Furajarea caprinelor/ Tehnologii moderne pentru cresterea CAPRINELOR/ Gestatia si fatarea la capre/ Tehnologii moderne pentru cresterea CAPRINELOR

222Deşi se spune că mănâncă orice, caprele sunt chiar pretenţioase.

Dacă au la dispoziţie mai multe opţiuni, o vor căuta şi alege pe cea mai gustoasă, din punctul lor de vedere.
Hrănirea caprelor, raportată la sistemul de creştere
Pentru creşterea caprelor în sistem intensiv şi pentru a obţine mai mult decât necesarul unei gospodării, trebuie să avem în vedere că îngrijirea caprelor în adăposturi permanente impune asigurarea necesarului de alimente, fără ca animalele să le poată selecta singure. Pentru obţinerea unor producţii cât mai mari, este nevoie de stabilirea necesarului de hrană pentru fiecare capră, corespunzător nevoilor sale.
Creşterea caprelor poate fi realizată în sistem intensiv pe pajişti cultivate. În acest fel, se asigură hrana în sistem extensiv, în perioada de vară, dar pe pajişti cultivate. Se recomandă scoaterea animalelor la păşunat dimineaţa, pe rouă. Pentru a evita îmbolnăvirile caprelor, în urma consumului de furaje, în cazul leguminoaselor, caprele trebuie obişnuite cu furajele. Se evită balonarea, printr-un sistem specific: timp de 3-4 zile, caprele vor consuma leguminoase numai o jumătate de oră, apoi vor consuma trifoi, lucernă sau graminee.
Plantele care au conţinut ridicat de apă produc indigestii, motiv pentru care nu sunt recomandate în alimentaţia caprelor. Hrănirea caprelor cu furaje cosite, în cazul exploataţiei cu stabulaţie permanentă, impune administrarea (timp de 5 zile), pentru adaptare digestivă, cu aproximativ 400 grame de fân sau masă verde ofilită.
Creşterea caprelor în exploataţii intensive se poate face, în perioada de vară, după posibilităţile fermierului, pe o păşune cultivată cu lucernă, trifoi, leguminoase, care pot fi administrate direct în adăposturile de vară, şoproane sau tabere de vară. Tot în sistemul intensiv de creştere pot fi stabilite raţii pentru fiecare capră, în funcţie de starea fiziologică: gestaţie, lactaţie etc.
La furajarea în sistemul de subzistenţă trebuie reţinut că o importanţă biologică şi economică a speciei o reprezintă valorificarea superioară a tuturor categoriilor de nutreţ. Categoriile de nutreţ din hrana caprelor sunt: vegetale (masă verde, făinuri, pleavă, paie siloz rădăcinoase, furnizare, concentrate, deşeuri tehnice etc), animale (reziduuri lactate şi altele similare), industriale (tărâţe, făină furajeră, reziduuri microbiologice etc).
Necesarul de furaje depinde de producţia de lapte urmărită, de starea de întreţinere sau fiziologică a animalelor şi de calitatea furajelor. Caprele nu sunt pretenţioase, însă au un important simţ preferenţial faţă de anumite sortimente de nutreţuri, chiar părţi din acestea şi manifestă mari pretenţii faţă de starea de igienă a furajelor. Preferă, mai cu seamă, păşunile montane cu diferiţi arbuşti, frunze, lăstărişuri, muguri de arbori şi de plante aromate.
De asemenea, consumă cu lăcomie resturi de bucătărie şi grădină, cojile de fructe, pepeni, cartofi, varză, salată, fructe căzute din pomi, etc. În exploataţiile extensive, consumul de ierburi variază de la 5 la 80%. Timpul de păşunat este de 10-12 ore pe zi, în care intră şi cel rezervat mulgerii. Masa verde de ingerat este de 9-10 kg/zi la adulte, 4-6 kg la tineret de peste 6 luni şi 2-3 kg la iezi.
În cadrul acestui sistem de furajare prin păşunat, mai poate fi folosit şi amestecul unic, pe bază de furaje fibroase: 32,5% fân, 32,5% grosiere, siloz, masă verde, 20% rădăcinoase şi 15% ştiuleţi de porumb. Totul este tocat, omogenizat, umectat cu soluţie slabă de saramură sau melasă.
Păşunile amenajate se împart, de obicei, în 5-6 tarlale, pe fiecare dintre acestea păşunându-se 5-6 zile. Se intră pe păşune atunci când plantele au 12-14 cm. Parcelele se delimitează prin perdele de arbuşti, foioase şi răşinoase (soc, sălcioară, cătină albă, păducel, alun). Suprafeţele arabile se cultivă cu un amestec furajer compus din 70% graminee (lolium, dactilis, festucă, etc.) şi 30% leguminoase (lucernă, trifoi, ghizdei).
Cantitatea de sămânţă va fi de 30-35 kg/ha. Raţia furajeră pentru ocapră în sezonul de vară este de 5 kg masă verde. În sezonul de iarnă, raţia furajeră este de 2 kg fân, 2-3 kg suculente, 0,8 kg amestec concentrate, 0,5 kg paie ovăz. Subliniem că este vorba de o exploataţie de subzistenţă, pentru care exemplul recomandat este următorul: 50 capre adulte, 2 hectare destinat cerealelor şi furajelor suculente şi 4 hectare de păşini sau culturi furajere.
Furajarea diferenţiată, în gestaţie şi lactaţie
Gestaţia caprelor durează aproximativ 50 de zile, durată influenţată de rasa caprei, vârsta mamei, sexul produşilor şi nivelul de întreţinere. Numărul maxim de zile de gestaţie este de 158 de zile, iar numărul minim de 145 de zile. În cazul în care caprele sunt purtătoare de gemeni sau nasc femele, vor făta mai devreme.
Pe toată perioada primei luni de gestaţie, se impune păstrarea nivelului de alimentaţie din perioada de montă. Cantitatea de hrană a caprei gestante nu va fi modificată în primele 60 de zile, aceasta trebuind să crească cu un sfert din cea de întreţinere, începând cu luna a doua de gestaţie. În ultimele două săptămâni ale gestaţiei, este recomandată reducerea furajelor de volum.
În general, consumul voluntar de hrană al caprelor este menţinut la nivelul lunii precedente. Prin administrarea furajelor de calitate vor fi prevenite avorturile. Este exclusă administrarea de furaje reci, mucegăite sau îngheţate, acestea putând produce avortul la aproape toate caprele gestante.
În perioada de lactaţie o capră care produce 3-4 litri de lapte zilnic elimină prin lapte 120-150 g grăsime, din care numai o parte provine din furajele ingerate zilnic. Prin urmare, în prima lună de lactaţie, caprele folosesc rezervele corporale de grăsime, şi foarte puţine proteine de rezervă. Spre deosebire de gestaţie, această mobilizare a grăsimii nu atrage riscul apariţiei cetonemiei.
Pentru compensarea deficitului de energie, organismul caprelor poate recurge la metabolizarea unei cantităţi de grăsime, cu un randament de 70-75%, care să acopere nevoile zilnice. În lunile 2-3 de lactaţie, cerinţele nutriţionale pentru energie cresc de 1,8-2,2 ori, faţă de perioada repausului mamar, în timp ce necesarul de proteină rămâne constant.

 

Cea mai mare ferma de capre din lume

large ferma capre 5Elcomex Agroindustrial controleaza intregul proces de obtinere a lactatelor de capra avand obiective majore in agricultura si zootehnie.

Elcomex Agroindustrial Constanta, creste si exploateaza capre de rase de inalta productivitate. Efectivul fermei va creste in fiecare an, avand o prima finalitate in 2017, cu un efectiv de 12.000 capre in lactatie (cea mai mare ferma de capre din lume). In prezent ferma de capre are un efectiv de 4.000 capre (din rasele Alpine French si Saanen Bread)

large ferma capre 3 resizePunctele forte pentru Ferma de capre sunt: capre de rase de inalta productivitate; specialisti de renume international in cresterea si exploatarea caprinelor, ferme de capre moderne si complet echipate; personal pregatit si calificat; tehnologii de muls complet automatizate

Elcomex Agroindustrial detine o fabrica de procesare lapte, exclusiv de capra, care are o capacitate de productie de 20,000 litri/zi si este complet automatizata, cu utilaje de ultima generatie, capabila sa respecte toate normele de igiena si control, impuse si recomandate de comunitatea europeana.

Gama de produse este una diversificata, 100% din lapte de capra: Lapte proaspat si pasteurizat; Iaurt; Kefir; Telemea; Urda; Branza lactic; Branzeturi frantuzesti cu mucegai

Ca piata de desfacere este in principal cea romaneasca, in momentul de fata existand o nisa insemnata pentru ceea ce inseamna produse 100% din lapte de capra. Nu va fi loc de nici un mixt, doar lapte de capra produs in ferma proprie.

Tehnologii moderne pentru cresterea ovinelor si caprinelor

Tehnologii moderne crestere ovine si caprineAplicarea tehnologiilor moderne si performante in cresterea ovinelor si caprinelor trebuie sa tina seama de imbinarea tehnicii de varf cu cerintele fiziologice ale animalelor si sa permita valorificarea in cele mai bune conditii a potentialului biologic productiv al animalelor, avand in vedere progresele din domeniul bioeticii animale si asigurand atingerea dezideratelor privind productivitatea si calitatea produselor animaliere.

 

 

 

Tehnologii moderne pentru cresterea OVINELOR

In tara noastra, rasele locale de ovine sunt rase mixte si, ca urmare, pentru utilizarea eficienta a conditiilor de mediu trebuie sa se mentina profilarea productiei pe zone geografice, respectiv: pentru zonele de campie rasele de ovine producatoare de lana fina si carne; pentru zonele de deal si de podis rasele producatoare de lana semifina, lapte si carne, precum si rasele de pielicele; pentru zonele de munte rasele de ovine producatoare de lana grosiera, lapte si carne.

Sistemele de crestere si exploatare adecvate pentru rasele locale sunt: extensiv in zona de munte, semiintensiv in zonele de deal si colinare si semiintensiv sau intensiv in zonele de campie.

In sistemul semiintensiv, animalele sunt intretinute pe perioada de iarna in stabulatie (necesita adaposturi si anexe de depozitare a fanurilor, grosierelor, concentratelor si nutreturilor insilozate), iar in sezonul cald animalele sunt intretinute pe pasuni naturale, pajisti cultivate si ocazionale, care sunt valorificate succesiv, o parte dintre lucrari sunt mecanizate si exista un program concret de ameliorare (pe baza selectiei individuale).

Sistemul intensiv (in stabulatie permanenta sau stabulatie combinata cu pasunatul limitat la 3-4 ore/zi) permite integrarea exploatarii ovinelor in sistemul intensiv al sectorului vegetal si, implicit, concentrarea si specializarea productiilor, ameliorarea numerica si calitativa mai rapida a efectivelor, mecanizarea si automatizarea principalelor lucrari curente de exploatare, aplicarea unor tehnologii avansate de reproductie, valorificarea resurselor secundare din sectorul vegetal sub forma de amestec unic, precum si aplicarea unor tehnologii adecvate de producere, preparare si administrare a acestora, folosirea adaposturilor la intreaga lor capacitate pe intreg parcursul anului si o productivitate marita asociata cu reducerea efortului fizic al muncitorilor.

Indiferent de sistemul practicat, fermele de ovine trebuie sa fie orientate catre piata si viabile din punct de vedere economic. Efectivul de animale din ferma poate avea o structura formata din 65-75% oi mame, 3-5% berbeci si 20-30% tineret ovin de prasila, cu o reforma la oile adulte de circa 20% si la tineret de 10-15%.

Hranirea ovinelor

Pentru asigurarea necesarului de furaje, ferma trebuie sa aiba suprafete proprii de teren agricol (arabil, pasuni si fanete), dimensiunea terenului agricol destinat bazei furajere si structura culturilor stabilindu-se in functie de necesarul animalelor pe categorii fiziologice (lactatie, gestatie, monta etc.), greutate, varsta si sistemul de intretinere practicat.

In cadrul sistemului semiintensiv, in cursul unui an calendaristic, intretinerea ovinelor se face in stabulatie 155 zile si pe pasune 210 zile, iar in cadrul sistemului intensiv – in stabulatie permanenta sau combinat. Pentru berbecii de reproductie se acorda o atentie sporita in perioada de pregatire pentru monta si monta, prin nivelul de hranire si miscare practicate si modul de utilizare la monta, iar in perioada de repaus sexual se va urmari asigurarea unei stari de sanatate si intretinere adecvate.

Pentru categoria oi si mioare, in perioada de pregatire pentru monta se recomanda o hranire stimulativa, care are ca scop aducerea acestora la o stare buna de intretinere. Sistemul de reproductie recomandat este monta naturala cu metoda monta dirijata (raport de sexe de 1 mascul la 25-30 oi), pentru cunoasterea ascendentei si posibilitatea realizarii procesului de ameliorare. In perioada de gestatie se asigura o hranire conform stadiului de gestatie, iar animalele vor fi supravegheate permanent. Inainte de fatare, animalele sunt supravegheate ziua si noaptea, se face codinirea oilor (in avans cu 2-3 saptamani de data fatarii) si se pregateste adapostul prin compartimentarea acestuia in compartimente pentru oile gestante (boxe pentru 50-100 oi – 1,5 m2/cap), maternitate (pregatirea boxelor de fatare: 10% din numarul oilor gestante, cu o suprafata de 1,2 m2 per boxa; boxe comune pentru oi si miei – 25 oi cu miei/boxa – 1,6 m2/cuplu) si compartimente de intretinere a oilor cu miei zburati (boxe de 50-100 oi cu miei – 1,6-2 m2/cuplu), unde se amenajeaza front de furajare separat pentru miei.

Pentru categoria tineret de prasila se are in vedere separarea pe sexe dupa intarcare, afluirea tineretului mascul excedentar catre ingrasare, iar pentru tineretul de prasila conducerea atenta a cresterii si dezvoltarii acestuia pana la intrarea la reproductie.

Dupa intarcarea mieilor are loc pregatirea oilor pentru pasunat (curatarea si ajustarea ongloanelor, examinarea starii de sanatate etc.), pregatirea si parcelarea pajistilor, precum si pregatirea si organizarea mulsului (amenajarea strungilor si ocoalelor si asigurarea inventarului necesar recoltarii si receptiei laptelui – in cazul mulsului manual). Mulsul se poate face si mecanizat, in sali de muls mobile sau fixe (de tip bradulet, tandem sau rotolactor, prevazute cu stand de muls, sala de masini si sala de asteptare), iar depozitarea laptelui se face in tancuri de racire.

Tunsul animalelor se face electromecanic, intr-un loc amenajat special si dotat adecvat (tarc pentru oi netunse, culoare individuale de trecere catre tuns, puncte de tuns, culoare pentru oi tunse, tarc pentru oi tunse, cantar pentru animale si cojoace de lana, masa de sortare, spatiu de depozitare a lanii sortate etc.).

Adaposturile utilizate pentru ovine

Adaposturile utilizate pentru ovine sunt constructii simple, de regula, de forma dreptunghiulara, de tip inchis sau semideschis, prevazute pe centru sau pe una din partile laterale cu culoar de furajare, ce permite administrarea mecanizata a hranei, cu ajutorul remorcii tehnologice, recomandata sub forma de amestec unic pe perioada stabulatiei. Intretinerea ovinelor se face liber pe asternut permanent, iar adapostul este compartimentat in boxe de odihna si miscare, care intrunesc toate cerintele tehnologice si de microclimat specifice fiecarei categorii de varsta (tabel 1). Evacuarea gunoiului se face de 1-2 ori/an, in functie de sistemul de intretinere practicat, cu ajutorul unui tractor echipat cu lama.

t5
Ferma de ovine necesita si anumite spatii sau constructii anexe, precum: filtru sanitar, padoc de miscare pentru animale, parc de contentie sau rascol, baie fixa din ciment pentru deparazitarea ovinelor, camera de serviciu pentru repausul ingrijitorilor si supravegherea de noapte, magazie tampon pentru depozitarea nutreturilor, fanar pentru depozitarea fanurilor si grosierelor, celula de siloz, platforma de dejectii, infirmerie (2,5 m2/100 de oi), bucatarie furajera (dotata cu tocatoare pentru grosiere si fibroase, moara si amestecator, cu o suprafata de 7m2/100 oi).

 

Tehnologii de ingrasare a ovinelor

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem intensiv. In cadrul acestei tehnologii, mieii sunt preluati la greutatea de circa 12 kg si livrati la greutatea de circa 45 kg. Ingrasarea cuprinde trei etape distincte (acomodare, ingrasare propriu-zisa si finisare) si are o durata totala de circa 100 de zile. Hranirea animalelor se face la discretie cu un amestec unic administrat de doua ori pe zi (dimineata si seara), fapt ce permite reducerea pierderilor de furaje cu 15-20%, marirea gradului de consum al furajelor fibroase si grosiere cu 20-45% si mecanizarea tuturor lucrarilor de preparare si administrare. Ingrasarea in sistem intensiv cu durata de 100 de zile se poate aplica si la tineretul caprin, greutatea de valorificare fiind de circa 30 kg.

Tehnologia de ingrasare a tineretului ovin in sistem semiintensiv. Aceasta se plaseaza intermediar intre sistemul intensiv si extensiv, deoarece reclama o cantitate de concentrate de numai circa 400 g/zi/cap si permite folosirea masei verzi de pe pajistile naturale sau cultivate, fapt ce atrage reducerea costurilor ingrasarii. Ingrasarea se face in doua variante, respectiv de 140-150 de zile si de 200 de zile, mieii fiind preluati la greutatea de circa 20 si respectiv circa 12 kg si ingrasati in stabulatie si la pasunat pana la greutatea de circa 45 kg. Scopul esential al stabilirii secventelor tehnologice este de a obtine produsi care sa prezinte o dezvoltare corporala adecvata pentru productia de carne, iar in urma sacrificarii sa rezulte carcase de calitate superioara si cu randamente ridicate.

Reconditionarea animalelor adulte reformate. Ingrasarea animalelor adulte are loc intr-o perioada de 2-3 luni si se poate face la pasune, in stabulatie sau mixt. Prin aceasta tehnologie, greutatea corporala a animalelor creste cu 15-20%, in special pe seama depunerii de grasime, concomitent cu marirea randamentului la sacrificare cu 20% si imbunatatirea semnificativa a insusirilor calitative ale carnii.

 

 

Tehnologii moderne pentru cresterea CAPRINELOR/

Sistemul intensiv de exploatare a caprinelor pentru productia de lapte este mai putin raspandit in tara noastra, intalnindu-se, totusi, si ferme de capacitati mari, aparute in special in ultimii 10-15 ani, in care se cresc fie rase specializate, fie metisi obtinuti intre rase specializate si rase locale si, in proportie redusa, rase locale (autohtone). Aplicarea acestui sistem se face, de regula, in stabulatie permanenta la caprinele exploatate pentru productia de lapte sau/si pe pajisti cultivate sau pasuni ameliorate pentru caprinele crescute preponderent pentru productia de carne.

Stabulatia caprelor in lactatie se face liber pe asternut permanent (care este evacuat periodic cu un tractor cu lama), in adaposturi special construite, bine compartimentate (prevazute cu alee de furajare si boxe de odihna si miscare, delimitate in functie de specializarea productiei), care intrunesc toate cerintele tehnologice (densitate, front de furajare, front de adapare, luminozitate etc.) si de microclimat (volum de aer, umiditate, temperatura etc.) specifice caprinelor (tabelul 2). Tapii, iezii pana la intarcare si tineretul de prasila se intretin intr-un adapost separat de capre, compartimentat adecvat si prevazut cu echipamente specifice (ex. instalatii de preparare si echipamente de administrare a substituentului de lapte la iezi, adapatori etc.).

t6
Furajele si apa sunt administrate direct in adapost (furajele sunt administrate cu ajutorul remorcilor tehnologice la iesle – care poate fi simpla sau autoblocanta, iar apa prin intermediul adapatorilor cu nivel constant sau cu clapeta). Hranirea animalelor se face cu ratii echilibrate din punct de vedere energetic, proteic, vitaminic si mineral, calculate in functie de greutatea corporala, starea fiziologica si productia animalelor. Este recomandat ca furajele sa fie administrate sub forma de amestec unic (compus din mai multe tipuri de nutreturi, in functie de sezon – cereale, sroturi, fanuri, masa verde, siloz de porumb, premix vitamino-mineral etc.).

In afara de spatiul destinat pentru miscarea si odihna animalelor (adapostul), fermele de caprine de tip intensiv sunt prevazute si cu alte spatii si constructii anexe specifice, care se refera in primul rand la sala de muls (bradulet, in tandem sau rotolactor), care conduce la cresterea productivitatii muncii (activitatea de muls implica o durata considerabila din timpul efectiv de lucru zilnic), baza furajera proprie (fanar, celula de siloz, magazie, cantar bascula etc.), bucatarie furajera, platforma de dejectii, filtru sanitar, utilitati (apa, curent electric) etc.

Branza de oaie si capra – produs traditional

branza1Romania se afla pe locul 5 in Europa in ce priveste numarul de oi, iar in UE exista o mare cere de telemea si cas traditional de oaie. Producatorii de lapte de oaie si capra se pot organiza in grupuri de producatori recunoscuti, pentru realizarea branzeturi cu denumire de origine si indicatie geografica protejata iar benificiile ar fi imense pentru toti.

Pe piata vom putea vinde branza numai daca o vom inregistra la Ministerul Agriculturii ca produs traditional si vom obtine un atestat in acest sens. Atestarea unui produs traditional poate fi obtinuta gratuit, dar numai daca sunt indeplinite toate prevederile normelor de atestare ale produselor traditionale.

Branza de oaie si capra: moduri de prelucrare:

 

casdospitCasul dospit de oaie. Dupa inchegare, laptele se desprinde usor cu mainile de pe peretii cazanului si se marunteste bine pana la marimea bobului de mazare, timp de 10 minute, pentru scoaterea zerului. Apoi se amesteca usor inca cca 5 minute.In continuare, se adauga 5 litri de zer, incalzit la 40-42°C, la 100 l lapte, pentru pastrarea constanta a temperaturii de 37°C. Coagulul (laptele inchegat) se „aduna” usor, timp de 10 minute, cu ambele maini, formandu-se un conglomerat mare si rotund, pe sub care se trece cu atentie sedila, in vederea asezarii lui pe crinta, sub o greutate usoara. Dupa 5 minute, se „rupe” in bucati de marimea unui ou, apoi se leaga sedila si se preseaza cca 2 minute. Urmeaza o noua maruntire pana se ajunge la marimea „bobului de mazare”, dupa care sedila se leaga, fiind supusa ultimei presari uniforme si moderate, cca 2 ore, cu ajutorul unei placi mai groase din lemn de fag sau de stejar, pe care eventual se poate aseza – dupa caz – si o lespede de piatra de marime potrivita.

In ceea ce priveste cheagul, in lipsa solutiei industriale de pepsina, se foloseste stomacul mieilor sacrificati pana la varsta de 3 saptamani, in care se adauga lapte si sare multa. Dupa circa 2-3 saptamani se sectioneaza, iar continutul se dizolva prin frecare intre degete in cca 2 kg de apa calda, dupa care se filtreaza. Tot in acelasi scop se poate folosi si mucoasa stomacului de porc, frecata cu sare multa, dupa care se introduce intr-un vas, peste care se toarna lapte, lasandu-se cca 2 saptamani in aceasta stare, apoi se filtreaza si se foloseste.

branza-burduf-bioBranza de putina, burduf si branza in coaja de brad. Dupa 2 ore de presare, casul „verde” sau „dulce” se scoate din sedila si se asaza pe un raft in „casarie”, respectiv o camera intunecoasa si racoroasa (12-14°C in perioada de vara) pentru fermentare. Dupa 10-12 ore, casul se trece prin masini de tocat sau se framanta cu ajutorul „ravalului”, confectionat dintr-o bucata de lemn de fag cioplit, groasa de 5-6 cm, cu lungimea de 60-70 cm si latimea de 18-20 cm, crestata transversal, la distante mici. Branza framantata se introduce prin presare in burduf, basici, putini etc., dupa ce in prealabil s-au format „boturi” (boluri) bine framantate, de marimea pumnului, pentru eliminarea cat mai completa a aerului din acestea. La fiecare 8-10 cm grosime, se intercaleaza si cate un strat de cas dospit, sub forma de felii usor sarate.

UrdăUrda. Zara, ramasa dupa prepararea „casului dulce”, se fierbe timp de 1 ora la temperatura de 85-90°C, interval in care are loc precipitarea restului de proteina. Pe tot timpul fierberii, zerul se agita continuu cu o lingura de lemn, ca sa nu se prinda de fundul cazanului si sa se „afume”. Bucatelele de urda se ridica treptat la suprafata cazanului, unde se culeg cu o lingura si se pun in sedila pentru scurgerea zerului, timp de 10-12 ore.In aceasta faza, urda apare ca o pasta omogena, granulata fin si de culoare alb-cenusie. Se consuma proaspata sau sarata, framantata si presata in putini sau in diverse forme, confectionate din coaja de brad, pentru conservare timp mai indelungat. Din cca 10-12 l de zer, rezulta de regula 1 kg de urda.

cassaratoaieCasul sarat. Se obtine din casul dospit Acesta se taie in felii, si se introduce in zer clocotit. Pasta obtinuta se preseaza in forme mici, rotunde sau dreptunghiulare, din lemn, cu baza sau fetele sculptate in diferite modele florale si cu capacitate de 250-300 g, unde ramane cateva minute. Se introduce apoi intr-o baie de saramura pentru 10-12 ore, dupa care se trece la zvantare si afumare, pentru conservare indelungata. Din casul dospit, in unele zone montane, se mai prepara si „casul afumat” si „casul zburat”, sub forma de felii.In primul caz, feliile de cas se mentin cca 2 zile in saramura, dupa care se trec la zvantat si afumat in cetina de brad. In al doilea caz, feliile de cas dospit se trec 2-3 minute intr-o baie de apa clocotita, dupa care se sareaza si se pun la zvantat.

Gestatia si fatarea la capre

Gestatia si fatarea la caprineGestatia la capre dureaza aproximativ 150 zile. Durata este influentata de rasa, sexul produsilor, varsta mamei si nivelul de intretinere. Numarul minim de zile de gestatie este de 145 de zile, iar numarul maxim este de 158 zile. Caprele care poarta gemeni si cele ce nasc femele vor fata mai devreme.
La primipare (caprele care sunt gestante pentru prima oara) procesul de marire al glandei mamare incepe cu doua luni inainte de fatare, iar la celelate capre cu cateva saptamani inainte. Capra este gestanta atunci cand nu mai apar caldurile, abdomenul se dezvolta treptat si asimetric, fiind mai mare in dreapta. In primele 60 de zile ale gestatiei, cantitatea de hrana nu se modifica, aceasta trebuind sa creasca cu un sfert din cea de intretinere incepand cu luna a 2-a. La sfarsitul perioadei de gestatie (ultimele doua saptamani) se recomada reducerea furajelor de volum. Avorturile trebuie prevenite prin administrarea de furaje de calitate, in niciun caz furaje inghetate, reci sau mucegaite. Administrarea furajelor reci sau mucegaite poate produce avortul la aproape toate femele gestante.

Fatarea parcurge cateva semne esentiale la capre si anume: umflarea si inrosirea vulvei, adancirea flancurilor, marirea ugerului, dopul de mucus expulzat (“se rupe apa”). Capra devine nelinistita, bate din picioare, se culca si se scoala des, scoate strigate repetate, ramane in urma turmei. Fatarea normala consta prin iesirea fatului care dureaza aproximativ 20-25 de minute iar dupa doua ore sunt expulzate anexele fetale. Iedul iese cu piciorele din fata inainte. Picioarele sunt bine intinse si capul este intins pe ele. Cand fatarea nu are loc in cateva ore, se recomanda interventia medicului veterinar. Daca observam ca femela face eforturi de expulzare si fatul nu apare, nu este bine sa asteptam pana a doua zi, interventia trebuie sa fie rapida. Majoritatea problemelor sunt cauzate de pozitiile anormale ale fatului fata de bazinul mamei si de anomalii ale conductului pelvin sau organelor genitale ale mamei. Rar se intampla ca femelele sa nu elimine invelitorile fetale sau in urama fatarii unor feti mari si a fatari gemelare sa le prolabeze uterul, adica organele genitale interne ies printre labiile vulvale sub forma unei pungi de culoare rosie. Dupa fatare, cu ajutorul unei bucati de panza se indeparteaza mucozitatile din jurul nasului si a ochilor. Iedul se maseaza usor. Ombilicul se sectioneaza cu un foarfece steril si se leaga la 4 cm de abdomen apoi se dezinfecteaza cu iod.

Iedul este ajutat sa suga colostru. Se indeparteaza primele jeturi de lapte si in primele 6-12 ore iedul trebuie fortat sa consume cat mai mult colostru. Colostrul ajuta iedutii sa treaca cu bine primele saptamani de viata deoarece acesta, prin compozitia sa, ofera in afara substantelor nutritive necesare cresterii si o serie de substante care ajuta organismul in lupta cu diferite boli. Datorita continutului in saruri minerale, ajuta la eliminarea meconiului fetal (a continutului intestinal din timpul vietii uterine). Cu cat iedul este mai dezvoltat la nastere, cu atat va consuma o cantitate de lapte mai mare. Ugerul mamelor cu productii mari de lapte trebuie golit dupa ce a supt iedul, deoarece se inflameaza. Pana la patru saptamani, laptele este sursa unica de hrana pentru iezi.

 

 

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.