România, de-a lungul istoriei ei, s-a aflat mereu la răscruce de vânturi, mai precis între trei mari imperii, dar nu a dispărut niciodată ca țară, dar și în aceste condiții, cu mari eforturi a reușit să-și apere nu numai integritatea sa teritorială, dar și ființa populației pe care o adăpostea. Iată numai câteva date relevante care spun cam tot despre acest lucru:

1. De la anul 1393 și până în anul 1877 (deci 484 ani), Muntenia, Moldova și Transilvania au plătit un bir Imperiului Otoman în valoare de 1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021 kg aur (341 tone);

2. Imperiul Habsburgic a ținut sub ocupație Transilvania, între anii 1687 și 1918 (adică 231 ani), Banatul între anii 1718 și 1918 (200 ani), Oltenia între anii 1718 și 1739 (21 ani) și Bucovina între anii 1775 și 1918 (143 ani) și a stors din aceste provincii peste 2.450.000.000 lei-aur, sau 857.500 kg aur (respectiv 858 tone);

3. În perioadele de ocupație rusească, respectiv între anii 1769 și 1854 (85 ani), Moldova și Muntenia au fost stoarse de peste 200.000.000 lei-aur, sau 64.516 kg. aur (65 tone).

Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stăpânind 231 ani Transilvania și 100 ani Bucovina, a jecmănit aceste teritorii de doua ori mai mult decât turcii (484 ani) și de patru ori mai mult decât rușii (85 ani).

Fără a mai pune la socoteală cât au devalizat romanii după cucerirea Daciei sau valoarea tezaurului nostru trimis spre păstrare rușilor pe care nu o să-l mai putem recupera și nici uriașele despăgubiri în bani impuse României de fosta URSS în fața căreia am capitulat necondiționat și apoi de către Aliați, la sfârșitul celui de-al doilea război modial, toate acestea înseamnă o pagubă adusă țării noastre de peste 1.264 tone aur, care astazi ar fi valorat cu mult peste 63 miliarde de EURO.

În fața acestor prădători de bogățiile și avuțiile țării, care astăzi încearcă să mai stoarcă încă pe atât, ce putem să spunem NO COMMENT, sau „CÂNTĂ CUCU- N COASTĂ, VAI DE (PĂLĂRIA) NOASTRĂ „. Oare politicienii noștri de astăzi cunosc aceste cifre și dacă doar le intuiesc, mă întreb ce fac ei cu adevărat pentru protecția cu adevărat a bogățiilor României, sau merg pe principiul zicalei: ”Din curtea boierului toate slugile fură, dar boierul tot boier rămâne.”