Publicat la:
Septembrie 15, 2021
Șase europarlamentari de la USR PLUS au votat proiectul de rezoluție privind sancționarea statelor care nu respectă drepturile LGBTIQ+, inclusiv România / PSD a votat în bloc împotrivă / Cei mai mulți liberali s-au pronunțat împotrivă, unii s-au abținut… 2.600 de români încasează pensii speciale de 20.000 de lei, fără plata contribuţiilor… Nici morti nu scapam de ei- Bild: Rusia a investit echivalentul a 11 milioane de euro în R. Moldova, pentru manipulare… In timp ce populatia ROMANIEI sta cuminte si cugeta … Spania plafonează preţurile la gaze, scade taxele şi redirecţionează profiturile pentru reducerea facturilor la energie… FEMINISMUL LUCIFERIAN ȘI BISERICA LUI ISUS…VIAȚA SUB SEMNE ȘI SIMBOLURI SATANICE – Bohemian Grove, locul secret din California unde puternicii lumii sacrifica copii in onoarea zeului Moloh (Satana)…Criterii pentru alegerea unei capre de prasilă; Calităţile cărnii de miel şi ied; Clasificarea raselor de capre; Condiţii pentru sacrificarea mieilor sau iezilor; Principalii factori care contribuie la obţinerea de profit…
Ucenicii lui Ioan devin creștini… DIAVOLUL ȘTIE CINE ESTE AL LUI DUMNEZEU ȘI CINE NU- N. Darby, botezul lui Ioan şi creştinismul…Comentariul biblic al credinciosului,de William MacDonald; Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?” Autoritatea spirituală- Cum să afli dacă tu o ai, sau dacă alţii o au? 2Corinteni 11:1-10 – Ce a fost Ţepuşul lui Pavel ?Dan Bercian – Botezul in apa, cu Duhul Sfant si cu foc…4 adevăruri incontestabile despre Isus… Pericolele unei mici necurății…Ce este inima? Este homosexualitatea păcat? Itinerar Biblic… Cum birui ispita de a mă uita la pornografie?Învingerea ispitei sexuale…
Botezul cu Duh Sfânt şi cu foc, DE H. L. Heijkoop
Înainte de a începe să gândim la lucrarea Duhului Sfânt, să ne ocupăm puţin cu cuvintele de la Matei 3:11 şi Luca 3:16 : „El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”.
Mulţi gândesc la versetele acestea, ca şi când ele ar spune: „El vă va boteza cu focul Duhului Sfânt” şi îi auzim vorbind mereu despre „botezul cu foc” şi rugându-se pentru el. Ei se gândesc în felul acesta la revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii şi la „limbile ca de foc” care s-au aşezat pe ucenici, ca un semn clar că Duhul Sfânt fusese turnat peste ei.
Când citim versetele acestea cu atenţie, observăm că ideea aceasta nu este dreaptă. Ele vorbesc desigur despre un botez cu foc, dar acesta este ceva cu totul diferit de botezul cu Duh Sfânt. Citim: „El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”. Deci despre două botezuri se vorbeşte aici: unul cu Duh Sfânt şi altul cu foc.
Focul în Scriptură este totdeauna o imagine a judecăţii, a pedepsei. Lucrul acesta poate fi văzut foarte bine în Matei 3:12 . Revărsarea Duhului Sfânt însă nu este o judecată, ci este o faptă a harului măreţ, în aşa fel încât în Ioan 14:16 Domnul Isus mereu şi mereu promite ucenicilor Săi revărsarea aceasta, ca o mângâiere. Botezul cu Duh nu poate fi deci acelaşi lucru cu botezul cu foc. Domnul Isus ne face să vedem clar lucrul acesta şi în Fapte 1:5 , Unde El spune: „Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duh Sfânt”. Sunt aceleaşi cuvinte ca cele folosite de Ioan Botezătorul, cu adăugarea faptului că botezul cu Duh Sfânt avea să aibă loc „nu după multe zile”. Şi nu se spune nimic despre botezul cu foc. N-ar fi de neînţeles lucrul acesta, dacă botezul cu foc ar fi trebuit să aibă loc la Cincizecime? Citind cu atenţie Matei 3:11 în contextul în care se găseşte, vom putea să vedem care îi este înţelesul.
În prorociile Vechiului Testament privitoare la venirea Domnului Isus, două consecinţe ale venirii Lui sunt prezentate neîncetat: binecuvântările şi slava pentru cei temători de Dumnezeu, şi judecata pentru cei mândri şi pentru lucrătorii fărădelegii (vezi, de exemplu, Isaia 61:1-2 , Maleahi 4:1-3 ). Fără îndoială, consecinţele acestea pot să nu fie văzute ca fiind în acelaşi timp. Evreul evlavios aştepta ca Mesia să-l elibereze, judecând pe vrăjmaşii lui. Şi lucrul acesta îl găsim în mulţi psalmi de blestem, în care psalmistul se bucură de judecata care va veni peste cel rău. Vezi, de exemplu, Psalmul 58:6-11 , Psalmul 83 , Psalmul 109 etc. Judecata aceasta trebuie să aibă loc atunci când Dumnezeul cerurilor Îşi va fi aşezat împărăţia pe pământ (Daniel 2:44 ) şi o va da Mesiei, Fiului Omului (Daniel 7:13,14 ). Ioan Botezătorul era cel care mergea înaintea împăratului, aşa cum a fost anunţat în Isaia 40 sau în Maleahi 3 şi 4, ca cel care trebuia să predice evanghelia împărăţiei: „Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor s-a apropiat”. Şi găsim lucrul acesta prezentat în Matei 3 şi în Luca 3 .
Este trist faptul că poporul privit ca un tot nu era temător de Dumnezeu. În afară, ei arătau că se ţineau de Cuvântul lui Dumnezeu şi împlineau cele prescrise de lege. În realitate, starea lor era întocmai ca în timpul lui Maleahi, când numai foarte puţini se temeau de Dumnezeu. Rămăşiţa aceasta credincioasă a crezut cuvintele lui Ioan, că împărăţia s-a apropiat. Ei au fost botezaţi cu botezul pocăinţei (Fapte 19:4 ) şi astfel s-au despărţit de poporul care nu se temea de Dumnezeu. Prin botezul lor, ei mărturiseau că starea în care se găsiseră până atunci era cu totul nepotrivită pentru venirea împărăţiei şi a împăratului ei.
Au venit şi căpeteniile religioase ale poporului – din nefericire fără să se fi pocăit. Ioan şi-a îndreptat cuvântul şi spre ei. El venise pe calea dreptăţii (Matei 21:32 ) şi de aceea le-a vorbit despre pocăinţă, vestindu-le în acelaşi timp judecata pentru orice nedreptate înfăptuită. El boteza cu apă – un semn în afară al despărţirii de rău, care totuşi niciodată nu putea produce curăţirea lăuntrică. Chiar şi botezul creştin vorbeşte despre moarte, despre îngropare – niciodată despre viaţă. Şi Ioan nu era Mesia, era numai un „glas al celui care strigă”. Dar, după el, avea să vină Unul mai mare decât el, care era atât de mult mai presus de el, încât el nu era vrednic să-I dezlege încălţămintele. El era Dumnezeu Însuşi, Domnul, Dumnezeul legământului lui Israel (Zaharia 12 şi 14). Prin El avea să se arate harul şi adevărul (Ioan 1:17 , Matei 11:16-19 , Luca 7:32-35 ). El avea să boteze cu Duh Sfânt şi cu foc – cu Duh Sfânt ca urmare a celei dintâi veniri a Lui, ca putere a binecuvântării lui Dumnezeu în împărăţia cerurilor în forma ei de acum, în timp ce Adunarea era despărţită de iudei (Fapte 2:40,47 ). Cu foc: El va aduce judecata lui Dumnezeu peste această lume, când, într-o flacără de foc, El se va răzbuna pe cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu (2. Tesaloniceni 1:8 ).
Duhul Sfânt curăţă nu numai în afară. El ne înnoieşte mintea (Romani 12:2 ) şi este puterea dumnezeiască din noi, care ne desparte de toate influenţele firii păcătoase. El ne leagă de slava în care Dumnezeu ne-a introdus – în tot ce ne-a descoperit Dumnezeu despre Sine însuşi – biruind tot ce ne-ar împiedica să ne bucurăm de privilegiile acestea. Focul este judecata care nimiceşte răul. Astfel, amândouă înlătură ce este greşit, dar pe căi diferite.
Ioan Botezătorul nu ştia toate acestea. Din ce este scris în 1. Petru 1:10-12 putem înţelege că prorocii deseori vesteau lucruri care treceau dincolo de propria lor înţelegere. Şi este clar că felul în care Hristos a împlinit prorocia lui Ioan a fost arătat mai târziu; trebuia să aibă loc „taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte generaţii” (Efeseni 3:2-12 ). Prorociile Vechiului Testament în general nu arată că ar fi o distanţă în timp între venirea Domnului pe pământ în har şi venirea Sa pe pământ în slavă şi pentru judecată. Dacă iudeii s-ar fi pocăit la predicarea lui Ioan şi ar fi primit pe Domnul Isus, atunci nu s-ar fi întâmplat lucrul acesta şi împărăţia ar fi fost stabilită chiar atunci în slavă. De aceea Domnul Isus în predica de pe munte arată însuşirile pe care ar fi trebuit să le aibă cei care aveau să intre în împărăţia cerurilor, în Matei 5:8-12 , totuşi, vedem că El este lepădat de evrei şi în Matei 13:1 Domnul iese din casă (Israel) şi stă lângă mare (celelalte naţiuni). Acolo El arată, în cele şapte pilde bine cunoscute, ce a devenit împărăţia aceasta în urma lepădării împăratului, dar şi cum va fi curăţită la sfârşitul veacului, toată neghina fiind arsă (botezul cu foc).
De asemenea, cum împărăţia aceasta, curăţită, va fi descoperită în slavă, partea ei pământească fiind numită împărăţia Fiului Omului (versetul 41) şi partea cerească, împărăţia Tatălui (versetul 43). Atunci prorocia lui Ioan va fi împlinită pe deplin. Atunci împărăţia cerurilor se va arăta în putere şi slavă şi Domnul Isus va boteza pe Israel cu foc.
Între timp, totuşi, ceva nou are loc. Împăratul lepădat găseşte o comoară în ţarină, o perlă de mare preţ (versetul 44-46); adunarea este descoperită. El vinde tot ce are, ca să intre în stăpânirea ei (Efeseni 5:25-27 ); şi, prin Duhul Sfânt, o botează în trupul Său (1. Corinteni 12:13 ). Acesta este botezul cu Duh Sfânt despre care a prorocit Ioan şi care a avut loc la Cincizecime (Fapte 2 ).
Uneori „limbile ca de foc” (Fapte 2:3 ) sunt luate ca dovadă că „botezul cu foc” ar fi în adevăr identic cu botezul cu Duh Sfânt. Totuşi aici nu ne spune că era foc, ci „ca de foc”. Erau limbi; ele arătau că cei asupra cărora veneau vor vorbi. Aceasta înseamnă că puterea Duhului Sfânt avea să se arate în predicarea Cuvântului, pentru că acest Cuvânt care, întocmai ca focul, judecă toate lucrurile (Evrei 4:12 ) să poată fi vestit cu putere (Fapte 1:8 ). Faptul că limbile au fost „împărţite” este, gândesc, un indiciu că mărturia aceasta avea să fie îndreptată nu numai spre iudei, ci şi spre celelalte popoare.
Cât de măreţ este harul lui Dumnezeu, care ne dă nu tot ce cerem noi, ci numai ce este bun pentru noi! Dacă El ar fi răspuns rugăciunilor copiilor Săi, în care ei au cerut „botezul cu foc”, unde am mai fi! „fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor” (Evrei 12:29 ).
Ucenicii lui Ioan devin creștini
Ucenicii lui Ioan devin creștini
Faptele Apostolilor 19:1-20
1. Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici
2. şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”
3. „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
4. Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”
5. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.
7. Erau toţi cam doisprezece bărbaţi.
8. La urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dum nezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.
9. Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, i-a despărţit pe ucenici de ei şi i-a învăţat în fiecare zi în şcoala unuia numit Tiran.
10. Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvântul Domnului.
11. Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;
12. până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
Exorciştii iudei
13. Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”
14. Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.
15. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?”
16. Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi şi i-a bătut în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes; şi i-a apucat frica pe toţi, iar Numele Domnului Isus era proslăvit.
18. Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să-și mărturisească faptele şi să spună ce făcuseră.
19. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor a fost socotit la cincizeci de mii de drahme.
20. Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului!
Comentariu de text
Comentariul biblic al credinciosului
19:1 Când a venit Pavel prima oară la Efes, le-a promis iudeilor din sinagogă că, dacă va voi Dumnezeu, se va întoarce. Împlinindu-şi acum această promisiune, el s-a deplasat din ţinuturile Galileii şi Frigiei, urmând un traseu pe uscat, traversând regiunea muntoasă şi ajungând la EFES pe coasta de est a Asiei proconsulare. În acest oraş s-a întâlnit cu vreo doisprezece bărbaţi care susţineau că sunt ucenici. Stând de vorbă cu ei, Pavel a realizat că aceştia nu erau desăvârşiţi în cunoştinţele lor creştine, ci, dimpotrivă, avea multe lacune şi s-a întrebat dacă au primit vreodată Duhul Sfânt.
19:2 Prin urmare, Pavel i-a întrebat: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?“ În versiunea KJV, întrebarea lui Pavel e redată astfel: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?“ Desigur, această traducere introduce ideea greşită, potrivit căreia primirea Duhului Sfânt ar avea loc după primirea mântuirii.
Gândul care se desprinde din acest verset nu este acela că primirea Duhului Sfânt ar fi o lucrare a harului ce urmează mântuirii, căci de îndată ce păcătosul şi-a pus încrederea în Mântuitorul, el a primit Duhul Sfânt.
Răspunsul ucenicilor a fost următorul: „Nici n-am auzit că există Duh Sfânt“ sau cum îl redă versiunea ASV: „Nici măcar nu am auzit că Duhul Sfânt a fost dat“.
Din moment ce aceşti oameni erau ucenici ai lui Ioan Botezătorul, aşa cum aflăm din versetul următor, ei ar fi trebuit să aibă cunoştinţă despre existenţa Duhului Sfânt, din Vechiul Testament. Nu numai atât, dar Ioan îşi instruise ucenicii cu privire la faptul că Cel care venea după el avea să-i boteze cu Duhul Sfânt. Prin urmare, ceea ce nu ştiau ucenicii aceştia era că Duhul Sfânt fusese dat deja în Ziua Cincizecimii.
19:3, 4 Când a pus apostolul întrebarea despre botez, a aflat că oamenii aceştia nu cunoşteau decât botezul lui Ioan. Cu alte cuvinte, cunoştinţele lor se rezumau la convingerea că Mesia era aproape, iar ei arătaseră prin botezul lor că au făcut pregătirile necesare pentru a-L primi ca Rege. Ei nu ştiau că Cristos murise, fusese îngropat şi înviase din morţi, înălţându-se la cer, după care fusese trimis Duhul Sfânt. Pavel le-a explicat toate aceste lucruri, amintindu-le că atunci când Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, el i-a îndemnat să creadă în Cristos Isus.
19:5 Când au auzit ei acest lucru, au fost botezaţi în numele Domnului Isus. Pe tot parcursul cărţii Faptelor Apostolilor se pune accent deosebit pe Domnia lui Isus. Prin urmare, ucenicii lui Ioan au fost botezaţi prin autoritatea Domnului Isus şi ca recunoaştere publică în viaţa lor că L-au acceptat pe Isus Cristos ca Domn (Iehova).
19:6, 7 Apoi Pavel şi-a pus mâinile peste ei, aceştia primind Duhul Sfânt. Este a patra oară în cartea Fapte când ni se spune precis că Duhul Sfânt a fost dat. Prima oară a fost în capitolul 2, în ziua Cincizecimii, când au fost implicaţi mai cu seamă iudei. A doua oară a fost în Fapte 8, când Duhul a fost dat samaritenilor, prin punerea mâinilor lui Petru şi Ioan. A treia oară a fost la Fapte 10, în casa unui neevreu, Corneliu, din Iopa. Am arătat anterior că ordinea evenimentelor care au dus la primirea Duhului Sfânt diferă de la caz la caz.
Aici la Fapte 19, avem următoarea ordine:
Credinţa.
Rebotezarea.
Punerea mâinilor de către apostol.
Primirea Duhului Sfânt.
Dând Duhul Sfânt ucenicilor lui Ioan prin punerea mâinilor lui Pavel, Domnul a prevenit posibilitatea ca mai târziu Pavel să fie considerat drept inferior lui Petru, lui Ioan sau oricărui alt apostol.
Când au primit ucenicii lui Ioan Duhul Sfânt, ei au vorbit în limbi şi au profeţit. Asemenea puteri supranaturale au constituit metoda lui Dumnezeu de a lucra, înainte de a fi fost redactat Noul Testament.
Astăzi ştim că primim Duhul Sfânt în momentul convertirii, nu prin semne şi minuni, nici chiar prin simţăminte, ci prin mărturia Scripturilor din Noul Testament.
În clipa în care crede cineva în Domnul Isus Cristos, este umplut cu Duhul Sfânt, este pecetluit de Duhul Sfânt şi primeşte arvuna Duhului. De asemenea primeşte ungerea Duhului şi este botezat în trupul lui Cristos. Dar asta nu neagă faptul că există crize ulterioare ale Duhului. Nu se poate tăgădui că Duhul Sfânt vine adesea asupra unor persoane individuale în modalităţi potrivite cu suveranitatea Sa, dându-le acestor persoane puteri speciale pentru misiuni speciale, umplându-i de curaj în credinţa lor şi turnând asupra lor o mare râvnă pentru câştigarea de suflete pentru Cristos.
19:8 Timp de trei luni, Pavel a vizitat sinagoga din Efes, vorbind cu îndrăzneală, discutând cu ei şi înduplecându-i despre lucrurile privitoare la împărăţia lui Dumnezeu. Discuţiile apelau la intelectul oamenilor, dar „înduplecarea“ se referă la apelul făcut la voinţa lor, în special în legătură cu credinţa în Isus Cristosul. Subiectul discuţiilor a fost: „Lucrurile privitoare la împărăţia lui Dumnezeu“.
C. E. Stuart dezvoltă această idee:
A se observa că Pavel nu a predicat Evanghelia Împărăţiei, căci asta ar fi fost nelalocul ei, din punct de vedere dispensaţional. Domnul a predicat acest lucru. Dar subiectul căzuse oarecum pe planul doi, prin moartea Sa, urmând să fie reluat ulterior (Matei 24:14; Apo. 14:6, 7). Dar Pavel a discutat despre Împărăţia lui Dumnezeu, căci aceasta există în prezent pe pământ.
19:9, 10 Când unii dintre iudei s-au împietrit (în intelectul lor), devenind neascultători (în ce priveşte voinţa lor), când au început să agite mulţimile împotriva Căii, Pavel a părăsit sinagoga şi s-a retras împreună cu ucenicii săi, îndepărtându-se de aceşti iudei. El i-a dus la şcoala lui Tiranus, unde avea toată libertatea să predea zilnic.
Se crede că Tiranus era un grec ce ţinea ore de filozofie sau retorică. Timp de doi ani, apostolul a făcut ucenici, trimiţându-i apoi să-i înveţe pe alţii. Urmarea a fost că întreaga provincie a Asiei a auzit cuvântul Domnului Isus, atât iudeii, cât şi grecii. Astfel s-a deschis larg o uşă pentru lucrarea rodnică a lui Pavel, aceasta în pofida numeroşilor adversari pe care îi avea (1 Cor. 16:9).
19:11, 12 Ca apostol al lui Isus Cristos, Pavel avea puterea de a face semne şi minuni, acestea constituind dovezi ale apostoliei sale, autentificând mesajul propovăduit de el. Atât de mare era puterea care se scurgea prin el, încât până şi batiste sau şorţuri de care se atingea el erau purtate de bolnavi sau de cei posedaţi de duhuri rele, care erau vindecaţi.
Se ridică în acest punct întrebarea dacă aceste minuni pot fi repetate în vremea noastră. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este suveran şi deci poate proceda aşa cum voieşte. Dar trebuie să recunoaştem că asupra apostolilor şi a delegaţilor lor fuseseră turnate puteri supranaturale. Întrucât în vremea noastră nu avem apostoli în sensul deplin al cuvântului, este inutil a se susţine că minunile săvârşite de apostolii din perioada primară a bisericii s-au extins până în zilele noastre.
19:13, 14 Ori de câte ori Dumnezeu lucrează cu putere, Satan se va înfăţişa numaidecât ca să obstrucţioneze şi să se opună. Pe când Pavel propovăduia şi făcea minuni, la Efes erau nişte iudei peregrini, care erau exorcişti. Oamenii aceştia porunceau duhurilor rele (folosind numele Domnului Isus ca formulă magică) să iasă din oamenii posedaţi. Faptul că anumiţi iudei aveau realmente puterea de a scoate demoni a fost recunoscut chiar de Domnul Isus Însuşi (Luca 11:19).
Printre magicienii iudei care practicau în felul acesta erau cei şapte fii ai lui Sceva. Omul acesta era un mare preot iudeu, respectiv preot peste douăzeci şi patru de cursuri. Într-o zi, fiii lui au încercat să scoată un duh rău dintr-un demonizat, spunând demonului din el: „Vă jur pe Isus, pe care-L predică Pavel!“
19:15, 16 Ei au rostit cuvintele, dar n-au avut şi puterea care să însoţească aceste cuvinte, şi astfel demonii nu li s-au supus. De altfel, răspunsul duhului rău a fost cât se poate de relevant: „Pe Isus Îl cunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?“
F. B. Meyer face câteva remarci amuzante pe marginea acestui citat:
Când fiii lui Sceva s-au luat de demon, acesta s-a luat de ei, spunând cam aşa: „Voi, piticilor şi liliputanilor, cine sunteţi? Pe Pavel îl cunosc! Dar pe voi nu vă cunosc. Niciodată nu am auzit de voi. Nicicând nu s-a pomenit de numele vostru în fundul iadului. Nimeni nu vă cunoaşte, nici în afara hotarelor acestei gropi, numite Efes“.
Da, asta e întrebarea care mi s-a pus astăzi: „Te cunoaşte cineva în iad?“ Ştiu diavolii despre noi? Sunt ei timoraţi de noi? Le producem noi un sentiment de groază? Sau, mai degrabă, ei sunt cei ce se iau de noi? Când predicăm duminica sau când facem misiune pe străzi sau când frecventăm Şcoala Duminicală, diavolul spune: „Nu te cunosc. Nu merită să-mi irosesc muniţiile cu tine. Poţi să-ţi continui activitatea nestingherit. Nu voi risca să supăr iadul, încercând să te opresc“.
Este interesant să observăm distincţia pe care o face Scriptura între duhul rău (v. 15) şi omul în care locuia duhul rău (v. 16). În versetul 15 vorbeşte demonul, dar în versetul 16 chiar demonizatul sare asupra fiilor lui Sceva, îi biruie, îi despoaie de haine şi-i vatămă.
19:17 Când s-a răspândit vestea despre această înfrângere a forţelor Satanei în ţinutul din jur, peste oameni a căzut o mare frică şi numele Domnului Isus a fost preamărit. Nu numele lui Pavel a fost slăvit, ci numele Mântuitorului lui Pavel.
19:18, 19 Atât de măreaţă a fost lucrarea Duhului lui Dumnezeu printre cei ce practicau diverse forme ale artei magiei încât un mare număr de oameni s-au întors la Cristos, mărturisindu-şi faptele. După aceasta, au procedat la o demonstraţie publică a credinţei lor, adunându-şi cărţile de magie şi arzându-le într-un mare foc. Costul iniţial al acestor cărţi a fost probabil de cincizeci de mii de arginţi. Este greu de stabilit cu precizie cât ar costa asta în banii noştri actuali – poate între opt şi zece mii de dolari.
19:20 Această renunţare publică la practicarea unor îndeletniciri păgâne a făcut Cuvântul Domnului să crească cu multă putere şi să câştige teren. Poate că dacă şi creştinii din vremea noastră ar arde cărţile şi revistele lor fără valoare, Cuvântul ar avea mai mult câştig de cauză
Dan Bercian – Botezul in apa, cu Duhul Sfant si cu foc
:Botezul in apa, cu Duhul Sfant si cu foc, Dan Bercian, Dan Bercian – Botezul in apa
Citeste si – Mişcarea de Trezire de la Zalău + Mărturii VIDEO de la Zalău
Matei 3:1-12
1 În vremea aceea a venit Ioan* Botezătorul şi propovăduia în** pustia Iudeii.
2 El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor* este aproape.”
3 Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul* celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi** calea Domnului, neteziţi-I cărările.’”
4 Ioan* purta** o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste† şi miere sălbaticㆆ.
5 Locuitorii* din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el;
6 şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi* de el în râul Iordan.
7 Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci*, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia** viitoare?
8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ‘Avem ca tată* pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom* care nu face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc.
11 Cât despre mine, eu vă* botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El** vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.12 Acela* Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi Îşi va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde** într-un foc care nu se stinge.”
photo credit mixcloud.comM-am gandit zilele trecute, cat de usor putem sa primim si nu numai ca putem sa primim, chiar primim o invatatura gresita pe care ne-o insusim fara ca sa aiba un fundament Biblic si dupa aceea o pereptuam, o invatam noi, o dam si la altii si atii o dau si la altii, s.a.m.d. Personal, am avut o intelegere gresita asupra unui aspect si cred, am toata convingerea ca Dumnezeu a vrut sa-mi schimbe gandirea asupra acelui aspect si probabil ca prin asta, sa intelegeti si voi lucrurile altfel.
Se vorbeste in acest pasaj pe care l-am cititdespre botez. Nu cu mult in urma am avut un botez. Si aici, in acest pasaj, despre trei feluri de botez: se vorbeste despre botezul in apa, se vorbeste despre Botezul cu Duhul Sfant si se vorbeste despre botezul cu foc. Si nu stiu sa fie in Noul Legamant al lui Dumnezeu, nici in Vechiul Legamant, un alt botez. Perceptia gresita despre care eu va spuneam si care cu un timp in urma mi-a dat Dumnezeuputina lumina, dar se pare ca in ultimul timp a vrut sa revin asupra acestuia aspect si am vazut si alte lucruri pe care nu le-am vazut atunci, au fost in legatura cu botezul cu foc. Si cred ca ceea ce s-a propovaduit pana acum in legatura cu botezul cu foc este gresit. Asta este parerea mea. Puteti sa fiti si sa nu fiti de acord cu mine si o sa va spun din ce cauza cred lucrul acesta.
M-am gandit ce inseamna un botez. Si m-am gandit la faptul ca nu se intampla un botez fara ca cineva sa-l ceara, sa si-l doreasca. Nu-i asa? Cine este botezat in apa, sa spunem, cine vine si cere un botez? Cine vine si spune ca are nevoie de acest botez, pentru ca a auzit marturisirea despre Domnul Isus Hristos si vrea sa implineasca porunca Lui. Deci, nu exista botez in apa fara ca cineva sa-l ceara. E adevarat? E adevarat si nu-i adevarat. Nu-i adevarat pentru ca se intampla botez in apa, care nu se face dupa randuiala Scripturii. Si atunci, se face si asa. Dar nu este dupa randuiala Scripturii. Sunt multi copii botezati in apa, dar nu este dupa randuiala Scripturii pentru ca nu vin ca sa-l ceara. Nu exista vreun botez fara ca cineva sa vina si sa-l ceara, sa spuna cuiva: „Vreau sa fac lucrul acesta.” Sa-I spuna lui Dumnezeu, sa-i spuna unui grup de oameni: vreau sa implinesc voia lui Dumnezeu si sa ma botez in apa. (5)
Cine este botezat cu Duhul Sfant?
Cei care cer. Nu-i asa? Cei care cauta. Personal, n-am auzit de oameni care sa nu-si doreasca sa cunoasca puterea lui Dumnezeu, sa se apropie mai mult de Dumnezeu si sa fie botezati cu Duhul Sfant. N-am auzit nici un caz in care sa spuna: „Niciodata nu mi-am dorit, niciodata n-am vrut si am fost botezat cu Duhul Sfant.” Daca vorbim despre botez in apa si botez cu Duhul Sfant, botez cu Duhul Sfant nu se poate fara ca omul sa vrea. In apa se mai poate, dar cu Duhul Sfant, nu. Trebuie sa vrei. E adevarat? Problema este ca nu prea vrem. Si asta e adevarat si daca nu-mi spuneti da. Nu prea vrem sa fim botezati cu Duhul Sfant. Consideram ca putem si fara. Haideti sa va citesc un verset de la Luca 11:13 si versetul acesta parca abia astazi l-am descoperit, desi l-am citit si voi l-ati citit de multe ori. Cuvintele Domnului Isus:
Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’”
Nu exista botez cu Duhul Sfant, decat daca Il ceri. Daca Il doresti. Si ce-am vazut astazi si parca n-am vazut pana astazi in acest verset, a fost faptul ca: cine poate sa ceara Duhul Sfant, Botezul cu Duhul Sfant? Necredinciosii? Isi va dori un necredincios, unul care nu crede in Domnul Isus Hristos, sa fie botezat cu Duhul Sfant? Evident ca nu, pentru ca nu intelege rostul si nu stie ce se intampla acolo. Si atunci, m-am gandit la ceea ce spun unii oameni, ca atunci cand vin in biserica, fac botezul in apa, sunt cercetati de Duhul lui Dumnezeu, au primit si Botezul cu Duhul Sfant. Cand am citit versetul acesta, dar numai astazi am primit lumina aceasta, mi-am dat seama de eroarea acestei invataturi.
Pentru ca ei, in momentul in care vin, ei sunt pacatosi. Ei nu stiu ce vor. Si Duhul Sfant a lui Dumnezeu, intai, ii cerceteaza sa-i constientizeze ca sunt pacatosi. Cand au inteles ca sunt pacatosi, ce fac? Cer har din Mana lui Dumnezeu si cer botezul in apa. Ei n-au cum sa ceara botezul cu Duhul Sfant inainte sa constientizeze ca sunt pacatosi. Un om, cand vine sa se apropie de Dumnezeu, el are nevoie de mantuire si cere botezul in apa. Si abia dupa ce se intalneste cu Hristos, va cere si botezul cu Duhul Sfant. Un om nemantuit nu va veni sa ceara Botezul cu Duhul Sfant. Va fi cercetat de Duhul Sfant a lui Dumnezeu. Duhul Sfant ii va cerceta inima, ii va indrepta privirea spre Hristos, dar nu va sti ce e cu Botezul cu Duhul Sfant.
Si acuma, imi aduc aminte de sora Irina, ca o vad aici, si de alti frati si surori care au venit si habar n-au avut ce inseamna Botezul cu Duhul Sfant. Nu stiau. Dar, stiau ca au nevoie de mantuire. Aveau nevoie de Hristos, ca sa le salveze sufletul. Au venit si au intrat in biserica, cercetati de Duhul Sfant, din nevoia de a se impaca cu Dumnezeu. Si dupa ce au venit in biserica, au zis: „Dar, ce-i cu Duhul Sfant de care tot auzim?” Si le-am spus. Si au zis atunci: „Si eu vreau!” A cerut si a primit. Cum nu v-a da Dumnezeu, celor ce I-l cer. Si atunci, vedem ca si botezul in apa si Botezul cu Duhul Sfant nu se implineste decat pentru cei ce-l cer. Decat pentru cei ce-l cauta. Consideri ca ai nevoie, e promisiunea lui Dumnezeu, o ceri si o primesti. Consideri ca n-ai nevoie, nu o ceri, nu o primesti si ramai fara.
De ce vrea cineva un botez? De ce isi doreste cineva un botez? Stie ca e voia lui Dumnezeu, citeste in Scripturi sau afla de la altii ca este voia lui Dumnezeu, vrea sa implineasca voia lui Dumnezeu si vrea sa fie binecuvantat. E adevarat? Vrea sa fie binecuvantat, implinind voia lui Dumnezeu.
Acuma, am zis ca vom vorbi despre trei feluri de botez:
Botezul cu foc. De ce l-ar cere cineva?
Daca intelegem ca botezul cu foc sunt niste nenorociri care vin peste noi, daca credem ca botezul cu foc inseamna chin, suferinta, durere, de ce l-ar cere cineva? Il vreti? Nu-l vreti. CIneva a zis: da. Nu-l cred. Vrem sa traim in liniste si in pace. Vrem sa stam aproape de Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu vrem suferinte. Si atunci, daca botezul cu foc nu ni-l dorim, atunci se poate el intampla? Dumnezeu are o regula pentru primele doua feluri de botez: cine-l cere si-l doreste, il primeste. De ce s-ar schimba regula lui Dumnezeu in cel de-al treilea caz? Daca nu vi-l doriti, de ce l-ati avea? Dar, promisiunea lui Dumnezeu de aici este, Ioan Botezatorul spunea ca el, Isus, va v-a boteza cu Duhul Sfant si cu foc. Pai, nu vreti as fiti botezati cu foc. Dar, e promisiunea lui Dumnezeu. Si atunci, cum se impaca lucrurile?
De ce nu este botezul cu foc ‘incercarea suferintei’? Si nu este. Eu asa cred. Pentru ca asa cum v-am spus, in primul rand, nimeni nu si-l doreste, nimeni nu-l vrea. Si daca nu-l vrem, asta-i regula lui Dumnezeu, nu se implineste. Mai este un motiv, incercarea aceasta a suferintei despre care vorbim noi este numai pentru cei ce cred in Isus Hristos? Incercarea aceasta a suferintei, daca e sa va uitati, este peste toti oamenii. Vreau sa va trimit cu gandul, nu neaparat si fizic, desi poate e bine sa o faceti. Eu, in luna care a trecut, am avut putina suferinta, nu multa. Unii, asa au zis: „Frate, dar, ce-i” Ma rog, trecem prin slabiciuni si neputinte. Dar, stiti ce s-a intamplat, lucru bun in luna aceasta in care a trecut? M-am dus incoace, incolo, si eu, sa ma tratez un pic. Si am vazut oameni mult mai bolnavi decat mine. Foarte bolnavi. Si pentru asta, i-am multumit lui Dumnezeu, nu pentru ca ei erau bolnavi, ci m-am uitat la mine si am zis: „Doamne, eu nu-s bolnav, pe langa oamenii acestia.” Mergeti in spitale si vedeti cati oameni nemantuiti sunt bolnavi, cati oameni nemantuiti sufera din greu. Sunt pline spitalele si lumea-i plina, si stiti, n-am auzit pana acuma de atata boala si de atata cancer si suferinta. Este acesta botezul cu foc peste ei? Va intrebeu: este? Pai, ei nu cred in Domnul Isus Hristos. Nu-i promisiunea Lui pentru ei.
Si din cauza aceasta m-a gandit ca botezul cu focnu este ceea ce ni s-a spus pana acuma, incercarea suferintei. Cum ar putea cei nemantuiti sa fie botezati cu forta in botezul cu foc? Nu pot fi, ca atunci, Dumnezeu i-ar boteza cu forta si in botezul in apa si in Botezul cu Duhul Sfant. De ce numai al treilea botez sa fie obligatoriu? Dumnezeu respecta optiunea omului. Si omul alege. Dumnezeu are promisiunea ca da. Omul cere, alege, si se implineste. Si atunci, sigur ca o sa va intrebati cu totii, ce este botezul cu foc?
Ce este botezul cu foc?
Si vreau sa va citesc un pasaj din Luca 12:49. Sunt cuvintele Domnului Isus Hristos.
49 Eu am venit să arunc un foc* pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!
50 Am un botez cu* care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!
51 Credeţi* că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu, ci** mai degrabă dezbinare.
52 Căci*, de acum înainte, din cinci, care vor fi într-o casă, trei vor fi dezbinaţi împotriva a doi şi doi, împotriva a trei.
53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului şi fiul, împotriva tatălui; mama, împotriva fiicei şi fiica, împotriva mamei; soacra, împotriva nurorii şi nora, împotriva soacrei.”
Eu am venit sa arunc un foc pe pamant, spunea Domnul Isus Hristos. Si focul acesta despre care vorbeste Domnul Isus Hristos, am toata convingerea ca este focul dragostei si a pasiunii pentru EL. Si acesta este botezul cu foc. Focul drgostei fara margini fata de Dumnezeu. Nelimitat, fara nici o rezerva. Ati vazut oameni care s-au apropiat de Dumnezeu, oameni care au inceput sa-l marturiseasca pe Domnul Isus Hristos, oameni care vin dintr-un mediu necredincios, dintr-o credinta falsa, si oamenii acestia sa aiba apoi probleme cu cei din casa lor? Ati auzit spunanduse de multe ori: „Bine, d-le, acuma inteleg ca trebuie sa te pocaiesti, dar, de ce trebuie sa fi chiar asa? Dar, de ce trebuie sa mergi atata la rugaciune? Dar, de ce numai Isus si numai Isus in gura ta? Las-o si tu mai usor.” Si pentru ca omul nu o lasa mai usor, ce se intampla? Exact ce spunea Domnul Isus Hristos: dezbinare. Cei din casa lui se ridica impotriva lui. Si Domnul Isus Hristos zice: „Am venit sa arunc un foc pe pamant. Si vreau sa fie aprins chiar acum.” Focul dragostei arzatoare, din inima, pentru Dumnezeu. Domnul Isus Hristos si Dumnezeu Tatal era satul de ritualuri. Era satul de tot ceea ce se intampla la Templu si n-avea nici o relevanta pentru om. Si oamenii nu erau indreptati inspre cer.
Si Domnul Isus Hristos zice: „Am venit sa schimb lucrurile. Si am venit sa aprind un foc.” Si focul dragostei pentru Hristos produce razboi. Daca nu se intampla razboiul acesta inseamna ca nu-i dragoste cu adevarat. Nu-i pasiune arzatoare in inima noastra pentru Dumnezeu. O credinta fara vlaga. O credinta searbada. O credinta fara nici un fel de implicare nu produce razboi. Si stiti ce-si doreste lumea? Exact credinta asta. Si o vad la foarte multi crestini evanghelici, la foarte multi credinciosi evanghelici. Credinta aceasta care s anu-i supere pe ceilalti. Sa nu cumva sa fie considerati fanatici. Pavel a fost numit nebun si cei ce L-au urmat pe Hristos au fost considerati nebuni. De ce? Credeti intr-un Isus, unul care a fost rastignit pe cruce. Ce fel de Dumnezeu e acesta? Dar, ei s-au indragostit de Isus. Ei L-au iubit pe Isus pana la moarte si si-au dat viata pentru El. Erau nebuni si erau fanatici. Si lumea nu i-a iubit. Si ceea ce a spus Domnul Isus Hristos s-a intamplat in dreptul lor. Au fost renegati de cei de aproape, de cei din familii, de cei cei cunosteau. „Voi nu sunteti normali. Voi trebuie sa muriti. Si Pavel, inainte ca sa fie atins de puterea lui Dumnezeu, exact lucrul acesta facea. Mergea ca sa-i arunce in inchisoare pe cei care au pornit pe calea aceasta. Si erau fanatici in dragostea lor pentru Isus. Erau gata sa moara pentru Isus. Am mai spus-osi alta data, in vremurile acelea, sa te pocaiesti, sa-L urmezi pe Isus insemna sa-ti semnezi sentinta la moarte. Nu-i ca astazi. Astazi nu platim nici un pret. Dumnezeu sa ne fereasca sa nu platim nici un pret, dar sunt multi care nu platesc nici un pret daca vin la credinta. Nici un pret. Schimba doar o religie cu cealalta. Si atat. Acesta nu-i focul dragostei pentru Isus. Ei stiau ce-i asteapta . Stiau ca s-ar putea ca maine sa-i astepte moartea. Dar, nu-i interesa. Erau indragostiti de Isus. Au fost in stare sa mearga pana la moarte.
Asa cum am spus, multi crestini seamana cu lumea si chiar isi gasesc justificari ca sa semene cu lumea. Am stat de vorba zilele trecute cu cineva venit din Statele Unite. Ei au problema aceasta cu noi si noi avem cu ei. Si unii cu altii tot discutam, in legatura cum trebuie sa ne purtam in adunari. Si ati auzit si voi ca exista conceptia aceasta ca poti sa vii cum vrei, ca poti sa traiesti cum vrei, ca poti sa faci ce vrei, ca poti sa te imbraci cum vrei, ca Dumnezeu iti cunoaste inima. Am mai spus-o si o spun cu hotarare. E o prostie mare si o inselatorie mare a lui Satan. Nu-i adevarat. Ce-i in inima se vede afara. Si imi spuneau respectivii despre faptul ca in America este o femeie care predica si este foarte cunoscuta si spunea intr-un moment dat, intr-o predica de a ei, in legatura cu faptul ca femeile de acolo se impopotoneaza si se imbraca ca si alea din lume si zicea: „Pai, uitati-va in Vechiul Legamant, in Vechiul Legamant, cum era Templul? Impodobit cu scule de aur si cu podoabe. In Noul Legamant, noi suntem Templul Duhului Sfant. Pai, n-ar trebui sa impodobim Templul Duhului Sfant cu scule de aur si cu podoabe?” Vedeti cat este de siret diavolul? Si am zis: „Culmea, n-a citit in Biblie, desi predica Cuvantul Evangheliei, ca ‘voi sa fiti impodobiti cu smerenie, cu sfintenie…”
Isi gasesc astazi crestinii justificari ca sa semene cu lumea si au Scriptura si din Scriptura spun. De ce? Pentru ca nu vor sa plateasca pretul acela , pretul dragostei pentru Isus. Stateam de vorba zilele acestea cu cineva, o persoana care mi-i draga, si intrebam persoana respectiva: vrei sa-L slujesti pe Dumnezeu? Si persoana mi-a spus: „Da, sigur ca vreau.” Acuma, va intreb si pe voi: Vreti sa-L slujiti pe Dumnezeu? Stiti ce i-am spus? Si dupa aceea, a stat, s-a gandit si a spus: „Frate, ai dreptate.” I-am zis: „L-ai pus pe Hristos pe primul plan in viata ta si ai renuntat la toate celelalte? Sau sunt alte lucruri care sunt mai importante decat Isus? Cred ca vrei sa-L slujesti. Cred ca vrei sa-L urmezi pe Isus Hristos cu orice pret. Dar, nu este cumva ceva mai important decat Isus Hristos, in viata ta?” A stat, s-a gandit si a spus: „Ba, da.” Va intreb pe voi. Ati zis ca vreti sa-L slujiti pe Dumnezeu. Dar, de ce sunt alte lucruri mai importante decat Hristos in viata voastra? De ce sunt? Asa vrea Dumnezeu? Focul dragostei pentru El, pasiune pentru El, te intreb acuma: Esti botezat cu foc? Probabil ca la intrebarea asta, ar trebui mult sa stam sa ne gandim, pana cand dam raspunsul.
Poti fi botezat in apa, poti fi botezat chiar cu Duhul Sfant, insa, se poate sa nu fi botezat cu foc. Cu focul acela arzator care te mistuie pentru Isus Hristos. Si sti ce se intampla daca esti botezat in apa si cu Duhul Sfant, dar nu esti botezat cu foc? Parerea mea e ca nu-t foloseste la nimic….
Din primele 22:30 minute, mai sunt aprox 17 minute din mesaj.
VIDEO by Boros Tibi
Dan Bercian – Botezul in apa, cu Duhul Sfant si cu foc
N. Darby, botezul lui Ioan şi creştinismul
detalii pe
https://comori.org/noul-testament/faptele-apostolilor/faptele-apostolilor/capitolul-19-2/
În ceea ce urmează găsim, de altă parte, progresul revelaţiei divine în strânsă legătură cu puterea apostolică a lui Pavel, putere făcută proeminentă prin capacitatea de a transmite Duhul Sfânt. Douăsprezece persoane crezuseră, însă fără nicio altă îndrumare decât cea a lui Ioan: botezul lor avusese referire la aceasta. Ei aşteptau un Hristos ce avea să vină şi un Duh Sfânt pe care El avea să-L comunice. Botezul lui Ioan cerea pocăinţă, însă nu ieşea în niciun fel din sfera iudaică, deşi deschidea o perspectivă către ceva diferit, potrivit cu suveranitatea lui Dumnezeu şi ca efect al venirii lui Hristos. Era însă un botez spre pocăinţă pentru om pe pământ şi nu semnifica moartea şi învierea lui Hristos. Harul lucra într-o rămăşiţă, însă Isus era un tovarăş al ei pe pământ. Creştinismul (fiindcă păcatul omului a fost pe deplin manifestat) este bazat pe moarte şi pe înviere; întâi, cea a lui Hristos, împlinind astfel răscumpărarea, şi apoi moartea şi învierea noastră împreună cu El aşa încât să fim în El şi ca El înaintea lui Dumnezeu într-o viaţă lipsită de păcat, viaţă din viaţa Lui, şi spălaţi în sângele Său de toate păcatele noastre. Însă botezul lui Ioan, de fapt, propovăduia doar pocăinţa aici jos pentru a-L primi pe Hristos; creştinismul propovăduia eficacitatea morţii şi învierii unui Hristos lepădat, în virtutea căreia Duhul Sfânt, Mângâietorul venit din cer, trebuia să fie primit.
Aceşti doisprezece oameni (deşi Ioan anunţase că botezul cu Duhul Sfânt trebuia să fie rezultatul intervenţiei lui Hristos) nu ştiau dacă era deja Duh Sfânt* – o dovadă clară că ei nu intraseră în casa lui Dumnezeu în care El locuia. Pavel le explică acest lucru, iar ei sunt botezaţi în numele lui Isus. Pavel, în virtutea capacităţii sale apostolice, îşi pune mâinile peste ei şi primesc Duhul Sfânt. Apoi vorbesc în limbi şi prorocesc (versetul 6).
* Literal, „dacă este Duhul Sfânt“. Expresia, identică cu cea din Ioan 7:39, este o mărturie foarte izbitoare cu privire la distincţia şi importanţa prezenţei Duhului Sfânt aici pe pământ. Această prezenţă este numită „Duhul Sfânt“, deşi ştim că El fusese prezent întotdeauna. Însă ceea ce este numit „Duhul Sfânt“, adică prezenţa Lui aici jos – aceasta nu fusese niciodată.
În Asia; Pavel, fondatorul a ceea ce era în acord cu voia lui Dumnezeu
Această putere, precum şi cel care îi era instrumentul, aveau să fie acum clar scoase în relief. Cetatea capitală a Asiei (adică a provinciei romane numite aşa) este scena unde acest lucru trebuia realizat. Vom vedea o putere desfăşurată în această localitate, care acţionează independent de orice formă tradiţională şi care domină tot ceea ce o înconjoară, fie om, fie conştiinţă, fie vrăjmaş – o putere organizatoare, care îşi formează din ea şi pentru ea însăşi instituţiile şi structura care i se potrivesc şi care domină întreaga situaţie. Puterea harului activ se desfăşura în lucrarea lui Pavel, începând cu Antiohia; şi ea se arătase în diferite feluri. Aici avem câteva detalii despre stabilirea ei oficială într-un mare oraş.
Timp de trei luni, apostolul Îl predică cu răbdare pe Hristos în sinagogă şi discută cu iudeii, conştient de puterea divină şi de adevăr. El oferă întâietate, ca sferă a mărturiei, celor ce fuseseră instrumentul şi poporul lui Dumnezeu: „Iudeilor mai întâi“. Nu se mai spune: „Mântuirea vine de la iudei“, însă este propovăduită lor mai întâi.
Această lucrare desfăşurându-se şi fiind mulţi împotrivitori, Pavel acţionează ca fondator a ceea ce era potrivit cu Dumnezeu şi din partea Lui. El îi separă pe ucenici şi propovăduieşte creştinismul în clădirea unui grec care avea o şcoală publică. Lucrurile au mers astfel vreme de doi ani, aşa încât învăţătura a fost răspândită în toată regiunea printre iudei şi greci. Dumnezeu nu eşua în a da mărturie despre cuvântul harului Său, iar puterea Sa se manifesta într-o manieră remarcabilă prin persoana apostolului care dădea mărturia. Manifestările puterii vrăjmaşului dispar dinaintea acţiunii acestei puteri eliberatoare a Domnului, iar numele lui Isus este glorificat. Realitatea acestei acţiuni era demonstrată public într-un fel izbitor: întâi, sursa ei în acţiunea reală, pozitivă şi personală a Domnului, care aducea omului eliberarea divină; apoi, misiunea lui Pavel şi credinţa ca instrument prin care această putere supranaturală lucra. Câţiva iudei au dorit să se folosească de ea pentru interesul lor personal; şi, lipsiţi de credinţă, ei foloseau numele lui „Isus pe care-L propovăduieşte Pavel“ ca pe un fel de descântec (versetul 13 şi următoarele). Însă duhul rău, a cărui putere era la fel de adevărată şi de reală în felul ei ca cea a Domnului pe care era obligat să o recunoască atunci când ea se manifesta, ştia foarte bine că de data aceea nu era credinţă, nici putere. „Pe Isus Îl cunosc“, a spus el, „şi ştiu cine este Pavel; dar voi cine sunteţi?“. Iar omul posedat i-a atacat şi i-a rănit. Remarcabilă mărturie despre acţiunea vrăjmaşului, însă în acelaşi timp despre acea forţă superioară, despre realitatea acelei intervenţii a lui Dumnezeu care era făcută eficace prin intermediul lui Pavel. Când Dumnezeu Se descoperă, întotdeauna se descoperă şi conştiinţa; iar puterea vrăjmaşului asupra ei este dată la iveală şi încetează. Iudeii şi grecii se umplu de frică şi mulţi care deveniseră creştini şi-au adus spre distrugere uneltele vrăjitoriilor lor. Acţiunea puternică a Duhului s-a arătat prin hotărârea pe care a produs-o, prin manifestarea imediată şi fără ezitare a gândurilor şi hotărârilor create în inimă. Nu mai existau împotriviri interioare; prezenţa şi puterea lui Dumnezeu au produs efectul lor obişnuit.
Puterea vrăjmaşului în mijlocul naţiunilor manipulate de iudei
Totuşi resursele vrăjmaşului nu erau epuizate. Lucrarea lui Dumnezeu era făcută, în sensul stabilirii mărturiei prin osteneala apostolică; iar Dumnezeu Îşi trimitea slujitorul în altă parte (versetul 21 şi următoarele). Vrăjmaşul, ca de obicei, provoacă o tulburare, stârnind patimile oamenilor împotriva uneltelor mărturiei lui Dumnezeu. Pavel deja intenţionase să plece, însă ceva mai târziu; prin urmare, îi trimisese pe Timotei şi pe Erast înaintea lui în Macedonia, plănuind să viziteze Macedonia, Ahaia şi Ierusalimul, iar după aceea să meargă la Roma; deci el rămâne încă ceva timp în Asia. Însă, după plecarea acestor doi fraţi, Dimitrie întărâtă poporul împotriva creştinilor. Învrăjbit împotriva evangheliei, care zguduia întreg sistemul în legătură cu care el îşi făcea averea şi care era legat de tot ceea ce îi oferea lui importanţă, acest agent al vrăjmaşului ştia cum să acţioneze asupra patimilor lucrătorilor care erau de aceeaşi meserie cu el; căci el făcea temple în miniatură ale Dianei, din argint. Ocupaţia lui era legată de ceea ce întreaga lume admira, de ceea ce avea putere asupra minţilor oamenilor – o mare mângâiere pentru om, care simte nevoia de ceva sigur – era legată de ceea ce îşi pusese de atâta timp amprenta asupra vieţii lor religioase. O mare parte a influenţei exercitate o constituia nu: „Mare este Diana!“, ci: „Mare este Diana efesenilor!“. Era, pe scurt, puterea vrăjmaşului în mijlocul neamurilor. În aparenţă, iudeii au căutat să se folosească de acest lucru prin punerea înainte a lui Alexandru – posibil aceeaşi persoană care se împotrivise lui Pavel şi despre care presupuneau că va fi ascultat de oameni. Însă aceştia erau tulburaţi de duhul rău al idolatriei, iar iudeii au fost înşelaţi în nădejdea lor. Pavel a fost împiedicat deopotrivă de către fraţi şi de către mai-marii Asiei1 de a se arăta înaintea poporului. Adunarea a fost împrăştiată de către autorităţile din cetate; iar Pavel, după ce i-a vizitat pe ucenici, şi-a urmat drumul în pace2.
1 Magistraţi onorifici din rândul celor cu vază, care prezidau celebrarea sărbătorilor religioase.
2 Poate că cititorul va fi interesat de această parte a istoriei Noului Testament şi ajutat să o înţeleagă, dacă voi indica data la care Pavel a scris câteva din epistolele sale. A scris-o pe prima către corinteni pe când se afla în Efes şi a trimis-o prin Tit. Pe Timotei l-a trimis în Macedonia. Probabil că acesta din urmă avea să meargă în Grecia; „Dacă vine“, le spune apostolul corintenilor. Apoi a avut loc tulburarea şi chiar în acest moment, sau aproximativ în această perioadă, viaţa i-a fost pusă în pericol; nici măcar nu mai spera să scape. Îşi propusese să meargă prin Grecia în Macedonia, apoi să se întoarcă în Grecia; însă starea în care era Corintul l-a împiedicat şi s-a dus întâi în Macedonia. În drum merge la Troa, dar nu stă acolo; în Macedonia este foarte presat şi nu are linişte din pricină că Tit încă nu sosise cu veşti despre corinteni. Totuşi Tit îl găseşte aici, iar apostolul este mângâiat în necazurile lui de către veştile bune despre îndreptarea corintenilor. Ca urmare, el le scrie cea de-a doua epistolă şi, după ce vizitează adunările, îşi continuă călătoria spre Corint, de unde scrie Epistola către Romani. N-am amintit aici decât ceea ce are legătură cu această parte a istoriei apostolului şi care aruncă lumină asupra lucrărilor lui.
Lucrarea lui acolo era încheiată şi evanghelia era semănată în capitala Asiei, ba chiar în toată Asia. Grecia şi Macedonia o primiseră deja.
Dorinţa apostolului de a vizita Roma
Mai rămânea Roma. În ce fel trebuia să meargă el acolo? Aceasta este acum întrebarea care se pune. Viaţa lui liberă şi activă s-a încheiat odată cu evenimentele de care ne ocupăm acum, atât cât ne este dat să vedem de către Duhul Sfânt: o viaţă binecuvântată cu o credinţă aproape fără egal, cu o energie care depăşea tot ceea ce a fost văzut în oameni şi care, prin puterea divină care lucra în ea, îşi producea efectele în ciuda obstacolelor aparent de netrecut, în ciuda oricărui fel de împotrivire, în dispreţ şi în sărăcie, şi care şi-a imprimat caracterul asupra Adunării, fiind instrumentul în formarea ei; şi aceasta nu numai în ciuda a două religii ostile care împărţeau lumea civilizată între ele, ci în ciuda unui sistem religios care poseda adevărul, dar care întotdeauna a căutat să-l limiteze între graniţele tradiţiilor ce ofereau un loc cărnii – un sistem care voia prioritate şi care era aprobat prin obişnuinţele acelor apostoli numiţi de Domnul Însuşi.
Calea tradiţiilor şi a formelor nu înseamnă niciodată putere
Într-adevăr, Adunarea, aşa cum Pavel prevăzuse, s-a întors în curând la căile iudaice, atunci când energia apostolului nu mai opera în mijlocul ei. Este nevoie de puterea Duhului Sfânt pentru a te ridica deasupra religiozităţii cărnii. Evlavia în sine nu face în mod necesar acest lucru; iar puterea nu este niciodată o tradiţie – este ea însăşi şi, prin urmare, independentă de oameni şi de tradiţiile lor, chiar atunci când este îngăduitoare cu ele în dragoste. Carnea deci întotdeauna se întoarce la calea tradiţiilor şi a formelor; fiindcă ea nu constituie niciodată putere în lucrurile lui Dumnezeu, deşi poate recunoaşte îndatoririle. Prin urmare, ea nu se înalţă către cer; nu înţelege harul; poate vedea ceea ce omul trebuie să fie pentru Dumnezeu (fără să perceapă totuşi consecinţa acestui lucru, dacă Dumnezeu este revelat), însă nu poate să vadă ce este Dumnezeu pentru om în harul Său suveran. Va accepta probabil acest lucru ca fiind ortodox, acolo unde Duhul a lucrat; însă nu va aduce niciodată sufletul în acest har. Această întoarcere către firea vechea şi către un duh legalist şi tradiţionalist era ceea ce, mai mult chiar decât violenţa păgânilor sau ura iudeilor, sfâşia inima şi provoca suferinţa apostolului credincios şi binecuvântat, care prin har avea un caracter, sau mai degrabă o poziţie, care se asemăna cu cea a lui Hristos mai mult decât oricare altă poziţie a vreunui creştin pe pământ.
Poziţia remarcabilă a lui Pavel, folosit de Duhul Sfânt
Aceste conflicte ne vor fi prezentate în epistole, unde de asemenea vom găsi dezvăluită acea inimă arzătoare care – în timp ce îngloba în adâncurile ei toate planurile revelate ale lui Dumnezeu, punând fiecare aspect la locul potrivit şi extinzându-şi afecţiunile asupra întregii lucrări şi Adunări a lui Dumnezeu – putea în mod egal să-şi concentreze întreaga energie, fie de gândire: asupra unui singur punct important (Filipeni 3:13); fie de afecţiune: asupra unui sărman sclav pe care harul i-l dăruise în lanţurile sale (Onisim). Vas al Duhului, Pavel străluceşte cu o lumină cerească de-a lungul întregii lucrări a evangheliei, acceptă să meargă la Ierusalim, tună şi fulgeră atunci când sufletele în Galatia erau duse în rătăcire, îi conduce pe apostoli în a decide pentru libertatea neamurilor şi foloseşte toată libertatea pentru a fi ca un iudeu cu iudeii, ca neavând lege cu cei fără lege, nefiind sub lege, ci întotdeauna supus lui Hristos. Totuşi, cât de dificil trebuia să fie să menţii la maxim standardul vieţii şi al revelaţiei spirituale în mijlocul atâtor tendinţe împotrivitoare! El era de asemenea „fără vină“. Nimic dinăuntru nu-i împiedica părtăşia cu Dumnezeu, de unde îşi trăgea puterea pentru a fi credincios printre oameni. El a putut spune, şi nimeni altul decât el, „Fiţi imitatorii mei, cum şi eu sunt al lui Hristos“ (1. Corinteni 11:1). Tot aşa, a putut spune: „Rabd toate pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte de mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu gloria eternă“ (2. Timotei 2:10), cuvinte care n-ar fi fost nepotrivite în gura Domnului – într-un sens mult mai înalt, fără îndoială, fiindcă El a îndurat, pentru Pavel, însăşi mânia care ar fi însemnat condamnarea veşnică a acestuia din urmă – totuşi cuvinte care scot în relief poziţia remarcabilă a acestui om al lui Dumnezeu, ca vas al Duhului Sfânt care se folosea de el. „Împlinesc“, spunea el, „cele ce rămân de suferit* din necazurile lui Hristos pentru Trupul Său, care este Adunarea, al cărei slujitor am devenit eu … ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:24,25).
* Cititorul trebuie să facă distincţia între suferinţele Domnului pentru păcat din partea lui Dumnezeu în dreptate şi cele pe care le-a îndurat din partea oamenilor păcătoşi din pricina dreptăţii. Noi avem parte în acestea din urmă, în timp ce Hristos ne-a mântuit de cele dintâi, în care nu este nici vorbă de participare din partea noastră, ci de substituirea noastră de către El atunci când meritam condamnarea din cauza păcatului.
Partea lui Pavel în adevărul prezentat de Ioan
Ioan (prin cunoaşterea sa intimă a Persoanei lui Hristos, născut pe pământ şi Fiu al lui Dumnezeu) a fost capabil să menţină acest adevăr esenţial şi vital din punct de vedere individual, în aceeaşi arie în care Pavel lucra; însă a fost partea lui Pavel să fie instrumentul activ pentru propagarea adevărului care mântuieşte sufletul şi îl pune pe omul ruinat în legătură cu Dumnezeu prin credinţă, prin comunicarea tuturor planurilor Sale de har.
Puterea esenţială a iudaismului atunci când cineva ia un loc în afara harului
Totuşi Pavel era un om, deşi un om extraordinar de binecuvântat. Puterea intrinsecă a iudaismului privitoare la legătura lui cu carnea este uimitoare. În ce priveşte rezultatul, este adevărat că, dacă omul se plasează undeva mai jos de har, adică mai jos de Dumnezeu, este mai bine într-un anumit sens ca el să fie sub lege, decât fără lege. Va fi ori una, ori alta; însă, preocupat cu ideea exclusivă a îndatoririi, el uită ce este Dumnezeu – căci El este dragoste; şi foarte adesea uită şi ce este omul – numai păcat. Dacă omul leagă ideea de îndatorire cu cea de păcat, rezultă o robie continuă, şi acesta este lucrul la care creştinismul, în general, este redus; cu adăugarea ritualurilor pentru a uşura conştiinţa împovărată, a formelor pentru a produce evlavia, acolo unde comuniunea este absentă; îmbrăcând toate acestea cu numele lui Hristos şi cu autoritatea aşa-numitei Biserici, a cărei existenţă în sine, în realitatea şi nu în pretenţiile ei, este identificată cu principiul harului suveran şi este caracterizată de supunere*. Să ne întoarcem însă la istoria lui Pavel.
DIAVOLUL ȘTIE CINE ESTE AL LUI DUMNEZEU ȘI CINE NU- Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?”
Fapte 19:15
Cine se joacă cu lucrurile legate de Dumnezeu nu va avea un sfârșit bun. Fiii lui Sceva, marele preot, au crezut că lucrarea lui Dumnezeu este o glumă și, din cauza asta, au fost făcuți de rușine și umiliți. Sfințește-te, iar diavolul va spune că, de asemenea, știe cine ești tu. Cei care trăiesc în păcat nu-l pot expulza pe tatăl minciunii. Cine este al lui Isus este mai presus de orice rău.
Una dintre cele mai mari greșeli este să te joci cu problemele spirituale. Mulți oameni, din cauza faptului că nu au credință în Dumnezeu provoacă puterile întunericului și plătesc un preț scump. Cine este al Domnului, rămâne tare în credință, și folosind Numele lui Isus, poate rezista în fața dușmanului și nimic rău nu se va întâmpla cu el. Nimeni nu ar trebui să provoace forțele infernului.
Consecințele sunt grave pentru cei care se joacă cu puterea lui Dumnezeu, sau fac glume pe seama lucrării lui Dumnezeu (Galateni 6,7; Evrei 10:31). Fiii preotului Sceva l-au văzut pe Pavel folosind puterea lui Dumnezeu, și au crezut că este un fel de magie. Ei au avut un scop complet diferit față de cel căruia Domnul îi dă autoritatea de a distruge și de a expulza forțele întunericului. Rezultatul: o mare rușine și umilință pentru ei.
Am văzut deja oameni ai lui Dumnezeu fiind făcuți de rușine pentru că se aflau în păcat atunci când au încercat să alunge demonii. Persoana care va fi folosită de către Domnul pentru a face acest lucur trebuie să fie al Lui și să fie în comuniune cu El. Dacă creștinul păcătuiește și nu se pocăiește, este pe mâna inamicului. Cuvântul declară că cel care se supune, devine servitorul celuia care i se supune (Romani 6:16).
Pe de altă parte, dacă ești deja salvat, nu trebuie să-ți fie frică să te confrunți cu puterile răului și să le trimiți afară. Ele știu cine este al lui Dumnezeu și cine nu. Diavolul, oricare ar fi el, va respecta pe cel care slujește Domnului. Cum nu există nimic ce să ne despartă de Dumnezeu, suntem un singur duh cu El, iar când folosim Numele Lui, este ca și cum Dumnezeu Însuși expulzează acest duh rău (Luca 10:19; Ioan 15.1-7).
Cum poate cineva să-l scoată afară pe cel care îl face să păcătuiască? Domnul îl va onora pe cel care nu-L onorează? Nu permite ca răul să te convingă că, în cazul tău, acel păcat pe care tu îl practici nu este păcat. Un șarpe întotdeauna va continua să fie un șarpe, fie în habitatul lui sau într-o vilă luxoasă.
A-L acceptat pe Hristos drept Mântuitor și Domn al veiții tale este condiția de bază ca să fii al lui Dumnezeu. Nașterea din nou ne recreează pentru a avea o viață completă. Daca ești cu Hristos nu ar trebui să te temi de provocările care vor apărea, deoarece, procedând astfel, nu va exista nicio condamnare pentru tine (Ioan 5:24).
În Hristos, cu iubire,
R. R. Soares
http://www.putereacredintei.com/mensagem_hoje/2016-10-11-diavolul-Stie-cine-este-al-lui-dumnezeu-Si-cine-nu
Introducere
21. S-au dus la Capernaum si in ziua Sabatului
Isus a intrat indata in sinagoga si a inceput sa invete pe norod…
O zi deosebita
Ziua de Sabat era o zi deosebita intre zile. In timp ce la fiecare zi se facea referire ca „ziua intaia” sau „ziua a doua”…”ziua a saptea avea o denumire speciala- Sabat, ziua de odihna.
Un alt motiv pentru care era o zi deosebita era pentru faptul ca Dumnezeu Tatal prin creatie a hotarat sa fie o zi de odihna. El Insusi S-a odihnit de toata lucrarea Sa. Bine-nteles asta nu inseamna ca Domnul Dumnezeu ar fi fost obosit ci este vorba de acea odihna, de acea rasuflare de satisfactie pe care o ai in urma lucrului dus la bun sfarsit.
Crestinul este o creatie noua „caci daca este cineva in Hristos este o faptura noua” (2Cor.5.17) Ziua intai a saptamanii este de acum ziua noastra de bucurie, ziua cand toti cei mantuiti am capatat odihna si ne-am odihnit de toate lucrarile noastre in Hristos.
Ps.118.22-24 Piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului cladirii. Domnul a facut lucrul acesta si este o minunatie inaintea ochilor nostri. Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim in ea.
Ziua invierii Domnului este ziua eliberarii noastre. Ea este Ziua Domnului pe care au sarbatorit-o crestinii de-a lungul veacurilor si pana la venirea Lui. Este ziua hotarata de Domnul.
Un om deosebit
Domnul Isus era un om deosebit. Un copil de Dumnezeu. Crestinul este un om deosebit pentru ca face parte din poporul lui Dumnezeu. Un popor separat de Dumnezeu in mijlocul lumii.
Textul de fata ne prezinta modul in care un copil de Dumnezeu petrece cea mai deosebita zi din saptamana.
Un loc deosebit
Ziua cea deosebita a fost hotarata de Dumnezeu. Dumnezeu a hotarat si oamenii care sa fie deosebiti. O zi deosebita trebuie petrecuta intr-un loc deosebit. Dumnezeu nu a lasat ca noi sa alegem locul acela ci El, Care a hotarat ziua a hotarat si locul unde trebuie petrecuta- Ziua Domnului trebuie petrecuta in Casa Domnului.
Domnul Isus practica lucrul acesta inca din copilarie. Este o practica pe care a invatat-o de la Tatal Sau. „Nu stiati ca trebuie sa fiu in Casa Tatalui Meu?”- a spus El parintilor la varsta de numai 12 ani.
Evrei 10.25 Sa nu parasim adunarea noastra cum au unii obicei…
Ps.84.10 Caci mai mult face o zi in curtile Tale decat o mie in alta parte. Eu vreau mai bine sa stau in pragul Casei Dumnezeului meu decat sa locuiesc in corturile rautatii.
Ps.122.1 Ma bucur cand mi se zice „Haidem la Casa Domnului!”
O atitudine deosebita
„…Isus a intrat indata in sinagoga…” Imi pare ca venirea Domnului Isus la adunare nu a fost un obicei sau o traditie moarta, nici o datorie sau o obligatie ci o dorinta vie exprimata printr-o implicare activa. Domnul Isus venise la adunare atat cu trupul dar si cu duhul si cu mintea.
Un om deosebit petrece o zi deosebita intr-un loc deosebit si cu o atitudine deosebita.
Spre deosebire de amintirea de trista notorietate cand Domnul Isus vizitand adunarea din cetatea Sa natala (Nazaret) era pe cale sa fie aruncat in prapastie in urma unei predici, de data aceasta vizita Domnului Isus in adunarea din Capernaum se incheie cu eliberare unui indracit, cu bucurie generala si speranta pentru tot norodul.
Scopul acestui mesaj este sa ne incurajeze sa cautam prezenta Domnului Isus in adunarile noastre. Haideti pentru cateva momente sa frecventam adunarea unde Domnul Isus a intrat in urma cu cateva momente si sa vedem ce aduce El adunarii ce-L primeste…
Prezenta Domnului Isus la adunare
v.21-22 …si a inceput sa invete pe norod.
Oamenii erau uimiti de invatatura Lui caci ii invata
ca unul care are putere. Nu cum ii invatatu carturarii.
1. Ofera invatatura
Cand Domnul Isus vine in adunare El aduce intotdeauna invatatura pentru ca poporul, noi toti avem nevoie de invatatura Sa. Invatatura Lui este…
-uimitoare (auditoriu). Oamenii raman uimiti cand aud invataturile Lui.
-deosebita (carturari). Uimeste si prin faptul ca este deosebita. Nu stim exact despre ce a vorbit Domnul Isus. Nu stim subiectul sau tema dezbatuta insa este clar ca oamenii aceia n-au auzit din gura carturarilor asa ceva.
-puternica. Daca invatatura Lui era deosebita, deosebirea consta in autoritatea cu care Domnul Isus invata, preda invatatura.
Diferenta consta nu atat in continutul invataturii ci in modalitate, in metoda. Nu ce ii invata ci cum ii invata. „Ii invata ca unul care are putere.” Nu este suficient sa stii doar ce sa predai daca nu stii si cum, daca n-ai o metoda pedagogica eficienta. Multi predica astazi Biblia insa nu toti stiu si cum.
Domnul Isus nu avea doar invatatura ci avea si putere, autoritate, vrednicie. El este vrednic sa invete, sa ofere invatatura norodului.
Concluzia este ca invatatura ce uimeste, invatatura deosebita si puternica o poate oferi doar Domnul Isus. Daca vrem o astfel de invatatura in adunarile noastre nu exista decat o singura solutie- sa Ii permitem Domnului Isus sa frecventeze adunarea noastra si sa-L lasam sa ne fie Invatator. Sa cautam chiar sa frecventam doar acele adunari in care putem spune cu certitudine ca este Domnul Isus invatator.
v.23-24 In sinagoga lor era un om care avea un duh necurat.
El a inceput sa strige: „Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit sa ne pierzi? Te stiu cine esti- esti Sfantul lui Dumnezeu!”
2. Aduce tulburare
Poate pare socant lucrul acesta insa nu ar trebui sa fie, atata timp cat nu trebuie sa ne socheze faptul ca in adunarea credinciosilor se infiltreaza si duhuri necurate.
-celor de-ai casei dar totusi straini. Acolo era un om posedat de un duh necurat. Omul acesta apartinea de acea adunare insa in realitate nu putea fi dintre ei intrucat „nimeni nu poate sluji la doi stapani.”
Daca Domnul Isus aduce tulburare trebuie sa stim ca aduce doar acelora care sunt purtatori de duhuri necurate si tulburarea nu este pentru om ci pentru duhul necurat.
-celor legati de o adunare dar nu de Hristos. Omul acesta venise la adunarea Domnului insa nu avea nici o legatura cu Domnul Hristos. Da, nu trebuie sa ne mire ca printre cei care frecventeaza adunarile Domnului sunt oameni care nu au nici o legatura cu Domnul Isus. Acestia sunt oamenii care sunt tulburati de prezenta Domnului Isus.
-celor ce stiu si totusi sunt pierduti.
Cei care n-au nici o legatura cu Domnul Isus, chiar daca sunt in adunare totusi sunt pierduti. Nu adunarea sau Biserica te mantuie ci Domnul Isus Hristos. De aceea trebuie sa ne cercetam ca nu cumva legaturile noastre sa fie doar cu adunarea si nu cu Domnul Isus.
Domnul Isus nu aduce pierzarea- asa cum striga duhul cel necurat. Sau da, aduce pierzarea pentru duhurile necurate. El este categoric si nu tolereaza necuratia. Atunci cand Il avem pe Domnul Isus in adunarile noastre duhurile rele pier intrucat se tem de Domnul Isus- observati in text ca duhul striga si nu omul.
Nu este suficient sa stii cine este Domnul Isus. NU este suficient sa ai o teologie buna in teorie daca nu ai legatura cu Domnul Isus. Da, exista si posibilitatea sa stii o teologie corecta fara a avea vreo legatura cu Domnul Isus.
Iacov 2.19 Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci, dar si dracii cred …si se-nfioara!
Cu toata teologia lor si chiar cu prezenta in mijlocul adunarii, cei care n-au legatura cu Domnul Isus in moartea Sa sunt pierduti pe veci.
Atentie! Si pana acum in aceasta sinagoga se invatau Scripturile in fiecare Sabat insa duhul necurat n-a simtit nici o amenintare de aceea il gasim si de data asta la adunare. Trebuie sa intelegem ca nu invatatura Scripturilor ii tulbura pe demoni ci prezenta Domnului Isus in adunare. De aceea sa nu ne multumim doar cu invatatura Scripturilor in adunare ci sa tanjim dupa Prezenta Domnului Isus in adunare.
v.25-26 Isus l-a certat si i-a zis:”Taci si iesi afara din omul acesta!” si duhul necurat a iesit din el scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare.
3. Aduce eliberare
Fara indoiala ca Domnul Isus nu venise la adunare ca sa aduca tulburare ci eliberare insa adesea, eliberarea nu vine fara tulburare. Cei care suntem mantuiti ne aducem aminte cu siguranta cata tulburare era in mintea si inima noastra atunci cand Duhul Sfant ne convingea de pacat si prin adevar lupta pentru eliberarea noasta din robia intunericului.
De ce trebuie sa fie tulburare? Cum se explica aceasta? Noi trebuie sa fim constienti ca in adunare se da o lupta apriga la nivel spiritual. Imparatia intunericului se opune si nu vrea sa lase sa fie eliberat nici unul din sufletele captive in robia pacatului.
Astfel indraznesc sa spun ca acolo unde duhurile nu sunt tulburate si prea poate sa asteptam in zadar eliberare. Acolo insa unde duhurile necurate sunt tulburate se intrevede curand eliberarea. Nu orice tulburare este rea. Important sa vedem cine se tulbura.
-prin certare.
„Isus l-a certat…” Eliberarea omului vine in urma certarii duhului necurat. Care este atitudinea noastre vis-a-vis de certare? Cuvantul Domnului ne invata ca nu trebuie sa ne temem de certarea Domnului
Evrei 12.5 nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El…
Pr.3.12 caci Domnul mustra pe cine iubeste…
Pr.9.8 Nu mustra pe cel batjocoritor ca sa nu te urasca; mustra pe cel intelept si el te va iubi.
Pr.15.5 cine ia sema la mustrare ajunge intelept
Daca Domnul nu ar fi mustrat, daca nu ar fi certat in adunare pe omul acela, pe duhul acela omul ar fi ramas rob al satanei. Mustrare te face intelept dar mai mult de atat- mustrarea Domnului aduce eliberarea.
-prin intelepciune.
Spre deosebire de noi, Domnul Isus cand mustra si cearta in adunare da dovada de o intelepciune deosebita. Domnul Isus stie pe cine sa certe in asa fel incat duhul este alungat iar omul este eliberat.
Prezenta Domnului si certarea Lui scoate afara din adunare nu omul ci duhul necurat din om. Lipsa de intelepciune este atunci cand scoatem omul si raman duhurile necurate.
-prin putere.
„…scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare.” Faptul acesta are menirea sa ne constientizeze de lupta spirituala ce se da in sufletul omului in adunare. Adesea este o lupta invizibila insa ea exista in launtrul omului.
Lucrarea de eliberare este una deloc usoara intrucat satana nu renunta usor la ai sai. De aceea este nevoie in adunarea noastra de cineva cu autoritate si putere de a porunci asupra demonilor.
Ill. Fapte.19.13-17 Ne demonstreaza ca eliberarea de duhurile rele nu o poate face oricine. Fiii lui Sceva, desi erau feciori ai unui preot iudeu dintre cei mai de seama au ajuns la concluzia ca puterea de eliberare nu rezida intr-o formula magica. „Va jur pe Isus pe care-L propovaduieste Pavel sa iesiti afara” au spus ei duhurilor. Duhul cel rau le-a raspuns „Pe Isus Il cunosc si pe Pavel il stiu dar voi cine sunteti?” Si omul a sarit asupra lor, i-a biruit pe amandoi si i-a schingiuit in asa fel ca au fugit goi si raniti din casa aceea.
Doar Domnul Isus aduce eliberarea si de aceea El trebuie sa fie prezent in adunarile noastre.
v.27-28 Toti au ramas inmarmuriti asa ca se intrebau unii pe altii:
„Ce este aceasta? O invatatura noua! El porunceste ca un stapan chiar si duhurilor necurate si ele Il asculta!”
Si indata s-a dus vestea in toate imprejurimile Galileii.
4. Lanseaza o invitatie
Domnul Isus este cel ce aduce invatatura deosebita ce uimeste prin putere, El singur poate tulbura prin prezenta Lui duhurile necurate ce se furiseaza chiar in locurile sfinte, El este singurul capabil sa aduca eliberare in adunare. Domnul Isus insa mai vedem ca prin prezenta Lui mai lanseaza si o invitatie, o veste buna ce urmeaza sa fie raspandita…
-prin toti cei ce L-au intalnit.
Vestea aceasta cu privire la Domnul Isus este raspandita prin cei care L-au intalnit personal si au fost martori ai lucrarilor lui in adunare. Nu este nevoie de o alta reclama.
Intalnim situatii cand atat Domnul Isus cat si apostolul Pavel interzice duhurilor necurate sa le faca reclama. De multe ori am crezut ca marturia lor este cea mai credibila- totusi Domnul vrea ca noi sa ducem vestea.
Ill. Produsele Aloe Vera, Amway sau tratamente naturale- reclama este lasata in grija celor ce au experimentat calitatea si respectiv remediul oferit de acestea.
-dincolo de granitele adunarii.
„…s-a dus vestea in toate imprejurimile…” Un astfel de Hristos nu poate fi ascuns intre zidurile unei adunari ci vestea despre El in mod automat se raspandeste in toata regiunea in mijlocul careia se afla o astfel de adunare.
Interesant ca vestea s-a dus fara ca Domnul Isus sa le porunceasca sa faca asta. Da, vedem in text ca „duhurile necurate Il asculta” cand le porunceste insa noi ascultam din dragoste si nu de groaza.
-urgenta.
„..indata s-a dus vestea…” Vestea trebuie dusa urgent intrucat lumea are nevoie disperata de invatatura si eliberare, lumea are nevoie disperata de Domnul Isus.
Ex- Ambulanta si pompierii au prioritate si prezenta lor este o necesitate urgenta pentru omul in nevoie.
Sa chemam pe Domnul Isus in adunarile noastre si apoi sa chemam si pe oameni la adunarile noastre- la adunarea unde este prezent Domnul Isus.
Concluzia
Sa cautam sa-L avem pe Domnul Isus in adunare. Adunarile noastre au nevoie de El. El sa ne fie invatatorul si vindecatorul. Sa cautam sa frecventam astfel de adunari si apoi sa raspnadim vestea evangheliei in toate imprejurimile localitatilor noastre.
https://predicatorul.wordpress.com/tag/adunare/
Ce este inima?
Inima este menționată de sute de ori în Biblie. Dar ce reprezintă ea, spiritual vorbind? Care este semnificația și importanța ei?
Ce reprezintă „inima” din biblie?
Citim mult despre inimă în biblie, pentru că în timpurile biblice, se credea că deciziile, sentimentele și procesul de gândire vin din inimă. Inima din biblie se considera a fi un fel de „centru de comandă” din care se luau toate deciziile noastre. Deci când citim despre inimă, în biblie, trebuie să ne gândim la locul unde ne avem voia, atitudinea și intențiile noastre dar și sursa tuturor gândurilor, acțiunilor și cuvintelor.
Inima este miezul care definește cine ești tu ca persoană. Inima ta ești, de fapt, tu.
Cu inima tu alegi binele sau rău. Conștiința ta trimite mesaje când ceva este bun sau rău și inima ta este cea care te îndrumă să alegi. Inima care este în legătură cu Dumnezeu poate alege binele de fiecare dată. Inima care se deschide spre alte influențe necurate, devine oarbă și confuză când vine vorba de a discerne binele de rău. „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.” Psalm 119:9.
Inimi curate sau necurate
Toți suntem născuți cu inimi curate și pure. Inima ta devine necurată atunci când păcătuiești voit, dată după dată. De exemplu când te întorci și faci un lucru despre care știi că este rău, în mod repetat, fără să te căiești. Aici poate fi vorba despre nesinceritate, invidie, vizionarea lucrurilor necurate, a ține ură în inimă. Acest lucru se întâmplă când nu vrei să te oprești dintr-un lucru, despre care știi foarte bine că este rău.
Dar când te hotărăști să-ți cedezi voia și calea proprie și să-ți predai viața lui Dumnezeu, El îți curăță și purifică inima. „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Psalm 51:10. Astfel se naște noul „tu”. Acest lucru presupune obținerea unei voi și atitudini noi – care reprezintă o dorință ca întotdeauna a alege binele și împlinirii voii lui Dumnezeu. Această inimă nouă este curată și pură încă de la început. Ulterior, nu trebuie să lupți pentru a-ți curăța mereu inima, ci trebuie să lupți pentru a o păzi curată.
Inima ta nu devine necurată când ești ispitit. Ea devine necurată atunci când permiți ispitei acces în inima ta, adică atunci când tu în mod repetat și voit păcătuiești, fără să te căiești. Acest lucru face ca inima să fie pătată și întărită.
Uneori cazi în păcat, dar căderea în sine nu implică faptul că inima s-a și murdărit. Reacția ta la cădere dovedește ce este în inima ta. Dacă ai căzut dar regreți acest lucru, te întristezi și te căiești, atunci ai o inimă curată care este deschisă pentru Dumnezeu, iar El te iartă imediat. Dar dacă ignori fapta, nu-ți pasă și nu intenționezi să te căiești, atunci tu îți întărești inima – inima ta devine necurată. Inima ta se închide față de Dumnezeu.
Păzește-ți inima!
Este scris în Proverbe 4:23: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieții.”
Cu alte cuvinte, fă tot ce stă în puterea ta pentru a-ți păzi inima curată, pentru că tu reprezinți inima ta – toată viața ta provine din inimă. Izvoarele vieții tale sunt deciziile, acțiunile, cuvintele, reacțiile, felul în care simți, gândești și rezonezi cu privire la toate lucrurile. Acestea pot fi pure sau impure, în funcțiile de condițiile impuse de inima ta și de deciziile care se iau acolo. Ele afectează relația ta cu Dumnezeu.
Dacă inima ta este curată, atunci tot ce răsare din viața ta este curat. Dacă inima ta este necurată, atunci tot ce răsare din viața ta este necurat. Acțiunile tale sunt un rezultat la ce este în inima ta. Isus spune foarte clar în Matei 12:34-35: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.” Am putea spune că nu doar gura îi vorbește ci și inima îi gândește și corpul îi acționează în funcție de ce se găsește în inimă.
De aceea este scris atât de apăsat în Proverbe: „Păzește-ți inima mai mult decăt orice …” Căci ceea ce este în inima ta definește cum este viața ta.
https://crestinismactiv.ro/ce-este-inima
Este homosexualitatea păcat?
Dumnezeu n-a fost niciodată neluminat, naiv sau intolerant.
Sexualitatea umană este complexă. Ne afectează fizic, mental și spiritual. Din cauza puterii păcatului, adus în lume de cădere, Dumnezeu ne-a dat legi spirituale care să asigure că sexualitatea poate rămâne binecuvântarea pe care El o menise.
După cădere, Satan a folosit imediat oportunitatea ca să se folosească de această putere mare. El a complicat-o, conducându-i pe oameni departe de binecuvântarea lui Dumnezeu. Instinctele lor pure sexuale au fost mânjite de păcat și, deodată, ei s-au rușinat de goliciunea lor. (Geneza 3:7, 10-11). Poftele necurate au fost trezite, care urmau să-i chinuie pe descendenții lor în toate generațiile.
Poftele și imoralitatea sexuală
„Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Romani 1:26-27.
Cuvântul lui Dumnezeu alungă orice neclaritate în ce privește practica homoxesualității – ea se îndreaptă direct împotriva voii și intenției lui Dumnezeu și, de aceea, este păcat. Toți oamenii sunt ispitiți la pofte sexuale, într-o imensitate de forme și manifestări. Dar Cuvântul lui Dumnezeu, legea lui spirituală, este clară: orice activitate sexuală în afara căsătoriei dintre un bărbat și o femeie este păcat și nu poate fi binecuvântată de Dumnezeu.
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” „…De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” Geneza 1:27-28 & Geneza 2:24.
Această relație – dintr-un bărbat și o femeie de-a lungul întregii vieți, în credincioșie față de căsnicie – este repetată din nou și din nou în Biblie și este singura relație sexuală aprobată și binecuvântată de Dumnezeu.
Atracția noastră sexuală nu este păcat. Dar poftele sexuale din afara căsătoriei dintre un bărbat și o femeie ne ispitesc la păcat. Acestea Biblia le numește „pofte”, iar dacă cedezi lor, atunci ia naștere păcatul. Aici este inclus și sexul înainte de căsătorie și în afara căsătoriei, acceptarea gândurilor sexuale necurate – și practica homosexualității. Biblia este foarte directă când este vorba despre aceste teme. Unele dintre versete sunt amintite la sfârșitul acestui articol.
Dumnezeu este cea mai înaltă autoritate
Personalitatea, înclinațiile, reacțiile, orientările, punctele de vedere, opiniile, etc., sunt complexe. Unele dintre ele sunt strâns legate de genele noastre, iar altele sunt influențate de mediul în care trăim, circumstanțe, educație, creștere și alți factori.
Societățile, culturile și normele sunt într-o continuă schimbare și dezvoltare, dar Dumnezeu, Cuvântul Lui și Duhul din Cuvânt rămân neschimbate. Când Dumnezeu a interzis, în mod specific, sexualitatea și orice altă imoralitate sexuală, nu este din cauză că este neluminat, naiv sau intolerant. Legea a fost dată ca să contracareze păcatul și din cauză că omenirea a deviat de la planul Lui inițial care era spre binecuvântare. Lucrurile care erau imorale după standardele lui Dumnezeu atunci, nu au devenit morale azi pentru că majoritatea este tolerantă și acceptă aceste lucruri.
Noi suntem norocoși că drepturile și libertățile omului sunt aspecte importante din timpurile noastre, reducând asuprirea, abuzul și nedreptatea. Totuși, unele dintre aceste „libertăți” care sunt permise legal, sunt îndreptate direct împotriva legilor spirituale ale lui Dumnezeu și promovează direct poftele păcătoase din natura omenească. Nici opiniile și punctul nostru personal de vedere și nici cel al majorității nu poate fi autoritatea cea mai înaltă. El este Atotputernic și doar voia Lui, așa cum este exprimată în Biblie, este neschimbătoare și desăvârșită de-alungul timpului și eternității.
Homosexualitatea este menționată în mod expresiv ca fiind o abominație în fața lui Dumnezeu. O astfel de temă nici nu trebuie discutată sau dezbătută de creștinii care vor cu adevărat să slujească Lui. Dacă credem în Cuvântul lui Dumnezeu așa cum ar trebui să crezi în Cuvântul lui Dumnezeu, nu mai este niciun lucru de discutat. Nu putem să îl ajustăm ca să ne satisfacă scopurile noastre, indiferent cât de greu ar putea fi asta.
Dumnezeu nu va permite ca să fii ispitit peste puterile tale
Să te opui orientării homosexuale cu care te-ai născut este un sacrificiu mare și poate fi o luptă care poate dura o viață întreagă. Dar Dumnezeu este credincios. Indiferent cât de greu este, sau cât de insuportabilă poate părea suferința, El dă putere de biruință ca să trăiești o viață curată pentru El.
„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” 1 Corinteni 10:13.
Calea de evadare este crucea – să-ți omori toate poftele păcătoase. (Coloseni 3:5-7, Galateni 5:24). Asta poate nu-ți va înlătura atracția și orientarea naturală, dar nu mai ești rob al păcatului. Atunci ești liber, gata să-I slujești lui Dumnezeu și să faci voia Lui. Un astfel de sacrificiu este plăcut în ochii lui Dumnezeu și El va da o răsplată bogată, nu doar în ceruri, dar și aici pe pământ. Dumnezeu îi binecuvintează pe cei care trăiesc cu totul pentru El. Nimeni nu a lepădat cu adevărat totul ca să-I slujească lui Dumnezeu și a regretat acest lucru. Dumnezeu vrea doar ce este cel mai mare bine pentru noi.
Dumnezeu urăște păcatul, dar El iubește pe fiecare păcătos, indiferent cine sunt ei, care este trecutul lor sau ce au făcut. (Romani 6:23). El ne iubește pe fiecare dintre noi mai mult decât am putea pricepe noi. El Și-a trimis propriul Fiu, Isus Hristos, care a plătit prețul pentru păcatele noastre și ne-a arătat o cale de ieșire. Nu există păcat pentru care Isus să nu fi murit; nu există ispită în care Dumnezeu să nu-ți poată da puterea ca să birui. El Și-a întins mâna – apuc-o!
„Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.” Romani 6:22. Lupta poate fi dură, sacrificiile grele, dar nu poate fi comparată cu viața veșnică, slăvită, pe care Dumnezeu o va da celor a căror nume sunt scrise în Cartea Vieții – cei care au biruit. (Romani 8:18, Apocalipsa 3:5).
Câteva versete referitoare la imoralitatea sexuală
„Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” Leviticul 18:22.
„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.” 1 Corinteni 6:9-11.
„Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” Matei 5:27-28.
„Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său.” 1 Corinteni 6:18.
„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” Evrei 13:4.
„De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Romani 1:20-32.
Cum birui ispita de a mă uita la pornografie?
Cu ajutorul Evangheliei este posibil să fii total liber de pornografie.
Așadar, vrei să te pui cu acest „Goliat” din viața ta, așa este?
Sclavia de a te uita la pornografie este tocmai asta – un uriaș care pare de neoprit care îți stă în cale. Această baricadă de necurăție din viața ta te face să deviezi de la calea corectă de creștin. Dar chemarea ta în viață nu este să rămâi blocat veșnic în acest cicly obișnuit de ispită – cădere – vină. Este absolut posibil să te opui și să reziști acestor ispite necurate și să trăiești o viață curată, biruitoare de creștin.
Dumnezeu a creat căsnicia ca o ramă unde bărbatul și femeia pot trăi împreună cu binecuvântarea Lui, exteriorizându-și dragostea unul față de ceilalți într-o relație armonioasă cu purtare de grijă. Necredincioșia de a ceda în pofte sexuale de orice alt fel, inclusiv pornografia, este păcat. Este un păcat principal care trebuie să fie văzut cu ochii lui Dumnezeu: extrem de serios!
Pornografia îți strică sufletul
Consecințele cedării în fața acestei curviri „ascunse” au urmări de lungă durată și fac mai mult decât să te afecteze pe tine. Nu te gândi că dacă fac acest lucru în ascuns, nimeni nu este rănit. Nu numai că îți vătămezi sufletul prin imagini care devin săpate în memoria ta, dar îți strici și abilitatea de a fi credincios unui partener de căsnicie. Sunt oameni care niciodată nu își înșeală partenerul, dar dacă cedezi curviei în ascuns are urmări la fel de destructive.
Efectele necredincioșiei pot fi văzute peste tot în jurul nostru pe pământ: case destrămate, durere, amărăciune și suferințe psihice.
Printr-0 mizerie ca pornografia, Satan preia controlul complet asupra unei persoane.
Obiectivul diavolului este să fure, să omoare și să distrugă. Unul dintre cele mai stricăcioase moduri prin care el are succes este prin a-i aduce pe oameni să cedeze poftelor lor sexuale în afara intimității căsniciei. Printr-o mizerie ca pornografia, Satan preia controlul complet asupra unei persoane. Rezultatele sunt dezastruoase.
Totuși, Satan are abilitatea de a ascunde consecințele și să facă totul să armonizeze cu simțurile tale într-un asemenea fel încât tu pierzi viziunea și perspectiva imaginii totale. Și, în timp ce stai cu această măhramă peste ochi, în mod înșelător, el îți desenează o imagine a unui lucru sau al unei persoane și continuă să-ți șoptească despre cum tu nu ai nicio alternativă decât să cedezi acestui joc murdar. După ce ai mușcat momeala, rămâi în urmă necurat, învins și rușinat, de fiecare dată.
Cât de mult vrei să fii eliberat?
Întrebarea este: „Cât de mult vrei să fii eliberat?” Este sclavia sub poftele tale necurate doar un inconvenient minor sau ai ajuns cu adevărat la punctul în care destul e destul? Cheia este să obții o ură aprigă, furioasă și indignată împotriva păcatului. Te poți ruga ca să ți să deschidă ochii și să vezi natura distrugătoare a pornografiei și să primești o ură desăvârșită împotriva ei. Cum poți lupta împotriva unui lucru pe care nu-l urăști cu adevărat? Cum poți distruge ceva complet când el este doar un mic „inconvenient”?
Pui 3 alarme diferite și pleci cu 45 de minute mai devreme decât ar fi necesar ca să te asiguri că ajungi la un interviu pentru un job – dar ce pași ești pregătit să iei ca să eviți ispitele de a te uita la pornografie? Poate că trebuie să faci o pauză de la navigarea pe internet. Oare nu te-a lăsat toată această navigare fără sens pe internet complet fără nicio voință de a te împotrivi urgiei păcatului?
Poate te întrebi: „Nu există și alte măsuri practice pe care să le pot lua care să mă ajute să birui?” Bineînțeles că există, dar singura persoană care este cea mai calificată să răspundă la această întrebare ești tocmai tu. Tu știi mai bine decât oricine unde și când ai căzut în trecut. Dacă ești conștient de slăbiciunile tale specifice, acesta reprezintă un avantaj incredinbil în lupta ta pentru curăție! Odată ce recunoști unde ești slab, ai identificat exact unde trebuie să lupți și unde ai nevoie de putere ca să birui.
Rugăciune în timp de nevoie
Evrei 4:16 spune, „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Cu alte cuvinte tu trebuie să te rogi. Tu ești scârbit de păcat, îl urăști, încerci să rupi acest obicei de a te uita la pornografie dar te simți fără putere. Dacă strigi la Isus în momentul încercării – când ești ispitit – aceasta va provoca o dezlănțuire a unei puteri incredibile în interiorul tău – puterea Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt nu face ca ispitele să dispară în mod magic. Dar data viitoare când ești ispitit să te uiți la pornografie – deodată există o putere de opoziție în interiorul tău. Acesta este Duhul și el este în conflict cu lucrul de care firea ta este atrasă – murdăria pentru care tu ai o ură intensă. Chiar din primul moment și odată cu primul gând murdar care-ți vine în minte să strigi: „Eu nu cedez la asta! Isus, ajută-mă să birui!” Dacă dorința ta este sinceră, atunci Isus este mai mult decât dornic să îți vină în ajutor.
Lupta de a-ți păzi inima curată nu este una ușoară. Este o luptă zilnică. Dar Biblia conține promisiuni incredibile pentru cei care biruie: „Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul” 1 Petru 4:1 Folosește acest verset ca o armă în viața ta.
Bucuria biruinței!
Imaginează-ți: dacă continui să spui „nu” de fiecare dată când păcatul își face apariția lui scârboasă, tu nu dai hrană poftelor tale. Va veni ziua când poftele tale de curvie vor înceta să te tortureze. Cel ce care odată era un uriaș de necurăție, va fi mort. Vei fi încheiat cu păcatul.
Odată ce începi să birui aceste ispite de a te uita la pornografie, este ca și cum o lume nouă se deschide! Devii foarte fericit – începi deodată să experimentezi bucuria biruinței!
Luptă pentru curăție! Luptă să devii o persoană pe care Dumnezeu o poate folosi să-și îndeplinească voia pe pământ și nu ceda niciodată! Nu vei regreta niciodată faptul că ai lăsat aceste plăceri temporare în urmă. Eu știu sigur că nu regret.
„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Iacov 1:12
Autoritatea spirituală- Cum să afli dacă tu o ai, sau dacă alţii o au?
Eşti impresionat de darurile spirituale? Dacă cineva cântă ca un înger vei zice, „O ce lucrare minunată? „Dacă auzi un orator lucrător puternic al Evangheliei?” Toate acestea sunt un lucru minunat. E vorba de darurile lui Dumnezeu. Dar autoritatea spirituală nu înseamnă darurile lui Dumnezeu din viaţa unui om.
Autoritatea lui Dumnezeu este o combinaţie între darurile spirituale şi un caracter evlavios, iar aceasta rezultă numai dintr-o viaţă trăită în supunere faţă de Domnul. Ea apare în urma unei vieţi de rugăciune şi smerenie. Când ai un dar de la Dumnezeu şi un caracter evlavios, Dumnezeu îţi revarsă cu generozitate autoritatea Lui în viaţa ta.
Unul din lucrurile principale care caracterizează un bărbat sau o femeie ce are autoritate spirituală este o viaţă de rugăciune. În Marcu 9:29, Isus formează o legătură inseparabilă între rugăciune şi autoritatea spirituală. După ce ucenicii nu au izbutit să scoată afară demonii din acel tânăr, Isus a spus, „Acest soi de draci, nu iese decât prin rugăciune…”
Fă-ţi rugăciunile!
Sunt rugăciunile tale doar cuvinte frumoase, sau sunt împuternicite de Duhul lui Dumnezeu, fiindcă tu umbli în autoritatea Lui spirituală? Între cele două este o diferenţă ca de la cer la pământ! Putem să rostim rugăciuni frumoase sau ne putem ruga împuterniciţi de Dumnezeu. Ce anume vrei în viaţa ta? Nu te mulţumi cu rugăciunile frumoase. Cred că te-ai mulţumi cu prea puţin. Când te rogi în Numele lui Isus, cerul… şi iadul…recunosc autoritatea lui Dumnezeu asupra vieţii tale?
Cuvântul lui Dumnezeu spune că, ce legăm pe pământ va fi legat şi-n cer, însă aceasta nu se întâmplă doar rostind cuvinte frumoase şi corecte. A avea „formula” exactă în rugăciunile noastre, nu conferă autoritate spirituală. Există o învăţătură care pretinde că a spune cuvintele potrivite ne va aduce rezultatele aşteptate. Este ridicol, însă! Nu cuvintele pe care le rostim, ci puterea din spatele cuvintelor care vine doar de la Dumnezeu, ne acordă autoritatea spirituală necesară!
Unul din cele mai bune exemple de oameni care încearcă să folosească cuvinte exacte lipsite de autoritatea lui Dumnezeu îl găsim în Fapte 19:11-16: „Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel până acolo încât peste bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi îi lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele”.
Vrei să vezi o autoritate reală? Asta este! Autoritatea lui Pavel le-a părut atrăgătoare celor şapte fii ai unuia dintre cei mai de seamă preoţi iudei. Ei au decis că-l imite pe Pavel. „Nişte exorcişti iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Vă jur pe Isus pe care-l propovăduieşte Pavel să ieşiţi afară!” (Fapte 19:13)
Când tinerii l-au văzut pe Pavel rugându-se pentru bolnavi, au fost martorii unor mari miracole. Oameni erau vindecaţi iar duhurile rele, izgonite. Ei l-au urmărit insistenţi…până ce au crezut că au înţeles cum pot să o facă singuri. Apoi şi-au zis, „Ne-am prins!” „Ştim cum s-o facem şi noi!” Părea simplu. Tot ce trebuiau să facă, era să folosească Numele Domnului Isus!
Astfel, ei au folosit cuvinte exacte, corecte…dar având rezultate dezastruoase! „Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe Isus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?” (Fapte 19:15)
Vedeţi, aceştia au cunoscut formula exactă, însă din vieţile lor a lipsit adevărata autoritate spirituală. Ei nu au acţionat în supunere faţă de chemarea lui Dumnezeu şi vieţile lor nu cunoşteau Cuvântul Lui. Întrucât ei nu trăiau pentru Domnul, nu aveau caractere evlavioase. Autoritatea lui Dumnezeu nu s-a putut manifesta prin nici unul din ei. De fapt, abuzul folosirii Numelui lui Isus s-a întors împotriva lor. Omul pentru care ei s-au rugat a sărit pe ei, i-a biruit şi le-a rupt hainele, „în aşa fel că ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea” (Fapte 19:16). Umilinţa supremă a fost că toată lumea a auzit de incident. „Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: „Şi Numele Domnului Isus era proslăvit” (Fapte 19:17)
Adesea cităm versetul din Matei 16:19, „…orice vei lega pe pământ va fi legat în cer…” Conform unei practici întâlnite în unele cercuri, unii creştini încearcă să lege verbal răul, bazându-se pe acest verset, însă diavolul vrea să ştie, „Cu ce putere? În a cui autoritate?”
A avea autoritate spirituală înseamnă mai mult decât a ştii să rosteşti cuvintele corecte sau a avea daruri. Unii au primit de la Domnul daruri minunate, daruri de vindecare sau darul profeţiei, însă după un timp încep să trăiască în păcate grosolane. Ei s-ar putea să fie încă capabili să-şi exerseze darurile lor spirituale însă autoritatea lor a dispărut. Autoritatea rezultă dintr-o viaţă supusă lui Dumnezeu. Autoritatea spirituală apare atunci când în vieţile noastre exisă o combinaţie de neînvins dintre căutarea feţei lui Dumnezeu, a trăi în smerenie şi a avea format un caracter evlavios. Doar atunci vom putea să vedem autoritatea lui revărsată în şi prin vieţile noastre!
Autoritatea spirituală. Isus a avut-o. Apostolii au avut-o. O ai şi tu în viaţa ta? Cred că Dumnezeu vrea să ţi-o acorde. În Matei 7:29, vedem că Domnul Isus, „…îi învăţa ca unul care avea putere (sau, autoritate) şi nu ca învăţătorii lor”.
Mulţimile erau atrase de lucrarea lui Isus şi au fost uluite. Ce le-a uluit? Ce anume le-a solicitat atenţia? Probabil nu a fost mare diferenţă în detaliile spuselor lui Isus, comparativ cu detaliile celor spuse de cărturari. Învăţăturile lui Isus probabil nu erau în mare măsură diferite în conţinut. Diferenţa a constat în faptul că Isus i-a învăţat ca unul care avea autoritate! Mulţimile au recunoscut autoritatea lui Dumnezeu în viaţa acestui om! Isus, nu numai că a învăţat cu autoritate ci şi a trăit din autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să-ţi acorde autoritatea Lui vieţii tale pentru ca atunci când tu vei vorbi, te vei ruga sau vei predica, toate acestea să se facă cu autoritatea Lui.
Promovarea o face Dumnezeu
Autoritatea spirituală nu stă într-un titlu. Oameni (asemenea) cărturarilor pot avea tot felul de titluri dar fără a avea autoritatea lui Dumnezeu în viaţa lor. Dacă tu ai autoritate, toţi o vor recunoaşte şi nu va fi nevoie ca tu să vorbeşti despre ea.
Odată un tânăr a venit la mine şi a zis, „Wick (numele autorului articolului), mă ţii la coada bisericii, mă împiedici în lucrarea mea!” Eu nu am crezut că era aşa, însă am venit la Dumnezeu în rugăciune fiindcă aceasta era o acuzaţie serioasă şi m-a tulburat. „Doamne este adevărat că nu l-am avansat pe acest tânăr?” Atunci am simţit că Domnul mi-ar fi spus că, „Nu tu nu l-ai avansat, ci…Eu!!”
Biblia vorbeşte foarte clar despre subiectul promovării/avansării în lucrare. „Căci nici de la Răsărit nici de la Apus, nici din pustie nu vine înălţarea. Ci Dumnezeu este cel ce judecă: „El coboară pe unul şi înalţă pe altul” (Ps.75:6-7). Înălţarea nu vine de la un om – aceasta vine de la Dumnezeu! Demonstrarea autorităţii de către un om ar trebui să fie pur şi simplu o recunoaştere a autorităţii spirituale care deja există în viaţa respectivului. Dacă tu umbli/trăieşti în autoritatea spirituală a lui Dumnezeu, nimeni nu poate împiedica manifestarea, demonstrarea lui Dumnezeu în viaţa ta.
Nici un om, sau demon din iad nu poate opri mâna lui Dumnezeu de la a-ţi unge viaţa ta. Ar putea să o abată temporar, dar nu vor putea să oprească binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar dacă tu trăieşti în autoritatea Lui, în viaţa ta personală, Dumnezeu te va pune în poziţia de autoritate în care te vei găsi mai târziu.
Viaţa lui Iosif este o întâmplare incredibilă care priveşte acest subiect. Iosif a experimentat o nemaipomenită manifestare a autorităţii lui Dumnezeu chiar dacă el a fost vândut în sclavie, minţit, şi aruncat în temniţă pe nedrept. Nici unul din aceste lucruri nu a putut opri însă, manifestarea lui Dumnezeu în viaţa lui, fiindcă el a trăit în ascultare de Domnul şi smerenie înaintea Lui. Acelaşi lucru va fi valabil şi-n privinţa ta.
Însă tu va trebui să-i îngădui lui Dumnezeu să te pună într-un loc care este corespunzător cu nivelul tău de maturitate şi înţelegere. Nu insista pentru o poziţie care ştii că depăşeşte nivelul tău de autoritatea spirituală. Dacă o faci, vei produce un dezastru pentru tine şi pentru cei pe care-i vei conduce. Aminteşte-ţi că Iosif a trecut prin încercări păstrând atitudini corecte, iar aceste încercări au fost pregătirea lui pentru înalta autoritate pe care Dumnezeu a dorit să i-o acorde.
Isus este exemplul nostru
În viaţa lui Isus autoritatea spirituală a venit prin supunere, nu prin dăruire. Isus a avut autoritate nu doar fiindcă El era Fiul lui Dumnezeu, ci pentru că El, ca şi Fiu al lui Dumnezeu, „măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu ci s-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, s-a smerit şi s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. De aceea, Dumnezeu l-a înălţat nespus de mult şi i-a dat Numele care este mai presus de orice nume” (Filip.2:6-9). Ascultarea sau supunerea şi autoritatea spirituală au o legătură inseparabilă. Nu pot fi despărţite una de cealaltă.
În Ioan 17:4 Isus se adresează Tatălui spunând: „Eu te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac”. Ce-a sfârşit Isus atunci când a fost pe pământ, ce anume a făcut El? A împlinit voia Tatălui! Autoritatea, întotdeauna merge mână-n mână cu supunerea.
Isus a spus, „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai” (Ioan 5:19). Se poate spune că tu faci ce vrea Tatăl ceresc? Că rosteşti cuvintele pe care El vrea să le audă? Acesta este drumul spre autoritatea spirituală. Dumnezeu va unge totdeauna o viaţă supusă, ascultătoare. Întotdeauna va unge pe un om care caută Chipul Lui, care ascultă şi împlineşte cuvântul Lui. Nu întotdeauna ce se vede pe dinafară la un om, este onorat de Dumnezeu, ci mai degrabă ceea ce El vede în interior.
De exemplu, daţi-mi voie să vă povestesc împrejurările uneia dintre cele mai faimoase predici predicate vreodată – afară de predicile din Biblie. Această predică este intitulată „Păcătoşi în mâinile unui Dumnezeu mânios”. Ea a fost predicată de către Jonathan Edwards în anii 1700. Există relatări ale zilei în care Jonathan Edwards a rostit faimosul său mesaj. Ştiţi în ce fel a făcut-o? Ce metodă de predicare a folosit? El nu era un mare predicator. De fapt nu era deloc un orator dăruit. Descrierile ne spun că şi-a ţinut notiţele aproape de faţă (pentru că avea vederea slabă!), şi şi-a citit mesajul în loc de a-l „predica”! Pur şi simplu, a citit cuvintele predicii pe care el a scris-o. Aceasta nu pare o metodă grozavă, nu? Însă Duhul lui Dumnezeu s-a coborât asupra acelui loc. Prezenţa lui a fost atât de puternică, încât oamenii din adunare au îmbrăţişat stâlpii sălii pentru că aveau impresia ireală că alunecau în Iad. Au început să ţipe şi să plângă, spunând că puteau simţi literalmente focul iadului ce-i ardea la tălpi. Credeţi-mă că o exprimare elocventă nu-ţi atribuie o astfel de ungere. Acea predică a fost rostită cu o putere atât de mare pentru că o aducea un om care umbla/trăia în autoritatea spirituală a lui Dumnezeu.
Unii oameni cred că dacă vorbeşti tare, ai o mai mare autoritate. Dar uneori unii vorbesc tare fiindcă au puţină autoritate. Volumul vocii nu este totuna cu autoritatea şi nici elocvenţa. Autoritatea apare într-o viaţă evlavioasă, sfântă şi supusă, făcând doar ceea ce Dumnezeu vrea de la tine.
Care este nivelul tău de autoritate spirituală?
Doar puţini ajung la nivelul de autoritate spirituală pe care Dumnezeu vrea să-l dea fiindcă se mulţumesc cu darurile. Se mulţumesc cu talentul. Se mulţumesc cu stilul. Dragi prieteni, vreţi să vă mulţumiţi cu ceva bun…sau vreţi în viaţă ce are Dumnezeu mai bun?
Dumnezeu a folosit şi va mai folosi lucrurile mici, neînsemnate ale acestei lumi pentru a-i înfrânge pe cei înţelepţi. Eşti tu unul din aceste „lucruri mici”?
Este aceasta rugăciune ta? „Doamne, dă-mi autoritatea spirituală şi puterea de a atinge vieţile oamenilor chiar de nimeni de pe faţa pământului nu o va recunoaşte vreodată!” Dacă aceasta nu este rugăciunea ta, atunci ar trebui să devină. Noi avem nevoie să-l iubim atât de mult pe Isus, încât să facem orice ne spune. Trebuie să avem o atitudine de absolută umilinţă şi absolută supunere, ca Dumnezeu să poată unge şi să binecuvânteze vieţile noastre cu puterea Duhului Sfânt.
În Matei 20:20-23, putem citi propriile cuvinte ale lui Isus privind autoritatea dată de Dumnezeu: „Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fii ei, şi I s-a închinat, vrând că-i facă o cerere. El a întrebat-o: „Ce vrei? „”Porunceşte”, i-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi unul la stânga Ta”. Drept răspuns, Isus a zis: „Ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, i-au zis ei. Şi El le-a răspuns. „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu”. Cei doi fii ai lui Zebedei i-au cerut Domnului Isus o autoritate ce ţine de poziţie, pentru că cei mai puternici oameni într-o împărăţie pământească sunt cei doi care stau la dreapta şi la stânga împăratului. Totuşi nici chiar Domnul Isus nu a putut să le acorde celor doi poziţia de autoritate pe care au dorit-o. De ce? Fiindcă, aşa cum a spus limpede Isus în Matei 20:23, „Nu atârnă de Mine s-o dau… „ În sistemul lumii, conducătorii pot obţine poziţii de autoritate prin propria lor putere sau capacitate şi pot chiar să-şi impună autoritatea asupra oamenilor pe care-i conduc. Dar în Împărăţia lui Dumnezeu nu aşa stau lucrurile. Autoritatea spirituală nu se câştigă prin putere sau capacitate. Adevărata autoritate se dobândeşte prin umilinţă şi slujire.
Tânărul care a venit la mine în aceea zi nu spunea că, într-adevăr, eu îl opream să avanseze, ci spunea de fapt că nu i-am acordat o poziţie în lucrarea noastră. Asta spunea de fapt. Însă lucrul acesta nu depinde de mine să-l dau! Rolul meu este doar de a recunoaşte ceea ce Dumnezeu i-a dat deja unui om!
Ştiţi ce caut la un om pe care să-l pun într-o poziţie de conducere? Caut un duh de umilinţă şi o inimă de slujitor, cât şi darurile de care are nevoie pentru a fi un lider. Odată, mi-am ales eu omul meu pentru o poziţie în autoritate şi a fost o mare greşeală. Aceea întâmplare m-a învăţat să-l las pe Dumnezeu să facă alegerea.
Care este nivelul tău de autoritate spirituală? Oricare ar fi acesta, eu cred că Dumnezeu vrea să ţi-l mărească. Că vrea să te facă puternic în rugăciune şi puternic în lucrare. Şi aşa cum am văzut la Iosif, nu există scurtături! Poţi avea autoritate spirituală, însă doar printr-o viaţă evlavioasă!
de Wick Nease. Wick Nease a lucrat pentru Youth With a Mission (YWAM) începând din 1971. Broşura este preluată şi adaptată după „Spiritual Authority – How do you know if you have it?” (Pretty Good Printing, 1989, Last Days Ministries), de Jejeran Stelian şi Teodor Macavei
https://rcrwebsite.com/spiritau.htm
2Corinteni 11:1-10 – Ce a fost Ţepuşul lui Pavel ?
2Corinteni 11:1-10 NTR: „E nevoie să mă laud, măcar că nu este nimic de câştigat; voi recurge totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului. Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani – dacă era în trup, nu ştiu; dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în al treilea cer. Ştiu că omul acesta – dacă era în trup sau dacă era în afara trupului, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit în Rai şi a auzit lucruri care nu pot fi exprimate în cuvinte, lucruri care nu-i sunt permise omului să le spună. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Însă dacă vreau să mă laud nu voi fi un nebun, pentru că voi spune adevărul; dar nu mă voi lăuda, pentru ca nimeni să nu mă considere mai sus decât ceea ce vede în mine sau aude de la mine, chiar având în vedere caracterul nemaipomenit al acestor descoperiri. De aceea, ca să nu mă îngâmf, mi-a fost dat un ţepuş în carne, un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău şi astfel să nu mă îngâmf. De trei ori I-am cerut Domnului să mi-l ia. Dar El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârşită în slăbiciune.” Aşadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos să poată locui în mine. De aceea, eu sunt mulţumit în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri, de dragul lui Cristos, pentru că atunci când sunt slab, sunt puternic”.
Această relatare despre ţepuş a născut mai multe intepretări, unii care spun că ţepuşul era o ispita, o slabiciune, problemele create de iudei, după alţii se referă la prigoana sau suferinţele lui Pavel, etc. Care este realitatea?
Un prim principiu de interpretare a Bibliei este textul şi contextul, apoi alte texte care se referă la acelaşi lucru.
Să analizăm textul cu atenţie, căci după cum Daniel a „înţeles din cărţi numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului” (Daniel 9:1-2), tot aşa şi noi, dacă avem „mintea care are înţelepciune” (Apocalipsa 17:9), vom înţelege adevărul despre ţepuşul lui Pavel.
Primul indiciu este că:
- ţepuşul era încarnea sau trupul lui Pavel, nu vreo problemă din exteriorul lui.
- acest ţepuş este numit „un mesager al lui Satan, ca să-mi facă rău”. Apoi, Domnul Isus îl numeşte:
- „slăbiciune”, iar Pavel la fel spune că „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele”.
Datorită acestui ţepuş, el a învăţat să fie mulţumit, în diferite situaţii grele sau stări neplăcute ca: „în slăbiciuni, în insulte, în greutăţi, în persecuţii şi necazuri”.
Ce putea fi acest ţepuş?
El nu putea fi decât o boală din interiorul trupului Său, o slăbiciune fizică constantă, de aceea el s-a rugat Domnului ca să îl înlăture.
Ce probleme fizice avea Pavel?
Apostolul Pavel avea probleme cu vederea, din cauza revelaţiilor cu al treilea cer care îl putea face mândru, ca să-l ţină smerit, Domnul a îngăduit un duh de boală de ochi, un înger al celui rău.
Biblia ne relatează prima oară când Pavel a fost bolnav cu ochii:
Fapte 9:3-6: „În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? El a întrebat: Cine eşti, Doamne? Isus i-a răspuns: Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic”.
Iar ulterior el personal îşi descrie problemele lui fizice în Galateni 4:15, unde se spune: „Aşadar, unde este acea fericire a voastră? Vă mărturisesc că, dacă aţi fi putut, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat!”. Iar în Galateni 6:11: „Vedeţi cu ce litere mari v-am scris chiar cu mâna mea!”
Apostolul Pavel, foarte timpuriu a primit acest ţepuş, cu paisprezece ani înainte de a le scrie a doua epistolă corintenilor, căci el declară: „Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani…a fost răpit în al treilea cer”.
Prin urmare el avea probleme cu vederea chiar atunci când se afla în faţa sinedriului după cum relatează prin inspiraţie Luca, când ne istoriseşte: „Chiar din Atunci Pavel i-a zis: Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi ca să mă judeci după Lege şi porunceşti să mă lovească, încălcând astfel Legea?! Cei care stăteau lângă el i-au zis: Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu? Pavel le-a răspuns:N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: „Să nu-l vorbeşti de rău pe conducătorul poporului tău!” – Fapte 23:3-5. Iată Pavel nu l-a recunoscut pe marele preot pentru că nu vedea bine.
Dar mai gravă decât orbirea fizică, este orbirea spirituală, Domnul afirmă: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să devină orbi. Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I-au zis: Doar nu suntem şi noi orbi?! Isus le-a răspuns: Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum, pentru că ziceţi: „Vedem!”, păcatul vostru rămâne!”. – Ioan 9:39-41.
Vedenia sau viziunea cu al treilea cer, a dus ca să primească un sol al satanei, adică la orbirea fizică, ca să nu se îngâmfe. Unii au fost orbi spirituali (ca fariseii), chiar dacă ei au văzut fizic, alţii au văzut spiritual ca şi Pavel, dar pentru a-i ţine smeriţi, ei nu au mai văzut bine fizic.
4 adevăruri incontestabile despre Isus
Aici sunt 4 adevăruri incontestabile despre Isus care arată cum este El cu adevărat.
Unor oameni le place să lege împreună mai multe versete din Biblie care Îl descriu pe „Isus al lor”, dar ignoră celelalte adevăruri. Dar aici sunt 4 adevăruri incontestabile care arată cum este Isus cu adevărat. Acesta este Isus pe care eu Îl cunosc.
Pavel scrie despre „un alt Isus” în 2 Corinteni 11:4: „În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, of, cum îl îngăduiţi de bine!”
Sunt mulți astfel de „Isus” predicați în zilele noastre și chiar mai mulți creștini care se ceartă în privința adevărului cel adevărat, dar în mijlocul acestui haos, trebuie să fie oare atât de complicat pentru o persoană care dorește cu adevărat să fie plăcut lui Isus să găsească cărarea corectă?
El a fost ispitit ca noi
Biblia spune mult despre cum Isus a fost ispitit ca noi. Este ușor să te gândești că Isus a avut un truc magic, dumnezeiesc pe care îl folosea ca să rămână fără păcat, dar nu așa stă scris. Isus a experimentat ce înseamnă să fii ispitit și, totuși, n-a păcătuit niciodată. Acesta este o parte din motivul pentru care El poate ierta; El știe ce înseamnă să fii ispitit; El a fost pe acolo.
Doar când am o dorință profundă de a fi plăcut lui Dumnezeu, Îl găsesc pe Isus Cel Adevărat.
Acest Isus a învățat ascultare din lucrurile pe care le-a suferit, (Evr. 5:8) și acest Isus îmi spune: „Învață de la Mine, căci eu sunt blând și smerit cu inima.” (Matei 11:29). Doar când am o dorință profundă de a fi plăcut lui Dumnezeu, Îl găsesc pe Isus Cel Adevărat.
„Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” Evrei 2:18.
„Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.” Evrei 4:15.
El a venit să ne elibereze de păcat
Adevăratul motiv pentru care Isus a venit pe pământ este că El a venit să elibereze pe oameni de păcat. El nu a venit doar să aducă iertarea păcatelor pe care ei le făceau într-un mod inevitabil. El a deschis o cale complet dreaptă și fără vină, așa ca El.
Acesta este adevăratul Isus pe care Îl pot urma – El care nu a făcut păcat. (1 Petru 2:22). Acesta este Isus de la care doresc să învăț și să-L urmez. Acel Isus care poate veni în ajutorul celor care sunt ispitiți. (Evrei 2:18).
„Isus le-a răspuns: „”Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” Ioan 8:34-36.
„Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. ‘El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.’” 1 Petru 2:21-22.
„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” 1 Petru 1:15.
El este zelos împotriva păcatului
Multora le place să creadă că Isus este un fel de persoană iubitoare și bună, dar ei uit că El a fost extrem de radical și zelos împotriva păcatului. Ei uit că Isus i-a spus lui Petru „înapoia mea Satano!”, le-a spus fariseilor „morminte văruite”, și i-a alungat pe vânzători din templu cu un bici. Isus din Biblie este radical și are o dorință aprinsă de a curăța lumea de păcat.
Isus este exemplul perfect al atitudinii: „iubește-l pe păcătos, urăște păcatul”. De fapt, prin faptul că ne iubește atât de mult, ura Lui pentru păcat și distrugerii trebuie să fie, în mod necesar, la fel de mare. El știe cât de stricăcios este păcatul și urăște să vadă pe frații și surorile Lui suferind.
Dorința lui Isus este să ne facă și pe noi la fel de zeloși și radicali față de păcat. Acest punct este atât de serios și important încât Isus se așteaptă de la noi ca să rupem orice legătură care ne-ar ține să nu obținem același zel și ură pentru păcat.
De fapt, prin faptul că ne iubește atât de mult, ura Lui pentru păcat și distrugerii trebuie să fie, în mod necesar, la fel de mare.
Acel Isus în care eu cred, este radical împotriva păcatului și dorește să mă elibereze de păcat, dar ca să facă asta, eu trebuie să vreau să recunosc adevărul despre mine – că nimic bun nu locuiește în firea mea, ca Isus să lucreze cu un spirit mâhnit și zdrobit. (Psalm 51:17)
„Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!” Luca 12:49.
„Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.” Matei 10:34.
El este blând și smerit
Isus a fost blând și smerit și a făcut totul după cum Tatăl I-a spus. El le-a spălat picioarele ucenicilor, El i-a iubit pe cei săraci și nenorociți, a sacrificat totul ca să-i slujească și să îi binecuvinteze pe ceilalți.
În sine, faptul că a părăsit slava cerului ca să se nască om a fost cel mai înalt grad de smerenie și înjosire. (Filipeni 2:7).
„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:29. Această blândețe și smerenie pe care a arătat-o n-a fost slăbiciune, ci, mai degrabă o formă de putere. Dacă învățăm de la Isus să fim smeriți ca El, vom avea odihnă pentru sufletele noastre prin viruință asupra păcatului care ne chinuie.
Acesta este Isus pe care Îl știu. Această viață trăită de Isus m-a apucat și a făcut ca viața mea veche să nu merite trăită. Mulțumesc lui Dumnezeu că am găsit o comoară în arie pentru care se merită să vând totul ca să o obțin. (Matei 13:44). Mulțumesc lui Dumnezeu că Isus a fost Fiul Omului.
Pericolele unei mici necurății
Cât de periculos este un mic gând necurat?
Cât de periculos este un mic gând necurat? Atâta timp cât nu faci nimic cu nimeni altcineva, unde este periculul aici?
Biblia spune clar în 2 Timotei 2:22: „Fugi de poftele tinereții,” dar aceste cuvinte sunt luate tot mai puțin în serios în lumea noastră modernă. Te uiți la pornografie, îți faci fantazii despre oameni în viața gândurilor tale, lași gândurile tale să umble necontrolate și neverificate – acestea devin lucruri tot mai obișnuite, chiar și între creștini. Cât de rea poate fi puțină necurăție? Atâta timp cât nu faci nimic cu altcineva, unde este pericolul aici?
Un mic gând necurat este unul dintre cele mai destructive forțe din lume. Nu știi unde va duce acel gând. Sau poate chiar știi dar nu crezi că ți se va întâmpla ție. Adevărul este că noi ca oameni suntem incredibil de slabi când este vorba de gânduri și ispite sexuale. Putem spune că „nu este chiar așa de rău” sau „nu va duce la nimic mai rău” dar realitatea este că odată ce-i dai lui Satan un deget, el nu se va opri până nu-ți va lua întreaga ființă.
Calea în jos…
Realitatea este că odată ce-i dai lui Satan un deget, el nu se va opri până nu-ți va lua întreaga ființă.
Necurăție în gândurile tale este la fel de rea ca necurăție în acțiunile tale – Isus face aceasta foarte clar în Matei 5:28. Dumnezeu a creat relațiile sexuale pentru a fi între un bărbat și o femeie în cadrul mariajului. Aici, aceasta este menită să fie o binecuvântare mutuală, dar în afara mariajului, dacă cedezi în pofta sexuală, în gând sau faptă, este doar pentru a-ți satisface propriile pofte.
Tot păcatul înseamnă că tu trăiești pentru tine însuți și nu pentru Dumnezeu, iar de aceea Dumnezeu îl urăște atât de mult. Poate că nu implici pe nimeni alcineva, dar atitudinea ta arată intențiile tale adevărate care înseamnă egoism pur. Tu nu poți fi niciodată o binecuvântare și nu poți sluji niciodată lui Dumnezeu atâta timp cât permiți păcatului să conducă gândurile tale și în final faptele tale.
Dar, cu siguranță, nimeni nu ia o decizie bruscă de a sări în păcat și a ceda poftelor total. Totul se întâmplă treptat, cu pași de bebeluși, pe tot parcursul. „Doar de data asta.” „Doar acest website.” „Doar acest gând simplu.” – Asta este tot ce Satan vrea; doar câte un pas. Iar foarte curând te vei trezi într-o lume de păcat întrebându-te cum de ai ajuns acolo și cum în toată lumea asta îți vei găsi calea afară.
Nu există fericire în necurăție
Când fericirea ta este bazată pe poftele tale, atunci, cu siguranță, nu vei fi niciodată fericit pentru că poftele nu sunt niciodată satisfăcute. Ele duc întotdeauna către un loc tot mai întunecat, într-un păcat tot mai dezgustător. Tot ce tu faci este să hrănești voia ta proprie și când ești prea preocupat cu tine însuți, tu pierzi, de fapt, legătura ta cu Dumnezeu. Odată ce începi să cedezi în poftele tale atunci începi să pierzi lupta pe toate celelalte fronturi.
Când fericirea ta este bazată pe poftele tale, atunci, cu siguranță, nu vei fi niciodată fericit pentru că poftele nu sunt niciodată satisfăcute.
Simți că nu te mai poți ruga; te simți inconfortabil să mai vorbești cu ceilalți creștini. Te simți judecat când citești Biblia. Mergi cu ochii plecați și speri ca nimeni să nu știe cât de mult tu păcătuiești în interior. Ești prea rușinat să vorbești despre asta cu conducătorul adunării sau cu cel care lucrează cu tinerii. Ești chiar prea rușinat să vorbești cu Dumnezeu. Atunci Satan poate să facă ce vrea cu tine. El are putere totală asupra ta.
Din cauza păcatului, lucrurile pe care înainte le disprețuiai acum par foarte naturale. Conștiința ta începe să moară și în timp ce moare, lucurile care înainte păreau revotătoare și rel acum devin naturale și nu te mai simți prost că privești pornografie, că ai fantazii în gândurile tale. Începi să te gândești că este ok să mergi chiar puțin mai departe.
Păcatul îți distruge sufletul
Iar când tu trăiești în păcat în colțuri ca acestea, nu vei avea niciodată pace sau odihnă. Îți distruge sufletul. Anxietatea, neliniștea care vin odată cu puțină necurăția sunt imense. Frica aceea ca oamenii să nu afle. Rușinea dacă ei deja au aflat. Cedezi conștient aici și pierzi în toate celelalte locuri. Devii trist, amar, mânios și toate amestecate laolaltă.
Ce ai semănat în fire, trebuie să și seceri și nu este plăcut să seceri. Dacă te umpli cu necurăție în tinerețe, nu poți ieși de acolo într-o clipă – chiar dacă poți primi iertare pentru păcatele tale într-o clipă. Va lua câțiva ani de seceriș de la ce ai semănat înainte până devii total liber.
Dacă cedezi poftelor și ele încept să-ți controleze viața – aceasta îți va distruge sufletul. Îți poate distruge abilitatea de a forma și a menține o relație de durată sau să rămâi fidel partenerului tău – atât în gânduri, cât și în fapte. Este o luptă enormă de a „curăța foaia” ca toate acele imagini din minte pe care le-ai adunat de-alungul timplui să nu te mai chinuie.
Poți fi liber!
Satan are putere asupra ta doar când tu comiți păcat conștient.
Dar nu trebuie să fie așa. Da, tu trebuie să seceri consecințele fiecărui păcat pe care l-ai comis, dar acesta este un motiv în plus să încetezi să mai păcătuiești acum. Satan are putere asupra ta doar când tu comiți păcat conștient.
Din minutul în care te decizi să începi o luptă împotriva poftelor tale, Isus este acolo lângă tine cu putere să te ajute să birui.
Tu poți începe lupta chiar acum și să fii numit frate al lui Isus. Nu trebuie să mai rămâi în rușine pentru că faci una și alta în colțuri. Chiar acum tu poți trăi în lumină dacă începi această luptă. Și chiar dacă se întâmplă să cazi din nou, te pocăiești în profunzime și te ridici din nou – și astfel rămâi în lumină și ești pe cale spre victorie.
Fugi de poftele tinereții este scris în 2 Timotei 2:22. Ispitele sexuale este una dintre cele mai destructive unelte ale lui Satan. El a distrus multe vieți cu această unealtă, iar dacă nu ești radical în mod absolut, vei vedea cum și viața ta va fi distrusă. Dar Dumnezeu este pregătit și așteaptă să-ți dea puterea și ajutorul din cer dacă te decizi că vrei să fii liber.
Atâta timp cât ai o dorință arzândă de a termina cu păcatul atunci nu numai că este posibil, dar este deja garantat. Dumnezeu te va ajuta atunci.
https://crestinismactiv.ro/pericolele-unei-mici-necuratii
AUTOR
Învingerea ispitei sexuale
„Aveam un tânjet profund de a fi liber de poftele tinereții dar felul în care trebuia să fac asta nu era niciodată clar.” Garret vorbește despre calea către victorie totală împotriva necurăției.
Garret a crescut ca creștin și i s-a spus des să se păzească curat și să nu cedeze în poftele tinereții dar felul în care trebuia să facă asta nu era niciodată clar. Aici el vorbește despre cum poți primi victorie completă împotriva gândurilor necurate și să devii liber de imoralitatea sexuală și de toată necurăția.
„De mic mi s-a spus să mă păzesc și să nu mă joc sau să nu fac sex înainte de căsătorie. Știam că dacă te bălăcești în gânduri necurate era păcat și chiar aveam un tânjet de a fi liber de poftele tinereții, dar cum să fac asta nu a fost niciodată clar pentru mine. Căutam o cale de scăpare dar sfârșeam în căderi dese și eram blocat în acest ciclu oribil unde încercam să lupt dar, într-un final, întotdeauna mă întorceam la păcatul meu. Nu aveam niciun ajutor ca să devin liber.”
„Dar într-un final, mi s-a descoperit o cale. Am primit credință că Dumnezeu putea să-mi dea biruință asupra păcatelor mele așa că am început lupta împotriva gândurilor necurate și prin ajutorul lui Dumnezeu am început să le birui. Nu spun că nu mai sunt ispitit dar nu mai sunt controlat de poftele mele. Nu mai sunt controlat de ce poartă o fată sau de cum reacționează sau de orice gând care-mi vine în cap.”
„Biruința asupra acestor păcate nu este o soluție de 5 minute. Dacă vrei să câștigi lupta împotriva poftelor trebuie să fii dedicat. Lupta începe de fapt în viața ta zilnică, chiar înainte să fii ispitit la gânduri necurate.”
O viață de gânduri curată
„Cred că cel mai important lucru pentru a te ține curat este să lucrezi conștient la viața ta de gânduri în situațiile zilnice, înainte chiar să ajungi în încercări. Așa cum spune în Coloseni: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2) Viața mea de gânduri trebuie să fie bazată pe rugăciuni pentru ceilați, căutarea lui Dumnezeu, rugăciuni pentru viața proprie și trebuie să fie umplută cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta nu numai că m-a ținut departe de multe încercări nenecesare, dar, când intru în ispite și încercări sunt pregătit să mă lupt cu acele ispite.”
„Ca oameni naturali, noi suntem incredibil de slabi – pentru mine a fost o bătălie în sine faptul ca să capăt credință că Dumnezeu mă putea ajuta. Am realizat imediat cât de lipsit de putere și de slab sunt împotriva acestor gânduri și am realizat că trebuie să fiu complet decis că vreau să termin cu aceste păcate.”
„Dacă, în cel mai mic grad, sunt indecis atunci când intru în încercare, atunci pot fi sigur că voi cădea. Pentru că sunt mult prea slab. Am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a primi biruință și apoi trebuie să fiu determinat și să-mi pun gândirea la lucrurile de sus.”
„Și când îmi pun gândirea la lucrurile de sus, de fapt, eu cresc în dragostea pentru Dumnezeu. Și singurul lucur care mă poate păzi în încercările mele este cât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu. Când sunt ascultător, atunci aceasta dovdește că Îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe mine însumi, mai mult decât iubesc poftele și plăcerile mele. Nu lupt doar pentru că vreau să fiu liber, ci lupt pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu și El urăște păcatul și de aceea Eu Îl ascult și lupt împotriva păcatului. Și El îmi dă puterea să birui.”
„Când sunt credincios și ascult de Dumnezeu și mă încred în conducerea Lui și fac orice El mi spune, atunci El îmi trimite Duhul lui Sfânt care îmi dă putere ca să capăt biruință în ispită. Dar fără el, eu sunt fără putere să sufăr în fire, așa cum este scris.
Suferință în fire
„Astfel, dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul.” 1 Petru 4:1
„Să sufăr în fire, pentru mine, înseamnă ca atunci când sunt ispitit să mă uit la o fată și să o poftesc, dacă spun „nu” firii mele, o lipsesc de acea poftă și nu-i dau hrană – ea suferă. Nu-i dau să mănânce ce ea vrea iar aceasta, într-un sens, înseamnă moarte.”
„Când sunt înarmat cu această gândire, atunci sunt voitor să sufăr în fire. Este pentru că am o ură adevărată pentru păcat. Atunci voi termina cu acel păcat. Dacă am decis: „Voi suferi în fire. Nu îmi voi căuta propriul,” atunci nu voi ceda acelui păcat! Dumnezeu îmi va da atunci putere!”
„Și acolo se duce lupta. Da, gândurile vin dar nu trebuie să fiu de acord cu ele. Și astfel eu încep lupta acolo și eu chiar obțin biruință asupra păcatului – adică ceva moare.”
O viață de pace, bucurie și victorie
„La început este suferință dar nimic nu se compară cu suferința care am experimentat-o când am semănat în fire. La început poate nu ai atât de multă pace și nu simți atât de multă bucurie dar primești puțină biruință iar acel gust al biruință te face să vrei mai mult! Și această viață este mult mai bună decât să fii un sclav al propriilor pofte. Nici nu le pot compara pe aceste două.”
„Adică, într-un fel este interesant când te gândești la toți acești războinici din Vechiul Testament că au luptat toate acele lupte în exterior. Dar dacă mă gândesc la omul interior – eu devin un războinic în omul interior. Da, poate nu este în exterior, nimic măreț și eroic dar în interio este destul de eroic să fii un războinic. Oricine poate ceda poftelor tinereții. Nu necesită nici un efort. Dar câți oameni pot avea biruință asupra lor?”
„Da, te costă ceva ca să fii un războinic, dar această viață este plină de nădejde și plină de bucurie. Cu ajutorul lui Dumnezeu este toal posibil pentru oricine care vrea cu adevărat, pentru cine dorește cu adevărat să fie liber de poftele lui/ei. Și eu cred că este foarte interesant!”
Criterii pentru alegerea unei capre de prasilă
Importanta cresterii si exploatarii caprinelor pe plan mondial si in tara noastra se justifica prin calitatea de exceptie a laptelui de capra, care se recomanda in mod deosebit in alimentatia copiilor, a batranilor si bolnavilor.
Un alt produs obtinut de la caprine il reprezinta carnea, care are calitati dietetice deosebite. Pentru aceaste considerente este bine ca in fiecare gospodarie sa-si gaseasca loc si aceasta specie valoroasa atat pentru consum propriu cat si pentru exploatare.
In tara noastra, exista trei sisteme de crestere si exploatare a caprelor:
- cu cate 4 – 6 capete, pe langa casa,
- cu 20 – 60 de capete, crescute in turmele de ovine si foarte rar, in ferme specializate,
III cu 60 – 100 de capete.In cazul in care unii crescatori de animale vor sa-si sporeasca efectivele, aceasta se realizeaza prin doua metode:
– sporirea efectivelor de capre din prasila proprie
– cumpararea de capre de la alti crescatori.
In cele ce urmeaza ne propunem sa dam cateva sfaturi necesare celor care doresc sa-si procure una sau mai multe capre de prasila.
RASA DE CAPRE
In primul rand, cumparatorul trebuie sa se decida ce rasa de capre il intereseaza.
In tara noastra, se cresc mai multe rase de caprine, cele autohtone fiind: rasa Alba de Banat si rasaCarpatina care sunt influentate de zona de crestere, la care se mai adauga si metisi, la interferenta zonelor de crestere.
Recomandam achizitionarea unor rase de capre cu productie mare de lapte, deoarece potentialul productiv (cantitatea de lapte intr-o lactatie) conteaza, in functie de furajarea acestora, diferenta fiind nesemnificativa intre aceste rase.
VARSTA CAPRELOR
Varsta caprelor influenteaza direct viata productiva a caprinelor de reproductie. Cumparatorul trebuie sa fie atent si sa verifice varsta, prin aprecierea dentitiei, in special, la cele care deja au inregistrat prima fatare si provin din parinti cu productie ridicata de lapte.
CONFORMATIA CORPORALA A CAPREI
Prezinta insemnatate practica, deoarece exprima potentialul productiv al caprelor.
Capul trebuie sa fie alungit, cu profil drept, uneori usor bombat – privirea vioaie; urechile av`nd forme si marimi diferite, in functie de rasa si ecotip, nu reprezinta criterii de apreciere a productiei de lapte.
Prezenta coarnelor nu este semnificativa, dar este preferata o capra fara coarne din motive de exploatare si tehnologie de crestere, fiind mai usor de manipulat.
Gatul trebuie sa fie lung si subtire, cu pozitie usor oblica, prezentand la unele exemplare “cercei” in partea inferioara a capului.
Trunchiul caprelor trebuie sa fie lung si ingust, cu inaltimea la greaban (partea din fata) cuprinsa intre 60 – 80 cm si linia superioara a spinarii in crestere usoara de la greaban la crupa (partea din spate a animalului), fara defecte de exterior sau de aplomb, unghii infectate etc.
Se remarca forma de triunghi de la cap spre partea din spate a animalului unde se dezvolta si este cuprins ugerul.
UGERUL CAPREI
Din punct de vedere al formei si marimii, trebuie sa fie globulos, de marime mijlocie spre mare, asezat inapoi, cu sfarcurile usor ascutite si orientate spre fata.
Un uger dezvoltat normal, cu pielea usor unsuroasa si par putin si cu mameloane simetrice si bine dezvoltate, indica o capra cu mare productie de lapte, deoarece exista o corelatie stransa intre forma si volumul ugerului si productia de lapte.
Un uger slab dezvoltat, cu o forma spre ascutit-ingust, denota un tesut glandular redus si deci o capacitate lactogena mica.
CONTROLUL PRODUCTIEI DE LAPTE A CAPRELOR
Se efectueaza la vanzator, la mulsul de dimineata si seara, cu avizul acestuia. Din media celor doua controale, se apreciaza productia de lapte, in functie de luna de lactatie. In caz contrar, se negociaza productia de lapte, aceasta avand o contributie esentiala la stabilirea pretului caprei.
SITUATIA PRODUCTIEI DE LAPTE A CAPRELOR
Se apreciaza in mod normal in datele pe care le detine vanzatorul, fie din registrul crescatoriei, fie din date verbale. Se are in vedere numarul iezilor la fatare (prolificitatea) si nasterile ritmice anuale.
Pentru o mai concludenta apreciere este bine ca, in momentul vanzarii caprei, sa se vanda si iedul ei, adica ultimul produs. Nu se admit pentru prasila caprele care au crupa tesita, pulpe slabe, cu pozitie defectuoasa a picioarelor, coate de vaca, uger prea coborat sau slab dezvoltat, cu mameloane mici sau neegale si cu pielea aspra si cu par prea mult.
STAREA DE SANATATE LA CAPRE
Reprezinta o conditie esentiala pentru evolutia vietii productive a caprei.
Aceasta se apreciaza dupa starea de intretinere si vioiciune, care poate fi: foarte buna, buna sau slaba, dupa aspectul exterior al caprei prezentate la vanzare.
Din punct de vedere sanitar – veterinar, este absolut necesar sa se prezinte certificatul, emis de medicul veterinar de la circumscriptia din zona. Acest act este foarte important, deoarece sunt specificate in el at`t vaccinurile administrate pana in momentul vanzarii caprei, cat si starea ei de sanatate.
De asemenea, daca exemplarele cumparata urmeaza sa fie introdusa in efectivul de caprine existent, se va efectua o carantina de 40 de zile, pentru a preveni eventualele imbolnaviri ale turmei respective.
In concluzie, cumpararea caprelor trebuie sa se desfasoare in prezenta unui specialist pentru a fi evitate unele greseli.
Calitatile carnii de miel si ied
Carnea de miel si ied tanar este de un roz pal, are o textura ferma si curata, grasimea este de culoare alba, iar oasele sectionate trebuie sa aiba un aspect poros si sa nu fie uscate. Cu cat culoarea muschilor este mai inchisa si grasimea devine galbuie cu atat mielul este inaintat in varsta.
Conform recomandarilor ANPC, carnea de miel sau ied se cumpara numai din macelarii, magazine alimentare sau locuri special amenajate din piete. Carnea proaspata este elastica si curata. Daca suprafata este lipicioasa si a capatat un miros urat este un semn de alterare a carnii.
Gustul carnii depinde de hrana pe care a consumat-o mielul in timpul vietii – fie cereale, fie iarba. Bineinteles ca cea mai sanatoasa este carnea animalului hranit cu iarba. Carnea de miel se strica foarte usor, motiv pentru care trebuie pastrata la temperaturi joase. Dupa achizitionare trebuie transportata cat mai repede si depozitata la temperaturi cuprinse intre zero si patru grade Celsius.
Carnea de miel este sanatoasa datorita continutului de seleniu, lipsa acestui mineral in organismul nostru dublandu-ne riscul de astm.
Este foarte frageda, iar 100 de grame contin: 30,4 proteine, 9,4 grame de grasime, 215 calorii, 1,2 grame de fier si 95 mg colesterol.
Beneficii pentru sanatate
-
- este o sursa bogata de proteine: 100 grame de carne asigura 60% din necesarul zilnic pentru un adult.
- datorita continutului de zinc, sistemul imunitar are numai de castigat, ranile se vindeca mai repede, stabilizeaza nivelul zaharului din sange si mentine sanatatea prostatei. O portie de 100 de grame contine 38,3% din necesarul zilnic de zinc.
- mielul contine de asemenea o cantitate importanta de vitamina B12, necesara in formarea celulelor rosii din sange, in prevenirea anemiei, pentru un sistem nervos sanatos si pentru metabolizarea proteinelor, grasimilor si carbohidratilor.
- vitamina B3 sau niacina este un alt element benefic continut in carnea de miel. Aceasta asigura protectie impotriva dementei si a altor boli cognitive ce vin o data cu varsta. Niacina este totodata indispensabila unei pieli sanatose si pentru buna functionare a tractului gastro-intestinal.
- carnea de miel contine mai putine gasimi saturate (studiile arata ca doar 36% din totalul grasimilor sunt saturate) comparativ cu alte tipuri de carne.
De asemenea, carnea de miel este una din cele mai bune surse de acid linoleic conugat (CLA), o grasime cu proprietati antioxidante, care poate ajuta si in cura de slabire. O portie de 80 grame de carne contine doar 175 de calorii si opt grame de grasime.
Carnea de miel este bogata in vitamina E, potasiu, calciu si fier. Contine o cantitate mica de sodiu. Este o alegere sanatoasa pentru persoanele care o consuma in cantitati moderate.
Carnea de ied este si mai frageda decat cea de miel, are o aroma mai usoara si, la gust, aduce mai mult cu vita decat cu mielul. Datorita continutului scazut de grasimi, carnea de ied este mai sanatoasa ca cea de vita sau pui. De asemenea, are mai putine calorii si este bogata in fier si vitamine din grupul B. O portie de 80 grame contine doar 122 de calorii, pe cand 80 grame de pui contin 162 de calorii.
Carnea de miel face parte din categoria carnii rosii si este o sursa foarte buna de proteine de calitate. Pentru persoanele active fizic este o optiune sanatoasa, nu insa si pentru cele cu anumite probleme cum ar fi obezitatea, dislipidemia, hepato-renalismul, trigliceridemia sau hipertensiunea arteriala.
Proprietatile terapeutice ale carnii de miel
-
- Imbunatateste performantele sexuale, avand efecte benefice asupra potentei si a fertilitatii. Imbunatateste activitatea splinei, inlatura durerile abdominale, imbunatateste activitatea rinichilor si inlatura starea de slabiciune.
Dezavantajele consumului de carne de miel
-
- Carnea de miel nu se recomanda celor care au un nivel ridicat al colesterolului in sange, din cauza grasimii continute.
- In cazul persoanelor varstnice, cantitatea de carne consumata trebuie redusa sau inlocuita cu alimente de origine vegetala.
- Consumul excesiv de carne de miel si de carne rosie, in general, elibereaza toxine in organism, ce pot fi cauze ale unor boli severe precum cancerul de colon sau guta.
- Aceasta carne poate fi periculoasa pentru persoanele care au acidul uric crescut in sange. Chiar daca sunt benefice, proteinele proaspete din carnea de miel pot provoca si alergii, care se manifesta la 6-12 ore dupa consum.
-
/Conditii pentru sacrificarea mieilor sau iezilor
Legislatia actuala prevede ca sacrificarea mieilor sau iezilor, cu exceptia celor sacrificati pentru consum in gospodarie, sa se poata realiza numai in abatoarele autorizate sanitar veterinar pentru sacrificarea ovinelor sau caprinelor, care dispun de echipamente si facilitati speciale pentru sacrificarea acestor animale, cu respectarea bunastarii animalelor, sau in centre de taiere temporare care vor fi autorizate sa functioneze pe o perioada determinata, sub controlul medicului veterinar repartizat.Carnea si organele de miel sunt admise pentru consumul public numai daca sunt insotite de un certificat de sanatate publica veterinara eliberat de abatorul unde au fost sacrificate animalele si poarta marca de sanatate.
Carnea de miel sau ied — care provine din unitati autorizate sanitar veterinar pentru schimburi intracomunitare va fi marcata cu o marca de sanatate de forma ovala cu dimensiunile de 6,5/ 4,5 cm, avand inscriptionate urmatoarele:
-
- in partea superioara ‘ROMANIA’ cu majuscule sau codul ISO al tarii ‘RO’
- in centru numarul de autorizare acordat de ANSVSA
- in partea inferioara abrevierea: CE cu majuscule
Carnea de miel sau ied — care provine din marcarea carnii de miel rezultate in urma sacrificarilor in spatiile amenajate temporar se realizeaza cu o marca de sanatate de forma rotunda cu diametrul de 3,5 cm, in interiorul careia este inscris indicativul judetului urmat de codul numeric acordat de DSVSA judeteana;
Spatiile temporare pentru sacrificarea mieilor isi vor desfasura activitatea pe o perioada determinata (30 martie — 12 aprilie).
Autoritatile locale (Consilii Locale, Primarii) care vor sa organizeze, in localitatile pe care le conduc, centre pentru sacrificarea mieilor, trebuie sa se adreseze Directiilor Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (DSVSA) judetene.
Spatiile avizate temporar pentru sacrificarea mieilor trebuie sa fie amenajate corespunzator: locuri special amenajate pentru sacrificarea animalelor, separate fizic de cumparatori, pentru a nu le produce disconfort; spatii special amenajate pentru cazarea animalelor si cu posibilitati de adapare si furajare a acestora; sistem de alimentare cu apa potabila si apa calda; facilitati de colectare si stocare in vederea dirijarii la unitati de ecarisare a sangelui si subproduselor necomestibile rezultate din sacrificarea animalelor; facilitati de colectare a materialelor cu risc specific, rezultate in urma sacrificarilor si de dirijare a acestora la unitati de incinerare.
Dirijarea subproduselor la unitatile de ecarisare intra in responsabilitatea primariei sau administratorului locului de sacrificare, pentru care va prezenta medicului veterinar oficial confirmarea din partea unitatii de transformare.
Carnea, provenita din sacrificarile efectuate in locurile special amenajate temporar pentru sacrificarea mieilor, va fi comercializata direct consumatorului final, imediat dupa sacrificare, examinare si marcare.
Este interzisa organizarea de locuri speciale pentru sacrificarea mieilor sau iezilor in zonele in care au fost impuse restrictii pe motive de sanatate a animalelor.
Mentionari
-
- Sunt admise pentru sacrificare in vederea consumului public, numai animalele care sunt identificate conform legislatiei in vigoare, pentru care se cunoaste originea acestora, si statutul de sanatate al fermei sau al exploatatiei.
- Starea de sanatate a mieilor si faptul ca provin din exploatatii unde nu evolueaza boli infectocontagioase, trebuie certificata de catre medicul veterinar.
- Animalele identificate, insotite de certificatul de sanatate si formularul de miscare emise de catre medicul veterinar, se transporta spre locul de sacrificare numai cu mijloace autorizate sau inregistrate sanitar veterinar.
- Este interzisa comercializarea produselor si a alimentelor de origine animala sau non-animala in spatii improvizate, nesupuse controlului sanitar veterinar, sau in sistem de vanzare stradal, in care nu pot fi asigurate o temperatura si o stare de igiena corespunzatoare.
Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor recomanda cetatenilor sa cumpere produse alimentare numai din spatii sau unitati inregistrate sau autorizate sanitar veterinar si pentru siguranta alimentelor.Aceasta inseamna ca, atat carnea, cat ti alte produse de origine animala sau non-animala au fost supuse controlului sanitar veterinar si pentru siguranta alimentelor si nu constituie un pericol pentru sanatatea publica.
-
Clasificarea raselor de capre
Caprele domestice existente in ziua de astazi provin din trei forme salbatice si anume: capra Bezoar, capra Prisca si capra Falconeri. Domesticirea caprelor s-a facut acum 7-8 mii de ani in doua centre: in sudul Europei si in sud-vestul Asiei. In urma domesticirii, ele au suferit modificari esentiale, morfologice si fiziologice: talia si greutatea vie s-au micsorat, au disparut coarnele la unele rase, s-a dezvoltat ugerul si s-a marit productia de lapte.
Clasificarea
Criteriile de clasificare a raselor de caprine sunt: zona geografica, aptitudinile productive si nivelul de ameliorare.
Din punct de vedere al aptitudinilor productive (criteriul cel mai frecvent folosit) rasele de caprine se clasifica in: rase de lapte si rase de puf-lana, la aceste productii se adauga si productiile apreciate de piei si de carne.
In functie de gradul de ameliorare caprinele se clasifica in:
-
- rase primitive, neameliorate, foarte raspandite pe glob, avand productia de lapte de 200-500 l intr-o perioada de lactatie;
- rase ameliorate;
- rase perfectionate.
RASELE DE CAPRE DIN ROMANIA
In tara noastra se cresc in general rase primitive cu productii scazute din rasa locala Carpatina.
Rasa locala Carpatina
Se creste in toate regiunile tarii reprezentand 70-75% din efectivul de caprine din tara noastra. Se prezinta ca o populatie heterogena sub aspectul conformatiei, culorii si productiei. La aceasta heterogenitate au contribuit atat diferitele incrucisari nesistematice, cat si conditiile de hranire.
Greutatea corporala este de 30-40 kg la femele si 50-60 kg la masculi. Are corpul alungit, regiunile superioare inguste, crupa tesita, pieptul stramt, musculatura slab dezvoltata. Culorile frecvent intalnite sunt: neagra, alba, vanata, roscata, baltata. Cele mai multe capre au coarne. Productia medie de lapte este de 300 l pe lactatie, cu limita intre 100-800 l. Prolificitatea este de 130-140 % iar greutatea iezilor la nastere este de 2,5-5 kg.
Capra alba de Banat
S-a format prin incrucisarea caprelor locale carpatine cu rasa Saanen si, indeosebi, cu rasa Alba nobila germana. Este raspandita nu numai in Banat, ci si in Transilvania si in nordul Moldovei. Prezinta caracterele tipului morfoproductiv de lapte. Are capul fin, un procent mic de indivizi prezentand coarne turtite lateral si indreptate inapoi. Trunchiul are in general o forma para, regiunile superioare ale trunchiului sunt inguste si cu musculatura slab dezvoltata, iar membrele sunt subtiri, frecvent cu defecte de aplomb. Greutatea vie este asemanatoare cu a caprelor locale carpatine. Productia de lapte este in medie de 400-500 l, prolificitatea medie 200-250 %, iar greutatea vie a iezilor la nastere este de 2,5-2,6Kg.
RASELE DE CAPRE DIN ALTE TARI
Rase de lapte
Rasele de lapte perfectionate s-au format in Elvetia, Germania si Franta. Cele mai importante sunt: rasa Saanen, rasa Hasli, rasa Nobila alba Germana, rasa Montd’or si Malteza.
Rasa Saanen
S-a format in Elvetia in cantonul Berna si este cea mai renumita rasa de lapte din lume. Are corpul lung si suiet, inaltimea la greaban de 80-90 cm la masculi si 70-80 cm la femele, greutate vie fiind la 60-70 kg. Capul este fin relativ lung, iar 90% din animale nu au coarne. Gatul este lung si subtire, linia superioara aproape dreapta, crupa este tesita si musculatura slab dezvoltata. Toracele ingust si adanc, membrele sunt subtiri, lungi si unghii rezistente. Ugerul este globulos, foarte bine dezvoltat si prins de abdomen. Parul este scurt, lins si moale de culoare alba. Ambele sexe au barba, cu prepoderenta mai dezvoltata la masculi.
In tara de origine productia de lapte variaza intre 600-1000 lapte/lactatie, profilicitatea este de 2-3 iezi la fatare.
Rasa Hasli (Capra alpina)
S-a format tot in Elvetia. Este de culoarea caprioarei, pe spinare avand o culoare mai inchisa. Productia de lapte este de 400-600 l lapte/lactatie.
Rasa alba nobila germana
Provine prin incrucisarea de absorbtie a rasei albe din Germania cu rasa Saanen. Se aseamana mult cu aceasta atat ca exterior cat si ca productivitate.
Rase de lana
In ceea ce priveste rasele de lana, intalnim rasa de Angora raspandita in Asia Mica. Produce lana lunga 20-25 cm, semifina omogena cu luciu intens si rezistenta denumita mohair. Carnea obtinuta la aceata rasa este foarte gustoasa insa productia de lapte este mica 180-200 l/lactatie.
Rase de puf
Principalele rase din aceasta grupa sunt: rasa Kasmir din Podisul Tibet si rasa Pridon. Productia piloasa este folosita pentru producerea confectiilor fine.
Rase mixte
Rasa de Toggenburger
Rasa s-a format in Elvetia si poate fi considerata principala reprezentanta. Este de culoare bruna si prezinta doua brezaturi pe fata, late de 2-4 cm de la ochi la comisura buzelor. Are extremitatile membrelor albe. Productia de lapte este de 400-800 l/lactatie iar parul este lung de circa 20 cm.
Principalii factori care contribuie la obţinerea de profit in…
Principalii factori care contribuie la obţinerea de profit in activitatea de crestere a vacilor de lapte sunt: nutriţia şi reproducţia vacilor, între care există o strânsă corelaţie. Pentru a menţine şi a spori nivelul producţiei de lapte marfa într-o fermă, vacile trebuie să fete la intervale de cca 12-13 luni.
Ţinând seama de durata gestaţiei (285 de zile) şi de durata involuţiei uterine şi a anestrului după fătare (45-60 de zile), înseamnă că intervalul de timp în care femela trebuie să rămână gestanta după fătare este destul de scurt (20-40 de zile). Această perioadă se suprapune cu perioada producţiei maxime de lapte. Pentru vacile care fata primăvara, perioada de pregătire pentru o nouă gestaţie coincide cu perioada de trecere de la furajarea din stoc, cu furaje conservate, la hrănirea cu masă verde, ceea ce constituie un stres pentru organism. Nivelul producţiei de lapte şi stresul alimentar pot influenţa negativ funcţia de reproducere, concretizată prin lipsa manifestării căldurilor pe o perioadă mai lungă de timp (anestru după fătare) şi rate de fecunditate scăzute.
La rumegătoare, relaţia dintre nutriţie şi reproducţie este complexă, se găseşte sub controlul fermierului şi trebuie evaluată cu mare atenţie.
Cerinţele nutriţionale pentru susţinerea funcţiilor ovarelor, a fecundaţiei, nidaţiei şi gestaţiei timpurii sunt de 30-40 de ori mai mici, comparativ cu necesarul pentru întreţinere şi producţia de lapte. În cazul vacilor lactante, furajarea inadecvată în prima lună de la fătare, coroborata şi cu rezervele energetice proprii reduse
(depozite corporale de grăsime), are influenţe negative asupra reluării activităţii ovarelor după fătare şi a fecundităţii.
Cel mai important aspect al nutriţiei vacilor cu lapte îl constituie componenta energetică a raţiei (amidon, celuloză), care influenţează funcţia de reproducere. La vacile cu producţii mari de lapte, deficitul energetic al raţiilor în primele săptămâni de la fătare determina prelungirea intervalului de timp până la primul estru, scăderea fecundităţii, creşterea numărului de însămânţări per gestaţie şi prelungirea intervalului de timp de la fătare până la o nouă gestaţie. Bilanţul energetic negativ are consecinţe negative mai însemnate la vacile care sunt la a treia lactaţie (când producţia de lapte este maximă) şi la vacile bătrâne. După fătare, la vacile cu lapte se constată creşterea lentă a aportului energetic prin raţie datorită consumului mai redus de furaje, creşterea rapidă a producţiei de lapte şi creşterea consumului rezervelor proprii de grăsime, care poate conduce la tulburări de metabolism (acetonemie). S-a estimat că peste 80% dintre vacile cu lapte trec printr-un bilanţ energetic negativ în prima lună de lactaţie, deoarece cerinţele energetice pentru producţia de lapte nu pot fi asigurate numai prin aport alimentar. Slăbirea femelelor în prima lună de la fătare şi în timpul repausului mamar contribuie la scăderea fecundităţii şi la prelungirea intervalului de timp de la fătare până la o nouă gestaţie.
În vederea reducerii duratei şi amplitudinii bilanţului energetic negativ după fătare, se pot introduce în raţie surse suplimentare de grăsime (boabe de soia, grăsime animală protejată). Hrănirea suplimentară cu sortimente furajere bogate în grăsimi, îmbunătăţeşte şi performanţele de reproducţie. Administrarea sortimentelor furajere bogate în grăsimi reduce consumul de furaje, de aceea se recomandă numai după o lună de la fătare. Potenţialul genetic pentru producţia de lapte a vacilor a crescut foarte mult. Uneori există tendinţa furajării vacilor cu raţii bogate în proteină, în vederea susţinerii sau creşterii producţiei de lapte, dar aceasta conduită este asociată cu scăderea unor indici de reproducţie. Rumegătoarele pot compensa, într-o anumită măsură, aportul proteic mai redus al raţiilor, prin reciclarea în rumen a ureei care rezultă din metabolismul proteinelor. Vacile hrănite cu exces de proteine au nivele ridicate de uree în sânge şi în lapte, pH-ul uterin este scăzut şi, în consecinţă, fecunditatea este mai scăzută.
Elementele minerale au un rol foarte important pentru funcţia de reproducere a femelelor
Acestea sunt clasificate în macroelemente (calciu, fosfor, potasiu, sodiu, clor, sulf magneziu) şi în microelemente (fier, iod, mangan, zinc, seleniu, cupru, cobalt). Elementele minerale care influenţează funcţia de reproducere la vaci fac parte, în special, din grupa microelementelor (mangan, seleniu, iod, zinc, fier), dar şi carentele în calciu şi, mai ales în fosfor, afectează fertilitatea femelelor. Suplimentele minerale pot influenţa funcţia de reproducere la femele prin corectarea reacţiei mediului uterin, îmbunătăţirea fecundităţii, reducerea mortalităţii embrionare şi sporirea intensităţii manifestării estrului.
Tot ceea ce întreprinde fermierul pentru a mări consumul de furaje în primele două luni de lactaţie va determina îmbunătăţirea ratelor de fecunditate şi reducerea intervalului de timp de la fătare până la o nouă gestaţie. În primul rând, fermierul trebuie să grupeze vacile pe stări fiziologice, să le furajeze diferenţiat, asigurându-se o mai mare atenţie celor în repaus mamar (ultimele două luni de gestaţie) şi celor recent fătate. Al doilea aspect îl constituie raţiile furajere care trebuie alcătuite în aşa fel încât să asigure glucide uşor fermentescibile în rumen (concentrate), furaje fibroase şi proteine nedigerabile în rumen pentru a menţine sănătatea rumenului. În amestecurile de concentrate trebuiesc introduse suplimente vitamino-minerale specifice vacilor cu lapte.
Cheia menţinerii în limite normale a fertilităţii vacilor cu producţii mari de lapte este să vă asiguraţi că vacile nu sunt prea grase înainte de fătare, sunt hrănite cu raţii echilibrate în toţi principii nutritivi, cu un aport energetic corespunzător producţiei de lapte, care să stimuleze consumul de furaje pe parcursul primelor două luni de lactaţie şi să monitorizaţi îndeaproape tulburările metabolice care pot să apară în primele zile sau săptămâni de la fătare (acetonemia, hipocalcemia). Creşterea consumului de furaje poate fi stimulată prin sporirea palpabilităţii furajelor (îmbunătăţirea gustului), prin metode specifice de preparare.
În concluzie, există probleme reale de fertilitate la vacile cu lapte, aceste probleme se înmulţesc odată cu creşterea producţiei de lapte, mai ales dacă vacile nu sunt furajate la nivelul potenţialului lor productiv. De aceea, dacă doriţi să aveţi în ferma vaci cu producţii mari de lapte şi să vă confruntaţi cu puţine probleme de reproducţie, apelaţi la serviciile unui specialist în nutriţia animalelor.
Daca vreti profit,optimizati,nu maximizati aportul de substanta uscata in hrana vacilor
Fara a crea impresia ca aceasta preocupare reprezinta calea cea mai sigură, rapidă şi eficientă de sporire, îmbunătăţire şi eficientizare a producţiei de lapte ,spun doar ca alimentatia, impreuna cu alte masuri,produc performanta. Alimentaţia vacilor de lapte are o arhitectură specifică, bazându-se pe producerea unor furaje de calitate superioară şi în cantităţi suficiente, care să satisfacă cerinţele zilnice ale animalului. Un aspect deosebit de important şi puţin respectat este legat de stabilirea cantităţii de concentrate pe care fiecare animal o primeşte, în funcţie de producţia zilnică de lapte. Exista doua modalitati de a imbunatati eficienta furajarii animalelor. Una dintre acestea vizeaza cresterea productiei de lapte cu acelasi aport de substanta uscata, iar celalalt consta in a reduce aportul de substanta uscata si sa se mentina acelasi randament de lapte.
Multe dintre dietele modificate care cresc productia de lapte vor duce, de asemenea, si la cresterea eficientei hranirii animalelor. In general, vaca va produce mai mult lapte iar proportia substantelor nutritive utilizate pentru intretinere devine mai mica. In momentul in care aportul de substanta uscata creste va exista o scadere a digestibilitatii hranei pentru animale, iar organismul devine oarecum mai putin eficienta la extragerea de energiei din rație. Aceasta scadere a digestibilitatii creste pe masura ce creste aportul si devine o problema reala la vacile mari producatoare de lapte cu un consum ridicat.
Pentru obţinerea unui litru de lapte, se administrează aproximativ 350-400 g concentrate de bună calitate.
Imediat după fătare, vaca va primi zilnic o cantitate de concentrate mai mare (ex. dacă la o mulsoare zilnică de 10 litri lapte, pentru care în mod normal se administrează aproximativ 4 kg concentrate, aceasta va primi 7-8 kilograme concentrate). În acest fel, cantitatea zilnică de lapte va creşte până când se va obţine un maxim neinfluenţat de furajare, celelalte componente din hrană fiind, oarecum, la discreţie.
În acest moment, raţia de concentrate va fi scăzută, până când se va mulge o cantitate mai mică de lapte. Crescând din nou raţia de concentrate, până la revenirea laptelui în cantitatea maximă, se stabileşte raţia finală, la un randament ideal de valorificare al furajelor, fără pierderi.
Cu toate acestea, se acordă o atenţie mai mare furajelor de volum, pentru că bovinele sunt ierbivore prin natura lor, iar acest tip de furaje asigură primordial buna funcţionare metabolică şi digestivă. Apoi, în tubul digestiv principalii precursori ai laptelui (acizii graşi volatili) se formează mai eficient din hidraţii de carbon structuraţi (de tipul celulozei) şi mai puţin eficient din nutreţurile concentrate obişnuite. Performanţe maxime în producerea laptelui se pot obţine numai prin îmbinarea acestor două categorii de furaje, respectiv raţia să conţină procente bine stabilite de furaj volum şi nutreţuri concentrate.
Erorile de alimentaţie determină afecţiuni metabolice şi funcţionale, înregistrându-se cu precădere în perioada de repaus mamar, cât şi în perioada de început a lactaţiei. Pe ansamblu, erorile alimentare provoacă, pe lângă starea de boală, o scădere semnificativă a producţiei de lapte. Forma fizică a hranei administrate influenţează randamentul de utilizare a substanţelor nutritive, prin suprafaţa de absorbţie disponibilă pentru flora bacteriană ruminală şi prin uşurinţa extragerii acestora din furaj. De asemenea, respectarea formei optime de de administrare elimină riscul apariţiei diferitelor afecţiuni gastro-intestinale.
Pentru vacile care primesc mai multe tainuri de concentrate, acestea se administrează la intervale egale în cursul zilei. Este bine ca un tain de concentrate să nu depăşească 2-2,5 kg. Raţia şi, în special, nutreţurile de bază trebuie administrate un timp cât mai îndelungat, fără a fi schimbate, fără legătură cu administrarea concentratelor. Orice schimbare bruscă a alimentaţiei produce tulburări de digestie, lucru care se întâmplă şi la scoaterea unui element furajer din raţie. Aceasta se întâmplă curent în momentul trecerii la hrănirea de iarnă şi invers.
Concentratele se administrează sub formă de uruială, deoarece în cazul măcinişului prea fin vor adera la pereţii gastrici, provocând ulceraţii. Carenţele şi dezechilibrele nutriţionale produc o serie de tulburări, cum ar fi cetoza (acetomenia), care apare la începutul lactaţiei şi sfârşitul gestaţiei, datorându-se cantităţilor prea mari de suculente în raţie. Se manifestă prin scăderea semnificativă a producţiei de lapte şi apetit capricios, animalul degajând un miros pronunţat de acid butiric.
Elemente şi reţete
Pe linga alte produse,porumbul este cereala care intră în cea mai mare proporţie în hrana animalelor, cu un conţinut ridicat de amidon şi grăsime (4-5%) şi scăzut în celuloză, digestibilitate ridicată şi o valoare energetică apreciabilă, conţinând 8-10% proteină;Dintre vitamine remarcându-se vitamina E şi provitamina A. în hrana animalelor porumbul se administrează îndeosebi sub formă de uruială, devenind o componentă de bază a amestecurilor în producerea nutreţurilor combinate, unde participă în următoarele proporţii:- 40-60% la vacile lactante şi gestante;
– 30-40% la tineretul pentru reproducţie.
Porumbul se administrează sub formă de:- boabe măcinate, pentru vârsta de 0-6 luni;
– porumb ştiulete măcinat cu totul, pentru vârsta de 6-18 luni şi peste;
– porumb siloz, recomandat spre recoltare când planta se găseşte în perioada de vegetaţie lapte-ceară. Pentru ridicarea conţinutului de proteină, porumbul poate fi însilozat în amestec cu leguminoasele (ex. 75-80% asociat cu 20-25% mazăre sau soia). De asemenea, o altă posibilitate de a ridica proteina în conţinut a porumbului însilozat este adăugarea de uree sintetică şi sulfat de amoniu (0,78 kg uree+0,28 kg sulfat de amoniu la 200 l apă, necesară pentru 100 kg masă porumb însilozat). Se toacă, se depozitează pe platforme de beton, după care se presează pentru eliminarea aerului, în vederea obţinerii unei fermentaţii de calitate;
– cocenii de porumb, administraţi fără nicio pregătire în hrana animalelor, sunt consumaţi numai în proporţie de 50-75%. Pentru a mări procentul de utilizare, cocenii se toacă la şişcă, fiind administraţi ca atare sau în amestec cu borhoturi.
În regim gospodăresc, poate fi realizat un amestec de nutreţ murat:- 100 kg strujeni tocaţi;
– 30 litri apă, în care se dizolvă 600 g sare (2% sare);
– dacă este posibil, 600 g melasă, care va îmbunătăţi valoarea nutritivă a furajului.
Amestecul se presează, urmărindu-se o fermentaţie de tip lactic (miros plăcut, fermentat, îmbietor), evitându-se fermentaţia de tip butilic, care apare în urma tasării insuficiente (miros înţepător, respingător). După 2-3 zile de fermentaţie, amestecul poate fi administrat animalelor, acesta înlocuind porumbul siloz, ca valoare nutritivă.
În raţia zilnică se recomandă următoarele cantităţi de nutreţ murat sau porumb siloz, pentru vacile în lactaţie: 20-30 kg (rezultate bune se obţin când 1/3 din cantitatea de nutreţ suculent este reprezentat de sfeclă furajeră şi când pentru 5 kg nutreţ murat se administrează 1 kg de fân).
Orzul şi ovăzul sunt consumate cu plăcere, îmbunătăţind raţia cu extracte azotate, proteină brută, grăsime şi aminoacizi esenţiali. Conţinutul în proteină digestivă este mare la aceste graminee, folosindu-se în hrana vacilor de lapte, în proporţie de 30-35% din amestecul concentrat, acesta din urmă având un efect pozitiv asupra cantităţii şi (în special) asupra calităţii laptelui.
Tărâţele de grâu sunt formate din învelişuri bogate în celuloză şi germeni bogaţi în amidon, proteine, săruri minerale (îndeosebi fosfor), dar sărace în calciu. La hrana animalelor, tărâţele se folosesc în procent de 10-25% din amestecul de concentrat.
Şrotul de floarea-soarelui este unul din compuşii de bază în realizarea nutreţurilor concentrate din hrana vacilor, datorită conţinutului ridicat în proteină. Este folosit în proporţie de 10-25% din totalul concentratelor.
Soia se situează printre leguminoasele cu cele mai mari cantităţi de proteină (32-34%) şi cel mai ridicat conţinut în lipide (17-20%), substanţele nutritive fiind uşor digestibile. Se foloseşte în alimentaţia animalelor numai după un tratament termic (prăjire, fierbere), sub formă de făină.
2.600 de români încasează pensii speciale de 20.000 de lei, fără plata contribuţiilor duminică
2.600 de români încasează pensii speciale de 20.000 de lei, fără plata contribuţiilor
Peste 2.600 de persoane încasează lunar pensii în valoare de aproape 20.000 de lei, fără şi fi plătit contribuţii la sistemul public de pensii. Potrivit datelor postate de Casa Naţională de Pensii (CNPP), pensiile magistraţilor au ajuns în medie în luna martie la 19.914 lei, din numărul total de 4.256 de pensionari doar 1.613 persoane având contributivitate la sistemul public de pensii. În prezent, pensiile magistraţilor sunt cele mai mari din ţară, la fel şi în ceea ce priveşte numărul de pensionari beneficiari de pensii speciale, care nu se bazează pe contributivitate, fiind suplimentate lunar din bugetul de stat, adică din banii tuturor românilor: Potrivit calculelor efectuate de „Adevărul”, în luna februarie a.c. aproape o treime dintre beneficiari (2.970 de pensionari din cei 9.575 de beneficiari de pensii speciale) nu îşi primesc pensiile lunare în baza propriilor contribuţii, acestea fiind plătite integral din bugetul de stat. Exceptând foştii angajaţi ai Aviaţiei Civile, toate cele cinci categorii de beneficiari ai legilor speciale au un anumit număr de pensionari care nu au plătit CAS. Astfel, dintre cei 811 diplomaţi, 65 nu au plătit con tribuţii, încasând o pensie medie de 5.783 lei din bugetul statului, adică un total de 375.895 lei/lună. Numărul foştilor parlamentari şi funcţionari din Parlament care nu au plătit deloc contributivitate este ceva mai mare, respectiv 157 de persoane (dintre cei 775 de pensionari), aceştia încasând o pensie medie de 4.810 lei, respectiv 755.170 lei pe lună plătiţi din bugetul de stat. De departe cea mai numeroasă categorie de beneficiari de pensii speciale care nu au plătit deloc contribuţii la sistemul de pensii este cea a foştilor magistraţi. 2.586 de foşti judecători şi procurori dintre cei 4.207 de foşti magistraţi nu au plătit deloc contribuţii, statul plătindu-le din taxele şi impozitele tuturor românilor câte 19.905 lei drept pensie specială, adică 51.474.330 lei în fiecare lună. Numărul foştilor grefieri şi alte categorii de personal auxiliar parchetelor şi instanţelor care încasează pensii speciale în medie de 4.798 lei fără să fi plătit CAS este de 161 de persoane, suma totală plătită acestora lunar din bugetul de stat fiind de 772.478 lei. Dintre cei 596 de foşti angajaţi ai Curţii de Conturi care beneficiază de pensii speciale, doar 1 nu a plătit CAS, pensia medie lunară plătită acestuia din bugetul de stat fiind de 8.307 lei. Cumulat, statul plăteşte, din taxele şi impozitele tuturor românilor, celor 2.970 de privilegiaţi pensii speciale de 53,38 milioane de lei pe lună, adică 640,63 milioane de lei pe an. Suma este aproape jumătate din pensiile speciale totale pe care cei 9.575 de pensionari privilegiaţi o încasează în fiecare an, respectiv 1,46 miliarde de lei.
Citește mai mult: https://tomisnews.ro/2-600-de-romani-incaseaza-pensii-speciale-de-20-000-de-lei-fara-plata-contributiilor/ | TOMIS NEWS
LISTĂ- Șase europarlamentari de la USR PLUS au votat proiectul de rezoluție privind sancționarea statelor care nu respectă drepturile LGBTIQ+, inclusiv România / PSD a votat în bloc împotrivă / Cei mai mulți liberali s-au pronunțat împotrivă, unii s-au abținut
Dintre toți cei 32 de europarlamentari românii, doar șase eurodeputați de la USR PLUS (grupul Renew Europe condus de Dacian Cioloș), au votat proiectul de rezoluție privind sancționarea statelor care nu au respectat drepturile LGBTIQ+, printre care se află și România, potrivit unui document oficial al Parlamentului European (PE).
- Cu toate acestea, rezoluția a fost adoptată de Parlamentul European cu 387 de voturi „pentru”, 161 „împotrivă” și 123 de abțineri.
- Astfel, PE a votat ca toate căsătoriile sau parteneriatele între persoane de același sex constituite într-un stat membru UE să fie recunoscute în toate statele membre. De asemenea, PE cere prin acest vot Comisiei Europene să sancționeze România pentru nerespectarea deciziei Curții de Justiție a UE în cauza Coman-Hamilton și Asociația Accept.
Doi europarlamentari USR, Vlad Gheorghe și Vlad Botoș, s-au abținut de la vot.
Europarlamentarii PSD sunt singurii care au votat diferit față de grupul europarlamentar din care fac parte, S&D (socialiștii europeni), votând astfel „împotriva” proiectului de rezoluție LGBTQI+. Toți ceilalți socialiști europeni au votat „pentru”, cu doar două abțineri.
Eurodeputații românii din PPE, din care fac parte europarlamentarii de la PNL, PMP și UDMR au votat cei mai mulți împotriva rezoluției, câțiva s-au abținut de la vot.
Partidul Popular European (PPE)
- Gheorghe Falcă (PNL) – „împotrivă”
- Mircea Hava (PNL) – „împotrivă”
- Marian-Jean Marinescu (PNL) – „împotrivă”
- Daniel Buda (PNL) – „împotrivă”
- Cristian Bușoi (PNL) – „împotrivă”
- Dan Motreanu (PNL) – abținere
- Vasile Blaga (PNL) – „împotrivă”
- Siegfried Mureșan (PNL) – abținere
- Gheorghe-Vlad Nistor (PNL) – abținere
- Traian Băsescu (PMP) – „împotrivă”
- Eugen Tomac (PMP) – „împotrivă”
- Lorant-Gyorgy Vincze (UDMR) – „împotrivă”
- Iuliu Winkler (UDMR) – abținere
Partidul Socialiștilor (S&D)
- Mihai Tudose (PRO România) – „împotrivă”
- Carmen Avram (PSD) – „împotrivă”
- Adrian-Dragoș Benea (PSD) – „împotrivă”
- Tudor Ciuhodaru (PSD) – „împotrivă”
- Maria Grapini (PPU-SL) – „împotrivă”
- Claudiu Manda (PSD) – „împotrivă”
- Dan Nica (PSD) – „împotrivă”
- Rovana Plumb (PSD) – „împotrivă”
Renew Europe
- Dacian Cioloș (PLUS) – „pentru”
- Dragoș Pîslaru (PLUS) – „pentru”
- Ramona Strugariu (PLUS) – „pentru”
- Dragoș Tudorache (PLUS) – „pentru”
- Nicolae Ștefănuță (USR) – „pentru”
- Alin Mituță (PLUS) – „pentru”
- Vlad Botoș (USR) – „împotrivă”
- Vlad Gheorghe (USR) – „împotrivă”
Conservatorii și Reformiștii Europeni
- Cristian Terheș (PNȚ) – „împotrivă”
Europarlamentarii Rareș Bogdan (PNL), Victor Negrescu (PSD) și Corina Crețu (PRO România) nu au participat la vot.
Context
Grupurile europarlamentare PPE, S&D, Renew Europe, grupul Verzilor și grupul Stângii din Parlamentul European au inițiat un proiect de rezoluție prin care cere sancționarea mai multor țări de către Comisia Europeană, inclusiv România, pentru nerespectarea drepturilor membrilor comunității LGBTIQ+.
Rezoluția privind drepturile LGBTIQ+ prevede la punctul 10 că Parlamentul European „cere Comisiei Europene să ia măsuri împotriva României pentru eșecul său repetat de a se conforma hotărârii CJUE în speța Coman&Hamilton și pentru lipsa căilor de atac legale care a obligat reclamanții să se adreseze CEDO”.
De asemenea, punctul 5 al proiectul de rezoluție insistă asupra faptului că „legislația UE prevalează asupra oricărui tip de legislație națională, inclusiv asupra dispozițiilor constituționale, și, prin urmare, statele membre nu pot, pentru a obstrucționa dreptul fundamental la libera circulație a persoanelor în interiorul UE să invoce interdicția constituțională a căsătoriei între persoane de același sex sau protecția constituțională a «moralei» ori «politici publice» care încalcă drepturile familiilor «curcubeu» care se mută pe teritoriul lor”.
Mai mult, actul normativ prevede la punctul 8 ca „Comisia (Europeană – n.r.) să propună legislație care să impună tuturor statelor membre să recunoască adulții menționați într-un certificat de naștere eliberat într-un alt stat membru ca părinți legali ai copilului, indiferent de sex sau starea civilă a adulților și solicită tuturor statelor membre să recunoască căsătoriile sau parteneriatele înregistrate în alt stat membru”.
Rezoluțiile Parlamentului European sunt poziții politice și nu obligă cu nimic statul membru, însă, în cazul în care sunt adoptate, reprezintă un semnal politic puternic împotriva statului respectiv.
Cazul nerespectării drepturilor LGBTIQ+ în România
În anul 2016, soții Coman și Hamilton au dat în judecată România la Curtea Europeană de Justiție (CJUE), pentru că nu le-a recunoscut căsătoria oficiată la Bruxelles, astfel încât Hamilton, cetățean american, să primească drept de reședință în România în baza căsătoriei.
CJUE a decis în 2018 că țările UE nu pot împiedica şederea pe teritoriul lor a unui cuplu de acelaşi sex, format dintr-un cetăţean al Uniunii şi altul din afara acesteia.
Tot în anul 2018, Curtea Constituțională a României (CCR) a hotărât că statul român trebuie să recunoască dreptul de ședere în România al persoanelor de acelaşi sex căsătorite, dacă unul dintre membrii cuplului este cetățean UE.
Potrivit deciziei CCR, relația dintr-un cuplu format din persoane de același sex intră în sfera noțiunii de „viață privată”, precum și a noțiunii de „viață de familie”, asemenea relației stabilite într-un cuplu heterosexual, fapt ce determină incidența protecției dreptului fundamental la viață privată și de familie.
Sursa foto: European Commission / Facebook
Nici morti nu scapam de ei- Bild: Rusia a investit echivalentul a 11 milioane de euro în R. Moldova, pentru manipulare
Moscova ar fi investit 11.453.000 de euro în campania electorală a fostului preşedinte prorus al Republicii Moldova, Igor Dodon, care a candidat pentru al doilea mandat la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2020, însă fără succes, fiind învins de contracandidata sa proeuropeană Maia Sandu, dezvăluie publicaţia Ziarul de Gardă, din Chişinău, citând un articol apărut în ziarul german Bild, care susţine că dispune de documente ce ar conţine probe în acest sens.
Potrivit mass-media citate, 4 milioane de euro din suma respectivă erau destinate ca mită pentru candidaţii prietenoşi, care urmau să implementeze politicile Kremlinului în Republica Moldova, după alegeri; 528.000 de euro erau destinate unor proiecte media de propagandă, 393.000 de euro pentru mituirea observatorilor străini la alegeri şi jumătate de milion de euro pentru procesarea rezultatelor de către Comisia Electorală, ultimul as din mâneca Kremlinului, în cazul că propriul candidat urma să piardă alegerile.
Pentru a atribui mai multă greutate celor dezvăluite, Bild publică un document în facsimil, redactat în limba rusă, cu repartizarea sumelor respective.
În iulie 2020, conform dezvăluirilor Bild, citat de Ziarul de Gardă, Serviciul de Informaţii şi de Securitate al Republicii Moldova (SIS) a identificat numeroase proiecte, pe care Kremlinul le implementa sau intenţiona să le implementeze pentru a influenţa alegătorii, între care şi aşa-numitul ‘proiectul Adolf’ al cărui scop era demoralizarea taberei proeuropene.
În cadrul proiectului Adolf, urmau să fie realizate mai multe videoclipuri pentru care Moscova ar fi fost pregătită să ofere 10.000 de euro pe lună, pentru actori, echipe de filmare şi costuri de producţie.
Mesajul direcţionat către simpatizanţii candidatului proeuropean – Maia Sandu – era că niciunul dintre candidaţi nu îşi va respecta promisiunile, de aceea a merge la vot este inutil.
SIS a reuşit să oprească în timp util unele dintre operaţiunile de influenţare a alegătorilor moldoveni în vara anului 2020, potrivit media citate, care adaugă că serviciile secrete germane manifestă temeri că planurile pe care Moscova le-a proiectat pentru Republica Moldova le-ar putea utiliza la viitoarele alegeri federale din Germania.
Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), al cărui lider este Igor Dodon, a calificat drept calomnios articolul din Bild, potrivit Ziarului de Gardă.
‘Partidul Socialiştilor îşi exprimă indignarea în legătură cu invenţiile calomnioase din articolul Bild, distribuite de o serie de mass-media care o susţin pe Maia Sanda şi partidul PAS, aflat sub controlul acesteia. PSRM respinge categoric aceste acuzaţii şi declară că finanţarea campaniei prezidenţiale a lui Igor Dodon, precum şi întreaga activitate a Partidului Socialiştilor a fost şi se desfăşoară pe baze legale, în strictă conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Partidul Socialiştilor şi candidatul său, Igor Dodon, nu au primit în ajutor niciun ban din exterior pentru desfăşurarea campaniei electorale’, se menţionează într-o reacţie a PSRM.
Maia Sandu, candidata Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS) la funcţia de preşedinte, a obţinut cele mai multe voturi în cadrul celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, organizat la 15 noiembrie 2020, devenind astfel prima femeie preşedintă a Republicii Moldova, notează Ziarul de Gardă.
Aceste dezvăluiri intervin în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie în Republica Moldova, la care PSRM participă în cadrul unui bloc electoral comun cu Partidul Comuniştilor, al lui Vladimir Voronin.
In timp ce populatia ROMANIEI sta cuminte si cugeta … Spania plafonează preţurile la gaze, scade taxele şi redirecţionează profiturile pentru reducerea facturilor la energie
VIAȚA SUB SEMNE ȘI SIMBOLURI SATANICE ( secunda parte: Confidente)
Așa cum s-a arătat in prima parte, autorul Roger Morneau, in cartea sa „O călătorie in lumea supranaturalului”, făcea referință la faptul ca prezenta in viața noastra cotidiană de obiecte de cult de origine satanica ori semne și simboluri de aceeași sorginte in diferite aplicări și forme, deschid o poarta și pun o punte între noi și lumea oculta. Pe asta, se bazează orice forma de ghicire, de vrăjitorie ori de ritualuri satanice: invocarea prezentelor demoniace prin intermediul unor obiecte de „cult”. De la banalul pachet de cărți de tarot, la globul de cristal și tabla ouija, pana la cruci negre întoarse, reprezentări satanice înfricoșătoare ori cadavre de animale si sacrificii umane. Invocarea spiritelor malefice e o îndeletnicire periculoasa. Trebuie sa fi dedicat acestei lucrări, sa ai o legătura „amiabila” cu spiritele, atitudine supusa și întotdeauna implinitor de ordine. In caz contrariu, dacă nu ești cunoscut in lumea lor, poți trece prin încercări grele așa cum s-a întâmplat in episodul descris in Faptele Apostolilor 19, 13 – 16: „Niște exorciști iudei, care umblau din loc in loc, au încercat sa cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: „Va jur pe Isus, pe care-L propovăduiește Pavel, sa ieșiți afara!” Cei ce făceau lucrul acesta erau șapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seama. Duhul cel rău le-a răspuns: ” Pe Isus îl cunosc și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?” Și omul in care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi și i-a schingiuit in așa fel ca au fugit goi și răniți din casa aceea.” Fără echivoc, feciorii lui Sceva erau niște imitatori jalnici ai unei lucrări importante pe care o făcea Pavel între victimele posedata de spirite demonice. Nu aveau nici credința și nici cunoașterea harului Domnului Isus, pentru a face o astfel de lucrare. Ei erau suficienți, și prosti gândind ca fiind copiii unui mare preot aveau destula putere asupra chestiunilor întunericului. Au probat in propria carne ce echivocati erau!
Se afirma ca Albert Pike (1809 – 1891), parintele masoneriei moderne și șef Illuminati, desenator fidel al planului satanist de dominație mondiala, avea întâlniri frecvente cu Lucifer. In cartea sa „Morala și Dogma”, acest personaj malefic explica „necesitatea” celor doua războaie mondiale, apariția comunismului și a Uniunii Europene. De asemenea, descrie o serie de atrocitati care vor avea loc la Londra, produse de extremiști, apariția Statului Islamic, invrajbirea musulmanilor cu evreii și intervenția statelor puternice ceea ce va genera un conflict global distrugător. Toate aceste evenimente vor genera confuzie, lumea va cere un lider, acesta va fi Maytrea, adică Satana salvatorul și se va instaura o noua ordine mondiala.
De ce s-a străduit Satan, sa însele omenirea asupra înfățișări sale folosindu-se de doctrinele bisericilor apostate? Ca sa creeze confuzie. El, se va transforma intr-un înger de lumina la sfârșitul timpurilor pentru ca lumea sa i se închine și sa însele dacă e posibil chiar și pe aleșii Domnului. Pentru asta, se folosește de imagini „fabricate” creând un arhetip, un chip cu care lumea sa fie obișnuita. La polul opus este imaginea monstruoasa care nu are nimic de văzut cu realitatea fizica ci doar cu urâțenia caracterului. Planul Satanei este de-a anihila venirea lui Isus Hristos si de-a se salva pe sine însuși. Vrea ca toată omenirea prezenta sa se convertească la răzvrătire și sa poată spune in Adunarea Fiilor lui Dumnezeu: „Ați dat greș, eu sunt biruitorul! Dacă ești un Dumnezeu al viilor, aici unde Fiul Tău a murit, toți sunt morți. De ce, mai vrei sa vi când nimeni nu te așteaptă?”
Nimic din istoria contemporană a umanității nu a stârnit atâtea controverse și întrebări fără răspuns cum este locul secret al reuniunii anuale a celor mai puternici ai lumii, ca Bohemian Grove. Ascunsa între păduri uriașe de Sequoia, in condadul de Sonora (California), proprietatea de 1000 de hectare, găzduiește de mai bine de un secol, in luna Iulie, un campament de vara a celor mai puternice persoane din lume. Sunt aproximativ 150 de persoane, numai bărbați, șefi de state și guverne importante, magnați, proprietari de mas media cu acoperire pe toate continentele, bancheri importanți, militari de rangul cel mai înalt care-și dau întâlnire aici intr-o vacanța cu un scop bine definit: sa implore clementa sefului suprem pentru ca nu au fost destul de harnici in aplicarea planului de guvernare mondiala și pregătirea caii pentru venirea salvatorului Maytrea. Îmbunarea maestrului se face cu sacrificii umane și orgii homosexuale. Măsurile de securitate sunt cu adevarat „draconice”; practic este imposibila pătrunderea in teritoriu interzis. Sunt multe cercuri de paza, atât publice cât și private. Sunt deviate zborurile comerciale care ar trece pe deasupra cât și traiectoria satelitilor de comunicații și militari care ar putea lua vreo fotografie ca „amintire”. Nu se cunoaște decât o singura pătrundere temporara a structurilor de securitate. A periodistului investigator Alex Jones. Imaginile luate, pot da o mică idee despre ceea ce se petrece acolo: un ritual profund pagan, un ritual satanic și sacrificiul unor copii pe altarul lui Moloh. Se afla acolo o statuie gigantica (are mai mult de 12 metri de înălțime), din beton, gri închis, urâta, chiar înfricoșătoare, reprezentând o cucuvea. Este simbolul zeului Moloh. Nu reprezentarea lui ( zeul canaanit era infatisat de o statuie înfricoșătoare, de om cu cap de taur cornut). Cucuveaua este in filosofia Illuminati, simbolul înțelepciunii, al luminii și al morții, a zeului Moloh. Se regăsește de asemenea in colțul din dreapta sus a bancnotei de un dolar. E minuscula și se poate vedea doar cu o lupa. De ce vor fi pus-o acolo? Scopul reuniunii anuale este de-a obține iertarea lui Satan prin ritualuri si sacrificii umane precum acela de-a invoca prezenta acestuia și obținerea de noi ordine pentru anul viitor. Nu a răzbătut niciodată vreo informație despre ceea ce s-a vorbit ori s-a făcut acolo. Bohemian Grove rămâne un loc atâta de secret încât pare din alta lume. Este locul unde Satana se întâlnește cu supușii săi, mai marii acestei lumi și le da ordine stricte. Acolo, s-au pus la punct toate strategiile guvernului mondial, toate conflictele, toate crizele financiare, toate epidemiile, marile atentate, noile religii, inveninarea și reducerea populației, decretul duminical și prigonirea pana la moarte a ultimilor creștini, poporul lui Dumnezeu. Pe patul de moarte președintele Ronald Reagan, se confesa soției Nancy: „Bohemian Grove, m-a făcut sa regret ca am ajuns președintele SUA!”. Cred ca a văzut acolo lucruri îngrozitoare.
(Va continua)
FEMINISMUL LUCIFERIAN ȘI BISERICA LUI ISUS
Feminismul se traduce ca o mișcare socială și politica îndreptată împotriva religiilor și dogmelor acestora, interpretate retrograd și opresoar cu natura și nevoile femeii. Se accepta doua curente importante ale feminismului contemporan: liberal și radical, ambele inventate de către sionisti, sub inspirația lui Lucifer, cu dublu scop și anume, de a fărâmița societate și a o pune la dispoziția și interesele lor (elitelor), iar celălalt, de-a anula a doua instituție definita de către Dumnezeu, la începuturi, și anume sfânta unire între bărbat și femeie. Miscarea feminista contemporană, a fost finanțată integral de către David Rockefeller, un evreu ashkenazi, unealta a Satanei in multe razvratiri și urâciuni împotriva lui Dumnezeu. Scopul declarat al susținerii Mișcării (așa cum el însuși o marturisea altui fals evreu, jurnalist de renume) era creșterea numărului de impozitati prin agregarea femeilor in activități productive (deviza egalității) și manipularea psihică a copiilor lăsați singuri acasă, prin intermediul televizorului, preparându-i pentru o societate sclavizata și fără idealuri. Dar scopul nemărturisit a acestui pirat satanist era de-a distruge valorile morale ale Bisericii lui Isus, prin introducerea ideilor liberale și radicale din societate in Biserica și anume homosexualitatea ca nivel superior de evoluție umană, egalitatea între bărbat și femeie, adică denaturarea relațiilor de familie.
Biblic, prima femeie care a manifestat năravuri feministe, a fost Mical fiica lui Saul, soția regelui David, aceea care disprețuia pe soțul sau (2 Samuel 6:16,20), despre care putem afirma ca era precursoarea curentului liberal pe când Izabela, femeia împăratului de nimic Ahab, a fost exponenta laturii celei mai violente și mai radicale a miscarii din acele timpuri. Fără îndoiala, cel care a avut de luptat împotriva Mișcării feministe in Biserica creștina timpurie, a fost Apostolul Pavel, cel care a semnalat pentru prima data pe autorul din spatele acestei activități, adică pe satana. Astfel, in 1Timotei 2: 9-12, Apostolul se confrunta cu o situatie generală rea a Bisericii și pe care dorește ca ucenicul sau, sa o remedieze rând pe rând, in fiecare comunitate unde va duce solia Mântuirii: „Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage îmbrăcate in chip cuviincios, cu rusine și sfială; nu cu împletituri de par, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase. Femeia sa învețe in tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie sa învețe pe alții, nici sa se ridice mai presus de bărbat ci sa stea in tacere.” Apostolul asimileaza o realitate dura a timpului: temeliile Bisericii încep sa se clatine, peste doctrina sănătoasă începe sa se suprapuna învățături nesanatoase și de aici, necesitatea unu aviz important: „…ca sa poruncești unora sa nu învețe pe alții alta învățătura…” Acei invatatori stricați aveau și nume: Alexandru și Imeneu. După nume, erau greci. Chiar destinatarul scrisorii Timotei, era grec. După tata. Acest „manual al comunității” , rânduielile și administrarea bisericilor era indreptat in primul rând Bisericii din Efes, apoi tuturor bisericilor creștine din Asia Minor. Marea majoritate a creștinilor din acele locuri erau greci, un popor civilizat, emancipat și rafinat, care numeau pe romanii barbari; erau comercianți bogați și navigatori pricepuți. Citind in „negativ” scrierea lui Pavel, rezulta ca femeile veneau in adunări îmbrăcate sumar, lejer, lumesc putem spune, ca aveau un aer straniu și nerusinat, provocativ am putea conchide, cu aranjamente capilare sofisticate, după ultima moda, și purtând cu ostentație scule de aur și scumpeturi din mărgăritare. Apostolul Pavel arată cu claritate înspre o anumită clasa dintre membri bisericilor, aceea a grecilor bogați, trufași și ostentativi. Desigur, nu toți erau așa de depravați. Grupul era restrâns. Doar doua persoane. Dar filosofia lor era stricata și mirosea urat. Nu corespundea cu simplitatea învățăturilor Mântuitorului. Contaminarea cu elementele toxice ale lumescului „a prins”, in special la femeile cu clasa, la cele bogate. Pretindeau impunerea. Vroiau întâietatea și pretenția de-a fi învățătoarele celor umili. S-au constituit intr-o mișcare feminista liberală propovăduind o învățătura stranie, eretica, un amestec de sacru și păgân adică învățătura dracilor: ca Dumnezeu e in toate lucrurile, ca faptele trupului (de exemplu curvia împrumutată de la orgiile sexuale și practicile lesbiene de la templele păgâne), nu intervin in mântuirea sufletului. Este ceea ce in Apocalipsa 2: 3,6 citim: „… ca ai pus la încercare pe cei ce zic ca sunt apostoli și nu sunt și i-ai găsit mincinoși… Ai însă lucrul acesta bun: ca urăști faptele nicolaitor, pe care și Eu le urăsc”, referindu-se la Biserica din Efes. Atitudinea recomandata de Pavel lui Timotei, este deosebit de dura: „femeii nu-i dau voie!”. Nici o concesie și nici un echivoc. Feminismul, aducător de păcate, nu poate intra in Biserica. Compatibilitate zero.
Astăzi, la Sediul ONU exista un organism mondial dedicat Mișcării feministe și care este coordonat de către o evreica falsa, actrița fracasata care a jucat intr-un serial satanic, lesbiana declarată, numita Emma Watson. Acest personaj cu titlu pompos de ambasador de bun voluntariat, este cea care incita femeile bezmetice din lumea întreaga sa se revolte împotriva „tiraniei”masculine, sa-si abandoneze copiii in centre de minorí si barbatii in pușcării, utilizand mărturii false de violente conjugale și sa cultive relații homosexuale intr-o lume liberă de constrângeri și dogme. Este o mare apărătoare a avortului si o impotrivitoare declarată a oricărei dogme religioase. Face parte dintr-o grupare Wicca, de vrăjitorie modernă și influente păgâne adică o satanista de sânge pur. Atât feminismul liberal (mai blând sa zicem) ca și cel radical, propovăduiesc și încurajează relațiile homosexuale, renega familia clasica și militează pentru căsătoriile între persoane de același sex, aproba toate tipurile de deviati sexuali (inclusiv pedofilii), doresc castrarea chimica a unei părți din populația masculină și sterilizarea unei părți a populației feminine. Ceea ce mai rămâne dintre cuplurile heterosexuale vor face copii pentru „familiile” homosexuale. Aceste aberații grețoase se pot întâlni in parte scrise pe „pietrele din Georgia”, care este un monument Illuminati „sădit” acolo in 1980, in secret.
Acest „monument” satanic, conține gravate in granitul monolitic „zece porunci” despre ceea ce va fi Noua Era a Rațiunii. Sunt scrise in opt limbi planetare și conțin ideile principale despre cum va arată lumea viitorului: populație redusă, control al natalității, sclavizarea fizica și spirituală, guvern unic, limba unica, religie unica. Parte din aceste idei abundă Miscarea feminista mondiala.
Influența pe care aceasta Mișcare o are in societate e deosebita și galopanta. Exista legi care protejează și chiar acorda privilegii „familiilor” cu parteneri de același sex (de exemplu, in Spania, o familie tradiționala, normala care dorește sa ia in adopție un copil, întâlnește dificultăți birocratice care pot dura și 2 ani, dar in cazul familiilor homosexuale acestea se reduc la câteva luni. Acesta este un privilegiu!). In centrele unde se adăpostesc femeile care au suferit violente masculine exista psihologi care „orientează” aceste persoane spre relații lesbice. De asemenea, femeile sunt sfătuite și orientate spre practica însămânțărilor artificiale făcând excepție de la căsătorie. Și dacă o fac prin ONG-uri de orientare feminista aceasta intervenție este gratis. Unele dintre aceste idei, așa cum am văzut, de origine satanica, au pătruns și in Biserica Domnului de astăzi. Din păcate, vedem in comunitățile noastre, apărând tot mai multe femei „prezbiteri” deși Apostolul Pavel, lasa foarte clar in evidentă cine poate avea aceasta responsabilitate in prima Epistola către Timotei 3. De asemenea, folosind un text din Galateni 3:27, greu de inteles și interpretat după interesul urmărit, s-au numit femei ca pastori creând disensiuni și nemulțumiri in Biserica. Apostolul Pavel, trage un semnal de alarma și in 1Timotei 4:1, scrie: ” Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor,” deci o avertizare serioasă asupra ” interpretărilor” unor texte grele din Biblie. Toți știm ca Sfânta Scriptura, se ” traduce” prin ea însăși si astfel in opoziția textului din Galateni, sta versetul din 1Corinteni 11:11: „Totuși, in Domnul, femeia nu este fără bărbat, și nici bărbatul fără femeie”. In Domnul. Fără discuție, ” interpretarea” acestui verset este ca pastorul trebuie sa fie căsătorit, prezbiterul trebuie sa fie căsătorit, diaconul trebuie sa fie căsătorit… In Coloseni 3:18, găsim și corolarul celor afirmate și sfârșitul feminismului in Biserica: „Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri, cum se cuvine in Domnul.” Biserica Domnului va continua sa existe, in ciuda presiunilor exterioare și a loviturilor interne. Va exista in ciuda „interpretărilor” unor texte grele din Sfânta Scriptura de către unii: „abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu in însuși cugetul lor.” Faptul ca sunt însemnați cu fierul roșu in cugetul lor, înseamnă ca sunt niște tâlhari intelectuali, falși dialecticieni, rătăciți dogmatic. Biserica lui Hristos, intr-o forma ori alta, va exista pana la Sfârșit!
Itinerar Biblic Ep.0322 – FAPTELE APOSTOLILOR Cap. 19
Tema: Cea de-a treia călătorie misionară a lui Pavel (Pavel la Efes)
Dragi ascultători, relatarea despre cea de-a treia călătorie misionară a lui Pavel a început în capitolul precedent, versetul 23, unde ni se spune că Pavel a plecat din Antiohia. El ajunge la Efes unde vorbeşte în şcoala lui Tiran, în fiecare zi, timp de doi ani. Tot în acest loc Pavel face minuni care au drept consecinţă demonstraţia împotriva lui condusă de Dimitrie argintarul. Răzvrătirea este potolită de notarul oraşului care îi îndeamnă să facă apel la lege, nu la violenţă. Cam acestea ar fi în mare evenimentele descrise de capitolul 19 al cărţii Faptele Apostolilor. Să vedem acum care sunt detaliile legate de aceste evenimente.
Fapte 19:1-2
v.1 Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici,
v.2 şi le-a zis: ,,Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?„ Ei i-au răspuns: ,,Nici n’am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.„
Vă amintiţi poate că Pavel trecuse prin Efes la întoarcerea sa din cea de-a doua călătorie misionară şi le spusese că va reveni acolo dacă va fi voia Domnului. El nu mai stătuse în Efes şi nu avusese nici o lucrare acolo. Acum iată că se întoarce la Efes, după cum dorise. El este precedat însă de un mare predicator, Apolo. Am spus deja că Apolo nu ştia nimic despre moartea şi învierea lui Isus Hristos până nu a vorbit cu Acuila şi Priscila. Înainte ca ei să-i vorbească el predica despre botezul lui Ioan, acesta fiind punctul până la care mergea cunoaşterea sa. Drept urmare, oamenii care îi ascultau predicile aflaseră numai despre botezul lui Ioan şi nu auziseră de Duhul Sfânt. Pavel şi-a dat seama de acest lucru.
“Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Răspunsul lor a fost: “Nici măcar n-am auzit că a fost dat un Duh Sfânt.” Ei nu fuseseră învăţaţi decât cu privire la botezul lui Ioan. Nu li se vorbise despre Domnul Isus Hristos şi nu ştiau nimic despre Ziua cincizecimii.
v.3 Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?„ le-a zis el. Şi ei au răspuns: ,,Cu botezul lui Ioan.„
Vedeţi că aceşti oameni erau botezaţi, dar nu erau mântuiţi. Ei nu primiseră Duhul Sfânt pentru că nu erau mântuiţi. Dragul meu prieten, în momentul în care L-aţi primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal sunteţi născuţi din nou prin Duhul lui Dumnezeu, sunteţi locuiţi de Duhul lui Dumnezeu, sunteţi pecetluiţi de Duhul lui Dumnezeu şi sunteţi botezaţi în trupul celor credincioşi prin Duhul lui Dumnezeu. Asta se întâmplă atunci când credeţi în Hristos şi Îl primiţi ca Mântuitor personal. Acum, Pavel le explică acestor oameni că trebuie să creadă în Domnul Isus pentru a fi mântuiţi. Ei răspund la acest mesaj şi mulţi cred.
v.4 Atunci Pavel a zis: ,,Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.„
v.5 Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
Botezul lui Ioan era un botez al pocăinţei. El pregătea venirea Domnului Isus Hristos. Acum oameni vin la Hristos şi sunt mântuiţi. Ei nu fuseseră mântuiţi după propovăduirea lui Apolo pentru că acesta nu-L cunoştea pe Hristos la vremea aceea. Unii interpretează acest fragment spunând că oamenii aceia erau mântuiţi dar că au primit Duhul Sfânt abia mai târziu, la venirea lui Pavel. Dar nu este deloc aşa.
v.6 Cînd şi-a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S’a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.
v.7 Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
Aceşti bărbaţi puteau vorbi acum în alte limbi şi puteau vesti Evanghelia în limbi care puteau fi înţelese. Efesul era un oraş al Imperiului roman în care se vorbeau multe limbi. Şi în Ierusalim, în ziua cincizecimii fuseseră prezenţi oameni de diferite limbi. Acum aceşti bărbaţi puteau vesti Evanghelia în tot oraşul Efes.
Observaţi că este vorba de doisprezece bărbaţi. Acesta a fost începutul unei mari lucrări în Efes. Pavel a avut lucrări deosebit de eficiente şi în Corint, şi în Efes.
v.8 În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.
v.9 Dar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
v.10 Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi ceice locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.
Pavel a fost nevoit să plece din sinagogă din cauza marii împotriviri a iudeilor. El şi-a mutat cartierul general şi a continuat să vorbească în fiecare zi în şcoala lui Tiran.
Ce era această şcoală a lui Tiran? Ei bine, aceasta era o şcoală pentru efeseni. Ei aveau o perioadă de siesta, care se întindea pe două sau chiar trei ore, în mijlocul zilei. Îmi imaginez că Pavel a închiriat acest spaţiu pentru vremea siestei şi astfel a predicat Cuvântul lui Dumnezeu vreme de doi ani. Ca rezultat, întreaga provincie a Asiei a auzit Cuvântul lui Dumnezeu, atât evreii, cât şi neevreii.
Ne putem face astfel o imagine despre felul în care se răspândea Cuvântul în vremea aceea. Se pare că din acest punct strategic a luat fiinţă şi biserica din Colose.
Vedeţi voi, Pavel le-a scris colosenilor, aşa cum a făcut şi cu Roma, înainte de a-i vizita. Şi totuşi, el a fost întemeietorul acestor biserici. Cum a fost cu putinţă aşa ceva? Prin simplul fapt că Evanghelia era auzită peste tot din şcoala lui Tiran. Acela era centrul din care mesajul pleca pretutindeni. Când corintenii au dorit ca Pavel să vină la ei, el le-a scris astfel: “De data aceasta nu vreau să vă văd în treacăt, ci trag nădejde să mai rămân cu voi câtva vreme, dacă va îngădui Domnul. Voi mai rămâne totuşi în Efes până la Cincizecime” (1 Corinteni 16:7-9). Vreme de doi ani, Evanghelia a răsunat şi s-a răspândit astfel încât toată provincia Asia s-o poată auzi. Probabil că cele şapte biserici din Asia Mică au luat fiinţă prin propovăduirea lui Pavel aici, la Efes. Poate că aceasta a fost cea mai mare lucrare a lui Pavel.
v.11 Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;
Limba greacă are mai multe cuvinte care sunt traduse la noi prin “minune”. Aici, cuvântul grec este dumanis din care provine cuvântul dinamită. Înseamnă “un act de putere”. Dumnezeu a folosit puteri speciale prin mâinile lui Pavel. El exercită astfel darurile unui apostol.
Dar să vă spun câteva cuvinte despre oraşul Efes. Acesta era un mare centru religios, poate chiar mai mare decât Atena sau orice alt loc. Marele templu al Dianei se afla în Efes, iar slujbele de închinare care se făceau aici erau satanice în esenţă. Având în vedere marea împotrivire de care avea să se lovească aici, Dumnezeu l-a înzestrat pe Pavel cu puteri neobişnuite.
v.12 pînă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
Ce erau aceste ştergare sau şorţuri? Erau obiecte pe care Pavel le folosea pentru a se şterge de transpiraţie în timp ce muncea la fabricarea corturilor. Oameni veneau şi luat aceste ştergare sau şorţuri murdare şi era de ajuns pentru a fi vindecaţi de bolile lor.
În zona aceea existau religii ale misterelor care foloseau haine albe şi puneau mare accent pe faptul că totul trebuia să fie alb şi curat. Se pare că Dumnezeu nu era de acord cu această concepţie pentru că a folosit haine murdare pentru a vindeca bolile oamenilor.
Vedem astfel ce putere cu totul deosebită i se dăduse lui Pavel. După câte ştiu eu, aceasta este singura ocazie în care s-a întâmplat aşa ceva. Este aproape o blasfemie să trimită cineva o batistă murdară şi să pretindă că există puteri miraculoase în ea. Batista sau şorţul lui Pavel erau nişte cârpe murdare. Totuşi, Dumnezeu le-a folosit pentru a respinge astfel religiile păgâne ale vremii. Bolile erau vindecate şi duhurile rele ieşeau din oameni atunci când atingeau aceste cârpe pe care în alte circumstanţe nu le-ar fi atins cu nici un chip.
Dar să mergem mai departe:
v.13 Nişte exorcişti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd: ,,Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!„
Când au văzut oamenii ce făcea Pavel au încercat să copieze procedeul. Acum urmează un incident anume.
v.14 Ceice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
v.15 Duhul cel rău le-a răspuns: ,,Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?„
Remarcaţi faptul că aceştia erau preoţi. Preoţii chiar se ocupau de aşa ceva. Cuvântul grecesc pentru “a cunoaşte” este ginosko. Nu se referă la o cunoaştere prin credinţă. Pur şi simplu înseamnă că duhul rău ştie cine este Isus.
v.16 Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
Încercarea fiilor lui Sceva de a copia minunile lui Pavel s-a întors împotriva lor. Efectul a fost umilirea şi rănirea lor.
v.17 Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
Vedeţi ce efect a avut acest incident. A dus la răspândirea Numelui Domnului Isus Hristos în toată această cetate păgână. Cetatea a fost tulburată de ceea ce s-a întâmplat.
Minunile făcute de Pavel şi de ceilalţi apostoli nu erau la fel cu cele despre care auzim că se fac astăzi. Vreme de mai mulţi ani, au existat relatări ale unor minuni făcute în Los Angeles şi în sudul Californiei, dar ele nu au influenţat în nici un fel acest oraş al fărădelegii. Minunile lui Pavel au zdruncinat din temelii cetatea Efes. Numele Domnului Isus Hristos a fost preamărit prin ele.
v.18 Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
v.19 Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s’a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
Această sumă este echivalentul a opt mii de dolari (cca. 130 milioane lei). Era o sumă mare. Şi focul a fost pe măsură!
v.20 Cu atîta putere se răspîndea şi se întărea Cuvîntul Domnului.
v.21 Dupăce s’au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahaia. ,,Dupăce voi merge acolo„, îşi zicea el, ,,trebuie să văd şi Roma.„
“După ce s-au petrecut toate aceste lucruri” – adică, toate aceste experienţe înregistrate de doctorul Luca aici – se pare că intenţia lui Pavel a fost aceea de a porni spre Roma în această călătorie misionară. Interesant este că a mers într-adevăr la Roma, dar nu aşa cum ar fi dorit.
v.22 A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.
Aceasta este perioada în care Pavel scrie corintenilor. S-ar părea că Timotei şi Erast au dus scrisoarea la Corint. Deşi le era adresată corintenilor, scrisoarea va ajunge şi la cei din Macedonia, unde erau Filipi şi Tesalonic, şi, de asemenea, la bisericile din Ahaia, Atena şi Corint. În această epistolă a scris Pavel despre uşa care îi fusese deschisă în Efes, pentru o lucrare deosebit de roditoare, dar şi despre împotrivirea la care se aştepta. Vedem acum că adversarii lui erau satanici. Efes era un centru al religiei păgâne şi al glorificării lui Satan. Închinarea satanică pe care o vedem astăzi nu este deloc nouă.
v.23 Pe vremea aceea, s’a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.
Creştinismul nu avea nici un nume pentru bisericile din vremea aceea, cu siguranţă nu existau denominaţiuni diferite. Grupării nou-apărute i se spunea simplu, “Calea”. Era o cale nouă, asta este sigur. Calea era însuşi Domnul Isus Hristos. Chiar El a spus: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).
v.24 Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin cîştig cu ele.
Templul Dianei era un mare templu păgân şi totodată centrul de afaceri. Era banca acelei vremi. Dar era şi un centru al păcatului. Acolo era prezentă o imoralitate crasă. Este adevărat faptul că o religie poate ajunge mai jos decât orice altceva. Templul acesta era una din cele şapte minuni ale lumii antice, cel mai mare templu grecesc din câte au fost construite vreodată. Era frumos şi era împodobit cu lucrări de artă, dar imaginea Dianei sau a zeiţei Artemis era urâtă. Nu era Diana grecilor, o imagine plină de graţie, ci Diana orientală, o zeiţă cu o înfăţişare hidoasă. Efesenii vindeau statuete care o înfăţişau pe această Diana şi totul era o mare afacere înfloritoare. Lucrarea lui Pavel le încurca planurile.
v.25 I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaş meserie, şi le-a zis: ,,Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;
v.26 şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mîni nu sînt dumnezei.
v.27 Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.„
Putem observa că răscoala argintarilor conduşi de Dimitrie era pornită din teama pentru pâinea lor. Ei scoteau un profit foarte bun din fabricarea şi vânzarea acelor imagini ale zeiţei. Mulţi oameni veneau la templul zeiţei Diana din Efes, de vreme ce era una din cele şapte minuni ale lumii antice. Oamenii aceştia se îmbogăţeau din vânzarea acestor statuete. Vedeţi că este adevărat că nu vă puteţi atinge de buzunarul cuiva fără ca acesta să sară ca ars?
Adorarea zeiţei Diana se răspândise în întreaga Asie. Efesul era un centru comercial, religios, un centru al închinării pentru cei ce o adorau pe Diana. Era un loc unde se întâlneau occidentul şi orientul; ce era mai rău din ambele direcţii ajungea la Efes.
v.28 Cuvintele acestea i-au umplut de mînie, şi au început să strige: ,,Mare este Diana Efesenilor!„
Ei au străbătut cetatea cu lozincile lor, strigând: “Mare este Diana efesenilor!”
v.29 Toată cetatea s’a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
v.30 Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
Pavel ar fi fost ucis de mulţime. El mai avusese parte de o astfel de experienţă în ţinutul galatenilor când oamenii au aruncat cu pietre în el, în Listra.
v.31 Chiar şi unii din mai marii Asiei, cari-i erau prieteni, au trimes la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
Aici este acţiunea mulţimii dezlănţuite. Mai marii Asiei erau oficialii religioşi sau politici care încercau să-l convingă pe Pavel să nu se ducă în mijlocul mulţimii. Ei i-au spus să nu se adreseze mulţimii pentru că nu va folosi la nimic; ba încă îşi va pune viaţa în pericol.
v.32 Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentruce se adunaseră.
v.33 Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, şi voia să se apere înaintea norodului.
Alexandru era probabil unul din convertiţii la credinţă care îl însoţeau pe Pavel.
v.34 Dar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într’un glas, timp de aproape două ceasuri: ,,Mare este Diana Efesenilor!„
Aceasta este o mişcare caracteristică acţiunii maselor. Mulţi dintre ei nici măcar nu ştiau de ce se adunaseră. Totuşi, ei nu îngăduie nimănui să ia cuvântul. Nu-l lasă nici pe Alexandru să vorbească pentru că ei vroiau să strige: “Mare este Diana efesenilor!”
v.35 Totuş logofătul a potolit norodul, şi a zis: ,,Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?
Logofătul era unul din reprezentaţii autorităţii locale care le-a spus că exagerau cu această acţiune şi că acordau o importanţă mult prea mare faptelor. El le spune: “Uitaţi-vă la acest templu şi la marea Diana. Nimic nu li se poate întâmpla. Nu se poate spune nimic împotriva lor!” Acum ştim că nu mai există decât nişte ruine pe acele locuri.
v.37 Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, cari nu sînt vinovaţi nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
v.38 Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, şi sînt dregători; să se pîrască unii pe alţii.
El spune că, dacă argintarii vor să intenteze proces, curtea de judecată le stă la dispoziţie.
v.39 Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într’o adunare legiuită.
v.40 Noi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n’avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.„
v.41 După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
Funcţionarul le spune că dacă vor să aducă în discuţie o problemă, ar trebui să stea toţi liniştiţi şi să aibă o adunare ordonată. Era nevoie ca ei să tacă, să se oprească din mărşăluit şi să-şi pună jos placardele. Dacă nu făceau astfel erau în pericol de a fi acuzaţi de răzvrătire. Când mulţimii i-au fost explicate faptele, când oamenilor li s-a arătat ce făceau de fapt, ei s-au împrăştiat şi au plecat spre casele lor. Lucrarea lui Pavel în Efes s-a încheiat. El pleacă din Efes şi se întoarce în Macedonia.
Dragii mei, cred că unul din lucrurile care apare aproape ca un laitmotiv în toate aceste călătorii ale lui Pavel este opoziţia de care are parte oriunde este propovăduită Evanghelia.
Oriunde este dusă lumina Evangheliei, întunericul se răzvrăteşte pentru că nu vrea să piardă terenul. Şi aţi căzut câţi oameni sunt de partea întunericului. Va veni însă o zi în care cei care au trăit în întuneric şi au luptat pentru întuneric vor fi biruiţi odată pentru totdeauna.