănescu, fiul lui Paul Stănescu, numărul doi în PSD. Şi soţia unui fost consilier de la Ministerul Dezvoltării din timpul mandatului lui Paul Stănescu.
Din primăvară, recoltarea stufului, o activitate veche de zeci de ani în Delta, a fost trecută pe ascuns în categoria activităţilor agricole. Şi a devenit peste noapte eligibilă pentru subvenţii europene date în agricultură pentru …pajişti, nu pentru mediu sau deltă. Foştii guvernatori nu mai înţeleg nimic.
În această primăvară au solicitat subvenţii europene pentru 36.000 de hectare în Deltă. Şi ar urma să primească anual aproape 4,5 milioane de euro. Stuful a fost concesionat de la statul român pe o redevenţă de 17 ori mai mică. Deoarece la momentul semnării contractelor, în 2020, nimeni nu se gândea că recoltarea stufului are cum să devină vreodată o activitatea agricolă în urma căreia să şi primeşti bani europeni. În 25 de ani numai din subvenţii miza afacerii depăşeşte 100 de milioane de euro.
4 aprilie 2023. Mai sunt câteva săptămâni şi expiră termenul până la care fermierii pot depune cereri ca să primească subvenţii. Iar în România nu există nicio lege care să permită plata subvenţiilor europene stuful care creşte natural în Deltă. Intră în scenă Florin Barbu, deputat PSD de Olt. Un politician apropiat de Paul Stănescu în jurul căruia amendamentele obişnuiesc să apară din neant.
Barbu introduce brusc pe ordinea de zi şi un proiect de lege respins de Senat în 2021. Şi care de mai bine de 2 ani stătea uitat prin sertarele comisiei pe care deputatul o conducea.
PLX 183/2021 iniţiat de deputatul PSD de Vâlcea Eugen Neaţă îşi propunea să aducă modificări la ordonanţa care defineşte pajiștile şi cum pot fi ele utilizate. Acesta îşi dorește să poată ridica parcuri industriale şi ferme peisagistice pe pajişti. Doar că în comisia condusă de Barbu, proiectul apare 2 ani mai târziu, cu tot conţinutul în afară de titlu, şters. Dispar parcurile industriale şi fermele şi apar două noi amendamente despre paludicultură, un cuvânt care nici macare nu există în DEX şi care se referă la activitatea de recoltare a stufului din mlaştini şi turbării…adică din Deltă. Practic, Delta este transformată în pajişte.
Reprezentantul ministerului este şi el uşor confuz. Ştie că ministerul sau nu era de acord cu parcurile industriale pe pajişti, însă articolele au dispărut miraculos din proiect, aşa că îşi dă ok-ul.
În mod normal amendamentele apar şi dispar dintr-un proiect de lege la propunerea unor parlamentari , iar numele acestora trebuie trecute în dreptul oricărei modificări. Pe fişa din comisie nu apare niciun nume. Un parlamentar e şi el mirat cum s-a produs minunea.
Deputatul PNL Emil Dumitru este cel care întreabă uimit la sfârşitul şedinţei din aprilie, de unde au apărut totuşi amendamentele. N-a primit un răspuns nici până în ziua de azi”
La câteva luni după momentul din Parlament, Florin Barbu este promovat cu susţinerea lui Paul Stănescu în funcţia de ministru al Agriculturii în Guvernul lui Marcel Ciolacu.
În Oltenia, Florin Barbu este cunoscut mai ales drept „Busi Mafiotul”, în trecut mâna dreaptă a fostului primar al Slatinei, pușcăriașul Darius Vâlcov, fosta eminență cenușie a guvernărilor pesediste controlate de infractorul Liviu Dragnea. Se spune că are o avere impresionantă, ascunsă pe numele părinților (mari proprietari de terenuri, deși sunt niște modești pensionari) sau al altor interpuși. După epoca Vâlcov, Barbu s-a orientat rapid către clanul Stănescu ale căror ordine și nevoie le împlinește de niște ani buni deja.
În 2014, a ajuns, cu susținerea PSD, la conducerea Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare. La acel moment, protectorul său politic, Vâlcov, era ministru de Finanțe. Florin Barbu a rămas în funcție la ANIF până în 2020, în mandatul său fiind derulate proiecte de irigații de milioane de euro, cu firme de casă ale liderului PSD Olt (președinele CJ Olt, Marius Oprescu, un alt apropiat al baronului Stănescu) căror lucrări erau, la nivelul lui 2019, când PSD părăsea guvernarea, total nefuncționale. De altfel, Ludovic Orban spunea la preluarea guvernării „ANIF a cheltuit 500 milioane euro, iar pe canalele de irigaţii nu a curs nicio picătură de apă”.
Publicația Oltenia Maxima scrie într-un articol recent: „Aducem la cunoștința opiniei publice, dar și a organelor de urmărire penală situația averii ministrului Agriculturii, Barbu Florin-Ionuț, zis Busy Mafiotul, fostul director general al ANIF, despre care am prezentat în edițiile anterioare că deține prin interpuși societatea CARMIN POPSTAR PROD SRL, abonată la contracte de la ANIF în valoare de 72.161.344,44 lei fără TVA și de la Compania de Apă, unde soția sa Barbu Doinița deține funcția de manager financiar al Unității de Implementare a Proiectelor, contractul în valoare de 27.280.195 lei fără TVA, alături de alte sume care totalizează un milion de euro.
Locotenentul lui Darius Vâlcov, care l-a promovat la conducerea ANIF, nu s-a dezis de mentorul său aflat acum în pușcărie, cu privire la situația financiară și a averilor ascunse, deținute pe numele unor interpuși (membri de familie)”.
https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/dna-i-parchetul-european-solicitate-s-ancheteze-afacerile-cu-terenuri-ale-baronului-paul-st-nescu-prin-interpu-i-1579715
/’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’///////////////
Scris de: ZIUA NEWS
Dictatura digital-bancară: Ce se schimbă în tranzacțiile cu cash de la 1 noiembrie 2023
De la 1 noiembrie 2023 se modifica radical modul in care se pot face tranzactii cash. Amenzile sunt foarte mari pentru nerespectarea noilor plafoane. Iata un rezumat mai jos:
- Plati si incasari cash intre persoane fizice si companii
- Se pot face incasari si plati intre o persoana juridica si o persoana fizica în plafonul zilnic de 5.000 lei către/de la o persoană, pentru livrări ori achiziții de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanțe sau alte drepturi și primiri ori restituiri de împrumuturi sau alte finanțări.
Comentarii:
Pana acum plafonul era de 10.000 lei
Daca se depaseste plafonul de 5.000 lei, se aplica o amenda de 25% din suma care depaseste plafonul
Facturile care depasesc 5.000 lei se pot plati numerar in limita a 5.000 lei iar diferenta peste plafon se poate plati numai prin banca
Plafonul nu se aplica pentru plata salariilor
- Plati si incasari cash intre 2 persoane fizice
- Se pot face incasari si plati intre 2 persoane fizice in limita unui plafon zilnic de 10.000 lei / tranzactie până la data de 31 decembrie 2024
Comentarii:
Pana acum plafonul era de 50.000 lei
Daca se depaseste plafonul de 10.000 lei, se aplica o amenda de 25% din suma care depaseste plafonul
- Plati si incasari cash intre 2 persoane juridice
- Se poate incasa cash in limita unui plafon zilnic de 1.000 lei de la o persoana juridica
Comentarii:
Pana acum plafonul era de 5.000 lei
Daca se depaseste plafonul de 1.000 lei, se aplica o amenda de 25% din suma care depaseste plafonul
- Se pot face plati către persoanele juridice în limita unui plafon zilnic de 1.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 2.000 lei/zi
Comentarii:
Daca se depaseste plafonul de 1.000 lei, se aplica o amenda de 25% din suma care depaseste plafonul
- Se pot face plăți cash catre un angajat, pentru avansuri spre decontare folosite pentru plata furnizorilor, în limita unui plafon zilnic de 1.000 lei, stabilit pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare
Comentarii:
Pana acum plafonul era de 5.000 lei
Plafonul nu se aplica pentru platile aferente: diurnei, cheltuielilor aferente deplasarilor( transport, cazare)
- Soldul la Registrul de Casa
- Sumele în numerar aflate în casieria persoanelor juridice nu pot depăşi, la sfârşitul fiecărei zile, plafonul de 50.000 lei. Sumele în numerar care depăşesc plafonul se depun în conturile bancare ale acestor persoane în termen de două zile lucrătoare.
Prin excepție se admite depăşirea acestui plafon numai cu sumele aferente plăţii salariilor
Comentarii:
Conditie noua
Daca se depaseste plafonul de 50.000 lei, se aplica o amenda de 25% din suma care depaseste plafonul
Vezi aici toate modificarile fiscale
loading…
PUTETI CITI SI…
Cozmin Gușă despre mecanismele Statului Paralel: „S-ar putea ca liderul acestui joc operativ să fie Orlando Nicoară”
Cozmin Gușă despre mecanismele Statului Paralel: „S-ar putea ca liderul acestui joc operativ să fie Orlando Nicoară”
Analistul politic Cozmin Gușă consideră că unul dintre pionii mega-afacerii preluării Telekom România este Orlando Nicoa …
Contractele secrete încheiate din Europa cu Arabia Saudită: coruptia la nivel inalt din Marea Britanie
Contractele secrete încheiate din Europa cu Arabia Saudită: coruptia la nivel inalt din Marea Britanie
Guvernul britanic a facilitat plăţi de milioane de lire sterline către înalţi oficiali din Arabia Saudită de-a lungul de …
Cătălin Cherecheș s-ar afla pe o insulă din Italia împreună cu mama și soția lui. Cum a reușit primarul din Baia Mare să fugă din țară
Cătălin Cherecheș s-ar afla pe o insulă din Italia împreună cu mama și soția lui. Cum a reușit primarul din Baia Mare să fugă din țară
Primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, care a fugit din țară vineri, cu câteva ore înainte de a fi condamnat definit …
De ce vor de fapt să-l demită pe Guvernatorul Deltei Dunarii și care e legătura cu Scandalul Stufului al lui „Don Paul”
De ce vor de fapt să-l demită pe Guvernatorul Deltei Dunarii și care e legătura cu Scandalul Stufului al lui „Don Paul”
Fără tam-tam, ci mai degraba ca sa se puna batista pe țambal, a fost demis Gabriel Teodosie Marinov, guvernatorul Deltei …
Liviu Alexa detonează Grupul de la Cluj. Miliardarul Teszari combinat cu oamenii lui Coldea și bani rusești în tranzacții!
Liviu Alexa detonează Grupul de la Cluj. Miliardarul Teszari combinat cu oamenii lui Coldea și bani rusești în tranzacții!
După prima anchetă publicată acum o săptămână despre intenția lui Zoltan Teszari, patronul RCS-RDS, de a-și folosi banii …
Un pilot face dezvaluiri senzationale despre Agenda ocultă din spatele operațiunilor denumite Chemtrails VIDEO
Un pilot face dezvaluiri senzationale despre Agenda ocultă din spatele operațiunilor denumite Chemtrails VIDEO
„Chemtrails nu sunt nimic nou. Abia acum începem să le observăm, acesta este șocul pentru noi”, a declarat un pilot de a …
O fracțiune minusculă a elitelor globale emite la fel de mult carbon ca ultimele două treimi din omenire
O fracțiune minusculă a elitelor globale emite la fel de mult carbon ca ultimele două treimi din omenire
Cei mai bogați 1% din populația planetei (elitele globaliste) emit aproximativ aceeași cantitate de carbon ca și cele do …
Cazul „Mega-vaccinul” anchetat de DNA. Medicul Tudor Ciuhodaru: „Asta este crimă cu premeditare!”
Cazul „Mega-vaccinul” anchetat de DNA. Medicul Tudor Ciuhodaru: „Asta este crimă cu premeditare!”
Tudor Ciuhodaru, medic primar medicină de urgenţă, a comentat detaliile ținute ascunse de pe bonurile de comandă ale vac …
Tehnologie de auto-asamblare in tot mai multe produse farmaceutice: acum și in anestezicul dentar Carbocain
Tehnologie de auto-asamblare in tot mai multe produse farmaceutice: acum și in anestezicul dentar Carbocain
Informaticianul Irinel Lazareascu semnalează această descoperire pe contul său de facebook. Pentru unii, indiferent de d …
Cozmin Gușă: „Arestarea Caranilor are legătură cu Florian Coldea și cu spălarea a 6 milioane de euro!”
Cozmin Gușă: „Arestarea Caranilor are legătură cu Florian Coldea și cu spălarea a 6 milioane de euro!”
Consultantul politic Cozmin Gușă a adaugat o pistă foarte interesanta referitor la arestarea unor membri ai clanului int …
Florin Barbu i-a mințit pe țărani în privința tăierii porcului de Craciun. Mafia de la Olt face milioane de euro cu pesta porcină
Florin Barbu i-a mințit pe țărani în privința tăierii porcului de Craciun. Mafia de la Olt face milioane de euro cu pesta porcină
Țăranii români pot fi amendați în continuare dacă sunt prinși că transportă porci vii, dacă îi comercializează sau îi sa …
Scenariul Cyber Polygon al WEF pentru un „atac cibernetic global”: paralizarea alimentării cu hrana, energie electrică, comunicații, transport – sute de milioane de morți!
Scenariul Cyber Polygon al WEF pentru un „atac cibernetic global”: paralizarea alimentării cu hrana, energie electrică, comunicații, transport – sute de milioane de morți!
Forumul Economic Mondial (WEF), care reprezintă elitele financiare occidentale, a jucat un rol cheie în lansarea lockdow …
British Medical Journal publică un editorial șocant care citează medici care pun „schimbările climatice” mai presus de interesele pacienților
British Medical Journal publică un editorial șocant care citează medici care pun „schimbările climatice” mai presus de interesele pacienților
British Medical Journal (BMJ) a publicat un editorial în care îi îndeamnă pe medicii de pretutindeni să își reorienteze …
Canada eutanasiază 36 de cetățeni în fiecare zi. Sinuciderea asistată reprezintă 4,1% din decesele la nivel național
Canada eutanasiază 36 de cetățeni în fiecare zi. Sinuciderea asistată reprezintă 4,1% din decesele la nivel național
Una dintre capitalele mondiale ale eutanasiei, Canada, revine în actualitate pentru numărul mare de cetățeni care mor în …
Un document Forumului Economic Mondial din 1991 expune în detaliu planul globalist de depopulare până în 2030
Un document Forumului Economic Mondial din 1991 expune în detaliu planul globalist de depopulare până în 2030
În 1991 a fost publicat un document al Forumului Economic Mondial (WEF) care detalia planul de reducere drastică a popul …
Firmele de asigurări din SUA sunt „disperate” de creșterea alarmantă a numărului de decese în rândul tinerilor
Firmele de asigurări din SUA sunt „disperate” de creșterea alarmantă a numărului de decese în rândul tinerilor
Directorii celor mai mari companii de asigurări din Statele Unite sunt panicați de faptul că adolescenții, tinerii și am …
Dr. Ana-Maria Mihalcea: Vaccinurile noi pentru copii împotriva bolilor comune conțin roiuri de nanoboți, puncte cuantice, filamente și hidrogel cu autoasamblare!
Dr. Ana-Maria Mihalcea: Vaccinurile noi pentru copii împotriva bolilor comune conțin roiuri de nanoboți, puncte cuantice, filamente și hidrogel cu autoasamblare!
Dr. Ana-Maria Mihalcea a postat o serie de videouri pe blogul său cu analiza vaccinurilor noi pentru copii împotriva ruj …
Misterul morții avocatului Mitropolitului Longhin Jar. Biserica afirmă că „toate organele au încetat să mai funcționeze simultan”
Misterul morții avocatului Mitropolitului Longhin Jar. Biserica afirmă că „toate organele au încetat să mai funcționeze simultan”
Valentin Suhar (51 de ani), unul dintre avocații Mitropolitului Longhin Jar de la Mănăstirea Bănceni, a murit în mod „mi …
Klaus Iohannis petrecere în Tanzania cu români dați în urmărire generală
Klaus Iohannis petrecere în Tanzania cu români dați în urmărire generală
Aflat în Tanzania, președintele Klaus Iohannis a participat la o petrecere la hotelul din Dar es Salaam alături de român …
Moderna recunoaște că vaccinul ARNm COVID poate dezvolta cancer. Miliarde de fragmente de ADN găsite în fiole
Moderna recunoaște că vaccinul ARNm COVID poate dezvolta cancer. Miliarde de fragmente de ADN găsite în fiole
Dr. Robert Malone și-a făcut apariția în această săptămână la o audiere „Leziuni cauzate de vaccinurile COVID-19”, condu …
Robert Kennedy Jr: „Tatăl lui Woody Harrelson a fost implicat în Asasinarea lui JFK”
Robert Kennedy Jr: „Tatăl lui Woody Harrelson a fost implicat în Asasinarea lui JFK”
Analist militar american: SUA își face baze în România, pentru că aici pot polua nestingherite
Analist militar american: SUA își face baze în România, pentru că aici pot polua nestingherite
România a inaugurat zilele astea un nou centru de pregătire a piloților F-16 care deservește aliații NATO ai Bucureștiul …
Buncărul de sub spitalul Al-Shifa din Gaza, folosit în prezent de Hamas, a fost construit de Israel în 1983
Propaganda israeliană spune că spitalele din Gaza sunt ținte legitime pentru că sub acestea Hamas a construit un sistem …
PFAS – Otrava care e in noi toți și e indestructibilă: cum ne omoara cu zile marile corporatii multinaționale VIDEO
Aceste substanțe chimice toxice sunt atât de răspândite în produsele de consum și de producție, încât se găsesc peste to …
Strict Secret: Pentagonul se aprovizionează cu petrol rusesc interzis oficial – investigatie Washington Post
O parte din produsele petroliere contractate de Departamentul american al Apărării prin intermediul unor furnizori din G …
B
Bill Gates e acuzat că achiziționează terenuri și amenință micile ferme cu un scop pervers si nu pentru „salvarea planetei”
O nouă carte menită să „expună clasa miliardară” afirmă că investițiile cofondatorului Microsoft, Bill Gates, în îngrășă …
DNA și Parchetul European, solicitate să ancheteze afacerile cu terenuri ale baronului Paul Stănescu prin interpuși
Liderul REPER, Dacian Cioloș, îi solicită public premierului Marcel Ciolacu să răspundă dacă o serie de modificări legis …
Un jurnalist german de top a primit 600.000 de euro de la un oligarh apropiat de Putin, dezvăluie o scurgere de informații
Un jurnalist german de top, considerat de mult timp unul dintre cei mai buni experți independenți din Germania în ceea c …
Proiectul Iceworm: Armata americană a încercat să construiască un oraș nuclear secret sub gheața Groenlandei
La sfârșitul anilor 1950, armata americană era atacată de un dușman formidabil: bugetul. Strategia „New Look” a președin …
Unitatea secretă NILI însărcinată cu eliminarea teroriștilor Hamas implicați în atacul din 7 octombrie își trege numele din Biblie
O unitate secretă israeliană, formată din agenți din serviciile de securitate și informații, a fost înființată pentru a …
https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/dictatura-digital-bancar-ce-se-schimb-n-tranzac-iile-cu-cash-de-la-1-noiembrie-2023-1579462
///////////////////////////////////////////
VREM LIBERTATE? Sau DICTATURĂ DIGITALĂ și SUPRAVEGHERE TOTALĂ?
Redactia BUCIUMUL
Personal, mă preocupă din ce în ce mai puțin subiectele la ordinea zilei în mass-media, plandemii lansate în beneficiul Big Pharma, războaie provocate pentru profitul Complexului Militar Industrial etc.
În schimb, mă preocupă din ce în ce mai mult măsurile și legile strâmbe adoptate într-un cvasi-anonimat, fără proteste ca în plandemie, doar cu câteva semnale de alarma lansate de persoane din societatea civila sau de viitori candidati pentru parlamentul european. Aceste legi anti-nationale și anti-umane în fapt, care se adopta pe tacute, vor afecta drastic viitorul copiilor noștri. Mă preocupă asadar din ce în ce mai mult lumea în care vor trai ei.
Consider că anul viitor, dacă nu intervin alte catastrofe mondiale fabricate în laboratoarele de la Davos, vom avea de ales între LIBERTATE sau sclavie. De aceea cred că e cruciala UNITATEA ROMÂNEASCĂ în jurul singurei formatiuni cu sanse de a accede la GUVERNARE, care și -a declarat raspicat în atâtea randuri OPOZIȚIA la aceste legi liberticide și pozitionarea pentru LIBERTATE.
Și ca să nu spuneti că nu AŢI știut, iată agenda care ni se pregateste în caz că veti alege să dati gir în continuare slugilor care cred că s-au angajat deja să o implementeze, sau în cazul în care nu vă veti prezenta la alegerile de la anul. Pentru că repet va fi în joc LIBERTATEA noastră și a copiilor noștri…
DUMNEZEU SĂ NE AJUTE!
„CUM NI SE FURĂ LIBERTATEA
Sub ochii noștri, treptat și în lipsa oricărei reacții de împotrivire firești, civice, legale.
Întîi ne restrîng plățile în numerar, pe urmă vom avea doar monedă virtuală și acces la plăți digitale. Se instituie astfel un control pe proprietate, pe venituri și pe voința noastră. Cine nu e cuminte riscă să nu mai aibă acces la banii lui.
Fiecare din noi va căpăta o identitate digitală, în care vor fi stocate toate informațiile despre noi ca persoană. Decizia e luată deja, iar CE lucrează la implementare.
Alt lucru hotărît: vom călători numai pe baza unui ”certificat verde”, care va atesta că am acceptat inacceptabilul. CE și OMS au bătut palma.
Cenzura opiniei pe internet este o realitate pe rețelele sociale, însă curînd va deveni politică de stat pentru întreg mediul online și obligație pentru instituții publice și private.
Nu vom mai putea mînca decît produse sintetice, pentru că acelea naturale sînt pricină de poluare. Legea porcului, care ne interzice să creștem cîți porci vrem, să-i tăiem în propria ogradă și să-i consumăm în familie și cu prietenii, este doar începutul. Ca și autorizarea hranei pe bază de insecte.
În oraș vom circula numai pe distanțe care pot fi acoperite în 15 minute de mers pe jos, cu bicicleta sau cu mijloace de transport în comun, ca reflex al nebuniei verzi.
Nebunie care va determina transformarea radicală sau dispariția unor industrii, cu consecințe sociale nebănuite.
Morala publică de extracție creștină va fi înlocuită cu una fundamentată ideologic, care ne va împiedica să mai trăim creștinește. Orice recurs la tradiția noastră creștină va fi pedepsit.
Bomboana pe colivă va fi creditul social, de inspirație chineză. Atunci și numai atunci vom fi cu desăvîrșire ”sclavi fericiți”.
Unde a ratat comunismul materialist-dialectic să aducă ”raiul pe pămînt” cu forța, va izbîndi marxismul cultural, care a procedat la reeducare prin sistemul academic, prin presă și divertisment?„
Alexandru Mihail
https://national-info.ro/2023/11/04/vrem-libertate-sau-dictatura-digitala-si-supraveghere-totala/
//////////////////////////////////////////
Valter Roman și momentul cel mai rușinos din istoria Ungariei
Prof. univ. dr. Ion Coja
Există un asemenea moment „cel mai rușinos din istoria Ungariei”? Există, cu siguranță, chiar mai multe și avem de ales care este cel mai cel mai dintre toate! Situația aceasta o întâlnim la toate popoarele, la toate statele. Dacă mă gândesc la Franța, bunăoară, aș localiza acel moment la 14 iulie 1789… Iar dacă mă gândesc la români, eu aș avea de ales între 23 august 1944 și 25 decembrie 1989! Firește, este loc și pentru alte păreri. Eventual însoțite de explicații!
Deocamdată ne rezumăm la frații noștri de la Budapesta. Și emit ipoteza că acest moment al lor de rușine în eternitate ar putea fi cel petrecut în martie 1944, când guvernanții unguri au decis ieșirea din războiul anti-sovietic. Gest în sine eroic și de mare curaj! Numai că totul s-a terminat în câteva ore, până când la fața locului au sosit două avioane care au desantat din înaltul cerului direct în piața celebrului Parlament de pe malul Dunării câteva zeci de parașutiști, nu mai mulți, iar nemțălăii dracului, de parcă ar fi fost la ei acasă, iar Ungaria ar fi fost un sat fără câini, prusacii aceia zic au intrat în clădirea Parlamentului și au restabilit statu quo-ul în câteva minute, fără să tragă un foc de revolver. Dacă mai țin bine minte, l-au scos din funcție și pe amiralul fără flotă și au adus la guvernare o gașcă de bozgori mai serioși, capabili să respecte tratatele semnate la începerea războiului!
Toată povestea este mai presus de orice comică rău! Să tot rîzi cu tot ce ai pe tine! Ce o fi fost în capul bieților honvezi când au declarat război teribilei armate naziste?! Ce calcule năuce și-au făcut, cu ce nădejdi, cu ce argumente?! Cu ce armament?!
Eh, aici intervine intervenția istorică și decisivă a lui Valter Roman!
Cine nu știe, afle acum că Valter Roman a fost un fiu de rabin, crescut în drag de limba maghiară și de ideologia marxist-leninistă! Născut în Transilvania, intrat în rândurile Internaționalei bolșevice, a fost însărcinat să se declare român și să ajungă membru al conducerii Partidului Comunist din România. Astfel că ajunge și la Moscova, unde va lucra în timpul războiului la serviciul de propagandă anti-nazistă și anti-antonesciană, pe unde radio și în limba română. În această calitate ajunge în contact cu multă lume bună din anturajul lui Stalin, printre care și cu adjunctul ministrului de externe bolșevic, Litvinov, tot așa, fiu de părinți evrei. Cu acesta Valter discută și subiectul Transilvania, ajungând și la întrebarea întrebărilor: Ce se va întâmpla cu Transilvania la sfârșitul victorios al războiului pentru Apărarea Patriei? Ce intenții are măritul Stalin cu Transilvania?
Și Valter Roman află ce intenții are Stalin! Află ce decizie a luat genialul generalisim! Decizia luată era ca Transilvania să revină României sau Ungariei în funcție de ce atitudine vor lua în următoarea fază a războiului, care dintre cele două țări va întoarce prima armele împotriva partenerului german!
Să ne punem acum în situația lui Valter Roman, care ajunge în posesia unui secret politic/militar atât de important: cunoaște decizia luată de Stalin! O informație extrem de utilă pentru fiecare dintre cele două capitale: București și Budapesta! De importanță capitală! Capabilă să schimbe cursul istoriei fiecărei țări angajate în disputa pentru Ardealul atât de râvnit! Ce putea să facă comunistul român cu această informație?
În mare, Valter Roman avea două opțiuni:
– să stea deoparte și să lase lucrurile să se desfășoare de la sine<
– să intervină în desășurarea istoriei și să dea mai departe importanta informație uneia din părți. Caz în care era din nou pus să aleagă între două variante: să informeze autoritățile de la București sau pe cele de la Budapesta! Cui să-i facă acest imens serviciu determinând soarta Transilvaniei! A cui să fie?
Ca membru al Partidului Comunist din România ai putea crede că Valter Roman va dezvălui marele secret autorităților de la București! În virtutea unei obligații cetățenești elementare, numită patriotism. Numai că partidul său se numea „din România”, nu „Român”. În titulatura sa P.C.(din)R. își dădea adresa, din România, iar nu apartenența la un popor anume, în slujba căruia își propunea să lupte pentru un viitor luminos, cel comunist! P.C.(d)R. al lui Valter Roman era, în fapt, un partid al unor minoritari veleitari din România, majoritatea evrei sau maghiari, legați de teza programatică că România este un stat alcătuit prin cotropirea unor ținuturi la care nu avea dreptul: Basarabia, Transilvania, ba chiar și Dobrogea, un stat așadar multi-național, sortit desmembrării la primul cutremur istoric! Clipa adevărului pentru România sosise și urma să se împlinească prin intervenția magistrală a numitului Valter Roman!
Aceasta era teza înscrisă în programul politic al P.C.d.R. Decizia lui Valter Roman, trebuie să recunoaștem, nu putea să fie decât una, luată fără nicio dezbatere interioară, fără nici urmă de remușcări! Ci, probabil, cu sentimentul stenic că intervine în marea istorie de partea adevărului și a justiției! Că face o mișcare demiurgică! Justițiară!…
Nu ne e greu să ne imaginăm cum s-a privit în oglindă Valter Roman în acele zile! Cu cât respect de sine! Cu câtă mulțumire de sine că trăda România, al cărei cetățean era, cu un așa de mare folos pentru eternul adversar Ungaria!
Așa că Valter Roman a plasat informația la Budapesta. Nu cred că a vîndut-o, ci a dat-o pe gratis, din atașamentul său sufletesc la interesele Budapestei. Cu reciproca: sabotajul sistematic a tot ce înseamnă interes românesc, moldo-valah! Țel căruia și-a închinat întreaga sa viață, se pare! Ba chiar nu numai viața sa, ci și a fiului său, zisul Petre Roman! Un fel de mică dinastie de trădători de patrie! În care, cum este și firesc, performanțele fiului vor întrece izbânzile genitorelui.
Ar mai fi o întrebare: contribuția lui Valter Roman la desfășurarea istoriei s-a rezumat la transmiterea informației, a „pontului”, sau îi aparține lui Valter R. și sfatul privind felul cum să acționeze Budapesta în continuare. Adică gestul penibil al Budapestei de a declara ieșirea sa intempestivă din Axa Berlin-Roma-Tokio a fost cumva ideea lui Valter Roman, individ cu multă experiență internațională, sau a fost ideea lui Horthy, a vreunui consiliu de specialiști militari din echipa de guvernare? Indiferent de răspunsul pe care îl dăm la această întrebare faptul în sine rămâne același: un eșec rușinos, lamentabil, al clasei politice, un eșec al actului de trădare săvârșit de evreul cominternist.
Foarte probabil este că Stalin a aflat de manevra ticăloasă e evreului potlogar! E foarte posibil ca celălalt evreu, Litvinov, să fi mirosit ce secătură de om era Valter al nostru, iar gestul incalificabil al acestuia să fi contat în sens opus la decizia finală a Moscovei! N-ar fi fost prima oară când un evreu serios sare decisiv în ajutorul României! Căci există și asemenea evrei!
Din păcate manevrele anti-românești ale lui Ernst Neulander – acesta a fost numele cu care a intrat în viață ca evreu maghiar clientul nostru, au mai avut și momente de reușită! Cu urmări tragice pentru români! Pentru lumea românească! Mă gândesc la informația pusă în circulație de Titus Popovici, tovarăș de Comitet Central al P.C.R. cu tovarășul Valter Roman. Acesta din urmă a considerat că se poate lăuda cu o vitejie din timpul Războiului Civil din Spania. O ispravă de o rară ticăloșie: aflat pe frontul războiului amintit, într-un moment de acalmie, când beligeranții de ambele părți se înțelegeau între ei să înceteze focul pentru a aduna răniții și alte activități de gospodărire a tranșeelor, Valter Roman a auzit vorbe românești rostite într-un grup de combatanți franchiști. Români pe frontul războiului din Spania?! Nu puteau fi decât niște legionari, cei șapte care veniseră din România să apere Crucea și Cuvîntul lui Hristos! Și ce gând i-a trecut prin minte netrebnicului de Valter Roman? A semnalat unei baterii de artilerie locul unde se află românii pentru a-și orienta într-acolo tirul ucigaș! Așa au pierit Moța și Marin, eroii legionari întrați în mitologia populară.
Gestul lui Valter Roman, dacă este real (!), este de o ticăloșie fără seamăn! Denotă o ură viscerală, animalică, față de români! Reversul oribilei crime l-au constituit funeraliile celor doi legionari. Înmormîntarea lor s-a transformat într-o demonstrație de forță organizatorică a legionarilor care a dovedit întregii lumi cât de bine organizați erau legionarii! Ce mișcare disciplinată și eficientă ajunsese Mișcarea!
E drept că felul cum s-au desfășurat acele funeralii i-a băgat în sperieți pe adversarii Legiunii, pe regele poltron mai ales! Represaliile gândite și aplicate de rege asupra Mișcării s-au înăsprit și au culminat prin cunoscutele masacre din noiembrie 1938 și septembrie 1939, când sute de legionari au fost uciși din ordinul regelui Carol II fără nici un temei legal, nici măcar o aparență de legalitate nu s-au ostenit s-o dea crimelor săvârșite!
Mă simt dator să închei acest comentariu povestind cum am ajuns la informațiile puse în pagină mai sus: în primele luni ale anului 1990, la insistențele doamnei Mioara Roman, soția lui Petre Roman și fostă colegă de catedră cu care am fost într-o excelentă colegialitate, i-am făcut o vizită primului ministru în palatul Victoria. Urma să-l cunosc și să-mi dau seama ce mare naționalist este. Ca să mă convingă, Petre Roman mi-a vorbit pe acest subiect despre tatăl său, marele activist cominternist Valter Roman. În acest scop mi-a dat două cărți auto-biografice ale tatălui său, din care eu să aflu despre isprăvile autorului. Pe care le-am citit cu mare atenție, exersându-mi meseria de filolog, adică de cititor, capabil să afle dintr-un text mai multe decât a vrut să spună autorul!
M-a pus pe gânduri relatarea discuției pe care a avut-o Valter Roman cu Litvinov! M-am mirat mai întâi că Valter Roman, ca cetățean român, nu a făcut nimic pentru ca la București să se afle despre intențiile lui Stalin cu privire la soarta Transilvaniei. Așa ar fi fost normal! Apoi mi-am dat seama că numai de la Valter Roman puteau să afle la Budapesta de deciziile luate la Moscova, ceea ce explica gestul penibil făcut de liderii unguri la sfârșitul lunii martie 1944. Gest disperat și ridicol! Penibil, pentru felul cum s-a încheiat.
Citind paginile auto-biografice ale numitului Valter Roman am mai râmas cu câteva suspiciuni, pe care nu am avut cum să le verific. Mai întâi cu celebra telegramă primită de Valter Roman de la Nicolae Titulescu, de a cărei autenticitate mulți tovarăși de baricadă comunistă s-au cam îndoit. M-aș îndoi și eu! Mai poate fi verificată?
În fine, Valter Roman susține că a urmat cursurile universitare la Praga, de unde a primit diploma de inginer! Ceva-ceva nu prea se leagă pe acest subiect și adaug și această suspiciune: dacă există o asemenea diplomă, nu cumva este falsă?! După război au fost foarte mulți evreii care și-au arogat calificări inventate! Numai dacă mă gândesc la evreii ceva mai vârstnici cu care am fost coleg la Facultatea de filologie și pot da câteva exemple celebre: Ovid Crohmălniceanu, Ioan Vitner, Paul Cornea, Savin Bratu, nu au avut pregătirea universitară pentru a preda cursurile ale căror titulari au fost!
Povesteau marinarii de pe vasul Transilvania, care a făcut câteva curse cu evrei ce au ales America de Sud după 1945. Au venit evreii pe vas cu o tiparniță la care s-au fabricat pe drum diplome universitare pentru toți călătorii. După care noii diplomați se plimbau pe coverta vasului și se gratulau cu saluturi ceremonioase: Vă salut, domnule profesor! Vă contra-salut, domnule avocat! Sau doctor ori inginer!…
A rămas de pomină printre evrei un compatriot care, când i s-a oferit să aleagă gradul didactic cu care să fie angajat la Universitate, a cerut să fie numit conferențiar, nu profesor! Pasă-mi-te, cum nu trecuse prin nicio facultate, considerase că titlul de conferențiar este superior celui de profesor!… Îi suna mai elevat! Mai academic! Firește, am avut colegi și evrei profesori „pe bune”! Un Iancu Fischer, un Ștefan Cazimir, o Lucia Wald… Toată cinstea și considerația! Mă laud că le-am fost coleg.
https://www.art-emis.ro/analize/valter-roman-si-momentul-cel-mai-rusinos-din-istoria-ungariei
///////////////////////////////////////////
China globalizează Lumea finanțându-i dezvoltarea
Prof. univ. dr. Corvin Lupu
Cu prilejul Forumului Aniversar al Noului Drum al Mătăsii, care s-a desfășurat în săptămâna 16-22 octombrie 2023, președintele Chinei, Xi Jinping a subliniat că țara sa a ajuns la o asemenea dezvoltare într-un cadru economic și politic internațional complex, încât Chinei îi merge bine doar dacă restului Lumii îi merge tot bine. Toate crizele economico-financiare internaționale afectează și China. Chiar și crizele adversarilor Chinei afectează China! La marele congres de la Beijing s-a afirmat cu tărie ideea că nimic nu este în siguranță dacă nu sunt toți actorii internaționali în siguranță. Ca urmare, China își propune să acționeze și să intervină pentru eliminarea din fașă a tuturor potențialelor crize economico-financiare de pe Glob.
De asemenea, subdezvoltarea lipsește mediul economic internațional de oportunități, situație în care progresele Chinei sunt și ele afectate negativ. Din această cauză, China a demarat de un deceniu uriașul proiect al Noului Drum al Mătăsii prin care urmărește să contribuie decisiv la strângerea legăturilor economice și pe multiple planuri cu Asia Centrală, Orientul Mijlociu, Africa și Europa și să contribuie mult la dezvoltarea tuturor partenerilor. Proiectul va conduce la finanțarea de către China a mii de obiective economice, de infrastructură, sanitare, de educație și culturale. Parcuri industriale, autostrăzi, aeroporturi, canale, linii feroviare de mare viteză, porturi și multe altele vor împânzi teritoriile statelor partenere ale Chinei. Este un proiect colosal, cel mai mare din întreaga istorie. Forța economiei chineze și sumele uriașe care se disponibilizează permanent în Banca Chinei, permit aceste finanțări, unele în totalitate, altele parțial, în conformitate cu dorințele statelor unde se derulează proiectele și cu conținutul contractelor.
Pe traseul acestui Nou Drum al Mătăsii, China va investi în afaceri care se vor derula în condiții de egalitate între parteneri, de câștiguri egale, fără ca cel care a finanțat proiectul să-și impună avantaje superioare și fără ca cel care a fost finanțat să fie îngenuncheat și transformat în supus, așa cum s-a întâmplat în Occidentul Europei după implementarea Planului Marschall, când toate statele vest-europene au devenit vasali ai SUA, iar ulterior, acești vasali ai SUA, cu susținerea Casei Albe, au dezvoltat un sistem colonial la periferia Uniunii Europene, sistem care a aservit și țara noastră.
Regimul politic din China, ca și cel din Rusia, a preluat multe componente ale regimului din lumea occidentală, dar le-a adaptat necesităților liniilor politice pe care le agreează China Și Rusia.
Bazându-se pe o experiență istorică și pe o cultură de mii de ani, chinezii au ajuns la înțelepciunea de a recunoaște că nici un regim politic nu deține adevărul absolut și că fiecare regim din istorie are părți bune și părți mai puțin bune, sau chiar părți rele. China implementează componente ale multor regimuri politice derulate de-a lungul istoriei și a abandonat multe racile ale regimului socialist de stat. Nu spun „comunist”, pentru că regimul comunist este o utopie care nu a existat niciodată, nicăieri în lume.
De exemplu, China a renunțat la ateism, la interdicțiile de circulație a cetățenilor și la fostele interdicții ca cetățenii să dețină proprietăți private. De altfel și Rusia s-a schimbat radical, doar că în România nu se prea știe. Din țară internaționalist proletară, cu regim ateu, adică globalist-marxist-leninistă, a devenit o țară naționalist-ortodoxă. Președintele țării merge duminica la Biserica Ortodoxă Patriarhală din Moscova și sărută mâna Patriarhului Chiril, apoi se reculege în rugăciune… Rusia Sovietică a fost condusă de evrei și de minorități naționale, iar Federația Rusă de astăzi este condusă de ruși și a eliminat cvazi-total puterea oligarhilor Kazaro-evrei și duce astăzi un război dur împotriva Kazaro-evreimii internaționale. China o sprijină total. Multă lume nu este atentă la substanța unor fenomene și evenimente. Propaganda occidentală manipulează în continuare popoarele supuse lor cu teza depășită, astăzi falsă, a intereselor divergente dintre Rusia și China, teza devenită astăzi complet de domeniul trecutului. Din orice punct de vedere am privi astăzi lucrurile, atâta timp cât SUA vor mai fi o putere importantă în Lume, Rusia și China vor strânge relațiile tot mai mult. Or, SUA vor rămâne pe termen mediu o putere importantă în Lume, care vor continua să dețină o sferă de influență care va continua să cuprindă aproximativ a opta parte a populației Globului.
Fosta Lume a III-a, aflată sute de ani sub jaful colosal al colonialismului occidental, ținută în subdezvoltare pentru a putea fi subjugată și jefuită mai ușor, se dezvoltă acum debordant sub impulsul Chinei, noua super-putere economico-financiară a Lumii. Foarte important este că făcând această uriașă finanțare, China nu-și propune să impună regimul ei politic al ei nimănui și susține cultura și civilizația tradițională a tuturor popoarelor, susține liniile politice diferite pe care și le aleg statele, în funcție de condiții locale și interese proprii, considerând că nici o civilizație nu este superioară alteia și nici o civilizație nu trebuie impusă prin influență. De asemenea, în cadrul Forumului Mondial al Noului drum al Mătăsii de la Beijing la care am participat s-a afirmat cu tărie necesitatea ca să fie ascultate, respectate și puse în aplicare toate ideile tuturor partenerilor globali.
Un moment important al marelui proiect al Noului Drum al Mătăsii l-a reprezentat anul 2014, când Banca Chinei a propus o arteră de finanțare de infrastructuri economice în state partenere. Unul din primele proiecte mari demarate a fost drumul feroviar de mare viteză din Indonezia, care leagă Jakarta de Bandung, realizat cu tehnologie și echipamente chinezești de nivel înalt. A costat sume colosale, pentru că traversează regiuni montane, ape, mlaștini, terenuri alunecoase etc.
O altă linie ferată de mare viteză care a costat 17 bilioane de yuani (!) a fost finanțată de Banca Chinei și leagă această țară de Laos. Ea are o importanță foarte mare. În amonte și în aval de această linie ferată de mare viteză s-au făcut conexiuni cu foste regiuni izolate care urmează să se dezvolte mult. De altfel, din aproape în aproape, aceste ultra-moderne căi de comunicații vor lega China de Asia Centrală, Orientul Mijlociu, Africa și Europa. Ele vor fi dublate și de centuri de autostrăzi, de aeroporturi și de modernizări de porturi.
O altă cale ferată de mare viteză este finanțată de Banca Chinei și în curs de construire de-a lungul întregii coaste de est a Malaieziei. Linia ferată va fi dată în folosință în anul 2026.
Emiratele Arabe Unite, foste partenere ale SUA, care au întors spatele Occidentului, au aderat la BRICS și colaborează strâns cu China și cu Rusia, s-au înscris și ele pe Noul Drum al Mătăsii. Banca Chinei contribuie cu o parte din finanțarea unui gigantic proiect de energie solară în Abu Dhabi, obiectiv pe care îl realizează China`s Jinko Power și Electricite de France. De asemenea, în Dubai, China construiește un sistem gigantic termal-fotovoltaic integrat, valorificând energia solară.
În regiunea Bukhara din Uzbekistan, China construiește un complex energetic bazat pe forța vântului. La finalizare, complexul energetic eolian va fi capabil să genereze 3,5 bilioane de kilowați/oră anual. Finanțarea aparține unui consorțiu de bănci condus de Banca Chinei. Tot în Uzbekistan, China finanțează un uriaș proiect energetic bazat pe gaz.
Finanțările chineze au ajuns și în America Latină, cu toate că prin Doctrina Monroe, lansată încă în 1823, de președintele american cu același nume, acest continent a făcut parte din sfera de influență a SUA. Dar SUA, nerespectând sfera de influență pe care i-a recunoscut-o Rusiei în Europa de est și în alte părți ale Lumii, s-a trezit că nici Rusia și China nu mai recunosc exclusivitatea SUA în America Latină. Astfel, astăzi, SUA plătesc un preț colosal pentru lăcomia de a acapara state din Centrul și Estul Europei, cu resurse naturale limitate, pierzând controlul asupra unor state mult mai bogate în resurse și mai populate. Brazilia și Argentina sunt membre ale BRICS. Mexicul, „gard în gard” cu SUA, are și el cerere de aderare la BRICS și speră că la summit-ul de anul viitor va adera la importanta organizație. În Venezuela, la mari adunări populare se scandează „Moarte SUA!”, se dă foc drapelului american, iar aceste manifestări au avut loc inclusiv în prezența președinților Chavez și Maduro. Nicaragua este condusă de Daniel Ortega, despre care presa americană a scris în mod repetat că este un agent al KGB. Nu mă mai refer la Cuba, care are un statut special, ca urmare a unei înțelegeri între Kremlin și Casa Albă, datând din anul 1962, care este în vigoare. În viitor, aceste realități ale sistemului internațional vor fi unul din principalele obiecte ale negocierilor care vor începe la sfârșitul conflictului internațional actual, pe care Papa de la Roma l-a numit „Al Treilea Război Mondial”. Deocamdată, Rusia a lăsat SUA estul Europei, inclusiv România distrusă de regimul euro-atlantic, dar a preluat, alături de China, influența în Asia, Africa și o mare parte a Americii Latine. Lumea s-a schimbat deja, chiar dacă în Occident aceste realități sunt abordate ca și când ar fi doar o chestiune de viitor.
Revenind la proiectele economice ale Noului Drum al Mătăsii, arăt că în Peru, cu finanțare chineză, se mărește și se modernizează la ultimele standarde mondiale portul Chankay, care va deveni principala poartă de intrare a produselor din China în America Latină, prin Oceanul Pacific.
Există state europene, din centrul și sud-estul Europei, care acționând în mod suveran, sfidând restricțiile impuse de regimul politic euro-atlantic, au ales să se dezvolte în parteneriat cu China. În cadrul manifestărilor Forumului Aniversar al Noului Drum al Mătăsii, într-una din zile, organizatorii ne-au proiectat un film transmis din Croația de către prim-ministrul acestei țări, Andrej Plenkovic, în care acesta mulțumește pentru finanțarea și construirea de către China, în Croația, a unui foarte mare complex energetic verde, ca și a liniilor de transport a curentului electric, lucrare mare care străbate zonele montane ale acestei țări.
În Bosnia și Herzegovina, în orașul Doboj, China a construit un spital ultra-modern, în valoare de 41 de milioane de Euro, bani dați cadou de către Banca Chinei. De altfel, în discursul și interviurile sale oferite presei, cu ocazia Forumului Aniversar al Noului Drum al Mătăsii, președintele Xi Jinping a menționat că nu vor fi avute în vedere doar mari parcuri industriale, autostrăzi, porturi și aeroporturi, pentru că acestea traversează sau se află în locuri unde oamenii nu au spitale, școli, apă și canalizări, iar China se va implica să le construiască. Proiectul este realmente gigantic. Pe unde face China afaceri cu alte state, care au fost în trecut ținute în subdezvoltare, ea dorește să educe oamenii, să-i școlească. Cel mai important capital este omul, iar cu oameni educați se vor obține performanțe mai mari pe toată linia. Globalizarea proiectată de China are în prim-plan educația. În România, s-a proiectat un regim politic prin care s-au dezorganizat programele școlare, se practică „spălarea creierelor”, pentru a se obține o populație ușor de stăpânit, care să nu sesizeze subtilitățile politicii de distrugere a nucleului vital al ființei naționale.
Serbia și-a încheiat prima etapă a colaborării cu Banca Chinei pentru modernizarea principalului operator de comunicații al țării, Telecom Serbia. Vor urma și alte etape. Președintele Vukici a fost prezent la marele congres de la Beijing. A stat în primul rând, lângă alți președinți și prim-miniștri ai unor state.
România, prin intermediul trădătorilor și slugoilor care au condus-o după lovitura de stat din decembrie 1989, a abandonat sau distrus mari realizări economico-sociale ale poporului român dintr-o perioadă de jumătate de secol și s-a lăsat pradă colonialismului euro-atlantic. Nici după ce țara a pierdut aproape totul, nu a decis să se refacă și nu vrea nici astăzi să colaboreze cu China.
Reamintesc că în noiembrie 2013, a sosit la București prim-ministrul Chinei, care era în primul an din cei zece în care a condus Guvernul Chinei și care a oferit României finanțări de mare amploare. Construcția unei linii ferate de mare viteză Curtici-București-Giurgiu-Constanța, care a fost oferită, ar fi însemnat posibilitatea tranzitului prin România a tuturor camioanelor grele către Balcani, în două ore, fără să mai polueze, mult mai ieftin, fără să mai supra-aglomereze șoselele și care ar fi făcut mai ușor de controlat penetrarea României cu droguri, persoane, armament, deșeuri etc. A fost propusă de partea chineză modernizarea și extinderea portului Constanța, iar China a propus să aducă la Constanța toate mărfurile pe care ea le exportă în Uniunea Europeană și să plătească în România taxa vamală de intrare a acestor produse în Uniunea Europeană. A fost o ofertă colosală. Nerealizându-se proiectul cu portul Constanța, China s-a reorientat și a preluat portul grecesc Pireu și plătește uriașe taxe vamale în Grecia, aceste sume contribuind mult la anularea deficitului financiar al acestei țări. Prim-ministrul Chinei a oferit atunci finanțare pentru repornirea Combinatului Oltchim Vâlcea și aducerea lui la capacitate de 100%, care nu fusese atinsă niciodată, pentru că au venit evenimentele din decembrie 1989 și punerea în funcțiune a tuturor capacităților de producție nu s-a mai finalizat. China era dispusă să cumpere toată producția de la Oltchim! Prim-ministrul Chinei a oferit finanțare pentru construcția de atâtea crescătorii de porci câți poate hrăni România, cu mențiunea că guvernul chinez va cumpăra tot excedentul de carne de porc. Astăzi, România importă între 75 și 80% din necesarul de carne de porc, iar samsarii de carne de porc sunt unii dintre cei care infectează România cu pestă porcină, pentru a scădea și mai mult mica noastră producție, în favoarea producătorilor din Occident. Cât despre instituțiile statului care ar trebui să asigure securitatea, inclusiv cea sanitar-veterinară, le putem uita! Frontierele României sunt un ciur, nimeni nu mai controlează ce intră și ce iese din țară.
România a refuzat, la ordin occidental, oferta Chinei. Ungaria nu a avut suveranitate și independență națională pe timpul dominației URSS și i-a resimțit tare lipsa. Ungaria a învățat de la România de atunci ce înseamnă să fii suveran și să te dezvolți foarte mult și să nu mai depinzi de ticălosul sistem financiar internațional Kazaro-evreiesc distrugător al popoarelor. În interiorul sistemului euro-atlantic, Ungaria și-a apărat suveranitatea decizională și a decis ca nici o decizie a organismelor internaționale care nu este conformă cu interesele poporului maghiar să nu fie acceptată. Ungaria duce astăzi o politică foarte apropiată ca orientare de ceas pe care o ducea România în perioada dinainte de 1989. În 1997, în ciuda unui referendum în cadrul căruia poporul maghiar a votat majoritar împotriva aderării la NATO, țara a fost inclusă forțat în organizație. După aderarea la UE, clasa politică maghiară a identificat pericolele deznaționalizării și transformării țării în colonie, a refuzat să accepte destinul care-i era hărăzit și s-a orientat repede. În anul 2010, partidul Fidesz și Viktor Orban au preluat puterea în Ungaria, au numit șefi la serviciile secrete devotați Ungariei, au cerut ajutor politic, economic și financiar Federației Ruse, au rupt acordul cu bancherimea jefuitoare de la FMI și au promovat o politică de independență națională. Ungaria a reușit să-și conserve valorile și interesele profunde! A arătat că și o țară mică, dar demnă, poate să învingă în lupta cu sistemul ticăloșit iudeo-occidental.
Ungaria se dezvoltă economico-social și național și are proiecte mari. Pentru aceasta, în primul rând s-a preocupat de problemele energetice. Ca resurse naturale, Ungaria nu are nimic: n-are petrol, n-are gaze, n-are suficiente cursuri de apă care să se preteze la construcția de hidrocentrale, n-are cărbune, are lemn foarte puțin. Ca urmare, în parte, le ia din România, redevenită sclava Austriei și Ungariei. Ungaria are societatea de petrol și gaz de stat „Mol”, cu toate că ea nu are resurse în acest domeniu deloc! România care are petrol și gaze, a renunțat la ele, le-a înstrăinat și nu mai are nici societate de stat în acest domeniu strategic de cea mai mare importanță. Asta înseamnă trădarea de țară! Apoi, Ungaria primește suplimentar gaze și petrol cât are nevoie de la Rusia și are permisiunea, ca o favoare, să plătească importurile din Rusia în ce monedă dorește. Țările occidentale sunt obligate să plătească importurile din Rusia în ruble. Rusia le construiește ungurilor o centrală nucleară cu patru reactoare, lângă Gyula. Creditul de 10 miliarde de Euro pentru această centrală a fost oferit tot de Rusia.
În anul 2021, cu finanțare din China, în Ungaria s-a construit cel mai mare parc energetic fotovoltaic. A fost realizat de firmele chinezești CNMIE și CNIC Investment. Linia ferată de mare viteză Budapesta-Belgrad, a fost finanțată și construită tot de chinezi într-un timp record. Tot în 2021, Banca Chinei a oferit Ungariei o finanțare de 137,1 milioane de Euro pentru modernizarea serviciilor financiare ale țării. În Ungaria, Banca Chinei s-a implicat în finanțarea cu sume importante a unor studenți unguri și internaționali ai Academiei de Muzică „Franz Liszt”, timp de opt ani la rând. Banca Chinei a donat bani pentru finanțarea Școlii Bilingve Ungaro-Chineze din Budapesta, iar anul acesta a făcut donații pentru digitalizarea învățării.
Viktor Orban a sosit la Beijing în 16 octombrie 2023. Eu eram deja în capitala Chinei. A doua zi a avut o întrevedere cu noul prim-ministru al Chinei, Li Qiang, cu care a semnat 20 de contracte de finanțare a unor mari proiecte, în valoare de multe miliarde de yuani!
Viktor Orban nu-i iubește pe români. Poate chiar îi urăște. Eu admir însă la el modul exemplar în care promovează interesele Ungariei, felul în care luptă pentru poporul său. De un asemenea conducător ar avea nevoie România, bineînțeles român, nu străin sau minoritar. În istoria României, minoritarii nu au agreat niciodată o Românie puternică. Cu cât a fost România mai slabă și românii au dus-o mai greu, minoritarilor le-a mers mai bine. Ăsta este adevărul, indiferent pe cine supără el.
Orban a avut multe frâne din Occident. Occidentalii au încercat să-l răstoarne. Escrocul internațional Kazaro-evreu George Soros a finanțat ziare care să-i strice imaginea lui Viktor Orban, a organizat mișcări populare pentru a-l răsturna de la putere. În fine, au fost multe, dar dacă nu trădează serviciile secrete, aceste acțiuni sunt parate și țara merge înainte. Neputându-l răsturna de la putere, recent, forțele occidentale și Comisia Europeană a încercat să-l paralizeze, blocând Ungariei toate fondurile europene. Dar Ungaria s-a descurcat. A fiscalizat apăsat companiile multinaționale occidentale, colectând sumele de care avea nevoie guvernul și a anunțat că se va opune prin veto atât ajutorului european pentru Ucraina, cât și pactului pentru migrație pe care l-au născocit cei care doresc să reverse asupra noastră noi milioane de venetici de pe alte continente. Ca urmare, Uniunea Europeană, sub presiune Kazaro-evreiască și a marilor companii multinaționale din Ungaria, a anunțat că permite accesul Ungariei la cele 30 de miliarde de Euro fonduri europene și i-a disponibilizat deja prima tranșă de 13 miliarde de dolari. Asta înseamnă politică la nivel înalt în favoarea țării tale. Ungaria se va dezvolta continuu și așteaptă momentul în care românii din Transilvania, deznaționalizați, cu creierele spălate și neatenți la perspective, exact ca în decembrie 1989, să dorească să trăiască sub unguri. Ungaria așteaptă acest moment și-l pregătește atent.
Viktor Orban a fost un copil foarte sărac, cu o copilărie foarte grea. La sărăcia familiei s-a adăugat și faptul că mama lui a avut mari conflicte cu propria mamă. Atât de mari încât familia lui a fost dată afară din casă de bunicii lui. Au plecat și s-au așezat într-un alt sat, pe pământul gol, unde și-au făcut o colibă. Preșcolar fiind, a trebuit să păzească porci și gâște. La școală a înțeles că învățătura este singura lui șansă să iasă din sărăcia familiei, iar prieteniile sunt foarte importante pentru cei ca el, care nu au nici un alt sprijin. A fost fruntaș la învățătură toată școala și a legat prietenii foarte trainice. Alături de colegii lui de liceu și de la facultatea de Drept pe care a urmat-o a fondat Partidul Fidesz și prin unii dintre colegi a condus și conduce serviciilșe secrete ungurești. Orban nu a permis ca Securitatea Ungariei să se globalizeze și să se pună la remorca serviciilor americane și vest-europene. De aceea este Ungaria liberă.
România este penetrată adânc de serviciile secrete ungurești. Cu deosebire SRI-ul este penetrat. În România, în timpul regimului Ceaușescu, Securitatea a încălcat ordinele decidenților politici și a rămas supusă KGB-ului, România s-a prăbușit sub loviturile complotiștilor internaționaliști, iar astăzi serviciile secrete din România sunt niște umile sucursale ale serviciilor secrete americane și vest-europene.
În zilele Forumului Aniversar al Noului Drum al Mătăsii, au cuvântat multe mari personalități și în afara șefilor de state și guverne și a cercetătorilor invitați. Fostul prim-ministru al Italiei, Massimo D`Alema, a subliniat că Drumul Mătăsii este un nou nivel, superior, al globalizării prin cooperare între egali. A subliniat că regimul sancțiunilor internaționale a dus Omenirea înapoi. Continuând ideile sale, fostul președinte al Republicii Chile, Eduardo Frey, a arătat că Republica Populară Chineză oferă statelor Lumii o mare șansă la dezvoltare. Fostul prim-ministru al Spaniei, Jose Luis Rodriguez Zapatero, a elogiat China și a arătat că această țară a salvat de la foamete sute de milioane de oameni și i-a trecut direct în bunăstare. În fine, au fost multe alte cuvântări interesante. Au vorbit oameni care chiar aveau ceva de spus. De acolo, de la Beijing, lumea se vede altfel.
Desigur, această șansă de dezvoltare este oferită de China celor care doresc să se dezvolte și să nu rămână doar colonii ale Occidentului decadent.
https://www.art-emis.ro/analize/china-globalizeaza-lumea-finantandu-i-dezvoltarea
///////////////////////////////////////////
Yuval Noah Harari – „21 de Lecţii pentru Secolul XXI”
General Br. (r) Dan Niculescu, Redactor şef al revistei „Dincolo de orizonturi”
Yuval Noah Harari, considerat a fi „guru secolului XXI” este de fapt profesor de istorie medievală şi militară în cadrul departamentului de istorie al Universităţii ebraice din Ierusalim. S-a născut la 15.02.1976 în Kiriat Ata, Israel. Harari a devenit celebru după publicarea cărţilor de succes „Sapiens: Scurtă istorie a omenirii” şi „Homo deus: Scurtă istorie a viitorului” cărţi ce au fost traduse în 50 de limbi, inclusiv în limba română. „21 de Lecţii pentru Secolul 21” este ultima sa carte, de asemenea publicată şi în România în acest an.
„21 de Lecţii pentru Secolul XXI” poată fi considerată o colecţie de eseuri ce tratează problemele ce preocupă omenirea în prezent, totuşi, la o analiză mai atentă se poate constata că totul se leagă, că nimic nu este pus la întâmplare, că istoricul iese la iveală şi încearcă să ordoneze problemele umanităţii, sau ca să-l cităm pe autor, ale lui Homo sapiens, astfel încât să înţeleagă direcţia spre care se îndreaptă. Lectura acestei cărţi este una complexă, deoarece acoperă aproape tot ce este de la război până la meditaţie.
În ultimă instanţă aceasta este o carte care îşi propune să ne ofere, înainte de toate, claritate asupra chestiunilor concrete din prezentul omenirii şi asupra viitorului imediat. Această clarificare este absolut necesară deoarece trăim vremuri în care schimbările sunt mai numeroase şi mai rapide decât în oricare altă perioadă din istoria omenirii. Iar cantitatea de ştiri false, de manipulare a minţii umane, de dezinformare e proporţională cu schimbările. Toată această situaţie, care probabil este una de tranziţie către o altă societate dominată de inteligenţa artificială şi biotehnologie, produce în mintea omului contemporan dezechilibre, nesiguranţă, teamă şi stres. Într-o lume invadată de informaţii irelevante, claritatea înseamnă putere. Cenzura nu înseamnă blocarea fluxului de informaţii, ci mai curând asaltarea oamenilor cu dezinformări şi lucruri care să le distragă atenţia.
„21 de Lecţii pentru Secolul XXI” face lumină în privinţa unora dintre cele mai presante chestiuni de pe agenda globală actuală. Cum facem faţă epidemiei de ştiri false? Mai sunt relevante naţiunile şi religiile? Ce ar trebui să ne învăţăm copiii? De ce trece democraţia liberală printr-o criză? Este iminent un nou război mondial? Ce înseamnă ascensiunea lui Donald Trump? Ce civilizaţie domină lumea – Occidentul, China, Islamul? Europa ar trebui să-şi deschidă porţile imigranţilor? Poate naţionalismul să rezolve problemele legate de inegalitate şi de schimbare climatică? Ce ar trebui să facem în privinţa terorismului?
Harari pleacă de la premisa că, în general, nu suntem capabili să înţelegem lumea în care trăim şi încearcă să identifice problemele cheie cu care se confruntă azi omenirea, să investigheze cauzele, să ofere interpretări inedite, să propună soluţii, să lase loc pentru întrebări şi interpretări personale. Consideră că acum claritatea este esenţială şi echivalează cu puterea noastră ca Homo sapiens să ne adaptăm provocărilor viitoare care, probabil vor duce omenirea către o nouă treaptă de evoluţie, către Homo deus. Neadaptarea la noua civilizaţie poate să-l condamne de Homo sapiens la irelevanţă. De aceea esenţială devine identificarea forţelor majore care modelează societăţile din întreaga lume, fără a neglija nivelul personal şi găsirea unei baze etice solide într-o lume care scapă tot mai mult de sub controlul omului.
Cartea este structurată în cinci părţi: „Provocarea tehnologică”, „Provocarea politică”, „Disperarea şi speranţa”, „Adevărul” şi „Flexibilitatea”. În aceste capitole sunt abordate teme dintre cele mai diverse: inteligenţa artificială, locurile de muncă, irelevanţa crescândă a omului, naţionalismul, dispariţia libertăţii de a alege, de a lua decizii, dictaturile digitale, inegalitatea, comunitatea, Facebook-ul, Brexit-ul, viziunea lui Trump, ameninţarea nucleară, provocarea ecologică, provocarea tehnologică, modificările genetice, colapsul biosferei, tonusul mental insuficient, algoritmii interconectaţi, religia, probleme de identitate, imigraţia, rasismul, discriminarea culturală, terorismul, armele de distrugere în masă, războiul şi prostia omenească, povestea liberală aflată la capăt de drum, marşul nebuniei, smerenia, etica, Dumnezeu, secularismul, adevărul şi post-adevărul, ignoranţa, dreptatea, ştiinţifico-fantasticul, educaţia, sensul, industria credinţei, meditaţia etc.
O soluţie oferită de autor de a ne pregăti pentru surprizele secolului XXI ar fi aceea de a ne mobiliza energiile şi a le oferi un sens. Să ne potolim puţin cu profeţiile apocaliptice şi să înlocuim panica cu nedumerirea. Panica este generată de sentimentul arogant că ştiu încotro se îndreaptă lumea – spre distrugere. Nedumerirea este mai umilă şi, drept urmare, oferă o viziune mai clară asupra lucrurilor.
O altă soluţie este aceea de a fi mai conştienţi de ceea ce se întâmplă nu numai în proximitatea noastră, dar şi în lumea din afară. De mare profunzime sunt capitolele în care autorul analizează cazul în care curentele experimentate de omenire până în prezent (politice, economice, religioase, sociale etc.) vor putea să ofere soluţii pentru viitor. Dacă vor înţelege cele două revoluţii ce deja se întâmplă – cea din tehnologia informaţiei şi cea din biotehnologie – şi mai ales dacă vor fi capabile să le încorporeze într-o poveste cu sens. Încorporarea inteligenţei artificiale, a algoritmilor Big Data şi bioingineria în existenţa umană poate fi atât benefică cât şi periculoasă existenţei omului dacă nu este suficient de bine înţeleasă.
Fiecare pagină a subcapitolelor tematice deschide întrebări esenţiale legate de punctul în care a ajuns omenirea, de direcţiile care se întrevăd până în anul 2050. Scenariile imaginate de Yuval Noah Harari îi oferă cititorului perspective realiste, dar şi unele greu de imaginat, dar nu imposibile. Cele mai multe dintre răspunsurile sale sunt nuanţate şi convingătoare, dar există şi afirmaţii cu care am putea să nu fim de acord. Nici nu este nevoie, căci odată provocările lansate şi problema articulată, pe baza evidenţelor, contează cel mai mult ca noi să ne găsim răspunsurile la nivel personal sau de comunitate, fie ea virtuală sau (mai ales) fizică. Capitolul în care autorul descrie nevoia omului de comunitate, dar nu de apartenenţa la o comunitate virtuală de tipul celui oferit de reţelele de socializare în care ai mii de prieteni virtuali dar pe care nu i-ai întâlnit şi nici nu o să-i întâlneşti niciodată, ci de o comunitate umană, personală. Tocmai degradarea lentă a apartenenţei omului la comunitate este ceea ce ne poate vulnerabiliza în viitor. Atunci când senzorii biometrici şi realizarea interfeţelor dintre creierul uman şi calculator vor fi realizate, atunci graniţa dintre maşinăriile electronice şi corpurile organice va fi distrusă. Odată ce giganţii tehnologici (Apple, Facebook, Amazon etc.) vor ajunge să înţeleagă corpul uman, ne vor putea manipula întreg corpul aşa cum ne manipulează în clipa de faţă ochii şi cardurile de credit.
Într-un alt subcapitol al cărţii, Harari se ocupă de răspândirea ştirilor false de către liderii lumii şi dă exemple din afirmaţiile false făcute de preşedintele SUA, Donald Trump şi al Rusiei, Vladimir Putin. Nu dezvolt aici acest subiect, dar fac precizarea că pentru publicarea cărţii în limba rusă autorul a trebuit să fie de acord cu scoaterea exemplelor privind minciunile lui Putin din timpul ocupării Crimeei şi invaziei din estul Ucrainei.
Fără să fiu neapărat maliţios, cred că şi americanii au anumite sensibilităţi în privinţa participării preşedintelui Tramp la campania mondială de ştiri false. Trag această concluzie din faptul că, neştiind că această carte a fost tradusă şi în limba română, am vrut să o cumpăr de la „Amazon”. Am fost surprins de faptul că, deşi cartea era în variantă electronică, atunci când am comandat-o mi-a apărut un mesaj că nu este disponibilă. Acum înţeleg de ce Harari spune în această carte că în prezent cenzura este imposibilă.
Ba nu…
https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/yuval-noah-harari-21-de-lectii-pentru-secolul-xxi
//////////////////////////////////////////////
Claritate în secolul dezinformării și al epidemiei de stres – Yuval Noah Harari, „21 de lecții pentru secolul XXI”
Trăim vremuri în care schimbările sunt mai numeroase și mai rapide decât în oricare perioadă din istoria omenirii. Iar cantitatea de stres e proporțională cu schimbările. În plină „epidemie de stres” a societăților de azi, în miezul feluritelor campanii de dezinformare și distragere a atenției, Yuval Noah Harari – celebrul istoric și filosof israelian, binecunoscut prin volumele Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (2014) și Homo Deus (2016), traduse în peste 50 de limbi, a publicat în 2018 un nou volum – 21 de lecții pentru secolul XXI – în care își propune să ne ofere, înainte de toate, claritate asupra chestiunilor concrete din prezentul omenirii și asupra viitorului imediat
10 cărți de citit în octombrie 2018
Nu știu alții cum sunt, dar eu simt că e imposibil să ții pasul cu evenimentele toamnei literare. Lansări, cluburi de carte, conferințe, festivaluri literare, apariții noi, în septembrie s-a simțit că e tot mai greu să te decizi unde să mergi seara sau în weekend. În ceea ce privește cărțile noi, toamna literară a început timid, dar hotărât, numai bine să ne adaptăm (din nou) la ritmul rapid al lansărilor.
Următorul stadiu al evoluţiei: „Homo deus. Scurtă istorie a viitorului”, de Yuval Noah Harari, la Polirom
„Istoria a început cînd oamenii au inventat zeii şi se va sfîrşi cînd oamenii vor deveni zei.” (Yuval Noah Harari) • Sapiens ne-a arătat de unde venim. Homo deus ne arată încotro ne îndreptăm.
Citeşte tot articolul
Miercuri la Takla – Istorii extraordinare
Miercuri la Takla – Ediția a VII-a va avea loc, de data aceasta, nu în ultima miercuri din lună, ci miercuri, 6 decembrie, ora 18.30, când vă așteptăm la Librăria Humanitas Kretzulescu la o discuție pe tema „Istorii extraordinare”, alături de invitații noștri: Radu Paraschivescu (scriitor, traducător) și Cornel Micu (istoric, lector universitar).
Citeşte tot articolul
Homo Deus. Despre cum o să ajungem nemuritori, fericiți şi zei
Homo Deus, continuarea din 2017 a bestsellerului Sapiens, este o carte neliniștitoare. Deși e foarte ușor de citit (îi prezic un succes la fel de mare ca al surorii sale), Homo Deus nu te lasă defel să adormi cu zâmbetul pe buze. Mai ales spre sfârșit, acolo unde tânărul profesor Yuval Noah Harari anticipează viitorul apropiat al omenirii.
Citeşte tot articolul
10 cărți de citi yt
Deși suntem în plină vacanță editorială, au apărut luna asta o grămadă de cărți interesante și care merită atenție. De la mult-așteptata traducere a bestsellerului Sapiens, de Yuval Noah Harari, una dintre cele mai vândute cărți de popularizare a științei din ultimii ani, până la o nouă traducere din selecția de anul trecut a Man Booker Prize, Apele Nordului, de Ian McGuire, sau Revoluția lui Emmanuel Macron, noul președinte al Franței și, probabil, cel mai popular om politic al momentului.
Citeşte tot articolul
O carte esenţială pentru înţelegerea istoriei şi a lumii moderne: „Sapiens”, de Yuval Noah Harari
Carte recomandată de Barack Obama, Bill Gates sau Mark Zuckerberg • Bestseller internațional, publicat în peste patruzeci de limbi.
Una dintre cele mai aşteptate cărţi ale verii, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari, a apărut în această săptămînă la Editura Polirom, în traducerea lui Adrian Şerban. Volumul publicat în prestigioasa colecţie „Historia”, în ediţie cartonată, poate fi achiziţionat atît din librăriile din ţară, cît şi de pe www.polirom.ro.
Citeşte tot articolul
Listă de bookaholic: 5 cărți despre evoluția omului
Nu știu alții cum sunt, dar pe mine efectiv mă fascinează evoluția noastră ca specie. Cum a ajuns un mamifer nu mai mare decât un șoarece pe vremea când dinozaurii dominau planeta să supraviețuiască extincției acestora, din el să se dezvolte nenumărate alte specii, printre care și ordinul primatelor, iar dintre acestea să ia naștere specia homo sapiens. Numai când te gândești că oamenii au peste 98% ADN comun cu cimpanzeii și te ia amețeala. A fost suficientă o diferență de mai puțin de 2% (1,3% mai exact) pentru ca unii să aibă darul vorbirii și al rațiunii și să inventeze o nouă realitate, cea a culturii, și ceilalți să rămână cantonați doar în lumea naturală din care au luat naștere.
Citeşte tot articolul
https://www.bookaholic.ro/tag/yuval-noah-harari
//////////////////////////////////////////
Locuiesc in televizor sau nu mintiti poporul
Cristina Foarfă
Bla, bla, bla, televizorul tampeste. Doh! Televizorul manipuleaza. Nuuu! Televizorul deprima. Nu cred ca s-a uitat Chloe Delaume la Antena 3. Televiziunea nu e realitate. Hm. 😀 Televiziunea te face sa iti pierzi reperele. Nu cred ca s-a uitat Chloe nici la Realitatea. 🙂 Ingrasa. Viata nu e televiziune. Si eu care credeam asta…
Serios acu’, cartea asta – Locuiesc in televizor – nu spune nimic nou. Doar ca o spune si o spune tare, raspicat, cu fraze scrise cu reteta (imi amintesc de adevarurile absolute enuntate de Beigbeder) si cu imbarligaturi existentialiste. Are ton de manifest.
Ce face Chloe? Timp de 22 de luni (1451 de ore mai precis) se uita la televizor. Mie imi da o medie de 2h pe zi, ceea ce nu e chiar tragic. Ma rog.
Chloe are genul ala de scriitura care vrea neaparat, dar neaparat, sa fie interesanta. Sa epateze. Sa te loveasca. Sa ti bage pe gat adevarurile ei cu o revolta adolescentina si superioara. Eseistica. Sa fie cool. Sa ajunga musai pe lista hipsterilor. Sa para ca stie totul despre tine, cititorul previzibil, cam prostut, cam naiv. Chloe scrie luandu-te de prost, dar un prost infatuat. E genul de text dragut care prinde la mase, dar care n-are multe in comun cu literatura.
In primele pagini, Chloe vorbeste la persoana a doua, cu cititorul imaginar. Sau ideal. Il cunoaste atat de bine, ii stie angoasele, superficialitatile, mecanismele interioare, visele.
Spuneti: Ma destind in fata televizorului. Lascivi si descaltati, priviti fix ecranul ca sa uitati de voi. De voi insiva, da, de propriul corp, propria minte si ziua pe care ati indurat-o. (…) O scurta spalare a creierului ca sa va curatati de murdaria alienarii diurne.
Si Chloe se aseaza in fata tv-ului si incepe sa se auto-analizeze si sa analizeze tv-ul. Bucati de realitate se intrepatrund cu bucatile de irealitate ale spatiului mediatic. Ma gandesc la Baudrillard cu simulacrele lui, dar e prea evidenta analogia.
“Televizorul imi structureaza existenta”. Autoarea e foarte atenta la ce se intampla cu ea, fizic si psihic. Cartea devine pe alocuri un fel de flux al constiintei, cu un mix aiuritor de senzatii, expresii ale consumerismului, reactii fizice, referinte culturale, statistici, retete, citate si multe altele. Obositor. Chipsurile revin in ecuatie de mai multe ori.
Sunt santinela si de asta ma aflu aici. Pentru a va avertiza, chiar daca nu stiu ce reprezinta acest voi, caci nimic nu e mai fragil decat un pronume personal. Sunt santinela. Nu sunt decat un mic abces, glorificat ca martir, un infumurat lucid, intr-o dimineata puroiul va curge sigur undeva.
Problema lui Chloe? N-are pic de umor si se ia prea in serios. Merita citita cartea? Mda, e doar 8 lei. 🙂 Depinde in ce pasa va prinde. Pe mine m-a prins intr-una ironica si m-au cam lasat rece absolutizarile, predictiile grave, mesajul transmis prea direct (bagat pe gat) si tonul agresiv. Pacat, putea iesi altceva de aici, sutn pasaje unde iti dai seama ca autoarea stie sa scrie.
Cum se termina cartea? Asa:
N-am stiut sa-mi protejez creierul, timpul lui este abolit, doar e disponibil. Dar, cel putin, am propria mea naratiune. Salvati-o pe a voastra pana nu e prea tarziu.
Amin.
https://www.bookaholic.ro/locuiesc-in-televizor-sau-nu-mintiti-poporul.html
//////////////////////////////////////////
Homo Deus. Despre cum o să ajungem nemuritori, fericiți şi zei
Radu Atanasiu
Homo Deus, continuarea din 2017 a bestsellerului Sapiens, este o carte neliniștitoare. Deși e foarte ușor de citit (îi prezic un succes la fel de mare ca al surorii sale), Homo Deus nu te lasă defel să adormi cu zâmbetul pe buze. Mai ales spre sfârșit, acolo unde tânărul profesor Yuval Noah Harari anticipează viitorul apropiat al omenirii.
Dar să încep cu începutul. Şi anume coperta doi. Despre ce e vorba în carte? Departamentul de marketing al publisherului ne lămurește (un pic lipsit de modestie): „Sapiens ne-a arătat de unde venim, Homo Deus ne arată încotro mergem”. Bine, şi eu, aici, am spus că unui marțian care mă întreabă „Care-i treaba cu voi, oamenii?” i-aș recomanda să citească Sapiens. Însă, în ceea ce privește noua carte, aș nuanța un pic. Homo Deus nu este în principal despre viitor, despre încotro mergem, ci mi se pare mai degrabă o analiză ingenioasă a contemporaneității (nu că asta ar fi neinteresant!), pentru ca doar în partea a treia Harari să treacă în revistă tendințele tehnologice actuale şi să încerce previziuni despre viitorii zeci de ani.
Personajul principal este același: umanitatea. (Scriind asta mi-am adus aminte că studiam în liceu cum e cu personajul colectiv în Alexandru Lăpuşneanul – uite că, în sfârşit, conceptul îmi e de folos!) Umanitate care a ajuns la un punct de inflexiune. Harari ne arată mai întâi o oglindă în care ne vedem dintr-o perspectivă nouă. Ne vedem ca specie, una dintre numeroasele specii care populează Terra şi care, prin capacitatea de a crede în convenţii abstracte cum ar fi statul, ordinea socială sau religia, a reuşit să faciliteze colaborarea în grupuri mari şi, astfel, să domine planeta. În oglinda asta nu suntem prea simpatici. Ca un bun om de ştiinţă, autorul face abstracţie de propria apartenenţă şi reuşeşte să facă umanităţii un portret la rece. Suntem în primul rând o specie care îşi tratează oribil verişorii din alte specii (ştiu pe cineva care, după ce l-a citit pe Harari, se gândeşte serios să treacă la vegetarianism din motive etice). Bine, nici cu alţi oameni nu ne-am purtat mai bine, cel puţin până foarte de curând (Harari dă exemplu împărţirea Africii cu rigla de către puterile coloniale, împărţire care nu a ţinut cont de populaţiile locale şi care a generat şi continuă să genereze războaie şi masacre interetnice).
Toată această descriere este de fapt reluarea tezelor principale din Sapiens. Dar spuneam ceva de un punct de inflexiune şi asta e ceea ce aduce nou Homo Deus. Harari descrie, de fapt, prezentul ca fiind un triplu punct de inflexiune.
În primul rând, iar ăsta e firul roşu al cărţii, omenirea a reuşit să învingă aproape definitiv marile catastrofe care i-au desenat istoria: foametea, boala şi războiul. Deşi mai sunt oameni care mor de foame, în cele mai multe colţuri ale lumii există mecanisme care împiedică asta (de la asistenţa socială la ONG-uri internaţionale), iar în ţările dezvoltate sunt mai puţine victime ale inaniţiei decât ale supraalimentării şi obezităţii. Boala nu mai este pedeapsa zeilor, ci are cauze medicale în genere cunoscute, vaccinarea a eradicat o serie de afecţiuni, epidemiile nu mai sunt devastatoare şi o grămadă de oameni mor de bătrâneţe. Războiul, deşi încă prezent la ştiri, a luat în multe părţi ale lumii (Europa) cea mai lungă pauză. Violenţa interumană, în general, a scăzut dramatic. Prin împuşcare mor în Statele Unite mai multe victime ale sinuciderii (60%) decât ale omuciderii. OK, am scos-o la capăt cu obstacolele principale, now what? Harari ne spune că umanitatea a pornit deja pe drumul către noile ţeluri: imortalitate, fericire, divinitate (de unde şi titlul). Cum exact? Cred că trebuie să las şi lucruri nepovestite, altfel de ce aţi mai vrea să citiţi cartea?
Al doilea punct de inflexiune este dispariţia religiei (nu vă grăbiţi cu contraargumentele, Harari a nuanţat cu un -ish după un capitol, aşa că o să clădesc şi eu un pic de suspans). The new deal este: am renunţat la semnificaţie în favoarea puterii. Pe tot parcursul istoriei, pentru fiecare individ religios conta dacă a ţinut post sau dacă a avut o aventură cu vecina. Conta pentru că omul era un actor lipsit de autonomie, într-o viaţă al cărei scenariu a fost deja scris în cărţile sfinte. Liberul arbitru se rezuma la alegerea între încălcarea rânduielii (cu repercusiuni imediate – trăznetul, seceta – sau cu repercusiuni definitive – focul veşnic) şi respectarea ei, cu promisiunea unui destin bun aici sau în viaţa de apoi. Ei bine, paradigma e pe cale să se schimbe definitiv. Lumea modernă crede că universul este orb şi nu are un plan. Lumea modernă nu mai crede în scop, ci doar în cauză, iar motto-ul este shit happens. Şi aici Harari adaugă acel bemol: de fapt, umanitatea nu poate trăi fără semnificaţie, aşa că a ales să creadă… în ea însăşi. Noua religie dominantă este umanismul. Greşit din punct de vedere moral nu mai înseamnă azi ceva care nu corespunde Bibliei, ci ceva care a rănit sentimentele unui om. De aici principiile liberal-umaniste: în politică – alegătorul ştie cel mai bine; în economie – clientul are întotdeauna dreptate; în estetică – frumuseţea e în ochiul privitorului; în etică – dacă simţi că e bine, fă-o!; în educaţie – gândeşte cu capul tău!
Al treilea punct de inflexiune are legătură cu tehnologia. Harari pleacă de la trenduri curente cum ar fi Siri, maşinile fără şofer sau dispozitivele purtabile (wearables) şi desenează un viitor în stilul lui Kurt Vonnegut. O să las cititorilor plăcerea de a descoperi în detaliu predicţiile despre viitorul omenirii.
Îmi dau seama că, spre deosebire de alte dăţi, am încercat să „povestesc” cartea asta de la cap la coadă. Şi, recitind, mi se pare un pic sec. Cartea nu e aşa. Cartea se citeşte pe nemâncate, e plină de exemple anecdotice, de la descrierea mitingului convocat de Ceauşescu, cel cu „Alo! Alo!” (e cu poză!) şi preluarea frauduloasă a revoluţiei de către Iliescu et co., până la cea mai mare operaţiune de salvare a evreilor din timpul Holocaustului – 30.000 de oameni – făcută de Aristides de Sousa Mendez, consul portughez în Franţa, care, înarmat cu o ştampilă, a eliberat în ciuda indicaţiilor guvernului său vize evreilor francezi. Culmea, chiar şi nenumăratele noţiuni ştiinţifice (de la theory of mind la prezentarea organismelor ca algoritmi) sunt descrise ca o poveste şi ajută la devorarea textului. Ceea ce am scris eu mai sus îmi pare ca o tulpină goală de pom de Crăciun sprijinită de un gard, la sfârşit de ianuarie. Adăugaţi din imaginaţie ace de brad, beculeţe, cadouri şi mireasmă. Cam aşa e cartea.
Yuval Noah Harari ne prezintă de fapt Weltanschauungul său. Şi o face atât de bine încât, chiar dacă pe alocuri exagerează sau devine senzaţionalist, este seducător. Am început citând de pe coperta doi, o să închei citând dintr-o recenzie Sunday Times de pe pagina de gardă: „Harari este un acrobat intelectual ale cărui salturi logice vă vor face să vă ţineţi respiraţia”. Sunt perfect de acord cu ambele sensuri ale acestei descrieri.
Eu am „citit” Homo Deus pe Audible şi am revăzut-o pe hârtie. Încă nu există o traducere românească, dar cartea se găseşte în engleză.
Radu Atanasiu
Radu Atanasiu predă gândire critică la Maastricht School of Management România, ţine cursuri online de critical thinking sau argumentație și este implicat în proiecte sociale.
https://www.bookaholic.ro/homo-deus-despre-cum-o-sa-ajungem-nemuritori-fericiti-si-zei.html
///////////////////////////////////////////
Sapiens m-a pus la locul meu, Homo Deus m-a fixat bine de tot
De Petronela Rotar
Acum vreo șase luni, cînd am citit și am scris despre Sapiens (aici), senzația pe care am avut-o și cu care am și rămas impregnată a fost aceea că îmi știu locul acum. Am citit sumedenie de cărți, unele de istorie, altele de antropologie, care toate tratau omul ca pe buricul absolut al pămîntului; e greu de găsit în literatură (beletristică sau de specialitate) cărți care să nu fie homocentrate. Yuval Noah Harari privește omenirea ca întreg sub specie aeternitatis și îl pune pe sapiens la locul lui istoric. E o mare ușurare să afli că nu ești atît de important pe cît te crezi și asta îți poate da o perspectivă mult mai lejeră și mai amuzată asupra prezentului și viitorului. Iar dacă de obicei revelațiile de prin cărți și filme la mine nu durează, cu asta am rămas și m-a ajutat enorm să mă uit la mine și la lume fără iluzia importanței.
Homo Deus vine și fixează bine de tot senzația asta. Istoria e un flux căruia nu-i scapă nimic, imprevizibil, iar noi niște biete ochiuri dintr-o țesătură uriașă, ale cărei dimensiuni ne scapă în totalitate. Am citit și auzit păreri de la oameni care au citit-o și care s-au declarat îngroziți de perspectivele propuse de Harari. Eu am parcurs-o zîmbind sau chiar rîzînd în hohote pe alocuri – omul are haz, trebuie să recunoaștem. Nu m-a speriat deloc, ba dimpotrivă. M-a făcut atentă. Da, e posibil ca homo sapiens așa cum îl știm noi acum să dispară – visele lui de mărire și îndumnezeire, aroganța, prostia, ignoranța, caracterul autodistructiv par să-l poarte într-acolo. Pe de altă parte, homo sapiens așa cum era acum 2000 de ani doar, nu 5000-10.000, a dispărut deja și nu i-a cîntat nimeni prohodul. Doar în timpul vieții mele lumea s-a schimbat dramatic și se schimbă într-un ritm accelerat – mă adaptez cum pot noilor paradigme, dar înțeleg că lumea nu va sta în loc doar pentru că eu nu am capacitatea să mă adaptez întru totul. Și, așa cum îmi asum responsabilitatea pentru greșelile mele ca individ, îmi asum și greșelile făcute de grupurile din care fac parte, și chiar din cadrul speciei. Dacă ieri au fost 26 de grade în Brașov, la final de octombrie, iar eu am făcut plajă pe balcon deși anul trecut ningea pe vremea asta, și eu, și specia suntem responsabili pentru faptul că în ultimii zeci ani ne-am bătut joc incomensurabil de mediu, iar vremea suferă modificări fără precedent. Și îmi asum și faptul că sunt un parazit pentru pămînt, toxic, extrem de distructiv pentru celelalte specii, dar totuși doar un parazit minuscul, de care pămîntul se va putea debarasa cu ușurință – a ucis el specii mai importante și mult mai mari, precum dinozaurii, o dată se scutură și mă face praf și pe mine.
Homo Deus vorbește tocmai despre acest proiect de îmbunătățire a omului, de îndumnezeire: sapiens nu se mai mulțumește cu a găsi remedii pentru a fi sănătos, el vrea să devină un dumnezeu. Amortalitatea, iată noul proiect al omenirii. În vreme ce noi ne luptăm cu corupția care ne ucide prin spitale, cluburi, străzi, oamenii de știință în laboratoarele lor (finanțate de miliardarii lumii care nu se îndură să dea colțul ca orice sărac) încearcă să descopere rețeta vieții veșnice. Sau măcar a uneia foarte lungi. Harari zice: oamenii de știință care strigă nemurire sunt adoima băiatului care strigă lupul, mai devreme sau mai tîrziu, lupul chiar vine. Nu în timpul vieților noastre sau a cofondatorilor Google, extrem de interesați de proiectul ăsta, liniștiți-vă, noi vom muri exact la fel ca pînă acum. Noua agendă a omenirii implică inginerie genetică și inteligență artificială – pleacă inițial de la vindecare, dar vindecarea este doar un pretext pentru un upgrade. Omul upgradat – Homo Deus, aceasta este noua agendă a omenirii, spune Harari, iar argumentele și exemplele cu care vine te fac să te umfle și rîsul, și plînsul. Nu pentru că ar fi rizibile ca argumente, ci pentru că omul e rizibil în aspirațiile lui supradimensionate.
După creștinism și umanism, noua religie, cu sediul în Silicon Valley este dataismul, zice Harari. Procesarea de date. Vreme de mii de ani, inteligența și cunoașterea au fost indisolubil legate de conștiință. Suntem superiori celorlalte specii, ne-am zis, fiindcă avem conștiință, iar asta ne face inteligenți. Odată cu apariția algoritmilor, s-a dovedit că inteligența poate exista foarte bine în afara conștiinței umane. Azi trăim în orașe inteligente, conducem mașini inteligente (sau nu le mai conducem deloc, se conduc singure), avem telefoane și computere inteligente. Niciunul dintre acestea nu au conștiință și totuși se descurcă mai bine decît noi în multe privințe. Adepții dataismului spun, de exemplu, că mașinile inteligente, alături de submisiunea completă a omului rețelei de date, ar putea rezolva deodată mai multe probleme grave ale omenirii. Azi conducem peste 1 miliard de mașini personale, care poluează extrem planeta și omoară milioane de oameni în accidente datorită erorilor umane. 50 de milioane de mașini inteligente folosite în comun de oameni, care să ne ducă și aducă acolo unde avem nevoie, ar rezolva ambele probleme. Cu condiția de a lăsa sistemul să știe mereu unde suntem și unde ne ducem. Vom fi dispuși pe viitor să facem parte din Internetul-Tuturor-Lucrurilor? Să devenim date, informații, în marea de date? Să renunțăm la confidențialitate? O facem deja, zi de zi, fără să ne roage nimeni.
Indiferent dacă vom fi de acord sau nu, lumea se schimbă rapid și noi cu ea. Mii de profesii vor dispărea în viitorul apropiat și vor fi înlocuite de AI. Fie vor apărea meserii noi, la care nici nu ne putem gîndi, tot așa cum acum 100 de ani oamenii nu își puteau măcar imagina o mare parte dintre meseriile pe care le facem mulți dintre noi azi. Fie… o importantă parte a oamenilor vor deveni inutili și probabil vor dispărea, așa cum am făcut chiar noi să dispară speciile care ne-au devenit inutile. Vor supraviețui cei care se vor upgrada.
Toate aceste posibile scenarii, spune Harari, dacă vor scăpa de sub control – și sunt șanse să scape – vor adînci și mai tare prăpastia și așa uriașă între puținii bogați ai lumii și mulții săraci. În fapt, nimeni nu știe cum va arăta viitorul și prea puțini oameni știu cum arată cu adevărat prezentul: algoritmii nu sunt controlați de nimeni, sunt dezvoltați pe bucăți de mințile inteligente, însă nimeni nu poate azi cuprinde întreaga dimensiune și capacitate a rețelelor de date și a algoritmilor. Asta e și o veste bună: politicienii – parlamente, guverne – sunt copleșiți de datele pe care nu le pot procesa suficient de repede, așa că gîndesc la o scară mult redusă, deci viziunile mărețe cu miros de dictatură nu prea mai sunt posibile. Pe de altă parte, zice el, mîna pieței este deopotrivă oarbă și invizibilă, iar dacă este lăsată de capul ei e posibil să nu facă absolut nimic în ceea ce privește amenințarea încălzirii globale sau potențialul periculos al inteligenței artificiale.
Ipotezele prezentate de Yuval Harari sunt doar atît: simple ipoteze. Acesta e paradoxul cunoașterii istorice. Cunoașterea care nu schimbă comportamentul este inutilă. Dar cunoașterea care schimbă comportamentul devine rapid irelevantă. Să sperăm că acest tip de cunoaștere va schimba comportamentul lui sapiens cel nesăbuit și niciuna dintre ipotezele (citiți cartea să le vedeți pe toate) enunțate de istoric nu vor ajunge realitate. Iar dacă va ajunge, nu va fi decît vina noastră. Fiecare pasăre pe limba ei piere, iar sapiens e o pasăre deloc rară.
Eu am expus aici doar extrem de puține idei din cartea asta care abundă de informații extrem de prețioase și relevante. Care vorbește mai degrabă despre trecut, prezent și tendințe, decît face profeții prăpăstioase. E interesant să știi pe ce lume te afli, atunci cînd atenția ta e îndreptată doar în perimetrul de maximă proximitate în care te învîrți. Istoria nu se va împiedica de faptul că tu te-ai dus la muncă, ai venit acasă, ai fost în Grecia la mare, ai scris trei statusuri pe Facebook (ah, foarte interesante capitolele despre Facebook și Google!) și la asta s-a rezumat curiozitatea ta asupra lumii. O să te ia pe sus. Nu pe tine, că tu trăiești în România, și te uiți de pe margine, cu 100 de ani delay, la ce se întîmplă în lumea civilizată. Ci pe om, în general. Orice om din lume îi place în Grecia la mare.
Mi-am pus semne la zeci de pagini să las niște citate, dar sunt prea multe și mi-e lene, puneți mîna și citiți cartea.
Petronela Rotar
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
https://petronelarotar.ro/sapiens-m-a-pus-la-locul-meu-homo-deus-m-a-fixat-bine-de-tot/
//////////////////////////////////////////
am citit Sapiens și m-a pus la locul meu
De Petronela Rotar
Mie nu mi-a plăcut istoria la școală. Cînd a învățat fie-mea pentru bac la istorie, mi-am amintit și de ce: era doar o înșiruire anostă de date și evenimente care nu păreau să mă privească și care trebuiau memorate papagalicește. Nimeni, niciodată nu mi-a spus istoria ca pe o poveste la școală. M-am și mirat cînd am dat de primele romane sau filme istorice că istoria poate fi atît de faină.
M-am apucat de Sapiens fără să știu la ce să mă aștept și m-a prins de la prima pagină. Atît de tare că după fiecare capitol îi povesteam lui bărbatu-meu, fascinată, de aproape nu mai are nevoie să o citească și el. Ceea ce nu voi face și cu domniile voastre.
Am văzut la un moment dat un film care pleca cu imaginile de undeva de pe pămînt, dădea zoom-out, ieșea din galaxie, se ducea hăăăt în univers, pînă unde pămîntul nu mai conta nici măcar ca particulă infinitezimală. Îmi amintesc senzația de călcîi de furnică pe care am avut-o urmărindu-l, cu interesele mele de călcîi de furnică care se crede important. Asta am pățit și citind Sapiens: m-a pus la locul meu rapid. Și tare faină e senzația. M-a ajutat mult să mă detașez de nimicurile care îmi dădeau anxietate, mi-am reevaluat importanța la scara istoriei și speciei, am rîs de mine și am decis să o recitesc de fiecare dată cînd mi se pare că are vreo relevanță ce fac sau cine sunt. Bine, mai pățeam asta și cînd stăteam noaptea întinsă în iarbă sau pe plajă și mă uitam la stele. Păcat că mereu dispărea repede.
Yuval Noah Harari este în mod clar noua stea pe firmamentul istorico-literar-bestselling authors. Și e foarte bine. Era nevoie mare de cartea asta. Ce face Harari e să explice cum a ajuns Homo Sapiens, un mamifer aflat undeva la mijlocul lanțului trofic acum 200.000 de ani, care se hrănea cu resturile lăsate de celelalte mamifere mai mari, să stăpînească planeta, trecînd prin cele mai importante momente ale istoriei. A reușit să facă asta fiindcă a fost singura specie nu care a știut comunica, cum greșit se crede, ci care a putut să comunice despre lucruri care nu există în realitate. Iar azi, ficțiunile comune, împărtășite de toți membrii speciei, au devenit mai reale decît lucrurile palpabile pentru noi. Citind, mi-am dat seama că știam greșit o mulțime de lucruri, iar pe altele deloc, dar mi-am și înțeles mai bine natura umană. De exemplu, Harari vorbește despre importanța bîrfei în dezvoltarea umană, care s-a bazat îndeosebi pe cooperare. Bîrfa e esențială în cooperare, ajută la cunoaștere și stabilirea încrederii. M-am liniștit mult. Și mai mult m-am liniștit cînd am aflat că nu am fost făcuți să înțelegem matematica și că, în continuare, doar un mic procent de minți umane pot abstractiza și înțelege formulele matematice. Nu sunt proastă, deci, sunt doar om.
Nu există capitol neimportant sau neinteresant sau negenerator de aha-uri în cartea asta, Harari urmărește omul de-a lungul revoluției cognitive, agricole și științifice și face un inventar ușor sinistru al efectului pe care Sapiens l-a avut asupra planetei de la revoluția cognitivă încoace. Omul, așa cum îl știm noi, este un produs foarte nou, al ultimilor 200 de ani, tributar însă celor cîteva zeci de mii de ani în care a evoluat foarte lent.
Foarte interesante sunt și considerațiile istoricului despre viitor, drept care mi-am luat și Homo Deus, scurtă istorie a viitorului, următoarea lui carte. Abia aștept să o citesc.
O carte foarte, foarte mișto, pe care o super recomand. Care m-a făcut în mod clar mai deșteaptă sau măcar mi-a dat senzația, iar asta e oricum neprețuit. Cred că e o carte pe care ar trebui să o citească toată lumea, e foarte bine scrisă, curge excelent, are poveste și umor, iar capitolele despre discriminarea sexuală și rasială ar trebui predate în școli.
Petronela Rotar
Click-ul pe care îl dați e fierăstrăul cu care faceți sternotomia mea. Îmi deschideți pieptul și umblați pe dinăuntru prin mine. Umblați ușor, rogu-vă, că mă doare. Nu atingeți, nu zgămîiați, nu etichetați. Nu parcați pe aortă, nu scuipați. Nu vă urcați încălțați cu cizmele pline de noroi. Mulțumesc.
https://petronelarotar.ro/am-citit-sapiens-si-m-a-pus-la-locul-meu/
/////////////////////////////////////////
Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului – Yuval Noah Harari | Recenzie
Aș vrea să încep acest mic articol cu precizarea că nu am citit Sapiens, ci am trecut direct la Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului. Mai mereu m-am ținut departe de titlurile care fac vâlvă în jur, motiv pentru care nici până în ziua de azi nu am citit Ferrante. În fine, am primit cadou Homo Deus, scrisă de Yuval Noah Harari și tradusă la noi la editura Polirom, și răsfoind-o m-am trezit c-o citesc.
Cele 392 de pagini ne aduc diverse ipoteze despre cum ar putea (in)/evolua lumea în viitorul previzibil. Se pleacă de la ideea că vechile religii, urmate de cele trei ipostaze moderne ale umanismului (liberal, socialist și evoluționist), vor avea de suferit odată cu liberalismul ordinii occidentale. Altfel zis, va interveni haosul cauzat de noile tehnologii și efectele acestora asupra condiției umane.
Autorul, prof. dr. în istorie la Oxford și profesor la Tel Aviv, este foarte cunoscut la nivel internațional pentru modul în care vede relația istoriei cu umanitatea. Nu voi intra în detaliile acestei cărți, căci ele sunt infinite și oricum nu îmi pare tipul de carte pe care o poți recenza. Mai degrabă o pot recomanda și menționa că ceea ce Yuval Noah Harari a scris aici este eseistică, nu istorie pură. Nu este o lucrare științifică, așa cum am înclina să o percepem la prima vedere. Sunt părerile lui, subiective pe alocuri, atacabile uneori, însă odată ce înțelegem că nu asta este miza, totul devine mai clar. Dacă ar fi, totuși, să reproșez ceva volumului pe care tocmai l-am terminat, ar fi o senzație de conținut nisipos. Mai exact, deși am fost vrăjită de subiectele atinse și de modul în care sunt făcute sinapsele istorice, la final am rămas cu un soi de vid sau lipsă de consistență. Citeam câte un capitol întreg, empatizam, îmi plăcea, dar la urmă nu aș fi știut să spun exact ce am citit. Poate este doar senzația mea, dar cred că undeva, cumva, cărții îi lipsește un fir roșu după care cititorul s-ar putea orienta. Un plan argumentat și concluzionat la final.
Altfel, cartea mi s-a părut tare bine scrisă. Sunt gânduri și referințe pe care și noi, poate, le-am putea genera, însă nu o facem din lipsă de timp, talent ori capacitate de coagulare contextuală. Harari ni le aduce în față, iar noi fie le luăm ca atare, fie le regândim, le dezbatem sau le ascundem sub preș.
Noi, umanitatea, am învins războaie, catastrofe, maladii, boli grave, am reușit să producem – cât de cât – mâncare pentru volum exagerat de mare de populație, am evitat – încă – un al treilea război mondial, am avut, deci, câteva mici izbânde. Secolul 21 vine cu dorința omului de a se transforma în zeu, de a dobândi viața veșnică. Aici intervin discuții extrem de controversate și deloc facile despre inteligența artificială, formarea unui grup de supraoameni care va contrasta cu masele (numite aici oameni inutili), biometrie, algoritmi complicați, nanotehnologii, neuroștiințe, manipulări genetice, tehnoumanism.
Am citit Home Deus val-vârtej și-am zis că distopia asta chiar este a mea și a fiecăruia dintre noi. Am închis cartea și-am întrebat naiv: oare și inteligența mea va fi decuplată de conștiință?
Text preluat: www. raisabeicu.ro
Autor: Raisa Beicu
https://thedreamer.ro/homo-deus-scurta-istorie-a-viitorului-yuval-noah-harari-recenzie/
//////////////////////////////////////////
Poetul la New York | Federico Garcia Lorca
Poetul la New York | Federico Garcia Lorca
Federico García Lorca (1898-1936) a fost cel mai important poet spaniol din secolul XX, executat în 1936 de extremiștii de dreapta sub conducerea generalului Franco. A fost ucis nu doar pentru direcțiile lui politice, dar și pentru că era gay declarat. Deși l-am găsit menționat în mai multe articole atât pentru cât de iubit și admirat a fost ca artist, cât și pentru moartea nedreaptă pe care a avut-o la doar 38 de ani, Poetul la New York (Poeta en Nueva York) este primul volum scris de el pe care îl citesc.
Tradus în română de Marin Mălaicu-Hondrari (ceea ce m-a și încurajat să îl comand), volumul este un jurnal de-a dreptul sfâșietor a celor 9 luni petrecute de Federico García Lorca la Columbia University. Sunt emoții pe alocuri zdrobitoare, sunt versuri senzoriale, singurătăți goale, singurătăți pline. Rasism, tulburări sociale, afecțiuni fizice și emoționale, sărăcie – un peisaj pe care îl regăseam în metropola americană de după căderea bursei.
Pe lângă traducerea impecabilă pe care o puteam anticipa, am rămas cu vreo 4 ilustrații pe retina – cartea este ilustrată de pictorul și ilustratorul spaniol Fernando Vicente. O treabă excepțională a făcut! Ilustrațiile sunt abrupte, dure și sensibile, exact ca poezia din volum.
Nu mă întrebați nimic. Am văzut cum lucrurile
Când își caută matca își întâlnesc propriul vid.
Există o durere a golurilor în aerul nelocuit
și în ochii mei ființe în haine – nedezbrăcate!
**
Bețivii se înfruptă din moarte.
**
Marea și-a amintit – dintr-odată! –
numele tuturor înecaților săi.
**
Lumea caută farmaciile
unde înțepenește tropicul amar.
**
E fără rost să cauți cotitura
unde noaptea își uită drumul
și să pândești o liniște lipsită de
haine rupte, scoarță și plânset,
pentru că și ospățul pipernicit al păianjenului
poate rupe echilibrul fiecărui cer.
**
Habar nu aveam că gândul are suburbii.
**
N-o să pot plânge
dacă nu voi găsi ce căutam;
dar am să mă duc în primul loc plin de umezează și clocotitor
pentru a înțelege că ceea ce caut va avea drept țel bucuria
când voi zbura la un loc cu iubirea și nisipurile.
**
… vorbea cu cochiliile goale ale documentelor.
**
Chinul meu sângera după-amiaza
când ochii tăi erau ziduri,
când mâinile tale erau două țări,
iar trupul meu freamăt de iarbă.
**
În tine, dragostea mea, în camera ta
câte brațe de mumie înflorită!
cât cer fără ieșire, dragostea mea, cât cer!
**
Dar tu cutreieri bezmetic prin ochii mei oftând.
**
Nu, nu-mi da golul tău,
căci vine-al meu în zbor la tine!
**
O să tot paștem fără odihnă iarba cimitirelor.
“Poetul la New York” | Federico Garcia Lorca | 2020 | editura Art
By: RAISA BEICU
Poetul la New York | Federico Garcia Lorca
////////////////////////////////////////////
Aș bea toată marea | Mărturisesc că am trăit | Pablo Neruda
Am citit poeziile lui Pablo Neruda, Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare fiind unul dintre volumele cele mai dragi mie. Nici nu bănuiam pe vremea când îi citeam poemele la mare, în vacanțele mele singuratice, ce viață tumultoasă și plină de plecări, exiluri a avut poetul chilian.
Mărturisesc că am trăit, volumul apărut la editura Vellant, în anul 2010, în traducerea Luminiței Voina-Raut, adună memoriile, amintirile și iubirile culese din întreaga lume într-o întreagă viață, toate scrise ca un întreg poem beletristic.
Pablo Neruda, pseudonimul lui Neftalí Ricardo Reyes Basoalto, (1904 – 1973) a fost poet, om politic (controversat și atacat pentru afinitatea lui pentru comunism), consul în țări ca Spania, China sau Japonia, ambasador la Paris. A fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1971, a câștigat premiul Cununa de aur a Reuniunii Internaționale a Poeților din orașul iugoslav Struga și Premiul Internațional Lenin Pentru întărirea păcii între popoare în 1953. A condus multe reviste literare, a fost numit candidat la președenția Republicii Chile și a legat strânse prietenii cu mari creatori ai secolului XX: Federico Garcia Lorca, Pablo Picasso, Rafael Alberti, Diego Rivera, Paul Eluard, Luis Aragon etc. A fost atacat de naziști, arestat, a traversat munți, a călătorit în toate continentele, a vizitat cele mai exotice locuri din lume, a fost omagiat la Moscova, îi iubea pe Tolstoi, Dostoievski și Cehov și a avut 3 soții: María (“Maruca”) Antonieta Hagenaar, Delia del Carril și Matilda Urrutia.
***
Pablo Neruda a fost născut la Parral, un oraș aflat la 300 km la sud de Santiago de Chile, fiul doñei Rosa Basoalto de Reyes, învățătoare, și al lui José del Carmen Reyes Morales, lucrător la căile ferate. La doar o lună după nașterea lui, mama sa moare: s-a stins din viață fără a mi-o aminti, fără a ști că ochii mei au privit-o. Tatăl, rămas singur, se recăsătorește cu doña Trinidad Candia Marverde, care i-a fost exact ca o mamă.
***
În 1923 apare prima carte – Crepuscular, pentru publicarea căreia a fost nevoie să-și vândă o parte din mobilier:
Cred că niciun meșteșugar nu simte ca poetul, o dată în viață, senzația îmbătătoare a primului obiect ieșit din mâna lui, dar și efemiritatea viselor. E un moment ce nu va reveni niciodată. Vor urma alte ediții, mai îngrijite și mai frumoase. Cuvintele poetului se vor turna în potirul altor limbi, ca vinul ce cântă și înmiresmează alte meleaguri. Dar acea clipă – amețitoare și uimitoare, în foșnet de aripi și îmbobocit de floare – rămâne unic în viața poetului.
Încă de la primele poezii, Neruda își dă seama de datoria socială pe care o are. Născut într-o țară agitată, cu un context istoric tumultos, se dedică politicii și participă activ la marile războaie fizice și ideologice ale timpurilor:
Politica a intrat în poezia și în viața mea. Era imposibil să întorc spatele străzii în poemele mele, așa cum era imposibil să întorc spatele iubirii, vieții, bucuriei sau tristeții care-și căutau un loc în inima mea de tânăr poet.
Kiria, Mangusta din Ceylon (Colombo)
În Ceylon, Neruda s-a instalat într-un bungalow lângă mare, cu câinele și mangusta lui, Kiria. Evadată din pădure, mangusta a crescut pe lânga casa lui Neruda, mânca și dormea cu el: Nimeni nu-și poate imagina tandrețea unei manguste. Micul animal cunoștea fiecare clipă din existența mea, se plimba pe hârtiile mele și se ținea după mine cât era ziua de lungă.
Mangusta a devenit cunoscută în tot cartierul, poetul plimbând-o de parcă era un trofeu. Așa se face că, după ce Ministerul de Externe i-a comunicat numirea de consul în Singapore și Batavia, Neruda a decis să plece cu mangusta la pachet – chiar dacă nu era permis să călătorească cu ea – și cu boy-ul din Ceylon, Brampy, căruia i se va da misiunea de a avea grijă de prețiosul animal de companie exotic.
Cum mangusta avea obiceiul să își urmeze stăpânul peste tot, iar străzile erau aglomerate și haotice, mangusta și-a pierdut urma, probabil speriată că nu-și mai găsește stăpânul:
Revenind la hotel și uitându-mă în ochii lui Brampy am intuit tragedia. Nu l-am întrebat nimic, dar când m-am dus pe verandă, Kiria nu mi-a sărit pe genunchi și nici nu mi-a mângâiat fața cu coada ei stufoasă. Am dat un anunț la ziar: Pierdut mangustă. Răspunde la numele de Kiria. N-a răspuns nimeni. Și dispărută a fost, pentru totdeauna.
Tot din Ceylon am aflat o poveste despre soțul Virginiei Woolf. Pe vremea respectivă, coloniștii comandaseră arderea casei unui țăran pentru a-l forța să plece, iar pământul să-i fie confiscat. Acel englez, un modest funcționar, nu era nimeni altul decât Leonard Woolf. Refuzând ordinul, și-a pierdut slujba și a fost nevoit, prin urmare, să se întoarcă în Anglia, unde a scris una dintre cele mai cunoscute cărți despre Orient: A village in the jungle.
Nu știu cum a reușit, dar parcă Neruda a aflat mereu cele mai palpitante lucruri în cele mai palpitante locuri din lume, în cele mai palpitante perioade istorice.
De la Barcelona la Madrid și Miguel Hernández
M-a amuzat scurta numire a lui Pablo Neruda la consulatul din Barcelona, unde don Tulio Maqueira, consul general al Republicii Chile în Spania, i-a spus:
Pablo, tu trebuie să trăiești la Madrid. Acolo e poezia. Aici, la Barcelona, sunt înmulțiri și împărțirile astea groaznice care nu-s de tine. Eu mă descurc singur aici.
Ajuns în Madrid, Neruda s-a împrietenit cu Miguel Hernández, una dintre cele mai interesante voci ale poeziei și dramaturgiei din Spania. Viața lui începe într-o familie săracă din Valencia și se termină rapid, la numai 31 de ani, când moare răpus de boală în detenție.
Miguel era țăran până în măduva oaselor și în preajma lui simțeam mirosul pământului. Chipul îi era ca un bulgăre de țărână, ca un cartof abia ieșit din pământ.
Admirându-i talentul și chiar dacă nu era tocmai ușor să-i face rost de o slujbă unui poet în Spania, Neruda izbutește să îi găsească un serviciu lui Miguel:
-Miguel Hernandez, în sfârșit ai și tu un rost! Vicontele te angajează undeva, o să fii înalt funcționar! Spune-mi ce post vrei ca să-ți semneze numirea!
Miguel a căzut pe gânduri. Chipul lui, ridat înainte de vreme, a rămas mult timp îngândurat. Ochii îi străluceau când mi-a zis:
-N-ar putea vicontele să-mi încredințeze o turmă de capre, undeva prin apropierea Madridului?
***
Nancy Cunard
Un alt personaj de care nu știam, dar de care am aflat din volumul de memorii este Nancy Cunard. Așa de intrigată am fost de personaj, încât am căutat apoi pe internet poze și informații suplimentare:
nancy
Împreună cu Nancy Cunard, Pablo Neruda a scos o revistă de poezie numită Poeții lumii apără poporul spaniol.
Nancy era un adevărat personaj donquijotesc: incurabilă, curajoasă, patetică și ciudată. Unica moștenitoare a Cunard Line, fiica lui Lady Cunard, Nancy scandalizase Londra în anii 30, fugind cu un cântăreț negru din primele orchestre de jazz importate la Hotelul Savoy. Când mama a aflat acest lucru, și-a dezmoștenit fata.
Războiul a continuat: Nancy a trimis către toată aristrocrația engleză o broșură de 30 de pagini în care lua apărarea negrilor și lovea în atitudinea mamei sale, ceea ce a avut un efect dezastruos asupra lui lady Cunard.
Scriitoarea engleză a fost muza multor scriitori şi artişti din anii ’20 şi ’30, printre care Wyndham Lewis, Aldous Huxley, Tristan Tzara, Ezra Pound şi Louis Aragon, care i-au fost şi amanţi, dar şi Ernest Hemingway, James Joyce, Constantin Brâncuşi, Langston Hughes, Man Ray sau William Carlos Williams. Își acoperea mereu brațele lungi cu numeroase brățări din fildeș.
În 1969 prietena mea murea într-un hotel din Paris. În timpul agoniei a coborât aproape goală cu liftul, prăbușindu-se în hol. Acolo s-au închis pentru totdeauna frumoșii ei ochi albaștri. Cântărea doar 35 kg când a murit. Ajunsese un schelet. Trupul i se consumase în lupta dură purtatp împotriva nedreptății din lume și singura recompensă i-au fost o viață și o moarte petrecute în singurătate.
***
Neruda în România
Neruda a fost invitat și în România:
Scriitorii mi-au oferit găzduire în casa lor de creație, în mijlocul frumoaselor păduri de pe Valea Prahovei. Reședința scriitorilor fusese inițial palatului lui Carol, acel zănatic ale cărui iubiri extraconjugale au făcut ocolul lumii. Palatul, cu mobilier modern și băi de marmură, se afla acum în slujba gândirii și a poeziei din România. Sunt însoțit de poeții Jebeleanu, Beniuc și Radu Boureanu. În dimineața verde, la umbra brazilor din fostele parcuri regale cântăm în voie, râdem tare, recităm versuri în toate limbile pământului. Poeții români, cu longul lor trecut de suferințe sub monarhi sau fasciști, sunt cei mai curajoși și mai veseli poeți din lume. Acei trubaduri, liberi ca păsările codrilor, patrioți calzi, revoluționari deciși și îndrăgostiți de viață, au fost o revelație pentru mine. În puține locuri din lume mi-am făcut atâția frați într-un timp atât de scurt.
♦ Pablo Neruda despre poezie:
Poezia este o meserie.
Poezia, atingând limite incredibile, e un privilegiu al epocii noastre, printre războaie, revoluții și mișcări sociale. Omul a descoperit-o, rănind ori rănit, singur în mijlocul mulțimii.
♦ Pablo Neruda despre Pablo Neruda:
Eu vreau să lucrez cu ceea ce am și cu ceea ce mă definește. Sunt un omnivor avid de sentimente, de oameni, cărți, evenimente și bătălii. Aș mânca tot pământul. Aș bea toată marea.
♦ Pablo Neruda despre viață:
În preajma mea, tot ce a existat și va rămâne în poezia mea: vuietul îndepărtat al mării, țipătul păsărilor sălbatice și dragostea mistuindu-se fără a se consuma.
♦ Pablo Neruda despre poezie:
E drept că se abuzează de meseria de poet. Apar poeți și poete noi: curând vom fi toți poeți, iar cititorii vor dispărea. Și vom organiza expediții, traversând deșerturi pe cămile ori zburând în cosmos în căutarea cititorilor.
♦ Pablo Neruda despre iubire:
Continui să cred în iubire. Sunt convins că oamenii se vor înțelege în cele din urmă, învingând durerea, sângele, geamurile sparte.
♦ Pablo Neruda despre averile poeților:
Noi, poeții, ne-am crezut întotdeauna formidabili la făcut averi, geniali în afaceri. Dar niște genii neînțelese.
♦ Pablo Neruda despre culori:
Văd toată lumea în roz și albastru.
♦ Pablo Neruda despre Shanghai:
Interesant era să vedem ce se întâmplă noaptea în Shanghai. Orașele cu reputație proastă te atrag ca femeile periculoase. Shanghai își dezvăluia chipul nocturn pentru noi doi, provinciali ai lumii, pasageri la clasa a treia cu bani puțini, dar plini de curiozitate.
♦ Pablo Neruda despre ceremonia de înmânare a Premiului Nobel:
Adevărul e că orice scriitor din lume își dorește Premiul Nobel, chiar dacă nu recunoaște acest lucru sau îl refuză.
Ceremonia, riguroasă și protocolară, a fost și foarte solemnă. Solemnitatea se va păstra întotdeauna în împrejurări deosebite. Se pare că oamenii au nevoie de ea. Dar mi s-a părut că defilarea eminenților laureați semăna oarecum cu împărțirea premiilor școlare într-un orășel de provincie.
♦ Pablo Neruda despre ce face:
Sunt mereu întrebat, mai ales de ziariști, la ce lucrez acum, ce fac. M-a uimit mereu cât de superficial sună întrebarea asta. Fiindcă de fapt fac tot timpul același lucru, mereu și mereu un singur lucru. Poezie?
♦ Pablo Neruda despre rigoare:
Unicul rost al rigorii e să elimine rigoarea.
RAISA BEICU
https://www.raisabeicu.ro/2017/03/31/as-bea-toata-marea-marturisesc-ca-am-trait-pablo-neruda/
////////////////////////////////////////
Matusa “sfantului Nastase ” continua sa nasca ingeri…Greșeala făcută de Cătălin Cherecheș în Germania care a dus la prinderea lui. Mătușa sa l-a dus cu 200 km/h la gară
Cătălin Cherecheș – primarul fugar din Baia Mare – a fost prins marți seară de poliția bavareză, în gara din Augsburg, Germania.
autor
CRISTINA DOBRE
Edilul plănuia să părăsească și aceasta țară, ajutat de o mătușă. Femeia s-ar fi aflat, de altfel, la volanul mașinii în care era primarul.
Tot marți, magistrații Curții de Apel din Cluj au publicat motivarea hotârârii prin care l-au condamat pe edil la 5 ani de închisoare.
Documentul are peste 100 de pagini și vorbește – printre altele – despre felul în care acesta a încercat să amâne luarea unei decizii, dar și despre atitudinea lui disprețuitoare față de autoritățile judiciare.
Edilul ar fi ajuns în gara din Augsburg ajutat de o mătușă care a condus până acolo cu 200 de kilometri pe oră, spun surse din poliție. La destinație, ar fi încercat să scape de mașină și să își continue drumul cu un taxi, pentru a se face nevăzut – moment în care a fost prins.
Potrivit unor surse, ar fi fost localizat în momentul în care și-ar fi reactivat telefonul mobil cu două cartele noi.
Cherecheș a opus rezistență în fața polițiștilor germani și apare cu sânge pe față
Primarul Cătălin Cherecheș a opus rezistență în momentul în care a fost prins de polițiștii de la Biroul de Criminalistică din Germania. Într-o fotografie obținută cu ajutorul surselor se observă cum edilul era zgâriat pe față.
Autoritățile de la noi au colaborat cu Austria, Ungaria, Germania și Italia pentru a-l prinde pe fugar. Cătălin Cherecheș are de executat o pedeapsă de 5 ani, în țară, pentru luare de mită în formă continuată.
Între timp, au apărut și primele imagini cu soția edilului – creatoarea de modă Tabita Gliga – după fuga din țară a lui Cherecheș. Au fost filmate în Târgu Mureș, la sediul Poliției.
Tabita Gliga a mers își viziteze părinții, aflați în arest – reținuți după ce ar fi încercat să o mituiască pe judecătoarea din Cluj, înainte să dea hotărârea de condamnare a soțului ei. Creatoarea de modă avea mai multe bagaje – cel mai probabil, pachete pentru mama și tatăl ei.
La plecare, Tabita Gliga a fost zâmbitoare, dar tăcută în fața jurnaliștilor. Tabita era în locuința cuplului din Baia Mare în dimineața în care Cherecheș a fugit de acasă. Din țară primarul a ieșit cu un taximetru pe care l-a luat din Satu Mare.
Taximetrist: „A zis că merge până la Mateszalka și înapoi că își așteaptă soția din Budapesta. Am dat toate detaliile, ce am putut, nu a fost nimic ieșit din comun, nici în comportament, eu nu m-am uitat nici peste buletinul lui, nu-i datoria mea”.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a comunicat că, în cazul fugii primarului, a fost deschis un dosar penal pentru trecere frauduloasă a frontierei, fals privind identitatea și favorizarea făptuitorului.
Cherecheș ”a dat dovadă de un profund dispreț față de autoritățile judiciare”
Nu au fost făcute precizări legate de persoanele care l-ar fi ajutat pe Cherecheș să dispară, pentru pentru că această informație „ar putea periclita rezultatul anchetei”.
Viorica Cherecheș – mama fugarului -, care și-a luat concediu de la Spitalul de Boli Infecțioase și Pshiatrie Baia Mare cu 10 zile înainte ca fiul ei să fie condamnat, ar fi printre cei vizați.
Pentru primarul din Baia Mare, mama Viorica Cherecheș era „îngerul păzitor” care i-a fost aproape cât a durat procesul terminat cu trimiterea lui în închisoare. Despre ea a vorbit și în mesajul din dimineața fugii.
Cătălin Cherecheș: ”Nu am vrut… 10 ani ca o ființă din familia mea să sufere așa cum a suferit ani de zile mama mea”.
La ieșirea din țară, Cherecheș a folosit actul de identitate al unui văr – care ar fi participat la nunta lui din septembrie.
Răzvan Doseanu, avocatul lui Cătălin Cherecheș: „Din punctul meu de vedere, plecarea dumnealui nu ajută procedurile legale în desfășurare prin care încercăm să anulăm hotărârea de condamnare definitivă dată de Curtea de Apel Cluj”.
În aceeași zi în care a fost prins, a fost publicată și motivarea hotărârii prin care Cătălin Cherecheș a fost trimis în judecată. Are 116 pagini.
Magistrații spun că atunci când i-au dat pedeapsa au ținut cont și de comportamentul lui din timpul procesului, când a dat dovadă de „un profund dispreț față de autoritățile judiciare” și a pozat într-o „victimă a sistemului judiciar și a serviciilor române de informații”.
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/greseala-facuta-de-catalin-chereches-in-germania-care-a-dus-la-prinderea-lui-matusa-sa-l-a-dus-cu-200-km-h-la-gara.html
///////////////////////////////////////////
Romanca din Italia: „Să nu credeți că în străinătate înotăm în euroi. In spatele bunataților aduse in Romania, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singuratate, injosire și sacrificii”
Publicat
de ExtraNews
Nu-i mai criticați pe romanii din Diaspora. „In strainatate banii nu pica din cer. In spatele bunataților aduse in Romania, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singuratate, injosire și sacrificii”
Maria Cristiana Tudose din Italia a scris pentru gazetaromaneasca.com un mesaj despre situația romanilor plecați la muncă în străinătate. Maria Cristiana Tudose pentrugazetaromaneasca.com: „Lasă că acolo se câștigă bine. Lasă că prin străinătate nu este ca în România, aici este tare greu.
,,Lasă, nu te văita, că acolo munciți dar măcar câștigați bine. Ce bine este de voi!
Ce norocoși sunteți! Te vaiți că-ți este dor de România? Cine te-a pus să pleci? Lasă că acolo aveți! Ce ne-ai adus? Știți acel moment în care sunteți sătui de anumite concepții greșite? De fiecare dată vă simțiți obligați față de ceilalți și încercați să ajutați pentru că vă simțiți mai norocoși doar pentru că nu locuiți în România.
Am obosit să mă tot repet: în străinătate banii nu pică din cer. Fiecare om, fiecare femeie, fiecare copil, când a ajuns într-o țară străină, s-a simțit ca un pește pe uscat. La propriu. Era singur. El și noul șef sau noii colegi. Ea și șeful. Copilul și învățătorii. O limbă nouă, un loc nou, nimeni pe care să te poți baza.
Nu numai că n-ai pe cine conta atunci când dai de greu: trebuie să stai în alertă, să ai grijă cine-ți este prieten, cui oferi încrederea ta și în ce fel de grup ajungi.Un om nu pleacă de acasă, printre străini, de dragul vieții. Nu, pleacă pentru ceva mai bun. Să nu credeți că o persoană este așteptată cu brațele deschise printre străini, din păcate nu avem o faimă bună.
Să nu credeți că lucrurile merg ca pe roate, că ajungi, te angajează cineva imediat, îți oferă o casă, un contract și lucrurile merg super bine. Basme, povești pe care unii oameni, cei care stau cu mâinile în buzunar pierzând ziua pe la colț de stradă, le-au spus pentru a se simți mai puțin purtori.
Să nu credeți că în străinătate înotăm în euroi.
Euroii se muncesc, domnilor! Nu aleargă nimeni după tine cu un loc de muncă, nu-ți oferă nimeni ceva doar pentru că ai zâmbet frumos și frunte palidă. Când îți iei viața de la capăt, trebuie să câștigi încrederea unor necunoscuți, să te interesezi, să fii atent la ce semnezi, să citești de o mie de ori, să asculți doamna de la un birou cu urechile ciulite, să cauți în dicționar cuvinte de care nu ai habar și să-ți controlezi frica pentru că întotdeauna pot apărea probleme.Într-o zi priveam atent mâinile tatălui meu și mamei mele. Mâini muncite, obosite și umflate. De i-aș strânge pe cei din țară, mulți ar spune că suntem norocoși, că am avut parte de o viață bună, că avem tot ce ne-am dorit și că na, SUNTEM NOROCOȘI, NENE!
Norocoși? Mă bufnește râsul! Da, probabil am fost ajutați de multe ori de soartă dar știți ce contează? Voința și munca depusă.Nu-mi este rușine să o spun: ca un copil de emigranți, simt că niciodată nu voi fi înstare să-i depășesc pe ai mei, să fac mai mult decât ei! De ce? Simplu. Pentru că generația părinților mei este o generație de oameni cu voință! N-au zile de odihnă, nu știu care-i dimineața și care-i seară, nu știu ce înseamnă concediu sau vacanță. Eu, copilul lor, am datoria de a le cumpăra un bilet pentru a-i trimite, forțat, într-o croazieră! Eu, copilul lor, știu cât au muncit pentru o viață mai bună și știu că norocul a contat extrem de puțin.În spatele bunătăților aduse în țară, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singurătate, înjosire și sacrificii. Dacă n-ați încercat măcar o zi, dacă n-ați fost în pielea unui om care nu-nțelege nici măcar un cuvint din ceea ce i se spune, dacă nu știți ce înseamnă să te trimită după sapă și să te întorci cu furcă pentru habar n-ai, dacă nu știți ce înseamnă să n-ai prieteni pentru că ești străini, atunci n-ai dreptul la o părere.”
https://extranews.ro/romanca-din-italia-sa-nu-credeti-ca-in-strainatate-inotam-in-euroi-in-spatele-bunatatilor-aduse-in-romania-a-cadourilor-si-ale-surprizelor-se-ascund-lacrimi-momente-de-tristete-si-singura/
////////////////////////////////////
/////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
(C-am asta este adevarata realitate din Romania multilateral de pesedista…) Ce afaceri are, de fapt, soția lui Cătălin Cherecheș, primarul fugar din Baia Mare. Tabita Gliga învârte banii cu lopata
Autor:
Redacția Actualitate.net
Încurcate mai sunt căile primarului din Baia Mare, care a fugit din țară sub identitatea unui unchi care trăiește în Austria. Asemănarea dintre cei doi i-
a derutat pe polițiștii de frontieră, astfel că edilul a reușit să fugă din țară. Cătălin Cherecheș și-a părăsit, astfel, și căminul conjugal, astfel că și-a lăsat soția acasă, pe Tabita Gliga, „zâna din povești”, așa cum a descris-o la scurt timp după ce a cunoscut-o.
Cătălin Cherecheș a fost implicat într-un alt episod scandalos după ce socrii săi au fost reținuți de procurorii DNA, la începutul lunii noiembrie.
Aceștia au fost prinși în flagrant în timp ce încercau să ofere mită în valoare de 50.000 de euro, dintre cei 100.000 de mii de euro promiși, mamei unei judecătoare implicate în procesul de corupție al primarului.
Acest eveniment a adus în atenție încă un aspect controversat al vieții lui Cherecheș. socrii voiau să-l scape de închisoare pe edilul din Baia Mare, într-un proces în care era acuzat de luare de mită.
Soția lui Cătălin Cherecheș, primarul din Baia Mare, este bogată și are mai multe afaceri în Maramureș
Tabita Glica este însărcinată cu Cătălin Cherecheș
Cătălin Cherecheș și-a întâlnit soția, Tabita Gliga, în cadrul unei petreceri și a simțit că aceasta este aleasa inimii sale. Tabita Gliga este o tânără de succes, studentă la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, și un creator de modă care și-a deschis un lanț de magazine de profil în mai multe orașe din Transilvania.
Cei doi s-au căsătorit civil pe 9 septembrie și ceremonia a fost transmisă live pe pagina de Facebook a primăriei, ceea ce a stârnit critici și dezaprobare în rândul opiniei publice.
Așadar, pe lângă acuzațiile de mită, Cătălin Cherecheș a fost supus unui val de critici și controverse în septembrie, după organizarea cununiei civile în Câmpia Tineretului, într-un loc emblematic al orașului, și transmisă live de către Primăria Baia Mare pe rețelele de socializare.
Mulți oameni, inclusiv jurnaliști și localnici, au criticat dur gestul primarului de a etala puterea și avuția în fața publicului și au pus la îndoială motivele acestei alegeri. De asemenea, unii s-au întrebat de ce o instituție publică, cum ar fi Primăria Baia Mare, a transmis un eveniment privat precum cununia civilă a primarului pe pagina sa de Facebook.
Aceste evenimente au generat o serie de reacții critice la adresa lui Cătălin Cherecheș și au alimentat controversa în jurul vieții sale personale și politice.
Această decizie de a organiza cununia civilă într-un loc public și de a o transmite live pe rețelele de socializare a stârnit critici și controverse în rândul opiniei publice.
Tabita Gliga este originară din Reghin, județul Mureș, și provine dintr-o familie foarte bogată. Afacerea de succes pe care soția edilului din Baia Mare o are se numește Elen’ s by Tabita Gliga, unde sunt publicate imagini cu creațiile sale. Ea alte magazine în mai multe orașe. De altfel, ea mai deține și o cafenea cofetărie Elen’s coffee, care se află în Târgu Mureș.
Cherecheș, fugă în stil mafiot
Primarul Cătălin Cherecheș din Baia Mare, aflat sub control judiciar și cu interdicția de a părăsi țara, a reușit să fugă din România vineri dimineață. Conform informațiilor furnizate de Poliția de Frontieră, el a părăsit țara prin Vama Petea la ora 7:49, folosind actul de identitate al unui unchi care locuiește în Austria. „Evadarea” sa spectaculoasă a generat reacții puternice și o anchetă în curs.
Pentru a nu fi depistat, Cătălin Cherecheș a călătorit într-un autoturism condus de o altă persoană, în regim de taxi. El se afla pe locul din dreapta al mașinii și a prezentat la control un act de identitate care aparținea unei persoane născute în 1988, mai tânără decât el. Surse neoficiale indică faptul că actul de identitate ar fi aparținut unui unchi din Austria al lui Cherecheș. Culmea este că polițiștii n-au sesizat că este vorba de cu totul altă persoană. Cel mai probabil, nu s-au uitat la anul din buletin, iar asemănarea dintre primarul fugar și unchiul mai tânăr din Austria a fost prea mare.
În urma evadării, autoritățile au inițiat o anchetă pentru a clarifica circumstanțele și posibilele complicități în acest caz. Inspectorul general al Poliției de Frontieră, Victor Ștefan Ivașcu, a declarat că se analizează modul în care polițistul de frontieră a verificat identitatea lui Cherecheș cu documentul aparținând rudei sale.
Fuga lui Cătălin Cherecheș a generat reacții variate în opinia publică. Mulți au exprimat consternare și indignare față de acest fapt, mai ales că primarul era condamnat definitiv la cinci ani de închisoare pentru luare de mită.
Cherecheș a fost implicat într-un scandal de corupție, iar socrii săi au fost reținuți de procurorii DNA pentru dare de mită pentru a-și scăpa ginerele de pedeapsă.
El s-a căsătorit civil cu Tabita Gliga, o tânără de succes în industria modei și designer de modă, într-o ceremonie controversată.
Tabita Gliga și mama acesteia, soacra lui Cherecheș, care a vrut să dea șpagă pentru ca edilul să primească o pedeapsă mai blândă sau să scape de pușcărie
Fuga spectaculoasă a primarului Cătălin Cherecheș din Baia Mare a provocat o amplă dezbatere și a ridicat întrebări cu privire la securitatea frontierelor și complicitățile posibile în acest caz. Evadarea sa va continua să atragă atenția opiniei publice și a autorităților pe măsură ce ancheta se desfășoară.
Cătălin Cherecheș, primarul Baia Mare, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru luare de mită și era supus controlului judiciar cu interdicția de a părăsi țara. Cu toate acestea, vineri dimineață, Cherecheș a reușit o fugă spectaculoasă prin Vama Petea. Folosind identitatea unui unchi din Austria, acesta a părăsit România, deși autoritățile îi interziceau acest lucru.
Înainte de condamnarea sa, Cătălin Cherecheș a ținut un discurs live pe Facebook din sediul Primăriei Baia Mare, susținându-și nevinovăția și acuzând că i s-au furat 10 ani din viață. Cu toate acestea, Curtea de Apel Cluj a menținut sentința dată de Tribunalul Cluj în februarie 2022, condamnându-l definitiv la cinci ani de închisoare. Doar pedeapsa complementară a fost modificată (de la 4 la 5 ani), perioada în care Cherecheș are mai multe interdicții, precum și ocuparea funcțiilor publice.
„Am suferit umilința publică, însoțită de acuzații mincinoase, dar nu am renunțat la luptă, și la a-mi apăra onoarea mea și a familiei mele”, a spus Cherecheș.
https://actualitate.net/a/ce-afaceri-are-de-fapt-sotia-lui-catalin-chereches-primarul-fugar-din-baia-mare-tabita-gliga-invarte-banii-cu-lopata
/////////////////////////////////////////////
Transumanismul este scopul final al lui Satana: oameni după propria sa imagine…
Isaia 14 conține o abordare fascinantă – și, sincer, îngrozitoare – asupra minții și motivațiilor lui Satana.
Cum ai căzut din ceruri,
Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
Tu, asupritorul neamurilor!
Tu ai zis în inima ta:
“Mă voi înălţa la cer;
Îmi voi ridica tronul
Mai presus de stelele lui Yahuwah!
Voi şedea pe muntele adunării,
Pe înălţimile din nord!
Mă voi înălţa deasupra norilor,
Şi mă voi face asemenea Celui Preaînalt!”
Aroganța unei astfel de mândrii este uluitoare. Dar te-ai gândit vreodată la modul în care Satana intenționează să „fie precum cel Preaînalt”? Aceasta nu este doar o vorbă deșartă. Pentru a înțelege cum intenționează Satana să fie precum Yahuwah, este necesar să analizăm ceea ce îl deosebește pe Yahuwah de orice altă entitate din univers.
Motivul de închinare
Există o mulțime de motive emoționale pe care credincioșii le pot da cu privire la motivul pentru care Yahuwah este vrednic de închinare: Ne iubește; Și-a sacrificat fiul pentru a ne salva; ne iartă etc, însă într-un sens juridic și etern, există doar unul: Yahuwah ne-a creat. Simplu,asta-i tot.
In viziunea sa, Ioan a văzut douăzeci și patru de bătrâni care se închinau lui Yahuwah în fața tronului sau. Și i-a auzit spunând:
Tu ești vrednic, o, [Yahuwah],
Pentru a primi glorie, onoare și putere;
Căci Tu ai creat toate lucrurile,
Și prin voia ta ele există și au fost create.
Yahuwah este vrednic de închinare pentru că El a creat toate lucrurile. Pentru a fi ca Yahuwah, atunci, Satana la rândul lui trebuie și el să creeze. Aceasta este agenda ascunsă a lui în lupta asta pentru transumanism.
Făcuți după înfățișarea Creatorului
Scriptura ne dezvăluie “Yahuwah l-a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Elohim l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat.”(Geneza 1:27) Este prerogativul lui Yahuwah, Creatorul, să dăruiască celor pe care i-a ales, nemurirea. Lucifer a vrut ca Adam și Eva să păcătuiască și apoi mâncând din pomul vieții să devină păcătoși nemuritori. Yahuwah a prevenit acest lucru prin faptul că i-a alungat pe cei doi din Grădina Edenului și a postat herubimi ca să ”păzească pomul vieții”(Geneza 3:24)
Acum, diavolul încearcă să fie ca cel Preaînalt uzurpând dreptul divin de a fi venerat, încercând să creeze omul după chipul său. Metoda lui? Transumanismul.
Următorul stagiu de “evolutie”
Transumanismul
Credința că oamenii ar trebui să se străduiască să depășească limitările fizice ale minții și corpului prin mijloace tehnologice.
O filozofie care favorizează utilizarea științei și tehnologiei, în special a neurotehnologiei, biotehnologiei și nanotehnologiei,
pentru a depăși limitările umane și pentru a îmbunătăți condiția umană.
Îmbinarea tehnologiei cu biologia poate și a adus beneficii umanității. Stimulatoarele cardiace și protezele sunt doar două exemple ale modului în care tehnologia ajută biologia. Problema este că transumanismul este inseparabil legat de postumanism, care este ideea că umanitatea însăși va aduce o versiune mai avansată, mai evoluată a ei însăși. Nu vom mai avea o natură umană, ci post-umană. O specie complet nouă și diferită.
Augmentare umană
Și în mod logic, are sens. Daca crezi că umanitatea a evoluat dintr-o formă mai slabă de viață ca mai apoi să folosească tehnologia pentru a “avansa” și mai mult spre o umanitate mult mai înaltă, atunci toate acestea au sens. Cu toate acestea, problema este mult mai complicată decât credințele personale cu privire la originea speciei noastre. Există mari pericole intrinseci agendei transumaniste.
Bazându-se pe o viziune neo-darwiniană asupra lumii, se susține că oamenii ar trebui să ia evoluția în propriile mâini și să întreprindă încercări pe scară largă de a încorpora tehnologiile în propriile lor vieți. Aceste proiecte vizează o creștere radicală a funcțiilor corporale (de exemplu, sănătatea, longevitatea), a capacităților cognitive și emoționale (de exemplu, intelectul, memoria), a trăsăturilor fizice (puterea, frumusețea) și a comportamentului (de exemplu moralitatea) .
Deși toate acestea sună bine, întreabă-te: “Cine v-a defini moralitatea?” Pentru cei credincioși, Biblia definește moralitatea. Pericolul crește exponențial cu capacitatea tehnologiei de a influența și nu doar atât ci de a controla gândurile, credințele și acțiunile unui individ.
Perspectiva Șarpelui
În 2021, Ministerul Apărării al Regatului Unit a elaborat un raport de proiect în parteneriat cu Oficiul Bundeswehr pentru planificarea Apărării din Germania. Raportul a fost intitulat „augmentarea umană – începutul unei noi paradigme, un proiect de implicații strategice”. Acesta a declarat: „Augmentarea umană va deveni din ce în ce mai relevantă, în parte pentru că poate spori în mod direct capacitatea și comportamentul uman și în parte pentru că este agentul de legătură între oameni și tehnologie sau roboți.”
Pericolul este mai mult decât speculația științifico-fantastice. La sfârșitul anului 2022, o companie numită Synchron deținea peste 100 de brevete în încercarea lor de a contopi tehnologia cu biologia. Ei au creat ceea ce ei numesc o „interfață de computer endovasculară a creierului”. Introdus într-un vas de sânge la baza gâtului, acest senzor Stentropă migrează către creier unde influențează cortexul motor. Începând cu luna iulie 2022, compania a introdus deja dispozitivul în patru pacienți din Australia și unul din statele unite. Această tehnologie, și altele asemenea ei, deschid ușa forțelor exterioare care pot controla mintea și comportamentul altora. Scopul este de a împlini promisiunea lui Satan către Eva: „Veți fi ca niște dumnezei”. (Geneza 3:5)
Yuval Harari este profesor și autor de best-seller. Descrierea cărții sale, Homo Deus: Scurtă Istorie despre Mâine, este astfel:
Yuval Noah Harari … Îsi întoarce privirea asupra viitorului omenirii și asupra căutării noastre de a transforma oamenii în zei.
… Ca zei autoproclamați ai planetei Pământ, ce destine ne vom stabili și ce misiuni vom întreprinde? Cartea Homo Deus explorează proiectele, visele și coșmarurile care vor modela secolul XXI – de la depășirea mortalității până la crearea vieții artificiale. In scriere putem găsii întrebările fundamentale: Unde mergem de aici? Și cum vom proteja această lume fragilă de propriile noastre puteri distructive? Aceasta este următoarea etapă a evoluției. Acesta este Homo Deus.
Exact asta este scopul final al Satanei. Transumanismul este tentativa lui de a se face pe el “precum cel Preaînalt.” Folosind tehnologia pentru a crea omenirea în imaginea sa, el încearcă să obțină închinarea oamenilor.
Toți ce care se vor împotrivi for fi forțați sub amenințarea morții. In contrast, doar Yahuwah garantează libertatea noastră de alegere și doar El merită închinarea noastră. Aceasta este porunca Sa pentru generația finală:”Temeți-vă de [Yah]și dați-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerurile și pământul, marea și izvoarele apelor”(Apocalipsa 14:7)
1 Post- and Transhumanism: An Introduction. Editors, Stefan Sorgner and Robert Ranisch.
https://www.worldslastchance.com/romanian/articles
/////////////////////////////////////////////
PREVIZIUNEA UNUI ISTORIC: Bogaţii lumii vor deveni „cyborgi asemănători zeilor” prin anii 2200
Persoanele bogate se vor transforma într-un nou tip de oameni şi vor deveni „cyborgi asemănători zeilor, alcătuiţi din părţi organice şi părţi non-organice” în următorii 200 de ani, afirmă un istoric israelian, citat de dailymail.co.uk.
Folosind biotehnologia şi ingineria genetică, spune Yuval Noah Harari, profesor de istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim, persoanele bogate se vor transforma într-un nou tip de oameni, nemuritori şi divinizaţi de restul lumii, care vor deţine o putere deplină asupra vieţii şi a morţii. „Va fi cea mai mare evoluţie din domeniul biologiei de la apariţia vieţii pe Terra. Nimic nu s-a schimbat cu adevărat din punct de vedere biologic în ultimele 4 miliarde de ani. Însă vom deveni la fel de diferiţi de oamenii de azi pe cât sunt de diferite maimuţele de noi în prezent”, a avertizat profesorul Harari. Istoricul a afirmat că tehnologia care va realiza aceste transformări va fi disponibilă doar persoanelor bogate. „Până acum, societatea a fost ţinută în frâu prin inventarea unor «ficţiuni» precum religie, bani şi ideea drepturilor fundamentale ale omului. Atât timp cât oamenii au crezut că se bazau tot mai mult pe aceşti «zei», au putut fi controlaţi. Însă am văzut în ultimele secole că oamenii au devenit tot mai puternici şi nu mai aveau nevoie de sprijinul acestor Zei”, a declarat Yuval Noah Harari. El consideră că cel mai interesant loc din lume, dintr-o perspectivă religioasă, nu este Orientul Mijlociu, ci Silicon Valley. Acolo, în acea regiune din sudul oraşului american San Francisco, oamenii au dezvoltat o „tehno-religie” şi cred că moartea reprezintă „doar o problemă tehnică”. „Acum, ei spun că nu mai au nevoie de Dumnezeu, ci doar de tehnologie”, a adăugat profesorul israelian.
https://bzb.ro/stire/bogatii-lumii-vor-deveni-cyborgi-asemanatori-zeilor-prin-anii-2200-a86777
////////////////////////////////////////////
MIZA PRINCIPALĂ ÎN CONFLICTUL MILITAR RUSO-UCRAINEAN ESTE MAREA RESETARE-
( a lumii)
Un text de Mircea Pușcașu
Catastrofa ucraineană (sângeroasă și de coșmar pentru oamenii simpli) a fost declanșată cumva artificial, fără un motiv evident, clar. Cine poate spune cu exactitate de ce a inițiat Putin bombardamentul și de ce atunci? Startul agresiunii armatei ruse a fost într-un moment aparent arbitrar, dar foarte oportun agendei catastrofismului recent prin care este condusă omenirea ca o cireadă spre țarcul totalitar.
( Ce catastrofe mai pregătesc oare unii în această serie cu pandemii, climate change, crize alimentare, economice, financiare, energetice, ori cine știe ce invazii „extraterestre”? )
Faptul care devine tot mai evident este că acest conflict militar are ambele tabere controlate de plutocrația globală. Fie că se numesc Kolomoiski sau Abramovici, fie că sunt membri ai Chabad sau ai altui cahal, oligarhii evrei sunt aici păpușarii fanatici care trag sforile de AMBELE părți ale baricadei. Și sunt toți visători scelerați ai sionismului mistico-politic din care se trage și Marea Resetare, ca distopie totalitară ce pare că stă gata să fie tradusă in realitate.
Soluția este să rămâi in afara conflictului și mai ales in afara noii societăți resetate, noii normalități. Cum se poate face asta? E greu? E posibil?
E greu dar nu imposibil, iar greutatea este mai mult de origine psihologică. Iesirea se poate face prin realizarea de micro comunități paralele, retrase, auto sustenabile, independente, compuse din oameni care gândesc la fel, sunt dispuși să facă sacrificii unii pentru alții, dispuși la simplificarea și esențializarea vieții. Un dificil un șift mental, o schimbare a dispozițiilor și obișnuințelor.
Aceste comunități interconectate, supraviețuirea pe sate și cătune, pe văi și pe vâlcele, unitate de limbă, credință și duh, întoarcerea și înrădăcinarea în spațiul și spiritul propriu, acestea au fost, pentru veacuri de-a rândul, modalități de rezistență și supraviețuire în istorie a neamului nostru.
La treabă, române, dacă înțelegi!
( De când? De săptămâna viitoare? Nu! De acum doi ani!)
PS:
Pun mai jos un clip foarte elocvent despre avansul resetării in Ucraina, cu multiplele ramificații: moneda digitală, platformă electronică guvernamentală, aplicație și sistem de scor social, identitatea digitală legată de vaccinarea forțată și alte minunății ale noului normal, minunății care s-au implementat și la Moscova lui Putin la începutul pandemiei.
Felicităm canalul Liberul Arbitru pentru traducerea și realizarea acestui clip!
/////////////////////////////////////////////
ȘCOALĂ DE DICTATORI-Ce au in comun Putin și Trudeau, Viktor Orban și Merkel, Tony Blair și Macron?
Domnul Schwab afirmă din 2017 că diverși lideri ai guvernelor lumii sunt „lideri” formați de World Economic Forum:
„Când menționez numele noastre, ca de exemplu al lui Merkel, chiar și al lui Vladimir Putin, toți au fost tineri lideri globali ai Forumului Economic Mondial, a spus Schwab. „Dar acum suntem foarte mândri de o generație tânără, din care fac parte premierul Trudeau, președintele Argentinei și așa mai departe.”
„Deci, noi penetrăm în cabinete. Ieri am fost la o recepție în cinstea premierului Trudeau și știu că jumătate din cabinetul său, sau chiar mai mult de jumătate din cabinetul său, este format din tineri lideri globali ai Forumului Economic Mondial”, s-a lăudat Schwab. „Și de asemenea în Argentina și în Franța”, a mai continuat Schwab.
Economistul Ernst Wolff consideră că o alianță ascunsă de lideri politici și corporativi exploatează pandemia cu scopul de a ruina economiile naționale și de a introduce o monedă digitală globală, arată RAIR Foundation.
Cum se face, se întreabă Wolff, că peste 190 de guverne din întreaga lume au ajuns să gestioneze pandemia COVID-19 în aproape aceeași manieră, cu lockdown-uri, obligativitatea purtării măștii și certificate de vaccinare, devenite acum ceva obișnuit peste tot? Răspunsul ar putea fi găsit la școala Young Global Leaders, înființată și condusă de Klaus Schwab de la Forumul Economic Mondial, prin care au trecut mulți dintre liderii politici și de afaceri de astăzi în drumul lor spre succes.
Economistul, jurnalistul și scriitorul german Ernst Wolff a dezvăluit câteva informații despre școala lui Schwab pentru „tineri lideri globali”, care sunt relevante pentru înțelegerea evenimentelor mondiale din timpul pandemiei, într-un videoclip difuzat în cadrul podcastului german Corona Ausschuss (Comitetul Corona). Deși Wolff este cunoscut în principal ca un critic al sistemului financiar globalist, în ultima vreme s-a concentrat pe scoaterea la lumină a ceea ce el consideră a fi agenda ascunsă din spatele măsurilor anti-Covid adoptate în întreaga lume.
Începuturi misterioase
Povestea începe cu Forumul Economic Mondial (WEF), un ONG fondat de Klaus Schwab, un economist și inginer mecanic german, în Elveția, în 1971, pe când avea doar 32 de ani. WEF este cel mai bine cunoscut publicului pentru conferințele pe care le organizează în fiecare an, în luna ianuarie, la Davos, în Elveția, și care au ca scop aducerea laolaltă a liderilor politici și de afaceri din întreaga lume pentru a discuta problemele momentului. În prezent, este una dintre cele mai importante rețele din lume pentru elita puterii globaliste, fiind finanțată de aproximativ o mie de corporații multinaționale.
WEF, care, până în 1987, s-a numit Forumul European de Management, a reușit să reunească 440 de directori din 31 de țări încă de la prima sa întâlnire, în februarie 1971, ceea ce, după cum subliniază Wolff, a fost o realizare neașteptată pentru cineva ca Schwab, care nu avusese până atunci decât foarte puțină experiență internațională sau profesională. Wolff crede că motivul se poate datora contactelor pe care Schwab și le-a făcut în timpul studiilor sale universitare, fiind, printre altele, coleg cu nimeni altul decât fostul consilier pe probleme de securitate națională și secretar de stat Henry Kissinger. Wolff subliniază, de asemenea, că, în timp ce Schwab se afla acolo, Harvard Business School planifica înființarea unui forum de management propriu, și este posibil ca Harvard să îi fi delegat acestuia sarcina de a-l organiza.
Inițial, Forumul a reunit doar persoane din domeniul economic, dar, în scurt timp, a început să atragă politicieni, personalități din mass-media (inclusiv de la BBC și CNN) și chiar celebrități.
În 1992, Schwab a înființat o instituție paralelă, școala Global Leaders for Tomorrow, care a fost ulterior, în 2004, reorganizată sub numele de Young Global Leaders. Cursanții școlii trebuie să depună o cerere de admitere și sunt apoi supuși unui proces riguros de selecție. Printre membrii primei promoții a școlii, în 1992, se numărau deja mulți dintre cei care au devenit ulterior personalități politice liberale importante, precum Angela Merkel, Nicolas Sarkozy și Tony Blair. În prezent, școala are aproximativ 1.300 de absolvenți, iar lista lor include mai multe nume de persoane care au ajuns să conducă instituțiile de sănătate ale țărilor de care aparțin. Patru dintre aceștia sunt foști și actuali miniștri ai sănătății din Germania, inclusiv Jens Spahn, care este ministru federal al sănătății din 2018. Philipp Rösler, care a fost ministru al sănătății din 2009 până în 2011, a fost numit director general al WEF de către Schwab în 2014. În filmarea pe care o prezentăm mai jos, Schwab îl numește și pe Vladimir Putin ca absolvent al Școlii mai micilor sau mai marilor dictatori, alături de Angele Merkel și Justin Trudeau, în cazul căruia afirmă chiar mai mult, și anume că „mai bine de jumătate din Cabinetul său sunt absolvenții noștri”:
Alte nume sonore de pe lista școlii sunt Justin Trudeau, premierul Canadei, Jacinda Ardern, prim-ministrul Noii Zeelande, ale cărei măsuri stricte de închidere au fost lăudate de autoritățile sanitare mondiale; Emmanuel Macron, președintele Franței; Sebastian Kurz, care a fost până de curând cancelarul Austriei; Viktor Orbán, prim-ministrul Ungariei; Jean-Claude Juncker, fost prim-ministru al Luxemburgului și președinte al Comisiei Europene; și Annalena Baerbock, liderul Verzilor germani, care a fost primul candidat al partidului pentru funcția de cancelar la alegerile federale din acest an și care se află încă în cursa pentru funcția lui Merkel. De asemenea, îl găsim pe listă pe guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, care a fost selectat pentru promoția 2005, precum și pe fostul candidat la președinție și actualul ministru al Transporturilor din SUA, Peter Buttigieg, care este un absolvent foarte recent, fiind selectat pentru promoția 2019. Toți acești politicieni care au fost în funcție în ultimii doi ani au favorizat răspunsuri dure la pandemia COVID-19, care, „întâmplător”, au și crescut considerabil puterea guvernelor lor.
Dar lista de absolvenți ai școlii nu se limitează la lideri politici. Acolo găsim și mulți dintre liderii industriei private, printre care Bill Gates, de la Microsoft, Jeff Bezos, de la Amazon, Richard Branson, de la Virgin, și Chelsea Clinton, de la Fundația Clinton. Din nou, toți aceștia și-au manifestat sprijinul pentru un răspuns global la pandemie, iar mulți dintre ei au obținut profituri considerabile ca urmare a măsurilor adoptate.
Și din rândul românilor pot fi menționate cel puțin două persoane care au absolvit această școală pentru a avansa în carieră. Una este Irina Anghel-Enescu, absolventă a promoției 2014, iar cealaltă este Oana Bizgan-Gayral, care a absolvit școala lui Klaus Schwab în 2018. Probabil singurul lucru care a recomandat-o pe Oana Bizgan-Gayral este faptul că este membră în Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați din cadrul Parlamentului României.
Oana Bizgan-Gayral, fostă consilier a vice-premierului în Guvernul Cioloș și fostă deputată USR, adulatoare a „parteneriatelor civile”, deținea simultan funcții plătite cu 7000 de lei pe lună în nu mai puțin de trei Consilii de Administrație: la CNAS, în urmă unei decizii a premierului Dacian Ciolos din 29 septembrie 2016, l a SALROM din iulie 2016 și la Daewoo-Mangalia Heavy Industries (DMHI), în urma unei decizii AGA din aprilie 2016.
Wolff crede că oamenii din spatele WEF și al școlii Global Leaders sunt cei care decid cu adevărat cine va deveni lider politic, deși subliniază că nu crede că Schwab însuși este cel care ia aceste decizii, el fiind un simplu facilitator. De asemenea, el subliniază că printre absolvenții școlii se numără nu numai americani și europeni, ci și asiatici, africani și sud-americani, ceea ce arată că școala are, cu adevărat, o influență mondială.
În 2012, Schwab și WEF au fondat încă o instituție, Global Shapers Community, care reunește persoanele cu potențial de conducere din întreaga lume cu vârsta sub 30 de ani, selectate de aceștia. Aproximativ 10.000 de participanți au trecut prin acest program până în prezent, și organizează cu regularitate întâlniri în 400 de orașe. Wolff consideră că acesta reprezintă un alt cadru de testare, în care viitorii lideri politici sunt selectați, verificați și pregătiți înainte de a fi introduși în aparatul politic mondial.
O altă caracteristică pe care absolvenții Global Leaders o au în comun este faptul că majoritatea dintre ei au CV-uri foarte subțiri, dincolo de participarea lor la program înainte de a fi ridicați în poziții de autoritate, ceea ce poate indica faptul că legătura lor cu instituțiile Schwab este factorul decisiv în lansarea carierei lor. Această stare de fapt este foarte evidentă atunci când absolvenții școlii sunt luați public la întrebări pe teme despre care nu au fost instruiți să vorbească în prealabil, iar dificultatea pe care o întâmpină în găsirea unor răspunsuri este deseori foarte evidentă. Wolff susține că rolul lor este doar acela de a acționa ca purtători de cuvânt pentru subiecte care cei din umbră doresc să fie discutate în dezbaterile publice.
Servitorii lui Schwab în acțiune
Având în vedere nemulțumirea tot mai mare față de măsurile „anti-Covid” implementate de absolvenții școlii, care sunt acum lideri naționali, Wolff crede că este posibil ca acești oameni să fi fost selectați datorită dorinței lor de a face tot ce li se spune și că li se pregătește un eșec, în așa fel încât reacția ulterioară să poată fi exploatată pentru a justifica crearea unei noi forme de guvernare globală. Într-adevăr, Wolff remarcă faptul că politicienii cu personalități individuale și opinii puternice și originale sunt tot mai rari, iar trăsătura distinctivă a liderilor naționali din ultimii 30 de ani a fost docilitatea și aderarea lor la o linie globalistă strictă dictată de sus. Acest lucru a fost deosebit de evident în răspunsul celor mai multe țări la pandemie, unde politicienii care nu știau nimic despre virusuri în urmă cu doi ani au declarat dintr-odată că boala Covid reprezintă o criză gravă de sănătate care justifică închiderea oamenilor în casele lor, închiderea afacerilor și distrugerea unor economii întregi.
Este dificil de aflat exact cum funcționează școala, dar Wolff a reușit să descopere ceva despre ea. În primii ani ai școlii, aceasta presupunea ca membrii fiecărei clase să se întâlnească de mai multe ori în decursul unui an, inclusiv pentru o sesiune de „formare pentru executivi” de zece zile la Harvard Business School. Wolff crede că, prin întâlnirea cu colegii lor de clasă și prin faptul că devin parte a unei rețele mai largi, absolvenții își creează contacte pe care se bazează în carierele lor ulterioare. În prezent, programul școlii include cursuri oferite pe parcursul a cinci ani, la intervale neregulate, care, în unele cazuri, se pot suprapune cu începuturile carierei politice sau profesionale ale unora dintre participanți – ceea ce înseamnă că aceștia vor face vizite regulate la Davos. Emmanuel Macron și Peter Buttigieg, de exemplu, au fost admiși la școală în urmă cu mai puțin de cinci ani, ceea ce înseamnă că este posibil ca aceștia să fi participat în mod regulat la programe ale Young Global Leaders în timp ce se aflau în funcții politice și, de fapt, să le frecventeze și astăzi.
O rețea mondială de bogăție și influență
Absolvenții școlii Young Global Leaders și, înainte de ei, cei ai Global Leaders for Tomorrow, sunt foarte bine poziționați, având în vedere că au acces la rețeaua de contacte a WEF. Actualul consiliu de administrație al WEF include personalități precum Christine Lagarde, fost director general al Fondului Monetar Internațional și actual președinte al Băncii Centrale Europene, regina Rania a Iordaniei, care a fost desemnată de Forbes drept una dintre cele mai puternice 100 de femei din lume, și Larry Fink, CEO al BlackRock, cea mai mare corporație de gestionare a investițiilor la nivel internațional, care gestionează anual aproximativ 9 trilioane de dolari. Urmărind legăturile dintre absolvenții școlii, Wolff susține că se poate observa că aceștia continuă să se bazeze unii pe alții pentru a-și susține inițiativele mult timp după ce au participat la programele Global Leaders.
Wolff consideră că multe universități de elită joacă un rol în procesul stabilit de WEF și că acestea nu ar trebui să mai fie considerate ca fiind în afara sferei politicii și a economiei. El dă exemplul Harvard Business School, care primește milioane de dolari de la donatori în fiecare an, precum și Harvard School of Public Health, care a fost redenumită Harvard T. H. Chan School of Public Health după ce a primit 350 de milioane de dolari de la miliardarul Gerald Chan, născut în Hong Kong. Același lucru este valabil și pentru Johns Hopkins School of Public Health, care a devenit Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health după ce mogulul media Michael Bloomberg a făcut o donație de 1,8 miliarde de dolari în 2018.
Wolff afirmă că influența WEF nu este exercitată doar asupra celor care au trecut prin programele Global Leaders și Global Shapers, deoarece numărul de persoane care participă la conferințele anuale de la Davos este mult mai mare decât bănuiesc mulți; el spune că a fost informat că aproximativ 1.500 de avioane private aduc participanți la eveniment în fiecare an, supraaglomerând aeroporturile din Elveția.
Alianța dintre marile companii și guverne
În opinia lui Wolff, obiectivul principal al activităților WEF este de a facilita și de a impulsiona cooperarea la nivel înalt între marile companii și guvernele naționale, lucru care vedem că se întâmplă. Viviane Fischer, o altă participantă la podcastul Corona Ausschuss (Comitetul Corona), arată că firma Serco, cu sediul în Marea Britanie, gestionează migranții pentru guvernul britanic și, printre multe alte activități, administrează închisori din întreaga lume. De asemenea, industria farmaceutică are o influență internațională considerabilă: Wolff menționează că, de exemplu, Bill Gates, un absolvent al Global Leaders, făcea de mult timp afaceri cu Pfizer, unul dintre principalii producători ai controversatelor vaccinuri anti-Covid cu ARNm, prin intermediul inițiativelor de sănătate publică ale fundației sale în Africa, cu mult înainte de începerea pandemiei. Poate că nu întâmplător, Gates a devenit unul dintre cei mai importanți promotori ai închiderilor și ai vaccinurilor Covid de când acestea au devenit disponibile, iar The Wall Street Journal a informat că fundația sa a obținut aproximativ 200 de miliarde de dolari sub formă de „beneficii sociale” din distribuirea de vaccinuri chiar înainte de începerea pandemiei. Ne putem doar imagina care sunt astăzi profiturile sale din vaccinuri.
Tehnologia digitală, care este acum omniprezentă, joacă, de asemenea, un rol important în proiectele globale ale elitei. Wolff subliniază faptul că BlackRock, condusă de Larry Fink, absolvent al Global Leaders, este în prezent cel mai mare consilier al băncilor centrale din lume și colectează date despre sistemul financiar mondial de peste 30 de ani, având, fără îndoială, o mai bună înțelegere a modului în care funcționează sistemul decât băncile centrale însele.
Wolff consideră că unul dintre scopurile politicilor actuale urmărite de multe guverne este acela de a distruge afacerile antreprenorilor mici și mijlocii, astfel încât corporațiile multinaționale cu sediul în Statele Unite și China să poată monopoliza afacerile peste tot. Amazon, care a fost condusă până de curând de Jeff Bezos, absolvent al Global Leaders, a obținut profituri enorme ca urmare a lockdown-urilor care au devastat clasa de mijloc.
Wolff susține că scopul final al acestei dominații a marilor platforme este introducerea monedei bancare digitale. Chiar în ultimele câteva luni, Forumul Financiar Internațional din China, care este comparabil cu WEF, a propus introducerea yuan-ului digital, care, la rândul său, ar putea fi internaționalizat de rețeaua monetară bazată pe Diem Blockchain. Este interesant faptul că Diem este succesorul Libra, o criptomonedă care a fost anunțată pentru prima dată de Facebook-ul lui Mark Zuckerberg, ceea ce indică faptul că în prezent se discută despre o monedă globală care va transcende puterea dolarului sau a yuanului și care va fi gestionată prin cooperarea rețelelor de afaceri chineze, europene și americane. Din consiliul de supraveghere al Forumului Financiar Internațional fac parte nume precum Christine Lagarde, de la WEF, Jean-Claude Trichet, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, și Horst Köhler, fostul șef al Fondului Monetar Internațional.
Wolff mai explică faptul că lockdown-urile și ajutoarele financiare care au avut loc în întreaga lume în ultimii doi ani au lăsat multe națiuni în pragul falimentului. Pentru a evita o catastrofă economică, guvernele lumii au decis alocarea a 650 de miliarde de dolari sub formă de drepturi speciale de tragere, sau SDR, care sunt active suplimentare de rezervă valutare gestionate de Fondul Monetar Internațional. Atunci când acestea vor ajunge la scadență, guvernele se vor găsi în dificultate, motiv pentru care introducerea monedei digitale a devenit brusc o prioritate – și acesta ar putea fi scopul ascuns al lockdown-urilor de la început.
Wolff spune că două țări europene sunt deja pregătite să înceapă să utilizeze moneda digitală: Suedia și Elveția. Poate că nu este o coincidență, Suedia nu a avut practic niciun lockdown pandemic, iar Elveția a luat doar măsuri foarte blânde. Wolff crede că acest lucru se poate datora faptului că cele două țări nu au fost nevoite să își distrugă economiile prin măsuri de închidere, deoarece erau deja pregătite să înceapă să folosească moneda digitală înainte de începerea pandemiei. El susține că s-ar putea să se pregătească o nouă rundă de închideri, care va termina definitiv cu economiile lumii, ceea ce va duce la șomaj masiv și, ulterior, la introducerea venitului universal de bază și la utilizarea unei monede digitale gestionate de o bancă centrală. Această monedă ar putea fi restricționată, atât în ceea ce privește cheltuielile pe care le pot face oamenii, cât și în ceea ce privește intervalul de timp în care trebuie făcute aceste cheltuieli.
Mai mult, Wolff indică faptul că inflația care se înregistrează în prezent în întreaga lume este o consecință inevitabilă a faptului că guvernele naționale, după ce au luat împrumuturi de la băncile centrale, au introdus aproximativ 20.000 de miliarde de dolari în economia globală în mai puțin de doi ani. În timp ce ajutoarele financiare anterioare au fost direcționate către piețe, această ultimă rundă a fost direcționată către oamenii obișnuiți și, prin urmare, acest lucru duce la creșterea prețurilor produselor pe care oamenii obișnuiți își cheltuiesc banii, cum ar fi produsele alimentare.
Democrația a fost anulată
Concluzia principală pe care trebuie să o tragem din toate acestea, potrivit lui Wolff, este că democrația, așa cum o știam, a fost anulată în tăcere și că, deși aparența proceselor democratice este menținută în țările noastre, realitatea este că o examinare a modului în care funcționează astăzi guvernarea în întreaga lume arată că o elită de indivizi extrem de bogați și de puternici controlează, de fapt, tot ceea ce se întâmplă în politică, așa cum a fost deosebit de evident în ceea ce privește răspunsul la pandemie.
Cel mai bun mod de a le contracara planurile, spune Wolff, este pur și simplu de a educa oamenii cu privire la ceea ce se întâmplă și de a-i face să realizeze că povestea „virusului super-periculos” este o minciună care a fost concepută pentru a-i manipula și a-i face să accepte lucruri care contravin intereselor lor. Dacă măcar 10% dintre cetățenii obișnuiți vor conștientiza acest lucru și vor decide să acționeze, acest lucru ar putea zădărnici planurile elitei și poate deschide o fereastră pentru ca cetățenii obișnuiți să preia din nou controlul asupra propriilor destine.
Interviu video
Ernst Wolff este intervievat în această serie de înregistrări video de dr. Reiner Fuellmich, un avocat și politician german care găzduiește un podcast numit Corona Ausschuss (Comitetul Corona), care analizează în mod critic răspunsul guvernului german la pandemie. Aceste videoclipuri sunt preluate dintr-unul dintre podcasturile lui. De asemenea, pe chat-ul grupului se află Viviane Fischer, o avocată specializată în afaceri și economistă din Berlin, care participă în mod regulat la acest podcast, și Wolfgang Wodarg, un fost membru al Parlamentului german din partea Partidului Social Democrat, care s-a opus vehement măsurilor de închidere și de vaccinare ale guvernului german.Sursa articolului: activenews.ro
Citiți și
VORBIM DE CRIME CONTRA UMANITĂȚII! – Dr. Reiner Fuellmich, la Bruxelles, de vorbă cu jurnalistul Richard Boutry despre procesul Nuremberg II, care începe săptămâna viitoare. VIDEO
Klaus Schwab, tătukul Marii Resetări: „Nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți pentru asta!” „Profeții” Forumului Economic Mondial anunță că Era Post-Corona se resetează pe urmele lui Karl Marx. Decriptarea lui Build Back Better
https://bucovinaprofunda.com/2022/02/26/scoala-de-dictatori/
//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
DREPTURILE OMULUI, ETICĂ MEDICALĂ-Canibalismul medical (I)
Publicarea în 1979 a cărții lui Jacques Attali „L’Ordre Cannibale: Vie et Mort de la Médicine” a trezit vii reacții mai ales în lumea medicală. Criticii vehemenți au contestat mai ales relația între medicină / medicament și un subiect tabu în societatea contemporană – canibalismul. Dar această legătură există de milenii.
Canibalismul medical este consumul sau utilizarea corpului uman, mort sau viu, pentru tratarea bolilor. Utilizarea farmacologică a părților și fluidelor corpului uman pleca de la credința că, dacă corpul uman este capabil să se vindece singur, poate ajuta și la vindecarea unui alt corp uman. Canibalismul medical este întâlnit în culturile antice mesopotanice, egiptene, chineze, iudaice, greco-romane etc. În China, în timpul dinastiilor Tang și Ming, existau practicile ko-ku și ko-kan. Ko-ku se referă la practica de a tăia carnea de pe coapsa sau piciorul fiului viu și de a hrăni părintele bolnav. Ko-kan este aceeași practică, dar se adăuga o parte din ficat excizat. În anii 700, medicul Ch’en Tsang-ch’i a devenit primul medic chinez, care a prescris carne umană (Rhodes, M. 2020). În Egiptul antic, canibalismul medical a început odată cu exploatarea mumiilor. Conducătorii egipteni, dar și mulți oameni din popor utilizau extractul sau praful din mumii ca pe un panaceu și își tratau infecțiile parazitare prin scăldat în sânge uman (Sugg, R. 2008). Plinius scrie despre consumul de sânge ca leac pentru epilepsie. Scăldatul în sânge uman a fost o rețetă utilizată frecvent în tratamentul pacienților care sufereau de lepră. Sute de ani, cu vârf în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, mulți europeni, inclusiv regi, nobili, preoți și oameni de știință, au ingerat în mod curent remedii, care conțin oase umane, sânge și grăsimi ca medicamente pentru orice, de la dureri de cap la epilepsie (De Bess Lovejoy, 2016; Ionescu d. 2020) Cererea europeană de mumii egiptene a crescut semnificativ în secolul al XV-lea. Ambroise Paré recomanda pudra din mumii împotriva vânătăilor. Cele mai multe „materii prime” pentru practică provin din mumii furate din mormintele egiptene, din locurile de înmormântare, de la locurile de execuție (fiind un drept al călăilor de a le comercializa). În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, „grăsimea omului” a devenit foarte solicitată (Cohut, M. 2020). Paracelsus a preferat „puterea” de la mai multe cadavre „proaspete”. În anii 1600, medicul paracelsian Oswald Crollius a furnizat instrucțiuni detaliate pentru prepararea mumiei farmaceutice, care presupunea obținerea cadavrului unui bărbat cu părul roșu de cel puțin 24 de ani, care a murit într-o „moarte nefirească”, cel mai preferabil spânzurat sau spart pe roată (Rhodes, M. 2020; Brinker, H. 2020). Sir Theodore Turquet de Mayerne – medic al mai multor regi englezi și francezi, precum și al lui Oliver Cromwell – a recomandat o tinctură calmantă din opiu și grăsime umană (De Bess Lovejoy, 2016). Exemplele pot continua (cu exemple din Europa sau alte continente), deoarece antropologii și istoricii au scris și scriu tomuri întregi despre canibalismul medical.
În zilele noastre, unii antropologi și bioeticeni consideră că modalitatea prin care canibalismul medical continuă este sub forma transplanturilor de organe.
Transplantul de organe este o manevră terapeutică și constă în înlocuirea unui țesut sau organ bolnav cu un alt țesut ori organ sănătos preluat de la un donator.
Istoria transplatului se întinde pe parcursul a peste a o sută de ani. Astfel: 1902 – primul autotransplant renal; 1906 – primul xenotransplant; 1954 – transplant renal între gemeni monozigoți; 1962 – transplant renal de la donator decedat; 1963 – transplant de ficat și plămân de la donator decedat; 1966 – transplant de pancreas de la donator decedat; 1967 – transplant de cord (după Machado, 2007). Transplantul de organe a prelungit viața a milioane de oameni și acest lucru nu poate fi contestat. În același timp, a fost generator de conflicte etice, unele nerezolvate nici în prezent.
Discursul bioetic despre transplantul de organe acoperă o gamă largă de subiecte (de la consimțământ, echitate până la „turismul de transplant” și „comerțul cu organe”). Există tensiuni, conflicte și ambiguități referitoare la statutul corpului uman. În corpul destinatarului, apare un spațiu gol, cândva ocupat de un organ bolnav. Spațiul este umplut de un „cadou” din partea altuia, un obiect „inedit”: atât „extern”, cât și „intim”, atât „încorporat”, cât și „străin”.
Washida (1988), într-un eseu intitulat „Între a fi om și inuman”, face o analiză critică a conceptului de moarte cerebrală, dezvoltă ideile lui Attali și lansează termenul de „vital-utilitarismul”. El este neliniștit de gradul în care vitalismul ca filozofie, este prezent în retorica actuală despre „salvarea vieților”, care este folosită (ca un fetiș) pentru a da undă verde la ceea ce ar putea fi forme neetice de cercetare și aplicare medicală. Fetișul suprem – așa cum a fost recunoscut în urmă cu mulți ani de Ivan Illich – este ideea „vieții” în sine ca obiect de manipulare, o idee relativ nouă în istoria umanității. Fetișizarea vieții, care consacra o viață păstrată, prelungită, îmbunătățită cu aproape orice preț, are drept consecință ștergea orice posibilitate de etică socială.
Canibalismul medical modern nu este pur și simplu a mânca, a bea și utilizarea părților și fluidelor corpului uman, ci și exploatarea corpului uman în scopuri medicale. Tabu-ul împotriva canibalismului este unul pe care nu dorim să îl încălcăm. Cu toate acestea, am ajuns la punctul în care raționalizăm pentru noi înșine refolosirea diferitelor părți ale corpului ființei umane decedate și facem acest lucru de dragul extinderii vieții altor oameni. Acest utilitarism de viață, deși nu implică consumul unui cadavru prin ingerare prin gură, înseamnă că orice parte a corpului unui cadavru poate fi luată din el și poate fi transferată în corpul cuiva viu și declarate ca motiv de a da fericire celui din urmă (Noble, L. C. 2011; Kang, L. 2017; Rhodes, M. 2020).
În bioetica americană și europeană, pare să existe un fel de tabu la menționarea oricărei paralele conceptuale sau experiențiale între unele practici medicale moderne și ceea ce ar putea fi cel mai apropiat de un tabu universalizat în rândul oamenilor, și anume canibalismul. Puțini sunt cei care utilizeaza termenul. Fox (1993), într-o analiza a protocoalelor de la Pittsburgh pentru procurarea organelor, le-a denumit „o formă nobilă de canibalism”. Procedurile medicale în materia de transplant sunt „o formă igienizată de canibalism” afirma Kass (1994). S-a folosit termenul „canibalism” pentru a comenta reacțiile persoanelor, care asistă la televizor, la transportul organelor înfășurate în celofan și transportate în răcitoare precum mâncarea pentru picnic (Youngner, 1996). „Canibalismul medical se referă și la recoltarea de la cadavre a oricărei părți ale corpului, care se potrivesc nevoilor celor vii” (Guille-Escuret, 2012). Transplanturile de organe de la cadavre pot fi canibalism, deoarece din corpuri care nu sunt încă pe deplin moarte, ele sunt transferate. O filozofie bazată pe utilitarism a utilizărilor maximizate a fost făcută mai plăcută publicului larg prin limbajul despre „viață” și „conservarea vieții – afirma LaFleur (2015). Chiar dacă mulți se feresc să folosească termenul de canibalism, alți autori vorbesc despre sacrificial uman pe altarul vieții. Se creează involuntar o analogie cu un canibalism ritual, când sacrificiul era pe altarul zeilor antropofagi. Analiza formelor de sacrificiu uman postmoderne și postumaniste – gameții fetișizați, visele cu embrioni și sugarii cu design comandat, organe recoltate și transplantate – toate considerate ca mărfuri noi, noi „diamante de sânge” conduc la schițarea unui neo-canibalism (Whitehead 2009, Wolfe 2009).
Celebra antropolagă și activistă Nacy Scheper-Hughes (născută în 1944), cancelar și profesor emerit al Universității din California, fondatoare a organizației Organ Watch (1997) scria în 2015 „O economie neoliberală care apreciază oamenii drept mărfuri, cu actori (furnizori, brokeri, cumpărători, vânzători și procesatori ), cu mecanism de piață pentru părțile corpului reutilizabile, promoveaza de fapt hiper-individualismul până la limitele extreme.”
(va urma)
P.S. Prezenta notiță este un fragment din lucrarea mea Transplantul de organ – terapie miraculoasă, canibalism modern sau afacere profitabila? prezentată la un simpozion internațional, marți, 18 mai 2021. Răspund astfel îngrijorărilor prietenilor, care se întreaba de ce sunt inactiv pe blog și pe Facebook. Explicația e simplă. Nu sunt bolnav de COVID, nu am reacții postvaccinale (deoarece nu m-am vaccinat și, în plus, marii specialiști ne asigură că acestea sunt neglijabile), nu m-am speriat de atacurile apostolilor apocalipsei COVID (pe care se pare că îi bântui precum stafiile și care nu pot să doarmă de grija mea), nu am renunțat la concepțiile retrograde și neștiințifice. Pur și simplu am fost invitat ca lector la patru evenimente medicale (trei în luna mai, unul în iunie ) și lucrez la prezentări. Asta e karma celor „inculți, retrograzi, fără cunoștințe științifice și cu IQ scăzut”. Să publice cărți în Anglia (Dear Prof. Vasile Astărăstoae, I am happy to inform you that your book is now published. Congratulations on this achievement!) și să fie invitați la manifestări științifice.
sursă foto: journalofethics.ama-assn.org
Canibalismul medical (I)
////////////////////////////

Un plan „providențial“; Fundația darwinistă a comunismului, de Jerry Bergman; Puneti aceste intrebari si Raspunde-ti; Uniunea Globală a lui Satan în plină dezvoltare | SUA devine un monstru; Memorarea Scripturii: O chestiune de viață și de moarte; Dependenţa de păcat: Păzind Porţile Sufletului; Filme: Controlul Minții de către Satana; Eroii Cerului: Michael și Margaretha Sattler; Iezuiții și Globul Pământesc: Mama Tuturor Conspirațiilor! Cuvântul din Isaia: o cheie pentru înțelegerea Noului Testament; Despre Sfinții Închisorilor; Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat; Magneto – Proteinele prin care se poate controla de la distanță comportamentul; Nu dați Cezarului ce este al lui Dumnezeu; De ce este păcatul atrăgător? Filatorii de pânză ai lui Dumnezeu dau lecții gratuite chimiștilor; Biblia nu este un manual de ştiinţă, nu-i aşa? Adam, Eva si Noe vs. genetica moderna, de Dr. Robert W. Carter; Argumente filosofice pentru existența lui Dumnezeu, de Shaun Doyle; Evoluţionismul şi răul social, de Carl Wieland; Impactul darwinismului – moştenirea pătată de sânge a evoluţionismului; Hristos sau Satan (rumänisch), de Dr. Kurt E. Koch; Marx and Satan, de Richard Wurmbrand; comunismul mondial,de Kurt E. Koch; mintea stupului, de Richard Ising; Ocultism (WJOuweneel); Persecutia crestinilor: realitati si intrebari; Reflecții pe marginea cărții lui Edward Kanterian, Între credință și rațiune. Drama filozofiei de la Erasmus la Kant, 2023; Mai-mult-ca-trecutul, cartea anului 2023; Lee Strobel: Dovezile pe care le oferă biologia și astrofizica indică clar spre Dumnezeul Bibliei; Raport: peste 330.000 de copii au fost abuzaţi în Biserica Catolică din Franţa în ultimii 70 de ani; China se folosește de temerile COVID-19 pentru a lansa un sistem global de urmărire a populației; Șase familii creștine din India au primit un ultimatum: „vă deziceți de Hristos sau plecați!”6 Semne ale Antichristului; Investigație Recorder despre mita și traficul de influență care leagă politicul de Biserică; Descoperire ştiinţifică uimitoare: Toţi oamenii care trăiesc sunt descendenţi ai unui singur cuplu; „Darwin a greșit”, de A.N. Wilson. Partea I-a; AFR: Cine finanțează confuzia sexuală? Studiu: Ştiinţa confirmă că creierul nostru recunoaşte existenţa lui Dumnezeu; Studiu: Guvernul Chinei şi al Rusiei, cele mai responsabile pentru distrugeri de biserici…
/////////////////////////////////////////////////////////////////
Studiu: Guvernul Chinei şi al Rusiei, cele mai responsabile pentru distrugeri de biserici
Vio Pop
Guvernul chinez, rus şi tajik sunt responsabile de distrugerea a peste o sută de case de închinare în ţările lor, în 2012. Pew Research Center a constatat că cele trei țări, ale căror populații sunt de 1,4 miliarde, 146 milioane și 8 milioane, au fost în top în ceea ce privește numărul de incidente de pagube materiale religioase. Pew a adunat date cu privire la “demolarea de case de cult, precum și confiscarea proprietăţii grupărilor religioase și percheziţiile guvernului asupra caselor de închinare care au dus la pagube materiale” (Christian Post).
China, care nu are nicio religie de stat, are în prezent o populație creștină minoritară. Conform CIA World Factbook, 52,2% din populație este religioasă neafiliată, 18,2% este budistă și doar 5,1% e creştină. Aceeași sursă, de asemenea, constată că, în conformitate cu datele din 2006, în rândul populației Rusiei, 15-20% este ortodoxă rusă, 10-15% este musulmană, iar 2% aparţine altor culte creştine. Cu toate acestea, se observă că acestea sunt “estimări ale practicii credincioșilor; Rusia are populaţii mari de credincioși nepracticanţi și necredincioși, o moștenire de peste șapte decenii de la regimul sovietic.”
CIA Factbook enumeră datele demografice religioase din Tadjikistan, cu 85% musulmani suniţi, 5% musulmani shia şi alte 10%, în datele informaţionale din 2003. Țările din categoria următoare (cu 10-99 de incidente de deteriorare a bunurilor bisericii, moscheilor, templelor) includ Iran, Arabia Saudită, Indonezia, Azerbaidjan, Siria, Pakistan, Angola, Uzbekistan și Kazahstan.
https://www.stiricrestine.ro/2014/07/12/studiu-guvernul-chinei-si-al-rusiei-cele-mai-responsabile-pentru-distrugeri-de-biserici/
//////////////////////////////////////
Studiu: Ştiinţa confirmă că creierul nostru recunoaşte existenţa lui Dumnezeu
Vio Pop
Un nou studiu a descoperit faptul că creierul uman poate recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, chiar dacă unui individ nu i s-a vorbit despre Dumnezeu. Charisma News confirmă că credinţa în existenţa lui Dumnezeu poate fi stocată în creierul nostru. O discuţie la masă rotundă, pe această temă, va avea loc la National Geographic, anunţă Christian Headlines.
Shaheen E. Lakhan, care deţine câteva doctorate, a vorbit despre aceste descoperiri: “Psihologii şi antropologii consideră că copiii lăsaţi de capul lor au habar cât de cât despre Dumnezeu. Unii atribuie acest lucru simţului nostru înnăscut de detectare a tiparelor din lume (pentru discernerea prădătorului şi a prăzii din natură), pe când alţii propagă noţiunea de “supersimţ” – sau o tendinţă cognitivă de a identifica forţele ascunse din lume lucrând pentru bine sau rău.”
Andrew Newberg, cercetător de “neuroteologie”, raportează că, în studiile sale, creierele oamenilor care s-au rugat sau au meditat constant au arătat o îmbunătăţire a funcţionării creierului. “Au avut parte de îmbunătăţiri de până la 10-15%”, a declarat Newberg. “Acest lucru a rezultat după opt săptămâni a câte douăsprezece minute zilnic, aşa că vă puteţi imagina ce schimbări au loc în oamenii care sunt foarte religioşi şi care practică acest lucru ore întregi pe zi, ani la rând”, a adăugat dumnealui.
https://www.stiricrestine.ro/2016/02/20/studiu-stiinta-confirma-ca-creierul-nostru-recunoaste-existenta-lui-dumnezeu/
////////////////////////////////////////
AFR: Cine finanțează confuzia sexuală?
Doina Bejenaru
Lunile mai și iunie e sezonul paradelor homosexuale în Europa, America, și alte țări ale lumii. Din nou, străzile marilor orașe din lume vor fi inundate de homosexuali și prietenii lor, presa va fi de partea lor, propaganda homosexuală va fi la înălțime, media va exagera numărul participanților, ni se va spune că homosexualii sunt victime ale discriminării, și că discriminarea și violența împotriva homosexualilor sunt acțiuni zilnice perpetuate de restul lumii. Grupuri de oameni îmbrăcați în culori stridente vor scanda și cere „căsătorii” între persoane de același sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii, de a dona sânge, de a fi reprezentați în Parlament, în ierarhiile bisericești, de a li se recunoaște „contribuția” la societate, ori de a discrimina împotriva celor care nu sunt de acord cu ei. Vor fi îmbrăcați mai mult sau mai puțin decent. Vor fi vulgari, mai mult sau mai puțin. Vor fi obsceni, mai mult sau mai puțin. Se vor săruta în stradă. Vor țipa. Prin toate acestea, vor căuta să transmită un mesaj al confidenței, veseliei și fericirii. Dar unul care înșală, așa cum de fapt face întreaga mașinărie propagandistică a homosexualilor. E vorba, la urma urmelor, de o confuzie sexuală finanțată de corporații globale și indivizi extrem de bogați care au transformat confuzia sexuală într-o industrie care le asigură profituri enorme. Goana după profit a generat și ideologia confuziei sexuale -cunoscută în toată lumea ca ideologia de gen-cât și ideologi bine plătiți de corporațiile și indivizii care stau în spatele confuziei sexuale, și care au acces la marile publicații și instituții globale prin care promovează, cu mult succes, confuzia sexuală.
Confuzia sexuală va fi sărbătorită și în România pe 20 mai fără ca nimeni, și în mod special mass-media, să atenționeze că de fapt confuzia sexuală este un obiectiv urmărit în mod deliberat de acționarii și corporațiile gigantice în căutare de profit.
Pentru a ne exemplifica argumentul discutăm transgenderismul, cunoscut și sub numele de disforie sexuală, o industrie în spatele căreia se află sute de milioane de dolari și o armată de ideologi bine finanțați pentru a o promova. Confuzia sexuală e generată de persoane cu interese financiare, iar companiile farmaceutice răspund confuziei sexuale cu remedii extrem de costisitoare, în timp ce medicii și spitalele fac profituri uriașe, psihologii și psihiatri își umplu buzunarele cu bani în urma sesiunilor interminabile de terapie cu persoanele care suferă de confuzie sexuală, iar firmele de asigurări își justifică și ele ridicarea ratelor de asigurări pentru a acoperi tratamentul, operațiile și medicamentele necesare pentru a rectifica confuzia sexuală. Spre deosebire de toate celelalte persoane suferinde, persoanele transgender sunt pacienți permanenți, adică pentru toată viața, ai clinicilor, medicilor, spitalelor, consilierilor și psihologilor care caută să le corecteze confuzia sexuală.
Revoluția transgender – o revoluție la viteza luminii
Am început să emitem buletinele noastre informative săptămânale în 2007, iar comentariile săptămânale în noiembrie 2009. De atunci am văzut, în perioada aceasta relativ scurtă, o explozie a transgenderismului și o escaladare drastică a confuziei sexuale, nu doar în lumea seculară dar și în biserică și în rândurile creștinilor. Revoluția homosexuală a triumfat în câteva decenii, dar revoluția trangender se pare va triumfa într-o periodadă și mai scurtă de timp. Acum zece (10) ani mai rar se discuta ori scria despre transgenderism. Administrația Obama, însă, a adus în prim plan transgenderismul și a alocat sume enorme pentru studii care urmăreau normalizarea lui, cât și o serie de politici cu același obiectiv. Anul 2014 a fost, în cuvintele publicației americane Time, anul de turnură spre normalizarea transgenderismului. În mai 2014 Concita, femeia cu barbă, a primit, după cum ne amintim, premiul suprem la Eurovision, iar în vara aceluiași an publicația Time a pus pe prima pagină poza lui LaVerne Cox, un fost sportiv transformat în femeie, dedicând mai întreaga ediție „feței umane” a transgenderismului. [Articol AICI] Acum doi ani influența publicație globală Național Geographic a făcut la fel.
Un subiect tabu, însă, e dacă și cine finanțează transgenderismul. Subiectul acesta ne-a fost adus în prim plan în februarie anul acesta când publicația americană online The Federalist a publicat Who Are the Rich, White Men Institutionalizing Transgender Ideology („Cine sunt bărbații care instituționalizează ideologia transgender”?) [Articol AICI] Autoarea articolului nu e nici pe de parte o persoană de dreapta, religioasă ori conservatoare. Dimpotrivă, a fost foarte activă în mișcarea ecologică unde s-a intersectat cu o mulțime de persoane transgender. Totul a decurs bine până când și-a dat seama, din discuțiile ei cu activiștii transgender, că transgenderismul e, de fapt, o confuzie sexuală, care își are originea în mintea omului și e promovată în mod deliberat de persoane și corporații cu interese financiare în menținerea, nu vindecarea, confuziei sexuale. Când a început să-și exprime suspiciunile, a fost exclusă din mișcarea ecologică, iar apoi și-a dedicat câțiva ani studiului relației dintre ideologia transgenderistă și corporațiile și persoanele influențe care au de câștigat de pe urma promovării confuziei sexuale. Materialul nostru de astăzi se bazează, deci, pe multe din informațiile prezentate în acest articolul a lui Jennifer Bilek.
Cine finanțează confuzia sexuală?
Cercetările asiduoase ale lui Bilek au scos la iveală identitatea corporațiilor și a marilor magnați care sunt în spatele mișcării transgenderiste. Unele nume ne sunt conoscute și nouă românilor: George Soros, de exemplu, dar altele nu, cum ar fi Martine Rothblatt (un bărbat care se identifică ca fiind femeie și transumanist); Jennifer Pritzker (un bărbat care se identifică ca fiind femeie); Tim Gill; Drummond Pike; Warren și Peter Buffett; Jon Stryker; Mark Bonham (homosexual); și Ric Weiland (decedat dar care și-a lăsat averea unor organizații filantropice pentru promovarea cauzelor homosexualilor și a transgenderismului). Tim Gill e foarte bine cunoscut publicului american deoarece acum un an sau doi a donat 300 de milioane de dolari unei mulțimi de instituții, universități, grupuri mass-media, organizații pro-homosexuale și alte organizații similare cu scopul de a „pedepsi”, în cuvintele lui, pe cei care se opun homosexualității, în primul rând creștinii și organizațiile creștine. Sume enorme au fost canalizate către grupurile de lobbying din Washington, DC pentru a orienta și influența politica Administrației Obama spre normalizarea transgenderismului și, cu succes, a căsătoriilor homosexuale.
Împreună, acești indivizi și companiile pe care ei le au, au investit 424 de milioane de dolari în promovarea agendei homosexuale și a transgenderismului. Între 2003 și 2013 sumele donate specific pentru promovarea transgenderismului au crescut de opt (8) ori. Suma asta e ernormă. Cu 424 de milioane de dolari poți face multe într-o perioadă relativ scurtă de timp. Poți înfleunța schimbarea legilor; alegerea candidaților potriviți pentru implementarea agendei transgenderiste; influențarea în sens pozitiv a mass-mediei; denigrarea celor care se opun agendei homosexuale și confuziei sexuale; organizarea de conferințe naționale și internaționale pentru infleunțarea modului în care jurnaliștii și mass-media portretizează persoanele transgender și discută transgenderismul; promovarea confuziei sexuale ca drept al omlului prin tribunale și angajarea celor mai proeminenți avocați și firme de avocați în acest sens; influențarea teologiei creștine pentru rescrierea Sfintelor Scripturi și eliminarea textelor care dezaprobă homosexualitatea ori deliniază diferențele dintre sexe; inițierea de cursuri și catedre speciale în universități dedicate în mod specific promovării și normalizării ideologiei de gen; studii lingvistice dedicate eliminării din vocabular a genurilor și distincțiilor naturale dintre bărbat și femeie; educația sexuală începând din grădinița ori clasele primare pentru a pune în mințile copiilor ca sexul biologic cu care s-au născut nu e sexul care li se potrivește și că poate fi schimbat; și alte lucruri asemănătoare care caută să înfiripe în mințile copiilor, adolescenților și adulților confuzie sexuală.
Succesul acestor acțiuni masive nu poate fi tăgăduit și zilnic apar evidente noi și tot mai îngrijorătoare care îl atestă. Doar săptămâna trecută, de exemplu, Biserica Episcopală din America a anunțat că a eliminat din Sfânta Liturghie a căsătoriei cuvintele de „soț” și „soție” („husband and wife”). Și tot Biserica Espiscopală a fost prima care a rescris Sfintele Scripturi elimind, printre altele, cuvintele „bărbat”, „femeie”, ori referințe la Dumnezeu ca „Tată”, „El” ori la Iisus Hristos ca „Fiul” Lui Dumnezeu.
Piața tratamentului confuziei sexuale
Printre marile organizații și corporații care promovează transgenderismul se află The Tides Foundation, fondată și finanțată de familia Pike. Obiectivul corporațiilor este crearea unei piețe specifice transgenderismului. Odată înfiripată în minte, confuzia sexuală trebuie tratată. În ultimii ani s-a produs o explozie a numărului de clinici specializate pe tratementul confuzie sexuale în America. Prima clinică pentru tratarea confuziei sexuale la minori a fost deschisă în Boston în 2007. De atunci, numărul acestor clinici a ajuns la peste 30, cea mai mare dintre ele având 725 de pacienți. O expolzie similară s-a produs și în numărul spitalelor care tratează confuzia sexuală, inclusiv prin proceduri chirurgicale de schimbare a sexului biologic. Companiile farmaceutice au răspuns și ele cerinței în creștere pentru tratarea confuziei sexuale, cu medicamente și investiții enorme în cercetare pentru lansarea de noi medicamente.
Medicii care au făcut facultatea de medicină cu mai mult de 10-15 ani în urmă urmează cursuri speciale de perfecționare pentru a înțelege și trata transgenderismul și a presta servicii de schimbare a sexului biologic. Se observă și o diversificare a specializărilor medicilor care tratează confuzia sexuală. De exemplu, unii se specializează pe schimbarea sexului biologic, iar alții pe modificarea feței și a scheletului persoanei pentru a o face mai feminină (în caz că își schimbă sexul din bărbat în femeie), ori masculină (în caz că își schimbă sexul din femeie în bărbat). Alți medici se specializează în reajustarea corzilor vocale pentru a masculiniza ori feminiza vocea persoanei care își schimbă sexul. Iar alții în a-i învăța pe cei care își schimbă sexul să-și modifice mersul pentru a se adapa mersului normal al noului sex. Endocrinologia s-a extins și ea pentru a ține pas cu tratamentele aferente confuziei sexuale.
După cum se vede, transformarea din femeie în bărbat și invers înseamnă luni ori chiar ani de muncă, trecerea prin mâinile a mai multor medici specializați în aspecte diferite, și totul pentru a satisface ori contracara confuzia sexuală a persoanei suferinde. Și toate astea la niște costuri enorme. Chiar șocant, în ultimii ani se încearcă și transplantul uterului natural de la femei la bărbații care își schimbă sexul din bărbat în femeie pentru a le facilita sarcina. Primul succes de acest tip a fost scontat recent la Universitatea Baylor din Texas unde s-a născut primul copil din lume prin transplantul unui uter natural de la o femeie la un bărbat care și-a schimbat sexul în femeie.
Mai devreme în an, publicația Journal of the American Medical Association (JAMA), a publicat un studiu conform căruia între 2000 și 2014 numărul intervențiilor și procedurilor de modificare a genitalelor în Statele Unite a crescut de patru (4) ori. Studiul a fost făcut de medici de la Universitatea Harvard și Universtatea Johns Hopkins care au analizat date obținute de la peste 1.000 de spitale americane. În perioada aceasta 38.000 de persoane au fost oficial diagnosticate ca fiind suferinde de transsexualism și având nevoie de tratament. Autorii studiului au recomandat ca industria de asigurări să acopere procedurile medicale pentru transsexuali.
Conform lui Jennifer Bileck, industria transgenderistă a devenit parte integrantă a complexului medical american care, conform unor surse, este chiar mai mare decât industria militară a Americii. Numărul companiilor farmaceutice și de echipamente medicale care profită din transgenderism e în creștere: Janssen Therapeutics, Johnson & Johnson, Vijv, Pfizer, Bristol-Myers Squibb, și Boehringer Ingelheim Pharmaceuticals, printre altele.
Magnații care finanțează transgenderismul
Una din cele mai proeminente familii din America care finanțează și promovează în mod masiv confuzia sexuală pentru profit e familia Pritzker. Volumul investițiilor membrilor acestei familii e cu totul șocant. Averile familiei Pritzker sunt de aproximativ 29 de miliarde de dolari, familia fiind proprietară hotelurilor Hyatt și a multor aziluri de bătrâni. Jennifer Pritzker e un bărbat care se identifică ca fiind femeie. Fost soldat în armata americană și decorat, cu ani în urmă era bărbat normal, căsătorit și cu familie. A fondat Fundația Tawani, prin care finanțează instituționalizarea transgenderismului. Jennifer Pritzker e proprietar de firme farmateutice și firme care fac aparate medicale și ortopedice. Un program special finanțat de Fundația lui e Gender & Human Sexuality (Genul și sexualitatea umană). Pritzker a donat 6,5 milioane de dolari la University of Minnesotta pentru lansarea unui program în sexualitatea umană. A donat sume similare și unor spitale din Chicago, fiind și unul din consilierii spitalelor, și finanțează cursuri de sexualitate umană în universități în Australia (Melbourne) și Canada (Toronto). El deasemenea finanțează studii speciale despre transgenderism și plătește reviste de specialitate să le publice.
Alți membrii ai familiei Pritzker au donat 25 de milioane de dolari Universității din California (San Francisco) pentru a studia disforia sexuală la copii. Sume enorme au fost donate și unor spitale, facultăți de medicină, și diverselor organizații pro-homosexuale pentru scopuri specifice de promovare a agendei homosexuale și transgenderiste. Au finanțat și deschiderea unei clinici pentru tratarea copiilor suferinzi de confuzie sexuală în Ohio. Au contribuit financiar la Human Rights Campaign din New York care promovează agenda homosexuală în toată lumea, inclusiv în România. Unii membrii au clanului Pritzker sunt în bordurile de conducere ale unor mari companii farmaceutice americane ori farmacii. Familia a donat peste 1 milion de dolari pentru a influența Pentagonul, în timpul Administrației Obama, să normalizeze transgenderismul în armata americană. 25 de milioane de dolari au fost donați unei universități din Vermont pentru a normaliza transgenderismul în forțele navale americane. Unii mebrii ai familiei au fost numiți de Președintele Obama în funcții cheie în care au promovat revoluția sexuală și instituționalizarea transgenderismului. Alții au deținut funcții cheie în campania din 2012 de realegere a Președintelui Obama. Un alt membru al familiei, Penny Priztker, a fost Ministrul Comerțului în Administrația Obama. Sub tutela ei au fost alocați 70 de milioane de dolari pentru studii de cercetare privind terapia transgenderismului și promovarea produselor pe piața transgenderistă. Tot sub Administrația Obama s-a facilitat schimbarea sexului și alocarea de medicamente și produse veteranilor de război americani. Iar anul acesta, un membru al familiei Pritzker, JB Pritzker, candidează la funcția de guvernator al Statului Illinois. În 2012 el și firmele lui au contribuit cu 25 de milioane de dolari pentru realegerea lui Obama.
Asaltul ideologic și drepturile omului
La nivel ideologic confuzia sexuală e justificată ca și drept al omului. S-a inventat termeni noi care sunt promovați în legislații și tribunale. JB Pritzker și soția lui au donat 100 de milioane de dolari Facultății de Drept de la Universitatea Northwestern pentru promovarea drepturilor persoanelor transgender. Ei privesc confuzia sexuală ca pe o chestiune de „dreptate socială” și un „drept al omului”. Transgenderismul e promovat și ca o problemă medicală care necesită tratament, terapie, medicamente și intervenții chirurgicale. Ca atare, dreptul și accesul la îngrijirea medicală pentru membrii societății impune și accesul la tratement, terapie și intervenții chirurgicale specifice persoanelor transgender. Se devizează și un nou vocabular privind drepturile persoanelor transgender. Dacă cu ani în urma homosexualii care doreau să se căsătorească făceau aluzie la „diversitatea de familie” și „egalitatea între familii”, azi se vorbește despre „diversitatea corporală” („bodily diversity”) și dreptul la o identitate de gen aleasă de fiecare persoană („gender identity”). Vocabularul se schimbă iar el schimbă și gândirea. Ne confruntăm, scrie Bikle, cu o „expansiune a pieței de schimbare a trupului uman” („expanding markets for changing the human body”). Modificarea genitalelor umane face parte dintr-o piață și mai mare de modificare a corpului uman.
Asaltul asupra campusurilor creștine
Ideologia de gen devine tot mai agresivă și în campusurile universitare creștine americane. Recent, o profesoară de la o universitate creștină de lângă San Francisco a publicat un comentariu despre ce se petrece la ea în universitate. A observat modificări treptate în curricula universitară care accentuează tot mai insistent normalitatea sexualității nenaturale. Conform autoarei, mesajul dominant denunță „masculinitatea”, fiind „despotică prin natura ei”, iar bărbații trebuie să o respingă. Biblia e privită cu dispreț pentru că „impune valori patriarhale”, iar istoria deovedește că bărbații au fost cauza tuturor relelor de-a lungul mileniilor. Masculinitatea e toxică. Atât de irațională a devenit bătălia împotriva masculinității încât universitatea a format o echipă, numită Bias Incident Reporting Team, unde studenții și angajații universității pot să înregistreze plângeri la adresa persoanelor care folosesc termeni tradiționali privind sexul și sexualitatea. Peste 50 de plângeri au fost înregistrate doar în 2017, cea mai strigătoare la cer, în opinia autoarei, fiind la adresa unui profesor care s-a adresat unui grup de studenți cu formula „băieților”. Efectele campaniilor împotriva bărbaților, făcute de ani de zile, informează autoarea, se simt. Doar 15% din funcțiile de conducere în universitate mai sunt deținute de bărbați. Ironic, colegiul a fost fondat în 1863 ca unul exclusiv pentru bărbați. Studenții au devenit timizi, tăcuți și retrași. Studentele feministe domină conversațiile, cursurile, și orientarea politică a universității. [Articol AICI]
Sursa: Alianța Familiilor din România
https://www.stiricrestine.ro/2018/05/18/afr-cine-finanteaza-confuzia-sexuala/
//////////////////////////////////////////
„Darwin a greșit”, de A.N. Wilson. Partea I-a
Doina Bejenaru
„Darwin was wrong” – „Darwin a greșit”. Cu aceste trei cuvinte începe cartea lui A.N. Wilson, publicată anul trecut. Titlul lui Wilson subliniază în cele 367 de pagini o idee care prăbușește întreg imperiul evoluționist „Charles Darwin, un făuritor de mit”. Subtitlul cărții dezvăluie tema ei principală: „Darwin a făurit un mit, iar teoria evoluționistă concepută de el e și ea un mit”.
Cele 367 de pagini, la prima impresie un pic greoaie, nu sunt decât o aparență. Textul cărții este scris pe înțelesul oamenilor de rând cu scopul, la fel de clar, că Darwin a fost greșit și a născocit un mit. A enunțat o teorie greșită, a indus în eroare o mulțime de intelectuali și a inspirat mișcări politice și sociale cu ideologii dubioase. Împreună cu Marx, a devenit unul din pilonii cei mai trainici și de lungă durată al secularismului. A generat o religie seculară, a dat argumente noi în sprijinul ateismului și a influențat, pe alocuri în mod profund, creștinismul, religia și teologia. Toate aceste aspecte sunt analizate de Wilson în profunzime, dar punctând în repetate rânduri că Darwin a lansat o teorie falsă, a comis un furt intelectual, a fost criticat aspru de unii dintre contemporanii lui și că Darwin s-a dovedit a fi un polemic fără scrupule atacând criticii teoriilor lui cu înverșunare. O recenzie cât de cât aprofundată a cărții lui Wilson e dificil de realizat în câteva pagini, dar încercăm să redăm punctele ei principale. Vom începe astăzi și sperăm să continuăm trecerea în revistă a acestei cărți atât de importante și interesante în săptămânile care urmează. Începem însă, cu o scurtă introducere a autorului.
Cine este A.N. Wilson?
După cum ne-am aștepta, lansarea cărții lui Wilson a fost primită cu multă răceală și reticență în cercurile intelectuale și mass-media, mai ales cea britanică și americană. Dar și cu scepticism de către unii apologeți creștini. Scepticismul se datorează faptului că traiectoria religioasă și intelectuală a lui Wilson nu a fost dreaptă nici consistentă. În tinerețe Wilson a fost un creștin devotat, la început anglican, apoi catolic, iar apoi a revenit la anglicanism. În anii 80 s-a declarat ateu și a publicat biografii ale Apostolului Pavel și Mântuitorului în care îi portretiza pe ambii ca fiind fanatici religioși și fondatori ai unei religii false. A folosit epitete similare și la adresa creștinilor. Atacurile lui împotriva creștinilor au atins apogeul în 1990 când Wilson a publicat un pamflet, „Against Religion – Impotriva religiei”, în care atacurile împotriva creștinismului și a religiei în general au fost extrem de virulente. Virulența la adresa religiei i-a câștigat prietenii și relații bune cu faimoșii atei ai începutului de Mileniu, Richard Dawkins și Christopher Hitchens, ai căror cărți și idei le promova. În 2009, însă, Wilson a reapărut pe scena literară cu un articol elocvent, publicat în presa britanică, în care și-a repudiat trecutul ateu și și-a reafirmat credința în Dumnezeu și fidelitatea față de creștinism. Ce l-a determinat să o facă? Traseul lui Wilson înapoi la creștinism îl descoperim spicuind biografia vieții lui Darwin.
Studiind viața lui Darwin, recitindu-i cărțile, citind în profunzime cărțile criticilor lui Darwin publicate pe vremea lui Darwin și în deceniile următoare, dar mai ales studiind fosilele care au supravețuit din vremurile arhaice – descoperite în sedimentele vulcanice ori scoase la iveală de explorările petroliere moderne – a ajuns la concluzia că Darwin a interpretat evidența care îi era la îndemână în vremea lui în mod eronat, și a dus, astfel, în eroare generațiile următoare. Asta explica în primul rând cuvintele îndrăznețe cu care Wilson își începe cartea: „Darwin a greșit”. Intenția inițiala a lui Wilson nu a fost să critice darwinismul ori să scrie o biografie tendențioasă la adresa unui om care a influențat gândirea umanității într-o profunzime și durată cum puțini alții au făcut-o. Dimpotrivă, a vrut să scrie briografia unui britanic care a influențat gândirea umană vreme de peste de 150 de ani. Dar investigând și studiind viața și mediul intelectual în care Darwin a trăit, Wilson a fost atras, „în mod inevitabil”, zice el, către concluzia că „Darwin was wrong – Darwin a greșit”. Nici nu a fost intenția lui inițială de a critica ori de a se distanța de teoriile științifice care încă proclamă veridicitatea evoluționismului. La urma urmelor, zice Wilson despre el însuși, el nu e un om de știință și nici nu are credibilitate în rândul oamenilor de știință.
Reîntoarcerea lui Wilson la teism
Wilson evoca patru lucruri ori aspecte esențiale ale ființei umane și conștiinței lui care l-au făcut să renege darwinismul și să reconfirme adevărurile biblice. Primul dintre ele e ochiul. A descoperit că nici Darwin, nici discipolii lui, de atunci până azi, nu au putut explica apariția ochiului prin procesul evoluției naturale. Atât Darwin, cât și discipolii lui sunt de acord că, din perspectiva teoriei evoluționiste, pentru ca ochiul să fi ajuns la stadiul de dezvoltare și complexitatea în care îl avem astăzi fiecare dintre noi, ar fi fost necesar un proces evolutiv de o durată mai lungă decât chiar vechimea vieții pe pământ.
Abilitatea ființei umane de a vorbi și vocabularul au fost al doilea factor care l-a determinat pe Wilson să respingă darwinismul. Pe lângă ființa umană nici o altă creatură nu posedă capacitatea de a vorbi, comunica ori avea un vocabular atât de vast. Capacitatea de a iubi din convingere și nu instinct e un alt argument. În lumea animalelor nu există dragoste. Există doar un instinct al dragostei mamelor pentru ființele pe care le nasc, dar nu dragoste pentru aproapele. O leoaica, de exemplu, își iubește puii ei, dar nu puii gazelelor, pe care le ucide să-și hrănească micuții. Iar muzica la fel. Animalele nu compun muzică și nici nu posedă capacitatea de a compune muzică. Între animale nu există nici Mozart nici Beethoven. În final, afirmă Wilson, aceste ultimele trei aspecte ale ființei umane ne dau de înțeles că ele sunt mai mult decât doar o grămadă de carne și sunt, în primul rând, ființe spirituale.
„Existența comunicării verbale este una din multele fenomene – printre care dragostea și muzica sunt cele mai puternice – care sugerează că ființele umane sunt mult mai mult decât doar bucăți de carne. Ele mă conving că suntem ființe spirituale, și că religia încarnării, care afirmă că Dumnezeu a creat umanitatea după chipul și asemănarea Lui, și în mod continuu restaureaza umanitatea după chipul Lui, e, simplu vorbind, adevărată”.
Neo-darwinismul și confuzia evoluționistă
Cu toate că Wilson a revenit la creștinism, el totusi crede în evoluționism, dar nu în cel teoretizat și propovăduit de Darwin. Crede într-un Creator și o Creație originară, dar și presupune că în timp speciile au evoluat devenind ceea ce ele sunt astăzi. În ultimii 50 de ani evoluționismul și darwinismul s-au metamorfozat în „neo-darwinism”, o reinterpretare constantă a darwinismului original pentru a-l face compatibil cu descoperirile științifice contemporane. Asta denota, în opinia autorului, că darwiniștii și-au pierdut confidența inițială privind veridicitatea evoluționismului și a teoriilor lui Darwin. Faptul că se vorbește despre „neo-darwinism” mai mult decât despre „darwinism” dovedește că darwinismul originar a fost ajustat și continuă să fie reajustat și explicat pentru a-l face compatibil cu descoperirile științifice din ultimele decenii, descoperiri care în mare măsură, explică Wilson, contrazic învățăturile inițiale ale lui Darwin.
Re-ajustarea constantă și continuă a darwinismului originar a început cu Darwin însuși și a continuat până în zilele noastre, susține Wilson în cartea lui. Faptul acesta e dovedit și de detaliul mai puțin cunoscut că doar în timpul vieții lui, Darwin și-a rezivuit cartea lui de căpătâi, „Originea Speciilor – The Origin of Species” inițial publicată în 1859, de șase ori. Dar atât revizuirile făcute de Darwin, cât și de discipolii lui caută să mențină integritatea intelectuală a principalelor idei darwiniste: (1) Darwin a avut dreptate; (2) speciile evoluează prin modificări mici, dar care de-a lungul milioanelor de ani se acumulează și cauzează transformarea unei specii în alte specii; și (3) legile naturii descoperite de Darwin încă explică evoluția speciilor. Unul din neo-darwiniștii cei mai proeminenți care continuă să creadă și să promoveze evoluționismul originar a lui Darwin e ateul britanic Richard Dawkins.
Wilson caută să fie onest cu privire la obiectivul ultim al cărții lui. Intenția lui nu este să-l detroneze pe Darwin, nici să-i demoleze teoriile. Își dă seama că asta nu o poate face, gândirea evoluționistă și darwinistă fiind puternic înfiptă în gândirea occidentală mai bine de 150 de ani. Scopul lui e să deschidă ochii oamenilor de bună credință să pună la îndoială „religia” darwinismului și să dovedească că presupusele dovezi care suștin teoriile darwiniste sunt practic inexistente. În acest sens, putem afirma despre cartea lui Wilson că este o enciclopedie masivă, o trecere în revistă care examinează criticile formulate la adresa teoriilor lui Darwin de contemporanii lui și de către un număr mare de oameni de știință până astăzi. Unii dintre criticii lui Darwin i-au fost prieteni ori colegi care au avut interese intelectuale similare. Practic, Wilson examinează fiecare carte ori pamflet critic publicat în Secolul XIX la adresa lui Darwin și a teoriilor lui evoluționiste. Probabil că aceasta e cea mai mare realizare a cărții. Fiecare capitol discută un apect al teoriilor lui Darwin și le examinează în lumina criticilor făcute de contemporanii lui, dar și în lumina descoperilor arheologice de după moartea lui Darwin. O realizare principală și pozitivă a cărții este că, chiar dacă cititorul nu e de acord cu Wilson și critica lui la adresa darwinismului, ea examinează, în câteva paragrafe, succint și pe înțelesul cititorului, argumentele principale construite în ultimii 150 de ani împotriva evoluționismului.
Pentru a răspunde criticilor lui neo-darwiniști, Wilson recurge la știință. Spre deosebire de teoriile lui Darwin, datele științifice nu sunt supoziții ci adevăruri cu care trebuie să se confrunte și discipolii lui Darwin. Înainte de a se lansa în examinarea aprofundată a vieții și operelor lui Darwin, Wilson credea că știința sprijină teoriile evoluționiste ale lui Darwin, dar, la scurt timp, a descoperit că descoperirile științifice făcute după moartea lui Darwin mai mult contrazic decât confirmă teoriile lui. Wilson a fost, de fapt, uimit de asta. „And this is where I was astonished-Și tocmai asta m-a uimit”, punctează el.
Volumul de literatură critică la adresa darwinismului a devenit astronomic și e în creștere. Astăzi sunt mai multe școli de evoluționism, iar teoriile fundamentale ale lui Darwin sunt re-examinate de discipolii lui pentru a le insufla credibilitate în lumina noilor descoperiri ștințiifice. De exemplu, în opinia lui Wilson, teoria evoluționistă, așa cum a fost ea enunțată de Darwin și reformulată de discipolii lui, a fost anihilată de descoperirea și decodificarea codului genetic uman cu câteva decenii în urmă. Ca urmare, e indubitabil că nu există un consens în lumea darwinistă privind evoluția.
Eroarea fundamentala a darwinismului – natura non facit saltum
Cea mai mare eroare a lui Darwin, afirmă Wilson, este teoria lui că speciile de astăzi au evoluat de-a lungul a milioane de ani, că procesul evolutiv a fost extrem de lent, dar că a rezultat în transformarea unei specii într-o altă specie, total diferită, ajungându-se astfel până la ființele umane și speciile zilelor noastre. În opinia lui Darwin, „natura non facit saltum- natura nu face salturi”. Nu există nicio dovadă care să sprijine această concluzie, afirmă Wilson. Dimpotrivă, Wilson e adeptul variantei din gândirea evoluționistă conform căreia procesul evolutiv se produce în interiorul fiecărei specii și nu ca rezultat al unui proces evolutiv, ci e rezultatul unor salturi transformative radicale și abrupte. în alte cuvinte, și pe înțelesul tuturor, dacă Darwin afirmă că peștele, de exemplu, s-a transformat în pasăre pentru că lacurile au secat și, pentru a supravețui, procesul evolutiv a transformat aripile peștelui în aripi de pasăre, Wilson afirmă contrariul. Teoria aceasta, zice el și criticii darwinismului, este o presupunere care nu poate fi dovedită de fosilele arhaice. Această teorie e imposibil de dovedit pentru că nu există fosile care să dovedească existența unor specii tranzitorii între, de exemplu, pește și pasăre. Dimpotrivă, afirmă Wilson, la fel ca majoritatea criticilor darwinismului, în timp ce varietatea peștilor în mediul acvatic e de netăgăduit ea nu poate fi explicată prin procesul evolutiv. Deasemenea, nu există nici o dovadă tangibilă că omul e un produs al evoluției primatelor (maimuțelor) din forme inferioare în forme superioare. Diversitatea primatelor e un dat, dar ele nu au evoluat în specia umană. Specia umană nu este un produs al procesului evolutiv care și-ar avea originea în specia primatelor. Cele două specii sunt diferite și cele din urmă nu au evolut să dea naștere celor dintâi. La fel, nu există nici o dovadă argeologică că specia calului ar fi evoluat în specia vitelor. Variațiile care există în specia vitelor sunt evidente, dar nu se datorează evoluției lor din alte specii inferioare.
Chiar și Darwin a recunoscut că evidența geologică în sprijinul teoriilor lui a fost limitată, încă pe vremea lui. Noi și importante dezvăluiri, însă, au fost publicate în 2002 de Stephen Jay Gould în cartea The Structure of Evolutionary Theory, „Structura teoriei evoluționiste”. Gould e unul din cei mai impozanți paleontologi ai zilelor noastre. Obiectivul muncii lui de cercetare a fost să determine măsura în care fosilele și sedimentele geologice arhaice confirmă ori infirmă teoriile lui Darwin. Dacă Darwin afirmă că dovezile de acest fel sunt minine, Gould a afirmat că ele nu există de fel. Spre deosebire de Darwin, Gould a ajuns la concluzia că în natură se produc salturi în interiorul aceleași specii, nu micro-modificări care în sute de milioane de ani ar fi rezultat în transformarea unei specii în alte specii. Cum se explică aceste salturi și cum sunt ele generate? Nici Wilson și nimeni nu le poate explica. Asta zice Gould, iar Wilson după el, e problema fundamentală cu care se confruntă darwinismul din 1859 încoace.
Un critic la fel de aspru al darwinismului a fost Michael Denton care în 1985 a publicat Evolution: a Theory in Crisis, „Evoluționismul – o teorie în criză”. Teza lui esențială este că „Simplu spus, teoria lui Darwin că toate speciile au apărut printr-o serie de mutații treptate, infinitisimale și foarte lente nu e sprijinită de dovezi”.
La fel de critic e Wilson privind și legile naturii „laws of nature” pe care Darwin pretinde să le fi descoperit. Darwin pretinde că forța motrică a evoluționismului sunt legile naturii pe care el pretinde să le fi descoperit. Fundamentală printre ele este legea supraviețuirii speciei celei mai bine adaptate „the law of the survival of the fittest”. Iar legea supraviețuirii înseamnă că evoluția a eliminat speciile mai slabe. Darwin credea că natura e într-o stare perpetuă de război între specii, cât și înlăuntrul fiecărei specii, pentru eliminarea speciilor mai slabe de către cele mai puternice ori ai membrilor aceleași specii care nu sunt adaptați pentru a supraviețui. Nu tocmai, zice Wilson. Dacă ar fi așa cum explicăm altruismul ființelor umane? Ce o determină pe o ființă umană să se îngrijască de ființele umane mai firave, suferinde ori handicapate? De ce, adăugă el, avem spitale? De ce, dimpotrivă, căutăm să păstrăm în viață ființele umane firave, suferinde ori handicapate?
Dar întrebarea probabil cea mai penetrantă pe care o dezbate Wilson, și prin care vrea să definească limitele darwinismului și al evoluționismului e: „Cine a creat legile naturii? Darwin pretinde să le fi descoperit. Dar cine le-a creat? Cum au apărut ele? Cine le-a pus în mișcare? Darwin a căutat să explice funcționarea pretinselor legi ale naturii descoperite de el, dar nici nu a încercat să explice apariția lor. Alte întrebări la fel de cruciale sunt, de ce ființă umană are conștiință și e conștientă de sine, pe când animalele nu?”
Va continua…
Sursa: Alianța Familiilor din România
https://www.stiricrestine.ro/2018/05/24/darwin-a-gresit-de-a-n-wilson-partea-i-a/
/////////////////////////////////////////////
Descoperire ştiinţifică uimitoare: Toţi oamenii care trăiesc sunt descendenţi ai unui singur cuplu
Poteraș Ionuț
Oamenii de ştiinţă din Statele Unite şi Elveţia au anunţat o descoperire ştiinţifică uimitoare: toţi oamenii care trăiesc sunt descendenţi ai unui singur cuplu, mamă şi tată, care au trăit acum 100.000 – 200.000 de ani, după ce un eveniment cataclismic aproape că a eradicat specia umană.
Chiar dacă cercetătorii cred în continuare într-o explicaţie evoluţionistă a fenomenului şi nu fac nici o concesie creaţionismului sau istorisirii biblice despre prima pereche de oameni, Adam şi Eva, sau Noe si familia lui, dupa Potop, totuşi descoperirea lor a stârnit o dezbatere aprinsă. S-ar putea dovedi că este unul dintre cele mai provocatoare studii întreprinse vreodată ce ridică o întrebare spinoasă. Ce eveniment a avut loc şi care aproape că a distrus viaţa pe planeta noastră, lăsând în urmă un bărbat şi o femeie care au devenit mama şi tatăl nostru al tuturor?!
Tabloidul britanic Daily Mail dezvăluie faptul că aceste noi descoperiri aruncă o umbră de îndoială asupra teoriei evoluţiei, teorie care este dominantă în comunitatea ştiinţifică.
Studiul a fost condus de cercetătorii Mark Stoeckle şi David Thaler de la Universitatea din Basel, Elveţia, împreună cu cercetători de la Universitatea Rockefeller din S.U.A. şi a fost publicat în Jurnalul de Evoluţie Umană.
Cercetătorii spun că au studiat „codurile de bare genetice” de la 5 milioane de tipuri de animale şi oameni – cam 100.000 de specii – pentru a formula concluziile la studiu lor. Codurile de bare sunt fragmente de ADN care sunt localizate în afara nucleului celulelor vii – aşa numitul ADN mitocondrial, pe care mamele le lasă moştenire generaţiilor ulterioare.
Stoeckle şi Thaler au descoperit de asemenea că 90% din speciile de animale în viaţă astăzi provin din părinţi care au început să dea naştere la urmaşi cam în aceeaşi perioadă, acum 250.000 de ani.
FoxNews confirmă ca studiul se aliniază cu relatarea biblică in două moduri esențiale:
Confirmă că oamenii şi animalele provin dintr-un eveniment creaţionist, generat printr-un mecanism încă necunoscut;
Codurile de bare DNA arată faptul că înmulțirea speciile a fost cantitativă. În loc de o varietate mare de animale, cum ar fi de aşteptat după milioane de ani de evoluţie graduală, speciile se încadrează în categorii foarte distincte – ceea ce Biblia descrie ca fiind „soi”, din cuvântul ebraic „min”.
Într-o perioadă când oamenii au tendinţa să se diferenţieze unii de alţii în funcţie de rasă, statut social, etc. oamenii de ştiinţă sugerează că atunci când ne referim la ceilalţi oameni, vorbim de fapt despre fraţii şi surorile noastre genetice.
Sursa: CBN News
https://www.stiricrestine.ro/2018/11/30/descoperire-stiintifica-uimitoare-toti-oamenii-care-traiesc-sunt-descendenti-ai-unui-singur-cuplu/
/////////////////////////////////////////////
Investigație Recorder despre mita și traficul de influență care leagă politicul de Biserică
Ciprian Zâmța
Recorder a publicat o nouă investigație în care arată că mita și traficul de influență sunt conectate între Biserică și politicieni. Statul român alocă în fiecare an zeci de milioane de euro către biserici, prin Secretariatul de Stat pentru Culte. Împărțirea și cheltuirea acestor bani au ridicat mereu suspiciuni de corupție, notează jurnalistul Alex Nedea.
Investigația a fost realizată cu sprijinul unui preot. Acesta a filmat cu camera ascunsă mai mulți lideri politici și înalți prelați ai Bisericii Ortodoxe Române. Din material reiese implicarea directă și ”binecuvântarea” acestora pentru fraudarea banilor publici. În înregistrările cu camera ascunsă, apare IPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului. Prelatul acceptă propunerea de a primi o finanțare de la buget pe bază de trafic de influență. Precum și de a ceda o mită de 20% din sumă celui care va asigura obținerea banilor prin presiuni politice.
Preotul ortodox care a realizat înregistrările se numește Petrică Leașcu. Acesta a încercat să-i prezinte dovezile obținute patriarhului Daniel, cu scopul de a-i semnala neregulile din interiorul Bisericii. Ilegalități produse chiar celui care conduce instituția. A fost dat afară din sediul Patriarhiei și amenințat cu jandarmii, conform Recorder.
Pe lângă persoanele din Biserică, în materialul Recorder mai apar și doi președinți de Consilii Județene. Unul este din partidul PSD iar celălalt din PNL
» Publicația Recorder anunță colaborarea cu CT Popescu
Investigația integrală pe Recorder
////////////////////////////////////////////////
6 Semne ale Antichristului
Poteraș Ionuț
Identitatea Antichristului este de mult timp o sursă de discuţii și anxietate pentru mulți creștini. Biblia avertizează că mulți oameni vor fi amăgiţi de minciunile sale sau nu vor reuși să-l recunoască pentru ceea ce este. Niciun creștin nu vrea să fie unul dintre cei care este înșelat de această persoană înspăimântătoare și demonică.
Având în vedere că miza este nimic mai mult sau mai puțin decât sufletul etern al unei persoane, se cuvine o atenţie deosebită în identificarea cu succes a Antichristului. Internetul este plin de bloggeri și predicatori deopotrivă, care ne spun că un lider politic sau altul sau un predicator, eventual rival, ar fi Antichristul. Speculațiile nu se limitează doar la spaţiul online. Nenumărate biserici au auzit predici avertizând despre ce va spune Antichristul și nenumărate grupuri de studii biblice au dezbătut locul care ar constitui originea acestuia.
Biblia însăşi este plină de versete care avertizează despre acest fals profet și face aluzie la actele care îi vor dezvălui adevărata faţă. Problema și sursa de dezbatere provin din încercarea de a pune cap la cap zeci de observații criptice și indicii profetice într-o imagine clară. Din păcate sau, mai bine zis, din fericire, încă nu a apărut persoana căreia să i se potrivească, ca un întreg, mulțimea de indicii și referințe biblice. Acest lucru îi lasă pe creștini blocați în aceeași incertitudine pe care toată dezbaterea încearcă să clarifice. Acestea fiind spuse, studiul continuu al Scripturilor ne lasă o idee generală despre cum va fi Antichristul. Iată câteva din semnele care vor sugera adevărata identitate a lui Antichrist.
Charisma
Antichristul va atrage mulți oameni de partea sa. Acest fapt este incontestabil bazat pe descrierile Antichristului din întreaga Biblie. El va fi admirat, va fi un vorbitor elocvent care va câștiga oamenii prin capacitatea sa de a spune „lucruri mărețe”. Cei care îl vor accepta pe Antichrist vor deveni zeloşi și îl vor urmă fără nici o îndoială. Aceștia vor ridiculiza și-i vor persecuta pe cei care sunt circumspecţi privind persoana Antichristului sau cei care îl dezaprobă. În această privință, mulți cred că Antichristul va fi asemenea lui Adolf Hitler.
Hitler era recunoscut a fi extrem de carismatic. Cei care l-au cunoscut în viață au mărturisit că era extrem de priceput să stabilească relaţii cu oamenii și să spună exact ceea ce trebuie la momentul potrivit. Hitler degaja o anumită certitudine care transmitea autoritate opiniilor sale și avea un talent înnăscut în a-şi infinge ghearele în gândurile sau dorințele subconștiente ale unei persoane. Este extrem de probabil că Antichristul va avea abilitaţi similare. El va declara public multe din lucrurile pe care oamenii le cred, însă sunt reticenți în a le spune și, făcând acest lucru, va câștiga loialitatea mulţimilor.
Inteligenţa
Antichristul va fi, de asemenea, foarte inteligent. Daniel 11 descrie Anticristul ca preluând controlul prin „uneltire”, iar Daniel 8 spune că va fi „tare, dar nu prin puterea lui însuşi” şi că „va izbuti în tot ce va începe”. Aceasta susține ideea că Antichristului va fi asemănător unui psihopat fermecător și inteligent. Această abilitate de-şi îndeplini planurile va ajuta Anticristul să ajungă la dominaţie globală în mai multe moduri.
Unul dintre aceste moduri este ca un tactician militar. Versetele din cartea Apocalipsei și din cartea lui Daniel îl descriu pe Antichrist ca fiind un lider militar puternic, un geniu militar de neegalat al vremii sale, care va dezvolta o înclinaţie de a ataca atunci când victimele sale se simt cel mai în siguranță.
O altă modalitate va fi capacitatea Anticristului de a evita ceea ce oamenii ar vedea că şi comportament scandalos. Se spune că el nu va „nu va ţinea în seama… dorința femeilor”, evitând astfel scandalul comun al unei aventuri. Apocalipsa spune, de asemenea, că Antichristul i se va acorda autoritatea de a „face război”. Acțiunile sale violente vor fi susținute nu doar de adepții săi zeloși, ci şi de ceea ce orice persoană obișnuită recunoaşte ca fiind autoritate legitimă.
Cuceritor
Anticrist va avea viclenia necesară pentru a fi un lider militar de succes. Apocalipsa și Daniel, descriu ambele priceperea militară a lui Antichrist, dar există o diferență între a fi un tactician talentat și a fi un cuceritor. Antihristul va fi, fără îndoială, un cuceritor.
Apocalipsa 6: 2 spune că Antihristul va merge „ca să biruie”. El va cuceri țări care nu aparțin poporului său și le va domina. Cuceririle sale vor avea loc probabil, cel puțin parțial, în Orientul Mijlociu. Teoria implicării Anticristului în Orientul Mijlociu este comună, în special ideea că o parte a strategiei sale va fi să facă pace cu Israel înainte de a ataca poporul evreu.
Cuceririle lui Antihrist vor fi, de asemenea, considerate ca fiind legitime. Apocalipsa 13 spune că Antihristului îi va fi permis „să facă război cu sfinţii şi să-i biruie” și „i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam”.
Controlul economic
Pe lângă faptul că va obține dominaţia militară asupra unei mari părți a lumii, Anticristul va obține şi controlul economic. În Apocalipsa 13, se spune despre numărul infam al fiarei, care este legat de controlul pe care-l va exercita Antichristul asupra economiei. Conform Scripturilor, Antichristul va obliga toți oamenii să fie marcați cu un „semn” pe mâna dreaptă sau pe frunte. Numai cei care vor avea acest semn vor avea voie să cumpere sau să vândă.
Nu este clar dacă Anticristul va folosi forța sau carisma sa pentru a-i determina pe oameni să accepte „semnul”. Totuși, acest semn ar putea fi prezentat ca fiind cea mai avansată descoperire tehnologică, o modalitate prin care s-ar putea crea o lume mai sigură. Oamenilor li s-ar putea da ocazia să aleagă să primească sau să refuze „semnul”, cel puţin la început. După aceea vor fi constrânşi prin faptul că nu vor mai putea participa în comerţ, nu vor putea avea un servici, nu vor putea avea acces la servicii de sănătate, etc. Carisma și viclenia lui Antichrist îi vor permite să facă acceptarea acestui „semn” o cerință rezonabilă, o modalitate prin care va face lumea mai bună şi mai sigură, iar cei care se opun vor fi probabil etichetaţi ca fiind extremişti sau chiar consideraţi în afara legii.
Blasfemiator
Antichrist va fi un om hulitor. S-ar părea că blasfemia este o modalitate uşoară de a identifica Antihristul, dar ia în considerare ceea ce Biblia definește ca blasfemie: orice folosire a numelui Domnului în deşert. Acum, gândiți-vă la cât de des este folosită expresia „Doamne Dumnezeule” sau „Doamne ajută” în mod ironic sau peiorativ.
Recunoașterea Antichristului va fi dificilă, mai ales în lumea occidentală, în care religia este adesea ținută cu atenție în afara politicii. Un om descurcăreţ ar putea foarte ușor să profereze o mulțime de blasfemii, fără să dea prea mult de bănuit, mai ales dacă are grijă să o facă în moduri care sunt comune în jurul lui. Dar, blasfemia Antichristului va ajunge în cele din urmă la un nivel fără precedent, până acolo că va încerca să spună că este chiar Dumnezeu.
Minuni
Ceea ce îl va deosebi pe Antihrist de alți lideri deștepți și carismatici este capacitatea lui de a face minuni. Evangheliile din Matei și Marcu avertizează că Antichristul va face minuni care să convingă mulți oameni că este Mesia şi nu dușmanul lui Hristos. În 2 Tesaloniceni, se spune că venirea Antichristului va coincide cu numeroase semne și minuni.
Una dintre aceste minuni false ne poate oferi câteva caracteristici fizice ale Antihristului. În Apocalipsă 13, aflăm că Antihristul va supraviețui unei răni mortale, atribuite unei traume la cap. Această supraviețuire miraculoasă sau poate chiar o întoarcere din morți, îi va convinge pe mulți că Antichristul este de fapt Hristos înviat. Unii leagă acest semn cu Zaharia 11:17, care spune că brațul Anticristului se va „usca de tot și ochiul drept i se va stinge”.
În timp ce unii interpretează aceste versete ca însemnând că Antichristul va fi de fapt orb la un ochi, eventual de la rana mortală pe care o va primi, alții cred că versetul descrie o rană mai metaforică. Cei care sunt familiarizați cu istoria ascensiunii lui Hitler la putere știu că a existat o perioadă în care părea foarte mult că partidul nazist să se estompeze în obscuritate. Apocalipsa ar putea descrie o perioadă în care Antichristul își va pierde puterea și sprijinul, doar pentru a-l recâștiga ulterior în mod spectaculos și, revenind la proeminență, şi câştigând mai mulți adepți ca niciodată.
Creștinii trebuie să vegheze
În ciuda numărului mare de texte din Biblie în care este menționat Antichristul, există puține indicii care l-ar putea identifica în mod clar înainte ca acesta să aibă lumea sub dominaţia sa. Creștinii trebuie să vegheze și să fie circumspecţi față de orice lider a cărui plan ar fi să câştige o influenţă globală. Orice amăgire creată de o persoană carismatică poate fi atenuată prin logică. La urma urmei, cei care au experimentat ascensiunea lui Hitler au spus că multe dintre discursurile sale puteau fi „respinse de rațiune”. Fii prudent cu lucrurile care sună perfect și de cei care par să aibă toate răspunsurile, mai ales într-o lume atât de dezbinată ca cea de astăzi. Rațiunea servește ca o baricadă puternică la tipul de entuziasm zelos pe care îl va genera un lider inteligent și carismatic.
Sursa: Beliefnet
https://www.stiricrestine.ro/2019/10/03/6-semne-ale-antichristului/
////////////////////////////////////////////
Șase familii creștine din India au primit un ultimatum: „vă deziceți de Hristos sau plecați!”
Știri Creștine
Poliția din India a dat un ordin prin care șase familii creștine sunt obligate fie să renunțe la credința lor în Isus, fie să plece din casele lor după ce acestea au raportat că au fost atacate brutal de un grup de hinduși radicali.
Joginder Bhuya, unul dintre creștinii somați, a declarat pentru ICC (Internationat Christian Concern) că atunci când a raportat atacul la secția de poliție din districtul Latehar, statul Jharkhand, în 5 iulie, ofițerii în loc să facă un raport, i-au dat lui Bhuya un ultimatum, spunând că trebuie să se convertească înapoi la Hinduism sau să își abandoneze casele și părăsesc satul.
„Am crezut că poliția este acolo pentru a proteja și servi justiția, dar aceștia au acționat exact în modul în care ne atentionau cei pe care îi consideram fanatici religioși”, a spus Joginder.
Nu cu mult timp înainte, liderii satului hindus convocaseră o întâlnire pentru a discuta soarta sătenilor creștini care refuzaseră să renunțe la credința lor în Isus. Acolo, s-a decis că creștinii care refuză să se converteazca la hinduism să fie alungați din casele lor și din sat. Când aceștia au refuzat să accepte hinduismul, au fost atacați.
„Ne-au legat la mâini și la picioare cu o funie”, și-a amintit Bhuya. „Ne-au bătut cu pumnii și picioarele, la fel s-au comportat și cu cu femeile.”
Bhuya a reușit să scape și a fugit la secția de poliție unde i-a informat pe oamenii legii despre atac. Tot atunci au ajuns și sătenii hinduși, unde s-au apărat în fața ofițerilor care, în loc să facă dreptate, i-au sprijinit pe atacatori și au decis să-i alunge pe creștini din sat.
Atacurile asupra creștinilor din India au crescut de când Narendra Modi din Partidul Naționalist Hindus Bharatiya Janata a preluat funcția de prim-ministru în 2014.
Un raport al Frăției Evanghelice Indiene a documentat 135 de cazuri de persecuție împotriva creștinilor în prima jumătate a anului 2020.
Grupul estimează că numerele reale ar putea fi mult mai mari, dar spune că multe cazuri nu sunt raportate din cauza fricii în rândul comunităților creștine, a lipsei de alfabetizare sau a reticenței/refuzului poliției de a înregistra cazurile.
„Poliția a fost foarte reticentă și lentă să înregistreze abuzurile în aceste cazuri care implică infracțiuni recunoscute, în ciuda obligației de a face acest lucru în conformitate cu secțiunea 154 din Codul de procedură penală. Chiar și în cazurile înregistrate la poliție, majoritatea nu vin niciodată în instanță.”
În martie, creștinii din statul Uttar Pradesh au fost acuzați în mod fals că au convertit hinduși la creștinism și au fost ulterior bătuți brutal de un ofițer de poliție beat, care apoi le-a ordonat să se poarte „ca Hristos pe cruce.”
Activistul pentru drepturile creștine, Dinanath Jaiswar, de la grupul de avocatură ADF, a declarat că poliția din Uttar Pradesh „și-a dezlănțuit din nou mânia împotriva minorităților religioase”.
„Se pare că grupurile extremiste hinduse colaborează îndeaproape cu ofițerii de poliție pentru a ataca închinarea creștină”, a spus el.
În iulie, o femeie din Redhadi, un sat din districtul Khunti din India, care se convertise recent la creștinism, a fost ucisă brutal de patru tineri asociați unui grup fanatic hindus.
Femeia respectivă a fost a cincea creștină care a fost ucisă în India în ultimele două luni. Omorurile anterioare includeau o femeie, o adolescentă și un pastor – toate victimele fiind ucise pentru credința lor. Omorurile au avut loc în Chhattisgarh, Jharkhand, Odisha și Maharashtra.
India este clasată pe locul 10 pe lista de mondială Open Doors 2020 a țărilor în care este cel mai dificil pentru creștini. Grupul declară că radicalii hinduși atacă adesea creștinii fără niciun motiv.
„Opinia naționaliștilor hinduși este că a fi indian înseamnă a fi hindus, așa că orice altă credință – inclusiv creștinismul – este privită că non-indiană”, spune acesta. „De asemenea, convertiții la creștinism din medii hinduse sau religii tribale sunt adesea extrem de persecutați de membrii și comunitățile lor de familie.”
SURSA | The Christian Post
https://www.stiricrestine.ro/2020/07/31/sase-familii-crestine-din-india-au-primit-un-ultimatum-va-deziceti-de-hristos-sau-plecati/
////////////////////////////////////////////
China se folosește de temerile COVID-19 pentru a lansa un sistem global de urmărire a populației
Liderul comunist chinez, Xi Jinping, solicită țărilor din întreaga lume să accepte un sistem global de urmărire COVID-19 care utilizează coduri QR pentru a repune pe picioare comerțul și călătoriile internaționale.
Xi Jinping a propus acest concept sâmbătă, în cadrul unei reuniuni virtuale a liderilor G20, menționând că acest „mecanism global” folosește un cod de bare electronic care ar ajuta la determinarea stării de sănătate a călătorilor, potrivit unei agenției de „știri” controlate de China.
„China a propus un mecanism global privind recunoașterea reciprocă a certificatelor de sănătate bazate pe rezultatele testelor de acid nucleic sub formă de coduri QR acceptate la nivel internațional, sperăm că mai multe ţări să se alăture acestui mecanism” spune acesta. În China sunt deja folosite activ astfel de coduri de bare. Transportul intern este dependent de acestea.
„Trebuie să armonizăm în continuare politicile și standardele și să stabilim ‚piste rapide’ pentru a facilita fluxul ordonat de personal”, a spus el.
Sistemul oferă utilizatorilor un cod a cărei culori se schimbă în funcție de riscul de expunere la coronavirus. Aceste coduri de bare putând fi citite și pe dispozitivele mobile.
Un cod verde indică faptul că cineva poate călători în siguranță, în timp ce un cod portocaliu sau roșu semnifică necesitatea de a fi pus în carantină.
Xi Jinping nu a detaliat tipul de aplicație sau sistemul de cod QR care va fi utilizat și nici cine va proiecta aplicația.
Între timp, unii oameni și-au exprimat îngrijorarea cu privire la utilizarea unui sistem conceput de partidul comunist chinez, cunoscut pentru utilizarea metodelor extreme pentru a controla oamenii prin cenzură și supraveghere.
Kenneth Roth, directorul executiv al Human Rights Watch, a scris pe Twitter: „Feriți-va de propunerea guvernului chinez pentru un sistem global de urmărire prin coduri QR. O concentrare inițială asupra sănătății ar putea deveni cu ușurință „un Cal Troian” în ce privește monitorizarea politică sau excluderea pe scară largă, asemănătoare pericolelor sistemului de credite sociale din China.”
Stuart Hargreaves, profesor asociat la Universitatea Chineză din Hong Kong, a declarat că dacă un cod QR este utilizat pentru a stoca informații clasificate de sănătate, atunci problemele legate de confidențialitate devin „deosebit de importante”.
Raina MacIntyre, șefa programului de cercetare a biosecurității de la Institutul Kirby de la Universitatea din New South Wales, a subliniat că protejarea informațiilor private este esențială.
„Vor fi oamenii din întreagă lume de acord că un alt guvern, care nu este Guvernul țării de care aparține, să-i acceseze datele personale? Acesta poate fi prețul pe care trebuie să îl plătească pentru a putea călătorii”, a declarat ea.
Și unii creștini spun că aceste măsuri și sisteme de urmărire bazate pe tehnologie sunt un alt pas către împlinirea „Semnului Fiarei” descris în Biblie, profețită acum 2.000 de ani în cartea Apocalipsei.
„Şi a făcut că toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13: 16-17)
SURSA | CBN News
Traducere | Denisa Frişan
https://www.stiricrestine.ro/2020/11/25/china-se-foloseste-de-temerile-covid-19-pentru-a-lansa-un-sistem-global-de-urmarire-a-populatiei/
/////////////////////////////////////////
Raport: peste 330.000 de copii au fost abuzaţi în Biserica Catolică din Franţa în ultimii 70 de ani
Poteraș Ionuț
Cifrele sunt înspăimântătoare şi provoacă un adevărat cutremur, nu doar în sânul biserici catolice franceze. Raportul Sauvé – după numele preşedintelui comisiei independente privind abuzurile în Biserică, Jean-Marc Sauvé – estimează la 216.000 numărul de minori care au fost violaţi sau agresaţi sexual de clerici în ultimele 7 decenii. Numărul de victime urcă la 330.000 dacă îi adaugăm şi pe agresorii laici care lucrau în instituţiile bisericii catolice – profesori din şcoli, responsabili sportivi, etc. Cifrele citate sunt rezultatul unor statistici ale căror marje de eroare sunt de + sau – 50.000 de persoane.
Raportorul comisiei insistă pe faptul că victimele aveau adesea între 10 şi 13 ani. Majoritatea abuzaţilor şi violaţilor erau băieţi. „Este o particularitate clară a Bisericii catolice,” mai spune Jean-Marc Sauvé. În fine, numărul de pedofili, de prădători sexuali din rândul clerului, este evaluat între 2.900 şi 3.200 în perioada 1950-2020 şi este vorba de o estimare minimă.
Pregătirea şi redactarea raportului, comandat chiar de Biserica catolică franceză, a durat doi ani şi jumătate şi a costat aproape trei milioane de euro, cea mai mare parte a bugetului fiind alocată culegerii mărturiilor şi contractelor semnate cu diverse institute de cercetare. Raportul final are 2.500 de pagini iar „cifrele pe care le conţine sunt copleşitoare şi nu pot rămâne fără o urmare,” a spus Sauvé în faţa presei dar şi a episcopatului şi asociaţilor de victime venite să asiste la prezentarea raportului. Autorul acestuia constată că „până la începutul anilor 2000 biserica catolică a manifestat o indiferenţă profundă, ba chiar cruntă faţă de victimele pedofililor. Tăcerea şi neregulile din sânul Bisericii în faţa actelor de pedofilie prezintă un caracter sistemic.” După îndelungi deliberări, Comisia a ajuns la concluzia unanimă că Biserica nu a ştiut „să vadă, să audă şi să capteze semnalele slabe.”
Rămâne acum de văzut cum îşi va recunoaşte şi răscumpăra Biserica franceză responsabilitatea în acest uriaş scandal. Mai ales că în 9 cazuri din 10, faptele sunt prescrise de justiţie iar o bună parte dintre autorii crimelor au murit. Unii preconizează „compensaţii financiare” dar autorul raportului a insistat pe faptul că banii nu trebuie să vină de la enoriaşi sub formă de donaţie ci din resursele pe care le deţine deja biserica. Comisia mai sugerează printre altele ca Biserica să instaureze un sistem de prevenţie, să-i formeze mai bine pe clerici şi să-şi schimbe modul de a conduce.
Reacţiile nu au întârziat să se facă auzite după publicarea raportului Sauvé. Preşedintele Conferinţei episcopilor din Franţa şi-a exprimat „ruşinea şi spaima” şi le-a cerut „iertare” victimelor. De partea lor, 6 asociaţii de victime au semnat un apel în care spun că aşteaptă „răspunsuri clare şi tangibile” din partea instituţiilor religioase.
În fine, imediat după publicarea raportului francez, Papa Francisc şi-a exprimat „imensa tristeţe.” Suveranul Pontif speră ca „Biserica catolică din Franţa, conştientă acum de această realitate groaznică, va ştii să se răscumpere.”
Sursa: rfi.ro
https://www.stiricrestine.ro/2021/10/08/raport-peste-330-000-de-copii-au-fost-abuzati-in-biserica-catolica-din-franta-in-ultimii-70-de-ani/
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Lee Strobel: Dovezile pe care le oferă biologia și astrofizica indică clar spre Dumnezeul Bibliei
Poteraș Ionuț
Călătoria lui Lee Strobel de la jurnalist ateu la apologet creștin a fost povestită în formă literară și chiar ca și o piesă de teatru prin „The Case for Christ” („Pledoarie pentru Hristos”), prolificul autor și predicator continuând să împărtășească Evanghelia de-a lungul carierei sale de mai multe decenii.
Ultima inițiativă a lui Strobel este reprezentată de o carte scrisă într-un stil convingător și intitulată „Is God Real?: Exploring the Ultimate Question of Life” („Este Dumnezeu real?: Explorând cea mai importantă întrebare din viață”)- o carte care sondează cea mai presantă întrebare a umanității.
Strobel a declarat că ideea pentru ultima sa carte a venit dintr-o sursă incitantă.
„Editorul cărții a descoperit ceva interesant”, a declarat el pentru CBN Digital. „El mi-a spus: ‘Am descoperit că de 200 de ori pe secundă, 24 din 24 de ore, cineva de pe planeta Pământ tastează într-un motor de căutare pe calculator sau pe un dispozitiv mobil, practic întrebarea: ‘ Este Dumnezeu real?’. Și mi-a spus: ‘De ce n-ai scrie o carte care să abordeze acest subiect?’”.
Strobel a spus că i-a plăcut ideea și a acceptat oferta editorului său, și a început să dedice o perioadă mare de timp cercetând și căutând dovezile oferite de știință, istorie și filozofie care indică spre adevărul creștinismului.
„Am găsit o adevarată bucurie în cercetarea făcută pentru această carte, deoarece cred că există o curiozitate reală în cultura noastră cu privire la cine este Dumnezeu”, a spus Strobel. „Cred că este de datoria creștinilor să… fie întotdeauna pregătiți să dea un răspuns oricui ne va cere socoteală de nădejdea care este în noi, dar să o facem cu blândețe și teamă.” (1 Petru 3:15)
Strobel a precizat că afirmațiile generalizate ale ateilor că „Dumnezeu nu există” pur și simplu nu au niciun suport, indiferent unde se situează oamenii pe scara teologică.
„Un lucru care nu poate fi spus de nimeni în mod legitim este: ‘Nu există dovezi pentru Dumnezeu’. Poți spune: ‘Nu cred în dovezi’. Poți spune: ‘Resping aceste dovezi’. Poți spune: ‘Sunt mai deștept decât acele dovezi’, dar nimeni nu poate spune cu onestitate că nu există dovezi”.
Prolificul autor a declarat că descoperirile din astrofizică despre originea universului și alte aspecte cosmologice au oferit noi perspective care, în opinia sa, indică existența unui Creator.
Chiar și biologia și ADN-ul, a spus el, indică „în mod convingător nu doar existența unui Creator, ci chiar a unui Creator care corespunde unei descrieri a Dumnezeului descris în Biblie”.
La finalul interviului, Strobel a spus că Dumnezeu i-a transformat atât de radical viața cu ani în urmă, încât misiunea lui în viață este aceea de a-L onora pe Domnul.
„Vreau să-mi petrec restul vieții ajutându-i pe oameni să-L cunoască pe Isus și să aibă o relație personală cu El. Este singurul modprin care ușile cerului li se vor deschide.”
Cartea este disponibilă (deocamdată doar în limba engleză) pe site-uri precum Amazon, unde poate fi achiziționată și în format electronic.
Sursa: CBN News
https://www.stiricrestine.ro/2023/11/21/lee-strobel-dovezile-pe-care-le-ofera-biologia-si-astrofizica-indica-clar-spre-dumnezeul-bibliei/
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Dupa ce am sustinut ca “eu nu cred că Dumnezeu există”-Pledoarie pentru Creator- Un jurnalist investighează dovezile ştiinţifice care indică spre Dumnezeu.
Lee Strobel, şi-a luat masteratul în drept la Yale şi este fostul redactor juridic de la Chicago Tribune. Este cel mai bine vândut autor al câtorva cărţi care explorează dovezile în favoarea credinţei creştine.
În 1972 Lee Strobel s-a căsătorit cu Leslie Hurdler. Cinci ani mai târziu, Leslie, o agnostică a devenit creştină.„Mi-am zis: asta înseamnă divorţul. O să fie sfârşitul căsătoriei noastre. Însă toate lucrurile negative care aşteptam să se întâmple în ea, ca rezultat al noii ei credinţe, nu s-au întâmplat. În loc de asta, am văzut schimbări pozitive în valorile ei, în caracterul ei, în felul în care se purta cu mine şi cu copiii. Mi-am zis: stai niţel. Ea spune că motivul ar fi Dumnezeu, dar eu nu cred că Dumnezeu există! Acesta a fost motivul principal care m-a făcut să spun: poate că ar trebui să investighez asta şi să-mi dau seama dacă există vreo cale raţională de a crede că acest Dumnezeu chiar există şi produce o aşa transformare într-o fiinţă umană. Aşa că am hotărât să mă folosesc de pregătirea mea în drept, în jurnalistică, curiozitatea mea ştiinţifică pentru a investiga sistematic: există vreo credibilitate în legătură cu credinţa creştină?”
Strobel a pornit la investigarea dovezilor majore din biologie, chimie, cosmologie şi fizică. Studiul său a durat mai bine de 20 de ani şi a inclus interviuri cu cercetători şi savanţi căutând să afle pentru sine cum afectau aceste descoperiri realitatea unui Creator.
https://resurse.fiti-oameni.ro/emisiuni/documentare/pledoarie-pentru-creator-lee-strobel/
////////////////////////////////////////////////////
„Pledoarie pentru har” de Lee Strobel
V-aţi întrebat vreodată ce anume este harul?
O definiţie ar spune că harul este favoarea nemeritată arătată de Dumnezeu păcătoşilor. Harul, spunea un teolog, nu este nimic mai puţin decât „puterea motivatoare a vieţii creştine“.
Definiţiile sunt importante, însă cartea de astăzi nu este un manual despre har.
Pledoarie pentru har de Lee Strobel, cartea pe care v-o propunem astăzi, este mai degrabă o culegere de istorisiri ce ilustrează puterea lui Dumnezeu de a revoluţiona viaţa oamenilor – de a transforma un narcoman fără adăpost într-un pastor ordinat; un adulterin într-un consilier marital; un rebel nesocotit într-un slujitor altruist al lui Dumnezeu; şi un ucigaş în serie într-un sfânt iertat.
Iată câteva povestiri – relatări adevărate despre oameni a căror transformare şi înnoire sunt atât de radicale încât pot fi explicate cel mai bine ca lucrarea unui Dumnezeu plin de har. Am convingerea că ele te vor ajuta să înţelegi şi povestea vieţii tale, scrie Lee Strobel în introducerea cărţii Pledoarie pentru Har.
pledoarie-pentru-harPoveştile despre convertiri pe care le auzim de obicei sunt despre ucigaşi cu toporul deveniţi misionari sau stripteuze devenite învăţătoare de şcoală duminicală. Oricâtă inspiraţie am găsi în aceste istorisiri, cum rămâne cu numărul mare de oameni care încearcă să îţi trăiască viaţa cu decenţă – şi de cele mai multe ori reuşesc? Cum ajung ei să-şi dea seama că au nevoie de har? Ce se întâmplă cu persoana de treabă, cetăţeanul cu respect faţă de lege, cel ce joacă după reguli?
Aşa a ajuns Lee Strobel să îl aleagă, pentru un capitol al cărţii Pledoarie pentru Har, pe Craig Hazen, un cercetător prin vocaţie. Băieţii buni nu au nevoie de Dumnezeu; cel puţin aceasta a fost părerea lui Hazen. În adolescenţă a devenit agnostic, considerând că ştiinţa – nu teologia – deţine cheile înţelegerii marilor probleme ale vieţii.
Invitat la biserică să audă un tânăr evanghelist numit Greg Laurie şi un muzician înflăcărat numit Keith Green, acesta a început să vadă întreaga experienţă ca pe un mare experiment.
Istoria harului arătat de Dumnezeu faţă de noi a fost exprimată în muzică, săpată cu litere veşnice în Scriptură şi preamărită de milioane de oameni care au fost copleşiţi de recunoştinţă pentru iertarea şi viaţa veşnică primite. Ea este subiectul multor poezii, tablouri şi opere literare – dar este şi subiectul logicii? Hazen dezvăluie analiza făcută asupra marilor religii ale lumii.
Islamul este în esenţă un sistem prin care încerci să-I fii pe plac lui Dumnezeu, dar nimeni nu poate fi sigur că a făcut destul pentru a ajunge în paradis. Budismul este în principal ateu. În anumite puncte din sistem pot exista dumnezei, dar ne folosim de ei numai ca să urcăm spre nivelurile superioare, şi apoi chiar şi dumnezeii aceştia dispar. Până la urmă nu mai există nimic, şi nu ai suflet, deci nu există un concept al păcatului sau al harului. În budism, în ultimă instanţă, nu există nimic; în creştinism, în ultimă instanţă Dumnezeu este Creatorul. În budism, nu ai suflet; în creştinism, ai un suflet care este făcut după chipul lui Dumnezeu. În budism îţi stă în faţă o trudă nesfârşită ca să ajungi la nirvana; în creştinism, iertarea şi viaţa veşnică în ceruri sunt harul sau darul fără plată al lui Dumnezeu pe care putem să le primim oricând prin pocăinţă şi credinţă. Chiar dacă toate religiile ar fi plăsmuiri ale imaginaţiei noastre, tot aş alege creştinismul, fiindcă acesta îţi dă siguranţa împăcării cu Dumnezeu, declară Hazen.
Creştinismul este diferit în primul rând din cauza harului. În al doilea rând, a descoperit Hazen, creştinismul este credibil. Spre deosebire de alte religii care se bazează pe sentimente, sau pe afirmaţii care nu pot fi dovedite, în creştinism, apologeţilor le place să pornească de la credibilitatea argumentelor istorice.
În al treilea rând, creştinismul prezintă o imagine care se potriveşte cu felul în care este lumea reală, ceea ce toate celelalte religii nu fac. Tradiţiile orientale privesc răul şi suferinţa ca pe o iluzie. Creştinii, în schimb, sunt chemaţi să îi ajute pe oamenii aflaţi în suferinţă, nu să le minimalizeze şi să le nege durerea.
Concluzia lui Hazen a fost că în domeniile cheie, creștinismul reflectă realitatea într-un fel în care celelalte religii pur şi simplu nu o fac.
Mai apoi, descoperim în cartea Pledoarie pentru har de Lee Strobel o poveste cutremurătoare. Christopher La Pel a reuşit să fugă dintr-un lagăr de muncă forţată al khmerilor roşii din Cambodgia, însă şi-a pierdut toată familia. Spre exemplu, o verişoară, om de ştiinţă, a fost torturată şi ucisă în cel mai teribil centru pentru interogatorii şi execuţii al acestei grupări extremiste.
La Pel a devenit pastor şi s-a reîntors în ţara natală să îi instruiască pe creştini. După un timp, a descoperit cu stupoare că unul din ucenicii săi era chiar tovarăşul Duch, cel ce întocmise documentaţia pentru fiecare sesiune de tortură şi fiecare omor. S-a aflat în faţa exersării harului şi iertării celui ce i-a fost călău verişoarei sale, devenit acum creştin şi exemplu de convertire autentică. Din punct de vedere budist, datorită faptelor sale, Duch s-ar fi reîncarnat poate într-un gândac. În ochii multor oameni, aceasta ar fi o imagine mai bună a justiţiei, dată fiind brutalitatea crimelor lui Duch. Dar harul nu este drept. Şi toţi ar trebui să fim recunoscători pentru acest lucru. Dacă Dumnezeu i-ar nega harul lui Duch, trăgând o linie şi spunând: „Până aici“, cine ar putea spune unde ar putea fi trasată linia data viitoare? Acest lucru este greu de acceptat. Adevărul este că Dumnezeu S-a uitat dincolo de murdăria are a acoperit viaţa lui Duch şi a văzut un miez creat după chipul Lui. Chipul acesta este acoperit, dar niciodată distrus.
Când Biblia spune că Dumnezeu iubeşte lumea, ea nu dă excepţii într-o notă de subsol. Harul lui Dumnezeu este inepuizabil.
Poate că noi credem că nu avem nevoie de la fel de mult har ca Duch fiindcă, la urma urmelor, păcatele noastre nu sunt atât de cumplite. Uităm într-un mod foarte convenabil pentru noi diferitele forme de idolatrie, blasfemia şi încălcările zilnice ale învăţăturilor lui Dumnezeu de care ne facem vinovaţi. Nu, noi nu merităm harul – nici Duch nu-l merită. Pentru toți el este un dar. Totuşi, este suficient să spui o rugăciune simplă ca să se şteargă pedeapsa pentru atâtea crime oribile?
Este nevoie de mai mult de atât. Când venim cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu cu pocăinţă şi credinţă, când ne mărturisim păcatele şi renunţăm la ele, El a promis că ne iartă. La fel de adevărat este că Duch va suporta dreptatea acestei lumi; El nu va mai umbla niciodată liber pe stradă şi va avea întotdeauna remuşcări pentru crimele lui.
După cum spunea Ravi Zacharias, cu cât va înţelege mai mult cine este Cristos, cu atât mai adâncă va fi durerea lui pentru ce a făcut.
Asta a înţeles şi Andrew, fiul marelui evanghelist Luis Palau, a cărui viaţă a fost mai întâi devorată de dependenţe, relaţii ilicite şi egocentrism. După mulţi ani, ajuns chiar la o campanie de evanghelizare de-a tatălui său, a crezut că a luat decizia de a fi creştin, însă curând s-a întors pentru o perioadă la faptele de dinainte. Abia apoi, când viaţa sa o luase din nou în jos, a decis să se lase eliberat de toate păcatele sale. O rugăciune de mântuire nu înseamnă prea mult dacă nu întorci sincer spatele păcatului şi nu-I permiţi lui Dumnezeu să preia controlul vieţii tale. Asta merită El. Contrar a ceea ce predica tatăl meu, eu am cochetat doar cu Dumnezeu. Dumnezeu nu Se târguieşte. Acesta a fost harul ieftin împotriva căruia avertiza teologul german Dietrich Bonhoeffer, mărturiseşte Andrew Palau.
Harul ieftin este harul pe care ni-l dăm noi înşine. Harul ieftin este iertare fără necesitatea pocăinţei şi ispăşire fără mărturisire personală. Harul ieftin este har fără ucenicie, fără cruce, fără Isus Cristos viu şi întrupat. Să căutăm „harul costisitor“, fiindcă ceea ce L-a costat scump pe Dumnezeu nu poate să fie ieftin pentru noi. Este scump, deoarece condamnă păcatul, şi este har deoarece îl mântuieşte pe păcătos.
Astfel se încheie cartea lui Lee Strobel, Pledoarie pentru har. Este o carte pe care am citit-o cu sufletul la gură şi care cu siguranţă vă va impresiona şi va trezi în voi sentimentul de smerenie şi recunoştinţă faţă de harul lui Dumnezeu.
Vă recomandăm să descoperiţi şi celelalte povestiri culese de Lee Strobel, în care protagoniştii au experimentat harul în moduri unice – un pastor care a experimentat puterea harului după ce şi-a înşelat soţia, o fetiţă abandonată din Coreea, care a înţeles ce este harul în braţele tatălui său adoptiv dintr-o ţară străină, sau un om al străzii care a descoperit harul într-o îmbrăţişare. Fie ca, în urma lecturii, să fim atât de uimiţi de măreţul har al lui Dumnezeu încât să nu putem să-l ţinem doar pentru noi.
Sperăm că v-am convins că merită să citiţi pledoaria pentru har a lui Lee Strobel şi vă invităm să descoperiţi pe blogul nostru şi celelalte cărţi ale sale, Pledoarie pentru Creator şi Pledoarie pentru Cristos.
Autor: Irina Enache
Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi
Vezi toate articolele lui Irina Enache
Pledoarie pentru credinta crestina, de Lee Strobel
……
A spus Dumnezeu adevarul cand a afirmat: „Ma veti cauta si ma veti gasi, daca ma veti cauta cu toata inima”?
Dupa ce in Pledoarie pentru Cristos, Lee Stobel a cercetat, apeland la mijloacele de anchet ale unui reporter de investigatie, argumentele pro si contra istoricitatii si divinitatii lui Isus Cristos, in Pledoarie pentru credinta crestina autorul pune in discutie cateva dintre cele mai dificile intrebari ce stau in calea credintei multor contemporani de-ai nostri.
Fostul jurnalist la Chicago Tribune intervieveaza opt teologi de frunte punandu-le intrebari dificile si adesea tulburatoare in legatura cu opt dintre principalele argumente pe care oamenii de azi le invoca adesea pentru a-si justifica neincrederea sau neaderarea la credinta crestina: daca exista Dumnezeu, de ce exista atata rau in lumea noastra? De ce a ingaduit Dumnezeu ca nevinovatii sa sufere si adesea sa sfarseasca printr-o moarte violenta? Daca viata a aparut pe pamant prin procese evolutive naturale, ce rol Ii mai revine lui Dumnezeu in crearea lumii si a vietii? Oare nu este o jignire la adresa celorlalte religii a afirma ca Isus este singura cale spre mantuire? Daca sunt crestin, este oare legitim sa mai fiu framantat uneori de indoieli?
Prin structura de interviu si prin apelul la experienta de viata a persoanelor intervievate, care ne permit sa intrevedem o parte din zbuciumul lor sufletesc si din lupta adesea inclestata cu propria necredinta, autorul creeaza un text foarte actual, antrenant si motivator pentru fiecare.
Cuprins
Introducere: Provocarea credintei crestine
In cautarea raspunsurilor
Obiectia 1 – De vreme ce exista rau si suferinta, nu poate sa existe un Dumnezeu iubitor
Obiectia 2 – De vreme ce minunile contrazic stiinta, ele nu pot fi adevarate
Obiectia 3 – Evolutia explica viata, deci nu este nevoie de Dumnezeu
Obiectia 4 – Dumnezeu nu merita inchinare, daca omoara copii nevinovati
Obiectia 5 – Este jignitoare pretentia ca Isus este singura cale spre Dumnezeu
Obiectia 6 – Un Dumnezeu iubitor nu i-ar chinui niciodata pe oameni in iad
Obiectia 7 – Istoria Bisericii este plina de opresiune si violenta
Obiectia 8 – Inca mai am indoieli, deci nu am cum sa fiu crestin
Lee Strobel: Fost ateu, detine un masterat in stiinte juridice de la Scoala de Drept Yale si a fost rasplatit cu numeroase premii pentru activitatea sa ca editor pe probleme juridice la Chicago Tribune. A fost pastor la Biserica Comunitara Saddleback Valley din Orange County, California, si membru in bordul Asociatiei Willow Creek. A scris numeroase carti, intre care se disting The Case for Christ, premiata cu Medalia de Aur, The Case for Faith ambele traduse in limba romana sub titlurile Pledoarie pentru Cristos si Pledoarie pentru credinta crestina, si Inside the Mind of Unchurched Harry and Mary.
https://www.gramma.ro/apologetica/pledoarie-pentru-credinta-crestina.html
Pledoarie pentru Rai – Lee Strobel
Descriere
Toti ne dorim sa stim ce ne asteapta de cealalta parte a mortii; avem insa dovezi solide care sa ne arate ca exista viata dupa moarte?
Cu ajutorul experientei sale ca jurnalist de investigatie, Lee Strobel cerceteaza unul dintre cele mai controversate subiecte ale vremurilor noastre, oferindu-ne acest studiu deosebit de intensiv si convingator.
Vom lua parte la conversatii fascinante cu oameni de stiinta si cu experti respectati – un expert in neurologie de la universitatea Cambridge, un cercetator care a studiat peste o mie de relatari despre experiente aproape de moarte si un filosof ateu care s-a convertit la crestinism – prin care Strobel ne va prezenta dovezi convingatoare ca moartea nu reprezinta sfarsitul existentei noastre, ci trecerea spre o lume fascinanta. Vom studia si relatarile biblice, cu ajutorul carora autorul ne dezvaluie ce ne asteapta dincolo de momentul in care ne vom da ultima suflare si ne raspunde la intrebari precum:
Exista viata dupa moarte?
Cum arata raiul?
Cum ne vom petrece timpul in rai?
Ce inseamna ca Il vom vedea pe Dumnezeu fata-n fata?
Strobel abordeaza echilibrat subiectul, acordand atentie si alternativei iadului si rationamentului din spatele chinului vesnic si cercetand cu atentie idei precum reincarnarea, universalismul, afirmatiile de exclusivitate ale lui Cristos, dar si alte chestiuni legate de viata de dincolo de moarte. Autorul ne ofera o frantura vulnerabila a vietii sale, relatandu-ne intamplarea care l-a dus cu ani in urma la un pas de moarte si vorbindu-ne despre felul in care realitatea mortii ne poate influenta viata si credinta.
Va invitam sa va alaturati autorului in aceasta calatorie de descoperire a unei vieti viitoare pe deplin credibila si absolut captivanta.
LEE STROBEL, ateul convertit la crestinism, este jurnalist si fost editor juridic la Chicago Tribune. Cele peste patruzeci de carti scrise, vandute in peste zece milioane de exemplare, l-au propulsat in lista de bestseller-uri a New York Times, fiind recunoscut in mediul secular drept unul dintre cei mai populari apologeti ai comunitatii evanghelice.
In prezent, conduce departamentul de Evanghelizare si Apologetica Aplicata al Universitatii Crestine din Colorado. Este casatorit de aproape cincizeci de ani cu Leslie si traiesc in Colorado. Afla mai multe despre el vizitand www.leestrobel.com.
https://www.stephanus.ro/pledoarie-pentru-rai-lee-strobel/
Mai-mult-ca-trecutul, cartea anului 2023
Tatiana Niculescu
În vremea pandemiei, Ana Blandiana și-a făcut ordine printre hârtii și a dat peste caietele unui jurnal pe care-l credea pierdut. În 1988, consemnase zi de zi un timp al interdicției de a mai publica. Din pricina motanului Arpagic – o întruparea camuflată amuzant și curajos a Cârmaciului Nicolae Ceaușescu – din ciclul poemelor ei pentru copii, nu mai avea voie să practice meseria de scriitoare care o consacrase. Așa începe această mare carte despre cei mai întunecați ani ai regimului comunist, ani de disperare, teamă și duplicitate. Nu știu să se mai fi scris la noi ceva asemănător ca forță a reconstituirii și evocare lipsită de farduri stilistice a acelei epoci.
Jurnalul publicat recent are prospețimea și autenticitatea unui document istoric. A fost scris, cum se zice, la cald, în plină desfășurare a evenimentelor, în incandescența vieții ascunse, în griul sinistru al unei epoci în agonie și în atomizarea unei lumi intelectuale împestrițate de compromisuri și de corupția spiritului. În plus, a fost scris, ca orice jurnal cinstit, fără gândul sau speranța că va vedea vreodată lumina tiparului. Asta îl face cu atât mai impresionant în toate felurile: ca mărturie, ca studiu de caz, ca literatură de cea mai bună calitate.
„Acțiunea” se petrece când la oraș (București), când la sat (Comana), ceea ce dă acestei cărți și o adâncă dimensiune sociologică. Vedem cum se trăia în capitală în cercurile concentrice ale scriitorimii : conducătorii culturii, autorii înregimentați politic, pescuitorii în ape tulburi, turnătorii, însingurații, foștii, actualii, interzișii, tăcuții, descurcăreții. Cititorii care au trăit acele vremuri vor regăsi în carte nume binecunoscute și vor dobândi perspectiva mai limpede a ceea ce au devenit acele nume ulterior… Mircea Dinescu e doar unul dintre ele. Și vedem cum se trăia la țară, în țesătura umană creată de cultura cooperativei agricole de producție: țăranii resemnați, țăranii atemporali, țăranii desțărăniți și dezumanizați, satul năclăit ideologic și abrutizat de duplicitățile sărăciei, fricii și inculturii.
Jurnalul se citește cu sufletul la gură nu doar din dorința de a mai descoperi vreun detaliu de culise din viețile unor scriitori acum uitați sau, dimpotrivă, deveniți celebri, ci pentru că cele cinci sute de pagini sunt irezistibile ca panoramă a vieții. Am încercat să citesc Mai-mult-ca-trecutul cu ochii unui tânăr născut după 1990, care va trece repede peste nume care nu-i spun mai nimic și peste dezbateri de idei și chinuri de conștiință pe care nu le-ar înțelege decât ca valuri distopice ale unui bun roman memorialistic. În schimb, nici o vârstă nu va rămâne indiferentă la marea poveste de dragoste pe care o spune acest jurnal cu multiple straturi hermeneutice.
Culoarea politică întunecată, tușele dramaticei absențe a solidarității intelectuale în fața rumegării comuniste a traiului și scrisului, culorile sângerii ale lipsurilor, frigului și absurdului de fiecare zi ies la iveală cu atât mai bine cu cât canavaua pe care sunt descrise rămâne neclintită în tărâmul dragostei. Cu cât căldura, frumusețea, omenescul și eroismul iubirii sunt mai ascunse de văzul lumii, cu atât grotescul epocii se arată mai dezgustător și mai șubred. Trei sunt marile iubiri ale acestei cărți aparte: iubirea cuplului Blandiana-Rusan, iubirea țării România, o tandrețe de un impresionant firesc, lipsită de orice demagogie patriotardă, și iubirea de literatură ca mod de a trăi.
Așa încât, tinerii de ieri și de azi, cititorii de mâine vor descoperi în acest jurnal un mare roman al supraviețuirii prin dragoste – ca un mesaj de încurajare aruncat în oceanul tuturor furtunilor vieții, de pe o insulă pustiită de interdicția gândirii libere.
Înzestrată cu o naturală fibră metafizică, Ana Blandiana este, după mintea și gustul meu, cea mai pătrunzătoare și coerentă voce a memorialisticii contemporane și mă cucerește de fiecare dată prin îngemănarea atât de rară în literatura noastră a lucidității dureroase față de realitate și o privire asupra lumii și asupra oamenilor care rămâne totdeauna caldă, încărcată de speranță.
https://www.contributors.ro/mai-mult-ca-trecutul-cartea-anului-2023/
///////////////////////////////////
Reflecții pe marginea cărții lui Edward Kanterian, Între credință și rațiune. Drama filozofiei de la Erasmus la Kant, 2023
Florin George Calian
Cartea lui Edward Kanterian este o sinteză concentrată a complicatei relații pe care o are gîndirea cu credința, rațiunea cu revelația, în perioada cuprinsă între Renaștere și epoca iluminismului. Autorul reușește să ofere o istorie concisă unei tradiții de gîndire intensă, care cu greu poate fi sistematizată într-un mod riguros. Apostolii gîndirii premoderne și moderne, sub moștenirea cărora se construiește mentalul actual, sînt analizați pe rînd. Cei mai importanți sînt: Erasmus, Luther, Montaigne, Pascal, Bayle, Newton, Boyle, Locke, Hume, Descartes, Spinoza, Leibniz, Wolff și Kant. Însă figuri mai puțin ilustre sînt de asemenea examinate minuțios, cu bibliografia la zi. Pe scurt, avem de a face cu un îndreptar de gîndire modernă, cititorul avînd la îndemînă nu doar bibliografia necesară pentru a aborda istoria acestei perioade, ci și o expunere enciclopedică a celor mai importante direcții de argumentare din zorii intelectualității moderne.
Relația dintre credință și rațiune este explorată atît istoric, cît și conceptual, cartea putînd fi citită și ca o radiografie a filozofiei europene moderne pînă la Kant, care ilustrează cum rațiunea filozofică este permanent marcată de teme religioase și doar pe alocuri de probleme științifice. Kanterian subliniază că avem de a face cu o istorie intelectuală care cu greu se poate defini ca fiind strict filozofică, laică și revoluționar științifică, ci mai degrabă cu una care se suprapune și intersectează cu sistemele – excesiv de multe și pestrițe – de gîndire teologică. Însă aceste categorisiri, trebuie adăugat, nu reflectă fidel cultura modernă timpurie, ci mai degrabă modul nostru de receptare și de ajustare a acelui ferment intelectual care a dominat cultura vest-europeană. Subiectele teologice, metafizice și de filozofie naturală sînt atît de suprapuse, încît unele răspunsuri pe care noi azi le-am cataloga drept științifice nu răspund decît unor provocări teologice, pe cînd alte soluții filozofico-metafizice nu răspund decît unor întrebări ce țin strict de discursul teologal. Acest lucru nu trebuie să surprindă, pentru simplul motiv că mult timp în gîndirea europeană, teologia și filozofia s-au suprapus pînă la identitate. O constantă intelectuală a epocii moderne timpurii, demonstrează savant Kanterian, este una strict teologică (în special legată de rolul și posibilitatea revelației), care a frămîntat pînă și cele mai raționaliste spirite. Altfel spus, gîndirea pre-kantiană este una filozofic-teologică, iar acest lucru se observă nu numai la gînditorii consacrați drept filozofi „puri” (e.g. Descartes), care par aparent neîntinați de problematicile teologice, ci și la teologii care încearcă să facă pe cît posibil abstracție de filozofie și de istoria ei. Există astfel o relație directă între teologie (în special din partea etosului protestant) și filozofia epocii moderne. Însă nu doar o relație directă, oarecum de așteptat, ci și o influență ireversibilă din cele mai neașteptate colțuri ale Reformei, cum ar fi Zwingli. Fără programul teologic anunțat de Luther, începuturile și marile interogații ce dau specificitate gîndirii moderne ar fi avut un cu totul alt conținut și ar fi cunoscut un cu totul alt destin.
Prin urmare, pentru a-l înțelege astfel pe Kant și temele care-l frămîntau, nu este suficient a-i citi opera și exegeza analitică ce încearcă să clarifice cît se poate din structura sistemului său filozofic. Mai este necesar un ingredient, și anume tocmai acela legat de istoria filozofiei moderne pînă la Kant și a întrepătrunderii acesteia cu gîndirea teologică (în special cea luterană și reformată). Aceste întrepătrunderi sînt rar abordate de către exegeza kantiană, cel mai adesea fiind martorii unei reconstrucții istorice unilaterale, care pune accentul pe un crescendo al filozofiei raționaliste de la Descartes pînă la Kant prin punerea în antiteză a acesteia cu empirismul. Or, în erudita carte a lui Kanterian vedem că discursul gîndirii moderne, fie el de tip raționalist sau empirist, s-a șlefuit prin contactul direct cu interogația teologică. Acest Weltanschauung teologic nu numai că a zdruncinat și restructurat social începuturile epocii moderne, dar a constituit și sursa de referință pentru cele mai provocatoare minți din istoria filozofiei.
Avînd în vedere aceste coordonate, este de multe ori neadecvat să studiezi argumentele filozofilor doar de dragul argumentației, fără a vedea cine exact formulează un anumit tip de argument, de ce și în ce context. Dacă nu am ști cine este autorul textului, acest lucru ar fi permisiv, poate chiar ideal, însă atunci cînd argumentul poate fi localizat și atribuit, contextul poate clarifica foarte mult, poate chiar mai mult decît intenția textului. Desigur că argumentul are valoare în sine și trebuie evaluat în funcție de validitatea lui, însă acest lucru s-ar putea realiza doar dacă argumentele filozofice ar fi lansate anonim, fără a ști cine le formulează. Chiar și într-o situație de acest fel, tot ne-am întreba de ce acest gen de argumente au fost formulate într-un anumit moment și nu mai devreme sau mai tîrziu. Gîndirea filozofică, în esență rațiunea, are propria ei poveste, i.e. tradiție (precum teologia creștină care-și construiește identitatea pe două axe: Scriptura și tradiția sinodală, acestea fiind îngemănate) și de aceea de cele mai multe ori filozofii nu pot fi înțeleși în totalitate în afara propriei tradiții de gîndire. Această subliniere a elementului tradițional-contextual în filozofie merge oarecum în răspăr cu modul curent de exegeză care oferă întîietate doar argumentării. Un fel de solum argumentum și doar atît. Or, exegeza oricărui fel de argument trebuie să țină cont, însă nu la modul absolut, desigur, și de emițător, dar mai ales de cadrul intelectual în care se alcătuiește conținutul de gîndire respectiv. Acest cadru se poate lărgi în multe direcții, însă în cazul de față contextul metafizic-religios este cel care are o importanță primară. Altfel spus, filozofia are o istorie și nu poate fi concepută în afara ei, iar Kanterian subliniază incredibil de convingător acest lucru.
Chiar și atunci când Kant reconsideră metafizica și argumentează împotriva posibilității unei cunoașteri transcendente (în special legată de cunoașterea existenței lui Dumnezeu), acest mod de a problematiza și raționa este tributar unei gîndiri filozofico-teologice, care este frămîntată de probleme similare epistemico-metafizice, în timp ce răspunsurile obținute anunță mai mult sau mai puțin idealismul critic. S-ar putea conchide că avem de a face indubitabil cu o prelungire a apologeticii în sînul raționalismului. Cu alte cuvinte, „revoluția copernicană” kantiană nu poate fi gîndită în afara preistoriei ei intelectuale care coboară pînă în zorii epocii moderne. Această preistorie îi anunță pe Kant și multe din temele sale. Revoluția kantiană este de fapt punctul final al unei revoluții începute cu cîteva secole mai devreme. Soluțiile lui Kant sînt clar diferite, însă modul de formulare a problemelor este specific pre-kantianismului. Din acest motiv, iar Kanterian subliniază foarte clar acest lucru, Kant nu poate fi înțeles fără teologicul de tip protestant, și pe alocuri chiar pietist, care preocupă intens filozofia modernă timpurie, dar și Collegium Fridericianum (în special prin Martin Knutzen) unde Kant a studiat în tinerețe. Kant este astfel un produs al propriului oraș, Königsberg, dar și al propriei epoci. Mai concret, arată autorul, al acelei Schulphilosophie, un curent intelectual și pedagogic care și-a avut rădăcinile în reformele luterană și calvinistă și care a dominat spațiul german mai bine de un secol înaintea lui Kant. Aici Kanterian merge oarecum în răspăr cu tot efortul filozofiei anglo-saxone (care-și are în cele din urmă rădăcinile în Școala de la Marburg și exponentul ei, Hermann Cohen) care-l înfățișează pe Kant ca pe un gînditor aproape contemporan cu noi și în cele din urmă secular. Concepte filozofice care par în esență stric kantiene sînt determinate istoric, în acest caz, teologic. Nu a apărut de nicăieri dialectica transcendentală, ba, mai mult, aparenta neutralitate cu privire la întrebări fundamentale religioase este mai degrabă legată de revoluția teologică luterană decît de revoluția științifică. Contextul determină nu doar conținutul interogativ, ci și modul de formulare. Cu toate că răspunsurile oferite nu sînt de factură teologală, totuși turnura critică kantiană trebuie regîndită, în virtutea arheologiei ideative propuse de Kanterian. Fie că ne place sau nu, gîndirea lui Kant este mai aproape de teologie decît de știință, cum de altfel sînt cei mai importanți gînditori premoderni și moderni. Cu alte cuvinte, Kant ar aparține mai mult evului mediu, decît iluminismului. Prin modul în care se contextualizează gîndirea kantiană, cartea lui Kanterian amintește de ceea ce Allan S. Janik și Stephen S. Toulmin realizează în Viena lui Wittgenstein (publicată în 1973, ed. rom. 1998, Humanitas), unde avem de a face cu o regândire a filosofiei lui Wittgenstein în funcție de contextul cultural.
O altă idee care se ivește din lectura acestei cărți este faptul că rațiunea nu stă în opoziție cu credința, ci cu iraționalul. Același lucru se aplică și revelației care-și găsește opusul în absența revelației și nu în prezența raționalului. Deși aceste dihotomii sînt făcute din perspectiva raționalității, rațiunea însăși ajunge la concluzia că intelectul uman dovedește o „slăbiciune” cu privire la cunoaștere în general. Să nu ne lăsăm totuși amăgiți, neputința rațiunii poate fi depistată doar de spiritele fin raționale și nu orice ignoranță poate trece drept scuză în fața cunoașterii. Kanterian insistă asupra unei tradiții care caracterizează slăbiciunea epistemică umană, tradiție care începe cu Erasmus și, mai ales, cu Luther (prin coruperea umană) și se concretizează prin sentințele definitive ale lui Kant. Mai mulți autori, nu doar cei teologali, insistă sau acceptă această fragilitate a noastră în fața cunoașterii. Însă istoria acestei neputințe intelectuale a fost obnubilată oarecum de încrederea pozitivist-iluministă în capacitățile umane. Prin urmare, există lucruri care rămîn permanent necunoscute firavei noastre rațiuni chiar și atunci cînd folosim rațiunea să demonstrăm un astfel de fapt. Cu toate acestea, în zorii gîndirii moderne, tensiunea dintre credință și gîndire, dintre rațiune și revelație nu trebuie gîndită antinomic, adică nu trebuie să proiectăm la acești autori distincția absolută cu care se operează astăzi. (Vezi în acest sens dezbaterea dintre doi filozofi, unul teist, iar altul ateist, Alvin Plantinga și Daniel Dennett în Știință și religie. Sînt ele compatibile?, postfață de Mircea Flonta, ed. Ratio et Revelatio, 2014.) Relația dintre ele două este una de îngemănare, în care rațiunea nu poate fi gîndită în afara revelației (fie ea scripturală sau cognitivă) și invers. În cele din urmă, la fel cum filozofia antică nu s-a putut desprinde pe deplin de fundalul ei mitologico-religios, și începuturile filozofiei moderne stau sub zodia religiosului, în speță, a creștinismului protestant. De fiecare dată cînd filozofia vrea să se redefinească (ori reinventeze) are de înfruntat teologia. S-a scris mult despre contaminarea teologiei de către filosofie, însă, odată cu cartea lui Kanterian, ar trebui regândită istoria filosofiei și din perspectiva inversă, a lipsei de imunitate a filosofiei în fața teologicului. Acestea fiind spuse, cultura europeană are ca fundament eterna problemă a relației dintre rațiune și intuiția religioasă, iar din foarte multe puncte de vedere, cartea lui Kanterian este cea mai bună introducere în acest subiect în limba română. O lectură necesară pentru oricine este interesat de începutul și dinamica filozofiei moderne.
Articole pe aceeasi tema
Mai-mult-ca-trecutul, cartea anului 2023
Noul gospel politic: credința ca marfă electorală în diaspora neoprotestantă. În pregătirea celor patru tururi de scrutin din 2024 în România
GALA HOP 2023. Măgarul și catârul
Drama Ucrainei: singura opţiune bună este imposibilă
Anul 2023. Navigând printre sondaje politice
https://www.contributors.ro/reflectii-pe-marginea-cartii-lui-edward-kanterian-intre-credinta-si-ratiune-drama-filozofiei-de-la-erasmus-la-kant-2023/
/////////////////////////////////////////////
Persecutia crestinilor: realitati si intrebari
Dragos Paul Aligica • HotNews.ro
Alte doua biserici din Malaysia au fost tinte ale unor atacuri ca urmare a unei decizii judecatoresti care le permite non-musulmanilor sa utilizeze cuvantul „Allah” pentru a-l desemna pe Dumnezeu, scrie CNN preluat de Hotnews. Iata ca in pofida blocajului mediatic si placiditatii opiniei publice occidentale, o tema izbucneste regulat in prim-planul dezbaterii publice. Exista in acest moment in lume sute de milioane de oameni asupra carora planeaza continuu abuzul sau violenta, pentru simplul fapt ca au o anumita credinta religioasa: mai precis, pentru ca sunt crestini.
Altfel spus, crestinii reprezinta grupul cel mai persecutat din lume. Supusi discriminarii legalizate, violentei, inchisorii, deportarii si convertirii fortate, soarta acestor oameni ramane un secret bine ferit de atentia opiniei publice globale. Tema nu face prima pagina niciodata. Magnitudinea fenomenului ar cere-o. Prioritatile par insa altele. In ultimele sase luni s-a scris mai mult despre soarta ursilor polari decat despre soarta acestor semeni.
La varful piramidei, in marile trusturi media occidentale, unde se da tonul si acolo unde se afla principala sursa a acestui blocaj informational, tema este considerata ca prea incorecta politic si prea subversiva pentru noua ideologie a stangii liberale promovata de aceste institutii.
In lumina acestei ideologii, tot mai influenta in redactiile si studiourile de pe toate meridianele, crestinii sunt, alaturi de evrei, agresorii si exploatatorii acestei lumi. Prin definitie, nu pot fi victime. Iar daca realitatea contrazice dogma, cu atat mai rau pentru realitate!
La baza piramidei, jurnalistii din organizatiile nationale si locale defileaza mesmerizati dupa ritmul impus la varf. Superficialitatea, lipsa oricaror principii in afara asimilarii instinctive a unor vagi ecouri ale stangismului liberal, la care se adauga pura si simpla lipsa de profesionalism, conduc toate in aceeasi directie.
Si totusi, evidenta pare sa fie covarsitoare: traim o epoca de mari persecutii anticrestine. Iar acestea se intampla, paradoxal, cu tacerea complice a mass-media occidentale si sub ochii popoarelor crestine, abulice in fata agresivitatii purtatorilor altor credinte si resemnate in fata edictelor liberalismului corect politic.
Faptele brute si stupefiante
Situatia este atat de frapanta, incat, pentru a nu parea de domeniul fabulatiei, orice discutie trebuie sa inceapa lasand pur si simplu faptele sa vorbeasca, urmandu-l pe Anthony Browne, unul dintre putinii jurnalisti din marile trusturi de presa interesat de chestiunea persecutiilor crestine si care, mai mult, ateist declarat fiind, nu poate fi acuzat de partinire. Preoti crestini decapitati in India. Politia egipteana aresteaza si tortureaza in Cairo convertitii de la islamism. Atacuri asupra bisericilor in Pakistan. In Coreea de Nord, preotii risca in orice clipa condamnarea la moarte. Si acestea sunt doar o mostra.
Cei preocupati de eradicarea discriminarii, scrie Browne, pot usor gasi in Malaysia singura politica de actiune afirmativa in care o majoritate este privilegiata in fata unei minoritati. Este vorba de majoritatea mahomedana, ce are asigurat accesul privilegiat la slujbe, case si la educatie. In Pakistan, peste 5 milioane de crestini traiesc ca paria, aspirand la cariere cum ar fi curatatul toaletelor. Tot acolo, potrivit legislatiei, un mahomedan poate sa depuna marturie in justitie impotriva unui crestin; invers, nu.
In Indonezia, peste 10 mii de crestini au fost omorati in ultimii ani de catre musulmani in campanii de islamizare. In Egipt, coptilor le este interzis prin lege accesul la functia de sef al statului, accesul la universitatea de elita a tarii si sunt impiedicati in mod legal sa patrunda in randurile politiei si armatei. De facto, le este interzisa orice functie politica sau economica mai inalta.
Pentru a-si repara o biserica, coptii trebuie sa ceara aprobare de la presedintele tarii. Televiziunea publica promoveaza deschis propaganda anticopta, fara a da drept la replica acestora. Convertirea la crestinism este interzisa prin lege, iar tinerele crestine si chiar sotiile de preoti sunt rapite si convertite cu forta la Islam. In Nigeria, 12 regiuni au introdus sharia, obligandu-i pe crestini sa se conformeze ei. In aceeasi tara, mii de crestini au fost asasinati in ultimii ani si numarul violentelor anticrestine este in crestere.
Persecutia crestinilor nu este insa un monopol al campionilor musulmani. In Sri Lanka buddhista bisericile vandalizate si inchise in ultimii ani se numara cu sutele. In India, nationalistii hindu au incitat sute de atacuri impotriva comunitatii crestine care, trebuie amintit, se afla acolo inca de la anul 100 d.H. Statul indian are programe de actiune afirmativa pentru castele inferioare si saracii hindu si buddhisti, dar nu si pentru cei crestini. In China, sute de case de rugaciune au fost inchise de autoritati si zeci, poate sute de preoti au fost trimisi in inchisori. In Coreea de Nord, crestinii nu numai ca sunt inchisi, dar sunt folositi drept cobai in experimentele cu arme biologice.
Dublul standard Occidental
Situatia crestinilor nu este dificila numai in China, Nigeria sau Egipt. Chiar si in asa-zisul Occident crestin, crestinismul este in defensiva, fiind continuu obiectul ridiculizarilor, „demitizarilor” si subminarii institutionalizate prin mass-media si in cultura populara promovata de aceasta. Dublul standard si ipocrizia troneaza. Nenumaratii occidentali afluenti ce-si gasesc o identitate si un sens vietii dedicandu-se unor cauze precum „apararea drepturilor omului” sau „salvarea mediului” par sa accepte in mod senin ideea ca discriminarea, lipsa de respect si violenta verbala sunt acceptabile, atat timp cat este vorba despre crestini si credintele lor.
Imaginile sfinte ale crestinilor pot fi batjocorite – aceasta se numeste „arta” si „libertate de expresie”. Ale musulmanilor, nu – aceasta se numeste „respect multicultural” si „acceptarea diversitatii”. Discriminarea este rea. Exceptand atunci cand cei discriminati sunt albi crestini. Atunci se numeste „actiune afirmativa” si este laudabila. Daca lucrurile suna caricatural, este pentru ca probabil asa si sunt, inainte de a depasi pragul in care devin tragice.
Fetele ipocriziei
Elocventa faptelor brute este incontestabila. In lume sunt, conform estimarilor Centrului pentru Libertate Religioasa, „peste 200 de milioane de crestini aflati sub amenintarea violentei din cauza credintei lor” si „aproximativ 350 de milioane care sunt discriminati in mod legal in ceea ce priveste accesul la locuri de munca, locuinte si conditii de viata”. Dupa cum concluzioneaza Alianta Evanghelica Mondiala intr-un raport inaintat mai demult Comisiei ONU pentru Drepturile Omului: „crestinii sunt cel mai mare grup din lume caruia ii sunt refuzate drepturi fundamentale din cauza credintei”.
Problema nu este absenta datelor privind aceste incalcari ale unor drepturi elementare, ci ca dramatica realitate reflectata de ele nu are un ecou semnificativ nici macar in tarile crestine. Si aici, de obicei discutiile pe aceasta tema revin la problema ipocriziei, implicite in toata aceasta ciudata situatie.
Occidentalii sunt partasii unui consens tacit: toata lumea stie ca, daca undeva in lume crestinii s-ar deda unor acte de agresiune sau discriminare mult mai putin grave decat cele indreptate impotriva lor, toate canalele de stiri ar vui. CNN, BBC si celelalte avanposturi ale propagandei stangii liberale ar recircula stirea non-stop, iar New York Times si The Guardian ar editorializa frenetic. Toata lumea pare sa stie aceasta si cu totii par sa o accepte ca un dat. Unii neutru, altii resemnat.
In ultima instanta, pana si cei ce inteleg si sunt revoltati de situatie par sa spuna: ce altceva am putea face? Pana la urma este o lume in care BBC, organizatie creata si finantata de o tara crestina, cultiva ridiculizarea Bibliei si interzice orice referire ireverentioasa la Coran. O lume in care istoria recenta este rescrisa sub ochii nostri ca o „mare naratiune” a exploatarii imperialiste, avandu-i in rolurile principale negative pe evrei („neconservatorii”) si crestini („fundamentalistii”). O lume in care obsesia elitelor de stanga occidentale sunt inchisorile CIA din Romania, si nu faptul ca soldatii romani le apara in Irak si Afganistan libertatea si confortul de care se bucura in mod parazitar.
Responsabilitati si intrebari
A incerca un raspuns la intrebarea „cum s-a ajuns aici?” cere o discutie separata. Cert este ca influenta masiva pe care stanga liberala o are in mass-media joaca un rol decisiv. A arunca insa toata responsabilitatea in bratele marilor trusturi media occidentale si a elitelor academice si politice de stanga este usor. Dar, in acelasi timp, si incorect. O parte la fel de mare de responsabilitate se datoreaza crestinilor insisi.
Modul in care accepta actuala situatie, felul in care gasesc pretexte pentru a se uita in alta parte, elocventele sterile si afundarea in varii forme de escapisme si „chemari sociale” ecumenice, lasandu-si coreligionarii singuri in fata persecutiilor si martiriului sunt prea vizibile ca sa scape neobservate. Si toate sunt cu atat mai stupefiante, cu cat nici macar scuza neputintei nu poate fi invocata. Datorita inteligentei, credintei si fortei inaintasilor lor, popoarele civilizatiei iudeo-crestine occidentale sunt mostenitoarele unor resurse care fac din ele azi superputerile militare, politice si economice ale veacului.
Iata de ce, pentru cei ce, desi au o relatie indeobste neutra cu religia instituita, nu pot ramane indiferenti la nedreptatile si agresiunile anticrestine, atitudinea crestinilor practicanti din Occident ramane un mister: Cum poate fi explicata pasivitatea lor? Cat din aceasta se datoreaza unui masochism intrinsec crestinismului? Este crestinismul socialmente predestinat persecutiei? Este dorinta crestinilor de a se identifica cu patimile lui Hristos un motiv al atitudinii relaxate fata de actele de martiriu? Dar aceasta poate explica in cel mai bun caz motivatiile martirilor, dar nu si resemnarea si indolenta potentialilor martori.
Sunt crestinii aflati la adapost in SUA si Europa impacati cu soarta coreligionarilor lor din China, Egipt sau Nigeria? Nu le pasa? Ce le spune credinta lor? Ce se petrece in mintile lor? Ce gandesc publicistii autodeclarati crestini care, altfel, peste tot in lume, insista sa fie o prezenta atat de vocala in dezbaterile privind teme culturale si politice de interes secular si secundar? Sunt intrebari al caror raspuns nu-l pot da cei care, oarecum excentrici acestei comunitati de har si credinta, asista intrigati la o situatie a carei complexitate paradoxala o face greu de inteles si a carei nedreptate profunda o face imposibil de acceptat.
https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6802644-persecutia-crestinilor-realitati-intrebari.htm
/////////////////////////////////////////
Ocultism (WJOuweneel)
Dr. WJ Ouweneel
Ocultul
– Origine și dezvoltare din perspectivă biblică –
- Consecințele căderii
- Ocultismul în religii și filozofie
- Ocultismul modern
- Ocultismul și evoluționismul
- Noua invazie răsăriteană
- New Age – noua era
- Divinația și magie
- Ocultismul carismatic
- Consecințele activitate ocultă
- Eliberarea de stresul ocult
- Originea ocultismului – consecințele Căderii
Pentru a înțelege curentele mistice și oculte ale timpului nostru, este necesar să ne întoarcem la Sfânta Scriptură. Căderea omului este descrisă acolo (Geneza 3), iar în acest capitol întâlnim practic primul mediu ocult din Biblie: șarpele, care, conform Apocalipsei 12:9, îl reprezintă în mod clar pe Satana. Într-o oarecare privință, șarpele a folosit aceleași metode pe care le folosesc ocultiștii de astăzi și le-a recomandat lui Adam și Evei aceeași cale pe care misticii o recomandă și astăzi: calea pe care omul poate fi „egal cu Dumnezeu”, pe care el „asemenea lui Dumnezeu”. ” poate fi și se poate „uni cu Dumnezeu”, astfel încât el devine în mod esențial „Dumnezeu” însuși. Aceasta a fost esența a ceea ce s-a întâmplat la Cădere. Omul s-a deschis puterilor ostile și a intrat sub influența lor.
De la început, însă, oamenii au putut fi eliberați din acel întuneric prin harul lui Dumnezeu. Imediat după cădere, Dumnezeu nu numai că a oferit omului căzut mântuirea sufletului, dar l-a și protejat pe om de unele influențe demonice, luându-i unele dintre abilitățile originale. Nu este puțin probabil ca omul înainte de cădere să aibă mari abilități spirituale cu care ar putea avea comunicare și comuniune cu lumea invizibilă într-o măsură mai mare decât este posibil pentru noi astăzi. În starea sa necăzută, omul putea, evident, să meargă cu Dumnezeu și să aibă părtășie zilnică cu El. Eclesiastul 3:11 spune că Dumnezeu a pus veșnicia în inima omului.
Omul este o ființă veșnică și, chiar și după cădere, această dorință de lucruri eterne și invizibile a rămas în el. Dar Dumnezeu a limitat sever aceste abilități, deoarece omul a fost despărțit de Dumnezeu prin păcat:
„Nelegiuirile tale au făcut o despărțire între tine și Dumnezeul tău” (Isaia 59:2).
Deci, dacă oamenii de astăzi dezvoltă aceste abilități, care sunt prezente în ele doar ca reziduuri, ei pot intra de fapt în contact cu lumea superioară. Dar din moment ce calea către Dumnezeu este închisă de păcat, aceasta înseamnă că el nu poate intra în contact decât cu lumea demonică care este ostilă lui Dumnezeu.
Acesta este motivul pentru care în Deuteronom 18, când poporul lui Dumnezeu era pe cale să intre în Țara Făgăduinței, Dumnezeu a interzis absolut orice asociere cu aceste lucruri oculte. Aceste lucruri îi erau detestabile. Popoarele care locuiau anterior pământul practicau aceste lucruri în mare măsură. Toate aceste popoare ar trebui să fie exterminate din cauza idolatriei lor, iar poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să aibă o singură asociere cu aceste urâciuni.
Deuteronomul 18:9 f. „Când vei intra în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu înveți să faci urâciunile acestor neamuri. Nu se va găsi printre voi niciun om care să-și facă fiul sau fiica să treacă prin foc, nimeni care să facă ghicitori, niciun vrăjitor, sau prestidător, sau vrăjitor, sau necromant, sau ghicitor, sau care să consulte mort. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune pentru Domnul și, din cauza acestor urâciuni, Domnul Dumnezeul tău îi alungă dinaintea ta. Vei fi desăvârșit împotriva Domnului Dumnezeului tău. Căci aceste neamuri pe care le vei izgoni ascultă de vrăjitori și de ghicitori; dar pe tine, Domnul Dumnezeul tău nu ți-a îngăduit să faci asta. Domnul Dumnezeul tău îți va ridica un prooroc din mijlocul tău, dintre frații tăi, ca mine, și tu îl vei asculta.”
- Ocultismul în religii și filozofie
Idolatrie
Dacă citim cu atenție primele capitole din Geneza, vom vedea că idolatria a înflorit abia după potop. Idolatria nu este, practic, altceva decât abandonarea adevăratului Creator prin înlocuirea Lui cu creaturi, adică prin venerarea oamenilor sau animalelor sau forțelor naturii în locul Creatorului. Omul nu se simte legat de Dumnezeu, ci mai degrabă de această creație și își așteaptă mântuirea și conduita vieții de la forțele acestei creații, de exemplu de la trupurile cerești sau de la imaginile pe care le face pentru sine. Deci, după potop, omul și-a dezvoltat treptat abilitățile de a comunica cu această lume demonică. Și Dumnezeu interzisese cu desăvârșire această legătură, nu pentru că ar fi vrut să ne înjosească, ci pentru că știa că ea îl va cufunda pe om în nenorocire și ruină completă. De aceea, Dumnezeu a poruncit în mod special oamenilor să extermine toate națiunile din Țara Făgăduinței și să le distrugă toate urâciunile, altarele și idolii lor. Aceasta este o bună instrucție și pentru noi astăzi, care vedem cum aceste atrocități cresc în jurul nostru și, din păcate, mulți credincioși sunt seduși și intră în contact cu aceste atrocități.
Am schițat astfel pe scurt apariția idolatriei, din care de-a lungul timpului au apărut marile religii mondiale, prin care omul a căzut tot mai adânc în întuneric. În plus, în Vechiul Testament vedem acțiunile pline de har ale lui Dumnezeu față de poporul Său pământesc Israel, chiar dacă mulți dintre ei au căzut și în idolatrie și păcate sexuale (care sunt adesea împerecheate), curvie. Și, din păcate, la fel este și cu poporul lui Dumnezeu din Noul Testament. Deja în prima sa scrisoare către corinteni, Pavel a trebuit să le reproșeze faptul că mulți căzuseră în idolatrie sau curvie sau în alte păcate prin puteri demonice. Chiar și în ceea ce privește poporul lui Dumnezeu din Noul Testament, dușmanul a încercat să facă rău de la început.
Puterea demonilor în religie și filozofie
Acum să ne întoarcem pe scurt la Occident pentru a vedea cum influențele întunecate ale păgânismului și-au găsit calea înapoi în „Occidentul nostru creștin”. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte; de fapt, putem urmări originile înapoi. Din filosofia greacă s-a dezvoltat o linie raționalistă, care în Evul Mediu a făcut o separare radicală între credință și știință care provoacă și astăzi daune. Dar din această filozofie greacă a apărut și o altă linie. Platon a încercat deja să conecteze oamenii cu lumea superioară. Dar filosoful Plotin, care a trăit la Roma în secolul al III-lea d.Hr. și nu era creștin, a dezvoltat neoplatonismul din platonism. Neoplatonismul este filozofia greacă plus misticism.
Misticism și misticism
Misticismul și ocultismul sunt în esență același lucru. Ocultismul este numele latin și misticismul este numele grecesc. Ambele se referă la o „știință secretă” care se ocupă de forțele ascunse ale naturii. Misticul folosește aceste metode secrete pentru a se uni cu zeitatea pentru a se înălța la spiritul lumii, cel mai înalt spirit care pătrunde toată natura. Deci aceasta este închinarea naturii. În general, misticismul este panteism, în care Dumnezeu nu este creatorul naturii, ci natura însăși este Dumnezeu. Există desigur diferențe, pentru că cunoaștem și o mistică „creștină” și una evreiască, dar în esență se rezumă întotdeauna la unirea cu divinitatea. Este minciuna Satanei din Geneza 3:4,5: „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Aceasta este minciuna atât în hinduism, cât și în budism: a deveni Dumnezeu. Aceasta este minciuna oricărui fel de misticism. Misticismul a pătruns foarte devreme în creștinism prin neoplatonism.
Aici, în Occident, neoplatonismul s-a dezvoltat în același timp cu Cabala, misticismul evreiesc și anume în Evul Mediu. „Arborele vieții” cabalistic cu cele zece Sephiroth (atributele „Divinului”) și cele douăzeci și două de căi ale sale reprezintă un sistem mistic ocult sofisticat și încă popular. Prin acest sistem, oamenii pot avea experiențe mistice și pot pătrunde în lumea supranaturală, supernaturală, demonică. Sunt experiențe hidoase prin care acești oameni intră în contact cu forțele demonice și învață să le folosească și în acest fel intră în contact și cu spiritul lumii, cu „Dumnezeu”.
O altă formă de misticism este alchimia. A făcut parte din ceea ce era cunoscut ca știință în Evul Mediu și a fost un amestec de multe elemente păgâne de la greci, egipteni și perși, împreună cu elemente creștine. Toate acestea au fost introduse în creștinism și treptat s-au amestecat sub suprafață cu gândirea omului. În același timp, s-a dezvoltat un misticism complet „creștin”.
Misticismul „creștin”.
În Evul Mediu, a început în mod clar să se dezvolte o mistică „creștină”. Prin „creștin” se înțelege că misticismul s-a dezvoltat public în mijlocul bisericii și că biserica a promovat această dezvoltare. Găsim acest lucru la mulți dintre așa-numiții sfinți și mistici catolici, precum Bernard de Clairvaux.
Broșura „Imitatio Christi” de Thomas a Kempis este considerată de mulți creștini ca fiind o broșură creștină. Dar o „imitare” a lui Isus Hristos este complet nebiblic. Puteți compara asta cu un soldat care vrea să-și imite generalul. Nu ni se cere să imităm „generalul” nostru, ci mai degrabă să-i ascultăm. Acestea sunt două lucruri complet diferite. Totuși, această imitație este legată de unitate sau unificare. În cărțica lui Thomas a Kempis (deși există o mulțime de lucruri bune și frumoase în ea) acest misticism iese la lumină. Acești mistici înșiși s-au retras în tăcere pentru ca cele cinci simțuri ale lor să primească cât mai puține impulsuri și să se poată dezvolta al șaselea simț (regulamentele monahale au de-a face și cu această retragere în tăcere).
Practic, acestea sunt aceleași metode pe care le folosesc budiștii: meditația pasivă. Cu toate acestea, o astfel de atitudine pasivă este meditație și concentrare nebiblică. Sunt aceleași în toate mișcările diferite, fie că este vorba de iudaism, islam, budism sau chiar creștinism rătăcit. Rezultatele sunt întotdeauna aceleași, de asemenea, nu în sensul că un hindus ar vedea vreodată pe Fecioara Maria sau că un sfânt catolic l-ar vedea vreodată pe Vishnu. Nu, vezi la ce te aștepți și pentru ce ești pregătit. Dar metodele de meditație și rezultatele lor, precum și fenomenele sunt întotdeauna aceleași. Când acești sfinți au început să se ridice din pământ, ceea ce se întâmpla des, acestea erau aceleași fenomene ca și călugării din Tibet sau în timpul sesiunilor spiritualiste. Dar pentru că au apărut sub masca creștinismului, ele au fost adesea greu de interpretat sau de recunoscut.
- Ocultismul modern
Primul atac asupra creștinismului din primele secole a venit din neoplatonism, gnosticism și influențe mistice similare.
Al doilea atac major a avut loc imediat după Reforma. Ori de câte ori creștinismul biblic a fost reînviat, Satana a lansat și un nou atac. Acum au apărut oameni precum Paracelsus și alți doctori oculti care au călătorit prin Europa și au predicat și răspândit ocultismul într-o formă nouă.
Al treilea atac a avut loc în secolul trecut. Iluminismul a fost puternic îndreptat împotriva creștinismului biblic, dar în același timp împotriva ocultului. Acesta din urmă era un avantaj în sine, dar la sfârșitul iluminismului (sfârșitul secolului al XVIII-lea) gânditorii s-au întors din nou către ocult. Iar când creștinismul biblic s-a răspândit într-un mod nou la începutul secolului al XIX-lea (doar gândiți-vă la renașterile care au avut loc în multe locuri), și ocultismul a cunoscut o nouă înflorire în același timp. Acesta a marcat începutul fazei finale, atacul final, care în unele privințe a fost complet reușit. Mă gândesc adesea la pilda celor cinci fecioare înțelepte și cinci nebune din Matei 25. Trezirea fecioarelor înțelepte a fost un mare avantaj, dar dezavantajul a fost că și fecioarele proaste s-au trezit în același timp. Ei nu s-au mișcat niciodată la fel de mult ca în ultimii o sută cincizeci de ani, chiar aici, în inima creștinismului.
Un bărbat care a jucat un rol major în acest lucru a fost Johann Wolfgang von Goethe, al cărui Faust, de exemplu, este ocult de la început până la sfârșit. De asemenea, vedem influențe similare în viața lui personală. El a influențat mulți gânditori ai timpului nostru, la fel ca un alt filozof foarte influent al secolului trecut: Arthur Schopenhauer. Acest om este foarte important în acest context pentru că a înțeles că ocultismul are nevoie de un nou impuls aici, în Occident. De unde ar putea ocultismul să ia acest impuls? Occidentul, Occidentul, nu aveau nimic de oferit în acest sens, așa că au fost nevoiți să se folosească de bogata tradiție a religiilor oculte. Schopenhauer a fost primul mare gânditor de aici în Occident care a avut o atitudine clar pozitivă față de budism și a vrut să ni-l prezinte. Acesta a fost motivul pentru care unii misionari din Orient au venit aici în secolul trecut. Dar momentul potrivit pentru ei nu venise încă.
Teozofie și antroposofie
Dar aici, în Occident, au apărut mișcări oculte puternice care au atras mulți foști creștini. Așa a luat ființă Asociația Teozofică în 1875, fondată de colonelul Olcott și doamna Blavatsky. Ei au fost foarte puternic influențați de ocult și au fost activi în moduri ocultiste. Madame Blavatsky a contribuit la nașterea multor astfel de ordine magice, oculte, care au cauzat mari răni sub suprafață. Când s-a întors spre Orient și l-a văzut pe Krishnamurti ca pe un Hristos reîncarnat, Rudolf Steiner s-a îndepărtat de ea și a fondat antroposofia.Teosofia înseamnă încă „înțelepciune divină”, deși nu este deloc așa. Dar antroposofia este o înțelepciune pur umană, ceea ce înseamnă și acest termen în germană. În antroposofie, accentul este pus pe oameni. Antropozofia a lăsat în urmă cele mai mari prostii ale teosofilor, dar în domeniul său intelectual s-a dezvoltat puternic ocultismul, nu ca ordinele magice care se ocupă de formele brute ale magiei, ci a fost de fapt un ocultism deosebit pentru intelectuali.
Când examinăm evoluționismul în curs de dezvoltare, descoperim din nou o legătură strânsă cu ocultismul. Russell Wallace, care împreună cu Darwin a descoperit selecția naturală ca concept de bază al presupusei evoluții și a publicat primul articol despre selecția naturală împreună cu el, a fost un spiritist important care a scris și o carte despre spiritism. El este un exemplu tipic al omului de știință modern care a recunoscut clar importanța teoriei evoluției pentru ocult.
Madame Blavatsky era, de asemenea, conștientă de aceste legături și a criticat darwinismul pentru că nu a tras aceste concluzii clare cu privire la ocultism. Ea, la fel ca Russell Wallace, a văzut clar legătura dintre ocult și evoluționism. Evoluționismul nu este de fapt nimic altceva decât presupunerea că oamenii au evoluat din materie ca o formă specială de informație. Evoluționismul susține că Dumnezeu a evoluat cumva din materie în formă umană. Acest lucru a deschis calea pentru ca un evoluționist consecvent să fie și un ocultist și un mistic, așa cum au devenit mulți (Madame Blavatsky, Russell Wallace, Fechner etc.).
Într-un anumit sens, toate acestea încă se întâmplau în domeniul intelectual. Următoarea fază a acestui program diabolic a fost întrebarea: Cum putem ajunge acum la tineret? Dacă vrei să aduci o schimbare în societate, nu este atât de important să ajungi la persoanele în vârstă care urmează o anumită tradiție, ci mai degrabă la cei care sunt încă flexibili în gânduri și deschiși către lucruri noi; mai ales când sunt dezamăgiți de bătrânii lor. De exemplu, CG Jung și mai ales Aldous Huxley au avut o mare influență asupra tineretului, asupra tinerilor artiști din New York (Greenwich Village), de unde au apărut beatnikii, din care s-a dezvoltat ulterior în America o cultură a tineretului precum hipioții etc. .
CG Jung se ocupase deja pe larg de spiritism în tinerețe; El a dat explicații oculte pentru multe fenomene psihologice și a folosit, de asemenea, mijloace oculte în practica sa. Dacă sunteți interesat de acest lucru în detaliu, puteți citi biografia lui Jung de prof. Paul Stern care a fost publicată în urmă cu câțiva ani. Stern este profesor la Universitatea Harvard și a scris foarte clar despre lupta personală și spirituală a lui Jung, când s-a trezit prins sub aceste forțe spirituale.
- Ocultismul și evoluționismul
Teoria evoluției joacă un rol important în răspândirea ocultismului. Acest lucru este cu atât mai remarcabil cu cât ocultiștii și materialiștii au opinii complet opuse, dar acest lucru este doar superficial. Richard Wurmbrand a scris în broșura sa despre satanistul Karl Marx, care era un ocultist. Și asta în ciuda contrastelor aparent mari dintre materialism și ocultism. Materialiștii cred că totul este materie și „demonstrează” acest lucru prin teoria evoluției. În opinia lor, prin evoluție, oamenii sunt legați de animale și plante și, în cele din urmă, și de materia fără viață. Potrivit acesteia, oamenii nu sunt altceva decât o formă specială de materie. Ocultistul argumentează exact contrariul. Potrivit lui, totul este spirit. Omul este cea mai înaltă formă de puteri spirituale, o personalitate spirituală, iar acest spirit s-a dezvoltat treptat din materie, astfel încât materia este de fapt spirit pliat. a subliniat că Marx, marele materialist, probabil în același timp
Potrivit ocultiştilor, teoria evoluţiei, conform căreia totul s-a dezvoltat din materie, dovedeşte că spiritul trebuie să fie deja prezent în materie. În acest fel, oamenii sunt conectați și împletite cu întreaga natură. Omul și natura formează un întreg. Acest lucru se exprimă foarte clar în principiul principal al ocultismului, și anume principiul conformității sau teoria micro-macrocosmosului, care nu spune altceva decât asta: omul este un microcosmos, iar universul este macrocosmos; ceea ce are loc în univers se reflectă în om, iar ceea ce are loc în om se reflectă în univers. Aceasta înseamnă: dacă oamenii pot interpreta bine universul, îl pot folosi pentru a se interpreta pe ei înșiși. Este exact ceea ce face astrologia.
Aceste afirmații ale astrologiei sunt făcute de înțeles prin principiul conformității, deoarece conform acestuia, oamenii sunt conectați la univers într-un sens evolutiv, istoric și organic. Dar asta nu este suficient. Ocultiștii aplică în continuare acest principiu oamenilor și spun că anumite părți ale corpului formează din nou un microcosmos, care apoi reprezintă întreaga ființă umană, în cele din urmă ființa umană ca întreg fiind macrocosmosul. Ocultiștii spun că se poate recunoaște întreaga persoană în liniile mâinilor: trecutul și viitorul său. Astăzi, astfel de perspective sunt obținute foarte des folosind irisul, irisul, adică cu ajutorul așa-numitului diagnostic ocular sau prin diagnosticul tălpii piciorului (care este și legat de reflexoterapie). Conform acestui punct de vedere, anumite părți ale corpului sunt reprezentative pentru întregul corp. Toate aceste lucruri sunt deduse din principiul conformității – acest lucru poate fi dovedit istoric. Acest principiu îl regăsim din nou în multe proceduri de vindecare ocultă, metode de diagnostic și terapii. Aceste proceduri sunt foarte vechi, la fel cum diagnosticul ocular a fost mult timp strâns legat de astrologie. Oamenii care susțin cel mai puternic diagnosticul ochilor sunt credincioși convinși în astrologie și vindecarea ocultă.
- Trei seducții majore și noua invazie orientală
De asemenea, trebuie să vedem că în acest program satanic diavolul s-a folosit de oameni pentru a exercita o influență din ce în ce mai mare, în special asupra tinerilor. În acest context trebuie să-l menționez pe Aleister Crowley. În mod ciudat, acest bărbat a crescut într-o familie biblică ortodoxă. Dar mama lui venea din Orient și probabil că el a moștenit aceste abilități oculte de la ea. În orice caz, a avut viziuni demonice încă de la vârsta de nouăsprezece ani și a simțit o chemare puternică de a se dedica ocultismului, ceea ce a făcut. El însuși a rămas mai mult sau mai puțin pe plan secund, dar a exercitat o influență puternică prin intermediul studenților săi și în acest fel a fost probabil cel mai influent ocultist al întregii ultime jumătăți a secolului.
El a recomandat studenților săi să-i învețe pe tineri cum să intre în transă și, prin urmare, să-și schimbe nivelul de conștiință pentru a comunica apoi cu lumea superioară, demonică.
Muzică pop, sex și droguri
El a numit trei metode: în primul rând, un ritm foarte puternic, așa cum se găsește în unele religii antice și așa cum s-a dezvoltat în muzica pop de astăzi. Prin studentul său Kenneth Angle, Crowley a fost liderul spiritual al Rolling Stones și i-a inițiat în demonism. Același lucru poate fi văzut și cu Beatles, așa cum este clar, de exemplu, prin declarația lui John Lennon, care spunea că Beatles nu numai că au avut mai mult succes decât Isus Hristos, dar că succesul lor poate fi înțeles și prin faptul că și-au vândut sufletele diavolului. Lennon a spus asta la Hamburg în anii 1960, iar ulterior a fost publicat în revista der Popmusik. Acești oameni au spus asta destul de deschis. Și oricine citește versurile muzicii lor va vedea și ce fel de mesaj au predicat acești evangheliști Satana. Aldous Huxley era de părere că nicio ființă umană, oricât de sobră, nu ar putea rămâne neatinsă de un ritm precum cel întâlnit, de exemplu, la preoții Wudu din Haiti sau la șamani (preoți magici ai popoarelor indigene asiatice și indiene) . De fapt, ar avea loc o schimbare a conștiinței. Mulți tineri care au participat la astfel de evenimente pop au experimentat asta.
A doua recomandare făcută de Crowley a fost o revoluție sexuală absolut liberă. Aceasta este cerința de bază în orice mișcare modernistă de tineret: sexul absolut liber. Pentru a promova această revoluție sexuală, Crowley a dezvoltat un anumit tip de magie sexuală care este pur și simplu dezgustătoare.
În al treilea rând, el a recomandat drogurile ca mijloc de intrare în transă, exact aceleași mijloace care au fost cunoscute cu mii de ani în urmă în anumite religii orientale și au ajutat întotdeauna oamenii să comunice mai ușor cu forțele demonice.
Noua Invazie Orientală
În legătură cu această nouă cultură a muzicii pop, sexului și drogurilor, care sunt toate strâns legate între ele (în special muzicienii pop au declanșat revoluția sexuală și au recomandat droguri), misionarii estici au fost introduși acum în Occident. pentru a doua oară de către Beatles. Acest lucru se întâmplase deja o dată în secolul trecut, dar acești misionari nu au putut să prevaleze. Acum timpul era copt pentru că milioane de tineri erau acum pregătiți să accepte aceste lucruri. Acesta nu a fost cazul în ultimul secol. Acești reprezentanți religioși estici au apărut la Congresul Mondial al Religiilor Mondiale, dar totul s-a desfășurat la nivel intelectual și nu s-a ajuns la mase, darămite la tineret. Dar acum muzicienii pop au fost cei care au introdus aceste lucruri aici prin cele trei elemente ale lui Crowley, muzica pop, sex și droguri și, din păcate, milioane de oameni au căzut victime ale acestei mișcări.
Drogurile erau o ideologie în anii 1960. Au jucat un rol intermediar. Ei i-au pregătit pe tineri pentru experiențe mistice. Dar mulți dintre ei au descoperit că există metode mult mai simple, mai ușoare și mai „sănătoase” de transă și experiențe oculte, și anume misticismul oriental. Un exemplu (din care sunt multe): Timothy Leary și Richard Alpert, doi profesori de psihologie la Universitatea Harvard, au experimentat intens cu LSD în anii 1950 și 1960 și l-au recomandat ca mijloc de experiențe mistice, supranaturale. Ei înșiși nu au fost complet mulțumiți de aceste experiențe și au călătorit în India. Richard Alpert a devenit un guru acolo, s-a întors în America ca atare și și-a fondat acolo propria mișcare de guru.
În acest program satanic, drogurile erau pregătirea pentru absorbția misticismului oriental. Acum că mulți au dobândit un gust pentru experiențele oculte, milioane de tineri se supun acum acestor oameni, nu numai în mișcarea Hare Krishna, ci și în mișcarea hippie și într-o mișcare mult mai periculoasă, Meditația Transcendentală; Este mult mai periculos pentru că nu se manifestă atât de clar ca religie.
Maharishi Mahesh Yoghin, introdus aici de Beatles, a susținut că TM (Meditația Transcendentală) nu este o religie, ci o știință. Studiile de la Universitatea Stanford, printre altele, au dovedit că MT nu are absolut nimic de-a face cu știința. În măsura în care produce rezultate pozitive (odihnă, recuperare), acestea pot fi la fel de ușor obținute prin meditație activă și sănătoasă. În general, consecințele MT sunt negative și este o minciună că este o știință și nu o religie. Oricine a studiat ceremonia de inițiere își dă seama (cum am citit recent într-un interviu cu un guru cunoscut care a fost intervievat de un discipol TM convertit) că această ceremonie de inițiere este de fapt o procedură hindusă: omul ia ofrande, fructe, cârpe albe sau lucruri similare și flori; sunt apoi sacrificați Guruului. Apoi se roagă idolilor și guru-ului în sanscrită (pe care foarte puțini oameni îl înțeleg) și acest lucru îl aduce pe cineva în acest demonism fără ca oamenii să aibă idee ce fac de fapt. Mulți au fost întunecați de această minciună teribilă. Noi, creștinii, trebuie să ne învinovățim pentru faptul că atât de multe milioane de oameni, în ale căror inimi Dumnezeu a pus veșnicia, se întorc acum la aceste lucruri demonice pentru a umple golul din inimile lor. Creștinismul și Biblia au devenit lipsite de sens pentru ei.
- New Age – New Age
Cum se face că astăzi atât de multe milioane de oameni aici în Occident au căzut victime ale diferitelor curente? Pe lângă mișcarea Hare Krishna, să ne gândim și la Meditația Transcendentală, la mișcarea Guru Maharaj și acum la secta Bhagwan și la multe altele. Cum este posibil acest lucru? Care sunt cauzele acestei dezvoltări? Dacă îi întrebăm pe înșiși ocultiștii, ei dau un răspuns clar bazat pe astrologie, o ramură foarte importantă a ocultismului. Răspunsul lor este că suntem pe cale să intrăm într-o eră complet nouă. După cum se știe, în ultimii două mii de ani soarele a fost în constelația Peștilor pe 21 martie, începutul primăverii. Dar în preajma vremurilor noastre, poate puțin mai devreme sau puțin mai târziu, începe o nouă eră și anume cea a Vărsătorului sau a Vărsătorului, ceea ce înseamnă că soarele se va afla apoi în constelația Vărsător la începutul primăverii. Potrivit ocultiștilor și astrologilor, Epoca Vărsătorului este o perioadă deosebit de importantă.
Timpul peștelui a fost timpul creștin pentru că, așa cum spun ocultiștii, peștele este semnul distinctiv al creștinismului. Ucenicii Domnului Isus au fost pescari, mai întâi parțial în sensul literal și mai târziu pescari de oameni; Peștele a fost și un simbol important pentru primii creștini. Perioada creștină, conform ocultiștilor, a fost o perioadă întunecată și tragică, un timp de războaie, lupte și distrugeri pentru că oamenii nu și-au folosit adevăratele abilități spirituale, adică abilitățile lor paranormale, oculte. Ei au rămas cu abilitățile lor în lumea vizibilă și nu au făcut uz de înaltele puteri prin care pacea și dreptatea ar fi putut fi stabilite pe acest pământ. Asta s-ar schimba acum, când omenirea era pe cale să renunțe la creștinism.
În unele privințe, este adevărat. Trăim în epoca post-creștină, în vremurile sfârșitului sau, am putea spune, de asemenea, într-o perioadă de tranziție. De asemenea, este adevărat că avem în față un timp de pace și dreptate, dar va fi complet diferit de ceea ce își imaginează acești ocultiști. Și înainte de acest timp de pace și dreptate, o seducție uriașă va avea loc în „Occidentul post-creștin”, unde milioane de oameni care provin din case creștine și au avut strămoși creștini se vor deschide către ocult și vor alerga după semne și minuni.
Toate acestea sunt pregătirea pentru acceptarea lui Antihrist, care este descris în Apocalipsa 13:11-18 ca fiara de pe pământ și care, ca cel mai mare magician al acestui timp, va înșela omenirea prin semne și minuni. El va fi fondatorul unei religii mondiale pentru care mulți „creștini” se pregătesc deja astăzi. Și atunci când Domnul Isus se va întoarce, El va distruge pe Antihrist (cf. 2 Tesaloniceni 2:8) și apoi va stabili o împărăție a păcii și a dreptății pe acest pământ, nu prin semne și minuni, ci prin judecată, așa cum a proorocit profetul Isaia. : „Când vor veni judecățile tale pe pământ, locuitorii lumii vor învăța dreptatea” (Isaia 26:9). Aceasta este o imagine complet diferită a viitorului decât cea a ocultiștilor.
- Ghicitoare și magie
Până acum am încercat să demonstrez cu ce avem de-a face în prezentarea acestei dezvoltări istorice și aș dori acum să mă concentrez asupra câtorva lucruri în special. Divinația vine în două forme principale: în primul rând ca interpretare a semnelor ca în astrologie și chiromanție, în al doilea rând ca un nivel modificat de conștiință. Radiestezia este, de asemenea, o formă a acestei divinații prin anumite abilități oculte. Am auzit de la un număr de creștini care sunt îngrijorați că au astfel de daruri și mulți dintre ei care doresc cu adevărat să trăiască cu Domnul nu vor să folosească aceste „daruri” deoarece simt clar că sunt daruri din domeniul întunericul sunt. Desigur, necredincioșii nu observă acest întuneric pentru că oricum sunt sub putere satanică.
A doua formă principală de divinație apare datorită unui nivel alterat de conștiință, așa cum găsim, de exemplu, la văzătorii de cristal. Desigur, există multe forme, iar o formă importantă este spiritismul, care, după cum citim în Deuteronom 18, este o urâciune pentru Dumnezeu. Spiritualismul ca mișcare a apărut în secolul trecut și acum se estimează că are patru sute de milioane de adepți, într-o mare varietate de religii. Acestea sunt mulțimi imense de oameni. În spiritism, oamenii întreabă ce cred ei că sunt morții. În realitate, în spatele mass-mediei există forțe demonice care imită foarte bine și pot oferi și informații foarte bune despre decedat. În acest fel, oamenii sunt înșelați masiv și intră sub influențe demonice. Este imposibil să participi la astfel de sesiuni spiritualiste fără a fi tu însuți sub influențe demonice. Acest lucru devine clar din nou și din nou în îngrijirea pastorală. În astfel de sesiuni se găsesc aceleași fenomene ca și sfinții catolici și călugării din Tibet care au început să leviteze. Se spune că celebrul medium Daniel D.Home a plutit dintr-o fereastră deschisă de la etajul trei și a reintrat pe fereastra de lângă ea. Acestea sunt întotdeauna aceleași fenomene. De aceea este atât de ciudat că oamenii nu-și dau seama ce fel de putere este. Satana folosește întotdeauna forme ușor diferite pentru a induce în eroare oamenii în moduri diferite.
Acest demonism îl întâlnim încă înainte de Evul Mediu sau chiar mai devreme, chiar în Biserica Catolică însăși.Aș dori să subliniez încă o dată că sunt convins că în Biserica Catolică există creștini născuți din nou. Asta nu se pune problema. Dar în istoria acestei Biserici, în afară de sfinții mistici, există atât de multe fenomene oculte, încât nu trebuie să fim surprinși dacă cei care vin la credință din catolicism au deseori încă mult întuneric în ei, de care se eliberează. Trebuie să devină. Unul dintre motive este că s-au rugat sfinților, iar în spatele acestor sfinți se află forțe demonice care câștigă drepturi asupra lor ajutând oamenii.
Multe fenomene pot fi urmărite până la prezența puterilor demonice în spatele acestor sfinți catolici, cum ar fi aparițiile mariane (care nu sunt altceva decât viziuni spiritualiste) și materializări. Să ne gândim și la Therese Neumann, care în fiecare Vinerea Mare avea rănile Domnului pe corp și sângera abundent din lateral, mâini și picioare. Acestea sunt lucruri groaznice pe care urăsc să le menționez. Mii de oameni care treceau pe lângă el în fiecare Vinerea Mare cădeau în întuneric pentru că erau foarte impresionați de astfel de semne și minuni.
vrăjitorie
O altă zonă extinsă este magia. Magia neagră este magie care poate ucide sau face rău altora. Este poate mai puțin un pericol pentru creștini decât așa-numita magie albă. Aceasta este magia folosită pentru a vindeca oamenii. Vechii șamani din Siberia și America de Nord le folosesc de secole. Îl găsim și în Africa în țările așa-zise primitive, tot în legătură cu idolatrie. Dar metodele de vindecare prin magia albă devin tot mai populare în Occident; Să ne gândim doar la „șirurile” (magnetism) care au devenit cunoscute încă din secolul trecut, dintre care, spre regretul meu, sunt destul de multe în Elveția. Câți creștini sunt – cuiva îi este rușine să o spună – care s-au dus la astfel de stringeri pentru a primi vindecare de la ei. Mulți au crezut că acesta este ceva complet inofensiv, dar au trebuit să plătească un preț mare pentru recuperarea lor dându-se forțelor demonice și, astfel, punându-se la mila lor.
Acolo unde creștinismul este abandonat în epoca noastră post-creștină, există, în primul rând, o întorsătură spațială către Răsărit și, în al doilea rând, o întoarcere temporală către trecut. Ce disperare trebuie să fi cuprins oamenii care se întorc la vechile religii păgâne care se practicau aici în Occident înainte de vremea creștinismului. De exemplu, la Stonehenge din Anglia, idolatria celtică a fost reintrodusă. De fapt, această religie a existat întotdeauna sub suprafață în mișcarea vrăjitoarelor, chiar dacă s-au răspândit multe lucruri false despre această mișcare și au fost adesea uciși oameni nevinovați. Cu toate acestea, întotdeauna au existat adevărate vrăjitoare, iar astăzi această mișcare se răspândește din nou, mai ales în țările vorbitoare de limbă engleză. În timp, oamenii se întorc la idolatria care predomina aici în Occident.
- Ocultismul carismatic
Dar cel mai rău lucru este, și acesta este probabil cel mai mare truc al diavolului, că a reușit să construiască un castel în mijlocul creștinismului evanghelic. De fapt, ar fi trebuit să știm deja acest lucru din Biblie. Citim în Noul Testament că au existat semne și minuni la începutul erei creștine. Ele au fost semne și minuni ale apostolilor, așa cum citim clar în 2 Corinteni 12:12:
„Semnele apostolului au fost săvârșite între voi cu toată răbdarea, prin semne, minuni și fapte puternice”, și aflăm că în Marcu 16. :17, 18 confirmă:
„Dar aceste semne vor urma pe cei ce cred: în numele Meu vor scoate demoni; Vor vorbi în limbi noi, vor lua șerpi și, dacă vor bea ceva mortal, nu le va răni; Ei vor pune mâna pe cei slabi și vor prospera.”
Deci a fost o promisiune pentru apostoli și pentru cei care vor ajunge la credință prin ei. De asemenea, știm din Evrei 2 că Domnul Isus a confirmat slujirea apostolilor prin aceste semne: „Dumnezeu mărturisind și prin semne și prin minuni și prin felurite minuni și prin răspândirea Duhului Sfânt, după voia Lui. „ (v. 4). Semnele și minunile au fost așadar caracteristici ale epocii apostolice.
Dar Noul Testament menționează din nou semne și minuni în 2 Tesaloniceni 2:9-10, în special pentru sfârșitul timpurilor, sfârșitul epocii creștine. Acolo apostolul Pavel vorbește despre cum în zilele din urmă va avea loc o mare apostazie în mijlocul creștinismului sub conducerea lui Antihrist, care avea să înșele pe mulți credincioși creștini prin minciuni și semne și minuni.
Așa că găsim aceleași expresii aici: semne și minuni. Acestea sunt fenomene asemănătoare cu cele de la începutul erei creștine, dar acum (după 2 Tesaloniceni 2) din surse demonice. Am avea motive să fim uimiți dacă nu am găsi în mijlocul creștinismului biblic această mișcare uriașă însoțită de aceste semne și minuni de la izvorul Satanei.
Două faze pot fi distinse în această mișcare aici, în Occident. Prima fază a început la începutul acestui secol în mișcarea penticostală, care a creat multe comunități penticostale în afara bisericilor existente. Mult mai semnificativă este însă a doua fază, care a fost declanșată în anii 1960 de un anume Bennett , după ce a primit așa-numitul „botez cu Duhul Sfânt”.
Numai descrierea acestui botez arată clar care forțe erau la lucru. Când a venit acasă după ce a primit acest presupus „botez cu Duhul Sfânt”, a atins mânerul ușii din față și el descrie că acest lucru a trimis imediat un curent prin toată casa, trezindu-și soția. Desigur, acest lucru nu are nicio legătură cu semnele de la începutul creștinismului.
Sunt exact aceleași forțe pe care le găsim în spiritism și ocultism. Astfel de fenomene sunt bine cunoscute; nu au absolut nimic de-a face cu Noul Testament. Și oameni ca Bennett au fost marii lideri ai acestei așa-zise mișcări carismatice. Sunt convins că aici sunt mulți creștini născuți din nou, dar majoritatea au fost înșelați. Noi nu ne ridicăm vocea împotriva acestor oameni, ci mai degrabă împotriva ereziilor lor; Trebuie să facem întotdeauna o distincție clară între ele.
Când această mișcare s-a răspândit în Biserica Romano-Catolică, inclusiv prin cărțile lui David Wilkerson și prin eforturile lui David du Plessis, Evanghelia nu a mai jucat un rol major. Mii de catolici au primit acest așa-numit „botez al Duhului Sfânt” fără să fi auzit nimic despre Evanghelie și sângele Domnului Isus Hristos, fără să se pocăiască de păcatele lor și fără să fi fost născuți din nou. Prin „botezul cu Duhul Sfânt” ei au început să vorbească în limbi și și-au pierdut controlul asupra lor,
au apărut mișcări extatice puternice. Mișcarea ecumenica este în unele privințe depășită. Aceasta a fost o mișcare în care instituțiile au căutat să se unească și au căutat să alinieze crezurile. Timpul acesta s-a terminat. Oamenii nu mai sunt interesați de crezuri. Oamenii se găsesc oricum în afara bisericii. David du Plessis, cunoscut înainte ca scriitor protestant, spune acum că nu mai știe dacă este protestant sau catolic. Același lucru este valabil și pentru oamenii care au primit „botezul cu Duhul Sfânt”. Ei provin dintr-o mare varietate de credințe și se găsesc unul pe altul prin semne și minuni. Sunt atât de impresionați de asta și experimentează o părtășie spirituală unul cu celălalt, încât nu mai vor să știe nimic altceva.
Cred că aceasta este în special pregătirea pentru puternica religie mondială a lui Antihrist. Antihrist îi va seduce atât pe creștini, cât și pe evrei prin aceste semne și minuni magice (Apocalipsa 13:13,14; 1 Ioan 2:22), și am impresia că va mobiliza și forțele oculte în Islam, astfel încât să existe cu adevărat ia naștere o religie mondială masivă.
Cunoscutul predicator penticostal William Branham a fost caracterizat de multe astfel de fenomene oculte. A fost fotografiat purtând un halou în jurul capului în timpul unei predici. Suntem deja familiarizați cu astfel de „aureole” de la sfinții catolici. El însuși a considerat acest „aureolă” ca fiind un semn minunat al chemării sale divine. În realitate, el este un fenomen ocult pe care îl cunoaștem din alte mișcări oculte și nu trebuie să fim surprinși de apariția lui în oameni ca Branham.
- Consecințele activității oculte
Observarea îngrijirii pastorale confirmă faptul că activitatea ocultă dăunează grav vieții de credință creștină. Credința în Buddha sau în Mahomed sau în orice altă mare figură din istoria religiei nu este afectată de practicile oculte. Acest lucru dezvăluie și fundalul. Ocultismul te face imun la pneuma, adică tocește eficiența Duhului Sfânt. Acest lucru nu trebuie înțeles greșit. Nu dăunează vieții religioase generale, dimpotrivă, ocultismul în sine este în mare măsură o mișcare „religioasă”. În linii mari, aceasta înseamnă: diavolul nu ne ia „religiozitatea”, ci vrea să ne împiedice să devenim cu orice preț ucenici ai lui Isus. Dar ucenicia lui Isus și o renaștere prin Duhul Sfânt este ceva complet diferit de religiozitate
Observarea ulterioară a îngrijirii pastorale arată că într-un număr enorm de cazuri se dezvoltă tulburări mintale ca urmare a activității oculte.
Susținem în toate aceste pasaje că ocultismul, atât științific cât și primitiv, se află sub judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu a renunțat la ea. Acesta este motivul final pentru care apar atât de multe daune grave ale corpului și sufletului în numeroasele forme de activitate ocultă. Aceste consecințe vor fi rezumate pe scurt. Se subliniază în mod expres că compilarea consecințelor reprezintă doar indicația fenomenelor de frecvență. Nu este o simplă cauzalitate. La persoanele afectate de ocult, apar foarte frecvent următoarele:
În termeni religioși, tipul ateu manifestă rezistență la tot ceea ce este divin, încăpățânare, îndoială, blasfemie, incapacitate de a crede și de a se ruga.
Tipul „evlavios” manifestă neprihănire de sine, mândrie spirituală, fariseism, ipocrizie și insensibilitate la lucrarea Duhului Sfânt.
Din punct de vedere al caracterului, există pasiuni anormale, tendință la dependențe, lipsă de sprijin (nicotină, alcool, aberații sexuale), irascibilitate, zgârcenie, bârfe, egoism, spirit de blestem etc.
Din punct de vedere medical, tulburări nervoase, simptome psihopatice și isterice, dansul Sf. Vitus, simptome de paralizie, epilepsie, deformări, surdo-mutări, psihoze mediumiste, tendință la boli emoționale și psihice etc., se întâlnesc în familii. afectate de ocult într-o frecvenţă remarcabilă.
- Eliberarea de poverile oculte
Eliberarea de vraja ocultei este posibilă numai prin Hristos. Orice ajutor medical sau psihologic nu face dreptate naturii spirituale a acestui fenomen. Prin actul lui Hristos pe cruce și în dimineața de Paște, îngrijirea pastorală pentru cei împovărați în mod ocult este o îngrijire pastorală victorioasă fără teamă. Satana și toți sateliții săi sunt o armată învinsă. Toate puterile oculte sunt lipsite de putere de către Isus. Acesta este cântecul de triumf al Noului Testament:
„Hristos a dezarmat în întregime principatele și stăpânirile, și le-a arătat public și le-a făcut biruință prin Sine” (Col. 2:15). Ceea ce a cântat biserica din Vechiul Testament, „Dreapta Domnului prevalează” (Psalmul 118:15), s-a împlinit în Hristos. Apostolul Pavel se bucură: „Mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne-a dat biruința prin Domnul nostru Isus Hristos” (1 Cor. 15:57). Răscumpărarea și biruința lui Isus este fundalul unei îngrijiri pastorale pline de speranță și al ajutorului pentru cei care au fost vrăjiți de ocult. În special, următoarele puncte trebuie luate în considerare atunci când se oferă sfaturi pastorale:
Primul pas este regenerarea, o credință adevărată în Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu l-a trimis în această lume pentru a îndepărta păcatele celor care vor crede în El. Mărturisirea păcatelor și acceptarea Domnului Isus ca Mântuitor sunt așadar primele. Oricine a făcut acest prim pas își va încredința complet viața Lui și va trăi consacrat Lui. Fără această cerință nu există eliberare și nu vei vedea niciodată problemele tale oculte reale.
În al doilea rând , este absolut necesar să trăim o viață personală de credință sfințită. Altfel, diavolul va continua să ne susțină noi pretenții. Prin instruirea scripturală despre aceste lucruri, sau chiar prin ajutorul unui pastor, veți vedea ce pretenții ar fi putut avea diavolul asupra dumneavoastră în trecut prin conexiuni spiritualiste și ocultiste, fie în legătură cu mișcarea carismatică, prin spiritele limbilor, sau orice ar fi.
Știm din îngrijirea pastorală cât de greu este adesea pentru oameni să fie eliberați de aceste spirite ale limbilor odată ce au ajuns sub aceste influențe prin punerea mâinilor. Prin urmare, cineva poate fi eliberat de ea doar dacă este informat despre asta din Scripturi și își dorește cu adevărat să devină liber. Trebuie să ajungem să mărturisești personal înaintea lui Dumnezeu păcatele care au fost comise în trecut în acest sens. Orice legătură cu ocultismul, inclusiv metodele oculte de vindecare, trebuie mărturisită ca păcat cu umilire sinceră. Satana își va folosi toată puterea pentru a-i împiedica pe oameni să se smerească prin rugăciune și post pentru astfel de asociații.
Dar pot fi eliberați numai cei care încalcă astfel de pretenții ale dușmanului și se leapădă clar de ele și vor să se predea complet Domnului Isus Hristos și să se consacre Lui. Pentru astfel de oameni există speranță și, de asemenea, ajutorul consilierilor biblici, pentru că oamenii care au fost prinși adânc în acest întuneric au nevoie și de ajutor pastoral. – Cunoscutul pastor pastor Dr. Kurt Koch și-a formulat experiențele în această privință după cum urmează:
- a) Oricine vrea să devină liber trebuie să se predea fără rezerve lui Isus. Nu există soluții intermediare sau semi-decizii aici. Nu poți servi doi stăpâni.
- b) În aproape toate cazurile, reiese că acuzatul nu poate trece fără o mărturisire generală. Mărturisirea este de altfel o chestiune voluntară în Noul Testament. Cu toate acestea, în peste o mie de cazuri oculte, nu am experimentat niciodată eliberarea unuia fără o discuție pastorală aprofundată. James trebuie să fi avut propriile sale experiențe, deoarece a sfătuit: „Mărturisește-ți păcatele unul altuia!” (Iacov 5:16).
- c) Există cazuri speciale dificile în care este necesară o rugăciune de lepădare. Activitatea ocultă este întotdeauna un contract adesea inconștient cu întunericul. Acest contract este reziliat prin rugăciunea de renunțare în prezența pastorului, care este martor în acest moment. Această încetare este o singură dată. Nu se va repeta. Această renunțare poate fi rezumată în cuvintele: „În numele lui Isus Hristos mă lepăd de tine, Satana, și mă dedic lui Isus ca Domnul meu”. – Bineînțeles că formularea nu contează. Nu există formule magice în pastorală.
- d) În anumite circumstanțe, pastorul poate lua în considerare și porunci în numele lui Isus. Cu toate acestea, de obicei este necesar să aveți o mare experiență și darul discernământului spiritelor pentru a vă asigura că nu se face nicio răutate cu porunca. Ar fi greșit să dați ordine în cazul unui bolnav mintal sau bolnav mintal, adică într-o situație medicală. Aici pot fi făcute greșeli fatale în îngrijirea pastorală. Este mai bine să exerciți o mare reținere decât să dai ordine în cazuri neclare. Oricine poruncește trebuie să fie un discipol al lui Isus și să se pună în mod conștient sub protecția lui Isus în credință. Altfel s-ar putea întâmpla ca el să experimenteze ispite severe. Cei cu suferințe oculte, în general, nu se roagă cu punerea mâinilor. Isus a pus mâinile numai peste bolnavi; le-a poruncit celor stăpâniți de demoni.
- e) Cel eliberat trebuie să folosească cu sârguință mijloacele harului: cuvântul lui Dumnezeu, comunitatea credincioșilor, frângerea pâinii, rugăciunea (Fapte 2:42). Dacă ispitele revin după îngrijirea pastorală, cel eliberat trebuie să se așeze zilnic și din oră în oră sub protecția sângelui lui Isus. Acesta nu este misticism de sânge emoțional, ci realitate biblică. Nu poți lupta cu întunericul cu sentimentalism. Dacă ispitele nu se potolesc, atunci cel eliberat poate comanda și în numele lui Isus. A porunci oamenilor lumești este complet inutil și, în anumite circumstanțe, chiar periculos, cum ar fi Faptele Apostolilor. 19.13 spectacole. A porunci creștinilor cu o lipsă de devotament față de Isus nu are putere. Deoarece spiritelor și puterilor expulzate le place să se întoarcă la vechea lor casă (Luca 11:24-26), persoana eliberată trebuie să fie vigilentă. Armura spirituală (Efeseni 6:10-18) este necesară pentru apărare. Cea mai importantă armă este scutul credinței și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
- f) Există cazuri dificile în care pastorala nu duce imediat la eliberarea completă. Există două opțiuni pentru ajutor special. În cele mai multe cazuri, un grup mic de rugăciune trebuie să fie format din doi sau trei credincioși care se întâlnesc cel puțin de două ori pe săptămână pentru rugăciune și mijlocire. În acest cerc este inclus învinuitul. Mijlocirea continuă până când apare izbăvirea. Un grup mic de rugăciune are o autoritate spirituală mai mare decât pastorul individual. Promisiunea i se aplică lui: „Dacă doi dintre voi sunt de acord pe pământ să ceară, aceasta le va fi făcută de Tatăl Meu din ceruri” (Matei 18:19.
- g) Trebuie remarcat faptul că, dacă apar simptome psihiatrice, trebuie consultat și un specialist. Pastorul din acest domeniu nu trebuie să devină un șarlatan psihiatru.
Această prezentare a pericolelor ocultismului ar trebui să se încheie cu vestea bună: Evanghelia este marea veste a victoriei din cea mai reușită bătălie din istoria lumii.
Crucea Golgotei este marele monument al victoriei și al eliberării de toate puterile întunericului. Oricine vine la cruce ia parte la această biruință a lui Isus Hristos.
Dr. Willem J. Ouweneel este olandez, născut în 1944. A studiat biologia la Universitatea din Utrecht și și-a luat doctoratul în 1970 pentru o teză în domeniul biologiei dezvoltării și eredității. A fost cu Königl până la sfârșitul anului 1976. Academia de Științe din Țările de Jos angajată pentru activități de cercetare. De asemenea, autorul a studiat intens Biblia. Conferințele sale științifice și biblice, precum și publicațiile sale din ambele domenii l-au făcut cunoscut în țară și în străinătate. Există 20 de publicații despre rezultatele sale științifice. Principalele sale subiecte includ evoluția, ocultismul și apologetica. Dr. Ouweneel ține prelegeri de filozofie la Universitatea Evanghelică din Amersfoort și este redactorul principal al revistei „Bijbel en Wetenschap” (Biblia și știința).
Alte publicații ale Dr. Ouweneel la info@horst-koch.de
WJO – Căderea Occidentului creștin
Alte articole pe tema ocultismului:
- Pastorală și Ocultism – Dr. Kurt E. Koch
- Ocultul – Dr. Helge Stadelmann
- Ocultism carismatic – Rev. Dave Hunt
- Superstiție – Dr. Kurt E. Koch
- Ghicitoare – Dr. KE Koch
- Magie – KE Koch
- Spiritualism – KE Koch
- Împotriva celor 6/7. Cartea lui Moise – KE Koch
- Magie – Pastor Richard Kriese
- Spiritualism – Richard Kriese
https://horst-koch.de/okkultismus/
//////////////////////////////////////////////
mintea stupului, de Richard Ising
PUTERNIC GRESIT
O declarație pe tema „Gânditorii atunci și acum”
De aceea Dumnezeu le trimite şi greşeli puternice, ca să creadă minciuna, ca să fie judecaţi toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nedreptate. 2.Tes. 2, 11-12
Scurtat, cele mai importante sunt și ale mele. Horst Koch, Herborn, 2012
Cuvânt înainte
Astăzi trăim un declin general al culturii și moravurilor. Vedem semne de decădere în stat, societate și familie, o brutalizare a moravurilor, o secularizare a bisericii și o răcire a vieții spirituale. Pe de altă parte, poate fi observată o pătrundere a tendințelor de stup în cercurile creștine, inclusiv pietismul. … Cineva atinge darurile spirituale, are viziuni și revelații și le prețuiește mai mult decât Cuvântul lui Dumnezeu. Se așteaptă o revitalizare a Bisericii Protestante. Acestea sunt mișcări ale stupului care nu pot duce niciodată la revitalizare, ci mai degrabă contribuie la decăderea ulterioară. …
1 septembrie 1965 Editorul
Cuprins
- Caracteristicile generale ale minții stupului
- Baza credinței noastre este Cuvântul lui Dumnezeu
III. Entuziaștii religioși în Sfintele Scripturi
- Mișcările minții stupului în istoria bisericii
- Mintea stupului și efectele ei în timpurile moderne
- Mișcarea penticostală și ramurile ei
- Ordinele evanghelice
- c) Comunitatea din Taize
- d) Fărătoria Mariei în Darmstadt
- Caracteristicile generale ale minții stupului
La a 14-a Conferință Gnadauer din 1910 de la Wernigerode s-au făcut afirmații fundamentale despre mișcarea penticostală și entuziasmul din perspectivă biblică. Preluăm din cartea lui D. Paul Fleisch „Mișcarea penticostală în Germania” următoarea declarație a pastorului Buddeberg ca reprezentant al pietismului reformat în prezentarea sa „De unde începe entuziasmul?” o caracterizare extrem de succintă a naturii entuziasmului, pe care o redăm și sub formă prescurtată.
- Infatuarea este o boală a vieții de credință, o febră emoționată
a sufletului.
- Entuziasmul este o ispită a lui Satana, care
vrea să-i ispitească pe copiii lui Dumnezeu la aroganță în credința lor. Povestea ispitei Mântuitorului
este o dovadă a acestui lucru.
- Rădăcina entuziasmului stă a) în lipsa simțului adevărului,
- b) în exaltarea spiritului uman.
- Orice entuziasm se
bazează pe un concept impersonal, firesc al dreptului.
- Entuziasmul începe atunci când omul trece peste legile pe care
Dumnezeu le-a dat o dată pentru totdeauna pentru relațiile sale cu oamenii.
- Astfel de legi sunt:
a) Dumnezeu vrea să comunice cu noi prin cuvântul său revelat. – Entuziasmul vrea să aibă și cuvântul „interior” al lui Dumnezeu și stabilește o nouă profeție cu putere de autoritate.
- b) Dumnezeu vrea să comunice cu noi prin Fiul Său. – Entuziasmul desprinde mintea de persoana lui Hristos.
- c) Dumnezeu ne-a îndreptat către creație și ordinea ei. – Entuziasmul vrea să lase totul „creativ” în urmă și să fie doar spirit.
- d) Dumnezeu își întemeiază relațiile cu noi, păcătoșii, pe harul îndreptățitor. – Entuziasmul lasă în urmă justificarea ca etapă inițială a credinței.
- e) Dumnezeu își pune relațiile cu noi, păcătoșii, pe frica de Domnul. – Entuziasmul trece peste aceste granițe sacre într-un fals sentiment de confidențialitate.
- f) Dumnezeu ne face cunoscută voința Sa în primul rând prin cuvântul său, prin stilul de viață și prin creștini cu experiență. – Entuziasmul vrea doar să fie ghidat direct de spirit.
- g) Dumnezeu își bazează relațiile cu noi pe credință și nu pe vedere. – Entuziasmul vrea să iasă din calea credinței și să aibă viziuni și aparențe. Supraestimează evlavia extatică.
- h) Dumnezeu pune dezvoltarea credinței noastre sub legile vieții în creștere. – Entuziasmul vrea să atingă culmile vieții creștine printr-un zbor al credinței (nepăcatul).
- i) Entuziasmul trece în cele din urmă peste dezvoltarea istorică a Împărăției lui Dumnezeu și, în nerăbdarea sa, dorește să o înființeze idiosincratic.
Când a fost întrebat cum se poate proteja biserica de erorile entuziasmului, pastorul Buddeberg a dat următorul sfat:
- Ea rămâne întemeiată în Cuvântul lui Dumnezeu.
- Ea rămâne pe baza îndreptăţirii prin har.
- Rămâne întemeiată în experiența credincioșilor din toate secolele.
Există întotdeauna ceva îmbătător în mintea stupului, ceva care întunecă vederea clară. Trebuie să fii uimit de unde poate duce creștinii înțelepți. Se poate spune că deseori îi determină să facă lucruri care sunt complet jenante sau chiar jignitoare pentru a ridiculiza și a discredita cauza lui Dumnezeu pe care îl reprezintă în fața lumii. . .
Mintea stupului se prezintă ca un nivel superior al creștinismului. Mulți sunt, de asemenea, înșelați de trăsături de caracter asemănătoare luminii. . .
Entuziastul este de neînvățat. . .”
Încheiem această interpretare cu o zicală a lui D. Walter Michaelis: „Niciodată nu ar trebui să judeci o mișcare după unii dintre oamenii magnifici care sunt și ea, ci mai degrabă după atuul principal, sursele originale și principiile autoritare”.
- Baza credinței noastre este cuvântul lui Dumnezeu
Atotputernicul Dumnezeu care se descoperă poporului lui Israel prin gura robului său Moise cu cuvintele Deuteronom 6:4: „ Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn. ”
Această mare și unică revelație se repetă de-a lungul întregii istorii a mântuirii în Vechiul și Noul Testament. Ce ar trebui să asculte Israelul?
Spre descoperirea lui Dumnezeu. Nimic altceva nu trebuie ascultat, așa cum este scris în Deuteronom 4:2: „Să nu adaugi la ceea ce îți poruncesc și nici să nu scazi din el, ca să păzești poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ți le poruncesc. ”
Același Dumnezeu în Hristos Isus încheie cartea Bibliei cu cuvintele Apocalipsa 22:18:
„Eu mărturisesc oricui aude cuvintele profeției din această carte: Dacă adaugă cineva ceva la ea, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt în aceasta carte sunt scrise. Și dacă ia cineva din cuvintele cărții acestei profeții, Dumnezeu îi va tăia partea din pomul vieții și din cetatea sfântă, care este scrisă în această carte.”
Moise poruncește solemn poporului său să acorde atenție acestui Cuvânt sfânt, indivizibil. În Deuteronom 13:16, Dumnezeu poruncește din nou prin el: „Orice îți poruncesc, să păzești și să faci. Să nu adaugi la el și să nu iei nimic din el. Când se ridică printre voi un profet sau un visător și vă dă un semn sau o minune și vine semnul sau o minune despre care ți-a spus el și zice: Să mergem după alți dumnezei pe care nu-i cunoști și să le slujim. : deci să nu asculti de cuvintele unui astfel de profet sau visător; Căci Domnul Dumnezeul tău te încearcă să știi dacă-L iubești din toată inima ta și din tot sufletul tău. . . Dar profetul sau visătorul va muri.”
Israel nu a rămas credincios acestei mari porunci a lui Dumnezeu și a adus înăuntru alți dumnezei. Așa că s-a aprins mânia lui Dumnezeu, așa cum vedem în căile de judecată ale lui Dumnezeu pe care le-a parcurs cu Israel de la cei 40 de ani de rătăcire în deșert până la izgonirea din țara făgăduită în robie în Asiria și Babilon. Din cauza jurământului dat lui Avraam, el îi salvează din nou și le poruncește din nou Isa. 45.21 și urm.: „Proclamați și pregătiți-vă, luați sfat împreună. Cine a lăsat să se spună aceasta din cele mai vechi timpuri și a proclamat-o cu mult timp în urmă? Nu am făcut-o, domnule? Și nu există alt Dumnezeu în afară de Mine, un Dumnezeu drept și Mântuitor; și nimeni nu este în afară de mine.” … Dar el a vorbit cel mai clar prin Fiul, Cuvântul făcut trup, după cum este scris în Evr. 1:12: „Căci după ce Dumnezeu a vorbit părinţilor prin prooroci uneori şi în multe feluri, în aceste zile de pe urmă ne-a vorbit nouă prin Fiul”.
Cum vorbește fiul? Sta pe întreg cuvântul și spune Matt. 5:18: „Căci adevărat vă spun că până vor trece cerul și pământul, nu va trece nici o literă și nici măcar un titlu al Legii, până când toate lucrurile se vor împlini”. El confirmă crezul părinților Marci adversarilor săi, cărturarilor. 12:29: „Cea mai mare poruncă este aceasta: Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este Domnul singur. . .”
Întrucât, conform Epistolei către Evrei, ultima și mai clară revelație a lui Dumnezeu este Fiul, Ioan mărturisește în cap. 1:14 succint și concludent: „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi și am văzut slava Lui, slava ca a Fiului unic de la Tatăl, plin de har și de adevăr.”
Evanghelia după Ioan mărturisește lupta luminii cu întunericul, a credinței împotriva necredinței. Deci mărturisește adevărul care stă înaintea lor trupește în persoana lui Isus. El le spune: „Eu sunt calea, adevărul și viața!” El îi mărturisește lui Pilat: „Tu spui, eu sunt rege. M-am născut și am venit în lume ca să mărturisesc adevărul. Cel ce este din adevăr, aude glasul Meu.”
Adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, pentru că cuvântul lui nu este altceva decât adevăr! (Psalmul 119:160). „Cuvântul lui Dumnezeu (adică adevărul) este viu, puternic și mai ascuțit decât o sabie cu două tăișuri, străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, a măduvei și a încheieturilor și este un judecător al gândurilor și intențiilor inima” (Evr 4,12).
Credința se bazează pe cuvintele lui Isus: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”. Cuvântul Domnului stă ca o stâncă veșnică care va îndura toate furtunile din acest timp. Valurile înspumate de necredință și entuziasm se vor sparge împotriva lui.
III. Pasionati de religie in Sfanta Scriptura
- Pe vremea apostolilor
Anticreștinii se agitau deja pe vremea apostolilor. Apostolul Ioan ridică în mod repetat degetul ca avertisment: „Copilașilor, păziți-vă de idoli” (1 Ioan 5:21) și „Copii, este ceasul de pe urmă! Și așa cum ați auzit că va veni antihrist, au venit deja mulți antihrist; Prin aceasta știm că este ceasul de pe urmă” (1 Ioan 2:18).
El continuă să explice în versetele 19-21: „Au ieșit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar ar trebui să fie clar că nu sunt toți dintre noi. Dar tu ai ungerea Sfantului si stii totul. Nu ți-am scris ca și cum nu ai cunoaște adevărul, dar îl știi și știi că nicio minciună nu vine din adevăr.”
Semnul de identificare inconfundabil al unor astfel de anti-creștini este:
ei provin din biserica lui Isus, care este un fundament al adevărului, și sunt atașați în interior de minciuni. Deci au o aparență de adevăr în exterior și sunt minciuni în interior. De aceea ei nu pot rămâne în biserica lui Isus și nu se pot despărți. În primele zile au existat crize grave cauzate de credincioșii creștini evrei în zona de misiune a Apostolului Pavel. Pavel îi respinge victorios în Galateni și afirmă că Evanghelia este „numai prin har, nu prin fapte”. El are în Gal. 1:8-9 un cuvânt aspru împotriva oricui predică ceva în plus față de Evanghelia lui Hristos: „Dar dacă noi sau un înger din cer vă vestim Evanghelia altfel decât v-am propovăduit noi, să fie blestemat… ”
Așa a rămas cu cuvântul cel mare: „Hristos este sfârșitul legii; oricine crede în El este drept” (Rom. 10:4). …
- Roi-curente spirituale în istoria bisericii
- Montaniștii
- Donatiștii
- Entuziasmul în Evul Mediu
- a) Sfântul. Ecaterina de Siena (1347-1380)
- b) Sf. Theresia (1515-1582)
- Luther și mintea stupului
- Mintea stupului în Ignatius de Loyola (1491-1556)
(Partea a IV-a a fost omisă pentru a economisi spațiu. H.Koch)
- Mintea stupului și efectele ei în timpurile moderne
- Mișcarea minții stup a lui Irving (omis)
- Mișcarea penticostală și ramurile ei
- a) Mișcarea penticostală
Am observat că în cursul istoriei bisericii mintea stupului a apărut din nou și din nou, întotdeauna sub un alt nume, dar cu aceleași simptome. Un astfel de curent, afectat de toate caracteristicile minții stupului, este limba sau mișcarea penticostală. Ea a apărut pentru prima dată în jurul anului 1905 într-un cerc spiritualist-religios din California. Este important că spiritismul, ocultismul și alte lucruri întunecate erau deja acasă în Los Angeles pe atunci. Mișcarea penticostală a avut un efect atât de extraordinar de exploziv în lumea religioasă creștină, încât în doar câțiva ani s-a răspândit pe tot globul. A venit în Europa în 1906 și în Germania în anul următor. S-a infiltrat și a pătruns în biserici, precum și în cercurile pietiste interioare. Activitatea lor misionară uluitoare nu are nicio paralelă astăzi. Este ca Curentul înghețat al Labradorului și a inundat totul pe un front larg. Deși se descrie ca mișcare penticostală, adică ca o mișcare în puterea Duhului Sfânt, ea a experimentat o mare fragmentare în sine, care, de asemenea, nu are nicio paralelă. Avem peste 40 de confesiuni penticostale în Germania, de ex. T. ceartă brusc. În SUA sunt aproximativ 200. Acest lucru arată că această mișcare are puțin de-a face cu Duhul Sfânt, care „cheamă, adună, luminează, sfințește și își menține biserica în Isus Hristos în dreapta credință”, așa cum se spune în Explicația articolului 3 din crezul nostru se numește.
- Hutten, „Seer, Brooder, Enthusiast” : Preluăm din această carte următoarele afirmații despre începuturile mișcării penticostale din Germania (p. 488-489):
„Și în Germania, terenul era deja pregătit când Incendiul Rusaliilor din Los Angeles a fost transmis în Europa. În 1905, Torrey se afla în Blankenburg. Botezul Duhului nu a fost doar predicat aici, dar era deja destulă căldură acolo pentru a-l primi. Evanghelistul silezian Eugen Edel (1872-1951) i-a mai primit împreună cu alți câțiva. Editorul Allianzblatt a publicat o broșură „Foamea după Rusalii”. .. La începutul anului 1907, câțiva bărbați, inclusiv pastorul Jonathan Paul, au călătorit la Christiania (Oslo). Paul a publicat un raport despre întâlnirile de trezire de acolo în Allianzblatt. În iunie 1907, la Christiania a venit și șeful misiunii de plajă din Hamburg, Emil Meyer . La instigarea sa, predicatorul metodist Barratt le-a trimis pe cele două vorbitoare de limbă norvegiană, Agnes Telle și Dagmar Gregersen, la Hamburg. În întâlnirea sa cu ei, evanghelistul Heinrich Dallmeyer „a intrat sub duh” fără a primi însă limbi sau vreun alt dar spiritual. A ținut întâlniri la Hamburg în care norvegienii vorbeau în limbi. „Chiar și pe atunci existau scene sălbatice, o adevărată sperie spirituală.” În ciuda rezervelor puternice, el a dus-o la Kassel , unde a organizat o cruciadă în iulie 1907 . El le-a promis participanților, membri ai diferitelor cercuri comunitare, că vor primi „o inimă curată” și „plinătate de spirit”. Câteva săptămâni mai târziu, întâlniri similare au avut loc la Großalmerode (Hesse). În ambele locuri oamenii vorbeau în limbi. Au fost tot felul de izbucniri neplăcute de extaz nestăpânit care au provocat o puternică opoziție. Bărbați și femei s-au rostogolit pe podea, gemând, convulsiv, convulsiv și strigând aleluia. Vorbirea în limbi a început în apogeul entuziasmului. „Spiritul” a dezvăluit păcatele secrete ale participanților. . .
Un lider de comunitate a sărit în aer. Un pastor se zvârcoli între scaune ca un șarpe. Aceste evenimente au oferit în mod natural furaj pentru reportaje de presă senzaționale. A avut loc o revoltă de stradă în Kassel, iar la solicitarea urgentă a poliției, întâlnirile au fost oprite”.
Principalul reprezentant al mișcării limbilor din Germania a fost pastorul Paul (1853-1931). El a fost inițial un binecuvântat pastor al bisericii regionale din Pomerania și, în același timp, un lider în mișcarea comunității est-germane timp de două decenii. În 1904 a început să depună mărturie publică despre doctrina sa a sfințirii în cuvânt și în scris. Miezul este mesajul „inimii curate”. În acest timp, un eseu intitulat „Free from Indwelling Pac” a apărut
în revista sa lunară „The Sanctification ”. Conținutul este rezumat pe scurt în această mărturie:
„Prin credința în jertfa lui Isus primesc iertarea păcatelor. Printr-un pas suplimentar de credință primesc sfințirea, „inima curată” și stau în starea de nevinovăție ca Adam și Eva înainte de căderea păcatului.” Pastorul Paul a pretins că a murit pentru păcat. În 1919, el a văzut greșeala și a mărturisit: „Când am vorbit despre îndreptățire, am avut Duhul, când am vorbit despre sfințire, am avut Duhul; când am vorbit despre lipsa de păcat, am avut că din punct de vedere spiritual, da, nu” (mărturie de fiul său în legea Vietheer ). Deși a fost serios avertizat despre eroarea sa de către oamenii dovediți ai lui Dumnezeu și a subliniat cuvântul 1 Ioan 1:8, el a rămas negativ. Și acum lucrul important: toți cei care l-au cunoscut trebuiau să depună mărturie despre integritatea, abnegația, blândețea și dragostea lui. Dar în ceea ce privește doctrina sfințirii și eroarea penticostală, el a rămas de neînvățat. Aici a încălcat cuvântul: „Înțelepciunea poate fi spusă”.
Următoarele trei evaluări ale personalității sale din scrierea pastorului von Eicken : „Duhul Sfânt – Duhul uman – Duhul stupului” (pag. 86-87) sunt date:
Cont.aici………….
https://horst-koch.de/schwarmgeistiges/
///////////////////////////////////////////////
comunismul mondial,de Kurt E. Koch
– Preluat din cartea OCCULT ABC, paginile 679-689, de Horst Koch, Herborn, 2009 –
În principal trei bărbați sunt considerați responsabili pentru apariția comunismului mondial: Karl Marx (mort la Londra 1883) – Ulyanov Lenin (mort în 1923 la Gorki, lângă Moscova) – Josef Stalin (mort în 1953).
Acești trei oameni au transformat o mare parte din lume într-o mare de sânge și lacrimi. Doar anii în care aceste trei dimensiuni ale abisului au părăsit scena pământului sunt dați intenționat. Profetul Ieremia spune în 17:13: „Numele celor răi trebuie să fie scris în nisip”. Adică prima rafală de vânt sau primul val de apă șterge numele. Numele și memoria ta dispare.
Din păcate, ceea ce au semănat acești trei bărbați nu a dispărut. Sămânța ei de dragon a încolțit nu de o sută, ci de o mie de ori.
Karl Marx era fiul unui avocat evreu. Povestea lui de viață arată dezvoltarea ideilor revoluționare, atee. După studii a lucrat ca jurnalist. Din cauza opiniilor sale radicale, a trebuit să renunțe la funcția de redactor-șef al „Rheinische Zeitung”. A provocat atât de multă furie încât guvernul prusac a cerut ca Marx să fie expulzat din Paris. S-a mutat apoi la Londra, unde s-a alăturat unei loji satanice . Despre apartenența sa la Illuminati este scris în capitolul relevant. Mă refer la cartea lui Wurmbrand „Karl Marx și Satana”.
Opoziția față de orice formă de religie poate fi văzută deja în scrisul său timpuriu: „Critica religiei ca o condiție prealabilă pentru orice critică”. Marx își exprimă câteva dintre ideile sale revoluționare în această lucrare. Critica oricărei religii trebuie să se încheie cu faptul că omul este cea mai înaltă ființă pentru om. Religia este doar soarele iluzoriu care se mișcă în jurul omului atâta timp cât el nu se învârte în jurul său. În acest context există zicala populară: „Religia este opiu pentru oameni”. Sociologul francez Raymond Aron, el însuși marxist în tinerețe, a urmat afirmația lui Marx cu afirmația: „Marxismul este opiu pentru intelectuali”.
Acum câțiva ani căutam material despre personalitatea și politica lui Marx. Tipic ideologiei sale inumane este mărturisirea lui: „Sarcina mea este să trag omenirea în iad. O să râd de ei acolo.” (Citat de Richard Wurmbrand în „Was Marx a Satanist?”)
Am găsit o declarație similară în pamfletul „O ideologie pentru Africa de Sud” de Francis Grim . La pagina 10 scrie:
„Ce provocare mai mare ar putea fi pentru creștini decât să se opună direct planului lui Karl Marx, scriitorul Manifestului Comunist și părintele comunismului, care a spus: „Singurul scop al vieții mele este să-L distrug pe Dumnezeu și să-L detronez pentru totdeauna .” În germană, aceasta înseamnă: „Ce provocare mai mare poate fi pentru un creștin decât să reziste direct intenției lui Karl Marx? El este autorul „Manifestului comunist” și părintele comunismului, care a declarat: „Singurul scop al vieții mele este să-l distrug pe Dumnezeu și să-l detronez pentru totdeauna”. „
La fel ca Karl Marx, Lenin a fost și membru al unui club Satan. În cartea lui L. Trotsky „Tânărul Lenin” (Fischer Verlag) se spune: „Lenin, fondatorul comunismului modern, a fost acceptat într-un cult satanic scuipat pe cruce și călcând-o în picioare”. – Multe culte satanice practică aceeași ceremonie atunci când acceptă membri.
Scopul acestei cărți nu este de a descrie viața acestui politician revoluționar. Vor fi date doar câteva note scurte. Din 1912, ca abil organizator, a adunat și a unit grupuri revoluționare ruse. El se afla în Elveția din 1914 și a fost dus în Rusia într-un vagon de cale ferată închis în aprilie 1917 pentru a submina puterea de luptă rusă. Aceasta a fost o mișcare dezastruoasă a comandamentului armatei germane. A apărut pacea cu Rusia, dar la scurt timp a avut loc o revoluție teribilă. Lenin a dispărut fără milă de toți oponenții. În 1922 a fondat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Atitudinea sa politică este o dezvoltare ulterioară a marxismului și, în același timp, o dezvoltare a unei uriașe pofte de putere și o eliminare radicală și fără scrupule a oponenților. Nu există alt sistem politic care să înrobească atât de brutal oamenii.
Cum se va realiza această înrobire a popoarelor este consemnat într-o carte cu numărul 3926 din British Museum din Londra . Câteva principii directoare și instrucțiuni sunt citate din aceasta:
- Coruperea tinerilor cu principii false.
- Distrugeți viața de familie.
- Controlează oamenii prin propriile vicii.
- Pângărește arta și pângărește literatura.
- Distruge respectul pentru religie.
- Implicați preoții în povești scandaloase.
- Introduceți lux nelimitat și mode nebune.
- Semănați neîncrederea între clasele sociale.
- Relații toxice cu angajator și angajați.
- Incita poporul împotriva „bogaților”.
- Ruina agricultura prin industrie.
- Creșteți salariile fără a beneficia de lucrători.
- Cauza ostilitate între popoare.
- Lasă oamenii „needucați” să conducă. (Drept liber la vot).
- Șantaja funcționarilor guvernamentali eșuați.
- Creați monopoluri care sug bogăția.
- Pregătirea pentru falimentul mondial prin crize economice.
- Concentrați mulțimile pe divertismentul popular.
- Dăunarea sănătății oamenilor prin otrăvuri de vaccin.
- Ocupați imobile cu cavalerii „Vițelului de Aur”.
- Pregătirea pentru chinurile popoarelor, epuizarea oamenilor prin suferință, frică și privațiuni. . . deoarece . . . Foamea creează sclavi.
Implementarea acestor principii a transformat țările comuniste în penitenciare. Un creștin din închisorile sovietice a reușit să introducă de contrabandă o scrisoare către Occident. El a scris: „Uniunea Sovietică este pentru noi un imens lagăr de concentrare, în care există temnițe suplimentare și locuri de pedeapsă. Am fost condamnați pentru că suntem credincioși și ne creștem copiii cu credință. . . După tratamentul prost din lagăre, nu mai suntem locuitori viabili ai acestui pământ, ci doar creaturi mizerabile. . . Au fost inventate calomniile negre și minciunile, iar populația a fost incitată împotriva noastră acuzându-ne de crime rituale. Ne doare femeile când copiii sunt forțați să se alăture Ocobryata sau Pioneers (organizații de tineret comunitare). Este înfricoșător la ce măsuri nebunești, extorsionale recurg profesorii atunci când copiii noștri refuză să poarte insignele impietății (stea și eșarfă roșie). . .”
Prin crimă și teroare, Lenin a reușit să-și realizeze planurile. A ajuns la un final groaznic. Îmi amintesc bine vremea când Lenin a murit. Pe atunci eram încă student. Într-o zi, stimatul nostru profesor de religie a venit la clasă și ne-a povestit despre evenimentele din jurul morții lui Lenin. Lenin a murit într-o tulburare mentală. S-a târât pe jos ca un animal și a cerut iertare meselor și scaunelor pentru atrocitățile sale. Acest idol al milioanelor de oameni induși în eroare a fost răsturnat înainte de moartea sa, ca și hulitorul Irod (Fapte 12:23).
Trebuie menționat al treilea din această serie înfiorătoare: Josef Stalin. Ceea ce Karl Marx a semănat filozofic și jurnalistic și Lenin a organizat cu tehnică perfectă a ajuns la maturitate criminală cu Stalin . Un contemporan l-a judecat: „Nu era un om, ci un diavol”. Tatăl său era un cizmar bețiv, mama sa o femeie religioasă care dorea să-și facă fiul preot. De fapt, ea a reușit să-și facă fiul admis la seminarul din Tbilisi. După patru ani de seminar, a fost trimis din cauza ideilor revoluţionare.
Stalin a câștigat inițial încrederea celei mai sărace clase de oameni, muncitorii agricoli fără proprietăți, prin exproprierea țăranilor bogați, kulacii, și lichidându-i. Până la mijlocul anilor 1930, el a ucis șase milioane de kulaci.
Armata s-a conformat lui Stalin prin arestarea și executarea celor mai capabili comandanți după un proces spectacol.
Nu s-a oprit nici la propria petrecere. În epurări majore, el a redus partidul la aproape jumătate.
Laureatul Premiului Nobel Alexander Saharov a scris despre aceste masacre din 1968: „Numai în anii 1936-1939, peste 1,2 milioane de membri ai Partidului au fost arestați. Doar 500.000 au fost eliberate de-a lungul timpului. Ceilalți au fost torturați până la moarte în timpul interogatoriilor, împușcați sau au murit în lagăre de muncă.
Care a fost sfârșitul lui Stalin, care a călcat cu fidelitate pe urmele predecesorului său Lenin? Din „Arche Blatt” din mai 1977 iau următoarele: „La 21 decembrie 1952, cu șase luni înainte de moartea sa, Stalin i-a chemat pe 12 dintre cei mai loiali camarazi ai Sovietului Suprem și le-a anunțat voința sa politică și ideologică. .” Pot fi furnizate doar câteva detalii, deoarece această moștenire finală depășește domeniul de aplicare al acestui capitol. Se spune:
„Tovarăși, niciodată în istoria umanității nu s-a luptat o doctrină a mântuirii pentru un imperiu atât de gigantic într-un timp atât de scurt precum comunismul… De la marele ocean până la Elba, totul este în mâinile noastre, pentru că noi nu mai dau aici așa-numitele stări satelit. Numai Uniunea Sovietică măsoară peste 22 de milioane de kilometri pătrați. Mai sunt apoi țările care ne-au căzut în poale din cauza nebuniei lui Hitler și a naivității americanilor: Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, România și Bulgaria. Estonia, Letonia și Lituania nici măcar nu sunt luate în calcul. Adăugați la aceasta partidele comuniste puternice din Italia și Franța și mulți dintre prietenii noștri din Asia, Africa și America de Sud. Tovarăși, în lupta pentru dominația mondială a Rusiei avem un slogan minunat de rapid, complet diferit de Hitler, care credea că lumea se poate vindeca doar prin caracterul german. Noi, rușii, vorbim înapoi. . . Ideea de comunism îi captivează pe săracii din întreaga lume. Acestor săraci le vestim vestea bună a împărțirii tuturor bunurilor pământești. . . Doctrina comunismului împinge oile întregii lumi în stâna rusească… În curând toate popoarele vor face un pelerinaj la Moscova. Moscova va fi noul Ierusalim . . .
Bătrânul nostru Marx a inventat sloganul: Religia este opiu pentru oameni. Făcând acest lucru, a tăiat conștiința oamenilor. Iar o persoană fără conștiință nu cunoaște nicio responsabilitate în fața unui Dumnezeu. Și eu am avut conștiința tăiată de Marx și Lenin. Norma mea morală înseamnă acum: ceea ce este bun este ceea ce ne este util nouă, rușilor, ceea ce ne aduce la dominația lumii. Ceea ce este rău este ceea ce încearcă să ne împiedice să facem acest lucru. Vă spun deschis: punem violența și minciunile în slujba noastră. Da, trebuie să promiți totul și să nu le ții… Tinerii și bătrânii imaturi și neexperimentați, chiar și mulți intelectuali, mușcă din momeala comunismului…
Comunismul este un drog dulce pentru proști … Oricine mormăie va se pune în congelatorul siberian. Să rezumam pe scurt: comunismul este opiul nostru pentru popoare. Politica noastră externă este vicleană și intriga, politica noastră internă se bazează pe teroare! Scopul nostru este: dominarea lumii.” . . .
Cei doisprezece discipoli aleși ai lui Stalin au aplaudat timp de 10 minute. În zgomotul din palme, nimeni nu a auzit murmurul lui Hrușciov: „Dar Liebknecht a spus deja: „Dacă există Dumnezeu, noi comuniștii suntem cei lipiți!” – După ce aplauzele s-au stins, Stalin a ridicat din nou pumnul, și totul a fost instantaneu la fel de liniștit ca un șoarece. „Tovarăși”, a spus el cu voce tare, „nu uitați un lucru: vorbiți mereu despre pace, dar pregătiți-vă mereu de război! Acasă, în Rusia, aveți voie să purtați pantofi aspri. Dar în Occident, târâiește-te în liniște până când Occidentul este și al nostru!”
Astăzi, la 20 de ani de la moartea sa, Stalin ar trebui să completeze lista țărilor încasate. S-a adăugat Vietnam, Cambodgia, Afganistan și țările cucerite din interior de revoluțiile comuniste. De menționat Mozambic, Angola, Etiopia, Zimbabwe etc. În total, peste 20 de țări doar de pe continentul african sunt sub influență comunistă. Nu e de mirare că mulți cred că Antihrist vine din imperiul comunist mondial. Nu respect această părere, dar încă cred că acest om puternic al vremurilor de la sfârșitul timpurilor se ridică din retrezitul imperiu mondial roman. Dar nu este un punct de disputa pentru mine.
Priviri din „paradisul” comunist.
Există atât de mult material oribil încât este imposibil să raportezi totul. Nu ar fi doar multe volume, ci o bibliotecă întreagă. Majoritatea materialului este preluat din revista foarte recomandată a lui Wurmbrand „Vocea Martirilor” (mai 1983). Am și rapoarte originale din Coreea de Nord, Cambodgia, Rhodesia (Zimbabwe) și alte țări conduse de comuniști. Iată câteva rapoarte.
Misionarul James Stuart a raportat recent din Mozambic, Africa, despre arestarea unui creștin împreună cu soția și cei patru copii ai acestuia. Copiii erau legați împreună. Comuniștii i-au pus un topor în mâna femeii și i-au spus: „Dacă îi tai capul soțului tău, te eliberăm pe tine și pe copiii tăi. Dacă refuzați, o vom face și vom tăia și capetele copiilor.” Creștinul ia cerut soției sale să se supună dorințelor ucigașilor. Ezitant, ea a lovit, dar i-a provocat doar o rănire, în urma căreia a murit ulterior. Femeia a luat-o razna. Ce s-a întâmplat cu copiii nu se știe.
Comuniștilor nu se deranjează să comită asemenea atrocități. Cu cât răul este mai mare, cu atât pare mai puțin credibil. Ani de zile lumea a refuzat să creadă de ce atrocități era capabil Stalin. Președintele Roosevelt îl numit „bunul unchi Joe”. Comuniștii se bazează pe acest truc psihologic și comit în mod deliberat atrocități pe care alți oameni cu greu și le pot imagina. –
Comuniștii și bisericile (iunie 1983)
Comuniștii ucid oameni nu doar individual, ci și în grupuri. Lenin a învățat: „În principiu, nu am renunțat niciodată la folosirea forței și nu vom putea niciodată să renunțăm la ea”.
În Nicaragua , comuniști în uniformă au intrat într-o biserică, au violat cinci indieni Musawa – inclusiv două fete de doisprezece ani – și apoi i-au ucis. În continuare, șase credincioși care protestaseră împotriva violului au fost împușcați pe loc. Mai târziu, nenumărați alții și-au pierdut viața. 40 de sate aparținând indienilor Musawa au căzut victime ale distrugerii; animalele au fost sacrificate și recoltele au fost distruse. La Tulinbila, comuniștii au transferat 13 bolnavi la biserica catolică și apoi au dat foc clădirii. Pastorul protestant Abel Flores și 13 angajați ai bisericii au fost arestați în urmă cu un an. De atunci nu s-a mai auzit nimic de la ei. („Deutsche Tagespost”, 18 decembrie 1982.)
În Mozambicul comunist (Africa), preotul catolic Estevao Mirassi a murit după trei ani de captivitate. Alții sunt încă încarcerați. Multe biserici au fost închise. Acei pastori care i-au susținut pe comuniști înainte de a veni la putere vor fi recunoscut acum adevărata natură a noilor lor conducători. Anterior se prefăcuseră a fi luptători pentru libertate.
În Cambodgia, comuniștii au ucis trei milioane de nevinovați și au căutat să eradică toate formele de religie. Din cei 5.000 de creștini care au existat în această țară înainte de venirea comuniștilor la putere, cei mai mulți nu mai sunt în viață astăzi. Episcopi, preoți, călugări, călugărițe și clerici protestanți au fost uciși sau au murit ca urmare a chinului pe care l-au suferit. În prezent, în toată țara trăiește un singur preot protestant.
În Vietnam, toți cei care au putut, îngroziți, au fugit de comuniști. Așa că s-a întâmplat că jumătate de milion de vietnamezi, inclusiv mulți creștini, s-au înecat în mare sau au fost uciși de pirați.
În China, 100.000 de lideri religioși au ispășit pedepse cu închisoarea. Mii de oameni și-au pierdut viața în mod violent.
Tortura în Cuba (iulie 1983)
În Cuba, Christian Valladares este din nou liber de ceva timp după 22 de ani de închisoare. El a descris Comisiei ONU pentru Drepturile Omului modul în care comuniștii fără inimă și atât de precisi și-au tratat prizonierii: „Peste prizonieri au fost turnate butoaie de excremente și urină. Eloj Menojo a fost bătut atât de rău încât și-a pierdut auzul și un ochi. Pe moarte Roberto Chavez i-a fost sete și a cerut apă. Un gardian i-a promis: „Îți dau ceva de băut” și i-a urinat în gură.
Medicii ruși, cehi, est-germani și cubanezi au îmbolnăvit în mod deliberat prizonierii; Apoi i-au folosit ca „cobai”. Predicatorul evanghelic Gerardo Gonzales Alvarez a fost împușcat. Ultimele sale cuvinte au fost: „Părinte, iartă-i; pentru că nu știu ce fac.” Enrique Correa a încercat să-l ajute pe predicatorul rănit de moarte și a fost el însuși lovit de nouă gloanțe; dar a supraviețuit.
Sute de prizonieri încă lâncevesc în celule subterane, unde nicio rază de soare nu ajunge la ei. De asemenea, au fost împușcați Gonzalez, Reloba și Rodolfo Alonso. Alonso avea 21 de ani.”
Personalități creștine din Europa de Vest au vizitat Cuba când au avut loc aceste atrocități. S-au întors în țările lor și au raportat că nu sunt creștini în închisorile cubaneze. Nu auziseră țipetele celor torturați. Când am publicat aceste fapte, unul dintre liderii creștini m-a atacat și m-a acuzat că am inventat totul. Acum eroul creștin Valladares confirmă fiecare cuvânt pe care l-am spus. Comunismul este un monstru și oricine îl descrie în termeni mai blânzi îi înșală pe alții sau a fost înșelat ei înșiși.
Un raport de idee despre Afganistan (1983) de Rudolf Pfisterer
La mai bine de trei ani de la invazia lor în Afganistan, trupele de ocupație sovietice recurg la mijloace din ce în ce mai crude pentru a ține țara sub control. Motiv: Activitatea grupurilor de rezistență islamică – populația este în proporție de 99 la sută musulmană – este neîntreruptă, iar armata afgană devine din ce în ce mai slabă. Potrivit unui general care a fugit în Pakistan, a pierdut peste 65.000 de soldați. Mulți dintre ei au dezertat în grupurile de rezistență. În prezent, probabil că există doar aproximativ 15.000 de bărbați încă sub arme în forțele armate afgane.
Cu cât regimul afiliat Moscovei din capitala Kabul își dezvăluie mai mult slăbiciunea, cu atât măsurile teroriste ale ocupanților sovietici devin mai intense. În consecință, populația civilă suferă. Abia recent au apărut mici dispozitive explozive în toată țara: vopsite viu precum jucării, ceasuri și stilouri. Actorul american Kirk Douglas, care vizitează o tabără de refugiați de la granița Afganistan-Pakistan, a fost îngrozit: copiii cărora le fuseseră rupte picioarele tocmai învățau să meargă pe cioturi. Sovieticii au bombardat orașe întregi cu napalm și fosfor, iar moscheile și spitalele nu au fost cruțate. Închisorile speciale în care sunt torturați suspecți simpatizanți se umplu. Se spune că 5.200 de persoane au fost ținute într-o închisoare de lângă Kabul anul trecut. Un bărbat care a fost eliberat și-a rezumat impresiile într-o singură propoziție: „Totul acolo este groaznic”.
Un student la medicină a raportat metode brutale de interogatoriu. După ce Maw a găsit un pliant de rezistență în apartamentul ei, a fost supusă unui „tratament” intens de către șase ofițeri la sediul poliției: a trebuit să stea în picioare timp de paisprezece zile și nopți, a fost torturată cu șocuri electrice și amenințată în mod repetat cu viol. Pentru a o intimida, a fost condusă prin camere de groază unde trebuia să privească părți ale corpului uman – brațe și degete. A fost forțată să asista la emascularea unui prizonier. Muribundul i-a șoptit: „Sora mea, nu mărturisi niciodată, păstrează-te în siguranță.” În această închisoare mai erau patruzeci de femei. Una dintre ele aproape că și-a pierdut mințile pentru că a fost bătută în mod repetat cu un braț tăiat de om. – Nu e de mirare că fluxul de refugiați către Pakistan continuă.
Nicio revoluție fără baie de sânge
Acesta este un cuvânt de la Lenin care ar trebui să fie susținut de statistici îngrozitoare. Revista franceză „Figaro” din noiembrie 1978 a publicat un reportaj despre sacrificiile de sânge cu care comuniștii au plătit și continuă să finanțeze revoluția lor mondială. Cât a costat comunismul în termeni de viață umană de la Revoluția Rusă din 1917? „Statisticile Figaro” spun următoarele:
- Sacrificiile umane ale comunismului în URSS între 1917-1959 66.700.000
- Sacrificiile umane în URSS din 1959 până în 1978 (după estimări minime) 3.000.000
- Sacrificiul uman al comunismului în China 63.000.000
- Baia de sânge a lui Katyn 10.000
- Civili germani uciși în timpul expulzărilor din 1945-1946 2.923.700
- Cambodgia din aprilie 1975-aprilie 1978 2.500.000
- Represia în Berlinul de Est, Praga, Budapesta, precum și în țările baltice 500.000
- Atacurile comuniste asupra Greciei, Peninsula Malaeză, Birmania, Filipine, Coreea, Vietnam, Cuba, Africa subsahariană și America Latină 3.500.000
total: 142.133.700
Nu numai pentru că printre aceste milioane sunt nenumărați creștini, ci și pentru că comunismul fără Dumnezeu este în prezent însetat de sânge în căutarea unor noi victime, este de datoria noastră să-i avertizăm pe semenii noștri despre această ideologie.
Aceste statistici trebuie actualizate pentru că au fost adăugate câteva milioane de victime în ultimii cinci ani de la această publicație Figaro .
Există creștini induși în eroare sau prost informați care se îndoiesc de un astfel de record de groază . Dar apoi li se cere să citească în Biblie că asemenea atrocități au fost deja comise împotriva creștinilor. La scară globală, însă, atrocitățile comuniste au depășit victimele persecuției creștinilor din vechea biserică. Întrucât mulți pretinși creștini nu citesc Biblia – ca să nu mai vorbim de necredincioși – ar trebui citat cel mai frapant pasaj despre persecuția creștinilor. Evrei 11:36-38 spune: „Unii au suferit batjocuri și biciuire, cu legături și închisoare. Au fost uciși cu pietre, sparți – înjunghiați, uciși cu sabia. Mergeau în haine de oaie și piei de capră, în lipsă, în necazuri, în necazuri. De care lumea nu era vrednică și care rătăcea în mizerie în pustii, pe munți și în crăpăturile și gropile pământului.”
În fața tuturor acestor mizerie, suntem chemați să ne rugăm pentru frații și surorile noștri necăjiți. Dar noi, în Occidentul sătul, avem nevoie și mai mult de mijlocire pentru ca ochii să ne poată fi deschiși către mizeria noastră spirituală și caracterul eshatologic al prezentului.
> Doamne Iisuse, vino curând și pune capăt acestei terorii diavolești și încăpățânării și orbirii noastre. Da, vino curând, Doamne Isuse. <
Preluat din cartea OCCULT ABC, din 1984. – Cum au fost confirmate toate acestea în ultimii 25 de ani și va exista un val similar de persecuție islamică pentru biserica lui Isus? – Horst Koch, Herborn, 2009.
info@horst-koch.de
www.horst-koch.de
https://horst-koch.de/weltkommunismus-k-koch/
////////////////////////////////////////
Karl Marx and Satan (engl.)
Marx and Satan, de Richard Wurmbrand
INTRODUCTION
Cont aici
https://horst-koch.de/karl-marx/
//////////////////////////////////////////////
Hristos sau Satan (rumänisch), de Dr. Kurt E. Koch
HRISTOS SAU SATAN
OCULTISMUL ŞI EFECTELE SALE DIN PERSPECTIVA CONSILIERII SPIRITUALE
- PREZICEREA (MANTICA)
- ASTROLOGIA
- CHIROMANŢIA
III. CARTOMANŢIA
- RABDOMANŢIA SI RADIESTEZIA ( NUIAUA ŞI PENDULA )
- CRISTALOMANŢIA
- PSIHOMETRIA
VII. POZIŢIA BIBLIEI
VIII. ELIBERAREA DE SUB ÎMPOVĂRAREA OCULTĂ
- MAGIA
- MISIUNEA DE AVERTIZARE ŞI CLARIFICARE A CONSILIERII
- NOŢIUNEA DE MAGIE
III. ORIGINEA, SCOPUL ŞI DEZVOLTAREA MAGIEI
- FORMELE MAGIEI
- DOMENII DE APLICARE ALE MAGIEI
- RITUALUL MAGIC
VII. URMĂRILE MAGIEI ŞI COMBATEREA LOR
III. SPIRITISMUL
- FENOMENELE PSIHICE
- FENOMENE FIZICE
III. FENOMENE SPIRITIST-MAGICE
- FENOMENE METAPSIHICE
- FENOMENE CULTICE
- EVALUAREA FENOMENELOR SPIRITISTE
- LITERATURA OCULTĂ
- ISTORIC
- RĂSPÂNDIREA CĂRŢII.
III. CONŢINUTUL
- EXEMPLE
- PROBLEME ŞI INDICAŢII
- MINUNI DE VINDECARE DIN EPOCA CONTEMPORANĂ
- VINDECĂRI BIBLICE
- VINDECĂRaI MEDIUMNICE
1.Vindecări prin formulă magică
- ”Rugători” pentru sănătate
3.Vindecători spiritualişti
- Vindecări prin puterea gândirii
- Vindecări în transă
- Vindecătorii din Filipine
- Chirurgia în transă
- Predicatori vindecători
- Fenomene şi vindecări pseudocarismatice
- Semne şi minuni demonice
III. DEOSEBIREA DUHURILOR
- EXEMPLE DE VINDECĂRI ŞI ELIBERĂRI
- REDUTELE BEZNEI
- ”PENTRU ACEASTA S-A ARĂTAT FIUL LUI DUMNEZEU, CA SĂ NIMICEASCĂ LUCRĂRILE DIAVOLULUI”, 1 Ioan 3:8
III. BOLNAV PSIHIC INCURABIL
- NU-ŢI ADUCE AMINTE DE PĂCATELE TINEREŢII MELE
- ISUS ELIBEREAZĂ
- ELIBERAT DE SUB STĂPÂNIREA ÎNTUNERICULUI
VII. ISUS ESTE BIRUITOR
VIII. PUTERE ASUPRA FORŢEI DUŞMANULUI
- PE CINE-L FACE FIUL LUI DUMNEZEU LIBER, ESTE CU ADEVĂRAT LIBER
- VOR SCOATE DRACI ÎN NUMELE MEU
- PUTEREA SÂNGELUI LUI HRISTOS
XII. FĂRĂ PUTAERE
XIII. NUMELE LUI ISUS MAI PRESUS DE ORICE
XIV. REGINA ÎNTUNERICULUI
- HRISTOS SAU SATAN ?
PREZICEREA (MANTICA)
DIN PERSPECTIVA CONSILIERII SPIRITUALE
De mii de ani prezicerea este bastardul păgânismului, luând naştere din teamă, curiozitate şi superstiţie. În perioada actuală reprezintă o problemă cu mai multe faţete, implicând folclorul, psihologia şi teologia.
Punctul de plecare al acestei expuneri este necesitatea asistenţei spirituale din partea duhovnicului creştin. Evanghelizarea oferă necurmat surse de material în acest domeniu. Dosarul meu cu experienţe oculte a ajuns deja la peste douăzeci de mii de cazuri. Disertaţiile ştiinţifice au fost evitate în această carte. Doritorii le pot găsi în cartea mea ”Seelsorge und Okkultismus”. (Păstorire şi ocultism). Aici sunt prezentate cu precădere exemple direct de la sursă pentru a sprijini cititorul în formarea propriei opinii. Secretul confesării nu este lezat, existând aprobările pentru dezvăluiri, fără precizări de nume. Vor fi expuse următoarele aspecte ale prezicerii:
- ASTROLOGIA………………………………………………………………….
Cont aici
https://horst-koch.de/hristos-sau-satan/
///////////////////////////////////////////
Impactul darwinismului – moştenirea pătată de sânge a evoluţionismului
by Raymond Hall
Polonia era încă în spatele Cortinei de fier. Era în vara anului 1977, iar eu călătoream spre acea ţară cu colegii de facultate. Cursurile noastre universitare vorbeau despre marxism, iar noi doream să vedem ceva din implicaţiile lui în practică.
Intrând în Germania de Est, în timpul călătoriei am simţit o adevărată bucurie; nu mai trecusem ,,Zidul Berlinului” înainte. ,,Pământul nimănui” şi zidurile urâte ca de închisoare, ce separau Estul de Vestul Germaniei, erau înspăimântătoare.
Cel mai înfricoşător a fost lagărul de concentrare de la Auschwitz, din sudul Poloniei. Am văzut acolo păr uman, ochelari şi o grămadă de dinţi şi camera de gazare unde mii de victime au fost ucise fără milă. Era vară, dar păsările nu cântau. Exista moarte în aer. Un băiat polonez, care era ghidul nostru, a şoptit: ,,Bunicii mei au murit în acest lagăr. Este datoria mea să fac de cunoscut oamenilor ce s-a întâmplat.”
O întrebare fundamentală
Trei ani mai târziu, soţia mea şi cu mine am mers să vizităm o prietenă din Germania de Est, Doroteia, căreia nu i se permitea să ne viziteze şi de aceea doar corespondam. Am traversat ,,Pământul nimănui” încă o dată şi am mers lăsând în urmă Zidul Berlinului – de această dată simţindu-ne foarte vulnerabili.
Am mai fost de multe ori de atunci. La un moment dat am întrebat-o pe prietena noastră: – Crezi că se va schimba vreodată situaţia?
– Nu, a fost răspunsul scurt, dar disperarea din privirea ei resemnată era mult mai elocventă.
Cred că vă puteţi imagina, în consecinţă, lacrimile şi bucuria care s-au revărsat în noiembrie 1989, când zidul a fost distrus, zidurile au căzut şi prietenii noştri au fost eliberaţi!
Însă dincolo de acestea, rămânea o întrebare care nu avea să treacă.
Am văzut impactul îngrozitor al nazismului în viaţa unei naţiuni. Am experimentat apoi acelaşi efect brutal al unei ideologii diferite – comunismul. De ce un aşa de mare rău lăsat peste atât de mulţi oameni?
Un numitor comun
În toţi aceşti ani de când am vizitat prima oară Polonia, am căutat să înţeleg marxismul şi nazismul şi ce a determinat concepţia lor despre lume şi viaţă care a dus la acţiunile oribile la care am fost martor. Am descoperit un numitor comun.
Marxismul, după cum am învăţat, credeam că este ştiinţific. Era ancorat într-o teorie socială şi economică ce se credea că reflectă adevăratul curs al vieţii. Esenţa acestei teorii era conflictul între clasa care deţinea resursele de producţie (,,burghezul” capitalist) şi clasa muncitoare (,,proletariatul”) care nu le avea.
Răul, în concepţia despre lume şi viaţă a socialiştilor, este asuprirea clasei muncitoare de către burghezi. Fiind informaţi de către Marx cu privire la ,,adevărata istorie a vieţii”, bărbaţi şi femei pot acum să controleze acea istorie. Ei pot accelera ,,natura” în timp ce ea se îndreaptă spre ţinta unei revoluţii mondiale, care va îndepărta un aşa ,,rău” şi va produce un socialism utopic.
Am descoperit că Hitler a împărtăşit aceeaşi concepţie despre lume şi viaţă, aşa cum este ea conturată în cartea lui numită Mein Kampf (literal ,,Lupta mea”). El a crezut că oamenii, la fel ca animalele şi plantele, erau implicaţi într-o luptă constată pentru supravieţuire. Apogeul istoriei ar trebui să fie supravieţuirea rasei celei mai pure – care, credea el, era ,,rasa ariană”, reprezentată de poporul german.
Amândoi, Hitler şi Stalin, au aplicat logica lor ,,ştiinţifică”, cu o hotărâre copleşitoare, fără pic de milă. Aşa a făcut şi Mao Zedong în China, unde milioane de oameni au pierit, de asemenea, în numele unui vis marxist utopic. Şi nu numai că s-au păcălit singuri, dar au convins şi alte milioane de oameni ― ca tine şi ca mine – spunându-le că au dreptul să facă la fel.
De unde au venit aceste idei? Care era baza ,,ştiinţifică” pentru un asemenea rău?
Un punct de vedere
Concepţia lui Hitler despre istoria vieţii precum şi cea a lui Marx, Stalin şi Mao nu a fost inventată de un german, rus sau chinez. Ea a fost formulată de un englez, pe nume Charles Darwin.
Cartea lui Darwin, („Originea speciilor prin selecţie naturala sau păstrarea raselor favorizate in lupta pentru existenta”, (On the Origin of Species by Means of Natural Selection, Or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life (1859), a fost fundamentală pentru concepţia lor despre lume şi viaţă. Fiecare dintre ei a aplicat principiul ,,supravieţuirii celui mai tare” la situaţiile proprii.
Pentru Marx şi Stalin a fost lupta dintre clase; pentru Hitler a fost lupta rasială. Şi, pentru că darwinismul a subminat autoritatea Bibliei asupra originilor, însemna că, în mod logic, nu era nici o responsabilitate faţă de Dumnezeu pentru crimele în masă de care s-au folosit pentru a-şi implementa ideile. De fapt, asemenea tactici au putut fi justificate prin darwinism. Fără un standard absolut cu privire la bine şi rău, cei puternici nu sunt răspunzători în faţa nimănui. Astfel, ,,probabilul” devine ,,normă”.
Pe măsură ce gândirea evoluţionistă-darwiniană era tot mai bine primită şi asimilată de societate, pe lângă faptul că a convertit lideri ca Marx şi Hitler, a devenit un cadru ,,ştiinţific”, care să explice acţiunile lor şi să stârnească acceptarea publică spre „folosul” întregii umanităţi.
Visul înspăimântător
De-a lungul anilor, am vizitat Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria. M-am obişnuit să văd blocurile lipsite de individualitate şi neatent lucrate, care înconjoară oraşele.
Recent am vizitat România. Nu a fost o surpriză să văd acelaşi lucru în capitala ei Bucureşti – care era numită odată ,,Micul Paris.”
Gradul mare al distrugerii era şocant, nu numai în jurul Bucureştiului, dar şi în centrul său. Am ascultat o femeie româncă a cărei casă a dispărut ca să facă loc unui grandios bulevard ce duce la Casa poporului, proiect al dictatorului comunist, Nicolae Ceauşescu.
În timp ce mergeam de-a lungul străzii, îmi era greu să exprim adânca mâhnire pe care o trăiam. Vedeam efectele gândirii lui Darwin aşa cum a fost ea preluată de dictatorul sovietic Iosif Stalin şi apoi de liderul român Ceauşescu în viaţa unei alte naţiuni.
Ei au greşit
Duminică am împărtăşit aceste gânduri cu un grup de creştini din Bucureşti. Ca englez, nu am putut decât să stau înaintea lor şi să-mi exprim regretul imens pentru ceea ce unul din concetăţenii mei a împânzit într-o lume la care nu te-ai fi aşteptat.
Hitler a greşit. Stalin a greşit. Ceauşescu a greşit. Teoria lui Darwin, pe care aceşti tirani şi-au bazat acţiunile, era greşită, de asemenea. Evidenţa era înaintea ochilor mei; efectul radical al ei în vieţile tuturor celor cărora le vorbeam. Pentru ei aceasta nu era numai o teorie interesantă, ci şi o practică înfricoşătoare.
În acelaşi timp, oricum, am fost capabil să le aduc în atenţie pe Unul care a fost corect, nu numai în teorie, ci şi în practică. El a înţeles istoria adevărată a lumii şi adevărata natură a vieţii, pentru că El a creat-o. (Ioan 1:1–3)
Acea persoană este Isus Cristos, Dumnezeu întrupat. (Ioan 8:58) El a venit pe pământ ca să confirme şi să împlinească afirmaţiile pe care le-a făcut la început despre originea vieţii. Şi la aceasta El a adăugat, cu o înţelegere divină a lucrurilor, ceea ce va urma. Şi a confirmat toate acestea prin învierea din morţi.
Nu din haos
În acea duminică, am făcut referire la un pasaj din Evanghelia după Ioan, capitolul 10, unde Isus a spus: ,,Adevărat, adevărat vă spun că … hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibe viaţă, şi s-o aibă din belşug”. (Ioan 10:1,10)
Acelaşi Isus este Cuvântul (Ioan 1:1) care a vorbit în istorie chiar de la începutul ei. La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul … Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său … Dumnezeu S-a uitat la ce făcuse; şi iată că erau foarte bune … Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor”. Genesa 1:1, 27, 31, 2:1)
Noi nu venim din haos, apărând în urma ,,supravieţuirii celor mai puternici” ca să atingem un ideal utopic conceput de noi înşine. Noi venim din perfecţiune, dar am eşuat în durere şi moarte – atunci când părinţii noştri au căutat să-L excludă pe Dumnezeu; aşa cum Darwin, şi apoi Hitler, Stalin şi Ceauşescu au făcut în aceşti ani din urmă.
Fiecare dintre aceştia a greşit cu privire la trecut; dovadă este moartea şi distrugerea ideilor lor. Dar Isus a fost perfect – dovadă stă roada bună a întregii Sale vieţi.
Ei au greşit şi cu privire la viitor. Visul lor utopic nu va fi împlinit de un om, ci de Dumnezeu. Istoria ne îndreaptă spre ,,acea zi” – promisiunea cerurilor noi şi a unui pământ nou, precedate de moartea şi distrugerea celor ,,vechi”. (2 Petru 3:10)
Toţi aceia care Îl iubesc pe Isus pot să privească înainte la nunta din cer a Mielului lui Dumnezeu (Apocalipsa 19) – faţă de care toate căsătoriile şi toate relaţiile pozitive sunt doar o umbră a celor viitoare. Cerurile noi şi un pământ nou vor fi casa oamenilor care Îl iubesc pe Isus, trăind cu El pentru eternitate într-o relaţie care este bogată, deplină, şi perfectă. Şi orice lacrimă – chiar şi acelora de la Auschwitz şi Bucureşti – va fi ştearsă.
https://creation.com/darwins-impact-the-bloodstained-legacy-of-evolution-romanian
///////////////////////////////////////////
Evoluţionismul şi răul social, de Carl Wieland
Există creaţionişti care pretind că evoluţionismul dă naştere la comportamente imorale, la holocausturi? Păcatul este responsabil pentru aceste lucruri, dar, bineînţeles, nu în mod direct. Gândirea evoluţionistă, permiţând un anume gen de cultură, va duce inevitabil, printr-o formă sau alta, la o amplificare a efectelor păcatului; de exemplu, prin pierderea unor restricţii culturale, pierdere generată de un simţ comun ce aderă la o anume bază de moralitate. Dacă toţi am fi devotaţi acestui Dumnezeu biblic care a făcut (şi prin urmare deţine) toată lumea, atunci ar fi normal să vorbim de valori morale absolute, cum ar fi regulile nestrămutate ale unui Dumnezeu ce nu se schimbă niciodată.
Într-o viziune generală şi solidă a evoluţionismului, nu pot exista astfel de legi eterne şi absolute – există doar acele legi eficiente pentru societate şi individ. Şi nu există nici un fel de distincţie de rasă între oameni şi animale, sau între oameni şi iarbă sau chiar roci. Astfel, se spune că Stalin a afirmat că uciderea a câtorva milioane de oameni este la fel ca tăierea ierbii. Gândind totul la rece, această viziune se aseamană foarte bine cu cea materialistă (totul este materie, noi nu suntem decât nişte grupări mai evoluate de atomi)
Însă toate acestea nu exclud posibilitatea unui comportament moral al evoluţioniştilor sau adoptarea unui comportament imoral de către creştini. Dar pentru că imoralitatea este, în mod logic, în acord cu evoluţionismul şi incompatibilă cu creştinismul biblic, o viziune evoluţionistă oferă un teren mult mai bogat pentru expunerea unor păcate care de care mai diverse prin natura lor. Astfel, faimosul evoluţionist Stephen Jay Gould ar fi putut să scrie că, de exemplu, păcatul rasismului, crescut în importanţă datorită lucrării lui Darwin, ar fi folosit ca justificare. Darwiniştii antirasişti (printre care şi Gould) susţin cu tărie şi indignare că mulţi au folosit greşit scrierile lui Darwin. Dar în mod cert, această aşa-zisă greşeală este compatibilă cu premisele lui Darwin.
Gould, în ciuda materialismului său evoluţionist, este şi el un om creat după chipul lui Dumnezeu, cu o conştiinţă dăruită de Dumnezeu şi, în acelaşi timp, un om crescut într-o cultură fondată pe moralitatea iudeo-creştină. El ar fi condamnat acţiunile lui Hitler ca fiind imorale (el fiind evreu, probabil a simţit mai puternic alături de evrei), dar cu toate acestea, materialismul său nu putea găsi nici o motivare raţională pentru toate acestea. Hitler ar putea să răspundă: „Pe ce bază fac toate acestea? Eu fac doar ceea ce e mai bine pentru ca lupta evoluţiei dintre rasa ta şi a mea să fie în acord cu concepţiile mele despre evoluţionism.” Pe când, un creştin devotat Bibliei, care face asemenea fapte, este în mod clar incompatibil cu credinţa pe care el o pretinde.
Goering chiar a zis în timpul proceselor de la Nuremburg că naziştii nu au făcut nimic rău, dacă luăm în considerare legile după care ei trăiau şi, ca urmare, s-au aflat în proces numai pentru că au fost învinşi. Ripostând împotriva acestui fapt, procurorul Jackson a invocat „legea universală”. Dar această lege are semnificaţie numai dacă există şi un Creator, un Dătător de Legi!
Astfel, dat fiind existenţa unui mare grup de oameni ce împărtăşesc o viziune darwiniană asupra lumii, toţi vor vedea existenţa plenară a comportamentelor imorale sau a atrocităţilor. Secolul 20 al lui Stalin, Hitler, Mao şi Pol Pot a evidenţiat acest lucru cât se poate de clar. E adevărat, au existat foarte multe atrocităţi şi războaie groaznice în numele „religiei” chiar şi cu mult timp înainte. Dar mult mai mulţi oameni au fost ucişi (majoritatea chiar de către guvernele lor) în numele evoluţionismului – născător de ideologii, decât în toate aceste războaie înregistrate de istorie, fie religioase sau de altă natură.
https://creation.com/evolution-and-social-evil-romanian
////////////////////////////////////////////
Argumente filosofice pentru existența lui Dumnezeu, de Shaun Doyle
tradus de Ioana Marica (Centrul De Studii Facerea Lumii)
De ce cred că Dumnezeu există? Scepticii cer adesea ca teiștii să dovedească convingător că Dumnezeu există, înainte ca oricine dintre noi să creadă că El există. Dar doar pentru că s-ar putea să nu pot convinge un sceptic că Dumnezeu există, nu inseamnă că nu pot ști că Dumnezeu există. Dumnezeu se poate revela oamenilor în numeroase moduri, dintre care unele nu implică argumente. De exemplu, Duhul Însuși mărturiseste sufletelor creștinilor că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16). Și Dumnezeu poate, de asemenea, să-și retragă cunoștința despre Sine (Romani 1: 18-32). Nu trebuie să fiu un maestru în dezbateri pentru ca Dumnezeu să mi se dezvăluie suficient pentru a ști că există.
Dacă un argument este sănătos și solid, acesta actionează ca un semn îndreptat spre Dumnezeu.
De fapt, nu există nici o dovadă concludentă, dacă prin aceasta se înțelege un argument care impune acceptarea universală. Nici un argument nu îi poate face pe oameni să creadă concluzia lui. Oamenii nu sunt roboți logici; ei vin cu prejudecăti, experiențe și gusturi care afectează modul în care văd argumentele. De exemplu, luați în considerare contrastul dintre C.S. Lewis, un fost ateu care mai târziu a imbrătisat filosofia idealistă, și Antony Flew, un filosof evidentialist. Lewis a fost convins de existența lui Dumnezeu prin argumentul moral, care arată că Dumnezeu este idealul moral: „este mai important că Raiul să existe decât ca oricare dintre noi să ajungă la el.”1 Flew a respins argumentul moral al lui Lewis pentru existența lui Dumnezeu, deși mai târziu în viată a fost convins de deism prin argumentul designului inteligent. El a adoptat poziția „convinge-mă cu dovezi clare” (o poziție pe care niciodată nu o abandonase).
Dar dacă nu există dovezi concludente pentru existența lui Dumnezeu (în sensul arătat mai sus), ce sens mai au argumentele? Dacă un argument este sănătos și solid, acesta actionează ca un semn îndreptat spre Dumnezeu. Dar semnele transmit doar informații limitate, iar oamenii care se uită la un semn trebuie să citească corect și să răspundă semnului. O persoană care ignoră un STOP sau citește greșit un semn de limitare de viteză va acționa în consecintă. Răspunsul lor poate avea chiar și consecințe dezastruoase. Dar asta nu e vina semnului! În același mod, argumentele bune pentru Dumnezeu nu trebuie să ne spună totul despre Dumnezeu. De asemenea, nu-i putem face pe oamenii să le înțeleagă și să le răspundă în mod corespunzător. Tot ce le oferă este o expunere publică care apreciază credința în Dumnezeu ca fiind rezonabilă. Tot ce putem face este să prezentăm cât mai explicit semnele. Noi plantăm și udăm, dar numai Dumnezeu poate să crească 1 Corinteni 3: 7).
Ca atare, citind argumentele de mai jos, trebuie să se inteleagă că ele sunt oferite în spiritul celor menționate. Nu sunt dovezi concludente, ci semne care indică spre Dumnezeu, arătand cel puțin credința în El ca fiind rezonabilă, dacă nu rațional obligatorie.
Argumentul moral: Putem fi buni fără Dumnezeu?
Valorile morale și îndatoririle ne impresionează în fiecare zi. De exemplu, practic toată lumea știe că torturarea copiilor doar pentru distracție este în mod obiectiv rău, iar compasiunea pentru cei neajutorați este în mod obiectiv bună. Și recunoaștem cu usurintă pe cei care nu sunt de acord ca fiind anormali (de exemplu, sociopați). Dar de ce? Ce face lumea o lume morală? Cea mai bună explicație este Dumnezeu. Dumnezeu este standardul suprem al bunătătii și toată moralitatea este raportată la caracterul Său și răspândită prin poruncile Sale. Nimic altceva, fie evoluția, fie indivizii, sau chiar faptele morale însele, nu oferă un temei suficient pentru valorile morale, îndatoriri și responsabilitate. Putem formula acest argument astfel:
Dacă Dumnezeu nu există, nu există standarde morale.
Standardale morale există.
Prin urmare, Dumnezeu există.
Argumentul cosmologic: La început …
La început … ce? Facerea 1: 1 spune: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.”, dar de ce să credem că este adevărat? În primul rând, nimic nu apare fără o cauză, acesta este un principiu de bază al științei și al raționalitătii. Tot ceea ce vedem că a început să existe are o cauză. Dar știm, de asemenea, că universul însuși are un început. Legile termodinamicii implică acest lucru cu tărie. O regresie infinită de cauze secundare nici măcar nu poate exista pentru că se poate arăta matematic că acest lucru ar duce la absurdități! Dar asta inseamnă că universul în sine a avut o cauză. Dar care ar putea fi „cauza” universului? Universul este o realitate de spațiu, timp și materie, astfel încât cauza nu poate fi legată de aceste lucruri. În plus trebuie să fie ceva puternic pentru a provoca universul! Soluția cea mai simplă este o cauză veșnică, nematerială, neprevăzută. Dar cum să obții un efect temporal dintr-o cauză veșnică? Această cauză trebuie să fi ales liber să creeze, deci trebuie să fie o cauză personală. Deci, cea mai simplă cauză a universului este o cauză unică, puternică, personală, veșnică, imaterială, neschimbată – seamănă mult cu Dumnezeu! Putem formula argumentul astfel:
Deci, cea mai simplă cauză a universului este o cauză unică, puternică, personală, veșnică, imaterială, neschimbată – seamănă mult cu Dumnezeu!
Tot ce are un început are o cauză.
Universul a avut un început.
Prin urmare, universul a avut o cauză.
Argumentul contingentului: De ce este Ceva mai degrabă decât Nimic?
De ce există ceva mai degrabă decât nimic? La baza intrebării este un principiu: totul există cu un motiv. Ce fel de motive ar putea fi? Se pare că există doar două tipuri de bază. Un lucru ar putea fi cauzat de un alt lucru sau ar putea să existe prin natura sa.
Dar ar putea universul să fie scutit de a avea nevoie de un motiv pentru care există? Dacă da, de ce ar trebui să fie scutit? Dimensiunea nu contează. Dacă am înlocui universul cu o carte de mărimea universului, cartea tot ar avea nevoie de un motiv pentru care este acolo. Prin urmare, și universul. Și dacă exceptăm universul, nu există nici un motiv să nu excludem și alte lucruri, cum ar fi lucrurile din univers. Dar nici o persoană sănătoasă nu crede că rațele, stelele și scaunele ar putea exista fără niciun motiv. Și imaginați-vă ce s-ar întâmpla cu știința dacă am adopta acest principiu. Știință inseamnă a găsi explicații pentru lucruri. Deci, dacă unele lucruri nu au nici o explicație, cum putem ști dacă știința li se aplică și lor sau nu? Nu am putea face știință deloc! Până aici a fost ateismul prietenul științei.
Deci, de ce există universul? Este evident că nu trebuie să existe. Este făcut din lucruri care nu trebuie să existe! În schimb ar putea să existe oricâte universuri, sau niciunul. Și totuși există. Deci, dacă există un motiv pentru care universul există, care ar fi acesta? Dumnezeu l-a făcut.
Dar observați că am spus: „dacă universul are un motiv pentru care există, acest motiv este Dumnezeu”. Ateii pot răspunde: „Dar dacă ateismul este adevărat, universul nu are nici un motiv pentru care există.” Aceasta este ideea! Dacă ei spun „dacă ateismul este adevărat, nu există niciun motiv pentru care universul există”, este, de asemenea, adevărat că „dacă universul are un motiv pentru care există, ateismul este fals”. Și de ce ar fi ateismul fals dacă există un motiv pentru care universul există? Simplu: dacă există un motiv, Dumnezeu este acela.2
Dar dacă totul are un motiv pentru care există și motivul pentru care universul există este că Dumnezeu l-a făcut, atunci Dumnezeu există. Răspunsul final la motivul pentru care cauza este Ceva mai degrabă decât Nimic este Dumnezeu. Putem rezuma acest lucru după cum urmează:
Totul are un motiv pentru care există – fie prin necesitatea propriei sale naturi, fie datorită faptului că a fost cauzat de altceva.
Dacă universul are un motiv pentru care există, acesta este că Dumnezeu l-a făcut să existe.
Universul există.
Prin urmare, Dumnezeu a făcut ca universul să existe.
Așadar, Dumnezeu există.3
Argumentul de proiectare: utilitatea matematicii în știință
De ce este matematica un instrument atât de util în știință? Este ca și cum natura ar fi scrisă în limbaj matematic. Pare ca o mare întâmplare!4 Cel puțin dacă nu Îl iei în calcul pe Dumnezeu.
Dar este oare posibil ca utilitatea matematicii în știință să fie un noroc chior în afară existenței lui Dumnezeu? La urma urmei, este foarte greu să ne imaginăm o lume consistentă prin ea însăși fără să putem aplica o matematică de bază (de ex. 2 + 3 = 5). Dar nu este matematica de bază cea care face ca legătura dintre matematică și știință să pară o coincidentă. Mai degrabă, sunt idei matematice complexe precum numerele imaginare, calculul tensorial și spațiul Hilbert. Multe dintre aceste idei nu au o existență fizică (cum ar fi spațiul Hilbert). Dar ele sunt vitale pentru a descrie modul în care funcționează natura. Chiar dacă lumea fizică trebuie să fie matematică, aceasta nu explică de ce matematica complexă pe care o folosim lucrează în descrierea lumii fizice.
Ar putea structurile matematice să provoace lumea fizică? Numai dacă acestea ar putea să dea naștere lucrurilor. Dar, de ex. cifra „5” ar putea face ca mâna mea stângă să aibă 5 degete? Asta nici nu are sens! Numărul „5” descrie câte degete sunt la mâna stangă; ea nu face ca acest fapt să se întâmple. Dacă ele există măcar, obiectele matematice nu provoacă nimic.
Dar, în schimb, universul ar putea fi o structură matematică? Fizicianul Max Tegmark crede chiar acest lucru.5 Dar el ne oferă, de asemenea, un motiv puternic pentru a respinge punctul său de vedere:
„Această credință a mea care pare o nebunie … ne face părți conștiente de sine ale unui obiect matematic gigantic… În cele din urmă, el demonstrează noțiuni familiare, cum ar fi întâmplarea, complexitatea și chiar ne aduce la statutului de iluzii…”5
Convingerea lui Tegmark sună a nebunie deoarece este o nebunie. Ne obligă să privim aproape orice lucru legat de experiența umană ca o iluzie! Orice argument pentru acest lucru va avea întotdeauna premise mai puțin convingătoare decât convingerea noastră că experiențele noastre sunt reale. Mai bine să credem că universul are o structură matematică. Cel puțin asta nu inseamnă că trăim într-o matrice matematică! În esență, chiar dacă obiectele matematice sunt reale, ele nu pot explica singure de ce natura este scrisă în limbaj matematic.
Dar dacă structurile matematice nu există? În afara Lui Dumnezeu, problema este și mai rea. Utilitatea matematicii în ştiintă este ceva ce noi am descoperit. Nu am inventat-o! Natura chiar este scrisă în limbaj matematic, indiferent ce spunem noi. Dar dacă obiectele matematice nu o pot explica și nici noi nu o putem explica și nu este nici o coincidență, atunci de ce natura este scrisă în limbaj matematic? Răspunsul este o minte transcendentă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu. Putem rezuma argumentul astfel:
De ce este natura scrisă în limbaj matematic? Răspunsul este o minte transcendentă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu nu există, aplicabilitatea matematică în lumea fizică este doar o coincidență.
Aplicabilitatea matematică în lumea fizică nu este doar o coincidență.
Prin urmare, Dumnezeu există.6
Acesta este doar unul dintre diferitele argumentele de design. Unii se concentrează pe reglarea fină a universului pentru viață sau originea vieții sau originea structurilor biologice sau originea conștiintei. Consultați „Creat sau evoluat?” pentru o vedere de ansamblu. Pe creation.com, veți găsi multe exemple de proiectare în natură care indică spre Dumnezeul Bibliei.
Argumentul ontologic: Dumnezeu este unicul suprem
De când Anselm de Canterbury și-a prezentat prima dată versiunea în secolul al XI-lea, argumentele ontologice au fost sursa multor discuții și dezbateri. Ele se bazează pe două idei de bază. Prima provine de la Anselm însuși – Dumnezeu este „acela față de care nimic mai mare nu poate fi conceput”. Cu alte cuvinte, prin definiție, nimic nu poate fi egal sau mai mare decât Dumnezeu. Al doilea este că, dacă este posibil ca Dumnezeu să existe, trebuie să existe. Dumnezeu nu poate să existe, din întâmplare deoarece o parte a ceea ce inseamnă „Dumnezeu” este o ființă care există în mod necesar. Deci fie Dumnezeu trebuie să existe, fie El nu poate exista.
Deci, cum arată aceste argumente? Iată un exemplu:
„Acela față de care nu se poate concepe ceva egal sau mai mare” (adică Dumnezeu) poate să existe. (Premisă)
Să presupunem că Dumnezeu poate să nu existe. (Presupunere)
O ființă care nu poate să nu existe este mai mare decât o fiintă care poate să nu existe. (Premisă)
Dacă „Acela față de care nu se poate concepe ceva egal sau mai mare” poate să nu existe, atunci nu este „Acela față de care nu se poate concepe ceva egal sau mai mare” (din 3).
Dar această este o contradicție.
Prin urmare, „Acela faţă de care nu poate fi conceput nimic egal sau mai mare”, adică Dumnezeu, nu poate să nu existe.
Ce inseamnă toate acestea? În primul rând, presupune că Dumnezeu există. Apoi, să presupunem că Dumnezeu nu există. Dar ce inseamnă să nu concepem că există ceva mai mare sau egal decât Dumnezeu? Gândiți-vă cum pot exista lucrurile. Un lucru fie nu poate să nu existe (adică există în mod necesar), fie poate să nu existe (adică există în mod accidental). Care e mai bun? Existența necesară, nu? Aplicați acest lucru lui Dumnezeu. Dacă nu există nimic mai mare sau egal cu Dumnezeu, poate el să nu existe? În mod evident nu. De ce? Dacă ar putea, atunci Dumnezeu nu ar putea fi „acela față de care nimic mai mare sau egal să nu poată fi conceput”. Dar asta e un nonsens! Nu exista nimic mai mare sau egal cu Dumnezeu prin definiție. Prin urmare, să presupunem că Dumnezeu nu există, nu are sens (cu condiția că Dumnezeu poate să existe). Deoarece prin definiție nu există nimic mai mare sau egal cu Dumnezeu, dacă El există, trebuie să existe în cel mai mare fel posibil. Aceasta este existența necesară. Dar dacă Dumnezeu există în mod necesar, atunci El există într-adevăr.
Mulți consideră acest lucru doar un joc de cuvinte. Dar nu este. Declarația „Nu este nimic mai mare sau egal cu Dumnezeu” implică faptul că „Dumnezeu nu poate să nu mai existe”. Dar cele două afirmații nu inseamnă același lucru. Oamenii adesea cred că „Dumnezeu” este un concept coerent, fără a realiza că asta implică faptul că Dumnezeu trebuie să existe. Aceste argumente ne pot ajuta să vedem acest lucru. Concluzia este implicită în premise, dar acest lucru este valabil pentru orice argument deductiv valid.
Ateii au încercat, de asemenea să găseasca o incoerență clară în ideea lui Dumnezeu de milenii, și au eșuat.
De asemenea, criticii spun adesea că ar putea fi aduse argumente similare pentru orice așa-numită ființă necesară. Cu alte cuvinte, ei spun că dacă ceva ar putea exista în mod necesar, ea există în mod necesar. Și acesta este un mod valid de a replica. Trucul este să arate că sunt posibile alte așa-numite ființe necesare. Dar cel mult ar arăta numai că Dumnezeu nu este singura ființă necesară. Dar asta nici măcar nu este relevant pentru această versiune! Această versiune folosește măretia existenței necesare (în comparație cu existența contingentă) pentru a arăta că Dumnezeu trebuie să existe. Dacă sunt și alte lucruri care trebuie să existe, Dumnezeu tot trebuie să fie mai mare decât ele.
Criticul ar putea spune și că „cel față de care nu poate fi conceput ceva egal sau mai mare” este incoerent, ca și ideea unui „burlac căsătorit”. Aceasta este probabil cea mai bună obiecție a lotului, deoarece este cel mai ușor de imaginat. Dar observați ce îl obligă pe ateu să spună: nu doar că Dumnezeu nu există, dar chiar ideea că „Dumnezeu există” este incoerentă. Este destul de ușor să spui asta. Dar cum să justifici o astfel de revendicare? Asta nu este chiar ușor!
Și există motive să credem că Dumnezeu este posibil. De exemplu, celelalte argumente enumerate aici ne dau motive să credem că este cel puțin posibil ca Dumnezeu să existe. Ateii au încercat, de asemenea să găseasca o incoerență clară în ideea lui Dumnezeu de milenii, și au eșuat. Chiar și ideea unei ființe față de care nimic nu poate fi mai mare sau egal impune posibilitatea propriei existențe.7
Anselm credea că a găsit în argumentul ontologic o dovadă concludentă pentru existența Lui Dumnezeu. Dar nu este așa. E greu de înțeles. Și nu este imediat evident că afirmația „Dumnezeu nu există” este în mod necesar falsă. Dar poate ajuta la subminarea îndoielilor cu privire la Dumnezeu pentru cei înclinați să creadă că Dumnezeu există. Și chiar și pentru ateu, poate ajută să le arătăm costul intelectual al respingerii posibilității lui Dumnezeu.
Argumentul din minuni: învierea lui Iisus
Iisus a învățat cu un simț unic al autorității divine. El a pretins că are autoritatea de a ierta păcatele. El a spus că a-L urma pe El omul își împlinește destinul etern. El a profețit cu propria Lui autoritate („Adevărat vă spun …”). El a pretins că este Domnul Sabatului (Marcu 2:27). Titlul său favorit pentru el însuși („Fiul omului”) arăta, de asemenea, că El S-a considerat pe Sine că este moștenitorul Împărăției veșnice a lui Dumnezeu (luând acest termen din Daniel 7: 13-14)! Iisus a lăsat o impresie evidenta că, însuși, Dumnezeul lui Israel S-a întors in Sion pentru a-și stabili împărăția. Și aceasta a fost impresia pe care a lăsat-o în mod clar asupra urmașilor Lui, de ex. Iacov 2: 1, Ioan 1: 1, Romani 10: 9-13 și Marcu 6: 45-53.
Dar de ce credem asemenea pretenții extraordinare? Iisus a spus, de mai multe ori, că va fi ucis și apoi va învia din morți (de exemplu, Matei 12: 38-40, Marcu 8:31). Acesta este modul în care Iisus credea că Dumnezeu Îl va justifica. Învierea verifică pretențiile Sale, dacă sunt adevărate. Se presupune ca Iisus a fost inviat pentru a nu mai muri niciodată, ceea ce este un miracol pe care doar Cel care controleaza cosmosul, adică Dumnezeu, l-ar putea face.
Dar sunt minunile chiar posibile? Un miracol nu este altceva decât un eveniment istoric cu o cauză supranaturală. Și nu avem nici o problemă să deducem entități nevăzute, cum ar fi quark-uri sau vechi artizani, pentru a explica evidentele observabile. Miracolele sunt problematice numai dacă limităm plaja de cauze posibile la cauzele naturale înainte de a examina dovezile. Dar de ce să ne constrângem astfel, mai ales dacă o cauză supranaturală este cea mai bună explicație a probelor, sau poate chiar singura?
Deci ce dovezi există pentru învierea lui Iisus? Mai întâi, Iisus a murit. Nu poți avea o înviere dacă persoana nu a murit! Moartea lui Iisus prin crucificare este atestată mai bine decât aproape orice alt eveniment istoric din antichitate. Este peste tot în Noul Testament și în scrierile Părinților apostolici. Și este menționat de Josephus, Tacitus și Pliniu cel Tânăr, pentru a numi doar câteva surse necreștine care o menționează.
În al doilea rând, avem o tradiție bisericească pentru înviere care datează de la aproximativ trei ani după moartea lui Iisus: 1 Corinteni 15: 3-8. Aceasta mărturisește despre multiplele apariții ale lui Iisus printre indivizi și grupuri în mai multe locuri. Pavel a scris despre aceasta aproape 25 de ani după moartea lui Iisus și a spus: „v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit „. El trebuie să fi primit acest mesaj de la apostolii pe care îi menționeaza epistola în versetul 11. Și i-a întâlnit pe acești apostoli prima data cam la trei ani după convertirea lui (Galateni 1: 19-20), care a fost la aproximativ 3 ani după moartea lui Iisus .
Dumnezeu a oferit o mulțime de mărturii despre Sine, atât în creație cât și în lucrarea Sa de mântuire, pentru a arăta cum credința în Dumnezeu este rezonabilă.
În al treilea rând, mormântul lui Isus era gol. Toate Evangheliile (în mod explicit) și 1 Corinteni 15 (implicit) mărturisesc acest lucru. Chiar și dușmanii bisericii presupun acest lucru în explicația lor alternativă, că ucenicii au furat trupul lui Iisus (Matei 28: 11-15). Chiar dacă Matei a pus cuvinte în gurile dușmanilor săi, nu are sens să-i pună sa recunoască un mormânt gol dacă mormântul nu era de fapt gol.
În al patrulea rând, primii martori oculari ai mormântului gol și ai învierii erau femei, iar Biserica nu a ascuns acest lucru. Mărturiile femeilor nu valorau nimic în secolul I, așa că primii creștini aveau toate motivele să înlature acest detaliu. Este ți mai puțin logic să începi o minciună „plauzibilă” cu femeile ca martori principali! Așadar, nu are sens să considerăm descierile învierii din Evanghelii drept legende, deoarece toate încep cu martori femei.
În al cincilea rând, ucenicii au crezut cu adevărat că Iisus le-a apărut ca inviat din morți. Ei nu se așteptau; conducătorul lor era mort. Un Mesia crucificat era o contradicție în termeni. Și nu era nimic în tradiția evreiască care să sugereze că un om s-ar ridica din morți nemuritor în mijlocul istoriei. Și dacă revendicarea era o minciună, apostolii trebuiau să o știe. Și totuși, cei mai mulți au suferit pentru acest fapt, și mulți chiar au murit pentru El. De ce ar muri atâția ucenici pentru o minciună inventata de ei?
În cele din urmă, Pavel și Iacob, fratele lui Iisus au crezut, în ciuda faptului că erau sceptici înainte de a li se arăta Iisus. Frații lui Iisus nu credeau în El înainte de moartea sa (Ioan 7: 5), dar Iacov a devenit lider în Biserica din Ierusalim și a fost în cele din urmă martirizat pentru credința creștină pentru că „El I s-a aratat lui Iacov” (1 Corinteni 15,7 ). Pavel a încercat să distrugă biserica, dar după ce a avut ceea ce el a considerat că a fost o întâlnire cu Iisus înviat, a devenit cel mai mare misionar al său și, de asemenea, a ajuns martirizat. De ce scepticii ar minți pentru biserică, ca să nu mai vorbim de a muri pentru mesajul său central?
Nu se pot explica toate aceste fapte, precum nici afirmația lui Iisus că este Dumnezeu întrupat, altfel decât prin faptul ca Dumnezeu L-a ridicat pe Iisus din morți. Iar aceasta ar însemna că Dumnezeu care l-a înviat pe Iisus din morți există.
Putem rezuma acest argument după cum urmează:
Există mai multe argumente solide despre soarta lui Iisus: moartea Sa prin răstignire, mormântul gol, aparițiile Sale după moarte și credința autentică a ucenicilor în învierea Lui.
Aceste fapte sunt cel mai bine explicate prin teza „Dumnezeu l-a înviat pe Iisus din morți”.
Dacă Dumnezeu L-a înviat pe Iisus din morți, atunci Dumnezeul revelat de Iisus, există.
Așadar, Dumnezeul revelat de Iisus există.8
Mai multe argumente pentru Dumnezeu!
Acestea sunt doar câteva exemple de argumente pentru Dumnezeu. S-ar putea aduce si altele. Dumnezeu a oferit o mulțime de mărturii despre Sine, atât în creație cât și în lucrarea Sa de mântuire, pentru a arăta cum credința în Dumnezeu este rezonabilă. Aceste argumente ne pot ajuta să vedem cum S-a revelat Dumnezeu. Dar nici un numar de argumente nu poate face pe oameni să creadă; Dumnezeu trebuie să lucreze în inimilor oamenilor. Iar Dumnezeu nu este interesat doar ca oamenii să creadă că El există. Dacă ar fi fost, ar fi putut să o facă și mai clar decât este deja! Dar El vrea ca noi să avem încredere în El și să-L iubim prin Fiul Său. Iar dovezile pe care le-a oferit Dumnezeu sunt într-adevăr suficiente pentru asta.
Rerferințe și note
Lewis, C.S., Surprised by Joy, Harper Collins, London, p. 245, 2002. Înapoi la text.
Dar există un motiv pentru care există Dumnezeu? Da, există: Dumnezeu este în mod necesar necesar – prin însăși natura Sa, El nu poate să nu mai existe. Înapoi la text.
Forma acestui argument vine de la Craig, W.L., On Guard, David, C. Cook, Colorado Springs, CO, p. 54, 2010. Vezi deasemenea și Kumar, S. and Sarfati, J., Christianity For Skeptics, Creation Book Publishers, Atlanta, GA, pp. 17–19, 2012. Înapoi la text.
Wigner, E., The unreasonable effectiveness of mathematics in the natural sciences, in: Communications in Pure and Applied Mathematics 13(1), John Wiley & Sons, New York, 1960; www.dartmouth.edu/~matc/MathDrama/reading/Wigner.html. Înapoi la text.
Tegmark, M., Is the universe made of math? www.scientificamerican.com, 10 January 2014. scientificamerican.com/article/is-the-universe-made-of-math-excerpt. Înapoi la text.
Pentru formularea și apărarea originală a acestui argument, see Craig, W.L., God and the ‘unreasonable effectiveness of mathematics’, Christian Research Journal 36:31–35, 2013. Înapoi la text.
Vezi Maydole, R.E., Argumentul ontologic; în: Craig, W.L. (Ed.), The Blackwell Companion to Natural Theology, Kindle Locations 15314-15325, John Wiley & Sons Ltd, Chichester, Marea Britanie, 2009 (ediția Kindle). O expunere utilă a argumentului lui Maydole despre perfecțiunea modală poate fi găsită aici: Miller, C., Robert Maydole’s modal perfection argument, calumsblog.com/apologetics/arguments-for-gods-existence/modal-perfection-argument, accesat la 23 iunie 2016. Aspectul crucial pentru acest punct este primul pas al argumentului lui Maydole, care susține posibilitatea unei ființe supreme (adică o ființă care nu poate fi mai mare sau egală cu). Înapoi la text.
Acest rezumat a fost adaptat de la Craig, W.L., Does God exist? reasonablefaith.org, accessed 23 June 2016.
View All
https://creation.com/argumente-filosofice-existenta-dumnezeu
//////////////////////////////////////////////
Adam, Eva si Noe vs. genetica moderna, de Dr. Robert W. Carter
tradus de dovezi in favoarea lui dumnezeu
Harta evolutiva a migratiilor lumii este izbitor de apropiata de istorisirea Bibliei a unei singure dispersari a oamenilor de la Babel. Teoria evolutionista “in afara Africii” ne spune ca a existat o singura dispersare a oamenilor, avand centrul langa Estul Mijlociu si calatorind prin Estul Mijlociu cu trei linii mitocondriale diferite, cu oameni care calatoreau grupuri mici prin teritorii care inainte nu fusesera locuite, si toate acestea s-au intamplat in trecutul recent. Toate ideile din acea lista sunt lucruri prezise clar de istorisirea Turnului Babel din Biblie. (Photo www.mitomap.org).
E o surpriza pentru majoritatea oamenilor sa auda ca exista dovezi multiple ca rasa umana s-a tras din doi oameni doar cu cateva mii de ani in urma (Adam si Eva), ca a fost o serioasa prabusire (ingustare) a populatiei in trecutul recent (in vremea Potopului), ca a existat o singura dispersare a oamenilor in lume dupa aceea (Turnul Babel).1 Ii surprinde si mai mult sa afle ca mare parte dintre aceste dovezi vin de la oamenii de stiinta evolutionisti. De fapt, o marturie a istoriei biblice a fost adusa de genetica moderna. Este evidenta pentru oricine daca stie unde sa caute!
Pentru scopurile noastre, cele mai importante locuri unde trebuie sa cautam sunt in cromozomul Y (care se gaseste la barbat si este transmis din tata in fiu) si in ADN-ul mitochondrial (un inel mic de ADN pe care il mostenim doar de la mamele noastre; barbatii nu il transmit copiilor lor). Aceste doua bucati de ADN inregistreaza niste lucruri uimitoare despre trecutul nostru.
In ultimele decenii, o cantitate uriasa de informatii s-a adunat, cantitate care ne permite sa raspundem la intrebari pe care nu am fi putut nici macar sa le luam in considerare inainte. Instrumentele geneticii moderne ne permit sa raspundem in mod précis la intrebari referitoare la istorie, deoarece genele nostre poarta o inregistrare care ne spune de unde am venit si cum am ajuns unde suntem. Instrumentele care sunt la dispozitia noastra sunt puternice.
Creatia si Genetica
Sunt doua pasaje concise in relatarea Creatiei pe care le putem folosi pentru a trage niste concluzii referitoare la istoria genetica a umanitatii. Va rugam sa retineti ca nu putem folosi aceste pasaje pentru animale (pentru ca nu stim cate din fiecare fel au fost create initial) sau pentru vreo specie de innotatoare. (“de care misuna apele”—Gen 1:21) Acesete afirmatii se pot aplica doar oamenilor:
“Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” (Gen 2:7)
“Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coast ape care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.” (Gen 2:21–22)
Aceste afirmatii simple au implicatii profunde. Ele limiteaza cantitatea de diversitate pe care ar trebui sa o gasim la oamenii care traiesc astazi. Biblia spune clar ca rasa umana a pornit doar de la doi oameni. Dar cat de diferiti erau acesti doi oameni? Exista o posibilitate contrarianta ca Eva sa fi fost o clona a lui Adam. Stiinta clonarii inseamna prelevarea de ADN de la un organism si folosirea lui pentru a face o copie aproape perfecta a originalului. Aici, Dumnezeu ia o bucata de carne, cu cellule, organe si cel mai important ADN-ul lui Adam si o foloseste pentru crearea unei femei. Bineinteles, ea nu putea fi o clona perfecta pentru ca era femeie! Dar daca Dumnezeu a avut un genom si l-a folosit pentru a o crea pe Eva? Tot ce ar fi avut de facut era sa lase la o parte cromozomul Y al lui Adam, sa dubleze cromozomul lui X si iata femeia instant!
Nu stim daca Eva era din punct de vedere genetic identica cu Adam. Singurul motiv pentru care aduc asta in discutie este faptul ca noi avem doua posibilitati in modelul biblic de istorie genetica a umanitatii: un genom original sau doi. Fiecare dintre rezultate este totusi foarte diferit de majoritatea modelelor populare evolutioniste,2 dar noi trebuie sa discutam gama de posibilitati pe care ni le permite Biblia.
Genomul tau este ca o enciclopedie ( literal vorbind). Si, ca orice enciclopedie, genomul se imparte in volume, numite cromozomi, dar tu ai doua copii ale fiecarui volum ( cu exceptia cromozomilor X si Y, femeile au doi de X dar barbatii au un X si un Y). Imaginati-va ca faceti o comparatie intre doua copii ale aceluiasi volum puse una langa alta si gasiti un cuvant intr-o anumita propozitie ortografiat diferit in fiecare volum (poate ‘’color’’ vs. ‘’colour’’). Se poate vedea ca daca Eva a fost o clona a lui Adam ar fi existat doua posibile variante in genom? Daca Eva nu a fost o clona, totusi ar fi fost patru posibilitati in genom (pentru ca fiecare din cromozomii originali vin in patru copii) Aceasta totusi permite destul de multa diversitate pana la urma dar restrictioneaza variatia la 2, 3 sau 4 citiri originale.
Vine asta in intampinarea dovezilor? Absolut! Majoritatea locurilor variabile in genom vin in doua versiuni si aceste doua versiuni sunt imprastiate in lume. Exista niste locuri cu un grad mare de variabilitate care par sa contrazica asta dar majoritatea sunt datorate mutatiilor care au aparut la diferite subpopulatii dupa Babel.
Exista totusi indicatii ca Eva nu poate sa fi fost o clona. Grupa de sange ABO este exemplul de manual al unei gene cu mai mult de doua versiuni.3 Exista trei versiuni principale ale genei grupei de sange ( A, B si O) Oricum, multi dar nu toti oamenii cu grupa O au ceva ce seamana foarte mult cu un mutant A ( mutatia impiedica producerea trasaturii A in celulele externe) deci iata o gena cu mai mult de doua versiuni, dar una dintre principalele versiuni este clar o mutatie. Aceasta este valabil pentru multe alte gene desi acestea sunt de obicei exceptii. Punctul important de retinut este ca in esenta toata variatia genetica la oamenii de astazi a putut incapea in doi oameni, daca nu luam in considerare mutatiile care au aparut dupa dispersarea noastra pe glob. Asta este o surpriza pentru multi.
Potopul si genetica
Ca si povestea Creatiei sunt doar cateva versete in Potop care ne ajuta cu modelul nostru. Dar cum am vazut mai devreme , aceste versete sunt profunde. La aproximativ 10 generatii dupa Creatie, o serioasa si scurta prabusire a populatiei a aparut. Dintr-un numar nestiut de oameni, intreaga populatie a lumii a fost redusa la doar opt suflete cu doar trei cupluri care se puteau inmulti.
“Si Noe a intrat în corabie cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului.” Geneza 7:7
“Fiii lui Noe, care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet … Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul.” Geneza 9:18–19
Putem face multe deductii importante pornind de la aceste afirmatii. De exemplu, pe baza Genezei 7 si 9, cati cromozomi Y erau pe Arca? Raspunsul este: unul. Da, erau patru barbati, dar Noe a dat cromozomul lui Y fiecarui fiu al sau. Daca nu a existat o mutatie (ceea ce este foarte posibil), fiecare dintre fii a dus mai departe acelasi cromozom Y. Nu stim in ce masura mutatia a aparut inainte de potop. In timpul perioadelor lungi de viata ale patriarhilor antideluvieni, este rezonabil sa presupunem ca s-au produs mutatii intr-o mica masura. Dar toata Creatia, inclusiv genomul uman, fusese blestemat, astfel incat s-ar putea sa nu fie foarte intelept sa tragem concluzia ca nu a avut loc nici un fel de mutatie inainte de Potop. Masura in care s-a produs mutatia ar putea fi o chestiune in discutie, totusi, deoarece daca ea a aparut, Potopul ar fi trebuit sa stearga orice urma a ei (orice urma in cazul cromozomului Y)
Cate linii de ADN mitocondrial erau pe Arca? Raspunsul este: trei. Da, erau patru femei dar Biblia nu spune ca sotia lui Noah a avut copii dupa Potop ( in acest caz fete). Si retineti afirmatiile din Geneza 9:19, “Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul”. Aceasta este o indicatie clara ca sotia lui Noe nu a mai contribuit cu altceva la populatia lumii. Cu nici o interdictie in ceea ce priveste casatoriile intre frati, totusi,4 una sau mai multe dintre nurori ar fi putut fi fiicele ei, dar asta nu schimba faptul ca , la o prima vedere, ne asteptam la un maxim de trei linii mitocondriale in populatia actuala a lumii. Exista o sansa ca acestea sa fie mai putine, daca a existat mutatie intr-o mica masura inainte de Potop sau daca cateva dintre nurori aveau legaturi de rudenie apropiate. Cel mult, nu asteptam mai mult de patru.
Cate linii de cromozomi X erau pe Arca? Asta depinde. Daca ii numeri pe toti obtii opt. Daca din intamplare sotia lui Noe a transmis mai departe acelasi cromozom X fiecaruia dintre cei trei fii ( probabilitate de 25%), atunci au fost sapte. Daca Noe a avut o fiica dupa Potop ( nu este de asteptat dar este posibil), ar putea fi noua linii de cromozomi X. In oricare dintre cazuri , este vorba despre o cantitate considerabila de material genetic. Si cum cromozomii X se recombina (la femei), ne uitam in mod potential la o cantitate uriasa de diversitate genetica in cromozomii X ai lumii.
Vine asta in intampinarea dovezilor? Absolut! Se dovedeste ca cromozomii Y sunt similari in intraga lume. Conform spuselor evolutionistilor, nici un cromozom Y “strabun” (ex. cu mutatii considerabile sau diferit in mare masura) nu a fost gasit.5 Acesta serveste ca un mic puzzle evolutionistilor, si ei trebuie sa recurga la cautarea unei “exceptii reproductive” intre barbati mai de graba decat femei, grade mari de “ conversie a genelor” in cromozomul Y , sau poate “maturare selectiva” care a sters toate celelalte linii masculine.6 Pentru modelul biblic este o corelatie frumoasa si o putem lua asa cum este.
Dovezile din ADN-ul mitocondrial se potrivesc cu modelul nostru la fel de clar ca si datele cromozomului Y. Dupa cum reiese, sunt trei linii de ADN mitocondrial principale gasite in intreaga lume. Evolutionistii au numit aceste linii “M”, “N”, si “R”, asa ca ne vom referi la ei folosind aceleasi nume. Ei nu spun ca acestea provin de pe Arca. Ei pretind ca au derivat din linii mai vechi gasite in Africa, dar aceasta pe baza unei suite de presupuneri ( am discutat despre acestea in amanunt intr-un articol recent in “Jurnalul Creatiei7”). Se dovedeste de asemenea ca M, N si R difera doar prin cateva mutatii. Asta ne da noua indicatii despre cantitatea de mutatii care s-a produs in generatii inaintea Potopului.
Sa presupunem ca au existat zece generatii de femei de la Eva la doamnele de pe Arca. M si N sunt separate de aproximativ opt mutatii (o mica fractiune a 16.500 de litere in genomul mitochondrial). R difera de N doar printr-o mutatie. Aceasta indica incarcatura de mutatie care a aparut inainte de Potop. Pornind de la presupunerea ca mutatiile apar in egala masura in toate liniile, aproximativ patru mutatii separa pe fiecare, pe M si N de Eva ( poate patru mutatii in fiecare linie in zece generatii). Dar ce putem spune despre R? Este foarte asemanator cu N. Au fost N si R surori, sau poate mult mai strans inrudite una cu alta decat erau cu M? Nu vom sti niciodata dar cu siguranta este fascinant sa ne gandim la asta.
Inca o dovada isi face aparitia in cantitatea de diversitate genetica care a fost gasita la oamenii din intreaga lume. In esenta s-a gasit mult mai putin decat majoritatea (evolutionisti!) a prezis. Lipsa generala de diversitate intre oameni este motivul pentru care modelul “In afara Africii” a facut ca umanitatea sa treaca printr-o micsorare dezastruoasa aproape de disparitie a populatiei cu doar aproximativ 10.000 (si poate doar 10008) de supravietuitori. Oricum motivul acestei lipse de diversitate este dublu. In primul rand, rasa umana a pornit de la doi oameni, In al doilea rand rasa umana nu este atat de batrana si nu a acumulat multe mutatii in ciuda ratei mari a mutatiei. In al treilea rand chiar a existat un eveniment de micsorare, Potopul lui Noe!
Turnul Babel si genetica
Turnul Babel a fost povestea de seara preferata a multorgeneratii. Dar este ea mai mult decat un basm? ste posibil sa existe dovezi care sa sustina aceasta poveste despre rebeliune si judecata? Ca si istorisirile despre Creatie si Potop sunt doar cateva versete care se aplica modelului nostrum de genetica. Dar ca si celelalte aceste versete sunt profunde in aceeasi masura in care sunt simple.
“Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte” Gen 11:1
“Si au mai zis:”Haidem! Sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul, sis a ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului” Gen 11:4
Se pare ca ei aveau o cultura omogena, dar ce fac oamenii in aceasta situatie? Te-ai astepta ca ei sa se amestece dupa bunul plac? Erau limba si barierele culturale cele care i-au fi putut impiedica pe fii lui Sem sa se casatoreasca cu fiicele lui Iafet? S-ar fi casatorit fiicele lui Ham de buna voie cu fii unuia dintre cei trei barbati? Observati in Gen 11:4 ca ei stiau despre posibilitatea de a se imprastia si de a se separa unul de altul si in mod intentionat au actionat invers! Oricum, asta a fost impotriva comenzii exprese a lui Dumnezeu care, le ordonase sa se imprastie (sa populeze pamantul). Astfel, El a luat problema in Propriile maini.
Haidem” Sa ne pogoram sis a le incurcam acolo limba ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata suprafata pamantului: asa ca au incetat sa zideasca cetatea.” Gen 11:7–8
Sunt implicatii insemnate care pornesc de la povestea Turnului Babel. In primul rand explica uimitoarea legatura culturala a oamenilor vechi – cum ar fi constructia piramidelor, legende comune despre potop si genealogii stabune, ne crestine care leaga oamenii de figurile biblice ( ex. multe dintre casele regale pagane ale Europei de Nord duc inapoi la Iafet, fiul lui Noe.9)
Cresterea dramatica a populatiei lumii in ultimele decenii este un fapt bine cunoscut. Din perspective biblica, populatia actuala se potriveste cu usurinta in modelul standard de crestere a populatiei folosind parametric foarte conservatori.10 De fapt incepand cu 6 oameni si dubland populatia la fiecare 150 de ani reiese mai mult decat populatia din acest moment ( o rata de crestere de mai putin de 0,5% pe an). Populatia ar fi crescut repede data fiind masura in care populatia de dupa Potop a restabilit agricultura, cresterea animalelor, industria si civilizatia. Deci trebuie sa ne punem intrebarea: “De ce sunt atat de putini oameni in lume azi?” Raspunsul este ca lumea este tanara si inca nu suntem aici de mii de ani.
Cand a parut dispersarea? Cel mai bun indiciu al nostru legat de eveniment vine din Gen 10:25. Referindu-se la un descendent de a cincea generatie a lui Shem, un barbat numit Peleg, citatul spune “ pe vremea lui s-a impartit pamantul”. La ce se refera asta? Multa lume crede ca asta se refera la o diviziune a suprafetei pamantului (placile tectonice). Asta ar putea fi adevarat dar ar presupune o cantitate mare de activitate geologica dupa Potop, si asta se presupune ca ar fi aparut intr-un timp istoric ale caror evenimente nu au fost inregistrate. Interpretarea pe care o sustin este ca acest pasaj se refera la diviziunea oamenilor la Babel. Doar cateva versete dupa referirea la Peleg, sectiunea este rezumata cu alta referinta la diviziunea de la Babel. Aceasta se potriveste atat cu contextul cat si cu stiinta. In context, Peleg a fost asociat cu Babel.
Cat de mare era populatia la momentul acela? Ne-am astepta la o crestere rapida a populatiei, dar nu putem sti sigur. Sunt 16 fii numiti care li s-au nascut celor trei frati Shem, Ham si Iafet. Daca presupunem ca tot atatea fete, Noe a avut 30 de copii. La rata de crestere ar fi fost aproximativ 150 de copii in generatia lui Salah, aproximativ 750 in a lui Eber si aproximativ 3750 in generatia lui Peleg. Bineinteles aceste generatii se suprapun in parte asa ca sa zicem ca erau intre 1000 si 10000 de oameni in viata in vremea lui Babel. Asta se potriveste foarte bine cu datele disponibile. Este o rata mare de crestere dar razboaiele si bolile au facut totusi victimele lor.
Mai este un verset in aceasta sectiune pe care trebuie sa il discutam :
“Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit eamurile cares-au raspandit pe pamant dupa potop” Gen 10:32
La Babel nu s-au separat generatiile dupa limba. Dumnezeul a folosit limba ca sa le separe in functie de genealogia paterna! Aceasta are o insemnatate monumentala si este cheia intelegerii istoriei geneticii umane.
Vedeti implicatiile acestui simplu verset? La Babel Dumnezeu nu a separate natiunile in functie de limba, El a folosit limba ca sa le separe in functie de genealogia paterna! Aceasta are o insemnatate monumentala si este cheia intelegerii istoriei geneticii umane. Sortarea dupa tata duce la linii cromozomiale specifice in diferite locatii geografice. Din moment ce barbati si femei din aceeasi familie s-au amestecat dupa bunul plac inainte de asta, aceasta a dus de asemenea la un amestec de linii mitocondriale. Este ca si cum Dumnezeu ar fi pus toti oamenii pe o foaie gigantica si ar fi apasat pe un buton “ Sorteaza dupa tata”. Si a apoi a luat acea lista si a folosit-o pentru a divide si separa natiunile.
Am vazut deja ca cromozomii Y au putina variatie intre ei. Acum adaugam faptul ca aceasta mica variatie este aproape intotdeauna specifica zonei geografice. Asta inseamna ca dupa ce au fost separate natiunile in functie de cromozomul Y, au aparut mutatii in diverse linii. Deoarece liniile au fost trimise in anumite zone geografice, mutatiile sunt specifice zonei geografice. Actuala distributie a liniilor cromozomilor Y este o confirmare uimitoare a modelului biblic.
ADN-ul mitochondrial (mtADN) aduce o alta confirmare. Am aflat deja ca sunt trei linii principale de mtADN. Adaugam acum faptul ca aceste trei linii sunt mai mult sau mai putin aleatoriu distribuite in lume. De asemenea, variatele mutatii in fiecare din cele trei familii principale de mtADN sunt si ele specifice zonei geografice.11 Cu alte cuvinte cum acestea trei amestecate cu linii mitocondriale au fost duse mai departe cu dispersarea cromozomului Y, fiecare linie din fiecare zona a inceput sa adune noi mutatii, exact cum am prezis.
Dupa Potop
Ultima referinta semnificativa ramasa din Biblie care ne va ajuta sa ne construim modelul nostru de istorie genetica a umanitatii se numeste Tabla Natiunilor. Se gaseste in Geneza capitolele 9 si 10. Tabla Natiunilor este o inregistrare a triburilor post Babel, din cine au descins ele si unde s-au dus. Daca Biblia este o sursa istorica exacta unii s-ar putea astepta sa poata gasi o cantitate semnificativa de dovezi pentru Tabla Natiunilor in datele genetice. Adevarul nu este atat de simplu, oricum si este important sa retinem cateva lucruri. In primul rand, povestirea a fost scrisa de cineva din Estul Mijlociu si dintr-o perspectiva a Estului Mijlociu. Este incompleta deoarece sunt sectiuni uriase ale lumii despre care nu se discuta (Africa sub Sahariana, Europa de Nord, majoritatea Asiei, Australia, Americile si Oceania). Reflecta de asemenea un instantaneu in timp. A fost scrisa dupa ce dispersarea a inceput, dar nu neaparat inainte ca aceasta sa se termine. Intr-adevar multe s-au schimbat in anii care au urmat. Grupuri de oameni au migrat, culturi au disparut, limbi s-au schimbat, culturi separate s-au unit etc. Istoria umanitatii e plina de reflux si flux in functie de cum s-au amestecat sau s-au luptat oamenii, cum au rezistat invaziilor sau au fost cuceriti. Istoria omenirii de la Babel este foarte complicata. Genetica moderna poate raspunde unor intrebari importante dar raspunsurile referitoare la mici detalii s-ar putea sa ne evite pentru totdeauna.
Acesta este un subiect important pentru modelul creatiei. Lumea nu priveste Biblia intr-o lumina favorabila. De fapt o discrediteaza, deseori cu o ostilitate evidenta. Atacurile sunt de multe ori bazate pe pretentia ca Biblia nu este credibila pe baze istorice, si daca istoria Bibliei nu este exacta ce sa mai spunem despre teologie? Ganditi-va la ce i-a spus Isus lui Nicodim in Ioan 3:12 “Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti?” Multi oameni de azi nu vad istoria in Biblie: prin urmare implicatiile spirituale sunt nesemnificative pentru ei. Ce s-ar intampla cu evanghelismul daca istoria Bibliei se dovedeste a fi adevarata pana la urma?
Referinte si note
See Nelson, J.W., Genetics and Biblical demographic events, Journal of Creation [formerly TJ] 17(1):21–23, 2003; https://creation.com/genetics-and-biblical-demographic-events Enter
The most common version of the Out of Africa Theory has people living in Africa (as Homo erectus) for about a million years. Several tens of thousands of years ago (the data varies from author to author), a sudden bottleneck event reduced the population to 10,000 people or less. Modern humans came out of this bottleneck, our population grew and diversified a little, and then we left Africa and colonized the rest of the world. Enter
Criswell D., ABO Blood and Human Origins, Acts & Facts 37(2):10, 2008; <www.icr.org/article/3647>; Sarfati, J., Blood types and their origin (Countering the Critics), Journal of Creation (then called CEN Technical Journal) 11(1):31–32, 1997. Enter
Prohibitions against marrying close relatives were first given in Lev. 18 and 20, about 2,500 years after Creation. Indeed, Abraham, Isaac and Jacob each married close relatives from their own family. Enter
Jobling, M.A., Tyler-Smith, C., The human Y chromosome: an evolutionary marker comes of age, Nature Reviews 4:598–612, 2003. Enter
Garrigan, D. and Hammer, M.F., Reconstructing human origins in the genomic era, Nature Reviews 7:669–680, 2006. Enter
Carter, R.W., The Neutral Model of evolution and recent African origins, Journal of Creation 23(1):70–77, 2009. Enter
Harpending, H.C., et al., The genetic structure of ancient populations, Current Anthropology 34:483, 1993. Enter
A five part series on this subject was printed in the Journal of Creation (then called CEN Technical Journal) in the early 1990s. See Cooper, W.R., The early history of man: Part 1. The table of nations. CEN Tech J 4:67–92, 1990. Enter
Batten, D., Where are all the people? Creation 23(3):52–55, 2001; https://creation.com/where-are-all-the-people. You can do your own simulation in a spreadsheet program using the formula N = Noekt, where No = the starting population size (6), k = growth rate per year (experiment with different rates and see what happens), and t = time (in years). Enter
Torroni, A., et al., Harvesting the fruit of the human mtDNA tree, TRENDS in Genetics 22(6):339–345, 2006.
https://creation.com/noah-and-genetics-romanian
//////////////////////////////////////
Biblia nu este un manual de ştiinţă, nu-i aşa?
Stockxpert
Editorial
de Carl Wieland
Această obiecţie des intalnita care pune la indoiala istoria simplă din Geneza are, într-un fel, un răspuns simplu—‘Nu, nu este’. Dr. D. James Kennedy spune in mod corect despre Biblie, ‘Ea nu este un manual de stiinta. Nu este un manual de religie. Nu este deloc un manual; este o revelatie de la Dumnezeu.’1
Dar este o intrebare capcana; majoritatea din cei care o pun presupun ca raspunsul ‘nu’ la aceasta intrebare inseamna ca autoritatea Bibliei nu se extinde la aspecte legate de stiinta. Acest lucru este, bineinteles, ilogic. O carte despre livezi de meri ar putea face referire la mere care cad jos (mai degraba decat sus) in acord cu lucrurile care se stiu despre gravitate. Acest lucru poate fi considerat corect din punct de vedere stiintific, fara ca scopul cartii sa fie acela de a preda stiinta.
Unul din motivele invocate in sustinerea afirmatiei ca Geneza este ‘non-stiintifica’ este acela ca relatarea este scurta. Dar de cand concizia este egala cu inacuratetea? Asa cum spunea un prieten pastor, atunci cand ascultam declaratii despre vreme ne asteptam ca acestea sa fie bazate in totalitate pe date corecte din punct de vedere stiintific, in ciuda faptului ca sunt scurte. ‘Nu ne asteptam la explicatii stiintifice lungi cu detalii despre forta de gravitate vs. umiditatea si viteza vantului care dau nastere la ploi. Vrem doar sa stim daca va ploua in zona in care ne aflam. Cu toate acestea asteptam explicatii stiintifice detaliate de la Biblie pentru ca aceasta sa fie luata in serios.’2
Scopul principal al Bibliei priveste desigur mantuirea si nu explicatiile stiintifice. Dar, a folosi acest motiv pentru a evita învăţătura clară despre origini, din cartea de capatai Geneza, este o actiune nelegitimă din punct de vedere intelectual, dacă nu necinstita. Ce s-ar intampla daca aceasta abordare ar fi aplicata intr-un mod consistent? Biblia de asemenea nu este un manual de matematica. Dar aceasta inseamna ca daca Biblia ar insista ca 10÷2=6 ar fi o diferenta privind ‘mesajul ei privind credinta si mantuirea’?3 Sigur ca da—o diferenta enorma! Ce rost ar avea sa credem despre Biblie ca este Cuvantul Creatorului Atotputernic care nu minte niciodata, si sa iti incredintezi destinul vesnic in promisiunile ei in domeniile ‘spirituale’? Asa cum spunea Isus, ‘Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti, si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti?’ (Ioan 3.12).
Cu toate ca scopul Bibliei nu este acela de a preda istoria in sine, istoria pe care o preda ea este adevarata. Ea afirma ca Isus a fost rastignit intr-un anumit moment din istoria reala printr-o anumita persoana, Pontiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii. Ar fi ciudat sa afirmam ca nu conteaza daca aceste evenimente sunt adevarate sau nu, ‘pentru ca Biblia nu este un manual’.
Relatarea invierii din morti a lui Isus nu poate fi clasificata doar ca un adevar partial; nu poate fi doar un adevar crestin sau ‘religios’ fara ca in acelasi timp sa fie un adevar istoric (doar daca limba si-a pierdut in intregime sensul); si nu poate fi adevarat din punct de vedere istoric decat daca este devarat si din punct de vedere stiintific.
Acelasi principiu se aplica la evenimentele din Geneza—de exemplu afirmatia ca Dumnezeu a luat o coasta si a facut-o pe Eva. Asa cum explica teologul Dr. Douglas Kelly (p. 24—vezi Creation at the academy), Geneza prezinta lucrurile ca fapte reale din istorie. Deci intrebarea daca Biblia este un manual de stiinta evita adevaratele probleme, care au de-a face cu pretentia Bibliei de a fi adevarul si autoritatea suprema. Este lipsit de sens să se pretindă că autoritatea Scipturii se aplică numai ‘chestiunilor religioase’, din moment ce Evanghelia Crestina vorbeste despre lucruri reale, despre adevarata origine, istorie si destin al omului si al universului. Inlaturati pretentia sa de autoritate in domeniul stiintei si ii veti inlatura de fapt relevanta in lumea reala. Din nefericire, aceasta este exact ceea ce compromisul cu evolutionismul si ‘istoria lunga’ a facut in multe minti.
Creation magazine ii ajuta pe oameni sa reconecteze Scriptura cu realitatea. De aceea aceasta lucrare a transformat nenumarate vieti. Cu cat tii mai putin mesajul doar pentru tine cu atat vei deveni un aliat in impartasirea minunatei Vesti Bune a mantuirii.
Referinte si note
Kennedy D.J., Ce s-ar fi intamplat daca Isus nu s-ar fi nascut niciodata? Thomas Nelson, Nashville TN, USA, p. 105, 1994. Spre deosebire de Biblie, manualele se demodeaza. Înapoi
Broadwater D.A., email Ianuarie 2, 1998. Înapoi
Pentru cei care au fost indusi in eroare de afirmatie biblio-sceptica, Biblia nu pretinde ca pi (π) este exact 3; vezi Grigg, R., Spune Biblia ca pi este egal cu 3.0? Creation 17(2):24–25, 1995.
https://creation.com/but-the-bibles-not-a-science-textbook-is-it-romanian
//////////////////////////////////////
Filatorii de pânză ai lui Dumnezeu dau lecții gratuite chimiștilor
de Jonathan Sarfati
tradus de Roxana Melinte (Centrul De Studii Facerea Lumii)
În timp ce fibra Kevlar® este „medaliata de aur”1 a fibrelor artificiale datorită abilităților sale de stopare a gloanțelor, ea este surclasată în multe feluri de umilul păianjen. „Pânza de păianjen este mai puternică și mai elastică decât fibra Kevlar, iar Kevlar este cea mai puternică fibră artificială”, potrivit expertului danez în păianjeni, Fritz Vollrath.2 Firul de mătase de pe marginea rețelei, suportul principal pentru pânza de păianjen, este de o sută de ori mai puternic decât oțelul—un cablu făcut din această fibră, puțin mai gros decât un furtun de grădină, ar putea susține greutatea a două avioane Boeing 737 pline cu pasageri.3 Se poate extinde până la 40% din lungimea sa,1 în timp ce mătasea flageliformă din spiralele pânzei se poate extinde la peste 200%.3
Fabricarea fibrei Kevlar® necesită condiții dure, inclusiv fierberea acidului sulfuric și depozitarea substanțelor chimice periculoase, a căror distrugere este foarte costisitoare.1 Dar păianjenii au nevoie doar de temperaturi obișnuite și folosesc o baie de acid mult mai blândă, produsă de canale speciale.2
Păianjenii pot produce pânză la viteze diferite—de până la 10 ori mai rapid când produc pânza pentru a scăpa de un prădător—spre deosebire de cele mai multe procese chimice industriale care ar produce un „reziduu lipicios” dacă viteza ar varia atât de mult. Pânza de păianjen este chiar ecologică—păianjenii își mănâncă propriile pânze atunci când nu mai au nevoie de ele.2
Forța și elasticitatea uimitoare a pânzei de păianjen se datorează „complexității sale, ceea ce face ca fibrele sintetice să pară nefinisate.”1 Fibrele artificiale sunt de obicei simple fire de material, dar o fibră de pânză de păianjen are un nucleu înconjurat de straturi concentrice de nanofibrili (fire mici). Unele straturi conțin nanofibrili aliniați paralel cu axa, în timp ce alte straturi conțin nanofibrili înfășurați ca pe o scară în spirală. Straturile înfășurate permit ca pânza să fie întinsă, deoarece ele mai degrabă se îndreaptă decât se rup.
Nanofibrilii în sine sunt foarte complicați, conținând mici cristale de proteine constituite într-o matrice amorfă (fără formă) de lanțuri de proteine încurcate. Aceste nanocristale sunt încărcate electric, împiedicând astfel alunecarea lanțurilor și oferind rezistență, în timp ce materialul amorf este elastic și permite întinderea fibrei.
Unii cercetători au încercat să producă pânză, forțând prin niște găurele o soluție de proteine de pânză, numită spidroin, dar rezistența fibrelor astfel obținute este cam la jumătate din rezistența fibrelor produse de păianjen. Se pare că păianjenul produce complexitatea necesară pentru a face ca spidroina să treacă printr-o fază de cristal lichid, unde moleculele în formă de tijă se aliniază paralel (fabricarea fibrei Kevlar® folosește de asemenea o fază cu cristale lichide).
Unele straturi conțin nanofibrili aliniați paralel cu axa.
Christopher Viney de la Universitatea Heriot-Watt din Edinburgh crede că acest lucru le permite să curgă mai ușor, economisind astfel energie.1 Starea lichidă aliniază de asemenea moleculele de proteine astfel încât acestea să poată forma nanocristale și nanofibrili spiralați. Acest lucru pare să aibă loc în canalul lung în forma de ‚s’ al păianjenului, unde apa este presată și pompată în afară. Acest lucru aduce părțile hidrofobe (hidro-respingătoare) ale proteinelor la exterior și formează nanocristalele și permite astfel formarea fibrelor.
Păianjenii își folosesc în mod normal pânzele pentru a prinde insecte și alte tipuri de pradă. Dar unii pui de păianjeni prind polen pentru a se hrăni,4 oferind un posibil indiciu pentru o funcție pre-Cădere a păianjenului.5
[Addendum: Un articol de revizuire informativă, Fritz Vollrath și David Knight, Formarea cristalină lichidă a mătăsii păianjen, Nature 410(6828):541–548, 29 martie 2001, acoperă o serie de aspecte importante în detaliu, de expemplu rezistența înaltă, analiza stres vs. tensiune, compoziția spidroinelor, inclusiv a unor aminoacizi neesențiali, filarea pe baza cristalului lichid, tipul particular de cristal lichid numit fază nematică în care moleculele de tip tijă sunt aliniate paralel una cu cealaltă (faza utilizată în dispozitivele de afișare a imaginilor), tragerea externă convențională folosită în filarea industrială, precum și tehnologia avansată de filare internă, care până în prezent nu a fost copiată în procesele artificiale, cum putem învăța mai multe din designul păianjenului, geometria hiperbolică a canalului în formă de ‚s’, astfel încât materialul se alungește la o rată constantă, prevenind disclinările (un efect de slăbire similar cu dislocările în cristalele solide), complexitatea structurală a pânzei—chiar mai mare decât se credea anterior. Din păcate, există un omagiu obișnuit oferit evoluției, ca designer, fără a exista nici cea mai mică dovadă. Dar expertul în fibre Kevlar®, dr. Patrick Young, concură cu acest articol din revista Creation la ideea că pânza de păianjen este o dovadă a existenței unui Creator—vezi Interviu.]
Referințe și note
Fox, D., The Spinners, New Scientist 162(2183): 38–41, aprilie 1999. Vezi p. 1 pentru citatul pe care se bazează titlul nostru aici. Înapoi la text.
How spiders make their silk, Discover 19(10):34, October 1998. Înapoi la text.
Stokstad, E., Spider genes reveal flexible design, Science 287(5457):1378, February 2000 | PMID: 10722376. Înapoi la text.
Nature Australia 26(7):5, Summer 1999–2000. Înapoi la text.
Păianjenii care mănâncă polen (Pollen-eating spiders), Creation 22(3):5, 2000.
https://creation.com/filatorii-de-panza-dumnezeu
//////////////////////////////////////
De ce este păcatul atrăgător?
SHAUN DOYLE
Întrebări și răspunsuri
………………………………………
Shaun Doyle de la CMI scrie:
Mulțumesc că ai scris.
Cele două întrebări sunt destul de diferite. Întrebarea dvs. este mai restrânsă și, cred că este mai ușor să îi ofer un răspuns rezonabil.
În ceea ce privește fructul Pomului Cunoașterii în mod specific, pomul a fost așezat în Grădină ca un test de ascultare. Pentru ca testul să fie real, fructul nu ar putea fi neatractiv. Dacă ar fi neatractiv, acesta nu ar reprezenta niciun test. Într-adevăr, ar fi fost o glumă. Adam și Eva ar fi putut să ignore cu ușurință pomul.
Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a trebuit să facă fructele considerabil mai atrăgătoare decât alte fructe din grădină. Într-adevăr, aceasta poate să fi făcut testul prea greu de îndurat, deoarece rodul Pomului Cunoașterii a venit cu o promisiune cu care nu a venit niciun alt fruct: promisiunea cunoașterii binelui și răului. Aceasta ar fi o ispită în sine. Deci, un „mediu rezonabil” a fost cel mai probabil, adică fructele erau ca celelalte fructe din grădină; nu mai mult sau mai puțin atrăgătoare pentru simțuri decât celelalte.
Dar cum rămâne cu întrebarea mai generală: de ce a făcut Dumnezeu păcatul atrăgător? Nu cred că are sens să spun că Dumnezeu a făcut păcatul atractiv. Mi se pare că este pur și simplu în natura răului să fii atractiv într-o oarecare măsură. Cum? Ei bine, păcatul este o pervertire a adevărului, a binelui și a frumosului. După cum a observat incisiv C.S. Lewis:
„… răul este un parazit, nu un lucru original. Puterile care permit răului să continue sunt puteri date de bunătate. Toate lucrurile care îi permit unui om rău să fie efectiv rău sunt în sine lucruri bune – tărie de caracter, inteligență, înfățișare, existența însăși. De aceea, Dualismul, în sens strict, nu va funcționa.”[1]
Deci, un păcat va imita întotdeauna binele pe care îl pervertește într-o oarecare măsură. Dar adevărul, binele și frumosul poartă o atracție inerentă în ele. Astfel, se pare că, cu cât un păcat imită mai bine binele pe care îl pervertește, cu atât va fi în general mai atractiv.
De exemplu, luați în considerare promiscuitatea. Ce o face atractivă? Faptul că sexul este (de obicei) foarte plăcut. Da, promiscuitatea este o plăcere direcționată greșit. Dar observați cum simplul fapt că sexul este plăcut îl face atrăgător să fie făcut în moduri în care nu ar trebui?
Sau lăcomia pântecelui. De ce lăcomia pântecelui este un păcat? Este prea mult dintr-un lucru bun: mâncarea.
Sau idolatria. Închinarea este un lucru bun atunci când este îndreptată către ce este potrivit. Este rea când este îndreptată către altceva decât Dumnezeu.
Chiar și egoismul, acel miez al atâtor păcate, este în sine o preocupare excesivă pentru ceva bun: propria persoană. Ar trebui să fim îngrijorați de propriile noastre interese? Da! Filipeni 2:3-4 spune că ar trebui să ne preocupăm și de interesele altora. Nu neagă că ar trebui să ne îngrijorăm pentru ai noștri. Într-adevăr, îndemnul lui Pavel din Efeseni 5:28–29 ca soții să-și iubească soțiile ca pe propriile lor trupuri presupune să avem grijă de noi înșine. Chiar și Regula de Aur (Matei 7:12) presupune că ne pasă de noi înșine: „Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor”.
Astfel, păcatul poate fi atrăgător pentru că parazitează și imită binele. Într-adevăr, cu cât ceva este mai bun, cu atât imitarea este mai deviată. De aceea, practic vorbind, idolatria și egoismul sunt un fel de păcate „fundamentale”. În afară de Dumnezeu însuși, ce are mai multă valoare decât noi sau îngerii? Nimic. Deci, este atât de ușor să le slujim/să ne închinăm lor sau să ne slujim/să ne închinăm nouă înșine.
Dar aceasta are un fel de consecință ironică: cu cât Dumnezeu face lucrurile mai bune, cu atât păcatul poate deveni mai rău, deoarece păcatul este pervertirea și stricarea binelui. Așadar, aș sugera că păcatul este atrăgător ca un produs secundar al faptului că Dumnezeu a făcut lumea atât de bună.
Salutări calde,
Shaun Doyle
Creation Ministries International
Autor: Shaun Doyle
Sursa: Creation.com | Why is sin attractive?
Traducător: Cristian Monea
[1] Lewis, C.S., Mere Christianity, Geoffery Bles, Londra, p. 36–37, 1952.
https://facerealumii.ro/pacat-atragator/
//////////////////////////////////////
Nu dați Cezarului ce este al lui Dumnezeu
Pe parcursul existenței sale lumești, Iisus a fost ispitit de fariseii care au încercat printr-o întrebare să-L pună în dificultate: „Să dăm sau nu tribut cezarului?”. Răspunsul lui Iisus a fost: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!“. Un credincios trebuie să respecte, pe lângă regulile credinței sale și regulile statului, normele și reglementările vieții sociale. Cezarul (statul) a înțeles să abuzeze adesea de puterile sale și a încercat să-și însușeasca și ce este a lui Dumnezeu. Pentru a împiedica aceste derapaje și încălcări ale drepturilor cetățenești au fost adoptate o serie de reglementări internaționale la care și România este parte. Conform art. 4(2) și 18(2) din International Covenant on Civil and Political Rights și art. 9 al European Convention on Human Rights dreptul la libertatea de credință nu este derogabil nici măcar pe timpul stării de urgență. Libertatea de religie sau credință este un drept care are mai multe dimensiuni: individual, colectiv, instituțional, educativ etc. În România, acest drept este adesea limitat. România este listată de OSCE în grupul țărilor care au luat cele mai dure măsuri de restricționare a libertății religioase încă de la începutul pandemiei.
Trăim o perioadă grea şi urâtă. Guvernul a legiferat în această perioada tot felul de legi croite pe genunchi și a fost sancționat de Curtea Constituțională. Tot felul de comiții și comitete (strategice sau mai puțin strategice) au elaborate măsuri excesive, care au fost anulate de instanțe.
Starea de pandemie nu justifică legiferarea amatoristică, dimpotrivă. Indiferent cât de drastic și rapid vrem să impunem anumite măsuri de protecție a populației împotriva bolilor, nu avem voie să uităm sau să încălcăm Constituția și celelalte angajamente internaționale pe care ni l-am luat
Recenta decizie de a împiedica creștini din alte localități să participle la pelerinajul anual la Sfânta Parasceva la Iași este ilegală, abuzivă și stigmatizantă. Ea nu respectă nici măcar condițiile pentru izolare redactate de autorități. O adunare de persoane poate fi restricționată în funcție de riscul (potențialul) de răspândire a infecției. Ori, datele din ultimile două luni arată că focarele (clusterele) nu au avut în România punct de plecare slujbele și adunările religioase, dar găsim spitalele, așezământe de bătrâni/copii, instituții publice etc. Nu există nicio biserică sau adunare religioasă identificată. Prin urmare, este greu de înțeles ca în tot orașul Iași accesul este liber mai puțin în curtea Catedralei. Pe ce date științifice se bazează această interdicție?
S-a spus că din cauza timpului petrecut de pelerini în autocare crește riscul de infectare. Atunci de ce deplasarea cu autocarul este permisă pentru alte persoane și interzisă numai pentru pelerini? Să înțelegem că alte persoane au voie să (se) infecteze? Sau în afară de pelerini restul oamenilor au imunitate crescută. Dar la cei care se deplasează cu mașina proprie care este riscul?
S-a spus că o mulțime dezorganizată constitue un pericol pentru sănătatea publică. Este o stigmatizare și o ofensă adusă pelerinilor fără nicio dovadă. Pelerinii sunt mult mai disciplinați decât cei care au fost mobilizați la vot de guvernanți. Atunci nu a fost un pericol pentru sănătatea publică?
S-a spus că și în alte țări pelerinajele au fost interzise și se dă exemplu Arabia Saudită. Fals. Pelerinajul anual de la Mecca s-a desfășurat anul acesta, dar cu doar 10.000 de musulmani.
Ce putem face?
În primul rând, credincioșii pot ataca decizia în instanță. O asemenea acțiune privind limitarea dreptului la libera circulație și împiedicarea accesului pe baza unui criteriu discriminator (locul de reședință) este scutită de taxa de timbru. Câteva mii de astfel de acțiuni poate îi vor trezi la realitate pe cei care iau astfel de decizii. Aș fi deschis și eu o asemenea acțiune, dar din păcate (sau din fericire) am buletin de Iași.
Apoi, scrieți parlamentarilor. Găsiți adresele lor de e-mail și scrieți-le. Se apropie alegerile din 6 decembrie și vor fi mai atenți pentru că sunteți votanți.
Dacă nu luăm atitudine, atunci ne vor lua și sărbătoarea Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos.
În concluzie, nu putem să dăm Cezarului ce este a lui Dumnezeu.
P.S. Pe 14 octombrie, voi fi prezent la slujba de la Catedrala Metropolitană. Sper ca în acest an să nu mă întâlnesc cu acei „creștini” care au luat sau au susținut această decizie. Puțină decență. Deși la gradul de ipocrizie și nesimțire pe care îl au, e posibil să vină. Îi sfătuiesc să mă ocolească, să păstreze distanța socială.
https://astarastoae.wordpress.com/2020/10/09/nu-dati-cezarului-ce-este-al-lui-dumnezeu/
//////////////////////////////////////////
Magneto – Proteinele prin care se poate controla de la distanță comportamentul
Prezentăm mai jos un articol din 2016 publicat în The Guardian in care se face un rezumat al cercetărilor științifice menite să găsească o modalitate de a influența / controla creierul , mai precis neuronii localizați in anume zone cerebrale, pentru a influența comportamentul uman. Această ramură a cercetării științifice din ultimii aproximativ 20 de ani devine foarte importantă datorită impunerii forțate a serurilor anti-covid, seruri care conțin compuși para-magnetici (graphene oxide), produc proteine bioactive care au și efecte magnetice (Spike proteine), seruri care determină fenomene magnetice locale (la locul injectării) sau generale.
Aceste seruri, deși pretind a fi anti-covid, nu opresc transmisia virusului, nu previn boala, nu previn formele grave sau fatale. Impunerea propagandistică a acestor seruri ca ”singura soluție de ieșire din pandemie” în ciuda tuturor evidențelor care arată contrariul, indică o agendă paralelă in care se includ motivele reale ale injectării globale forțate: controlul tehnologic al populației, visul de neatins al dictatorilor și tiranilor din toate timpurile.
(Nota Bucovina Profundă)
TheGuardian, 2016:
Noua metodă folosește o proteină magnetizată pentru a activa celulele creierului rapid, reversibil și neinvaziv
Cercetătorii din Statele Unite au dezvoltat o nouă metodă de control al circuitelor cerebrale asociate cu comportamente complexe la animale, folosind ingineria genetică pentru a crea o proteină magnetizată care activează grupuri specifice de celule nervoase de la distanță.
Înțelegerea modului în care creierul generează comportament este unul dintre obiectivele finale ale neuroștiinței – și una dintre cele mai dificile întrebări ale sale. În ultimii ani, cercetătorii au dezvoltat o serie de metode care le permit să controleze de la distanță grupuri specificate de neuroni și să cerceteze funcționarea circuitelor neuronale.
Cea mai puternică dintre acestea este o metodă numită optogenetică, care permite cercetătorilor să activeze sau să oprească populațiile de neuroni înrudite la nivel de precizie de milisecunde cu impulsuri de lumină laser. O altă metodă recent dezvoltată, numită chimiogenetică, folosește proteine proiectate care sunt activate de medicamente de designer și pot fi direcționate către anumite tipuri de celule.
Deși puternice, ambele metode au dezavantaje. Optogenetica este invazivă, necesitând inserarea fibrelor optice care livrează impulsurile de lumină în creier și, în plus, măsura în care lumina pătrunde în țesutul dens al creierului este sever limitată. Abordările chimiogenetice depășesc ambele limitări, dar induc de obicei reacții biochimice care necesită câteva secunde pentru a activa celulele nervoase.
Noua tehnică, dezvoltată în laboratorul lui Ali Güler de la Universitatea din Virginia din Charlottesville, și descrisă în revista Nature Neuroscience, nu este doar neinvazivă, ci poate activa neuronii rapid și reversibil.
Mai multe studii anterioare au arătat că proteinele celulelor nervoase care sunt activate de căldură și presiunea mecanică pot fi modificate genetic astfel încât să devină sensibile la undele radio și câmpurile magnetice, prin atașarea lor la o proteină de stocare a fierului numită feritină sau la particule paramagnetice anorganice. Aceste metode reprezintă un avans important – de exemplu, acestea au fost deja utilizate pentru a regla nivelul glicemiei la șoareci – dar implică mai multe componente care trebuie introduse separat.
Noua tehnică se bazează pe această lucrare anterioară și se bazează pe o proteină numită TRPV4, care este sensibilă atât la temperatură, cât și la forțele de întindere. Acești stimuli deschid porul central al proteinei, permițând curentului electric să curgă prin membrana celulară; aceasta evocă impulsuri nervoase care se deplasează în măduva spinării și apoi în creier.
Güler și colegii săi au argumentat că forțele magnetice de cuplu (sau de rotație) ar putea activa TRPV4 prin tragerea porului central și, prin urmare, au folosit ingineria genetică pentru a fuziona proteina cu regiunea paramagnetică a feritinei, împreună cu secvențe scurte de ADN care semnalizează celulele pentru transport proteine la membrana celulei nervoase și le-au inserat în aceasta.
Când au introdus această construcție genetică în celulele renale embrionare umane cultivate în laborator pe plăci Petri, celulele au sintetizat proteina „Magneto” și au introdus-o în membrana lor. Aplicarea unui câmp magnetic a activat proteina TRPV1 proiectată, dovadă fiind creșterea tranzitorie a concentrației ionilor de calciu în celule, evidențiat la microscopul cu fluorescență.
Apoi, cercetătorii au introdus secvența ADN Magneto în genomul unui virus, împreună cu gena care codifică proteina fluorescentă verde și secvențele de ADN reglatoare care fac ca acest proiect să fie exprimat numai în tipuri specificate de neuroni. Apoi au injectat virusul în creierul șoarecilor, vizând cortexul entorhinal și au disecat creierul animalelor pentru a identifica celulele care emit fluorescență verde. Folosind microelectrozi, au arătat apoi că aplicarea unui câmp magnetic pe feliile creierului a activat Magneto, astfel încât celulele să producă impulsuri nervoase.
Pentru a determina dacă Magneto poate fi utilizat pentru a manipula activitatea neuronală la animalele vii, aceștia au injectat Magneto în larvele de pește zebră, vizând neuronii din trunchi și coadă care controlează în mod normal un răspuns de evadare. Apoi au plasat larvele de pește zebră într-un acvariu magnetizat special construit și au descoperit că expunerea la un câmp magnetic a indus manevre de înfășurare similare cu cele care apar în timpul răspunsului de evadare. (Acest experiment a implicat un total de nouă larve de pește zebră, iar analizele ulterioare au arătat că fiecare larvă conținea aproximativ 5 neuroni care exprimă Magneto.)
Într-un ultim experiment, cercetătorii au injectat Magneto șoarecilor de laborator în zona Corpus Striatum, o structură profundă a creierului conținând neuroni producători de dopamină care sunt implicați în recompensă și motivație, apoi au plasat animalele într-un aparat împărțit în secțiuni magnetizate și ne-magnetizate . Șoarecii care exprimă Magneto au petrecut mult mai mult timp în zonele magnetizate decât șoarecii care nu au făcut-o, deoarece activarea proteinei a determinat neuronii din corpus striatum care o exprimă să elibereze dopamină, astfel încât șoarecii au ales acele zone magnetizate care le produceau satisfacții (dopaminice). Acest lucru arată că Magneto poate controla de la distanță declanșarea neuronilor adânci în creier și, de asemenea, poate controla comportamente complexe.
Neurologul Steve Ramirez de la Universitatea Harvard, care folosește optogenetica pentru a manipula amintirile din creierul șoarecilor, spune că studiul este „foarte tare”.
„Încercările anterioare [folosirea magneților pentru a controla activitatea neuronală] au necesitat mai multe componente pentru ca sistemul să funcționeze – injectarea particulelor magnetice, injectarea unui virus care exprimă un canal sensibil la căldură, [sau] fixarea capului animalului, astfel încât o bobină să poată induce modificări în magnetism ”, explică el. „Problema cu existența unui sistem cu mai multe componente este că există atât de mult spațiu pentru fiecare piesă individuală să nu funcționeze.”
„Acest sistem este un virus unic, elegant, care poate fi injectat oriunde în creier, ceea ce îl face din punct de vedere tehnic mai ușor de utilizt și mai puțin probabil să apară defecțiuni”, adaugă el, „iar echipamentul lor de influențare a comportamentului a fost conceput inteligent pentru a conține magneți acolo unde este cazul, astfel încât animalele să se poată deplasa liber. „
„Magnetogenetica” este, prin urmare, o completare importantă a cutiei de instrumente a neurologilor, care va fi, fără îndoială, dezvoltată în continuare și va oferi cercetătorilor noi modalități de a studia dezvoltarea și funcționarea creierului.
Referinţă
Wheeler, M. A., et al. (2016). Genetically targeted magnetic control of the nervous
system. Nature Neuroscience, DOI: 10.1038/nn.4265 [Abstract]
Sursa: The Guardian, 24 martie 2016
Traducerea: Bucovina Profundă
/////’’’’’’’’’’’’’’///////////////////
Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat
Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat Sau despre cum ne aflăm deja intr-o inchisoare chiar dacă nu ne dăm seama De ce nu imi place inteligența artificială: Alte articole conexe: Inteligența artificială, actele electronice și destinul uman. Semiotica unui dezastru anunțat Eu nu vreau să fac BLIP! Actele elecronice versus libertatea umană și demnitatea creștină Pr.…
Mircea Puşcaşu
Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat
Sau despre cum ne aflăm deja intr-o inchisoare chiar dacă nu ne dăm seama
De ce nu imi place inteligența artificială:
Alte articole conexe:
Inteligența artificială, actele electronice și destinul uman. Semiotica unui dezastru anunțat
Eu nu vreau să fac BLIP!
Actele elecronice versus libertatea umană și demnitatea creștină
Pr. Prof. Dr. Mihai Valică despre cardul electronic de sănătate- Persoana umană între discriminare, desacralizare şi comercializare de organe
Avocatului Poporului consideră neconstituționale dispozițiile legale privind Dosarul Electronic de Sănătate al pacientului
Dictatura medicală. Planuri de înregimentare electronică a populației, metode de apărare și atitudine
Visul bolnav al oricărui dictator recent: evidența și controlul electronic al persoanelor. Protest față de introducerea noilor acte de identitate electronice
Cine a fost Vladimir Bukovski? Despre necesitatea eradicării comunismului
Google ştie ! Google ştie când dormim sau suntem treji. Şi asta e doar începutul…
Cat de sigure sunt datele tale in pasaportul electronic? – Bogdan Manolea
8 argumente si ceva: De ce NU vom accepta cardul şi dosarul electonic de sănătate
Insistența guvernării electronice până la obsesie. Dileme bioetice și morale – Pr. prof. dr. Mihai Valică
Actele biometrice si libertate de constiinta – Emisiunea „Credinta si Traditii Nemtene” din data 18 martie 2012, invitat Av. Adrian Bourceanu
F.O.R.: Argumente procedurale şi etice împotriva cardului de sănătate cu cip
De ce trebuie oprită apariţia CARDULUI ANTI-NAŢIONAL DE SANATATE? 40 de Motive:
Prof.Dr. Vasile Astarastoae critica cardul cu cip si minciuna gripei porcine
Forul Ortodox Român: Care sunt riscurile unei societăţi guvernate electronic?
Cărţile de identitate – SISTEMUL DE SUPRAVEGHERE GLOBALA ESTE REZULTATUL IMPLEMENTARII CARTILOR ELECTRONICE DE IDENTITATE – STUDIU DOCUMENTAT SI ARGUMENTAT DESPRE NOUL BIG BROTHER MONDIAL
Românii scoşi la vânzare. Introducerea abuzivă a actelor electronice
Cuviosul Paisie Aghioritul : ” Chiar şi atunci când primeşte buletinul electronic, tot se leapădă de Hristos.”
Dezbaterea publica de la MAI pe tema cartilor electronice de identitate – 20 august 2010
Romania: Acte de identitate biometrice – de ce ?
Bogdan Manolea
https://bucovinaprofunda.com/2020/02/11/inteligenta-artificiala-china-si-dictatura-viitorului-foarte-apropiat/
//////////////////////////////////////////
Despre Sfinții Închisorilor
Un text de Călin Herghelegiu
Vorbind despre deținuții politici din Închisorile comuniste, vorbim cred eu, despre ceea ce neamul românesc a avut mai reprezentativ și mai valoros în ultima sută de ani. Acești oameni, împreună cu Biserica Ortodoxă Română, sunt asemeni altor întemeietori de neam cuminecați în Duh și Adevăr cu Hristos și cu sfinții, acea formidabilă alăturare a Bisericii Luptătoare cu Biserica Biruitoare.
Faptul că acești români, înainte de a fi închiși, au stat în munți, văgăuni, locuri conspirative cu arma în mână și au tras asupra trupelor Securității, nu este relevant pentru numele lor generic de Biserică Luptătoare.
Ceea ce este relevant este că au luat atitudine, refuzând să plece genunchiul în fața noului cezar înfrățit cu Baal. Ei au fost acei 7.000. de oameni din umbră, care au ales să se închine în continuare Lui Dumnezeu și neamului lor, pe care i-au iubit mai mult decât viața lor pământească.
Împreună cu B. O. R., ei au pentru neamul românesc funcția de potir euharistic, sau altfel spus, de combustibil, creuzet și matriță, căci pentru cine află despre ei, îi iubește și merge pe calea bătătorită de ei, fără a ține cont de cele pierzătoare de suflet, ei pot aduce sufletul și trupul la incandescență, turnându-l în matrița devenirii neamului românesc, pentru a se raporta în cel mai potrivit fel la valorile esențiale.
Acei dușmani ai poporului român au înțeles importanța acestor oameni sfințiți și a modelului pe care îl aduc în fața conștiinței noastre, acționează pe mai multe planuri, aparent fără legătură între ele:
1) fac ceea ce pot pentru a-i ține în anonimitate;
2) aduc în povestirile despre ei elemente fantastice, pt a le face mai puțin credibile;
3) slăbirea duhovnicească, morală și trupească, astfel încât să nu le mai putem urma exemplul deținuților politici
4) vor să îi aducă în ilegalitate, pt a ne face ca prin discreditare și autocenzură, să îi dăm uitării, sau cel puțin să le reducă popularitatea.
De exemplu, încadrarea lor în categoria ucigașilor, prigonitorilor, etc., numindu-i legionari. În fapt, Frăția Sfântului Arhanghel Mihail a urmărit clădirea de caractere puternice și iubitoare de Credință și de neam.
Simplul fapt că printre ei au ajuns și oameni care nu meritau numele legionari, nu poate fi destul cât să păteze numele unor oameni mari precum Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu, Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Mircea Vulcănescu, Ilie Lăcătușu, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Nichifor Crainic și mulți alții. Este revoltător faptul că nici unul dintre acești mari români nu a fost canonizat încă.
*- Text primit la redacție în cadrul evenimentului despre Sfinții Închisorilor organizat de Bucovina Profundă și prietenii pe 14 mai 2023 la Muzeul de Istorie Suceava .
https://bucovinaprofunda.com/2023/06/02/despre-sfintii-inchisorilor-un-text-de-calin-herghlegiu/
///////////////////////////////////////////
Cuvântul din Isaia: o cheie pentru înțelegerea Noului Testament
Acesta este un articol non-WLC. Când folosim resurse de la alți autori, noi publicăm doar acel conținut care este 100% în armonie cu Biblia și cu cele mai recente crezuri biblice la WLC. Astfel de articole pot fi tratate ca venind direct de la WLC. Noi suntem binecuvântați prin lucrarea multor slujitori ai lui Yahuwah. Dar nu sfătuim să se exploreze alte lucrări ale acestor scriitori. Astfel de lucrări, le-am respins de la publicare deoarece conțin erori. Din păcate nu există nicio lucrare de slujire liberă de eroare. Dacă suntem șocați de unele subiecte non-WLC publicate, [articole/episoade], păstrați în minte Proverbe 4:18. Înțelegerea noastră asupra adevărului Său este în dezvoltare, și tot mai multă lumină vine pe cărarea noastră. Iubim adevărul mai mult decât viața, și îl vom căuta coste cât ar costa.
„Motivul pentru care Ioan a ales să-l numească pe„ Fiul ”prin titlul Logos a provocat multe cercetări. În general, se presupune că există un fundal grecesc (logosul era un concept proeminent în filozofia metafizică) și un fundal ebraic (pentru că cuvântul lui Yahuwah este practic personificat în anumite cărți ale Vechiului Testament – de exemplu, Prov. 8). ”1
În înțelegerea fundalului ebraic al „cuvântului” din Vechiul Testament și de ce Ioan a ales să folosească acel concept pentru Mesia, Isaia este deosebit de util. Profetul oferă o descriere destul de detaliată a „cuvântului lui Yahuwah”.
În înțelegerea fundalului ebraic al „cuvântului” din Vechiul Testament și de ce Ioan a ales să folosească acel concept pentru Mesia, Isaia este deosebit de util. Profetul oferă o descriere destul de detaliată a „cuvântului lui Yahuwah”. Și întrucât scriitorii Noului Testament se inspiră de multe ori din Isaia, este lămuritor să citim conceptul său in ce priveste „cuvântul” în scrierile lor, în special Evanghelia lui Ioan.
Capitolele de inceput ale lui Isaia conțin „cuvântul” în sensul său tipic din Vechiul Testament, ca instrucțiune sau lege a lui Yahuwah. Paralelismul sinonim al ambelor Isaia 2: 3 și 5:24 definesc „cuvântul lui Yahuwah” drept legea Sa. Ultimele două rânduri din 2: 3 citeau: „Căci legea va ieși din Sion și cuvântul Domnului din Ierusalim”. În mod similar, Isaia 1:10 definește „cuvântul” ca instrucțiune a lui Yahuwah: „Ascultați cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei; ascultați instrucțiunile lui Yahuwah al nostru, popor al Gomorei ”. Din aceste trei pasaje, am putea defini „cuvântul” ca instrucțiune sau lege a lui Yahuwah.
Cu toate acestea, în Isaia 9: 8, conceptul de „cuvânt” este extins prin personificare. „Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov și acesta cade peste Israel”. Deși aici „cuvânt” poate fi tradus prin „mesaj”, un comentator sugerează o interpretare mai personală: „Cuvântul este atât în natură, cât și în istorie, mesagerul Domnului: trece repede prin pământ și, atunci când este trimis de Domnul, vine la oameni cu scopul de a distruge sau a vindeca și nu se întoarce niciodată la golul expeditorului său. ”2 Această descriere a mesagerului poate fi comparată cu Hristos. „Cuvântul” de aici se împlinește de sine; are mai multă putere personală decât un simplu mesaj sau instrucțiune.
„Iarba se ofilește, floarea se ofilește, dar cuvântul lui Yahuwah al nostru rămâne veșnic” (Isaia 40: 8). Un comentator parafrazează acest verset: „Omul și puterea lui nu sunt decât tranzitorii, în timp ce cuvântul, scopul proclamat al lui Yahuwah rămâne pentru totdeauna.” 3 „Scopul proclamat” din context sugerează mai ales vestea bună a revelării gloriei Lordul. Aici Isaia ilustrează ceea ce se crede că este un concept exclusiv al Noului Testament al cuvântului ca mesaj al împărăției. Un alt comentator interpretează acest pasaj:
„Cei ce traiesc in trup sunt in mod universal neputincosi, pieritori, limitați; Yahuwah, dimpotrivă, este atotputernic, etern, atot determinant; și la fel ca El însuși, așa este și Cuvântul Său, care, considerat ca vehicul și rostire a voinței și gândirii Sale, nu este ceva separat de Sine și, prin urmare, este același cu El. ”4
Este interesant faptul că ambii comentatori, în expunerea lui Isaia, au clarificat Ioan 1: 1. La început era Cuvântul – „scopul proclamat al lui Yahuwah” sau „vehiculul și rostirea voinței și gândirii Sale” – și acest cuvânt era cu Yahuwah și era „la fel ca El”. Acest cuvânt a devenit carne în Yahushua.
În personificarea „cuvântului”, Isaia arată clar că este mai mult decât simpla comunicare, instrucțiune sau lege. În schimb, el ilustrează că „o vorbă a fost privită de evrei aproape ca o putere personală care se împlinește”.
Isaia 45:23 și 55:11 sunt similare între ele în descrierea lor „cuvântului lui Yahuwah”. Ambii explică faptul că a ieșit din gura lui Yahuwah în dreptate și nu se va întoarce. „Nu se va întoarce la Mine gol, fără a împlini ceea ce doresc și fără a reuși în chestiunea pentru care am trimis-o” (55:11). Yahushua, personificarea supremă a „cuvântului” nu s-a ridicat la Yahuwah fără a reuși să îndeplinească dorința lui Yahuwah pentru El. Explicația unui comentator despre „cuvântul” aici îl descrie și pe Hristos:
„Pe măsură ce Cuvântul iese din gura lui Yahuwah capătă formă și în această formă se ascunde o viață divină, datorită originii sale divine; și așa se desfășoară, cu viață de la Yahuwah, înzestrat cu putere divină, aprovizionat cu comisioane divine, ca un mesager rapid prin natură și lumea omului, acolo pentru a topi gheața, ca și cum ar fi, și aici pentru a vindeca și pentru a salva; și nu se întoarce de la cursul său până când nu a dat efect voinței expeditorului. Această întoarcere a cuvântului la Dumnezeu presupune și natura sa divină. ”5
În personificarea „cuvântului”, Isaia arată clar că este mai mult decât simpla comunicare, instrucțiune sau lege. În schimb, el ilustrează că „O vorbire a fost privită de evrei aproape ca o putere personală care se împlinește.” 6 Și astfel Isaia ajută la înțelegerea „cuvântului” din Ioan 1: 1 ca puterea personală a lui Yahuwah care se împlinește, devenind trup. în Yahushua și a îndeplinit scopul lui Yahuwah.
1 Merrill Tenney, ed., The New International Dictionary of the Bible, Grand Rapids: Zondervan, 1987, p. 1069.
2 F. Delitzsch and C.F. Keil, Commentary on the Old Testament, Peabody, MA: Hendrickson, 1989, p. 256.
3 Arthur Peake, ed., A Commentary on the Bible, London: Thomas Nelson and Sons, 1919, p. 461.
4 Keil and Delitzsch, p. 143.
5 Ibid., p. 359.
6 Peake, p. 468.
Acesta este un articol non-WLC scris de Sarah Buzzard.
Am scos din articolul original toate numele și titlurile păgâne ale Tatălui și Fiului și le-am înlocuit cu numele originale date. Mai mult, în Scripturi am redat numele Tatălui și Fiului, așa cum au fost scrise inițial de autorii inspirați ai Bibliei. -Echipa WLC
https://www.worldslastchance.com/romanian/winds-of-doctrine/cuvantul-din-isaia-o-cheie-pentru-inelegerea-noului-testament.html
///////////////////////////////////////////
Iezuiții și Globul Pământesc: Mama Tuturor Conspirațiilor!
Nu mai credem că papa Francisc este al Optulea rege. Totuși, continuăm să credem că cei șapte munți/regi sunt șapte papi, și că de curând decedatul, Papă Benedict XVI a fost al șaptelea rege. Schimbarea înțelegirii noastre se datorează în primul rând cunoștințelor obținute cu privire la evenimentele finale profetizate de profetul Ezechiel. După ce Yahuwah intervine puternic să distrugă armatele Rusiei, Turciei și Iran pe munții lui Israel, timp de șapte ani Israelul va curăța ținutul de tot echipamentul militar al armatelor distruse [Ezechiel 39:9]. Susținem că am adăugat la această perioadă timpul necesar Rusiei să încheie distrugerea Ucrainei și să demilitarizeze NATO. În acest caz, prelungim mai mult perioada de timp atât cât permite vârsta curentă a Papei Francisc.
Mai mult, fraza [Apoc. 17:11] descrind pe ‘Al Optulea ca unul dintre cei șapte’ ne lasă perplex. O posibilă speculație a acestei șarade divine ar fi că papa care vine după Francisc ar putea fi acea personificare demonică a lui Ioan Paul II la care am gândit demult. Dacă acest lucru s-ar întâmpla , atunci al Optulea chiar este dintre cei șapte. Atunci, Papa Francisc este un papă tranzițional căci el nu face parte dintre cei șapte.
Pare să aibă sens faptul că personificarea lui Ioan Paul II este amânată fiindcă scena lumii nu este pregătită pentru confruntarea cu evenimentele finale care au fost profetizate pe diferite fronturi, apogeul fiind întoarcerea lui Yahushua.
Suntem mai doritori ca niciodată să vedem întoarcerea lui Yahushua ca să stăpânească peste natiunile lumii, de la Ierusalim. Dar noi nu putem depăși cronologia lui Yahuwah.
Coincidenţe de date, planuri, și scopuri, îi pun pe iezuiți în corelaţie cu o înșelăciune masivă cu privire la adevărata formă a pământului – toate cu scopul de a oferii mai multe-fațete iluzioniste ale sfârşitului timpului.
Conspiraţie: Cuvântul care a dat lovitura în ultimii aproximativ 20 de ani . Dovezile care sprijină existența conspirațiilor sunt frecvent respinse ca mirosind a fi nimic mai mult decât o teorie nebunească. Dar grăbindu-se să respingă dovezile circumstanţiale ale răului ca fiind nimic mai mult decât speculaţii ciudate, oamenii trec cu vederea în mod frecvent un aspect important: atunci cand există suficiente dovezi pentru a susține o teorie,aceasta se distanţează de domeniul coincidenţelor și devine o posibilitate. Apoi, probabilitate. Și, în sfârșit, devine un fapt.
Noi dovezi uimitoare implică ordinul iezuitţilor ca fiind geniul din spatele unei înșelăciuni ce se propagă de secole. Acest articol va urmări acţiunea și influența datorate implicări iezuiţilor în răspândirea acestei minciuni. Scopul acesteia a fost de a schimba percepția maselor cu privire la pământ, la autoritatea Bibliei,la univers și la poziția Creatorului în cadrul lui. Această schimbare pune bazele covârșitoarei înşelăciuni ce urmează să vină foarte curând asupra lumii, în contextul primul vai sau în cadrul trâmbiței a cincea, profetizată în Apocalipsa 9: invazia demonică, „extraterestră”.
Uneori dovezile sunt circumstanțiale. Cu toate acestea, dovezile circumstanțiale pot fi foarte convingătoare și nu ar trebui să fie date la o parte. Potrivit unui judecător federal, pensionat:
Există, în general vorbind, două tipuri de probe, directe și indirecte. Probele directe constituie mărturia unei persoane despre ceea ce a văzut, a auzit personal sau a făcut. Dovada circumstanțială este o dovadă indirectă, chiar aşa, doveda prin care ai putea descoperi existenţa unui alt fapt, chiar dacă acesta nu a fost dovedit în mod direct. Nu există nici o distincție legală între dovezile directe și cele indirecte, în măsura în care lucrurile pot fi demonstrate; legea vă permite să acordaţi credibilitate în mod egal …
Nu există nici un motiv de a nu fi luate în calcul unele dovezi, pur și simplu pentru că sunt dovezi circumstanțiale. … De fapt, dovezile circumstanțiale pot fi la fel de concludente ca mărturia unor persoane, care au asistat faptul, vorbind pe baza propriei lor percepţii. Dovezile circumstanțiale, prin urmare, sunt oferite pentru a dovedi un anumit fapt ce vi se cere pentru a deduce existența unui alt fapt sau unui set de fapte. Înainte de a decide că un fapt a fost dovedit prin dovezi circumstanțiale, trebuie să luaţi în considerare toate probele în lumina rațiunii, experienței și al bunului simţ.
„Într-o minciună mare, există întotdeauna o anumită forță de credibilitate; întrucât masele largi … cad mai ușor victime unei minciuni mari decat uneia mici, deoarece ei au spus de multe ori minciuni mici în legătură cu lucruri minore, dar le-ar fi rușine să recurgă la minciuni pe scară largă. Niciodată nu le va trece prin cap să născocească neadevăruri colosale,şi de aceea ei nu ar crede că alții ar putea avea nerușinarea să denatureze adevărul atât de rușinos.
„Chiar dacă faptele care dovedesc acest lucru pot fi aduse în mod clar la mintea lor, ei se vor îndoi în continuare și vor șovăi și vor continua să creadă că pot exista alte explicații. Pentru că minciuna extrem de neruşinată lasă întotdeauna, chiar și după ce a fost demascată, urme în spatele ei; acest fapt este cunoscut în această lume de toți experții mincinoşi și de toţi cei care conspiră împreună în arta de a minții.
Un pământ sferic este dovedit ca pseudo-știință, dar întreaga lume crede în existenţa lui. Este o minciună uriașă în care s-a crezut întreaga viaţă, fiind perpetuată din generație în generație. Oricine îndrăznește să ridice un semn de întrebare, este batjocorit și ridiculizat. Vladimir Lenin potrivit unor surse afirma: „O minciună spusă de suficient de multe ori devine adevăr.
Doar ce o persoană rosteşte cuvintele „pământ plat” că cel ce o ascultă va chicotii. Imaginea mentală (incorectă) care apare imediat în minte este un simplu plan plat de pe care în cazul în care nu este atentă, o persoană aflată în călătorie, ar putea cădea de pe margine.
Nicăieri acest fenomen nu este văzut mai clar ca în credința că pământul este sferic, şi se învărte prin spațiu, întrucât el se roteşte in jurul soarelui, care el însuşi se află la mii de kilometri pe oră prin spațiu. Dacă o persoană doar rosteşte cuvintele „pământ plat” cel ce o ascultă va chicotii. Imaginea mentală (incorectă) care apare imediat în minte este un simplu plan plat de pe care, în cazul în care e neatentă, o persoană,aflată în călătorie, ar putea cădea de pe margine .
WLC vă invită să lăsaţi deoparte credința într-un glob rotund. Studiaţi cu atenție dovezile ce au fost adunate ce privesc un pământ închis care nu se învârte în jurul soarelui.
A început cu un om…
Nicolas Copernic
Copernic este cunoscut pentru că a propus un model nou și diferit al universului. Înainte de Copernic, cei mai bine educați oameni credeau în modelul ptolemeic al universului, care plasa un pământ plat în centrul universului. Copernic a sugerat că soarele,şi nu Pământul, ar fi în centrul sistemului solar și că pământul se învârte în jurul acestuia. Acest model „heliocentric” este ceea ce se predă astăzii, în timp ce modelul anterior „geocentric” conform căruia totul gravitează în jurul pământului a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei.
Cei mai mulți oameni sunt conștienți de faptul că Nicolas Copernic a promovat ideea pentru care Galileo Galilei a fost persecutat de către ierarhia romano-catolică cu mai puțin de 100 de ani după moartea lui Copernic. Acuzat de erezie, Galileo a fost nevoit să renunțe la convingerile sale şi şi-a petrecut ultimii nouă ani din viață în arest la domiciliu. Cu toate acestea, ceea ce majoritatea oamenilor nu cunoaşte sunt următoarele fapte semnificative:
- Copernic aparținea celui de-al treilea ordinul al Sf. Dominic. Când a vrut să urmeze o carieră în biserică, a studiat, printre altele, astrologia și astronomia.
- În timp ce unele surse susțin că Nicolas Copernic nu a făcut jurămintele de preot, el a fost cleric şi nu s-a casatorit. În plus, „faptul că, în 1537 regele Sigismund al Poloniei i-a pus numele pe lista celor patru candidați pentru scaunul vacant al episcopului de Ermland, face probabil faptul ca el să fi intrat în preoție, mai târziu.” 2
- Când a fost solicitat pentru sfaturi despre cum să reformeze calendarul, Copernic la început a refuzat ca să răspundă, dar mai târziu i-a scris o serie de scrisori Papei Paul al III-scrisori ce conțin observații precise care ” au servit, de fapt, șaptezeci de ani mai târziu, ca fundament pentru elaborarea calendarului Gregorian. „3
- Pentru o lungă perioadă de timp Copernic a refuzat să-şi publice convingerile cu privire la un univers heliocentric. În cele din urmă, în 1531, el a publicat un scurt rezumat, precizând teoria în șapte axiome. După aceea, conceptul s-a răspândit rapid.
- Doi ani mai târziu, Albert Widmanstadt a ţinut o conferenţă despre modelul lui Copernic, în faţa Papei Clement al VII-lea, o acțiune pentru care a fost recompensat.
- În 1536, Cardinalul Schonberg, care a fost Arhiepiscop de Capua, i-a cerut lui Copernic să publice detaliat teoria lui sau, cel puțin, o copie a acesteia lucru realizat pe cheltuiala Cardinalului.
- Între 1539 și 1541, o scrisoare de 66 de pagini cu un capitol preliminar a fost publicată și distribuit.
- Așa cum a explicat într-o scrisoare adresată Papei Paul al III, Copernic a cedat în cele din urmă îndemnului insistent al Cardinalului Schonberg, Episcopului Giese de Culm, și altor oameni care –l cunoşteau , și a fost de acord să prezinte manuscrisele sale pentru a fi publicate. O copie completă a lucrării finalizate i-a fost înmânată lui Copernic doar cu câteva ore înainte de moartea sa în data de 24 mai 1543.
Este important să rețineți că teoria lui Copernic ce vizează un univers heliocentric era bine cunoscută nivelurilor superioare ale Bisericii Catolice din timpul vieții sale. Deşi Copernic a preferat să-şi publice teoriile după moartea sa, a făcut acest lucru la rugămințile persistente ale funcționarilor de rang înalt ai bisericii, şi în cele din urmă el a fost de acord să fie publicate manuscrisele sale. Mai mult, nu catolici a fost cei care au respins inițial acest punct de vedere, ci Martin Luther, Melanchton Philip împreună cu alţi lideri protestanți. Catolicii înșiși recunosc: „Opoziția împotriva sistemului lui Copernic a fost la început ridicată de teologii protestanți din motive biblice.” 4
Întrebare: de ce ar făcut liderii romano-catolici presiuni persistente asupra lui Copernicus pentru a îşi publica teoriile sale cu privire la un univers heliocentric, dacă aceleaşi teorii i-au condus la condamnarea lui Galileo la mai puţin de 100 de ani mai târziu?
Răspunsul este complicat, dar dezvăluie motivația pentru ceea ce a devenit o conspirație iezuită de mari proporţii: era necesar a schimba concepția publică de la o înțelegere corectă a formei pământului la o credință falsă, astfel încât oamenii să fie mai predispuşi să accepte înşelăciunea finală a unei invazii „extraterestre”.
Dialectica hegeliană
Dialectica hegeliană este instrumentul folosit de guverne și diferiți agenți de schimbare pentru a influența gândirea publică și a aduce o schimbare dorită. Pur și simplu o problemă este creată în mod artificial. Această problemă atrage un răspuns pre-determinat. Răspunsul este apoi utilizat pentru a introduce soluția dorită.
Aproape în toate evenimentele majore din istorie se foloseşte Dialectica Hegeliană: Problema- fabricarea unei crize sau profitarea de un fapt deja în vigoare, în scopul de a obține Reacția dorită de proteste publice, prin care publicul cere o Soluție care a fost hotărâtă de la început.5
Ierarhia catolică s-a întâlnit cu o oportunitate perfectă de a pune bazele unei înșelăciuni mondiale care să dea roade în generația finală. Înșelăciunea avea nevoie de un pământ sferic mic, care se învărte într-un spațiu nelimitat, un spațiu locuit de străini și alte forme de viață. Acest lucru a creat îndoială cu privire la Biblie ca fiind Cuvântul inspirat al lui Yahuwah, pentru că Biblia prezintă pământul ca fiind nemișcat. De asemenea prin prezentarea unui univers neînchipuit de mare, Creatorul este exilat departe de creația Lui. Agentul de modificare care a pus în aplicare această transformare a credinței a fost nou Societatea a lui Isus,nou-creată, cunoscută sub numele de Iezuiți.
Iezuiții și Contra Reforma
Chiar în momentul în care Copernic se împotrivea apelului de a-și publica teoria cu privire la un sistem solar heliocentric, Biserica Romano-Catolică ducea război cu noul protestantism. Catolicii recunosc în „Contra Reforma”, „un efort de a stopa valul protestantismului printr-o reformă autentică desfășurată în cadrul Bisericii Catolice.” 6 Ordinul iezuit a fost înființat în 1540 sub aprobarea Papei Paul al III- același papa cu care Copernic a corespondat în ceea ce privește reforma calendarului și căruia Copernicus i-a dedicat cartea sa, Rotații ale corpurilor cerești!
Acesta nu poate fi supraestimat: Biserica Catolică l-a împins de la spate pe Copernicus, îndemnând persistent clericul reticent să răspândească teoriile sale heliocentrice care contrazic Scriptura. Nou formații Iezuiții au fost instrumentele perfecte pentru a înfluența o operațiune clandestină de schimbare a percepției publice asupra autorității Scripturii, pământ, și Creator. Diferența dintre Iezuiți și toate celelalte ordine catolice este că iezuiții au invitat în mod deliberat spiritele demonice să posedeze pe adepții lor. Acest lucru a fost realizat prin intermediul „exercițiile spirituale” ale fondatorului iezuit, Ignatius de Loyola. Aceste exerciții spirituale i-a făcut sclavi virtuali prin controlul minții. În propriile lor cuvinte, ei urmau să fie ca un „mort sau cadavru” pentru ca „fără ezitare să asculte” voința superiorilor lor.
Dacă iezuiții și-au deschis în mod voit mintea față de influențele demonilor, ei au adus în catolicism un spirit rău și o inteligență demonică fără precedent. De asemenea, aceasta i-a făcut pe iezuiți plini de succes în fiecare acțiune întreprinsă. Pentru că viața umană este atât de fragilă, viețile individuale sunt atât de scurte, nici o persoană, sau chiar un grup de persoane, nu pot planifica și implementa atâta rău cât a fost comis asupra lumii prin acești iezuiții.
Ghidați și inspirați de inteligențe demonice supranaturale, iezuiții au devenit infami prin instigarea lor la fraudă și subterfugiu; capacitatea lor de a se infiltra în guverne și instituții de învățământ, precum și influența pe care o dețineau, stând în calitate de consilieri ai regilor și lideri în domeniul educației. Lucrând prin intermediul unor entități guvernamentale și educaționale, au reușit să ghideze cercetarea științifică pentru a promova propriile lor scopuri și să prezinte cea mai mare minciună din toate timpurile: un pământ sferic.
Urmați indiciile …
În urma publicării reticente a teoriilor lui Copernic, ordinul iezuit a produs mai mulți astronomii decât probabil orice alt departament demografic specific din Europa. Faptul că un ordin aparent religios a trebuit să producă atât de mulți oameni de știință este în sine un motiv de surprindere. Faptul că acești mari oamenii de stiință s-au axat aproape în exclusivitate pe un singur domeniu al știintei este un motiv în plus de îndoială. Un studiu al astronomilor începând din secolul 16 până în secolul 21 relevă cine sunt cu adevărat astronomii de frunte , care sunt şi preoți iezuiți. Chiar calendarul public modern, calendarul gregorian, a fost conceput de către astronomul iezuit, Christopher Clavius.
Atâta timp cât oamenii au acceptat cosmologia Scripturii a unui pământ fix, o planetă imobilă aflată sub un înveliș protector, nu a existat nici o bază pe care să se construiască minciuni menite să facă mintea umană a se îndoii de cuvântul lui Yah. Prin scăderea încrederii cetățenilor în fiabilitatea Bibliei, a crescut curios încredere în papa ca autoritatea desemnată de Cer în privința credinței. Iezuiții au fost întotdeauna dușmani ai Bibliei. Având în vedere că Biserica Catolică așează decretele papale și tradiția mai presus de Scripturi, scade în mod clar încrederea în Scriptură și crește încrederea în pastori, preoți și Papa ca autorități care cunosc mai mult decât poate cunoaște omul de rând.
De îndată ce modelul biblic geocentric a fost înlăturat, era necesară o nouă explicație. Un pământ sferic, călătorind milioane de mile în jurul Soarelui, se deplasează prin întinderile nelimitate ale spatiului, a devenit necesară explicarea noului model heliocentric al universului. Acest lucru, la rândul său, a creat un mediu în care scrierile lui Charles Darwin a găsit un public receptiv, care a privit speculațiile sale elementare și mai mult decât ceea ce erau în fapt. Dacă oamenii ar fi invocat Biblia ca autoritate supremă, ei n-ar fi acceptat teoriile lui Darwin. Dar, odată ce știința „a fost dovedită”, Biblia a devenit greșită în legătură cu un lucru atât de fundamental ca forma și mișcarea (sau non-mișcarea) pământului; știința a deviat astfel brusc de la credință religioasă. Orice era posibil! Nimic nu mai era de pus la îndoială, inclusiv crearea lumii și existența extratereștrilor.
Dezvoltarea Minciunii
Teoria Big Bangului este [astăzi] cea mai crezută explicație asupra modului cum a început universul. În mod simplificat, se vorbește despre apariția universului, începând cu o mică particulă, apoi dezvoltându-se în următorii 13,8 miliarde de ani pentru a ajunge să formeze cosmosului pe care îl cunoaștem astăzi. „7 Teoria Big Bangului este răspunsul științei ateiste la Geneza 1.
Părintele Andrew Pinsent servește în Facultatea de Teologie a Universității Oxford. El deține grade avansate în teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, precum și un doctorat în filozofie. De asemenea, deține, un doctorat în fizica particulelor de la Oxford. Acest incredibil de inteligent preot / om de știință a declarat în 2015:
Fiind atât preot și fizician cercetător al particulelor de la CERN, sunt adesea întrebat asupra disputelor dintre credință și știință. Destul de des tinerii îmi pun următoarea întrebare: „Cum poți să fi preot și să crezi în Big Bang?” La care eu le răspund încântat, „Noi am inventat-o! Sau mai precis, Părintele Georges Lemaître a inventat teoria care este numită astăzi „Big Bang” și toată lumea ar trebui să știe despre el. „
Acest lucru este adevărat. Autorul teoriei Big Bang-ului a fost nimeni altul decât preotul instruit iezuit, părintele Georges Lemaître. La 28 octombrie, 2014, Sarah Kerr a raportat din discursul Papei Francisc de la Academia Pontificală de Științe. În remarcile sale, Pontiful „, a spus că teoria Big Bang-ului este compatibilă cu învățătura Bisericii Catolice cu privire la creațiune.” 9 Papa Francis a declarat: „Bing Bangul, care astăzi este considerat a fi la originea apariției lumii, nu contrazice intervenția creatoare a lui Dumnezeu; dimpotrivă, ea are nevoie de aceasta. „
Urmăriți de la cauză la efect: fără un pământ sferic ce se învârte în jurul soarelui prin îndepărtate colțuri ale spațiului, nu există Big Bangul. Fără Big Bang, nu avem evoluție. Fără evoluție, ai mai multe șanse de a accepta creațiunea ca un act de planificare inteligentă al unui Creator divin. Biserica Romano-Catolică de fapt, acceptă evoluționismul. În raportul său, Kerr a mai afirmat: ” Papa a spus, că este posibil să credem în ambele teorii, insistând că Dumnezeu a fost responsabil pentru Big Bang-ul de la care toate formele de viață au evoluat.” 10
Acceptarea evoluționismului și a legii „supraviețuirii celui mai adaptat” sau „selecţiei naturale” care este inclusă în această teorie, a dat naștere măcelurilor secolului 20, în care milioane de oameni și-au pierdut viața. Numeroși cercetatorii au stabilit legături incontestabile între Vatican, bancherii elvețieni, și partidul nazist.11 Karlheinz Deschner merge atât de departe încât afirmă că a fost o colaborare totală între Vatican și partidul nazist.12 Indiferent de nivelul de colaborare între Vatican și naziști, (să nu mai vorbim de implicarea dinastiei americane Bush) ceea ce s-a întâmplat după cel de-al doilea război mondial este și mai important.
Operațiunea Paperclip a ajutat ca sute de oameni de știință naziști, inclusiv ofițeri de frunte SS judecați pentru crime de război, să ajungă în Statele Unite ale Americii pentru a fi utilizați în Războiul Rece American a curselor spațiale.13 Unul dintre aceștia, membru al partidului nazist, Wernher von Braun, a fost promovat la onoarea de Mareșal al centrului de zbor spațial al NASA, din această funcție a condus la dezvoltarea rachetei Saturn V și la „câștigarea cursei spațiale” cu sovieticii.
Sub Operațiunea Paperclip aproximativ 350 de oameni de știință germani și foști agenți de securitate au primit vize și de locuri de muncă bine plătite. Mulți dintre acești oamenii de știință au un trecut discutabil. Braun însuși a fost un membru activ al partidului nazist, iar colegul său de la NASA, dr Hubertus Strughold, un specialist în domeniul medicinii aeronautice, a efectuat experimente pe deținuți din lagărele de concentrare .
Scopul acestei acțiuni masive-și totodată ilegale- pare să fi fost înființarea unei autorități la nivel mondial care să coordoneze toate lucrurile legate de spațiu și astronomie. NASA a devenit imaginea publică a spațiului. Ea a acționat în tot acest timp ca un front oferind unei lumi neavizate o pseudoștiința, legitimată fiind de sprijinul guvernului SUA. (Pentru mai multe informații cu privire la moștenirea frauduloasă a NASA, a se vedea „“The Occult Roots of NASA & The Ongoing Fraud,” Partea 1, Partea 2, și Partea 3).
NASA deține propriul monopol. Acesta controlează difuzarea de informații publice privind astronomia în timp ce ascunde fapte pe care nu dorește ca publicul să le știe. Cu toate că multe țări și universități deţin observatoare, întotdeauna declarațiile, fotografiile, și „descoperirile” NASA fac obiectul primei pagini a ziarelor de știri. Atâta timp cât NASA este responsabilă de fluxul informațiilor astronomice pentru public, se pare că Vaticanul a rămas un jucător central în domeniul adevăratei astronomii, care nu este puse la dispoziția publicului..
De sute de ani, Vaticanul a deținut cele mai multe telescoape și observatoare mai mult decât oricare altă organizație: privată, universitară sau de stat. NASA și Vaticanul folosesc împreună cel mai mare telescop binocular din lume numit LUCIFER. Potrivit site-ului oficial al Vaticanului, Observatorul Vaticanului „este una dintre cele mai vechi instituții astronomice din lume.” Și totuși, unde sunt fotografiile? Unde sunt versiunile de știri ale celor mai recente descoperiri? Ce au făcut astronomii iezuiți în ultimii 500 de ani? Numai ei știu.
Comunicatele de informații publice NASA, promovează ideea unui univers în deplină expansiune de dimensiune inimaginabile, ce a condus firesc la presupunerea că trebuie să existe viață extraterestră pe alte planete. La urma urmei, dacă aceleași eveniment întâmplător care au produs viața pe pământ, a existat peste tot din cauza Big Bangului, de ce nu ar fi evoluat viață inteligentă și în altă parte? În cooperare cu Hollywood și genul științifico-fantastic, NASA a creat un mediu în care contactul cu formele de viață extraterestre este la fel de dorit pe cât este de temut.
O carte recentă poate deține cheia pentru înțelegerea ultimului pas în conspirația acestui secol lung de a înșela generația finală.
LUCIFER, Extratereștrii și Venirea lui Hristos
Tom Horn și Chris Putnam, autorii cărții Petrus Romanus: The Final Pope Is Here, au publicat recent o carte uluitoare în care afirmă că Vaticanul căută în mod activ, cu noul lor telescop LUCIFER, viață extra-terestră. Cartea,Exo-Vaticana: Petrus Romanus, Project LUCIFER, and the Vatican’s Astonishing Exo-Theological Plan for the Arrival of an Alien Savior, susține că Vaticanul așteaptă un salvator extraterestru. Pentru documentarea cărţii lor, Horn şi Putman au avut permisiunea să viziteze observatorul pe Muntele Graham, care găzduieşte Telescopul de înaltă tehnologie de la VaticanVATT, în Septembrie 2012.
Cel mai mare Binoclu Telescop al Vaticanului de pe Muntele Graham
Nu doar că au putut să discute cu astronomii iezuiți de acolo despre cercetarea spațiului îndepărtat, dar au obţinut, deasemenea, accesul la unul dintre astronomii de frunte ai Vaticanului , din Roma.
Horn a spus că Fratele Guy Consolmagno, care a fost, de asemenea numit astronomul papal, le-a oferit autorilor cărții, pe parcursul a cinci interviuri, niște informații uluitoare.
„El spune, fără să se eschiveze că foarte curând națiunile lumii vor căuta spre extratereștrii pentru salvarea lor”, a raportat Horn.
Consolmagno le-a oferit de asemenea, autorilor documente private ale Vaticanului, care dezvăluie o mare parte din gândirea teologilor şi astronomilor de rang înalt, din cadrul Bisericii.
Horn a spus că aceste documente arată că ei cred că în curând vom fi vizitați de un salvator extraterestru, din altă lume.15
Aceste declarații nu sunt atât de șocante atunci când este înţeleasã atitudinea evolutivã a Vaticanului în domeniul științei și spațiului. La 12 mai 2014, Papa Francis și-a exprimat dorința de a boteza extratereștri care au exprimat dorința de botez. În timp ce comentariul a fost făcut, clar, în glumã, acesta a ajuns pe prima pagină a ziarelor internaționale cu un titlu rãsunãtor: „Cool, Papa este atât de cool cã e dispus sã boteze marțieni!” Rezultatul net a fost acela că a eliminat ideea de pe tãrâmul science-fiction și a transferat-o la domeniul de posibilitate. Mintea devine mai obișnuitã cu conceptul dacă vorbim despre el ca și cum ar putea fi real.
După ce Vaticanul a găzduit o conferință de cinci zile, ce viza posibilitatea de a exista viață extraterestră, preotul Romano-Catolic, părintele Jonathan Morris, a apărut pe (US) Fox News pentru a răspunde la câteva întrebări. Declarațiile preotului dezvăluie agenda ascunsă urmăritã de Iezuiți din zilele lui Copernicus. Când a fost întrebat cum s-ar schimba doctrina bisericii, dacă s-ar stabili că de fapt există viață extraterestrã inteligentã, Morris a răspuns:.
Asta ne-ar face cu siguranţã sã ne întoarcem în timp și să spunem, „Poate că înțelegerea noastră asupra adevãrurilor perene [durată pentru un timp indefinit] trebuie să fie actualizatã.” Acum, modul în care privim situaţia, este acesta: nu este vorba despre faptul dacă Dumnezeu a fost Creatorul ci mai degrabă modul în care El a creat. Chestiune nu este dacă păcatul original, dacă aceastã poveste cu Adam și Eva, este adevărată sau nu, ci dacă avem capacitatea noastrã de a întelege modul în care acest lucru s-a întâmplat. Deci, este vorba despre capacitatea noastrã de înțelegere a adevãrurilor perene. 16
Și deci: a pune la îndoială cosmologia pământului, conduce cãtre a pune la îndoialã Scriptura și pe Autorul Scripturii. Se pregătește calea pentru o înșelăciune copleșitoare profețitã în Apocalipsa 9.
Primul Vai
Anterior, a fost declarat: Ierarhia catolică a fost prezentatã ca o oportunitate perfectă de a pune bazele unei înșelăciuni mondiale care să dea roade în generația finală. Scopul, pentru toatã aceastã complicatã şi multi-stratificatã înşelãciune care se întinde de secole, este de a induce în eroare masele, în scopul de a crea un rezultat predeterminat. Aceasta este Dialectica Hegeliană veche (explicatã mai devreme) ce apare din nou,. În scopul de a introduce lumea într-o Singură Religie Mondială unită, cu Papa domnind suprem peste toți, diavolul va crea o PROBLEMĂ. Această problemă va provoca o REACŢIE în rândul cetățenilor de pe pământ, care vor cere o SOLUŢIE. Soluția este un rezultat predeterminat.
Atotştiutorul, înţeleptul Creator, a dezvăluit punctul culminant al acestei înșelăciunii în Apocalipsa 9:
Cele 7 Trambite ale Apocalipsei | Invazia Demonica a Primului Vai (Trambita 5)
Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ: I s-a dat cheia fântânii adâncului.
Şi a deschis fântâna adâncului; din fântână s-a ridicat un fum ca fumul unui cuptor mare; şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ; şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului.
Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte sigiliul lui Yah.
Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei când înţeapă pe un om.
În acele zile, oamenii vor căuta moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei…puterea pe care o aveau era ca să vatăme pe oameni cinci luni.
Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon, iar pe greceşte, Apolion. (Apocalipsa 9:1-6;10-11)
Cheia pentru dezlegarea acestei profeții se găsește în expresia „fântâna adâncului”. Ea vine de la cuvantul grecesc, abussos, și este exact același cuvânt tradus „adânc”, în Luca 8:31, atunci când demonii au implorat să fie trimişi în porci mai degrabă decât sã fie trimişi înapoi în adânc. Este la fel ca și cuvântul din engleză, abis. Steaua, căzutã din Cer, este o referire clară la Lucifer/Satan. Când, prin urmare, i se dã „cheia adãncului”, acesta dã drumul hoardelor de demoni pe pământ.
Acest eveniment, pe care Apocalipsa îl prezintă ca un „vai” , pare a fi o invazie extraterestră din spațiu. Acești îngeri răi vor avea un aspect foarte distinct, descris în Scriptură. Ca extraterestrii, ei vor lansa un atac oribil asupra lumii care va dura cinci luni, sau 150 de zile.
În acest timp, oamenii lui Yahuwah, cei care au acceptat sigiliul Lui, vor fi protejaţi de aceste entități rele. Acesta nu este sigiliul final acordat în scopul protejării celor drepți din ultimele șapte plăgi. Cu toate acestea, protecția împotriva unui atac demonic va fi acordatã pentru toți cei care iubesc și ascultă de Creator. Toți cei care s-au răzvrătit împotriva Cerului, cu bună știință, vor suferi foarte mult sub demonii nemiloşi.
Trâmbiţele, dintre care a cincea reprezintă primul vai, nu sunt aceleaşi cu cele șapte plăgi. Trâmbițele vin înainte de încheierea perioadei de încercare. Ele sunt atât o avertizare solemnă cât și o invitație plină de milă. Avertizeazã cã perioada de încercare este aproape de a se termina și invitã fiecare suflet de pe pământ sã accepte darul vieții veșnice oferit de Yahuwah. Cei care au luat în seamã avertizãrile trâmbițelor işi vor arăta dragostea și recunoștința ducãnd o viațã în supunere față de voia Lui. Ei vor alege să trăiască în ascultare de toate cerințele legii Sale divine, inclusiv cea a poruncii a patra..
Trâmbițele sunt un dar de iubire pentru cei care, în curând, după încheierea perioadei de încercare, trebuie să stea în fața Creatorului Sfânt, fără Mijlocitor. Această serie de evenimente a fost prezisã în urmă cu aproape 2000 de ani, cu mult înainte de a exista o Biserică Romano-Catolică, cu atât mai puțin un ordin Iezuit. Ea arată ca nimic nu poate fi ascuns de preștiința Tatălui. În timp ce avertizează cã se apropie încheierea perioadei de încercare, inspiră, de asemenea, credință și încredere în Cel care a prevăzut aceste dezastruoase evenimente cu aproape două milenii înainte de a avea loc. Restul, pe mãsurã ce aceste evenimente se desfășoară, vor avea nevoie de credință puternică în iubirea Tatălui. Când vor vedea sunetul trâmbițelor,derulându-se una după alta, precum a fost profețit, credința și curajul le vor fi întãrite și vor fi conduși să se bazeze cu şi mai multã fermitate pe promisiunile Lui, ale Celui care nu poate să mintă.
Invazia extraterestră este PROBLEMA fabricatã. REACŢIA naturală pentru om, care decurge din fiecare suflet suferind de pe pământ, va fi să stea în gol, să negocieze un tratat de pace cu invadatorii. Ca orice alt moment, pe care Dialectica Hegelianã l-a folosit pentru a manipula evenimentele și forma politicã mondială, problema, reacția și soluția vor fi toate predeterminate, sub controlul direct al lui Satan însuși.
Papa Francis, ca „al optulea împărat” (Apocalipsa 17) și ultimul Papă, va fi salvatorul lumii făcând un pas înainte pentru negocierea păcii. Întrucât este iezuit, el a ajuns deja sub controlul direct al demonilor prin exercițiile spirituale ale lui Ignatius de Loyola.
Papa Francis, ca „al optulea împărat” și ultimul Papã, va fi salvatorul, făcând un pas înainte pentru negocierea păcii. Întrucât este iezuit, el a ajuns deja sub controlul direct al demonilor prin exercițiile spirituale ale lui Ignatius de Loyola. El a stabilit, de asemenea, legături de simpatie cu alte religii. Prin urmare, el devine, în mod logic , reprezentantul omenirii, stabilind un tratat de pace cu aceşti invadatori din spațiul cosmic.
Acest tratat va:
- pune capăt războiului exact la 150 de zile după ce a început;
- Aşează pe papã ca reprezentant al omenirii în fruntea Noii Ordini Mondiale
- Așează pe papã ca salvator al omenirii în fruntea unei noi religii, Singura Religie Mondială, unită.
Ca „salvator al lumii”, papa va fi apoi în poziția perfectă pentru a stabili o zi de închinare pentru toți, Duminică, calculatã de păgânul/papal calendar. Această unificare a lumii sub un singur guvern și o singurã religie va părea, în aceste condiții, să fie logică și toți cei care doresc cea mai ușoară cale vor coopera prin participarea și aplicarea acestei noi teocrații a lumii. Toți șefii de stat îşi vor preda suveranitatea Papei dupã cum Scriptura scrie în mod explicit: „Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.” (Apocalipsa 17:12-13)
Aceasta este ceea ce precipită lupta finală între forțele binelui și ale răului. Sub amenințarea continuã a agresiunii extraterestre, popoarele de pe pământ se vor uni pentru a dezlãnţui un război necruțător împotriva tuturor celor care vor rezista adevãrului. Acei puțini conștiincioşi care pun cuvântul lui Yah mai presus de toate poruncile pământești vor fi vãzuţi ca un pericol. Libertățile religioase individuale vor fi sacrificate pe altarul oportunitãţilor și se va argumenta că mai degrabă este mai bine ca să piară câțiva, decât întreaga lume să fie aruncatã în suferință sub o continuã agresiune extraterestrã.
Când a fost ruptã pecetea a cincea, Ioan „a văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui [Yahuwah] şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră: ei strigau cu glas tare şi ziceau, Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” (Apocalipsa 6:9-10) Răspunsul dat este neobișnuit. Acesta prefigurează persecuția intensă care va veni peste cei drepți după primul vai, când mulți vor fi martirizați pentru credința lor, atunci când vor refuza să se unească cu restul lumii nelegiuite în închinarea într-o zi care aduce un omagiu marelui Înșelător. ” Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi i s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.”(Apocalipsa 06:11)
Pregãteşte-te! Pregãteşte-te! Pregãteşte-te!
Aceastã înșelăciune n-ar funcționa dacă oamenii ar ști adevărata forma a pământului și al universului. De aici, necesitatea unui program masiv de reeducare.
De 500 de ani, conspirația Iezuitã a învățat despre un pământ sferic, cere se învărte în jurul soarelui – mişcându-se în jurul centrului unei galaxii imense care, de asemenea, se mişcã în vitezã printr-un spațiu nelimitat. În cadrul acestui domeniu imens, se presupune că sunt alte specii de viață inteligentă care locuiesc în alte lumi. Aceste minciuni vor culmina în aşa numita „invazie extraterestră” profețitã în Apocalipsa 9. Înșelăciunea finala va apărea atunci când papa va negocia un tratat de pace, în numele rasei umane, cu demonii. În calitate de reprezentant al lui Satana, el va prelua conducerea lumii și, în persoana papei, Satana îşi va atinge obiectivul său, îndelung dorit, ca domnitor al pământului.
Primul vai, descris fidel de Profet, dezvăluie secvența de deschidere a evenimentelor din jocul final al lui Satana, de a înșela lumea chiar înainte de a Doua Venire a lui Yahushua. Timp de aproape 500 de sute de ani, Iezuitii au lucrat pentru a convinge omenirea că pãmântul este sferic. O astfel de credință a adus cu ea o întreagă serie de erori, toate pentru săvârșirea ultimului joc înşelãtor: o invazie extraterestrã care va permite acestui papã Iezuit să unească lumea sub un singur guvern și o singurã religie.
Și totuși, primul vai este doar începutul. Este ropotul de deschidere în acest punct culminant al veacurilor. Acesta pune bazele unei fraude mai mari, care va urma foarte curând ….
Bucățile de sare boliviene sunt cele mai mari din lume, acoperind aproximativ 11 mii kilometri pătrați. Dacă pământul ar fi mai mult sferic decât plat, imaginea de mai sus nu ar fi posibilă. Circumferința declarată a pământului la ecuator ar impiedica vederea unei porțiuni mari din munții vazuți aici, la mijlocul imaginii de-a lungul bucăților de sare. Imagine: http: //www.dailymail.co.uk.
WLC a considerat că era imperativ să publice legătura dintre operațiunile malefice clandestine ale iezuiților, minciuna pământului sferic, și sunetulul iminent al trâmbițelor înaintea ca să ofere toate detaliile privind modul în care echipa a ajuns la această înțelegere. Cu ajutorul lui Yahuwah, WLC va publica în curând materiale care să ilustreze în mod clar modul în care putem ști cu certitudine faptul că zona Pământul nu este un glob. În același timp, încurajăm pe toți să investigheze cu rugăciune aceast subiect pentru ei înșiși. Vă rugăm să rețineți că nu au fost încă eliminat de pe site toate imaginile cu pământul ca fiind un glob. Acestea vor fi eliminate cât de repede le vom putem gestiona. Lăudați-L pe Yahuwah pentru fiecare rază de lumină ce ne este descoperită în aceste ultime zile.
În Serviciul lui Yahuwah,
Echipa WLC
1 H. Lee Sarokin, “The Reason for the Not Guilty Verdict in the Casey Anthony Case,”http://www.huffingtonpost.com/judge-h-lee-sarokin/casey-anthony-jury_b_898550.html, emphasis supplied.
1 H. Lee Sarokin, “The Reason for the Not Guilty Verdict in the Casey Anthony Case,”http://www.huffingtonpost.com/judge-h-lee-sarokin/casey-anthony-jury_b_898550.html, subliniere adăugată.
2 http://www.newadvent.org/cathen/04352b.htm
3 Ibid.
4 Ibid., emphasis supplied.
4 Ibid., subliniere adăugată.
5 http://www.infowars.com/the-hegelian-dialectic-and-its-use-in-controlling-modern-society/
6 http://www.catholicculture.org/culture/library/dictionary/index.cfm?id=32849
7 http://www.space.com/25126-big-bang-theory.html
8 http://thesestonewalls.com/gordon-macrae/fr-georges-lemaitre-father-big-bang-2/
9 https://www.youtube.com/watch?v=7KVupdK_pBU
10 Ibid., emphasis supplied.
10 Ibid., subliniere adăugată.
11 See Unholy Trinity: The Vatican, The Nazis, & The Swiss Banks and Hitler & The Vatican.
12 Mit Gott und den Faschisten, Hans E. Günther Verlag, http://www.deschner.info.
13 See Operation Paperclip: The Secret Intelligence Program that Brought Nazi Scientists to America.
14 http://www.pbs.org/opb/historydetectives/feature/nazi-technology/
15 http://www.ecumenicalnews.com/article/vatican-astronomers-are-searching-for-alien-life-say-auhors-22068, emphasis supplied.
15 http://www.ecumenicalnews.com/article/vatican-astronomers-are-searching-for-alien-life-say-auhors-22068, subliniere adăugată.
16 See https://www.youtube.com/watch?v=4Uu4zX8S2Kc and
https://www.youtube.com/watch?v=Xh81JZRdjI4.
16 See https://www.youtube.com/watch?v=4Uu4zX8S2Kc și
https://www.youtube.com/watch?v=Xh81JZRdjI4.
https://www.worldslastchance.com/romanian/end-time-prophecy/iezuiii-i-globul-pmntesc-mama-tuturor-conspiraiilor.html
///////////////////////////////////
Eroii Cerului: Michael și Margaretha Sattler
Michael și Margaretha Sattler au fost oameni obișnuiți. Oamenii cu bucurii și necazuri simple, cu speranțe și temeri ca toți ceilalți. Și totuși, în timpul încercării, ei au rămas credincioși lui Yahuwah. Statornicia lor în fața opoziției le va fi răsplătită foarte mult în Ceruri. Citiți povestea lor și întăriţi-vă căci ceea ce a făcut El pentru alții, va face și pentru voi.
”Uită-te la asta. Avem uraganul Grace care se deplasează la nord de coasta Atlanticului. Imens. . . crescând în intesitate. Al doilea, la sud de insula Sable, gata să explodeze. Uita-te la asta. Al treilea, un nou front rece care se învârte dinspre Canada. Dar este prins intr-o plimbare pe jetul de apă. . . și se îndreaptă încărcat cu grindină spre Atlantic. Ce se întâmplă dacă uraganul Grace se ciocnește de el? Adăugați la acest scenariu această mică insulă Sable, fremătând de energie. Va începe să se alimenteze din frontul rece al Canadei. . . și din uraganul Grace. Poți fi meteorolog toată viața ta. . . și să nu vezi niciodată așa ceva. Ar fi un dezastru de proporții epopeice. Ar fi . . . o furtuna perfectă.”
28 octombrie 1991: Aproape de sfârșitul sezonului uraganelor, în Oceanul Atlantic, la est de Canada o furtună a început să ia amploare. Furtuna, un puternic „nor-ester „, a absorbit uraganul Grace și a devenit și mai mare. O creastă de presiune atmosferică ridicată, a forțat această furtună masivă spre sud, unde s-a transformat într-un ciclon imens și foarte puternic. A fost o furtună de proporții epice, istorice, create de o combinație de factori care au dus la un dezastru ce a revendicat în mod direct viețile a 13 persoane și a cauzat daune de peste 200 de milioane de dolari. A fost: „furtuna perfecta”.”
În mijlocul acestei convergențe a furtunilor puternice a fost prinsă o navă comercială de pescuit de 22 de metri, Andrea Gail. Căpitanul Frank „Billy” Tyne, Junior, cu echipajul său de cinci bărbați, pescuia în afara Grand Banks la Capul Flamand. În ciuda rapoartelor meteorologice care avertizaseră asupra vremii nefavorabile, bărbații au decis să încerce să se întoarcă acasă deoarece congelatorul le funcționa defectuos, iar încărcătura lor s-ar fi alterat. Călătorind spre casă, s-au trezit învăluiţi în furtuna perfectă.
Ultimele cuvinte înregistrate ale căpitanului Tyne au fost: „Vine, băieți, și vine puternic.” Tobe de combustibil, un rezervor de combustibil, o navă de salvare goală și alte câteva ramaşite este tot ce a fost găsit vreodată din nava Andrea Gail. Căpitanul Tyne și cei cinci bărbați care erau împreună cu el au reprezentat aproape jumătate din decesele înregistrate în ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de „Furtuna Perfecta din ’91”.
Dacă ar fi fost doar o furtună, oamenii ar fi putut s-o depăşească. Dacă ar fi fost doar un uragan, s-ar fi putut întoarce. Dacă mașina lor de gheață nu ar fi funcționat defectuos, ar fi rămas mai mult pe mare, fără a risca să navigheze prin mări furtunoase. Dar combinația de factori a creat o situație dezastruoasă în care nava s-a scufundat cu pierderea viețiilor bărbaţilor aflaţi la bord.
O furtună perfecta
Au existat cele mai bune ocazii, au existat cele mai rele perioade, a existat vârsta înțelepciunii, a existat epoca nebuniei, a existat epoca credinței, a existat epoca neîncrederii, a existat anotimpul Luminii, a existat anotimpul Întunericului, a existat primăvara speranței, a existat iarna disperării, am avut totul în fața noastră, nu am avut nimic înaintea noastră, mergeam cu toții direct spre Cer, mergeam cu toții direct pe cealaltă cale– pe scurt, perioada era atât de apropiată de perioada actuală, încât unele dintre cele mai zgomotoase autorități au insistat asupra faptului că tot ce a fost primit, fie bine sau fie rău, a fost numai la gradul de comparație: superlativ.
~ Charles Dickens, Povestea a două orașe
O „furtună perfectă” este: „O combinație de evenimente care nu sunt periculoase individual, dar care având loc împreună produc un rezultat dezastruos.”1 Spre deosebire de furtunile obişnuite, o furtună perfectă este cauzată de un „efect puternic combinat al unui set unic de circumstanțe.”2 Furtunile perfecte nu se întâmplă foarte des, dar sunt întotdeauna dezastruoase atunci când apar.
Credința este biruința!
Europa secolului al XVI-lea a fost o furtună perfectă a diferitelor idei, adesea conflictuale. În Franța, Renașterea se afla la înălțimea sa. În Germania, Martin Luther traducea Biblia în limba comună, contestând autoritatea papei și promovând conceptul radical de mântuire numai prin credință. În Italia, Giordano Bruno sugera că stelele erau doar sori îndepărtaţi, eventual înconjuraţi de propriile lor planete, în timp ce Pietro Pomponazzi contesta doctrina nemuririi sufletului. În Lumea Nouă, Spania a cucerit Imperiul Aztec. În Europa, armatele musulmane invadau, ucideau și înrobeau creștinii în timp ce înaintau.
Europa însăși era împărțită între catolici și protestanți. Ideea legii naturale – că anumite drepturi sunt inerente și comune pentru întreaga omenire – a câștigat teren. Noile idei au inspirat noi gânduri, noi aspirații în inimile masei de țărani asupriţi care au început să se răzvrătească împotriva impozitelor grele percepute de superiorii lor. S-a creat o „furtună perfectă” care la rândul ei a pus bazele Epocii Iluminării, după 200 de ani. În acest cazan al schimbărilor haotice, un cuplu era hotărât să urmeze adevărul, indiferent de cost. Timpul lor de a lucra în mod activ pentru Yahuwah a fost de fapt foarte scurt – mai puțin de doi ani – dar influența lor, precum și exemplul de credincioșie în fața persecuției, continuă până astăzi.
În jurul perioadei în care Christopher Columb încerca să obțină sprijin financiar pentru a găsi un nou traseu spre India, navigând spre vest, se năștea un bebeluș în Stauffen, Germania. Se cunoaște foarte puțin despre viața timpurie și educația lui Michael Sattler, dar se știe că a intrat în mănăstirea Sf. Petru lângă Freiberg. Se presupune că în cele din urmă a devenit stareţul acestei mănăstiri benedictine, fapt care sugerează că avea o etică profesională corectă, că era un administrator capabil și că avea un caracter de încredere. Ca stareţ, ar fi fost cel de-al doilea conducător al întregii manăstiri. Aceasta era o poziție de putere și respect, fapt ce l-a făcut pe Michael să fie membru al clasei superioare din zilele sale.
Întrucât Michael era sincer din punct de vedere intelectual, a fost devotat credinței sale. El a fost implicat în reforma inter-benedictină din Bursfeld, o redeşteptare spirituală din Sf. Petru. Ca stareţ, s-ar fi putut chiar să se ocupe de ea. Dar schimbarea a venit, așa cum vine întotdeauna pentru cei care sunt oneşti din punct de vedere intelectual. După câteva secole, președintele Statelor Unite, Abraham Lincoln, observa: „Când un om cinstit care se înșeală aude adevărul, va renunța la greșeală sau va înceta să fie cinstit”. Și Michael a fost cinstit
La mijlocul anilor 1520, țăranii protestanți au capturat mănăstirea Sf. Petru. Ei au cerut desființarea birurilor și eliberarea de sub opresiune nobilimii. Pe baza noilor idei ale libertății și egalității tuturor credincioșilor, ei clamau dreptate și libertate conform principiilor cuprinse în Scriptură.
Unii dintre acești țărani erau anabaptiști. „Anabaptist” înseamnă botezat din nou, pentru că respinseseră botezul copiilor ca fiind nescripturistic. „Cum poate un nou-născut să ia o decizie conştientă de a-I sluji lui Yahuwah?” întrebau ei. La urma urmei, Însuși Mântuitorul nu a fost botezat până când nu a devenit adult: „După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Yahushua; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. … Yahushua avea aproape treizeci de ani. „(Luca 3: 21-23)
Este posibil, chiar probabil, ca țăranii să-i fi prezentat argumentele lui Michael, ca stareţ. Deși nu s-a păstrat nici o înregistrare scrisă a gândurilor sale, se cunosc trei fapte:
Michael Sattler a fost sincer din punct de vedere intelectual și un creștin devotat. Ca atare, când i-a fost arătat adevărul, el nu a ezitat să îl accepte.
Michael a părăsit mănăstirea la mijlocul anului 1525.3
După părăsirea mânăstirii Sf. Petru, Michael a călătorit în zona Waldshut, de unde au venit la început mulți revoluționari.
Având în vedere aceste fapte cunoscute, se poate concluziona în mod sigur că, fiind om cinstit din punct de vedere intelectual, Michael, renunțând la dreptul său, a simpatizat cu cauza țăranilor și a fost interest de convingerile lor. Desigur, după ce a ajuns la Waldshut, a avut ocazia să studieze mai departe credințele ținute de anabaptiști.
Câteva luni mai târziu, între 6 și 8 noiembrie a aceluiași an, Michael a participat la celebra dispută a botezului infantil din Zurich, Elveția. Probabil, pur și simplu, a ascultat argumentele pentru și împotriva subiectului. „În 1525 reforma a fost stabilită cu fermitate în orașul Zürich”. 4 Cu toate acestea, protestanții din Zurich nu au înțeles încă conceptul de libertate religioasă adevărată: dreptul individului de a se închina liber așa cum îi era dictat de conștiința sa. Autoritățile protestante care au persecutat zelos anabaptiștii, l-au arestat pe Michael și l-au aruncat în închisoare. A fost eliberat în cele din urmă la 18 noiembrie 1525, după ce a promis că va părăsi regiunea.
Această opoziție timpurie a fost pur și simplu o anticipare a ceea ce urma să vină în curând.
Lucrați pentru că vine noaptea . . .
Caracterul adevărat este dezvăluit in alegerile pe care le face o ființă umană aflată sub presiune – cu cât presiunea este mai mare, cu atât este mai profundă revelația, mai adevărată este alegerea față de natura esențială a caracterului. ~ Robert McKee, Story
Oil painting of artist’s conception of the Anabaptist leader Michael Sattler preaching in the woods.
Pictură în ulei, concepția artistului despre liderul anabaptist Michael Sattler care predică în pădure.
Undeva între 1525 și 1526, Michael s-a căsătorit cu o femeie pe nume Margaretha, care fusese o călugăriță beguină. La fel ca Michael, Margaretha a fost onestă din punct de vedere intelectual și a părăsit ordinul în baza propriilor ei concepții despre adevăr. În luna Iunie a anului 1525, Michael a fost re-botezat. Aceasta a necesitat mult curaj din ambele părti, deoarece probabil că și Margaretha s-a re-botezat.
Cei mai vechi reformatori au apărat libertatea conștiinței ca drept dat de Yah. Totuși, imediat ce protestantismul a ajuns religie de stat, a devenit, de asemenea, o putere persecutantă.
Este o realitate recunoscută de mulți istorici recenți, că persecuția anabaptiștilor a depășit ca severitate persecuția primilor creștini din Roma păgână! Persecuția a început în Zurich imediat după ce Frații au organizat o congregație. Încarcerarea în condiții de severitate variabilă, uneori în temnițele întunecate, a fost urmată de execuții. Într-o scurtă perioadă, conducătorii Fraților și-au pierdut viețile în persecuție.
Anabaptismul a devenit o crimă capitală. Au fost stabilite prețuri pe capetele anabaptistilor. Să le oferi mâncare și adăpost devenise crimă. Conducătorul Bavariei, în 1527, a dat ordine ca anabaptiștii închiși să fie arși pe rug – cu excepția cazului în care au refuzat, caz în care ar trebui să fie decapitați.5
Pericolele de a pune deoparte eroarea și de a urmări adevărul au fost foarte reale. Michael și Margaretha totuși iubeau adevărul. Adevărul era mai prețios pentru ei decât orice altceva. James Lane Allen a scris: „Adversitatea nu îți construiește caracterul, ți-l dezvăluie.” Și asta este adevărat pentru Sattleri. Adversitatea a dezvăluit caracterele lor rafinate în școala din Cer, strălucind de lumina reflectată a Mântuitorului.
Calitatea caracterului lui Michael și al Margarethei a fost dezvăluită în prietenia lor continuă cu cei care nu erau de acord cu credințele lor. La sfârșitul anului 1526, Michael a mers la Strasbourg unde a rămas cu Wolfgang Capito, un umanist german și lider reformator protestant. În timp ce la Strasbourg, Michael s-a întâlnit și cu un alt reformator protestant, Martin Bucer. Capito și Bucer nu au fost de acord cu Michael în ce privește mai multe puncte, inclusiv despre poziția anabaptistă împotriva botezului copiilor. „Protestanții în acest moment au disprețuit anabaptiștii din cauza opiniilor lor și pentru că majoritatea erau needucați și simpli. Michael, totuși, era la nivelul lor social și au ajuns să-l respecte. El le-a spus să elibereze anabaptiștii pe care i-au întemnițat. ” În ciuda diferențelor lor în credință, spiritul milos și amabil al lui Michael poate fi văzut în faptul că el s-a referit la Capito și Bucer ca” frații lui iubiți în Dumnezeu „”.
Chiar și printre credincioșii de astăzi, mulți care urmează adevărul adoptă un spirit aspru, condamnativ împotriva celor care nu i-au urmat să adopte o nouă lumină. Este ușor să denunți ca fiind pierduți pe cei care se agață de vechea eroare. Spiritul iubitor, asemenea lui Hristos, al lui Michael față de cei care nu au împărtășit părerile lui, marturisește tuturor celor care urmează astăzi adevărul. O atitudine bună, blândă față de aproapele, care arată respectul pentru demnitatea altei persoane, trezește același lucru în inima celeilalte persoane. După execuția lui Michael, Capito și Bucer se refereau ei însiși la el ca fiind „dragul lor prieten în Dumnezeu”. Aceasta spune o sumă imensă despre caracterul lui Michael Sattler în timpul unei epoci când chiar și protestanții erau cunoscuți că torturau și ardeau pe rug pe cei cu care nu erau de acord cu ei.
Lucrarea lui Michael pentru Cer a fost foarte scurtă, dar ecourile activității sale se simt până astăzi. În Ianuarie-Februarie 1527, Michael a călătorit în Lahr, un oraș situat la nord de Freiburg, pentru a împărtăși adevărul cu alții. La sfârșitul lunii Februarie, a ajuns în satul Schleitheim pentru o întâlnire importantă între credincioșii anabaptiști. A fost o întâlnire secretă. Timpurile erau periculoase. Cei care urcau pe front ca lideri aveau o speranță de viață de numai doi ani. Michael a avut mult mai puțin.
Michael a prezidat întâlnirea din 24 februarie, în care anabaptiștii au ajuns la un acord cu privire la credințele lor. Era revoluționar pentru acel timp. Pe lângă respingerea botezului copiilor, au denunțat depunerea jurămintelor ca fiind contrar cuvintelor lui Yahushua; ei au afirmat că botezul a fost doar un act existent pentru a demonstra credința conștientă a credinciosului; și, cel mai surprinzător dintre toate, a cerut separarea completă a Bisericii și a Statului!
După ce au convenit asupra unei declarații cu șapte articole, Michael și-a scris mărturisirea de credință într-un document numit Mărturisirea Schleitheim. Acest document continuă să aibă o autoritate enormă printre bisericile amish, mennonite și baptiste până în ziua de astăzi.
„Acestea sunt vremurile care încearcă sufletele oamenilor. . .”
”Am aflat că curajul nu era absența fricii, ci triumful asupra ei. Omul curajos nu este cel care nu simte frică, ci cel care învinge această frică.” ~ Nelson Mandela
Există un înalt nivel spiritual care vine odată cu urmarea a ceea ce știi că est drept. Fără îndoială, Michael și Margaretha Sattler au simțit bucurie și speranță pentru viitorul adevărului, după întâlnirea de succes de la Scheitheim. Cu toate acestea, nu a durat mult. Petru a avertizat: „Fiți treji, fiți vigilenți; pentru că vrăjmașul vostru, diavolul, ca un leu răcnește, căutând pe cine să mănânce. „(1 Petru 5: 8)
.Ori de câte ori adevărul câștigă o victorie, opozanții adevărului vor face tot posibilul pentru a lupta împotriva lui. La scurt timp după întâlnirea de la Schleitheim, Michael și Margaretha Sattler împreună cu alți credincioși anabaptiști au fost arestați la Horb din ordinul contelui Joachim von Zollern, regentul arhiducelui Ferdinand din Austria. După arestarea lor în martie 1527, au fost duși la turnul închisorii din Binsdorf.
Acestea erau ființe umane normale. Arestarea, atât de repede după întâlnirea triumfătoare de la Schleitheim, a lăsat mâna de credincioși cuprinși de tremur și cu frică. Nimeni nu vrea să se confrunte cu persecuție, tortură și moarte. Din închisoare, Michael le-a scris o scrisoare, încurajându-i să fie puternici și plini de credință.
Vă spun prin harul lui [Yahuwah], să fiți viteji și să umblați ca și cum ați fi sfinți ai lui [Yahuwah]… Nimeni să nu vă îndepărteze de la scopul vostru, așa cum a fost cazul cu unii chiar până acum; ci purtați-vă drept în toată răbdarea, fără să vă abateți, și să nu luați crucea pe care (Yah) v-a pus-o asupra voastră, doar ca să o lepădați înpotriva onoarei și laudei lui (Yah) și cu prețul nelegiuirii și încălcării poruncilor Sale eterne, adevărate, drepte și dătătoare de viață.
Nu vă îngrijorați, dacă sunteți pedepsiți de [Yahuwah]. . .caci El [Yah]pedepsește pe cine iubește, ca un tată care este bineintenționat cu fiul său. La cine să cereți dreptate dacă fugiți de [Yah]? Ce te mai poate ajuta dacă renunți la [Yah]? Nu este [Yah] Cel care umple cerul și pământul?. . .
Și nimeni să nu vă îndepărteze de la temelia care este pusă prin epistolele Sfintelor Scripturi și este sigilată cu sângele lui Hristos și cu sângele multor martori ai lui Yahushua… Judecaţi ce vă scriu; puneţi aceste lucruri la inimă,. . . ca să fiţi găsiţi copii umili, roditori și ascultători ai lui Yahuwah. Iubiți frați, nu vă mirați că tratez această problemă cu atâta seriozitate; căci nu o fac fără un motiv. Frații v-au informat fără îndoială că unii dintre noi sunt în închisoare; și după ce frații de la Horb au fost și ei reținuți, ne-au adus la Binzdorf. În acest moment ne confruntăm cu diferitele planuri ale adversarilor noștri. Ne-au amenințat cu punera în lanțuri; apoi cu focul rugului, și apoi cu sabia. Având în vedere această primejdie, m-am predat total în voia lui Yahuwah și, împreună cu toți frații și cu soția mea, m-am pregătit chiar pentru moarte pentru a da mărturie în favoarea Lui și apoi m-am gândit la numărul mare de frați falşi și la voi, care sunteţi puțini, adică o mică turmă; și, de asemenea, că sunt puțini lucrători credincioși în via lui Yahuwah. . . de aceea am considerat necesar să vă îndemn după această avertizare, să continuați, după noi, războiul divin, pentru ca voi să găsiți mângâiere în aceasta, și să nu vă îngrijorați de pedepsele lui [Yahuwah].7
Cuvintele lui Michael strălucesc ca aurul curat și strălucitor de secole. Credința sa în Yahuwah, dragostea lui față de adevăr, a fost de neclintit.
Procesul a avut loc la 17-18 mai 1527, în Rottenburg. Michael a vorbit în apărarea tuturor prizonierilor, înălţând Scriptura ca autoritate supremă în ceea ce privește binele și răul.
Michael a înțeles că adevărata spiritualitate este mult mai mult decât o mărturisire cu gura a credințelor unui om: este o lucrare din inimă. De exemplu, în apărarea sa explicând de ce anabaptiștii s-au opus luării de arme, el a spus:
Dacă ar veni turcii, nu ar trebui să le rezistăm; căci este scris: Să nu ucizi. Nu trebuie să ne apărăm împotriva turcilor și a altor persoane ale persecutorilor noștri, ci trebuie să cerem (lui Yahuwah) cu o rugăciune serioasă să respingă și să se opună acestora. Dar, așa cum am spus, dacă lupta ar fi un lucru drept, aș prefera să merg pe câmpul de bătălie împotriva așa-numiților creștini, care persecută, rețin și ucid creștinii pioși, decât împotriva turcilor; din acest motiv: Turcul este un adevărat turc, nu cunoaște nimic despre credința creștină; și este un turc după trup; dar voi, care sunteti creștini și care vă lăudați cu Hristos, persecutați martorii evlavioși ai lui Hristos și sunteți turci in spirit.8
A fost nevoie de un curaj extraordinar pentru a face o astfel de declarație. El și-a rezumat apărarea cu o altă declarație îndrăzneață:
Voi, slujitori ai lui [Yah], vă sfătuiesc să vă gândiți la sfârșitul pentru care v-a numit [Yahuwah], pentru a pedepsi răul și pentru a apăra și proteja pe cel pios.
„În timp ce nu am acționat în contradicție cu [Yah] și Evanghelia, veți găsi că nici eu, nici frații și surorile mele nu am adus ofensă în cuvânt sau în faptă împotriva vreunei autorități. De aceea, slujitorii lui [Yah], dacă nu ați auzit sau nu ați citit Cuvântul lui Yahuwah, trimiteți după cei mai învățati și după cărțile sacre ale Bibliei, indiferent de limbajul lor, și lăsați-i să se confrunte cu noi în Cuvântul lui [Yah]; și dacă ne dovedesc cu Sfintele Scripturi, că greșim și suntem în neregulă, vom renunța cu bucurie și vom dezice și, de asemenea, vom suferi de bunăvoie sentința și pedeapsa pentru ceea ce am fost acuzați, dar dacă nu se dovedește nicio eroare in noi, sperăm că voi veți fi convertiți și veţi primii învățătura.”
La acest discurs, judecătorii au râs și s-au consultat împreună, iar funcționarul de la Ensisheim a spus: „O, nenorociți, deznădăjduiți răufăcători si călugări disperați, să dezbatem noi cu voi? Călăul va dezbate cu voi, vă asigur.”
Michael a spus: „[Yah] va lucra” 9
După ce au deliberat doar o oră și jumătate, judecătorii s-au întors și au pronunțat sentința:
În procesul Guvernatorului Majestății Imperiale versus Michael Sattler, se pronunță sentința: Michael Sattler va fi înmânat călăului, care îl va duce la locul de executare și îi va tăia limba; apoi aruncați-l pe roată, și-i rupeți-i corpul de două ori cu clești roșii fierbinți; și după ce a fost adus în celulă, el va fi tras de cinci ori în același fel.10
A fost o sentință de tortură oribilă: având limba tăiată și carnea de pe corp sfărtecată de cleștii înroșiți, numai ca să fie în cele din urmă ars de viu. Unii dintre prizonieri au retractat. Michael, totuși, a rămas puternic. Pe 20 mai 1527, Michael a fost dus la piața din Rottenburg și a fost torturat. Prin această procedură, credința lui a rămas statornică. În ciuda faptului că i-a fost taiată o parte din limba sa, el a continuat să se roage, spunând:
„Atotputernic, veșnic, [Yah] Tu ești calea și adevărul; pentru că nu mi s-a dovedit că sunt greșit, cu ajutorul Tău, în această zi, mărturisesc adevărul și îl sigilez cu sângele meu.”Apoi a fost împins într-un foc mare. În timp ce funiile cu care era legat ardeau, Sattler a dat o mărturie grupului său arătând că este încrezător în soarta sa, s-a rugat: „Tată, îmi încredințez spiritul în mâinile tale.” 11
Pe 20 mai 1527, Michael Sattler a fost legat de o scară după ce a fost torturat, apoi a fost aruncat într-un incendiu, închizându-și mărturia cu propriul sânge. El a fost anabaptist mai puțin de doi ani.
Credincioși până la moarte
„Curajul real este atunci când știi că ai fost linşat înainte de a începe, dar începi oricum, indiferent de consecințe”.
Foarte puțin se cunoaște despre Margaretha Sattler, care urma în curând să se alăture soțului ei în moarte. Margaretha „a fost evident o femeie cu convingeri puternice și este una dintre puținele femei implicate activ în Reformațiune. O seamă de alte femei închise cu ea erau soțiile Radicalilor, dar multe dintre ele au fost eliberate din cauza lipsei lor de implicare reală în mișcare și pentru că în majoritatea, au retractat după ce au fost capturați „12.
Curajul și puterea ei chiar a impresionat-o pe contesa de Hechingen, soția contelui Joachim von Zollern, din al cărui ordin au fost arestați Sattleri și care a era judecătorul principal la procesul lor. Contesa a vizitat-o pe Margaretha în închisoare, îndemnând-o să se răzgândească și promițându-i un loc unde să trăiască la curtea ei.
Răspunsul Margarethei dat contesei arată puterea propriilor convingeri. Când contesa a sugerat că Margaretha se afla în închisoare, pur și simplu pentru că era o nevastă credincioasă ascultarii de soțul ei, Margaretha a răspuns cu curaj: „Nu îmi respect credințele din cauza soțului meu. Îl urmez pe soțul meu din cauza credințelor mele. „13
La două zile după ce soțul ei a fost ars, Margaretha a fost dusă la râul Neckar și a fost înecată, Miercuri, 22 Mai 1527. Au fost căsătoriți doar doi ani; iar lideri au fost pentru mai puțin de un an.
Pe piatra de pe mormântul lui Michael şi al Margarethei Sattler scrie simplu: “ Au murit pentru credinţa lor.”
„Înconjurat de un nor atât de mare de martori. . .”
Curajul este rezistența la frică, stăpânirea fricii – nu lipsa fricii. ~ Mark Twain
Viețile lui Michael și Margaretha Sattler au fost curmate prea devreme, dar pentru cei care vor trăi să vadă întoarcerea lui Yahushua, pentru cei ce vor trăi în zilele de închidere ale istoriei pământului, onorând pe Yah, rămân o lumină strălucitoare: o promisiune că ceea ce a făcut pentru ei, El poate face și pentru tine, deasemenea.
Stuart Hamblen a fost cântăret petrecăreț, actor şi prezentator radio ce credea în dictonul „trăiește din plin, distrează-te din plin”. După ce și-a predat viața lui Yahushua, el a suferit o transformare uimitoare a vieții și a caracterului. Hollywoodul a fost uimit- ca să nu mai vorbim cât s-au amuzat – că un tip chefliu devenise acum un creștin declarat. Într-o după-amiază, Hamblen s-a întalnit cu un prieten al său, actorul, John Wayne.
“Ce am auzit despre tine, Stuart? întrebă Wayne.
“Ei bine, știi ce spun ei, John,” răspunse Hamblen. „Nu este un secret ce poate face Dumnezeu”.
” Sună ca titlul unui cântec,” se amuză Wayne.
Stuart Hamblen a mers acasă și a transformat-o într-un cântec. Mărturia lui Michael și Margaretha Sattler, lecția pe care o învațăm astăzi, este bine rezumată prin cuvintele imnului:
Nu este un secret ce poate face [Yah].
Ce a făcut El pentru alții, El va face pentru tine!
Cu brațele larg deschise, te va ierta.
Nu este un secret ce poate face [Yah].
Credincioșii au astăzi o oportunitate cu adevărat unică. Acum trăim în ultimele zile ale istoriei pământului. Timpul de necaz este chiar înaintea noastră. Când trâmbițele încep să sune, nu va mai fi nici un răgaz până la sfârșit. Haosul fără precedent este pe punctul de a izbucni peste lume. Atunci când demonii, care se prezintă ca ființe extraterestre vor conduce lumea, atunci când papa va fi înălțat pentru a fi reprezentantul omenirii, atunci când închinarea falsă va fi pusă în aplicare prin ameninţarea cu moartea, vei avea credința de a rămâne ascultător legii lui Yah? Când Satana va veni, dându-se ca fiind însuși Yahushua și pretinzând că a schimbat Sabatul vechi în Duminica calendarului gregorian, te vei lipi doar de Cuvântul lui Yahuwah?
Gândul de a face față persecuției și morții poate fi terifiant pentru tine. Poate crezi că nu ai curajul martirilor. Ghici ce? Nici ei nu au avut! Acest curaj este un dar, dat de Yah copiilor săi credincioși, când le este necesar.
Nu trebuie să te temi de zilele ce vor veni. Nu trebuie să îţi faci griji că nu vei rezista sub tortură. Poţi lăsa toate acestea în mâinile unui Tată iubitor.
O furtună perfectă se apropie! Forțe rele, demonice și omeneşti, se vor uni pentru a șterge de pe fața pământului pe toți cei care îl onorează pe Yahuwah.
Partea ta, chiar acum, astăzi, este să îL cunoașteți atât de bine pe Yahuwah, încât să te agăți de El, de promisiunile și de dragostea Sa și de nimic altceva.
Ia decizia. Astăzi! „Cu brațele larg deschise, El te va ierta.” Deci du-te la El.
Astăzi.
O furtună perfectă se apropie. Pregătiți-vă astăzi, astfel încât, atunci când va veni, să nu vă clătinaţi.
“Yahuwah este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor. Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.”(Psalmi 46: 1-3)
1 https://www.thefreedictionary.com/perfect+storm
2 https://www.dictionary.com/browse/perfect-storm
3 Unele surse sugerează faptul că Michael a parasite mânăstirea chiar înainte de 1523.
4 https://history-switzerland.geschichte-schweiz.ch/reformation-switzerland-calvin.html
5 https://www.gracegems.org/C/persecution_of_the_anabaptists.htm, subliniere originală.
6 https://williamshiggins.net/2014/12/30/a-story-of-faithfulness-michael-margaretha-sattler/
7 Thieleman Van Bragt şi Jan Luyken, Martyrs Mirror, pp. 419-420.
8 Ibid., p. 418.
9 Ibid.
10 Ibid., p. 419.
11 https://www.reformationhappens.com/people/sattler/
12 https://www.theradicalsmovie.com/margarethasattler.htm
13 Așa cum este citat în The Radicals.
//////////////////////////////////////////////
Filme: Controlul Minții de către Satana
Lupta pentru sufletul uman începe ca o luptă pentru minte. Ceea ce gândeşte o persoană îi influențează emoțiile, gândurile și sentimentele care combinate alcătuiesc caracterul său. Dacă gândurile sunt impure, Satana a câștigat deja bătălia pentru suflet, chiar dacă nu există păcate externe vizibile. Cel mai înțelept om care a trăit vreodată a rezumat o lege importantă de psihologie atunci când a spus: ” Fiindcă aşa cum gândeşte în inima sa, aşa este el” (Vezi Proverbe 23: 7.)
Unul dintre instrumentele cele mai eficiente ale lui Satan de corupere a sufletului se găsește în filme și televiziune. Atunci când o persoană se uită la un film, se implică emoţional. Dacă eroul bate sau chiar îl ucide pe personajul negativ, emoțiile spectatorilor empatiza cu eroul și se bucură pentru orice acţiune a acestuia, indiferent dacă este minciună, furt, agresiune fizică, crimă, adulter sau o întreagă serie de alte păcate. Filmele și serialele de televiziune sunt unul dintre cele mai eficiente dispozitive ale lui Satana de a atrage în pacat, întrucât nu doar actorii sunt vinovaţi de ceea ce promovează prin acțiunea lor, ci şi toți cei care participă prin vizionare devin vinovați de aceste păcate.
Un exemplu este demonstrat de reacțiile inițiale la film Top Gun, lansat în 1986. S-a oferit posibilitatea de a previzualiza filmul înainte de lansarea lui oficială, şi oameniii s-au plâns că nu era suficient sex în film. Ca răspuns, o scena de sex a fost înregistrată și adăugată filmului pentru a satisface dorinţele telespectatorilor de a viziona curvie.
În filme, păcatul întinează sufletul, chiar dacă participăm doar prin vizionarea acțiunii acestuia. Nici efectul vizionării filmelor nu se opreşte odată cu terminarea lor. Frecvent, cei care se uită la filme continuă să se gândească la firul acţiunii, imaginându-se în rolul eroului sau al eroinei. Într-un serial TV, o persoană se poate identifica atât de mult cu personajele portretizate încât aceasta să devină de fapt dependentă de programul săptămânal. Ei vorbesc despre actori prietenilor lor; trăiesc povestea până când aceasta le consumă gândurile și emoțiile. Și tot timpul, Satana îi modelează după propriul său chip.
Drama din filme este cea mai periculoasă formă a răului. Ca și în cazul tuturor păcatelor, ceea ce la început pare rău, după expunerea continuuă, ajunge să fie privit ca normal și firesc. Mintea se împietreşte în păcat și răutate, atunci când este expusă continuu la acestea. Ceea ce odată şoca simțurile, apare acum ca fiind ceva obişnuit. Acest compromis înfiorător deschide calea pentru ca mintea să accepte şi mai multă depravare în scopul de a obține același nivel de excitare emoţională.
Efectele nocive ale vizionării filmelor (chiar și a ştirilor) sunt resimțite în multe alte domenii. Încă din anul 1993, studii in Statele Unite ale Americii au arătat că unul din trei elevi de liceu, unul din patru elevi de clasa a zecea, și unul din șapte elevii de clasa a VIII-a se îmbătă cel puțin o dată la două săptămâni. Cauza de acestui nivel ridicat de consumatori de alcool în rândul minorilor s-a dovedit a fi consumul mare de băuturilor alcoolice în programele de televiziune urmărite de către tineri.
Raportul Surgeon General din 1982 al [Statele Unite] a arătat că alcoolul este băutura cea mai consumată în emisiunile de televiziune din orele de vârf… . În 1990, erau 8.1 referințe pe oră la băuturi sau beţivi în orele de vârf. Spre profunda îngrijorare a oficiului Surgeon General, „Consumatorii nu erau personaje negative sau dependenţi de jocuri de noroc; ei sunt buni, de echilibraţi, cu caractere plăcute, „și portretizările sunt lipsite în întregime de” indicii ale unor posibile riscuri. „. . .
Cercetătorii din Noua Zeelandă. . . a descoperit o legătură directă între frecvența vizionării programelor de televiziune în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 13 şi 15 ani și cantitatea de alcool consumată la varsta de 18 ani. Cu cât mai mult tineri adolescenti privesc la televizor, cu atât mai mult alcool vor consuma peste trei până la cinci ani mai târziu. (Lawrence Kelemen, Pericolele televiziunii.)
man sitting mindlessly in front of televisionUn studiu pe termen lung a arătat o creştere dramatică a crimelor (un salt de 92-93% în mai multe țări), odată cu sosirea televiziunii în aceste țări. În plus, privitul la televizor și vizionarea filmelor diminuează IQ – chiar și al celor care se uită o cantitate relativ mică.
Un sondaj realizat în California indică faptul că cu cât mai mult un elev va privi la televizor, cu atât mai greu se va descurca la școală. Inspectorul școlar din California, Wilson Riles, a spus. . . că indiferent cât de multe teme făceau elevii, cât de inteligenţi erau, sau câți bani câștigau părinții lor, relația dintre privitul la televizor și notele de la teste erau practic identice. Pe baza studiului, domnul Riles a ajuns la concluzia că, în scopuri educaționale, televiziunea „nu este un avantaj și ar fi trebuit să fie oprită.” (Lawrence Kelemen, Pericolele televiziunii).
Actoria are o lungă istorie de imoralitate și comportamente desfrânate. Teatru de Vest își are originile în Atena, Grecia, unde a evoluat din ritualuri religioase păgâne care datează cel puțin din 1200 î. Hr.. În timpul Evului Mediu și chiar prin secolul XIX, actori și actrițele erau percepuţi ca persoane imorale și nicio persoană decentă nu s-ar fi asociat cu ei.
Odată cu apariția filmelor, vizionarea pieselor de teatru a devenit mult mai accesibilă persoanelor de rând, dar originile sale rămân înrădăcinate în imoralitate. Filmele timpurii erau prezentate în saloane și case de prostituție. Deși cinematografele au fost construite cu scopul de a arăta cele mai recente programe de divertisment de la Hollywood sau Bollywood, filmele rămân, așa cum actoria a fost dintotdeauna, un instrument eficient al diavolului pentru a fermeca imaginația și a conduce mintea în păcat. Oamenii care nu ar participa la o piesă de teatru, aduc aceleași filme video și televiziunea în propriile lor case.
Scriptura îi prezintă pe neprihăniți lui Yahuwah ca fiind „stele”
Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi, unii la viaţă veşnică, şi alţii la ruşine şi dispreţ veşnic. Şi cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea întinderii cerului; şi cei ce întorc pe mulţi la dreptate vor strălucii ca stelele pentru totdeauna şi întotdeauna. (Daniel 12: 2,3 Biblia Fidelă)
„Starurile (stelele)” de la Hollywood și Bollywood sunt contrafacerea lui Satana a stelelor lui Yahuwah. Mulțimile sunt conduse în păcat prin idolatrizarea „starurilor” lor preferate și copierea stilului depravat de vieţuire a acestora. Filmele și starurile de cinema ne îndepărtează de Yahuwah la fel ca orice lucru care ne consumă gândurile și sentimentele şi sunt o formă de idolatrie ce ar trebui să fie ocolită de către toți care caută să trăiască o viață sfântă în Yahushua.
man watching television with a closed Bible sitting on the table in front of him
Filmele şi stelele de cinema consumă gândurile şi îndepărtează afecţiunile de la Yahuwah, reprezintă o formă de idolatrie ce trebuie respinsă de toţi cei ce caută să trăiască vieţi sfinte în Yahushua.
Filme și clipuri video, nu sunt în sine păcătoase, în mod inerent. Ca și în cazul cărților sau orice altă formă de mass-media, filmele pot fi folosite pentru a educa și a transmite informații pentru gloria lui Yahuwah. Dificultatea apare atunci când un film, oricât de „nevinovat” ar părea, alimentează apetitul pentru evadare. Dorința de a scăpa de realitate este o tentație cu care se confruntă fiecare persoană de pe pământ, în fiecare perioadă a viații. În timp ce unii evadează prin droguri, băutură sau sex ilicit, mulțimile caută evadarea prin concentrarea minţii lor pe realități alternative. Acest lucru poate fi realizat prin cărți și jocuri de calculator, dar cel mai popular mod este prin filme.
Viata e grea. Este tot mai grea și va continua să fie din ce în ce mai dificilă chiar până la capăt. Cu toate acestea, Yahuwah este singurul răspuns care va aduce uşurare sufletului aruncat în furtună.
[Yahuwah], va fi de asemenea, un refugiu pentru cei oprimați, un refugiu în vremuri de necaz. Și cei ce cunosc Numele Tău, se încred în tine, pentru că tu, [Yahuwah], nu ai părăsit pe cei ce te caută. (Psalmul 9: 9, 10, Biblia Fidelă)
Evadarea prin filme durează numai atâta timp cât durează filmul. Stresul vieţii coboară imediat ce filmul se termină și realitatea începe. Ascunderea de realitate, prin filme sau orice altă formă de evadare nu o schimbă. Doar apelând la Yahuwah poate o persoană să schimbe realitatea vieţii sale; prin întoarcerea la Răscumpărătorul pentru putere și ajutor.
Făgăduinţa Lui pentru dumneavoastră:
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, nu te descuraja căci Eu sunt Elohimul tău; te voi întări; da te voi ajuta; da te voi susţine cu dreapta neprihănirii Mele. (Isaia 41: 10)
Nu va cuprins nicio ispită care să nu fie potrivită cu puterea omenească. Şi Eloah, Care este credincios, nu va permite să fiţi ispitiţi peste puterea voastră, ci odată cu ispita a pregătit şi mijlocul de a scăpa de ea. De aceea, iubiţii mei, fugiţi de idolatrie! (1Corinteni 10; 13-14).
Cei care şi-au pus credința lor în Yahuwah, şi se odihnesc în dragostea Lui și în încrederea că El are grijă de ei, vor înţelege că nu au nevoie de „ușurința” de stres temporară oferită de Satan prin evadare.
Yahuwah, Eloah, Cel Veşnic Creatorul întregului pământ. … dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere. Flăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii vor cădea lipsiţi de putere, dar cei ce se încred în Yahuwah îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi. (Isaia 40: 28-31)
young man reading BibleAceste binecuvântări sunt pentru cei care îşi predau voința, pasiunile și dorințele lor lui Yahuwah și caută să aducă viața lor, gândurile și sentimentele lor în conformitate cu voia Lui ce le-a fost descoperită. Scriptura ne îndeamnă pe toți „. Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48) .Recompensa oferită este mult mai mare decât are de oferit aceasta lume. „Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Yahuwah „(Matei 5: 8).
Cei care doresc a petrece eternitatea într-un mediu curat, în compania îngerilor sfinți și a unui Eloah sfânt, vor face tot posibilul să aducă gândurile lor în acord cu Yahuwah. Scriptura stabilește înaltul standardul la care toți ar trebui să aspire:
În cele din urmă fraţilor, tot ceea ce este adevărat, tot ceea ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, orice faptă măreaţă, orice este vrednic de laudă, la aceasta să vă gândiţi! (Filipeni 4;8).
Acesta este testul care ar trebui să fie folosit pentru toate filmele. Este adevărat că există unele filme care sunt întâmplări reale. Dar dacă povestea glorifica violenţa, ar trebui oare să fie vizionat?
Filipeni 2: 5 încurajează pe toți „. Fie ca gândul vostru să fie gândul care era și în Yahushua” Ca răspuns la rugăciunea stăruitoare, Mântuitorul va da biruință tuturor celor care Îl aleg pe Yahuwah în locul evadării și ispitelor acestei lumi.
Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubește lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
Căci tot ce este în lume – pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții – nu este de la Tatăl, ci este din lume.
Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Eloah rămâne în veac. (1 Ioan 2; 15-17, NTR)
1 General Surgeon of the Unites States este cel mai important purtătorul de cuvânt pe probleme de sănătate publică în guvernul federal al Statelor Unite
https://www.worldslastchance.com/romanian/practical-godliness/filme-controlul-minii-de-ctre-satana.html
/////////////////////////////////////////
Dependenţa de păcat: Păzind Porţile Sufletului
Timpul se apropie de sfârșit. Acum, mai mult ca oricând, este imperativ necesar să se păzească orice cale de acces spre suflet, prin care Satana caută să atragă și să prindă în cursă.
Păcatul este dependenţă. Nu contează ce formă are acesta: furie, bârfă, droguri, bănuială, mândrie, nicotină / alcool, pornografie, masturbare, sau altceva. Toate acestea dau dependență.
dependeta de pacat
Singurul răspuns pentru oricare dintre noi se găsește în Yahushua. Fiecare este răspunzător înaintea lui Yahuwah pentru propriul său suflet. Așa cum explică Scriptura: „Chiar dacă acești trei oameni, Noe, Daniel și Iov, ar fi în ea [țara], ei şi-ar scăpa doar propriile lor suflete prin neprihănirea lor, zice Yahuwah Elohim.” (Vezi Ezechiel 14:14). Având în vedere că perioada de probă se apropie de final, fiecare dintre noi trebuie să ne cercetăm inimile cu privire la păcatul ascuns și să predăm totul lui Yahushua.
Pofta-pentru sex, pentru produse alimentare, pentru medicamente, pentru orice lucru murdar – este apetitul demonilor exprimat prin ființele umane. Singurul mod în care Satana atrage sufletul este prin cele cinci simțuri. Acestea trebuie să fie păzite cu grijă. O dieta sanatoasă, un stil de viață cumpătat, somn suficient, toate lucrează împreună pentru a proteja și a consolida cele cinci simțuri..
Satana a amăgește prin cele cinci simțuri, dar el prinde în capcană prin minte. Cei care s-au curăţit și pregătit pentru a întâmpina pe Mântuitorul la venirea Lui, trebuie să fie sârguincioși în a-şi păzii gândurile, deoarece gândurile nutrite, devin sentimente. Și gândurile și sentimentele la un loc formează caracterul.
A merge în cer din mormânt este total diferit faţă de a fi luat la cer fără să treci prin moartea la a Doua Venire. Orice persoană care merge la cer fără să vadă moartea, va avea de luptat la un moment dat cu anumite păcate asupra cărora nu se poate avea biruinţă pe cont propriu. Nu are importanță dacă 95% din caracterul, moștenit, al unei persoane este tendință spre rău, sau dacă doar 5% este format din tendințe spre rău, ce au fost moștenite. Numai Yahushua poate salva. O persoană cu 95% tendințe moștenite spre rău poate fi salvat dacă el predă totul Mântuitorului. Și o persoană, crescută în cel mai bun mediu, cu părinți temători de Yah, cu doar 5% tendințe moștenite spre rău, poate fi pierdută dacă crede că poate învinge prin propria sa putere și refuză să se predea lui Yahushua.
„Porunca de a ne lipi de Yahuwah va fi prețioasa pentru noi, dacă o vom înțelege și ne vom supune ei. Încrede-te în mod constant în Yah! Puneți credința neclintită în El, datorită dovezilor inconfundabile ale iubirii și puterii Lui. Nu există nicio persoană care întinzându-și brațele în credință spre Mântuitorul, să nu fie înconjurat pe dinainte și pe dinapoi de brațele Sale veșnice, susținut și mângâiat de El”.
(Ellen White, Scrisoarea 17, 14 ianuarie 1903.)
Mulţi îşi pun întrebarea: „Cum să mă predau pe mine însumi lui Yahuwah?” Doreşti să te predai lui Yahuwah, dar eşti slab, nu ai destulă putere morală, eşti rob al îndoielilor şi stăpânit de obiceiurile vieţii tale păcătoase. Făgăduinţele şi hotărârile tale sunt asemenea unor funii de nisip. Singur nu-ţi poţi controla şi stăpâni gândurile, impulsurile şi simţămintele. Amintirea făgăduielilor nerespectate şi a angajamentelor neîmplinite slăbeşte încrederea în propria ta sinceritate şi te face să crezi că Yahuwah nu te poate primi; dar nu trebuie să deznădăjduieşti. Ce trebuie să înţelegi este adevărata putere a voinţei. Aceasta este puterea care guvernează natura omului, puterea ce ia hotărâri sau care face alegerea. Totul depinde de dreapta lucrare a voinţei. Yahuwah a dat oamenilor puterea alegerii; datoria lor este aceea de a o exercita. Nu stă în puterea noastră să ne schimbăm inima şi nici să predăm lui Yahuwah simţămintele; dar putem alege să-l slujim. Putem să-I dăm voinţa; atunci El va lucra în noi şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa găsire cu cale. În acest fel, întreaga noastră fiinţă va fi adusă sub controlul Duhului lui Yahushua; simţămintele noastre vor fi atunci îndreptate numai spre El, iar gândurile vor fi în armonie cu El.2
Unul dintre domeniile în care oamenii acestei ultime generații au dificultăți este reprezentat de imoralitatea sexuală. Mulți dintre creștinii sinceri se luptă cu dependența de pornografie și masturbarea. Când un om permite ochilor săi să zăbovească asupra trupului unei femei, el se implică și cu mintea și cu imaginația. Femeile creștine se îmbracă modest dar, în ultimă instanță, responsbilitatea cade asupra bărbatului dacă permite ochiului său să zăbovească sau alege să-și mute privirea. Unde ochilor li se permite să zăbovească, acolo, gîndurile sunt înclinate să locuiască.
„Când venim la El, mărturisind nevrednicia şi păcatul nostru, El S-a legat ca să asculte strigătul nostru. Onoarea tronului Său este legată de împlinirea Cuvântului Său dat nouă.
… Generosul nostru Mare preot îşi aminteşte toate cuvintele prin care El ne-a încurajat să avem încredere în El. El îşi aminteşte întotdeauna de legământul Său.
Toţi cei care-L caută, îl vor găsi. Toţi cei care bat, vor avea uşa deschisă înaintea lor. Nu se vor auzi cuvintele de scuză: Nu mă tulburaţi, uşa este închisă, nu doresc s-o deschid. Nimănui nu i se va spune: Nu pot să te ajut. Aceia care vin în miez de noapte să ceară pâine, ca să hrănească sufletele flămânde, vor avea succes.„
(Parabolele Domnului Hristos, p. 148)
Pași spre biruinţă
Oricare ar fi păcatul tău de care eşti legat, există patru etape specifice pe care le poţi parcurge pentru a-l depăși:
Chemaţi numele lui Yahuwah. Rostiţi făgăduinţele aplicabile situației și rugați-vă, convinşi că veţi primi răspuns.
Cu determinare și o mare fermitate, afirmaţi-vă intenţia. Fiţi cât mai specific și puneţi totul în cuvinte.
Cereţi lui Yahuwah să vă facă conștient de pericol iminent, atunci când începeţi mai întâi să rătăciţi în apropierea ispitei. Cereţi-I să vă aducă aminte să vă rugaţi și să cereţi ajutor înainte ca emoțiile să vă fie atrase în poftirea după păcatul dorit.
Făceţi-vă prietenii care să vă ajute să fiţi responsabili.
Având un grup de încredere, chiar dacă numai o singură persoană, cu care să vă susţineţi reciproc să fiţi responsabil, poate fi un ajutor imens în depășirea adicțiiei spre păcat. Bărbații și femeile care lucrează pentru a răspândi adevărul prin WLC şi-au angajat, inima şi sufletul, lui Yahuwah. Dar și noi, suntem, încă, oameni. Și noi, încă, mai facem greșeli. Și noi, avem nevoie,încă, de un Mântuitor.
Responsabilitatea de Grup
group de oameniBărbații din echipa WLC au înțeles că una dintre cele mai mari capcane ale lui Satan pentru oamenii din generația finală este necurăția sexuală. Noi considerăm că imoralitate sexuală este o problemă foarte serioasă și noi nu suntem imuni la ispită. Conducătorul echipei WLC a invitat recent, bărbații din WLC să se unească în a se susţine reciproc responsabili unii pe ceilalţi pentru menținerea purității minții și a corpului.
Următoarea scrisoare, am distribuit-o fără a vrea să scoatem în evidență lucrarea. Noi am răspândit-o ca pe un mijloc de a-i ajuta și de a-i încuraja şi pe alții să caute cu umilință propriile grupuri de sprijin.
Preaiubiți frați în Yahushua,
Adevărurile din Daniel 11, pe care Yahuwah le-a adus recent în atenția noastră ne-au făcut să înțelegem cât este de aproape încheierea timpului de probă. Preaiubiților, suntem foarte aproape de momentul când Mântuitorul nostru va spune: „Cel, care este întinat, să se întineze și mai departe. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe. (Apocalipsa 22:11) Pe măsură ce Duhul Sfânt a impresionat mintea mea cu privire la iminența sfârșitului, inima mea a fost foarte mult împovărată cu problema necurăției sexuale, care este o piatră de poticnire pentru oamenii de azi.
Noi suntem bărbații ultimei generații. Atacul Satanei asupra noastră este mai puternic, mai disperat, și cu lovituri mai grele decât pentru oricare generație anterioară. Scriptura ne învață că „așa cum gândește un om în inima lui, așa este el.” (Proverbe 23: 7) Yahushua a avertizat că, dacă ne uităm chiar și la o femeie pentru a pofti după ea, am și comis adulter cu ea în inima noastră.
Satana știe acest lucru și atacurile asupra oamenilor din generația finală sunt necruțătoare. Nimeni nu este imun la atacurile lui. Ca niciodată mai înainte, bărbații din echipa WLC au nevoie de puritatea inimii, minții și corpului. Atunci când Acan a păcătuit, el a ascuns bunurile furate în cortul său. Și totuși, întreaga tabăra a lui Israel a suferit rezultatele păcatului său. Treizeci și șase de oameni au fost uciși în prima bătălie cu Ai. Treizeci și șase de femei, au rămas fără soți. Treizeci și șase de case lăsate fără tată pentru a asigura protecția copiilor. Toate din cauza păcatului ascuns a unui singur om.
Preaiubiti frați, ne-am unit eforturile pentru a răspândi adevărul lui Yahuwah în lume. Ar fi o tragedie de nedescris dacă binecuvântarea lui Yahuwah nu s-ar putea odihni peste noi din cauza păcatului din tabăra WLC. Trebuie să utilizăm fiecare armă pe care o avem la dispoziție pentru a fi biruitori în această luptă. Noi avem ajutorul Mântuitorului nostru. El a promis să dea ajutor în orice timp de nevoie. Cu toate acestea, avem de-a face, în același timp cu dependența. Noi suntem dependenți de păcat. Păcatul în sine este dependență și masturbarea și pornografia sunt printre cele mai greu de depășit dependențe. Un lucru care a fost dovedit că poate ajuta persoanele dependente este acela de a avea un grup de suport care să-i facă să fie , individual, responsabili.
Propun ca, în siguranța și intimitatea grupului nostru mic,să ne susținem unii pe alții în a fi responsabili. Aceasta este o luptă pentru sufletele noastre și trebuie să folosim toate instrumentele ce ne sunt disponibile. Avem nevoie de binecuvântarea lui Yahuwah, frații mei. Trebuie să ne rugăm unii pentru alții. Solicit ca fiecare bărbat care lucrează cu WLC să se unească în a oferi responsabilitate reciprocă următorului angajament pe care îl vom face unul altuia în fiecare săptămână:
Prin harul lui Yahuah, prin credința în Yahushua, am păstrat puritate mea în această săptămână.
Noi am trimite în acest angajament în fiecare zi de după Sabat, pe 2, 9, 16, și în zilele de 23 ale fiecărei lunații. Eu cer fratelui Q să coordoneze grupul nostru de responsabilitate. La data programată, toți vom trimite e-mail cu angajamentul nostru către fratele Q. Fratele Q va avea două zile la dispoziție pentru a alcătui o listă cu numele fraților care au alunecat și au nevoie să fie ridicați prin rugăciunile noastre. Dacă este necesar, el va adăuga propriul său nume în lista de rugăciune. Deoarece aceasta este o problemă atât de dificilă pentru noi oamenii din generația finală, dacă cineva nu răspunde, eu cer fratelui Q să presupunem că el a alunecat în păcat și să adauge numele său la lista de rugăciune.
Acest lucru nu trebuie să ne jeneze pe nici unul dintre noi și nici nu va avea vreun impact asupra vreunui frate de la WLC. Este pur și simplu un mijloc de a oferi încurajare în lupta pentru curăție. Am conceput acest grup de sprijin de durată, până la încheierea timpului de probă. Satana luptă din greu pentru sufletele noastre și trebuie să ne susținem frații noștri în rugăciune.
Este o lucrare de suflet, iubiți frați. Puritatea sexuală îmbrățișează cu mult mai mult decat abstinența de la masturbare sau pornografie. Ochii sunt ferestrele sufletului și, ca atare, trebuie să fie păziți în permanență. Acest lucru necesită ca ochii noștri să evite să privească o femeie îmbrăcată sumar care trece pe lângă noi. Înseamnă să ne păzim mintea noastră. Noi nu trebuie să flirtăm cu o femeie. Este responsabilitatea noastră, fraților, să ne păzim aceste ferestre ale sufletului nostru și să nu permitem ca ochii sau mintea noastră să persiste ca să cedeze în fața masturbării sau pornografiei.
În calitate de co-lucrători cu WLC, avem propriul nostru grup de susținere. Suntem o grupă de frați care se roagă unii pentru alții și se ridică unul pe altul. Dacă vreunul dintre noi se împiedică, noi știm că avem un mijlocitor la Tatăl. (A se vedea 1 Ioan 2: 1). Și noi știm că aici putem obține sprijin și înțelegere, fără teamă de judecată.
Noi nu avem timp de pierdut, preaiubiților. Sfârșitul este prea aproape.
Luați-o în serios cu păcatul!
Frați și surori, sfârșitul este prea aproape ca să ne mai jucăm cu mântuirea noastră. Trebuie să luăm în serios păcatul. Trebuie să ne păzim porțile sufletelor noastre. În furtuna vieții, întorceți-vă la Mântuitorul și El vă va ridica.
Nu ascultați sugestia inamicului de a sta departe de Hristos până când veți deveni mai bun; până când sunteți suficient de bun pentru a veni la Yahuwah. Dacă așteptați până atunci, nu veți veni niciodată. Atunci când Satana arată către hainele dumneavoastră murdare, repetați promisiunea lui Yahushua, „Cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară.” Ioan 6:37. Spune-i inamicului că sângele lui Yahushua vă curăță de orice păcat. Faceți ca rugăciunea lui David să fie propria dumeavoastră rugăciune: „Curățește-mă cu isop, și voi fi curat; spală-mă, și voi fi mai alb decât zăpada ” Psalmi 51: 7.
Ridică-te şi mergi la Tatăl tău. El va veni să te întâmpine pe când eşti încă departe. Dacă faci numai un singur pas spre El, în pocăinţă, El Se va grăbi să te cuprindă în braţele infinitei Sale iubiri. Urechea Sa este deschisă la strigătul sufletului smerit. Cea dintâi mişcare a inimii spre Yahuwah, îi este bine cunoscută. Nici o rugăciune nu se înalță, oricât de nedibace ar fi ea, nici o lacrimă nu se varsă, oricât de ascunsă ar fi ea, nici o dorinţă sinceră după Yahuwah nu este nutrită, oricât de slabă ar fi ea, fără ca Duhul lui Yah să nu iasă în întâmpinarea ei. Chiar înainte ca rugăciunea să fie înălţată, sau ca pornirea inimii să fie manifestată, harul lui Hristos iese în întâmpinarea harului care lucrează asupra sufletului omenesc.3
Articole la Subiect:
Pornografia: Viciu Distrugător al Sufletului
Dependența Masturbării
1Numele sacre au fost folosite în locul titlurilor
2Ellen White, Calea către Hristos,p 47. S-au folosit numele sacre.
3Ellen Whte, Parabolele lui Hristos, p.205. S-au folosit numele sacre.
https://www.worldslastchance.com/romanian/practical-godliness/dependena-de-pcat-pzind-porile-sufletului.html
///////////////////////////////////////////
Memorarea Scripturii: O chestiune de viață și de moarte
Scriptura este fundamentul infailibil al credinței creștine. Este foaia de parcurs transmisă de Yah spre viața veșnică. Toți cei, care cu o inimă sinceră îl urmează pe Yahuwah și dreptatea Lui, își vor face un obicei în a studia Biblia și vor căuta să păstreze cuvintele vii în interiorul memoriei. Neglijarea studiului Cuvântului lui Yahuwah ar fi tot una cu alegerea morții în locul vieții. Este un lucru foarte serios, căci dacă nu umblăm în lumina tot mai mare a Cuvântului Său, atunci am rămas în întunericul tot mai crescut al umbrei morții.
În criza finală iminentă, credința oamenilor lui Yahuwah va fi testată ca niciodată mai înainte. Atunci când persecuția este la apogeu și evenimente catastrofale se desfășoară peste tot în jur, cei care nu sunt ancorați în Scripturi își vor pierde speranța și vor fi măturați departe. Să ne angajăm să reținem făgăduințele lui Yahuwah astăzi în memorie, ca nu cumva mâine să fim depășiți.
8 Motive ca să Memorezi Scriptura
Yahuwah ne spune să păstrăm cuvântul Său în memorie.
Yahushua a memorat Scriptura.
Memorarea Scripturii ne reînnoiește mintea și ne ajută să trăim o viață de ascultare desăvârșită față de Yahuwah, Tatăl nostru iubitor.
Memorarea Scripturii ne oferă puterea necesară în momente de ispită.
Memorarea Scripturii ne echipează să dăm mărturie eficientă celor pierduți.
Memorarea Scripturii ne permite să îndemnăm mai eficient și să încurajăm alți credincioși.
Memorarea Scripturii face din voia revelată a Tatălui Yahuwah meditația inimilor noastre.
Memorarea făgăduințelor Scripturii ne va permite să stăm puternici la sfârșitul timpului, atunci când ne confruntăm cu încercări și catastrofe.
- Yahuwah, prin profeții și apostolii Săi, ne spune să păstrăm cuvântul Său în memorie.
Dacă vrem să menținem o legătură vie cu Tatăl Yahuwah, noi trebuie să luăm aminte la îndemnul de a studia; trebuie să păstrăm cuvintele Sale în inimă.
Caută să te înfățișezi înaintea lui Yahuwah, ca un lucrător căruia n-are să-i fie rușine, și care împarte drept cuvântul adevărului. (2 Timotei 2:15)
Ascultă, Israele: Yahuwah Elohim-ul nostru, Yahuwah este singurul! Să iubești pe Yahuwah Elohim-ul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești fiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. Să le legi ca un semn la mâna ta, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale. (Deuteronom 6: 4-9)
Lăsați cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi, în toată înțelepciunea, învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții, cu psalmi și imnuri și cântări duhovnicești, cu mulțumire în inimile voastre pentru Yahuwah. (Coloseni 3:16)
- Yahushua a memorat Scriptura.
Yahushua, în timp ce era pe pământ, i-a trimis continuu, pe ascultătorii Săi la Scripturi. Din nou și din nou, El a folosit Scripturile ca să-i încurajeze pe credincioși și ca să respingă ignoranța celor care L-au respins ca Hristos.
Yahushua le-a zis: N-ați citit niciodată în scripturi, Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie capul unghiului; Yahuwah a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri? (Matei 21:42)
„Nu se poate ca oamenii să crească în har, dacă nu s-au dedat la citire. Un popor care citește va fi întotdeauna un popor care cunoaște.” (John Wesley)
Yahushua a răspuns și le-a zis: Vă rătăciți, necunoscând nici Scripturile, nici puterea lui Yahuwah. (Matei 22:29)
În ceasul acesta, Yahushua a spus gloatelor: Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să mă prindeți? În toate zilele stăteam și învățam poporul în templu, și n-ați pus mâna pe mine. Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scripturile profeților. Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. (Matei 26: 55-56)
Apoi a luat la el pe cei doisprezece, și le-a zis: Iată, ne suim la Ierusalim, și toate lucrurile scrise de profeți despre Fiul omului, se vor împlini. (Luca 18:31)
Atunci El le-a zis: O nepricepuți și zăbavnici cu inima ca să credețitot ce au spus proorocii: Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa? Și a început de la Moise și de la toți proorocii, și le-a explicat în toate Scripturile, lucrurile cu privire la El. (Luca 24: 25-27)
El le-a zis: Iată ce vă spuneam când eram cu voi, că trebuie să se îndeplinească tot ce ste scris despre Mine în legea lui Moise, și în prooroci și în psalmi. (Luca 24:44)
Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de la urmă. În profeți este scris: Și toți vor fi învățați de Yahuwah. Oricine a ascultat pe Tatăl și a învățat de la El, vine la Mine. (Ioan 6: 44-45)
Dacă dorim să rămânem în iubirea Mântuitorului, noi trebuie să-L copiem în toate lucrurile, inclusiv în studiul fervent și obișnuit al Scripturilor.
Dar, cine păzește Cuvântul Lui [Yahushua], în el dragostea lui Yahuwah a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El. Cel ce spune că rămâne în El, trebuie să umble, cum a umblat El. (1 Ioan 2: 5-6)
- Memorarea Scripturii ne reînnoiește mintea și ne ajută să trăim o viață de ascultare desăvârșită față de Yahuwah, Tatăl nostru iubitor.
Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva ta. (Psalmul 119: 11)
Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul tău. (Psalmul 119: 9)
grandfather reading Bible to granddaughterCuvântul lui Yahuwah are puterea să transforme viețile și să reînnoiască mintea întunecată de păcat.
Și să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți accepta voia lui Yahuwah, bună, plăcută și desăvârșită. (Romani 12: 2)
Scripturile, studiate cu rugăciune, dezvăluie punctele slabe în caracterul nostru, gândurile noastre sunt dezgolite, și se clarifică adevărata stare a inimilor noastre în ochii cerului.
Căci Cuvântul lui Yahuwah este viu și lucrător, și mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri, pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. (Evrei 4:12)
Scripturile ne echipează cu înțelegere, ca să putem, prin puterea Duhului Sfânt să aducem „orice gând la ascultarea de Hristos.”
(Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt ale firii păcătoase, ci sunt puternice datorită lui Yahuwah) Noi răsturnăm raționamentele și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Yahuwahși orice gând îl facem rob ascultării lui Hristos. (2 Corinteni 10: 4-5)
- Memorarea Scripturii ne oferă puterea necesară în vremuri de ispită.
Yahushua, Fiul fără păcat al Celui Prea Înalt, a folosit întotdeauna Scriptura pentru a combate ispita. Cât de mult o facem noi, în starea noastră degradată și păcătoasă, având nevoie să stăpânim această sabie cu două tăișuri? Dacă dorim să învingem, trebuie să devenim, în mod intim, familiarizați cu cuvântul lui Yahuwah.
„Biblia în memorie este mai bună decât Biblia în bibliotecă.” (Charles Spurgeon)
Apoi Yahushua a fost condus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Iar când ispititorul a venit la El, a zis: Dacă tu ești Fiul lui Yahuwah, poruncește ca aceste pietre să se facă pâini. Drept răspuns, El a zis: Este scris:, Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Yahuwah. Atunci diavolul L-a dus în cetatea cea sfîntă, L-a așezat pe pe acoperișul templului, și I-a zis: Dacă tu ești Fiul lui Yahuwah, aruncă-te jos; căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei te vor purta în mâinile lor, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră. Yahushua i-a spus: Este scris: ‘Să nu ispitești pe Yahuwah, Elohim-ul tău. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt să îi arate toate împărățiile lumii și slava lor; Și I-a zis: Toate aceste lucruri ți le voi da, dacă te vei închina mie. Apoi, Yahushua a zis către el: Înapoia Mea, Satano: căci este scris: Lui Yahuwah Elohim-ului tău, să te închini, și numai Lui să-i slujești. Atunci diavolul L-a lăsat, și, iată, îngerii au venit să-i slujească. (Matei 4: 1-11)
- Memorarea Scripturii ne echipează pentru a da mărturie eficientă celor pierduți.
Dar sfințiți pe Yahuwah, Elohim în inimile voastre: și fiți gata întotdeauna să dați un răspuns fiecăruia care vă cere socoteală despre nădejdea care este în voi, cu blândețe și teamă: Având conștiința împăcată; că, în timp ce vorbesc de rău despre voi, ca făcători de rele, ei se pot face de rușine, căci în mod fals acuză vorbirea voastră bună în Hristos. (1 Petru 3:15)
Daca dorim sa îndeplinim marea însărcinarea, noi trebuie să ne angajăm cu inima la tot ceea ce Yahuwah și Fiul Său ne-au poruncit.
Duceți-vă și învățați toate neamurile. . . Învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit: și, iată că, Eu sunt cu voi, chiar și până la sfârșitul lumii. Amin. (Matei 28: 19-20)
- Memorarea Scripturii ne permite să îndemnăm mai eficient și să încurajăm alți credincioși.
Scriptura este un izvor de învățătură dreaptă și o sursă infailibilă a doctrinei sănătoase.
Toată Scriptura este insuflată de Yahuwah, și este de folos pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în neprihănire, pentru ca omul lui Yahuwah să poatî fi desăvârșit, cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16)
Împlinirea Cuvântului lui Yahuwah în inimă ne permite să construim mai eficient cu frații și surorile noastre în credință.
Luați seama fraților, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea a necredinței îndepărtându-se de Elohim-ul Cel viu; ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se zice „astăzi”, pentru ca nici unul dintre voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. (Evrei 3: 12-13)
Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obiceiul; ci să ne îndemnăm unii pe alții și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie. (Evrei 10: 24-25)
- Memorarea Scripturii face voia revelată a Tatălui Yahuwah meditația inimilor noastre și punctul central al vieții noastre.
În urmărirea cununii nepieritoare, este esențial să ținem cuvântul Tatălui totdeauna în fața noastră.
„Ar trebui să înveți cu sârguință Cuvântul lui… [Yahuwah] și să nu-ți imaginezi în nici un fel că tu știi asta…. Diavolul este o canalie mai mare decât crezi că este. Tu încă nu ști ce tip de camarad este el și ce derbedeu disperat ești tu. Proiectul său este bine definit, ca să ajungi să te saturi de Cuvânt și în acest fel să te tragă departe de el. Acesta este scopul lui „. (Martin Luther)
Voi cugeta la poruncile Tale, și voi urma căile tale. Mă voi desfăta în orînduirile Tale, nu voi uita cuvântul tău. (Psalmul 119: 15-16)
O iau înaintea străjilor de noapte și deschid ochii, ca să cuget la cuvântul tău. (Psalmul 119: 148)
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, și o lumină pe cărarea mea. (Psalmul 119: 105)
Meditația asupra cuvântului lui Yahuwah este cheia prosperității adevărate și de succes.
Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; dar cugetă asupra ei zi și noapte, ca să poți face potrivit cu tot ce este scris în ea; căci atunci vei face calea ta prosperă și atunci vei avea mult succes. (Iosua 1: 8)
- Memorarea făgăduințelor Scripturii ne va permite să stăm puternici atunci când ne confruntăm cu încercări și catastrofe la sfârșitul timpului.
Delectați-vă cu făgăduințele prețioase ale lui Yahuwah astăzi, că să puteți sta puternici în încercările viitoare!
Cel ce stă în locuința tainică a Celui Prea Înalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic. Eu voi spune despre Yahuwah: El este locul meu de scăpare și cetățuia mea: Elohim-ul meu în care mă încred. Căci El te va scăpa din lațul vânătorului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Lui și vei avea un refugiu sub aripile Lui: Căci scut și platoșă e adevărul Lui. Să nu-ți fie frică de groaza din timpul nopții; nici de săgeata care zboară ziua; Și nici de ciuma care umblă în întuneric; nici de nenorocirea care pustiește la amiază. O mie să cadă alături de tine, și zece mii la dreapta ta; dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii tăi și vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: Yahuwah este locul meu de adăpost, și faci din Cel Prea-Înalt locuința ta; De aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nici un rău nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi, pentru tine, să te păzească în toate căile tale. Ei te vor duce în mâinile lor, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră. Vei păși peste lei și peste năpârci: vei călca peste pui de leu și peste șerpi. Fiindcă Mă iubește, de aceea îl voi scăpa; îl voi ocroti, căci a cunoscut numele Meu. Când Mă va chema îi voi răspunde; Voi fi cu el în strâmtorare, îl voi mântui și-l voi onora. Îl voi sătura cu viață lungă, și-i voi arăta mântuirea Mea. (Psalmul 91)
elderly lady studying the BibleEl va locui sus: tăria stâncilor va fi locul lui de scăpare; i se va da pâine și apa nu-i va lipsi. (Isaia 33:16)
Dar cei care se-ncred în Yahuwah își vor reînnoi puterea; ei vor zbura ca vulturii; ei aleargă și nu obosesc; umbla și nu sunt extenuați. (Isaia 40:31)
Nu te teme; căci Eu sunt cu tine: nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sînt Elohim-ul tău. Eu te voi întări; tot Eu îți vin în ajutor; te voi sprijini cu mâna dreaptă a dreptății mele. Iată, toți cei ce erau mâniați împotriva ta vor fi rușinați și încurcați: ei vor fi ca nimic; și cei ce se luptă cu tine vor pieri. Îi vei căuta, și nu-i vei găsi, chiar și cei ce se certau cu tine; vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine. Căci Eu Yahuwah, Elohim-ul tău te voi ține de mâna dreaptă, spunându-ți: Nu te teme; Eu te voi ajuta. (Isaia 41: 10-13)
Acum,, așa vorbește Yahuwah, care te-a creat, Iacove, și Cel ce te-a întocmit, Israele, nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume: Ești al Meu. Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și prin râuri, ele nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu vei fi ars; nici nu se va aprinde flacara peste tine. Căci Eu sînt Yahuwah Elohim-ul tău, Sfîntul lui Israel, Salvatorul tău; Eu am dat Egiptul pentru răscumpărarea ta, Etiopia și Seba pentru tine. Din moment ce ai fost prețios înaintea Mea, ai fost demn de cinste și te-am iubit, de aceea voi da oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. Nu te teme, căci Eu sînt cu tine: Voi aduce sămânța ta din est și te voi strînge dela apus (Isaia 43: 1-5)
Dacă vrem să fim găsiți gata când vine Stăpânul, trebuie să ne păstrăm vasele noastre continuu umplute cu ulei. „De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji.” (1 Tesaloniceni 5: 6).
Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Și cinci dintre ele erau înțelepte și cinci erau nechibzuite. Cele cinci care erau nechibzuite au luat candelele, și nu au luat cu ele untdelemn; dar cele înțelepte împreună cu candelele au luat untdelemn în vasele lor. Fiindcă mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit. Dar în miezul nopții s-a auzito strigare: Iată, mirele, ieșiții în întâmpinare! Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și si-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: Dți-ne din undelemnul nostrum că se sting candelele. Dar cele înțelepte le-au răspuns: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei care vând și cumpărați-vă. Pe când se duceau ele să cumpere, a venit mirele; cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și s-a închis ușa. Mai pe urmă au venit și celelalte fecioare și au zis: Stăpâne, Stăpâne deschide-ne! Dar El, drept răspuns le-a zis: Avevărat vă spun că nu vă cunosc! Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului. (Matei 25:1-13)
Haideți să permitem harul Tatălui, ca să ne angajăm zilnic în studiul Cuvântului Său care dă viață, ca să putem, cu o inimă sinceră, spune cu Iov,
N-am părăsit poruncile buzelor Lui; Am prețuit cuvintele gurii Lui mai mult decât mâncarea necesară. (Iov 23:12)
Articole la Subiect:
Mântuirea: Importanţa Ascultării
Cele Zece Porunci
Biblia şi numai Biblia, regula credinţei şi obligaţiilor creştine
Biblia vie
Greutatea Dovezilor
Sabatul în Biblie
https://www.worldslastchance.com/romanian/practical-godliness/memorarea-scripturii-o-chestiune-de-via-i-de-moarte.html
/////////////////////////////////////
Uniunea Globală a lui Satan în plină dezvoltare | SUA devine un monstru
Apocalipsa este darul lui Yahuwah pentru generația finală. Ea este o privire de ansamblu, în simboluri, a evenimentelor finale care urmează să aibă loc la sfârșitul lumii. Unul dintre pasaje, avertizează în legătură cu o putere care va crește în poziția dominantă la nivel mondial, impunând falsa închinare:
Revelația este darul lui Yahuwah pentru generația finală. Este o privire de ansamblu,în simboluri, a evenimentelor finale care or să aibă loc la sfârșitul lumii.
Apoi am văzut o altă fiară ieșind din pământ; și avea două coarne ca ale unui miel, și vorbea ca un balaur.
Și el lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea lui, și pămîntul a făcut ca cei ce locuiesc pe el să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată
. Și el făcea minuni mari, până acolo încât să se coboare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor,
Și pe cei ce locuiesc pe pământ, prin acele minuni pe care el a avut puterea să le facă în fața fiarei; spunând celor ce locuiesc pe pământ, că ei ar trebui să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia.
Și el avea putere să dea viatã chipul fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și facă, ca cei ce nu se vor închina icoanei fiarei să fie omorâți.
Și a făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte:
Și ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, care nu avea semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui său. (Apocalipsa 13: 11-17, KJV)
Prin studierea simbolurilor date, este posibil să se deslușească avertismentul pe care Cerul încearcă să-l dea. În Scriptură, „fiarele” sunt întotdeauna simboluri ale puterilor politice la nivel mondial. Când lui Daniel i-a fost dată o viziune care implică animale, îngerul a explicat: „Aceste patru fiare mari, sunt patru împărați, care se vor ridica pe pământ. Dar sfinții Celui Prea Înalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția pentru totdeauna, chiar și în vecii vecilor „(Daniel 7: 17-18). Mai precis, fiarele reprezintă puteri care fac, într-o anumită manieră, război cu poporului lui Yahuwah.
Descrierea simbolică a fiarei din Apocalipsa 13, este identificată în profeție ca find Statele Unite ale Americii.
Statuia Libertății
Bestia răsare din „pământ”. În Scriptură, „mările” și „apele” reprezintă „popoare, gloate, neamuri și limbi.” (Vezi Apocalipsa 17:15). O fiară care răsare din pământ, prin urmare, ar reprezenta o putere care a răsărit dintr-un pământ, în mare parte, nelocuit anterior. Există doar o singură „super-putere” rămasă în lumea de astăzi și, spre deosebire de celelalte națiuni de top de pe scena mondială, a apărut dintr-o zonă foarte slab locuită.
Cele mai multe națiuni pot urmări istoria lor din spate, prin mii de ani. Numai Statele Unite, un relativ nou-venit pe scena politică, a apărut dintr-un „pământ nou” și ca țară, ar fi în existență doar de 200 de ani.
Statele Unite ale Americii a fost mult timp cunoscută ca având două caracteristici distinctive: Protestantismul și Republicanismul (a nu se confunda cu partidul politic cu același nume). Această configurație a făcut Statele Unite să fie aparte de toate celelalte țări. A fost un stat fără un rege și avea o ekklesia fără un papă. Ca atare, acesta a oferit un grad de libertate și libertatea de conștiință nedisponibilă oriunde altundeva pe pământ.
Aceste două repere de identificare unice sunt simbolizate prin „două coarne ca de miel”, pe care le posedă fiara. De fapt, aceste două coarne sunt atât de distincte încât oferă singura descriere fizică dată fiarei. În Scriptură, coarnele sunt simboluri ale puterii și reprezentau libertățile garantate sub guvernământul Protestant și Republican prin care Statele Unite și-a exercitat măreața ei putere.
Dar profeția continuă, dezvăluind un pericol amenințător. „Coarnele” sunt înșelătoare, deoarece această fiară începe în curând să „vorbească ca un balaur.” Noul Testament are două cuvinte foarte diferite, care sunt traduse într-un singur cuvânt englezesc,”fiară.” Primul, ilustrat prin creaturile adunate în jurul tronului (vezi Apocalipsa 4: 6-11), se referă la o creatură docilă, blândă. Al doilea, care este o împărăție mondială, este o fiară feroce, care își sfâșie prada! Cuvântul folosit pentru „fiara” din Apocalipsa 13 este al doilea. Aceasta nu este o fiară blândă, ca un miel. Aceasta este o fiară feroce, un balaur vorbitor, care sfâșie și sfărâmă totul în calea lui.
Este adevărat că Yahuwah a binecuvântat Statele Unite ale Americii, atâta timp cât cetățeanul de rând a trăit cu principiile adevărului și ale neprihănirii în propria viață, individuală. Statele Unite ale Americii au devenit un refugiu, un pământ promis pentru mulți care au fost supuși persecuției și opresiunii în țara lor natală. Cu toate acestea, Satana, avea, de asemenea, planuri pentru noua națiune. Foarte curând, Statele Unite a început să dezvăluie un caracter în mare contradicție cu coarnele lui blânde, de miel.
Washington DC- Simboluri Satanice pe harta străzilor și clădirilorWashington D.C., în felul său, este unic printre orașele din SUA, după rolul pentru care a fost stabilit prin Constituție, și anume, să servească drept capitala noii națiuni. George Washington, primul președinte al țării după războiul de independență, revolutionar și francmason de gradul 33, a ales un coleg mason, pe Pierre Charles L’Enfant din Franța, să proiecteze configurația Washingtonului D.C.
Departe de a fi un oraș ușor de navigat datorită modului deliberat în care a fost proiectat, este unul dintre cele mai dificil de stăbătut orașe din lume, deoarece harta a fost concepută să conțină simboluri oculte ascunse chiar prin trasarea străzilor, parcurilor, și în amplasarea clădirilor în cadrul orașului!
Casa Albă, simbol al Guvernului American, stă în vârful unei pentagrame răsturnate, formată din multe străzi diagonale ale orașului. Pătratul și busola, simboluri vechi ale francmasoneriei, se întind de la Casa Albă la cladirea Capitoliului. Recent construit, Pentagonul, sediul puterii militare a Americii,este în formă de pentagon si se află în centrul unei pentagrame.
Cea mai mare procupare din secolul al 19-lea a fost extinderea frontierelor Americii, până când ea a devenit a treia natiunea cu cea mai mare suprafață terestră din lume. La începutul secolului al XX-lea, a fost pus fundamentul dominației financiare la nivel mondial a Americii, odată cu formarea Rezervei Federale, la 23 decembrie 1913, asigurând servitutea generațiilor de americani, precum și a altor țări ale căror guverne au „cumpărat” datoriile Americii.
Al Doilea Război Mondial a fost extrem de avantajos guvernului American. La sfârșitul războiului, Statele Unite și Uniunea Sovietică au „împărțit prada” unei Germanii foarte avansată tehnologic, furându-i nu numai secrete militare în arme avansate, ci și tehnologia avansată în industrie și comerț, de asemenea.
În cadrul proiectului Paperclip, mulți dintre oamenii de știință din Germania, dintre care majoritatea erau ofițeri SS la nivel înalt, au fost aduși în Statele Unite și au format baza CIA de astăzi și NASA.2 Werhner von Braun, fostul ofițer SS, a servit NASA ca director al Marshall Space Flight Center, câștigând Medalia Națională pentru Știință în 1975. Teroarea cerurilor, bombardierul Stealth America, a avut la bază un proiect german din 1944.
Războiul Rece de după al doilea război mondial a dat Statelor Unite o scuză repetată pentru implicarea în războaie străine internaționale, toate sub masca „stopării comunismului.” Din Coreea, Vietnam, până la primul Război din Golf, secolul XX târziu a fost umplut cu o agresiune americană crescândă. Chiar și diferiții lideri străini nu erau scutiți de asasinare de către agenții ops black, dacă agendele lor politice intrau în conflict cu cea a Statelor Unite.
Odată cu sfârșitul Războiului Rece, complexul militar American avea nevoie de un nou inamic cu care să lupte în goana sa pentru dominația mondială. Un secret dezvăluit, confirmat de multi americani, este faptul, bine documentat, că acțiunile oribile comise împotriva cetățenilor americani pe data de 11 septembrie 2001, au fost, de fapt acțiuni ordonate din interiorul guvernului american, special concepute pentru a crea un inamic la nivel mondial. 3 Nu pot fi uitate imaginile cu musulmani sărbătorind chiar vestea evenimentelor oribile care se produceau în acea dimineață și care dezvăluie ignoranța la nivel mondial asupra faptului că această crimă atroce fuseses proiectată, ca să ofere scuza necesară pentru ca SUA și aliații săi ONU, să intre peste națiunile suverane.
In trecut, actul invaziei unei națiuni suverane era considerat un act de război. Astăzi, în conformitate cu generalizarea vagă a unui „război împotriva terorismului”, orice guvern pe care SUA vrea să-l cucerească, este de ajuns să fie acuzat doar că „adăpostește” sau „sponsorizează” teroriști și SUA și aliații ei îl invadează. Viețile multor civili din Afganistan și Irak au fost distruse de puterea fiarei care sfîșie a Statelor Unite. Intoxicațiile prin radiații de la arme cu uraniu sărăcit, folosite în Orientul Mijlociu, sunt o crimă împotriva umanității. 4 Acesta afectează nu numai civili în direcția vântului, atacurilor militare americane, dar și viețile soldaților americani și ale familiilor lor, care au fost spalați pe creier să creadă că luptă pentru țara lor.
Dronele militare SUA reprezintă doar una dintre multele căi prin care această putere fiară impune domnia terorii peste tot în lume. Anumite drone zboară deasupra teritoriului inamic, Dronă militară americană asemănătoare unei insectereducând pierderea de vieți omenești în rândul militarilor americani, în timp ce îi vizează pe dușmanii americanilor. Cetățenii americani nu sunt scutiți de acest spionaj intruziv. Utilizarea de drone în Statele Unite, odată ce a fost respinsă ca și „teorie a conspirației”, este, în prezent un lucru admis.
Intimitatea este un lucru ce ține de trecut pentru toți cei care trăiesc în raza de acțiune a guvernului american. Dar, dronele sunt doar un singur mod al guvernului Statelor Unite, de a exercita controlul despotic asupra cetățenilor săi și asupra altora. Camerele instalate pe străzile din oraș păstrează mereu un ochi vigilent asupra cetățenilor, în timp ce, calculatoare puternice Super-Cray monitorizează toate apelurile internaționale și multe telefoane naționale și e-mail-uri.
America, odată „dulcele pământ al libertății,” este acum o puternica fiară care sfâșie, împotriva americanilor si non-americanilor deopotrivă. O proliferare a mii de legi face din cetățeanul mediu, în necunoștință, un călcător de lege. În timp ce americanii se agață de credința că țara lor încă este cea mai liberă din lume, realitatea este că SUA are cea mai mare populație în închisoare pe cap de locuitor din întreaga lume. „Exerciții gherilă” sunt efectuate de armata SUA în orașele americane, prin instruirea trupelor sale în războiul urban împotriva propriilor cetățeni!
Guvernul Statelor Unite ia măsuri agresive și fără precedent împotriva propriilor cetățeni, prin întreprinderea de raiduri mici și ferme, prin confiscarea sau distrugerea inventarului și închiderea cooperativelor alimentare.
În același timp, companiile farmaceutice câștigă tot mai multă putere, atât în SUA cât și în străinătate, prin scoaterea în afara legii a numeroase remedii naturale, eficiente pentru sănătate, în timp ce forțează populația să ia medicamente și ascund de aceasta adevăratele efecte fizice și mentale ale otrăvurile lor. Guvernul Statelor Unite utilizează aceste companii farmaceutice puternice în eforturilor sale nebunești pentru dominație mondială. A fost documentat pe larg faptul că în Africa, virusul SIDA , a fost injectat în populația nativă prin vaccinuri „gratuite” oferite de către lucrătorii medicali occidentali.
Numai în veșnicie, răul ce se face prin, și sub influența, acestei puteri fiară în lumea întreagă, va putea fi observat la adevărata dimensiune. Nu numai cetățenii americani, dar milioane de oameni din întreaga lume cad victime aditivilor și conservanților din produsele alimentare modificate genetic, promovate de guvernul Statelor Unite și diferitele entități aflate sub protecția sa. Chiar si produsele proaspete sunt iradiate, astfel încât produsele alimentare disponibile să fie, practic fără nici un fel de valoare nutritivă. „Ucidere lentă” a maselor este realizată în continuare prin pulverizarea dârelor morții peste țările NATO.
Transformarea Statelor Unite dintr-o țară iubitoare de libertate, în fiara care vorbește ca un balaur a profeției, a ajuns la proporții nemaiîntâlnite în utilizarea decretelor executive. Aceste decrete neconstituționale devin lege prin simpla publicare în Registrul federal fără nici o supraveghere de către Congres. Decretele prezidențiale din ultimii ani, au dat Președintelui puteri zdrobitoare în orice lucru, de la confiscarea bunurilor personale la închisoare pe termen nelimitat fără proces și chiar execuție. Această încălcare gravă a drepturilor umane, poate fi direcționată spre oricine, cetățean American sau nu, președintele SUA poate declara orice persoană un „inamic combatant” și toți combatanții inamici pot fi uciși în mod legal.
Majoritatea americanilor rămân ignoranți la schimbarea guvernului lor în ceea ce privește garantarea libertății. Publicațiile Mass-media sunt controlate, fiind permise doar acele povești pe care guvernul le dorește consacrate. Cei care cunosc adevărul, trăiesc cu frică față de această putere imensă a cărei rază de acțiune ajunge în întreaga lume.
Profeția din Apocalipsa arată că transformarea deplină va fi completă atunci când SUA impune acceptarea „semnului fiarei” și falsa închinare de frica morții. Această putere geo-politică va înșela …
pe locuitorii pământului prin acele minuni pe care el a avut puterea să le facă în fața fiarei; spunând celor care locuiesc pe pământ, că trebuie să facă o icoană fiarei. . .
Și el avea putere să dea viață chipul fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, și să facă pe cei ce nu se vor închina icoanei fiarei să fie omorâți.
Și el a făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte:
Și ca nimeni să nu poată să cumpere sau vinde, decât cel care avea semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. (Apocalipsa 13: 14-17).
Și fiara „vorbește” atunci când legiferează legi. Aceasta „cauzează”, atunci când aplică legile pe care le-a trecut. Acest pasaj arată că sancțiunile economice vor fi exercitate împotriva tuturor celor care nu respectă și nu se închină chipului fiarei. În final va fi aplicată pedeapsa cu moartea. Satana are într-adevăr o legătură la nivel mondial cu statul polițienesc al Americii; singura forță geo-politică din lume, care deține scopuri militare și are puterea politică de a-și impune voința în întreaga lume.
Toți aceia care vor rămâne loiali lui Yahuwah trebuie să rămână fermi în fața acestui copleșitor dușman al răului.
Pentru a avea o imagine, trebuie să existe un original. Și fiara originală care este copiată la sfârșitul timpului este ierarhia Bisericii Catolice, puterea cornului mic. Piramida de formă politico-religioasă a mașinăriei sclaviei a adus moartea taranul din cel mai îndepărtat colț pentru orice păcat presupus împotriva bisericii, în timpul Evului Mediu. Aceasta va fi, în curând, la fel ca puterea religioasă anti-Hristos care este înființată și promovată de Statele Unite ale Americii.
În mila Sa, Yahuwah a oferit o imagine a viitorului foarte apropiat, un viitor care va afecta fiecare persoană care trăiește pe pământ. Acum este momentul să faci chemarea și alegerea ta sigure. Acum este momentul să faci pace cu Creatorul tău și să-l lași să-ți transforme sufletul. Să înveți să ai încredere în Mântuitorul tău, astfel încât, atunci când testul final va fi adus, să rămâi credincios Lui, chiar și cu prețul vieții tale.
Hotărăște acum să stai de partea adevărului, să coste cât ar costa.
“Fii puternic și curajos! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi,
căci Yahuwah Eloah-ul tău este cu tine oriunde vei merge.”
(Iosua 1:9, Numele din Scriptură reînoite)
1 A se vedea http://www.jesus-is-savior.com/False%20Religions/Illuminati/dc.htm.
2 A se vedea Proiectul Paperclip: Partea întunecată a Lunii.
3 A se vedea http://theintelhub.com/2012/09/11/911-the-ultimate-inside-job-and-false-flag-operation/.
4 A se vedea http://www.globalresearch.ca/death-made-in-america-impacts-of-depleted-uranium-contamination-on-afghanistan-s-children/2412 și http://thewe.cc/weplanet/ Știrile / depleted_uranium_iraq_afghanistan_balkans.html.
5 A se vedea http://www.cuttingedge.org/News/n2063.cfm.
6 A se vedea http://www.latimes.com/news/nationworld/nation/la-na-domestic-drones-20130216,0,3374671.story.
7 A se vedea http://www.infowars.com/report-realistic-urban-training-is-dhs-and-dod-conducting-desensitizing-exercises/
8 A se vedea http://grist.org/article/food-five-tips-for-surviving-a-raid-on-your-farm-or-food-club/full/.
https://www.worldslastchance.com/romanian/end-time-prophecy/uniunea-globala-a-lui-satan-in-plina-dezvoltare.html
////////////////////////////////////////
Puneti aceste intrebari si Raspunde-ti
- Ce inseamna ca ISUS HRISTOS a fost facut PACAT conform 2Corinteni 5:21 ?
- Ce inseamna cuvintele Domnului ISUS HRISTOS cand zice Niciodata nu V-am cunoscut ?
- Ce inseamna defapt Romani 6:1-11 ca omul este Rastignit – Mort – Ingropat – Inviat la o noua Viata impreuna cu HRISTOS DOMNUL ?
- Ce inseamna Biserica lui Hristos Isus Domnul? Ceea ce numesc azi oamenii biserica, nu este Biserica lui Hristos Isus.
- Ce inseamna Ispasire si Imputare sau Atribuire?
- Ce inseamna Justitia lui Dumnezeu?
- Ce inseamna Reformat in teologie dar si in Practica?
- Ce inseamna Doctrinele Harului?
- Ce este Iazul Vesnic?
- Ce Inseamna Matei 23.13 “Nici voi nu intrati in ea si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre.”
- Ce inseamna 2Corinteni 5.16 “Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii” ?
- Ce inseamna 2Ioan 1. 9. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul.
- Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: “Bun venit!”
- Caci cine-i zice: “Bun venit!”, se face partas faptelor lui rele.
Isus Hristos V I N E C U R A N D
https://www.faracompromis.ro/q-a/
/////////////////////////////////////////
Fundația darwinistă a comunismului, de Jerry Bergman
tradus de Nicoleta Ștefan (Ortodoxia Tinerilor)
Rezumat
O trecere în revistă a scrierilor fondatorilor comunismului arată că teoria evoluţionismului, în special cea elaborată de Darwin, a fost extrem de importantă în dezvoltarea comunismului. Mulţi dintre arhitecţii comunismului, incluzând pe Stalin, Lenin, Marx şi Engels, au acceptat viziunea asupra lumii descrisă în Cartea Facerii, până când au aflat de Darwin şi de ceilalţi gânditori contemporani ai acestuia, ceea ce a condus în ultima instanță, la abandonarea viziunii biblice. Mai mult, darwinismul a fost decisiv şi pentru convertirea lor la comunism, precum şi pentru abordarea viziunii care i-a condus către filozofia bazată pe ateism. În plus, idea centrală a comunismului, a revoluţiei violente în care cei puternici îi domină pe cei mai slabi, a constituit o parte naturală inevitabilă în desfăşurarea istoriei, plecând de la conceptele şi concluziile darwiniste.
Ca şi viziune, darwinismul a fost un factor decisiv nu numai în influenţarea dezvoltării nazismului, dar şi în apariţia comunismului şi a holocaustului comunist, care, după unele estimări, a suprimat vieţile a mai mult de o sută de milioane de persoane.1 Marx, alături de înaintaşii, asociaţii şi succesorii săi, a fost un doctrinar evoluţionist care a încercat să construiască o societate pe premise evoluţioniste. Există o bogată documentaţie a acestei afirmații şi puţini ar putea să o pună sub semnul întrebării.2
Beate Wilder-Smith a sugerat că evoluţionismul este „placa centrală a doctrinei marxiste de azi. Naziştii au fost convinşi, după cum sunt astăzi comuniştii, că evoluţia a avut loc, că întreaga biologie a evoluat spontan ascendent şi astfel, elementele intermediare sau tipurile mai puţin evoluate are trebui în mod activ, eradicate. Ei credeau că selecţia naturală poate şi trebuie să fie ajutată continuu, de aceea măsurile politice instituite, de a eradica pe cei cu handicap, evreii şi negrii, pe care ei îi considerau ‚subdezvoltaţii’ (subliniere în original)“.3
Mulţi extremişti au fost activi înainte ca Darwin să îşi publice influenta sa lucrare Originea Speciilor, în 1859, dar cum credinţa religioasă exista de dinainte nu numai printre oamenii de ştiinţă, a fost foarte dificil pentru aceşti radicali să convingă masele pentru acceptarea ideologiei comuniste (sau a altor ideologii de stânga). În principal din aceste motive, naţiunile occidentale au blocat dezvoltarea celei mai radicale mişcări a secolului. Oricum, Darwin a deschis uşa marxismului prin furnizarea a ceea ce Marx a crezut că este un argument ‚ştiinţific ’de a nega Creaţia şi, prin extensie, de a-L nega pe Dumnezeu.4 Tăgăduirea lui Dumnezeu şi întâlnirea cu Darwin, l-au inspirat pe Marx în dezvoltarea viziunii sale asupra unei lumi fără Dumnezeu, cunoscută acum drept comunism. Şi asemenea altor darwinişti, Marx a subliniat caracterul ‚ştiinţific’ al ideologiei sale comuniste şi ca atare, a elaborat o ‚metodologie şi o perspectivă ştiinţifică’.5 Bethell notează că Marx a admirat lucrarea lui Darwin,
„nu pentru raţiuni economice, ci pentru că Universul lui Darwin era pur material şi explicarea lui nu mai implica nici o referire la nevăzut, la cauze nemateriale sau ‚dincolo de el’. În această accepţiune, Darwin şi Marx au fost adevăraţi camarazi…“6
Şi istoricul Hofstadter subliniază că cei mai mulţi dintre radicalii marxişti timpurii „s-au simţit ca acasă în atmosfera darwinistă. Pe rafturile librăriilor socialiste din Germania, numele Darwin şi Marx erau alăturate mereu.“7 El adaugă faptul că lucrările comuniste „care se revărsau de la Editura Kerr din Chicago (cea mai mare editura americană de cărţi comuniste), erau frecvent ornate cu citate cunoscute din Darwin, Huxley, Spencer şi Haeckel“.7
Karl Marx
Născut în 1818, Marx a fost botezat ca luteran în 1824, a urmat şcoala elementară luterană, a primit laude pentru primul său eseu pe teme morale şi religioase şi a fost evaluat de către profesorii săi ca fiind ‚expert moderat’ în teologie (prima sa lucrare scrisă a fost despre ‚iubirea lui Hristos’)8,9,10 până când a sosit timpul să întâlnească primele noţiuni ateiste şi materialiste, pe atunci dominante la Universitatea din Berlin. Marx a scris neobosit, până la moarte, publicând sute de cărţi, monografii şi articole. Lordul Isaia Berlin chiar a şi declarat că „nici un alt gânditor al secolului 19 nu a avut aşa o directă, deliberată şi puternică influenţă asupra maselor cum a avut Marx“.11
Marx a văzut lumea vie în termeni darwinişti de luptă pentru supravieţuirea celui mai puternic, implicând triumful celui puternic şi subjugarea celui mai slab
Marx a văzut lumea vie în termeni darwinişti de luptă pentru ‚supravieţuirea celui mai puternic’, implicând triumful celui puternic şi subjugarea celui mai slab.12 Darwin susţinea că lupta pentru supravieţuire se întâlneşte la toate formele de viaţă. Pornind de la această idee, Marx a considerat că ‚lupta majoră pentru existenţă’ apare la oameni sub forma claselor sociale. Barzun13 a concluzionat că Marx şi-a considerat lucrarea ca o paralelă a celei lui Darwin şi că,
„precum Darwin, Marx a crezut că a descoperit legea dezvoltării. El a privit istoria ca desfăşurându-se în etape, după cum darwiniştii au văzut straturile geologice şi formele succesive de viaţă.… atât Marx, cât şi Darwin, au făcut din luptă un mijloc de dezvoltare. Din nou, la Darwin valoarea se măsura supravieţuire și reproducere—un fapt absolut ce apare în timp şi care nesocoteşte în întregime calitatea morală sau estetică a produsului. La Marx, măsură valorii este munca depusă—un factor absolut ce apare în timp, care, deasemenea nesocoteşte utilitatea produsului. Ambii au tins să îngrădească şi să modifice absolutul în fata obiecţiilor“.14
Marx i-a datorat mult lui Darwin pentru ideile sale centrale. În cuvintele lui Marx: „Lucrarea lui Darwin este foarte importantă şi îmi foloseşte ca bază pentru selecţia naturală din cadrul luptei de clasa din istorie… nu este numai o lovitură mortală … adusă ‚teologiei’ din cadrul ştiinţelor naturale, dar chiar înţelesul lor raţiona Marx şi Engels ‚au îmbrăţişat cu entuziasm’ darwinismul, au fost la curent cu scrierile lui Darwin şi adesea corespondau între ei, dar şi cu alţii, despre reacţiile lor la concluziile lui Darwinl este explicat empiric“.15 Marx a citit prima dată Originea Speciilor a lui Darwin la numai un an după publicare şi a fost foarte entuziasmat, recitind-o apoi, doi ani mai târziu.16 El a participat la o serie de lecturi ale lui Thomas Huxley despre ideile lui Darwin şi ‚nu a vorbit despre nimic altceva, decât despre Darwin şi enorma semnificaţie a descoperirilor sale ştiinţifice’.17 Potrivit unui apropiat al său, Marx a fost deasemenea
„… unul dintre primii care au sesizat profund semnificaţiile cercetărilor lui Darwin. Chiar şi înainte de 1859, anul publicării Originii Speciilor – şi printr-o remarcabilă coincidenţă, anul publicării Contribuţiilor la Critica Economiei Politice, a lui Marx, acesta a realizat importanta epocală a lui Darwin. Pentru Darwin… se pregătea o revoluţie similară celei pentru care Marx însuşi lucra… Marx a fost la curent cu orice nouă apariţie şi şi-a notat fiecare nouă descoperire, în special în domeniul ştiinţelor naturale…“.18
Berlin declară că după ce a devenit comunist, Marx a detestat cu patos ‚orice credinţă în căuşe supranaturale’.19 Stein a notat că „Marx însuşi a privit munca lui Darwin ca o confirmare din partea ştiinţelor naturii asupra viziunii sale…“.20 Hyman i-a inclus pe Darwin şi Marx în rândul celor patru oameni consideraţi răspunzători pentru marea majoritate a evenimentelor secolului 20.21 Potrivit lui Heyer, Marx a fost ‚orbit’ de Darwin şi în mod cert, ideile lui Darwin au avut o influenţă majoră nu numai asupra lui şi a lui Engels, dar şi asupra lui Lenin şi Stalin. Mai mult, scrierile acestor oameni dezbăteau frecvent ideile lui Darwin.22 Marx şi Engels ‚au îmbrăţişat cu entuziasm’ darwinismul, au fost la curent cu scrierile lui Darwin şi adesea corespondau între ei, dar şi cu alţii, despre reacţiile lor la concluziile lui Darwin.23,24 Comuniştii au recunoscut importanţa lui Darwin asupra mişcării lor şi de aceea l-au aparat în mod viguros:
„Mişcarea socialistă recunoaşte chiar de la începuturi darwinismul ca fiind un element important în accepţiunea sa asupra lumii. Când Darwin şi-a publicat Originea Speciilor în 1859, Karl Marx a trimis o scrisoare lui Frederick Engels în care spunea: …‚aceasta este cartea care conţine bazele istoriei naturale pentru opinia noastră.’… Şi le suntem recunoscători tuturor acelor eminenţi cercetători ai secolului 19 care ne-au lăsat aşa un bogat patrimoniu de cunoştinţe, dar mai ales lui Charles Darwin pentru deschiderea căii noastre către o înţelegere evolutivă, dialectica a naturii“.25
Marx şi Engels ‚au îmbrăţişat cu entuziasm’ darwinismul, au fost la curent cu scrierile lui Darwin şi adesea corespondau între ei, dar şi cu alţii, despre reacţiile lor la concluziile lui Darwin
Proeminentul comunist Friedrich Lessner a concluzionat despre Capitalul şi Originea Speciilor, ca fiind cele ‚două cele mai mari creaţii ştiinţifice ale secolului’.26 Pentru cele aproximativ 140 de milioane de decese cauzate de comunism, influența darwinismului a fost doar în parte:
„pentru Marx omul nu are ‚ființă’. …Pentru că omul este propriul său creator şi va deveni în mod conştient propriul său creator în deplină libertate (independență) față de moralitate sau de legile naturii şi ale naturii lui Dumnezeu. …Aici vedem de ce marxismul justifica sacrificiul nemilos de oameni care trăiesc astăzi, oameni care, în acest stadiu al istoriei, sunt parţial oameni“.27
Halstead adăugă faptul că fundamentul teoretic al comunismului
„… este materialismul dialectic care a fost expus cu mare claritate de Frederick Engels în Anti-Duhrung şi Dialectica Naturii. El a recunoscut marea importanță a contribuţiilor aduse de geologie în stabilirea faptului că au fost mişcări şi schimbări constante în natură, precum şi semnificativele demonstraţii ale lui Darwin cu aplicabilitate la lumea organică… Punctul crucial al întregului cadru teoretic, cu toate acestea, este în natura schimbărilor calitative. Aceasta a fost, deasemenea precizata de Engels în Dialectica Naturii, ‚o dezvoltare în care schimbările calitative apar nu în mod gradual, ci rapid şi abrupt, luând forma saltului de la o stare la alta.’… Aici este, deci, reţeta revoluţiei“.28
Conner adăugă faptul că ideologia comunistă învaţă că „prin îmbrăţişarea darwinismului, clasă muncitoare îşi va consolida apărarea împotriva atacurilor reacţionare şi va pregăti calea pentru transformarea ordinii sociale“ adică o revoluţie comunistă.29
Friedrich Engels
Colaborator şi frecvent co-autor al lui Marx, Friedrich Engels, a fost crescut de un tată strict şi ‚pietist’ credincios al Bibliei, dar Engels, deasemenea, a respins creştinismul, evident, parţial ca urmare a studiilor sale la Universitatea din Berlin.30 La mormântul lui Marx, Engels a declarat: „Exact aşa cum Darwin a descoperit legea evoluţiei în natura organică, aşa a descoperit Marx legea evoluţiei în istoria omenirii…“.31 Himmelfarb a concluzionat, din studiul lui Darwin, că era mult adevăr în elogiul lui Engels la adresa lui Marx:
„Ceea ce amândoi au celebrat a fost ritmul intern şi cursul vieţii, unul al vieţii naturii, celălalt al societăţii, precedate de legi fixe, netulburate de Voia lui Dumnezeu sau a omului. Nu există catastrofe în istorie, după cum nici în natură. Nu există acte inexplicabile, nici violări ale ordinii naturale. Dumnezeu era la fel de lipsit de putere, ca şi oamenii individuali, pentru ca să interfereze cu dialectica internă şi cu forţa de auto-reglare a dezvoltării“.32
Alexander Herzen
Teoria sa a fost o versiune rusească distinctă a socialismului bazat pe comuna ţărănească
Şi alţii au avut, deasemenea o importanță decisivă în dezvoltarea mişcării comuniste. Unul dintre aceştia a fost şi Alexander Herzen (1812–1870), primul care a articulat noul radicalism în Rusia şi fiind în deplină armonie cu ideile lui Marx, a fost un pionier al chemării maselor la revoltă pentru dobândirea puterii comuniste. Teoria sa a fost o versiune rusească distinctă a socialismului bazat pe comuna ţărănească, care a furnizat bază ideologică primară pentru o mare parte a activităţii revoluţionare în Rusia, până în 1917. Herzen a fost, deasemenea influenţat de evoluţionism:
„Scrierile din universitate ale lui Herzen, vizează în primul rând teme precum devenirea biologică… Herzen afişează o bună cunoaştere a literaturii ştiinţifice serioase ale perioadei… în special lucrări care anunţau idea evoluţiei… (incluzând) scrierile lui Erasmus Darwin, bunicul lui Charles şi până la un punct, predecesorul său ideologic… El a fost la curent cu dezbaterea dintre adepţii lui Cuvier, care a susţinut caracterul imuabil al speciilor, şi Geoffroy-Saint-Hilaire, transformaționist sau evoluţionist; şi, bineînţeles, el a trecut de partea celui de-al doilea, din moment ce idea evoluţiei continue era necesară pentru a ilustra desfăşurarea progresivă a Absolutului. Pe scurt, formarea ştiinţifică a lui Herzen constă, în esenţă, în materia primă pentru biologia filozofiei naturale.“33
Vladimir Lenin
Lenin a fost, deasemenea influenţat semnificativ de Darwinism şi a acțiunat în concordanţă cu filozofia ‚puţini dar buni’, o redeclarare a selecţiei naturale.34 El a fost crescut de părinţi credincioşi, devotaţi Bibliei, din clasa de mijloc.35 Apoi, în jurul anului 1892, a descoperit lucrările lui Darwin şi Marx, iar viaţa sa a fost schimbată pentru totdeauna.36 Pentru Lenin, un catalizator în adopţia marxismului, l-a constituit faptul că sistemul rusesc educaţional, în mod injust i-a anulat, cu un an de graţie, dreptul de proprietate al tatălui său, ceea ce a aruncat familia într-o criză. În decursul unui an, tatăl său a murit, lăsându-l pe Lenin devastat, la vârsta de 16 ani.37 Lenin l-a admirat profund pe tatăl său – un om harnic, religios şi inteligent. Kister adăugă:
„Singura piesă de artă din biroul lui Lenin era o statuetă kitsch reprezentând o maimuţă stând pe un teanc de cărţi – inclusiv Originea Speciilor – şi contemplând un craniu uman. Acest comentariu în ipsos al viziunii lui Darwin asupra omului, a rămas mereu în ochii lui Lenin în timpul lucrului la birou, aprobând planuri sau semnând garanţii. Maimuţa şi craniul erau un simbol al convingerilor sale, credinţa darwinistă că omul este o brută, lumea o junglă şi vieţile indivizilor sunt irelevante. Lenin, probabil, nu a fost un om instinctiv vicios, dar cu siguranţă a ordonat un mare număr de măsuri vicioase. Poate că maimuţa şi craniul au fost invocate pentru a-i reaminti faptul că, în lume, conform lui Darwin, brutalitatea omului faţă de om este inevitabilă. În lupta sa de a crea &ldsquo;paradisul muncitorilor’ prin mijloace ‚ştiinţifice’, el a ordonat multe decese. Maimuţa şi craniul poate că l-au ajutat să înăbuşe orice urmă de bunătate sau impuls uman ce mai rămăsese în urma unei copilării sănătoase.“38
Dictatorul sovietic Joseph Stalin (născut Joseph Djugashvili), a ucis aproximativ 60 de milioane de oameni.39 Ca şi Darwin, a fost iniţial un student la teologie şi, de asemenea ca şi Darwin, evoluţionismul a fost important în transformarea sa dintr-un creştin practicant, într-un ateu comunist.40,41 Yaroslavsky a notat că, încă de pe când era un student ecleziast, Stalin a „început să citească pe Darwin şi să devină ateu“.42
Stalin a devenit un „avid Darwinist, a abandonat credinţa în Dumnezeu şi a început să spună colegilor săi seminarişti că oamenii descind din maimuţă şi nu din Adam“. Yaroslavsky notează că „nu numai cu Darwin devenise familiar tânărul Stalin la şcoală ecleziastica Gori, ci şi cu ideile lui Marx“.43 Miller adăugă faptul că Stalin a avut o memorie extraordinară şi a învăţat cu foarte mare uşurinţă, astfel că monahii care îi predau, au concluzionat că el ar fi putut
„deveni un remarcabil preot al Bisericii Ortodoxe Ruse. Dar în 5 ani la seminar, el devenise interesat de mişcarea naţionalistă din provincia sa natală, de teoriile lui Darwin şi de scrierile lui Victor Hugo despre Revoluţia Franceză. Ca şi naţionalist, el a fost anti-țarist şi a devenit membru al unei societăţi secrete“.44
Rezultatul a fost că
„brutala să copilărie şi viziunea asupra lumii dobândită în copilărie, întărită de citirea lui Darwin, l-au convins că mila şi indurarea erau atribute slabe şi stupide. Astfel a putut să ucidă, cu un sadism de care şi Hitler ar fi fost invidios – şi chiar în număr mai mare decât a făcut-o Hitler“.45
Koster a adăugat că Stalin a omorât oameni din două mari motive:
„…deoarece reprezentau o ameninţare personală pentru el sau pentru că erau o ameninţare pentru progres – ceea ce în termeni marxiști-darwiniști însemna un fel de evoluţie către un paradis pământesc de un tip nemaiîntâlnit“.46
Importanța ideilor lui Darwin este subliniată de Parkadze, un prieten din copilărie la lui Stalin:
„Fiind tineri, aveam o pasională sete de cunoaştere. Astfel că, pentru a trezi la realitate minţile colegilor noştrii seminarişti, de a le desfiinţa mitul creării lumii în şase zile, noi trebuia să ne familiarizăm cu originea geologică şi vârsta pământului, pentru a putea fi capabili să demonstrăm cu argumente ceea ce susţineam; trebuia să ne familiarizăm cu învăţăturile lui Darwin. Am fost ajutaţi de Antichitatea Omului a lui Lyell şi de Descendența Omului, a lui Darwin, ultima în traducerea editată de Sechenov. Tovarăşul Stalin a citit lucrarea ştiinţifică a lui Sechenov cu mare interes. Treptat am început studiul dezvoltării claselor sociale, ceea ce ne-a condus la scrierile lui Marx, Engels şi Lenin. În acele zile, citirea literaturii marxiste era pedepsită ca propagandă revoluţionară. Efectele au fost resimţite în mod deosebit în seminar, unde doar numele lui Darwin era întotdeauna menţionat cu injurii… Tovarăşul Stalin ne-a adus aceste cărţi. Primul lucru pe care ar trebui să îl facem, a spus, e să devenim atei. Mulţi dintre noi începuseră să îşi însuşească o perspectivă materialistă şi să ignore subiectele teologice. Lecturile noastre din diversele domenii ale ştiinţei, nu numai că ne-au ajutat să scăpăm de bigoţii şi minţile înguste ale seminarului, dar ne-au pregătit, deasemenea pentru primirea ideilor marxiste. Fiecare carte pe care o citeam, indiferent dacă era de arheologie, geologie, astronomie sau civilizaţii primitive, ne-a confirmat adevărul marxismului“.47
Ca rezultat al influenţării lui Lenin, Stalin sau alţi lideri sovietici, Darwin a devenit un „erou intelectual în Uniunea Sovietică. Există un splendid muzeu Darwin în Moscova şi autorităţile sovietice au imprimat o medalie specială cu Darwin, în onoarea centenarului Originii Speciilor“.48
Opoziţia lui Marx faţă de religie
Când Marx a abandonat credinţa creştină şi a devenit ateist, a stabilit că religia a fost un instrument al bogaţilor pentru a subjuga pe săraci.
Acceptarea darwinismului şi respingerea religiei au fost decisive pentru noua mişcare comunistă. Când Marx a abandonat credinţa creştină şi a devenit ateist, a stabilit că religia a fost un instrument al bogaţilor pentru a subjuga pe săraci. El a denunţat public religia, numind-o ‚opiul popoarelor’ şi în aproape toate naţiunile unde comunismul şi-a asumat puterea, bisericile au fost, dacă nu abolite întru totul, sigur neutralizate în efect.49 Opiul este un medicament care înlătura durerea şi Marx, a caracterizat religia că având acelaşi efect, adică a fost folosită pentru restabilirea păcii celor oprimaţi, deoarece a propovăduit pacea, nonviolența, iubirea aproapelui. Rezultatul a fost că i-a făcut să se simtă mai bine, dar nu le-a rezolvat problema.
Marx a simţit că religia nu este numai o iluzie: ea a avut o funcţie socială vătămătoare şi anume să distragă atenţia opresaţilor de la adevărata cauză a opresiunii lor şi să împiedice oamenii să vadă aspra realitate a existenţei lor. Câte vreme muncitorii şi împilaţii credeau că răbdarea lor, morală şi suferinţa le va aduce libertatea şi fericirea în rai, ei permiteau să fie asupriţi. Marx a concluzionat că muncitorii şi-ar schimba percepţia asupra realităţii numai dacă ar înţelege că nu există Dumnezeu, nici viaţă după moarte şi nici vreun alt motiv întemeiat pentru care să nu aibă ceea ce îşi doresc acum, chiar dacă va trebui să ia de la alţii.
Soluţia, a argumentat Marx, a fost să abolească religia, care astfel ar permite săracilor să se revolte în mod direct împotriva „opresorilor“ (latifundiarilor, bogaţilor, antreprenorilor, etc) şi să le ia averile, astfel că săracii să se bucure de bogăţii şi împliniri în această lume. În plus, din moment ce „bogaţii şi puternicii nu le vor da de bunăvoie, masele vor trebui să le confişte“ cu forţa.50 Eidelberg a notat că ‚eshatologia lui Marx, filozofia sa materialistă asupra istoriei, este, în toate scopurile practice, o doctrină a unei revoluţii permanente, o doctrină ce nu poate crea decât violenţă, teroare şi tiranie periodică’.51
De aceea, Marx a hotărât că „abolirea religiei“ este o premisă pentru obţinerea adevăratei fericiri a oamenilor.52 În consecinţă, o importantă piatra de temelie a comunismului a fost să se elimine opiumul (religia) de la oameni şi să fie convinşi că ei trebuie să mănânce, să bea şi să fie fericiţi acum, pentru că mâine ar putea muri (şi pentru a avea ce să mănânce şi să bea, trebuie să fure de la bogaţi şi de la cei de succes). Marx a subliniat faptul că în filozofia darwinistă, în afară de plăceri personale în acum şi aici, viaţa pe termen lung nu oferă altceva, nu are scop sau semnificaţie, deoarece suntem accidente ale naturii care, după toate probabilităţile, nu vor mai avea loc pe Pământ.53
Cu toate acestea un factor foarte important nu a fost reprezentat în mod adecvat în nerealista (deşi idealistă) viziune asupra lumii a lui Marx . Acesta a fost faptul că, după cum şi Biblia subliniază, lucrătorii sunt vrednici de plata lor. Demararea unei afaceri, de obicei, atrage după sine o cantitate enormă de risc şi solicită o muncă asiduă, de multe ore, depusă de către persoane care adesea deţin şi un mare talent în a călăuzi afacerea către succes. Multe noi afaceri eşuează – maxim 1 din 5 reușește – şi succesul este, în marea majoritate, unul moderat.
Pe de altă parte pot apărea recompense enorme dacă o afacere reuşeşte. Recompensele nu includ numai bogăţia şi prestigiul, dar şi satisfacţia realizării şi construirii unei afaceri de succes. Răsplata trebuie să fie mare pentru ca oamenii să îşi asume riscurile implicate. Mulţi dintre cei care eşuează în afaceri, de multe ori pierd tot ceea ce au. Din aceste motive, ca teorie economică, comunismul a fost sortit eşecului.
Pentru a se asigura că îşi menţine puterea, comunismul trebuia să îndoctrineze populaţia împotriva religiei, în special a Creştinismului, a religiei Iudaice şi Islamice, care pun accent pe faptul că deposedarea oamenilor de bunurile lor, fără compensarea datorată, este greşită, precum şi că a omora pe cineva pentru a-i lua averea este un păcat greu.
Pentru a se asigura că îşi menţine puterea, comunismul trebuia să îndoctrineze populaţia împotriva religiei, în special a Creştinismului, a religiei Iudaice şi Islamice, care pun accent pe faptul că deposedarea oamenilor de bunurile lor, fără compensarea datorată, este greşită, precum şi că a omora pe cineva pentru a-i lua averea este un păcat greu. Mai mult, aceleaşi religii subliniază că, în timp ce trebuie să trăim în dreptate şi pentru ceea ce este drept, justiţia nu este garantată în această lume (dar Dumnezeu a promis răsplata în viaţa de apoi, pentru cei care urmăresc dreptatea).
Culminant în dezvoltarea teoretizării lui Marx, ca şi a multor adepţi ai săi, a fost respingerea Creştinismului şi a valorilor sale morale şi întoarcerea către o viziune agnostică/ateistă a lumii. Scripturile ne învaţă că trebuie să ne preocupe grija, şi compasiunea pentru săraci, văduve, orfani, deformaţi sau proscrişi social, chiar şi infractori şi, deasemenea subliniază că vrednic este lucrătorul de plată sa, condamnând crima (chiar dacă este urmare a unei revoluţii sociale – căci cine ridică sabia, de sabie va pieri, Apocalipsa 13:10). Creştinismul, în general, a fost o forţă care a stat împotriva privării oamenilor de roadele muncii lor.
Rezultatele idealiste atee ale lui Marx, au devenit acum, în mod tragic, foarte evidente. Idealul comunist în care ‚fiecare ia potrivit nevoilor sale, iar fiecare dă, în funcţie de abilităţile sale’, a devenit adesea ‚fiecare ia tot ce poate şi da înapoi cât mai puţin posibil’. Rezultatul a fost falimentul economic al majorităţii ţărilor comuniste. În ultima decadă, am fost martorii colapsului regimurilor comuniste şi înlocuirea lor cu forme de guvernământ socialiste sau capitaliste (Cuba şi China au acum guverne socialiste, China a instituit reforme majore capitaliste, străduindu-se să coexiste cu capitalismul, iar Coreea de Nord se mişcă rapid către o guvernare socialistă). Calitatea societăţii este determinată de valoarea liderilor săi. Cei mai calificaţi oameni ar trebui să conducă şcolile, fabricile şi guvernele societăţii. Sărăcia economică a Rusiei şi a marii părţi din Europa de Est (datorită complexităţii a mai multor factori), atestă în mod elocvent, eşecul comunismului.
De ce comunismul este ateist şi de ce a produs un holocaust
Marx (1818–1883) a fost influenţat considerabil de conceptul dialectic al lui Hegel. George Hegel (1770–1831) a susţinut că religia, ştiinţa, istoria şi ‚aproape orice altceva’ evoluează către o stare superioară pe măsură ce timpul progresează.54 Se întâmplă aceasta datorită unui proces numit dialectică, în cadrul căruia, o teză (o idee) se confruntă în cele din urmă cu o antiteză (o idee opusă), producând o sinteză sau un amestec al celor mai bune idei vechi şi noi.55 Marx a stabilit ca teză capitalismul şi proletariatul organizat ca fiind antiteza. În esenţă, conflictul central în capitalism a fost între cei care controlau mijloacele de producţie (proprietarii, clasa bogată sau burghezia) şi cei care desfăşurau efectiv munca fizică (muncitorii sau proletariatul). Idea centrală a lui Marx că fost că sinteza (comunismul) reiese din luptă între proletariat şi burghezie. Aceasta este ilustrată de faimoasa fraza a lui Marx ‚muncitori din toată lumea uniţi-vă şi alungaţi-i pe asupritori’.
Marx a concluzionat faptul că masele (muncitorii – cei care muncesc în fabrici sau ferme) vor lupta cu antreprenorii, bogaţii şi proprietarii de afaceri. Şi din moment ce erau mai mulţi muncitori decât proprietari, Marx a crezut că în cele din urmă, muncitorii vor înlătura întreprinzătorii, printr-o revoluţie violentă, confiscându-le fabricile şi averile. Rezultatul va fi fost o dictatură a proletariatului. A considerat că proprietatea privată va fi abolita şi muncitorii îşi vor deţine țara colectiv, incluzând fermele şi mijloacele de producţie. Toţi muncitorii ar împărţi în mod egal roadele muncii lor, construind o societate fără clase, în care fiecare câştigă o sumă egală de bani. Această filozofie evident că a atras milioane de oameni, în special pe cei săraci, împilaţi şi pe mulţi din clasa de mijloc care se îngrijeau de săraci.
Revoluţia comunistă a dus la confiscarea bunurilor claselor de proprietari, bogaţi, industriaşi şi alţii. Însuşirea frauduloasă a pământului şi averilor celor bogaţi, a generat o rezistenţă pe scară largă.
Mulţi dintre aceşti oameni şi-au construit bogăţia prin muncă şi decizii abile, nefiind dispuşi să renunţe la ceea ce în multe cazuri a însemnat ani grei de muncă. A rezultat o baie de sânge, înghiţind vieţile a sute de milioane de oameni. Printre ei, unii dintre cei mai capabili, talentaţi şi inteligenţi industriaşi, antreprenori şi intelectuali – forţa motrice a unei naţiuni. Muncitorii au fost puşi să conducă companii şi fabrici conduse odinioară de ceea ce Marx a numit burghezie; mulţi dintre aceştia însă nu deţineau abilităţile şi calităţile necesare acestor afaceri. Ca urmare, produse inferioare calitativ, productivitate scăzută şi incredibile cantităţi de deşeuri au constituit în lumea comunistă, o regulă pentru generaţii întregi.
După cum notează Jorafsky, oricât de aspru ar putea istoria să judece marxismul, adevărul este că teoria lui Marx a unificat darwinismul şi revoluţia intrinsec şi inseparabil:
„… un istoric cu greu ar putea nega faptul că afirmaţia lui Marx de a ghida ştiinţific pe cei ce ar transforma societatea, a fost unul dintre motivele principale ale enormei influenţe pe care a avut-o doctrina să “.56
Comunismul chinez
Darwinismul a fost, deasemenea, şi în revoluţia din China un factor decisiv: ‚Mao Tse-Dung l-a considerat pe Darwin, după cum a fost prezentat de darwiniştii germani, drept fundament al socialismului ştiinţific chinez’.20,57 Politicile lui Mao au condus la uciderea a mai mult de 80 de milioane de oameni. Măsura aplicării darwinismului este arătată de Kenneth Hsu. Când a fost student în China, în anii ’40, trebuiau să îşi fortifice trupurile şi pentru o oră înaintea micului dejun lectorul le ţinea un discurs: ‚trebuie să ne oţelim voinţa de a lupta pentru existenţă, ne spunea. Cel slab va pieri; numai cel tare va supravieţui’.58
Hsu a adăugat că erau învăţaţi să dobândească putere prin ură. El subliniază ironia faptului că
„în acelaşi timp, de partea cealaltă a frontului, un tânăr german a ascultat politicile lui Goebbels şi a fost înrolat în Hitler Jugend. Potrivit ambilor noştri profesori, unul sau altul dintre noi, ar fi trebuit să triumfe, totuşi nu ar fi surprinzător pentru mama mea să constate că noi acum suntem colegi, vecini şi prieteni. Deşi amândoi am supravieţuit războiului, am fost victimele unei ideologii sociale pline de cruzime, care presupune competiţia dintre indivizi, clase, naţiuni său rase ca fiind o condiţie naturală a vieţii şi astfel, este natural pentru superior să îl deposedeze pe inferior. Pentru ultimul secol şi chiar mai mult, aceasta ideologie a fost predată ca fiind o lege naturală a ştiinţei, mecanismul evoluţiei care a fost formulat foarte puternic de Charles Darwin în 1859, în Originea Speciilor… Trei decenii au trecut de când am fost introdus în curtea şcolii să îl aud pe rector cum contrazice înţelepciunea familiei mele cu afirmaţiile sale darwiniste pline de superioritate“.59
Hsu conchide că din perspectivă a ceea ce s-a întâmplat în război şi de atunci încoace (şi ce s-ar mai putea întâmpla în viitor), „trebuie să mă întreb ce soi de fitness este demonstrat de acest fel de lupte. Ca om de ştiinţă, trebuie să examinez în mod deosebit, validitatea ştiinţifică a unei noţiuni care poate crea atât de mult prejudiciu“.60,58
Importanța darwinismului, constată Hsu, a fost indicată de experienţa unei excursii în China a lui Theo Sumner împreună cu Cancelarul German Helmut Schmit. Theo a fost uimit să îl audă personal pe Mao Tse-Dung despre cât datorează Mao darwinismului şi în special omului care l-a inspirat pe Hitler, darwinistul Ernst Haeckel.61 Hsu a concluzionat că Mao a fost convins, că fără continua presiune a selecţiei naturale, umanitatea ar degenera. Această idee l-a inspirat pe Mao să susţină ‚revoluţia neîncetată care mi-a adus țara în pragul ruinei’.
Rezumat
În minţile lui Hitler, Stalin şi Mao, să tratezi oamenii ca pe animale, nu era ceva greşit, deoarece ei credeau că Darwin ‚a demonstrat’ că oamenii nu erau creaţia lui Dumnezeu, şi de fapt, descind din simple organisme mono-celulare. Toţi trei au considerat că a fost moral să elimine pe cei care nu se potrivesc ‚sau să-i înghesuie ca pe o turmă de vite în vagoane de marfă, înspre lagăre de concentrare şi gulaguri,’ dacă prin aceasta, filozofia darwinistă îşi atinge scopul.62
Ideile darwiniste au jucat un rol decisiv în dezvoltarea şi răspândirea comunismului. Este dificil să concluzionăm dacă comunismul ar fi „înflorit“ după cum a făcut-o, dacă Darwin nu şi-ar fi dezvoltat a sa teorie a evoluţiei. Este foarte limpede că dacă Marx, Lenin, Engels, Stalin şi Mao ar fi continuat să îmbrăţişeze viziunea iudeo-creştină asupra lumii şi nu ar fi devenit darwinişti, teoria comunistă şi revoluţiile pe care le-a inspirat nu s-ar fi răspândit niciodată în atât de multe ţări precum s-a întâmplat. Atunci înseamnă că, după toate probabilităţile, holocaustul produs de comunism (care a rezultat în moartea a peste 100 de milioane de oameni) nu ar fi apărut niciodată. După spusele câştigătorului Premiului Nobel – Alexander Soljeniţîn:
„… dacă mi s-ar cere azi să formulez cât mai concis posibil cauza principală a dezastruoasei revoluţii care a înghiţit mai mult de 60 de milioane de ruşi, nu aş putea-o face mai precis decât să repet: ‚omul L-a uitat pe Dumnezeu; de aceea s-au întâmplat toate acestea.’“.63
Cu recunoştinţă
Doresc să mulţumesc domnului dr. Bert Thompson, domnului dr. Wayne Frair, lui Clifford Lillo și lui John Woodmorappe pentru comentariile lor la primele versiuni ale acestui articol.
First posted on homepage: 10 June 2009
Re-posted on homepage: 18 March 2016
Referinţe şi note
Courtois, S., Werth, N., Panne, J-L., Paczkowski, A., Bartosek, K. and Margolin, J-L., The Black Book of Communism; Crimes, Terror, Repression, Harvard University Press, Cambridge, p. 4, 1999. Înapoi la text.
Morris, H., That Their Words May be Used Against Them, Master Books, Forrest, p. 417, 1997. Înapoi la text.
Wilder-Smith, B., The Day Nazi Germany Died, Master Books, San Diego, p. 27, 1982. Înapoi la text.
Perloff, J., Tornado in a Junkyard, Refuge Books, Arlington, p. 244, 1999. Înapoi la text.
Kolman, E., Marx and Darwin, The Labour Monthly 13(11):702–705, p. 705, 1931. Înapoi la text.
Bethell, T., Burning Darwin to save Marx, Harpers Magazine, p. 37, December 1978. Înapoi la text.
Hofstadter, R., Social Darwinism in American Thought, George Braziller Inc., New York, p. 115, 1959. Înapoi la text.
Berlin, I., Karl Marx: His Life and Environment, Oxford University Press, New York, p. 31, 1959. Înapoi la text.
Koster, J., The Atheist Syndrome, Wolgemuth and Hyatt, Brentwood, pp. 162, 164, 1989. Înapoi la text.
Wurmbrand, R., Marx and Satan, Crossway Books, Westchester, p. 11, 1987. Înapoi la text.
Berlin, Ref. 8, p. 1. Înapoi la text.
Pannekoek, A., Marxism and Darwinism, Charles A Kerr, Chicago, 1912. Înapoi la text.
Barzun, J., Darwin, Marx, Wagner: Critique of a Heritage, 2nd Edition, Doubleday, Garden City, New York, p. 8, 1958. Înapoi la text.
Barzun, Ref. 13, p. 170. Înapoi la text.
Zirkle, C., Evolution, Marxian Biology, and the Social Scene, University of Philadelphia Press, Philadelphia, pp. 85–87, p. 86, 1959. Înapoi la text.
Colp, R., Jr., The contracts between Karl Marx and Charles Darwin, J. History of Ideas 35(2):329–338; p. 329, 1972. Înapoi la text.
Colp, Ref. 16, pp. 329–330. Înapoi la text.
Lessner, F., A workers reminiscences of Karl Marx; in: Reminscences of Marx and Engels, Foreign Languages Pub. House, Moscow, p. 106, 1968. Înapoi la text.
Berlin, Ref. 8, p. 30. Înapoi la text.
Stein, G.J., Biological science and the roots of Nazism, American Scientist, 76:50–58, p. 52, 1988. Înapoi la text.
Hyman, S.E., The Tangled Bank: Darwin, Marx, Frazer & Freud as Imaginative Writers, Grosset and Dunlap, New York, 1966. Înapoi la text.
Heyer, P., Marx and Darwin: A Related Legacy on Man, Nature and Society, Ph.D. Dissertation, Rutgers University, 1975. Înapoi la text.
Conner, C., Evolution vs. Creationism: in defense of scientific thinking, International Socialist Review (monthly magazine supplement to the Militant), p. 4, November 1980. Înapoi la text.
Torr, D. (Ed.), Karl Marx and Friedrich Engels: Correspondence 1846–1895, International Publishers, New York, 1934. Înapoi la text.
Conner, Ref. 23, pp. 12, 18. Înapoi la text.
Lessner, Ref. 18, p. 109. Înapoi la text.
Eidelberg, P., Karl Marx and the declaration of independence: the meaning of Marxism, Intercollegiate Review 20:3–11, p. 10, 1984. Înapoi la text.
Halstead, L.B., Popper: good philosophy, bad science, New Scientist, pp. 216–217, 17 July 1980. Înapoi la text.
Connor, Ref. 23, p. 12. Înapoi la text.
Koster, Ref. 9, p. 164. Înapoi la text.
Treadgold, D., Twentieth Century Russia, Rand McNally, Chicago, p. 50, 1972. Înapoi la text.
Himmelfarb, G., Darwin and the Darwinian Revolution, W.W. Norton, New York, pp. 422–423,1959. Înapoi la text.
Malia, M., Alexander Herzen and the Birth of Russian Socialism, Harvard University Press, p. 91, 1961. Reprinted, Grossett and Dunlap, New York, 1971. Înapoi la text.
Schwartz, F., The Three Faces of Revolution, The Capitol Hill Press, Falls Church, p. 30, 1972. Înapoi la text.
Miller, W., Roberts, H. and Shulman, M., The Meaning of Communism, Silver Burdett, Morristown, p. 33, 1963. Înapoi la text.
Miller et al., Ref. 35, p. 36. Înapoi la text.
Koster, Ref. 9, p. 174. Înapoi la text.
Koster, Ref. 9, p. 174. Înapoi la text.
Antonov-Ovesyenko, A., The Time of Stalin: Portrait of a Tyranny, Harper and Row, New York, 1981. Înapoi la text.
Koster, Ref. 9, p. 176. Înapoi la text.
Humber, P.G., Stalin’s brutal faith, Impact, October 1987. Înapoi la text.
Yaroslavsky, E., Landmarks in the Life of Stalin, Foreign Languages Publishing House, Moscow, pp. 8–9, 1940. Înapoi la text.
Yaroslavsky, Ref. 42, p. 9. Înapoi la text.
Miller et al., Ref. 35, p. 77. Înapoi la text.
Koster, Ref. 9, p. 177. Înapoi la text.
Koster, Ref. 9, p. 178. Înapoi la text.
Yaroslavsky, Ref. 42, pp. 12–13. Înapoi la text.
Huxley, J. and Kittlewell, H.B.D., Charles Darwin and His World, Viking Press, New York, p. 80, 1965. Înapoi la text.
Marx, K., A Contribution to the Critique of Hagel’s Philosophy of Right, p. 57, 1844. Reprinted in Early Political Writings (edited and translated by Joseph O’Malley), Cambridge University Press, 1994. Înapoi la text.
Macrone, M., Eureka! 81 Key Ideas Explained, Barnes and Noble, New York, p. 216, 1995. Înapoi la text.
Eidelberg, Ref. 27, p. 10. Înapoi la text.
Marx, Ref. 49, p. 58. Înapoi la text.
Gould, S.J., Wonderful Life: Burgess Shale and the Nature of History, W.W. Norton, New York, p. 233, 1989. Înapoi la text.
Macrone, Ref. 50, p. 52. Înapoi la text.
Macrone, Ref. 50, p. 51. Înapoi la text.
Joravfsky, D., Soviet Marxism and Natural Science, Routledge and Kegan Paul, London, p. 4, 1961. Înapoi la text.
Stein, Ref. 20, p. 52; Ruse, M., Biology and values: a fresh look; in: Marcus et al., Logic, Methodology, and Philosophy of Science, Elsevier Science Publications B.V., p. 460, 1986. Înapoi la text.
Hsü, K.J., The Great Dying: Cosmic Catastrophe, Dinosaurs and the Theory of Evolution, Brace Jovanovich, Harcourt, p. 1, 1986. Înapoi la text.
Hsü, Ref. 58, pp. 1–2. Înapoi la text.
Hsü, Ref. 58, p. 2. Înapoi la text.
Hsü, Ref. 58, p. 13. Înapoi la text.
Perloff, Ref. 4, p.225. Înapoi la text.
Quoted in Ericson, E., Solzhenitsyn: voice from the Gulag, Eternity, pp. 21–24, October 1985.
https://creation.com/funda%C8%9Bia-darwinista-a-comunismului
///////////////////////////////////////
Cum ar arata pamantul si aceasta lume,daca noi,toti, am crede ca Tatal celor nascuti din nou din Samanta lui Dumnezeu,ne-a trimis pe Duhul sau, ca sa nu ramanem orfani,rai, egoisti,barfitori,sclavi in ghetoul demonic ?Sa nu muncim ,sa nu luptam singuri,pentru ca fara el suntem faliti!Ce avem de pierdut daca divortam de tata satan (Ioan 8/44) si ne lipim de Duhul Adevarului,ca sa devenim Una cu el-capetenie in tot ce gandim,vorbim,faptuim?Daca il cautam din toata inima,el se lasa gasit (Mat.7/7),citit,asimilat,memorat,fuzionat cu omul innoit;Sa ne bucuram ca a venit sa conlucram cu Acela care este cel mai mare,mai bun,mai credibil si mai tare din tot cosmosul;Cat mai este Har,sa evadam din ghetoul satanei;Deci,sa ne schimbam “seful”,care are zilele numarate (Ap.cap. 20);El minte,pacaleste,santajeaza,manipuleaza,exploateaza oamenii,dar ei nu stiu ca s-a ales cu teasta sparta la Golgota;Sa credem ca deja este judecat (Ioan 16/11), a fost aruncat afara ( Ioan 12/31-nu doar din inima omului care-i plateste chirie,chiar cu pretul vietii);Deja a cazut din Cer ca un fulger(Luca 10/18) si isi sapa singur “groapa” …De ce nu vrem sa ne asemanam cu El si cu frumusetea,blandetea,bunatatea,smerenia,iertarea,dragostea si cu toate ale Sale !Duhul Adevarului nu ne lasa orfani,daca noi il lasam sa domneasca,sa rodeasca,sa actioneze nestingherit prin fiecare madular indumnezeit,biblicizat? Iata si o proaspata Marturie a lui Anton Varga: “Orfanul care a facut casa pentru orfani – Copilul Înfiat de Dumnezeu!” Ce avem de pierdut daca-i dam dreptate Lui (Ef,1/4-5)dovedind ca …” Noi toți suntem adoptați” – Joyce Meyer Ministries? Det.aici
///////////////////////////////////////////
Un plan „providențial“
(Articol din seria „Biblia profetică“)
Un „plan profetic“ presupune un Plănuitor și puterea de a conduce evenimentele înspre scopul propus. Oare cum își duce Dumnezeu la împlinire planurile Sale? Răspunsul este unul singur: prin providență. Primii creștini au înțeles foarte bine lucrul acesta:
„Tu ai zis prin Duhul Sfînt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ,Pentruce se întărîtă neamurile, şi pentruce cugetă noroadele lucruri deşerte? Împăraţii pămîntului s’au răsculat, şi domnitorii s’au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.` În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfînt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s’au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, 28ca să facă tot ce hotărîse mai dinainte mîna Ta şi sfatul Tău“ (Fapte 4:25-28).
CE ÎNSEAMNĂ “PROVIDENŢĂ DIVINĂ”
Dicţionarul limbii române defineşte providenţa drept “înţelepciune supremă a Divinităţii în conducerea lumii”.
Teologia Sistematică a lui Strong Hopkins defineşte Providenţa drept “acţiunea continuă prin care Dumnezeu face ca toate evenimentele din universul material şi spiritual să lucreze împreună pentru împlinirea scopului cu care au fost create” (p. 419). Autorul adaugă apoi această foarte frumoasă afirmaţie: “Providenţă înseamnă că Dumnezeu are capacitatea de a-Şi îndrepta atenţia pretutindeni în acelaşi timp”, spre deosebire de noi care nu ne putem concentra decât asupra unui foarte mic segment al realităţii.
Termenul activitate “providenţială” trebuie înţeles ca distinct de acela de activitate “miraculoasă”. În Providenţă, avem ocazia să vedem cum Dumnezeu foloseşte în mod suveran evenimentele istoriei, fără să intervină supranatural în desfăşurarea lor.
Termenul “providenţă” vine din limba latină (provideo) şi înseamnă “a vedea mai dinainte” (pro = dinainte; videre = a vedea). Un echivalent ar fi termenul “prevedere” şi implică o participare directă a lui Dumnezeu în desfăşurarea evenimentelor, făcându-le să lucreze spre împlinirea scopurilor Sale. Acesta este sensul cuvintelor apostolului Pavel în Romani 8:28:
“De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”
Îmi amintesc că Richard Wurmbrand a afirmat într-o predică despre “purtarea de grijă a lui Dumnezeu” că Pavel n-a spus doar aşa : “ toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Pavel a spus că “toooaaaaaaaaaaate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Dumnealui a rostit acest “Tooooaaaaate” ca pe o intonare care pleca de la tonalităţile grave până la tonalităţile foarte înalte ale unei scări muzicale. Ideea pe care dorea dumnealui s-o sublinieze era că nu există nicio întâmplare în univers care să nu fie subordonată împlinirii planurilor bune pe care le are Dumnezeu cu privire la copiii Săi.
Vernon McGee, unul dintre cei mai populari predicatori ai Americii secolului XX, a scris în scurtul său comentariu la cartea Esterei câteva lucruri pe care vreau să le redau aici:
“Providenţa este un termen teologic. Ca să o coborâm la nivelul limbajului omului de rând, trebuie să spunem că există trei cuvinte care descriu relaţia dintre Dumnezeu şi lumea creată de El:
(1) Primul este “creaţie” şi explică existenţa universului. Dumnezeu a creat totul prin “fiat”, prin faptul că a zis “Să fie!”: “La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Gen. 1:1). Înaintea ta stau astăzi aceste singure două explicaţii posibile: sau accepţi revelaţia sau accepţi speculaţia. Oricât de ştiinţifică o vei proclama, “evoluţia” este o simplă speculaţie. Nu există nicio explicaţie ştiinţifică pentru originea universului. Fenomenul nu este repetabil şi nu poate fi reprodus în laboratorul observaţiilor ştiinţifice. Suntem reduşi la simple speculaţii. Nu ştiu ce vei face tu, dar eu prefer să aleg revelaţia. Ea îmi spune că la originea universului Se află Dumnezeu.
(2) Al doilea cuvânt care descrie relaţia lui Dumnezeu cu universul este “păstrare”. El explică funcţionarea universului. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu numai că a creat toate lucrurile, dar le şi ţine împreună, ca să continue să existe.
Domnul Isus Cristos este şi Creatorul şi Păstrătorul universului:
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui …” ( Evrei 1:3).
În Coloseni 1:17 stă scris: “El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El”.
Este interesant să amintim că oamenii “de ştiinţă” au ajuns la părerea că atomii sunt compuşi din alte particule elementare, la rândul lor, rezultate din răsucirea unor “super-unde” prin care se răsuceşte un fel de câmp de energie fundamental. Ceea ce numim noi “materie” se pare a fi doar o “vibraţie” asemănătoare cu vibraţiile produse de vocea umană în aer.
Unii oameni de ştiinţă au ajuns să fie fascinaţi de această expresie a Bibliei: “care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui”. Dacă Dumnezeu ar suspenda pentru o singură secundă acţiunea Cuvântului prin care toate lucrurile au fost aduse în fiinţă, universul s-ar descompune şi s-ar prăbuşi în sine asemenea unui sul de carte:
„ … Şi iarăşi: «La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul ca pe omanta şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” (Evr. 1:10-12).
„Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ.
Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul.” (Apoc. 6:12-14).
(3) Al treilea cuvânt care defineşte relaţia dintre Dumnezeu şi univers este “providenţa”. El explică direcţia şi deplasarea evenimentelor din univers. Creaţia explică originea, păstrarea explică funcţionarea universului, dar numai providenţa explică sensul final şi rostul tuturor lucrurilor care se întâmplă în univers.
Providenţa este mijlocul prin care Dumnezeu călăuzeşte toate lucrurile, însufleţite şi neínsufleţite, văzute şi nevăzute, bune şi rele, spre împlinirea unui scop final bine definit.
Providenţa este cea care ne asigură că ceea ce se va împlini la urma urmei va fi exact “voia lui Dumnezeu”.
Providenţa este “mâna lui Dumnezeu în mănuşa istoriei”. Dumnezeu este Sursa, Suportul şi Scopul suprem al universului.
În excelenta sa carte, Introducere în Teologie, J.C. Wenger scrie:
„Numai Dumnezeu poate şti mai dinainte ce are să se întâmple, aşa că providenţa poate fi definită drept «preştiinţa divină care pune în mişcare activitatea divină». Providenţa subliniază autoritatea şi puterea supremă pe care o are Dumnezeu asupra tuturor lucrărilor mâinilor Sale.”
„Tot Cuvântul lui Dumnezeu este unitar în mărturia că mâna lui Dumnezeu este prezentă în tot ceea ce se întâmplă, în aşa fel încât toate împreună sunt făcute să lucreze spre împlinirea planurilor Lui în istorie. Acest adevăr nu neagă alte cauze secundare în producerea întâmplărilor şi nici nu anulează responsabilitatea cuiva înaintea lui Dumnezeu. Unul dintre psalmişti spune:
“Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vântul din cămările lui. El a lovit pe întâii-născuţi ai Egiptului, de la oameni până la dobitoace.” (Ps. 135:6-8).
“În interpretarea dată visului lui Nebucadneţar, Daniel a spus: «Tu, împărate,eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă. El ţi-a dat în mâini, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea …»” (Dan. 2:37-38).
Şi de 4 ori declară, în cuprinsul celui de-al patrulea capitol al cărţii că lucrurile s-au întâmplat: «ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place, şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!”(Dan. 4:17, 25, 32, 35).
Iată ce spune Domnul, prin profetul Ieremia: “Eu am făcut pământul, pe oameni, şi dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau pământul cui Îmi place.” (Ier. 27:5).
Pavel Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind: “Acela, care face toate după sfatul voii Sale.”(Efes. 1:11).
Şi toţi creştinii ştiu declaraţia din Romani 8:28: “De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”.
Însă, nu trebuie să uităm că acest pasaj este situat într-un context soteriologic (care vorbeşte despre mântuire); el nu se referă la lucrurile fizice sau la bunăstarea materială a oamenilor. Dumnezeu Se angajează activ în viaţa copiilor Săi, nu pentru a le asigura comoditatea vieţii de acum, ci pentru a le garanta fericirea lor spirituală şi veşnică.
Vechiul Testament conţine multe exemple de manifestare a Providenţei divine. Când împăratul Abimelec a luat-o acasă pe Sara, nevasta lui Avraam, Dumnezeu a intervenit şi l-a oprit să păcătuiască. Atunci când împăratul şi-a dat seama de „aranjamentul” făcut între Avraam şi Sara, s-a îndreptat către Dumnezeu în rugăciune, dorind o explicaţie. Atunci, “Dumnezeu i-a răspuns în vis:
«Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată; de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.»” (Gen. 20:6).
Un alt exemplu despre felul cum acţionează Providenţa divină este cazul când Dumnezeu a făcut ca israeliţii să capete trecere înaintea egiptenilor, în aşa fel încât ei le-au dat tot ce au cerut când au părăsit Egiptul: “Şi astfel i-au jefuit pe egipteni.” (Exod. 12:36).
Când Samson s-a abătut de la Calea Domnului şi le-a cerut părinţilor să-i ia o nevastă din fetele filistenilor, părinţii săi n-au vrut la început, dar Scriptura explică: “Tatăl şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea de la Domnul: căci Samson căuta prilej de ceartă din partea filistenilor.” (Jud. 14:4).
Iar când Roboam a refuzat sfatul înţelept al bătrânilor şi a ascultat sfatul nebunesc al tinerilor, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că lucrul acesta “a fost cârmuit de Domnul, în vederea împlinirii cuvântului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.” (1 Împ. 12:15).
Iată ce a mărturisit înaintea curţii de judecată unul din martirii credinţei:
“Mărturisesc că nu-mi socotesc viaţa mai scumpă decât a altor copii de-ai Domnului care au trăit înaintea mea. Şi eu sunt gata să fiu lipsit de bunurile materiale, să fiu chinuit şi chiar să mi se întoarcă trupul în ţărâna morţii, deşi aş vrea să trăiesc tot atât cât Metusala. Ştiu bine că nici un fir de păr din capul meu nu se va clinti fără încuviinţarea Tatălui meu din ceruri; dacă va fi să mor pentru credinţa mea şi pentru iubirea mea sinceră faţă de Dumnezeu şi de semeni, o voi face, ştiind că îmi voi câştiga viaţa de dincolo.
Iată de ce nu voi ascunde adevărul în faţa domnilor mei, ci-l voi vesti cu îndrăzneală şi fără nici un fel de prefăcătorie.” (Menno Simons, “Complete Works”, I. pp. 78, 79).
Aflat în vizită prin Los Angeles, Cornel Samoilă, pastor baptist din Baia de Aramă, a rostit câteva lucruri foarte adevărate despre Providenţa divină:
“Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii” (Matei 10:29-31).
Odată ce Creaţiunea a fost terminată, Domnul a început lucrarea de susţinere, de îngrijire a creaţiei. Dumnezeu n-a abandonat Creaţiunea, chiar dacă ea a decăzut, chiar dacă omul a căzut în păcat. Providenţă înseamnă grija specială, deosebită, grija minunată a lui Dumnezeu pentru Creaţiunea Sa şi în special pentru copiii Lui.
În Evanghelia după Matei, capitolul zece, Domnul Isus Îşi trimite ucenicii în lume. El îi anunţă că unii dintre ei vor fi primiţi bine, alţii nu vor fi primiţi; unii vor fi bătuţi, alţii vor ajunge în închisoare, iar câţiva dintre ei vor muri.
Mântuitorul îi asigură, însă, că nimic nu se va întâmpla fără voia Sa. Ceea ce li se va întâmpla nu vor fi accidente, nu vor fi întâmplări tragice sau nefericite, ci totul se va întâmpla “după voia Lui”. De aceea, “nvăţătorul lor le spune “nu vă temeţi” (Mat. 10:26). Este foarte adevărat că şi noi ca şi ei ne temem de multe lucruri. Dar Mântuitorul ne-a zis că nici o suferinţă, atunci când mergem în Numele Lui, nu este accidentală, ci totul se va realiza după planul şi voia Lui.
Providenţa se manifestă chiar şi în aspecte foarte minore ale vieţii. Oamenii văd de obicei Providenţa în lucrurile mari. Când un vulcan erupe, când un ţunami mătură zeci de mii de vieţi, când un cutremur pune la pământ o cetate întreagă, atunci oamenii se uită dincolo de aceste evenimente şi unii dintre ei Îl văd pe Dumnezeu. Nici atunci nu-L văd toţi.
Ochii care-L văd pe Dumnezeu numai în epidemii, în secetă sau în focul devastator nu sunt ochi buni. Ochii care-L văd pe Dumnezeu numai în lucrurile mari sunt ochi slabi, cu miopie. De obicei, oamenii recunosc că Dumnezeu lucrează la nivel “en gros”, dar noi credem că Dumnezeu lucrează şi la nivel “en detail”, la nivelul celor mai mici lucruri din viaţa noastră.
Implicarea Providenţei în lucrurile mari, determină implicarea Providenţei şi în lucrurile mici. Întregul este format din părţi, din fragmente, şi dacă Dumnezeu lucrează la nivelul muntelui, Dumnezeu lucrează şi la nivelul pietrei. Dacă Dumnezeu lucrează la nivelul mării, Dumnezeu va lucra şi la nivelul picăturii de apă din mare. Dumnezeul muntelui şi al mării este şi Dumnezeul văii şi uscatului.
“Totul este şansă” sau “totul este Providenţă” . Trăim ori cu nădejdea în jocul probabilităţilor, ori cu încredere în Providenţă. Totul este organizat, hotărât de Dumnezeu sau lăsat la întâmplare, fără rânduială, în dezordine. Am auzit uneori spunându-se, chiar şi în adunare: “Dumnezeu să ne dea noroc!”
Fraţii mei, Dumnezeu nu ne dă noroc. Am citit în istorie că “Norocul” a fost un zeu păgân în cinstea căruia oamenii închinau un pahar, o jertfă de băutură. Obiceiul s-a păstrat până în zilele noastre. Noi nu credem, însă, în dumnezeul norocului, ci în Dumnezeul binecuvântărilor, Dumnezeul care se îngrijeşte de noi până la nivelul firului de păr din cap. Nimic nu ni se întâmplă fără voia Lui. Dumnezeul nostru ne-aspus că nu ne cade un fir de păr din cap, fără ca El “să vrea” să se întâmple acest lucru.
Providenţa cheamă fiecare strop de ploaie în planurile Sale şi fiecare fir de praf în împlinirea planurilor Sale. El controlează luminătorii mari de pe cer şi tot El dă o lumină şi o candelă licuriciului de la marginea drumului. Dumnezeu stăpâneşte picăturile multe de ploaie care cad simultan pe pământ în diferite zone geografice şi tot El stăpâneşte şi lacrimile care curg din ochii noştri. Evenimentele, detaliile mărunte din viaţa noastră formează o imagine completă şi “trădează” pe Cel ce ţese pânza vieţii noastre. Eu cred că aceia care au ochii deschişi Îl urmăresc pe Dumnezeu în fiecare zi în detaliile vieţii, Îl regăsesc acolo şi se bucură de El. Este un exerciţiu spiritual extraordinar. Să te uiţi după Dumnezeu zilnic şi să-L descoperi lucrând în amănuntele vieţii, punându-le laolaltă. Cât de frumos lucrează El!
Să luăm un exemplu simplu din Sfânta Scriptură şi să vedem cum lucrează Providenţa. Ne aducem aminte de Iosif şi de felul în care a lucrat Dumnezeu în viaţa lui. Când a ajuns Iosif pe scaunul Egiptului a fost foarte clar că oamenii au putut vedea în viaţa lui mâna lui Dumnezeu. Altfel, el n-ar fi putut ajunge acolo. Numai prin implicarea Providenţei s-a putut. Iată ce mărturiseşte Iosif însuşi:
„Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” (Gen. 45:5).
Ce mari cuvinte! Să ajungi după ani de zile ( probabil că în acel moment Iosif avea cam 39 de ani), să poţi să-ţi dai seama că Dumnezeu te-a purtat prin diverse locuri pentru un scop foarte precis: să scape viaţa celor dragi ai săi. Dar, noi ar trebui să ne uităm încă de la începutul vieţii lui, cum Dumnezeu a legat za cu za, eveniment cu eveniment, detaliu cu detaliu, pentru ca Iosif să poată ajunge acolo unde voia Dumnezeu. La început a fost foarte greu ca Iosif să înţeleagă ce se întâmplă cu el. I-a fost greu să priceapă de ce a fost vândut şi de ce a ajuns în puşcărie. Însă, Dumnezeu era în spatele lui şi lucra din umbră, pentru că avea un plan minunat pentru el. Aduceţi-vă aminte că, într-o dimineaţă, Iacov se scoală cu un îndemn în inimă. Era un îndemn de la Dumnezeu. Lui Iacov îi este dor de copiii săi şi-i zice lui Iosif: “Du-te la ei. Adu-mi veşti despre ei.”
Ceea ce este interesant şi am putea spune chiar ciudat este cum de-l trimite tata de acasă pe fiul pe care-l iubeşte cel mai mult. De ce-l expune pericolului? De ce nu trimite o slugă? Sau de ce îl trimite singur? Nu putea să-l trimită cu cineva? Avea, cred eu, atâţia slujitori. Putea să trimită câţiva slujitori cu Iosif, dar n-o face. Cum de-l trimite tocmai pe Iosif şi pe el singur? Oare cum de ia Iacov o hotărâre aşa de neínţeleaptă?
Iosif se duce la Sihem şi nu-şi găseşte fraţii acolo. Se duce într-o parte, se duce într-alta şi nu-i găseşte, şi nimeni nu-i spune unde sunt până când nu se întâlneşte cu un om. Oare cine i l-a trimis pe omul acela? Cum de s-a făcut că el ştia exact unde sunt fraţii lui Iosif?
Îndrumat de acel om, Iosif se duce la Dotan. Când ajunge acolo, toţi fraţii săi, parcă fuseseră vorbiţi unul cu altul, nu se gândesc decât la un singur lucru: să-l omoare. Oare de ce? Îl aruncă într-o fântână părăsită ca să-l lase să moară acolo. Ruben, fratele cel mai mare, se gândeşte la un şiretlic şi zice: “Mă duc eu primul să am grijă de vite. Voi mâncaţi şi după aceea veniţi să mă schimbaţi pe mine. El se gândea să-l scape cumva pe Iosif. El îşi zicea:
“Cât timp mâncaţi voi, îl scot din groapă şi am să văd eu cum îl trimit acasă la tata.” Însă, înainte ca să se întâmple asta, iată că trec pe acolo nişte ismaeliţi. Oare De ce trec tocmai pe acolo? Şi apoi de ce vor fraţii lui să-l vândă? De ce şi-au schimbat ei planurile de îndată ce i-au văzut pe negustorii aceştia? Şi cum se face că acei negustori merg tocmai în Egipt, când ar fi putut merge şi în altă parte? Cum se face că, odată ajunşi în Egipt, negustorii vor să-l vândă pe Iosif? Cum de îl vând în piaţa de sclavi tocmai când vine acolo Potifar? Cum de-l cumpără tocmai Potifar? De ce devine atât de stăpânită de pofta păcătoasă soţia lui Potifar?
De ce ajunge Iosif în închisoare? De ce în aceeaşi închisoare vin cei doi slujitori vinovaţi ai lui Faraon, dintre care numai unul scapă? Cum de acela care scapă nu-şi aduce aminte de Iosif decât după doi ani? Cum de este plin de Duhul lui Dumnezeu Iosif când vine înaintea lui Faraon şi cum de rămâne acesta aşa de uimit în faţa înţelepciunii care cobora din cer în inima acestui tânăr?
Care este răspunsul la toate aceste întrebări? Dumnezeu! El era implicat în toate aceste evenimente. Ştiţi ce observăm, fraţii mei? Că întâlnirile pe care le are Iosif toate au fost hotărâte de Dumnezeu. De asemenea, ceea ce se va întâmpla prin aceste întâlniri, rezultatul lor, este hotărât tot de Dumnezeu. Noi trecem uneori prin “gropi”, trecem prin lanţuri, trecem prin greutăţi, suntem învinuiţi pe nedrept, dar în toate aceste lucruri Dumnezeu este cu noi. Ne trece prin atâtea evenimente năucitoare şi noi credem că Dumnezeu ne-a părăsit. Nu!
Cât de frumoasă este viaţa cu Dumnezeu! Cât de extraordinară este viaţa cu Dumnezeu! Nu te teme, dragul meu! El este cu tine. Dumnezeu îngăduie să se întâmple în viaţa noastră diferite lucruri tocmai pentru că El vrea să ne mbogăţească. Ai fi astăzi înţelept, dacă Dumnezeu nu te-ar fi trecut prin anumite evenimente de-a lungul vieţii tale? Ai fi astăzi plin de curaj, dacă n-ai fi fost un luptător în anii trecuţi? Ai fi astăzi plin de puterea lui Dumnezeu, dacă el n-ar fi îngăduit să treci prin anumite locuri? Nu. Suntem astăzi îmbogăţiţi tocmai pentru că Dumnezeu ne-a făcut parte de acele evenimente prin care am trecut. Dumnezeu are grijă ca noi să creştem în credinţă, să ne pocăim, să ne maturizăm, să ne îmbogăţim pe plan spiritual. Nimic nu este la întâmplare în viaţa noastră.
Un alt lucru pe care-l vedem în implicarea Providenţei divine este că şi timpul prezintă o mare importanţă. Dacă privim detaliile din viaţa lui Iosif, ne dăm seama cât de important a fost timpul, cât de intersante au fost “coincidenţele”. Iacov se scoală tocmai în acea dimineaţă cu impulsul unui dor nestăvilit în inimă. Iosif trebuie să plece chiar în ziua aceea. Nu la Sihem era hotărâtă întâlnirea, ci la Dotan. O întâlnire nu numai cu fraţii lui Iosif, ci şi cu ismaeliţii. Ceasul lui Dumnezeu merge foarte exact. Iosif se întâlneşte cu Potifar la timpul hotărât de Dumnezeu. Tot la timpul hotărât de Dumnezeu, Iosif se întâlneşte în închisoare cu cei doi dregători. Şi tot la timpul stabilit de Dumnezeu se întâlneşte Iosif cu Faraon. Rezultatele acestor întâlniri sunt controlate, sunt stăpânite de Dumnezeu. La fel se întâmplă şi cu noi. Să nu ne temem. Noi nu suntem abandonaţi. Nu suntem copii pentru care Tatăl lor n-are nici un plan, nici un viitor. Cu fiecare dintre noi, Dumnezeu are planuri minunate. Ştim care este planul general cu noi toţi: să fim asemenea lui Dumnezeu. Cu fiecare dintre noi, însă, lucrurile se petrec într-un mod diferit.
Dumnezeu ne trece pe fiecare prin alte evenimente. Şi astăzi ni s-au întâmplat atâtea lucruri. Poate că astăzi am fost decepţionaţi, poate că astăzi am fost trădaţi, poate că am fost întristaţi, poate că astăzi am suferit anumite lucruri. Însă, nimic n-a fost la întâmplare. Dumnezeu lucrează prin toate lucrurile împlinirea voii Lui în viaţa noastră. “Toate lucrurile lucrează împreună” pentru cel mai mare bine al nostru. Dumnezeu nu ne face doar “bine”, ci “cel mai mare bine posibil”.
Dacă ne uităm în urmă la viaţa noastră, ne dăm seama de această realitate. Eu, când am înţeles acest principiu, am căpătat o mare linişte, o adâncă pace în inima mea. Când mi s-au mai întâmplat apoi alte lucruri rele în viaţa mea mă gândeam să nu mai fiu aşa de supărat ca altădată din cauza lor. Nu reuşesc eu să nu mă mai supăr de loc, dar, am făcut un pas înainte, nu mă mai supăr aşa de tare, pentru că ştiu că acele lucruri fac ceva cu mine şi fac ceva în mine. Ele mă împing înainte. Ele mă ajută. Dumnezeu transformă toate aceste lucruri spre binele meu.
“Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău; dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să se împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.” (Gen. 50:20).
Cât de mare este Dumnezeul nostru! Cât de minunat este Dumnezeul nostru!
Fraţii mei, primiţi aceste cuvinte ca din partea lui Dumnezeu şi când vi se vor mai întâmpla lucruri neplăcute, gândiţi-vă că nimic nu este la întâmplare, toate îşi au rolul şi sensul lor. Mântuitorul nu spune în capitolul zece din Matei doar că Dumnezeu le cunoaşte pe toate, nu ne vorbeşte despre “omniştiinţă”. Există şi aceasta, dar Mântuitorul nu despre ea ne-a vorbit în acest pasaj. El ne-a vorbit despre Providenţă, despre grija minunată, excepţională, pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Ştii cât de mult Se îngrijeşte Dumnezeu de tine? Ştii cât de atent este Dumnezeu, Tatăl tău, cu tine? Este un exerciţiu extraordinar să învăţăm să-L privim pe Tatăl nostru la lucru prin fiecare eveniment din viaţa noastră! Să-L descoperim acolo şi să vedem cum ne îngrijeşte”. (finalul predicii)
Providenţa şi responsabilitatea umană
Copleşiţi de prezenţa Providenţei, unii se vor întreba: “Cine poate sta împotriva hotărârilor lui Dumnezeu? Ce şanse mai are «libertatea» noastră sub acţiunea unei puteri de o asemenea măreţie?
Cartea Estera, prin felul în care ne redă libertatea de acţiune şi de decizie a personajelor, răspunde şi la această întrebare. În contextul Providenţei divine, Ahaşveroş se poate purta ca un tiran oriental, iar hotărârile lui sunt bune sau nebune, drepte sau nedrepte, după cum este starea lui sufletească de moment.
Sub Providenţa divină, viaţa în imperiu curge “normal”, fiecare făcând ceea ce este potrivit cu propria lui gândire, simţire şi hotărâre. Sub Providenţa divină, chiar şi Haman are libertatea de a se comporta ca … Haman.
Felul în care pot coexista suveranitatea lui Dumnezeu şi libertatea noastră de a alege este o taină pe care nu o vom putea pătrunde, de această parte a curcubeului. Cert este că fiecare om are responsabilitatea să cunoască voia lui Dumnezeu şi libertatea de a decide dacă să o facă sau nu. Este foarte important să spunem că Providenţă divină nu desfiinţează în nici un fel libertatea omului şi responsabilitatea lui înaintea lui Dumnezeu. Iată ce declară Domnul prin psalmistul Asaf:
„Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat. Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor. Oh! De M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! Într-o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor. …L-aş hrăni cu cel mai bun grâu, şi l-aş sătura cu miere din stâncă.” (Ps. 81:11-14, 16).
Când David a păcătuit cu Bat-şeba şi a pus la cale moartea lui Urie, soţul ei, Dumnezeu nu a intervenit în nici un fel ca să împiedice aceste planuri ucigaşe. Biblia ne spune că David a fost lăsat să meargă până la capăt cu ele, deşi “fapta lui David n-a plăcut Domnului” (2 Sam. 11:27).
S-a văzut atunci ceea ce se vede şi astăzi, şi anume că, deşi nici lui Dumnezeu nu-I plac multe din faptele mai-marilor acestei lumi, El îi lasă să meargă în nebunia lor până la capăt.
În cartea Exodului, după ce Moise şi Aaron au manifestat puterea Domnului prin semnele şi minunile pe care li le-a dat să le facă înaintea poporului, citim următoarele:
„Poporul a crezut. Astfel au aflat că Domnul cercetase pe copiii lui Israel, că le văzuse suferinţa; şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pământ.” (Exod. 4:31).
Însă, peste scurt timp, acelaşi popor a avut libertatea să se răzgândească, şi chiar aşa a şi făcut:
„De aceea spune-le copiilor lui Israel: «Eu sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii. Vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi. Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii. Eu vă voi aduce în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac, şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul.» Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau, i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.” (Exod. 6:6-9).
Atotputernicia şi bunătatea lui Dumnezeu pe de o parte, şi suferinţele copiilor Lui de cealaltă parte, sunt două realităţi pe care numai înţelepciunea divină le poate explica. Dincoace de curcubeu, această combinaţie va rămâne mereu, pentru noi, o “taină”. Singura soluţie ideală în situaţii paradoxale ca aceasta este o supunere copilărească faţă de felul de a lucra al lui Dumnezeu şi o încredere deplină în dragostea Lui.
Acesta a fost şi mesajul central din cartea lui Iov. Nici Iov nu a putut pricepe cum de a îngăduit Dumnezeu să vină asupra lui atâta nenorocire şi suferinţă. Textul ne spune, totuşi, că în spatele tuturor acestor desfăşurări de pe pământ Se afla acelaşi Dumnezeu bun şi milos, care desăvârşea caracterul robului Său. Singura cale către biruinţă pentru Iov a fost calea credinţei. În final, Dumnezeu a ştiut să-i răsplătească din plin această credinţă.
Providenţa lui Dumnezeu nu poate fi o materie de studiu pentru raţiunea umană. Ea va rămâne, însă, pururi, o probă de încercare a credinţei.
Dumnezeu nu obligă pe nimeni şi nu forţează pe nimeni. Oamenii sunt liberi să-L ignore sau chiar să se împotrivească planurilor Lui binevoitoare. În Evanghelia după Luca se spune că aceasta a fost tragedia unora din generaţia care a auzit mesajul lui Ioan Botezătorul:
„Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii I-au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
Cu cine voi asemăna, deci, pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei? Seamănă cu nişte copii, care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.»
În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: «Are drac.» A venit Fiul omului, mâncând şi bând şi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.» Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.” (Lc. 7:29-35).
Providenţa divină nu anulează libertatea noastră de a alege şi face astfel posibilă “marea judecată de la urmă”. Providenţa lui Dumnezeu în alegerea Israelului nu este neapărat o favoare divină acordată unui neam, ci mai degrabă o chemare la o anumită slujire care i-a fost repartizată. Chemarea nu împarte privilegii, ci mai degrabă repartizează slujiri şi responsabilităţi specifice.
Cercetătorii moderni au ajuns la concluzia că bolile sociale pot fi înţelese din interacţiunea defectuoasă a celor trei factori care ne determină personalitatea: ereditatea primită de la părinţi, educaţia datorată condiţiilor de mediu în care am trăit şi exercitarea voinţei proprii în multitudinea de variante care ne-au fost aşezate în faţă.
Cu siguranţă, moştenirea noastră biologică, experienţa noastră din copilărie, condiţiile de mediu care ne-au modelat au exercitat asupra noastră o uriaşă presiune, o forţă modelatoare care ne-a împins înspre un anumit tipar social.
Factorii determinanţi care ne-au influenţat dinăuntru şi dinafară au fost foarte puternici, dar nu mai puternici decât factorul de voinţă proprie liberă cu care ne-a înzestrat Creatorul. Oricât de covârlitoare a fost presiunea exercitată asupra noastră de circumstanţele vieţii, noi nu am fost exclusiv modelaţi de respectivele circumstanţe, ci le-am modificat şi noi pe ele. Nu ne-am comportat doar ca nişte creaturi ale circumstanţelor, ci şi în calitate de creatori ai circumstanţelor. Genele noastre pot determina dacă ochii noştri vor fi albaştri sau căprui, dar ele nu ne pot determina să-i privim pe cei din jurul nostru cu caldă simpatie sau cu o totală indiferenţă. Aceasta depinde de voinţa noastră. Înălţimea noastră fizică s-ar prea putea să fie genetic determinată, dar dimensiunile lăuntrice ale fiinţei noastre ni le făurim noi înşine. Circumstanţele în care ne-am născut şi creştem determină limba pe care o vorbim, pronunţia anumitor cuvinte, dar nu tot ele ne dirijează şi buzele pentru a rosti cuvinte răutăcioase sau amabile. Cruzimea sau compasiunea este determinată de direcţia dictată de voinţa noastră. Pasiunile, plăcerile, pornirile şi poftele trupului nostru fac parte din echipamentul nostru animal, dar depinde numai şi numai de voinţa noastră dacă ele reuşesc să ne domine sau nu comportamentul şi să ne stabilească priorităţile.
Ca să poţi trăi o existenţă cu semnificaţie eternă trebuie să asculţi ce-ţi spune Biblia:
“Iată îţi pun înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa…” (Deut. 30:15, 19).
Numai atunci când reuşim să ne dăm seama că suntem responsabili de hotărârile pe care le luăm prin exercitarea voinţei noastre libere, da, numai atunci putem noi realiza că tot ce facem are o valoare morală; şi, drept urmare, făcând ceea ce este bine, putem duce o existenţă plină de semnificaţie.
Fără Lege, nu există o adevărată libertate! Cartea Exodul (în care li se dă evreilor Legea) este doar primul capitol în istoria drumului lor spre libertate. Drumul acesta a trebuit să-i facă pe evreii care fuseseră, împotriva voinţei lor, sclavi în Egipt, să spună de bunăvoie: “Vom face tot ce a zis Domnul!” (Exod 24:3).
Nu e de mirare că tradiţia evreiască leagă Paştele, care comemorează ieşirea poporului din robia egipteană, de Pentecostos, care comemorează darea Legii pe Sinai. Repet: fără Lege, nu există adevărata libertate. În clipa în care li se scot lanţurile de fier de la mâini, evreii au fost chemaţi să apuce cu aceleaşi mâini tablele pe care erau înscrise poruncile lui Dumnezeu. Dacă nu făceau aşa, eliberarea degenera în libertinaj, iar libertatea într-o formă de robie şi mai dezumanizantă. Nici un om care nu trăieşte potrivit Legii lui Dumnezeu nu este cu adevărat liber.
În firea Sa omenească, Domnul Isus S-a confruntat cu Providenţa divină în grădina Ghetsimani:
„El zicea: «Ava, adică: Tată, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu!»” (Marcu 14:36).
În ultimă instanţă, toate rugăciunile noastre ar trebui să fie variaţiuni pe tema “Facă-se voia Ta!”
Din ce cauză? Iată răspunsul Cărţii Sfinte:
„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efes. 2:10).
Haideţi să privim problema aceasta cam aşa: libertatea este un torent puternic şi bogat. Dacă-l laşi să curgă de capul lui, apa va inunda câmpia şi va distruge culturile din straturile pregătite pentru cultură. Dacă-l dirijezi însă pe şanţuri şi trasee anterior pregătite, torentul se împarte în şuvoaie mai mici care fertilizează câmpia, udă straturile şi face să crească, să înflorească şi să rodească noua recoltă din toamnă. Un suflet de poet, care a avut această imagine înaintea ochilor a scris cuvintele: “Doar între maluri locuieşte libertatea. Fără maluri, râul n-ar mai fi râu, iar binecuvântarea s-ar preface în blestem”.
Providenţa divină este regina tuturor celorlalte doctrine despre Dumnezeu. O înţelegere corectă a ei ne va ajuta să le înţelegem cu mult mai uşor şi mai corect pe toate celelalte.
https://semnelevremurilor.wordpress.com/biblia-profetic/un-plan-%E2%80%9Eprovidential%E2%80%9C/
///////////////////////////////////////////
A doua venire a lui Isus
Cum va veni Isus iarăşi?
Este scris în Biblie: Luca 21:27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
Cât de mulţi Îl vor vedea când El va veni?
Este scris în Biblie: Apocalips 1:7. Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
Ce vom vedea şi auzi când El va veni?
Este scris în Biblie:1Tesaloniceni 4:16-17. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorâ din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
Cât de vizibilă va fi venirea Sa?
Este scris în Biblie: Matei 24:27. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.
Ce avertizare ne-a dat Hristos pentru a nu fi înşelaţi cu priviere la cea de a doua venire?
Este scris în Biblie:Matei 24:23-26. Atunci dacă vă va spune cineva: Iată, Hristosul este aici, sau acolo, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: Iată-L în pustie, să nu vă duceţi acolo! Iată-L în odăiţe ascunse, să nu credeţi.
Oare ştie cineva timpul exact al revenirii lui Hristos?
Este scris în Biblie: Matei 24:36. Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
Ştiind că noi oamenii suntem gata să amânăm, ce ne-a spus Hristos să facem?
Este scris în Biblie:Matei 24:42. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.
Ce avertizare ne-a dat Hristos ca să nu fim luaţi prin surprindere de acest mare eveniment?
Este scris în Biblie:Luca 21:34-36. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.
De ce a doua venire a lui Isus se pare că întârzie?
Este scris în Biblie: 2Petru 3:8-9. Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
În timp ce aşteptăm pe Isus, cum trebuie să trăim?
Este scris în Biblie: Tit 2:11-14. Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.
Când Isus vine, cum va fi lumea?
Este scris în Biblie: Matei 24:37-39. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.
Venirea lui Hristos va fi un timp de răsplătire?
Este scris în Biblie: Matei 16:27. Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Apocalips 22:12. Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
De ce va reveni Isus?
Este scris în Biblie: Evrei 9:28. Tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.
La cea de a doua venire a lui Isus vom experimenta pe deplin realitatea mântuirii noastre.
Este scris în Biblie: 1Corinteni 1:7-8. Aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
O noua carte scrisa de A.W.Tozer „Sfetnicul”
Mă preocupă orice lucru care este o piedică pentru oamenii lui Dumnezeu şi care îi ţine departe de privilegiile lor depline din viaţa creştină. Uneori trebuie să atac cu violenţă lucruri pe care nu le cred corecte şi care simt că au devenit o piedică pentru oamenii lui Dumnezeu. Unii au spus că nu este treaba mea, însă este. Am fost uns de Dumnezeu să fac ca această preocupare să fie treaba mea.
Acolo unde Isus este glorificat, Duhul Sfânt vine. El nu trebuie să fie implorat – Duhul Sfânt vine când Mântuitorul este glorificat. Când Hristos este onorat cu adevărat, Duhul vine.
Acum vreau să spun un cuvânt clar despre Biserica creştină care încearcă să se descurce prin propria putere: Acest fel de creştinism îl face pe Dumnezeu să verse, pentru că încearcă să conducă o instituţie cerească într-un mod pământesc. În ce mă priveşte, dacă n-aş fi putut obţine puterea divină a lui Dumnezeu, aş fi abandonat întreaga lucrare. Biserica ce doreşte puterea lui Dumnezeu va avea de oferit ceva mai mult decât cluburi sociale, societăţi de tricotat, echipe de cercetaşi şi toate celelalte lucruri asemănătoare.
Eu prefer să fiu un membru al unui grup care se întâlneşte într-o cameră mică de pe o străduţă lăturalnică, decât să fiu parte a unei mari activităţi care merge bine şi nu este nou-testamentară în doctrina ei, în duhul ei, în trăirea ei, în sfinţenia ei, în toată structura şi conţinutul ei.
Oamenii vor beneficiile crucii, dar cu toate acestea, nu vor să se supună controlului crucii. Ei vor să ia tot ceea ce poate oferi crucea, dar nu vor să fie sub domnia lui Isus.
Există mai multă bucurie tămăduitoare în cinci minute de închinare decât în cinci nopţi de chefuire.
Duhul Sfânt poate fi absent din Biserica şi pastorul poate să tot pună lucrurile în mişcare‚ şi nimeni nu-şi dă seama de asta ani de zile. Ce tragedie‚ fraţilor‚ ce tragedie -că lucrul acesta se poate întâmpla într-o biserică creştină! Nu trebuie să fie aşa! Cine are urechi‚ să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
Eu vreau prezenţa lui Dumnezeu Însuşi‚ altfel nu vreau să am nici o legătură cu religia. Îl vreau pe Dumnezeu Însuşi‚ altfel voi pleca şi voi fi altceva‚ dar nu creştin.
Cred că ar fi bine pentru noi ca să ne oprim pur şi simplu din toate activităţile noastre, să ne liniştim, să ne închinăm înaintea lui Dumnezeu şi să-L aşteptăm. Nu mă face popular faptul că vă reamintesc că suntem o adunătură de oameni fireşti, dar, oricum, este adevărat că majoritatea creştinilor sunt fireşti. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie un popor sfinit, pur, curat, însă noi suntem o mulţime firească. Suntem fireşti în atitudinile noastre, în tendinţele noastre, suntem fireşti în multe lucruri. Tinerii adesea nu au reverenţă în serviciile noastre creştine. Ne-am degradat atât de mult înclinaţiile religioase, încât serviciul nostru creştin este, în mare parte, exhibiţionism. Avem nevoie disperată de o vizitare divină, pentru că situaţia noastră nu va fi niciodată îndreptată prin predici! Nu va fi niciodată îndreptată până când Biserica lui Hristos nu va fi confruntată deodată cu ceea ce cineva a numit mysterium tremendium – misterul înfricoşat care este Dumnezeu, maiestatea înfricoşată care este Dumnezeu. Aceasta face Duhul Sfânt. El aduce misterul minunat, care este Dumnezeu, la noi, şi Îl prezintă duhului omenesc.
Nu vom cunoaşte niciodată mai mult despre Dumnezeu decât atât cât ne învaţă Duhul. Nu vom cunoaşte niciodată ceva mai mult despre Isus decât atât cât ne învaţă Duhul, pentru că numai Duhul dă învăţătură. Oh, Duhule Sfânt, cât de mult Te am întristat! Cum Te-am ofensat! Cum Te-am respins! El este Învăţătorul nostru, şi dacă El nu ne învaţă, noi nu putem cunoaşte niciodată. El este Cel ce ne luminează, şi dacă El nu aprinde lumina, noi nu putem vedea vreodată. El este Vindecătorul urechilor noastre surde, şi dacă El nu ne atinge urechile, noi nu putem auzi niciodată. Bisericile îşi pot continua activitatea săptămâni, luni, ani fără să ştie nimic despre aceasta sau să cunoască pogorârea Duhului Dumnezeului Celui viu peste ei. Oh, inimă, stai liniştită înaintea Lui, prosternează-te, adoră-L înlăuntrul tău!
Oh, ce ruşine că ignorăm prezenţa regească. Avem aici o Regalitate mai înaltă decât cea pământească – Îl avem pe Domnul domnilor şi pe Împăratul împăraţilor – Duhul Sfânt este prezent şi noi Îl tratăm ca şi cum nu ar fi deloc aici. Noi ne împotrivim Lui, nu-L ascultăm, Îl stingem şi ne compromitem inimile. Auzim o predică despre El şi ne hotărâm să învăţăm mai mult şi să facem ceva în privinţa aceasta. Convingerea noastră se ofileşte şi, nu după mult timp, ne întoarcem în aceeaşi stare lipsită de viaţă de dinainte. Ne împotrivim Sfetnicului binecuvântat. El a venit să mângâie. A venit să dea învăţătură. El este Duhul învăţăturii. A venit să aducă lumină, pentru că este Duhul luminii. El vine să aducă puritate, pentru că este Duhul sfinţeniei. Vine să aducă putere, pentru că este Duhul puterii. El vine să aducă aceste binecuvântări în inimile noastre şi doreşte să avem acest fel de experienţă. Dumnezeu va face lucrul acesta pentru oameni. El nu ne întreabă care este contextul nostru denominaţional. Nu ne întreabă dacă suntem arminieni sau calvinişti. Nu ne întreabă nimic altceva decât dacă vrem să ascultăm şi să încetăm cu neascultarea. Vrei să încetezi să mai stingi Duhul? Vrei să încetezi să te mai împotriveşti Duhului?
Tot ce doreşte El este ca noi să ne supunem, să ascultăm, să ne deschidem inimile, şi El va da năvală, iar vieţile noastre vor fi transformate şi schimbate!
Dacă există ceva în viaţa ta mai mare decât dorinţa de a fi un creştin plin de Duhul, atunci tu nu vei fi niciodată un creştin plin de Duhul, până când acel lucru nu este îndepărtat. Dacă există ceva în viaţa ta mai solicitant decât tânjirea ta după Dumnezeu, atunci nu vei fi niciodată un creştin plin de Duhul. Am întâlnit creştini care au tot vrut să fie umpluţi, într-un mod vag, mulţi ani de zile. Motivul pentru care nu au fost umpluţi de Duhul este că sunt alte lucruri pe care le doresc mai mult. Dumnezeu nu dă busna într-o inimă omenească, până când nu ştie că El este răspunsul şi împlinirea celei mai mari şi mai copleşitoare dorinţe ale acelei vieţi.
Eu cred că noi suntem cea mai ocupată adunătură de activişti înflăcăraţi care s-au pomenit vreodată în lumea religioasă. Ideea pare să fie că, dacă nu alergăm într-un cerc cu limba de-un cot, nu Îi suntem pe plac lui Dumnezeu.
De unde avem conceptul acesta că, deoarece ucenicii au fost umpluţi cu Duhul atunci, în primul secol, nu este necesar pentru noi să fim umpluţi cu Duhul acum?
Acum, în vremea nostră, avem învăţători atât de naivi, încât să ne spună că nu trebuie să facem altceva decât să mergem tot aşa liniştiţi înainte, până când va veni Domnul şi ne va da în stăpânire multe cetăţi. Nu vă cer decât să cercetaţi Scripturile şi să vedeţi dacă aceste lucruri sunt adevărate. Rugaţi-vă, supuneţi-vă, credeţi, ascultaţi şi vedeţi ce va face Dumnezeu pentru voi!
Cred că va trebui să studiem din nou toată acastă învăţătură cu privire la locul Duhului Sfânt în Biserică, astfel încât Trupul să poată funcţiona din nou.
A.W. Tozer
O viaţă în urmărirea lui Dumnezeu
Căutarea lui Dumnezeu este ceva mai mult decât o moştenire lăsată după moarte – este un mod de viaţă care ni se transmite pentru ca şi noi să putem experimenta o viaţă ca a lui Tozer. Tu ai început să-L cauţi pe Dumnezeu?
URMĂRIREA LUI DUMNEZEU
PREFAŢĂ
În aceste vremuri de întuneric general apare o rază îmbucurătoare: în comunitatea creştinismului conservator se găsesc din ce în ce mai mulţi oameni ale căror vieţi religioase sunt marcate de o foame crescândă după Dumnezeu Însuşi. Ei tânjesc după realităţile spirituale şi nu pot fi înşelaţi cu simple cuvinte, nici nu pot fi mulţumiţi cu „interpretări” corecte ale adevărului. Sunt însetaţi după Dumnezeu şi nu vor fi satisfăcuţi până când nu vor bea din plin din Izvorul de Apă vie.
Acesta este singurul vestitor al trezirii spirituale pe care l-am putut identifica la orizontul religios. Poate că faptul acesta este norul de mărimea palmei unui om spre care priveau câţiva sfinţi de ici-colo. Această sete poate duce la învierea multor suflete şi la o redobândire a acelei uimiri radioase care ar trebui să însoţească credinţa în Hristos, acea uimire care a dispărut în totalitate din Biserica lui Dumnezeu din zilele noastre.
Însă foamea aceasta trebuie recunoscută de către liderii noştri religioşi. Evanghelismul actual a zidit altarul (ca să schimbăm figura de stil) şi a împărţit jertfa în bucăţi, dar acum pare satisfăcut să numere pietrele altarului şi să reaşeze bucăţile fără să le pese de faptul că nu este nici urmă de foc pe muntele Carmel. Dar să-I mulţumim lui Dumnezeu că mai sunt câţiva cărora le pasă. Ei sunt aceia care, deşi iubesc altarul şi se desfată în jertfa de pe el, totuşi nu se pot împăca cu absenţa continuă a focului. Ei Îl doresc pe Dumnezeu mai presus de orice altceva. Sunt nerăbdători să guste ei înşişi „dulceaţa pătrunzătoare” a dragostei lui Hristos despre care au scris toţi prorocii sfinţi şi pe care L-au cântat toţi psalmiştii.
Astăzi nu ducem lipsă de învăţători biblici care să prezinte corect principiile doctrinei lui Hristos, dar prea mulţi dintre aceştia par satisfăcuţi să dea învăţături despre bazele credinţei an după an, fiind ciudat de inconştienţi de faptul că în slujba lor nu este nici o Prezenţă vădită, şi că în vieţile lor nu este nimic neobişnuit. Ei slujesc în mod constant unor credincioşi care simt în piepturile lor un dor aprins pe care învăţătura primită pur şi simplu nu îl astâmpără.
Nădăjduiesc că vorbesc cu dragoste, dar sărăcia amvoanelor noastre este reală. Observaţia teribilă a lui Milton se aplică şi astăzi la fel de bine ca în zilelor lui: „Oile flămânde privesc în sus şi nu sunt hrănite”. Este un lucru solemn, şi o mare ruşine în Împărăţie, să vezi copiii lui Dumnezeu flămânzind în timp ce stau la masa Tatălui.
Adevărul cuvintelor lui Wesley ne este confirmat:
„Ortodoxia sau credinţa corectă este, în cel mai bun caz, o parte foarte mică a religiei. Deşi atitudinile corecte nu pot exista fără convingeri corecte, totuşi, convingerile corecte pot exista fără atitudini corecte. Este posibil ca cineva să aibă o opinie corectă despre Dumnezeu fără să aibă dragoste sau măcar o atitudine corectă faţă de El. Satan este o dovadă a acestui lucru.”
Graţie minunatelor noastre societăţi biblice şi altor agenţii eficiente pentru răspândirea Cuvântului, există astăzi, probabil mai mult ca niciodată în istoria Bisericii, milioane de oameni care au „convingeri corecte”. Cu toate acestea, mă întreb dacă a fost vreodată un timp când adevărata închinare duhovnicească să fie într un declin mai mare. O mare parte a Bisericii a uitat cu desăvârşire arta închinării şi, în locul ei, a adoptat acel lucru ciudat şi străin numit „program”. Cuvântul acesta a fost împrumutat din teatru şi atribuit cu o regretabilă înţelepciune serviciului divin public ce trece acum drept închinare.
Expunerea biblică sănătoasă este o necesitate imperativă în Biserica Dumnezeului celui viu. Fără ea, nici o biserică nu poate fi o biserică nou-testamentară, în sensul strict al termenului. Însă expunerea poate fi făcută într-un aşa fel încât să lase ascultătorii lipsiţi de orice fel de hrană spirituală adevărată. Pentru că sufletul nu poate fi hrănit cu simple cuvinte, ci cu Dumnezeu Însuşi, şi dacă, şi până când ascultătorii nu-L descoperă pe Dumnezeu în experienţă personală, ei nu au făcut altceva decât să audă adevărul. Biblia nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care oamenii pot fi aduşi la o cunoaştere intimă şi satisfăcătoare a lui Dumnezeu, astfel încât să poată intra în relaţie cu El, să se poată desfăta în Prezenţa Lui, să poată gusta şi cunoaşte dulceaţa tainică a lui Dumnezeu Însuşi în străfundul inimilor lor.
Cartea aceasta este o încercare modestă de a ajuta copiii flămânzi ai lui Dumnezeu, să-L găsească. Nimic din ea nu este nou decât în sensul că toate acestea sunt descoperirea făcută de inima mea, a celor mai încântătoare şi mai minunate realităţi spirituale. Alţi oameni înaintea mea au mers mult mai departe în aceste mistere sfinte, dar, dacă focul meu nu este mare, el este totuşi real, şi poate că unii îşi vor putea aprinde candela de la flacăra lui.
— A.W. Tozer
Orice carte care stimulează şi măreşte foamea şi setea cuiva după Dumnezeu este de nepreţuit. Această carte face acest lucru în modul cel mai profund. Eu spun că dintre toţi scriitorii contemporani, Dr. Tozer cercetează sufletul, îi arată toată ruşinea, şi îl conduce pe înălţimile adevăratei închinări spirituale într-un mod incomparabil. Sunt fericit să o recomand. Nu voi uita niciodată prima ei citire. Fie ca această carte să fie citită şi rumegată în întreaga lume.
— Martyn Lloyd Jones
Tozer a scris cartea Urmărirea lui Dumnezeu literal pe genunchi. Probabil lucrul acesta explică puterea şi binecuvântarea de care a fost însoţită.
— David J. Fant
A.W. Tozer i-a mărturisit lui Leonard Ravenhill că l-a căutat pe Dumnezeu timp de 25 de ani fără să-şi ia concediu, iar această carte este rodul a ceea ce a descoperit inima lui.
CUPRINS
- Urmându-L îndeaproape pe Dumnezeu
- Binecuvântarea de a nu poseda nimic
- Înlăturarea perdelei
- Percepându-L pe Dumnezeu
- Prezenţa universală
- Vocea care vorbeşte
- Privirea aţintită a sufletului
- Restaurarea relaţiei Creator-creatură
- Blândeţe şi odihnă
- Sacralitatea trăirii
FRAGMENT DIN CARTE
Astăzi, credinţa poate fi exercitată fără a zdruncina viaţa morală şi fără a jena eul adamic. Hristos poate fi „primit” fără ca în sufletul celui ce Îl primeşte să ia naştere o dragoste deosebită pentru El. Omul este „salvat”, dar el nu este nici flămând, nici însetat după Dumnezeu. De fapt, el este învăţat de către alţii într un mod specific să fie satisfăcut, şi este încurajat să fie mulţumit cu puţin.
Caut în mod deliberat să încurajez această sete puternică după Dumnezeu. Lipsa ei ne-a adus în actuala noastră stare josnică. Calitatea lemnoasă şi rigidă a vieţii noastre spirituale este rezultatul lipsei de dorinţă sfântă. Mulţumirea de sine este duşmanul mortal al oricărei creşteri spirituale. Trebuie să existe o dorinţă puternică, altfel, oamenii Lui nu vor avea parte de nici o manifestare a lui Hristos. El aşteaptă să fie dorit. Ce păcat că în privinţa multora dintre noi, El aşteaptă atât de mult, prea mult, în zadar.
Fiecare vreme îşi are caracteristicile proprii. Acum, trăim în vremea complexităţii religioase. Simplitatea din Hristos se găseşte rareori printre noi. În locul ei avem programe, metode, organizaţii şi o lume de activităţi caracterizate de agitaţie care ocupă timp şi care atrag atenţia, dar care nu pot satisface vreodată tânjirea inimii. Superficialitatea experienţei noastre lăuntrice, goliciunea închinării noastre şi imitarea slugarnică a lumii care marchează metodele noastre promoţionale, toate acestea depun mărturie pentru faptul că astăzi, noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu doar în mod imperfect, iar pacea lui Dumnezeu aproape deloc.
Dacă vrem să-L găsim pe Dumnezeu în mijlocul tuturor formelor religioase, trebuie să ne hotărâm să-L găsim pe El, iar apoi să pornim pe calea simplităţii. Ca întotdeauna, Dumnezeu Se descoperă „pruncilor” şi Se ascunde în întunericul gros de cei înţelepţi şi pricepuţi. Trebuie să simplificăm felul în care ne apropiem de El. Trebuie să îndepărtăm totul până ajungem la lucrurile esenţiale (şi vom vedea că acestea sunt binecuvântat de puţine). Trebuie să lăsăm deoparte orice efort de a impresiona şi să venim cu acea sinceritate inocentă a copilăriei. Dacă facem aceasta, fără îndoială, Dumnezeu va răspunde curând.
Înlăuntrul fiecăruia dintre noi există un vrăjmaş pe care îl tolerăm spre pierzarea noastră. Isus l-a numit viaţă sau sine, sau după cum am spune noi, viaţa sinelui. Caracteristica lui principală este setea de posesiune; cuvintele câştig şi profit sugerează acest lucru. Să permiţi acestui vrăjmaş să trăiască înseamnă, până la urmă, să pierzi totul. Să-l repudiezi şi să renunţi la totul de dragul lui Hristos înseamnă să nu pierzi nimic până la urmă, ci să păstrezi totul pentru viaţa veşnică.
Calea spre o cunoaştere mai profundă a lui Dumnezeu este prin văile singuratice ale sărăciei sufleteşti şi ale renunţării la toate lucrurile.
Promovarea sinelui sub pretextul promovării lui Hristos este atât de obişnuită astăzi încât trece neobservată.
Nu pretind că ştiu ce poate face Dumnezeu, în suveranitatea Lui, la nivel mondial. Dar cred că ştiu şi cred că pot spune altora ce va face El pentru bărbatul sau femeia simplă care caută Faţa Lui. Orice om să se întoarcă la Dumnezeu cu seriozitate, să înceapă să practice evlavia, să caute să-şi dezvolte puterile de receptivitate spirituală prin încredere, ascultare şi umilinţă, şi atunci, rezultatele vor depăşi toate speranţele pe care le-a avut în vremurile de secetă şi slăbiciune.
Cărţi creştine
Toate cărţile puse la dispoziţie se pot downloada sau citi direct de pe internet şi sunt în limba română traduse. Recomandari: John Piper, Jerry Bridges, Petru Lascău, John Stott, Paul Washer, James Adams, Neil T. Anderson, Leonard Ravenhill, Jim Cymbala, C. S. Lewis, Josh Mcdowell…
Pentru a putea vedea cartile de pe acestă pagină aveţi nevoie de Adobe Acrobat Reader (îl puteţi găsi aici)
RECOMANDARI:
- C. S. Lewis – Creștinismul redus la esențe
- C. H. Spurgeon – Perpetuitatea Legii lui Dumnezeu
- C. H. Spurgeon – Înaintea porţii
- C. H. Spurgeon – Din cuvintele lui Ioan Plugarul
- C. H. Spurgeon – Eu sunt Domnul, Medicul tău
- Richard Wurmbrand – Marx şi Satan
- Richard Wurmbrand – Umpleţi vidul
- Hudson Taylor – Viaţa transformată
- Paris Reidhead – 10 sicli şi o cămaşă
- Mărturisire de Credinţă Baptistă 1689
- Mărturisirea de credinţă de la 1689 cu explicaţii de Peter Masters
- Confesiunea belgiană
- Peter Masters – Şapte semne ale unei convertiri adevărate
- C. D. Cole – Doctrina biblică a alegerii
- John Piper – Nu-ţi risipi viaţa (doc)
- John Piper – Nu-ţi risipi viaţa (pdf)
- Josh McDowell – În căutarea certitudinii
- Francis Schaffer – Trilogia
- Jerry Bridges – Har transformator
- Jerry Bridges – Păcate respectabile
- James Adams – Regenerarea prin decizie
- Martin Buber – Eu şi tu
- Zac Ponen – Oameni necesari lui Dumnezeu
- Zac Poonen – Frumusete in loc de cenusa
- R. C. Sproul – Etica creştină
- Thomas a Kempis – Imitatio Christi
- Leonard Ravenhill – De ce întârzie trezirea?
- Iosif Ţon – Credinţa adevărată
- Petru Popovici – Biblia este totuşi adevărată
- Petru Popovici – Eşti sigur?
- Petru Popovici – Formarea caracterului
- Petru Popovici – Graiul martirilor creştini din primele secole
- Serghei Kurdakov – Iartă-mă Nataşa
- Paul Negruţ – Ce ar trebui să ştie Evanghelicii despre Ortodoxismul Răsăritean
- Beniamin Faragau – Eclesiastul
- Beniamin Faragau – Romani
- Beniamin Faragau – Exod
- Beniamin Faragau – Isaia
- Beniamin Faragau – Daniel
- Beniamin Faragau – Ev. dupa Matei
- Marius Cruceru – Întoarcerea în Oglindă
Articole:
- Jonathan Edwards – Mândria Spirituală
- Jonathan Edwards – Dovezile care arată că lucrarea aparţine Duhului
- Jonathan Edwards – Acuzații împotriva trezirilor spirituale
- Jonathan Edwards – Semne prin care să judecăm o lucrare
- Jonathan Edwards – Pericolul de a ezita să recunoști lucrarea lui Dumnezeu.
- Jonathan Edwards – Lucrarea poate începe în România
- Jonathan Edwards – Pericolul de a nu veni în ajutorul Domnului
- Jonathan Edwards – Bărbații cu autoritate, și îndeosebi pastorii Evangheliei, sunt datori să recunoască lucrarea lui Dumnezeu
- David Powlison – Războiul împotriva păcatului sexual
- Mark Dever – Evanghelizarea
- John Piper – Har irezistibil
- Paul Washer – Inabilitatea morală
- Paul Washer – Înțelesul morții spirituale
- Paul Washer – Păcătoșenia păcatului
- Paul Washer – Totala depravare
- Donald Macleod – Totala Depravare
- John Piper – Totala Depravare
- R. C. Sproul – Totala Depravare
- C. H. Spurgeon – Depravarea totală (ro)
Predici:
- Paul Washer-Mesaj socant la adresa tinerilor
- Paul Washer – Cele mai măreţe cuvinte din întraga Scriptură
- C. H. Spurgeon – Chemare eficace
- C. H. Spurgeon – Ispăşirea limitată
- C. H. Spurgeon – Voinţa liberă – o sclavă
- C. H. Spurgeon – Lanul în flăcări
- C. H. Spurgeon – Amânarea este periculoasă
cu restul vă descurcaţi:
- John R. Van Gelderen – Bea din izvorul umplerii
- Roy şi Revel Hession – Drumul Calvarului
- Calificările lucrătorului creştin
- Mark Rutland – Caracterul contează
- Scott & Cheri Scheer – Cărămizile căsnicie
- Căsătoria şi familia
- Lowell Brueckner – Hristosul din Apocalipsa
- Don Gossett – Dinamita
- Dragă frate musulman
- Iertare – lucrare
- Petru Lascau – Între zâmbet şi suspin
- Betty Southhard – Misa
- Romani pentru România
- Michael Youssef – Putere prin lauda
- C. R. Oliver – Taina lui Solomon
- R.T.Kendall – Ţepuşul în carne
- R.T. Kendall – “Iertarea deplina”
- Martin Homann – Zbaterea numită viaţă
- “Harul lui Dumnezeu de la punctul zero” – Jim Cymbala
- Jim Cymbala – Credinţă proaspătă
- Jim Cymbala – Vânt proaspăt, foc proaspăt
- Jim Cymbala – Putere proaspătă
- Neil T. Anderson – Biruinţa asupra întunericului
- Neil T. Anderson – Cel ce sfarmă lanţurile robiei
*** cărţi în limba engleză de D. A. Carson
- Letters Along the Way: A Novel of the Christian Life(Crossway, 1993)
- Holy Sonnets of the Twentieth Century (Baker, 1994)
- For the Love of God: A Daily Companion for Discovering the Riches of God’s Word, Vol. 1. (Crossway,1998)
- For the Love of God: A Daily Companion for Discovering the Riches of God’s Word, Vol. 2. (Crossway,1999)
- The Difficult Doctrine of the Love of God(Crossway,2000)
- Love in Hard Places (Crossway,2002)
- Memoirs of an Ordinary Pastor: The Life and Reflections of Tom Carson (Crossway,2008)
alte cărţi în limba engleză
Adevărul.ro: Destinul cutremurător al românului Richard Wurmbrand, unul dintre cei mai influenţi creştini ai omenirii: a schimbat pe veci gândirea SUA despre comunişti
Importanța de a binecuvânta Israelul
Trecem din nou printr-o perioadă în care Israelul este ținta atacurilor celor ce au un ghimpe împotriva sa, precum și a unei mari părți a presei internaționale, în urma situației cu blocada din Gaza despre care am vorbit aici și, mai nou, la nivel național în urma declarațiilor președintelui Camerei Deputaților cum că România își va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, lucru care a generat tensiune nu numai la nivel politic, dar și în rândul populației. De ce? Pentru că nu foarte puțini români urăsc Israelul și poporul evreu și cu această ocazie au găsit oportunitatea de a-și exprima această ură și împotrivire, mai ales că declarația în ceea ce privește mutarea ambasadei a venit din partea unei persoane care este considerată a fi un exponent principal al corupției la nivel înalt. De altfel, asocierea repetată a acestei persoane cu Israelul a dat apă la moară dușmanilor poporului evreu. Personal, consider și cred că Ierusalimul nedivizat a fost, este și trebuie să fie capitala statului evreu, dar rămân foarte sceptic cu privire la motivațiile din spatele declarației făcute de președintele Camerei Deputaților a României.Pocăinţa
Cum pot cunoaşte dacă am păcătuit?
Este scris în Biblie: Romani 3:20. Căci niciun om nu e îndreptăţit în Faţa lui Dumnezeu prin împlinirea cerinţelor Legii; ce lucrează Legea este să-l facă pe om să ştie că el a păcătuit (Traducerea Engleză TEV).
Ce trebuie să fac pentru a fi mânuit?
Este scris în Biblie: Fapte 2:38. Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veti primi darul Sfântului Duh.
Fapte 16:31. Pavel şi Sila i-au răspuns: Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.
Pocăinţa este un dar de la Dumnezeu.
Este scris în Biblie: Romani 2:4. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Cum mă simt când păcătuiesc?
Este scris în Biblie: Psalmul 38:18. Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
Ce aduce pocăinţa?
Este scris în Biblie: 2Corinteni 7:10. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.
Ce simte Isus când mă pocăiesc?
Este scris în Biblie: Luca 15:7. Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci si nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
Vine Apocalipsa şi se anunţă a doua venire a lui Iisus Hristos!
Omenirea se va schimba la faţă! Mai mulţi teologi creştini cred cu înverşunare că în această vineri lumea va înceta să mai existe aşa cum o cunoaştem noi. În această lună se împlinesc 100 de ani de la ultima apariţie a Sfintei Fecioare la Fatima, iar profeţiile spun că acesta e primul semn al celei de a doua veniri a lui Iisus Hristos.
Între 5 şi 12 octombrie evreii din întreaga lume celebrează Sărbătoarea Corturilor. Însă la finalul acestei sărbători se va dezlănţui dezastrul. Conform teologilor citaţi de ziarul britanic „Daily Star”, proorocirile legate de 13 octombrie, ziua în care omenirea va înceta să mai existe aşa cum o ştim, sunt menţionate în Biblie. „Dacă familia Egiptului nu se va sui, dacă nu va veni, nu va cădea ploaie nici peste ea; va fi lovită cu aceeaşi urgie cu care va lovi Domnul neamurile care nu se vor sui să prăznuiască „Sărbătoarea Corturilor”, spune un verset din Zaharia. La 13 octombrie, necredincioşii vor ajunge în Iar, iar Creştinii vor intra în Împărăţia Cerurilor.
În Apocalipsa lui Ioan, cercetătorii au descoperit semne venite din cer: „… a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce de îndată ce va ieşi pe lume”. Ea a născut un fiu, un băiat, care să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu, la tronul Său”. Copilul menţionat în Apocalipsă poate fi Iisus, a cărui venite pe Pământ va aduce cu sine sfârşitul timpurilor. Semnele cereşti par să se deverească având în vedere că vineri 13 octombrie, la doar 6.760 km de Terra va trece un asteroid uriaş.
Conform poetului teolog Mel Brake, acesta este un semn că Fecioara Maria se va arăta iar lumii, după o pauză de 100 de ani. În această lună se împlinesc exact 100 de ani de la ultima apariţie a Sfintei Fecioare la Fatima (n.r. între mai şi octombrie 1917, Fecioara s-a arătat în faţa a trei tineri ciobani portughezi şi le-a dezvăluit imagini despre Sfârşitul Lumii). Timp de un secol, omenirea a crezut că Apocalipsa va veni din ceruri, după ce un asteroid imens ne va lovi planeta.
De ce vineri? Vinerea este ziua blestemată în care a fost răstignit Iisus Hristos.
De ce 13? Numărul 12 a fost considerat de-a lungul istoriei numărul perfecţiunii, integralităţii (n.r. sunt 12 luni în an, 12 ore, 12 apostoli şi 12 semne ale zodiacului). 13 însă în cărţile de Tarot înseamnă Moarte, iar dacă data de 13 pica vinerea, ziua se numea „Ziua Spânzurătorii”, pentru că atunci erau trimişi la execuţie condamnaţii la moarte. Iuda este cel de al 13-lea oaspete al Cinei Celei de Taină. În această dată au loc evenimente care sfidează orice logică şi îi fac pe mulţi să se înfioare. De exemplu, în 2010, băiatul de 13 ani James Paget a fost lovit de fulger într-o vineri 13, la exact ora 13:13. Tot într-o zi de vineri 13, în anul 1972 cursa 571 aparţinând Uruguayan Air s-a prăbuşit în Anzi omorând 29 din cei 40 de pasageri de la bord.
Costache Ioanid – Vine Iisus
Iata vine Isus spre Cetatea sfanta.
Cu El vin pescarii din tara de sus.
cu El vine gloata de sfiinti care canta.
Vine Isus.
Ramuri si haine acopera drumul.
Magarusul calca prudent si supus.
Templul spre cer isi clatina fumul.
Vine Isus.
„Baruh Aba!” canta coloana.
„Binecuvantat fie harul adus!
Glorie Celui ce vine! Osana!”
Vine Isus!
„Cine-i acesta?” se-ntreaba vecinii.
„E profetul din Nazret, decat toti mai presus.”
In sinedriu grabnic se-aduna rabinii.
Vine Isus.
Tresare Pialat, iesind sub arcade.
Mana streasina peste ochi si-a pus.
„Hei, capitani, trimite-ti iscoade!
Vine Isus…”
Orbii pornesc bajbaind prin multime.
„Pe unde vine?” „Unde s-a dus?”
Chöntec si chiot! Clipe sublime!
Vine Isus!
…Trec zile…trec ani. Isus si pescarii
din Cetatea Sfanta pornesc spre apus.
Popoarele canta. Se-ncrunta cezarii.
Vine Isus.
Vin la iertare munti de pacate.
Tiberiu, Nero, Diocletian s-au dus!
Constantin cel Mare da libertate…
Vine Isus.
Dau marturie albigenzii, lolarzii…
Pe rug in flacari, se mistuie Hus.
Luther si Calvin se-nalta ca brazii.
Vine Isus.
Iata Sfanta Scriptura, in vremea din urma,
are un cuvant puternic de spus.
Un cuvant ce-n milioane de inimi scurma:
Vine Isus!
Trece Evanghelia inconjurand planeta.
Popoarele Africii, poporul hindus
tresar auzind cum rasuna trompeta.
Vine Isus.
Veniti, prieteni! Veniti, torente!
Vine Mesia, dupa cum ne-a spus.
Aplaudati, paduri! Cantati, continente!
Vine Isus! Vine Isus!
Prezența lui Isus în noi
Noul Testament este atât de interesant – ne arată că Isus a fost reprezentarea exactă a Tatălui și când îl vedem pe Isus, vedem exact cum este Dumnezeu. Atât de plin de iubire, de har, de milă, de putere, de adevăr și de neprihănire! Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că şi noi am preluat natura Sa divină datorită prezenței lui Isus în noi.
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.” (1 Petru 1:3-4)
Vă puteți imagina cum ar fi să trăiți o viață fără să simțiți vreodată teamă sau teroare noaptea? Sau rușine, vinovăție, condamnare sau vreun sentiment de nevrednicie? Cum ar fi viața ta fără stres sau anxietate? Gândește-te doar la asta – și apoi agaţă-te de adevărul că ești eliberat de robia acestor lucruri din cauza faptului că tu ești în Hristos.
Noi trebuie să trăim ca Isus. Când păcătuim, îndurerăm cu siguranță inima Tatălui, dar Duhul Sfânt ne condamnă și când ne pocăim, Isus ne iartă și rupe fiecare lanț! S-ar putea să nu umblăm tot timpul în victorie totală, dar „alergăm spre premiu” pentru că Isus locuiește în noi prin puterea Duhului Sfânt.
„Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:12-14)
În acord numai cu Hristos
Inima adevăratului mesaj al harului nu este o evanghelie permisivă, ci una care învață sfințenia!
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” (Tit 2:11-13)
Potrivit lui Pavel, nu umblăm în har până când nu ne-am rupt de corupțiile lumești. Dacă nu ne străduim, prin puterea Duhului Sfânt, să ducem vieți evlavioase și neprihănite, aşteptând venirea Domnului în fiecare moment de trezire, atunci nu cunoaștem harul lui Dumnezeu.
Prea mulți creștini doresc iertare – dar asta e tot. Ei nu vor să fie eliberați de lumea actuală, pentru că o iubesc. Ei sunt atașați de păcatele lor și nu doresc să renunțe la plăcerile acestei lumi. Așa că se agață de o doctrină care spune: „Pot să trăiesc așa cum îmi place – atâta timp cât eu spun că eu cred.” Din păcate, acești creștini nu vor să audă despre ascultare, pocăință sau lepădare de sine. Ei ar prefera să trăiască în această lume fără nicio restrângere.
Pavel scrie: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2) Trebuie să ne despărțim complet de această lume și să ne conformăm numai lui Hristos!
Isus ne îndreptățește prin credință pentru un scop – să ne încurajeze și să ne împuternicească să ne împotrivim diavolului și să biruim lumea, în puterea Duhului lui Dumnezeu. Da, Isus a murit pentru noi pentru ca noi să putem avea viață veșnică, dar a murit și pentru a ne bucura de eliberare în și de această lume rea.
„[Isus Hristos] S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.” (Galateni 1:4)
Călăuziți de Domnul, de la început la sfârșit
Te afli în fața unui nou început, ceva diferit de tot ce ai trăit până acum: ești student/ă! Dumnezeu este Cel care te-a ajutat să ajungi în această etapă din viață și e foarte important să recunoști Suveranitatea Sa.Începuturile au o frumusețe aparte pentru fiecare, așa că, indiferent dacă acest an universitar e primul sau al șaselea, cu siguranță, entuziasm și emoții există. Și acestea sunt bune, în măsura în care te ajută să îți concentrezi atenția asupra provocărilor ce vor veni.
Citind versete precum cel din Evrei 13:7 (“Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu: uitați-vă cu băgare de seamă la sfîrșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința.” , mă gândeam, la fel ca tine, de ce să mă uit la sfîrșitul umblării înaintașilor, când sunt la început de drum? Ei bine, adevărul e că la început, toți încep bine. Ca și credincioși, în dragostea dintâi, nimic nu era prea greu, dar pentru unii, urcușul anevoios, durerile, îngrijorările, prigonirile i-au făcut să dea înapoi. La fel e și la facultate: entuziasmul începutului va trece. După 3-4 săptămâni, vei intra în cotidian și te vei obișnui cu programul, materiile și colegii. Vor exista ispite, provocările unui oraș nou, teste, sesiuni de examene și undeva, pe drum, există posibilitatea să te pierzi, să uiți de unde ai plecat sau încotro mergi și de ce ești acolo, de fapt. Vor veni îngrijorări și gânduri de genul: “Dacă am ales greșit?”, “Dacă nu e voia Domnului să fiu aici?” sau “Dacă locul meu nu e aici și îmi pierd timpul și resursele degeaba?”.
Pot spune din proprie experiență, că am trecut pe aici și e greu, pentru că nu ai o garanție în ceea ce faci. Dar Dumnezeu are! Dacă vii sincer înaintea Lui, cu siguranță, El îți va descoperi, pas cu pas, ce ai de făcut. Îngrijorarea nu va face decât să-ți stoarcă pasiunea pusă de El în inima ta, când ai ales acel drum. În momentul în care nu te mai regăsești, du-te la Dumnezeu! El îți va aminti cine ești și îți va da înțelepciunea să descoperi voia Sa în toate!
Adevărul e că doar când vei termina și te vei uita înapoi, vei putea vedea puzzle-ul final, și vei realiza că fiecare experiență a fost o piesă și toate, împreună, formază întregul. Chiar și experiențele mai puțin plăcute sau importante au un scop precis. Un lucru e cert: Dumnezeu nu îi lasă de rușine pe cei care urmează voia Sa! Asta e valabil în privința facultății, dar și a vieții noastre de credință: dacă ești călăuzit de El pe un drum mai greu, dar în voia Lui, atunci beneficiezi de harul Domnului, care în slăbiciune e făcut desăvârșit (2 Corinteni 12:9).
Biruința, în viața de student, o vei vedea la sfârșit, când vei trage linie și vei vedea că toate au avut un rost. Trăiește în prezent, ia zilele la rând, nu dispera în sesiuni, ci încredințează-ți soarta în mâna Domnului! Lasă-L pe Dumnezeu să Se îngrijoreze de viitorul tău, tu implică-te în lucrarea Sa: slujește, fii un creștin autentic și vei vedea cum lucrează în viața ta puterea Domnului. Un an plin de biruințe!!
Uniţi cu credinţa fapta!
Un mare acrobat a traversat de la un capăt la celălalt o mare prăpastie, mergând în echilibru pe sârmă. Prietenii lui, prezenţi la eveniment, l-au aclamat frenetic, răsplătindu-l generos cu aplauze şi urale. Încântat de aprecierea lor, acesta le-a spus că poate duce o persoană pe umeri, fără probleme. Din nou, sunete de încântare şi aplauze pentru eroul lor.
„- Cine vrea să meargă cu mine?” a întrebat el, plin de entuziasm.
Dintr-o dată, mulţimea zgomotoasă a amuţit şi bineînţeles, nu s-a oferit nici un voluntar…
Ce deosebire între a-ţi exprima credinţa în ceva şi a crede cu adevărat!
Activarea credinţei are loc în clipa unirii ei cu fapta. Până atunci…”credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.” ( Iacov 2:17 ).
Hai să aruncăm o privire pe lista Credincioşilor Celebrii din Evrei 11:
” Prin credinţă Avraam… a plecat fără să ştie unde se duce. ” – v. 8
” Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise. ” – v. 11
” Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!” – v.17
” Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi <<s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.>>” – v.21
” Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, ” – v.24
” Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile. ” – v.30
” Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă..” – v.31
Aceştia, prin încredere, au trecut la fapte şi… au călătorit, au zămislit, au cucerit, au supravieţuit…
” Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. ” ( Evrei 11:1 ) Au crezut Cuvântul lui Dumnezeu şi au acţionat în conformitate cu El, dovedind devoţiune sinceră şi ascultare deplină.
De o puternică încredinţare am şi eu nevoie ca să capăt direcţie şi scop în ceea ce urmează să fac, indiferent de sentimentele mele. Ştiu că voi primi aceasta, numai dacă rămân în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu. „Cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită… şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.( Iacov 1:25 )
Ca să merg pe ape, trebuie să cobor din barcă… ca să depăşesc zona de confort, trebuie să-mi fac curaj, să-mi iau avânt şi să sar de pe stânca „siguranţei”. Şi aşa, ancorat în Cuvântul Lui, voi izbândi, voi fi fericit în lucrarea mea.
Adevărata credinţă se manifestă şi în faptele pline de compasiune pentru oamenii în nevoie… „credinţa care lucrează prin dragoste. ” ( Gal. 5:6 )
Prin faptele tale reverşi dragostea Lui, în mod practic, peste semenii tăi. Rupe-ţi din timp şi oferă dragoste necondiţionată unui om în nevoie. Practică adevărata slujire mulţumindu-te ca faptele tale să rămână ascunse. Evită să calculezi rezultatele. Slujeşte-i pe vrăjmaşi la fel ca şi pe prieteni. Fă-o în simplitate, ori de câte ori e nevoie. Ia aminte la nevoile celorlalţi fără pretenţii. Slujirea atrage, leagă, vindecă, zideşte…
„Dacă vrei smerenie”, spunea William Law, „slujeşte… arată înţelegere faţă de toate slăbiciunile şi infirmităţile semenilor tăi, iubeşte-le calităţile, încurajează-le virtuţiile, ajută-i la nevoie, bucură-te când prosperă, mângâie-i la durere, primeşte-le prietenia, iartă-le răutatea, fi slujitorul slujitorilor şi fă cu bunăvoinţă slujbele cele mai pentru cei mai oameni.”
Faptele sunt obligaţiile noastre faţă de Dumnezeu şi faţă de om, poruncite de Scriptură, care îşi au originea într-o credinţă sinceră, o inima curată şi în dorinţa de a plăcea lui Hristos.
Adevărata credinţă mântuitoare va da naştere inevitabil la fapte din dragoste.
Când mirele va fi luat
Dacă aș fi trăit acum 2000 de ani, în Israel, aș fi fost într-o mare încurcătură.
Pe de-o parte mi-ar fi plăcut de Ioan Botezătorul – profetul deșertului, care atrăgea ca un magnet masele de oameni spre pocăință și botez. Vocea lui, mesajul pătrunzător și convingător, stilul de viață cu multe ingrediente ascetice, simplitatea și impactul vieții lui erau electrizante. Oamenii lăsau comfortul și siguranța satului și a cetății ca să meargă departe în pustiu pentru a-i asculta mesajul pocăinței și pentru a fi botezați.
Pe de altă parte, în scurt timp, a apărut Isus din Nazaret – profetul satelor și cetăților, care fascina și El masele cu mesajul Său pătrunzător și convingător, cu semnele și minunile care însoțeau lucrarea Sa. La chemarea Sa unii și-au lăsat afacerile și familiile și au mers după El peste tot.
Numai că diferențele între stilul de viață al lui Ioan și al lui Isus erau diametral opuse.
Dacă aș fi trăit acum 2000 de ani, în Israel, aș fi fost într-o mare încurcătură.
Nu aș fi știut pe care să-l urmez!
Ioan trăia izolat de oameni, ținea o dietă vegetariană, avea perioade lungi de post și rugăciune.
Isus trăia printre oameni, mergea la petreceri date de oameni cu reputație îndoielnică, îi plăceau „băile de mulțime”.
Ioan era îmbrăcat auster, Isus era îmbrăcat ca toți ceilalți.
Ioan era drastic și clar în ceea ce privește faptele ce vin în urma pocăinței și nu permitea fariseilor să se boteze doar de dragul de a scăpa de mânia viitoare.
Ioan atrăgea masele, Isus atrăgea masele. Amândoi erau fascinanți și atât de … diferiți!
Ucenicii care îl urmau pe Ioan au sesizat aceste diferențe și, câțiva mai hotărâți au venit la Isus ca să-L întrebe direct: „De ce noi și Fariseii postim des iar ucenicii Tăi nu postesc de loc?”
La ce răspuns s-or fi așteptat ei?
Cred, cu siguranță, că răspunsul lui Isus i-a lăsat fără muniție ulterioară, mai ales că El a început cu o contraîntrebare: ” Se pot jeli nuntașii câtă vreme este mirele cu ei? „
Ce lunecoase sunt comparațiile!
Unii trăiesc lejer, petrec, se bucură – sunt ca la nuntă!
Alții se înfrânează, postesc, stau în solitudine, în tăcere, meditație și rugăciune.
Unii sunt în faza vieții în care viața este ca o nuntă. Este vremea celebrării și bucuriei.
Dar, alții sunt în etapa vieții în care ea este ca o înmormântare. Este vremea plânsului și jelitului.
„Vor veni zile, când mirele va fi luat … și atunci vor posti.”
Istoric, trăim acele zile. Mirele a fost luat, dar va reveni.
Sfinții din trecut au înțeles că perioadele de veselie și cele de întristare se succed în viață – cu voia sau fără voia noastră. Ei au gândit că drumul spre sărbătorile frumoase trece prin deșertul abstinenței, al postului, al nevoințelor. Așa că au stabilit o practică prin care – înaintea marilor sărbători, Nașterea și Învierea Domnului, să-și purifice sufletul și trupul printr-o căutare intenționată și intensă a lui Dumnezeu.
Am intrat în postul Paștelui.
Vrei o altfel de sărbătoare a Paștelui?
Ce ar fi să învățăm de la sfinții din trecut și să punem mai multe zile de post la dispoziția lui Dumnezeu?
Din păcate luna Martie, cu sărbătorile ei lumești, are toate șansele să saboteze intențiile bune.
Vei avea curajul să iei post de la internet, fotbal, facebook, sms-uri, jocuri …?
Vei avea curajul să spui „nu” la oferte de chefuri și petreceri, la atracția etichetelor pe care scrie „sales” sau „reducere mare”?
Vei avea inițiativa și curajul de a spune prietenei sau prietenului tău să vă luați din zilele voastre de întâlnire ca să vă întâlniți fiecare numai cu Prietenul de sus?
Vei avea curajul să dai tonul în familia ta ca să le spui copiilor că toată familia se pregătește anul acesta altfel pentru sărbătoarea Paștelui?
Vei avea curajul să stai mai puțin în fața oglinzii?… care-ți tot spune că „nu ești destul de frumoasă, că ești grasă, că ai pistrui și coșuri, că freza nu-ți stă bine ” și să te uiți mai mult în oglinda de Sus, care-ți tot spune că ești aleasă și preaiubită, că ai o frumusețe nepieritoare, că pistruii și coșurile sunt trecătoare, că sufletul tău este veșnic și iubit cu o iubire veșnică de Mirele care a fost luat, dar care va reveni … curând!!!
Să-L așteptăm cum se cuvine
Ce este trupul duhovnicesc?
Întrebare:
Ați scris că Hristos a înviat în trup duhovnicesc. Dar cum rămâne cu pasajul biblic unde El i-a spus lui Toma să-și pună degetul în rana lui ca să se convingă că Domnul Isus nu este un duh, ci un trup material adevărat. Explicați, vă rog, aceasta?
Cred că v-a apărut această întrebare, deoarece v-ați gândit că atunci când am spus trup duhonicesc, mă refer la un trup care nu este material, cum ar fi, spre exemplu, afirmația pe care o fac martorii lui Iehova, când spun că Domnul Isus a venit a doua oară pe acest pământ în 1914, dar venirea Lui a fost în trup duhovnicesc, adică nu într-un trup material. De aceea am găsit important să scriu acest articol ca să explic la ce mă refer când zic trup duhovnicesc și cum este definit acesta de Cuvântul lui Dumnezeu.
Isus Hristos a înviat în trup duhovnicescCapitolul 15 al Epistolei I a lui Pavel către Corinteni a fost dedicat în totalitate subiectului învierii, pentru că acolo la ei au apărut unii care învățau că nu există învierea morților. Începând cu versetul 15, apostolul anticipează o întrebare care ar putea să le apară corintenilor și scrie astfel:
Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire; este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere. Este semănat trup firesc, şi învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc. De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. (1 Corinteni 15:35-49)
În textul acesta apostolul arată foarte clar că trupul nostru de acum este total diferit de trupul în care vom învia. Trupul acesta este numit firesc, iar cel în care vom învia este trup duhovnicesc. Cu câteva versete mai înainte este scris că după cum toți mor în Adam (adică moare trupul firesc), tot așa toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Mai este scris că Hristos este cel dintâi rod, adică El este primul care a înviat cu un astfel de trup duhovnicesc. Să vedem acum, doar în baza acestui capitol 15, care sunt calitățile trupului duhovnicesc în care a înviat Hristos și în care vom învia și noi la venirea Lui.
Trupul duhovnicesc poate fi văzut de cei care încă sunt în trup firescIată câți oameni spune apostolul Pavel că L-au văzut pe Domnul Isus înviat în trup duhovnicesc:
V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie. (1 Corinteni 15:3-8)
Cel înviat în trup duhovnicesc poate fi auzit de cei care sunt încă în trupuri fireștiExistă multe mărturii în Evanghelii. Iată una:
„Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!” (Ioan 20:15-16)
Cel înviat în trup duhovnicesc poate pătrunde în odaie fără să intre pe ușăSau în alte feluri cum sunt nevoiți să procedeze cei ce sunt încă în trup firesc:
În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20:19)
Cel înviat în trup duhovnicesc poate fi atinsDe către cei care sunt încă în trupuri firești, cum este scris:
Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20:24-27)
Deci, trupul duhovnicesc este de cu totul altă calitate, căci este un trup de slavă, nu putrezește și nu este supus neputințelor care afectează trupul firesc. În același timp, trupul duhovnicesc este unul material, care poate fi văzut, auzit, atins și care chiar poate consuma alimente de care consumăm noi, cei ce mai suntem încă în trupuri firești.
Amintesc încă o dată că toți vom învia, unii ca să capete odihna în Împărăția lui Dumnezeu și alții ca să primească pedeasa pentru necredința și păcatele lor și vor avea o pierzare veșnică de la fața lui Dumnezeu. Dumnezeu să ajute pe fiecare cititor al acestui articol să se pocăiască și să urmeze învățătura Domnului Isus ca să aibă viață de fericire în Împărăția Cerurilor.
Învierea Lui Hristos – PREVESTIREA JUDECĂŢII VIITOARE
„30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Faptele apostolilor 17:30-31)
Dumnezeul suveran al tuturor oamenilor, porunceşte acum tuturor, să se întoarcă la El de la păcatele lor, să-şi recunoască păcatele, şi să se dezică de ele.
Cea mai mare motivaţie, pentru ca noi să ne pocăim este, că Domnul a determinat deja Ziua, când va judeca toată lumea după dreptate prin Omul, pe Care l-a rânduit pentru acest scop.
Acest om este Isus Hristos. Învierea Lui din morţi, este o dovadă a identităţii puterii Sale, de a judeca în ziua stabilită toată lumea.
Vine Ziua Judecăţii, ziua în care Judecătorul va lua decizia, ziua răzbunării! Şi ea nu poate fi amânată!
Viaţa noastră este o cale spre această dreaptă judecată a Lui Dumnezeu, unde Judecătorul – Isus Hristos, Cel înviat din morţi!
Cunoştinţa Lui despre inimile oamenilor şi despre faptele lor, sunt desăvârşite, deaceea hotărârea Lui va fi dreaptă.
Vă motivează aceasta ca să vă pocăiţi de păcatele voastre şi să vă întoarceţi de la ele la Domnul? Aceasta este singura cale, pentru ca Judecătorul să-ţi fie prieten, în acea Zi, care va fi îngrozitoare pentru toţi ceilalţi, care trăiesc şi nu doresc să se pocăiască.
Vă doresc ca sufletul vostru să fie cu Domnul în Împărăţia Sa!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Cum să auzi vocea Domnului, de Costel Oglice
„Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul… “ (Iov 33:14a)
„Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: «Moise! Moise! » El a răspuns: «Iată-mă! » Dumnezeu a zis: «Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. » Şi a adăugat: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. »” (Exodul 3:4-6)
Vorbește Dumnezeu cu adevărat cu noi? Chiar putem să Îi auzim vocea? De multe ori ne îndoim că putem să auzim vocea lui Dumnezeu până învățăm să recunoaștem vocea Lui şi căile Lui. Auzirea vocii lui Dumnezeu este o deprindere care se dobândeşte prin ascultare. În timp ce își îndeplinea responsabilităţile zilnice, în timp ce mergea cu turma spre munte, Moise a văzut un rug care ardea și rugul nu se mistuia deloc. Curios, s-a întors să vadă ce era acea vedenie minunată şi atunci a auzit vocea Domnului.
Cei mai mulți oameni nu au o experiență dramatică ca a lui Moise, dar în anumite situații ne întrebăm dacă nu cumva ne-a vorbit Însuși Dumnezeu. Cum putem ști că El ne vorbește? Iată câteva căi în care Dumnezeu vorbește:
Prin Cuvântul Său
Ca să auzim vocea lui Dumnezeu este necesar să cunoaștem caracterul lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem cine este Dumnezeu, să învățăm căile Sale și cum lucrează El. Toate aceste informații le aflăm în Sfânta Scriptură. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în mod detaliat ce să așteptăm de la El în anumite situații, care sunt așteptările Lui de la noi și, în mod specific, ce așteaptă El să vadă în relațiile noastre cu ceilalţi oameni.
Prin oameni
De multe ori Dumnezeu Se folosește de anumite persoane din viața noastră pentru a ne vorbi. Dumnezeu poate folosi pe oricine, în orice timp, ca să ne transmită un mesaj potrivit.
Prin circumstanțele vieții
Uneori Dumnezeu îngăduie în viața noastră circumstanțe care să ne conducă la un adevăr pe care avem nevoie să îl descoperim.
Printr-un „susur blând”
De multe ori Dumnezeu folosește o voce înăuntrul nostru și ne face cunoscut dacă suntem pe calea cea bună sau nu suntem. Unii spun că aceasta este vocea păcii. De multe ori nu avem pace cu privire la un anumit lucru şi atunci este bine să ne oprim și să ascultăm cu atenție ce vrea să ne spună Domnul. Există cu siguranţă un motiv pentru care El vrea să ne vorbească.
Când Dumnezeu vorbește, să ascultăm
De multe ori Dumnezeu ne vorbește clar ce să facem; de exemplu, auzim despre o anumită nevoie la biserică și Domnul ne pune pe inimă să o împlinim, dar nu facem aceasta. Vocea continuă să ne vorbească şi noi spunem în noi înşine: „Dacă se anunță această nevoie și duminica următoare o voi împlini”. Şi se anunță același lucru și duminica următoare. Atunci înțelegem clar că aceasta este vocea Domnului și ascultăm. Practicând, ajungem să cunoaștem vocea lui Dumnezeu şi nu vom mai amâna; întotdeauna când vom auzi vocea Domnului, o vom asculta! Domnul vrea să Îl reprezentăm pe El în împlinirea nevoilor altora.
Dumnezeu folosește multe situații din viața noastră ca să ne vorbească. Aşa cum îi spune Elihu lui Iov: „Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-altul…“ (Iov 33.4a). El vorbește – important este ca noi să Îi cunoaștem vocea și să o ascultăm.
Ca părinți, noi suntem modele pentru copiii noștri. Părinții îşi învaţă copiii şi îi conduc la cunoașterea personală a Domnului Isus Hristos. Exemplul evlavios și felul de trai al părinților produc o transformare reală în viața copiilor, care doresc să-L cunoască pe Dumnezeu, să citească Biblia, să meargă la biserică și, într-o zi, când vor înțelege să-L primească pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.
A-i crește pe copii în calea Domnului înseamnă a le transmite copiilor tăi credința ta.
Creșterea copiilor în frica de Domnul este un lucru foarte serios pentru că noi avem responsabilitatea de a-i învăța pe copiii noștri să asculte când le vorbim. Acest lucru putem să îl transmitem bine copiilor noștri când noi am învățat să ascultăm când Tatăl ceresc ne vorbește.
Când este vorba despre creşterea copiilor, părinții creștini întâmpină tot atâtea obstacole ca și cei necreștini. Datorită presiunilor și distragerilor din lumea noastră, părinții devin tot mai provocați în poziția lor.
Având în vedere că provocarea cea mai mare este să transmitem credința noastră copiilor noștri, aceasta trebuie să ne preocupe și să fie prioritară în viața noastră mai mult decât celelalte nevoi ale copiilor. Mass-media, școala, colegii, ispitele, alcoolul, narcotice etc. sunt probleme cu care copii se confruntă zilnic. Vestea bună este aceea că putem să ne creștem copiii în frica și mustrarea Domnului și să le transmitem credința noastră prin interacţiunile noastre zilnice cu ei.
Cum poți oferi ceva dacă tu însuți nu ai? Modul cum ai învățat și practicat auzirea vocii Domnului în diferite împrejurări, experienţe împărtășite copiilor, îi vor învăța de mici ca și ei să învețe să audă vocea Domnului. Trăirea credinței începe de la lucrurile simple, arătând copiilor dragoste, bunătate, dărnicie. Când copiii vor vedea că ești o binecuvântare pentru alții va fi ceva normal și natural ca şi ei să învețe să facă aceleași lucruri. Împărtășirea credinței înseamnă să citești Biblia cu copiii, în așa fel încât aceasta să devină reală în viața ta și a lor. Când citim Scriptura împreună îi ajutăm pe copii să descopere ce vorbește Domnul, ce Îi face plăcere, ce așteaptă de la noi și care sunt căile Lui. Astfel Cuvântul lui Dumnezeu va deveni o prioritate în viața lor și îi va ajuta să înțeleagă vocea Domnului, direcția Lui și calea vieții.
Credința noastră poate fi transferată copiilor noștri când folosim oportunitățile de a-i învăța ce înseamnă prietenie cu alți oameni; acest adevăr poate fi practicat prin prietenia noastră cu alte familii care au copii de vârsta copiilor noștri. Credința crește și se întărește când aceasta este împărtășită împreună cu valorile creştine cu prietenii lor. Concepțiile biblice sunt transmise zilnic în diferite situații și copiii învață cine este Dumnezeu, caracterul Lui, ce a făcut Domnul Isus pentru ei și cum pot ei să se bucure de dragostea Lui, de binecuvântările Lui pentru copiii Săi.
Binecuvântările lui Dumnezeu pot fi cunoscute prin experiență, dar și prin a împărtăși zilnic altora cum lucrează Domnul în viața noastră. Ajută-i pe copii să înțeleagă cât de importantă este dorinţa ca prezenţa lui Dumnezeu să fie cea mai mare prioritate a vieții lor. De asemenea, ajută-i să înţeleagă că relațiile cu ceilalți trebuie să fie caracterizate de dragoste, respect şi răbdare. Acest comportament îi va determina pe ceilalţi să-L „slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri“ (Matei 5.6).
Dorinţa de a fi o binecuvântare pentru alții îi va ajuta pe copii să nu fie egoiști, ci să se gândească și la alții. Când aceste principii biblice sunt aplicate în viața părinților, copiii vor fi motivaţi să devină o binecuvântare pentru alții. Trăirea unei vieți evlavioase, plăcute lui Dumnezeu, înaintea copiilor demonstrează dedicarea noastră în credința pe care o avem, valorile pe care le avem datorită relației noastre cu Dumnezeu. Credința noastră este un exemplu pe care copiii îl văd și le va rămâne întipărit în minte şi inimă pentru toată viața.
„Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea părinţilor tăi, dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile şi rânduielile Lui scrise în cartea aceasta a Legii, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău.” (Deuteronom 30:9b-10)
Continuaţi să vă încredeţi în Domnul într-o situaţie dificilă, şi nu vă bizuiţi pe sentimente şi calcule
27 În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ.
28 Au măsurat adâncimea apei şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou şi au găsit cincisprezece stânjeni.
29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei şi doreau să se facă ziuă.
30 Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei,
31 Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.”
32 Atunci, ostaşii au tăiat funiile luntrii şi au lăsat-o să cadă. Faptele apostolilor (27:27-32)
În călătoria spre Roma, pentru ca să fie judecat de Cezar, apostolul Pavel, şi corăbierii de pe corabia pe care l-au dus pe Pavel, au trecut printr-o furtună puternică în viaţa lor. Multe zile nu se vedea nici soarele, nici stelele, şi a dispărut orice nădejde de scăpare. În acest moment plin de disperare, Domnul îi trimite lui Pavel un înger cu cuvintele: „Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ (Faptele apostolilor 27:24). Această făgăduinţă a Domnului a fost singura speranţă pentru viaţă a lui Pavel şi a celor care pluteau cu el.
Dar ce se întâmplă, când apare ceva mai pragmatic, decât încrederea în făgăduinţa Domnului? În noaptea aceea marinarii pe la mijlocul nopţii şi-au dat seama, că pământul este aproape, şi au încercat să fugă de pe corabie cu barca. Dar Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi”. După cum ştim, această istorie s-a finalizat cu bine şi toţi, care au fost pe corabie, au fost salvaţi pe pământ.
De fapt, marinarii au dorit să se încreadă în făgăduinţa Dumnezeului lui Pavel, când nu exista o altă soluţie. Dar cum a apărut o altă soluţie, ei au fost gata să lase corabia.
Pragmatismul spune: „ lasă corabia, vâsleşte la mal singur”. Credinţa spune: „rămâi pe corabia care naufragiază şi încrede-te în promisiunea Domnului”.
Vi s-a întâmplat să refuzaţi făgăduinţele Domnului, când ceva mult mai pragmatic „a apărut în cale”? În viaţa noastră de zi cu zi, promisiunile Domnului din Cuvânt sunt minunate, când nu există nădejde. Dar cât de curând noi „lăsăm corabia”, când avem o soluţie „mai practică”? !
Fără îndoială, Domnul Îşi împlineşte promisiunile Sale, deoarece El face aşa mereu! Puteţi să vă încredeţi din toată inima în El în „furtuna” vieţii voastre şi să fugiţi de ispita de a încerca să vă salvaţi singuri! Dacă Domnul a promis, că voi în siguranţă o să treceţi prin „furtună”, atunci va fi aşa! Noi nu cunoaştem, cum El va face aceasta, dar El încă niciodată nu Şi-a încălcat promisiunea. Fie binecuvântat numele Lui şi la voi va veni izbăvirea Lui mult aşteptată!
-„ Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele; Sufletul mi-e îngrozit de tot… Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mântuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!” (Psalmul 6:3-5). Nădăjduiesc în credincioşia Ta! În numele Lui Isus Hristos, amin.
„… El este un Dumnezeu credincios şi fără nedreptate… “ (Deuteronomul 32:4)
Moartea zilnică a eului
Paradoxal, viaţa adevărată este posibilă numai prin moarte. Când am primit botezul, am murit faţă de vechea fire şi ne-am ridicat la o viaţă nouă, dar vechea fire nu a dispărut brusc în apa botezului. Observăm că vechile obiceiuri şi înclinaţii reapar şi se luptă să ne ia în stăpânire iarăşi. De aceea, trebuie să avem răbdare şi să răstignim vechea fire nu o dată, ci de nenumărate ori! Domnul Hristos a asemănat viaţa creştină cu purtarea unei cruci.
5. Cum înţelegem pasajul din Luca 9:23,24?
Luca 9
23. Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.24. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.După părerea multora, crucea despre care vorbeşte Domnul Isus aici este fie o boală gravă, fie o situaţie neplăcută, fie o dizabilitate permanentă. Însă, dacă citim pasajul cu atenţie, observăm că purtarea crucii este aşezată alături de lepădarea de sine şi este un act care trebuie îndeplinit zilnic şi în toate aspectele vieţii.
Viaţa creştină stă sub semnul crucii: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Să nu uităm că, la condamnaţii la moarte prin crucificare, decesul nu survenea imediat, ci după mai multe ore sau chiar zile de agonie. Tot la fel, vechea noastră fire nu moare repede, ci se luptă mult timp să supravieţuiască şi să coboare de pe cruce.
Lepădarea de sine nu este ceva uşor, fiindcă vechea fire nu cedează lesne, nu se lasă răstignită atât de uşor. Şi să nu uităm că nu ne putem răstigni singuri: „Nimeni nu se poate goli singur de sine. Tot ce putem face este să consimţim ca Hristos să îndeplinească această lucrare. Atunci, rugăciunea sufletului va fi: «Doamne, ia-mi Tu inima, căci eu nu pot să Ţi-o dau. Ea este proprietatea Ta. Păstreaz-o curată, căci eu nu pot să o păstrez pentru Tine. Mântuieşte-mă în ciuda mea însumi, în ciuda eului meu slab, necreştinesc. Modelează-mă, şlefuieşte-mă, ridică-mă într-o atmosferă curată şi sfântă, acolo unde un torent bogat din dragostea Ta să-mi pătrundă în suflet.» Nu este de ajuns ca această renunţare la sine să fie făcută doar la începutul vieţii creştine. Ea trebuie reînnoită la fiecare pas spre cer… Numai prin renunţarea constantă la sine şi prin dependenţa de Hristos, suntem în siguranţă.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 159, 160
Este necesar să ne predăm zilnic Domnului.
MOARTEA SI ETERNIATEA-Eckhart Tolle
RUDOLF STEINER – MOARTEA CA SAMANTA A EULUI VESNIC. CUNOASTEREA SPIRITUALA ESTE FOCUL VIETII.
Pentru ca această lume pământească a noastră să poată lua naştere a trebuit ca o lume anterioară, suprapământească, să se densifice până la nivelul materiei fizice, să se densifice în substanţă, în sens pământesc. Prin aceasta lumea exterioară a putut să devină expresia unei lumi divin-spirituale, a unei astfel de lumi divin-spirituale care, în felul acesta, alături de ea şi în afara ei, are ceva ce se cheamă creaturi. Toate plăsmuirile anterioare existenţei noastre pământeşti se aflau, mai mult sau mai puţin, în sânul entităţii divine.
Pe vechiul Saturn nu exista încă nici aerul, nici apa, nici pământul nostru, adică niciun fel de corp solid. Saturn nu era decât un corp de căldură, un spaţiu de căldură, şi toate entităţile de pe vechiul Saturn erau încă în sânul divin al Spiritului-Tată. Tot astfel erau şi pe vechiul Soare, chiar dacă densificarea a ajuns aici până la stadiul de aer. Această planetă-aer, vechiul Soare, conţinea în sânul ei, şi prin aceasta în sânul entităţii divin-spirituale, toate creaturile sale. Tot aşa a fost şi pe vechea Lună. Abia pe Pământ creaţia îşi face drum în afară, iese din sânul entităţii divin-spirituale şi devine ceva alături de ea. Acestui ceva aflat alături de fiinţa divin-spirituală, devenit totodată şi veşmânt, acoperământ al corporalităţii fizice a omului, i-au fost întreţesute treptat, i-au fost încorporate treptat spirite rămase în urmă, întârziate. Prin aceasta ea a devenit o creatură diferită de cea care ar fi trebuit să fie dacă devenea o reflectare a entităţii divin-spirituale. Entitatea divin-spirituală, după ce purtase în sânul ei toate creaturile regnurilor noastre, mineral, vegetal, animal şi uman, le-a pus în libertate, le-a lăsat, să zicem aşa, să se răspândească de jur împrejur, ca un covor. Aceasta era acum o reflectare a entităţii divin-spirituale. Ea ar fi trebuit să rămână aşa, dar aici s-au amestecat fiinţele retardate, cele care fuseseră mai înainte expulzate din sânul entităţii divin-spirituale. Ele s-au încorporat, prin aceasta creatura devenind mai lipsită de valoare decât ar fi fost altminteri.
Această opacizare s-a petrecut în epoca în care Luna s-a despărţit de Pământ şi despre care noi am spus: Dacă nimic nu s-ar mai fi întâmplat, dacă Luna nu ar fi fost expulzată, Pământul s-ar fi pustiit încă de pe atunci. Dar trebuia ca omul să fie îngrijit în continuare pentru a putea să îşi dobândească independenţa. A trebuit ca omul să se încarneze într-o materie exterioară fizic-pământească. Începând cu perioada lemuriană şi continuând pe toată perioada atlanteeană omul a trebuit să fie în aşa fel condus încât să se poată încorpora tot mai mult într-o materie fizic-senzorială.Dar în această materie fizic senzorială se aflau entităţile rămase în urmă. Aşadar omul nu a avut ce să facă decât să se lase îmbrăcat în învelişuri corporale în care se aflau entităţile întârziate.
În epoca atlanteeană au existat anumite entităţi spirituale care i-au fost tovarăşi omului. Pe acea vreme omul era încă constituit dintr-o materie moale. Carnea lui nu era atunci cum este astăzi. Aerul era plin de vapori de apă, denşi şi grei, iar omul era o fiinţă acvatică. Dacă ai fi văzut cum arăta omul atunci puteai să spui că el se aseamănă cu unele animale gelatinoase care trăiesc astăzi în apa mării, pe care abia le poţi distinge de mediul lor. Existau deja germenii tuturor organelor, dar acestea s-au solidificat abia treptat. Abia treptat s-a format sistemul osos şi aşa mai departe. Aşadar rudimentele fizice ale organelor existau, însă ele s-au întărit în timp.
La începutul perioadei atlanteene existau încă entităţi care erau, am spune, tovarăşi ai omului. Ele au rămas alături de om atât timp cât el era clarvăzător şi putea să vadă şi acele entităţi ce îi apăreau în razele solare, dar care îşi aveau, de fapt, sediul pe Soare. Căci nu numai o lumină fizică îl întâmpina pe om în lumina solară, ci şi entităţi pe care omul le vedea.Dacă omul însuşi se afla într-o stare pe care am putea-o compara cu somnul, el îşi putea spune: Acum sunt în afara corpului meu şi mă găsesc într-o sferă în care se preumblă fiinţe solare.
Către mijlocul şi ultima treime a perioadei atlanteene Pământul şi materia sa fizică s-au condensat tot mai mult şi omul începe să-şi dezvolte primele rudimente ale conştienţei de sine. Atunci a apărut posibilitatea ca omul să nu mai vadă aceste entităţi. Din acel moment aceste entităţi încep să se retragă de pe Pământ. Această conştienţă de sine prin influenţa luciferică antrenat tot mai puternic pe om în jos, în materia densă. Astfel a fost posibil ca o entitate pe care trebuie să o considerăm a fi entitate luciferică să se încuibeze în corpul astral al omului şi acesta să coboare tot mai mult într-un corp fizic dens. Însă entităţile care mai înainte fuseseră tovarăşii lui au urcat din ce în ce mai sus. Ele au spus: Noi nu vrem să avem nimic de-a face cu fiinţele retardatare! – Ele s-au dezis de acestea. În corpul astral omenesc au pătruns entităţile luciferice. Entităţile superioare s-au desprins de ele, le-au împins jos, spunându-le: Nu mai aveţi ce căuta sus împreună cu noi, vedeţi cum vă descurcaţi jos.
Una dintre entităţile superioare care resping fiinţele luciferice în prăpastie pentru ca acestea să evolueze în domeniul pământesc este Mihael. Fiinţele luciferice au încercat atunci să-şi exercite influenţa asupra astralităţii oamenilor. Ele nu şi-au mai avut sediul în „cer”.Entităţile care şi-au găsit aici câmpul de acţiune au fost cele care le-a alungat pe Pământ.Orice rău, orice umbră are însă latura sa bună, care îşi găseşte raţiunea de a fi în înţelepciunea Cosmosului. Trebuia ca aceste fiinţe să fie lăsate în urmă ca evoluţie pentru ca ele să-l antreneze pe om în materia fizică, singurul loc unde ar fi fost posibil ca el să înveţe să-şi spună sieşi „Eu”, să îşi dezvolte conştienţa de sine. Dacă nu ar fi fost prins în mrejele mayei, omul nu ar fi învățat niciodată să îşi spună „Eu”. Dar omul s-ar fi stins în iluzie dacă puterile care guvernează iluzia – Lucifer-Ahriman – ar fi reuşit să îl ţină pe om prizonierul lor.
Acum trebuie să vă rog să ascultaţi cu toată prudenţa care se cuvine în cunoaştere ceea ce vă voi spune în continuare; căci nu veţi înțelege corect aceste idei decât dacă veţi şti să le dezvoltaţi în dumneavostră şi să le luaţi de fapt à la lettre, însă, desigur, nu în modul în care concepţia materialistă înţelege să ia lucrurile à la lettre.
Care este intenţia fiinţelor luciferice şi ahrimanie în ce priveşte lumea fizică? Ce vor ele să facă cu fiinţele existente la ora actuală în lume şi asupra cărora şi-au putut exercita influenţa încă din epoca atlanteeană, când au apucat să se unească cu evoluţia omenească?
Aceste fiinţe – Lucifer-Ahriman – nu vor decât să menţină toate fiinţele ce trăiesc pe Pământ în forma în care acestea s-au inserat în materia fizică densă. Dacă luăm, de pildă, o plantă, ea creşte din rădăcina ei, se dezvoltă frunză cu frunză în înălţime, până la floare. Intenţia lui Lucifer-Ahriman este de a continua la infinit această creştere, adică de a păstra această entitate ce se dezvoltă acolo asemănătoare formei fizice pe care o are, şi prin aceasta de a o smulge lumii spirituale. Căci dacă ele ar reuşi să facă aceste entităţi ale lumii spirituale să fie asemănătoare formei fizice, rezultatul ar fi, să zicem aşa, acela de a răpi Pământului cerul. Aceeaşi tendinţă este şi cu privire la animale, pe care entităţile luciferico-ahrimanice îşi doresc să le facă asemănătoare cu corpurile lor din lumea materială şi să le determine să uite originea lor divin-spirituală. Tot aşa stau lucrurile şi în ceea ce priveşte omul.
Pentru a evita acest lucru a intervenit Tatăl divin-spiritual, spunând: Desigur, fiinţele pământeşti şi-au dobândit la vârful lor, la om, cunoaşterea exterioară prin Eu; noi nu trebuie însă deocamdată să îi lăsăm să aibă acces la viaţă! Căci viaţa ar fi atunci astfel întocmită încât fiinţele, prin această viaţă, ar fi definitiv rupte de rădăcina lor divin-spirituală; omul s-ar integra în corpul fizic şi ar uita pentru totdeauna obârşia lui divin-spirituală. – Singura modalitate prin care Spiritul-Tată divin a putut salva amintirea obârşiei divine a fost să doteze cu acţiunea benefică a morţii tot ceea ce năzuia spre materie. Aşa a fost posibil ca planta care creşte să se ridice până când intervine fecundarea, moment în care forma plantei începe să se vestejească iar din sămânţă apare o nouă formă de plantă. Prin faptul că intră, că se restrânge în sămânţă, ea se află pentru un moment în lumea divin-spirituală şi este împrospătată de lumea divin-spirituală. Şi cu atât mai mult acest lucru este valabil pentru om. Dacă moartea nu ar fi fost răspândită pe Pământ, dacă omului nu i-ar fi fost date izvoare noi de forţă între moarte şi o nouă naştere pentru a nu-şi uita originea divin-spirituală, el ar fi fost sortit să rămână captiv pe Pământ şi să-şi uite obârşia divin-spirituală.
Moartea, dacă o examinăm, unde o găsim pe Pământ? Să întrebăm despre asta o fiinţă oarecare, cea care ne bucură în calitate de plantă. O fiinţă care ne încântă privirea cu florile ei minunate în câteva luni nu mai este aici, a atins-o moartea. Să privim un animal, unul care ne este poate credincios, sau orice alt animal: în scurt timp el va dispărea. Moartea vine şi asupra lui. Să privim un om, aşa cum îl cunoaştem în lumea fizică: după un timp moartea se coboară asupra lui. El nu va mai exista, căci dacă ar continua să existe şi-ar uita obârşia sa divin-spirituală. Să privim un munte. Va veni o zi în care activitatea vulcanică a globului nostru îl va înghiţi: moartea va fi trecut peste el. Uitaţi-vă la orice dorinţă: nu veţi vedea nimic în care moartea să nu fie întreţesută. Totul pe Pământ este scufundat în moarte!
Astfel, moartea este binefăcătoarea care ne smulge dintr-o existenţă ce ne-ar scoate complet în afara lumii divin-spirituale. Omul a trebuit totuşi să vină în lumea fizic-senzorială fiindcă numai aici el a putut să îşi dobândească conştienţa de sine, Eul său omenesc. Dacă ar fi trebuit ca omul să treacă mereu prin moarte fără să poată lua nimic cu el din acest imperiu al morţii, el s-ar fi întors, desigur, în lumea spirituală însă inconştient şi fară egoitate. El va trebui să intre în lumea spirituală împreună cu Eul său. De aceea omul va trebui să fecundeze sfera terestră, căreia i-a fost strâns împletită moartea, astfel încât moartea să devină sămânţa pentru un Eu în veşnicie, în spiritual.
Această posibilitate ca acţiunea distrugătoare a morţii să se transforme într-o sămânţă a egoităţii veşnice a fost dată de către impulsul lui Christos. Pe Golgota s-a pus pentru prima dată în faţa omenirii adevăratul chip al morţii. Şi prin faptul că Christos, imaginea Spiritului-Tată, s-a unit cu moartea, moartea de pe Golgota este punctul de plecare al unei noi vieţi, aşa cum am văzut ieri, al unui nou Soare. De acum, după ce omul şi-a cucerit un Eu pentru eternitate, tot ce a fost mai înainte perioada de ucenicie a omului poate dispărea, iar omul poate intra în viitor cu Eul său salvat, ce va deveni tot mai mult o copie a Eului lui Christos.
Pentru cele tocmai enunţate să luăm ca exemplu un candelabru cu şapte braţe ale cărui lumini se aprind treptat. Prima flacără să o considerăm un simbol pentru prima perioadă a evoluţiei omeneşti, evoluţia saturniană. Fiecare perioadă de evoluţie se subdivide în şapte perioade mai mici. Astfel, în prima flacără din cele şapte ale candelabrului avem un simbol pentru forţele imprimate omului în timpul perioadei saturniene. Trecând la a doua flacără din cele şapte ale candelabrului, în ea avem un simbol pentru forţele imprimate omului în vechea perioadă de evoluţie solară. În acelaşi mod, în a treia flacără din cele şapte avem un simbol pentru forţele transmise omului în epoca veche lunară. Iar într-a patra avem un simbol pentru tot ce i-a fost dat omului în perioada de evoluţie terestră. Să ne imaginăm acum lumina din centru scânteind aprins, următoarele arzând încă cu o flacără întunecată: în locul unde arde lumina din centru este punctul în care Lumina christică intră în evoluţie. Dacă impulsul christic n-ar fi pătruns în evoluţia omenească, celelalte lumini n-ar putea niciodată să fie aprinse, perioadele următoare ale evoluţiei nu ar putea veni niciodată. Astăzi ele sunt încă în întuneric.
Dacă ar fi să reprezentăm de asemenea simbolic următoarele perioade de evoluţie ar trebui ca, în timp ce următoarea lumină după cea mediană se aprinde şi devine tot mai luminoasă, prima lumină să înceapă să se stingă şi, în timp ce imediat următoarea se aprinde, cea de a doua să înceapă să se stingă şi aşa mai departe. Aceasta pentru că aici este începutul unei noi evoluţii solare! Iar dacă luminile vor arde până la ultima, pe primele le vom putea stinge pentru că roadele lor s-au scurs în luminile de pe urmă, s-au transferat în viitor.
Aveţi astfel o evoluţie în trecut care şi-a primit forţele de la Spiritul-Tată. Dacă Spiritul-Tată ar acţiona la fel şi în viitor ar însemna ca toate luminile să se stingă pe rând, fiindcă în evoluţie s-a amestecat Lucifer-Ahriman. Dar acum, pentru că a venit impulsul christic, o nouă lumină se aprinde. Începe să se formeze un Soare cosmic.
Da, moartea a trebuit întrețesută oricărei existenţe naturale, pentru că ei i s-a întrețesut Lucifer-Ahriman. Fără Lucifer-Ahriman omenirea n-ar fi ajuns să devină independentă.Numai cu Lucifer-Ahriman însă independenţa ar fi devenit din ce în ce mai mare iar în cele din urmă ar fi adus cu sine uitarea originii divin-spirituale. Din acelaşi motiv a fost nevoie să se inoculeze moartea şi în corpul nostru. Niciodată n-am fi putut lua cu noi în eternitate Eul din noi dacă expresiei exterioare a Eului, ce sălăşluieşte în sânge, nu i s-ar fi adăugat moartea.
În corpul nostru curge un sânge al vieţii: sângele roşu. Noi mai avem şi un sânge al morții: sângele albastru. Pentru ca Eul nostru să poată trăi trebuie ca în fiecare moment viaţa care curge în sângele roşu să fie omorâtă, devenind sânge albastru. Dacă nu ar fi omorâtă, omul s-ar cufunda într-atât în viaţă încât şi-ar uita obârşia sa divin-spirituală. Esoterismul occidental are pentru aceste două tipuri de sânge un anumit simbol: două coloane, una roşie şi una albastră. Cea roşie simbolizează viaţa ce curge de la Spiritul-Tată divin, dar într-o formă în care ea însăşi s-ar pierde; cealaltă simbolizează distrugerea ei. Moartea este elementul mai puternic, cel care provoacă nimicirea celuilalt element, care oricum s-ar fi pierdut singur. Dar nimicirea a ceea ce oricum s-ar fi pierdut de la sine înseamnă o chemare la înviere!
Vedem cum prin Evanghelia după Ioan, dacă o interpretăm corect, pătrundem în sensul profund al vieţii. Ceea ce am dobândit ieri şi astăzi este că în momentul în care era noastră creştină fixează în evoluţia temporală un nou început, un nou „1” se produce ceva de o extremă importanță pentru întreaga evoluţie pământească şi, în măsura în care evoluţia cosmică este legată de Pământ, chiar şi pentru evoluţia cosmică. Într-adevăr, evenimentul de pe Golgota marchează un nou centru. De aici înainte Spiritul lui Christos este unit cu Pământul. El a coborât treptat, treptat şi de atunci trăieşte în pământ. Ceea ce trebuie acum este ca oamenii să înveţe să recunoască faptul că din acel moment Christos este în pământ, că în tot ceea ce produce pământul există acest Spirit al lui Christos. Cei care nu ştiu să vadă în fiecare produs al pământului Spiritul lui Christos recunosc lucrurile sub unghiul mortii, dar când vor ajune să vadă acolo Spiritul lui Christos totul le va apărea sub unghiul vieţii.
Noi nu suntem decât la începutul a ceea ce înseamnă evoluţia christică. Viitorul acestei evoluţii constă în a vedea că întreg Pământul este corpul lui Christos. Căci de atunci Christos şi-a mutat locuinţa în Pământ, a creat aici un nou centru de lumină, străbate Pământul, iradiază de acolo în Univers şi rămâne pentru totdeauna întrețesut în aura Pământului. Dacă astăzi privim Pământul fără a vedea Spiritului lui Christos care stă la temelia lui, noi nu vedem decât latura pieritoare, cea care putrezeşte, cadavrul în descompunere al Pământului. Dacă privim Pământul fragmentat în atât de multe particule şi nu îl înțelegem pe Christos, atunci ceea ce vedem este cadavrul Pământului în descompunere. Peste tot unde vedem doar substanţa, acolo vedem neadevărul.
Astfel, studiind omul de pe Pământ nu veţi găsi adevărul; nu veţi găsi decât cadavrul lui în descompunere. Dacă studiaţi acest cadavru nu veţi putea analiza decât elementele Pământului, spunând-vă: „Pământul este alcătuit din atomi materiali” – indiferent dacă ei sunt atomi extinşi spaţial sau centre de forţă. Dacă vedem atomii din care este alcătuit Pământul vedem cadavrul Pământului, vedem ceea ce se dezagregă continuu şi care va dispărea cândva, atunci când Pământul nu va mai fi. Şi Pământul se va descompune.
Nu recunoaştem adevărul decât dacă vedem în fiecare atom o parte din Spiritul lui Christos, care de atunci se află în el. În ce constă deci Pământul, după ce Spiritul lui Christos l-a străbătut? Până la ultimul atom, el constă în viaţă! Un atom are valoare şi poate fi recunoscut ca atare doar prin aceea că dumneavoastră vedeţi în el un înveliş care circumscrie în el un spiritual. Iar acest spiritual este o parte a lui Christos.
Luaţi acum un obiect oarecare de pe Pământ. Când îl recunoaşteţi cu adevărat? Când spuneţi: El este o parte din trupul lui Christos! – Ce putea să le spună Christos celor care voiau să îl cunoască? El a luat pâinea, care este făcută din grâul pământului, şi le-a spus: „Acesta este trupul meu!” Ce spune El dându-le mustul viţei-de-vie care provine din sucul unei plante? – „Acesta este sângele meu!” Pentru că El devenise sufletul pământului, a putut să spună la ce era solid: „Aceasta este carnea mea!”, iar la sucul vegetal: „Acesta este sângele meu!”, aşa cum dumneavoastră spuneţi despre corpul şi sângele dumneavoastră:
Aceasta este carnea mea şi acesta este sângele meu. Iar cei care sunt în stare să cuprindă sensul just al acestor cuvinte ale lui Christos îşi fomează gânduri care atrag în pâine corpul lui Christos, iar în sucul viţei-de-vie sângele lui Christos, care atrag în ele Spiritul lui Christos. Şi ei se unesc cu Spiritul lui Christos. Astfel simbolul cinei-împărtăşanie devine o realitate.
Fără gândul care se uneşte cu Christos în inima omenească nu poate fi dezvoltată la împărtăşanie o forţă de atracţie faţă de Spiritul lui Christos. Prin această formă de gând însă se dezvoltă o astfel de forţă de atracţie. Astfel, pentru toţi cei care au nevoie de un simbol exterior pentru a împlini un act spiritual, şi anume unirea cu Christos, împărtăşania va fi mijlocul, va fi calea de a ajunge la stadiul în care forţa lor interioară va fi atât de mare încât vor fi plini de Christos, se vor putea uni cu Christos fără o intermediere fizic-exterioară. Cina, împărtăşania, este pregătirea pentru unirea mistică cu Christos – pregătirea. Aşa trebuie înţelese aceste lucruri. Şi aşa cum totul evoluează de la fizic până la spiritual sub acţiunea christică, tot astfel trebuie să se dezvolte mai întâi sub influenţa lui Christos lucrurile care au existat aici de la început ca o punte: împărtăşania trebuie să evolueze de la fizic la spiritual pentru a conduce la unirea reală cu Christos. – Despre aceste lucruri nu se poate vorbi decât aluziv, căci ele nu pot fi înţelese în sensul just decât dacă sunt primite în întreaga lor gravitate şi sfinţenie.
Oamenii au avut ca sarcină să recunoască faptul că de la evenimentul de pe Golgota Christos este unit cu Pământul. Ei ar trebui să recunoască acest lucru neîncetat şi, cunoscând, să se pătrundă tot mai mult de el.
Pentru aceasta a fost însă nevoie de mijlocitori. Unul dintre primii mari mijlocitori a fost acela care din Saul a devenit Paul (Pavel). Ce putea să ştie Saul, care era un fel de iniţiat evreu? Ceea ce putea şti Saul ar putea fi exprimat în următoarele cuvinte:
El putea avea cunoaşterea doctrinei secrete ebraice. Cel pe care Zoroastru l-a văzut ca Ahura Mazdao, iar Moise în rugul aprins şi în tunetul şi fulgerul de pe Sinai ca „ejeh asher ehjeh”, ca Iahve sau Iehova, acesta – el o ştia – s-a apropiat de Pământ şi urma să intre şi să acţioneze cândva într-un corp omenesc pentru ca Pământul să poată cunoaşte o înnoire. El se afla însă sub influenţa puterii de judecată a epocii sale şi a legilor evreieşti. El asistase la evenimentul de pe Golgota însă nu a putut să-şi spună că Cel care a sfârşit pe cruce era purtătorul lui Christos. Evenimentele la care fusese martor nu l-au putut convinge că Cel pe care el trebuia să îl aştepte, conform învăţăturii iudaice, se încorporase în Iisus din Nazaret. Prin ce experienţă trebuia să treacă el pentru a se convinge că, pe Golgota, în trupul muritor al lui Iisus din Nazaret se afla într-adevăr Spiritul nemuritor al lui Christos?
Din iniţierea sa ebraică el ştia că dacă Spiritul lui Christos a fost într-un corp omenesc iar acest corp a murit Christos trebuie să existe în aura Pământului. În acest caz, cel care poate privi cu ochiul spiritual în aura Pământului va putea să îl vadă acolo pe Christos. Acest lucru el îl ştia, dar până atunci nu fusese capabil să privească în aura Pământului. El era, ce-i drept, un iniţiat în înţelepciune, dar nu un clarvăzător. Pentru a deveni clarvăzător pe o cale anormală exista pentru el o condiţie preliminară, şi el însuşi spune în ce constă această condiţie. El o desemnează ca fiind un har de sus. El spune despre sine că ar fi un născut înainte de termen, ceea ce de obicei se traduce prin „a fi născut prematur”. El nu a fost purtat până la capăt în trupul mamei sale; el a coborât din lumea spirituală în lumea fizică înainte de a se fi cufundat pe deplin în toate elementele existenţei pământeşti. El a venit în lume înainte de ceasul în care de obicei te smulgi din legăturile prin care încă aparţii inconştient puterilor spirituale. Evenimentul Damascului a fost posibil prin faptul că ochiul lui spiritual s-a deschis precum o naştere survenită prematur. Ochiul lui spiritual s-a deschis înainte de vreme, precum o naştere prematură, el a privit în aura Pământului şi a văzut că Christos se afla în ea. Aşadar timpul în care Christos trăise într-un corp fizic omenesc se scursese deja. Dovada i-a fost dată de faptul că Christos murise pe cruce şi de faptul că cel despre care ştia că trebuie să învingă moartea pe Pământ i-a apărut spiritual ca o entitate vie. Atunci el a cunoscut semnificaţia evenimentului de pe Golgota şi a ştiut: Christos a înviat! Căci Cel pe care L-a văzut nu putuse fi văzut anterior în aura pământească. În acel moment el a înţeles cuvintele:
„Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.” (Faptele 9, 5)
Ce este ţepuşa? Pavel a spus-o el însuşi: „Moarte, unde este ghimpele tău?” (I Corinteni 15, 55). În van vei încerca să loveşti cu piciorul în ţepuşă, căci dacă o vei face nu vei cunoaşte decât moartea. De acum însă tu nu trebuie să mai lupţi împotriva morţii, căci L-ai văzut pe Cel care a învins moartea.
De atunci Pavel a devenit propovăduitorul creştinismului, apostolul care L-a vestit pe Christos Cel viu, pe Christosul viu spiritual.
Cum a fost cu putinţă să fie văzut Christos în aura Pământului? Faptul a fost posibil pentru că în Christos Iisus, primul care a fost pătruns total de Christos, a fost – ca un prim impuls dat întregii evoluţii pământeşti pentru viitor – corpul eteric. Desigur, corpul eteric al lui Iisus din Nazaret era complet pătruns de Christos. Prin faptul că avea o stăpânire totală asupra corpului fizic, acest corp eteric a putut reconstitui după moarte corpul fizic, adică a putut lua o astfel de înţişare încât tot ce fusese în corpul fizic reapare, dar de această dată prin forţa corpului eteric. Dacă deci Christos a fost văzut după moarte, acesta era corpul eteric al lui Christos. Dar pentru cei care, prin forţa pe care au dobândit-o în cursul evenimentelor, puteau să recunoască drept trup real nu numai un corp fizic-senzorial, ci şi un corp eteric cu toate aparenţele corpului fizic, pentru aceştia Christos a înviat în trup. Și El era în realitate.
Dar chiar şi în Evanghelie ne este spus că omul, dacă a progresat în suficientă măsură încât perisabilul să dezvolte neperisabilul, el are şi un mod superior de a privi. Ne este spus şi că cei care au atins această vedere superioară l-au putut recunoaşte pe Christos. Acest lucru ne este spus destul de clar, numai că oamenii nu au voinţa să citească realmente ce este scris în Evanghelie. Luaţi, de pildă, prima apariţie a lui Christos după moarte. Acolo scrie:
„Iar Maria şedea afară lângă mormânt, plângând. Şi tot plângând, s-a aplecat să se uite în mormânt.
Şi a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb şezând în locul unde fusese pus corpul lui Iisus, unul la cap şi celălalt la picioare.
Şi aceia i-au spus: Femeie, de ce plângi? Ea le-a răspuns: Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.
Spunând aceasta, ea s-a întors şi a văzut pe Iisus stând în picioare, dar ea nu ştia că este Iisus.
Iisus i-a spus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Crezând că acesta este grădinarul, ea i-a spus: Domnule, dacă tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.
Iisus i-a spus: Marie! Ea s-a întors şi i-a spus: Rabbuni! (adică Învăţătorule!)” (20, 11-16)
Imaginaţi-vă acum că aţi văzut pe cineva în urmă cu câteva zile şi îl vedeţi iar după câteva zile. Credeţi că nu l-aţi recunoaşte? L-aţi mai întreba dacă el este grădinarul şi unde este cel pe care îl căutaţi dacă el însuşi era acesta? Acest lucru trebuie gândit ce i s-a întâmplat Mariei sau celei care aici este numită Maria, dacă acceptaţi că orice ochi fizic L-ar fi recunoscut pe Christos şi L-ar fi văzut în acelaşi fel în care L-a văzut un ochi fizic mai înainte. Citiţi Evangheliile conform spiritului!
Trebuia mai întâi ca forţa sacră a Cuvântului să fi intrat ca forţă în femeie. Aceasta era necesar! Atunci în ea a răsunat ecoul cuvintelor şi s-a reaprins amintirea a tot ceea ce ea văzuse mai înainte. Şi asta a făcut ca ochiul ei spiritual să poată vedea pe Cel înviat. – Nu ne spune acelaşi lucru şi Pavel?
În cazul lui Pavel nu ne putem îndoi că el L-a văzut pe Christos cu ochiul său spiritual când acest Christos se găsea din nou în înălţimile spiritului, în aura Pământului. Ce spune însă Pavel?
Pentru a dovedi că Christos trăieşte, Pavel afirmă că El a apărut, S-a arătat. Şi mai menţionează ca apariţii de aceeaşi importanţă, mai întâi:
„că a fost văzut de Chefa, apoi de cei 12;
În urmă a fost văzut de peste cinci sute de fraţi, dintre care mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit;
După aceea El a fost văzut de Iacov, apoi de toți apostolii;
Iar la urma tuturor, a fost văzut și de mine, ca de unul născut înainte de vreme.
Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol.” (I Corinteni 15, 5-9)
El plasează apariţiile pe care le-au avut ceilalţi exact la acelaşi nivel cu cea pe care a avut-o el, prin vederea spirituală. De aceea Pavel spune textual: „Cum eu L-am văzut pe Christos, la fel L-au văzut ceilalţi.” Prin ceea ce au trăit ei, spune Pavel, s-a putut aprinde în ei forţa de a-L vedea pe Christos ca pe un înviat.
Înţelegem acum ce vrea să spună Pavel. Concepţia sa este de aşa natură încât poate fi imediat recunoscută ca fiind înrudită cu concepţia antroposofico-spirituală. Şi anume, ea ne spune: Există o lume spirituală.Dacă contemplăm această lume spirituală cu impulsul dat de forţa christică, noi pătrundem aici în aşa fel încât putem regăsi în această lume spirituală pe Christos înuşi, Cel ce a trecut prin evenimentul Golgotei. – Iată ce a vrut să spună Pavel. Iar cu ajutorul a ceea ce se poate numi „iniţiere creştină” omul poate deveni, să zicem aşa, cu răbdare şi perseverenţă, un urmaş al lui Pavel, poate dobândi treptat facultatea de a privi în lumea spirituală şi de a-L contempla pe Christos faţă spirituală către faţă spirituală.
În alte conferinţe am descris deseori treptele pregătitoare, prin care ne ridicăm la însăşi contemplarea lui Christos. Discipolul trebuie să treacă la rândul lui prin toate experienţele lăuntrice descrise de Evanghelia după Ioan. În acest context vom prezenta, cât mai concis, modul în care omul, dăcă se hotărăşte să urmeze o anumită scală de sentimente, se poate ridica în lumea spirituală în care, de la evenimentul de pe Golgota, s-a aprins lumina lui Christos.
Primul dintre acestea este atunci când omul spune: Privesc planta. Ea iese din pământul mineral, creşte şi înfloreşte. Dacă însă planta ar putea dezvolta o conştienţă ca şi omul, ea ar trebui să se întoarcă spre regnul mineral, spre pământul mineral din care a ieşit şi să spună: Tu, piatră, tu eşti, printre fiinţele actuale ale naturii, o creatură inferioară în comparaţie cu mine, dar fără de tine n-aş putea exista! Şi tot astfel, dacă animalul s-ar apropia de plantă şi ar putea resimţi că ea se află la baza existenţei lui ar trebui să-şi spună: Eu, ca animal, sunt o creatură superioară ţie, plantă, dar fără tine nu aş putea trăi! Şi, cu toată umilinţa, animalul ar trebui să se închine spre plantă şi să spună: Ţie, plantă inferioară î i datorez existenţa mea! – Şi în regnul uman ar trebui să fie la fel. Un om ajuns pe o treaptă spirituală superioară ar trebui să îşi întoarcă privirea spirituală către cei de pe treapta aflată sub el şi să spună: Voi aparţineţi de fapt unei lumi inferioare; dar aşa cum planta ar trebui să se înhine în faţa pietrei şi animalul în faţa plantei, tot astfel şi omul aflat pe o treaptă superioară ar trebui să spună: Ţie, inferiorule, îţi datorez existenţa mea!
Dacă timp de săptămâni şi luni, poate ani, te adânceşti, sub îndrumarea învăţătorului corespunzător, în astfel de sentimente de umilire universală, ajungi să ştii ce înseamnă „spălarea picioarelor”. Căci atunci în faţa discipolului stă viziunea spirituală nemijlocită a ceea ce a făcut Christos atunci când El, ca fiinţă superioară, s-a închinat în faţa celor 12 şi le-a spălat picioarele. Şi atunci discipolului îi răsare întreaga semnificaţie a acestui eveniment ca într-o viziune, astfel că el ştie că acest eveniment al spălării picioarelor s-a petrecut în realitate. Firul cunoaşterii îl duce până la punctul în care orice altă dovadă este de prisos, căci el priveşte direct în lumea spirituală şi Îl vede pe Christos în scena spălării picioarelor.
Condus de maestrul său, discipolul găseşte apoi puterea să spună: Voi suporta fără crâcnire toate durerile şi suferinţele pe care mi le va aduce viaţa. Mă voi oţeli, în aşa fel încât aceste dureri şi suferinţe nu vor mai fi pentru mine dureri şi suferinţe, căci eu voi şti că acestea sunt necesităţi în Univers! Când sufletul s-a întărit destul în acest exerciţiu, el resimte interior impresia „flagelării”, se simte ca şi cum ar fi fost flagelat. Acest lucru însă îi deschide ochiul spiritual pentru a contempla el însuşi scena flagelării descrisă de Evanghelia după Ioan.
Omul este condus apoi să dezvolte forţa care îi va permite să ajungă la următoarea treaptă, pe care nu numai că poate îndura toată durerea şi suferinţa lumii, dar şi spune: Am un bun sacru pentru care pun în joc întreaga mea persoană. Dispreţul şi batjocura sunt pentru mine tot ce poate fi mai sfânt. Chiar dacă lumea mă va acoperi cu dispreţ şi batjocură, chiar dacă rămân singur, nimic nu mă va deturna de la această comoară supremă. Mă simt răspunzător de ea! Omul resimte atunci spiritual „încununarea cu spini”. Fără ajutorul vreunui document istoric, ochiul său spiritual îi mijloceşte contemplarea scenei încununării cu spini descrisă de Evanghelia după Ioan.
Şi când apoi omul, sub îndrumare corespunzătoare, este condus la momentul în care îşi priveşte existenţa sa fizică cu totul altfel decât făcea înainte, când învaţă să-şi privească propriul trup ca pe un obiect pe care îl poartă exterior, când el ajunge să exprime ca ceva evident sentimentul: Corpul meu fizic îl port în lume ca pe un instrument exterior! el a ajuns pe treapta a patra de iniţiere creştină, la „purtarea crucii”. Departe de a fi devenit un ascet vlăguit, el învaţă să îşi conducă cu mai multă forţă decât înainte instrumentul corpului său fizic. Când te-ai obişnuit să consideri corpul ca pe ceva pe care îl porţi, atunci ai ajuns la cea de a patra treaptă a iniţierii creştine, numită purtarea crucii. Şi cucereşti atunci cunoaşterea, harul de a privi spiritual acea scenă în care Christos îşi poartă crucea Sa în spate, să-ţi porţi trupul ca pe un lemn, aşa cum ai învăţat prin forţa sufletească întărită.
Intervine apoi ceva ce poate fi considerat a cincea treaptă a iniţierii creştine, numită „moartea mistică”. Ca urmare a evoluţiei sufleteşti avansate, lumea fizică din jur ne apare difuză. În jurul nostru este întuneric. Și vine apoi un moment în care această întunecime se sfâşie ca o perdea care se despică în două şi în spatele Iumii fizice îţi apare lumea spirituală. În acel moment mai intervine însă ceva: noi am cunoscut pe această treaptă ceea ce sunt păcatul şi răul sub adevăratul lor aspect, am cunoscut, cu alte cuvinte, ceea ce înseamnă „coborârea în Infern”.
Înveţi apoi nu numai să îţi consideri corpul ca pe ceva străin, ci şi să te identifici cu tot ceea ce există pe Pământ; toate lucrurile le resimţi ca aparţinând corpului tău, aşa cum se întâmpla odinioară în timpul anticei clarvederi. Şi suferinţele celorlalţi oameni, pe care îi vedem ca pe un singur organism, le trăim ca fiind ale noastre proprii. Eşti atunci unit cu Pământul în aşa măsură încât îl cunoşti. Vieţuieşti atunci „punerea în Pământ” sau „punerea în mormânt”. Dar, unindu-te cu pământul, învii din el, căci ai gustat din ceea ce înseamnă: „Pământul este pe cale de a deveni un nou Soare!”
Prin treptele de iniţiere patru, cinci şi şase am atins un nivel care ne permite să vedem prin contemplare proprie evenimentul de pe Golgota, să ne transpunem lăuntric în Evenimentul de pe Golgota. Nu mai avem nevoie atunci de niciun document. Documentul ne-a servit pentru a ne ajuta să crească lăstarii şi să se maturizeze.
Urmează apoi cea de a şaptea treaptă, numită „urcarea la ceruri”, cu alte cuvinte reînvierea în lumea spirituală. Este acea treaptă despre care pe drept se spune că nu poate fi exprimată printr-un cuvânt împrumutat din limba noastră, o treaptă pe care şi-o poate reprezenta doar cel ajuns în stare să gândească fără ajutorul instrumentului creierului. Minunea Învierii şi-o pot imagina doar cei care nu mai sunt siliţi să gândească prin intermediul creierului fizic.
Prin faptul că acei credincioşi care au fost de faţă atunci când s-a petrecut evenimentul de pe Golgota erau persoane al căror ochi spiritual se deschisese şi care au putut vedea ce s-a întâmplat, prin acest fapt ei ar fi fost în stare să-L vadă pe Christos aşa cum vi L-am descris, şi anume să Îl vadă atunci când El s-ar fi arătat în aura pământească ochiului lor spiritual deschis. Astfel ei L-ar fi putut vedea pe Christos presupunând că El, într-un fel, ar fi continuat să rămână mereu sub aceeaşi înfăţişare în care se afla atunci –, chiar dacă El, Christos, ca entitate spirituală în sine, n-ar fi ajuns să obţină ceva prin faptul că a biruit moartea! Şi acum ajungem la un concept foarte greu de înţeles.
Pe măsură ce evoluează pe treapta pe care se află, omul învaţă necontenit. Dar nu numai omul învaţă odată cu înaintarea sa în evoluţie, ci toate fiinţele, de la cea mai de jos până la Fiinţa divină supremă. Până acum noi am zugrăvit ce a făptuit Christos ca entitate divină în trupul lui Iisus din Nazaret din punct de vedere al efectului şi al beneficiului acestor fapte pentru omenire. Acum însă ne întrebăm: A vieţuit Christos prin acesta ceva care L-a condus la o treaptă superioară? Da, aşa s-a întâmplat. Şi fiinţele divin-spirituale au în sine trăiri ce le conduc la o treaptă superioară. Ceea ce a vieţuit însă Christos, ridicarea Sa într-o lume şi mai înaltă decât cea în care fusese înainte, aceasta a revelat-o celor care au fost tovarăşii Săi pe Pământ drept urcarea Sa la ceruri. De aceea un neiniţiat, un neclarvăzător, un om care percepe prin instrumentul creierului fizic poate înţelege – chiar dacă nu poate vedea el însuşi – primele şase trepte ale iniţierii creştine.
Pe cea de a şaptea însă, urcarea la ceruri, nu o poate înţelege decât clarvăzătorul care nu mai este legat de instrumentul creierului fizic, care a văzut el însuşi o dată ce înseamnă să gândeşti fără ajutorul creierului şi să vezi fără ajutorul creierului fizic. Aşa se leagă aceste lucruri între ele.
Aşa a evoluat lumea în epoca despre care am avut posibilitatea să vorbim în aceste 14 conferinţe ale noastre.
Am văzut deja că în cazul orbului din naştere şi al vindecării acestuia de către Christos trebuia să se reveleze păcatele săvârşite într-o viaţă precedentă. Acolo Christos propovăduia omenirii, în măsura în care ea putea înţelege aşa ceva, ideea reîncarnării. El propovăduia karma, legea conform căreia consecinţele acţiunilor dintr-o întrupare pământească reprezintă cauzele acţiunilor din următoarea întrupare pământească. El propovăduia aceasta aşa cum se face atunci când dai nişte sfaturi pentru viaţă. El voia să spună: Va veni un timp în care toţi oamenii vor recunoaşte că există karma, în care ei vor înţelege că dacă un om face ceva rău, nu este necesar să fie pedepsit de o putere pământască exterioară; căci acest rău atrage obligatoriu compensarea în această încarnare sau într-o înarnare ulterioară. Atunci avem nevoie doar să înscriem fapta sa în codul mare de legi al Cronicii Akasha, în lumea spirituală. Atunci noi, ca oameni, nu avem nevoie să îl condamnăm, atunci noi ca oameni putem sta în faţa lui şi putem lăsa cele făptuite de el în seama legilor spirituale; putem lăsa omul în seama karmei!
„Iisus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar dimineaţa a venit din nou în templu, şi tot poporul a venit la El; şi El, şezând, îi învăţa.
Atunci cărturarii şi fariseii i-au adus o femeie prinsă în adulter şi au aşezând-o în mijloc.
Și au zis Lui: Invăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar când făptuia adulterul. Moise în lege ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe unele ca acestea; Tu dar ce zici?
Și ei spuneau asta ca să Îl ispitească şi să Îl poată învinui. Dar Iisus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.” (8, 1-6)
Ce scria El? El înscria păcatul în lumea spirituală. Compensarea păcatului va veni din lumea spirituală. Apoi El îi întreabă pe ceilalţi dacă ei înşişi nu au să-şi reproşeze ceva. Căci numai în cazul în care ei nu ar fi avut nimic de compensat ar fi avut dreptul să spună că nu au nicio legătură cu păcatul acestei femei şi puteau să o judece. Aşa însă ei nu pot şti dacă nu cumva ei înşişi au depus, într-o viaţă anterioară, germenele acţiunii pe care acum o blamează; nu pot şti dacă nu ei au împins-o pe această femeie să-şi rupă acum căsnicia, dacă nu ei înşişi au comis acest păcat sau au creat într-o altă viaţă cauza pentru aceasta. Totul este înscris în karma. Iisus scrie pe pământ, pe care l-a pătruns deja cu lumina Sa spirituală; adică El încredinţează pământului ceea ce va fi karmă viitoare a pentru femeia adulteră. El a vrut să spună: Mergeţi pe căile pe care vi le trasez Eu acum! Fiţi astfel încât să puteţi spune: Noi nu judecăm, noi lăsăm în seama compensării karmice ceea ce este în om! – Dacă oamenii respectă aceasta, ei ajung la karmă. Nu este nevoie să se propovăduiască karma ca o dogmă. Ea a fost propovăduită prin faptă. Aşa instruia Christos.
Astfel de lucruri nu puteau fi scrise decât de discipolul care fusese iniţiat de însuşi Christos: Lazăr-Ioan, autorul Evangheliei după Ioan. El singur putea înţelege în mod corect care este efectul acţiunii unei fiinţe care de la Botezul în Iordan a lucrat continuu pentru a deveni în corpul eteric stăpân peste corpul fizic, pentru a face corpul eteric factorul care dă viaţa. Tot El putea să înţeleagă că este posibil să transformi astfel ceea ce exterior pare a fi apă, încât atunci când omul o bea, prin prealuarea ei în organele omeneşti, să se transforme în vin. El a înțeles şi faptul că este posibil să ai numai un mic număr de peşti şi câteva pâini şi să acţionezi prin forţa corpului eteric în aşa fel încât o mulţime de oameni să fie săturată. Autorul Evangheliei după Ioan ne spune toate acestea, însă noi trebuie să luăm Evanghelia în serios. Ne spune el undeva că puţinele pâini şi puţinii peşti ar fi fost mâncaţi cum se mănâncă de obicei în lumea fizică? Nicăieri nu spune aşa ceva, oricât aţi căuta în Evanghelia după Ioan. EI vă spune clar numai un lucru, că dumneavoastră trebuie să luaţi textual fiecare cuvânt, şi anume că Christos a rupt pâinea şi a adresat o rugă de mulţumire cerului:
„Iisus a luat atunci pâinile şi, mulţumind, le-a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, atât cât au voit.” (6, 11)
Dar sensul exact al acestor cuvinte, dacă ne ducem la textul original – în nemţeşte este redat greşit –, este aproximativ următorul: Discipolii au dat pâinile şi peştii mai departe şi pe fiecare l-a lăsat să facă ce voia cu acestea; dar nimeni nu voia să facă altceva decât să resimtă în acel moment forţa care emana din puternicul corp eteric al lui Christos. Nimeni nu voia altceva. Şi cu ce s-au săturat? În versetul 23 se spune:
„Au venit şi alte corăbii mai mici din Tiberiada aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea, prin cuvântul de mulţumire al Domnului.”
Prin rugăciunea Domnului („Tatăl nostru”) au mâncat ei pâinea! Ei au mâncat pâine fără ca actul fizic să se fi înfăptuit. Iar prin aceasta Christos poate explica mai târziu ceea ce s-a petrecut, spunând: „Eu sunt pâinea vieţii!”
Ce mâncaseră ei, deci? Ei au mâncat forţa trupului lui Christos! Şi ce putea să rămână după asta? Nu putea să rămână decât tot forţa trupului lui Christos! Ea a acţionat cu atâta putere încât după aceea încă mai aveau ce aduna.
Pentru un ocultist, orice corp constă din 12 părţi. Acestea sunt denumite după cum urmează: Berbec, partea superioară, partea care urmează imediat este numită Taur; Gemeni sunt membrele superioare; pieptul se numeşte Rac. Zona inimii se numeşte Leu; Fecioară, trunchiul, Balanţă – şoldurile; dedesubt vine Scorpionul; Săgetător, coapsele; Capricorn, genunchii; Vărsător, gambele, iar Peştii – picioarele.
Corpul omenesc se descompune în 12 părţi – fapt ce are bunele sale temeiuri. Dacă aduni deci ceea ce rămâne după folosirea forţei corpului lui Christos pentru săturarea făptuită, totul trebuie strâns în 12 măsuri!
„Deci au adunat şi au umplut 12 coşuri cu firimiturile rămase de la cele cinci pâini de orz; după ce toţi au fost hrăniţi.” (6, 13)
Ei nu mâncaseră deci pâinile de orz. Ei s-au hrănit şi s-au săturat cu forţa pornită de la Christos atunci când El a mulţumit sferelor din care coborâse.
Aşa trebuie înţeleasă acţiunea lumii spirituale în lumea fizică. Și aşa putem înţelege cum se integrează diversele evenimente în evenimentul major, cel de transformare treptată a Pământului în Soare. Toate se constituie ca evenimente-forţe puternice în cadrul procesului de devenire-Soare a Pământului. Vom putea înţelege şi că cele împărtăşite atunci Pământului ca un impuls puternic nu puteau să ajungă la oameni decât cu timpul, încet şi treptat. De aceea el trebuie insuflat în omenire încet şi treptat.
Aşa cum am arătat ieri, Evanghelia după Marcu a fost menită să faciliteze marile adevăruri în primul rând celor maturi pentru aşa ceva. Aceasta se petrecea în primele secole creştine. Oamenii trebuiau să recucerească prin propria lor forţă lumea din care veniseră. Să încercăm să ne clarificăm modul în care omul însuşi a coborât din înălţimile divin-spirituale până la punctul cel mai de jos, intervenit chiar în perioada în care evenimentul de pe Golgota a marcat din nou începutul unei evoluţii ascendente. El a acţionat ca un impuls puternic, care îl împinge pe om din nou în sus. Omul a coborât din înălţimi divin-spirituale, pe trepte, din ce în ce mai jos. Prin impulsul dat de Christos omul capătă forţa de a recuceri treptat, după ce mai întâi s-a îmbibat cu noua lumină spirituală, tot ceea ce deţinuse odinioară. Urcarea care a început atunci a cunoscut mai multe etape. În primele secole care au urmat evenimentului christic omul a trebuit să recâştige cele pierdute în ultimele câteva secole de dinaintea venirii lui Christos. Atunci l-a putut ajuta Evanghelia după Marcu. Ceea ce pierduse într-un timp şi mai îndepărtat a trebuit să recucerească în secolele care au urmat printr-o Evanghelie care l-a orientat mai mult spre interioritate. Aceasta a făcut-o Evanghelia după Luca.
Am văzut că şase sute de ani înainte de apariţia lui Christos pe Pământ toată spiritualitatea epocilor anterioare ale omenirii, pierdută cu timpul, a fost sintetizată de marea entitate a lui Buddha. Buddha a sintetizat toată înţelepciunea străveche care a existat, pe care omenirea o pierduse şi pentru care el a devenit un vestitor. De aceea se spune că atunci când Buddha vine pe lume naşterea sa este prezisă mamei sale, Maya. Se mai spune că cel care vesteşte naşterea spune despre copil că acesta va deveni mântuitor, conducător spre nemurire, libertate şi lumină! – În unele legende despre Buddha se spune că pe când avea 12 ani s-ar fi rătăcit, dar este regăsit mai târziu sub un arbore, înconjurat de aezi şi de înţelepţi ai Antichităţii pe care îi învăţa. În cartea mea Crestinismul ca fapt mistic puteţi vedea cum, şase sute de ani după Buddha, aceleaşi povestiri apar în Evanghelia după Luca; este ca şi cum în Evanghelia după Luca se repetă într-o formă nouă aspectele care s-au revelat prin Buddha. De aceea se şi repetă în Evanghelia după Luca episoadele conţinute în legendele despre Buddha. Până într-atât coincid lucrurile, dacă le privim în lumina cercetării spirituale.
Căpătăm în felul acesta convingerea că astfel de documente, precum Evanghelia după Ioan şi celelalte trei Evanghelii anexate ei, sunt documente de o profunzime infinită. Am studiat această profunzime într-o serie de conferinţe. Am putea continua aceste conferinţe cu alte atâtea câte au fost până aici. Mereu şi mereu am putea extrage noi şi noi adâncimi din Evanghelii. Şi am putea consacra un timp de două ori mai mare decât dublul şi altul de două ori doi dublul; mereu vom descoperi noi profunzimi! Iar noi am rămâne cu impresia că în viitor omenirea poate descoperi noi şi noi profunzimi în străfundurile acestor documente. Oamenii nu vor ajunge la capăt interpretând aceste documente. Nu trebuie să adăugăm ceva la ele, ci doar să ne pregătim să descoperim, prin cunoaşterea adevărurilor oculte, ceea ce există deja în Evanghelii. Atunci în Evanghelii ni se descoperă conexiunea universală a evoluţiei omenirii şi totodată legătura ei cu Cosmosul, iar noi învăţăm să pătrundem cu înţelegerea tot mai adânc în lumea spirituală.
Dar când am ascultat un ciclu de conferinţe precum cel prezentat aici trebuie să mai spunem: Noi nu am dobândit doar o sumă de cunoştinţe, nu am primit doar o sumă de adevăruri disparate. Ar fi, deşi indispensabil, lucrul cel mai puţin necesar; dar fără de el nu am putea primi celălalt lucru. Ceea ce trebuie însă să ne rămână din acest studiu, ca un rod aparte, este dorinţa ca cele receptate cu spiritul nostru să le transformăm – când le coborâm în inimă – într-un sentiment pentru problema în sine, în simţăminte, în impulsuri de voinţă. Dacă cele primite în spirit devin căldură a inimii, ele devin în noi forţă, devin o forţă vindecătoare pentru spirituăl, sufletesc şi corporal. Şi apoi vom spune: Pe parcursul consideraţiilor noastre spirituale ne-am adâncit în viaţa spirituală. În timpul unui studiu desfaşurat pe durata a 14 zile noi ne-am însuşit, prin această viaţă spirituală, o serie întreagă de lucruri; dar ceea ce ne-am însuşit nu au fost doar concepte şi idei goale, ci adevăruri, concepte şi idei în stare să facă să izvorască în suflet o putere vie pentru sentimentele şi simţămintele noastre. Şi aceste sentimente şi simţăminte ne vor rămâne, sunt de nepierdut; cu ele continuăm să trăim mai departe în lume. Nu doar am învăţat ceva, ci am devenit mai vii prin ceea ce am învăţat. – Plecând de la acest ciclu de conferinţe cu astfel de sentimente, ştiinţa spiritului va deveni pentru noi un conţinut de viaţă; ştiinţa spiritului nu va deveni pentru noi ceva ce ne înstrăinează de viaţa exterioară, ci ea ne va fi nouă înşine precum o reflectare a Supremului şi Înaltului despre care am vorbit în aceste conferinţe. Am spus că moartea a trebuit, ce-i drept, să pătrundă în lume, dar ideea pe care o avem despre ea nu este corectă; Christos ne-a propovăduit adevărata concepţie despre moarte. Prin aceasta moartea a devenit sămânţa unei vieţi superioare.
Afară, în exteriorul domeniului acestor conferinţe, debordează viaţa, curge existenţa exterioară. Oamenii trăiesc în ea. Ştiinţa spiritului nu va sărăci această viaţă cu nimic, nici cu cel mai mic atom, nu va lua nimic din această viaţă. Dar concepţia pe care o au în genere oamenii despre această viaţă, înainte ca oamenii să o pătrundă cu spiritul, este una incorectă. Şi această incorectitudine trebuie să ne apară ca iluzia vieţii. Această iluzie a vieţii trebuie să o lăsăm să se stingă în noi; atunci sămânţa pe care am dobândit-o printr-o iluzie, devine în noi o viaţă superioară. Acest lucru se poate întâmpla numai prin faptul că asimilăm în noi concepţia spirituală vie. Prin aceasta nu ne facem asceţi în viaţă, ci, dimpotrivă, tocmai prin aceasta învăţăm să cunoaştem viaţa în adevărata ei formă şi să ducem afară, în viaţă, o stăpânire corectă a vieţii, un rod adevărat. Noi christificăm viaţa în măsura în care noi înşine vieţuim christic ştiinţa spiritului şi căpătăm o imagine a faptului că moartea devine o reflectare a vieţii. Prin faptul că ştiinţa spiritului devine concepţia, felul nostru de a gândi, noi nu ne înstrăinăm de viaţă, ci învăţăm să recunoaştem ce este fals în modul nostru de a privi această viaţă. Şi atunci, întăriți printr-o concepţie corectă, vom păşi în viaţă ca truditori care nu se dau înapoi în faţa vieţii după ce, ascultând aceste consideraţii, am dobândit forţă şi tărie ce ne introduc în lumea spirituală.
Dacă am reuşit într-o oarecare măsură să fac ca aceste conferinţe să fie fecunde pentru viaţă, ca ele să contribuie puţin, oricât de puţin, ca dumneavoastră să învăţaţi să simţiţi cunoaşterea spiritului drept o înălţare a vieţii, o căldură de viaţă în simţirea, gândirea şi voinţa dumneavoastră, în munca dumneavoastră, atunci lumina pe care am extras-o din concepţia antroposofică despre lume va putea lumina ca foc al căldurii vieţii, ca foc al vieţii. Iar când acest foc va fi devenit ceva mai puternic pentru a putea dura şi a putea continua să ardă în viaţă, atunci ţelul pe care mi l-am propus când m-am hotărât să ţin aceste conferinţe a fost atins.
Prin aceste cuvinte încredinţez inimii dumneavoastră aceste sentimente despre care tocmai am vorbit ca pe un obiect de meditaţie interioară şi vă spun un „La revedere, cu alt prilej”.
OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV – O SCRISOARE DE LA DUMNEZEU

Luaţi un fruct, pe moment fără a ne preocupa gustul, parfumul, culoarea; să ne concentrăm pe ideea că e o scrisoare scrisă de Creator cu raze de soare şi că viaţa noastră depinde de felul în care citim această scrisoare. Dacă nu ştim să o citim, nu vom trage multe beneficii din ea; ce păcat!
O fată sau un băiat care primeşte o scrisoare de la iubit, o citeşte şi o reciteşte, cu câtă grijă o mânuiesc, cât de preţioasă este ea pentru el. Noi aruncăm scrisoarea de la El în coşul de gunoi… nu merită să fie citită?
Omul e singura creatură care nu face nici un efort pentru a descifra această scrisoare, chiar şi animalele sunt mai interesate, da, vitele de exemplu, ele ştiu când nu au citit-o corect şi o recitesc.
Fructul este o scrisoare de dragoste de la Dumnezeu, care trebuie descifrată.
Este cea mai elocventă, cea mai mişcătoare scrisoare de dragoste, deoarece ea zice “Eşti iubit! Cineva ţine la tine aşa de mult încât vrea ca tu să ai viaţă şi îţi trimite mijlocul de a trăi!”
Oamenii preferă să înghită în grabă şi nu fac nici o încercare de a citi ce zice El: “Copilul meu, vreau ca tu să devii ca acest fruct, gustos şi dulce şi perfect. Acum tu eşti tare şi acru, încă necopt şi astfel tu trebuie să înveţi. Acest fruct s-a copt prin expunere la soare: fii ca el, expune-te la soare, soarele spiritual, şi el te va transforma din ceva acid şi indigest într-o fiinţă cu culori cereşti”.
Asta a pus Dumnezeu în mâncare pentru noi, ca noi să auzim şi să acţionăm, se poate ca voi să nu-L auziţi, dar eu Îl aud.
Dacă ştim cum să ascultăm, mâncarea ne vorbeşte. Ea este lumină şi sunet condensate, dar dacă gândurile vă sunt ocupate în altă parte, nu puteţi auzi vocea ” luminii “.
Lumina şi sunetul nu sunt lucruri separate, lumina cântă, ea este muzică. Ar trebui să ascultaţi muzica luminii; este Cuvântul sacru.
S-ar putea, deasemenea, zice că mâncarea este un fel de “radiestezie”. Fiecare fiinţă, obiect îşi are propria sa radiaţie, iar un radiestezist este cel care prinde aceste radiaţii şi le interpretează.
Mâncarea pe care o mâncăm a primit radiaţii de pretutindeni, din cosmos, soare, stele, cele 4 elemente şi toate aceste radiaţii au lăsat urme care sunt invizibile, dartotuşi reale, de forma forţelor şi particolelor de energie.
S-au înregistrat urme ale tuturor fiinţelor care au umblat şi au muncit pe câmpul unde a crescut şi vă va spune povestea cum Dumnezeu, soarele, îngerii şi oamenii au muncit zi şi noapte, umplându-l de proprietăţi care sunt de folos oamenilor, copiii lui Dumnezeu.
Deşi Natura vede cât de ignoranţi şi somnolenţi sunt oamenii, ea este aşa de generoasă încât zice: ” Ce contează. Le voi umple mâncarea cu forţele care îi ţin în viaţă, fie că sunt conştienţi sau nu!”
Când omul e tot aşa de inconştient când mănâncă, ca şi animalele, mâncarea îi ajută să crească fizic, îl ţine în viaţă, dar nu îi va ajuta spiritual.
Pentru a primi cele mai subtile particule din mâncare, trebuie să fii pe deplin conştient, bine trezit, plin de dragoste.
Dacă întregul sistem e gata să primească hrana în acest mod perfect, atunci hrana e determinată să se reverse în bogăţiile-i ascunse.
Ca şi cineva pe care îl primeşti cu dragoste, se deschide şi îţi dă tot ce are; dacă eşti rea, rămâne închis.
Expuneţi o floare la căldură şi lumină, se va deschide şi vă va da parfumul ei, dar dacă o lăsaţi la întuneric, afară în frig, nu se va deschide.
Hrana rămâne şi ea deschisă sau închisă, depinzând de atitudinea celui care o ia; când ea se deschide, vă dă tot ce are în modul energiilor pure, divine.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
– link 1 – http://bit.ly/2jx2kPm
– link 2 – http://bit.ly/2FM183c
PROF. FLORIAN COLCEAG: SCOALA DRESEAZA COPILUL ASTFEL INCAT SA IASA CE VREA SISTEMUL
.png)
Sistemul de educaţie a omorât pasiunea pentru carte a elevilor (…). Este foarte important să înţelegem de la bun început ce vrem de la copii, pentru ce au gândit americanii sistemul “no child left behind”. Ce doreau? O populaţie supusă normelor, căreia dacă i se spune să facă ceva, face acel ceva. Pentru că depind de sistem. Au fost învăţaţi să depindă de sistem omorându-şi libertatea proprie. De ce în România se practică un sistem asemănător?
Pentru că acei copii devin adulţi şi vor lucra în continuare în multinaţionale. Iar omul din multinaţionale nu trebuie să aibă idei ci trebuie să se supună efectiv la ce i se spune. Iar acum, România este una dintre ţările care se predau multinaţionalelor. Pentru ca educaţia să nu ajungă un instrument de dresură este necesar ca ea să fie orientată spre dezvoltarea potenţialelor copiilor. Gândiţi-vă bine: un copil care intră la doi ani în grădiniţă şi stă în şcoală până în clasa a 12-a când termină liceul şi mai face 3-4 ani de facultate, trăieşte 20 de ani în Şcoală. Timp de 20 de ani ai timp să-l dresezi astfel încât la sfârşit să iasă ce vrea Sistemul. Asta este deocamdată realitatea. Deci intră în Şcoală copii cu potenţial intelectual şi de personalitate înalt şi la sfârşitul liceului marea lor majoritate se pomenesc în pragul şomajului, neştiind să facă nimic concret, fără încredere în puterile proprii (…) iar piaţa de locuri de muncă nu îi oferă tânărului nimic. El este foarte mulţumit când îl prinde o multinaţională şi-i dă un salariu din care să poată supravieţui. (…) Acesta reprezintă un mod de însclavizare a populaţiei prin educaţie.
OSHO: MEDITATIA INSEAMNA – VIGILENTA, CONSTIENTA, ATENTIE
Pe toate cele trei niveluri trebuie sa devii constient. Vine un timp in care atunci cand te duci la culcare, chiar si atunci, cand stai in pat, stai constient, te intinzi constient, astepti somnul complect atent: cand vine, cum vine, cum coboara incet asupra ta, cum corpul tau incepe sa se relaxeze, in ce puncte era tensiune, si acum tensiunea sa dus. Va veni o zi, vine in mod cert cand corpul se va fi dus la somn si meditatia ta va fi inca acolo, ca o flacara in interiorul tau.
Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:
– link 1 – http://bit.ly/2HPsMlN
– link 2 – http://bit.ly/2KxTGwa
Mai mult decât un simplu tâmplar
de Josh McDowell
îndată ce pomeneşti numele lui Isus, de cele mai multe ori, ei încearcă să schimbe subiectul? De ce
oare, în tot cursul istoriei, oamenii s-au deosebit atât de mult prin răspunsul pe care l-au dat la
întrebarea: „Cine este Isus?”
Prefaţă
1. Ce-l face pe Isus atât de diferit?
2. Domn, înşelător sau lunatic?
3. Ce părere are ştiinţa?
4. Sunt documentele biblice vrednice de încredere?
5. Cine şi-ar da viaţa pentru o minciună?
6. La ce ne-ar folosi un Mesia mort?
7. Ai auzit ce s-a petrecut cu Saul?
8. Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
9. Aş vrea să-L cunosc pe adevăratul Mesia
10. Nu mai există nici o altă cale?
11. El a schimbat viaţa mea
PREFAŢĂ
Cu aproape 2000 de ani în urmă, Isus Şi-a făcut intrarea în rasa umană, într-o mică aşezare
evreiască. El a fost membrul unei familii sărace dintr-un grup minoritar, trăind în una din cele mai
mici ţari ale lumii. El a trăit aproximativ treizeci şi trei de ani, dintre care numai ultimii trei au
cuprins activitatea Sa publică.
Totuşi, oamenii de pretutindeni îşi aduc aminte de El. Data ziarului nostru de dimineaţă sau anul de
publicaţie al unui manual universitar aduc mărturie cu privire la faptul că Isus a trăit una din cele
mai semnificative vieţi din câte au fost trăite vreodată.
Remarcabilul istoric H. G. Wells a fost întrebat odată: „Cine a lăsat cea mai permanentă impresie
asupra istoriei?” El a replicat că, dacă este să judecăm măreţia unei persoane pe bază de standarde
istorice, „Isus se situează pe primul loc”.
Istoricul Kenneth Scott Latourette spunea: „Odată cu trecerea secolelor, se adună tot mai multe
dovezi cu privire la faptul că, măsurat după efectele pe care le-a produs în istorie, Isus a trăit viaţa
cea mai influentă din câte s-au trăit vreodată pe această planetă. Şi această influenţă pare a fi în
continuă creştere”.
Ernest Renan făcea următoarea observaţie: „Isus a fost cel mai măreţ geniu religios care a trăit
vreodată. Frumuseţea Lui este eternă şi domnia Lui nu va avea sfârşit. Isus este unic în toate
privinţele şi nimic nu poate fi asemănat cu El. Întreaga istorie este de neconceput fără Cristos”.
CAPITOLUL 1
CE-L FACE PE ISUS ATÂT DE DIFERIT?
Cu câtva vreme în urmă, vorbeam în faţa unui grup de studenţi în Los Angeles şi am adresat
întrebarea: „Cine este, după părerea voastră, Isus Cristos?” Răspunsul lor a fost că El ar fi un mare
lider religios. Sunt de acord, Isus Cristos a fost un mare conducător religios. Eu cred însă că El a
fost mult mai mult decât atât.
De-a lungul veacurilor, oamenii s-au deosebit prin răspunsul pe care l-au dat la întrebarea: „Cine
este Isus?” De ce atât de multe discuţii asupra acestei persoane? Cum se face că numele Lui, mai
mult decât cel al oricărui alt lider religios, produce tulburare? Cum se face oare că atunci când
vorbeşti despre Dumnezeu oamenii nu par a fi ofensaţi, dar de îndată ce pomeneşti numele lui Isus,
de cele mai multe ori, ei încearcă să schimbe subiectul, sau devin defensivi?
Am început să-i vorbesc despre Isus unui şofer de taxi din Londra, şi reacţia lui a fost: „Nu-mi place
să vorbesc despre religie, şi mai ales despre acest Isus”.
Prin ce se deosebeşte Isus de ceilalţi lideri religioşi? Cum se face că numele lui Buda, Mahomed sau
Confucius nu-i tulbură pe oameni? Motivul este că nici unul dintre aceştia nu a pretins a fi
Dumnezeu, în afară de Isus. Acesta este faptul care-L face pe E! atât de diferit de toţi ceilalţi.
Oamenii care L-au cunoscut pe Isus şi-au putut da seama de îndată că El făcea cu privire la Sine
afirmaţii cu totul uimitoare. Era cât se poate de clar că aceste pretenţii îl identificau ca fiind mai
mult decât un profet sau un simplu învăţător. El a pretins în mod deschis a fi Dumnezeu. El a
pretins a fi singura cale spre o relaţie cu Dumnezeu, singura sursă de iertare a păcatelor şi singurul
mijloc de mântuire. Pentru mulţi oameni, aceste afirmaţii par a fi exclusive, prea înguste ca să le
poată accepta. Totuşi, ceea ce contează este nu ceea ce vrem noi să gândim sau să credem, ci mai
degrabă, cine a pretins Isus a fi?
Ce ne spun documentele Noului Testament în această privinţă? Auzim adesea expresia „divinitatea
lui Isus Cristos”. Aceasta înseamnă că Isus Cristos este Dumnezeu.
A. H. Strong, în cartea Systematic Theology (Teologie sistematică) îl defineşte pe Dumnezeu ca
fiind „spiritul infinit şi perfect, în care toate lucrurile îşi au originea, suportul şi sfârşitul”. Această
definiţie a lui Dumnezeu este acceptată de toţi teiştii, inclusiv musulmanii şi evreii. Teismul învăţă
că Dumnezeu este un Dumnezeu personal şi că universul a fost conceput şi creat de către El.
Dumnezeu susţine şi guvernează universul în prezent. Teismul creştin adaugă la definiţia de mai
sus: „…şi care s-a întrupat în Isus din Nazaret”.
Isus Cristos este de fapt în acelaşi timp un nume şi un titlu. Numele „Isus” derivă de la forma greacă
a numelui Jeshua sau Joshua, însemnând „Iehova-Mântuitorul” sau „Domnul ne mântuieşte”. Titlul
de „Cristos” este derivat de la cuvântul grecesc pentru Mesia (sau evreiescul Mashiach – Daniel
9:26) şi înseamnă: „Unsul”. Două funcţii, aceea de împărat şi aceea de preot, sunt implicate în
folosirea titlului de „Cristos”. Acest titlu declară că Isus este preotul promis şi împăratul profeţiilor
Vechiului Testament. Această afirmaţie joacă un rol crucial în dobândirea unei înţelegeri corecte cu
privire la Isus Cristos şi la creştinism.
Noul Testament ni-L prezintă în mod clar pe Cristos ca fiind Dumnezeu. Numele atribuite Lui în
Noul Testament sunt de aşa natură, încât ele i-ar putea fi atribuite numai lui Dumnezeu. De
exemplu, Isus este numit Dumnezeu în următoarele expresii: „Aşteptând fericita noastră nădejde şi
arătarea marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos” (Tit 2:13; compară cu Ioan 1:1, Evrei
1:8, Romani 9:5, 1 Ioan 5:20-21). Scriptura Îi atribuie lui Isus caracteristici pe care nu le poate avea
decât Dumnezeu. Isus ne este prezentat ca existând prin Sine Însuşi (Ioan 1:4, 14:6); omniprezent
(Matei 28:20, 18:20); atotştiutor (Ioan 4:16, 6:64, Matei 17:22-27); omnipotent (Apocalipsa 1:8,
Luca 4:39-55, 7:14-15, Matei 8:26-27); deţinând viaţa în Sine (1 Ioan 5:11,12,20, Ioan 1:4).
Isus a primit slava şi închinarea ce I se cuvine numai lui Dumnezeu. Într-o confruntare cu Satana,
Isus a zis: „Este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti’” (Matei
4:10). Şi totuşi, Isus a primit închinare ca Dumnezeu (Matei 14:33, 28:9), ba uneori chiar a pretins
acest lucru (Ioan 5:23, compară cu Evrei 1:6, Apocalipsa 5:8-14).
Cei mai mulţi din urmaşii lui Isus au fost evrei devotaţi, care credeau în singurul Dumnezeu
adevărat. Ei erau monoteişti până în măduva oaselor; şi totuşi, ei au recunoscut în Cristos pe
Dumnezeul întrupat. Datorită educaţiei sale rabinice extensive, Pavel ar fi fost cel mai puţin înclinat
să-I atribuie lui Isus calităţi divine şi să se închine acestui tâmplar din Nazaret, numindu-L Domn.
Şi totuşi, aceasta este tocmai ceea ce el a făcut. El a recunoscut pe Mielul lui Dumnezeu (Isus) ca
Dumnezeu, atunci când a spus: „Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul
Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său”
(Faptele Apostolilor 20:28).
Petru a mărturisit, după ce Cristos i-a pus întrebarea cu privire la identitatea Sa: „Tu eşti Cristosul,
Fiul Dumnezeului Celui viu” (Matei 16:16). Isus nu a răspuns declaraţiei lui Petru încercând să-i
corecteze concluzia, ci recunoscând validitatea şi sursa acesteia: „Ferice de tine, Simone, fiul lui
Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri”
(Matei 16:17).
Marta i-a zis lui Isus: „Cred că Tu eşti Cristosul (Mesia), Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 11:27).
Apoi îl avem pe Natanael, care socotea că nimic bun nu poate ieşi din Nazaret. El a recunoscut că
Isus era „Fiul lui Dumnezeu… Împăratul lui Israel” (Ioan 1:49).
În timp ce Ştefan era ucis cu pietre, el „se ruga şi zicea: ‘Doamne Isuse, primeşte duhul meu!’”
(Faptele Apostolilor 7:59). Scriitorul epistolei către Evrei îl numeşte pe Cristos Dumnezeu, atunci
când scrie: „Pe când Fiului i-a zis: ‘Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci’”
(Evrei 1:8). Ioan Botezătorul a anunţat venirea lui Isus, spunând că „Duhul Sfânt s-a pogorât peste
El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: ‘Tu eşti Fiul Meu
Preaiubit: în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea!’” (Luca 3:22)
Apoi mai avem, desigur, mărturisirea lui Toma, aşa-numit necredinciosul. El reprezintă foarte bine
poziţia multor studenţi din zilele noastre. El a declarat: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul
cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta
Lui, nu voi crede”. Eu îl înţeleg pe Toma cât se poate de bine. El şi-a zis: „Ei bine, nu în fiecare zi
înviază cineva din morţi şi nu ţi-e dat prea adesea să întâlneşti pe cineva care pretinde a fi
Dumnezeul întrupat. Eu am nevoie de dovezi”. Opt zile mai târziu, după ce Toma îşi verbalizase
îndoielile cu privire la Isus în faţa celorlalţi ucenici, „pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a
stătut în mijloc şi le-a zis: ‘Pace vouă!’ Apoi, El i-a zis lui Toma: ‘Adu-ţi degetul încoace şi uită-te
la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.’ Drept
răspuns, Toma l-a zis: ‘Domnul meu şi Dumnezeul meu!’. ‘Tomo, i-a zis Isus, pentru că M-ai văzut,
ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.’” (Ioan 20:26-29). Isus a acceptat declaraţia lui
Toma cu privire la Sine, ca fiind Dumnezeu. El îl mustră pe Toma pentru necredinţa lui, dar nu
pentru închinarea pe care i-o aduce.
La acest punct, cineva ar putea obiecta că toate acestea sunt referinţele altora cu privire la Cristos, şi
nu declaraţiile Lui Însuşi. Acuzaţia care se aduce adesea în sălile de curs este că oamenii din timpul
Lui L-au înţeles pe Isus în mod greşit, la fel ca şi noi, creştinii de astăzi. Cu alte cuvinte, Isus nu a
pretins de fapt a fi Dumnezeu.
Ei bine, eu cred că a făcut-o, şi mai cred că divinitatea Lui reiese în mod evident de pe paginile
Noului Testament. Referinţele sunt nenumărate, şi înţelesul lor este cât se poate de clar. Un om de
afaceri, care a cercetat Scripturile pentru a verifica dacă Isus a pretins sau nu a fi Dumnezeu, a
declarat: „Oricine poate citi Noul Testament fără a vedea că Isus a pretins a fi Dumnezeu, trebuie să
fie la fel de orb ca şi un om care, aflându-se în mijlocul naturii într-o zi senină, ar pretinde că nu
vede soarele”.
În Evanghelia lui Ioan găsim o confruntare între Isus şi nişte iudei. Aceasta a fost stârnită de faptul
că Isus vindecase pe un slăbănog în ziua de sabat, spunându-i să-şi ridice aşternutul şi să umble.
„Din pricina aceasta, iudeii au început să-L urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea
aceste lucruri în ziua sabatului. Dar Isus le-a răspuns: ‘Tatăl meu lucrează până acum; şi Eu, de
asemenea lucrez’. Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega
ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi se făcea astfel deopotrivă cu
Dumnezeu” (Ioan 5:16-18).
Cineva ar putea spune: „Ei uite, Josh, şi eu pot spune ‘Tatăl meu lucrează până acum şi eu de
asemenea lucrez’. Şi ce-i cu asta? Această afirmaţie nu dovedeşte nimic”. Atunci când studiem un
document, trebuie să luăm în consideraţie limbajul, cultura şi în mod deosebit persoana sau
persoanele în cauză. În acest caz, avem de-a face cu cultura ebraică, iar persoanele în cauză sunt
lideri religioşi evrei. Haideţi să vedem cum au înţeles aceşti evrei remarca lui Isus, cu 2000 de ani în
urmă, în propria lor cultură. „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai
fiindcă dezlega ziua sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi se făcea astfel
deopotrivă cu Dumnezeu” (Ioan 5:18). Cum se explică reacţia lor atât de dramatică?
Cauza este aceea că Isus a spus: „Tatăl Meu”, şi nu „Tatăl nostru”, şi a mai adăugat: „…lucrează
până acum”. Folosirea de către Isus a acestor două expresii îl făcea egal cu Dumnezeu, fiind
implicat într-o activitate asemănătoare cu a lui Dumnezeu. Evreii nu se adresau lui Dumnezeu cu
expresia „Tatăl meu”, sau, dacă o făceau, ei adăugau „care eşti în ceruri”.
Totuşi, Isus n-a făcut aşa. El a făcut o afirmaţie pe care evreii n-au putut s-o înţeleagă greşit, atunci
când L-a numit pe Dumnezeu „Tatăl Meu”. Isus a mai spus că în timp ce Dumnezeu lucrează, El,
Fiul, lucrează de asemenea. Din nou, evreii au înţeles implicaţia, şi anume că El pretindea a fi Fiul
lui Dumnezeu. Ca rezultat al acestor afirmaţii, ura evreilor a sporit şi mai mult. Dacă la început ei
căutau doar să-L persecute, acum s-a trezit în ei dorinţa de a-L ucide.
Isus nu numai că a pretins a fi egal cu Dumnezeu ca Tatăl Său, dar a susţinut de asemenea a fi una
cu Tatăl. În timpul Sărbătorii Înnoirii, în Ierusalim, nişte conducători religioşi evrei L-au abordat pe
Isus, chestionându-L cu privire la pretenţia Sa de a fi Cristosul. Isus Şi-a încheiat replica, spunândule:
„Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30). Atunci, iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. Isus le-a
zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucrări
aruncaţi cu pietre în Mine? Ei I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în
Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu” (Ioan 10:31-33).
Ne-am putea întreba, de ce oare a existat o reacţie atât de puternică la cuvintele lui Isus cu privire la
unitatea Sa cu Tatăl? O implicaţie interesantă a acestei fraze apare atunci când studiem textul în
limba greacă. Învăţatul grec A. T. Robertson scrie că acest cuvânt „una”, are în greacă forma neutră,
indicând nu o unitate în personalitate sau scop, ci mai degrabă o unitate în „esenţă sau natură”.
Robertson mai adaugă: „Această afirmaţie precisă reprezintă apogeul pretenţiilor lui Isus cu privire
la relaţia dintre Sine (Fiul) şi Tatăl. Ea a stârnit din partea fariseilor o ură necontrolată”.
Este evident faptul că în minţile celor care au auzit această afirmaţie n-a existat nici o îndoială cu
privire la faptul că Isus pretindea a fi Dumnezeu. Astfel, Leon Morris, directorul colegiului Ridley
din Melbourne, scrie: „Evreii n-au putut interpreta cuvintele lui Isus altfel decât ca blasfemie şi au
trecut la acţiune, luându-I judecata în propriile lor mâini. Fusese scris în lege că blasfemia (hula)
trebuia să fie pedepsită prin uciderea cu pietre (Levitic 24:16). Dar aceşti oameni nu aveau de gând
să permită procedurii de cuviinţă a Legii să-şi desfăşoare cursul. Ei nu se gândeau să pregătească o
învinuire, pe baza căreia autorităţile să treacă apoi la acţiunea de cuviinţă. În furia lor, ei se
pregăteau să fie în acelaşi timp judecători şi călăi”.
Isus a fost ameninţat cu uciderea cu pietre pentru „blasfemie”. Iudeii au înţeles fără îndoială
învăţăturile Lui, dar, ne-am putea întreba, s-au oprit ei oare să cântărească dacă pretenţiile Lui erau
adevărate sau nu?
În nenumărate rânduri, Isus s-a referit la Sine ca fiind una în esenţă şi natură cu Dumnezeu. El a
afirmat cu tărie: „Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu” (Ioan 8:19); „Şi cine
Mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 12:45); „Cine Mă urăşte pe Mine,
urăşte şi pe Tatăl Meu” (Ioan 15:23); „Pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl.
Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis” (Ioan 5:23), etc. Aceste referinţe
indică în mod clar faptul că Isus S-a socotit a fi mai mult decât un om; El era egal cu Dumnezeu.
Aceia care spun că Isus a avut doar o legătură mai intimă şi mai apropiată cu Dumnezeu decât alţi
oameni, trebuie să ia în considerare următoarea afirmaţie: „Dacă nu Mă cinstiţi pe Mine aşa cum îl
cinstiţi pe Tatăl, înseamnă că ne necinstiţi pe amândoi”.
În timp ce ţineam o prelegere la un curs de literatură de la o universitate din Virginia, un profesor
m-a întrerupt cu observaţia că singura Evanghelie în care Isus a pretins a fi Dumnezeu este
Evanghelia lui Ioan, care a fost scrisă ultima. El a mai spus apoi că Marcu, primul dintre
evanghelişti, nu menţionează niciodată pretenţia lui Isus de a fi Dumnezeu. Era evident că acest om
nu citise încă Evanghelia lui Marcu sau, dacă o citise, nu-i acordase prea multă atenţie.
Ca răspuns, am deschis Biblia la Evanghelia lui Marcu. Acolo îl găsim pe Isus pretinzând a fi în
stare să ierte păcatele. „Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: ‘Fiule, păcatele îţi sunt
iertate’” (Marcu 2:5; vezi de asemenea Luca 7:48-50). Conform legii mozaice, acesta era un lucru
pe care numai Dumnezeu îl putea face; Isaia 43:25 restricţionează acest prerogativ, atribuindu-L în
exclusivitate lui Dumnezeu.
Cărturarii se întrebau: „Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele,
decât numai Dumnezeu?” (Marcu 2:6). Isus a întrebat apoi, ce este mai uşor să spui: „Păcatele îţi
sunt iertate” sau să spui unui olog: „Scoală-te şi umblă”?
Conform cu Wycliffe Commentary, aceasta este o întrebare fără răspuns. Ambele afirmaţii sunt la fel
de uşor de făcut; dar pentru a o pronunţa pe oricare din ele cu autoritatea de a o pune în aplicare, se
cere o putere supraomenească. Desigur, pentru un impostor care ar căuta să scape nedescoperit,
prima ar fi mai uşoară. Isus însă a trecut la vindecarea bolii, pentru ca oamenii să ştie că El are
autoritatea să-i trateze şi cauza”. Ca urmare, El a fost acuzat de blasfemie de către conducătorii
religioşi. Lewis Sperry Chafer scrie că „Nici un om de pe pământ nu are autoritatea şi nici dreptul să
ierte păcatele. Nimeni nu poate ierta păcatul în afară de Acela, împotriva căruia toţi au păcătuit.
Când Cristos a iertat păcatele oamenilor, aşa cum a făcut-o, El nu exersa un prerogativ uman. Din
moment ce nimeni în afară de Dumnezeu nu poate să ierte păcatele, înseamnă că Cristos, care a
făcut acest lucru, era Dumnezeu”.
Acest concept al iertării mi-a dat destul de multă bătaie de cap într-o vreme, deoarece nu-l puteam
înţelege. Într-o zi, la un curs de filozofie, răspunzând unei întrebări în legătură cu divinitatea lui
Cristos, am citat versetele de mai sus, din Evanghelia lui Marcu. Un comentariu al unui asistent mia
stimulat gândirea, conducându-mă la concluzia că faptul că Cristos a fost în stare să ierte păcatele
îi demonstrează divinitatea. Comentariul asistentului fusese că Isus ar fi putut să-i ierte pe oameni,
dar acest fapt n-ar demonstra că El ar fi pretins a fi Dumnezeu. În timp ce mă gândeam la spusele
asistentului, m-a şocat faptul că liderii religioşi au reacţionat atât de puternic împotriva spuselor lui
Cristos. „Da – ar putea spune cineva – te iert”. Dar acest lucru îl poate face numai persoana
împotriva căreia ai greşit. Cu alte cuvinte, dacă tu păcătuieşti împotriva mea, eu pot să-ţi spun: „Te
iert”. Dar nu aşa stau lucrurile în cazul lui Cristos. Paraliticul păcătuise împotriva lui Dumnezeu, şi
acum, Isus, cu autoritatea Sa proprie, îi spune: „Păcatele îţi sunt iertate”. Da, noi putem ierta
injuriile aduse nouă înşine, dar nimeni în afară de Dumnezeu nu poate să ierte păcatele săvârşite
împotriva lui Dumnezeu. Ori tocmai aceasta este ceea ce a făcut Isus.
Nu este de mirare că evreii au reacţionat astfel atunci când un tâmplar din Nazaret a făcut o
afirmaţie atât de îndrăzneaţă. Această putere a lui Isus de a ierta păcatele este o indicaţie
surprinzătoare a faptului că El exersa prerogative care îi aparţin în exclusivitate lui Dumnezeu.
Tot în Evanghelia lui Marcu mai este înregistrată relatarea cu privire la judecata lui Isus (14:60-64).
Această procedură penală reprezintă una din cele mai clare referinţe cu privire la pretenţia lui Isus
de a fi Dumnezeu. „Atunci, marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe
Isus, şi I-a zis: ‘Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?’ Isus tăcea şi nu
răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi, şi I-a zis: ‘Eşti tu Cristosul, Fiul Celui
Binecuvântat?’. ‘Da, sunt – i-a răspuns Isus – şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii
şi venind pe norii cerului.’ Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: ‘Ce nevoie mai avem de
martori? Aţi auzit hula. Ce vi se pare?’ Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea”.
La început, Isus a refuzat să răspundă, aşa încât marele preot L-a pus sub jurământ. Fiind sub
jurământ, Isus trebuia să răspundă (şi ce bine-mi pare c-a făcut-o!). El a răspuns la întrebarea „Eşti
Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” spunând: „Da, sunt”.
O analiză a declaraţiei lui Cristos arată că El a pretins a fi Fiul Celui Binecuvântat (Dumnezeu) Cel
care avea să stea la dreapta puterii, şi Fiul omului, care va veni pe norii cerului. Fiecare din acestea
reprezintă câte o afirmaţie mesianică distinctă. Efectul cumulativ al acestor trei afirmaţii este
semnificativ. Sinedriul – curtea supremă evreiască – a înţeles toate aceste pretenţii, şi marele preot,
ca răspuns, şi-a sfâşiat hainele, spunând: „Ce nevoie mai avem de martori?” Ei înşişi auziseră
mărturia din gura Lui. Şi astfel, Isus a fost acuzat pe baza cuvintelor rostite de El însuşi.
Robert Anderson subliniază că: „Nici o altă mărturie nu este mai convingătoare decât aceea a unor
martori ostili, şi faptul că Isus pretinsese a fi Dumnezeu este stabilit în mod incontestabil prin
acţiunea duşmanilor Săi. Trebuie să ne amintim că evreii nu erau un trib de sălbatici neştiutori, ci un
popor cu o cultură înaltă şi deosebit de religios; şi tocmai aceasta a fost acuzaţia pe baza căreia, în
unanimitate, moartea Lui a fost decretată de către Sinedriu – marele lor consiliu naţional, compus
din cei mai eminenţi dintre conducătorii lor religioşi, incluzând bărbaţi de talia lui Gamaliei şi a
marelui său ucenic, Saul din Tars”.
Este clar deci că aceasta a fost mărturia pe care Isus a intenţionat s-o facă cu privire la Sine. Vedem
de asemenea că evreii I-au înţeles pretenţia de a fi Dumnezeu. Astfel, existau două alternative: că
pretenţiile Sale însemnau blasfemie sau că El era Dumnezeu. Judecătorii Săi vedeau lucrurile cât se
poate de clar, atât de clar de fapt, încât L-au răstignit şi apoi L-au luat în batjocură, zicând: „S-a
încrezut în Dumnezeu… Căci zicea: ‘Sunt Fiul lui Dumnezeu’” (Matei 27:43).
H. P. Swete explică semnificaţia sfâşierii veşmintelor de către marele preot: „Legea interzicea
marelui preot să-şi sfâşie hainele pentru necazuri personale (Levitic 10:6,21:10). Dar atunci când
îndeplinea funcţia de judecător, tradiţia îi cerea să-şi exprime în acest mod oroarea faţă de orice
blasfemie rostită în prezent a lui. Uşurarea judecătorului aflat la ananghie este evidentă. Căci dacă
dovezile demne de încredere întârziau să apară, necesitatea lor fusese acum suspendată: prizonierul
se acuzase singur”.
Începem să observăm că aceasta nu a fost o judecată obişnuită, aşa cum scoate în evidenţă şi
avocatul Irwin Linton: „Acesta este un caz unic între toate cazurile penale, deoarece aici obiectul
acuzaţiilor constă nu în acţiunile, ci în identitatea acuzatului. Acuzaţia primară depusă împotriva lui
Cristos, declaraţia sau mărturisirea, sau mai degrabă scena jucată în faţa curţii, pe baza căreia El a
fost condamnat, interogatoriul din partea guvernatorului roman şi inscripţia şi proclamaţia de pe
crucea Lui din timpul răstignirii – toate acestea se preocupau de o singură întrebare: aceea a
adevăratei identităţii şi demnităţi a lui Cristos. ‘Ce credeţi despre Cristos? Al cui Fiu este El?’”
Gaynor, renumitul judecător de la tribunalul din New York, în comentariul său cu privire la
judecata lui Isus, este de părere că blasfemia a fost acuzaţia adusă împotriva Lui înaintea
Sinedriului. El spune: „Este evident din fiecare din relatările Evangheliilor, că aşa-zisa crimă pentru
care Isus a fost judecat şi condamnat, a fost blasfemia:… Isus a pretins a avea o putere
supranaturală, ceea ce din partea unei fiinţe umane însemna blasfemie” (Ioan 10:33). (Gaynor se
referă aici la faptul că Isus „S-a făcut pe Sine Dumnezeu”, şi nu la ceea ce El a spus cu privire la
Templu.)
În cele mai multe cazuri penale, oamenii sunt judecaţi pentru faptele pe care le-au săvârşit. Cristos
însă a fost judecat pentru ceea ce a pretins a fi.
Judecata lui Isus trebuie să fie suficientă pentru a demonstra în mod convingător faptul că El a
pretins a fi Dumnezeu. Judecătorii Lui aduc mărturie cu privire la aceasta. Chiar în ziua răstignirii,
duşmanii Lui au recunoscut că El prelinsese a fi Dumnezeul întrupat:
„Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii, îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau: ‘Pe
alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu se poate mântui; dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare
acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă-
L iubeşte. Căci a zis: ‚Sunt Fiul lui Dumnezeu’” (Matei 27:41-43).
CAPITOLUL 2
DOMN, ÎNŞELĂTOR SAU LUNATIC?
Pretenţia clară a lui Isus la divinitate elimină tactica, atât de comună în zilele noastre, a scepticilor,
care îl consideră pe Isus un om bun, moral, sau un profet care a spus o mulţime de lucruri profunde.
Această concluzie este socotită atât de adesea ca fiind unica soluţie acceptabilă din punctul de
vedere al ştiinţei, sau rezultatul evident al oricărui raţionament intelectual. Necazul este că mulţi
oameni dau din cap în semn de aprobare, fără a observa falsitatea unei asemenea explicaţii.
Pentru Isus, ceea ce oamenii credeau cu privire la El era de o importantă fundamentală. Dacă este să
ţinem seama de lucrurile pe care Isus le-a spus cu privire la Sine, nimeni nu poate ajunge la
concluzia că El a fost un om moral sau un profet. Această alternativă nu îi este deschisă nimănui, şi
Isus n-a intenţionat niciodată să creeze o asemenea impresie.
C. S. Lewis, fost profesor la Universitatea Cambridge, odată un agnostic convins, a înţeles această
chestiune în mod foarte clar. El scrie: „Încerc aici să previn pe orişicine de a face afirmaţia atât de
absurdă, pe care oamenii o fac adesea în legătură cu Isus: ‘Sunt gata să-L accept ca pe un mare
învăţător moral, dar nu-L pot accepta pretenţia de a fi Dumnezeu.’ Aşa ceva nu poate fi afirmat.
Unul care ar fi fost un simplu om şi ar fi spus lucruri de felul celora pe care le-a spus Isus, n-ar
putea fi un mare învăţător moral. El ar trebui să fi fost fie un nebun – de calibrul unuia care se crede
un ou clocit – fie un demon din iad. Trebuie să decizi: fie că acest om a fost şi este Fiul lui
Dumnezeu, fie un înşelător sau ceva mal rău”.
Apoi, Lewis mai adaugă: „Poţi să-L încătuşezi ca pe un nebun sau poţi să-L scuipi şi să-L ucizi ca
pe un demon sau poţi să-I cazi la picioare, numindu-L Domn şi Dumnezeu. Dar nu veni cu pretenţia
absurdă ca El ar fi fost un mare învăţător al omenirii. El nu ne-a lăsat această alternativă şi nici n-a
intenţionat s-o facă”.
F. J. A. Mort, care a investit 28 de ani de muncă într-un studiu critic al Noului Testament, scria:
„Cuvintele Lui erau în aşa măsură parte şi expresie a Lui însuşi, încât ele n-ar avea nici un sens
privite ca afirmaţii abstracte ale unui oracol divin sau ale unui profet. Scoateţi-L pe El, ca subiect
primar (dar nu ultim) al fiecărei afirmaţii, şi ele toate se prăbuşesc în nonsens”.
În cuvintele lui Kenneth Scott Latourette, istoricul creştinsmului de la Universitatea Yale: „Nu
învăţăturile Lui sunt cele ce-L fac pe Isus atât de remarcabil, cu toate că ele ar fi îndeajuns ca să-I
acorde distincţie. Este combinaţia învăţăturilor cu Omul Însuşi. Cele două nu pot fi separate”.
„Trebuie să fie evident – concluzionează Latourette – pentru orice cititor atent al evangheliilor, că
Isus s-a considerat pe Sine însuşi şi mesajul Său a fi inseparabile. El a fost un mare învăţător, dar El
a fost mai mult decât atât. Învăţăturile Sale cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu, la comportarea
umană şi la natura lui Dumnezeu au fost importante. Dar ele n-ar putea fi separate de persoana Sa,
fără a fi – din perspectiva Lui – total viciate”.
Isus a pretins a fi Dumnezeu. El nu ne-a lăsat o altă alternativă. Afirmaţiile Sale trebuie să fie sau
adevărate sau false, aşa încât cercetarea lor merită o consideraţie serioasă. Întrebarea adresată de
Isus ucenicilor: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?” (Matei 16:15) deschide câteva alternative.
În primul rând, să considerăm că pretenţiile Sale la dumnezeire au fost false. Dacă ele au fost false,
atunci avem două şi numai două alternative. El a ştiut că ele erau false sau n-a ştiut acest lucru.
Vom considera fiecare din aceste alternative în mod separat, examinând dovezile.
A FOST ISUS UN ÎNŞELĂTOR?
Dacă atunci când făcea aceste afirmaţii Isus ştia că nu este Dumnezeu, atunci El spunea o minciună,
înşelându-şi urmaşii în mod deliberat. Dar dacă El a fost un înşelător, atunci El a fost şi ipocrit,
deoarece le-a spus altora să fie cinstiţi cu orice preţ, în timp ce El însuşi învăţa şi trăia o minciună
colosală. Mai mult decât atât, El ar fi fost un demon, deoarece le-a cerut altora să se încreadă în El
pentru destinul lor etern. Dacă nu şi-ar fi putut dovedi afirmaţiile, ştiind acest lucru, atunci El ar fi
trebuit să fie de o răutate inexprimabilă. În sfârşit, El ar fi trebuit să fie nebun, căci pretenţiile Lui
de a fi Dumnezeu L-au dus la răstignire.
Mulţi oameni spun că Isus a fost un mare învăţător moral. Haideţi să fim realişti. Cum ar fi putut El
să fie un mare învăţător moral şi în acelaşi timp să îi înşele pe oameni în mod conştient cu privire la
cel mai important punct al învăţăturilor Sale – propria Sa identitate?
Trebuie să recunoaştem, în mod logic, că în acest caz El ar fi trebuit să fie un înşelător deliberat.
Această imagine a lui Isus însă nu coincide cu ceea ce ştim despre El, fie din spusele Lui, fie din
efectele pe care viaţa şi învăţăturile Lui le-au produs. Orişiunde Isus a fost proclamat, vieţile
oamenilor au fost schimbate, naţiunile au fost transformate, tâlharii au devenit oameni cinstiţi,
beţivii au fost vindecaţi de patimă, ura s-a transformat în dragoste şi nedreptatea în dreptate.
William Lakey, unul dintre cei mai renumiţi istorici ai Marii Britanii şi un oponent declarat al
creştinismului instituţionalizat, scria: „I-a fost dat creştinismului să prezinte lumii un caracter ideal,
care prin toate schimbările survenite în optsprezece veacuri de istorie a inspirat inimile oamenilor
cu o dragoste pasionată, care s-a dovedit capabilă să acţioneze asupra tuturor timpurilor, naţiunilor,
temperamentelor şi categoriilor sociale; el a fost nu numai cel mai înalt model de virtute, dar şi
motivaţia cea mai puternică pentru practicarea ei… Simpla înregistrare a acestor trei ani scurţi de
viaţă activă a făcut mai mult pentru regenerarea şi îmblânzirea umanităţii, decât toate discursurile
filozofilor şi toate exortaţiile moraliştilor”.
Istoricul Philip Schaff spunea: „Această mărturie, dacă nu este adevărată, trebuie să fie curată
blasfemie sau nebunie. Dar aceste ipoteze nu pot rezista nici o clipă în faţa purităţii morale şi a
demnităţii lui Isus, revelate în fiecare cuvânt şi acţiune a Sa şi recunoscute prin consens universal.
Autoînşelarea într-o chestiune atât de crucială şi cu un intelect în toate privinţele atât de limpede şi
de sănătos este în egală măsură de neconceput. Cum ar fi putut El fi un entuziast sau un nebun – El
care nu şi-a pierdut nici o clipă echilibrul perfect al raţiunii -, El, care a plutit senin deasupra tuturor
necazurilor şi persecuţiilor, asemenea soarelui pe deasupra norilor -, El, care a avut întotdeauna
răspunsurile cele mai înţelepte la toate întrebările ispititoare, care Şi-a prezis în mod deliberat şi cu
calm moartea pe cruce, învierea a treia zi şi revărsarea Duhului Sfânt, fondarea Bisericii şi
distrugerea Ierusalimului – preziceri care s-au împlinit literalmente? Un caracter atât de original, atât
de complet, atât de uniform consistent, atât de perfect, atât de uman, şi totuşi, atât de cu mult mai
presus de orice măreţie umană, nu poate fi nici cel al unui înşelător şi nici al unei ficţiuni. Căci în
acest caz, aşa cum s-a afirmat, poetul ar trebui să fie mai mare decât eroul. Ar fi nevoie de mai mult
decât un Isus pentru a inventa un asemenea Isus”.
În alt loc, Schaff aduce argumente convingătoare împotriva ideii că Cristos ar fi fost un înşelător:
„Cum, în numele logicii, al bunului simţ şi al experienţei, ar putea un impostor, un înşelător egoist
şi depravat, să inventeze şi să menţină în mod atât de consistent, de la început până la sfârşit, cel
mai pur şi mai nobil caracter cunoscut în istorie, cu cel mai perfect aer de adevăr şi realitate? Cum
ar fi putut El să conceapă şi să ducă la îndeplinire cu succes o operă de caritate fără egal, o
magnitudine morală şi un caracter sublim şi să-Şi sacrifice întreaga viaţă pentru ele, în faţa celor
mai puternice prejudecăţi ale neamului şi timpului Său?”
Dacă Isus a vrut ca oamenii să-L urmeze şi să creadă în El ca Dumnezeu, de ce S-ar fi dus El la
neamul evreiesc? De ce s-ar fi făcut El cunoscut ca un tâmplar, într-o ţară atât de micuţă ca
dimensiune şi populaţie şi atât de puternic ataşată de credinţa în unitatea indivizibilă a lui
Dumnezeu? De ce nu s-ar fi dus El în Egipt, sau chiar mai mult, în Grecia, unde oamenii credeau
într-o varietate de dumnezei şi în diverse manifestări ale acestora?
Unul care a trăit aşa cum a trăit Isus şi i-a învăţat pe alţii aşa cum a făcut-o El, şi care a murit aşa
cum a murit Isus, n-ar fi putut să fie un înşelător. Ce alte alternative ne mai rămân?
A FOST ISUS UN LUNATIC?
Dacă este de neconceput faptul ca Isus să fi fost un înşelător, n-ar fi putut să fie El cel înşelat,
crezând în mod greşit despre Sine că este Dumnezeu? La urma urmelor, este posibil să fii sincer şi
în acelaşi timp greşit.
Trebuie să recunoaştem însă că atunci când un om pretinde a fi Dumnezeu, mai ales într-o cultură
atât de puternic monoteistă, şi apoi le mai spune oamenilor că destinul lor etern depinde de credinţa
lor în El, nu putem avea de-a face cu un zbor uşor al fanteziei, ci cu gândirea unui nebun în cel mai
profund sens al cuvântului. A fost Isus o astfel de persoană? Cineva care ar fi pretins a fi Dumnezeu
în acea cultură şi epocă ar fi asemenea unuia din zilele noastre, care s-ar crede Napoleon. Un astfel
de om ar fi un nebun care se înşeală singur, trebuind să fie încarcerat, pentru a nu-şi produce vreun
rău, lui însuşi sau altora. Totuşi, în Isus nu putem observa nimic din abnormalităţile şi lipsa de
echilibru care însoţesc de obicei asemenea fiinţe alienate. Echilibrul şi calmul Lui sufletesc ar fi de
neexplicat dacă El ar fi fost un lunatic.
Noyes şi Kolb, într-un text medical, îl descriu pe schizofren ca pe o persoană mai degrabă autistă
decât realistă. Schizofrenul doreşte să evadeze din lumea realului. Şi trebuie să recunoaştem:
pretenţia de a fi Dumnezeu denotă desigur o tendinţă de izolare de realitate.
În lumina celorlalte lucruri pe care le cunoaştem în legătură cu Isus, este greu să ne imaginăm că El
ar fi fost un tulburat mintal. Avem aici de-a face cu un om care a rostit cuvintele cele mai profunde
care s-au auzit vreodată, învăţăturile Lui i-au eliberat pe mulţi din cei cu mintea încătuşată. Clark H.
Pinnock se întreba: „S-a înşelat El oare cu privire la măreţia Sa? A fost El un paranoic, un
autoînşelat, un schizofren? Din nou, capacitatea şi profunzimea învăţăturilor Lui sunt dovadă clară a
unei sănătăţi mentale perfecte. Măcar de-am fi şi noi la fel de sănătoşi ca El!” Un student de la o
universitate din California mi-a mărturisit că profesorul lui de psihologie afirmase la un curs: „Tot
ce am de făcut, este să iau Biblia şi să le citesc pacienţilor mei pasaje din învăţăturile lui Isus.
Acesta este singurul tratament de care au nevoie”.
Psihiatrul J. T. Fisher afirma: „Dacă ar fi să însumezi toate informaţiile conţinute în cele mai
autorizate articole de psihologie şi psihiatrie în materie de sănătate mentală (eliminând excesele de
limbaj şi făcând o sinteză a lor) şi dacă ar fi să iei aceste fragmente nealterate de cunoaştere
ştiinţifică pură, exprimată în mod concis de către cei mai capabili dintre scriitorii existenţi, încă nu
ai avea în faţa ta o lucrare atât de completă şi de profundă cum este Predica de pe Munte, şi opera ta
ar avea mult de suferit în urma oricărei comparaţii cu ea. Vreme de aproape 2000 de ani, lumea
creştină a deţinut în mâinile ei răspunsul complet la toate căutările ei neobosite şi neroditoare.
Aici… zace secretul unei vieţi împlinite, caracterizată prin optimism, echilibru şi mulţumire”.
C.S. Lewis scrie: „Dificultatea istorică de a acorda vieţii, cuvintelor şi influenţei lui Isus o altă
explicaţie, care să fie mai completă decât explicaţia creştină, este de-a dreptul uriaşă. Discrepanţa
dintre profunzimea şi echilibrul învăţăturilor Lui morale şi megalomania violentă care ar trebui să
se ascundă în spatele învăţăturilor Lui teologice, dacă El n-ar fi fost cu adevărat Dumnezeu, n-a
putut fi explicată niciodată în mod satisfăcător. Şi ca urmare, ipotezele necreştine s-au succedat
unele după altele cu frecvenţa caracteristică nedumeririi”.
Philip Schaf motivează: „Este oare un asemenea intelect – limpede ca şi cerul, înviorător ca şi aerul
de munte, ascuţit şi pătrunzător ca o sabie, cu totul sănătos şi viguros, întotdeauna gata şi
întotdeauna stăpânit – pasibil de cea mai radicală şi cruntă autoînşelare cu privire la caracterul şi
misiunea Sa? Absurdă imaginaţie!”
A FOST ISUS DUMNEZEU?
În ceea ce mă priveşte, eu nu pot crede că Isus ar fi fost un înşelător sau un lunatic. Singura
alternativă care rămâne este că El a fost Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, aşa cum a pretins.
Când stau de vorbă cu cei mai mulţi dintre evrei, este foarte interesant să observ reacţia lor. De
obicei ei spun că Isus a fost un conducător religios, un om moral şi neprihănit, un om bun sau un fel
de profet. Când le pun în faţă pretenţiile pe care Isus le-a avut cu privire la Sine şi unele din ideile
prezentate în acest capitol, privitoare la trilema: înşelător, lunatic sau Domn, şi când îi întreb dacă
socotesc că Isus a fost un înşelător, răspunsul lor este un categoric: Nu! Apoi îi întreb: „Crezi că El
ar fi fost un nebun?” Răspunsul este: „Desigur că nu”. „Crezi atunci că El este Dumnezeu?” Şi
înainte ca să-mi pot trage răsuflarea, răspunsul lor prompt este: „Nicidecum!” Şi totuşi, alte
alternative nu mai există!
Întrebarea care se ridică în legătură cu aceste alternative nu este: care din ele este posibilă, ci mai
degrabă, care este cea mai probabilă. Decizia ta cu privire la identitatea lui Isus nu trebuie să fie un
exerciţiu intelectual neîntemeiat. Isus nu poate fi aşezat pe un raft, alături de marii învăţători morali
ai omenirii. Aceasta nu este o alternativă valabilă. Fie este fie un înşelător, fie un nebun, fie Domn
şi Dumnezeu. Tu trebuie să decizi. „Dar – aşa cum scrie apostolul Ioan – acestea au fost scrise
pentru ca voi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi – ceea ce este mai important –
crezând, să aveţi viaţa în Numele lui” (Ioan 20:31).
Dovezile sunt, fără îndoială, în favoarea adevărului că Isus este Dumnezeu. Totuşi, mulţi oameni
resping aceste dovezi clare, din cauza aspectelor morale implicate într-o asemenea concluzie. Ei nu
vor să-şi asume responsabilitatea de a-L numi Domn.
CAPITOLUL 3
CE PĂRERE ARE ŞTIINŢA?
Mulţi oameni încearcă să evite luarea unei decizii personale cu privire la Cristos, motivând că, atâta
vreme cât nu poţi dovedi un fapt din punct de vedere ştiinţific, el nu poate fi adevărat sau vrednic de
crezare. Astfel, din moment ce nimeni nu poate demonstra din punct de vedere ştiinţific divinitatea
lui Isus sau faptul învierii Sale, oamenii din secolul al XX-lea nu pot să-L accepte ca Salvator, sau
să creadă în învierea Sa.
Adesea, la cursurile de filozofie sau de istorie, sunt confruntat cu întrebarea: „Poţi să dovedeşti
acest lucru din punct de vedere ştiinţific?” De obicei, răspunsul meu este: „Ei bine, nu. Eu nu sunt
un om de ştiinţă”. După care aud întreaga audienţă şuşotind şi de obicei câteva voci pot fi auzite,
spunând: „Atunci nu vorbi despre aceste lucruri” sau „Vezi, trebuie să accepţi totul prin credinţă”
(aceasta însemnând pentru ei credinţă oarbă).
Recent, în timp ce călătoream spre Boston, am intrat în vorbă cu pasagerul de lângă mine despre
motivele pe care le aveam pentru a crede că Cristos a fost Cel care a pretins a fi. Unul din membrii
echipajului avionului a surprins o parte din discuţie în timp ce trecea pe lângă noi şi a intervenit,
zicând:
„Există o deficienţă în spusele dumneavoastră”. „Care anume?” – am întrebat. „Aceste lucruri nu pot
fi dovedite din punct de vedere ştiinţific” – a răspuns el.
Mentalitatea la care s-a ajuns în lumea modernă este atât de uimitoare! Atât de mulţi oameni care
trăiesc în secolul al XX-lea îmbrăţişează părerea că dacă un lucru nu poate fi dovedit din punct de
vedere ştiinţific, el nu este adevărat. Ei bine, tocmai această pretenţie este falsă! Este cu neputinţă să
demonstrezi ceva în legătură cu o persoană sau un eveniment din istorie. Trebuie să înţelegem aici
diferenţa dintre dovezi ştiinţifice şi ceea ce numesc eu dovezi istorico-legale. Daţi-mi voie să explic
aceste două noţiuni.
Dovezile ştiinţifice au la bază posibilitatea de a arăta că un anume fapt este real prin repetarea
evenimentului în prezenţa persoanei care pune la îndoială acel fapt. Aceasta cere condiţii anume, în
care pot fi făcute observaţii, pe baza cărora se vor trage concluzii şi în care ipotezele empirice pot fi
verificate.
„Metoda ştiinţifică, oricum ar fi definită, are la bază măsurători ale fenomenului şi experimente sau
observaţii repetate”. Dr. James B. Conant, fost preşedinte al Universităţii Harvard, scria: „Ştiinţa
este o serie interconectată de concepte şi scheme conceptuale care s-au dezvoltat pe bază de
experimente şi observaţii, şi care se pot îmbogăţi în continuare în urma experimentelor şi a
observaţiilor”. Testarea adevărului unei ipoteze prin folosirea experimentului controlat este una din
tehnicile cheie ale metodei ştiinţifice moderne. De exemplu, dacă cineva spune: „Uleiul nu pluteşte
deasupra apei”, mă duc în bucătărie, umplu chiuveta cu apă şi torn deasupra câteva picături de ulei.
Facem apoi observaţii, notăm rezultatele şi ipoteza este astfel verificată din punct de vedere
empiric: uleiul pluteşte deasupra apei.
Acum, dacă metoda ştiinţifică ar fi singura metodă de dovedire a adevărului unui fapt, nu s-ar putea
dovedi că ai fost prezent la prima oră de curs în această dimineaţă sau că ai luat masa de prânz.
Aceste evenimente aparţin trecutului, şi cum timpul este ireversibil, este cu neputinţă ca ele să fie
repetate într-o situaţie controlabilă.
Acum, iată ce se înţelege prin metoda istorico-legală, care constă în a arăta că un fapt este adevărat,
deasupra oricărei îndoieli rezonabile. Cu alte cuvinte, verdictul este stabilit pe baza greutăţii
dovezilor existente. Aceasta înseamnă că nu există nici o bază rezonabilă pentru vreo îndoială cu
privire la acel fapt. Ea se bazează pe trei feluri de mărturii: mărturia orală, mărturia scrisă şi
mărturia obiectuală (de exemplu: o puşcă, un glonte, un document scris). Folosind metoda istoricolegală
de determinare a faptelor petrecute în trecut, ai putea dovedi cu destulă uşurinţă şi deasupra
oricărei îndoieli rezonabile că ai fost prezent la cursuri în această dimineaţă: colegii tăi te-au văzut,
ai luat notiţe şi profesorul îşi aminteşte de un răspuns pe care l-ai dat.
Metoda ştiinţifică poate fi folosită numai pentru a demonstra evenimente repetabile; ea nu este
adecvată pentru dovedirea sau infirmarea multora din întrebările care se ridică în legătură cu o
persoană sau un eveniment istoric. Metoda ştiinţifică nu ne poate ajuta să răspundem la întrebări,
cum ar fi: „A trăit George Washington cu adevărat?” „A fost Martin Luther King un reformator al
drepturilor civile?” „Cine a fost Isus din Nazaret?” „A fost Robert Kennedy jurist suprem al Statelor
Unite?” „A înviat Isus Cristos din morţi?” Aceste întrebări se află în afara sferei dovezilor ştiinţifice
şi trebuiesc abordate pe baza dovezilor istorico-legale. În alte cuvinte, metoda ştiinţifică, care se
bazează pe observaţii, pe adunarea de date, pe formularea de ipoteze, pe deducţie şi verificare
experimentală pentru a află şi a explica regularităţile empirice din natură, nu are răspunsurile finale
la asemenea întrebări, cum ar fi: „Se poate dovedi faptul învierii?” sau „Poţi să dovedeşti că Isus
este Fiul lui Dumnezeu?” Când oamenii apelează la metoda istorico-legală, ei trebuie să verifice în
ce măsură mărturiile de care dispun sunt demne de crezare.
Un lucru care m-a atras în mod special a fost acela că credinţa creştină nu este o credinţă oarbă,
ignorantă, ci mai degrabă o credinţă raţională. Ori de câte ori întâlnim în Biblie o persoană căreia i
s-a cerut să exercite credinţă, aceasta a fost o credinţă inteligentă. Isus a spus (Ioan 8): „Veţi
cunoaşte adevărul” (nu: „veţi ignora adevărul”). Cristos a fost întrebat: „Care este cea mai mare
poruncă din Lege?” El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot
cugetul tău”. Problema cu cei mai mulţi oameni este că ei se opresc la nivelul inimii. Faptele
privitoare la persoana lui Cristos nu ajung niciodată la mintea lor. Noi am fost dotaţi cu o minte, pe
care Duhul Sfânt a menit-o să fie mijlocul prin care să-L putem cunoaşte pe Dumnezeu, cu o inimă
cu care să-L iubim şi cu o voinţă, prin care să-L alegem. Noi trebuie să funcţionăm în toate aceste
trei dimensiuni pentru a avea o relaţie completă cu Dumnezeu şi pentru a-L glorifica. Nu ştiu cum
stau lucrurile cu voi, dar în ce mă priveşte, inima mea nu se poate bucura de ceea ce mintea
respinge. Inima mea şi mintea mea au fost create să lucreze în armonie, împreună. Nimeni nu a fost
chemat să comită sinucidere intelectuală atunci când şi-a pus încrederea în Cristos ca Salvator şi
Domn.
În următoarele patru capitole vom arunca o privire asupra dovezilor care susţin validitatea
documentelor scrise şi credibilitatea mărturiei orale şi a înregistrărilor martorilor oculari ai
evenimentelor în legătură cu Isus Cristos.
CAPITOLUL 4
SUNT DOCUMENTELE BIBLICE VREDNICE DE
ÎNCREDERE?
Noul Testament reprezintă sursa istorică primară de informare în legătură cu persoana lui Isus. Din
cauza aceasta, mulţi critici din sec. al XIX-lea şi al XX-lea au încercat să pună sub semn de
întrebare credibilitatea documentelor biblice. Se pare că există un curs constant de acuzaţii, lipsite
de fundamentare istorică, sau care au ajuns să fie depăşite ca urmare a descoperirilor şi cercetărilor
arheologice.
În timp ce mă aflam la Universitatea Statului Arizona pentru o serie de prelegeri, un profesor care
îşi adusese cu sine întreaga clasă de literatură, m-a abordat la sfârşitul unei conferinţe în aer liber, şi
mi-a spus: „Domnule McDowell, dumneavoastră vă bazaţi toate pretenţiile în legătură cu Cristos pe
un document demodat, din secolul al II-lea. Tocmai am arătat astăzi, la un curs de literatură, că
Noul Testament a fost scris cu atât de multă vreme după Cristos, încât nu poate fi exact în ceea ce
înregistrează în legătură cu El”. La care i-am replicat: „Opiniile şi concluziile dumneavoastră în
legătură cu Noul Testament au fost abandonate cu 25 de ani în urmă”.
Părerile acestui profesor în legătură cu înregistrările privitoare la Isus îşi aveau sursa în concluziile
criticului german F. C. Baur. Baur presupunea că cea mai mare parte a scripturilor Noului
Testament n-a fost scrisă decât târziu, spre sfârşitul sec. al II-lea d.Cr. El a concluzionat că aceste
scrieri şi-ar fi avut sursa în miturile şi legendele care s-au dezvoltat în perioada acestui lung
interval, scurs de la moartea lui Isus şi până la scrierea acestor înregistrări.
Totuşi, în sec. al XX-lea, descoperirile arheologice au confirmat acurateţea documentelor Noului
Testament. Descoperirea papirusurilor timpurii (manuscrisele John Ryland, 130 d.Cr.; Papirusul
Chester Beatty, 155 d.Cr. şi Papirusul Bodmer II, 200 d.Cr.) au umplut golul în timp dintre perioada
în care a trăit Isus şi data scrierii manuscriselor mai târzii.
Millar Burrows de la Universiatea Yale spunea: „Un alt rezultat al comparării Noului Testament
grecesc cu limba papirusurilor (descoperite) este o creştere a încrederii în acurateţea transmiterii
textului Noului Testament însuşi”. Asemenea descoperiri au sporit încrederea cercetătorilor în
validitatea textului biblic.
William Albright, cel mai de seamă arheolog biblic al lumii, scrie: „Putem să afirmăm deja cu
certitudine că nu mai există nici o bază solidă pentru datarea vreuneia din cărţile Noului Testament
după anul 80 d.Cr., adică cu două generaţii înainte de datarea lor sugerată de către cei mai radicali
critici ai Noului Testament din zilele noastre (între anii 130 – 150 d.Cr.)”.
Albright îşi reafirmă acest punct de vedere într-un interviu acordat revistei Christianity Today:
„După părerea mea, fiecare carte a Noului Testament a fost scrisă de către un evreu botezat, între
anii 40 şi 80 al primului veac (foarte probabil, undeva între anii 50 şi 75 d.Cr.)”
Sir William Ramsay este privit ca unul dintre cei mai mari arheologi care au trăit vreodată. Ei a fost
un student al şcolii germane de istorie, care învăţa că Faptele Apostolilor ar fi un produs al celei dea
doua jumătăţi a sec. al II-lea, şi nu al primului secol, aşa cum pretinde a fi. După ce a citit tratatele
criticismului modern în legătură cu Faptele Apostolilor, el a ajuns să fie convins de faptul că aceasta
nu reprezenta o înregistrare demnă de încredere a faptelor petrecute în acea perioadă (anii 50 d.Cr.),
şi de aceea n-ar fi vrednică de consideraţie din partea vreunui istoric. În cercetarea lui asupra istoriei
Asiei Mici, Ramsay a acordat prea puţină atenţie Noului Testament. În cursul investigaţiilor lui, el a
fost obligat până la urmă să ia în considerare scrierile lui Luca. El a observat acurateţea meticuloasă
a detaliilor istorice şi, în mod treptat, atitudinea lui faţă de cartea Faptelor Apostolilor a început să
se schimbe. El a fost determinat să ajungă la concluzia că „Luca este un istoric de prim rang… Acest
autor ar trebui să fie aşezat în rând cu cei mai mari dintre istorici”.
Datorită acurateţei lui în ce priveşte cele mai mărunte detalii, Ramsay ajunge în final la concluzia că
Faptele Apostolilor n-ar fi putut fi scrise în sec. ai II-lea, ci pe la mijlocul sec.I.
Mulţi dintre teologii liberali sunt obligaţi să ia în considerare o datare mai timpurie a Noului
Testament. Concluziile dr. A. T. Robertson, exprimate în noua sa carte „Redating the New
Testament” sunt uimitor de radicale. Cercetările lui l-au condus la convingerea că scrierea întregului
Nou Testament s-a încheiat înainte de căderea Ierusalimului, în anul 70 d.Cr.
Criticii din zilele noastre susţin că materialul a fost transmis pe cale orală până la data scrierii lui
sub forma Evangheliilor. Chiar dacă perioada transmiterii orale a fost mult mai scurtă decât se
credea anterior, aceşti critici sunt de părere că relatările biblice sunt croite după modelul literaturii
populare (legende, povestiri, mituri şi parabole). Una din criticile majore aduse împotriva ideii
dezvoltării unei astfel de tradiţii orale este aceea că perioada acestei transmiteri orale (aşa definită
de către critici) n-a fost suficient de lungă pentru a fi putut permite dezvoltarea alteraţiilor în tradiţie
pe care aceşti critici le insinuează. Referindu-se la elementul ‘timp’ implicat în scrierea Noului
Testament, Simon Kistemaker, profesor de teologie la Colegiul Dorth, scrie: „În mod normal,
acumularea de tradiţii în rândul popoarelor cu o cultură primitivă este un proces care se desfăşoară
în decurs de mai multe generaţii; este de obicei un proces gradual, care se întinde de-a lungul a
câtorva secole. Dar, în conformitate cu gândirea criticismului formal, trebuie să concludem că
povestirile din Evanghelii au fost produse şi colecţionate în decursul unei perioade doar cu puţin
mai lungă decât o generaţie. Din punctul de vedere al abordării criticii formale, constituirea
unităţilor structurale ale Evangheliilor trebuie înţeleasă ca un proiect uriaş, cu un curs accelerat de
acţiune”.
A. H. McNeile, fost profesor emerit de teologie de la universitatea din Dublin, pune la îndoială
conceptul de tradiţie orală al criticismului formal. El subliniază faptul că criticismul formal nu se
ocupă de tradiţia privitoare la cuvintele lui Isus atât de îndeaproape cât ar trebui s-o facă. O privire
atentă supra textului din 1 Corinteni 7:10,12,25 pune în evidenţă grija deosebită pentru păstrarea
acestor cuvinte, şi chiar existenţa unei adevărate tradiţii în înregistrarea lor. În religia iudaică exista
obiceiul ca studenţii să memoreze învăţăturile rabinului. Un bun student era asemenea unui
„rezervor bine izolat, care nu pierdea nici o picătură” (Mişna, Aboth, II,8). Conform teoriei lui C.F.
Burney (în The Poetry of aur Lord, 1925) putem presupune că multe din învăţăturile Domnului
nostru au în limba aramaică o formă poetică, ceea ce le făcea uşor de memorat.
Paul L. Maier, profesor de istorie antică la Universitatea de Vest din Michigan, scrie: „Argumentele
cum că creştinismul şi-ar fi ţesut mitul învierii în decursul unei perioade lungi de timp, sau că
înregistrările ar fi fost scrise la mulţi ani după desfăşurarea evenimentelor sunt pur şi simplu
nerealiste”. Analizând criticismul formal, Albright scria: „Numai învăţaţii moderni, lipsiţi atât de
metoda cât şi de perspectiva istorică, ar putea înfiripa un asemenea sistem de speculaţii ca acela cu
care criticismul formal a împrejmuit tradiţia Evangheliei”. Concluzia proprie a lui Albright este că:
„O perioadă de 20 până la 50 de ani este mult prea scurtă pentru a permite apariţia oricărei corupţii
apreciabile a conţinutului esenţial şi chiar a cuvintelor specifice din spusele lui Isus”.
Adesea, când le vorbesc oamenilor despre Biblie, ei îmi spun cu sarcasm că nu putem avea
încredere în spusele ei. De ce? Pentru că a fost scrisă cu 2000 de ani în urmă şi este plină de erori şi
de discrepanţe. Răspunsul meu este că eu consider că mă pot încrede în Scripturi. Îmi amintesc de
un incident care a avut loc în timpul unui lectorat la un curs de istorie. Afirmasem că după părerea
mea există mai multe dovezi care să susţină validitatea textului Noului Testament decât există cu
privire la oricare alte 10 piese de literatură clasică luate la un loc. Profesorul zâmbea într-un colţ, de
parcă ar fi vrut să spună: „Hai să fim serioşi!” L-am întrebat: „Ce vă face să zâmbiţi?” El mi-a
răspuns: „Îndrăzneala dumneavoastră de a afirma la un curs de istorie că Noul Testament ar fi demn
de încredere. Este de-a dreptul ridicol!” Ei bine, mă bucur de fiecare dată când cineva face o
afirmaţie de felul acesta, deoarece îmi face plăcere să adresez întrebarea următoare (la care n-am
primit încă un răspuns pozitiv). „Spuneţi-mi, vă rog, ca şi istoric, aveţi anumite teste pe care le
aplicaţi unei piese de literatură istorică pentru a-i determina acurateţea şi gradul de credibilite?”
Spre surprinderea mea, răspunsul lui a fost că nu există asemenea teste. La care i-am spus: „Ei bine,
eu cunosc nişte teste de felul acesta”. Consider că valabilitatea istorică a Scripturii ar trebui să fie
testată pe baza aceloraşi criterii care stau la baza verificării oricăror altor documente istorice.
Istoricul militar C. Sanders enumeră şi explică cele trei principii de bază ale istoriografiei. Ele
cuprind: testul bibliografic, testul dovezilor interne şi testul dovezilor externe.
TESTUL BIBLIOGRAFIC
Testul bibliografic constă într-o examinare a transmiterii textuale pe baza căreia ne-au provenit
documentele în cauză. Cu alte cuvinte, nedispunând de documentele originale, cât de vrednice de
încredere sunt copiile pe care le avem, în funcţie de numărul lor şi de intervalul de timp scurs de la
scrierea originalului şi până la scrierea celei mai vechi copii existente?
Putem aprecia bogăţia extraordinară de manuscrise ale Noului Testament, atunci când le comparăm
cu materialul textual care stă la baza altor scrieri antice remarcabile.
Istoria lui Tucidide (460-400 î.Cr.) ne-a provenit din numai opt manuscrise, datate în jurul anului
900 d.Cr., adică cu aproape 1300 de ani după scrierea originalului. Manuscrisele istoriei lui Herodot
sunt de asemenea datate foarte târziu şi foarte puţine la număr; şi totuşi, aşa cum afirmă F.F. Bruce,
„niciunul din oamenii de ştiinţă din zilele noastre n-ar sta să asculte un argument care ar pune sub
semnul întrebării autenticitatea scrierilor lui Herodot sau Tucidide, pe baza faptului că cele mai
vechi manuscrise ale acestor lucrări aflate în uz sunt datate cu mai mult de 1300 de ani după
scrierea originalelor”.
Aristotel şi-a scris versurile în jurul anului 343 î.Cr. şi totuşi, cea mai veche copie a lor pe care o
mai avem este datată în anul 1100 d.Cr., deci cu aproape 1400 de ani mai târziu; există astăzi doar
cinci asemenea manuscrise.
Cezar a scris istoria Războiului Galic între anii 58 şi 50 î.Cr.; autoritatea textului acestei lucrări se
bazează astăzi pe 9 sau 10 copii, datate cu 1000 de ani după moartea acestuia. Când vine vorba de
autoritatea Noului Testament din perspectiva materialului documentar, abundenţa de materiale este
aproape izbitoare în contrast. După primele descoperiri ale papirusurilor, care au scurtat distanţa în
timp dintre perioada în care a trăit Cristos şi documentele sec. al II-lea, o mulţime de alte
manuscrise au ieşit la lumină. Există astăzi peste 20.000 de copii manuscrise ale Noului Testament.
Iliada dispune de 643 de manuscrise, situându-se pe locul al doilea în ce priveşte autoritatea în
materie de manuscrise, după Noul Testament.
Sir Frederic Kenyon, fost director şi bibliotecar principal la Muzeul Britanic şi în acelaşi timp o
autoritate în ceea ce priveşte formularea de afirmaţii în legătură cu manuscrisele vechi, concluziona:
„Intervalul de timp scurs de la data scrierii originalelor şi până la scrierea celui mai vechi dintre
manuscrisele existente devine atât de scurt, încât poate fi considerat neglijabil; şi astfel, ultimul
temei al oricărei îndoieli cu privire la faptul că Scripturile ne-au provenit într-o formă substanţial
identică cu forma lor originală, a fost cu totul înlăturat. Atât autenticitatea cât şi integritatea
generală a cărţilor Noului Testament poate fi considerată ca definitiv stabilită”.
Învăţatul grec, specialist în Noul Testament, J. Harold Greenlee, adaugă: „Câtă vreme oamenii de
ştiinţă acceptă scrierile clasicilor antici ca fiind în general vrednice de încredere, cu toate că cele
mai vechi manuscrise ale lor de care dispunem au fost scrise cu mult după scrierea originalelor şi
numărul lor este în multe cazuri atât de redus, este clar faptul că autenticitatea textului Noului
Testament este cel puţin la fel de neîndoielnică”.
Aplicarea testului bibliografic în cazul Noului Testament ne asigură că acesta dispune de o
autoritate cu mult superioară oricărei alte piese de literatură din antichitate. Adăugând la această
autoritate concluziile a mai mult de 100 de ani de criticism textual intensiv, putem concluziona că
autenticitatea textului Noului Testament este definitiv stabilită.
TESTUL DOVEZILOR INTERNE
Testul bibliografic a stabilit doar faptul că textul pe care-l avem în mână are acelaşi conţinut ca şi
scrierile originale. Mai rămâne însă de verificat dacă înregistrările cuprinse în aceste documente
sunt vrednice de încredere, şi în ce măsură. Acesta este aspectul de care se ocupă criticismul intern
şi constituie al doilea test istoric prezentat de C. Sanders.
La acest punct, critica literară mai are încă la bază dictonul lui Aristotel: „Beneficiile îndoielii
trebuiesc acordate documentului însuşi şi nu însuşite de critic pentru sine”. Cu alte cuvinte, aşa cum
rezuma W. Mongomery: „Trebuie să luăm în considerare pretenţiile documentelor aflate sub
analiză, fără a presupune de la bun început existenţa unor alteraţii sau greşeli, decât în cazul în care
autorul se descalifică singur prin contradicţii sau inexactităţi evidente”.
Dr. Louis Gottschalk, fost profesor de istorie la Universitatea din Chicago, foloseşte o metodă
istorică originală în investigaţiile sale în acest domeniu. El prezintă această metodă într-un ghid,
folosit de mulţi istorici în cercetările lor. Gottschalk subliniază că abilitatea scriitorului sau a
martorului de a spune adevărul este de mare ajutor pentru istoric în determinarea credibilităţii ce i se
poate acorda, „indiferent dacă mărturia lui este conţinută într-un document obţinut prin forţă sau
fraudă, sau, din contră, într-unul impecabil; fie că se bazează pe mărturii orale, fie că provine de la
un martor interesat”.
Această „abilitate de a spune adevărul” este strâns legată de apropierea martorului – atât din punct
de vedere geografic cât şi cronologic – de evenimentele pe care le înregistrează. Relatările Noului
Testament cu privire la viaţa şi învăţăturile lui Isus provin fie direct de la martori oculari, fie de la
alţii, care şi-au adunat informaţiile de la martori oculari.
Luca 1:1-3 – „Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari sau
petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi
au ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, prea-alesule Teofile, după ce am făcut
cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir, unele
după altele”.
2 Petru 1:16 – „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos nu
întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine, cu ochii
noştri mărirea Lui”.
1 Ioan 1:3 – „Deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu
noi; şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său, Isus Cristos”.
Ioan 19:35 – „Lucrul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că
spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi”.
Luca 3:1 – „În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Pilat din Pont era
dregător în Iudeea, Irod cârmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei,
Lisania – cârmuitor al Abilenei”.
Această apropiere dintre relatările înregistrate şi evenimentele înseşi reprezintă un mijloc extrem de
eficient de certificare a acurateţei memoriei martorilor. Totuşi, istoricul are de-a face şi cu martori
oculari care – în mod conştient sau inconştient – fac afirmaţii false, chiar apropiaţi fiind de
evenimente, şi deci competenţi să spună adevărul.
Înregistrările Noului Testament cu privire la Cristos se aflau deja în circulaţie încă în timpul vieţii
unora din contemporanii Lui. Aceşti oameni ar fi putut desigur confirma sau infirma acurateţea
acestor înregistrări. În apărarea pe care au adus-o Evangheliei, apostolii au făcut apel (chiar atunci
când îi confruntau pe cei mai severi oponenţi) la cunoştinţele acestora cu privire la viaţa lui Isus. Ei
nu numai că au spus: „Uite ce-i, noi am văzut aceste lucruri” sau „am auzit noi înşine aceste
lucruri”, dar au îndrăznit să ia poziţie chiar în faţa celor mai adverşi critici, spunând: „Voi înşivă
ştiţi aceste lucruri… Voi le-aţi văzut; voi înşivă ştiţi despre ele”. Şi când te adresezi duşmanilor tăi
cu expresia „tu însuţi ştii aceste lucruri”, trebuie să fii deosebit de atent, deoarece, dacă lucrurile de
care vorbeşti nu sunt adevărate în cele mai mici detalii, duşmanii ţi le vor arunca pe gât de îndată.
Faptele Apostolilor 2:22 – „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om
adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care lea
făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi”.
Faptele Apostolilor 26:24-28 – „Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare:
‘Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie.’ ‘Nu sunt nebun, prea alesule
Festus’ – a răspuns Pavel. ‘Dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite, împăratul ştie aceste
lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din
ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!”
Cu privire la valoarea surselor primare ale înregistrărilor Noului Testament, F.F. Bruce, profesor de
criticism biblic şi exegeză de la universitatea din Manchester, spune: „Primii propovăduitori ai
Evangheliei trebuiau să ţină seama că între martorii oculari care-i ascultau existau destui duşmani ai
lor, care cunoşteau şi ei faptele legate de activitatea şi moartea lui Isus. Ucenicii nu şi-au putut
permite să rişte vreo inexactitate (ca să nu mai vorbim de manevrarea intenţionată a faptelor), care
ar fi putut fi demascată pe loc de către cei ce stăteau gata să facă acest lucru cu multă plăcere. Din
contră, unul din punctele forte ale propovăduirii apostolilor era apelul plin de îndrăzneală al
acestora la memoria şi cunoştinţele ascultătorilor; ei nu numai că spuneau: ‘Noi suntem martori ai
acestor lucruri’, dar aveau chiar îndrăzneala de a spune: ‘aşa după cum bine ştiţi’ (Faptele
Apostolilor 2:22). Dacă ar fi existat din partea lor vreo tendinţă de îndepărtare de la adevăr în vreo
privinţă, posibilitatea prezenţei în auditoriu a unor martori ostili ar fi servit, desigur, ca factor de
corectare”.
Lawrence J. McGinley de la Colegiul Sf. Petru comenta cu privire la valoarea martorilor ostili în ce
priveşte evenimentele petrecute: „Mai înainte de toate, la data când tradiţia a fost complet
definitivată, martorii oculari ai evenimentelor în discuţie se mai aflau încă în viaţă; şi printre aceştia
se numărau şi unii duşmani înfocaţi ai noii mişcări religioase. Totuşi, tradiţia cuprindea o serie de
fapte şi de doctrine care au fost învăţate în mod public la o dată când orice afirmaţie falsă ar fi putut
fi – şi ar fi fost cu siguranţă – uşor descoperită”. Cunoscătorul în materie de Noul Testament, Robert
Grant, de la universitatea din Chicago, concluzionează: „La data la care ele (Evangheliile sinoptice)
au fost scrise, sau mai precis se presupune că ar fi fost scrise, existau martori oculari a căror
mărturie n-ar fi fost tocmai lipsită de importanţă… Aceasta înseamnă că Evangheliile trebuiesc
privite ca fiind mărturii cu totul vrednice de încredere cu privire la viaţa, moartea şi învierea lui
Isus”.
Will Durant, care a fost instruit în disciplina investigaţiilor istorice şi şi-a petrecut viaţa analizând
documente ale antichităţii, scrie: „În ciuda prejudiciilor şi a prejudecăţilor lor teologice,
evangheliştii înregistrează multe incidente pe care nişte simpli inventatori ar fi evitat să ie
înregistreze: disputa dintre apostoli cu privire la primul loc în împărăţie, fuga lor după arestarea lui
Isus, lepădarea lui Petru, neputinţa lui Cristos de a face minuni în Galileea, comentariile unora din
mulţime care insinuau dezechilibrul mintal al lui Isus, nesiguranţa lor iniţială cu privire la misiunea
Lui, mărturisirea ignoranţei lor în ce priveşte viitorul, strigătul disperat al lui Isus de pe cruce.
Niciunul din cititorii acestor scene nu se poate îndoi de realitatea personajelor aflate în spatele lor.
Faptul ca o mână de oameni simpli să fi putut inventa în timpul unei singure generaţii o
personalitate atât de puternică şi de atrăgătoare cum a fost Isus, o etică atât de măreaţă, o viziune
atât de inspirată cu privire la fraternitatea umană, ar fi reprezentat o minune mult mai de necrezut
decât oricare din minunile Evangheliilor. După două secole de criticism intensiv, înregistrările cu
privire la viaţa, caracterul şi învăţăturile lui Cristos rămân cu totul clare, constituind cel mai
fascinant punct de atracţie din istoria omului modern”.
TESTUL DOVEZILOR EXTERNE
Al treilea test istoric îl constituie testul dovezilor externe. Problema care se pune aici este dacă mai
există alte materiale istorice care să confirme mărturia internă a documentelor studiate. Cu alte
cuvinte, ce alte surse mai există, în afară de literatura analizată, care să-i dovedească acurateţea,
validitatea şi autenticitatea?
Gottschalk argumentează: „Conformitatea sau concordanţa cu alte fapte istorice sau ştiinţifice
cunoscute este adesea un test decisiv al mărturiilor unuia sau mai multor martori”.
Doi prieteni ai apostolului Ioan confirmă mărturia internă a scrierilor acestuia. Istoricul Eusebiu
face apel la scrierile lui Papias, episcop de Hierapolis (anul 130 d.Cr.): „Bătrânul (apostolul Ioan)
obişnuia să mai spună: ‘Marcu, fiind însoţitorul lui Petru, a scris cu acurateţe despre tot ceea ce
(Petru) a spus, fie cuvinte, fie fapte ale lui Cristos, deşi nu în ordine. Căci el n-a fost nici ascultător
şi nici însoţitor al Domnului; dar de fapt, aşa cum am spus, el l-a însoţit pe Petru, care îşi adapta
învăţăturile după cum cereau împrejurările, nu ca şi cum ar fi făcut o compilare a spuselor
Domnului. Astfel, Marcu n-a făcut nici o greşeală atunci când a scris în felul lui unele lucruri pe
care le aflase de la Petru; căci el era preocupat de un singur lucru, şi anume, să nu omită nimic din
ceea ce auzise, şi să nu adauge la acestea nici o afirmaţie falsă’”.
Ireneus, episcopul de Lyon (anul 180 d.Cr.), fost ucenic al lui Policarp (episcop de Smirna, care a
fost creştin timp de 86 de ani şi ucenic al apostolului Ioan), scria: „Matei şi-a publicat Evanghelia
lui printre evrei, în limba lor proprie, pe când Petru şi Pavel predicau Evanghelia la Roma, punând
acolo bazele Bisericii. După plecarea (moartea) lor, pe care tradiţia o plasează cu certitudine în
timpul persecuţiei lui Nero, în anul 64, Marcu, ucenicul şi însoţitorul lui Petru, ne-a transmis în
formă scrisă conţinutul propovăduirii acestuia. Luca, urmaşul lui Pavel, a înregistrat Evanghelia
predicată de învăţătorul lui. Apoi Ioan, ucenicul Domnului care îşi plecase capul pe pieptul Lui
(referire la Ioan 13:25 şi 21:20), şi-a scris Evanghelia în timp ce se afla la Efes, în Asia”.
Arheologia aduce adesea puternice dovezi externe. Contribuţia ei la criticismul biblic nu este în
domeniul inspiraţiei şi al revelaţiei, ci în asigurarea de dovezi cu privire ia acurateţea evenimentelor
care au fost înregistrate. Arheologul Joseph Free scria: „Arheologia a confirmat nenumărate pasaje
biblice care fuseseră respinse de către critici pe motiv că ar fi fost inexacte din punct de vedere
istoric sau contrazicând anumite fapte cunoscute”.
Am văzut deja cum arheologia l-a determinat pe Sir William Ramsay să-şi schimbe convingerile
iniţiale adverse cu privire la competenţa istorică a scrierilor lui Luca, ajungând la concluzia că
Faptele Apostolilor erau exacte în descrierea lor cu privire la geografia, istoria şi societatea Asiei
Mici din acea vreme.
F.F. Bruce notează că „acolo unde Luca a fost suspectat de inexactitate şi corectitudinea lui a fost
dovedită prin intermediul unor descoperiri arheologice (dovezi externe), suntem îndreptăţiţi să
spunem că arheologia a confirmat spusele Noului Testament”.
A. N. Sherwin-White, un istoric clasic, scria: „În ce priveşte cartea Faptele Apostolilor, confirmarea
istoricităţii ei este de-a dreptul uimitoare”. El mai continuă, spunând că: „Orice încercare de a
respinge istoricitatea acestei cărţi chiar şi în materie de detalii, trebuie să fie privită ca absurdă.
Chiar şi istoricii romani au considerat-o adevărată, bazându-se pe datele ei”.
Eu însumi, după ce am încercat să pun la îndoială istoricitatea şi validitatea Scripturii, am ajuns la
concluzia că ea este demnă de încredere. Oricine desconsideră Biblia, va trebui, din aceleaşi motive,
să desconsidere întreaga literatură a antichităţii. O problemă pe care o întâlnesc în mod frecvent este
tendinţa multora de a aplica un anume standard sau test literaturii seculare şi un altul Scripturii. Noi
trebuie să aplicăm însă acelaşi test, indiferent dacă literatura pe care o studiem este seculară sau
religioasă. Şi dacă facem aşa, sunt convins că vom putea spune: „Biblia este vrednică de încredere
în mărturia pe care ne-o aduce cu privire la Isus Cristos”.
Dr. Clark H. Pinnock, profesor de teologie sistematică la Colegiul Regent, declara: „Nu există nici
un document al antichităţii care să aibă la bază atât de multe mărturii istorice şi textuale care să
ofere o asemenea multitudine de adevăruri istorice, pe baza cărora să se poată lua o decizie
inteligentă. Scepticismul în privinţa acreditării istorice a credinţei creştine este bazat pe prejudecăţi
iraţionale (antisupranaturale)”.
CAPITOLUL 5
CINE ŞI-AR DA VIAŢA PENTRU OMINCIUNĂ?
Un aspect adesea trecut cu vederea de către oponenţii creştinismului este transformarea care s-a
produs în vieţile ucenicilor lui Isus. Vieţile lor schimbate aduc o mărturie puternică în favoarea
validităţii pretenţiilor Lui. Din moment ce creştinismul este o credinţă istorică, în investigarea lui
trebuie să ne bazăm cu tărie pe mărturii, atât scrise cât şi orale.
Există multe definiţii ale „istoriei”; definiţia mea preferată se referă la istorie ca fiind „o cunoaştere
a trecutului pe bază de mărturii”. Dacă cineva se îndoieşte de validitatea acestei definiţii, l-aş
întreba: „Crezi că Napoleon a existat cu-adevărat?” Răspunsul ar fi, desigur, pozitiv. „L-ai văzut
vreodată?” – aş continua să întreb. Şi răspunsul ar fi: „Nu”. „Ei bine, cum ştii atunci că el a existat?”
Într-o astfel de cunoaştere, oamenii se bazează pe mărturii.
Această definiţie a istoriei are un singur neajuns. Mărturiile trebuiesc să fie vrednice de încredere,
sau altfel ascultătorul va fi indus în eroare. Creştinismul implică cunoaşterea trecutului pe bază de
mărturii, aşa încât trebuie să ne întrebăm: „Sunt mărturiile orale originale cu privire la Isus vrednice
de încredere? Putem avea încredere în faptul că ele ne-au relatat cu corectitudine lucrurile pe care
Isus le-a spus şi le-a săvârşit?” Părerea mea este că da.
Încrederea mea în mărturiile apostolilor se bazează pe faptul că dintre aceşti doisprezece bărbaţi,
unsprezece au murit moarte de martir pentru credinţa lor în două lucruri fundamentale: învierea lui
Isus şi faptul că El a fost Fiul lui Dumnezeu. Ei au fost torturaţi şi chinuiţi, având să înfrunte până la
urmă moartea prin cele mai crunte metode cunoscute la acea vreme:
Petru – crucificat
Andrei – crucificat
Matei – ucis cu sabia
Ioan – moarte naturală
Iacov, fiul lui Alfeu – crucificat
Filip – crucificat
Simon – crucificat
Tadeu – ucis cu săgeţi
Iacov, fratele lui Isus – ucis cu pietre
Toma – ucis cu lancea
Bartolomeu – crucificat
Iacov, fiul lui Zebedeu – ucis cu sabia
Replica pe care mulţi oameni o dau cu atâta uşurinţă este: „Ei bine, nenumăraţi oameni din istorie
au murit pentru o minciună; aşa că acest fapt nu dovedeşte nimic”.
Într-adevăr, mulţi oameni au murit pentru o minciună, crezând însă cu tărie că era un adevăr. Dacă
învierea n-ar fi avut loc (adică încrederea lor ar fi fost falsă), ucenicii ar fi ştiut acest lucru. Nu pot
găsi nici un argument pentru a demonstra că ei ar fi putut să se înşele. De aceea, aceşti unsprezece
bărbaţi nu numai că ar fi murit pentru o minciună – şi aici este cheia problemei – dar ei ar fi trebuit
să fi ştiut că aceasta era o minciună. Ori, ar fi greu să găseşti în istorie unsprezece persoane care să
moară pentru aceeaşi cauză, ştiind că este o minciună.
Trebuie să cunoaştem câţiva factori pentru a putea înţelege mai bine ceea ce s-a întâmplat. Mai
întâi, atunci când apostolii au scris sau au vorbit, ei au făcut aceasta în calitate de martori oculari ai
evenimentelor pe care le-au descris.
Petru spunea: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu
întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine, cu ochii
noştri mărirea Lui” (2 Petru 1:16). Apostolii cunoşteau desigur diferenţa dintre mit sau legendă, şi
realitate.
Ioan subliniază aspectul mărturiei nemijlocite în cunoaşterea evreilor: „Ce era de la început, ce am
auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la
Cuvântul Vieţii – pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim
viaţa veşnică, viaţa care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată; deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă
vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său Isus
Cristos” (1 Ioan 1:1-3).
Luca spunea: „Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită a lucrurilor ce s-au
petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au
ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, prea-alesule Teofile, după ce am făcut cercetări
cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir, unele după
altele” (Luca 1:1-3).
Apoi, în cartea Faptele Apostolilor, Luca descrie perioada de 40 de zile de după înviere, în care
ucenicii L-au observat pe Isus îndeaproape: „Teofile, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot
ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, de la început, până în ziua în care s-a înălţat la cer,
după ce prin Duhul Sfânt dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. După patima Lui, li s-a
înfăţişat viu prin multe dovezi, arătându-li-se deseori timp de patruzeci de zile şi vorbind cu ei
despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 1:1-3).
Ioan îşi începe ultimul capitol al Evangheliei sale, spunând: „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi
multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta” (Ioan 20:30).
Conţinutul esenţial al acestor mărturii nemijlocite îl constituie faptul învierii. Apostolii au fost
martori ai învierii lui Cristos:
Luca 24:48
Ioan 15:27
Faptele Apostolilor 1:8; 2:24,32; 3:15; 4:33; 5:32; 10:39,41; 13:31
1 Corinteni 15:4-9,15
1 Ioan 1:2
Faptele Apostolilor 22:15; 23:11; 26:16.
În al doilea rând, apostolii înşişi au avut nevoie să fie convinşi de faptul că Isus a înviat din morţi.
La început, ei n-au crezut. Ei au fugit şi s-au ascuns (Marcu 14:50). Ei n-au ezitat să-şi exprime
îndoielile. Abia după ample şi convingătoare dovezi, ei au ajuns să creadă. Apoi, îl mai avem pe
Toma, care a declarat că nu va crede că Isus a înviat din morţi până nu-şi va pune degetul în semnul
cuielor. Până la urmă, Toma a murit moarte de martir pentru credinţa sa în Cristos cel înviat. Să se
fi înşelat el oare? Cu siguranţă că nu.
Apoi, îl avem pe Petru. El s-a lepădat de câteva ori de Cristos în timpul judecăţii şi până la urmă L-a
părăsit. Nu la multă vreme după răstignirea şi îngroparea lui Isus, Petru a apărut în Ierusalim,
predicând cu îndrăzneală, cu riscul vieţii, faptul că Isus era Cristosul şi că înviase din morţi. Până la
urmă, Petru a fost răstignit cu capul în jos. Să se fi înşelat şi el oare? Ce s-a petrecut cu el? Ce
anume l-a transformat într-un mod atât de dramatic într-un erou al creştinismului? Ce l-a făcut oare
în stare să-şi dea viaţa pentru Isus? Singura explicaţie satisfăcătoare se află în 1 Corinteni 15:5 „… şi
că s-a arătat lui Chifa (Petru)” (Ioan 1:42).
Exemplul clasic al omului convins împotriva voinţei lui este acela al lui Iacov, fratele lui Isus
(Matei 13:55, Marcu 6:3). Cu toate că Iacov nu a fost unul dintre cei 12 (Matei 10:2-4), el a fost mai
târziu recunoscut ca unul din apostoli (Galateni 1:19), la fel ca şi Pavel şi Barnaba (Faptele
Apostolilor 14:14). În timpul vieţii lui Isus, Iacov nu crezuse în El ca Fiu al lui Dumnezeu (Ioan
7:5). El, la fel ca şi cellalţi fraţi şi surori ale Lui, îşi va fi bătut joc de El: „Vrei ca mulţimea să
creadă în Tine? De ce nu te sui la Ierusalim să-ţi duci la îndeplinire misiunea?” Pentru Iacov trebuie
să fi fost o ruşine ca fratele lui să colinde ţara, făcând familia de râs prin afirmaţiile Lui îndrăzneţe:
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” – Ioan 14:6; „Eu sunt
viţa, voi sunteţi mlădiţele” – Ioan 15:5; „Eu sunt păstorul cel bun… şi oile Mă cunosc pe Mine”
(Ioan 10:14). Cum te-ai simţi tu, dacă unul din fraţii tăi ar face asemenea afirmaţii?
Şi totuşi, ceva s-a petrecut cu Iacov. După ce Isus a fost răstignit şi îngropat, Iacov a început să
predice la Ierusalim. Mesajul lui era că Isus a murit ca jertfă pentru păcat, şi că a înviat şi este viu.
Iacov a devenit mai apoi unul din conducătorii bisericii din Ierusalim şi a scris una din cărţile
Noului Testament: Epistola lui Iacov. El îşi începe această epistolă, spunând: „Iacov, rob al lui
Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos” – fratele său. Până la urmă, Iacov a murit moarte de martir,
fiind ucis cu pietre din ordinul lui Anania, marele preot (Iosefus). Să se fi înşelat el oare? Desigur că
nu. Şi singura explicaţie plauzibilă pentru transformarea lui o găsim în 1 Corinteni 15:7 – „În urmă
s-a arătat lui Iacov”.
Dacă învierea ar fi fost o minciună, apostolii ar fi ştiut cu siguranţă acest lucru. Ar fi putut ei oare să
perpetueze cu bună ştiinţă o asemenea înşelăciune? Această posibilitate este exclusă în lumina
cunoştinţelor pe care le avem cu privire la calitatea morală a vieţilor lor. Ei au condamnat minciuna,
subliniind nevoia ca oamenii să fie cinstiţi. Ei i-au încurajat pe oameni în cunoaşterea adevărului.
Istoricul Edward Gibbon, în faimoasa sa lucrare The History of the Decline and Fall of the Roman
Empire numeşte „pura şi austera moralitate a primilor creştini” ca pe unul din cele cinci motive care
au asigurat succesul atât de rapid al creştinismului. Michael Green, decanul Colegiului Sfântul Ioan
din Nottingham, observă că învierea „a fost faptul care i-a transformat pe ucenicii dezamăgiţi ai
unui învăţător crucificat în martorii curajoşi şi martirii Bisericii Primare. Acesta a fost crezul care ia
diferenţiat pe urmaşii lui Isus de ceilalţi evrei şi a constituit elementul unificator al comunităţii lor.
Ei au fost închişi, bătuţi şi omorâţi, dar cu toate acestea, nimeni nu i-a putut face să nege faptul că
Cristos a înviat din morţi, a treia zi”.
În al treilea rând, conduita plină de curaj a apostolilor imediat după ce au ajuns să fie convinşi de
adevărul învierii este o altă dovadă care infirmă posibilitatea ca aceasta să fi fost o înşelăciune. Ei
au devenit plini de curaj peste noapte. Petru, care se lepădase de Cristos, s-a ridicat să-L proclame
pe Isus cel înviat chiar cu riscul vieţii. Autorităţile i-au arestat şi i-au bătut, dar curând după aceea,
ei se aflau din nou pe străzile Ierusalimului, vorbind în mod deschis despre Isus (Faptele Apostolilor
5:40-42). Prietenii le-au remarcat exaltarea, iar duşmanii au fost uimiţi de curajul lor. Ei nu predicau
despre aceste lucruri într-un orăşel oarecare, ci tocmai în Ierusalim.
Urmaşii lui Isus n-ar fi putut înfrunta torturile şi moartea dacă n-ar fi fost convinşi de adevărul
învierii Lui. Unitatea mesajului şi a atitudinii lor a fost uimitoare. Cu toate că şansele ca toţi
membrii unui grup larg de oameni să împărtăşească aceleaşi vederi într-o anumită privinţă sunt
reduse, urmaşii lui Isus aveau acelaşi mesaj cu privire la înviere. Dacă toţi ar fi fost nişte înşelători,
ar fi greu de explicat cum s-a putut ca nici unul din ei să nu cedeze în faţa presiunilor.
Pascal, filozoful francez, scria: „Acuzaţia că apostolii ar fi fost nişte impostori este de-a dreptul
absurdă. Haideţi să urmărim concluziile logice ale acestei acuzaţii. Să ni-i imaginăm pe aceşti
doisprezece bărbaţi întâlnindu-se după răstignirea lui Cristos şi conspirând să susţină cu toţii că Isus
a înviat din morţi. Aceasta ar fi constituit un atac atât la adresa autorităţilor laice, cât şi a celor
religioase. Inima omului este nespus de înclinată spre inconsecventă şi instabilitate; ea poate fi
clătinată prin promisiuni şi ispitită prin oferte materiale. Dacă unul singur dintre ei ar fi cedat în faţa
unei ispite ademenitoare sau ar fi slăbit în faţa argumentelor şi mai puternice ale închisorii, torturii
sau ameninţării cu moartea, ei ar fi fost cu toţii pierduţi”.
„Cum de s-au schimbat aceşti oameni aproape peste noapte” – se întreabă Michael Green – „într-un
grup de entuziaşti de nestăvilit, care au ţinut piept opoziţiei, cinismului, ridiculizării, dificultăţilor,
închisorii şi morţii, pe cuprinsul a trei continente, în timp ce-L propovăduiau pretutindeni pe Isus şi
învierea Lui?”
Un scriitor necunoscut relata în mod descriptiv schimbările care au intervenit în vieţile apostolilor:
„În ziua răstignirii, ei erau plini de amărăciune; în prima zi a săptămânii – plini de bucurie, în ziua
răstignirii erau fără speranţă – după trei zile, inimile lor radiau de certitudine şi nădejde. Când au
auzit pentru prima oară vestea învierii, ei s-au îndoit şi au fost greu de convins; dar odată ce s-au
asigurat, ei nu s-au mai îndoit defel. Care poate fi cauza schimbării petrecute în aceşti oameni, întrun
timp atât de scurt? Simpla dispariţie a trupului lui Cristos din mormânt n-ar fi putut transforma
sufletul şi caracterul lor într-un mod atât de profund. Trei zile nu sunt de ajuns pentru apariţia unei
legende care să-i fi afectat atât de mult. Procesul înfiripării unei legende cere timp. Avem de-a face
aici cu un fapt psihologic care are nevoie de o explicaţie serioasă. Gândiţi-vă la caracterul
martorilor – bărbaţi şi femei care au dat lumii cea mai înaltă învăţătură etică pe care a cunoscut-o
vreodată şi pe care, conform mărturiei însăşi duşmanilor lor, ei au trăit-o în propriile lor vieţi.
Gândiţi-vă la absurditatea psihologică pe care o implică faptul de a imagina acest grup de fricoşi
înfrânţi, conspirând într-o bună zi în camera de sus, şi apoi, la numai câteva zile, devenind o
mişcare pe care nici o persecuţie din lume n-a putut-o reduce la tăcere – şi încercând apoi să atribuie
această schimbare dramatică unui fapt cu nimic mai convingător decât această minciună sfruntată
cu care căutau să îndoctrineze lumea. O asemenea explicaţie ar fi total lipsită de sens”.
Kenneth Scott Latourette scrie: „Efectul produs de înviere şi de revărsarea Duhului Sfânt asupra
ucenicilor a fost de o importantă majoră. Din nişte oameni descurajaţi şi deziluzionaţi, care priveau
cu tristeţe în trecut, spre acele zile în care speraseră că Isus ‚era cei care va mântui pe Israel’, ei au
fost transformaţi într-un grup de martori plini de entuziasm”.
Paul Little se întreabă: „Ar putea aceşti oameni, care au contribuit atât de mult la transformarea
structurii morale a societăţii, să fie nişte mincinoşi versaţi sau nişte autoînşelaţi? Aceste alternative
sunt mai greu de acceptat decât faptul învierii însuşi, şi nu există nici o urmă de dovadă care să le
susţină”.
Statornicia apostolilor, chiar şi în faţa morţii, nu poate fi explicată în nici un alt mod. Conform cu
datele din Enciclopedia Britanică, Origen scrie că Petru a fost răstignit cu capul în jos. Herbert
Workman descrie moartea lui Petru: „Astfel Petru, aşa cum profeţise Domnul nostru, a fost ‘încins’
de către alţii, şi ‘dus’ de către soldaţii lui Nero spre Calea Aurelian de pe dealul Vaticanului, unde
mulţi dintre fraţii lui de credinţă suferiseră deja moartea crudă. La cererea lui, el a fost răstignit cu
capul în jos, deoarece se socotea nevrednic să moară la fel ca Domnul lui”.
Harold Mattingly, în textul lui istoric, scrie: „Apostolii Petru şi Pavel şi-au pecetluit mărturia cu
însuşi sângele lor”. Tertulian scria: „Nimeni n-ar accepta să moară pentru un lucru de care nu este
convins a fi adevărat”. Profesorul de drept de la Harvard, Simon Greenleaf, un om care a învăţat ani
la rând cum să analizeze o mărturie şi cum să stabilească dacă ea este adevărată sau falsă, declara:
„În analele militare arareori putem găsi un exemplu de un asemenea eroism constant, răbdare şi
curaj neobosit. Ei ar fi avut toate motivele să-şi revizuiască cu grijă bazele credinţei şi declaraţiile
pe care le făceau cu privire la marile evenimente şi adevăruri pe care le proclamau”.
Apostolii au trecut prin încercarea morţii pentru a întări cum nu se poate mai bine adevărul faptelor
pe care le proclamau. Eu consider că pot avea încredere în mărturiile lor mai mult decât în cele ale
oamenilor din zilele noastre, care nu sunt în stare să traverseze strada pentru convingerile lor – dar
mai să moară pentru ele.
CAPITOLUL 6
LA CE NE-AR FOLOSI UN MESIA MORT?
Mulţi oameni şi-au dat viaţa pentru o cauză dreaptă. Amintiţi-vă de studentul din San Diego, care
şi-a dat foc, în semn de protest împotriva războiului din Vietnam. Prin anii 60, mai mulţi credincioşi
budişti şi-au dat foc pentru a atrage atenţia lumii asupra Asiei de sud-est. Diferenţa în cazul
apostolilor constă în aceea că acela care întruchipa „cauza lor cea dreaptă” murise, răstignit pe o
cruce. Ei au crezut că Isus era Mesia şi nu s-au gândit nici o clipă că El ar putea să moară. Ei erau
convinşi că Isus era cel care avea să instaureze Împărăţia lui Dumnezeu şi să guverneze asupra
poporului Israel.
Pentru a înţelege mai bine relaţia apostolilor cu Cristos şi motivul pentru care crucea era pentru ei
un lucru de neconceput, va trebui să înţelegem concepţia evreilor cu privire la Mesia, în acea vreme.
Viaţa şi învăţăturile lui Isus se aflau în conflict uriaş cu speculaţiile mesianice ale evreilor din acele
zile. Încă din copilărie, evreii erau învăţaţi că atunci când va veni Mesia, El va fi un conducător
politic victorios. El îi va elibera pe evrei din robie şi va reda Israelului măreţia lui de altădată. Un
Mesia care să sufere era complet străin de concepţia mesianică iudaică.
E.F. Scott relatează cu privire la epoca în care a trăit Cristos: „…era o epocă de agitaţii intense.
Conducătorii religioşi nu reuşeau să potolească ardoarea poporului aflat în aşteptarea apariţiei
Eliberatorului promis. Şi această atmosferă de aşteptare fusese fără îndoială intensificată de
evenimentele care avuseseră loc în ultima vreme. Trecuse mai bine de o generaţie de când romanii
încălcau libertatea iudeilor, şi măsurile lor represive stârniseră spiritul patriotic al acestora,
readucându-l la viaţă. Visul unei eliberări miraculoase şi al unui rege mesianic care avea să-l
realizeze a căpătat sensuri noi în acea perioadă critică; şi totuşi, el nu însemna o noutate. În dosul
agitaţiei şi al neliniştii care reies din relatările Evangheliilor, putem discerne o lungă perioadă de
anticipaţie crescândă.
Pentru oamenii de rând, imaginea lui Mesia rămăsese neschimbată din vremea lui Isaia şi a
contemporanilor acestuia – fiul lui David, care va aduce biruinţa şi prosperitatea naţiunii evreilor. În
lumina referinţelor Evangheliei, ar fi greu să ne îndoim de faptul că concepţia populară a evreilor cu
privire la Mesia ar fi însemnat mai mult decât o chestiune naţională şi politică”.
Învăţatul evreu Iosef Klausner scrie: „În mod treptat, Mesia a început să devină pentru mulţi nu
numai un conducător politic proeminent, dar şi un om cu calităţi morale remarcabile”.
Iacob Gartenhus evidenţiază credinţele iudaice predominante din vremea lui Cristos: „Evreii îl
aşteptau pe Mesia ca pe unul care avea să-i elibereze de sub opresiunea romană… Nădejdea
mesianică însemna pentru ei în primul rând nădejdea unei eliberări naţionale”.
Enciclopedia Ebraică declară că evreii „tânjeau după Eliberatorul promis, din casa lui David, care
avea să-i elibereze de sub jugul uzurpatorilor străini atât de urâţi, şi care avea să pună capăt profanei
stăpâniri romane şi să instaureze în locul acesteia propria lui împărăţie de pace şi dreptate.
Aşadar, în vremea aceea, evreii îşi căutau refugiul în Mesia cel promis. Apostolii aveau aceeaşi
credinţă ca şi poporul din jurul lor. Aşa cum afirmă Millar Burrows, Isus era atât de diferit de ceea
ce toţi evreii se aşteptau să recunoască în Fiul lui David, încât chiar şi ucenicii Lui au întâmpinat
greutăţi în a asocia persoana lui Isus cu ideea lor despre Mesia. „Ucenicii n-au fost deloc încântaţi”
atunci când Isus a început să le vorbească despre moartea Sa (Luca 9:22). ‘Se pare că ei au sperat –
observă A.B. Bruce – „că Isus privea lucrurile într-un mod prea pesimist şi că toate gândurile Lui
negre se vor dovedi a fi fost neîntemeiate. Un Cristos crucificat ar fi însemnat un adevărat scandal şi
o contradicţie în termeni pentru apostoli, aşa cum a continuat să fie pentru majoritatea evreilor,
după înălţarea Lui în slavă”.
Alfred Edersheim, fost lector la Colegiul Grinfield din Oxford, spunea pe drept cuvânt că: „lucrul
care s-a deosebit cel mai mult de Cristos a fost epoca Sa”.
Citind Noul Testament, putem să observăm atitudinea apostolilor faţă de Cristos: ei se aşteptau ca
El să fie Mesia – Împăratul. După ce le-a spus ucenicilor că avea să meargă la Ierusalim şi să sufere,
Iacov şi Ioan i-au cerut să le promită că în Împărăţia Lui, ei vor avea privilegiul de a sta unul la
dreapta şi unul la stânga Lui (Marcu 10:32-38). Ce fel de Mesia aşteptau ei? Unul crucificat şi
suferind? Nu, ci un domnitor politic. Ca răspuns, Isus le spune că ei nu I-au înţeles misiunea şi că
nu ştiau ce-I cer. Când Isus Şi-a prezis suferinţele şi răstignirea, cei doisprezece apostoli n-au
înţeles ce voia El să spună (Luca 18:31-34). Datorită mediului din care proveneau şi a ideilor lor
preconcepute, ei credeau că se aflau pe drumul cel bun. Apoi a urmat Golgota. Toate speranţele că
Isus ar fi fost Mesia li s-au risipit. Descurajaţi, ei s-au întors fiecare la casele lor. Atâţia ani risipiţi…
Dr. George Eldon Ladd, profesor în Noul Testament la Seminarul Teologic Fuller, scrie: „Acesta
este unul din motivele pentru care apostolii L-au părăsit atunci când a fost arestat. Minţile lor erau
atât de puternic îmbibate cu ideea unui Mesia cuceritor, al cărui rol era să-şi supună duşmanii, încât
atunci când L-au văzut bătut şi sângerând în urma torturilor – un prizonier neajutorat în mâinile lui
Pilat – şi când L-au văzut purtat de către soldaţii romani şi ţintuit pe o cruce ca să moară ca un
criminal de rând, toate speranţele lor mesianice cu privire la Isus au fost spulberate. Este un fapt
psihologic stabilit că noi auzim numai ceea ce suntem pregătiţi să auzim. Prezicerile lui Isus cu
privire la suferinţele şi moartea Sa au trecut pe lângă urechile ucenicilor. Cu toate că fuseseră
avertizaţi, ucenicii n-au fost pregătiţi pentru aşa ceva”.
Dar la numai câteva săptămâni după răstignire, în ciuda îndoielilor lor iniţiale, ucenicii se aflau în
Ierusalim, proclamându-L pe Isus ca Mântuitor şi Domn – Mesia, cel promis. Singura explicaţie
rezonabilă pe care o pot găsi pentru această schimbare se află în 1 Corinteni 15:5: „că s-a arătat… şi
celor doisprezece”. Ce altceva i-ar fi putut determina pe aceşti ucenici deznădăjduiţi să meargă şi să
sufere, ba chiar să moară pentru un Mesia crucificat? Cu siguranţă, faptul că „după patima Lui, li sa
înfăţişat viu prin multe dovezi, arătându-li-se deseori timp de 40 de zile” (Faptele Apostolilor
1:3).
Într-adevăr, o mulţime de oameni au murit pentru o cauză dreaptă, dar cauza dreaptă a apostolilor
fusese ţintuită pe o cruce. Numai învierea şi contactul lor cu Cristos cel înviat i-ar fi putut convinge
pe urmaşii Lui că El era cu adevărat Mesia. Ei au depus mărturie în acest sens nu numai prin
vorbele şi vieţile lor schimbate, dar chiar şi prin moartea lor.
CAPITOLUL 7
Al AUZIT CE S-A PETRECUT CU SAUL?
Jack, un prieten al meu care a susţinut prelegeri în faţa a nenumăraţi studenţi, a fost surprins,
ajungând într-o zi la o universitate şi descoperind că studenţii programaseră pentru acea seară o
discuţie publică între el şi „ateistul universităţii”. Oponentul lui era un profesor de filozofie foarte
elocvent, care era extrem de antagonist faţă de creştinism. Jack urma să vorbească primul. El a
prezentat diferite dovezi ale învierii lui Isus, istoria convertirii apostolului Pavel şi apoi mărturia lui
personală cu privire la felul în care Cristos îi transformase propria viaţă, pe vremea când era student
la universitate.
Când i-a venit rândul să vorbească, profesorul era foarte agitat; şi pentru că nu putea să contrazică
dovezile învierii sau ale mărturiei personale a lui Jack, el s-a oprit asupra subiectului convertirii
radicale a apostolului Pavel la creştinism. El a folosit argumentul că „adesea, oamenii pot fi atât de
implicaţi din punct de vedere psihologic în ideea pe care încearcă s-o combată, încât, până la urmă
ajung s-o îmbrăţişeze”. La care Jack a zâmbit, spunând: „În acest caz va trebui să fiţi foarte atent,
domnule; se pare că aveţi toate şansele să deveniţi creştin”.
Convertirea lui Saul din Tars, poate cel mai înverşunat adversar al creştinismului, a fost una din cele
mai influente mărturii în favoarea acestuia. Saul era un evreu bigot, un conducător religios. Fiind
născut în Tars, el a avut oportunitatea de a fi expus la cele mai avansate învăţături ale zilelor lui.
Tarsul era un oraş universitar, renumit prin cultura lui şi prin filozofii lui stoici. Strabo, geograful
grec, laudă Tarsul pentru faptul de a fi fost un centru de educaţie şi filozofie.
Saul, la fel ca şi tatăl său, a avut înaltul privilegiu de a poseda cetăţenia romană. El pare a fi fost un
bun cunoscător al culturii şi filozofiei elene. Stăpânea bine limba greacă şi dispunea de îndemânare
dialectică, îl găsim chiar citând din poeţi sau filozofi mai puţini cunoscuţi (Faptele Apostolilor
17:28): „Căci în El avem mişcarea şi fiinţa [Epimenides], aşa cum au zis şi unii din poeţii voştri:
‘Suntem din neamul Lui…’ [Aratus, Cleanthes]”;
1 Corinteni 15:33 – „Nu vă înşelaţi: ‘Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune’ [Menander]”;
Tit 1:12 – „Unul din ei, chiar prooroc al lor, a zis: ‘Cretanii sunt totdeauna nişte mincinoşi, nişte
fiare rele, nişte pântece leneşe’ [Epimenides]”.
Pavel primise o educaţie iudaică, sub cele mai stricte doctrine ale fariseilor. Pe la vârsta de 14 ani,
el a fost trimis să studieze la picioarele lui Gamaliel, unul din cei mai mari rabini ai timpului,
nepotul lui Hillel. Pavel a afirmat că el nu era numai un fariseu ci şi un fiu de fariseu (Faptele
Apostolilor 23:6). El se putea lăuda: „Şi cum eram mai înaintat în religiunea iudeilor decât mulţi din
neamul meu de o vârstă cu mine, eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile
strămoşeşti” (Galateni 1:14).
Pentru a putea înţelege convertirea lui, este nevoie să vedem ce l-a determinat pe Pavel să fie un
oponent atât de vehement al creştinismului: motivul era devotamentul lui faţă de legea mozaică
-devotament care stimula împotrivirea lui feroce faţă de Cristos şi Biserica Sa.
„Insulta pe care Pavel o găsea în mesajul creştin – aşa cum scrie Jacques Dupont – nu consta în
pretenţia că Isus ar fi fost Mesia, ci… în rolul lui de Mântuitor, care ştirbea autoritatea Legii ca
mijloc unic de salvare… (Pavel a fost) atât de ostil credinţei creştine datorită vehemenţei cu care se
ataşase de lege ca singurul mijloc de salvare”.
Enciclopedia Britanică afirmă că noua sectă a iudaismului, ai cărei adepţi îşi spuneau creştini, lovea
în esenţa concepţiei iudaice a lui Saul şi a învăţăturilor rabinice. Exterminarea acestei secte a
devenit pasiunea lui Saul (Galateni 1:13). Astfel, Saul şi-a început persecuţia sângeroasă împotriva
„sectei nazarinenilor” (Faptele Apostolilor 26:9-11). Literalmente, el „făcea prăpăd în Biserică”
(Faptele Apostolilor 8:3). El a pornit spre Damasc, dispunând de documente care îl autorizau să
pună mâna pe urmaşii lui Isus şi să-i aducă la Ierusalim pentru a fi judecaţi.
„Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot şi
i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe calea credinţei,
atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc,
deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas care-i zicea:
‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’ ‘Cine eşti Tu, Doamne?’ a răspuns el. Şi Domnul a zis: ‘Eu
sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.’ Tremurând şi
plin de frică, el a zis: ‘Doamne, ce vrei să fac?’ ‘Scoală-te, i-a zis Domnul, intră în cetate şi ţi se va
spune ce trebuie să faci.’ Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar
nu vedeau pe nimeni. Saul s-a sculat de la pământ şi măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic.
L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. Trei zile n-a văzut, n-a mâncat şi nici n-a băut nimic. În
Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: ‘Anania!’ ‘Iată-mă, Doamne!’ a
răspuns el; şi Domnul i-a zis: ‘Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „dreaptă” şi caută în casa lui
Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă. Şi a văzut în vedenie pe un om numit
Anania intrând la el şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi capete iarăşi vederea’” (Faptele
Apostolilor 9:1-12).
Din această relatare putem înţelege de ce se fereau creştinii de Saul. „Anania a răspuns: ‘Doamne,
am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut acest om sfinţilor Tăi în Ierusalim; ba şi
aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.’
Dar Domnul i-a zis: ‘Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea
neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel, şi îi voi arăta tot ce va trebui să sufere
pentru Numele Meu.’ Anania a plecat, şi după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis:
‘Domnul Isus, care ţi s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi capeţi vederea şi să te
umpli cu Duhul Sfânt.’ Chiar în clipa aceea au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat
iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. După ce a mâncat, a prins puteri” (Faptele
Apostolilor 9:13-19). Mai târziu, Pavel scria: „N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru?” (1 Corinteni
9:1). El a comparat experienţa lui cu arătările lui Cristos de după înviere în faţa apostolilor. „După
ei toţi… mi s-a arătat şi mie” (1 Corinteni 15:8).
Pavel nu numai că L-a văzut pe Isus, dar arătarea aceasta s-a produs într-un mod irezistibil. Astfel,
pentru el, vestirea Evangheliei nu era opţională, ci o necesitate. „Dacă vestesc Evanghelia, nu este
pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia”.
(1 Corinteni 9:16).
Observaţi că întâlnirea lui Pavel cu Isus şi convertirea care i-a urmat au fost foarte subite şi
neaşteptate. „Deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui” (Faptele Apostolilor 22:6). Pavel navea
nici o idee cine putea fi persoana strălucită care-i vorbea. Vestea că acesta era Isus din Nazaret
l-a făcut să se cutremure plin de uimire.
Nu cunoaştem toate detaliile cronologice şi psihologice în legătură cu cele întâmplate pe drumul
Damascului, dar următorul lucru îl ştim cu certitudine: această întâlnire a afectat viaţa lui Saul pe
toate planurile.
Mai întâi, caracterul lui Pavel a fost transformat în mod drastic. Enciclopedia Britanică îl descrie pe
Pavel înainte de convertire, ca intolerant, crud, persecutor, un religios bigot – mândru şi plin de
temperament. După convertire, el ne apare răbdător, blând, înţelegător, dornic de a se sacrifica
pentru alţii. Kenneth Scott Latourette spune: „Totuşi, ceea ce a influenţat viaţa lui Pavel şi a ridicat
acest temperament aproape nevrotic din obscuritate, transformându-l într-o influenţă durabilă, a fost
experienţa lui religioasă profundă şi revoluţionară”.
În al doilea rând, atitudinea lui Pavel faţă de urmaşii lui Isus s-a schimbat în mod radical. „De
câteva zile era împreună cu ucenicii din Damasc” (Faptele Apostolilor 9:19). El a primit de la
aceştia „mâna dreaptă de însoţire”.
În al treilea rând, mesajul lui Pavel s-a transformat. Cu toate că a continuat să-şi iubească
moştenirea naţională iudaică, dintr-un persecutor, el a devenit un propovăduitor al credinţei
creştine. „Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu”
(Faptele Apostolilor 9:20). Convingerile intelectuale ale lui Pavel s-au schimbat. Experienţa lui l-a
determinat să recunoască faptul că Isus era Mesia, fapt ce se afla în direct conflict cu ideile
mesianice ale fariseilor. Concepţia lui nouă cu privire la Cristos a însemnat o revoluţie totală în
gândirea lui. Jacques Dupont observă că după ce Pavel „negase cu pasiune faptul că răstignitul ar fi
fost Mesia, el ajunge să accepte că Isus a fost într-adevăr Mesia, şi ca urmare, să-şi reformuleze
întreaga concepţie mesianică”.
De asemenea, el a ajuns acum să înţeleagă că moartea lui Cristos pe cruce, care păruse a fi fost un
blestem al lui Dumnezeu şi un sfârşit deplorabil al vieţii Acestuia, a însemnat de fapt „Dumnezeu în
Cristos, împăcând lumea cu Sine”. Pavel a ajuns la înţelegerea faptului că prin răstignire, Cristos s-a
făcut blestem pentru noi (Galateni 3:13) şi că El a fost „făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5:21).
În loc de a fi fost o înfrângere, moartea lui Cristos a însemnat o mare victorie, încoronată fiind de
înviere. Crucea a încetat să mai fie pentru el „o piatră de poticnire”, devenind esenţa răscumpărării
mesianice a lui Dumnezeu. Propovăduirea misionară a lui Pavel poate fi rezumată la „explicarea şi
dovedirea faptului că Cristos a trebuit să sufere şi să învieze din morţi: ‘…acest Isus, pe care-L
propovăduim noi, este Cristosul’ – spunea el (Faptele Apostolilor 17:3).
În al patrulea rând, misiunea lui Pavel s-a transformat. Din unul care ura neamurile, el a devenit un
„apostol al neamurilor”. El a fost transformat dintr-un evreu fanatic într-un evanghelist al
neamurilor. Ca fariseu evreu, Pavel îi privea de sus pe toţi cei proveniţi dintre neamuri, ca fiinţe
inferioare poporului ales al lui Dumnezeu. Experienţa de pe drumul Damascului l-a transformat
într-un apostol dedicat, a cărui misiune de o viaţă a fost îndreptată spre mântuirea neamurilor. Pavel
a văzut în Cristosul care i se arătase, pe Mântuitorul întregii omeniri. El s-a transformat dintr-un
fariseu ortodox, a cărui misiune fusese aceea de a păzi cu stricteţe legea iudaică, într-un
propovăduitor al învăţăturii acelei noi secte radicale numită creştinism, căreia i se opusese cu atâta
violentă. Schimbarea produsă în el a fost de aşa natură, încât „toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi
şi ziceau: ‘Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi
n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?’” (Faptele Apostolilor
9:21).
Istoricul Philip Schaff declară: „Convertirea lui Pavel marchează nu numai punctul de cotitură în
istoria vieţii lui proprii, dar şi începutul unei noi etape în istoria Bisericii Primare, şi ca urmare în
istoria omenirii. Acesta a fost cel mai important eveniment care s-a petrecut de la Rusalii încoace,
asigurând victoria universală a creştinismului”.
În timp ce serveam masa la cantina universităţii din Houston, am intrat în vorbă cu un student care
stătea lângă mine. El a făcut afirmaţia că nu existau nici un fel de dovezi istorice în favoarea
creştinismului şi a învierii lui Cristos, El studia istoria şi am observat printre cărţile pe care le avea
cu el un manual de istorie romană. Acel manual conţinea un capitol cu privire la apostolul Pavel şi
la creştinismul timpuriu. După ce l-a citit, el a găsit interesant faptul că paragrafele respective
începeau prin descrierea vieţii lui Saul din Tars şi se sfârşeau cu o descriere a vieţii apostolului
Pavel. În penultimul paragraf, manualul făcea observaţia că nu se putea şti cu precizie ce anume se
petrecuse în viaţa lui între timp. După ce am deschis Biblia la cartea Faptele Apostolilor şi i-am
descris întâlnirea lui Saul cu Cristos cel înviat, acest student a ajuns să vadă că acea întâlnire
neaşteptată era explicaţia cea mai logică pentru schimbarea petrecută în viaţa lui Pavel. Mai târziu,
ei însuşi şi-a pus încrederea în Isus Cristos ca Mântuitor.
Elias Andrews comentează: „Mulţi au găsit în această transformare radicală a „fariseului fariseilor”
dovada cea mai convingătoare a adevărului şi a puterii religiei la care el s-a convertit, cât şi ultimul
cuvânt cu privire la locul şi rolul persoanei lui Isus Cristos în istorie”. Archibald MacBride,
profesor la Universitatea din Aberdeen, scrie cu privire la Pavel: „Pe lângă realizările lui…
realizările lui Alexandru şi ale lui Napoleon pălesc în semnificaţie”. Clement spune că Pavel „s-a
aflat în lanţuri de şapte ori, a predicat Evanghelia în Răsărit şi-n Apus şi a murit ca martir, din
ordinul domnitorilor”.
Pavel afirmă în mod repetat că Isus cel înviat a fost Cei care i-a transformat viaţa. El a fost atât de
convins de adevărul învierii lui Cristos din morţi, încât a fost în stare să moară moarte de martir
pentru această credinţă.
Doi profesori de la Oxford, Gilbert West şi Lordul Lyttleton, au fost porniţi să distrugă bazele
credinţei creştine. West şi-a propus să dovedească falsitatea învierii, iar Lyttleton urma să arate că
Saul din Tars nu s-a convertit niciodată la creştinism. Amândoi aceşti oameni au ajuns la concluzii
cu totul opuse şi au devenit apoi urmaşi devotaţi ai lui Cristos. Lordul Lyttleton scria: „Studiul
convertirii şi al apostoliei Sfântului Pavel este în sine un argument suficient pentru a dovedi faptul
că creştinismul se întemeiază pe revelaţie divină”. El trage concluzia că dacă cei 25 de ani de
suferinţe în slujba lui Cristos ai lui Pavel au fost o realitate, atunci convertirea acestuia a fost un
adevăr. Căci tot ceea ce el a făcut, a început cu acea transformare neaşteptată. Şi dacă convertirea
lui a fost o realitate, Isus Cristos a înviat din morţi, căci tot ceea ce Pavel a fost şi a făcut, el a
atribuit întâlnirii lui cu Cristos cel înviat.
CAPITOLUL 8
PENTRU CE CĂUTAŢI ÎNTRE CEI MORŢI PE CEL CE
ESTE VIU?
Un student de la o universitate din Uruguay m-a întrebat odată: „Domnule profesor McDowell, ce
vă face să susţineţi creştinismul cu atâta tărie?” La care i-am răspuns: „Un motiv foarte simplu: Nu
pot să justific în alt mod un anume eveniment din istorie – învierea lui Isus Cristos din morţi”.
După 700 de ore de studiu asupra acestui subiect şi o cercetare amănunţită a bazelor lui, am ajuns la
concluzia că învierea lui Isus Cristos din morţi este fie una dintre cele mai răutăcioase şi dăunătoare
farse care au fost jucate vreodată minţilor omeneşti, fie cel mai important eveniment din întreaga
istorie.
Chestiunea învierii transferă întrebarea referitoare la validitatea creştinismului din sfera filozofiei în
sfera istoriei. Are creştinismul o bază istorică acceptabilă? Există suficiente dovezi care să
garanteze validitatea credinţei în înviere? Iată câteva fapte relevante cu privire la înviere: Isus din
Nazaret, un profet evreu care a pretins a fi Cristosul profeţit în Scripturile ebraice, a fost arestat,
judecat ca şi criminal politic, şi apoi răstignit. La trei zile după moartea şi îngroparea Sa, nişte femei
care au mers la mormânt au descoperit că trupul Lui dispăruse. Ucenicii au pretins că Dumnezeu La
ridicat din morţi şi că El le-a apărut viu în diferite împrejurări, înainte de a se înalt a la cer. Pe
această bază, creştinismul s-a răspândit pretutindeni în Imperiul Roman şi a continuat să exercite o
influenţă puternică asupra istoriei, de-a lungul secolelor. A avut loc această înviere cu-adevărat?
ÎNGROPAREA LUI ISUS
Conform cu obiceiul ebraic de îngropare, trupul lui Isus a fost înfăşurat în pânză de in. O sută de
măsuri de uleiuri şi mirodenii au fost amestecate în forma unei substanţe vâscoase, care a fost
aplicată apoi pe fâşiile de pânză, în jurul trupului. După ce trupul a fost aşezat într-un mormânt
săpat în stâncă, o piatră de dimensiuni uriaşe (măsurând aproximativ 2 t) a fost rostogolită de-a
lungul unui şanţ, la intrarea în mormânt.
O unitate de gardă romană, formată din bărbaţi obişnuiţi cu disciplina cea mai severă, a primit ordin
să păzească mormântul. Frica de pedeapsă „asigura o atenţie impecabilă în executarea datoriei, în
special în timpul gărzii de noapte”. Această gardă a aplicat la intrarea mormântului sigiliul roman
-pecetea puterii şi autorităţii imperiului. Sigiliul avea rolul de a preveni orice atac profanator.
Oricine ar fi încercat să mişte piatra de la intrarea mormântului ar fi trebuit să-i rupă sigiliul,
atrăgându-şi astfel pedeapsa nemiloasă a legii romane. Dar mormântul a fost găsit gol.
MORMÂNTUL GOL
Urmaşii lui Isus au pretins că El înviase. Ei au declarat că Isus le apăruse timp de 40 de zile,
arătându-li-se viu „prin multe dovezi”. Apostolul Pavel scrie că Isus s-a arătat la mai mult de 500 de
ucenici deodată, cel mai mulţi din ei fiind încă în viaţă la data când el a scris aceste lucruri, putând
confirma spusele lui.
A, M. Ramsay scrie: „Unul din motivele pentru care cred în înviere este acela că există o serie
întreagă de fapte care nu pot fi explicate dacă aceasta n-ar fi avut loc”. Mormântul gol a fost „un
fapt prea bine cunoscut ca să poată fi renegat”. Paul Althaus afirmă că povestea învierii „n-ar fi
putut circula în Ierusalim nici măcar pentru o zi sau o oră, dacă mormântul gol n-ar fi reprezentat un
adevăr unanim recunoscut”.
Paul L. Maier conclude: „Dacă este să cântărim cu grijă şi onestitate toate dovezile, vom fi nevoiţi,
pe baza canoanelor cercetării istorice, să concluzionăm că mormântul în care a fost pus trupul lui
Isus a fost într-adevăr gol în dimineaţa de Paşte. Nu s-a descoperit încă nici o urmă de dovadă, în
sursele literare, epigrafice sau arheologice, care să infirme acest adevăr”.
Ce explicaţie s-ar putea da mormântului gol? Poate el fi explicat printr-o cauză naturală?
Pe baza covârşitoarelor dovezi istorice, creştinii cred că Isus a înviat în trup, în timp şi spaţiu, prin
puterea supranaturală a lui Dumnezeu. Dificultăţile credinţei pot fi mari, dar problemele pe care le
ridică necredinţa reprezintă dificultăţi şi mai mari. Situaţia de la mormânt de după înviere este
semnificativă. Sigiliul roman fusese violat, ceea ce presupunea în mod automat pedepsirea cruntă a
celor vinovaţi. Piatra cea mare a fost nu numai dată la o parte de la intrarea mormântului, dar chiar
mutată în lături, ca şi cum cineva ar fi ridicat-o şi ar fi pus-o în altă parte. Unitatea de gardă a fugit.
Iustinian, în Digest 49.16, enumeră 18 motive pentru care un soldat roman putea fi pedepsit cu
moartea. Printre acestea se află şi adormirea în post şi părăsirea poziţiei de pază. Femeile au venit şi
au găsit mormântul gol; s-au speriat şi s-au întors să ducă vestea aceasta apostolilor. Petru şi Ioan au
alergat la mormânt. Ioan a ajuns primul, dar n-a intrat. El s-a uitat doar înăuntru şi a văzut fâşiile de
pânză. Trupul lui Isus ieşise din ele, intrând într-o nouă existentă. Trebuie să recunoaştem că la
vederea unei asemenea scene oricare din noi ar deveni credincios – cel puţin pentru un moment.
Teoriile avansate care încearcă să explice faptul învierii pe baza unor cauze naturale sunt foarte
şubrede; ele nu fac de fapt decât să întărească încrederea în adevărul învierii.
AU GREŞIT El MORMÂNTUL?
O teorie propagată de Kirsop Lake presupune că femeile care au relatat dispariţia trupului ar fi mers
din greşeală la un alt mormânt. Dacă este aşa, atunci ucenicii, care s-au dus să verifice spusele
femeilor, ar fi trebuit să fi mers şi ei la un mormânt greşit. Putem fi siguri însă că autorităţile
evreieşti care veniseră cu cererea ca o gardă romană să fie staţionată la mormânt pentru a preveni
furtul trupului, nu s-ar fi putut înşela cu privire la locul exact. Şi cu atât mai puţin garda romană,
care fusese postată acolo.
Dacă ar fi fost vorba de un alt mormânt, autorităţile evreieşti n-ar fi pierdut nici o clipă pentru a
scoate la iveală trupul din mormântul adevărat, eradicând astfel pentru totdeauna orice zvon cu
privire la înviere.
O altă încercare de a explica mormântul gol pretinde că apariţiile lui Isus de după înviere au fost fie
nişte iluzii, fie halucinaţii. Această teorie vine în contradicţie cu împrejurările istorice existente, cât
şi cu condiţia mentală absolut normală dovedită de apostoli, fiind în acelaşi timp în total dezacord
cu principiile psihologice care declanşează apariţia unor asemenea manifestări. Unde se afla deci
trupul lui Isus şi de ce n-a putut el fi scos la iveală?
TEORIA LEŞINULUI
Formulată iniţial de către Venturini cu câteva secole în urmă şi citată adeseori în zilele noastre,
teoria leşinului afirmă că Isus nu murise pe cruce, ci leşinase doar, datorită epuizării şi pierderii de
sânge. Cu toţii îl credeau mort, dar după o vreme El şi-a revenit şi ucenicii au crezut că a fost vorba
de o înviere. Scepticul David Frederich Strauss – care nu credea el însuşi în înviere – a dat o lovitură
capitală oricărei teorii care ar susţine că Isus şi-ar fi revenit doar dintr-un leşin: „Este cu neputinţă
ca cineva care s-ar fi strecurat afară din mormânt, pe jumătate mort, târându-se slăbit şi bolnav,
având nevoie de îngrijire medicală, întărire şi ajutor, să le poată crea atâtor oameni impresia de a fi
fost învingătorul morţii şi al mormântului, prinţul vieţii – impresie ce avea să stea la baza misiunii
lor viitoare. O asemenea revenire între ei n-ar fi făcut decât să slăbească imaginea pe care şi-o
formaseră despre El în timpul vieţii şi a răstignirii Lui, aducându-le cel mult o slabă speranţă,
nicidecum însă în stare să le schimbe întristarea în entuziasm sau respectul în adorare”.
TEORIA FURTULUI
O altă teorie susţine că trupul lui Cristos ar fi fost furat de către ucenici în timp ce soldaţii dormeau.
Dezamăgirea şi laşitatea ucenicilor reprezintă un argument greu de trecut, care exclude posibilitatea
ca ei să fi devenit dintr-o dată atât de viteji, încât să înfrunte garda romană pentru a fura trupul lui
Isus. În nici un caz, ei nu aveau dispoziţia necesară pentru a întreprinde o asemenea acţiune.
J.N.D. Anderson, fost decan al Facultăţii de Drept de la Universitatea din Londra, preşedinte al
Departamentului de Drept Oriental de la Colegiul de Studii Orientale şi Africane şi director ai
institutului de Studii Legale Avansate de la Universitatea din Londra, comentând cu privire ia
afirmaţia că ucenicii ar fi furat trupul lui Cristos, spunea: „Acest fapt ar fi în totală contradicţie cu
tot ceea ce cunoaştem în legătură cu ei: învăţătura lor etică, calitatea morală a vieţii lor, statornicia
lor în suferinţe şi persecuţii. Această ipoteză n-ar putea explica transformarea lor dramatică din
nişte dezertori demoralizaţi şi descurajaţi în nişte martori pe care nici o opoziţie din lume nu a fost
în stare să-i intimideze”.
Teoria cum că autorităţile evreieşti sau romane ar fi mutat trupul lui Cristos din mormânt, nu
reprezintă o explicaţie cu nimic mai rezonabilă pentru mormântul gol decât ideea că ucenicii l-ar fi
furat. Dacă autorităţile ar fi avut trupul în posesia lor sau ar fi ştiut unde se afla, de ce, atunci când
ucenicii predicau învierea în Ierusalim, n-au venit să spună că ei îi luaseră trupul? Dacă ar fi ştiut
unde se afla, de ce n-ar fi făcut ei acest lucru cunoscut? De ce n-ar fi scos trupul la iveală, aşezândui
într-un car şi plimbându-l pe străzile Ierusalimului? O asemenea acţiune ar fi distrus creştinismul
cu siguranţă.
Dr. John Warwick Montgomery comentează: „Este mai presus de limitele credibilului să gândim că
primii creştini ar fi putut inventa o asemenea poveste, pe care s-o răspândească apoi printre cei care
ar fi putut s-o infirme cu atâta uşurinţă, scoţând la iveală trupul lui Isus”.
DOVEZI ÎN FAVOAREA ÎNVIERII
Profesorul Thomas Arnold, autor al faimoasei lucrări în trei volume asupra istoriei Romei, şi
candidat pentru postul de profesor la catedra de istorie modernă de la Oxford, era familiarizat cu
aprecierea valorii mărturiilor în determinarea faptelor istorice. El a declarat: „Ani la rând am studiat
istoriile altor timpuri, am examinat şi cântărit dovezile celor care au scris cu privire la ele, şi pot
afirma că nu cunosc nici un alt fapt din istoria omenirii care să fie sprijinit pe dovezi mai multe şi
mai variate, în stare să satisfacă pretenţiile oricărui cercetător sincer, decât cel mai mare semn pe
care Dumnezeu ni l-a dat prin moartea şi învierea lui Cristos din morţi”.
Învăţatul englez Brooke Foss Westcott spunea: „Considerând toate dovezile împreună, nu este prea
mult să afirmăm că nu există nici un alt eveniment în istorie care să fie susţinut mai bine sau prin
dovezi mai variate decât învierea lui Cristos din morţi. Nimic, în afară de presupunerea prealabilă a
faptului că ea n-ar fi putut avea loc, n-ar putea sugera ideea vreunei deficienţe în demonstrarea ei”.
Dr. Simon Greenleaf a fost una din cele mai luminate minţi în materie de drept din Statele Unite. El
a deţinut celebrul titlu de profesor Royall de drept la Universitatea Harvard, fiind succesorul
judecătorului Joseph Story, ca profesor decan în drept la această universitate. H.W.H. Knotts, în
Dictionary of American Biography, spune cu privire la el: „Ridicarea şcolii de drept de la Harvard
la poziţia ei eminentă între şcolile de drept din Statele Unite, se datorează eforturilor lui Stroy şi
Greenleaf”. Pe când era profesor de drept la Harvard, Geenleaf a scris un volum în care examina
valoarea legală a mărturiei apostolilor cu privire la învierea lui Cristos. El observa că ar fi fost cu
neputinţă ca ucenicii „să fi persistat în afirmarea adevărurilor pe care le relatau, dacă Isus n-ar fi
înviat cu adevărat din morţi şi dacă ei n-ar fi cunoscut cu certitudine acest fapt, la fel ca pe oricare
altul”. Greenleaf concluzionează că învierea lui Cristos a fost unul din cele mai bine dovedite
evenimente din istorie, conform cu principiile dovezilor legale administrate la curţile de justiţie.
Un alt advocat, Frank Morison, s-a ridicat să combată dovezile privitoare la înviere. El considera că
viaţa lui Isus fusese una dintre cele mai frumoase vieţi care au fost trăite vreodată, dar că învierea
nu era decât un mit pe care cineva se găsise să-l adauge la povestea vieţii Lui. El a plănuit să scrie o
carte despre ultimele zile din viaţa lui Isus, care, desigur, avea să lase la o parte povestea învierii. El
considera că dintr-o abordare raţională şi inteligentă a vieţii şi activităţii lui Isus, învierea trebuia
eliminată total. Totuşi, în timpul cercetării faptelor de pe poziţia sa de cunoscător în materie de
drept, el a fost nevoit să-şi schimbe părerile. Până la urmă, el a ajuns să scrie faimoasa lucrare Who
Moved the Stone? (Cine a mutat piatra?). Primul capitol al acestei cart i se intitulează The Book
That Refused to be Written (Cartea care a refuzat să fie scrisă), iar restul ei se ocupă în mod serios
cu tratarea dovezilor în favoarea învierii lui Cristos.
George Eldon Ladd concluzionează: „Singura explicaţie raţională a acestor fapte istorice este aceea
că Dumnezeu L-a înviat pe Isus în trup”. Creştinii din zilele noastre pot avea deplină siguranţă – la
fel ca şi primii creştini – că credinţa lor se întemeiază nu pe vreun mit sau vreo legendă, ci pe faptul
istoric întemeiat al învierii lui Cristos şi pe mormântul gol.
Cel mai important lucru însă este acela că fiecare creştin poate experimenta puterea învierii lui
Cristos în propria lui viaţă, înainteze toate, el poate şti că păcatele lui sunt iertate. În al doilea rând,
el poate fi sigur pe viaţa eternă şi pe învierea lui însuşi din mormânt. În al treilea rând, el poate fi
eliberat de viaţa goală şi lipsită de sens şi transformat într-o făptură nouă în Isus Cristos.
Care este decizia ta? Ce părere ai tu cu privire la mormântul gol? Examinând argumentele din
perspectivă juridică, Lordul Darling, fost Preşedinte al Curţii de Justiţie a Angliei, a tras concluzia
că „există o varietate atât de mare de dovezi factuale şi circumstanţiale, încât nici o curte de juraţi
din lume n-ar putea evita verdictul care se impune: învierea lui Cristos este un fapt real”.
CAPITOLUL 9
AŞ VREA SĂ-L CUNOSC PE ADEVĂRATUL MESIA
Isus a dispus de nenumărate scrisori de acreditare care i-au susţinut pretenţia de a fi Mesia, Fiul lui
Dumnezeu. În acest capitol ne vom ocupa de una din cele mai profunde dintre ele, adesea trecută cu
vederea: împlinirea în viaţa Lui a profeţiilor mesianice.
Isus s-a referit în nenumărate rânduri la profeţiile Vechiului Testament pentru a dovedi că El era
Mesia. În Galateni 4:4, Pavel scrie: „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul
Său născut din femeie, născut sub Lege”. Luca se referă la această profeţie împlinită în Isus Cristos:
„Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la
Ei” (Luca 24:27). Isus le-a zis: „Iată ce vă spuneam când eram încă cu voi, că trebuie să se
împlinească tot ce este scris despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în Psalmi” (v.44). Mai
devreme, El le spusese iudeilor: „Dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a
scris despre Mine” (Ioan 5:46), şi de asemenea „Avram s-a bucurat că a văzut ziua Mea” (Ioan
8:56). Apostolii şi scriitorii Noului Testament, au făcut apel în mod constant la profeţiile împlinite
pentru a dovedi adevărul pretenţiilor lui Isus de a fi fost Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul, Mesia.
„Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Săi; că
Cristosul Său va pătimi” (Faptele Apostolilor 3:18). „Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă.
Trei zile de sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Cristosul trebuie să
pătimească şi să învieze din morţi. Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu, zicea el, este Cristosul”.
(Faptele Apostolilor 17:2-3). „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu, că Cristos a
murit pentru păcatele noastre după Scripturi (cu alte cuvinte moartea lui Cristos fusese profeţită în
Vechiul Testament), că a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi” (1 Corinteni 15:3-4).
Vechiul Testament conţine 60 de profeţii mesianice majore şi aproximativ 270 de ramificaţii ale lor,
care s-au împlinit toate într-o singură persoană – Isus Cristos. Ar fi interesant să analizăm conţinutul
acestor profeţii, ca trăsături specifice ale persoanei tui Cristos.
Poate nu v-aţi gândit niciodată cât de importante sunt detaliile legate de numele şi adresa unei
persoane, şi totuşi, aceste detalii ne diferenţiază pe fiecare de toţi ceilalţi oameni care trăiesc pe
această planetă.
O ADRESĂ ÎN ISTORIE
În detalii şi mai exacte, Dumnezeu a scris o „adresă” în istorie, pentru a-L evidenţia pe Fiul Său,
Mesia, Salvatorul omenirii, între toţi ceilalţi oameni care au trăit vreodată în istorie – în trecut,
prezent sau viitor. Particularităţile acestei „adrese” pot fi găsite în Vechiul Testament – un document
scris în decursul unei perioade de 1000 de ani, care conţine peste 300 de referinţe cu privire la
venirea Sa. Pe baza calculului probabilităţilor se poate dovedi că şansa ca numai 48 dintre aceste
profeţii să se fi împlinit într-o persoană anume, ar fi de 1/10 Exp 157.
Şansa de a putea găsi o altă persoană care să împlinească toate aceste descrieri este redusă şi mai
mult de faptul că toate aceste profeţii cu privire la Mesia au fost făcute cu cel puţin 400 de ani
înainte de venirea Sa. Unii ar putea să obiecteze că aceste profeţii ar fi fost scrise după vremea în
care a trăit Cristos şi concepute în aşa fel încât să coincidă cu evenimentele din viaţa Lui. Această
pretenţie ar putea părea plauzibilă până când ne dăm seama că Septuaginta (traducerea grecească a
Vechiului Testament ebraic) exista deja în jurul anului 150 – 200 î.Cr. Această traducere dovedeşte
că a trebuit să existe un interval de timp de cel puţin 200 de ani între scrierea profeţiilor şi
împlinirea lor în Cristos.
Cu siguranţă că Dumnezeu a scris o „referinţa” pe care numai Mesia ar fi putut s-o împlinească. Au
existat aproximativ 40 de alte pretenţii din partea unor persoane de a fi fost Mesia. Numai Unul însă
– Isus Cristos – a făcut apel la profeţiile împlinite în viaţa Lui, pentru a-Şi susţine această pretenţie;
şi numai scrisorile Lui de acreditare pot dovedi valabilitatea acestei pretenţii.
Care au fost câteva dintre aceste detalii? Care au fost evenimentele care trebuiau să preceadă şi să
însoţească apariţia Fiului lui Dumnezeu?
Pentru început, trebuie să ne întoarcem la Geneza 3:15. Aici găsim înregistrată prima profeţie
mesianică. În toată Scriptura, numai un singur bărbat a fost „născut din sămânţa femeii” – toţi
ceilalţi oameni fiind născuţi din sămânţa bărbatului. Găsim aici pe unul care avea să vină în lume şi
să zădărnicească lucrările satanei („acesta îi va zdrobi capul”). În Geneza 9 şi 10 Dumnezeu vine cu
detalii suplimentare cu privire la această persoană. Noe a avut trei fii: Sem, Iafet şi Ham. Toate
naţiunile pământului din zilele noastre se trag din aceşti trei bărbaţi. Dumnezeu a eliminat 2/3 din ei
când a hotărât că Mesia avea să vină din spiţa lui Sem.
Apoi, pe măsură ce înaintăm spre anul 2000 î.Cr., îl vedem pe Dumnezeu chemându-l pe Avram din
Ur, Caldeea. Cu Avram, Dumnezeu devine mai specific, afirmând că Mesia va fi unul din
descendenţii lui. Toate familiile pământului aveau să fie binecuvântate în Avram. Când Avram a
avut doi fii: Isaac şi Ismael, mulţi dintre descendenţii lui au fost eliminaţi, atunci când Dumnezeu la
ales pe cel de-al doilea fiu, Isaac.
Isaac a avut doi fii: pe Iacov şi pe Esau. Dumnezeu a ales spiţa lui Iacov. Iacov a avut 12 fii, din
care s-au format cele 12 seminţii ale lui Israel. Dumnezeu a pus de-o parte seminţia lui Iuda, din
care avea să vină Mesia, eliminând astfel 11/12 din seminţiile lui Israel. Dintre toate familiile
provenite din Iuda, casa lui Isai a reprezentat alegerea divină. Putem observa deja probabilitatea
conturând-se.
Isai a avut 8 fii; în 2 Samuel 7:12-16 şi Ieremia 23:5 Dumnezeu elimină 7/8 din familia lui. Citim că
omul ales de Dumnezeu va fi nu numai sămânţa femeii din spiţa lui Sem, din neamul evreilor, din
seminţia lui Isaac, din casa lui Iacov, din seminţia lui Iuda, ci şi că El avea să vină din casa lui
David.
O profeţie datând din anul 1012 î.Cr. prezice de asemenea că mâinile şi picioarele acestui om vor fi
străpunse (adică el avea să fie răstignit). Această descriere a fost făcută cu 800 de ani înainte de
răstignirea lui Cristos şi transformată în fapt de către cuceritorii romani.
Isaia 7:14 adaugă că el va fi născut dintr-o fecioară: o naştere naturală în urma unei concepţii
supranaturale. Un criteriu care se situează deasupra planificării şi posibilităţii umane de control.
Câteva profeţii înregistrate în Isaia şi în Psalmi descriu climatul social în care avea să apară şi
reacţia pe care acest om al lui Dumnezeu o va produce: propriul său neam, neamul evreilor, îl va
respinge, iar neamurile vor crede în El. El urma să aibă un premergător (Isaia 40:3, Maleahi 3:1), o
voce în pustie, care va pregăti calea înaintea Domnului – un Ioan Botezătorul.
CEI TRIZECI DE ARGINT
Mai observaţi încă şapte detalii ale profeţiilor care îngustează şi mai mult sfera de probabilitate a
împlinirii lor. Dumnezeu arată aici că Mesia (i) va fi vândut (ii) de către un prieten (iii) pentru
treizeci de monede (iv) de argint şi că (v) aceşti bani vor fi aruncaţi (vi) pe podeaua Templului (vii)
şi folosiţi pentru cumpărarea ţarinei olarului.
În Mica 5:2 Dumnezeu elimină toate oraşele lumii, alegând Betleemul, o cetate cu mai puţin de
1000 de locuitori, ca loc în care avea să se nască Mesia. Apoi, printr-o serie de alte profeţii,
Dumnezeu precizează perioada în care Mesia urma să apară. De exemplu: Maleahi 3:1 şi alte patru
texte din Vechiul Testament menţionează că Mesia trebuia să vină pe când templul din Ierusalim se
afla încă în picioare. Acest fapt este deosebit de semnificativ când ne dăm seama că templul a fost
distrus în anul 70 d.Cr. şi n-a mai fost reconstruit de atunci niciodată. Aceste detalii precise: locul,
timpul, felul naşterii, reacţia contemporanilor, trădarea, felul morţii, sunt numai câteva din sutele de
detalii care compun „adresa” pentru identificarea Fiului lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitorul
omenirii.
OBIECŢIE: ÎMPLINIREA PROFEŢIILOR A FOST PURĂ ÎNTÂMPLARE
„Ei bine, s-ar putea arăta că unele dintre aceste profeţii s-au împlinit în viaţa lui Kennedy, a lui
King, sau a lui Nasser” – va replica un critic.
Da, s-ar putea găsi probabil una sau două profeţii care să se fi împlinit în vieţile altor oameni care
au trăit în istorie, dar nu toate cele 60 de profeţii majore şi cele 270 de ramificaţii ale lor. De fapt,
dacă cineva ar putea găsi un om, în afară de Isus, fie mort, fie viu, care ar împlini numai jumătate
din prezicerile referitoare la Mesia menţionate în cartea lui Fred John Meldau intitulată Messiah in
Both Testaments (Mesia în cele două Testamente), compania de presă Christian Victory din Denver
ar fi gata să acorde ca recompensă un premiu de 1000 de dolari.
H. Harold Hartzler de la Afiliaţia Ştiinţifică Americană, în prefaţa cărţii lui Peter W. Stoner, scrie:
„Manuscrisul cărţii Science Speaks a fost revizuit cu grijă de către un comitet format din membrii ai
Asociaţiei Ştiinţifice Americane şi de către consiliul executiv al acestui grup, conţinutul ei fiind
declarat corect în ce priveşte materialul ştiinţific prezentat. Analizele matematice incluse sunt
bazate pe principii corecte ale teoriei probabilităţilor, pe care profesorul Stoner le-a aplicat în mod
corespunzător şi convingător”.
Următoarele cifre de probabilitate care au fost extrase din această carte vin să demonstreze că orice
coincidenţă în împlinirea profeţiilor este exclusă, conform principiilor ştiinţei probabilităţilor.
Stoner spune că, folosind ştiinţa modernă a probabilităţilor în studiul a opt dintre profeţii, „aflăm că
şansa ca un om care a trăit până în timpurile prezente să fi împlinit toate aceste opt profeţii este de
1/10 Exp 17”. Aceasta ar reprezenta 1/100.000.000.000.000.000. Pentru a ne ajuta să ne imaginăm
această cifră infimă de probabilitate, Stoner ilustrează astfel: presupunând că am lua 10 Exp 17
monede de argint şi le-am împrăştia pe suprafaţa statului Texas, ele ar acoperi întreaga suprafaţă cu
un strat în grosime de 60 cm. Să presupunem că am marca una din aceste monede, şi apoi am
amesteca-o printre celelalte; apoi am lega pe cineva la ochi şi i-am cere să meargă încotro va voi şi
să găsească moneda marcată. Ce şanse ar avea acest om de a găsi moneda cu pricina? Aceeaşi şansă
pe care ar fi avut-o profeţii, ca scriind aceste opt preziceri, ele să se fi împlinit toate în viaţa unuia
dintre oamenii care au trăit din zilele lor şi până astăzi, presupunând că ei le-ar fi scris din
înţelepciunea lor proprie.
„Acum, aceste preziceri au fost scrise fie din inspiraţie divină, fie profeţii au scris ceea ce
considerau ei că avea să se întâmple. În acest caz, profeţii aveau doar o şansă din 10 Exp 17 ca
spusele lor să se împlinească în viaţa unei persoane – şi totuşi, ele s-au împlinit toate în Cristos.
Cu alte cuvinte, împlinirea acestor profeţii demonstrează că Dumnezeu a inspirat scrierea lor cu o
precizie colosală, căreia i-a lipsit doar o şansă din 10 Exp 17 pentru a fi absolută”.
O ALTĂ OBIECŢIE
O altă obiecţie care se aduce adesea este aceea că Isus ar fi împlinit aceste profeţii în mod deliberat.
Această obiecţie pare plauzibilă până când ajungem să ne dăm seama că multe dintre detaliile
privitoare la venirea Lui au fost cu totul deasupra oricărei posibilităţi umane de control. De
exemplu, locul naşterii. Vi l-aţi putea imagina pe copilaşul Isus, aflat încă în pântecele Mariei,
călare pe măgăruş, zicând: „Mamă, mă tem că nu vom ajunge la timp…” Când Irod i-a întrebat pe
marii preoţi şi pe cărturari „Unde trebuie să Se nască Cristosul?” ei i-au răspuns: „În Betleemul din
Iudeea, căci aşa a fost scris în profeţi” (Matei 2:5). Momentul istoric al venirii Lui, felul naşterii,
trădarea Lui de către un prieten şi preţul acestei trădări, felul morţii, reacţia trecătorilor, batjocura şi
tragerea la sorţi pentru cămaşa Lui, etc – jumătate din profeţii, ar fi fost cu neputinţă de împlinit în
mod deliberat. Isus n-ar fi putut „aranja” să fie născut din sămânţa femeii, din seminţia lui Sem, ca
urmaş al lui Avram, şi aşa mai departe. Nu este de mirare deci că Isus şi apostolii au făcut apel la
profeţiile împlinite pentru a dovedi validitatea pretenţiilor Sale.
De ce s-a complicat Dumnezeu oare cu toate aceste detalii? Eu cred că planul Lui a fost ca Isus
Cristos să aibă toate scrisorile de acreditare necesare atunci când a intrat în această lume. Totuşi, cel
mai extraordinar lucru în legătură cu Isus Cristos este acela că El a venit să transforme vieţile
oamenilor. Numai El a împlinit toate profeţiile Vechiului Testament care descriu venirea Lui şi
numai El a împlinit cea mai mare profeţie dintre toate, cu privire la cei care aveau să-L primească,
adică cei ce vor crede în El – promisiunea unei vieţi noi: „Va voi da o inimă nouă şi voi pune în voi
un Duh nou… Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate
lucrurile s-au făcut noi”.
CAPITOLUL 10
NU MAI EXISTĂ NICI O ALTĂ CALE?
De curând, un absolvent al Universităţii Statului Texas mi s-a adresat cu întrebarea: „De ce este Isus
singura cale spre o relaţie cu Dumnezeu?” Cu puţin înainte, în cuvântarea mea, arătasem că Isus a
pretins a fi singura cale spre Dumnezeu, că mărturiile Scripturii şi ale apostolilor sunt vrednice de
crezare, şi că există suficiente dovezi care să susţină credinţa în Isus Cristos ca Mântuitor şi Domn.
Şi totuşi, întrebarea lui suna: „De ce Isus? Nu mai există nici o altă cale spre o relaţie cu
Dumnezeu? Cum stau lucrurile cu Buda sau cu Mahomed? Nu este de ajuns să trăieşti o viaţă
morală? Dacă Dumnezeu este atât de iubitor, atunci El va trebui să-i accepte pe toţi oamenii aşa
cum sunt”.
Un om de afaceri îmi spunea: „Într-adevăr, mi-aţi dovedit că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu;
dar nu mai există şi alte căi spre o relaţie personală cu Dumnezeu, în afară de Isus?”
Comentariile de mai sus exprimă felul de gândire al multor oameni din zilele noastre cu privire la
întrebarea: De ce este nevoie să ne încredem în Isus ca Salvator şi Domn pentru a avea o relaţie
personală cu Dumnezeu şi a experimenta iertarea păcatelor? I-am răspuns acestui tânăr, spunându-i
că foarte mulţi oameni nu înţeleg natura lui Dumnezeu. De obicei întrebarea lor este: „Cum poate
un Dumnezeu iubitor să îngăduie ca un om păcătos să meargă în iad?” Dar eu aş întreba mai
degrabă: „Cum ar putea un Dumnezeu drept, sfânt şi neprihănit, să permită unui păcătos să stea în
prezenţa Sa?” O falsă înţelegere a naturii şi caracterului lui Dumnezeu a fost cauza care a
determinat apariţia atât de multor probleme teologice şi etice. Cei mai mulţi dintre oameni cred că
Dumnezeu este un Dumnezeu iubitor, şi se opresc la acest punct. Dumnezeu nu este însă numai un
Dumnezeu al dragostei, ci El este în acelaşi timp neprihănit, drept şi sfânt.
Noi îl cunoaştem pe Dumnezeu prin intermediul atributelor Lui. Un atribut nu este o parte din
Dumnezeu. Obişnuiam şi eu să gândesc că dacă aş lua toate atributele lui Dumnezeu – sfinţenie,
dragoste, dreptate, neprihănire – şi le-aş aduna la un loc, suma lor ar fi egală cu Dumnezeu. Ei bine,
lucrurile nu stau tocmai aşa. Un atribut nu este o parte din Dumnezeu, ci un adevăr în legătură cu
El. De exemplu, când spunem că Dumnezeu este dragoste, prin aceasta nu înţelegem că o parte din
Dumnezeu este dragoste, ci că dragostea este o caracteristică a lui Dumnezeu. Când Dumnezeu
iubeşte, El nu face altceva decât să fie El însuşi.
Există o problemă care s-a dezvoltat ca rezultat al căderii omului în păcat. În eternitate, Dumnezeu a
hotărât să-l creeze pe om. Eu cred, conform Scripturii, că Dumnezeu l-a creat pe om cu scopul de a-
şi împărtăşi cu el dragostea şi slava. Dar când Adam şi Eva s-au răzvrătit şi au pornit pe drumul lor
propriu, păcatul a intrat în rasa umană. La acel punct, oamenii au devenit păcătoşi, sau despărtiţi de
Dumnezeu.
Dilema în care se afla Dumnezeu era că El îl crease pe om cu scopul de a-şi împărtăşi slava cu el, şi
acum acesta nesocotise sfatul şi porunca Lui, alegând să păcătuiască. În dragostea Lui, Dumnezeu a
căutat o cale de salvare. Dar fiindcă El nu este numai un Dumnezeu al dragostei, ci şi un Dumnezeu
sfânt, drept şi neprihănit, natura Lui însuşi îl determina să-l pedepsească pe păcătos. Biblia ne spune
că „plata păcatului este moartea”. Am putea spune deci că Dumnezeu se afla într-o dilemă.
În sânul dumnezeirii – Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – s-a luat o decizie. Isus, Fiul lui
Dumnezeu, avea să ia trup de om. El avea să devină Dumnezeul-Om. Acest lucru este descris în
primul capitol din Evanghelia lui Ioan, unde ni se spune: „Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre
noi”. De asemenea, în Filipeni 2, Pavel scrie că Cristos Isus S-a dezbrăcat de Sine Însuşi şi a luat
chip de om.
Isus a fost Dumnezeul-Om. El a fost în acelaşi timp 100% om şi 100% Dumnezeu. De bună voie, El
a trăit o viaţă fără păcat, ascultând pe deplin de voia Tatălui Său. Declaraţia Scripturii cum că „plata
păcatului este moartea” nu i s-a aplicat lui Cristos. Fiind nu numai un om mărginit, ci şi Dumnezeu
infinit, El a avut capacitatea infinită de a lua asupra Sa păcatele întregii omeniri. În urmă cu aproape
2000 de ani, când a murit pe cruce, Dumnezeul sfânt, drept şi neprihănit Şi-a turnat toată mânia
asupra Fiului Său. Când Isus a strigat: „S-a sfârşit!”, natura neprihănită a lui Dumnezeu a fost deplin
satisfăcută. Se poate spune că din acel moment Dumnezeu era din nou „liber” să trateze omenirea
cu dragoste, fără a mai fi nevoit să-l distrugă pe păcătos, deoarece prin moartea lui Isus pe cruce,
natura Lui neprihănită a fost deplin satisfăcută.
Adeseori îi întreb pe oamenii cu care stau de vorbă: „Pentru cine a murit Isus?” Şi ei îmi răspund:
„Pentru mine” sau „pentru întreaga lume”. Apoi eu continui: „Şi pentru cine încă?” şi ei îmi
răspund: „Nu ştiu” l-a care eu le spun: „El a murit şi pentru Dumnezeu Tatăl”. Vedeţi deci cum se
pune problema? Cristos nu a murit numai pentru noi, ci şi pentru Tatăl. Acest lucru este descris în
Romani 3:25, unde Pavel vorbeşte despre jertfa de ispăşire. În esenţă, această jertfă de ispăşire
însemnează satisfacerea unei cerinţe. Când a murit pe cruce, Isus a murit nu numai pentru noi, ci şi
pentru a satisface cerinţele sfinţeniei şi dreptăţii caracteristice naturii lui Dumnezeu.
Un incident petrecut cu câţiva ani în urmă în California mi-a lămurit ceea ce a făcut Isus pe cruce
pentru a rezolva problema pe care Dumnezeu o avea în ce priveşte omenirea păcătoasă. O tânără
fusese reţinută de poliţie pentru depăşirea vitezei legale de circulaţie. A fost adusă în faţa
judecătorului şi i s-a aplicat o amendă. Judecătorul a citit acuzaţia şi a întrebat-o: „Eşti sau nu eşti
vinovată?” Tânăra a răspuns: „Sunt vinovată”. Judecătorul a pronunţat sentinţa. O amendă de 100
de dolari sau 10 zile de arest. Atunci s-a întâmplat un lucru nemaipomenit în analele judiciare:
judecătorul s-a ridicat, şi-a scos roba, a înaintat în faţa curţii, şi-a scos portofelul din buzunar şi a
plătit amenda. Care este explicaţia? Judecătorul era tatăl fetei. El îşi iubea fiica, dar în acelaşi timp
era judecător. Fiica lui încălcase legea, şi el nu putea să-i spună pur şi simplu: „Pentru că te iubesc,
te iert. Poţi pleca”. Dacă ar fi procedat astfel, el ar fi fost un judecător nedrept. El trebuia să respecte
legea. Dar fiindcă îşi iubea fiica, dragostea lui faţă de ea l-a făcut să-şi scoată roba de judecător, să
vină şi să o reprezinte în calitate de tată, plătindu-i datoria.
Ilustraţia descrie într-o oarecare măsură ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în Isus Cristos. Noi
am păcătuit. Biblia spune: „Plata păcatului este moartea”. Oricât de mult ne-ar fi iubit, Dumnezeu
trebuia să rostească sentinţa de MOARTE, fiind un Dumnezeu drept. Şi totuşi, deoarece ne-a iubit
atât de mult, El a fost gata să se coboare de pe tronul Lui, luând trup de om în Isus Cristos şi să
plătească preţul răscumpărării noastre, care a însemnat moartea Fiului Său pe cruce.
La acest punct, mulţi oameni pun întrebarea: „De ce nu ne-a iertat El pur şi simplu?” Un director al
unei mari întreprinderi mi-a spus odată: „Angajaţii mei produc adesea stricăciuni şi eu le trec cu
vederea. Vreţi să spuneţi că Dumnezeu n-ar putea face la fel?” Oamenii uită însă faptul că oriunde
există iertare, este şi un preţ de plătit. De exemplu, să spunem că fiica mea sparge o lampă din casă.
Eu sunt un tată iubitor şi iertător, aşa încât o iau pe genunchi, o îmbrăţişez, şi-i spun: „Nu mai
plânge, draga mea. Tata te iubeşte şi te iartă”. Acum, de obicei oamenii cu care stau de vorbă vor
spune: „Ei bine, aşa trebuia să facă şi Dumnezeu”. Să nu uităm însă că lampa spartă trebuie
înlocuită. Cine plăteşte lampa nouă? Ei bine, eu. Există întotdeauna un preţ al iertării. De pildă,
dacă cineva te insultă în public şi tu îi spui apoi cu înţelegere: „Te-am iertat”, cine suportă preţul
insultei?
Aceasta este ceea ce a făcut şi Dumnezeu. El i-a spus omului: „Eşti iertat”. Dar a plătit El însuşi
preţul acestei iertări prin moartea Sa pe cruce.
CAPITOLUL 11
EL A SCHIMBAT VIAŢA MEA
Isus Cristos este viu. Faptul că mă aflu în viaţă şi că desfăşor activitatea pe care o desfăşor este o
dovadă vie a faptului că Isus Cristos a înviat din morţi.
Thomas Aquinas scria: „Există în fiecare suflet o sete după fericire şi împlinire”. Ca adolescent am
dorit să fiu fericit -şi acesta nu este un lucru rău. Voiam să fiu unul dintre cei mai fericiţi oameni din
lume. Doream de asemenea un sens în viaţă. Voiam răspunsuri la întrebările mele: „Cine sunt eu?”
„De ce mă aflu aici?” „Unde mă voi duce după moarte?”
Mai mult decât atât, doream libertatea. Voiam să fiu fiinţa cea mai liberă de pe pământ. Pentru
mine, libertate nu înseamnă a merge şi a face ceea ce vrei. Oricine poate face acest lucru, şi
nenumăraţi oameni o şi fac. Adevărata libertate însă înseamnă a avea tăria să faci ceea ce ştii că eşti
dator să faci. Cei mai mulţi oameni ştiu ce anume ar trebui să facă, dar nu au puterea necesară.
Aceştia sunt adevăraţii încătuşaţi.
Astfel, am început să caut răspunsuri. Se părea că fiecare om are un anume fel de religie, aşa că am
început şi eu să fac ceea ce-i vedeam pe alţii făcând; am început prin a merge la biserică. Se pare
însă că nu găsisem biserica cea mai bună. Unii vor înţelege ce vreau să spun: mă simţeam mai
mizerabil în biserică decât afară. Mergeam dimineaţa, după-masa şi seara…
Fiind din totdeauna o fiinţă foarte practică, atunci când un lucru nu merge, îl fac bucăţi. Aşa că am
rupt-o cu religia. Tot ceea ce ea mi-a oferit au fost 35 de cenţi pe care i-am luat din greşeală în
timpul unei colecte, ca rest de la cei 25 de cenţi pe care-i donasem. Şi cam atât este tot ceea ce mulţi
oameni câştiga din toată religia lor.
Am început să mă întreb dacă prestigiul ar putea fi soluţia. Faptul de a fi un conducător, de a găsi o
cauză căruia să i te dăruieşti şi să ajungi astfel „vestit” – asta trebuia să fie! La prima universitate la
care am studiat, studenţii cu funcţii înalte se bucurau de tot felul de privilegii.
Astfel, am început să mă zbat pentru funcţia de preşedinte de an, şi am ajuns să fiu ales. Era
interesant să fii cunoscut de către toţi studenţii din şcoală; toţi mă salutau respectuos: „Salut Josh!”
Eu hotărâm în ce fel aveau să fie folosite fondurile studenţeşti şi cine aveau să fie vorbitorii pe care
îi invitam pentru diferitele prelegeri. Era grozav! Dar, ca orice alt lucru pe care-l încercasem, a
început şi acesta să se învechească. De obicei mă trezeam lunea dimineaţa cu dureri de cap din
cauza nopţii precedente; şi atitudinea mea era: „Ei bine, încă o săptămână de alergare” – şi mă
străduiam să răzbesc de lunea până sâmbăta… Fericirea mea gravita în jurul a două seri din
săptămână: sâmbăta şi duminica; şi apoi cercul vicios se relua din nou.
Totuşi, am reuşit să-i înşel pe toţi cei din jur. Ei mă socoteau cel mai norocos şi fericit băiat din
lume. În timpul campaniei de alegeri circula printre studenţi fraza: „Josh – voioşia întruchipată!” Mă
distram mai bine ca oricine pe banii studenţilor, fără ca ei să-şi dea seama că fericirea mea nu era cu
nimic mai grozavă decât a lor. Ea depindea de circumstanţe: când lucrurile îmi mergeau bine, mă
simţeam mulţumit. Când treburile mergeau prost, eram nefericit. Eram ca o barcă pe valurile mării,
purtată încoace şi încolo de vântul circumstanţelor. Există un termen biblic care descrie acest gen de
viaţă: iad. Nu aflasem însă pe nimeni care să trăiască un alt fel de viaţă, şi nu ştiam cine mi-ar fi
putut spune cum să trăiesc altfel, sau cum să-mi schimb viaţa. Toţi îmi spuneau ce ar trebui să fac,
dar nimeni nu-mi asigura puterea s-o fac. Am început să fiu nemulţumit, frustrat.
Îmi dădeam seama că puţini dintre studenţii pe care-i cunoşteam erau mai sinceri decât mine în
căutarea şi încercarea lor de a afla un sens în viaţă. Cu timpul, am început să observ un grup de
studenţi – vreo opt – a căror viaţă părea să aibă ceva deosebit. Ei păreau să ştie ce cred şi de ce
anume. Mi-a plăcut întotdeauna să mă aflu în preajma unor asemenea oameni. Nu contează dacă ei
sunt sau nu de acord cu mine. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei are opinii total diferite de ale
mele în unele privinţe; dar ceea ce am admirat din totdeauna au fost oamenii cu convingeri ferme.
(N-am întâlnit încă prea mulţi, dar îi admir pe toţi aceia pe care-i cunosc). Iată de ce, uneori mă simt
mai bine printre nişte lideri radicali decât în preajma unora dintre creştini. Căci unii creştini pe care
i-am întâlnit sunt atât de şterşi, încât mă întreb dacă 50% din ei nu joacă doar teatru… Dar oamenii
din acest grup păreau să ştie încotro merg. Şi acest lucru este cu totul neobişnuit printre studenţi.
Aceşti tineri pe care începusem să-i remarc, nu numai că vorbeau despre dragoste, dar se şi angajau.
Păreau să se învârtă deasupra circumstanţelor vieţii de studenţi. Toţi ceilalţi păreau copleşiţi de
multitudinea de activităţi. Un lucru pe care l-am observat însă a fost că ei păreau a radia o împlinire
şi un echilibru care nu erau tulburate de circumstanţe. Se părea că posedau o sursă internă de
bucurie continuă. Erau remarcabili: aveau ceva ce mie îmi lipsea.
Şi, ca de obicei, când cineva are ceva ce tu nu ai, aceasta te face să râvneşti şi tu la acel lucru… De
aceea este atât de periculos să-ţi laşi bicicleta fără lacăt în faţa căminului… (Dacă educaţia ar fi întradevăr
soluţia tuturor problemelor, universităţile ar trebui să fie locurile cele mai „sfinte” din
întreaga lume…)
Astfel, m-am hotărât să mi-i câştig pe aceşti tineri ciudaţi de prieteni… Două săptămâni mai târziu,
ne aflam cu toţii la o cafea, într-o cofetărie…
Conversaţia a început să se dezvolte în jurul subiectului: Dumnezeu. Şi aşa cum se întâmplă, dacă
eşti nesigur pe tine, vei căuta să respingi pe loc orice argumente atunci când este vorba de religie
sau de Dumnezeu. De aceea fiecare universitate sau comunitate are câte unul cu gura mare,
spunând: „O, creştinismul! Ha, ha, ha!… Aşa ceva este pentru cei slabi – dar nu pentru un
intelectual”. (Şi, de obicei, cu cât gura este mai mare, cu atât ea denotă un gol lăuntric mai mare…)
Şi pentru că gândul nu-mi dădea pace, am privit drept în faţa mea, la una din fete – o fată foarte
„bine” (obişnuisem să cred că toţi creştinii arătau la fel – şterşi, neinteresanţi). Şi aplecându-mă cu
emfază pe speteaza scaunului pentru a nu crea impresia că eram prea preocupat, am întrebat: „Ce
anume vă face pe voi atât de diferiţi? Care este cauza?”
Fata aceea părea să aibă o convingere foarte puternică. Ea mă privi direct în ochi fără să zâmbească
şi rosti două cuvinte pe care nu le-aş fi socotit vreodată ca parte posibilă a unui răspuns la
întrebările unui intelectual: „Isus Cristos!”
„Pentru numele lui Dumnezeu – i-am replicat – nu-mi veni te rog cu astfel de fraze… Sunt sătul până
peste cap de religie, de biserică şi de Biblie”. Ea îmi răspunse pe acelaşi ton: „Tinere, eu n-am
vorbit de vreo religie, ci de Isus Cristos”.
Pentru prima dată cineva îmi făcea clar faptul că creştinismul nu era o „religie”. Religiile sunt
încercările oamenilor de a ajunge la Dumnezeu prin fapte bune. Creştinismul este Dumnezeu,
coborându-Se la om prin Isus Cristos şi oferindu-i acestuia o relaţie personală cu El însuşi.
Se pare că în universităţi există mai mulţi oameni cu o concepţie greşită despre creştinism decât
oriunde în lume. Recent, am întâlnit un profesor asistent care afirma la unul din seminariile pentru
doctoranzi: „Toţi cei ce merg la biserică sunt creştini”. I-am replicat: „Faptul de a intra într-un garaj
nu te face să devii o maşină”. Nu există nici o legătură între a merge la biserică şi a fi creştin.
Creştin este omul care şi-a pus încrederea în Cristos.
Noii mei prieteni m-au încurajat să examinez afirmaţiile lui Isus Cristos şi pretenţia Lui de a fi Fiul
lui Dumnezeu, spunându-mi că, luând trup de om, El a trăit printre oameni reali, a murit pe o cruce
pentru păcatele omenirii, a fost îngropat şi a treia zi a înviat din morţi, fiind acum în stare să
transforme vieţile oamenilor din sec. al XX-lea.
Credeam că era vorba de o înşelăciune. De fapt eram convins că cei mai mulţi creştini nu erau
decât nişte idioţi. Întâlnisem deja câţiva. Obişnuisem să pândesc la orele de curs, aşteptând ca vreun
student creştin să-şi exprime opinia, pentru a folosi ocazia ca să-i servesc o replică prin care să-l
reduc la tăcere. Îmi imaginam că dacă un creştin ar fi avut vreo celulă activă în creierul lui, ar fi
murit şi aceea de plictiseală şi singurătate… Era tot ceea ce ştiam cu privire la ei.
Dar oamenii aceştia îmi stârneau de-a dreptul interesul. În sfârşit, am acceptat provocarea lor, dar
am făcut-o doar din mândrie, dorind să-i „pun la punct”. Nu ştiam că la mijloc existau fapte. Nu
ştiam că existau dovezi care puteau fi evaluate. În final, raţiunea m-a condus la concluzia că Isus
Cristos trebuia să fie ceea ce a pretins a fi. De fapt, la baza primelor două cărţi pe care le-am scris a
stat încercarea mea de a combate creştinismul. Şi cum nu am reuşit, am sfârşit prin a deveni creştin.
Între timp au trecut 13 ani, în care m-am documentat în ce priveşte motivele pentru care această
credinţă în Isus Cristos este întemeiată din punct de vedere intelectual.
Pe vremea aceea însă aveam o dificultate: mintea îmi spunea că toate aceste lucruri erau adevărate,
dar voinţa mă trăgea în altă direcţie. Am descoperit că faptul de a deveni creştin implica destul de
multă renunţare, nefiind prea uşor pentru „Ego”. Isus Cristos îmi solicita în mod direct voinţa de a
crede. Daţi-mi voie să-L citez: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi-Mi
deschide, voi intra” (Apocalipsa 3:20). Nu-mi păsa dacă El umblase sau nu pe valuri, sau dacă
transformase sau nu apa în vin. Problema mea era că nu doream pur şi simplu ca cineva să-mi
dirijeze viaţa. Căci nu-mi puteam imagina o cale mai sigură de a-mi ruina libertatea. Astfel, mintea
îmi spunea că creştinismul era adevărat, dar voinţa mă trăgea în altă parte.
De fiecare dată când mă aflam în preajma acestor creştini entuziaşti, conflictul meu se relua. Dacă
te-ai aflat vreodată în preajma unor oameni fericiţi atunci când tu însuţi te simţeai mizerabil, vei
înţelege la ce mă refer. Dar fericirea lor mă atrăgea, şi mă trezeam îndreptându-mă spre clubul unde
îi întâlneam de obicei. Ajunsesem la un punct când mergeam la culcare la ora 10 seara şi nu
reuşeam să adorm până la 4 dimineaţa. Îmi dădeam seama că trebuia să-mi scot din minte aceste
lucruri, înainte ca să-mi ies eu însumi din minţi. (Fusesem întotdeauna un om cu o minte deschisă,
dar nu atât de deschisă încât să-mi pierd creierii…)
Şi pentru că eram un om cu o minte deschisă, la data de 19 decembrie 1959, la ora 20:30, în timpul
celui de-al doilea an de studiu, am devenit creştin.
Unii mă vor întreba: „Ei bine, cum ştii că acest lucru s-a întâmplat?” Iar eu le voi răspunde: „Uite
cum: am fost de faţă. Şi această decizie mi-a schimbat întreaga viaţă”.
În acea seară m-am rugat şi am spus patru lucruri care au făcut posibil începutul relaţiei mele
personale cu Cristosul cel înviat.
Mai întâi I-am spus: „Doamne Isuse, îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru mine”. Apoi am
continuat: „Îţi mărturisesc toate lucrurile din viaţa mea care nu sunt pe placul Tău, şi Te rog să mă
înnoieşti”. (Scriptura spune: „Dacă vor fi păcatele voastre roşii cum este cârmâzul, se vor face albe
ca zăpada”. ) În al treilea rând am spus: „Chiar acum, aşa cum ştiu mai bine, îţi deschid uşa inimii şi
a vieţii mele, şi mă încredinţez Ţie ca Mântuitor şi Domn. Preia Tu controlul asupra vieţii mele.
Schimbă-mi viaţa, fă-mă să fiu omul care m-ai creat Tu să fiu. „Şi apoi, un alt lucru pe care l-am
menţionat a fost: „Îţi mulţumesc, prin credinţă, că ai venit în viaţa mea”. Nu era o credinţă bazată pe
ignorantă, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu şi pe mărturiile şi relatările istorice care-l atestă
autenticitatea.
Cu siguranţă că i-aţi auzit pe mulţi oameni religioşi vorbind despre „iluminarea” pe care au
experimentat-o. Ei bine, după ce m-am rugat astfel, nimic deosebit nu s-a petrecut. Vreau să spun
chiar nimic. Şi nici chiar până astăzi nu pot spune că mi-ar fi crescut aripi. De fapt, după ce am luat
acea decizie m-am simţit chiar mai rău. „În ce afacere te-ai mai vârât!” – îmi ziceam; şi mă simţeam
de parcă se sfârşise cu mine. (Unii încă mai cred că acest lucru s-a întâmplat…) Pot să vă spun doar
un singur lucru: în următoarele 6-12 luni am ajuns să-mi dau seama că nu ajunsesem la capăt. Viaţa
mea era schimbată.
Mă aflam într-o discuţie cu şeful departamentului de istorie de la o universitate din vest, căruia i-am
spus printre altele că Dumnezeu îmi transformase întreaga viaţă; la care el m-a întrerupt, zicând:
„Domnule McDowell, hai să fim serioşi. Doar nu vrei să-mi spui că Dumnezeu ţi-a schimbat viaţa
acum, în sec. al XX-lea? În ce privinţă?”. După vreo 45 de minute, el m-a oprit, zicând: „O.K.,
ajunge”.
Unul din aspectele pe care i le-am menţionat a fost lipsa mea de pace. Trebuia să fiu mereu antrenat
în câte ceva: mă vânturam de ici colo, şi mintea îmi era asaltată de conflicte şi frământări de tot
felul. Când mă aşezam, încercând să studiez sau să meditez, nu reuşeam să mă adun. Dar la scurt
timp după ce am luat acea decizie pentru Cristos, un fel de pace mentală a început să se dezvolte în
mine. Nu mă înţelegeţi însă greşit. Nu vorbesc aici despre dispariţia conflictelor. Ceea ce am aflat în
această relaţie cu Cristos n-a fost atât de mult absenţa conflictelor, cât puterea de a le face faţă. Şi naş
schimba aceasta cu nimic în lume.
Un alt domeniu în care am început să mă schimb a fost temperamentul. Obişnuisem să-mi pierd
cumpătul chiar şi numai dacă cineva se uita pieziş la mine. Mai păstrez încă urmele unei încăierări
în care aproape că l-am omorât pe unul, în primul an de universitate. Temperamentul meu era în aşa
măsură o parte din mine însumi, încât nici n-am încercat în mod conştient să mă schimb. Ajunsesem
la punctul de a-mi pierde cumpătul pur şi simplu pentru a nu-l mai avea…
De atunci, în cei 20 de ani ce s-au scurs, nu m-am mai pierdut cu firea decât o singură dată. Şi
atunci când s-a întâmplat s-o fac am recuperat cam şase ani de linişte…
Exista un alt domeniu cu care nu mă puteam lăuda. Îl voi menţiona aici însă, pentru că nenumăraţi
oameni au nevoie de aceeaşi înnoire în vieţile lor: eu am găsit sursa acestei înnoiri într-o relaţie
personală cu Cristos cel înviat. Acest domeniu era acela al urii. Viaţa mea a fost plină de ură.
Aceasta nu se manifesta în mod necesar în afară, dar mă măcina pe dinăuntru. Eram în conflict
permanent cu oamenii, cu lucrurile şi cu ideile… Şi ca atâţia alţii, mă simţeam foarte nesigur pe
mine. Ori de câte ori întâlneam o persoană ce avea vederi diferite de ale mele, aceasta îmi devenea
duşman.
Dar a existat un om pe care l-am urât mai mult decât orice pe lume: tatăl meu. Îi uram burduhanul.
Pentru mine el nu era decât beţivul satului. Aceia dintre voi care veniţi de la sat şi aveţi un tată
alcoolic, veţi înţelege ceea ce vă voi spune… Toată lumea îl cunoştea. Colegii mei veneau la şcoală
şi începeau să facă glume pe seama lui. Ei nu se gândeau că acest lucru mă afecta, căci în aparenţă
eram şi eu ca unul din ei – râdeam, făcând haz. Dar înăuntrul meu urlam de durere. Intram uneori în
grajd şi o găseam pe mama bătută atât de rău, încât nu se mai putea ridica, zăcând în gunoi, printre
vaci. Când aveam prieteni în vizită îl luam pe tata, îl legam în hambar, şi parcam maşina în faţa
intrării. Apoi le spuneam prietenilor că trebuise să plece undeva… Nu cred ca vreun om să fi urât pe
cineva mai mult decât l-am urât eu pe tata.
După ce am luat acea decizie pentru Cristos – poate la vreo 5 luni – dragostea lui Dumnezeu prin
Isus Cristos care a intrat în fiinţa mea era atât de puternică, încât mi-a răsturnat toată acesta ură. Ea
m-a făcut în stare să-mi privesc tatăl drept în ochi şi să-i spun: „Tată, te iubesc!’ – şi să i-o spun din
toată inima. După toate cele ce i le făcusem, acest lucru l-a şocat de-a dreptul.
După ce m-am transferat la o universitate privată, am avut un accident foarte serios de maşină. Am
fost adus acasă cu gâtul în ghips. Nu voi uita niciodată cum tata a intrat în cameră şi m-a întrebat:
„Fiule, cum de poţi să iubeşti un tată ca mine?” Iar eu i-am răspuns: „Tată, cu şase luni în urmă te
detestam”. Apoi i-am povestit cum am ajuns să-L cunosc pe Isus Cristos: „L-am primit în viaţa
mea… Nu pot să-ţi explic exact tot ce s-a petrecut, dar ca rezultat ai acestei relaţii am primit puterea
să-i accept pe toţi ceilalţi oameni aşa cum sunt”.
45 de minute mai târziu am văzut întâmplându-se sub ochii mei cea mai mare minune ce mi-a fost
dat s-o văd. Cineva din familia mea, unul care mă cunoştea atât de bine încât nu puteam să-l duc cu
vorba, îmi spuse: „Fiule, dacă Dumnezeu poate face în viaţa mea ceea ce L-am văzut făcând în tine,
vreau să-l dau ocazia”. Chiar atunci, acolo, tatăl meu se rugă împreună cu mine, predându-şi viaţa
lui Cristos.
De obicei schimbările apar în decurs de câteva zile, săptămâni, uneori câteva luni sau chiar ani.
Viaţa mea s-a transformat în mod progresiv, în decursul primelor 6-12 luni de la convertire. Viaţa
tatălui meu s-a schimbat acolo, sub ochii mei. A fost ca şi cum cineva ar fi răsucit întrerupătorul,
aprinzând lumina. Nu mi-a mai fost dat să văd o schimbare atât de radicală nici până atunci şi nici
de atunci încoace. De atunci tata a mai atins băutura o singură dată. Şi atunci a dus-o până la buze şi
apoi a aruncat-o la o parte… Concluzia fermă la care am ajuns este că o relaţie vie cu Isus Cristos
transformă vieţile oamenilor.
Poţi să râzi de creştinism, poţi să-l batjocoreşti şi să-l ridiculizezi, dar el funcţionează. El transformă
vieţile oamenilor. Când îţi pui încrederea în Cristos, trebuie să ai grijă de atitudinile şi obiceiurile
tale, căci Isus Cristos este specialist în schimbarea lor.
Dar creştinismul nu este un lucru pe care să-l torni cuiva pe gât, sau să-l impui vreunui om. Fiecare
om îşi are viaţa lui pe care s-o trăiască. Tot ce pot face este să-ţi spun ceea ce am aflat eu. După
aceea, decizia îţi aparţine.
Poate rugăciunea pe care am rostit-o eu atunci îţi va fi de folos. Iat-o:
Doamne Isuse, am nevoie de Tine. Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru mine. Iartă-mă şi
înnoieşte-mă. Chiar acum, în acest moment, mă încredinţez Ţie ca Mântuitor şi Domn. Fă din mine
omul care m-ai creat să fiu. În Numele lui Isus Cristos.
O CREDINTA TULBURATOARE, DE A.W.TOZER
Pret: 22.90 lei
DESCRIERE
CREDINTA: MAI PERICULOASA DECAT PARE!
Cuvantul „credinta” este un cuvant obisnuit, dar a ne pune credinta in Dumnezeu este o decizie neobisnuit de grea, urmata de consecinte si, pentru ca asa a randuit El, inconveniente. Credinta in Dumnezeu ne imbarbateaza doar in masura in care avem incredere in El — iar increderea de neclintit este semnul distinctiv al crestinilor maturi care au ingaduit credintei sa se amestece in viata lor si sa le abata privirea de la propriile scopuri, nevoi si dorinte. Acesta este un proces care ne tulbura viata, ne strica tihna si ne poate aduce chiar durere.
„O credinta tulburatoare” este invatatura lui A. W. Tozer cu privire la ceea ce el a numit „credinta care nelinisteste” — o credinta care il contrazice pe cel necredincios si ameninta multumirea de sine a crestinului. Pe aceste pagini renumitul pastor si teolog arata cum credinta veritabila naste, pentru ca asa a randuit Dumnezeu, nemultumire fata de aceasta viata, dezvatandu-i pe crestini de dependenta de lucrurile pamantesti pentru a-i pregati pentru slavita si vesnica viata viitoare. In felul acesta, fiecare dintre noi ar trebui sa fie incurajat sa-si aprofundeze credinta pana in punctul unei sfinte insatisfactii — si sa-si cunoasca noua speranta in vesnicia cu Dumnezeul Atotputernic!
A. W. Tozer a inceput sa-L urmeze pe Dumnezeu la varsta de 17 ani, dupa ce a auzit un predicator pe strada in Akron, Ohio, si a ramas pe acest drum toata viata. Teolog autodidact, Tozer a fost si un pastor, scriitor si publicist ale carui cuvinte patrunzatoare continua sa captiveze intelectul si sa miste sufletul credinciosului de azi. A scris peste 40 de carti, iar „Urmarirea lui Dumnezeu” si „Cunoasterea Celui Sfant” sunt considerate lucrari devotionale clasice.
Cuprins
Introducere
1. Geneza credintei noastre crestine
2. Intarirea credintei noastre
3. Credinta priveste chipul lui Dumnezeu
4. Credinta noastra se odihneste in lucrarile Lui
5. Credinta duce la desavarsire spirituala
6. Credinta se ridica deasupra rastalmacirilor si denaturarilor pe care le intalnim in viata
7. Credinciosie in adevar si in dragoste
8. Credinta este o calatorie a inimii
9. Natura nelinistitoare a credintei
10. Credinta produce eroi spirituali
11. Provocarea credintei noastre
12. Ce este de facut cand credinta slabeste
13. Telul suprem al credintei noastre
14. Natura sfanta a credintei noastre
15. Viata ascunsa a credintei
Introducere
„Inchinarea nu mai e inchinare cand reflecta mai mult cultura din jurul nostru decat pe Hristosul din launtrul nostru.”
A. W. Tozer
Pe parcursul lucrarii sale de slujire, Dr. A. W. Tozer a scos mereu apa proaspata din izvoare vechi. A mers pe calea celor infometati si insetati dupa Dumnezeu, gasind adesea in viata lor puncte de reper care i-au sporit dorinta de a intelege ce inseamna sa cresti si sa te maturizezi in Hristos. Mai important, el a meditat cu dedicare la Cuvantul lui Dumnezeu, pana cand inima sa a putut auzi adevarurile Lui. De aceea poate sa-i invete multe pe cei inruditi spiritual cu el si are multe de spus pe tema adevaratei credinte biblice, asa cum este prezentata in cartea Evrei.
Tozer indragea mult zicala vechilor luterani: „Credinta e un lucru nelinistitor.” Veti gasi acest concept razbatand din toata cartea. Intr-unul din capitole, Tozer arata ca credinta este o calatorie a inimii. Contrar anumitor invataturi de azi, credinta nu e destinatia. In plus, credinta nu creeaza lucruri. Desi exista intregi lucrari de slujire axate pe credinta, dedicate sa-i invete pe oameni cum pot obtine ceea ce doresc de la Dumnezeu, Dr. Tozer spune ca credinta nu creeaza nimic, ci este acel organ spiritual care ne ajuta sa vedem ce a creat Dumnezeu. Scopul credintei este ca noi sa strapungem vizibilul pentru a vedea realitatea invizibila, adica pe Dumnezeu. Cand Scripturile spun ca noi „umblam prin credinta, nu prin vedere,” se refera la acest aspect invizibil, mistic, al creatiei lui Dumnezeu.
Tema cartii de fata este aspectul tulburabator al credintei, defalcat in trei domenii principale. Mai intai, exista tulburarea initiala provocata de credinta omului nemantuit. Credinta Bibliei contrazice modul de viata din afara lui Isus Hristos. Din toate punctele de vedere, credinta tulbura viata de pacat si razvratire impotriva lui Dumnezeu. Ea contrazice tot ce tine de omul natural. Inceputul credintei este o tulburare — o profunda convingere privind pacatul.
In al doilea rand, la crestinul aflat in procesul de crestere apare tulburarea continua a multumirii de sine. Tendinta noastra este sa fim asa de prinsi de ceea ce facem incat sa nu mai vedem ce a facut Dumnezeu. Credinta ne conduce, ne permite sa privim fata lui Dumnezeu si sa ne odihnim. Credinta biblica ne indeamna sa mergem inainte si ne cere sa ne odihnim complet in lucrarea ispravita a lui Isus Hristos.
In al treilea rand, pentru crestinul matur exista umblarea stabila a credintei, care duce de obicei pe o carare perturbatoare si tulburatoare ce se indreapta catre o experienta mai profunda cu Dumnezeu. Un exemplu din Scriptura ar fi cei trei tineri evrei — Sadrac, Mesac si Abed-Nego — care au fost aruncati in cuptorul aprins. Credinta lor i-a bagat in bucluc. Ceea ce i-au spus ei lui Nebucadnetar este caracteristic celor care umbla prin credinta si nu prin vedere. „Iata, Dumnezeul nostru caruia Ii slujim poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mana ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai si nici nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai inaltat!” (Dan. 3:17-18). Desi credinta lor i-a dus in cuptor, tot ea i-a scos din cumplita incercare. In mijlocul focului, ei au cunoscut, prin credinta, prezenta reala a lui Dumnezeu.
De-a lungul istoriei, oamenii credintei, barbati si femei, au dat de bucluc. Daca umbli prin credinta, vei merge in sens opus cailor lumii. Credinta va refuza sa accepte circumstantele in care te afli si te va indemna sa urmezi perseverent conducerea Duhului Sfant. Este evident ca Dr. Tozer avea despre acest concept al credintei o parere diferita de a celor care spun ca prin credinta putem crea viata pe care ne-o dorim. El credea ca credinta veritabila duce la o framantare care incepe sa ne dezvete de viata aceasta si ne pregateste pentru cea viitoare. Lucrarea si slujirea Duhului Sfant in viata credinciosului au tot timpul un singur obiectiv: sa aduca fii si fiice la slava.
Cartea de fata este o comoara atat pentru tanarul crestin care abia porneste in cursa credintei, cat si pentru credinciosul veteran care se apropie de linia de sosire. Ca orice bun antrenor, Dr. Tozer ne indreapta mereu atentia catre pista corecta, ne arata cum sa ocolim obstacolele inevitabile, adica realitatea intreitului nostru inamic — lumea, carnea si diavolul — si transmite adevarul brutal cu privire la ce trebuie sa facem pentru a merge pana la capat, intr-o lume ce ne sta impotriva, si a termina cu bine. Felul in care descrie viata de credinta, cu ajutorul cartii Evrei, va va imbarbata ca sa treceti victoriosi linia de sosire.
— James L. Snyder
Nu-ti risipi viata, autor John Piper – Don’t waste your life – English/Romanian online book
Pentru creştini şi necreştini.
Biblia spune: “Voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6:19-20). Am scris această carte pentru a vă ajuta să gustaţi dulceaţa acestor cuvinte, în loc să le consideraţi amare sau plictisitoare.
Oricine ai fi, tu te găseşti într-una din următoarele două categorii: Sau eşti creştin, sau Dumnezeu te cheamă acum să devii creştin. N-ai fi ajuns să citeşti această carte dacă Dumnezeu n-ar fi deja la lucru în viaţa ta.
Dacă eşti creştin, nu mai eşti al tău. Hristos te-a cumpărat cu preţul vieţii sale. Acum aparţii de două ori lui Dumnezeu: El te-a făcut, şi El te-a cumpărat. Asta înseamnă că viaţa ta nu mai este a ta. Este a lui Dumnezeu. De aceea, spune Biblia, “Proslăveşte pe Dumnezeu în trupul tău.” Pentru asta te-a făcut Dumnezeu. Pentru asta te-a cumpărat Dumnezeu. Acesta este înţelesul, scopul vieţii tale.
Dacă nu eşti încă un creştin, iată ce îţi oferă Isus Hristos: să aparţii de două ori lui Dumnezeu, şi să poţi împlini scopul pentru care ai fost creat. Poate că nu ţi se pare prea grozav acest lucru. A-L proslăvi, sau a-L glorifica, pe Dumnezeu poate nu în-seamnă mare lucru pentru tine. Acesta este motivul pentru care în primele două capitole îţi spun istoria mea, pe care o intitulez “Creat pentru bucurie.” ******** Nu mi-a fost întotdeauna clar faptul că a căuta slava lui Dumnezeu înseamnă de fapt a-mi căuta propria bucurie a vieţii ******. Acum văd însă că milioane de oameni îşi risipesc vieţile fiindcă consideră aceste lucruri ca fiind două lucruri distincte, separate, nu unul singur.
Există şi un avertisment. Calea bucuriei de a-L înălţa pe Dumnezeu te va costa propria viaţă. Isus a spus, “Oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.” Cu alte cuvinte, este mai bine să-ţi pierzi viaţa decât s-o risipeşti. Dacă dăruieşti cu bucurie pentru a-i face pe alţii bucuroşi în Dumnezeu, viaţa ta va fi grea, riscurile vor fi mari, şi bucuria ta va fi deplină. Aceasta nu este o carte despre cum să eviţi să fii rănit în viaţă, ci despre cum să eviţi să-ţi risipeşti viaţa. Unii din voi veţi muri slujindu-L pe Hristos. Asta nu va fi o tragedie. Tragedia este să-ţi preţuieşti mai mult viaţa decât pe Hristos.
Te rog să înţelegi că eu mă rog pentru tine, indiferent dacă eşti un student care visează pentru propria-i viaţă o schimbare fundamentală, sau un pensionar care nădăj-duieşte să nu-şi risipească anii din urmă. Dacă te interesează cum şi ce mă rog, citeşte Capitolul 10. Aceea este rugăciunea mea.
Deocamdată, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tine. Bucuria mea creşte cu orice suflet care caută slava lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. Aminteşte-ţi, ai o singură viaţă. Doar una. Ai fost creat pentru Dumnezeu. Nu-ţi risipi viaţa.
John Piper
Studiul Biblic: NAȘTEREA DIN NOU

„A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12-13). Iar la întrebarea lui Nicodim, un fruntași al Iudeilor „Drept răspuns Isus a zis „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3)
Prin cuvintele versetelor de mai sus, Ioan ne arată în modul cel mai profund scopul Evangheliei, menționând care este adevărata Lumină venită în lume, Lumină ce nu poate fi biruită de întuneric. Această Lumină este Fiul lui Dumnezeu care poate lumina pe orice om venit în lume. Așa cum la creație, prima lucrare pe care a făcut-o Dumnezeu, a fost să facă lumină pe fața pământului, unde era întuneric. Tot așa orice om care vine din întunecimea păcatului la Dumnezeu, are nevoie mai întâi de lumină pentru a crede în Domnul Isus, iar Duhul Sfânt îl va convinge de starea de păcat .
Ioan este primul care ne vorbește de ce-a mai mare schimbare de care are nevoie orice om păcătos și se produce doar în cei ce cred și primesc Cuvântul Evangheliei. Biblia echivalează credința, prin care se primește lumina și viața veșnică, cu ascultarea de Dumnezeu „Cine crede în Fiul, are viață veșnică; dar cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3: 36)
Intenția mea prin acest studiu este de a vă împărtăși din descoperirile de care Domnul mi-a făcut parte în timpul meditațiilor asupra Cuvântului din Scriptură. Și vreau să vin în sprijinul celor ce nu au o înțelegere clară asupra acestei învățături a nașterii din nou, arătată de Ioan și confirmată de Domnul Isus, necesară oricărui om care crede. Ioan amintește patru feluri de nașteri. Primele trei nu dau nici o garanție de schimbare cum interpretează unii, care ne spun că dacă te naști dintr-un popor creștin, moștenești credința lor, învățătură ce nu este biblică. Sfânta Scriptură ne spune că; fie că te-ai născut dintr-un popor creștin, dintr-o familie creștină, sau din dorința vreunei persoane, nu te ajută cu nimic la mântuire. Fiecare om, personal este responsabil de a primi sau nu Cuvântul. De aceea Singura naștere ce te face cetățean al Cerului este nașterea din nou, din Dumnezeu. Această înnoire o primesc prin credință toți cei ce acceptă a se uni cu Domnul Isus în moartea, îngroparea și în învierea Sa. Recomand citirea versetelor ce nu le-am scris fiind mai lungi.
Nașterea din nou este actul prin care suntem scoși din Adam și introduși în Cristos prin moartea Sa, în familia lui Dumnezeu. Acum suntem scoși de sub condamnare și izbăviți de puterea păcatului Rom.8:1-2. Pentru că:„Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voi Sale” (Efes.1:5-7) Înfierea are în vedere răscumpărarea trupului, moștenirea Împărăției lui Dumnezeu și ne dă dreptul de a spune lui Dumnezeu Tată (Gal.4:4-7) Referitor la evreii care primesc pe Mesia și se pocăiesc, după Rom. 9:4, ei au nevoie numai de nașterea din nou. Iată unele din schimbările ce le aduce nașterea din nou, care m-au schimbat radical și pe mine „Ca unii care am lepădat meșteșugurile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu (2Cor.4:2). Aceștia sunt făcuți o Împărăție și preoți pentru Dumnezeu Apo.1:5b-6. Această schimbare ar trebui să cerceteze pe toți creștini care mai practică minciuna, viclenia etc. nefiind născuți din nou.
Subiectul nașterii din nou nu se abordează la valoare necesară în biserică, ci doar îl amintim tangențial în predici, lucru ce este o pagubă, de aceea mulți creștini nu înțeleg, sunt în confuzie și nu fac diferență între pocăință, primirea Duhului Sfânt, nașterea din nou, umplerea cu Duhul Sfânt și actul înfierii, toate acestea nu se produc în același timp, ci în perioade diferite, depinde de sinceritatea și creșterea fiecărui. Sunt uni creștini ce au idei preconcepute despre acest subiect, pentru a putea înțelege va trebuie să renunțe la această poziție ce aduce confuzie, cerând Domnului lumină, altfel va fi spre propria lor pagubă. Ei au doar o stare firească, nu au nașterea din nou și nu vor avea parte de Împărăția Lui Dumnezeu.
Nașterea din nou nu este același lucru cu pocăința și nici nu se produce în același timp. Mai întâi vine pocăința în urma auziri Cuvântului și se produce în minte „Astfel credința vine din cele auzite, iar cele auzite prin Cuvântul lui Hristos” (Rom.10:17).Pocăința aduce iertarea păcatelor pe care le face omul împins de păcatul adamic „Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea” (Ps.51:5) De aceea și Petru îi îndemna pe ascultători: „Pocăiți-vă” le-a zis Petru „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfâtului Duh” (Fap.2:37-40). Care e o făgăduința a Domnului. Deci în urma auzirii Cuvântului și a convingerii făcută de Duhul Sfânt care-L primești când crezi Efe.1:13-14 vine pocăința, pentru că este o problemă de voință ce se produce în minte, în suflet „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, (în trup) pentru-că ce-i drept, am voință să fac binele, dar n-am putere să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! (Rom.7:18-19) În aceste versete ne arată că una este voința care este în minte, unde omul primește Cuvântul și alta este firea pământească care este în trup și se cere a fi izbăviți de această fire pentru că ne robește. Lucru ce apostolul îl repetă și în versetul 23, același capitol „Dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele” Să fim atenți a nu face greșeala ce o fac cei mai mulți, confundă păcatele făcute de om cu păcatul adamic cu firea în care ne-am născut. Pentru păcate e nevoie de iertare, pentru păcat e nevoie de dezbrăcare sau izbăvire „Știm bine că omul nostru cel vechiu a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robi ai păcatului. Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El” (Rom. 6:6-8).
Unde este Hristos omul e izbăvit de păcat ca să nu-l mai robească, aceasta înseamnă că cei izbăviți au o imunitate spirituală de a nu mai păcătui dacă practică și Luc.9:23. Iertarea se aplică păcatelor, izbăvirea se aplică firii vechi sau păcatului adamic care este pomul, păcatele fiind fructele. Cei ce s-au pocăit trebuie să practice lepădarea, crucificarea sinelui și a firi vechi, ca dovadă a izbăviri pentru a trăi în sfințenie.
Dar creștinii în care nu a fost crucificat omul cel vechi, încearcă mereu a fi mai buni, însă scopul lui Dumnezeu nu este ca prin efortul nostru să ne facem mai buni, întrucât atunci când am crezut, El ne-a socotit deja neprihăniți „Deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”. Ce vrea Dumnezeu de la noi este să ne socotim morți față de păcat pentru ca Domnul să ia chip în noi „Tot așa și voi socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus Domnul nostru” (Rom. 6:11). Acesta este faliment. Pentru a înțelege și mai bine, Domnul confirmă ce aminteam mai sus: „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (și va fi înnoit) (Mat.16:24) și ucenicii aveau iertarea dar nu nașterea din nou, ei au primit-o după înviere. Și pe vremea lui Pavel mulți nu înțelegeau și confundau păcatele cu păcatul și iertarea cu izbăvirea, de aceea iată ce spune biserici din Colose: „În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii pământești” (Col. 2:11). De acum avem datoria (nu să fim mai buni), ci să ne smerim și să umblăm în faptele pregătite mai dinainte de Dumnezeu aducând roadă prin Duhul Sfânt. „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10)
Totuși unii creștinii nu înțeleg, ei s-au pocăit, au iertare dar nu sau dezbrăcat de trupul poftelor, ei încearcă a fi mai buni prin silința lor ca să fie lăudați, dar mereu cad, fiind încă stăpâniți de păcat de care nu au fost izbăviți. Ei nu înțeleg ce spuneam mai sus, că a te socoti mort față de păcat (Rom.6:11), este a avea imunitate spirituală, a fi protejat de influența păcatului care te îndeamnă în a păcătui. De aceea unii sunt sub robia păcatului, au chiar un egoism fără egal și nu se pot suporta unul pe altul! „Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc (Rom.7:15) Astfel de persoane ce credeau, dar fără a birui păcatul de care nu erau dezbrăcați, erau și pe vremea Domnului, dar El nu se încredea în ei (Ioan 2:23-25) Dar când ști că ești dator să umbli în faptele bune pregătite de Dumnezeu, pentru că ai fost socotit neprihănit, atunci lauda se cuvine numai lui Dumnezeu și nu nouă.
Nașterea din nou nu aparține unei religii sau unei firme, ci este lucrarea lui Dumnezeu și se produce când omul renunță la planurile și străduințele lui de a fi mai bun, acceptând planul și voia lui Dumnezeu, atunci nu mai iubește nimic și pe nimeni mai mult de cât pe Domnul și voia Sa. Falimentul nostru este începutul trăirii Lui Cristos în noi „Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine” (Mat.10:37-39) Falimentul nostru mai este și a ne smeri, a ne face ca un copilaș „Isus a chemat la El un copilași, l-a pus în mijlocul lor și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția Cerurilor” (Mat.18:1-5) Creștinul smeri se poate supune lui Dumnezeu și Satana va fugi de la el și asta înseamnă a avea imunitate ce te protejează de păcat și de ispititorul. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți” Supuneți-vă dar lui Dumnezeu! Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov4:5-7) Atunci nu mai împlinim poftele firii și nu mai trăim după îndemnurile simțurilor, pentru că; „Așa dar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi” (Romani 8:12-17).
Atunci dorim și înnoirea minții („metanoia” din gr.) pentru a avea o nouă mentalitate „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minți voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2) Citind zilnic Biblia cu rugăciune, uneori și cu post mintea se înnoiește.
Și lăsând pe Duhul Sfânt să ne călăuzească, vom avea o nouă mentalitate, nu vom mai iubim lumea și lucrurile lumii care nu sunt de la Dumnezeu „Căci tot ce este în lume, pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl ci din lume. Și lumea și pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1Ioan 2:16)
A ști să trăiești aceste versete, este a lepăda și crucifica sinele din suflet ca să poată fi condus de Duhul Sfânt. Atunci mândria și aroganța nu mai împiedică Duhul Sfânt a produce o nouă viață în noi, și vom căuta să plăcem lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu poate lucra cu cei mândri și înțelepți în felul lumi, care se vor independenți „Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor pricepuți” (1Corinteni 1:18-19) Dumnezeu lucrează numai cu cei născuți din nou și smeriți care sunt robi de bună voie „Maria a zis „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea” (Luca 1:38; Sau „Pavel, rob al lui Isus Hristos chemat să fie apostol, pus de o parte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu” (Romani 1:1).
Nașterea din nou nu este ca nașterea fizică. Noi am venit în lume fără să ne întrebe cineva, fără voința noastră, dar nașterea din nou implică acceptul fiecărei persoane în parte, căci nu poate fi cineva născut din nou dacă el nu dorește, pentru că trebuie să-ți faci bine socotelile „Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:27-28,33) Se înțelege și din discuția cu Nicodim „Nu te mira că ți-am zis: trebuie să vă nașteți din nou” (Ioan 3:7). Repet, numai prin lepădarea și crucificarea eului se produce înnoirea ce ne schimbă, ne dă o natură din Dumnezeu, ne dă putere spirituală și ne pune sub autoritatea noului legământ de care eram străini (Efeseni 2:12-13).
Cei născuți din nou umblă sub călăuzirea Duhului Sfânt, care ne dă și identitatea de copii ai lui Dumnezeu prin Cristos, cu drept de a moșteni Împărăția Tatălui „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8:14). Numai prin nașterea din nou suntem scoși de sub robia păcatului adamic, de sub condamnare, iar Domnul prin moartea Sa ne-a unit cu Sine (Rom.6:3-5). Și când Biblia ne cere să facem ce este scris, ne cere să facem ce am primit prin învierea cu Cristos, adică a fi conștienți că suntem izbăviți de păcatul adamic, de firea veche și să trăim ca oameni liberi o viață nouă cu Dumnezeu „Știm bine că omul nostru cel vechiu a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robi ai păcatului. (nu ai păcatelor) Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat”(nu de păcate, nu acestea stăpânește pe om, ci păcatul adamic) (Romani 6:6-8).
Este regretabil că uni dintre predicatori vorbesc credincioșilor doar de pocăință și de iertarea păcatelor, nu și de izbăvirea de păcatul în care ne-am născut. De aceea sunt mulți membrii în bisericii care au o vechime, dar ei încă nu sunt născuți din nou și păcătuiesc, se văd prin felul cum se comportă, având o stare firească, (când zic stare firească, sau fire veche care este în mădulare) mă refer la ce a spus Pavel „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după îndemnurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după îndemnurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace” (Romani 7:18-23;8:4-8) De aceea, Biblia confirmă: „Ferice de omul, căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul (nu păcatele)” Îi fericește pe cei ce au fost izbăviți de păcat. (Rom.4:8). Dar cei ce nu au fost izbăviți de firea veche, când le faci observație pentru greșeli, se supără ca niște copii.
Aceștia umblă după daruri și nu după Dăruitor, sunt sentimentali, nu au o statornicie în credință și sunt firești „Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu poate să le înțeleagă, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate judeca totul și el însușii nu poate fi judecat de nimeni” (1Cor. 2:14-15). Unii dintre acești creștini își dau seama că sunt încă robi firii vechi, pentru că mereu sunt biruiți de pofte și cad pradă ispitelor. La astfel de creștini Pavel le zice: „Copilași mei, pentru care iar simt durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi” (Galateni 4:19). După pocăință, oare creștinul nu ar trebui mai întâi să fie interesat de nașterea din nou, de înnoirea minți, de creșterea spirituală și umplerea cu Duhul Sfânt și nu de poziție și de daruri? Darurile le primește creștinul când are maturitatea pentru a le aplica, iar cei ce sunt încă robi firii vechi să fie interesați ca să trăiască dezbrăcarea de trupul poftelor și de lepădarea sinelui ca să învețe smerenia.
Nașterea din nou nu este empirică (bazată pe experiențe) sau aleatorie (la întâmplare), nici facultativă, (adică lăsată la alegere) ci este viabilă (folositoare), este biblică. Sunt biserici care nu abordează acest subiect al nașterii din nou, cum este biserica catolică și ortodoxă.
Aceștia spun că nașterea din nou se produce la botezul copiilor la șase săptămâni, alții dintre ei spun că se produce după moartea omului, întrucât nu poate omul să fie născut din nou în acest trup. Ei nu recunosc nici că acei creștinii care merg la biserică și sunt născuți din nou Dumnezeu îi numește sfinți, cum îi recunoștea și Pavel pe creștinii din Efes „Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinții care sunt în Efes și credincioșii în Hristos Isus” (Efes. 1:1). Mai mult, nu recunosc nici că pe cei ce trăiesc în păcat, Dumnezeu îi socotește morți „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, În care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:1-5)
Pentru acești învățători, Scriptura nu este importantă, numai tradiția, astfel se pierd în învățăturile lor omenești ducând și pe cei ce îi ascultă în rătăcire! Este trist că nici noi prezbiterii, păstorii și învățătorii din bisericile baptiste, penticostale și creștine după Evanghelie, nu tratăm cum cere Biblia acest subiect de care ar trebui să vorbim începând de la cateheză, noi ne ocupăm mai mult în a evangheliza pe oameni, neglijând creșterea spirituală. În Fapte 20:26-35, avem model pe ap. Pavel, care evangheliza, dar el a procedat și la creșterea spirituală a celor ce se întorceau la Domnul.
Aceasta însemnează și a împlini ce este scris; „Și El a dat pe unii apostolii, pe alții prorocii, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii bătuți de valuri, duși încoace și încolo de orice vânt de învățătură prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efes.4:11-16) Învățătorul și păstorul ar trebui să se ocupe mai mult de creșterea spirituală a noilor convertiți. Dar se știe că este mult mai greu să vorbești celor ce au pretenții că sunt creștini, care au devenit oameni morali, știu teologie, sunt religioși, dar nu sunt născuți din nou, de aceea complicăm lucrurile în biserici. Creștinii trebuie învățați că după pocăință, urmează nașterea din nou, care aduce adevărata schimbare, când Cristos ia chip în ei, ca să devină cetățeni ai Cerului. Creștinii care doresc nașterea din nou au în vedere mai întâi Împărăția lui Dumnezeu „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui” (Matei 6:33). Ioan Botezătorul este primul care ne descopere rostul nașterii din nou, cât și promisiunea Împărăției lui Dumnezeu de care evrei nu știau. „El zice:„Pocăiți-vă căci Împărăția cerurilor este aproape” (Matei 3:2), iar Domnul Isus o confirmă tot în Matei 10:7;26:28. Și o dă cu plăcere Luca12:31-32.
De ce este atât de necesară nașterea din nou?
A ști cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm, a ști că prin nașterea fizică omul este robul păcatului adamic, că are nevoie de eliberare și de a primi dreptul de copil al lui Dumnezeu, pentru a moșteni Împărăția Cerurilor.
„Nașterea din nou este baza vieții creștinismului”.
Dacă un pretins creștin, care spune că s-a pocăit și este membrul unei biserici, dar prin mărturia de zi cu zi nu dă dovadă că este înnoit și nici nu o dorește, el este asemenea lui Esau care și-a vândut dreptul de întâi născut și când a dorit să-l primească, nu i-a mai fost dată „Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut” (Evrei 12:16-17). Biblia consideră această poziție a disprețui Cuvântul și consecințele sunt arătate în Efeseni 5:6 „Nimeni să nu vă înșele cu vorbiri deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători”
De reținut: astăzi în biserici sunt mulți oameni care de frica iadului s-au pocăit, dar ei nu înțeleg necesitatea nașterii din nou, unii au și o activitate în biserică, dar Cristos nu a luat chip în viața acestora, ei nu au trăit lepădarea și crucificarea eului, pentru că ei nu sunt uniți în moartea și învierea Domnului, la care se referea Pavel și prin care se face înnoirea „Ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10). Slujirea în biserică nu este o activitate culturală și nici business, sau a urmări îmbogățirea, ci o dăruire, un sacrificiu. Creștinii neregenerați sunt lipsiți de calitățile ce însoțesc doar pe credinciosul duhovnicesc.
Iată codul creștinului născut din nou: „Încolo, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceia să vă însuflețească” (Filipeni 4:8) Aceasta însemnează a fi înnoit, a fi călăuzit de Duhul Sfânt, a avea puterea învieri și a nu te mai lăsa ispitit și manipulat de Satana. Dar cine nu se lasă călăuzit dovedește că este încă un robul al firii, al sinelui și al lăcomiei care este o închinare la idoli, cu care Satana înșeală și azi pe mulți. Aceștia fac glume cu tentă, vorbesc de rău pe frați, sunt ambițioși, nervoși, ridică tonul la cei din familie, sau chiar la un străin, ei nu se pot stăpâni la nervi și nu au rușine, nu ascultă când sunt sfătuiți, ajungând la imoralitate și chiar la divorț, pentru că sunt robi păcatului și ai propriilor lor vicii. Dacă sunt mustrați pentru păcate, ei se supără repede și se mută la altă biserică.
Să nu asemănăm nașterea din nou nici cu felul cum
Dumnezeu a făcut pe Adam.
Adam a fost creat ca să stăpânească pământul și a ajuns rob, iar creștinii sunt născuți din nou, ca să fie liberi de păcatul adamic, să devină copii ai lui Dumnezeu și să moștenească Împărăția Sa. Este o mare diferență; și este confirmată în 1Cor.15:46-50. „Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă” Domnul Isus a fost făcut un Duh dătător de viață și El dă această viață celor ce cred în El lepădând eul și dorind nașterea din nou.
Acest subiect, prin importanța ce o are, ne cere să ne punem câteva întrebări: Evreii, care au trăit în vechiul legământ, oare cunoșteau nașterea din nou? Un răspuns îl găsim în Ps.51:10: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și pune în mine un duh nou și statornic!” Știm că David era și prooroc. Acest verset este o anticipare la nașterea din nou, poporul nu cunoștea această regenerare.
A doua întrebare, dacă acest subiect este atât de important, în Vechiul Testament avem vreo profeție referitoare la actul nașterii din nou? Ezechel.11:19; 36:26-28.
O a treia întrebare, dacă poporul evreu avea vreo practică religioasă ce ar putea fi ca un simbol al nașterii din nou? Avem în Gen.17:9-14;Iere. 4:3-4. Tăierea împrejur era dată lui Avraam ca o pecete a neprihănirii în urma credinței, ca semn al legământului dintre Dumnezeu și seminția lui (Romani 4:11). Cei netăiați împrejur nu făceau parte din poporul Domnului și erau socotiți dușmanii evreilor, îi priveau ca spurcați, de aceea David a spus: „Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur?”(1Sam.17:26) Este cazul să ne dea de gândit aceste întrebări în legătură cu înnoirea și ce ne spune Biblia! Pentru că uneori și noi suntem puși în situație să spunem: Cine este acest nenăscut din nou?
Pastorul Haward în cartea sa „The tripatrit nature of men”, din 1882, la pag. 22, spune că fără distincția dintre duh, suflet și trup, nașterea din nou nu este accesibilă. Afirmația sa este temeinică, de aceea se cere să analizăm cele trei componente ale omului: duhul, sufletul și trupul cu atributele lor ce formează un întreg și sunt o dovada că omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Sintagma „i-a suflat în nări” Geneza 1:26; 2:7) în ebraică este la plural, duh și viață. Prin această suflare în contact cu trupul a rezultat viața, adică duh și suflet, componente ce nu pot fi distruse, pe care le recunoaște și Isaia 42:5, iar Pavel se roagă pentru aceste trei componente ca să fie sfințite; „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însușii pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos” (1Tesalo. 5:23). Tocmai în aceste trei componente trebuie să acționeze Cuvântul pentru a le înnoi „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor de cât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, și judecă simțurile și gândurile inimii” (Evrei 4:12) Adică Cuvântul acționează în duh, suflet și în trup, cum ne arată în versetul de mai sus, chiar dacă unii nu vor să recunoască ce spune Biblia. Ei ne spune că duhul cu suflet sunt una, foarte greșit, prin a nu recunoaște Cuvântul, ei nu pot desființa adevărul arătat în Sfânta Scriptură, aceștia singuri se rătăcesc.
Stenlei M. Harton în cartea sa „Doctrine biblice” spune referitor la suflarea lui Dumnezeu, că așa cum firul de curent plus, punându-l în contact prin filament cu firul minus, produce lumină în bec, tot așa duhul pus de Dumnezeu în trupul omului a produs viață, adică sufletul și fiecare are rolul lor. „Este semănat în trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc” (1Corinteni 15:44-50). Omul după creare avea o stare inocentă și comunica cu Dumnezeu, dar după păcătuire, cugetul (nu conștiința) l-a mustrat și ca dovadă a vinovăției omul s-a ascuns de fața Domnului. Aceasta este ceea ce a spus Domnul Isus în Ioan 6:63: „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.
Acum iată cele trei componente cu atributele lor.
1) Duhul omului este prima componentă. Este superior sufletului și trupului, căci prin duhul putem lua legătură cu Dumnezeu care este Duh și ne dă cunoașterea Sa, față de care să ne supunem, El este Tatăl duhurilor (Evrei 12:9). Animalele nu au duh, doar suflare. Această componentă, duhul, are trei atribute: cuget, intuiție șicomuniune, care sunt lampa lui Dumnezeu în om, cu care îl controlează (Prov. 20:27), sau „camera de luat vederi care înregistrează tot ce facem și vorbim”Duhul cu atributele lui are misiuni diferite și superioare față de suflet, acționând prin aceste trei atribute, cuget, intuiție și comuniune.
- a) Cugetul, primul atribut al duhului, este cel mai activ, mustră pe om când nu face voia lui Dumnezeu, îi dă liniște când ascultă de Cuvânt. În cuget, (nu în conștiință, cuvânt împrumutat din limba Engleză și nu apare în Biblie traducerea Cornilescu, din engleză a fost scos cuvântul cuget și altele) sunt înregistrate păcatele sau șterse, când omul le mărturisește „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul Cel veșnic, S-a adus pe Sine însușii jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăța cugetele voastre de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu” (Evrei 9:11-15). Deci, cugetul fiecărui om, este cel care depune mărturie pentru om (Rom. 2:15; 9:1). Cugetul este cel mai drept judecător ce nu poate fi mituit, dar și cel mai cinstit și nepărtinitor martor. Când cugetul este curat, acolo se păstrează adevărata credință (1Timotei 1:19). Oare cum ar fi să atribuim sufletului, sentimentului (conștiinței) aceste misiuni superioare așezate de Dumnezeu în duh! Cine nu gândește nu le deosebesc.
- b) Intuiția, al doilea atribut, este parte din duh care pătrunde, înțelege esența lucrurilor, descoperă instantaneu necesitatea unei acțiuni, simte să ajute pe cineva când are nevoie, fără a fi anunțat de vreo persoană, sau a nu te duce când un dușman a întins o cursă (Prov.14:16) Prevede un pericol fără ajutorul rațiunii (Prov.22:3; 27:12; 29:16.
- c) Comuniunea, din gr. „koinonia” poate fi și părtășie, înțelesul clar este comuniunea în care ne-a pus Tatăl cu Fiul Său, Isus Hristos „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășie (comuniune) cu Fiul său Isus Hristos, Domnul nostru” (1Cori.1:9) „Deci, ce am văzut și am auzit, aceia vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia (comuniunea) noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos” (1Ioan 1:3) Comuniunea este dovada legături strânse, indestructibile prin Duhul, bazată pe adevăr, sinceritate și statornicie. Creștinii înnoiți au comuniune prin Duhul cu Domnul Isus și între ei. Comuniunea este la nivel de duh. Să nu o confundăm cu comunicarea dintre oamenii.
2) A doua componentă este sufletul, despre care Iov zice: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață” (Iov 33:4) Sufletul este între duh și trup și el are trei atribute voință, sentiment (conștiința) și rațiunesau locul deciziilor. Ca dovadă că este creat după chipul lui Dumnezeu, omul are voință liberă.
Voința este primul atribut ce acceptă sau respinge ce să faci și ce să nu faci. Al-doilea este sentimentul (conștiința) Este elementul ce ne dă cunoașterea de noi și de ce este împrejur, să nu o confundăm cu cugetul, care este atribut al duhului (greșeală ce o practică cine nu studiază mai atent Biblia, conștiința nu cugetul a pus și pe Petru în confuzie), iar rațiunea este aceea care ia decizii „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci (a decis în conștiință ) din rodul pomului, și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el” (Geneza 3:1-6). Sufletul este pivotul la întreaga ființă a omului „Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul” (Luca 1:46) sau „Și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te”Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12:19-20). Iată acțiunile și deciziile sentimentului, a conștiinței care nu știe a deosebi valorile spirituale de cele firești pământești, ca bogatul de mai sus.
Duhul și sufletul cu atributele lor nu pot fi distruse ele continuă viața unindu-se cu trupul după înviere. Așa cum am mai amintit, în suflet este personalitatea omului și după căderea în păcat, aici s-a instalat sinele sau eul, care nu se supune duhului și pe care numai Domnul Isus l-a dat pe față.
Mântuitorul a vorbit prima dată ucenicilor despre sine arătându-le că trebuie lepădat și crucificat, fiind implementat de Satana (să nu-l confundăm cu firea veche) „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” Mat.16:23-24) Sinele din suflet este factorul prin care Satana înșeală pe om, îl pune în confuzie ca pe Petru, sau ca pe bogatul arătat mai sus, pentru a nu ști să deosebești valorile! Sau ca pe: „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare” (Gen.19:26) Dacă nu se uitat înapoi avea viață!
Alegerea între lepădarea de noi înșine și viețuirea pentru dorințele noastre egoiste, o practicăm în fiecare zi. Această alegere va hotărâ destinul nostru veșnic. „Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mântui” (Luca 9:24), Când asculți de îndemnurile sinelui și a firii de-vii vrăjmașul lui Dumnezeu „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legi lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună” (Rom.8:7)
Când cineva nu vrea să renunțe la „sine” (în gr. „sorx”) nu poate fi născut din nou, el rămâne doar un om religios și nu va fi mântuit „Cine va căuta să-și scape viața, o va pierde; și cine o va pierde, o va găsi” (Luca 17:33). Sinele sau eul se manifestă prin atributele sufletului, având dorința de a decide singur, nu acceptă ca cineva dinafara lui să decidă pentru el, asta ar considera-o sinucidere. Din mândrie se vrea a se conduce singur, a fi independent, manifestare pe care Biblia o numește rebeliune, sau înțelepciune sufletească drăcească, care este izvorul la toate relele (Iacov 3:14-16).
Sinele este haina sub care se ascunde ura, viclenia, disprețul, aroganța etc. Dezbracă această haină a sinelui, leapăd-o, crucific-o. „Dar dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, sufletească, drăcească” (Iacov 3:14-15).
În Țefania 1:8 Domnul spune că va pedepsi în Israel pe voivozi și pe fiii împăratului care purtau haine străine, sau în (Matei 22:11-14). „Împăratul a intrat să-și vadă oaspeți și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. „Prietene,” i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?” Omul acela a amuțit. Atunci Împăratul a zis slujitorilor săi: Legați-i mânile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși” Să nu ni-se pară glumă, sub această haină a firi se ascund multe fățărnici! Sau chiar când vi cu faptele tale bune de care aminteam mai la început, sunt haine străine și vei fi scos afară! Dar când începi să te lași condus de Duhul Sfânt, de legea iubirii, El te ajută să-ți controlezi până și gândirea, vorbirea și trupul îl poți ține în frâu „Așa dar fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi”(aici fiind vorba de firea din mădulare, nu de sinele din minte, din suflet) (Rom. 8:12-17). Lepădarea sinelui tocmai această stare de independență o elimină, dorind să depinzi de cineva dinafara ta, de Duhul lui Dumnezeu pe care îl primești când crezi ca să ai putere de a respinge poftele firi vechi, ale cărnii. „Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit” (Efes.1:13-14). Acum cred că înțelegem de ce Iov a spus „De aceea mi-e scârbă de mine (de sine) și mă pocăiesc în țărână și cenușă” (Iov 42:6). Deci, numai după lepădarea și crucificarea sinelui, dezbrăcarea de trupul păcatului, a firii vechi, poți să cunoști pe Dumnezeu. După acest faliment, ești născut din nou, umplut cu Duhul Sfânt, primești și înțelepciunea de Sus care te ajută să înțelegi și să trăiești Biblia. „Înțelepciunea care vine de sus, este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică” (Iac. 3:17). Când între două persoane cu mintea înnoită, ce au o nouă mentalitate, niciodată nu va fi o discuție fără împăcare, chiar când numai unul a fost înnoit. Dar între cei ce pretind că sunt creștini, dar nenăscuți din nou, aceștia când ajung la ceartă nu se pot împăca și merg chiar la tribunal, lucru ce Biblia îl condamnă. (1Corinteni 6:1-8).
3) A treia componentă este trupul, care este materie, este purtătorul duhului și al sufletului, este și el o trinitate: carne, sânge și oase, unde sunt așezate cele cinci simțuri, prin care ne dă cunoașterea de ce este în jur, informând atributele sufletului de a împlini poftele simțurilor, a cărni; „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el” (Geneza 3:6).
De aceea, în suflet, tot timpul este o luptă, dar cei regenerați și cu mintea înnoită nu acceptă păcatul, fiindcă sunt conduși de Duhul Sfânt „Prea iubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul” (1Pet. 2:11).
Acesta este omul cu cele trei componente care formează un întreg, sau trinitate, pe care dicționarul (DEEX) o mai numește trihotomie. Referitor la duh și suflet, unii creștinii sunt în confuzie, pentru că atunci când a apărut credința în România, Biblia era greu de înțeles, datorită limbajului vechi, nu puteau deosebi sufletul de duh și le confunda ca fiind una. În această confuzie mai sunt și azi unii care se numesc dihotomiști. Aceștia trebuie să recunoască adevărul Scripturii, anume, că duhul cu cele trei atribute este separat de suflet prin misiunea lui superioară sufletului și atunci vor înțelege și necesitatea nașterii din nou. Știu că din orgoliu le va fi greu de a se lăsa convinși de Biblie.
Biblia ne arată că omul a fost scos din Eden datorită neascultării. Prin separarea omului de Dumnezeu se înțelege „moarte”, întrucât omul prin duhul nu a mai avut comuniune cu Creatorul și a fost considerat mort în duh, dar viața lui Adam în aceste condiții a continuat afară din Eden încă 930 de ani (Geneza 5:5). Din acel moment, toți urmașii lui Adam, care trăiesc în păcat, sunt considerați morți și au nevoie să creadă în Domnul Isus, să primească iertare, mântuire și astfel să fie născuți din nou „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:1-6)
După ce omul a fost scos din Eden, Creatorul tot timpul i-a oferit posibilitatea unei comunicări cu El, iar, în cele din urmă, așa cum știm, Dumnezeu ne-a trimis pe Fiul Său, adevărata Lumină de care ne vorbește Ioan în Evanghelia sa ca să scape prin credință pe om de judecată (Ioan 5:24), Lumină care aduce celor ce cred adevărata mântuire, care constă în iertarea păcatelor și în izbăvirea de păcatul adamic în care ne-am născut. Și ne face copii ai Săi prin nașterea din nou, ca să moștenim Împărăția lui Dumnezeu Ioan 1:9-13, Iacov 2:5.
Încă trei întrebări, car vor elimina multe confuzii.
1) Prima întrebare: În ce constă mântuirea omului păcătosului? (în iertarea păcatelor) unde se produce ? (în inimă, în suflet) cum poate să o primească omul? (prin credință) Iată răspunsul: „Ce zice ea deci? Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta; și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”(Roma. 10: 8-10) (Evrei 9:13-14). Aceasta este pocăința, adică „tașubah” din ebraică; sau a se întoarce cineva de la rătăcirea căii lui la Dumnezeu, de Care s-a înstrăinat. Deci, pocăința se produce în minte și să nu o confundăm cu nașterea din nou sau cu izbăvirea de păcatul adamic ce este în trup și robește omul. S-a cerut să repet.
2) A doua întrebare: Unde se face nașterea din nou?
Răspunsul îl avem în Rom. 2:28-29: „Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu își scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu” Deci, nașterea din nou se face în duh. Iar Cuvântul ne cere „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2).
Tăierea împrejur în noul legământ este numită regenerare: „În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii pământești”(Col. 2:11) Omul înainte de regenerare este fără Dumnezeu (Efes.2:11-13), dar prin ascultarea de Cuvânt se înnoiește mintea și nu mai acceptă gânduri de ale lumii sau de la Satana ca Petru înainte de nașterea din nou. Mintea înnoită nu-i mai place păcatul „Căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite” (2Petru 2:8). Înnoirea curăță și trupul „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2Cor.7:1) Atunci trupul îl face templul Duhului Sfânt „Nu știți că trupul vostru este Templu Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe car L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?” (1Cor. 6:19-20). Creștinii născuți din nou încep să trăiască (Matei 16:23-24).
Conceptul „purtarea crucii” arătată mai sus, apare prima dată în Mat.10:38. De ce, ne spune Mântuitorul că este necesar acest concept? Pentru că sinele (eul),ce este în suflet, a fost implementat de Satana, el acopere duhul omului pentru a nu putea să intre Duhul Sfânt în a face înnoirea. Dar a lepăda sinele sau eul, mai este a nu te socoti singur înțelept și a nu mai disprețui „Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți” (Rom.12:16).
Deci se înnoiesc și simțămintele „Am avut o mare bucurie în Domnul că, ați putut să vă înnoiți iarăși simțămintele voastre față de mine” (Fil. 4:10). Cei născuți din nou nu mai urmăresc scopul lor, ci a face voia lui Dumnezeu „Iată ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimi lor, având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu din pricina neștiinței în care se află în urma împietriri inimi lor” ”(citiți și vers. următoare) (Efes.4:17-30) Dar pentru cei ce cunosc pe Dumnezeu s-a schimbat scopul vieții, primind al șaselea simț, comunicăm cu Dumnezeu „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1Cor.2:10-13) Adevărata țintă a devenit „Isus Hristos” Creștinii înnoiți practică adevărata închinare „Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea” (1Cori.14:15) Asta fiind ceea ce a spus Domnul Isus femei din Samaria „Dar vine ceasul și acum a și venit, când închinători adevărați se vor închina Tatălui în duh și adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să i se închine în duh și adevăr” Ioan 4:23-24). Cuvintele „în duh și adevăr” se referă la duhul omului în care să nu fie viclenie, adică ceia ce spunea David „Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie” (Ps.32:2) Fac această precizare, pentru a ne gândi foarte serios că rugăciunea este actul intim de relație a creștinului cu Dumnezeu. Dar tocmai aici Satana înșeală cel mai mult pe unii creștini de a fi vicleni chiar în rugăciune, a da impresii față de cei ce îi ascultă când se roagă! De aceea să nu ne lăsăm înșelați, să fim sinceri cu noi înșine și cu Dumnezeu.
Cine face schimbările nașterii din nou?
Și această întrebare cere cercetarea Scripturii cu mare atenție.
- a) Învierea Domnului Isus este primul factor pe care îl folosește Duhul Sfânt pentru a ne naște din nou. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie”(1Petru.1:3) Învierea este puterea creștinilor sau plinătatea dată de Duhul pentru a trăi separați de lume pentru a ieși biruitori. Învierea este puterea pe care o dorea și ap. Pavel (Fili.3:10).
- b) Al doilea factor este Cuvântul Scripturii pe care se cere să-l cercetăm, să medităm la el și să-l împlinim. „Fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac” (1Petru 1:23; Iacov 1:18, 23-26). Apoi Duhul Sfânt, care conduce regenerarea, este agentul ce lucrează înnoirea, făcând toate aceste schimbări, prin puterea învierii, prin Cuvânt și ne dă din plinătatea Sa „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Sa, prin spălarea nașteri din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3:5) Dacă ne lăsăm conduși de El, ne pune și în părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos.
Astfel prin această înnoire, suntem făcuți părtași naturii lui Dumnezeu ce este implementată în duhul nostru, eliminând sinele „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Sa, pe care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2Petru 1:3-4). Apoi Cuvântul ne cheamă ca și noi să ne dăm toate silințele dedicându-ne și cum altădată dădeam mădularele noastre păcatului, acum să le dăm Domnului „Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre ca unelte ale neprihănirii” (Rom.6:13-19) Să nu stăm cu mâinile în buzunar cum spun unii, că Domnul face totul, acestora le zic leneși, ci să facem cum ne îndeamnă Cuvântul „De aceea dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapte, cunoștința; cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea evlavia; cu evlavia dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși nici neroditori în ce privește deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate:” 2Pet.1:5-11. Ca dovadă a înnoirii, creștinul nu se lăsa atras de lume, ci el influențează lumea spre Dumnezeu, ferindu-se de rău. (Iacov 1:25.
Răspunsurile acestea ne ajută să înțelegem care este dovada puternică a nașterii din nou, pe care nici ucenicii nu au avut-o înainte de învierea Domnului Isus (Luca 22:31-32).
Acum vă întreb, dacă aceștia sunt factorii ce aduc nașterea din nou și creștere duhovnicească în viața creștinului: Învierea și Cuvântul prin Duhul Sfânt, posibilitate pe care o are oricine crede și se cunosc după roade, atunci de ce sunt așa de puțini creștini în biserici cu această maturitate? Oare ceilalți care nu au această stare duhovnicească nu știu căci „Cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare” nu gândesc sau nu le pasă? Să ne concentrăm serios și la această întrebare! Sau nu cumva și pentru faptul că prin mesajele ce noi, păstorii și predicatorii, nu le vorbim și nu îi învățăm cele de mai sus? Îi învățăm pe oameni mai mult teologie și subiecte cu care să nu-i supărăm le vorbim doar că Dumnezeu e bun, ne iartă păcatele. Noi creștem oameni morali și religioși să fie doar la număr, noi nu vorbim de nașterea din nou, de unirea cu Domnul în moartea și în învierea Sa, de a fi duhovnicești; nu vorbim nici de drumul împărătesc, drumul smereniei pe care a mers Domnul și pe care trebuie să meargă orice creștin, cu lepădarea și crucificarea sinelui. Dar și cu dezbrăcarea de puterea păcatului adamic care ne împinge în a păcătui. Aici nu mă refer la sinele din sufletde care am vorbit, ci la dezbrăcarea de trupul păcatului, a firii vechi în care ne-am născut, care stăpânește trupul. Iată de ce avem creștini lumești! „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu” (Rom.8:7-8)
Ai reținut că firea nu se poate supune lui Dumnezeu? Atunci nu încerca s-o faci mai bună prin educație religioasă, ci ascultă de Cuvânt, lepădând-o și crucificând-o, socotindu-te mort! „Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos; credem că vom și trăi împreună cu El, v.18 Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii” (Rom. 6:3-8,11-14,18,22). Ce este dureros, chiar unii predicatori nu împlinesc aceste imperative!
Aceste imperative nu se confirmă în viața practică a unor predicatori. Ei vor să iasă doar în evidență prin acțiunile lor, ei nu împlinesc Cuvântul „Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei” (1Pet. 5:2-3). Dacă nu este lepădare de sine, nu pot fi îmbrăcați cu putere în omul cel nou „care (ar trebui) să se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut„ (Col.3:10-14) și nu pot avea maturitate spirituală de a crește și pe alții! Sunt greșeli ce pleacă chiar de la amvon, dar ne este greu să recunoaștem și să ne pocăim de ele.
Un alt răspuns ar fi că unii creștini nu sunt interesați, sau confundă nașterea din nou cu pocăința și astfel rezultă doar un creștinism moral și religios! Stare firească.
A fi un adevărat credincios, născut din nou, se cere ca mai întâi să împlinești Cuvântul: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după cele de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la cele de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col. 3:1-5) ca să nu atragi pedeapsa lui Dumnezeu, căci „Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării” (v.6)! (Dacă nu vă uitați peste trimiterile ce vi le dau din Biblie, veți păgubi!)
A ne deosebi de cei ce nu sunt poporul lui Dumnezeu este a depune o bună mărturie, cum arătam mai sus. Atunci, nu mai este nici o condamnare, întrucât păcatele făcute de noi sunt iertate, iar de păcatul adamic în care ne-am născut am fost izbăviți, sau dezbrăcați, păcatul fiind pomul, iar păcatele sunt roadele. Dacă ai tăiat pomul pădureț și îl altoiești cu o mlădiță dintr-un pom bun, vei obține roadă bună.
Noi trebuie să știm că Dumnezeu nu a iertat păcatul adamic, (numai păcatele făcute de noi) ci l-a pedepsit în Fiul Său „Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimețând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Rom. 8:3) ca să ne dea izbăvirea de păcat și să nu ne mai robească, pentru că cei ce au crezu, au fost uniți în moartea și în învierea Sa „Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, Ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. Așa că, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta. Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi” (2Cor.5:14-21) Iar în 2Tim. 2:11-13 se confirmă acest adevăr: „Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El: dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El; dacă ne lepădăm de El și El se va lepăda de noi; dacă suntem necredincioși, El rămâne credincios, căci nu se poate tăgădui pe Sine însușii” Astfel, socotindu-ne morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu avem biruință și vom fi pilde și pentru alții. (Rom. 6:11-13). Deci, sângele Domnului tratează păcatele, iertându-le, iar crucea și moartea Sa tratează păcatul adamic, dând izbăvire sau dezbrăcare de firea veche.
Aceasta este a fi izbăvit sau slobod; este a zidi casa pe stâncă (Mat.7:21-22), sau a fi ca cele cinci fecioare înțelepte, care au avut ulei în candele, când a venit Mirele, (Matei 25). De aceea, se cere să ne cercetăm dacă avem cu adevărat nașterea din nou, pentru că responsabilitatea este a fiecăruia în parte. Să învățăm și din greșeala lui Moise și noi să nu o repetăm. El a plecat cu soția și copilul spre Egipt ascultând de Domnul, pentru a scoate pe Evrei din robie, dar Dumnezeu l-a întâlnit pe drum și a vrut să-l omoare. Culmea! De ce? „Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului său, și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soț de sânge pentru mine„ Și Domnul la lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sânge!”din pricina tăieri împrejur (Ex.4:24-26) Pentru că Domnul nu se uită la ce se vede, ci se uită la inimă (1Sam.16:7) Oare nu pentru că a ascultat de soția lui, care era o madianită și Moise nu a tăiat copilul împrejur, procedură care era obligatorie, era un semn al evreilor ce îi deosebea de toate popoarele și un simbol al acestei înnoiri. Să fim atenți cu nașterea din nou, să nu ne mai facem iar robi sinelui și firii!
Să nu înlocuim porunca lui Dumnezeu cu anumite planuri de ale noastre, să ne mărturisim orice păcat, ca să fim liberi împlinind astfel Cuvântul „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1Ioan 1:9; Gal.5:13) Oare cum ar fi dacă astăzi Dumnezeu ar pedepsi pe toți cei ce s-au pocăit, dar trăiesc tot în firea veche? Adică nu-i interesează înnoirea! Totuși unii suportă consecințele acestei neglijențe, având încercări pe care ar trebui să le socotească ca o binecuvântare! Uneori numai printre lacrimi cunoaștem pe Dumnezeu, El mai ne dă o șansă. Și totuși să nu uităm că în Împărăția lui Dumnezeu se intră prin multe necazuri care ne desăvârșesc (Fapte 14:22; 2Cor.4:10) A mărturisi orice păcat este a spăla paharul pe dinlăuntru (Matei 23:23-26). Pentru că din interior, din inimă ies gândurile rele (Matei 15:16-20), dar când sufletul cu atributele lui sunt curate și supuse duhului, atunci prin credință și cu trupul poți face slujiri sfinte ce vor fi răsplătite de Domnul „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută (Evrei 11:6).
O cugetare spune că mulți creștini urmează pe Domnul cu dorința de a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, dar nu toți dintre aceștia poartă crucea zilnic. Oare de ce se tem de cruce, dacă acesta este drumul ce duce la Cer?
Să studiem și discuția Domnului cu Nicodim (Ioan 3:1-13)
„Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntași al Iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea și i-a zis: „Învățătorule, știu că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu El. Isus a răspuns și i-a zis: „Adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” Nicodim nu s-a așteptat ca la întrebările lui, din vers.1-2, Mântuitorul să-i dea așa un răspuns, în care el nu vedea nici-o legătură. Dar Nicodim, pentru că era evreu, avea pretenția că are dreptul de a moșteni împărăția lui Dumnezeu fără a mai fi nevoie de vreo schimbare în scopul mântuirii. Poporul Evreu la această dată încă nu era familiarizat cu cuvântul „Împărăția lui Dumnezeu” Ce cunoșteau ei era expresia „viață veșnică” (Mat.19:16). În Vechiul Testament nu era o promisiune a Împărăției lui Dumnezeu pentru evrei. Sunt doar două profeții în Daniel 2:44;7-18, pe care și împăratul Dariu o recunoaște ca singura Împărăție ce nu va fi distrusă (Daniel.6:26).
Această promisiune a Împărăției avea în vedere noul legământ, Evreii nu o înțelegeau. De aceea, la nedumerirea lui Nicodim, Domnul, în v.5-8, îl face să înțeleagă, căci, chiar dacă este din seminția lui Avraam, asta nu-l ajută în a obține intrarea în împărăția Tatălui, numai nașterea din nou. Nicodim mai târziu a devenit ucenic al Domnului pe ascuns „ (Ioan 19:39). El a crezut și a fost născut din nou.
Sintagma nașterii din nou poate fi înțeleasă și naștere de sus, pentru a deveni cetățean al Cerului cu drept de a moșteni Împărăția lui Dumnezeu, iar prin verbul din vers.
7„ Trebuie” Domnul voia să-l facă pe învățătorul legii să înțeleagă că, deși este evreu, el este robul propriilor lui convingeri în care se pierde, așa ca fiul cel mare din pildă care își pierduse bunul simț atât față de fratele lui cel mai mic, cât și față de tatăl său „Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unul din robi și a întrebat ce este. Robul acela
i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine” El
s-a mâniat și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre. Dar el a răspuns și a zis tatălui său: Iată eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prieteni mei…„Fiule i-a zis tatăl.„tu totdeauna ești cu mine și tot ce am este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit” (Luca 15:25-32)
Nicodim trebuia să înțeleagă că are nevoie să fie eliberat de prejudecăți prin înnoire, fără de care nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu, căci nu există îndreptățire fără regenerare. Dacă noi am face o comparație cu evreii ieșiți din Egipt și v-aș întreba: tu unde ești? În Egipt, în trup în poftele firi, în pustia sufletului, a sinelui, a eului, sau în Canaan, adică născut din nou? Analizează-te și vezi, tu pe unde te afli!
Asemenea lui Nicodim sunt și azi mulți printre creștini, care și-a pierdut bunul simț, cu toate că acum Cuvântul este mult mai clar. Apoi prin pilda cu „Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu ști de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul” (vers.8) este simbolul Duhului Sfânt, Domnul a vrut să-i arate lui Nicodim puterea și disciplina ce o aduce Duhul Sfânt în cei născuți de sus, pentru că numai unde este înnoire, este și plinătatea Duhul Sfânt, disciplină arătată și în (1Ioan 2:20,27) „Dar voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt și știțitoate” adică, ungerea ne învață și ne dă putere, când ne lăsăm conduși, ceea ce amintește și Pavel „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu veți împlini poftele firii pământești. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sânt lucruri protivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți” citiți toate vers. (Gal. 5:16-26), unde este arătată această disciplină de care trebuie să țină cont cei regenerați, cu mențiunea importantă din vers. 24. „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei” Drumul lepădării este drumul smereniei sau drumul împărătesc pe care a mers Domnul Isus și pe care se cere să meargă toți cei născuți din nou, căci numai cei smeriți se pot supune lui Dumnezeu și Satana va fugi de la ei și nu îi va mai manipula! Cum am mai arătat. Cuvântul smerenie apare prima-dată în Matei 11:29. Să analizăm și intervenția lui Pavel din vers. 24 (arătat mai sus) după frumoasele versete de roadă ale Duhului. Nu întâmplător se referă la lepădarea și crucificarea sinelui, este a avea imunitate prin rămânerea în smerenie, ca eul să nu oprească pe Duhul Sfânt de a ne conduce și a aduce roadă în noi.
A neglija nașterea de sus, repet, este a aduce pedeapsa lui Dumnezeu. Să învățăm și din neascultarea evreilor, adică leatul de bărbați care au ieșit din Egipt, cărora li s-au născut copii în pustie și părinții nu i-au mai tăiat împrejur și acesta a fost unul dintre motivele pentru care au fost pedepsiți de nu au intrat în țara Canaan. Dacă citim cu atenție în cartea Iosua 5:2-8, vom vedea că după ce au trecut Iordanul, Însuși Dumnezeu a spus lui Iosua ca primul lucru ce trebuie să-l facă este să taie împrejur pe toți bărbații ce s-au născut în pustie; ceea ce au și făcut. În Canaan nu se putea fără acest semn. Oare tu crezi că poți fi cetățean al Cerului fără nașterea din noi? Deci, fie că este vorba de Nicodim, cât și de toți cei din timpul noului legământ, care cred în Domnul Isus, să nu neglijăm acest act, având nevoie de înnoire, de înfiere, de umplerea cu Duhul Sfânt și numai astfel se împlinește Ioan 1:12-13; 3:1-18. Versetele ce sunt mottoul studiului.
Atunci toți cei din jurul celor născuți din nou vor cunoaște că suntem poporul lui Dumnezeu care se pregătește pentru noua Împărăție, adică pentru Canaanul Ceresc și mulți vor fi cercetați, vor căuta pe Domnul și se vor pocăi. Iată ce a spus Domnul Isus referitor la Împărăție lui Dumnezeu: „Nu se va zice:„Uite-o aici” sau: Uite-o acolo” Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17:21) Aici, Domnul nu se referea la toți cei ce merg la biserică, ci numai la cei născuți din nou, care au fost înfiați și au primit cetățenia cerească, aceștia vor moșteni Cerul. Dar cine iubește păcatul, care are rădăcini adânci în omul neregenerat, acel om face doar ce-i place, pentru că în suflet, în mintea în care este mândrie, simțurile împreună cu atributele sufletului nu se supune duhului, acești oameni sunt legați de pământ, de păcat, nu de Împărăția lui Dumnezeu. Când mă refer la simțuri, mă refer la auz, văz etc. ce dau naștere la pofte, la care Domnul a spus: „Și dacă ochiul tău te face să caz în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi decât să ai doi ochii și să fi aruncat în focul gheenei” (Marcu 9:47).
Este necesar să repet Marcu 8:34, anume, numai unde este lepădarea sinelui și izbăvirea de firea veche (scoaterea ochiului) acolo este detronarea eului, izbăvirea de puterea păcatului adamic, acolo pe tron este Domnul și nu sinele, înțelepciunea acelui om va fi cea de sus. „Înțelepciunea care vine de sus, este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, ne-fățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace”(Iacov 3:17-18)
Mai trebuie să știm că avem mult de învățat și din ispitirea Domnului Isus, mai ales din a treia ispitire unde Satana oferă împărățiile lumii Domnului Isus cu condiția de a i se închina lui, deși această ispitire avea de a face cu un exercițiu în duh. În realitate scopul diavolului era ca prin actul închinării, Domnul să primească împărățiile lumii, înainte de suferință, făcând apel la simțuri, la ochi, la a privi și a pofti. (Noi știm că oricum Domnul Isus la urmă va fi Împărat peste toate împărățiile pământului). Dar din aceasta învățăm că prin ispitirile cu care amăgește Satana pe oameni vrea să-i determine să piardă Împărăția lui Dumnezeu, amăgindu-i cu lucrurile lumii. Deci, mare atenție, pentru că sinele nelepădat este puntea de legătură prin care diavolul ademenește pe mulții creștini, dar prin lepădarea sinelui și dezbrăcarea de păcatul adamic, este ca și cum am spune lui Satana „pleacă de la mine”, așa cum i-a spus Domnul Isus.
Dumnezeu va răsplăti pe toți cei ce se smeresc și se lasă conduși de Duhul Sfânt „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și Pace” Continuă citirea Rom.8:5-17, pentru că numai astfel Cristos poate să fie prin Duhul în noi desăvârșind-ne (Matei 5:48) Răsplătirea va fi mare.
Cei înnoiți, în împărăția lui Dumnezeu, vor fi chiar mai mari ca Ioan Botezătorul (Ioan 11:11). Creștinii înnoiți trebuie să trăiască ca străini în lume; singurul lor ajutor și speranță fiind Dumnezeu. De aceea să dorim și noi ca și; „Moise i-a zis: Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se va ști că am căpătat trecere înaintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi, și când prin aceasta vom fi deosebiți, eu și poporul Tău, de toate popoarele de pe fața pământului?Domnul a zis lui Moise; „Voi faci și ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, și te cunosc pe nume” (Exod 33:15-17)
De ce oare unii creștini solicită ajutorul lui Dumnezeu doar la necaz? Iar în restul timpului trăiesc după poftele lor? Oh Doamne, ajută-ne să trăim principiul separări „Să nu cumva să faceți legământ cu locuitorii țării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău. Dimpotrivă să le dărâmați altarele, să le sfărâmați stâlpii idolești și să le trântiți la pământ idolii” (și icoanele) (Exodul 34:8-17). Să renunțăm la relațiile păcătoasă cu lumea și să ne cunoaștem statutul „În Cristos” „El ne-a izbăvit de sub puterea întunerecului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui (Col.1:113)
Să ne bazăm pe puterea Duhului Sfânt (Rom.8:5-17) și să fim atenți la felul cum trăim. Dacă oamenii înregistrează instantaneu prin camera de luat vederi cuvintele și faptele, cu atât mai mult, prin cuget, Dumnezeu înregistrează tot ce vorbim și facem. De aceea, o clipă să nu ne permitem a exclude prezența lui Dumnezeu din gândirea și viața noastră zilnică, să se vadă pe fața noastră pacea și liniștea ce o avem în suflet în urma înnoirii (Exod 33:15-16).
Cei născuți din nou au o nădejde vie „Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom. 5:5) Această nădejde fiind legată de învierea și de venirea Domnului și este numită „Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slave marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:13) Citește și Evrei 12:28.
Poate că este important să vă mărturisesc că acest studiu a avut un impact puternic și asupra vieții mele, aducând schimbări mari și acum mă lupt să împlinesc ce am învățat și v-am arătat și d-voastră. Mă rog ca și tu să te lași cercetat, pentru a deveni cetățean al Împărăției lui Dumnezeu: Astfel vom cunoaște rostul existenței pe pământ și vom ști cine suntem, de unde venim, unde mergem, vom ști că nu mai suntem robii păcatului, avem o nouă mentalitate, o identitate de copii ai lui Dumnezeu și cetățeni ai împărăției ce o vom moșteni cu Domnul în curând. Pe pământ suntem în treacăt, patria noastră este în Ceruri. Credința îl onorează pe Domnul, iar Domnul onorează pe cel ce crede. Credința mică te poate duce în Cer, dar credința mare poate aduce Cerul la tine.
Credința se termină unde începe îngrijorarea, dar îngrijorarea se sfârșește unde începe credința. „Cel neprihănit va trăi prin credinț㔄Pentru că veți dobândi ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”(1Petru 1:9)
În încheiere Sfânta Scriptură ne salută cu „Pe când vorbea Isus astfel, mulți au crezut în El. Și a zis Iudeilor care crezuse în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi” Ioan 8:30-32. Ba mai mult vezi Matei 25:34.
Câteva gânduri despre cum arată omul moral, (chiar creștin) dar fără nașterea din nou
Chipul moral al unui om religios, dar nenăscut din nou este o confuzie. Acesta are o educație manierată. Moralitatea aparține intelectului și include voință sufletească manifestată fără controlul duhului, în sfera liberă, educație ce o face știința. El își exercită puterea în relație cu alții pe care îi poate inferioriza cu scopul de a se înălța pe sine. Chipul moral este ansamblul facultăților psihice în cei ce privește bunele maniere, favorizând o bună purtare, în scopul de a fi cinstit, poziție ce o are omul moral, o pot avea chiar și unii creștini, care știu mult și trăiesc puțin. Și cei ce nu au nimic comun cu biserica, mai ales intelectuali. Ei se bazează pe cunoștințele lor, ei cred că nu au nevoie de Dumnezeu, se încred doar în înțelepciunea lor! Diferența dintre starea morală și nașterea din nou este mare. Dacă vreți să aveți o concluzie, citiți 1Cor.1:17-31; 2:1-16. și vedeți cum acționează înțelepciunea celor înnoiți în comparație cu înțelepciunea omului moral dar neregenerat. Bine este să fii om moral, dar și născut din nou.
Pastor Sandu Dobrescu
Impactul Învierii Domnului Isus in viata noastră
1Corinteni 15:1-23
1. Învierea Domnului Isus este in urma morţii Sale MANTUITOARE – vs.3C
- Mesajul Învierii este prima invatatura a Creştinismului – vs.3A
- Mesajul Învierii este o invatatura transmisa din generaţie in generaţie – vs.3B
2. Învierea Domnului Isus are o puternica MARTURIE – vs.11
- Mărturia martorilor oculari – vs.5-7
- Mărturia persoanelor care răspund cercetării lui Dumnezeu:
- Exemplul apostolului Pavel – vs.8
- Cei cercetaţi de Dumnezeu –“mi S-a arătat si mie”:
- “am prigonit Biserica lui Dumnezeu” – vs.8
- „am capatat harul lui Dumnezeu” – vs.9
3. Învierea Domnului Isus oferă o GARANTIE credincioşilor
- Apartenenţala DomnulIsus– vs.23
- Nădejdea vieţii veşnice – vs.19
- Învierea in Domnul Cristos – vs.22
Beneficiile învierii Domnului Isus Cristos
Mesajele din preajma sărbătorii Învierii pot avea ca temă aparițiile Domnului Isus după Învierea Sa, dovezile învierii, profețiile învierii, importanța învierii, cazuri de învieri din morți și unicitatea învierii Lui. De această dată, aș dori să ne oprim la beneficiile învierii Sale așa cum sunt relatate în mod special în Ioan 20. Un beneficiu este strâns legat de posibilitatea experimentării puterii lui Dumnezeu. Dorința apostolului Pavel era să-l cunoască pe El și puterea învierii Lui (Filipeni 3:10).
Puterea Celui Înviat se vede în răspunsul la strigătele rugăciunilor noastre (20:11-18). Strigătele inimii Mariei au fost constante, clare și calmate. Strigătele ei au fost constante deoarece s-a dus la mormânt dis de dimineață, când începea să se lumineze, împreună cu Maria Magdalena, Maria (mama lui Iacov), Salome, Ioana (Ioan 20:1; Luca 24:1-11; Marcu 16:1-2; Matei 28:1 ). Chiar dacă au plecat Petru și Ioan la mormânt să cerceteze, Maria s-a întors la mormânt singură și plângea și chiar a căutat din nou în mormânt trupul lui Isus (v. 11). Căutarea permanentă se observă chiar în faptul că Maria a văzut doi îngeri care au vorbit cu ea și totuși ea nu se mulțumește cu apariția unor îngeri, ea îl căuta pe Isus. Strigătele inimii ei erau și clare întrucât atât la întrebarea îngerilor cât și a lui Isus ea știa de ce plângea și ce căuta (v. 13-15). Strigătele inimii Mariei au fost calmate doar de către apariția lui Isus cel Înviat.
O fetiță ce locuia cu familia ei lângă o pădure, într-o zi s-a rătăcit pe cărările acesteia. Părinții au început căutările în seara aceea, dar nu au găsit-o și au amânat pe a doua zi. În timpul nopții, fetița s-a adăpostit lângă un pom și a adormit. Tatăl a început căutările dis de dimineață și când a ajuns aproape de locul unde era fetița, aceasta i-a auzit pașii, s-a trezit și a alergat la picioarele lui pe care le-a cuprins și a strigat: Tati, te-am găsit! Uneori așa suntem și noi din punct de vedere spiritual – și El ne găsește, ne răspunde la strigătele inimilor noastre. Răspunsurile la rugăciunile noastre sunt una din dovezile cele mai clare că Isus este viu. Este adevărat că răspunsurile lui Dumnezeu la rugăciunile noastre sunt da, nu, nu încă, iar alteori glumești?. Totuși, Dumnezeu răspunde rugăciunilor chiar dacă nu ne convine întotdeauna răspunsul Său. La fiecare rugăciune ascultată de către Dumnezeu putem să ne reamintim de adevărul ”Cristos a înviat”.
Pastor Emanuel Jurcoi

Cum pot să-L recunosc pe Cristos Cel înviat?
(Ioan 20:11-18 ; 24-29)
Invierea Domnului Isus din morți trebuie să fi fost cel mai glorios și măreț eveniment din istoria Universului. Câtă strălucire și ce splendoare trebuie să fi fost în Ceruri atunci când Fiul lui Dumnezeu a ieșit biruitor din moarte și când toate făpturile cerești au izbucnit de bucurie și au cântat Glorie Mielului care a fost junghiat, dar care a înviat și este viu în vecii vecilor.
Michelangelo le-a spus colegilor lui pictori : „De ce Îl prezentați pe Cristos în toate picturile voastre trist, suferind pe cruce ? De ce vă concentrați atât de mult pe o perioadă care a trecut, ca și cum totul s-a terminat la cruce, ca și cum nu ar fi fost o înviere ? Cristos e viu ! El domnește!”
Credința creștină este centrată în Cristos, în moartea și învierea Lui. Pavel spune: „dacă Cristos n-ar fi înviat din morți, credința noastră ar fi zadarnică” (1 Corinteni 15:14). Dacă, în schimb, El a murit şi a înviat, atunci creştinul are parte de cea mai strălucită perspectivă din câte există.
Este interesant faptul că deși vestea învierii Domnului Isus a fost vestită cu putere, la început de apostoli și apoi de toți cei care au crezut, oamenii au răspuns diferit la mesajul Evangheliei. Întotdeauna au fost ascultători care n-au crezut, mulți au fost indiferenți, unii au fost plini de ură și au luptat din toate puterile lor împotriva Evangheliei și împotriva creștinilor, dar laudă să fie adusă lui Dumnezeu, deoarece au fost și dintre aceia care au crezut. Mai este însă o categorie de oameni la care în mod deosebit vreau să mă adresez în rândurile de mai jos. Oameni care ascultă atent mesajul, cunosc dovezile și evidențele învierii, doresc să cunoască adevărul, dar ca și Toma, nu pot să creadă. Când citim relatarea evangheliștilor cu privire la arătările Domnului Isus după înviere, vedem că acest lucru s-a întâmplat cu mulți dintre ucenicii Domnului. Întrebarea pe care o pun și la care aș dori să răspund este aceasta : Cum putem să-L recunoaștem pe Cristos Cel înviat?
Îl recunoaștem pe Hristos Cel înviat când El ne cheamă pe nume.
Paștele este sărbătoare doar dacă vine Domnul Isus la noi. Paștele este sărbătoare numai dacă are loc o întâlnire între Isus și noi. Maria L-a recunoscut pe Isus atunci când El i-a șoptit numele : „Marie!” (Ioan 20:16). Când El te cheamă pe nume, atunci trebuie să-I răspunzi. Fii atent la șoapta Domnului Isus și răspunde-I. Un lucru deosebit de important pe care îl vedem în Biblie este că femeile și ucenicii Îl doreau pe Domnul Isus, dar nu știau unde să-L caute. De fiecare dată Isus este cel ce ia inițiativa. De fapt El îi caută pe ei și El îi găsește pe ei. (Matei 28:8,9,16-19 ; Marcu 16:9,12,14 ; Luca 24:13-31, 36 ; Ioan 20:1416,19,26,27 ; 21:4-7).
Tot așa este și astăzi. Chiar acum, când citești aceste rânduri, Domnul te caută și te strigă pe nume. Răspunde-I ! Dacă privești în urmă în viața ta, în mod sigur au fost multe momente când Dumnezeu a vrut să se apropie de tine, și să-ți spună că El există, că El este Dumnezeu. Când privești munții înalți sau valurile spumegânde care lovesc stâncile, Domnul vrea să-ți spună că El este Atotputernicul Dumnezeu. Când privești cerul în noaptea senină și vezi cerul plin de stele, Dumnezeu vrea să-ți spună că El este Dumnezeu – Creatorul a tot ceea ce există. Când privești o floare, sau asculți cântul păsărelelor, când inima îți este plină de bucurie și speranță sau când ești trist, descurajat sau plin de teamă, Dumnezeu vrea să se apropie de tine și să-ți spună că ești prețios și scump înaintea Lui, că El este Dumnezeul care este dragoste. Dumnezeu vrea sa-ți spună că El te-a creat, că El te cunoaște, că El te iubește și că are un plan minunat pentru tine. El vrea să-ți spună că este viu că a biruit moartea și că vrea să fie viu, și în viața ta. Vrei săL primești în inima ta?
Îl recunoaștem pe Domnul Isus după semnele rănilor Lui.
În duminica învierii, doi ucenici călătoreau de la Ierusalim spre satul Emaus. Pe drum S-a apropiat Isus de ei și a început să meargă cu ei pe drum, dar ei nu L-au recunoscut. Când Isus a întins mâinile și a luat pâinea de pe masă, ei I-au văzut rănile, semnele adânci ale cuielor în mâini. Atunci li s-au deschis ochii și au recunoscut că este Isus (Luca 24:13-35), iar în cazul lui Toma, tot rănile lui Isus au fost cele care L-au făcut cunoscut (Ioan 20:24-29).
Dragul meu, care citești aceste rânduri, du-te și tu la cruce, unde a fost răstignit Domnul Isus. Începe un dialog cu El acolo. Spune-I îndoiala ta, mărturisește-I teama sau chiar necredința pe care o ai.
Roagă-L ca El să se apropie de tine și să-ți vorbească pe înțelesul tău. Dar fii sincer, iar atunci când Domnul se atinge de sufletul tău și-ți vorbește, trebuie să-ți deschizi inima pentru El, trebuie să-L asculți și să-L lași ca El să fie Domn și Mântuitor în viața ta. Când Îl vezi cu ochii credinței pe Isus Cel răstignit, Isus Cel înviat apare înaintea ta și rămâne cu tine și va călători cu tine tot restul vieții tale.
Adevărata putere nu este în răutate și în ură, ci în dragoste. Adevărata putere nu este la Irod sau la Pilat, la Ana sau la Caiafa, care știu să răstignească, ci în Isus Cristos care ne iubește și se lasă răstignit și se roagă : „Tată, iartă-i că nu știu ce fac”. Du-te și tu la cruce, unde a fost răstignit Domnul Isus. Începe să vorbești cu El acolo. Spune-I că recunoști că El a murit atunci acolo și în locul tău.
Păstor Cornel Ghiță
Răpirea și Ziua Domnului, de Daniel Branzei
Este remarcabil că apostolul Pavel a ales să lămurească problemele legate de plecarea Bisericii de pe pământ şi venirea Zilei Domnului în scurta lui vizită misionară făcută la Tesalonic (F.A. 17:1-9). Pavel a socotit că finalul glorios al Bisericii, contrastat cu finalul tragic al lumii reprezintă o metodă de evanghelizare foarte bună şi o motivaţie excelentă pentru trăirea unei vieţi de sfinţenie. Se pare, însă, că proaspeţii creştini din Tesalonic au întâmpinat unele dificultăţi în asimilarea acestor învăţături.
Însă, impasul lor ne pune nouă la dispoziţie o extraordinară lămurire asupra acestui subiect, făcută de Pavel, în cele două Epistole adresate creştinilor din Tesalonic.
Fiecare capitol al primei Epistole se încheie cu o aluzie la venirea Domnului (1 Tes. 1:10; 2:19-20; 3:13; 4:15-18; 5:23).
Dar textul care vorbeşte despre finalul glorios al Bisericii pe pământ este 1 Tes. 4:13-18. (Un alt text în care apostolul prezintă acest subiect este 1 Cor.15:51-54).
Scriindu-le celor nedumeriţi cu privire la soarta credincioşilor care au murit înainte de venirea Domnului, Pavel afirmă câteva adevăruri valabile şi pentru noi:
(1) Nu toţi credincioşii vor muri (1 Tes. 4:17; vezi şi 1 Cor.15:51).
(2) Cei morţi vor învia primii (1 Tes.4:16; vezi şi 1 Cor.15:52).
(3) Răpirea va fi instantanee (1 Tes. 4:16; vezi şi 1 Cor.15:52).
(4) La sunetul ultimei trâmbiţe, toţi
credincioşii vor fi schimbaţi (1 Tes. 4:16; vezi şi 1 Cor.15:51-52).
Ce înseamnă “Răpirea”?
În originalul grecesc, termenul “răpire” apare în Biblie numai în 1 Tes. 4:17. Traducerea latină a cuvântului (rapto) înseamnă “a pune sechestru”, “a lua pe neaşteptate”. În originalul grecesc, acest termen a fost folosit în câteva sensuri diferite, şi anume:
– a răpi = a duce repede în altă parte (F.A. 8:39),
– a răpi = a lua forţat (Ioan 6:15),
– a răpi = a smulge bunurile cuiva (Evr. 10:34)
– a răpi = a strămuta în alt loc (2 Cor.12:1-4; Ioan 14:1-6),
– a răpi = a scoate (pe cineva) dintr-o mare primejdie (F.A. 23:10).
În calendarul lucrării lui Dumnezeu cu Biserica, răpirea credincioşilor va fi:
(1) o întâlnire glorioasă “pe nori” (Ioan 17:22-24; Rom. 8:17-19; 2 Cor.4:17-18;
(2) o întâlnire pentru toată veşnicia (Ioan 14:3);
(3) o întâlnire a răsplătirilor (Rom. 14:10; 2 Cor.5:10; 1 Cor.3:10-15).
După Răpirea sa în Cer, Biserica va trece prin evaluarea lucrărilor fiecărui credincios şi prin ceremonia răsplătirilor dumnezeieşti.
“Scaunul de judecată al lui Cristos” (în gr., bema) nu trebuie confundat cu “Scaunul de domnie mare şi alb” al Judecăţii de Apoi înaintea căruia vor compărea pentru a sta în faţa lui Dumnezeu şi a-şi primi osânda toţi necredincioşii din toate timpurile.
Ce este “Ziua Domnului”?
“Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: «Pace şi linişte!» atunci o prăpădenie neaşteptată vaveni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.” (1 Tes. 5:1-11).
Trei expresii din acest text merită o atenţie deosebită.
1. “Vremuri şi soroace”
Aceasta este o perifrază care se găseşte numai de trei ori în Biblie, de fiecare dată referindu-se la planul lui Dumnezeu cu Israelul. Prima dată a fost folosită de profetul Daniel când l-a înştiinţat pe împăratul Nebucadneţar că Dumnezeu vrea să-i descopere ceva din planurile Sale:
“Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările …” (Dan. 2:20-21).
Domnul Isus a folosit această expresie după ce, timp de patruzeci de zile, le-a vorbit ucenicilor despre “lucruri privitoare la împărăţia lui Dumnezeu”:
“Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele”, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” (F.A. 1:7).
Misiunea ucenicilor (şi a Bisericii, prin extensie), nu este instaurarea Împărăţiei lui Israel, ci răspândirea Evangheliei până la marginile pământului: “Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (F.A. 1:8).
Dumnezeu are un plan prestabilit pentru naţiunile lumii şi mai ales pentru Israel (F.A. 17:26). El va culmina într-o perioadă teribilă numită şi “Ziua Domnului”.
2. “Ziua Domnului”
În Biblie, acestei expresii îi poate corespunde o perioadă de douăzeci şi patru de ore sau una mai îndelungată în care Dumnezeu Îşi împlineşte un scop special. În contextul nostru, “ziua Domnului” este vremea când Dumnezeu va judeca lumea şi va pedepsi Neamurile. Concomitent, Dumnezeu îl va pregăti pe Israel pentru revenirea Domnului Isus pe pământ ca să-Şi întemeieze împărăţia. Spre acest punct culminant se deschidea orizontul profetic al cărţilor din Vechiul Testament (Ioel 2:1-32; Amos 5:18-20; Zah. 1:14-18 şi Is. 2:12-21).
“Ziua Domnului” se mai numeşte şi “Necazul lui Iacov”:
“Vai! Căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ier. 30:7).
Mulţi cercetători ai Bibliei numesc această perioadă “vremea Necazului celui Mare” şi cred că ea este descrisă cel mai clar în capitolele 6 – 19 din Apoc..
3. “Ca un hoţ noaptea”
Expresia aceasta redă o imagine folosită şi de Domnul Isus când vorbeşte despre vremea sfârşitului:
“Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Mat.24:43-44; Lc. 12:35-40).
Metafora subliniază surpriza şi caracterul neaşteptat al venirii “Zilei Domnului”. În Apoc. 3:3 şi 16:15, aceeaşi imagine este folosită pentru a-i îndemna pe credincioşi să se pregătească şi să nu stea nepăsători ca cei cuprinşi de somn. Deoarece nu se ştie precis când va veni Domnul, credincioşii trebuie să stea într-o continuă stare de veghe şi de aşteptare, indiferent cu ce se ocupă.
Dacă punem toate aceste trei expresii împreună înţelegem ce a vrut Pavel să le spună credincioşilor din Tesalonic. “Vremurile şi soroacele” sunt nişte date importante pentru planul mesianic cu poporul evreu. “Ziua Domnului” va veni ca o pedeapsă năprasnică peste cei ce nu cred Evanghelia din vremea Bisericii şi vor avea parte de suferinţele judecăţilor din perioada ” necazului lui Iacov”.
Aceasta este a doua etapă (prima fiind răpirea, iar a doua descoperirea) a celei de a doua veniri a lui Cristos, în slavă şi pentru judecată, despre care citim în 2 Tes. 1:5-10 şi Apoc. 19:11-21. Ea va avea loc la sfârşitul celor şapte ani de Necaz, când “taina fărădelegii” (programul lui Satan cu lumea, 2 Tes. 2.7) se va încheia cu marea bătălie de la Armaghedon.
Izbăvirea credincioşilor
Este foarte important să observăm jocul de poziţii dintre “voi” şi “ei” pe care-l face apostolul Pavel. “Voi” sunt cei credincioşi, iar “ei” sunt cei necredincioşi.
– Credincioşii sunt “fii ai luminii”. Necredincioşii sunt “ai nopţii”.
– Credincioşii veghează şi aşteaptă. Necredincioşii dorm şi se îmbată (1 Tes. 5:5-8).
– Credincioşii ştiu că peste liniştea aparentă a lumii va veni “o prăpădenie neaşteptată, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată” (1 Tes. 5:3).
– Cei credincioşi vor scăpa de această pedeapsă pentru că despre ei apostolul Domnului scrie: “noi n-am fost rânduiţi la
mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos” (1 Tes. 5:9).
Eu ştiu bine că mulţi oameni duhovniceşti şi maturi în credinţă sunt de altă părere în privinţa celor dezbătute mai sus. Tocmai de aceea nu voi face din această învăţătură un test pentru mântuire sau
părtăşie creştină. Însă, am convingerea că Biserica va fi răpită de Mirele ei înainte de Necazul cel Mare. Iată motivele care mă îndreptăţesc să cred acest lucru:
Natura Bisericii
Biserica este “Trupul lui Cristos”, iar El este Capul acestui Trup duhovnicesc (Col. 2:17-19). La Cruce, Domnul Cristos a luat asupra Lui pedeapsa cuvenită pentru păcatele noastre (Is. 53:5). El ne-a promis că nu vom mai avea parte de mânia lui Dumnezeu (Ioan 5:24).
“Ziua Domnului” este o zi a mâniei şi mi se pare că nu este deloc drept şi necesar ca Biserica să mai treacă prin aşa ceva.
“Noi, însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Cristos.” (2 Tes. 2:13-14).
Natura Necazului celui Mare
El va fi un timp de pedeapsă pentru Neamuri şi de curăţire pentru Israel în vederea revenirii lui Mesia.
Cei din Biserică vor fi păziţi “de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apoc. 3:10). Dumnezeu va judeca “locuitorii pământului” pentru nelegiuirile lor (Is. 26:20-21). Nelegiuirile credincioşilor au fost deja ispăşite de Domnul Isus Cristos la Cruce.
În plus, şi mai ales, trebuie ţinut seama de originea şi iedntitatea Bisericii despre care Fiul lui Dumnezeu a declarat fără echivoc: “…lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume… Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17:14, 16).
Şi dacă cei credincioşi nu fac parte dintre “locuitorii pământului”, iar pe de altă parte, la o dată posterioară Necazului celui Mare “sfinţii vor judeca lumea” (1 Cor.6:2), cum am putea crede că Biserica ar trebui să împărtăşească (fie şi parţial, cum cred midletribulaţioniştii) soarta lumii?!
Promisiunea revenirii iminente
Singurul lucru care mai trebuie să se întâmple înainte ca Domnul Cristos să ia la Sine Biserica este convertirea ultimului mădular din cei ce alcătuiesc “Trupul Său spiritual”. Apostolul Pavel vorbeşte despre “un număr deplin al Neamurilor”, după împlinirea căruia Israelul va reintra în prerogativele mesianice (Rom. 11:25-26). Dacă Domnul n-ar veni pentru Biserică decât după Necazul despre care vorbeşte Apoc. în capitolele 6-19, atunci venirea Lui n-ar mai fi nici iminentă, nici surprinzătoare. Este sugestiv faptul că termenul “biserică” după ce este folosit din belşug în primele capitole, nu mai apare niciodată în Apoc. de la 4:1 până la 22:13.
De asemenea, este clar că Pavel aştepta să fie el însuşi în viaţă când va veni Domnul, pentru că foloseşte pronumele “noi” atunci când discută această doctrină (1 Tes. 4:13 – 5:11). Aceeaşi atitudine a avut-o şi apostolul Ioan, care îşi încheie Apoc. cu rugăciunea: “Amin. Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22:20).
Evoluţia celor şapte Biserici descrise în Apoc. 2 – 3
Mulţi dintre cercetătorii serioşi ai Bibliei au ajuns la concluzia că succesiunea Bisericilor selectate acolo ilustrează evoluţia spirituală a Bisericii universale în istorie. Efesul ar reprezenta astfel Biserica veacului apostolic, Smirna ar fi Biserica aflată sub persecuţia din primele secole, etc. Ultima Biserică din succesiune, Laodiceea, ar reprezenta biserica apostată din vremurile din urmă.
În această interpretare, Biserica Filadelfia (Apoc. 3:7-13) ilustrează Biserica încă plină de credinţă anterioară venirii Domnului Isus. Este o Biserică activă în vestirea Evangheliei căreia Dumnezeu i-a deschis “o uşă, pe care nimeni n-o poate închide”. Ea vesteşte revenirea Domnului Isus (“ai păzit cuvântul răbdării Mele”) şi i se face o promisiune foarte interesantă: “Te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apoc. 3:10).
Această promisiune este confirmarea unei făgăduinţe sinonime consemnată în 1 Tes. 5:9.
Ordinea evenimentelor din 2 Tesaloniceni
Venirea Domnului nu poate avea loc înainte de a se petrece “lepădarea de credinţ㔺i “descoperirea omului fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte «Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tes. 2:3-4).
Notaţi că această ordine se armonizează cu celelalte pasaje biblice care vorbesc despre planul profetic. Iată ce a spus Domnul Isus despre vremurile de la urmă:
“De aceea, când veţi vedea «urâciunea pustiirii», despre care a vorbit proorocul Daniel, «aşezată în locul sfânt» – cine citeşte să înţeleagă! Atunci, cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă; Şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, Cristosul este aici, sau acolo!», să nu-l credeţi. Căci se vor scula Cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie!», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L în odăiţe ascunse!», să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz, «soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate».
Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” (Mat.24:15-31).
Apostolul Pavel leagă revenirea Domnului Isus cu răscumpărarea câştigată la cruce. Noi am fost “cumpăraţi cu un preţ”. Suntem Mireasa Lui, şi El va reveni ca să ia ce este al Lui înainte de a declanşa judecăţile Sale asupra locuitorilor pământului. Aduceţi-vă aminte că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru ca noi să trăim prin El (1 Ioan 4:9), pentru El (2 Cor.5:15) şi cu El (1 Tes. 5:10). Fie că trăim, fie că am murit (“veghem sau dormim”), noi suntem ai Domnului şi trăim împreună cu El (Rom. 14:8).
(Prelucrare după Warren W. Wiersbe)
http://semnelevremurilor.wordpress.com
Dependenta de voia si călăuzirea lui Dumnezeu
Voia lui Dumnezeu pentru noi este ceea ce doreşte El sa facem. Istoria omenirii se desfasoara după voia lui Dumnezeu. Biblia descrie aspecte ale voii lui Dumnezeu: Dumnezeu face ceea ce Ii place – Psalmul 115:3, 135:6;Daniel 4:35; Romani 9:18-21; totul se întâmpla potrivit cu voia Sa – Efeseni 1:11
Dumnezeu Isi descopera voia Sa
Deşi unele parţi ale planului lui Dumnezeu sunt ţinute in secret (Efeseni 1:9, 3:4-5; Matei 11:25-26), altele ne sunt dezvăluite precum:
- Mantuirea: mantuirea este in Domnul Isus – Galateni 1:4; Dumnezeu mantuieste atat pe iudei, cat si pe neamuri – Efeseni 3:6; Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti – 1Timotei 2:4; 2Petru 3:9.
- Viata vesnica – Ioan 6:39-40
- Multumirea – 1Tesaloniceni 5:18
- Sfintirea – 1Tesaloniceni 4:3
- Suferinta: voia lui Dumnezeu poate sa includa suferinta – Iov 1:6-22; 1Petru 3:17, 4:19; lucrarile lui Dumnezeu pentru binele celor ce sunt ai Lui – Geneza 50:20; Ieremia 29:11; Romani 8:28.
Biblia ne descrie Voia lui Dumnezeu in felul urmator: se poate cunoaste – Romani 2:18; se poate dovedi – Romani 12:2; se poate face – Matei 6:10; este suverana: peste natiuni –Daniel 4:35si indivizi – Faptele Apostolilor 21:14.
Modelul Domnului Isus
Domnul Isus ne ofera modelul suprem si pentru descoperirea si ascultarea de voia lui Dumnezeu. Domnul Isus a venit sa implineasca voia lui Dumnezeu – Ioan 4:34, 6:38; Evrei 10:5,7. Domnul Isus S-a supus voii lui Dumnezeu – Matei 26:39,42; Filipeni 2:7-8.
Intelegerea voii lui Dumnezeu
Slujitorul crestin trebuie sa inteleaga voia lui Dumnezeu pentru slujirea sa. Astfel, va ajunge sa inteleaga atat viziunea, cat si strategia pentru lucrarea la care Dumnezeu il cheama. Biblia descrie relatia credinciosului cu voia lui Dumnezeu:
- Se roaga ca voia lui Dumnezeu sa se faca – Matei 6:10
- Se roaga ca lucrurile sa se intample prin voia lui Dumnezeu – Faptele Apostolilor 18:21; Romani 15:31-32; 1Corinteni 16:7; Iacov 4:13-15
- Se supune planului pe care Dumnezeu il are pentru credincios – Faptele Apostolilor 21:14
Voia lui Dumnezeu include: legea Lui in general – Romani 2:18; Cuvantul Lui in general – Faptele Apostolilor 20:27; facerea binelui – 1Petru 2:15; evitarea imoralitatii sexuale – 1Tesaloniceni 4:3; atitudine multumitoare in toate circumstantele – 1Tesaloniceni 5:18.
Ce atitudine trebuie sa avem fata de voia lui Dumnezeu?
- Trebuie sa-I cunoastem voia – Coloseni 1:9
- Trebuie sa-I intelegem voia – Efeseni 5:17
- Trebuie sa alegem sa facem voia Lui – Ioan 7:17
- Trebuie sa facem voia Lui – Psalmul 40:8, 143:10; Matei 12:50
- Trebuie sa-I acceptam voia prin supunerea noastra – Romani 12:2
- Trebuie sa staruim in voia Lui – Coloseni 4:12
Biblia ne descrie relatia credinciosului cu voia lui Dumnezeu, vazuta in:
- Chemarea sa – 1Corinteni 1:1
- Regenerarea sa – Iacov 1:18
- Sfintirea sa – Evrei 10:10
- Dedicarea, consacrarea – Romani 12:2
- Instruirea sa – Psalmul 143:10
- Rugaciunile sale – 1Ioan 5:14
- Supunerea sa – Faptele Apostolilor 21:14
- Viata intreaga – 1Petru 4:2
- Lucrul de zi cu zi – Efeseni 6:6
- Calatoriile sale – Romani 1:10
- Planurile sale – Iacov 4:13-15
- Suferinta lui – 1Petru 3:17
-
Desavarsirea lui – Coloseni 4:12
Cum pot sã cunosc care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea?
Există două modalităţi de a cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru o situaţie anume: (1) Să fii sigur că ceea ce ceri sau vrei să faci nu este ceva ce Biblia interzice. (2) Să fii sigur că ceea ce ceri sau vrei să faci Îl va glorifica pe Dumnezeu şi te va ajuta să creşti spiritual. Dacă aceste două condiţii sunt asigurate dar Dumnezeu încă nu îţi dăruieşte ceea ce ceri – atunci este posibil ca să nu fie voia lui Dumnezeu ca tu să primeşti ceea ce ai cerut. Sau poate că doar trebuie să aştepţi ceva mai mult pentru asta. Cunoaşterea voii lui Dumnezeu este uneori dificilă. Oamenii vor de obicei ca Dumnezeu să le spună ce să facă – unde să lucreze, unde să locuiască, cu cine să se căsătorească etc. Romani 12:2 ne spune: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Dumnezeu le dă rar oamenilor informaţii de acest fel, directe şi specifice. Dumnezeu ne permite să facem alegeri în privinţa acelor lucruri. Singura decizie pe care Dumnezeu vrea ca noi să nu o luăm este aceea de a păcătui sau de a ne împotrivi voii sale. Dumnezeu vrea ca noi să luam decizii care să fie în acord cu voia Sa. Aşadar, cum ştii care este voia lui Dumnezeu pentru tine? Dacă îţi trăieşti viaţa aproape de Dumnezeu şi îţi doreşti cu adevărat voia Lui în viaţa ta – Dumnezeu va pune dorinţele Sale în inima ta. Cheia este a dori voia lui Dumnezeu, nu voia ta. “Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4). Dacă Biblia nu interzice dorinţele tale şi tu poţi avea beneficii spirituale de pe urma lor – atunci Biblia îţi dă „permisiunea” să iei decizii în a-ţi urma inima.
Voia lui Dumnezeu
R.C. Sproul
Cu mai mulţi ani în urmă am avut un program radio, o vinietă scurtă de numai 5 minute, intitulată „Întreabă-l pe R.C.”, în care întregul format era alcătuit din răspunsurile mele la întrebările pe care oamenii le-au trimis în scris sau prin telefon, pe durata înregistrării acestui program. Am urmărit întrebările pe care oamenii le-au pus şi întrebarea numărul unu pe care am auzit-o cel mai adesea, mai mult decât pe oricare alta, a fost următoarea: „Cum aş putea cunoaşte voia lui Dumnezeu cu privire la viaţa mea?” Aşadar, este evident că oamenii care sunt serioşi în credinţa lor creştină, care înţeleg că Dumnezeu este suveran şi care doresc să trăiască o viaţă în ascultare de El, vor să afle ce anume doreşte Dumnezeu ca ei să facă. Iar când oamenii îmi pun această întrebare, de obicei eu le ţin un discurs destul de lung cu privire la diferitele sensuri ale expresiei voia lui Dumnezeu, aşa cum le găsim în Scriptură, iar aceste sensuri spun că, atunci când vrei să afli care este voia lui Dumnezeu, eu trebuie să ştiu la care voie te referi.
Însă, înainte de a discuta aceste lucruri, daţi-mi voie să vă îndrept atenţia înspre o afirmaţie pe care o întâlnim în cartea Deuteronom, capitolul 29, versetul 29. Iar acesta este un text de care cred că ar trebui să ţinem seama cu toţii, în special atunci când ne luptăm cu această întrebare cu privire la voia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre. Versetul spune: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia.”
Acum, locul din Scriptură în care se găseşte acest verset este foarte important. Cartea Deuteronom este a doua carte a Legii, cum se spune, iar acolo avem o recapitulare a întregii Legi care a fost dată de către Moise poporului, din partea lui Dumnezeu. Iar în concluzie la această relatare despre darea Legii găsim acest text care face distincţia între voia ascunsă a lui Dumnezeu şi voia revelată a lui Dumnezeu. Haideţi să ne ocupăm puţin de aceste lucruri.
Reformatorii, în special Luther, au vorbit despre diferenţa dintre ceea ce era numit Deus absconditus şi Deus revelatus. Noi am discutat deja despre aceasta într-un alt context, spunând, referitor la limitele noastre de cunoaştere a lui Dumnezeu, că nu avem o cunoaştere cuprinzătoare a lui Dumnezeu. Am discutat despre incomprehensibilitatea lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu ne-a descoperit tot ceea ce s-ar fi putut cunoaşte despre El sau despre intenţiile Lui cu privire la lume. Astfel că, Cel de Care ne reamintim este Dumnezeul nerevelat, partea ascunsă din Dumnezeu, numit Deus absconditus, Acela pe care Dumnezeu l-a ascuns de noi. Şi totuşi, în acelaşi timp, noi nu suntem lăsaţi pe deplin în întuneric pentru a bâjbâi după a-L înţelege pe Dumnezeu. Nu este ca şi cum Dumnezeu ar fi fugit şi acum este complet ascuns fără a ne dezvălui ceva cu privire la El Însuşi. Pe de altă parte, există, de asemenea, Acela la Care Luther se referă, din nou, ca fiind Deus revelatus, acea parte din Dumnezeu pe care El a revelat-o. Şi aceasta este încorporată aici în text. „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru.” Aceasta se referă la ceea ce numim voia ascunsă a lui Dumnezeu. De obicei, atunci când vorbim despre voia ascunsă a lui Dumnezeu, avem în minte voia decretivă a lui Dumnezeu. Iar când oamenii mă întreabă: „care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea?” le spun: „aduceţi-vă aminte că Biblia foloseşte expresia voia lui Dumnezeu în mai multe sensuri.
Primul sens în care vorbim despre voia lui Dumnezeu este ceea ce numim voia decretivă. Voia decretivă a lui Dumnezeu este acea voie a lui Dumnezeu prin care, în mod suveran, Dumnezeu aduce la împlinire tot ceea ce doreşte. Uneori această voie este numită voia absolută a lui Dumnezeu. Alteori este numită simplu, voia suverană a lui Dumnezeu. Iar alteori, în teologie, este numită voia eficace a lui Dumnezeu. Însă, în mod normal, vorbim despre voia decretivă a lui Dumnezeu. Aşa se întâmplă, când Dumnezeu decretează în mod suveran că ceva ar trebui să se împlinească, acel ceva trebuie, în mod necesar, să se împlinească. Biblia vorbeşte frecvent despre sfatul dinainte hotărât al lui Dumnezeu, în care, atunci când Dumnezeu a decretat (a hotărât) din veşnicie că Hristos va trebui să moară pe o cruce în Ierusalim, într-un anumit timp în istorie, acest lucru trebuie, cu necesitate, să se întâmple. Se îndeplineşte datorită sfatului hotărât sau voii lui Dumnezeu. Despre aceasta vorbim atunci când discutăm despre voia decretivă a lui Dumnezeu. Acea voie pe care Dumnezeu o aduce la îndeplinire prin puterea absolută a suveranităţii Sale este irezistibilă. Trebuie să se întâmple. Atunci când Dumnezeu porunceşte ca lumea să ia fiinţă, aceasta ia fiinţă. Nu poate să nu ia fiinţă. Lumina nu poate să nu apară atunci când El spune: „Să fie lumină!” Aceasta este voia decretivă a lui Dumnezeu.
Vorbim, de asemenea, şi despre voia normativă a lui Dumnezeu. Înţelegem că voii decretive a lui Dumnezeu nu ne putem opune. Însă voii normative a lui Dumnezeu nu numai că ne putem opune, ci ea tot timpul este respinsă. Voia normativă a lui Dumnezeu se referă la Legea lui Dumnezeu, la poruncile Lui. Aceasta este voia lui Dumnezeu, ca tu „să nu ai alţi Dumnezei în afară de El”. Acum, atunci când oamenii mă sună şi mă întreabă: „Cum aş putea cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea?”, doresc să-i întreb: „Despre care voie vorbiţi? Despre voia decretivă a lui Dumnezeu? Despre voia ascunsă a lui Dumnezeu? Dacă vorbiţi despre voia ascunsă a lui Dumnezeu, atunci primul lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi cu privire la voia ascunsă a lui Dumnezeu este acela că aceasta este ascunsă.” Iar când oamenii mă întreabă: „Oare ce doreşte Dumnezeu să fac în acest caz?”, le răspund: „Cum aş putea eu să ştiu? Chiar dacă studiez teologia, nu pot să citesc ce este în mintea lui Dumnezeu.” Tot ce pot să fac este să citesc Cuvântul lui Dumnezeu, iar ceea ce face Cuvântul lui Dumnezeu pentru mine este să îmi ofere voia Sa revelată. Şi este o sarcină suficientă, care ţine o viaţă, strădania de a lua din această carte pe care Dumnezeu a revelat-o, tot ceea ce este pentru mine. Iar dacă despre acest lucru întrebaţi, atunci vă pot ajuta. Însă dacă mă întrebaţi despre voia Sa ascunsă, atunci nu întrebaţi persoana potrivită, deoarece nu am nici cea mai vagă idee despre ce este în mintea lui Dumnezeu în cazul în care El nu S-a descoperit pe Sine.
Calvin a făcut un comentariu în această privinţă, spunând: „Unde Dumnezeu Îşi închide gura Sa sfântă, mă abţin de la a pune întrebări.” Daţi-mi voie să o spun din nou: „Unde Dumnezeu Îşi închide gura Sa sfântă, mă abţin de la a pune întrebări.” Acum, dacă ar fi să traducem aceste cuvinte într-un limbaj modern, am spune cam aşa: „Voia ascunsă a lui Dumnezeu nu este treaba ta.” De aceea este ascunsă. Este un lucru minunat şi virtuos să doreşti să ştii ce vrea Dumnezeu să faci. El poate avea un plan ascuns pentru viaţa ta care, în mod absolut, nu trebuie să te preocupe. Însă, în acelaşi timp, El poate să te călăuzească şi să-ţi direcţioneze paşii. Nu este nimic rău în a căuta ceea ce numim iluminarea Duhului Sfânt sau călăuzirea lui Dumnezeu în vieţile noastre. Şi de obicei de acest lucru sunt preocupaţi oamenii atunci când mă sună. Ei nu sunt preocupaţi de ghicirea viitorului, de acele lucruri care sunt interzise de Scriptură. Însă noi avem această dorinţă, lipsită de evlavie, de a cunoaşte viitorul. Dorim să cunoaştem sfârşitul de la început. Iar acest lucru nu este treaba noastră. Este treaba lui Dumnezeu, nu este treaba noastră să cunoaştem sfârşitul de la început. Iată de ce Dumnezeu este atât de aspru în avertizările Sale din Scriptură împotriva celor ce încearcă să afle viitorul prin mijloace interzise – şedinţe de spiritism, ghicitori, cărţi de tarot şi alte astfel de lucruri. Aceste lucruri sunt considerate cu acces interzis pentru noi, în calitate de creştini. Dar, oare ce spune Biblia cu privire la călăuzirea Lui? „Dacă-L recunoaştem pe Dumnezeu în toate căile noastre… El ne va călăuzi cărările.”
Însă totul se reîntoarce, în cadrul acestui concept al recunoaşterii lui Dumnezeu, la un mod în care suntem încurajaţi de Scriptură să învăţăm voia lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Şi aceasta focalizându-ne atenţia, nu asupra voii decretive a lui Dumnezeu, ci asupra voii normative a lui Dumnezeu. Dacă vrei să afli care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta, dă-mi voie să spun ceea ce Scriptura spune. Scriptura spune că: „voia lui Dumnezeu cu privire la voi este sfinţirea voastră.” Însă tu spui: „Ştiu deja lucrul acesta. Însă eu vreau să ştiu dacă voi obţine această slujbă în Cleveland, în Sandusky sau în San Francisco sau dacă mă voi căsători cu Jane, cu Martha sau cu Helen. Care este voia lui Dumnezeu pentru mine în cazul acesta?” „Ei bine”, spun eu, „voia lui Dumnezeu este sfinţirea ta.” Iar oamenii spun: „Stai puţin, parcă eşti o bandă zgâriată. Tocmai ţi-am zis că înţeleg acest lucru, însă ceea ce vreau să ştiu este dacă voi obţine slujba în Ohio sau în California sau dacă mă voi căsători cu această fată, cu acea fată sau cu acea fată.” Am spus: „Dă-mi voie să-ţi spun cum să afli cu care dintre acele fete să te căsătoreşti, dacă este vreuna dintre ele, şi pe care dintre acele slujbe să o accepţi, dacă este vreuna dintre ele. Ceea ce trebuie să faci este să studiezi cu atenţie voia normativă a lui Dumnezeu. Trebuie să studiezi legea lui Dumnezeu şi să înveţi principiile după care trebuie să-ţi călăuzeşti viaţa zi de zi. Oare de ce spune psalmistul că omul evlavios cugetă zi şi noapte la lege?” „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori, ci îşi găseşte plăcerea în legea lui Dumnezeu.” Plăcerea lui este aici în voia normativă a lui Dumnezeu şi asupra legii cugetă zi şi noapte. Iar el este acea persoană care va fi ca un copac sădit lângă un izvor de apă care-şi dă rodul la vremea lui. Cei răi nu sunt aşa, ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
Din nou, dacă vrei să ştii pe care slujbă să o accepţi, tu trebuie mai întâi să stăpâneşti principiile şi astfel vei putea descoperi, de exemplu, că voia revelată a lui Dumnezeu îţi spune că trebuie să îţi analizezi serios darurile şi talentele pe care le ai. Apoi să priveşti la slujba care ţi-a fost oferită şi să faci o analiză serioasă a cerinţelor acestei slujbe. Iar sub călăuzirea lui Dumnezeu vei realiza că descrierea slujbei respective nu se potriveşte cu darurile tale, analizate atent. Deci, ce ai de făcut? Care este voia lui Dumnezeu? Voia lui Dumnezeu este să nu accepţi acea slujbă. Voia lui Dumnezeu este să cauţi altceva. Voia lui Dumnezeu este să-ţi potriveşti vocaţia şi chemarea cu oportunitatea slujbei. Acum, sigur că acest lucru pretinde o muncă mult mai grea decât a participa la o şedinţă de spiritism; pretinde a aplica legea lui Dumnezeu în detalii tuturor aspectelor vieţii.
Acum, cum stau lucrurile cu privire la femeia cu care trebuie să mă căsătoresc? Ei bine, trebuie să te uiţi la tot ceea ce Scriptura spune cu privire la căsătorie, la tot ceea ce Scriptura pretinde în cazul unei căsnicii binecuvântate de Dumnezeu. Făcând toate acestea, poţi să descoperi că ai trei domnişoare, fiecare potrivindu-se cerinţelor biblice. Aşadar, cu care dintre ele să te însori? Răspunsul la această întrebare este simplu. Cu care dintre ele doreşti să te însori? Deoarece, din moment ce ele, toate, sunt încadrate în voia normativă a lui Dumnezeu, atunci tu ai libertatea, sub autoritatea lui Dumnezeu, să faci ceea ce doreşti. Ai libertate deplină acum, în cazul acesta, să acţionezi în conformitate cu ceea ce îţi este plăcut.
În felul acesta nu vei mai fi nevoit să te îngrijorezi cu privire la voia lui Dumnezeu, dacă cumva te preocupă voia ascunsă a lui Dumnezeu, întrebându-te: „Sunt oare în centrul voii lui Dumnezeu? Mă conformez oare voii ascunse a lui Dumnezeu? Dacă te întrebi cu privire la voia decretivă a lui Dumnezeu, trebuie să ştii că nu poţi să te afli în afara voii decretive a lui Dumnezeu. Dar, din nou, aceasta nu este treaba ta. Iar singura cale de a afla voia ascunsă a lui Dumnezeu pentru tine astăzi este să aştepţi până mâine. Ziua de mâine îţi va clarifica care a fost voia ascunsă a lui Dumnezeu pentru tine astăzi. Iar mâine nu vei încerca să afli voia ascunsă a lui Dumnezeu cu privire la poimâine deoarece este voia ascunsă a lui Dumnezeu. Şi, iarăşi, noi dorim să aflăm voia lui Dumnezeu în termenii viitorului, pe când accentul în Scriptură este pus pe voia lui Dumnezeu pentru noi în termenii prezentului, iar acest lucru are de-a face cu poruncile Lui.
Haideţi să ne întoarcem la Deuteronom 29:29: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru.” Şi nu vreau să fiu superficial când spun că aceste lucruri nu sunt treaba voastră, însă un lucru putem să spunem cu certitudine, şi anume că ele nu sunt ale voastre. Ele sunt ale lui Dumnezeu. Şi ceea ce Îi aparţine Lui, în această privinţă, nu vă aparţine vouă. Nu-mi aparţine mie. Iată de ce aceste lucruri nu sunt treaba noastră, pentru că ele nu sunt proprietatea noastră. Ele sunt proprietatea Lui. ÎNSĂ acele lucruri care sunt descoperite sunt ale noastre. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a luat ceva din planurile şi dorinţele ascunse ale minţii Sale, îndepărtând astfel secretul. A dat voalul la o parte. Aceasta este revelaţia. O revelaţie (descoperire) este o arătare a ceea ce este ascuns. O dezvăluire a ceea ce odată era ascuns iar acum Dumnezeu a binevoit să dăruiască această binecuvântare de nespus poporului Său pentru ca acesta s-o împărtăşească cu noi. S-o împărtăşească nu în sensul informaţiei comunicate. Folosim, e adevărat, termenul a împărtăşi în acest sens. Dacă îmi depun mărturia personală spun, „permiteţi-mi să împărtăşesc ceva cu voi”, iar după aceea îmi împărtăşesc punctul de vedere pe care voi veţi voi sau nu să-l împărtăşiţi cu mine în întregime.
Însă, în orice caz, când Dumnezeu Îşi împărtăşeşte cunoaşterea cu noi, aceasta înseamnă a împărtăşi în ideea emiterii ei, în ideea de a da voie altcuiva de a participa la această cunoaştere şi a o folosi. În felul acesta Dumnezeu ne dăruieşte ceea ce, de drept, Îi aparţine Lui. Această cunoaştere, care este a noastră prin revelaţie, Îi aparţine de drept lui Dumnezeu însă Dumnezeu spune: „este a voastră, v-o dăruiesc vouă”. Aceasta este ceea ce spune autorul Deuteronomului aici; Moise spune că lucrurile ascunse Îi aparţin lui Dumnezeu însă ceea ce El ne-a revelat ne aparţine nouă. Şi nu numai nouă, ci şi seminţei noastre sau copiilor noştri.
Acum, întoarceţi-vă în cartea Deuteronom şi observaţi că preocuparea lui Moise este legată de faptul că acea posesiune binecuvântată şi de nespus, acea proprietate a cunoaşterii pe care Dumnezeu a luat-o din propria Sa minte şi a dăruit-o poporului Său, este dăruită nu numai pentru noi, ci şi pentru copiii noştri. Iar prioritatea de a transmite această cunoaştere copiilor noştri este unul din principalele accente ale acestei cărţi. Oare de ce? Pentru ca noi să putem împlini toate cuvintele acestei legi. Vedeţi, din nou, voia revelată a lui Dumnezeu este dată în şi prin voia normativă iar această revelaţie este dată pentru ca noi să putem face ceva anume; pentru ca să putem fi ascultători.
Permiteţi-mi doar să reamintesc contextul în care am discutat despre aceste lucruri. Am început prin a spune că am primit toate aceste telefoane şi scrisori de la oameni care mă întrebau: „Cum pot să cunosc voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea?”. De ce nu mă sună să mă întrebe: „Cum pot să cunosc Legea lui Dumnezeu?” Oamenii nu mă sună să mă întrebe: „Cum pot să cunosc Legea lui Dumnezeu?”, deoarece ei ştiu cum pot să cunoască Legea lui Dumnezeu. Trebuie doar să o caute în Biblie. Trebuie doar să studieze Legea lui Dumnezeu. Însă nu aceasta este întrebarea numărul unu pe care o primesc. De fapt, nimeni nu întreabă acest lucru: „Cum pot cunoaşte Legea lui Dumnezeu?” deoarece răspunsul este extrem de simplu. Acum, ar fi cu totul altceva dacă cineva ar spune: „Cum pot păzi Legea lui Dumnezeu?” Şi există oameni care sunt preocupaţi de acest lucru, deşi nu foarte mulţi. Însă, iarăşi zic, ceea ce vor să întrebe cei mai mulţi oameni când spun: „Cum pot cunoaşte voia lui Dumnezeu?” este legat de o cunoaştere a viitorului care le este ascunsă. Iar dacă doreşti să cunoşti voia lui Dumnezeu în sensul a ceea ce Dumnezeu autorizează, ceea ce Îi este plăcut lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu binecuvântează pentru tine, din nou, trebuie să te întorci la voia normativă, care este clară şi care este Legea Lui. Poţi spune: „Stai puţin! Trăim în perioada Noului Testament. Legea ţine de Vechiul Testament.” Aceasta este una din valorile de căpătâi ale Legii Vechiului Testament pentru creştinul Noului Testament, şi anume că unele aspecte ale Legii i se aplică (înţelegem că există părţi evidente din Legea Vechiului Testament care nu i se aplică creştinului Noului Testament). Adu-ţi aminte că în Vechiul Testament Legea descoperă caracterul lui Dumnezeu. Legea mai descoperă poporului Său ce anume Îi este plăcut lui Dumnezeu. Prin urmare, ca un creştin nou-testamentar, studiez Legea Vechiului Testament atunci când încerc să găsesc ce anume Îi este plăcut lui Dumnezeu. Şi chiar dacă o parte din acestă legislaţie nu este repetată în Noul Testament, descoperirea caracterului lui Dumnezeu continuă.
Tradus de Tiberiu Pop
Un Ultimatum si un Avertisment
In viata crestina, Domnul Hristos si Evanghelia nu sunt o parte din viata vesnica, ci este viata vesnica. Hristos este totul. Cand Evanghelia si invatatura ei este proclamata asa cum este si cum trebuie si totusi oamenii o resping, ceea ce trebuie sa stiti este ca ei nu resping o religie sau niste principii, ci resping o Persoana.
Daca esti aici astazi si respingi ceea ce este adevarat cu privire la Evanghelie si la cine este Dumnezeu, poate citesti acest articol ca sa vezi ce-am mai scris, poate ca altii ti l-au recomandat, dar inima ta nu este aici si poate nu-L vrei pe Hristos asa cum este El revelat in Biblie, sa stii aceasta: nu respingi o religie sau un set de principii, a face aceasta era foarte periculos, pentru ca cei ce respingeau Legea lui Dumnezeu data prin Moise erau omorati.
Dar vreau sa stii ceea ce faci de fapt daca respingi Evanghelia, esti indiferent fata de Persoana pe care Dumnezeu o iubeste mai mult decat pe toata Creatia la un loc si anume pe Fiul Sau. Cand respingi crestinismul si Evanghelia sa stii ca respingi pe Cel pentru care toata lumea a fost creata. Cand zic crestinism ma refer doar la ceea ce este scris in Biblie si invatatura ei, nu la religii, culte sau denominatiuni. Sa stii de asemenea ca daca iL respingi pe Hristos asa cum este revelat in Biblie, Dumnezeu te va pedepsi sever pentru aroganta ta fata de Fiul Sau. In umanismul tau, in tineretea ta, poate in trairea ta, ti-ai impietrit inima fata de mesajul Evangheliei si nimic din ceea ce spun nu te face sa tremuri. Inima ta mandra demonstreaza numai rebeliunea ta. Dar sa stii ca Creatia marturiseste impotriva ta si chiar si tu insuti stii in sinea ta ca acest Dumnezeu pe care-L respingi este Cel in fata caruia vei sta. Vreau sa stiti ca mereu sunt doua grupuri de oameni in lume, chiar si cei care citesc acest articol: sunt unii care iL iubesc pe Hristos si care vor sa creasca in sfintenie si maturitate pentru ca sa-I fie placuti lui Dumnezeu asa cum este revelat in Biblie, si sunt altii care nu le pasa de sfintenie si motivul este pentru ca nu le pasa de Hristos, nu le pasa ca El a suferit pentru ei si astfel acest lucru in care se afla acesti oameni este cel mai periculos.
Adevaratul Crestin nu inseamna pasivitate, ci intotdeauna promoveaza o ravna in adevarul Biblic. Chiar si ceea ce scriu aici ar trebui sa-ti provoace o ravna pentru Dumnezeu si o realitate ca tu sa recunosti pe Domnul Isus, sa te prosterni la pamant si sa accepti pe acest Dumnezeu prin credinta in Fiul Sau Hristos ca nu cumva El Marele Cel ce Este sa-si manifeste Mania si Dreptatea asupra ta. Mereu am zis si repet: cea mai mare manifestare de Dragoste a lui Dumnezeu pentru om este ca El L-a omorat pe Hristos Domnul pentru pacatele noastre. Accepta-L si nu mai trai oricum, ca El nu se lasa batjocorit si nu iarta oricum.
Am observat ca ceea ce spune Domnul Isus in Matei 22:29 este valabil chiar si pentru multi dintre cei care se numesc evanghelici, citez: “Drept raspuns, Isus le-a zis: “Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”
Deci cu toate ca multi se numesc crestini si nascuti din nou, conform Bibliei acestia se impart in doua categorii, unii sunt maturi si vor sa creasca mereu in umblarea cu Domnul Isus si in invatatura Lui, iar altii sunt imaturi care nicidecum nu vor aprofundarea in Cuvantul Domnului printr-o traire matura. Conform textelor din 1 Corinteni 3:1-3 si Evrei 5:12-14, ni se spune ca sunt multi imaturi spiritual, priviti textele: “1 Corinteni 3:1 “Cat despre mine, fratilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicesti, ci a trebuit sa va vorbesc ca unor oameni lumesti, ca unor prunci in Hristos.
2. V-am hranit cu lapte, nu cu bucate tari, caci nu le puteati suferi; si nici acum chiar nu le puteti suferi,
3. pentru ca tot lumesti sunteti. In adevar, cand intre voi sunt zavistii, certuri si dezbinari, nu sunteti voi lumesti si nu traiti voi in felul celorlalti oameni?”
11. Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat cea care a fost pusa si care este Isus Hristos.
12. Iar daca cladeste cineva pe aceasta temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie,
13. lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.
14. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea ramane in picioare, el va primi o rasplata.
15. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc.
Te intreb, tu ce cladesti? Iti vei pierde cumva rasplata? Traiesti in sfintenie? Esti matur?
Evrei 5:12 “In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.”
Ei bine avand in vedere aceste lucruri, ca unii sunt maturi si altii imaturi, vreau sa te intrebi tu din ce categorie faci parte?
Ceea ce spun aici in acest articol cuprinde esenta Evangheliei pe care daca cineva nu o crede nu poate fi mantuit.
In Ioan 17:3 spune clar ca “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”
Daca este asa si daca viata vesnica inseamna de fapt cunoasterea personala de Dumnezeu, inseamna ca trebuie sa iL cunoastem pe Dumnezeu si pe Domnul Isus Hristos. Cine nu iL cunoaste pe El nu are viata vesnica, nu este iertat si nu ajunge in Rai. 1 Ioan 4:6 “Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.”
Intrebarea este: cine este El ca noi sa putem sa-L cunoastem sa credem in El si sa-L ascultam si astfel sa primim ceea ce spune Ioan 17:3 si anume, viata vesnica? Multi se inchina lui Dumnezeu, dar cei mai multi nu iL cunosc. Si cand zic asta ma refer la toti care nu au Duhul Sfant in ei, pentru ca numai cei cu Duhul Sfant iL pot cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat, se pot inchina Lui si pot trai pentru El. Nu o religie si nu un cult te poate duce la cunoasterea de Dumnezeu si cine este El, ci numai Duhul Sfant potrivit Scripturii care este infailibila si este Cuvantul Divin 100% direct de la Dumnezeu. Conform Bibliei, un om care este iertat de Dumnezeu, automat primeste Duhul Sfant, iar Duhul Sfant este primit numai prin credinta in Hristos care iL schimba pe om din pacatos in voia lui Dumnezeu traind in sfintenie potrivit cu unica invatatura din Biblie. Majoritatea zic ca ei cunosc Evanghelia si cine este Dumnezeu, dar atunci cand le arati verset cu verset cine este Dumnezeu sau ce cuprinde Adevarata Evanghelie, ei refuza si neaga sa creada ceea ce vede scris, repet, cu toate ca le arati verset cu verset. Unul dintre motivele pentru care refuza sa creada este ca o viata intreaga ei au crezut o evanghelie diluata pe care si-au format-o multi in mintea lor sau le-a fost prezentata de cei care ori nu au stiut sa prezinte Evanghelia, ori au vrut mereu sa nu deranjeze pe nimeni predicand doar ca Dumnezeu este dragoste. Va spun asta din experienta mea, am fost in multe adunari si in multe locuri, si atunci cand am inceput sa prezint cine este Dumnezeu cu atributele Lui si care este adevarata Evanghelie ca omul sa o poata crede ca sa fie mantuit, cei mai multi, repet, cei mai multi au refuzat sa creada iar altii au ramas socati si surprinsi, iar altii chiar au fost eliberati pentru ca au inteles Evanghelia si au crezut-o. Desi cu toate ca le aratam verset cu verset ca ceea ce spun este scris, multi au refuzat sa creada Cine este Acest Dumnezeu si ce cuprinde Adevarata Evanghelie, chiar si dintre cei care se numesc evanghelici. Ma intreb cum vei reactiona tu care citesti acest articol, vei crede ceea ce este clar scris in Biblie sau vei ramane la statura de dat cu parerea ca multi altii? Intrebarea este, tu care citesti iL ai ca Dumnezeu pe Dumnezeul din Biblie asa cum este revelat in ea sau un dumnezeu prezentat de religia ta si cultul tau?
Ca omul sa fie iertat, mai intai trebuie sa ii prezinti Evanghelia asa cum este ea de la Dumnezeu si asta m-a preocupat mereu pentru ca doar pe baza Evangheliei omul este mantuit (Romani 1:16-17). Va dati seama, cu toate ca arat verset cu verset Evanghelia si cine este Dumnezeu si ei vad cu ochii lor ce este scris, cu toate acestea ei refuza sa accepte ce vad clar scris si incearca prin explicatiile lor ca sa devieze si sa contrazica ceea ce este scris, numai si numai ca sa nu creada. Te intreb din nou pe tine care citesti, ce vei face? Unul din motivele pentru care ei nu cred, este ca o viata au fost invatati de cultul lor tot felul de invataturi si practici care nu sunt Biblice. Ochelarii cultului lor i-au orbit si refuza sa creada cine este Dumnezeu sau care este adevarata Evanghelie si despre asta vreau sa vorbesc acum. Revin la ceea ce Domnul Isus a zis in Marcu 1:15“El zicea: “S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.”
Ei bine sa nu uitam ca atata timp cand scriu in acest articol verset cu verset la ceea ce sustin, vreau sa va zic ca Scriptura nu poate fi desfiintata si Evanghelia nu este de obarsie omeneasca, ori crezi ceea ce este clar scris, ori te conduce parerea ta si cultul tau cu invataturile lor reci, iar tu vei ramane in aceeasi stare de lene, rutina si putreziciune in care te afli. Pocaieste-te omule, crede ceea ce este scris doar in Biblie, lasa cultul tau cu invataturile lui nebiblice, accepta Adevarata Evanghelie si cine este Dumnezeu si astfel vei fi plin de ranva si cu inima curata datorita Sangelui Marelui Miel Isus Hristos Domnul. Priviti un text in care spune clar Domnul Isus ca Scripturile nu pot fi desfiintate, crezi tu ca daca nu le crezi vei fi bine? Ioan 10:35 “Daca Legea a numit “dumnezei” pe aceia carora le-a vorbit cuvantul lui Dumnezeu – si Scriptura nu poate fi desfiintata”.
Iar Apostolul Pavel scrie in Galateni 1:11 urmatorul lucru infailibil legat de Evanghelie: “Fratilor, va marturisesc ca Evanghelia propovaduita de mine nu este de obarsie omeneasca;
12. pentru ca n-am primit-o, nici n-am invatat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.”
Va spun legat de aceste texte ca oricine nu vrea sa creada aceasta descoperire a Apostolilor cu privire la Evanghelia Infailibila, va spun ca veti ramane niste purtati de vant incolo si incoace de orice vant de invatatura. Ba mergeti la aia, ba credeti aia, ba va mai dati cu parerea si niciodata astfel nu veti fi statornici si maturi in credinta. Credeti EVANGHELIA si traiti in lumina ei ca sa fiti iertati. Credeti ceea ce cuprinde ea si veti intelege cine este Dumnezeu. Nu conteaza daca ai crescut cu nu stiu ce invataturi si nu conteaza daca tatal tau este pastor sau prezbiter, ci ceea ce conteaza este sa fii in Hristos cum cere El, sa-L urmezi pe Hristos dupa unica invatatura a Lui chiar daca cei mai apropiati tie practica lucruri nebiblice. Pune-i pe toti la incercare, chiar si pe tatal tau daca este predicator sau pastor si vezi daca ceea ce predica este potrivit cu Invatatura lui Hristos Domnul. De fapt chiar Dumnezeu iti zice in 1 Ioan 4:1 sa “cercetezi duhurile sa vezi daca vin de la Dumnezeu”.
Cine este Dumnezeu?
Desi nu mi-ar incapea in acest articol sa scriu cine este Dumnezeu in adevaratul sens al cuvantului, totusi vreau sa va arat cateva din atributele pe care le sustine Biblia cu privire la cine este El, iar pentru o detaliere mai mare, va rog sa cititi Biblia si sa-L acceptati pe Dumnezeu ca Domn si Mantuitor bineinteles prin Hristos Domnul ca altfel fara Hristos nu putem sa ne apropiem de Dumnezeu. Voi sustine in acest articol lucrurile pe care nu le auziti prea des in locurile unde mergeti.
Sunt multi care nu stiu cine este Dumnezeu conform Scripturilor. Vreau sa spun apasat acest lucru ca cu toate ca IL avem pe Dumnezeu prezentat in Biblie, omul are nevoie de o revelatie directa de la Dumnezeu ca sa stie cine este El cu adevarat. Va spun acest lucru amintindu-va ca in Matei 16:17 scrie asa: “Isus a luat din nou cuvantul si i-a zis: “Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri.”
Deci Petru care stia cine este Hristos, a avut nevoie de o revelatie directa de la Tatal. Tot asa orice om care este mantuit, are o revelatie directa de la TATAL conform si potrivit Bibliei bineinteles, o revelatie care IL arata pe Hristos ca Dumnezeul Cel Atotputernic intrupat in om, o revelatie care arata cine este TATAL si cine este Duhul Sfant si ce cuprinde adevarata Evanghelie cu invataturile ei. Deci cu toate ca multi au citit din Biblie, sa nu uitam ca lucrurile trebuie judecate duhovniceste, altfel nu intelegi nimic si ca sa poti judeca duhovniceste ai nevoie de Duhul Sfant. Priviti 1 Corinteni 2:14 “Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste.”
Priviti un text din Fapte 8:30 citez “Filip a alergat si a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: “Intelegi tu ce citesti?”
31. Famenul a raspuns: “Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?” Si a rugat pe Filip sa se suie in car si sa sada impreuna cu el.”
Ca famenul sa poata intelege Evanghelia, a avut nevoie de Filip ca sa-i explice Evanghelia asa cum este, iar Filip avea Duhul Sfant in el, pentru ca exact Duhul Sfant i-a spus sa ajunga carul etiopianului si vedem asta in tot pasajul din Fapte 8:27-40.
Evanghelia trebuie crezuta si inteleasa cu toata fiinta ta, iar ca sa poti intelege si sa poti crede in detaliu ce cuprinde Evanghelia cu toate atributele lui Dumnezeu ai nevoie de lepadare de tine si sa crezi exact tot ceea ce sustine Biblia nu cultul tau sau religia ta care posibil sa iti spele creierul cu practicile lor nebiblice. Asta de fapt i-a explicat Filip etiopianului, i-a explicat din Scripturi Scripturile si tot asta le-a explicat Domnul Isus Apostolilor, le-a explicat Evanghelia Adevarata, priviti Luca 24:25 “Atunci Isus le-a zis: “O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti tot ce au spus prorocii!
26. Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa?”
27. Si a inceput de la Moise si de la toti prorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El.”
44. Apoi le-a zis: “Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi.”
45. Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile.”
Biblia este data de la Dumnezeu asa ca pana nu vei crede ceea ce sustine doar Biblia si nu cultul tau sau parerea ta nu vei putea fi eliberat din pacatele tale si nici nu poti ca sa-i slujesti lui Dumnezeu cum cere El, in duh si adevar (Ioan 4:23-24). Cand vei intelege cu adevarat Evanghelia si cine este Dumnezeu, asta te va duce la o reverenta si supunere totala fata de Dumnezeu si vei stii atunci ca ceea ce practica multi e nebiblic pentru ca tu te vei baza 100% doar pe ceea ce este scris in Biblie, iar altii sunt condusi si dupa invataturile culturilor lor nebiblice. Nu ai inteles EVANGHELIA si ce cuprinde ea cu invataturile ei, nici nu o poti crede ca sa fii mantuit. In Luca 24:45 spune ca Domnul ISUS le-a deschis mintea ca sa inteleaga Scripturile, haideti si noi pe genunchi ca sa ii cerem Domnului ISUS ca sa ne deschida mintea ca sa intelegem ceea ce este scris in Biblie si sa si credem ca viata noastra sa fie cu adevarat schimbata, implinind Cuvantul Lui cu ravna si pasiune.
Am spun acest lucru ca desi ca in toate articolele mele vorbesc verset cu verset, si in acest articol voi spune cine este Dumnezeu verset cu verset, intrebarea este daca veti crede Biblia?
Ca sa stii cine este cu adevarat Dumnezeu, Domnul Isus Hristos si Duhul Sfant trebuie sa fi avut o revelatie de la EL, dar nu orice revelatie, ci o revelatie ca sa intelegi Scripturile care iL reveleaza pe El. Deci nu iL poti cunoaste pe Dumnezeu dupa parerea ta sau dupa experientele tale, sau dupa cultul tau, ci DOAR dupa ceea ce este scris in Biblie. Daca cineva a avut o revelatie, un vis sau o vedenie care nu este potrivita cu acuratetea Bibliei, acea revelatie nu este de la Dumnezeu. Asa ca testeaza-ti experientele si cultul tau dupa ceea ce este scris in Biblie. Repet, oricine spune ca a avut o revelatie de la Dumnezeu care nu este potrivita cu acuratetea Bibliei, aceasta revelatie nu este de la Dumnezeu, pentru ca Domnul Isus le-a deschis mintea Apostolilor ca sa inteleaga Scripturile Lui si conform Scripturilor Lui nu dupa alte scrieri.
Ca sa stii cine este El trebuie mai intai sa te duci in Vechiul Legamant.
Ei bine conform textului din Evrei 13:8 “Isus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci!”. Deci cine a fost EL ACUM MII DE ANI, este si azi la fel fara ezitare, si cine este El azi va fi si in vecii vecilor fara ezitare. Credeti acest Adevar? Ei bine daca credeti, va rog sa continuati sa cititi atenti si veti sti de ce am numit acest articol un “Ultimatum si un Avertisment”.
Imaginea pe care v-ati format-o sau v-au prezentat-o unii lideri precum Dumnezeu este doar Dragoste, este o manipulare sau o inselare pe care unii o folosesc fie ca sa nu deranjeze lumea, fie ca nici ei nu stiu cine este Dumnezeu si Evanghelia Sa ca s-o poata prezenta.
In majoritatea adunarilor nu sunt prezentate atributele lui Dumnezeu, decat doar acesta: Dumnezeu este Dragoste, si nici macar acest atribut de multe ori nu este prezentat bine. In Romani 5:8 spune ca “Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca pe cand eram noi inca pacatosi Hristos a murit pentru pacatele noastre”, dar intrebarea este cine l-a omorat pe Hristos in adevaratul sens al cuvantului si cine a randuit ca Hristos sa moara? Spun acest lucru ca daca nu credeti ca Dumnezeu l-a omorat pe Hristos atunci nu puteti fi mantuiti si vom vorbi in curand si despre asta.
De ce am numit acest articol “ un Ultimatum si un Avertisment” pentru ca Hristos Domnul a zis, pocaiti-va sau pieriti (Luca 13:3,5). Pentru cei care cititi va spun, ori sunteti gata sa credeti si sa acceptati cuvintele din Biblie asa cum sunt, ori va tot dati scuze ca lucrurile nu sunt chiar atat de radicale. Va spun ca sunt extrem de radicale si cu acest Dumnezeu Creator nimeni nu se joaca pentru ca El nu se lasa batjocorit (Galateni 6:7).
Dumnezeu mereu si mereu vrea reabilitarea pacatosului si isi doreste ca sa accepte pe oricine dar numai in termenii Lui. El mereu doreste ca sa-si manifeste Dragoastea Lui fata de noi, dar vedeti voi, conform spuselor Lui, Dumnezeu iarta numai cum cere El si pentru toti care nu vor iertarea cum cere El, vor fi judecati, vor fi neiertati si chinuiti vesnic. Va dati seama ce inconstienta, sa afli ca El te iarta si sa refuzi aceasta iertare?
Conform Bibliei si ma uit doar la pasajul din Romani 12:19 sau Romani 14:11, acest Dumnezeu se va razbuna in curand si chiar El zice ca razbunarea este a Lui, ba mai mult, orice genunchi sa va pleca inaintea Lui si orice limba va da slava lui Dumnezeu, unii in adorare, altii in groaza, intrebarea este din ce categorie vei fi? Priviti textele. Romani 12:19 “Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: “Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati”, zice Domnul.”
Deci nu mai spuneti ca Dumnezeu nu este razbunator pentru ca chiar si in Naum 1:2 spune ca “ Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator; Domnul Se razbuna si este plin de manie; Domnul Se razbuna pe potrivnicii Lui si tine manie pe vrajmasii Lui.”
Cine sa fie vrajmasii Lui decat cei care nu au vrut iertarea Lui.
Romani 14:11 “Fiindca este scris: “Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu.”
12. Asa ca fiecare din noi are sa dea socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu.”
Conform acestor versete, intrebarea este daca crezi tu ca Dumnezeu este atat de radical incat nu omite pe nimeni?
Hristos Domnul in curand va face din dusmanii Lui asternut al picioarelor Lui, priveste textul din Evrei 10:12“El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu
13. si asteapta de acum ca vrajmasii Lui sa-I fie facuti asternut al picioarelor Lui.”
Intrebarea este daca tu care citesti esti dusmanul lui Hristos sau ucenicul Lui?
Stiu ca deja poate vi se pare socant ce vedeti scris aici, dar va spun ca aceste lucruri nu ar fi trebuit sa fie socante pentru voi, ci trebuia sa le stiti de mult, ba sa le si credeti, ba sa le si propovaduiti la toti spunandu-le ca sa se ascunda in Hristos Domnul de mania lui Dumnezeu care vine sigur. Aceste lucruri sunt Biblice si aceste lucruri poate vi se par socante este doar pentru ca ati crezut pana acum erezii sau altii v-au prezentat lucruri nebiblice.
Stiati ca vine o manie? Stiti de ce am numit acest articol “Un Ultimatum si un Avertisment”, l-am numit asa ca oricine nu se va pocai in termenii Tatalui Ceresc si oricine amana venirea lui la Dumnezeu, ceasul ticaie si nu mai e timp, ba chiar Hristos este la usi (Matei 24:33). Intrebarea este daca esti in Hristos sau afara? Ce spune in Ioan 15:5 “Caci despartiti de Mine nu puteti face nimic”, crezi tu ca poti intra in Rai sau ca vei putea trece de judecata Tatalui despartit de Hristos Domnul? Daca nu ai umblat aici cu El cum cere El, nici acolo nu ai nicio sansa.
1 Tesaloniceni 1:10 “si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a inviat din morti, pe Isus, care ne izbaveste de mania viitoare.”
Deci vine o Manie, esti pregatit?
In lume este atata nedreptate, toti umbla dupa foloasele lor si nu dupa ale lui Hristos (Filipeni 2:21), sunt mii de avorturi, crime, curvii, preacurvii, inselari, minciuni, furturi, ganduri rele, barfa, idolatrie, chiar si pacatele tale din ascuns El le stie, deci sigur conform spuselor Lui Dumnezeu, vine o zi de manie a Lui si de judecata, te intreb daca esti pregatit si cum te regasesti tu acum? Te pregatesti mereu pentru multe lucruri si lucrezi la aceste lucruri mult, dar te intreb, pentru marea intalnire cu Dumnezeu te pregatesti? Cum te pregatesti? Te-ai pocait omule?
Lumea promoveaza neascultarea fata de Dumnezeu, te intreb: te desparte Hristos de lume sau lumea de Hristos?
Dar pana sa vorbim despre aceasta razbunare si despre aceasta zi in care oameni neiertati vor spune muntilor si stancilor cadeti peste noi si ascundeti-ne de mania Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului (Apocalipsa 6:16), haideti sa ne uitam la cine este cu adevarat Dumnezeul Cel Atotputernic Creator. Biblia iL prezinta pe Dumnezeu si nu eu sau altii, ci Biblia, asa ca o sa vorbesc text pe text.
Atributele lui Dumnezeu le gasim in Biblie, iar acestea conform textelor pe care le stim sunt, Atotstiutor, Atotprezent, Atotputernic, Manios, Drept, Sfant, Dragoste, Neprihanit. Ei bine in majoritatea adunarilor daca te duci si prezinti unele din aceste atribute precum Atotstiutor, Atotprezent, Atotputernic sau Dragoste, posibil ca toti sa-ti accepte mesajul si te mai si felicita dupa, dar daca aduci mesaje precum Dumnezeu pe langa aceste atribute este si Manios, Drept, Sfant si Neprihanit atunci macazul se schimba si ba te vor da jos de la amvon, ba se ridica cei mai batrani si te opresc, ba zic ca tu nu ai dragoste sau ca nu ai intelepciune ca prezinti asa ceva, ba ca esti dur sau nu primesc ceea ce spui dar ei tac pana la final dar dupa predica iti vei auzi multe si posibil ca niciodata sa nu mai predici in locul acela. Va spun prin propria experienta.
Atata timp cand multi se numesc prezbiteri, pastori, evanghelisti si acestia nu prezinta Adevarata, Curata si Infailibila Evanghelie, acestia au mari probleme in viata lor si va zic sa nu-i urmati. Urmati-i doar pe aceia care sunt nascuti din Duhul Sfant, care traiesc in Sfintenie si care prezinta doar lucrurile din Biblie fara sa se abata, va spun pe ei sa-i urmati.
Conform Bibliei Dragostea lui Dumnezeu nu se poate manifesta pentru noi fara ca Mania, Dreptatea si Repulsia Lui pentru pacatos sa fie satisfacuta. Nu te poate accepta fara ca Dreptatea si Mania Lui sa fie satisfacuta pentru ca tu esti pacatos vandut rob pacatului. Daca El te-ar ierta fara ca Draptatea Lui sa fie satisfacuta atunci El nu ar mai fi Drept.
Majoritatea Adunarilor, chiar si in multe din cele evanghelice aceste atribute se omit si acestia le omit spre nenorocirea lor. Intrebarea este tu ce faci? De aceea multi se pierd din adunari ca ei nu au fost transformati prin adevarata Evanghelie, fie ca nu au crezut-o, fie ca nu le-a fost prezentata de lideri ca ei s-o creada. Multi lideri se bucura ca anul acesta s-au mai botezat unii, dar intrebarea mea este cati din acestia care s-au botezat sunt si nascut din Duhul Sfant? Cati din acestia sunt nascuti de cultul lor si cati sunt nascuti din Duhul Sfant? Ii vom cunoaste dupa roadele lor (Matei 7:15-20).
Preferi daca ai o boala, ca doctorul sa iti omita unele lucruri sau preferi adevarul pe fata? Ei bine, dupa cum bine stiti ca nu caut la fata omului, din nou va arat conform Bibliei ca Dumnezeu este un foc mistuitor, Manios si Drept incat poate multi nu vor accepta realitatea acestor Atribute si toti care au doar o forma de evlavie vor regreta groaznic daca nu se vor pocai. In privinta aceasta scriu, stiu ca sunt multi in rutina si poate in putreziuciune, stiu ca e greu ca sa ii trezesc pe unii si stiu ca este greu ca unii sa-si dea jos ochelarii cultului lor, dar scriu in vederea ca poate vor fi unii care se vor trezi si care vor crede aceasta Evanghelie Nediluata a Domnului Hristos Isus revelata prin Scripturi.
Ei bine haideti sa urmarim niste texte precum arata ca Dumnezeu este Drept, Sfant, Manios mereu si mereu in orice moment. Pentru cei care sunt religiosi si tin cu dintii de cultul si liderii lor, va spun inca de pe acum, fie va lepadati de parerea voastra si de ochelarii cultului vostru, fie credeti Biblia asa cum este si veniti la acest Dumnezeu care va cere sa va pocaiti nu dupa cum un cult, ci dupa cum este scris in Biblie.
Priviti o parte din textele pe care majoritatea nu le cred si nu vor sa le aduca in discutie, macar ca aceste texte sunt incluse in Atributele lui Dumnezeu iar aceste Atribute sunt incluse in Mesajul Evangheliei prin care noi suntem mantuiti. Aceste texte le avem ca marturie ca sa stim cu cine avem de-a face. Deci daca nu crezi aceste texte nu crezi ca Dumnezeu este Drept, Manios si Sfant in orice vreme si daca nu crezi, te intreb cum poti fi mantuit? Priviti o parte din texte:
-In Geneza 3:14-19 – Dumnezeu a blestemat pamantul din pricina pacatului omului, cei care au comis pacatul au avut consecinte mari. Cititi doar textul si vedeti ca cu Dumnezeu nu ne jucam.
-Apoi in Geneza 4:11, Dumnezeu a blestemat pe Cain.
-In Geneza 6 si 7 Dumnezeu a dat potopul si a sters de pe fata pamantului pe toti oamenii, salvand doar pe Noe si familia lui.
-in Geneza 11, Dumnezeu a incurcat limbile oamenilor.
-in Exodul 7-12 Dumnezeu a dat cele 10 urgii peste Egipt.
-In Exodul 32-27 Din porunca lui Dumnezeu Moise a poruncit ca toti cei care s-au inchinat vitelului de aur sa fie omorati de copiii lui Levi.
-In Leviticul 10:2 cei doi fii ai lui Aron care au adus foc strain, au fost arsi de vii de un foc care a iesit dinaintea Domnului.
-in Numeri 16:28-35 fii lui Core au fost inghititi de vii de pamant iar altii au fost arsi de Dumnezeu, citez 32“Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor” iar in versetul 35 spune ca “Un foc a ieşit de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de oameni care aduceau tămâia.”
-In Numeri 21:4:9 – Dumnezeu a trimis niste serpi veninosi impotriva celor care au cartit.
-In Iosua 7:15,25,26 – Acan a fost omorat el si tot ce era al lui pentru ca a pacatuit inaintea lui Dumnezeu. Consecinta pacatului lui Acan i-a cuprins si pe toti din casa lui.
-In 1 Cronici 21:1-30 – Dumnezeu a trimis ciuma si au murit 70000 de oameni din pricina pacatului.
-In cartea Daniel si nu numai, Dumnezeu i-a pedepsit pe Israeliti din pricina pacatului lor trimitandu-i in robie.
Pe tot intregul vechiului testament vedem cum Dumnezeu pedepseste oamenii din pricina faradelegii si pacatelor.
Ba chiar in 1 Corinteni 10 avem o marturie ce ne sta inainte ca sa stim cine este Dumnezeu si ca noi sa nu facem dupa cum altii au pacatuit. Priviti textul 5 “Totusi cei mai multi dintre ei n-au fost placuti lui Dumnezeu, caci au pierit in pustiu.
6. Si aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept pilde, pentru ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei.
7. Sa nu fiti inchinatori la idoli, ca unii dintre ei, dupa cum este scris: “Poporul a sezut sa manance si sa bea; si s-au sculat sa joace.”
8. Sa nu curvim, cum au facut unii din ei, asa ca intr-o singura zi au cazut douazeci si trei de mii.
9. Sa nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin serpi.
10. Sa nu cartiti, cum au cartit unii din ei, care au fost nimiciti de nimicitorul.
11. Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor.
Motivul pentru care multi au fost omorati este ca Dumnezeu nu este doar Dragoste ci este si Drept si Sfant. Ei au murit asa cum spune si in Evrei 3:18 “Si cui S-a jurat El ca n-au sa intre in odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultasera?
19. Vedem, dar, ca n-au putut sa intre din pricina necredintei lor.”
Ei bine toate aceste exemple si multe altele ne stau ca marturie ca sa stim ca acesti oameni s-au purtat necorespunzator fata de Dumnezeu, care au fost ignoranti fata de Dumnezeu si care au venit la Dumnezeu necorespunzator si nu in termenii Lui, au murit si au avut consecinte grave, pentru ca Dumnezeu este Drept si Sfant.
Deci ei nici nu au ascultat de Dumnezeul Cel Drept nici nu au crezut in El.
Intrebarea este urmatoarea, daca Dumnezeu nu a crutat pe israeliti din pricina pacatului lor, crezi ca pe tine te cruta daca nu te vei pocai? Nu uita ca El este Drept si nu te omite. Iar daca judecata lui Dumnezeu incepe cu cei din Casa Lui, cu cei mantuiti, daca judecata este atat de radicala incat nimeni nu este omis, ce credeti ca se va intampla cu toti care nu vor sa se pocaiasca recunoascandu-L pe Hristos ca Domn si Mantuitor al vietii lor? 1 Petru 4:17-18.
Oamenilor, va spun ca cei care citesc aceste lucruri nu au nicio scuza precum nu au stiut cine este Dumnezeu. Multi spun, din diferite religii, precum adventistii sau martorii lui Iehova si multi altii care se insala cu privire la acuratetea invataturii Bibliei, ei spun ca Dumnezeu nu are cum sa ii trimita pe oameni in iad pentru ca El este dragoste si nu poate pedepsi in halul acesta. Oamenilor va spun sa va deschideti bine ochii si sa cititi Biblia pentru ca noi toti vom fi judecati dupa ea (Ioan 12:48) si va spun ca Iadul este real si vesnic ca chin, iar daca nu vreti sa credeti ca motivul pentru care Dumnezeu a facut aceste pedepse in Vechiul Legamant sau Iadul pentru toti care nu IL au pe Hristos, daca nu credeti ca motivul pentru care Dumnezeu a facut aceste lucruri este ca El este DREPT SI SFANT atunci voi nu ati inteles Evanghelia si nu ati inteles nici Dragostea lui Dumnezeu. Judecati si voi, este drept sa ascultati de parerea voastra departe de Biblie si de cultele care va predica tot felul de invataturi sau de ceea ce este scris clar negru pe alb in Cuvantul Domnului? Oare nu aveti si voi Biblii sa verificati? Daca Raiul este vesnic ca mangaiere atunci si iadul este vesnic ca chin si Biblia sustine asta, priviti textul din Matei 25:46 “Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica.”
Daca doriti o explicatie a iadului vesnic verset cu verset doar din Biblie, va rog sa dati clic aici: Iadul Vesnic.
Intelegeti ca Dumnezeu nu accepta pe nimeni oricum. Dragostea lui Dumnezeu se manifesta numai atunci cand Dreptatea Lui este satisfacuta, de aceea TREBUIA ca Hristos sa moara. Dreptatea lui Dumnezeu cere pedeapsa omului, iar pedeapsa este reala si este iadul dupa judecata de apoi. Dumnezeu nu poate ierta fara a-si satisface Dreptatea si Sfintenia, este imposibil ca Dumnezeu sa accepte pe cineva pacatos in Rai sau langa El doar asa pe ochi frumosi. El nu poate sa ierte oricum, intelgeti voi acest radical adevar?
Priviti doar doua texte pe care le dau mereu si mereu in predicile si articolele mele in care arata clar ca Dumnezeu nu iarta pe cel vinovat:
Proverbe 17:15 “Cel ce iarta pe vinovat si osandeste pe cel nevinovat, sunt amandoi o scarba inaintea Domnului.”
Exodul 34:7 “care Isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor pana la al treilea si al patrulea neam!”
Voi intelegeti ca Dumnezeu nu iarta pe cel vinovat, ci il pedepseste sigur? Intrebarea este cum iarta Dumnezeu? Există un singur răspuns la această dilemă. Minunea mare si vestea buna este ca Dumnezeu L-a pedepsit pe Hristos pentru noi toti, deci oricum cineva TREBUIA sa moara datorita Dreptatii lui Dumnezeu. Ori noi in iad vesnic chinuiti pentru ca El este Drept vesnic si pacatele sunt comise impotriva unui Dumnezeu vesnic, cititi articolul despre Iadul Vesnic si convingeti-va, ori Altcineva trebuia pedepsit cu moartea in locul nostru, atribuindu-i pacatele noastre Altuia. Acest lucru se numeste ispasire si imputare.
“Cineva trebuie să plătească pentru păcatele celui păcătos. Dreptatea trebuie satisfăcută. Va fi satisfăcută fie prin suferinţa eternă a păcătosului în iad, fie prin plata făcută de altcineva în locul lui. Minunea a avut loc, Domnul Isus Hristos „a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn” „Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.(Isaia 53)”. Cum are loc această mare tranzacţie? Pentru a înţelege, trebuie să studiem verbul „a imputa”. Acesta este tradus prin următoarele verbe: „a socoti”, „a număra în rândul celor”, „a considera” şi „a atribui”. Putem să înţelegem ce înseamnă uitându-ne la epistola lui Pavel către Filimon, în care îi vorbeşte despre întoarcerea robului său, Onisim: „Dacă mă socoteşti dar ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi. Şi dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.” Pavel îi spune lui Filimon „să pună în socoteala lui” (adică „să îi atribuie lui”) (lit. „să-i impute”), orice datorie pe care ar avea-o Onisim faţă de Filimon. Această datorie nu era de fapt a lui Pavel, dar el a luat-o asupra lui de bună voie şi a fost trecută în contul lui.” Charles Leiter cartea Justificare si Regenerare.
Tot asa si Domnul Isus a luat asupra Lui datoria noastra, pacatele noastre, El Cel Sfant, adica Dumnezeu i-a atribuit lui Hristos Domnul pacatele noastre, in alte cuvinte Hristos Domnul cel Sfant si Cel fara pacat, a devenit pacat, priviti textul din 2Corinteni 5:21 “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”
Ce inseamna ca Hristos Domnul “a fost facut pacat pentru noi”? Inseamna ca Hristos acolo ti-a luat tie pacatele toate, in responsabilitatea Sa, ca si cum EL a trait asa, repet ca si cum El a trait asa. El nu avea pacat. iar El nu putea sa pacatuiasca asa cum unii cred in teologia lor falsa. Hristos Domnul niciodata nu putea sa pacatuiasca, era imposibil pentru El ca sa pacatuiasca pentru ca El este Dumnezeu, dar El Cel Sfant a luat asupra Lui pacatele noastre ca a vrut, iar acest lucru inseamna ca Dumnezeu i-a imputat sau i-a atribuit Lui Hristos pedeapsa noastra, exact ca si cu tapul lui Azazel din Vechiul Testament, priviti textul din Leviticul 16:9“Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul si sa-l aduca jertfa de ispasire.
10. Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustiu pentru Azazel.
11. Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire si sa faca ispasire pentru el si pentru casa lui. Sa-si injunghie vitelul pentru jertfa lui de ispasire.
16. Astfel sa faca ispasire pentru Sfantul Locas, pentru necuratiile copiilor lui Israel si pentru toate calcarile de lege, prin care au pacatuit ei. Sa faca la fel pentru Cortul intalnirii, care este cu ei in mijlocul necuratiilor lor.
21. Aaron sa-si puna amandoua mainile pe capul tapului celui viu si sa marturiseasca peste el toate faradelegile copiilor lui Israel si toate calcarile lor de lege cu care au pacatuit ei; sa le puna pe capul tapului, apoi sa-l izgoneasca in pustiu, printr-un om care va avea insarcinarea aceasta.
22. Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustiu sa-i dea drumul.
Explicatia textului din Leviticul 16 il gasim in 1 Petru 3:18 unde iL arata pe Hristos ca si tapul pentru Azazel, priviti textul “Hristos, de asemenea, a suferit o data pentru pacate, El, Cel Neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu.”
Din nou va intreb, intelegeti voi acest Adevar care va duce la iertare si mantuire? Intelegeti voi ca Hristos Domnul a fost omorat de Tatal ca tu si cu mine sa poti prin Hristos sa te apropii de Tatal fara ca sa mai fi pedepsit? Intelegeti voi ca odata ce omul se increde in Hristos Domnul, acesta este justificat de Tatal si primeste DUHUL SFANT iar omul nu mai poate, repet, nu mai poate ca sa traiasca in pacat ca stil de viata, pentru ca este SCHIMBAT de Hristos si omul primeste o natura noua care il pune dupa voia lui Dumnezeu. 1Ioan 3:8-10.
Daca vreti sa stiti mai in detalii ca Hristos a luat toata pacatele noastre si ca El a fost omorat de Tatal si ca numai El ne poate apropia de Tatal, cititi tot capitolul din Isaia 53 inclusiv versetul 10. Noi am pacatuit impotriva lui Dumnezeu, deci cu Dumnezeu avem o problema, iar pacatele noastre trebuiau platite Lui, asa ca Dumnezeul cel Drept care TREBUIA sa ne omoare pe noi, L-a omorat pe Hristos la cruce, intorcandu-si Fata de la El. Ba mai mult, Hristos Domnul a fost randuit de Dumnezeu sa moara mai dinainte, priviti Fapte 2:23 “pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege.”
Si Fapte 4:28 ”ca sa faca tot ce hotarase mai dinainte mana Ta si sfatul Tau.”
Deci Dumnezeu L-a omorat pe Hristos Domnul pentru pacatele noastre si Dumnezeu L-a randuit pe Hristos sa moara mai dinainte de itemeierea lumii. Efeseni 1:4,9.
Deci nu poti ca sa te apropii de Dumnezeu oricum si nu poti sa vii oricum. Dumnezeu accepta omul numai prin Hristos Domnul. Acolo unde nu este Hristos, este moarte si iad. Acolo unde nu este Hristos este chin si suferinta, panica si lucruri grave.
Conform 1 Corinteni 2:9 ni se spune urmatorul lucru “Dar, dupa cum este scris: “Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.
Daca conform acestui verset nu ne putem imagina Raiul, credeti ca putem sa ne imaginam iadul? Ei bine autorii Bibliei, Apostolii care au scris Noul Testament au scris lucruri grave si reale despre iad, lucruri care sunt de la Duhul Sfant bineinteles. Priviti unele texte care exprima duritatea si accentuarea pedepsei lui Dumnezeu data celor care ajung in iad:
Matei 25:51 – “Acolo este plansul si scrasnirea dintilor”
Marcu 9:44 – “Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge”
Luca 1624-25 – “Groaznic sunt chinuit in vapaia aceasta”
Apoc 14:10-11 – “Va fi chinuit”
Domnul ISUS spune asa: Ioan 15:22 “Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, n-ar avea pacat; dar acum n-au nicio dezvinovatire pentru pacatul lor.”
Deci nu poti sa ai nicio scuza.
Deci va fi o zi de judecata, intrebarea este tu cum vei fi? Crede omule Biblia si vino sa fii iertat cum cere Dumnezeu ca altfel iti zic ca vei blestema ziua in care te-ai nascut. Esti pacatos, noi toti suntem si problema noastra este cu Dumnezeul cel Drept. Din nou iti zic ca Marea Minune si Marele Mesaj pentru noi este ca Dumnezeu L-a omorat pe Hristos pentru noi toti, credeti in El si haideti sa ne pocaim si sa ne supunem Lui cum cere El.
Cu Dumnezeu nu ne jucam, ori suntem mantuiti prin jertfa Domnului Hristos si ne incredem in El, ori suntem terminati si sfarsim grav de tot. As vrea sa va exprim Dragostea lui Dumnezeu atat de puternic incat sa fiti socati, dar unul dintre versetele care ma ajuta acum este Romani 5:8, unde spune ca Dumnezeu ne-a iubit inca de cand eram noi pacatosi, adica ne-a iubit inca de cand eram straini si departati de El, ne-a iubit atat de mult ca Mania Lui care clocotea impotriva pacatosului L-a omorat pe Hristos pentru noi. Vreau sa va intreb, ce altceva ar mai fi trebuit sa faca Tatal Ceresc ca sa iti demonstreze ca te iubeste, ca sa iti demonstreze ca esti pacatos si ca El este Drept si Sfant incat TREBUIA ca Hristos SA FIE OMORAT IN LOCUL TAU, te intreb ce altceva ar trebui sa te motiveze sa te pocaiesti? De ce altceva ai nevoie? Nu este mantuirea ta indeajuns? Iti zic ca daca nu realizezi si nu constientizezi Mesajul Iertarii lui Dumnezeu pentru tine, vei sfarsi grav. Iti zic ca daca stai ignorant fata de Evanghelie nu vei scapa de mania viitoare. Evrei 2:3 “cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o?”
Te intreb, crezi ca scapi de Dumnezeu daca nu vii sa fii iertat cum cere Dumnezeu?
Dumnezeu nu are cum sa ne primeasca oricum pentru ca in primul rand El este Sfant iar pe cei pacatosi El ii tine la distanta, priviti Psalmul 5:4 “Caci Tu nu esti un Dumnezeu caruia sa-I placa raul; cel rau nu poate locui langa Tine.”
Si Isaia 59:1 “Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda,
2. ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa v-asculte!
3. Caci mainile va sunt manjite de sange, si degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, si limba voastra vorbeste nelegiuiri.”
Deci in primul rand El este Sfant si nu poate sta cu cel pacatos si nu poate primi pe cel pacatos. Intelegeti voi ca noi toti oamenii suntem pacatosi in toate felurile si ca EL nu ne poate primi oricum? Noi toti meritam iadul pentru ca noi toti am pacatuit. Intelegeti ca numai Hristos poate plati pacatul nostru vesnic.
Si in al doilea rand El este Drept, iar aceasta dreptate se manifesta grav de tot, atat de grav ca multi din cei care se numesc pocaiti nu au inteles cine este El si nici nu au inteles Evanghelia Lui. De aceea multi sunt eretici si multi se insala, pentru ca daca nu au inteles ca Dumnezeu este Drept si se manifesta prin faptul ca El uraste pacatosul si-l si pedepseste, atunci nu au inteles nici faptul ca Legea lui Dumnezeu trebuia satisfacuta prin faptul ca Dumnezeu TREBUIA sa-L omoare pe Hristos pentru noi.
Priviti texte care ne arata ca Dumnezeu uraste pacatosul si ca El nu lasa pe nimeni nepedepsit.
Psalmul 5:5 “Nebunii nu pot sa stea in preajma ochilor Tai; Tu urasti pe cei ce fac faradelegea
6. si pierzi pe cei mincinosi; Domnul uraste pe oamenii care varsa sange si insala.”
Celor care nu credeti acest adevar, va zic ca va dau referinte din Biblie. Ori credeti Evanghelia, ori sunteti ignoranti fata de ea.
Naum 1:2 “Domnul este un Dumnezeu gelos si razbunator; Domnul Se razbuna si este plin de manie; Domnul Se razbuna pe potrivnicii Lui si tine manie pe vrajmasii Lui.
3. Domnul este indelung rabdator, dar de o mare tarie; si nu lasa nepedepsit pe cel rau. Domnul umbla in furtuna si in vartej, si norii sunt praful picioarelor Lui.”
Va intreb, este vreunul dintre noi bun? Nu. Deci noi toti trebuia sa fim pedepsiti de El, de aceea am dat si titlul acesta real acestui articol “ Un ultimatum si un avertisment”, pentru ca ceasul ticaie, asa ca ori suntem iertati cum cere El, ori suntem 100% pedepsiti cum spune El. Noi toti suntem in aceeasi oala, suntem pacatosi si singurul care nu este din aceasta oala este Hristos care este singurul care ne poate scoate din mania dreptatii Tatalui ceresc. Va rog mult de tot, alegeti-L azi pe Hristos, credeti azi in sangele Lui, credeti azi Evanghelia Sa, pocaiti-va azi, ca va spun cat se poate de real si clar, prin texte si numai prin Biblie, ca Dumnezeu ii trimite pe oameni in iad pentru ca El este Drept si Sfant. Priviti textul din Luca 12:5 care este rostit de insusi Hristos:” Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti.”
Avand in vedere ca Psalmul 5:4-6 spune ca El nu poate locui cu cel pacatos, aici aratandu-si Sfintenia si repulsia fata de pacatos, iar tot in acel text spune ca Dumnezeu uraste pacatosul, va spun ca desi multi ati crezut si ati primit de la alti predicatori ca Dumnezeu uraste pacatul si nu pacatosul, va rog sa mai cititi din nou acest text din Psalmul 5:4-6 si sa vedeti daca ceea ce ati crezut pana acum este adevarat: 4 “Caci Tu nu esti un Dumnezeu caruia sa-I placa raul; cel rau nu poate locui langa Tine.
5. Nebunii nu pot sa stea in preajma ochilor Tai; Tu urasti pe cei ce fac faradelegea
6. si pierzi pe cei mincinosi; Domnul uraste pe oamenii care varsa sange si insala.”
Tocmai aici vreau sa va duc si sa va arat ca imbinarea faptului ca Dumnezeu uraste pacatosul conform acestui text cu imbinarea textului ca Dumnezeu iubeste lumea din Ioan 3:16, este 100% Evanghelia. Aici este esenta Evangheliei pe care omul trebuie s-o inteleaga si s-o creada. La cruce se imbina aceste doua texte, la cruce in Hristos Domnul vedem aceste ATRIBUTE ale lui Dumnezeu. Le voi numerota ca sa ne ramana bine imprimate in minte:
1. La cruce se arata Sfintenia Tatalui prin faptul ca Dumnezeul Sfant iL paraseste pe Hristos, motiv pentru care Hristos spune in Psalmul 22:1 si in Matei 27:46 “Dumnezeul Meu Dumnezeu Meu pentru ce M-ai parasit”.
2. Apoi tot la cruce vedem Dreptatea si Mania lui Dumnezeu care iL omoara pe Hristos pentru pacatele noastre si vedem asta in Isaia 53:10 “Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta”.
3. Iar tot la cruce vedem si Dragostea lui Dumnezeu care este in Hristos impacand lumea cu Sine si gasim asta scris in 2Corinteni 5:19 “ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine”.
Intelegeti voi ca Dumnezeu TREBUIA sa-si satisfaca Legea, Mania, Dreptatea, Sfantenia si Dragostea? Intelegeti voi ca numai in Hristos, Dumnezeu a putut sa faca asa ceva? Vedeti voi de ce Hristos este Cel mai important si vedeti acum de ce Dumnezeu ne cere sa-L acceptam pe Hristos ca Domn si Mantuitor pentru iertarea noastra?
Nu mai credeti ereziile mintii voastre si nu mai credeti invataturile care sunt imprastiate in cultele asa numite care va dau lumina, ca va zic ca adevarata Lumina care s-a pogorat din cer a trebuit mai intai sa fie Zdrobit de Tatal ca noi prin El sa putem fi acceptati cu incredere. Priviti Efeseni 3:12 “in El avem, prin credinta in El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu incredere.”
Dumnezeu i-a pregatit Domnului Isus Hristos un trup ca sa ne poarte pacatele. Evrei 10:5-9.
Dumnezeu Manios mereu
Din nou va zic, ori credeti Biblia ori nu? Daca acum Dumnezeu vede totul, cum poate sa nu fie manios mereu. Daca acum vede curviile, homosexualii, hotii, pedofilii, inselarile in masa, minciunile, crimele prin vorbe sau in sange, ba chiar stie si gandurile noastre, acum cand Dumnezeu vede totul, cum poate sa nu fie manios? In Evrei 4:13 spune asa: “Nicio faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”
Priviti unul in texte care arata ca Dumnezeu este manios in orice vreme. Psalmul 7:11 “Dumnezeu este un judecator drept, un Dumnezeu care Se manie in orice vreme.
12. Daca cel rau nu se intoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Isi ascute sabia, Isi incordeaza arcul si-l ocheste,
13. indreapta asupra lui sageti omoratoare si-i arunca sageti arzatoare!”
Dumnezeu este Judecatorul Drept care TREBUIE sa pedepseasca pacatosul si faradelegea, intelegeti voi ca este inevitabil acest lucru? Dumnezeu este radicalul Judecator care nu iarta oricum. Intrebarea este iL ai tu pe Fiul Sau? Esti schimbat prin DUHUL SFANT?
Cand le predic la oameni de multe ori ei refuza sa accepte Mesajul Iertarii si ma ignora, dar ori de cate ori ei ma ignora tot la judecata ajung si atunci nimeni nu poate sa-L mai ignore pe Dumnezeu, de aceea sper ca acestia care au auzit Mesajul lui Dumnezeu sa se pocaiasca.
Dragilor vestea radicala, Ultimatumul si Avertismentul este ca toate drumurile duc la Judecata lui Dumnezeu. Oamenii nu vor ca sa te auda predicand Evanghelia ca le trezesti constiinta, dar tocmai constiinta lor spun ca este o judecata (Romani 2:14-16). Mesajul Iertarii, cei mai multi il resping, dar judecata nu o pot respinge ci este inevitabila, repet, este INEVITABILA pentru toti. De aceea haideti sa ascultam pe Domnul Isus si sa-L urmam asa cum spune pentru ca El spune in Luca 14:28-33 “ca sa ne facem bine socotelile.”
Potopul care este dat de Dumnezeu este o manifestare a Dreptatii si Maniei lui Dumnezeu impotriva pacatosului. La fel si iadul ca si potopul, nu este o expresie a Dragostei lui Dumnezeu ci este o expresie a Judecatii Maniei si Dreptatii lui Dumnezeu. Intelegeti voi acest adevar real?
Mare atentie, repet, mare atentie. Daca intrebati, Aline de ce te-ai pocait, si cand zic pocait nu ma refer la cultele sau religiile de azi, ci ma refer la a ma intoarce de la calea si voia mea, la Calea si Voia lui Dumnezeu si a accepta pe Hristos Dumnezeu intrupat in om ca Domn si Mantuitor in viata mea. Daca ma intrebati, Aline de ce te-ai pocait, vreau sa va raspund cu niste intrebari? Cum sa nu te pocaieti cand stii conform Bibliei ca daca ai facut doar un singur pacat meriti iadul? Cum sa nu te pocaiesti cand stii ca ai facut mai multe decat un singur pacat? Cum sa nu te pocaiesti cand stii ca Dumnezeul Cel Sfant si Drept S-a despartit de Hristos si L-a omorat pentru tine? Cum sa nu te pocaiesti cand stii ca vei muri inevitabil si ca urmeaza judecata Lui Dumnezeu? Cum sa nu te pocaiesti cand ii vezi Dragostea lui Dumnezeu prin faptul ca tu meritai pedeasa iar Hristos a luat-o asupra Lui? Cum sa nu te pocaiesti omule spune-mi? Cum sa nu te pocaiesti cand stii ca Dumnezeul cel Drept nu omite pe nimeni si chiar El a murit pentru tine? Cum sa nu te pocaiesti cand stii conform Bibliei ca orice genunchi sa va pleca inaintea Lui si orice limba ii va da slava? Cum sa nu te pocaiesti cand El este Domnul domnilor si Rele al regilor? Voi toti care nu vreti sa va pocaiti, nu uitati ca astazi aveti un Mare Ultimatum si Avertisment. Si faptul ca amanati, este spre nenorocirea voastra.
Cand stau de vorba cu oamenii prin parcuri, strazi sau oriunde ma poarta Dumnezeu, unii din oameni imi spun urmatorul lucru: De ce este asa mare diferenta intre Dumnezeul Vechiulul Testament si Dumnezeul Noului Testament? Acestia bineinteles ca stiu o parte din pedepsele Vechiului Testament pe care Dumnezeu le-a dat si fac repede marea diferenta cu Dumnezeul Noului Testament adica cu Domnului ISUS HRISTOS care in Matei 5:38-48 spune “ca sa-ti intorci obrazul celalalt daca esti lovit si sa-ti iubesti chiar si dusmanul.”
Ei bine vreau sa va zic clar, real, apasat si adevarat ca Dumnezeul Vechiului Testament nu este diferit deloc fata de Dumnezeul Noului Testament, este acelasi in Caracter, Fermitate, Manie, Dreptate, Sfintenie, Neprihanire si Dragoste. Asa cum spune in Evrei 13:8 “Hristos este acelasi ieri azi si in veci.”
In Vechiul Testament iL vedem pe Tatal, Fiul si Duhul Sfant, iar in Noul testament iL vedem din nou pe Tatal, Fiul si Duhul Sfant cu aceleasi atribute neschimbate. Va spun asta ca vedem peste tot in Biblie unde Dumnezeu si ajuta omul, si-l vindeca, dar si-l pedepseste. Vreau sa va spun conform Bibliei si revelatiei date de Dumnezeu, ca Dumnezeu este unul, dar este Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Trei persoane iar acestia sunt una. Nu mai incerca sa intelegi logic Trinitatea, ca si religia martorilor lui iehova incearca sa inteleaga logic acest lucru si nu pot motiv pentru care sunt rataciti tare, pentru ca conform Bibliei lucrurile trebuie judecate duhovniceste prin credinta si iti zic, numai prin credinta poti intelege. Evrei 11:6 “Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta.”
Daca este scris clar in Biblie ca Dumnezeu este Tatal, ca Domnul Isus Hristos este Dumnezeu si ca DUHUL SFANT este Dumnezeu, atunci crede si punct, ca nu eu zic ci Biblia. Dumnezeu a creat lumea, dar lumea a pacatuit, Domnul Isus a murit si a inviat pentru lume, iar Duhul Sfant este dat doar celor care cred in Hristos ca Domn si Mantuitor si care se pocaiesc conform Bibliei si nu a religiilor. Pentru o intelegere mai buna a faptului ca Dumnezeu este Tatal, Fiul si Duhul Sfant clic aici.
Desi e mult de discutat si pe acest subiect, subiect care multi nu vor sa-l accepte si sa-l creada asa cum este scris si revelat in Scripturi, pentru ca Scripturile asta fac, iL arata pe Dumnezeu asa cum este El, vreau sa ma intorc la faptul ca Dumnezeul Vechiului Testament este 100% la fel cu Domnul ISUS HRISTOS care a zis “sa-ti intorci obrazul si sa-ti iubesti dusmanul”.
Priviti texte care arata ca oamenii sunt chinuiti in iad in prezenta Domnului Hristos, priviti texte care arata Mania, Dreptatea si Sfintenia Domnului Isus Hristos si priviti texte care arata ca vrajmasii sunt facuti asternut al picioarelor lui Hristos Domnul.
Stim ca El a venit in lume nu ca sa judece lumea ci ca lumea sa fie mantuita prin El (Ioan 3:17), si stim ca Domnul Isus Hristos a venit in lume ca sa ne faca cunoscut pe Tatal si planul Sau de iertare si Mantuire (Ioan 1:18, Efeseni 1:7-9) si a venit in lume pentru ca sa moara (Ioan 12:33), dar tocmai aceasta Dragoste nemarginita care L-a facut ca sa moara in locul nostru ne arata ca El TREBUIA sa fie omorat de Tatal pentru ca noi sa nu mai fim pedepsiti. Cu toate acestea Domnul Isus este si Manios, Drept si Sfant exact ca si in Vechiul Testament iar la a doua venire a Lui va fi grav pentru toti care nu L-au vrut si nu au acceptat iertarea Sa. Domnul Isus Hristos mereu a fost, este si va fi acelasi si El mereu a fost este si va fi, Drept, Sfant, Manios, Dragoste, asa ca priviti textele pe care din nou repet, multi din cei care se numesc pocaiti nu le accepta, asta inseamna ca au probleme grave in crezul si credinta lor cat si in invatatura lor, cum ai putea sa-i urmezi pe acestia?
Dumnezeul Vechiului Testament este la fel ca Dumnezeul Noului Testament si acest lucru ar trebui sa ne faca smeriti si sa ne pocaim odata de atitudinea noastra. Dumnezeu este una prin Natura Lui asa ca nu exista nicio diferenta la cum era El in Vechiul Testament este la fel si in Noul Testament.
Priviti o parte din textele care arata ca Domnul Isus Hristos este Manios, Drept, Sfant mereu si mereu la fel ca si Tatal si Duhul Sfant:
Psalmul 2:11 “Slujiti Domnului cu frica si bucurati-va, tremurand.
12. Dati cinste Fiului, ca sa nu Se manie, si sa nu pieriti pe calea voastra, caci mania Lui este gata sa se aprinda! Ferice de toti cati se incred in El!”
Luca 19:27 “Cat despre vrajmasii mei, care n-au vrut sa imparatesc eu peste ei, aduceti-i incoace si taiati-i inaintea mea.”
Evrei 1:13 “Si caruia din ingeri i-a zis El vreodata: “Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai asternut al picioarelor Tale”?
Apocalipsa 6:16 “Si ziceau muntilor si stancilor: “Cadeti peste noi si ascundeti-ne de fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului;
17. caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?”
Apocalipsa 14:10 “va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.”
Iadul e iad ca oamenii sunt chinuiti inaintea Lui Hristos si nu in absenta Lui. Daca El este Atotprezent asta nu inseamna ca El este in Rai cu Credinciosii Lui, iar iadul este undeva in absenta Lui. Nu vai, ci iadul e iad ca Dumnezeu este acolo. Mania lui Dumnezeu care este prezentata in Biblie nu este ceva care pluteste deasupra Scaunului de Domnie, ci Mania este El si de El trebuie sa ne temem asa cum spune Domnul ISUS in Luca 12:5“Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti.”
Deci vedeti ca Dumnezeul Vechiului Testament este la fel ca Domnul Isus Hristos, Drept, Manios si Razbunator? Degeaba isi dau multi alte explicatii cand Biblia este infailibila si sustine ceea ce tocmai am scris aici.
Intrebarea este daca te-a justificat EL? Daca Dumnezeu te-a iertat si te-a schimbat, a facut asta numai in urma faptului ca Mania Lui L-a omorat pe Hristos Domnul la cruce? Daca nu ai Duhul Lui, vino degraba la El ca sa fii iertat, ca lucrurile sunt grave rau.
Oamenii trebuie avertizati si Domnul Isus ne-a avertizat si acesta este si motivul pentru care am facut acest articol, ca toti sa stie ca va veni o zi de Manie si Judecata a lui Dumnezeu si toti care nu vor fi gasiti in Hristos Domnul vor regreta foarte mult. Ori esti in Hristos ori afara.
De Mania lui Dumnezeu nu te poti ascunde decat in Hristos Domnul. Acest lucru arata si chiar Vechiul Testament unde ne spune de cetatile de scapare care iL arata tot pe Hristos Domnul. De Mania si Dreptatea vesnica a Tatalui Ceresc nu te poti ascunde decat in Cel Vesnic, adica Hristos. Acesta este unul din motivele pentru care Pavel a spus in Coloseni 3:3 “Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.”
Ori esti ascuns in Hristos de Mania care vine, ori esti expus la cea mai mare pedeapsa. Priveste textul din 1 Tesaloniceni 1:10 “si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a inviat din morti, pe Isus, care ne izbaveste de mania viitoare. “
Ori Hristos te izbaveste de Mania viitoare a Tatalui Ceresc, ori tu vei suporta toata Mania lui Dumnezeu.
Intelegeti voi ca acest Miel Divin care tocmai a murit pentru noi toti, care tocmai si-a manifestat infinita Dragoste ca El s-a lasat omorat pentru pacatele noastre ca noi sa fim iertati si nu pedepsiti, intelegeti voi ca acest Domn si Mantuitor Isus Hristos a fost, este si va fi mereu Domnul Drept, Sfant, Manios si Dragoste? Ori credeti acest adevar cum este scris, ori continuati sa credeti ceea ce ati fost invatati pana acum de amvoanele care arunca doar fluturase de dragoste omitand aceste atribute infinite ale lui Dumnezeu, Drept, Sfant si Manios. Motivul pentru care multi sunt reci si goi, motivul pentru care multi nu au ravna si pasiune pentru El, este ca ei nu stiu Evanghelia ca s-o creada si nici cei mai multi lideri nu le-au prezentat Evanghelia Pura. Multi sunt lenesi, neroditori si in rutina. Daca noi uram avortul, Dumnezeu nu are dreptul sa urasca si sa pedepseasca? Ganditi-va numai. Ori credem ceea ce este scris in Scripturi si toti sa-si dea ochelarii cultului lor jos, ori ne lasam manipulati de invataturile cultelor? Judecati si voi (Fapte 4:19).
Daca nu credeti lucrurile acestea ale Evangheliei precum Dumnezeu este Manios, Drept si Sfant, cum puteti crede alte subiecte profunde care includ tot Evanghelia, precum Suveranitatea lui Dumnezeu sau faptul ca Dumnezeu ce incepe duce la bun sfarsit legat de mantuirea omului?
Conform Bibliei sunt doua feluri de pocaiti, unii maturi si altii imaturi. Domnul ne da har ca sa crestem in maturitate, intrebarea este daca noi vrem?
Priviti de ce am numit acest articol “ un Ultimatum si un Avertisment”. Nu eu dau acest ultimatum si avertisment, ci chiar El, Domnul Isus Hristos, El Mielul care ridica pacatul lumii da un ultimatum si un avertisment:
Luca 13:3 “Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel. 5. Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.”
Luca 13:23 “Cineva I-a zis: “Doamne, oare putini sunt cei ce sunt pe calea mantuirii?” El le-a raspuns:
24. “Nevoiti-va sa intrati pe usa cea stramta. Caci va spun ca multi vor cauta sa intre, si nu vor putea.
25. Odata ce Stapanul casei Se va scula si va incuia usa, si voi veti fi afara si veti incepe sa bateti la usa si sa ziceti: “Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept raspuns, El va va zice: “Nu stiu de unde sunteti.”
26. Atunci veti incepe sa ziceti: “Noi am mancat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod.”
27. Si El va raspunde: “Va spun ca nu stiu de unde sunteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii.”
28. Va fi plansul si scrasnirea dintilor, cand veti vedea pe Avraam, pe Isaac si pe Iacov si pe toti prorocii in Imparatia lui Dumnezeu, iar pe voi scosi afara.
29. Vor veni de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la miazazi si vor sedea la masa in Imparatia lui Dumnezeu.
30. Si iata ca sunt unii din cei de pe urma, care vor fi cei dintai, si sunt unii din cei dintai, care vor fi cei de pe urma.”
Intrebarea este daca intelegi tu ca cu Domnul ISUS HRISTOS nimeni nu se joaca, ori te pocaiesti ori vei pieri in iad. De ce sa nu accepti acum jertfa lui de la Cruce? De ce sa nu vii acum decat sa regreti amarnic? Intrebarea este, esti tu unul din cei de pe urma care vrea sa se pocaiasca, care vrea sa se lepede de sine si sa faca voia lui Dumnezeu? Trezeste-te omule trecator. Treziti-va liderilor si predicati adevarata Evanghelie si Dragoste a lui Dumnezeu prin faptul ca Dumnezeu TREBUIA ca sa-L omoare si sa-L zdrobeasca pe Hristos Domnul pentru noi ca noi sa putem fi iertati.
Credeti aceasta Evanghelie a lui Dumnezeu, credeti acest mesaj Glorios prin care Dumnezeu iarta pacatosul in Hristos si intelegeti cat de Mare si Insemnat este Domnul Isus Hristos. Pocaiti-va, lasati tot si urmati-L pe Domnul Vietii ca este grav rau daca nu. Nu mai umblati aiurea ca treceti iute. Sa acceptam Sangele Domnului Isus care ne curata orice pacat.
Daca esti in pacat si daca inca nu ai iesit afara de acolo, vino la Hristos, vino acum cu credinta in El, regreta pacatul tau si cere-i Lui sa te curete si sa te elibereze prin Sangele Lui si iti zic ca vei fi iertat ca si toti cei nascutii din Duhul Sau. Nu conteaza ce ai facut, El te iarta de tot. REPET, nuuuuu conteaza ce ai facut, vino acum la El, pocaieste-te, urmeaza-L, crede in El, cheama-L pentru ca iti zic, aici si acum El Marele Cel ce ESTE isi manifesta Dragostea Sa nemarginita prin faptul ca te accepta asa cum esti, dar iti promit pe baza Cuvantului Sau ca acolo, dupa ce mori si la judecata, ca doar de aceea se numeste judecata, Dumnezeu isi manifesta Dreptatea, Mania si Razbunarea Lui impotriva la toti care nu au fost iertati. Pocaiti-va de religiile reci si moarte, pocaiti-va de stagnarea in putreziuciune si mizerie. Aveti ravna pentru Dumnezeu ca e Grav. Psalmul 2:12 ”dati cinste Fiului ca sa nu se manie”, El este vrednic si in fata lui Nimeni nu vorbeste. NU te da destept ca acum te crezi in putere, ca iti zic esti muritor ca si mine si iti zic motivul pentru care mori este ca Dumnezeu iti ia viata cand vrea El. El ti-a dat-o si tot El ti-o ia, intrebarea este daca vei fi pregatit pana atunci si intrebarea este ce ai facut tu cu viata de la El, ai trait-o pentru El cum cere El sau ai umblat dupa mizeriile lumii si dupa mintea ta pacatoasa?
Cum sa-ti mai zic, cum sa te mai rog, cum sa mai ma exprim? Cand eu am inteles Evanghelia si cand am crezut in El mi-a explodat inima ca toata pasiunea si ravna sa fie doar pentru El care este Vrednic in Veci si care are toata puterea in cer si pe pamant. Vino ca El este radical si Credincios, este Bun si Milostiv si asteapta se te ierte, dar numai cum cere El. Nu ai obosit de pacatul tau?
Tie, om trecator iti zic ca numai Domnul Isus te poate ierta. Tie, daca esti dublicitar sau fatarnic iti zic, nu mai fi, pocaieste-te ca fatarnicii merg in iad (Matei 24:51). Tie, care inca nu stii unde mergi dupa moarte, iti zic ca este posibil ca sa nu fi nascut din nou, pentru ca cei care sunt nascuti din DUHUL SFANT al lui Dumnezeu stiu sigur ca ajung in Rai si ca sunt iertati, schimbati si nu mai traiesc decat in voia lui Dumnezeu, va rog cititi articolul despre siguranta mantuirii, clic aici.
Tie, care te numesti ateu, dar nu esti pentru ca nu exista conform Bibliei asa ceva, pentru ca Dumnezeu a pus in tine constiinta binelui si raului, discernarea lucrurilor (Geneza 3:22), Dumnezeu a pus in tine gandul vesniciei (Eclesiastrul 3:11) si a pus si cugetul in tine (Romani 2:15), deci tie ateule care te numesti iti zic ca nu exista ateu conform Bibliei, lasa mizeriile pe care te bazezi si vino la Hristos ca sa fii iertat si crede in El.
Sa nu uitam ca Legea lui Dumnezeu trebuie sa fie satisfacuta. Ori Mania si Dreptatea lui Dumnezeu se opreste in Hristos pentru tine atunci cand crezi in El si te pocaiesti, ori Mania si Dreptatea Lui se va opri in tine si vei fi aruncat de Dumnezeu in iad. Citez din nou Luca 12:5 care este rostit de insusi Domnul Slavei: “Am sa va arat de cine sa va temeti. Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena; da, va spun, de El sa va temeti.”
Intelegeti ca Hristos Domnul a platit iadul pentru noi, haideti sa ne pocaim dragilor, haideti sa dam cinste lui Dumnezeu si sa traim in ascultare, va rog mult, ca motivul pentru care Hristos ne-a avertizat este ca va veni o zi de judecata, razbunare si manie. El ne-a avertizat pentru ca ne iubeste, ne-a avertizat ca nu cumva sa nu ascultam.
Priviti textul din Ioan 15:22 “Daca n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, n-ar avea pacat; dar acum n-au nicio dezvinovatire pentru pacatul lor.”
Toti care resping aceasta iertare si justificare data de Dumnezeu se regasesc in acest text din Evrei 10:29 “Cu cat mai aspra pedeapsa credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului?
30. Caci stim cine este Cel ce a zis: “A Mea este razbunarea, Eu voi rasplati!”, si in alta parte: “Domnul va judeca pe poporul Sau.”
31. Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui Viu!”
Ranva noastra sa fie pentru El si sa traim departe de pacat, departe de neascultare si faradelege. Sa traim in partasie cu El dupa invatatura Lui ca sa nu fim departati de El (2 Ioan 1:9).
Va rog mult deschideti-va ochii inimii si acceptati Sangele Domnului Isus Hristos, pentru ca Dumnezeu si in Vechiul Testament in Exodul 12:13, Dumnezeu cu Dreptatea si Mania Lui a trecut pe langa copiii lui Israel numai cand a vazut sangele pe usiorii usilor. Ei bine tot asa Dumnezeu nu se opreste din a-ti fi vrajmas si condamnator pana ce Sangele Lui Hristos nu te-a curatit si justificat de vina ta. Priveste texte care arata ca Dumnezeu are Mania peste toti care nu sunt ai lui Hristos si ca singurul care ne poate izbavi de Mania lui Dumnezeu este numai Hristos Domnul:
Ioan 3:36 “Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.”
Cuvintele “ mania lui Dumnezeu ramane peste el” ne arata ca acum in prezent Mania Lui este peste toti oamenii care nu-L au pe Hristos. Intelgeti voi asta? Intrebarea este urmatoarea: Peste tine ce este, Mania lui Dumnezeu care arata ca acum tu nu traiesti pentru Dumnezeu sau este Sangele lui Hristos care arata ca acum tu esti curatit de pacate si iL urmezi pe Hristos? In ce preferi sa te increzi, in tine sau in Sangele Domnului ISUS? Crezi tu omule ca te poti reprezenta singur la judecata?
Romani 5:1 “Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
Cuvantul “avem pace cu Dumnezeu” ne arata ca sunt unii care nu au pace cu Dumnezeu si daca nu au pace ce inseamna asta decat ca Dumnezeu este dusmanul lor.
Romani 5:9 “Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu.
Aici cuvintele “vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu” ne arata ca numai prin Hristos suntem salvati de Mania lui Dumnezeu care vine. Intelegeti asta?
Deci primul lucru de care ne elibereaza Domnul Isus, ne elibereaza de Mania lui Dumnezeu. Hristos ne justifica inaintea TATALUI. Deci atunci cand credem in Hristos si ne pocaim, mai intai El ne elibereaza de El ca apoi dupa ce suntem justificati de Mania, Dreptatea si Pedeapsa Lui, sa inceapa nasterea din nou in noi si sa fim eliberati de sub puterea pacatului. Mai intai suntem eliberati de pedeapsa pacatului si aceasta este Justificare, iar imediat suntem eliberati de sub puterea robiei pacatului si aceasta este Regenerare sau nastere din Duhul Sfant. Intrebare: ai fost tu justificat si regenerat?
Regenerarea sau nasterea din Duhul Sfant prin care omul este eliberat de sub puterea pacatului se produce in om aratand si fiind marturie ca Justificarea lui de Tatal tocmai a avut loc. Orice om care se increde cu adevarat in Hristos Domnul traind cum El spune, acesta este Justificat de Tatal Ceresc datorita Sangelui lui Hristos si Dumnezeu arata ca omul este iertat prin faptul ca il schimba, il naste din Duhul Sfant. Priviti texte care arata asta: Marcu 2:10 “Dar, ca sa stiti ca Fiul omului are putere pe pamant sa ierte pacatele,
11. “Tie iti poruncesc”, a zis El slabanogului, “scoala-te, ridica-ti patul si du-te acasa.”
1 Ioan 3:8 “Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului.”
Romani 5:11 “Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea.”
Aici ne spune ca am “capatat impacarea” ceea ce ne sustine acest lucru este ca pana sa fim in Hristos nu eram impacati cu Dumnezeu. Intrebarea este, tu esti impacat cu Dumnezeu? Te-ai pocait omule? IL urmezi pe Hristos Domnul asa cum spune Biblia?
Coloseni 1:21 “Si pe voi, care odinioara erati straini si vrajmasi prin gandurile si prin faptele voastre rele, El v-a impacat acum
22. prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina;
Acest text ne arata ca inainte ca noi sa fim mantuiti, eram toti vrajmasi si straini cu Dumnezeu. Intrebare: tu cum esti acum?
Iacov 4:4 “Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.”
1Ioan 2:15 “Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.”
Daca practici lucrurile lumii esti vrajmas cu Dumnezeu.
Am mai spus si spun din nou, ori lumea te desparte de Hristos Domnul, ori Hristos Domnul te desparte de lume.
Deci ce este EL pentru tine, dusman sau Tata? Daca e TATAL pocaieste-te si asculta-L omule ca El este Drept, Sfant si Manios.
Vreau sa inchei cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu care arata cum sa se laude un om si care arata cat de necesar este ca noi sa-L cunoastem pe El asa cum este revelat in Scripturi:
Ieremia 9:23 “Asa vorbeste Domnul: “Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui.
24. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca Ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in acestea gasesc placere Eu, zice Domnul.”
Tu cu ce te lauzi? Te lauzi tu ca esti mandru si ca lumea te aplauda sau te lauzi tu ca IL cunoasti pe Dumnezeu? Dupa ce umbli, umbli tu dupa aprecierea oamenilor si ca ei sa te vada bine, sau umbli dupa aprecierea lui Dumnezeu si ca El sa te vada bine? Intelege ce spune Domnul Isus in Matei 6:24 “Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona.”
Nu vezi ca Dumnezeu este Drept si in aceasta gaseste placere El? Te lauzi tu ca IL cunosti si ca faci voia Lui asa cum El vrea sau esti strain si indepartat de cuvintele Lui?
Va fi o zi de judecata, intrebarea este, tu cum vei fi?
Te intreb, unde te regasesti tu in acest articol, esti in acest Ultimatum si Avertisment in care Domnul ISUS zice “pocaiti-va sau toti veti pieri (Luca 13:3)” sau esti deja in Hristos si te odihnesti in El si astepti acea zi in care El va judeca, pentru ca tu vei sta in picioare la venirea Lui si nu rusinat de El (1 Ioan 2:28 “Si acum, copilasilor, ramaneti in El, pentru ca, atunci cand Se va arata El, sa avem indrazneala si, la venirea Lui, sa nu ramanem de rusine si departati de El”.)
Iti zic asta ca ori trebuie sa te pocaiesti si sa primesti Duhul lui Hristos, ori esti deja nascut din Duhul Sfant si cauti sfintenia. Trairea ta rezulta din faptul unde esti tu acum. Daca esti in Hristos trairea ta este linistita si esti fericit, iertat si plin de pace, iar daca nu esti in Hristos esti tulburat, in stres, nu ai pace, esti ingrijorat, nu esti iertat. Totul are un efec mare, daca esti in Hristos ajungi in Rai si acum traiesti cum El spune, dar daca nu esti in Hristos tu esti propriul tau dumnezeu si ii slujesti fara sa stii satanei si esti in drum spre iad. Vezi bunatatea si dragostea lui Dumnezeu care deja a avut grija de iertarea ta prin faptul ca Hristos Domnul deja a fost adus jerfta, crede in El si asculta-L, supunandu-te Lui si vei fii liber de pedeapsa, judecata, pacat si iad.
Sper doua lucruri:
1. Primul lucru care il sper este ca multi sa inteleaga ca daca Moise era ingrozit si tremura atunci cand Dumnezeu le-a vorbit israelitilor de pe multe, atunci si noi vom fi ingroziti atunci cand El va judeca si sper tragand nadejde ca noi toti care citim acest articol sa ne pocaim si atunci cand Tatal va judeca fara omitere sa fim in Hristos Domnul.
Priviti textul care arata ca Moise tremura inaintea Domnului:
Evrei 12:21 “Si privelistea aceea era asa de infricosatoare incat Moise a zis: “sunt ingrozit si tremur!”
2. Iar al doilea lucru pe care il sper, este ca veti INTELEGE ca daca Dumnezeu nu a crutat ingerii care au cazut si care nu si-au pastrat vrednicia, daca Dumnezeu i-a legat cu lanturi in adanc, deci daca Dumnezeu nu a crutat ingerii care au pacatuit, si daca Dumnezeu nu a crutat nici vechea lume ci a distrus-o prin potop, atunci El Marele Cel ce Este nu te va cruta nici pe tine de la iad daca nu te vei pocai prin Credinta in Sangele Lui Hristos Isus Domnul prin care poti capata iertarea care este atat de necesara pentru toti. Priviti textul:
2 Petru 2:4 “Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata;
5. daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti;
6. daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire,
9. inseamna ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii.”
Credeti Adevarata Evanghelie a Domnului Hristos Isus, credeti in Dumnezeu, ascultati-L pe El prin Duhul Sfant si cunoasteti-L pe El, pentru ca El a fost, este si va fi un foc mistuitor.
Evrei 12:29 “fiindca Dumnezeul nostru este “un foc mistuitor”.
Domnul Dumnezeu sa fie laudat pentru ca a gasit cu cale sa ne ierte prin mila si bunatatea Sa pe care si-a aratat-o fata de noi in Domnul ISUS HRISTOS. El sa fie laudat, El care are toata cinstea si gloria, El MARELE CEL CE ESTE.
Romani 8:32 “El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile?
33. Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteste neprihaniti!”
Dupa ce intelegem aceste lucruri prezentate in acest articol, ne putem intreba, ce L-a facut pe Hristos Domnul sa moara pentru noi? Ei bine, ca sa-si arate Gloria si Maretia, El asa a vrut. Daca El deja a platit pentru pacatele noastre, de ce nu ne-am prosterne acum la pamant si L-am ruga sa ne ierte prin Sangele lui si de azi inainte sa traim cu aceasta ravna si pasiune in noi, gandindu-ne ca EL MARELE CEL CE ESTE a murit in locul nostru. Binecuvantat, Slavit si Onorat sa fie El in vecii vecilor si El sa ne ajute pe noi toti care vrem iertarea si sfintirea, sa traim cum este scris in Cuvantul Lui Biblia.
Sa nu uitam ca Dumnezeul Creator care este Drept, Sfant, Manios, Neprihanit, Dragoste, Atotputernic, Atotprezent, Atotstiutor in orice vreme, ne cere sa fim sfinti caci El este sfant. Daca El ne cere sfintenia inseamna ca se poate ca s-o avem, dar numai in termenii Lui. SFINTENIA o putem avea numai in Hristos Domnul si prin Sangele Lui, iar fara aceasta Sfintenie nimeni nu iL va vedea pe El.
1 Petru 1:16 “Caci este scris: “Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”.
Evrei 12:14 “Urmariti pacea cu toti si sfintirea, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”
Asa ca haideti sa ne pocaim asa cum DOMNUL ISUS HRISTOS spune, haideti sa traim prin credinta in El in ascultare fata de El si sa fim sfinti, “ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume, tinand sus Cuvantul vietii; asa ca, in ziua lui Hristos, sa ma pot lauda ca n-am alergat, nici nu m-am ostenit in zadar (Filipeni 2:15-16)“. Amin
Alin Lolos
IMPORTANT DE STIUT: CUM SA ALEGI CORECT PLANTELE MEDICINALE IN FUNCTIE DE SIMPTOMELE UNOR BOLI; Topul celor 4 plante medicinale împotriva durerilor articulare; Cel mai eficient tratament de acasă pentru artrită; Top 10 plante medicinale utilizate în medicina pe bază de plante; CAUZELE APARIȚIEI BOLILOR; Top 4 plante medicinale pentru intarirea sistemului imunitar; Tratamente naturiste- 60 plante medicinale; Beneficiile plantelor medicinale; Tratament pentru reumatism top 5 plante medicinale; Remedii pentru raceala si gripa 7 tratamente din plante medicinale;Top 10 plante medicinale de nelipsit din grădina ta; ceaiuri medicinale; Plante medicinale daunatoare; De ce ridichile sunt recomandate diabeticilor;Cum scapam de durerile de spate; Proprietatile ceaiului din lemn dulce; Cura cu plante depurative; Usturoiul in ureche, benefic sau contraindicat pentru sanatate?
////////////////////////////////////////////
Usturoiul in ureche, benefic sau contraindicat pentru sanatate?
Usturoiul in ureche este considerat un remediu naturist pentru tratarea infectiilor. Se considera că usturoiul are proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii care pot ajuta la ameliorarea infecțiilor urechii și a durerii asociate.
Este important să rețineți că introducerea usturoiului în urechi poate fi periculos și poate face mai mult rău decât bine. Acest lucru se datorează faptului că introducerea unui obiect străin în ureche ar putea provoca daune, iritații sau infecții suplimentare. Dacă aveți probleme cu urechile sau simptome de disconfort, este întotdeauna recomandat să consultați un specialist (otolaringolog) pentru evaluare și tratament adecvat. Aceștia pot oferi îndrumări medicale bazate pe dovezi și pot recomanda opțiuni de tratament sigure și eficiente pentru afecțiunea dumneavoastră specifică a urechii.
Cât de periculoasă poate fi introducerea usturoiului in canalul auditiv
Nu există suficiente dovezi științifice care să susțină eficacitatea usturoiului în tratarea afecțiunilor urechii. Deși usturoiul are unele proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii, nu există studii clinice de încredere care să arate că punerea usturoiului în ureche sau aplicarea lui topic este eficientă în tratarea infecțiilor urechii sau a altor afecțiuni.
Este important de înțeles că fiecare afecțiune a urechii poate avea cauze diferite și necesită o evaluare și un tratament adecvat de către un specialist (medic ORL). Există tratamente medicale bazate pe dovezi pentru infecțiile urechii, cum ar fi infecțiile urechii medii sau infecțiile canalului extern al urechii și se recomandă să consultați un medic pentru îngrijire medicală adecvată.
Este întotdeauna important să consultați un medic calificat înainte de a întreprinde orice remediu sau tratament pentru o tulburare a urechii. Aceștia pot oferi un diagnostic precis și pot recomanda tratamente eficiente și sigure pentru afecțiunea dumneavoastră specifică a urechii.
Cum să prepari remedii naturale cu usturoi pentru ameliorarea durerilor de urechi?
Cu toate acestea, dacă doriți să pregătiți un remediu natural cu usturoi pentru durerile de urechi, iată câțiva pași pe care îi puteți încerca. Pregătiți infuzia de usturoi. Mai întâi, tăiați un cățel de usturoi în bucăți mici și puneți-le într-un castron cu apă clocotită. Acoperiți oala și lăsați usturoiul la macerat aproximativ 15-20 de minute. După aceea, filtrați infuzia și lăsați să se răcească la temperatura camerei.
Înmuiați tifon sau o bucată de vată în infuzia de usturoi. Asigurați-vă că tifonul sau vata este curățată și dezinfectată în prealabil. Înmuiați tifon sau vată în infuzia de usturoi, apoi stoarceți excesul de lichid. Apoi, puneți compresa pe ureche. Puneți o compresă umedă de usturoi peste urechea afectată, asigurându-vă că acoperă complet zona dureroasă. Lăsați compresa timp de aproximativ 10-15 minute.
Repetați de câteva ori pe zi. Puteți repeta acest proces de mai multe ori pe zi, în funcție de nevoile individuale și de toleranță. Asigurați-vă că vă simțiți confortabil și că nu există reacții adverse la utilizarea usturoiului.
Medicii nu recomandă să puneți usturoi în urechi. Cel mai bine este să pregătiți infuzii cu această compoziție. De asemenea, este important să rețineți că acest remediu natural pe baza de usturoi este doar o opțiune de gestionare a simptomelor și nu este un substitut pentru consultarea și tratamentul medical adecvat. Dacă durerea de ureche persistă sau se înrăutățește, este necesar să consultați un specialist pentru o evaluare și sfaturi medicale adecvate.
/////////////////////////////////////////////
Cura cu plante depurative
In medicina naturista, se stie ca starea de sanatate a trupului si a sufletului se bazeaza intr-o mare masura pe echilibrul intre doua procese fundamentale ale fiintei noastre: asimilarea si eliminarea. Cel mai adesea, boala si suferinta apar atunci cand, intr-o forma sau alta, asimilam mai multe toxine decat putem elimina. Daca, de pilda, traim intr-o aglomeratie urbana si inspiram zilnic noxele a sute si mii de tevi de esapament, bem o apa de calitate indoielnica si ne hranim cu alimente „presarate” cu tot felul de aditivi chimici, la un moment dat organismul nostru va fi impovarat de substante nocive.
Aceasta impovarare va duce la o scadere a capacitatii naturale de aparare, iar de aici pana la boala nu mai este decat un singur pas. In plan psihologic, lucrurile stau exact la fel: nelinistile, conflictele, supararile si alte emotii negative mai mici sau mai mari se aduna, iar sufletul nostru intra in criza. Forma de manifestare poate fi o iritabilitate trecatoare, insomnie sau, mai rau, depresie, insa fenomenul este identic: o incarcare a fiintei cu toxine (de data aceasta psihice), care duce la imbolnavire. Nu putem pleca de la indatoririle noastre pentru a ne izola intr-un loc unde apa si aerul sunt limpezi si curate, unde stresul vietii cotidiene nu ne mai „ajunge”.
Solutia cea mai eficace este sa ne despovaram cat mai repede de toate impuritatile si lesturile adunate, fiinta noastra regasindu-si astfel echilibrul. Atat pentru eliminarea toxinelor fizice, cat si a celor psihice, medicina naturista ne pune la indemana mijloace de purificare cat se poate de eficiente. Aplicarea acestora este extrem de importanta. Intarirea imunitatii (o faza ulterioara purificarii) nu se poate face decat pe un organism spalat de toxine. Ca sa poata lupta, celulele de aparare au nevoie de drum curat.
Rolul lor este sa faca o „curatenie generala” a organismului, determinand intensificarea eliminarii reziduurilor pe toate caile principale: transpiratie, urina si fecale. Purificarea determinata de ele este atat de intensa, incat la persoanele foarte intoxicate pot aparea intr-o prima faza fenomene derutante si nu intotdeauna foarte placute, cum ar fi: transpiratia abundenta si cu un miros mai neplacut ca de obicei (dupa care se reduce cantitativ si devine inodora), urinarea frecventa, mici eruptii tegumentare (care se vindeca extrem de rapid, fiind vorba de o reactie de vindecare). In flora noastra sunt mai bine de 30 de plante depurative, unele mai intense ca actiune, altele mai blande. Acestea pot fi gasite in magazinele naturiste. Plante depurative: iarba de trei-frati-patati (Viola tricolor); boabele de ienupar (Juniperus communis); fructele de soc (Sanbucus nigra)
Durata tratamentului de dezintoxicare cu aceste plante este determinata in primul rand de gravitatea problemelor cu care se confrunta acestea. Pentru o persoana sanatoasa, cu un regim de viata moderat si fara vicii majore, doua saptamani de tratament cu una din plantele de mai sus sunt suficiente pentru asigurarea unei bune imunitati pe perioada sezonului rece. Persoanele foarte sensibile la raceli, care au eventual afectiuni respiratorii, nu numai cronicizate, ar fi bine sa faca minimum o luna de tratament cu una din aceste plante depurative, cura putand fi prelungita atat cat se simte nevoia.
In primul rand, aceasta cura ne face sa ne simtim mai usori, ne confera in timp un anumit gen de prospetime, reflectata printr-o capacitate de munca sporita, un somn mai odihnitor, o piele mai curata si mai stralucitoare, o rezistenta fizica si psihica mai buna. Apoi, remediile de stimulare imunitara (ne vom ocupa de ele intr-un numar viitor) „prind” mult mai rapid dupa ce am urmat acest tratament. In functie de planta aleasa pentru cura, din cele trei descrise mai sus, vom sesiza si niste efecte specifice, dupa cum urmeaza: cura cu trei-frati-patati ajuta in special la eliminarea bolilor respiratorii cronice (mai ales bronsita si astmul), precum si a bolilor alergice de tot felul; / cura cu tinctura de ienupar mareste foarte mult imunitatea la nivelul rinichilor si a vezicii, ceea ce duce la eliminarea prompta a cistitelor, nefritelor, a anumitor forme de uretrita; / cura cu tinctura de fructe de soc elimina constipatia si ajuta la o scadere rapida in greutate (mai ales in varianta ceva mai complexa si indelungata, prezentata mai sus).
////////////////////////////////////////////
Proprietatile ceaiului din lemn dulce
Ceaiul de lemn dulce este recunoscut pentru beneficiile pentru sanatate. Multe remedii naturale tin locul medicamentelor si de aceea sunt mereu recomandate in detrimentul pastilelor. Este si cazul lemnului dulce, care este folosit in mai multe feluri, ca aroma in gastronomie, sub forma de tinctura, sau ca ceai. Lemnul dulce este o planta medicinala care creste in Grecia, Italia, Spania, Siria, Irak si China de Sud. Radacina de lemn dulce este cea valoroasa din punct de vedere medicinal, prin substantele active precum magneziu, fier, vitamine, calciu si fosfor.
Pe langa aroma sa extraordinara, lemnul dulce mai are si alte beneficii. Cel mai bun mod de a te bucura de toate proprietatile lui este sa folosesti lemnul dulce sub forma de ceai, un cocktail puternic care aduce numai beneficii corpului tau. Ceaiul de lemn dulce este foarte popular in Europa de Est, deoarece contine un numar mare de antioxidanti.
Studiile recente au aratat ca ceaiul de lemn dulce mareste eficacitatea sistemului tau imunitar si te ajuta sa te refaci mult mai usor dupa o raceala sau dupa gripa. Acest ceai reduce febra si poate lupta impotriva infectiilor produse de bacterii sau virusuri. Cu alte cuvinte, ceaiul de lemn dulce este un aliat de nadejde in perioada de convalescenta si reprezinta un ajutor de baza pentru imunitatea ta.
Acest ceai este o cale ideala prin care poti atenua multe probleme digestive si intestinale. Majoritatea problemelor intestinale se trateaza prin simplul consum de ceai de lemn dulce. In plus, ajuta digestia si calmeaza ulcerul. Totodata, trateaza si deshidratarea, care este cauza durerilor stomacale si a senzatiilor de greata.
Lemnul dulce iese din zona plantelor aromate si intra in parametrii plantelor medicinale datorita acestor uimitoare beneficii care il fac sa fie din ce in ce mai popular. Alt folos pe care il are ceaiul de lemn dulce este acela de a calma durerile menstruale. Totodata, actioneaza ca un anti-depresiv si micsoreaza colesterolul.
Durerile de gat si inflamatiile se vindeca mai repede daca in cadrul regimului este folosit ceaiul de lemn dulce. Chiar daca folosesti aceasta infuzie doar pentru gust, te vei bucura de beneficiile acesteia, iar corpul tau iti va multumi.
Daca vrei sa prepari un ceai de lemn dulce pune la macerat trei lingurite din planta de lemn-dulce intr-o cana cu apa fierbinte. Acopera cana si lasa ceaiul la infuzat pentru 5-10 minute. Daca vrei sa beneficiezi de toate proprietatile sanatoase ale ceaiului, poti cumpara o radacina de lemn dulce de la un magazin bio si poti prepara ceaiul dupa ce ai taiat radacina in bucati mici. Pentru a adauga savoare ceaiului de lemn dulce adauga menta sau scortisoara.
Acum te poti bucura si tu de beneficiile ceaiului de lemn dulce asa ca incearca-l cu incredere si foloseste-l atunci cand vrei sa tratezi in mod natural anumite probleme de sanatate!
////////////////////////
Cum scapam de durerile de spate
Cauzele durerilor de spate sunt diverse si depind de regiunea afectata: traumatisme, pozitii incorecte, surplusul de greutate sau din contra, scaderea rapida în greutate (fara ajutorul exercitiilor fizice); stresul; dereglarile de tinuta: scoliozele, cifozele etc.; schimbarile de varsta: osteohondroza, osteoporoza; anomalii de dezvoltare a coloanei vertebrale: spina, bifida, anomalia chimerli etc. Inclusiv pot fi instabilitatile de coloana, îndeosebi din regiunea cervicala si lombara, pentru ca ele sunt expuse cel mai mult accidentarilor.
Exista dureri acute si cronice. Durerile acute dureaza pana la cateva zile. Ele se trateaza medicamentos cu analgezice, antiinflamatorii, miorelaxante. Pozitia corpului e de dorit sa fie în repaos, adica culcat. Salteaua sa dea coloanei vertebrale pozitia curburii normale – fiziologice. Sub regiunea lombara se aplica un rulou, iar picioarele se îndoaie în genunchi. În pozitia ridicata se recomanda un bandaj pentru sustinerea regiunii lombare, ca sa micsoreze intensitatea durerilor.
În timpul somnului perna se plaseaza între umar si gat, dandu-i un unghi de 90 grade. În durerile cronice se recomanda tratamentul balneo-sanatorial: masajul, terapia manuala, exercitiul fizic, tractiile coloanei vertebrale, fizioterapia, aplicatiile cu parafina, cu namol, hidroterapia, acupunctura, apiterapia. Atunci cand simtim dureri este bine sa gasesti pozitiile potrivite pentru evitarea lor. Nu uita ca, înainte de a începe un tratament trebuie sa consulti specialistul: reabitolog, neurolog, traumatolog, kinetoterapeut, vertebrolog. Nu e bine sa astepti mult timp ca sa treaca durerea, ci sa consulti un medic specialist, care prin investigatii poate depista cauza durerii si sa îti recomande un tratament corespunzator, prin urmare nu lua medicamente la întamplare. Miscarea este viata si sanatate. Fa sport în fiecare dimineata si te vei simti foarte bine pe parcursul întregii zile.
https://stiridinsanatate.com/cum-scapam-de-durerile-de-spate.php?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=cum_scapam_de_durerile_de_spate&utm_term=2023-12-03
//////////////////////////////
De ce ridichile sunt recomandate diabeticilor
Ridichea te ajuta în lupta cu astenia de primavara, datorita cantitatii mari de vitamine ce le contine. Ridichea rosie, pe care o cumperi în aceasta perioada, contine carbohidrati, vitamina C este în proportie de 25%, vitamina B, acid folic, potasiu, magneziu si multe alte componente ce-ti sunt de prim ajutor.
Iata 5 motive ca sa consumi ridiche: O legatura de ridiche îti asigura o jumatate din cantitatea necesara de vitamina C. / 100 de grame de ridiche contin 14 kcal, respectiv nu exista riscul ca ai putea pune cativa centimetri în jurul taliei. De asemenea, ridichea este un catalizator al schimbului de substante din organism. / În ridiche se contin substante, care ajuta la echilibrarea nivelului de zahar din organism, astfel poti consuma ridiche, chiar daca ai diabet. / Ridichea ajuta la normalizarea tensiunii arteriale si la întarirea peretilor vaselor sanguine, datorita continutului de vitamina C / Nu în ultimul rand, ridichea este pur si simplu frumoasa, datorita combinatiei de culori: rosu si verde, simbol al renasterii si al vietii. Aceste culori sunt datorate compusilor ce coloreaza legumele în culori vii precum: rosu, verde, mov, albastru; ce se numesc antocieni. Conform ultimelor studii, antocienii încetinesc multiplicarea celulelor canceroase.
Atunci cand alegi ridichile, fii atenta ca acestea sa fie tari. Daca sunt moi, au o cantitate mai mica de vitamine si calitatile nutritive. Nu alege ridichea, ce are pete sau fisuri, aceasta înseamna ca deja este în putrefactie. Contraindicatiile,în consumul de ridiche, sunt valabile doar pentru cei care sufera de boli ale tractului gastrointestinal, ulcer, gastrite, sau prezinta reactii alergica la ridiche.
Pentru un ten vitaminizat, Ia cateva ridichi si da-le prin razatoare, scurge sucul, iar în pulpa ramasa adauga o lingura de ulei de masline si putin amidon. Amesteca totul, pana obtii o pasta cremoasa si aplic-o pe fata pe 5-10 minute. Atentie! Daca tenul îti este uscat, nu aplica aceasta masca.
https://stiridinsanatate.com/de-ce-ridichile-sunt-recomandate-diabeticilor.php?utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=de_ce_ridichile_sunt_recomandate_diabeticilor&utm_term=2023-12-03
//////////////////////////////////////////
Plante medicinale daunatoare
Vindecarea bolilor utilizand plante reprezinta cea mai veche metoda cunoscuta. Este stiut faptul ca plantele contin molecule cu activitate biologica ridicata, inrudite cu moleculele organismului, fiind astfel bine tolerate. Terapia cu ajutorul plantelor este in multe cazuri ieftina si nu necesita aparatura special, nu are efecte secundare decat foarte rar, insa si folosirea ei trebuie realizata in niste limite.
Exemple de plante medicinale daunatoare
Matraguna care contine atropina, scopolamina, beladonina se foloseste in preparate numai cu avizul medicului;
Pelinul este recomandat in majoritatea bolilor aparatului digestiv, insa folosit in exces produce tulburari digestive si nervoase. Este de evitat in cazul femeilor gravide;
Ienuparul, folosit cu succes in tratamentul bolilor reumatice, poate provoca unele complicatii renale cand este folosit timp de mai mult de 40 de zile;
Rostopasca are actiuni puternice, astfel incat administrarea ei trebuie facuta cu prudenta;
Omagul are un continut bogat in aconitine ( substanta extrem de toxica ), se foloseste numai cu avizul medicului, iar retetele se efectueaza la farmacie;
Degetelul rosu se foloseste sub forma de pulbere. Fiind toxic, administrarea trebuie facuta sub supravegherea medicului;
Brandusa de toamna este una din cele mai toxice plante din tara noastra. In urma consumarii laptelui de la oi sau capre care au mancat frunze de brandusa, au fost semnalate cazuri de intoxicatie;
Ceapa si usturoiul consumate in exces si timp indelungat, pot produce la persoanele cu mucoase digestive mai sensibile iritarea si inflamatia acestora;
Ceaiurile de arnica se utilizeaza intern numai in mod exceptional, cu prudenta, avand efecte secundare nedorite (gastroenterita si paralizia centrilor nervosi).
https://www.medikal.ro/articole-medicale-plante-medicinale-daunatoare.html
//////////////////////////////////////
ceaiuri medicinale
SfatulMedicului.ro
Ceaiuri din plante recomandate pentru ameliorarea afectiunilor digestive
Din Articole
Generalitati De secole, oamenii au folosit ceaiurile din plante pentru a trata problemele digestive. Anumite ceaiuri pot stimula sistemul digestiv si ajuta la combaterea constipatiei. Prin constipatie se intelege atunci cand intervalul dintre scaune depaseste trei zile. Totusi, unele persoane pot suferi de constipatie daca nu au cel putin o evacuare in fiecare zi. Scaunele sunt de obicei de o consistenta crescuta, dura si sunt eliminate cu efort sau chiar durere. Poate ceaiul sa ajute la combaterea constipatiei? Consumarea anumitor ceaiuri poate ajuta la ameliorarea constipatiei. Consumul de lichide calde este o modalitate foarte buna de a obtine mai multa apa in organism, iar hidratarea este o metoda naturala in atenuarea constipatiei. Mai mult, cercetatorii au descoperit ca stresul poate cauza probleme in sistemul digestiv. De aceea, majoritatea persoanelor apeleaza la ceaiurile din plante pentru relaxarea organismului. Cele noua ceaiuri din plante pentru combaterea… [continuare]
Legea plantelor medicinale si aromatice
Din Articole
Legea plantelor medicinale si aromatice, legea nr 491/2003, publicata in M.Of. partea I nr 844/26.11.2003 ARTICOLUL 1 (1) Prezenta lege stabileste cadrul general privind productia, procesarea si organizarea pietei plantelor medicinale si aromatice, relatiile dintre producatori, procesatori si comercianti. (2) In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel: a) productia reprezinta obtinerea prin cultivare sau recoltare din flora spontana a plantelor medicinale si aromatice; b) prelucrarea reprezinta conditionarea plantelor medicinale si aromatice in: ceaiuri, condimente naturale, precum si in materii prime pentru procesare; c) procesarea reprezinta transformarea materiilor prime obtinute prin prelucrare in produse care se comercializeaza: medicamente, cosmetice, suplimente nutritive si dietetice, aditivi alimentari de aromatizare; d) producatorul este persoana fizica sau juridica ce cultiva plante medicinale si aromatice; e) culegatorul este persoana fizica… [continuare]
Ceaiuri
Din Comunitate
Ceaiurile din plante medicinale ajuta la ameliorarea hepatitei sau sunt mai bune hepatoprotectoarele? [continuare]
Beneficiile ceaiurilor din plante
Din Articole
Generalitati Datorita publicitatii pozitive legata de beneficiile ceaiurilor din plante si aromelor delicioase puse la dispozitia consumatorilor, consumul de ceaiuri din plante este considerat un obicei sanatos. Cele mai multe persoane se bucura, mai degraba de infuzia din plante, decat de ceea ce se inseamna, la modul real, ceai. Infuziile de plante au acelasi aspect ca si ceaiul si se prepara, in principiu ca si ceaiul, folosind apa fierbinte. Pot contine frunze uscate, bucati de fructe coapte, flori, ierburi, nuci si alte plante care sa aromatizeze bautura si sa ofere o serie de avantaje in urma consumului lor. Spre deosebire de alte forme de ceai, cele din plante nu contin cafeina. Au un gust minunat si sunt usor de baut. Ceaiul din plante poate consta dintr-un singur ingredient principal pe baza de plante sau dintr-un amestec de ingrediente. Rolul acestuia este sa relaxeze, sa hidrateze, sa revigoreze si sa amelioreze anumite boli. Beneficiile ceaiurilor din plante In… [continuare]
Ceaiurile din plante pot declansa tulburari ale ficatului si cailor biliare
Din Articole
Generalitati Popoarele indigene au folosit din cele mai indepartate vremuri anumite plante pentru a combate problemele de sanatate ale ficatului si vezicii biliare. Disfunctiile ficatului si ale colecistului duc adesea la formarea calculilor biliari care pot obstructiona caile biliare si pot provoca inflamatie si durere. Consumul anumitor plante sub forma de ceai poate reduce inflamatia si poate stimula functia hepatica si cea a colecistului. Desi aceste ceaiuri de plante pot determina deblocarea cailor biliare de calculi, pot accentua temporar simptomele neplacute sau chiar pot declansa tulburari ale ficatului. Anatomie Ficatul este un organ localizat in partea din dreapta sus abdomenului si contribuie la detoxifierea si filtrarea substantelor care patrund in organismul uman. Vezica biliara este un organ de mici dimensiuni, in forma de para, situat sub ficat, care functioneaza prin c [continuare]………………………………………………………………..
Aici
https://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/ceaiuri-medicinale
//////////////////////////////////
Top 10 plante medicinale de nelipsit din grădina ta
Plantele medicinale sunt „doctorii verzi” prietenoși din grădina ta. Nu trebuie să faci programare sau să aștepți ore în șir în sala de așteptare. Acești doctori stau mereu la dispoziția ta, pregătiți să te ajute la nevoie.
În vremurile îndepăratate, oamenii considerau că aceste plante sunt comori ale naturii sau cadouri trimise de zei pentru a menține sănătatea și vindecarea. De exemplu, ginsengul și reish-ul sunt celebrități în medicina tradițională chineză. Așadar, hai să vedem ce doctori verzi ar trebui să-ți facă cu ochiul în grădina ta!
Top 10 plante medicinale de nelipsit
- Mușețel
Cu proprietăți calmante și antiinflamatoare, mușețelul este ideal pentru ceaiuri sau comprese în caz de stres sau probleme gastrointestinale. Este indicat să fie cultivat în zone cu expunere la soare sau în locuri umbroase și să fie udat din când în când.
Lavandă
Având un parfum relaxant, lavanda poate fi folosită pentru un somn cât mai odihnitor sau pentru a calma stresul și anxietatea. De asemenea, lavanda are proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii, ceea ce o face utilă și în îngrijirea pielii. Folosită în baie sau într-un ulei de masaj, poate ajuta la relaxarea mușchilor și la revigorarea corpului.
- Echinaceea
Echinaceea este cunoscută și sub numele de „conuri de purpură”, fiind un supliment natural care poate spori rezistența sistemului imunitar și poate fi utilizată pentru a preveni sau trata răcelile și gripa. Pe lângă aceste beneficii, echinaceea poate ajuta și la reducerea inflamației în organism, fiind utilă în anumite afecțiuni.
- Măceșe
Aceste fructe bogate în vitamina C sunt excelente pentru întărirea sistemului imunitar și prepararea unor ceaiuri sănătoase. De asemenea, le poți integra în dietele zilnice pentru a oferi o doză importantă de antioxidanți, care ajută la protejarea organismului și la menținerea unei piele sănătoase. Totodată, ele adaugă o notă plăcută de gust și culoare în salate sau smoothie-uri.
- Salvie
Salvia este cunoscută pentru proprietățile sale de tratare a răcelilor și durerilor în gât, precum și pentru efectele sale antioxidante. În plus, o poți folosi și în aromaterapie pentru a îmbunătăți starea de bine și pentru a reduce stresul și anxietatea. De asemenea, salvia este recunoscută pentru potențialul său de a îmbunătăți memoria și concentrarea.
- Gălbenele
Sunt plante extrem de rezistente, neavând nevoie de condiții speciale de mediu pentru a crește. Ele nu cer udare frecventă și nici un sol sau îngrășământ special. Această plantă medicinală este renumită pentru proprietățile sale de calmare a arsurilor solare, tratarea eczemelor, reducerea iritațiilor și ameliorarea durerilor de stomac.
- Rozmarin
Rozmarinul are recunsocut pentru gustul culinar pe care-l poate oferi mâncării. Mai mult decât atât, uleiul de rozmarin este adesea folosit în uleiuri de masaj. Astfel, poți ameliora durerile musculare și articulare.
- Busuioc
Nu este doar o plantă aromată folosită în bucătărie, ci și o plantă medicinală valoroasă. Are proprietăți antiinflamatoare, antibacteriene și antioxidante. Busuiocul poate ajuta la îmbunătățirea digestiei, reducerea stresului și a anxietății, precum și la menținerea sănătății inimii.
- Sunătoare
Este cunoscută pentru efectele sale antidepresive și calmante, fiind utilizată pentru a trata simptomele ușoare ale depresiei și anxietății. Totodată, ceaiul obținut din această plantă medicinală poate ajuta la tratarea insomniei, îmbunătățirea tranzitului intestinal, stimularea circulației sângelui, prevenirea retenției de apă în organism și accelerarea procesului de vindecare a arsurilor și tăieturilor minore de pe piele.
- Urzică
Urzica este o sursă excelentă de vitamine, minerale și antioxidanți. Este folosită în medicina tradițională pentru a trata afecțiuni precum alergiile, artrita și inflamațiile. Tinctura de urzică ajută la detoxifierea organismul.
Importanța plantelor medicinale
Îți mențin sănătatea și buna dispoziție: Florile medicinale conțin substanțe active cu proprietăți vindecătoare. Le poți folosi pentru a prepara ceaiuri, tincturi sau unguente care să-ți îmbunătățească sănătatea generală și să trateze diverse afecțiuni.
Redau vitalitatea ecosistemului: Cultivarea plantelor medicinale în grădină poate sprijini ecosistemul local, atrăgând polenizatori și menținând biodiversitatea.
Sunt și stiliste ale esteticii: Florile medicinale adaugă frumusețe și aromă grădinii tale, conferindu-i un farmec aparte. Aceste plante pot servi și ca decor pentru spațiul tău verde.
Cum le poți folosi
Pregătește-ți bucătăria, căci ești pe cale să o transformi într-o adevărată „clinică” de sănătate! Uite sub ce formă ai putea folosi plantele medicinale:
Ceaiuri și infuzii: Multe flori medicinale, precum mușețelul și lavanda, pot fi folosite pentru a prepara ceaiuri delicioase și terapeutice.
Uleiuri esențiale: Prin distilare, poți obține uleiuri esențiale concentrate din flori medicinale, precum uleiul de lavandă sau de trandafir. Aceste uleiuri pot fi utilizate în aromaterapie sau pentru tratarea diferitelor probleme de sănătate.
Unguente și balsamuri: Florile medicinale pot fi transformate în unguente sau balsamuri care să amelioreze durerile musculare sau articulare.
Decor floral: Adăugarea florilor medicinale în aranjamentele florale de interior poate contribui la îmbunătățirea calității aerului din locuința ta.
Să-ți poți face din propria grădină un centru de vindecare și sănătate nu a fost niciodată mai simplu! Mai ales fără a avea griji că vei primi „facturi” pentru servicii. Așadar, pregătește-te să aduci doctorii verzi la tine în curte și urmărește-ne pentru mai multe sfaturi despre cum poți avea o grădină de invidiat!
https://gradini-bistrita.ro/top-10-plante-medicinale-de-nelipsit-din-gradina-ta/
///////////////////////////////////////
Remedii pentru raceala si gripa 7 tratamente din plante medicinale
Plante naturiste
Remedii pentru raceala si gripa, 7 tratamente din plante medicinale care va scapa de durere in gat, febra, tuse sau nas infundat. La casa de ceaiuri Albut, tratam raceala si gripa cu ceaiuri, tincturi si siropuri din plante.
Va destainuim aici cele mai puternice remedii pentru raceala si gripa din plante medicinale dar si schema de tratament pentru acestea.
Astazi va voi arata care sunt cele mai bune tratamente din plante si remedii naturiste pentru raceala si gripa si cum va ajuta acestea in lupta cu virusul gripal.
Ce trebuie sa stiti:
Secretul ceaiurilor medicinale pe care nimeni nu il spune
De ce ne ajuta ceaiul din plante la raceala si gripa?
Vezi cel mai puternic tratament antigripal cu ceai + tinctura + sirop + bitter
Remedii pentru raceala si gripa, schema de tratament completa pentru adulti
Remedii pentru raceala si gripa, schema de tratament pentru copii de la 2 ani+
Cum se poate preveni raceala si gripa
❌ V-ati saturat de tratamentele clasice pentru raceala si gripa cu efecte adverse?!
❌ Luati tratament fara recomandarea medicului in special antibiotice? Nu este necesar!
Va propunem cele mai bune remedii pentru raceala si gripa din plante pentru copii si adulti. Fara efecte secundare! Fara agresiuni asupra organismului!
Remedii pentru raceala si gripa: cum ne ajuta ceaiurile din plante
Remedii pentru raceala si gripa
Ce este raceala?
Raceala este o afectiune infectioasa a tractului respirator superior, care ataca nasul, gatul, sinusurile, laringele si bronhiile si este cauzata in principal de infectii virale
Ce este gripa?
Gripa sezoniera este o afectiune respiratorie si contagioasa, provocata de un virus gripal. Netrata, gripa poate conduce la complicatii grave in special la copii si varstnici
Cele mai bune ceaiuri naturiste pentru raceala si gripa
Ceaiul este un remediu natural preparat din plante, al carui efect beneficic in lupta cu virusii gripali a fost dovedit prin studii si cercetari avansate. De asemenea, ceaiurile produse de casa Albut, sunt adevarate terapii naturiste pentru ficat gras
Lista celor mai bune ceaiuri pentru raceala si gripa:
Ceai de Podbal(Tussilago farfara)
Ceai de Cimbrisor(Thymus serpyllum)
Ceai de Sovarf(Origanum vulgare)
Ceai de Patlagina(Plantago)
Ceai Iarba mare(Inula helenium)
Ceai din Lumanarica(Verbascum densiflorum)
Ceai din Muguri de pin(Pinus sylvastris)
Ceai din Lemn dulce(Glycyrrhiza glabra)
Ceai de Levantica(Lavandula)
Este totusi imposibil si ineficient sa cumperi 9 ceaiuri din care sa bei zilnic minim 1-2 cani. De aceea la casa de ceaiuri Albut producem natural, ceaiul din plante Bronho forte, cel mai puternic tratament naturist pentru raceala si gripa.
Unul din cele mai puternice remedii pentru raceala si gripa este ceaiul Bronho forte realizat din cele 9 plante. Ceaiul nu contine alte substante adjuvante, nici arome sau coloranti.
Ceaiul broho forte contine urmatoarele plante: Potbal, Cimbrisor, Sovart, Patlagina, Iarba mare, Lumanarica, Muguri de pin, Lemn dulce, Levantica
Podbal –
Efectul plantei in ceaiuri raceala si gripa
ceaiuri natiuriste pentru raceala podbal
De ce folosim podbal in remedii pentru raceala? Pentru ca podbal este o planta medicinala cu proprietati terapeutice puternice.
Un ceai din Podbalul, contine peste 150 de substante active, inclusiv sesquiterpene, acizi fenolici, flavonoide, cromoni, alcaloizi pirolizidinici si alti compusi din frunzele si mugurii sai. Podbalul are actiune antispastica, expectoranta, secretolitica, antiinflamatoare, antiasmatica.
Din frunze si flori obtinem un ceai bun la raceala cu indicatii terapeutice pentru: tuse, traheite, bronsite, laringite, convalescenta, adenite, limfatism, astm bronsic, dischinezii biliare, emfizem pulmonar, dispepsii, afectiuni hepatobiliare. Planta podbal o regasim si in alte remedii pentru gripa si tus.
Cimbrisor
ideal in remedii pentru raceala si gripa
remedii raceala ceai cimbrisor
Cimbrisorul este o planta medicinala utilizata in fitoterapie de peste 2.000 de ani. Din planta se pot prepara ceaiuri naturiste pentru raceala, obtinute dintr-o lingurita de cimbrisor uscat, infuzat intr-o cana cu apa clocotita. Are o actiune diuretica, coleretica, stomahica, antihelmintica si antiseptica.
Compozitie: cimbrisorul contine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic si rozmarinic, tanin si serpilina. Face parte din grupa celor mai bune remedii pentru raceala si gripa, fiind considerat antibioticul saracului.
Un ceai din Cimbrisorul contine o varietate de minerale si vitamine. Este bogat in vitamina C care sustine sistemul imunitar, potasiu pentru celule sanatoase si mangan pentru dezvoltarea oaselor. Daca va supara reaumatismul, am scris aici despre cel mai bun tratament pentru reumatism.
Ceaiul de cimbrisor in remedii pentru raceala si gripa are urmatoarele indicatii terapeutice:
antioxidant
activant antiinflamator
beneficii respiratorii
reduce durerea
neuroprotector
antiseptic
proprietati antispastice
ameliorarea tusei
antimicrobian
Sovarf
un tratament naturist pentru raceala si gripa
Ceaiuri pentru raceala la copii Sovarf
Sovarf este o planta medicinala cunoscuta si utilizata inca din antichitate. In Romania creste prin regiunile de deal si de munte.
Compozitie: ulei volatil, timol, carvacrol, tanin, principii amare, antocianide, flavonoide, substante minerale.
In remedii naturiste pentru raceala, sovarf este un inamic al virusilor si are urmatoarele efecte:
antispastic
antiseptic
calmeaza tusea
bronhodilatator
amelioreaza durerile de cap
fluidifica secretiile bronhice
Sovarf este un ceai bun la raceala, indicat in remedii pentru raceala si gripa cu urmatoarele indicatii terapeutice:
afectiuni respiratorii
astm bronhic
bronsite
faringite
stari gripale
traheite
tuse convulsiva
Alte proprietati benefice: sedativ (asupra sistemului nervos central), ajuta articulatiile dureroase, regleaza apetitul, este un bun digestiv, stomahic, si este adecvat pentru relaxarea muschilor in caz de gat si umar rigid.
Mestecarea unor frunze mai mici calmeaza temporar si durerile dentare. Un ceai din Sovarf este tratamentul naturist al stomacului slab, dezinfecteaza sistemul digestiv, amelioreaza crampele stomacale, si este un puternic tonic pentru ficat.
Sovarf nu este indicat in perioada sarcinii.
Remedii pentru raceala
cu ceai de Patlagina
remedii naturiste pentru raceala
Patlagina este o planta medicinala cunoscuta pentru proprietatile sale antiinflamatoare, expectorante, antispasmodice, este recomandata impotriva racelilor si a infectiilor respiratorii.
Compozitie: frunzele sunt bogate in vitaminele C, A, K, beta-caroten, calciu, potasiu, iar semintele sunt o sursa excelenta de proteine si fibre, la care se adauga mucilagiile, cu rol de calmare a sistemului digestiv.
Folosita in remedii pentru raceala si gripa. patlagina amelioreaza disconfortul si iritatiile, datorita barierei protectoare formate peste membrana mucoasa afectata.
Un ceai de Patlagina contribuie la reducerea nivelului inflamatiei, datorita compusilor antiinflamatori, inclusiv flavonoide, terpenoide, glicozide si taninuri.
Tratamentul naturist din ceai de patlagina, este cunoscut datorita proprietatilor de ameliorare a tusei si a altor probleme de ordin respirator.
Funzele de patlagina contin o cantitate insemnata de mucilagii, ce ajuta la calmarea gatului si la protectia sistemului respirator.
Indicatii terapeutice in remedii pentru raceala si gripa cu ceai de patlagina:
amelioreaza tuse
puternic antiinflamator
reduce iritatiile
adjuvant in probleme respiratorii
expectorant
antispasmodic
calmant al durerilor de gat
Tratament naturist pentru raceala si gripa
cu Iarba mare
Tratament naturist pentru raceala si gripa ceai Iarba mare
Iarba mare este o planta ierboasa pe care o folosim de multe generatii in remedii pentru raceala si gripa. Pana cand am realizat ceaiul bronho forte, foloseam iarba mare din care faceam infuzie de ceai pentru raceala.
De ce este atat de benefica aceasta planta in tratamentul antigripal? Pentru ca planta iarba mare este antibioticul nostru natural, cel mai puternic in lupta cu raceala si gripa.
Compozitie: planta iarba mare este foarte bogata in inulina, helenina, polimeri ai levulozei, ulei volatil, alantolactone, substante fitoncide, fridelina, stigmasterina, acetat de damaradienil, alantopicrina.
Proprietati terapeutice generale: expectorant, secretolitic, antispastic, antitusiv, tonic, stomahic, digestiv, coleretic-colagoga, antiinflamator, carminativ, sedativ, antiastmatic, analgezic, imunomodulator, antireumatic, antihelmintic, antilitiazic, bacteriostatic, antimicotic si diuretic.
In remedii pentru raceala si gripa, un ceai din iarba mare are urmatoarele indicatii terapeutice:
bronsita
tulburari digestive
tuse convulsiva
pneumonie
raceala severa sau medie
gripa
Lumanarica
cel mai puternic expectorant si antiinflamator natural
ceaiuri naturiste pentru raceala lumanarica
Lumanarica este o planta medicinala care mai poarta si denumirea coada lupului, lumanarea domnului sau coada mielului.
Lumanarica creste si se dezvolta in zonele montante inalte, dar si pe crestele dealurilor din zona noastra, Bihor. Consideram lumanarica ca fiind partea principala din aceste remedii pentru raceala si gripa.
Lumanarica nu ar trebui sa lipseasca din niciun tratament naturist pentru raceala si gripa. Ceaiul de lumanarica, este un remediu natural care, datorita proprietatilor sale este un adversar de temut al virusilor gripali si al racelilor sezoniere.
Compozitia chimica: florile contin o cantitate mare de uleiuri volatile, substante flavonoide, mucilagii, tanin, rezine si zaharuri. De asemenea, in compozitia lor se afla si substante saponozide, aucubozide, harpagozide si minerale, dar si elemente policolozide.
Datorita substantelor chimice complexe ce se afla in lumanarici se remarca proprietatile expectorante, antiinflamatoare, analgezice, sudorifice, diuretice, anticatarale, antihistaminice si depurative.
In tratamentul naturist, lumanarica se doveste foarte eficienta in tratarea bronsitelor, guturaiului, a gripelor, raceli comune, a penumoniilor, congestiilor pulmonare, angina, trahee si tuberculoza.
Aceasta planta este cel mai puternic expectorant si antiinflamator natural. Un ceai din Lumanarica reprezinta un real ajutor in decongestionarea cailor respiratorii si eliminarea secretiilor vascoase.
Ceaiul de lumanarica este un medicament natural foarte eficient pentru indepartarea celor mai mici urme de secretii de la nivelul plamanilor, impiedicand astfel formarea secretiilor noi. Ceaiurile cu lumanarica sunt recomandate si in tratarea astmului si bronsitei cronice.
Muguri de pin
planta pentru remedii naturiste
ceai bun la raceala muguri de pin
Mugurii de pin ajuta la curatarea cailor respiratorii si atenuarea tusei persistenta. De asemenea, ajuta la reducerea inflamatiei tractului respirator superior si inferior. In plus, mugurii de pin au si proprietatile antibacteriene.
Compozitie: Mugurii de pin sunt bogati in vitamina C, taninuri, rasini, compusi fenolici (antioxidanti), saruri minerale, zaharuri si alte ingrediente biologic active. Componenta principala a uleiului esential este pinene, un compus cu multiple proprietati terapeutice.
Folosim mugurii de pin in remedii pentru raceala si gripa pentru ca au efect antipiretic (scad febra) si diaforetic (stimuleaza transpiratia) si pot ameliora simptomele persoanelor cu febra reumatica, febra usoara cu frisoane si dureri corporale.
Muguri de pin, beneficii si indicatii terapeutice in ceaiuri pentru raceala si gripa:
trateaza raceala
trateaza bronsitele
trateaza laringele
elimina congestia nazala
lupta cu febra
calmeaza tusea
faciliteaza respiratia
emolient al sistemului respirator
influenta benefica asupra gatului
influenta benefica asupra cailor respiratorii obstructionate.
Folosind un ceai din mugurii de pin in tratamente si remedii pentru raceala si gripa, veti observa ameliorerea bolii intr-un interval foarte scurt de timp. Ceaiul se infuzeaza 10-15 minute, se scurge si se infuzeaza inca o data 10 minute.
Indicatii: Toate ceaiurile naturiste lemnoase folosite in remedii pentru raceala si gripa (muguri de pin, cuisoare, etc…) au o perioada de infuzare mai lunga de pana la 25 de minute. O perioada mai lunga de infuzie, poate distruge elementele bioactive din compozitia chimica.
Lemn dulce
ceai naturist pentru raceala si gripa
remedii pentru gripa si tuse ceai lemn dulce
Lemnul dulce este folosit in remedii pentru raceala si gripa de mii de ani, in multe tari diferite precum China sau Japonia.
In medicina traditionala chineza, lemnul dulce este folosit alaturi de alte plante medicinale, pentru a spori eficacitatea lui.
Planta lemn dulce folosita in ceaiurile naturiste, trateaza simptomele de raceala, gripa si a altor infectii ale cailor respiratorii superioare. Acest lucru se datoreaza proprietatilor sale antivirale si antibacteriene, care ajuta la combaterea virusilor care cauzeaza aceste boli.
Ceaiul din radacina de lemn dulce este unul dintre cele mai bune atunci cand va supara durerile in gat sau tuse.
Ceaiul contine compusi care pot acoperi gatul cu un strat protector si pot ajuta la ameliorarea senzatiei de mancarime si durere din gat.
Proprietatile antibacteriene ale radacinii de lemn dulce pot ajuta, sistemul imunitar sa elimine bacteriile care provoaca o infectie.
Compozitie: extractului consta intr-o gama larga de compusi precum polizaharide, triterpene, flavonoide, pectine, zaharuri simple, saponine, aminoacizi si saruri minerale.
Lemn dulce proprietati generale:
Antispastic
Antialgic
Antiinflamator
Anorexigen
Cortizonic
Diuretic
Estrogen
In ceaiul bronho forte produs de casa de ceaiuri Albut am introdus si lemnul dulce. Acesta, pe langa efectele sale benefice in lupta cu raceala si gripa, reactioneaza chimic cu celulele receptorilor gustativi eliberand aroma dulce naturala a plantei.
Levantica
planta minune a naturii
remedii raceala si gripa lavanda levantica
Levantica din extrasele careia se prepara parfumurile si produsele cosmetice, este de asemenea, un adjuvant forte in lupta contra racelii si gripei. Un ceai din Levantica lupta cu virusii gripali si raceala de la primele simptome.
Proprietatile curative ale lavandei in remedii pentru raceala si gripa sunt:
combate virusii
lupta cu raceala, tusea si gripa
trateaza bronsita
trateaza astmul
ideala pentru infectii in gat
Principalii compusi din lavanda si uleiul esential obtinut din aceasta planta sunt: linalolul, acetatul de linalil, lavandulolul, acetatul de lavandulil, camforul.
Proprietati curative:
Anxiolitice (impotriva anxietatii)
Antidepresive
Anticonvulsivante (de reducere a convulsiilor epileptice)
Sedative si calmante
Anti-tremor
Analgezice (de ameliorare a durerilor)
Neuroprotective
antiseptice
curative
echilibrante
Levantica poseda o multitudine de beficii si este folosita cu succes in:
Stomatologie
tratament pentru sistemul digestiv
tratament al sistemului urogenital
tratament pentru muschi/articulatii dureroase
tratament al sistemului nervos
tratament al sistemului respirator
Tratament cosmetic pentru piele
Ceaiul naturist bronho forte este realizat din cele mai puternice 9 plante pentru raceala si gripa. Ceaiul este testat si certificat IBA (Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Bioresurse).
Secretul ceaiurilor medicinale pe care nimeni nu il spune
tratament din plante pentru raceala si gripa secrete
Tot auzim de ceaiuri pentru raceala si gripa, de remedii naturale din plante care ne scapa de virusi sau despre puterea vindecatoare a naturii. Ceea ce nu stim, este cum actioneaza aceste ceaiuri naturiste pentru raceala impotriva virusilor.
Plantele sunt folosite de mii de ani ca sursa pricipala de agenti terapeutici. Pentru a intelege efectul acestor remedii pentru raceala si gripa, am facut o scurta sinteza a celor mai comune componente pe care le au plantele medicinale in structura lor.
Cum ne ajuta un ceai bun la raceala
Principalele componente prezente in plantele medicinale din care se fac ceaiuri naturiste pentru raceala si gripa sunt:
taninurile
alcaloizii
saponinele
terpenoizii
flavonoizii
flobataninii
antrachinonele
catechina
vitaminele B, C, A
Terpenoide
Terpenoizii sunt produse moleculare mici sintetizate de plante si reprezinta probabil cel mai raspandit grup de produse naturale.
Terpenoizii prezinta activitati farmacologice semnificative, cum ar fi activitati antivirale, antibacteriene, antimalarice, antiinflamatorii, inhibarea sintezei colesterolului si activitati anti-cancer. Terpenoizii sunt adevarate remedii pentru raceala si gripa.
Catechina
Catehinele sunt substante de natura polifenolica cu proprietati antioxidante, fiind de fapt niste metaboliti secundari ai plantelor.
Studiile experimentale au aratat ca aceste catechine din plante au inhibat adsorbtia virusului gripal si au suprimat replicarea si activitatea neuraminidazei.
De asemenea, catechinele au fost efeciente impotriva unor virusi ai racelii.
In plus, catechinele din plante sporesc imunitatea impotriva infectiilor virale si sunt cele mai bune remedii pentru raceala si gripa.
Tratamentul naturist pentru raceala si gripa primele simptome
De ce este important sa incepeti aceste remedii pentru raceala si gripa la primele simptome
Gripa debuteaza brusc si violent, cu febra de 39-40 de grade si stari de oboseala, frisoane, tuse uscata, dureri puternice de cap, dureri oculare si rosu in gat.
Pot de asemenea, aparea dureri musculare si o stare generala de slabiciune, manifestata prin dureri osoase si abdominale.
Sinteza ARN a virusului gripal are loc in nucleul celular, in timp ce sinteza proteinelor are loc in citoplasma. Odata ce proteinele virale sunt asamblate in virioni, virionii asamblati parasesc nucleul si migreaza spre membrana celulara.
Membrana celulelor gazda contine petice de proteine transmembranare virale (HA, NA, si M2) si un strat de baza de proteina M1 care ajuta virionii sa treaca prin membrana, eliberand astfel virusurile anvelopate in lichidul extracelular.
Interventia cu antigripale si remedii pentru raceala si gripa la debutul bolii, vor ajuta organismul sa lupte cu acesti virusi. Inca nu se cunoaste daca remediile naturiste sau medicamentoase pot reduce perioada gripei.
Gripa este provocata de virusii gripali cu mai multe tulpini. Acestia sunt virusii A, B, C si D. Virusii C si D, fiind intr-o forma usoara nu cauzeaza epidemie.
Exista, insa, mai multe tulpini virale ale virusurilor gripale A si B, care duc la aparitia epidemiilor anuale.
Raceala poate fi cauzata de aproximativ 200 de virusi, insa, in majoritatea cazurilor, este vorba de rinovirusuri.
Raceala debuteaza cu stari de oboseala, dureri usoare de cap, stranut, raguseala, senzatia de mancarime la nivelul scalpului, dureri de gat. Mai apoi, apar iritatii ale cavitatii bucale, o crestere a consistentei mucozitatii nazale si o paloare usoara a pielii.
Interventia cu antigripale si remedii pentru raceala si gripa la debutul bolii, in special cu Vitamina C, ceaiuri, tincturi si siropuri, pot reduce perioada bolii cu 1 -3 zile.
Alte posibile cauze ale racelii sunt virusul parainfluenza (HPIV), adenovirusurile si virusul respirator sincitial (RSV).
Aceste trei grupe de virusi pot cauza simptome usoare la adulti si probleme respiratorii severe la copii, varstnici si alte persoane cu sistemul imunitar compromis.
Reaceala si gripa: tratament pentru copii
remedii raceala si gripa tratament copii
In cazul copiilor, remediile naturiste pentru raceala si gripa se pot administra incepand cu varsta de 2 ani.
In cazul in care dorim sa administram remedii pentru raceala si gripa copiilor, trebuiem sa stim ca acestea difera de cele ale adultilor.
Ceaiurile din plante medicinale si siropurile naturale in special sirop cu catina si macese, sirop cu propolis si siropul de catina cu merisoare sunt cele mai indicate.
In atentia parintilor: La copiii cu simptome de raceala sau gripa cu varsta mai mica de 12 ani, nu se administreaza tincturi din plante sau bitter.
Care este diferenta dintre remediile naturiste si nurofen pentru copii?
Nurofenul compozitie: 5 ml suspensie orala contin ibuprofen 100 mg. – Celelalte componente sunt polisorbat 80, glicerina, maltitol lichid (E 965), zaharina sodica, acid citric monohidrat, citrat de sodiu, guma Xantan, clorura de sodiu, aroma de capsuni, bromura de domifen, apa purificata.
Observam ca ibuprofenul este ingredientul baza al suspensiei orale nurofen. Dar ce este ibuprofenul, ce contine acesta?
Ibuprofen compozitie: Ibuprofenul apartine clasei farmacoterapice antiinflamatoare nesteroidine (AINS), derivati de acid propionic si prezinta actiune antiinflamatoare, analgezica si antipiretica.
Observam foarte usor ca actiunile ibuprofenului (antiinflamatoare, analgezice, antipiretice) sunt perfect asemenatoare cu cele ale ceaiurilor din plante, din care este realizat ceaiul nostru natural bronho forte.
Schema de tratament racela pentru copiii de la 2 ani+
Asa cum mentionam mai sus in remedii pentru raceala si gripa la copii, nu este permisa administrarea tincturilor sau a bitterului ardelenesc sau Suedez. Sunt insa permise ceaiurile, in special ceaiul bronho forte si siropurile naturale.
Copii de la 2 la 12 ani cu simptome de raceala si gripa pot urma urmatoarea schema de tratament:
ceai bronho forte + sirop de catina cu macese
ceai bronho forte + sirop de catina cu propolis
ceai bronho forte + sirop de catina cu merisoare
Mod de preparare ceai bronho forte: peste 2 linguri mari de plante se toarna 750 ml apa clocotita. Se lasa acoperit 15 minute dupa care se strecoara. Se consuma ca atare.
Administrare tratament: Oricare din siropurile mentionate mai sus 2 lingurite de 3 ori/zi + 2 cani /zi de ceai bronho forte. Tratamentul se administreaza inainte de mesele principale
- Sirop de catina cu macese proprietati
Catina(Hippophaë rhamnoides) este una dintre cele mai bogate surse de vitamina C, cu un continut de 10 ori mai mare decat portocalele. De asemenea, contine o cantitate de trei ori mai mare de vitamina E decat germenii de grau, de trei ori mai multa vitamina A decat morcovii si de 4 ori mai multe enzime care protejeaza corpul de radicalii liberi, in comparatie cu ginsengul.
Macese: tonic-vitaminizant, astringent, antidiareic, coleretic-colagog, vaso-dilatator arterial, antilitiazic, antiinflamator intestinal, anticataral, hepatoprotector, vermifug, diuretic, scaderea permeabilitatii si fragilitatii capilare, normalizarea circlulatiei periferice
Indicatii terapeutice: avitaminoze, sursa de vitamina C, urticarie, diverse dermatoze, cresterea rezistentei organismului la efort fizic, in stari gripale si viroze respiratorii, tulburari de circulatie perifica, afectiuni renale, inclusiv litiaza (adjuvant), sechele de hepatita, inatrirea sistemului imunitar, afectiuni digestive, diskinezie biliara, enterocolita, catar intestinal, helmintiaze(indeosebi teniaze), astenii, afectiuni digestive, reumatism.
Copii de la 12 ani + cu simptome de raceala si gripa pot urma urmatoarea schema de tratament:
Ceai bronho forte
Tinctura pulmonara
Sirop de pin, patlagina si cimbrisor
Bitter ardelenesc (din 40 de plante)
Sirop catina cu macese
Sirop catina cu propolis
Sirop catina cu merisoare
Administrare tratament: In cana de ceai bronho forte se dilueaza o lingurita de tinctura + 1 lingurita de bitter ardelenesc. De 3 ori/zi inainte de mesele principale.
Tinctura pulmonara cu extract din plante naturale
De la simpla raceala la cele mai grave afectiuni, aceasta tinctura reuneste proprietatile mai mulor plante pentru a-ti reda sanatatea.
Proprietati: antusiva, secretolitica, mucolitica, expectoranta, fluidizanta a secretiilor bronsice, antiinflamatoare, antiseptica.
Indicatii terapeutice: tuse seaca si productiva, bronsita acuta si cronica, astm bronsic, traheita, pneumonie, insuficienta respiratorie, gripa, raceli de diverse etiologii, alergii, infectii ale cailor respiratorii, viroze.
Tinctura pulmonara contribuie la:
sustinerea sistemului respirator
fluidifica secretiile bronsice si ajuta la eliminarea acestora
reduce procesele inflamatorii de la nivelul sistemului respirator
Tratament naturist raceala si gripa adulti
Tratament raceala si gripa adulti
Majoritatea oamenilor se confrunta cu raceala si gripa cu precadere in sezonul rece, cand vulnerabilitatea organismului creste.
Simptomele precum: febra, congestia, tusea, durerea in gat sunt raspandite in zona in care traim. Raceala si gripa sunt cauzate de virusi. Acestia sunt responsabi de aparitia nenumaratelor boli, unele dintre ele chiar letale.
Ca atare, nu se recomanda antibiotice acestea distrug bacterile dar nu si virusii.
Tratamentul naturist pentru raceala si gripa in cazul adultilor poate fi:
Ceai bronho forte
Tinctura pulmonara
Sirop de pin, patlagina si cimbrisor
Bitter ardelenesc (din 40 de plante)
Sirop catina cu macese
Sirop catina cu propolis
Sirop catina cu merisoare
Administrare tratament: In cana de ceai bronho forte se dilueaza o lingurita de tinctura + 1 lingurita de bitter ardelenesc. De 3 ori/zi inainte de mesele principale.
Toate produsele marca casa de ceaiuri Albut (ceaiuri, siropuri, tincturi) sunt calculale pentru o perioada de 30 zile, cu administrare de 3 ori/zi.
Cum se poate preveni raceala si gripa
Virusurile se afla in jurul nostru in permanenta, fiind in asteptarea unei gazde. Calea de intrare a acestora poate fi: nasul, gura, boli ale pielii etc.
Odata patrunse in organism, acestea cauta o celula gazda pe care sa o infecteze. De exemplu, virusurile specifice racelii sau gripei vor ataca celulele cailor respiratorii sau digestive.
Indiferent de celula gazda, toate virusurile urmeaza aceleasi etape pentru replicare, cunoscute sub denumirea de ciclu litic:
o particula de virus se ataseaza la o celula gazda (adsorbtia)
dupa ce patrunde in aceasta, particula transmite informatiile genetice celulei gazda
materialul genetic transmis atrage enzimele din celula gazda
enzimele construiesc parti ale noului virus
particulele noi se constituie in noi virusuri
noile particule sunt eliberate din celula gazda
Recomandari de prevenire a racelii si gripei
In perioada anotimpului rece (toate lunile calendaristice care contin litera R, ex: IanuaRie) cand organismul nostru este vulnerabil, recomandam preventia cu:
Ceai bronho forte
Tinctura pulmonara
Sirop de pin, patlagina si cimbrisor
Bitter ardelenesc (din 40 de plante)
Sirop catina cu macese
Sirop catina cu propolis
Sirop catina cu merisoare
Adulti: de cel mult 2 ori/zi – In cana de ceai bronho forte se dilueaza o lingurita de tinctura + 1 lingurita de bitter ardelenesc.
Copii: de cel mul 1/zi – un sirop mentionat mai sus 1 lingurita 1/zi + 1 cana /zi de ceai bronho forte. Tratamentul se administreaza inainte de mesele principale
https://casadeceaiurialbut.ro/remedii-pentru-raceala-si-gripa-plante/
////////////////////////////////////////////
Tratament pentru reumatism top 5 plante medicinale
Va propunem aici un tratament pentru reumatism din plante medicinale pentru ameliorarea durerilor articulare. Antireumaticele naturale din plante, sunt produse marca casa Albut, sub forma de creme, tincturi si ceaiuri.
Simptomatologia reumatica ne indica dureri articulare, sensibilitate la nivelul articulatiilor, rigiditate articulara in special dimineata dar si oboseala. Un tratament naturist pentru reumatism poate fi format dintr-o asociere de produse cu efecte antiinflatoare si calmante pe care le gasiti aici in recomandarile noastre.
Scapa acum de reumatism folosind cel mai bun tratament pentru reumatism din plante, produs de casa de ceaiuri Albut.
Tratament pentru reumatism si dureri articulare: Untul pamantului, tataneasa, spanz, galbenele, brusture
❌. Ati incercat geluri sau pastile comprimate pentru reumatism fara succes?
❌. Articulatii inflamate si dureroase? Aici gasiti tratamentul lecuitor din plante!
Boala reumatica ( reumatismul ), se refera la artrita si la cateva alte afectiuni care afecteaza articulatiile, tendoanele, muschii, ligamentele, oasele sau tesutul conjuctiv
Tratament-pentru-reumatism
Reumatismul cronic degenerativ sau reumatismul cronic inflamator poate fi ameliorat cu urmatoarea structura de tratament reumatic din plante medicinale
Untul pamantului
Tataneasa
Spanz
Galbenele
Brusture
Untul pamantului ( Tamus communis) in tratamentul reumatic
Tratamente cu untul pamantului remedii naturiste
Untul pamantului este una dintre cele mai tamaduitoare plante pentru dureri reumatice care lupta impotriva durerilor articulare si nu numai.
Este o planta din care se prepara tratamentele pentru reumatism dar eficienta ei este mult mai mare si are un spectru larg de indicatii terapeutice.
Untul pamantului indicatii terapeutice: dureri reumatice acute sau cronice, dureri musculare, lombosciatica, degeraturi spondiloza cervicala, umflaturi, vanatai, deformari osoase, guta, sinuzite frontale sau maxilare, Zona Zoster, dureri de menisc, osteoporoza, carcel, artrita, apa la genunchi, ciocuri monturi.
Untul pamantului proprietati: anti inflamator , analgezic, usor revulsiv, tonic venos, stimuleaza circulatia la nivelul articulatiilor.
Untul pamantului contine: saponine, oxalat de calciu, alcaloizi, histamina, flavonoizi, vitaminele A, B, C, saruri minerale de calciu, magneziu, sulf.
Din cauza toxicitatii plantei se recomanda doar pentru uz extern.
Tataneasa ( Symphytum officinale) pentru reumatism cronic
tataneasa-planta-medicinala-reumatica
Tataneasa face parte din plantele folosite în tratarea reumatismului articular cu efect antiinflator si analgezic.
Din frunze, tulpina si radacina se prepara creme pentru ameliorarea si vindecarea reumatismului. Dintr-un tratament pentru reumatism nu poate lipsi aceasta planta miraculoasa ale carei efecte se cunosc din traditia veche Asiatica.
Tataneasa este o planta medicinala, un antiinflamator si analgezic recomandata pentru: dureri reumatice, artroza, gonartroza, spondiloza cervicala, lombosciatica, dureri musculare, guta, artrofie musculara, deformari osoase(ciocuri, monturi), varice, hematoame.
Tataneasa proprietati: analgezica, antiinflamatoare, usor revulsiva, veno-tonica.
Spanz ( Helleborus purpurascens ) pentru afectiuni reumatice
spanz-planta-antireumatica
Spanzul este o planta medicinala pentru afectiuni reumatice, folosita ca produs fitoterapeutic adjuvant in tratament pentru reumatism dar si pentru dureri articulare sau dureri musculare.
Extractul de spanz actioneaza ca: analgezic, antiinflamator si antispastic, prezinta de asemenea efecte vaso-reglatoare, de stimulare a circulatiei capilare si antiedematoase.
Se utilizeaza cu rezultate deosebite, in scopul ameliorarii problemelor reumatice si a durerilor de orice origine.
Extractul de spanz este folosit cu succes in: lombalgii, artralgii, luxatii, entorse sau traumatisme, relaxare musculara si mentinerea sanatatii articulatiilor.
Tratament reumatic cu Galbenele
E greu sa vorbesti de un tratament pentru reumatism fara a mentiona planta medicinala miraculoasa, pe care o cunoastem sub numele de galbenele.
Galbenelele au proprietati terapeutice benefice pentru sanatate si ficat gras. De asemenea, se remarca prin faptul ca este o planta medicinala antiseptica, cicatrizanta, emolienta, veno-tonica, dezinfectanta.
Aceasta planta contine o varietate de substante bioactive precum: flavonoide, carotenoide, triterpene, polizaharide si acizi fenolici, care au rol important in efectele terapeutice.
Galbenelele sunt un remediu perfect pentru: dureri reumatice, probleme locomotorii, lombago, dureri de spate sau in talie, precum si alte dureri ale muschilor si articulatiilor.
Brusture ( Arctium lappa ) antireumatic natural
Brusture-Arctium-lappa-antireumatic-natural
Brusturele este o planta medicinala cunoascuta inca din vremea dacilor si se remarca prin proprietatile antibacteriene, antiseptice, antiinflamatoare, antifungice.
In tratementele de medicina alternativa, brusturele beneficiaza de recomandari pentru dureri reumatice, dureri articulare, psoriazis, acnee,luxatii, entorse, iritatii, dermatite.
Cand preparam si recomandam un tratament pentru reumatism, avem in vedere sa includem brusturele care are un puternic efect antiinflamator.
Recomandari de tratament pentru reumatism din plante medicinale
Produsele recomandate de casa de ceaiuri Albut pentru afectiuni reumatice, dureri articulare si inflamatii sunt 100% naturale si realizate dupa retete mostenite de la strabunicii nostri.
Cele mai bune tratamente antireumatice din plante medicinale sunt:
Tinctura untul pamantului cu tataneasa si spanz
Crema untul pamantului cu arnica
Crema untul pamantului cu tataneasa si galbenele
Bitter ardelenesc din 40 de plante naturale
Ceai pentru afectiuni circulatorii
Crema de brusture
Cum se foloseste tratamentul alternativ reumatic
Lupta cu durerile articulare presupune un tratament pentru reumatism atat intern cat si extern. Cura cu plante medicinale trebuie urmata pe o perioada de cel 6 luni de zile in functie de gravitatea bolii.
Tratamentul alternativ reumatic, presupune o combinatie de creme, tincturi si ceaiuri dupa cum urmeaza:
Dimineata: Ceai pentru afectiuni circulatorii, 1 cana pe stomacul gol inainte de masa. Se prepara o infuzie din 2 linguri de ceai si 500 ml de apa. Se lasa la infuzat 15 – 20 de minute.
La pranz pana in ora 16:00: Bitter ardelenesc o lingura pe zi diluata in apa plata sau ceai.
Seara: Tratament extern, tinctura untul pamantului cu tataneasa si spanz + crema de brusture
Alternative de tratament naturist pentru reumatism
Dimineata: Bitter ardelenesc o lingura pe zi diluata in apa plata sau ceai.
Pranz: Ceai pentru afectiuni circulatorii
Seara: Tratament pentru reumatism uz extern, tinctura untul pamantului cu tataneasa si spanz + Crema untul pamantului cu arnica sau tinctura untul pamantului cu tataneasa si spanz + crema untul pamantului cu tataneasa si galbenele.
Pachet dureri reumatice acute din plante, este optiunea ideala pentru a obtine un tratament reumatic mai ieftin.
In anotimpul rece reumatismul cat si raceala sau gripa sunt cel mai greu de suportat. Aici am scris despre cele mai bune remedii pentru raceala si gripa
Urmariti acest video si intelegeti de ce plantele sunt cel mai bun tratament pentru reumatism.
Recomandari tratamente naturiste reumatice
https://casadeceaiurialbut.ro/tratament-pentru-reumatism-plante-medicinale/
//////////////////////////////////////////////
Beneficiile plantelor medicinale
by author-avatar BodenPlant
Plantele medicinale au fost folosite ca medicament de mii de ani în toată lumea, existând dovezi că remediile pe bază de plante au fost prescrise încă din cele mai vechi timpuri ale existenței noastre.
Ce Este Mai Exact Medicina Pe Bază De Plante-Fitoterapia?
În mod tradițional, medicina pe bază de plante acționează benefic asupra organismului, acestea ajungând în corp acționează complex și ca un întreg acolo unde celulele sunt afectate. De-a lungul istoriei medicale, plantele au fost, de asemenea, aruncate în amestec cu produse animale sau minerale, obținandu-se astfel suplimentele alimentare.
Deci, termenul „ierburi” se poate referi la o mulțime de lucruri diferite în medicină și mai precis la părțile folosite pentru a trata de la orice plantă medicinală: rădăcini, flori, frunze, tulpini, scoarță, semințe! Acestea sunt toate părțile terapeutice ale plantelor care au proprietăți naturale de vindecare care pot promova bunăstarea atât a corpului cât și a minții în felul lor. Medicina pe bază de plante este un sistem incredibil de bogat cu sute de ierburi individuale fiecare cu proprietăți și funcții unice. Ierburile individuale pot fi folosite cu siguranță atât simple cât și combinate în formule pentru a-și îmbunătăți calitățile vindecătoare.
Așadar, remediile pe bază de plante vin în multe forme, pot fi prescrise în oricare dintre aceste forme diferite și pot fi folosite atât intern cât și extern și anume:
Ceaiuri
Pulberi
Capsule
Tincturi
Siropuri
Creme
Loțiuni
Unguente
Uleiuri
Ce Poate Trata Medicina Pe Bază De Plante?
Sub orice formă, plantele medicinale sunt folosite pentru a trata o gamă largă de afecțiuni.
În Medicina Naturistă, practicienii vă diagnostichează boala și vă proiectează planul de tratament pe baza modelelor complexe de diagnosticare, teorii și sisteme. Formulele pe bază de plante sunt selectate pentru a se potrivi cu prezentarea dumneavoastră specifică, individuală a bolii.
Produsele obținute și recomandate dumneavoastră se bazează pe rețete tradiționale moștenite și îmbunătățite pentru a avea cele mai bune rezultate.
Cât De Des Trebuie Luate Ierburi?
Ca orice rețetă, este important să urmați recomandările de dozare zilnică prescrise. Poate dura câteva zile pentru a începe să simțiți efectele medicamentelor pe bază de plante.
Pentru mulți, acest lucru implică în mod incorect că medicina pe bază de plante este mai puțin eficientă decât alte tratamente medicamentoase. Acest lucru demonstreaza că medicina naturistă face parte din soluțiile durabile pe termen lung. În loc să trateze doar un simptom, medicina pe bază de plante funcționează asupra rădăcinii bolii care a creat simptomele dumneavoastră.
Ce Efecte Au Plantele Medicinale Și Ce Putem Trata Cu Ele?
Cercetările moderne arată că beneficiul terapeutic al plantelor medicinale provine din efectul pe care îl pot avea asupra sistemelor organismului.
Ierburile pot avea efecte:
diuretice
laxative
depurative
expectorante
antiseptice
antitumorale
antispastice
hipoglicemiante
antireumatice
adaptogenice
astringente
coleretic-colagoge
nootropice
imunomodulatoare
antivirale
vasodilatatoare
antiinflamatoare
relaxante
sedative
antioxidante
Datorită tuturor acestor proprietăți, medicina pe bază de plante poate trata sau ameliora eficient atât de multe afecțiuni printre care amintim:
afecțiuni digestive și intestinale
afecțiuni hepato-biliare
afecțiuni cardio-vasculare
hipertensiune
colesterol
diabet
obezitate
afecțiuni respiratorii
gripă
tuse
afecțiuni renale
dureri reumatice
artroze
dereglări hormonale
detoxifiere
prostată
hemoroizi
stres
tulburări ale sistemului nervos
forme tumorale
fertilitate
impotență.
Așadar, în speranța că informațiile oferite vă sunt de ajutor, vă doresc ca plantele medicinale să vă fie leac și leacul pentru sănătate!
Călin Bodenciu, fitoterapeut Boden Plant
https://bodenplant.ro/beneficiile-plantelor-medicinale/
/////////////////////////////////////////////
Tratamente naturiste- 60 plante medicinale
La casa de ceaiuri albut gasiti tratamente naturiste din plante medicinale cu ajutorul carora se pot trata mai mult de 400 de afectiuni ale organismului. In laboratoare proprii producem manual: Tincturi din plante, ceaiuri medicinale, creme din plante si siropuri naturale.
Imaginati-va ca pentru fiecare tip de afectiune de care suferiti, aici gasiti tratamentul naturist din plante medicinale care va poate scapa de suferinta.
Daca suferiti de: probleme circulatorii, diabet, litiaza biliara, greutate supraponderala, tensiune arteriala, hepatita, steatoza hepatica, colesterol marit, reumatism sau alte afectiuni grave sau cronice, va sugeram sa cititi tot articolul.
❌ Ati incercat o multime de tratamente fara efect?
❌ Ati pierdut timp si bani pe la doctori fara rezultate?
Aveti incredere in puterea plantelor si vedeti mai jos: Cum va puteti trata naturist cu plante medicinale!
Ce inseamna tratamente naturiste
Medicamentele naturiste sunt extrase din plante sau parti ale plantelor, care se considera ca au proprietati terapeutice. Acestea sunt cunoscute si sub numele de remedii naturale, medicamente botanice sau fitomedicamente
Medicamentele naturiste pot fi utilizate pentru tratarea unei varietati largi de boli, care pot fi atat acute, cat si cronice. Terapiile naturiste sunt, in general, percepute ca tinand de medicina alternativa.
Grecii, Egiptenii, Romanii au folosit plantele ca tratament naturist pentru ca fitoterapia a luat nastere odata cu omul.
Sa nu uitam totusi ca, de sute de ani atat bunicii cat si strabunicii nostri se tratau cu ceaiuri sau tincturi din plante preparate in casa.
Frunze, flori, fructe, tulpina si radacina sunt folosite, deopotriva, de la multe plante medicinale, fiind consumate sub forma de ceai, decoct, infuzie, cataplasme, tincuri sau sucuri naturale.
La casa de ceaiuri Albut cunoastem perioada optima in care plantele trebuie recoltate astfel incat, sa isi pastreze calitatile terapeutice. Si nu doar perioada recoltarii conteaza ci si modul in care plantele medicinale sunt depozitate si apoi preparate.
Plante medicinale folosite in tratamente naturiste
La casa de ceaiuri Albut folosim in medie peste 60 de plante medicinale cu ajutorul carora reusim sa tratam peste 400 de afectiuni ale organismului.
Produsele noastre sunt 100% naturale. Dovada stau certificarile obtinute la Institutul National de Cercetare Dezvoltare Bioresurse (IBA) Bucuresti!
Iata cele mai importante plante medicinale pentru tratamente naturiste
Radacina Ghintura
Pedicuta
Sunatoare
Coada soricelului
Coada calului
Rostopasca
Galbenele
Anghinare
Tintaura
Menta
Cimbrisor
Turita mare
Pufulita cu flori mici
Ghimpe
Trei frati patati
Ienupar
Cicoare
Crusin
Salcam
Rachitan
Marul lupului
Musetel
Cretisoara
Fenicul
Soc
Nalba
Urzica
Talpa gastii
Traista ciobanului
Ciubotica cucului
Tei
Paducel
Mesteacan
Matase de porumb
Albastrele
Sanziene
Codite de cirese
Troscot
Vasc
Limba cerbului
Untul pamantului
Arnica
Tataneasa
Obligeana
Mladite de zmeur
Napraznic
Anason
Brusture
Valeriana
Conuri de hamei
Podbal
Muguri de pin
Muguri de brad
Patlagina
Sovarf
Lemn dulce
Lavanda
Afin
Dud alb
Frunze de nuc
Teci de fasole
Papadie
Merisor
Catina
Macese
Afine
Coacaze negre
Zmeura
Leurda
Rozmarin
Iarba mare
Frunze de Senna………………………………………………..
Cont. Aici………….https://casadeceaiurialbut.ro/tratamente-naturiste-plante-medicinale/
/////////////////////////////////////////////
Top 4 plante medicinale pentru intarirea sistemului imunitar
Farmacistul Dr. Max
sistem imunitar drmax.ro
Amenintarile asupra sanatatii pot fi de natura diferita: microbiana (virusi, bacterii, paraziti ori ciuperci), cancerigena (celulele canceroase) ori determinata de factori externi (temperaturi scazute sau crescute, cu umiditate mare, expunerea la diverse substante toxice etc.). Aliatul de nadejde al organismului in intarirea sistemului imunitar vine din natura – plantele medicinale.
Anumite plante, dar si o serie de remedii homeopatice ori oligoelemente, ne pot ajuta in combaterea unor boli si ne pot oferi o mai buna rezistenta a organismului in tratarea diverselor afectiuni.
- Galbenele
galbenele-drmax.ro
Cunoscute oficial sub denumirea de Calendula officinalis, sau popular drept Filimica sau ochi galbeni, galbenelele sunt plante cu propietati terapeutice importante.
Originare din zona Mediteranei si folosite din cele mai vechi timpuri sub forma de ceai ori infuzie, galbenelele sunt plantele denumite dupa cromatica specifica, pe care le gasim in curtea bunicii, utilizate in principal pentru vindecarea ulcerului si gastritei.
Aliatul perfect pentru combaterea bilei lenese
Usor de preparat, ceaiul de galbenele se realizata prin infuzarea in 250 ml de apa clocotita a doua lingurite de flori uscate si contine substante ce stimuleaza formarea acidului cholic la nivelul ficatului si ajuta la eliminarea bilei.
De mare folos in cazurile de bila lenesa, ceaiul sau tinctura de galbenele ofera suport secretiei biliare, usureaza digestia si reduce senzatia permanenta de greata. In cazul digestie lente, poti combina sunatoarea cu menta care stimuleaza secretia bilei, planta de galbenele avand un rol important in ceea ce priveste regenerarea celulelor hepatice.
Combate sinuzita cu inhalatiii pe baza de galbenele
Starile de congestie nazala cauzate de rinite si sinuzite se pot ameliora semnificativ cu ajutorul inhalatiilor pe baza de galbenele. In compozitia uleiurilor sau a ceaiurilor utilizate, galbenelele au rolul de a repara mucoasa nazala si de a facilita evacuarea secretiilor.
Tratament local pentru plagi de diverse origini
Principiile active antiinflamatorii din galbenele se preteaza excelent pentru tratarea locala a plagilor de diverse origini, a intepaturilor de insecte, a degeraturilor si arsurilor, a infectiilor localizate ale pielii, a plagilor care se vindeca greu, in terapia acneei si pentru ameliorarea tenurilor uscate.
Sustine sanatatea aparatului genital feminin
Cu proprietati antimicrobiene, preparatele fitoterapeutice din galbenele sunt utile in afectiunile hepatice sau biliare si in tulburarile de ciclu menstrual. Astfel, galbenelele sunt recomandate in tulburarile menstruale de orice fel (in candidoza si alte afectiuni genitale, in special sunt folosite sub forma de spalaturi locale sau pe cale sistemica prin consumul de ceaiuri), facand parte din plantele destinate sanatatii aparatului genital feminin.
Contribuie la eliminarea toxinelor din corp
Consumat zilnic, ceaiul de galbenele este un excelent detoxifiant, ce ajuta organismul sa inlature toxinele din corp, sa protejeze ficatul si vezica, fiind recomandat persoanelor stresate drept un relaxant natural, eficient dupa o zi plina.
- Ginsengul puternic efect de reintinerire
ginseng-drmax.ro
Considerat planta minune a lumii, ginsengul a fost folosit si apreciat de oameni inca din cele mai vechi timpuri. Mai mult, strabunii amerindieni mestecau radacina de ginseng pentru a inlatura oboseala si pentru a se energiza.
Previne virozele respiratorii
Ginsensul siberian sau chinezesc are actiune
antivirala, astfel ca in sezonul rece ne este de un real ajutor in cresterea imunitatii si prevenirea virozelor respiratorii.
Incetineste procesul de imbatranire
Nenumaratele beneficii ale ginsengului il plaseaza in topul plantelor cu propietatilor eficiente de incetinire a procesului de imbatranire. Prin consumul constant al ginsengului, corpul devine fortificat si isi intensifica activitatea sistemului imunitar gratie continutului de saponine.
Ofera un boost de energie
Ginsengul se dovedeste a fi o planta utila pentru marirea performantelor sportive, inlaturarea oboselii musculare, in convalescenta si recuperare, gratiecontinutului de steroizi foarte asemanatori cu cei pe care ii secreta corpul uman.
Regleaza colesterolul
Mai mult, persoanele care au probleme metabolice si le pot echilibra prin continutul ridicat de saponine din ginseng, ce au rolul de a regla colesterolul si tensiunea arteriala.
Imbunatateste memoria si atentia
In plus, daca doresti sa cresti performantele memoriei, atentiei si puterii de concentrare, consuma cu incredere ginsengul, un excelent tonic cerebral.
- Macesele
macese-drmax.ro
Toamna este sezonul maceselor, fructele de culoare rosu aprins, cunoscute inca din vechime sub numele de trandafir-salbatic, rug, cacadar, ruja, plante medicinale excelente, cu multiple proprietati curative.
Bogate in vitamina C
Apreciate pentru continutul lor bogat in vitamina C, fructele de maces (lat.Fructus Cynosbati) continin cantitati mai mici si vitaminele A, B1, B2, E, P, K, acid nicotinic (vitamina antipelagroasa), ce asigura imunitatea organismului, mentine sanatatea tesuturilor si a organelor interne.
Contribuie la mentinerea sanatatii cailor urinare si rinichilor
Macesele sunt recomandate in bolile cailor urinare si in afectiunile rinichilor pentru o cura mai indelungata. Ca sfat util, specialistii considera ca sucurile de maces pot inlocui cu succes sucul de lamaie (sucul din maces fiind foarte bogat in vitamina C).
Ajuta la tratarea anemiei
Pe langa vitamine, macesele contin zaharuri, acid citric si malic, pectine si tanini, foarte utili in industria farmaceutica. In terapeutica sunt folosite ca tonic vitaminizant, avand proprietatea de a intari organismul. La convalescenti, macesele sunt recomandate sub forma de ceai, sirop, marmelada si vin.
Concluzionand, proprietatile maceselor au o arie mare de aplicabilitate, cu importante beneficii pentru sanatate: tonifica; vitaminizeaza si remineralizeaza, fiind indicate in tratarea anemie si afectiunilor hepatice.
- Echinaceea
plante-medicinale-echinaceea-drmax.ro
Planta originara din America a ajuns sa fie cultivata in Europa incepand cu secolul al XVI-lea. Echinaceea era folosita de triburile amerindiene pentru tratarea infectiilor, a muscaturilor de sarpe cat si pentru alinarea durerilor abdominale.
In Romania, echinaceea a inceput sa fie folosita cu precadere incepand cu anii 80, iar acum se gaseste in farmacii ori la plafar sub diferite forme: de tinctura, capsule, unguent sau in componenta diferitelor produse dermocosmetice.
Gratie efectelor sale curative, in ultimii ani, in jurul acestei plante s-a creat imaginea unei potiuni miraculoase, tamaduitoare, cu efecte benefice deosebite pentru organism, capabila sa trateze numeroase boli.
Previne scaderea imunitatii organismului
Produsele care contin echinaceea sunt recomandate de majoritatea specialistilor in vederea stimularii imunitatii si in cresterea capacitatii de aparare a organismului impotriva infectiilor.
Din acest motiv, preparatele ce contin echinaceea se adreseaza multiplelor boli care au ca element comun scaderea imunitatii organismului.
Fortifica organismul impotriva infectiilor
Tinctura de echinaceea se recomanda in special in sezonul rece (cand apare raceala sau gripa) dar si in vindecarea infectiilor virale, infectiilor urinare, ori in curele pentru detoxifierea organismului.
Nu uita, preventia este importanta, asa ca in sezonul rece fortifica-ti organismul cu ceaiuri pentru intarirea sistemului imunitar.
https://www.drmax.ro/articole/plante-medicinale-pentru-intarirea-sistemului-imunitar
/////////////////////////////////////////////
CAUZELE APARIȚIEI BOLILOR
Dr. Florin Lele
CELE ŞAPTE SENTIMENTE:
– Bucuria excesivã
– Furia
– Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
– Ingrijorarea
– Teama şi spaima
CELE ŞASE „SCHIMBĂRI CLIMATICE”:
– Vântul
– Frigul
– Umezeala
– Focul
– Cãldura verii
– Uscãciunea
ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR:
– Constituţie slabã
– Suprasolicitare
– Activitate sexualã excesivã
– Probleme de nutriţie
– Traume fizice
– Paraziţi şi otrãvuri
– Tratament incorect
– Fapte neconforme cu morala
CELE ȘAPTE SENTIMENTE:
– Bucuria excesivã
– Furia
– Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
– Ingrijorarea
– Teama şi spaima
“Furia afecteazã ficatul,
Bucuria excesivã duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.”
„Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria excesivã încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei.”
Description: lotus_mic
BUCURIA
Bucuria excesivã afecteazã inima: se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã funcţia de închidere a celulelor inimii.
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã.
Teama şi spaima (corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului). In situaţia în care cineva a primit o veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia.
Simptomele care apar în situaţia unei bucurii excesive sunt:
– Palpitaţii
– Insomnie
– Gândire neclarã
– Manifestãri maniace (afectarea spiritului)
– Infarct
Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor. Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau externi) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem.
Atunci când stimularea emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit, fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.
FURIA
Furia afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei.
Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn).
Simptomele asociate sunt:
– Dureri de cap
– Ameţeli
– Creşterea tensiunii
– Atac vascular cerebral
– Irascibilitate
– Eructaţii
– Suspine
– Menstruaţie neregulatã
Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elemntului lemn este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor interveni urmãtoarele manifestãri:
– Insuficienţã energeticã a splinei
– Energia stomacului urcã în loc sã coboare
– Sângerãri:
- a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului)
- b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere a sângelui în interiorul vaselor)
O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm.
Din punct de vedere al organelor „pereche”, ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã, ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.
TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂ
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal.
Aceste douã sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã.
Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul).
Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa sufleteascã sunt:
– Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic
– Astm
– Plâns excesiv
– Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare)
– Probleme ale pielii
Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.
ÎNGRIJORAREA
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt.
Ingrijorarea produce stagnarea energiei.
Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã pãmântul).
Simptomele asociate sunt:
– Palpitaţii
– Insuficienţã energeticã a splinei
– Insuficienţã sanguinã
TEAMA ŞI SPAIMA
Teama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã.
Atunci când un om este speriat sau îi este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine controlatã.
Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi spaima.
Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei: atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:
– Depresie
– Lipsa capacitãţii de decizie
– Confuzie
– Lipsa curajului
Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:
– Anxietate
– Incapacitatea de a se odihni.
CELE SASE SCHIMBARI CLIMATICE
Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase „schimbãri climatice”:
– Vântul
– Frigul
– Umezeala
– Focul
– Arşiţa verii
– Uscãciunea
In mod obişnuit, aceste „schimbãri climatice”, cunoscute şi sub denumirea de „cele şase tipuri de energii”, nu provoacã modificãri patologice în organism. Acţiunea lor poate determina apariţia bolii numai atunci când schimbãrile climatice sunt bruşte sau extreme, sau dacã rezistenţa organismului este scãzutã.
Atunci când sunt privite ca factori ce stau la baza apariţiei bolilor, aceste schimbãri climatice sunt denumite „cele şase energii perverse”.
In momentul în care produc îmbolnãvirea, „cele şase energii” invadeazã corpul, din exterior spre interior, prin piele, nas sau gurã.
Afecţiunile provocate de aceşti factori sunt strâns legate de schimbãrile de vreme şi de mediul înconjurãtor. De aceea, ele mai sunt denumite şi „boli de sezon”.
VÂNTUL
Vântul este asociat cu ficatul, lemnul, primãvara, Yang-ul. El poate invada cu uşurinţã corpul atunci când acesta este transpirat sau în timpul somnului.
Vântul este asociat cu mişcarea şi cu activitatea şi poate aduce şi celelalte „energii perverse” în interiorul corpului, odatã cu el. Vântul este considerat cea mai importantã „energie perversã”, fiind denumit generic ca fiind „cauza celor o sutã de afecţiuni”.
Vântul disperseazã energia în sus şi în exterior
– Având caracter Yang, energia vântului tinde sã urce şi sã se extindã.
– Afecţiunile cauzate de vânt se manifestã iniţial la nivelul pãrţii superioare a corpului: cap, organe de simţ şi piele.
Manifestãrile clinice sunt: dureri de cap, obstrucţie nazalã, dureri şi usturimi în gât, umflarea feţei, transpiraţii şi sensibilitate la vânt.
Apariţie rapidã şi schimbãri rapide
– Declanşeazã afecţiuni acute, cu evoluţie rapidã, precum febra, bolile infecţioase.
In naturã vântul bate în rafale şi acţiunea sa este caracterizatã de schimbãri rapide. Drept urmare, tulburãrile provocate de vântul patogen sunt însoţite de simptome „migratoare”, modificãri bruşte de stare şi instalarea violentã a afecţiunii. Astfel, durerile articulare ce apar se mutã, „migreazã” în corp.
Un alt exemplu îl constituie urticaria produsã de acţiunea vântului, afecţiune ce dã mâncãrimi ale pielii şi pustule care apar şi dispar pe suprafaţa corpului.
Creazã mişcãri anormale şi bruşte
– Spasme, convulsii, ticuri
Posibile afecţiuni
– Atac vascular cerebral
– Ceafã înţepenitã cu rãcealã
Vântul este cel mai des întâlnit primãvara
Cel mai adesea vântul care apare primãvara are o putere foarte mare, el penetrând cu uşurinţã în interiorul corpului.
FRIGUL
Frigul, deşi caracteristic iernii, poate apãrea şi în alte anotimpuri.
Existã mulţi factori care permit frigului patogen sã invadeze corpul:
– îmbrãcãmintea prea subţire, neadecvatã temperaturii mediului ambiant,
– staţionarea în ploaie (umezealã),
– bãile în lacuri pe timp geros,
– menţinerea corpului transpirat pe timp friguros.
- a) Frigul este un factor patogen Yin şi drept urmare el va afecta Yang-ul (energia şi funcţiile) corpului. Frigul tulburã mecanismul homeotermiei şi apar simptome de boalã caracteristice: membre reci, scaune diareice conţinând resturi alimentare nedigerate, micţiuni frecvente şi cantitãţi mari de urinã, ş.a.m.d.
- b) Acţiunea frigului este însoţitã de contracţie şi stagnare, având drept consecinţe apariţia unor dezechilibre în mecanismul de închidere şi deschidere al porilor, contractarea spasmodicã a tendoanelor şi meridianelor, împiedicarea circulaţiei normale a energiei şi a sângelui. Drept simptome secundare pot fi menţionate: durerea, aversiunea faţã de frig, lipsa transpiraţiei, posibilitatea limitatã de mişcare a membrelor.
- c) Frigul afecteazã cu uşurinţã partea inferioarã a spatelui, genunchii, articulaţiile, stomacul, intestinele şi ficatul.
UMEZEALA
Umezeala reprezintã tipul de energie predominantã din timpul verii târzii – acel interval dintre vara propiu-zisã şi toamnã – anotimp care în China este caracterizat de ploi abundente şi de cãldurã. In aceastã perioadã, umezeala patogenã invadeazã cu uşurinţã corpul, din cauza staţionãrii prelungite în ploaie sau în zone ceţoase, din cauza purtãrii unor haine ce nu permit absorbţia transpiraţiei abundente.
- a) Umezeala este caracterizeazã prin greutate şi turbiditate crescutã a unor secreţii şi excreţii.
Pacienţii se plâng adesea de dureri de cap cu senzaţia de apãsare în cap şi – uneori – în tot corpul; în unele cazuri apare inflamaţia dureroasã a încheieturilor.
Pe piele pot fi întâlnite leziuni supuroase sau eczeme zemuinde.
Urina este tulbure, apar scaune ce conţin mucus sau chiar sânge, leucoree purulentã şi cu miros înţepãtor.
- b) Umezeala se caracterizeazã prin vâscozitate şi stagnare.
Pacienţii au de obicei limba foarte încãrcatã, scaunele foarte consistente şi greu de evacuat, micţiunea este dificilã.
Afecţiunile care apar tind sã se prelungeascã şi sunt rebele la tratament.
- c) Umezeala afecteazã Yang-ul şi împiedicã circulaţia energiei.
Manifestãrile clinice includ senzaţia de greutate în piept, distensie abdominalã, micţiune dificilã şi cantitate scãzutã de urinã, evacuarea dificilã a scaunelor ce conţin mucus.
Splina preferã uscãciunea şi se teme de umezealã. Din acest motiv, umezeala va afecta funcţionarea splinei, provocând senzaţia de apãsare în epigastru şi în abdomen, constipaţie, edeme. Toate acestea sunt consecinţe ale afectãrii funcţiilor de transport şi transformare a fluidelor în corp (asigurate de splinã).
FOCUL
Adesea, vara existã un exces de Yang (cãldurã, luminã) şi drept urmare apare „focul”. El poate fi însã întâlnit şi în alte anotimpuri.
Cãldura, arşiţa şi focul sunt manifestãri de intensitate diferitã ale Yang-ului:
– Cãldura este cea mai blândã
– Arşiţa este o manifestare a Yang-ului ceva mai intensã decât cea a cãldurii
– Focul este forma cea mai severã a Yang-ului.
Focul este un factor patogen de naturã Yang.
– Acţiunea focului este caracterizatã de ardere şi deplasare spre partea superioarã.
Simptomele ce ţin de deplasarea focului spre partea superioarã a corpului:
– febrã, agitaţie, sete, transpiraţie, ulceraţii ale mucoasei bucale, dureri ale gingiilor, dureri de cap, ochi congestionaţi;
– dacã focul patogen atinge mintea apar: insomnii, delir, comã.
Focul (Yang) consumã fluidele (Yin) corpului: atunci când focul arde poate provoca ieşirea forţatã a fluidelor cãtre exterior, provocând o deshidratare gravã.
Simptomele ce ţin de consumarea fluidelor corpului:
– dorinţa de a consuma multe lichide, buzele şi gâtul se usucã, intervine constipaţia, urina este în cantitate foarte redusã şi foarte concentratã.
Focul care invadeazã corpul stârneşte vântul şi provoacã perturbaţii ale funcţiilor sanguine.
- Excesul de foc afecteazã meridianul ficatului şi tendoanele, stârnind vântul în ficat.
Simptomele „arşiţei care stârneşte vântul”:
– febrã mare, comã, convulsii, rigidizarea gâtului, privire fixã.
- Afectarea sângelui de cãtre foc duce la creşterea vitezei de circulaţie a sângelui, iar pulsul devine foarte ridicat. In formele severe sângele este scos din vase, ducând la:
– epistaxis, hematurie, sângerãri uterine, menoragie.
Focul patogen ce stagneazã poate descompune carnea şi sângele, ceea ce duce la:
– furuncule, ulceraţii, abcese.
CĂLDURA VERII – ARŞIŢA VERII
Arşiţa sau cãldura excesivã este forma predominantã de energie din timpul verii şi, spre deosebire de ceilalţi factori patogeni, ea nu este întâlnitã decât pe durata acestui anotimp.
Bolile pe care le provoacã sunt induse de temperaturi înalte şi apar în urma expunerii excesive la soare sau staţionarea pentru mai mult timp în locuri supraîncãlzite şi cu ventilaţie proastã.
Cãldura verii este un factor patogen de naturã Yang. Simptomele sunt:
– febra ridicatã, sete, transpiraţii excesive, agitaţie, puls crescut.
Cãldura verii este caracterizatã de acţiune la nivelul zonelor superficiale, dispersie şi consumarea lichidelor corpului.
De obicei, afecteazã capul şi ochii, provocând ameţeli şi tulburãri de vedere.
Cãldura verii poate de asemenea sã blocheze funcţia de închidere a porilor, menţinându-i deschişi. In acest mod vor apare pierderi mari de fluide prin transpiraţie excesivã. Va apare:
– setea, limba şi gura devin uscate, urina este foarte concentratã, stare de epuizare.
Vara este adesea foarte umedã şi, de aceea, cãldura patogenã este combinatã cu umezeala patogenã.
Simptome: greutate în cap, senzaţia de sufocare, anorexie, epuizare, febrã şi agitaţie.
USCĂCIUNEA
Toamna este de obicei foarte uscatã în China. De aceea, uscãciunea a fost asociatã în medicina tradiţionalã chinezã cu acest anotimp.
Uscãciunea consumã lichidele din corp, ducând la:
– uscarea nasului, a gurii şi a gâtului
– apariţia de crãpãturi ale pielii
– pierderea strãlucirii pãrului
– constipaţie
– reducerea cantitãţii de urinã.
Uscãciunea afecteazã adesea plãmânul. Acesta este organul deţinãtor de energie cel mai delicat. Funcţiile plãmânului sunt legate de împrãştierea fluidelor şi de umezire. Afectarea plãmânului va duce la obstrucţia funcţiei de dispersie a fluidelor. Uneori va apare o tuse seacã, însoţitã de secreţii ce poartã urme de sânge.
ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR
– Constituţie slabã
– Suprasolicitare
– Activitate sexualã excesivã
– Probleme de nutriţie
– Traume fizice
– Paraziţi şi otrãvuri
– Tratament incorect
– Faptele neconforme cu morala
CONSTITUŢIE SLABĂ
Constituţia depinde de:
– Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil
– Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii
Factori ce afecteazã constituţia viitorului copil:
– Concepţia în stare de ebrietate
– Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei
– Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii
– Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului)
Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata sarcinii:
– In momentul concepţiei, unirea energiei „Cerului şi a Pãmântului” produce noua fiinţã,
– Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,
– Constituţia se fixeazã în general în acest interval.
Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã, practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului (practica Qigong-ului şi a Taijiquan-ului).
Constituţia slabã este indicatã prin:
– Urechi mici
– Puls slab, leneş
– Limba foarte flascã, fãrã „spirit”
– Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor
SUPRASOLICITAREA
In perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire a interiorului.
Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii tehnicilor energetice, energia noastrã creşte.
In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie. Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung.
Energia folositã zilnic poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice.
Dacã suprasolicitarea este menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.
- a) Suprasolicitare mentalã
Este foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor stomacului.
- b) Suprasolicitare fizicã
Afecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea, suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului.
Folosirea excesivã a unei pãrţi a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte.
Ridicarea excesivã de greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele.
Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii.
In scrierile clasice se menţioneazã „cele cinci suprasolicitãri”:
– Folosirea excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima);
– Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia (plãmânii);
– Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina);
– Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele (rinichii);
– Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).
- c) Exerciţiile fizice excesive
Acestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului.
Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale.
Anumite tipuri de exerciţii pot cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului:
Ex: Ridicarea greutãţilor – cauzeazã stagnarea energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui
Ex: Alergarea – duce la stagnarea energiei la nivelul genunchilor
Ex: Tenisul – provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor
- d) Lipsa exerciţiilor
Exerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã.
Lipsa exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei.
Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului cât şi a insuficienţei.
Anumite exerciţii fizice (Qigong, Taijiquan) sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru producerea energiei.
ACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂ
Activitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi.
Fluidele sexuale masculine sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei rinichilor.
Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin interiorul corpului).
Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa dobânditã.
Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:
– Obosealã evidentã
– Apariţia ocazionalã a ameţelilor
– Vedere neclarã
– Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia
– Slãbiciunea genunchilor
– Urinare frecventã
Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii.
Pe durata tratamentului problemelor sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale.
Esenţa rinichilor slãbeşte
- a) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale
- b) la femei: din cauza naşterilor repetate.
Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor.
Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei (Yang-ului) rinichilor.
Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor duce la lipsa libido-ului.
Insuficienţa esenţei (Yin-ului) rinichilor provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi).
Alte cauze ale unei vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.
PROBLEME DE NUTRIŢIE
Alimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.
- a) Supraalimentaţia şi malnutriţia
Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea.
Consumul exagerat de alimente – când este depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi.
Subalimentarea – duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei de apãrare.
Incercarea de a slãbi prin „înfometare” duce la slãbirea energiei splinei. Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.
- b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimente
Necesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli.
De exemplu, populaţiile care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri.
Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide.
Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia.
Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri abdominale şi diaree.
Alimentele extrem de fierbinţi vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale, afectând energia şi sângele corpului.
Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui. De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui.
Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi sângerânzi, furuncule.
Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de suferit.
Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului.
Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã.
Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.
Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye). Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor.
Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate.
Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor.
Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.
- c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigienice
Aceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen.
TRAUME FIZICE
Traumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei.
Traumele uşoare duc la stagnarea energiei, în timp ce traumele grave produc stagnarea sângelui.
In general, în cazul traumelor se observã afectarea regiunilor musculare însoţitã de dureri, sângerãri, lezarea tendoanelor şi în unele cazuri grave chiar şi a organelor interne, fracturarea oaselor, dislocarea articulaţiilor, ş.a.m.d.
Un pericol foarte mare îl constituie invadarea corpului, prin porţiunile rãnite, a energiilor patogene, ceea ce în unele cazuri poate duce chiar la comã sau convulsii.
PARAZIŢI ŞI OTRĂVURI
Infestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii.
Factorii care contribuie la infestare: hranã insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).
TRATAMENTUL INCORECT
Tratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni.
De exemplu: folosirea unei proceduri ce tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul.
Un alt exemplu îl constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.
FAPTELE NECONFORME CU MORALA (conform teoriei din Qigong)
Qigong-ul pune un foarte mare accent pe moralã. Se spune mereu:
„Pune morala pe primul loc”
sau:
„Morala ridicatã, nivel avansat în practicã”.
Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat în Univers.
Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului.
In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu „minciuna necesarã”, spunând lucruri care nu sunt reale, dar a cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor perturba normalitatea. In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat.
O persoanã moralã este o persoanã sincerã, fericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el.
Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin – Yang:
„In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul,
Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul.”
Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii materiale.
Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea „mai puţin pozitivã” a Universului. In acest câmp, „nu tocmai bun”, se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea, intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea.
Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã.
Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; „Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”
https://naturalclinica.ro/cauzele-aparitiei-bolilor/
/////////////////////////////////////////////
Top 10 plante medicinale utilizate în medicina pe bază de plante
Natural Clinica
- Usturoi brut
Usturoiul conține substanțe nutritive vitale, printre care flavonoide, oligozaharide, seleniu, alicină și niveluri ridicate de sulf. Consumarea usturoiului gătit sau brut , prin adăugarea acestuia în alimente sau prin administrarea unei capsule, poate ajuta la tratarea diabetului zaharat, combaterea inflamației, stimularea sistemului imunitar , reglarea tensiunii arteriale, combaterea bolilor cardiovasculare, ameliorarea alergiilor, combaterea infecțiilor fungice și virale și îmbunătățirea caderii parului .
Studiile arată o corelație inversă între consumul de usturoi și evoluția bolilor cardiovasculare, principala cauză a decesului în Statele Unite. Cercetarile publicate in Journal of Nutrition arata ca usturoiul reduce colesterolul, inhiba gruparea trombocitelor, reduce tensiunea arteriala si creste statutul antioxidant.
- Ghimbir
Ghimbirul este cel mai răspândit condiment alimentar din lume de astăzi. Beneficiile terapeutice ale ghimbirului provin din gingerols, rășina uleioasă din rădăcină care acționează ca un agent puternic antioxidant și antiinflamator. Gingerol, printre alți agenți bioactivi prezenți în ghimbir, este capabil să amelioreze indigestia și greața, să stimuleze funcția imună și respiratorie, să lupte împotriva infecțiilor bacteriene și fungice, să trateze ulcerele gastrice, să reducă durerea, să îmbunătățească diabetul, să prevină malabsorbția și poate inhiba chiar creșterea celule canceroase.
Potrivit unei revizuiri a probelor publicate în Jurnalul Internațional de Medicină Preventivă din 2013 , potențialul anticancer al ghimbirului este bine documentat, iar ingredientele sale funcționale, cum ar fi gingilurile, șogolalele și paradolele, sunt ingredientele valoroase care pot preveni diverse forme de cancer. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că ghimbirul are proprietăți antiinflamatorii și antioxidante pentru controlul procesului de îmbătrânire.
Există mai multe moduri de utilizare a ghimbirului. Poate fi consumată în stare brută, luată sub formă de pulbere sau sub formă de suplimente, consumată în formă lichidă prin fabricarea unui ceai sau utilizată local sub formă de ulei.
- Turmeric
Turmeric este o plantă care are o istorie foarte lungă de utilizare medicală, datând de aproape 4.000 de ani. Medicina modernă a început să recunoască importanța acesteia, după cum arată cele peste 3.000 de publicații referitoare la turmeric. Această plantă puternică poate fi adăugată la orice rețetă sau luată ca supliment. Exista o serie de beneficii de curcuma, inclusiv capacitatea sa de a incetini si de a preveni coagularea sangelui, de a lupta impotriva depresiei, de a reduce inflamatia, de a ameliora durerea artritei, de a gestiona diabetul zaharat, de a trata problemele gastro-intestinale, de a regla colesterolul si de a lupta impotriva cancerului.
Mai multe studii indică faptul că turmericul are proprietăți antioxidante, antiinflamatorii, antimutagene, antimicrobiene și anticanceroase. Ca antioxidant, extractele de curcumă pot elimina radicalii liberi, pot intensifica enzimele antioxidante și pot inhiba peroxidarea lipidelor.
- Ginseng
Ginseng este unul dintre cele mai populare medicamente pe bază de plante din lume și este folosit de secole în Asia și America de Nord. Nativii americani au folosit rădăcina ca remediu stimulant și dureri de cap, precum și un tratament pentru infertilitate, febră și indigestie, de exemplu.
Un studiu realizat la Centrul de Cercetare pentru Performanță și Nutriție Brain din Marea Britanie a fost realizat pentru a culege date despre beneficiile ginsengului și capacitatea sa de a îmbunătăți starea de spirit și funcția mentală. Au fost implicați 30 de voluntari cărora li s-au dat trei runde de tratamente cu ginseng și un placebo, iar rezultatele au arătat că 200 de miligrame de ginseng timp de opt zile au încetinit scăderea dispoziției, dar și au încetinit răspunsul participanților la aritmetica mentală. Doza de 400 miligrame a îmbunătățit calmul și aritmetica mentală îmbunătățită pe durata tratamentului de opt zile.
Ginseng este, de asemenea, utilizat pentru a reduce stresul, a ajuta la scăderea în greutate, a trata disfuncția sexuală, a îmbunătăți funcția pulmonară, a reduce nivelul de zahăr din sânge, a stimula sistemul imunitar și a reduce inflamația. Ginseng este disponibil în forme uscate, sub formă de pudră, ceai, capsule și tablete.
- Crustacee de lapte
Extractele de crustacee de lapte au fost folosite ca medicamente tradiționale pe bază de plante medicinale de aproape 2000 de ani. Ciulinul de lapte conține niveluri ridicate de extracte lipofile din semințele plantei, care acționează ca bioflavonoide care măresc imunitatea și încetinesc stresul oxidativ. Planta este folosită și pentru proprietățile sale antiinflamatorii. Ea poate ajuta funcția digestivă, crește creșterea bilei, stimulează sănătatea pielii, luptă împotriva apariției îmbătrânirii, reduce nivelul de colesterol și ajută la detoxifierea organismului.
O analiză a studiilor clinice care evaluează siguranța și eficacitatea ciuliului de lapte a constatat că planta are efecte protectoare în anumite tipuri de cancer, iar datele arată că poate fi utilizată și pentru pacienții cu boli hepatice, hepatită C, HIV, diabet și hipercolesterolemie. Extractele de ciulin de lapte, care sunt în mod obișnuit vândute în capsule, sunt de asemenea cunoscute ca fiind sigure și bine tolerate.
- Feverfew
De secole, feverfew a fost folosit pentru febra, dureri de cap, stomac, dureri de dinți, mușcături de insecte, infertilitate și probleme cu menstruația și forța de muncă în timpul nașterii. Feverfew efect de relaxare a durerii se spune că provine dintr-un biochimic numit parthenolides, care combate lărgirea vaselor de sânge, care apare în migrene. Planta este folosită și pentru a preveni amețeli, ameliorarea alergiilor , reducerea durerii artritei și prevenirea formării cheagurilor de sânge.
Mai multe studii impresionante la om arată efectele pozitive ale utilizării febrei pentru prevenirea și tratarea migrenelor. O analiză sistematică realizată de Școala de Medicină Postuniversitară și Știința Sănătății din Marea Britanie a comparat rezultatele a șase studii. Cercetatorii au descoperit ca feverfew este intr-adevar eficace in prevenirea durerilor de cap migrena si nu prezinta probleme majore in conditii de siguranta.
Feverfew este disponibil sub formă de capsule, sub formă de tablete și extract lichid. Suplimentele trebuie să fie standardizate pentru a conține cel puțin 0,2% partehenolidă. Frunzele de feverfew pot fi folosite pentru a face ceai, dar au un gust amar și pot irita gura.
- Sunătoare
Sunătoarele de sunătoare au fost folosite ca plante medicinale pentru proprietățile antidepresive și antiinflamatorii de peste 2000 de ani. Produce zeci de substanțe biologic active, dar hipericina și hiperforina au cea mai mare activitate medicală. Îndepărtarea simptomelor PMS, îmbunătățirea stării de spirit în timpul menopauzei, combaterea inflamației, ameliorarea iritațiilor cutanate și ameliorarea simptomelor tulburării obsesiv-compulsive provoacă consumul de sunatoare.
Un studiu realizat la Institutul de Științe Psihologice din Regatul Unit a inclus 36 de femei în vârstă de 18-45 ani care au prezentat cicluri menstruale regulate și au fost diagnosticate cu PMS ușoară. Femeile au fost repartizate aleatoriu să primească fie comprimate de St. John’s wort la 900 miligrame pe zi, fie comprimate placebo identice pentru două cicluri menstruale; atunci grupurile au schimbat dozele pentru următoarele două cicluri. Simptomele au fost evaluate zilnic pe toată durata studiului, iar femeile au raportat sentimente de depresie, agresiune, echilibru hormonal și stimulare hormonală. Studiile au arătat că sunătoarea a fost superioară unui placebo în îmbunătățirea simptomelor fizice și comportamentale ale PMS.
- Ginkgo Biloba
Ginkgo biloba, cunoscută și sub numele de Maidenhair, este un extract de plante vechi care a fost folosit în medicina tradițională chineză pentru a vindeca diverse boli de sănătate de mii de ani. Cercetările curente arată că este legată de îmbunătățirea funcției cognitive. Cand cercetatorii de la Universitatea de Medicina Chineza din Beijing au analizat dovezi din 14 studii randomizate controlate care implica pacienti cu leziuni cerebrale, au raportat ca extractul de ginkgo biloba a avut efecte pozitive asupra insuficientei neurologice a pacientilor si a calitatii vietii in noua dintre studii.
Alte beneficii ale ginko biloba includ capacitatea sa de a îmbunătăți concentrarea și memoria, reduce riscul de demență și boala Alzheimer, lupta împotriva anxietății și depresiei, ajuta la menținerea vederii și sănătății ochilor, ameliorează simptomele ADHD, îmbunătățește libidoul și combate fibromialgia.
Ginkgo biloba este disponibil în capsule, tablete, extract lichid și formă de frunze uscate. Forma standard de extract conține 24% până la 32% flavonoide și 6% până la 12% terpenoide.
- Saw Palmetto
Saw Palmetto suplimentele sunt unele dintre cele mai frecvent consumate suplimente de la barbatii cu cancer de prostata si hiperplazie benigna de prostata. Saw palmetto sa dovedit a încetini producția enzimei 5-alfa reductază, care transformă testosteronul hormonal masculin în dihidrotestosteron (DHT), un steroid sexual și un hormon androgen. În timp ce DHT este important pentru că joacă un rol în dezvoltarea bărbaților, ea contribuie, de asemenea, la numeroase probleme de sănătate comune la bărbați, cum ar fi pierderea libidoului, o prostată mărită și pierderea părului.
Un studiu publicat în 2003 în medicul de familie american demonstrează eficacitatea lui saw palmetto în reducerea simptomelor asociate hiperplaziei benigne de prostată. Saw palmetto părea să aibă eficacitate similară cu cea a medicamentelor precum finasterida, dar a fost mai bine tolerată și mai puțin costisitoare.
În afară de capacitatea sa de a scuti condițiile declanșate de DHT, a văzut palmetto este, de asemenea, cunoscut pentru a lupta împotriva inflamației, pentru a stimula funcția imună, pentru a trata condițiile respiratorii și a promova relaxarea.
- Aloe Vera
În medicina tradițională indiană, aloe vera este utilizată pentru constipație, boli de piele, infestări cu vierme, infecții și ca un remediu natural pentru colici. În medicina chineză, este adesea recomandată în tratamentul bolilor fungice, iar în lumea occidentală, aceasta a fost utilizată pe scară largă în industria cosmetică, farmaceutică și alimentară. Aloe vera este considerată a fi cea mai biologică din speciile de aloe; în mod uimitor, în plantă au fost identificate mai mult de 75 de componente potențial active, inclusiv vitamine, minerale, zaharide, aminoacizi, antrachinone, enzime, lignină, saponine și acizi salicilici. Oferă 20 dintre cei 22 aminoacizi necesari oamenilor și toți opt aminoacizi esențiali.
Studiile au demonstrat proprietățile antiseptice, antiinflamatorii, antivirale și antifungice ale aloe vera. Planta sa dovedit a fi non-alergică și foarte bună în construirea sistemului imunitar. Un studiu publicat în Jurnalul de Cercetări în Științele Medicale a constatat că 30 de mililitri de suc de aloe vera de două ori pe zi au scăzut nivelul de disconfort la 33 de pacienți cu sindrom de colon iritabil. Flatulența a scăzut și pentru participanți, dar consistența scaunului, urgența și frecvența au rămas aceleași.
Alte beneficii ale aloe vera includ capacitatea sa de a calma erupțiile cutanate și iritarea pielii; tratarea arsurilor și a rănilor reci; hidratează pielea, părul și scalpul; furnizați antioxidanți; și să reducă inflamația. Aloe vera poate fi utilizat local sau oral și este disponibil în majoritatea magazinelor de produse alimentare de sănătate.
https://naturalclinica.ro/top-10-plante-medicinale-utilizate-in-medicina-pe-baza-de-plante/
////////////////////////////////////////////
Cel mai eficient tratament de acasă pentru artrită
Autor: Naturcomfort
Durerile provocate de artrită distrug viața multora. Știința medicală a dezvoltat multe modalități pentru a atenua simptomele bolii.
Nu strică să știi că există tratament de acasă eficient, care completează perfect tratamentul prescris de medic. Poate că și tu folosești produse cu plante medicinale, de exemplu florile de gălbenele se află la mulți acasă. Însă, pentru ameliorarea inflamațiilor și a durerilor există multe alte posibilități. Există unele plante care e mai simplu să fie încercate vara.
Cremă de gălbenele, antioxidanți, pungă cu gheață?
5 dintre cele mai eficiente practici de acasă pentru artroză
- compresă cu gheață
Iarna nici nu îndrăznim să ne gândim la asta, dar se poate experimenta cu pungă de gheață (chiar și cu gheață spartă sau o pungă cu legume congelate). Între gheață și piele să punem întotdeauna un prosop subțire, să nu dăuneze la piele! Punem compresa câteva minute pe zonele dureroase, apoi să mai repetăm. Terapia regulată cu gheață reduce iritația și durerea.
- Produse pe bază de plante medicinale pentru uz extern
Produsele cu conținut de extract din plante medicinale se completează minunat cu tratamentul intern. Folosește local creme care conțin plante medicinale cu efect antiinflamator și decongestionant. Acestea sunt cremă din castanul sălbatic, cremă din flori de gălbenele, dar și arnica și menta au efecte benefice.
- Ceaiuri medicinale
Plantele medicinale se pot administra și intern sub formă de ceaiuri. Ceaiurile cu amestec de coada șoricelului, frunza de nuc, mușețel reduc inflamația. Vara, chiar și noi putem culege aceste componente.
- Mișcare fizică regulată
Până acum a fost prea frig, sau a plouat. Vara este anotimpul ideal pentru a începe mișcarea fizică regulată. Înotul, alergatul dimineața în răcoare sau poate chiar o plimbare mai lungă: mușchii puternici ajută la funcționarea mai bună a articulațiilor, iar prin mișcare, articulațiile absorb stresul mecanic. Este bine de luat în considerare, că sportul, chiar dacă e ușor, ajută la reducerea kilogramelor în plus. Așa se va reduce și greutatea care presează articulațiile.
- Antioxidanții
Cele mai noi studii clinice au demonstrat că vitamina C și alți oxidanți protejează și întăresc articulațiile. Este esențial din punct de vedere preventiv, deoarece scade riscul apariției de artrită și osteoartrită, de asemenea se elimină și agravarea acestora..
Printre fructele și legumele de vară în special sunt bombe de antioxidanți: fructe boabe, roșii, broccoli, spanac, fasole, usturoi, morcovi – este de neratat pentru cei care doresc să-și îmbunătățească starea generală prin nutriție.
Inflamațiile articulare se pot trata și în mod natural. Discută cu medicul tău pentru a vedea ce remedii naturale poți administra suplimentar! Cremele care conțin extracte de flori de gălbenele, arnică conțin substanțe antiinflamatoare naturale care te ajută la ameliorarea durerilor chinuitoare.
https://naturcomfort.ro/cel-mai-eficient-tratament-de-acasa-pentru-artrita/
///////////////////////////////////////
Topul celor 4 plante medicinale împotriva durerilor articulare
Autor: Naturcomfort
Am colectat 4 plante medicinale minunate, care cu ajutorul puterii naturale alungă problemele articulare
Arnica: arnica crește la înălțimea munților, înflorește în iunie, iulie, la noi în țară este o plantă protejată și este interzisă colectarea ei. Substanțele lor active sunt lactonele sesquiterpene, flavonoidele și uleiurile esențiale, care sunt utilizate încă din secolul 16 la vindecare de uz extern și intern. Excelent pentru inflamații, ameliorarea durerilor și a problemelor reumatice
Flori de gălbenele: Provine din sudul și estul Europei, are culoarea galbenă, floarea de mărime mică se colectează în lunile iunie-iulie. Datorită esenței sale și a altor substanțe active valoroase este utilizat în industria cosmetică și medicina naturistă, printre altele împotriva inflamațiilor, varicelor, mușcăturilor de albine și la tratarea problemelor de piele.
Menta: are multe variații, cel mai popular este menta longifolia și Isma bună (Menta piperita). Are efect răcoritor, revigorant, are efect benefic pentru stomac și digestie, totodată reduce grețurile și a inflamațiile. Administrat extern revigorează pielea și articulațiile.
Rozmaring: o plantă mediterană, înflorește din martie până în mai, plantă condiment care conține uleiuri esențiale, flavonoide și alte componente eficiente. Folosit în uz intern, mărește apetitul și îmbunătățește digestia, în uz extern are efect de ameliorarea durerii, ameliorează problemele articulare.
https://naturcomfort.ro/topul-celor-4-plante-medicinale-impotriva-durerilor-articulare/
/////////////////////////////////////
IMPORTANT DE STIUT: CUM SA ALEGI CORECT PLANTELE MEDICINALE IN FUNCTIE DE SIMPTOMELE UNOR BOLI
Postat in:
Sanatatea ta
Alexandra Nelepcu
de Alexandra Nelepcu , Farmacist Diriginte
Plantele medicinale reprezinta plante care sunt folosite in mod traditional sau in medicina alternativa pentru proprietatile lor terapeutice si benefice asupra sanatatii umane. Aceste plante contin substante chimice active, de exemplu compusi fitochimici, uleiuri esentiale, tanini, alcaloizi si vitamine, care pot prezenta efecte benefice asupra organismului uman. Utilizarea plantelor medicinale pentru a trata diferite afectiuni sau pentru a mentine sanatatea reprezinta o practica veche si raspandita in mai multe culturi din intreaga lume. De-a lungul istoriei, persoanele au inceput sa observe si sa invete ca pot folosi diverse plante pentru a calma dureri, pentru a trata boli si pentru a sprijini procesul de vindecare. Cateva exemple de plante medicinale sunt urmatoarele:
Macesul – Acesta este bogat in vitamina C, dar prezinta si proprietati antiinflamatorii si antioxidante.
Echinacea – Aceasta planta este folosita cu scopul de a sustine sistemul imunitar si pentru a preveni racelile si gripele.
Ginkgo biloba – Aceasta este folosita cu scopul de a imbunatati circulatia cerebrala si pentru a sustine memoria.
Aloe vera – Aceasta este cunoscuta pentru efectele sale de calmare si de vindecare a pielii.
Ginseng – Este folosit pentru cresterea energiei si rezistentei fizice.
Este esential de mentionat faptul ca, folosirea plantelor medicinale nu ar trebui sa inlocuiasca tratamentele medicale conventionale. Inainte de a pune in uz orice planta medicinala, este indicat sa discutati cu un specialist in domeniul sanatatii, de exemplu un medic sau un fitoterapeut, pentru a face rost de informatii precise despre dozaj, posibile interactiuni cu medicamente si potentiale efecte secundare.
Ce plante medicinale sunt recomandate a fi utilizate pentru a trata diferite afectiuni?
Inainte de a discuta despre plantele medicinale indicate pentru tratarea anumitor afectiuni, este absolut necesar de subliniat faptul ca aceste recomandari ar trebui sa fie abordate cu prudenta si sa fie intotdeauna validate de catre un specialist medical sau un fitoterapeut. Plantele medicinale pot prezenta efecte puternice asupra organismului si pot interactiona cu medicamente sau alte conditii de sanatate, astfel este important sa se ofere informatii complete profesionistilor in domeniul sanatatii. Avand in vedere faptul ca s-au mentionat aceste precautii, cateva exemple de plante medicinale si afectiuni care au fost cercetate sau folosite in scopuri terapeutice sunt urmatoarele:
Raceala si gripa:
Echinacea – Aceasta planta are rolul de a sustine sistemul imunitar si poate contribui la diminuarea simptomelor racelii si gripei.
Macese – Acestea sunt bogate in vitamina C si antioxidanti, care au rolul de a sprijini sistemul imunitar.
Insomnie si tulburari de somn:
Valeriana – Aceasta planta prezinta proprietati sedative si poate contribui la inducerea somnului.
Lavanda – Uleiul esential de lavanda prezinta proprietati relaxante si poate promova somnul linistit.
Digestie:
Musetel – Aceasta planta prezinta efecte antiinflamatorii si poate calma disconfortul de la nivelul abdomenului.
Ghimbir – Acesta poate ajuta la reducerea greturilor si a balonarii.
Anxietate si stres:
Sunatoare – Planta aceasta prezinta efecte calmante si poate fi folosita cu scopul de a trata anxietatea usoara sau chiar stresul.
Laptisor de matca – Acesta contine substante care pot sa scada nivelul de stres si de anxietate.
Artrita si dureri articulare:
Boswellia – Planta poate ajuta la diminuarea inflamatiei si a durerilor articulare.
Turmeric – Acesta are in componenta curcumina, care are proprietati antiinflamatorii si antioxidante.
Probleme digestive:
Menta – Aceasta poate ajuta la ameliorarea disconfortului si a durerilor digestive.
Aloe vera – Aceasta are rolul de a calma inflamatia si iritatia tractului digestiv.
Probleme respiratorii:
Pelin – Acesta poate fi folosit cu scopul de a trata simptomele de astm si bronsita.
Plantain – Acesta prezinta proprietati expectorante si poate contribui la decongestionarea cailor respiratorii.
Acestea sunt doar cateva exemple de plante medicinale si de afectiuni pentru care acestea sunt adesea indicate. Insa, cu toate acestea este foarte important sa se tina cont de sfatul specialistului.
Cum ne pot ajuta plantele medicinale si ce limitari au?
Folosirea plantelor medicinale in cazul anumitor afectiuni prezinta mai multe avantaje, dar si cateva limitari. Cateva motive pentru care este recomandat sa fie utilizate plantele medicinale sunt urmatoarele:
Traditie si istorie – Plantele medicinale au fost utilizate de mii de ani in medicina traditionala, iar aceasta practica se bazeaza pe experienta indelungata a oamenilor in tratarea diferitelor afectiuni. Multe culturi au dezvoltat cunostinte si tehnici transmise din generatie in generatie, care au fost folosite cu scopul de a trata si de a preveni diverse boli.
Substante active naturale – Plantele medicinale au in alcatuire compusi chimici naturali, de exemplu fitochimici, uleiuri esentiale, antioxidanti si alte substante bioactive, care pot avea efecte benefice asupra organismului uman. Aceste substante pot prezenta proprietati antiinflamatorii, antivirale, antimicrobiene, analgezice si altele, care pot ajuta la ameliorarea simptomelor si la sustinerea proceselor naturale de vindecare ale corpului.
Efecte secundare mai reduse – In multe cazuri, plantele medicinale pot reprezenta o alternativa mai sigura la tratamentele farmaceutice, pentru ca acestea au tendinta de a avea efecte secundare mai diminuate. Cu toate acestea, este necesar sa stiti ca si plantele medicinale pot avea posibile efecte secundare si poate interactiona cu medicamentele prescrise.
Optiuni pentru afectiuni usoare sau in stadii incipiente – Plantele medicinale pot fi eficiente cu scopul de a trata afectiuni usoare sau care se afla in stadii incipiente. Spre exemplu, acestea pot fi folosite cu scopul de a trata raceli, dureri minore, insomnii usoare sau probleme digestive. Cu toate acestea, este in absolut necesar sa se tina cont si de anumite limitari, ca de exemplu:
Efecte neclare sau limitate pentru anumite afectiuni – Chiar daca anumite plante medicinale pot fi eficiente pentru unele afectiuni, eficacitatea lor poate fi neclara sau limitata in cazul altora.
Potentiale interactiuni cu medicamente – Plantele medicinale pot interactiona cu medicamentele prescrise, lucru ce poate afecta eficacitatea tratamentului sau potentialul de a provoca efecte secundare.
Reglementari si standardizare – Nu toate plantele medicinale sunt reglementate in mod corespunzator, astfel calitatea si siguranta pot fi diferite in functie de sursa. În cazul în care sunt folosite plante medicinale de o calitate slabă sau nesigură, pot să apară efecte secundare.
Cum sa folosesti valeriana corect si ce reactii adverse are?
In general, valeriana este una dintre cele mai sigure plante din medicina naturista. Dar asta daca nu abuzam de efectele ei terapeutice. Efectele adverse apar mai ales atunci cand se depaseste doza recomandata. Cele mai comune efecte adverse sunt durerile de cap, senzatia de ameteala, durerile de stomac sau starea de agitatie si anxietate. In plus, este bine de stiut ca valeriana da senzatia de somnolenta; astfel, nu este recomandata spre consum inainte de a conduce masina sau de a realiza activitati care necesita atentie.
Valeriana nu trebuie luata de catre persoanele cu boli cronice, fiind interzisa in special celor care iau medicamente pentru ficat, pentru scaderea nivelului colesterolului sau pentru tratarea cancerului. Mai mult, trebuie evitata valeriana daca iei medicatie antifungica precum itraconazol sau ketoconazol. Mai mult decat atat, valeriana nu trebuie consumata in paralel cu medicatia antidepresiva si combinata cu medicamente precum: codeina, diazepan, fenobarbital sau adjuvante pentru somn care contin difenhidramina sau dixilamina.
In final trebuie sa intelegi un lucru. Indiferent sub ce forma iti administrezi valeriana, nu trebuie sa o consumi cu o recurenta mai mare 2 luni si se recomanda pauze de cateva zile. Altfel spus, daca treci printr-o perioada stresanta si nu poți dormi este in regula sa consumi valeriana, dar nu se recomanda consumul pe perioade extinse de timp si in niciun caz mai mult de 1 luna consecutiv fara pauze.
Bibliografie:
American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5), American Psychiatric Association, Washington, DC, USA, 5th edition, 2013.
- Ancoli-Israel and T. Roth, “Characteristics of insomnia in the United States: results of the 1991 national sleep foundation survey. I,” Sleep, vol. 22, no. 2, pp. S347–S353, 1999.
- Roth, “Insomnia: definition, prevalence, etiology, and consequences,” Journal of Clinical Sleep Medicine, vol. 3, no. 5, pp. S7–S10, 2007.
- Léger and V. Bayon, “Societal costs of insomnia,” Sleep Medicine Reviews, vol. 14, no. 6, pp. 379–389, 2010.
- C. Kessler, P. A. Berglund, C. Coulouvrat et al., “Insomnia and the performance of US workers: results from the America insomnia survey,” Sleep, vol. 34, no. 9, pp. 1161–1171, 2011.
- Sarsour, A. Kalsekar, R. Swindle, K. Foley, and J. K. Walsh, “The association between insomnia severity and healthcare and productivity costs in a health plan sample,” Sleep, vol. 34, no. 4, pp. 443–450, 2011.
////////////////////////////////////////















Publicat la:
Februarie 1, 2024



