Ce trebuie sa faci ca sa previi osteoporoza… Ceaiuri care scad tensiunea…Cancer de prostata: Numarul de urinari zilnice poate fi un semnal de alarma… Cele mai bune tratamente naturiste pentru bolile tiroidei… Schinelul: Beneficii, Proprietati … De ce este schinelul bun pentru sănătatea ficatului… Ce să mănânci când ai diaree… Cauzele diabetului…

 

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Cauzele diabetului

 

 

Diabetul afectează aproximativ 2 milioane de români, iar numărul lor este în creştere. Descoperă câteva lucruri pe care nu le ştiai despre această afecţiune.

 

Diabetul zaharat, cunoscut si sub numele de diabet mellitus, descrie un grup de afectiuni metabolice in care o persoana are glucoza in sange (zahar din sange), fie pentru ca productia de insulina este inadecvata, fie pentru ca celulele organismului nu raspund corect insulinei sau chiar ambele variante. Romania se numara printre primele tari din Europa in ceea ce priveste incidenta acestei boli, peste 2 milioane de romani suferind de aceasta afectiune.

 

 

 

Exista trei tipuri de diabet:

 

Diabetul de tip 1

Diabetul de tip 2

Diabet gestational

 

Diabet de tip 1

In diabetul de tip 1 organismul nu produce insulina. Unii oameni numesc acest tip diabet zaharat insulino-dependent, diabet juvenil sau diabet zaharat precoce. Aproximativ 10% din toate cazurile de diabet sunt tip 1.

 

 

 

Diabet de tip 2

Spre deosebire de diabetul de tip 1, in diabetul de tip 2 organismul produce insulina, insa nu suficienta pentru functionarea corecta sau celulele din organism nu reactioneaza la insulina (exista rezistenta la insulina). Aproximativ 90% din toate cazurile de diabet la nivel mondial sunt de acest tip.

 

Diabet gestational

Diabet gestational – acest tip afecteaza femeile in timpul sarcinii. Diabetul de tip 1 se poate dezvolta la orice varsta, desi apare adesea in timpul copilariei sau adolescentei.

 

Diabetul de tip 2, cel mai frecvent tip, se poate dezvolta la orice varsta, desi este mai frecvent la persoanele de peste 40 de ani

Aflati mai multe informatii despre un anumit tip de diabet:

1. Ştiai că peste 80% din persoanele care suferă de diabet au o cantitate mică de minerale în sânge? De aceea, medicii le recomandă să consume seminţe de dovleac, cel puţin de 2-3 ori pe săptămână.

 

 

 

Seminţele de dovleac sunt o sursă excelentă de minerale, precum magneziu, zinc, potasiu, fier şi cupru.

 

2. Orice schimbare de dietă îi poate pune sănătatea în pericol, în condiţiile în care şi statisticile sunt îngrijorătoare: doar 30-50% din pacienţi reuşesc să ţină boala sub control.

 

3. Unele studii au arătat că persoanele care suferă de diabet au un risc mai mare de a face Alzheimer şi alte forme ale demenţei, spre deosebire de cei care nu au această boală.

 

4. Diabetul este principala cauză de orbire la persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 74 de ani din Statele Unite ale Americii. Specialiştii spun că depistarea timpurie a bolii şi tratamentul corect previn 90% din cazurile de orbire.

 

5. Ştiai că fetele adolescente care suferă de diabet de tip 1 au un risc mai mare de a suferi de tulburări alimentare? Bărbaţii care au diabet sunt mai predispuşi la disfuncţii erectile.

 

6. La fiecare 10 secunde o persoană moare de diabet, la nivel mondial. Rata mortalităţii din cauza acestei bolii va creşte cu aproximativ 25% în următorii 10 ani, estimează specialiştii.

 

7. Aproximativ 90% din persoanele care suferă de diabet, la nivel mondial, sunt obeze.

 

8. Persoanele care dorm mai puţin de şase ore pe noapte au un risc crescut de a dezvolta diabet, potrivit unui studiu al cercetătorilor olandezi de la Universitatea Leiden, din Olanda

 

9. Cei care au diabet sunt mai predispuşi la complicaţii dacă se îmbolnăvesc de penumonie şi au de şase ori mai multe şanse să fie spitalizaţi din cauza acestor probleme, spre deosebire de non-diabetici.

 

///////////////////////////

 

Ce să mănânci când ai diaree

 

 

Cu toţii am avut la un moment dat în viaţă „gripa stomacului“ sau de „diareea călătorului“, nimeni nu scapă, indiferent de calitatea igienei personale, dar oare ce să mănânci dacă ai diaree?

Diareea este o afecţiune care se manifestă prin eliminarea frecventă a unor scaune predominant apoase, neformate. Însoţită de dureri şi crampe abdominale severe, diareea poate să aibă consecinţe grave asupra celor mici.

 

În cazul în care un copil se îmbolnăveşte trebuie cerut sfatul unui doctor. Medicamentele administrate „după ureche“ sau la recomandarea farmacistului generos atrag adesea efecte adverse asupra sănătăţii copilului. Din fericire, de această afecţiune te poţi vindeca în scurt timp dacă ţii cont de câteva sfaturi alimentare.

 

În perioada de „carantină“ este indicat să bei multe lichide care conţin substanţe chimice esenţiale şi minerale, astfel încât să rezolvi problema deshidratării, care apare inevitabil. Băuturile care conţin potasiu, cum sunt sucurile de fructe sau răcoritoarele pentru sportivi sunt recomandate în combaterea diareei. Medicii vă pot prescrie şi medicamente în cazul în care afecţiunea este una mai severă.

Ce să mănânci dacă ai diaree – află cum poţi trata problema doar prin alimentaţie

 

Mănâncă puţin şi des şi bea ceaiuri

În zilele în care suferi din cauza acestei afecţiuni, este recomandat să urmezi o dietă bazată pe lichide şi să eviţi alimentele solide. Bea supe strecurate, ceaiuri şi sucuri de mere. Lichidele previn solicitarea intestinelor şi previn iritarea. În plus, e bine să mănânci puţin şi des, ca să permiţi organismului să digere cu mai puţin efort.

 

După două zile, poţi integra în meniu alimente cu conţinut scăzut de fibre, în funcţie de toleranţa fiecăruia. Fibrele reduc iritarea intenstinului şi refac nivelul dezechilibrat de substanţe nutritive, cauzat de scaunele apoase. După fiecare „şedinţă“ bea cel puţin un pahar cu ceai sau apă, pentru a preveni deshidratarea.

 

Pectina combate diareea

 

Când te deranjezi la stomac ai grijă să ai în casă alimente bogate în pectină, cum sunt merele, bananele şi iaurtul. Pectina este o fibră solubilă care ajută la combaterea diareei. De asemenea, consumă alimente bogate în sodiu, cum sunt supele de pui, ciorbele, biscuiţii şi covrigeii. Sarea ajută la reţinerea apei în corp şi previne deshidratarea.

 

Proteinele sunt şi ele indicate în alimentaţie. Optează pentru carne slabă de vită, preparată la grătar, sau carne de curcan ori de pui. Poţi integra în meniu ouă fierte şi brânză tofu, pentru că sunt alternative sănătoase în această situaţie. În plus, dau energie şi vă ajută să scăpaţi de oboseală.

 

Dacă vrei să mănânci anumite fructe şi legume, preferabil să le consumi gătite, fierte, nu crude. Unele fructe şi legume pot înrăutăţi diareea. Încearcă să consumi multe supe cu sparanghel, sfeclă, morcovi, dovlecei, ciuperci, piure de tomate şi cartofi. Poţi opta şi pentru cartofi copţi cu puţină sare. Sunt delicioşi şi „strâng“ la burtă.

 

Evită cofeina, băuturile alcoolice sau carbogazoase şi alimentele foarte calde sau reci. Acestea pot irita tractul digestiv. De asemenea, evită ţigările pentru că pot pot prelungi perioada de suferinţă şi acutizează durerile abdominale.

 

////////////////////

 

 

De ce este schinelul bun pentru sănătatea ficatului

 

 

I se mai spune şofran sălbatic sau iarbă amară şi este un bun tonic digestiv. Deşi nu este atât de cunoscut ca şofranul de cultură, schinelul deţine calităţi terapeutice deloc de neglijat.

 

 

 

Pentru uz medicinal, de la schinel se folosesc vârfurile tinere, frunzele şi florile, din care se fac infuzii, decocturi, tincturi, extracte, pilule. Toate au efecte benefice pentru sănătate graţie substanţelor active importante, precum benedictina şi cnicina.

 

În majoritatea cazurilor, schinelul este recomandat pentru reglarea activităţii gastrointestinale. De asemenea, planta este indicată şi în problemele renale şi respiratorii, dar şi în caz de edeme, arsuri.

 

Atenţie! Dacă sunt administrate în doze mari, preparatele din schinel pot cauza ulceraţii ale gurii şi esofagului sau diaree.

 

catalog produse bio life care

Bun în afecţiuni hepatice

Infuzia de schinel este un remediu utilizat şi în caz de tulburări ale activităţii ficatului şi în afecţiuni biliare. Prepari infuzia din 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Strecori amestecul şi apoi e bine să consumi lichidul fracţionat, pe parcursul unei zile. Tot pentru sănătatea ficatului şi a bilei, poţi face tinctură din 50 g de plantă mărunţită şi 250 ml alcool alimentar de 70°. Ţii amestecul 15 zile într-un recipient etanş, într-un loc întunecos şi răcoros, agitând din când în când conţinutul. După ce strecori, poţi lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, diluată cu puţină apă. Tinctura îşi face mai bine efectul dacă este consumată cu un sfert de oră înainte de masă.

 

Eficient în infecţii urinare

Licoarea din schinel este de ajutor şi în caz de infecţii urinare, cum este cistita, inflamaţii şi alte probleme ale vezicii. La nevoie, se administrează câte 1 linguriţă din vin de schinel, înainte de fiecare masă. Preparatul diminuează simptomele afecţiunilor renale şi ajută şi în caz de apetit scăzut. Ca să prepari remediul binefăcător, ai nevoie de 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită şi 1 litru de vin. Amesteci cele 2 ingrediente şi le laşi la macerat 8 zile, apoi strecori.

 

Acelaşi remediu este recomandat şi în constipaţie. Poţi lua câte 1 linguriţă cu un sfert de oră înainte de masă.

 

Calmează crizele respiratorii

Simptomele care însoţesc crizele de tuse, bronşitele şi alte afecţiuni respiratorii pot fi îmblânzite cu infuzie de schinel – 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml de apă clocotită. După ce strecori, este indicat să consumi lichidul în mai multe reprize, pe parcursul zilei. De asemenea, efecte pozitive pentru sănătatea căilor respiratorii aduce şi tinctura de schinel. O poţi prepara din 50 g de plantă mărunţită şi 250 ml alcool alimentar de 70°. Amestecul se ţine la macerat 15 zile, agitând zilnic de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte 1 linguriţă, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Dacă simţi nevoia, o poţi dilua cu puţină apă. În cazurile mai uşoare se poate administra o cantitate mai mică, eventual 20-40 picături diluate în 100 ml de apă, cu 15 minute înaintea meselor principale de 3 ori pe zi.

 

Unguent pentru hemoroizi

Leziunile pielii, hemoroizii şi ulceraţiile precum cele apărute la nivelul sânilor, în perioada alăptării, pot fi ameliorate cu unguent din schinel. Ai nevoie de pulbere de plantă obţinută cu ajutorul râşniţei şi de 2 ori aceeaşi cantitate de vaselină şi lanolină. Le găseşti în magazinele naturiste şi farmacii. Din cele 3 ingrediente faci o compoziţie omogenă, pe care o păstrezi într-un recipient curat, opac şi închis etanş. De preferat, ţine unguentul la frigider.

 

De ajutor şi în arsuri

Pentru uz extern, schinelul este folosit în preparatele benefice în caz de arsuri cutanate uşoare. Din 3 linguriţe de plantă şi 250 ml apă clocotită faci o infuzie, pe care o laşi deoparte 10 minute, apoi o strecori. Cu acest amestec faci cataplasme externe sau comprese din bucăţi de tifon steril îmbibate cu licoarea de plantă. De asemenea, poţi face băi în care pui infuzie de schinel. Este bine să stai în apa-tratament cel puţin 20-30 de minute.

 

//////////////////////

 

Schinelul: Beneficii, Proprietati   

 

Schinelul (Cnicus benedictus) este o specie originară din India. Creşte în regiunea mediteraneană şi în sud-vestul Asiei. La noi se cultivă ca plantă medicinală în judeţul Prahova, Buzău și Ilvov.

 

 

DESCRIERE BOTANICĂ

Este o plantă anuală;

Are o rădăcină pivotantă de culoare albă;

Tulpină floriferă este rigid ghimpată cu 5 muchii de culoare verzuie sau roşie brună, acoperită cu peri lânoşi, simplă sau ramificată, cu înălţimea de 0,30 -1 m;

Frunzele tulpinale sunt alterne, alungit lanceolate de până la 30 cm, cu nervuri pronunţate dinţate, albicioase, păroase şi marginea spinos-­dinţată, de culoare verde deschis;

Florile sunt de culoare galbenă, tubuloase, grupate în inflorescenţe, terminate într-un spin. Înfloreşte în iunie-august;

Planta are gustul foarte amar şi mirosul uşor neplăcut, care dispare după uscare;

PRODUSUL MEDICINAL

Partea aeriană (Cardui benedicti herba)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

Partea aeriană cu frunze şi flori se recoltează pe timp frumos și se usucă la umbră în camere bine aerisite;

 

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

Schinelul conţine principii amare cu structură sescviterpenică de tip germacran (care reprezintă circa 0,25% și sut reprezentați de cnicină, artemisifolina, salonitelonid), lignalactone amare (trachelagenolul), flavonoide (derivate de kemferol, luteolină şi apigenol), ulei volatil, mucilagii, acizi graşi, triterpene pentaciclice, acid oleanolic, multiflorenol, a-amirenol, fitosteroli, acizi rezinici, taninuri și săruri de Mg, Ca şi K;

 

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

Schinelul are o acţiune tonic amar, stomahică, carminativă, febrifugă, coleretică, colagogă, hipoglicemiantă, diuretică, depurativă, vermifugă, cicatrizantă;

Datorită principiilor sale bioactive, este un bun remediu în tratamentul anorexiei, indigestiei, colicilor, durerilor de cap, letargiei şi iritabilităţii;

Are acţiune astringentă, fiind utilizat în tratamentul diareei;

Schinelul are de asemenea acţiune antineoplasică, stopând formarea celulelor anormale canceroase;

Ppoate fi utilizat de asemenea pentru a opri sângerările provocate de tăieturi (are acţiune antiseptică şi cicatrizantă);

Schinelul poate fi utilizat în și tulburările menopauzei, cum ar fi sângerările abundente;

Principiile sale amare au proprietatea de a îmbunătăţi digestia prin stimularea secreţiilor gastrice, de a creşte apetitul şi de a stimula ficatul şi fluxul biliar. Totodată, principiile sale amare au acţiune antimicrobiană şi stimulează funcţionarea sistemului imunitar. Cnicina are acţiune antiinflamatoare puternică, comparabilă cu a indometacinei;

MOD DE UTILIZARE

Intern

 

În caz de tulburări digestive (dispepsie de origine diversă, aerofagie, colici, afecțiuni digestive şi hepatice sau inapetenţă), este indicată tinctura şi vinul medicinal;

Pentru gastrită, constipaţie, afecţiuni ale ficatului şi ale căilor respiratorii se recomandă infuzia;

Pentru febră intermitentă, fortificarea organismului, dureri reumatice și nevralgii este recomandat vinul medicinal;

Extern

 

Pentru arsuri, degerături, răni şi ulceraţii atone ale pielii sau crăpături este indicată infuzia de uz extern şi unguentul;

 

CUM SE ADMINISTEAZĂ?

Infuzie

 

Se adaugă 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250ml de apă;

Se bea câte o jumătate de cană înainte de masă cu jumătate de oră ;

Infuzie (pentru uz extern)

 

Se adaugă 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250ml de apă;

Se bea câte o jumătate de cană înainte de masă cu jumătate de oră ;

Se foloseşte sub formă de cataplasme sau băi;

Decoct (pentru uz extern)

 

Se adaugă 50 g produs la 1 litru apă;

Se uilizează pentru spălături

Tinctură

 

20% în alcool de 70-80°;

Se lasă la macerat timp de 10-14 zile;

Se iau câte 40 picături înainte de mese cu jumătate de oră sau câte 2 ml de 3 ori/zi;

Vin medicinal

 

Se pune la macerat o mână de pulbere de schinel la un sfert de litru de vin;

Se fierbe până scade la jumătate;

Se bea câte un păhărel înaintea mesei;

Unguent

 

Se ung locurile afectate de mai multe ori/zi;

EFECTE SECUNDARE

Schinelul trebuie utilizat cu prudenţă, deoarece poate provoca alergie;

 

COMBINAȚII

Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

În doze excesive schinelul poate cauza vomă;

 

TOXICITATE

Cnicina este toxică, în unele situații poate provoca o puternică iritație tisulară.

 

BIBLIOGRAFIE:

BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,

BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România

BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,

CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,

DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press, 

PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,

SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești

SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești

STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași

TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.

 

 

///////////////////////

Ceaiuri care scad tensiunea

 

 

Vă prezentăm 5 dintre cele mai bune ceaiuri care scad tensiunea.

 

 

 

Înainte de a fi medicina a fost natura, iar oamenii înainte se tratau cu plante, care nu aveau efecte secundare şi rezolvau cauza, nu doar simptomele. S-a păstrat până astăzi ştiinţa întrebuinţării plantelor pentru diferite boli, inclusiv hipertensiunea arterială. Avem mai multe ceaiuri care scad tensiunea. Iată 5 cele mai bune dintre ele.

 

Ceaiuri care scad tensiunea: păducelul

Dintre ceaiurile care scad tensiunea, păducelul reduce aproape imediat tensiunea fiind hipotensiv cu efect anti aritmic. Mai este numit şi “planta inimii” pentru că îmbunătăţeşte irigarea şi oxigenarea creierului şi creşte forţa de contracţie a muşchiului cardiac. De asemenea este un bun antioxidant, diuretic şi sedativ.

 

Vâscul

 

Nu numai că are efect de potolire a dragostei când te afli sub vâsc, dar se pare că ceaiul de vâsc are proprietăţi uimitoare pentru sănătatea inimii la propriu. Vasodilatator şi antiaterosclerotic, vâscul este bun pentru cei care suferă de hipertensiune şi probleme de ritm cardiac, având efect hipotensiv.

Ceaiuri care scad tensiunea: mesteacăn

Printre ceaiurile care scad tensiunea, ceaiul din frunzele de mesteacăn este recomandat, în special, persoanelor care reţin apă în ţesături şi au tensiunea mărită din această cauză. Mesteacănul scade şi tensiunea şi colesterolul, dar ajută şi la slăbit, fiind ideal pentru persoanele supraponderale.

 

Ceaiuri care scad tensiunea: talpa-gâştei

Atunci când aveţi tensiunea ridicată din cauza stresului sau a gândurilor prea încărcate, beţi un ceai de talpa-gâştei, deoarece reduce imediat bătăile inimii şi calmează sistemul nervos suprasolicitat. Leonurus cardiaca, cu acţiune asupra inimii după denumirea latină, cu efect sedativ, este recomandat şi în tratarea anxietăţii, menţinând buna funcţionare a aparatului cardiovascular.

 

Ceaiuri care scad tensiunea: Ceaiul negru

Australienii au efectuat un studiu prin care au demonstrat că ceaiul negru ajută la scăderea tensiunii arteriale. În urma studiului publicat în „Archives of Internal Medicine” , oamenii de ştiinţă au studiat procesul prin care ceaiul negru scade tensiunea. Ceaiul negru ajută la menţinerea sănătăţii celulelor endoteliale, care acoperă pereţii vaselor de sânge, iar disfuncţionalităţile endoteliului atenţionează oscilaţiile presiunii sangvine. Bogat în vitamine B, iod, potasiu şi uleiuri volatile, ceaiul negru este printre cele mai bune care scad tensiunea.

 

40,5% din populaţia României suferă de hipertensiune arterială. Cei mai cunoscuţi factori ce contribuie la dezvoltarea acestei boli sunt: fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, hiperglicemia, obezitatea şi stresul. Această boală nu te supără pe moment şi nici nu te alarmează. Aşadar, trebuie să ai în vedere dacă s-a întâmplat mai des să ai ameţeli, ţiuituri în ureche, oboseală rapidă la eforturi mici, palpitaţii sau dureri precordiale.

 

În afara de ceaiurile care scad tensiunea este bine să faci mai multă mişcare, să bei sucuri de legume proaspete, ţelina şi morcovul fiind foarte bune pentru scăderea tensiunii. Ai grijă să nu te stresezi foarte des şi să încerci să îţi menţii sănătatea mintală cât mai bună, aşa vei avea şi corpul mai sănătos.

 

//////////////////////

 

Cele mai bune tratamente naturiste pentru bolile tiroidei

 

 

Depistate la timp, afecţiunile glandei tiroide pot fi vindecate. De mare ajutor în bolile tiroidei sunt tratamentele naturale, cum sunt uleiul de cătină şi cel de cicoare, care pot fi folosite ca atare sau combinate cu medicamente.

Înainte de a încerca un tratament pe bază de plante pentru bolile tiroidei, consultă-te întâi cu medicul care te are sub observaţie.

 

Ulei de cătină, de 3 ori pe zi

Uleiul de cătină este indicat pentru creşterea imunităţii, oprirea dezvoltării celulelor canceroase, dar şi în tratarea afecţiunilor endocrine. Pentru a prepara uleiul de cătină ai nevoie de un kilogram de fructe, pe care le speli bine cu apă, după care le zdrobeşti cu o lingură de lemn într-un vas emailat sau de sticlă. Strecori sucul obţinut printr-un tifon, după care-l laşi 24 de ore la temperatura camerei, însă fără a acoperi etanş vasul. Pelicula de culoare mai deschisă care se va obţine la suprafaţă este uleiul de cătină. Pentru prevenirea şi tratarea problemelor glandei tiroide poţi lua câte 20 de picături, de trei ori pe zi, timp de o lună. Se pot face câte 2-3 cure pe parcursul anului. Uleiul îl poţi procura şi de la magazinele cu produse naturiste, sub formă de capsule. Poţi lua 1-2 capsule, de trei ori pe zi,timp de o lună.

 

Roiniţa, leac în hipertiroidism

Cunoscută în popor şi sub numele de melisă, roiniţa este un ingredient-minune în tratamentele hipertiroidismului. Extractele din roiniţă inhibă acţiunea în organism a hormonului tiroidian. Prepară o infuzie de roiniţă, adăugând 1-2 linguri de funze uscate la o cană cu apă fierbinte. După răcire, poţi bea câte 1-2 căni pe zi, după principalele mese ale zilei. Poţi urma tratamentul între 4-6 luni.

 

Şi tinctura de roiniţă are efecte benefice în reglarea ciclului menstrual, tulburare dată de dereglările hormonale. Pune într-un borcan 15 linguri de pulbere de roiniţă, peste care adaugi 400 de ml de alcool alimentar de 50 de grade. După ce închizi ermetic borcanul, laşi amestecul la macerat timp de două săptămâni, după care strecori tincura. Poţi lua de patru ori pe zi, între 50 şi 100 de picături de tinctură pe care le amesteci cu puţină apă. Tratamentul trebuie urmat timp de 30 de zile.

 

„Cafeaua“ care tratează bolile tiroidei

Remediile pe bază de cicoare (cunoscută drept un înlocuitor al cafelei) au efecte benefice în eliminarea toxinelor din organism, stimularea funcţiilor ficatului şi în tratarea problemelor tiroideine. Recomandat este uleiul esenţial de cicoare, pe care îl poţi procura de la magazinele cu produse naturiste. În plus, mai poţi încerca şi infuzia de cicoare, pe care o poţi prepara din două linguriţe de rădăcină sau de flori adăugate la o cană cu apă clocotită. După răcire poţi bea şi câte două căni pe zi, timp de două săptămâni. Pentru hipotiroidie este recomandată infuzia de creţişoară şi coada calului. Adaugă o linguriţă de plantă (amestec dintre creţişoară şi coada calului) la 250 de ml de apă clototită. După răcire poţi consuma câte două căni pe zi, dimineaţa şi seara, cu o jumătate de oră înainte de masă, cel puţin o lună.

 

Pentru tratarea problemelor tiroidiene sunt indicate în general produsele obţinute din sânzâiene, salvie şi cele din coada şoricelului. Infuziile obţinute sunt indicate în tratamentul preventiv al acestor afecţiuni, dar şi în cel de după diagnostic. Din infuzia de salvie se beau zilnic 2-3 căni. Pe lângă acestea, mai este recomandată gargară cu infuzia obţinută, dar şi capsulele cu extracte naturale din magazinele naturiste. Pacientul trebuie să ştie că tratamentul pentru problemele tiroidiene sunt personalizate pentru fiecare caz în parte. În cazul deficienţei de iod poate fi prescris tratamentul pe bază de alge. Pentru afecţiunile diagnosticate într-un stadiu mai avansat sau pentru cele cu complicaţii trebuie cerut sfatul medicului.

 

 

///////////////////////

 

Ce trebuie sa faci ca sa previi osteoporoza

 

 

Femeile sunt afectate de obicei de aceasta boala, iar predispozitia genetica este unul dintre cei mai importanti factori de risc.

 

Iata ce masuri de preventie poti lua:

 

1. Consuma mai multe alimente bogata in calciu si nu uita ca acest mineral se absoarbe in corp doar impreuna cu vitamina D.

 

2. Nu fuma. Acest obicei reduce capacitatea corpului tau de a absorbi calciul si influenteaza densitatea minerala a oaselor.

 

 

 

3. Nu bea sucuri acidulate. Consumul regulat este asociat cu un risc cu 14% mai mare de fracturi.

 

4. Controleaza-ti greutatea si fa sport. Este recomandat sa faci miscare 150 de minute pe saptamana.

O omleta cu legume si paine prajita. Daca îti place sa alergi sau sa mergi la sala dimineata este foarte important sa nu sari peste micul dejun. Ouale sunt o gustare perfecta înainte de sala, sunt usoare si contin multe proteine. Daca adaugi legumele tale preferate vei beneficia si de carbohidati complecsi, vitamine si minerale. Ai grija sa nu pui prea multa branza în omleta pentru ca atunci se va digera mai greu. Daca vrei sa te bucuri de un boost de energie adauga si doua felii de paine integrala .

 

O banana cu unt de arahide. Combinatia castigatoare pentru cea mai buna gustare înainte de sala consta în alaturarea carbohidratilor si a proteinelor. Astfel, alimentele se vor digera usor, nu vei avea senzatia de greata sau crampe musculare. O banana cu putin unt de arahide te va ajuta sa-ti lucrezi masa musculara si îti va da energia de care ai nevoie.

 

Fulgi de ovaz cu iaurt grecesc. Ovazul îti ofera carbohidrati pentru energie, iar iaurtul este o combinatie excelenta de grasimi si proteine. Combina un pahar de iaurt grecesc cu fulgi de ovaz, miere de albine si scortisoara. Lasa-le în frigider peste seara, dimineata adauga nuci si fructe proaspete sau confiate. Stai departe de alimentele prea acide, picate sau grase pentru a avita orice neplacere pentru stomac în timpul antrenamentului. O alegere inspirata? Morcovii cruzi (contin carbohidrati simpli care îti dau energie) si humus.

 

Capsuni si seminte de chia. Jumatate de cana de capsuni alaturi de 2 lingurite de seminte de chia este îti ajuta corpul sa de randament maxim. Combinatia este foarte satioasa si usor de digerat. Poti adauga si iaurt grecesc pentru a ajuta muschii sa se relaxeze, dupa antrenament. Te tenteaza ideea de a bea o cafea înainte de a merge la sala, dar te abtii pentru ca ai auzit ca s-ar putea sa-ti faca mai mult rau decat bine? Ei bine, se pare ca putina cafeina te poate ajuta la sala pentru ca îti îmbunatateste circulatia sangelui. Mai mult, consumul de cafea cu o ora înainte de antrenament creste rezistenta fizica atunci cand vine vorba despre exercitii scurte si intense. Încearca sanu bei cafe ape stomacul gol înainte de sala pentru a preveni dureri de stomac.

 

Merele sunt bogate în polifenoli care ajuta musculatura sa reziste pe parcursul antrenamentului si ajuta si la arderea grasimilor. Contin multe fibre, ceea ce încetineste absorbtia zaharului în sange si îti asigura energia. Fisticul are si el multe proteine si fibre care vin cu un plus de energie. Un shake este usor de facut si usor de digerat. Amesteca o banana cu lapte de migdale si scortisoara si ai obtinut o bautura care te va ajuta sa-ti lucrezi masa musculara. Bananele sunt bogate în carbohidrati buni si amidon, care furnizeaza corpului un super aport de energie.

 

 

///////////////////

 

Cancer de prostata: Numarul de urinari zilnice poate fi un semnal de alarma

 

 

Orice forma de cancer de prostata nu prezinta simptome evidente in stadiile incipiente. O persoana nu poate simti tumora in crestere care apasa, astfel incat nu putem percepe vreo durere. O tumora care se dezvolta creste totusi nevoia de urinare.

 

 

 

De cate ori urinezi intr-o zi? Cat de des faceti asta ar putea fi un semn de avertizare pentru un cancer de prostata. Prostata este o glanda mica, de dimensiunea unei nuci, care inconjoara uretra. Aceasta glanda creste in dimensiuni odata cu varsta. Ea produce o proteina numita antigen specific prostatei (ASP), al carei nivel poate fi masurat cu ajutorul unei analize a sangelui. Cand este utilizata impreuna cu alte analize, analiza ASP poate ajuta medicii sa diagnosticheze cancerul de prostata.

 

Cancerul de prostata apare atunci cand celulele din prostata cresc intr-un mod necontrolat. In final, acestea alcatuiesc o tumora. Riscul de cancer de prostata creste pe masura ce barbatii inainteaza in varsta. Este mai frecvent la barbatii cu varste peste 70 de ani; apare mult mai rar sub 50 de ani.

 

 

Cancer de prostata: simptome

Simptomele unui cancer de prostata apar de obicei atunci cand tumora a crescut, deoarece incepe sa puna presiune pe uretra, tubul care transporta urina din vezica urinara in penis. De obicei, cancerul se dezvolta lent, deci poate sa nu arate semne timp de multi ani. Dar este important sa recunoastem simptomele atunci cand incep sa apara, deoarece in prezent nu exista leac pentru cancer.

 

Odata ce tumora determina cresterea prostatei sau odata ce cancerul de prostata s-a raspandit dincolo de aceasta glanda, simptomele care pot sa apara includ durere sau arsura la urinare, la ejaculare. Puteti sa observati o diminuare a fluidului cand ejaculati. Poate sa apara sange in urina sau sperma, presiune sau durere in rect. Puteti sa simtiti durere sau rigiditate in partea inferioara a spatelui, solduri, pelvis sau coapse. De asemenea, apar probleme cu obtinerea unei erectii.

 

Frecventa de urinare crescuta, semn precoce

Mai exista un semn demn de luat in calcul si care priveste numarul de urinari zilnice. O persoana care are nevoie sa urineze mai frecvent, de multe ori in timpul noptii, cu nevoia de a se grabi la toaleta, nu trebuie sa ignore asta. Ar putea fi un semn precoce pentru cancer de prostata

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

Din „profeţiile” lui Bertrand Russel-„Reducerea numarului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii” …Dupa ce potopistii komunismului multilateral de fesenizant ne-au alungat sangele proaspat,ca sa-si poata face de cap,prin privati-hotie-pesedie-preacurvie etc, acum… Cele două tăişuri ale cipului… Nick Rockefeller şi-a dat drumul la limbă… Telefonul Churchill – Roosevelt interceptat… Bolile si reducerea populatiei… Telefonul Churchill – Roosevelt interceptat… Dovezi despre planul global de reducere a populației lumii – agenda elitei… Previziunile lui Huxley asupra viitorului nostru comun s-ar putea împlini… Amintirea evenimentelor din trecut cu Hannah Arendt: Afacerea Watergate și crizele constituționale din Europa…

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

Amintirea evenimentelor din trecut cu Hannah Arendt: Afacerea Watergate și crizele constituționale din Europa

By

Caminski Ana Maria

 

Istoria gândirii noastre politice, așa cum a fost moștenită prin tradiția occidentală, a cunoscut în timp o schimbare radicală marcată de evenimentele secolului douăzeci. Evenimente care au fost anticipate într-o oarecare măsură de nihilismul modern și de teoria marxistă a muncii; dar, care nu puteau fi derivate din ele și pe care Europa Occidentală trebuia să le primească ca ceva nou. Un nou care s-a revelat ca „un miracol pur” sau mai bine zis ca „un miracol răsturnat” după expresia lui Alain Besançon (Besançon 1999, 86).

 

Unul după altul, cele două războaie mondiale separate de un vid pe care le-au creat cele trei mișcări totalitare (comunismul, nazismul și fascismul), urmate în curând de alte bătălii sângeroase fără niciun moment de pace între ele – izbucnirea Războiului Rece, din Coreea și Vietnam – și de invenția bombei atomice cu distrugerea planificată a celor două orașe japoneze, Hiroshima și Nagasaki, toate s-au manifestat ca semnele vizibile ale acestei schimbări radicale.

 

Dacă la originea tradiției occidentale, acțiunea politică a fost orientată spre crearea condițiilor necesare pentru protejarea vieții umane, cele mai recente evenimente au arătat exact opusul a ceea ce a fost păstrat ca moștenire de mai multe generații. Cu alte cuvinte, actul de întemeiere a instituțiilor politice nu se mai bazează pe ideea de a proteja polisul (lat. civitas), așa cum a fost la greci sau la romani, și a fost transformat într-o „politică de interese” care distruge viața prin toate mijloacele posibile. Această primă caracteristică a anihilării vieții cu sprijinul mecanismelor instituționale și prin inventarea armelor nucleare, deci cu instrumentele puse în slujba violenței, arată schimbarea direcției acțiunii politice.

 

Apariția „lumii deșertului” ca o înlocuire a lumii umane a fost consecința firească a transformării procesului politic (Arendt 2005, 201). Un proces politic în care infracțiunea nu mai este excepția regulii, expresie a slăbiciunii ființei umane, ci devine regula excepției sau „virtutea” care stabilește o lege deasupra legii și care se dovedește a fi, în final, o fără-de-lege. Ceea ce este propriu epocii noastre, a spus Hannah Arendt în ultimul său interviu cu Roger Errera, este includerea masivă a criminalității în sfera vieții politice. De obicei mascată de ideologii sau noțiuni precum „securitatea națională” (raison d’État), sub falsul pretext că abaterea de la regulă, și anume infracțiunea, este o excepție. Numai că adevărul este răsturnat. Pentru că realitatea cu care ne confruntăm de la apariția regimurilor totalitare arată contrariul, și anume că excepția nu mai este o simplă excepție, ci regula jocului politic (Arendt 1964, Postscriptum).

 

Legitimarea criminalității, proprie oricărui regim totalitar, nu putea fi realizată decât sub acoperirea unor legi fictive, foarte bine argumentate din punct de vedere ideologic, dar fără un sens, golite de orice conținut real. Politica marxist-leninistă a promovat o lege a instrumentalității prin care interesele proletariatului erau considerate mai presus de interesele individuale. În acest context, legea nu mai este o lege și devine un simplu instrument în mâinile clasei conducătoare, mijlocul prin care interesele unui grup pot fi atinse numai în cadrul sistemului; și care are ca efect simpla distrugere a drepturilor fundamentale ale omului, în special a celor care formează o opoziție politică (Gallant 2009, 66).

 

Din acest motiv, începând cu 1918 și până în 1936 din Constituția sovietică lipsește principiul legalității, iar prin constituția nazistă a Republicii Weimar este complet abandonat. Un principiu care a existat în Constituția germană din 1919, prin articolul 116, unde apare ca o punere în aplicare a nullum crimen sine lege, ceea ce înseamnă pedepsirea actelor pe care Legea le-a declarat condamnabile înainte de a fi comise; și care a urmat prevederile mai vechi din articolul 2 al Codului penal german (1871), prin care s-a decis ce fapte sunt sau nu pedepsite, în conformitate cu nulla poena sine lege și caracterul prescris al legii (Gallant 2009, 59-60, 65). Șocul constituțional cu care poporul german a trebuit să se confrunte prin abandonarea principiului legalității – care, de fapt, a urmat doar conturarea pârghiilor legislative pentru punerea în aplicare a Führerprinzip și legalizarea masivă a infracțiunilor – a fost semnalul de alarmă care a anunțat sfârșitul legalității în Republica Weimar. O criză constituțională care a afectat nu numai statul rus sau german fiind extinsă în afara granițelor europene către Statele Unite ale Americii.

 

Scandalul politic declanșat de afacerea Watergate în timpul administrației lui Nixon din ’70 a fost un alt semn al acestei crize constituționale anticipate, cumva, de scrierile lui Samuel P. Huntington și care s-a dovedit a fi nu mai puțin reală decât declinul european observat de Oswald Spengler. Ambele crize generate fiind prin implementarea Führerprinzip (principiul liderului infailibil) s-au îndreptat către aceleași consecințe grave ale abuzului de putere. Pe continent a însemnat că puterea nu mai era distribuită ierarhic după un model piramidal, nici prin respectarea principiului federal al constituției americane, ci ajunge să fie încredințată în mâinile unui singur Om ca într-un stat totalitar. Un scenariu destul de atipic pentru spațiul american care a luat naștere prin utilizarea tacticii naziste de a crea o birocrație dublă (Friedman 1992, 5).

 

Duplicarea instituțională, o tactică atât de specifică pentru politica nazistă, nu a fost cu nimic mai diferită de cea sovietică și a implicat aplicarea unei suprastructuri la structura guvernamentală deja existentă, astfel încât ambele au format una pentru cealaltă fațada exterioară a lumii. În centrul căruia era suspendat ca într-un spațiu gol liderul infailibil, singurul care avea puterea. Întotdeauna înconjurat de mulți asistenți, adevărați experți în rezolvarea problemelor publice, cum ar fi Harry Robbins Haldeman, șeful personalului de la Casa Albă sau John Daniel Ehrlichman, asistent și consilier în domeniul afacerilor interne, președintele este izolat de lumea exterioară ca orice alt lider totalitar.

 

În aceste condiții, planul de a crea un super cabinet – care nu ar fi fost altceva decât o structură superioară pentru Cabinetul Nixon – urmează aceeași schemă „logică” a Partidului nazist pentru constituirea unei duble administrații. Al cărui scop ascuns nu a fost cu siguranță falsul pretext al apărării Cabinetului în numele „securității naționale” împotriva dușmanilor săi mai mult sau mai puțin reali, ci de a încorpora puterea CIA și FBI în Biroul executiv al președintelui. Acest lucru a arătat în mod clar că nu a fost urmat niciun plan de reformă sau pentru revoluționarea sistemului politic și că au fost trasați toți pașii necesari pentru a stabili un regim totalitar în Statele Unite ale Americii care a însemnat și prăbușirea statului de drept (Friedman 1992, 8-9).

 

 

Un colaps care a deschis calea celor mai frauduloase acțiuni prin trucuri politice, cum ar fi câștigurile ilicite obținute din campaniile murdare, o creștere nejustificată a impozitelor sociale, falsificarea datelor statistice împreună cu manipularea opiniei publice, până la traficul de droguri din Vietnam. Sau la afacerea imobiliară în care au fost implicați președintele, Richard Nixon, și confidentul său, Bebe Rebozo. La controlul membrilor corpului de presă de la Casa Albă și al grupurilor de protest, folosind interceptări, bug-uri, corespondență interceptată, totul se întâmplase nu numai cu sprijinul CIA și FBI, ci și sub acoperirea puterii legislative, cu acordul tăcut al decidenților politici și susținerea deliberată a elitelor puterii (Friedman 1992, 15-18. A se vedea și Wagner 2007, 39).

 

Astfel, am putea spune că criza constituțională din Statele Unite a fost rezultatul unei reacții în lanț declanșate de acțiuni corupte la care au participat elitele care, în alte vremuri, erau un simbol pentru aristocrație. Dacă există ceva care a ieșit la lumină prin afacerea Watergate, atunci a fost mai mult decât conflictul de interese dintre diferite grupuri, legitimitatea clasei politice ca întreg. Pe de altă parte, abuzul de putere al președintelui Nixon. Aroganța sa în fața legii cu pretenția absurdă de a stabili o lege mai presus de lege, precum Hitler, a arătat înțelegerea greșită a guvernării statului. Ce rămâne ca un mister în oceanul povestirilor scrise de toți liderii totalitari, corupți și nebuni, adevărați bufoni pe scena teatrului politic, este de ce au fost susținuți și urmați. Cum s-a putut avea încredere în acești șarlatani și criminali? De ce adepții lor au participat la o astfel de mascaradă politică? Mai poate atunci politica obedienței să fie considerată o virtute când implică participarea la infracțiuni?

 

Ascunderea, ascunderea adevărului prin proliferarea minciunii la cel mai înalt nivel administrativ împreună cu uitarea acelor fapte care odată aduse la lumina zilei ar putea răsturna ordinea din spațiul public nu este doar o simplă manevră instituțională, ci practica excelentă a oricărei politici corupte. Din acest motiv particular, succesorul lui Nixon la președinție, Gerald Rudolph Ford a încercat să justifice toate actele ilegale comise prin afacerea Watergate în loc să își asume responsabilitatea pentru ele (Arendt 2003, 269).

 

 

Nu e de mirare atunci că una dintre cele mai importante întrebări care a circulat după afacerea Watergate a fost „ce știi și când ai aflat?” O atmosferă de secrete plutește și-n jurul documentelor Pentagonului care raportează deciziile luate de Statele Unite în timpul războiului din Vietnam (Friedman 1992, 13. În această direcție, vezi și Hammond 1996, 150). Caracterul ultra-secret, una dintre caracteristicile specifice politicii totalitare, a societăților secrete, este, de asemenea, caracteristica strategiilor militare din cele mai vechi timpuri, vizibilă cu privire la Vietnam. Astăzi nu este un secret pentru nimeni că, prin avansarea tehnicilor moderne și a instrumentelor puse în slujba violenței, una dintre cele mai prospere industrii este cea a armelor. În cazul Vietnamului s-a văzut că războaiele nu mai sunt purtate pentru „binele umanității” și pot fi transformate într-o mare afacere (Arendt 1972, 24-32, 106-107).

 

Șocul real, acela pe care realitatea adevărurilor factuale îl dezvăluie în lumina crudă a existenței și care nu poate fi cuprins prin nicio teorie, nici măcar ca o excepție de la regulă, pentru Hannah Arendt a fost să trăiască acest declin. Pe care ea nu-l putea explica prin vechea relație tensionată dintre gândire și acțiune care a stat la începutul gândirii noastre politice, ci doar printr-o schimbare radicală de direcție a acțiunii politice. O schimbare care a apărut în spațiul public din momentul în care crima și calomnia organizată au încetat să mai fie unele abateri izolate de la standardele tradiționale și au fost transformate, cu ajutorul ideologiilor și al legislației, în noile norme de comportament social care printr-o politică de stat au distrus viața sub toate formele posibile. Acest lucru pare a fi condus de unele principii ale negării vieții și pe care îl putem compara cu simptomele unei boli, cum ar fi cancerul, care odată pătruns în corpul unei societăți distruge celulele vii ale existenței umane lăsând în urmă doar moartea înspăimântătoare.

 

În concluzie, dacă facem o analiză lucidă a lumii noastre (post) moderne și a evenimentelor sale, ne dăm seama că banii investiți pentru avansarea tehnicilor moderne sunt folosiți în scopuri complet străine protecției vieții. Că tehnologia modernă este utilizată ca instrumente performante de distrugere în masă, de care, în cea mai mare parte, strategiile politice beneficiază împreună cu investitorii lor și care servesc nu pentru salvarea planetei, ci pentru anihilarea ei. Aceasta înseamnă că ființa umană a ajuns să depună eforturi într-un proces aberant de distrugere a semenilor săi și a singurului loc pe care îl are pe Pământ, astfel încât este dificil de spus în ce măsură condițiile vieții terestre pot fi schimbate cu cele de pe Lună.

 

References

 

Arendt, Hannah. 1964. Eichmann in Jerusalem: a report on the banality of evil (revised and enlarged edition). New York: The Viking Press.

 

Arendt, Hannah. 1972. Crises of the republic. United States of America: Harcourt Brace & Company.

 

Arendt, Hannah. 2003.Responsibility and judgment (edited and with an introduction by Jerome Kohn). New York: Schocken Books.

 

Arendt, Hannah. 2005. The promise of politics (First Edition, edited and with an introduction by Jerome Kohn). New York: Schocken Books.

 

Besançon, Alain. 1999. Le malheur du siècle sur le communisme, le nazisme et l’unicité de la Shoah (translated in Romanian by Mona Antohi). Bucharest: Humanitas.

 

Friedman, Leon, William F. Levantrosser. 1992. Watergate and afterward: the legacy of Richard M.Nixon. Hofstra University, Westport, Connecticut, London: Greenwood Press.

 

Gallant, Kenneth. 2009. The Principle of Legality in International and Comparative Criminal Law. New York: Cambridge University Press.

 

Hammond, William. 1996. Public affairs: the military and the media, 1968-1973 (United States Army in Vietnam Series). Washington, D.C.: Center of Military History, United States Army.

 

Wagner, Heather Lehr. 2007. The Federal Bureau of Investigation. New York: Chelsea House Publishers.

 

Web references

 

HYPERLINK „http://rogererrera.fr/site%20anglais/autres_anglais/autres_anglais.html” http://rogererrera.fr/site%20anglais/autres_anglais/autres_anglais.html 

 

Ana-Maria Caminski

 

Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada

 

http://www.nasultv.ca/amintirea-evenimentelor-din-trecut-cu-hannah-arendt-afacerea-watergate-si-crizele-constitutionale-din-europa/

 

/////////////////////////

 

 

Previziunile lui Huxley asupra viitorului nostru comun s-ar putea împlini

 

By

Caminski Ana Maria

 

 

„Mi se pare că natura Revoluției finale cu care ne confruntăm acum este tocmai aceasta: că suntem în curs de dezvoltare a unei serii întregi de tehnici care va permite oligarhiei de control – care a existat dintotdeauna și probabil va exista întotdeauna – să-i facă pe oameni să-și iubească servitudinea”. Aldous Huxley, U.C. Berkeley (20 martie 1962)

 

Într-o societate a consumatorilor cum este cea de astăzi, merită citite cărțile vechi care sunt în afara curentului principal al culturii pop, să petrecem puțin timp cu noi înșine în solitudine și să reflectăm la ceea ce se întâmplă în lume? Ar fi atunci o pierdere de timp sau un timp câștigat?

 

 

 

Pentru Margaret Atwood, merită încă citit romanul lui George Orwell, 1984, și Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley, deoarece ambele se referă la lumea noastră dincolo de ficțiune. În 1984, George Orwell își imaginează o societate totalitară controlată de cultul personalității Big Brother care, ca Dumnezeu din cer, știe tot ceea ce facem și unde suntem în fiecare moment. Precum imaginea răsturnată dintr-o oglindă, aici liberul arbitru al oamenilor este distrus de tortură, în timp ce în Minunata lume nouă, comportamentul dezirabil este obținut prin plăcere și recompensă.

 

„Ar fi posibil ca ambele viitoruri – cel dur și cel moale – să existe în același timp, în același loc? Și cum ar fi?” se întreabă Margaret Atwood în introducerea cărții lui Huxley (Margaret Atwood).

 

O muză pentru inspirație: Oameni ca zei

 

După căderea regimului stalinist și a Zidului Berlinului în 1989, toată lumea se aștepta în Europa, chiar și în Statele Unite, la scurt timp după criza Golfului Persic, la ani de pace și prosperitate eliberați de fantomele trecutului, ale războiului total și terorii. Această imagine idealistă se schimbă însă odată cu atacul asupra Turnurilor Gemene din New York în 2001, observă Atwood și pe bună dreptate: „Ministerul Iubirii a revenit cu noi, pare că, totuși nu se mai limitează la țările din spatele fostei Cortine de fier: Occidentul are propriile sale versiuni acum” (Atwood).

 

Într-adevăr, basmul se schimbă mai ales după ce Junior Bush îndeamnă poporul american să meargă și să cumpere mai mult pentru a combate terorismul. Pentru mulți americani, această cerere a apărut ca „în maniera unui monolog de comediant de noapte târziu despre „cât de prost poate fi cineva să creadă că cumpărăturile sunt un răspuns la terorism?” ”(Peter D. Feaver).

 

Americanii nu și-au putut ascunde indignarea. Dar întrebarea nu este cât de prost poate fi cineva, mai degrabă dacă ni se joacă o comedie neagră, o farsă de atunci? La urma urmei, nu era tatăl său, seniorul George H.W. Bush, care ne-a spus în 1990 că o nouă Ordine Mondială va apărea odată cu războiul împotriva terorismului?! Și nu am pășit într-o lume nouă odată cu 11 septembrie 1990 sau 2001?

 

Ei bine, tocmai această imagine răsturnată a unei lumi idealizate va fi contestată în secolul trecut de un scriitor tânăr și rebel care a îndrăznit să pună la îndoială ideea progresului științific și tehnologic prin fabula sa scrisă: Brave New World. Ce l-ar fi putut inspira pe avangardistul Aldous Huxley care a fost cu un pas înainte față de oamenii epocii sale și care a anticipat atât de bine viitorul mai puțin luminos pe care ni-l va aduce această lume nouă? Contextul politic și social în care s-a născut fără îndoială. Regizorul de teatru James Dacre, care a transpus pe scenă povestea sa, subliniază într-un articol pentru The Guardian:

 

„Aldous Huxley a scris Brave New World în 1931 în umbra Primului Război Mondial, a Crash-ului de pe Wall Street și a unui virus de gripă devastator care a luat milioane de vieți. Tratatul de la Versailles sculptase o nouă Europă, în timp ce electricitatea, automobilul, liniile de producție, noile mijloace de comunicare în masă și avioanele schimbau lumea. Anglia se afla sub stăpânirea unei depresii, dar știința și tehnologia promiteau un viitor mai bun: o lume în care boala, truda și sărăcia ar putea să nu mai existe. Foarte puțini scriitori au fost suficient de îndrăzneți pentru a contesta acest optimism naiv, dar în Brave New World, Huxley a făcut-o cu siguranță;” (James Dacre).

 

Un alt lucru au fost dezbaterile de epocă în jurul rolului științei și tehnologiei asupra societății, în special a tehnologiilor de reproducere. Discuții care erau la modă în acea vreme mai ales după eseul publicat de J. B. S. Haldane „Daedalus, sau știința și viitorul” din 1924.

 

„Minunata lume nouă a lui Huxley s-a bazat puternic pe tehnologiile pe care Haldane le-a prognozat în eseul său Daedalus, sau știința și viitorul (1924), în special ideea ectogenezei – gestația embrionilor și a fetușilor în containere artificiale.

 

(…) Deci Brave New World nu a apărut de nicăieri, ci a fost o contribuție la o dezbatere viguroasă interbelică despre influența științei asupra societății, nu în ultimul rând rolurile tehnologiilor de reproducere. Această dezbatere a fost exemplificată de seria de eseuri de azi și de mâine – din care Daedalus a fost primul – publicat în Marea Britanie de Kegan Paul între 1923 și 1931” (Philip Ball).

 

Ca un gânditor liber, el și-a asumat o poziție destul de diferită de credințele membrilor familiei, prietenilor și concetățenilor. Fratele său, Julian Huxley și Haldane – unul dintre prietenii familiei – au fost co-fondatori ai Revistei de biologie experimentală. Totuși, muza de inspirație a lui Aldous Huxley pentru Brave New World nu a fost Daedalus-ul lui Haldane („Daedalus, sau știința și viitorul”), nici Icarul lui Bertrand Russell („Icarus, sau viitorul științei”), chiar dacă aceste două lucrări ar fi putut fi în mintea lui când a scris fabula.

 

Ceea ce îl inspiră cu adevărat este romanul Oameni ca zei al lui H. G. Wells. Îl inspiră, amuză și-l irită în același timp. Împotriva căreia își oferă propriul răspuns prin satira sa, parodia „Minunata lume nouă” (Caitrin Keiper). Dar „Oameni ca zei” nu este doar titlul unui roman. De asemenea, este o stare de fapt.

 

Când Huxley a trăit știința, progresul tehnologic, biologia experimentală păreau să promită omenirii „un viitor mai bun”. Copiii cu tuburi, fertilizarea in vitro, ideea concepției copiilor într-un pântec artificial nu mai era un mister pentru știință. Știința vine cu această promisiune eshatologică de mântuire de la moarte, boală, suferință, pe care oamenii au crezut-o. În laboratoarele lor, oamenii de știință se jucau de-a Dumnezeu. Afară, pe scena politică, dictatori care se ridică la putere precum Hitler și Stalin se comportă ca niște zei și sunt văzuți de masele de oameni ca zei pe pământ.

 

Prin scrierile sale, Huxley critică și ironizează tocmai această credință naivă într-un viitor mai bun promis de știință și tehnica avansată. În Cuvântul înainte din Brave New World Revisited (1958), el scrie că această a doua parte sau continuare a fabulei din 1931 „ar trebui citită pe fundalul gândurilor trezite de revoluția maghiară (din 1956) și de represiunea ei”, inventarea bombelor cu hidrogen; și a prețului plătit de toate statele în numele „apărării naționale”, de unde au apărut socialismul rus și naționalismul german care au dus la regimuri dictatoriale în secolul trecut (Aldous Huxley, 2011, 290). În timp ce, într-un răspuns trimis către UNESCO, scrie: „Știința aplicată pusă în slujba, mai întâi, a marilor afaceri și apoi a guvernului a făcut posibil statul totalitar modern”. Din acest motiv, ca și pentru multe altele, face un apel pentru un nou Proiect Manhattan, despre care credea că ar trebui să beneficieze marea majoritate a oamenilor, nu numai puterile centralizate cu elita conducătoare (Aldous Huxley, iunie 1947).

 

Ca într-o mișcare dialectică a istoriei, răspunsul la național-socialismul secolului trecut ar putea fi o ideologie globală, nu mai puțin inofensivă și radicală decât cele de până acum, având aceleași efecte devastatoare. Într-una dintre ultimele sale apariții publice, Huxley ne-a avertizat că sub presiunea unor forțe impersonale, cum ar fi creșterea populației și terminarea resurselor naturale, sau supraorganizarea și progresul tehnologic, acestea ar putea duce la descentralizarea puterii guvernelor. Și la concentrarea ei în mâinile unui mic grup de oameni, și anume al unei oligarhii, care ne va conduce spre o dictatură mondială, nu numai în Statele Unite (The Mike Wallace Interview, 1958).

 

 

„Minunata lume nouă” văzută prin ochii lui Aldous Huxley

 

Răsăritul și Apusul și-au cunoscut titanii în primul și al doilea război mondial, dar America avea și ea zeii săi. În anii ’20, Henry Ford, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, era văzut ca un vizionar în interiorul și-n afara Americii. Ford era Dumnezeul Americii.

 

Proiectul său „Fordlandia” a avut ca scop cultivarea unei plantații de cauciuc în inima Amazonului brazilian pentru dezvoltarea afacerilor sale cu mașini. De asemenea, construirea unui întreg oraș, un oraș industrial în miniatură de tip Midwest. Exportarea modului de viață american în jungla Amazoniei. Era prevăzut să meargă atât de departe până la reglementarea chiar și a celor mai mici aspecte ale vieții private a angajaților. Aproape ca într-o societate totalitară, remarcă scriitorul și profesorul de istorie, Greg Grandin, într-un interviu televizat (Greg Grandin).

 

Mă întreb dacă proiectul său de a construi din temelii un oraș întreg, o lume civilizată în junglă, condusă de o Corporație și de legile sale economice, mai există astăzi?

 

Ce mai inspiră fabula lui Huxley este o „vizită la fabrica Billingham, o mare uzină de prelucrare chimică condusă de industriașul Alfred Mond” (COVE Editions). Baronul Mond și Henry Ford sunt două personaje cheie în povestea sa. Oare Huxley s-ar fi putut inspira atât din această vizită, cât și din proiectul lui Ford? Nu știm sigur, dar societatea descrisă în Minunata lume nouă seamănă în multe privințe cu societatea visată de Ford.

 

În Minunata lume nouă, acțiunea începe la Centrul de Incubație și Condiționare pentru Londra centrală, care se află sub „ochiul supraveghetor” al statului mondial, așa cum sloganul afișat la intrarea acestei clădiri gri de numai treizeci și patru de etaje arată: Comunitate. Identitate. Stabilitate.

 

Din păcate, Huxley nu ne spune prea multe despre modul în care funcționează guvernarea acestui stat mondial în afara Londrei. El vorbește doar despre o societate tehnologică avansată dintr-un viitor îndepărtat, anul 632 A.F. (2540 după Ford). Condusă de principiile cercetării științifice, progresul tehnologic și de legile economiei de piață. Și în care nu mai există președinți aleși, nici suzeranitatea unui stat. Doar zece controlori mondiali, ceea ce înseamnă că statul mondial este împărțit în zece regiuni cu puterea lor centralizată, cel mai probabil, în orașul Londra. Mustapha Mond (alias, baronul Alfred Mond în viața reală) este controlorul lumii rezidente pentru Europa de Vest. Întreaga lume nouă a lui Huxley ne oferă imaginea unei comunități globale unde oamenii de afaceri ca Alfred Mond și Henry Ford sunt zeificați.

 

În această societate avansată sunt mașini zburătoare pe cer. Trecerea de la o zonă geografică la alta se face cu elicoptere și rachete. Nicio urmă din vechiul mod de a călători. Mașini conduse pe asfalt, povești de adormit. Copiii nu mai sunt concepuți prin naștere naturală, ci în pântecele artificial. Reproducerea vivipară, căsătoria, văzute ca ceva obscen. Centrul de Incubație și Condiționare din Londra este un astfel de loc în care copiii se nasc artificial și sunt condiționați de la naștere până la moarte pentru a fi „fericiți” în casta din care aparțin Alpha, Beta, Gamma, și așa mai departe.

 

Afară, la marginea civilizației, sunt rezervații naturale locuite de sălbatici precum Rezervația New Mexico. Bebelușii încă se nasc acolo într-un mod natural. Comunitatea lor mică și săracă păstrează vechile tradiții legate de religie și căsătorie. Lucruri care în lumea civilizată sunt complet desființate, șterse din memoria colectivă. La fel ca istoria cu tot trecutul ei care stătea în spate.

 

„Istoria este suprapusă” în această lume nouă, spune Mond unui grup de studenți. Toată istoria, împreună cu înțelepciunea sa moștenită, de la Gautama Buddha la Homer și Iisus, este măturată. Literatura veche, fâș-fâș. Shakespeare, toată poezia interzisă. Trecută la Index Librorum Prohibitorum. La fel și Biblia. Este o carte interzisă, ascunsă într-un seif mare de Controlorul mondial pentru Europa Occidentală. Singura carte care este lăsată liberă să circule este „Biblia” lui Ford, biografia despre viața și opera sa, publicată pentru răspândirea cunoștințelor fordiene în lumea nouă (Aldous Huxley, 2011, 92, 250, 262. Vezi și ediția engleză, 2005).

 

„În roman, toată religia a dispărut și a fost uitată de cetățenii statului mondial. Singurele principii religioase sau asemănătoare divinității pe care oamenii le urmează sunt cele ale lui Henry Ford, inventatorul modelului T”(Derek D. Miller). Când Ford și-a introdus pe piață automobilul Model T, acest lucru a revoluționat industria transporturilor și a industriei americane. „Fordismul”, cu viziunea sa globală pentru o societate stabilă, în care productivitatea bunurilor ieftine și consumul lor oferă un nivel de viață mai ridicat, pune capăt conflictelor sociale, deci este cheia păcii și fericirii, a devenit noua religie a Americii la scurt timp după sfârșitul primului război mondial. Destul de asemănător, Huxley își imaginează o societate tehnologic avansată, cu mașini zburătoare, în care inventatorul și invențiile sale sunt divinizate de masele moderne.

 

În cuvintele lui Neil Postman, aceasta ar fi un „tehnopol” sau o „tehnocrație totalitară” în care toate formele culturale ale vieții, arta, religia, chiar și știința, sunt sacrificate pe altarul progresului tehnologic, pentru o fericire iluzorie. Astfel, oamenii nu mai sunt copiii adevăratului Dumnezeu, nici măcar cetățeni ai lumii, doar simpli consumatori.

 

 

În loc de concluzii. Trăim în Minunata lume nouă a lui Huxley?

 

Este această imagine a societății Model T decupată dintr-un film science-fiction? Poate că proiectul lui Ford și societatea imaginată de Huxley, cu orașul său din viitor, sunt mult mai aproape de noi decât am crezut vreodată. La urma urmei, trăim într-o societate de consum în care aproape toată lumea își permite să-și cumpere o mașină așa cum a visat Ford. Și datorită liniei moderne de asamblare și producție în serie, acum avem acces mai ușor la toate bunurile ieftine care ar trebui să ne facă să ne simțim „mai fericiți”. Dar poate fi redusă fericirea la simplul consum pentru plăcere? Deoarece asta este ceea ce avem astăzi: un consum pentru plăcere, nu numai pentru nevoile noastre. Devorăm bunurile pe care le cumpărăm mai repede decât canibalii. Zdranc la gunoi! Este un comportament canibal, dar mai mult este un comportament autodistructiv, de înstrăinare.

 

Consumul, în orice fel, este religia Lumii Noi. Fericirea nu mai este o căutare a individului, ci devine fericire socială, fericirea „de a merge la cumpărături”, cum a spus Bush după 11 septembrie, și poate că acest lucru o face atât de iluzorie. Dar tocmai aceasta era societatea visată de Ford și, desigur, de elită. O societate în care noua generație este programată neuro-lingvistic de propaganda mediatică (prin trucuri de marketing și retorică) să lucreze pentru statul mondial, corporațiile sale conducătoare și să consume mai mult. Totul devine suprafață, dar nu există profunzime în ea.

 

Buddha ar fi răspuns la iraționalitatea maselor (post) moderne: Rămâi în interiorul Sinelui, dacă nu vrei să te distrugi! Sinele, capacitatea interioară de interogare și de gândire liberă, este ceea ce orice guvern totalitar a încercat să distrugă. De aceea, în 1984 și Minunata lume nouă, solitudinea și iubirea adevărată (nu cea a Ministerului Iubirii) sunt condamnate. Deoarece prin gândire și iubire oricine se poate opune dictaturii, fapt care ar putea pune puțin în pericol structura ierarhică ce deține puterea. Oamenii sunt ținuți într-o paradă nesfârșită de distracții în Minunata lume nouă, astfel încât să nu știe niciodată că le-a fost luată libertatea, împreună cu alegerile și deciziile lor.

 

Divertismentul gratuit și consumul irațional urmăresc să distragă atenția oamenilor de la procesul deciziilor în care nu mai sunt implicați ca simpli consumatori. După cum nu sunt implicați în căutarea adevărului, pentru înțelegerea realității în care trăiesc. Adevărul devine irelevant, se temea Huxley. Într-adevăr, „ce rost mai are adevărul sau frumuseţea sau cunoaşterea, când de jur-împrejurul tău explodează bombe bacteriologice?” Totul a început să fie controlat de la Războiul de nouă ani, chiar și dorințele oamenilor, îi spune Controlorul occidental lui Ioan Sălbaticul (Aldous Huxley, 2011, 260).

 

Am putea întreba același lucru dacă lumea noastră nu se schimbă radical după evenimentele din 11 septembrie? Nu trăim într-o lume mai puțin liberă de atunci? Poate că Margaret Atwood avea dreptate când a sugerat că Occidentul vine cu propria versiune a totalitarismului. Că am putea trăi în ambele scenarii, ale acestor două lumi paralele, 1984 și Brave New World, în același timp.

 

Ultimele dispozitive tehnice pentru monitorizarea vieții private seamănă cu Big Brother din 1984. Nu mai este necesar ca un singur partid cu liderul său dictatorial să înrobească lumea, dacă controlorii mondiali pot face aceeași treabă pentru statul mondial dispunând de tehnologie. Oricât de nerealist ar părea Brave New World nu este pură ficțiune. Viziunea unei lumi împărțite în zece regiuni politice/economice sau regate poate fi găsită în raportul publicat de Clubul Romei din 17 septembrie 1973, numit „Modelul regionalizat și adaptativ al sistemului lumii global” (Pleasanton Weekly). În opinia mea, cred că această viziune este mult mai veche de atât, despre care, cel mai probabil știa Huxley.

 

Deci, da, predicțiile lui Huxley asupra viitorului nostru ar putea fi adevărate. Încă nu avem zece regiuni ale lumii, mașini zburătoare, copii născuți în pântece artificiale, dar este o chestiune de timp. Cele mai recente cercetări științifice din domeniul medical legate de uterul artificial arată că, în viitorul apropiat, am putea avea copii-tub, fertilizați și născuți în afara uterului matern, cum prevedea Huxley (Sahotra Sarkar). Cu atât mai mult cu cât cea mai recentă legislație privind educația sexuală adoptată la Bruxelles, cu accentul pus pe autonomia corpului uman, încurajează acest tip de cercetare (Rezoluția Parlamentului European, 24 iunie 2021).

 

Toate acestea, împreună cu guvernarea electronică din Estonia, primul oraș inteligent din viitor, Neom, lansat probabil înainte de 2050 în Orientul Mijlociu, sau Regatul Spațial al Asgardiei, arată că această lume nouă vine peste noi, indiferent dacă vrem, sau nu vrem, și că s-ar putea transforma peste noapte într-un coșmar terifiant.

 

http://www.nasultv.ca/previziunile-lui-huxley-asupra-viitorului-nostru-comun-s-ar-putea-implini/

 

//////////////////////////

 

 

Dovezi despre planul global de reducere a populației lumii – agenda elitei

 

 

Acest material este o colecție de articole, citate și videoclipuri, care expun planul elitei (al liderilor mondiali care conduc lumea), împotriva noastră a tuturor, plan global de decimare, înrobire și distrugere a majorității dintre noi, pe care lau pus demult în aplicare prin diferite mijloace, instituții, sau legi adoptate de guvernele lumii. Amintesc câteva instituții precum ONU, OMS, FMI, Banca Mondială, și lista poate continua. Aceste lucruri sunt adevărate și se întâmplă sub ochii noștri, dar din păcate nu înțelegem ce se întâmplă cu adevărat (referitor la evenimentele care au loc la nivel global sau național), ele sunt o amenințare pentru fiecare dintre noi, și pentru cei dragi, apropiați nouă, pentru întreaga omenire. Trăim în mijlocul unui război care se duce împotriva fiecăruia dintre noi, nu numai pe plan spiritual ci și fizic, avem de luptat cu un dușman nevăzut care ne atacă din umbră; din păcate fiecare ne trăim viața și mulți dintre noi nu sunt conștienți de pericolele care ne amenință viața, sănătatea, libertatea, familia și pe cei dragi. Pe fondul acestei crize pe care o trăim, legat de evenimentele actuale, criza generată de Coronavirus, cred că se urmărește restrângerea drepturilor și libertăților noastre, libertatea de exprimare, adoptarea unor măsuri și legi cum ar fi vaccinarea obligatorie, care nu este deloc benefică, lucru dovedit, (cu efecte secundare grave, există multe dovezi în acestă privință) și adoptarea unor noi legi care să ofere guvernelor mai multă putere și control asupra propriilor cetățeni. Criza aceasta a fost generată de oamenii care conduc această lume din umbră, cei care au declanșat și războaiele mondiale. „Pandemia inițiată în Wuhan este amplificată mediatic și folosită drept pretext pentru impunerea unei noi paradigme totalitare în politica globală, bazată pe controlul asupra omului prin legislație și prin tehnologii digitale.” Acest material merită atenția noastră.

 

Aveți răbdare și citiți tot materialul, veți afla lucruri extrem de importante.

Descărcați ultima actualizare a materialului în format pdf.

 

Devine Oficial: ONU își modifică sigla și adaugă sintagma „Noua Ordine Mondială” pe unul dintre site-urile oficiale

 

În definiția prezentată pe pagina oficială se menționează:

 

„Proiectul ONU pentru Noua Ordine Mondială este o inițiativă globală la nivel înalt, fondată în 2008 pentru a promova o Nouă Paradigmă Economică, o Nouă Ordine Politică și mai pe larg, o Nouă Ordine Mondială pentru Omenire, care realizează Obiectivele globale ale ONU pentru dezvoltarea durabilă până în 2030 și fericirea, bunăstarea și edomul liber al vieții pe Pământ până în 2050.”

 

LET’S TAKE OUR PLANET BACK

HAI SĂ LUĂM ÎNAPOI PLANETA NOASTRĂ

 

Sursa: ortodoxinfo.ro

 

„Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” – Mihai Eminescu

 

Thomas Jefferson a spus: „Atunci când oamenii vor permite unui guvern să dicteze ce mâncare să pună în gură și ce medicamente să ia, sufletele lor vor fi curând în aceeași situație deplorabilă ca și cei care trăiesc într-o tiranie.”

 

„Cred că subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arăta că familia împiedică dezvoltarea individului… Deși acestea vor fi studiate în sistemul de educație, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populația nu va cunoaște felul în care i se inoculează convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generații de oameni în acest fel va putea să controleze întreaga populație în mod eficient și sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliție… Propaganda educatională, cu ajutorul guvernului, va putea să obțină rezultate într-o singură generație. Exista însă două puternice forțe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealaltă este patriotismul… O societate științifică nu poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial.” – Bertrand Russell

 

„Spune o minciună suficient de tare și suficient de mult și lumea o va crede” – Adolf Hitler

 

„Nu contează cine și ce votează, contează doar cine numără voturile” – Iosif Stalin

 

Inscripțiile cioplite pe Georgia Guidestones (Pietrele îndrumătoare din Georgia, S.U.A.) și directiva existenței unui maxim de 500 milioane de locuitori pe planetă, rezultă că o depopulare severă și radicală a planetei ar reprezenta una din soluțiile salvatoare pentru omenire. Cum a apărut ideea, cine o susține și o finanțează și certitudinea că este strâns conectată cu una din cele mai sinistre ramuri ale științei – eugenia.

„Menținerea umanității sub 500 milioane, în echilibru perpetuu cu natura” – Citat anonim aflat pe una din pietrele Georgia Guidestones

 

Depopularea, cheia către Guvernul Mondial – Inscriptiile cioplite pe Georgia Guidestones

 

 

Politica depopulării a devenit o prioritate pe Agenda elitei

 

Există la ora actuală o conspiraţie mondială, condusă de o grupare foarte puternică şi influentă, de indivizi înrudiţi, din care fac parte cei mai bogaţi oameni ai lumii – lideri politici, „elite” corporatiste şi membri ai unor societăţi secrete – şi care acţionează fără limite naţionaliste. Intenţia ei este de a prelua total şi complet controlul asupra tuturor fiinţelor umane de pe planetă şi de a reduce dramatic populaţia mondială, sub 500 milioane de oameni.

 

Sub numele de Noua Ordine Mondială (New World Order) se ascund organizaţii, instituţii şi indivizi, grupaţi într-o reţea intercorelată. Această grupare ocultă planetară nu cunoaşte limite statale, se află deasupra legilor tuturor ţărilor şi controlează politica, sistemul bancar internaţional, industria, comerţul, sistemul de asigurări, traficul de droguri şi de arme, lumea medicală, etc. Ea nu dă nimănui socoteală pentru deciziile pe care le ia, şi este cea care trage sforile tuturor evenimentelor majore din lume. Ea se ascunde în spatele marilor corporaţii şi al marilor agenţii guvernamentale, pe care le dezvoltă şi le controlează, cu scopul bine definit de a domina lumea.

 

De-a lungul timpului, tot mai mulţi oameni au aflat de existenţa acestei conspiraţii mondiale. Însă marea majoritate a lor, din păcate, reacţionează cu scepticism şi neîncredere la acest subiect, inconştienţi de condiţionarea mentală care le este implementată permanent de instituţiile de stat. Amploarea şi complexitatea reţelei de înşelătorie a acestei conspiraţii este greu de imaginat. Metodele pe care le utilizează în acest război cu omenirea sunt în special de natură biochimică, fiind promovate prin sistemul farmaceutic, medical, alimentar şi prin manipularea maselor cu ajutorul mass-mediei, cu scopul sinistru de exterminare a populaţiei.

 

În 1798, Thomas Malthus a scris un eseu despre „principiul populației”. Acesta sublinia ideea de „evenimente pozitive”: boli, războaie, dezastre, foamete, și genocid. Malthus afirma că aceste lucruri ar trebui folosite pentru a crește rata mortalității. El credea că suferința umană este o consecință absolut necesară.

 

„Pământul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii.” – Merton Lambert, formator în cadrul Fundației Rockefeller

 

„Societatea nu face nicio afacere, dacă permite degeneraților să-și perpetueze specia” – Theodore Roosevelt

 

Paul Ehrlich, entomolog, profesor la Universități din Pennsylvania și Arkansas, SUA, membru marcant al Partidului Liberal: „Cancerul este o multiplicare necontrolată a celulelor; explozia demografică este o multiplicare necontrolată a oamenilor. Tratarea simptomelor de cancer poate crea victimei o stare mai confortabilă la început, dar în final tot moare – de multe ori oribil. O soartă similară va avea lumea ca urmare a exploziei populației, asta dacă ne vom ocupa doar de tratarea simptomelor. Este nevoie să redirecționăm eforturile noastre de la tratarea simptomelor la eliminarea cancerului. Operațiunea va cere multe decizii aparent brutale și fără inimă. Durerea poate fi intensă. Dar boala este atât de avansată, încât numai cu o intervenție chirurgicală radicală pacientul poate să aibă o șansă de supraviețuire.” „Avem nevoie de reglementări obligatorii privitoare la naștere (…) prin adăugarea sterilizanților temporari ce pot fi introduși în apa comercializată sau în alimentele principale. Dozele de antidot trebuie raționalizate cu atenție de către guvern astfel încât să se obțină dimensiunea dorită a familiei.” „Trebuie să avem controlul populației și acasă, de aceea trebuie să creăm un sistem de stimulente și sancțiuni, iar dacă metodele voluntare eșuează, să recurgem și la constrângeri.”

 

„Trebuie să reducem în prezent cât mai mult populația prin orice mijloace necesare.” „Suprapopularea este în prezent vastă, mult peste capacitatea planetei. Ea nu va răspunde la reducerea viitoare a natalității prin măsuri contraceptive, sterilizare și avort dar trebuie să reducem în prezent cât mai mult populația. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace necesare.” – ONU Inițiativa pentru Carta Națiunilor Unite ECO-92 PĂMÂNT

 

Șeful Programului de Hrană al Națiunilor Unite a spus: „Vom folosi hrana ca armă împotriva oamenilor.”

 

„Alimentele sunt o putere! Noi folosim această putere pentru a schimba (controla) comportamentul oamenilor. Unii ar numi acest lucru o mită. Nu ne pasă, noi nu intenționăm să ne cerem scuze.” – Catherine Bertini, directorul executiv al Programului Alimentar Mondial ONU, ex-consilier al ministrului agriculturii din SUA. Dintr-un discurs al ONU, 14 septembrie 1997

 

„Trebuie să reducem radical și inteligent populația umană la mai puțin de un miliard. Trebuie să eliminăm naționalismul…” – Paul Watson, activist ecologist

 

„Cel mai milostiv lucru pe care o familie ar putea să-l facă la unul dintre membrii săi ar fi să-și ucidă sugarul.” – Margaret Sanger, fondatoarea Planului Parental

 

„Graviditatea ar trebui să fie considerată o crimă împotriva societății și în consecință pedepsită aspru, cu excepția cazului în care părinții dețin licență de reproducere emisă de guvern. Toți potențialii părinți ar trebui să utilizeze substanțe chimice contraceptive, emițătoare de antidoturi, iar guvernul să aleagă cetățenii care au dreptul să rămână fertili.” – Dixy Lee Ray, scriitoare, (citat din cartea sa „Distrugerea planetei” (1990)

 

„Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepție, despre avort, despre valoarea controlului populației, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populației. Reduceți populația cu 90%, iar apoi nu vor mai fi suficienți oameni pentru a face atât de multe daune ecologice.” – Mihail Gorbaciov – conducătorul Uniunii Sovietice în perioada 1985-1991

 

„Principiul care susține vaccinarea obligatorie este suficient de răspândit, iar cel de tăiere a trompelor uterine ar trebui să fie la fel.” „Este mai bine pentru toată lumea dacă, în loc de a aștepta executarea degeneraților pentru infracțiuni, sau de a-i lăsa să moară de foame în imbecilitatea lor, societatea îi va împiedica, pe cei care sunt în mod vădit inapți, să continue soiul lor… Trei generații de imbecili sunt de ajuns.” – Oliver Wendell Holmes, Curtea Supremă de Justiție SUA

 

„În America de Sud, guvernul peruan merge din ușă în ușă făcând presiuni asupra femeilor, care urmează să fie sterilizare și el e finanțat cu dolari americani pentru a face acest lucru.” – Mark Earley

 

„În orice țară, cine controlează banii, controlează întreaga industrie și comerțul. Și când veți înțelege că întregul sistem este foarte ușor controlat, într-un fel sau altul, de câțiva oameni puternici din top, vă va fi clar cine este la originea inflațiilor și a depresiilor economiei.” – Președintele SUA James Abram Garfield (1831–1881)

La șase luni după ocuparea fotoliului prezidențial moare după ce a fost împușcat.

 

În discursul “The president and the press“, 1961, John F. Kennedy spunea:

„Doamnelor și domnilor. Cuvântul “secret“ este inadmisibil într-o societate liberă și deschisă iar noi ca popor, intrinsec cât și din punct de vedere istoric suntem împotriva societăților secrete, a jurămintelor secrete și a procedurilor secrete. Pentru că există împotriva noastră o conspirație monolitică și cruntă care se bazează în principal pe modalități ascunse pentru a-și extinde sfera de influență, se bazează pe infiltrare în loc de invadare, pe subversiune în loc de alegeri, pe intimidare în loc de liberă alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane și materiale pentru clădirea unei mașinării strâns unite și foarte eficientă ce unește operațiuni militare, diplomatice, de informații, economice, științifice și politice. Operațiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greșelile sale sunt îngropate, nu puse pe prima pagină, criticii săi sunt reduși la tăcere, nu lăudați. Nici o cheltuială nu este pusă sub semnul întrebării, nici un secret nu este dezvăluit. De aceea judecătorul atenian Solon, a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetățean să se sustragă unei controverse. Vă cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa și alerta poporul american, încrezător că împreună cu ajutorul vostru, omul va fi ce a fost destinat sa fie, liber și independent.” În 1963 este asasinat…

 

„Activitatea familiei Rockefeller și a aliaților lor este de a crea un singur guvern mondial combinând supercapitalismul și comunismul sub aceeași umbrelă, totul sub controlul lor. Mă refer la o conspirație? Da. Sunt convins că există un asemenea complot, internațional în scop, planificat de generații, incredibil de rău în intenție” – Lawrence Patton McDonald, congressman 1983

 

Ray Kurzweil: „Până în 2020 va fi un singur guvern mondial”

 

În multe domenii esențiale, precum: educație, energie, hrană și sănătate, aceleași familii elitiste bancare şi corporațiile lor au preluat controlul, şi consecințele sunt devastatoare. (Controlul asupra resurselor de hrană și apă ale planetei). Ei controlează sistemul Medical, Bancar, Mass-media, ONG-uri, instituții importante precum ONU, OMS, Nato, FMI, Banca Mondială,… politicieni, armată, servicii secrete, etc…

 

“Adevărata ameninţare la adresa oricărei republici este guvernul invizibil, care, ca o caracatiţă gigantică, îşi întinde tentaculele scârboase peste oraşele şi naţiunile noastre. La vârf se află un grup mic de case bancare, la care se face referire, în general, prin expresia ‘bancherii internaţionali’. Această mică gaşcă ne conduce guvernele către propriile ei ţeluri egoiste. Operează din spatele unui paravan auto-creat şi ne confiscă funcţiile publice, organele legislative, şcolile, tribunalele, ziarele şi orice agenţie creată vreodată cu scopul de a proteja publicul.” – John Francis Hylan (1868-1936)

 

La sfârșitul secolului 19, dinastia Rothschild controla peste jumătate din întreaga bogăție a planetei. Contemporan, valoarea averii estimată a acestora se ridică la 500 de trilioane de dolari. Nimeni nu poate înțelege rațional acest număr… Familia Rothschild deține și controlează bănci în 163 de țări, printre care și Banca Națională a României. US Federal Reserve Bank (FED) Banca Federală a Rezervelor din SUA este controlată de dinastiile Rothschild, Rockefeller și Morgan. Există două mega-bănci care oferă împrumuturi tuturor țărilor din lume, și anume Banca Mondială și FMI. Prima este în proprietatea comună a familiilor bancare de vârf din lume, cu familia Rothschild în partea de sus, în timp ce a doua aparține familiei Rothschild în întregime.

 

Fondatorul dinastiei bancare Rothschild pe nume Mayer Amschel Rothschild a afirmat: „Dați-mi controlul asupra monedei naționale şi mi-e indiferent cine face legile.”

 

„Cine controlează rezervele alimentare, controlează oamenii; cine controlează energia, poate controla întregi continente; cine controlează banii, poate controla lumea.” – Henry Kissinger

 

„Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantități tot mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate.”

„Puterea este cel mai puternic afrodiziac”

„Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili”

„Populația lumii trebuie să fie redusă cu 50%” – Dr. Henry Kisinnger

 

Henry Kissinger, la conferința Bilderberg Group din Evian, Franța, 1991: „Azi, America ar fi scandalizată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea (referindu-se la protestele din 1991). Mâine – ea ne va mulțumi! Asta este cu atât mai evident dacă li s-ar spune că există o amenințare externă (o invazie extraterestră, sau de ordin terorist), fie ea reală sau doar declarată, care ar amenința existența Americii. În acest fel toate popoarele lumii ne vor ruga să îi scăpăm de această nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunăvoie în favoarea garantării bunăstării și a siguranței de către Guvernul Mondial.”

 

„Este un act de nebunie și de umilire națională să existe o lege care interzice președintelui să dispună ordinul de asasinare a unei persoane.” – Dr. Henry Kisinnger, declarație făcută la o reuniune a Consiliului Național de Securitate în 1975

 

„Militarii sunt doar animale proaste folosite ca pioni în politica externă.” – Dr. Henry Kisinnger

 

Kissinger este cel care a pus bazele Codexului Alimentar, de superchimicalizare a hranei noastre, punând la punct cel mai mare genocid din istorie. Monsanto, este o aripă, foarte importantă a giganticului, Codex Alimentarius, care dorește să modifice genetic absolut toată hrana de pe aceasta Planetă, motiv pentru care a stârnit și proteste în masă, împotriva acestei corporații total criminale. Tot ce vedem noi astăzi ca, Codex Alimentarius, cel intrat în vigoare la 31 decembrie 2009 sau planul de modificare genetică a fructelor și legumelor (GMO) din 2013, au la bază “învățăturile” acestui membru marcant al iluminaților. Diplomat american și om de știință în domeniul politic, consilier pe probleme de securitate și mai târziu secretar de stat în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford este deținător de rang înalt în organizația B’nai B’rith, în grupul Bilderberg și în Comisia Trilaterală. Aparține Marii Loji Elvețiene Alpina și Clubului elitist Satanist “Bohemian Grove” dar și membru al Societății Secrete “Skull and Bones” a Universității Yale din America. Aceste societăți secrete au un renume sinistru din cauza activităților satanice practicate de membri acestora. Kissinger este unul dintre personajele cheie ale Iluminaților. Planul SUA autorizat de Henry Kissinger a țintit 13 țări cheie unde erau necesare reduceri masive de populație. Kissinger a recomandat ca împrumuturile FMI și de la BANCA MONDIALĂ să fie date pe condiția ca națiunile să inițieze programe agresive de control al populației cum ar fi sterilizarea. Kissinger a recomandat de asemenea ca mâncarea să fie folosită ca o armă și că instigarea războaielor era de asemenea un instrument ajutător în reducerea populației. Kissinger este acuzat de unii jurnaliști ca fiind „Criminal de război” fiind vinovat de moartea a sute de mii de oameni. În spatele fiecărui președinte american a stat cel puțin un om puternic, omul din umbră care i-a fost alături în a lua cele mai importante decizii. Henry Kissinger a consiliat ultimi zece președinți americani, indiferent de apartenența lor politică, timp de 54 de ani. El însuși a fost un protejat al lui David Rockefeller, și a fost intermediar între liderii mondiali, intervenind în momentele delicate prin care a trecut omenirea în ultimele decenii.

 

Theodor Roosevelt: „În spatele guvernului la vedere tronează un guvern invizibil care nu este credincios poporului și nici răspunzător față de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianță fără Dumnezeu între afaceri corupte și politică mârșavă, este datoria șefului statului.”

 

Walther Rathenau scria la 24 decembrie 1921 în Wiener Freie Presse: „Trei sute de oameni foarte apropiați între ei ghidează mereu destinele economice ale continentelor și tot ei decid cine le sunt succesorii.” (Comitetul celor 300)

 

„Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comerțului și producției, se tem de ceva. Ei știu că undeva există o putere atât de organizată, atât de subtilă, atât de atentă, atât de completă, de perseverentă încât nu au curajul să o vorbească de rău sau să o condamne, decât în șoaptă.” – Woodrow Wilson, fost președinte SUA

 

„Vom avea un Guvern Mondial, fie că ne place, fie că nu ne place. Singura întrebare este dacă acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept” – James Paul Warburg, declarație în fața Senatului SUA, 1950

 

Guvernatorul Nelson Aldrich Rockefeller (New York), într-un articol intitulat „O chemare la construirea unei noi ordini mondiale” – New York Times, Feb. 1962: “Națiunile Unite, nu au fost și nu sunt capabile să aducă o nouă ordine mondială, cerută de evenimentele actuale. Este necesar ca SUA să preia conducerea tuturor popoarelor și să pună în practică conceptele și aspirațiile de suveranitate națională printr-o viziune federală.”

 

„Lumea are nevoie de o nouă ordine mondială și vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume.” – George Soros, la Forumul Economic de la Davos, Elveția

 

„Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criză majoră credibilă şi naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială” – David Rockefeller

 

„Doar cu o pandemie putem instala noul guvern mondial” – Jacques Attali consilierul prezidențial al câtorva președinți ai Franței

 

„ONU poate și trebuie să găsească o soluție universală pentru stabilizarea populației lumii.” – David Rockefeller

 

„O populaţie totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puţin decât în prezent, ar fi ideală” – Ted Turner

 

„Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: trebuie să reducem nivelul populaţiei. Iar guvernele trebuie să ne folosească metodele pentru a obţine rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populaţia este o problemă politică. Odată ce populaţia este scapătă de sub control, este nevoie de un guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei… Programul nostru în El Salvador nu a funcţionat. Nu am avut infrastructura care să-l susţină. Au fost al naibii de mulţi oameni… Pentru a reduce într-adevăr populaţia, rapid, va trebui să trimiteţi toţi bărbaţii la luptă şi să ucideţi un număr semnificativ de femei fertile… Cel mai rapid mod de a reduce populaţia este prin foamete, ca şi în Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagră” – Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populaţie

 

„Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boală: „Virusul-Om”. Primele mele trei obiective principale ar fi: reducea populaţiei umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale şi în al treilea rând să văd cât mai multe zone pustii” – Dave Forema

 

„Dacă nu ne vom schimba, specia noastră nu va supraviețui… Sincer, am putea ajunge la punctul în care singurul mod de a salva lumea să fie prăbușirea civilizației industriale. (…) Nu este speranța noastră colapsul industrial? Nu este responsabilitatea noastră să producem acest colaps pentru a salva planeta?” – Maurice Frederick Strong, antreprenor canadian, ecologist și susținător al implicării Națiunilor Unite în afacerile mondiale, (Declarație din 1997)

 

„În căutarea unui nou duşman care să ne unească, ne-a venit ideea cu poluarea, ameninţarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea şi potrivirea proiectelor de lege după ele…. Dar, uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele de cauze. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenţia umană şi numai prin schimbarea atitudinilor şi a comportamentului oamenilor acestea pot fi depăşite. Atunci înseamnă că inamicul real este chiar umanitatea” – Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator şi respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluţie globală” Pag 104-105, 1991

 

„Trebuie luate măsuri draconice de reducere demografică, împotriva voinței populațiilor. Reducerea ratei nașterilor s-a dovedit imposibilă sau insuficientă. De aceea, trebuie să creștem rata mortalității. Cum? Prin mijloace naturale: foamete și boli.” – Robert McNamara (membru Bilderberg, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relații Externe), fost președinte al Băncii Mondiale, fost secretar de stat american

 

„Dacă m-aș reîncarna, aș dori să revin pe pământ ca un virus ucigaș care să reducă populația umană.” „Creșterea populației umane este, probabil, singura și cea mai gravă amenințare pe termen lung pentru supraviețuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care această creștere nu este temperată – nu doar în rândul naturii, ci și în rândul oamenilor. Cu cât sunt mai multe persoane, cu atât mai multe resurse vor consuma și, implicit, va fi mai multă poluare.” – Prințul Phillip, soțul reginei Elisabeta, Duce de Edinburgh, lider al World Wide Fund

 

„Lumea de astăzi are 6,8 miliarde de oameni. Și ar putea crește la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă facem o treabă foarte bună cu noile vaccinuri, cu asistența medicală, cu serviciile de sănătate și control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la sută!” – Bill Gates

 

„În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminam 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să îl spun, dar este la fel de rău să nu-l spun.” – Jacques Cousteau, 1991 explorator și reprezentant UNESCO

 

Peter Singer, profesor de filosofie la Universitatea Princeton – SUA: „De ce nu am fi noi ultima generație de pe pământ? Dacă am fi toți de acord să ne sterilizăm, atunci nici un alt sacrificiu nu ar mai fi necesar – am putea petrece împreună drumul spre dispariția speciei umane.”

 

„Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decât în cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferică” – David Spangler, director al Iniţiativei Planetare, Organizaţia Naţiunilor Unite şi unul din fondatorii curentului New Age

 

David Rockefeller la 5 iunie 1991, spunea cu privire la prestația presei față de deciziile Bilderberg Group: „Suntem recunoscători conducerilor publicațiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine și altor mari publicații ai căror directori au participat la întâlnirile noastre și au respectat promisiunea lor de discreție pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi să dezvoltăm planul nostru global dacă am fi devenit subiecți ai luminilor presei în toți acești ani, dar lumea este mult mai sofisticată și mai pregătită acum să înainteze spre o guvernare globală…”

 

Dr. Eric Pianka spunea: „Și cred de fapt că lumii i-ar fi mult mai bine când sunt doar 10 sau 20 la sută dintre noi rămași.”

 

„Această planetă ar putea fi în măsură să susțină, probabil, cel mult o jumătate de miliard de oameni care ar putea trăi o viață durabilă în confort relativ. De aceea populațiile umane trebuiau de mult diminuate, și dacă nu am făcut-o, s-o facem cât mai repede posibil pentru a limita deteriorarea continuă a mediului.” – Dr. Eric Pianka, biolog american, a cărui activitate include herpetologie și ecologie evolutivă, profesor de biologie la Universitatea din Austin, Texas.

 

„Războiul și foametea nu sunt eficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient și mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie să moară în curând pentru a fi rezolvată criza populației. Virusul SIDA nu este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu preferat pentru a elimina 90% din populația lumii este virusul aerofob Ebola (Ebola Reston), deoarece are un grad extrem de letalitate și ucide în câteva zile, în loc de câțiva ani. Trebuie să creștem mortalitatea cu 90% la om. Trebuie să ucidem oamenii. Gândiți-vă la asta… Și cu gripa aviară se poate ucide, dar mai puțin. Trebuie să ucidem atât de mult încât din zece oameni, unu să-i îngroape pe ceilalți nouă.” – Dr. Eric Pianka

 

Proeminentul biolog al Universității din Texas, dr. Eric Pianka, în timp ce primea un premiu al Academiei de Științe din Texas a spus că pandemia globală SIDA a fost, citez: „nu prea bună, este prea înceată”. Și a lăudat virtuțile ebolei deoarece va ucide 90% din populația mondială, repede.

 

Dar cel mai înfricoșător a fost faptul că într-o mulțime de peste 1000 de oameni de știință proeminenți, ziarele locale au raportat că 95% din participanți i-au oferit lui Pianka ovații îndelungate de fiecare dată când el elogia virtuțiile selectării microbilor și a distrugerii omului.

 

Tot Dr. Eric R. Pianka a mai spus: „China a fost în stare să întoarcă pagina și să devină cea mai mare putere mondială deoarece ei au o poliție statală și sunt capabili să forțeze oamenii să înceteze reproducerea.”

 

Mișcarea eugenistă și-a scuturat mult din bagajul ei nazist, și se folosește de îngrijorările legitime ale populației legate de mediu ca de o mască pentru a ascunde agenda lor reală.

 

În 1913 francmasonul Sicar de Plauson spunea: „Este un război pe care trebuie să-l continuăm până la victorie sau până la moarte – e războiul împotriva dușmanilor din totdeauna ai francmasoneriei: toate dogmele, toate bisericile.”

 

În 1881, francmasonul belgian Flerie scria:

„Jos Răstignitul!… Împărăția lui s-a sfârșit! Nu este nevoie de Dumnezeu!”

„Trebuie să extirpăm lepra devorantă a creștinismului” țipa Gambeta.

 

Albert Pike, mason, gradul 33 ritul scoțian (rit pe care de fapt el l-a transformat dintr-o societate minusculă, la influența enormă pe care o știm astăzi) a formulat dogma divinității lui lucifer în „Morals and Dogma”:

„Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu”

„Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu și misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineții! Este cel care aduce lumina și în toată splendoarea sa intolerabilă orbește pe cei slabi sau sufletele egoiste.”

Despre francmasonerie Albert Pike susținea în lucrarea sa „DOGMĂ ȘI RITUAL” că: „ Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoașterea sa fiind rezervată doar Maeștrilor…, iar cealaltă este publică.”

În 1869 a fost unul din liderii de seama ai Cavalerilor Ku Klux Klan (KKK). În octombrie 1901 a fost ridicat în Washington D.C. un grandios monument în cinstea sa.

 

Scopul declarat al francmasoneriei este de a ajuta umanitatea, de a face fapte caritabile, filantropice. Scopul ascuns cunoscut doar de liderii mișcării Sioniste este de a omorî 5 miliarde de oameni pentru a-i putea controla pe cei care rămân și pentru a-i exploata după cum doresc acești lideri Sioniști. Asta înseamnă de fapt sloganul „Noua Ordine Mondială”!

 

Brațele caracatiței francmasoneriei sunt: FMI, BM, ONU, NATO, UE, Grupul Bildenberg, Comisia Trilaterală, Comitetul celor 300, Council of Foreign Affairs (CFR), Clubul de la Roma, Rotary Club, Lion Club, Jockey Club, The Round Table (Masa Rotundă), Ordinul Templierilor, Ordinul Cavalerilor de Malta, Majestic 12 (MJ 12) și multe alte organizații internaționale care lucrează pentru implementarea Agendei francmasonice și instaurarea Noii Ordini Mondiale.

Francmasonii spun că ei se închină Marelui Arhitect al Universului, dar tot ei susțin că acesta NU este Dumnezeu. Atunci cine altcineva ar fi acest Mare Arhitect decât Satana? Acesta este și principalul motiv pentru care Biserica Creștină a combătut și interzis de multe ori francmasoneria.

 

Sloganuri francmasonice:

 

„Prin haos la ordine”

 

„Dreptul constă în forță”

 

„Scopul francmasonic justifică întotdeauna mijloacele”

 

„Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”

 

„Toți pentru unul și unul pentru toți”

 

„Mulțimea este oarbă și de aceea poate să fie ușor manipulată de francmasoni”

 

„Creștinii sunt în general naivi, proști și mici”

 

„Libertatea este o idee himerică”

 

„Oamenii politici creștini sunt niște păpuși de paie în mâinile maeștrilor sioniști”

 

„Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni”

 

Citate ale unor oameni faimoși despre Ordinul Iezuit 👈️ video

 

Samuel Morse (1791-1872) Inventatorul american al telegrafului; autor al cărții Conspirația Străină Împotriva Libertății Statelor Unite: „Iezuiții … sunt o societate secretă — un fel de Ordin Masonic — înțesată cu caracteristici respingător de revoltătoare și de o mie de ori mai periculoasă.”

 

Richard W. Thompson (Ex-Secretar al Marinei Americane):

„Iezuiții sunt dușmanii de moarte ai libertății civile și religioase.”

 

„Opinia mea este că dacă libertățile acestei țări — Statele Unite ale Americii — sunt nimicite, aceasta se va face prin subtilitatea preoților iezuiți Romano-Catolici, pentru că ei sunt cei mai șireți și periculoși dușmani ai libertății civile și religioase. Ei au provocat majoritatea războaielor din Europa.” – Marchizul De Lafayette (1757-1834; General și om de stat francez. A luptat alături de George Washington în Armata Continentală în timpul Războiului de Secesiune din Statele Unite)

 

„Dacă urmărești Masoneria, prin toate ordinele sale, până la vârful piramidei, până la șeful Masoneriei mondiale, vei descoperi că acel individ înfiorător și Șeful Societății lui Isus (Superiorul General al Ordinului Iezuit) sunt una și aceiași persoană.” – James Parton (istoric american)

 

Cine sunt adevărații lideri care conduc lumea și sunt în spatele NOII ORDINI MONDIALE?

 

 

Clic pe imagine pentru a o mării ⚠️

Vaticanul propune o Nouă Ordine Mondială

 

 

Iezuiţii Romei, Masoneria şi celelalte grupări oculte, au perfecţionat Dialectica Hegeliană în privinţa impunerii planului lor malefic asupra lumii libere. Pentru ca oamenii să voteze ei înşisi planul oculţilor, întâi au creeat o problemă, cum ar fi cea a terorismului, a crizei financiare sau a cenzurii internetului… iar apoi au venit cu soluţia, care este de fapt ceea ce ei doreau de la început să impună lumii, dar în felul acesta pervers, au reuşit să prostească popoarele, în a vota de bunăvoie nişte legi, 100% în defavoarea lor – aşa… ca nişte oi ce îşi votează singure execuţia !!! Vaticanul propune o Nouă Ordine Mondială bazată pe Etică şi pe Binele Comun!

Vaticanul propune o Nouă Ordine Mondială care să scoată lumea din criză! Schimbarea ar trebui să înceapă cu înființarea unei Autorități politice globale! Instituția ar putea avea ca punct de pornire ONU, dar scopul final ar fi ca ea să devină independentă! În paralel, experții Vaticanului spun că este necesară o Bancă Centrală Planetară, care să instaureze o Nouă Ordine Mondială bazată pe Etică și pe Binele Comun, nu pe ideea de profit cu orice preț!

 

Lumea este condusă de catolici prin intermediul societăților oculte 👈️

 

Biserica Catolică a luptat împotriva libertății de conștiință, prin Conciliul de la Trent

Conciliul de la Trent (1545-1563), desfășurat în 25 de sesiuni. În toate aceste sesiuni, au fost condamnate toate tezele Reformei. Oricine crede că mântuirea sa poate avea loc în afara Bisericii Catolice are parte de anatema. Oricine crede că Papa nu este vicarul lui Hristos, va avea parte de aceeași anatema. Cea mai importantă sesiune a fost cea de a 4-a, în care iezuiții condamnau libertatea cuvântului, libertatea presei și libertatea conștiinței. Așa că, niciun om nu-și putea alege religia, nu-și putea publica ceea ce simte, nu putea avea libertatea conștiinței.

 

Această pandemie la care asistăm astăzi în România și în întreaga lume este materializarea planului de depopulare pe care acești psihopați care încă mai conduc lumea prin intermediul finanțelor și al marilor corporații se grăbesc să-l finalizeze. Decimarea a început cu mult timp în urmă prin îmbolnăvirea populației: otrăvirea alimentelor, pulverizarea din avioane a dârelor chimice (chemtrails), culturi otrăvite, infestarea apei, declanșarea de pandemii urmate de campanii de vaccinare promovate de isterizarea prin mass-media corporatistă, impunerea oficială a tratamentelor alopate (printre care și vaccinurile) în detrimentul celor naturale, etc. Toate acestea conduc către îmbolnăvire și la reducerea populației. Raul Coltor, fost ofițer de contra-informații

 

Organizația Națiunilor Unite reprezintă calul troian al guvernului mondial în pregătire și au în subordine o vastă rețea de organizații care se pretind în slujba popoarelor, dar care nu reprezintă decât o acoperire a unei manipulări grotești, legată – printre altele – de țările în curs de dezvoltare din Africa, Asia, America Centrală și de Sud. Din rețeaua ONU face parte și Organizația Mondială a Sănătății, o filială aflată în proprietatea cartelului farmaceutic anglo-american-elvețian. Ori de câte ori această organizație avertizează lumea că se va produce o epidemie, cei care o controlează, corporațiile farmaceutice, asigură vaccinul necesar. Este un nou exemplu al mecanismului de creare a problemei – reacție – soluție, deși vaccinurile provoacă mari probleme de sănătate, afectând bunăstarea fizică și psihică a miliarde de oameni.

 

Marea majoritate să fie exterminată prin diferite mijloace, spun unele voci. Procesul de reducere masivă a populaţiei globului este deja în desfășurare. Se pun otrăvuri în mâncarea pe care o consumăm, agenții patologi sunt foarte reali şi ne ucid lent, efectele lor toxice se văd la toate nivelurile, tehnologia de azi este manipulată şi toxică pentru mediu etc. Cei puternici o utilizează în interesul lor. Știința de azi a fost mereu manipulată. John P. Holdren, din cadrul administrației Obama consideră că populația mondială optimă este de un miliard! Este un plan de exterminare incredibil care pare în curs de realizare!

 

Notă personală: „Războiul împotriva terorismului, este războiul împotriva drepturilor și libertăților voastre”. Problemă, reacție, soluție. Întâi crează problema, se așteaptă reacția și apoi vin cu soluția, modificarea constituției și adoptarea unor legi dictatoriale care ne restrâng drepturile și libertățile. Lucru, principiu valabil și în cazul acestei pandemii cu care ne confruntăm ca și în cazul unor atentate teroriste sau conflicte între națiuni. (În cazul pandemiei se urmărește distrugerea economiei, vaccinarea obligatorie și reducerea populației). Criza financiară din 2007 a fost o lovitură de stat financiară planificată la scară mondială de grupurile oculte și suportată de majoritatea oamenilor obișnuiți. Asemenea crize uneltite în taină dau pe față natura satanică a agendei inițiaților care conduc lumea. “Războiul împotriva terorismului” este o minciună a globaliștilor! Globaliștii SUA-UE sunt cei care finanțează terorismul pentru a lua libertățile tuturor oamenilor!

 

Sub pretextul înregistrării refugiaților, ONU și Banca Mondială plănuiesc până în 2030 ca fiecare persoană să primească o carte de identitate biometrică. Aceasta reiese din raportul expus pe FindBiometrics.com. Se folosește sistemul de identificare biometrică și management (SIBM) care adună date biometrice de la fețe, irisuri și amprente digitale. Pe urmă aceste date vor fi transmise la Geneva la o bancă centrală de date. Deseori acesta este prezentat populației ca un proiect umanitar. Dar ce se întâmplă dacă vreodată, aceste date fac schimb de informații cu camerele de supraveghere care sunt deja de acum instalate peste tot sau cu webcam-uri și touch-screen-uri? Viața fiecărui om devine complet transparentă. Oare asta vrem? O propoziție foarte potrivită, referitor la tema transparenței și supravegherii, a făcut Freemann, autorul schallundrauch.blogspot.de: „Scopul supravegherii totale nu este de a prinde teroriști, ci scopul este de a identifica și elimina martori care descoperă și dezvăluie crime ale guvernului și ai instigatorilor săi.”

 

O jurnalistă austriacă acuză OMS şi ONU de bioterorism şi tentativă de genocid

Înalţi oficiali ai SUA, ONU şi OMS fac parte dintr-un sindicat internaţional al crimei, controlat de bancherii care administrează şi rezerva federală a Statelor Unite. Acest grup este pe cale să comită cel mai mare genocid biologic din lume, folosindu-se de vaccinul împotriva virusului AH1N1. Sunt câteva dintre acuzaţiile pe care jurnalista austriacă Jane Burgermeister le aduce unor oficiali ONU şi OMS, într-un dosar depus la FBI, informează site-ul de ştiri javno.com.

 

Burgermeister, care în aprilie 2009 a dat în judecată două companii farmaceutice din Austria, pentru producerea unui vaccin contaminat pentru gripa aviară, acuză acum OMS şi ONU de bioterorism. Mai mult ea intenţionează să ceară interzicerea măsurilor de vaccinare forţată a populaţiei din SUA şi alte ţări afectate de gripa porcină.

 

Potrivit reporterului, grupul a lansat un virus creat artificial, pentru a elimina o parte din populaţie şi pentru a obţine profituri din vânzarea vaccinului, prin companiile farmaceutice.

 

Virusul gripei aviare, eliberat intenţionat

 

În aprilie 2009 ea a adus dovezi referitoare la faptul că laboratoarele Baxter au eliberat în mod intenţionat 72 de kilograme de virus al gripei aviare activ. Se pare că virusul ar fi fost livrat de către OMS către 16 laboratoare din patru ţări.

 

Eliberarea acestor viruşi permite OMS să declare nivelul 6 de pandemie şi să distribuie vaccinuri împotriva virusurilor. În aceste vaccinuri, spune jurnalista, pot fi introduse substanţe letale, prin care o mare parte din populaţie ar fi eliminată.

 

Pandemie fabricată mediatic, pentru a elimina populaţia prin vaccin

 

Mai mult, arată Burgermeister, guvernul american a introdus în mod sistematic, încă din 2008, măsuri menite să îngrădească libertăţile constituţionale, astfel încât, la timpul potrivit, să poată recurge la măsura vaccinării forţate. Media joacă, uneori fără să vrea, un rol important, convingând populaţia de gravitatea situaţiei.

 

Miza este, potrivit jurnalistei, preluarea controlului asupra Americii de Nord pentru a exploata resursele naturale de aici. Procesul s-ar putea repeta ulterior şi pentru alte regiuni ale lumii. Citește mai mult

 

Următorul articol a fost scris de o româncă, jurnalist independent.

 

Shoshi Herscu, jurnalist de investigație și activist din Israel.

 

Adevărul ne-a fost ascuns, în timp ce în ultima jumătate de secol a fost realizată o politică globală de depopulare și exploatare în masă. Autorul, jurnalist independent, a luat cunoștință de această agendă abia în ultimii ani. I-a fost greu să creadă, dar cercetările aprofundate și mărturia denunțătorilor din lumea întreagă au expus aceste strategii. Acestea includ geoinginerie (chemtrails), fluorizarea aprovizionării cu apă, OMG-uri (organisme modificate genetic), vaccinări, false atacuri teroriste cu pavilion și război economic …

 

Cum este implementată Agenda 21 la nivel mondial?

CE ESTE AGENDA 21?

Agenda 21 – și cele recente Agenda 2030 și Agenda 2050 – este un plan de depopulare a 95% din populația lumii până în 2030, potrivit Disclose.tv.

Este un plan de acțiune conceput de ONU și semnat de 178 de guverne la Conferința ONU pentru Mediu și Dezvoltare, organizată la Rio de Janeiro, în Brazilia, în 1992. Scopul său este depopularea umanității, deoarece „suntem prea mulți”. Este promovată de elite ca o modalitate de „salvare a planetei” și implementată de guvernele din întreaga lume. Bill Gates și-a împărtășit părerea despre cum să atingă acest obiectiv prin vaccinări și alte mijloace, într-o prelegere TedX:

„Lumea de astăzi are 6,8 miliarde de oameni. Și ar putea crește la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă facem o treabă foarte bună cu noile vaccinuri, cu asistența medicală, cu serviciile de sănătate și control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la sută!” – Bill Gates (HumansAreFree.com).

 

Ei ne împing agenda socialistă asupra tuturor celor fără drepturi de proprietate și alte drepturi. Oamenii au fost chiar amendați pentru colectarea apei pluviale în propriile case, potrivit CanadaFreePress.

 

MIJLOACELE DE DEPOPULARE

Această agendă genocidă a umanității a început deja și există multe mijloace puse în aplicare pentru atingerea acestui obiectiv, inclusiv chemtrails (sau „Geoengineering”), vaccinuri, alimente iradiate, OMG-uri (Codex Alimentarius), contoare inteligente, implementare 5G pe care Trump o promovează ca pe o „cursă tehnologică”. O astfel de medie care este relativ ignorată în mass-media alternativă este migrația în masă a populației din Africa și Orientul Mijlociu, în SUA și Europa. În Israel, ei au ajutat la aducerea a aproximativ 100.000 de migranți din Africa care au cucerit cartiere întregi din sudul Tel Aviv și alte orașe în care populația locală a devenit literalmente refugiați în propria țară și au fugit în alte părți din țară. Ei terorizează localnicii și este oribil ce se întâmplă în aceste zone. Cu toate acestea, toate aceste mijloace sună grozav atunci când sunt denumite „dezvoltarea durabilă” în cadrul Agendei 21.

 

CUM ESTE IMPLEMENTATĂ AGENDA 21 LA NIVEL MONDIAL?

Din nou, Agenda 21 este realizată de ONG-uri finanțate de țări străine, precum Fondul Noului Israel (finanțat de Fundația Ford și altele, inclusiv țări musulmane), precum și de grupuri precum Fundația „Open Society” (George Soros) și Oxfam cu intențiile, cred eu, de a distruge Israelul din interior ca și celelalte țări occidentale. Verificați Raportul Periodic către ICLEI, ONG-ul ONU care pune în aplicare Agenda 21 la nivel local, din 15 orașe din Israel respectând liniile directoare ale acestuia și aici pe YNET News.

 

Potrivit site-ului propriu al ONU, acesta este un „plan cuprinzător de acțiune care trebuie întreprins la nivel mondial, național și local de organizațiile sistemului Națiunilor Unite, guvernele și grupurile majore, în fiecare domeniu în care oamenii au impact asupra mediului.”. Acest plan este implicat în fiecare aspect al vieții noastre, în conformitate cu Rosa Koire, o activistă și un lector care lucrează neobosit pentru a informa publicul neștiutor despre pericolele acestui plan. Agenda 21 a ONU / Dezvoltarea Durabilă este o manipulare corporativă care folosește măștile verzi de îngrijorare pentru mediu pentru a transmite un plan globalist. ” (www.openmindconference.com)

Se pare că folosirea cuvântului „durabilitate” îi ajută să își promoveze planul de depopulare nestabil. Sună atât de „verde”, avansat și progresiv. Îți sună cunoscut? Acesta este motivul pentru care majoritatea oamenilor vor considera acest plan ca fiind pozitiv. Deci, ce este în neregulă cu ea? Fii atent la acțiunile celor care o pun în aplicare și nu la „frumos”, plasând cuvinte precum „dezvoltare durabilă”.

 

Multă vreme nu aveam idee că există vreo legătură între toate aceste subiecte diverse.

 

Această agendă este condusă de Organizația Națiunilor Unite printr-un ONG numit „Consiliul internațional pentru inițiativele locale de mediu”, cunoscut în mod obișnuit ca ICLEI (pronunțat Ik-lee). Acesta este implementat local de către municipalități ale marilor orașe din întreaga lume, inclusiv Londra, Berlin, Roma. Din cercetările mele, cincisprezece orașe din Israel s-au alăturat acestui ONG în 2008. Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că Ron Huldai, primarul din Tel Aviv, este președintele ICLEI Israel (sau cum se numește Forum 15, care este forumul a 15 orașe) în Israel care a adoptat reglementările ICLEI).

 

Acest lucru este plătit de dvs. și de contribuabilii din întreaga lume (nu numai în SUA), fără cunoștința sau consimțământul dvs., deoarece niciunul dintre noi nu a fost informat despre acest lucru și, evident, și nu ați avut un vot asupra punerii în aplicare a acestuia. Această Agendă 21 a ONU este responsabilă pentru programele de dezvoltare din orașul dvs. de care nu sunteți conștienți, în spatele imigrării inginerești în Occident și a supravegherii grele a populației de pretutindeni (ca în cazul „smart meter” contoare inteligente și 5G). Puteți verifica programele Agenda 21 implementate în orașul dvs., căutând Agenda 21 și numele orașului dvs. în Google. Le vei găsi astfel. Am găsit aceste programe implementate în Haifa, orașul în care locuiesc.

Conform site-ului oficial al ICLEI, acest ONG cuprinde „12 mega-orașe, 100 de super-orașe și regiuni urbane, 450 de orașe mari, precum și 450 de orașe de dimensiuni medii, și suburbii sau orașe mici din 84 de țări.” Obiectivul acestei ONG-uri a declarat că „Până în 2050, o treime din toți oamenii vor trăi în orașe.”

 

http://kcc.iclei.org/the-iclei/members-and-cities.html

 

De asemenea, ei condiționează copiii să folosească un transport durabil, care este strâns legat de programul de gestionare a populației din Agenda 21, în încercarea de a aduce majoritatea oamenilor în marile orașe și departe de zonele rurale, care vor fi considerate „spații deschise” pentru viața sălbatică și să fie mai ușor controlate prin utilizarea transportului public.

 

Preocuparea mea principală a fost aceea că o agendă ascunsă este mascată ca un plan benefic pentru umanitate, în timp ce este exact opusul. În realitate, este o minciună bine pregătită să trecem peste cercetările noastre. Rezultatul acestui fapt este eliminarea suveranității naționale și abilitarea ONU pentru a prelua treptat controlul asupra ceea ce a fost odată politicile naționale. „Va înlătura și distruge toate constituțiile, va restrânge libera exprimare și va dezarma poporul. Când Agenda 21 va fi realizată pe deplin, Națiunile Unite vor fi în posesia tuturor armelor și, ulterior, nu va exista opoziție împotriva controlului acestora.” (The Coveners League).

 

Paul McGuire, un expert al profeției, recunoscut internațional, vorbitor, ministru și autor, scrie în cartea sa Codul Babilonului că, „Adevăratul scop al Agendei 21 [/ 2030] este crearea unui guvern global, a unui sistem economic global și a unei religii globale. Când secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a vorbit despre „un vis al unei lumi de pace și demnitate pentru toți”, acest lucru nu este altfel decât atunci când comuniștii au promis poporului un „paradis al lucrătorului”.”

 

ESTE LEGAL?

Întrucât acest plan este pus în aplicare în ascuns în numele Agendei 21 a ONU de către un ONG numit ICLEI, niciunul dintre noi nu a fost informat despre acest lucru și nici nu l-am votat în vreun fel; practic duce la pierderea libertății personale și a suveranității la nivel mondial. Aceasta este o înșelăciune a umanității înrădăcinată în întuneric și necunoașterea noastră complicată, ceea ce permite ONU să pună în aplicare acest plan trădător. Acest lucru este total nedemocratic „și se bazează pe acceptarea noastră pasivă și neinformată a „autorităților”.

 

CE ESTE CODEX ALIMENTARIUS?

Acesta este un termen folosit pentru reglementările alimentare care au fost redactate și ratificate în 2009. În cercetările mele, am găsit o legătură între IG Farben (fost BAYER, BASF, HOECHST) și legile alimentare ratificate de ONU. Acesta ridică multe întrebări importante, cum ar fi: Cum sunt conectate aceste reglementări la agenda de depopulare? Și de ce alimentele noastre sunt pline de toxine și elemente care vatămă sănătatea noastră? Există prea mulți oameni pe pământ? Organizația Mondială a Sănătății este interesată de bunăstarea noastră generală? Am aflat că naziști ca Fritz ter Meer, fost membru executiv al IG Farben (care a produs și furnizat Zyklon B către lagărele de moarte în timpul celui de-al doilea război mondial), care a fost încarcerat timp de cincisprezece ani de închisoare după ce a fost condamnat la Tribunalul de la Nürnberg pentru crime de război, a fost angajat la ONU după ce a fost eliberat. El a făcut parte din comitetul destinat să planifice resursele alimentare pentru umanitate și care a conceput Codex Alimentarius. (Acesta este un organism global de standarde alimentare sponsorizat de ONU, care incriminează producția de alimentație sănătoasă, atât comercial, cât și acasă, indiferent dacă este vorba despre alimente ecologice, suplimente alimentare sau chiar grădină ecologică). Dr. Rima Laibow vorbește despre aceste reglementări, care au stabilit că vitaminele sunt toxine și, prin urmare, să fie limitate în consum la doze ineficiente și care include iradierea aprovizionării cu alimente pentru a distruge toți nutrienții din alimentele noastre și a trece la alimentele cu OMG (organisme modificate genetic) pentru a fi consumate de masele de oameni din întreaga lume. Acest lucru va duce la moartea a trei miliarde de oameni în întreaga lume în următoarele câteva decenii, potrivit Dr. Rima Laibow, și potrivit Awaken to the Truth. Organizația Mondială a Sănătății confirmă aceste estimări, potrivit AskMarion Blog.

 

Iată mai multe explicații cu privire la cei din spatele conturului acestui plan:

„La doar cincisprezece ani după ce au fost condamnați la Tribunalul pentru Crimele de Război de la Nürnberg, Bayer, BASF și Hoechst au fost din nou arhitecții următoarelor infracțiuni majore pentru drepturile omului. În 1962, au înființat Comisia Codex Alimentarius.” (Observație făcută de Dr. Rath Health Foundation).

 

DE CE OAMENII NU AUD DE ACEST PLAN?

Majoritatea oamenilor folosesc mass-media, inclusiv TV, ziare, radio și alte mijloace pentru a se informa, ceea ce suprimă aceste informații; cei care controlează puterea media mainstream și nu doresc să fiți la curent cu acest plan. Acest media a negat existența unui astfel de plan de ani de zile, în ciuda existenței unei cărți intitulată „Agenda 21” (350 de pagini) publicată de ONU.

 

Așadar, dacă nu te bazezi pe mediatizarea alternativă, este improbabil să găsești informații despre acest vast plan global și toate obiectivele sale. Dacă publicul din întreaga lume ar lua cunoștință de un astfel de plan, aceștia s-ar ridica imediat și ar opri punerea sa în aplicare, ceea ce este cu siguranță ceva ce „puterile care sunt” (elitele) nu vor. Așa că au introdus acest plan în mod incremental, folosind o formulare atrăgătoare precum „dezvoltarea durabilă” sau un alt termen „verde”, astfel încât oamenii să îl accepte cu bucurie (așa cum au făcut întotdeauna regimurile fasciste). Cu toate acestea, nu este vorba deloc despre sustenabilitatea mediului. Adevăratele sale obiective sunt puse în aplicare prin înșelăciune, ascunzând adevăratul său scop de a prelua întreaga planetă și toate bunurile sale, de către o mână de oameni.

 

Printre cei care promovează această agendă se numără regalitatea (cum ar fi Prințul Charles, care este un avocat al acestui plan, așa cum se poate vedea în discursul său „Noua agendă de mediu”), politicieni de top precum Obama, care s-au adresat Adunării Generale a ONU la 27 septembrie, 2015 și a declarat că modelul ONU „este una dintre cele mai inteligente investiții pe care le putem face în viitorul nostru”.

 

Copyright (c) Shoshi Herscu 2019

 

* Toate drepturile rezervate *

Puteți copia și distribui acest material atât timp cât nu îl modificați în niciun fel, conținutul rămâne complet și includeți această notificare de copyright cu un link către acest articol.

 

Sursă: massawakening.org

 

Agenda 21, reducerea populației și înlăturarea dreptului de proprietate “O agendă de holocaust”

 

Agenda 21 este un program controversat, care a fost adoptat la începutul secolului trecut, având ca scop dezvoltarea urbanistică a statelor semnatare.

 

Agenda 21 a fost elaborată și semnată de numeroase țări în 1922. De atunci și până în prezent s-au modificat decisiv punctele ale acestui proiect.

 

Implementarea de către administrația locală a Agendei 21 a fost pregătită de ICLEI pentru Forumul Rio + 5 al Consiliului Pământ (13-19 aprilie 1992 – Rio de Janeiro, Brazilia), pentru a 5-a sesiune a Comisiei ONU pentru dezvoltare durabilă și pentru ONU.

 

Actul Agenda 21 conține exact 40 de capitole împărțite în 4 secțiuni, care dau de bănuit că anumite pasaje nu au fost date publicității, fără să se menționeze precis ce fel de date au fost considerate drept elemente nedifuzabile pentru lectura lumii.

 

Obiectivele majore vizate de Actul 21 constau în reducerea populației lumii cu 50% și deznaționalizarea tuturor țărilor mici, în favoarea formării unei uniuni politico-geografice de sine stătătoare. S-a propus formarea unor Uniuni Europene, Nord Americane, Africane, Asiatice, Sud Americane și Oceanice. Aceste puncte din Agenda 21 nu apar în niciunele din broșurile oficiale publicate, dar formează subiectul cel mai discutat în comentariile ziariștilor care au studiat toate materialele ONU.

 

Dimensiuni economice și sociale

 

Acest amendament se ocupă de necesitatea eliminării totale a proprietății particulare, anularea dreptului la succesiune prin eliminarea oricărui tip de moștenire, reglând (dând) guvernului mondial ONU atribuția administrării terenurilor, clădirilor, culturilor agricole, spațiului marin, aerian, zăcămintelor minerale, și proprietatea de natură intelectuală. Totul este conceput în interesul “comunității planetei”.

 

Această măsură cuprinde obiective extrem de interesante:

 

Eliminarea dreptului de proprietate

 

Dezvoltarea unor clădiri cu scop multiplu. La parterul fiecărei clădiri să existe firmele unde vor lucra chiriașii blocului respectiv.

 

Dezvoltarea drumurilor cu taxă și ridicarea prețurilor la carburant, pentru ca oamenii să nu se mai deplaseze atât de facil.

 

Conservarea și administrarea resurselor mondiale

 

Această măsură pornește de la premiza că totul, proprietățile funciare, imobile, apele, aerul, pădurile, spațiul aerian, platoul continental submarin, … copacii și toate speciile de plante și de animale, trebuie să devină resurse în patrimoniul exclusiv al ONU.

 

Mijloace de implementare

 

Pentru ca aceste măsuri să funcționeze este nevoie de un guvern unic, care să vegheze asupra bunului mers al societății.

 

Jurnalistul Brazilian Joaquin Beller în cartea sa, din 1993, “O agendă de holocaust”, scrie că țelurile ONU sunt poetice și extrem de umanitare, ascunzând adevărata intenție de a acapara puterea supremă în lume:

 

„Persoana care are pământul propriu, poate decide ce să facă. Să crească vite, porci, păsări or culturi agricole. Persoana care nu are pământ, va cumpăra cereale, carne, legume de la cel care lucrează pământul. Dacă pierzi dreptul de a poseda pământ, și dreptul de a lua decizii, nu mai ești un lucrător interesat în a produce o valuare concretă, ci devii un pierde-vară leneș. ONU încearcă să transforme întreaga lume într-o masă de oameni pierde-vară, să-i țină înregimentați la coadă pentru alimente. De asta avem nevoie noi?”

 

Sursa: tinerama.ro

 

11 000 de oameni de ştiinţă au semnat un ordin care cere globaliştilor să ELIMINE milioane de oameni de pe Planta Pământ

 

În ultimii 5 ani, am tot avertizat că oamenii de ştiinţă folosesc farsa cu schimbările climatice pentru a urmări o agendă de depopulare planetară care îşi propune să elimine miliarde de oameni de pe Planeta Pământ. … Astăzi, aceeaşi media se face din nou de râs cu o revistă de ştiinţă despre care se raportează că a fost semnată de 11 000 de savanţi, care cere guvernelor lumii să ia măsuri pentru eliminarea a miliarde de oameni de pe planeta noastră. (Apropo, “democid” este termenul care descrie un genocid făcut de guvernele noastre. Cam în ultimul secol, guvernele lumii au ucis deja în masă 262 de milioane de oameni. Se pare că nu-s nici pe departe destui, potrivit savanţilor obsedaţi de genocidul climatic).

 

Soluţia finală a schimbărilor climatice? Omorârea a miliarde de oameni: GEO-GENOCID

Aşa cum am ştiut de la început, întreaga farsă cu schimbările climatice a vrut întotdeauna să justifice o schemă de depopulare care nu e altceva decât un genocid. “Populaţia lumii trebuie stabilizată — şi, ideal, redusă gradual,” spun cei 11 000 de savanţi. Apoi ei vorbesc despre moduri de a “întări drepturile omului şi scăderea ratei fertilităţii,” evident cu vaccinuri obligatorii (sub ameninţarea cu arma), un lanţ trofic contaminat în mod deliberat, expunerea continuă la chimicale ce distrug hormonii surselor alimentare şi un val de cancer în masă cauzat de expunerea la reţelele 5G care cresc radicalii liberi din sânge, ducând la moarte prin inflamaţii care cauzează atacuri de cord, cancer şi disfuncţii neurologice. Dacă credeai că naziştii erau ucigaşi în masă, aşteaptă să vezi ce au de gând Bill Gates şi savanţii de la Harvard. Într-adevăr, au găsit o cale de a elimina şase miliarde de oameni de pe Pământ: Se numeşte geo-genocid, şi înseamnă miliarde de oameni înfometaţi, suferind şi murind astfel ca un mic număr de nebuni cu halucinaţii care-şi spun în mod fals “savanţi” să poată moşteni planeta (moartă).

 

În esenţă, vei fi ţintit pentru suprimare prin mai mulţi vectori de toxicitate, infertilitate, distrugerea neuronilor, etc., şi toate acestea îţi vor fi livrate prin mâncare, medicaţie şi expunerea la unde electromagnetice.

 

Apropo, aceiaşi savanţi care propun acest geo-genocid sunt cu totul ignoranţi în legătură cu existenţa schemelor de geoinginerie, riscurile de sănătate asociate reţelelor 5G, potopul de vaccinuri pline de chimicale ce dau infertilitate, otrăvirea deliberată a surselor de hrană cu pesticide şi metale grele, dezvoltarea de tulpini virale folosite ca arme biologice, cenzurarea tratamentelor naturiste care promovează longevitatea, chimizarea excesivă a culturilor de alimente şi multe altele. Mulţi dintre savanţii de astăzi sunt, în mod hilar, cei mai neinformaţi oameni de pe planetă când vine vorba de evenimente reale care ameninţă civilizaţia umană.

Imaginaţi-vă ce şoc vor avea când se vor găsi în situaţia de a muri în aceleaşi crime în masă pe care le vor dezlănţuite în lume. Nimeni nu e în siguranţă — nici chiar savanţii — când falsa ştiinţă a climei este lăsată să dicteze politicile globale ale guvernelor.

 

Sursa: saccsiv

 

Realitatea pe care o trăim …

 

Articol publicat 14.02.2011

 

Zilele trecute am primit un mail în care erau scrise următoarele : „Printr-o persoană de maximă încredere am aflat ce a declarat un membru PD-L în urma unei ședințe cu ușile închise. Persoana în cauză este credincios și în urma acestui lucru a hotărât să plece din partid. S-a primit un mesaj de la Manuel Barroso cum că în doi, trei ani populația României trebuie să scadă cu 4 milioane. Pentru aceasta de la 1 ianuarie se va introduce în pâine și produsele de panificație săruri de plumb, cadmiu și altele. Cele mai multe victime vor fi din rândul pensionarilor. Chiar dacă pare incredibil eu îmi fac datoria să spun și altora! … Dumnezeu să ne apere!”

 

(PDL) Partidul Democrat Liberal

 

José Manuel Barroso este un jurist specializat pe relații internaționale. Religie Romano-catolic, Ministru al Afacerilor Externe al Portugaliei 1992 – 1995, Prim-ministru al Portugaliei 1999 – 2004, Președinte al Comisiei Europene 2004 – 2014.

 

Sursa

 

INFORMAȚIILE DE MAI JOS SUNT EXTREM DE IMPORTANTE!

 

Codex Alimentarius în România

 

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină și se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Din 31 decembrie 2009, Guvernul României a început, alături de alte 165 de state, reprezentând aproape 85% din populaţia planetei, implementarea Codex Alimentarius, un compendiu de legi alimentare de factură nazistă, introdus de concernul chimic I.G. Farben şi care va stabili regulile de alimentaţie ale naţiunilor. Implementarea, prevăzută pe mai multe etape, porneşte de la faptul că populaţia globului este mult prea numeroasă pentru ca Terra să poată susţine o alimentaţie naturală. Astfel, produsele trebuie modificate genetic în laborator, aditivate şi iradiate. Toate aceste date pot fi studiate pe site-ul http://www.codexalimentarius.com. Conform acestui site, România a trimis deja formularele de înscriere şi aderare în ultimele zile ale anului 2009, iar din luna iulie 2010, după întâlnirea de la Roma, a început implementarea proiectului. Prima etapă a avut în vedere plantele modificate genetic şi normativele aditivilor alimentari. În privinţa aditivării, au fost implicate marile concerne farmaceutice mondiale, aceleaşi care au fost implicate în fabricarea vaccinurilor antigripale, ca cel împotriva virusului AH1N1.

Codex Alimentarius este unul dintre cele mai bine păstrate „secrete deschise”. Este finanţat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură (FAO), ambele aparţinând ONU. Este cel mai mare dezastru pentru sănătatea noastră, întrucât va interzice substanțele vitale din alimentaţie. În 1962 francmasonii au afirmat: „Cel care controlează hrana, controlează lumea. Vom pune bazele unui proiect de implementare, la nivel global, a unui Cod Alimentar până pe 31 decembrie 2009.” – Dr. Henry Kissinger fostul Secretar de Stat al Statelor Unite. Erau un fel de linii directoare. Comisia Codexului Alimentarius e administrată de Organizația Mondială a Sănătății și de Organizația pentru Agricultură și Hrană. Aceste două organizații finanțează Codexul și îl pun în aplicare la cererea Națiunilor Unite. În 1994, Codexul a declarat nutrienții a fi toxine. Incredibil, dar adevărat. „Sunt otrăvuri!” Până aici a mers alienarea celor care promovează aceste măsuri aberante.

 

 

Codex Alimentarius

Adepţii teoriei conspiraţiei susţin că planul Guvernului Mondial este menit să decimeze populaţia planetei, aflată în continuă creştere. Dacă până acum războaiele mondiale erau cele care reglau numărul populaţiei, de acum, soluţia stă în alimentaţie. Aceiaşi adepţi susţin că în 30 de ani de la implementarea Codului, populaţia planetei se va stabiliza la 2 miliarde, o masă mai uşor controlabilă, suficientă pentru resursele planetei și în acord cu normele de poluare. În acest interval, un miliard de oameni vor muri din lipsa nutrienților din hrană, iar alte două miliarde din cauza bolilor ce vor fi generate în corp. Denumirea „Codex Alimentarius” provine din limba latină și se traduce prin „Legea produselor alimentare” sau „Codul produselor alimentare”. Acesta este o colecţie de standarde adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude, distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivii alimentari, reziduurile de pesticide, factorii de contaminare, etichetarea şi prezentarea. Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii, cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Cine se va opune sau va folosi alimente în afara Codexului va face închisoare. Practic, omenirea va avea parte de o hrană farmaceutică.

 

Doctorul Matthias Rath, un cunoscut specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este acela de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a le preveni sau eradica. Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv, medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni. La fel va fi şi în cazul Codexului, care nu este altceva decât o măsură de decimare a populaţiei planetei, care în curând va mânca numai produse farmaceutice iradiate, cu conţinut de cobalt şi modificate genetic, generând astfel, inevitabil, cancere”.

 

Experimentul „Codex Alimentarius” începe cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat să înceapă implementarea „Codexului”, alături de alte 165 de state semnatare (95% din populația planetei). „Codex Alimentarius” este un pachet de norme după care se vor alimenta populațiile țărilor semnatare. Acesta pornește de la principiul că Terra nu mai poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare se va trece la hrană artificială, din produse chimice, cea modificată genetic etc.

 

Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate ⚠️

 

Din 31 decembrie 2009 România este membra Comisiei Codex Alimentarius. Acest lucru a stârnit multe discuții contradictorii cu privire la faptul că în acest an, conform Codexului, țara noastră va trebui să experimenteze un fungicid al companiei germane BASF, fungicid care conține un produs chimic extrem de toxic, INITIUM folosit în culturile de vie, cartofi, roșii, castraveți și ceapă. Compania germană a indicat că în afară de produsul conținând inițium pentru struguri, care va fi disponibil în România din 2010 sub numele de Enervin, a fost autorizată și folosirea produsului Zampro, un fungicid pe bază de inițium pentru culturi speciale de cartofi, roșii, castraveți și ceapă.

 

România este prima țară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe bază de inițium, un ingredient activ din noua clasă a substanțelor chimice impuse de „Codex Alimentarius”.

 

Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare (ICA), a declarat că un gram de INITIUM care este îngurgitat odată în organism are nevoie de un an pentru a fi eliminat. Dacă îngurgitarea se face zilnic atunci el nu va mai putea fi eliminat niciodată din organism.

 

Neoficial, conform cercetătorilor care combat „Codex Alimentarius”, folosirea produselor cu initium sporește cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanță, care intra rapid în combinații chimice, devenind reziduală în organism.

 

De ce s-a oferit România să facă aceste teste, care fuseseră programate în ţări din Asia şi Africa, doar guvernanţii de la vremea respectivă pot să ne spună.

 

PLANURI PENTRU UN STAT FASCIST GLOBAL – VACCINĂRILE

Vaccinările sunt un mijloc eficient de pompare în oameni a medicamentelor inhibitoare ale minții și distrugătoare ale sistemului imunitar, sub pretextul ajutorului. Generații întregi de copii din întreaga lume sunt contaminați astfel în fiecare an, în timp ce cifrele arată că pretențiile lor caritabile sunt niște mari minciuni.

 

Dr. Ghislaine Lanctot dezvăluie realitatea vaccinărilor în cartea sa, The Medical Mafia. Ea spune că vaccinarea repetată epuizează sistemul imunitar și deschide calea pentru tot felul de boli pe care, în mod firesc, mecanismele defensive ale organismului le resping foarte ușor. După cum arată multe studii, bolile pe care vaccinurile le-ar fi prevenit erau deja în cădere liberă înainte de introducerea acestora.

 

Cercetătorul australian Ian Sinclair a expus minciunile din spatele vaccinării într-o serie de cărți și articole, printre care Health: The Only Immunity (Sănătatea: Singura imunitate). El susține că a descoperit următoarele:

 

Dovezi statistice și grafice arată că peste 90% din bolile pe care le-ar fi prevenit vaccinările erau deja în declin înainte de aceste campanii de vaccinare. Toate revistele medicale recunosc că aceste boli au fost produse de lipsă de igienă, deficiențe de nutriție și standard defectuos de viață. Altfel spus, nu vaccinarea a eradicat bolile infecțioase, așa cum susțin autoritățile medicale.

 

Milioane de copii din țările „lumii a treia” au murit și încă mai mor de pojar, tetanos, difterie, poliomielită etc., în ciuda faptului că sunt vaccinați.

 

Consecințele vaccinurilor asupra sănătății, pe termen scurt sau lung, sunt teribile, dar ele servesc perfect Iluminaților pentru efectele fizice și mintale asupra populației pe care vor s-o controleze și pentru profiturile pe care le acumulează. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sprijină în declarațiile sale agenda Iluminaților și a firmelor lor farmaceutice. Ea anunță o anume epidemie, iar agenții Iluminaților din guvern încep o vaccinare în masă împotriva presupusului pericol, prin profesioniștii lor din medicină. Firmele farmaceutice ale Iluminaților le vând vaccinurile. Exact ca în vaccinarea împotriva pojarului din anii 1990 din Marea Britanie.

 

Programele de vaccinare în masă din „lumea a treia” sunt finanțate și administrate prin Banca Mondială, OMS și alte agenții ONU ale Iluminaților, ceea ce le permite să aibă drept țintă anumite popoare, în campania lor de genocid. Dr. Lanctot scrie în The Medical Mafia: „Vaccinarea decimează populații întregi. Drastic în țările lumii a treia, cronic în țările industrializate”. În această privință, Robert McNamara (membru Bilderberg, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relații Externe), fost președinte al Băncii Mondiale, fost secretar de stat american, care a ordonat bombardarea masivă în Vietnam și totodată membru al „Programului extins de imunizare”, a făcut niște comentarii interesante. Conform unei publicații franceze, J’ai tout compris, el a afirmat că „trebuie luate măsuri draconice de reducere demografică, împotriva voinței populațiilor. Reducerea ratei nașterilor s-a dovedit imposibilă sau insuficientă. De aceea, trebuie să creștem rata mortalității. Cum? Prin mijloace naturale: foamete și boli”.

 

Dr. Ghislaine Lanctot afirmă că vaccinarea permite selectarea populației care urmează a fi decimată. Permite „genocidul controlat” și omorârea oamenilor dintr-o anumita rasă, grup sau țară, în timp ce ceilalți rămân neatinși. Totul se face „în numele sănătății și bunăstării”, spune ea. Bolile au fost răspândite în mijlocul populațiilor din „lumea a treia” prin vaccinări și apă.

 

Dr. Gotlieb, oncolog, a declarat într-o investigație a CIA că a dispersat o mare cantitate de viruși în râul Congo din Zair în 1960, pentru a contamina apa potabilă a localnicilor. Dr. Gotlieb a devenit apoi șeful Institutului Oncologic Național, pentru a duce mai departe „lupta cu boala”. Organizațiile de cercetare a cancerului, care primesc anual milioane prin strângere de fonduri, sunt alte paravane ale Iluminaților pentru a opri descoperirea unui leac despre care cei din interior știu că deja există. Banii donați lor sunt bani dați Iluminaților, deși oamenii naivi nu cunosc acest lucru. David Icke Citește mai mult

 

În drum spre înrobirea totală: Controlul sănătății și al alimentației

 

Trăim o libertate închipuită, ce constă în zbaterea într-o cușcă a supraviețuirii care, pe zi ce trece, cu fiecare lege nouă, devine tot mai mică iar globalizarea la care asistăm va însemna un control total, în toate aspectele vieții. Acesta este țelul final al Noii Ordini Mondiale: o dictatură militară de tip fascist, cu sclavi robotizați, încipuiți, fără niciun drept, iar noi stăm pasivi și le jucăm jocul, în inconștiența noastră. Ei au planurile, dar noi le punem în aplicare, prin guvernanții noștri, prin polițaii (căinii) noștri, prin organele noastre de control, prin aviatorii noștri, prin medicii noștri, etc, toți aceștia fiind cei mai inconștienți, excitați de favorurile de moment de care beneficiază… Dar pe ei (guvernanți, polițai, medici, etc) nu îi afectează oare chemtrailurile (otrăvuri pulverizate din avioane), vaccinurile, alimentația chimizată și modificată genetic, îngrădirea drepturilor, sărăcia tot mai mare și multe altele? Copiii acestora în ce lume vor trăi???

 

Se injectează vaccinuri toxice și ineficiente cu repetiție, de la naștere și până la moarte. Aceste atacuri repetate cauzează probleme atât pe termen scurt (paralizie, convulsii, meningită, moarte), cât și pe termen lung (alergii, sistem slăbit, autism). Pe lângă produsele foarte toxice pe care le conțin, anumite vaccinuri includ și microorganisme (HIV, gripă), permițând astfel genocidurile țintă. În acest mod se depopulează un continent întreg (Africa), o țară (Haiti) sau un grup de indivizi indezirabili (autohtoni, handicapați, homosexuali). Treptat, vaccinurile devin obligatorii în numeroase țări. În 2005, Bush a amenințat că va apela la armată pentru a administra programul de vaccinare, iar pe disidenți îi va izola în lagărele de concentrare până când aceștia vor accepta vaccinul impus. În cazul unei pandemii (gripă porcină), acest scenariu va putea fi aplicat, permițând autorităților să injecteze boala odată cu vaccinul. Un democid ușor și fără vărsare de sânge. (Aș menționa că în Ungaria, părinții care nu acceptă vaccinarea copiilor riscă amenzi usturătoare și închisoare, iar în România copilul nevaccinat nu este primit în grădiniță și în școală).

 

Citate ale unor oameni celebri despre reducerea populației lumii 👈️

 

ROCKEFELLER cheamă la ordin personalitățile și șefii fundațiilor ce finanțează principalele programe pentru reducerea populației globale

Se întâmpla în 2009 și este esențial să știm despre existența acestui eveniment pentru a înțelege cum de s-au mobilizat brusc în ultimii ani toate structurile organismelor internaționale și naționale pentru a lucra la unison, și parcă gonite de la spate, pe întregul segment de reducere a populației (și nu numai, dar asta-i tema de azi).

 

Așadar, o foarte importantă întâlnire, dar despre care s-a vorbit mai puțin în site-urile anti sistem de la noi, a avut loc pe data de 5 mai 2009 la New York. La chemarea lui David Rockefeller Jr. (fiul lui David Rockefeller) s-au întrunit la Rockefeller University personalități și șefi ai mega fundațiilor ce finanțează principalele programe pentru reducerea populației globale: Bill Gates, Warren Buffett, Oprah Winfrey, George Soros, Ted Turner, primarul orașului New York, Michael Bloomberg, Eli si Edythe Broad, John Morgridge, fost CEO la Cisco și soția sa Tashia, Peter Peterson, Julian Robertson, fondatorul Tiger Management Corp. și Patty Stonesifer, fost CEO la Bill and Melinda Gates Foundation.

 

Conform articolului Secret meeting of world’s richest people held in New York, participanții au discutat despre prioritățile acțiunilor filantropice ale fiecăruia în contextul actualei crize.

 

Conform magazinului Portfolio, Gates donase 3,7 miliarde dolari din 2002 până în 2006 și 10 miliarde între 2007 și 2008, Warren Buffett 46,1 miliarde între 2002 și 2006 (din care 31 miliarde către fundația Bill and Melinda Gates Foundation), Turner 1 miliard, Soros peste 1,5 miliarde, restul de participanți sub un miliard fiecare.

 

Sursa: ortodoxinfo.ro

 

EUGENIE: instrumentul prin care ELITELE doresc diminuarea drastică a populației planetei și transformarea celor rămași în sclavi 👈️

 

Lumea occidentală implementează acum metode pre-crimă eugenice

 

Planul de operațiune intitulat: Memorandum de Studiu al Securității Naționale 200 (National Security Study Memorandum 200: Implications of Worldwide Population Growth for U.S. Security and Overseas Interests (NSSM200)), a fost pur și simplu o regurgitație a Comisiei Britanice a Populației creată de Regele George al VI-lea al Angliei în 1944, care în mod deschis a afirmat că populația națiunilor lumii a treia reprezintă o amenințare la adresa monopolului puterii globale al elitei internaționale. Planul SUA autorizat de Henry Kissinger a țintit 13 țări cheie unde erau necesare reduceri masive de populație. Mai marii lorzi ai dictaturii științifice continuă fără milă un război împotriva celor mai neajutorați dintre noi. În decembrie 1974, guvernul SUA a făcut din reducerea populației lumii a 3-a o problemă centrală a securității naționale. De zeci de ani planificatorii sociali eugeniști spun că ar folosi medicamente care alterează mintea pentru a controla populația. Până în 2007, mai mult de 20% din populația SUA erau pe un fel de prescripție de antidepresive.

 

EUGENIE: instrumentul prin care PĂPUȘARII doresc diminuarea drastică a populației Pământului și transformarea celor rămași în sclavi 👈️

Bertrand Russell câștigător al premiului Nobel, a scris pe larg despre cum vaccinările pline de mercur și alte componente nocive creierului ar induce lobotomii chimice parțiale și ar dezvolta o populație servilă de zombi. În cartea sa „Impactul științei în societate” acesta scria:

 

„Dieta, injecțiile și interdicțiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter și tip de credințe pe care autoritățile îl consideră dezirabil și orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.”

 

S-a încercat și se va mai încerca, ca vaccinarea să devină obligatorie (legal)

 

Managerul Institutului Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” a mai spus că există deja o lege care să oblige populația să se vaccineze.

 

„Noi avem o lege care este depusă la Parlamentul României, a trecut de Senat, este la Camera Deputaților și așteptăm să fie validată.” (…)

 

Dr. Streinu Cercel bate cu pumnul în masă: Parlamentul trebuie să dea mai repede legea vaccinarii obligatorii.

 

PSD: „În procedura de urgență, legea vaccinarii obligatorii să treacă prin Senat, cu toată opoziția unora sau altora.”

 

Marcel Ciolacu a precizat că „în acest moment este pe ordinea de zi legea vaccinării obligatorie. Este susținută de către mine și de marea majoritate din partid. Ea va trece prin Parlament cât de curând, este printre primele puncte pe ordinea de zi”. (10 aprilie 2020) Sursa

 

Cum s-a urmărit răspândirea virusului la nivel mondial pentru a instaura statul sclavagist. Să ne rugăm pentru oprirea a ceea ce se pregătește sub acoperirea virusului

 

Visul lui Bill Gates: Vaccinarea obligatorie la nivel mondial!

 

Coronavirusul și legea vaccinării „cu forța”

 

De ce NU trebuie să fim vaccinați OBLIGATORIU

 

Abuziva vaccinarea obligatorie, dictatură și teroare

 

Jos mâinile de pe copiii noștri!

 

Vaccinarea obligatorie, un abuz al globaliștilor!

 

Bilanțuri coronavirus apocaliptice zilnice și rezultatul exagerărilor: Marcel Ciolacu și pesedeii lui securiști impun în Parlament obligativitatea vaccinării!

Video: Legea vaccinării obligatorii o prioritate 👈️ știre

 

Diabolic. Iată proiectul legii vaccinarii obligatorii. Așa ceva nici Ceaușescu n-a îndrăznit… baga în pușcărie părinții ce nu-și vaccinează copiii și îi decade din drepturile părintești / nu primesc în școli copiii nevaccinați / le ia dreptul de liberă practică medicilor antivaccin 👈️

 

În secret și ascunși, precum trădătorii de neam – Legea vaccinarii obligatorii a adulților și copiilor a primit aviz favorabil în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaților / s-au aflat puține lucruri din ședință, dar sunt terifiante / urmează votul în Camera Deputaților, dar nici aceasta nu se știe când… 👈️

 

Coronavirus – Planul ocultei – Președintele Ghanei spune adevărul 🔥️ 👈️

 

Vedeți și…

 

Dezvăluirea unui redactor 👈️

 

OMS – Protectoarea sănătăţii mondiale sau complicea industriei farmaceutice? 👈️

 

Cum sunt aleși, șantajați și controlați liderii politici la nivel global… 👈️

 

Despre vaccinare și efectele ei asupra sănătății – Biofizicianul Virgiliu Gheorghe 👈️

 

Incredibil * cum se produce otrăvirea lentă a omenirii 👈️

 

Despre iradierea alimentelor

Fructe și legume iradiate, ca să pară proaspete 👈️ Recomandat❗️

Fluorul – instrument de supunere și îndobitocire al populației 👈️

 

Cum obțin guvernele sprijin popular prin minciună * operațiunile de tip steag fals 👈️

 

Codex Alimentarius ☠ 👈️

 

Bill Gates vrea să tină sub control creșterea populației prin vaccinare 👈️

 

IMPORTANT! „Populaţia lumii trebuie REDUSĂ cu 50%. Numai aşa naţiunile vor intra în Noua Ordine Mondială.” Declaraţiile care te vor şoca. Citate ale unor oameni celebri, respectaţi de întreaga omenire ridică multe semne de întrebare. Teoriile conspiraţiei cu privire la viruşii concepuţi în laborator pentru decimarea omenirii ar putea fi adevărate dacă ar fi să considerăm ca adevărate vorbele acestor oameni. Roosevelt, Gorbaciov, Kissinger, Rockeffeler sau chiar Bill Gates au făcut mai multe declaraţii îngrijorătoare, care au fost cuprinse într-un material cel puţin interesant.

 

INVENTATORII DE BOLI – Industria care ucide 👈️

 

Adevărul despre Industria medico-farmaceutică și despre medicamentele de sinteză. DEZVĂLUIRI ȘOCANTE

 

„Operăm în cadrul iluziei fatale că nici o boală nu poate fi vindecată fără aportul medicamentelor. Această concepție a fost responsabilă pentru mai multe daune provocate omenirii, decât orice alte nenorociri. Bolile nu fac decât să crească, proporțional cu numărul doctorilor aflați în activitate.” – Mahatma Gandhi

 

„Adevărata natură a industriei farmaceutice este de a câștiga bani cu bolile cronice, nu de a se ocupa de prevenirea sau de eradicarea bolii. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid răspândit permanent, ucigând milioane de persoane.” – Matthias Rath

 

Adevărul despre preluarea sistemului medical, de către o mână de oameni bogați care fac parte din elită (cu sprijinul celor de la putere), și despre înlocuirea naturopatiei și a remediilor naturale, cele mai bune mijloace de tratare a bolilor, care nu au efecte adverse ca medicamentele de sinteză.

Avem nevoie de educație nu de medicație.

Avem nevoie și de doctori responsabili (cu teamă de Dumnezeu) …

 

Adevărul despre industria medico-farmaceutică (chimioterapie și medicamente de sinteză) 👈️

 

Adevărul despre Industria medico-farmaceutică – Mafia medicală (despre chimioterapie și vaccinuri) 👈️ Recomandat❗️

 

Romanii în razboiul cu sistemul bancar global 👈️ Recomandat❗️

 

Razboiul cu Cash-ul, sau drumul spre sclavia totală premeditat de Noua Ordine Mondială 👈️

 

Stăpânii planetei # Piramida puterii # Cum și de cine este condusă planeta 👈️

 

Iezuiții, adevărații stăpâni ai lumii 👈️

 

Un Iezuit rupe tăcerea * Suntem conduși din umbră de Papa cel negru * Ce ni se pregătește? 👈️

 

Cine sunt illuminati? Adevăruri care trebuiesc știute! 👈️

 

Incredibilele dezvăluiri ale unui mason Bilderberg despre vremurile care vin 👈️

 

Dezvăluiri despre ILLUMINATI și ritualurile SATANICE în care sunt sacrificați copii (Ronald Bernard)

 

Asasinii economici în slujba stăpânilor planetei 👈️

 

Asasinii economici, ce urmăresc ei? 👈️

România subjugată de stăpânii lumii, asasinii economici 👈️

 

John Perkins – Confesiunile unui asasin economic 👈️

Comisia Trilaterală la București 👈️

 

Grupul francmasonic Bilderberg la București, la ce să ne așteptăm? 👈️

 

Organizația este considerată un guvern care conduce lumea din umbră ⚠️

 

DOSAR SECRET: FILANTROPUL GEORGE SOROS, APOSTOLUL GLOBALIZĂRII și slugile lui din ROMÂNIA

Senatorul american Richard Hayden Black: ONG-urile lui SOROS acționează ca o grupare subversivă cu scopul de a submina stabilitatea și integritatea țărilor. Acționează ca un fel de serviciu de informații paralel care e mereu dispus să dărâme guverne.

Povestea ascensiunii lui George Soros, cum și-a infiltrat oamenii pe lângă marii președinți ai lumii și cum a ajuns în România 👈️

 

CHEMTRAILES – Controlul populației prin otrăvire 👈️

Tot mai multe avioane care zboară chiar și la mică altitudine lasă în urma lor chemtrails, dâre alcătuite din substanțe chimice, care nu au nicio legătură cu carburantul sau sistemul de propulsie al avioanelor. În acest mod, sunt răspândite pe ascuns anumite substanțe care provoacă boli, epidemii, suferință și moarte. O mărturie cutremurătoare a unui mecanic, care a văzut echipamentul tehnic folosit pentru dispersarea unor substanțe toxice și mărturia unui funcționar superior al unei companii aeriene, care a avut acces la documentele unui proiect guvernamental secret, prin care se realizează această dispersare a unor substanțe în atmosferă. În ultimii ani clinicile medicale și sălile de urgență ale spitalelor sunt înțesate, de multe ori umplute la dublul capacității lor, de oameni suferind de boli al căror nume până acum câțiva ani nici nu exista. De ani de zile există bănuiala că starea proastă a sănătății oamenilor, simptomele, maladiile nou apărute, greu de explicat de lumea medicală, ar avea drept cauză dârele anormale pe care din ce în ce mai multe avioane în zbor le lasă în urma lor. Autoritățile însă nu par să se îngrijească de un detaliu atât de banal!

 

Filme documentare

 

Aceste documentare pot fi vizionate și pe arhive.org canalul SOS Info România 👈️

 

JOC FINAL – Planurile pentru înrobire globală

 

EXTREM DE IMPORTANT!

 

Descrierea filmului

 

În Endgame, cineastul documentar Alex Jones cronizează istoria ascensiunii sângeroase a puterii elitelor globale și dezvăluie modul în care au finanțat dictatorii și cele mai sângeroase războaie… Descoperiți cum practicienii pseudo-științei eugenice au preluat controlul guvernelor din întreaga lume ca un mijloc de a efectua depopularea. Într-o Nouă Ordine Mondială, un Guvern unic este doar începutul. Ajuns la putere, acesta își va pune în aplicare planul de exterminare a majorității populației lumii, în timp ce va asigura unei infime elite o viață lungă și fără griji, cu ajutorul tehnologiilor moderne. Acesta este terifiantul scenariu analizat în “Endgame” („Joc final”), cel mai recent documentar al jurnalistului și regizorului american Alex Jones, cunoscut pentru incisivitatea și constanța cu care urmărește cele mai incomode subiecte. „Joc final” este, în fapt, o cronologie a cursei spre puterea absolută a unui număr foarte restrâns de oameni – astăzi, mai aproape ca niciodată de țelul lor.

 

Documentarul mai atrage atenția că adepții malthusianismului și eugeniei au preluat controlul asupra guvernelor lumii și sunt pe pragul de a începe o politică de depopulare forțată, cu scopul exterminării majorității locuitorilor planetei. Pentru o mai bună înțelegere a originii acestor evenimente, „Joc final” ne propune și o incursiune cuprinzătoare în trecutul recent, arătând cum elitele globaliste au sprijinit dictaturile și finanțat cele mai sângeroase războaie, pentru a clădi, pe ruine, o Nouă Ordine Mondială, primul Imperiu Mondial adevărat, în care libertatea va fi doar o amintire. Mass media, aflată sub controlul acelorași elite, ascunde de decenii informații cruciale, pentru a păstra secret programul de dominație asupra întregii lumi, spălând în schimb creierele oamenilor cu spectacole de divertisment de cea mai joasă speță. Niciodată până acum vreun documentar nu a reușit să semnaleze mai convingător și mai alarmant planurile din agenda celor care doresc să controleze lumea. Mai mult decât obișnuita „teorie a conspirației”, „Joc final” reunește piesele ascunse și cenzurate ale unui Joc având ca miză însuși viitorul omenirii.

 

FURTUNA TERORII – O istorie a terorismului sponsorizat de guvern

 

 

Activați subtitrarea apăsând butonul ⚙️ „rotița zimțată”, apoi „Subtitrări” și selectați limba „română”. ⚠️

Descrierea filmului

 

TerrorStorm (FURTUNA TERORII) dezvăluie modul în care, în ultima sută de ani, liderii occidentali au ucis în mod repetat proprii lor concetățeni în timp ce au pretins a fi salvatorii lor, în acest scop au fost utilizate așa numitele operațiuni sub pavilion fals, ce sunt operațiuni efectuate sub acoperire de către guverne, corporații sau alte organizații, concepute pentru a arata ca și cum ar fi efectuate de către alte entități. Numele este derivat din conceptul militar de zbor sub culori false, adică arborarea pavilionului unei alte țări, decât cea proprie.

 

Oamenii ajunși în poziții de putere aparținând francmasoneriei cunosc foarte bine că terorismul este sperietoarea perfectă pentru a convinge populația globală să renunțe la libertăți “în numele securității”. Planul vizează ca generație după generație oamenii să își încredințeze libertatea Imperiului masonic global al Noii Dezordini Mondiale, prin frica și manipularea induse de un război fără sfârșit împotriva unui inamic fantomatic.

 

Elita – Dezvăluirea planului de dominație globală

 

 

Recomandat!

Un film documentar care prezintă oculta mondială ce dorește dominația lumii prin control absolut și un guvern mondial. Este un documentar despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea noastră…

 

Eugenia globală – Folosirea medicinei pentru a ucide 👈️

 

 

Activați subtitrarea apăsând butonul ⚙️ „rotița zimțată”, apoi „Subtitrări” și selectați limba „română”. ⚠️

Descrierea filmului

Filmul Eugenia globală avansează ideea că noile catastrofe medicale, precum pandemiile de gripă aviară sau porcină, au fost create artificial pentru ca omenirea să fie controlată mai ușor. Generând panică în rândul populației, prin știri alarmiste și statistici îngrijorătoare, se urmărește justificarea cheltuirii a miliarde de dolari anual pe producerea de vaccinuri.

 

De multe ori, campaniile de vaccinare pentru gripă porcină sunt introduse forțat, împotriva voinței populației. Dar sunt aceste vaccinuri antigripale un salvator de vieți? Acest film documentar prezintă mai multe cazuri în care persoane sănătoase s-au îmbolnăvit incurabil după ce au fost vaccinate. Și, în timp ce populația moare sau se îmbolnăvește, companiile farmaceutice își îngroașă substanțial profiturile…

 

„Global Eugenics – Utilizarea medicinei pentru a ucide” – Un nou film șocant care acoperă subiecte precum gripa porcină, vaccinurile și vaccinările, legea marțială, știri medicale, apă, depopulare, eugenică, Monsanto, semințe modificate genetic, agenda 21 și codex Alimentarius.

 

B.A. Brooks declara cândva: „Îmi place să descopăr adevărul din spatele minciunilor, fiindcă orice minciună ascunde un adevăr.”

 

O sarcină nobilă, bună să-i dedici o întreagă viaţă, în speranţa iluzorie de a zgâria superficial suprafaţa muntelui de minciuni, ridicat în mii de ani de „civilizaţie” umană prin grija ocultei mondiale, care ne-a fost predat chiar şi în şcoli sub numele de „istorie”.

 

Termenul de „eugenie”, ce tronează în titlul documentarului, ascunde un domeniu enorm de vast al nemerniciei instituţionalizate umane – fiindcă nu poţi practica genocidul decât cel puţin la nivel de guvern sau corporație – ce nu poate fi epuizat cu uşurinţă, fiind fundamentat în epoca modernă de darwinism şi de ideile unui alt mason, văr primar cu Darwin, Sir Francis Galton, care au dat apă la moară teoreticienilor supremaţiei rasiale sau social-elitiste.

 

Originile practicilor eugenice se pierd, însă, în negura vremii, fiindcă, indiferent de epocă istorică, elitele lumii au practicat cu ferocitate genocidul, contra oricărui grup populaţional care nu se încadra, cumva, în planurile lor imperialiste oligofrene.

 

Secolul XX, din nefericire, este şi mai aproape de memoria noastră, altminteri tare comodă şi, în acelaşi timp, a oferit ocultei mondiale mijloacele tehnologice perfecte, pentru a-şi pune în aplicare practicile demente, în umbra unor lideri de faţadă, aparţinând aparent tuturor ideologiilor posibile, ca Hitler, Lenin, Stalin, Pol Pot ş.a.m.d.

 

Sursă comentariu: antiiluzii.blogspot.com

 

LondonReal – Un interviu exploziv cu David Icke despre Neofascismul global și agenda din spatele falsei pandemii 👈️

 

Despre masonerie și societăți secrete 👈️

 

America: De la libertate la fascism (2006) 👈️

America: de la libertate la fascism este un film documentar realizat de Aaron Russo, ce contribuie la aflarea adevărului obiectiv despre bănci și sistemul de taxe. Prin interviuri cu experți și autorități, regizorul scoate la iveală faptul uimitor că guvernul federal și băncile îi prostesc pe americanii de rând, punându-i să plătească taxe și impozite care ajung în buzunarele celor bogați. Acesta nu este un documentar bazat pe opinii, bănuieli sau comentarii din presă. Este un film documentar cu un scop foarte clar: acela de a informa fiecare cetățean despre bănci, taxe, despre cum a început totul și în buzunarele cui se duc banii.

 

Povestea sovietelor

 

 

Activați subtitrarea apăsând butonul „CC” și selectați limba română „ro” ⚠️

 

Descrierea filmului

Povestea Sovietică (2008) este un film documentar unic al regizorului Edvins Snore. Filmul spune povestea regimului sovietic și cum Uniunea Sovietică a ajutat Germania Nazistă să instige Holocaustul. În timpul secolului al XX-lea, Uniunea Sovietică a reușit să ascundă unele dintre cele mai întunecate și mortale evenimente din timpul războiului modern. De la o bază nucleară secretă la o foamete care a ucis milioane.

 

Povestea sovietelor este un film documentar despre URSS, una dintre puterile aliate care i-a ajutat pe naziști să extermine populații întregi și care și-a măcelărit propriii oameni la scară industrială. Asistată de Occident, această putere a triumfat la 9 mai 1945. Crimele sale au devenit subiect tabu, iar povestea completă a celui mai criminal regim din Europa nu a fost spusă niciodată. Până acum…

 

Filmul prezintă documente recent descoperite în arhivă care dezvăluie detalii șocante.

Filmul Povestea sovietelor a fost filmat timp de doi ani în Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franța, Marea Britanie și Belgia. Materialul pentru acest film documentar a fost adunat de autorul filmului, Edvins Snore, timp de mai bine de zece ani. Drept consecință, Povestea sovietelor prezintă detalii șocante din istoria sovietică recentă, așa cum o spun oamenii – cândva cetățeni sovietici – care au cunoscut cel mai bine realitățile de zi cu zi.

 

În film, cu titlul original The Soviet Story, apar în exclusivitate fotografii făcute de fotograful personal al lui Hitler, Heinrich Hoffmann, precum și bucăți video din 1990, ultimul an al Uniunii Sovietice, cu un lagăr al morții abandonat din Magadan, Siberia, unde KGB făcea experimente medicale pe prizonieri. De asemenea, regizorul arată în exclusivitate imagini naziste filmate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care îi înfățișează pe sovietici ajutându-l pe Hitler să declanșeze războiul.

 

Un documentar excelent, care ne prezintă atrocitățile celor două regimuri dominante în perioada celui de-al doilea război mondial, cu precădere stalinismul, cel mai dur regim cunoscut de către umanitate. Există asemănări între cele două regimuri, amândouă promovând ura ca mijloc de comunicare, naziștii pe cea de rasă, iar comuniștii pe cea de clasă. Crimele care s-au făcut în acea perioadă, în special de către ruși sunt inimaginabile, pur și simplu. Filmul ne prezintă diferite etape ale războiului, pactul dintre cele două puteri, MAREA foamete ucraineană provocată de ruși în care au murit 7 milioane de oameni, masacrul de la Katyn, cucerirea Beneluxului, țărilor baltice, Franței, Finlandei și a Norvegiei de către cele două puteri, pregătirea noii ordini mondiale, s.a.m.d

 

Hellstorm – genocidul împotriva poporului german

 

 

Activați subtitrarea apăsând butonul „CC” și selectați limba română „ro” ⚠️

 

Un film de Kyle Hunt bazat pe cartea de Thomas Goodrigh

Un documentar care descrie crimele aliaților împotriva poporului german.

 

Descrierea filmului

 

Cea mai mare acoperire din istorie

Acest film documentar spune povestea pe care învingătorii încă nu vor să o știți.

Hellstorm este unul dintre cele mai bune și mai importante documentare din toate timpurile, arată unele dintre atrocitățile incredibil de oribile comise de Aliați împotriva germanilor în timpul și după cel de-al doilea război mondial și aduce un omagiu milioanelor de germani care au fost uciși în timpul războiului și după războiul deja încheiat. Aflați teribilul adevăr despre violul, tortura, sclavia și crimele în masă aplicate poporului german de către învingătorii aliați ai celui de-al doilea Război Mondial. Aceasta este istorie reală, istorie incomodă. Atrocitățile au avut loc de ambele părți. Dar nu am auzit niciodată despre cele comise de țările aliate, împotriva germanilor înfrânți.

Thomas Goodrich nu este singurul istoric care a raportat crimele comise împotriva poporului german după ce Germania s-a predat. Propaganda de război nu este preocupată de adevăr. Este preocupată să picteze inamicul în cei mai răi termeni. Învingătorii scriu istoriile și după ce au îndurat un război, populațiile învingătoare nu vor să citească, că comportamentul părții lor nu a fost diferit și, probabil, mai rău decât comportamentul crud și inuman al celui învins. Abia mulți ani mai târziu adevărul poate începe să își facă apariția.

 

În timpul proceselor de la Nürnberg au avut loc exterminări în masă ale germanilor și violuri sistematice ale femeilor germane, cu vârstă chiar și de opt ani.

 

În consecință, puțini istorici au îndrăznit să scrie despre ce s-a făcut germanilor. Dar Thomas Goodrich a făcut-o, iar Kyle Hunt a realizat un documentar din carte.

 

L-am urmărit și îți pot spune că va trebui să fii puternic din punct de vedere emoțional și psihic pentru a urmări acest documentar, nu doar pentru că îți va confrunta credința în bunătatea țării tale, ci și pentru că te obligă să te confrunți cu un rău nespus care nu poate învinovăți doar pe naziști.

 

În mare parte, oamenii de știință mari servesc programele militare ale guvernului și nu pot vorbi… Economiștii servesc Wall Street, marile bănci și corporațiile globale. Psihologii și antropologii ajută Washingtonul să-și supună populațiile victimelor. Jurnalismul servește minciunilor guvernului. Medicii prescriu conform companiilor farmaceutice. Oriunde ai privi, vezi profesionismul servind un interes material.

 

Comentariu anonim: „Lăsați oamenii să se informeze cu mai multe puncte de vedere și apoi lăsați să înțeleagă cum cred ei că a fost în al doilea război mondial. După aproape 40 de ani de viață, am șansa să văd așa ceva. „Greatest Story Ever Told” a fost primul documentar care ne-a arătat cealaltă parte a istoriei. Cred că nu este nimic rău în asta. Am citit chiar și faptul că este interzis în multe țări din lume. De ce? Dacă istoria este cea pe care am învățat-o cu toții în școală, cea adevărată, nu văd de ce oamenii n-ar analiza ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă de groază. Adevărul trebuie să fie cunoscut, oricare ar fi el.”

 

Războiul pe care nu-l vezi (2010)

 

 

Activați subtitrarea apăsând butonul „CC” și selectați limba română „ro” ⚠️

 

Documentar care provoacă gândirea despre propaganda de război: modul în care guvernele manipulează faptele și modul în care majoritatea mass-mediei le lasă să scape de ea.

The War You Don’t See este un film documentar britanic din 2010, scris și produs de John Pilger împreună cu Alan Lowery, care contestă mass-media pentru rolul pe care la jucat în conflictele din Irak, Afganistan și Israel / Palestina.

 

O investigație puternică și în timp util cu privire la rolul mass-mediei în război, urmărind istoria raportărilor încorporate și independente, din carnavalul Primului Război Mondial, până la distrugerea Hiroshima și de la invazia Vietnamului până la actualul război din Afganistan și dezastru din Irak.

 

Pe măsură ce armele și propaganda devin și mai sofisticate, natura războiului se dezvoltă într-un câmp electronic de luptă în care jurnaliștii joacă un rol cheie, iar civilii sunt victimele. Dar cine este adevăratul dușman?

 

John Pilger spune în film: Noi jurnaliștii … trebuie să fim suficient de curajoși pentru a sfida pe cei care ne caută coluzia (coluziune = înțelegere secretă între doi în prejudiciu altuia) în a-și vinde ultima aventură sângeroasă în țara altcuiva …

 

Asta înseamnă să conteste mereu povestea oficială, oricât de patriotică ar putea să apară această poveste, oricât de seducătoare și insidioasă este. Căci propaganda se bazează pe noi în mass-media pentru a-și orienta înșelăciunile nu într-o țară îndepărtată, ci la tine acasă … În această epocă a războiului imperial fără sfârșit, viața nenumăratelor victime bărbați, femei și copii depinde de adevăr sau sângele lor este pe noi … Cei a căror misiune este să țină evidența dreaptă ar trebui să fie vocea oamenilor, nu putere.

 

EXTREM DE IMPORTANT ⚠️

 

Materiale video în limba engleză

 

Dacă sunteți cunoscător de limba engleză și doriți să vă implicați voluntar la subtitrarea acestor documentare, vă rog să mă contactați ⚠️

 

Oblivion Agenda – Proof that the DEPOPULATION agenda is accelerating 🆘️ 👈️

 

EXPOSED: Vaccine deep state plot to seize NaturalNews.com and criminalize all vaccine skeptics 🆘️ 👈️

 

The Perfect Storm for a VACCINE HOLOCAUST is Now Here 🆘️ 👈️

 

How vaccines are REALLY made 🆘️ 👈️

 

Plandemic Documentary: The Hidden Agenda Behind Covid-19 – Scientist Judy Mikovits 🆘️

 

Vă rog, ajutați-mă la traducerea / subtitrarea acestui videoclip ⚠️

What’s Really In Vaccines? Mercury, MSG, Formaldehyde, Aluminum the shocking truth! 🆘️

 

 

Vă rog, ajutați-mă la traducerea / subtitrarea acestui videoclip ⚠️

Structura de putere a CIA expusă de un investigator CIA pensionat

 

 

Vă rog, ajutați-mă la traducerea / subtitrarea acestui videoclip ⚠️

Fost agent CIA oferă dovezi șocante și expune amenințarea guvernului din umbră.

 

Rockefeller’s Elite Created The UN To Support The NWO

 

 

EXTREM DE IMPORTANT! 🆘️

Elita lui Rockefeller a creat ONU pentru a sprijini NOUA ORDINE MONDIALĂ, un documentar despre adevărații lideri ai NOII ORDINI MONDIALE. Cine sunt adevărații lideri care conduc?

 

Seeds of Death: Unveiling the Lies of GMOs (2012)

 

 

De tradus/subtitrat ⚠️

Cei mai de seamă oameni de știință din lume, medici, avocați, politicieni și activiști ecologiști expun corupția și pericolele legate de utilizarea pe scară largă a organismelor modificate genetic în documentarul „Semințele morții: Dezvăluirea minciunilor despre OMG”

 

https://sosinforomania.wordpress.com/dovezi-despre-planul-global-de-reducere-a-populatiei-lumii-agenda-elitei/

 

 

/////////////////////////////

 

Telefonul Churchill – Roosevelt interceptat

     

Faptul ca Abwehr-ul a interceptat constant linia telefonica transoceanica dintre presedintele SUA, Franklin Delano Roosevelt, si primul ministru al Marii Britanii, Winston Churchill, nu s-a descoperit decat mult dupa terminarea razboiului. In 1967, la peste douazeci de ani de la incheierea conflictului, la Arhivele Nationale de la Washington, istoricii americani au descoperit „cu totul intamplator” un seif sigilat, care apartinuse Capitanului L. S. Vickers, cu sigiliile intacte. Desigilarea i-a pus pe americani in fata unei descoperiri istorice. Poate cea mai importanta de la Al Doilea Razboi Mondial.

Sistemul „A-3”

Cand istoricii militari americani au deschis seiful, au descoperit cateva sute de cutii mici, galbene, continand role cu microfilme. Spre surprinderea tuturor, microfilmele cuprindeau intreaga arhiva a Abwehr-ului: 17.478 role de microfilm, cuprinzand 18 milioane de pagini de documente secrete. Din acel moment, timp de ani de zile, a inceput o activitate febrila de lecturare a arhivei microfilmate a Abwehr-ului. Practic, intreaga istorie a serviciului secret al lui Canaris a iesit la iveala, rasturnand multe „teorii” si „ipoteze” ale istoricilor. Printre cele mai mari surprize descoperite in arhiva microfilmata a Abwehr-ului a fost si aceea, deloc placuta pentru americani, ca germanii reusisera sa intercepteze convorbirile telefonice transatlantice dintre presedintele Roosevelt si premierul britanic Churchill, folosind sistemul „A-3”, pus la punct de inginerul german Vetterlein.

 

 

Linia telefonica radio care facea legatura intre Roosevelt si Churchill fusese asigurata de expertii in comunicatii din cele doua tari, care folosisera mijloace eficace impotriva „ascultarii” inamice. Aceasta datorita unui sistem care permitea o asemenea distorsionare a vocilor in cursul tranzitului intre cele doua posturi, incat practic ele deveneau ininteligibile eventualilor „ascultatori”. In acest sens, firma americana „Bell Telephone” a pus la punct un sistem care segmenta banda obisnuita de frecventa in benzi mai mici si amesteca tonurile normale ale vocilor, pana le facea de nerecunoscut. Numit „A-3” in codul tehnic, sistemul fusese introdus prima data in septembrie 1939 la radio-telefonul cu care Roosevelt isi efectua in mod obisnuit convorbirile. Apoi, el fusese imbunatatit si prevazut cu un inversator care schimba automat tonul, intensitatea si claritatea vocii. Cum a fost totusi posibil ca, in ciuda unor asemenea masuri de securitate, germanii sa reuseasca sa intercepteze convorbirile lui Roosevelt cu Churchill si sa le ofere in traducere lui Hitler? Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa ne intoarcem in octombrie 1939, la o scrisoare expediata la Berlin de un agent german din New York.

„New York Times” le-a dat ideea germanilor

Simon Emil Kodel tocmai terminase de citit cotidianul „The New York Times”, pe care il studia zilnic, in vederea depistarii unor articole ori simple informatii care ar fi prezentat fie si cel mai mic interes pentru filiala Abwehr de la Bremen. Dupa ce a decupat mai multe note din ziar, Kodel le-a introdus intr-un plic si le-a expediat prin posta, cu speranta secreta ca plicul sau nu va atrage atentia cenzurii britanice, care opera in Bermude. Scrisoarea sa a ajuns cu bine la Bremen, pe biroul lui „Niko” Bensmann, unul dintre ofiterii germani care aveau sarcina sa tina legatura cu Kodel. Acesta a descoperit printre articolele decupate de agentul de la New York si unul al carui titlu i-a atras atentia: „Roosevelt, protejat in convorbirile cu trimisii sai de un sistem de distorsiune care poate deruta spionii straini”. Articolul oferea detalii privind sistemul de distorsiune introdus la Casa Alba pentru convorbirile telefonice transatlantice.

Totodata se descria si felul in care Roosevelt il folosise pentru prima oara in conversatia avuta la 1 septembrie 1939, atunci cand ambasadorul american de la Paris, William C. Bullitt, ii comunicase stirea invadarii Poloniei de catre Germania nazista. Bensmann a supus articolul atentiei sefului sau, comandorul Carls, care a considerat ca cel mai bun lucru era sa-l trimita „Comitetului Interdepartamental”, care se ocupa cu problema spinoasa a interceptarii conversatiilor telefonice internationale. Acest comitet explorase si posibilitatea „ascultarii” comunicatiilor transatlantice, considerata mai problematica, daca nu chiar imposibila la vremea aceea. In memoriile sale, Walter Schellenberg aminteste ca germanii reusisera „sa asculte linia principala dintre Anglia si America”, care le oferise considerabile informatii despre productia de armament si livrarile de echipamente. „Un mare numar de informatii privind convoaiele si transporturile navale aliate au putut fi astfel extrase sau deduse, fiind de nepretuit pentru submarinele noastre sau pentru raidurile aeriene intreprinse apoi de Luftwaffe asupra convoaielor”.

 

 

Nimeni insa din cadrul comitetului nu a acordat vreo atentie articolului expediat de Kodel, pana cand o agentie germana nu a adoptat sistemul descris acolo. „Deutsche Reichpost” administra, ca toate celelalte organizatii nationale europene de profil, serviciile de telefon si telegraf din Germania. Agentia, desi nu dispunea de laboratoare faimoase, prcum cele ale societatii americane „Bell Telephone”, desfasura totusi o serie de cercetari proprii privind dezvoltarea si imbunatatirea mijloacelor tehnice de comunicatie telefonica si telegrafica. Ministrul german de resort, Wilhelm Ohnesorge, un barbat de aproape saizeci de ani, propusese deja „ascultarea” comunicatiilor transatlantice prin sistemul inductiv. Acum, insa, el se concentrase asupra altei metode, sugerata de articolul expediat de Kodel: descifrarea conversatiilor „distorsionate” care aveau loc pe circuitul radio dintre Anglia si America. Aceasta nu insemna insa o descifrare in sensul uzual, criptologic, al termenului. Ci in ceea ce putea fi numit „descifonizarea”, un termen compus, format prin imbinarea dintre „descifrare” si „telefonie”.

Un anume inginer Vetterlein

Seful Serviciului de cercetare al lui Ohnesorge, un anume inginer Vetterlein, a utilizat o metoda similara celei folosite de decodificatorii americani in 1939-1940 cand, pentru a „sparge” cifrul diplomatic japonez, americanii au cautat in primul rand sa reconstituie masina care il producea. Desi Vetterlein nu dispusese initial de vreun model sau schema, totusi, el a reusit sa reconstituie sistemul intrebuintat de americani. Lui Vetterlein i-a luat chiar mai putin timp ca sa realizeze modelul „A-3”, decat le-a trebuit americanilor pentru a realiza replica faimoasei masini japoneze de cifrari „B”. Pe care ei o denumisera ulterior „Magic”. Vetterlein a inceput sa lucreze la proiect in vara lui 1941, iar in septembrie realizase atat modelul-pilot al distorsorului, cat si pe cel al aparatului de corectie a distorsiunilor. Ceva mai mult timp a fost necesar pentru construirea unei statii de control si realizarea echipamentului pentru interceptarea, inregistrarea si corectarea distorsiunilor. Dar, la 1 martie 1942, intregul proiect fusese transpus in practica si functiona perfect. O statie de urmarire, prevazuta cu o antena gigantica, fusese construita in graba langa Eindhoven, pe coasta olandeza. Echipamentul intrebuintat era atat de eficient incat permitea „descifonizarea” in mod instantaneu, fara pierdere de timp, pierzandu-se doar cateva silabe la fiecare modificare de frecventa (ceea ce corespundea unei perioade de douazeci de secunde), dupa care noua frecventa era identificata automat.

Transcriptia germana era apoi transmisa la Berlin, prin intermediul unui teletip „G-Schreiber”, care folosea propriul sau sistem de distorsiune. Intreaga operatiune, de la interceptarea convorbirii transatlantice si pana la primirea transcrierii ei la Berlin, nu dura mai mult de doua ore. Asadar, doua ore pentru ca Hitler sa aiba pe birou transcrierea oricarei convorbiri dintre Roosevelt si Churchill. Era, probabil, cel mai rapid sistem de procurare a informatiilor secrete din intreaga istorie.

O interceptare il decide pe Hitler sa ocupe Italia

Cu o incredere oarba in inviolabilitatea sistemului de distorsiune, Winston Churchill il chema la telefon pe Roosevelt – ca si pe toti prietenii si asociatii sai din Washington si New York- la orice ora din zi si din noapte, din adapostul sau antiaerian de sub Whitehall, unde ii fusese instalat telefonul transatlantic. Churchill a fost cel care, la 29 iulie 1943, a dat un telefon „fatal” presedintelui SUA, ca sa treaca in revista impreuna evenimentele din Italia (arestarea lui Mussolini). Desi serviciul secret britanic intretinea o retea intreaga de agenti la Roma, lovitura care l-a rasturnat pe Mussolini a fost atat de secreta, incat nimic nu a „transpirat” inainte. „Nu aveam nici un fel de cunoastere a raporturilor interne de forte din politica italiana”, avea sa recunoasca ulterior Churchill.

Premierul britanic primise stirea caderii lui Mussolini putin inaintea miezului noptii, la 25 iulie 1943, si ii trimisese imediat o telegrama lui Roosevelt, celebrand evenimentul in stilul caracteristic: „Prezenta scena politica italiana poate fi doar o tranzitie. Dar, oricum, Hitler se va simti foarte singur odata cu caderea si iesirea din scena a lui Mussolini”. Mesajul de raspuns al lui Roosevelt nu fusese totusi prea incurajator: „Dupa parerea mea”, sustinea presedintele, „trebuie sa obtinem cat mai repede o predare neconditionata, urmata de un tratament cat se poate de generos al populatiei italiene… In nici un caz, ofiterii nostri nu trebuie sa fixeze vreun termen fara aprobarea dumneavoastra sau a mea”.

 

 

Cand transcrierea convorbirii telefonice din 29 iulie a fost pusa pe biroul lui Hitler, la orele 11 dimineata, indecizia Fďż˝hrer-ului in privinta intentiilor Italiei a luat sfarsit. Acesta a ordonat pe loc trupelor germane sa ocupe Peninsula. Churchill a comentat ulterior aceasta hotarare istorica a lui Hitler, luata in exclusivitate pe baza transcrierii unei convorbiri telefonice interceptate, in felul urmator: „Nu era nevoie ca (Hitler) sa-si trimita fortele in Italia si Balcani. Faptul ca a fost convins pana la urma sa o faca trebuie privit drept risipirea ultimei sale sanse”. Trimiterea masiva de trupe germane in Italia a fost o eroare din partea lui Hitler, fiindca acestea au fost blocate acolo. Aliatii au putut astfel debarca mai lesne in Normandia un an mai tarziu. Nu-i mai putin adevarat ca batalia din Italia a fost sangeroasa, Aliatii fiind nevoiti sa lupte efectiv pentru fiecare bucata de pamant.

Maxima lui „Bell Telephone”

Sistemul german de ascultare a continuat sa functioneze netulburat pana la 5 mai 1944. Statia de ascultare de la Eindhoven inregistrase la acea data o convorbire telefonica de numai cinci minute intre Roosevelt si Churchill, in care acestia discutasera constituirea fortei de invazie aliate din Marea Britanie. Transcrierea interceptarii a fost expediata imediat la cartierul general al lui Hitler. Ca de altfel si o alta transcriere, facuta de oamenii lui Ohnesorge. Ele coincideau perfect cu alte informatii primite, indicand fara dubii ca invazia Aliatilor era iminenta. Sau, cum scria Schellenberg: „Daca cei doi oameni de stat ar fi banuit macar ca inamicul asculta convorbirea lor, atunci este foarte greu de crezut ca Roosevelt si-ar fi luat la sfarsit ramas bun de la Churchill cu cuvintele stranii: – Ei bine, vom face tot ce putem. Iar acum plec la pescuit”.

Daca exista o morala a fabulei in toate aceste evenimente istorice, atunci ea este desigur cel mai bine exprimata de celebrul motto al societatii americane „Bell Telephone”, creatoarea lui „A-3”, si care suna astfel: „Cand e vorba de secrete de stat, scrie, nu telefona!”

Vladimir ALEXE

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-12-12&id=263085

 

 

/////////////////////////

 

Bolile si reducerea populatiei

     

In cartea sa din 1953 „Impactul stiintei asupra societatii” filozoful englez Bertrand Russell, laureat al Premiului Nobel, sustinea ca „reducerea numarului populatiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii”. Tot el preciza: „Pana acum razboiul n-a avut un efect prea mare asupra cresterii populatiei, care a continuat pe parcursul a doua razboaie mondiale. Poate ca razboiul bacteriologic ar fi mai eficient. Daca la fiecare generatie s-ar raspandi in lume o ciuma neagra, supravietuitorii ar putea sa procreeze liber fara ca, totusi, sa populeze prea mult planeta. Poate ca aceasta stare de lucruri este neplacuta, dar ce daca? Persoanele cu adevarat nobile sunt indiferente la fericire, in special a celorlalti.”

In 1969 Pentagonul a primit importante fonduri bugetare (10 milioane de doari) pentru crearea unui virus rezistent la terapia imunologica pe o perioada cuprinsa intre 5 si 10 ani, iar George Bush-tatal, atunci presedintele unui comitet al Partidului Republican, specializat in „problemele demografice si rezervele Terrei”, cerea „masuri concrete in directia reducerii cresterii demografice din Lumea a Treia”. Doi ani mai tarziu secretarul de stat Henry Kissinger, impreuna cu colaboratorii sai, a redactat „National Security Memorandum 2000” in care se afirma: „depopularea ar trebui sa fie prioritatea absoluta a politicii Statelor Unite in privinta Lumii a Treia” precizand ca „depopularea trebuie sa fie un subiect foarte important pentru SUA care vor avea nevoie de cantitati importante , din ce in ce mai mari, de minerale din exterior, mai ales din tarile mai putin dezvoltate”. Au urmat, pe timpul Administratiei Nixon, o serie de actiuni consonante cu propunerile lui Kissinger. Numerosi oameni de stiinta care ulterior aveau sa lucreze la Institutul National pentru Cancer (INC), cu Robert Gallo, descoperitorul virusului SIDA, in calitate de angajati ai armatei americane si ai Organizatiei pentru Sprijin Umanitar Extern din SUA, au derulat masive campanii de vaccinare in 21 de state africane.

 

 

In 1981 Thomas Ferguson, din cadrul Biroului pentru probleme demografice al Departamentului de Stat al SUA, a acordat un interviu publicatiei serviciilor secrete, EIR, in care, pledand pentru reducerea cresterii demografice in America Latina, afirma: „In El Salvador sunt ucisi destul de putini barbati si nu indeajuns de multe femei, incat acest lucru sa influenteze populatia. Mijlocul cel mai rapid de reducere a populatiei il reprezinta foametea, precum in Africa, sau boala, de pilda ciuma neagra”.

 

 

 

 

In 1986, in comunicatul intitulat „ADIS: o boala produsa in America”, Jacob Segal, profesor doctor in biologie la Universitatea Humboltd, Germania, a incercat sa demonstreze ca virusul imunodeficitar HIV este aproape identic cu virusul MAEDI-VISNA, care ataca oile, si virusul leucemiei celulelor T (HTLV-1), care, desi nu este mortal, este foarte infectios la om. A sustinut ca in anii 1977 -1978 la Fort Detrick s-a realizat uniunea celor doi virusi, creandu-se o arma biologica mortala, cu grad ridicat de contagiere, adica virusul HIV. A mentionat ca testarile s-au facut, in ascuns, pe detinuti, multi dintre acestia homosexuali, care apoi au fost eliberati, pentru urmarirea efectelor in populatie. Astfel boala s-a raspandit preponderent in comunitatile gay-lor newyorkezi. In 1987 colonelul David Huxoll a scapat o referire la arma biologica – SIDA: „Studiile efectuate in laboratoarele armatei au aratat ca virusul SIDA ar fi un agent extrem de eficient pentru razboiul biologic”. Ulterior, atentionat de superiorii sai, colonelul si-a retractat afirmatiile. Impotriva teoriei oficiale privind originea africana a virusului, care ar proveni de la maimuta verde, s-a creat o miscare de protest la care au aderat peste 700 de virusologi, epidemiologi si alti specialisti de renume din 23 de tari, intr ei si trei laureati ai Premiului Nobel.

Kissinger, CIA si Ebola

In 1996, in cadrul celui de-al IX-lea Congres International SIDA, doctorul Leonard Horowitz a prezentat comunicarea „Legaturile lui Kissinger cu CIA, originile SIDA si Ebola”. In esenta doctorul Horowitz a sustinut ca SIDA are origini artificiale si a combatut versiunea-paravan, a provenientei virusului de la o maimuta verde din Africa. Afirmatiile doctorului Horowitz au fost sustinute de medicii John Seale si Robert Strecker care au precizat ca virusul SIDA este rezultat al unei combinatii intre virusul VISNA, (97%) , care afecteaza animalele dar nu si omul, si genomul HTLV -1, (3%).

Pe timpul Administratiei Clinton Departamentul pentru Razboi Chimic al Pentagonului a realizat unele experimente in care au fost angrenati, fara stirea lor, detinuti, copii si pacienti fara familie, fapt care a generat o reactie puternica in randul opiniei publice. S-a creat o comisie de investigare in Congres. Departamentul Apararii a recunoscut ca la momentul respectiv derula 127 de programe de cercetare legate de razboiul biologic iar presedintele Bill Clinton a fost nevoit sa ceara public scuze victimelor.

 

 

In 2001, imediat dupa tragedia atacurilor teroriste din 11 septembrie, poporul american, traumatizat, s-a confruntat cu o alta amenintare care parea sa materializeze o noua tragedie si un al gen de terorism, respectiv atacul cu antrax si bioterorismul.

Dupa moartea subita a jurnalistului Robert Stevens de la Sun de Boca Raton, Florida, la 5 octombrie s-a raspandit stirea ca acesta a fost infectat cu Bacillus Anthracis, o bacterie ai carei spori provoaca antraxul, o boala mortala. Au urmat stiri referitoare la raspandirea, prin trimiteri postale, a baccilului respectiv si s-a creat psihoza unui nou atac terorist, pus la cale de Bin Laden si banda lui de criminali fanatici. Psihoza produsa a contribuit la promulgarea Patriot Act si aprobarea de catre Congres a sumei de 300 milioane de dolari pentru lupta impotriva antraxului.

 

 

Dupa analiza pulberilor din scrisorile expediate pe adresele unor redactii (NBC News si New York Post) precum si ale unor senatori (Tom Daschle si Patrick Leahy),guvernatorul Thomas Ridge a dezvaluit ca „sporii continuti in scrisorile ucigase apartin tulpinii Ames, utilizata de obicei in laboratoarele de cercetare a armelor bacteriologice”. Ulterior,la 22 noiembrie, Barbara Hatch Rosenberg, secretar al Federatiei Oamenilor de stiinta americani, a precizat: „bacteriile atacului cu antrax asupra Americii provin, aproape sigur, dintr-un laborator guvernamental al Statelor Unite”. Peste o saptamana, citand informatii confidentiale provenite din interiorul delegatiei SUA prezenta la Conferinta de la Geneva pe tema armelor biologice, revista Greenpeace din Geneva, preciza: „Analiza preliminara a pulberii a aratat ca aceasta are aceeasi concentrare de spori a antraxului produs de Pentagon: o mie de milioane de spori per gram. Niciun guvern strain – dupa cate se stie – nu a mai fost in stare vreodata sa puna la punct o pulbere a acestui germen atat de concentrata”. Se mentiona: „cine a savarsit atacul doreste o crestere a bugetului SUA pentru cercetare in domeniul armelor bacteriologice”.

 

 

Au urmat sapte ani de anchete ale agentilor federali care l-a acuzat mai intai pe Steve Hatfill, om de stiinta la Medical Research Institute of Infectious Disease (Usmariid) al armatei din Fort Detrick, Mariland, dar acesta si-a si-a dovedit nevinovatia si a cerut Departamentului Justitiei sa-i plateasca daune in valoare de sase milioane de dolari. Finalmente s-a concluzionat ca vinovatul fusese Bruce Edwards Ivins, microbiolog civil, cercetator in acelasi laborator de la Fort Detrick. Numai ca acesta, un excentric religios si initial colaborator al politiei, in faza initiala a investigatiilor, s-a sinucis cu o doza masiva de tranchilizante, intr-un moment in care, alaturi de Hatfill si alti doi cercetatori, a fost inclus ca suspect in ancheta. Concluzia: vinovat e mortul!

Interesele industriei medicale

Industria medicamentelor s-a dezvoltat in ritm accelerat in perioada contemporana si in prezent este una deosebit de profitabila sub aspect financiar. Exista o concurenta acerba intre marile concerne din domeniu pentru desfacerea produselor lor, context in care sunt utilizate diverse mijloace, indeosebi cele propagandistice, adesea pe formule cinice, in care prevaleaza interesele pur economice, nu cele de ordin medical. Astfel se explica aparitia unui numar impresionant de medicamente si vaccinuri, carora le sunt subliniate virtutile curative deosebite in raport cu vechile produse desi, la scurt timp , se dovedeste ca acestea sunt similare, ba, uneori cu efecte diminuate ori contraindicate. Se rcurge la inlocuirea rapida cu alte noi produse , care la randul lor sunt criticate si inlocuite. Caruselul medicamentelor continua aducand profituri uriase producatorilor. In sustinerea „afacerii” sunt angrenati, pe cai oculte, inclusiv prin cointeresare ce imbraca adesea forme ale coruptiei, vectori diversi, din presa, politica, structurile statale decidente, din unele organizatii transnationale.

Tot mai des in mijloacele de informare internationale se subliniaza existenta unei veritabile „mafii a medicamentelor” cu filiere transnationale, in care sunt incluse nume sonore : Donald Rumsfeld si George Schultz, fosti secretari de stat americani, ambii principali actionari la concernul producator de medicamente La Roche & Gilead Scieces Incs; Madeleine Albright, si ea fost secretar de stat, cu interese consistente, de ordin financiar, in promovarea produselor companiei Merck (cea care a facut un astfel de demers la Bucuresti, pentru achizitionarea a 110 000 de vaccinuri Gardasil/Silgard); Etienne F. Davignon, Lodewijk J. R. De Vink si La Roche, membrii marcanti ai Clubului Bilderberg. In 2006 Daily Times preciza ca Donald Rumsfeld a condus, intre anii 1977- 2001 firma Gilead Sciences care produce Tamiflu, medicament recomandat in „gripa aviara” si „gripa porcina”. Firma vanduse, in 1996, licenta catre concernul elvetian Hoffman-La Roche, dar, conform unor clauze contractuale Gilead primeste procente cuprinse intre 14-22% . Astfel, Rumsfeld, principal actionar, a primit cinci milioane de dolari din vanzarile de Tamiflu.

Teste pe subiecti umani

Marile companii farmaceutice trebuie ca, inaintea lansarii pe piata a noilor lor produse, sa efectueze studii pe subiecti umani. In conditiile in care, sub presiunea societatii civile dar si a unor autoritati de politie a medicamentului, cum este, spre exemplu Food & Drug Administration (FDA) din SUA, a fost limitata mult plaja de „cobai umani” (formata predilect din detinuti, handicapati, orfani, batrani cu speranta de viata redusa), concernele farmaceutice au fost nevoite sa gaseasca noi bazine de experimentare. S-au orientat spre Africa si Asia, in ultimul timp si spre zona est-europeana. A fost creata institutia „investigatorilor”, formata preponderent din entitati cu preocupari in domeniul medicinii, clinici si spitale, unitati de asistenta sanitara,indrituiti cu astfel de preocupari. Din interconexiunea acestora, s-a creat un sistem international de experimentare a medicamentelor noi, care deruleaza fonduri de multe miliarde de euro. In Romania „investigatorii” sunt desemnati de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare ” CNATDCU, unii dintre membrii acestuia fiind banuti ca au legaturi cu „mafia internationala a medicamentelor”. Verdictul lor pare a fi scapat de sub controlul Ministerului Sanatatii, Casei Nationale pentru Asigurari de Sanatate, ori Autoritatii Nationale de Control a Medicamentului. Acestea nu au putut sa precizeze numarul exact al studiilor nationale pe tema experimentarii noilor medicamente. Atribuirea banilor pentru astfel de studii nu se face prin licitatie sau alte metode competitive, ca in cazul achizitiilor publice. O serie de unitati clinice si spitale deruleaza asemenea studii sub controlul aproximativ al Comisiei Europene pentru Sanatate si al Comisiei de Bioetica a CE. (Mentionam ca in Raportul ONU privind Dezvoltarea Umana, tara noastra ocupa locul 17 din cele 18 supuse evaluarii, sub aspectul derularii de programe de cercetare in domeniul medicamentelor, iar costul medicamentelor in Romania este cel mai ridicat din Europa).

Aviara si porcina

Multi specialisti din domeniul medicinii, si nu doar acestia, pun la indoiala temeinicia declararii de catre OMS a unor pandemii, inclusiv a „gripei aviare” si, in prezent a „gripei porcine”, sub suspiciunea ca astfel de decizii nu ar avea suport real ci interesele financiar-economice ale mafiei internationale a medicamentelor. Pandemia „gripei aviare” s-a dovedit a fi fost mai mult o decizie fara acoperire care insa, prin comercializarea vaccinului Tamiflu, a adus profituri uriase acesteia si unor grupuri reduse pe persoane care au marsat pe versiunea pericolului exagerat, cu concursul OMS. Intre victimele afacerii s-a aflat si Romania, care in prezent, dupa ce, in 2005, a alocat 1038 miliarde de lei pentru vaccinul anti-SIDA (cand erau inregistrati 6100 de pacienti) deruleaza programul de vaccinare impotriva cancerului uterin la fetele de 9-12 ani, pentru care, in 2008 se achizitionasera 110 000 doze de Gardasil/Silgard (pentru care Madeline Albright a pledat la Bucuresti), desi in SUA si Franta exista un curent potrivnic utilizarii acestui vaccin. Fostul ambasador al SUA, Michael Guest, opina ca: „volumul tratamentului anti-SIDA in Romania este crescut in mod artificial iar banii pentru acesta alimenteaza coruptia institutionalizata”.

In contextul datelor prezentate si al numeroaselor reactii ale medicilor i care reclama lipsa acuta de medicamente si alte articole sanitare in spitale, devine suspecta intentia Ministerului Sanatatii de a achizitiona medicamente anti-HIV/SIDA, printr-un contract- cadru pe patru ani, in valoare de 450 milioane de euro, pentru 11 619 de bolnavi inregistrati oficial. Suma anuala preconizata pentru tratarea bolnavilor HIV/SIDA, cca 112 milioane de euro, depaseste cu mult suma cheltuita de toate spitalele din Romania pentru toti pacientii lor, indiferent de afectiune. (Mentionam ca in prezent suma cheltuita anual pentu bolnavii HIV este de cca 50 de milioane euro). Majoritatea medicilor romani sustin ca, sub anvelopa unor argumentatii corecte sub aspect medical, dar care ignora posibilitatile financiare ale tarii noastre, intentia incheierii contractului- cadru amintit ascunde o cinica si uriasa afacere a unui grup de persoane care, prin functiile cheie avute in sistemul medical, detin „pozitii de monopol” in afacerile cu medicamente. Aceiasi medici atentioneaza ca sistemul medical e aproape de colaps si se intreaba daca nu cumva initiatorii propunerii contractului-cadru privind achizitionarea medicamentelor anti-HIV/SIDA pregatesc unul similar, pentru eradicarea „gripei porcine”.

Alin Gheorghe – Asociatia pentru Cooperare Regionala ALIANTA

 

 

//////////////////////////

 

Nick Rockefeller şi-a dat drumul la limbă

 

Sursa: www.prisonplanet.com via

www.hristofor.wordpress.com

 

Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.

 

russoandrockefeller1Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.

 

 

Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită

 

Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – “America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.

 

Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.

 

Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.

 

Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special

 

În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.

 

„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.

 

Rockefeller l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.

 

Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.

 

Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.

 

Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale

 

Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.

 

Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.

 

Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.

 

Reducerea populaţiei la jumătate

 

Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.

 

O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.

https://savatie.wordpress.com/2009/01/16/nick-rockdeller-s-a-scapat-cu-vorba/

 

//////////////////////

 

Din „profeţiile” lui Bertrand Russel-„Reducerea numarului populaţiei este un bine necesar pentru dezvoltarea lumii”

„Pînă acum razboiul n-a avut un efect prea mare asupra creşterii populaţiei, care a continuat pe parcursul a două războaie mondiale. Poate că războiul bacteriologic ar fi mai eficient. Daca la fiecare generaţie s-ar răspîndi în lume o ciumă neagră, supravieţuitorii ar putea să procreeze liber fără ca, totuşi, să populeze prea mult planeta. Poate că această stare de lucruri este neplăcută, dar ce dacă? Persoanele cu adevărat nobile sînt indiferente la fericire, în special a celorlalţi”.

 

“În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte pînă cînd vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negîndită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mînca carne de oaie. “

 

“Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vîrstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.“

 

“Populaţia nu va cunoaşte felul în care i se inoculează convingerile. Cînd tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generaţii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populaţie în mod eficient şi sigur, fără a fi nevoie de armate sau poliţie… Propaganda educaţională, cu ajutorul guvernului, va putea să obţină rezultate într-o singură generaţie. Există însă două puternice forţe care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul… O societate ştiinţifică nu poate fi stabilă decît sub conducerea unui guvern mondial.”

 

Bertrand Russell,

laureat al Premiului Nobel,

în Impactul ştiinţei în societate, 1953

 

https://savatie.wordpress.com/2010/01/24/din-%E2%80%9Eprofetiile%E2%80%9D-lui-bertrand-russel/

//////////////////////////

 

 

Cele două tăişuri ale cipului

 

 

Există cel puţin două motive pentru care cipul a fost transformat în sabie cu două tăişuri, tăind în dreapta şi în stînga, fără a fi mînuită de nimeni. Sau aparent de nimeni. Chiar înainte de a fi implimentat, cipul a făcut atîta rău adunării ortodoxe, încît este de prisos a mai încerca să demonstrezi că cipul este ceva bun.

 

Ierarhia BOR s-a arătat incapabilă să calce pe cip pentru a putea vorbi poporului. Cipul acesta fermecat se preface din sabie în fluture, iar din fluture în vultur, luînd ochii tuturor. Iar dacă cineva încearcă să-i arate adevărata faţă, cipul se preface în floare sau în pîine. De aceea oricine vorbeşte împotriva lui apare ca un vrăjitor şi un mincinos.

 

Cine a vorbit despre cip şi a rămas întreg?

 

A vorbit Părintele Iustin şi a fost lovit de oficiali, a vorbit mitropolitul Teofan şi a fost lovit de popor. Amîndoi sînt oameni care iubesc Biserica şi amîndoi au dorit să salveze adunarea.

 

Voi numi, aşadar, cele două tăişuri ale cipului în care se taie creştinii.

 

Prima tăietură a fost făcută de credinţa că cipul este pecetea prorocită în Apocalipsă şi că oricine va accepta un paşaport cu cip va pierde harul şi se va lepăda de Hristos pentru a sluji Antihristului. Dar nu este aşa. Acest aspect a fost cu înţelepciune lămurit de Părintele Efrem din Arizona într-un cuvînt adresat ortodocşilor români. Dacă ierarhii români ar fi dat dovadă de înţelepciunea şi dragostea Părintelui Efrem, ar fi observat că însuşi Părintele Iustin a subliniat acest lucru în una din adresările sale. Pentru cei care nu ştiu, Părintele Efrem este ucenicul direct al Sfîntului Iosif Isihastul şi unul din glasurile cele mai autoritare în ortodoxia mondială.

 

Or, declaraţiile oficiale şi particulare ale unor ierarhi sau purtători de cuvînt ai BOR au fost pripite şi simpliste, băgîndu-l pe Părintele Iustin într-o oală cu fanaticii şi bezmeticii care lovesc fără socoteală în Sfînta Biserică. Ar trebui ca BOR să se îngrijească mai mult de imaginea ei în lume, ştiind că în ultimii 20 de ani s-a făcut cunoscută mai mult pentru greşeli epocale, motiv pentru care credincioşii români sînt primiţi cu reticenţă în pelerinajele lor pe la mănăstirile din Grecia, Rusia, Serbia sau Georgia, iar preoţilor de multe ori li se refuză comuniunea liturgică pe motivul amestecului ierarhiei române într-un ecumenism vulgar, străin de predania Ortodoxiei. Pot spune cu certitudine că nici un ierarh român nu se bucură de faima pe care o are în întreaga lume ortodoxă Părintele Iustin Pîrvu de la mănăstirea Petru Vodă. Este singurul duhovnic român cunoscut atît în Rusia, cît şi în Grecia, America şi în toată lumea. Lovind în el, oficialii BOR îşi taie craca de sub picioare. Rănile pe care le fac Bisericii vorbele pripite, spuse din dorinţa unor ierarhi de a „ieşi bine”, nu vor putea fi acoperite cu hîrtii, oricît de multe şi oricît de ştampilate ar fi ele.

 

Aşadar, a doua tăietură a fost adusă adunării ortodoxe chiar de ierarhia care a încercat să combată fanatismul. Este adevărat că, pe alocuri, mişcarea împotriva cipuirii populaţiei pulsa de fanatism. Însă este la fel de adevărat că ierarhia a dat dovadă de multă lipsă de experienţă în încercarea de a domina mulţimile. Dacă Senatul a putut oferi, măcar formal, posibilitatea monahilor ortodocşi de a-şi exprima punctul de vedere, Sfîntul Sinod a emis judecăţi fără să-şi asculte credincioşii şi, îndeobşte, fără a cerceta cauza. Sfîntul Sinod a tăiat cu sînge rece 400.000 de credincioşi care şi-au declarat în scris împotrivirea faţă de aceste cipuri. Oficialii BOR nu doar că nu şi-au susţinut credincioşii, ci au mers făţiş împotriva lor, făcînd lobby introducerii cipurilor în România, în timp ce unii senatori s-au declarat împotriva acestui fapt. La modul formal, ortodocşii au găsit mai multă înţelegere în Senat decît în Sinod.

 

Ceea ce se poate întîmpla acum (şi există toate semnele pentru aceasta!) este ca Sinodul BOR să piardă partea cea mai însemnată a electoratului (circa 2-3 milioane de alegători), virîndu-i gratis politicienilor care se vor oferi să le reprezinte interesele. Dacă pînă acum Patriarhul BOR (care este şi Sinodul, de fapt) era curtat şi finanţat de stat pe motiv că asigura victoria alegerilor, acum Patriarhul ar putea deveni neinteresant din acest punct de vedere, deoarece a pierdut, politic vorbind (nu eclesial), o parte foarte însemnată a electoratului.

 

Trebuie să admitem că aceşti „fanatici”, a căror cifră oscilează între 2 şi 3 milioane de alegători, sînt cei mai activi şi cei mai bine organizaţi dintre ortodocşii români. Asta nu înseamnă că sînt în mod neapărat şi cei mai buni rugători, postitori etc., ci doar că, dacă şi-ar pune mintea, ar putea influenţa simţit rezultatele viitoarelor alegeri. Au şi apărut senatori care s-au declarat solidari cu grupul mare al ortodocşilor, ajungînd într-un timp record să aibă parte de o audienţă pe care nu şi-ar fi cumpărat-o nici dacă ar fi băgat în publicitate mai multe milioane de euro. Faptul că Senatul a invitat călugării la dezbateri este dovada cea mai grăitoare că Securitatea Statului a apreciat just numărul ortodocşilor nemulţumiţi şi amploarea pe care o poate căpăta reacţia lor. Din păcate, Sinodul BOR nu a procedat la fel, preferînd să lovească în credincioşi, decît să iasă la dialog cu ei.

 

Cu alte cuvinte, fanatismul, atunci cînd apare, nu poate fi combătut prin fanatism. El poate fi iertat mulţimilor, dar nu poate fi iertat conducătorilor, cu atît mai mult ierarhilor. Orice fenomen de masă are în el şi o doză de fanatism, pentru că altfel nu se poate. Acest fior care mişcă poporul în dorinţa sa de a i se face dreptate poate fi condamnat, dar poate fi şi înţeles. Unii l-au lăudat, alţii l-au blamat. Unii l-au liniştit prin cîntări, alţii prin sabie. Din cele întîmplate, reiese că păstorii români nu ştiu să cînte pe placul oilor pe care le pasc. Să vedem dacă ştiu să bată atît de bine, încît să le facă să-i urmeze de frică.

 

Adică să vedem dacă noua generaţie de ierarhi vor şti să fie la fel de cruzi şi de laşi ca şi ierarhii care i-au trimis  la chinuri şi moarte pe preoţii anticomunişti, iar acum le ţin lecţii despre cum trebuie să intre Biserica docilă în lagărul demonic pe care ni-l pregătesc minţile iluminate ale noii lumi.

 

https://savatie.wordpress.com/2009/04/05/cele-doua-taisuri-ale-cipului/

/////////////////////////////////////////////////////////

 

Dupa ce potopistii komunismului multilateral de fesenizant ne-au alungat sangele proaspat,ca sa-si poata face de cap,prin privati-hotie/pesedie/preacurvie etc, acum le plange de mila si celor prigoniti,dar si celor priponiti… Criza forței de muncă. România pierde muncitorii calificați, dar aduce străini din lumea a treia

  de Constantin Marius

 

 

România este statul UE care a pierdut cei mai mulți muncitori calificați în ultimii an, iar astăzi se confruntă cu o criză a forței de muncă. Muncitorii români au fost atrași de statele UE cu salarii mai mari și un nivel de trai mult mai bun, ceea ce a lăsat multe companii din România fără forță de muncă.

 

Peste 30.000 de muncitori străini vor veni în țara noastră, în primul semestru din noul an, pentru a ocupa un loc de muncă, informează angajatorii. Până la sfârșit de 2022, România ar putea aduce peste 100.000 de muncitori străini. Cei mai mulți provin din Asia, din țări precum Sri Lanka, Filipine, Indonezia, iar alții de pe continentul african. Cele mai multe locuri de muncă sunt disponibile în construcții, producție și Horeca (restaurante și hoteluri).

 

Salariile

 

Multe companii acuză că în România nu mai găsesc muncitori calificați, dar problema aceasta este doar parțială. Ar exista mulți români calificați care ar vrea să se întoarcă în România, dar companiile nu sunt dispuse să plătească salarii care să le ofere un nivel de trai decent, precum în Germania sau Franța.

 

În Germania, salariul mediu brut este de 38.000 de Euro pe an, la care se adaugă și alte bonusuri. După plata taxelor, rămâne un salariu net lunar de circa 2.100 de euro. Un muncitor cu 1-3 ani experiență poate câștiga peste 28.000 de Euro brut, în timp ce unul cu peste 8 ani de experiență poate ajunge la 46.000 de euro brut/an. În România, salariul mediu net lunar în construcții este de 3.400 de lei, adică aproape 700 de euro pe lună.

 

Drepturile muncitorilor

 

Inclusiv muncitorii români din Germania beneficiază de cazare gratuită și masă. Cei care lucrează pe șantiere oricum beneficiază de cazare în zona în care au lucrările. Dar beneficiile într-o țară din Vestul Europei sunt mult mai numeroase. Muncitorii din construcții din Germania beneficiază de 30 de zile de concediu de odihnă pe an. Pensia medie în țări precum Germania, Italia sau Franța este de circa 1.300 de euro pe lună, unele plătesc și a treisprezecea pensie, ceea ce îi poate convinge pe mulți români să se stabilească acolo. Țările din Vest au sindicate puternice care combat abuzurile angajatorilor și luptă pentru drepturile muncitorilor, indiferent că e vorba de cei angajați în companii de stat sau private. Nivelul de trai, calitatea produselor, serviciile oferite (spitale, școli, universități), infrastructura, transportul public sunt alte motive care îi pot convinge pe români să rămână în alte state UE.

Tinerii români nu sunt calificați

 

Criza forței de muncă din România nu este generată doar de muncitorii care aleg să lucreze în țările din Vestul Europei, ci și de incapacitatea Guvernului de a gândi un program educațional pentru formarea forței de muncă. Peste 20% din tinerii români nu lucrează și nu studiază. România este campioană și la părăsirea timpurie a școlii. 15,3% din tinerii din România au părăsit timpuriu școala în 2019, iar 20,9% dintre tinerii cu vârsta între 18 și 24 de ani nu au terminat nici măcar 8 clase, arată datele Eurostat.

 

Toți acești tineri ar fi putut acoperi o parte din necesarul de forță de muncă, însă Guvernul îi abandonează și nu are niciun program pentru ei. O parte dintre acești tineri vor pleca în alte țări din Vestul Europei, unde vor munci în agricultură sau vor îngriji persoanele vârstnice, deoarece pentru astfel de locuri de muncă nu se solicită nicio calificare. Iar o alte parte va trăi de pe o zi pe alta în sărăcie.

 

Muncitorii străini, salarii mici și condiții dificile de trai

 

Muncitorii străini aleg România pentru că salariile de la noi sunt mult mai mari. Spre exemplu, salariul minim în Sri Lanka este de circa 100 de Euro/lună. 50% din populația țării câștigă mai puțin de 400 de Euro pe lună. Salariul minim din România este aproape cât salariul mediu din Sri Lanka. Un muncitor din Sri Lanka va câștiga în România de circa 3 ori mai mult decât ar fi câștigat în țara sa pentru același loc de muncă. Salariul minim în Vietnam este de circa 170 de Euro. România rămâne o atracție pentru muncitorii din Vietnam, mai ales pentru cei care câștigă salariul minim.

 

Angajatorii spun că muncitorii străini sunt mai harnici decât cei români. „Străinii vin de nevoie, iar angajatorii sunt mulțumiți, pentru că în momentul de față se pot baza pe ei mai mult decât pe muncitorii localnici din România”, spun angajatorii.

 

În realitate, muncitorii străini sunt dependenți de angajatori. În momentul în care va pierde locul de muncă, va risca să fie repatriat și să piardă totul. Astfel, muncitorii străini nu au multe drepturi în România. Nu au o familie în România, nu cunosc bine sau deloc limba, nu cunosc legislația română, nu au prieteni cu care să se întâlnească. Toată viața muncitorilor străini e reprezentată de muncă. Situația lor este mult mai complicată decât cea a românilor plecați în alte state UE. Un muncitor din Sri Lanka poate sta în România pe baza unui permis de ședere, care îi este oferit doar dacă are loc de muncă. Muncitorii străini acceptă salariile mici din România și condițiile dificile de trai, preferând să muncească oricât are nevoie angajatorul.

 

https://psnews.ro/analiza-criza-fortei-de-munca-romania-pierde-muncitorii-calificati-dar-aduce-straini-din-lumea-a-treia-611512/

////////////////////

 

Nouriel Roubini avertizează asupra unei viitoare crize economice: „Întrebarea nu este dacă, ci când”

De Daniel Ionașcu

Următoarea criză va combina stagnarea și inflația din anii ’70 cu criza datoriilor din 2008, a scris economistul Nouriel Roubini într-un editorial publicat în ziarul britanic The Guardian. Supranumit „Doctor Doom”, Nouriel Roubini este profesor de economie la Stern School of Business din cadrul Universității New York și este cel care a prezis criza financiară din 2008.

CUPRINS: Comparație cu crizele anterioare Când două crize își unesc forțele S-au aprins beculețele de avertizare O cădere bruscă a încrederii Cronica unei crize viitoare Ce poate declanșa o nouă criză Băncile centrale s-au băgat singure în capcană Economiile în curs de dezvoltare vor fi cele mai lovite Cum va fi următoarea criză „Întrebarea nu este dacă, ci când” El revine acum cu o predicție sumbră și spune că o nouă criză ne pândește la nivel global, din cauza politicilor guvernelor și băncilor centrale ale lumii. Numai că de data asta, nici statele și nici guvernatorii băncilor centrale nu vor avea cum să răspundă sau să intervină. Roubini a scris cum se va declanșa și cum va evolua următoarea perioadă. Noua criză va fi generată de inflația mare, care alimentează acum bule financiare, și de datoriile crescute ale guvernelor, companiilor și gospodăriilor. În aprilie am avertizat că politicile fiscale și monetare extrem de laxe de azi, când sunt combinate cu un număr de șocuri negative pe partea de ofertă, pot rezulta în stagflație de tipul celei din anii 1970 (inflație mare cuplată cu o recesiune). În fapt, azi riscul este chiar mai mare decât era atunci. Nouriel Roubini: Șoc negativ pe parte de ofertă înseamnă că producția de bunuri nu poate ține pasul cu cererea. Astfel de șocuri există în domeniul semiconductorilor, unde există o criză de cipuri, și în domeniul imobiliar, prețurile locuințelor crescând puternic de la declanșarea pandemiei din cauza cererii mari. Stagflația (termen economic care combină stagnarea și inflația) se produce atunci când rata inflației este mare, creșterea economică este mică, iar rata șomajului este înaltă. Problema: măsurile luate pentru a micșora inflația pot spori rata șomajului și invers. Comparație cu crizele anterioare Economistul spune că nivelul datoriilor în economiile avansate și în majoritatea celor aflate în curs de dezvoltare era chiar mai mic în anii 70, ceea ce a făcut ca stagflația să nu fie asociată cu o criză a datoriilor. Mai mult, inflația neașteptată din acei ani chiar a redus valoarea reală a datoriilor nominale, diminuând astfel povara pe economiile avansate, potrivit lui Roubini. Nouriel Roubini | Foto: EPA La fel, în timpul crizei financiare din perioada 2007-2008, nivelurile mari ale datoriilor, atât private, cât și publice, au cauzat o criză severă, pe măsură ce bula imobiliară s-a spart. Aceasta a dus însă la o inflație mică. Din cauză că apoi creditarea a încetinit, acest lucru a dus la o scădere a cererii. Astăzi însă, riscurile sunt pe partea ofertei. Când două crize își unesc forțele Astfel, am rămas cu ce e mai rău din ambele crize, atât din cea stagflaționară a anilor 70, cât și cea financiară din perioada 2007-2010, explică Roubini. Ponderea datoriilor este mai mare decât în anii 70, iar un mix de politici economice laxe și șocuri negative la nivelul ofertei amenință să alimenteze inflația, nu deflația. Roubini spune că acest lucru va duce la „mama crizelor datoriilor stagflaționare” în următorii ani. Pentru moment, politicile monetare și fiscale laxe vor continua să alimenteze bule ale creditului, propulsând încet un tren-epavă, conform lui Roubini. S-au aprins beculețele de avertizare Semnele de avertizare sunt deja vizibile pe burse, în activele umflate din domeniul imobiliar și cel tehnologic sau exuberanța din jurul vehiculelor speciale de achiziții prin care se listează azi multe companii, spune Roubini. Acesta mai adaugă pe listă și sectorul criptomonedelor, dobânzile la datoriile companiilor, garanțiile colaterale la credite, domeniul fondurilor private de investiții și acțiunile meme – cum a fost cazul GameStop la începutul anului, plus micii investitori privați care tranzacționează zilnic pe burse. O cădere bruscă a încrederii „La un anumit moment, acest boom va culmina cu un moment Minsky (o cădere bruscă a încrederii), iar politicile monetare mai strânse vor declanșa spargerea (bulei – n.r.) și un crah”, scrie Roubini. Politicile monetare mai strânse înseamnă creșterea dobânzilor de către băncile centrale. Acestea sunt acum la niveluri minime, după ce au fost reduse anul trecut, ca măsură de luptă împotriva crizei economice declanșate de pandemie. O creștere a dobânzilor înseamnă o frânare a cererii, ceea ce mai departe va duce la profituri mai mici pentru corporații și scăderi ale prețurilor acțiunilor pe burse. Companiile cu pierderi, cele cu datorii mari sau cele unde prețul acțiunilor este prea mare față de profitul înregistrat ar avea de suferit în cazul creșterii dobânzilor. Cronica unei crize viitoare Roubini spune că aceste politici fiscale și monetare laxe hrănesc bulele și vor continua să ducă inflația în sus, creând condițiile pentru stagflație oricând va apărea următorul șoc negativ pe partea de ofertă. Politici monetare laxe înseamnă dobânzi extrem de mici și injecții financiare în sistemul bancar. În domeniul fiscal, politicile laxe se traduc prin măsuri de sprijinire a companiilor din anumite domenii afectate de criză, măsuri de stimulare a economiei sau planuri de investiții în infrastructură. Ce poate declanșa o nouă criză Conform lui Roubini, astfel de șocuri pot surveni din cauza protecționismului, a îmbătrânirii demografice în economiile avansate și emergente, a restricțiilor privind imigrația în economiile avansate, a revenirii industriei manufacturiere în regiuni cu costuri mari sau a balcanizării lanțurilor globale de aprovizionare. Această balcanizare înseamnă spargerea lanțurilor globale în lanțuri paralele locale. La acestea se adaugă și rivalitatea SUA-China, atacurile cibernetice, inegalitățile sociale și schimbările climatice. Băncile centrale s-au băgat singure în capcană Roubini mai spune că băncile centrale și-au pierdut practic independența deoarece nu au avut încotro decât să pompeze bani pentru a stăvili o criză a datoriilor. Cum datoria publică și cea privată cresc, băncile centrale se află, de fapt, într-o capcană. Pe măsură ce inflația va crește în următorii ani, băncile centrale vor avea de înfruntat o dilemă, subliniază profesorul de economie. Dacă încep să elimine măsurile neconvenționale de stimulare a economiei și ridică dobânzile pentru a lupta cu inflația, aceștia riscă să declanșeze o criză masivă a datoriilor și o recesiune severă. Iar dacă mențin o politică monetară laxă, atunci aceștia riscă o inflație de două cifre și o stagflație adâncă atunci când următorul șoc negativ pe parte de ofertă va apărea. Dar chiar și în al doilea scenariu, autoritățile nu vor fi capabile să prevină o criză a datoriilor, spune Roubini. Economiile în curs de dezvoltare vor fi cele mai lovite În timp ce datoriile nominale din economiile avansate vor scădea din cauza inflației neașteptate, cum s-a întâmplat în anii 70, economiile aflate în curs de dezvoltare vor avea de suferit pentru că au datorii în monede străine. Multe dintre aceste guverne vor intra în incapacitate de plată și își vor restructura datoriile, avertizează Roubini. În același timp, datoriile private din economiile avansate vor deveni nesustenabile, la fel cum a fost și după criza financiară din 2008. Economistul spune că datoriile vor duce la falimente, iar companiile îndatorate și creditorii lor vor fi primii care vor cădea, urmați imediat de gospodăriile îndatorate și băncile care le-au finanțat creditele. Cum va fi următoarea criză Roubini spune că va urma o creștere a costurilor cu împrumuturile, ceea ce, mai departe, va duce la nevoia unui „moment Volcker”. Paul Volcker a fost șeful Rezervei Federale, banca centrală a SUA în anii 80. Când acesta a majorat dobânzile pentru a se lupta cu inflația, rezultatul a fost o recesiune în SUA și o criză a datoriilor în America Latină, care a avut un deceniu pierdut, spune Roubini. Dar acum, nivelurile globale ale datoriilor sunt de trei ori mai mari decât cele din anii 70, iar măsurile antiinflație vor duce mai mult la o depresie în locul unei recesiuni severe. În aceste condiții, băncile centrale vor fi condamnate și dacă fac ceva, și dacă nu fac, spune Roubini. Multe guverne vor fi semiinsolvente și astfel vor fi incapabile să salveze băncile, corporațiile și gospodăriile. Va exista astfel un cerc vicios între guvernele și băncile din zona euro, la fel cum a fost după criza financiară din 2008, iar acesta va fi repetat în întreaga lume, atrăgând după el gospodării, corporații și sistemul financiar din umbră. Acesta din urmă este compus din entități financiare care nu sunt, de fapt, bănci, dar care oferă bani. Acesta este compus din bănci de investiție, fonduri speculative, vehicule speciale de investiții, entități de tipul celor care oferă „credite până la salariu” sau companiile din domeniul fintech, care combină finanțele cu tehnologia. „Întrebarea nu este dacă, ci când” Potrivit lui Roubini, așa cum stă situația acum, acest lucru nu poate fi evitat. Mai mult, economistul spune că Rezerva Federală americană se află în această capcană încă din decembrie 2018, când un crah bursier a forțat banca centrală să intervină cu un an înainte ca pandemia de COVID să lovească. Cu o inflație în creștere și cu șocuri stagflaționare la orizont, aceasta este acum și mai prinsă în capcană, argumentează „Doctor Doom”. Acesta mai spune că același lucru se întâmplă și cu Banca Centrală Europeană, Banca Japoniei și Banca Angliei. „Stagflația din anii 70 va întâlni în curând crizele din perioada post-2008. Întrebarea nu este dacă, ci când”, conchide economistul.

Citeşte întreaga ştire: Nouriel Roubini avertizează asupra unei viitoare crize economice: „Întrebarea nu este dacă, ci când”

 

 

https://www.libertatea.ro/stiri/nouriel-roubini-avertizeaza-asupra-unui-viitoare-crize-economice-intrebarea-nu-este-daca-ci-cand-3637585

 

////////////////////////////////////////

 

Coronavirusul va fi urmat de o pandemie a datoriilor

 

 

Pandemia va costa numeroase vieţi omeneşti și, în același timp, o pierdere economică de 12 bilioane de dolari. De aceea vor creşte masiv şi datoriile. Nicio ţară nu va scăpa de asta, avertizează FMI.

Performanţa economică se va reduce în acest an marcat de pandemia de coronavirus în întreaga lume, avertizează la unison specialiştii. Nu există niciun indiciu care să ateste altceva. Controverse se poartă doar legat de dimensiunea reculului economic şi de şansele de calmare a situaţiei pe termen mediu.Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) au publicat săptămânile trecute prognoze sumbre cu cifre catastrofale, în vreme ce guvernele din întreaga lume dau asigurări că economia îşi va reveni curând, începând din 2021.Atât de rău nu a mai fost niciodată în perioada postbelică Potrivit calculelor Fondului Monetar Internaţional, performanţa economiei globale va fi în acest an şi în anul viitor cu un total de 12,5 bilioane de dolari (11 bilioane de euro) mai redusă. Aceasta este „cea mai gravă recesiune” de la criza economică mondială de acum aproximativ 90 de ani, a afirmat economista şefă a FMI, Gota Gopinath. Ea a adăugat: „Nicio ţară nu va scăpa neafectată”. Pentru a putea face o comparaţie: performanţa valorică brută a economiei germane a fost în 2019 de puţin peste trei bilioane de euro.

 

Ca o consecinţă a crizei, datoria publică va depăşi în acest an, raportat la performanţa economică, nivelul maxim înregistrat la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Conjunctura economică trebuie sprijinită în aceste împrejurări, iar ţările sărace au o şi mai mare nevoie de ajutor din partea statelor bogate. În plus, după depăşirea pandemiei, îndatorarea trebuie iarăşi îngrădită prin măsuri dure de austeritate.

 

FMI ia în calcul pentru acest an o reducere cu 4,4 la sută a economiei globale şi se aşteaptă la un reviriment în anul 2021, cu o creştere de 5,4 la sută. Dar, potrivit lui Gopinath, această evoluţie pozitivă va avea loc doar cu condiţia ca un al treilea val al pandemiei, cu noi lockdown-uri, să nu intervină, anulând orice creştere.

Ţările industrializate vor sângera

Prognoza Băncii Mondiale este şi mai sumbră. Economia globală se va diminua în acest an cu 5,2 la sută. În ianuarie încă, experţii de la Washington anticipau o creştere cu 2,5 la sută. Şi ei avertizează acum că estimările se pot înrăutăţi dacă incertitudinile legate de pandemie şi de eventuale limitări impuse economiei şi vieţii publice se vor prelungi.

 

Pentru ţările industrializate, Banca Mondială anticipează un minus de şapte la sută, iar pentru ţările emergente o scădere cu 2,5 la sută. Pentru SUA, Banca Mondială prognozează un minus de 6,1 la sută, iar pentru Zona Euro o diminuare-record de 9,1 procente.

 

În schimb, experţii instituţiei se aşteaptă ca economia Chinei, ţara în care şi-a făcut pentru prima dată virusul apariţia, să crească cu unu la sută.

 

Asiguratorii se simt dezarmaţi în faţa pierderilor

Şi reasiguratorul elveţian Swiss Re şi-a însuşit prognoza nefavorabilă a FMI. Concernul aşteaptă înrăutăţiri severe ale conjuncturii globale, a declarat şeful Swiss Re, Christian Mumenthaler, în cadrul unei conferinţe online organizate de Bloomberg. „Plecăm de la premisa că performanţa economiei globale va înregistra un minus de 12 bilioane de dolari”, a spus el. Iar firmele de asigurări nu pot compensa aceste pierderi, fiindcă în bilanţurile branşei nu se regăseşte decât o fărâmă din această sumă.

 

Când medicamentul devine otravă

Prognozele FMI şi ale Băncii Mondiale privind diminuarea economiei globale se referă la aşa-numita economie reală. În sectorul financiar, situaţia arată diferit. În prezent comerţul cu produse financiare cunoaşte un adevărat boom, atestat de valorile-record ale indiciilor bursieri. Investitorii îşi direcţionează adesea banii spre pieţele financiare fiindcă, din perspectiva lor, este mai profitabil să-i înmulţească cu instrumente financiare decât să-i investească în economia reală. Piaţa cu aşa-numite derivate (de exemplu afaceri la termen, opţiuni, futures sau swaps) depăşeşte de câteva ori performanţa economiei globale. În 2019, ea a însumat aproximativ 87 de bilioane de dolari.

 

Creatorii imensei cantităţi de bani aflaţi în circulaţie, care creşte în continuare, sunt guvernele şi băncile emitente. Acestea tipăresc în continuare bani noi, pe care îi pompează în piaţă pentru a compensa tendinţele deflaţionare sau din dorinţa de a micşora primejdia unei recesiuni. Dar astfel, banii proaspeţi dăunează mai degrabă economiei decât s-o ajute, mai ales dacă sistemul financiar global va ajunge iarăşi în situaţia de crash în care s-a aflat ultima dată în 2008.

 

https://www.dw.com/ro/coronavirusul-va-fi-urmat-de-o-pandemie-a-datoriilor/a-55693505

 

 

//////////////////////////////

 

…Aceasta nu este exceptia,ci …Factură la curent de 10.000 de lei pentru un pensionar: Ăsta e consum de fabrică, nu de un televizor și trei becuri

  de Pavel Adrian

 

 

Un pensionar din Mureș a primit o factură de curent de aproape 10.000 de lei, din cauza unui contor defect.

 

„Aici este totalul de plată, 9.782 de lei  Reprezintă contravaloarea a 13.567 de kw, un consum mediu zilnic de 149 de kw. Ăsta e consum de fabrică, aici e o locuință particulară, consum casnic, un televizor, un aparat de cafea și 3 becuri„, a povestit Liviu Rodeanu, pensionarul care a primit în luna septembrie 2021 factura uriașă.

 

Liviu Rodeanu, client păgubit: „Factura a ajuns în 7, prin curier. Data scadenței era în 6 septembrie, eu având pentru utilități o convenție cu banca de direct debit, în 6 banii au fost luați din cont„.

 

Bărbatul a reclamat situația prin poşta electronică. După trei săptămâni, reprezentanții companiei au declarat contorul defect și acesta a fost înlocuit cu unul nou. A primit apoi un mail cu recalcularea indexului.

 

Liviu Rodeanu: „Din fișa lor de calcul rezultă cantitatea de 15.510 kw/h care au fost facturați în plus„.

 

Bărbatul a mai primit o factură de 316 lei. Asta deși, contorul a fost declarat defect. Și pentru că a refuzat să o plătească, a primit o sesizare că va fi deconectat de la rețeaua de energie.

 

Conform regulamentului intern, compania de furnizare a serviciilor electrice are diferite termene de timp pentru soluționarea solicitărilor clienților.

 

În acest caz, este specificat că restituirea banilor ar fi trebuit să se realizeze în termen de 30 de zile de la data clarificării situației.

 

Liviu Rodeanu: „Peste o săptămână sunt 60 de zile„.

 

Reporter: Ce răspunsuri ați mai primit?

 

Liviu Rodeanu: „Răspunsuri politicoase, că sesizarea este în curs de rezolvare și ca mulțumesc pentru răbdare. Este ANRE-ul care reglementeaza piața de energie și Protecția Consumatorului, dar la ei nu poți sa reclami decât dacă situația ta nu a fost rezolvată„.

 

Într-un răspuns pentru Digi24, furnizorul de energie electrică spune că regretă situația, dar şi că banii îi vor fi înapoiaţi bărbatului după data de 7 ianuarie: „Electrica Furnizare regretă disconfortul creat, urmând să emită factura de corecție pe numele clientului în cauză după data de 07.01.2022. Compania precizează că întârzierea emiterii facturii de corecție a fost cauzată de o serie de optimizări ale sistemului de facturare, aflate în curs de implementare la momentul actual.”

 

 

https://psnews.ro/factura-la-curent-de-10-000-de-lei-pentru-un-pensionar-asta-e-consum-de-fabrica-nu-de-un-televizor-si-trei-becuri-611761/

 

 

//////////////////////////////////////

Cum ar putea fi scos AUR în afara legii?

Sunt două căi prin care partidul lui George Simion poate fi desființat

 

de Marinela Anghelus

 

 

Există două căi prin care AUR, partidul înființat de Claudiu Târziu și George Simion, poate fi scos în afara legii, așa cum deputatul PNL Alexandru Muraru, consilier onorific al premierului Nicolae Ciucă, a declarat în repetate rânduri că ar trebui făcut.

 

Legea de funcţionare a partidelor politice prevede două posibilităţi prin care un partid îşi poate înceta activitatea. Prima cale: prin dizolvare, decizie pe care o poate lua Curtea Constituţională.

 

Alexandru Muraru a cerut instituţiilor statului să răspundă dacă partidul condus de George Simion şi Claudiu Târziu este o ameninţare la adresa ordinii constituţionale. Muraru susţine că Parchetul General ar putea sesiza CCR. Potrivit legii, CCR poate decide dizolvarea AUR la sesizarea preşedinţilor Parlamentului şi/sau a Guvernului şi dacă se constată că partidul a încălcat două alineate din Constituţie: Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale. Sau Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

 

A doua cale: prin hotărâre pronunţată de Tribunal. Muraru a făcut deja mai multe plângeri anul trecut, şi când au fost protestele la Parlament şi s-a încercat intrarea în clădire, dar şi cu alte ocazii. Potrivit legii, un partid politic se dizolvă pe cale judecătorească, daca se constată încălcarea celor două alineate din Constituţie de mai sus.

 

În plus, pe această cale, mai este încă un articol care nu trebuie încălcat, informează Antena3.ro. Art. 30 care prevede: 7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

 

Totodată, vorbim şi de două articole din Legea de funcţionare şi organizare a partidelor politice: „Este interzisă afilierea partidelor politice la organizaţii din străinătate” şi „Partidele politice nu pot organiza activităţi militare sau paramilitare şi nici alte activităţi interzise de lege”. Alexandru Muraru vrea scoaterea AUR acum în afara legii, pentru că, într-un comunicat asumat de partid se vorbeşte despre Holocaust ca despre o temă minoră.

 

Cum poate fi desfiinţat AUR de CCR

CCR decide dizolvarea, dacă AUR a încălcat următoarele:

 

– Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

– Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.

– Contestaţia privind constituţionalitatea unui partid politic poate fi formulată de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului sau de Guvern. Preşedintele Camerei poate formula contestaţia numai pe baza unei hotărâri adoptate de Cameră cu votul majorităţii membrilor săi.

– Contestaţia trebuie motivată şi va fi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.

– Decizia de admitere a contestaţiei se comunică Tribunalului Bucureşti în vederea radierii partidului politic neconstituţional din Registrul partidelor politice.

 

Cum poate fi desfiinţat AUR de CCR prin instanţă

 

– Când scopul său, activitatea partidului politic a devenit ilicită ori contrară ordinii publice

– Când realizarea scopului partidului politic este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice

– Când partidul urmăreşte alt scop decât cel care rezultă din statutul şi programul politic ale acestuia

– Ca urmare a inactivităţii constatate de Tribunalul Bucureşti

– Dacă a încălcat articolul: Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

 

https://psnews.ro/cum-ar-putea-fi-scos-aur-in-afara-legii-sunt-doua-cai-prin-care-partidul-lui-george-simion-poate-fi-desfiintat-611917/

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Nu întristați pe Duhul Sfânt a Lui Dumnezeu… Astăzi – vremea pentru ca să ne educăm copii… Versete biblice despre Duhul Sfânt… Ca să nu faceţi ceea ce aţi dori… Plini şi umpluţi de Duh Sfânt… Botezul cu Duh Sfânt… Duhul Sfânt: O putere eliberatoare… FII PLIN ACUM – capitolul 6… Ministrul Sănătății din ISRAEL: Ne rugăm și sperăm ca „Mesia” să apară înainte de Paște… Antihristul-  O prezentare din perspectivă biblical… Cine va fi un antihristic în Biblie… PLANUL VEŞNIC AL LUI DUMNEZEU…O relatare a lui Jonathan Edwards despre trezire… Vindecarea miraculoasă – fragment din carte… O povestire din cartea- Cum a trimis Dumnezeu un câine să salveze o familie (Vol V)… JOEL BEEKE & DIANA KLEYN, Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu… REVELATIA PE VREMEA PATRIARHILOR… ÎNĂLŢAREA PROROCULUI LA CER… Rădăcina păcatului este centrarea pe sine

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

Rădăcina păcatului este centrarea pe sine

Autor: Zac Poonen

 

Matei 3:10

    Pentru a experimenta o mântuire completă este foarte important să cunoaştem rădăcina păcatului. Deseori, ceea ce oamenii numesc păcat este de fapt fructul. Vorbim despre lucrurile cele mai josnice precum: fumatul, băutul, pariurile. Apoi mergem mai adânc şi vorbim despre gelozie, despre mândrie, gânduri rele şi mânie. Credem că am pătruns mai adânc, şi, într-adevăr, am pătruns mai adânc decât oamenii care consideră doar luptele şi certurile ca păcat. Însă, Ioan Botezătorul, care a fost înainte-mergătorul lui Isus a spus că Isus a venit să înfigă securea la rădăcina pomului. Asta a spus în Matei, la capitolul 3.

 

Este foarte important să cunoaştem unde este rădăcina în viaţa noastră, fiindcă, dacă nu lovim la rădăcină, fructul va continua să iasă. Iar noi va trebui să tot tăiem la el. Este la fel ca boala. În trecut se trata boala doar atunci când ieşea la suprafaţă. Ieşea printr-o febră sau o inflamaţie şi se dădea cu alifie. Tratarea se făcea doar când ieşea la suprafaţă. Lucrurile s-au schimbat când oamenii au descoperit antibioticele. Dacă ai o inflamaţie pe mână, doctorul spune: „Pentru a scăpa de ea, înghite această pastilă.” Însă, un om needucat nu poate înţelege asta. Omul needucat nu poate înţelege cum se vindecă inflamaţia înghiţind pastila în stomac. Doctorul spune: „Rădăcina inflamaţiei este acolo jos. Şi dacă te ocupi de problemă acolo în sânge, inflamaţia se va opri.” Însă omul needucat nu poate pricepe asta. El tot susţine că trebuie pus un unguent. Însă, doar scapi de inflamaţie aici. Ea apare apoi în altă parte. Aşa este şi cu mulţi credincioşi, chiar şi atunci când vor biruinţă asupra păcatelor. Ei cred că au scăpat de păcat, dar apare altceva, în altă parte.

 

Trebuie să-L lăsăm pe Isus să înfigă securea la rădăcină. Şi rădăcina păcatului este centrarea pe sine. În puţine cuvinte… Este atunci când sinele este în centrul vieţii noastre. Iar rădăcina sfinţeniei nu este citirea Bibliei şi facerea de bine, ci este atunci când Hristos devine centrul vieţii noastre. Să înţelegem acest adevăr simplu. Rădăcina păcatului este atunci când sinele este în centrul vieţii mele, iar rădăcina sfinţeniei este atunci când Hristos este în centrul vieţii mele. Cu alte cuvinte, ori totul se învârte în jurul meu, ori toate lucrurile din viaţa mea se învârt în jurul lui Hristos. Una ori alta.

 

Deseori folosesc exemplul din astronomie. Ştiţi că timp de mii de ani omul a crezut că pământul este nu numai în centrul sistemului solar, ci în centrul întregului univers. Asta, fiindcă umblau prin vedere. Vedeau soarele mergând în jurul pământului şi urcând din nou. Deci, pământul este centrul. Vedeau luna înconjurând pământul. Vedeau chiar şi stelele înconjurând pământul. Şi părea exact ca şi când pământul este în centrul universului. Nu-i poţi învinui pe oameni. Chiar şi cei inteligenţi, Petru şi Pavel, toţi credeau că pământul este în centru. A fost, totuşi, un om care s-a decis să examineze asta, acum 7-8 sute de ani. A vrut să cerceteze dacă ceea ce credeau părinţii şi bunicii era adevărat. Şi a descoperit că se înşelaseră. A descoperit că pământul nu este nici măcar în centrul sistemului solar. Aşa s-au descoperit multe adevăruri ale ştiinţei. Şi ne-au ieşit toate ecuaţiile corect, fiindcă am găsit centrul corect.

 

Atât timp cât omul nu descoperise centrul corect, ceva era greşit în calculele lor şi în înţelegerea fizicii. Ceva era greşit, fiindcă centrul nu era corect. Şi, în umblarea noastră după sfinţenie, va fi mereu o problemă dacă vedem una sau alta ca fiind păcat, şi încercăm să scăpăm de ele… Ne judecăm singuri şi încercăm să scăpăm de anumite obiceiuri… Însă, până nu lovim la rădăcină şi descoperim adevăratul centru, va fi mereu o problemă: nu vei obţine răspunsul corect. Dar, vedem că Domnul Isus a venit să lovească la rădăcină.

 

Ce înseamnă pocăinţa? Înseamnă să mă întorc de la o viaţă centrată pe mine însumi. Pocăinţa nu înseamnă doar renunţarea la nişte obiceiuri rele. Înseamnă întoarcerea de la o viaţă centrată pe mine însumi la o viaţă centrată pe Isus Hristos. Dacă înţelegi asta, nu mai poţi fi înşelat de o evanghelie a prosperităţii. Când cineva spune că vei câştiga bani, este oare centrat pe Hristos sau pe tine? Imediat pot realiza că nu este adevărata evanghelie, deoarece este centrată pe mine. Nu este adevărata evanghelie. Sau, poate ceva mai spiritual: „Poţi ajunge în rai!” Pe cine este centrată această gândire? E centrată pe Hristos sau pe mine? Spunem că: „este mai duhovnicesc decât să cred că Isus mă face bogat, sau că Isus îmi va da vindecare”. „Nu e mai duhovnicesc? Nu sunt ca cei care vorbesc doar despre vindecare sau prosperitate. Eu cred că Isus mă poate duce în rai!” Sau „El poate să-mi ierte păcatul!” Pe cine este centrată gândirea aceasta? Pe tine sau pe Hristos? Pe tine! Singura diferenţă este că acel om caută bani, iar tu cauţi raiul. Însă, tot tu rămâi în centru.

 

Omul a fost creat pentru slava lui Dumnezeu. Ştiţi ce se cântă în rai? „Vrednic eşti, Doamne…” Apocalipsa, capitolul 4 (parafrazat) „… căci Tu ai făcut toate lucrurile şi ele există pentru a face voia Ta… pentru slava Ta au fost create! Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ!” Aşa ne-a învăţat Domnul Isus să ne rugăm. Aşadar, am fost creaţi pentru a fi centraţi în Dumnezeu. După ce înţelegi acest lucru, frate şi soră, multe lucruri vor căpăta sens.

 

Când oamenii au descoperit că soarele este în centrul sistemului solar, toate calculele lor au ieşit corect. Ce înseamnă asta în termeni practici? Când spun că trebuie să mă judec singur, nu judec gelozia şi mândria şi alte lucruri mărunte, ci trebuie mers direct la rădăcină. Trăiesc eu, oare, o viaţă centrată pe mine însumi? „Mă doare că mi-a vorbit cineva urât.” Cine este în centrul vieţii tale? Tu eşti! De aceea te doare. Dacă ar fi Hristos în centrul vieţii tale, n-ar mai conta că ţi-a vorbit cineva urât sau că te-a vorbit de rău, sau a ţipat la tine. Întrebarea se pune: „Cine este în centru?” Asta vedem şi în povestea fiului risipitor.

 

În Luca 15, vreau să vedeţi… Isus vorbea despre doi oameni căzuţi. Primul era fiul cel tânăr, al doilea era fiul cel mare. Însă, fiul cel mare nu pare a fi căzut. Iar, cel care nu arată a fi căzut este mai periculos decât celălalt. Luca 15 – Aceasta este povestea în care, la început fiul tânăr este în afara casei departe de casă, iar fiul cel mare este în casă. Şi, la sfârşitul poveştii, fiul tânăr este în casă, iar fiul cel mare este în afara casei. Aşa se termină povestea. Pe scurt, aceasta este povestea. Deci, trebuie să aflăm cum a ajuns fiul tânăr în casă şi de ce a ajuns fiul cel mare din casă, în afara casei. Cu toţii suntem în casă şi trebuie să ne asigurăm că nu ajungem afară. Amândoi au spus un lucru. Vă rog să ascultaţi. Luca 15:12 (parafrazat) „Fiul mai tânăr a venit la tatăl său şi i-a zis: Tată, dă-mi! Dă-mi!” este limbajul omului centrat pe sine. „Dă-mi bani! Dă-mi vindecare! Dă-mi iertare! Dă-mi raiul! Dă-mi o lucrare!” Orice ar fi, chiar şi lucruri spirituale… „Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi!” Chiar şi „Dă-mi sfinţenie, ca să am o mărturie bună în Biserică!”. Şi credem că fiul cel mare este mai bun. El n-a spus niciodată „Dă-mi!”. A ţinut totul în el, atâţia ani. Şi, câteodată, Dumnezeu îngăduie o situaţie care scoate în afară corupţia din interior. E minunat când Dumnezeu face asta!

 

Când mi-a făcut cineva rău, l-am iertat complet. Chiar l-am iertat, atât cât am ştiut. Am spus: „Doamne, l-am iertat. N-am nimic împotriva lui, orice ar fi făcut împotriva mea.” Însă, când am auzit că i s-a întâmplat ceva rău, m-am bucurat. Şi Dumnezeu a spus: „Tu nu l-ai iertat.” Aşa am descoperit. Am descoperit corupţia inimii mele când ceva bun s-a întâmplat altcuiva. Exact ca fiul cel mare. Tu ai văzut asta? Ai văzut vreodată în viaţa ta, când cuiva de care nu-ţi place, unei persoane pe care o urăşti, poate unei rude sau şefului tău, i s-a întâmplat ceva bun, iar tu te-ai simţit rău? Asta arată că atitudinea ta e greşită. Este un prilej să te judeci singur. Fiul cel mare putea să se judece singur: „De ce mă simt rău că s-a întâmplat ceva bun cu fratele meu mai mic?” Atât timp cât ceva rău se întâmpla cu el când era departe, era destul de mulţumit. Dar, când s-a întâmplat ceva bun cu el, s-a simţit dintr-odată rău. Găseşti acest sentiment şi la tine, sau vorbesc doar despre mine? Judecaţi-vă singuri. Eu m-am judecat, de aceea pot vorbi despre asta, pentru că m-am curăţit.

 

Fiul cel tânăr a venit şi a spus: „Dă-mi!” Dar, ce a spus fiul cel mare? Ascultaţi aici. Luca 15, ultima parte a versetului 29: „Niciodată nu mi-ai dat!” Spune şi el acelaşi lucru. „Atâţia ani… nu mi-ai dat niciodată! Am dorit! Am ţinut această dorinţă în mine. N-am rostit-o niciodată. Dar am vrut! Am vrut! Am vrut!” Cine e mai rău? Cel care a spus deschis „Dă-mi!”? Sau cel care a ţinut în el dorinţa „Sper să primesc! Sper să primesc!”? Este ipocrizie! Singura diferenţă dintre fiul tânăr şi fiul cel mare este că unul a spus-o deschis, iar celălalt a ţinut-o ascunsă în interior. Şi vă spun despre mulţi din cei care predică sfinţenia, că singura diferenţă dintre ei şi păcătoşi este că păcătosul îşi arată păcatele iar celălalt ascunde dorinţele în interior şi se crede mai sfânt. Cel care în secret se uită la pornografie este mai rău decât cel care spune deschis că el se uită la pornografie şi îi place. Noi credem că el este păcătosul, dar să ştiţi că e mai multă speranţă pentru el. Aveţi grijă la această atitudine ascunsă: „Dă-mi!”.

 

Putem sta în Biserică şi să credem că noi suntem în Noul Legământ. Nu suntem în Noul Legământ dacă nu am lovit la rădăcina păcatului, care este „Dă-mi!” ce provine dintr-o centrare pe sine. „Nu mi-ai dat niciodată! M-am rugat pentru vindecarea copilului meu, şi nu i-ai dat-o, Tată!” O mică plângere. Am eu un astfel de drept? Am dreptul să merg la Dumnezeu şi să-I cer orice? Am descoperit că n-am drept la nimic. Totul este din mila Lui. Sunt mulţumitor pentru orice lucru pe care mi-l oferă Dumnezeu. Însă, deseori, când un credincios se plânge de o rugăciune fără răspuns… „De ce nu m-ai lăsat să mă căsătoresc cu acea persoană?” Cine crezi că eşti tu, ca Dumnezeu să facă să te căsătoreşti cu acea persoană? Te consideri o persoană foarte importantă. Viaţa ta este centrată în totalitate pe tine însuţi. Nu eşti nici măcar în Vechiul Legământ. Nu eşti în nici un legământ. La fel ca Adam, eşti centrat pe tine. „Eu, eu, eu!” Aceasta este viaţa de care a venit Domnul Isus să ne izbăvească. Fiindcă, o astfel de viaţă ne ruinează. Fie că eşti ca fiul cel tânăr, cu păcatul la vedere, fie că eşti ca fiul cel mare, stând în Biserică, prefăcându-te sfânt… Poate eşti un prezbiter cu o dorinţă secretă după onoare, funcţie, respect… „Dă-mi! Dă-mi!” … dorind în secret să i se ofere onoare. „Mi-ar plăcea un pic de onoare. Mi-ar plăcea să fiu prezbiter, sau să fiu invitat să predic. Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi asta!” Şi te simţi foarte bucuros când ţi se oferă astea. Care e diferenţa dintre tine şi cel care o cere răspicat? De fapt, el este mai sincer.

 

Ce înseamnă, deci, să ne judecăm singuri? „Dacă ne judecăm singuri, nu vom fi judecaţi.” Înseamnă că un om îşi ia viaţa de creştin în serios şi descoperă: „Doamne, Tu ai venit să mă scapi de această centrare pe sine!” Noul Legământ înseamnă să fii eliberat de centrarea pe sine. Pocăinţa înseamnă să fiu eliberat de centrarea pe mine însumi şi să descopăr adevăratul centru, aşa cum au descoperit oamenii că soarele este în centrul sistemului solar. Să descopăr că m-ai creat să fiu centrat pe Tine.

 

Este interesant să vedem în rugăciunea Domnului… Am scris o carte întreagă pe tema acestei rugăciuni, denumită: „Rugăciunea centrată pe Dumnezeu”. Fiindcă, orice cerinţă din acea rugăciune Îl pune pe Dumnezeu pe primul loc. „Tatăl nostru care eşti în ceruri… Iartă-mi păcatul?” Nu! Nu asta este prima cerinţă. Am crede că trebuie să fie pe primul loc. Atunci ar fi vorba despre mine. Nu! „Tată! Sfinţească-se Numele Tău! Numele Tău nu este sfinţit, din cauza vieţii mele păcătoase!” La asta vreau să mă gândesc, mai întâi. Dacă încep cu „Tatăl nostru care eşti în ceruri, iartă-mi păcatul!”, înseamnă că sunt centrat tot pe mine însumi. „Tatăl nostru, realizez că viaţa mea Te-a dezonorat, nu Ţi-a sfinţit Numele, şi sunt îngrijorat de asta! Vreau să sfinţesc Numele Tău! Fie Numele Tău sfinţit! Vie Împărăţia Ta!” Aceasta este a doua cerinţă. Iertarea şi celelalte pot aştepta. „Împărăţia Ta trebuie să vină! Nu contează ce se întâmplă cu mine. Nu contează dacă nu sunt vindecat de cancer. Nu contează… Vie Împărăţia Ta! Şi, Doamne, facă-se voia Ta, pe pământ şi în viaţa mea, în primul rând, la fel cum se face în ceruri, unde îngerii, grabnic şi cu bucurie, fac voia lui Dumnezeu în totalitate.” Îngerii se supun lui Dumnezeu cu bucurie, imediat, şi în totalitate. Şi zic: „Doamne, vreau să fac ce-mi spui Tu, la fel ca în ceruri, cu bucurie, în totalitate şi imediat! Şi, ca să fac voia Ta pe pământ, aşa cum se face în cer, am nevoie de viaţă! Astfel, Te rog să-mi dai pâinea cea de toate zilele, ca să pot face voia Ta!” Trebuie să le conectăm. „Voia Ta să se facă pe pământ şi în viaţa mea!” Şi pentru aceasta „Dă-mi pâinea zilnică! Dă-mi atât cât am nevoie!”. Aşa este, şi e valabil pentru mâncare, îmbrăcăminte, adăpost, educarea copiilor, totul, „ca să putem face voia Ta!”. Abia apoi urmează: „Iartă-mi păcatele, ca să pot face voia Ta! Şi vreau să-i iert pe toţi, aşa cum Tu m-ai iertat pe mine. Şi nu vreau să mă opresc la iertarea păcatelor, Doamne! Izbăveşte-mă de tot ce e rău! Orice e rău, orice nu seamănă cu Hristos în viaţa mea, izbăveşte-mă de ele! Şi nu mă lăsa niciodată să fiu ispitit peste puterile mele!” Ştiu că Dumnezeu promite că nu va permite să fim ispitiţi peste puterile noastre, dar El tot vrea să ne rugăm pentru asta. Aşa cum spunea Isus: „Tatăl vostru ceresc ştie ce nevoi aveţi înainte să-I cereţi, dar tot vrea să vă rugaţi pentru pâinea cea de toate zilele. Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de iertare de păcate, dar tot vrea să vă rugaţi pentru iertarea păcatelor.”

 

Aşadar, Tatăl vostru ceresc a promis că nu va permite să fiţi ispitiţi peste puteri, dar tot vă spune să vă rugaţi: „Doamne, nu lăsa să fiu ispitit peste puterile mele!” Prin această rugăciune, Domnul îi învăţa că în Noul Legământ nu trebuie să se roage ca în Vechiul Legământ. În Vechiul Legământ se rugau: „Binecuvântează-mă, Doamne! Pedepseşte-mi duşmanii!” E interesant să citeşti în Psalmi, unde spune psalmistul: „Doamne, vrăjmaşul să-şi ia copilul şi să-l zdrobească de stâncă!” Vai… Sunt Biserici care au obiceiul de a citi un psalm în fiecare duminică dimineaţa. Ei rămân fireşti, fiindcă citesc astfel de lucruri: „Zdrobeşte capul vrăjmaşului meu de stâncă!” Aş fi dorit să citească câte o epistolă în fiecare dimineaţă. Efeseni, capitolul 1, în loc de astfel de psalmi. E incredibil câţi creştini trăiesc în Vechiul Legământ. Astfel, Dumnezeu spune că acolo preocuparea lor era: „Scapă-mă de vrăjmaşi, fiindcă mă necăjesc în multe feluri! Doamne, nu e ploaie! Te rog să dai ploaie pe cultura mea! Ajută-mă să prosper!” Şi aşa mai departe… Toate erau centrate pe: „Ce poţi face pentru mine?”

 

Atât timp cât un creştin este preocupat cu asta, nici nu realizează că trăieşte în Vechiul Legământ. Şi una din marile lucrări ale diavolului în zilele noastre este să schimbe Evanghelia predicată de apostoli aducând-o înapoi la gândirea din Vechiul Testament centrată pe: „Dă-mi! Dă-mi asta şi asta!” Şi este predicată sub pretextul credinţei. „Credinţa înseamnă să revendici asta! Cere asta şi vei primi! Dă-mi! Dă-mi! Dă-mi! Mergi la Dumnezeu şi cere-I să-ţi dea!” Exact la fel a făcut şi fiul risipitor. Şi şi-a stricat viaţa. Asta voia şi fiul cel mare: „Nu mi-ai dat niciodată!” Să te plângi la Dumnezeu că nu ţi-a dat una şi alta, dar a dat-o altei persoane. Totul este ca în Vechiul Legământ. Domnul vrea să ne elibereze de asta şi să spunem: „Tată, vreau ca Numele Tău să fie sfinţit! De ce vrei să construieşti o Biserică? Pentru că Numele Tău nu e sfinţit în acest oraş, în acest sat în care locuiesc. Vreau ca Numele Tău să fie sfinţit, Tată! De aceea vreau să fie construită Biserica.” Nu pentru că am învăţat de la CFC despre construirea Bisericilor locale sau despre importanţa manifestării locale a Trupului lui Hristos… Şi toate aceste cuvinte pompoase… Începe cu: „Tată, fie Numele Tău sfinţit în acest oraş/sat în care locuiesc! Fie ca Împărăţia Ta să fie manifestată în acest oraş/sat! Fă să fie o demonstraţie în acest oraş a unor oameni care fac voia Ta! Poate doar 4-5 oameni, poate 10, a căror pasiune este să facă voia Ta la fel cum se face în ceruri! Doamne, dă-mi 10 astfel de oameni! Nu doar 100 de oameni care vin şi cântă cântări, ascultă un mesaj şi pleacă acasă. Nu… Dă-ne o Biserică centrată pe Dumnezeu! Dacă vor fi doar 3 oameni, fie şi aşa! Nu vrem un amestec de oameni centraţi pe sine şi care trăiesc o astfel de viaţă, ci oameni care vor să fie luminaţi asupra vieţii centrate pe sine, pentru ca viaţa lor să se centreze din ce în ce mai mult pe Dumnezeu! Pentru ca Hristos să fie onorat şi Numele lui Dumnezeu să fie sfinţit!” Aşa trebuie să fie!

 

Persoana centrată pe sine, precum fiul cel mare, are o plângere la adresa lui Dumnezeu. Vreau să te întreb: Tu ai o plângere faţă de Dumnezeu, astăzi? „Ţi-am slujit atâţia ani…” Spune cineva asta, azi? Versetul 29: „Atâţia ani Ţi-am slujit! Şi nu mi-ai dat niciodată asta! Totuşi, nu mi-ai dat niciodată aia!” Cine te crezi? Crezi că ai făcut o treabă atât de bună că I-ai slujit lui Dumnezeu atâţia ani? Câtă îngâmfare! Să crezi că acum Dumnezeu îţi datorează un salariu mare, pentru că I-ai slujit atâţia ani. Ca şi când El ar fi avut nevoie de tine… Sunt milioane de îngeri care I-ar sluji de o sută de ori mai bine ca tine, fără nici un salariu. Ştii că e o onoare şi un privilegiu să-I slujeşti lui Dumnezeu? E un privilegiu enorm să poţi face ceva pentru Dumnezeu. Dar să ai această plângere: „Ţi-am slujit! Doamne, am scos draci, am făcut minuni!” Toate sunt în acelaşi duh. „Acum merit raiul!” Iar Domnul spune: „Niciodată nu te-am cunoscut!” De ce spune asta unor oameni care au făcut atâtea lucruri? „Pentru că, în centrul vieţii tale e încă păcat! Eşti centrat pe tine însuţi! Te gândeşti la ce ai făcut tu pentru Mine!”

 

Cu mulţi ani în urmă, de ziua mea, I-am cerut Domnului un cuvânt. Şi ce am primit a fost acesta: Luca, la capitolul 10, versetul 20: „Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.” Gândiţi-vă la aceste două lucruri: „Demonii mi se supun în Numele Domnului Isus…” – Zac Poonen a făcut ceva. „Numele meu este scris în ceruri…” – Pentru asta n-am făcut nimic. Domnul spune: „Bucură-te, nu de ceea ce tu ai făcut pentru Dumnezeu, ci de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine!” A fost un cuvânt minunat pentru inima mea. „Nu te bucura de ceea ce tu ai făcut pentru Dumnezeu, ci bucură-te de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine, lucruri pe care nu le-ai meritat şi la care n-ai contribuit cu nimic. El le-a făcut pentru tine.” Este o viaţă centrată pe Dumnezeu, ce a făcut El. Dacă mintea mea e mereu preocupată de ceea ce am făcut eu pentru Dumnezeu, înseamnă că e centrată pe sine.

 

Centrarea pe Dumnezeu înseamnă să mă gândesc la ceea ce El a făcut pentru mine. Asta ne plasează pe toţi pe acelaşi nivel. Dacă eu mă bucur de faptul că scot demoni, mă consider mai bun decât ceilalţi care nu au făcut niciodată asta. Şi chiar dacă am scos amândoi demoni, începem să numărăm câţi a scos fiecare ca să pot fi superior ţie. Câte păcate ai biruit tu şi câte am biruit eu? Mereu e competiţie chiar şi în aceste lucruri spirituale. Dar când e vorba de faptul că Dumnezeu mi-a scris numele în ceruri, pentru asta n-am făcut nimic… Dumnezeu ţi-a scris şi ţie numele în ceruri. Înseamnă, frate, că suntem egali! „Cum să fim egali? Eu sunt credincios de 55 de ani,” iar tu te-ai pocăit abia ieri, şi suntem egali?” Aşa este! Aceasta e Împărăţia Cerurilor! Îţi place să faci parte dintr-o astfel de Împărăţie, în care ai fost credincios de 50 de ani, şi Dumnezeu te pune pe acelaşi nivel cu cel ce s-a pocăit ieri? Aceasta e Împărăţia Cerurilor! Amândoi bucurându-ne nu de ceea ce am făcut noi pentru Dumnezeu ci de ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi. Şi, vă spun ceva… Când ajungem în rai, dacă ajungeţi… Veţi ajunge cu siguranţă acolo, dacă sunteţi centraţi pe Dumnezeu! Dacă sunteţi centraţi pe voi înşivă, nu ştiu… Dar, când vom ajunge acolo, vom descoperi că toată lumea Îi aduce slavă: „Doamne, datorită Ţie! Datorită morţii Tale, suntem preoţi!” Nu vom număra câţi draci a scos Petru, câţi draci a scos Pavel, şi ce a făcut unul şi altul. Asta e doar aici pe pământ, în toate rapoartele trimise de oameni. „Noi am plantat Biserici aici, şi am făcut toate aceste lucruri…” Acolo va fi doar: „Isus a murit pentru noi!” Mă pune pe acelaşi nivel cu un credincios nou. Cum rămâne cu ce am făcut pentru El? Am făcut totul din recunoştinţă! Nu ne lăudăm cu asta. Am iubit mult, pentru că mi s-a iertat mult. Cel care crede că i s-a iertat puţin, a făcut mai puţin.

 

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/pe-domnul-il-rasplatiti-astfel-deut-32-6-pentru-ca-el-este-corectitudine-punctualitate-bunatate-blandete-milabiruinta-iertare-iubire-impacare-frumusete-sfintire-si-de/

 

////////////////////////////

 

ÎNĂLŢAREA PROROCULUI LA CER

 

EXTRAS DIN  http://www.mesagerul-crestin.net/carti/HTM/Timpul_si_viata_profetului_Ilie_Tisbitul.htm

 

(2 Împărați 2.1-18)

 

     Slujba de proroc pentru Ilie se încheie în momentul când își aruncase mantaua pe umerii lui Elisei. A mai făcut el câte ceva, dar slujba lui către Israel se sfârșise din clipa când Elisei, fiul lui Șafat din Abel-Mehola a fost uns în locul lui. El singur părăsise lucrarea, voind să-și scape viața. Venise timpul să numească un urmaș.

 

     Gândindu-ne la slujba lui Ilie nu trebuie să-l privim numai ca proroc, ci și ca om. El nu era numai un slujitor al lui Dumnezeu, ci și un fiu al lui Dumnezeu; și noi îl vedem atât ca om credincios, cât și ca lucrător în slujba lui Dumnezeu; stăruința lui și împlinirea cu bucurie a lucrării lui depindeau mai ales de credincioșia sa. Când s-a lăsat prins de un duh nepotrivit cu slujba lui, a trebuit să treacă slujba în mâinile altuia. Se poate spune că Ilie a venit într-un timp deosebit în istoria lui Israel și cu un anumit scop. Lucrarea lui fiind sfârșită, o altă unealtă era necesară. Așa era; dar la Ilie era și nerăbdarea; aceasta îl făcea să-și părăsească slujba pentru că nu-i izbutise totul după cum gândise el. Sfaturile lui Dumnezeu și lucrările oamenilor nu se aseamănă între ele. Ilie sfârșise ce i se dăduse să facă și alt profet trebuia să înceapă o lucrare deosebită; dar aceasta nu are a face cu fapta lui Ilie. Tot așa Iosua trebuia să urmeze lui Moise, dar acest lucru este din pricină că Moise s-a grăbit și de aceea nu i s-a îngăduit să treacă Iordanul.

 

     Cu toate acestea, lucruri mai bune erau păstrate pentru Ilie. Lucrase cu grabă, se ascunsese în peșteră unde învinuise pe Israel. Dorea să părăsească lumea aceasta plină de încercări și ceruse să fie scos din slujba de aici. Dar Dumnezeul îndurărilor avea cu Ilie gânduri care nu se suiseră niciodată la inima lui. Ce bine este să lăsăm lui Dumnezeu grija de a lucra după gândurile Sale în căile noastre!

 

     Avem totdeauna de pierdut când punem piedică în calea lucrării lui Dumnezeu; și totuși mereu suntem porniți să facem așa. Omul nu vrea să-i permită lui Dumnezeu să-l îndreptățească și mereu se amestecă în minunatul plan al răscumpărării dat de El. Cu toată experiența pe care o are despre înțelepciunea lui Dumnezeu, credinciosul caută mereu să se așeze de-a curmezișul felului de a lucra al lui Dumnezeu atunci când este vorba de disciplină. El gândește că poate să facă așa încât toate lucrurile să-i fie spre binele său; dar aceasta este o nebunie îngâmfată. Roadele lucrării omului vor fi pentru unii, pierzarea veșnică; pentru alții, pierderea trăirii harului lui Dumnezeu, în timpul de acum.

 

     Dacă Ilie ar fi fost ascultat când și-a cerut moartea, cât ar fi pierdut de mult! Era mai bine să fie ridicat într-un car de foc, decât să fie luat din viață într-o clipă de nerăbdare. Ilie ceruse pe cel din urmă, însă Dumnezeu i-a dat pe cel dintâi. „Când a vrut Domnul să-l înalțe pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie a plecat cu Elisei de la Ghilgal“ (2 Împărați 2.1).

 

     Nu vreau să mă abat de la subiectul de care ne ocupăm și să vorbesc despre intrarea lui Elisei în slujbă, de încetineala lui de la început și după aceea de refuzul lui de a părăsi pe Ilie. În acest capitol vedem pe Elisei însoțind pe Ilie de la Ghilgal la Betel, de la Betel la Ierihon; toate aceste locuri erau vestite în istoria poporului Israel.

 

     Betel – nume care înseamnă „Casa lui Dumnezeu“ – era locul unde Iacov văzuse, odinioară, scara aceea minunată care se ridica de la pământ la cer și care închipuia gândurile de viitor ale lui Dumnezeu, fie pentru binecuvântarea familiilor cerești, fie a celor pământești. Iacov s-a întors la Betel, după porunca lui Dumnezeu, după ce fusese curățit de întinăciunile din Sihem (Geneza 35.1). Betel era, deci, o localitate însemnată pentru israeliți. Dar Betel fusese spurcat. Idolul lui Ieroboam acoperise adevărurile sfinte ale scării lui Iacov. Această scară ridica inimile de la pământ la cer și le purta spre sfatul harului lui Dumnezeu, spre slava de sus. Vițelul de aur, dimpotrivă, lega inima de un sistem stricat de religie politică în care numele lucrurilor cerești nu erau întrebuințate decât pentru a susține lucrurile pământești. Ieroboam se servea de casa lui Dumnezeu pentru a-și asigura stăpânirea peste împărăția lui Israel. El se mulțumea să rămână la picioarele scării, fără să privească în sus. Inima lui lipită de pământ, nu se preocupa de înălțimile la care ducea scara lui Iacov. El nu căuta decât slava pământească și odată ce-o avea, puțin îi păsa dacă se închina înaintea idolului din Betel sau înaintea altarului Domnului, în Ierusalim. Acel altar nu însemna nimic pentru el. Ierusalim, Betel sau Dan pentru acest om religios, ca și pentru orice om asemănător cu el, nu erau decât niște nume. În mâinile fiilor veacului acestuia, religia nu este decât o unealtă pentru foloasele pământești, nu pentru a-i ridica în cer. Omul pângărește tot ce este sfințit. Dacă i se dă în mână adevărul cel mai curat, cel mai ceresc, îl va strica repede. Dați-i cea mai aleasă rânduială și îndată omul o va reduce la o formă fără viață, făcând-o să-și piardă adevăratul ei înțeles. Așa a fost cu Betelul; așa este cu toate lucrurile sfinte care ajung pe mâna omului.

 

     Ghilgalul, de unde a pornit cei doi proroci, are și el un loc însemnat. La Ghilgal, Domnul înlăturase ocara Egiptului de pe capul poporului Său; acolo Israel sărbătorise cel dintâi Paște în Canaan; acolo mâncase din roadele țării. Ghilgalul a fost locul legământului dintre Iosua și războinicii lui; de acolo au plecat îmbrăcați, în puterea Domnului, pentru a birui pe canaaniți și s-au întors pentru a împărți prada. Acolo era un loc vestit pentru Israel, un loc plin de amintiri sfinte, dar care își pierduse faima. Ocara Egiptului venise din nou peste Israel; și cele învățate la Ghilgal își pierduseră influența asupra inimii poporului lui Dumnezeu.

 

     Bochim (locul plângerii) înlocuise de multă vreme Ghilgalul pentru Israel. Ghilgalul nu mai era decât o formă veche și fără putere, căci Israel nu mai mergea în adevărul de la Ghilgal. Cât privește Ierihonul, acolo oștile Domnului, sub căpetenia lor puternică, au avut cea dintâi biruință în pământul făgăduit, arătând puterea credinței. În sfârșit Ierihonul era locul unde Domnul Își arătase puterea în legătură cu chivotul legământului. În ochii credinței, la Iordan, moartea fusese biruită de puterea vieții, iar râul arăta semnele biruinței în mijlocul și pe malurile sale.

 

     Astfel, aceste locuri diferite: Betel, Ghilgal, Ierihon și Iordan, erau foarte însemnate pentru un adevărat copil al lui Avraam; dar adevărata lor putere și însemnătatea lor erau de nerecunoscut. Betelul nu mai era casa lui Dumnezeu; Ghilgalul nu mai era prețuit ca locul în care fusese înlăturată ocara Egiptului de peste popor; zidurile Ierihonului, dărâmate odinioară prin credință, fuseseră zidite din nou; iar Iordanul nu mai era socotit ca râul unde se arăta puterea Domnului. Cu un cuvânt, toate aceste locuri își pierduseră înțelesul lor de odinioară și Domnul ar fi putut, chiar în timpul lui Ilie, să îndrepte cuvintele Sale către casa lui Israel: „Așa vorbește Domnul către casa lui Israel: Căutați-Mă și veți trăi! Nu căutați Betelul, nu vă duceți la Ghilgal și nu treceți la Beer-Șeba, căci Ghilgalul va fi dus în robie și Betelul va fi nimicit“. Iată un adevăr însemnat pentru cei care se țin de vechile forme. Din acest loc însemnat, învățăm că nimic nu este de valoare, decât legătura personală cu Dumnezeu. Oamenii pot să susțină formele religioase, punând în față vechimea lor mare, dar unde găsim o vechime mai mare ca aceea de la Ghilgal și Betel? Totuși aceste locuri au fost ruinate și distruse; iar credincioșii au fost îndemnați să le părăsească și să privească cu o credință simplă la Dumnezeul Cel viu.

 

     Prorocul a trecut prin toate aceste locuri cu puterea și vrednicia unui om ceresc pentru că locul hotărât pentru el era dincolo de pământ. El ar fi vrut să lase în urma sa pe Elisei, în timp ce se grăbea pe drumul care ducea la cer. Dar Elisei voiește să-l însoțească – să zicem așa – chiar până la porțile cerului; iar pe frații lui curioși îi îndemna să tacă, zicându-le: „Tăceți!“ Ilie își urmează drumul în puterea chemării lui cerești. „Domnul m-a trimis!“, zice el și, ascultând de chemarea lui Dumnezeu, trece prin Ghilgal, Betel, Ierihon și, în sfârșit, trece și Iordanul. El lasă în urma sa toate formele vechi și toate locurile sfinte, care ar fi putut opri din drum pe cei care nu erau ca ei însuflețiți de o nădejde cerească.

 

     Fiii profeților puteau să se lipească de aceste locuri pline de amintiri fericite; dar lucrurile cele mai scumpe de pe pământ nu puteau să atragă pe acela care se gândea la ridicarea sa la cer. Cerul era ținta lui, nu Betelul sau Ghilgalul; el era gata să părăsească pământul cu toate încercările care sunt pe el. Lasă în urmă pe Ahab și Izabela, cu soarta lor înfricoșată, și trece dincolo de țara legământului rupt, de altarele dărâmate și de prorocii uciși. El mergea dincolo de întuneric și de durere, de încercările și amăgirile acestei lumi zbuciumate, într-un car de foc, ceresc. Fără îndoială că, trupul lui a fost schimbat cât ai clipi din ochi, căci „carnea și sângele“ nu pot să moștenească împărăția lui Dumnezeu. Moartea nu are putere asupra lui Ilie; el intră biruitor în carul lui de biruință și se ridică la odihna sa. Ferice de tine, Ilie! Lupta lui se sfârșise, alergarea lui se terminase, biruința era câștigată. El fusese un străin pe pământ, nu semăna cu oamenii din lume, nici cu mulți dintre fiii împăraților ei. El ieșise din munții Galaadului ca un martor, cu coapsele încinse, pentru a osândi mersul unei lumi care se pretindea religioasă. El nu avea aici loc de odihnă, ci – ca un călător ceresc – mergea înainte spre odihnă.

 

     De la început până la sfârșit, calea lui Ilie a fost o cale cu totul deosebită. Ca și Ioan Botezătorul, el era un glas care striga în pustie, departe de locuințele oamenilor; și când s-a arătat în lume, a fost ca un martor ceresc, al cărui început și destin întrece orice gând omenesc. Acest om cu brâu de piele nu a fost cunoscut decât ca un martor împotriva răului, un trimis al adevărului lui Dumnezeu. El nu avea legături cu oamenii; dar în toate căile sale, el arată o vrednicie care înlătură orice amestec cu lumea și-i asigura considerare și respect. Era înconjurat de pacea sfântă a altarului, așa că nici deșertăciunea lumii, nici nebunia ei nu puteau să stea în fața lui.

 

     Ilie nu era ca Elisei, urmașul său, un om care se întovărășea cu alții. Drumul lui era singuratic; a venit „nici mâncând, nici bând.“ A fost vrednic de privit în toate; la intrarea lui în slujba de proroc, ca și la ieșirea din ea, la sfârșit. El a fost un om ca nimeni altul, în toate privințele. Chiar faptul că nu a murit, îl face vrednic de o deosebită atenție.

 

     Să luăm seama la drumul pe care mergea Ilie când se îndrepta spre locul de unde avea să fie luat în cer. El a mers pe drumul pe care l-a străbătut Israel în timpul lui Iosua dar în sens invers: Israel a mers de la Iordan la Ierihon, iar Ilie de la Ierihon la Iordan. Iordanul despărțea pustia de Canaan și profetul l-a trecut, lăsând Canaanul în urma sa. Carul a venit pentru el nu în Canaan, ci în pustie. Ţara era întinată și trebuia curățită de cei care aduseseră necurăția în ea. Faima se dusese chiar din locul cel mai iubit; I-cabod (s-a dus slava) era pretutindeni. De aceea a plecat Ilie de acolo și s-a dus în pustie, arătând minților luminate că pentru oamenii cerești pe pământ nu rămâne decât pustia, iar sus, în cer, odihna.

 

     Pământul, care putea să fie odihna omului lui Dumnezeu, era întinat. Iordanul fusese despărțit, pentru ca Israel să treacă din pustie în Canaan; acum el se deschidea pentru a lăsa să treacă un om ceresc din Canaan în pustie, unde îl aștepta carul care avea să-l ducă în cer. Nădejdile pământești erau părăsite, Ilie învățase că tot ce este în lume, nu este decât deșertăciune și nu-i mai rămânea decât ce este dincolo de ale pământului. El lucrase între altarele dărâmate ale lui Israel și dăduse multă vreme mărturie în mijlocul unui popor neascultător și răzvrătit; acum dorea să treacă la odihnă. El va merge acolo într-un chip vrednic de Dumnezeu, căci Dumnezeu punea brațele Sale veșnice în jurul lui, pentru a-l elibera de sub puterea morții. Moartea nu avea pentru el un bold, mormântul nu mai avea biruință asupra lui. De pe nisipul pustiei, Ilie putea să se uite în sus și fără să sufere împrejurările umilitoare ale bolii și ale morții, el privea cerul gata să-l primească. El a fost eliberat de suferințele umilitoare ale muritorilor și a schimbat mantaua de proroc cu un car de foc. Ridicându-se la cer, putea să-și lase mantaua să cadă la pământ. Pământul nu era în ochii lui decât ceva întinat și era foarte fericit să-l părăsească. Este adevărat că lăsa în urmă pe cineva care cunoștea ce preț avea el și-l durea lipsa lui, un om care putea să strige: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călăreții lui!“ – dar el trecea dincolo de orice simțământ omenesc, de orice simțire pământească.

 

     Elisei putea să ceară învoirea de a merge să-și ia rămas bun de la părinți înainte de a pleca; dar aici, Ilie se afla dincolo de aceste legături. Lucrurile de jos nu mai aveau nici o atracție pentru el; carul îl aștepta, iar lucrurile omenești erau dedesubtul lui. Ce stare! Totuși, este singura stare potrivită cu un om ceresc. Lumea și pământul nu mai au nici un drept asupra celui ce crede în Domnul Isus căci jertfa de pe cruce a sfărâmat legăturile care îl țineau odinioară.

 

     După cum Iordanul despărțea pe Ilie de Canaan și-l îndrepta spre pustie unde îl aștepta carul Celui Veșnic, tot așa jertfa de pe cruce a Domnului pune pe credincios pe un teren nou. Jertfa de pe cruce duce pe credincios în pustie, dincolo de moarte; și el nu mai are alt scop decât răpirea pentru a întâlni pe Domnul. Iată partea oricărui credincios, oricât de slab și neînvățat ar fi el. Când însă este vorba de a și TRĂI acest lucru, aceasta este altceva; căci pentru a se bucura cineva de această stare, are nevoie de părtășie cu Dumnezeu și de judecata de sine. „Carnea și sângele“ nu pot să înțeleagă ce înseamnă răpirea pentru un om ceresc. Nici chiar fiii prorocilor n-au înțeles aceasta căci au zis lui Elisei: „Iată acum, cu robii tăi sunt cincizeci de bărbați viteji; te rog să meargă ei și să-l caute pe stăpânul tău; poate Duhul Domnului l-a ridicat și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale“.

 

     Iată gândul lor cu privire la înălțarea la cer a lui Ilie. Ei nu puteau să-și închipuie că Ilie s-a dus în cer într-un car de foc. Ei se opreau la lucrurile de pe pământ căci înțelegerea lor nu ajungea până acolo încât să recunoască și să prețuiască un adevăr atât de măreț. Elisei s-a supus stăruinței lor, dar ei au fost nevoiți să-și vadă nebunia prin lucrarea fără folos a celor trimiși. Cincizeci de oameni viteji n-au putut să găsească nicăieri pe prorocul înălțat la cer. El nu mai era pe pământ. Pentru a-l urma pe acest drum, trebuie o altă putere decât a omului firesc. Omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu și nu le poate înțelege, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește. Cei călăuziți de Duhul vor înțelege harul de care a avut parte prorocul când a fost eliberat de cerințele morții și a fost dus, în chip măreț, în odihna cerească.

 

     Sfârșitul prorocului a fost glorios. Care dintre noi n-ar dori un asemenea sfârșit? Ce har mare ca un om să fie cinstit în modul acesta! Binecuvântat să fie Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, Domnul vieții, care a venit din slava Sa cerească pentru a muri pe cruce. În puterea acestei lucrări care avea să se facă, a fost Ilie eliberat de moarte și urcat în cer fără să moară! Domnul să ne facă să cunoaștem tot mai mult dragostea Lui! Gândind la drumul parcurs de Ilie, din Galaad la Cherit, la Sarepta, la Carmel, la Horeb și în cer, zicem: O, ce mare este dragostea lui Dumnezeu! Cine ar fi putut să pună la cale un astfel de drum? Numai Dumnezeu poate să facă așa ceva. Drumul lui Ilie Tișbitul preamărește harul lui Dumnezeu făcând de rușine înțelepciunea vrăjmașului.

 

     Ridicarea unui credincios la cer este urmarea răscumpărării. A scăpa un suflet de iad este o biruință; a învia trupul unui credincios este o arătare și mai mare a harului lui Dumnezeu; dar a lua un om viu, în toată puterea lui, și a-l duce de pe pământ la cer este o desfășurare și mai mare a puterii lui Dumnezeu în răscumpărare. Aceasta o vedem la Ilie, care a fost ridicat cu trup, suflet și duh la cer. El a fost eliberat de zgomotul și tulburarea acestei lumi. Răul putea să crească, oamenii și ideile lor puteau să se arate pe față, nelegiuirile lui Israel vor fi în curând la culme, mândrul asirian și nuiaua Domnului va veni pentru a pedepsi poporul, dar ce mai însemnau toate acestea pentru prorocul înălțat la cer? Nimic! Cerul se deschidea deasupra lui. Călător în pustie, el sfârșea cu țara Canaanului. Părăsea întinăciunile și stricăciunea poporului ca să-și ia locul în înălțime și să aștepte acolo întâmplările acelea mari și minunate la care își va mai avea încă partea sa.

 

     Ucenicii dormeau în grădina Ghetsimani când Domnul era în chin de moarte. Ei dormeau în fața suferințelor cum dormeau în fața slavei. Firea nu pricepe nici una, nici alta! Domnul zice lui Petru: „Nici un ceas nu ați putut veghea împreună cu Mine?“ El știa că duhul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă. Domnul Isus putea să zică ucenicilor că ei rămăseseră cu El în toate încercările Lui; totuși ei dormiseră pe muntele schimbării la față și în Ghetsimani și chiar aveau să-l părăsească atunci când El avea să fie în chin îngrozitor! Și când s-au sculat, au văzut slava Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. În clipa când se despărțeau bărbații aceștia de Domnul, Petru a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine ca noi să fim aici și să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie, neștiind ce spune“ (Luca 9.33).

 

     Fără îndoială că era bine să fie acolo; era mult mai bine să fie acolo, decât să coboare de pe munte ca să întâlnească toate împotrivirile și nedreptățile oamenilor. Când Petru a văzut slava și pe Moise și pe Ilie i se părea sufletului său de israelit că nu mai este nici o piedică pentru sărbătorirea sărbătorii Corturilor. El dormea când Moise și Ilie vorbeau despre moartea Domnului Isus, dar când s-a trezit din somn, i-ar fi plăcut să-și facă un cort pe acest loc de pace și de slavă, sub cerurile deschise. Petru „nu știa ce spune!“ Aceea nu era decât clipa trecătoare. Cele două persoane cerești aveau să se depărteze, iar Domnul Isus avea să fie dat în mâinile oamenilor. El va trece de pe muntele slavei pe muntele suferințelor. Petru însuși avea să fie cernut de satan, umilit și zdrobit sub simțământul căderii și al vinovăției sale. El va fi încins de un altul și dus unde nu va voi.

 

     O lungă noapte de durere se pregătea pentru Biserică. Armatele Romei vor veni să calce Ierusalimul în picioare și să-l jefuiască. Trosnetele războiului și răscoalelor se vor face simțite în toată lumea civilizată. Toate lucrurile acestea și multe altele vor trebui să se întâmple ca odihna dorită de Petru să se așeze pe pământ. Profetul Ilie trebuia să viziteze din nou pământul înainte de a veni marea și înfricoșata zi a Domnului (Maleahi 4.5). Ilie va veni mai întâi și va așeza din nou toate lucrurile. „Până când, Doamne?“ Acesta să fie strigătul neîncetat al inimilor noastre în timp ce înaintăm spre odihna și slava care ne așteaptă.

 

     Timpul este scurt și o veșnicie plină de realități dumnezeiești și glorioase este aproape! O, de-am trăi în lumina acestei slave! O, de ne va fi dat să vedem, prin credință, frumoasa auroră a dimineții fără nori, care va răsări în curând! Totul ne arată că sfârșitul este aproape. Toate câte se petrec în lume și toate veștile care ajung până la noi, ne vorbesc despre venirea Împărăției lui Dumnezeu! Marea și valurile lumii mugesc tare, popoarele se frământă. Toate acestea arată apropierea sfârșitului. Un glas din cer ne spune: „Privește în sus!“ Cei ce L-au primit pe Mântuitorul au arvuna moștenirii viitoare! Ei au fost pe munte și, cu toate că trebuie să coboare, ca să înfrunte încercări și dureri pe pământ – au totuși gustarea de mai înainte a bucuriilor și binecuvântărilor care vor fi partea lor veșnică. Ei pot să dea slavă lui Dumnezeu în fiecare zi pentru că nădejdea lor nefiind mărginită la orizontul trist al acestei lumi, au o locuință dincolo de tot ce este trecător.

 

     Meditațiile noastre s-ar putea termina aici, cu înălțarea prorocului Ilie la cer, dar este în Noul Testament o întâmplare deosebită, în care apare Ilie – și dacă nu am vorbi de ea, studiul nostru nu ar fi complet. Pe muntele schimbării la față, Moise și Ilie s-au arătat în slavă și vorbeau cu Domnul Isus despre moartea Lui, care avea să fie în Ierusalim. Domnul luase cu Sine pe Petru, Iacov și Ioan și-i dusese pe vârful muntelui pentru a vedea slava Lui viitoare. El voia să le întărească sufletele ca să poată înfrunta încercările drumului pe care aveau să-l străbată. Ce slavă! Domnul Însuși, în haine albe strălucitoare; Moise înfățișând pe cei adormiți, Ilie înfățișând pe cei ce vor fi răpiți! Petru, Iacov și Ioan – stâlpii Bisericii – erau acolo; și este un adevăr clar că Domnul nostru voia să-i pregătească pe apostoli pentru ziua suferințelor Sale, arătându-le slava care îi aștepta.

 

     Domnul Isus Hristos avea înainte crucea cu toate grozăviile ei. El spusese ucenicilor, puțin mai înainte de schimbarea la față, că Fiul Omului trebuie să sufere mult, să fie lepădat de bătrâni, de mai marii preoților și de cărturari. El va fi răstignit, dar a treia zi va învia.  Totuși, a vrut să arate alor Săi slava Sa înainte de a trece prin suferințe.

 

     Suferința de pe cruce a Domnului Isus este temelia oricărei binecuvântări; ea este slava Domnului Isus și a celor ce sunt ai Săi; ea este bucuria poporului Israel când se va întoarce în țara lor și tot ce aduce eliberarea creației de sub jugul stricăciunii. Totul atârnă de suferința de pe cruce a Domnului și Mântuitorului nostru.

 

     Patimile și durerile Domnului alcătuiesc temelia slavei Bisericii, a binecuvântării poporului Israel și a întregii creații. Să nu ne mirăm deci că, despre această suferință au vorbit între ei Domnul Isus, Moise și Ilie, și după cum este scris: „Ei vorbeau despre moartea pe care trebuia s-o sufere la Ierusalim!“ Totul era în legătură cu moartea Lui. Trecutul, prezentul și viitorul se sprijinea pe jertfa de pe cruce ca temelie nemuritoare. Moise putea să înțeleagă bine cum jertfa de pe cruce înlătură umbrele cuprinse în rânduielile și slujbele de sub Lege. Ilie putea să găsească în ea tot ce da putere slujbei de profet. Legea și prorocii arătau jertfa de pe cruce ca temelia slavei viitoare. Cât de însemnat era acest adevăr despre care vorbeau ei pe muntele schimbării la față, în mijlocul slavei strălucite!

 

     Mare însemnătate are jertfa de pe cruce a Domnului Isus Hristos pentru pământ, pentru cer și pentru toată creația lui Dumnezeu! Ea este centrul gândurilor și sfaturilor lui Dumnezeu. Ea păstrează slava lui Dumnezeu și pacea păcătosului. Pe ea se vede săpat cuvântul: „Glorie lui Dumnezeu în cele preaînalte și pe pământ pace, în oameni bună înțelegere!“

 

     Nu este, deci, de mirare că Moise și Ilie s-au arătat în slavă ca să vorbească despre un lucru atât de însemnat. Ei aveau să se întoarcă în odihna lor, în timp ce Stăpânul lor avea să coboare la luptă, ca să ia asupra Sa crucea în toată grozăvia ei. Dar ei știau bine că se vor întâlni într-o slavă fără nori, slavă al cărui centru veșnic este Mielul, slavă care va străluci când orice glorie omenească și pământească se va sfârși în noapte, slavă care va rămâne pe veci.

 

     Ce făceau în acest timp ucenicii? Ei dormeau când Moise și Ilie vorbeau cu Fiul lui Dumnezeu despre suferințele și crucea Lui. Firea omului poate să doarmă chiar în fața slavei strălucite!

 

 

 

ÎNCHEIERE

 

     Cu toate că Ilie Tișbitul se aseamănă, în slujba sa cu Ioan Botezătorul, cum am văzut, totuși, dacă privim la persoana lui, la drumul său de călător și, în deosebi la înălțarea lui la cer, ni se înfățișează simbolic Biserica sau familia cerească. Socotindu-l în felul acesta, câteva observații asupra învățăturilor de seamă cu privire la Biserică, vor fi, probabil, la locul lor, alcătuind încheierea celor spuse până aici.

 

     Este însemnat lucru să înțelegem învățătura despre caracterul ceresc al Bisericii, căci acest adevăr ne va păzi de feluritele forme ale răului și de învățăturile greșite din zilele noastre. A avea o cunoștință temeinică despre originea cerească a Bisericii, despre poziția și destinul ei ceresc însemnă a avea cea mai bună apărare împotriva deșertăciunii lumești și a învățăturii stricate. Orice sistem de învățătură sau de organizație care leagă Biserica de pământ în poziția ei de acum, fie nădejdea ei de viitor, este greșit și are o influență rea. Biserica nu ține de pământ; viața, locul și nădejdile ei sunt cerești; chemarea și existența ei depind – ca să zicem așa, de lăsarea la o parte a pământului. Edenul și Canaanul au fost odinioară locuri binecuvântate prin lucrarea lui Dumnezeu, însă păcatul le-a stricat.

 

     Astăzi, cei ce primesc Evanghelia lui Dumnezeu, propovăduită în Numele Mântuitorului răstignit, înviat și preamărit, devin mădulare ale Trupului Domnului Isus Hristos și sunt chemați să părăsească orice speranță pământească. Înviați prin glasul Celui ce S-a înălțat la ceruri, având viață din viața Lui, aceștia sunt străini și călători pe pământ. Starea lui Ilie Tișbitul, în pustie, aproape de Iordan,[1] înfățișează starea Bisericii.

 

     Viața Bisericii se desfășoară între jertfa de pe cruce, pe de o parte, și între venirea Domnului Isus Hristos de altă parte. Între aceste două limite, pământul nu are loc. A înfățișa Biserica drept o tovărășie pământească, ar însemna s-o coborâm mult mai jos decât gândurile lui Dumnezeu.

 

     Învățătura despre chemarea cerească a Bisericii a fost arătată în toată frumusețea ei de Duhul Sfânt prin apostolul Pavel. Până la el și chiar la începutul lucrării lui, Dumnezeu S-a ocupat cu Israel. Pusese în Israel un întreg șir de martori a căror lucrare avea ca scop binecuvântarea poporului pământesc. Prorocii dădeau mărturie lui Israel nu numai cu privire la starea lui decăzută, ci și cu privire la așezarea împărăției în viitor după legământul făcut cu Avraam, Isaac, Iacov și David. Ei nu vorbeau despre Adunare, Trupul lui Hristos în cer. Cum ar fi putut ei să facă lucrul acesta, când această taină adâncă nu fusese încă descoperită fiilor oamenilor? Descoperirea Bisericii, alcătuită din evrei și neamuri, așezați „în Hristos“, în locurile cerești, nu făcea parte din mărturia profetică a Vechiului Testament. Prorocul Isaia vorbește într-un limbaj din cel mai ales despre gloria Ierusalimului în zilele din urmă. El vorbește de națiunile care vor veni în lumina lui și de împărații care se vor apropia de strălucirea lui. Dar nu trece mai departe de slava împărăției pe pământ, deci nu merge mai departe de legământul făcut cu Avraam. Acest legământ asigură binecuvântarea lui Avraam și, prin el, binecuvântarea națiunilor; dar nu găsim în Lege și proroci taina Bisericii.

 

     După cum se vede la începutul Faptelor Apostolilor, Adunarea prezintă un model de har și de rânduială foarte delicat pe care nimic din ce poate cunoaște și prețui omul, nu-l poate întrece. Dar ce se vede acolo nu era Biserica, ci împărăția. Cei ce cred că cele dintâi capitole din Faptele Apostolilor arată Biserica în cea mai înaltă înfățișare a ei, n-au înțeles gândurile lui Dumnezeu în această privință. Viziunea lui Petru (Faptele Apostolilor 10) este lămurit un pas înainte față de predica lui din capitolul 3. Prin fața de masă mare ce coboară din cer și se urcă în cer, era imaginată Biserica. Dar gândul cel mare al tainei cerești nu era încă arătat.

 

     În adunarea de la Ierusalim pentru a hotărî cu privire la primirea națiunilor, apostolii aprobau pe Iacov când spunea: „Simon a istorisit cum întâi Dumnezeu a căutat să ia dintre națiunii un popor pentru Numele Său. Și cu aceasta se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris: «După aceasta Mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul cel căzut lui David și voi zidi din nou ruinele lui și-l voi întări, pentru ca rămășița de oameni să-L caute pe Domnul, și toate națiunile peste care este chemat Numele Meu, spune Domnul, care face acestea», cunoscute dintotdeauna” (Faptele Apostolilor 15.14-18).

 

     Aici observăm că în chemarea națiunilor nu era nimic împotriva cuvintelor profeților. Același lucru este și cu Biserica; deși nu a fost amintită în profeți, chemarea ei este în armonie cu profeții. Este deosebire între arătarea unui adevăr și armonia cu acest adevăr, când el este arătat de un altul. Au înțeles oare apostolii adunați la Ierusalim că evreii și națiunile sunt așezate împreună cu Domnul Isus în locurile cerești? Unii au auzit de la Pavel această descoperire (Galateni 2.1-2), dar se pare că nu toți l-au înțeles. Ei nu se gândeau la poziția cerească a Bisericii, ci la rânduiala ei de pe pământ. Credem deci că, predicarea către națiuni, prin Petru, nu era dezvoltarea marei taine a Bisericii, ci prezentarea împărăției după cuvintele prorocilor și după dumnezeiasca declarație de la Matei 16.18-19: „Și Eu de asemenea îți spun că tu ești Petru și pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea și porțile Locuinței Morților nu o vor învinge. Și îți voi da cheile Împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.“ Luați bine seama căci aici este vorba despre Împărăție, nu despre Adunare, în înfățișarea ei cerească. Nu este vorba, deci, de Biserica în locurile cerești, ci de ceea ce era ea pe pământ. Petru a primit cheile Împărăției și s-a slujit de ele, întâi pentru a deschide Împărăția iudeilor și apoi națiunilor. El n-a primit însărcinarea de a conduce Biserica în locurile cerești; chiar în epistolele sale, el nu vorbește de taină. El înfățișează Biserica pe pământ ca străină și având nădejdea sus.

 

     A fost dat marelui apostol al națiunilor – Pavel – să învețe, prin puterea Duhului Sfânt, taina slăvită a Bisericii. Astfel, el spune că a fost rânduit apostol ca născut înainte de vreme (1 Corinteni 15.9). Până atunci, evenimentele nu aveau maturitatea care trebuia pentru descoperirea tainei; iată de ce apostolul spune că a fost născut înainte de vreme. Israel nu fusese definitiv judecat; Domnul cruța încă cetatea prea iubită, căci „El este încet la mânie“. Cineva a zis: „Când Domnul părăsește un loc de îndurare sau când intră într-un loc de judecată, merge cu pași înceți!“ Așa este! Și cu toate că apostolul națiunilor i-a fost dat să învețe pe alții adevărurile care treceau dincolo de marginile lui Israel, totuși el se îndrepta mai întâi către poporul Israel. El lucra împreună cu cei doisprezece apostoli, cu toate că Evanghelia nu o învățase de la ei. În Faptele Apostolilor 13.46, citim: „Vouă trebuia să vi se vestească întâi Cuvântul lui Dumnezeu; dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați voi înșivă nevrednici de viața eternă, iată, ne întoarcem spre națiuni“. Pentru ce? Pentru că Dumnezeu este plin de milă și de răbdare. Astfel, Pavel avea cu el nu numai sfaturile, ci și dragostea lui Dumnezeu. Cu toate că el a fost slujitorul Adunării pentru a arăta taina care nu fusese descoperită altădată fiilor oamenilor, se gândea totuși la frații săi, la părinții săi după trup; el se depărta cu pași înceți de cetatea sortită judecății. Într-un cuvânt, după cum Evanghelia lui nu putea fi vestită decât pe temeiul părăsirii țării și a poporului pământesc, avea totuși răbdare înainte de a vesti învățătura sa, căci își iubea națiunea. El însuși spune: „Apoi, după paisprezece ani m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, luând cu mine și pe Tit. Și m-am suit potrivit unei descoperiri și le-am prezentat Evanghelia pe care o predic printre națiuni, dar în special celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar“ (Galateni 2.1-2).

 

     Apostolul Pavel fusese ales să apară în afară de cursul obișnuit al lucrurilor, slujba lui nu era pământească sau iudaică, așa că ea putea să dea naștere la tot felul de întrebări, dacă, în adevăr, ea era de la Dumnezeu.[2]

 

     Apostolului Pavel i-a fost încredințat ceea ce el numește „Evanghelia mea“, dar important este să știm dacă totul era gata în ce privește pe Israel pentru descoperirea planurilor dumnezeiești. Apostolul simțea însemnătatea acestui lucru și de aceea l-a spus unui număr mic de credincioși. În mijlocul adunării din Ierusalim, el nu putea vorbi pe față despre acest mare adevăr. Simțea că încă nu sosise timpul potrivit pentru vestirea acestui mare adevăr. Temerile lui erau îndreptățite. Nu erau mulți creștini în Ierusalim gata să primească Evanghelia lui Pavel. Chiar câțiva ani mai târziu, vedem pe Iacov, care deși ocupa un loc deosebit în Adunare, că îndemna pe Pavel să se curățească și să-și radă capul. Și cu ce scop? Ca să n-o rupă cu pământul. „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt zeloși pentru Lege. Și ei au fost înștiințați despre tine că îi înveți lepădarea de Moise pe toți iudeii dintre națiuni, spunând că ei nu trebuie  să-și circumcidă copiii, nici să umble potrivit obiceiurilor. Ce este deci de făcut? Negreșit, trebuie să se adune mulțime, pentru că vor auzi că ai venit. Deci fă ceea ce-ți spunem: avem patru bărbați care sunt sub jurământ; ia-i și curățește-te împreună cu ei și plătește-le cheltuielile, ca să-și radă capul. Și toți vor cunoaște că nu este nimic din ceea ce au fost înștiințați despre tine; ci că și tu însuți umbli după rânduială, păzind Legea“ (Faptele Apostolilor 21.20-24). Aici vedem lămurit că marea taină nu era înțeleasă și n-ar fi fost primită de biserica din Ierusalim.[3]

 

     Putem să înțelegem că Iacov se temea de ceea ce va urma din propovăduirea Evangheliei lui Pavel printre cei care erau legați încă de chemarea pământească. Este adevărat că evreii credincioși aveau ceva mai bun decât altarul pământesc, dar încă nu erau gata să primească Evanghelia lui Pavel. Și apoi, inima se lega de gândul că Ierusalimul trebuie să fie vatra luminii și a mărturiei creștine, care să-și răspândească razele pretutindeni. Dar dacă taina împărtășită de Pavel la câțiva, ar fi fost vestită „miilor de iudei“, aceștia nu ar fi primit-o; și atunci, centrul de lumină ar fi devenit centrul de dezbinare.

 

     Mai mult, același motiv care făcuse odinioară pe apostol să vestească taina la un mic număr de credincioși, a putut să-l facă mai târziu să nu se potrivească cu cei care nu trecuseră dincolo de ordinea pământească a Împărăției. Toate simțămintele inimii lui Pavel, ca om și ca iudeu, l-au făcut să aibă răbdare față de Ierusalim și să stea la gânduri când era vremea să răspândească o învățătură, care arunca în umbră iudaismul, înălțând gândurile credincioșilor spre cer. Pavel cunoștea bine deșertăciunea curățirilor după Lege; în templul din Ierusalim el nu vedea decât niște umbre, a căror realitate este în cer.

 

     Inima lui Pavel era însă plină de dragoste pentru frații lui, care se aflau în cultul iudaic. De aceea stătea la gânduri, dacă să le comunice lumina deplină pe care o primise. Se temea ca nu cumva lumina să orbească pe cei ce erau obișnuiți cu umbrele zilelor de demult. Dacă aceasta este explicația purtării, ea ni-l arată ca pe un om foarte deosebit și ne face să vedem în el două lucruri: pe o parte, având simțămintele lui Dumnezeu cu privire la Israel; iar pe altă parte, având slujba de a împărtăși sfaturile lui Dumnezeu cu privire la Biserică. Amândouă sunt frumoase; și când părea că lasă ca cele dintâi să ia locul celei de a doua, face o faptă pe care o putem înțelege. Inima lui Pavel s-a oprit la Ierusalim până ce Domnul l-a silit să părăsească această cetate. Slujba lui era pentru națiuni; totuși el se ducea la Ierusalim și încetineala lui de a ieși din el ne aduce aminte de „pașii înceți“ ai slavei Domnului când părăseau templul (Ezechiel 10 și 11).

 

     Dar Domnul voia ca slujitorul Său să părăsească Ierusalimul. „«Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine!» Și eu am spus: «Doamne, ei înșiși știu că eu puneam în închisoare și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine; și când se vărsa sângele martorului Tău Ștefan, stăteam și eu acolo și încuviințam uciderea lui și păzeam hainele celor care-l omorau».“ Așa se apăra apostolul luând asupra sa vina celor necredincioși; dar Domnul, neputându-i îngădui să rămână la Ierusalim, îi zice: „Du-te, pentru că Eu te voi trimite departe, la națiuni“ (Faptele Apostolilor 22.18-21).

 

     Trebuia ca adevărul să fie vestit; trebuia ca sfaturile lui Dumnezeu să se împlinească. În zadar voia Iacov să oprească adevărul; în zadar sta Pavel la gânduri dacă voia să intre din nou în Ierusalim; iar cuvintele pe care le-am arătat mai înainte alcătuiesc amintirea apostolului cu privire la ceea ce-i spusese Domnul altă dată. Cu toate că i-a spus să plece din Ierusalim, el s-a dus din nou acolo și știm care a fost urmarea ultimei vizite pe care a făcut-o în orașul său drag.

 

     Lucrul de care se temea Iacov și pe care voia să-l ocolească, s-a întâmplat. O răscoală a avut loc și Pavel a fost dat în mâinile națiunilor, nu ca un om liber, ci ca un sol în lanțuri. El putea totuși să spună că, din pricina nădejdii lui Israel, era legat astfel. Ar fi putut să ocolească lanțurile, dacă nu și-ar fi iubit atât de mult națiunea. Israel rămâne fără dezvinovățire, iar apostolul Pavel devine prizonier și martir.

 

     Astfel, Pavel părăsește definitiv Ierusalimul. El îl vizitase din când în când și ar fi voit să rămână în el, dar nu era locul lui acolo. Ierusalimul fusese obiectul îngrijirii dumnezeiești și centrul binecuvântărilor de veacuri, dar avea să fie călcat în picioare de națiuni; templul lui avea să fie dărâmat și turma Domnului Isus – care se adunase aici – avea să fie risipită. După câțiva ani, orașul acela, centrul căilor lui Dumnezeu, avea să fie zdrobit sub picioarele grele și crude ale romanilor. Plecarea lui Pavel poate fi socotită ca semnul care mergea înaintea acestor întâmplări. Marele adevăr care-i fusese descoperit, nu putea fi pe deplin arătat decât după ce țara, ca loc în care lucra Dumnezeu, era părăsită.

 

     Creștinul înțelegător va privi călătoria lui Pavel la Roma cu cel mai mare interes.[4]

 

     Părăsind Ierusalimul, apostolul Pavel nu părăsește pe Israel. Apostolul nu-și pierdea nădejdea cu privire la acest popor. Nu a fost primit în Ierusalim, dar poate îl vor primi la Roma. Dacă nu au ascultat mărturia în răsărit, poate o vor primi în apus. Oricum, el va încerca, fiindcă nu va părăsi pe cei care nu-l primiseră. În cartea Faptele Apostolilor 28.17, 18, 20, 23 citim: „Și a fost că după trei zile, el i-a chemat împreună pe cei care erau conducători ai iudeilor; și, când s-au adunat ei, le-a zis: «Fraților, deși eu n-am făcut nimic împotriva poporului sau a obiceiurilor părintești, din Ierusalim, am fost predat ca întemnițat în mâinile romanilor, care, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, pentru că nici o vină de moarte nu era în mine… Deci pentru acest motiv v-am chemat: să vă văd și să vă vorbesc; căci pentru speranța lui Israel sunt legat cu acest lanț». Și hotărându-i o zi, veneau la el, la locuința lui, mai mulți. El le vorbea de dimineața până seara, mărturisind despre Împărăția lui Dumnezeu căutând să-i încredințeze cu privire la Isus, atât din legea lui Moise, cât și din profeți“.

 

     Solul în lanțuri tot mai căuta oile pierdute ale casei lui Israel, oferindu-le lor mai întâi mântuirea lui Dumnezeu. Dar ei erau în neînțelegere unii cu alții și, la sfârșit, apostolul a fost nevoit să le spună: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia către părinții noștri, spunând: «Mergi la poporul acesta și spune: Auzind, veți auzi și nicidecum nu veți înțelege; și, văzând, veți vedea și nicidecum nu veți cunoaște».“ De acum nu mai are nici o nădejde. Toate eforturile dragostei fuseseră în zadar și apostolul, cu inima întristată, îi lasă pe iudei în starea lor de orbire, ca urmare a faptului că nu au primit mântuirea lui Dumnezeu. Orice piedică a fost dată la o parte din calea predicării depline a întregii Evanghelii de către Pavel. El se află în mijlocul națiunilor, prizonier la Roma și părăsit de către evrei. El a făcut tot ce i-a stat în putință ca să mai rămână cu ei.

 

     Mai înainte, inima lui plină de dragoste nu îndrăznea să repete judecata prorocului. Acum totul se sfârșise; orice nădejde era pierdută. Toate așezările și tovărășiile omenești nu sunt pentru el decât ruină și dezamăgiri. De acum încolo, el trebuie să descopere taina sfântă după care Biserica va fi condusă de pe pământ la cer. Așa se termină cartea Faptele Apostolilor, care – ca și Evangheliile – este, mai mult sau mai puțin, în raport cu mărturia dată lui Israel. Câtă vreme Israel era acela spre care se îndrepta mărturia, ea a continuat, dar a încetat când Israel a fost lăsat în rătăcire.

 

     Să vedem acum care era această „taină“, această „mărturie“, această „Evanghelie“ – și ce avea ea deosebit. Este însemnat lucru să înțelegem adevărul acesta. Care era Evanghelia lui Pavel? Era ea, în ce privește mărturia păcătosului deosebită de aceea pe care o propovăduiau ceilalți apostoli? Nu! Pavel propovăduia atât iudeilor, cât și neamurilor, pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul Isus Hristos. Acesta era miezul propovăduirii lui; dar ce era deosebit în Evanghelia lui Pavel, nu conținea căile lui Dumnezeu față de păcătoși, ci mai ales căile Lui față de sfinți. În ea era vorba de mântuirea păcătosului după ce a fost socotit drept. Ceea ce deosebea Evanghelia lui Pavel era poziția în care așeza Adunarea. Nu era decât un singur mijloc de mântuire pentru păcătos: CREDINŢA ÎN JERTFA DOMNULUI ISUS HRISTOS; dar puteau să fie diferite trepte de înălțare în ce privește poziția celor credincioși. De pildă, un credincios de la începutul cărții „Faptele Apostolilor“ avea favoruri mai înalte decât un sfânt de sub Lege. Moise, profeții, Ioan Botezătorul, Domnul nostru (în slujba Sa personală) și cei doisprezece apostoli, toți arată diferite înfățișări ale poziției credinciosului înaintea lui Dumnezeu; dar Evanghelia apostolului Pavel mergea mai departe. Ea nu era Împărăția oferită celor ce se pocăiau, cum a vestit-o Ioan Botezătorul și Domnul nostru Isus Hristos; nu era nici Împărăția deschisă iudeilor și națiunilor de apostolul Petru (în Faptele Apostolilor capitolul 3 și 10); ci era chemarea cerească a Bisericii alcătuită din iudei și națiuni într-un singur Trup, nu pe pământ, ci așezată în locurile cerești, în Domnul Isus Hristos.

 

     Epistola către Efeseni descoperă deplin taina voii lui Dumnezeu, în ce privește Adunarea. Acolo aflăm o învățătură deplină cu privire la poziția noastră cerească, la nădejdile noastre cerești și la lupta noastră în locurile cerești. Apostolul înfățișează acolo Biserica nu ca fiind în călătorie pe pământ – lucru care este mereu adevărat – ci ca așezată în cer; nu lucrând aici jos, ci odihnindu-se acolo sus. Astfel este scris că Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Hristos și ne-a așezat împreună în locurile cerești, în Hristos. Nu că El va face acest lucru, ci că l-a și făcut. Când Domnul Isus a înviat din morți, toate mădularele Trupului Său (Adunarea) au fost înviate; când El S-a înălțat la cer și ei au fost înălțați; când El S-a așezat acolo, s-au așezat și ei. Toate acestea erau în planul lui Dumnezeu și trebuiau să se înfăptuiască cu timpul, prin Duhul Sfânt trimis din cer.

 

     Acesta era gândul, hotărârea neclintită a lui Dumnezeu cu privire la mădularele Trupului care este Adunarea. Credincioșii nu au cunoscut mai înainte acest adevăr; el nu a fost arătat prin slujba celor doisprezece apostoli, după cum vedem în Faptele Apostolilor, pentru că mărturia pentru Israel continua încă. Atâta vreme cât țara lui Israel era locul lucrărilor dumnezeiești și cât rămânea încă ceva motiv de nădejde pentru Israel, taina cerească nu era vestită; când însă țara a fost părăsită și Israel a fost lăsat la o parte, apostolul neamurilor scrie din închisoarea din Roma, Bisericii, și-i arată toate privilegiile strălucite în legătură cu poziția ei în Domnul Isus Hristos.

 

     Pavel, prizonier în Roma, înțelesese că nu mai era nimic de sperat de la om. Nu se mai gândea la o desăvârșită mărturie pe pământ dată de Biserică. El nu vedea Biserica decât în cer, în toată frumusețea și perfecțiunea Domnului Isus. El știa care va fi mersul ei pe pământ; se va întâmpla cu ea ce s-a întâmplat cu corabia în care el călătorise de la Ierusalim la Roma. Dar inima lui i-a fost întărită prin fericita siguranță că nimic nu putea atinge unitatea Trupului Domnului Isus Hristos; căci, cu toate că, arătarea în afară a acestei unități lipsea pe pământ, ea era păstrată neatinsă în cer. Această siguranță, era un izvor de bucurie pentru apostolul Pavel, cu toate că se afla în temnița lui Nero ca un prizonier disprețuit.[5]

 

     Apostolului Pavel nu-i era teamă căci el știa că Biserica, deși sfărâmată aici, era în mâinile Fiului lui Dumnezeu și că El este atotputernic să o păstreze până în clipa binecuvântată când va fi răpită ca să întâmpine pe Domnul. Dar va întreba cineva: „Cum se poate zice că cei credincioși sunt așezați în locurile cerești când de fapt ei sunt încă în lume, în luptă cu durerile și ispitele ei?“ Același lucru se poate spune și cu privire la învățătura din Romani capitolul 6: „Cum se poate zice că cei credincioși sunt morți față de păcat, când ei simt mereu lucrarea păcatul?“ Răspunsul la aceste două întrebări se găsește în faptul că Dumnezeu vede pe credincios ca mort în Hristos; tot așa vede El și Adunarea: înviată și așezată în cer, în Hristos Isus. Dar numai prin credință putem înfăptui aceste adevăruri! Este scris: „Socotiți-vă morți“; așa spune Dumnezeu (Romani 6.11)! Puterea credinciosului pentru a stăpâni stricăciunea care rămâne în el stă în faptul că el se socotește mort față de păcat; și puterea de a se despărți de lume stă în faptul că el se socotește înviat și așezat în Hristos. După gândul lui Dumnezeu, Biserica nu are a face cu păcatul și cu lumea; ea este ca și Hristos; dar gândul lui Dumnezeu și înfăptuirea lui sunt două lucruri deosebite.

 

     Se mai poate spune că la Romani 11, apostolul afirmă că națiunile iau locul lui Israel pe pământ. Dar acolo nu este vorba de taina Bisericii: „Măslinul“ nu este simbolul Trupului Domnului Isus Hristos în cer. În Romani 1, apostolul Pavel vorbește de Evanghelia sa și de dorința de a o vesti în Roma. În ultimul capitol din Romani, el lasă să se înțeleagă că se gândește la descoperirea tainei, dar în primele unsprezece capitole nu vorbește mai pe larg despre Biserică ca Trup al Domnului Isus. Nu este gândul Duhului Sfânt să vorbească în acestă parte a Scripturii de evrei și națiuni așezați ca un singur Trup în cer. Nu se va putea spune niciodată despre Biserică ca Trup al Domnului: „Vei fi tăiat!“ Numai gândul la așa ceva este un lucru care te cutremură.

 

     Ce este, deci, măslinul? Este pomul mărturiei pe pământ; în el au fost altoite națiunile care se numesc creștine, dar care nu au stăruit în bunătatea lui Dumnezeu. Măslinul, ca împărăție, este în raport cu pământul; și tot ce este al pământului nu va fi niciodată desăvârșit. Biserica nu este a pământului în ce privește originea și nădejdea ei; ea este din cer. Timpul Bisericii este o paranteză în istoria căilor lui Dumnezeu fără nici o legătură cu ce a fost mai înainte sau cu ce va fi mai pe urmă. Întâmplările de pe pământ nu sunt legate de prezența ei aici sau lipsa ei de aici. Dacă răpirea Adunării ar avea loc în seara aceasta, lumea și toate sistemele ei politice și religioase și-ar urma mai departe drumul lor, ca și până acum. Adunarea lui Dumnezeu nu face parte din mecanismul acestei lumi și toți care vor s-o introducă în acest mecanism nu înțeleg adevăratul ei caracter.

 

     Dacă sufletele noastre sunt pline de taina cerească a Bisericii, vom putea să judecăm sănătos creștinătatea cu sectele și sistemele ei. Cititorul creștin va înțelege că sufletul omenesc nu poate să înțeleagă adevărul dumnezeiesc cu privire la Adunare, dar chiar i se împotrivește. Am văzut cât timp a trebuit pentru ca omul să poată să prindă înțelesul ei și că acest înțeles i-a fost – ca să zicem așa – impus. Ne este de ajuns să cercetăm istoria Bisericii în timpul ultimelor veacuri ca să vedem cât de slab a fost păstrat acest adevăr și cât de repede a fost uitat și părăsit. Inima firească se leagă de pământ. Gândul unei tovărășii pământești are o atracție pentru ea.

 

     Adevăratul caracter al Bisericii nu va fi înfăptuit decât de o minoritate. Reformatorii veacului al XVI-lea nu au cercetat acest subiect însemnat. Ei au fost unelte pentru a pune în lumină prețioasa învățătură a mântuirii prin credință în contrast cu superstiția romano-catolică, și pentru a arunca asupra sufletelor oamenilor lumina Scripturii în opoziție cu dogmele false și amăgitoare ale tradiției omenești. Era mult, totuși trebuie să recunoaștem că ei nu s-au ocupat de poziția și nădejdea Bisericii. În adevăr este o foarte mare depărtare între sistemele omenești religioase și Adunarea din cer; la sfârșit se va vedea că nu este unire între aceste două căci orice sistem religios alcătuit și condus de înțelepciunea și puterile omenești, oricât de bine intenționate ar fi principiile lui, are întotdeauna în sine lucruri pământești. Judecate de Duhul Sfânt în strălucirea luminii cerești, toate sistemele au lipsuri și abateri.

 

     Gândul cu privire la Adunarea în CER – oameni de jos care-și au centrul unirii SUS – este prea curat și prea înalt ca să poată fi cunoscut de firea omenească. Inima se leagă de lucrurile de jos, neînțelegând că, în timpul când Dumnezeu Își strânge Adunarea prin Duhul Sfânt, El nu Se ocupă de pământ. El lucrează ca să pregătească Trupul lui Hristos pentru cer. În timpul când se ocupa pe față de pământ, Biserica nu exista ca Biserică; iar când Dumnezeu va începe să Se ocupe din nou de Israel și de pământ, Biserica va fi departe de pământ. Pentru a înțelege acest adevăr este nevoie de o mai mare măsură de înțelegere duhovnicească.[6]

 

     O întrebare se ridică, firește, în sufletul oricărui credincios: Care este forma cea mai potrivită cu Scriptura a conducerii Adunării? Singurul răspuns la această întrebare este: Atașați-vă de cei care-și dau toată silința să păzească unitatea Duhului prin legătura păcii! Sectele nu alcătuiesc Adunarea; partidele religioase nu alcătuiesc Trupul lui Hristos! Dacă ne alipim de secte ne vom găsi în vreun pârâiaș care vine de la curva cea mare despre care vorbește Apocalipsa 17 și 18. Să nu ne înșelăm căci principiile se vor dezvolta și sistemele își vor găsi apogeul. Părerile greșite vor lucra pentru a împiedica înfăptuirea adevărurilor cerești de care vorbim. Cei ce vor voi să păstreze Evanghelia lui Pavel se vor afla ca și el, părăsiți și disprețuiți în mijlocul strălucirii acestei lumi. Ciorovăielile dintre secte și zgomotul certurilor religioase vor înăbuși, fără îndoială, glasurile modeste ale celor ce vor vorbi de chemarea cerească a Adunării și de răpirea ei.

 

     Omul duhovnicesc însă, care se află în mijlocul acestei încurcături de plâns, să-și aducă aminte că, orice sistem de disciplină bisericească și tâlcuire profetică ce leagă Adunarea de pământ și de lucrurile de pe pământ, este împotriva Duhului și a adevărului marei taine care a fost descoperită de Duhul Sfânt în scrierile apostolului națiunilor.

 

     Terminând, voi spune că simt profund cât am fost de slab în arătarea învățăturii cu privire la Adunare; dar nu mă îndoiesc de însemnătatea acestei învățături și sunt încredințat că odată cu apropierea sfârșitului, lumina acestui adevăr se va răspândi mai mult peste credincioși. Mă tem că acum puțini îl înțeleg. Dacă s-ar fi înțeles mai bine chemarea cerească a Adunării, s-ar fi făcut mai puține sforțări pentru a dobândi un nume și o situație pe pământ. Pavel, marele martor al chemării cerești a Adunării, nu putea să apară în ochii oamenilor acestui veac decât ca un om fără preț. La fel va fi și cu cei ce merg după învățăturile lui și pe urmele lui, care sunt urmele Mântuitorului! Apostolul se putea mângâia cu gândul că „Totuși temelia tare a lui Dumnezeu rămâne, având pecetea aceasta: «Domnul îi cunoaște pe cei ce sunt ai Săi!» și «Oricine rostește Numele Domnului, să se depărteze de nedreptate!»“ Apostolul știa că tocmai în timpurile cele mai întunecate, unii vor chema Numele Domnului dintr-o inimă curată.

 

     O, de ne-ar fi dat să drumețim cu astfel de credincioși în mijlocul acestei lumi triste până vom vedea pe Domnul Isus, așa cum este și vom fi făcuți pentru totdeauna asemenea Lui!

 

 

 

 

 

 

 

[1] Vorbind de pustie, mă gândesc la drumul profetului ca să treacă Iordanul în pustie. Dacă ne uităm la drumul pe care l-a făcut Israel din Egipt prin pustie în Canaan, vedem altă înfățișare a adevărului. Cine se lasă învățat de Duhul Sfânt, va înțelege deosebirea dintre acestea două.

 

[2] Mulți au încercat să lipsească pe apostolul Pavel de slujba lui cerească, așezându-l între cei doisprezece. Făcând așa, aceștia se întreabă, cu privire la alegerea lui Matia dacă a fost de la Dumnezeu sau dacă a fost numai de la apostoli. Dar este lămurit că Duhul Sfânt a recunoscut alegerea lui Matia, căci și peste el a venit Duhul Sfânt ca și peste ceilalți. Se înțelege că cei ce vor să rămână în sistemele omenești, vor căuta să reducă slujba lui Pavel la nivelul pământului.

 

[3] Împrejurarea de care se amintește aici a avut loc la câțiva ani după vizita de care vorbește Pavel în epistola către Galateni 2. Aceasta pare să fi avut ca motiv discuția cu privire la națiuni. Faptul acesta dă tărie cuvântului: „În deosebi celor mai cu vază…“ Pavel nu putea să vestească Evanghelia sa iudeilor credincioși din Ierusalim.

 

[4] Un gând însemnat în legătură cu subiectul nostru este acesta: Călătoria apostolului Pavel la Roma este istoria Bisericii pe pământ. Corabia pornește în bună stare, gata să înfrunte tăria valurilor. După câteva zile, apostolul dă un sfat care nu este primit și naufragiul are loc. Trebuie totuși să facem deosebire între corabie și cei ce erau în ea; corabia a fost sfărâmată, dar cei ce erau în ea au scăpat. Să aplicăm acest lucru la istoria Bisericii, în mersul ei pe pământ. Mărturia pleacă din Ierusalim, de unde pleacă și apostolul Pavel la Roma. Mărturia apostolului ar fi condus Biserica pe pământ și ar fi păzit-o de naufragiu; dar această mărturie, fiind părăsită, a adus ruina. Totuși, să însemnăm deosebirea între mărturia colectivă a Bisericii și credincioșia fiecăruia în parte. „Cine are urechi de auzit“ va găsi totdeauna cuvinte de învățătură și de îndrumare, chiar în vremurile cele mai întunecoase. Valurile pot să sfărâme mărturia colectivă, dar „cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac!“

 

[5] Este însemnat lucru să avem gânduri corecte cu privire la prezența Duhului Sfânt în Adunare și cu privire la Trupul Domnului Isus. Cine are pe cea dintâi va căuta și pe a doua. Iată ce scrie un prețios slujitor al Domnului: „Duhul Sfânt a coborât din cer ca să strângă un singur Trup pe pământ. Am fost botezați într-un singur Duh, ca să alcătuim un singur Trup; și suntem răspunzători să păstrăm unitatea Duhului. Cel ce a făcut unitatea Trupului este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a dat în Biserică daruri de vindecări, negreșit că acest lucru nu este și în cer. Nu avem decât să citim 1 Corinteni 9.17 și vom vedea că unitatea Bisericii pe pământ este un lucru de temelie, însemnat și dumnezeiesc. Acesta este marele adevăr care va deosebi pe cei care au credință pentru a merge cu credincioșie în aceste zile din urmă. Fără aceasta, așteptarea venirii Domnului Isus Hristos nu va fi decât nădejdea eliberării fiecăruia. Toată epistola către Efeseni se ocupă cu acest adevăr care alcătuiește temelia așteptării; tot așa și alte epistole.“

 

     Coborârea Duhului Sfânt pentru a alcătui Biserica și prezența Duhului Sfânt pe pământ, caracterizează lucrarea lui Dumnezeu, în timpul cât Domnul Isus este sus și este dovada ce nu poate fi clintită că această unitate există pe pământ. De aceea, cei care au părăsit pământul, pentru a merge în cer (cu toate că sunt mereu din Biserică), nu sunt socotiți ca făcând parte din unitatea de acum, de aici, de jos. Sufletele lor sunt despărțite de trupurile lor și ei lipsesc de pe locul unde Domnul Se preamărește astăzi prin faptele puterii Lui. Ei nu mai fac parte din această unitate, care dă mărturie despre harul lui Dumnezeu pe pământ. Atenționez pe cititor căci ori de câte ori menționez în aceste meditații că Adunarea nu este aici, aceasta înseamnă că izvorul și puterea unității ei nu sunt aici, dar este sigur că unitatea ar trebui să se arate aici pe pământ.

 

[6] Trebuie să facem deosebire între lucrările publice ale lui Dumnezeu și între lucrările tainice ale providenței Sale. Cele dintâi au încetat când Israel a fost lăsat la o parte și vor începe iarăși când Israel va reveni pe scenă; însă lucrurile ascunse ale Providenței continuă mereu. Dumnezeu conduce evenimentele pentru a-Și împlini voia. Adunarea nu are nevoie de ajutorul lumii în ce privește rânduiala sau disciplina. Duhul Sfânt locuiește în Adunare oricât de sfărâmată sau risipită ar fi ea, cu toată necredința omului în această privință. Dacă cineva vrea să introducă în ea lucruri pământești sau omenești, nu va face decât să întristeze pe Acela a cărui prezență este lumina  credincioșilor, izvorul, puterea slujirii și a disciplinei. Cât despre nădejdea Adunării, noi așteptăm pe Mântuitorul, nu întâmplările de pe pământ. Slavă Domnului că cei credincioși n-au să aștepte arătarea lui Anticrist, ci arătarea în măreție a slavei Fiului lui Dumnezeu, care i-a iubit și S-a dat pe Sine pentru ei. Credincioșii trebuie să înțeleagă că ei n-au de așteptat decât răpirea lor pentru a întâlni pe Domnul Isus în văzduh. Lumea își va bate joc de această așteptare și învățătorii mincinoși vor da învățături împotriva acestui adevăr pentru a zdruncina credința celor sinceri; dar, prin har, noi ne vom mângâia mai departe unii pe alții și vom spune împreună cu prorocul: „Sunt aproape zilele și împlinirea fiecărei viziuni“ (Ezechiel 12.23).

 

EXTRAS DIN  http://www.mesagerul-crestin.net/carti/HTM/Timpul_si_viata_profetului_Ilie_Tisbitul.htm

 

/////////////////////////

 

 

 

4. REVELATIA PE VREMEA PATRIARHILOR

Dumnezeu a vorbit intr-un fel deosebit patriarhilor. (The Inspiration and Authority of the Bible, pp.83-86; Revelation and Inspiration, pp. 15-18) El i s-a aratat lui Noe inainte si dupa potop si a stabilit legamintul in virtutea caruia s-a angajat sa nu mai distruga pamintul prin invazia de ape. Apoi li s-a aratat patriarhilor: Avraam, Isaac si Iacov, promitindu-le prin legamint sa le dea tara Canaanului si sa-i faca mostenitori ai binecuvintarii divine. Semnul exterior al acestui legamint a fost “taierea imprejur” (Gen. 17:11) Totusi, legamintele cu Noe si cu Avraam nu au fost decit simple pregatiri in vederea incheierii unui legamint mai mare si mai important cu Moise. Acest legamint a fost ratificat prin varsarea de singe si prin jertfe (Exod 24:3-8). Semnul legamintului mozaic a fost Sabatul (Exod 31:12-17).

 

In toata durata perioadei dintre Avraam si Amos, Dumnezeu si-a trimis profetii Sai la poporul Israel ca sa le vorbeasca, dar nici unul dintre acesti profeti nu se poate asemana sau compara cu Moise. Dumnezeu a avut un har special pentru acest om ales. Iata ce ni se spune in doua pasaje din Scriptura:

 

“Domnul vorbea cu Moise fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul lui”. (Exod 33:11; cf. Deut. 34:10)

 

“Ascultati bine ce va spun! Cind va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis. Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului”. (Num. 12:6-8)

 

Pentru cel ce are o credinta curata si simpla, Biblia spune clar ca Dumnezeu a patruns in lumea noastra si le-a vorbit intr-un mod cu totul special patriarhilor.

 

Una din caile speciale de revelatie folosite de Dumnezeu pentru a li se descoperi acestor oameni au fost “Teofaniile” (aparitii dumnezeiesti). In Geneza 15, Dumnezeu ii vorbeste lui Avraam prin “flacarile care au trecut printre dobitoacele despicate”, iar in Geneza 18 i se arata in vizita celor trei oameni. Iacov vede in vis “scara cerului” si ingeri suindu-se si coborindu-se pe ea. (Gen. 28:10- 17) Iar Moise este chemat de Dumnezeu din “rugul aprins” care “nu se mistuia deloc”. (Exod 3:1-6)

 

Nu este de mirare ca acesti oameni au facut insemnari despre intimplarile deosebite prin care le-a vorbit Dumnezeu. Aceste insemnari au constituit apoi “arhivele” din care s-au alimentat cei ce au alcatuit colectia de cronici sfinte a poporului lui Dumnezeu.

 

O alta forma speciala de revelatie divina din Vechiul Testament a fost aparitia “Ingerului Domnului”. El sta de vorba cu Agar (Gen. 16:7), cu Avraam (Gen. 18:2, 10, 13,; 22:1, 11), cu Iacov (Gen. 31:11; 32:24, 28), cu Moise (Exod 3:2; 23:20; 32:34; Iosua 5:13-6:2; Jud. 2:1), cu parintii lui Samson (Jud. 13:3-20; cf. 6:11-24), etc.; si este mentionat de profetul Zaharia (Zah. 3:1). Ceea ce este specific acestui Inger al Domnului este faptul ca desi El poarta numele Domnului si pare a fi una cu El, este totusi de sine statator cu o personalitate distincta. In Geneza 22 gasim relatarea despre jertfirea lui Isaac. In clipa in care Avraam era gata sa-si duca pina la capat ascultarea, Ingerul Domnului i-a vorbit din cer astfel: “Avraame! Avraame! Sa nu pui mina pe baiat, si sa nu-i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, intrucit n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine”. (Gen. 22:11, 12) Este clar ca aici ingerul Domnului lauda ascultarea lui Avraam fata de Domnul pentru ca imediat sa spuna “n-ai crutat pe fiul tau … pentru Mine”. Cine este oare acest reprezentant divin care este si nu este totuna cu Dumnezeu? Cine este acest inger care ba este una cu Tatal, ba este distinct de El? S-ar putea oare ca El sa fie “Fiul”, cea de a doua persoana a Sfintei Treimi, in actiunile Lui terestre dinainte de intrupare?

 

Marele comentator metodist Adam Clarke nu ezita sa faca aceasta afirmatie cind scrie: “Ingerul era chiar persoana simbolizata in jertfa ceruta de Dumnezeu: Isus Hristos care S-a putut numi pe Sine Iehova … si care a avut deplina autoritate de a reinoi promisiunea izbavirii. Cel ce era acolo ca sa-l scape pe Isaac, era acelasi care a venit apoi sa moara in locul nostru. In Numele Lui putem spune impreuna cu Avraam: “La muntele unde Domnul va purta de grija”. (Gen. 22:14) Dr. Leupold este si el de parere ca acest “inger al Domnului” este singular in calitatea si caracterul aparitiilor lui: “… fiind una cu Dumnezeu si totusi distinct de Dumnezeu, … acelasi care avea sa apara mai tirziu in lume luind infatisare omeneasca.” (H. C. Leupold, Exposition of Genesis (Columbus, Ohio: The Wartburg Press, 1942), pp. 500-501)

 

Autenticitatea revelatiei speciale data patriarhilor si maturitatea credintei lor sint adeverite de autorul epistolei catre Evrei:

 

“Prin credinta Avraam, cind a fost chemat sa plece intr-un loc, pe care avea sa-l ia ca mostenire, a ascultat, si a plecat fara sa stie unde se duce. Prin credinta a venit si s-a asezat el in tara fagaduintei,

ca intr-o tara care nu era a lui, si a locuit in corturi, ca si Isaac si Iacov, care erau impreuna mostenitori cu el ai aceleiasi fagaduinte. Caci el astepta cetatea care are temelii tari, al carei mester si zidar este Dumnezeu. Prin credinta a adus Avraam jertfa pe Isaac, cind a fost pus la incercare: el, care primise fagaduintele cu bucurie, a dus jertfa pe singurul lui fiu! El, caruia i se spusese: “In Isaac vei avea o saminta care-ti va purta numele!” Caci se gindea ca Dumnezeu poate sa invieze chiar si din morti: si, la drept vorbind, ca inviat din morti l-a primit inapoi.

Prin credinta a dat Isaac lui Iacov si Esau o binecuvintare, care avea in vedere lucrurile viitoare.

Prin credinta Iacov, cind a murit, a binecuvintat pe fiecare din fiii lui Iosif, si “s-a inchinat, rezemat pe virful toiagului sau. Prin credinta a pomenit Iosif, cind i s-a apropiat sfirsitul, de iesirea fiilor lui Israel din Egipt, si a dat porunci cu privire la oasele sale”. (Evrei 11: 8-10, 17-22)

 

In ceea ce-i priveste pe Abel, Noe, Avraam si Sara, acelasi autor scrie:

“In credinta au murit toti acestia, fara sa fi capatat lucrurile fagaduite; ci doar le-au vazut si le-au urat de bine de departe, marturisind ca sint straini si calatori pe pamint.

Cei ce vorbesc in felul acesta, arata deslusit ca sint in cautarea unei patrii. Daca ar fi avut in vedere pe aceea din care iesisera, negresit ca ar fi avut vreme sa se intoarca in ea. Dar doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate”. (Evrei 11: 13-16)

 

http://www.informatii-agrorurale.ro/agropedia/poporule-de-mii-de-ani-te-chinui-sa-devii-un-nod-gordian-dar-tot-dezbinat-ramai-pentru-ca-nu-te-unesti-cu-unirea-dumnezeiasca-intrupata-in-prietenul-tuturor-pacatosilor-naste-te-din-nou-din/

 

 

///////////////////////////

 

JOEL BEEKE & DIANA KLEYN, Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu

 

Pastorul Hans Egede a simțit că Dumnezeu l-a chemat să predice Cuvântul Lui eschimoșilor păgâni care locuiau în Groenlanda. Acest lucru nu a fost posibil câțiva ani, dar, în cele din urmă, Dumnezeu a deschis o cale. Pastorul Egede a ajuns acolo împreună cu un grup de negustori danezi, în anul 1721.

 

Eschimoșii din Groenlanda nu auziseră niciodată până atunci despre adevăratul Dumnezeu sau despre Cuvântul Lui. Ei erau un popor feroce. Dacă, în urma unei furtuni vreo corabie era purtată de vânt spre țărmul lor, ei de multe ori omorau oamenii și le luau toate bunurile de pe corabie. O viață omenească nu valora prea mult pentru ei.

 

Aici a debarcat pastorul Egede. În această țară foarte rece, mai întâi a construit o colibă mică din pământ, pietre și scânduri pentru familia lui. Apoi a încercat să învețe limba eschimosă. El vizita oamenii în igluurile lor, care erau încălzite prin arderea grăsimii de balenă. Mirosul era aproape insuportabil pentru pastorul Egede, dar a continuat. A încercat să le vorbească despre Dumnezeu, despre păcat și despre mântuirea în Isus Hristos, dar oamenii râdeau de el.

 

Negustorii aceia au ajuns la concluzia că nu puteau lucra cu oamenii de acolo. Ei i-au spus pastorului Egede să își împacheteze lucrurile pentru că trebuiau să plece. A lucrat acolo timp de doi ani, dar nimeni nu l-a ascultat. Cu toate acestea, nu putea pleca, așa că a rămas împreună cu familia sa.

 

Au trecut mai mulți ani și tot nu se vedea nicio schimbare. Apoi a izbucnit o epidemie de variolă. Câțiva eschimoși au murit din cauza acestei boli grave. Variola era așa de contagioasă, încât nimeni nu îndrăznea să intre într un iglu unde cineva era bolnav. Totuși, pastorul Egede vizita oamenii și încerca să ajute fiecare persoană bolnavă. Acest lucru i-a impresionat profund pe eschimoși. Ei au înțeles că mesajul pe care li-l aducea el trebuie să fi fost unul important și că el era cu adevărat un om deosebit dacă își risca viața în felul acesta. După epidemie, câțiva eschimoși au venit să îl asculte. După aceea au venit mai mulți și mai mulți. Dumnezeu a binecuvântat predicarea lui și oamenii au ajuns să Îl cunoască pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Vă puteți imagina bucuria pastorului Egede după atâția ani de lucrare? El a stat cu eschimoșii timp de cincisprezece ani și a văzut o schimbare totală în mulți oameni.

 

Întrebare: Această istorioară este despre dragostea și dorința puternică din inima unui adevărat slujitor de a vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Ești tu interesat de mesajul lui Dumnezeu pe care pastorul ți-l vestește?

Pasaj biblic de citit: 1 Corinteni 9:16-23

 

(O povestire din Cum a oprit Dumnezeu pirații)

 

//////////////////////

 

JOEL BEEKE & DIANA KLEYN, Johan Brentz

 

O povestire din cartea- Cum a trimis Dumnezeu un câine să salveze o familie (Vol V)

 

Johan Brentz avea aproape optsprezece ani când Martin Luther a bătut în cuie în 1517 cele nouăzeci și cinci de teze pe ușa bisericii Wittenburg. El locuia în Halle, un oraș din Germania. Era un om care se temea de Dumnezeu, iar influența sa în biserica și statul Wurttemberg era mare. Romano-catolicilor nu le-a plăcut deloc acest fapt, bineînțeles. Ei îl urau. 

 

În anul 1546, locuitorii din Halle au primit o veste înspăimântătoare. Împăratul Charles al V-lea l-a trimis pe ducele de Alva cu o armată să captureze orașul și să îi persecute pe protestanți. Ducele de Alva avea în vedere o anumită persoană – pe Johan Brentz. Când orașul a fost cucerit, ducele de Alva le-a comandat soldaților să îl găsească pe Brentz și să aducă acest „eretic” la el fie viu, fie mort. Soldații nemiloși s-au năpustit asupra casei predicatorului. Brentz s-a înfiorat când i-a auzit bătând puternic la ușa din față, însă a decis rapid să fugă. În momentul în care ieșea pe ușa din spate a auzit toporul unui soldat care spărgea ușa din față. Dar Brentz era în siguranță. Soldații au verificat casa, însă nu l-au găsit. Când ducele de Alva și-a luat soldații și a plecat, Brentz s-a întors în Halle și a predicat din nou Evanghelia lui Isus Hristos.

 

Când a auzit acest lucru, Charles al V-lea s-a înfuriat și a hotărât încă o dată să îl captureze pe Brentz indiferent de cost. 

 

Pe 14 iunie, de ziua lui de naștere, Brentz se bucura de o cină festivă cu familia lui. Habar nu avea că era în mare pericol.

 

Granvelle, un ofițer trimis de Charles al V-lea, a intrat în oraș împreună cu armata lui cu scopul de a-l aresta pe Brentz. Granvelle s-a dus direct la primărie și, imediat ce consilierii s-au așezat, le-a spus că împăratul are un mesaj secret pentru ei. Aceștia au fost, bineînțeles, nerăbdători să afle acest mesaj. 

 

– În primul rând trebuie să promiteți solemn că nu veți spune nimănui ceea ce urmează să vă zic, a spus Granvelle. Bărbații au jurat că nu vor spune nimănui. Cu un zâmbet șiret, Granvelle a scos din buzunar scrisoarea împăratului și a citit-o cu voce tare. Johan Brentz trebuie să fie luat ca prizonier. Dacă acești domni vor ajuta la capturarea „ereticului”, împăratul îi va răsplăti, dar dacă nu vor coopera, întregul oraș va avea de suferit. 

 

Înspăimântați, membrii consiliului și-au dat seama că au fost trași pe sfoară. Vicleanul Granvelle știa că Brentz are mulți prieteni printre aceștia și i-a pus, deci, să facă acel jurământ. În acest fel ei nu aveau cum să îl avertizeze pe pastor. Consilierii se simțeau prinși în capcană. Nu voiau să își trădeze predicatorul iubit, dar în același timp le era teamă de răzbunarea împăratului. Frica a învins, iar ei au decis să îl ajute pe Granvelle.

 

Granvelle era sigur acum că Brentz nu va reuși să scape și a trimis imediat un soldat să îl aducă.

 

Dar Granvelle nu a luat în considerare faptul că ochiul de tată al lui Dumnezeu veghea asupra lui Brentz. Când consilierii au făcut acel jurământ, Granvelle nu a observat că unul dintre ei lipsea și că a intrat mai târziu. Imediat ce acest bărbat a aflat că Brentz urmează să fie arestat, a scris un bilețel.

 

Brentz se bucura încă de cină când mesagerul i-a adus bilețelul. L-a deschis și a citit: „Fugi! Fugi! Fugi!”

 

Brentz și-a schimbat rapid hainele și a fugit. Pe stradă, predicatorul l-a întâlnit pe soldatul care urma să îl aresteze. Acesta l-a oprit pe Brentz și l-a întrebat:

 

– Știi unde locuiește Johan Brentz?

 

– Da, știu. Îți voi arăta, a răspuns calm Brentz.

 

S-a întors și a mers puțin cu soldatul, arătându-i casa parohială de la capătul străzii, apoi fiecare și-a văzut de drumul lui – soldatul s-a îndreptat spre casa parohială, iar Brentz spre poarta orașului care dădea în altă localitate, Stuttgart. 

 

Ducele Ulrich din Stuttgart l-a primit cu brațele deschise pe Brentz și l-a ascuns în palatul lui. Nu după mult timp, însă, un trădător i-a spus împăratului unde s-a ascuns Brentz. Împăratul a trimis imediat o trupă de soldați spanioli călare pentru a-l aduce pe Brentz înaintea lui. Soldații și-au început călătoria și au oprit peste noapte la principele elector al Bavariei care le-a servit o masă delicioasă și le-a oferit paturi în care să doarmă. La masă, ofițerul responsabil pentru această acțiune a explicat scopul călătoriei lor.

 

– Avem ordine de la Charles al V-lea să i-l ducem pe ereticul Johan Brentz fie viu, fie mort. Am aflat că se ascunde la palatul ducelui Ulrich din Stuttgart. Plănuim să îl luăm prin surprindere. Nici nu bănuiește că venim!

 

În următoarea zi, soldații au călărit până în Stuttgart. Ofițerul a mers îndată la ducele Ulrich și i-a zis:

 

– Scoateți-l imediat afară pe Johan Brentz! Știu că se ascunde în palatul dumneavoatră. Acestea sunt ordinele împăratului Charles al V-lea.

 

Era evident faptul că ofițerul era sigur de succes. Dar dacă credea că îl va surprinde pe duce, se înșela. Ducele a fost cel care l-a surprins când a răspuns:

 

– Nu este aici.

 

– Atunci unde e? Știu că este aici!

 

– Sincer, nu știu unde este, a răspuns ducele.

 

Când ofițerul l-a privit suspicios, el a adăugat:

 

– Este adevărat, domnule. Nu am idee unde e. Pot să jur asta.

 

Nervos, ofițerul a plecat întrebându-se cum de Brentz a putut afla intențiile lor.

 

Dar Dumnezeu, Cel care conduce peste toate, Și-a protejat copilul în timpul acestei încercări de capturare. Noaptea precedentă, când soldații luau cina la principele elector al Bavariei, ofițerul i-a spus mândru misiunea lui. Soția principelui a auzit și ea acest lucru. Ofițerul nu a realizat faptul că această doamnă era prietenă cu predicatorul. De vreme ce ofițerul a afirmat clar că Brentz se ascundea în palatul din Stuttgart, ea a trimis un mesaj ducelui Ulrich.

 

Seara târziu ducele a primit mesajul. El l-a trezit în liniște pe Brentz și i-a spus:

 

– Mi-e teamă că trebuie să fugi din nou. Un trădător l-a informat pe împărat unde te ascunzi. Mâine vin soldații lui să te aresteze. Trebuie să pleci imediat. Nu-mi spune încotro apuci, astfel nu voi putea să le spun nimic soldaților. Fie ca Dumnezeu să călătorească împreună cu tine și să te binecuvânteze din plin, Brentz.

 

Brentz l-a îmbrățișat pe duce și a părăsit palatul luând doar o franzelă cu el. Brentz era mulțumitor pentru noaptea caldă și pentru lumina blândă a lunii. În apropiere cânta o bufniță și un animăluț fugea să se adăpostească în tufișurile dense. Brentz a trecut neobservat dincolo de porțile grele ale palatului, apoi s-a oprit. Încotro să meargă? Dintr-o dată, copleșit de tristețe și de confuzie a căzut în genunchi și L-a implorat pe Domnul să îl călăuzească. Apoi a apucat pe drumul care părea că îl duce printr-o pădure nesfârșită de fag. Ici și colo se ivea câte o căsuță, însă toate ușile erau încuiate, cu excepția ultimei. A fost ca și cum a auzit o voce șoptindu-i: „Intră în ea.”

 

Îndrumat de lună, el s-a strecurat ușor pe scările spre pod fără ca ocupanții casei să observe. Brentz I-a mulțumit Domnului în timp ce s-a așezat pe podea. S-a pus la culcare chiar în momentul în care se iveau zorii. 

 

Când s-a trezit după câteva ore s-a uitat în jur pentru a vedea unde se află. La câțiva metri de el se afla un morman mare de crengi. Brentz a decis că ar fi mai bine să meargă de cealaltă parte a acestei grămezi. El și-a croit drum până dincolo de crengi și a observat o bârnă solidă într-un colț îndepărtat al podului. „Ce ascunzătoare excelentă!” se gândi el. S-a așezat în spatele bârnei, a mâncat un pic din pâinea lui și apoi a ascultat să audă vreun sunet care să îi spună unde se află și ce se întâmplă.

 

Ceva mai târziu a auzit sunetul de neconfundat al tropăitului de copite. Inima i-a bătut ceva mai tare. Probabil că erau trupele împăratului care veneau să îl captureze. Oameni din vecinătate stăteau afară vorbind despre asta, iar Brentz putea înțelege fiecare cuvânt. Apoi vocile au devenit din ce în ce mai slabe iar oamenii și-au continuat drumul.

 

După câteva ore, predicatorul a auzit niște oameni vorbind sub el.

 

– Este adevărat că se vor închide porțile orașului? a întrebat femeia.

 

– Da, e adevărat, a răspuns bărbatul. Soldații vor percheziționa fiecare casă din satul acesta. Sunt foarte hotărâți să îl prindă pe eretic!

 

În după amiaza aceea Brentz a auzit un zgomot în grămada de crengi. S-a lăsat în jos în spatele grinzii și și-a ținut respirația. Sunetul se auzea din ce în ce mai aproape până când a ajuns chiar lângă el. Încetișor el a întors capul ca să vadă ce este. Apoi a zâmbit gândindu-se că i-a fost teamă. Era doar o găină! Curând, însă, a fost copleșit din nou de frică atunci când găina a făcut un ou. „Acum găina va cotcodăci, cineva o să vină să ia oul și astfel voi fi descoperit.”

 

Găina nu a cotcodăcit, iar teama predicatorului s-a transformat în mulțumire pentru bunătatea Domnului. Găina a plecat în liniște la fel cum a venit. Brentz și-a amintit de profetul Ilie căruia corbii îi aduceau pâine și carne la porunca lui Dumnezeu. El a mâncat oul cu o bucată de pâine, fiind încredințat că Domnul va îngriji de el.

 

Și Dumnezeu chiar a avut grijă de el. Găina s-a întors în fiecare zi și, fără să cotcodăcească, a făcut câte un ou.

 

Dar trupele spaniole se apropiau. Brentz i-a auzit pe oamenii de jos spunând: „Astăzi soldații vor percheziționa zona noastră.” Într-adevăr, soldații au ajuns la această casă și au intrat fără să ciocăne măcar. Predicatorul s-a încredințat în grija Salvatorului credincios și s-a tras cât mai adânc în ascunzătoarea lui. 

 

Soldații au ajuns și în pod, ca să vadă dacă ereticul se ascundea acolo. Au căutat peste tot. Unul dintre ei și-a vârât sabia de mai multe ori în grămada cu crengi, iar un altul a împuns de mai multe ori acoperișul de paie.

 

– Nu este aici, a mormăit unul.

 

– Mergeți mai departe! a comandat altul, și trupa de soldați a părăsit casa.

 

Trecuseră cincisprezece zile de când Brentz se afla în ascunzătoarea sa. În fiecare zi, găina făcea un ou lângă el. În a șaisprezecea zi, găina nu a mai venit. De asemenea, trupele soldaților au plecat din oraș în aceeași zi. Brentz a auzit acest lucru de la oamenii de jos. A așteptat să se întunece afară, apoi a părăsit în liniște ascunzătoarea-i remarcabilă. 

 

Brentz s-a întors înapoi la palatul Ducelui Ulrich. Cât de surprins a fost Ducele să își revadă prietenul drag încă o dată! Cât de mare a fost admirația sa pentru modul minunat în care Domnul a ales să îl protejeze și să îl hrănească pe Johan Brentz!

 

Nu putere umană sau gazde puternice,

Nici armăsari echipați sau fapte de război demne de laudă

Pot salva de la înfrângere;

Dar Dumnezeu va salva de la moarte și rușine

Pe toți care se tem și se încred în Numele Lui;

Și ei nu vor cunoaște nicio lipsă.

 

http://www.perlasuferintei.ro/editorial/212

 

 

///////////////////

 

HENRY FROST, Vindecarea miraculoasă – fragment din carte

 

Există un aspect al acestui subiect pe care, cred eu, majoritatea susținătorilor vindecării miraculoase nu reușesc să-l recunoască, și care, în cazul în care este așa, duce la o mare măsură de orbire în ce privește adevăratele proporții, valori și obiective ale vieții. Dați-mi voie să clarific la ce anume mă refer punând două întrebări: în primul rând, este oare așa de important ca un sfânt să fie totdeauna sănătos, și în putere și activ? Și, în al doilea rând, este oare așa de dezirabil ca un sfânt să trăiască mereu până la o vârstă înaintată și frumoasă?

 

Referitor la prima întrebare, s-ar putea să nu fie nicio îndoială în ce privește dorința noastră naturală, fiindcă nu ne place boala, slăbiciunea și durerea; și mă tem că această dorință are mult de a face cu fervoarea rugăciunilor noastre și urgența credinței noastre atunci când căutăm vindecare și o stare bună de sănătate. Dar nu este această insistență asupra eliberării de boală o întoarcere la vremea lui Israel, care erau copii în poziția și experiența lor și, din acest motiv, nu puteau și nu voiau să îndure suferința? Și oare nu înseamnă îndurarea necazului fizic, atunci când este necesar, menținerea poziției noastre înalte de creștini, dovedind că putem fi slabi, și totuși puternici, că putem fi în suferință și totuși să ne bucurăm, că putem fi pedepsiți, și totuși să nu înțelegem greșit pedeapsa, că putem suferi și totuși să-L lăudăm pe Dumnezeu? Pavel a ajuns la cea mai înaltă realizare a sa nu printr-o stare de sănătate perfectă, ci printr-un astfel de proces de suferință trupească și câștig spiritual ca acesta (2 Cor. 4:7-11); și dacă noi călcăm pe urmele sale, ne vom descurca bine și noi la rândul nostru, dacă Dumnezeu rânduiește astfel.

 

 Cât privește cea de-a doua întrebare, nu este ceva ciudat că sfinții Vechiului Testament doreau viață lungă și o vârstă înaintată, frumoasă, fiindcă ei nu aveau cerul și nu-L aveau pe Hristos, așa cum avem noi, la care să meargă după moarte (Ps. 88:3-6, 10-12). Dar când un sfânt nou-testamentar dorește să i se lungească zilele la nesfârșit, arată că el cunoaște puțin despre cetatea al cărei Făcător și Ziditor este Dumnezeu, sau despre Mielul care este Lumina ei. Presupun că tânărul Pavel și-a dorit să trăiască cât de mult posibil. Dar într-o zi a avut o viziune a cerului și a lui Hristos, și de atunci a fost la strâmtoare între a rămâne – de dragul altora – și a pleca – de dragul Lui – știind că plecarea era ceva „cu mult mai bine” (Fil. 1:23).

 

Nu este corect să căutăm boala sau moartea. Dar este corect să căutăm să fim atenți să nu punem un asemenea accent nepotrivit asupra vieții actuale încât să ajungem să o preferăm vieții viitoare. Iar gândul acesta sugerează că singurul scop, pe care Dumnezeu Îl poate avea la un anumit moment dat, atunci când permite bolii și suferinței să vină și când nu răspunde la rugăciunea pentru vindecare și sănătate, este acela de a ne oferi o perspectivă corectă asupra cerului și pământului, și astfel să ne facă dispuși, ba chiar doritori să părăsim trupul ca să ajungem acasă cu Domnul ( 2 Cor. 5:8; Fil. 1:20-23).”

 

//////////////////////////

 

JONATHAN EDWARDS, O relatare a lui Jonathan Edwards despre trezirea din 1735

Când Duhul lui Dumnezeu a început să fie revărsat atât de minunat, într-un mod general, pretutindeni asupra orășelului, oamenii au dat curând la o parte vechile lor certuri, calomnii și amestecul în treburile altora. Cârciuma a fost curând lăsată goală și oamenii au început să rămână cel mai mult acasă; nimeni nu pleca decât dacă era pentru vreo afacere necesară ori din vreun motiv religios, și fiecare zi părea, în multe aspecte, ca o zi de Sabat. Locul de recreere s-a schimbat acum, nu mai era cârciuma, ci casa păstorului, care era mai plină decât obișnuia să fie înainte cârciuma.

 

Adunările noastre publice au fost atunci frumoase: congregația era vie în slujirea lui Dumnezeu, fiecare era extraordinar de implicat în închinarea publică, fiecare ascultător era dornic să bea din cuvintele păstorului pe măsură ce ieșeau din gura lui; adunarea era, în general, din când în când, în lacrimi, în timp ce era predicat Cuvântul; unii plângând în durere și tulburare, alții de bucurie și dragoste, alții de milă și din preocupare pentru sufletele celor apropiați lor.

 

Laudele noastre publice au fost foarte mult înviorate; Dumnezeu a fost slujit atunci prin cântarea psalmilor noștri, în oarecare măsură, în frumusețea sfințeniei. A putut fi observabil faptul că greu ai fi putut găsi vreo parte a închinării divine în care oamenii buni din mijlocul nostru să aibă parte de atât de mult din atracția harului, când inimile să le fie atât de înălțate în căile lui Dumnezeu, ca în cântarea laudelor Lui. […]

 

După convertirea lor, oamenii vorbesc adeseori despre lucrurile religioase ca fiind ceva nou pentru ei; că predicarea era un lucru nou; că li se pare că niciodată nu au auzit predicare înainte; că Biblia este o carte nouă: ei descoperă în ea noi capitole, noi psalmi, noi istorisiri, din cauză că le văd într-o lumină nouă. Iată aici un caz remarcabil, al unei femei în vârstă, având peste șaptezeci de ani, care și-a petrecut cea mai mare parte a zilelor ei sub lucrarea plină de putere a domnului Stoddard. Citind în Noul Testament despre suferința lui Hristos pentru păcătoși, ea a părut să fie uimită de ceea ce a citit, căci era atât de real și de minunat, dar cu totul nou pentru ea. La început, înainte să aibă timp să se gândească mai bine, s-a minunat în sine de faptul că niciodată înainte nu auzise lucrurile acestea; dar apoi, și‑a revenit imediat și s-a gândit că, de fapt, a auzit adeseori despre lucrurile acestea și a citit despre ele, dar niciodată nu le-a văzut ca fiind reale. Apoi s-a gândit la cât de minunat era faptul că Fiul lui Dumnezeu a îndurat astfel de lucruri pentru păcătoși, dar și la modul în care și-a petrecut ea timpul păcătuind cu nerecunoștință împotriva unui Dumnezeu atât de bun și a unui astfel de Mântuitor – cu toate că ea fusese, în aparență, o persoană cu o viață nepângărită și fără răutate. Și a fost atât de copleșită de gândurile acestea, încât trupul aproape că i-a cedat sub presiunea lor; cei care se aflau împreună cu ea și care nu știau ce se petrece, au fost surprinși și au socotit că era pe moarte.

 

Sunt departe de a pretinde că sunt în stare să determin cât de mulți au fost, în ultimul timp, subiecții unei astfel de îndurări, dar, dacă mi se îngăduie să declar ceva ce pare a fi probabil în legătură cu acest lucru, nădăjduiesc că mai mult de 300 de suflete au fost aduse la Hristos în mod mântuitor în acest orășel într-o perioadă de jumătate de an, numărul bărbaților și al femeilor fiind cam același. […] Nădăjduiesc că mare parte a persoanelor din acest orășel care au peste șaisprezece ani, sunt dintre cei care au o cunoaștere mântuitoare a lui Isus Hristos. […] Sunt foarte puține case în întregul orășel în care mântuirea să nu fi intrat în ultimul timp, la vreo persoană ori mai multe.

http://www.perlasuferintei.ro/editorial/218

//////////////////////

 

PLANUL VEŞNIC AL LUI DUMNEZEU

Capitolul douăzeci şi opt

 

 

De ce ne-a creat Dumnezeu? A avut un scop în minte încă de la început? Nu ştia că toţi se vor răzvrăti împotriva Lui? Nu prevăzuse consecinţele răzvrătirii noastre, toată suferinţa şi tristeţea cu care s-a confruntat omenirea de atunci încolo? Şi atunci de ce ne-a mai creat?

 

Biblia răspunde acestor întrebări. Ea ne spune că, încă înainte de a-i crea pe Adam şi pe Eva, El ştia că ei şi toţi ceilalţi vor păcătui. Surprinzător, El deja concepuse un plan de mântuire prin Hristos pentru umanitatea căzută. Despre acest plan dinainte de creaţie Pavel a scris:

 

Ci sufere împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii (2 Tim. 1:8b-9; subliniere personală).

 

Harul lui Dumnezeu ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veşnicie, nu pentru veşnicie. Acest lucru indică faptul că sacrificiul morţii lui Isus este ceva ce Dumnezeu a planificat înainte de vremurile trecute.

 

În acelaşi mod, Pavel a scris în scrisoarea lui către Efeseni:

 

…după planul veşnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru (Efes. 3:11; subliniere personală).

 

Moartea lui Isus pe cruce nu a fost ceva organizat mai târziu, o planificare rapidă pentru a repara ceea ce Dumnezeu nu prevăzuse.

 

Nu numai că Dumnezeu a avut un plan înainte de veşnicie de a ne acorda harul Său, dar a şi ştiut înainte de veşnicie cine va alege să primească harul Său şi chiar a scris numele acestora în cartea vieţii:

 

Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina [fiarei din Apocalipsa], toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat [Isus] (Apoc. 13:8; subliniere personală).

 

Căderea lui Adam nu L-a luat pe Dumnezeu prin surprindere. Nici căderea mea, nici căderea ta. Dumnezeu a ştiut că vom păcătui şi a ştiut, de asemenea, cine se va pocăi şi va crede în Domnul Isus.

 

Următoarea întrebare

Dacă Dumnezeu a ştiut dinainte că unii vor crede în Isus Hristos şi alţii Îl vor respinge, de ce i-a creat pe oamenii despre care ştia că Îl vor respinge? De ce nu i-a creat pe cei despre care ştia că se vor pocăi şi vor crede în Isus?

 

Răspunsul la această întrebare este mai dificil de înţeles, dar nu imposibil.

 

Mai întâi, trebuie să înţelegem că Dumnezeu ne-a creat cu liber arbitru. Adică, fiecare dintre noi are privilegiul de a decide pentru el însuşi dacă Îl va sluji sau nu pe Dumnezeu. Decizia noastră de a asculta sau nu, de a ne pocăi sau nu, nu este predeterminată de Dumnezeu. Ea reprezintă decizia luată de noi.

 

Astfel stând lucrurile, fiecare dintre noi trebuie testat. Desigur că Dumnezeu a ştiut ce vom face, dar noi trebuia să facem ceva la un anumit moment pentru ca Dumnezeu să prevadă.

 

Putem lua ca exemplu un meci de fotbal. Dumnezeu ştie scorul înainte de a se juca partida, dar trebuie să existe un meci care să fie jucat pe scor pentru ca Dumnezeu să cunoască rezultatul. Dumnezeu nu prevede (şi nu poate prevedea) rezultatele meciurilor de fotbal care nu sunt jucate niciodată, deoarece nu există rezultate pe care să le poată prevedea.

 

În acelaşi fel, Dumnezeu nu poate prevede deciziile agenţilor morali liberi, decât dacă acestora li se dă posibilitatea de a lua deciziile respective. Trebuie să fie testaţi. Şi de aceea Dumnezeu nu a creat (şi nu putea crea) numai oamenii despre care ştia mai dinainte că se vor pocăi şi vor crede în Isus.

 

O altă întrebare

Aş putea fi, de asemenea, întrebat: „Dacă tot ceea ce doreşte Dumnezeu sunt oameni ascultători de El, atunci de ce ne-a creat cu liberul arbitru? De ce nu a creat o rasă veşnică de roboţi ascultători?”

 

Răspunsul este că Dumnezeu este Tată. El doreşte să aibă o relaţie tată-copil cu noi şi această relaţie nu poate exista cu roboţi. Dorinţa lui Dumnezeu este aceea de a avea o familie eternă de copiii care au ales de bună voie să Îl iubească. Conform Scripturii, acesta a fost planul Său predestinat:

 

…în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale (Efes. 1:4b-5; subliniere personală).

 

Dacă vrei să ai o idee despre cât de multă bucurie ar fi putut avea Dumnezeu din partea unor roboţi, ia în mână o păpuşă şi pune-o să îţi spună că te iubeşte. Nu cred că vei fi înduioşat! Păpuşa aceea spune doar ce o faci să spună. Nu te iubeşte cu adevărat.

 

Ceea ce face ca dragostea să fie specială este faptul că ea se bazează pe alegerea pe care o face o persoană prin liberul arbitru. Păpuşile şi roboţii nu ştiu nimic despre dragoste, fiindcă nu pot decide nimic pe cont propriu.

 

Deoarece Dumnezeu a dorit o familie de copii care să aleagă să Îl iubească şi să Îl slujească din inimă, El a trebuit să creeze agenţi morali liberi. Această decizie implica şi asumarea riscului ca unii agenţi morali să aleagă să nu Îl iubească şi slujească. Şi aceşti agenţi morali liberi, după ce s-au opus o viaţă întreagă lui Dumnezeu care Se descoperă pe Sine şi care atrage toţi oamenii prin creaţia Lui, prin conştiinţa lor şi prin chemarea Evangheliei, vor trebui să înfrunte pedeapsa dreaptă, dovedindu-se a fi demni de mânia lui Dumnezeu.

 

Nici o persoană din Iad nu poate îndrepta un deget acuzator înspre Dumnezeu, deoarece El le-a oferit o cale prin care fiecare persoană să poată scăpa de pedeapsa Iadului. Dumnezeu doreşte ca fiecare persoană să fie mântuită (vezi 1 Tim. 2:4; 2 Petru 3:9), însă fiecare persoană trebuie să decidă în dreptul ei.

 

Predestinarea Biblică………………………………………………………………………..  Cont. pe  https://www.davidservant.com/other_languages/romanian/tdmm/tdmm_romanian_28

 

 

//////////////////////////

Cine va fi un antihristic în Biblie

 

Antihristul se va naște dintr-o femeie de moarte din genunchiul evreiesc dat

30.11.2020

Secretele lumii 

Antihristul este principalul adversar al lui Hristos, tempterul rasei umane, unul dintre „Trinitatea diavolului” (diavol-antichrist-Fitzhprorka). Antihristul va apărea pe Pământ la sfârșitul vremurilor și va conduce lupta împotriva lui Hristos, dar va fi învinsă de ei. Antihristul nu este un diavol, ci o persoană care a luat puterea lui Satana, a trimisului său și, potrivit unor versiuni, Fiul. Se crede că va fi Iudeea din genunchiul lui Dunov și va fi născut în Babilon de la o legătură de amestecare a sângerării sau de la arderea diavolului și a armelor. Antihristul va cuceri faima cu virtuțile imaginare și minuni, captează dominația mondială și va face un obiect de închinare. Creștinii și toți cei care refuză să se plece vor fi susceptibili la persecuția cea mai severă. Împărăția Antihristului va deveni Împărăția Răului și a mâncărurilor; Va dura 3,5 ani, după care Antihristul va fi ucis de „spiritul Bisericii lui Hristos”. Istoria Antihristului este descrisă allegoric în Apocalipsa Sf. Ioanne, unde este descrisă ca o „fiară a abisului”: „Și am devenit pe nisipul mării și am văzut fiara de la mare cu cele șapte capete și zece coarne: pe coarne a fost zece diadem, iar pe capul său numele lui sunt blasfemice. Fiara, pe care am văzut-o, era ca și Barça; picioarele ca un urs și gura lui este ca o gură de leu; și ia dat un dragon cu propria lui și tronul și cu mare putere. … și i-au fost dat. Vorbind cu mândrie și blasfemos și dă-i puterea de a acționa de patruzeci și două de luni … aici este înțelepciunea. Cine are Mintea, numărul fiarei, pentru acesta este numărul uman; numărul de șase sute șaizeci și șase „(Apocalipsa 13, 1-18). De la „animalul fiarei” retrase diverse opțiuni pentru numele său secret, inclusiv „șapte nume anticristale”: Evantas, Dambatus, Antemus, Gensericus, Antihristus, Teitan, Dic-Lux.

Potrivit lui I. Virae, Antihristul locuiește acum în lumea interlopă, unde responsabilitățile lui Jonglera și Mima la Curtea de la Satan („De Praestigius Daemonum”, 1563).

 

Viața și moartea Antihristului

 

AdSO Dervensky în tratarea sa influentă „Cartea Antihrist” (alt titlu: „în timpul și locul Antihristo”) (Libellus de Antichristo, de orte et tempore anticristi) (aproximativ 954) pentru prima dată, motivele asociate cu Prezența unui antichrist ca pseudo-grist și în același timp „Tirana”, sub forma Vita, asemănătoare vieții sfinților. Datorită acestui tratat, biografia antihristului a devenit o temă populară a teologiei creștine.

În ceea ce privește concepția anticristului, au fost două versiuni. Potrivit primului, mai frecvent, a fost conceput de oameni – desigur, păcătoși și adulteori teribili; De exemplu, călugărul depravat și călugărița. Cu toate acestea, așa cum observă Adso, „încă de la început, diavolul a intrat la pântecele mamei sale, iar puterea diavolului a căzut și a zburat în pântecele materne” (Cyt. Prin: Emmerson, 81). Astfel, antihristul este obsedat de diavolul (obsesia) deja înainte de naștere. Nu este dificil aici și aici să observe parodia lui Hristos, care „Duhul Sfântului Field se va întoarce din uterul mamei sale” (arcul 1:15).

Potrivit unei alte versiuni, caracteristica celor mai importante pentru legendele populare și de realizarea de parodare a lui Hristos, Antihristul – copilul demonului și curvele; În misterul francez al „Zilei Judecății” (secolul al XIV-lea), consiliul demonilor trebuie să trimită un demon Babilonului, unde el, după ce a luat apariția unui tânăr plăcut, trebuie să seducă o anumită harlot; Când toate acestea sunt comise și fiul sa născut la Harlot, Satana trimite doi demoni educatori și mama îi dă fiului ei îngrijirii lor. În poemul francez Berrenzhe (începând cu secolul al XIII-lea) „despre venirea Antihristului Antihrist se naște în Babilonul din comunicările incestoase ale diavolului și fiicei sale depravate (Emmerson, 82). Pentru legendele populare (și tratamentele lor literare), este, în general, caracteristică diavolului și a antihristului, o idee despre aceasta din urmă ca „diavolul în carne”; Oamenii de știință sunt comentatori, dimpotrivă, de regulă, distingând cu atenție ambele, subliniind faptul că Antihrist este un om, complet și irevocabil obsedat de diavol, dar nu de diavol și nu fiul diavolului. Adevărat, aici teologii s-au dovedit într-o poziție dificilă: postulatul că diavolul și demonii nu puteau fi copiii lor, conflict cu dorința de a obține o simetrie completă între Hristos – Fiul lui Dumnezeu și Antihristul. Această dorință a câștigat uneori, iar apoi în Antihristul a recunoscut o dublă natură: „Hristos este un adevărat Dumnezeu și o persoană, iar Antihristul este un diavol și om” (Wulfstan I, Arhiepiscopul York, mintea 1023, cotă. Prin: KissLing, 27).

 

 

Concepția unui anticrist. „Carte despre Antihrist”, Germania, 15 V.

Antihrist – evreu; El a apărut – ca note pseudo-alcoine, spectacolul de contact al apocalipsei despre fiară, care a apărut din abis „, de la cea mai profundă răutate a poporului evreu, adică din genunchiul lui Dana” (comentează apocalipsa, col. 1148). În genunchi, Mesia Mesia ar trebui să se nască, dar din moment ce acest genunchi a fost observat și în închinarea idolilor, lumea creștină medievală a luat naștere și Pseudo-Mesia – Antihristul, găsind confirmarea acestei idei în binecuvântarea morții lui Iacov Dana : „Dan va fi un șarpe pe drum, Aspid pe drum, calul cu părul, astfel încât călărețul va cădea înapoi” (Gen. 49:17). Babilonul este cel mai adesea ales de locul nașterii – pentru un loc mai rău, comentatorii nu și-au putut imagina; Contradicția rezultată dintre sângele evreiască a antihristului și locul nașterii sale a fost hitroma: Deci, Hugh din Newcastle (1280-1322, „pe victoria lui Hristos asupra Antihrist”, 1319) Gestionată și această contradicție a fost folosită pentru a îmbogăți Paralelismul dintre Hristos și Antihristul: La fel ca și Hristos, a fost conceput în Nazaret, și născut în Betleem, Antihristul ar fi conceput în Palestina, în Horazină (amintindu-și cuvântul nemaipomenit al lui Hristos: „Montați-vă, Horazin!” – Ceapă. 1013) și născut în Babilon (Emmersna, 81).

Apariția antihristului și a debutului împărăției este precedată de Enaki-ul corespunzător: dezintegrarea moralei, a dezastrelor naturale, a ciumei, a ferocității goghului misterios și a magemmului; Și toate aceste necazuri sunt prezise de Hristos: „… poporul poporului se va ridica, iar Împărăția în Împărăție; vor fi cutremure mari în locuri, și vii și pe mare, fenomene teribile și semne mari de la cerul „(ceapă 21: 10-11). Gogh și Magog au devenit deosebit de îngrijorați de imaginație: au fost identificați cu acele sau alte triburi barbare, dar mai ales cu zece genunchi pierduți ai Israelului (10 genunchi fondați în 930 î.Hr. Er În nordul lui Israel, în acel moment ca genunchiul lui Iuda și Veniamine au fondat statul lui Iuda în sud; după înfrângerea împărăției nordice a Asirierilor din 721 î.Hr., 10 din aceste genunchi au fost dizolvate în alte popoare și a dispărut din istorie, dar a existat întotdeauna credința pe care o găsesc) , „De pe acoperiș”; etimologia Jerome a fost adoptată de un om de știință medieval ca o cheie pentru alegoria ascunsă: Augustin crede că Gog este indicat T păcătoșii în care diavolul se ascunde, „ca sub acoperiș”, și Magog – diavolul, care iese din acești oameni, „ca de sub acoperiș” (despre Grada Dumnezeu, 20:11). Apariția Antihristului este bucurat de unii demoni care l-au așteptat de mult: așadar, demonii subterani sunt tocmai pentru el să-și păstreze comorile astfel încât să le poată folosi cu seducția creștinilor.

Înainte de sosirea antihristului va conduce câțiva zeci regi; Sau sosirea lui va fi precedată de un vârstnic de douăsprezece ani (sau chiar intens), domnia ultimului mare împărat, care va salva Ierusalimul de păgâni, îl zdrobește pe Babilon și apoi să denunțe puterea, punându-și coroana pe Altarul Templului Ierusalimului – dar va apărea anticristul. În jocul latin „Jocul despre Antihrist” din Tegernze (Bavaria, secolul al XII-lea) este însoțit de figuri alegorice – ipocrizie și erezie – și le cere să înceapă să distrugă orice amintiri ale lui Hristos pe pământ. În consiliul său, antihristul îl descrie pe Hristos de la sine, dar foarte curând va numi tirania sa; În drama medievală, această dublă esență a antihristului a fost uneori accentuată de schimbarea hainelor: Antihristul a fost mai întâi în închiderea religioasă, dar apoi resetați-o, detectarea latelor militare sub el.

 

 

 

Antihristul în slavă, stoarce pe Leviatan. Miniatura de la Manuscript Liber Floridus

Uneori, antihristul își începe cariera ca rege și chiar uimește dușmanii creștinismului, reprezentând departamentul de stat Mântuitor la nașterea ultimului împărat. În alte versiuni, el începe ca un Hristos fals și treptat, viclean, ajunge la puterea seculară. El proclamă: „Eu sunt Hristos” (Ego Sum Christus), începe să predice o nouă învățătură și să anunțe că primul Hristos a fost un profet fals. El imită minunile lui Hristos, înviează pe cei morți și chiar se presupune că moare pe Cruce, Surgerea, în mod natural, în a treia zi. În același timp, el critică Biblia și neagă Sfânta Treime, proclamând adevăratul Dumnezeu al unei singure. El trimite profeții care acționează foarte cu succes și transformă aproape întreaga lume într-o nouă credință. Apoi, antihristul merge la Ierusalim, expulzează de acolo creștinii credincioși, restaurează templul lui Solomon, distrus de romani și stabilește în templu o închinare a propriului său idol, care pune în templu; El acționează atât de viclean, ceea ce confirmă loialitatea lui față de Vechiul Testament și chiar expune circumcizia; Ca urmare a evreilor fascinați de el, își iau credința.

 

Pseudo-piei ale antihristului; Pentru spatele lui – o pasăre satanică parding porumbing este un simbol al Duhului Sfânt. „Carte despre Antihrist”, Germania, 15 V.

 

Majoritatea părinților bisericii converg asupra faptului că tot acest antichrist ajunge la patru metode pe care Vincent Ferrer („pe Antihrist”) formulează acest lucru: „Prima metodă este darurile. Al doilea este minuni false. Al treilea litigiu. Al patrulea „(quot: Emmerson, 272). Abilitatea antihristului de a face minuni, similare cu minunile lui Hristos, în special cu comentatorii îngrijorați, deoarece a privat cu fermitate toate ocaziile de ao distinge de Hristos adevărat; Cel mai mult, cu toate acestea, convergați asupra faptului că Antihristul nu este altceva decât un magician priceput, care concurează în calificare cu Simon Mag. ACQUENȚA THOMAS explică faptul că miracolele antihristului produc o astfel de impresie numai pentru că sentimentele umane sunt ușor înșelătoare (cantitatea de teologie, partea 1, vamp. 114, art. 4). Cu toate acestea, alți comentatori au crezut că „cu șeful lui Dumnezeu”, Antihristul va primi adevărata putere pentru a lucra minuni, similare cu minunile lui Hristos; Augustin a argumentat în mod rezonabil că focul, pe care Satana, cu permisiunea lui Dumnezeu a ars casa și turma de muncă nu era deloc o iluzie (despre Grada Dumnezeu, 20:19).

Adevărata natură tiranică a Antihristului se va deschide când nu-și poate cuceri puterea de câțiva neprihăniți: nu sunt seduși de nici măcinați, nici daruri, nici știți, iar apoi tortura și chinul vor fi prăbușiți; Creștinii din sânge vor curge prin străzi; Cei care urmează antihristul vor primi o marcă specială; lipsită de acest semn nu va putea să vândă sau să cumpere („Nimeni nu va putea să vândă altora, nici să cumpere de la celălalt, dacă nu este marcat de numele fiarei”, – prinderea, concluziile despre Apocalipsa, Col . 1412), și mulți vor trebui să alerge la munți și la deșert. Potrivit lui AdSO, când ultimul rege al francilor se va plânge în fața unui antihrist pe un munte petrolier din sceptrul Ierusalimului și Coroana, Antihristul va ucide adevărații profeți și domnește pe deplin în lume. Împărăția și persecuția lui a celor neprihăniți vor dura 1260 de zile (Apocalipsa 11: 3, 12: 6) sau 42 de luni (Apocalipsa 13: 5), sau trei ani și jumătate.

Punctul de cotitură din soarta antichristului – apariția profeților lui Enoh și a Ilie, în conformitate cu revenirea apocalipsei: „Și voi da doi martori și vor profeți o mie două sute șaizeci de zile, fiind exercitat în sac „(Apocalipsa 11: 3). Profeții adevăratului Hristos, ei vor provoca antihristul și vor deveni adevărata credință a celor care l-au plecat. În unele versiuni ale vieții Antihrist, vorbim despre un profet (probabil în conformitate cu Divizia Vechiului Testament: „Aici vă voi trimite Ilia profetului înainte de debutul zilei Domnului, cel Mare și înfricoșător „- Mal. 3: 6). Așadar, în poemul antic-seminesec „Musplyly” (începând cu secolul al IX-lea), Ilie apare unul și, eroic opremendent, anticristul, ia moartea de la el. Exegeticul medieval a ales rolul „martorilor” apocaliptici ai lui ENHA și Ilya, deoarece au fost considerați ca vechea testament „prototipuri” ale lui Hristos: ascensiunea lor spre cer a fost percepută ca o metaforă a ascensiunii viitoare. Antihristul, care nu dorește să se ridice cu activitățile lor misionare, să-i omoare și să părăsească corpurile nerevendicate; Cu toate acestea, după trei zile și jumătate, vor fi înviați și s-au înălțat pe cer, unde se vor alătura gazdei sfinților.

După urcarea lui Ilie și Enoha în cer, Antihristul trebuie să-și ia ultima și cea mai importantă blasfemie:

 

 

 

 

Căderea anticristului în gura iadului. Gravura germană, secolul al XV-lea

el va merge la muntele hidraulic de petrol (Muntele Eleon) la, ca și Hristos, urcă în ceruri. Aici va fi ucis, deoarece Simon Magic a fost ucis când a încercat să se ridice la cer cu ajutorul demonilor. Pe munte, el rostește un discurs lăudăros, în care, în special, va declara că el merge la Dumnezeu pentru a-și pregăti noul venit în ziua unui tribunal teribil. Majoritatea comentatorilor, bazându-se pe autoritatea apostolului Pavel, susțin că Isus va ucide antihristul „Duhul gurii lui” (2 fez. 2: 8), fără a cere o întrebare, de fapt, desigur, „Spiritul”, dar aceste „spirit” separate de Hristos însuși: Deci, Thomas Aquinas a văzut în ea „ordinea” dată de Hristos; Matvey de la Yanova a crezut că predicatorii creștini vor îndeplini „Duhul Sfânt” și Antihristul Emmeriat

 

 

 

 

Bătălia de îngeri cu Antihristul. Gravis Lucas Kranech, 1493

Rupert din Dautz a identificat acest „spirit” cu Duhul Sfânt – fața Trinității (despre victoria cuvintelor lui Dumnezeu, Col. 1496-1497). În drama medievală axată pe gusturile populare, Antihristul este uneori lovind lovitura obișnuită a fulgerului (Berrenzhe „, pe venirea antihristului”); În cele din urmă, Arkhangel Mikhail acționează adesea ca pe un executiv al antihristului. Uneori, execuția antihristului legată de a doua venire a lui Hristos, dar alți comentatori au fost mai atenți: de exemplu, alcoin (despre credința în Trinitatea Sfântă și Inseparabilă, Col. 51) Disresano a observat că nimeni nu putea să știe când a doua venire Hristos ar avea loc, dar probabil acest lucru se va întâmpla după moartea antihristului.

 

Înainte de a doua venire, momentul scurt de pace și calm – cei care au fost înșelați de Antihristul vor avea ocazia să se pocăiască și să se întoarcă la adevărata credință. Pe această idee, comentatorii au adus un mesaj în Apocalipsa despre eliminarea tipăririi a șaptea, după care „a existat o tăcere în cer, ca și jumătate de oră” (Apocalipsa 8: 1). Aceste „o jumătate de oră” au fost interpretate fie ca patruzeci și cinci (Ippolit, Jerome), fie ca patruzeci de zile (ADSO derameni). Versiunea de patruzeci și cinci de zile de odihnă a ieșit din manipulări cu două cifre ale cărții lui Daniel („Timpul de încetare a victimei zilnice și livrarea cuiburilor Nestness va avea loc o mie două sute nouăzeci de zile. Binecuvântat, care se așteaptă și ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci de zile „; Dan. 12: 11-12; prin scăderea primită de patruzeci și cinci), a doua figură (” patruzeci „), aparent, provenind din dorința de a vedea aici analogia a patruzeci de ani zilele care au avut loc între învierea lui Hristos și urcarea lui pe cer.

Biografia antihristului este înscrisă în mod semnificativ în istoria sacră a lumii. Ireney Lyonsky a văzut o paralelă între Lucifer și Adam, pe de o parte, și Antihrist și Hristos, pe de altă parte, între două mari ispite care leagă întreaga istorie a omenirii. Povestea începe ispita (Adam Lucifer) și se termină; Dar, dacă la începutul lumii, diavolul a reușit să seducă o persoană, apoi la sfârșitul lumii diavolul și Dumnezeu, ambii au acceptat natura umană – una în fața Antihristului și cealaltă în față din Hristos, – din nou, conduce lupta și Dumnezeu se răzbună de data aceasta.

Numele Antihrist.

 

Numele anticristului, pe baza valorilor numerice ale scrisorilor grecești, a fost depășită între fiara – 666. Deci, primatul (comentariu pe Apocalipsa), consideră că numele antihristului – „Anteos „, ceea ce înseamnă” glorie opusă (Honici Trinterieus) este necorespunzătoare, inadecvată, inconsistentă; Și nu se potrivește faimosului, ci anathema „(Cap 13, Col. 884). Orașul Haimon (secolul al IX-lea) adaugă la acest nume și alții care satisfac aceleași condiții numerice: Arnum (ceea ce înseamnă” negând „), Teitan”, ” Ce înseamnă soarele. Dar Hristos este soarele. Antihristul a atribuit fraudal acest nume „(explicația apocalipsei, kn. 4, cap 13, col. 1102-1103). Rezultatul unor astfel de semne numerologice au fost „șapte nume ale teologilor antihrist”, care sunt criptate printre 666: „Evantas, Damnatus, Antemus, Gensricus, Antihristus, Teitan, Die-Lux” (Emmerson, 136)

 

 

Mare fiară

 

Potrivit „revelației” lui Ioan Teolog, cel care este și mai puternic decât toți demonii iadului, încă mai trebuie să vină pe Pământ:

„Și am devenit pe nisipul mării și am văzut fiara din mare de la mare, cu capetele și zece coarne: erau zece laterale pe coarne și pe capul numelor sale blasfemie”. (Apocalipsa, cap 13.)

Un monstru teribil, fiara de la abisul mării, cu un corp leopard, gheare de urs și colți de leu marchează apocalipsa. Posedând toată puterea lui Satana, această fiară, sa spus în cartea va conduce pământul de trei ani și jumătate. El va dezvălui războiul împotriva sfinților și câștigă și lasă pământul devastat în jurul lui. Și, cu excepția celor câteva dintre care nume au fost înregistrate în cartea vieții lui Hristos însuși, întreaga lume va fi onorată de 3 ori. Și oamenii vor întreba: „Cine se poate compara cu fiara. Cine îl poate lupta?

Dar cu mult înainte ca fiara, care a trăit din mare se va alătura vieții pe pământ. Acest aliat teribil va fi un profet fals – un antihrist și va lucra minuni și mari acte care vor fi înșelătoare omenirea, iar poporul Său va avea loc și va citi ca Mesia. El va învăța pe oameni să înainteze idolii fiarei, care au ieșit din mare și pe aceia. Cine va refuza să bată aceste idoli, se așteaptă ca moartea teribilă să urmeze diseminarea credinței sale, el va pune un semn pe frunte sau pe mâna lui – numărul fiarei este 666…………………………………………….

 

 

 

Detalii pe  https://kinokak.ru/ro/secrets-of-the-world/kto-budet-antihristom-po-biblii-antihrist-roditsya-ot-smertnoi-zhenshchiny-iz.html

 

 

///////////////////

Antihristul-  O prezentare din perspectivă biblică

 

CUVÂNT ÎNAINTE Mie îmi este clară importanţa acestor prezentări şi ştiu că va avea consecinţe. Totuşi, având în vedere necesitatea, mie nu-mi rămâne de ales decât să scriu ce trebuie spus, chiar dacă este o prezentare în stil telegrafic. Cine vrea, poate să cerceteze apoi în Sfânta Scriptură. Ca întotdeauna, unii vor accepta, ceilalţi vor respinge. Vor fi unii care se vor bucura din toată inima pentru că cineva a avut curajul să pună securea la rădăcina răului. Ceilalţi se vor supăra. Intenţionat am evitat să folosesc expresiile pe care le-a folosit dr. Martin Luther în scrierile sale, în care el se contrapune cu Antihristul. Ceea ce a scris el despre această temă coincide pe larg cu cele prezentate aici şi poate fi recitit în ediţiile vechi, ca de exemplu în introducerea atotcuprinzătoare la cartea proorocului Daniel. Aceasta arată cât de adânc a fost legat acest bărbat a lui Dumnezeu de Cuvântul pe care l-a tradus. În această direcţie nu există un alt bărbat asemănător în istoria bisericii. Pe baza unei experienţe mântuitoare, el a avut certitudinea că este neprihănit prin credinţa în Hristos; da, mai mult: el a avut o legătură interioară cu Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Aşa de sigur cum Dumnezeu a făcut prin explozia Reformei o breşă puternică în împărăţia întunericului, la fel de sigur o face El acum la desăvârşirea Bisericii Sale, care a rezultat din Reformă şi trăieşte mereu o nouă înviorare şi continuare duhovnicească. Cine a studiat istoria bisericii, ştie cum au fost aduse în epoci diferite anumite adevăruri şi puse pe sfeşnic. Acum ele toate trebuie vestite echilibrat ca o Evanghelie plină, pentru ca lucrarea parţială să se reverse în desăvârşire. Ca misionar, care din 1964 am călătorit în peste 90 de ţări şi am predicat la congrese în aproape toate denominaţiunile, simt consideraţie faţă de fiecare credinţă şi religie. La expunerile mele au luat parte oameni din toate rasele şi cu concepţii diferite despre lume. În Africa de Sud am putut vorbi odată ca protestant chiar într-o biserică catolică plină cu peste o mie de oameni. Pentru că eu simt aşa de adânc împreună cu semenii mei, a trebuit să divulg cea mai mare înşelătorie religioasă care există pe pământ. Fiecare om are dreptul să cunoască adevărul. Noi nu mai trăim în timpul în care numai primarul, preotul şi învăţătorul puteau citi, şi nici în epoca milenară în care biserica a avut grijă ca Biblia să nu ajungă în mâinile poporului, ci într-un timp în care fiecare se poate informa despre tot. De ce să nu înceapă şi în acest domeniu cercetarea atât de necesară? În această prezentare scurtă a putut fi amintit şi atins esenţialul.

 

1

 

Este vorba despre fiecare personal şi destinaţia lui după moarte. Omul este creat într-adevăr pentru viaţă, aşa de sigur cum există o viaţă după moarte, chiar dacă unii nu vor să creadă. Dar macazul trebuie să-l pună fiecare corect, dacă vrea să ajungă la ţintă. Din traducerile pe care le am la dispoziţie, am folosit în cea mai mare parte cea de dr. Hermann Menge (pentru traducerea română, traducerea Cornilescu). Fie ca această broşură să le fie tuturor cititorilor o binecuvântare şi să-i aducă de pe drumul cel larg care conduce la pierzare, pe calea îngustă care duce la viaţa veşnică. Doresc ca fiecare să recunoască adevărul, să fie pătruns de acesta şi eliberat astfel de orice rătăcire. Mântuirea trebuie să i-o încredinţăm numai lui Dumnezeu, nu unui om. Krefeld, iulie 1986

 

Autorul

 

INTRODUCERE În această prezentare noi ne referim mai ales la cartea lui Daniel şi la Apocalipsa. Până în trecutul apropiat, chiar şi cei mai recunoscuţi cărturari internaţionali nu puteau face ceva cu conţinutul acestor două cărţi profetice. Ei stăteau tot timpul înaintea unor probleme nedezlegate, pentru că nu erau în stare să descifreze limba simbolică folosită în aceste cărţi. Ceea ce a fost scris pe baza inspiraţiei directe, poate fi desluşit şi înţeles numai printr-o descoperire deosebită de sus. Aici nu are voie duhul omenesc să cerceteze în mod filozofic, aici trebuie ca Duhul lui Dumnezeu să lumineze şi să descopere lucrurile pecetluite (1 Cor. 2.10-13). Pentru că timpul pentru partea profetică nu sosise încă, s-au scris cunoştinţe proprii după înţelegerea fiecăruia. Profeţia biblică nu poate fi tâlcuită, ea trebuie recunoscută şi privită în împlinirea ei. Evenimentele escatologice din timpul sfârşitului au fost prezise prin ştiinţa dinainte a lui Dumnezeu. Dumnezeu a permis să fie scrise dinainte amândouă, istoria omenirii şi istoria mântuirii. Ceea ce au spus până acum diferiţi tâlcuitori ai Bibliei, nu se potriveşte, după cum vom vedea, cu răspunsul clar al împlinirii lui Dumnezeu. Cine zice că ştie ceva, ar trebui să se gândească, că fiecare cunoştinţă trebuie să corespundă cu mărturia întreagă a Sfintei Scripturi şi trebuie să fie în acord cu aceasta. Ceea ce se spune despre o temă este numai atunci corect când şi ultimelor întrebări aferente le este dat un răspuns fără echivoc şi satisfăcător. Nu pentru că noi am citit Biblia mai profund, ci pentru că acum este timpul în care tainele lui Dumnezeu sunt descoperite, de aceea DOMNUL a deschis copiilor Săi mintea pentru partea profetică din Scriptură. Fără nici o îndoială noi

 

2

 

trăim acum în ultima perioadă din istoria mântuirii. Cu această constatare nu vrem să provocăm panică sau frică de sfârşitul lumii, însă dorim să producem o trezire la realitate. Acum este vorba despre accentuarea Cuvântului profetic, care nu are voie să fie neglijat, după partea evanghelistică şi de învăţătură. Proorocului Daniel i-a fost poruncit: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea , până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte.” (cap. 12.4). Pecetluirea acestui conţinut important nu trebuia să rămână tot timpul aşa, ci numai până la vremea sfârşitului. Despre „vremea sfârşitului”, adică „zilele din urmă”, este vorba atât în Vechiul cât şi în Noul Testament de repetate ori. În Daniel 8, 17+19 se spune: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului…Iată îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului.” Ceea ce era ascuns şi pecetluit până nu demult, şi prin urmare nu putea fi înţeles, este acum descoperit. Desigur că după citirea acestei prezentări, mulţi vor înţelege mai bine cartea lui Daniel şi Apocalipsa. Proorocul Daniel nu a tâlcuit vedeniile în care au fost vestite anumite desfăşurări şi evenimente prin simboluri, ci lui i-a fost trimis îngerul Gavril care i-a explicat ce vedea. Daniel mărturiseşte despre el: „El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: ‚Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!’” (cap. 9, 2223) Ca şi atunci, este vorba şi astăzi despre o lămurire şi o deschidere a minţii, dar şi despre rugăciunea în care să se exprime dorinţa adâncă din inimă, pentru a primi claritate de la Dumnezeu. Cheia pentru aceasta se află în porunca: „Ia aminte dar la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!” Cine nesocoteşte Cuvântul, merge în rătăcire chiar dacă ar pretinde că a primit o descoperire. Dumnezeu este legat de Cuvântul Lui; El face totul conform Cuvântului Său. În cap. 10,21 citim: „Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului.” Mai mult nu vrem şi nici nu avem nevoie. Dar noi vrem să aflăm ce este scris în cartea aceasta a adevărului. Ioan la fel a fost vizitat de un înger, când se afla pe insula Patmos. Acest eveniment este descris în Apoc. 1,1: „Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său, la robul Său Ioan.” După ce el a văzut aceste vedenii şi desfăşurări în tablouri, mărturiseşte în cap 22, 8-9: „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: `Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.`” Mulţumirea şi închinarea Îi revin numai lui Dumnezeu singur, chiar şi

 

3

 

atunci când El trimite un înger sau un mesager. El are mesageri cereşti şi pământeşti, prin care El poate vorbi şi lucra (Evrei 1,7). Pentru o însărcinare deosebită din istoria mântuirii, este nevoie de o chemare profetică-apostolică directă. Cine posedă doar o însărcinare închipuită, îi va lega pe oameni de persoana şi învăţătura sa, ca urmaşi ai săi. Cine este însă însărcinat de Dumnezeu, va vorbi Cuvântul lui Dumnezeu şi îi va aduce pe oameni în legătură cu Dumnezeu. Astfel de bărbaţi ai lui Dumnezeu pregătesc calea DOMNULUI şi în acelaşi timp poporului Său, dând la o parte orice piedică spirituală (Isa. 62,10). Astfel oamenii devin cu adevărat ucenici şi prin aceasta urmaşi ai lui Isus Hristos. Gândul acesta ne aduce aminte de proorocia din Maleahi 3,1: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” Ea s-a împlinit cu Ioan Botezătorul, care a fost trimis înaintea DOMNULUI (Mat. 11,10). În Apoc. 22,6 citim: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi DOMNUL, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând.” La urmă vorbeşte însuşi DOMNUL: „Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici.” (vers. 16). Întotdeauna când se întâmplă evenimente de importanţă în istoria mântuirii, Dumnezeu trimite un înger sau un prooroc. „Nu, DOMNUL Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.” (Amos 3,7). Aşa a fost, de exemplu, vestită naşterea lui Ioan Botezătorul de un înger (Luca 1,13). Pe plaiurile Bethleemului, păstorii au auzit cântând cetele cereşti şi din gura îngerului se vestea despre naşterea Mântuitorului: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o bucurie pentru tot norodul: Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, DOMNUL” (Luca 2,10-11). Şi deschiderea peceţilor a fost vestită într-un mod supranatural.

 

HRISTOS ŞI ANTIHRISTUL În lupta pentru claritate la această temă importantă despre Antihrist, trebuie să ne întoarcem nepărtinitori spre Cuvântul lui Dumnezeu şi să luminăm această persoană tainică cu Scriptura. Diferite păreri omeneşti există, după cum am amintit, de mult timp. Noi avem însă dreptul la un răspuns infailibil şi incontestabil, şi acesta ne poate fi dat numai prin Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Toate mărturiile din Sfânta Scriptură sunt, în sinea lor şi în legătură unele cu altele, dovada pentru adevărul lui Dumnezeu. Creaţiunea mărturiseşte despre Creatorul ei. Cine îl tăgăduieşte pe El, ar trebui să tăgăduiască şi existenţa universului maiestos. Răscumpăraţii sunt dovada vie a Răscumpărătorului. Divinitatea nu trebuie dovedită de oameni, ea este o realitate adevărată, dovedită.

 

4

 

Aceasta se potriveşte pentru fiecare temă şi fiecare domeniu din Sfânta Scriptură. Tema complexă despre Antihrist este una din cele mai grele care există în domeniul religios. Pe primul loc stă taina Dumnezeirii lui Isus Hristos, iar a doua este persoana tainică a Antihristului. Amândouă sunt pentru cei mai mulţi oameni o enigmă, în ambele cazuri părerile se despart foarte mult. Nu există nici o catedră pe pământ, nici un profesor care ar putea da o explicaţie temeinică despre aceasta. Teologia tradiţională se află în cazul acesta într-o încurcătură totală, ea posedă doar explicaţii care corespund cu direcţia bisericii respective. După cum a fost deja citat din proorocul Daniel, această carte tainică trebuia să rămână închisă şi pecetluită până în vremea sfârşitului. În Apoc. 5,1 aflăm despre o carte pecetluită în Noul Testament. Întrebarea sună: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” Ioan, care a urmărit desfăşurarea, a primit răspunsul: „Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.” (Apoc. 5,5). În această prezentare nu ne putem ocupa mai detaliat de deschiderea şi însemnătatea peceţilor şi să descriem conţinutul acestora. Aici este vorba despre tema de faţă şi însemnătatea simbolurilor în această legătură, simboluri cu care ne întâlnim mereu. În profeţie avem de-a face cu tablouri, asemănător cu vorbirea în pilde a DOMNULUI, care ascund în sinea lor înţelesul propriu-zis. Aici este vorba despre animale, capete, coarne, icoana fiarei, semnul fiarei, numărul fiarei, şi chiar despre o curvă care călăreşte pe fiară, etc. Noi vom urmări cu ajutorul Sfintei Scripturi însemnătatea acestor simboluri. Sistemul anticreştin este multilateral şi s-a dezvoltat paralel în timpul celor aproape două mii de ani din istoria mântuirii. Sfânta Scriptură ne arată aceasta în diferite legături. Pavel numeşte această persoană cu multe titluri. El a fost în stare să-l descrie exact, cu o privire profetică adâncă. Apostolul scrie avertizând: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte `Dumnezeu` sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel nelegiuit, pe care DOMNUL Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.” (2 Tes. 2, 3-10). Următoarele comparaţii ne vor clarifica unele caracteristici ale Antihristului:

 

5

 

Hristos a venit în Numele Tatălui (Ioan 5, 43a); imitatorul vine în numele lui propriu (Ioan 5, 43b). Hristos s-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte (Fil. 2,8); fiul pierzării se înalţă mai presus de toate (2 Tes. 2,4) Hristos a fost dispreţuit şi părăsit de oameni (Isa. 53,3); Antihristul se lasă sărbătorit şi onorat (Apoc. 13,8). Hristos este Proorocul adevărat (Deut. 18, 15-18; Fap. 3,22-23); Antihristul este proorocul mincinos (Apoc. 16,13; 20,10) Hristos a mărturisit despre adevăr (Ioan 18,37); cel rău aruncă adevărul la pământ (Dan. 8,12). Hristos a venit să împlinească voia lui Dumnezeu (Evrei 10, 7-10); Antihristul va face voia lui (Dan. 11,36). Hristos a venit să-I mântuiască pe cei pierduţi (Luca 19,10); Antihristul se ridică pentru a-i nimici pe sfinţi (Dan. 8,24). Hristos a împlinit Legea lui Dumnezeu (Mat. 5,17); cel rău este nelegiuit (2Tes 2,8; Dan. 7,25a). Hristos a fost numit Fiul lui Dumnezeu (Luca 1,35); Antihrist este fiul pierzării (2 Tes. 2,3). Hristos este taina evlaviei (1 Tim 3,16); Antihristul este taina fărădelegii (2 Tes. 2,7). Comparaţiile, cu care am mai putea continua, sunt necesare pentru a putea vedea această persoană în faţa ochilor. În prezentarea aceasta va apare mai clar ca niciodată contrastul dintre Hristos şi Antihrist, astfel ca, oricine vrea, să-l poată recunoaşte. În Daniel, în epistolele apostolilor şi Apocalipsa întâlnim diferite denumiri, dar care descriu aceeaşi persoană sau acelaşi sistem în multitudinea aspectelor lui.

 

ÎNCEPUTUL Antihristul este o persoană tainică, fără îndoială. Aşa cum Hristos, Cel Adevărat, poate fi recunoscut numai prin descoperire de sus, aşa de sigur poate fi

 

6

 

recunoscut Antihristul numai prin lumină de sus. Aşa cum Hristos este descoperirea lui Dumnezeu în trup omenesc, la fel va fi şi Antihristul în vremea apariţiei sale directe, manifestarea personificată a lui Satana într-un om. Satana sigur nu este un ateu, el crede în Dumnezeu şi tremură (Iac. 2,19). Reprezentantul lui pe pământ calcă în toate pe urmele lui. În exterior avem de-a face cu un om foarte smerit care foloseşte chiar şi texte biblice, cum a făcut-o Satana la ispitirea lui Isus. Atât Hristos cât şi Antihristul au o preistorie lungă; amândoi au originea lor în ceruri. Dacă cercetăm urmele lor în trecut, putem constata uşor, că Hristos te duce înapoi la Dumnezeu, iar Antihristul la Satana. Hristos reprezintă Împărăţia lui Dumnezeu cu lumină şi viaţă, Antihristul împărăţia lui Satana cu întuneric şi moarte. Amândoi sunt reprezentaţi pe pământ, amândoi în acelaşi timp ascunşi şi descoperiţi. După cum am spus deja, noi găsim despre amândoi o descriere exactă în Sfânta Scriptură. De la începutul timpului a fost anunţat şi descris atât Hristos cât şi Antihristul în simboluri şi tablouri. Amândoi reprezintă o împărăţie. Amândoi pretind un tron – cu deosebirea că unul este Dumnezeu şi celălalt se lasă onorat ca şi cum ar fi Dumnezeu. Lumină şi întuneric, ziuă şi noapte, viaţă şi moarte, mărturisesc de la început despre două fiinţe şi domenii diferite. Noi vedem două linii de la Cain şi Abel, până la Isus şi Iuda, iar la sfârşit cu Hristos şi Antihristul. Hristos ne este descris cu diferite denumiri care îl prezintă într-o legătură cu slujbele Sale multiple: Fiul lui Dumnezeu, Fiul omului, Fiul lui David, Mielul lui Dumnezeu, Mijlocitor, Avocat, Împărat, Mare Preot, Prooroc etc. Şi Antihristul, după cum am amintit, este numit într-o anumită legătură cu titluri diferite: ca „proorocul mincinos”, „nelegiuitul”, „împotrivitorul”, etc. Cine cunoaşte Sfânta Scriptură nu-i va fi greu să afle că toate însuşirile şi atributele lui Dumnezeu se potrivesc lui Hristos sută la sută şi acelea ale lui Satana, lui Antihrist.

 

ANTI=ÎMPOTRIVĂ Cheia pentru o cunoaştere corectă, ca să găsim urma acestei persoane tainice, se află în cuvântul anti. După cum îi este fiecăruia cunoscut, anti înseamnă „împotrivă”. Antihristul este deci împotrivitorul – duşmanul lui Hristos. Înşelăciunea constă însă tocmai în faptul că această persoană se referă şi vorbeşte despre Hristos, dar toate învăţăturile lui şi întreaga sa practică sunt în contradicţie cu El şi cu Cuvântul Lui. El vorbeşte despre Hristos, dar îi leagă de persoana sa pe urmaşii săi, pe care îi numeşte din perspectiva sa „credincioşi”. Ei cred cuvântul lui, nu Cuvântul lui Hristos. Semnalmentul deosebit al Antihristului constă în faptul că el este „mincinosul” şi este una cu învăţăturile lui care sunt numai din minciuni – în

 

7

 

contradicţie cu Hristos care este adevărul şi învăţăturile Lui sunt numai adevăruri. Antihristul înlocuieşte fiecare învăţătură a lui Hristos cu propria sa învăţătură. O minciună este un adevăr redat invers. Aşa cum s-a folosit Satana deja în grădina Eden de Cuvânt, aşa se foloseşte şi Antihristul de Cuvântul lui Dumnezeu, cu şiretlic şi perfidie pentru a-i ispiti pe cei sfinţi într-un mod evlavios. Dar la o cercetare mai amănunţită, se constată că absolut nimic din ceea ce învaţă el nu corespunde cu Cuvântul original a lui Dumnezeu. Cine este şi lucrează împotriva Cuvântului, acela este împotriva lui Hristos, deci „anti-Hrist”, căci Hristos este Cuvântul – Logosul. Despre Antihrist auzim deja în creştinismul primar. Ioan l-a amintit de mai multe ori în epistolele sale. El scrie despre Antihrist, arătând spre timpul nostru: „Copilaşilor, este ceasul de pe urmă. Şi după cum aţi auzit că are să vină antihrist…” Este de remarcat faptul că Ioan vorbeşte o dată despre venirea Antihristului la singular, referindu-se la zilele din urmă, adică la timpul sfârşitului, dar amintind în acelaşi timp de mai mulţi antihrişti care s-au ridicat deja atunci: „ să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti” (1 Ioan 2,18). Nu era vorba despre oameni care l-au refuzat pe Hristos, ci despre acei care îl prezentau în contradicţie cu Cuvântul, răstălmăcindu-l. Fraţii mincinoşi despre care a scris Pavel, „hristoşii” mincinoşi despre care a vorbit Isus, sunt unşii falşi care deja de la început au deviat de la Cuvântul proorocilor şi apostolilor, prezentând alte păreri şi învăţături. În mod deosebit se remarcase atunci vorbitorul Nicolae amintit în Biblie. Urmaşii lui au fost „nicolaiţii”. El a adunat în jurul său oameni creduli şi a vestit faptele lui proprii, în loc de singura credinţă prin care este mântuit omul. DOMNUL le spune copiilor Săi cuvinte de laudă în prima epistolă trimisă prin îngerul Bisericii: „Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele nicolaiţilor” (Apoc. 2,6). În epistola a treia, această direcţie nebiblică, în care laicii erau dominaţi de o preoţime autonumită, ajunsese la o poziţie solidă. Astfel mustrarea: „Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor” (Apoc. 2,15). După cum grâul şi neghina cresc pe acelaşi câmp, aşa se află cei adevăraţi şi cei falşi pe acelaşi teren al creştinismului. Totul a început cu învăţăturile neadevărate prezentate şi crezute sub influenţa duhurilor anticreştine. Mai târziu, în sistemul anticreştin, din acestea au fost făcute dogme. Încoronarea lor va fi la urmă în însuşi Antihristul. Pavel, care poseda privirea profetică, scrie: „Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale DOMNULUI nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic.” (1 Tim. 6,3-4a). Apostolul a ştiut că vestirea lui este de origine divină, pentru că el o primise prin descoperirea lui Isus Hristos (Gal. 1,12). El nu se apăra pe sine şi învăţăturile lui, ci Evanghelia lui Isus Hristos – mesajul de mântuire curat al lui Dumnezeu. În 2 Tim. 1, 13-14 el le cere lucrătorilor săi să se ţină de învăţătura

 

8

 

sănătoasă: „Dreptarul învăţăturilor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus. Lucrul acela bun care ţi s-a încredinţat, păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi.” În decursul istoriei bisericii s-au ridicat mulţi învăţători şi prooroci mincinoşi, aşa cum s-a vestit deja în 2 Pet. 2,1: „În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.” Denumirea „prooroci mincinoşi” este scrisă aici iarăşi la plural. Inspiraţi de duhul anticreştin, se dezvoltă o biserică pe lângă Biserica adevărată. Învăţătorii autodenumiţi, proorocii mincinoşi şi apostolii falşi nu predicau învăţătura lui Hristos, ci cunoştinţe proprii. Ei atrăgeau oamenii neîntemeiaţi în Cuvântul lui Dumnezeu, făcându-i urmaşii lor. La sfârşit se vor uni toate însuşirile şi caracteristicile sistemului anticreştin sub un singur cap. De aceea este scris despre el în Apocalipsa ca fiind proorocul mincinos. Aşa cum proorocii adevăraţi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl primeau ca „AŞA VORBEŞTE DOMNUL”, tot aşa pretinde proorocul mincinos că este glasul lui Dumnezeu pe pământ. Dar învăţătura lui nu are nimic comun cu Cuvântul adevărat. El este proorocul învăţăturii false şi din cauza aceasta numit prooroc mincinos. Cine vesteşte ceea ce este în contradicţie cu proorocii adevăraţi, este el însuşi un prooroc mincinos. Un învăţător fals este acela care învaţă altfel decât învăţătorii rânduiţi de Dumnezeu din Biserica primară. Printr-o comparaţie putem observa uşor că astăzi este predicat un alt Isus şi este prezentată o altă Evanghelie decât în creştinismul primar (2 Cor. 11,4). Falsul este prezentat ca fiind corect, iar adevărul ca fals. Fără ca oamenii să-şi dea seama, în decursul veacurilor au fost introduse învăţături greşite care n-au nimic comun cu învăţătura şi practica primilor creştini. Dar cine mai cercetează astăzi Scriptura ca să verifice dacă învăţăturile predicate corespund cu adevărul? Pavel a spus: „Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî printre voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să atragă pe ucenici de partea lor.” (Fap. 20, 29-30). Cuvintele mieroase sunt înconjurate de un ceremonial bine învăţat. Masele neştiutoare sunt impresionate şi cred că aceasta a fost introdusă de Hristos. Ei văd starea exterioară de miel şi nu pătrund în falsificarea care îi pândeşte, pentru că ei nu cunosc Cuvântul. Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu” (Ioan 10, 27). Glasul Lui este şi rămâne în veci Cuvântul Său. După cum am amintit, un prooroc mincinos este recunoscut prin faptul că el nu predică Cuvântul proorocilor adevăraţi, un apostol mincinos prin faptul că nu vesteşte învăţătura biblică – apostolică (Apoc. 2,2), Antihristul prin faptul că el învaţă fals despre Hristos, şi nici nu se gândeşte să împlinească ce a poruncit

 

9

 

Hristos. El se recunoaşte verbal pentru Hristos, dar este încurcat adânc în superstiţii, până la chemarea morţilor, ceea ce este spiritism. Cât de serioase sunt cuvintele: „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Gal. 1,8). Cine îl vede pe Antihrist ca un dictator mondial în sensul unui tiran politic, va fi surprins. Pavel scrie că Satana va face prin el în ultima fază „tot felul de minuni, de semne şi de puteri mincinoase” (2 Tes. 2). Acest om nu va face semne şi minuni biblice, aşa cum s-a întâmplat în slujba lui Isus Hristos şi a apostolilor, prin puterea lui Dumnezeu. În schimb el este un maestru în înşelătorie. Ceea ce nu ar putea realiza nimeni, reuşeşte el prin politica religioasă. Sunt semne mincinoase care sunt în contradicţie cu adevărul. El ştie să umble cu minciuna într-un mod evlavios şi să-i ispitească pe toţi aceia care cred evanghelia lui mincinoasă; el poate vorbi cu bărbaţi de stat şi demnitari bisericeşti în egală măsură. El are cei mai buni consilieri din lume, este cel mai informat om din lume, la el vin toţi din toate lagărele. Rolul său de mijlocitor este luat în seamă de toate formaţiunile politice adverse. El este cea mai înaltă autoritate religioasă care există pe pământ şi, aşa cum susţine el, şi cea mai înaltă instanţă juridică. Antihristul nu va trăi niciodată o ascultare de rugăciune, nicicând nu va umbla un şchiop prin el, nu va vedea vreun orb sau să audă un surd, ca în timpul lui Hristos. Dar totuşi toată lumea îl va onora şi i se vor închina: „…pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei care n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.” (2 Tes. 2, 10-12). Să ne gândim: Antihristul este după nume un creştin, dar de fapt este împotriva lui Hristos. El vorbeşte despre Împărăţia lui Dumnezeu, dar îşi construieşte propria lui împărăţie în care domneşte.

 

ORIGINEA LUI Ca să înţelegem mai bine tactica şi însuşirea Antihristul, trebuie să ne ocupăm mai întâi de Satana. Poate sună cam ciudat, dar vom arăta paralela între el şi Antihrist. În Ez. 28, 12-15 stă scris: „Aşa vorbeşte DOMNUL Dumnezeu: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, în grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit de tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu

 

10

 

aripile întinse; te pusesem pe muntele sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.” Aici este vorba despre Lucifer, pe care Dumnezeu l-a creat ca o căpetenie îngerească. Ca creatură a lui Dumnezeu, el era desăvârşit, dar era înzestrat cu o voinţă liberă ca şi noi. Din păcate, el a folosit această libertate pentru a se ridica împotriva lui Dumnezeu, înălţându-se. Acelaşi lucru este spus despre reprezentantul său care se ridică peste tot. Pentru că Satana nu este atotştiutor, el nu a putut să prevadă ce urmări va atrage după sine împotrivirea sa. Aşa este cu Antihristul care trebuie să-şi preia rolul său. Sfârşitul lui îi este ascuns; el ştie multe, dar nu totul. După cum ne-a fost spus, Satana se afla în grădina Eden. Acolo el s-a folosit mai târziu, după căderea sa, de şarpe, prin care el i-a amăgit pe primii oameni aducându-i la neascultare şi astfel la încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu. Cu întrebarea: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?” el a semănat în ei îndoială faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Acelaşi lucru îl face reprezentantul lui pe pământ. Astfel a căzut întreaga omenire de la început sub influenţa celui rău, care constă întotdeauna în faptul de a pune Cuvântul lui Dumnezeu sub semnul întrebării. A început cu necredinţa, căreia i-a urmat apoi neascultarea şi la sfârşit încălcarea. Aşa s-a ajuns la căderea în păcat, în care am fost atraşi toţi. Fiecare a dat greş şi s-a făcut vinovat, căci şi noi am fi procedat exact ca Adam şi Eva. Satana nu numai că a fost aruncat jos când s-a răzvrătit, dar el a adus şi nenorocirea asupra întregii omeniri. Dar deja imediat după căderea în păcat, DOMNUL a anunţat venirea răscumpărătorului, atunci când a vorbit despre sămânţa care va veni prin femeie pentru a zdrobi capul şarpelui (Gen. 3,15). Din cauza aceasta Isus a numit-o pe Maria întotdeauna „femeie”, niciodată „mamă”. El a fost sămânţa lui Dumnezeu în care Cuvântul făgăduit a devenit realitate. Sămânţa dumnezeiască este pe de-o parte Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 8,11); sămânţa bună sunt pe de altă parte fii împărăţiei lui Dumnezeu (Mat. 13,38). Ei îşi au originea în sămânţa dumnezeiască şi formează astfel un neam dumnezeiesc (1 Pet. 2,9; Fap. 17,29). În proorocul Isaia găsim descrisă căderea lui Satana: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: `Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” (Isa. 14, 12-14). În intenţiile lui nu s-a schimbat nimic până astăzi. Deja din grădina Eden, el a încercat să domnească asupra oamenilor pentru a-şi realiza planul. Atunci el l-a ţinut posedat pe împăratul din Tir, în care găsim un exemplu pentru pretenţia la putere omenească-drăcească. Dumnezeu i-a vorbit prin proorocii Săi: „Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: `Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul

 

11

 

de domnie a lui Dumnezeu în mijlocul mărilor`, măcar că nu eşti decât un om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu…” (Ez. 28, 2). Este foarte ciudat, că un om îşi dă ifose ca şi când ar fi Dumnezeu. Dar acesta nu este omul, ci Satana în el, care este numit dumnezeul şi stăpânitorul aceste lumi (2 Cor. 4, 4). Satana a pretins chiar de la DOMNUL nostru, să îngenuncheze şi să i se închine. Pentru aceasta el I-a oferit bogăţia lumii (Mat. 4, 8-12). Acela care-l reprezintă aici pe pământ, trebuie să poarte aceleaşi semnalmente; bogăţia şi închinarea nu trebuie să lipsească. El îşi dă ifose ca şi când ar fi Dumnezeu, deci îl imită pe Hristos, dar posedă însuşirile Satanei care vroia să fie ca Dumnezeu. El primeşte bogăţiile oferite. Mai departe este scris: „… prin înţelepciunea şi priceperea ta ţi-ai făcut avere, şi ţi-ai grămădit aur şi argint în visteriile tale; prin marea ta înţelepciune şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile, şi prin bogăţiile tale inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.” (Ez. 28, 4-5). Şi acest semnalment vizibil, pământesc este un semn pentru Satana, deci şi pentru locţiitorul lui pe care îl domină. Până astăzi nu s-a schimbat încă nimic. Cine nu ştie unde se află bogăţiile în visterii? Cine nu a auzit încă despre bogăţia inestimabilă, despre tot aurul, argintul, pietrele scumpe, etc.? „Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu…” (vers. 16). De când face Satana negoţ? În descrierea aceasta citim succesiv despre Satana şi domnitorul pământesc în care el s-a întrupat. Satana este o fiinţă spirituală şi necesită un trup fizic pe care îl domină, pentru a-şi exercita puterea. Noi trebuie să reţinem deci descrierea în ansamblu a lui Satana şi semnalmentele lui diferite, pentru că le vom întâlni deseori când este vorba despre reprezentantul lui de pe pământ. Foarte important este că el se prezintă ca înger al luminii şi reprezentanţii lui, până la ultimul, în care se întrupează personal, apar tot ca îngeri. Apostolul Pavel a recunoscut aceasta şi a scris: „Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.” (2 Cor. 11, 13-15).

 

DESCOPERIREA TAINELOR După cum am aminti deja, proorocul Daniel a văzut dinainte în simboluri evenimentele importante din timpul de sfârşit. El a mărturisit înaintea împăratului: „Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă.” (cap. 2, 28). Poporul lui Dumnezeu este acum ca şi atunci cel mai bine informat. Ceea ce a spus DOMNUL în Mat.23, 24 mai este valabil şi astăzi: „De aceea, iată vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari.” În timp ce politicienii sunt nevoiţi să se bazeze

 

12

 

pe presupuneri, credincioşii recunosc semnele timpului cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu. Ei înţeleg că noi trăim într-un timp profetic. Ei pot rândui corect tot ce-au văzut proorocii şi apostolii în vedenii şi ce-au scris aceştia prin inspiraţia Duhului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost trimis întotdeauna la prooroci, niciodată la teologi. Dar fiecare prooroc şi apostol adevărat va recunoaşte: „Însă dacă mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii” (Dan. 2, 30). În rugăciunea lui, Daniel l-a lăudat pe DOMNUL şi a spus: „El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric, şi la El locuieşte lumina.” (ver. 21, 22). Prima dată Daniel a văzut un chip mare, aşa cum i-a fost arătat împăratului Nebucadneţar înainte într-un vis. El îl descrie în felul următor: „Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemaipomenită… Capul chipului acesta era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fer; picioarele, parte de fer, şi parte de lut.” (cap. 2, 31-33). Acest chip reprezenta evident o persoană, pentru că sunt amintite pieptul, braţele, pântecele, coapsele, fluierele picioarelor şi picioarele. Totodată ne sunt simbolizate prin acesta cele patru imperii mondiale care s-au succedat unul după altul. De la ver. 37-45 el explică însemnătatea celor patru împărăţii mari mondiale, care sunt cunoscute istoric: Împărăţia babiloniană reprezentată prin capul de aur, a dominat din 606 – 538 î.Hr.; împărăţia mezilor şi perşilor este simbolizată prin pieptul şi braţele de argint şi a dominat din 538 – 330 î.Hr.; Împărăţia greacă sub domnia lui Alexandru cel Mare simbolizată prin pântecele şi coapsele de aramă, a venit la putere în anul 330 şi durat până în anul 30 î.Hr.; de atunci a preluat domnia Împărăţia romană; va dura până la sfârşit. Acelaşi prooroc a văzut în capitolul 7 cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare a popoarelor, din care au ieşit cele patru fiare puternice. Cea dintâi semăna cu un leu, a doua cu un urs, a treia cu un pardos. A patra fiară nu este arătată de aproape, ci este descrisă după cum urmează: „După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma, şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne.” (Dan. 7, 7). Aceste patru fiare care ies din marea popoarelor, simbolizează cele patru împărăţii, dar întotdeauna şi pe conducătorul principal al acestora. Noi nu vrem să ne ocupăm în detaliu de primele trei împărăţii, ci să primim claritate asupra fiarei a patra, care este importantă pentru noi (versetul 19). Daniel a primit următoarea informaţie: „fiara a patra este a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi îl va zdrobi” (vers. 23). A patra fiară – Împărăţia romană, va sfâşia tot

 

13

 

pământul şi-l va călca în picioare conform proorociei biblice. Aceasta este „AŞA VORBEŞTE DOMNUL” în Cuvântul Său. Ioan a văzut aceeaşi fiară cu zece coarne, la fel ridicându-se din marea popoarelor. Fiara mai avea şapte capete şi pe aceste şapte capete avea nume de hulă. Pe coarnele ei erau zece cununi împărăteşti (Apoc. 13, 1). Aceasta corespunde cu ceea ce este scris în Daniel 7: „Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi” (vers. 24). Primele trei fiare, respectiv împărăţii, pe care le-a văzut Daniel, se află din nou în Apoc. 13, 2 şi sunt integrate în a patra: „Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu.” Mai departe se spune că Satana însuşi pune la dispoziţia ultimei împărăţii de pe pământ tronul şi puterea lui: „Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi stăpânire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată.” (Apoc. 13, 2-3). Cine este balaurul care dă împărăţiei mondiale puterea şi scaunul de domnie, aflăm în Apoc. 12, 9: „şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi numit Diavolul şi Satana…” Ultima împărăţia mondială stă sub influenţa directă a lui Satana, după cum vom constata imediat, şi din aceasta va ieşi Antihristul.

 

TRUFIA Proorocul Daniel a văzut dinainte apogeul puterii exercitate prin Antihrist. În cap. 7 i-a fost arătată fiara cu zece coarne din care va ieşi el. El relatează: „M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor…Şi cornul acesta avea nişte ochi ca de om, şi o gură, care vorbea cu trufie” (vers. 8). Din ultima împărăţie va ieşi o personalitate, un bărbat, al cărui cuvânt va fi acceptat de toţi conducătorii religioşi şi politici. În această legătură citim ce este scris în Apoc. 13, 5: „i s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni”. Aceştia sunt exact trei ani şi jumătate din necazul cel mare care vor mai veni asupra poporului Israel. Daniel relatează în cap. 9, 27 că acest domnitor va încheia cu poporul Israel un legământ de o săptămână. Aceasta înseamnă recunoaşterea Israelului prin relaţii diplomatice. Aşa cum o săptămână are şapte zile, tot aşa săptămâna durează şapte ani. „La jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunii idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” Aceasta se va întâmpla la sfârşit, chiar înainte de începutul Împărăţiei de pace de o mie de ani a lui Dumnezeu. Cât de mult se va ridica acest corn şi cine se ascunde în spatele acestei puteri, reiese clar din Dan. 8, 10: „S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea acesta şi din stele, şi le-a călcat în picioare.” Un eveniment asemănător întâlnim în Apoc. 12 unde Satana în chip de balaur trage

 

14

 

după el a treia parte din stelele cerului. Noi recunoaştem că aici este vorba din nou despre împotrivitorul lui Dumnezeu care a vrut să fie deopotrivă cu Dumnezeu şi a fost aruncat jos. Antihristul, „superomul” lui Satana, se înalţă deasupra tuturor conform 2 Tes. 2,4 „Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” Creştinii credincioşi sunt denumiţi Templul lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură. Dar aşa cum Templul a devenit atunci o peşteră de tâlhari, tot aşa a decăzut creştinismul de la Dumnezeu. În acest creştinism decăzut, care ar fi trebuit să fie de fapt locuinţa lui Dumnezeu, s-a aşezat Antihristul. El se lasă slăvit ca şi cum ar fi Dumnezeu, pretinde chiar infailibilitatea şi se lasă numit cu denumirea „Sfântul părinte” care I se cuvine singurului Dumnezeu, Tatălui nostru sfânt din ceruri (Mat. 23, 9). Aşa cum este spus în Daniel 7, 25 el va „rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme”. Acest text biblic clarifică faptul că necazul cel mare exact stabilit, de trei ani şi jumătate, se referă numai la iudei. În această legătură este scris despre schimbarea „vremilor” şi a „legii”; Biserica noutestamentară nu a fost obligată la acestea. Acolo este vorba despre iudei, de aceea îngerul i-a spus lui Daniel: „Acum vino să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.” (cap. 10,14) În Daniel 11, 31b ne este spus cum va reuşi Antihristul să-i atragă pe oameni de partea sa: „Va ademeni prin linguşiri pe cei ce rup legământul.” Antihristul nu este un dictator politic care să ridice lumea împotriva sa, ci după cum am amintit deja, el este o autoritate recunoscută pe plan mondial de toţi conducătorii politici şi religioşi. „El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi (să ne gândim că balaurul i-a dat puterea şi scaunul lui de domnie); el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi” (Dan 8, 24-25). Preşedintele S.U.A. şi al Rusiei au numai o influenţă limitată. Dar acest bărbat posedă puterea globală – el se manifestă religios şi face în acelaşi timp politică mondială. Antihristul va avea în timpul domniei sale de groază însuşirea unei fiare care va rosti vorbe de hule împotriva lui Dumnezeu, aşa cum este scris: „Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-i hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.” (Apoc. 13,6). În vremea aceea, gloata răscumpăraţilor va ocupa deja locaşurile cereşti. În Ioan 14, 2-4 DOMNUL le-a făgăduit copiilor Săi: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” Toţi cei ce îl aşteaptă pe Hristos,

 

15

 

vor fi luaţi înainte de mânia judecăţii (1 Tes. 5, 9), cum o descrie Pavel în 1 Tes. 4, 13-17. În timp ce pe pământ va fi necazul cel mare, răscumpăraţii se vor afla în slavă. Ioan a văzut gloata biruitorilor la marea de sticlă. El mărturiseşte: „Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.” (Apoc. 15, 2). Gloata biruitorilor va fi formată din oameni care au ieşit biruitori asupra chipului fiarei şi a numărului numelui ei. Despre aceasta vom scrie mai detailat.

 

SEMNALMENTE DEOSEBITE Proorocul Daniel ne mai dă şi alte semnalmente ale acestui bărbat, ce nu pot fi trecute cu vederea şi care este numit şi împărat. Dacă ne gândim bine, palatul lui împărătesc depăşeşte în bogăţie toate celelalte case regale. În cap. 11, de la vers. 36 sunt aduse următoarele gânduri la exprimare: „ Împăratul va face ce va voi; se va înălţa; se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi…” Îngâmfarea acestui om o întâlnim tot timpul. Noi mai citim despre el: ,,Nu va ţinea seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţinea seamă de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai pe sus de toţi.” Dumnezeu a lăsat ca aceste semnalmente să fie descrise aşa de clar, încât şi cei mai simpli oameni ar trebui să înţeleagă. DOMNUL a introdus căsătoria, dar acest om o respinge, împotrivindu-se astfel rânduielii divine. El nu va ţinea seamă de dorinţa femeilor, a scris Daniel sub inspiraţia Duhului Sfânt. Pavel a reluat această temă cu o privire profetică în epistola lui către colaboratorul său Timotei. El a scris despre învăţăturile care provin de la demoni şi duhuri înşelătoare, ajungând la miezul problemei cu cuvintele: ,,Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor…”(1. Tim. 4,3). Trebuie să mai subliniem încă o dată, că DOMNUL a fost cel care a spus: ,, Nu este bine ca omul să fie singur…”(Gen. 2,18). Învăţătura împotriva căsătoriei apare neprihănită, dar în Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu este demascată ca o învăţătură înşelătoare, demonică. Să ne gândim la faptul: Anti-Cuvânt=Anti-Hrist. Pavel scrie Bisericii din Corint:,, N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii DOMNULUI, şi Chifa?”(1.Cor.9,5).Aici ne este spus că şi fraţii lui Isus aveau neveste. Ei sunt amintiţi deseori în cele patru evanghelii, şi în Mat. 13,55 chiar şi cu numele. Aceasta contrazice clar vechea legendă, că Maria nu ar mai fi avut alţi copii, ceea ce s-a inventat din cauza cultului Mariei. Printre cele 120 de persoane care se aflau împreună în odaia de sus, conform Fap. 1,14, era şi Maria, mama lui Isus, şi fraţii Lui. Despre capul suprem al acestui sistem se spune mai departe:,, În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau

 

16

 

părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ.” (Dan.11,38). Formularea ,,va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor” vorbeşte despre intervenţii războinice, în spatele cărora se află puterea religioasă. Istoria mărturiseşte despre războaiele cruciaţilor, războaie religioase şi devastări care au avut loc în Numele lui Dumnezeu sub semnul crucii. Pentru a face clară legătura, nu lipseşte nici referirea la aur, argint şi pietre scumpe. Înaintaşii noştri nu au slujit dumnezeului acesta pe care şi l-a inventat el. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov este un alt Dumnezeu.

 

CURVA DE PE FIARĂ Acum întâlnim un simbol nou, care la fel face parte din constelaţia generală anticreştină, din puterea politico-pământească şi religios-spirituală. Există un motiv pentru care Dumnezeu a ales astfel de tablouri; El nu ar fi putut să facă mai clar sensul celor exprimate. În Apoc. 17 este prezentată ultima împărăţie în faza de încheiere. Rolul principal îl are curva cea mare care călăreşte pe fiară. Deci exercită puterea lumească, adică o foloseşte pentru scopurile ei. Ioan a auzit un glas zicând: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” (vers 1-2). Să ne gândim că această judecată vine din perspectiva lui Dumnezeu. Oamenii văd aceasta cu totul altfel. Puternicii pământului concurează pentru favoarea ei, şi locuitorii pământului şi-au pierdut puterea de a judeca clar. Ioan relatează mai departe: „Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.” (vers. 3). Pentru a înţelege sensul, noi trebuie să ne ocupăm mai de aproape de noţiunea „femeie” ca să aflăm de ce vorbeşte Scriptura în contextul acesta despre o „curvă”. În Vechiul Testament, Dumnezeu numeşte de repetate ori pe Israel ca femeia Lui – Biserica Lui, în care El şi-a aşezat sămânţa Cuvântului Său. Mai târziu El îi ceartă pentru infidelitate şi îi mustră pentru curvia lor spirituală în legătură cu închinarea la idoli. Ea s-a îndepărtat de la Cuvânt şi prin aceasta de El, a primit sămânţă străină şi astfel a curvit spiritual. „Plângeţi-vă, plângeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea, şi Eu nu sunt bărbatul ei! Să-şi depărteze curviile dinaintea ei, şi preacurviile de ţâţele ei!… Nu voi avea milă de copiii ei, căci sunt copii din curvie. Mama lor a curvit; cea care i-a crescut s-a necinstit” (Osea 2, 2+4-5a). DOMNUL i-a vorbit proorocului Ieremia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde, şi a curvit acolo.” (cap. 3,6). Lepădarea de Dumnezeu şi Cuvântul Lui, duce de la închinarea la Dumnezeu la închinarea la idoli. Aşa se naşte o generaţie de copii

 

17

 

nelegitimi, care sunt numiţi totodată copiii unei curve: „Faptele lor nu le îngăduie să se întoarcă la Dumnezeul lor, căci un duh de curvie este în inima lor, şi nu cunosc pe DOMNUL!… Au fost necredincioşi DOMNULUI, căci au născut copii din curvie” (Osea 5, 2+7). DOMNUL i-a arătat proorocului Osea şi starea Bisericii noutestamentare, care i-a fost dăruită prin har şi răscumpărare. Vestea sună astfel: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioşie, şi vei cunoaşte pe DOMNUL!” (cap. 2, 19-20). Dumnezeu a restabilit prin venirea Sa în trup relaţia de dragoste cu Biserica Sa. Ca DOMN, El este Răscumpărător şi a dăruit prin moartea Sa pe cruce, odată pentru totdeauna, împăcare şi iertare. Dându-le înapoi cu dragoste şi îndurare dreptatea dumnezeiască, El i-a aşezat pe cei chemaţi afară laolaltă, ca iubita Lui, într-o „stare de logodnă”. Cei răscumpăraţi formează „Biserica-Mireasă”. El este „Mirele” ei. Când a venit Ioan Botezătorul trimis de Dumnezeu, el a spus: „Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui; şi această bucurie, care este a mea, este deplină.” (Ioan 3,29). Legea şi proorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace se propovăduieşte Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu (Luca 16, 16). Ioan a fost primul care a vorbit de Mire şi Mireasă. În această „stare de logodnă” se află Biserica DOMNULUI, Ecclesia, în timpul legământului cel nou. În Mat. 25 Isus a vorbit despre Sine ca Mire şi despre fecioarele înţelepte, curate, umplute cu Duhul, care la venirea Lui vor intra cu El la nuntă. Gloata desăvârşită în slavă, este arătată în Apoc. 19, 7. Ea strigă : „Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.” După cum există o mireasă adevărată, care primeşte ca şi atunci fecioara Maria Cuvântul făgăduit pentru ceasul acela, tot aşa există şi o curvă decăzută de la Dumnezeu, care a primit o sămânţă străină. În Apoc. 17 este descrisă clar această instituţie decăzută. Acolo ea este numită „curva cea mare”. Pentru o înţelegere mai bună trebuie să o comparăm cu femeia din Apoc. 12 care simbolizează Biserica adevărată. Contrastul imens dintre cele două tablouri profetice nu este de trecut cu vederea. Femeia din Apoc. 12 este învăluită în soare. Aceasta arată spre Hristos, soarele neprihănirii – starea de har care le este dăruită copiilor Lui în Noul legământ. Luna reprezintă Vechiul Testament împreună cu făgăduinţele date. Acesta este de fapt fundamentul Noului Testament. Aşa cum fireşte luna primeşte lumină de la soare, tot aşa spiritual este luminat Vechiul Testament prin împlinirea sa în Noul Testament. Noul Testament conţine împlinirea tuturor făgăduinţelor Vechiului Testament. Biserica noutestamentară este bazată pe fundamentul Vechiului Testament. Isus şi apostolii se refereau exclusiv la Vechiul Testament; Noul nu era încă scris. Tot ce se întâmplă în Noul în legătură cu mântuirea, poate fi

 

18

 

dovedit fără probleme din Vechiul. De aceea Vechiul şi Noul Testament formează un întreg. În Vechiul, Dumnezeu a vestit mântuirea, în Noul El a dăruito. Cununa cu cele doisprezece stele pe care le poartă femeia, simbolizează Biserica adevărată încununată cu învăţătura celor doisprezece apostoli. În tabloul din Apoc. 12, femeia era însărcinată şi striga în durerile naşterii, ceea ce înseamnă că din Biserica, care primeşte sămânţa Cuvântului, se naşte gloata biruitorilor. Din numărul întreg al celor chemaţi, vor ieşi cei aleşi. „Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-I mănânce copilul, când îl va naşte.” (Apoc. 12, 4). Ciudat este faptul că balaurul, ca şi fiara pe care călăreşte curva din Apoc. 17, are la fel şapte capete şi zece coarne. Împărăţia lui Satana este cea a Antihristului. Satana a reuşit să-şi zidească o împărăţie aici pe pământ, în care locţiitorul lui execută ceea ce şi-a planificat el. Deşi cei aleşi nu vor trăi urgiile apocaliptice cele mari ale mâniei lui Dumnezeu, totuşi nu vor fi scutiţi de prigonire, pentru un scurt timp de cercetare. Aceasta este exprimată prin balaurul mânios care stă înaintea femeii. Prin puterea acesta care se află pe pământ, el asupreşte Biserica. După ce se va uni puterea politică cu cea religioasă, se va face presiune din domeniul religios prin cel politic. Toţi cei care nu se supun sistemului de stat, dominant împreună cu sistemul religios, vor suporta consecinţele. Acum vrem să ne ocupăm de femeia curvă, care şade pe fiara cu şapte capete şi zece coarne. Femeia curvă de pe fiară este puterea religioasă mondială decăzută, care se foloseşte de regimul mondial-lumesc. Ea este îmbrăcată în purpură şi stacojiu, împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare (vers. 4). Aici nu mai este necesară o altă explicaţie. Există numai o singură instituţie de felul acesta pe pământ. „Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” Deşi ea arată bine în strălucirea ei, totuşi potirul din mâna ei era plin de necurăţii. Curva din Apoc. 17 este şi mamă. Despre aceasta ne clarifică vers. 5: „Pe frunte purta scris un nume, o taină: ’Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.’” În ultima fază nu este numai Babilon, ci „Babilonul cel mare”. Ea are multe fiice care au ieşit din pântecele ei. Aşa cum mama a decăzut de la Dumnezeu, fiind necredincioasă faţă de El, tot aşa s-au îndepărtat şi fiicele ei – denominaţiunile – de la Cuvântul original al lui Dumnezeu şi astfel de El şi s-au încurcat în învăţăturile proprii şi dogme formulate de la sine. Ei au preluat învăţături nebiblice de la mama lor ca moştenire, au curvit ca şi ea în ochii lui Dumnezeu o curvie spirituală şi sunt denumite şi ele curve de El. Ceea ce relatează Ioan în vers. 6, este şocant: „Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.” Istoria bisericii relatează diferit despre numărul martirilor. Cea mai mare evaluare, atât cât îi este cunoscut scriitorului, este de 60 de milioane. Numărul real al celor ucişi din cauza credinţei, îl ştie

 

19

 

numai Dumnezeu. Nu este deci o minune, că Ioan era mirat când a văzut această femeie îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Pentru necunoscători pare de neînchipuit, dar credincioşii adevăraţi în Hristos au fost întotdeauna prigoniţi de sistemul anticreştin. În Apoc. 18 stă scris la sfârşit: „…pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pământ.” (vers. 23-24). Istoria bisericii este plină de sângele martirilor. Abia în al doilea Conciliu de la Vatican, care a durat din 1962 până în 1965, ei au fost cu toţii de acord să nu mai menţină blestemul asupra iudeilor, care au fost ştampilaţi ca „ucigaşii lui Hristos”. Iudeii au fost prigoniţi, dezmoşteniţi şi ucişi în decursul veacurilor pe baza blestemurilor papale! La fel s-a întâmplat cu cei de altă credinţă. Dar cine mai vorbeşte astăzi despre masacrul din Irlanda? Cine mai cunoaşte motivele ascunse ale inchiziţiei spaniole sau „noaptea Sf. Bartolomeu” din Franţa? Cine ştie ce s-a întâmplat cu hughenoţii sau cu menoniţii? Cine a auzit vreodată despre dezmoştenirea şi alungarea valdezilor? Ce este cu blestemele care au fost exprimate mai ales la Conciliul de la Trent peste „cei de altă credinţă”? Ele nu au fost anulate. Scopul şi felul acestei instituţii nu s-a schimbat, numai strategia. Nu sunt numiţii şi astăzi eretici, sectanţi, etc., cei de altă credinţă, respectiv credincioşii biblici? În Apoc. 17, de la vers. 7 ne este descrisă încă o dată exact această constelaţie tainică. Îngerul l-a întrebat pe Ioan: „De ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.” El a primit următoarea explicaţie: „Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare.” Această putere nu vine de sus, ci de jos. Conducătorul ei şi cei ce o urmează, merg la pierzare ca Iuda. Prin prăbuşirea Împărăţiei romane, Roma şi-a pierdut temporar puterea sa mondială, dar la sfârşit se va întări prin influenţa religioasă într-o măsură de neînchipuit. Cine se mai îndoieşte, următorul verset să-i ia ultima îndoială: „Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şape capete sunt şapte munţi pe care şade femeia.” Legătura aceasta dovedeşte clar care oraş este construit pe şapte munţi. Cine a citit cu atenţie, ar trebui să fie în stare să rânduiască corect descrierea femeii, care îşi are reşedinţa în aşa numitul „oraş etern”. Dar totul este aşa cum de spune Cuvântul lui Dumnezeu, şi este nevoie de o minte plină de înţelepciune pentru a putea recunoaşte. Cele şapte capete nu au numai o simplă însemnătate: ele simbolizează şapte domnitori eminenţi, dintre care cinci au fost deja când a avut Ioan vedenia; al şaselea a fost în timpul lui, şi al şaptelea este pentru timpul de sfârşit. În al treilea rând ele simbolizează şi căpeteniile conducătoare din cadrul Împărăţiei mondiale romane restabilite. „Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este

 

20

 

din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.”(vers. 11). Este foarte interesant. Aici este vorba despre un al optulea împărat, care este numit şi fiară. Cine face o vizită în Vatican, va afla în primul rând că Vaticanul este un stat independent cu tot ce aparţine de un guvern pământesc. Astfel noi înţelegem că al optulea împărat aparţine geografic de cei şapte, dar totuşi există independent ca „statul Vatican”. Un stat în mijlocul unui stat, mai clar nu se poate spune. Pentru ca să se împlinească proorocia biblică, Benito Mussolini i-a asigurat papei în anul 1929 prin tratatele-laterane, că „oraşul Vatican” va fi un teritoriu suveran. În 20 iulie 1933 a urmat concordatul Reichului între Hitler şi Pius IX. Prin aceasta cei doi bărbaţi catolici au avut biserica catolică de partea lor. Următoarele legături i-au fost explicate lui Ioan: „Apele pe care le-ai văzut, pe care şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” (vers. 15). Aceasta se referă la Europa, unde existau deja noroade şi limbi. Versetul 18 nu are nevoie de alte explicaţii: „Şi femeia pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.” Cine vrea să tăgăduiască că toate personalităţile marcante, mai ales politicienii care vor să avanseze, se duc la Roma? Dacă nu ar exista acolo Vaticanul, nimeni nu ar da vreo importanţă deosebită acestui oraş. Dar aşa, relatările despre audienţele personalităţilor din toate sistemele, fac parte din cele mai importante titluri de pe prima pagină a ziarelor şi din celelalte mijloace de informare în masă. Prin canalele diplomatice a devenit posibilă influenţa nemărginită în fiecare ţară importantă de pe pământ. Există numai o singură putere pe pământ care îşi exercită atât deschis cât şi pe ascuns puterea asupra împăraţilor şi şefilor de state, asupra democraţiilor şi dictaturilor. Există numai o super-putere care cuprinde toată lumea.

 

EUROPA DE EST ŞI VEST De o importanţă deosebită este constelaţia din faza de sfârşit. Dezvoltarea mondială în domeniul politic şi economic forţează o colaborare între statele sărace şi cele puternice. La aceasta cele şapte state vestice vor prelua rolul conducător, aşa cum sunt simbolizate prin cele şapte capete. La urmă, puterea conducătoare va emana din”Comunitatea Europeană”. Baza pentru această uniune a fost creată în anul 1957 prin tratatele romane. Realizarea „tratatelor romane” este deja împlinirea profeţiei biblice. Trei politicieni au avut o contribuţie decisivă la această formare: Robert Schuman – Franţa, Alcide De Gasperi – Italia şi Konrad Adenauer – Germania. Toţi aceştia au fost creştini – democraţi şi catolici pătrunşi de internaţionalismul romanocatolic. Reînviorarea Împărăţiei romane are loc într-adevăr cu mare succes. Preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, care a intrat deja demult în istorie, a avut o viziune despre o Europă unită care ajunge până la Ural. În mod

 

21

 

ciudat, Mihail Gorbaciov a adus la exprimare acelaşi gând în Berlinul de Est cu ocazia zilei partidului în aprilie 1986. Desfăşurările care au loc cu repeziciune, trebuie observate şi rânduite corect din perspectivă profetică-biblică. Totul va veni aşa cum a fost proorocit. Dacă Konrad Adenauer ar fi acceptat propunerea lui Stalin din 10 martie 1952, atunci nu ar fi fost trasă graniţa est-vest printr-o ţară şi prin întreaga Europă. Dar decizia trebuia să fie aşa, pentru că altfel ar fi lipsit „locomotiva” Comunităţii Europene. Stalin a oferit reunificarea Germaniei împărţite în urma războiului, singura condiţie fiind neutralitatea ei. Adenauer a respins oferta pentru că el se temea la alegerile următoare, de populaţia protestantă din RDG. Austria a acceptat oferta de a deveni neutră şi sigur nu a regretat. În timpul celor şapte capete, care sunt un element tare până la sfârşitul acestui sistem dominant, apar şi cele „zece coarne”, abia în ultima perioadă a evenimentului profetic: „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor… Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu” (Apoc. 17, 12-13+17). Aici este vorba despre un ceas anumit în care va începe executarea puterii şi la fel despre un timp anumit în care se va încheia aceasta. Din descrierea generală reiese că cele zece coarne simbolizează Europa de Est –în opoziţie cu cele şapte capete care se află în Europa de Vest. În faza finală, răsăritul sub conducerea Rusiei se va vedea silit să se ataşeze de Europa unită occidentală. Deja astăzi putem vedea o apropiere parţială. Împletirea între est şi vest, nu-i va lăsa blocului răsăritean o altă alternativă, decât să colaboreze. Şi îngrijorarea pentru „Pace şi siguranţă” îi va aduce pe toţi la masa comună pentru tratative. Picioarele chipului din Dan. 2 erau o parte din fier, şi o parte de lut, deci din două materiale diferite; ele se lipeau, fără să se amestece (vers. 43). Aceste două materiale, fierul şi lutul, nu pot să intre într-o legătură strânsă. Aşa va fi şi cu Europa de Est şi Vest. Ţările din Europa de Est vor recunoaşte intenţia bisericii romane şi o vor tolera numai până la un anumit punct. De aceea ei se vor supune acestei puteri dominante numai până când se împlineşte profeţia biblică, apoi vor da curvei o lovitură pustiitoare, aşa cum este scris: „Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc.” (Apoc. 17,16). Va fi o lovitură fulgerătoare, căci se spune: „Vai! Vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” (Apoc. 18, 10). Pentru ca fiecare să recunoască la prima vedere despre cine este vorba, descrierea acesta este repetată: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată

 

22

 

cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!” (vers. 16). Un înger a demonstrat simbolic în faţa ochilor lui Ioan, cum îşi va găsi sfârşitul acest „oraş etern”: „Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, şi a zis: `Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!” (vers. 21). Deja în Vechiul Testament găsim o descriere a acestui oraş. Fiecare a auzit despre construirea turnului Babel. Bab-el înseamnă „Poarta lui Dumnezeu”. Din original Babel a devenit Babilon, adică „încurcătura” care se ridicase până la cer. Proorocul Ieremia a văzut apusul ei deja ca un fapt împlinit: „Babilonul era în mâna DOMNULUI un potir de aur, care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie.” (Ier. 51, 7). Învăţăturile false au un efect spiritual care se manifestă ca după o băutură tare: omul îşi pierde orientarea şi nu mai ştie ce face, crede sau spune. Aceasta este starea religioasă din creştinismul de astăzi. Toţi au băut din potirul Babilonului şi mai amestecă şi de-ale lor. Ieremia scrie mai departe: „Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!” (vers. 8). După cum vom vedea în versetul următor, vindecare există numai pentru cei care ies din Babilon, dar nu pentru Babilon: „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până în ceruri, şi se înalţă până la noi.” (vers. 9). Şi în Apoc. 16, 19 este descrisă judecata pentru acest oraş: „Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.” La cercetarea asupra curvei, noi am constatat că ea ţinea în mână un potir cu învăţături respingătoare, nebiblice, din care a băut întreaga omenire conform Apoc. 18, 3. La judecată i se va servi potirul plin de mânie şi furia lui Dumnezeu: „Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, şi a judecato.” (Apoc. 18, 20). Această instituţie care îşi exercită domnia religioasă în legătură cu puterea economică şi politică asupra împăraţilor lumii, va fi distrusă înainte de a trece împărăţia în mâna lui Dumnezeu. În Apoc. 18, 2 este scris că îngerul a strigat cu un glas tare: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.” Este copleşitor în ce mod i-a inspirat Duhul Sfânt pe prooroci şi apostoli, şi le-a descoperit dinainte desfăşurarea lucrurilor. În vers. 5 este scris că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer. „Pe cât s-a slăvit pe sine însăş, şi s-a desfătat prin

 

23

 

risipă, pe atâta daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: ’Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!’ Tocmai de aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că DOMNUL Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.” (vers. 7+8). Dumnezeul cel Atotputernic a judecat-o deja. El se foloseşte de cele zece coarne care vor face, cu o bombă, un sfârşit neaşteptat acestui oraş. Noi putem fi siguri că va veni ceasul în care toate aceste prevestiri se vor adeveri, căci Dumnezeu spune ceea ce gândeşte, şi înfăptuieşte ceea ce spune. De aceea toţi acei care vor să scape de pieire, să asculte cu luare aminte ce a spus glasul DOMNULUI în ceruri: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” (Apoc. 18, 4). Rusia trebuie privită ca un executant al judecăţii lui Dumnezeu. Simbolurile secera şi ciocanul sunt alese cu precizie. Trei lovituri vor fi executate, ultimele două sunt dovedite biblic. Prima lovitură va fi împotriva S.U.A., a doua împotriva Vaticanului, a treia împotriva Israelului. Din perspectiva militarostrategică, lovitura împotriva S.U.A. va fi necesară. S.U.A. sunt de partea Israelului şi de aceea vor fi scoase pentru un moment din luptă, cu scopul ca ele să nu poată interveni când puterile duşmane vor cădea asupra Israelului. Rusia se va uni cu toate popoarele arabe, va fi conducătorul lor şi va conduce o luptă împotriva Israelului. Cititorilor Bibliei le este cunoscut acest eveniment sub denumirea „marea bătălie de la Armaghedon”. „Împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi au scut şi coif: Gomerul cu toate oştile sale, popoare multe împreună cu tine! Pregăteşte-te dar, fii gata, tu, şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor! După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării, ai cărei locuitori, scăpaţi de sabie, vor fi strânşi dintre multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi liniştiţi în locuinţele lor. Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale, şi multe popoare cu tine.” (Ez. 38, 5-9). Acolo va interveni Dumnezeu şi cu o singură lovitură le va face tuturor un sfârşit: „Îi voi judeca prin ciumă şi sânge, printr-o ploaie năpraznică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui, şi peste popoarele cele multe, care vor fi cu el. Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sunt DOMNUL.”(vers. 22-23). În Zaharia 14, 12 este scris: „Dar iată urgia cu care va lovi DOMNUL pe toate popoarele, care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.” Această luptă decisivă va avea loc în timpul urgiilor apocaliptice. Ea are loc când îngerul al şaselea va vărsa potirul lui (Apoc. 6, 12-16). Atunci se vor împlini următoarele cuvinte: „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul

 

24

 

cerurilor va ridica o împărăţie, care nu fi nimicită niciodată” (Dan. 2, 44). Atunci când vor începe aceste evenimente escatologice, se va împlini ceea ce este scris: „Căci DOMNUL va împlini pe deplin şi repede pe pământ Cuvântul Lui.” (Rom. 9, 28).

 

FIARA CU DOUĂ COARNE În Apoc. 13 se mai relatează despre o a doua fiară. Ioan scrie: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.” (vers. 11). Această fiară nu se ridică din marea popoarelor, ci din pământ, deci nu statele Împărăţiei romane, după cum vom vedea, ci din continentul nord-american, unde în vremea aceea nu existau popoare. Fiara a doua semăna cu un miel, şi vorbea ca un balaur. Această fiară întruchipează a doua putere, Statele Unite ale Americii în faza finală, lângă puterea descrisă mai înainte şi anume „Europa Unită”. Fiara avea două coarne, aceasta înseamnă putere lumească şi politică – una se revarsă în ONU, iar cealaltă în Consiliul Mondial al Bisericilor. S.U.A., care sunt bazate pe principii protestante, au devenit o mare putere. La început, mulţi s-au refugiat din Europa din cauza prigonirii bisericii romano-catolice. Emigrarea generală a început mai târziu. Oamenii care au scăpat de prigoana ucigătoare, au găsit refugiu pe noul continent. Întemeietorii Statelor Unite au fost bărbaţi credincioşi cu frică de Dumnezeu, care i-au dat naţiunii un cuvânt de călăuză: „One Nation Under God” – O naţiune sub Dumnezeu şi „In God We Trust” – Ne încredem în Dumnezeu. La sfârşitul versetului 11 este scris despre această fiară cu două coarne, că vorbeşte ca un balaur, aceasta înseamnă că vorbea limba Romei. Următorul verset spune clar că această putere mare se va supune puterii mondiale romane şi se va pune în slujba ei: „Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.” Despre fiara a doua am citit că lucra ca pământul să se închine fiarei dintâi, asta înseamnă să recunoască atât puterea spirituală cât şi cea pământească a primei fiarei. Prin stabilirea deplină a relaţiilor diplomatice între S.U.A. şi Vatican în 10 ianuarie 1984 i s-a asigurat influenţă deplină. Astfel pot fi folosite canalele diplomatice şi religioase în toate direcţiile. Dezvoltarea actuală dovedeşte clar că în viitorul apropiat vor accepta deschis şi conducătorii protestanţi primatul papei. Versetul 13 este foarte lămuritor: „Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.” După al

 

25

 

doilea război mondial, dezvoltarea tehnică de neînchipuit se apropie de o minune. Focul care a căzut deasupra Germaniei şi Japoniei, în ultimule zile ale războiului, a fost numai o gustare faţă de ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat.

 

ICOANA FIAREI Acum mai întâlnim încă o noţiune, şi anume „icoana fiarei”. Despre fiara a doua se spune: „Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i le dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.” (Apoc. 13, 14). Aceasta este o descriere potrivită pentru dezvoltarea deja amintită. S.U.A. ocupă în cadrul acestor alianţe militare o poziţie prioritară. Cuvântul lor, influenţa lor are greutate. Din perspectivă religioasă, nu se va ajunge până acolo ca bisericile protestante să fie dizolvate şi să fie integrate pe deplin; ele vor recunoaşte papalitatea, spre a fi recunoscute de ea, şi prin aceasta îşi vor asigura propria existenţă. Icoana fiarei, simbolizată prin cornul care reprezintă puterea religioasă se ridică în Consiliul Mondial al Bisericilor şi uneşte toate denominaţiunile protestante. În profeţia biblică, icoana fiarei este arătată ca perechea primei fiare. Ambele coarne reprezintă pe de-o parte puterea religioasă şi, pe de altă parte, puterea politică. Aşa cum toate ţările din est şi vest fac parte din ONU, aşa sunt unite bisericile protestante din Est şi Vest în Consiliul Mondial al Bisericilor. Ambele exercită o influenţă politică. Dacă nu ar fi avut loc unirea statului cu biserica, atunci nu ar fi existat nici stat bisericesc şi nici biserici în stat. Biserica a devenit ceea ce este prin puterea lumească. Şi Consiliul Mondial al Bisericilor devine tot mai mult un instrument de putere politică. Preşedintele lui poate fi chiar un ungur, care este în acelaşi timp şi membru al guvernului ateist din Budapesta. Astfel va putea vorbi şi icoana, ceea ce înseamnă că va avea dreptul să participe la decizii. Aceasta se exprimă în vers. 15, cum urmează: „I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” Cine nu se supune, ca creştin credincios, presiunii Consiliul Mondial al Bisericilor şi nu este membru al unei denominaţiuni care face parte din acesta, va trebui să se aştepte la prigoană. Credincioşii biblici îşi vor pierde dreptul să ţină adunări şi să execute slujbe religioase. Chipul va lua cuvântul şi cu o râvnă fanatică va avea grijă ca toţi cei ce nu conlucrează cu el şi nu se închină primei fiare, să fie ucişi. După ce icoana

 

26

 

fiarei, Consiliul Mondial al Bisericilor, va lua cuvântul, presiunea şi obligativitatea va fi folosită împotriva credincioşilor adevăraţi, biblici. Aceasta ne aminteşte de Nebucadneţar, care a făcut un chip de aur. Tuturor le-a fost poruncit să se închine înaintea chipului. Dar ca şi atunci, există şi astăzi oameni care se închină numai lui Dumnezeu şi nu se vor supune sau îngenunchea în faţa unui chip religios – o organizaţie omenească. Domnia împăraţilor păgâni a început cu prigoana copiilor lui Dumnezeu şi va sfârşi tot aşa. Scrisul de mână „Menetekel” este deja pe perete. În cercetarea aceasta credincioşii adevăraţi biblici vor trebui să dovedească stabilitatea lor. După cum vedem în Apoc. 13, 5-8, prima fiară este descrisă ca persoană: „Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.” (vers. 8). Exercitarea puterii totalitare a bisericii în Evul Mediu este cunoscută în general, şi despre istoria papalităţii ştiu mulţi, dar la sfârşit această biserică va exercita o putere care nu a existat vreodată şi va interzice libertatea religiei. Numai cine o acceptă, va fi recunoscut de ea. Tot aşa şi perechea, reflectarea ei, va ataca Cuvântul într-un mod puternic prin unirea protestanţilor sub „Consiliul Mondial al Bisericilor”. Ei ar dori să anuleze Reforma şi să îndrepte „paguba” pricinuită. Prin această râvnă ei cred că procedează în spiritul reformatorilor, pentru că aceştia nu au vrut niciodată despărţirea de biserica mamă. Cine nu se va supune acestei strădanii de unire, refuzând recunoaşterea bisericii romane, trebuie să se aştepte la orice. Aceştia sunt dizidenţii a căror voie trebuie frântă. Să le fie spus tuturor în Numele DOMNULUI: la această unire nu este vorba despre unitatea bisericii lui Isus Hristos, pentru care s-a rugat El. Se va ajunge până acolo, încât fiecare va fi pedepsit dacă va vorbi ceva împotriva bisericii romane. Numai un glas va mai fi valabil aici pe pământ. Toate celelalte vor fi închise şi obligate să o recunoască şi să devină membru într-o denominaţiune care face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor. Cine nu se supune celor două sisteme, va fi liber ca pasărea.

 

SEMNUL FIAREI În Apoc. 13, 6 se spune: „Şi a făcut (a doua fiară) ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe mână.” Şi aici avem din nou de-a face cu un limbaj simbolic al Bibliei. Un semn este un semnalment caracteristic, un indiciu. Pavel a spus: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele DOMNULUI Isus pe

 

27

 

trupul meu.” (Gal. 6,17). El a suferit din pricina lui Hristos şi a vestirii adevărate. El a intrat în comunitatea suferinţei cu El. Desigur că El nu vorbea despre o stigmatizare a semnelor vizibile, exterioare, a rănilor lui Isus pe trupul lui. Aceasta ar fi fost de fapt o batjocură satanică a lucrării de salvare a lui Dumnezeu în Isus Hristos, DOMNUL nostru, care este sfântă, unică şi neimitabilă. Pavel a fost însemnat ca slujitor a lui Hristos şi a purtat ocara Lui. Semnul de pe frunte ne arată decizia iar mâna executarea. Capul ne arată încuviinţarea., iar mâna procedarea împreună cu sistemele anticreştine. În cercurile creştine biblice, oamenii se ocupă cu semnul fiarei, dar nu recunosc că fiecare denominaţiune creştină organizată îl poartă deja. Dumnezeu nu a creat nici o instituţie care să fie călăuzită de un cartier general lumesc. El a chemat la viaţă un organism viu. Comunităţile biblice din prima epocă creştină, erau comunităţi libere şi independente, existând ca adunări locale. Atunci slujeau bărbaţi umpluţi cu Duhul Sfânt, fiecare după chemarea, însărcinarea şi slujba divină aşa cum i-a aşezat Dumnezeu în Biserică. (1 Cor. 12, 28; Ef. 4, 11). Nu exista nici un cartier general, nici o persoană suspusă, nici o autoritate de învăţământ numită de la sine, nici şcoli biblice sau seminare preoţeşti şi altele asemănătoare. De fapt, atunci nu exista nimic din ceea ce pare normal în creştinismul de astăzi; şi invers, astăzi, în bisericile organizate nu se mai găseşte nimic din învăţătura curată sau practica creştinismului primar. Mai este numai o formă moartă. Astăzi şi cele mai mici comunităţi sunt înţepenite pe propriile directive. Numai cine face parte din aceeaşi organizaţie poate predica acolo. Protestanţii au tăgăduit dreptul unic al bisericii catolice de a fi singura mântuitoare, şi asta pe drept. Dar la o cercetare mai atentă, găsim aceeaşi pretenţie în toate organizaţiile, până la grupările cele mai mici. Fie tare sau încet, toţi spun că cine nu crede învăţătura, descoperirea lor, etc., nu poate fi mântuit. Ei se identifică prin aceasta cu semnalmentul primei religii creştine organizate, chiar dacă se deosebesc în învăţătură. Acest semnalment ajunge pentru a primi automat semnul fiarei şi a se supune duhului anticreştin care domneşte pretutindeni unde oamenii sunt legaţi de o organizaţie, învăţătură sau persoană. Aceasta înseamnă că toate bisericile şi comunităţile până la cele mai mici mişcări organizate, poartă deja semnul fiarei fără să o ştie.

 

NUMĂRUL TAINIC 28

 

După cum am amintit deja, pentru oamenii care nu vor accepta semnul fiarei, va veni un timp greu şi de prigoană. Din perspectivă religioasă, acei care nu se ataşează de sistemul anticreştin, vor avea de suferit presiuni. Din perspectivă economică, înseamnă că toţi trebuie să se supună sistemului mondial economic. Cine nu participă, va fi boicotat şi exclus de la comerţ. Aşa citim în Apoc. 13, 7: „…şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.” Din faptul că aici nu este vorba despre „cumpărare” ci şi despre „vânzare” reiese că nu se vorbeşte numai despre cetăţenii de rând care cumpără alimente ci şi despre oamenii de afaceri care cumpără şi vând, deci fac comerţ. Nu este vorba numai despre casnica credincioasă care nu are nimic de vânzare, dar care trebuie să cumpere cele necesare. Sensul cuvântului este clar: întreaga lume comercială trebuie să se aplece sub tratatele romane. Credincioşii adevăraţi vor suferi dezavantaje şi greutăţi, indiferent dacă este vorba despre cumpărare sau vânzare, pentru că nu pot participa. După cum am văzut, acum depinde de trei lucruri care trebuie recunoscute: semnul, numele şi numărul fiarei. La semnul fiarei nu este vorba despre un semnalment exterior; ci despre numele fiarei sau numărul numelui ei. Ambele sunt amintite, dar se revarsă într-un sistem. Versetul următor ne dă claritate în continuare: „Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om.” (Apoc. 13, 8). Acum ne apropiem mai mult de problemă. Valoarea numărului trebuie deci să se potrivească unei persoane. Ca să putem socoti valoarea numelui ei, este necesar să aflăm unde se află această putere religioasă şi cum se numeşte reprezentantul ei. Este ciudat că acest om este identificat cu fiara. Aici este vorba despre acelaşi bărbat tainic pe care-l descrie Pavel. Nimeni nu trebuie să mai ghicească. Întreaga descriere şi valoare a numărului se potrivesc pentru o singură persoană. Numai unul poartă denumirea latină a cărei valoare este exact 666. Interpretarea greşită că însuşi numărul arab 666 ar fi semnul anticreştin şi sistemul care este introdus în computer şi alte invenţii tehnice, nu are nici o bază biblică. Se spune că este numărul unui om care trebuie socotit. De aceea nu poate fi simplul număr 666, ci valoarea celui ce este menţionat în Sfânta Scriptură. Fiecare tâlcuire care se împotriveşte acestei mărturii clare a Scripturii, este luată din aer. Oamenii nu numai că sunt induşi în eroare prin propriile tâlcuiri, ci sunt puşi în panică, sunt înfricoşaţi că va fi

 

29

 

introdus un sistem mondial financiar anticreştin în care va fi codul 666. Aceasta nu are absolut nimic de a face cu această problemă. La fel de absurdă este aducerea în legătură a Antihristului cu numărul 666 de pe cartela de credit, numerele codurilor bancare, etichetele mărfurilor, numerele de telefon, coala pentru scrisorile oficiale şi numere de maşini, etc. Unii ştiu despre un computer în New York, alţii de unul în Bruxelles care ar avea numărul 666. Ce orbire şi eroare! Un computer este un computer şi o cartelă de credit este o formă de plată fără numerar. Sistemul mondial financiar şi Banca mondială sunt instituţii care servesc pentru desfăşurarea internaţională a valorilor. Şi teoria că semnul va fi tatuat invizibil cu raze Laser ca un cod de identificare, corespunde fanteziei exagerate a unor credincioşi. Toate acestea şi multe altele sunt speculaţii care nu au nimic comun cu realitatea. Cine le scrie, crede şi răspândeşte, nu are Duhul lui Dumnezeu şi a căzut victimă unei manevre rafinate, înşelătoare şi de diversiune a Satanei. Aceasta este din cauză că oamenii nu au înţeles că nu este vorba despre numărul 666, ci despre sumă, valoarea care va fi socotită din denumirea oficială. Noi trebuie să luăm în serios îndrumarea Scripturii „Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om.” şi să nu repetăm ca şi copiii numărul 666, ci într-adevăr să socotim. Atunci socoteala arată în felul următor: V I C A R I V S F I L I I D E I 5+1+100 + 1+ 5 + 1+50+1+1+500 + 1 = 666 Cei mai mulţi cărturari fac o greşeală foarte mare cu repercusiuni grave. Ei vorbesc despre guverne şi mişcări anticreştine când este vorba de concepţii necreştine şi sisteme politice ca socialismul, comunismul, ateismul, islamismul, etc. Desigur că există religii şi guverne care sunt împotriva creştinismului, dar aceasta nu are nimic de-a face cu Antihristul despre care vorbeşte Biblia. Noi trebuie să înţelegem că duhul anticreştin a existat deja, când nu ştia încă nimeni nimic despre islam, ateism, comunism, etc. Noi trebuie să mai ştim că în zilele apostolilor au existat deja în mare măsură religii păgâne şi închinarea la idoli. Nici un om a lui Dumnezeu nu a spus că Antihristul va ieşi din rândurile acelea – dimpotrivă, Ioan scrie clar despre oamenii care au căzut în direcţia anticreştină: „Ei au ieşit din mijlocul nostru…” (1 Ioan 2, 19). Deci este vorba despre un sistem care este în cadrul creştinismului, dar cu practica şi învăţăturile sale este în contradicţie cu

 

30

 

Hristos. Este vorba despre bărbatul care pretinde că este locţiitorul lui Hristos pe pământ şi lucrează în locul Lui, dar face tot posibilul să-i împiedice pe oameni să vină la Hristos. De aceea nu-L predică pe Hristos şi harul divin care ne mântuie aşa cum a făcut-o Petru, Pavel şi toţi bărbaţii lui Dumnezeu care i-au urmat. Din contră, el încearcă cu putere mare să îndrepte atenţia tuturor spre el şi spre instituţia care stă în spatele lui. Cei ce-l cred sunt legaţi de persoana şi învăţătura lui, nu de Hristos, de învăţătura şi practica biblică. La sfârşit vor fi numai două grupuri: unii vor purta pecetea lui Dumnezeu, iar ceilalţi semnul fiarei. Credincioşii adevăraţi primesc pecetluirea de sus, pentru că aşa este scris: „Şi voi după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în el, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit.” (Ef. 1, 13). Cine respinge Cuvântul adevărului, Evanghelia deplină şi curată, nu poate fi pecetluit niciodată cu Duhul lui Dumnezeu, pentru că el se împotriveşte în cazul acesta Duhului lui Dumnezeu. Acestor oameni le mai rămân doar minciunile şi erorile smerite. Ei vor fi însemnaţi prin semnul anticreştin. Gândul despre pecetluire îl confirmă apostolul Pavel în Ef. 4, 30: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt a lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Către cei deveniţi credincioşi în Corint, apostolul scrie: „Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.” (2 Cor. 1, 21-22). Pecetea lui Dumnezeu este de fapt primirea Duhului Sfânt ca eveniment supranatural, aşa cum ne este relatat de Biserica primară (Fap. 2, 1-4; 8, 15-17; 10, 44-48; 19, 5-6). Prin aceasta Dumnezeu însuşi depune mărturie că L-a primit pe om ca proprietate a Sa. Nu are nimic de-a face cu o lucrare religioasă, ci este o confirmare divină că plăcerea lui Dumnezeu se odihneşte deasupra persoanei credincioase în Hristos. Nimeni nu va crede cu seriozitate că oamenii vor purta un semn vizibil pe frunte. Ei se vor supune acestui sistem şi vor conlucra, prin aceasta fiind însemnaţi automat de către duhul anticreştin, după cum acei care-L urmează cu adevărat pe Hristos sunt umpluţi cu Duhul Lui şi prin aceasta pecetluiţi. Cine Îl urmează într-adevăr pe DOMNUL nu va rămâne nici în punctul acesta în întuneric. Duhul Sfânt dăruieşte claritate asupra tuturor lucrurilor, pentru că a sosit timpul pentru aceasta. Mulţi oameni sinceri credincioşi se află în sistemul anticreştin fără să ştie, după cum am arătat deja, pentru că sunt membrii unei denominaţiuni care face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor, şi ascultă atenţi când se predică despre Antihrist. Tâlcuitorii Bibliei îl caută pe Antihrist în Siria, Libia, chiar şi în Israel, etc. Oamenii care nu au nici o lumină dumnezeiască sunt duşi în eroare de

 

31

 

înţelepciunea pretinsă şi îi înşeală şi pe alţii. Cu cunoştinţa lor îi influenţează şi pe alţi oameni neştiutori, care nu cunosc Biblia. Acestui joc viclean al Satanei, cu pseudopretenţia unei luminări deosebite îi trebuie făcut un sfârşit prin glasul limpede al Cuvântului. Fie ca prin această prezentare din Sfânta Scriptură să reuşim acest lucru.

 

O COMPARAŢIE EXACTĂ În încheiere vrem să ne ocupăm pe scurt de unele însuşiri ale Antihristului. Pavel îl numeşte nelegiuit, aceasta înseamnă că cineva s-a desprins de legea lui Dumnezeu. Aceasta nu are nimic de-a face cu cerinţele legii lui Moise, ci este vorba despre partea profetică descoperită în Vechiul Testament. Toţi au încălcat legea, şi fiecare a încălcat poruncile. În Evrei 3,5 scrie: „Cât despre Moise, el a fost ‚credincios în toată casa lui Dumnezeu’, ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile, care au fost vestite mai târziu.” Este vorba, deci, despre planul de răscumpărare preumbrit în prescripţiile legii. În predica de pe munte Isus a spus: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.” (Mat. 5, 17-18). Expresia „întâmplat” se referă fără îndoială la partea profetică care a format deja miezul în Vechiul Testament. După învierea Lui, citim despre DOMNUL: „Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” (Luca 24, 27). „Apoi le-a zis: ‚Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în Psalmi.’ Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.” (vers. 44-45). Ori de câte ori găsim în Noul Testament formularea „cum spune Scriptura” sau „cum este scris”, întotdeauna este vorba despre Vechiul Testament. Când a predicat Isus, nu era încă scris nici un rând în Noul Testament. Un slujitor al lui Dumnezeu se va referi întotdeauna la Vechiul Testament în vestirea sa. Despre Pavel ne este relatat: „I-au hotărât o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara.” (Fap. 28, 23). Numai cine vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu în mod apostolic, Îl va predica pe Isus şi învăţăturile biblice aşa cum a avut loc în creştinismul

 

32

 

primar. În Fap. 26, 22 apostolul mărturiseşte: „…fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii şi Moise că are să se întâmple.” După ce a încheiat Petru cuvântarea sa în Fap. 15, Iacov a luat cuvântul şi a spus: „Fraţilor, ascultaţi-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris…” (vers. 13-15). Nelegiuitul îşi apără însă propria sa teologie despărţită de Vechiul Testament şi tâlcuieşte conţinutul Noului Testament după plăcerea sa. În afară de aceasta, omul acesta mai poartă denumirea de fiul pierzării. Numai un singur om a mai fost numit astfel, şi acesta a fost Iuda. În Ioan 17, 12 Isus a spus despre el: „…şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.” Ca şi Iuda, vânzătorul lucrării lui Hristos, acest fiu al pierzării se referă mereu la Hristos. În Ioan 13, 2 citim: „În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă.” Amândoi, atât Iuda cât şi Antihristul, sunt aduşi în legătură cu Satana. „Isus le-a răspuns: ‚Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.’” (Ioan 6, 70). Despre Antihrist în faza de sfârşit Pavel scrie: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei,…”(2 Tes. 2, 9). Pavel explică aici că această lucrare a lui Satana se va face cu tot felul de lucrări puternice, semne şi minuni ale minciunii. Această expresie ne aduce aminte de Apoc. 16, 13-14: „Apoi am văzut ieşind din gura balaurului (Satana) şi din gura fiarei (stăpânitor politic), şi din gura proorocului mincinos (Antihristul) trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.” Această luptă va avea loc chiar înainte de începerea Împărăţiei lui Dumnezeu. Antihristul poate abia atunci să-şi preia rolul cuvenit, când ceea ce-l opreşte va fi luat din drumul lui. Prin aceasta se vorbeşte foarte clar despre Duhul Sfânt care încă i se mai împotriveşte ca putere dumnezeiască în Biserica Dumnezeului Celui Viu. După ce va fi luată Biserica Mireasă, calea pentru el este liberă. Dar când va veni Isus Hristos pentru întemeierea Împărăţiei de o mie de ani, Antihristul va fi nimicit cu suflarea gurii Sale (2Tes. 2, 8). Despre aceasta a proorocit deja proorocul Isaia în cap. 11, 4: „…va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.” În Încheiere venim la cel mai important semnalment al Antihristului, la care toţi acei care vor fi mântuiţi trebuie să fie atenţi. Ucenicul cel mai iubit de Isus pune o întrebare în 1 Ioan 2, 22: „Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristos? Acela este

 

33

 

Antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.” Cine tăgăduieşte că singurul Dumnezeu s-a descoperit ca Tată în Fiul, acela a căzut în minciuna anticreştină. Dumnezeu este Duh (Ioan 4, 24); El este veşnic, deci fără timp, spaţiu, graniţe, de nemăsurat, nesfârşit, ca Cel unic în toate. El este originea tuturor lucrurilor. Mai întâi El a venit din plinătatea de Duh în trup duhovnicesc vizibil – teofania, pentru că oamenii îl puteau înţelege şi iubi numai într-o formă pe înţelesul lor. Astfel s-a plimbat în grădina Eden, şi în felul acesta s-a făcut de cunoscut în timpul Vechiului Testament. Dar El a vrut ca oamenii să devină din nou asemănători Lui, aceasta înseamnă transpuşi în starea de nemuritori, în chipul Lui. Din cauza aceasta El a trebuie să devină mai întâi asemănător lor. El a făcut o punte între veşnicia necuprinsă şi lumea noastră, descoperindu-se în chip de om. El a venit din trupul duhovnicesc în trupul de carne. De aceea Isus nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuşi. În El locuieşte întreaga plinătate a lui Dumnezeu – nu o treime, întreaga plinătate (Col. 2, 9)! Ceea ce a spus El atunci, mai este valabil şi astăzi: „Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14, 9). El este Emanuel, aceasta înseamnă: „Dumnezeu cu noi” (Mat. 1, 23; Isa. 7,14). Duhul anticreştin tăgăduieşte aceasta şi face din singurul Dumnezeu mai multe persoane care ar fi existat împreună din veşnicie, şi în consecinţă, din monoteism fac politeism. În aceasta constă influenţa anticreştină, care este îndreptată direct împotriva lui Hristos. Pavel scrie ca creştin iudeu şi apostol al lui Hristos: „…Hristosul care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!” (Rom. 9, 5b). DOMNUL a spus în Noul şi în Vechiul Testament acelaşi lucru: „Ascultă Israele! DOMNUL Dumnezeul nostru, este un singur DOMN.” (Mat. 12, 29-32; Deut. 6,4). Pentru că omenirea era pierdută, era nevoie de un Răscumpărător. În Isa. 43, 10-12 DOMNUL spune: „…înainte de Mine n-a fost nici un Dumnezeu, şi după Mine nu va fi. Eu, Eu sunt DOMNUL, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor…Îmi sunteţi martori – zice DOMNUL – că Eu sunt Dumnezeu.” Repunerea în dreptul de copii ai lui Dumnezeu a fost posibilă pentru toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu numai prin faptul că El s-a născut ca un copil şi a venit ca Fiu pe acest pământ. Despre Fiul se spune deja în Vechiul Testament: „Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ‚Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, DOMN al păcii.’” (Isa. 9,6). În ciuda descoperirii lui Dumnezeu ca Tată în Fiul, în Biblie este vorba întotdeauna numai de un singur Dumnezeu, niciodată despre doi sau trei. De aceea nu găsim nici o dată noţiunea „trinitatea lui Dumnezeu”, „Sfânta treime”,

 

34

 

„Fiul veşnic” şi altele asemănătoare. Învăţătura trinitară nu-şi are originea la prooroci şi apostoli, ea este produsul duhului anticreştin, care a dat peste cap învăţătura despre dumnezeire. Ceea ce a scris Pavel, ar trebui să deschidă ochii fiecăruia: „Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei…Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” (1 Tim. 3, 16). Cele trei descoperiri ale lui Dumnezeu nu au fost aşezate de către nici un prooroc sau apostol ca persoane independente, una lângă alta. Aceasta este o gândire raţională, o filozofie elenistă. Nu sunt trei fiinţe unite, ci este Unul singur în trei forme de descoperire. În cer El este Tată, de aceea noi ne rugăm: „Tatăl nostru care eşti în ceruri…” Pe pământ El s-a descoperit în Fiul ca Răscumpărător, de aceea credinţa în Fiul lui Dumnezeu este o necesitate pentru mântuire. Numai cine are pe Fiul, acela Îl are pe Tatăl şi cu aceasta viaţa veşnică. În Biserică lucrează acelaşi Dumnezeu până la sfârşit, prin Duhul Sfânt. Mai întâi a fost Dumnezeu deasupra noastră, apoi El a fost printre Noi şi la sfârşit El locuieşte în noi! Apostolul Ioan o formulează astfel: „Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5, 20). Din cei aproape patru mii de ani ai Vechiului Testament nu ne este relatată nici o convorbire între Tatăl şi Fiul. El nu a spus nici măcar o dată în perioada aceasta: „Fiul Meu preaiubit, pe Tine Te trimit!” – dimpotrivă, El a spus întotdeauna că va veni El însuşi, ca de exemplu în Isa. 35, 4-6 şi Isa. 40, 3. Dacă în Psalmul 2, 7 este scris: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut”, atunci nu înseamnă că un Fiu al lui Dumnezeu era în cer, apoi s-a coborât pe pământ. Noul Testament relatează clar zămislirea şi naşterea lui Isus. Aşa s-a descoperit Dumnezeu în trup omenesc. El însuşi a devenit om – aceasta este taina necuprinsă, inexplicabilă a dragostei Lui divine! Ca Fiu, El a suferit şi a murit, ca Dumnezeu El este nemuritor. Răscumpărarea s-a împlinit în trupul Său de carne, pentru a ne elibera pe noi din acest trup al morţii (Evrei 2, 14-15) şi pentru a ne da garanţia pentru trupul de înviere (1 Cor 15, 50-57). Isus Hristos este Cuvântul care S-a făcut trup, Logosul, Iahveh, care a venit din plinătatea Duhului lui Dumnezeu, mai întâi apărând într-un trup duhovnicesc, apoi vizibil în trupul de carne. Acesta este adevărul deplin şi curat. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu…Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi…” (Ioan 1, 1+14). Isus nu este numai egal în fiinţă, ci El este una în fiinţă cu Tatăl. Aşa cum s-a descoperit Dumnezeu (Elohim) ca DOMN (Iahveh) şi totuşi a rămas acelaşi, aşa s-a descoperit şi Tatăl în Fiul şi totuşi rămâne acelaşi.

 

35

 

Apostolul nu ne lasă în neclaritate de unde vine această mişcare anticreştină, ci ne spune limpede: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri.” (1 Ioan 2, 19). Această evoluţie nu vine din partea iudeilor, ci din mijlocul celor ce s-au ataşat de creştinii adevăraţi, fără să aibă o întâlnire personală cu Hristos. Deja în primele secole după Hristos s-a format această mişcare, dar numai după Consiliul de la Niceea a devenit o organizaţie bine întemeiată. Fiecare iudeu cunoaşte prima poruncă: „Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău…Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” (Exod 20, 13) şi nu ar face niciodată dintr-un Dumnezeu mai mulţi dumnezei. Desigur că întâlnim mereu tripla denumire. Noi citim de exemplu: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi DOMN; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.” (1 Cor. 12, 4-6). La aceasta noi spunem „Amin”! Niciunui apostol nu i-ar fi venit din cauza aceasta gândul să spună: „Să vă binecuvânteze Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.” Formulările „Dumnezeu Fiul” şi „Dumnezeu Duhul Sfânt” nu sunt scrise niciodată în Biblie. Se face întotdeauna clară originea. Noi citim despre „Fiul lui Dumnezeu” sau despre „Duhul lui Dumnezeu”. Un Dumnezeu triplu ar fi într-adevăr un Dumnezeu străin. Învăţătura lui Hristos şi învăţătura lui Antihrist, au câteodată pentru privitorul superficial, o asemănare uimitoare, dar nu se suprapun niciodată, şi de fapt sunt total diferite. Acel Hristos pe care îl vesteşte Antihristul, nu este absolut deloc Hristosul Bibliei. Numai acela o poate vedea, căruia Dumnezeu i-a deschis ochii (Luca 10, 22). Puterea anticreştină a lucrat deja în creştinismul primar. Ioan îi denumeşte pe reprezentanţii aceştia prooroci mincinoşi şi pronunţă avertizarea în 1 Ioan 4, 1-3: „Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice Duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus (în felul acesta) nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.” Nu este numai Antihristul însuşi, care prin învăţătura sa este un prooroc mincinos, ci sunt mulţi prooroci şi hristoşi mincinoşi de care ne-a avertizat DOMNUL (Mat. 24). Toţi vestitorii, fie predicatori sau evanghelişti, care au preluat de la proorocul mincinos învăţătura falsă despre Dumnezeire şi botez, etc., stau în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu, prin aceasta fiind ei înşişi prooroci mincinoşi şi spiritual fac parte din lagărul anticreştin. Cuvântul „Hristos” înseamnă „Unsul” – hristoşi mincinoşi sunt

 

36

 

unşi mincinoşi. Există oameni, chiar făcători de minuni, care în ciuda faptului că sunt unşi, totuşi apără învăţăturile false, tradiţionale ale Antihristului. De aceea este scris că la sfârşit falsul şi adevărul vor fi aşa de aproape, încât chiar şi cei aleşi ar fi înşelaţi, dacă ar fi cu putinţă. Dar ei nu pot fi înşelaţi, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este pecetluit în ei prin Duhul lui Dumnezeu. Isus s-a referit la acei care au daruri şi totuşi sunt falşi, când El a spus: „Nu orişicine-Mi zice: ‚Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: ‚Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău’ Atunci le voi spune curat: ‚Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-va de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.’” (Mat. 7, 21-23). Nu ajută la nimic repetarea dogmelor preluate. Ele trebuie verificate cu Cuvântul, căci DOMNUL va judeca după Cuvântul Său. Duhul lui Dumnezeu va zice acelaşi lucru în fiecare punct. Acelaşi lucru se potriveşte pentru toţi slujitorii rânduiţi de DOMNUL. Aici nu este vorba despre o mărturisire cu buzele, ci aşa cum spune Pavel: „Şi nimeni nu poate zice: ‚Isus este DOMNUL’, decât prin Duhul Sfânt.” (1 Cor 12, 3). Ca DOMN El este Dumnezeu, şi asta este important. Numai cine poate spune cu credinţă deplină: „Isus este DOMNUL”, acela a primit descoperirea prin Duhul, că Iahveh (IHVH) şi Isus este acelaşi DOMN. Cine nu crede aceasta se află în înşelăciunea anticreştină, indiferent din care denominaţiune religioasă face parte. Următorul verset este gândit pentru provocarea la cercetare proprie. Cine are Duhul lui Hristos, va crede ceea ce a spus El, ca Cel înviat: „’Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul’, zice DOMNUL Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.” (Apoc. 1, 8). Aceasta este mărturia proprie a Răscumpărătorului nostru care se prezintă aici ca Cel Atotputernic. Poate crede cineva că există mai mult decât un Atotputernic? Dumnezeu şi fiecare descoperire a Lui este la singular. Astfel există numai un Creator, un Mijlocitor, un Salvator, un Împărat, etc. Numai un Tată, numai un Fiu, numai un Duh Sfânt; numai un DOMN, numai o credinţă, numai un botez, numai o mântuire, numai o Biserică, etc. Tot ce vine de la Dumnezeu este la singular, multitudinea manifestărilor Sale atotcuprinzătoare. Aici nu este prezentată învăţătura „Isus singur” (Jesus Only). Isus nu s-a născut singur şi nici nu a vorbit singur în rugăciunile Sale. Ca întotdeauna, adevărul se află la mijloc. Gândul principal care stă la baza acestor expuneri, este că învăţătura biblică, curată, nemodificată, va trebui să fie restituită din nou la sfârşit. Numai după ce va fi predicată

 

37

 

Evanghelia veşnic valabilă tuturor popoarelor pentru mărturie, atunci va veni sfârşitul (Mat. 24, 14). Fiecare, fie învăţător sau cititor al Bibliei, ar trebui să facă o comparaţie exactă şi fundamentală. El ar trebui să-L compare pe Hristos aşa cum îl prezintă denominaţiunile, cu Hristos pe care-L găsim descris în Biblie. Acelaşi lucru este şi pentru convingerea care este ancorată în conştiinţa tuturor credincioşilor: că toţi acei ce se încred în Hristos, sunt din Dumnezeu. Pe baza părerii reprezentate în general, multora le va veni foarte greu să-l recunoască pe acel Antihrist despre care vorbeşte Scriptura. Deoarece el vorbeşte despre Hristos în faţa maselor adunate din diferite naţionalităţi şi religii, pentru cei mai mulţi oameni este de neînchipuit faptul că acest bărbat ar fi cel mai mare împotrivitor al lui Hristos. Să luăm ca exemplu vizita istorică a papei în India, unde a strigat în faţa maselor imense de hinduşi: „Hristos este în fiecare religie!” Aici trebuie să punem întrebarea: „Care Hristos?”. Acela pe care-l ţine Maria în braţe? Acela care este confecţionat dintr-un material anume şi este lipit de un crucifix? Acela care trebuie să fie la dispoziţie pentru fiecare scop? Acela făcut de oameni dintr-o bucată de prăjitură numit Hristos la repetarea cuvintelor: „Sanktus! Sanktus! Sanktus!”? Acel Hristos care poate fi influenţat de Maria? Acela care primeşte o ceată de mijlocitori lângă Sine? Hristos a cărui înălţare se pierde în spatele înălţării Mariei, despre care se spune că s-ar fi înălţat cu trup şi suflet? Hristosul care este dat la o parte de „împărăteasa cerului”? Acel Hristos care este prezentat de biserica papei nu este Hristosul lui Dumnezeu, acesta este un Hristos plasat şi format după necesităţi. Un astfel de Hristos este pretutindeni unde este pus, purtat; este exact aşa cum are nevoie fiecare. Dar acesta nu este Hristosul descris în Biblie, pe care îl întâlnim ca DOMN, Salvator, Împărat, Judecător, şi la urmă ca Dumnezeu. O mărturisire pentru un oarecare Hristos nu spune absolut nimic – duhurile trebuie verificate, învăţăturile trebuie comparate. Hristosul Bibliei nu este aşa cum ni-L închipuim noi, El este mai presus de orice închipuire şi acelaşi ieri, azi şi în veci (Evrei 13, 8). După cum am văzut în citatele Scripturii, Hristos însuşi s-a referit întotdeauna la Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea noi trebuie să mai subliniem încă o dată că o referire verbală la mărturia lui Hristos nu ajută la nimic, dacă nu este aşa cum spune şi cere Scriptura. Decizia, cui vrea cineva să-i dea crezare şi încredere, trebuie să fie a fiecărei persoane în parte. Aici se poate da numai sfatul, ca fiecare să cerceteze într-adevăr

 

38

 

critic aceste lucruri spirituale şi să creadă numai pe Dumnezeu şi Cuvântul Său. Noi trăim acum scurt timp înainte de încheierea timpului de har. Adevărurile biblice trebuie puse din nou pe sfeşnic fără compromisuri. În decursul epocilor a existat un număr mare de predicatori ai trezirilor, care au vestit adevărurile pierdute pe parcurs, şi aceasta în opoziţie cu biserica statală. Mulţi au trebuit să-şi dea viaţa din pricina Cuvântului lui Dumnezeu. Toţi credincioşii adevăraţi sunt chemaţi pentru a lupta pentru credinţa dată în Hristos sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 3). Noi suntem acum în lupta duhovnicească de sfârşit. Atâta timp cât ne aflăm de partea lui Dumnezeu, El va fi cu noi până când vom ajunge de la credinţă la vedere. Porţile iadului nu vor birui Biserica lui Dumnezeu. Tuturor cititorilor le doresc din toată inima binecuvântarea bogată a lui Dumnezeu. ******* ***** *

 

39

 

https://pdfcoffee.com/antihristul-de-ewald-frank-pdf-free.html

 

/////////////////////////////

Ministrul Sănătății din ISRAEL: Ne rugăm și sperăm ca „Mesia” să apară înainte de Paște…

 

UN ALT RABIN leagă direct pandemia actuală de RECONSTRUIREA TEMPLULUI DE LA IERUSALIM, semnul final al sfârșitului lumii pentru creștini: “Niciodată nu a existat un semn universal al venirii lui Mesia, cum avem acum, cu coronavirusul. CORONA/COROANA, VIRUSUL vine să îl numească pe Hashem (Dumnezeu) drept REGE”

8-04-2020 2 minuteSublinieri

Print

 

 

 

BreakingNewsIsrael:

Ministrul Sănătății din Israel: Sunt sigur că Mesia va sosi până de Paște

De David Sidman, 21 martie 2020

 

Într-un interviu acordat ziarului Chamal News, ministrul israelian al Sănătății, Yaakov Litzman, a fost întrebat ce face pentru a opri creșterea pandemiei coronavirusului din Israel.

 

Litzman a răspuns amintind poporului israelian ca trebuie  să se spele pe mâini, să asigure distanțarea socială și să nu se adune în locuri cu mai mult de 10 persoane. Ministrul a adăugat că, dacă oamenii nu se conformează, va fi problematic. El a spus de asemenea că „Dumnezeu veghează asupra noastră”.

 

În calitate de șef al unui partid ultraortodox, era de așteaptat sa faca referiri la Dumnezeu.

 

Dar, când a fost întrebat despre șansele ca Israelul să rămână sub închidere completă până la sarbatoarea Paștilor, Litzman a oferit un răspuns destul de neconvențional spunând:

 

„Doamne ferește! Ne rugăm și sperăm ca Moshiach („Mesia”) să sosească înainte de Paște, deoarece este timpul răscumpărării noastre. Sunt sigur că „Mesia” va veni și ne va salva la fel cum ne-a mântuit Dumnezeu în timpul Exodului cand am fost eliberați. În curând ne vom elibera, iar Moshiach va veni și ne va salva pe toți.”

 

Nota noastră

În Israel, ministrul sănătății, oricât de surprinzător pare, conduce un partid ultra-religios (Agudat Israel) și este rabin. Astfel se explică răspunsul său, care a stârnit ceva controverse în Israel, unde majoritatea infectărilor sunt puse pe seama adunărilor religioase din sinagogi. Există estimări potrivit cărora în localitatea Bnei Barak, din suburbiile Tel Aviv-ului, locuită de ultra-ortodocși, circa 40% din populație ar fi infectată. De altfel, recent, chiar ministrul sănătății, laolaltă cu soția sa, au fost testați pozitiv cu coronavirus.

 

Comunitățile de ultra-religioși din Israel au fost cele mai reticente față de regulile impuse de distanțare socială și de anulare a adunărilor publice, inclusiv cele din sinagogi, și s-au conformat cel mai greu la acestea, uneori cu „ajutorul” poliției.

 

În rândurile acestora există nu puțini rabini care consideră, asemenea rabinului ministru al sănătății, că timpul venirii lui „Mesia” se apropie tot mai mult. Spre exemplu, rabinul Berger al Mormântului Regelui David, consideră că

 

„niciodată în istoria modernă nu a existat un semn universal al venirii lui Mesia cum avem acum, cu coronavirusul. Au fost semne puternice, dar localizate. Chiar și 9-11 (atentatele) au fost doar în SUA. Au existat pandemii globale și războaie globale. Dar faptul că pandemia de acum a apărut brusc în anul în care Zohar (scriere religioasă iudaică – n.n.) ne spune că poate fi salvarea este uimitor. Iar corona/coroana, virusul vine să îl numească pe Hashem (numele, denumire pentru Dumnezeu – n.n.) drept rege”, a mai spus rabinul.

 

Același rabin considera, la finalul lunii februarie, că pandemia este o repetare a plăgilor care au lovit Egiptul și un semn al vremurilor de sfârșit. Potrivit unor tradiții iudaice, venirea lui Mesia trebuie precedată de 10 plăgi.

 

O altă figură religioasă, rabinul Aryeh Lipo, profesor de religie, declara, la începutul lunii martie, că Dumnezeu pedepsește umanitatea cu virusul corona până când se va construi cel de al treilea templu în Țara Sfântă. Rabinul Lipo afirma că trebuie construit un al treilea templu pentru a restaura credința evreiasca și pentru oprirea răspândirii virusului COVID-19.

 

Minoritatea religioasă denumită „ultra-ortodoxă” din Israel este deosebit de activă și destul de influentă politic, după cum se poate vedea și din știrea de mai sus. Unii rabini din aceste comunități sunt convinși că venirea lui „Mesia” este iminentă.

 

Potrivit tradiției bisericești creștine, liderul carismatic religios care îl va imita pe Hristos și care va pretinde că va salva omenirea este Antihrist, iar venirea acestuia declanșează evenimentele apocaliptice care vor preceda A Doua Venire a lui Hristos și sfârșitul lumii.

 

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/ministrul-sanatatii-din-israel-ne-rugam-si-speram-ca-mesia-sa-apara-inainte-de-paste/

 

//////////////////////////////

“… fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18)

 

CAPITOLUL 5

 

DUHUL SFÂNT – MÂNGÂIETORUL

     După ce am descoperit că Duhul Sfânt este Cel ce convinge pe păcătos de păcatul său, trebuie acum să-L descoperim într-o lumină nouă ca Mângâietor a celor ce se pocăiesc. Din clipa în care Duhul a reuşit să ne zdrobească în pocăinţă, lucrarea Lui ia o altă întorsătură cu totul diferită; acum ea este îndreptată în întregime să mângâie pe cel ce are mustrări de conştiinjă şi să-l încurajeze spunându-i că în Hristos avem totul din belşug. Mesajul din vechime suna astfel: “Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Domnul” (Isaia 40.1). Acelaşi lucru este şi astăzi valabil pentru cel cea primit din mâna Domnului o măsură dublă în schimbul păcatelor lui.

 

     Dacă traducătorii Bibliei au ales cuvîntul “Mângâietor” este din pricină că expresia greacă are în aceeaşi măsură acest înţeles ca şi cel de “Mijlocitor” şi, cei ce cunosc lucrarea Duhului Sfânt în inimile lor, ştiu cît de demn este Duhul Sfânt de numele acesta. El, care în ce priveşte păcatul este necruţător şi neîmpăcat, este aşa de minunat şi blând când mângâie pe cel ce-şi plânge păcatul şi se tânguie de sărăcia lui. “Ferice de cei ce plâng – spune Isus – căci ei vor fi mângâiaţi” (Matei 5.4). Şi Cel ce dă mângâierea aceasta este Duhul Sfânt. El face acest lucru îndreptîndu-ne privirea spre ce a făcut Isus Hristos pentru noi (Ioan 16.14.) Aceasta înseamnă că El mărturiseşte pe Hristos inimii care se pocăieşte şi îi spune că sângele Lui preţios este deajuns ca sufletul să primească pace şi iertare de la Dumnezeu. El ne îndeamnă să ne încredem iarăşi în Domnul Isus şi să ne bucurăm. El ne descoperă că păcatele pe care le-am mărturisit au fost deja duse de Domnul Isus la Cruce chiar înainte ca ele să fie săvîrşite şi că mijlocul de ieşire din starea de sărăcie în care ne aflăm a fost procurat mai înainte de a ajunge în această stare.

 

     El Îl mărturiseşte pe Domnul Isus înviat din morţi şi ne descoperă că lucrarea Lui de ispăşire a fost primită de Tatăl care şi-a pus sigiliul Său pe ea, prin faptul că L-a înviat din morţi şi, că dacă Dumnezeu a acceptat lucrarea Fiului în locul nostru, şi noi putem să credem în ea şi s-o acceptăm pentru noi. El mărturiseşte sfântului care se luptă din rasputeri sperând într-o redresare a firii, că omul firesc care săvîrşeşte păcatele aoestea (omul cel vechi, firea veche din Romani 6) a fost judecat şi răstignit odată cu Hristos (adică faptul că înaintea lui Dumnezeu, firea vechea fost răstignită şi s-a sfârşit cu ea, nefiind doar cârpită ca să se facă mai bună!). Pe el poate să nu-l mai dezamăgească omul înlăturat la Cruce şi, de aceea el se poate întoarce cu totul spre Domnul Isus care pentru el este tot ceea ce-i lipseşte. Şi cînd Duhul îi face o astfel de mărtuisire el poate crede cuvintele Lui binevoitoare şi, în Duhul el devine liber bucurându-se şi tresăltînd de bucurie, deplin umplut de slava unei mărturii aşa de minunate.

 

“Eu nu ştiu cum Duhul cel Sfânt

Îmi dă convingere.

Descoperind pe Isus în Cuvântul Său

Îmi dă credinţă-n El”

     Se poate că uneori nici nu băgăm de seamă cum o face; câteodată printr-un cuvînt din Scriptură, alteori prin mărturia altuia, printr-o strofă dintr-o cântare, sau pe căi mai directe ce nu se pot explica, dar putem şti cu toată siguranţa că o face, căci aceasta este lucrarea Lui în Biserică.

 

     În situaţia în care am ajuns reci şi nu mai avem părtăşie cu Dumnezeu, cînd încercăm să ne întoarcem prin fapte, se pare că în aceste împrejurări noi preţuim cel mai mult lucrarea Duhului ca Mângâietor. Cât de firesc ni se pare gândul că dacă prin păcat ne-am îndepărtat de El, prin facerea de bine ne vom întoarce din nou. Şi aşa ne angajăm faţă de noi că vom încerca din răsputeri să ne fixăm ţeluri mai înalte, căutăm a face mai mult pentru Dumnezeu şi chiar să petrecem timp mai îndelungat în rugăciune. Desigur că toate acestea sunt bune, dar aşa de adesea nu reuşim a le îndeplini şi noi sfârşim prin a ne împovăra pe noi înşine cu alte mustrări şi în plus cu un simţământ de neputinţă. În osteneala noastră de a fi mai buni, ajungem într-o stare de tensiune şi ne condamnăm că nu putem reuşi. Ajungem la aceleaşi experienţe pe care le-a avut apostolul Pavel. “Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea” (pentru că n-am reuşit să o îndeplinesc). Şi dacă vom merge mai departe pe drumul acesta vom ajunge în acelaşi loc de desnădejde la carea ajuns apostolul Pavel când zicea: “O nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte … ?” (Romani 7.10 şi 24).

 

     Câtă uşurare primim însă când Duhul Sfânt ne arată – aşa cum i-a arătat şi lui Pavel – să lăsăm deoparte lucrările noastre şi să ne îndreptăm spre lucrarea Altuia, lucrarea săvîrşită de Domnul Isus pe cruce în locul nostru! Prin ea vedem că pentru noi s-a făcut totul, că prăpastia dintre noi şi Dumnezeu a dispărut, că s-a făcut un pod peste ea şi astfel s-a făcut pace! Duhul ne îndeamnă să încetăm încercările de a dobândi pacea prin osteneala noastră, şi venind la Isus ca păcătoşi să ne odihnim în ceea ce a făcut El. Când procedăm aşa, povara luptei şi a mustrărilor de conştiinţă se îndepărtează din inimile noastre şi Mângâietorul şopteşte dulce pace inimilor noastre.

 

„Nimic, fie mare sau mic,

Nimic, păcătosule, nimic!

Pentru tine Isus a făcut totul

Cu mult timp înainte!

 

Când nu atârni de lucrarea Domnului

Cu o credinţă simplă,

Faptele sunt lucruri moarte

Şi a le face duce la moarte.

 

Aruncă jos truda ta moartă

Jos la picioarele lui Isus,

Rămâi în El, numai în El,

Desăvârşit şi biruitor!”

     Una dintre cele mai bune ilustraţii a mărturisirii Duhului despre lucrarea desăvîrşită a lui Hristos este  întoarcerea porumbelului în corabia lui Noe: “Şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curînd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ” (Geneza 8,.11). Mărturia pe care porumbelul a adus-o a fost o frunză de măslin. Când Noe a văzut-o şi-a dat seama că pe pământ este un petec de pe care apele s-au retras, un loc care ieşise de sub judecată, iar pentru cei din corabie acesta era un mesaj de pace. Astăzi Duhul Sfânt face mărturia că există un Om care a fost judecat şi judecata asupra Lui s-a sfârşit. Odinioară a fost sub povara ei, dar a ieşit biruitor prin puterea învierii şi judecata care a purtat-o El este acum judecata noastră. Aşadar, dacă Garantul nostru a scăpat de judecată fiind biruitor, nici noi nu mai suntem judecaţi, noi care ne-am pus nădejdea în El Aceasta vrea  s-o spună Pavel prin cuvintele: “El care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi” (Romani 4.25).

 

     Dacă vrem să vedem porumbelul cu ramura de măslin în cioc, să citim cartea Faptele Apostolilor. Vom descoperi mereu că Duhul Sfânt aduce mărturia despre Domnul Isus înviat:

 

“Dar Dumnezeu L-a înviat” (2.24)

 

“Dumnezeu a înviat pe acest Isus” (2.32)

 

“Dumnezeu L-a înviat din morţi” (3.15)

 

“Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi” (10.40)

 

     Mărturii sunt mult mai multe, şi prin toate Duhul prezintă mereu binecuvântatul fapt că Isus a ispăşit pedeapsa şi nu mai este sub acuzaţia sub care era odinioară. Aceasta înseamnă că înaintea lui Dumnezeu şi în planul Său, noi sîntem la fel de scutiţi de condamnare şi mustrare (chiar de mustrarea propriei noastre conştiinţe) cu privire la păcat, ca şi Domnul Isus. El a purtat povara; talazurile L-au acoperit, dar acum este deasupra şi aceasta pentru “îndreptăţirea noastră”. Acum Duhul mărturiseşte duhului nostru că suntem eliberaţi după cum şi El este liber.

 

     Aceasta este mângâierea temeinică pe care Duhul Sfânt o prezintă sufletului disperat care a învăţat să se pocăiască. Dacă primim în inimile noastre lucrul acesta vom dobîndi un simţămînt real al dragostei lui Dumnezeu, ca niciciodată. Acesta este primul val de putere a Duhului în sufletele noastre, prima reacţie a sălăşluirii Sale, turnarea dragostei Lui în inimile noastre (Romani 5.5) şi astfel stârneşte (în schimb) dragostea noastră pentru El.

 

     Să nu uităm deci, că Duhul Sfânt convinge pe păcătos de păcatul său doar cu scopul ca să-l mângâie. El ne va ajuta să-i deosebim vocea de cea a Satanei. Satanei i se spune “pârâşul fraţilor” şi pârele lui pot fi uneori confundate cu convingerile Duhului Sfânt de către conştiinţele sensibile. Dar pârele lui nu urmăresc niciodată mângâierea. Ele sunt doar “cicăleli” care nu duc decât la disperare şi robie. Chiar dacă eşti de acord cu ele, îţi dai seamna instinctiv că nu se vor sfârşi niciciodată. Întotdeauna Satana duce sufletul înapoi la Sinai, la Lege, la normele ei pe care nu le-am respectat şi în felul acesta vrea să ne ducă la disperare. Cu toate că lucrarea de convingere a Duhului Sfânt este precisă şi tăioasă, ea va umple totuşi inimile noastre de pace dacă ne supunem mustrărilor ei şi recunoaştem cu „da”. Dacă Satana ne duce la Sinai, Duhul Sfânt ne duce întotdeauna la Golgota. Pentru păcătoşi El este Mesagerul dulce al legământului celui nou de pace.

 

     Cu toate acestea, mângâierea Duhului Sfânt nu are în vedere numai răspunsul Domnului Isus pentru păcatele noastre ci şi bogăţiile nesfârşite ale harului pentru toate nevoile noastre: “El vă va arăta ce este al Meu”. Când ne conducem singuri viaţa, conducerea treburilor noastre ne apasă pe umeri şi singura noastră preocupare este de a avea puterea pe care o solicită această responsabilitate. Dar dacă stăpânirea este pe umerii Lui, atunci singurul care trebuie să aibă puterea este El, şi Duhul se bucură să ne dovedească faptul că El o are într-adevăr. El Îl descoperă inimilor noastre pe Domnul Isus nu numai ca pe Unul care poate să-l biruie pe cel rău, ci ca Cel ce a biruit deja pe Cruce. El ni-L descoperă stând în locurile cereşti, deasupra oricărei stăpîniri şi puteri (Efeseni 1.20,21), mai presus de orice putere împotrivitoare, cît şi aşezarea noastră împreună cu El în locurile preaînalte (Efeseni 2.6). Aceasta înseamnă că noi nu suntem numai de partea învingerii ci de partea Celui ce deja a învins; noi nu luptăm pentru biruinţă ci de pe terenul biruinţei.

 

     Până nu ajungem să avem o astfel de descoperire a Domnului Isus în viaţa noastră suntem agitaţi, îngrijoraţi şi pe picior de lupta, iar problemele vieţii ne apasă, ne copleşesc. Dar când în clipa nevoii noastre cea mai acută Duhul ne descoperă pe Isus şi bogăţia de har ce este a Lui, devenim liberi şi ne dăm seama că suntem în El “cap şi nu coadă” (Deuteronom 28.13) şi, pe tărâmul duhului nostru înfrângerea dispare. Fiind biruitori în Duhul, suntem biruitori şi în celelalte domenii, căci credinţa înseamnă biruinţă asupra lumii (vezi 1 Ioan 5.4). Şi aşa înaintând cu o îndrăzneală şi o încredere nouă, ne dăm seamna că în împrejurarea respectivă Dumnezeu lucrează pentru noi.

 

     Iată o întâmplare din viaţa lui Spurgeon: Se spune că odată era apăsat şi îngrijorat cu privire la problemele şi răspunderile sale. Deodată pe când mergea cu trăsura, şi-a ridicat picioarele în sus şi a râs cu hohote. El a povestit apoi că ceea ce i-a adus bucurie şi linişte în inimă în această situaţie, a fost rnângâierea Duhului care l-a făcut să se vadă pe el în situaţia unui peşte care înota în Oceanul Altantic şi care era îngrijorat că nu are suficientă apă ca să înoate! Aşa de imens i-a fost descoperit lui harul lui Dumnezeu care astîmpără orice nevoie. Acolo, în trăsura aceea, Mijlocitorul Domnului Isus plin de putere şi-a făcut lucrarea Sa de Mângâietor, de dragul unui slujbaş al lui Dumnezeu care era în necaz.

 

     Aceasta ne aduce înainte problema puterii depline a Duhului Sfânt pentru slujbă, lucru după care râvnesc unii cu atâta ardoare. Dar aici nu voi arăta altceva decît experienţa mea proprie. Eu văd că Duhul Sfânt este înzestrat cu putere de sus, dar aceasta nu înseamnă ca eu să-mi aţintesc ochii asupra acestei puteri şi să mă rog fierbinte pentru ea, ci mai degrabă să privesc la Domnul Isus înviat din morţi care îmi descoperă puterea şi poziţia  care deja sunt ale Sale. Când descopăr lucrul acesta mă părăsesc poverile odată cu temerile şi cu lupta. Descopăr iarăşi că sunt puternic în credinţa mea, iar pentru slujba pe care trebuie să o îndeplinesc primesc putere de sus. Elisei a primit din Duhul lui Ilie de două ori mai mult, dar aceasta numai în momentul în care şi-a văzut stăpânul urcând la cer. Atunci mantaua – simbolul acelei puteri – flutura la picioarele sale. Numai când îngăduim Duhului să ne descopere din nou puterea Domnului Isus şi cînd primim plini de încredere descoperirea Lui, vom fi îmbrăcaţi cu putere de sus şi vom păşi plini de îndrăzneală înainte ca să-L vedem pe Dumnezeu la lucru alături de noi.

 

     Uneori în lucrările misionare unde am luat şi eu parte, unii credincioşi mi-au spus: “Nu-i ciudat că într-o zi a venit o clipă în care toată lucrarea a luat o altă întorsătura”? Mie nu mi se părea ciudat, căci ştiam cele ce i se întâmplaseră unui evanghelist apăsat şi neliniştit într-o zi pe când era singur în cameră, sau mai degrabă ce i-a fost dat să vadă. El L-a văzut pe Domnul Isus încoronat cu cinste şi slavă şi toate erau la picioarele Lui, iar valurile  care credea că îi vor acoperi lui capul, le-a văzut deodată la picioarele sale. Noi ne rugăm aşa de des să primim putere, dar ceea ce vrea Duhul să ne facă, este doar să privim la Isus şi să-L vedem încoronat şi biruitor.

 

     Se poate pune întrebarea, cum putem primi această nouă descoperire a lui Isus şi când avem nevoie de ea? Ea nu se primeşte trudindu-ne din răsputeri şi aş zice nici chiar rugându-ne pentru ea, ci mai degrabă recunoscînd înaintea Domnului că nu am avut niciodată parte de ea. Să nu ne irosim puterile în altă parte cel puţin pentru momentul de faţă, ci să urmărim numai experienţa aceasta. Spune-I Domnului că nu L-ai văzut pe Isus, spune-I că nu eşti cum trebuie, că nu eşti liber de păcat, că nu ai pace. Spune-I că te lupţi să dobândeşti prin propriile tale strădanii ceea ce în conştiinţa ta ştii că este un dar şi cu toate acestea tu te lupţi să-l dobândeşti. Spune-I că astăzi nu mai ai în faţă imaginea lui Isus, a sângelui Său, a biruinţei Sale pe care o aveai ieri. Nu te strădui să o capeţi, spune·I doar că nu o ai. Îngăduie apoi Duhului să-ţi descopere de ce nu o ai. El poate să-ţi descopere lucruri negre şi neaşteptate, dar spune-I “da”. Acestea toate vor să fie înţelesul faptului de a merge la picioarele lui Isus, la piciorul Crucii Lui. Unora expresiile acestea pot să le sune ca ceva banal, de neînţeles, dar pentru alţii ele exprimă o experienţă sfântă, înălţătoare. Acesta este punctul în care sângele lui Isus te aşteaptă. Şi nu vei avea mult de zăbovit la picioarele Sale pînă ce Duhul Sfânt va apare şi te va face să vezi tot ce trebuie văzut la Isus şi să primeşti tot ce trebuie să primeşti din plinătatea Lui.

https://catalin67.wordpress.com/2012/02/23/fii-plin-acum-capitolul-5/

 

/////////////////////

 

 

 

FII PLIN ACUM – capitolul 6

Publicat   de CatalinD

de Roy Hession

 

1. ACUM – NU MÂINE
2. DUHUL SFÂNT – PERSOANĂ
3. DUHUL SFÂNT – MIJLOCITORUL DOMNULUI ISUS
4. DUHUL SFÂNT – OSÂNDITORUL
5. DUHUL SFÂNT – MÂNGÂIETORUL
6. PATRU ATITUDINI FAŢĂ DE DUHUL SFÂNT
7. FII PLIN ACUM
8. URMĂRILE PLINĂTĂŢII DUHULUI

 

“… fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18)

 

CAPITOLUL 6

 

PATRU ATITUDINI FAŢĂ DE  DUHUL SFÂNT

     După ce am văzut locul şi slujba Duhului Sfânt în poporul lui Dumnezeu, suntem în situaţia de a ne întreba ce atitudine avem noi faţă de Duhul Sfânt; Îi dăm noi voie să-şi facă lucrarea de convingere şi să de descopere pe Domnul Isus ca tot ceea ce ne lipseste?

 

     Noul Testament ne spune că sînt patru atitudini posibile pe care le putem avea faţă de Duhul Sfânt.

 

     PRIMA este aceea de a-L întrista. “Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru” (Efeseni 4.30,31). Păcatul este cel ce întristează pe Duhul Sfânt şi în mod deosebit păcatele care sunt amintite aici în context: orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate. Când pricepem că Celui pe care Duhul a venit să-L descopere inimilor noastre I s-a dat numele preţios de Miel blând şi smerit cu inima şi că el este asemănat cu un porumbel gingaş, putem să ne dăm seama de lucrurile care-L întristează. Ori de cîte ori manifestăm o stare care nu se aseamănă cu a Mielului (uneori se aseamănă mai mult cu a leului!) mai ales în legăturile noastre cu ceilalţi, noi Îl întristăm. Cu toate că nouă ni s-au iertat atâtea, noi stăm uneori pe poziţia noastră şi nu vrem să iertăm pe semenul nostru. În lucrarea Sa de binecuvîntare, Duhul nu poate merge mai departe cu noi până ce nu descoperim păcatele acestea şi nu ne pocăim de ele. Din pricina aceasta El caută să ne convingă de ele, să lupte cu noi. Dar aceasta este lucrarea dragostei; păcatele noastre nu-L mânie ci mai degrabă Îl întristează.

 

     A DOUA atitudine pe care o putem lua faţă de Duhul este să ne împotrivim Lui. Ştefan zicea iudeilor din timpul său: “Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi” (Fapte 7.51). Împotrivirea noastră faţă de convingerea Duhului Sfânt se vede adesea în faptul că ne împotrivim cînd Duhul încearcă să ne convingă de păcat. Noi putem refuza să acceptăm ca păcat ceea ce ne descoperă El că este păcat. Uneori născocim o scuză care să ne dovedească nepătaţi şi facem aşa pentru că ştim că a zice „da” convingerii Duhului ar însemna să ne umilim şi în consecinţă să ne pocăim şi să clarilîcăm situaţia. Acestui fapt Scriptura îi zice “tari la cerbice” şi ea este într-adevăr o stare gravă, iar dacă persistăm în ea ne poate atrage o judecată aspră. “Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac” (Proverbe 29.1). Împotrivirea noastră faţă de convingerea Duhului Sfânt se vede adesea şi în faptul că refuzăm să primim cele spuse de fraţi şi surori. Nu avem nimic de obiectat dacă lucrarea de convingere vine de la El adresându-se direct inimilor noastre, dar foarte adesea ca să ne descopere păcatul El se slujeşte de cuvintele pătrunzătoare ale vreunui frate. Dacă se întâmplă aşa, primim mai greu din pricina mândriei noastre. Dar dacă vrem să fim binecuvântaţi, trebuie să primim cu toate acestea.

 

     A TREIA atitudine posibilă este aceea a stingerii Lui. Pavel spunea: “Nu stingeţi Duhul şi nu dispreţuiţi proorociile” (1 Tesaloniceni 5.19,20). Acesta este cuvântul cu privire la activităţile comune ale Duhului Sfânt în mijlocul nostru, aşa cum se deduce din fraza care urmează, că nu trebuie să dispreţuim profeţiile. Noi stingem un foc cînd turnăm apă pe el şi putem stinge focul lucrării Duhului Sfânt la inima cuiva într-o adunare sau într-un grup de părtăşie, „tumînd apă rece peste lucrare” fie încercînd a descuraja lucrarea, fie chiar a o opri. Duhul Sfânt cere să aibă cale liberă în adunările oamenilor lui Dumnezeu sau în părtăşia lor. Dar de multe ori ne formăm în mintea noastră o imagine a felului în care El trebuie să lucreze şi apoi împiedicăm toate căile prin care lucrează El şi care nu corespund exact ideilor noastre – mai ales formele care par să ocolească metodele noastre preferate şi să dărâme poziţia noastră deosebită. Cu câtă uşurinţă putem cugeta că dacă va veni un timp de trezire, el va veni prin pastor, prin misionari, sau numai prin cei ce au o pregătire specială teologică. Cu toate acestea, Duhul face să vină trezirea prinuşa din dos prin cineva complet nebăgat în seamă şi fără o poziţie oficială. Cât de adesea a venit lsus şi a bătut la uşa unei situaţii, a unei Biserici sau a unei instituţii misionare, dar uşa a fost zăvorâtă pentru că El n-a venit pe canalele cuvenite sau pe căile care erau considerate ca normale, şi astfel El a trebuit să plece trist, părăsind o situaţie care avea aşa mare nevoie de El.

 

     A PATRA atitudine pe care o putem avea faţă de lucrarea Duhului Sfânt este aceea de a fi plini de El. Epistola către Efeseni ne spune: “Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh”  (5.18). Cel pe care L-am întristat, faţă de care ne-am împotrivit şi pe care L-am stins, acum ne-a umplut şi ne stăpîneşte. Ce capitulare şi ce inversare în viaţa noastră! În sfârşit am consimţit să ne plecăm faţă de ceea ce ne-a convins, şi să-i zicem păcatului păcat. De acum El poate nestânjenit să ne îndrepte privirea necontenit spre Isus, cu tot ceea ce ne lipseşte, spre bucuria noastră nemărginită, spre eliberarea şi umplerea noastră cu putere.

 

     Când cugetăm la faptul de a fi plini de Duhul Sfânt este important să o facem totdeauna în context cu cele trei atitudini faţă de El. Dacă nu procedăm aşa vom considera întotdeauna plinătatea Duhului Sfânt ca o binecuvîntare deosebită, ceva aparte de moştenirea noastră în Hristos şi atitudinea noastră nu ne va duce decât la luptă şi pierderi. Dacă la un moment dat nu suntem plini de Duhul Sfânt, atunci de vină este un singur lucru – păcatul. Păcătuind noi L-am întristat şi ne împotrivim Lui cînd El caută să ne convingă de aceasta. Poate că ani de zile am fost într-o stare de uscăciune, nemulţumiţi, dar totul se datora înmulţirii aceluiaşi lucru – păcatul. Ceea ce trebuie să facem este doar să ne umilim în pocăinţă sub înrâurirea convingătoare a Duhului şi El va mărturisi inimii noastre pe Isus şi sângele Lui, şi ne va da puterea să credem că sângele Său spală păcatul pe care l-am mărturisit. Apoi, acolo unde sângele spală, Duhul umple.

 

     Aceast fapt este clar ilustrat în slujba de curăţire din cartea Levitic capitolul 14. La început sângele unui miel (sângele jertfei) era pus pe urechea dreaptă şi pe degetul mare de la mână şi de la picior, apoi uleiul sfânt (imaginea Duhului Sfânt) era pus peste sânge în cele trei locuri. Mai întâi sângele, apoi uleiul. Aşa se întîmplă şi în viaţa credinciosului; Duhul Sfânt nu umple şi nu dă putere cărnii şi anume eului nejudecat, şi nu vine acolo unde nu a avut loc pocăinţa. El va veni numai acolo unde ea a avut loc, unde prin credinţă s-a apelat la sângele Domnului Isus ca să ne cureţe de păcat.

 

     În faţa lui Dumnezeu sângele preţios al Domnului Isus are o valoare aşa de mare, că omul nu este niciodată atît de căzut încât să nu mai poată fi spălat, şi dacă el s-a pocăit cu adevărat, acest sânge îi dă dreptul ca Duhul Sfânt să vină îndată şi să-i umple inima şi viaţa. El nu trebuie să meargă mai departe de piciorul Crucii. Acolo, chiar acolo unde păcatul s-a spălat, Duhul Sfânt îl va umple şi paharul lui va fi plin de dă peste el.

 

     Îmi amintesc de timpul cînd un coleg şi cu mine luam parte la o conferinţă a lucrătorilor în Brazilia şi un tînăr american a venit cu avionul de unde lucra, călăuzit de o mare foame a inimii. În convorbirea noastră el ne-a spus de sărăcia lucrării lor precum şi de înfrângerile din propria-i viaţă. Un an întreg nu au avut decît o singură întoarcere la Dumnezeu în misiunea lor. Misionarii ajunseseră aşa de reci, că dacă unul dintre ei încerca să vorbească serios despre Domnul Isus, ceilalţi îl luau în batjocură şi-i ziceau: “Vorbeşti ca un misionar!”. Ne-a spus apoi cum de curând Domnul a început să lucreze din nou la inima lui şi i-a descoperit lucrurile de care trebuie să se pocăiască pentru ca să se împace cu Dumnezeu. În cîteva probleme el începuse să clarifice lucrurile cu colegii lui – misionarii ceilalţi – şi drept urmare a început să crească o nouă părtăşie printre misionari şi lucrarea începea să fie din nou binecuvântată. Noi i-am sugerat că ar trebui să spună lucrurile acestea în întâlnirea din ziua respectivă. El a făcut-o, dar cînd în concluzie a spus întâmplarea impresionantă cum Domnul l-a smerit şi l-a adus înapoi la Cruce a afirmat: “Cu toate acestea, eu nu pot afirma că sunt plin de Duhul Sfânt, însă caut să fiu!”. L-am luat după aceea deoparte şi i-am zis: “În timp ce slăveam pe Dumnezeu pentru mărturia ta, am fost dezamăgit să aud că încă nu eşti plin de Duh”. În timp ce vorbeam, el a început să vadă că pentru a fi plin de Duhul Sfânt nu trebuie să meargă mai departe de Cruce, că în locul acela de zdrobire unde sângele i-a spălat inima, Isus a făcut pentru el tot ceea ce-i lipsea. Şi pentru că el a venit la Cruce, Dumnezeu l-a umplut într-adevăr cu Duhul din pricina sângelui lui Hristos.

 

     Acolo în Brazilia el a început să creadă pe deplin în valoarea lucrării sângelui Domnului Isus în viaţa lui. În zilele acelea puteai să-l vezi în colţuri liniştite, sub copaci sau în altă parte, aplecat în închinăciune şi umilinţă, uimit de tot ceea ce se întâmplase în viaţa lui, crezând totul şi spălat în sângele Domnului Isus – deci plin cu Duhul Sfânt. Domnul Isus a făcut pentru el tot ce-i lipsea înaintea lui Dumnezeu, adică neprihănire, iar în lăuntrul său sfinţenie. El s-a întors la locul său, strălucitor şi eliberat. În timp ce el în umilinţă depunea mărturia, Domnul Isus s-a slujit de mărturia sa ca să-i facă şi pe ceilalţi să simtă foamea. Credincioşii au început să se pocăiască, iar alţii să-L caute pe Isus pentru prima dată. La plecare el ne-a spus: “Din nou curg râuri de apă vie”.

 

     Cât de simplu şi cât de lesne este să fii plin cu Duhul Sfânt pe calea Domnului!

https://catalin67.wordpress.com/2012/02/23/fii-plin-acum-capitolul-6/

 

 

////////////////////

 

Duhul Sfânt: O putere eliberatoare

 

 

https://crestinismactiv.ro/duhul-sfant-o-putere-eliberatoare

 

 

Când Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt la Rusalii, a făcut-o cu putere, cu sunet mare și foc. Dumnezeu voia ca oamenii să observe că Duhul Sfânt venise pe pământ. Acesta a fost un punct de întoarcere, iar Dumnezeu marca momentul, deoarece trebuia să înceapă un timp nou.

 

Isus a biruit păcatul, împărăția morților și moartea însăși!

Când Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt pe pământ, aceasta a fost o declarație că lucrarea care era făcută în Isus se încheiase. El venise în fire, ca om, fără ca vreodată să fie mânjit sau contaminat de firea Lui. Niciodată! Isus L-a iubit pe Tatăl Său și a făcut voia Tatălui în toate lucrurile până când a ajuns la Golgota. Iar acolo, pe cruce, a trebuit să Se predea Tatălui, în credință. A fost un întuneric mare care a căzut peste pământ, iar acel întuneric a intrat și în sufletul Lui. În acel moment pentru prima dată Tatăl L-a părăsit. Atunci Fiul a trebuit să-Și predea duhul lui Dumnezeu în credință vie; lucrarea fusese finalizată.

 

Isus Hristos a înviat în a treia zi ca Mântuitorul nostru. În acele trei zile în care a fost în împărăția morților, a vorbit celor care erau în captivitate, care nu auziseră avertizarea lui Noe de a se pocăi, și le-a dat nădejde – le-a spus că luase cheile morții și împărăției morților. (1 Petru 3:18-20; Evrei 2:14-15; Apocalipsa 1:18) Ca dovadă la asta, El a spus celor care erau prezenți: „Stați aici, în timp ce eu deschid porțile împărăției morților!” Și apoi a deschis porțile și unii dintre ei l-au urmat. Acolo erau profeți și alții care trăiseră sute de ani înainte și au apărut pe străzile din Ierusalim. (Matei 27:51-53). A fost o manifestație puternică a faptului că lucrarea lui Isus se terminase.

 

Duhul Sfânt: puterea care ne eliberează

Apoi, în ziua Rusaliilor, El a trimis acel Duh înapoi pe pământ. Isus a trimis Duhul Sfânt, care a venit cu un sunet puternic, ca un vânt vijelios și care a fost o manifestație că începuse un timp nou. Atunci am intrat în timpul nostru, în timpul lui Isus, unde noi putem fi transformați în imaginea Lui. Acest lucru are loc doar prin Duhul Sfânt – Ajutorul. El ne iluminează omul nostru interior și ne dă puterea să mergem pe acea cale pe care a mers și Isus. Cu ajutorul Duhului Sfânt, noi primim duhul puterii, care este atât de important pentru a ne elibera de păcate și de prieteni vechi. Pentru a ne elibera, avem nevoie de duhul puterii, care este inclus în Duhul Sfânt.

 

Acest fenomen poate fi comparat cu o rachetă care este lansată pe orbită. Pentru a se elibera de atmosfera pământului, are nevoie de o putere incredibilă. Pot fi diferite etape și propulsoare, dar, în final, se eliberează de atmosferă și intră pe orbită. Acolo poate fi ghidată și condusă fără aceste puteri enorme. În viața noastră spirituală, acest lucru este asemănător cu atunci când înțelepciunea preia controlul, cu o îndrumare și dezvoltare mai fină. Dumnezeu nu ne-a dat duhul de descurajare, ci duhul puterii, dragostei și mintei limpezi. (2 Timotei 1:17) Acesta este duhul înțelepciunii, dar mai întâi avem nevoie de putere pentru a ne elibera.

 

Roagă-te pentru Duhul Sfânt!

Dacă simți că nu ai deloc putere să faci voia lui Dumnezeu și să birui păcatul, atunci roagă-te la Dumnezeu să primești puterea Duhului Sfânt. Trebuie să lucrezi în captivitatea ta până când te eliberezi, și-ți dai toată voia ta proprie și tot ce deții lui Dumnezeu. Cu cât mai mult încerci și lucrezi, cu atât mai mult observi că nu reușești singur. Atunci se naște un strigăt din omul tău interior ca să primești Duhul Sfânt ca o putere permanentă în viața ta. Dumnezeu poate să-ți dea această putere. Și vei ști când ai primit-o, pentru că vei avea bucurie și pace în interior. Împărăția Cerului devine o parte din viața ta, iar Duhul Sfânt este puterea care te conduce, te îndrumă, te ajută și te alină.

 

https://crestinismactiv.ro/duhul-sfant-o-putere-eliberatoare

 

//////////////////////////

Botezul cu Duh Sfânt

1. L. Heijkoop

 

Până acum ne-am ocupat cu semnificaţia revărsării Duhului Sfânt pentru fiecare credincios în parte. Acum vom vedea ce înseamnă faptul acesta pentru cei credincioşi în colectiv. Putem începe cu 1. Corinteni 12:12,13 : „După cum trupul este unul şi are multe mădulare, dar toate mădularele, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este Hristos. Căci printr-un singur Duh noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup, fie iudei fie greci, fie robi, fie liberi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh”.

 

Adunarea, trupul lui Hristos, ne este prezentată aici. Ne este arătat ce face Dumnezeu: El nu numai că mântuieşte sufletele, dar le şi strânge laolaltă. Şi nu numai că îi adună, dar El îi face pe credincioşii dintre evrei şi dintre celelalte neamuri, în timp ce sunt încă pe pământ, să fie un singur om nou în Hristos, adică trupul Său. Este ceva într-adevăr nou. Până la vremea aceasta, ei erau foarte categoric separaţi, potrivit însăşi poruncii Lui, iar cei dintre neamuri nu aveau parte de privilegiile iudeilor (Exod 12:45 ; Ezra 9 ).

 

Dar acesta este un adevăr nu numai exclusiv al Noului Testament, dar este totodată deplin descoperit numai printr-un singur apostol, şi anume în scrierile lui Pavel. În Efeseni 3 el spune lucrul acesta îndeosebi. Şi începutul îl găsim chiar la întoarcerea sa la Dumnezeu. Când era pe drumul Damascului, ca să ia legaţi pe ucenicii lui Isus, pe care îi ura, cerul s-a deschis şi un glas s-a auzit: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” şi „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti tu” (Fapte 9:4,5 ). Isus Cel slăvit în ceruri Se făcea una cu ucenicii Săi dispreţuiţi pe pământ. Şi unitatea aceasta este atât de mare, încât în 1. Corinteni 12:12 , când se vorbeşte de totalitatea celor credincioşi, se putea spune: „tot aşa este şi Hristos”.

 

Găsim adevărul acesta dezvoltat îndeosebi în epistola către Efeseni. În Efeseni 3:3-6 se spune: „Prin descoperire mi s-a făcut cunoscută taina aceasta… care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte generaţii, cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi proroci, prin Duhul: că adică neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup”. Aflăm aici că iudeii credincioşi, ca şi credincioşii care nu erau iudei, erau uniţi ca moştenitori şi mădulare ale aceluiaşi trup. Efeseni 2 ne face să vedem cum este cu putinţă lucrul acesta. „Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc al despărţiturii şi în trupul Lui a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, legea poruncilor în rânduielile ei, ca să-i facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia”.

 

Prin cruce, despărţirea a fost înlăturată. Niciodată n-ar fi îndrăznit un evreu să facă lucrul acesta, nici n-ar fi putut să-l facă, căci prin aceasta ar fi adus pe vreunul dintre neamuri în locul unde se exercita favoarea; prezenţa celui dintre neamuri făcea ca evreul să se dea singur la o parte din locul acesta. La cruce totuşi ruina completă a omului a devenit evidentă. Poporul cel mai privilegiat, care fusese pus deoparte de către Dumnezeu şi umplut de bunătăţi, L-a lepădat pe Dumnezeu şi L-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Acum, binecuvântarea era posibilă numai pe temeiul harului suveran. Şi nu mai putea fi deosebire în privinţa aceasta între iudeu şi grec. De aceea amândoi pot fi aduşi să facă parte din acelaşi trup. Efeseni 1:20-23 ne vorbeşte despre Cel care este Capul. El „L-a dat [pe Hristos] să fie Cap peste toate lucrurile, Bisericii, plinătatea Celui care umple totul în toţi”.

 

Efeseni 1 Îl prezintă pe Domnul Isus ca om. În versetul 17 se spune: „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos”. Dar atâta timp cât Domnul nu murise încă pe cruce, nu putea să devină Capul trupului. „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă” (Ioan 12:24 ). De aceea S-a dus El la cruce, ca să poată slăvi pe Dumnezeu şi să ne răscumpere pe noi. Şi Dumnezeu, care a fost slăvit atât de desăvârşit prin lucrarea Sa de pe cruce, L-a înviat dintre cei morţi şi L-a aşezat la dreapta Sa în ceruri. Şi Dumnezeu ne-a înviat şi pe noi, care suntem ai lui Hristos, împreună cu El (Efeseni 2:6 ).

 

Am văzut în Efeseni 2 că trupul putea fi format numai pe temeiul crucii. Dar nu putea fi format înainte ca şi Cel ce este Capul să fie înălţat sus. Nu Capul este pentru trup, ci trupul pentru Cap. Şi de aceea trupul putea să fie format pe pământ, numai atunci când Capul a fost slăvit la dreapta lui Dumnezeu. Numai moartea şi învierea puteau fi singura temelie, şi numai Hristosul Cel înviat şi slăvit putea să fie Capul. Astfel, vedem că toate adevărurile se centrează în jurul lui Hristos, a crucii Lui şi a locului pe care El îl are la dreapta lui Dumnezeu.

 

Deci ce am aflat că este cel mai mare adevăr cu privire la adunarea lui Dumnezeu? Că ea este trupul lui Hristos, după ce El a împlinit lucrarea de răscumpărare şi, datorită lucrării acesteia, a înlăturat în mod desăvârşit păcatul, ca să slăvească pe Dumnezeu şi să îndreptăţească pe cel credincios. Şi de aici urmează că mădularele trupului lui Hristos, nu numai că au fost născute din nou şi au fost îndreptăţite de păcatele lor prin sângele lui Hristos, dar ele au fost de asemenea făcute una cu Hristos, Capul lor binecuvântat, care se află la dreapta lui Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu locuieşte în cei răscumpăraţi prin Duhul. Ei sunt nu numai credincioşi şi sfinţi – oricine a crezut cu adevărat în Dumnezeu, de la Adam, era aşa – ei sunt creştini, şi lucrul acesta este nespus mai mult.

 

Şi cum ajung aceşti creştini să fie adăugaţi la trupul lui Hristos? Strângându-se laolaltă unii cu alţii, pe baza unei mărturii comune? Sau având acelaşi crez? Sau prin botez?

 

Sfânta Scriptură nu cunoaşte astfel de motive. Ei sunt una prin Duhul Sfânt, care a venit pe pământ după înălţarea în slavă a Omului slăvit, a Celui ce este Capul aşezat la dreapta lui Dumnezeu. „Printr-un singur Duh, noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup”. Adunarea, trupul lui Hristos, a fost alcătuită în felul acesta la Rusalii (Fapte 2 ) şi fiecare credincios, în clipa în care primeşte Duhul Sfânt este adăugat acestui trup şi astfel este unit cu Hristos. Ce poziţie minunată! Mădular al trupului lui Hristos şi făcut una cu Domnul în slavă, la dreapta lui Dumnezeu!

 

Nicăieri în Scriptură nu se vorbeşte despre trupul lui Hristos la plural. Multe trupuri se găsesc în creştinătate. Dar Capul are un singur trup şi orice altceva este ceva mincinos, o pricină de adâncă întristare şi de ruşine pentru cei care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu în această privinţă.

 

Dar ce trebuie să facă un creştin în mijlocul confuziei atât de mari din jurul lui? Acest „un singur trup” nu se mai arată în afară pe pământ. Trebuie oare ca creştinul să se resemneze cu ceea ce este greşit şi să ia parte la greşeală? Cuvântul lui Dumnezeu dă răspuns oricărei întrebări. „Căutaţi să păstraţi unitatea Duhului, în legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre” (Efeseni 4:3,4 ).

 

Nici un credincios care doreşte să fie ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu nu se poate resemna la o stare de lucruri omenească şi să ia parte la ea. Trebuie el atunci să încerce să restabilească unitatea aceasta? Unitatea stabilită de Duhul nu poate fi distrusă de om. Ea există şi acum, iar noi suntem chemaţi s-o păstrăm şi astfel s-o realizăm într-un sens practic. Şi cum putem face lucrul acesta?

 

Este vreo altă cale decât de a rupe legăturile cu orice „unitate” făurită de oameni, ascultând astfel de Cuvântul lui Dumnezeu, spre cinstirea Capului nostru slăvit? Şi atunci, ca simple mădulare ale trupului lui Hristos şi nimic mai mult, sub călăuzirea Duhului Sfânt, manifestând unitatea aceasta numai acolo unde potrivit Scripturii este cu putinţă, putem lua parte la masa Domnului (1. Corinteni 10:15-22 ).

 

Chiar dacă într-o localitate mare ar fi numai doi sau trei care s-ar aduna împreună în felul acesta, ar urma să păstrezi unitatea Duhului în legătura păcii, participând la singura expresie a trupului lui Hristos din locul acela.

 

https://comori.org/dumnezeu/duhul-sfant-este-o-persoana-divina/16-botezul-cu-duh-sfant

////////////////////

 

 

15. Plini şi umpluţi de Duh Sfânt
16. L. Heijkoop

 

În Scriptură găsim două expresii care sunt în legătură cu subiectul nostru, adică „plin de Duh Sfânt” şi „umplut cu Duh Sfânt”. Aceste expresii se aseamănă foarte mult una cu alta şi deseori se confundă. Totuşi ele nu sunt unul şi acelaşi lucru.

 

În Biblie numai de patru ori se spune de câte cineva că a fost plin de Duh Sfânt şi anume în Luca 4:1 , Fapte 6:3,5 , Fapte 7:55 şi Fapte 11:24 . Cel dintâi text vorbeşte despre Domnul Isus. El, Căruia Tatăl nu I-a dat Duhul cu măsură (Ioan 3:34 ), a fost într-adevăr plin de Duhul Sfânt. Dar lucrul acesta este spus şi despre Ştefan şi despre Barnaba. Iar în Fapte 6:3 apostolii spun mulţimii ucenicilor să aleagă dintre ei oameni „plini de Duh Sfânt”.

 

De aici se vede clar că expresia aceasta nu arată o stare trecătoare, deşi, desigur, nu s-ar putea spune şi despre Barnaba, de exemplu, că ar fi rămas aşa până ce a murit. Ea arată o stare spirituală a omului – stare în care nimic nu împiedică lucrarea Duhului Sfânt şi în care fiecare simţământ, gând, cuvânt şi faptă sunt controlate în mod constant de El. Ce stare slăvită!

 

Despre Ştefan se spune de asemenea că era plin de credinţă, de har şi de putere, că făcea minuni şi semne mari în popor şi că iudeii nu puteau sta împotriva înţelepciunii şi duhului cu care vorbea el. Potrivnicii lui i-au văzut faţa ca o faţă de înger (Fapte 6:15 ). Şi când a fost împroşcat cu pietre, el a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

 

Despre Barnaba ni se spune că numele lui însemna „fiu al mângâierii” şi că el şi-a vândut un ogor şi a dat banii apostolilor (Fapte 4:36,37 ). Şi în Fapte 11 se spune că el era un om bun, plin de Duh Sfânt şi de credinţă; se spune în legătură cu aceasta că o mare mulţime a fost adăugată la Domnul (Fapte 11:24 ).

 

Expresia „umplut cu Duh Sfânt” se întâlneşte mai des. În Exod 28:3 şi Deuteronom 34:9 este amintită deja ideea de a fi umplut cu un duh de înţelepciune, iar în Exod 31:3 , umplut cu Duhul lui Dumnezeu. În Noul Testament găsim expresia aceasta folosită în Luca 1:15,41,67 în legătură cu Ioan Botezătorul, cu mama şi tatăl lui, iar în Fapte 2:4 ; 4:8,31 ; 9:17 ; 13:9,52 şi Efeseni 5:18 în legătură cu Petru, cu Pavel şi cu toţi ucenicii. De două ori se spune că aveau să fie umpluţi (Ioan Botezătorul şi Pavel), de cinci ori că au fost (în sensul că au devenit) umpluţi şi de două ori că erau umpluţi (ca o stare în prezent, spunându-se despre Petru şi Pavel). Ultimul loc unde se întâlneşte expresia aceasta (Efeseni 5:18 ) este un îndemn: „Fiţi plini [umpluţi] de Duh!”. Când citim toate aceste locuri în contextul lor, vedem că a fi umplut de Duh este totdeauna în legătură cu o lucrare pentru Dumnezeu – uneori în adevăr cu o lucrare bine definită şi prelungită, cum este cazul lui Ioan Botezătorul şi al lui Pavel, dar de obicei cu o slujire temporară, cu prorocia şi mărturisirea Numelui Lui. Ce înseamnă a fi umplut în felul acesta? Socotesc că Faptele Apostolilor 1:8 ne dă răspunsul: „Veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, şi îmi veţi fi martori”.

 

Vedeţi cât de plină de putere era mărturia lui Ioan Botezătorul şi a lui Pavel! Vedeţi cum Petru, care se temuse înainte de o tânără slujnică, mărturiseşte apoi pe Domnul Isus înaintea unei mari mulţimi de iudei din diferite ţări. Da, vedeţi cum spune mai-marilor poporului că nu este altă mântuire decât prin Numele lui Isus, pe care ei îl lepădaseră şi îl răstigniseră. Şi în Faptele Apostolilor 4:31 toţi cei care au fost umpluţi cu Duh Sfânt mărturiseau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

 

De ce mărturia noastră, atât în prezentarea evangheliei faţă de cei nemântuiţi, cât şi în prezentarea adevărului lui Dumnezeu fată de cei credincioşi este deseori atât de fără putere? Credincioşii din Faptele Apostolilor nu foloseau multe ajutoare şi cine ştie ce metode. Ei nu discutau care ar fi cea mai bună metodă de evanghelizare, nici nu formau organizaţii care să ia asupra lor însărcinarea de a vesti evanghelia în alte ţări sau de a învăţa adevărurile lui Dumnezeu. Ei lucrau simplu, potrivit trimiterii pe care o primiseră de la Dumnezeu şi dovedită prin puterea Duhului Sfânt.

 

Aici nu este vorba de locuirea Duhului Sfânt în cei credincioşi. De la Rusalii, El locuieşte în fiecare credincios, astăzi ca şi atunci. A te ruga pentru a primi Duhul Sfânt, aşa cum fac unii credincioşi, este un lucru cu totul alături de adevărul care ne-a fost descoperit. Dar, după ce Duhul Sfânt a venit aici pe pământ şi a început să locuiască în fiecare credincios, vedem că fiecare în parte sau întregul grup erau de asemenea umpluţi cu Duh Sfânt. Şi nu vedem nimic despre vreo rugăciune în acest scop, deşi în Efeseni 5:18 suntem îndemnaţi să fim umpluţi de Duh. În Faptele Apostolilor găsim că ei şi-au ridicat glasul cu un gând către Dumnezeu şi L-au rugat să le dea putere să vorbească despre Numele Său cu îndrăzneală. Ca răspuns la rugăciunea aceasta, ei au fost umpluţi cu Duh Sfânt şi au vestit cu îndrăzneală Cuvântul lui Dumnezeu.

 

Vinul – care poate însemna curajul firesc şi veselia inimii – nu-şi găseşte locul în lucrarea lui Dumnezeu (Luca 1:25 ; Efeseni 5:18 ). Numai puterea şi bucuria Duhului Sfânt îşi pot avea locul aici. Şi atunci când cei care au fost chemaţi de Dumnezeu sunt conştienţi că nimic din omul firesc nu poate fi de vreun folos în împlinirea vreunei lucrări pe care le-a încredinţat-o Dumnezeu şi deci fără să folosească mijloace şi ajutoare omeneşti se îndreaptă spre Dumnezeu pentru tot ce au nevoie şi se lasă să fie folosiţi ei înşişi de Duhul Sfânt – atunci ei vor fi umpluţi de Duh şi slujba lor va da o dovadă evidentă despre lucrul acesta.

 

Ce bucurie, ce putere şi ce slăvire a lui Dumnezeu vedem la Elisabeta şi Zaharia (Luca 1 ), în ziua Rusaliilor şi după aceea (Fapte 2:11 ; 13:52 ) şi în Efeseni 5:18,21 !

 

Şi călăuzirea aceasta a Duhului Sfânt este necesară nu numai pentru o anumită lucrare. Romani 8:14 spune: „Toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu”. Nu suntem în stare să trăim din plin poziţia înaltă pe care Dumnezeu în harul Său ne-a dat-o, poziţia de „fii ai lui Dumnezeu”, dacă vieţile noastre nu sunt călăuzite de Duhul Sfânt. Şi cum ar putea fi posibil altfel? Romani 7 ne învaţă că noi nu avem putere şi, când am învăţat să ne cunoaştem cât de cât pe noi înşine, ne dăm seama că aşa este. Dar Dumnezeu spune de asemenea: „Puterea Mea în slăbiciune se desăvârşeşte” (2. Corinteni 12:9 ). Şi fiii lui Core spun în Psalmul 84:5 : „Ferice de cei ce îşi pun tăria în Tine!”. Da, puterea aceasta, izvorul puterii, Dumnezeu Duhul Sfânt locuieşte în mine! Nu este de ajuns faptul acesta? Nu poate El să-mi dea biruinţa asupra oricărui vrăjmaş, atât în mine însumi cât şi în afară de mine? Nu poate viaţa mea, în situaţia aceasta, să fie o viaţă de biruinţă, în care Dumnezeu să fie slăvit? Slujba mea, lucrarea pe care El mi-a încredinţat-o nu poate ea atunci să fie plină de binecuvântare pentru alţii şi pentru mine însumi, şi să fie spre slava lui Dumnezeu? Nu pot eu atunci să ştiu cum să mă port ca să fiu potrivit gândurilor lui Dumnezeu în toate lucrurile, încât să nu fiu nesigur în privinţa lucrurilor pe care le am de făcut?

 

Da, de o mie de ori da! Duhul lui Dumnezeu cunoaşte gândurile şi voia lui Dumnezeu în mod desăvârşit (1. Corinteni 2:10 ). El îmi cunoaşte inima şi îmi exprimă dorinţele înaintea lui Dumnezeu (Romani 8:26-27 ). El are cuvinte duhovniceşti pentru mine, ca să pot comunica altora lucrurile duhovniceşti pe care mi le-a descoperit, pentru ca şi ei să le poată avea (1. Corinteni 2:10-13 ). Şi El este puterea divină care doreşte să împlinească orice lucru în mine, în viaţa mea personală şi în slujba mea pentru Dumnezeu.

 

Dar la ce foloseşte puterea care nu este lăsată să lucreze? O locomotivă poate să aibă aburi în ea şi totuşi să nu se mişte, deoarece aburii nu-şi pot desfăşura energia. Să te tot sileşti s-o mişti, că nu poţi. Poate împreună cu mai mulţi şi printr-o bună organizare, ai reuşi s-o urneşti puţin. Dar se poate compara un astfel de rezultat cu ce face de fapt mecanicul, cu o singură mişcare? El întoarce manivela care oprea energia să se desfăşoare şi locomotiva merge atunci fără greutate şi trage după ea un tren întreg.

 

Am întors şi noi manivela? Poate Duhul Sfânt să-Şi desfăşoare fără piedici puterea Sa în noi? Sau mai sunt piedici? Mai stăm încă în calea Lui – cu puterea noastră, cu mintea noastră, cu priceperea noastră de a organiza lucrurile, cu râvna noastră, poate cu păcatele noastre? Dacă lucrurile acestea sunt prezente, dacă este chiar un singur lucru de-al nostru, Duhul Sfânt nu poate lucra în noi. Dar dacă suntem conştienţi că „am fost răstigniţi împreună cu Hristos” (Galateni 2:20 ), atunci viaţa noastră întreagă va fi deschisă înaintea Lui, în aşa fel încât El să aibă conducerea ei.

 

Deseori se spune că este atât de greu să urmezi călăuzirea Duhului Sfânt, iar uneori imposibil, deoarece noi nu ştim întotdeauna ce vrea El.

 

Dacă Dumnezeu Duhul Sfânt locuieşte în noi şi Îi lăsăm conducerea vieţii noastre nu ne va face El cunoscut voia Lui, limpede, fără nicio neclaritate? Să privim la Modelul nostru desăvârşit, la Domnul Isus. El a fost dus de Duhul în pustie (Luca 4:1 ) şi S-a întors în puterea Duhului în Galileea (Luca 4:14 ). Prin Duhul, El a învăţat, a mângâiat, a vindecat (Luca 4:18,19 ) şi a scos afară demonii (Matei 12:28 ). Da, prin Duhul, El S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu (Evrei 9:14 ). Şi în Faptele Apostolilor aflăm că Duhul a spus lui Petru: „Iată, trei bărbaţi te caută; scoală-te, deci, coboară-te şi du-te cu ei, şi fără să te îndoieşti, căci Eu i-am trimis” (Fapte 10:19,20 ). În Fapte 13:2 , Duhul Sfânt spune: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat”. Apostolii puteau spune în Fapte 15:28 : „S-a părut că este bine Duhului Sfânt şi nouă”. În Fapte 16:6,7 Duhul Sfânt i-a oprit pe Pavel şi pe Sila să vestească evanghelia în Asia şi nu i-a lăsat să se ducă în Bitinia. În Fapte 20:23 Pavel spune că Duhul Sfânt îl înştiinţa în fiecare cetate că avea să fie legat, în Fapte 21:4 ucenicii spuneau prin Duhul ca el să nu se suie la Ierusalim (vezi şi versetul 11). Nu este aceasta o călăuzire clară a Duhului Sfânt, aşa de clară încât pentru un credincios simplu să nu mai poată exista vreo îndoială?

 

Şi tot aşa, lucrul acesta este posibil şi acum. Şi astăzi Duhul Sfânt doreşte să ne arate în mod clar voia Sa, însă numai dacă noi suntem simpli şi dependenţi, supuşi Cuvântului lui Dumnezeu, şi dacă felul nostru de a gândi este format şi luminat de Cuvânt. Câţi credincioşi au experimentat călăuzirea aceasta în viaţa lor! Nu ne-a înştiinţat El adesea, când noi voiam să lucrăm potrivit propriilor noastre gânduri – prin glasul acesta lăuntric care ne provoca nelinişte? Nu ne-a amintit El adesea despre câte un lucru pe care trebuia să-l facem, dar pe care îl tot uitam? Nu ne-a dat El deseori câte ceva de făcut?

 

Un credincios istoriseşte că în timp ce era culcat în pat, seara, i-a venit în inimă gândul că trebuie să viziteze pe o anumită persoană care mărturisise odată că ar fi creştină, dar care trăia în păcat. Gândul acesta a devenit atât de puternic, încât el s-a sculat şi s-a dus, deşi persoana aceea locuia tocmai în cealaltă parte a oraşului. Când a sunat la sonerie, chiar persoana aceea i-a deschis uşa şi l-a întrebat ce dorea. Atunci credinciosul i-a spus sincer ce i s-a întâmplat. Şi acela i-a răspuns: „Ce minune! În clipa în care ai sunat, eu mă urcasem pe un scaun, cu o frânghie în jurul gâtului, ca să mă spânzur. Când ai sunat, mi-a venit gândul că ar trebui întâi să văd cine sună aşa de târziu”.

 

Un alt credincios s-a dus la înmormântarea unei tinere care murise subit.  Lângă uşa casei unde se afla acea moartă, el a întâlnit pe un credincios, prieten al familiei, şi l-a întrebat dacă Maria fusese mântuită. Răspunsul a fost: „Acum trei săptămâni am avut un îndemn puternic să-i vorbesc, dar nu i-am vorbit. Acum, nu pot da nici un răspuns!”. Apoi vizitatorul a pus aceeaşi întrebare învăţătoarei de la şcoala de duminică. Plină de tristeţe, ea a răspuns: „Acum două săptămâni parcă un glas îmi spunea că trebuie să vorbesc Mariei; n-am ascultat de acest glas şi acum nu ştiu ce a fost cu ea!”. Adânc impresionat, cel ce pusese întrebarea aceasta s-a dus la mama fetei şi i-a spus: „Maria era credincioasă, nu este aşa?”. Lacrimi curgeau din ochii mamei şi prin sughiţuri spunea: „Acum o săptămână un glas dinăuntru mă înştiinţa: Vorbeşte Mariei! M-am gândit să-i vorbesc, dar am tot neglijat şi ştiţi cât de pe neaşteptate a plecat ea – şi acum nu ştiu!”.

 

Iată că Duhul Sfânt a dorit să folosească trei persoane ca să vorbească tinerei aceleia care era tocmai lângă poarta veşniciei. Dar persoanele acestea nu I-au urmat îndemnul, n-au fost gata să asculte imediat.

 

Domnul să ne facă gata să auzim şi să ascultăm! „Toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.”

//////////////////////

 

 

 

14. Ca să nu faceţi ceea ce aţi dori
15. L. Heijkoop

 

Galateni 5:17

 

În capitolele precedente am văzut că Duhul Sfânt este o Persoană divină – este Dumnezeu Duhul Sfânt. Am văzut că El însuşi Se ocupă cu păcătoşii pierduţi, aducându-i la Dumnezeu şi că El pune în cei aduşi la El o viaţă nouă, o viaţă de înviere, care este una cu Domnul care a înviat dintre cei morţi şi acum este în cer. Am văzut că Duhul vine să locuiască în cel născut din nou, care a crezut în lucrarea desăvârşită a răscumpărării Domnului Isus; şi că Duhul este puterea care îl aduce în părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul şi El îl asociază totodată cu un Domn care este lepădat de lume şi a Cărui mărturie credinciosul trebuie să fie. Am văzut că El este Mângâietorul şi că prin El am primit eliberarea de sub puterea păcatului şi că suntem unşi şi pecetluiţi de El. Da, am văzut că toate binecuvântările şi privilegiile noastre sunt în legătură cu El şi că toată poziţia noastră este caracterizată de locuirea Lui în noi. Noi suntem „în Duhul”.

 

Ce influenţă au toate aceste lucruri asupra vieţii noastre practice? Cu siguranţă, este imposibil ca Dumnezeu Duhul Sfânt să locuiască în noi şi lucrul acesta să nu aibă influenţă asupra vieţii noastre de toate zilele. În Galateni 5 , Efeseni 4:30 şi alte locuri se vorbeşte despre lucrul acesta.

 

Galateni 5 ne spune despre libertatea celui credincios. Am văzut în Romani 8 că cel credincios este eliberat de legea păcatului şi a morţii şi îl vedem pe cel eliberat şi aici în Galateni 5 . În versetul 1 se spune: „Hristos ne-a eliberat, ca să fim liberi. Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei” (Galateni 5:13 ). Şi Galateni 5:13 spune: „Fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru carne”. Astfel, în capitolul acesta libertatea este văzută sub două aspecte: în cea dintâi parte, ca o problemă a îndreptăţirii şi în cea de a doua parte, ca cea care ne aduce – şi ne asociază – într-o sfinţenie practică.

 

În cea dintâi parte a capitolului, libertatea este tratată în legătură cu legea. Galatenii au cunoscut răscumpărarea care este în Hristos Isus şi au avut parte de ea. Şi acum, unii vroiau să-i pună sub jugul legii. Dar apostolul le spune că atunci ei ar fi lipsiţi de orice binecuvântare care este în Hristos, oricare ar fi pricina pentru care ei s-ar aşeza sub lege. Chiar dacă cineva ar face lucrul acesta „ca mulţumire”, aşa cum se spune deseori, rezultatul este acelaşi. Legea are a face numai cu omul natural, care nu-i împlineşte cerinţele şi care deci vine la judecată. Deşi ea este sfântă şi dreaptă, ea nu are totuşi puterea să îndrepte sau să împace. În niciun fel ea nu poate îmbunătăţi firea cea păcătoasă şi ea niciodată nu este regula de viaţă a firii celei noi. Omul cel vechi în cel credincios (care a murit în Hristos) nu este supus ei, iar omul cel nou nu are nevoie de ea. Creaţia cea nouă are cu totul alt obiect şi o altă putere lucrează în ea, ca să dea roade care sunt bune şi plăcute înaintea lui Dumnezeu. Hristos este obiectul ei, Hristos realizat în puterea Duhului Sfânt. Aceasta este adevărata libertate.

 

Dar libertatea este tratată şi în alt fel. Creştinul care a fost făcut liber nu mai este în firea păcătoasă, aşa cum am văzut în Romani 8:9 , dar firea păcătoasă este încă în el. Şi firea aceasta păcătoasă are pofte – pofte care arată ce este în firea păcătoasă: numai rău, plină de păcate şi vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. Galateni 5:19-21 ne dă o descriere înspăimântătoare a acestor pofte. Dacă împlinesc poftele acestea, atunci eu nu mai sunt liber, ci devin din nou un sclav al păcatului. Ce trebuie să fac acum? Firea păcătoasă este în mine şi aşteaptă să mă facă să-i împlinesc poftele. Trebuie să lupt împotriva acestei firi păcătoase? Romani 7 ne-a învăţat că atunci în mod sigur voi suferi înfrângere, căci nu am putere să biruiesc firea păcătoasă, nici chiar să fac legea ca regulă a vieţii mele.

 

Apostolul dă răspunsul: „Umblaţi prin Duhul şi nu veţi împlini pofta firii păcătoase”. Noi, în care locuieşte Duhul Sfânt, suntem în Duhul, putem umbla în Duhul în viaţa noastră cea de toate zilele. Dacă eu nu am putere să biruiesc firea păcătoasă, Duhul Sfânt desigur are această putere. Şi dacă firea păcătoasă pofteşte împotriva Duhului – încercând în felul acesta să ne ţină pe loc când dorim să ne purtăm potrivit Duhului – Duhul Sfânt stă împotriva firii păcătoase şi o biruie. Şi El face lucrul acesta, pentru ca noi să nu facem ce am dori, ci numai ce este potrivit voii lui Dumnezeu, în aşa fel încât, în măsura noastră, să se poată găsi în noi ceea ce putea spune Domnul Isus: „Eu fac totdeauna ce Îi este plăcut”.

 

Se găseşte atitudinea aceasta în noi? Răspunsul nu are de ce să fie îndoielnic. Putem şti foarte bine dacă faptele firii păcătoase – sau roadă Duhului se găsesc în viaţa noastră. Ele sunt atât de deosebite între ele, încât le putem recunoaşte de îndată.

 

Desigur, nimeni n-a pus vreodată la îndoială că desfrânarea, necurăţia, patima, idolatria etc. sunt fapte ale firii păcătoase. Dar am ajuns să înţelegem de asemenea că vrăjmăşiile, certurile, neînţelegerile, curentele de opinii şi geloziile sunt fapte ale firii păcătoase? Şi am înţeles că, chiar dacă viaţa noastră ar fi ireproşabilă, mersul nostru ar putea fi totuşi potrivit firii păcătoase? Citiţi Filipeni 3 . Să nu ne înşelăm! Este o caracteristică sigură care ne poate spune dacă ce facem este prin Duhul sau prin firea păcătoasă. Duhul caută numai slava Domnului Isus şi niciodată slava noastră. Şi El nu face ceva care ar fi alături de ce este în Biblie. Tot ce facem noi ca să primim cinste este de la firea păcătoasă. Să ne judecăm pe noi înşine!

 

Efeseni 4:17-32 vorbeşte despre viaţa noastră zilnică. Şi apoi, în versetul 30 spune: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu”. Dumnezeu Duhul Sfânt locuieşte în noi. 1. Corinteni 6:19 spune lucrul acesta atât de clar: „Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care este în voi”. Şi nu trebuie El atunci să aibă conducerea vieţii noastre? Nu Îl vei întreba atunci pe Dumnezeu ce trebuie să faci, pentru ca El să te folosească?

 

Dacă noi facem voia noastră, nu va fi El atunci întristat? Folosim noi trupul nostru, acest trup care este templul Său, în aşa fel încât El să nu fie întristat? Sau uneori îl foloseşti cu totul altfel, poate când eşti în locuri izolate, singur? Dacă te duci undeva departe, îţi aminteşti că Duhul Sfânt locuieşte în tine? Poţi tu să iei pe Duhul Sfânt oriunde obişnuieşti să mergi? Este tot ce vezi şi auzi potrivit cu sfinţenia Lui? Poate El să vadă şi să audă tot ce spui tu sau ce faci tu, fără să fie întristat? Să ne punem cu toată seriozitatea astfel de întrebări.

https://comori.org/dumnezeu/duhul-sfant-este-o-persoana-divina/14-ca-sa-nu-faceti-ceea-ce-ati-dori/

///////////////////

 

 

 

Nu întristați pe Duhul Sfânt a Lui Dumnezeu…  

 

Autor: Igor Opincă  

 

„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:29-31)

Duhul – Sfânt! Lui nu-i place tot ce nu este Sfânt, și El se întristează, când cineva nu trăiește în neprihănire! Cum un credincios poate să-L întristeze pe Duhul Sfânt?

Apostolul Pavel explică, din ce cauza se întâmplă aceasta. „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură… Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.” Orice «cuvânt stricat» „amărăciune și iuțime,” „mânie și strigare,” ‘orice fel de răutate’ – toate acestea Îl întristează pe Duhul Sfânt. Este foarte clar, că omul, care procedează astfel, Îl întristează, Îl batjocorește pe Duhul Lui Dumnezeu, prin care am fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Acest adevăr că Duhul se poate întrista, vorbește despre aceea, că El este o Persoană, ci nu o putere fără personalitate. De asemenea aceasta ne vorbește, că Duhul Sfânt ne iubește: căci Îl poți întrista doar pe Acela, care te iubește.

Dar nu toți se gândesc la aceasta. Aceste păcate enumerate mai sus, care Îl batjocoresc pe Duhul Sfânt, par pentru unii nu atât de mari și grave. Ele sunt legate de „cuvintele noastre stricate,” de cuvinte, care nu sunt potrivite pentru uz. Termenul “stricat” semnifică ceva stricat sau nepotrivit: de exemplu un rod putrezit, sau o carne stricată. Noi știm din experiența vieții, că un cuvânt „stricat” este periculos pentru sănătate, că în el se conține venin, care este în stare să otrăvească un organism viu, ba chiar să-l omoare. Prin aceste cuvinte stricate poți să otrăvești inima oamenilor. Cât de multe cuvinte otrăvite, „stricate” de acest gen, uneori fără ca să ne gândim, le spunem oamenilor, chiar și celor credincioși. Deseori în familii se întâmplă așa: mama strigă la copii, copii la mamă, soțul la soție, soția la soț, și aceasta se întâmplă zilnic. Oamenii se deprind cu un astfel de „obicei” și spun: „Ce lucru deosebit este acesta?”

 

Dar apostolul Pavel spune, că aceste păcate, care par să nu fie mari, la care deseori nu se atrage multă atenție, sunt în stare să-l întristeze pe Duhul Sfânt. De ce? Căci din prisosul inimii vorbește gura. Cuvintele noastre arată cu ce este plină inima noastră. Dacă inima este plină de dragoste, de bunătate (are grijă de binele altora, are dorința să ajute, chiar dacă pentru aceasta trebuie să meargă la jertfe), de milă, atunci cum poate o astfel de inimă să păstreze supărare, să nu dorească să ierte, să facă planuri de răzbunare, să ridice glasul, să aibă obiceiul să înțepe pe cineva, să-l oprească pe oponent prin ridicarea tonului, prin pretenții furioase, prin iritare? Pentru dragoste aceasta este imposibil. De aceea Scriptura ne îndeamnă: „… Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) Dumnezeu ne-a iertat o datorie foarte mare, de milioane, și de aceea suntem chemați să iertăm pe ceilalți, când ei ne datorează doar câțiva bănuți. (Matei 18:23-35)

 

Duhul Sfânt să locuiască în tine confortabil, ca într-o locuință, care aduce bucurie și care este plăcută; și nu-L întrista!

Dumnezeule, Tu în Hristos ai fost bun și te-ai îndurat de mine! Îți mulțumesc, că m-ai răscumpărat și m-ai iertat! Sunt – al Tău! Recunosc, că există momente, când nu mă stăpânesc, și nu-mi înfrânez limba. Curăță-mi inima de mânie, de cârtire, și de nemulțumire! Ajută-mă să transmit altora bunătatea Ta, și îndurarea Ta, acea iertare și dragoste, pe care ai vărsat-o peste mine în Hristos! Dă-mi pacea Ta desăvârșită în inima mea! Păzește-mi gura de cuvinte stricate și necuviincioase, de glume proaste și istorii rele, de vorbării goale și lumești, de certuri. Să iasă din gura mea doar cuvinte bune, și folositoare – pentru zidirea altora în credință! În numele Lui Iisus Hristos te rog, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

 

Autor: Igor Opinca

 

1 Corinteni 6:19

 

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?

 

https://www.resursecrestine.ro/predici/190937/nu-intristati-pe-duhul-sfant-a-lui-dumnezeu

//////////////////////

 

 

Astăzi – vremea pentru ca să ne educăm copii

 

Autor: Igor Opincă 

Dacă ai decis să-ți educi copii în conformitate cu Sfintele Scripturi (Cuvântul Lui Dumnezeu) și să te ții tare pe El, atunci ai o făgăduință minunată din partea Lui Dumnezeu!

 

“Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6)

Această făgăduință poate să fie pentru tine o sursă, care te va sprijini foarte mult.

 

Samuel a fost învățat și educat corect, și privește mărturia Scripturii despre el:

 

„Samuel făcea slujba înaintea Domnului şi copilul acesta era îmbrăcat cu un efod de in. Mama sa îi făcea pe fiecare an o mantie mică şi i-o aducea când se suia cu bărbatul ei ca să aducă jertfa din fiecare an. Eli a binecuvântat pe Elcana şi pe nevastă-sa şi a zis: „Să dea Domnul să ai copii din femeia aceasta, care să înlocuiască pe acela pe care l-a împrumutat ea Domnului!” Şi s-au întors acasă. Când a cercetat Domnul pe Ana, ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi tânărul Samuel creştea înaintea Domnului… Tânărul Samuel creştea mereu şi era plăcut Domnului şi oamenilor.” (1 Samuel 2:18-21,26)

 

Samuel creștea, creștea tot mai mult și mai mult. Oamenii și Domnul îl iubeau.

 

Astăzi – vremea de educare a copiilor noștri, să-i închinăm Domnului pentru slujire și să contribuim la aceasta!

 

Iosua, fiind capul familiei, a putut să zică pentru ei. El i-a zis poporului lui Israel:

 

“Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15)

 

Ai îndrăzneala să zici astfel?

 

–         Tatăl meu Ceresc! Precum Elcana și Ana, precum Iosua și casa lui, fie ca scopul meu, și al familiei mele, să fie să Te slujesc pe Tine, ci nu pe dumnezei străini! Dă-mi înțelepciune, pentru ca s-o transform în realitate această dorință tare, și ca noi să putem să Te slujim pe deplin! În numele Domnului Iisus te rog, amin.

 

 

 

Traducere: Repalov Veaceslav

 

Autor: Igor Opincă

 

 

 

 

 

“Da, Dumnezeu este ajutorul meu, Domnul este sprijinul sufletului meu!” (Psalmul 54:4)

https://www.resursecrestine.ro/predici/187457/astazi-vremea-pentru-ca-sa-ne-educam-copii

 

 

///////////////////

 

Versete biblice despre Duhul Sfânt

 

https://crestinismactiv.ro/26-versete-biblice-despre-duhul-sfant

 

Cine este Duhul Sfânt? Cum îl pot primi? Ce poate el să facă?

 

Este imposibil să trăiești o viață adevărată de creștin, ca ucenic al lui Isus fără Duhul Sfânt. Aici este o selecție de versete biblice despre Duhul Sfânt. Ele descriu rolul lui, cum îl primim și cum ne poate el ajuta.

 

Versete biblice despre promisiunea Duhului Sfânt

„Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ‘pe care’, le-a zis El, ‘aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’” Fapte 1:4-5.

 

„’Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.’ Amin.” Matei 28:19-20.

 

Care este rolul Duhului Sfânt?  

 

Venirea Duhului Sfânt

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.” Fapte 2:1-4.

 

Cum primim Duhul Sfânt – versete despre botezul cu Duhul

„Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.” Matei 3:11.

 

„’Pocăiţi-vă’, le-a zis Petru, ‘şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.’” Fapte 2:38.

 

„Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Luca 11:13.

 

„Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.” Fapte 5:32.

 

Citește mai multe despre importanța botezului cu Duhul Sfânt.

 

Duhul Sfânt – o pecete

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Efeseni 4:30.

 

„Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.” Efeseni 1:13-14.

 

„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!” Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” Romani 8:14-17.

 

Duhul Sfânt – Ajutorul și Duhul adevărului

Isus le-a spus ucenicilor Lui nu cu mult timp înainte să-i părăsească:

 

„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.” Ioan 14:15-18.

 

„V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi. Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:25-26.

 

„Când va veni Ajutorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.” Ioan 15:26.

 

„Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Ajutorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite… Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Ioan 16:7, 12-14.

 

Ajutorul, Duhul Sfânt, ne va aminti Cuvântul lui Dumnezeu în situațiile noastre zilnice. Nu este asta o consolare mare? Ca oameni ne este foarte ușor să pierdem, în agitația vieții, concentrarea asupra lucrurilor care au valoare eternă. Duhul Sfânt ne poate aminti, în momentul în care avem cea mai mare nevoie, să nu returnăm rău pentru rău sau să aruncăm toate grijile asupra Lui, ca să enumerăm două exemple.

 

„căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.” Luca 12:12.

 

„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.” Romani 8:26-27.

 

Citește mai mult despre necesitatea Duhului Sfânt.

 

Duhul Sfânt – putere

„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Fapte 1:8.

 

Petru, care doar cu câteva zile înainte era timid și nu a reușit să-L mărturisească pe Isus, deși voia acest lucru, a devenit într-un moment plin de putere, când Duhul Sfânt a căzut peste el. Și tu ai o dorință în inima ta de a trăi o viață curată pentru Isus? Dorești să spui „Nu!” în ispită, dar nu ai puterea necesară? Roagă-te pentru Duhul Sfânt! El îți va da puterea să te împotrivești păcatului, ca niciodată înainte!

 

„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” Fapte 4:31.

 

Citește și: Duhul Sfânt: O putere eliberatoare!

 

Umblă în Duhul

„Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” Galateni 5:25.

 

După ce am primit Duhul, este evidențiat prin acest verset faptul că există o cale pe cale trebuie să înaintăm. A umbla în Duhul înseamnă să fii ascultător de el.

 

„Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” Galateni 5:16-17.

 

„Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” Romani 8:12-13.

 

„De aceea, cum zice Duhul Sfânt: ‘Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustiu …’” Evrei 3:7-8.

 

„Nu stingeți Duhul.” 1 Tesaloniceni 5:19.

 

Rezultatul umblării în Duhul

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” Galateni 5:22-23.

 

„…Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.” Romani 8:6.

 

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” Romani 15:13.

 

https://crestinismactiv.ro/26-versete-biblice-despre-duhul-sfant

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

2 Demonstrații în câmp la Bălăbănești organizate de JM Invest Group și Agrospace

 

Tehnologia de însămânțare „Twin Row” combinată cu îngrășământul bacterian „Azoter” dau rezultate spectaculoase. De aceasta s-au convins fermierii prezenți la o demonstrație în câmp , la Bălăbănești, Criuleni. Evenimentul a fost organizat de compania „JM Invest Group” – dealerul oficial „Kinze” și „Azoter” în Republica Moldova, în parteneriat cu „Agrospace” – dealer oficial „Zetor” în țara noastră.

Lotul demonstrativ de floarea soarelui pe care au fost aplicate tehnologiile aduse de „JM Invest Group” aparține companiei „Poiana Craiului”. Agronomul întreprinderii, Ivan Semeniuc, s-a arătat extrem de mulțumit de îngrășământul „Azoter”. Acesta i-a asigurat, în pofida unei veri destul de secetoase, o recoltă mai mare cu circa 500 kg la fiecare hectar, în mediu 4 tone de floarea soarelui.

Potrivit lui, acest îngrășământ reduce riscul de secetă fiindcă nu se evaporă în lipsă de precipitații de la suprafața solului, dar se adâncește acolo unde este umiditate și continuă să acționeze în permanență.

„DACĂ OBSERVAȚI TULPINILE DE FLOAREA SOARELUI DIN CÂMPUL NOSTRU SUNT ÎNCĂ VERZI ȘI SUCULENTE CHIAR DACĂ PERIOADA DE VEGETAȚIE S-A ÎNCHEIAT, LUCRU CU ATÂT MAI CURIOS CU CÂT ÎN A DOUA PARTE A VERII NU AU FOST PRACTIC DELOC PLOI. ESTE MERITUL „AZOTER” CARE, SPRE DEOSEBIRE DE ÎNGRĂȘĂMINTELE MINERALE CE SE CONSUMĂ REPEDE ȘI MAI SUNT ȘI CHIMICE, ACȚIONEAZĂ ÎN PERMANENȚĂ ȘI ASIGURĂ PLANTELE CU HRANĂ NECESARĂ DIN PRIMĂVARĂ ȘI PÂNĂ VIN ÎNGHEȚURILE”, SPUNE SEMENIUC.

Deși solurile din țară sunt asigurate cu fosfor și potasiu, ele sunt prezente într-o formă inactivă, explică agronomul. Accesibile plantelor devin sub intervenția bacteriilor ce se conțin în „Azoter” și care regenerează și mențin solul activ și sănătos. Pe lângă faptul că este o alternativă ecologică fertilizanților chimici, fiind acceptat în sistemul agriculturii ecologice, produsul este totodată și mai ieftin.

„AVANTAJE SUNT ȘI PE PLAN ECONOMIC. DE REGULĂ, LA UN HECTAR SE FOLOSESC CIRCA 10 KG DE „AZOTER”, CARE FIXEAZĂ DIN AER CIRCA 130-150 KG DE AZOT, CORESPUNZĂTOR, A 350-430 KG DE AZOTAT DE AMONIU. „AZOTERUL” NE COSTĂ CIRCA 1000 DE LEI, PE CÂND PENTRU AZOTATUL DE AMONIU AR TREBUI SĂ SCOATEM DIN BUZUNAR CIRCA 3000 DE LEI. ÎN ACELAȘI TIMP, CANTITATEA DE FOSFOR TRANSFERATĂ ÎN FORMĂ ACCESIBILĂ PLANTELOR ESTE DE 70-80 KG ȘI 30-40 KG DE POTASIU, CARE ÎN ECHIVALENȚA ÎNGRĂȘĂMINTELOR AR COSTA 11-12 MII LEI. ÎN PLUS, AZOTATUL ACȚIONEAZĂ PE TERMEN SCURT, MAXIM O LUNĂ JUMĂTATE, PE CÂND ÎNGRĂȘĂMÂNTUL BACTERIAN PE TOATĂ PERIOADA DE VEGETAȚIE”, A ADĂUGAT SEMENIUC.

Jana Michalova, director general „JM Invest Group”, ne-a spus că preparatul este folosit în Slovacia de peste 20 de ani. Deși la început fermierii moldoveni s-au arătat reticenți, rezultatele obținute i-au făcut să-și schimbe părerea, menționează ea, precizând că mulți au făcut deja comenzi pentru primăvara viitoare.

„AZOTER” ESTE UN ÎNGRĂȘĂMÂNT BACTERIAN UNIC. ESTE CAPABIL SĂ FIXEZE AZOTUL DIN ATMOSFERĂ ȘI SĂ VALORIFICE FOSFORUL ADUNAT DE ANI BUNI ÎN SOL, TRANSFORMÂNDU-L ÎNTR-O FORMĂ PRIELNICĂ PLANTEI. CONȚINE DOUĂ TIPURI DE BACTERII FIXATOARE DE AZOT CARE LUCREAZĂ ATÂT LA TEMPERATURI JOASE, CÂT ȘI LA TEMPERATURI RIDICATE ALE SOLULUI, DE PESTE 30 DE GRADE”, A DECLARAT MICHALOVA.

Agronomul „JM Invest Group”, Mihail Rurac spune că în prezent producătorii agricoli nu se gândesc la biodiversitatea solului.

„SOLURILE NOASTRE NU PREA AU CU CE SE LĂUDA CÂND VINE VORBA DE BIODIVERSITATE, IAR CANTITATEA CONSIDERABILĂ DE FERTILIZANȚI CHIMICI CU CARE SUNT TRATATE CULTURILE PUN O PRESIUNE INCREDIBILĂ ASUPRA MICROFLOREI SOLULUI. „AZOTER” ESTE UN PRODUS ECOLOGIC, CE PROVINE DIN MICROORGANISME PREZENTE ÎN SOL, CE MENȚINE SĂNĂTATEA SOLULUI. ÎN PLUS, ESTE CERTIFICAT ÎN UE ȘI POATE FI UTILIZAT ȘI ÎN AGRICULTURA ECOLOGICĂ.”

Fermierii veniți la eveniment au aflat cum pot să-și asigure o recoltă mai bogată doar schimbând tehnologia de însămânțare. Mai exact vorbim despre tehnologia „Twin Row”, ce presupune dispunerea semințelor nu în rânduri standarde de 70 cm, dar în rânduri duble și „INTERPLANT” – înguste, ceea ce face ca densitatea plantelor să crească cu circa 15% și să împiedice evaporarea apei din sol.

„NE-AM PROPUS SĂ DEMONSTRĂM AGRICULTORILOR CĂ O DISTRIBUIRE MAI OPTIMĂ A SEMINȚELOR CU SEMĂNĂTOAREA „KINZE” PERMITE CULTIVAREA UNUI NUMĂR SPORIT DE PLANTE, ASTFEL SUPRAFAȚA SOLULUI ESTE ACOPERITĂ MAI REPEDE DE CĂTRE PLANTE CE CONTRIBUIE LA MICȘORAREA EVAPORĂRII APEI DIN SOL ȘI LIMITEAZĂ CREȘTEREA BURUIENILOR ȘI RESPECTIV ASIGURĂ FERMIERII CU RECOLTE MAI FRUMOASE”, A ADĂUGAT MICHALOVA.

La începutul lunii septembrie, „JM Invest Group” a fost vizitată de către Robert Derksen, șeful serviciului de vânzari și suport tehnic din Europa a companiei „Kinze”. Astfel, „JM Invest Group” a obținut noi facilități în Republica Moldova. Acum toți cei care sunt interesați de semănătoarele „Twin Row”, dar și alte utilaje, trebuie să se grăbească. Până la finele lui septembrie, sunt anunțate reduceri de 10% și până la 15% la toate semănătorile „Kinze”.

„JM Invest Group” este dealer oficial în Republica Moldova la următoarele branduri: „Kinze”, „Azoter”, „SMS”, „P&L”, „Farm Gep”, „Pneusej”, „Optigep” și „Komaromi-Gep”.

La Bălăbănești toate demonstrațiile în câmp au fost făcute cu tractoarele cehe de marca „Zetor”, aduse în Moldova exclusiv de „Agrospace”. Oleg Roșcin, directorul executiv al firmei, înființată la sfârșitul lui 2012, ne-a povestit că grupul de companii din care fac parte, se ocupă în principal de importul, distribuția și deservirea tehnică a automobilelor „BMW”, de 20 de ani și a camioanelor „MAN”, de 13 ani, dar au decis să intre pe piața tehnicii agricole întrucât sunt convinși că viitorul țării este în agricultură.

„SUNT APROAPE DOI ANI DE CÂND NE OCUPĂM DE DISTRIBUȚIA TEHNICII „ZETOR”. AVEM VÂNDUTE PRIMELE 20 DE UNITĂȚI, CEHII SUNT MULȚUMIȚI DE ACTIVITATEA NOASTRĂ, DE ALTFEL CA ȘI CLIENȚII NOȘTRI. NOI PRESTĂM UN SPECTRU COMPLET DE SERVICII, DE LA COMERCIALIZARE ȘI PÂNĂ LA DESERVIRE TEHNICĂ. OFERIM GARANȚIE 2 ANI SAU 1.800 DE MOTO-ORE LA TOATĂ TEHNICA NOASTRĂ. DOUĂ ECHIPE MOBILE SUNT ÎN PERMANENȚĂ GATA SĂ INTERVINĂ ACOLO UNDE E NEVOIE”, NE-A DAT ASIGURĂRI ROȘCIN.

„TRACTOARELE CEHE SUNT DESEORI GREȘIT COMPARATE CU UNELE MODELE PRODUSE ÎN SPAȚIUL CSI, ÎNSĂ RAPORTUL CALITATE-PREȚ AL CELOR CEHE ESTE CU MULT MAI BUN. ÎN PLUS ELE SUNT MAI ECONOMICE ÎN EXPLOATARE ȘI CONSUMĂ MAI PUȚIN COMBUSTIBIL. CEHII PUN ACCENTUL PE TEHNICĂ ȘI MAI PUȚIN PE ELECTRONICĂ, DE ACEEA TRACTOARELE LOR SUNT MAI IEFTINE, MAI SIMPLE ÎN EXPLOATARE, PIESELE DE SCHIMB SE GĂSESC UȘOR ȘI SE STRICĂ DESTUL DE RAR. AGRICULTORII POT SĂ SE CONVINGĂ DE EFICIENȚA LOR CHIAR DUPĂ PRIMUL SEZON DE EXPLOATARE”, SPUNE DIRECTORUL COMERCIAL „AGROSPACE”, IURIE ȘEVCENCO.

Cel mai simplu model și totodată foarte popular în Europa și, de curând, și în țările CSI este tractorul „Zetor Major”, de 80 C.P. Șevcenco spune că în Cehia este supranumit „tractor pe toată viața” întrucât poate servi câtorva generații la rând dacă este întreținut corespunzător. La mare căutare în Moldova este modelul „Zetor Proxima”, de 100-110 C.P. Vârful de gamă revine tractoarelor din seria „Zetor Crystal”, de 160 C.P.

„FAȚĂ DE CONCURENȚII SĂI, TRACTOARELE CEHE AU CÂTEVA AVANTAJE: CEL MAI PUTERNIC MOTOR CU CEA MAI MARE REZERVĂ DE CUPLU, PÂNĂ LA 39%, CEA MAI MARE CAPACITATE DE RIDICARE A HIDRAULICII ȘI CEA MAI ÎNCĂPĂTOARE CABINĂ PENTRU FIECARE CLASĂ DE TRACTOARE”, MAI ADAUGĂ ȘEVCENCO.

 

Adrian Istrati, din Cahul, este un fermier ce are în gestiune peste 100 de ha de pământ. El ne-a povestit ce l-a determinat să-și achiziționeze un tractor „Zetor”.

„PENTRU A FACE AGRICULTURĂ PERFORMANTĂ ESTE NEVOIE DE TEHNICĂ PE MĂSURĂ. LA ÎNCEPUT EU ÎMI CUMPĂRASEM UN „T40”, DUPĂ CARE, LA MÂNA A DOUA, UN „UMZ”, CARE DE BINE DE RĂU ÎȘI FĂCEAU TREABA, DEȘI SE MAI STRICAU. PENTRU CĂ AM VRUT ULTERIOR UN TRACTOR NOU, AM OPTAT PENTRU UN MODEL PRODUS ÎN SPAȚIUL CSI, DE 105 C.P. VREAU SĂ VĂ SPUN CĂ ACEST TRACTOR M-A DECEPȚIONAT CEL MAI MULT PENTRU CĂ SE STRICA DESTUL DE DES. MERGÂND DESEORI PE LA EXPOZIȚIILE DE TEHNICĂ AGRICOLĂ MI-AU ATRAS ATENȚIA TRACTOARELE „ZETOR”. ÎN PRIMUL RÂND PENTRU CĂ SUNT PROIECTATE ȘI REALIZATE ÎNTR-O ȚARĂ A UE. AM COMANDAT UN TRACTOR CU 96 C.P., CARE SPER CĂ VA ÎNDEPLINI AȘTEPTĂRILE. URMEAZĂ SĂ-MI FIE LIVRAT ÎN SCURT TIMP”, A SPUS FERMIERUL.

 

Twin Row – tehnologia de însămânțare prin care rândurile sunt dispuse cu totul altfel decât știu fermierii

 

Twin-Row este cea mai nouă tehnologie de însămânațare care face furori în toată lumea și, de câțiva ani, a fost adusă și în România. Cu o dispunere diferită a rândurilor de cultură în câmp, modelul promovat mai ales în fermele americane îi ajută pe fermieri să obțină producții cu 10-15% mai mari, fără a face alte modificări în afară de modul de însămânțare Răspândită mai ales la cultura de porumb, tehnologia Twin-Row se poate aplica cu aceleași rezultate și pentru soia, porumb sau floarea-soarelui. Un element esențial în această metodă este că apropierea plantelor permite o densitate mai mare pe aceeași suprafață, ceea ce conduce, automat, la formarea unui ”scut” care ajută la menținerea apei în sol.

Alexandru C. Berghin este territory manager pe România al Great Plains East Europe, companie americană care distribuie și pe piața românească utilaje de însămânțare Twin-Row. Specialistul a explicat pentru Agrointeligența contextul apariției acestei tehnologii care, spre suprinderea multora, se dovedește a nu fi una străină de practicile mai vechi în fermele românești. Ne referim aici la modul în care se făcea agricultură la noi în perioada comunistă.

“Nu am o dată exactă când a apărut tehnologia Twin-Row. În trecut a fost folosită și în țara noastră și cred că se numea semănare în romb. Bineînțeles, însămânțarea se făcea cu o semănatoare tradițională. Tehnologia Twin-Row a intrat în atenția departamentului de cercetare al Great Plains în anul 2002, iar doi ani mai târziu au apărut primele semănători pentru acestă tehnologie”, a declarat  Alexandru Berghin (foto).

Motivul apariției acestei tehnologii a fost presiunea economică ca productivitatea fermelor să crească tot mai mult. Așa s-a ajuns la situația în care fermierii performanți foloseau deja cele mai moderne utilaje, o genetică premium, sistem de irigații automatizate, fertilizare și pesticide de ultimă generație. Într-un asemenea context, inovarea în domeniul sporirii producției mai putea apela la patru variabile: jonglarea cu calendarul lucrărilor agricole, cu rotația culturilor, cu creșterea densității la hectar și cu modul de distribuție spațială a semințelor pe sol.

În urma experimentelor celor de la Great Plains, care au studiat diverse șabloane de distribuție a semințelor în momentul însămânțării, s-a constatat că o dispunere a semințelor nu în rânduri drepte, ci în zig-zag, generează un spor de producție simțitor, așa că au construit semănători specializate în respectarea cu precizie a acestui tipar de însămânțare.

“Acest sistem presupune o creștere a densității plantelor cu până la 16 %. Practic, în sistemul convențional de însămânțare, cu o distanță între rânduri de 70 cm, utilizăm 32,4% din suprafața unui hectar, la o distanță de 75 cm se utilizează doar 14,4 % dintr-un hectar. Cu sistemul Twin-Row utilizăm până la 44.8 % din aceeasi suprafață fără a afecta spațiul de nutriție al plantelor”, explică managerul Great Plains.

Dacă ne referim la sistemul convențional de însămânțare la 70 cm, sistemul Twin-Row presupune plasarea semințelor cu 10 cm de la centrul rândului pe două rânduri, rezultând o spațiere efectivă de 20 cm între rândurile obținute și 50 cm între rândurile interioare.Ca o exemplificare a teoriei mai sus menționate, la 93.000 boabe/ ha o să avem 27 cm între plantele de pe același rând, iar dacă boabele de pe rândul alăturat ar fi dispuse paralel, atunci am avea 20 cm între plante. La aceeași densitate, în sistem tradițional distanța între plante ar fi undeva la 16 cm, spațiul de nutriție fiind considerabil restrâns”, conform lui Alexandru Berghin.

Ajută la păstrarea apei în sol

Dintre avantajele majore ale acestei tehnologii fac parte dezvoltarea sistemului radicular și împiedicarea evaporării apei din sol.

“Știm că dezvoltarea rădăcinilor este foarte importantă. Apariția zonelor de conflict între rădăcini determină o slabă dezvoltare a tulpinii și mai apoi a știuletelui, fiindcă stresul apare și la plante. Astfel, din cauza distanței reduse dintre rădăcini, acestea duc o luptă permanentă pentru a aduna cât mai multă substanță nutritivă, apă etc. Toată această luptă se reflectă în dezvoltarea știuletelui, și asupra sănătății boabelor.

Rădăcinile se pot dezvolta mai bine

Datorită dispunerii în zig zag al plantelor, la Twin-Row dispare zona de conflict între rădăcini, acestea putându-se dezvolta. O rădăcină mare și puternică poate colecta mai mult material nutritiv și mai multă umezeală, promotorii sistemului Twin-Row susținând, totodată că și coroana de frunze creată împiedică evaporarea apei din sol”, spune Terittory managerul pe România al Great Plains East Europe.

Tehnologie disponibilă pentru diferite culturi agricole

În urma aplicării acestei tehnologii, fermierii obțin o creștere cu 10-15% a cantității de porumb recoltate, iar valoarea nutritivă a producției cunoaște un spor de 8%, susțin cei de la Great Plains, care comercializează din 2009 în România “semănătoarea Yeld Pro”, cu configurație variabilă, începând de la 4 rânduri și până la 48 rânduri , cu fertilizare solidă sau lichidă, sisteme de smart farming sau basic, secții mecanice sau aer pozitiv ( Air Pro) cu cadru fix sau închidere hidraulică, care poate fi configurată pentru sistemul trdițional, Minimum Tillage» sau No Till. Acestă tehnologie se mai aplică la floarea soarelui, soia, sorg și la rapiță.

În Europa, sistemul Twin-Row se folosește cu brio în Franța, Spania, Serbia, Bulgaria, Ucraina și Rusia, iar din 2015 ele se comercializează și în Anglia, Estonia și Slovenia

Metode de producere a răsadurilor de legume

Plantele care tin la distanta mustele si tantarii sunt variantele naturale, bio ale produselor chimice ce distrug aceste

 

În legumicultură, de regulă se practică trei metode de producere a răsadurilor ca: răsadul nerepicat, răsadul repicat, sau răsadul produs în ghivece sau cuiburi.

Răsadul nerepicat

Răsadul nerepicat se obţine prin semănatul în sere, solarii sau răsadniţe şi creşterea plantelor pe acelaşi loc şi la aceeaşi desime până la plantarea la locul definitiv de cultură. Răsadul fiind mai des se produce mai ieftin, plantele sunt însă mai firave, cu rădăcini puţine, din care cauză dau producţii mai scăzute şi mai târzii. De asemenea, datorită desimii relativ mari, plantele adeseori sunt alungite şi etiolate. Dacă semănătura a răsărit prea des se poate rări, iar plantele rezultate, dacă este nevoie, se repică.

Răsadul repicat

Răsadul repicat se obţine prin transplantarea răsadurilor, la distanţe mai mari, pentru a le asigura un spaţiu de nutriţie mai mare şi a obţine răsaduri mai bine dezvoltate. Repicatul răsadului se justifică din punct de vedere economic prin aceea că în prima parte a perioadei de producere (înainte de repicat) se face o economie de spaţiu, şi deci o reducere a cheltuielilor de încălzire pe unitatea de produs, faţă de situaţia în care se obţine răsad nerepicat, semănat de la început la distanţe mai mari. La repicat, plantele bolnave, slabe sau anormal dezvoltate pot fi înlăturate, iar ruperea vârfului rădăcinii (pivotante) determină o ramificare mai puternică.

Repicatul răsadurilor prelungeşte perioada de producere a acestora, ceea ce impune semănatul mai devreme, cu 7-10 zile, decât la producerea răsadului nerepicat. Această metodă se folosește mai ales la: tomate, vinete, ardei, varză şi conopidă timpurii.

 

Răsadul produs în ghivece sau cuburi

Răsadul produs în ghivece sau cuburi se obţine prin semănatul direct sau repicatul plantelor în ghivece sau în cuburi, în vederea plantării lor la locul definitiv cu pământ cu tot, astfel ca rădăcinile să fie cât mai puţin afectate. Astfel, şocul cauzat de plantare este micşorat, prinderea este mai rapidă şi plantele cresc în continuare fără să stagneze în vegetaţie, obţinându-se o producţie mai timpurie şi mai mare. În pământul din ghivece se realizează condiţii mai bune de nutriţie, rezerve de apă şi hrană, care asigură prinderea răsadului şi pe timp secetos.

Sunt necesare cheltuieli suplimentare cu ghivecele sau confecţionarea cuburilor, pentru introducerea şi scoaterea din spaţiile de producere a răsadului, pentru transportul acestora şi la unele tipuri de ghivece pentru recuperarea, dezinfectarea şi depozitarea lor, pentru a putea fi refolosite. Iată de ce metoda se foloseşte mai cu seamă la producerea răsadului pentru culturi în spaţii protejate sau la culturile extratimpurii din câmp.

În vederea simplificării şi ieftinirii producerii răsadului se preconizează semănatul direct în ghivece sau cuburi a seminţelor granulate cu ajutorul unor maşini speciale.

 

 

Cum se pregătesc răsadnițele pentru producerea răsadurilor

 

Instalarea răsadniţelor calde începe în luna ianuarie, se continuă în februarie şi martie iar în aprilie se instalează numai răsadniţe reci.

Pregătirea materialelor termogene

Materialele organice care urmează să fie folosite ca biocombustibil sunt gunoiul de grajd, gunoiul artificial, deşeurile de celuloză. Cel mai utilizat biocombustibil este gunoiul de grajd de cabaline şi de bovine şi într-o măsură mai mică gunoiul de ovine şi cel de porcine.

Gunoiul de cabaline este cel mai potrivit pentru încălzirea răsadniţelor. Se încălzeşte rapid, în 7-10 ore ajunge la 65-70°C, pentru ca apoi, în decurs de câteva zile, temperatura să coboare brusc la 30-35°C, nivel la care se menţine timp de 40-50 de zile.

Gunoiul de bovine produce o temperatură mai scăzută decât cel de cabaline. Se încălzeşte încet, în curs de 7-10 zile temperatura se ridică la 40-45°C, după care scade, în timp de circa 10 zile, până la 18-20°C şi se menţine la acest nivel încă 30-40 de zile.

Gunoiul de ovine asigură o temperatură de 15-20°C timp de 40-45 de zile. Este un gunoi prea uscat şi din această cauză nu se poate folosi singur ca biocombustibil, însă dă rezultate bune în amestec cu bălegarul de bovine.

Gunoiul de porcine asigură o temperatură de 15-20°C timp de 25-30 zile, însă este umed şi rece, din care cauză se foloseşte în amestec, în cantităţi mici, cu bălegarul de cal.

 

Gunoiul şi celelalte materiale trebuie să fie proaspete, nefermentate

Cu 7-10 zile înainte de instalarea răsadniţelor gunoiul se aşează în platformele de preîncălzire cu lăţimea de 2-3 m, înălţimea de 1,5-2 m şi lungimea după nevoie. La instalarea platformelor de preîncălzire gunoiul se omogenizează amestecând-ul pe cel uscat cu cel umed, cel mai păios cu cel mai puţin păios, cel proaspăt cu cel mai vechi şi cel cald cu cel rece.

După 7-10 zile de fermentare, în platforma de preîncălzire temperatura se ridică la 50-70°C, gunoiul abureşte puternic şi se poate folosi la instalarea răsadniţelor.

Instalarea răsadniţelor de suprafaţă

La suprafaţa solului se instalează răsadniţe simple cu tocul din lemn. Dacă pământul este îngheţat, pe locul unde se vor instala răsadniţele se aşează, mai întâi, un strat izolator de pleavă sau paie, în grosime de 5-10 cm. Apoi, din platformele de preîncălzire gunoiul se ia cu furca şi se aşează afânat în patul de răsadniţă. Lăţimea patului este de 2,5 m iar lungimea este egală cu aceea a numărului de tocuri care se aşează, la care se adaugă lăţimea prispei de la capete.

Grosimea stratului de biocombustibil depinde de zona climatică şi de perioada în care se instalează răsadniţa. Astfel, în ianuarie are 70-80 cm, în februarie 45-60 cm, iar în martie 20-40 cm. În zonele de deal, grosimea este cu 10-20 cm mai mare decât în cele de câmpie. Peste patul de răsadniţă se instalează tocurile simple, aşezate cap la cap, sau tocul format dintr-un singur cadru, lung de 8-24 m, confecţionat din scânduri încheiate la capete.

Stratul de biocombustibil şi tocurile se orientează cu axul lung pe direcţia est-vest. Marginea tocului dinspre nord este cu 15 cm mai ridicată decât cea dinspre sud, pentru o bună expoziţie la soare. La aşezarea răsadniţelor în bloc, între rândurile paralele de răsadniţe, se lasă poteci de 0,5 m şi prispe de aceeaşi lăţime de jur împrejurul blocului.

După aşezarea tocurilor se umple cu biocombustibil tot spaţiul din interiorul şi exteriorul tocurilor, iar apoi se acoperă tocurile cu ferestre.

 

Introducerea pământului în răsadniţă

Biocombustibilul a fost aşezat afânat, după 3-5 zile de la instalare, se încălzeşte la 35- 40°C. Înainte de a introduce pământul, biocombustibilul din interiorul tocurilor se calcă bine şi uniform pe toată suprafaţa. Pe măsură ce substratul de încălzire se calcă, se completează cu gunoi cald, în aşa fel ca suprafaţa patului să rămână cât mai netedă.

Pentru a preveni apariţia ciupercilor de bălegar (Agaricus fomentarius) care sunt prezente mai ales atunci când se foloseşte bălegarul de bovine, suprafaţa spaţiului de răsadniţă se prăfuieşte cu Merpan AC 50 PV, cenuşă, var sau praf de cărbune. Pământul, pregătit în prealabil, se introduce în răsadniţă cu targa, roaba sau cu ajutorul benzilor transportoare.

Grosimea stratului de pământ depinde de destinaţia răsadniţei: 5 cm în răsadniţele pentru ghivece nutritive, 12-15 cm pentru semănat des şi 15-18 cm în acelea în care se repică sau în care plantele rămân de la semănat până la plantare. După aşezarea pământului se acoperă răsadniţele cu ferestre şi rogojini şi se lasă astfel timp de 4-5 zile până ce pământul se încălzeşte (peste 20°C) şi o mare parte din seminţele de buruieni încolţesc.

Pregătirea spațiilor, a patului germinativ și semănatul pentru producerea răsadurilor

 

Ca măsură obligatorie de igienă culturală, spaţiile de producere a răsadurilor se curăţă bine de toate resturile vegetale, de buruieni, acestea transportându-se din sere sau solarii. Dezinfecţia scheletului serei sau solarului, fertilizarea de bază a solului (cu îngrăşăminte organice şi chimice), dezinfecţia solului (chimică sau termică), mărunţirea solului se fac în acelaşi mod ca şi la pregătirea terenului din sere pentru înfiinţarea culturilor.

Răsadniţele se pregătesc pentru semănat după ce pământul s-a încălzit la 20ºC

Răsadniţele se descoperă pe rând de ferestre şi rogojini, lucrându-se numai la câte un ochi de răsadniţă pentru a se evita răcirea acestora. În scopul aerisirii şi distrugerii buruienilor încolţite pământul se mobilizează pe întreaga grosime. În răsadniţele încălzite cu biocombustibil prin această lucrare se elimină dioxidul de carbon şi amoniacul care se degajă în urma fermentaţiei active a materialului de încălzire. După mobilizare, pământul se nivelează şi se tasează uşor cu ajutorul unui bătător de lemn sau cu un tăvălug.

În serele înmulţitor şi în solarii

În serele înmulţitor şi în solarii, pe solul frezat şi nivelat, se întinde o folie de material plastic, pe care se pune amestecul de pământ în grosime de 8-10 cm. În serele cu traveea de 3,2 m se formează două straturi cu lăţimea de câte 1,4 m fiecare iar în solariile cu deschiderea de 5,4 m vor fi tot două straturi cu lăţimea de 2,5 m fiecare. Între straturi se lasă o potecă de circulaţie de 0,4-0,5 m.

În solar şi, uneori în serele înmulţitor, se seamănă direct în sol cu semănători adaptate, fără a se mai introduce amestec de pământ. Solul se mărunţeşte foarte bine cu freza şi se nivelează perfect pentru o bună repartiţie a apei care să asigure o răsărire uniformă a plantelor.

Semănatul în răsadniţe, sere şi solarii se face în rânduri, cu mâna, cu unelte de semănat sau cu maşina de semănat

 

Pentru a uşura repartizarea seminţelor pe rânduri, se folosesc rame marcator cu distanţa între rânduri de 5-7 cm. După ce se marchează rândurile rama se întoarce şi se suprapune cu spaţiile dintre stinghii peste şănţuleţe. Prin împrăştierea uniformă a seminţelor deasupra ramelor acestea alunecă în şănţuleţe, urmând să fie acoperite cu pământ.

În cazul repartizării manuale a seminţelor pe rânduri, pentru a nu se face greşeli prea mari în ce priveşte cantitatea de sămânţă ce se administrează la unitatea de suprafaţă, se recomandă ca în prealabil să se cântărească loturi de seminţe pentru suprafeţe mai mici.

Cantitatea de sămânţă administrată la unitatea de suprafaţă diferă în funcţie de metoda de producere a răsadurilor. În cazul în care răsadul nu se repică, se seamănă mai rar, plantele rămânând în acelaşi loc până la plantare. Dacă răsadul se repică, se foloseşte o cantitate mai mare de sămânţă şi deci un număr mai mare de plante/m2 , urmând ca după răsărire să fie transplantate la distanţe mai mari.

Acoperirea semănăturii se face cu un amestec de pământ uşor, nisipos, format dintr-o parte pământ de ţelină sau de grădină, o parte mraniţă şi două părţi nisip. Semănăturile de tomate, ardei, vinete, varză, conopidă şi gulie se acoperă cu un strat de pământ de 1-1,5 cm grosime iar cele de salată şi de ţelină cu un strat de 0,5-0,7 cm respectiv 0,5 cm.

După acoperire, pământul se tasează uşor pentru a pune în contact sămânţa cu solul şi se udă cu apă încălzită la temperatura de 20-22°C. În cazul în care nu s-a folosit pământ dezinfectat, după semănat, udatul se face cu una din următoarele soluţii de Captadin 50 PU 0,25%, Previcur 607 SL 0,2%, Folpan 80 WDG, 0,15%. cu 3-5 l/m2 .

Pentru cantităţi mai mici de răsaduri semănatul se poate face şi în lădiţe înmulţitor umplute cu amestec sau direct în ghivece din material plastic rigid sau în cuburi nutritive, de diferite dimensiuni în funcţie de specie. Ghivecele se umplu cu amestec nutritiv în care seminţele se introduc la 1-1,5 cm adâncime, procedându-se în continuare ca mai sus.

Repicatul răsadurilor în substrat, în cuiburi și ghivece

 

În vederea producerii răsadului pentru culturile timpurii şi pentru cele din sere şi solarii se recomandă folosirea cuburilor nutritive sau a ghivecelor.

Cuburile nutritive se confecţionează din diferite amestecuri de pământuri

Cuburile nutritive se confecţionează din diferite amestecuri de pământuri, în funcţie de materialele de care se dispune, precum şi în funcţie de specia pentru care se pregătesc.

Pământurile care intră în compoziţie se cern în prealabil, apoi se amestecă, în proporţii de volum. Nu se pregăteşte odată prea mult material, deoarece omogenizarea se face mai greu. Balega de bovine se adaugă după ce mai întâi s-a diluat cu apă.

Superfosfatul se adaugă sub formă de praf, împrăştiindu-se cât mai uniform peste amestec. Azotatul de amoniu, sulfatul de potasiu şi varul se adaugă sub formă de soluţie.

Cantitatea de apă în care se dizolvă îngrăşămintele va fi cât mai mică, pentru a evita o umezire excesivă a amestecului de pământ. Fertilizarea amestecului de pământ se poate face şi cu îngrăşăminte complexe tip starter (Ferticare S 15:30:15) în concentraţie de 0,3-0,5%.

Toate materialele se amestecă cât mai bine prin lopătare, pe o platformă de lucru din beton, pe podea de scândură sau pe pământ bătătorit. În timpul omogenizării dacă este necesar se mai adaugă apă, până la o umiditate potrivită. Procentul de umiditate a amestecului de pământ este greu de precizat, dată fiind capacitatea de absorbţie diferită a pământurilor care intră în amestec. Practic, umiditatea optimă se controlează astfel: se ia în pumn o cantitate de amestec bine omogenizat şi se strânge iar dacă se formează un bulgăre care nu musteşte apă printre degete, dar umezeşte uşor palma, înseamnă că umiditatea amestecului este bună.

 

În amestecurile cu procent mare (peste 60%) de pământ organic (turbă, mraniţă) se recomandă frământarea uşoară, lucrare pe care o face, prin călcare, un lucrător echipat cu cizme de cauciuc sau prin treceri repetate cu tractorul şi freza peste amestecul de pământ.

Dintr-un m3 de amestec se obţin 5500 cuburi nutritive cu latura de 5 cm şi 2200 cuburi nutritive cu latura de 7 cm. Confecţionarea cuburilor nutritive din amestecul pregătit se face cu presa manuală sau cu maşini speciale.

În producţie există mai multe tipuri de ghivece, care se apreciază prin măsura în care asigură condiţiile pentru creşterea răsadului, costul, rezistenţa şi durabilitatea, necesitatea recuperării şi depozitării.

Ghivecele din material plastic sunt confecţionate din materiale rigide sau elastice. Cele din material plastic rigid au formă tronconică sau trunchi de piramidă, necesitând recuperare şi spaţii de depozitare, însă sunt uşoare şi destul de rezistente. Rezistenţa lor permite mecanizarea unor lucrări ca: umplerea, spălarea, dezinfectarea, încărcarea şi descărcarea lor.

Repicatul răsadului constă în transplantarea acestuia la distanţe mai mari, pentru a asigura plantelor mai multă lumină, aer şi o suprafaţă mai mare de nutriţie. Repicatul se face în răsadniţe semicalde sau reci, precum şi în răsadniţele eliberate de culturile forţate (salată, ridichi de lună), în cele care au fost folosite pentru semănat, precum şi în sere şi solarii.

Momentul optim pentru repicat este atunci când plantele au format 1-2 frunze adevărate

Pământul din răsadniţă sau din solarii (în grosime de 15-18 cm) în care se execută repicatul, se mobilizează, se nivelează şi se tasează cu bătătorul, marcându-se cu marcatorul pentru repicat. Pregătirea straturilor din solarii, în vederea repicatului, constă în mărunţirea cu freza a solului, pe adâncimea de 10-15 cm, perfectarea cu grebla a straturilor, cu potecă de circulaţie pe mijloc şi în marcarea rândurilor.

 

Răsadul necesar pentru culturile forţate în sere şi solarii se repică în ghivece sau cuburi aşezate pe solul din seră, iar răsadul destinat culturilor din câmp, în cuburile aşezate pe solul din interiorul solarului încălzit, direct în stratul de pământ pregătit în acest scop sau în răsadniţe calde.

Distanţele de repicat precum şi dimensiunile cuburilor sau ghivecelor în care se repică răsadul sunt diferite în funcţie de specie şi destinaţia culturilor. Astfel, pentru culturile forţate se folosesc cuburi sau ghivece cu latura de 10–12 cm, pentru culturile din solarii 5–7 cm, iar pentru culturile timpurii din câmp 5 cm. Distanţele de repicat pentru vărzoase timpurii, ardei, salată sunt de 5/5 – 6/6 cm, iar pentru tomate şi vinete 7/7 – 10/10 cm.

Adâncimea de repicat este, pentru majoritatea speciilor, cu 0,5-1 cm mai mare decât aceea la care plantele au stat în semănătură. Se repică la aceeaşi adâncime salata, ţelina şi gulia.

Pentru ca răsadul să poată fi scos cu uşurinţă din semănătură se udă în prealabil. După scoaterea plantelor cu lingura de plantat, acestea se sortează, păstrându-se numai exemplarele viguroase şi sănătoase. Cu ajutorul beţişorului de repicat se face în stratul de sol sau în cubul nutritiv un orificiu în care se introduce rădăcina în poziţie perfect verticală, apoi cu beţişorul, introdus oblic alături de plantă se strânge pământul spre rădăcina plantei, în aşa fel ca aceasta să rămână bine fixată în sol. Tehnica repicatului în ghivece este asemănătoare.

Plantele repicate se udă cu stropitoarea cu sită, cu apă condiţionată.

Lucrarea este indicat a se face pe timp noros şi nu prea rece. Pe timp însorit răsadurile se umbresc timp de 1-2 zile după repicare, pentru a asigura o prindere bună.

După 3-4 zile de la repicat se controlează prinderea şi se completează golurile.

Cum apreciem calitatea răsadurilor