Creştinii din toată lumea nu ies din turnul de fildeş la seceris -pentru salvarea oamenilor din innecul păcătuirii, pentru că nu vor să se boteze în moartea Lui (Rom. cap 6); Lumea se scufundă în hoţie, minciună, nedreptate, hulă, ceartă, pornopreacurvie; DAR Preoţii îi mint şi manipulează; Guvernanţii îi exploatează, păcătuirea străpunge Cerul, şi secerătorii fug de răstignirea tuturor plăcerilor de o clipă ale…senzualităţii-firii adamice! De aceea nu devin Una cu umblarea, infierea, invierea şi rodirea Lui! Asadar,blindaţi-vă cu toată armatura din Efeseni, cap 5 şi treceţi la fapte Duhovniceşti- pentru Marea Salvare Globală

Discursul Președintelui Donald Trump: Astăzi, în centrul acestei camere mari se află legendarul Billy Graham, ambasador al lui Hristos, care a reamintit lumii despre puterea rugăciunii și darul harului lui Dumnezeu

Isuss ne-a invatat sa ne rugam,de ce nu lasam pe Duhul Sfant sa intipareasca pe mintea noastra si nu punem la inima Invatatura Lui; Ce sa invatam din rugaciunile lui Iisuss?Cine este Isus Cristos?CUM sa intrupam in practica de zi cu zi invatatura Lui si cum SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ;AUZIREA VOCII -invataturii LUI DUMNEZEU…De ce a fost Isus un Mare Învăţătorslujitorul altora etc

 

Discursul Președintelui Donald Trump: Astăzi, în centrul acestei camere mari se află legendarul Billy Graham, ambasador al lui Hristos, care a reamintit lumii despre puterea rugăciunii și darul harului lui Dumnezeu

foto captura YT

 

În primăvara anului 1934, tatăl lui Billy Graham a dat voie unui grup de oameni de afaceri din Charlotte să folosească o parte din ferma de lapte a familiei pentru a se aduna pentru o zi de rugăciune.
În acea zi, bărbații s-au rugat pentru oraș. Ei s-au rugat ca: „Din Charlotte, Domnul va ridica pe cineva să propovăduiască Evanghelia până la marginile Pământului”. 
Suntem aici astăzi, mai mult de 80 de ani mai târziu, pentru că rugăciunea a fost într-adevăr ascultată. Billy Graham avea 15 ani atunci….

Astăzi, mulțumim pentru această viață extraordinară. Și este foarte potrivit să facem acest lucru chiar aici, în Rotunda Capitolului Statelor Unite, unde memoria poporului american este consacrată.
Aici, în această încăpere, ni se amintește că America este o națiune susținută de rugăciune. Pictura din stânga mea este cea a pelerinilor în timp ce se îmbarcau spre America, ținându-se strâns de Biblie și plecându-și capetele în rugăciune.

Discursul Presedintelui Donald Trump la Rotunda, Washington D.C 28 februarie 2018

PREȘEDINTELE Donald Trump: Mulțumesc, Președinte Ryan și Conducător McConnell. Și, cel mai important, vă mulțumesc întregii familii Graham pentru că ne-ați onorat aici cu prezența dvs. Mulțumesc.

În primăvara anului 1934, tatăl lui Billy Graham a dat voie unui grup de oameni de afaceri din Charlotte să folosească o parte din ferma de lapte a familiei pentru a se aduna pentru o zi de rugăciune.
În acea zi, bărbații s-au rugat pentru oraș. Ei s-au rugat ca: „Din Charlotte, Domnul va ridica pe cineva să propovăduiască Evanghelia până la marginile Pământului”.

Suntem aici astăzi, mai mult de 80 de ani mai târziu, pentru că rugăciunea a fost într-adevăr ascultată.
Billy Graham avea 15 ani atunci. Doar câteva luni mai târziu, el l-a acceptat pe Isus Hristos ca pe Domnul și Mântuitorul său.

Această alegere nu a schimbat doar viața lui Billy – ne-a schimbat  si viața noastra. A schimbat țara noastră și a schimbat, de fapt, întreaga lume.

Fermierul din Carolina de Nord a ieșit din acele câmpuri, într-o istorie minunată și frumoasă. Începând de la o mică școală biblică din Florida, el a condus curând o trezire spirituala la nivel național – dintr-un cort mare din Los Angeles, la 100.000 de persoane într-o singură zi la stadionul Yankee, la peste 2 milioane de persoane la Madison Square Garden, în 16 saptamani, în anul 1957.

Și îmi amintesc asta, pentru că tatăl meu mi-a spus: „Haide, fiule” – și, apropo, a spus: „Haide, mamă. Să mergem să vedem pe Billy Graham la stadionul Yankee. „Și a fost ceva foarte special.
Dar americanii au venit în numar foarte mare să audă pe acel tânăr, mare predicator. Fred Trump a fost un mare admirator. Fred Trump a fost tatăl meu.

În Londra, Tokyo, Seoul, Bogota, Moscova, New Delhi, Saigon, Johannesburg și alte locuri din întreaga lume, reverendul Graham a împărtășit puterea Cuvântului lui Dumnezeu cu peste 200 de milioane de oameni în persoană și nenumărați alții la televiziune și radio, unde oamenilor le-a plăcut să urmărească și să asculte.

În 1978, cu sprijinul Episcopului catholic, care va deveni la scurt timp după aceea, Papa Ioan Paul al II-lea, reverendul Graham a mers în Polonia și a vorbit despre semnificația crucii unui popor care suferea sub opresiunea unui regim comunist lipsit de suflet.

Billy Graham și-a purtat mesajul în întreaga lume, dar inima lui, așa cum va spune Franklin, a fost întotdeauna în America.

El și-a luat mesajul în locurile cele mai sărace, la cei înfometați și cei răzleți, la deținuți în închisoare, la cei uitați și neglijați. El a simțit o mare pasiune pentru cei neglijați.
Oriunde a mers, reverendul Graham a rostit același mesaj frumos: Dumnezeu te iubește. Acesta a fost mesajul său. Dumnezeu te iubește.

Putem doar să ne imaginăm numărul de vieți atinse de predicarea și de rugăciunile lui Billy Graham – inimile pe care le-a schimbat, durerile pe care le-a ușurat și bucuria pe care a adus-o la mulți. Mărturia e nesfârșită.

Astăzi, mulțumim pentru această viață extraordinară. Și este foarte potrivit să facem acest lucru chiar aici, în Rotunda Capitolului Statelor Unite, unde memoria poporului american este consacrată.
Aici, în această încăpere, ni se amintește că America este o națiune susținută de rugăciune. Pictura din stânga mea este cea a pelerinilor în timp ce se îmbarcau spre America, ținându-se strâns de Biblie și plecându-și capetele în rugăciune.

De-a lungul acestor ziduri vedem chipurile americanilor care s-au rugat în timp ce stăteau pe Lexington Green, care se rugau în timp ce se îndreptau spre vest, se rugau în timp ce se duceau la luptă și se rugau în timp ce au mărşăluit pentru dreptate și întotdeauna mergeau în mars spre victorie.
În jurul nostru se află statuile eroilor care au condus poporul în rugăciune în vremurile mari și dificile, de la Washington la Lincoln, la Eisenhower, la King.

Astăzi, în centrul acestei camere mari se află legendarul Billy Graham, ambasador al lui Hristos, care a reamintit lumii despre puterea rugăciunii și darul harului lui Dumnezeu.

Astăzi îl onorăm, cum numai trei alți cetățeni privați înaintea lui au fost atât de onorați.
Și așa cum făcuseră odată credincioșii din Charlotte, astăzi spunem o rugăciune pentru țara noastră, că peste tot în țara aceasta, Domnul va ridica bărbați și femei ca Billy Graham, care să răspândească un mesaj de dragoste și speranță fiecărui copil prețios al lui Dumnezeu.

Mulțumesc. Dumnezeu să vă binecuvanteze. Și Dumnezeu să binecuvânteze America. Mulțumesc foarte mult.

Trump Speaks At Billy Graham Memorial In US Capitol Rotunda

THE PRESIDENT: Thank you, Speaker Ryan and Leader McConnell. And, most importantly, thank you to the entire Graham family for honoring us with your presence here today. Thank you.In the spring of 1934, Billy Graham’s father allowed a group of Charlotte businessmen to use a portion of the family’s dairy farm to gather for a day of prayer.On that day, the men prayed for the city. They prayed that, “Out of Charlotte, the Lord would raise up someone to preach the Gospel to the ends of the Earth.”We are here today, more than 80 years later, because that prayer was truly answered.Billy Graham was 15 years old at the time. Just a few months later, he accepted Jesus Christ as his Lord and Savior.That choice didn’t just change Billy’s life — it changed our lives. It changed our country, and it changed, in fact, the entire world.The North Carolina farm boy walked out of those fields, into a great and beautiful history. Starting at a small Bible school in Florida, he soon led a nationwide revival — from a large tent in Los Angeles, to 100,000 people in a single day at Yankee Stadium, to more than 2 million people at Madison Square Garden, over 16 weeks in 1957.And I remember that, because my father said to me, “Come on, son” — and, by the way, he said, “Come on, mom. Let’s go see Billy Graham at Yankee Stadium.” And it was something very special.But Americans came in droves to hear that great young preacher. Fred Trump was a big fan. Fred Trump was my father.In London, Tokyo, Seoul, Bogota, Moscow, New Delhi, Saigon, Johannesburg, and scores of other places all over the world, Reverend Graham shared the power of God’s word with more than 200 million people, in person, and countless others through television and radio where people loved to watch and listen.In 1978, with the support of the Catholic Bishop who would soon become Pope John Paul II, Reverend Graham went to Poland and spoke of the meaning of the cross to a people suffering under the soulless oppression of communism.Billy Graham carried his message around the world, but his heart, as Franklin will tell you, was always in America.He took his message to the poorest places, to the downtrodden and to the brokenhearted, to inmates in prison, and to the overlooked and the neglected. He felt a great passion for those that were neglected.Everywhere he went, Reverend Graham delivered the same beautiful message: God loves you. That was his message. God loves you.We can only imagine the number of lives touched by the preaching and the prayers of Billy Graham –- the hearts he changed, the sorrows he eased, and the joy he brought to so many. The testimony is endless.Today, we give thanks for this extraordinary life. And it’s very fitting that we do so right here in the Rotunda of the United States Capitol, where the memory of the American people is enshrined.Here in this room, we are reminded that America is a nation sustained by prayer. The painting to my left is of the pilgrims as they embarked for America, holding fast to the Bible and bowing their heads in prayer.Along these walls, we see the faces of Americans who prayed as they stood on the Lexington Green, who prayed as they headed west, prayed as they headed into battle, and prayed as they marched for justice, and always marched for victory.Around us stand the statues of heroes who led the nation in prayer during the great and difficult times, from Washington to Lincoln to Eisenhower to King.And, today, in the center of this great chamber lies legendary Billy Graham, an ambassador for Christ who reminded the world of the power of prayer and the gift of God’s grace.Today we honor him as only three private citizens before him have been so honored.And like the faithful of Charlotte once did, today we say a prayer for our country, that all across this land the Lord will raise up men and women like Billy Graham to spread a message of love and hope to every precious child of God.Thank you. God bless you. And God bless America. Thank you very much.

Isuss ne-a invatat sa ne rugam,de ce nu lasam pe Duhul Sfant sa intipareasca pe mintea noastra si nu punem la inima Invatatura Lui;

Ce sa invatam din rugaciunile lui Iisuss?

 

Cine este Isus Cristos?

De ce a fost Isus un Mare Învăţător

Marele Învăţător le-a slujit altora

Dar de cele mai multe ori, rugăciunea nu este pentru a mişca mâna lui Dumnezeu ci pentru a ne schimba nouă inima. Te duci la Tata şi vorbeşti cu El şi astfel vei fi de acord cu El, îl vei asculta, îl vei preţui şi mai mult.

Rugăciunea este adresată lui Dumnezeu Tatăl în numele Domnului Isus. 1 Tim. 2:5: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,” rugăciunile care nu sunt mijlocite de Domnul Isus, trimise în numele Domnului Isus sunt în zadar, n-au efect. Ne rugăm în numele Domnului Isus, El ne iubeşte, ne iartă, ne-a luat păcatele.

Ne rugăm lui Dumnezeu Tatăl, în numele Domnului Isus, prin puterea Duhul Sfânt. Duhul Sfânt printre alte lucruri, ne învaţă să ne rugăm. În Luca 11:1 ucenicii vin la Domnul Isus şi îi spun: „Doamne… ne poţi învăţa cum să ne rugăm?” Domnul Isus îi învaţă şi v. 13, El spune: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Întrebare era: Cum ne rugăm? Răspunsul este: Prin Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ne învaţă cum să ne rugăm. Asta înseamnă că noi nu ştim… vă aduceţi aminte când aţi intrat prima dată în contact cu rugăciunea? Cum a fost? Vă aduc aminte că a fost un timp în care n-aţi ştiut să vă rugaţi şi Duhul Sfânt v-a învăţat. Nu am făcut cursuri, facultate de rugăciune, ci Duhul Sfânt care locuieşte în noi ne-a învăţat, de aceea scrie în Gal. 4:6: „Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!” Ne rugăm Tatălui, în numele Fiului prin puterea Duhului.

Pentru că modelul nostru este Domnul Isus privim la El pentru a învăţa să ne rugăm ca Domnul Isus. Acum, gândiţi-vă, dacă Domnul Isus s-a rugat, dacă a avut nevoie de rugăciune, dacă El s-a rugat, noi trebuie să ne rugăm. Dacă priviţi în Evanghelii, la viaţa de rugăciune a Domnului Isus şi la învăţăturile Lui, veţi vedea că nu are un singur capitol în care vorbeşte numai acolo de rugăciune. Ci învăţăturile Sale despre rugăciune se regăsesc în toate celelalte învăţături. Puţin aici, puţin acolo, puţin aici. Învăţa despre rugăciune în mod constant şi se ruga în mod constant. Şi aşa trebuie să fie rugăciunea. În N.T. ni se porunceşte să ne rugăm fără încetare. Asta nu înseamnă că îţi iei o robă de călugăr, te duci pe un munte, stai cruciş, nu dormi şi te rogi continuu. Să te rogi fără încetare înseamnă ca toată viaţa ta să fie presărată cu rugăciune. Te duci la lucru şi te rogi Domnului, trebuie să iei o decizie, te rogi Domnului, ajungi acasă în familie, te rogi Domnului, înainte să te culci, te rogi Domnului, vorbeşti cu Dumnezeu în cursul zilei la fel cum respiri. El este prezent, e acolo iar rugăciunea face parte din cursul natural al vieţii. Domnul Isus ne-a învăţat lucrul acesta. O altă întrebare la care ne răspunde Domnul Isus este cum să ne rugăm?

1. Roagă-te cu credinţă – Matei 21:22 „Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi!” Dacă te rogi trebuie să crezi că Dumnezeu există, să crezi că îi bun, că te iubeşte, că îţi este Tată. Să crezi că în sângele Domnului Isus eşti curat de păcate şi astfel Tatăl te ascultă. Să crezi că Duhul Sfânt te învaţă cum să te rogi. Să ai credinţă că Dumnezeu ascultă şi răspunde rugăciunii. Cum răspunde? Dumnezeu e Tată şi ca orice tată are trei răspunsuri: Da, Nu, mai târziu! Poate spui: „Domnul nu îmi răspunde rugăciunii…” Ba da ţi-a răspuns. A zis: Nu! Dar a răspuns. Dacă îţi vin copii la 10 noaptea iar unul spune: Tată mi foame, pot să mănânc o banană? Răspunsul este: Da! Celălalt copil vine şi spune: Tată mi sete, pot să beau cafea? Răspunsul clar este: Nu! Celălalt vine şi spune: Tată a fost fain azi cu bicicleta, putem merge acum la ora 10 noaptea să ne plimbăm? Răspunsul este: Mai târziu…Ne vom da cu bicicleta din nou dar nu la 10 noaptea. Aşa este şi Dumnezeu: Venim înaintea lui cu credinţă, ne rugăm iar El spune: Da, Nu, Mai târziu! Apoi Domnul Isus ne spune:

2. Roagă-te concret, la subiect – Nu ai nevoie totdeauna de un limbaj super religios. Fi atent de contextul în care eşti, de împrejurarea în care ţi s-a cerut să te rogi şi fi concret, la subiect. Domnul Isus spune în Matei 6:7: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.” Roagă-te la subiect şi roagă-te inteligibil. Un copil de 3 ani s-a rugat: „Doamne, Tu eşti mai tare decât Budha şi Alah, i-ai făcut praf!” Rugăciunea asta a funcţionat. Scurt, la subiect şi foarte profund. Sunt bune şi rugăciunile scurte, nu doar cele lungi, şi te poţi ruga în română. Vorbeşti cu Tatăl tău care te iubeşte. Vorbeşte respectuos, din inimă, inteligibil să se înţeleagă nu trebuie să şti declinarea din greacă şi conjugarea în ebraică, nu trebuie să impresionezi oamenii. Vorbeşte cu Tata. De asemenea Domnul Isus ne spune:

3. Roagă-te conform voii lui Dumnezeu – Ioan 16:23-24: „. Adevărat, adevărat vă spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Roagă-te după voia lui Dumnezeu! Cum cunosc voia lui Dumnezeu? Citeşte Biblia! Domnul vrea să îmi iubesc duşmanii, Doamne ajută-mă să-i iubesc. Domnul vrea să cresc, Doamne ajută-mă să cresc! Doamne vrei să mă rog pentru cei bolnavi, Doamne atinge-te Tu de ei! Te rogi după voia lui Dumnezeu. Unii vă rugaţi împotriva voii lui Dumnezeu! Nu ştiu de ce Dumnezeu nu-mi ascultă rugăciunea… pentru că nu-i bine făcută. „Doamne ajută-mă să câştig la loterie”, nu ştiu dacă acesta este modul în care Dumnezeu vrea să lucreze… Unii doriţi ca Dumnezeu să binecuvânteze relaţii în care n-ar trebui să fiţi, afaceri pe care n-ar trebui să le ai, decizii care nu sunt după voia Lui. Roagă-te conform voii lui Dumnezeu. Apoi Domnul Isus ne spune:

4. Roagă-te în smerenie – Domnul Isus în Luca 18 ne vorbeşte de doi bărbaţi. Primul – super religios şi s-a rugat: „Doamne îţi mulţumesc că nu sunt un păcătos scârbos ca acesta…” şi toată rugăciunea lui este plină de Eu, Eu, Eu am făcut asta, Eu sunt bun, Eu merit… Domnul Isus spune: El se roagă la pereţi, pentru a impresiona oamenii. Celălalt ce spune: Doamne, sunt păcătos, viaţa mea e un dezastru, ai milă de mine! Nu se uite în sus, priveşte în jos, nu este mândru, e smerit, nu joacă teatru este sincer, nu caută aprobarea oamenilor ci caută aprobarea lui Dumnezeu. Şi Domnul Isus spune: omul acesta a ştiut să se roage. Nu a folosit cuvinte mari, nu s-a rugat mult, ci a fost smerit, s-a pocăit şi a cerut ajutor. Oamenii religioşi se roagă plin de mândrie, iar Domnul Isus a spus că cei mândri vor fi smeriţi, iar cei smeriţi vor fi ridicaţi. Fi smerit în rugăciune, dacă vrei ca rugăciunea să se ridice la cer, adaugă smerenie… este balonul de care are nevoie pentru a se ridica. Este bine să te rogi pentru alţii dar nu ridicându-te pe tine: „Doamne fă-i ca mine, Doamne fă-i victorioşi ca mine, Doamne ajută-i să devină ca mine, Doamne mai adu tineri ca şi mine…” Pui cărbuni în iad rugându-te astfel… Şi D.I. ne mai spune:

5. Roagă-te neîncetat – nu te ruga doar odată, roagă-te constant – Luca 18:1 „Domnul Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase” Te rogi pentru ceva sau cineva de mult timp, şti că este după voia lui Dumnezeu? roagă-te, continuă să te rogi. Câteva motive pentru a continua rugăciunea: continui să ai speranţăvei menţine dorinţa de a învăţa vie în tine, dacă Dumnezeu vrea să te înveţe ceva, în momentul în care te opreşti din rugăciune de fapt spui: Nu mai vreau să învăţ, nu mai vreau să cresc, nu vreau să mă schimb, nu vreau să mai vorbesc despre asta. În momentul în care renunţi să te mai rogi pentru cineva înseamnă că ţi-ai pierdut speranţa pentru cel din casa ta… îi un caz pierdut, n-are rost să mai vorbim despre el… Dacă continui să te rogi pentru ei, înseamnă că-i iubeşti, înseamnă că-i ierţi pentru ceea ce ţi-au făcut, tinerii necăsătoriţi, rugaţi-vă neîncetat pentru soţul sau soţia pe care Dumnezeu v-o va da. De ce? Rugându-te pentru ea sau el, chiar dacă nu şti cine este, te va ajuta, te va proteja împotriva ispitei de a păcătui în acest timp. Pentru că tu aştepţi cu speranţă. Te rogi cu speranţă conform voii lui Dumnezeu. Aşa trebuie să ne rugăm: cu credinţă, la subiect, conform voii lui Dumnezeu, cu smerenie şi neîncetat.

Roagă-te ca Domnul Isus (II) 

Domnul Isus ne învaţă: Rugaţi-vă neîncetat, rugaţi-vă oriunde, pentru nevoile voastre, pentru alţii. Şi asta duce la alte câteva întrebări practice.

1. Când se ruga Domnul Isus? Câteodată Domnul Isus se trezea dimineaţa devreme pentru a se ruga. Marcu 1:35: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” Uneori e nevoie să te rogi dis de dimineaţă. Înainte ca telefonul să sune, înainte să vină facturile, înainte ca oraşul să revină la viaţă, cu gălăgie, viteză şi stres, înainte să intri în aglomeraţie, ai nevoie să asculţi vocea lui Dumnezeu. Fă-ţi o cafea, ieşi pe balcon, fă o plimbare pe dig, în parc dar vorbeşte cu Dumnezeu, roagă-te Domnului de vreme. Apoi Domnul Isus se ruga în fiecare zi. Ca şi evreu se ruga în fiecare zi Deut. 6:4: „Shema Israele!” şi de multe ori îl spune din memorie, pentru că se ruga zilnic. Şi Domnul Isus se ruga înainte de masă. Matei 14:19: „Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.” De aceea şi noi creştinii ne rugăm înainte de a mânca, mulţumind Domnului pentru darurile de mâncare. O altă întrebare:

2. Unde se ruga Domnul IsusSe ruga public, în faţă mulţimii – Ioan 11:41-42: „Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” Câteodată Domnul Isus se ruga în public dar se ruga şi în grupuri mici de rugăciune. Şi noi avem astfel de grupe de rugăciune: surorile marţi, toată biserica în vinerea dinaintea Cinei Domnului. Alătură-te unuia dintre ele. Într-un astfel de grup oamenii se roagă mult mai uşor unul pentru celălalt. Tinerii se roagă prin rotaţie în fiecare săpt. unul pentru celălalt. Domnul Isus avea un astfel de grup – Luca 9:28 „Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să se roage.” Petru, Ioan, Iacov şi Domnul Isus, un grup de rugăciune. Se ruga în public, în grupe de rugăciune şi singur. Este de fapt temelia vieţii de rugăciune. E bine să te rogi în public, în grupe de rugăciune, dar dacă lipseşte rugăciunea personală… Luca 5:15-16 „Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strângeau cu grămada, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.”  Făcea o lucrare între mii de oameni, dar avea nevoie de timpul Său cu Dumnezeu, când se deconecta. Şi tu ai nevoie de aşa ceva. Opreşte telefonul, scoate din priză calculatorul şi televizorul, opreşte radio-ul, închide poarta, scoate soneria, închide jaluzelele şi stai doar tu şi Dumnezeu. Ieşi din oraş, mergi la munte… şi în timp ce mergi pe un traseu, în timp ce prăjeşti ceva, în timp ce arunci cu pietre în râu, vorbeşte cu Dumnezeu. Eşti pe autobuz, în trafic, ai timpul acela mort… roagă-te… cu ochii deschişi dacă eşti la volan, dar roagă-te! Este timp câştigat. Avem nevoie cu toţii de aşa ceva. Doamne mă rog pentru proiectul acesta, pentru angajaţii mei, pentru şeful meu, trebuie să plătesc asta, să îmi fac asigurarea, să vorbesc în cu X, să dau raportul la Y. Te vei întoarce proaspăt, vei trăi pentru a-L glorifica.

3. Pentru cine se ruga Domnul IsusSe ruga pentru duşmanii Lui. Matei 5:44 – „Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,” A făcut lucrul acesta pe cruce: „Tată iartă-i…” Dacă vrei să arăţi că eşti curajos, că eşti puternic, roagă-te pentru duşmanii tăi. Alege să-i iubeşti, este o disciplină spirituală. Domnul Isus s-a rugat pentru prietenii Lui, Luca 22:31-32 „Domnul a zis: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” Roagă-te pentru prietenii tăi. Şi nu le spune doar că te rogi pentru ei. Când vin cu problema, opriţi-vă pentru un moment şi rugaţi-vă. Roagă-te la telefon, nu contează că ţi se termină minutele, sunt singurele minute câştigate cu folos din cele 5000. Nu cunoşti pe cineva? Roagă-te şi îţi va deveni prieten. Sunt puţini cei care vor refuza să te rogi pentru ei. Arată-le dragostea. S-a rugat pentru duşmani, pentru prieteni şi pentru copii: Matei 19:13 – „Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei.” Vei deveni mamă, tată, bunic, bunică, unchi, mătuşă, roagă-te pentru copii. Nu trebuie să fi părinte ca să te rogi pentru copii. Însă ai atâţia copii pentru care să te rogi. Şi ce-i frumos este că ei, copii, vor învăţa să roage prin rugăciunile făcute pentru ei.

4.Cum se ruga Domnul IsusDomnul Isus folosea Scriptura. Pe cruce, s-a rugat Ps. 22:1 – Rugăciunea şi citirea Bibliei, merg împreună. Duhul Sfânt e autorul Scripturii şi tot El ne învaţă să ne rugăm. Acelaşi Duh. În rugăciune noi vorbim cu Dumnezeu şi prin Scriptură El vorbeşte cu noi. Dacă viaţă ta de rugăciune îi seacă, citeşte Biblia, opreşte-te şi roagă-te. Înainte de a citi: „Doamne vorbeşte-mi, descoperă-mi…” Apoi citeşte, când te simţi vinovat, roagă-te: „Doamne iartă-mă…” „Doamne nu am ştiut asta, ajută-mă să aplic…” „Doamne aici e important, ajută-mă să ţin minte, să memorez.” „Doamne am crezut nişte minciuni, acum vă adevărul, îţi mulţumesc…” Ideea este nu doar să citeşti, ci citeşte şi roagă-te…Nu vei merge repede prin Scriptură, dar ea se va lipi de tine şi te vei bucura. Domnul Isus de asemenea s-a rugat rugăciuni lungi. Dar acestea nu erau în faţa oamenilor pentru a-i impresiona, erau rugăciuni personale, Luca 6:12 „În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” Când ai de luat o decizie importantă, te încurajez, fă-ţi timp pentru rugăciune, cât mai mult. Cu cine te vei căsători… decizie importantă, vrei să începi o misiune undeva? Roagă-te şi posteşte cât pot de mult. Domnul Isus s-a rugat toată noaptea pentru a alege 12 oameni ca şi ucenici… viitori apostoli… era importantă decizia? A schimbat istoria… o noapte de rugăciune în singurătate doar cu Dumnezeu. Domnul Isus de asemenea a avut rugăciuni scurte. În faţa mulţimilor flămânde a luat mâncarea şi a binecuvântat-o. Simplu şi la subiect. Te rogi rugăciuni scurte la serviciu, înainte să dai un telefon, înainte să intri la şeful în birou, la director în cancelarie. Domnul Isus de asemenea s-a rugat rugăciuni pline de durere. În grădina Ghetsimani, se ruga cu atâta durere şi concentrare încât sudoarea s-a transformat în sânge… nu-i imaginaţia Evangheliei, îi adevărat. Sunt atâţia care spun, dacă te rogi, nu vei fi bolnav, singur, nu te vei simţi rău niciodată, vei fi bogat, vei fi un campion. Însă Domnul Isus a fost abandonat, a suferit, a fost bătut, a fost omorât, crezi că poţi fi mai mult decât Cristos? Cum te rogi când eşti trădat, cum te rogi când eşti bolnav, când şti că vei muri? Domnul Isus în Ioan 12:27 – „Acum sufletul Meu este tulburat. şi nu îi păcat să zici asta Domnului Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Să îi cer Domnului tot timpul să mă scape? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” Trăiesc pentru a-L glorifica! Pentru a-L proslăvi! Iov nu trebuia să întrebe de ce Doamne trec pe aici? Ci cum să trec pe aici? Şi atunci nu mai păcătuia! Doamne oricare ar fi voia Ta, ajută-mă să te laud pe Tine prin orice. Ajută-mă să rămân credincios. Şi Domnul Isus a făcut rugăciuni în ultima clipă din viaţă. „Tată în mâinile Tale îmi încredinţez sufletul”. Mă rog Domnului ca ultima respiraţie a noastră pe acest pământ să fie o rugăciune adresată Tatălui.

Domnul Isus este exemplul suprem… Şi doresc ca tot ceea ce El a făcut, felul în care s-a rugat, când s-a rugat, cum s-a rugat, pentru cine s-a rugat, să putem face şi noi. Dacă vă doriţi o viaţă spirituală sănătoasă aveţi nevoie de rugăciune. Mă rog Domnului ca rugăciunea să fie neîncetată în noi, rugăciunea ne va creşte aripile spre cer, rugăciunea va deschide uşa cerului, rugăciunea ne va transforma, rugăciunea să fie ceva natural, rugăciunea să fie ultima respiraţie pe acest pământ.

Articole similare

Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.1

Doamne, invata-ne sa ne rugăm! (I) (Luca 11:1) p.2

Roagă-te ca Domnul Isus (II) p.1

Ce sa invatam din rugaciunile lui Iisuss?

 

Domnul Isus este singurul MODEL pentru noi credincioșii, putem învăța din MODUL în care EL a ales să folosească rugăciunea.

În Evanghelia după Luca, îl găsim pe Domnul rugându-se mult, des, frecvent…

Ce putem ÎNVĂȚA?

Dupa ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat si Isus; si pe cand se ruga s-a deschis cerul, (Luca 3:21)

Rugăciunea în esență este un PARTENERIAT

Iar El Se ducea în locuri pustii, şi Se ruga. (Luca 5:16)- Acțiune

Rugăciunea este o activitate PERSONALĂ

În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. (Luca 6:12)-

Pentru a fi eficientă rugăciunea trebuie practicată cu PERSEVERENȚĂ

Intr-o zi, pe cand Se ruga Isus singur deoparte, avand cu El pe ucenicii Lui, le-a pus intrebarea urmatoare: Isus’„Cine zic oamenii ca sunt Eu?” (Luca 9:18)-

Rugăciunea trebuie să fie PREOCUPAREA principală a credinciosului.

Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare. (Luca: 9:29)

Rugăciunea indică POZIȚIA nostră de fii.

Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” (Luca 11:1)

Rugăciunea trebuie practicată, și pentru a-i înțelege valoarea , Domnul Isus, i-a învățat pe ucenici, cum să se roage. A folosit PEDAGOGIA

Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage, (Luca 22:41)

Rugăciunea este arma PUTERNICĂ, pe care trebuie să o folosim.

Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi , când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul (Luca 23:46)

Uneori, rugăciunea trebuie să fie făcută în PUBLIC.

Tu ai stat de vorbă azi cu Dumnezeu?

Tot ce ne-a învățat Domnul Isus – Partea 5

 

    Vrem să ne uităm din nou la tema noastră: “Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus”, temă bazată pe marea trimitere, care se găseşte în Matei 28:18-20. Şi, după cum am mai repetat anterior, este a doua jumătate a marii trimiteri, asupra căreia nu se pune accent îndeajuns în creştinism. Prima jumătate se găseşte în Marcu 16:15: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia”, iar această parte este scoasă în evidenţă. Iar aici ne uităm în special la Matei 28:20, să învăţăm pe oameni să facă tot ce a poruncit Isus. Vreau să scot în evidenţă verbul „a face”. ‘Învăţaţi-i tot ce am poruncit Eu’, ar fi diferit de ‘Învăţaţi-i să facă tot ce am poruncit Eu’. Isus vrea ca noi să facem întâi şi apoi să învăţăm şi pe alţii. Nu să învăţăm pe alţii ceea ce nu am făcut noi. Aşadar, noi nu începem prin a da învăţătură. Noi începem prin a face. Nu poţi merge la o şcoală biblică, să petreci 3 ani acolo, să iei o diplomă şi să crezi că acum poţi să-i înveţi pe oameni, dacă nu ai făcut ceea ce a poruncit Isus în viaţa ta proprie.

Îmi amintesc că am întrebat odată pe cineva care graduase după ce a studiat 4 ani la un aumit colegiu biblic, şi care terminase pe primul loc, la ceremonia de graduare unde am vorbit eu… El a venit să mă vadă, şi eu l-am întrebat: Care este condiţia ta spirituală, după aceşti 4 ani de studiat? Viaţa ta interioară? El a răspuns că e mai rea decât era când începuse, şi că este mult mai biruit de păcat. A fost sincer. I-am spus: Acum vei merge cu diploma ta, şi vei deveni pastor undeva. Ce îi vei învăţa pe oameni: limba ebraică, greacă, interpretarea a diferite versete? Sau îi vei învăţa cum să biruiască asupra poftei ochilor? Cum să biruiască mânia, asta au ei nevoie să audă. Pentru că asta a învăţat Domnul Isus. Şi dacă tu nu ai experimentat această biruinţă în viaţa ta, ce vei învăţa pe alţii? Teorie. Aceasta este starea tristă a atâtor predicatori şi pastori. Şi de aceea auzi din când în când de câte un predicator sau pastor faimos, care deşi a predicat mulţi ani dintr-o dată afli că el trăia în preacurvie de atâţia ani. Cum de oamenii din acea congregaţie nu au avut discernământ pentru a vedea impuritatea din spiritul acestui om? Este pentru că ei au fost fascinaţi de elocvenţa cu care predica, şi de cunoştinţele sale. Isus a spus: ‘Învăţaţi-i să păzească tot ce am poruncit Eu’.

Vreau să ne uităm în Faptele apostolilor 1:1, şi să vedem exemplul lui Isus. Cartea ‘Faptele apostolilor’ a fost scrisă de Luca, care a fost colaboratorul lui Pavel. Înainte să scrie ‘Faptele apostolilor’, el a scris ‘Evanghelia după Luca’. În ‘Faptele apostolilor’ el face referire la ‘Evanghelia după Luca’, pe care o scrisese, prin aceste cuvinte: (El le-a scris pe amândouă unui om numit Teofil) „Teofile, în cea dintâi carte a mea (Evanghelia după Luca), am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe”. Deci, dacă i-am fi cerut lui Luca să dea un titlu evangheliei sale, el ar fi intitulat-o: ‘Tot ce a început Isus să facă şi să învete’. Nu ‘Tot ce a învăţat Isus’, ci ceea ce a făcut şi a învăţat pe oameni. Acesta a fost un principiu în viaţa Domnului Isus, că El nu ar învăţa pe alţii ceea ce nu a făcut El mai întâi. În această propoziţie sunt cuprinse mai multe lucruri, pentru că se face referire la faptele Lui, minunile Lui… Însă principiul este acesta: ‘Fă mai întâi şi apoi învaţă şi pe alţii’. Nu învăţa pe alţii mai întâi şi apoi fă, ci fă şi apoi învaţă. Isus nu a practicat ceea ce a predicat, ci El a predicat ceea ce El deja practicase, şi continua să practice. Aşadar, acesta este principiul. Deci, pe baza acelui verset, dacă i-am fi cerut lui Luca să dea un titlu cărţii ‘Faptele apostolilor’, ce titlu crezi că i-ar fi dat? Dacă ‘Evanghelia după Luca’ s-ar fi intitulat: ‘Tot ce a început Isus să facă şi să înveţe fiind în trup fizic pe pământ’. ‘Faptele apostolilor’ s-ar fi intitulat: ‘Tot ce a continuat Isus să facă şi să înveţe, prin trupul Său spiritual, Biserica’. Aşadar, aceasta este lucrarea noastră, să continuăm să facem şi să învăţăm ce a început să facă şi să înveţe Isus, când a trăit pe pământ timp de 33 de ani. De aceea Biserica este numită trupul lui Isus Hristos. De aceea este important să înţelegem tot ce a învăţat Isus, pentru că trebuie să facem şi apoi să învăţăm pe alţii.

În Faptele apostolilor 10 găsim un incident foarte interesant. Acolo citim că era un sutaş foarte temător de Dumnezeu, care era păgân, nu creştin. El nu era nici măcar evreu. Era un soldat roman, cu numele Corneliu. Era centurion, adică era un ofiţer de rang înalt în armata romană. Şi el era un om temător de Dumnezeu, un om evlavios, un om care ajuta oamenii săraci şi care se ruga lui Dumnezeu totdeauna. Acum vine întrebarea: Ascultă Dumnezeu rugăciunile celor necredincioşi? Se uită Dumnezeu la banii pe care necreştinii îi dau oamenilor săraci? Ei bine, haideţi să ne uităm aici! Un înger a venit şi i-a zis… Dumnezeu a trimis un înger la Corneliu care i-a zis: „Rugăciunile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele”.(v.4) Iar banii pe care i-ai dat săracilor, milosteniile tale, de asemenea s-au suit înaintea lui Dumnezeu. Nu e aşa că e interesant? Iar când Petru l-a văzut pe Corneliu mai târziu, el a zis că a înţeles că Dumnezeu nu este părtinitor. Asta a spus Petru mai jos în acelaşi capitol. Dar ceea ce vreau să remarcaţi aici, este că atunci când îngerul a venit la Corneliu, de ce nu i-a vestit el Evanghelia? De ce nu i-a explicat îngerul lui Corneliu că el este un păcătos, că Hristos a murit pentru păcatele lui, a înviat, şi că trebuie să-L primească ca Domn, să se pocăiască şi să creadă? El nu a putut spune asta. Tot ce a putut îngerul să-i spună a fost: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu”. „Trimite acum nişte oameni… şi cheamă pe Petru”.(v.5) Petru locuia în altă parte, la Iope. ‘Trimite pe cineva după Petru, s-ar putea să dureze câteva zile, dar trebuie să aştepţi’. Iar îngerul a plecat apoi.

Nu crezi că îngerul i-ar fi putut spune lui Corneliu, exact ce i-ar fi spus Petru? Îngerul cunoştea Evanghelia foarte bine. De ce nu i-a permis Atotputernicul Dumnezeu îngerului să-i predice Evanghelia lui Corneliu? Este o întrebare foarte importantă. De ce a trebuit Corneliu să aştepte atâtea zile, până a venit Petru, ca să audă Evanghelia? Pentru că îngerul nu experimentase Evanghelia. El nu putea spune ca şi Petru: ‘Eu am fost un păcătos, însă Isus a murit pentru mine, iar sângele Lui mi-a curăţit păcatul, şi sunt iertat’. Deoarece îngerul nu putea spune asta, el nici nu putea predica. El nu putea predica un adevăr pe care îl ştia. Probabil că el putea predica mai bine decât Petru. Nu conta. El nu a avut voie să predice, pentru că nu experimentase. Aceasta ne învaţă un principiu fundamental, şi anume că Dumnezeu nu ne permite să predicăm ceea ce nu am experimentat. Există un cuvânt pentru oamenii care fac asta. Pentru cei care predică ceea ce nu au practicat sau experimentat. Iar cuvântul din Noul Testament este ‘ipocrit’. Şi există mulţi predicatori ipocriţi. Deci, când Isus a spus în marea Sa trimitere, ‘Invatati-i să facă tot ce v-am poruncit Eu’, El ne spunea să fim eliberaţi de ipocrizie. El ne spunea să nu vorbim despre lucruri pe care noi nu le-am făcut. De exemplu, dacă tu nu te-ai dus ca misionar în nordul Indiei, nu poţi cere altor oameni să meargă acolo ca misionari, nu-i aşa? Ei bine, poţi să vorbeşti despre asta, dar nu ai făcut-o. Este foarte necesar, foarte important, dar cine are dreptul să dea învăţătură? Cel care a practicat. Acesta este doar un exemplu. Şi se aplică în multe aspecte ale vieţii. Trebuie să fim gata să ne smerim şi să recunoaştem că Dumnezeu are mulţi oameni în trupul lui Hristos, care să predice diferite lucruri. Şi poate că eu nu sunt chemat să predic totul. Eu pot predica doar ceea ce am practicat eu. Eu nu pot învăţa pe oameni să biruiască mânia, să renunţe la mânie, dacă eu încă mă mai mânii, pe soţia mea, pe colaboratori sau pe oricine altcineva. Eu nu le pot cere oamenilor să biruiască gândurile murdare, gândurile sexuale, dacă eu sunt încă biruit de ele. Eu pot spune: ‘Prieteni, eu sunt înfrânt, dar haideţi să luptăm împreună!’ Asta poţi spune. Dar trebuie să fiu sincer. Aşadar, învăţaţi-i să facă.

Acum, să ne întoarcem în Matei 4. Primul lucru pe care l-a poruncit Isus acolo, a fost să învăţăm să primim Cuvântul lui Dumnezeu. Unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le învăţăm ca nou-născuţi: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”(Matei 4:4) În 1 Petru 2:2 citim că, întocmai ca pruncii născuţi de curând, noi trebuie să dorim laptele curat al Cuvântului lui Dumnezeu. „…ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele curat”, al Cuvântului lui Dumnezeu. Întocmai ca un nou-născut, dacă este normal şi sănătos, de îndată ce s-a născut, el începe să plângă. Din prima zi, şi apoi pentru multe zile, săptămâni şi luni continuă să plângă. Şi după ce plânge el? După lapte. Nimeni nu trebuie să-l înveţe pe acel bebeluş să plângă după lapte. Dacă este un bebeluş bolnav, el nu va plânge. Şi, din nefericire, avem mulţi bebeluşi bolnavi în creştinism. Dacă ai avut o naştere din nou sănătoasă, o naştere adevărată, şi eşti născut ca un copil spiritual sănătos al lui Dumnezeu, vreau să-ţi spun că nimeni nu va trebui să te înveţe să cauţi laptele Cuvântului lui Dumnezeu. Eu ţin minte în viaţa mea, când m-am născut din nou acum 52 de ani, am descoperit în mine o dorinţă imensă după laptele Cuvântului lui Dumnezeu. Eram prea tânăr pentru a mânca carne, care se găseşte de asemenea în această Carte, dar puteam primi laptele. Iar acesta este primul lucru prin care se caracterizează orice copil al lui Dumnezeu născut din nou cu-adevărat. Deci, dacă pretinzi că eşti născut din nou, şi nu ai absolut nici o dorinţă după laptele Cuvântului lui Dumnezeu, te-aş ruga să te întrebi, dacă eşti cu-adevărat născut din nou. Orice bebeluş sănătos plânge după lapte. Este la fel în întreaga lume, în orice naţiune, în orice loc. În toate secolele s-a întâmplat aşa. Aşa este şi acolo unde a avut loc o naştere din nou adevărată. Există o dorinţă de a primi Cuvântul lui Dumnezeu, de a auzi ceea ce vrea Dumnezeu să îmi spună, chiar dacă nu am o Biblie, să aud ce are Dumnezeu să-mi spună, să aud Cuvântul Său.

Să mergem mai departe la răspunsul la cea de-a doua ispită, cu care a fost ispitit Isus, a doua afirmaţie pe care a făcut-o Isus, aici în lucrarea Sa. Matei 4:7: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Un principiu foarte important. Ceea ce I-a spus Diavolul lui Isus a fost: ‘Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, de ce nu Te arunci jos, de pe acoperişul Templului, crezând promisiunea lui Dumnezeu? Pentru că în Matei 4:6(citând din Ps. 91) spune: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” ‘ De aici învăţăm că Satan poate chiar şi să-ţi citeze Cuvântul lui Dumnezeu. Această ispită vine în continuarea primei ispite. Prima dată Satan I-a cerut lui Isus să transforme pietrele în pâine, iar Isus i-a spus: „Omul nu trăieşte numai cu pâine”; el trăieşte cu orice cuvânt care vine de la Dumnezeu. Iar Satan s-a legat de aceste cuvinte, şi a spus: ‘Bine, iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; …ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră”, aşa că, de ce să nu sari de pe Templu?’ Atunci când Diavolul vede că tu ai învăţat să respecţi Cuvântul lui Dumnezeu, următorul lucru pe care va încerca să-l facă, este să încerce să deformeze Cuvântul lui Dumnezeu, şi să-l facă să aibă un cu totul alt înţeles. Sau să citeze greşit Cuvântul lui Dumnezeu, sau să scoată Cuvântul lui Dumnezeu din context. Şi îmi amintesc de mulţi creştini pe care i-am întâlnit în viaţa mea, care au citat versete de ici şi de colo, complet scoase din context, pentru a-şi satisface dorinţa lor proprie, şi a împlini ceea ce vor ei să facă. Este foarte uşor să găseşti în Scriptură un verset pentru a face ceea ce vrei să faci. Sunt atâţia oameni care caută în Scriptură versete prin care se pot justifica în a face exact ceea ce vor să facă.

Aşadar, ţineţi minte! Când conştientizăm importanţa primirii Cuvântului lui Dumnezeu, şi citim Scriptura regulat, ţineţi minte, de asemenea, de la această ispită, că Satan poate veni şi îţi poate cita greşit versete. De aceea este important ca noi să studiem versetele în contextul lor. Şi, de asemenea, este important să studiem întreaga Scriptură, prin fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, a spus Isus, nu doar printr-un singur verset. Nu putem trăi doar cu un singur verset. Omul va trăi cu orice cuvânt care vine de la Dumnezeu. De aceea este important să cunoaştem Scriptura în întregime. De aceea este important să o studiem. Şi dacă eşti tânăr, este bine să cauţi ajutor la oameni evlavioşi mai în vârstă, care cunosc Cuvântul, atunci când vrei să înţelegi ceea ce vrea să spună Scriptura cu privire la un anumit subiect.

Eu am întâlnit oameni care s-au înşelat singuri. Voi folosi o ilustraţie amuzantă pentru a sublinia acest aspect. Gândiţi-vă la un tânăr care este foarte îndrăgostit de o fată, pe nume Grace(Har). Şi el vrea să descopere voia lui Dumnezeu, sau, cel puţin, aşa crede că vrea să facă. Dar deja este foarte îndrăgostit de această fată, el vrea să se căsătorească cu ea, şi are nevoie de aprobarea lui Dumnezeu. Aşa că într-o zi, el citeşte în 2 Corinteni 12:9: „Harul meu îţi este de ajuns.” Aşadar, este convins. Aaah! Dumnezeu mi-a vorbit! Grace este fata potrivită pentru mine. El doar îşi satisface propria dorinţă. Acum haideţi să ne uităm la un alt exemplu! Iată un tânăr ai cărui părinţi i-au recomandat o fată, pe nume Grace, pe care el nu o place deloc. Ea nu îl interesează, şi nu este atras de ea. Aşa că le spune părinţilor: ‘Trebuie să descopăr voia lui Dumnezeu.’ Aşadar el citeşte acelaşi verset, 2 Corinteni 12:9: „Harul meu îţi este de ajuns.” Şi merge la părinţii săi şi le spune: ‘Dumnezeu mi-a vorbit că harul Lui îmi este de ajuns. Nu o vreau pe această fată, pe nume Grace. Harul Lui Dumnezeu îmi este de ajuns.’ Vedeţi cum din acelaşi verset, aceşti doi tineri primesc 2 răspunsuri diferite, ca să îşi satisfacă propria dorinţă. Ceea ce vor ei să facă, încearcă să găsească în Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este un exemplu cum Diavolul poate lua un verset, şi să ţi-l citeze. Dacă a încercat asta cu Domnul Isus, nu crezi că va încerca şi cu tine? Deci, care a fost răspunsul Domnului Isus? Tot ce a învăţat Isus pe alţii… Ce i-a răspuns El Diavolului? Este foarte interesant să vedem, în Matei 4:7. Când Diavolul a spus, în Matei 4:6: ‘Este scris’, Isus a spus(v.7): „De asemenea, este scris”, sau, ‘pe de altă parte este scris astfel’. Deci, vedeţi, întregul adevăr nu se găseşte doar în ‘Este scris’, ci în ‘Este scris’ şi în ‘De asemenea, este scris’. Dacă unim cele 2 versete, atunci avem adevărul. De aceea este important să studiezi Scriptura, pentru a auzi ce îţi spune Dumnezeu ţie.

Altfel, după cum am spus, poţi lua un verset din Scriptură, şi să te rătăceşti. Aşadar, Isus i-a spus: „De asemenea, este scris, să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.” Să nu Îl pui pe Dumnezeu la test. Nu trebuie să pretinzi ca o promisiune să se împlinească, pentru a-L testa pe Dumnezeu. Cum se aplică asta în mod practic? Încercăm să înţelegem tot ce ne-a învăţat Isus. Aici ispita pe care a avut-o Isus a fost să sară de pe acoperişul Templului, şi să se încreadă în promisiunea din Psalmul 91, şi să coboare în curtea Templului nevătămat, iar oamenii să vadă: ‘Wow! Ce om al lui Dumnezeu minunat! Priviţi ce credinţă are! Cum s-a încrezut în acea promisiune, şi nu a fost vătămat!’ Iar Isus a spus: ‘Nu Îl voi ispiti pe Dumnezeu aşa.’ Dacă Dumnezeu a prevazut să fie scări de pe acoperişul Templului până jos, nu e necesar să sari de pe acoperiş. Foloseşte scările. Semnificaţia este că noi putem folosi mijloacele pe care le-a pregătit Dumnezeu, şi nu să-L ispitim, cerându-I să facă ceva pentru noi, într-un mod spectacular.

De exemplu, în Faptele apostolilor 8:39-40, citim că după ce Filip i-a predicat famenului, Duhul Sfânt l-a răpit pe Filip şi l-a dus într-un alt loc, numit Azot. L-a transportat prin aer, întocmai ca şi cu un elicopter. Duhul Sfânt a făcut asta pentru Filip. Dacă tu vrei să te duci dintr-un loc într-altul, şi încerci să-L ispiteşti pe Dumnezeu, spunând: ‘Fă asta pentru mine, Doamne!’ Asta înseamnă să-L ispiteşti pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu S-a îngrijit să existe autobuze, trenuri, scutere şi avioane, de ce trebuie să-I cerem Duhului Sfânt să ne transporte aşa? A-L ispiti pe Dumnezeu înseamnă să încerc să pretind că o promisiune se va împlini, posibil ca să declar mai târziu, ce lucru splectaculos a făcut Dumnezeu pentru mine.

De exemplu, sunt oameni care atunci când sunt bolnavi, ei spun că se vor încrede în Dumnezeu că îi va vindeca, deşi există medicamente pe care le pot găsi uşor. Şi, de asemenea, există doctori care ne pot sfătui, dar nu vrem să folosim acei doctori şi medicamente. Sunt mulţi creştini necugetaţi care au murit în acest fel, şi ai căror copii şi soţii de asemenea au murit. Pentru că au încercat să se încreadă într-o promisiune: ‘Domnul este vindecătorul meu!, deci nu am nevoie de medicamente.’ Dacă Dumnezeu prevede scări în Templu, El se aşteaptă ca tu să le foloseşti, în loc să vrei să sari de pe acoperiş şi să te încrezi în Psalmul 91. Deci, atunci când Dumnezeu a prevăzut medicamente, El se aşteaptă ca tu să le foloseşti, şi nu să crezi o promisune în mod absurd, spunând că Domnul te va vindeca. E la fel de absurd ca dacă I-ai cere Domnului să te ducă dintr-un loc în altul, aşa cum a făcut cu Filip. Trebuie să ţinem minte, de asemenea, că Dumnezeu face anumite lucruri, pentru anumiţi oameni. El nu face asta pentru toţi oamenii. Deci, trebuie să fim foarte atenţi în studierea Scripturii, ca să nu încercăm să facem ceva spectaculos, pentru a primi onoare noi înşine.

Dorinţa după onoare de la oameni este atât de înrădăcinată în firea noastră, încât uneori nici măcar nu ne dăm seama de asta. Isus i-a învăţat pe ucenici să se împotrivească cu tărie acestei dorinţe. Aici ispita, în esenţă, era de a primi onoare. ‘Crede promisiunea lui Dumnezeu şi coboară nevătămat în curtea Templului, iar oamenii Te vor aclama.’ Sau se poate petrece în moduri mai puţin spectaculoase. Isus a spus mai târziu în Matei 6: ‘Când vă rugaţi, să nu vă rugaţi în aşa fel, încât să primiţi onoare de la cei care vă ascultă rugăciunea. Nu postiţi cu scopul de a informa pe toată lumea câte zile aţi postit. Făcând aşa căutaţi onoare de la oameni. Când dăruiţi, să nu ştie nimeni ce aţi dăruit.’ Şi totuşi vedem cât de mult au nesocotit creştinii aceste porunci, primind onoare de la oameni şi ispitindu-L pe Dumnezeu.

Aşadar, vedem că această chestiune de a-L ispiti pe Dumnezeu, are multe ramificaţii şi domenii în care putem face asta. Deci trebuie să fim echilibraţi în înţelegerea acestor versetelor. Acest verset împreună cu versetul acela. ‘Este scris’ şi ‘De asemenea, este scris’. Marea nevoie în viaţa de creştin este de echilibru. De exemplu, Biblia spune în Ioan 1:14, că slava lui Dumnezeu a fost văzută în Isus Hristos plină de har şi de adevăr. Există un echilibru. Cum a zis Isus, când Diavolul a zis: ‘Este scris’, El a zis: ‘De asemenea, este scris’. Noi trebuie să avem atât har, cât şi adevăr. Acesta este echilibrul care trebuie să fie în viaţa noastră. Trebuie să avem roada Duhului şi de asemenea, darurile Duhului. Uneori creştinii susţin că roada Duhului este cel mai important lucru, sau un alt grup susţine că fără darurile Duhului nu se poate. Eu spun că avem nevoie de amândouă. Şi răspunsul îl avem întotdeauna când ne uităm la Isus şi vedem ce a avut El. Ce a avut Isus? A avut El roada Duhului sau darurile Duhului? Ştiţi răspunsul. El le-a avut pe amândouă. A avut El har sau adevăr? El le-a avut pe amândouă. Mulţi oameni spun: ‘Trebuie să susţinem adevărul!’ Adevărat! Iar alţii spun: ‘Da, dar trebuie să fim de asemenea îngăduitori!’ Cum a fost Isus? A fost îndurător sau a apărat adevărul? El le-a avut pe amândouă. Vedem un exemplu clasic în cazul femeii prinse în preacurvie. Fariseii voiau să o omoare cu pietre. Adevărul este: Moise a spus să fie omorâtă cu pietre. Ce a spus Isus? ‘Cine este fără păcat să arunce prima piatră.’ Iar apoi, El nu i-a spus femeii că păcatul ei nu era chiar aşa de grav. El i-a spus: „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” ‘Eu nu te osândesc, femeie.’ Acesta este un aspect, …har şi adevăr, „Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” Aşadar, ţineţi minte! ‘Este scris’ şi ‘De asemenea, este scris’. Acolo găsim tot adevărul al Scripturii.

Tot ce ne-a învățat Domnul Isus – Partea 9

 

    Continuăm studiul nostru astăzi despre tot ce ne-a învăţat Isus, studiu bazat pe ascultarea faţă de porunca Domnului Isus din Matei 28:20, unde ne-a spus să mergem la orice neam, şi să-i învăţăm pe oameni să facă efectiv tot ce a poruncit Isus. Nu e vorba de oricine din această lume, ci de ucenici. Noi trebuie să predicăm Evanghelia, iertarea păcatelor, întregii lumi. Însă când vine vorba de tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, noi trebuie să învăţăm aceste lucruri pe ucenicii Domnului. Nu are nici un sens să le spunem oamenilor lumeşti, neconvertiţi, tot ce ne-a învăţat Isus. El a spus ca mai întâi să-i facem ucenici – Matei 28:19, iar apoi să-i învăţăm să facă tot ce a poruncit El. Dacă nu-l faci pe un om ucenic, e inutilă încercarea de a-l învăţa tot ce a poruncit Isus. Vor fi doar cunoştinţe pe care nu e interesat să le urmeze.

Avem o mulţime de creştini astăzi, care stau în adunări ascultând tot ce a poruncit Isus, şi care nu sunt interesaţi să urmeze aceste porunci, să le păzească; conducătorii lor nu le păzesc, prin urmare, nici ei. Nu despre asta vorbeşte Isus aici. Biserica poate deveni puternică, o biserică pe care porţile Locuinţei morţilor nu o vor înfrânge niciodată, şi nu o vor birui niciodată, dacă vom face ucenici mai întâi iar apoi să-i învăţăm să facă, nu să învăţăm lumea, ci pe aceşti ucenici, care au renunţat la tot ca să-L urmeze pe Hristos, să-i învăţăm fiecare lucru pe care l-a poruncit Isus. Eu cred că Dumnezeu doreşte grupuri mici cu oameni de acest gen, biserici noi testamentale pe tot pământul, pretutindeni. Trăsătura acestei biserici nou testamentale ar trebui să fie faptul că ei fac tot ce a poruncit Isus. De exemplu, faptul că ei caută să se iubească unii pe alţii, aşa cum i-a iubit Hristos, pentru ca toţi oamenii să cunoască că ei sunt ucenicii lui Hristos. Aceasta este voia lui Dumnezeu.

De aceea ne-am uitat la lucrurile pe care ne-a învăţat Isus, începând de la Matei 4, asupra cărora ne-am concentrat studiul în ultimele sesiuni. Mergem acum în Matei 4:19, unde am studiat parţial în lecţia anterioară, unde Isus S-a întors către Simon Petru şi Andrei şi le-a spus: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Ne-am uitat la ceea ce implică acea poruncă „Veniţi după Mine”, în lecţia anterioară. Vrem să ne uităm la a doua parte a versetului acum, la învăţătura pe care ne-a dat-o Isus. Să citim rar! Simt că mulţi creştini nu citesc Biblia rar, nu meditează asupra ei, nu se gândesc la cuvinte; aşadar ei pierd ceea ce are Dumnezeu pentru ei. Mult mai important decât să citeşti Biblia de 50 de ori într-un an este ca Biblia să treacă prin tine o dată pe an. Nu vreau să intru în Cartea Recordurilor Guiness prin de cât de multe ori am citit eu Biblia, sau prin cât de multe versete din Biblie am memorat. Nu sunt în competiţie cu nimeni legat de aceste aspecte. E bine să citeşti Biblia de multe ori, e bine să memorezi pasaje cât mai mari din ea, dacă poţi, să le aplici în viaţa ta, să-ţi însuşeşti acele promisiuni, să împlineşti acele porunci; altfel este inutil. Pot fi doar cunoştinţe care te fac să te mândreşti. Însă mult mai important este să laşi Biblia să treacă prin tine.

Una dintre rugăciunile pe care le-am rostit, şi pe care continui să o fac este: ‘Doamne, înainte să plec de pe acest pământ’, aceasta este o rugăciune bună pe care şi tu o poţi spune, ‘Doamne, înainte să plec de pe acest pământ, vreau să împlinesc fiecare poruncă pe care mi-ai dat-o mie să o împlinesc, în special cele din Noul Testament.’ Sunt multe porunci către Israel în Vechiul Legământ, care nu sunt pentru mine, precum jertfirea mieilor şi ţinerea Sabatului, etc. Însă fiecare poruncă care îmi este destinată mie în Scriptură, vreau să o împlinesc 100%, înainte să plec de pe acest pământ. Şi în al doilea rând: ‘Doamne, înainte să plec de pe acest pământ, vreau să-mi însuşesc fiecare promisiune pe care ai făcut-o în Noul Testament pentru mine. Sunt promisiuni către Israel, care nu mă interesează să mi le însuşesc, promisiuni către Avraam, care nu mă interesează. Însă promisiunile destinate mie, copilul lui Dumnezeu, fiecare dintre ele, fie din Noul, fie din Vechiul Testament, vreau să mi le însuşesc înainte să plec de pe acest pământ.’ Nu este aceasta o rugăciune bună pe care o poţi spune? De ce să plec de pe acest pământ, ignorând anumite secţiuni ale Scripturii, ignorând anumite porunci, ignorând anumite promisiuni? Vreau să mi le însuşesc pe toate înainte să ajung în cer, aşa încât să pot sta înaintea Domnului meu, fără să fi dispreţuit nici una dintre poruncile sau promisiunile Sale. Cum crezi că te vei simţi când vei sta înaintea Domnului şi vei descoperi că ai neglijat multe dintre poruncile Sale? Poate pe cele mici… Şi ai neglijat să-ţi însuşeşti unele dintre promisiunile Sale, care ţi-au făcut viaţa nefericită pe pământ degeaba. Eu cred că m-aş simţi groaznic dacă ar fi să stau înaintea Domnului aşa. Eu nu vreau asta. De aceea vrem să citim cu atenţie o afirmaţie simplă precum aceasta: „Vă voi face pescari de oameni”. Cine te va face pescar de oameni? Hristos. Nici un om nu te poate face pescar de oameni. Poţi merge la colegii biblice şi să petreci ani buni acolo, însă asta nu te va face pescar de oameni. Nu devii pescar de oameni studiind Biblia. Nu. Nu devii pescar de oameni auzind o provocare misionară, ridicându-ţi mâna sau venind în faţă şi îngenunchind şi dedicându-ţi viaţa pentru lucrarea Domnului. Dacă vrei să fii pescar de oameni Domnul spune: ‘Vino după Mine’, nici măcar să studiezi Biblia, ci ‘Vino după Mine’.

Acei creştini primari nu aveau Biblie. Cum puteau ei să fie pescari de oameni? Urmându-L pe Isus. Trebuie să mă înţelegi corect aici. Eu cred în studierea Scripturii. Cu ea am început noi – omul va trăi cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Dar să nu devii idolatru, un închinător al Bibliei. Scopul Bibliei este să ne ajute să-L urmăm mai bine pe Isus. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să ne descopere slava lui Hristos. Aşadar, „Veniţi după Mine”, este calea prin care putem deveni pescari de oameni. Şi cine te va face pescar de oameni? Nu un institut biblic de pregătire misionară, ci Isus Hristos Însuşi. Dumnezeu poate folosi oameni, dar în cele din urmă, este Hristos care vrea să aibă o relaţie personală cu tine, şi numai El te poate face un pescar de oameni. Ce înseamnă să fii un pescar de oameni? Întocmai cum pescarii merg pe mări sau râuri, şi îşi aruncă mrejele ca să prindă peşti şi să-i aducă la mal. Să aducă peştii dintr-un mediu în alt mediu. Un peşte nu se simte confortabil în mod natural pe pământ, ci se simte confortabil în apă. Iar un pescar ia acel peşte din apă şi-l aduce pe pământ, într-un mediu total diferit de cel în care fusese.

E foarte important să înţelegem. Nu e acelaşi lucru cu prinderea unui leu sau a unui elefant şi punerea sa într-o cuşcă, pentru că un leu este obişnuit să trăiască în junglă şi pe pământ, nu în apă. Însă când prinzi un peşte, acesta este scos şi pus într-un mediu total diferit. Adică, pământul şi apa sunt opuse, ca să spunem aşa. Deci, ca să fii un pescar de oameni, un pescar de oameni autentic, în adevăratul sens al cuvântului, ar însemna să mergi la oamenii care se află în apa acestei lumi, să-i scoţi de-acolo şi să-i aduci într-un mediu total diferit, care este Împărăţia cerurilor. Dacă nu ai scos pe cineva din această împărăţie pământească către Împărăţia cerurilor, nu ai scos efectiv acel peşte afară, probabil l-ai ţinut în mreaja ta, însă e tot în apă. Nu l-ai scos afară efectiv, nu ai fost un pescar de oameni. Ce pescar prinde peşti în mreajă şi îi lasă acolo, rămânând tot în apă? Peştii aceia se simt foarte confortabil în acea apă. Însă adu-i pe pământ şi vei vedea cum se comportă când sunt pe uscat; se zbat tare şi spun: ‘Nu mă simt prea confortabil aici.’ Când o persoană este transportată de la lucrurile pământeşti către cele cereşti, este un mediu total diferit. Aşa cum este pentru un peşte când iese din apă şi ajunge pe pământ.

Când suntem transportaţi din împărăţia pământească către cea cerească, realizăm că acesta este de fapt mediul nostru natural. Duhul Sfânt ne ajută să ne simţim confortabil în Împărăţia cerurilor. Aşadar, să nu crezi că ţi-ai îndeplinit lucrarea de pescar de oameni, doar pentru că ai făcut 100 de oameni să spună: ‘Doamne, Isuse, vino în inima mea.’ Din nefericire, acest lucru s-a întâmplat. Oamenii nu au meditat asupra a ceea ce înseamnă să fii pescar de oameni. Iar asta este pentru că alţi oameni şi profesori, i-au făcut pescari de oameni, nu Hristos. Dacă Hristos te-ar face un pescar de oameni, ar fi pe baza aceluiaşi principiu pe care l-a predicat câteva versete mai sus, „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”. ‘Îi voi învăţa pe aceşti peşti să se întoarcă, şi să caute Împărăţia cerurilor, un mediu total diferit de cel în care fuseseră înainte.’ Asta face un pescar, scoate peştii din apă şi îi aduce pe pământ. Iar eu trebuie să scot oamenii afară din împărăţia pământească şi să-i duc în Împărăţia cerurilor, să-i scot din împărăţia Diavolului şi să-i duc în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi doar Isus ne poate face pescari de oameni. Nimeni altcineva nu o poate face. Şi nu doar evanghelistul este pescar de oameni. Nu. Evanghelistul face o parte din această lucrare. Proorocul, apostolul, învăţătorul, păstorul, ei toţi trebuie să completeze această lucrare, de a-i face pe oameni să se simtă confortabil în această Împărăţie a cerurilor.

Aşadar, ce lucrare! Este o sarcină completă, să aduci o persoană din apă pe pământ, din împărăţia pământească către Împărăţia cerurilor. Aşadar, felul în care trebuie să procedăm este de a-L urma pe Hristos. Dacă Îl urmez pe Isus, voi proceda la fel ca El. Să folosim un exemplu. El a luat 11 oameni, de fapt, a chemat 12 oameni ca să-i fie ucenici, însă a reuşit doar cu 11 dintre ei, ca să-i transfere spre valorile Împărăţiei cerurilor. Unul dintre ei a renunţat, ceea ce ne învaţă că în ciuda celor mai bune eforturi ale noastre, sunt unii care vor renunţa totuşi, când vom căuta să-i îndrumăm pe oameni spre Împărăţia lui Dumnezeu. Nu suntem descurajaţi de asta, pentru că asta s-a întâmplat chiar şi în Biserica lui Hristos. Chiar dacă cineva fură bani în Biserica ta, nu te descuraja; în Biserica lui Hristos era unul care fura bani – Iuda Iscarioteanul. Deci, nu vorbim despre succes deplin de 100% cu cei cu care lucrăm. Isus nu a avut succes deplin cu toţi cei cu care a lucrat. El întotdeauna a spus: „Cine are urechi de auzit să audă”. El nu-i forţează pe oameni să intre în Împărăţia Sa. El nu l-a forţat pe Iuda şi nu va forţa pe nimeni. Aşa că nu te descuraja dacă descoperi că unii oameni renunţă. Nu contează. Pavel a spus odată că toţi cei din Asia l-au părăsit(2 Timotei 1). Odată el s-a uitat la colaboratorii săi şi le-a spus în Filipeni 2, de la v.19 înainte, că nu are pe nimeni ca Timotei, toţi îşi căutau folosul lor. Însă nu era descurajat. El ştia că este îngustă calea către viaţă şi că puţini o găsesc. Isus ştia asta, El ne-a învăţat asta în Matei 7, asta ştiau şi apostolii şi asta ştiu şi eu. Lucrăm cu toată lumea, însă conştientizăm întotdeauna că sunt puţini cei care vor reuşi cu-adevărat. Doar câţiva vor găsi calea către viaţă, pentru că cei mai mulţi oameni nu sunt interesaţi. Ei vor atât lucrurile cereşti cât şi cele pământeşti. Şi sfârşesc ca Iuda Iscarioteanul. Sau ca cei care l-au părăsit pe Pavel. Însă dacă suntem credincioşi în lucrarea noastră, întotdeauna va fi o rămăşiţă care va deveni cu adevărat o parte a Împărăţiei cerurilor pe pământ, şi devine o Biserică foarte puternică ca martoră pentru Hristos pe acest pământ. Poate că nu va fi numeroasă, de fapt nu va fi numeroasă. Pentru că drumul către viaţă este îngust, şi foarte puţini îl găsesc.

Aşadar, Domnul este Cel care ne face pescari de oameni. Este foarte important să înţelegem asta. Eu mă gândesc la imaginea din Ieremia 18, unde Domnul îi spune lui Ieremia să se ducă în casa olarului. Acolo îl vedem pe olarul care ia lut, noroi, şi face un vas frumos din el. E uimitor cum olarii experimentaţi pot face vase frumoase doar din noroi ordinar. Şi noi suntem noroi. Şi Domnul ne ia şi prin puterea Duhului Său Sfânt ne transformă într-un slujitor al lui Dumnezeu, un pescar de oameni. Acum…majoritatea oamenilor din lume pescuiesc după bani. Caută oportunităţi, întocmai ca pescarii, se orientează, caută peste tot în ape, unde să prindă peşte. ‘Nu aici, nici aici… O, aici! Sunt o mulţime de peşti.’ Aşa trăiesc cei mai mulţi oameni pe pământ. ‘Unde pot face mai mulţi bani? Unde pot câştiga mai mulţi bani? Poate aici… Acolo, în partea cealaltă…’

Când o persoană începe să caute Împărăţia lui Dumnezeu mai întâi, mentalitatea i se schimbă. El se gândeşte: ‘Unde pot face mai mulţi oameni membrii ai Împărăţiei lui Dumnezeu? Să-i ajut să semene mai mult cu Hristos. Unde pot aduce pe cei neconvertiţi la Hristos? Unde o pot aduce pe acea persoană care s-a convertit, dar nu este încă ucenic, spre ucenicizare? Unde pot face acel ucenic, care este leneş, să păzească fiecare lucru pe care l-a poruncit Isus, astfel încât să fie transportat în totalitate în Împărăţia cerurilor, şi să calce pe urmele lui Isus? Iar apoi să mă pot reproduce în altă generaţie, unde persoana respectivă începe să-L urmeze pe Isus. Mai întâi eu încep să-L urmez, iar apoi, pe măsură ce pescuiesc aceşti oameni, şi îi transform în oameni care-L urmează pe Isus, produc o altă generaţie.’ Eu cred că asta ar trebui să facem cu copii noştri. Fiecare ucenic adevărat al lui Isus, ar trebui să dorească ca fiecare fiu şi fiică a sa, să devină şi ei urmaşi ai lui Isus, astfel încât Isus să-i poată face pescari de oameni. Eu nu-i pot face pescari de oameni, însă Isus îi poate face pescari de oameni. Sunt mulţi predicatori care îşi promovează proprii copii să calce pe urmele lor. Eu nu vorbesc despre prostii de acest gen. Numai Isus poate face pe cineva un pescar de oameni. Isus este Cel care mă poate face pescar de oameni. Eu nu-mi pot face niciodată copii pescari de oameni, însă Isus trebuie să-i facă. Eu îi pot încuraja să-L urmeze pe Isus. Iar Isus trebuie să-i facă pescari de oameni. Isus trebuie să-i facă slujitorii Săi. Eu nu pot face asta, oricât de mult aş încerca. Este foarte important să înţelegem această deosebire. Însă trebuie să căutăm să-i învăţăm pe copii noştri, şi generaţia tânără de care avem grijă, să calce pe urmele lui Isus şi să spunem: ‘Doamne, Te rugăm, fă-i şi pe ei pescari de oameni. Fă-i oameni care să îi scoată şi pe alţii afară din această lume, şi să-i aducă în Împărăţia Ta veşnică.’

Aşadar, în acest proces, trebuie să învăţăm ceva. Şi anume, din exemplele care ne sunt date în evanghelii, şi ceea ce ne-a învăţat Isus Însuşi prin acţiunile Sale, cum au învăţat acei pescari să pescuiască. El i-a învăţat o dată la începutul lucrării Sale, şi o dată la sfârşitul lucrării Sale. Este foarte interesant să observăm asta. Citim că Isus a curăţit Templul de două ori. Prima dată la începutul lucrării Sale, în Ioan 2, şi încă o dată la sfârşitul lucrării Sale. În acelaşi fel, vedem că El îi învaţă pe ucenici acest adevăr prin exemplu, o dată la începutul lucrării Sale, în Luca 5, iar apoi la sfârşitul lucrării Sale, în Ioan 21. Aşadar, haideţi să ne uităm la ele, în Luca 5, cum i-a învăţat El să prindă peşti, ca şi principiu referitor la felul în care El ne face pescari de oameni. În Luca 5:1 citim că Isus se afla lângă lacul Ghenezaret. Şi S-a suit într-una dintre corăbii(v.3), care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o îndepărteze puţin de la ţărm. De data aceasta El era în corabie. Iar apoi S-a aşezat jos în corabie şi a început să dea învăţătură. După ce a terminat să vorbească noroadelor, i-a spus lui Simon: ‘Hai să prindem nişte peşte acum! Am împrumutat corabia ta şi aş vrea să te plătesc pentru asta.’ Nu era cumsecade din partea lui Hristos acest lucru? El i-a zis: „Depărteaz-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire.” Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic.” Acesta este un principiu pe care trebuie să-l înţelegem, atunci când Îl slujim pe Domnul. Dacă trudeşti din greu toată viaţa ta, fără puterea Duhului Sfânt, vei descoperi într-o zi când vei fi în cer, că nu ai prins nimic, chiar dacă tu însuţi eşti în barcă şi eşti mântuit. Vrei o astfel de viaţă? Eu cu siguranţă nu vreau. De aceea vreau să învăţ să ascult pe Isus, să ascult Cuvântul lui Dumnezeu, vocea Lui, Duhul Sfânt. Deci, Isus îi spune să arunce mrejele pentru pescuire, să meargă spre apele adânci, iar Simon este dispus să se supună. El spune: ‘Chiar dacă nu am prins nimic, la Cuvântul Tău, voi arunca mrejele.'(v.5)

Acesta este primul principiu: ‘Doamne, nu mă voi lăsa condus de raţiunea mea umană. Voi face ce-mi vei spune Tu, chiar dacă raţiunea mea îmi spune că e o pierdere de timp.’ Pentru că te-ai trudit toată noaptea, în aceleaşi zone, te-ai dus în fiecare locşor al acestui lac, şi nu ai prins nimic. Imaginaţi-vă câte ore ale nopţii s-au trudit, 7-8 ore, şi nu au prins nimic. Sunt foarte siguri că nu e peşte; probabil peştii sunt la o adâncime foarte mare, şi nu vin sus la nivelul mrejelor. ‘Însă, la Cuvântul Tău, voi face asta. Doamne, dacă Tu mi-ai spus s-o fac, o voi face.’ Deci s-au dus şi după ce au aruncat mrejele, au prins o aşa mare mulţime de peşti, încât mrejele au început să li se rupă. Şi a fost nevoie să le facă semn tovarăşilor lor din alte corăbii(v.7), să vină să-i ajute, iar aceştia au venit şi au umplut ambele corăbii.

Aceasta este o imagine a Bisericilor care lucrează împreună, care sunt dornice să aducă oamenii în Împărăţia lui Dumnezeu, să-i aducă în întregime în Împărăţia lui Dumnezeu spunând: ‘Veniţi, nu pot face totul singur, veniţi, haideţi să cooperăm, şi să umplem ambele corăbii’. Şi chiar şi a doua corabie a început să se scufunde. Imaginaţi-vă o astfel de pescuire! Când Simon Petru a văzut asta, el a ştiut că este o minune. A ştiut că nu a fost ceva accidental. A fost un adevărat miracol, încât a căzut la picioarele lui Isus, şi a spus: „O, Doamne… sunt un om păcătos.” ‘Pleacă de la mine, Tu eşti prea sfânt pentru mine’, „pentru că îl apucase spaima… din pricina pescuirii pe care o făcuseră”.(v.9) Iacov şi Ioan, partenerii lui Simon, erau şi ei acolo şi Isus le-a spus: ‘Nu vă temeţi, de acum încolo veţi fi pescari de oameni.’ Aici este acelaşi principiu pe care El îl aplică cu privire la a fi pescar de oameni. Recunoaşte că nu o poţi face de unul singur. Că toată munca ta va fi egală cu zero. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l recunoşti, iar apoi pleacă-ţi capul înaintea lui Dumnezeu şi spune: ‘Doamne, nu vreau să fac voia mea în viaţa mea; nu vreau să-L slujesc pe Dumnezeu după planul meu; nu vreau să mă duc în partea asta a lacului sau în partea cealaltă, după alegerea mea; spune-mi Tu unde să merg şi voi merge.’ Este acesta modul în care cauţi să-L slujeşti pe Domnul? Atunci vei împlini voia lui Dumnezeu.

Este una dintre marile binecuvântări pe care le-am descoperit, mai ales în ultimii 36 de ani, în timp ce am căutat să ascult, că să aflu unde vrea Dumnezeu să mă duc. Eu nu merg în toate locurile unde mă invită oamenii, pentru că se poate ca Dumnezeu să nu vrea să mă duc oriunde. Oamenii pot gândi că dacă sunt un frate înzestrat şi vorbesc undeva, voi fi o binecuvântare. Nu e aşa. Nu pot fi o binecuvântare decât în locurile în care mă trimite Dumnezeu. Nu pot prinde peşte decât dacă Dumnezeu îmi spune să mă duc. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem. Iar al doilea este că atunci când Domnul îţi spune să te duci, în ciuda a tot ce îţi spun sentimentele şi raţiunea, să te duci. Şi vei descoperi, aşa cum am descoperit eu de multe ori, că Dumnezeu are un scop trimiţându-ne acolo.

Celălalt exemplu se află în Ioan 21, la sfârşitul lucrării lui Isus. Este minunea pe care a făcut-o după înviere. Ultima minune pe care a făcut-o, ultimul lucru menţionat în Ioan 21. Citim că, de data asta, El nu era în corabie. Ucenicii erau în corabie, ei se trudiseră toată noaptea(Ioan 21:3), şi din nou nu prinseseră nimic. O repetare a lecţiei pe care o învăţaseră 3 ani mai devreme, la începutul lucrării lui Isus. Şi apoi Isus stă pe ţărm şi spune: ‘Ati prins ceva peşte?’ Iar ei răspund: ‘Nimic’. „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei.” „…şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.”(Ioan 21:6) Şi aici, din nou, lecţia este aceeaşi. Noi ne trudim toată noaptea fără să căutăm voia Domnului, ştiţi, pentru că facem voia noastră. În Ioan 21:3 spune că Petru a spus: „Mă duc să prind peşte”, iar ceilalţi au spus: „Mergem şi noi cu tine”. Şi s-au dus, făcând voia lor şi nu au prins nimic. Iar câteva ore mai târziu, când a venit Isus dimineaţa, după ce ei au ajuns la capătul puterilor, şi deseori Domnul trebuie să aştepte până ajungem la capătul puterilor noastre, El îi întreabă: ‘Aţi prins ceva cu toată truda voastră, şi alegând să faceţi voia voastră?’ ‘Nu.’ ‘Uită-te la calitatea celor convertiţi prin tine. Ei sunt înfrânţi, se luptă unii cu alţii, iubesc banii, nu împlinesc nimic din ceea ce am poruncit. Este acesta genul de ‘peşti’ pe care Mi-i vei prezenta Mie?’

Apostolul Pavel spunea că vrea să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă plăcută Lui. Sunt credincioşii pe care i-ai convertit, din Biserica ta, plăcuţi înaintea lui Dumnezeu? Sau sunt oameni care se luptă şi se ceartă unii cu alţii? Cum sunt cuplurile căsătorite din Biserica ta? Cum sunt crescuţi copiii din Biserica ta? Acestea sunt întrebările. Sunt ei plăcuţi înaintea lui Dumnezeu? Pavel spune în Romani 15 că vrea ca „neamurile să-I fie o jertfă bine primită”. Aşadar ‘peştii’ pe care I-i oferim lui Dumnezeu sunt, întocmai cum se întâmplă când invităm pe cineva important la masă, îi dăm ce avem mai bun. Pavel spune în 2 Corinteni 11:2: vreau „să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.” El spune: ‘Vreau să vă prezint într-o zi, ca pe o fecioară curată, înaintea bărbatului tău, Hristos. De aceea lucrez cu voi.’ În Coloseni 1:28 Pavel spune că vrea să înfăţişeze fiecare om desăvârşit în Hristos. „Iată la ce lucrez eu”.(v.29)

Aşadar, ce înseamnă să prinzi peşte? Să înfăţişăm înaintea Domnului peştii cei mai buni posibili. Să mergem şi să lucrăm împreună cu alţii, nu de unii singuri. Să lucrăm împreună cu alţi membrii din trupul lui Hristos, colaborând, noi, împlinindu-ne partea noastră, ei făcându-şi partea lor, astfel ca în final, să putem transporta oamenii din împărăţia pământească în Împărăţia cerurilor şi să înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu o jertfă plăcută Lui, după cum spune Pavel în Romani 15, şi o fecioară curată care să fie Mireasa lui Hristos. Haideţi să lucrăm pentru asta, şi felul în care trebuie să procedăm este să-L urmăm pe Hristos, şi să-L lăsăm să ne modeleze, aşa cum olarul modelează lutul, şi-l face un vas frumos.

Marele Învăţător le-a slujit altora

NU TE bucuri când cineva face un gest frumos faţă de tine? — Şi alţii se bucură; de fapt, cu toţii ne bucurăm când cineva ne face un bine. Marele Învăţător ştia lucrul acesta şi întotdeauna venea în ajutorul oamenilor. El a spus: „Nu am venit ca să fiu slujit, ci am venit ca să slujesc“. — Matei 20:28.

Isus observă că doi dintre discipolii săi se ceartă

De ce se ceartă discipolii lui Isus?

Aşadar, ce trebuie să facem dacă vrem să fim ca Marele Învăţător? — Trebuie să le slujim altora. Trebuie să le facem bine. Este adevărat că mulţi oameni nu procedează aşa. De fapt, cei mai mulţi aşteaptă tot timpul să fie serviţi. Cu o anumită ocazie, chiar şi discipolii lui Isus s-au purtat astfel. Fiecare dorea să fie cel mai mare, sau cel mai important.

Într-o zi, Isus a călătorit împreună cu discipolii săi. Când au ajuns în oraşul Capernaum, aflat în apropiere de Marea Galileii, au intrat cu toţii într-o casă. Acolo Isus i-a întrebat: „De ce v-aţi certat pe drum?“ Discipolii nu i-au răspuns nimic, căci pe drum se certaseră pentru că fiecare voia să fie cel mai mare. — Marcu 9:33, 34.

Isus ştia că nu era potrivit ca vreunul dintre discipolii săi să se creadă mai mare decât ceilalţi. De aceea, după cum am văzut în primul capitol, el a luat un copil, l-a aşezat în mijlocul lor şi le-a spus că trebuie să fie la fel de umili ca acel copil. Dar discipolii tot n-au înţeles. Prin urmare, cu puţin înainte să moară, Isus i-a învăţat o lecţie pe care discipolii săi nu trebuiau s-o uite niciodată. Ce a făcut el? —

În timp ce erau împreună la masă, Isus s-a ridicat, a luat un prosop şi l-a înfăşurat în jurul mijlocului. A luat apoi un lighean şi a pus apă în el. Probabil că discipolii se întrebau ce intenţiona să facă. În timp ce discipolii îl priveau, Isus a mers la fiecare, s-a aplecat, i-a spălat picioarele şi i le-a şters cu prosopul. Gândeşte-te! Dacă ai fi fost acolo, ce-ai fi simţit? —

Isus spală picioarele discipolilor săi

Ce lecţie importantă i-a învăţat Isus pe continuatorii săi?

Discipolii au crezut că nu era potrivit ca Marele Învăţător să le slujească în felul acesta. De aceea s-au simţit puţin stânjeniţi. De fapt, Petru n-a vrut să-l lase pe Isus să-i facă acest serviciu umil. Isus i-a spus însă că pentru el era important să facă acest lucru.

De obicei, astăzi nu ne spălăm picioarele unii altora. Dar Isus a făcut lucrul acesta când a fost pe pământ. Ştii de ce? — Deoarece în ţara în care trăiau Isus şi discipolii săi oamenii purtau sandalele direct pe piciorul gol. Din această cauză, când mergeau pe străzile prăfuite, îşi murdăreau picioarele. Era un gest de amabilitate din partea gazdei să spele picioarele unui oaspete.

Dar, cu acea ocazie, nici unul dintre discipolii lui Isus nu se oferise să le spele picioarele celorlalţi. De aceea, Isus a făcut el însuşi lucrul acesta. Astfel, Isus i-a învăţat pe discipolii săi o lecţie importantă. Era o lecţie de care aceştia aveau nevoie. Şi este o lecţie de care avem nevoie şi noi astăzi.

Ştii despre ce lecţie este vorba? — După ce s-a aşezat din nou la masă, Isus a spus: „Ştiţi ce v-am făcut? Voi mă numiţi «Învăţător» şi «Domn», şi aveţi dreptate, pentru că asta sunt. Deci, dacă eu, deşi Domn şi Învăţător, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora“. — Ioan 13:2–14.

Un copil le aduce un vas celor două femei care pregătesc mâncare

Cu ce îi poţi ajuta pe alţii?

Prin aceasta, Marele Învăţător le-a arătat că dorea ca discipolii săi să-şi slujească unii altora. El nu voia ca discipolii să fie egoişti sau să creadă că erau atât de importanţi, încât alţii trebuiau să le slujească mereu. El dorea ca discipolii săi să fie gata să le slujească altora.

Nu-i aşa că a fost o lecţie minunată? — Vei fi şi tu dispus să le slujeşti altora, asemenea Marelui Învăţător? — Cu toţii putem face câte ceva pentru alţii. Aceasta îi va face fericiţi. Dar mai presus de orice, îi va face fericiţi pe Isus şi pe Tatăl său.

Copiii își ajută mama la curățenie în casă

Nu e greu să le slujeşti altora. Dacă eşti atent la cei din jurul tău, vei vedea că poţi face multe lucruri pentru ei. Gândeşte-te: N-ai putea să-i dai o mână de ajutor mamei tale? Ştii că ea face multe lucruri pentru tine şi pentru familia ta. Cu ce-ai putea s-o ajuţi? — De ce n-o întrebi?

Ai putea să aşezi masa înainte ca familia ta să mănânce. Sau ai putea să strângi de pe masă farfuriile şi tacâmurile după ce aţi terminat de mâncat. Unii copii duc zilnic gunoiul. Indiferent de serviciul pe care-l faci, le slujeşti altora, întocmai ca Isus.

Un băiat mai mare îl ajută pe fratele lui să-și facă patul

Ai fraţi sau surori mai mici cărora le poţi face un serviciu? Aminteşte-ţi că Isus, Marele Învăţător, le-a slujit chiar discipolilor săi. Slujindu-le fraţilor şi surorilor tale mai mici, îl imiţi pe Isus. Ce poţi face pentru ei? — I-ai putea ajuta să înveţe să-şi pună jucăriile în ordine când nu se mai joacă cu ele. Sau îi poţi ajuta să se îmbrace. Sau i-ai mai putea ajuta să-şi facă patul. Îţi vin în minte şi alte servicii pe care li le poţi face? — Ei te vor iubi pentru aceasta, aşa cum şi discipolii l-au iubit pe Isus.

Şi la şcoală poţi să le faci diferite servicii altora. Ar putea fi vorba de colegii tăi de clasă sau de învăţătoarea ta. Dacă se întâmplă să-i cadă cuiva cărţile, ar fi drăguţ din partea ta să-l ajuţi să le ridice. Te-ai putea oferi să ştergi tabla sau să-i faci un alt serviciu învăţătoarei tale. Chiar şi faptul de a deschide cuiva uşa este un gest de amabilitate.

Un băiat șterge tabla pentru profesorul său; o fată îi aduce alimente unei femei aflate într-un scaun cu rotile

Uneori însă oamenii nu ne vor mulţumi pentru că suntem amabili cu ei. Crezi că atitudinea lor ar trebui să ne împiedice să le facem bine? — Nu, nicidecum. Mulţi oameni nu i-au mulţumit nici lui Isus pentru lucrurile bune pe care le făcuse pentru ei. Dar lucrul acesta nu l-a împiedicat să facă în continuare bine.

De aceea să nu ne reţinem niciodată să le slujim altora. Să ne aducem aminte de Isus, Marele Învăţător, şi să încercăm întotdeauna să-i urmăm exemplul!

Pentru mai multe amănunte pe această temă, citeşte Proverbele 3:27, 28;Romani 15:1, 2 şi Galateni 6:2.

Cine este Isus Cristos?

1, 2. a) Dacă știi numele unei persoane celebre, poți spune că o cunoști cu adevărat? Explică. b) Cine cred oamenii că a fost Isus?

ÎN LUME există mulți oameni celebri. Poate că știi numele unui astfel de om. Dar simplul fapt că știi cum îl cheamă nu înseamnă că îl cunoști cu adevărat; nu înseamnă că știi fiecare detaliu din viața lui și ce fel de persoană este el în realitate.

Cu siguranță, ai auzit de Isus Cristos, chiar dacă el a trăit pe pământ cu 2 000 de ani în urmă. Însă majoritatea oamenilor nu știu ce fel de persoană a fost Isus. Unii spun că a fost un om bun, alții spun că a fost un profet, iar alții cred că el este Dumnezeu. Tu ce părere ai? (Vezi „Note explicative”, punctul 12.)

3. De ce este important să îi cunoști pe Iehova Dumnezeu și pe Isus Cristos?

Este foarte important să cunoști adevărul despre Isus. De ce? În Biblie citim: „Aceasta înseamnă viața veșnică: să asimileze cunoștință despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, și despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos” (Ioan 17:3). Da, dacă vei ști adevărul despre Iehova și despre Isus, vei putea trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ (Ioan 14:6). De asemenea, faptul de a-l cunoaște pe Isus îți poate fi de folos și acum, deoarece el ne-a dat cel mai bun exemplu, arătându-ne cum să ne trăim viața și cum să ne purtăm cu alții (Ioan 13:34, 35). În capitolul 1, am aflat adevărul despre Dumnezeu. Acum vom afla ce ne învață Biblia despre Isus.

„NOI L-AM GĂSIT PE MESIA”

4. Ce arată titlurile „Mesia” și „Cristos”?

Cu mulți ani înainte de nașterea lui Isus, Iehova a promis în Biblie că avea să-l trimită pe Mesia, sau Cristos. Cuvântul „Mesia” este din limba ebraică, iar cuvântul „Cristos” este din limba greacă. Ambele titluri arată că promisul Mesia avea să fie ales de Dumnezeu și numit de el într-un rol special. Mesia va împlini toate promisiunile lui Dumnezeu. Totuși, înainte de nașterea lui Isus, mulți oameni se întrebau cine avea să fie Mesia.

5. Au crezut discipolii lui Isus că el este Mesia?

Discipolii lui Isus nu au avut nicio îndoială că el era promisul Mesia (Ioan 1:41). De exemplu, unul dintre discipoli, Simon Petru, i-a spus lui Isus: „Tu ești Cristosul” (Matei 16:16). De ce putem fi siguri că Isus este Mesia?

6. Cum i-a ajutat Iehova pe oamenii sinceri să-și dea seama cine este Mesia?

Cu mult timp înainte de nașterea lui Isus, profeții lui Dumnezeu au scris multe detalii care aveau să-i ajute pe oameni să-și dea seama cine este Mesia. Cum aveau să-i ajute aceste detalii? Să presupunem că trebuie să te întâlnești într-o gară plină de oameni cu o persoană pe care nu ai văzut-o niciodată. Dacă cineva ți-ar spune multe lucruri despre cum arată acea persoană, ai reuși să o găsești, nu-i așa? În mod asemănător, Iehova s-a folosit de profeții lui pentru a ne spune cum avea să fie Mesia și ce avea să i se întâmple. Împlinirea tuturor acelor profeții îi ajută pe oamenii sinceri să înțeleagă că Isus este Mesia.

7. Care sunt două dintre profețiile care dovedesc că Isus este Mesia?

Să amintim două dintre aceste profeții. Prima: Cu 700 de ani înainte de nașterea lui Isus, Mica a profețit că Mesia avea să se nască într-un oraș mic, numit Betleem (Mica 5:2). Iar Isus s-a născut chiar acolo! (Matei 2:1, 3-9) A doua: Daniel a profețit că Mesia avea să apară în anul 29 e.n. (Daniel 9:25). Acestea sunt doar două dintre multele profeții care dovedesc cu claritate că Isus este promisul Mesia. (Vezi „Note explicative”, punctul 13.)

La botezul lui Isus, spiritul lui Dumnezeu coboară ca un porumbel pentru a arăta că el este Mesia

La botez, Isus a devenit Mesia, sau Cristos

8, 9. Ce s-a întâmplat la botezul lui Isus, ca dovadă că el era Mesia?

Iehova a arătat foarte clar că Isus este Mesia. Dumnezeu a promis că avea să-i dea lui Ioan Botezătorul un semn care să-l ajute să-l recunoască pe Mesia. Când Isus s-a dus la Ioan pentru a fi botezat în râul Iordan în anul 29 e.n., Ioan a văzut acel semn. Biblia ne arată ce s-a întâmplat: „După ce a fost botezat, Isus s-a ridicat imediat din apă. Și iată că cerurile s-au deschis și el a văzut spiritul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind peste el. Și iată că din ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat».” (Matei 3:16, 17). Când Ioan a văzut și a auzit aceste lucruri, adică semnul promis, el a înțeles că Isus este Mesia (Ioan 1:32-34). În ziua aceea, când Iehova a turnat spiritul sfânt asupra lui, Isus a devenit Mesia. El era cel pe care Dumnezeu îl alesese să fie Conducător și Rege (Isaia 55:4).

Profețiile biblice, propriile cuvinte ale lui Iehova și semnul dat de El la botezul lui Isus dovedesc că Isus este Mesia. Dar de unde a venit Isus și ce fel de persoană a fost el? Să vedem ce spune Biblia.

DE UNDE A VENIT ISUS?

10. Ce ne spune Biblia despre viața lui Isus înainte ca el să vină pe pământ?

10 Biblia ne învață că Isus a trăit mult timp în cer înainte de a veni pe pământ. Mica a zis că Mesia „este din vremuri străvechi” (Mica 5:2). Însuși Isus a spus de multe ori că a trăit în cer înainte de a se naște ca om. (Citește Ioan 3:13; 6:38, 62; 17:4, 5.) El a avut o relație specială cu Iehova încă de pe atunci.

11. De ce este Isus atât de prețios în ochii lui Iehova?

11 Isus este foarte prețios în ochii lui Iehova. De ce? Deoarece Dumnezeu l-a creat înainte de a crea orice alt lucru sau ființă. Prin urmare, Isus este numit „întâiul născut din toată creația”* (Coloseni 1:15). Isus este prețios în ochii lui Iehova și pentru că este singurul creat direct de El. De aceea, este numit „Fiul său unic-născut” (Ioan 3:16). De asemenea, Isus este singurul fiu folosit de Iehova la crearea tuturor celorlalte lucruri (Coloseni 1:16). Și numai Isus este numit „Cuvântul”, deoarece Iehova l-a folosit pentru a transmite mesajele și instrucțiunile sale atât îngerilor, cât și oamenilor (Ioan 1:14).

12. De unde știm că Isus și Dumnezeu nu sunt una și aceeași persoană?

12 Unii oameni cred că Isus și Dumnezeu sunt una și aceeași persoană. Dar Biblia nu ne învață acest lucru. Biblia spune că Isus a fost creat, ceea ce înseamnă că Isus a avut un început. Însă Iehova, care a făcut toate lucrurile, nu are început (Psalmul 90:2). Chiar dacă era Fiul lui Dumnezeu, Isus nu s-a gândit niciodată să fie el Dumnezeu. Biblia ne învață foarte clar că Tatăl este mai mare decât Fiul. (Citește Ioan 14:28.) (1 Corinteni 11:3.) Doar Iehova este „Dumnezeul Atotputernic” (Geneza 17:1). El este cea mai importantă și cea mai puternică persoană din univers. (Vezi „Note explicative”, punctul 14.)

13. De ce spune Biblia că Isus este „chipul Dumnezeului nevăzut”?

13 Iehova și Fiul său, Isus, au lucrat împreună la crearea cerurilor și a pământului miliarde de ani. Cât de mare trebuie să fi fost iubirea dintre ei! (Ioan 3:35; 14:31) Isus a imitat atât de bine calitățile Tatălui său, încât Biblia îl numește „chipul Dumnezeului nevăzut” (Coloseni 1:15).

14. Cum a fost posibil ca Fiul iubit al lui Iehova să se nască pe pământ ca om?

14 Fiul iubit al lui Iehova a fost de acord să părăsească cerul și să se nască pe pământ ca om. Cum a fost posibil acest lucru? Iehova a făcut un miracol: viața Fiului său a fost mutată din cer pe pământ, în pântecele unei fecioare pe nume Maria. Astfel, nașterea lui Isus nu a depins de un tată uman. Maria a dat naștere unui copil perfect, pe care l-a numit Isus (Luca 1:30-35).

CE FEL DE PERSOANĂ A FOST ISUS?

Isus își învață discipolii

15. Cum poți să-l cunoști mai bine pe Iehova?

15 Poți învăța multe despre Isus, despre viața lui și despre calitățile sale citind cărțile biblice Matei, Marcu, Luca și Ioan. Aceste cărți se numesc evanghelii. Pentru că Isus este la fel ca Tatăl său, ceea ce citești despre el te va ajuta să-l cunoști mai bine pe Iehova. Iată de ce Isus a putut spune: „Cine m-a văzut pe mine l-a văzut și pe Tatăl” (Ioan 14:9).

16. Ce i-a învățat Isus pe oameni? De la cine erau învățăturile lui?

16 Mulți l-au numit pe Isus „Învățător” (Ioan 1:38;13:13). Ce i-a învățat el pe oameni? Unul dintre cele mai importante lucruri a fost „vestea bună despre regat”. Ce este acest Regat? Este guvernul lui Dumnezeu care va domni din ceruri asupra întregului pământ și le va aduce binecuvântări oamenilor care ascultă de Dumnezeu (Matei 4:23). Tot ceea ce îi învăța Isus pe oameni era de la Iehova. Isus a zis: „Învățătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a celui care m-a trimis” (Ioan 7:16). Isus știa că Iehova dorește ca oamenii să audă vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu care va guverna pământul.

Isus îi predică unui pescar

17. Unde preda Isus? De ce a făcut el atâtea eforturi pentru a-i învăța pe oameni?

17 Unde preda Isus? Oriunde întâlnea oameni. El îi învăța în orașe, în sate, în piețe, la templu, în sinagogi și în casele lor. Isus nu aștepta ca oamenii să meargă la el, ci îi căuta el pe ei (Marcu 6:56; Luca 19:5, 6). Isus a făcut multe eforturi pentru a-i învăța pe oameni, folosindu-și pentru aceasta timpul și puterea. De ce? Deoarece știa că aceasta era voința lui Dumnezeu, iar el a ascultat întotdeauna de Tatăl său (Ioan 8:28, 29). Isus a predicat și pentru că îi era milă de oameni. (Citește Matei 9:35, 36.) El a văzut că conducătorii religioși nu îi învățau pe oameni adevărul despre Dumnezeu și despre Regatul său. Prin urmare, a vrut să-i ajute pe cât mai mulți să audă vestea bună.

18. Ce calități ale lui Isus îți plac cel mai mult?

18 Isus i-a iubit mult pe oameni și le-a purtat de grijă. A fost bun, iar oamenilor le era ușor să se apropie de el. Până și copiilor le plăcea să stea cu el (Marcu 10:13-16). Isus a fost mereu corect. A urât corupția și nedreptatea (Matei 21:12, 13). Când Isus a trăit pe pământ, femeile nu aveau multe drepturi și nu erau respectate. El însă le-a arătat întotdeauna respect (Ioan 4:9, 27). De asemenea, a fost cu adevărat umil. De exemplu, într-o seară le-a spălat apostolilor picioarele, muncă pe care în mod normal o făcea un servitor (Ioan 13:2-5, 12-17).

Isus își întinde mâinile pentru a-i atinge și a-i vindeca pe bolnavi

Isus predica oriunde întâlnea oameni

19. Ce exemplu arată că Isus știa de ce aveau nevoie în realitate oamenii și că dorea să îi ajute?

19 Isus știa de ce aveau nevoie în realitate oamenii și a dorit să îi ajute. Acest lucru s-a văzut când Isus și-a folosit puterea de la Dumnezeu pentru a-i vindeca în mod miraculos (Matei 14:14). De exemplu, un bărbat bolnav de lepră a venit la Isus și i-a spus: „Dacă vrei, poți să mă cureți”. Isus a fost mișcat de durerea și suferința acelui om. I-a fost milă de el și a vrut să îl ajute. De aceea, și-a întins mâna, l-a atins și i-a zis: „Vreau. Fii curățat!”. Imediat bolnavul s-a vindecat! (Marcu 1:40-42) Îți poți imagina cum s-a simțit acel om?

I-A RĂMAS FIDEL TATĂLUI SĂU

20, 21. În ce sens este Isus cel mai mare exemplu de ascultare de Dumnezeu?

20 Isus este cel mai mare exemplu de ascultare de Dumnezeu. Indiferent ce i s-a întâmplat sau ce i-au făcut dușmanii, el i-a rămas fidel Tatălui său. De exemplu, Isus nu a păcătuit când Satan a încercat să-l ispitească (Matei 4:1-11). Chiar dacă unii din familia lui nu au crezut că el era Mesia și au spus că „și-a ieșit din minți”, Isus a continuat să facă voința lui Dumnezeu (Marcu 3:21). Când dușmanii i-au făcut mult rău, Isus nu s-a răzbunat pe ei, rămânându-i astfel fidel lui Dumnezeu (1 Petru 2:21-23).

21 Deși a avut parte de o moarte crudă și dureroasă, Isus i-a rămas fidel lui Iehova. (Citește Filipeni 2:8.) Imaginează-ți cât de multe a avut el de îndurat în ziua în care a murit. A fost arestat, martori falși l-au acuzat de blasfemie, judecători corupți l-au condamnat, mulțimile și-au bătut joc de el, iar soldații l-au torturat și l-au țintuit pe stâlp. Chiar înainte de a muri, Isus a strigat: „S-a împlinit!” (Ioan 19:30). La trei zile după ce Isus a murit, Iehova l-a înviat și i-a dat un corp spiritual (1 Petru 3:18). După câteva săptămâni, Isus s-a întors în cer, „s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu” și a așteptat ca Dumnezeu să-l facă Rege (Evrei 10:12, 13).

22. Ce speranță avem pentru că Isus i-a rămas fidel Tatălui său?

22 Deoarece Isus i-a rămas fidel Tatălui său, noi avem speranța de a trăi veșnic pe un pământ transformat în paradis, așa cum a dorit Iehova. În următorul capitol, vom înțelege în ce mod moartea lui Isus face posibilă viața veșnică.

Iehova este numit Tată fiindcă este Creatorul (Isaia 64:8). Isus este numit Fiul lui Dumnezeu fiindcă a fost creat de Iehova. Și îngerii și omul Adam sunt numiți fii ai lui Dumnezeu (Iov 1:6; Luca 3:38).

De ce a fost Isus un Mare Învăţător

ACUM mai bine de două mii de ani s-a născut un copil deosebit. El a devenit cel mai mare om care a trăit vreodată. Pe timpul acela nu existau maşini şi avioane, nu existau nici televizoare, nici calculatoare şi nici Internet.

Copilului acestuia i s-a dat numele Isus. El a devenit cel mai înţelept om de pe pământ. Isus a fost şi cel mai bun învăţător al tuturor timpurilor. El explica lucrurile dificile făcându-le uşor de înţeles.

Isus îi învăţa pe oameni oriunde îi întâlnea. Îi învăţa pe ţărmul mării şi în bărci. Îi învăţa în case şi când călătorea. Isus n-a avut maşină şi nici n-a mers cu autobuzul sau cu trenul. El mergea pe jos dintr-un loc în altul ca să-i înveţe pe oameni.

Noi învăţăm multe lucruri de la alţii. Dar cele mai importante lucruri le putem învăţa de la Isus. Cuvintele lui se găsesc în Biblie. Când auzim aceste cuvinte este ca şi cum ne-ar vorbi chiar Isus.

De ce a fost Isus un mare învăţător? Un motiv este acela că şi Isus a avut un învăţător. El ştia cât este de important să asculţi. Dar de cine asculta Isus? Cine îl învăţa pe Isus? — Tatăl său, iar Tatăl lui Isus este Dumnezeu.

Înainte de a veni ca om pe pământ, Isus a trăit în cer alături de Dumnezeu. Prin urmare, Isus a fost diferit de ceilalţi oameni, deoarece nici un om nu a trăit în cer înainte de a se naşte pe pământ. Isus fusese în cer un Fiu bun, care asculta de Tatăl său. De aceea, când a venit pe pământ, Isus a putut să le predea oamenilor ceea ce învăţase de la Dumnezeu. Şi tu îl poţi imita pe Isus dacă asculţi de părinţii tăi.

Isus a fost un Mare Învăţător şi pentru că îi iubea pe oameni. El dorea să-i ajute să înveţe despre Dumnezeu. Isus i-a iubit pe adulţi şi pe copii deopotrivă. Copiilor le plăcea să stea cu el fiindcă Isus le vorbea şi îi asculta.

Isus înconjurat de copii

De ce le plăcea copiilor să stea cu Isus?

Într-o zi au venit la Isus câţiva părinţi cu copilaşii lor. Prietenii lui Isus însă au crezut că Învăţătorul lor era prea ocupat ca să mai vorbească şi cu copiii. Aşa că le-au spus vizitatorilor să plece. Ce le-a zis însă Isus? — „Lăsaţi copilaşii să vină la mine; nu încercaţi să-i opriţi“. Da, Isus a vrut să-i aibă pe copii în preajma sa. Cu toate că era un om foarte înţelept şi important, Isus şi-a făcut timp să-i înveţe şi pe cei mici. — Marcu 10:13, 14.

Ştii de ce îi învăţa Isus pe copii şi de ce stătea să-i asculte? Un motiv este acela că dorea să-i facă fericiţi povestindu-le despre Dumnezeu, Tatăl său ceresc. Ştii cum îi poţi face fericiţi pe oameni? — Povestindu-le ceea ce ai învăţat despre Dumnezeu.

Odată, pentru a-i învăţa pe discipolii săi o lecţie importantă, Isus a luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor. După aceea, Isus le-a spus acelor bărbaţi că trebuiau să se schimbe şi să se poarte ca acel copilaş.

Un copilaș stă lângă Isus

Ce pot învăţa copiii mai mari şi adulţii de la copiii mici?

Ce a vrut să spună Isus? Ştii în ce privinţă trebuie să se poarte un adult sau chiar un copil mai mare ca un copilaş? — Ei bine, un copil mic nu ştie atât de multe lucruri ca un om mare şi vrea să înveţe. Aşadar, Isus voia să spună că discipolii săi trebuiau să fie umili, aşa cum sunt copiii mici. Într-adevăr, cu toţii putem învăţa multe lucruri de la alţii. Şi ar trebui să înţelegem că învăţăturile lui Isus sunt mai importante decât ideile noastre. — Matei 18:1–5.

Un alt motiv pentru care Isus a fost un mare învăţător este acela că ştia să-şi prezinte învăţăturile în aşa fel, încât să le trezească interesul oamenilor. Explicaţiile lui erau simple şi clare. Pentru a-i ajuta pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeu, Isus le-a vorbit despre păsări, despre flori şi despre alte lucruri obişnuite.

Într-o zi, când Isus se afla pe coasta unui munte, au venit la el mulţi oameni. Isus s-a aşezat şi a rostit o predică, după cum poţi vedea în imagine. Această predică este cunoscută sub numele de Predica de pe munte. El a spus: „Uitaţi-vă la păsările de pe cer. Ele nu seamănă şi nici nu strâng hrană în depozite. Dar Dumnezeu din ceruri le hrăneşte. Nu valoraţi voi mai mult decât ele?“

Isus le îndreaptă oamenilor atenția spre păsările cerului

Ce lecţie ne-a învăţat Isus când a vorbit despre flori şi despre păsări?

Isus a mai spus: „Învăţaţi de la crinii de pe câmp. Ei cresc fără să trudească. Şi uitaţi-vă cât sunt de frumoşi! Nici măcar bogatul rege Solomon n-a fost îmbrăcat atât de frumos. Deci, dacă Dumnezeu are grijă de florile care cresc pe câmp, nu va avea el grijă şi de voi?“ — Matei 6:25–33.

Înţelegi ce voia să spună Isus? — El nu voia să ne facem griji prea mari în legătură cu hrana şi îmbrăcămintea. Dumnezeu ştie că avem nevoie de toate aceste lucruri. Isus n-a spus că n-ar trebui să muncim pentru hrană şi îmbrăcăminte, ci a spus că trebuie să-l punem pe Dumnezeu pe primul plan în viaţă. Dacă vom face aşa, Dumnezeu va avea grijă să nu ne lipsească hrana şi îmbrăcămintea. Crezi lucrul acesta? —

Care a fost reacţia oamenilor când Isus a terminat de vorbit? — Biblia spune că ei au rămas uimiţi de felul în care îi învăţase. Era foarte plăcut să-l auzi vorbind. Cuvintele sale i-au ajutat pe oameni să facă ce este corect. — Matei 7:28.

Prin urmare, este foarte important să învăţăm de la Isus. Ştii cum putem face aceasta? — Ei bine, cuvintele sale au fost păstrate într-o carte. Ştii despre ce carte este vorba? — Despre Biblie. Citind cu atenţie Biblia, îl ascultăm pe Isus. De fapt, Biblia conţine un episod emoţionant în care Dumnezeu însuşi ne spune să ascultăm de Isus. Să vedem despre ce este vorba.

Într-o zi Isus şi trei prieteni ai săi, Iacov, Ioan şi Petru, au urcat pe un munte. Mai târziu, vom afla mai multe despre aceşti bărbaţi, pentru că toţi trei erau prieteni apropiaţi ai lui Isus. Cu acea ocazie specială, faţa lui Isus a început să strălucească puternic, iar îmbrăcămintea sa a devenit strălucitoare ca lumina, aşa cum se poate vedea în imagine.

Petru, Iacov și Ioan, martori ai transfigurării lui Isus

„Acesta este Fiul meu . . . ascultaţi-l“

Apoi Isus şi prietenii săi au auzit o voce din cer, care spunea: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat; ascultaţi-l“ (Matei 17:1–5). Ştii a cui era vocea? — A lui Dumnezeu! Într-adevăr, Dumnezeu era cel care le-a spus să asculte de Fiul său.

Dar ce putem spune despre noi? Vom asculta de Dumnezeu fiind atenţi la ce ne spune Fiul său, Marele Învăţător? — Ar trebui să ascultăm. Îţi aminteşti cum? —

Putem să ascultăm de Fiul lui Dumnezeu citind relatările biblice despre viaţa sa. Marele Învăţător are să ne spună o mulţime de lucruri extraordinare. Cu siguranţă că şi tu vei învăţa cu plăcere aceste lucruri scrise în Biblie şi vei fi fericit să le vorbeşti şi prietenilor tăi despre ele!

Dacă vrei să afli care sunt şi alte foloase rezervate celor ce ascultă de Isus, deschide Biblia şi citeşte Ioan 3:16; 8:28–30 şi Faptele 4:12.

CUM sa intrupam in practica de zi cu zi invatatura Lui si cum SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ

N-am plătit nimic pentru a primi mântuirea, dar trebuie să dăm Domnului totul pentru a o păstra.
Picture

Cum trăim pe acest Pământ, determină locul unde ne vom petrece veșnicia. Singura cale către Rai, este Isus Cristos. Doar alegându-L pe El ca Domn și Mântuitor, vom ajunge acolo unde este El.

Ioan 14:2-4-6
În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Mântuirea nu ne-a costat nimic, pentru că Isus a plătit costul integral al păcatului nostru. DAR, păstrarea ei ne va costa totul. Este esențial să învățăm să ne predăm Lui Isus în totalitate, și să-i dăm tot ce ne aparține. Dacă inimile noastre nu sunt complet ale Lui, ce nu am predat ne poate duce înapoi, la vechea viață fără Cristos; păcate nemărturisite sau repetate, mândrie, obiceiuri rele, pofte, orice e mai important decât Dumnezeu (orice idoli), vor da dreptul legal diavolului, să ne atace și se vor interpune între noi și Dumnezeu. Pavel e foarte categoric când se adresează bisericii din Corint:

1 Corinteni 5:6-8
„Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădealaMăturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.”

Cu cât ne pocăim mai repede, dacă păcătuim împotriva Lui Dumnezeu, primim iertarea Lui și dușmanul nu ne mai poate face rău. Când L-am invitat pe Isus să devină Domnul vieții noastre (Romani 10:9,10), omul nostru interior, duhovnicesc, s-a născut din nou, prin Duhul Sfânt. Natura veche păcătoasă nu mai trebuie să ne conducă, acum putem să ne crucificăm firea în fiecare zi și să ne opunem ispitelor, tari în credință.

Ce ne spune Pavel despre sine, ne confirmă faptul că atât timp cât trăim în aceste trupuri, nu suntem perfecți, ci va trebui să continuăm să ne înfrânăm: „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinthians 9:27)

Cu cât căutăm să intrăm în prezența Lui Dumnezeu mai mult și să ne hrănim cu Cuvântul Său zi de zi, mințile noastre se vor înnoi și omul nostru fizic va fi transformat pentru a semăna tot mai mult cu Isus. Doar așa vom putea șterge „vechiul sistem de operare” al creierului nostru, reprezentat de trăirea fără Cristos.

Nu am pretenția că cunosc toți pașii care duc spre o viață de sfințenie și neprihănire, dar vreau să enumăr aici câteva idei care mi-au fost de mare folos atât mie cât și altora.

1. Primirea Cuvântului Lui Dumnezeu, atunci când îl citim, prin revelația dată de Duhul Sfânt, nu doar prin capacitatea noastră de înțelegere, va deveni un izvor de apă vie în inimile noastre. Duhul Lui Dumnezeu îl va face real și plin de viață pentru noi, revitalizându-ne duhul, și transformându-ne. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi înțeles doar cu mintea, este nevoie să ne fie „tradus” de Cel care îl aude direct de la Tatăl, ca să fie lucrător și plin de putere în viețile noastre. Biblia a fost scrisă de oamenii aleși ai Lui Dumnezeu, conduși și inspirați de Duhul Sfânt. („Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,” 2 Timotei 3:16)

De asemenea, Isus a spus:

Ioan 16:12-15 
„„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

În concluzie, este esențial să-L rugăm pe Duhul Sfânt să vină să ne descopere adevărul, în timp ce studiem Biblia. El va veni și ni-l va face cunoscut, tot mai profund, pe măsura nivelului spiritual la care suntem la momentul lecturii. Fiecare revenire asupra aceluiași text ne poate duce la înțelegerea tot mai adâncă a acestuia. Isus le spunea ucenicilor după cei aproximativ trei ani și jumătate petrecuți împreună, că mai avea multe să-i învețe, dar nu erau la nivelul de maturitate spirituală, la care să poată primi acele adevăruri, însă Duhul Sfânt urma să le spună restul, când vor fi pregătiți să primească.

2. Să ne „lepădăm de sine, și să ne luăm crucea zilnic, ca să-L urmăm pe Isus. Isus spune clar că aceste acțiuni trebuie să fie împlinite, zilnic, de cei care vor să-L urmeze. Dacă nu vrem să-L urmăm, Domnul nu ne obligă.

Luca 9:23 „Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.

În greacă, cuvântul „lepede” este aparneomai, care înseamnă a renega complet, a se separa total de cineva. Când am venit la Isus, am renunțat la viața veche, păcătoasă și am decis să trăim o viață nouă, neprihănită. Deci, Isus ne spune să renunțăm la orice ar vrea firea noastră să facă și să alegem să ne supunem conducerii Duhului Sfânt și adevărului Scripturii. Cât mai suntem în aceste trupuri de carne, nu putem trăi vieți perfect sfinte, dar dorința inimii noastre este să ne supunem Lui Dumnezeu tot mai mult, în fiecare zi. Cu cât îl cunoaștem mai bine pe Isus și ungerea Duhului Sfânt este tot mai mare în noi, vom trăi tot mai curat și vom păcătui mai puțin.

Luarea crucii, era un act plin de semnificație pentru acele timpuri. În contextul cultural al vremii, romanii îi puneau pe cei condamnați la moarte să-și ducă propria cruce, ca un act de acceptare tacită a corectitudinii sentinței de condamnare la moarte. Pentru noi credincioșii, luarea zilnică a crucii proprii, înseamnă acceptarea adevărului că trebuie să ne omorâm zilnic firea proprie, ca să putem trăi în ascultare de Cristos și nu de propria noastră fire. Isus a murit în locul nostru, plătind pentru păcatele noastre, chiar dacă El nu a comis nici un păcat.

Puteți citi mai multe pe acest subiect pe pagina de blog, „Cum să-L urmăm pe Cristos”

3. Părtășia cu Domnul nostru, ca să intrăm în prezența Sa, cât de des putem. Puterea nu vine din rugăciunea către orice dumnezeu, puterea este în prezența Lui Isus în viețile noastre și o accesăm când ne rugăm prin Duhul Sfânt.

Efeseni 6:18
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii” (toți copiii Lui Dumnezeu – „Good News Bible Translation”). 

Iuda 1:20
„Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântărugaţi-vă prin Duhul Sfânt,

E nevoie de timp ca să putem ignora toate zgomotele, grijile, temerile, să lăsăm totul la picioarele Lui Isus și să-I predăm Duhului Sfânt controlul. Uneori, dacă ascultăm muzică de închinare, reușim mai repede să ne concentrăm pe Domnul și să uităm de toate celelalte. Dumnezeu este în noi, lângă noi, este omniprezent, dar mințile și limitările noastre nu ne lasă să intrăm în prezența Lui. Doar după ce ne liniștim mințile și inimile, vom putea să intrăm pe tărâmul Domnului, în Duhul.

Cu cât reușim să intrăm în prezența Lui mai des, timpul de așteptare va fi tot mai scurt. Când vom începe să tânjim după sfințenie, să dorim să ascultăm de Dumnezeu și să-i facem Lui pe plac și nu nouă, știm că Domnul a început să își manifeste prezența. În astfel de momente, învățăm care este voia Domnului și știm ce trebuie să schimbăm în noi, la ce să renunțăm, ce să facem altfel. Când voia noastră va ajunge să coincidă cu voia Domnului, ne vom ruga ce vrea El să ne rugăm și vom primi ceea ce cerem. Totul se întâmplă doar cu ajutorul Duhului Sfânt, așa cum ne spune Pavel în:

Romani 8:26 
„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

4. Să nu renunțăm niciodată să facem ce ne-a chemat Domnul să facem. Atât timp, cât trăim în voia și planul Lui Dumnezeu, suntem înconjurați de zidul protecției Sale; ceea ce înseamnă că diavolul nu ne va putea ataca mai mult decât îi permite Dumnezeu. Poate veți spune că nu știți încă ce chemare are Domnul pentru viața dumneavoastră. Unul dintre lucrurile la care suntem toți chemați, este să predicăm Evanghelia la orice făptură și să facem ucenici. (Matei 28:19,20; Marcu 16:15)

Fiecare creștin, are acces la persoane care nu pot fi atinse de marii predicatori sau evangheliști, pentru că nu ar merge niciodată la conferințele sau bisericile lor și nici nu ar urmări emisiunile TV sau radio, sau literatura creștină. Fiecare suflet câștigat pentru Cristos este foarte valoros!

De asemenea este esențial să înțelegem un mare adevăr despre natura noastră firească. Firea noastră este mai puternică decât dorința noastră de a o omorî și decât declarațiile că o vrem moartă. Doar creșterea ungerii Duhului Sfânt va avea ca rezultat omorârea poftelor firii noastre și este un proces zilnic, care cere efort și perseverență. Cu cât ne concentrăm mai mult pe părtășia cu Duhul Sfânt și nu mai purtăm grija poftelor firii, vom deveni mai vii în Duhul și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată să petrecem timp cu El, sau să ne învețe ce trebuie să știm. Își va face simțită prezența, dacă Îl rugăm să vină; ne va ajuta, dacă Îi cerem ajutorul; ne va descoperi ce trebuie să știm și să înțelegem, când recunoaștem că avem nevoie s-o facă.
După înălțarea Sa la dreapta Tatălui, Domnul Isus L-a trimis pe Duhul Sfânt, ca prin ungerea prezenței Sale să ne învețe tot ce trebuie să știm.

1 Ioan 2:27
„Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.”

5. Să punem „pietre de aducere aminte”, așa cum Domnul i-a învățat pe copiii Lui să facă.

Iosua 4:4-7
„Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie, şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere-aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voştri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’, să le spuneţi: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru copiii lui Israel.””

O practică folositoare este notarea biruințelor în rugăciune și a felului în care Dumnezeu a intervenit când am trecut prin greutăți. Când trebuie să facem față altor probleme, ne va ajuta mult să ne reamintim biruințele trecutului și credincioșia Lui Dumnezeu. Recitind, vom retrăi momentul bucuriei victoriei anterioare și credința noastră va fi înviorată și întărită. Dumnezeu este același, ieri, azi și în veci! Ne-a ajutat în trecut, și știm că ne va și acum! Trăind curat, pentru Domnul ne asigurăm că nu e nimic care să intervină între noi și Dumnezeu, care ar putea opri intervenția Tatălui Ceresc. Domnul nostru domnește veșnic!

Sunt sute, de promisiuni în Scriptură, prin care Dumnezeu ne asigură că nu ne lasă și nu ne părăsește. Cuvântul Lui este ADEVĂRAT! Ne putem baza pe el.

De asemenea este esențial să înțelegem un mare adevăr despre natura noastră firească. Firea noastră este mai puternică decât dorința noastră de a o omorî și decât declarațiile că o vrem moartă. Doar creșterea ungerii Duhului Sfânt va avea ca rezultat omorârea poftelor firii noastre și este un proces zilnic, care cere efort și perseverență. Cu cât ne concentrăm mai mult pe părtășia cu Duhul Sfânt și nu mai purtăm grija poftelor firii, vom deveni mai vii în Duhul și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată să petrecem timp cu El, sau să ne învețe ce trebuie să știm. Își va face simțită prezența, dacă Îl rugăm să vină; ne va ajuta, dacă Îi cerem ajutorul; ne va descoperi ce trebuie să știm și să înțelegem, când recunoaștem că avem nevoie s-o facă.

Dacă pierdem ungerea Duhului Sfânt din inimile noastre, pierdem foamea de mai mult din Dumnezeu, setea de cuvântul Său, dorința de a intra în prezența Lui și de a face voia Lui.

Această condiție a „omului nostru interior”, este una foarte periculoasă. Dacă nu devenim conștienți ce se întâmplă, vom continua să coborâm pe panta auto-distrugerii. Din păcate, mulți creștini au ajuns să se rătăcească de la „calea îngustă”, pentru că n-au acordat atenție semnalelor date de „omul lor duhovnicesc”, și încet, încet s-au întors la vechea lor viață, fără Cristos.

Este vital să fim atenți la nivelul foamei noastre spirituale, pentru a ne feri de pericolul părăsirii „căii Domnului”. Dacă ne pierdem „foamea spirituală”, Îi vom cere ajutorul Duhului Sfânt, ca să ne-o readucă. Nu așteaptă decât să-I cerem, ca să ne poată ajuta! Mulțumim Duhule Sfânt!

Ce ne așteptăm să găsim, când Îl căutăm pe Dumnezeu? 

Prezența Lui Dumnezeu este gloria Lui, natura Lui, este tot ce ține de El. Dumnezeu vine să locuiască în noi la momentul mântuirii, prin Duhul Sfânt. Din acel moment, începem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și puterea prezenței Lui. Duhul Sfânt este Cel care a venit să ne convingă de păcat și de nevoia de a fi mântuiți, iar după momentul convertirii, a venit în noi și începe să ne transforme, ca să devenim tot mai mult asemeni Lui Isus, cu condiția să cooperăm. Prin laudă și închinare, rugăciune, părtășie, studierea Scripturii și scufundarea în prezența Domnului, ne vom reînnoi mințile și vom semăna tot mai mult cu Mântuitorul și Domnul nostru.

Nu putem împlini în fire, nimic din ceea ce ține de lumea spirituală. Dumnezeu ne va duce în tărâmul Ceresc, când vom reuși să ne reducem firea la tăcere; abia atunci vom putea intra în adevărata relaxare, pace, bucurie, dragoste.

Nu putem fi atinși de Duhul Sfânt, când suntem încordați, tensionați, stresați și concentrați pe problemele noastre, pe persoana noastră. Când suntem așa, nu avem loc decât pentru noi înșine.

David a înțeles că nu poate fi aproape de Dumnezeu, fără ajutorul Lui; și ne va ajuta când Îl vom lăsa s-o facă. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă.

Psalmii 80:18,19
„Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău. Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!”
Să privim puțin la ce ne spune Pavel în versetul următor:

1 Corinteni 6:17
„Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.”

Duhul nostru, a devenit una cu Duhul Sfânt. S-au unit când L-am primit pe Isus ca Domn. Adevărata pocăință are loc doar în duhul, când Isus devine mai real pentru noi decât păcatul nostru. Nu cuvintele rostite aduc pocăința care primește iertarea, ci inima cu adevărat frântă de regret. Doar când suntem frânți, putem primi ce a făcut Isus pe cruce pentru noi! Sângele Lui spală tot. Doar adevărata pocăință, experimentată în duh, ne va face să ne doară, pentru că L-a durut și pe Isus, când a plătit pentru păcatul nostru și ne va ține departe de vechea viață păcătoasă. Ne ia timp și perseverență ca să intrăm în prezența Domnului, unde să murim față de sine și să câștigăm victoria împotriva firii (1 Corinteni 9:27).

În Isus, am devenit temple în care locuiește Duhul Sfânt, ca să putem trăi liberi de păcat și conduși de Duhul. În Isus avem TOTUL pe deplin!

Vino Iubit Duhule Sfânt, continuă să ne schimbi, ca să devenim tot mai mult ca și Isus Cristos, învață-ne și condu-ne în tot adevărul, ca să putem trăi pe placul Lui Dumnezeu Tatăl și a Fiului Său, Isus Cristos, Domnul nostru!

Domnul Isus ne-a arătat calea spre libertatea de păcat și de orice lanțuri ale trecutului:

Ioan 8:31, 32
„Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meusunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

Dacă nu uităm ce am primit în urma deciziei de a ne supune Lui Dumnezeu și de a trăi în ascultare de El, ne vom sfârși alergarea pe acest Pământ, victorioși!

Romani 6:22
„Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.

AUZIREA VOCII -invataturii LUI DUMNEZEU

„„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.”” –  Ioan 10:27
Picture

În acest articol enumerăm doar o mică parte dintre miile de versete din Vechiul și Noul Testament, care arată că Dumnezeu comunică cu omul de la începutul creației și nu a încetat s-o facă niciodată, dimpotrivă, El vorbește, sfătuiește, conduce, călăuzește și învață pe toți cei care își doresc să asculte vocea Lui și să împlinească ce le cere.

Geneza 3:3
„Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.’”

Geneza 3:9
„Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?””

Geneza 3:22
„Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” ”

Geneza 6:13
„Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârşitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.”

Geneza 16:13
„Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeul care mă vede!” Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!””

Geneza 21:2
„Sara a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu.

Geneza 24:48
„Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeulstăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.”

Geneza 48:15
„A binecuvântat pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac, Dumnezeul care m-a călăuzit de când m-am născut până în ziua aceasta,”

Deuteronomul 8:2
„Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.”

Deuteronomul 32:12
„Aşa călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.”

2 Samuel 22:33
„Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.”

Psalmii 48:14
„Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte.”

Psalmii 143:10
„Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!”

Isaia 48:16-17
Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.” Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!

Iosua 23:14
„Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi dar din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că niciunul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, niciunul n-a rămas neîmplinit.”

Marcu 13:11
„„Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt”” (și în Matei 10:20 și Luca 12:12)

Luca 11:28
Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!””

Ioan 5:30
„„Eu [Isus] ”nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Ioan 6:63
„„Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.””

Ioan 8:31-32
„„Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.””

Ioan 8:47
„„Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.””

Ioan 10:16
„„Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.””

Ioan 10:27
„„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.””

Ioan 14:16-17
„„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.””

Ioan 14:26
„„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.””

Ioan 15:26-27
„„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi de asemenea veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început.””

Ioan 16:13
Când va veni MângâietorulDuhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

Faptele apostolilor 8:26
„Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”

Faptele apostolilor 9:27
„Atunci, Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.”

Faptele Apostolilor 10:19
„Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni;’”

Faptele Apostolilor 13:2
„Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat”.’”

Faptele Apostolilor 16:9-10
„Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!” După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia. ”

Romani 8:14
„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.”

Romani 8:16
„Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.”

Romani 10:17
„Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos.”

1 Corinteni 2:14
„Dar omul firesnu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”

Galateni 3:5
„Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?”

Efeseni 1:18
„şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi”

Filipeni 2:13
„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.”

Coloseni 1:9
„De aceea, şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi decunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească;”

2 Timotei 3:16-17
„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

Evrei 2:1
„De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.”

Evrei 4:12
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Apocalipsa 3:22
„’Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul’.’” 

Să învăţăm de la familia umană a lui Isus

CE ŞTIŢI despre familia lui Isus, despre cei cu care a locuit în primii treizeci de ani de viaţă, înainte de a se boteza? Ce ne spun Evangheliile? Ce putem învăţa de la familia sa? Răspunsurile la aceste întrebări ne pot fi de mare ajutor.

Isus nu s-a născut într-o familie bogată. Iosif, tatăl său adoptiv, era tâmplar. Această meserie pretindea mult efort fizic, întrucât deseori tâmplarul trebuia să-şi procure singur lemnul din pădure. Când au mers la Ierusalim, după aproximativ 40 de zile de la naşterea lui Isus, Iosif şi Maria au adus o ofrandă pentru jertfă în conformitate cu prevederile Legii. Ei n-au oferit un berbec şi o turturea sau un porumbel, aşa cum cerea Legea. Din câte se pare, nu şi-au putut permite asemenea ofrande. În Lege exista însă şi o prevedere pentru cei săraci. În baza ei, Iosif şi Maria au oferit „o pereche de turturele sau doi porumbei tineri“. Faptul că au adus ca ofrandă animale mai ieftine este o dovadă că familia lor era săracă. — Luca 2:22–24; Leviticul 12:6, 8.

Observăm astfel că Isus Cristos, viitorul Conducător al omenirii, s-a născut într-o familie de oameni de rând, care trebuiau să muncească din greu pentru a-şi câştiga existenţa. De mic el a învăţat meseria tatălui său adoptiv, devenind tâmplar (Matei 13:55; Marcu 6:3). „Deşi [Isus] era bogat“, fiind o creatură spirituală puternică în cer, Biblia spune că, de dragul nostru, el „a devenit sărac“. El a acceptat să devină om, o poziţie inferioară, şi a crescut într-o familie umilă (2 Corinteni 8:9; Filipeni 2:5–9; Evrei 2:9). Isus nu s-a născut într-o familie înstărită, iar lucrul acesta i-a ajutat probabil pe mulţi să se simtă în largul lor în prezenţa lui. Poziţia sa socială nu i-a împiedicat pe oameni să se apropie de el. Ei l-au preţuit pentru învăţăturile, pentru calităţile atrăgătoare şi pentru lucrările sale minunate (Matei 7:28, 29; 9:19–33; 11:28, 29). Astfel, putem spune că naşterea lui Isus într-o familie obişnuită a fost o dovadă a înţelepciunii lui Iehova Dumnezeu.

În continuare vom vorbi despre membrii familiei lui Isus şi vom vedea ce putem învăţa de la ei.

Iosif — un om drept

Când a aflat că logodnica sa era însărcinată „înainte ca ei să se unească“, probabil că Iosif a fost împărţit între două sentimente contradictorii: iubirea sa pentru Maria şi aversiunea chiar şi faţă de ceea ce părea imoralitate. În aparenţă, întreaga situaţie era o uzurpare a dreptului său de viitor soţ, deoarece, pe vremea aceea, logodnica unui bărbat era ca şi căsătorită cu acesta. După ce s-a gândit îndelung, Iosif a hotărât să divorţeze de Maria pe ascuns, pentru ca ea să nu fie ucisă cu pietre ca adulteră. — Matei 1:18; Deuteronomul 22:23, 24.

Apoi un înger i-a apărut în vis lui Iosif şi i-a spus: „Nu te teme s-o iei la tine pe Maria, soţia ta, fiindcă ceea ce a fost conceput în ea este prin spiritul sfânt. Ea va da naştere unui fiu şi va trebui să-i pui numele Isus, căci el îşi va salva poporul din păcatele lui“. Cum a primit această poruncă divină, Iosif s-a conformat şi luat-o pe Maria la el acasă. — Matei 1:20–24.

Procedând astfel, acest bărbat drept şi fidel a contribuit la împlinirea cuvintelor rostite de Iehova prin intermediul profetului Isaia: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel“ (Isaia 7:14). Cu siguranţă, Iosif a fost un om spiritual care a apreciat privilegiul de a deveni tatăl adoptiv al lui Mesia, chiar dacă întâiul născut al Mariei nu avea să fie şi fiul său.

Iosif n-a avut relaţii intime cu Maria decât după ce aceasta l-a născut pe fiul ei (Matei 1:25). Probabil că celor doi tineri proaspăt căsătoriţi nu le-a fost deloc uşor să nu aibă o viaţă intimă, dar se pare că ei au vrut să nu existe nici un dubiu cu privire la adevăratul Tată al copilului. Ce exemplu minunat de stăpânire de sine! Iosif a pus valorile spirituale mai presus de dorinţele sale fireşti.

Iosif a primit de patru ori îndrumări divine cu privire la fiul său adoptiv. Trei dintre acestea au fost cu referire la locul unde urma să fie crescut copilul. Promptitudinea cu care a ascultat a fost decisivă pentru supravieţuirea băiatului. De fiecare dată, Iosif a acţionat imediat, ducând copilul mai întâi în Egipt, apoi în Israel. În felul acesta, micuţul Isus nu şi-a pierdut viaţa când Irod a poruncit masacrarea pruncilor. De asemenea, manifestând ascultare, Iosif a contribuit la împlinirea profeţiilor referitoare la Mesia. — Matei 2:13–23.

Iosif l-a învăţat pe Isus o meserie, cu care să-şi poată câştiga existenţa. Astfel, Isus a fost cunoscut nu numai ca „fiul tâmplarului“, ci şi ca „tâmplarul“ (Matei 13:55; Marcu 6:3). Apostolul Pavel a scris că „în toate privinţele [Isus] a fost pus la încercare ca noi“. Cu siguranţă, Pavel s-a referit aici şi la faptul că Isus a muncit din greu pentru a-şi întreţine familia. — Evrei 4:15.

În sfârşit, devoţiunea lui Iosif pentru închinarea adevărată se poate observa şi în ultima relatare din Scripturile greceşti creştine în care se vorbeşte despre el. Cu ocazia Paştelui, Iosif şi-a dus familia la Ierusalim. Deşi doar persoanelor de sex bărbătesc li se cerea să vină la această sărbătoare, Iosif mergea „an de an“ cu întreaga familie. Sacrificiile pe care le făceau erau foarte mari, întrucât de la Nazaret la Ierusalim erau în jur de 100 de kilometri. S-a întâmplat atunci ca Isus să rămână în urma grupului. A fost găsit la templu, ascultându-i şi întrebându-i pe învăţătorii Legii. Deşi nu avea decât 12 ani, Isus a dat dovadă de o mare înţelepciune şi de cunoştinţe profunde din Cuvântul lui Dumnezeu. Din această întâmplare înţelegem că părinţii lui Isus i-au dat o educaţie temeinică, insuflându-i apreciere pentru lucrurile spirituale (Luca 2:41–50). Se pare că, după o vreme, Iosif a murit, întrucât despre el nu se mai spune nimic în următoarele relatări biblice.

Într-adevăr, Iosif a fost un om drept care s-a îngrijit de familia sa atât în privinţă spirituală, cât şi în privinţă materială. Puneţi, la fel ca Iosif, interesele spirituale pe primul plan în viaţă când înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu pentru zilele noastre (1 Timotei 2:4, 5)? Sunteţi gata să ascultaţi de Dumnezeu, care ne vorbeşte prin Cuvântul său, manifestând o supunere ca a lui Iosif? Îi învăţaţi pe copiii voştri să poarte discuţii spirituale ziditoare cu alţii?

Maria — o slujitoare altruistă

Maria, mama lui Isus, a fost o slujitoare fidelă a lui Dumnezeu. Ea a rămas surprinsă când îngerul Gabriel a anunţat-o că va naşte un fiu. Întrucât era fecioară, ea nu avusese „relaţii intime cu vreun bărbat“. Când a aflat că această naştere va fi posibilă prin intermediul spiritului sfânt, ea a răspuns cu umilinţă: „Iată, sclava lui Iehova! Să mi se facă potrivit declaraţiei tale“ (Luca 1:30–38). Maria a preţuit atât de mult acest privilegiu special, încât a fost gata să înfrunte orice greutate ce ar fi putut apărea în urma deciziei sale.

Într-adevăr, decizia pe care a luat-o Maria i-a schimbat întreaga viaţă. Când ea a mers la Ierusalim pentru a se curăţa, Simeon, un om în vârstă, cu teamă de Dumnezeu, i-a spus: „O sabie lungă îţi va străpunge sufletul“ (Luca 2:25–35). Din câte se pare, el s-a referit aici la suferinţa prin care urma să treacă Maria văzându-l pe Isus respins de mulţi şi, în final, pironit pe un stâlp de tortură.

Maria a ţinut minte lucrurile care i s-au întâmplat fiului său pe măsură ce el creştea, „trăgând concluzii în inima ei“ (Luca 2:19, 51). La fel ca Iosif, ea a fost o persoană cu preocupări spirituale, preţuind evenimentele şi cuvintele care împlineau profeţiile. Probabil că ceea ce i-a spus îngerul Gabriel i s-a întipărit adânc în minte: „Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni ca rege peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi nu va exista sfârşit al regatului său“ (Luca 1:32, 33). Ea a privit cu toată seriozitatea responsabilitatea pe care o avea ca mamă umană a lui Mesia.

Spiritualitatea Mariei s-a putut observa şi când ea a mers în vizită la Elisabeta, o rudă a sa care rămăsese şi ea însărcinată printr-un miracol. Văzând-o, Maria l-a lăudat pe Iehova şi şi-a exprimat dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Ea s-a referit la rugăciunea Anei, consemnată în 1 Samuel, capitolul 2, şi a menţionat câteva idei din alte cărţi ale Scripturilor ebraice. Cunoştinţele ei din Scripturi au demonstrat că avea calităţile necesare unei mame devotate, cu teamă de Dumnezeu. Împreună cu Iosif, ea urma să se ocupe de instruirea spirituală a fiului său. — Geneza 30:13; 1 Samuel 2:1–10; Maleahi 3:12; Luca 1:46–55.

Maria a crezut cu tărie că fiul său era Mesia, credinţa ei rămânând neclintită chiar şi după moartea acestuia. La scurt timp după învierea lui Isus, ea s-a aflat printre discipolii fideli care s-au adunat să se roage împreună cu apostolii (Faptele 1:13, 14). Maria a rămas fidelă, în pofida suferinţei prin care a trecut când şi-a văzut fiul murind pe un stâlp de tortură.

Ce putem învăţa din exemplul Mariei? Acceptaţi privilegiul de a-i sluji lui Dumnezeu indiferent de sacrificiile pe care ar trebui să le faceţi? Priviţi cu seriozitate această responsabilitate? Vă gândiţi la ce a prezis Isus şi comparaţi lucrurile acestea cu ceea ce vedeţi că se întâmplă astăzi, ‘trăgând concluzii în inima voastră’ (Matei, capitolele 24 şi 25; Marcu, capitolul 13; Luca, capitolul 21)? O imitaţi pe Maria, fiind buni cunoscători ai Cuvântului lui Dumnezeu şi folosindu-l des în discuţiile voastre? Sunteţi dispuşi să ţineţi la credinţa în Isus şi să înduraţi suferinţele sufleteşti ce ar putea rezulta din faptul că sunteţi discipolii săi?

Fraţii lui Isus — orice schimbare este posibilă

După toate probabilităţile, fraţii lui Isus n-au crezut în el decât după moartea sa. Probabil că acesta a fost şi motivul pentru care n-au fost prezenţi când Isus a murit pe stâlpul de tortură, el fiind nevoit să-şi încredinţeze mama apostolului Ioan. Rudele lui Isus nu l-au apreciat, chiar spunând despre el cu o anumită ocazie că „şi-a ieşit din minţi“ (Marcu 3:21). Întrucât Isus a avut rude necredincioase, cei aflaţi într-o situaţie asemănătoare pot fi siguri că el înţelege sentimentele pe care le au când rudele îi batjocoresc din cauza credinţei.

Se pare însă că, după învierea lui Isus, fraţii săi au început să creadă în el. Ei s-au aflat în grupul celor ce s-au întâlnit la Ierusalim înainte de Penticosta din anul 33 e.n. şi se rugau cu ardoare împreună cu apostolii (Faptele 1:14). Cu siguranţă, învierea fratelui lor vitreg i-a făcut să-şi schimbe complet atitudinea şi să devină discipolii săi. N-ar trebui să ne pierdem niciodată speranţa cu privire la rudele noastre necredincioase.

Iacov, fratele vitreg al lui Isus, căruia Isus i s-a arătat personal, este prezentat în Scripturi ca având un rol important în congregaţia creştină. El le-a scris sub inspiraţie divină o scrisoare colaboratorilor săi creştini, îndemnându-i să-şi păstreze credinţa (Faptele 15:6–29; 1 Corinteni 15:7; Galateni 1:18, 19; 2:9; Iacov 1:1). Iuda, un alt frate vitreg al lui Isus, a scris şi el sub inspiraţie divină o scrisoare pentru a-şi încuraja colaboratorii să lupte din greu pentru credinţă (Iuda 1). De remarcat că nici Iacov, nici Iuda n-au invocat în scrisorile lor legătura de rudenie care existase între ei şi Isus pentru a-i impresiona pe ceilalţi creştini. Ce lecţie minunată de modestie!

Aşadar, ce putem învăţa de la familia lui Isus? Cu siguranţă, anumite lecţii legate de devoţiune şi de unele moduri în care o putem manifesta, cum ar fi: 1) Supunându-ne cu fidelitate voinţei divine şi suportând toate încercărilor care ar putea rezulta de aici. 2) Punând valorile spirituale pe primul plan, chiar şi atunci când lucrul acesta pretinde sacrificii. 3) Educându-ne copiii în armonie cu Scripturile. 4) Nerenunţând la speranţa că rudele noastre necredincioase vor accepta adevărul Bibliei. 5) Evitând să ne lăudăm dacă îi cunoaştem, mai mult sau mai puţin, pe cei ce au privilegii în congregaţia creştină. Într-adevăr, cunoaşterea familiei umane a lui Isus ne apropie mai mult de el şi ne măreşte aprecierea pentru înţelepciunea pe care a manifestat-o Iehova când a ales ca Isus să se nască şi să crească într-o familie modestă.

Ce putem învăţa din miracolele lui Isus?

VEŢI fi probabil surprins să aflaţi că în relatările biblice despre viaţa lui Isus pe pământ nu apare nicăieri corespondentul din limba originală al cuvântului „miracol“. Grecescul dýnamis tradus uneori prin „miracol“ înseamnă literalmente „putere“ (Luca 8:46). Alte posibile redări sunt „capacitate“ sau „lucrări de putere“ (Matei 11:20;25:15). Potrivit unui biblist, acest termen grecesc „supune atenţiei lucrarea de putere, mai exact puterea cu care a fost ea înfăptuită. Evenimentul este descris ca o manifestare a puterii divine“.

Un alt cuvânt grecesc, téras, este redat de obicei prin „minune“ (Ioan 4:48; Faptele 2:19). Termenul scoate în evidenţă reacţia observatorilor la vederea miracolului. Deseori, mulţimea şi discipolii au fost uluiţi de lucrările de putere ale lui Isus. — Marcu 2:12; 4:41; 6:51; Luca 9:43.

Al treilea cuvânt grecesc folosit cu referire la miracolele lui Isus este semeíon şi înseamnă „semn“. Acest termen „trimite la semnificaţia mai profundă a unui miracol“, afirmă biblistul Robert Deffinbaugh. El adaugă: „Un semn este un miracol ce transmite un adevăr despre Domnul nostru Isus“.

Iluzionism sau putere de la Dumnezeu?

Biblia nu afirmă că miracolele lui Isus au fost trucuri sau demonstraţii de iluzionism pentru amuzamentul oamenilor. Ele au fost manifestări ale ‘puterii măreţe a lui Dumnezeu’, cum a fost cazul băiatului din care Isus a scos un demon (Luca 9:37–43). Sunt oare aceste lucrări de putere imposibile pentru Dumnezeul cel Atotputernic — despre care se spune că posedă o uluitoare ‘energie dinamică’ (Isaia 40:26NW)? Categoric, nu!

Evangheliile vorbesc despre aproximativ 35 de miracole ale lui Isus. Însă nu se ştie câte miracole a înfăptuit în total Isus. De exemplu, în Matei 14:14 citim: „[Isus] a văzut o mare mulţime; şi i-a fost milă de ei şi i-a vindecat pe bolnavii lor“. Nu ni se spune câţi bolnavi a vindecat Isus cu acea ocazie.

Aceste lucrări de putere au fost strâns legate de declaraţia lui Isus potrivit căreia el era Fiul lui Dumnezeu, promisul Mesia. Într-adevăr, Scripturile arată că Isus a putut înfăptui miracole cu putere primită de la Dumnezeu. Apostolul Petru a spus că Isus a fost „un om care v-a fost arătat în mod public de către Dumnezeu prin lucrări de putere şi minuni prevestitoare şi semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin intermediul lui în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi“ (Faptele 2:22). Cu altă ocazie, Petru a arătat că „Dumnezeu l-a uns [pe Isus] cu spirit sfânt şi cu putere, şi el a străbătut ţara făcând bine şi însănătoşindu-i pe toţi cei oprimaţi de Diavol; pentru că Dumnezeu era cu el“. — Faptele 10:37, 38.

Miracolele lui Isus nu pot fi separate de mesajul său. Citind în Marcu 1:21–27 aflăm cum a reacţionat mulţimea la învăţătura lui Isus şi la unul dintre miracolele sale. În Marcu 1:22 se spune că „oamenii erau uluiţi de modul său de predare“, iar din Mr 1 versetul 27 aflăm că toţi au fost „uluiţi“ când Isus a scos un demon. Atât lucrările de putere ale lui Isus, cât şi mesajul său au constituit dovezi că el era promisul Mesia.

Isus n-a susţinut doar că era Mesia; pe lângă cuvinte şi alte fapte ale sale, puterea primită de la Dumnezeu, manifestată prin aceste miracole, a fost o dovadă grăitoare că el era Mesia. Când au apărut întrebări despre rolul şi autoritatea sa, Isus a răspuns cu îndrăzneală: „Eu am mărturia care este mai mare decât a lui Ioan, căci chiar lucrările pe care Tatăl m-a desemnat să le îndeplinesc, lucrările înseşi pe care le fac eu, depun mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis“. — Ioan 5:36.

Dovezi ale autenticităţii miracolelor

De ce putem fi siguri că Isus a înfăptuit miracole? În cele ce urmează vom analiza câteva dovezi ale autenticităţii lor.

Când înfăptuia miracole, Isus nu atrăgea niciodată atenţia asupra sa. După fiecare miracol, el avea grijă ca meritul şi gloria să-i fie atribuite lui Dumnezeu. De exemplu, înainte de a vindeca un orb, Isus a accentuat că acea vindecare urma să fie făcută „pentru ca lucrările lui Dumnezeu să fie dezvăluite în cazul lui“. — Ioan 9:1–3; 11:1–4.

Spre deosebire de iluzionişti, magicieni şi vindecători prin credinţă, Isus n-a recurs niciodată la hipnotism, la gesturi spectaculoase şi la scamatorii, la formule magice sau la ritualuri care să impresioneze. N-a apelat la superstiţii şi n-a folosit moaşte. Remarcaţi cu câtă modestie a vindecat el doi orbi: „Făcându-i-se milă — spune relatarea —, Isus le-a atins ochii, şi imediat ei şi-au căpătat vederea şi l-au urmat“ (Matei 20:29–34). Nici un ritual, ceremonie sau gesturi ieşite din comun n-au însoţit aceste vindecări. Lucrările miraculoase ale lui Isus au fost înfăptuite în public, deseori în văzul multor oameni. El n-a folosit efecte speciale, un decor sau o recuzită anume. În contrast cu miracolele sale, deseori nu există dovezi concrete ale aşa-ziselor miracole moderne. — Marcu 5:24–29; Luca 7:11–15.

Isus a atras uneori atenţia asupra credinţei celor care au tras foloase de pe urma miracolelor sale. Însă lipsa de credinţă a unora nu l-a împiedicat pe Isus să înfăptuiască miracole. În timp ce se afla în Capernaum, în Galileea, „i-au adus mulţi oameni posedaţi de demoni; şi el a expulzat spiritele cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei care se simţeau rău“. — Matei 8:16.

Isus a înfăptuit miracole ca răspuns la nevoile fizice reale ale oamenilor şi nu pentru a satisface curiozitatea cuiva (Marcu 10:46–52; Luca 23:8). De asemenea, el nu şi-a folosit niciodată puterea miraculoasă pentru a obţine vreun avantaj personal. — Matei 4:2–4; 10:8.

Sunt Evangheliile demne de încredere?

Despre miracolele lui Isus citim în paginile celor patru Evanghelii. Sunt aceste scrieri o dovadă demnă de încredere în sprijinul autenticităţii miracolelor atribuite lui Isus? Desigur!

După cum s-a arătat deja, Isus şi-a înfăptuit miracolele în public, înaintea multor martori oculari. Primele Evanghelii au fost scrise când mulţi dintre aceştia erau încă în viaţă. Iată ce se spune despre onestitatea scriitorilor Evangheliilor în cartea The Miracles and the Resurrection: „Am comite o mare nedreptate dacă i-am acuza pe scriitorii Evangheliilor că, de dragul propagandei religioase, au ascuns cu bună ştiinţă faptele istorice într-o mulţime de poveşti fanteziste despre miracole. . . . Ei au vrut să fie scriitori oneşti“.

Evreii care s-au împotrivit creştinismului n-au contestat niciodată lucrările de putere prezentate în Evanghelii. Ei au pus la îndoială numai puterea cu care au fost înfăptuite acestea (Marcu 3:22–26). Nici cei care au încercat ulterior să-l denigreze pe Isus n-au negat miracolele sale. Dimpotrivă, în secolele I şi al II-lea s-au făcut referiri la lucrările miraculoase înfăptuite de Isus. Fără îndoială, avem toate motivele să considerăm autentice relatările din Evanghelii despre aceste miracole.

Omul din spatele miracolelor

O analiză a miracolelor lui Isus ar fi incompletă dacă s-ar limita la argumentele logice care susţin autenticitatea lor. Descriind lucrările de putere ale lui Isus, Evangheliile fac portretul unui om cu sentimente adânci şi cu o compasiune fără egal, profund interesat de bunăstarea celorlalţi.

Iată, de pildă, ce s-a întâmplat când un lepros s-a apropiat de Isus şi l-a implorat cu disperare: „Dacă vrei, poţi să mă faci curat“. Făcându-i-se milă, Isus a întins mâna şi l-a atins, spunându-i: „Vreau. Fii curat“. Iar leprosul s-a vindecat imediat (Marcu 1:40–42). Astfel, Isus a manifestat acea empatie care l-a îndemnat să-şi folosească puterea primită de la Dumnezeu pentru a înfăptui miracole.

Ce s-a întâmplat când Isus a întâlnit un cortegiu funerar la ieşirea din oraşul Nain? Tânărul decedat era singurul fiu al unei văduve. Făcându-i-se milă de femeia îndurerată, Isus s-a apropiat de ea şi i-a spus: „Nu mai plânge“. Apoi i-a readus fiul la viaţă. — Luca 7:11–15.

O idee încurajatoare ce se desprinde din relatările despre miracolele lui Isus este că lui „i s-a făcut milă“ şi i-a ajutat în mod concret pe oameni. Dar aceste miracole nu sunt simple întâmplări din trecut. „Isus Cristos este acelaşi ieri şi astăzi şi pentru totdeauna“, se spune în Evrei 13:8. Acum el guvernează ca Rege ceresc, fiind pregătit să-şi folosească puterile miraculoase primite de la Dumnezeu într-o măsură şi mai mare decât atunci când a trăit ca om pe pământ. În curând, Isus şi le va folosi pentru a-i vindeca pe oamenii ascultători. Martorii lui Iehova vor fi bucuroşi să vă ajute să aflaţi mai multe lucruri despre această minunată perspectivă.

Învaţă să renunţi pentru Isus La lucruri ce te împiedică să îl urmezi

 
Învaţă să renunţi pentru Isus  La lucruri ce te împiedică să îl urmezi

Învaţă să renunţi pentru Isus

La lucruri ce te împiedică să îl urmezi

1. Învaţă să renunţi pentru Isus
La lucruri ce te împiedică să îl urmezi
Învaţă să renunţi, chiar daca se pare că-I prea scump
Preţul pe care îl plăteşti.
Învaţă, învaţă să renunţi pentru Isus
La lume, la pofte, la păcat
Învaţă sa renunţi la ce-I mai drag.
Atunci tu-l vei iubi cu adevărat.
Învaţă să renunţi pentru Isus
Chiar dacă eşti bogat sau sărac
Chiar dacă eşti bătrân sau tânăr eşti
Învaţă să renunţi şi să-L iubeşti.
INVAŢĂ SĂ RENUNŢI.
2. Ţi-am scris numele pe albastrul cerului … dar noaptea Ţi l-a şters,
Ţi-am scris numele pe nisipul mării … dar valurile Ti l-au şters,
Ţi-am scris numele pe scoarţa copacului … dar acesta a căzut jos,
Atunci Ti-am scris numele pe inima mea şi … NU TE VOI UITA NICIODATĂ!!!
3. Nu cere să-ţi fie uşurată povoara vieţii,
Ci cere curaj să o poţi purta.
Nu cere împlinire în întreaga viaţă,
Ci răbdare pentru a accepta eşecurile.
Nu cere perfecţiune în tot ceea ce faci,
Ci înţelepciune pentru nu a repeta greşelile.
Şi în sfârşit nu cere mai mult înainte de a spune MULŢUMESC
Pentru ceea ce ai primit deja,
4. Unde-I credinţă, acolo e iubire,
Unde-I iubire, acolo e pace,
Unde-I pace, acolo e binecuvântare,
Unde-I binecuvântare, acolo e Dumnezeu,
Unde-I Dumnezeu, NIMIC NU LIPSEŞTE.
5. Când lacrima-ţi arde prea crud pe obraz
Şi vezi că salvarea nu-ţi vine,
Să nu uiţi ca Domnul n-a plâns la necaz
Dar plânge pentru tine.
6. Învaţă să alungi lacrima
Chiar şi atunci când doare
Învaţă să suferi şi să ierţi,
Că numai aşa vei putea fi fericit.
7. Când vezi că tristeţea ţi-apasă fiinţa
Şi simţi că puterea te lasă
Mai rabdă o clipă, nu-ţi pierde credinţa
Curând vei ajunge acasă.
8. Nu dispera când greul viaţii te-apasă,
Şi nu plânge faţă de destin
Căci după chin viaţa-I mai frumoasă,
Cum după ploaie, ceru el senin.
9. Cer soarelui lumină şi căldură
Iar cerului tot albastrul lui
Fur vieţii fericirea, îmi smulg din piept iubirea
Şi ţie ţi le fac cadou.
10. Să poţi strălucii cu putere
În noaptea ce-a neagră de-acum
La a vântului primă adiere
Să dărui un nobil parfum.
11. Parfumul trandafirilor lui Hristos să-ţi înmiresmeze toată fiinţa şi să te umple de pace divină.
12. Alfabetul Biblic:
Adevăr Laudă
Binecuvântare, Bucurie Mântuire
Credinţă Nădejde
Dragoste Ocrotire
Evlavie Pocăinţă
Fericire Răscumpărare, Răbdare
Glorie Sinceritate, Slujire
Har Tămăduire
Iubire Unire
Înfrânare Voinţă
Jertfă Zel
13. Învaţă a lupta, învaţă a muri
Unii veşnic bătrâni, alţii veşnic copii
Mii de lacomi, speranţe-ntr-o singură zi
Şi uneori mai uităm să-nvăţăm a iubi.
14. Dacă a noastră cărare e întunecată
El este Soarele nostru
Dacă suntem în primejdie
El este scutul nostru
Dacă ne încredem în El
Nu vom fi daţi de ruşine
Dacă a noastră credinţă eşuează
El nu eşuează niciodată
Dacă nu credem, totuşi
El rămâne credincios.
15. Suntem călăuziţi de Dumnezeu, chiar dacă nu observăm nimic din aceasta.
16. Vremurile de încercări sunt întotdeauna vremuri de binecuvântare.
17. Nu aştepta ca drumul tău să fie întotdeauna deschis, dacă vrei să mergi în credinţă.
18. Noi-oamenii, nu putem face mult, dar facem ceva, iar Dumnezeu face restul.
19. Nu mai ştiu ce este grija de când m-a învăţat Domnul Isus că problema e a Lui. Misiunea mea constă în a-I face plăcere. Dacă umblu cu el în lumina Lui, nu simt nici o povară.
20. Încrederea deplină în Dumnezeu este FERICIRE. El ne pune adesea la încercare, dar nu ne lasă niciodată singuri.
21. Este o dovadă a credinţei lui Dumnezeu că El ştie totdeauna o cale de ieşire pentru cei care se încred în El şi ca nici o încercare nu e mai mare decât poate fi suportată.
22. FERICIREA este formată din însuşirea unor bucurii … ceai care nu sunt mişcaţi de o carte frumoasă, de un peisaj frumos, de un cântec frumos, poate nu o vor întâlnii niciodată.
23. Taina farmecului nu stă în puterea de a făptui orice, ci în puterea credinţei că poţi înfăptui orice.

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.