Publicat la:
August 25, 2020
B ) Pentru că Pocăirea- Indumnezeirea-salvează Monarhia şi înviază România… Popor Roman, tu, cum aştepţi Venirea Lui? Crezi că te vrea să-i aprinzi lumânări, să dai pomeni, ori să termini “PARTIDA AMOROASA?” … “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Ajunga-vă toate uraciunile voastre…” (Ezec.44/6)! L-am răstignit pe Regele Regilor- Iisus! L-am împuşcat pe Mareşalul Adevăr; Am îngropat Dreptatea; L-am detronat pe Regele Mihai, ca să întronăm hoţia, sărăcia, mineria, minciuna, preacurvia, injustiţia şi celelalte demonii din omul nebotezat în Moartea Lui (Rom. cap. 6-8) Şi astfel, am legalizat minciuna, prostirea, manipularea, suferinţa, kleptocrația anarhică a fese/globaliei satanice din Galateni 5/20… L-am ţinut pe tuşă şi l-am încoronat pe Regele Mihai cu datini, tradiţii, formalisme, ritualuri, idolatrii şi cu alte “taine”, pentru a nu se naşte din nou, ca să se umple cu Acela în care este Învierea, Înfierea, Moştenirea –Vesnicia! Astfel, l-am întors în ţărână cu tot cu nepocainţa-nerăspunsuri vitale,inclusiv cu viitorul Poporului Roman…
B ) Pentru că Pocăirea- Indumnezeirea-salvează Monarhia şi înviază România… Popor Roman, tu, cum aştepţi Venirea Lui? Crezi că te vrea să-i aprinzi lumânări, să dai pomeni, ori să termini “PARTIDA AMOROASA?” … “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Ajunga-vă toate uraciunile voastre…” (Ezec.44/6)! L-am răstignit pe Regele Regilor- Iisus! L-am împuşcat pe Mareşalul Adevăr; Am îngropat Dreptatea; L-am detronat pe Regele Mihai, ca să întronăm hoţia, sărăcia, mineria, minciuna, preacurvia, injustiţia şi celelalte demonii din omul nebotezat în Moartea Lui (Rom. cap. 6-8) Şi astfel, am legalizat minciuna, prostirea, manipularea, suferinţa, kleptocrația anarhică a fese/globalica- satanica din Galateni 5/20… L-am ţinut pe tuşă pe Regele Mihai şi l-am încoronat pe Regele Regilor cu datini, tradiţii, formalisme, ritualuri, idolatrii şi cu alte “taine”, pentru a nu ne naşte din nou, ca să ne umplem cu Acela în care este Învierea, Înfierea, Moştenirea –Vesnicia! Astfel, l-am întors si pe Rege în ţărână cu tot cu nepocainţa-nerăspunsuri vitale,inclusiv cu viitorul Poporului Roman…
“Cu ce voi întâmpina pe Domnul… şi cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de un an? Dar primeşte Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu? Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6/5-8)Popor Roman, tu care înlocuieşti Atotputernicia infinită cu un idol finit, comprimat într-o foto-pictura iconata, aurită, dar mută, şchioapă, oarbă şi surdă; Tu care te laşi zdrobit de hoţii, nedreptăţi, suferinţe, minciuni şi alte manipulări, nu vrei să ieşi din cuptorul faraonic al globaliei? Tu care îţi votezi proprii călăi şi te uneşti cu hoţii şi nedrepţii, nu ai mustrări de conştiinţă? Află că “dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Mat 16/24-26)
Poporule, tu, care te crezi creştin, cum de îţi votezi hoţi, pornografi, preacurvari, cârtitori, vicleni, certăreţi, trădători, jupuitori, idolatri, mincinoşi,calai etc? Tu, care…
te numeşti creştin, “care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: “Să nu furi”, furi? Tu care zici: “Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci “din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.” (Rom.2/17-24)
Poporule, ţi se vede goliciunea şi idolatria -tocmai din înaltul Cerului! S-a urcat strigătul pocăinţei prigonită de tine până la Tronul Judecăţii, şi tot nu te ruşinezi? Chiar vrei să-l aştepţi îmbrăcat cu aceste ceremonii, ritualuri- haine murdare şi zdrenţuite?
Chiar nu crezi că prin naşterea din nou, îţi răstigneşti firea veche, îngropată deja de Isuss la Golgota? Învaţă să “suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui… Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? – El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place indurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.” (Mică 7/9-19)
Poporule, tu care alegi ca mamă –hotia, necurăţia, mânia; Tu care adopţi ca tată –zavisţiia, cearta, pizma; Tu care iubeşti pe sora cârtire, vrăjitorie, preacurvie, tot nu vrei să te hrăneşti cu pocăirea, iubirea, înnoirea Lui?” Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Cine…” (Mat.10/37-39)
Poporule, până când accepţi “că tata pe diavol? (Ioan 8/44) De ce nu vrei să ieşi de sub dictatura celui rău şi să intri, nu în Arca lui Noe, ci în “Corabia Cristică sau, de ce nu-l primeşti pe Salvator în corabia vieţii tale (în derivă) ca să mergi pe valuri? De ce nu-ţi deschizi ochii, să te intoarci de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primeşti, prin credinţa în Iisuss, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi… să te pocăieşti şi să te intoarci la Dumnezeu şi să faci “fapte vrednice de pocăinţa lor.” (F.A.26/18-20)
De ce nu vrei să te faci Una cu Unirea Dumnezeiască, întrupată în Iisuss, ca să ne înflăcărăm strigătele, spre Tronul Domnului (precum evreii, în ţara robiei)? Acum, când păcatul nostru a ajuns la Culme, Domnul vede că răutatea omului este mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui sunt “îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Gen.6/5)Acum când Cuvântul Domnului a vorbit acestui popor pentru a nu ştiu câta oară… Dumnezeu S-a uitat spre România “şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ..” (Gen.6/12) Acum, când se apropie GLOBALIZAREA apocalipsei şi dezmărginirea urii” Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.” (Mat.10/21) Acum, când toată lumea înflăcărează păcătuirea în cuptorul încins al robiei, când se îndoapă cu întunecimile amăgitorului şi geme încă din pricina robiei şi scot” strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu.” (Ex.2/23) Acum, când “noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: “Sculaţi-vă, să mergem împotriva (Globalizării pacatului-s.n.) Edomului ca să ne războim cu el!” (Obadia 1/1), veniţi să-l călcăm în picioare şi să-i strivim coada prin Atotputernicia Lui, căci El i-a zdrobit deja capul-la Golgota, (Rom.16/20)
Oşteni de pretutindeni, veniţi să pornim biruitori contra păcatului, ca să învingem, prin Atotputernicia Lui, căci iată ce ne-a făgăduit:” Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.” (Ap.12/11) Poporule, după 40 de ani de rătăciri prin pustia comunismului, fără de Dumnezeu, nu mai urma paşii fiului risipitor prin pustia fesenismului globalist, contra lui Dumnezeu…
Ascultaţi cuvântul Domnului, copii ai Poporului Român! “Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară… Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului… Nu pot pedepsi pe fetele voastre pentru că sunt curve, nici pe nurorile voastre pentru că sunt preacurve, căci ei înşişi se duc la o parte cu nişte curve şi jertfesc împreună cu desfrânatele din temple. Poporul fără minte aleargă spre pieire.” (Osea 4/1-14)…” spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Şi vor zice munţilor: “Acoperiţi-ne!”, şi dealurilor: “Cadeţi peste noi!”… Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.” (Osea 10/8 b şi 12 b)
“Pieirea ta, Poporule “este că ai fost împotriva Mea, împotriva Celui ce te putea ajuta..” (Osea 13/9)“Întoarce-te, Popor Roman, “la Domnul Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta. Aduceţi cu voi cuvinte de căinţa şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I:
“Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre.” (Osea 14/1,2)(Poporului Român), Cuvântul Domnului i-a vorbit a doua oară astfel: Scoală-te, du-te în România,” în cetatea cea mare, şi vesteşte acolo strigarea pe care ţi-o voi da!” (Iona 3/1,2) Vesteşte pocăinţa, iertarea, împăcarea, iubirea, bunătatea, mila, dragostea de Dumnezeu cel viu, adevărat, nepictat, necomprimat, necartonat şi iconat… Aidoma celor 7 miliarde de oameni, şi Poporul Român este manipulat, minţit, exploatat, şi nu ştie să “deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!” (Iona 4/11 b)
Poporule, nu te-ai săturat de atâta hoţie, minciună, suferinţă, nedreptate, trădare, necredinţă, idolatrie? A sosit clipa să te hrăneşti, nu cu mana din pustie, ci cu Pâinea cea de toate zilele, (cu Iisuss) -Paine plămădită din iertare, blândeţe, înfrânare, credincioşie, facerea de bine şi din alte Bunătăţi Cristice; Şi dacă –nici acum -nu bei Apa vie, adică Gândirea Dumnezeiască, singur îţi întorci faptele răzvrătirii şi necredinţei asupra ta…” În ziua aceea, veţi ajunge de pomină, veţi boci şi veţi zice: “S-a isprăvit! Suntem pustiiţi cu desăvârşire! Partea de moştenire a poporului meu trece în mâna altuia! Vai! Cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmaşului…!” (Mica 2/4)
Ascultaţi, dar, lucrul acesta, căpetenii ale României şi mai mari ai casei Poporului, “voi, cărora vă este scârbă de dreptate şi care suciţi tot ce este drept; voi care zidiţi (România) Sionul cu sânge, şi (GUVERNAREA) Ierusalimul, cu nelegiuire! Căpeteniile cetăţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată, şi prorocii lui prorocesc pe bani;
Şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic: “Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nicio nenorocire!” De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Templului, o înălţime acoperită de păduri.” (Mica 3/9-12)” Plângeţi-vă, plângeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea, şi Eu nu sunt bărbatul ei! Să-şi depărteze curviile dinaintea ei şi preacurviile de la ţâţele ei! Altfel, o dezbrac în pielea goală, cum era în ziua naşterii ei, o fac ca un pustiu, ca un pământ uscat şi o las să moară de sete! Nu voi avea milă de copiii ei, căci sunt copii din curvie. Mama lor a curvit; cea care i-a născut s-a necinstit; căci a zis: “Voi alerga după ibovnicii mei care îmi dau pâinea şi apa mea, lâna şi inul meu, untdelemnul şi băuturile mele!” De aceea iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările.” (Osea 2/2-6)
Vor merge cu oile şi boii lor să caute pe Domnul, dar nu-L vor găsi nicidecum: căci S-a depărtat din mijlocul lor”… Ceata preoţilor este ca o ceată de tâlhari care stă la pândă, săvârşind omoruri pe drumul Sihemului; da, se dedau la mişelii.” (Osea 5/6 şi 6/9) Căpetenii ale României, voi care aţi clădit comunismul pe nedreptăţi, martiraj, prigoană şi furtul averii de la nobilime, tot voi furaţi truda amărăştenilor prin “privatizarea”, prin JAFUL Avuţiei Obşteşti?”
Vai de cel ce strânge câştiguri nelegiuite pentru casa lui, ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt şi să scape din mâna nenorocirii! Ruşinea casei tale ţi-ai croit, nimicind o mulţime de popoare, şi împotriva ta însuţi ai păcătuit. Căci piatra din mijlocul zidului strigă, şi lemnul care leagă grinda îi răspunde. Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge, care întemeiază o cetate cu nelegiuire!” (Habacuc 2/9-12)… Când am auzit… lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremura genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vita nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele.” (Habacuc 3/16-19)
Poporul Român rătăceşte acasă, şi Diaspora printre străini,pentru că …“Turma Mea rătăceşte pe toţi munţii şi pe toate dealurile înalte; oile Mele sunt risipite pe toată faţa ţării şi nimeni nu îngrijeşte de ele, nici nu le caută! De aceea, păstorilor, ascultaţi cuvântul Domnului!
Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, pentru că oile Mele au ajuns de jaf şi sunt prada tuturor fiarelor câmpului, din lipsă de păstor, pentru că păstorii Mei n-au nicio grijă de oile Mele, ci se păşteau numai pe ei înşişi, şi nu păşteau oile Mele, de aceea, păstorilor, ascultaţi Cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!” Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, Mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele şi le voi cerceta! Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură.
Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, de-a lungul râurilor şi în toate locurile locuite ale ţării.
Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel. Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu. Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea ranită şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade.” “Şi voi, oile Mele, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Iată, voi judeca între oaie şi oaie, între berbeci şi ţapi.” (Ezechel 34/6-17)…
“Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele, zice Domnul.” De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel împotriva păstorilor care pasc pe poporul meu: “Pentru că Mi-aţi risipit oile, le-aţi izgonit şi nu v-aţi îngrijit de ele, iată că vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre, zice Domnul. Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din toate ţările în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în păşunea lor şi vor creşte, şi se vor înmulţi.” (Ier.23/1-40)
Cine nu consuma hrana CRUDA, mananca, de fapt, o “hrana moarta”
Enzimele, considerate elixirul vietii, se distrug la temperaturi intre 45-55 grade Celsius. De aceea, orice mancare preparata bine cu ajutorul focului este, de fapt, o “hrana moarta”. Vitamina B1 este termolabila; ea este distrusa aproape in totalitate prin procesele termice. Dar si prin expunerea la Soare a alimentelor se pierd o serie de vitamine, cum ar fi B2 si B6. Prin pastrarea in apa ca si prin procesele termice serioase, incalziri si reincalziri repetate, cantitatea de vitamina C, continuta in vegetale, ajunge sa fie distrusa aproape in totalitate. De exemplu, prin fierberea cartofilor se distruge pana la 90%, iar prin fierberea verzei se distruge mai mult de 60% din continutul acestora in vitamina C.
Pentru mentinerea sanatatii, cruditatile trebuie sa reprezinte 80% din totalul alimentelor consumate intr-o zi. Experienta zilnica a fiecaruia dintre noi demonstreaza ca mesele vegetale (formate din cruditati) necesita un aport cantitativ mai mic fata X de cele in care alimentele sunt pregatite termic.
Este ideal sa incepeti orice masa cu cruditati (“hrana vie”) si este minunat daca pastrati un timp de cel putin 30 minute inainte de a consuma alimente tratate termic.
Produsele din SUPERMARKETURI contin condimente conventionale cu ingrediente nocive
Adica, au coloranti artificiali, conservanti si alte substante toxice .Studiile celulare confirma ca oxidul de etilena provoaca mutatii genetice si anomalii cromozomiale ale ADN-ului, care pot duce la cancer. De asemenea, potrivit Agentiei pentru Protectia Mediului din SUA, efectele acute (pe termen scurt) ale oxidului de etilena la om constau in afectarea sistemului nervos central (SNC), depresie si iritatii ale ochilor si mucoaselor. Unele date au aratat o crestere a incidentei leucemiei, cancerului de stomac, cancerului de pancreas si a bolii Hodgkin la lucratorii expusi la oxid de etilena. Radicalii liberi provoca imbatranire si boala! De asemenea, un numar mare de condimente din supermarketuri contin glutamat monosodic, un cunoscut cancerigen, perturbator endocrin si distrugator al celulelor creierului. De asemenea, el poate fi legat de dezvoltarea unor probleme cardiace si renale, dar si tulburari neurologice, ca Alzheimer sau Parkinson. Glutamatul monosodic poate duce, de asemenea, la inflamatii, migrene, obezitate sau la deteriorarea celulelor, pentru a numi doar cateva efecte potentiale.Condimentele conventionale din supermaketuri mai contin : coloranti artificiali; arome artificiale;conservanţi etc
Tehnica revolutionara care ar putea reda vederea a milioane de oameni
O echipa de cercetatori australieni ofera sperante mari pentru milioane de oameni care sufera de diverse boli oculare.
Cum apare artroza genunchiului si cand se recomanda proteza
Genunchiul te doare de mai multa vreme si nu reusesti sa te ridici de pe scaun fara sa intampini dificultati? Ai putea suferi de artroza genunchiului, cunoscuta si ca gonartroza.
Alimentele care curata colonul de toxine
Cel mai important lucru pe care poti sa-l faci pentru sanatatea colonului este de a consuma 10-12 pahare cu apa plata in fiecare zi. Acest obicei are un efect benefic pentru sanatatea ta!
Sucuri pentru eliminarea aciditatii din corp
Tot ceea ce mancam si bem influenteaza in bine sau in rau pH-ul organismului nostru. Unele alimente cresc nivelele de aciditate din corp, in timp ce altele ne alcalinizeaza.
– brocoli (optional)
Se vor mixa in blender frunzele de varza cu apa. Daca doriti sa minimizati putin gustul amar al acestui suc, puteti adauga suc proaspat de morcovi. De asemenea, daca adaugati brocoli, va veti bucura de mai multi nutrienti.
Asa cum am mentionat anterior, varza este un aliment care ofera multe beneficii pentru prevenirea sau tratarea cancerului, iar in acest caz va face parte dintr-un suc verde. Vom adauga si alte ingrediente care aduc organismului proprietati nutritionale care impiedica formarea celulelor canceroase in corp.
Postul intermitent si rezultatele spectaculoase in slabire
Una dintre inovatiile momentului in materie de lupta impotriva kilogramelor in plus este Intermittent Fasting sau postul intermitent/postul intrerupt.
Asadar, Intermittent Fasting este o strategie nutritionala care presupune eliminarea unor mese din meniul obisnuit. Practic, daca luam traducerea mot-a-mot a expresiei si ne referim la un post intermitent, aceasta dieta presupune sa alternam perioadele in care mancam normal cu cele in care… nu mancam deloc!
Intermittent Fasting pare a fi o dieta extrem de usoara: mananci normal, cu exceptia momentelor in care nu mananci. Ei bine, prin „a manca normal” nu trebuie sa intelegi ca poti manca… orice! Dieta normala trebuie sa contina mancaruri cat mai neprocesate, sanatoase si nu… bombe calorice.
Cateva lucruri de stiut despre plansul bebelusilor
Plansul bebelusului este modul lui de a comunica si de a transmite diferite nevoi, emotii sau dorinte. Poate fi foarte stresant atunci cand nu stii sa-l interpretezi, dar in timp vei incepe sa-ti dai seama ce incearca sa-ti spuna si cum sa ii anticipezi nevoile.
De ce avem senzatia de rau de masina?
Desi senzatia de rau de masina poate fi neplacuta, acesta poate fi un indicator al unui creier sanatos. In cadrul unui studiu, raul de masina a fost asociat cu raspunsul creierului la senzatia de otravire. Cercetatorii au afirmat ca atunci cand ne aflam in masina creierul primeste mesaje contradictorii despre mediul inconjurator, similar cu efectele otravirii. Vomitatul este cea mai usoara metoda prin care organismul poate elimina neurotoxinele si otrava.
Detoxifieri care fac mai usoara trecerea de la vara la toamna
In mod cert, vara ti-a oferit un plus de energie si multa culoare. Poate ca a existat o perioada cand ai mancat mai sanatos fara sa-ti dai seama si ti-a venit natural sa fii mai activa fizic. Oricum ar fi, vara poarta dupa ea anumite lucruri de care ar trebui sa tii cont odata ce te pregatesti pentru noul sezon.
Un REGAL
Este bine știut că românii se emoţionează colectiv destul de repede. În toate episoadele monarhice n-am identificat decât emoţii sincere. Asemenea vizitei pascale din 1992 şi acum, la impresionanta procesiune a trecerii Regelui în nefiinţă, am asistat la manifestaţii sobre.
RECOMANDĂRI
Petre Mihai Bacanu
Nu s-a întâmplat nimic rău. Primirea triumfală a exclus incidentele. La marea emoţie din ‘92, adevărată euforie populară, Regele a rostit: “Christos a înviat!“ şi, într-un glas, din piepturile unui milion de români s-a auzit: „Adevărat a înviat!“. Era legătura dintre Rege şi Credinţă, între Rege şi Patrie. Se părea că Învierea a renăscut simpatia pentru Regalitate.
La a doua slujbă a Învierii, de la Biserica Sf. Gheorghe, au fost de faţă şi „republicani“, gata de o contramanifestaţie împotriva „cetăţeanului Mihai“. Emoţia care s-a creat acolo i-a făcut să dea înapoi, aproape contopindu-se cu mulţimea regăsită.
Se aflau faţă în faţă cu un Rege îndelung exilat, năpăstuit, părăsit. Mulţimea, cândva îndoctrinată împotriva magiei monarhiste, se întâlnea cu singurul conducător legitim, natural. Asemenea mulţimi, răpite de iubire, salvau onoarea României, profanată de mineriade. În asemenea situaţii Bucureştiul a părut o capitală europeană.
O altă emoţie colectivă s-a produs la apariţia micului prinţ, iar acum se manifesta la apariţia tânărului prinţ. Vă mărturisesc, stimaţi cititori, că la istorica vizită din 1992 n-a existat nicio regie legată de micul prinţ.
Regele era cazat la „Continental“, hotel ales cât mai aproape de Piaţa Palatului, unde urma să se adreseze mulţimii de pe platforma unui amărât de camion al „României libere“. Cei trei agenţi de pază ai regelui s-au cam speriat de milionul de oameni care îl aşteptau, că ar fi riscant să parcurgă 200 de metri pe un culoar uman până la camionul pe care se afla o instalaţie de sonorizare. Mai bine ar fi să se adreseze de la un balcon al hotelului.
Regele şi cele câteva persoane care-l însoţeau erau cazate în camere obişnuite. Conducerea hotelului a consimţit să „confişte“ singură cameră cu balcon, închiriată de un cetăţean străin. Micul prinţ se juca pe holuri şi s-a amuzat de pregătirile care se făceau (cu o sonorizare care n-a prea mers, părintele Justin Marchiș fiind nevoit în final să ţină în faţa regelui o portavoce).
Micuţul Nicolae, plictisit să se joace pe coridoare, s-a strecurat printre adulţi (care umpluseră camera străinului) şi a ajuns până la balustrada balconului, lângă bunicul său. Văzându-l cum se chinuie să se ridice pe vârfurile picioarelor, cineva din balcon a avut ideea să-l ia în braţe. A fost o surpriză care s-a transformat într-o altă mare emoţie. Bucureştenii au văzut în nepot o prelungire a mai binelui monarhist.
Filmul lui Ilieşiu a mai lansat o emoţie: la plecarea regelui, micul prinţ s-a ascuns după fusta mamei şi a plâns când s-a despărţit de bunic. Auzise şi el strigătul milionului de români: „Majestate, nu pleca!“.
În mai toate intervenţiile sale publice, Majestatea Sa şi-a exprimat sentimentul iubirii. „Cu toate că am fost departe de voi mai bine de 45 de ani, n-am uitat niciodată să vă iubesc“. Răspunsul: „Te iubim!“. Interesant acest dialog liniştitor „Vă iubesc – Vă iubim“. Aţi auzit aceste cuvinte la vreun miting, în 28 de ani?
A fost nevoie ca Regele să‑şi găsească liniştea eternă, să se poată instala şi la noi autoritatea iubirii? Iubit şi iubind, poporul poate deveni cu adevărat autoritatea supremă, suverană. Regele n-a cerşit niciodată simpatie celor pe care i-a întâlnit.
Şi totuşi, s-a schimbat ceva. La vizita pascală, la sosire, la Suceava, se aflau o sută de oameni, dintre care jumătate cred că erau angajaţi ai aeroportului. „Actualităţile“ au reflectat sosirea regelui într-un minut şi jumătate. La prima slujbă de la Putna, unde regele a îngenuncheat la mormântul lui Ştefan Cel Mare, au fost 300 de oameni, iar la „Actualităţi“, nimic. La Înviere, o surpriză spontană: 7.000 de oameni, deşi pe ruta Suceava-Putna fuseseră intenţionat anulate câteva trenuri. La „Actualităţi“, un progres: două minute. După emoţia creată de milionul de oameni din Piaţa Palatului, evenimentul n-a mai putut fi minimalizat.
Câtă schimbare după 26 de ani: printre lacrimi şi aplauze, toate mijloacele mass-media au reflectat evenimentul ore în şir, nu numai pentru cei care se recunosc în persoana celui care, umilit, trădat de mulţi, a rămas credincios ţării, nouă. Am remarcat şi din reacţiile oamenilor, dar şi din cele ale reporterilor, crainicilor, o comunitate de iubire, de simpatie. Afinitatea este legată îndeobşte de merite. Mare schimbare! Decenţă, echilibru, comportament controlat.
Nu ştiu dacă monarhia putea face minuni, dar cu siguranţă eram în altă fază, pentru că dragostea de ţară este mai puternică decât dragostea de putere. Acum românii, chiar şi cei foarte tineri, încep să se dezmeticească întru rosturile monarhiilor constituţionale, moderne. Monarhie constituţională sau monarhie de partid? De la Burebista încoace, în două milenii, acest pământ a avut domni, domnitori, mai apoi s-au numit regi, dar tot domnitori erau.
În ’92, când avionul regelui se apropia de Otopeni, venind de la Suceava, piloţii au primit un mesaj neobişnuit pentru un turn de control: „Îl salutăm şi-l iubim pe Majestatea Sa, aşteptăm să revină acasă pentru totdeauna“. Nu era o favoare pe care i-am fi făcut-o, ne-am fi repus pe noi în bune temeiuri, în firesc. Acum a plecat puţin. Va rămâne pentru totdeauna în istorie.
Acum, Mihai I nu va mai fi coşmarul nimănui. Posibilul salavator al României a plecat. Ne-a răsfăţat cu lumina lui, a reuşit să aducă la suprafaţă tot ce e mai frumos, mai bun şi uman din noi. Sub el am fi fost un popor, sub comunişti am deveit o gloată. A avut charisma în viaţă, de aceea nu l-au asasinat comuniştii. Şi o are şi după. Poate o iluminare. Acesta este adevăratul REGAL.
A plecat şi ne-a lăsat în ceaţa şi mizeria pe care le-am ales noi.
„Hamlet și noi”, în memoria Regelui Mihai I al României
S-a jucat marţi, 12 decembrie, la Muzeul Naţional de Artă al României, în Sala Auditorium, spectacolul „Hamlet şi noi”, realizat în Laboratorul de Artă*, un proiect susţinut de Ministerul Culturii.
Hamlet și noi este un spectacol-laborator născut din sensibilitatea extraordinară a actriței Antoaneta Cojocaru, care este sufletul Laboratorului de Artă.
Laboratorul acesta și-a propus să fie o punte între trecut și viitor, trecând prin prezentul nostru atât de tulbure. O pledoarie pentru frumos.
Hamlet și noi a adus pe aceeași scenă douăzeci și doi de actori (unii consacrați, ca Adrian Ciobanu, alții încă studenții, ba chiar și unii voluntari din societatea civilă). E o adaptare a profunzimii lui Shakespeare la instrumentele complexe, la zi, ale artei spectacolului.
E o minune că toți acești oameni au rămas împreună, oferind din timpul lor unui proiect care s-a născut doar din energia lor. E o minune, dar era o minune necesară.
Acest Hamlet e un spectacol vast, cu proiecții video complexe, un spectacol în care muzica are rolul ei, iar coregrafiile sunt cu totul aparte. Un Hamlet foarte fragil. Ca o vrajă.
De asemenea, ar mai putea fi și spectacolul care îl consacră pe Alin Potop, un Hamlet foarte tânăr, care te obligă la un semn de exclamare.
Marile teme de la Shakespeare – iubirea și trădarea și moartea și renașterea – sunt reluate într-un spectacol care e departe de a fi perfect. Dimpotrivă, are stângăcii și are căderi, ba chiar și greșeli flagrante, întocmai ca o viață de om. E un spectacol vulnerabil, de aceea poate fi mai ușor iubit. Ne seamănă.
Iar ce s-a jucat marți înspre noapte în București a fost așezat sub imperiul unei emoții profunde. Fiindcă spectacolul nu începe înainte de a auzi vocea gravă a Regelui Mihai I al României, care ne-a fixat și ne-a lăsat o moștenire și un testament. De asemenea, spectacolul nu s-a sfârșit înainte de a-l auzi, din nou, pe Regele nostru.
Iar noi am plecat de la teatru cu inimile pline de golul durerii și mergând pe Calea Victoriei am văzut cum peste steagul României se așezase doliul. Iar steagurile fuseseră coborâte în bernă și era iarnă și era noapte și doar lumânările aprinse la Palatul Regal ne mai dădeau puțină lumină. Și mergeam, și mergeam așa, în lumina aceea, cu inimile pline de golul durerii.
*Laboratorul de Artă este o organizație non-guvernamentală foarte tânără care are ca scop promovarea inițiativelor artistice de impact din prezent din teatru, dans, muzică, pictură, fotografie, literatură, film, design și arii artistice conexe, precum și crearea de experiențe profunde de educare prin artă.
*Spectacolul s-a jucat în muzee și case de patrimoniu, pentru a atrage atenția asupra patrimoniului cultural și a monumentelor de valoare din România.
Iar ce s-a jucat marți înspre noapte în București a fost așezat sub imperiul unei emoții profunde. Fiindcă spectacolul nu începe înainte de a auzi vocea gravă a Regelui Mihai I al României, care ne-a fixat și ne-a lăsat o moștenire și un testament. De asemenea, spectacolul nu s-a sfârșit înainte de a-l auzi, din nou, pe Regele nostru.
Ce scrie presa internațională, despre FUNERALIILE REGELUI MIHAI! Publicația care și-a „INNEGRIT” prima pagină, în memoria Majestății Sale
Presa internațională a relatat cu lux de amănunte ceremonia de înmormântare a regelui Mihai, publicând pe prima pagină articole pe acest subiect.
Ziarul britanic Daily Express scrie într-unul din articolele sale despre gradele de rudenie ale regelui Mihai, relatând că Majestatea Sa este „vărul Reginei Elisabeta I a Marii Britanii”, iar „fiica cea mare, Prinţesa Margareta, este fina Ducelui de Edinburgh, Prinţul Philip, soţul reginei britanice”.
La rândul său, Paris Match publică un articol în care scrie, printre altele că mii de români de toate vârstele s-au perindat cu flori și lumânări la Palatul Regal, stând ore întregi la rând pentru a se putea înclina în fața sicriului
LA Times publică un articol în care precizează că „mii de oameni îndoliaţi îşi iau rămas-bun de la Regele Mihai al României”.
Christian Science Monitor scrie că la Palatul Regal, românii au depus flori în amintirea regelui lor trimis în exil, într-o perioadă în care țara trece prin tulburări politice și în contextul în care nu puțini sunt cei care fac comparație între actuala clasă politică și regele Mihai.
Revista electronică basarabeană Timpul.md a avut prima pagină în alb negru, iar în antet s-a aflat imaginea regelui Mihai și mesajul „Adio, Majestate!”. Publicația mai amintește și de satul care poartă numele uneia dintre reginele României, acolo unde steagurile au fost coborâte în bernă pentru Regele Mihai, aminitind că preşedintele moldovean a refuzat să declare doliu naţional.
„Lecție de demnitate pentru antiromânul Dodon: Un sat din raionul Soroca este în doliu în memoria Regelui Mihai”.
Românii de peste Prut au aprins lumânări la Ambasada României de la Chișinău în amintirea regelui Mihai: „OMAGIU pentru Regele Mihai: Basarabenii vin cu flori și lumânări la Ambasada României și lasă mesaje în Cartea de Condoleanțe”, scrie și publicația basarabeană Timpul.
Funeraliile Regelui Mihai, în presa internațională: „A fost o figură importantă în perioadele zbuciumate din istoria României
Presa internațională scrie, sâmbătă, despre zecile de mii de oameni care i-au adus un ultim omagiu Regelui Mihai, cât și despre reprezentanții Familiilor Regale europene care au luat parte la funeralii.
„România îi spune rămas-bun monarhului”, scrie BBC News, într-un articol în care relatează că la funeraliile din Capitală au participat peste 20.000 de oameni.
„În cea mai mare parte a celui de-al Doilea Război Mondial, Regele Mihai a fost o figură importantă, dezaprobat de dictatorul fascist Antonescu, în cei patru ani de alianță cu Hitler. Chiar și așa, la 22 de ani, a luat parte la lovitura de stat și a cerut arestarea lui Antonescu, în 23 august 1944. Pentru români, a fost o personalitate importantă în perioade foarte dificile din istoria lor”.
„România organizează funeralii de stat pentru fostul Rege”, titrează Radio Europa Liberă, într-un articol în care punctează că de la slujba ținută de Patriarhul Daniel la Patriarhie nu au lipsit președintele Klaus Iohannis, prințul Charles al Marii Britanii, regele Carlos și regina Sofia ai Spaniei, regele Karl al XVI-l Gustaf și regina Silvia ai Suediei.
„Văr al reginei Elizabeta al Marii Britanii, Mihai a fost obligat să abdice după ce comuniștii au preluat controlul asupra României, astfel că zeci de ani a trăit în exil în Occident”, mai scrie Radio Free Europe.
Și publicația Time a scris despre funeraliile Regelui Mihai, subliniind că au participat și figuri regale din afara Europei, precum prințesa Muna al-Hussein, mama Regelui Abdullah al II-lea al Iordaniei.
„Preoții au aprins tămâie în mica Catedrală în care Mihai a fost încoronat a doua oară, în 6 septembrie 1940. Mihai, strănepotul Reginei Victoria, a devenit rege la vârsta de cinci ani, după ce tatăl său Carol al II-lea a abdicat, pentru a fi alături de amanta sa”, scrie publicația.
The Time citează o participană la funeralii, Georgeta Anastasiu, care a afirmat că „Regele a fost demonizat de comuniști, dar în cele din urmă oamenii au descoperit adevărul despre el”.
Tabloidul britanic Daily Mail a tratat în amănunt evenimentul: „Prințul Charles se alătură fețeleor regale europene la funeraliile de stat organizate pentru Regele Mihai I, în timp ce zeci de mii de oameni au ieșit pe străzi în semn de comemorare a monarhului care a alungat naziștii, doar ca să fie forțat de comuniști să abdice.”
„Pentru mulți, este dureros să își amintească de trenul pe care comuniștii i-au obligat pe Regele Mihai și pe mama sa, Regina Elena, să îl ia de la București în Elveția, după ce a fost obligat să abdice. Deși România este republică de 70 de ani, monarhia încă atrage cetățenii, iar Regele Mihai a fost perceput ca simbol de modestie și moralitate.”
„Regele Mihai a întruchipat destinul tragic și zbuciumul politic prin care a trecut țara în secolul al XX-lea”, mai scrie publicația Daily Mail.
Nici New York Times, The Guardian sau Liberation nu au ignorat acest eveniment important din istoria României, scriind despre numărul mare de români care au ieșit pe străzile din București.
„Cetățenii i-au adus un ultim tribut monarhului, adunându-se în Piața Revoluției cu flori și candele. Drept simbol, mulțimea a întors spatele balconului de la care dictatorul Nicolae Ceaușescu a ținut ultimul discurs în decembrie 1989. Regele Mihai a fost forțat să abdice tocmai de comuniști (…). De la anunțul decesului, tributurile aduse s-au multiplicat, ilustrând că acesta a fost foarte respectat, în comparație cu clasa politică din prezent”, scrie publicația franceza.
Totodată, presa spaniolă scrie despre „Regina Sofia care, cu tristețe, este consolată de regele Juan Carlos, la înmormântarea Regelui Mihai.”
„Deși alte republici îi privesc cu dispreț sau cu indiferență pe cei care cândva le-au fost regi în trecut, Regele Mihai este considerat de români o figură prestigioasă, demnă de respect. Astfel, moartea sa i-a îndurerat pe mulți dintre cetățeni, care și-au luat rămas-bun la funeraliile organizate sâmbătă (…). Primele figuri regale europene care i-au adus un ultim omagiu au fost Regele Juan Carlos și Regina Sofia. Regina a părut foarte afectată, mai ales că Regele Mihai era vărul său apropiat, cu care a avut o relație apropiată încă din copilărie”, scrie Bekia.es.
Regele Mihai a murit în 5 decembrie, la vârsta de 96 de ani, la reședința sa din Elveția.
Presa internațională, despre funeraliile Regelui Mihai I
Presa internațională scrie pe larg despre funeraliile Regelui Mihai I:
The Associated Press notează : Zeci de mii de români s-au alăturat monarhilor europeni pentru a-l omagia pe Regele Mihai I, recunoscut pentru demnitatea şi moralitatea sa. Agenția de știri a prezentat cinci fapte importante de ştiut despre Regele Mihai I al României, în capitolele intitulate “Coroana”, “Invitaţii”, “Problemele familiale”, “Trenul regal” şi “Testamentul”.
Este descrisă cu lux de amănunte coroana regală folosită în timpul funeraliilor Regelui Mihai I – o copie a Coroanei de Oţel purtată pentru prima dată de regele Carol I, replică ce face parte din colecţia Muzeului Naţional Peleş.
BBC vorbeşte despre “regele care a respins naziştii, pentru a fi ulterior forţat să abdice de către comunişti“.
“Regele Mihai este cel mai bine cunoscut pentru lovitura de stat la care s-a alăturat în august 1944, pentru a schimba calea României de la nazişti la Aliaţii din cel de-Al Doilea Război Mondial. Forţat să abdice de către liderii comunisti ai României câţiva ani mai târziu, el a trăit cea mai mare parte a vieţii în exil în Elveţia. După revoluţia românească din 1989, a avut o relaţie dificilă cu noii conducători ai ţării, care se temeau că îşi va revendica tronul. În schimb, Regele Mihai a ajutat la negocierea aderării României la UE şi NATO”, a notat BBC News.
King Michael: Romania bids farewell to former monarch http://bbc.in/2BzaDVa
Funeral service for King Michael
Thousands of people and European royals gather for the state funeral in Bucharest.
The New York Times titrează:
Deși restaurarea monarhiei în România nu reprezintă o actualitate în UE, Regele Mihai I s-a bucurat de un respect enorm din partea poporului român, care l-a văzut pe fostul suveran în contradicție față de clasa politică actuală, pe care o asociază cu corupție și sărăcie.
Reuters scrie:
Mii de români au ieșit în stradă pentru a participa la funeraliile fostului suveran, Regele Mihai I, unul dintre ultimii foști șefi de stat care supraviețuiseră celui de-al Doilea Război Mondial.
Fotografii impresionante cu mulţimea adunată pentru omagierea Majestăţii Sale, Regele Mihai I
Zeci de mii de oameni au umplut străzile Bucureștiului pentru a îi aduce un ultim omagiu Regelui Mihai I al României. Mulţimea a umplut până la refuz Calea Victoriei, iar mai apoi, piaţeta din faţa dealului Patriarhiei, Piaţa Unirii, Piaţa Victoriei și Piaţa Romană.
Ceremoniile au început sâmbătă dimineaţă, de la ora 10:25 cu o slujbă religioasă de 10 minute oficiată în Sala Tronului, de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române alături de un sobor de preoţi, aceasta fiind urmată de o alta săvârşită la catafalcul aşezat în Piaţa Palatului Regal.
Sicriul, aşezat pe un afet de tun tras de un vehicul militar a fost apoi purtat spre Catedrala Patriarhală, la evenimentul desfăşurat pentru a onora plecarea pe ultimul drum a ultimului mareşal al Armatei Române, comandant suprem al Armatei Regale în al Doilea Război Mondial, luând parte Muzica Militară urmată de trei detaşamente ale MApN (58 de militari de la Forţele Terestre, 58 de militari de la Forţele Aeriene şi 58 de militari de la Forţele Navale) şi un detaşament de elevi ai Colegiului Naţional Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza.
La ora 11.25 au fost trase clopotele de la bisericile din împrejurimi. Cortegiul funerar a traversat apoi Piaţa Palatului Regal spre Calea Victoriei până la Piaţa Naţiunilor Unite și a continuat pe Splaiul Independenţei și apoi, după Palatul de Justiţie, pe Splaiul Independenţei până la intrarea pe Dealul Patriarhiei.
Credem că fotografiile acestea vorbesc de la sine.
Foto: Octav Dragan
Foto: Octav Dragan
Foto: Octav Dragan
Foto: Dan Mihai Balanescu
Foto: Dan Mihai Balanescu
Foto: Vasile Mihai-Antonio
Să presupunem că toate amendamentele la Codul de Procedură Penală plus modificările privind infracțiunea de abuz în serviciu din Codul Penal pe care majoritatea PSD/ALDE/UDMR doresc să le impună prin parlament vor trece exact așa cum sunt acum.
Cum ideea fundamentală a parlamentarismului – elaborarea legislației în cadrul compromisului între Putere și Opoziție – a fost deja anihilată prin modificările regulamentului care instituie dictatura majorității și reduce opoziția la un rol pur decorativ, nu mai există nici un obstacol parlamentar, procedural, ca majoritatea să-și treacă drept „lege” tot ce-i trece prin cap. Prin urmare, este foarte posibil ca tot ceea ce au dorit în ultimii 12 ani marii penali politici- desființarea într-un fel sau altul a DNA și a infracțiuni înseși de corupție, punerea procurorilor sub un control strict cu mână de fier și a judecătorilor sub unul la fel de strict dar cu mănușă de catifea și punerea corupților, demnitari ori funcționari, la adăpost de legea penală o dată pentru totdeauna- , să devină în sfârșit lege în România. Să mai presupunem că aceste legi vor trece și de Curtea Constituțională, o instituție care și-a subminat în chip lamentabil în ultimul an rolul de garant al ordinii constituționale. Numai că, din lipsă de coordonare, frustrare, lăcomie sau, pur și simplu din prostie, au mers, iarăși, prea departe. Chiar dacă vor reuși să legalizeze fărădelegea și să instituie Republica Borfașilor la care visează de atâta amar de vreme, aceasta nu va putea exista niciodată pentru că este un monstru imposibil, o himeră.
Adio stat de drept și democrație
Dacă Dragnea și penalii care îl înconjoară își duc planurile la îndeplinire, nu mai are rost să vorbim despre stat de drept, adică despre domnia legii în România. După cum remarcă Parchetul General, în noua „filozofie” de stat a PSD/ALDE, principiul fundamental este că drepturile infractorilor trec deasupra drepturilor victimelor. Procurorul Bogdan Gabor explică punct cu punct ce presupune fiecare amendament în parte și, conchide, logic, în baza principiului de mai sus, că în republica răsturnată a PSD, infractorul este cinstit, iar procurorul nu. Șefa DNA, Laura Kovesi, constată, la rândul ei, că, dacă modificările intră în vigoare, DNA e ca și închis, dar mai importante, dincolo strict de DNA și de combaterea corupției, sunt exemplele pe care le dă procuroarea Lăncrănjan privind modul în care modificările afectează fiecare cetățean în parte.
Laura Kovesi greșește. Nu numai DNA se va închide dacă trec amendamentele, ci toate parchetele. Singurii procurori cărora li se va mai permite să funcționeze în condițiile create de noile Legi ale Justiției și de noul Cod de Procedură Penală, vor fi cei obedienți puterii care vor primi mână liberă să îi ancheteze și aresteze pe toți adversarii puterii. Iar dacă e liber la furat, e liber și la furat alegeri. În noul regim, democrația va deveni o farsă de felul „democrației controlate” din Rusia.
În anarhia kleptocratică, proprietatea e un moft
Dacă s-ar fi mulțumit să suprime drepturile fundamentale și să subordoneze legea unei grup restrâns, adică să instituie o oligarhie autentică, am fi avut de-a face cu instaurarea unui regim autoritar „clasic” în care primează „dreptul celui mai tare” cum pleda Trasymachos. Dar ceea ce rezultă din modificările aduse Codului de Procedură Penală este un regim anarhic. Chiar și într-o kleptocrație cum sunt cele africane sau arabe ori chiar în Ucraina, nu au dreptul să fure decât unii, în vreme cei restul, masele, sunt ținute să respecte legea, să sufere și să plătească taxele din care se îmbogățesc primii. Însă trebuie să existe o oarecare ordine și o minimă siguranță a cetățeanului. Dar în regimul în care dreptul infractorului bate dreptul victimelor, această minimă siguranță este imposibilă. În primul rând pentru că un stat care protejează infractorul nu poate garanta în același timp dreptul de proprietate. Dacă cetățeanului îi va fi mult prea greu să obțină condamnarea hoțului care îi încalcă proprietatea și să își recupereze bunurile, proprietatea devine o noțiune volatilă iar siguranța dispare. Societatea românească va fi redusă la o anarhie hobbesiană iar singurii protejați vor fi marii infractori.
Infractori din toate țările…
România va deveni țara în care organizarea administrativă reală va echivala cu teritoriile marilor interlopi și traficanți, care vor deveni viitorii lideri ai grupurilor de interese politice și eventual lideri ai viitoarelor partide. Cum nicăieri în lume nu există o asemenea protecție oferită tuturor categoriilor de penali trebuie să ne așteptăm ca România să devină nu numai paradisul infractorilor autohtoni dar și internaționali. Din comunicatul DIICOT aflăm că dosarele de trafic antidrog (1200 lunar) vor fi blocate, deci trebuie să ne așteptăm ca România să devină placa turnantă a traficului de droguri cum era pe vremuri Turcia. Mai mult, marii capi ai cartelurilor mafiote ar putea găsi sanctuar legal în România pentru că vom fi singura țară în care marii mafioți nu vor putea fi condamnați pe baza depozițiilor polițiștilor sub acoperire sau a martorilor protejați în virtutea următorului amendament: „Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorilor, ale colaboratorilor, ale denunțătorilor ori ale martorilor protejați sau ale altor persoane care au obținut nepedepsirea sau reducerea pedepsei în schimbul declarațiilor date”. Vorbim chiar și de cazuri de crimă organizată și, la limită, de terorism.
Ceea ce reiese așadar din „proiectul PSD/ALDE” nu este o țară europeană care cochetează cu populismul și autocrația precum Ungaria sau Polonia. Acestea sunt țări care au înregistrat derapaje, unele serioase, dar care pot fi readuse pe drumul cel drept prin persuasiune, presiuni sau sancțiuni. România lui Dragnea și Tăriceanu se conturează a fi în cu totul altă ligă, un hibrid monstruos, ceva între Coreea de Nord, Afganistan și Sudanul de Sud o amenințare gravă pentru ea însăși și pentru cei din jur. Or, așa ceva nu poate fi acceptat în mijlocul Europei și nu va fi acceptat.
Convergența unor interese meschine naște monștri
Ceea ce pare să se fi întâmplat în realitate este convergența unor interese limitate. A vrut PSD să-l salveze pe Dragnea? A introdus amendamentul aberant care prevede ștergerea datelor incriminatoare care nu au legătură strictă cu cazul cercetat. A dorit UDMR să-l scape pe Marko Attila, deputatul fugar și nu prea? A venit cu amendamentul care face imposibilă condamnarea în lipsă. Au avocații PNL (pentru că ar fi o nedreptate să neglijăm contribuția PNL la această oroare) Gorghiu sau Fenechiu tot felul de clienți din zone interlope? Se bagă amendamentele care exclud martorii protejați. Se tem toți trepădușii politici corupți de DNA? Se interzic arestările pentru corupție, evaziune și spălare de bani ba mai mult, se interzic orice informații publice despre aceste dosare, deși nimic nu poate justifica mai bine interesul public decât corupția funcționarului public. Și, în general, pentru că toți acești indivizi mărunți îi urăsc pe procurori, toți susțin amendamentele care fac ca, în general, procurorii să fie în pericol mai mare să facă închisoare decât infractorii pe care îi anchetează. Cele peste 60 de amendamente la Codurile Penal și de Procedură par să fie ieșit așadar din acumularea frustrărilor unor caractere meschine care ocupă fotolii de parlamentari și își folosesc puterea legislativă pentru a regla conturi personale cu procurorii și cu legea penală fără să realizeze oroarea pe care au produs-o.
Episodul este încă o dovadă a calității execrabile a unei clasei politice falimentare moral, dar întrebarea este de ce nu există nimeni care să aducă la ordine această faună politico-penală ca în trecut. Oricât de disperați ar fi Dragnea și Tăriceanu (apropo, dezincriminarea mărturiei mincinoase este o perlă de stupizenie legislativă) se poate presupune că mai au atâta discernământ încât să-și dea seama că demersul este unul sortit eșecului. Ar mai exista posibilitatea să lase această avalanșă de aberații legislative să se reverse în speranța că la capătul drumului le vor salva pe cele care îi privesc pe ei și le vor respinge pe celelalte, făcând astfel figură de lideri responsabili și rezonabili în vreme ce își vor fi rezolvat în mod cinic propriile probleme penale iar noi ceilalți vom răsufla ușurați că nu a fost totul pierdut.
Totul va fi însă pierdut până la capătul acestui ciclu electoral, când vom realiza prea târziu că n-a mai rămas mare lucru din democrația și justiția românească.
Regele s-a dus pe drumul fără de întoarcere…
… Și nu s-a dus singur, ci a luat cu sine și speranța că România se va așeza cu demnitate între suratele ei din UE, că va scăpa odată de o clasă politică hrăpăreață, îndepărtată de propriul popor.
Se vede treaba că ne urmărește un blestem: un număr foarte mare de cozi de topor, între care o mulțime de intelectuali oportuniști, au îmbrățișat cu bucurie comunismul după război, au făcut pact cu asupritorul sovietic pentru a se așeza la putere, iar poporul nu a contat nici cât o ceapă degerată. Așa cum nu contează nici acum.
Iar cozile de topor și urmașii acestora i-au ridicat osanale tătucului popoarelor, Iosif Visarionovici Stalin, când a zis că-i suntem tovarăși vrednici și, ca aliați ce-i suntem, ne-a dezarmat armata și i-a arestat pe comandanții care n-au făcut sluj, ne-a luat soldații prizonieri, împotriva tuturor legilor și cutumelor internaționale ale beligeranței. În același timp, țara a fost jefuită sistematic, inclusiv de tezaur.
Dar nu e departe clipa când vom afla adevărul despre toate actele trădării conducătorilor noștri vremelnici de atunci și de mai târziu, cei ce au făcut legăminte rușinoase în numele României și ne-au vândut în schimbul păstrării lor în funcții. Poate vom înțelege atunci de ce a fost și este menținut în sărăcie și ignoranță un întreg popor. Din pricina acelor legăminte peste capul nostru am avut o revoluție cu peste o mie de victime și cu atâtea necunoscute, de aceea urmașii cozilor de topor au continuat cutumele regimului comunist și după revoluție și ne țin departe de democrația adevărată.
Regele Mihai a înțeles intențiile sovieticilor și ale cozilor noastre de topor, a încercat să se opună, dar a fost alungat din România, punându-i-se în cârcă vagoane de minciuni pentru a fi urât de popor. Poporul însă nu l-a uitat, iar în 1992, de Paști, l-a regăsit la fel ca întotdeauna: demn, patriot, cald, sincer și drept. Încrezător în șansele României. Înălțător.
Atunci Iliescu și ai lui au înțeles că bătrânul și blândul Rege e mai puternic decât ei, iar prezența sa în neamul său e un pericol pentru regimul Iliescu și afacerile tovarășilor săi. Și s-au temut nu doar de Rege, cât de refacerea legăturii străvechi între unsul lui Dumnezeu și poporul său.
Dar legătura nu s-a refăcut. Dregătoriile mai-marilor noștri au fost mai importante decât viitorul românilor. Deși era singurul care putea să rezolve înapoierea și defazarea României prin apropierea rapidă de monarhiile Europei, de Occidentul civilizat și dezvoltat, cozile de topor și-au continuat drumul spre „democrație originală“, un fel de regim de putere personalizată, construit în jurul tătucului Iliescu după model ceaușist, model al cărui ultim reprezentant am vrea să fi fost Iliescu. Numai că mereu se ridică noi și noi pretendenți.
Ei bine, după ce l-au urgisit și în mod conștient nu i-au permis să revină pe tron, probabil după ce au întrebat la Moscova ce și cum, azi toți liderii PSD au devenit regaliști și deplâng moartea fostului suveran. Fără un dram de rușine și decență. Dă bine la electorat. Ca și atunci, demnitatea nu le dă ghes, iar de onoare nu poate fi vorba acum la foștii comuniști, așa cum n-a fost niciodată.
Ba chiar speculează mâhnirea populară și doliul național, măcelărind în parlament statul de drept și legile justiției, fiindcă statele dezvoltate și democratice, mai cu seamă monarhiile, au ca fundament starea de dreptate și egalitate a tuturor cetățenilor în fața legii, inclusiv a conducătorilor vremelnici. Ceea ce puterea politică de azi nu vrea să înțeleagă și creează un sistem legislativ în care diriguitorii să nu mai poată fi atinși de brațul legii. Iar asta Regele Mihai nu ar fi acceptat niciodată.
S-a dus, așadar, Regele nostru, ne îngropăm speranțele în viitorul României odată cu el și ne trezim din nou goi în fața istoriei și a zilei de mâine. Cu aceeași clasă politică hrăpăreață, lipsită de dragoste de țară, cu aceeași corupție generalizată, cu același nesaț pentru hoție și șmecherie.
Petru Tomegea
10 decembrie 2017
Moartea Regelui Mihai i-a făcut pe urmașii bolșevicului Iliescu să-și anuleze mitingurile de luptă împotriva statului paralel, sperând că monarhismul lor de ziua a șaptea și lacrimile paseiste vor impresiona poporul și că vor reuși să împrumute pe datorie ceva din onoarea, statura morală și bunul-simț al marelui dispărut.
Și-au prins efigia Regelui la costum, alături de insigna de partid, au ținut un moment de reculegere în parlament și o ședință solemnă, după care, descătușați de înaltele criterii de morală pe care tocmai încercaseră să le tragă pe turta lor politică, i-au „cinstit memoria“. Într-un fel care cu siguranță va rămâne în amintirea contemporanilor și între coperțile cărților de istorie drept „zilele negre“ ale victoriei Grupului Infracțional Organizat Dragnea-Tăriceanu asupra statului de drept și ale transformării parlamentului într-o cocină demnă de Ferma Animalelor a lui Orwell. Gândindu-se doar la ceea ce îi „unește“ pe ei, proaspeții cântători ai memoriei Regelui au continuat în galop demersul „istoric“ de acaparare totală a puterii și de metamorfozare accelerată a României într-o oligarhie de tip feudal pe care au de gând s-o dea cu camătă copiilor lor spirituali și partenerilor de afaceri. Siluirea justiției prin legile pe care le emană chiar în aceste zile îndoliate pentru națiune, coprolalia extinsă care a înlocuit până și obișnuitele mitocănisme ale unor scelerați exact spre asta duce. Este un simbolism ascuns în tot ce se întâmplă acum la moartea Regelui și în ajunul centenarului Marii Unirii, ca și cum istoria ne trage un semnal de alarmă că țara e pândită iarăși de restaurație. Cuvintele regale bat și ele la porțile conștiinței poporului pentru a-l retrezi. „Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa“, spunea Majestatea Sa în 2011 sub cupola aceluiași parlament în care astăzi răsună înjurăturile, obscenitățile și grobianismele urmașilor generației care l-au alungat de atâtea ori din țară.
Sentimentul că democrația trece printr-o mare cumpănă și că, după 28 de ani de speranțe și iluzii (deșarte), România tot nu-și găsește scăparea și drumul este, iarăși, acut. Spun iarăși pentru că ciclic ajungem să trăim cu apocalipsa pândind la cotitură și făcând istorie contrafactuală. Confiscarea revoluției de către Ion Iliescu și FSN, mineriadele, Vadim ajuns în anul 2000 în cel de-al doilea tur al prezidențialelor, anul de groază 2012, Ordonanța 13 sunt doar câteva dintre momentele negre în care ne-am aflat cu ghilotina deasupra capului. Dar tot de atâtea ori ni s-a dat o nouă șansă: revenirea Majestății Sale în țară și milionul de oameni șerpuind entuziast pe străzile Bucureștiului, câștigarea alegerilor, în 1996, de către forțele de dreapta reunite în Convenția Democrată, aderarea la NATO și UE, posibilitatea de a începe, în 2004, procesul de construcție a unui stat de drept autentic, cu justiție independentă și instituții solide, protestele de la începutul lui 2017, îndreptate pentru prima oară de la manifestațiile din Piața Universității din anii 1990 împotriva imoralității în politică, a hoției și sfidării. De prea multe ori ne-a trecut glontele pe la ureche, dar și de prea multe ori am irosit momentele de grație ale istoriei. Nu am înțeles ca nație, nici într-un caz, nici în altul, semnificația profundă a evenimentelor și consecințele lor. Reacția și implicarea părții active a societății s-a oprit mereu la jumătatea drumului, iar răul a mai câștigat teren. Ne-am baricadat de prea multe ori în indiferență, dezamăgire și confort personal. N-am interiorizat cu adevărat nici măcar astăzi că trebuie să impunem conducătorilor să nu aplice politica „în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind instituțiile statului“(Regele Mihai, 2011).
Pare să ia amploare un fenomen nou: relativismul. Unii dintre cei care vreme îndelungată au pledat pentru setul de valori și principii cerut de apartenența României la UE și NATO și au încercat în momentele de care am amintit să oprească tăvălăgul restaurației (doar la aceștia mă refer) se baricadează acum în relativism și negare. „Nu-i dracul așa de negru“, exagerări, „arătați-ne articolul care știrbește independența justiției“. Aceștia pretind că modificarea legilor justiției operată de Comisia Iordache nu reprezintă o întoarcere la perioada Stănoiu, că pierderea independenței magistraților și slăbirea echilibrului, și așa precar, dintre puterile statului nu sunt nici certe, nici catastrofale. Nu are rost să reluăm o discuție tehnică pentru că s-a făcut deja asta, argumentat și profesionist. În plus, am convingerea că cei în cauză înțeleg exact ce se întâmplă și nu se poziționează astfel de dragul dezbaterii sau pentru a fi echidistanți. Și atunci? N-am un răspuns general valabil, pot doar să observ că relativiștii și negaționiștii de rit nou au câteva trăsături comune: o așa-zisă „naivitate“ , efect al mașinăriei de propagandă, probleme personale în justiție și niște strigoi care îi urmăresc de pe vremea când lucrau la stat, unde, mulți, au deținut diverse funcții publice. Simple coincidențe?
În categoria argumentelor folosite de propagandă și transmise relativiștilor intră și cele botezate generic „abuzurile statului paralel“. Desigur, nu neagă mai nimeni asta, în justiție sunt și derapaje, abuzuri, exagerări, achitări, greșeli judiciare. Dar procentul acestora se menține în limitele existente peste tot în lumea democratică. O arată cifrele seci și rapoartele MCV. Într-o Românie în care se moare în continuare pe capete în spitale din neglijență, lipsuri și indiferență instituțională criminală (episodul imunoglobulinei este doar ultimul din lungul cortegiu), cu un sistem de educație care scoate peste 40% de analfabeți funcționali, singurelor instituții cărora li se plasează ștacheta în stratosfera perfecțiunii sunt cele din justiție. Doar lor li se cere să fie fără de păcat. De ce? Pentru că doar ele se ocupă de „conducătorii țării“. Cu spitalele și școlile domniile lor se descurcă în străinătate sau în privatul autohton cu bani mulți, nu-i afectează direct. Pe când cu justiția trebuie să dea piept atunci când încalcă legea. N-ar auzi nimeni de „abuzurile“ justiției și nu s-ar fi pus în veci problema hăcuirii legilor dacă nu ar fi fost vizați mai-marii țării. Câte proiecte făcute în comisii speciale pe repede-înainte au existat pentru sănătate sau educație în ultimii ani, domenii care chiar strigă după reformă? Niciunul. Raportat la putregaiul generalizat, justiția chiar era zona în care lucrurile mergeau spre bine. Spre binele societății, nu al pungașilor cocoțați la putere.
Ziua comemorării în parlament a Regelui Mihai a coincis cu primele voturi decisive din plen date restaurației în justiție. Mai apoi, simbolic, odată cu Regele Mihai va fi înmormântată și democrația. Spre deosebire de Majestatea Sa, care spunea că vede în Romania, „țara pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri“, scelerații actualei puteri văd în ea doar un obiect de uz personal care poate fi traficat. Au „cinstit memoria“ Regelui profitând ticălos de ea
Dincolo de imaginea „bunului rege“, mesajul morții în exil se îndreaptă acuzator împotriva noastră, cei care îl vom însoți pe ultimul drum cerșind o iertare istorică, dar pe fond nerecunoscând nici vina, nici definitiva înfrângere.
Încetarea din viață a MS Regele Mihai I e acea terapie de șoc emoțională care ne obligă să ieșim din obsedantul prezent și să privim realitatea în dimensiunea ei istorică. Dincolo de tristețe, dincolo de necesare sentimente de culpabilitate colectivă, simțim că în asemenea momente avem acces la evidențe care în rest ne scapă. Iar zilele acestea lecția istoriei e poate mai aspră ca niciodată: ceva iremediabil se produsese undeva în trecut, dar abia acum conștientizăm trauma și dimensiunea ei ireparabilă.
Ironia istoriei ne spune că principele Mihai de România și Partidul Comunist din România s-au născut în același an, 1921. Două destine care reprezentau două principii de legitimitate, două universuri de valori, două sensuri ale istoriei. Rivalitatea lor a marcat un secol de istorie a României.
Unul trebuia să asigure continuitatea unei dinastii importate din Occident pentru a contribui la incredibil de ambițiosul proiect al occidentalizării României. Celălalt urmărea programatic sovietizarea României. După 1947, realitățile geopolitice au tranșat această rivalitate în favoarea impunerii modelului sovietic și a vectorului său instituțional: partidul-stat comunist. După 1989, căderea regimului totalitar, dispariția juridică a PCR și a URSS au redeschis problema reînnodării firului istoriei.
Acum știm că acea șansă s-a pierdut definitiv. Regii nu mor, corpul lor fizic se stinge, dar celui politic îi este asigurată continuitatea prin instituții. Corpul politic al regelui poate muri numai dacă se renunță definitiv la un principiu de legitimitate. Abolirea monarhiei s-a produs în România în contextul unei ocupații sovietice, ceea ce a făcut ca regele exilat să rămână nu numai titularul unei forme de legitimitate de ordin dinastic, ci și în termenii continuității constituționale.
Corpul politic al regelui a supraviețuit nu numai perioadei inițiale a exilului, care putea fi provizoriu, deși s-a dovedit definitiv, ci și în deceniile ulterioare, pentru că regimul comunist totalitar nu a ieșit niciodată din paradigma stalinistă și nu și-a creat premisele unei legitimități politice autonome față de spectrul aparatului represiv (intern și potențial extern). Dovada acestei dependențe a fost dată în 1989, când smulgerea stemei de pe steag a simbolizat nu numai căderea unui președinte-secretar general al PCR, ci a unei întregi ordini politico-statale.
Momentul 1989 este un moment al redeschiderii problemei principiului de legitimitate. Atunci, Regele Mihai avea 68 de ani abia împliniţi. Ca De Gaulle în 1958. Adenauer e ales cancelar la 73 de ani, Coposu avea 75 când refonda PNȚcd-ul. Priviți imaginile din aprilie 1992: ele nu sunt spectaculoase grație prezenței mulțimii, ci grație unei întâlniri care e de fapt o reîntâlnire. Frumosul tânăr rege de ieri și poporul său se transformaseră semnificativ în 45 de ani, dar ceva cvasi-organic părea încă să-i lege. Regele era orfan de țară, poporul postcomunist era orfan de sens. Nu, nu era orfan de rege. Pur și simplu nu știuse să-și construiască o altă sursă a autorității legitime. Majoritatea celor care în 1992 au ieșit să-l întâmpine pe rege nu știau asta la începutul duminicii pascale, dar în fața spectacolului miraculos al mitului devenit tangibil au revenit acasă încărcați de o responsabilitate la înălțimea căreia nu au știut să rămână.
În astfel de momente, în jurul unor simboluri care încarnează valori profunde, valori care nu sunt (numai) naționale, ci general umane, dar care sunt celebrate la nivelul unei comunități de sensibilitate, o populație devine popor. Românii, în câteva momente de grație, au trăit o astfel de stare. O stare care pe fond e una a existenței unei comunități de speranță. De fiecare dată, însă, vâlvătaia s-a stins, iar memoria acestor momente a ținut loc de flacără de veghe. Moartea corpului fizic al regelui ne obligă să contemplăm nu numai imposibilitatea înnodări firului istoriei, dar și riscul stingerii acestei flăcări.
Sigur că există românii ca populație pe un teritoriu pe fond prosper, un stat român și o elită (politică și nu numai) românească care îi gestionează resursele. Dar suntem siguri că o Patrie mai există? Moartea Regelui-corp politic convoacă posibilitatea morții Patriei, în măsura în care nicio altă autoritate legitimă nu a putut în același timp să fie recunoscută și să asigure o nouă normalitate. Avem după 1989 o nouă tradiție constituțională care permite un regim hibrid, cu un stat confiscat etc., iar condiția normalității nu e îndeplinită. Poate că nu ieșim din „provizoratul istoric“ tocmai pentru că temelia noilor instituții e impregnată de o impostură pe alocuri criminală. Dincolo de corupția oamenilor, corupția instituțiilor pare un orizont de nedepășit.
Regele-corp politic nu depinde de corpul fizic, dar poate fi omorât. După 1989 a avut loc o lentă ucidere a Regelui. Numai aparent Regele a avut o perioadă, după 1996, de exil voluntar. Acest exil aparent voluntar și tragedia morții în exil reprezintă un mesaj pentru noi toți.
Nu o populație hrănită cu propaganda național-comunistă trebuie să simtă un sentiment de vinovăție, ci numai cei care au perceput corpul politic al Regelui ca sursă de legitimitate. Adică, atât cei care au asigurat continuitatea statului în 1989 și care se simțeau amenințați, cât și noi, cei care am făcut prea puțin, deși înțelegeam miza. Și există o cauză profundă comună ambelor atitudini: frica. Regele-corp politic nu a fost ucis în numele unui ideal, ci din lipsa dorinței de a asuma orice idealuri. Dincolo de imaginea „bunului rege“, mesajul morții în exil se îndreaptă acuzator împotriva noastră, cei care îl vom însoți pe ultimul drum cerșind o iertare istorică, dar pe fond nerecunoscând nici vina, nici definitiva înfrângere.
Trecerea la cele veșnice a Regelui Mihai la acest sfârșit de an atât de zbuciumat a declanșat un val de emoție pe care nimic nu-l anunța: zeci de mii de români
au stat zi și noapte la coadă pentru a-și lua rămas bun de la un suveran pe care mulți îl ignoraseră cât fusese în viață și pe care abia acum începeau să-l cunoască și să-l aprecieze. Iar cu aprecierea a venit și laitmotivul ultimelor două săptămâni, acela al unei imense șanse ratate, însoțit de întrebarea tot mai des repetată: cum ar fi arătat România dacă Regele Mihai nu ar fi fost forțat de comuniști să abdice și să plece în exil?
Merită să ne punem azi această întrebare, pentru că pe 30 decembrie 2017 se împlinesc 70 de ani de la actul abdicării forțate a Regelui Mihai. În realitate, însă, întrebarea ar trebui formulată astfel: cum ar fi arătat România dacă nu i s-ar fi impus cu de-a sila regimul comunist? Pentru că, fără comunism, nu am fi avut republică. Republica nu a fost o opțiune liber exprimată de poporul român, ci a fost rezultatul loviturii de stat date de comuniștii pe care atașamentul populației față de Rege îi încurca. Dacă Regele ar fi colaborat cu adevărat cu forțele sovietice, cum afirmă propaganda comunistă și postcomunistă, atunci el nu ar fi fost considerat un obstacol în calea acaparării puterii absolute de către regimul instalat de Armata Roșie.
Acum, când interviurile și discursurile Regelui au rulat fără încetare pe ecranele televizoarelor, au aflat și cei care nu știau că Majestatea Sa a fost un rege profund creștin, profund democrat, profund principial și integru – adică exact opusul liderilor comuniști. Putem spune deci că abia acum, la moartea Regelui Mihai, românii au avut prilejul să se reconecteze la adevărata lor istorie, în special la cea modernă, în care monarhia a jucat un rol esențial. Poate acum au înțeles mai mulți români că au trăit în post-adevăr nu numai în timpul regimului comunist, ci și după căderea acestuia, când comuniști vopsiți în democrați ca Ion Iliescu și Petre Roman l-au alungat pe Rege cu trupele Ministerului de Interne în 1990, probabil pentru că legitimitatea lui incontestabilă, spre deosebire de a lor, îi speria de moarte – căci Regele fusese victima, nu autorul unei lovituri de stat. Concret, șansa pe care am avut-o atunci s-a numit Regele Mihai, iar ratarea ei s-a numit Iliescu-Roman.
Cine crede că exagerez să evalueze calitățile umane ale conducătorilor republicii din ultimii 70 de ani. Luându-l ca reper pe Regele Mihai, să ne întrebăm care dintre succesorii săi a impresionat prin bunătate, și-a asumat rolul de șef al statului ca pe o cruce pe care este chemat s-o ducă cu demnitate și spirit de jertfă, a fost un exemplu de moralitate în viața publică și, în sfârșit, care dintre ei ar fi renunțat la putere pentru a salva de la execuție o mie de studenți aruncați de comuniști în temnițe? Răspunsul este simplu: niciunul.
Să-i excludem din discuție pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, pentru că știm că moralitatea era incompatibilă cu comunismul, care s-a definit prin dictatura proletariatului, lupta de clasă și exterminarea opozanților politici. Ne-am fi așteptat poate la un nou tip de conducător după decembrie 1989, dar ne-am ales cu Ion Iliescu, instrument al forțelor oculte ale regimului comunist, care, în numele lor, a chemat minerii la București, a reprimat opoziția, a decretat că proprietatea privată este „un moft“, a creat o armată informală de „revoluționari“, utilizați ca trupe de șoc în momente critice de PSD și încarnările sale anterioare, și a promovat subordonarea justiției față de interesele unei clase politice corupte din naștere. Matricea de corupție și fărădelege instituită de el a formatat sistemul politic instituit după 1989; cu alte cuvinte, ce este mai rău în țară din mandatele lui se trage. A urmat Emil Constantinescu, adus la putere de un val de speranță din partea României anti-PDSR-iste, dar prea ușor dispus să capituleze în fața „sistemului“, în schimbul unei existențe prospere pe banii publici, suplimentată cu elegante sinecuri de tipul șefiei unui Institut al Levantului. Al treilea lider al republicii postcomuniste a fost însă o păcăleală și mai mare, pentru că și Traian Băsescu a făcut joc dublu, hrănind și cultivând, în spatele fațadei reformei justiției, un sistem de spoliere a banului public prin clanul Cocoș. Tot Traian Băsescu și-a distrus propriul partid, PDL, de dragul Elenei Udrea, aceeași pentru care astăzi pune umărul la distrugerea justiției. Nu ne mai mirăm deci că domnul Băsescu, devenit discipol al lui Ion Cristoiu, a preluat tezele comunisto-securiste despre Regele Mihai, atacându-l abject și disproporționat pentru o impolitețe reală comisă de Radu Duda. Mai mult, l-a adoptat și promovat, în contrapartidă cu Regele Mihai, pe Paul Lambrino, inculpat într-un proces privind fosta fermă regală Băneasa. Fără comentarii.
În concluzie, domnii Iliescu, Constantinescu și Băsescu nu au fost și nu sunt repere morale. Mai mult, ei au patronat o deteriorare exasperantă și progresivă a calității clasei politice, iar această deteriorare face și mai dramatică revelația pe care au avut-o românii la moartea Regelui, și anume că ar fi putut avea un conducător profund moral și principial, care punea țara deasupra interesului personal.
În această lumină, tripleta Dragnea-Tăriceanu-Kelemen Hunor devine inacceptabilă, iar întrebarea cea mai interesantă este acum dacă mobilizarea României anti-PSD-iste, a României Regelui Mihai, va reuși să contracareze ofensiva celor care susțin diktatul PSD-ALDE-UDMR, cum a reușit în 1996, după dispariția lui Corneliu Coposu, sau dacă energia generată de recentul moment de grație se va risipi.
Problema este că României anti-PSD-iste îi lipsesc deocamdată un lider și o reprezentare politică adecvată. Reinstaurarea monarhiei, la care unii speră, se poate transforma într-o capcană, pentru că nu mai suntem nici în 1866, nici în 1923, Casa Regală nu oferă un succesor de talia Regelui Mihai, iar Custodele Coroanei și consortul Radu Duda au o relație de bună colaborare cu Liviu Dragnea. Dacă modificarea Constituției în vederea reinstaurării monarhiei va fi lăsată pe mâna tripletei malefice majoritare PSD-ALDE-UDMR, este de așteptat ca aceasta să-și asigure puterea absolută sine die, urcând pe tron o marionetă decorativă, care să nu le poată bloca excesele, cum încă mai poate face președintele. Singura șansă de a salva moștenirea politică a Regelui ar fi deci ca președintele Iohannis să intre în acțiune, măcar în ceasul al doisprezecelea, și aceasta pentru că, dacă nu va reuși să mobilizeze România proeuropeană și anti-PSD-istă în 2018, partida va fi pierdută pe mulți ani de acum înainte și ne vom plânge din nou șansele ratate. La urma urmei, câte șanse ne putem permite să mai ratăm?
Despărțiri
Impresionante funeraliile Regelui Mihai! Emoția despărțirii de ultimul Rege a fost dublată de faptul că era pentru ultima oară când trăiam un moment revendicat de istorie.
Zeci de mii de oameni au stat la coadă ore în șir, zi și noapte, pentru a se înclina în fața sicriului regal, zeci de mii de oameni l-au condus apoi pe Rege în drumul său spre eternitate. Marile case regale și-au trimis reprezentanți la înmormântare, confirmând (dacă mai era nevoie) că Regele Mihai făcea parte din aristocrația Europei și elita lumii. „Trădat de toți, loial tuturor“, observa inspirat unul dintre mesajele îndurerate. A fost însă și iubit de toți cei pe care i-a iubit. Cu Regele Mihai dispare și acea onestitate cu care ne plăcea să ne mândrim, de parcă ar fi fost și a noastră, dar pe care o pierdusem cu mult înainte să-l pierdem pe el.
Dovada a produs-o coaliția PSD-ALDE (plus UDMR) chiar în timp ce Regele zăcea pe catafalc. Procedând ca hoții care profită că lumea e la înmormântare ca să golească locuințele, coaliția a golit țara de justiție. S-a văzut astfel că modificările la legile justiției, care au scos sute de mii de oameni în stradă și au alertat UE și SUA, au fost doar lovituri de antrenament. Au fost torturi de parcurs: acolo i-au smuls justiției dinții și unghiile, dar lovitura fatală s-a produs când comisia specială a atacat Codul Penal și Codul de Procedură Penală, lăsându-le fără suflare. Ce și-a zis bacteria ucigașă Iordache? Întâi îi obosim cu OUG 13 și cu legile și pe urmă îi terminăm cu amendamentele la Codul Penal. Amendamentele otrăvite care transformă justiția în cadavru dezincriminează mărturia mincinoasă (destinatar Tăriceanu), elimină probe precum înregistrările audio și video dacă provin din cercetări colaterale (beneficiar Dragnea), îl obligă pe procuror să-l informeze pe suspect că e anchetat (bibicule, vezi că te anchetăm, vino și tu cu portofelul plin să ne distrăm puțin), interzice condamnarea în lipsă (fugi și scapi!), interzice arestul preventiv pentru corupți, permite ca soluțiile unui procuror să fie infirmate de superiorul său. Ce mai rămâne din justiție? Nimic. Mai poate fi condamnat un corupt, un hoț, un criminal? Aproape imposibil. Cu asemenea prevederi toate anchetele se vor bloca, iar „DNA se va închide“, a avertizat Kövesi. Păi, ăsta e și scopul.
De mijloace se ocupă Dragnea și Tăriceanu, care s-a bucurat de amendamente, observând că „în țara asta mai există oameni cu scaun la cap“. Sau cu scaunul în cap – eliminați imediat de Tăriceanu printr-o cacofonie ce avertiza „că Corupția poate să ucidă chiar și pe cei care strigă sloganurile astea“. Serios? Aveți vreun gând ucigaș și pentru ei? Pune corupția tunurile și pe protestatari? Câtă dușmănie trebuie să aibă coaliția asta pe propria țară ca s-o lase fără apărare în fața infractorilor, asasinând justiția! Crimă cu premeditare și sfârșit de an înlăcrimat: lacrimi de durere pentru moartea Regelui, lacrimi de furie pentru uciderea justiției. De dușmanii externi ne apără NATO. Dar de fiara PSD-ALDE cine ne mai apără? România pare condamnată de PSD la patru ani cu executare și cu confiscarea țării. Un an a trecut. Să vedem cât mai rezistăm. La mulți ani!
A fost publicat topul celor mai bogati oameni din lume in 2017: Bill Gates a preluat din nou conducerea!
Forbes a publicat topul celor mai bogati oameni din lume in 2017. Potrivit clasamentului, Bill Gates a redevenit cel mai bogat pamantean, cu o avere de 86 miliarde dolari.
Fondatorul Microsoft, Bill Gates, a preluat conducerea in clasamentul celor mai bogati oameni din lume, dupa ce anul trecut a fost intrecut de spaniolul Amancio Ortega (Inditex/Zara).
Cu o avere estimata la 86 de miliarde de euro, Bill Gates este destul de departe de al doilea miliardar al lumii, acum Warren Buffett. Acesta din urma ar stapani o aere de 75.6 miliarde dolari.
Po pozitia a treia, in urcare, se afla Jeff Bezos, fondatorul Amazon, cu o avere de 72.8 miliarde dolari.
In top 10 se mai afla Mark Zuckerberg (56 miliarde dolari) si Larry Ellison (52.2 miliarde dolari).
Noul presedinte al Statelor Unite, Donald Trump, a pierdut peste 200 de locuri in urma campaniei electorale care i-a adus scaunul din Biroul Oval. Acesta are in prezent o avere de 3.5 miliarde dolari.
Singurul roman prezent este Ion Tiriac. Acesta se afla pe 1795, avand o avere de 1.1 miliarde dolari.
Top 20 cei mai bogati oameni din lume
1. Bill Gates, Microsoft: $86 miliarde
2. Warren Buffett, Berkshire Hathaway: $75.6 miliarde
3. Jeff Bezos, Amazon: $72.8 miliarde
4. Amancio Ortega, Inditex: $71.3 miliarde
5. Mark Zuckerberg, Facebook: $56 miliarde
6. Carlos Slim, Mexican telecom: $54.5 miliarde
7. Larry Ellison, Oracle: $52.2 miliarde
8. Charles Koch, Koch Industries: $48.3 miliarde
9. David Koch, Koch Industries: $48.3 miliarde
10. Michael Bloomberg, Bloomberg: $47.5 miliarde
11. Bernard Arnault, LVMH: $41.5 miliarde
12. Larry Page, Google & Alphabet: $40.7 miliarde
13. Sergey Brin, Google & Alphabet: $39.8 miliarde
14. Liliane Bettencourt, L’Oréal: $39.5 miliarde
15. S. Robson Walton, Wal-Mart: $34.1 miliarde
16. Jim Walton, Wal-Mart: $34 miliarde
17. Alice Walton, Wal-Mart: $33.8 miliarde
18. Wang Jianlin, Dalian Wanda Commercial Property: $31.3 miliarde
19. Li Ka-shing, Cheung Kong Holdings: $31.2 miliarde
20. Sheldon Adelson,Las Vegas Sands Corporation: $30.4 miliarde
Topul celor mai bogati oameni din istorie
In 2009, Bill Gates a fost declarat cel mai bogat om din lume, averea sa fiind estimata de Forbes la 40 de miliarde de dolari sau 0.27% din PIB-ul SUA. In anul 1999, cand actiunile Microsoft erau umflate la maxim, averea lui Bill Gates era estimata la $90 de miliarde, respectiv 0.9% din PIB-ul american.
De-a lungul istoriei au existat o serie de persoane a caror bogatie a ajuns legendara, averea acestora fiind mult mai mare decat cea a miliardarilor de astazi daca luam ca reper Produsul Intern Brut la momentul respectiv.
Aceste cifre palesc insa atat in fata averilor adunate de catre industriasii americani ai anilor 1800-1900, cat si in fata averilor detinute de persoane care au trait in urma cu 1000 sau chiar 2000 de ani, atunci cand nu explozia actiunilor la bursa iti crestea averea, ci cucerirea cat mai multor teritorii.
Care au fost cei mai bogati oameni care au trait vreodata? Desi este greu de facut o comparatie intre averile existente in anul 1000 si cele din anul 1900 spre exemplu, cifrele se pot aproxima in functie de evolutia PIB. Topul de mai jos este discutabil incepand de la locul 2, neexistand insa dispute serioase privitoare la locul 1.
John D. Rockefeller (1839-1937)
Avere estimata – intre 200 si 300 miliarde dolari
Rockefeller este recunoscut ca fiind cel mai bogat om din istoria moderna a lumii. In 1870, la 31 de ani, fondeaza Standard Oil si in doar 10 ani ajunge sa controleze 90% din capacitatea de rafinare a SUA. In 1911, Curtea Suprema de Justitie decide ca Standard Oil reprezinta un monpol iar compania este impartita in 34 de companii independente, insa aceasta impartire nu a facut altceva decat sa ii creasca industriasului averea, pentru ca valoarea combinata a celor 34 de companii a crescut de 5 ori in urmatorii 10 ani. Standard Oil reprezinta “tatal” marilor companii petroliere americane de astazi – ConocoPhilips, ExxonMobile, Chevron, etc.
In momentul de maxima prosperitate averea acestuia era echivalenta cu 1.7-2% din PIB-ul SUA, ceea ce in 2009 reprezinta o suma de 250-300 miliarde de dolari.
John D Rockefeller a fost si un mare filantrop, astfel ca de-a lungul vietii a donat mai mult de jumatate din avere diverselor proiecte caritabile.
Osman Ali Khan (1887-1967)
Avere estimata – 200 miliarde dolari
Conducatorul statului Hyderabad intre 1911 si 1948 (an in care acest stat a fost alipit Indiei), a fost declarat cel mai bogat om din lume la inceputul anilor `40, averea acestuia fiind de 2 miliarde de dolari la momentul respectiv, suma echivalenta cu aproape 1.4% din PIB-ul SUA. Astazi, acelasi procent echivaleaza cu o suma de aproximativ 200 de miliarde de dolari.
Andrew Carnegie (1835-1919)
Avere estimata – intre 150 si 200 miliarde dolari
Copil fiind, emigreaza din Scotia in USA impreuna cu familia, iar in 1870 pune bazele Carnegie Steel, o companie care mai tarziu avea sa devina US Steel, prima entitate cotata la bursa care atinge o capitalizare de 1 miliard de dolari.
La fel ca in cazul altor miliardari formati in secolul XIX, Carnegie a inceput de mic sa lucreze pentru a avea din ce trai, astfel ca primul job a fost acela de bobinator intr-o tesatorie, unde muncea pentru 2 dolari pe saptamana. La 20 de ani ipotecheaza casa parintilor si investeste $500 intr-o companie de curierat, iar la 30 de ani detinea deja un portofoliu impresionant de investitii, in special in industria grea.
Banii adevarati insa sunt adusi de Carnegie Steel, companie care in momentul vinderii catre JP Morgan in 1901, era lider mondial in productia de otel.
Dupa ce s-a retras din afaceri, Carnegie a donat aproape 90% din avere.
Cornelius Vanderbilt (1794-1877)
Avere estimata – intre 150 si 200 miliarde dolari
La 11 ani abandoneaza scoala, iar la 16 ani isi cumpara propriul sau vas de transport pasageri, cei $100 pentru cumpararea acestuia fiind imprumutati de la tatal sau, proprietarul unei companii de feribot. Peste doar un an isi plateste datoria, plus $1.000 de dolari.
Vanderbilt si-a construit averea investind in companii maritime si de cale ferata, industriasul fiind considerat al doilea cel mai bogat american din istorie, la egalitate cu Andrew Carnegie.
Alan Rufus (1040-1089)
Avere estimata – intre 140 si 170 miliarde dolari
A fost cel mai bogat englez din istorie – in anul mortii, Alan Rufus detinea o avere evaluata la 11.000 de lire sterline, ceea ce reprezenta 7% din venitul national al Angliei la momentul respectiv. Daca am recalcula suma conform datelor de astazi, am ajunge la 81 miliarde de lire (2007), sau de trei ori mai mult decat averea pe care Bill Gates o detinea in anul respectiv. De remarcat ca primul “englez” in viata apare abia pe locul 20, acesta fiind indianul stabilit in UK Lakshmi Mittal, cu o avere de 4 ori mai mica decat cea a lui Alan Rufus.
Bill Gates
Unde se afla Bill Gates? Conform topului Forbes al celor mai bogati americani din istorie, bossul de la Microsoft se afla pe locul 13 (top calculat pe baza averii din 2006, mult mai mica decat cea din 1999), iar daca luam in considerare si faptul ca au existat cel putin 3-4 englezi cu averi mai mari decat a sa, cel mai bogat om din lume in acest moment cu greu va prinde un loc in top 20. Avand insa in vedere disputele privitoare la marimea averii detinute de unii dintre cei aflati in top, este mai sigur sa spunem ca nu intra in primii 10.
Alte figuri istorice extrem de bogate
– Familia Rothschild – desi nu exista date certe, este posibil ca membrii acestei familii sa fi fost de departe cei mai bogati oameni care au trait vreodata. Astfel, se estimeaza ca in 1850, totalul averii familiei Rothschild se ridica la ~6 milarde de dolari, procent echivalent cu peste 100% din PIB-ul SUA la momentul respectiv. Daca raportam acest procent la PIB-ul din 2009 al SUA, ajungem la o avere de ~14 mii de miliarde de dolari (de 350 de ori averea lui Bill Gates).
Desi este foarte probabil ca cifra de $6 miliarde sa fie umflata, si daca o reducem cu 90% tot ramanem cu o suma colosala.
– Imparatul Musa I al Imperiului Mali (1270? – 1337?) – cantitatea de aur pe care acesta o detinea era imensa, astfel ca in 1324, a cheltuit atat de mult aur cu ocazia unei vizite in Egipt, incat a reusit sa prabuseasca pretul acestui metal pentru o perioada de 12 ani. Mai mult, atunci cand a vizitat Mecca intre 1324-2326 insotit de 60.000 de persoane dintre care 12.000 de sclavi, a distribuit sub forma de ajutoare o cantitate de 5-12 tone de aur. Este unul dintre candidatii la titlul de cel mai bogat om din istorie, insa nu exista date cat de cat veridice privitoare la averea pe care o detinea.
– Imparatul bizantin Basil II – venitul sau anual reprezenta echivalentul valorii a 50-60 de tone de aur, ceea ce inseamna aproximativ 1.7-2 miliarde de dolari anual. Basil II a domnit timp de 49 de ani.
– Tarul Rusiei Nicolae al II-lea – in momentul in care a fost alungat de la putere si ucis de bolsevici, tarul detinea o avere de aproape 900 milioane de dolari, ceea ce echivala cu 1% din PIB-ul SUA. Acum, acelasi procent este echivalent cu 140 miliarde de dolari.
– Marcus Licinius Crassus, unul dintre cei mai puternici lideri ai Romei antice, detinea o avere de 170-200 milioane sesterti, echivalenta cu tot venitul anual al imperiului Roman in anul 53 IC. Este considerat un candidat serios la pozitia de cel mai bogat om din istorie.
Dupa Khris.ro
Miliardarii lumii se pregătesc de Apocalipsă! Nu-ţi vine să crezi ce buncare isi fac
Sfârşitul lumii este mai aşteptat ca niciodată! Miliardarii lumii, 1% din populaţia mondială, îşi iau buncăre ca să scape de Apocalipsă.
Când ne gândim la buncăre, ne imaginăm o încăpere de beton cu paturi şi conserve. Numai că miliardarii nu au de gând să-şi petreacă timpul în mod sărăcăcios nici în caz că are loc un cataclism, fie lovirea planetei de un asteroid, o pandemie mondială, Al Treilea Război Mondial. Companiile care construiesc buncăre pentru Apocalipsă primesc tot mai multe comenzi de la bogătaşii lumii pentru a le face buncăre de lux.
Structurile fortificate sunt concepute astfel încât să reziste şi la un atac nuclear. Sunt prevăzute cu sisteme de alimentare cu energie şi de purificarea apei.
Vor fi dotate cu echipamente speciale pentru supravieţuirea pe termen lung, dar şi resurse umane, cum ar fi medici şi profesori. De asemenea vor avea tot confortul unui orăşel, inclusiv teatru, şcoală, grădină, clinică medicală, sală de spa şi gimnastică. Costul unui astfel de buncăr variază între 25.000 de dolari şi 200.000 de dolari. Deşi sunt concepute pentru a oferi adăpost la mai multe generaţii, acestea nu pot să fie dotate cu provizii de alimente decât pentru un an.
Cei mai bogaţi oameni din lume cumulează o avere de 6.000 de miliarde de dolari. De ce se tem cel mai tare miliardarii lumii
Super-bogaţii din întreaga lume deţin cea mai mare concentraţie de bogăţie de la începutul secolului al XX-lea (perioada numită „epoca de aur a SUA”), totalizând acum 6.000 de miliarde de dolari, arată un studiu al UBS
Miliardarii şi-au majorat averea cumulată la nivel global cu aproape 20% anul trecut, până la un record de 6.000 de miliarde de dolari (4.500 de miliarde de lire sterline) – mai mult decât dublul PIB-ului realizat de Marea Britanie. Există acum 1.542 de miliardari în dolari în întreaga lume, potrivit raportului UBS/PwC.
Josef Stadler, autorul principal al raportului, a declarat că clienţii săi miliardari sunt preocupaţi de faptul că creşterea inegalităţii dintre bogaţi şi săraci ar putea duce la o „grevă”.
„Suntem într-un punct de inflexiune, spune Stadler. Concentrarea bogăţiei este la fel de ridicată ca în 1905, este vorba de ceva despre care miliardearii sunt îngrijoraţi. Problema este puterea de multiplicare, care face ca banii mari să fie şi mai mari şi întrebarea este în ce măsură este viabil acest lucru şi în ce moment va interveni societatea şi va reacţiona advers”. Stadler a adăugat: „Acum suntem de doi ani în vârful celei de-a doua epoci de aur”.
Autorul studiului a mai spus că „întrebarea de un miliard de dolari” ţine de modul în care societatea ar reacţiona la concentrarea atâtor bani în mâinile câtorva persoane.
Fondul Monetar Internaţional a afirmat recent că guvernele occidentale ar trebui să forţeze primii 1% dintre persoanele cu venituri mari să plătească mai mult ca impozite, pentru a încerca să reducă nivelurile periculoase de inegalitate.
Deţinerile miliardarilor au crescut în medie cu 17% în medie anul trecut, datorită performanţelor puternice ale companiilor şi investiţiilor lor, în special în domeniul tehnologiei şi al produselor de bază. Randamentul mediu al miliardarilor a fost dublu faţă de cel atins de pieţele bursiere mondiale şi cu mult mai mare decât ratele medii ale dobânzii de doar 0,35% oferite pentru depozitele bancare din Marea Britanie
Oraşul cu cei mai mulţi miliardari din lume
Beijingul a cucerit titlul de „Capitala cu cei mai mulţi miliardari ai lumii”, cumulând un număr de 100 de miliardari, depăşind New York-ul, care a ajuns la 95 de persoane, potrivit Fortune.
Datele provin dintr-un studiu realizat de firma Hurun, o firmă din Shanghai, care publică un clasament anual despre cei mai mari bogătaşi ai lumii, precum alte entităţi ce „urmăresc” marii milionari, precum Forbes şi Bloomberg. Rapoartele recente au sugerat că elita Chinei a acumulat o bogăţie din ce mai mare şi mai mare, în ciuda unei economii tumultoase. Creşterea uriaşă a bogăţiei este parţial legată de deschiderea ofertelor publice iniţiale din China, care au fost suspendate de autorităţile guvernamentale timp de mai mulţi ani, potrivit Hurun.
Hurun a calculat averea totală a celor mai bogaţi rezidenţi din China, luând în calcul preţurile acţiunilor la 15 ianuarie, ceea ce înseamnă că s-a ţinut cont de scăderea bruscă a pieţei. Dacă averea totală ar fi fost calculată vara trecută, ar fi existat încă 50 de miliardari chinezi.
Demalarea si furtul Romaniei continua cu mult spor!Iosif Armaș și Liviu Luca pun pe butuci fosta stațiune imperială Băile Herculane
Clădiri în paragină, străzi și trotuare rupte și haite de câini maidanezi. Așa arată acum Băile Herculane, din cauza jafului făcut de Iosif Armaș dar și de sindicate, care administrează fostele hoteluri ale UGSR
Peisajul dezolant, de sfârșit de lume, te întâmpină încă de când cobori din tren în Gara Băile Herculane. Clădirea gării nu se prezintă într-o stare prea bună, iar pe peron sunt găuri din loc în loc, pentru că lipsesc bucăți de mozaic, pe care nu s-a mai obosit nimeni să le înlocuiască.
Colac peste pupăză, lângă clădirea gării, monument istoric, au fost amplasate mai multe chioșcuri de termopan, care nu au nimic de-a face cu spiritul locului, unde se vând șaorma, pleșcaviță, mici, bere și “băuturi alcoolice cu aroma de vodcă”. Una mică, până trage trenul la peron sau până vine microbuzul să te ducă în stațiune, dacă nu ai apelat la taximetriștii care așteaptă aici și care știu cu exactitate Mersul Trenurilor. Cu microbuzul costă doi lei, cu taxiul zece.
Dezastrul de la hotelurile sindicatelor
Dar imaginea dezastrului este și mai puternică atunci când intri în stațiune. Hotelurile Dacia și Domogled, administrate de CNSLR-Frăția, sub conducerea lui Liviu Luca, cândva atotputernicul sindicalist de la Petrom, acum în spatele gratiilor după ce a fost condamnat definitive, sunt palide copii a ceea ce au fost odinioară. În urmă cu zece ani, toate camerele erau de trei stele, însă acum cele mai multe dintre ele au fost retrogradate la două stele.
Numărul de locuri de cazare, care se ridica la 1.400, a fost redus anul trecut cu 750, pentru că celelalte camera au fost închise în urma unui control al Autorității Naționale pentru Turism, pentru neregulile constatate. Aici mai erau și un restaurant de 300 de locuri, o pensiune, o discotecă și un bar de zi.
Discoteca, în care se organizau diverse activități, inclusive concursuri de Miss, cu ocazia taberelor naționale studențești, este acum închisă. Terasa Orizont, de la etajul Hotelului Dacia, este și ea părăginită. Terasa de 200 de locuri din fața Hotelului Domogled nu este nici ea într-o stare prea bună, pe ea fiind depozitate mormane de lemne. În cadrul complexului funcționa inclusive o fabric de pâine, care aproviziona restaurantele, și ea închisă acum, iar la cel mai bun laborator de cofetărie din Băile Herculane, care era tot aici, acum mai lucrează doar doi oameni.
Tot dezastrul a început odată cu semnarea de către mai-marii Sind Tour Trading, partea din Sind România care i-a revenit confederației CNSLR-Frăția, a unui contract de închiriere cu un om de afaceri din Timișoara, Neculai Miron. Societatea acestuia, Tour Mirinvest, a căpătat astfel dreptul de a administra baza sindicatelor timp de nouă ani de zile. De altfel, Liviu Luca a și fost condamnat la trei ani de închisoare în dosarul deschis de DNA în această speță. Interesant este că societatea sindicatelor, desi păgubită, nu s-a constituit parte civilă în dosar, semn că la conducerea ei au rămas tot oamenii lui Luca.
Profit demn de un butic
Imediat după semnarea contractului, profitul complexului de la Băile Herculane, care se situa între unu și trei milioane de euro pe an, a început să scadă vertiginous în acte, iar anul trecut a fost de numai 15.000 de euro. Până și un butic scoate un beneficiu mai mare, dacă este bine administrat.
A urmat o serie de procese, iar în primăvara acestui an, prin hotărâre judecătorească definitivă, complexul a revenit în administrarea sindicaliștilor. Între timp, afaceristul din Timișoara fugise din țară, dar soția acestuia a intentat acțiune în instanță, nemulțumită că nu a fpst lăsată să administreze hotelurile timp de nouă ani, așa cum scria în contract.
În tot acest răstimp, unitatea de la Băile Herculane a pierdut mai toate aranjamentele pe care le avea cu agențiile de turism, iar camerele sunt închiriate în proporție de 95% către pensionari veniți la tratament cu bilete de la Ministerul Muncii. Înainte, ponderea acestora era de numai 50%, cealaltă jumătate fiind asigurată de agențiile de turism.
Hoteluri ca din filmele cu fantome
Hotelurile sindicatelor încă mai funcționează, târâș-grăpiș. Nu același lucru se poate spune și despre imesul Hotel Hercules, amplasat chiar pe malul Cernei, care mai poate fi folosit eventual pentru filmări la o producție cinematografică despre clădiri bântuite.
Hotelul, care i-a aparținut afaceristului Iosif Armaș, fost senator PSD, este închis, iar de la unele camere lipsesc până și cercevelele de la ferestre. Grandoare și decadență, la fel ca și în cea mai mare parte a restului stațiunii.
Între timp, hotelurile care i-au aparținut lui Iosif Armaș au fost preluate de un alt om de afaceri, Valeriu Bițchi, care se plânge însă cu nu poate investi din cauza sechestrului pus de DIICOT. Cât despre hotelul Decebal, el este tot închis, dar sunt șanse de a-și reveni. El a fost câștigat la o licitație organizată de ANAF, s-a emis certificatul de urbanism, dar trebuie avizul de la Ministerul Culturii pentru a începe lucrările de renovare, deoarece clădirea este monument istoric.
Primarul s-a pus pe accesat bani europeni
Și monumente istorice în paragină sunt la tot pasul prin Băile Herculane, dar și străzi și trotuare rupte. Aflat la primul mandate, tânărul primar PNL Cristian Miclău promite că va accesa fonduri europene pentru a-i reda stațiunii strălucirea de odinioară. Pe de altă parte, el a declarat pentru România liberă că a reușit să treacă prin Consiliul Local o hotărâre prin care proprietarii imobilelor lăsate de izbeliște vor plăti impozite și cu până la 500% mai mari.
Deja contractul de finanțare pentru trei poduri, Parcul Vicol, Piața 1 Mai și Piața Hercules – emblema stațiunii – a fost semnat, iar în primăvară vor începe lucrările, promite edilul. În ceea ce privește Podul de Piatră, Podul de Fontă și Vila Elisabeta, se lucrează la studiul de fezabilitate, iar anul viitor procedurile ar putea fi finalizate.
Există și un proiect de reabilitare a cădițelor din zona 7 Izvoare, care administrative aparțin de comuna Mehadia, dar turiștii le percep ca un simbol al stațiunii Băile Herculane. Din 2011, Primăria Băile Herculane a obținut dreptul de administrare și recent a fost semnat și un accord pentru reabilitarea lor.
Acolo, primarul vrea să facă investiții minime, dar necesare, cum ar fi construcția unor garderobe, unde să se schimbe turiștii, sau introducerea de iluminat public.
Câinii vagabonzi, problemă fără rezolvare
Unde nu prea are răspunsuri primarul este în privința câinilor vagabonzi, care mișună în haite prin tot orașul, iar în extrasezon, când sunt pur și simplu hămesiți, nu se dau în lături de la ataca turiștii.
“Avem un contract cu Asociația Pro Pet, dar nu prea-și fac treaba. Am căutat pe SEAP să găsesc o firmă care să-i adune, dar sunt tarife foarte mari, de 100 de euro pe câine. Problema este că nu sunt numai câinii din oraș, vin cu mașinile de la Drobeta Turnu Severin, de la Orșova și le dau drumul pe străzile din Băile Herculane”, se plânge edilul Cristian Miclău.
Legea care îi spală pe aleși (HOTI)de incompatibilitățile ANI, votată de Senat. Merge la promulgare
Senatul a votat luni seara modificarile la Legea ANI prin care sute de alesi scapa de acuzatiile privind fapte de conflicte de interese si incompatibilitati.
Conform votului electronic inregistrat pe site-ul Senatului, au fost 77 de voturi pentru si 39 impotriva.
Legea era organica, iar PSD-ALDE nu ar fi reusit sa depaseasca pragul necesar de voturi (69), strangand doar 68. Ei au fost ajutati de senatorii UDMR si de un senator PMP, Gheorghe Baciu.
Toti senatorii PNL si USR au votat impotriva modificarilor la legea ANI.
Anterior, Comisia juridica a Senatului a dat raport favorabil cu amendamente admise la Legea ANI, care prevede ca interdictiile aplicate parlamentarilor pe baza rapoartelor ANI si la care s-a constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese in perioada 2007-2013 inceteaza de drept.
Raportul a fost adoptat, luni, de Comisia juridica a Senatului, cu cinci voturi „pentru” si doua impotriva.
Senatorul PSD, Marian Pavel, a propus un amendament de completare a unui articol adoptat recent de Camera Deputatilor, acesta fiind admis.
„Interdictiile aplicate persoanelor care au avut calitatea de senator si/sau deputat in oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007-2013 in temeiul art.25 pe baza rapoartelor de evaluare intocmite de Agentia Nationala de Integritate si care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese in exercitarea oricaruia dintre mandatele de senator si/sau deputat in perioada 2007-2013, pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 219/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputatilor si al senatorilor, inceteaza de drept”,potrivit amendamentului propus de Marian Pavel.
Totodata, senatorii juristi au votat eliminarea alin. 2 al art. 25 din forma adoptata de Camera Deputatilor.
„Persoana eliberata sau destituita din functie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu exceptia celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respective sau a incetarii de drept a mandatului in care a existat conflictul de interese ori starea de incompatibilitate. Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie pe o perioada de trei ani de la incetarea mandatului in care a existat conflictul de interese ori starea de incompatibilitate”, prevede alin. 2 al art. 25.
Propunerea legislativa de modificare a legii ANI a fost initiata de social-democratul Florin Iordache.
Blestemul satanic al comunismului
Comunismul nu-i o invenție a lui Karl Marx, ci o componentă a noii ordini mondiale, gandite înaintea lui de către illuminatii finanțați de ruda sa prin alinanța Rothschild. Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini , dar nici el și nici Engels n-au inventat comunismul, ci au fost influențați direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875), care a fost și unul din fondatorii socialismului.
Jewish Chronicle, Londra, 4 aprilie 1919, notează: “Conceptiile bolșevice sunt în majoritatea punctelor în armonie cu ideea de iudaism.” La acea dată, 477 din cele 545 de oficialitati bolșevice erau evrei. Vladimir Lenin, în culmea gloriei sale fiind, spunea: “Statul nu funcționează așa cum ne-am dorit. Mașinăria nu se supune. Se vede un om la volan și pare că o conduce, dar mașina nu merge în direcția voită de el. Se mișcă însa după dorința altor forțe.” Normal, erau forțele celor ce au finanțat revoluția bolșevică. Jewish Chronicle, Londra, 4 aprilie 1919:
„Conceptiile bolsevice sunt in majoritatea punctelor in armonie cu ideea de iudaism„
La acea data 477 din cei 545 de oficialitati bolsevice erau evrei. Citate celebre ale unor masoni sau evrei sionisti faimosi
Vladimir Lenin, in culmea gloriei sale fiind, spunea:
“Statul nu functioneaza asa cum ne-am dorit. Masinaria nu se supune. Se vede un om la volan si pare ca o conduce, dar masina nu merge in directia voita de el. Se misca insa dupa dorinta altor forte.”
Normal, erau fortele celor ce au finantat revolutia bolsevica. Si aici se cuvine sa amintim de:
Jacob Henry Schiff (1847–1920), evreu, nascut in Germania, bancher american. Deosebit de influent la vremea lui, acesta a finantat Japonia in eforturile ei militare din timpul razboiului ruso-japonez. Dar ce este mai grav, a finantat Revolutia Rusa din 1917.
In 1905 a fost medaliat de japonezi cu Order of the Sacred Treasure iar in 1907 cu Order of the Rising Sun. A fost primul strain onorat de Emperor Meiji in palatul imperial.
In 1906, cand s-a format American Jewish Committee , a fost unul din primii lideri.
In 1907 Jacob Schiff declara intr-un discurs la New York ca fara o banca centrala care sa aiba un control adecvat , tara va aluneca inspre cele mai severe crize din istorie. A devenit si capul Kuhn, Loeb & Co. Iar numele acestei banci este strans legat de Felix Warburg si Paul Warburg cel ce impreuna cu J.P. Morgan si John D. Rockefeller, Jr. au pus bazele Federal Reserve. De asemenea a fost director la New York City National Bank, Equitable Life Assurance Society si Union Pacific Railroad . Unul dintre cei mai activi luptatori impotriva Federal Reserve, politicianul republican Louis Thomas McFadden (1876-1936), Chairman al United States House Committee on Banking and Currency 1920-1931 spunea:
“Dupa primul razboi mondial Germania a cazut in mainile bancherilor internationali care acum o conduc si o aprovizioneaza dar o si imobilizeaza. I-au cumparat industria, i-au luat resursele, ii controleaza industria si utilitatile publice.
Bancherii internationali subventioneaza actualul guvern al Germaniei si de asemenea aprovizioneaza fiecare dolar din banii pe care Adolf Hitler i-a folosit in campania sa risipitoare. Prin intermediul Federal Reserve Board peste 30 de miliarde dolari din banii americanilor au fost pompati spre Germania. Cu totii ati auzit de cheltuielile ce au loc in Germania: locuinte moderniste, marele ei planetarium, salile ei de gimnastica, bazinele de inot, autostrazile ei, fabricile ei perfecte. Toate acestea au fost facute cu banii nostrii. Toate acestea au fost daruite Germaniei prin intermediul Federal Reserve Board.
Federal Reserve Board a pompat atat de multe miliarde de dolari spre Germania, incat nici nu indraznesc sa spuna suma totala.” http://reluare.ro/documentare/blestemul-satanic-al-comunismului.html Toti sunt masoni
Noua Ordine Mondiala dorita de Hitler poate deveni realitate
Uniunea Europeana din ziua de astazi se muleaza perfect pe viziunea unui om care a fost numit nebun atunci cand si-a expus parerea. In acest fel, nici Al Doilea Razboi Mondial nu isi mai regaseste rostul si moartea a milioane de oameni a fost inutila pentru ca intr-un final am ajuns sa-i indeplinim visul lui Hitler. Suntem martorii pregatirii ultimei mai revolutii, cea care vrea sa zguduie lumea pe care o stim din temelii, sa rastoarne integral si iremedial valorile pe care le recunoastem, sa mature din calea ei structurile si organizatiile existente. Mai corect spus, s-a declansat faza finala a unei revolutii continue ce a inceput acum peste 200 de ani si al carui efect se doreste a fi instaurarea NOII ORDINI MONDIALE a unui GUVEN MONDIAL. Iar acest ultim capitol se doreste a fi cel mai cumplit si sangeros din intreaga istorie a omenirii …
H.G. Wells, The New World Order (1939):
“Foarte multi oameni vor uri NOUA ORDINE MONDIALA si vor muri protestand impotriva ei”
Personajul nu a fost doar futurolog si autor SF de succes, ci si unul din cei mai vocali promotori ai eugeniei. Ca si iubita lui, evreica Margaret Sanger, care incepand cu 1923 primeste fonduri masive din partea familiei Rockefeller in acelasi scop.
Desigur cu totii ati observat o “explozie” de articole si documentare ce trateaza chestiunea GUVERNULUI MONDIAL, a NOII ORDINI MONDIALE precum si tot soiul de teme anti sistem. Cei care le-ati studiat un pic mai amanuntit, ati putut constata ca doar par a fi la fel insa in fapt sunt grupate in doua mari categorii apartinatoare unor tabere ce sunt diametral opuse. Ele par la fel pentru cititorii neavizati deoarece temele comune sunt cu mult mai multe decat cele divergente. Asta face si ca pe frontul de lupta anti sistem sa para a fi aliate.
SISTEMUL a creat mereu “alternative”: teorii si grupuri de actiune ce pareau foarte luptatoare impotriva SISTEMULUI, pentru ca cea mai mare parte a celor nemultumiti sa se buluceasca sub stindardul lor. Actualmente insa s-a pus in miscare cea mai mare cacealma din istoria manipularii maselor, ce va depasi prin grozavie tot ce s-a petrecut pe glob in perioada aparitiei, stralucirii si infrangerii national-socialismului (NOTA 1): s-a creat imaginea falsei noi ordini mondiale (pe care o voi denumi in continuare fNOM) si se incurajeaza pe fata sau subtil actiunile de lupta impotriva ei, intr-un razboi ce se va duce sub toate formele, atat cu pixul si discursul, cat si pe baricade sau cu arme.
Aceasta manevra este necesara din doua motive:
1) sa se distraga atentia multimii de la adevaratii dusmani si sa se canalizeze furia acesteia spre demolarea vechii societati si odata cu ea chiar si a instrumentelor folosite pana acum de catre ELITE pentru acumularea de capital sau pentru coordonarea etapelor pre-instaurare guvern mondial.
2) ELITELE fiind toate practicante ale cultului paladin (fie ca inteleg sau nu motivul real al actiunilor lor) fac tot ce le sta in putinta spre a elimina din mentalul cat mai multor oameni nadejdea in Domnul nostru Iisus Hristos. Astfel li se prezinta strict “alternative” lumesti: revolutii si sperante de schimbare a fNOM. Mai mult, aceste “alternative” postuleaza ca sigur faptul ca vremurile pe care le traim nu pot fi sub nici un chip inceputul adeveririi profetiilor din Sfanta Scripura sau ale Sfintilor Parinti. Astfel, SISTEMUL doreste sa se asigure de faptul ca un numar cat mai mic de oameni se pregatesc pentru singura lupta mantuitoare: marturisirea si mucenicia. Astfel, un numar destul de mare de crestini sunt strict adeptii actiunior umane impotriva SISTEMULUI, ba mai mult, ii acuza pe adevaratii crestini de lasitate …
Asa se face, de exempul, ca inainte de declararea oficiala a crizei, a fost promovat agresiv documentarul Zeitgeist care ataca Federal Reserve, dar si crestinismul, promovand insa NOUA ORDINE MONDIALA (reala), asa cum a fost ea teoretizata de varfurile masoneriei si de catre stalpii care au pus acum 100 de ani temelia new age.
Apoi, dupa declararea oficiala a crizei, auzeam politicieni de marca aratand cu degetul spre bancile cele rele si promovand o schimbare de sistem si o … NOUA ORDINE MONDIALA.
Trebuie inteles ca Federal Reserve le-a fost un instrument necesar si atat. Vor pune tunurile pe ea si vor renunta la ea pentru a construi ceva cu mult mai maret.
Desigur, se va evita atingerea adevaratelor ELITE ce au creat-o si care au beneficiat de pe urma ei.
Pentru a intelege si mai bine, sa definim separat NOUA ORDINE MONDIALA (reala) si fNOM si de asemenea sa vedem cum vor proceda.
NOUA ORDINE MONDIALA – definitie
La 1 mai 1776, sub conducerea evreului Mayer Amschel Rothschild (in traducere SCUTUL ROSU – inainte chemandu-l Mayer Amschel Bauer, dar si-a schimbat numele in mod special pentru ce avea in plan sa faca), cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati: Wessely, Moses, Mendelsson si a unor bancheri: Itzig, Friedlander, evreul Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea “Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin lumina”.
Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui, Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.
1) Abolirea a oricarei puteri ordonate;
2) Abolirea proprietatii private;
3) Abolirea mostenitorilor;
4) Abolirea patriotismului;
5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);
6) Abolirea religiilor teiste
Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni, necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu .
Aceasta doctrina este baza celei de STANGA . De aceea si simbolurile … Rosu caracteristic stangismului, 1 mai celebrata de intreaga stanga, etc.
In fapt, NOUA ORDINE MONDIALA reprezinta faza finala a unei revolutii continue ce a inceput atunci si care a cuprins incet-incet toata omenirea. Iar aceasta doctrina va sta la baza GUVERNULUI MONDIAL. O mare revolutie punctata in cursul istoriei de multe revolutii mai mici: industriala, 1848, bolsevica, sexuala, etc. necesare pentru schimbarea din temelii a vechilor structuri statale, politice, sociale, a traditiilor si a conceptiilor despre lume si viata. Incepand cu sfarsitul secolului 18, ELITELE ce au initiat aceasta actiune au mers pe doua fronturi a) economic: banci, finante, industrializare, acumulare de aur si pietre pretioase, controlul zacamintelor de cupru sau petrol si b) activitatea masoneriei: crearea unei noi clase politice, revolutii, cultura, ideologii, crearea de „alternative”.
a) economic
Mayer Amschel Rothschild (1744 – 1812), a fost insa si fondatorul imperiului bancar Rothschild, cea mai de succes familie din istorie. Acesta si mai apoi fii sai au creat acest imperiu cu intindere europeana determinand explozia revolutiei industriale pe continent, au influentat dezvoltarea economica a sa pe directia deja cunoscuta a folosirii combustibililor fosili, inclusiv dezvoltarea transporturilor, au modernizat si stapanit sistemul bursier, bancar, financiar, au influentat direct politicul, au finantat mereu ambele tabere ale unui razboi, au pus la punct un sistem continental de informatii rapide, etc. La sfarsitul secolului 19 controlau peste jumatate din intreaga bogatie a planetei. Desigur, ei au fost varful unui ice-berg, partea vizibila a unui sistem piramidal in care au fost ajutati de prieteni mai putin vizibili opiniei publice. In SUA i-au finantat pe colosii Rockefeller (petrol), Andrew Carnegie (otel), Harriman (cai ferate), J. P. Morgan si pe bancherii ce au pus bazele Federal Reserve.
Sa vedem cine au fost fii sai :
Salomon Mayer (1774-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Austria, care a determinat dezvoltarea economica a Austriei.
Nathan Mayer (1777-1836) – fondatorul Rothschild banking family of England. Ca o paranteza, s-a casatorit cu o ruda a lui Karl Marx. In afara de domeniul financiar-bancar pe care au ajuns sa-l stapaneasca in insula, a colaborat direct cu guvernul in politica externa si de securitate a statului. De asemenea au dezvoltat un serviciu de informatii privat. Au finantat tabara anti Napoleon.
Folosindu-se de sistemul propiu de informatii, de influenta si de credibilitate, dupa batalia de la Waterloo, pierduta de francezi, au adus in Anglia stirea falsa ca ar fi fost de fapt invers, panicand populatia. Bursa a cazut si ei au cumparat pe nimic tot ceea ce i-a interesat. La scurt timp stirea adevarata a venit. Astfel averea lor a crescut fabulos. La scurt timp, influenta lor in Bank of England era deja determinanta. A mai lucrat cu guvernul prusac si cel spaniol.
Fiul lui Nathan Mayer, Lionel de Rothschild (1808-1879), a finantat si influentat guvernul britanic in chestiunea Canalului Suez. A investit masiv in Franta. Fiul sau, Alfred de Rothschild (1842-1918), a devenit director of the Bank of England si a reprezentat guvernul britanic la International Monetary Conference din Bruxelles in 1892.
Au mai dezvoltat afaceri in Africa de Sud.
Calmann (Carl) Mayer (1788-1855) – fondatorul Rothschild banking family of Naples (Napoli).
James Mayer de Rothschild (1792-1868) – fondatorul Rothschild banking family of France. A determinat transformarea Frantei intr-o putere industriala. La vremea sa a fost cel mai bogat om al planetei.
A fost sustinatorul lui Gioacchino Rossini, Frédéric Chopin, Honoré de Balzac, Eugène Delacroix si Heinrich Heine.
Cand cititi mai sus ca au facut afaceri, ganditi-le ca pe ceva mega, la nivel national sau continental.
In tarile unde erau prezenti direct, reprezentau o forta bancara mult superioara intregii „concurente„ luate la un loc.
Familia avea obicieiul sa se casatoreasca intre membrii sai. In cazul in care pe o line a arborelui genealogic aceasta practica o faceau consecutiv 2-3 generatii, rezultau sinucigasi sau nebuni.
Cei mai sus numiti au fost prieteni cu conducatorii politici din tarile respective.
Dupa dramaticul al doilea razboi mondial familia a intrat intr-un OBLIGATORIU si NECESAR con de umbra, lasand unui grup prieten o buna parte a domeniului de activitate. Asta nu inseamna ca au devenit minusculi.
Actualmente, banca Rothschild este una din cele mai mari banci de investitii din lume.
b) activitatea masoneriei
Cu toate ca s-au folosit intens de formidabila structura piramidala a acesteia si in economic, principala sarcina a ramas totusi crearea unei noi clase politice, revolutii, cultura, ideologii, crearea de „alternative”. Totul trebuia sa apara insa ca fiind rodul unui proces firesc evolutiv al omenirii, de aceea au incurajat de exemplu teoria evolutionista.
Uneori activitatile a) si b) mergeau pe fata mana de mana, alteori efectele activitatilor din b) pareau diametral opuse, fiind in fapt vorba de acele „alternative”. Dar mereu exista un dusman comun: crestinismul. Nu permite spatiul sa dezvolt aici o analiza detaliata a intregii acestei miscari, insa cine citeste cea mai mare parte a articolelor acestui bolg, va intelege. Iar pentru a usura acest lucru, mentionez ca, cuvintele scrise cu albastru, ingrosat si subliniate reprezinta hiperlink-uri spre materiale amanuntite. Veti descoperi astfel ca regasim la capitolul finantare sau fondare a tuturor acestor actiuni sau institutii, aceleasi nume de familii dominante.
Pe scurt, ELITELE au creat Federal Reserve, Council on Foreign Relations, Bilderberg Group, Comisia Trilaterala, au generat razboaiele mondiale pentru a veni apoi cu solutiile salvatoare: Liga Natiunilor si ONU, ca etape ale viitorului GUVERN MONDIAL, au creat instrumentele financiare necesare in aceste etape: BANCA MONDIALA, FMI, au creat crizele economice, au format UE. Asta pe de o parte.
Pe de alta parte, au sutinut, initiat si finantat revolutiile 1848, Simon Bolivar, Garibaldi, bolsevica, nazista, sexuala (inclusiv promovarea homosexualitatii), au promovat avorturile si eugenia. Ideologic, au aparut socialismul si comunismul, ce uneori au figurat a fi “alternative” la capitalism. Si aici apare necazul caci maselor li se arata cu degetul sistemul financiar-economic corupt si li se oferea solutia unei societati stiintifice egalitariste anti teiste. In fapt insa, la varf, ELITELE le conduc pe amandoua.
La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 ia avant Theosophical Society, thule si inceputurile a ceea ce mai tarziu avea sa fie cunoscut ca new age, initiate de personaje cu o puternica influenta asupra societatii contemporane precum Madame Blavatsky, Alice Bailey, Aleister Crowley. Voi prezenta cateva detalii despre aceste ultime personaje, ce toate au vorbit despre GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE:
H. P. Blavatsky (1831 – 1891), a avut legaturi apropiate cu ritul scotian masonic (Albert Pike).
Jackson Spielvogel si David Redles de la Simon Wiesenthal Center, au fost nevoiti sa accepte ca lucrarile maleficei femei l-au influentat decisiv pe Adolf Hitler.
Nascuta in imperiul rus, emigreaza in 1873 in New York si incepe o “cariera“ in spiritism si mai mult agita teorii decat face demonstratii de extracorporalitate, levitatie, telepatie si altele din zona paranormalului.
In 1875 fondeaza Theosophical Society.
Marele Reich al Uniunii Europene
Hitler: Unica datorie a popoarelor din Estul Europei este sa ne serveasca pe plan economic.
Conducatorii Germaniei naziste au creionat, inaintea tuturor, constructia Europei Unite – acesta este unul dintre adevarurile tabu din societatea contemporana. Germania a pierdut atunci razboiul, dar acum, la exact 68 de ani distanta de Ziua Victoriei, e simplu de constatat, urmarind cum gandeau liderii Reichului despre Noua Ordine, ca scopurile au fost atinse in buna masura.
Nici nu mai conteaza acum daca e vorba de continuarea unor planuri vizionare, de preluarea acestora de catre invingatori sau de simple „coincidente”. Herman Göring, feldmaresalul cleptoman, grandoman si incompetent militar al lui Hitler, rostea in 1943 o propozitie profetica in privinta viitoarei Uniuni Europene: „Dupa parerea mea, chiar daca pierdem razboiul, nimic nu va impiedica evolutia Europei in acest sens”. Si nimic n-a impiedicat-o. Altfel spus, „Reichul de 1000 de ani” n-a murit in 1945.
Organism supranational unic, fara frontiere Germania a ratat, la inceputul anilor 1940, unificarea Europei pe calea armelor. Procesul avea sa reinceapa un deceniu mai tarziu, pe cale economica. Iar acum putem constata ca, dincolo de unele nuante de parcurs, statia finala e cam aceeasi. Iata, mai jos, felul in care urma sa arate Europa postbelica in conceptia celor mai apropiati colaboratori ai lui Hitler. Despre obiectivele acestui plan nu s-a vorbit si nu se vorbeste public. Se poate specula asupra motivelor pentru care sunt trecute sub tacere. Cert este ca exista niste similitudini frapante. In 1943, intr-una dintre tentativele de pace cu anglo-americanii, Herman Göring ii descria italianului Roberto Farinacci ce dorea Germania pe Batranul Continent: > un organism supranational unic; > fiecare membru urma sa se bucure de autonomie; > frontierele urmau sa fie desfiintate (deoarece, spuneau germanii, conditia realizarii unei sinteze politice europene este unitatea economica); > exercitarea unui control asupra economiei diverselor state componente urma sa evite concurenta intre industrii si supraproductia.
Joseph Goebbels, ministrul propagandei in Germania nazista: „Popoarelor straine care se gasesc direct sau indirect sub protectia Reichului trebuie sa li se acorde o autonomie in sens mai larg, in comparatie cu cea de care au beneficiat grupurile etnice germane in timp de pace, sub dominatie straina” Conform planurilor intocmite la Berlin de liderii Germaniei interbelice, din punct de vedere politic, Noua Europa trebuia sa apara dupa realizarea pasilor economici si sa se faca pe baza federativa. Integrarea urma sa realizeze gradat: mai intai, 7 grupe principale – a) statele din Peninsula Iberica; b) Franta si Belgia; c) Germania, Danemarca, Polonia, tarile baltice, Slovacia, Boemia (Cehia), Elvetia; d) Italia, Croatia, Albania, Serbia, Grecia; e) Insulele Britanice; f) Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda; g) Ungaria, Romania, Bulgaria, Ucraina, Crimeea si Belarus. A doua etapa spre Europa Unita prevedea comasarea celor 7 grupe in 3 federatii complementare: grupul latin (in care erau prevazute Franta, Belgia, Italia, tarile din Balcanii Occidentali, Grecia, Peninsula Iberica, Insulele Britanice), grupul germanic (Germania, tarile scandinave, tarile baltice) si grupul slav/oriental.
Conform conceptiei pe care o aveau germanii la inceputul anilor ’40 ai secolului trecut, cel de-al treilea si ultimul pas spre crearea UE era nasterea unei uniuni politice cu mentinerea autonomiilor regionale si realizarea unui plan comun de cooperare in Africa de Nord.
Dincolo de diferentele de realizare a planului aparute pe parcurs (evident, pierderea razboiului si ocuparea Europei Rasaritene de catre rusi au insemnat ajustarea strategiei), se poate remarca faptul ca, sapte decenii mai tarziu, s-a ajuns foarte aproape de scopul final. In Uniunea Europeana, „cotele” nationale de productie in diferite sectoare sunt clar stabilite, pentru a se evita supraproductia. Frontierele au disparut, integrarea economica s-a realizat inaintea celei politice, proiectul UE are baze federative, iar criza mondiala a fost ocazia ideala pentru a face inca un pas catre reducerea atributiilor nationale in favoarea celor unionale. Rusia a fost deja impinsa catre „frontiera de pe Nipru” pe care si-o propuneau germanii. Tarile baltice au fost integrate Uniunii Europene, problema Ucrainei si a Belarusului e mai complicata, dar remarcam ca mai ales Ucraina este puternic sustinuta si vizata de liderii UE. Aici, lupta cu Rusia pentru controlul celor doua tari e foarte dura. Cat priveste Africa de Nord, drumul este deschis dupa „revolutiile” din 2011, soldate cu indepartarea vechilor dictatori si instalarea unor noi guverne sprijinite de puterile europene. „Nu egalitate formala, ci ierarhie ordonata intre popoare”. Absolut remarcabila este insa respectarea tacita a principiilor rasiale – ajustate, bineinteles, conditiilor contemporane.
In acest moment, in UE exista, asa cum preconizau liderii Germaniei, cetateni de rangul I si cetateni de rangul II, cu drepturi teoretic egale, practic diferite. Iata ce spunea ministrul propagandei din Germania, Joseph Goebbels, acum exact 70 de ani: „(…) Caracteristica Reichului nu este o egalitate formala, ci o ierarhie ordonata intre popoare… Limitele autonomiei acordate tarilor Reichului in care traiesc alte popoare decat germani sunt hotarate si fixate de conducatorii statului german, a caror functie este, in acelasi timp, sa conduca Reichul. Forma pe care o ia autonomia acordata tarilor Reichului care nu fac parte din statul german depinde, de asemenea, de caracterul rasial al acestor tari si de interesele generale ale Reichului”.
Adolf Hitler, cancelarul Germaniei naziste, despre Noua Europa: „Unica datorie a popoarelor din Estul Europei este sa ne serveasca pe plan economic” Goebbels anticipa, la inceputul lui 1943, ceea ce avea sa se petreaca decenii mai tarziu: „Noua Europa va fi construita cu acordul voluntar al tuturor tarilor care isi dau seama ca numai in acest cadru vor putea trai. Daca astazi trebuie sa luam masuri severe privind Olanda, Belgia, nordul Frantei si zona coastei mediteraneene, acestea sunt provizorii. In Germania, nimeni nu se gandeste sa mentina Europa sub bici”. Ba, mai mult, Goebbels a initiat chiar un proiect al unei Constitutii Europene, numita „Carta Europei”. Aceasta initiativa a generat o disputa dura cu ministrul de externe, Joachim Ribbentrop. Cand diplomatul i-a spus ca „n-avem nevoie de asa ceva”, Goebbels s-a enervat si a parasit camera trantind usa, nu inainte de a-i striga: „Intr-o buna zi, veti vedea ca avem nevoie de asa ceva!”. Acea „buna zi” a venit, iar liderii UE fac eforturi, de cativa ani, pentru a impune o „Carta” numita Constitutia Europei… In centru, Marele Reich. In jur, popoare cu autonomie limitata Iata, pe scurt, Europa postbelica, asa cum o vedea Hitler: in centru, Marele Reich – Germania. In jur, popoare prietene cu autonomie limitata (scandinavii, olandezii, tarile baltice) si sateliti (italienii, francezii, spaniolii). La rasarit, alte popoare-satelit: croatii, romanii, ungurii, grecii. Tarile din Estul Europei urmau sa fie „tinute la cel mai scazut nivel cultural si sa fie private de orice organizare statala. Unica lor datorie va fi sa ne serveasca pe plan economic”.
Pierre Laval, prim-ministrul Frantei cu capitala la Vichy, dupa infrangerea din 1940, catre Hitler, intr-o sugestie care acum, la 7 decenii distanta, pare premonitorie: „Vreti sa castigati razboiul pentru a crea o noua Europa. De ce nu creati atunci Europa pentru a castiga razboiul?” Pana la urma, fata de planul initial, Germania s-a aliat cu Franta in aceasta hegemonie asupra Europei. In rest, ramane cum s-a stabilit.
Acest articol a aparut pe blogul mateiudrea.wordpress.com
Uniunea Europeana este o constructie dictatoriala de tip fascist
Uniunea Europeana se prezinta lumii ca un exemplu stralucit al secolului 21, in realitate insa nimic nu este mai departe de adevar.
Intr-o democratie, asa cum se “trambiteaza” sus si tare, puterea apartine poporului. Principiul “separatiei puterilor “intre executiv, legislativ si juridic – stabileste verificari si echilibrari pentru a proteja impotriva abuzurilor. Acest principiu a fost universal acceptat dupa ce omenirea a luptat pentru el mii de ani.
Prin contrast, “Bruxelles – UE “este lipsit de acest principiu fundamental. Populatia Europei nu are nici un control asupra nivelului executiv si nici asupra procesului legislativ. Nici macar parlamentul pe care europenii il aleg nu are nici un mijloc de a controla efectiv aceste ramuri.
Actionand contrar principiilor fundamentale ale democratiei, “Bruxelles – UE “este o dictatura.
UE se prezinta lumii ca o democratie parlamentara in care parlamentul UE joaca rolul decisiv. Totusi, deciziile executive si proiectarea intregii legislatii sunt facute de Comisia Europeana si echipa sa de peste 54.000 de birocrati.
Din birourile lor de la sediul Comisiei – cladirea Beylarmont – si alte locatii, aceasta armata de birocrati de cariera bine platiti fabrica legile Europei in numele intereselor corporatiste.
Cartelul Petrolului si Medicamentelor controleaza si dicteaza politica economica a UE
Puterea care determina guvernarea Europei a trecut de la populatie la interesele corporatiste, mai exact la cartelul petrolului si medicamentelor. El cuprinde interesele de investitii de multe miliarde de dolari, ale industriei chimice, petrochimice si farmaceutice. Acest cartel este de departe cel mai mare grup corporatist din lume. In secolul 20 acest cartel a devenit nu numai forta economica dominanta, dar si-a pus si actionarii in guvernele natiunilor ca lideri politici. Liderii reprezentanti din cercurile financiare ce controleaza cartelul sunt :
* Grupul Rockefeller, care reprezinta interesele SUA pentru petrol si medicamente. Acesta este cel mai mare grup de interese financiare. Construit din monopolul secolului 19 asupra corporatiei standard de petrol, acum el controleaza duzini de companii multinationale chimice, farmaceutice si petroliere din intreaga lume. Unul din cei mai proeminenti ambasadori ai sai in ultimele decenii a fost Henry Kissinger.
* Germania si Franta, natiunile lider in exportul de produse chimice si farmaceutice in Europa. Acest grup isi are radacinile in sfarsitul secolului 19 si a cuprins companiile Bayer, Hoechst, BASF si mai tarziu infamul cartel IG Farben.
Companiile succesoare ale acestuia in zilele noastre sunt liderii afacerilor de investitii in Europa de astazi si au instrumentat constructia “Bruxelles – UE”.
Asa cum a fost pe larg prezentat in presa la momentul respectiv, cu cateva zile inainte de numirea sa, actualul presedinte Hermann von Rompuy a fost invitat pentru “interviul de serviciu “prezidential, de catre grupul Bilderberg – cercul de elita al intereselor corporatiste SUA/EU, sub controlul lui David Rockefeller si prezidat (la vremea aceea) de fostul comisar UE si aparator al medicamentelor, Etienne Davignon.
Procesul de alegere al primului presedinte s-a derulat in afara oricaror norme democratice la 12 noiembrie 2009.
-
- Populatia Europei a fost exclusa de la procesul de luare a deciziei.
-
- Noii “regi” ai Europei au fost selectati dintr-un cerc al elitei intereselor corporatiste.
-
- Ceremonia de alegere a avut loc intr-un cadru aristocratic generos la Palace of The Valley of The Duchesse, la periferia orasului Bruxelles.
-
- Fostul presedinte francez Nicolas Sarkozy, descendentul unui aristocrat marunt a fost “maestrul de ceremonii”.
-
- Coroana de “regina” a fost acordata baronesei Catherine Ashton.
- Coroana “regelui” a fost acordata lui Herman von Rompuy. Acesta va actiona ca un monarh interimar pana cand – eveniment declansat de criza internationala – micul aristocrat isi va asuma el insusi tronul.
De fapt, sistemul de guvernare al UE rastoarna toate realizarile democratice ale civilizatiei europene din ultimul mileniu si arunca intregul continent inapoi in Evul Mediu cand monarhi autocratici conduceau Europa in afara oricarui control democratic.
Pentru Cartelul petrolului si medicamentelor, UE este o simpla baza operativa, de la care intentioneaza sa cucereasca lumea, folosind forta politica, economica si – la nevoie – militara. In vederea atingerii acestui scop, Cartelul incearca sa exporte structura nedemocratica a UE si in alte zone ale lumii. Actionarii politici ai Cartelului prezinta in mod inselator “Bruxelles – UE” ca fiind un model al democratiei sec. 21 si pacii. Din simpla dimensiune a acestei companii globale, popoarele lumii vor avea impresia ca UE, a fost aprobat prin alegeri democratice de catre popoarele Europei si ca acest organism politic reflecta vointa acestuia. Nimic mai fals !
Daca va ganditi putin in urma, nimeni nu ne-a intrebat vreodata daca vrem sa facem parte din UE sau NATO. Asta trebuia sa se supuna unui referendum national cu timp de dezbatere inainte si analiza pentru ce-i mai bun poporului roman.
Peste 99% din populatia Europei nu a avut dreptul de a vota democratic intr-un referendum privind Tratatul de la Lisabona.
Aceasta violare a tuturor principiilor democratiei de catre Cartel nu este o coincidenta. Sondajele care au avut loc in toata Europa au demonstrat o respingere a structurii UE de catre marea majoritate a votantilor. Natura inselatoare a UE este cel mai bine caracterizata de faptul ca, in timp ce este aclamata de actionarii Cartelului ca marca a democratiei, cele mai elementare drepturi democratice sunt negate – de teama populatiei.
Grupurile financiare din spatele cartelului petrolului si medicamentelor sunt interesate sa controleze piete globale gigantice care afecteaza literalmente fiecare fiinta umana. Exemple proeminente ale acestora sunt zonele de alimentatie, sanatate si energie. In ultimul secol, cartelul petrolului si medicamentelor si-a extins pietele in aceste trei domenii la afaceri de investitii de multe miliarde de dolari. Constructia acestor piete globale gigantice se bazeaza pe doua unelte strategice : in primul rand, utilizarea patentelor ca unelte pentru monopolizarea pietelor. In al doilea rand, dezinformarea publica cu scopul de a mentine oamenii in ignoranta in ceea ce priveste alternativele (ganditi-va la dezinformarea vis-a-vis de tratarea cancerului sau la dispozitivele “free-energy” pentru a nu mai fi dependenti de carbune, petrol, gaz, etc.). Ca rezultat, fiecare persoana din zonele industrializate plateste o treime (poate si mai mult)din venitul net ca “tribut”acestui cartel.
La inceputul sec. 21, cartelul se confrunta cu o noua provocare. Toate pietele sale cheie – petrol, medicamente, produse chimice, agricole si OMG (organisme modificate genetic) – sunt amenintate de noi tehnologii care vor inlocui in cele din urma pietele globale monopoliste si patentate existente.
In aceasta situatie, interesele financiare din spatele cartelului stiu ca afacerile lor de multe miliarde de dolari nu pot supravietui intr-o democratie. Astfel, structura nedemocratica a UE este un pas strategic catre stabilirea unei dictaturi globale in numele acestor interese corporatiste.
La inceputul sec. 21 omenirea se afla la o rascruce. Trebuie sa decidem daca dorim sa permitem intereselor cartelului petrolului si medicamentelor sa continue dominatia asupra vietilor noastre – sau daca suntem gata sa ne eliberam din acest jug profitand de tehnologii noi, durabile si independente cum ar fi energia regenerabila, sanatatea naturala (fara medicamente) si agricultura organica.
Scopurile strategice ale cartelului sunt :
– sa transforme vietile si trupurile miliardelor de locuitori ai planetei intr-o piata de desfacere pentru produsele lor patentate ;
– sa continue sa obtina profituri de miliarde din tehnologiile secolelor trecute – inclusiv produsele petrochimice care deterioreaza mediul si produsele farmaceutice toxice.
Astazi, instrumentele cheie pentru a obtine controlul global sunt instrumentele economice si legale care sunt utilizate ca mijloc de cucerire nu numai a guvernelor si economiilor, dar si a oamenilor.
Uneltele economice cheie ale UE sunt patentele; patentele de produse chimice, medicale farmaceutice, seminte modificate genetic si alte produse de inalta tehnologie. Dintre acestea cele mai uzuale sunt patentele asupra medicamentelor. In 2008 de exemplu, vanzarile farmaceutice globale s-au ridicat la 770 miliarde dolari – o suma care a depasit PIB a celor mai sarace 100 de tari din lume.
Catherine Ashton a fost numita in Comisia Comerciala a UE in 2008. Una din atributiile sale principale era sa actioneze ca politie a comertului international si sa impuna medicamentele patentate ca mijloace ale controlului global economic si politic – asigurand astfel dependenta de medicamentele exportatorilor europeni.
Marile companii multinationale nu au nevoie sa se uneasca in mod formal pentru a controla piata unui anumit produs, pe teritoriul unui continent sau al intregii lumi – ei au nevoie doar sa-si defineasca pretentiile teritoriale de patent.
Efectul patentelor asupra sanatatii umane a fost eminamente devastator, prin aceea ca multinationalele farmaceutice au cautat sa monopolizeze ceea ce este posibil sa fie cel mai critic sector in orice societate. Ca rezultat, timp de decenii omenirea a fost impiedicata sa aiba acces la medicina nepatentata (inclusiv naturista) care este mai eficienta, mai sigura si mai accesibila impotriva celor mai comune boli ale zilelor noastre.
Din numarul patentelor inregistrate de UE, 70% sunt doar din Germania, Franta, Italia si Olanda, primele tari fondatoare a UE.
Cartelul IG Farben s-a format in 1925 din Bayer, BASF si Hoechst si cateva alte mici firme germane producatoare de produse chimice. Era cea mai mare companie a lumii in domeniul de dezvoltare al vopselelor, produselor chimice, farmaceutice, produselor din plastic si altor produse sintetice patentate. Cu zeci de mii de patente, IG Farben a fost cel mai mare detinator de patente al lumii la acel moment. Singurul pas care mai lipsea pana la controlul mondial era extinderea patentelor sale pe pietele mondiale. In vederea indeplinirii acestui scop, Bayer, BASF si alte companii chimice germane au furnizat explozibili si gaze otravitoare armatei imperiale germane in Primul Razboi Mondial. Dupa infrangere, n-au renuntat. Din 1925, IG Farben a finantat ascensiunea partidului nazist, pregatindu-l tehnic si logistic, pentru cea de-a doua incercare de cucerire a lumii, al doilea razboi mondial. In 1948, dupa razboi, mai multi directori ai IG Farben au fost condamnati de Tribunalul International de la Nurnberg pentru crime de razboi, genocid, sclavie, jaf si crime impotriva umanitatii.
De exemplu, “IG Auschwitz” constuit in lagarul de concentrare cu acelasi nume, producea cauciuc sintetic, benzina si alte produse chimice pentru cucerirea Rusiei si Asiei de catre Nazi / IG Farben. De asemenea s-au facut experimente medicale sinistre si s-au experimentat medicamente pe detinutii din lagarul cu acelasi nume de catre companii ca Bayer si Hoechst membre in IG Farben. Gazul Zyclon B a fost produs de filiala Degesch a BASF/IG Farben si a fost folosit in lagarele de concentrare pentru exterminarea in masa.
In timpul ultimei jumatati de secol, cartelul petrolului si medicamentelor a facut tot posibilul sa mascheze adevarul in ceea ce priveste trecutul sau criminal si lipsit de scrupule, ca instigator al celor doua razboaie mondiale.
Timp de peste 6 decenii, actionarii cartelului au :
– platit sute de miliarde de dolari pentru musamalizare ;
– construit imperii media pentru manipularea opiniei publice ;
– rescris cartile de istorie si au cenzurat stirile globale ;
– finantat si instruit generatii de politicieni in zeci de tari ;
– plasat “portari ” la toate disciplinele academice inclusiv stiinta, medicina, istorie, stiinte sociale si politice ca si in alte zone cheie ale societatii cum ar fi biserici, uniuni comerciale, etc. ;
– au vanat fara mila pe toti cei care au indraznit sa rupa tacerea.
Toate acestea s-au intamplat cu un singur scop : de a ascunde trecutul criminal al cartelului pana isi va desavarsi a treia incercare de a cuceri Europa si implicit intreaga lume.
Inca doua exemple : Nicolas Sarkozy era executorul politic al concernului farmaceutic Sanofi ; iar Angela Merkel executor politic al cartelului german ce la avut mentor pe Helmut Kohl (fost cancelar al Germaniei, se referea la aceasta cu “fata mea “), fost angajat al BASF, protejat al lui Wurster, care era membru in consiliul de administratie al IG Farben cand producea gazul Zyclon B pentru exterminarea evreilor.
Georg Santayana spunea : “Cei care nu-si amintesc trecutul sunt condamnati sa-l retraiasca”.
Trebuie sa fim constienti si responsabili din acest moment, fiecare cetatean al Europei, in fata propriilor copii, generatiilor viitoare si istoriei ca complacerea noastra in acest sistem fascist inseamna acordul nostru tacit la sclavizarea din ce in ce mai evidenta. Asa cum Ghandi prin “Revolutia nonviolenta” a reusit sa infranga un inperiu care asuprea India de sute de ani, noi putem fi invingatori. In situatia actuala de globalizare, o nesupunere tacuta la normele sitemului poate declansa o reactie in lant de tip domino… si totul se prabuseste. Ganditi-va doar ca o masa de oameni sa-si lichideze conturile (daca au depozite) de la o banca si-n acelasi timp sa refuze sa mai plateasca creditele. In scurt timp intra in faliment, sau sa refuzam o saptamana sa cumparam de la un supermarket… s-ar intampla la fel…, ar intra in panica si atunci puterea lor ne-ar reveni noua. Pentru asta trebuie sa fim uniti, sa credem unii in ceilalti si … . SA ACTIONAM TACIT… .
UE ne vrea multi si prosti. Ai crezut vreo secunda ca Uniunea Europeana a fost gandita drept o poienita cu flori, capsunele, mure si fragi in care fiecare european poate pasi liber, cu drepturi egale in raport cu alt cetatean european? Te-ai inselat.
Ai crezut vreo secunda ca UE inseamna o piata comuna economica in care toate tarile membre au acces nepartinitor si unde orice stat membru are posibilitatea construirii bunastarii cetatenilor sai? Iarasi te-ai inselat.
Ai crezut ca esti european inainte de a fi roman si ca trendul corect e asta cu globalizarea, ca identitatea comunitara primeaza in fata celei nationale si ca vei fi respectat in Comunitate precum neamtul sau englezul? La faza asta ti-ai luat cea mai mare teapa.
Vorbind in termeni simplu, UE reprezinta o suprastructura administrativa si economica cu scopul clar si tot mai fatis de a asigura bunastarea unor state, cateva, in detrimentul altora, multe. Este mai mult decat utopic, mergand spre absurd, sa creada cineva ca prin existenta UE s-ar reusi omogenizarea culturalo-sociala a unui intreg continent, ce cuprinde state aflate pe trepte diverse de dezvoltare, cu identitati diferite, culturi diferite, rapoarte diferite cu vecinii etc.
Atat cat ma pricep eu, am realizat ca, in afara de faptul ca acum poti merge in Halkidiki in concediu fara pasaport, alte avantaje, nu-s. Cel putin nu sunt pentru noi, romanii. Tara noastra a aderat la UE printr-un tratat facut prost, negociat prost si cu efecte proaste asupra noastra. Este mai mult decat jenant sa asisti cum ai nostri politicieni bat apa-n piua cu “drumul european” si “directia catre vest”, in contextul in care puterile Europei isi protejeaza precum o leoaica puii interesele economice si propriile industrii.
De pilda, pentru a fi mai clar, in timp ce francezii au impus tuturor hypermarket-urilor din tara ca un procent semnificativ de produse si bunuri sa fie de provenienta locala, protejandu-si, astfel, agricultorii si industriasii, in Romania bietul agricultor de la tara nu are loc pe tarabele din piete de tigani si turci. Sau, daca reuseste sa ajunga acolo, plateste de-l ustura sufletul taxe catre “cefalai”.
Asta nu ar fi totul. Daca te pune dracu, ca simplu producator de legume/fructe sau lapte sa ceri finantare, suport logistic de la stat etc, atunci te-ai pierdut de tot in itele unei birocratii a carei singura menire pare a fi tocmai distrugerea a tot ce inseamna produs romanesc.
De ce situatia asta? Pai e simplu. Revenind la ce am spus mai sus, UE inseamna cativa puternici, in timp ce aia mici sunt doar piete de desfacere si consum. Ca atare, Romania, cu unul dintre cele mai fertile soluri din Europa, cu resurse (inca) bogate si un potential agricol si economic urias, trebuia pusa la pamant astfel incat locuitorii sai sa cumpere numai rosiile italienilor, usturoiul spaniolilor si varza nemtilor.
Doar nu credeai ca Germania sau Franta iti este partener egal in toata ecuatia asta si iti va da voie sa te dezvolti astfel incat marfurile tale sa fie prezente pe pietele lor de consum precum sunt ale lor pe piata ta. Ei, haida, sa fim seriosi.
Cu toate astea, la care se pot adauga si altele, ai nostri “vajnici” politicieni “patrioti” o tin din tampenie in tampenie. Astfel, in timp ce alte state membre UE se gandesc tot mai serios sa paraseasca zona monedei unice euro, Romania trage tare sa intre in ea. Aberant, cred eu. Nu sunt economist, insa pot prezice cu toata certitudinea ca momentul intrarii noastre in zona euro va duce trei sferturi din populatie in pragul saraciei extreme.
Exemplul Greciei
O tara cu potential turistic imens, cu o mostenire culturalo-istorica deosebita, Grecia a fost pur si simplu spulberata de UE. Sesizand avantajul turistic, “binevoitoarea UE”, de fapt puternicii ei, precum Germania si Marea Britanie, au facut pe dracu-n patru ca preturile proprietatilor imobiliare de aici sa atinga un prag minim de tot rasul, astfel incat investtorii nemti si britanici sa cumpere ca la balamuc terenuri, hoteluri, plaje si pensiuni.
Grecul devine, astfel, din patron de hotelas, chelner la terasa, neamtul si britanicul devin proprietari, fac banu’ grup si il aduc in tara lor de bastina.
A, la toate astea se adauga si suprataxarea micilor afaceri ale grecilor, de la un cabinet stomatologic pana la o ferma agricola, astfel incat acestea sa-si dea obstescul sfarsit pentru a nu incurca pe straini.
Grecia, din punctul acesta de vedere, este exemplul clar de tara care, in prezent, este asediata nu cu sabia sau pusca, ci economic. Cucerirea se face altfel in anul de gratie 2013…
Ce este de facut
Cumparati marfuri romanesti, mancati legume si fructe romanesti, beti lapte de la taranii romani ca nu are nici pe dracu, e gustos si sanatos. Cultivati-va terenurile, cei care aveti, va asigurati astfel hrana, mamaliga romaneasca se face din porumb romanesc, nu german, de pilda. La fel si paine, tot mai buna este din graul nostru.
Tineti banii la saltea, depozitele bancare nu fac decat sa sustina un sistem care numai intereselor Romaniei nu serveste. Luati, in acest sens, exemplul Ciprului si a interventiei pe conturile personale ale cetatenilor sai.
Asociati-va! Tu ai un teren si varul are o bruma de banuti? Cultivati ceapa, rosii, ce vreti voi, vindeti recolta, chiar daca pe bani putini, ca, deh, “cefalaii’ sunt pe faza. O veni si vremea lor sa dispara din povestea asta…Renuntati la a mai cumpara produsele cu gust si aspect de plastic ale UE, sunt scumpe si de proasta calitate.
Nu va mai luati dupa toate stirile ce anunta cu mare tam-tam ca produsele noastre sunt naspa, pentru ca nu este asa! Treaba asta face si ea parte din strategia de distrugere a agriculturii si economiei romanesti. Nu va vindeti pamanturile! In viitorul nu prea indepartat cine va avea pamant, va fi cu adevarat un om bogat.
Iar tu, cel ce inca mai crezi un bunatatea UE, nu mai fi naiv, trezeste-te! Mai devreme sau mai tarziu, UE se va dovedi ceea ce este, de fapt, un sistem de exploatare mascat sub idealuri utopice. Sursavalentinro.blogspot.ro
TOP Cele mai frumoase spectacole ale anului
La sfârşit de an, vă propunem un top al celor mai frumoase 5 spectacole din Bucureşti, care au avut premiera în anul 2017. Cinci spectacole cu personalitate, cinci spectacole de cinci stele!
Un articol de Monica Andronescu
Se produce mult teatru în România, sute de spectacole pe an, atât în teatrul independent, cât și în teatrul de stat. Teatru pentru toate gusturile, teatru de artă, teatru social, se mai fac din când în când și experimente, se fac multe spectacole de entertainment de mai bună sau mai proastă calitate, se fac multe comedii și foarte puține bune, se fac multe spectacole fără motivație reală, se fac foarte puține spectacole cu adevărat valoroase.
Am ales, așadar, pentru acest top de sfârșit de an, cinci spectacole din București, câte unul din creația fiecărui regizor, pe care le considerăm cele mai frumoase și mai valoroase creații ale anului.
1.„Hamlet” de W. Shakespeare, direcția de scenă Victor Ioan Frunză, Teatrul Metropolis.
„Hamlet” de la Teatrul Metropolis are toate datele capodoperei – care atât de rar se naște pe scenă, printre sute de spectacole călduțe, pe care le uiți imediat a doua zi. Acest „Hamlet” este unul din spectacolele care te marchează o viață. Pentru că are forța catharsis-ului – un concept perimat și neglijat în lumea noastră obsedată de sincronizare și de un nou tip de agitprop. „Hamlet”, așa cum este pus în scenă de Victor Ioan Frunză, este o montare care atinge acele zone periculoase de dincolo de conștient, activând energii pe care, doar forța catharsis-ului le poate activa. În rolul prințului Hamlet, Victor Ioan Frunză îl distribuie pe Andrei Huțuleac. Și întreaga lui personalitate artistică își va pune puternic amprenta asupra acestui Hamlet – e tenebros, e misterios, e copilăros, e ironic, teribil de ironic, e fragil și puternic în același timp, e acid, e crud, e violent, e tandru și dornic de dragoste, e revoltat, e scârbit, e nebun și atât de lucid, e obraznic și e teribil de inteligent și teribil de zbuciumat și, mai presus de toate, e trist. O tristețe metafizică pe care o lasă ca pe o amprentă în aerul pe care-l respiră și-n fiecare replică, și-n fiecare gest. Energia lui umple scena și rămâne acolo aproape palpabilă și când a ieșit, iar acesta e marele pariu al lui Hamlet în orice montare… (Foto Adriana Grand)
Foto Florin Ghioca
2.„Regele moare” de Eugène Ionesco, regia Andrei și Andreea Grosu, Teatrul Național București.
„Am fost mereu obsedat de moarte”, spunea Ionesco. „De la vârsta de patru ani, de când am știut că voi muri, angoasa nu m-a mai părăsit. E ca și cum aș fi înțeles, dintr-odată, că nu era nimic de făcut ca să scapi de ea și că nu mai era nimic de făcut în viață”.
Un text care vorbește despre experiența întâlnirii iminente cu moartea, acum, aici, într-o oră și treizeci de minute, până la sfârșitul spectacolului, un text care a prilejuit montări celebre. „Regatul” pe care-l gândesc Andrei și Andreea Grosu în Sala Mare de la Teatrul Național din București, pentru acest nou spectacol, avându-l în rolul Regelui Bérenger Întâiul pe Victor Rebengiuc este… o mică sufragerie. Iar marea dramă sau marea provocare a întâlnirii cu moartea este coborâtă în sfera profund umană, profund intimă, acolo unde „regele” și „cerșetorul” devin egali, sondând cu un amestec teribil de sadism și cinism reacțiile concrete în fața sfârșitului.
3.„Deșteptarea primăverii”, poem teatral rock după piesa lui Frank Wedekind, regia Vlad Cristache, Teatrul Mic.
Vlad Cristache nu operează o contemporaneizare forțată a textului lui Frank Wedekind, un text scris la sfârșit de secol al XIX-lea ca un răspuns la rigiditatea epocii și care astăzi, în lumea educației sexuale făcute deja în școli, la nivel larg, în lumea în care emanciparea adolescenților se produce la vârste foarte fragede, iar pierderea virginității la 14 ani începe să devină o modă, pare aproape anacronic. Și totuși, ceea ce construiește regizorul pe scenă trece dincolo de această barieră de timp și vorbește despre acel moment în care copilăria se transformă în maturitate, în fond despre uciderea copilăriei, despre moartea inocenței, despre chestionarea primelor impulsuri sexuale, despre trezirea instinctelor primare, a gustului spre pervers inocent, despre primii fiori erotici și, nu în ultimul rând, despre rigiditatea gândirii adulților.
Spectacolul lui Vlad Cristache pune în oglindă ca-ntr-un fel de război sisific cele două lumi: copiii-adolescenții și de partea cealaltă adulții. Primii, înfățișați într-o superbă lumină a firescului, surprinși în cel mai tainic moment al vieții lor, acela când se trece linia între ceea ce sunt și ceea ce urmează să facă societatea din ei, acela când trăiesc și visează la unison, acela când timpul ar trebui oprit în loc, și de partea cealaltă, adulții-profesorii, construiți într-o excelentă zonă de grotesc…
4.„Ținutul din miezul verii” de Tracy Letts, regia Vlad Massaci, Teatrul Mic.
Povestea lui Tracy Letts poate fi rezumată într-o singură frază: toți membrii unei familii se adună la o înmormântare. Pe scena sălii Atelier de la Teatrul Mic, Vlad Massaci descoperă și potențează fiecare resursă a acestui text și creează un spectacol complex, în spatele căruia intuiești un întreg laborator de creație. Casa copilăriei devine treptat neîncăpătoare, fiecare ușă se deschide și secretele iau cu asalt nou-veniții. Mama, Violet, își așteaptă cele trei fiice, Barbara, Ivy și Karen să rezolve dispariția tatălui lor în locul ei. Violet nu mai e în stare să se ocupe de nimic, are cancer, e ușor iritabilă și nu are nevoie decât de Barbara. Sinucidere, minciună, incest, vinovăție! Iată cuvintele cheie într-un spectacol care se dezvăluie ca un măcel al destinelor, din care nimeni n-ar putea ieși viu… Vlad Massaci își suspendă spectatorul într-o clepsidră în care vieți întregi curg în ritm alert, tensionat.
Foto Oana Monica Nae
5.„Pe jumătate cântec”, de Crista Bilciu, regia Crista Bilciu, Teatrul de Foc.
O monodramă care spune povestea unei femei, care a fost odată o fetiță, pe care tatăl o punea să stea în genunchi pe boabe de fasole… Un spectacol care ar fi trebuit să facă parte – conform premiului concursului de dramaturgie de la Bacău, din repertoriul Teatrului Bacovia, dar care și-a construit singur traseul și care, în acest an, a fost prezent în selecția celor mai importante festivaluri de teatru, inclusiv FNT, o producție Teatrul de Foc și care vorbește despre adevăratul spirit al teatrului independent în România. Povestea Francescăi începe la 5 ani, de ziua ei, când stă pedepsită într-un colț, în timp ce musafirii roiesc în jurul ei, iar ea e chinuită de rușine… rușinea umilinței care începe să-i curgă prin vene. Și continuă cu fiecare dintre vârstele Francescăi, care trece pe rând prin suferințele copilului neînțeles și de ale cărui sentimente du-i pasă nimănui, copilul dus la frizerie cu forța și tuns cu brutalitate, pentru că are păduchi, copilul a cărui singură prietenă adevărată este păpușa, copilul care n-are voie să se joace cu „țiganii” și care mănâncă bătaie la orice abatere – căci „bătaia e bună că dezvoltă plămânii” – copilul însingurat în propria viață, copilul tânjind după dragoste în cei mai importanți ani, copilul care învață să trăiască singur, în spatele a sute de ziduri. Iar Anda Saltelechi surprinde excelent fiecare dintre schimbările care survin de la o vârstă la alta în personalitatea fetiței care se maturizează într-o lume bolnavă, în care pare că totul o agresează. Un amestec de inocență, tristețe, veselie firească a vârstei, neînțelegere, acceptare, copilărie – așa își construiește Anda Saltelechi personajul, dezvăluindu-se pe sine ca o actriță extrem de nuanțată, de mare forță și cu o sensibilitate aparte.
Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro
Cele mai amuzante fotografii nominalizate la Wildlife Photos 2017
În cazul în care vă întrebaţi, da, natura poate fi extrem de amuzantă. Sigur, e nevoie și de un fotograf iscusit și mereu „în gardă” care să ne dezvăluie lucrurile care ne-ar putea aduce zâmbetul pe buze. Noi am râs destul de mult la pozele astea. Sperăm că și voi o veţi face.
Haideţi să începem!
1. „Ajutor” de Tibor Kercz
2.”Zâmbăreţul” de Andrea Zampatti
3. „De trei puncte” de Douglas Croft
4. „Bucurie” de Penny Palmer
5. „Palmă” de Troy Mayne
6. „Totul pregătit pentru biserică” de Carl Henry
7. „WTF” de George Cathcart
8. „Prinși în acţiune” de Bence Mate
9. „Călător clandestin” de Daisy Gilardini
10. „Escapada maimuţelor” de Katy Laveck-Foster
10 lucruri care au fost prezise în serialul The Simpsons înainte ca acestea să se întâmple în viaţa reală
Începem să credem că scenariștii serialului The Simpsons au o mașină a timpului, merg în viitor, iar apoi se întorc în prezent și dau viaţă unor lucruri care se vor întâmpla peste 2, 3, 5, 10 sau 15 ani. Ultima ispravă de acest gen a fost tranzacţia de zilele trecute dintre Disney și Fox, aceasta fiind prezistă în The Simpsons cu ceva timp în urmă.
Predicţiile îndeplinite care apar în serial sunt mai multe, dar noi le-am strâns pe cele mai importante aici. Să începem!
1. Prima și probabil cea mai mediatizată premoniţie făcută în The Simpsons a fost candidatura lui Donald Trump la Președinţia Statelor Unite ale Americii. În serial a apărut până și celebra scenă în care actualul președinte american coboară pe scările rulante spre podiumul de unde a ţinut discursul de anunţare a candidaturii.
2. Știm că poate nu credeţi, dar FaceTime a apărut prima dată în serialul animat. În 1995, Lisa vorbea cu Marge folosind una din funcţiile telefonului.
3. În 2008, scenariștii The Simpsons și-au imaginat defectarea unui calculator pe care se votează la alegerile pentru președinţia Statelor Unite. Lupta era atunci între Obama și McCain, iar aparatul înregistra doar voturi pentru cel din urmă. În 2012, când lupta se ducea între Obama și Mitt Romney, un aparat din Pennsylvania a înregistrat câteva voturi oferite candidatului democrat ca fiind voturi acordate lui Mitt Romney.
4. Scandalul ascultărilor ilegale în care a fost implicat NSA a fost tratat în 2007 de scenariștii serialului. Scandalul a fost declanșat abia în 2013, fiind puternic alimentat de declaraţiile lui Edward Snowden.
5. Ceasurile inteligente au fost și ele prezise în serial. În 1995, Lisa a folosit mașina timpului și a călători până în 2010, atunci când scenariștii serialului își imaginau că aceste ceasuri ar putea să devină realitate. Chiar și așa, ceasurile inteligente care au și modul de voce au apărut abia în 2014.
6. Virusul Ebola a apărut în serial în anul 1997, atunci când Marge i-a oferit lui Bart o carte cu titlul „Curiosul George și virusul Ebola”. Virusul de care se face vorbire a făcut ravagii în anul 2014.
7. Criza economică prin care a trecut și trece Grecia a fost și ea prezisă în serial. În 2012, în cadrul unei emisiuni televizate, pe burtieră apare scris „Europa a pus Grecia pe eBay”. În 2015 Grecia a trecut printr-o criză financiară fără precedent, fiind aproape de ieșirea din Uniunea Europeană și de falimentul ţării.
8. Preluarea Fox Entertaiment de către Disney pentru 52 de miliarde de dolari a fost și ea prezisă într-un episod din The Simpsons. Într-o imagine din serial tronează stema „20th Century Fox” sub care stă scris „O divizia a Disney Walt Co”.
9. Show-ul lui Lady Gaga din pauza SuperBowl a fost prezis în 2012 de scenariști. Astfel, în serial, Lisa se transformă în Lady Gaga din 2017 și zboară deasupra mulţimii îmbrăcată într-o costumaţie argintie.
10. Președinţia lui Donald Trump a fost și ea prezisă. Într-un episod din anul 2000, președintele de atunci, Lisa, spune „După cum bine știţi am moștenit un buget destul de șubred de la fostul Președinte Trump.”.
5 idei de transformare a unor dulciuri obișnuite în opere de artă pentru Crăciun
De Crăciun poţi surprinde prietenii care-ţi trec pragul sau rudele pretenţioase aplicând câteva trucuri simple prin care mâncărurile obișnuite se transformă în creaţii demne de un chef. Partea cea mai bună este că poţi face acest lucru în doar câteva minute fără să ai nevoie de cine știe ce ustensile sau să cheltuiești o avere.
Brioșe-ren
Prăjituri obișnuite aranjate în forme speciale
Căpșunele mari secţionate în două părţi cu ceva frișcă adăugată între ele se pot transforma în cei mai simpatici spiriduși ai lui Moș Crăciun în doar câteva minute. Pe post de ochi se pot folosi bombonele de ciocolată pentru decorările de torturi.
Rahatul turcesc se poate tăia foarte ușor în forme de sărbători și poate înlocui jeleuri cu mulţi aditivi. Dacă sun niște jeleuri care vă plac, le puteţi căuta pe cele care vin forme mari care se pot decupa ușor cu ajutorul unor forme de metal după dorinţă.
Sanie dulce din două acadele pentru sărbători, o mini ciocolată și o prăjitură pufoasă sub formă de ursuleţ sau orice altă formă potrivită cu spiritul sărbătorilor
Poftă bună și Sărbători fericite!
De ce a creat George SOROS criza refugiaţilor care ZGUDUIE bătrânul continent?
Un punct important de pe agenda miliardarului american George Soros pare a fi distrugerea graniţelor naţionale…
Multă lume crede că această situaţie a fost determinată de războiul civil care răvăşeşte Siria. Dar v-aţi întrebat vreodată cum de oamenii aceştia, refugiaţii, au ştiut, brusc, că Europa îţi va deschide porţile şi îi va pofti înăuntru?
Criza refugiaţilor nu este un fenomen care s-a produs în mod natural. Mai mult, debutul său a coincis cu donaţiile băneşti oferite de Fundaţia pentru o Societate Deschisă a lui Soros (Open Society Foundation – OSF) Institutului de politici pentru migraţie şi Platformei pentru cooperare internaţională în privinţa migranţilor fără documente.
Ambele organizaţii susţin aducerea musulmanilor din lumea a 3-a în Europa, mai scrie garretgalland.com.
În 2015, un reportert al Sky News găsea în insula grecească Lesbos “ghidul de buzunar al migrantului” (Migrant Handbooks). Mai târziu a ieşit la iveală că respectivele cărticele le fuseseră înmânate migranţilor, înainte de a se aventura în traversarea Mediteranei, de către un grup numit “Bine aţi venit în Uniunea Europeană” (“Welcome to the EU”), grup care, potrivit Zero Hedge, este finanţat – aţi ghicit – chiar de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă (OSF).
Aşadar, Soros nu doar este omul care dirijează din umbră organizaţiile care susţin venirea migranţilor musulmani din lumea a treia în Europa, miliardarul de 85 de ani este însuşi arhitectul “Planului Merkel”.
“Planul Merkel” a fost creat de think-thank-ul “European Stability Initiative” al cărui preşedinte Gerlad Knaus este un apropiat colaborator al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă.
De ce este interesat Soros să umple Europa cu aceste hoarde de musulmani?
Pentru că miliardarul american a pariat împotriva burselor americane. El anticipează că haosul din Europa va contamina şi SUA, ceea va duce la o prăbuşire în spirală a burselor americane.
Umplerea bătrânului continent cu milioane de musulmani neasimilabili va avea drept consecinţă directă haosul economic şi social, haos de care Soros va profita din plin din moment ce tentaculele sale controlează cele mai importante evenimente geopolitice, opinează David Galland de la garretgalland.com. Şi este deja un fapt ultracunoscut că bătrânul miliardar american a profitat de haos de nenumărate ori de-a lungul timpului.
Soros intenţionează să distrugă frontierele naţionale şi să creeze o structură guvernamentală globală cu puteri nelimitate. Declaraţiile şi acţiunile sale asta par să transmită, fiind convins că liderii naţiunilor europene vor deveni în scurt timp marionete în mâinile sale
SOROS VREA SA ADUCA COMUNISMUL IN EUROPA DAR NU PE CEL AL LUI CEAUSESCU CI PE CEL A LUI PAUKER SI LENIN. Săptămânalul German Wirtschafts Woche îl acuză pe Soroș ca finantează și susține Syriza pentru a prabuși Euro și Germania.
Soros finanteaza si sustine Syriza
În anul 2009 filantropul Soros a decis înființarea unui think-tank pentru economie, care să îi promoveze ideile. A donat 50 milioane dolari pentru înființarea Institute for New Economic Thinking (INET), organizație care subvenționează de fapt viziunea paternalistă a statului și cele mai noi pledoarii pentru intervenționism economic. Lui i s-au alăturat imediat alți moguli, dintre care nu putea să lipsească David Rockefeller – pentru că bancherii doresc, nu-i așa,… salvarea planetei. Jeffrey Sachs, alături de Willem Buiter (fost la Goldman Sachs, în prezent la Citigroup) și alți economiști apropiați industriei bancare, sunt în Advisory Board.
INET are ca scop să dezvolte o nouă paradigmă economică mondială și este compus din numeroase personalități care susțin intervenția guvernului în economiile naționale, și care văd capitalismul ca un sistem viciat
IN 2013, ONG-urile sponsorizate de Soros, in primul rand INET, au organizat sustinut si finanțat deplasările în SUA ale șefului Syriza, Alexis Tsipras, care a ținut prelegeri academice și s-a întâlnit cu oficiali guvernamentali americani. Informația a apărut în presa germană. Sponsorizările au fost imediat negate de INET, dar prezența simultană a INET-ului și a lui Tsipras precum și prezența simultană a INET-ului cu alți membri SYRIZA, la aceleasi conferințe in SUA, sunt un fapt dovedit.
Un teoretician INET (Soros think-tank), Thomas Ferguson, de la Universitatea din Massachusetts, a participat la o conferință la New York cu reprezentanți ai partidului grec de extremă stânga SYRIZA, unde au fost invitati să dezbată la Facultatea de Drept de la Universitatea Columbia.
Astfel articolul menționează că “Thomas Ferguson, de la Universitatea din Massachusetts”, care este membru al INET (thinktank-ul lui Soros), a participat la o conferință la New York, împreună cu reprezentanți ai partidului grec de extremă stânga SYRIZA, asta după ce în prealabil fusese invitat să participe la o conferință împreună cu Tsipras, șeful SYRIZA, la Universitatea Americană “Columbia Law School”
La conferința de la Columbia Law School, continuă articolul, “în fața unui auditoriu plin”, Alexis Tsipras, liderul Partidului SYRIZA, si-a exprimat opinia cu privire la zgârciții germani, și a evocat teama de un nou Adolf Hitler vorbind despre un nou fascism care este creat în Europa. Au mai vorbit și însoțitorii și consilierii săi economici Giannis Milios și Rena Dourou, membru al Partidului SYRIZA în parlamentul grec.
Lupi imbracati in oi au fost votati sa ne jupoaie de vii,pe banii nostri=KPMG, Ponta și austriecii
Desemnarea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară ca administrator special la Astra Asigurări a unei firme aflate într-un fățiș conflict de interese pare să fi fost doar un pas dintr-un jocul de putere derulat pe piețele financiare.
Eliza Avram0 comentarii
Desemnarea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară ca administrator special la Astra Asigurări a unei firme aflate într-un fățiș conflict de interese / incompatibilitate din perspectiva relațiilor comerciale pe care le are cu concurenții Astra, pare să fi fost doar un pas dintr-un jocul de putere derulat pe piețele financiare și coordonat de oameni aflați la acel moment în jurul fostului prim-ministru, Victor Ponta.
Ca urmare a unor probleme descoperite la Astra Asigurări, teoretic, Autoritatea de Supraveghere Financiară dispunea deschiderea procedurii de redresare financiară și numea în februarie 2014 administrator special al companiei pe KPMG Advisory, firmă din grupul mare de firme KPMG.
Doar că o altă firmă din grup, KPMG Audit era la acel moment auditorul de casă al BCR Asigurări, firmă concurentă Astra Asigurări.
Ori ambele, atât Audit cât și Advisory sunt controlate de KPMG România. Iar administratorul KPMG Advisory, Cristian Toader Șerban era asociat și în KPMG Audit.
Soția lui Toader era atunci membră în CA al SIF Oltenia din partea Prodplast, societate deținută de Florin Pogonaru, membru în Consiliul de Supraveghere al BCR.
Pogonaru fiind la rândul lui un apropiat al fostului premier Victor Ponta.
Practic, am putea spune că ASF a desemnat șef la Astra pe auditorul unor firme concurente, situație care încadrează perfect la conflict de interese administratorul special de la firma lui Adamescu.
Mai mult, grupul austriac format din VIG (Viena Insurance Group) și Erste, care deține Banca Comercială Română, controlează două firme de asigurări importante de pe piața românească, Asirom și Omniasig.
Surse din piața financiară spun că în perioada când Victor Ponta s-a aflat „la butoane” s-au derulat „operațiuni financiare însoțite de demersuri legislative pe secțiunea piața de valori mobiliare care aveau ca scop final preluarea unui control absolut al pieței financiare de la noi de către companii cu interese austriece”.
Astfel, au fost înființate mai multe fonduri de investiții în care, din România, erau conectate personaje ca Florin Pogonaru și Dinu Patriciu.
Raport discutabil
Unul din acestea, înființat cu banii BCR, Bussines Capital Romanian Opportunity Fund, avea în 2014 dețineri la SIF Oltenia de 12 mil. EURO și a fost cedat către ERSTE în baza unui raport de evaluare discutabil întocmit de KPMG. Raportul este discutabil pentru că nu conținea toate deținerile de acțiuni pe care le avea fondul, omițând la acel moment un drept de creanță convertibilă în acțiuni de 12 mil EURO la Cemacon Buzău, spun sursele României Libere. Sursele „României libere“ spun că cel puțin ciudată era și situația lui Lucian Anghel, președintele Bursei de Valori la acel moment: ”a fost economist-şef şi director executiv al direcţiei de cercetare şi strategie în BCR, membru în boardul director al Erste Asset Management şi BCR Asset Management şi acum este preşedinte la BCR Pensii. Este cam ciudat să deții dublă calitate de membru al grupului ERSTE și presedinte BVB”.
KPMG și creditorii încasează prime de la Astra la doi ani după ce au băgat firma în faliment
Un pachet de aproximativ 6.000 de polițe de asigurare de credit și de viață multianuale sunt încă valide în portofoliul Astra Asigurări, motiv pentru care lichidatorul KPMG încasează încă prime și plătește reasigurare pentru ele.
RECOMANDĂRI
Eliza Avram0 comentarii
KPMG aplică în continuare strategiile cu care a păcălit pe toată lumea, de la instanțe la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) și creditori, atunci când a administrat și apoi a preluat spre lichidare Astra Asigurări. Anunță în rapoarte oficiale că dorește să valorifice activele societății de asigurări în folosul creditorilor, însă întârzie să o facă de facto.
În acest fel, KPMG a ajuns în postura atipică de a reînnoi contracte de asigurare încheiate în perioada în care Astra era cea mai mare companie de asigurări din România.
Este vorba despre un total de 6.000 de polițe de credit și de viață, cesionate de clienți în favoarea băncilor Raiffeisen și BCR. Aceste polițe au fost încheiate în baza unor contracte multianuale pe care asigurătorul trebuie să le respecte.
Dușmănia corbilor „rezolvată“ în marile capitale europene
Ironia face ca pentru acest portofoliu, valabil până în 2047, potrivit Fondului de -Garantare a Asiguraților, să se fi luptat cei mai mari foști concurenți ai Astra Asigurări, doi dintre creditorii care au urmat întocmai “directivele” KPMG, adică Omniasig VIG și -Allianz Țiriac.
Prețul celor 6.000 de polițe ar fi de circa 50.000 de euro, iar miza nu este atât numărul clienților noi, cât intrarea într-un tip de relație cu banca pe care o râvnește orice firmă de asigurare. Canalul de vânzare bancassurance, adică prin intermediul băncii, este unul dintre cele mai eficiente, mai ales în ceeace privește polițele de viață sau de sănătate.
Spre nemulțumirea celor de aici, VIG nu a permis Omniasig să meargă până la capăt în achiziția pachetului dintr-un motiv care ține de înțelegeri vechi din piața austriacă. Raiffeisen merge întotdeauna cu Uniqa, în timp ce VIG merge cu Erste.
În România asta înseamnă că Omniasig este asigurătorul impus clienților de către BCR, iar Uniqa are același rol la Raiffeisen. Austriecii nu încalcă cutumele nici în România. În acest context, unic cumpărător rămâne Allianz Țiriac, care, spun sursele „României libere“, este și foarte aproape de a lua acest portofoliu.
Mână în mână cu competitorii Astra
KPMG reușește în continuare să facă absolut tot ce dorește la Astra Asigurări, cu ajutorul celorlalți membri ai Comitetului Creditorilor, care sunt, cu excepția ANAF, toți foști competitori ai Astra și clienți ai KPMG în zona de audit.
Acest tip de atitudine pasivă este speculat din plin de către KPMG, care, în baza acțiunilor arbitrare luate în falimentul Astra, se extinde acum și la „România liberă“, ziar pe care încearcă să îl preia ostil, cu mâna Euro Insol, firmă înființată de Remus Borza.
Totul a pornit de la o datorie pe care grupul care editează RL o are la Astra Asigurări și a cărei returnare KPMG pur și simplu a refuzat-o, privând creditorii societății de asigurări de recuperarea a 21 milioane de euro. Pentru ASF nu a contat că firme din piața asigurărilor sunt văduvite de sume importante.
După plecarea lui Mișu Negrițoiu, fostul președinte ASF, care a susținut fățiș acțiunile KPMG inclusiv atunci când acestea au încălcat sau au interpretat într-un mod extrem de original legea, Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a abordat o politică proactivă, așa cum ar fi fost de așteptat, ci a preferat să se țină deoparte.
Atacuri prin surprindere. Nimeni nu știe ce face KPMG
Metoda prin care KPMG încearcă să preia controlul total al grupului care editează -„România liberă” este aceeași cu cea folosită și în cazul Astra Asigurări: acționează fără știrea celorlalte părți, imediat după ce publică notificările în Buletinul Procedurilor de Insolvență (BPI). Această tehnică este menită să obțină controlul total și sunt reluate aproape la indigo în ambele cazuri.
Dacă la Astra Asigurări au amânat în repetate rânduri convocarea Adunării Creditorilor pentru ca, mai apoi, să ia această măsură peste noapte, la Medien Holding, administratorul desemnat de KPMG, societatea Euro Insol a convocat adunarea tot pe repede înainte, fără știrea acționarilor și înainte ca termenul prevăzut de lege să expire.
Practic, imediat după ce a publicat în BPI notificarea, Euro Insol a și convocat prima Adunare, cu scopul evident de a-i împiedica pe acționari să își numească un administrator special. Miza este obținerea controlului total, lucru ușor de realizat în lipsa unui reprezentant al acționarului, având în vedere că principal creditor al Medien Holding este chiar Astra Asigurări, reprezentată astăzi de KPMG, firmă ajunsă în această postură în urma unui abuz al lichidatorului. Cu alte cuvinte, din chiar prima ședință, se vor putea lua deciziile semnificative pentru viitorul procedurii de insolvență.
Cei 675 de aleși pe care legile lui Florin Iordache îi curăță de incompatibilități și conflicte de interese
Proiectul celebrului Florin Iordache de la PSD zis “Altă întrebare” de modificare a legii ANI ar putea avea efecte devastatoare asupra cazuisticii ANI, avertizează agenţia într-un răspuns pentru România Curată. Practic, toate cazurile ANI – acolo unde nu s-a ajuns deja la sentinţe definitive sau la aplicarea de sancţiuni – ar putea fi anulate. E vorba de 675 de cazuri de parlamentari, primari, preşedinţi de consilii judeţene şi consilieri.
Printre ei şi ministrul Transporturilor în Guvernul Tudose, Felix Stroe, găsit incompatibil pe când era consilier local la Constanţa. În martie 2015, Agenţia Naţională de Integritate l-a declarat pe Stroe în incompatibilitate deoarece a deţinut simultan funcţia de consilier local şi pe cea de preşedinte al Consiliului de Administraţie şi director general al RAJA SA, regia locală de apă. Stroe a atacat în instanţă raportul ANI şi a câştigat la Curtea de Apel Constanţa, însă decizia nu este definitivă. Recursul se judecă la Înalta Curte. Vezi aici ultimele referinţe privind acest proces.
Printre potenţialii beneficiari ai schimărilor legislative se numără parlamentarii Şerban Mihăilescu, Liviu Harbuz, Steluţa Cătăniciu, Marin Anton, Hubert Thuma, Anghel Stanciu, Iulian Iancu, Ion Călin, Ion Mociolacă, Emanoil Savin, Cornel Resmeriţă şi foştii parlamentari William Brânză, Petru Călian, Mihăiţă Calimente, Cătălin Croitoru, Relu Fenechiu, Mircia Giurgiu, Laurenţiu Nistor, Daniel Oajdea sau Mădălin Voicu.
Printre foştii preşedinţi de consilii judeţene care ar putea să scape ca urmare a amendamentelor Iordache se numără Ion Călinoiu de la Gorj, Gheorghe Bunea Stancu de la Brăila şi Ioan Moloţ de la Hunedoara. Printre zecile de primari sau foşti primari care ar putea să beneficieze de anularea interdicţiilor sunt fostul edil din Galaţi, Marius Stan şi fostul viceprimar, actual edil în Constanţa, Decebal Făgădău.
Zeci de consilieri locali ar putea beneficia şi ei de amendamentele lui Iordache. Printre ei şi Vasile Ouatu, fost viceprimar şi consilier local la Piatra Neamţ, fratele colonelului Ioan Ouatu de la celebra Doi ş-un sfert (actuala DIPI, serviciul secret al Internelor), implicat într-un scandal la începutul anilor 2000 cu Ovidiu Grecea, fostul şef al Corpului de Control al premierului Adrian Năstase.
Iată, pe larg, cum s-a ajuns la această situaţie explozivă pentru ANI.
Ce schimări au adoptat deputaţii
Proiectul Iordache de modificare a legii ANI – mai exact a legii 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate – intră săptămâna aceasta în dezbaterea Senatului, care e cameră decizională. Proiectul a fost adoptat luni, 11 decembrie, de Camera Deputaţilor şi modifică articolul 25 al legii 176/2010. În plus, introduce un articol nou, 25 indice 1.
Iată cum arată forma actuală art. 25 legea 176/2010:
“(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.
Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.
În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.”
Şi cum arată forma propusă a art. 25 176/2010:
“(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori stare de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destiturii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului în care a existat conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.
Dacă persoana a ocupat o funcţie elibigilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului în care a existat conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.”
După articolul 25 se introduce un nou articol, articolul 25 indice 1, cu următorul cuprins:
“Art. 25 indice 1. – Interdicţiile aplicate deputaţilor şi senatorilor în temeiul art. 25 pe baza rapoartelor de evaluare, întocmite de Agenţia Naţională de Integritate şi care au constatat nerespectarea prevederilor legale privind conflictul de interese în perioada 2007 – 2013, până la intrarea în vigoare a legii nr. 219/2013 pentru modificarea şi completarea legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, încetează de drept.”
Efectele acestor amendamente
Potrivit ANI, cele doua modificări aruncă în aer tot ce a făcut agenţia de la înfiinţare până acum. Într-un răspuns pentru România Curată, ANI explică care sunt efectele celor două articole noi:
“Propunerea legislativă va avea efect diminuarea până la eliminare a sancţiunilor ce decurg din încălcarea regimului conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor în aşa fel încât:
1. persoana în cauză să poată ocupa aceeaşi funcţie care a generat starea de incompatibilitate ori conflictul de interese, precum şi orice altă funcţie, aceasta fiind posibil prin încetarea interdicţiilor, fiind încălcat astfel principiul neretroactivităţii deciziilor Curţii Constituţionale şi ale legii civile;
2. destituirea să poate să fie realizată numai din demnitatea publică în care a existat conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.
3. posibilitatea de rotire în funcţiile publice a persoanelor care au încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor sau conflictului de interese, contrar dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 418/2014”, se arată în răspunsul ANI.
Agenţia explică prin 3 exemple efectele celor două modificări:
“Exemplul 1:
O persoană, care a încălcat regimul conflictelor de interese şi al incompatibilităţilor în exercitarea calităţii de consilier judeţean sau ministru şi care la momentul rămânerii definitive a raportului de evaluare nu mai deţine o funcţie publică, ar putea candida pentru un mandat de parlamentar sau primar pentru că în această situaţie nu ar mai exista nicio interdicţie.
Consilierul judetean X se afla în stare de incompatibilitate în perioada 1 ianuarie – 30 martie 2018. La data de 1 aprilie 2018, ANI se autosesizează si demarează procedura de evaluare. Patru luni mai târziu, la 1 iulie 2018, ANI finalizează raportul de evaluare. În termenul prevazut de lege de 15 zile, persoana X atacă la instanţă raportul ANI. Dosarul parcurge toate fazele procesuale într-un termen (mediu) de 18 de luni, astfel încât starea de incompatibilitate rămâne definitivă conform unei decizii a instanţei de judecată undeva spre sfârşitul lunii ianuarie 2020.
Conform legii, pe lânga sancţiunea disciplinară de revocare a mandatului se aplică şi perioada de interdicţie de 3 ani, ceea ce presupune că persoana X nu mai poate ocupa nicio altă funcţie publică în intervalul ianuarie 2020 – ianuarie 2023. Doar că, în ipoteza în care persoana X doreşte să candideze la alegerile pentru funcţia de primar sau parlament, o poate face întrucât acea interdicţie operează doar pentru funcţia de consilier judeţean.
Exemplul 2:
O persoană care a încălcat regimul incompatibilităţilor în exercitarea calităţii de primar şi, până la finalizarea procesului de pe rolul instanţei de judecată, finalizează mandatul de primar şi, între timp, devine parlamentar, nu va mai opera încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de parlamentar pentru motiv de incompatibilitate deoarece textul propus limitează încetarea mandatului exclusiv pentru funcţia din care a fost săvârşită fapta de incompatibilitate.
Primarul Y se afla în stare de incompatibilitate în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2018. La data de 1 august 2018, ANI se autosesizează şi demarează procedura de evaluare. Patru luni mai târziu, la 1 noiembrie 2018, ANI finalizează raportul de evaluare. În termenul prevazut de lege de 15 zile, persoana Y atacă la instanţă raportul ANI. Dosarul parcurge toate fazele procesuale într-un termen (mediu) de 18 de luni, astfel încât starea de incompatibilitate rămâne definitivă conform unei decizii a instanţei de judecată undeva spre sfârşitul lunii mai 2020.
În ipoteza în care anterior acestei date, persoana Y ar obţine un mandat de parlamentar / ministru, mandatul acesteia nu ar mai putea fi revocat întrucât Y nu mai ocupă funcţia în care a fost gasit incompatibil.
Exemplul 3:
Un primar care a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor poate ocupa oricare altă funcţie sau demnitate publică dacă de la încetarea mandatului de primar ca urmare a alegerilor şi până la rămânerea definitivă a raportului de evaluare au trecut mai mult de 3 ani, situaţie care se întâlneşte frecvent în practică în cazul rapoartelor contestate în instanţă.
Primarul Z se afla în stare de incompatibilitate în perioada 1 ianuarie – 30 mai 2020. La data de 15 iunie 2020, Z obţine un nou mandat de primar (2020-2024). În data de 1 octombrie 2020, ANI este sesizată cu privire la o potenţiala stare de incompatibilitate şi demarează procedura de evaluare. Şase luni mai târziu, la data de 1 martie 2021, ANI finalizează dosarul, iar persoana X atacă în termenul prevăzut de lege de 15 zile raportul la instanţă. Dosarul parcurge toate fazele procesuale într-un termen de 30 de luni (maximal) astfel încât starea de incompatibilitate rămâne definitivă conform unei decizii a instanţei de judecată la 15 septembrie 2023.
Întrucât de la data încetării mandatului de primar ca urmare a alegerilor (15 iunie 2020) şi până la rămânerea definitivă a deciziei instanţei (15 septembrie 2023) au trecut mai mult de 3 ani, Z poate ocupa în continuare funcţia de primar”, sunt situaţiile exemplificate de ANI în răspunul pentru România Curată.
Explicaţiile ANI. De ce sunt neconstituţionale modificările propuse.
“Prin proiectul de act normativ, se propune:
– ca interdicţiile aplicate parlamentarilor pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de A.N.I. să înceteze de drept. În acest fel sunt lipsite de efecte actele emise de Agenţia Naţională de Integritate şi hotărârile definitive şi irevocabile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, situaţie care echivalează cu aplicarea retroactivă a unor texte legale, aspect care contravine prevederilor constituţionale.
– ca o persoană cu privire la care s-a constatat existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate în exercitarea unei funcţii eligibile să nu mai poată ocupa aceeaşi funcţie în care a existat conflictul de interese ori starea de incompatibilitate, putând astfel ocupa orice altă funcţie publică, fiind generat fenomentul de rotire în funcţiile publice
– ca în situaţia în care persoana respectivă a ocupat o funcţie eligibilă, să nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului în care a existat conflictul de interese ori starea de incompatibilitate.
– este înlăturată interdicţia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 pentru persoanele care la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică.
Toată lumea scapă. Cine sunt potenţialii beneficiari
“Modificările preconizate prin adoptarea amendamentelor la Legea nr. 176/2010 pot afecta aplicarea sancţiunilor în toate cazurile finalizate de ANI şi anume cele nedefinitive (aflate pe rolul instanţelor ori în termenul legal de contestare ori suspendate), cât şi cele definitive şi irevocabile câştigate şi pentru care nu au fost aplicate încă sancţiuni disciplinare.
Cu referire la funcţiile elective, precizăm faptul că modificarea legislativă poate afecta aplicarea sancţiunilor într-un număr de 675 de dosare privind parlamentari şi aleşi locali (foşti sau actuali), astfel:
– 597 cazuri nedefinitive (aflate pe rolul instanţelor ori în termenul legal de contestare ori suspendate)
– 78 cazuri definitive şi irevocabile câştigate şi pentru care nu au fost aplicate încă sancţiuni disciplinare.
Astfel, cu referire la cazurile sus-menţionate:
597 de cazuri de incompatibilitate şi conflict de interese administrativ privind parlamentari şi aleşi locali se află pe rolul instanţelor de judecată, sunt suspendate, se află în termenul legal de contestare a raportului de evaluare al ANI sau în termenul legal de recurare a deciziei instanţei de fond, după cum urmează:
398 cazuri de incompatibilitate (13 parlamentari, 2 preşedinţi şi vicepreşedinti consilii judeţene, 156 primari, 133 viceprimari, 8 consilieri judeţeni, 85 consilieri locali şi 1 consilier general)
199 cazuri de conflict de interese administrativ (24 parlamentari, 2 preşedinţi şi vicepreşedinti consilii judeţene, 80 primari, 20 viceprimari, 3 consilieri judeţeni, 70 consilieri locali)
Pentru 78 de cazuri de incompatibilitate şi conflict de interese administrativ privind parlamentari şi aleşi locali, definitiv şi irevocabil câştigate de ANI, urmează a fi aplicate sancţiunile disciplinare, astfel:
56 cazuri de incompatibilitate (2 parlamentari, 14 primari, 21 viceprimari, 4 consilieri judeţeni şi 15 consilieri locali)
22 cazuri de conflict de interese administrativ (3 parlamentari, 5 primari, 3 viceprimari, 1 consilier judeţean şi 10 consilieri locali)”, se arată în răspunsul ANI.
Iată listele cu potenţialii beneficiari ai amendamentelor Iordache. E vorba de parlamentarii şi aleşii locali care au pe rolul instanţelor de judecată, în diferite stadii, dosare privind existenţa unor situaţii de incompatibilitate sau conflict de interese, precum şi cei ale căror dosare au rămas definitive, pentru care încă nu au fost aplicate sancţiuni disciplinare.
Cele mai triste imagini cu Regele Mihai I
Regele Mihai a împlinit 96 de ani pe 25 octombrie. Pe 5 decembrie, Regele Mihai I al României a încetat din viaţă. Cum se întâmplă de regulă după ce moare o persoană importantă, inclusiv dușmanii cei mai aprigi ajung să-l ”plângă” și mulţi își amintesc de personalitatea celui care nu mai este.
Corespondentul ProTV Alexandra Tănăsescu a postat pe pagina ei de Facebook imagini greu de comentat în orice fel cu sicriul acoperit de steagul regal într-o biserică aproape goală, unde din când în când își mai fac apariţia oameni care îi aduc un ultim omagiu ultimului rege al României.
Cum era de așteptat, imaginile sunt acum virale și fac înconjurul lumii întregi.
Imediat după slujba religioasă, toate rudele Regelui Mihai I au părăsit biserica şi sicriul a rămas singur. În România, luni a avut loc Şedinţa Solemnă a Parlamentului dedicată omagierii Regelui Mihai I la care a participat și Custodele Coroanei Române, principesa Margareta.
9 ore pentru 96 de ani. Sau cum ne-a amintit Regele de noi
Sincer, când v-a plăcut ultima dată de România? Sau mai degrabă ”România e o ţară grozavă, păcat că e locuită”? Când v-aţi simţit foarte „împreună“ cu alţi români? (Nu la sentimentul colectiv de ”vai de noi” mă refer).
Vă rog, nu-mi spuneți de 1 decembrie, Crăciun, Înviere, închinarea la moaște sau alte sărbători, tragedii sau proteste colective. Astea tot vin și trec, adesea chiar în mijlocul lor continuăm să simțim aceeași lehamite și dezgust de toate zilele.
E cineva care nu simte niciodată cât e de epuizant să fii român în România? Vă rog, nu vă înghesuiți. De fapt mai știe cineva când anume a devenit ”a fi român” mai degrabă un sentiment vicios de enervare irascibilă, lehamite sleită și deprimare deznădăjduită decât o identitate, o bucurie? Habar nu am.
Știu însă că am fost unul dintre acei mulți care au ieșit pentru a mulțumi Regelui. Ce mi-a adus asta? Ceva și pe cineva care mi-a lipsit enorm. Românul care se poartă cu decență și demnitate, care își cere scuze, nu calcă peste celălalt pentru a ajunge mai în față, care se simte mândru și încurajat de comportamentul celorlalți, românul care își lasă deoparte comoditatea pentru efortul de a fi principial – vouă nu v-a fost dor de el? Mie da, rău de dor, deseori cu deznădejde, uneori înfuriat, un dor uriaș de fiecare dată când am bombănit ceva urât și râu în trecutul și prezentul nostru.
Zilele acestea am fost un oarecare în mulțime, care a stat 9 ore la coadă la Palatul Regal pentru a se închina 5 secunde în fața catafalcului, am dus o lumânare, m-am rugat, apoi am mers sâmbătă în mulțime din motive nepalpabile dar puternice. Absolut nimic deosebit față de ce au făcut multe sute de mii de oameni. Nicio petrecere cu intrare liberă, concert sau târg, Niciun cârnat, cadou populist sau măcar o ață pe gratis. Niciun protest (ce ne adună mai repede decât cuțitul ajuns la os? Uneori nici măcar acela). Chiar și la ușa bisericilor venim de multe ori tot ca să luăm ceva gratis, un noroc, o binecuvântare, o amintire, poate-poate ne-o merge mai bine. La Regele plecat dar prezent, oamenii au venit însă ca să dea – respect, recunoștință, dragoste. O floare. Un gând.
Cine a fost în mulțime?
Cu siguranță nu doar monarhiști sau creștini, intelectuali sau vârstnici, nu mulți care să mai aibă speranța și respectul față de România neciobite, unii știind doar frânturi de istorie. Dar toți cu un bun simț, o liniște în așteptare și în manifestări, o dragoste tăcută și prezentă, o determinare de a își aduce aportul (infim dar semnificativ) în fața unui Om în care toți au văzut demnitate, decență, lipsa oricărei vulgarități sau agresivități, devotamentul față de cuvântul dat, cel mai pur și puternic patriotism. Un om care însemna mult chiar și când nu era vizibil, care spunea mult și adânc prin cuvinte puține, care nu a avut decât dragoste și respect față de țara asta, pe care avusese motive să o ponegrească mai mult decât mulți dintre noi. Un Român care le-a amintit românilor de România, care ne-a trezit memoria – nu doar cea istorică, a celor care au trăit-o sau care au aflat despre ea din cărți, de pe internet, de la rude, din scrierile străinilor, ci și memoria sufletului. Regele care ne-a amintit cine tânjim să fim ca oameni și ca români.
Ce am văzut așteptând la Palatul Regal?
Alături de mine la coada spre catafalcul Regelui – doi studenți și un elev de clasa a XII-a. Au aflat multe mai degrabă citind singuri decât de la părinți, le lipseau destule fragmente de istorie, dar spuneau că ceea ce știu le este suficient pentru a fi acolo. Ce ziceați de tineret?
Am văzut strânse cât mai ordonat posibil împrejurul coșurilor acele gunoaie care nu mai încăpeau în ele. Extrem de rar câte un pahar de cafea sau o pungă de snack-uri aruncată aiurea, din cele multe aduse la coada kilometrică pentru a ușura așteptarea. Cum era cu mizeria dimprejur, la care contribuim cu toții?
Nici o singură voce chestionând iritată dacă nu cumva se bagă cineva peste rând.
Jandarmi care mențineau fără crispare organizarea rândurilor, în absența oricărei îmbrânciri sau impoliteți din partea oamenilor. Nicio vorbă ridicată sau agresivă, multe ”scuzați-mă vă rog pentru…”, câteva ”Mai vrea cineva ceva de la chioșc?”. Multă deferență și reverență (vă sunt străine cuvintele astea? E de înțeles, sunt rare). Mulți tineri și copii – nicio nerăbdare obosită sau răzgâiată în ciuda orelor târzii (eu am ieșit la 1:30 a.m. din Palat), doar șoaptele explicative ale părinților. Rânduri organizate, nu dat din coate pentru a intra în față. Ți-era rușine să faci ce facem toți în multe situații cotidiene, mai mult sau mai puțin în văzul lumii.
În fața florilor, a lumânărilor și a mesajelor – multă, grea dar caldă tăcere. Și oameni uniți de principii și respect.
Și atâția oameni de toate vârstele, categoriile sociale, profesionale și economice, opțiunile politice, părerile și credințele, fugiți scurt de la muncă pentru a aprinde o lumânare sau așteptând multe ore la rând, aducând lumânări și flori sau doar privindu-le pe cele depuse de alții, cunoscând multă istorie sau aflând multe detalii abia acum, bătrâni în baston, oameni îmbrăcați în steagul României și al Regelui, eleganți și săraci și câți alții…
Cui i-ar fi păsat dacă eu aș fi mers sau nu?
Mie.
A schimbat asta ceva în viața mea cotidiană din România?
Exact ceea ce se schimbă de fiecare dată când eu, ca și alții, aleg să mă port într-un anumit fel pur și simplu pentru că așa respect valorile în care cred.
Cred că toți am vrut să dăm un mulțumesc cuiva care, prin fiecare mesaj al său, ne-a învățat să fim oameni, creștini și români mai buni. Vi se pare exagerat? Arătați-mi un altul care a mai mișcat la unison atâția oameni. Cred că am venit să ne plecăm în semn de respect și mulțumire (ce lucruri stranii, în vremea înghiontelilor, a înjurăturilor și a nesimțirii….). Să ne molipsim de la Rege și apoi unii de la ceilalți de decență, loialitate, bunătate, respect și de un patriotism real, modest și concret. Și să mulțumim.
Apropo, știți de unde vine cuvântul a mulțumi? La origine era o formă de a dărui ceva înapoi cuiva care ți-a făcut un dar, anume îi urai să trăiască mulți și buni ani, îl ”mulți-ani-eai”. ”A mulțumi” e, deci, un dar în sine. Așadar, mulțumimMajestate, pentru că ne-ați reamintit de România frumoasă, demnă, principială, România care merită. Rugați-vă să ținem minte asta, în fiecare zi, în fiecare comportament.
Foto: Cristina Enescu
Citiți în Ziarul Metropolis > https://www.ziarulmetropolis.ro/9-ore-pentru-96-de-ani-sau-cum-ne-a-amintit-regele-de-noi/
”No, hai!”
Nu mai e timp de vorbe multe. Nu mai e timp de piruete literare. Când există conștiința comună a primejdiei, când ființa unui popor este amenințată așa cum e amenințată astăzi România, cuvintele trebuie să fie puține.
În 1848, când s-a așezat în fruntea moților săi în Munții Apuseni și a pornit spre Blaj, Avram Iancu a ținut cel mai scurt discurs din câte au existat vreodată. A ieșit în tinda casei (din Câmpeni?), și-a scuturat șuba de pe umeri și a spus: „No, hai!” Știau toți ce vor, știau toți care e primejdia de care aveau să se apere.
„No, hai!” trebuie să spunem și noi azi. Nu mai e nimic de dezbătut, nimic de lămurit. Infractorii noștri din Parlament au trecut la next level. Felul în care au mutilat Codul Penal al țării nu mai e menit doar să-i scape pe ei de pușcărie. E menit să ne distrugă pe toți. Vor să ne distrugă pe toți. E născut din indiferență și ură la adresa propriului popor. No, hai!
Ce fac ei în Parlament frizează demența. Citiți amendamendele! E ca și cum ar vrea să ne pedepsească pe toți pentru că i-am împiedicat din prima clipă să-și facă mendrele cu noi. Schimonosind legile, au dat drumul la toate nelegiuirile de care e capabilă ființa banditească a unei societăți. Vom putea fi omorâți pe stradă, copiii noștri vor putea fi violați, femeile noastre răpite și trimise de ganguri de traficanți în străinătate. România va deveni paradisul drogurilor. Procurorii nu vor mai putea acuza, judecătorii nu vor mai putea condamna, închisorile se vor goli de tot. Au făcut legi pentru apărarea criminalilor, borfașilor, șuților. Au legat mâinile justiției. No, hai!
Având reprezentanți la vârf între legiuitorii din Parlament și fiind atât de mulți, infractorii vor crea în curând o uniune: UPR („Uniunea Pușcăriașilor din România”) care, cu vremea, se va transforma în partid și va câștiga alegerile, după ce va fi absorbit PSD-ul. No, hai!
Primejdia, pentru un popor, poate veni din afară sau dinăuntrul țării. Acum nu suntem distruși prin cotropire. Peste România nu dau turcii, peste România nu dă Armata Sovietică victorioasă. Acum ne-a cotropit pegra societății noastre, românași de-ai noștri, care fură în timp ce agită tricolorul arătând cu degetul spre UE și spre Departamentul de Stat al Americii. Flutură tricolorul, fraților, și ne duc regii la mormânt în timp ce ne îngroapă țara. No, hai!
„No, hai!” e un îndemn care scoate poporul român la lumină. Acum avem prilejul să arătăm că nu suntem o adunătură de oameni așezați între granițe de borfași. Ieșind în stradă cu sutele de mii, ne vom așeza ființa pe tipsia națiunii care suntem și o vom arăta lumii întregi. Așa cum am arătat-o și în decembrie ᾽89, așa cum am arătat-o și în acest început de an. O vom arăta din nou acum, în prejma unui nou Crăciun. Dacă nu o vom face în acest ceas de primejdie extremă, vom dispărea ca nație. Până la urmă trebuie să le fim recunoscători borfașilor noștri din Parlament. Ne-au pus în fața temeiului nostru, ne-au arătat – sfidându-ne, zădărându-ne și primejduindu-ne – că suntem. No, hai!
Se golește țara, oameni buni, ca bântuită de ciumă. No, hai!
VIAŢA REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI, ÎNTRE EXIL ŞI ÎNTOARCEREA ÎN ŢARĂ
Născut pe 25 octombrie 1921, a fost suveran al României de două ori : după moartea bunicului său Ferdinand (între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930 ) şi după renunţarea la tron a tatălui său, Carol al II-lea (decembrie 1925). A fost detronat de tatăl său după doar trei ani; și a reprimit coroana un deceniu mai târziu, după abdicarea lui Carol al II-lea ( între 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947).
Din iunie 1930, a urmat cursurile unei școli organizate la palat, alaturi de copii reprezentând toate colţurile ţării și toate categoriile sociale.
În adolescenţa, ca Principe Moștenitor, a urmat cursuri de sport și a început pregătirea militară. La vârsta de 16 ani a devenit sublocotenent în armata română.
La 10 mai 1941, prin decret semnat de Ion Antonescu, a fost înălţat la gradul de mareşal. După colaborarea României cu Germania în al Doilea Război Mondial şi după ce forţele sovietice au intrat în România, Regele a organizat arestarea lui Antonescu, în 23 august 1944.
Pe 6 martie 1945, presiunile Uniunii Sovietice l-au forţat pe Mihai să numească un guvern pro-sovietic dominat de Partidul Comunist Român prim ministru fiind Petru Groza. În același an era decorat de către Stalin cu Ordinul Victoria pentru curajul dovedit în răsturnarea lui Antonescu și pentru stoparea războiului contra Aliaţilor.
Până în ianuarie 1946, prin „greva regală”, a încercat, fără succes, să se opună guvernului Petru Groza, refuzând să-i semneze decretele.
A fost forţat să abdice în 30 decembrie 1947. sub ameninţarea uciderii, în caz de refuz, a 1000 de tineri deţinuţi de comunişti. Actul abdicării nu a fost niciodată sancţionat de Parlament. În exil, a locuit în Anglia și în Elvetia. S-a căsătorit cu Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, devenita Regina Ana a României, cu care a avut 5 fiice. Devenit persoană particulară, Regele Mihai a muncit pentru a-și întreţine familia. A construit o ferma de pui si un mic atelier de tamplarie, a fost pilot de încercare la o firmă americană , a infiintat o companie de electronica si de mecanisme automate, pe care ulterior a vandut-o.
Până în 1989, a adresat pe cale radiofonică , în special de Anul Nou, mesaje de îmbărbătare poporului roman.
Din biroul său de la Versoix și, începand cu 2001, din cel de la București, Regele Mihai a militat pentru intrarea Romaniei în NATO și în Uniunea Europeana, a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piaţă, păstrarea culturii naţionale, respectarea și garantarea proprietăţii private, consolidarea statului de drept și a democraţiei.
Domnule Ion Iliescu, luaţi, vă rog, demersul meu drept un semn că vremuri disperate cer soluţii disperate.
Sper să îl trataţi cu toată seriozitatea! Încerc, prin această scrisoare, să vă rog, argumentat, să cereţi membrilor şi simpatizanţilor Partidului Social Democrat să oprească tăvălugul anti-românesc pe care îl rostogolesc cei câţiva care au pus mâna pe partid. Sunt unul din românii care au strigat de nenumărate ori „Jos Iliescu!” şi, până în urmă cu o săptămână, nici nu mi-ar fi trecut prin cap să vă scriu o scrisoare. Am stat de vorbă, însă, zilele trecute, cu câţiva prieteni şi ne întrebam cum am putea să trezim la raţiune un număr îndeajuns de mare de senatori PSD care să oprească legile Dragnea, având în vedere că nu cunoaştem şi nu avem acces direct la niciunul. Plus că o cerere de la un cetăţean oarecare nu are, oricum, vreo greutate în faţa unor oameni adăugaţi personal pe lista electorală de Liviu Dragnea. Şi atunci m-am gândit la Dumneavoastră. Sunteţi singurul care poate, în ceasul al doisprezecelea, să facă un gest important pentru ţară şi cred că este datoria Dumneavoastră să îl faceţi. Iată de ce: Istoria. Se împlinesc, peste câteva zile, 28 de ani de când aţi preluat puterea în România şi, pe parcursul a trei mandate de preşedinte, trebuie să recunoaşteţi, aţi făcut anumite lucruri care nu vor fi privite bine de Istorie. În ultimul timp, deşi v-aţi retras din viaţa publică, rarele Dumneavoastră apariţii sunt întâmpinate în continuare cu atitudine negativă din partea multor români. Credeţi, desigur, că nu le datoraţi nimic. Poate că nu, dar sigur datoraţi ceva Istoriei şi vă datoraţi ceva Dumneavoastră. Datoraţi un gest care să demonstreze că, la urma urmei, aveţi în inimă, mai presus de orice, interesul României. Vă asigur că Istoria va aprecia un astfel de demers. România are nevoie de la Dumneavoastră de un gest simplu: ieşiţi public cu un mesaj ferm pentru parlamentarii PSD, pentru membrii PSD şi pentru simpatizanţii PSD în care să le spuneţi părerea Dumneavoastră sinceră despre cât de social-democraţi sunt cei ce conduc acum partidul şi cât de mult le pasă de ţara asta. Sunt sigur că, în această privinţă, gândim la fel. Sărac şi cinstit. Aveţi, în continuare, în România, milioane de oameni sărmani care vă respectă, mai ales pentru că, spre deosebire de politicienii de azi, sunteţi perceput ca „sărac şi cinstit”. Această imagine poate fi întărită nu prin blamarea procedurilor penale care vă privesc, ci, mult mai înalt şi cu mai mare valoare simbolică, printr-un demers ferm de susţinere a României Cinstite. Faceţi astăzi sau mâine o conferinţă de presă în care să atrageţi atenţia că nu e în interesul ţării şi nici măcar al PSD-ului să lege justiţia de mâini şi de picioare doar pentru beneficiul personal al câtorva. Permiteţi-mi să sper că nu sunteţi de partea lor şi că experienţa Dumneavoastră politică vă ajută să înţelegeţi, probabil mai bine decât mulţi, consecinţele asaltului asupra justiţiei. Poate că oprirea integrării noastre europene (integrare la care, în ultimul mandat, aţi contribuit) nu e ceva destul de dureros pentru Dumneavoastră, dar sunt sigur că neajutorarea oamenilor sărmani în faţa infractorilor de drept comun (aşa cum o prevăd modificările legilor penale) este. Singura autoritate. Sunteţi (constat cu îngrijorare) singura figură din partid de care membrii PSD ar asculta din respect şi nu de frică. Poate că nu sunt eu la curent cu viaţa internă a Partidului Social Democrat, dar, spre deosebire de alte perioade, nu mai văd în partid nicio personalitate cu autoritate intelectuală, cu voce distinctă, cu viziune mai lungă de o lună sau cu conştiinţă naţională. De la mine se vede o grupare amorfă şi gri cu o agendă neagră. Nu sunteţi doar singura voce care mai poate conta. Sunteţi şi părintele acestui partid. Aţi fost la originea FSN, PDSR şi PSD şi, ca orice părinte, aveţi datoria de a vă aduce copilul pe calea cea dreaptă atunci când o ia razna. Sunt sigur că sunteţi, în continuare, un social democrat care crede că România ar beneficia de existenţa unui partid de stânga puternic şi modern. PSD nu pare să îşi dorească să devină aşa ceva. Pare, mai degrabă, că tinde spre soarta PNŢCD. Nu înainte, însă, de a distruge ţara. În calitate de părinte, trageţi-i, vă rugăm, de urechi, înainte de a fi prea târziu! Să nu vă îndoiţi de ecoul larg şi pozitiv pe care îl va avea poziţia Dumneavoastră curajoasă în masa largă a simpatizanţilor! Ei aşteaptă asta de la Dumneavoastră. Domnule Ion Iliescu, am început să scriu această scrisoare în numele unui grup nedefinit. Scriam, în prima versiune, „vă rugăm” şi „credem”. Când am recitit mi-am dat seama că nu ştiu mulţi oameni care să aprobe sau să se identifice cu demersul meu, aşa că l-am transformat într-unul strict individual. Sunt sigur, Domnule Iliescu, că mulţi cititori mă vor considera naiv. Mai ales cei pentru care PSD-ul este tabăra adversă. Şi sunt sigur că mulţi mă vor blama că încerc să rezonez cu duşmanul. Şi dintre susţinătorii PSD, cu carnet de partid sau nu, cu şofer sau nu, cred că mulţi vor râde de naivitatea mea. Dar cred că trăim zile în care singura şansă este să adunăm cât mai mulţi oameni în jurul unor valori comune, cum ar fi decenţa sau cinstea. Divizarea românilor nu ajută nimănui. Aşa că am trecut peste orice prejudecată şi v-am scris. Îmi doresc şi vă doresc un an 2018 în care în prim plan să fie Centenarul Unirii, iar nu ceea ce este astăzi. Vă stă în putere, printr-un gest curajos, să contribuiţi personal la normalizarea României. Sper să o faceţi!
Mintea românilor de pe urmă
Funeraliile regelui Mihai, al cărui model de comportament politic va rămâne intangibil, au scos la iveală o altă „calitate” a comunităţii noastre, gândirea retroactivă. După ce zeci de ani regele a fost respins, ignorat şi marginalizat, acum românii şi-au descoperit efuziunea monarhistă. Ceasul al doisprezecelea, la care se trezesc întotdeauna românii este, încă o dată, tardiv. Văzând mulţimile de oameni care s-au perindat pe la catafalcul regelui Mihai, pasiunea cu care posturile de televiziune republicane s-au hrănit din moartea fostului suveran, zecile de monarhişti proaspăt ieşiţi la lumina bliţurilor cu care îşi făceau selfie-uri la procesiunea mortuară şi elogiile deşănţate ale diverşilor politruci media nu pot să nu mă întreb unde au fost toţi aceşti monarhişti înfocaţi în ultimele decenii? Pentru mine ceremoniile fastuoase acordate Regelui, căruia i s-a aşezat pe catafalc o copie a coroanei străbunicului său, au format un spectacol media macabru. Poate că, din respect pentru ilustrul defunct al cărui sicriu a fost purtat din loc în loc numai bine pentru ca televiziunile să hrănească naţiunea înlăcrimată şi îndoliată cu elucubraţii monarhiste, ar fi fost mai decent să-l comemorăm pe bătrânul monarh cu decenţa cu care acesta a trăit, printr-o slujbă de înmormântare simplă şi respectuoasă. În locul acestei decenţe am preferat să stăm înşiraţi ca la sfintele moaşte lângă sicriul unei figuri tragice a istoriei contemporane. Poate ar trebui să ne întrebăm cum se face că majoritatea republicană de la noi a devenit subit monarhistă? Unde erau sutele de mii de iubitori ai monarhiei Hohenzollern-Sigmaringen când, în anii 90, creatorul primei republici capitaliste, Ion Iliescu, îi interzicea fostului rege intrarea în ţară ca ultimului cerşetor? Dar tocmai aceasta este lecţia negativă a recentelor funeralii regale din republica noastră guvernată de dictonul: „Doamne, dă-mi mintea românilor cea de pe urmă”. Părerile de rău tardive şi incapacitatea de a lua deciziile potrivite la momentul potrivit ne caracterizează şi pe noi, şi istoria noastră. Ne pare rău după lucruri care nu mai pot fi schimbate, şi ne dăm seama ce trebuia să facem abia după ce e prea târziu. Ce este mintea românului de pe urmă? Este absenţa „minţii de dinainte”, ceea ce denotă incapacitatea noastră de a anticipa, de a gândi pe termen lung şi de a pregăti proiecte de durată. Mintea de pe urmă e o manifestare a deşteptăciunii post-facto, la rândul ei o caracteristică autohtonă. Ca toţi vitejii de după război, şi noi ştim prea bine ce e de făcut, dar numai după ce evenimentele s-au terminat. E clar că nu mai putem repara faptul că l-am alungat pe rege din ţară de cel puţin două ori. Prima oară cu pistolul lui Petru Groza, a doua oară cu pixul lui Iliescu. Asta nu ne împiedică acum să ne gândim ce prostie am făcut şi cât de proşti am fost. Ce bine era dacă România s-ar fi întors la monarhie în 1990, cum am fi fost respectaţi de întreaga Europă. Dar acesta este cântecul nostru de jale de câteva mii de ani. Desigur că ne pare rău că am intrat în Al Doilea Război Mondial alături de Hitler, şi că regele Mihai, în calitate de mareşal al armatei române care a lichidat mii de evrei şi de ţigani în Transnistria, ar fi putut face altceva decât să stea la masă cu naziştii. Evident că regretăm faptul că am rămas în război alături de Germania până în momentul când trupele sovietice s-au apropiat de Bucureşti. Ne-a venit mintea de pe urmă şi „am întors armele” după ce frontul germano-românesc din nordul Moldovei se prăbuşise în martie 1944, când deja pe 8 aprilie mareşalul Konev ataca Târgu-Frumos. Apoi, când ofensiva reîncepea pe 19 august şi, deja pe 23 august, sovieticii avansau spre Bârlad, ne-a venit iarăşi mintea de pe urmă. Suntem fericiţii posesori ai unei gândiri retrospective, pentru că mintea noastră de pe urmă se activează mereu prea târziu. Ea s-a văzut şi în cele mai recente evenimente ale istoriei contemporane. Revoluţia din decembrie 1989 a fost mintea de pe urmă a unui popor care, într-un context istoric când toate regimurile comuniste din Est se prăbuşiseră deja, ezita să îşi debarce de la putere dictatorul. Nu tot nouă ne-a venit mintea de pe urmă când am decis, tardiv, să îl doborâm pe cel mai caraghios dictator din Est, numai pentru a alege în locul lui elita nomenklaturistă din eşalonul doi al Partidului Comunist? După care ne-a părut rău, l-am ales pe Constantinescu şi iarăşi ne-a părut rău şi l-am readus pe Iliescu la putere. Adeseori, ca şi în cazul respectului faţă de regele Mihai, gândirea românilor de pe urmă vine prea târziu pentru a mai putea schimba ceva. Privind mereu în urmă şi gândindu-ne „ce-ar fi fost dacă” nu vedem niciodată ce ne aşteaptă înainte. Iar o mare parte din retardul nostru cultural, politic şi social se datorează tocmai acestei gândiri „de pe urmă”, care ne ţine şi ne lasă în urmă pe toţi.
Regele care ne-a unit pentru ultima oară
Timp de 27 de ani ne-am întrebat cum ar fi fost dacă în locul echipei Iliescu am fi avut curajul de a ne readuce regele pe tron, acolo unde îi era locul. Astăzi există un consens general: da, economic ne-ar fi fost mai bine; da, parcursul nostru euro-atlantic ar fi debutat mult mai repede şi mult mai în forţă; da, poate că s-ar fi furat mai puţin; da, poate că spitalele şi şcolile ar fi fost altfel. Dar eu cred că am mai fi avut ceva în plus, poate cele mai importante lucruri pe care trebuie să le aibă o naţiune, căci fără de ele un popor uită prea uşor de unde vine şi unde trebuie să ajungă: lumina, credinţa şi speranţa. Pe toate acestea le-am văzut însă, în ultimele zile, când la catafalcul regelui s-au perindat zeci de mii de români, într-un lung marş al tăcerii, al respectului şi al răzbunării. Da, fără să vrea, aceşti oameni au răzbunat toate nedreptăţile la care a fost supusă Majestatea Sa începând cu 1947. Aceşti oameni au reuşit să şteargă cu buretele tăcerea noastră complice, poate chiar ura celor care timp de decenii s-au raportat la rege şi la Casa Regală ca la un duşman. Din păcate, atât România socialistă cât şi cea “liberă” s-au fondat pe anti-mitul Casei Regale. Deşi despărţiţi în timp, atât Petru Groza şi ceilalţi comunişti, ca de altfel şi Ion Iliescu şi ceilalţi fesenişti, au ajuns la putere cu gândul de a-l ţine pe rege cât mai departe de ţară. Pentru ei, regele reprezenta cel mai mare pericol la adresa legitimătăţii lor politice bazate pe minciună. Şi totuşi, lumina candelelor, bunătatea şi decenţa celor care au aşteptat cu orele, în picioare, doar pentru a petrece câteva ultime clipe în preajma Majestăţii Sale intră în opoziţie cu întunericul, lipsa de speranţă şi relativismul moral pe baza cărora a fost reconstruită societatea românească în 1947 sau în 1989. În toată viaţa sa, regele ne-a vorbit despre credinţă, despre naţiune, despre normalitate. Oricât de mult l-am iubit şi oricât de mult respect i-am arătat în ultimii ani din viaţă, realitatea este că de fapt nu i-am urmat niciodată sfaturile. Ba mai mult, am reuşit să aruncăm în derizoriu aproape toate valorile în care credea. Ce mai înseamnă astăzi credinţa, naţiunea şi jertfa, când aceste cuvinte au fost golite de conţinut de persoane care aveau scopuri şi idealuri diferite de ale regelui. Ce mai înseamnă astăzi aceste cuvinte vânturate aproape zilnic, inclusiv de persoane care în urmă cu mai bine de două decenii îi refuzau dreptul de a-şi vizita mormintele înaintaşilor sau care cereau de la tribuna Parlamentului ca regele Mihai I să fie declarat persona non grata. Foarte multă vreme am găsit o vină la popor. Am crezut mult timp că experimentul comunist a reuşit să distrugă instinctele politice şi busola morală. Am crezut că am păşit în libertate cu sufletele schimonosite, speriaţi şi debusolaţi, că orice am fi încercat să facem atunci regimul Iliescu era inevitabil. M-am înşelat. În ciuda comunismului, românii au ieşit demni, curaţi şi dornici să păşească către lumină. Din păcate, am avut cu toţii de înfruntat în continuare o maşinărie propagandistică uriaşă. Ani buni după 1990 am fost în continuare minţiţi şi manipulaţi, timp în care o gaşcă de netrebnici au continuat să se joace cu fricile şi cu minţile noastre. Aşa am ajuns la nivel colectiv să credem că adevărul e minciună şi griul din jurul nostru e cel mai frumos roz de care putem avea parte. În final însă, în ciuda tuturor neajunsurilor, a fost nevoie de simpla prezenţă a Majestăţii Sale, printre noi, pentru a înţelege în sfârşit adevărul. În ultimii ani poporul a înţeles minciuna în care trăise timp de decenii. Nu a fost nevoie de nicio campanie de presă şi de niciun proces de restabilire a adevărului. A fost de ajuns să ne uităm la el, să-i înţelegem durerile şi regretele pentru a înţelege că acestea erau de fapt ale noastre. Doar ascultându-l spunând lucruri pe care le mai auzisem de mii de ori am realizat că doar din gura lui principiile, îndemnurile şi încurajările însemnau cu adevărat ceva şi că nu erau doar vorbe goale. Chiar şi plecarea lui dintre noi este un ultim cadou pentru poporul său, căci a reuşit să ne unească încă o dată. În aceste zile, România a vibrat la unison alături de regele ei. A înţeles, poate, în sfârşit, că exilul lui a fost de fapt exilul ei. Că jignirile, răutatea şi minciunile adresate lui au fost în realitate ale ei. Nu ştiu ce vom înţelege de aici şi nimeni nu ştie nici măcar cât va mai persista această stare de graţie. Ştiu însă că dacă până acum nu am fost pregătiţi pentru a-l primi pe rege, astăzi suntem gata să-i cinstim memoria şi să-i împlinim testamentul politic. Pentru asta trebuie să fim în continuare fideli direcţiei pro-occidentale, să întărim domnia legii, să respectăm libertatea economică şi să întărim drepturile şi libertăţile civile, pentru că doar astfel vom lăsa copiilor noştri o societate mai bună şi mai dreaptă. Să facem toate aceste lucruri cu credinţă, cu pasiune şi cu determinare. Şi cu gândul la urmaşii noştri, de la care doar am împrumutat această ţară, după cum bine ne amintea Majestatea Sa. Timp de şapte decenii, păpuşarii răului i-au refuzat regelui, de fiecare dată, prezentul. Zadarnic, căci regele a câştigat viitorul. Să ne agăţăm de el şi să-l câştigăm şi noi. Deşi părea imposibil, românii au făcut dintr-un prinţ străin un rege român. Scuturaţi astăzi de minciunile trecutului putem declara cu toţii, la unison: prinţul e deja român.
Regele şi 23 august
În România, cea mai mare acuzaţie pe care Regele a avut-o de înfruntat zeci de ani a privit aşa-zisa pactizare cu inamicul sovietic, ceea ce ar fi dus, după 23 august, la comunizarea ţării. În Occident, asemenea acuzaţii nu au avut priză. Regelui Mihai i-a fost recunoscut meritul uriaş de a fi salvat zeci, poate sute de mii de vieţi omeneşti prin scurtarea războiului. Este clar că scoaterea României din alianţa cu Germania nazistă a privat armata germană de resursele petroliere necesare trupelor de blindate şi a dus la prăbuşirea frontului deschizând calea spre Balcani şi Centrul Europei prin Budapesta spre Viena. A spune că Regele a trădat înseamnă a nu vedea ce se întâmpla în Europa în a doua parte a războiului, atunci când balanţa înclinase în favoarea Aliaţilor. Debarcarea în Sicilia a trupelor americane şi britanice, după înfrângerea Axei în Africa de Nord, a produs schimbarea politică la Roma. Regele Italiei l-a demis pe Mussolini, în urma deciziei în acelaşi sens luată de Marele Consiliu Fascist, conducerea partidului fascist italian. Mareşalul Pietro Badoglio a fost numit de Regele Victor Emmanuel al III-lea drept prim-ministru, iar Italia avea să semneze armistiţiul cu Aliaţii pe 8 septembrie. Ofensivele sovietice pe Frontul de Est din 1944 vor produce efecte politice similare în ţările aliate Germaniei care luptau împotriva URSS. Finlanda, sub conducerea mareşalului Mannerheim care este chemat să preia din nou conducerea ţării, iese din alianţa cu Germania şi încheie pacea cu URSS. Rezistenţa din Polonia declanşează insurecţia din Varşovia în august 1944. Ruşii se opresc pe celălalt mal al Vistulei şi nu fac nimic pentru a-i ajuta pe combatanţii polonezi. Tot în august 1944, rezistenţa slovacă se revoltă împotriva germanilor în Munţii Tatra. Ungaria condusă de Horthy caută, de asemenea, să iasă din alianţa cu Germania, ceea ce duce la ocuparea ţării de trupele lui Hitler. Pe tot frontul estic, aliaţii Germaniei au încercat să facă o schimbare geopolitică pentru a nu fi antrenaţi în apocalipsa spre care Hitler îşi conducea propria ţară. Puţini au reuşit. România, datorită actului Regelui Mihai şi-a păstrat suveranitatea izbutind să rupă alianţa cu Germania şi apoi să se alăture Naţiunilor Unite. Răsturnarea de regim din România nu i-a convenit lui Stalin şi i-a întârziat planurile de comunizare a României. Faptul că Europa de Est în întregimea ei a căzut în lagărul comunist nu a depins în niciun fel de voinţa popoarelor, de la Marea Baltică la Marea Neagră. Regele a făcut ceea ce avea să facă toată viaţa. Să apere cu decenţă valorile în care a crezut, libertatea, democraţia, demnitatea.