Ascultă Iacove: ” Nicidecum n’am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13/5 b) fiindcă nu ai fost, nu eşti şi nu vei rămâne singur, dacă te faci Una cu Prietenul păcătoşilor, ca să treci marea pe valuri… Şi tu-putihamasule-afla” Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.” (Obadia/15) Nu va mai atingeţi de Pupila Dragostei Lui…” căci acela ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui !” (Zah. 2:8b) şi îşi sapă groapa pieirii… Înrolaţi-vă în Oastea Biruitorului, nu a viclenului gunoier, pentru că “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este supt cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.„ (F.A.4/12) Aşadar, căutaţi-l mai intai- pe El şi pe toate ale Sale, căci în nimeni altcineva nu găsim consolare, odihnă, împăcare, adăpost, iertare, pocăinţă, dragoste, iubire, credinţă, gândire desăvârşită, ştiinţă, neprihănire Cristică (Fil.3/9)! Cât se mai poate, să ne ascundem în El, nu în catabombele lumii (Ap.6/15-17 şi Ap.9/6), îmbrăcaţi nu cu frunze, vorbe, pomeni, idolatrii, învăţături peticite şi scuze, ci numai cu “hainele –sfaturile-stiinţa şi poruncile Dumnezeieşti”, blindaţi (inbrăcaţi) pe dinăuntru cu Hristos şi cu toată învăţătura, rânduiala, voia, armatura lui… Ef.6/10-20) ; Astfel devenim una cu Duhul Sfânt-Căpetenie şi rămânem în Hristos, căci fără El suntem pierduţi (Ioan, cap. 15); Să credem că prin sângerarea lui, viaţa noastră este ascunsă cu Isus în Dumnezeu (Col. 3/5) pentru a ne comporta ca atare (1 Ioan 2/6); Să nu uităm că în El nu putem intra cu bocancii înnămoliţi prin nelegiuirile globalizării (Ex. 3/5) şi nici zdrenţuiţi de satan, ori cu poruncile cârpite, fardate (Mat.9/16-17); Înainte de venirea Lui, să-l căutăm mai întâi pe El şi voia, rânduiala, înfăptuirea, înfrânarea, bunătatea, învăţătura, smerenia şi alte bunătăţi şi frumuseţi Dumnezeieşti din Împărăţia Cerurilor;” Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mine; căci…” (Mat.6/19-34) Hristos s-a umilit (Evrei 12/1-17) pentru noi, când a lăsat confortul Ceresc şi a coborât -in şerparaia inimilor adamice, demonice, pentru ca şi noi, prin pocăinţă, credinţă Cristică şi naşterea din nou din Sămânţa care nu este vremelnică, să urcăm în Cer, prin Calea Isus, Ioan 14/6…” fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” (1 Petru 1/23) Prin botezul în moartea lui purificatoare (Rom. cap. 6), am fost innecaţi, îngropaţi, dezbrăcaţi de datini, ritualuri cultice, pomeni, tradiţii, curvii, hoţii, răutăţi, cârtiri şi de alte răutăţi şi proaste obiceiuri demonice şi…” Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.” (Col.3/9-10)

Mulţi se roagă “tatălui nostru”, dar nu ştiu că omul nenăscut din nou are ca tată pe diavol, cum scrie în Ioan, 8/44… RUGĂCIUNEA nu este gargară; Ea este Scara Duhovnicească spre Cer, cu trepte plămădite din lacrimi amare şi Vorbe de Duh, prin care, devenind Una cu Duhul Adevarului- înălţăm prin Cuvintele lui-Biblice- mulţumiri, aprecieri, laude, cereri, recunoştinţă, ca să se facă voia Lui, să se sfinţească Numele Lui, să grăbim Venirea Lui, să binecuvântăm pe toţi semenii- începând cu vrăjmaşii, ca să se întroneze Adevărul, Dreptatea, Nehoţia- Domnia Împărăţiei Lui în fiecare celulă, în tot universul; Să învăţăm din ABC-ul Rugăciunii lui Isus, care nu se ruga doar pentru Sine. “Slujbaşii domneşti “, (pentru că le este mare teamă de creştini adevăraţi), robiţi de câştiguri mârşave, au compromis şi Rugăciunea, ca să pună în locul Făcătorului (Rom.1/20-32) taxe, pomeni, făcături-vorbe, idolatrii, condiţionări, formalisme, datini, moaşte- împreună cu alte poveri şi frâne, pentru ca oamenii să nu se deştepte, prin naşterea (eliberarea) din nou, dăruită de Isus, GRATIS, în Ioan, cap. 3 şi Rom. Cap.6!…………………Vă dăruim Ruga lui Isus, a preotului Cleopa, Boca şi a altor piloni ai lumii pământeşti şi Cereşti, din care iradiază Mireasma acestei Enciclopedii a rugăciunii… Începând cu: De ce, pentru cine și cum să mă rog şi terminând cu Mâinile Rugătoare, vă oferim un ospăţ, din care se întrupează în orice om -zborul vertical, Duhovnicesc ?….Ce înseamnă să fii în Cristos? Înarmaţi-vă cu gândirea lui Isus! Îmbracă-te cu darul neprihănirii primit de la Dumnezeu; Fericirile – Îmbrăcați în Hristos – Partea 1; Lecţia 13. Îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos; Romani 13; 14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos; Ce înseamnă să fii îmbrăcat cu Hristos? Dezbrăcare şi îmbrăcare; A fi „in Hristos”; 74. Îmbrăcămintea pe care o dă Dumnezeu; Locuiește Hristos în tine? Capitolul 19 — Revenirea Domnului Hristos; LUPTA-TE LUPTA CEA BUNA A CREDINTEI -1 TIM.6:12; Sabia Duhului, de E. A. Bremicker; Coiful mântuirii; Rugăciunea; Desavarsit prin suferinta…Religios ori Mântuit? Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor! Ce spune Biblia despre MÂNTUIRE? Un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni : Omul Isus Hristos (Ioan 14.6); Este Isus singura cale spre cer? Sămânța Cuvântului; Nașterea din nou; Studiul Biblic: NAȘTEREA DIN NOU; ÎNTRUPAREA LUI HRISTOS COBORÂREA LUI ÎN UMANITATE, Ilie Bledea; “EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA” (Ioan.14:6); …”caci celce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui ! ” (Zaharia 2:8b); Greşirea cerului – Nichita Stănescu; Am murit… ca să trăiesc; Dacă animalele ar putea vorbi care dintre ele s-ar plânge cel mai mult de oameni? Patriarhul Kiril, susținătorul lui Putin, a lucrat pentru KGB în anii ’70;  Cu Hristos sunt ascunsa in Dumnezeu!… privind ţintă la Isus …  (Evrei 12.2); Am fost omul străzii până m-au găsit doi îngeri. Azi știu din nou cuvântul FAMILIE|Constantin Ioniță; MARX ŞI SATAN, de Richard Wurmbrand ; Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un … Ioan Paul II: Ideologiile răului și gândirea europeană ; Războiul cu Gaza și viitoarea invazie a Rusiei în Israel; O istorie biblică a lui Satana, cu Rev. Dr. Lazăr Gog ;Charles Spurgeon – Căutaţi mai întâi…Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale! NU TE JUCA CU DUMNEZEU! Nu te juca cu pocainta; Te Va Costa Totul … ZIUA DOMNULUI IN BIBLIE; Cum ai făcut aşa ţi se va face (vremea răpirii); Obadia – dreptate și judecată; Prezentarea judecatii de apoi a natiunilor in cartea profetului Ioel; Răpirea și Ziua Domnului; Obadia- sau, „în cel căzut, să nu dai!”, „Mândria vine înaintea căderii”; Războiul cu Gaza și viitoarea invazie a Rusiei în Israel;T.S. Eliot, laureat al Premiului Nobel în literatură: „Nu cred că- cultura Europei ar putea supraviețui dispariției credinței creștine”

Gest neobișnuit al Justiției: judecătoarea șpăgară și drogată din Suceava, băgată în arest. Ea are trei copii, dar punea casa la dispoziția celor care doreau să se drogheze; Bizarul caz al judecatoarei ce nu poate justifica 30 de milioane de lei! Implicata si in dosarul BRD cu Udrea; Ce avere are Ion Georgescu, primarul (PSD)din Mioveni? A fost reținut sub acuzația de trafic de influență; Este noua ordine mondială o ordine satanică? (I) Este noua ordine mondială o ordine satanică? (II); Este noua ordine mondială o ordine satanică? (IV) Este noua ordine mondială o ordine satanică? (III) Despre criza majoră și globală ce va veni; NOUA ORDINE MONDIALA – SUPRAVEGHEREA IN MASA. OCULTISMUL. CONTROLUL POPULATIEI. CONTROLUL MINTII – EPISODUL 7; Doi din trei români cred că oculta mondială a provocat pandemia ca să poată controla populația; 6. RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o…13. La un an de la debutul noului totalitarism patologic… Opinie: PLANUL NOII ORDINI GLOBALE “CHINEZEȘTI” PRIN… KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi… LUMEA JUCATĂ LA PĂCĂNELELE IADULUI… Rusia continua sa faca Legea…Consiliul de Securitate al ONU – un tigru fără dinți; (Vorbarie Puti-ONU-ala) Culmea RĂZBOIULUI: Rusia a propus în Consiliul de Securitate al ONU un proiect de rezoluţie care cheamă la o ‘încetare umanitară a focului’ în Gaza! Citate Elbert Hubbard; Citate G.K. Chesterton; Citate Emil Cioran; Ce ar spune câinii dacă ar putea vorbi? Calul Troian al lui Putin: Cum infiltrează câte un om în interior acolo unde nimeni nu se așteaptă; (Ce TUPEIST nazist…); Vladimir Putin dă cărțile pe față! Compară asediul israelian al Fâşiei Gaza cu cel nazist al Leningradului; Planul divin: Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan și sfârșitul dramatic al războiului rece. De Paul Kengor și Robert Orlando; „Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un fel de pact cu Satan?Temnita Rosie (1997); Martiriul de la Vaslui (suprimarea fizică – între crimă şi moarte martirică). În amintirea unui moment trist și dureros pe care este bine să nu îl uităm… Memorialul durerii: Garda tineretului român (@Arhiva TVR); Memorialul Durerii-UN CETATEAN DE ONOARE(EPISODUL 34); Memorialul Durerii EVADARILE DIN GULAG ION IOANID(EPISODUL 28); Memorialul Durerii – Corneliu Coposu, un destin; Grigore Sandu – un luptator anticomunist din Muntii Dornelor; Reporter special: ultimul partisan; Richard Wurmbrand | Povestea ofițerului rus; Richard Wurmbrand – Crăciun în închisoare; O înfricoșătoare Carte neagră, de Mircea Morariu; Răul rus: anatomia putinismului; Memorialul durerii: Dacă zidurile ar putea vorbi… Richard Wurmbrand (2006);  „Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ne obligă să avem cam aceeași lege ca și cea votată de Rada de la Kiev în domeniul securităţii statului, al celei militare şi informaţionale”; Decembrie ’89 si teoria conspiratiei (III); Tovarăşi kaghebişti, nu mă executaţi! Iertaţi-mă că n-am spus tot… Siguranța rutieră în România, la pământ. În fiecare zi mor patru oameni în accidente de circulație; Fabulosul caz al șefului Poliției Române pensionat la 44 de ani care are un bloc cu șapte etaje în București și va fi cercetat pentru avere nejustificată de doar 1,15 milioane de lei; Averea uriașă a unei obscure deputate PSD: cu doi angajați a făcut profit de două milioane de lei, rata profitabilității – 63%. Deputata este „mama copilului” președintelui CJ Tulcea; Felix Mondialu’, arendaşul statului. Contracte secrete, dar cu dedicatie; (Asa s-a nascut Romania PeSeDista…)APAPS inventeaza metode unice in lume de privatizare si administrare’; Privatizarea CFR Marfa seamana tot mai mult cu un joc de Poker;Cu „dedicație” de la Ciucu pentru apropiații lui Omar Hayssam. Peste 9.5 milioane de lei plătește administrația Ciucu unei asocieri care s-a aflat în vizorul DNA; (Cine ii vindeca pe doctorii studentilor ?) Studenții din UMF Iaşi refuză să participe la cursuri unde li se citește ore în șir din PowerPoint-uri învechite; Nașul lui Dragnea are afacere cu dedicație în Făgăraș; Neglijențe sau trădări grave în privatizarea PETROM, SIDEX și ASTRA?! DOCUMENTE ÎN EXCLUSIVITATE! O lege promovată de deputatul vâlcean Eugen Neață, modificată („măcelărită”) pe ascuns anul acesta, în parlament, aduce multe milioane de euro în conturile familiei pesedistului Paul Stănescu; Paul Krugman: Va ucide Putin economia globală? Lecții desprinse după primul război mondial;Cum și-a băgat Rusia coada în războiul din Israel? Statiunea Herculane, vanduta si ruinata; Despre tehnica dezbrăcării unei domnișoare cu ajutorul artei; Asta-i Romania   – Vasluiul lui „Spagar cel mare” | Cazul „Baronului de Vaslui”; Jurnalul de baron cinstit al lui Dumitru Buzatu; Razboiul din Israel: Avertizarea Pastorului Florin Antonie din ianuarie 2023…Unde sînt vacile? Ce rol joacă Rusia în invazia Hamas din Israel? Mihai Eminescu dezvăluie planurile proto-comuniștilor în România acum exact 143 de ani, pe 18 octombrie 1880…Manifestul lui Viganò: Ridicați-vă, rupeți lanțurile, evadați din acest Circ Infernal! – Începe Marea Bătălie împotriva Satanei; Predictie sumbra a lui Fukuyama. Ucraina devine noul Israel;(Alte hotii in halat albb) Medicul Leonard Chirițescu, arestat din nou! Lua salariul de doctor la centrul Bozieni fiind pontat fictiv! ANALIZĂ. Axa Răului: în jurul Rusiei se coagulează un puternic pol al dictaturilor și autocrațiilor planetei. Se profilează una dintre cele mai grele încercări pentru lumea democratică; România lui Iohannis: a scăpat de pușcărie și Darius Vâlcov, „creierul“ lui Dragnea. A luat șpagă 4 milioane de lei, dar „fapta s-a prescris“!Loteria Română nu are sistem de joc online, dar e condusă de un director PSD-ist cu 4 salarii, 4 terenuri, 4 apartamente și o casă în București. Venituri lunare de 6.500 de euro! Joe Biden: „Hamas și Vladimir Putin doresc să distrugă democrația vecină”; Planul lui Putin de a profita de războiul Israel-Hamas. Rusia și China spionează o oportunitate de a distrage și a discredita America…Felix Mondialu’, arendaşul statului. Contracte secrete, dar cu dedicatie….Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este uu.jpg

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ff.jpg

 

 

 

 

 

 

Din Biblie în spațiu. Cum au schimbat EVREII lumea…Gest neobișnuit al Justiției: judecătoarea șpăgară și drogată din Suceava, băgată în arest. Ea are trei copii, dar punea casa la dispoziția celor care doreau să se drogheze; Bizarul caz al judecatoarei ce nu poate justifica 30 de milioane de lei! Implicata si in dosarul BRD cu Udrea; Ce avere are Ion Georgescu, primarul (PSD)din Mioveni? A fost reținut sub acuzația de trafic de influență; Este noua ordine mondială o ordine satanică? (I) Este noua ordine mondială o ordine satanică? (II); Este noua ordine mondială o ordine satanică? (IV) Este noua ordine mondială o ordine satanică? (III) Despre criza majoră și globală ce va veni; NOUA ORDINE MONDIALA – SUPRAVEGHEREA IN MASA. OCULTISMUL. CONTROLUL POPULATIEI. CONTROLUL MINTII – EPISODUL 7; Doi din trei români cred că oculta mondială a provocat pandemia ca să poată controla populația; 6. RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o…13. La un an de la debutul noului totalitarism patologic… Opinie: PLANUL NOII ORDINI GLOBALE “CHINEZEȘTI” PRIN… KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi… LUMEA JUCATĂ LA PĂCĂNELELE IADULUI… Rusia continua sa faca Legea…Consiliul de Securitate al ONU – un tigru fără dinți; (Vorbarie Puti-ONU-ala) Culmea RĂZBOIULUI: Rusia a propus în Consiliul de Securitate al ONU un proiect de rezoluţie care cheamă la o ‘încetare umanitară a focului’ în Gaza! Citate Elbert Hubbard; Citate G.K. Chesterton; Citate Emil Cioran; Ce ar spune câinii dacă ar putea vorbi? Calul Troian al lui Putin: Cum infiltrează câte un om în interior acolo unde nimeni nu se așteaptă; (Ce TUPEIST nazist…); Vladimir Putin dă cărțile pe față! Compară asediul israelian al Fâşiei Gaza cu cel nazist al Leningradului; Planul divin: Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan și sfârșitul dramatic al războiului rece. De Paul Kengor și Robert Orlando; „Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un fel de pact cu Satan?

 

Temnita Rosie (1997); Martiriul de la Vaslui (suprimarea fizică – între crimă şi moarte martirică). În amintirea unui moment trist și dureros pe care este bine să nu îl uităm… Memorialul durerii: Garda tineretului român (@Arhiva TVR); Memorialul Durerii-UN CETATEAN DE ONOARE(EPISODUL 34); Memorialul Durerii EVADARILE DIN GULAG ION IOANID(EPISODUL 28); Memorialul Durerii – Corneliu Coposu, un destin; Grigore Sandu – un luptator anticomunist din Muntii Dornelor; Reporter special: ultimul partisan; Richard Wurmbrand | Povestea ofițerului rus; Richard Wurmbrand – Crăciun în închisoare; O înfricoșătoare Carte neagră, de Mircea Morariu; Răul rus: anatomia putinismului; Memorialul durerii: Dacă zidurile ar putea vorbi… Richard Wurmbrand (2006);  „Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ne obligă să avem cam aceeași lege ca și cea votată de Rada de la Kiev în domeniul securităţii statului, al celei militare şi informaţionale”; Decembrie ’89 si teoria conspiratiei (III); Tovarăşi kaghebişti, nu mă executaţi! Iertaţi-mă că n-am spus tot… Siguranța rutieră în România, la pământ. În fiecare zi mor patru oameni în accidente de circulație; Fabulosul caz al șefului Poliției Române pensionat la 44 de ani care are un bloc cu șapte etaje în București și va fi cercetat pentru avere nejustificată de doar 1,15 milioane de lei; Averea uriașă a unei obscure deputate PSD: cu doi angajați a făcut profit de două milioane de lei, rata profitabilității – 63%. Deputata este „mama copilului” președintelui CJ Tulcea; Felix Mondialu’, arendaşul statului. Contracte secrete, dar cu dedicatie; (Asa s-a nascut Romania PeSeDista…)APAPS inventeaza metode unice in lume de privatizare si administrare’; Privatizarea CFR Marfa seamana tot mai mult cu un joc de Poker;Cu „dedicație” de la Ciucu pentru apropiații lui Omar Hayssam. Peste 9.5 milioane de lei plătește administrația Ciucu unei asocieri care s-a aflat în vizorul DNA; (Cine ii vindeca pe doctorii studentilor ?) Studenții din UMF Iaşi refuză să participe la cursuri unde li se citește ore în șir din PowerPoint-uri învechite; Nașul lui Dragnea are afacere cu dedicație în Făgăraș; Neglijențe sau trădări grave în privatizarea PETROM, SIDEX și ASTRA?! DOCUMENTE ÎN EXCLUSIVITATE! O lege promovată de deputatul vâlcean Eugen Neață, modificată („măcelărită”) pe ascuns anul acesta, în parlament, aduce multe milioane de euro în conturile familiei pesedistului Paul Stănescu; Paul Krugman: Va ucide Putin economia globală? Lecții desprinse după primul război mondial;

 

Cum și-a băgat Rusia coada în războiul din Israel? Statiunea Herculane, vanduta si ruinata; Despre tehnica dezbrăcării unei domnișoare cu ajutorul artei; Asta-i Romania   – Vasluiul lui „Spagar cel mare” | Cazul „Baronului de Vaslui”; Jurnalul de baron cinstit al lui Dumitru Buzatu; Razboiul din Israel: Avertizarea Pastorului Florin Antonie din ianuarie 2023…Unde sînt vacile? Ce rol joacă Rusia în invazia Hamas din Israel? Mihai Eminescu dezvăluie planurile proto-comuniștilor în România acum exact 143 de ani, pe 18 octombrie 1880…Manifestul lui Viganò: Ridicați-vă, rupeți lanțurile, evadați din acest Circ Infernal! – Începe Marea Bătălie împotriva Satanei; Predictie sumbra a lui Fukuyama. Ucraina devine noul Israel;(Alte hotii in halat albb) Medicul Leonard Chirițescu, arestat din nou! Lua salariul de doctor la centrul Bozieni fiind pontat fictiv! ANALIZĂ. Axa Răului: în jurul Rusiei se coagulează un puternic pol al dictaturilor și autocrațiilor planetei. Se profilează una dintre cele mai grele încercări pentru lumea democratică; România lui Iohannis: a scăpat de pușcărie și Darius Vâlcov, „creierul“ lui Dragnea. A luat șpagă 4 milioane de lei, dar „fapta s-a prescris“!Loteria Română nu are sistem de joc online, dar e condusă de un director PSD-ist cu 4 salarii, 4 terenuri, 4 apartamente și o casă în București. Venituri lunare de 6.500 de euro! Joe Biden: „Hamas și Vladimir Putin doresc să distrugă democrația vecină”; Planul lui Putin de a profita de războiul Israel-Hamas. Rusia și China spionează o oportunitate de a distrage și a discredita America…Felix Mondialu’, arendaşul statului. Contracte secrete, dar cu dedicatie….

 

 

 

 

 
Felix Mondialu’, arendaşul statului. Contracte secrete, dar cu dedicatie.

Am inaintat ieri,  in baza legii 544 privind Liberul Acces la Informatii Publice, mai multe solicitari catre diferite institutii (Parlament, Ministerul Agriculturii, ADS, Guvern) pentru publicarea TUTUROR contractelor de arenda incheiate de ADS cu persoane fizice sau juridice, de la infiintarea Agentiei Domeniilor Statului si pina in prezent. Mi se pare firesc ca noi, contribuabilii, sa stim cine si pe ce bani a arendat de-a lungul anilor cele 400.000 de hectare (ramase astazi!) in zestrea ADS. Din pacate, nu cred ca voi avea vreun raspuns pozitiv. Si iata de ce.

Documentul de mai jos va arata cum, inca din 17.07.2001, adica de pe vremea guvernului Nastase- cind Ministru al Agriculturii era „tata socru”, Ilie Sirbu- s-a dat Norma Metodologica privind Legea 268/2001 (era chiar legea  promulgata de Ion Iliescu pe 6.07.2001 si care se refera la privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri, proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola, dar viza si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului!). La articolul 78, in aceste norme metodologice se spunea ca in ceea ce priveste arendarea terenurilor agricole sau neagricole ale statului, procedurile de arendare vor fi stabilite de Consiliul de Administrare al nou-constituitului ADS de la acea vreme.

Norma metodologicaNu stim inca istoria acestor proceduri din 2001 si pina spre zilele noastre. Dar stim ca in ministeriatul lui Daniel Constantin, sub domnia caruia s-a facut iar mare arendas oligarhul Voiculescu, procedurile au fost in asa fel modificate incit firma lui Voiculescu sa poata arenda 2600 de hectare prin metoda „concurs restrins de oferte, chiar daca aceasta metoda era prevazuta anterior doar in limita maxima a 100 de hectare. Toate detaliile despre aceasta modificare cu dedicatie pentru Voiculescu le gasiti AICI.

Acum insa va explic de ce n-o sa vedem niciodata TOATE contractele de arenda: pentru ca sub Daniel Constantin, ADS a scris si a modificat niste proceduri prin care, atentie, ISI INTERZICE siesi sa difuzeze date din contractele de arenda! E incredibil, dar e adevarat si are o explicatie: smecherii de la ADS se temeau ca va veni si ziua in care cineva, un ziarist sau nea Ion de pe strada, o sa intrebe in baza liberului acces la informatii de interes public despre aceste contracte. Si atunci, ca sa nu aflam niciodata despre tunurile lor date mina in mina cu oligarhii latifundiari de tip Voiculescu, au introdus clauze de confidentialitate. Priviti:

Confidentialitate

Pentru cine are nervi si vrea sa consulte documentul integral, il gaseste AICI.

Va rog sa cititi ce e scris „de mina”  pe documentul de pe siteul ADS: „forma finala, modificata si completata in timpul sedintei din 20.06.2013„. La acea data Voiculescu era protejat de confidentialitatea contractului cu ADS ( pentru ca si cei de dinainte avusesera grija sa intocmeasca proceduri care prevedeau secretul contractelor de arenda!). Dar in procedurile mai vechi, macar avusesera taria sa scrie clar ca arendarea prin metoda „concurs restrins de oferte” e posibila doar pentru suprafete sub 100 de hectareVoiculescu a luat insa cu dedicatie 2600 de hectare! Ca sa uite lumea ca nu se putea face asta, au modificat procedurile pe 20 iunie 2013, bazindu-se pe iuteala de semnatura a lucratorilor ADS si pe nebagarea de seama a opiniei publice. Planul parea perfect: confidentialitate asigurata pe contractele de arenda si eliminarea restrictiilor privind suprafata arendata prin metoda „concurs restrins de oferte„. Parea pina azi, cind incepe sa se vada tot putregaiul.

N-au reusit sa stearga toate urmele. Ba, mai mult, incep sa cred ca la ADS, de-a lungul timpului, nu numai ca s-au adunat o gramada de hoti si spagari, dar au aterizat si multi prosti. Altfel nu se explica un fapt realmente bizar: in modelul cadru de CONTRACT DE ARENDA pe care-l puteti consulta si AICInu se pomeneste NIMIC, dar NIMIC despre vreo clauza de confidentialitate! Repet, e vorba de contractul dintre parti, arendator (ADS) si arendas (persoana fizica sau juridica)! Si, cu toate ca partile convin prin acest contract sa nu aiba nicio pretentie de confidentialitate, statul roman, reprezentat in acest contract de ADS, decide prin niste proceduri facute de Consiliul de Administratie al aceleiasi ADS, sa impuna secretul asupra acestui document!

Pai, cum asa?! E ceva de ascuns in aceste contracte de arenda? Nu e vorba de statul roman? Nu e vorba de venituri la buget? Nu ne trebuie bani de pensii, de salarii, pentru scoli si gradinite? N-avem nevoie de autostrazi? Indrazneste cineva sa creada ca e ceva necurat in aceste contracte? Crede cineva ca Felix Mondialu’, arendasul statului, ar indrazni sa pacaleasca statul si sa ne bage tuturor mina in buzunar? Eu nu creeeed…

 
http://www.turcescu.ro/2014/07/felix-mondialu-arendasul-statului-contracte-secrete-dar-cu-dedicatie/
 

 

//////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Planul lui Putin de a profita de războiul Israel-Hamas. Rusia și China spionează o oportunitate de a distrage și a discredita America

 

 

De Universul.net

 

 

<< În ultimele 48 de ore (text apărut marți 17 octombrie – n.tr.) s-a observat o explozie de diplomație a Rusiei în ceea ce privește criza din Orientul Mijlociu. Pe 16 octombrie, Vladimir Putin a vorbit cu premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, și cu liderii Egiptului, Iranului, Siriei și Autorității Palestiniene. Putin a exprimat condoleanțe pentru israelienii uciși, dar nu a reușit să denunțe atacurile Hamas. Autocratul Rusiei a cerut, de asemenea, o încetare a focului și a pus criza pe seama Americii >>, scrie The Economist.

 

 

<< Apelurile confirmă două lucruri: înstrăinarea Rusiei de Israel și faptul că Kremlinul vede războiul Israel-Hamas ca pe o oportunitate de a submina și distrage atenția Occidentului. Acest efort va fi aplaudat de China: într-adevăr, dl Putin tocmai a sosit la Beijing pentru a participa la summitul Centura și Drumul, găzduit de Xi Jinping. Între timp, Joe Biden va zbura mâine în Israel (ieri – n.tr; rezultatul deplasării – AICI) pentru a-l întâlni pe domnul Netanyahu, încercând să modeleze răspunsul militar al Israelului, să obțină un flux de ajutor în Gaza și să descurajeze Iranul și pe împuterniciții săi. Programele rivale de deplasări ilustrează o lume împărțită între Ucraina, Orientul Mijlociu și multe altele.

 

 

Domnul Netanyahu obișnuia să-l numească „prieten drag” pe Vladimir Putin. El a vizitat Rusia de zeci de ori în ultimii ani. Așa că trebuie să fi fost surprins de faptul că, după ieșirea ucigașă a Hamas din sudul Israelului, președintelui Rusiei i-au trebuit nouă zile   pentru a ridica telefonul. Rusia nu a avut nici un cuvânt de cenzură pentru militanți, în ciuda informațiilor că printre atât de mulți alții uciseseră și 16 dintre cetățenii săi și că alți opt ar putea fi dispăruți.

 

 

Domnul Netanyahu îl curta pe Putin din cauza rolului Rusiei în Siria, cel mai instabil vecin imediat al Israelului. Rusia a susținut regimul lui Bashar al-Assad, dictatorul ucigaș al Siriei, prin bombardarea fără discernământ a diferitelor grupuri rebele. Domnul Netanyahu a vrut să fie sigur că Israelul va fi liber să-și urmărească propriile interese în Siria, inclusiv atacuri aeriene periodice, fără piedici rusești. Unii susțin că domnul Netanyahu, politicianul dominant în Israel în ultimele două decenii, are și o afinitate pentru oamenii puternici precum Putin. El a ezitat să critice Rusia pentru invazia sa în Ucraina, iar când a făcut-o a făcut-o muțește. Nici nu a furnizat Ucrainei arme, în ciuda cererilor ucrainene.

 

Există o mulțime de potențiale afinități între Rusia și Israel: 15% dintre israelieni vorbesc rusă, datorită originilor lor din fosta Uniune Sovietică. Dl Putin pare să admire Israelul ca o putere regională cu mușchi, care nu se teme să-și folosească propria greutate și a salutat aparenta indiferență a dlui Netanyahu față de eșecurile Rusiei în materie de democrație.

 

Dar, cu toate manifestările de căldură, sprijinul rus pentru naționalismul palestinian nu a slăbit din epoca sovietică, când Rusia a ajutat la antrenarea luptătorilor palestinieni și a înarmat țările arabe care au atacat Israelul în 1973. Rusia a fost multă vreme mai aproape de cei precum Siria decât de Israel. Iar slăbiciunea al lui Putin pentru Israel nu l-a împiedicat să se apropie de Iran, cel mai fervent regim anti-israelian din Orientul Mijlociu.

 

Nu există nicio sugestie că Rusia a acordat vreun ajutor direct Hamas fie în planificarea, fie în executarea atacului său în sudul Israelului. Dar Rusia a menținut relații de prietenie cu organizația susținută de Iran de când a ajuns la putere în Gaza, crezând că într-o zi ar putea fi utilă. În 2007, la Moscova, ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a primit călduros un membru al conducerii Hamas, pe Khaled Meshaal. Când forțele israeliene au intrat în Gaza, în 2014, într-o operațiune de șapte săptămâni, s-au trezit întimpinate de un număr mare de rachete antitanc rusești, furnizate de Iran.

 

Relația din ce în ce mai caldă a Rusiei cu Iranul a creat deja tensiuni cu Israelul și ar fi putut provoca o ceartă chiar și fără atrocitatea din 7 octombrie. Anul trecut, când Rusia a rămas fără rachete cu care să pulverizeze Ucraina, a apelat la Iran pentru a-i furniza sute de drone Shahed pentru a ataca infrastructura și centrele populației. Acum își face o versiune proprie, cu asistență din partea Iranului. În schimb, se crede că Rusia va furniza Iranului elicoptere de atac și sisteme de apărare aeriană. Aceste arme, la rândul lor, ar spori capacitățile Iranului în caz că va lupta vreodată cu Israelul.

 

Poate că domnul Putin nu vrea asta, dar probabil că nu l-ar deranja dacă războiul Israelului împotriva Hamas escaladează și se extinde în alte părți ale lumii arabe. Hamas a ajutat deja la distragerea concentrării Occidentului de pe războiul din Ucraina. Președintele Americii, Joe Biden, încearcă să obțină aprobarea Congresului pentru ajutor suplimentar pentru Ucraina, legându-l de un pachet de ajutor de urgență pentru Israel. Dar chiar dacă acest lucru va reuși, o conflagrație extinsă în Orientul Mijlociu va reduce fluxul de muniții către Ucraina, mult în avantajul Rusiei.

 

 

Trimițând două portavioane în regiune, plus pe diplomatul său de vârf, Antony Blinken, America a arătat cât de dornică este să împiedice extinderea conflictului. Speră să descurajeze Hezbollah, un alt proxy iranian, care controlează sudul Libanului și are un arsenal de până la 150.000 de rachete îndreptate spre Israel.

 

Un război mai larg ar aduce probabil două beneficii atât Rusiei, cât și Iranului. Primul ar fi o creștere a prețurilor petrolului și gazelor, care ar ajuta ambele economii aflate în dificultate și i-ar oferi lui Putin bani suplimentari pentru a-și finanța războiul din Ucraina. Al doilea ar fi perturbarea planurilor Americii pentru Orientul Mijlociu. Deja, Hamas a servit intereselor iraniene și ruse, amânând pe termen nelimitat acordul de pace discutat între Israel și Arabia Saudită, pentru realizarea căruia America angajase mult timp și efort.

 

Din aceleași motive, China a refuzat să ofere confort Israelului condamnând Hamas. Până acum, China și-a exprimat doar îngrijorarea „față de escaladarea actuală a tensiunilor și a violenței dintre Palestina și Israel”. Potrivit unui raport din Wall Street Journal, juxtapunând pregătirile forțelor puternic înarmate israeliene pentru a intra în Gaza în curând cu imagini cu nave de război americane care aparent se îndreaptă spre zona de conflict, presa chineză dăimpresia că operațiunea este condusă de Washington.

 

La fel ca Rusia, China va fi bucuroasă să vadă America blocată în regiune și autoritatea ei contestată. China a ajutat la o apropiere între Iran și Arabia Saudită la începutul acestui an, parțial în speranța de a submina ordinea mondială condusă de americani. Poate că nu a avut nicio idee despre planurile Hamas, dar este puțin probabil să regrete tulburările pe care le-au provocat.

 

Planul lui Putin de a profita de războiul Israel-Hamas. Rusia și China spionează o oportunitate de a distrage și a discredita America

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Joe Biden: „Hamas și Vladimir Putin doresc să distrugă democrația vecină”

 

 

Cristina Teacă

 

 

Președintele Statelor Unite, Joe Biden mizează pe uniunea națională în fața Hamas și a lui Vladimir Putin, scrie France Presse. Liderul de la Casa Albă a desemnat gruparea palestiniană Hamas și pe liderul de la Kremlin, Vladimir Putin drept “inamici ai democrației”. Între timp, liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski salută discursul „puternic” al omologului american, Joe Biden care dorește finanțarea în urgență a Ucrainei, dar și a Israelului, „parteneri esențiali” ai Statelor Unite, după cum s-a exprimat.

 

Gruparea islamistă palestiniană Hamas și președintele Rusiei, Vladimir Putin reprezintă amenințări diferite dar au ceva în comun: ambii vor să distrugă democrația vecină”, preciza liderul de la Casa Albă, reîntors de la Tel Aviv.

 

Motiv pentru care el cere Congresului american să „finanțeze în urgență” un ajutor pentru Israel dar și pentru Ucraina, „parteneri esențiali „ai Statelor Unite, după cum s-a exprimat. 

 

Președintele Joe Biden a amintit, în cadrul unui discurs susținut din Biroul Oval de la Casa Albă, că s-a deplasat în februarie în Ucraina. A fost prima vizită a unui șef de stat american într-o țară aflată în război și în care trupele locale nu controlează întreg teritoriul.

 

„Suntem o națiune esențială”, a amintit, practic, președintele american de o expresie utilizată de fosta șefă a diplomației americane, Madeleine Albright.

 

Candidat pentru un nou mandat la Casa Albă, Joe Biden susține că „Statele Unite vor fi în securitate, pentru generații de aici înainte, dacă vor susține fără să ezite Israel și Ucraina”.

 

„Este o investiție inteligentă”, asigură Joe Biden.

 

Potrivit New York Times, Joe Biden va cere Congresului 10 miliarde pentru Israel și 60 de miliarde de dolari pentru a susține efortul de război ucrainean.

 

Cererea sa vine într-un moment în care dacă Congresul nu reușește să voteze bugetul anual, Statele Unite se vor regăsi într-o paralizie bugetară, din luna noiembrie.

 

De partea sa, liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski a mulțumit omologului american pentru „discursul său puternic”, după cum l-a catalogat.

 

Investiția americană în apărarea Ucrainei va garanta securitatea Europei și a lumii pe termen lung, a reacționat Volodimir Zelenski pe rețeaua X.

Ucraina este recunoscătoare Statelor Unite pentru susținerea și convingerea fermă că umanismul, libertatea, independența și ordinea internațională bazată pe reguli trebuie să triumfe, scrie președintele Volodimir Zelenski.

 

De partea sa, Kremlinul consideră „inacceptabile” apropourile președintelui Joe Biden în ceea ce îl privește pe Vladimir Putin.

 

Purtătorul de cuvânt al administrației prezidențiale ruse, Dmitri Peskov susține că Moscova nu va accepta un astfel de ton la adresa Rusiei și a președintelui său.

 

 

 

 

 

 

 

https://www.rfi.ro/special-paris-160696-joe-biden-hamas-si-vladimir-putin-doresc-sa-distruga-democratia-vecina

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Loteria Română nu are sistem de joc online, dar e condusă de un director PSD-ist cu 4 salarii, 4 terenuri, 4 apartamente și o casă în București. Venituri lunare de 6.500 de euro!

 

 

de Cristian Hubali

 

Pe 6 aprilie se vor împlini 3 ani de când Loteria Română anunța că va trece la implementarea „în cel mai scurt timp” a jocurilor în sistem online. Adică, să ofere posibilitatea jucătorilor să nu se mai deplaseze până la sediile agențiilor pentru a-și completa biletele la 6/49, 5/40 și Joker. Rezultatul? Ca la stat: încă o promisiune neonorată!

Foarte multe loterii europene (nu mai vorbim de cele din SUA) au introdus deja această procedură cu ani buni în urmă (printre ele se numără chiar și Ucraina). La Loteria Română, însă, e o indolență scandaloasă, care se traduce în lipsa de respect față de public.

 

 

Din aprilie 2020 s-a făcut un singur lucru vizibil și oficializat în această privință: semnarea „contractului cu Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) pentru dezvoltarea platformei informatice de comercializare a jocurilor loteristice online”, care a avut loc în septembrie 2020.

 

Dar de doi ani și jumătate – absolut nimic. Jucătorii la sistele Loteriei Române continuă să se deplaseze de două pe săptămână la agențiile loto pentru a-și completa numerele favorite în speranța câștigării marelui premiu.

 

„Marile” modificări s-au produs însă la nivel de conducere. Din 2020 și până în prezent s-au schimbat deja patru directori generali ai Loteriei Române:

 

Sebastian Iacob Moga: 10 ianuarie 2020 – 25 noiembrie 2021

Vlad Cristian Soare: 26 noiembrie 2021 – 28 februarie 2022

Bogdan Laurențiu Doru Pătru: 2 martie 2022 – 6 iulie 2022

Ionuț Valeriu Andrei: 7 iulie 2022 – prezent.

Directorul general al Loteriei Române care a semnat contractul cu Autoritatea pentru Digitalizarea României se numește Sebastian Iacob Moga. După cum se poate vedea, el a intrat de multă vreme în cartea de istorie a instituției.

 

Bun și la Comunicații, și la Muncă, și la Loterie. Primul său job, la 21 de ani: consilier în minister!

Despre actualul șef suprem al Loteriei se poate spune că a ieșit în evidență exclusiv prin bunurile pe care și le-a trecut în declarația de avere.

 

Ionuț Valeriu Andrei (36 de ani) a fost plasat de PSD la cârma Loteriei. Aflăm asta chiar de pe site-ul instituției, din rubrica unde este prezentată conducerea Loteriei Române.

 

Dar Ionuț Valeriu Andrei mai are o „calitate”: a fost parașutat pe scaunul de director general al Loteriei Române după ce l-a consiliat preț de câteva luni pe ministrul Muncii, Marius Budăi, între lunile aprilie și iulie 2022. Acum îi e subordonat ierarhic ministrului de Finanțe, Adrian Câciu.

 

Polivalența lui Ionuț Valeriu Andrei în mediul bugetar este însă mult mai amplă: nu se pricepe doar la Muncă și la Finanțe/Loterie, ci și la Comunicații. Dovadă stau alte două experiențe ministeriale, menționate în CV-ul său:

 

2008-2011: consilier în Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (sub miniștrii Gabriel Sandu și Valerian Vreme, de la PDL);

2017-2019: secretar de stat în Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (sub miniștrii Lucian Șova și Alexandru Petrescu, de la PSD.

De observat și precocitatea bugetară a lui Ionuț Valeriu Andrei. Primul job al acestuia, la 21 de ani, a fost cel de consilier în Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale! Tânărul făcuse trei ani de facultate, iar în noiembrie 2008, la câteva luni după absolvire, era deja consilier într-un minister! Până atunci nu lucrase nicăieri.

 

O casă, 4 apartamente și 4 terenuri – toate în București

Ionuț Valeriu Andrei este originar din județul Gorj și, conform declarației de avere, deține patru terenuri intravilane în București, împreună cu soția sa:

 

de 254 mp, dobândit în 2013;

de 17,42 mp, dobândit în 2020;

de 34,49 mp, dobândit în 2020;

de 29 mp, dobândit în 2021.

În total, 334,91 metri pătrați în Capitală, ceea ce e o mică avere în sine.

 

Dar Ionuț Valeriu Andrei are și o casă tot în București. O locuință cu suprafața de 168 de metri pătrați, cumpărată în 2013.

 

Zestrea sa imobiliară este însă mut mai mare. PSD-istul din fruntea Loteriei mai deține și patru apartamente în Capitală, cu următoarele suprafețe:

 

de 64,90 mp, dobândit în 2020;

de 35,22 mp, dobândit în 2020;

de 35,22 mp, dobândit în 2020;

de 64,90 mp, dobândit în 2021.

Așadar, adunând suprafețele celor 5 imobile deținute de Ionuț Valeriu Andrei în București (o casă și patru apartamente), rezultă o suprafață totală de 368,24 metri pătrați. Asta chiar e o avere!

 

Patru salarii + dividende + chirii

Ionuț Valeriu Andrei pare să funcționeze în sistemul 4×4: nu are doar 4 apartamente și 4 terenuri, ci și 4 surse de venit!

 

În calitatea sa de cvadruplu salariat, PSD-istul a încasat în 2022 următoarele venituri:

 

73.286 de lei – ca director general al Loteriei Române;

19.032 de lei – de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale;

3.428 de lei – de la SC IL Master Tranzit SRL Târgu Jiu;

38.841 de lei – de la SC Innova Global Consulting SRL București.

În total, „a muncit” de 134.587 de lei.

 

Dar bunăstarea sa a fost sporită de veniturile obținute din chirii, că doar nu degeaba are atâtea apartamente: 86.975 de lei și pe partea asta.

 

Tot în 2022 a mai încasat și 163.255 de lei din dividende, de la SC IL Master Tranzit SRL Târgu Jiu.

 

Total venituri în 2022: 384.817 de lei (circa 78.300 de euro, la cursul de azi).

 

Asta înseamnă 32.068 de lei (6.525 de euro), în medie, pe lună.

 

Soția sa lucrează la ministerul PNL-istului Boloș

Dar cum un bugetar serios nu se „mufează” singur la bugetul generos al statului, ci se aplică tactica „mufării în grup” (sau în familie), Ionuț Valeriu Andrei are un sprijin de nădejde în soția sa, Luminița Daniela Andrei.

 

Aceasta este angajată la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (condus de PNL-istul Marcel Boloș), cu o leafă anuală de 89.182 de lei (18.150 de euro). În medie: 7.432 de lei (1.512 euro) pe lună.

 

În total, familia Andrei are un venit anual total de 473.999 de lei (96.450 de euro), adică 39.500 de lei (8.037 de euro) pe lună.

 

Loteria Română nu are sistem de joc online, dar e condusă de un director PSD-ist cu 4 salarii, 4 terenuri, 4 apartamente și o casă în București. Venituri lunare de 6.500 de euro!

 

 

/////////////////////////////////////////////

România lui Iohannis: a scăpat de pușcărie și Darius Vâlcov, „creierul“ lui Dragnea. A luat șpagă 4 milioane de lei, dar „fapta s-a prescris“!

 

 

Darius Vâlcov a făcut avere în administrație, ca membru al PD și PSD, apoi s-a stabilit cu prada în Italia

Curtea de Apel din Craiova – oraș unde-și are fieful baroneasa Lia Olguța Vasilescu – a decis miercuri, definitiv, că scapă de consecințele faptelor sale și Darius Vâlcov, fost ministru PSD și primar al Slatinei. „Creierul strategiei economice“ a lui Liviu Dragnea a luat mită peste 4 milioane de lei, dar a scăpat pentru că „fapta s-a prescris“.

Inițial, Tribunalul Dolj îl condamnase pe Vâlcov, în iulie 2020, la 6 ani și 6 luni de închisoare, pentru luare de mită. Sentința s-a anulat în urma deciziilor Curții Constituționale (CCR) privind prescripția faptelor.

 

Vâlcov fusese trimis în judecată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj încă din 2012, pentru fapte comise pe când era primar la Slatina – instigare la dare și luare de mită.

 

Israelul ar fi primit undă

verde de la SUA să înceapă invazia la sol a Fâșiei Gaza. Se estimează că vor fi 1.000 de morți în rândurile trupelor israeliene și 20.000 printre palestinieni

Procurorii l-au dovedit că a pretins și primit peste 4 milioane de lei de la oameni de afaceri care făceau contracte cu Primăria Slatina. Vâlcov le cerea cotă-parte din contracte pentru a nu le face probleme în achitarea banilor la termenele prevăzute – adică, practic, pentru a respecta contractele. Era vorba de lucrări normale pentru un oraș – reabilitare de blocuri, extinderea rețelei de apă și reabilitarea centrului istoric al localității.

 

Deși i-a prescris sentința, instanța din Craiova a menținut totuși confiscarea a 4.296.270 de lei în cazul lui Vâlcov.

 

Darius Vâlcov mai are pe rol un proces – cel cunoscut drept „Dosarul Tablourilor“. Acum se judecă apelul, după ce pe fond a primit 8 ani de închisoare. În acest dosar e acuzat că a cerut unei firme 20% din valoarea unui alt contract cu Primăria pe care o conducea. Procurorii i-au pus sechestru pe 3 lingouri de aur, 172 de tablouri și circa 400.000 de euro.

 

Indiferent de sentință, Vâlcov e scăpat însă. Cu averea strânsă în funcțiile publice din România, el a plecat și s-a stabilit în Italia, „raiul infractorilor cu gulere albe“ din țara noastră. Acolo încearcă să obțină și rezidență.

 

 

 

 

România lui Iohannis: a scăpat de pușcărie și Darius Vâlcov, „creierul“ lui Dragnea. A luat șpagă 4 milioane de lei, dar „fapta s-a prescris“!

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

ANALIZĂ. Axa Răului: în jurul Rusiei se coagulează un puternic pol al dictaturilor și autocrațiilor planetei. Se profilează una dintre cele mai grele încercări pentru lumea democratică

 

de Matei Udrea –

 

 

În ultimele zile s-a profilat foarte clar conturul Axei Răului, în care Rusia, China, Coreea de Nord, Iran și Ungaria au făcut front comun, coordonându-și acțiunile

Câteva evenimente produse chiar luni au scos în evidență pregnant componența taberelor care se confruntă, la ora actuală, pe plan internațional. Rusia, în ciuda agresiunii barbare din Ucraina, fără precedent după Al Doilea Război Mondial, este departe de a fi complet izolată. În jurul ei se coagulează un puternic pol care atrage dictaturile, autocrațiile și teocrațiile în ceea ce se profilează a deveni una dintre cele mai grele încercări pentru democrațiile lumii. O axă Rusia – China – Iran – Coreea de Nord – Ungaria devine tot mai evidentă. Lumea pare să se îndrepte spre o confruntare tot mai directă între lumea liberă și alianța puterilor revizioniste care vor să schimbe actuala ordine mondială.

Președintele chinez Xi Jinping a început luni o vizită oficială la Moscova. Este un moment-cheie și cu puternică valoare simbolistică – așa cum le place, dealtfel, chinezilor și rușilor –, arătând că regimul de la Beijing începe să încline spre Rusia după un an de așteptare.

 

 

 

Semnalele au fost multiple. În ziua în care Xi a plecat spre Moscova, Guvernul chinez a cerut Curții Penale Internaționale, care a emis mandatul de arestare pe numele lui Putin, „să evite dubla măsură“. Apoi, la întrevederea dintre Xi Jinping și Putin, chinezul i-a spus dictatorului rus „prieten drag“.

 

Se agregă o coaliție tot mai clară în care „motorul“ devine cuplul Rusia-China, de care se apropie Iran, Ungaria, Coreea de Nord

În aceeași zi de luni, China și Rusia s-au opus prin veto, în Consiliul de Securitate al ONU, unei rezoluții care să condamne testele nucleare făcute de Coreea de Nord.

 

Dictatorul de la Phenian, Kim Jong-Un, a demarat ample exerciții militare care simulează un vast atac asupra Coreei de Sud, Statelor Unite și Japoniei. Amenințarea este explicită. Cu toate acestea, China și Rusia s-au poziționat clar de partea nord-coreenilor.

 

Nici în Europa lucrurile nu arată foarte bine. Ungaria și-a jucat din nou rolul de cal troian al Rusiei în Uniunea Europeană, opunându-se prin veto unei declarații a UE în privința mandatului internațional de arestare emis pe numele lui Putin, pentru crime de război în Ucraina.

 

Momentul a fost deosebit de grav și de stânjenitor. Șeful diplomației europene, Joseph Borell, a fost silit – în urma opoziției Budapestei – să dea o declarație doar în nume propriu. Noua „talpă“ pusă de Viktor Orban europenilor arată cât de importantă este reforma Uniunii Europene, astfel încât state ostile precum Ungaria să nu mai poată bloca deciziile vitale.

 

Așa cum am arătat mai sus, devine tot mai clar că spre Rusia se deplasează, chiar dacă doar într-o alianță de conjunctură, marea putere economică în ascensiune China. Iranul este deja în parteneriat cu regimul Putin, pe care-l aprovizionează de mai multe luni cu drone kamikaze și muniție. Coreea de Nord, de asemenea, sprijină Moscova cu muniție. O mișcare interesantă a făcut China acum câteva zile, când a reușit să medieze apropierea între două țări teocratice musulmane, Iran și Arabia Saudită – asta fără a însemna însă că regimul de la Riad a trecut deja în tabăra inamicilor Occidentului, deși semnele sunt îngrijorătoare.

 

India și alte puteri emergente, precum Indonezia, oscilează între tentația de a se alătura dictaturilor și Occident

India, o altă mare putere în ascensiune – e de așteptat ca anul acesta să devină cea mai populată țară de pe glob, depășind China – face o echilibristică. Rivalitatea istorică și disputele teritoriale pe care le are cu vecinii China și Pakistan nu permit o aliniere la această „Axă a Răului“, dar pe de altă parte India manifestă o ostilitate față de Occident și beneficiază de materii prime ieftine de la Rusia, cu care are și un parteneriat de lungă durată privind importul de armament.

 

Totuși, eșecurile militare ale Moscovei din ultimii ani au îngrijorat foarte tare cercurile de putere de la New Delhi, care au înțeles că arme presupuse de înaltă tehnologie din Rusia a fost mai degrabă o păcăleală. Alarmați, înalți oficiali militari indieni au solicitat puterii să analizeze în grabă relațiile cu Rusia pe această direcție, existând deja informații că India se va reorienta către importul de armament din Franța, în principal.

 

Alte țări aflate în zona gri, unde deși nu se poate vorbi încă de dictaturi în sensul plin al cuvântului există o puternică viciere a instituțiilor democratice, oscilează între tentația elitelor (adesea corupte) de a se alătura Rusie și Chinei, pe de o parte, și certitudinea că acest pas ar putea însemna sfârșitul independenței. Indonezia, statele din Balcani, unele țări din Africa încearcă încă o echilibristică.

 

Doar 20% dintre cei 8 miliarde de locuitori ai planetei trăiesc în țări democratice. De aproape două ori mai mulți, 38%, trăiesc în dictaturi

Realitatea este că, în ciuda aparențelor, azi țările cu regimuri declarat democratice, atașate respectării drepturilor omului, valorilor liberale și economiei de piață sunt mult mai puține decât s-ar putea crede.

 

Conform datelor Freedom House, anul trecut doar 84 din cele 210 state și teritorii de pe planetă puteau fi considerate libere – deși în multe dintre ele democrația s-a degradat. 60 de state și teritorii erau parțial libere, în timp ce 66 erau în totalitate sub regimuri dictatoriale, autocratice ori teocratice. În total, doar 20% din totalul de 8 miliarde de locuitori ai planetei trăiesc în țări libere. Alți 42% trăiesc în țări cu o democrație parțială și 38% își duc zilele sub opresiunea unor regimuri dictatoriale și represive.

 

Rusia a reluat, de la venirea lui Putin la putere, un război hibrid deosebit de insistent la adresa lumii libere, finanțând corupția, extremismul și toate formele de dezbinare și dezagregrare a societății și instituțiilor. În ultimii ani, asaltul a devenit deosebit de agresiv, acest lucru simțindu-se puternic și în România, dar cel mai puternic au fost lovite Asia și Africa – țintite de Rusia căreia i s-a alăturat, de o perioadă, China. Regresul democrației a fost continuu în ultimii 16 ani, conform datelor Freedom House.

 

Potrivit acestei instituții, doar 7% din cei 1,4 miliarde de locuitori ai Africii trăiesc în țări care pot fi socotite democratice (toate sunt concentrate în sud). 45% dintre africani trăiesc în regimuri semidemocratice, în timp ce restul de 48% sunt în țări totalitare, conduse de junte militare, dictatori ori anarhie.

 

În zona Asia-Pacific, situația este efectiv dramatică. Zona cea mai populată a lumii este și cea mai puțin liberă. Doar 5% dintre cei 4,2 miliarde de oameni trăiesc în țări democratice (care pot fi numărate, dealtfel, pe degetele de la mâini). 54% trăiesc în țări parțial libere, unde instituțiile democratice sunt sub asediu, iar 41% locuiesc în țări controlate de dictatori.

 

În zona Eurasiei dominate de Rusia nu există nicio țară liberă. Europa rămâne, în schimb, bastionul democrației și al liberalismului

În cele 12 țări din Eurasia (fostul spațiu sovietic și Asia Centrală) nu există nicio țară democratică. 82% dintre cei 293,3 milioane de locuitori trăiesc în dictaturi dintre cele mai odioase, unde poți fi arestat și băgat la pușcărie chiar și pentru un like dat pe rețelele de socializare unei postări care nu e agreeată de putere (cu e cazul în Rusia). Restul de 18% dintre locuitori trăiesc în țări unde mai există încă, parțial, instituții democratice.

 

Europa rămâne fortăreața democrației în lume. Dintre cei 628,6 milioane de locuitori, 82% trăiesc în state libere. 5% sunt în țări care mai păstrează încă o democrație parțială, iar 13% (turcii) trăiesc într-o dictatură.

 

Totuși, deși rămân o minoritate și se confruntă cu o coalizare a dictaturilor tot mai agresive și decise să conteste ordinea mondială, statele lumii libere încă păstrează un avantaj. Occidentul – incluzând aici și aliații săi de pe alte continente care au democrații viabile – este mult mai puternic economic și mult mai dezvoltat tehnologic. China contestă această supremație în materie de inovații, dar realitatea rămâne că există încă un avantaj major în privința industriilor de înaltă precizie. Societatea democratică și capitalistă, care și-a dovedit superioritatea asupra tuturor celorlalte forme de organizare în ultimii 400 de ani, păstrează și atuul condițiilor propice pentru a favoriza progresul pe toate planurile, comparativ în special cu organizarea centralizată și dirijată a Chinei, unde partidul comunist are ultimul cuvânt.

 

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* VIDEO. Donald Trump arată cum ar aduce pacea în „cel mult o zi”: ar lăsa Rusia să rupă bucăți din Ucraina! Fox News a cenzurat în favoarea fostului președinte

* Donald Trump zice că va fi arestat marţi! El invocă „scugeri ilegale de la biroul procurorului districtual din Manhattan, corupt şi extrem de politizat”

* Minciunile putiniste aduc amenzi grele RTV-ului lui Ghiță & Ciutacu: 75.000 de lei pentru „Zelenski nazist, tâmpit, diavol, nenorocit” / Mircea Toma (CNA): „Este un discurs al urii, extrem de periculos. Vorbim deja despre o chestiune de siguranță națională”

* Propaganda rusă anunță mincinos pentru a 7-a oară, prin Cozmin Gușă, că România „a început mobilizarea rezerviștilor” pentru a intra „în războiul lui Biden – Nuland – Zelenski”

* România lui Iohannis: a scăpat de pușcărie și Darius Vâlcov, „creierul“ lui Dragnea. A luat șpagă 4 milioane de lei, dar „fapta s-a prescris“!

* Record mondial: Guvernul lui Iohannis a ajuns la peste 200 de secretari de stat, de 5 ori mai mulți decât are Japonia! Grindeanu (PSD) are 9 secretari de stat, iar Boloș (PNL) – 7

* Culisele războiului din PNL: Iohannis, ținta reală a atacului lansat chiar de omul său, Rareș Bogdan, la adresa lui Aurescu. În tabăra liberală e panică din cauza prăbușirii în sondaje

* A mai fugit un PSD-ist corupt: baronul de Neamț, Ionel Arsene, condamnat la 6 ani și 8 luni de închisoare pentru luare de mită și trafic de influență

* Doar în ultimele două luni, Guvernul Ciucă a înființat 26 de noi posturi la Secretariatul General, cu salarii medii de 14-16.000 de lei pe lună!

* Colonelul Turcescu și-a găsit locul: s-a angajat la televiziunea clanului Firea-Pandele! Milionarul putinist va fi plătit generos de locuitorii orașului Voluntari. Va fi coleg cu Oana Lovin și Mădălin Ionescu, prietenii ambasadorului Kuzmin

 

 

ANALIZĂ. Axa Răului: în jurul Rusiei se coagulează un puternic pol al dictaturilor și autocrațiilor planetei. Se profilează una dintre cele mai grele încercări pentru lumea democratică

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

(Alte hotii in halat albb) Medicul Leonard Chirițescu, arestat din nou! Lua salariul de doctor la centrul Bozieni fiind pontat fictiv!

 

 

 

În timp ce este judecat în celebru caz cu fraudarea fondurilor CASS (constituire grup organizat, fals, uz de fals), medicul Leonard-Eugen Chirițescu a fost arestat astăzi din nou, pentru complicitate la abuz în serviciu, fapte penale comise de acesta în acest an când, din calitatea de medic angajat la un centru Special (Bozieni) a luat leafa pe câteva luni pe baza unor pontaje fictive.

 

Din comunicatul Parchetului Roman (citat de publicația Mesagerul) rezultă că medicul Chirițescu trecea când și când pe la muncă. Dacă nu lipsea total, stătea cam 2 ore pe zi dar era trecut în pontaje, de către asistentul șef (subordonat medicului), ca având prezență full. Și asistentul respectiv dar și directorul Centrului de la Bozieni sunt, de asemenea, inculpați în acest dosar penal.

 

DCincolo de drepturile salariale încasate necuvenit – salariu brut lunar: 12.082 lei (la care se adaugă sporul pentru condiții deosebite în cuantum de 6.645 lei și indemnizația de hrană în cuantum de 347 lei) -, cel mai mare prejudiciu a fost adus de fapt sănătății rezidenților de la acest centru care, conform procurorilor, beneficiau de asistență medicală doar în acte.

 

Medicul Chirițescu a fost reținut ieri de Parchetul Roman și azi a fost arestat preventiv pentru 30 de zile (cu drept apel).

 

„Admite propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman în dosarul de urmărire penală nr. 764/P/2023 şi, în consecinţă: În temeiul art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 225, 226 Cod procedură penală dispune arestarea preventivă a inculpatului CHIRIŢESCU EUGEN-LEONARD, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a primit pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art.297 alin.1 Cod penal în referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal şi complicitate la fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 48 alin.1 Cod penal raportat la art. 321 alin.1 Cod penal raportat la art. 35 alin. 1 Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal (acte materiale din intervalul 01.04.2023-21.07.2023), pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18 octombrie 2023 şi până la data de 16 noiembrie 2023”, este decizia instanței, citată de Mesagerul de Neamț.

 

Comunicatul Parchetul Roman (citat tot de Mesagerul) este următorul:

 

 

Comunicatul parchetului de pe lângă Judecătoria Roman:

 

„În data de 17.10.2023 procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman  a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de:

 

– un inculpat (asistent medical şef în cadrul unei instituţii publice) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată, dacă funcţionarul public a primit pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. 1 Cod Penal şi fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 35 alin. 1 Cod Penal (acte materiale din intervalul 01.04.2023 – 21.07.2023), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal;……………………………………………………

 

Cont aici

https://vestea.net/medicul-leonard-chiritescu-arestat-din-nou-lua-salariul-de-doctor-la-centrul-bozieni-fiind-pontat-fictiv/

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Predictie sumbra a lui Fukuyama. Ucraina devine noul Israel

 

De către Stirea Zilei

 

 

Stirea Zilei Google News

Politologul Francis Fukuyama spune ca Ucraina trebuie sa invete sa traiasca sub amenintarea Rusiei asa cum Israelul a invatat sa traisca sub amenintarea Hamas, deoarece Rusia nu dispare nicaieri si conflictul ar putea fi unul de lunga durata.

 

„Nimeni dintre noi nu poate prezice cat va dura acest razboi. Cred ca oamenii care spun ca poate dura 5-10 ani nu stiu despre ce vorbesc. Aceasta este doar una dintre optiunile posibile… Mi se pare ca situatia din Ucraina va fi oarecum asemanatoare cu modul in care traieste Israelul. Rusia nu va disparea nicaieri.

 

Victoria Ucrainei, asa cum o inteleg majoritatea oamenilor, este o intoarcere la granitele anului 1991. Dar asta nu va distruge Rusia, nu va fi ca in Germania din anul 1945… Rusia are arme nucleare, petrol, multe resurse. Ucraina, dupa parerea mea, nu poate distruge Rusia in sens militar… Rusia va ramane si, cel mai probabil, va fi destul de puternica”, a spus Fukuyama.

 

Francis Fukuyama este un politolog, economist politic si autor american. El este cunoscut pentru cartea sa din 1992 „Sfarsitul istoriei si ultimul om”. Ideile lui Fukuyama au fost subiecte de intense dezbateri si critici, multi savanti si ganditori contestandu-i notiunile despre sfarsitul istoriei.

 

In lucrarile sale ulterioare, Fukuyama a abordat probleme precum dezvoltarea institutiilor politice, ordinea politica si decaderea politica. A continuat sa scrie despre subiecte legate de politica internationala, democratie si provocarile modernitatii.

 

Sfarsitul istoriei: cea mai faimoasa teorie a lui Fukuyama, prezentata in eseul sau din 1989 „The End of History?” iar mai tarziu in cartea „Sfarsitul istoriei si ultimul om” (1992), postuleaza ca caderea Zidului Berlinului si prabusirea comunismului au marcat punctul final al evolutiei socioculturale a umanitatii. El a sustinut ca democratia liberala si capitalismul de piata libera, asa cum este exemplificat de modelul occidental, reprezinta forma finala de guvernare si punctul culminant al dezvoltarii socio-politice umane. El a sugerat ca aceste principii vor deveni standardul universal acceptat pentru organizarea societatilor, semnaland incheierea evolutiei ideologice si forma suprema de guvernare umana.

 

Incredere: In cartea sa „Incredere: Virtutile sociale si crearea prosperitatii” (1995), Fukuyama a explorat conceptul de incredere ca factor social si economic crucial. El a subliniat rolul increderii in stimularea dezvoltarii economice si in crearea unor societati prospere. El a subliniat importanta capitalului social, a structurilor institutionale si a normelor culturale in cultivarea increderii in cadrul unei societati.

 

Origins of Political Order: cartea lui Fukuyama „The Origins of Political Order: From Prehuman Times to the French Revolution” (2011) aprofundeaza in dezvoltarea istorica a institutiilor politice. El examineaza originile sistemelor politice, concentrandu-se pe evolutia lor din timpurile preistorice pana la infiintarea statului modern. El analizeaza aparitia institutiilor politice si factorii care contribuie la dezvoltarea lor, inclusiv statul de drept, responsabilitatea si guvernanta eficienta.

 

Ordinea politica si decaderea politica: in continuarea „Originile ordinii politice”, intitulata „Ordinea politica si decaderea politica: de la revolutia industriala la globalizarea democratiei” (2014), Fukuyama isi extinde analiza institutiilor politice in contemporaneitate. El discuta despre provocarile cu care se confrunta democratiile moderne, inclusiv problemele legate de coruptie, decaderea politica si esecul institutiilor de a se adapta la conditiile sociale si economice in schimbare.

 

Lucrarile lui Fukuyama au influentat semnificativ domeniile stiintei politice, relatiilor internationale si sociologiei, contribuind la dezbaterile in curs despre natura dezvoltarii politice, rolul institutiilor in societate si perspectivele guvernarii globale. Ideile sale au starnit atat critici, cat si explorarea in continuare a complexitatilor asociate cu dezvoltarea politica si sociala.

 

 

https://stireazilei.com/predictie-sumbra-a-lui-fukuyama-ucraina-devine-noul-israel/

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Manifestul lui Viganò: Ridicați-vă, rupeți lanțurile, evadați din acest Circ Infernal! – Începe Marea Bătălie împotriva Satanei

 

Vă prezentăm mai jos Mesajul adresat de Monseniorul Carlo Maria Viganò participanților la Turneul pentru Redeșteptarea Americii – 14 octombrie 2023

 

 

 

Dragi prieteni,

 

 

Lăudat fie Iisus Hristos!

 

Îngăduiți-mi să mă adresez mai întâi vouă tuturor ca să vă mulțumesc pentru mărturia pe care o dați compatrioților voștri americani.

 

Deșteptarea conștiințelor este primul pas spre eliberarea de conducătorii distrugători care au ocupat prin uzurpare cele mai importante locuri în instituțiile naționale și internaționale.

 

Deoarece deschiderea ochilor și privirea în față a realității sunt esențiale pentru a înțelege ce se petrece cu adevărat, pentru a denunța Puciul Globalist și a redescoperi suveranitarea națională și libertățile fundamentale care v-au fost confiscate.

 

În acești ultimi ani, ați fost martori ai unei schimbări radicale a societății.

 

O schimbare pusă la cale de persoane care nu au fost alese de nimeni, ci impuse de lideri trădători.

 

Statele Unite ale Americii, la fel ca numeroase alte țări ostatice ale Agendei 2030,  se confruntă cu o criză foarte gravă: inflație, criză migratorie incontrolabilă și auto-indusă, trafic de ființe umane și de copii, criminalitate endemică și slăbire a forțelor de ordine, liberalizarea criminalității și impunitatea, degradarea generalizată a societății, droguri noi care îi distrug pe cei care le iau, aberațiile ideologiei progresiste, agenda LGBTQ+ impusă în școli, discriminarea împotriva albilor.

 

Și încă: războiul împotriva președintelui Donald Trump, frauda electorală de la alegerile precedente, planurile Marii Resetări care par să se desfășoare fără probleme și gaura fără fund a finanțării și ajutorului militar care urmăresc să prelungească războiul din Ucraina, ascunzând astfel infracțiunile familiei Biden și ale Democraților.

 

Nu în ultimul rând, un nou scenariu de război foarte îngrijorător în Orientul Mijlociu.

 

Acest asediu pe multiple fronturi are toate caracteristicile unui război neconvențional, cu mult mai devastator decât un conflict armat.

 

Această pătură conducătoare vrea să ne facă să credem că schimbările la care ne obligă, fără a avea nici o legitimitate democratică, sunt pentru binele nostru.

 

Acest proces, aparent inexorabil, a fost plănuit cu zeci de ani în urmă, iar cei care îl doresc și îl aplică aparțin lobby-urilor manifest anticreștine și antihristice.

 

Divorț, avort, eutanasie, „tranziție de gen”, pedofilie, corupție morală, „anularea culturii” („cancel culture”), imigrație și crize manipulate, eradicarea orice formă de moralitate creștină din societățile noastre și sărăcirea deliberată a populației și favorizarea unui război civil.

 

Obiectivul lor este să ne dezbine, să ne asmută pe unii împotriva celorlalți și să ne vadă luptându-ne unii cu alții, ca să nu ne unim și să luptăm împotriva LOR.

 

În sfârșit, tot acest haos servește ca pretext pentru a reprima manifestațiile față de noile restricții.

 

Această pătură subsersivă dorește cu orice preț să ne facă să credem că nu există alternativă, că crizele pe care ei le provoacă – farsa pandemică, urgența climatică, criza energetică și de apă, războaiele prin procură – sunt ireversibile și inevitabile.

 

Astăzi, știm că nu este așa. Avem capacitatea de a evada din acest Iad pe Pământ, dar nu o putem face decât dacă înțelegem două lucruri importante și legate între ele.

 

Primul: globaliștii sunt categoric foarte bine organizați și dispun de resurse economice uriașe. Dar sunt foarte puțini, iar membrii acestei pături tiranice au un nume și un chip, începând cu clanurile Rothschild și Rockefeller, cu Bill Gates, George Soros și Klaus Schwab.

 

Toate bogățiile și profiturile lor provin din exploatarea popoarelor și din complicitatea liderilor corupți și vânduți.

 

Și aici, numele sunt cunoscute: numeroși oameni politici și reprezentanți ai principalelor instituții din diferite țări au participat la programul „Young Global Leaders for Tomorrow”, o școală subversivă, condusă de Forumul Economic Mondial.

 

Prin ce acești reprezentanți ai organizațiilor supranaționale, al căror scop este propria îmbogățire și subjugarea noastră, se deosebesc de Mafia?

 

Și ce ne împiedică să ne revoltăm împotriva lor în același mod în care ne-am revolta împotriva capilor mafioți?

 

Al doilea lucru important care nu trebuie uitat este că, în această bătălie spirituală, elita globalistă, oricât de puternică ar putea părea, i se supune Satanei, Vrăjmașului, cel care a fost un ucigaș de la început – în timp ce Noi, Oamenii, cu toate slăbiciunile noastre, stăm alături de Atotputernicul Dumnezeu.

 

Credem noi că stăpânul lor, Satana, este mai puternic decât Dumnezeu?

 

Domnul nostru Iisus Hristos, unul născut Fiu al lui Dumnezeu, s-a întrupat și a înfruntat Patimile și Moartea pe cruce tocmai pentru a zdrobi lanțurile păcatului și ale morții cu care Satana ne ține prizonieri.

 

Prin Mântuire, am fost răscumpărați din robia diavolului și, prin Har, primim un ajutor supranatural pentru a duce bătălia sfântă împotriva Vrăjmașului omenirii.

 

Dacă înțelegem că victoria a fost deja câștigată și că Dumnezeu este CU ADEVĂRAT Atotputernic, înțelegem și că ne situăm de partea Domnului și luptăm cu El împotriva dușmanilor Lui și ai noștri și ne vom bucura de victorie.

 

Întrebarea nu este dacă Dumnezeu îl va învinge pe Satana – victoria Lui este sigură deoarece Satana a fost deja învins pe Cruce.

 

Întrebarea este dacă dorim să învingem alături de  Dumnezeu sau să fim înfrânți inexorabil alături de Satana.

 

Dumnezeu Atotputernicul ține în mâinile Lui soarta lumii. El este Domnul, Cel care dă Viață.

 

Trebuie să I ne supunem Lui și numai Lui, deoarece este un Părinte bun, care ne vrea binele, în asemenea măsură încât ne-a dat viața unicului Său Fiu.

 

Trebuie să credem numai în Dumnezeu, deoarece El este Adevărul și nu ne înșală niciodată!

 

Ieșiți în față, pentru numele lui Dumnezeu! Evadați din acest circ infernal pus la cale de criminali distrugători care ne doresc moartea!

 

Nu lăsați ca înșelăciunea acestei Case a Ororilor să devină o realitate distopică!

 

Nu vă lăsați ucise trupurile și sufletele de cei care detestă tot ce e Bun, Adevărat și Frumos pentru că este o imagine a lui Dumnezeu și a Măreției Sale!

 

Reacționați și ridicați-vă!

 

Deșteptați-vă, dragii mei prieteni!

 

Treziți-vă din somnolența voastră și redescoperiți mândria de a fi slujitorii Binelui, știind că Dumnezeu este alături de voi și că, oricât de puternici ar putea părea dușmanii Lui și ai noștri, El a câștigat deja.

 

 

Dar El vrea ca noi toți să ne implicăm în această bătălie duhovnicească pentru ne face pe toți părtași la victoria Lui și la triumful Lui.

 

(…)

 

Nu vă lăsați înșelați dragi prieteni: Christus vincit, Christus regnat, Christus imperat!

 

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți!

 

 

 

 

† Carlo Maria Viganò, Arhiepiscop

 

Fost Nunțiu Apostolic în Statele Unite

 

 

 

https://www.activenews.ro/opinii/Manifestul-lui-Vigan-C3-B2-Ridicati-va-rupeti-lanturile-evadati-din-acest-Circ-Infernal-E2-80-93-Incepe-Marea-Batalie-impotriva-Satanei-185047

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

Mihai Eminescu dezvăluie planurile proto-comuniștilor în România acum exact 143 de ani, pe 18 octombrie 1880.

PREMIERĂ: Fotografia de la Junimea colorizată de artistul Florin Roștariu 

Eminescu colorizat de Florin Roștariu – FB/Colorostariu. Sursa: mihai-eminescu.ro/foto-video/

ARTICOLE RELAȚIONATE

PROCESUL STATUILOR ROMÂNILOR. Militarii care au ridicat statuia lui Mihai Viteazul la Oradea, îndepărtată de primarul Ilie Bolojan, se luptă în instanța pentru reamplasarea ei în centrul orașului 

Eminescu închis într-o ladă de 6 ani și Mihai Viteazul la GUNOI. Așa sunt tratate SIMBOLURILE NAȚIONALE la Oradea. Fotografii REVOLTĂTOARE

 

 

 

 [„ZIARELE DIN IAȘI…”] – de Mihai Eminescu [Timpul, 18 octombrie 1880]

 

 

Ziarele din Iași ne aduseră curioasa știre că la sosirea M. Sale împăratului Austriei în Bucovina s-ar fi ivit între populațiunile române niște emisari cari sfătuiau pe săteni să nu iasă întru întîmpinarea lui, ci să aștepte venirea împăratului celui românesc.

 

În state mari, precum e monarhia austro-ungară, unde există colțuri de țară și plaiuri de munte nepătrunse de mișcarea prezentului și trăind cu totul în trecut în privirea limbei, obiceielor și tradițiilor, formarea unei asemenea mitologii istorice despre împărați românești e în adevăr posibilă. Există în Albania de ex. cîteva plaiuri românești nepătrunse de călători, despre cari puținii cîți au fost din întîmplare pe acolo spun că oamenii ies și azi la vînătoare cu arcuri și cu șoimi ca-n evul mediu. Între asemenea oameni știrea că Asan Împărat ar fi cutreierînd lumea desigur ar afla crezare.

 

Dar despre Bucovina îndeosebi, unde populația e relativ cu mult mai luminată decît în alte părți ale monarhiei și desigur mai în curentul timpului decît falconierii din Albania, puteam presupune că fabulele mitologice nu vor avea trecere.

 

Un ziar polon din Lemberg, „Slowo” („Cuvîntul”), ne aduce amănunte cari ar fi în stare a da fenomenului o altă esplicare. La gara din Cernăuți a fost arestat un agitator nihilist, anume Ivan Franco, publicist democratic-social, și partizan al unui om renumit, al fostului profesor de universitate Mihail Dragomanov. Înaintea sosirii împăratului Francisc Iosif în Galiția, Franco avea de gînd a înscena în Lemberg ori în alt loc vro manifestație politică oarecare. Poliția din Lemberg, aflînd despre planul acesta, l-a arestat pentru tot timpul cît s-a aflat împăratul în Galiția. Dar cînd împăratul plecă poliția-i dete drumul agitatorului. Acesta însă, în loc de-a se liniști, se grăbi de-a urma trenul împărătesc și de-a pleca, peste Colomeia, în Bucovina. în Colomeia se aflau adunați mulți studenți ruteni; dar ce se va fi pus la cale cu ei nu s-a putut afla. Poliția din Cernăuți, prinzînd de veste, [î]l arestă din nou. Cu arestarea lui stă însă în legătură și arestarea altor oameni cu apucături melodramatice și anume a acelora cari, cu mult înaintea sosirii împăratului, au cutreierat satele românești și le-a sfătuit ca nu cumva să facă ovațiuni împăratului, pentru că nu e împărat românesc. Ce se va întîmpla cu ei se va vedea din cercetările tribunalului din Cernăuți.

 

Dacă relevăm toate acestea e pentru a le pune în legătură cu oarecari fenomene curioase de la noi din țară. În Iași începuse a apărea un ziar, „Basarabia”, cu tendențe hotărîtor socialiste. În treacăt amintim că numărul întîi era bine scris românește și nu fără oarecare înălțare de simțiri și de vederi. Se știe asemenea că între studenții din România sînt unii, mai cu seamă dintre aciia cari se ocupă cu științele naturale, cari nu tăgăduesc că idealul lor politic este democrația socială.

 

E ciudat, însă nu fără nuanță ironică, ca tocmai adepții științelor naturale să n-aibă nici un fel de pricepere pentru natura statului și pentru fiziologia societății. Nu ei sînt însă de vină la aceasta, ci întreaga dezvoltare modernă și întreaga manieră liberală de-a reprezenta statul ca ceva convențional, bazat pe rațiune și pe contract sinalagmatic, iar nu ca pe-un product al naturii care trebuie privit și tratat ca atare.

 

 

Dar, abstracție făcînd de la toate acestea, rămîne cestiunea: există sau nu în România ramificații ale marii uniuni negative care fără a ști ce voiește, știe prea bine ce nu voiește, știe prea bine să nege organizarea actuală și instituțiile actuale?

 

N-o putem afirma, însă o seamă de simptome concurg a ne indica începuturile unei asemenea grave epidemii sociale.

 

MIHAI EMINESCU

OPERA POLITICA

17 februarie – 31 decembrie 1880

TIMPUL

EDIȚIE CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ DE P E R P E S S I C I U S

EDIȚIE CRITICĂ ÎNGRIJITĂ DE MUZEUL LITERATURII ROMÂNE

Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC

Editura Academiei RSR, 1985-1989

Vol XI

 

Mihai-Eminescu.Ro

 

https://www.activenews.ro/opinii/Mihai-Eminescu-dezvaluie-planurile-proto-comunistilor-in-Romania-acum-exact-143-de-ani-pe-18-octombrie-1880.-PREMIERA-Fotografia-de-la-Junimea-colorizata-de-artistul-Florin-Rostariu-163181

 

//////////////////////////////////////

 

 

Ce rol joacă Rusia în invazia Hamas din Israel?

 

Mike Eckel

 

 

 

În martie, o delegație palestiniană sosea la Moscova pentru discuții cu oficialii ruși. Delegația era formată din membri Hamas, organizație considerată teroristă de Statele Unite și Uniunea Europeană. Întâlnirea, potrivit Ministerului rus de Externe, a abordat „poziția neschimbată a Rusiei în sprijinul unei soluții juste la problema palestiniană”.

 

„În privința restaurării unității naționale palestiniene, partea rusă și-a exprimat disponibilitatea de a continua să ajute la depășirea diferențelor și la reunirea pozițiilor principalelor forțe și mișcări politice palestiniene pe platforma Organizației pentru Eliberarea Palestinei”, se spunea în comunicatul ministerului.

 

Legăturile Rusiei cu Hamas sunt bine documentate, la fel și legăturile sale cu Iran, principalul susținător al Hamas. Pentru unii observatori și comentatori ai conflictului din Israel, aceste legături sunt un motiv în sine pentru a învinovăți Moscova că are o implicare în spirala violențelor.

 

Acest lucru nu este corect, declară însă Hanna Notte, analistă la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare din Berlin și expert în politica Rusiei în Orientul Mijlociu.

 

Apropierea Rusiei de Iran a adus beneficii Moscovei în războiul său împotriva Ucrainei. Teheranul a furnizat drone kamikaze și alte echipamente care ajută forțele ruse în efortul de a opri contraofensiva ucraineană.

 

Dar este hazardat să spunem că Rusia va sprijini asaltul sângeros al Hamas, riscând astfel întreruperea totală a relațiilor cu Israelul, ale cărui legături cu Moscova sunt călduțe, dar cu siguranță nu ostile, spune experta.

 

RFE/RL: Sunteți sceptică față de speculațiile că ar putea exista o influență rusească în acest atac? Există vreun indiciu că ar putea avea un fel de legătură directă sau indirectă cu acest lucru?

 

Hanna Notte: Au existat unele relatări în ultimii ani, înainte de războiul din Ucraina, că sistemele fabricate în Rusia au apărut în mâinile Hamas: rachete antitanc, lansatoare de pe umăr, rachete antiaeriene. Acest lucru datează de ani de zile și Israelul, la acea vreme, a presupus că aceste arme au ajuns în mâinile Hamas via Iran.

 

Nu am văzut niciodată vreun indiciu al unor transporturi directe și semnificative de arme din Rusia către Hamas și, cu atât mai puțin, ca Hamas să fie instruit de armata rusă. În contextul acestui ultim atac, încă nu am văzut dovezi că acestea sunt arme rusești sau că rușii au antrenat Hamas. Prin urmare, nu văd un rol direct aici.

 

Desigur, relațiile Rusia-Hamas sunt foarte vechi. Au fost invitați la Moscova, cred, în 2006, după ce au câștigat alegerile în teritoriile palestiniene. Delegațiile Hamas au tot mers la Moscova de atunci. Rușii au fost destul de activi în ultimii ani, încercând să medieze între diferite facțiuni palestiniene.

 

Desigur, nu au recunoscut niciodată Hamas ca organizație teroristă. Ei au susținut întotdeauna că diferitele facțiuni trebuie să creeze unitate.

 

Nu cred că Rusia vrea să meargă all-in cu Iranul, că vrea să-și perturbe relațiile cu Israelul și cu statele din Golf.

Hanna Notte, analistă la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare din Berlin

E un fel de nișă pe care rușii și-au croit-o singuri în procesul de pace. Ei s-au plâns frecvent în ultimii ani că americanii monopolizează procesul de pace, în special în timpul administrației Trump și al „Înțelegerii secolului” [o propunere controversată de pace din epoca Trump]. Așa că au încercat să-și croiască această nișă, mândrindu-se că vorbesc cu toate facțiunile palestiniene. Aceste facțiuni veneau frecvent la Moscova.

 

Prin urmare, rușii au fost activi de partea palestiniană, iar această poziție e foarte veche. Uniunea Sovietică a avut o poziție pro-palestiniană. Ministerul rus de Externe a adoptat de-a lungul istoriei o poziție pro-palestiniană sau o abordare, cum se spune, foarte imparțială a conflictului. Deci aceste relații merg mult înapoi, e adevărat. Dar nu cred că putem deduce din asta că există vreun fel de sprijin militar direct.

 

Există o altă problemă aici: dacă Rusia are vreun rol indirect. Aș spune că, din cauza războiului din Ucraina, din cauza deteriorării severe a relațiilor Rusia-Vest, Rusia, în linii mari, permite Iranului mai multe în regiune.

 

Așa că Iranul se simte încurajat. Iranul oferă drone și sprijin Rusiei. Probabil că primește, la schimb, un alt fel de sprijin din partea Rusiei.

 

Rușii nu au fost entuziasmați să vadă restabilirea JCPOA [acordul nuclear cu Iranul din 2015]. Au devenit mai îngăduitori cu Iranul.

 

Astfel, acest sentiment general de „încurajare” ar putea juca un rol în ceea ce vedem acum. Deci, există Rusia și o legătură cu războiul din Ucraina aici, dar o văd ca fiind mai degrabă indirectă.

 

RFE/RL: Ați răspuns la trei întrebări pe care plănuiam sa le pun. Deci, care este beneficiul pe care Rusia l-ar putea obține din toate acestea?

 

Hanna Notte: Sunt un pic împărțită și aici. Pe de o parte, e adevărat că încurajarea instabilității, tensiunilor, violenței în Orientul Mijlociu este, în linii mari, benefică pentru Rusia acum.

 

Dacă rușii pot favoriza crize și instabilitate în altă parte și pot distrage atenția statelor occidentale, a SUA în primul rând, de la Ucraina și de la flancul estic al NATO, acest lucru este benefic în jocul geopolitic mai larg.

 

Mai mult, dacă un produs secundar a ceea ce vedem acum este împiedicarea normalizării relațiilor israeliano-saudite, cred că acesta este, de asemenea, binevenit la Moscova, pentru că relațiile israeliano-saudite sunt un proiect american.

 

Pe partea potențială negativă pentru Rusia, văd politica Moscovei în Orientul Mijlociu ca pe una care promovează o instabilitate calibrată cu atenție, o instabilitate la nivel scăzut. Dacă acest conflict va escalada într-un război mai mare, într-o confruntare Israel-Iran, care ar putea înghiți apoi Libanul și Siria, nu văd cum ar fi benefic pentru Rusia.

 

Hanna Notte

 

Pentru că rușii au baze navale și aeriene în Siria – foarte importante pentru ei. Ei își proiectează puterea în estul Mediteranei de la aceste baze. Aceste baze sunt importante ca centru logistic pentru ca rușii să-și continue operațiunile în Africa și Sahel. Iar Wagner [grupul de mercenari ruși fondat de Evgheni Prigojin] rămâne activ în Africa.

 

Prin urmare, Siria este importantă. Dacă Siria ar fi destabilizată de un război mai larg, rușii nu ar avea puterea militară în acest moment să facă față unei astfel de situații. Deci nu sunt sigură că un război mai mare este neapărat în interesul lor. Și nu este ceva de care au nevoie. O escaladare mai calibrată este mai folositoare pentru ei.

 

RFE / RL: Aceasta este următoarea mea întrebare: are Rusia puterea de a face față unui război regional mai larg, în momentul în care are capacități militare majore blocate în Ucraina. Pot jongla cu două mingi în același timp?

 

Hanna Notte: Este o întrebare bună. Ar depinde de ce fel de implicare rusă ar fi necesară. Rusia și-a păstrat bazele în Siria și o mare parte din echipamentul militar. Dar acestea erau suficiente pentru a menține situația sub control în Siria, așa cum este acum, în condițiile în care operațiunile majore de luptă au încetat în mare parte în țară în ultimii ani.

 

În plus, mai sunt și cei 800-900 de soldați americani în nord-estul Siriei pe care rușii i-au hărțuit mai intens în ultimele șase luni. Cred că, pe termen mediu, există un interes rusesc pentru a încerca să-i împingă pe americani afară din Siria. Dar un război mai mare? Acesta este un joc total diferit.

 

Nu există îndoială că relațiile ruso-iraniene s-au schimbat calitativ. Dar totuși, nu cred că Rusia vrea să meargă all-in cu Iranul, că vrea să-și perturbe relațiile cu Israelul și cu statele din Golf.

 

Iar dacă va fi un război mai mare, americanii vor fi de partea Israelului, așa cum e de așteptat. Americanii au trimis deja un portavion în estul Mediteranei, nu există nicio îndoială cu cine vor ține americanii în acest război mai mare.

 

Un val de fum se ridică pe cerul orașului Gaza în timpul unui atac aerian israelian din 9 octombrie 2023 ca răspuns la atacul lansat de gruparea palestiniană Hamas asupra Israelului.

### VEZI ȘI… ###

Marile întrebări ale atacului Hamas în Israel

Întrebarea pe care o am este: ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar trebui să aleagă tabăra? Nu va vedea Rusia altă opțiune decât să stea în continuare pe orbita iraniană, dacă va exista un război mai mare? S-ar putea să fie nevoie de o alegere. Nu sunt sigură că rușii vor asta. Acesta este și motivul pentru care nu cred că rușii vor ca situația să evolueze către un război atât de mare.

 

RFE/RL: Vorbiți despre relația Moscovei cu Israelul în aceste zile. Este fierbinte? Este rece? Cum ați caracteriza această relație în aceste zile?

 

Notte: Poate mai degrabă călduță, dar mai bună de când [prim-ministrul Benyamin] Netanyahu a venit la putere, în decembrie. A fost înghețată [anterior] având în vedere reacția israeliană după atacul de la Bucha, când a criticat Rusia destul de aspru. Dar, până astăzi, Israelul nu a livrat arme letale Ucrainei. Și cred că acest lucru este apreciat la Moscova, iar rușii vor să-l păstreze așa.

 

Deci, au existat tensiuni, dar există încă o relație comercială semnificativă. Există o mare diasporă rusă in Israel care precede războiul din Ucraina și care a devenit și mai mare de când a început războiul din Ucraina.

 

Și mai există, din punctul de vedere israelian, cel mai important, pacificarea spațiului aerian din Siria. Acesta este motivul principal pentru care israelienii au fost atât de precauți față de Rusia, nu s-au alăturat sancțiunilor și nu au oferit sprijin letal Ucrainei.

 

E adevărat că relația a fost mai aspră decât de obicei, dar relația personală dintre Bibi [Netanyahu] și Putin ajută într-o oarecare măsură. Se înțeleg.

 

De când Netanyahu a venit să formeze guvernul, relația a fost ceva mai puțin dificilă.

 

Dar este important pentru Rusia să-i împiedice pe israelieni să treacă ferm de partea Kievului. Acesta este un alt motiv pentru care, personal, nu pot fi convinsă că rușii au sprijinit direct Hamas.

 

Dacă ar fi făcut-o, presupun că israelienii ar afla mai devreme sau mai târziu. Și apoi, i-ai pierdut complet pe israelieni. Nu sunt sigură că Rusia ar risca asta, pentru că a-i împiedica pe israelieni să sprijine Ucraina a fost important pentru Moscova.

 

 

 

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

https://romania.europalibera.org/a/ce-rol-joaca-rusia-in-invazia-hamas-in-israel/32630831.html

 

 

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Unde sînt vacile?

 

 

MIRCEA DINESCU

 

Unde sînt vacile,

că văd doar boii?!

S-au dus săracile-n

tîrgul nevoii.

Dacă plîng pruncii,

mulgem talanga,

că-n cîmpul muncii-i

doar Baba Vanga.

Oarbă și moartă,

ară destinele,

că-i mare artă

să îți …

 

P.S. În anul 1989 în România existau patru milioane de vaci. După treizeci și patru de ani au mai rămas doar patru sute de mii și o cireadă nesfîrșită de boi.

 

 

 

 

https://www.catavencii.ro/editorial/unde-sint-vacile/

 

 

/////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Razboiul din Israel: Avertizarea Pastorului Florin Antonie din ianuarie 2023

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Jurnalul de baron cinstit al lui Dumitru Buzatu

DAN DARIE

MARȚI

 

 

 

Dragă jurnalule, iar a început lumea să vorbească despre mine cum că aș fi corupt și putred de bogat. Nu înțeleg de unde tot apar aceste stereotipii complet false, dar probabil că este și vina mea. Unde am greșit? Mi-am aprins o Havană originală cu un teanc de dolari găsiți pe jos și m-am gîndit la problema asta.

 

20 septembrie

 

Dragă jurnalule, am decis că nu contează ce spune lumea, eu știu că de fapt sînt un om obișnuit care are o mică fermă, unde îi place foarte mult să meargă la prășit și la culesul fînului.

 

Voiam să o zic și pe aia că nimic nu mi se pare mai relaxant decît să mă duc la toaletă în fundul curții, dar ar fi prea de tot. Cine-i prost să vrea budă eco cînd poți să faci liniștit pe interesul cetățeanului?

 

21 septembrie

 

Jurnalule, e groasă! Dușmanii mei – c-așa se-ntîmplă cînd ești un om cinstit care face avere din salariul de bugetar și din micile economii ale familiei, îți faci dușmani –, așa, cum ziceam, dușmanii mei mi-au pus gînd rău și au trimis un șpagasin plătit pe urmele mele. Dar nu mă tem, jurnalule! Abia aștept să-l întîlnesc!

 

22 septembrie

 

Jurnalule, m-au lucrat nemernicii! Auzi tu, să fii reținut pentru o șpagă de 250.000 de euro, ca ultimul sărac! Parcă-i și aud pe colegi cum rîd mine: „Hai să facem o chetă, că n-are băiatu’ ăsta bani să pună lanț de aur la cîine!“.

 

23 septembrie

 

Jurnalule, vor să mă dea afară din partid. Ceea ce nu mă deranjează foarte tare, pot să revin oricînd pentru că mereu e nevoie de oameni de valoare în politică, mai ales într-un județ fruntaș cum e ăsta. Dar ce mă scoate din sărite e că sigur o să-mi ceară șpagă și ca să mă scoată, și ca să mă primească înapoi.

 

24 septembrie

 

Jurnalule, sînt în arest. Da, e o mizerie de nedescris, plină de șobolani. Nu sînt genul sentimental, da’ cînd am văzut asta mi s-a făcut dor de vremurile cînd eram deputat în Parlament.

 

25 septembrie

 

Și totuși, cred că deja se exagerează cu ținerea mea în arest. Bine, pe week-end mai treacă-meargă, nu e ca și cum ar fi ceva interesant de făcut în Vaslui, dar azi deja e luni, oamenii au responsabilități, trebuie să se întoarcă la serviciu, sînt lucruri de făcut, șpăgi de primit. Nu zic de mine, dar mă gîndesc la bieții oameni care suferă acuma, stătuți, pentru că nu pot da odată șpaga aia. Uite, de aia intră România în blocaj financiar, că nu avem politici coerente și nici respect pentru oameni. Nu ne mai facem bine niciodată…

 

 

https://www.catavencii.ro/jurnalul-de-baron-cinstit-al-lui-dumitru-buzatu/

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Asta-i Romania   – Vasluiul lui „Spagar cel mare” | Cazul „Baronului de Vaslui”

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre tehnica dezbrăcării unei domnișoare cu ajutorul artei

 

MIRCEA DINESCU

 

Mai mult adolescent decît golan,

tînjeam la domnișoara Thomas Mann

ce-n timpul orei, ca un pui de lele,

citea Doctor Faustus sau nuvele

și-l legăna în poală pe sub bancă

în fînul auriu de fofoloancă.

Pierdută-n Weimar, nu avea habar

că-i recitam ciorapii cu glas rar

și-i răsfoiam cu degetul candorii

genunchii – ca lecturi obligatorii,

iar dacă m-ajuta și toleranța,

cîntam la chiloțeii ei din Franța

ceva de Bach sau un fragment din Grieg.

Îmbracă-mă, mi-a zis, că mor de frig!

 

 

https://www.catavencii.ro/editorial/despre-tehnica-dezbracarii-unei-domnisoare-cu-ajutorul-artei/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Statiunea Herculane, vanduta si ruinata

 

 

Privatizarea statiunii Baile Herculane este una dintre afacerile care ar putea „activa” Legea raspunderii ministeriale si atrage atentia PNA. Fosta „perla a Banatului” a fost vanduta pe mai nimic bastinasului Iosif Armas si acolitilor sai din PSD si din diferite structuri ale statului. In urma lor au ramas ruine, ca urmare a „investitiilor” prevazute in contractul de vanzare-cumparare.

 

de EUGEN CIUFU, GABRIEL BURLACU

 

DEZASTRU. Strada principala a statiunii Baile Herculane, „ingradita” pe margini de cladiri istorice fara ferestre

In orice tara civilizata, localitatile atestate documentar cu mii de ani in urma sunt protejate, conservate, spre bucuria noastra si a urmasilor nostri. Insa la noi sunt supuse jafului clanurilor autohtone. Jaful organizat se face sub forma de privatizari, urmate de demolari pentru vanzari la bucata. Este cazul statiunii Baile Herculane. Atestata documentar cu 1850 de ani in urma, statiunea asezata intr-un peisaj de vis ar fi putut deveni principalul pilon de relansare a turismului montan. In sprijinul acestei teorii stau mai multi factori, cum ar fi marca statiunii, consolidata pe vremea cand existau relatii contractuale cu agentii de turism precum Neckerman, faptele si legendele locului, izvoarele balneo-climaterice si multe altele. Daca, in trecut, statiunea era frecventata de printese, imparati, ministri, scriitori si artisti ai diferitelor epoci, azi singurii turisti sunt cei trimisi de Ministerul Muncii si de sindicate. Motivele nu sunt greu de inteles. Cand ajungi in Baile Herculane, prima impresie este ca te afli intr-o localitate abandonata. Hotelurile sunt paraginite si in majoritate inchise, sub lacat. Singure, ruinele centrului istoric iti reamintesc de faptul ca statiunea are un trecut glorios de-a lungul veacurilor. Hoteluri in care au fost cazate personalitati marcante ale lumii intregi, din diferite epoci, acum au fost „dezbracate” de ferestre, usi, mobilier, molozul ramas fiind marturie „vie” a ceea ce s-a intamplat cu aceasta statiune.

Intrebam un taximetrist de ce arata atat de jalnic fosta perla a Banatului. Raspunsul este unul sec: „Armas!”. Este acelasi raspuns pe care ti-l da orice localnic care nu apartine clanului „armasesc”. Singurul hotel la care te poti caza in conditii civilizate este unul care a fost luat prin asociere in participatiune de catre o firma din localitate. O bijuterie de hotel: gradini construite si amenajate cu gust, exploatand la maximum peisajul, conditii civilizate de cazare etc. Parca soarta a aranjat sa existe un termen de comparatie intre ce a ajuns statiunea si cum ar fi putut sa fie. Statiunea a incaput pe mana lui Iosif Armas, fost portar la unul dintre hotelurile din Herculane, parvenit politic si economic dupa 1989, cand a devenit deputat PSD si asociat cu personaje ca Doru Ioan Taracila si cu membri din familii grele, cum ar fi cea a fostului sef al Politiei Romane, Florin Sandu, sau a fostului sef al Serviciului Independent de Protectie si Anticoruptie (SIPA), din cadrul Ministerului Justitiei, Marian Ureche. Dar despre dubioasa „privatizare”, intr-un numar viitor…

 

 

„RENOVARE”. Hotelul Decebal, o fantoma a uitarii in igrasie

RUINE. Taximetristul opreste in fata unor cladiri vechi de patrimoniu ce stau sa cada. La propriu. Ferestrele sunt smulse cu tocarie cu tot, lasand sa se vada molozul din interior. Incercam sa-i explicam taximetristului ca vrem sa vedem centrul statiunii, nu zone abandonate. Cu un zambet triumfator, parca asteptandu-se la reactia noastra, ne spune ca „asta este centrul Herculanelor noastre. Mai mare jena!”… Aflam ca hotelurile aflate in pragul demolarii sunt cele ce au dus faima statiunii de-a lungul deceniilor: Hercules, Decebal si Traian. Cladiri de patrimoniu carora barbarismul de azi le-a sters amprenta aristocratica a vremurilor apuse. In ceea ce priveste hotelurile ridicate in „epoca de aur”, acestea sunt in majoritate inchise si, de asemenea, in paragina. Se pare ca ele au adus bani buni din vanzarea centralelor termice, incarcate in zeci de vagoane si vandute ca fier vechi.

IMBOGATIRE. Statiunea Herculane a murit. Localnicii sunt dependenti de turism si daca turism nu e, nici bani nu sunt. Nu la fel se poate spune despre acolitii puterii, adica ai clanului Armas. Aflam ca toate rudele acestuia ocupa functii de conducere in hotelurile tinute in moarte clinica, prin birourile SC Hercules SA sau conduc alte afaceri locale. Comandantul politiei locale, Pavel Munteanu, este un alt exemplu. Prospera pe zi ce trece. Viloiul din centrul statiunii, jeepul din fata Politiei si chiar ghiulul de pe deget tradeaza prosperitatea. Bugetar! Sotia sa este ruda „de-a paispea spita” cu Armas, dupa cum el insusi afirma. In deschiderea discutiei cu domnia sa cerem informatii despre specificul infractionalitatii din statiune si alte bla-bla-uri. Brusc, intrebam cat a dat pe jeep. I se scurge sangele din obraji si se balbaie. „L-am cumparat de la unu’ Mirea.” „Dar vila din centru cat v-a costat?”, intrebam. Raspunsul este amuzant: „Tata are stupi si pamant. Mai face si tuica…” Fiind edificati, multumim pentru primire si plecam. Insista sa ne puna la dispozitie o masina care sa ne duca in oras. Cheama un tanar ofiter care, cu masina proprie, un Volkswagen fabricat in urma cu 2-3 ani, ne lasa la locul pe care il indicam. In scurt timp, comandantul Politiei ne suna panicat: „Gata, stiu cine v-a trimis peste mine. Totul este clar. As vrea sa ne intalnim… Ce am uitat eu sa va spun este ca am si un credit la banca pentru ca nu-mi ajungeau banii de casa…” Imediat se da alarma. Suntem cautati cu insistenta de Iosif Armas, despre care localnicii banuiau ca ar fi fugit din tara, din moment ce prin statiunea sa nu mai trecuse de luni intregi. Dupa ce ne-a reperat, Armas ne-a rugat insistent sa nu parasim statiunea pana nu ne intalnim, el aflandu-se pe drum.

ECHILIBRISTICA. Pana la intalnirea cu Armas, am avut o intrevedere cu primarul, Ion Oprescu. Eram curiosi sa aflam cum este sa fii primarul unei statiuni moarte, pe mormantul careia au crescut mormane de mizerie si moloz.

 

BUGETAR 1. Vila comandantului politiei locale (medalion)

 

BUGETAR 2. Jeepul aceluiasi comandant al politiei din Herculane, cumparat dupa ani grei de trudit la stat

Jurnalul National: Domnule primar, starea statiunii, vanduta in urma cu patru ani, se rasfrange direct asupra comunitatii. Aveti vreun set de masuri pentru a schimba aceasta situatie?

Ion Oprescu: Da, este o situatie paradoxala, dar eu merg mai departe… Daca tot se dorea ca privatizarilea astea sa fie cat de cat corecte, atunci ar fi trebuit sa fie numit, chiar doar cu rol consultativ, in Consiliul de Administratie al societatii care a cumparat statiunea un reprezentant al Consiliului Local. Oricum, la noi este un caz mai aparte, dar mass-media tot prezinta astfel de situatii si, in cel putin 70%, o face degeaba. Si nu ma refer numai la PNA, ci si la alte organisme (…)

 

Dvs. de ce nu sesizati aceste organisme, pentru ca este in interesul dvs. ca statiunea sa renasca? Sa stiti odata ce se va intampla cu aceasta statiune. Se anuleaza contractul de privatizare? Vine alt investitor? Va fi obligat actualul proprietar sa investeasca viabil in statiune?

Eu ce sa sesizez? De exemplu, la APAPS mi se spune ca in baza Legii 50… Eu nu pot sa renovez cladirile lasate in paragina (centrul vechi al statiunii – n.r.) pentru ca nu sunt ale mele.

Pai, aici este problema, domnule primar…

Pentru mine important este sa ajungem la normalitate, dar de la normalitate pana la legalitate mai sunt cativa pasi marunti. Normal ar fi fost ca centrul statiunii sa fie al comunitatii. Dar, conform unui ordin, mi se pare ca este Ordinul nr. 91, centrul statiunii a fost inclus in capitalul SC Hercules. De ce? Pentru ca asupra monumentelor istorice nu se pot percepe impozite. Eu vreau sa scot in evidenta faptul ca daca centrul statiunii ar deveni al comunitatii, si implicit al autoritatii locale, eu il dau la un specialist, sub o diferita forma, cum ar fi locatia de gestiune, si atunci pot sa fac un trotuar de marmura pentru o anumita portiune, sa acopar gropile sau multe altele. As avea niste bani. Dar, ma rog, s-a dorit ca centrul sa intre in capitalul societatii SC Hercules, societatea s-a privatizat, privatizarea s-a tinut, am inteles, pe la Bucuresti, cu ministerul… Nu cunosc detaliile si nici nu ma intereseaza. Daca ar fi fost o actiune transparenta, ne-ar fi pus la dispozitie dosarul de privatizare. Daca l-as cere eu acum, intuiesc raspunsul: „Nu va intereseaza!”…

IZVOARE „BINECUVANTATE”. Baile Herculane au fost cunoscute si frecventate inca din timpul Imperiului Roman. De asemenea, nobilimea din vechiul Bizant se reunea pe timpul verii aici, beneficiind de binecuvantatele izvoare balneoclimaterice. Baile sunt redescoperite, in 1734, de catre generalul austriac Hamilton si reconstituite pe ruinele vechi. Primele analize ale apei dateaza tot din aceasta perioada. Statiunea devine frecventata de protipendada Imperiului Austro-Ungar si de cea a statului roman. Azi, izvoarele sunt invadate de mizerie. Cele aflate sub cerul liber nu sunt amenajate, localnicii si turistii fiind obligati sa se trateze in niste boxe de beton, pe sub poduri, inconjurati de gunoaie. Cele care se afla in hoteluri nu sunt exploatate, intrucat turistii prefera statiuni in care conditiile de cazare si serviciile prestate ating un minimum prag al decentei. Primarul spune ca raul Cerna intra in atributiile Agentiei Nationale Apele Romane, dar, chiar si in aceste conditii, Primaria va actiona pentru igienizarea Cernei. „Avem o asa-zisa formatiune a Apelor Romane, formata dintr-un inginer si doi subordonati. Ce sa faca astia pe 60 de kilometri, cat are Cerna? Incercam igienizarea pe teritoriul administrativ al localitatii. Am adus saci de plastic pentru colectarea gunoiului, avem un tractor… Exista chiar si o firma interesata pentru colectarea peturilor…”

ARMAS VEDE RUINA IN ROZ

Dupa ce a aflat ca o echipa a Jurnalului National a descins in statiune, patronul Herculanelor, Iosif Armas (foto), s-a urcat in jeep si a venit val-vartej la „locul faptei”. A insistat sa stam de vorba imediat. Am mers la sediul societatii sale, unde s-au strans toti directorii si directorasii sai. Ne-a „urecheat”, prieteneste, ca am venit „la el in statiune” fara sa-i spunem, dupa care, timp de o ora, am stat la palavre, lasandu-ne impresionati de relatiile sale sus-puse, de realizarile de pana acum si, mai ales, de viitorul luminos pe care Armas vrea sa-l asigure statiunii. Insa ceea ce parea ca-l intereseaza mai mult erau sursele noastre de informare. A incropit singur o lista cu dusmanii sai, discreditandu-i pe fiecare in parte, cu sustinerea „publicului”, care radea, parca, la comanda. I-am spus ca una dintre „surse” este „vocea strazii”. „Si ce zic, ma iubesc oamenii?”, intreaba Armas. „Nu!”, ii raspundem noi, motiv pentru care schimba subiectul.

Despre situatia deplorabila a statiunii, Armas sustine ca asa a preluat-o, dar ca a investit in centrale termice si ca unul dintre corpurile Hotelului Hercule se afla in renovare. Apreciaza ca este nevoie de cateva zeci de milioane de dolari pentru ca statiunea sa fie apta circuitului turistic, dar ca nu se poate totul deodata. In fine, concluzia a fost ca s-a respectat contractul de privatizare, ca s-au facut investitii si ca se vor mai face

Nu ratati!

Cititi in numarul de maine alte amanunte privind istoria privatizarii ratate a statiunii Baile Herculane.

 

 

https://jurnalul.ro/special-jurnalul/statiunea-herculane-vanduta-si-ruinata-45427.html

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cum și-a băgat Rusia coada în războiul din Israel?

 

 

Laurențiu Pleșca

Sprijinul din partea Moscovei pentru partea palestiniană în conflictul vechi Israel-Palestina datează de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. În general, Uniunea Sovietică a adoptat o poziție pro-palestiniană sau o abordare foarte echilibrată a conflictului. Tendința a fost urmată de blocul socialist în perioada 1945 – 1989, cu excepția României Socialiste, care sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu a avut o poziție diferită, menținând relațiile cu Israel.  Așadar, relațiile dintre URSS, ulterior Rusia, datează încă de la începutul propriu-zis al conflictului, adică din momentul creării statului Israel în 1948.

 

Federația Rusă este pe bună dreptate unul dintre principalii sponsori ai Hamas. Aceasta o demonstrează și faptul că Hamas nu este recunoscută drept organizație teroristă în Rusia, ca în alte țări europene și în Statele Unite, de exemplu. Dimpotrivă, liderii politici ai Rusiei se întâlnesc constant cu liderii organizației teroriste Hamas și îi primesc constant la Kremlin.

 

De altfel, Hamas mai are alți doi sponsori principali: Iran și Qatar.

 

Implicarea ascunsă a Federației Ruse în războiul din Israel

 

În plus, mai există o altă întrebare cu privire la faptul că rolul Rusiei contează indirect aici. Am putea susține inclusiv teza potrivit căreia din cauza războiului din Ucraina și a deteriorării grave a relațiilor dintre Rusia și Occident, geopolitica relației Rusia-Iran s-a schimbat. Prin urmare, Moscova permite Iranului un spațiu mai larg de manevră în regiunea Orientului Mijlociu. Astfel, Iranul se simte mai îndrăzneț datorită relației sale de alianță cu Rusia. În cadrul acestei alianțe, Teheranul oferă drone și alte tipuri de sprijin Rusiei în războiul din Ucraina. În același timp, nu este exclus că primește în schimb un anumit tip de sprijin politic din partea Rusiei.

 

În plus, rușii au devenit mai reticenți în ceea ce privește restabilirea tratatului JCPOA, adică acordul nuclear iranian din 2015, după ce acesta fusese anterior anulat. În aceste circumstanțe, au adoptat o atitudine mai tolerantă față de Iran. Acest sentiment general de „încurajare” poate juca un rol semnificativ în situația actuală. Astfel, există o conexiune cu Rusia și o legătură cu conflictul din Ucraina.

 

Fără îndoială, există ample dovezi care indică faptul că mulți dintre luptătorii din cadrul organizației Hamas au fost instruiți de ruși, ceea ce sugerează și prezența unor instructori ruși în interiorul acestei organizații. Rusia a sprijinit Hamas pe scena internațională încă din perioada Uniunii Sovietice. Mai mult, în prezent, la Moscova se află mai mulți lideri activi ai organizației Hamas. Rusia îi curtează de mult timp pe militanții islamiști, iar unul dintre liderii cei mai importanți ai Hamas, Ismail Haniyeh, și alți oficiali au făcut recent călătorii la Moscova. După atacurile de sâmbătă, rușii s-au grăbit să scoată la iveală vechile planuri de a readuce granițele Israelului la locul unde erau în 1967.

 

Ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat că crearea unui stat palestinian este împiedicată de „politica distructivă” a SUA. În același timp, fostul președinte Dmitri Medvedev, bucuros, a catalogat atacurile Hamas drept „o evoluție așteptată” și și-a îndreptat furia împotriva Occidentului, exprimându-și satisfacția.

 

Liderii Hamas au declarat că toate sarcinile stabilite de grupare au fost finalizate, că sunt pregătiți pentru negocieri cu Israel și că mulțumesc Rusiei pentru sprijinul acordat, deoarece Rusia a susținut Hamas în Consiliul de Securitate al ONU, blocând anumite rezoluții împotriva organizației teroriste. Președintele așa-zisei Autorități Palestiniene, Mahmoud Abbas pleacă la Moscova într-o vizită de lucru, este clar o conexiune directă între acțiunile Hamas și suportul din partea Rusiei, prin urmare, există un sprijin cu drepturi depline și pe scară largă a Rusiei pentru Hamas.

 

Posibilitatea lichidării terorii odată și pentru totdeauna?

 

Pentru a înțelege cum se va dezvolta acest război din Orient, războiul între Israel și organizația teroristă Hamas trebuie să ne dăm seama și de faptul că această organizație este o amenințare nu doar la adresa Israelului ci o amenințare teroristă la adresa întregii lumi. Sub denumirea de Hamas, nu vorbim doar de lichidarea unor unități paramilitare. Vorbim despre lichidare ca structură. Desigur trebuie să înțelegem cât de grea este operațiunea de a dizolva o astfel de organizație (având exemplu al-Qaida). Potrivit diverselor surse răspunsul Israelului a fost pe măsură față de agresiunea Hamas, însă în noaptea de răspuns la atrocitățile Hamas au fost lansate doar 200 de lovituri aeriene pe Fâșia Gaza.

 

Israel, a mobilizat 300.000 de soldați în Armata Națională, iar întreaga armată israeliană la începutul războiului era de tocmai160.000 de soldați, practic rezerva de mobilizare a armatei israeliene este de 460.000. Prin aceasta putem înțelege că Israelul s-a pregătit pentru cel mai grav război din ultimii 50 de ani. Decizia Cabinetului de Securitate israelian a fost una care a fost luată chiar după atacul surpriză al Hamas și anume aceea de a intra în Gaza și de a rezolva conflictul odată pentru totdeauna.

 

Israelul este atât de puternic în acțiunile sale împotriva Hamas încât are capacitatea nu numai de a învinge organizația, ci și de a crea practic orice nouă structură de securitate în regiune care să corespundă dorințelor sale. În ciuda amenințărilor limitate de atacuri palestiniene în Israel și în Cisiordania, este probabil ca aceste incidente violente să rămână doar sporadice.

 

În ceea ce privește restul lumii arabe, Israelul nu pare să se confrunte cu o amenințare militară directă serioasă din partea vecinilor săi arabi, printre care Libia, Siria, Iordania, Egipt. Având în vedere că Libanul se află acum într-un haos total, ceea ce reduce, de asemenea, probabilitatea unei acțiuni militare semnificative acolo. De asemenea, Siria își revine cu greu după un război civil, aflat într-o fază latentă, după mai bine de un deceniu.

 

Acești factori fac din Israel o țară puternică și influentă în regiune, permițându-i să își modeleze politica de securitate și să construiască relații în funcție de interesele sale. Este probabil că Israelul își va continua eforturile pentru a menține stabilitatea în regiune și va căuta modalități de a rezolva conflictele care implică țările vecine.

 

În loc de concluzii

 

Din păcate ăzboiul din Israel captează acum atenția internațională și practic știrbește din importanța războiului din Ucraina. Odată cu atenția mai redusă pentru războiul de autoapărare al Ucrainei și suportul militar va fi mai mic pentru ucraineni, unde din partea Statelor Unite vom vedea o perioadă de stagnare din cauza faptului că americanii se pregătesc de alegerile prezidențiale din 2024, a căror rezultat trezește mai multe îngrijorări, decât speranțe.

 

Acest editorial a apărut prima dată pe site-ul publicației din Republica Moldova – Agora.md

 

 

Articole pe aceeasi tema

Ce se întâmplă în Israel?

Rusia lui Putin şi paranoia imperială

Fortăreaţa Rusia

Tot ce trebuie să știi despre războiul de o zi din Nagorno Karabah. Interesele Rusiei, Turciei si ale Iranului în Caucazul de Sud. Interviu cu analistul Armand Goșu

Rusia şi înrădăcinarea istorică a autocraţiei

 

 

 

 

Cum și-a băgat Rusia coada în războiul din Israel?

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Paul Krugman: Va ucide Putin economia globală? Lecții desprinse după primul război mondial

 

A.C.Theodor • HotNews.ro

Comentatorii economici apelează mereu la analogii istorice, din bune motive. De exemplu, cei care au studiat precedentele crize din sistemul bancar au înțeles mai bine ce s-a petrecut în 2008 decât cei care n-au făcut-o. Dar există mereu o întrebare cu privire la analogia aleasă.

 

 

Paul Krugman a fost laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2008

Foto: John Nguyen / Eyevine / Profimedia Images

Există, însă, motive serioase de îngrijorare că am putea vedea o reluare economică a celor petrecute după 1914 – acel an despre care unii economiști spun că a pus capăt primului val al globalizării, extinderea vastă a comerțului mondial făcută posibilă de căile ferate, vapoarele cu aburi și telegraf.

 

În cartea sa din 1919 „The Economic Consequences of the Peace”, John Maynard Keynes – cel care ne-a învățat mai târziu cum să înțelegem crizele – a deplâns ceea ce a văzut, în mod corect, ca „un episod extraordinar al progresului economic al omului”.

 

El scria că, în ajunul primului război mondial, un locuitor al Londrei putea comanda cu ușurință „o varietate de produse de pe întreg Pământul, în cantitatea dorită, și să aștepte cu îndreptățire sosirea lor promptă în fața ușii”.

 

Dar nu a fost de durată, din cauza „proiectelor și politicilor militariste și imperialiste, a rivalităților rasiale și culturale”. Sună familar?

 

 

 

Keynes a avut dreptate să vadă primul război mondial ca sfârșit de eră pentru economia globală. Să luăm un exemplu relevant: în 1913 Imperiul Rus era un uriaș exportator de grâu; au trecut trei generații până când unele republici sovietice au preluat acest rol. Iar al doilea val al globalizării, cu lanțuri mondiale de aprovizionare făcute posibile de containerizare și telecomunicații, nu a survenit decât după 1990.

 

Așa că suntem pe cale de a vedea a doua deglobalizare? Răspunsul este, probabil, da. Și, în timp ce existau și importante aspecte negative ale globalizării așa cum o cunoșteam, vor fi consecințe și mai dure dacă, precum se tem mulți, vom vedea un recul semnificativ în comerțul global.

 

De ce primește lumea o lovitură? Războiul de cucerire al lui Vladimir Putin a însemnat, desigur, sfârșitul exporturilor de grâu din Ucraina și a tăiat mult și din vânzările Rusiei. Nu este încă limpede cât de drastic se vor reduce exporturile rusești de petrol și gaze; Europa a fost nehotărâtă dacă să impună sancțiuni asupra importurilor unor produse de care a devenit iresponsabil de dependentă, dar Uniunea Europeană tinde să elimine această dependență.

 

Așteptați, mai sunt și altele. Nu v-ați fi așteptat ca războiul lui Putin să aibă mult efect asupra producției de automobile. Dar mașinile moderne conțin multe cablaje, iar o mare parte din cele specializate fabricate în Europa se întâmplă să provină din Ucraina.

 

Totuși, decizia Rusiei de a se transforma într-un paria internațional nu ar fi fost suficientă pentru a reduce drastic comerțul internațional – cum s-ar fi întâmplat dacă China, care joacă un rol-cheie în multe lanțuri de aprovizionare, ar fi decis să se întoarcă spre sine însăși.

 

Dar chiar dacă asaltul Rusiei asupra Ucrainei nu a inspirat China să invadeze pe cineva (încă?), există probleme și acolo.

 

În prezent, reacția Chinei la Covid, care a fost de mare succes în primele stadii ale pandemiei, devine tot mai mult o sursă de perturbare a economiei.

 

Guvernul chinez insistă în continuare să folosească vaccinuri proprii care nu sunt cele mai bune și reacționează la valuri de infectare cu carantină drastică, provocând probleme nu numai în China, ci și în întreaga lume.

 

Dincolo de aceasta, ceea ce ne-a învățat Putin este că țări conduse de autocrați înconjurați de yes-men nu sunt parteneri de afaceri de încredere. O confruntare economică sau militară a Chinei cu vestul ar fi cu totul irațională – dar așa a fost și invazia Rusiei în Ucraina. Grăitor este că războiul din Ucraina pare a fi dus la o retragere masivă de capitaluri din… China.

 

Așa că, dacă sunteți un lider în afaceri, vă întrebați cu siguranță dacă este inteligent să mizați viitorul companiei pe presupunerea că veți putea cumpăra ce doriți din țări cu regimuri autoritare. Readucerea producției în țări care cred în domnia legii vă poate mări costurile cu niște procente, dar poate că stabilitatea merită acest preț.

 

Dacă vom vedea o retragere parțială în globalizare, va fi aceasta un lucru rău? Țările avansate și bogate vor ajunge puțin mai sărace; Marea Britanie a reușit să-și mențină creșterea în ciuda declinului din comerțul mondial după 1913. Dar sunt îngrijorat pentru impactul asupra națiunilor care au progresat în ultimele decenii, dar vor ajunge cumplit de sărace fără acces la piețele mondiale – țări ca Bangladesh, ale cărui succese economice depind mai ales de exportul de confecții.

 

Din nefericire, reînvățăm lecțiile primului război mondial: beneficiile globalizării sunt permanent supuse riscului de amenințări cu războiul și al pornirilor dictatorilor. Ca să avem o lume durabil mai bogată, trebuie s-o facem mai sigură.

 

Sursa: The New York Times

 

 

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25519401-paul-krugman-ucide-putin-economia-globala-lectii-desprinse-dupa-primul-razboi-mondial.htm

 

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

DOCUMENTE ÎN EXCLUSIVITATE! O lege promovată de deputatul vâlcean Eugen Neață, modificată („măcelărită”) pe ascuns anul acesta, în parlament, aduce multe milioane de euro în conturile familiei pesedistului Paul Stănescu

 

 

 

O afacerea stufoasă. Mergem în Delta Dunării pe urmele unei afaceri de zeci de milioane de euro. O lege modificată pe ascuns în primăvara acesta în Parlament a transformat Delta Dunării în pășune.

 

Mergem pe firul banilor și al acționarilor. Un român născut la Cluj și plecat la sfârșitul anilor 80 la studii în Germania, fiul pesedistului Paul Stănescu, și doi preoți, ajung împreună în două firme care controlează aproape tot stuful din Deltă.

 

Firmele au cerut deja de la APIA subvenții: aproximativ 4 milioane de euro anual. Este vorba despre zone de 36.000 de hectare, potrivit șefului APIA Tulcea. O suprafață uriașă, la care majoritatea agricultorilor nici nu îndrăznesc să viseze. S-au făcut și primele calcule, cu câți bani ar putea primi – relatează protv.ro

 

Anul acesta, în numele localnicilor din Deltă, întreaga forţă legislativă şi administrativă a statului român s-a pus în mişcare pentru ca în final principalii beneficiari să fie două firme. Totul s-a întâmplat după ce în firme au apărut fiul unui politician important şi un fost consilier al acestuia, ale cărui afaceri din trecut sunt anchetate de DNA. Miza este uriașă, viteză în Parlament surprinzătoare, iar rezultatul contrariază inclusiv specialiști.

 

Delta Dunării este, fără exagerare, un paradis al României. Un colţ de ţară, aflat sub înaltă protecţie a UNESCO, unde natura salbatică se luptă, de zeci de ani pentru supravieţuire cu diverse grupuri de interese. De-a lungul timpului zeci de mii de hectare din Deltă au fost secate pentru agricultură şi au ajuns în posesia unor oameni influenţi. Plajele au ajuns în vizorul dezvoltatorilor imobiliari. Peştele aproape că a dispărut din cauza braconierilor protejaţi şi ei la nivel înalt. Rând pe rând, resursele de care ar fi trebuit să beneficieze toţi oamenii Deltei au fost capturate de grupuri restrânse şi bine conectate politic. Tot în Deltă găsim şi cea mai mare suprafaţă compactă cu stuf din Europa. Era ultima resursă a Deltei rămasă neacaparată până anul acesta.

 

Paradisul din Deltă s-a transformat într-un câmp de luptă între politicieni puternici, oameni de afaceri importanţi şi instituţii ale statului. Bătălia se dă pe terenuri şi cine le controlează. Miza ajunge la sute de milioane de euro, afaceri cu ramificaţii în birourile din ministere şi parlament.

 

O lege modificată pe ascuns anul acesta în Parlament a transformat Delta Dunării în pajişte. A doua zi cineva a mers la cadastru şi a schimbat în acte terenurile Deltei din ape în păşuni. Iar prin ordin de ministru al Agriculturii stuful a fost transformat din pix în furaj. În spatele modificărilor bizare se afla o miză de zeci de milioane de euro – relatează protv.ro

 

Povestea asta este despre cum au fost modificate legi, hotărâri de guvern şi ordine de ministru într-un interval de mai puţin de 6 luni, fără ca cineva să-şi dea seama care este miza finală

 

Anul acesta în numele localinicilor din Delta întreaga forţă legislativă şi administrativă a statului român s-a pus în mişcare pentru că în final să beneficieze de pe urma tuturor modificărilor doar două firme în care au intrat Ştefan Alexandrul Stănescu, fiul lui Paul Stănescu, numărul doi în PSD. Şi soţia unui fost consilier de la Ministerul Dezvoltării din timpul mandatului lui Paul Stănescu. Fost consilier ale cărui afaceri din trecut sunt anchetate de DNA

 

Din primăvară, recoltarea stufului, o activitate veche de zeci de ani în Delta, a fost trecută pe ascuns în categoria activităţilor agricole. Şi a devenit peste noapte eligibilă pentru subvenţii europene date în agricultură pentru …pajişti, nu pentru mediu sau deltă. Foştii guvernatori nu mai înţeleg nimic.

 

Atega-Adriana Groza, fost guvernator al Deltei Dunării: „Nu ştiu, nu-mi dau seama cum ar putea fi dată subvenţia pentru aşa ceva? Pentru ce, pe o suprafaţă deja existentă pe care în mod normal ar trebui doar să o conservi?”

 

Mălin Mușatescu, fost guvernator al Deltei Dunării: „Dacă acum este preluat şi stuful, adică vorbim de 300.000 de hectare din Delta Dunării, practic rezervaţia rămâne doar pe hârtie. Câteva grinduri şi zona protejate. Şi eu am un feeling că după toată treaba asta se va deschide şi vânătoarea.”

 

Cele două firme care controlează aproape tot stuful din Deltă apar peste noapte în agricultură românească şi intră direct în topul celor mai mari latifundiari ai ţării.

 

Paul Angelescu: „Suntem în inima Deltei, în satul Gorgova. În spatele meu începe zona stuficolă Gorgova Uzlina. Stuf cât vezi cu ochii pe mii şi mii de hectare. 8 din cele 12 zone stuficole din Deltă, inclusiv aceasta sunt controlate în acest moment de familia Stănescu şi de partenerii săi de afaceri.”

 

În această primăvară au solicitat subvenţii europene pentru 36.000 de hectare în Deltă. Şi ar urma să primească anual aproape 4,5 milioane de euro. Stuful a fost concesionat de la statul român pe o redevenţă de 17 ori mai mică. Deoarece la momentul semnării contractelor, în 2020, nimeni nu se gândea că recoltarea stufului are cum să devină vreodată o activitatea agricolă în urma căreia să şi primeşti bani europeni. În 25 de ani numai din subvenţii miza afacerii depăşeşte 100 de milioane de euro.

 

4 aprilie 2023. Mai sunt câteva săptămâni şi expiră termenul până la care fermierii pot depune cereri ca să primească subvenţii. Iar în România nu există nicio lege care să permită plata subvenţiilor europene stuful care creşte natural în Deltă. Intră în scenă Florin Barbu, deputat PSD de Olt. Un politician apropiat de Paul Stănescu în jurul căruia amendamentele obişnuiesc să apară din neant.

 

Discuție cu Florin Barbu, deputat PSD

 

„- Păi amendamentul a fost făcut de mine, ce vreţi să vă spun, acum a fost făcut.

– Nu v-am văzut când tastaţi

– Da eu tastez cu capul. Nu tastez cu mâna, tastez cu capul. Bun, mulţumim frumos şi dacă nu ne mai întâlnim…un Paște fericit şi tot ce vă doriţi, sănătate multă!”

 

În aceasi şedinţa din aprilie 2023 în care a tastat cu capul, nu cu mâna, Florin Barbu introduce brusc pe ordinea de zi şi un proiect de lege respins de Senat în 2021. Şi care de mai bine de 2 ani stătea uitat prin sertarele comisiei pe care deputatul o conducea.

 

PLX 183/2021 iniţiat de deputatul PSD de Vâlcea Eugen Neaţă îşi propunea să aducă modificări la ordonanţa care defineşte pajiștile şi cum pot fi ele utilizate. Acesta îşi dorește să poată ridica parcuri industriale şi ferme peisagistice pe pajişti. Doar că în comisia condusă de Barbu, proiectul apare 2 ani mai târziu, cu tot conţinutul în afară de titlu, şters. Dispar parcurile industriale şi fermele şi apar două noi amendamente despre paludicultură, un cuvânt care nici macare nu există în DEX şi care se referă la activitatea de recoltare a stufului din mlaştini şi turbării…adică din Deltă. Practic, Delta este transformată în pajişte.

Reprezentantul ministerului este şi el uşor confuz. Ştie că ministerul sau nu era de acord cu parcurile industriale pe pajişti, însă articolele au dispărut miraculos din proiect, aşa că îşi dă ok-ul.

 

În mod normal amendamentele apar şi dispar dintr-un proiect de lege la propunerea unor parlamentari , iar numele acestora trebuie trecute în dreptul oricărei modificări. Pe fişa din comisie nu apare niciun nume. Un parlamentar e şi el mirat cum s-a produs minunea.

 

Deputatul PNL Emil Dumitru este cel care întreabă uimit la sfârşitul şedinţei din aprilie, de unde au apărut totuşi amendamentele. N-a primit un răspuns nici până în ziua de azi – relatează protv.ro

 

Discuție cu Emil Dumitru, deputat PNL:

 

– Am întrebat la acel moment la staff cum au ajuns amendatele.

– Și ce v-au spus

– Păi din câte am înţeles ei au spus că sunt nişte amendamente venite şi asta a fost tot.

– Venite de unde?

– Nu ştiu să vă spun mai multe

– Nu-i ciudat aşa?

– Aici staff-ul comisiei vă poate da mai multe detalii.

 

Mergem şi la Adrian Chesnoiu, alt apropiat al lui Paul Stănescu. El conduce în prezent comisia de Agricultură şi a fost prezent şi la dezbaterea din aprilie.

 

Discuție cu Adrian Chesnoiu, deputat PSD:

 

– Poate fi o resursă economică pentru locuitorii acelei zone

– Am înţeles

– Cultivarea şi recoltarea stufului

– Ah, deci scopul e ca să beneficieze localnicii.

– Loclanicii. Pentru că sunt anumite zone cărora le poţi da potenţial economic prin cultivarea şi recoltarea stufului.

– Ciudat e ca beneficiari sunt în realitate doar 2-3 firme care au beneficiari politicieni.

– Asta n-aş putea să intru în dialogul acesta cu dumneavoastră pentru că nici nu cunosc detaliile pe care le discutaţi.

 

La doar câteva zile după ce a trecut de comisia de Agricultură, proiectul ajunge în comisia de Mediu. Unde, secretarul de stat de la mediu, ştie că fost chemat să discute despre parcuri industriale şi începe să ceară modificări.

 

Preşedintele comisiei de mediu, liberalul George Stânga îl întrerupe subit.

 

Şi în această comisie, în mai puţin de trei minute, toată lumea votează fără să se întrebe vreo secundă cum au ajuns să ridice mâna pentru paludicultură, deşi au fost chemaţi să voteze despre parcuri industriale.

 

Într-un Parlament în care legi mult mai importante aşteaptă cu anii să fie dezbătute, paludicultura a devenit lege în mai puţin de 9 zile. A apărut din neant şi în acest interval şi în acest interval a trecut de comisia de mediu, comisia de agricultură şi de votul Camerei Deputaților, moment în care a devenit oficial lege în România.

 

Şi mai uluitor este că legea a trecut prin două comisii şi plenul Camerei Deputaţilor fără ca cineva să rostească măcar o dată în timpul dezbaterilor cuvintele paludicultură, stuf, deltă, sau mlaştini, care definesc esenţa modificărilor. Punctul de vedere al guvernului ajunge la 11 zile după votul final. Legea fusese deja trimisă președintelui pentru semnare. Palatul Victoria da în scris că NU este de acord. Şi ei ştiau că legea este despre parcuri industriale. Semn că modificările cu paludicultură n-au mai ajuns.

 

Mergem la deputatul PSD Eugen Neaţă să-l întrebăm ce s-a întâmplat cu propriul lui proiect de lege şi cum a fost deturnat de la parcuri industriale la paludicultura..

 

Discuție cu Eugen Neaţă, deputat PSD:

 

– Asta e forma din Senat care e a dumneavoastră şi asta e formă de la deputaţi, care are legătura doar cu 2 articole care n-aveau treabă cu ce propuneaţi dumneavoastră.

– E posibil, nu ştiu, trebuie să le văd

– Asta vă întreb nu ştiaţi

– O să verific, nu, nu de la mine.

 

Ne întoarcem câteva zile mai târziu să curioşi la ce concluzie a ajuns.

 

Discuție cu Eugen Neaţă, deputat PSD:

 

– Pe proiectul ăsta v-aţi lămurit ce s-a întâmplat?

– Nu

………….

 

La câteva luni după momentul din Parlament, Florin Barbu este promovat cu susţinerea lui Paul Stănescu în funcţia de ministru al Agriculturii în Guvernul Ciolacu. Mergem şi la el.

 

Discuție cu Florin Barbu, ministrul Agriculturii:

 

– În primăvară aţi şters în comisia de agricultură un proiect de lege complet de conţinut şi aţi adăugat amendamente despre paludicultură, care nu aveau legătură

– Nu ştiu la ce va referiți

– Prezidaţi comisia de agricultură

– Nu, a fost o directivă a Uniunii Europene

– N-avea legătură

– Un regulament al Uniunii Europene.

 

O sursă din conducerea Ministerului Agriculturii ne recunoaşte sub protecţia amendamentului că modificările legislative au fost „servite”, dar se teme să spună de cine.

 

„-Ideea cu paludicultura este una dintre ideile cu care domnul ministru a venit când a fost învestit, pregătită, servită, aranjată, gata.

-Servită din ce direcţie, dacă îmi permiteţi să vă întreb.

-Nu pot să discut chestia asta la telefon cu dumneavoastră.”

 

Nu am reuşit să obţinem mai multe informaţii.

 

Cum au ajuns două firme să ia subvențiile destinate localnicilor din Deltă

Mergem pe firul banilor și al acționarilor. Un român născut la Cluj și plecat la sfârșitul anilor 80 la studii în Germania, fiul lui Paul Stănescu, și doi preoți, ajung împreună în două firme care controlează aproape tot stuful din Deltă.

 

Firmele au cerut deja de la APIA subvenții. Este vorba despre zone de 36.000 de hectare, potrivit șefului APIA Tulcea. O suprafață uriașă, la care majoritatea agricultorilor nici nu îndrăznesc să viseze. S-au făcut și primele calcule, cu câți bani ar putea primi.

 

Ce le-a cerut Comisia Europeană fermierilor

Mai toți politicienii invocă alinierea la legislația europeană pentru a justifica modul bizar prin care paludicultura a fost introdusă în legislația românească și asimilată pajiștilor – relatează protv.ro

 

Daniel Constantin, deputat PNL, membru al Comisiei de Agricultură: „La momentul respectiv a fost o justificare, pentru că este o adaptare la regulamentul european”.

 

Emil Dumitru, deputat PNL, membru al Comisiei de Agricultură: „La nivel european este o prevedere legala la rang de regulament”.

 

Este adevărat că regulamentul european, care stabilește politica agricolă comună pentru următorii patru ani, conține patru mențiuni depre paludicultură. La nivel european, comunitatea științifică a ajuns la concluzia că mlaștinile, turbăriile și plantele, care cresc în astfel de soluri inundate natural, stochează foarte bine carbon în pământ și ajută la combaterea schimbărilor climatice, spre deosebire de agricultura intensivă, care eliberează dioxid de carbon în atmosferă, și contribuie la schimbările climatice.

 

Atena Adriana Groza, fost guvernator al Deltei Dunării: „Este echivalent cu o plantație de pădure, cu o pădure. Tocmai pentru faptul că nu este recoltat anual. Asta se întâmplă ca și la pădure și în cazul stufărișurilor. Nu faci recoltare anuală și atunci carbonul ăla, normal că rămâne sechestrat în stuf”.

 

În toată Europa, inclusiv în România, milioane de hectare de zone umede au fost secate în trecut pentru a face loc agriculturii intensive. Prin finanțarea paludiculturii, Comisia a căutat o cale prin care să motiveze fermierii care lucrează terenurile secate, să le inunde la loc și să le renatureze. O măsură extrem de necesară, inlcusiv în Deltă.

 

Paul Angelescu: Suntem la amenajarea piscicolă ruscă din Delta Dunării. Este această suprafață de 2.600 de hectare a rezervației, colorată cu albastru, pentru că aici ar trebui să fie iazuri și pești. În realitate avem floarea soareului. Toate cele 2.600 de hectare au fost secate cu ani buni în urmă și transformate în teren agricol. Un dezastru pentru Deltă din punct de vedere al biodiversității, o afacere foarte bănoasă pentru cei care au reușit să concesioneze astfel de terenuri.

 

Toată Delta este împânzită de astfel de terenuri, care au fost secate, uneori la limita legii, de alți afaceriști cu conexiuni politice.

 

Atena Adriana Groza, fost guvernator al Deltei Dunării: „În general, de-a lungul timpului, zonele umede erau și stufărișurile au fost desecate pentru marea agricultură, pentru agricultura intensivă și pentru culturi agricole intensive, iar acum se dorește o revenire prin reintroducerea acelor zone umede în sistemul agricol, dar utilizarea lor ca zone umede, în primul rând pentru sechestrarea de carbon”.

 

Doar că, în România, în loc să rezolve mai întâi problema terenurilor secate, autoritățile au transformat, din pix, alte zecii de mii de hectare din Deltă în pajiște, și au direcționat banii acolo.

 

Atena Groza, fost guvernator al Deltei Dunării: „Din punctul meu de vedere, nu, pentru că managementul unor pajiști și subvențiile pe pajiști se referă cu totul atlceva decât ce înseamnă paludicultura”.

 

Guvernul Ciolacu a ridicat paludicultura la rang de program de guvernare

Legislația de la Bruexelles a fost, însă, formulată suficient de vag încât să permită și interpretarea ei mioritică.

 

În Deltă, recoltarea stufului se face de zeci de ani. Ajută și la regenerarea naturii când se taie în zone restrânse. Pentru a nu deranja natura, stuful se taie doar iarna, în frig și umezeală. O muncă grea, care necesită mult efort fizic.

 

Anul acesta, Guvernul Ciolacu a ridicat paludicultura la rang de program de guvernare, cu promisiunea că banii se vor duce la oamenii locului. Stuful și terenurile din Deltă sunt proprietatea publică a statului român și țin de Ministerul Mediului. Mergem și la ministrul Mircea Fechet.

 

Mircea Fechet, minsitrul Mediului: „Acest lucru ar trebui să fie valabil pentru toate activitățile din Deltă. Populația locală din Deltă ar trebui să fie beneficiarul în procent de 100% a tot ce se exploatează din Deltă”.

 

Transparența a fost atât de mare, încât din toată Delta, doar cele două firme au știut să aplice pentru banii europeni. Plățile încă nu au fost făcute, se așteaptă o semnătură de la București. S-au calculat, însă banii, o confirmă șeful APIA Tulcea.

 

Florin Stăneață, director APIA Tulcea: „Avem suprafețe pentru care au fost depuse cereri de sprijin, undeva la 36.000 de hectare. Este o subvenție normală, pe suprafață, care se acordă și pentru o pajiște normală. Deci 96,45 de euro este cumulul pe hectar pentru plata SAPS. Noi avem 36.000 de hectare declerate la nivelul a două societăți, atâta tot. Nu, nu. Care au concesionate suprafețe importante”.

 

Mircea Fechet, ministrul Mediului: „Pe mine mă interesează foarte puțin când verificăm anumite contracte cine sunt proprietarii acestor afaceri. Nu cred că un contract este legal sau nu în funcție de patronul business-ului respectiv, sau acționarul business-urilor respective”.

 

Firmele din afacerea stufului apar în 2020, același an în care au obținut și concesiunile de la administrația Deltei. Nicu Anagnoste înființează Ecologica Danube, iar Julius Octavian Popa deschide Biodelta Resurse.

 

La prima vedere, firmele nu au legătură una cu alta. Doar că ambele au ajuns cu sediile la aceeași adresă cu geamuri fumurii de la parterul unui bloc din Tulcea. Vecinii vin cu o informație interesantă.

 

Octavian Popa s-a născut la Cluj. La sfârșitul anilor 80, în plină dictatură, a fost unul dintre puținii norocoși care a reușit să plece din țară pentru diveresificarea studiilor.

 

Iulius Octavian Popa, administrator Biodelta Resurse: „Mi-am diversifict studiile economice pe care le aveam înainte în România. Le-am acreditat, ca să spun așa, în Germania”.

 

La începutul anilor 90, norocul este din nou de partea lui. În timpul unei excursii în Deltă îl cunoaște pe fostul șef al întreprinderii comuniste care recolta stuf, iar acesta îl ajuta să cumpere activele în timpul marilor privatizări.

 

Iulius Octavian Popa, administrator Biodelta Resurse: „Și am încercat și reușit, cu sprijinul dânsului, să reușesc să cumpăr aceste utilaje”.

 

I-am cerut și noi un interviu, dar ne-a refuzat – relatează protv.ro

 

Documente în premieră prezentate de ZIARUL DE VÂLCEA, care devoalează organizarea complexă a șmecherilor cu gulere albe care vor câștiga milioane de euro din… stuf:

 

 

 

Cât costă un abonament pe un an la aplicația dezvoltată de Stănescu

Revenind în vremurile noastre. În aceeași zi, din martie 2022, atât Popa cât și Anagnoste decid să cedeze jumate din afacerea lor către Bizantine Art Proiect, firma lui Nelu Ionuț Lipan, un preot din comuna tulceana Cuciurova.

 

Câteva luni mai târziu, în ambele firme, din nou, în aceeași zi, apare și Ștefan Alexandru Stănescu, fiul lui Paul Stănescu. Administratorii ambelor firme susțin că aportul lui în afaceri este un soft care monitorizează utilajele pe teren. Ambii administratori spun că nu au cunoștință de eventuale implicări sau demersuri făcute de ceilalți asociați în mediul politic.

 

Iulius Octavian Popa, administrator Biodelta Resurse: „Este o implicație tehnică a dânsului, nu o implicație politică, pentru că am înțeles că tatăl acestui domn e politician. Nu știu, noi ne ocupăm cu paludicultura”.

 

Ștefan Stănescu, agricultor: „Eu am făcut un start-up, cel mai bun start-up din România în 2017 pe partea de agricultură. Am ajutat peste 120 de ferme în țară. Am fost la peste 10 târguri în toată lumea asta, mai puțin America de Sud și Australia. Adică pierdem timpul”.

 

Potrivit propriului site de internet, un abonament pe un an la aplicația dezvoltată de Ștefan Stănescu costă doar 1.000 de dolari.

 

Preoții Lipan și Iscru, obiectul unei anchete Recorder

Mergem mai departe pe firul acționarilor. În noiembrie 2022, Părintele Lipan iese cu totul din cele două afaceri. În locul lui apare firma Restart Premium, înregistrată la o adresă de la marginea orașului Babadag.

 

Firma este trecută pe numele Marinelei Iscru, soția preotului Madalin Iscru, fostul consilier al lui Paul Stanescu. Sunăm la numărul de la Registrul Comerțului, unde ne răspunde un fost acționar, care a vândut demult firma.

 

Preoții Lipan și Iscru au făcut recent obiectul unei alte investigații jurnalistice. Recorder a arătat cum aceștia câștigă prin firmele soțiilor, în condiții îndoielnice, contracte din bani publici cu primarii din județ, și fac lucrări supraevaluate și de proastă calitate – relatează protv.ro

 

La câteva săptămâni după intrarea lui Ștefan Stănescu în firme, APIA cere de la ARBDD informații despre terenurile cu stuf, categoria, suprafața și coordonatele lor. Documentul este semnat de Adrian Pintea, fostul șef al APIA, promovat recent secretar de stat în Ministerul Agriculturii. Pintea este susținut de șeful PSD Teleorman Adrian Gâdea. Gâdea este cel care, în 2018, pe mandatul lui Paul Stănescu, l-a adus la Ministerul Dezvoltării pe preotul Iscru.

 

Ștefan Stănescu, agricultor: „Nu știu, că Delta e mare. Eu am cumpărat acțiuni în două societăți comerciale care se ocupă cu agricultura. Că și activitatea stuficolă e tot o activitate de argicultură, până la urmă. Eu, la rândul meu, mă ocup cu agricultura din 2008, până în prezent. Nu cred că deranjează pe cineva că mai și muncim în țara asta. Nu cred că e nicio problemă. Ăsta e domeniul meu de activitate, agricultura, da? Eu vă mulțumesc foarte mult pentru că ne faceți publicitate, o zi frumoasă”.

 

Anul acesta, Ionuţ Anagnoste iese din Ecologica Danube și îi lasă locul Adelei Baractian, o parteneră de afaceri a lui Octavian Popa. Îl sunăm pe domnul Ionuţ Anagnoste să-l întrebăm de ce a ieșit aproape de tot din afacere, tocmai când urmau să vină milioanele.

 

 

DOCUMENTE ÎN EXCLUSIVITATE! O lege promovată de deputatul vâlcean Eugen Neață, modificată („măcelărită”) pe ascuns anul acesta, în parlament, aduce multe milioane de euro în conturile familiei pesedistului Paul Stănescu

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

Neglijențe sau trădări grave în privatizarea PETROM, SIDEX și ASTRA?!

 

 

Valer Marian Politică

 

Deputatul de Ilfov, Daniel Ghiță, a prezentat în ședința Camerei Deputaților de miercuri, 8 februarie 2023, o declarație politică intitulată ,,Neglijențe sau trădări grave în urmărirea respectării clauzelor postprivatizare în cazurile PETROM, SIDEX și ASTRA?!”, din care reproducem următoarele:

Grave nereguli postprivatizare constatate de Curtea de Conturi

 

 

Conform Raportului public pe anul 2008 (pag. 198-200), în cadrul atribuţiilor conferite, Curtea de Conturi a României a efectuat un control la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) pentru a verifica modul de respectare a clauzelor contractuale cuprinse în contractele de privatizare a mai multor societăţi comerciale, printre care s-au aflat SC COMBINATUL SIDERURGIC-SIDEX SA Galați, Societatea Națională a Petrolului PETROM SA București și SC RAFINĂRIA ASTRA SA Ploiești.

 

Urmare activităţilor de control desfășurate, s-a constatat că atât vânzătorul, respectiv AVAS, cât și cumpărătorii activelor care au făcut obiectul privatizării societăților susmenționate nu au respectat ducerea la îndeplinire a clauzelor contractelor de privatizare, constatările principale fiind sintetic următoarele: 1.nerespectarea angajamentelor investiţionale asumate de cumpărător; 2. neclarificarea situaţiei juridice a unor terenuri în vederea obţinerii tuturor certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra lor; 3. nerespectarea numărului mediu de angajaţi stabilit prin „Strategia de personal”; 4. neurmărirea înfiinţării unui organism specializat în problemele de mediu postprivatizare; 5. nemajorarea capitalului social cu valoarea reactualizată a terenurilor și netransmiterea acţiunilor suplimentare către AVAS.

 

Constatările Curții de Conturi sunt deosebit de grave, cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, cele trei societăți comerciale aveau un caracter strategic (PETROM era compania natională de petrol, SIDEX Galați era cel mai mare combinat siderurgic din România și unul dintre cele mai mari din Europa și din lume, iar ASTRA Ploiești era cea mai veche și cea mai mare rafinărie din țara noastră) iar, pe de altă parte, trecuse o perioadă substanțială de la privatizarea lor (între 4-11 ani). În plus, două cele trei societăți au fost cumpărate de companii de prima mâna din Uniunea Europeană, respectiv COMBINATUL SIDERURGIC-SIDEX SA Galați a fost achiziționat în 2001 de concernul indo-britanic ARCELOR MITTAL, iar Societatea Națională a Petrolului PETROM SA a fost achiziționată în 2001 de compania austriacă OMV. SC ASTRA SA Ploiești a fost achiziționată în 1997 de INTERAGRO, una din cele mai mari companii din România la data respectivă, care cumpărase Societatea Națională Tutunul Românesc și-l avea patron de interfață pe afaceristul-securist Ioan Nicolae, condamnat ulterior pentru infracțiuni legate de alte afaceri.

Potrivit raportului susmenționat al Curții de Conturi, urmare celor constatate, au fost luate următoarele măsuri: calcularea de către AVAS a penalităţilor stipulate de clauzele contractuale; notificarea cumpărătorului de către AVAS pentru respectarea Strategiei de personal care nu a fost respectată; emiterea de decizii de către Curtea de Conturi, prin care au fost dispuse măsuri pentru eliminarea abaterilor constatate cu ocazia verificărilor efectuate.

 

Principalele nereguli în cazul SIDEX

Astfel, în urma controlului cu privire la îndeplinirea de către părţi a clauzelor contractuale cuprinse în contractul de privatizare a SC Combinatul Siderurgic SIDEX – SA Galaţi (denumit actual SC ARCELOR MITTAL – SA Galaţi), au rezultat următoarele constatări principale:

  • Nu au fost respectate, în anii 2005 și 2006, angajamentele investiţionale asumate de cumpărător prin contractul de privatizare, inclusiv prin addendum-urile la acesta, încheiat între Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participaţiilor Statului, în calitate de vânzător, și LNM Holdings NV, în calitate de cumpărător. În urma verificării efectuate s-a constatat că, în perioada 1.01.2005–31.12.2006, nu au fost îndeplinite de către cumpărător obligaţiile investiţionale privind protecţia mediului, precum și cele ce se referă la îmbunătăţirile tehnologice, prevăzute în contract. În timpul și ca urmare a controlului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a calculat penalităţi, conform prevederilor clauzelor contractuale, în valoare totală de 1.628.980,725 USD, fiind notificat în acest sens cumpărătorul;
  • Nu s-a clarificat situaţia juridică a unor terenuri aflate în administrarea SC ARCELOR MITTAL – SA Galaţi, contrar prevederilor din contractul de privatizare. Astfel, s-a constatat că două terenuri, în suprafaţă totală de 65.935,65 m2 ,se află în litigiu, nefiind clarificată situaţia juridică a acestora. Totodată, din materialele și documentele primite de la SC ARCELOR MITTAL – SA Galaţi nu rezultă cu claritate dacă societatea mai are în folosinţă terenuri pentru care nu a întocmit documentaţiile necesare, nu a solicitat și nu a primit certificate de atestare a dreptului de proprietate. În conformitate cu prevederile legale, cu valoarea reactualizată a acestor terenuri se majorează capitalul social al societăţii, iar acţiunile suplimentare rezultate se transmit autorităţii cu atribuţii în domeniul privatizării care gestionează acţiunile deţinute de stat la societate. Pentru înlăturarea acestor abateri a fost emisă o decizie, prin care s-au dispus măsurile necesare. 

 

Neregulile cele mai multe și grave au fost în cazul PETROM

 

În urma controlului cu privire la îndeplinirea de către părţi a clauzelor contractuale cuprinse în contractul de privatizare a SC „PETROM” – SA, au rezultat următoarele constatări principale:

  • Neurmărirea, de către instituţia cu atribuţii în domeniul privatizării, a modului în care cumpărătorul și-a respectat obligaţia asumată prin contractul de privatizare, respectiv de a „depune toate eforturile rezonabile pentru a determina societatea să pregătească în mod corespunzător documentaţia necesară și să depună cereri pentru obţinerea tuturor certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în curs de clarificare conform legii și în timp util pentru efectuarea majorărilor de capital social…”. În timpul controlului au fost identificate terenuri în suprafaţă de 5.757.224,57 m², al căror regim juridic nu era clarificat și pentru care nu erau întocmite și/sau finalizate, de către SC „PETROM” – SA, documentaţiile necesare solicitării obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate în vederea majorării capitalului social deţinut de stat cu valoarea actualizată aferentă;
  • Neurmărirea, de către AVAS, a modului de îndeplinire de către cumpărător a angajamentelor asumate prin contractul de privatizare privind terenurile în curs de clarificare. În urma controlului, au fost identificate terenuri transferate de statul român către SC „PETROM” – SA, aflate în administrarea și folosinţa acesteia, pentru care a obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate, fără însă a majora capitalul social cu valoarea reactualizată a terenurilor, conform prevederilor legale în vigoare, și fără a transmite acţiunile suplimentare rezultate către AVAS, care gestiona și acţiunile deţinute de stat la societate, astfel: – suprafaţa totală de 26.978.850,81 m², înscrisă într-un număr de 560 certificate de atestare a dreptului de proprietate emise de ministerul de resort; – suprafaţa totală de 24.127,87 m², reprezentând diferenţe între suprafeţele mai mari înscrise într-un număr de 6 certificate de atestare a dreptului de proprietate, emise de ministerul de resort, faţă de cele înscrise în situaţiile transmise de societate ca fiind reflectate în capitalul social;
  • Neurmărirea, de către AVAS, a îndeplinirii de către cumpărător a angajamentelor asumate prin contractul de privatizare, în sensul că acesta, în calitate de acţionar majoritar, nu a acţionat pe lângă societate în vederea respectării numărului mediu de angajaţi stabilit prin „Strategia de Personal” – anexă la contract. Astfel, s-a constatat că, în anii 2006 și 2007, s-a înregistrat o reducere a numărului mediu de personal cu 13.311 angajaţi, respectiv cu 17.541 angajaţi, faţă de prevederile convenite prin „Strategia de Personal”– anexă la contractul de privatizare. În timpul controlului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a notificat cumpărătorul în vederea remedierii situaţiei și respectării clauzelor contractuale;
  • Neurmărirea, de către AVAS, a îndeplinirii de către Ministerul Mediului a obligaţiilor privind înfiinţarea unui „organism specializat” care trebuia să preia îndatoririle vânzătorului cu privire la problemele de mediu prevăzute în contractul de privatizare, conform art. 20(6) din Legea nr. 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Naţionale a Petrolului „Petrom” – SA București. Prin decizia emisă de Curtea de Conturi au fost dispuse măsuri pentru înlăturarea abaterilor menţionate mai sus.

 

Nereguli similare în cazul ASTRA

 

În urma controlului cu privire la îndeplinirea de către părţi a clauzelor contractuale cuprinse în contractul de privatizare a SC „RAFINĂRIA ASTRA” – SA, au rezultat următoarele constatări principale:

  • Neurmărirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, după finalizarea procesului de privatizare prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni, a situaţiei juridice a unor terenuri aflate în administrarea SC RAFINĂRIA ASTRA – SA Ploiești, pentru care, la data privatizării, nu se obţinuseră certificatele de atestare a dreptului de proprietate. În urma verificării efectuate, s-a constatat că SC „RAFINĂRIA ASTRA” – SA Ploiești avea, la data privatizării, în administrare și folosinţă, terenuri situate în intravilan, în municipiul Ploiești, în suprafaţă totală de 84.773,54 m², a căror situaţie juridică nu a fost clarificată și pentru care nu s-au obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate, astfel că valoarea acestora nu s-a reflectat în majorarea capitalului deţinut de stat la societate și, respectiv, în veniturile obţinute din privatizare. Din suprafaţa totală de 84.773,54 m², o suprafaţă de 83.329,86 m² constituia, la data privatizării, obiectul unor închirieri, iar alte trei terenuri în suprafaţă de 223,68 m², 270 m² și 950 m² erau în litigii la instanţele de judecată. Totodată, în urma verificărilor efectuate și din informaţiile primite de la societate, nu a rezultat cu claritate dacă SC „RAFINĂRIA ASTRA” – SA Ploiești nu mai are în folosinţă și administrare suprafeţe de teren, transferate acesteia de statul român, pentru care nu a întocmit documentaţia necesară și nu a solicitat și obţinut certificate de atestare a dreptului de proprietate. Printr-o decizie emisă de Curtea de Conturi au fost dispuse măsuri pentru eliminarea acestor abateri.

Pentru considerentele expuse, deputatul Daniel Ghiță a adresat și o interpelare primului-ministru al Guvernului României, Nicolae Ionel Ciucă, prin care a solicitat să-i se comunice dacă și când au fost remediate neregulile constatate, referitor la care au fost dispuse măsuri de Curtea de Conturi, la cele trei societăți comerciale strategice, precum și dacă la aceste societăți au fost efectuate ulterior alte controale de către Curtea de Conturi, AVAS sau alte instituții ale statului, cum ar fi Ministerul Finanțelor, pentru a verifica modul de respectare a clauzelor contractuale cuprinse în contractele de privatizare. În funcție de răspunsul primit, ne vom da seama dacă la mijloc este vorba de neglijențe grave sau de trădări grave în urmărirea îndeplinirii clauzelor contractuale postprivatizare

 

 

https://www.cotidianul.ro/neglijente-sau-tradari-grave-in-privatizarea-petrom-sidex-si-astra/

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Nașul lui Dragnea are afacere cu dedicație în Făgăraș

 

Sorin Paul Stănescu, nașul fiului lui Liviu Dragnea, are o farmacie veterinară în Făgăraș. Aceasta a fost deschisă în urma unei ordonanțe de urgență, adoptată de guvernul Tudose în octombrie 2017.

 

Ordonanța prin care a fost anulat dreptul exclusiv al medicilor veterinari de a prescrie tratament și medicamente ar fi fost dată cu dedicație, scrie în exclusivitate G4Media.

 

Farmacia veterinară, care face parte din rețeaua Farmavet, a fost deschisă în toamna anului trecut. Aceasta funcționează într-un centru comercial aflat la intrarea în Făgăraș și vinde mâncare şi medicamente pentru animale. Unul dintre angajați recunoaşte că nu au un medic propriu și că trimite clienții către cel mai cunoscut veterinar din municipiu, care are propria afacere, mai scriu jurnaliștii aceleiași publicații.

 

Farmavet a încheiat două contracte de sublocaţiune, pe trei ani, pentru spații dintr-un sediu comercial din Făgăraş și Galaţi, pe 20 octombrie 2017. De la intrarea legii în vigoare şi până acum, au fost încheiate nu mai puţin de 28 de contracte de închiriere sau locaţiune, majoritatea în centre comerciale şi zone centrale. Făgăraș, Simeria, Aiud sau Oțelul Roşu sunt doar câteva dintre locurile în care a ajuns Farmavet.

 

După modificarea legii, rețeaua de farmacii se dezvoltă spectaculos și ar urma să ajungă la 350 de farmacii veterinare. Farmavet susține, însă, că ordonanța s-a emis în contextul existenței unei proceduri de infrigement împotriva României, deoarece dreptul UE se opune unei exclusivități de comercializare a produselor medicale veterinare în favoarea medicului veterinar. Asociaţiile profesioniste ale breslei s-au revoltat imediat la acea vreme şi au acuzat că modificările nu au legătură cu directiva europeană, ci doresc să destabilizeze o profesie, mai arată G4Media.

 

Farmavet SA este fosta reţea de farmacii veterinare din România comunistă. În urma privatizării, ea ajunge să fie deţinută de firma A&S INTERNATIONAL 2000 SRL, cea care administrează Institutul Pasteur, singurul institut de cercetare în domeniul medicinei veterinare şi primul producător de preparate imunologice veterinare din Romania prin Filiala Filipești, cea mai mare fabrica de medicamente veterinare din Romania.

 

A&S INTERNATIONAL 2000 SRL îl are ca acţionar majoritar pe Paul Sorin Stănescu, naşul de cununie al lui Valentin Dragnea, fiul liderului PSD, Liviu Dragnea.

 

Nașul lui Dragnea are afacere cu dedicație în Făgăraș

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Cine ii vindeca pe doctorii studentilor ?) Studenții din UMF Iaşi refuză să participe la cursuri unde li se citește ore în șir din PowerPoint-uri învechite

 

 

De Alin Mihai

 

Liga Studenţilor (LS IAŞI) critică atitudinea sfidătoare a UMF Iaşi care la mai bine de 3 luni de la protestul care a strâns peste 1000 de studenţi, ignoră în continuare solicitările şi problemele ridicate de aceştia, refuzând orice dialog. La finalul lunii iunie, peste 1000 de studenţi ai Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” din Iaşi au manifestat împotriva deciziilor recente ale conducerii de majorare a taxelor de cazare şi şcolarizare, de impunere a prezenţei obligatorii la cursuri în contextul în care majoritatea profesorilor citesc din prezentări, bibliografiile şi materialele sunt învechite iar rezultatele evaluării cadrelor didactice de către studenţi nu sunt luate în consideraţie. Deşi 849 de studenţi au semnat memoriul adresat conducerii instituţiei, restul manifestanţilor temându-se de o posibilă „răzbunare”, rectorul Viorel Scripcariu refuză să dea un răspuns scris solicitărilor, ascunzându-se în spatele organizaţiilor studenţeşti docile din universitate care susţin poziţia conducerii.

 

Conducerea UMF Iaşi continuă dezinformările, ascunzându-se după faptul că doar 10% dintre studenţi au protestat şi au semnat memoriul înaintat conducerii, în contextul în care manifestaţia a avut loc la final de sesiune şi a fost boicotată masiv de către organizaţiile studenţeşti din universitate. Mai mult, se înaintează ideea falsă că protestatarii din iunie ar fi studenţi de la „Cuza” sau „Politehnica”, plătiţi de Liga Studenţilor şi îmbrăcaţi în halate, deşi aceştia şi-au arătat în public carnetele de student.

 

În urma protestului, pe fondul evaluării periodice, managerul Spitalului Sf. Spiridon, conf. Univ. Dr. Daniel Timofte, a fost demis, însă ulterior ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, l-a numit director medical, ca apoi acesta să câştige concursul pentru postul de manager organizat luna aceasta. Deşi face parte din comisia pentru strategii instituţionale a Senatului UMF Iaşi, fiind în acelaşi timp şi manager al Spitalului Sf. Spiridon, Daniel Timofte este, conform conducerii universităţii, principalul vinovat pentru vestiarele insalubre din cadrul spitalului, acesta refuzând renovarea lor. Doar un singur amfiteatru a fost renovat peste vară.

 

De asemenea, Avocatul Poporului s-a autosesizat cu privire la starea degradantă a căminelor UMF Iaşi, determinând instituţia să accelereze procesul de renovare a unor camere şi de eliminare a mucegaiului sau a gândacilor.

 

În schimb, conducerea UMF Iaşi refuză să accepte solicitările studenţilor, în special cele legate de prezenţa obligatorie la cursuri şi de majorarea taxelor de cazare cu 50%, respectiv a taxei de şcolarizare cu încă 1500 de lei. Rectorul Viorel Scripcariu insistă cu prezenţa obligatorie, deşi chiar personal a venit în ultimul an doar la 4 cursuri din 28 !

 

Măsura privind prezenţa obligatorie încalcă dispoziţiile legale care dau studenţilor dreptul de a refuza să participe la procesul educaţional mai mult de 8 ore pe zi şi le neagă dreptul la muncă, mulţi studenţi aflându-se în situaţia de a se întreţine singuri, fiind nevoiţi să lucreze în regim full-time, iar alţii fiind în situaţia de navetişti în zonele limitrofe Iaşului. Mai mult, studenţii care au copii, nu se mai pot îngriji de aceştia ca urmare a acestei decizii. Aceste categorii sunt acum în risc de abandon universitar şi studenţii aflaţi în această situaţie se pregătesc să renunţe la studii.

 

Studenţii au scandat în iunie: „10.000 de lei pentru cursuri de 2 lei”, „Pretenţii mari pentru cursuri mediocre”, „Vreţi amfiteatre pline ? Alegeţi profii bine !”

 

„În mod total tendenţios, rectorul UMF Iaşi a prezentat în mass-media faptul că fără prezenţă obligatorie la cursuri nu pot fi formaţi medici buni. Din păcate pentru unii profesori de la UMF Iaşi, studenţii preferă să se pregătească singuri pentru materiile respective sau să urmărească canale on-line, inclusiv pe YouTube, unde medici din străinătate prezintă extraordinar de bine în 10 minute ceea ce unii profesori nu pot explica în 2 ore.

 

Studenţii vor participa în mod natural la cursurile care sunt organizate şi susţinute de profesori dedicaţi, care pot transmite cunoştinţe relevante şi care ştiu să ţină o prelegere şi să deschidă mintea tinerilor. Nu are niciun sens să participi, ca student, la cursuri unde efectiv ore în şir profesorii citesc din prezentări de tip PowerPoint sau unde în locul profesorului vine un asistent sau un doctorand total nepregătit.” a declarat Toma Tătaru, preşedinte Liga Studenţilor (LS IAŞI).

 

 

 

 

https://www.curentul.info/actualitate/studentii-din-umf-iasi-refuza-sa-participe-la-cursuri-unde-li-se-citeste-ore-in-sir-din-powerpoint-uri-invechite/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Cu „dedicație” de la Ciucu pentru apropiații lui Omar Hayssam. Peste 9.5 milioane de lei plătește administrația Ciucu unei asocieri care s-a aflat în vizorul DNA

 

by Ionescu Sergiu

 

ANL Constantin Brâncuși

Administrația Domeniului Public, aflată în subordinea Primăriei Sectorului 6 cheltuie peste 9.5 milioane de lei fără TVA pentru a proiecta piațeta Favorit. Câștigătorii contractului sunt patroni controversați și cu activitate documentată de DNA.

 

Noul centru al Capitalei

 A fost atribuit contractul de modernizare din zona Favorit a Sectorului 6. În perioada ce urmează Piațeta Favorit intră în reamenajare.

 

Cetățenii sectorului 6 care locuiesc în zonă vor beneficia de mai mult spațiu verde. Primăria îsi dorește ca prin caracterul de piațetă multifuncțională și versatilă, acest nou nod urban să contribuie la crearea unui „Centru Nou” al municipiului București.

 

 

Ținând cont că zona Favorit este o zona emblematică a Sectorului 6 datorită fostului Cinema Favorit se dorește ca aceasta să fie scoasă în evidență. Așadar vor fi create trotuare generoase dotate cu mobilier urban stradal, spații verzi mai multe în cadrul zonelor pietonale și crearea unor alei pietonale noi prin fața cinema Favorit.

 

Proiectul se va întinde pe o suprafață totală de  9300 mp.

 

Câștigători controversați implicați în scandaluri cu iz penal

Patronii care vor împărți cei peste 9.5 milioane de lei sunt Garden Center Grup Srl, Cris Garden SRL și Ro-Verde Landscaping SRL.

 

Garden Center este condusă de afaceristul Ion Olteanu, unic asociat în firmă. Acesta mai este asociat și în firma Ro-Verde Landscaping SRL alături de Cătălin-Marius Vișan. Cei doi asociați au fost denunțătorii din dosarul lui Sorin Oprescu de pe vremea când acesta ocupa funcția de primar al capitalei.

 

 

Olteanu și Vișan au reușit prin firmele pe care le controlează să fie printre clienții fideli ai Primăriilor Sectorului 1 și 6. Licitații publice de peste 300 de milioane de euro au reușit aceștia să adune împreună.

 

Printre clienții importanți se numără inclusiv Administrația Prezidențială condusă de Klaus Iohannis.

 

Cris Garden SRL firma cu peste 68 de contracte câștigate în valoare de peste 208 milioane de euro și este condusă de către Sorin Cristian Cosac și Alina Cristina Duminică.

 

 

Sorin Cristian Cosac este un afacerist bucureștean care a fost asociat în mai multe firme cu Omar Hayssam dar și cu frații lui.

 

Pe lângă controversatele asocieri, Sorin Cristian Cosac a fost partener și cu societatea siriană Ogharit. Aceasta a fost implicată în operaţiunea de privatizare a IPRS Băneasa, privatizare care face, astăzi, obiectul unui dosar instrumentat de DNA.

 

Cei mai importanți clienți ai firmei din care acesta face parte sunt primăriile Sectorului 2, 3 și 4 dar și primăria Orașului Codlea.

https://lumeapolitica.ro/anchete/cu-dedicatie-de-la-ciucu-pentru-apropiatii-lui-omar-hayssam-peste-9-5-milioane-de-lei-plateste-administratia-ciucu-unei-asocieri-care-s-a-aflat-in-vizorul-dna/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Privatizarea CFR Marfa seamana tot mai mult cu un joc de Poker

 

 

 

Termenul de plata pentru finalizarea tranzactiei CFR Marfa nu a fost prelungit desi in ultimele doua saptamani s-a discutat intens despre acest lucru intrucat avizul Consiliului Concurentei intarzie.

 

Reprezentantii GFR sustin ca Ministerul Transporturilor nu a incheiat o procedura de diminuare a capitalului social prevazuta la CFR Marfa si nici macar nu este prevazut in contract un termen plata.

 

Chiriţoiu: Am atenţionat Guvernul în vară că ar putea apărea confuzii privind termenul de plată pentru CFR Marfă

 

‘Am atenţionat Guvernul că textul Hotărârii de Guvern poate să nască ideea că plata sumei se poate face după avizul Consiliului Concurenţei. Acolo sunt câteva condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca tranzacţia să fie finalizată, iar una dintre ele este avizul Consiliului’, a precizat Chiriţoiu.

 

Potrivit Legii concurenţei, Consiliul are la dispoziţie cinci luni pentru a da un verdict, din momentul în care primeşte documentaţia completă, în timp ce Hotărârea de Guvern prevede că tranzacţia se va finaliza în 60 de zile începând cu data de 14 august 2013.

 

‘Nici în acest moment notificarea depusă de GFR nu este completă, iar termenele noastre curg din momentul în care primim toată documentaţia’, a mai spus Chiriţoiu.

 

‘Vânzătorul şi cumpărătorul pot include în contractul de privatizare orice termene doresc privind plata sumei de bani, în funcţie de rezultatul negocierilor. Aceste termene sunt independente de activitatea Consiliului Concurenţei, iar plata se poate face şi înainte de avizul nostru’, a subliniat Chiriţoiu.

 

Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul GFR, a declarat , pentru AGERPRES, că în contractul de privatizare a CFR Marfă nu există niciun termen concret privind plata întregii sume de bani şi finalizarea tranzacţiei, ci doar precizarea că acest lucru trebuie să se întâmple după avizul Consiliului Concurenţei.

 

‘Conform contractului de privatizare a CFR Marfă pe care l-am semnat, eu trebuie să plătesc banii după avizul Consiliului Concurenţei. Nu există niciun alt termen concret în contractul de privatizare în ceea ce priveşte finalizarea tranzacţiei. Nu ştiu de ce a apărut termenul de 60 de zile în Hotărârea de Guvern. Vânzătorul (Ministerul Transporturilor – n.r.) ar fi trebuit să coreleze Hotărârea de Guvern cu contractul de privatizare’, a precizat Stoica.

 

Gruia Stoica a subliniat că, în cazul în care luni, 14 octombrie, Ministerul Transporturilor va anunţa că procesul de privatizare a eşuat, GFR va acţiona în instanţă statul român. ‘Mă voi consulta cu avocaţii şi ne vom îndrepta (în instanţă – n.r.) să ne recuperăm pierderile. Ce vină am eu că vânzătorul nu a corelat Hotărârea de Guvern cu contractul de privatizare?’, a arătat omul de afaceri.

 

‘Legislaţia europeană spune clar: nu se face niciun transfer fără avizul Consiliului Concurenţei, abia atunci facem şi plata. Nu s-a întâmplat niciodată în istoria României sau a Uniunii Europene să se plătească banii fără avizul Concurenţei. Eu am banii, dar pentru a-i plăti, trebuie ca vânzătorul să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale. Ce să fac, să pun acum 200 de milioane de euro şi, dacă peste cinci luni Consiliul Concurenţei dă aviz negativ, cine plăteşte comisioanele la bănci?’, a mai spus Stoica.

 

Are GFR banii?

 

In urma cu ceva timp in urma, Presedintele Traian Basescu afirma ca GFR nu are banii pentru palta actiunilor CFR Marfa si efectuarea investitiilor asumate in contractul de privatizare.

 

GFR a achitat in data de 4 Octombrie avansul de 20,5 milioane Euro prevazut in contractul de privatizare astfel incat nu poate fi acuzata de rea credinta; insa abiguitatile Guvernului, (care desi are in spate o gramada de consultanti in aceasta privatizare) pot duce voit sau nevoit spre un proces de lunga durata cu un final prestabilit. La modul cum a decurs privatizarea cu dedicatie a CFR Marfa se pare GFR nu a reusit sa faca rost de bani desi sustine sus si tare ca ar fi platit dupa avizul Consiliului Concurentei. In fapt, GFR are siguranta ca isi va recupera banii depusi pentru avans si participare la licitatie – 30 milioane Euro, bazandu-se cel mai probiabil pe oamenii din Ministerul Transporturilor si Guvern care au creat o portita prin care GFR sa beneficieze de un termen si mai lung pentru plata banilor sau poate chiar participarea la o noua licitatie care ar putea dura cel putin inca 6 luni.

 

 

 

https://www.piataafacerilor.ro/stiri-si-informatii/privatizarea-cfr-marfa-seamana-tot-mai-mult-cu-un-joc-de-poker

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Asa s-a nascut Romania PeSeDista…)APAPS inventeaza metode unice in lume de privatizare si administrare

 

De Marilena Dan

 

Chiar daca APAPS se afla -in grafic- in privinta numarului de societati lansate la privatizare, calitatea putinelor contracte semnate sau pe cale de a fi semnate lasa mult de dorit. Dupa privatizarea SIDEX, impotmolita deja in muntele de datorii acumulate de noii investitori in contul asigurarilor sociale, APAPS se pregateste sa-si mai inscrie o -victorie- in palmares: trecerea Alro Slatina in proprietatea casei de comert Marco International, pentru un pret minim. De altfel, depunerea, de catre Marco, a ofertei de achizitie pentru numai 10% din actiunile Alro nu a constituit o surpriza pentru nimeni: Guvernul insusi a facut posibil acest lucru, o data cu aprobarea unei strategii de privatizare nemaiintalnita pana acum, in care a fost inclusa o prevedere -cu dedicatie-, care sa permita investitorului amintit preluarea uzinei din Slatina pe nimic.

 

APAPS a gasit, se pare, o solutie si mai ingenioasa pentru atenuarea efectelor unei privatizari ratate: administrarea CS Resita in parteneriat stat-privat! In opinia ministrului Musetescu, acest fapt ar da mai multa soliditate managementului, dar si certitudinea ca societatea va obtine credite de la banci. Daca solutia se va materializa, vom asista la o metoda de management unica in lume, prin care un patron privat se infrateste cu statul pentru a castiga autoritate si, de ce nu, niste imprumuturi avantajoase.

 

Putinii beneficiari care reusesc sa obtina un astfel de tratament preferential nu pot fi decat companii care dovedesc ca au ajuns in situatia de a nu putea plati din cauza unor crize in piata, de care nu sunt in nici un fel vinovati, cum ar fi scaderea preturilor mondiale, si care dovedesc cu un plan de afaceri credibil ca vor obtine venituri care sa le permita sa plateasca la timp in viitor. Managementul prost al administratiilor anterioare nu numai ca nu poate fi adus ca argument pentru justificarea neplatii, dar chiar ar trebui sa le scoata definitiv de pe lista solicitantilor de reesalonari cu sanse. La cate dintre intreprinderile din Romania penalitatile au fost taiate tocmai pe argumentul <administrarii proaste a inaintasilor>, nu mai tine minte nici domnul Tanasescu.

 

Ca si cand aberatiile etalate pana acum in desemnarea beneficiarilor de reesalonari nu ar fi fost de ajuns, seful Finantelor a stors din creierele specialistilor ministerului un nou set cu 20 de criterii <dure> de selectie. O gluma proasta, adoptata imediat de Guvern si aplaudata la scena deschisa de premier pentru solutiile miraculoase cu care <elimina deciziile arbitrare>. Punctajul minim il indeplineste orice firma infiintata in urma cu cel putin cinci ani si care dovedeste ca un partener cu capital de stat nu i-a platit la timp, candva, marfurile sau serviciile livrate. <Importanta economico-sociala zonala sau nationala> te poate transforma, printr-un bonus substantial de puncte, intr-un beneficiar eligibil al favorurilor guvernamentale. Nici vorba de restrictii in privinta domeniilor in care datoriile pot fi sterse. Caci, ca un betiv care cheltuie banii de scoala si de doctor ai copiilor pe bautura, tigari sau la bordel, statul nu s-a jenat sa lipeasca banii bugetului de fruntea unor carciumari de tipul Fulgerul Bragadiru, la tutungeria SNTR ori la firme despre care cei care au facut afaceri cu ele nu vorbesc mai frumos decat despre locatarele unei case de toleranta. Toti acestia raman, bine mersi, clienti eligibili si pentru ajutoarele pe care Guvernul le va da in viitor, din banii publici, metreselor favorite din economie.

 

 

 

https://www.curentul.info/economic-financiar/apaps-inventeaza-metode-unice-in-lume-de-privatizare-si-administrare/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

///////////////////////////

 

Averea uriașă a unei obscure deputate PSD: cu doi angajați a făcut profit de două milioane de lei, rata profitabilității – 63%. Deputata este „mama copilului” președintelui CJ Tulcea

 

de Mircea Marian

 

 

Averea uriașă a unei obscure și controversate deputate PSD din Tulcea, Mirela Furtună: cu doar doi angajați a făcut un profit de două milioane de lei la una din firmele ei, rata profitabilității fiind de 66%. Președintele Consiliului Județean Tulcea, Horia Tedorescu (PSD), o definește pe Furtună ca fiind „mama copilului meu”.

 

Citește și: Instituția inutilă care a ratat finanțări PNRR de 740 milioane euro pentru spitale: condusă de un pesedist, zeci de angajați care primesc sporuri uriașe, inclusiv pentru că nu atrag fonduri UE

 

Horia Teodorescu este născut în 1958, Mirela Furtună, în 1980. Furtună a fost consilieră la cabinetul său, când Teodorescu era președintele CJ Tulcea.

Averea uriașă a unei obscure deputate PSD

Declarația de avere a lui Furtună arată că, în anul fiscal 2022 a încasat dividende de 1,67 milioane de lei de la Delta Genetics SRL. Potrivit datelor de pe listafirme.ro, firma nu a avut activitate din 2012 în 2020. În 2021, când Furtună era deputat PSD, înflorește brusc: cu doar doi angajați are o cifră de afaceri de 4,5 milioane de lei și un profit de 2,7 milioane de lei, adică atinge o uriașă rată de profitabilitate, de 60%. În 2022, tot cu doi angajați, are o cifră de afaceri de 3,1 milioane de lei și un profit de peste 1,9 milioande lei, adică are o rată de profitabilitate de circa 63%.

 

În declarația de interese a deputatei Furtună este declarat un contract cu statul, respectiv Direcția de Sănătate Publică Tulcea, a acestei firme, în valoare de 204.000 lei în 2022 și 548.000 lei în 2021. Furtună mai este acționară la o firmă, SC Lucas Medical Center, care a avut contracte cu CNAS Tulcea în valoare totatlă de peste 1,2 milioane de lei. Ca și Delta Genetics, și această firmă a înflorit din 2020. Cu cinci angajați, a avut, în 2022, o cifră de afaceri de 2,2 milioane de lei și un profit de 1,372 milioan lei, adică circa 60% rată de profitabilitate.

 

Antena 3 scria în octombrie 2020 că Furtună, „mama copilului” baronului PSD de Tulcea Horia Teodorescu a făcut o avere impresionantă dintr-un simplu salariu de bugetar, cu care întreținea și un copil – în declarația de avere nu figurează o pensie alimentară.

 

„Prosperitatea deputatului Mirela Furtună pare să meargă mână în mână cu funcţiile înalte. Cu indemnizaţia de parlamentar drept singura sursă de venit indicată, ea a agonisit 3 terenuri în Tulcea, unul în Bucureşti, 2 apartamente şi o casă”, arăta Antena 3. Postul controlat de Dan Voiculescu nu menționează și faptul că, în 2018, și-a cumpărat un Land Rover.

 

 

 

„Dacă acum mulți ani când eram mică, le ziceam tuturor…”

În ianuarie 2015, Agenția Națională de Integritate anunța: „Agenția Națională de Integritate a constatat existența stării de incompatibilitate în cazul lui FURTUNĂ MIRELA, consilier al Președintelui Consiliului Județean Tulcea, întrucât, în luna ianuarie 2013, societatea comercială în cadrul căreia persoana evaluată deține calitatea de asociat unic și administrator a încheiat un contract de lucrări, în valoare de 76.960,48 Lei, cu Consiliul Județean Tulcea (…)

 

Persoana evaluată a fost informată despre declanșarea procedurii de evaluare, elementele identificate, precum și drepturile de care beneficiază”. Însă ANI nu a comunicar cum s-a încheiat evaluarea.

\

Mirela Furtună scrie în CV-ul ei că ar fi absolvit, la 27 de ani, facultatea de istorie a Universității Ovidius din Constanța.

 

 

Citește și: Puștiul „Maru”, dealer-ul șoferului drogat ucigaș Vlad Pascu, își amenința și bătea tatăl, a fost încătușat repetat de polițiști și prins cu droguri și arme albe, inclusiv o sabie

 

În 2016, PressOne a intrat în posesia documentului în care Mirela Furtună povestea cum își dorea „de mică” să ajungă în Parlament:

 

„Dacă acum mulți ani când eram mică, le ziceam tuturor că voi ajunge într-o zi în Parlamentul României (în condițiile în care era foarte greu în locul în care m-am născut, respectiv Tulcea, un oraș izolat și cu puține șanse de a accede), acum când am ajuns (ocupând funcția de consilier parlamentar), vreau mai mult și mi-aș dori să schimb Parlamentul României cu cel European”, povestea Furtună.

 

https://defapt.ro/averea-uriasa-a-unei-obscure-deputate-psd-cu-doi-angajati-a-facut-profit-de-doua-milioane-de-lei-rata-profitabilitatii-63-deputata-este-mama-copilului-presedintelui-cj-tulcea/?utm_source=projectagora&utm_medium=contentdiscovery

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Fabulosul caz al șefului Poliției Române pensionat la 44 de ani care are un bloc cu șapte etaje în București și va fi cercetat pentru avere nejustificată de doar 1,15 milioane de lei

 

de Petru Zoltan

 

 

Ex-șef IGPR, bloc uriaș, avere nejustificată. Generalul Cătălin Ioniță, fostul șef al Direcției Generale Anticorupție și al Poliției Române, nu poate justifica o avere de peste 1,15 milioane de lei, echivalentul a 230.000 de euro. Constatarea a fost făcută de Agenția Națională de Integritate, care a sesizat în acest caz comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București.

 

Citește și: EXCLUSIV În timp ce Guvernul crește taxele și taie cheltuieli, judecătorii și-au mărit, azi, salariile, retroactiv. Statul va fi pus să plătească și dobânzi penalizatoare

 

Implicat în jocuri politice la cel mai înalt nivel, cariera controversată a generalului (r) Cătălin Ioniță în Ministerul Afacerilor Interne a fost stopată în vara anului 2020, atunci când i s-a retras avizul ORNISS, document care îi permitea accesul la documente secrete.

 

Un an mai târziu, generalul Ioniță a rămas și fără titlul de doctor, în urma unei decizii a Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, instituție care a constatat că lucrarea de doctorat a fost plagiată.

 

„Diferențe nejustificate” de 1.157.736 lei

Agenția Națională de Integritate (ANI) a constatat că generalul (r) Cătălin Ioniță, fostul șef al Direcției Generale Anticorupție din Ministerul Afacerilor Interne, nu poate justifica o avere de peste 1,15 milioane lei, echivalentul a 230.000 de euro.

 

Citește și: EXCLUSIV Pescobar nu vrea să plătească nici măcar 500 de lei lunar dintr-o datorie bancară de 102.000 de lei, a fost dat în judecată de un executor judecătoresc

 

Potrivit comunicatului de presă al ANI, s-a constatat „existența unei diferențe nejustificate în cuantum de 1.157.736 Lei între averea dobândită și veniturile realizate împreună cu familia de către Ionița Alexandru Cătălin, fost Director General al Direcției Generale Anticorupție – Ministerul Afacerilor Interne, în perioada exercitării funcției publice”.

 

Totodată, ANI a sesizat Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel București, comisie care trebuie să verifice întreaga avere a familiei Ioniță. În acest context, generalul (r) Cătălin Ioniță a depus la dosarul de evaluare un punct de vedere, în exercitarea dreptului la apărare.

 

Avansări fulgerătoare

Cătălin Ioniță și-a început cariera în anul 1998, imediat după ce a absolvit Academia de Poliție, ca ofițer specialist la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliției Sector 1. În anul 2000 a fost avansat pe funcția de șef compartiment, iar în 2007 a ajuns șef serviciu.

 

Citește și: EXCLUSIV Pescobar, bogat pe credit: Ferrari Roma, Lamborghini Urus și BMW X6, în leasing pe firma la care e angajat pe salariul minim pe economie și care administrează „Taverna Racilor”

 

Începând cu anul 2012, Cătălin Ioniță a fost avansat pe repede înainte în funcții cheie din Poliția Română. De exemplu, în acel an a fost promovat pe funcția de șef serviciu de combatere a corupției și a infracțiunilor comise în sfera instituțiilor bugetare. De acolo a fost luat în același an și pus director adjunct al Direcției de Investigare a Fraudelor.

 

Pe această funcție a stat până în anul 2014, atunci când a fost numit director al Direcției de Investigare a Criminalității Economice la nivel național.

 

Spune că a fost șef al Poliției fără să vrea

Începând cu anul 2016, a fost numit la conducerea Direcției Generale Anticorupție din Ministerul Afacerilor Interne, structură care se ocupă cu prevenirea și combaterea corupției la nivelul ministerului.

 

Dar, la începutul anului 2018, generalul Cătălin Ioniță a aprins fitilul unui scandal în interiorul PSD. Premierul de atunci, pesedistul Mihai Tudose, îl voia la șefia Poliției Române, dar ministrul Carmen Dan nu voia să îl numească pe funcție. Scandalul a culminat cu demisia lui Mihai Tudose din funcția de premier.

 

 

Citește și: Pescobar nu doar că nu are nici o firmă pe numele lui, dar de operațiunile restaurantelor „Taverna Racilor” se ocupă mâna lui dreaptă

 

Următorul premier, interimarul Mihai Fifor, a decis să îl numească în funcția de șef al Poliției Române pe Cătălin Ioniță pentru o perioadă de șase luni. Ulterior, Ioniță a ieșit public cu o scrisoare deschisă în care susținea că nu și-a dorit funcția de șef al Poliției Române, dar a cedat în urma presiunilor politice.

 

Dosar clasat la DNA

Cătălin Ioniță a renunțat la funcția de șef al Poliției Române la data de 26 iunie 2018, sub pretextul unor motive personale. O zi mai târziu avea să fie chemat la Direcția Națională Anticorupție, acolo unde i s-a comunicat că este urmărit penal pentru trafic de influență și fals în declarații în formă continuată.

 

Citește și: Pescobar de la „Taverna Racilor” a încasat câte 10.000 de euro pe zi în 2022. Profit curat: peste cinci milioane de lei anul trecut, din alimente expirate, rugină și lipsă de igienă la fițe în Herăstrău

 

Dosarul a fost clasat în anul 2019, pe motiv că fapta nu există. Dar, în anul 2020, i s-a retras avizul ORNISS, așa că nu mai avea acces la informații secrete.

 

Președintele Klaus Iohannis a decis în septembrie 2020 să semneze un decret prin care generalul Cătălin Ioniță a fost trimis la pensie la doar 44 de ani. Tânărul pensionar special are o pensie de aproximativ 3.000 de euro.

 

Ex-șef IGPR, bloc uriaș, avere nejustificată

Cătălin Ioniță a depus o serie de declarații de avere interesante în care jonglează cu terenurile și vilele. Ultima declarație de avere a generalul Cătălin Ioniță datează din 29 septembrie 2020. Acesta menționa atunci că deține 25% dintr-un teren de 18,17 hectare, situat în județul Ilfov.

 

Ai exclusivitățile Defapt.ro cu doar un click pe butonul „Urmăriți”/„Conectați-vă” în Google News (dreapta sus)

 

Restul terenului era deținut de mama sa, Eugenia Ioniță, și de soția sa, Irina Ioniță. Pe numele său se mai aflau un apartament moștenit, de 55 mp, dar și o vilă.

 

Anterior, în declarația de avere din 2018, menționase că deține o cotă de 25% dintr-un teren de 217 mp în București. Restul cotei era deținută de mama și de soția acestuia. Când a revenit pe funcția de director al DGA, Ioniță a donat cota parte din teren mamei sale. Acum, pe acest teren aflat lângă Pasajul Muncii, familia Ioniță a construit un bloc cu șapte etaje.

 

https://defapt.ro/ex-sef-igpr-bloc-urias-avere-nejustificata/?utm_source=projectagora&utm_medium=contentdiscovery

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Siguranța rutieră în România, la pământ. În fiecare zi mor patru oameni în accidente de circulație

 

Institutul Național de Statistică a prezentat situația accidentelor rutiere în România pentru anul 2022, care au ajuns la 28.000.

Adrian Ilie

 

 

România stă catastrofal la capitolul siguranță rutieră

 

 

Aflată deja pe primul loc în Uniunea Europeană în clasamentul mortalității în accidente rutiere, România nu dă semne că ar fi capabilă să remedieze situația, întrucât anul trecut s-au înregistrat un număr de 76 de accidente în fiecare zi, informează HotNews.

 

Potrivit unor date publicate de către Institutul Național de Statistică, în anul 2022 numărul total al accidentelor rutiere a ajuns la 28.010, ceea ce reprezintă o medie de 76 pe zi. Situația este cu atât mai tragică cu cât incidentele rutiere duc la patru decese înregistrate zilnic.

 

În datele INS, au fost menționate doar accidentele rutiere care s-au soldar cu vătămări corporale sau decese, fără banalele tamponări care survin în trafic. Astfel, au fost înregistrate 36.218 de persoane care au suferit răni în accidente rutiere, dintre acestea 4,5% fiind decese.

 

Prin comparație cu anul 2021, anul trecut a marcat creşteri ale riscului asociat traficului rutier pentru toate tipurile de accidente de circulaţie rutieră cauzatoare de vătămări corporale, după natura acestora şi modul în care s-au produs. Creșterea cea mai mare, de 10,2%, s-a înregistrat la numărul accidentelor în care a fost implicat un singur vehicul.

 

SUA și UE, aproape de un cartel a oțelului, pentru a exclude China. „Mai sunt regulile făcute pentru vremurile astea?”

Război în Israel. Autoritățile din Gaza spun că peste 1.000 de oameni se află sub dărâmături / Zelenski a vrut să viziteze Israelul, dar a fost refuzat

Fată de 16 ani din Ploiești, găsită fără suflare după un chef. Adolescenta organizase petrecerea în apartamentul ei

PNL îl așteaptă pe Eduard Hellvig în rândurile sale. Recuperarea șefilor de servicii, o tradiție la liberali

 

Cele mai multe accidente soldate cu răniți sau morți s-au produs în interiorul localităților, procentajul fiind de 83,8%, iar numărul persoanelor vătămate în aceste accidente reprezintă 79,4% din totalul victimelor înregistrate în statistici.

 

Nu mai puțin de 1.182 șoferi au fost implicați în accidente pe când se aflau sub influența alcoolului, însă numărul este chiar mai mare în cazul pietonilor, anume 2.223. Cele mai riscante perioade ale anului din punctul de vedere al siguranței rutiere sunt luni de vară: august – 10,3% din numărul total, iulie – 10,2% și iunie – 9,9%.

 

 

DIGI24.RO

Un proprietar de Tesla spune că „i-a stat inima în loc” când a primit factura de service, după ce bateria a fost afectată de ploaie

 

Îngrijorător este faptul că unii indicatori arată că condițiile meteo au un impact redus asupra siguranței rutiere, ceea ce sugerează un comportament neadecvat al șoferilor Astfel, 73% din accidente au avut loc în timpul zilei, iar 87% pe carosabil uscat.

 

Cele mai recente date de la nivelul întregii Uniuni Europene, aferente anului 2021, arată că România este de departe cea mai periculoasă țară membră din punctul de vedere al siguranței rutiere. În 2021 în România s-au înregistrat 93 de decese la milionul de locuitori în accidente rutiere, cel mai mare număr din UE, unde media este 45 de decese la milionul de locuitori.

Numărul victimelor este în creștere cu 7% față de 2020. Doar Bulgaria mai are cifre comparabile, cu 81 decese la milionul de locuitori în 2021. La polul opus, se află Suedia, unde numărul deceselor survenite în accidente rutiere este de numai 18 la milionul de locuitori.

 

https://www.fanatik.ro/siguranta-rutiera-in-romania-la-pamant-in-fiecare-zi-mor-patru-oameni-in-accidente-de-circulatie-20399696

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Tovarăşi kaghebişti, nu mă executaţi! Iertaţi-mă că n-am spus tot

 

 

Zilele trecute (joi, 12 ianuarie), cotidianul.ro a acceptat publicarea articolului de opinie a subscrisului, intitulat „Încă o lovitură dată sistemului securităţii naţionale. Victoria KGB din Palatul Victoria”. În momentul în care scriu aceste rânduri, articolul avea peste 5.600 de accesări, 75 de voturi cu plus din 79 de votanţi şi suficiente comentarii favorabile, precum şi câteva mostre de replici pe care le-am atribuit „Brigăzii Diversiune şi Război Informaţional”. Prin vocile acestei brigăzi, diversele entităţi care au pus România sub dictatura unui cartel antinaţional, protector al corupţiei insitituţionalizate, dezvoltator al prostiei şi promotor al minciunii politice, aparenţele sub care se poate întâmpla orice, fără a se găsi vreodata vinovaţii, încearcă să manipuleze spaţiul comunicarii publice, pentru a îngusta marja dreptului la informare corectă a contribuabililor.

 

 

Când, calculat, mi-am asumat riscul să rezum articolul într-un titlu incitant, nu am făcut-o „cu titlu gratuit”, ci în urma unor raţionamente reci, lucide şi adevărate. „Veritas odium parit”. Ştiam că adevărul naşte ură. Dar este pentru prima dată când trăiesc şi experienţa de a o vedea dezlănţuită oarbă, fără ţintă şi, aparent, fără miză. O gorilă, condotier de presă, evadată din „Ferma animalelor”, a lui George Orwell, s-a dezlănţuit împotriva mea, într-un editorial „de serviciu” din „Curentul”, marţi, 18 ianuarie a.c., făcându-mă în fel şi chip, de la „uşier” şi „ştergător de cururi” la „mason”, de la „slugă de cârpă kaghebistă” şi „plagiator” la „trădător”, de la „impostor” la „detractorul jucătorului” cu mingile ridicate (inocent?) la fileul …. (pauză de informaţii clasificate) şi de la „pensionarul gargaragiu din SRI” la… (de ce nu?) favoritul aceluiaşi „Curentul”, când, în criză de subiecte şi rating, m-a găzduit preferenţial în paginile sale (a se vedea „Curentul” din 27 octombrie 2009).

 

Bineînţeles că temerarul semnatar al delaţiunilor din denunţul calomnios nu a fost nici măcar în măsură să mă „gratuleze”, sub proprie semnătură, cu toate acele invective, care au urmat în cascadă, în vreo 30 de pagini de comentarii, cele mai multe apărute aproape concomitent, dacă nu chiar înaintea ediţiei ziarului. „Brigada de Diversiune şi Război Informaţional” a trecut la atac. Comentarii cu titluri precm : „Un gunoi „…” scris de Generalul Vlad”, evident un fals provocator, nu fac decât să recunoaştem manualul de dezinformare „Matrioşka”, după care au fost şcoliţi internauţii diversionişti.

 

Este oricui evident că nu a deranjat subiectul articolului meu de opinie, căci cine nu a atacat în zilele acestea chestiunea fierbinte a jefuirii şi desfiintarii pensiilor militare de stat (dacă nu mai avem stat!), ci concluzia strecurată în context: marea manipulare antinaţională a structurilor statului de către noile reţele din reţeaua puterii.

 

Departe de mine gândul, aşa cum scrie, lipsit de convingere, condotierul de la „Curentul”, că vreun serviciu secret, care s-a respectat şi ai cărui succesori se respectă şi mai mult, şi-ar încurca treburile cu un Emil Boc, în apărarea căruia sare fiţuica din serviciul extratereştrilor portocalii, ocupanţi dictatoriali ai României. Este de notorietate internaţională că nu el face cărţile la masa unde ni se joacă destinele şi s-a amanetat până şi viitorul urmaşilor noştri. Căci cum altfel am putea înţelege că una promite şi ne asigură preşedintele şi prim-ministrul şi cu totul alta este realitatea. Cine ne manipulează până şi demnitarii care personifică statul român?!

Cum România a fost dintotdeauna marea ameninţare din vecinătatea apropiată a marelui sau mai micilor vecini, cine altcineva ar putea avea interesul să-i paraziteze centrele de decizie ale politicii naţionale de securitate cu spioni şi agenţi de influenţă? Republica Kiribati sau Republica Vanuatu? Să fim seriosi !

 

Confruntat cu tactica de operaţiune psiho- mediatică pe care „Brigada de Diversiune şi Război Informaţional” mi-a rezervat-o, am recunoscut regnul, clasa, ordinul, familia, specia şi genul operaţiunii şi nu-mi rămâne decât să cer clemenţa autorilor ei, în termenii pe care mi i-au indus subliminal: „Tovarăşi kaghebişti, nu mă executaţi! Iertaţi-mă că n-am spus tot…”.

 

Şi vorba lui conu Iancu: „Ba, pe-a mamei dumnealor!”.

 

„Curentul”, 27 octombrie 2009 şi… „Curentul”, 18 ianuarie 2011

 

Un general (r) SRI acuză: ofiţerii „anti-KGB” – primii disponibilizaţi de către Măgureanu

Curentul – marţi, 27 octombrie 2009

 

© Curentul

 

GEN ROGOJAN vs MAGUREANU. Un general (r) SRI acuză: ofiţerii UM 0110 „anti-KGB” – primii disponibilizaţi din Serviciul Român de Informaţii

 

October 27th, 2009

 

Scris de Victor Roncea

Apariţia în presă a unor opinii în serial ale primului director al SRI, Virgil Măgureanu, privind reformarea aparatului securităţii statului, a născut noi controverse printre rezerviştii Serviciului, care îl acuză pe profesorul de sociologie şi fost căpitan DIE că, printre altele, a favorizat şi epurarea ofiţerilor de informaţii care urmăreau agenţii serviciilor secrete comuniste din România în cadrul Unităţii 0110 „anti-KGB”. Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, cu o activitate importantă în comunitatea de informaţii de după 1989, consideră că Virgil Măgureanu rescrie istoria SRI şi este, încă, tributar „echipei Ştefan Gheorghiu”. Îi stăm la dispoziţie profesorului Măgureanu pentru o eventuală replică. Generalul (r) SRI Rogojan ne-a oferit în exclusivitate extrase dintr-o nouă lucrare a sa, care va fi lansată până în decembrie şi care va da multe insomnii unora sau altora: „1989 – Dintr-o iarnă în alta – România în resorturile secrete ale istoriei”. Le vom publica în premieră, alături de alte documente mai mult sau mai puţin secrete, pentru a contribui la aflarea adevărului asupra momentului Decembrie 1989.

 

– Domnule general, cum comentaţi afirmaţia domnului Virgil Măgureanu că au trebuit să treacă doi ani pentru ca nou-înfiinţatul SRI să poată răspunde atribuţiilor sale? Şi care a fost rolul cadrelor instalate de Nicolae Militaru, agent GRU, la conducerea unităţilor?

 

– În primul rând, cam de atâta timp a avut nevoie pentru scoaterea de la conducerea „unităţilor teritoriale paralizate” – după cum spune chiar dânsul – a şefilor detaşaţi de la Ministerul Apărării Naţionale, care într-adevăr, cu rarisime excepţii, au blocat activitatea de informaţii pentru securitate naţională la nivelul întregii ţări. Iniţial, directorul Serviciului Român de Informaţii i-a creditat şi acceptat, probabil şi din nevoia de a avea susţinerea puterii militare, unica forţă conducătoare reală în acel moment. Toate sediile unităţilor teritoriale ale fostului Departament al Securităţii Statului fuseseră ocupate de comandamentele militare judeţene, iar patrimoniul întregului DSS, preluat de MApN. Dacă preluarea a fost aproape instantanee, pentru recuperare a fost nevoie de mult timp şi numeroase formalităţi birocratice, iar inventarul iniţial nu s-a mai reconstituit.

În al doilea rând, tot cam doi ani au fost necesari pentru adoptarea Legii de organizare şi funcţionare a Serviciului Român de Informaţii, în condiţiile în care în absenţa cadrului juridic, având în vedere contextul ostil, special creat şi exacerbat, împotriva reconstrucţiei juridice şi instituţionale a sistemului securităţii naţionale, era teoretic şi practic imposibil să se relanseze o activitate normală a vreunui serviciu de informaţii.

În al treilea rând, domnul Virgil Măgureanu, prin prestaţiile sale publice, a dezavuat mijloacele şi metodele activităţii secrete de informaţii, omiţând că acestea nu au determinare ori condiţionări ideologice, informatorii, de exemplu, existând de când lumea. Or, dânsul, în calitate de director al noului serviciu de informaţii pentru securitate naţională, declara ritos şi încerca să demonstreze că acesta va lucra fără informatori. Jocul domnului Măgureanu cu cuvintele a avut efectul unei lovituri nucleare asupra sistemului informativ. După aceea, ca şi cum nu ar fi fost destul, domnia sa a declarat deschis războiul cu dosarele secrete din Arhiva Securităţii. Asta şi în replică la actul celui care i-a transmis către presă dosarul personal de căpitan în rezervă al Serviciului Extern al Securităţii. Apartenenţa respectivă era poate un fapt de înaltă onoare şi patriotism, cu care trebuia să aibă tăria să se mândrească, nu să se lepede ca de satana…

 

– Credeţi că publicarea dosarului său a dus şi la alte „accidente”?

 

– Au mai fost şi alte „accidente” în exerciţiile de comunicare publică ale directorului Serviciului Român de Informaţii care, toate la un loc, au decredibilizat declaraţiile de intenţii cu privire la edificarea noului serviciu de informaţii. Ce bază de sprijin mai putea să-şi creeze un serviciu de apărare a securităţii cetăţeanului, societăţii şi statului împotriva conspiraţiilor şi atentatelor anticonstituţionale, dacă nu putea oferi nicio protecţie surselor sale, nici măcar ca un ziarist, iar informaţiile şi documentele din dosarele secrete susţineau un acut război politic dintre putere şi opoziţie? Să nu avem memoria scurtă, dar note, declaraţii, fişe şi alte documente secrete din dosarele existente în Arhivele Securităţii, despre personalităţi marcante ale opoziţiei, preluate de SRI, nu s-au „teleportat” singure în paginile anumitor cotidiene sau săptămânale, cele mai multe acum dispărute din peisajul presei. Deci, în afirmaţiile domnului Virgil Măgureanu încap şi nuanţele de această natură…

 

– Da. Cu ce s-a remarcat această „echipă de la Ştefan Gheorghiu”, care apare în construcţia Serviciului Român de Informaţii?

 

– Acesta este fondul chestiunii în discuţie: de fapt lipsa de criterii în managementul resurselor umane, absenţa unei politici de personal, corect fundamentate, eliberate de numeroasele presiuni exterioare pentru plasamentul a tot felul de neaveniţi şi paraziţi au accentuat deprofesionalizarea, voluntarismul şi aventurismul, întârziind transformările frecvent clamate şi mult-aşteptate. Revin asupra „echipei de la Ştefan Gheorghiu”. Cu trecerea timpului, ei au devenit foarte buni colegi, au găsit suficiente amintiri şi alte elemente de comuniune cu „securiştii”, „foştii din securitate”, cu care s-au coalizat în rezistenţa tacită faţă de pericolul reprezentat, atât de menţinerea în Serviciu a „profesioniştilor” din armată, cât şi de noul val „pecerist”, al „pilelor, cunoştinţelor şi relaţiilor”. Desigur, lucrurile bune nu puteau să apară din senin. Dl Virgil Măgureanu, ca profesor, s-a ocupat cu reală aplicaţie de problemele pregătirii viitorilor ofiţeri. Dar ei şi-au afirmat profesionalismul după circa opt ani de la absolvire. Trebuie recunoscut totuşi că unii membri ai echipei au avut ceva realizări: au excelat în politică şi controlul informării factorilor de decizie ai statului. Nu au realizat, însă, rolul şi importanţa culturii juridice a ofiţerilor de informaţii. Consecinţa a fost aceea că formarea noilor generaţii de ofiţeri nu a mai urmărit să-i deprindă cu rigoarea raţionamentelor juridice în înţelegerea şi interpretarea informaţiilor în raport cu ameninţările sau evenimentele, ci cu raţionamentele ştiinţelor speculative.

 

– Dvs. aţi susţinut recent că, în 1989, „Departamentul Securităţii Statului, în pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofesionalizarea, dispunea de un corp al ofiţerilor de informaţii cu un înalt grad de instruire (absolvenţi de facultăţi în cele mai diverse specialităţi, absolvenţi ai unor cursuri de limbi, culturi şi civilizaţii străine, un procent însemnat de specializări postuniversitare)”. Domnul Virgil Măgureanu afirma exact contrariul, respectiv că „efectivele abundau de oameni depăşiţi de evenimente, chiar deprofesio-nalizaţi”. Adevărul e, poate, la mijloc. Cum comentaţi?

 

– Depinde de unităţile de măsură folosite pentru cuantificarea profesionalismului şi de momentele evaluării pe care le are în vedere domnia sa. Domnul Virgil Măgureanu a găsit imediat loc în SRI unor oameni de încredere, cu care a lucrat la Academia „Ştefan Gheorghiu” ori la institutele pendinte de aceasta, folosite pentru acoperirea unor misiuni externe, inclusiv cea avută iniţial de profesorul meu de Teorie Generală a Statului şi Dreptului, Dumitru Mazilu. Aceşti primii nou-veniţi în Serviciu s-au făcut că nu prea înţeleg raţiunile şi fondul activităţii secrete de informaţii. Ca să nu se creadă cine ştie ce… Apoi mai manifestau şi suspiciuni ori rezerve serioase faţă de acest gen de activitate şi, bineînţeles, faţă de cei care o practicau. Toate consilierile pe le ofeream, cu bună-credinţă, erau răstălmăcite şi aplicate exact pe dos, crezând că noi, cei „vechi”, le spunem „pe invers”. Interesaţi de consolidarea noilor lor poziţii, nu scăpau prilejul de a se pune numai pe ei în evidenţă şi de a-i discredita, marginaliza ori exclude pe ceilalţi.

Într-o etapă următoare, domnul Virgil Măgureanu a fost nevoit, din câte am înţeles, să disponibilizeze circa 1.200-1.500 de ofiţeri din generaţiile de mijloc, adică pe cei care constituiau pilonii de profesionalism şi ai perspectivelor Serviciului. Aceasta după ce anterior toţi cei care împliniseră 50 de ani au primit „liber” la pensie. Mulţi dintre cei astfel disponibilizaţi au trebuit să plece nu pentru că au făcut parte din poliţia politică, ci pentru că au lăsat „răni adânci” unor servicii de spionaj străine… Acesta este adevărul, să nu-l spunem nici după 20 de ani?!

 

– Staţi puţin. Vreţi să spuneţi că au fost epuraţi, de fapt, tocmai cei ce stăteau cu ochii pe agenţii străini?

 

– În dialogurile domniei sale cu istoricul loviturilor de stat din România, Alex Mihai Stoenescu, domnul Virgil Măgureanu rămâne zdravăn strâns în chingi, ca să nu spunem umilit, în legătură cu inabilitatea răspunsurilor şi confuzia răspândită în chestiunea unei părţi din arhiva microfilmată a UM 0110. Dumneavoastră, ca jurnalist experimentat pe frontul estic al României, puteţi credita bâlbâiala domnului Virgil Măgu-reanu în chestiunea respectivă, sau chiar credeţi că ce s-a luat de acolo, din plafonul unităţii, nu avea şi copii de asigurare? Nu, nu-i nevoie să-mi răspundeţi. Fac şi eu un simplu exerciţiu de retorică…

 

Şi… „Curentul”, marţi, 18 ianuarie 2009

 

Marţi 18 ianuarie 2011

 

Anul XIV Nr. 7 (4659)

 

Vîntu scoate la rampă pensionari gargaragii din SRI

 

Scris de George Roncea

 

În războiul mediatic al pensiilor, fostul general de brigadă SRI Aurel Rogojan (foto) a răspuns întocmai şi la timp comenzii lui SOV, cu un material pompieristic în care invoca KGB-ul pentru a acuza actuala guvernare de schimbările legate de pensiile unor categorii de militari. Pensiile sunt noua temă la modă a controversei pe câmpul politic, iar adversarii guvernării Boc scot de sub tejghea tot ce le vine la mână pentru a mai pocni cu ceva din bici, pe reţeaua media arondată mogulilor cu probleme penale de genul Vîntu-Voiculescu. Printre cei utilizaţi în acest context se numără, mai nou, şi un fost general SRI, care acuză nici mai mult nici mai puţin decât o conspiraţie KGB pentru a răpi pensiile unor categorii de militari.

Despre bâlbâielile guvernului Boc cu pensiile militarilor se pot spune multe, poţi acuza lipsa de rigoare şi proasta oganizare, depăşirea nonşalantă a termenelor, lipsa de comunicare, de profesionalism în cele din urmă, dar de aici şi până la a asuma tocmai KGB-ului activitatea lui Boc este cel puţin exagerat şi ridicol. Textele generalului Rogojan pe această temă par mai degrabă elucubraţii ale unui pensionar dus cu pluta care pe deasupra mai şi vorbeşte de funie în casa spânzuratului. Generalul este utilizat astăzi pe post de mingiuţă de ping pong în jocul politic dus de Vîntu & comp împotriva lui Băsescu, iar ce face el este cel puţin dezonorant şi în orice caz penibil.

Când tu ai fost subordonat celor care au jefuit populaţia României şi au devalizat economia naţională, cum mai vii acum să dai lecţii şi să emiţi judecăţi?

Când ai fost sluga slugii servile a lui SOV, Radu Timofte, cum mai ai acum tupeu să comentezi? Problema imposturii nu-l deranjează se pare deloc pe fostul general Aurel Rogojan, care sub titlul „Victoria KGB din Palatul Victoria – încă o lovitură dată sistemului securităţii naţionale” emite următoarele consideraţii:

„Agenţii KGB infiltraţi în structurile de putere ale României au mai dat o lovitură sistemului securităţii naţionale. Cei mai năpăstuiţi şi greu loviţi de recalcularea pensiilor militare de stat sunt foştii ofiţeri ai Unităţii Speciale (DSS) UM 0110 Bucureşti, cunoscută ca „Departamentul anti – KGB”… „în 1989 s-a încheiat un război. Un război în care Rusia Sovietică, într-o alianţă secretă de conjunctură cu puterile occidentale, a învins, încă o dată, România. După cum este cunoscut, începând cu cel de-al şaselea deceniu al veacului trecut, România, urmare a afirmării hotarâte a independenşei faţă de hegemonia Moscovei, a devenit, în planul operaţiunilor KGB-ului, un stat inamic”… „Pentru apărarea fiinţei naţionale a statului român, a cărei distrugere a devenit un obiectiv primordial şi al puterii Sovietelor, proclamate de Lenin, la începutul anilor ’60 a fost constituită o structură specială de securitate, pentru controlul şi neutralizarea operaţiunilor secrete antiromâneşti ale URSS şi aliaţilor săi din Organizaţia Tratatului de la Varşovia, unde România „făcea figuraţie”… „Pe data de 3 ianuarie 1990, doi dintre agenţii marcanţi ai KGB-ului, deveniţi şefii absoluţi ai «noii puteri militare revoluţionare», au radiat UM 0110 din Organigrama Departamentului Securităţii Statului, care a fost dezmembrat şi împărţit provizoriu (dar distrus efectiv în ceea ce însemna infrastructura de suport a operaţiunilor) între mai multe structuri speciale ale Ministerului Apărării Naţionale. După înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii, UM 0110 nu a mai fost reconstituită”… „Agenţii KGB-ului infiltraţi în structurile de putere ale statului îşi pot savura victoria: au mai plătit o poliţă şi au mai dat un avertisment celor ce cred în idealurile sacre pe care se fondează identitatea naţională românească. Un concept deranjant, deopotrivă, internaţionalismului communist, dar şi globalizării fără frontiere, state, guverne şi monede naţionale (doar ale unora!)”.

Am selectat o parte din mesajul public al generalului în rezervă care s-a hotărât să treacă de la ieşiri publice, pe mass-media, cu caracter istoric la atitudini tranşante cu caracter politic. Din păcate ceea ce face el acum împinge în derizoriu chiar substanţa luptei duse de unele dintre cadrele fostei Securităţi, care au acţionat împotriva KGB-ului, cadre dintre care domnia sa nu a făcut şi nu face parte, dimpotrivă.

Când fostul său şef, decedatul Radu Timofte, însuşi suspectat de kaghebită, lucra alături de Sorin Ovidiu Vîntu pe coordonate clar antiromâneşti şi tipic kaghebiste, cum mai vii tu astăzi să vorbeşti de KGB?

Când ai lucrat de asemenea pentru Măgureanu, unul dintre complotiştii KGB, cum mai vii să dai lecţii despre KGB?

Când alături de tot SRI-ul ai stat în genunchi în faţa kaghebistului de Ion Iliescu, servind cu devotament FSN-ul de exctracţie moscovită şi urmaşii săi, cum mai ai tupeul să vorbeşti de KGB?

Ştim astăzi foarte bine că şi în Securitate unii erau anti-KGB şi alţii pro. Însă Aurel Rogojan a făcut parte dintre cei pro-KGB. Deducţia este de o simplitate absolută. Cei anti-KGB au avut de suferit, au fost fie căutaţi pe acasă la „revoluţie”, ciuruindu-li-se domiciliile, cum este şi cazul fostului şef al 0110, generalul Victor Niculicioiu, sau fiind lichidaţi de generalul GRU Nicolae Militaru, pus de Iliescu la comanda Armatei, cum a păţit Trosca. Ceilalţi ofiţeri ai Securităţii, care au tăcut mâlc, care s-au făcut că plouă ca mierla pe ouă, au dus-o sub nouă stăpânire moscovită de după 1989 foarte bine, cum este şi cazul generalului Rogojan, fost şef de cabinet al lui Iulian Vlad, şeful DSS, aciuit apoi călduţ la Măgureanu şi încă şi mai călduţ la Timofte.

Când şeful statului, Traian Basescu a ieşit public relativ recent afirmând că SRI-ul din epoca Timofte a fost aservit total lui Sorin Ovidiu Vîntu, conserva expirată a KGB, nu l-am auzit pe generalul Rogojan să iasă la rampă să-şi pună cenuşă în cap. Nu am auzit nici altădată, înainte de pensionarea sa, de vreo acţiune curajoasă a domniei sale pe câmpul de luptă anti-KGB. A veni acum să turui din guritză despre KGB după ce ai servit peste 20 de ani un sistem subordonat kaghebiştilor este cel puţin dezonorant, mai ales când o faci invocând calitatea de cadru al SRI-ului, fie şi în rezervă. Rezerva de cadre a lui SOV&comp, nu a României, să fim bine înţeleşi.

 

 

Gl. brg. (rez.) Aurel I. Rogojan

 

https://www.cotidianul.ro/tovarasi-kaghebisti-nu-ma-executati-iertati-ma-ca-n-am-spus-tot/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Decembrie ’89 si teoria conspiratiei (III)

Revolutia in carti

 

 Ruxandra CESEREANU

 

Angela Bacescu, in Romania ’89. Din nou in calea navalirilor barbare. Complot impotriva Romaniei (Editura Tempus, Bucuresti, 1995), incepe apocaliptic si demagogic cu un fel de preambul explicativ: „Blestemul istoriei izbeste din nou pamintul si sufletul romanesc“. Si continua: „Gestul: Doua miini (Bush si Gorbaciov) s-au strins la Malta in 2 decembrie 1989. In rest, miros de singe si de tancuri. Contragestul: Doua miini (generalii Stefan Guse si Iulian Vlad) s-au strins la Punctul de Comanda Militar din sediul CC al PCR in noaptea de 22 decembrie, noaptea cea mai neagra din Istoria Neamului Romanesc, si au dezlipit toate miinile ESTULUI si VESTULUI prinse in hora pentru federalizarea Romaniei“ (p. 3). Coperta cartii Angelei Bacescu este insa cea mai ilustrativa pentru teza autoarei: o caracatita pe ale carei tentacule scrie KGB, CIA, MOSSAD, Servicii Secrete Occidentale, DST, AVO, toate aceste tentacule inlantuind o tinara fata blonda, imbracata in costum popular romanesc si cu banderola tricolora peste piept. Fata are o figura placida si saluta inlantuirea ei de catre tentaculele caracatitei. Lucrarea Angelei Bacescu nu este de sine statatoare, ci depinde exclusiv de dialogurile autoarei cu diferiti ofiteri din Armata si Securitate, implicati in decembrie 1989.

 

In mod previzibil, avind in vedere coperta pe care am descris-o, cartea sustine ideea ca in 1989 Romania a fost victima unui complot international (al Francmasoneriei si al Comunismului, precizeaza in prefata G.D. Iscru!). Sint acuzati ca participanti la „oculta“ diferiti actanti precum: 1. „tradatorii“ evrei Silviu Brucan si Petre Roman (lucrarea este si antisemita); 2. gruparea condusa de Ion Iliescu, aservita Moscovei si creatoare a unei noi nomenclaturi; 3. Dumitru Mazilu, considerat tradator de tara; 4. francmasonul Gelu Voican-Voiculescu; 5. dizidentii Doina Cornea, Ana Blandiana, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu s.a.m.d., considerati a fi fost racolati de serviciile straine de spionaj (in viziunea ultranationalista a generalului Nicolae Plesita, seful Directiei de Informatii Externe din fostul Departament al Securitatii Statului); 6. László Tökes, considerat spion maghiar. Toate aceste forte oculte, cu sprijin international de anvergura, ar fi urmarit federalizarea Romaniei, federalizare prefatata de un razboi civil, urmat de interventia trupelor ONU cu o misiune perfida de pace, care ar fi vizat dezmembrarea tarii. Totusi, Romania a fost salvata de doi generali pur romani, Stefan Guse si Iulian Vlad, care au izbutit sa respinga partial „oculta“, drept care ei trebuie considerati „eroi ai neamului romanesc“.

 

Lucrarea Angelei Bacescu incearca sa reabiliteze imaginea Securitatii ca institutie „patrioata“ si mizeaza inclusiv pe recuperarea figurii lui Nicolae Ceausescu ca „bun roman“, cartea reprezentind de fapt punctul de vedere al Securitatii asupra evenimentelor din decembrie 1989. In mod obligatoriu este luata in discutie si chestiunea „teroristilor“: diferite marturii ale celor intervievati sustin ca „teroristii“ au existat, dar ei nu au fost securisti (zvonul ar fi functionat cu scopul de a macula si lichida Securitatea), ci straini infiltrati in tara; alte voci considera ca asa-zisii teroristi ar fi fost militari diversionisti din Armata, actionind direct sub comanda generalului pro-sovietic Nicolae Militaru.

Valentin Raiha, in lucrarea sa In decembrie ’89, KGB a aruncat in aer Romania cu complicitatea unui grup de militari (Editura Ziua-Omega Press Investment, Bucuresti, 1995), sustine teoria conspiratiei externe, sprijinita din interior. Demonstratia autorului se bazeaza pe ideea ca revolta de la Timisoara a fost provocata, tot paienjenisul urmator al faptelor construindu-se dupa o strategie conspirationista. Raiha este un adept al teoriei ca in 1989 se stia, in culisele interne ale Romaniei, dar mai ales in exterior, ca regimul Ceausescu se va prabusi.

 

Cele mai informate ar fi fost serviciile de informatii ale Securitatii si Armatei. La Kremlin se tesea in 1989, considera autorul, ideea unui guvern roman pro-sovietic, care sa preia puterea, consecinta acestei preluari fiind declansarea unui razboi civil si dezmembrarea Romaniei. Acest plan moscovit nu ar fi putut fi contracarat decit printr-o dictatura militara temporara, coordonata de Armata si Securitate (p. 9). In decembrie 1989 s-a si incercat o asemenea preluare de catre Armata si Securitate, dar tradarea gruparii conduse de Ion Iliescu a facut ca planul sa cada: autorul exemplifica acest lucru prin faptul ca in 22 decembrie 1989 fusesera create (in diferite localitati importante strategic pentru Romania) comandamente militare cu putere de organism politic, dar acestea au fost repede substituite de comitetele locale ale Frontului Salvarii Nationale (p. 10). De aceea, in 22 decembrie si in zilele urmatoare s-a dat o lupta pentru putere intre „complotistii moscoviti“ (Iliescu si grupul sau) si „partida nationala din Armata si Securitate“ (p. 10); sinuciderea reala sau falsa a generalului Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale, ar fi fost, de altfel, speculata de catre moscoviti ca diversiune apta sa produca schisma intre Armata si Securitate.

 

Complotistii pro-sovietici au confectionat apoi diversiunea cu „teroristii“ presupusi a fi securisti, pentru a adinci falia intre Armata si Securitate; cel care a coordonat diversiunea teroristi = securisti a fost generalul Nicolae Militaru, care a si subordonat Securitatea fata de Armata (p. 11); o complicitate speciala a avut si generalul Victor Athanasie Stanculescu. Conducatorii pro-sovietici ai acestei diversiuni (Iliescu, Militaru, Stanculescu) si-au confectionat o aura de salvatori ai Romaniei si ai Revolutiei, justificind astfel legitimitatea noii puteri. Gruparea Iliescu este de aceea vazuta ca alcatuind „coloana a 5-a sovietica“ intr-o „structura de putere pucisto-kaghebista post-decembrista“ (p. 21). Ofiterii patrioti care au incercat sa se opuna acestui plan au fost generalii Stefan Guse si Iulian Vlad, dar ei au fost neutralizati de pucistii kaghebisti, prin preluarea comenzii la nivelul MApN de catre Nicolae Militaru si prin neutralizarea Securitatii. Dominata de kaghebisti era si Directia de Informare a Armatei (DIA), singura, considera autorul, care avea in dotare simulatoare de tinte aeriene si arme de foc, bruiaj si razboi radio-electronic, astfel incit diversiunile de aceasta natura din decembrie 1989 au fost in mod cert dirijate si concretizate de DIA.

 

Rostul mortilor de dupa 22 decembrie 1989 a fost, desigur, compromiterea clanului Ceausescu (pentru a li se cere pedeapsa cu moartea) si compromiterea Securitatii ca fiind fidela lui Ceausescu; dar tot in cadrul diversiunii „teroristi-securisti“ au fost contrapuse in mod intentionat, in anumite situatii, forte ale MApN cu forte ale MI, mizindu-se pe victime care sa intretina psihoza respectiva (p. 43). Raiha considera, de aceea, ca cei catalogati drept teroristi-diversionisti au existat

intr-adevar si au facut parte din DIA; cadavrele acestora au fost ridicate si avizate doar de ofiteri MApN, nestiindu-se ce s-a intimplat cu ele; presupusii teroristi aveau arme si imbracaminte speciala, erau dotati cu medicamente care stimulau capacitatea de rezistenta; cadavrele nu au fost fotografiate precum in cazurile tuturor celorlalti morti din decembrie 1989 (p. 55-56). Pe linga militari din DIA, tot ca „teroristi-securisti“ au fost folositi si citiva detinuti de drept comun din penitenciare si chiar citiva straini – in anumite cazuri, acesti indivizi au fost vestimentati intentionat in haine USLA, spre a se crea confuzia ca sint securisti (p. 58).

 

In finalul tezei sale, autorul marseaza din nou pe ideea ca inca dinainte de 1989 ar fi existat in Romania o lupta surda intre doua factiuni care urmareau debarcarea de la putere a lui Ceausescu: factiunea pro-sovietica (din care faceau parte demnitari comunisti si militari) si factiunea romaneasca, nationala, reprezentata de generalii Milea, Guse, Vlad. Cei din urma ar fi initiat un puci in 1988, care, insa, a fost dejucat de cealalta factiune. In timpul evenimentelor din decembrie 1989, filo-sovieticii au procedat la eliminarea sau compromiterea celor trei capi ai celeilalte factiuni, pentru a provoca ruptura intre Armata si Securitate (p. 97-99). Raiha crediteaza ideea ca in Scinteia tineretului din 18 decembrie, articolul intitulat Citeva sfaturi pentru cei aflati in aceste zile la mare ar fi continut un mesaj codificat adresat fortelor DIA. Astfel, agentii DIA infiltrati ar fi fost cei care au tras intentionat in demonstrantii neinarmati (inainte de 22 decembrie) si apoi in militari (dupa 22 decembrie), acesti morti fiind pusi in contul Securitatii, pentru a asigura ascensiunea gruparii Iliescu si lichidarea factiunii nationale.

 

Cartea lui Raiha este tendentioasa, chiar daca are unele puncte interesante de sprijin a tezei sale; autorul acorda, insa, prea putina importanta rolului Securitatii, mizind excesiv pe cartea de joc a complotului kaghebist.

Toader Stetco (Moartea presedintelui dictator, Editura Concordia, Arad, 1995) nu are o demonstratie si nici argumentatie, dar sustine ca in decembrie 1989, in Romania, a avut loc o invazie de spioni straini din URSS, SUA, Ungaria si Israel (p. 53). Stetco vorbeste despre existenta unui plan „M“, care urmarea distrugerea dictaturii ceausiste si care angrena experti in comando si diversiune; acest plan „M“ ar fi fost utilizat in decembrie 1989, fiind folositi 2000 de agenti informatori si 7000 de simpatizanti din cadrul populatiei (p. 50). Grupele de comando au fost instruite sa creeze impresia ca Securitatea ataca Armata, pentru a declansa intre cele doua organisme un microrazboi civil si un fratricid. Cei care ar fi evitat conflictul au fost generalii Iulian Vlad si Stefan Guse.

 

Tana Ardeleanu, Razvan Savaliuc, Ion Baiu (Procesul Ceausescu, Editura Ziua-Omega Press Investment, Bucuresti, 1996) pledeaza pentru ideea de revolutie furata de catre o conspiratie externa-interna: cei trei autori sustin ideea ca liderii gorbaciovisti ai Frontului Salvarii Nationale, respectiv grupul Iliescu, ar fi urmarit „crearea conditiilor unei invazii sovietice in Romania“ (p. 19). Ca nou lider politic, in timpul revolutiei, Ion Iliescu a deschis granitele tarii, astfel incit „comandourile maghiare si rusesti“ sa actioneze in voie (p. 20). Iliescu si grupul sau ar fi urmarit, de asemenea, instigarea Armatei impotriva Securitatii, numindu-l pe generalul Nicolae Militaru ca ministru al Apararii, desi stiau ca acesta era spion GRU (Serviciul Militar Sovietic), ca sa distruga contraspionajul romanesc (p. 20). Cel care s-a opus invaziei sovietice a fost generalul Stefan Guse, drept care mai tirziu el a fost demis si chiar iradiat, murind in chinuri (p. 21). De aceea, evenimentele din decembrie 1989 au constituit o lovitura de stat in care „teroristii“ si-au avut rolul lor in manipularea opiniei publice.

Teza sustinuta de cei trei autori este expediata si neargumentata (desi ofera interpretari noi fata de alti cercetatori in acelasi sens ai evenimentelor din decembrie 1989); asemenea altor analisti ai fenomenului, cei trei se fixeaza pe o pozitie rigida, in afara careia nu mai vad si alte puncte de reper.

https://www.observatorcultural.ro/articol/decembrie-89-si-teoria-conspiratiei-iii-2/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

„Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ne obligă să avem cam aceeași lege ca și cea votată de Rada de la Kiev în domeniul securităţii statului, al celei militare şi informaţionale”

 

 

Autor: Victoria Popa

 

Interviu cu Alecu Reniţă, votant al Declaraţiei de Independenţă faţă de Rusia imperială, directorul revistei naționale „Natura”

 

 

 

 – Cât de necesară este acum o lege a lustrației în Republica Moldova?

 

 În vara anului 1990 am făcut parte din foarte puţinii deputaţi care au cerut o Lege a Lustraţiei. Nomenclatura comunist-kaghebistă s-a opus categoric, iar şeful şi coordonatorul acestei metastaze ruseşti, Piotr Kirilovici Lucinschi, se dădea în spectacol şi o făcea pe demnitarul îngrijorat că R.Moldova rămâne fără Parlament şi intelectualitate. Dânsul folosea un truc vechi – hoţul strigă: prindeţi hoţul! În acea perioadă de transformări radicale, o Lege a Lustraţiei ar fi împiedicat parţial mafia comunistă să preia în întregime puterea, aşa cum s-a întâmplat după dizolvarea, înainte de termen, a Primului Parlament în 1994. Iată, au trecut peste trei decenii, iar respectiva lege lipseşte şi astăzi, când există o majoritate absolută în Parlament. Probabil, cei mai mulţi agenţi şi ofiţeri KGB au trecut în cealaltă lume, îl toarnă pe Ivan Turbinca la Sf. Petru, fiindcă nu le deschide poarta raiului să ajungă stăpâni şi acolo. Cert este că cei care au comis crime împotriva românilor au dispărut, nu înainte de a şterge urmele, de a arde arhivele. Luând în calcul că în cele mai importante instituţii ale statului moldovenesc se află mulţi rusofili sub acoperire, agenţi FSB, cârtiţe adormite, e stringentă nevoie de o Lege a Lustraţiei şi Colaboraţionismului, care să-i cuprindă deopotrivă pe agenţii KGB din anii ocupaţiei sovietice (până în 27 august 1991) şi pe colaboraţioniştii cu FSB, GRU şi alte servicii secrete ruseşti infiltraţi în ministere, SIS, interne,  procuratură, justiţie, externe, mass-media, în Guvern, Parlament şi Preşedinţie (din 27 august 1991 până în decembrie 2022). Când e vorba de securitatea naţională, cu elementele ei de bază – securitatea statului, militară, economică, informaţională, ecologică – dacă vrem să avem rezultate în favoarea R.Moldova, atunci cea mai bună variantă e să sincronizăm pachetul nostru de legi ce vizează securitatea cu legile similare votate în Ucraina.

 

Cât de reală ar fi realizarea unui proces al lustrației în prezent în Republica Moldova?

 Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ne obligă şi ne dictează să avem cam aceeaşi lege ca și cea votată de Rada de la Kiev în domeniul securităţii statului, al celei militare şi informaţionale. Lustraţia cârtiţelor, informatorilor şi reţelelor de colaboraţionişti cu Rusia şi serviciile ei secrete reprezintă o necesitate vitală, de supravieţuire, de integrare a  R.Moldova în spaţiul românesc şi european. Fără stârpirea colaboraţionismului din instituţiile de bază ale R.Moldova, clanurile mafiotice şi oligarhice dependente de Rusia, dodonismul, şorismul, voronismul şi serebrenismul vor prelua puterea la următorul ciclu electoral.

 

În ce relație ați fost cu KGB?

Câteva episoade legate de „relaţiile” mele cu KGB rusesc le-am descris mai pe larg în cartea mea „Pe Nistru, spre izvoare”, care a apărut în acest an la Bucureşti, în „Colecţia verde”. Am intrat în vizorul KGB-ului de la începutul studiilor la Universitate, fiindcă în AUTOBIOGRAFIA obligatorie pentru dosarul de înmatriculare nu am menţionat că bunicii mei au fost deportaţi în Siberia. Ar fi multe de spus despre hărţuiala şi ameninţările pe care le-am suportat la Universitate, fiindcă îmi făcusem în anul doi şi trei o bibliotecă de peste două sute de cărţi în limba română, procurate la Odessa, Cernăuţi, Kiev, Lvov, Ternopol, Leningrad; aveam poate cea mai bogată discotecă de muzică românească, primeam presă din România interzisă în RSSM, de la o cunoscută din Kaliningrad care, la rândul ei, fiind din Rusia, avea dreptul să se aboneze la gazete şi reviste din România, expediindu-mi-le prin colet închis la Chişinău. Reuşisem să-mi fac în fotocopii opera politică a lui Eminescu, pe care o ţineam ascunsă în podul casei părinteşti. Spre sfârşitul studiilor, KGB m-a acuzat de antisovietism şi naţionalism românesc, iar după ce m-au maltratat, anchetat şi exmatriculat de la Universitate, mi-au înscenat un proces-farsă, în stilul lor, a la Vîşinski. În fine, ani buni KGB nu mi-a permis să vin în capitală, să-mi termin studiile, să mă angajez la o redacţie sau alta din Chişinău. Ştiu că în provincie (la Soroca şi Basarabeasca), unde îmi găsisem de lucru, reprezentanţii KGB se interesau de persoana mea, chestionau unii colegi ce gândeam şi ce vorbeam cu ei, se interesau dacă distribuiam discuri şi cărţi din România. Mai pe scurt, până la prăbuşirea URSS, ochii şi urechile omniprezente ale KGB m-au urmărit pentru simplul motiv că mă consideram român, aveam conştiinţă românească şi încercam, îndeosebi la săptămânalul „Literatura şi Arta”, în perioada gorbaciovistă, să spunem adevărul despre dramele şi nenorocirile la care au fost supuşi românii basarabeni în anii ocupaţiei ruseşti, ţariste şi sovietice.

 

 În domeniul Dvs. de activitate ce influență avea această structură odioasă?

În URSS, mass-media făcea parte din aparatul ideologic al regimului comunist. Exista cenzură la nivelul redacţiei şi cenzura propriu-zisă numită „LIT”, care aproba sau respingea orice gazetă, emisiune radio şi TV. Însă cel mai mizerabil cenzor fusese crescut în creierul omului de creaţie, care ştia să facă produse intelectuale în conformitate cu liniile directoare ale partidului comunist. Unii s-au dedat la cele mai degradante „orgii” publice, elogiind „eliberatorii” şi punând la stâlpul infamiei „ocupanţii români”. Evident, în spatele întregului aparat ideologic şi mass-media, stătea de veghe, cu pistolul încărcat, fiorosul KGB. Existau aşa-numiţii curatori KGB, care aveau informatorii lor în toate structurile ideologice şi în toate redacţiile republicane, la radio şi televiziune, în edituri. O lege a lustraţiei în 1990 ar fi scos la suprafaţă reţele numeroase de informatori şi turnători, dar Moscova s-a opus categoric împotriva oricăror legi, care să reglementeze activitatea KGB şi să-i facă responsabili de crimele şi abuzurile comise împotriva a milioane de oameni. Închei cu speranţa că măcar actuala majoritate parlamentară va găsi voinţă politică să promoveze cât mai urgent o Lege a colaboraţionismului, care va demasca urmaşii direcţi ai KGB-ului, demnitarii, cârtiţele şi agenţii care au lucrat şi lucrează pentru alte state şi, în primul rând, pentru Federaţia Rusă.

 

Interviu realizat de Victoria Popa

 

„Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ne obligă să avem cam aceeași lege ca și cea votată de Rada de la Kiev în domeniul securităţii statului, al celei militare şi informaţionale”

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Memorialul durerii: Dacă zidurile ar putea vorbi… Richard Wurmbrand (2006)

 

https://www.youtube.com/watch?v=fats9ER59WY

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Răul rus: anatomia putinismului

 

 

Scris de Ioan Stanomir

 

Războiul din Ucraina nu este, prin intensitate şi ferocitate, prin amploare şi prin barbarie, un accident de parcurs. În dinamica şi motivaţiile sale, războiul declanşat de Rusia împotriva  Ucrainei este punctul culminant al evoluţiei regimului politic care se confundă cu istoria recentă a Rusiei înseşi: putinismul.

 

 

 

Dincolo de  personalitatea tiranului se află un întreg sistem de organizare al societăţii şi statului. Iar Cartea neagră a lui Vladimir Putin, monumentală sinteză coordonată de Galia Ackerman şi Stephane Courtouis, prefaţată de Thierry Wolton, este anatomia acestei metastaze teribile: articulaţiile putinismului sunt crima, propaganda, raptul, violenţa, apetitul totalitar. Emul al lui Stalin, Putin a ridicat un edificiu ce ţine captiv un întreg popor. Anii de îndoctrinare sunt urmaţi, dialectic, de anii de război. Agresiunea de acum este testul suprem al Rusiei sale.

 

Sistemul Vladimir Putin, cel care se instalează ca şef de stat pe ruinele guvernării lui Elţîn, este, înainte de toate, un copil al URSS, un om sovietic care se revendică de la tiparul de mentalitate al totalitarismului. Aparenta adaptare cameleonică de după 1991,  înşelătoarea sa adeziune la pluralism, toate acestea sunt strategii menite să ascundă, din raţiuni tactice, adevărata sa identitate. Putin are ca unic sistem de referinţă ideologic şi antropologic lumea din care provine. Omul sovietic este, în cazul lui Putin, un amestec de agresivitate, cruzime, nostalgie imperială şi resentiment.

 

Capacitatea lui Putin de a seduce şi controla o parte însemnată a naţiunii ruse se explică prin această ereditate comună. Putin este, asemeni supuşilor săi, un copil al comunismului. Cariera de ofiţer în serviciile secrete ale URSS îl leagă pe Putin de o întreagă linie ideologică şi instituţională. Poliţia politică este coloana vertebrală a sistemului sovietic. Teroarea şi spionajul sunt feţele gemene ale acestui rău totalitar.

 

Iar mitul unui James Bond sovietic, pregătit să lupte cu inamicii patriei, va marca întregi generaţii. Prin îndoctrinare, securistul devine imaginea curajului omului sovietic. De aici până la reabilitarea KGB nu mai este decât un pas. Continuitatea cu epoca sovietică este, pentru Putin şi generaţia lui, una mentalitară şi biologică.

 

De la predecesorii săi sovietici (căci admiraţia faţă de Stalin este un element central al imaginarului putinist), noul dictator va prelua un elaborat model al controlului şi al  propagandei. Experimentul ratat de democratizare de sub Elţîn este urmat de o consolidare autocratică accelerată. Dictatura lui Putin reciclează, în noua lume a televiziunii, temele naţionalismului  rus şi ale sovietismului. Treptat, prin intimidare, asasinate şi exil,  pluralismul  încetează să mai existe. Soarta moştenirii lui Andrei Saharov, “Asociaţia Memorial”, este simbolică : atacurile statului rus împotriva memoriei şi insulelor de democraţie sunt premeditate şi violente.

 

Terenul este  curăţat spre a  face loc unei alte lumi, „lumea rusă”. În sinteza barocă a lui Putin, stalinismul rezidual se întâlneşte cu tezele proto fascismului rus al lui Ivan Ilin. Apelul la “valorile tradiţionale” este parte din această vastă potemkiniadă. Cinismul cleptocratic al Moscovei se drapează în faldurile unui fals conservatorism. În această ecuaţia a îndoctrinării, reperele sovietice se suprapun peste cele ţariste. Invocarea “marelui război pentru apărarea patriei” dă naştere unei încercări de a înregimenta întreaga societate. “Nemuritorii” lui Putin fac legătura între trecutul lui Stalin şi prezentul său. Defilările din Rusia sunt oglinda militarizării societăţii înseşi.

 

De la ţarism şi de la sovietism Putin preia tiparul unei Biserici Ortodoxe plasată sub controlul statului, ca portavoce de propagandă. Simfonia dintre tiran şi complicele său clerical, Patriarhul Kiril, este una deplină. Biserica nu mai administrează suflete, ci soarta geopolitică a Rusiei. Misiunea ei este de a legitima excepţionalismul criminal al lui Putin. Amvonul devine  spaţiul de diseminare a urii genocidare.

 

Putinismul ar fi incomplet fară obsesia istoriei. Una dintre direcţiile sale fundamentale este încazarmarea memoriei. Comisiile de stat au ca sarcină rescrierea orwelliană a trecutului. Crimele comunismului sunt ocultate. Stalinismul este celebrat, în vreme ce unitatea milenară a Rusiei este asumată ca o dogmă de partid şi de stat. Educaţia istorică este o educaţie sub semnul mistificării şi al urii. Parcurile militare sunt parte a noii copilării ruse. A refuza adeziunea la mistica oficială devine o crimă de lez-naţiune.

 

Teroarea şi barbaria stau la temelia unui sistem  autocratic. Tratamentul la care este supusă Cecenia este un  caz de manual. Trecerea de la atacurile genocidare la  transformarea statului cecen în proprietatea personală a unor gansteri este parte din itinerariul putinismului. Cecenia este un poligon de experimentare al acestor tactici de control şi de recolonizare.

 

Edificiul putinismului este inseparabil de obsesia Ucrainei. Naţionalismul sincretic al lui Putin tăgăduieşte unei naţiuni dreptul de a exista. Imaginea caricaturală a ucrainenilor ca fraţi mai mici ai ruşilor este integrată în propaganda de partid şi de stat. Statalitatea Ucrainei ajunge a fi contestată în clipa în care protectoratul rus este pus în chestiune. Perspectiva unei Ucraine  democratice este un pericol mortal. Alternativa la tirania ar şubrezi fatal putinismul.

 

Războiul din Ucraina devine ocazia de a tranşa, definitiv,  problema ucrainiană. Denazificarea este un concept dincolo de care se ascunde intenţia de a extermina un întreg grup etnic. Între crime împotriva umanităţii şi genocid, politica Moscovei are ca obiectiv eliminarea unui popor. Deportările şi asasinatele sunt instrumentele lui Putin în Ucraina. Restauraţia sovietică implică aplicarea unui program al barbariei.

 

Cartea neagră a lui Vladimir Putin devine o referinţă canonică: erudită şi precisă, ea dezvăluie ramificaţiile unui regim. Dar ea este şi un reper moral şi etic, în măsura în care invită la apărarea demnităţii umane în faţa acestui asalt al barbariei. Căci putinismul nu se reduce la persoana trecătoare a unui tiran – el se hrăneşte din energia criminală şi mesianică a răului politic rus şi sovietic. Doar întoarcerea la sursele libertăţii şi curajului democratic poate oferi o alternativă la minciună, spoliere şi crimă.

 

 

 

Articol publicat şi în Contributors.

 

 

https://putereaacincea.ro/raul-rus-anatomia-putinismului/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

O înfricoșătoare Carte neagră, de Mircea Morariu

 

 

Profesorul Armand Goșu, unul dintre puținii analiști români cu adevărat specializați în rusologie și un veritabil bun cunoscător al actualului țar de la Kremlin, îl socotea într-o recentă carte pe Vladimir Vladimirovici Putin o ecuație complicată.

 

Ecuația aceasta s-a complicat însă și mai mult odată cu începerea, din ultima decadă a lunii februarie 2022,  a războiului împotriva Ucrainei. Din ordinul fostului ofițer KGB, Moscova a declanșat atunci ceea ce s-a numit o operațiune specială al cărei țel proclamat ar fi denazaficarea țării. Denazificare făcută în numele pretinsei frății dintre ruși și ucrainieni. Cum bine se știe, Moscova este expertă în găsirea de explicații. în acordarea de ajutoare frățești de nimeni cerute. A făcut-o și în 1953 (RDG), și în 1956 (Ungaria), și în 1968 (Cehoslovacia) , și în 1979 (Afganistan).  Era gata-gata să o facă și în 1981, înainte de proclamarea legii marțiale în Polonia.

 

Ceea ce s-a întâmplat la data de 24 februarie 2022 și tot ceea ce a urmat după aceea a provocat un șoc chiar și în conștiința acelor cercetători, dar și relativ puțini oameni politici în special din Occident care au avertizat asupra iminenței atacului rusesc în Ucraina. Toți buni cunoscători ai personalității lui Putin, ai ambițiilor imperiale ale acestuia, ai obsesiilor lui globaliste, anti UE și anti NATO, ai antecedentelor lui de dinainte de 1991 și ai agresiunilor comise de Rusia în Cecenia, Georgia și chiar în Ucraina. Sfidarea putinistă era de data asta mult prea mare. Desfășurarea  viitoare a războiului e greu de intuit, deși rădăcinile lui totalitare ca și cele ce țin de personalitatea noului Vojd (Putin a redeschis cultul lui Lenin și al lui Stalin) sunt în bună parte cunoscute.

 

Cartea neagră a lui Putin, volum apărut în 2022 în Franța, la prestigioasa editură Robert Laffont, sub coordonarea Galiei Ackerman și a lui Stéphane Courtois, a însemnat concretizarea editorială a acestui șoc. 11 cercetători, unii francezi, alții născuți în Ucraina, Georgia, Rusia sau Cecenia, și-au reunit eforturile în încercarea de a spune aproape totul despre Putin. Despre formarea lui ca cetățean sovietic și ca ofițer al KGB, despre începuturile și evoluția în ceea ce indiscutabil poate părea  o miraculoasă carieră  (bizar e însuși faptul,observat și de Stéphane Courtois, și de Thierry Wolton, că cineva care, la un moment demisionează din KGB, ajunge peste doar câțiva ani să conducă principalul serviciu secret din Rusia), despre dorința obsesivă a acestuia de a reface gloria de odinioară a Imperiului rus, despre obsesiile lui anti-ucrainiene, despre tot ce înseamnă politica lui Putin (internă, externă, culturală, educațională), despre intenția acestuia de a controla nu doar prezentul, viitorul, ci și trecutul cu ajutorul unui nou și înspăimântător Minister al Adevărului. Grație eforturilor susținute ale editurii bucureștene Humanitas ca și ale traducătorului Iulian Comănescu, Cartea neagră a lui Putin  este acum disponibilă și în limba română.

 

După ce am citit-o, după ce am parcurs cele 21 meticuloase analize, organizate în trei mari secvențe (Cronica unei dictaturi anunțate, O politică de destabilizare și de agresiune, Căile și mijloacele autorității absolute), acestora adăugându-li-se postfața Încotro se îndreaptă Rusia? scrisă de coordonatorii volumului și, firește, Cuvântul înainte la ediția românească conceput de Thierry Wolton (A cui e vina?) pot spune că ecuația complicată despre care vorbea Armand Goșu a dobândit în mintea mea un plus de claritate. Nu știu cât și cum au contat în formarea lui Putin cărți precum Scutul și spada ori serialul Șaptesprezece clipe ale unei primăveri, amintite ca atare într-un studiu. Știu însă că în imprevizibilul reprezentat de devenirea lui Putin, există  un cuantum de previzibil, cu minuție refăcut și descris cu lux de amănunte în cele șase studii din prima parte a volumului. Tot ceea ce este relatat și comentat detaliat  în următoarele capitole ale cărții nu face decât să confirme punerea în practică a premiselor. Putin și-a întocmit o foaie de parcurs pe care a urmat-o cinic, fără nici cea mai mică grijă pentru costurile ei în special umane. Crime, operațiuni secrete, tovarăși de drum inventați și abandonați când nu s-au mai dovedit utili, atacuri armate, sacrificarea până și a vieților copiilor sunt parte ale acestei foi de parcurs. Totul ajungând la apogeu odată cu războiul din Ucraina.  

 

Cartea nu mi-a oferit  nici un moment nici cel mai mic motiv de optimism. Stéphane Courtois, Galia Ackerman și colaboratorii lor nu și-au propus să le vândă cititorilor iluzii.  Ajunge să citești capitolele Stâlpii politicii externe putiniste: recrutarea, extorcarea și șantajul, îndeosebi secvența Armele Apocalipsei și proiecția terorii în străinătate, și  Nimicirea popoarelor, ambele purtând pecetea expertizei lui Françoise Thom (cea căreia îi datorăm și cartea Comprendre le poutinisme) și realizezi că nu e nimic de glumit în privința lui Putin. Miră doar de câtă naivitate (orbire) au putut da dovadă cancelariile occidentale în bunăvoința lor excesivă față de Putin, a jocului său dublu.  Stupefiază ceea ce a făcut pe vremea când era cancelarul Germaniei atât de lăudata Angela Markel. Și ce explicații a născocit ea pentru faptele sale. Explicații acceptate pe nemestecate de ceilalți lideri ai lumii occidentale.  

 

Lectura cărții coordonate de Galia Ackerman și de Stéphane Courtois oferă serioase prilejuri de îngrijorare. Cele trei deliruri logice, enumerate în concluzia cărții (restabilirea grandorii politice a URSS, mitologia grandorii Imperiului țarist, unitatea fraților și a popoarelor frățești) sunt puternic imprimate în mentalitatea rusă de azi. Putin a construit, încurajat o întreagă rețea de interese, numărul fidelilor săi, fie ei  de bonne volonté, fie interesați ori deveniți astfel cu de-a sila, este absolut copleșitor, Biserica și patriarhul Kiril îi sunt stăpânului de la Kremlin nu doar aliați, ci și subordonați de parcă ar fi parte dintr-o ierarhie miltară. Totul  după mai vechiul model kaghebist. Păienjenișul  relațiilor și a raporturilor de putere de la Kremlin rămâne totuși greu nu doar de dibuit, ci și de distrus. Așa încât o schimbare de personal la vârful politicii ruse, indiferent pe ce cale ar interveni ea, cum și din ce cauze,  nu va aduce cu sine mare lucru. Răul are rădăcini temeinice. Greu de smuls. Indiferent că originea lor e în Imperiul țarist, în cel comunist, în matricea Lenin-Stalin, în brejnevista doctrină a suveranității limitate, în politica gorbaciovistă, în lecțiile lui Eltin si ale lui Jirinovski.

 

Galia Ackerman și Stéphane Courtois – CARTEA NEAGRĂ A LUI PUTIN; Traducere de Iulian Comănescu; Editura Humanitas, București, 2023   

 

 

O înfricoșătoare Carte neagră

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Richard Wurmbrand – Crăciun în închisoare

https://www.youtube.com/watch?v=zHeXGNHSF2U

 

 

 

///////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Richard Wurmbrand | Povestea ofițerului rus

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=hwSPq1MWhtM

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Memorialul durerii: „Bandiţi” ridicaţi de pe băncile şcolii – prima parte

https://www.youtube.com/watch?v=wTZ-SFCDA7Y

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Reporter special: ultimul partizan

https://www.youtube.com/watch?v=khMx4MJTSh8

 

//////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Grigore Sandu – un luptator anticomunist din Muntii Dornelor

https://www.youtube.com/watch?v=sVzeIoMsHW8

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Memorialul Durerii – Corneliu Coposu, un destin

https://www.youtube.com/watch?v=vaIyUwvxD2s

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Memorialul Durerii EVADARILE DIN GULAG ION IOANID(EPISODUL 28)

https://www.youtube.com/watch?v=JOGZjlPJ5kU

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Memorialul Durerii-UN CETATEAN DE ONOARE(EPISODUL 34)

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=x9lVeT5GihM

 

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Memorialul durerii: Garda tineretului român (@Arhiva TVR)

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=BONLDgaKcVE

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Martiriul de la Vaslui (suprimarea fizică – între crimă şi moarte martirică). În amintirea unui moment trist și dureros pe care este bine să nu îl uităm

 

 

De către Monitorul de Vaslui

 

La data de 22 septembrie 1939, pe teritoriul României avea să se petreacă poate cea mai abominabilă crimă colectivă pe care istoria modernă a ţării avea să o cunoască în vreme de pace. În acea noapte, la nivelul țării aveau să fie ucişi 256 de tineri, între care 96 din cei peste 500 internaţi în lagăre şi câte 2-3 din fiecare din cele 70 de judeţe ale ţării, la ordinul expres al regelui Carol al II-lea, ca represalii pentru asasinarea lui Armand Călinescu – călăul tineretului român – cum era cunoscut în epocă pentru nenumăratele crime şi frustrări aduse tineretului naţionalist. În acest context, oraşul Vaslui – capitala judeţului istoric cu acelaşi nume – avea să-şi adauge tristul renume de a fi locul unui adevărat carnagiu prin execuţia fără proces a 32 de tineri aflaţi în lagărul de la marginea oraşului, închişi aici prin ordin administrativ, fără a fi judecați prin urmare fără o sentinţă judecătorească………………………………………………………..Det. aici…………..https://www.monitoruldevaslui.ro/2022/09/martiriul-de-la-vaslui-suprimarea-fizica-intre-crima-si-moarte-martirica-in-amintirea-unui-moment-trist-si-dureros-pe-care-este-bine-sa-nu-il-uitam/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Temnita Rosie (1997)

 

Red Corner

DETALII

 

Temnita Rosie (1997)

 

Premiera SUA

31 Octombrie 1997

 

Regia

Jon Avnet

 

Cu

Ling Bai, Richard Gere, Bradley Whitford

 

Jack Moore (Richard Gere) este un stralucit avocat venit in China petru a negocia cu guvernul comunist termenii unei foarte importante afaceri legate de un satelit de comunicatii. Insa dupa o noapte cu o frumusete locala, Jack se trezeste intr-o situatie deloc placuta, in care cu greu isi poate folosi talentele de negociator. Arestat de chinezi pentru o crima de care nu se face vinovat, Moore se vede si lipsit de sprijinul colegilor sai americani. Aflat in ghearele unui sistem judiciar nemilos, in care judecata rareori dureaza mai mult de 4 ore iar pretul glontului folosit la executie este imputat familiei condamnatului, Jack nu se poate baza decât pe avocata sa, numita din oficiu, Shen Yuelin (Bai Ling). Inainte de toate, trebuie insa sa o convinga chiar pe aceasta de nevinovatia lui.

 

Ling Bai

 

Shen Yuelin

Richard Gere

 

Jack Moore

Bradley Whitford

 

Bob Ghery

Tzi Ma

 

Li Cheng

Peter Donat

 

David McAndrews

James Hong

Lin Shou

Byron Mann

 

Lin Dan

Robert Stanton

 

 

 

 

 

https://cinefan.ro/filme/film/3944-temnita-rosie-1997

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

„Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un fel de pact cu Satan?

 

 

Dezastru economic și social în toate țările în care a fost încercat vreodată. Comunismul este intrinsec rău, iar nenorocirile aduse de el ajung la aproximativ o sută de milioane de morți. Așadar, nu este de mirare că fondatorul său a fost fascinat de Satan. Karl Marx a scris odată, „Sufletul meu este sortit infernului”. O nouă carte a lui Paul Kengor expune rădăcinile întunecate ale acestei ideologii demonice. Iată.

În Manifestul Comunist, Karl Marx și-a imaginat un guvern în care statul să dețină totul, și cetățenii să participe în mod egal la beneficiile muncii, prin redistribuirea bogăției. De mai bine de 100 de ani, ideologia comunistă marxistă a fost testată în întreaga lume și, fără excepție, a dus la opresiune, sărăcie și moarte. Numai în secolul al XX-lea, regimurile comuniste au dus la sacrificarea a peste 140 de milioane de oameni. Ateismul este un principiu fundamental al ideologiei comuniste. Într-o nouă carte, „Diavolul și Karl Marx”, autorul Paul Kengor sugerează că, pentru Marx, miza ar fi putut fi mai mare decât respingerea lui Dumnezeu și a religiei.

Este posibil ca Marx să fi făcut un fel de pact cu Satan însuși. Paul Kengor ni se alătură acum prin Skype. Karl Marx s-a născut evreu, s-a convertit la creștinism la un moment dat și apoi L-a respins pe Dumnezeu complet. De ce s-a întâmplat asta?

Mă bucur să fiu cu voi. Da, L-a respins pe Dumnezeu când a mers la facultate. Aceeași poveste dintotdeauna. Avea un profesor care preda teologie sistematică, dar era ateu. Vedem că nu s-au schimbat mult lucrurile în universitățile noastre în 200 de ani. Și, apropo, profesorul era antisemit. Karl Marx, care provenea dintr-o familie de rabini, a devenit foarte antisemit.

Și, după cum am arătat și în carte, era de un rasism exagerat. Există ceva care îmi place foarte mult. Am memoriile lui Patrisse Cullors, fondatoarea Black Lives Matter. Ea spune că au petrecut un an citindu-i pe Marx, Lenin și Mao și se consideră marxistă bine instruită. Vreau să știe că Marx a fost un rasist extremist, care folosește des cuvântul cu N, în moduri foarte vulgare.

Dar, din păcate, atât de mulți tineri de astăzi, care au fost educați în universitățile noastre, nu cunosc această parte întunecată și urâtă a lui Karl Marx.

 

 

„Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un …

 

https://www.facebook.com/watch/?v=379426243265431

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Planul divin: Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan și sfârșitul dramatic al războiului rece. De Paul Kengor și Robert Orlando

 

 

Revizuite de:

Richard A. Spinello

 

 (Wilmington, DE: ISI Books. 2019. Pag. 221. 19,21 USD. ISBN: 9781610171540.)

 

Când Ioan Paul al II-lea a fost ales papa în 1978, nimeni nu știa la ce să se aștepte. Acest papă polonez, „omul dintr-o țară îndepărtată”, așa cum se spunea, nu era bine cunoscut în afara Bisericii Catolice. Mass-media a fost inițial fascinată de el, dar numai pentru că era un papă non-italian. Unii experți au prezis începutul reformelor liberale în Biserică, dar ei nu erau în mod evident familiarizați cu scrierile lui Ioan Paul al II-lea sau cu reputația sa de ortodoxie teologică. Cardinalul Karol Wojtyła, profesor de etică la Universitatea Catolică din Lublin, a fost un apărător hotărât al Humanae Vitae, alături de principiile tradiționale ale moralității catolice.

 

Nimeni, totuși, nu ar fi prezis că acest filosof-papă va juca un rol esențial în încheierea războiului rece prelungit și în dizolvarea Uniunii Sovietice. Planul Divin explorează alianța semnificativă dintre Papa Ioan Paul al II-lea și Ronald Reagan, care și-au unit forțele în acest efort nobil. Cartea se bazează pe un documentar cu același nume și este structurată ca o piesă în cinci acte cu acești doi actori majori. Premisa de bază a cărții este că Providența Divină i-a adus împreună pe acești doi lideri pe scena mondială, astfel încât să poată salva lumea din comunism. [Sfârșitul paginii 388] Istoricii seculari nu vor găsi acest argument convingător, dar cu siguranță va rezona cu istoricii catolici. Ceea ce ar putea fi surprinzător pentru cel din urmă grup este că Ronald Regan s-a văzut pe sine ca un „instrument al lui Dumnezeu” pentru această întreprindere memorabilă.

 

Planul Divin dedică mai multe capitole instructive revizuirii simetriilor dintre viețile acestor doi oameni. Ambii au supraviețuit unei tentative de asasinat la două luni unul de celălalt. Și amândoi credeau că au fost cruțați de Providența Divină pentru un scop transcendent. Ioan Paul al II-lea era convins că Maica Domnului de la Fatima a intervenit pentru a-i salva viața. După cum a mărturisit într-un interviu cu puțin timp înainte de moartea sa: acest asasin profesionist cu siguranță a împușcat pentru a ucide, „totuși era ca și cum cineva ar fi ghidat și deviat acel glonț”. Există și alte paralele interesante. Ambii bărbați erau actori – Reagan, desigur, a fost un actor profesionist înainte de a intra în politică, iar Wojtyla iubea scena când era tânăr student. Ei împărtășeau filozofii politice similare, cu convingeri puternice despre „ideologiile răului”, inclusiv despre comunism. Și aceste „spirite înrudite” erau cunoscute pentru optimismul lor constructiv, în ciuda traumelor și provocărilor pe care le-au întâlnit în drumul lor spre scena mondială…

Det. aici………..https://muse.jhu.edu/article/899379

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

(Ce TUPEIST nazist…)

Vladimir Putin dă cărțile pe față! Compară asediul israelian al Fâşiei Gaza cu cel nazist al Leningradului

 

 

 Scris de: ZIUA NEWS

 

 

Preşedintele rus Vladimir Putin a denunţat vineri drept „inacceptabil” asediul Fâşiei Gaza de către armata israeliană, pe care l-a comparat cu asediul teribil al oraşului sovietic Leningrad de către nazişti în al Doilea Război Mondial.

 

Israelul se pregăteşte să facă în Fâşia Gaza un lucru „comparabil cu asediul Leningradului”, a denunţat liderul de la Kremlin. „Este inacceptabil. Peste două milioane de oameni trăiesc acolo. Nu toată lumea susţine Hamasul”, a denunţat Putin într-o conferinţă de presă la Bişkek, în Kîrgîzstan. El consideră că o „operaţiune terestră” israeliană în Fâşia Gaza este problematică din cauza folosirii unor echipamente militare grele în zone civile.

 

„Înţelegem ce înseamnă: Semiprofesional vorbind, să foloseşti echipament greu în zone rezidenţiale este o sarcină dificilă. Asta va antrena consecinţe grave pentru toate părţile”, a declarat el la un summit al Comunităţii Statelor Independente (CSI). „Iar să efectueze aceste operaţiuni fără echipament este şi mai greu”, a adăugat el. „Cel mai important lucru este că pierderile în rândul civililor vor fi complet inacceptabile. Aproape două milioane de oameni trăiesc acolo”, a subliniat el.

 

Moscova este acuzată de numeroase încălcări ale dreptului internţaional şi de comitetrea unor crime de război prin luarea ca ţintă a unor infrastructuri civile în Ucraina vecină. Aramta rusă a folosit în numeroase rânduri, arată numeroase investigaţii, „echipament greu” în zone civile în Ucraina. Rusia insistă în mod repetat că nu ia civili sau structuri civile drept ţinte şi respinge acuzaţii de crime de război în „operaţiuna militară specială” din Ucraina, în pofida multor probe copleşitoare care arată contrariul. Vladimir Putin a anunţat că Moscova este pregătită să medieze în războiul dintre Israel şi mişcarea islamistă palestiniană Hamas din Fâşia Gaza.

 

PUTETI CITI SI…

 

 

Haos în Congresul SUA. Ajutoarele pentru Israel și Ucraina, blocate

Paralizat de mai bine de o săptămână, Congresul american se afundă tot mai mult în criză. Confruntat cu negocieri interm …

 

Mai bubuie un conflict: Coreea de Nord acuză SUA că vor să provoace un război nuclear

Phenianul a condamnat vineri vizita portavionului USS Ronald Reagan într-un port din Coreea de Sud, apreciind că Washing …

 

Gaza, o închisoare sub cerul liber: O scurtă istorie a celor 75 de ani de suferință

 

Gaza este o fâşie de coastă care se află pe rute comerciale şi maritime străvechi, de-a lungul ţărmului Mediteranei. Afl …

 

Primele informații despre jurnaliștii uciși și răniți: Israelul se pare că a tras intenționat VIDEO

Primele informații despre jurnaliștii uciși și răniți: Israelul se pare că a tras intenționat VIDEO

Jonathan Daghar, șeful biroului pentru Orientul Mijlociu de la „Reporteri fără frontiere”, a declarat că primele informa …

 

Emirul Qatarului provoacă cutremur: oprim aprovizionarea cu gaze a întregii lumi, dacă nu încetează bombardamentele VIDEO

 

Emirul Qatarului Tamim bin Hamad Al Thani a anunțat că în cazul în care bombardamentele din Fâșia Gaza nu se opresc, atu …

 

 

Hezbollah, pregătit să contribuie la confruntările împotriva Israelului

Puternica grupare susținută de Iran, Hezbollah, a declarat că este „pregătită” și că va „contribui” la confruntările împ …

 

Haos în Paris: manifestanții pro-palestinieni au sfidat interdicția lui Macron, provocând lupte violente cu jandarmii VIDEO

Sute de manifestanți s-au adunat joi în centrul Parisului, sfidând o nouă interdicție controversată privind mitingurile …

 

 

Raport: Scenariul de pe masa SUA care provoacă teamă – Războaie simultane cu China şi Rusia!

SUA trebuie să se pregătească pentru posibile războaie simultane cu Rusia şi China, prin extinderea forţelor convenţiona …

 

 

Kissinger: Europa este parțial responsabilă pentru atacul grupării palestiniene Hamas asupra Israelului

 

 

Franța, Marea Britanie și Germania: Cresc incidentele antisemite si exista un pericol major de razboi civil in Occident

Incidentele antisemite din Marea Britanie s-au înmulţit cu 324% de la atacul Hamas în Israel, potrivit unui grup de secu …

 

 

Criza laptelui in Ucraina: Fermierii își taie vacile deoarece nu mai sunt oameni să aibă grijă de animale

Ucrainenii se confruntă cu o penurie de lapte din cauza sacrificării masive a animalelor, a declarat pentru Strana.ua Le …

 

 

Zelenski: Armata Ucrainei continuă să înainteze, dar timpul este de partea Rusiei

Preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că Rusia încearcă fără succes să atace pe câmpul de luptă, în tim …

 

Politico: Război în Israel – Cadoul pe care Vladimir Putin l-a primit de ziua lui de la Hamas

 

Atacul brutal lansat de gruparea Hamas asupra Israelului a venit chiar de ziua lui Vladimir Putin. Un șoc atât de mare î …

 

Occidentul nu mai face față cu livrarea de armament: Ucrainenii trag între 2.000 și 3.000 de obuze pe zi și trebuie să păstreze ritmul

Pe fronturile de luptă ucrainene sunetul tunurilor armatei de la Kiev trăgând în pozițiile rusești este atât de constant …

 

 

Operațiunea „Furtuna Al-Aqsa”: tacticile prin care Hamas a surprins Israelul. S-a schimbat radical modul de operare

Tacticile folosite de Hamas în atacul de sâmbăta trecută, atac denumit „Furtuna Al-Aqsa” împotriva Israelului, au fost u …

 

Erdogan atac asupra Israelului și al SUA: „Se deschide ușa morților în masă!”

Președintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a criticat blocada Israelului asupra Fâșiei Gaza, spunând că întreruperea furn …

 

Încep luptele terestre în Israel: Au fost scoase tancurile pe străzi. Hezbollah atacă puternic alături de Hamas

Trupele Forțelor de Apărare Israeliene (IDF) s-au angajat într-un schimb de focuri cu militanții Hamas în apropierea kib …

 

 

CNN: Israelul a primit binecuvântarea lui Joe Biden pentru a invada terestru Fâșia Gaza

În cadrul unei convorbiri telefonice cu președintele american Joe Biden, premierul israelian Benjamin Netanyahu – afecta …

 

Benjamin Netanyahu câștigă putere suplimentară după atacul Hamas: Unitate politică în jurul premierului. Guvern național de urgență propus

Toți liderii partidelor din coaliție îi dau sprijinul premierului Benjamin Netanyahu pentru a stabili un „guvern naționa …

 

 

Războiul din Israel riscă să ia amploare. Amenințarea unui lider Hezbollah: „Iranul și Libanul vor intra în conflict dacă Gaza este amenințată cu distrugerea!”

Un lider Hezbollah din Libanul de Sud a afirmat că în cazul în care Gaza este amenințată cu distrugerea completă, Hezbol …

 

 

Era de asteptat: Robert F. Kennedy Jr va candida drept independent la alegerile prezidențiale din 2024

Robert F. Kennedy Jr va candida drept independent la alegerile prezidențiale din SUA de anul viitor. El a strâns contrib …

 

Fiul lui Trump prezice unde va izbucni noul conflict global

 

Următorul conflict global ar putea izbucni în Taiwan, a declarat Eric, fiul fostului președinte american Donald Trump.

 

 

Israelul fusese avertizat înainte de invazia Hamas: Le-am spus că se apropie o explozie a situației foarte curând și va fi mare

Un oficial egiptean de informații spune că Egiptul, care servește adesea ca mediator între Israel și Hamas, a vorbit în …

 

Mobilizare de proporții a armatei SUA după lovitura Hamas. Un portavion cu grupul său de luptă de îndreaptă către estul Mediteranei

Mobilizare de proporții a armatei SUA după lovitura Hamas. Un portavion cu grupul său de luptă de îndreaptă către estul Mediteranei

Secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a declarat că a ordonat „mai multe măsuri de consolidare a poziției Depar …

 

Times Of Israel: Șeful unității de elită israeliene Fantoma ucis de Hamas

În timpul ciocnirilor dintre armata israeliană și forțele mișcării islamiste palestiniene Hamas, comandantul unității mu …

 

 

Hamasul a folosit drone pentru bombardarea turnurilor de observație israeliene și de-a lungul graniței cu Gaza VIDEO

Videoclipurile difuzate de Hamas rată cum au fost folosite dronele pentru a lansa războiul cu Israelul. Clipurile au fos …

 

 

Se complică situația: o a doua grupare a Jihadului Islamic a luat ostatici israelieni

Un palestinian militant, lider al Jihadului Islamic, Ziad al-Nakhala, a declarat duminică că facţiunea sa ţine în captiv …

 

 

The Wall Street Journal: Ecuația geopolitică se complică: Israelul a cerut intervenția Egiptului

Autoritățile israeliene au cerut Egiptului să acționeze ca mediator și să ajute la eliberarea israelienilor capturați de …

 

Situația din Israel se complică și diplomatic: Printre prizonierii luați de Hamas se află și americani

Situația din Israel se complică și diplomatic: Printre prizonierii luați de Hamas se află și americani

Ambasadorul israelian în Statele Unite, Michael Herzog, susţine că printre persoanele răpite în Israel de luptătorii pal …

 

 

Coaliţia de centru-stânga a cancelarului Olaf Scholz a suferit o înfrângere grea la alegerile de duminică din două landu …

 

https://m.ziuanews.ro/externe/vladimir-putin-d-c-r-ile-pe-fa-compar-asediul-israelian-al-f-iei-gaza-cu-cel-nazist-al-leningradului-1579175

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Calul Troian al lui Putin: Cum infiltrează câte un om în interior acolo unde nimeni nu se așteaptă

 

Scris de: ZIUA NEWS

 

 

Un denuntător care a studiat la Universitatea TUDN de la Moscova a făcut dezvăluiri despre planurile secrete ale lui Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin mută în liniște piesele sale de șah pe scena geopolitică a Occidentului, infiltrând câte un cal troian în guvernele din Europa.

 

Rusia „plantează spioni spălați pe creier în guvernele străine”, semințele fiind semănate chiar înainte de invazia Ucrainei, în diverse țări din Balcani, potrivit Metro.

 

O parte a planurilor secrete ale Kremlinului implică „educarea” studenților străini din Rusia și plantarea lor în instituții guvernamentale din țara lor natală, în state precum Bulgaria, Serbia, Macedonia de Nord și Bosnia.

 

Petar Tanev, care s-a născut în Bulgaria, dar a locuit la Moscova timp de 13 ani, a povestit pentru sursa citată despre încercările Rusiei de a-l recruta pentru a răspândi propagandă „răuvoitoare” anti-UE și NATO. Acesta deține o licență în relații internaționale de la Universitatea RUDN – cândva considerată un „Oxford” al Rusiei.

 

Cu câteva luni înainte de absolvire, Petar a fost invitat de un coleg bulgar într-o călătorie în Crimeea anexată, ca parte a unui proiect de organizare a unor evenimente menite să influențeze peninsula Balcanică.

 

El a spus: „Studenții ca mine sunt toți agenți potențiali în ochii Kremlinului. Eu și un coleg din Serbia am fost invitați să participăm la un proiect de formare a legăturilor între studenții din Balcani și Crimeea.

 

„Persoana care ne-a invitat a fost un mare lobbyist. Mi-a spus că am un viitor strălucit reprezentând Bulgaria în Rusia, sau invers. Știa deja că am o cetățenie dublă. Acesta este un exemplu real al modului în care îi interesează pe oameni. Mi-a cerut să adun și alți bulgari, dar și sârbi și macedoneni, care locuiesc și învață în Rusia pentru a-i invita și pe ei în Crimeea”.

 

„Nu am spus nimic, nu am vrut să recunosc că sunt deschis împotriva regimului de la Kremlin. Acest om a început să mă sune în fiecare zi, dar pur și simplu l-am ignorat. Am vorbit cu colegul meu, cel care a fost recrutat cu mine, și i-am spus că există niște legături evidente cu agențiile de spionaj din Rusia”, a spus tânărul absolvent bulgar.

 

Acest lucru vine după scandalul de spionaj de săptămâna trecută, în care trei bulgari au fost arestați în Marea Britanie, dezvăluind doar amploarea reală a activităților Kremlinului în interiorul Bulgariei.

 

Potrivit lui Petar, „sute” de tineri din țara lui călătoresc în Rusia pentru studii superioare. El a comparat chiar sistemul cu propaganda produsă de Joseph Goebbels, principalul propagandist al Partidului Nazist din Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

 

Pentru a combate infiltrarea, el a cerut guvernului bulgar să restrângă sever angajarea persoanelor care au studiat în Rusia în ultimii trei ani sau sunt înscrise acolo acum la studii.

 

„În numele suveranității și securității Bulgariei, guvernul ar trebui să aibă un proces foarte intens de verificare a unei persoane, care a absolvit o universitate rusă în momentul în care a început războiul”, a subliniat Petar.

 

Petar a spus că odată ce sunt „aspirați”, nu mai există „întoarcere”, deoarece este dificil să scapi. Mai mult, agențiile internaționale de securitate au informații atunci când cineva este pe statul de plată al Kremlinului, a subliniat el.

https://m.ziuanews.ro/externe/calul-troian-al-lui-putin-cum-infiltreaz-c-te-un-om-n-interior-acolo-unde-nimeni-nu-se-a-teapt-1578353

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Ce ar spune câinii dacă ar putea vorbi?

 

Cuprins

Ce s-ar întâmpla dacă câinii ar putea vorbi?

 

Dacă animalele ar putea vorbi, am fi capabili să comunicăm cu animalele noastre de companie. … Un animal care vorbea ar putea cere ceea ce are nevoie. Câinele tău ar putea să-ți spună dacă vrea să iasă la plimbare, sau pisica ta ar putea să-ți spună dacă îi este foame. Dacă ceva nu a fost în regulă, un animal de companie care vorbește ar putea să-ți spună ce îl deranjează.

 

Ce ai întreba câinele tău dacă ar putea vorbi?

Dacă câinele tău ar putea vorbi, asta ar spune

 

„Doar pentru că stau aici, nu înseamnă că nu te judec.”

„Tristețea ta mă întristează.”

„Știu ce spui și nu-mi pasă.”

„De ce îți faci griji pentru lucruri stupide?”

„Nu mă pot deranja să fiu câine astăzi.”

„Ce ai de gând să faci cu adevărat dacă sunt obraznic?”

„Mi-e dor de tine toată ziua.”

 

 

Câinii își doresc să poată vorbi?

 

Face parte din natura noastră, dar în realitate nu le pasă ce spunem. Câinele tău poate recunoaște doar anumite sunete și cuvinte, așa că, în loc să se bazeze pe cuvinte pentru a comunica, ea vrea să folosești limbajul corpului.

 

 

ESTE INTERESANT:  Poate un câine să digere un os?

 

Vor putea câinii să vorbească vreodată?

 

Iata de ce. Creierul câinilor nu poate distinge cuvintele care diferă printr-un singur sunet de vorbire, cum ar fi „așezați” versus „setați”. Dar majoritatea câinilor pot culege doar un număr limitat de cuvinte în viața lor, iar un nou studiu poate ajuta la explicarea motivului. …

 

Ce se întâmplă dacă animalele noastre de companie ar putea vorbi?

 

Dacă animalul meu de companie ar putea vorbi, ar spune: „Te voi iubi pentru totdeauna dacă îmi dai o găleată de mâncare”. Animalul meu de companie ar spune: „Ești atât de cool”, așa că nu uit că sunt atât de cool. Dacă peștele meu mic ar putea vorbi, ar spune: „Vreau să cresc”. Dacă animalul meu de companie ar putea vorbi, ar spune: „Hrănește-mi mai multă salată verde”.

 

Dacă animalele ar putea vorbi, care ar fi cel mai nepoliticos?

Pisicile ar fi cele mai nepoliticoase. Sunt egocentri, iritabili și răi (dar și adorabili și pufoși). Lui PrettyChillDylan îi place asta.

 

Ce poți spune despre câine?

 

„Un câine este singurul lucru de pe pământ care te iubește mai mult decât se iubește pe sine.” „Câinii îi urmează pe cei care îi hrănesc.” „Câinii nu sunt întreaga noastră viață, dar ne fac viața întreagă.” … „Câinii sunt mai buni decât ființele umane pentru că știu, dar nu spun.”

 

 

Ce intreb animalele?

 

10 întrebări de adresat unui proprietar de animale de companie

 

1 – Cât și cât de des mănâncă animalul de companie, iese afară, merge la toaletă? …

2 – Cum faceți față comportamentelor bune și rele? …

3 – Cum este comportamentul animalului de companie la plimbare? …

4 – Care sunt jucăriile și jocurile lor preferate? …

5 – Ce ar trebui să faceți în caz de urgență medicală?

 

ESTE INTERESANT:  Un cățel de 15 săptămâni ar trebui să fie dresat acasă?

 

 

Cum vorbesc câinii?

 

Evident, câinii nu pot vorbi, așa că „limbajul” lor cuprinde alte semnale – în primul rând limbajul corpului, cum ar fi mișcarea și poziționarea urechilor și a cozii, precum și modul în care un câine se poziționează lângă alți câini. … Limbajul câinilor nu numai că permite câinilor să comunice și să se înțeleagă.

 

Știu câinii că nu pot vorbi?

 

Potrivit ScienceDaily, cercetătorii au descoperit că, spre deosebire de modul în care creierul uman ar reacționa de obicei la asociațiile antrenate, creierul câinilor a arătat mai multă activitate ca răspuns la cuvintele necunoscute spuse de proprietarii lor în experiment, decât cuvintele pe care le-au practicat luni de zile. cu proprietarii lor.

 

De ce pare cainele meu ca vrea sa vorbeasca?

 

Pentru că ești emoționat și atent, câinele tău este fericit să-ți vorbească din nou mârâit. Răsplatit cu un răsfăț sau cu afecțiune, sau cu ambele, el va învăța rapid o versiune modificată de câini a vorbirii. Se poate întâmpla atât de repede încât să nu-ți dai seama că l-ai antrenat.

 

 

Ce vrea cainele tau sa stii?

 

10 lucruri pe care trebuie să le știi despre câinele tău

 

Viața mea nu va fi foarte lungă. Cel mult 14 sau 15 ani. …

Cu răbdare și timp, pot învăța orice vrei. …

Sunt dependent de tine în toate sensurile, inclusiv din punct de vedere emoțional. …

Nu mă pedepsi și nu mă închide într-o cameră când fac ceva rău. …

Vorbește-mi despre orice.

 

 

Câinii devin mai inteligenți?

 

La câini și oameni, putem vedea convergență psihologică; adică câinii au evoluat pentru a fi din punct de vedere cognitiv mai asemănători cu oamenii decât suntem cu rudele noastre genetice cele mai apropiate. … Cercetările sugerează că câinii domestici ar fi putut să-și fi pierdut unele dintre abilitățile cognitive originale odată ce s-au alăturat oamenilor.

 

ESTE INTERESANT:  Cât Pepto Bismol îi dau cățelușului meu?

 

Există un traducător de câini?

Dog Translator este cel mai bun traducător de câini din magazinul de aplicații. Încercați aplicația Dog Translator acum! Traducător de sunet pentru câini care vă ajută să identificați sentimentele câinelui dvs. prin simpla apăsare a unui buton. Apropiați-vă de câinele dvs. cu aplicația Dog Translator.

 

Pot oamenii să înțeleagă câinii?

 

Acest lucru sugerează că capacitatea de a recunoaște expresiile câinilor se învață prin vârstă și experiență și nu este o adaptare evolutivă. … Dincolo de mărturiile personale de la iubitorii de câini, totuși, s-a acordat puțină atenție cât de bine își pot înțelege oamenii omologii canini

 

 

Источник: https://midogguide.com/dog-breeds/what-would-dogs-say-if-they-could-talk.html

 

 

 

 

https://midogguide.com/ro/dog-breeds/what-would-dogs-say-if-they-could-talk.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

Citate Emil Cioran

Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii.[..]

Emil Cioran despre Timiditate

Timpul este un surogat metafizic al mării.[..]

Emil Cioran despre Timp

Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale.[..]

Emil Cioran despre Mistică

Profeţia este actualitatea viitorului.[..]

Emil Cioran despre Profeţie

Orice eroare este un fost adevăr.[..]

Emil Cioran despre Eroare

Optimismul este un aspect degradant al spiritului, fiindcă nu pleacă din febră, din înălţimi şi ameţeli.[..]

Emil Cioran despre Optimism

Nefericirea este starea poetică prin excelenţă.[..]

Emil Cioran despre Nefericire

Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vieţii.[..]

Emil Cioran despre Nemurire

Permeabilă demoniei, tristeţea este ruina indirectă a moralei.[..]

Emil Cioran despre Tristeţe

Boala este modul în care moartea iubeşte viaţa, iar individul teatrul acestei slăbiciuni.[..]

Emil Cioran despre Boală

https://poetii-nostri.ro/emil-cioran-citate-si-maxime-id-1670/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Citate G.K. Chesterton

Educaţia este perioada pe parcursul căreia eşti instruit de cineva pe care nu îl cunoşti despre ceva ce nu vrei să ştii.[..]

G.K. Chesterton despre Educaţie

Curajul este aproape o contradicţie în termeni. Înseamnă o dorinţă puternică de a trăi care ia forma disponibilităţii de a muri.[..]

G.K. Chesterton despre Curaj

Coincidenţa este un calambur spiritual.[..]

G.K. Chesterton despre Coincidenţă

Arhitectura este alfabetul giganţilor; este cel mai mare set de simboluri realizate vreodată pentru a întâlni privirile oamenilor.[..]

G.K. Chesterton despre Arhitectură

Aventura este şampania vieţii.[..]

G.K. Chesterton despre Aventură

Un căscat este un strigăt tăcut.[..]

G.K. Chesterton despre Căscat

Jurnalismul constă în mare din a spune „Lordul John a murit!” unor oameni care n-au ştiut niciodată că Lordul John trăia.[..]

G.K. Chesterton despre Jurnalism

Bucuria e raţiunea existenţei noastre.[..]

G.K. Chesterton despre Bucurie

 

 

 

 

https://poetii-nostri.ro/gk-chesterton-citate-si-maxime-id-1745/

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Citate Elbert Hubbard

 

Un prieten este o persoană care ştie totul despre tine şi încă te place.[..]

Elbert Hubbard despre Prieten

Un conservator este un om care este prea laş ca să lupte şi prea gras ca să fugă.[..]

Elbert Hubbard despre Conservator

Arta nu este un lucru; este o cale.[..]

Elbert Hubbard despre Artă

Creierul este un produs folosit pentru a fertiliza idei.[..]

Elbert Hubbard despre Creier

Teologia este superstiţie clasificată.[..]

Elbert Hubbard despre Teologie

Un crez este o metaforă osificată.[..]

Elbert Hubbard despre Crez

Un miracol este un eveniment descris de cei cărora li s-a povestit de către cei care nu l-au văzut.[..]

Elbert Hubbard despre Miracol

Dogma este o minciună reiterată şi injectată cu autoritate în mintea uneia sau mai multor persoane care cred că ei cred ceea ce crede altcineva.[..]

Elbert Hubbard despre Dogmă

 

 

https://poetii-nostri.ro/elbert-hubbard-citate-si-maxime-id-1655/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Vorbarie Puti-ONU-ala) Culmea RĂZBOIULUI: Rusia a propus în Consiliul de Securitate al ONU un proiect de rezoluţie care cheamă la o ‘încetare umanitară a focului’ în Gaza!

 

De către Stirea Zilei

 

Stirea Zilei Google News

 

Rusia, stat agresor in cazul invadarii Ucrainei se implica activ in medierea conflictului dintre Israel si atacatorii din Fasia Gaza.

 

Suntem convinsi ca Consiliul de Securitate trebuie sa actioneze pentru a pune capat acestei bai de sange si a relansa negocierile de pace in scopul de a stabili un stat palestinian, asa cum este prevazut de mult timp’, a declarat ambasadorul rus la ONU, Vasili Nebenzia, dupa o reuniune cu usile inchise a Consiliului privind situatia umanitara in Fasia Gaza, aflata sub asediu.

 

‘In aceasta optica, noi am facut sa circule un proiect de rezolutie al Consiliul de Securitate care cheama la o incetare umanitara a focului, deplin respectata, si la un ajutor umanitar fara obstacole, si care condamna toate violentele si toate actele de terorism’, a adaugat el.

 

 

Potrivit ambasadorului, Rusia este pregatita sa medieze intre Israel si palestinieni.

 

Textul proiectului de rezolutie, consultat de AFP, cheama la o ‘incetare umanitara a focului imediata, durabila si deplin respectata’, si ‘condamna ferm toate violentele si ostilitatile impotriva civililor si toate actele de terorism’. El nu numeste insa Hamas, dupa ce SUA cerusera acum cateva zile Consiliului sa condamne clar ‘actele teroriste odioase’ ale miscarii islamiste palestiniene.

 

Potrivit ambasadorului rus, unele state membre au fost ‘pozitive’ fata de textul propus, altele mai putin.

 

Fara a da detalii, el i-a criticat pe occidentali, mai ales Statele Unite, care ‘poarta in mare masura responsabilitatea razboiului iminent in Orientul Mijlociu’, si pe presedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care ‘spune ca UE sta alaturi de Israel, dar inchide ochii la atacurile aeriene israeliene impotriva infrastructurile civile din Fasia Gaza’.

 

In timp ce Consiliul de Securitate este in mod regulat divizat cu privire la acest dosar, ambasadorii s-au aratat prudenti dupa reuniunea de vineri.

sursa: Agerpres

https://stireazilei.com/culmea-razboiului-rusia-a-propus-in-consiliul-de-securitate-al-onu-un-proiect-de-rezolutie-care-cheama-la-o-incetare-umanitara-a-focului-in-gaza/

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

(Rusia continua sa faca Legea) …Consiliul de Securitate al ONU – un tigru fără dinți

 

 

Christoph Hasselbach

 

 

Rusia, în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate, poate împiedica orice rezoluție de condamnare a acțiunilor sale în Ucraina. Ce valoare mai are acest for?

 

https://p.dw.com/p/49s4V

Consilul de Securitate al ONU dezbătând pe marginea atrocităţilor petrecute la Bucea, Ucraina

Consilul de Securitate al ONU dezbătând pe marginea atrocităţilor petrecute la Bucea, UcrainaImagine: John Minchillo/AP/picture alliance

PUBLICITATE

 

Săptămâna trecută, în fața Consiliului de Securitate de la New York, a fost difuzată o înregistrare video din timpul războiului din Ucraina. În imagini apar „lucruri îngrozitoare” cu victime civile la Bucea, a explicat reprezentanta britanică la ONU, Barbara Woodward. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat Rusia de „crime de război” într-un discurs adresat membrilor Consiliului de Securitate.

 

Însă oricare ar fi acuzația, ea nu are consecințe pentru Rusia în acest organism ONU, cel mai influent, cu cei cinci membri permanenți și alți zece nepermanenți. Motivul este că Rusia, ca unul dintre membrii permanenți, are drept de veto.

 

Dacă unul dintre aceste state – SUA, Rusia, China, Marea Britanie și Franța – se opune prin veto unei rezoluții, poate împiedica adoptarea acesteia. De altfel, Rusia a făcut acest lucru la o zi după invazia în Ucraina. La 24 februarie, Consiliul a prezentat spre dezbatere o rezoluție care trebuia să pună capăt imediat atacului rusesc. Și, ce surpriză, Rusia a respins rezoluția prin dreptul său de veto.

 

Consiliul poartă „responsabilitatea principală” pentru pacea mondială

 

Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, adresându-se Consiliului de Securitate al ONVolodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, adresându-se Consiliului de Securitate al ON

Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, adresându-se Consiliului de Securitate al ONUImagine: Spencer Platt/Getty Images/AFP

În conformitate cu articolul 24 din Carta Națiunilor Unite, statele membre ale ONU – în prezent în număr de 193 – ar trebui să acorde Consiliului „responsabilitatea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale”. Dar ce se întâmplă când unul dintre membrii permanenți duce el însuși un război de agresiune?

 

„Unde este securitatea pe care Consiliul de Securitate ar trebui să o asigure?”, a întrebat retoric președintele ucrainean la reuniune. Reprezentanții Consiliului ar trebui să se asigure că „Rusia este eliminată, ca agresor și cauză a războiului, astfel încât să nu mai poată bloca deciziile privind propria agresiune”. Fără reforme profunde, Consiliul de Securitate ar putea la fel de bine să se „dizolve”, iar Organizația Națiunilor Unite ar putea fi „închisă”, potrivit președintelui ucrainean.

 

Rusia nu mai face parte din Consiliul pentru Drepturile Omului – la fel ca și SUA, pentru o perioadă de timp. În timp ce expulzarea Rusiei din Consiliul de Securitate este practic imposibilă, Rusia a fost într-adevăr eliminată din alte organisme internaționale sau a demisionat ea însăși. La fel ca și în cazul Consiliului Europei, calitatea de membru al Rusiei în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a fost suspendată în urmă cu câteva zile.

 

Cu toate acestea, votul nu a fost deloc categoric: 93 de membri au votat pentru, dar și 24 împotrivă, printre care Algeria, Bolivia, China, Cuba, Coreea de Nord, Eritreea, Etiopia, Iran și Siria, țări în care Rusia are influență sau care, precum China, lasă Rusia să își urmeze calea din motive strategice.

 

Consiliul pentru Drepturile Omului nu contează prea mult la Kremlin. „Nu ne pasă prea mult de acest organism”, a declarat săptămâna trecută pentru DW fostul ministru adjunct de externe rus Andrei Fiodorov. „Pentru noi cel mai important lucru este Consiliul de Securitate și capacitatea noastră de a continua să fim prezenți acolo și să ne exprimăm opiniile”, a spus Fiodorov. Acesta a admis totuși că „există pericolul ca Rusia să devină mai izolată”.

 

Consiliul oglindește lumea din 1945

 

„Consiliul de Securitate este condamnat la irelevanță dacă un stat cu drept de veto încalcă regulile”, spune politologul Johannes Varwick de la Universitatea din Halle. „Mă aștept să vedem un Consiliu de Securitate incapabil să acționeze timp de ani de zile și care totodată să piardă din importanța Națiunilor Unite”.

 

Secretarul general al ONU, Antonio GuterresSecretarul general al ONU, Antonio Guterres

Secretarul general al ONU, Antonio GuterresImagine: Andrew Kelly/REUTERS

Însă nu este nimic nou sub soare, adaugă el. Până la sfârșitul conflictului Est-Vest, în 1989, „am avut aceeași situație: vetouri reciproce sau amenințări cu acestea din partea uneia sau alteia dintre părți și, prin urmare, o paralizie totală”.

 

În discursul său incendiar, Zelenski a cerut o reformă profundă. De pildă, „toate regiunile lumii” trebuie să fie „reprezentate în mod echitabil” în Consiliul de Securitate. Cererea sa este la fel de veche ca însuşi Consiliul de Securitate.

 

Deși cei zece membri nepermanenți, rotativi, sunt selectați în funcție de grupuri regionale, membrii permanenți, așa cum sugerează și numele, rămân mereu aceiași. Iar acest lucru, combinat cu dreptul lor de veto, le conferă o influență extraordinară.

 

Componenţa acestui cerc interior reflectă situația geopolitică de acum aproape 80 de ani, o adunare a celor mai importante state învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial. La acea vreme, multe state ale lumii, de exemplu aproape toată Africa, erau încă sub dependență colonială.

 

Toate eforturile de reformă au eșuat

 

Au existat încercări repetate de reformare a Consiliului de Securitate. Între altele Brazilia, India, Japonia și Germania au declarat în 2004 că se vor susține reciproc pentru un loc permanent. Ideea ca Uniunea Europeană să primească un loc a fost și ea exprimată. O altă propunere este de a elimina dreptul de veto. Niciuna dintre aceste propuneri nu s-a bucurat până acum de succes.

 

„Reformarea Consiliului de Securitate este o acțiune inutilă”, consideră Johannes Varwick. „Acest lucru este valabil atât în ceea ce privește eliminarea dreptului de veto, cât și o nouă componenţă, adică admiterea de noi state, cu sau fără drept de veto. Pur și simplu nu există o formulă cu care toate cele cinci puteri cu drept de veto să fie de acord și care să mai găsească apoi majoritatea necesară de două treimi în Adunarea Generală.”

 

 

Hasselbach Christoph

Christoph Hasselbach Analist, corespondent în străinătate și comentator de politică internațională.

https://www.dw.com/ro/r%C4%83zboiul-din-ucraina-consiliul-de-securitate-al-onu-un-tigru-f%C4%83r%C4%83-din%C8%9Bi/a-61458151

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

LUMEA JUCATĂ LA PĂCĂNELELE IADULUI… The Economist despre cum va arăta lumea în 2021, Marea Resetare și elitele tehnocrate

2021: Lumea ca un infernal joc de noroc?

Wolfgang Effenberger, kenfm.de

 

În 11 decembrie 2020, a fost publicat numărul special al The Economist „Lumea în 2021” cu conținut anticipativ, de perspectivă. Copertele numerelor anuale anterioare erau, ca întotdeauna, foarte criptice, cu planurile codificate ale elitelor în fundal: un amestec de simbolism ocult și referiri la manipularea și controlul maselor.

 

Pentru 2021, a fost ales un aparat de joc de noroc de tip „one armed-bandit” [păcănele cu un singur braț], susținând și prezentând globul pământesc cu brațul-levier. Apăsarea acestui braț determină rotirea celor patru tamburi. În loc de monede, trebuie introduse „fonduri de stimulare“. Totul se referă la o mare „încasare” – „CASH OUT” – (a unui câștig) pe cheltuiala contribuabililor. Cititorii neinițiați sunt lăsați fiecare la imaginația lui.

 

Ce informații sunt pe coperta revistei The Economist?

Cel de-al doilea tambur rotativ pare să se fi oprit deja. Portretul prezentat este probabil cel al lui Joe Biden, viitorul președinte american. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece The Economist – prin legăturile sale cu așa-numitul stat profund (deep state) – a emis o recomandare electorală pentru Biden. În 1980, The Economist a emis pentru prima dată o recomandare pentru un candidat la președinția SUA, atunci în persoana lui Ronald Reagan. (1) The Economist vede în Biden un om bun „care va reinstaura stabilitatea și decența la Casa Albă” având și sarcina lungă și dificilă de „a reuni țara fracturată”(2). Ei bine – Biden, de fapt, nu s-a remarcat niciodată ca pacificator în ultimii săi 45 de ani de carieră politică, dimpotrivă. Reamintim apelul său la acțiune militară împotriva sârbilor bosniaci către Departamentul de Stat al SUA, chiar la începutul tulburărilor din Balcani din 1993 (3).

 

În urma războiului de agresiune împotriva Serbiei, contrar dreptului internațional, Rezoluția ONU no 1244, din 10 iunie 1999, a oferit baza juridică internațională pentru înființarea Misiunii de Administrație Interimară. Această rezoluție a stabilit afilierea teritorială a Kosovo cu Serbia. Cu toate acestea, Occidentul a continuat să facă presiuni pentru independența Kosovo și și-a prezentat argumentele împotriva (rezoluției) în fața Curții Internaționale de Justiție la 17 aprilie 2009. Înainte chiar ca cei cincisprezece judecători de la Haga să poată lua măcar în considerare cererea de independență, vicepreședintele american Biden a subliniat independența acesteia ca fiind ireversibilă, în timpul unei vizite din mai 2009, în Kosovo. Este greu de imaginat o desconsiderare mai clară a unei curți supreme. (4)

 

În 2002, în calitate de președinte al Comitetului pentru Relații Externe al Senatului, Biden și-a condus țara într-un război neprovocat împotriva Irakului. La acea vreme, inspectorul șef pentru arme al ONU, de la acea vreme, a descris audierea sa în fața comitetului lui Biden drept o farsă:

 

„Biden și cei mai importanți lideri ai Congresului au stabilit în prealabil că doresc să-l îndepărteze pe Sadam Hussein indiferent de fapte și să lanseze un atac militar la scară largă asupra Irakului.” (5)

 

După lovitura de stat ilegală a SUA de la Kiev de la sfârșitul lunii februarie 2014 – [începând cu 1990, SUA investiseră 5 miliarde de dolari la Kiev în scopul „schimbării regimului”](6) –  vicepreședintele de atunci, Joe Biden, a călătorit în luna aprilie în Ucraina, ca numit al lui Obama, pentru a sprijini noul cabinet pro-occidental și pentru a ajuta la reducerea dependenței Ucrainei de aprovizionarea cu energie de către Rusia. (7) Biden nu a avut nicio ezitare în ceea ce privește folosirea partidului neofascist a lui Svoboda, precum și a regimentului de voluntari naționaliști de dreapta „Azov” – acum, mișcare politică – pentru a pune în aplicare politica SUA în Ucraina. În orice caz, în ultimele luni, candidatul la președinție Biden a demonstrat și o apropiere de Antifa.

 

Până acum, Biden, atunci un tactician priceput, nu s-a descris pe sine ca prieten al păcii, apărător al legii sau prieten al clasei muncitoare. În schimb, a lucrat mai ales pentru bănci, industria financiară și complexul militar-industrial. Pentru statul american Delaware, un paradis fiscal precum Luxemburgul, cunoscut și ca „versiunea onshore (pe uscat) a Insulelor Cayman”, Biden a stat în Senat timp de decenii, reprezentând interesele afacerilor de acolo. În 1999, Biden a făcut lobby pentru abrogarea Legii Glass-Steagall din 1933. Rezultatul direct a fost criza financiară din 2008, care încă nu a fost depășită. În calitate de vicepreședinte, Biden nu a făcut nimic pentru a-i trage la răspundere pe cei responsabili. Dimpotrivă, băncile au fost salvate cu gigantice pachete de ajutor din banii contribuabililor.

 

În acest context, pare imposibil ca Biden să poată depăși divizarea țării la care a lucrat cu fervoare de-a lungul vieții sale politice. În aceste condiții, un război nuclear nu poate fi exclus.Nominalizarea generalului Lloyd Austin ca secretar al apărării merge, de asemenea, în această direcție. Austin, după pensionare, a activat în consiliul de administrație al gigantului apărării Raytheon Technologies – un contractor major al Pentagonului. Fostul consilier al administrației Obama și profesorul de drept Rosa Brooks consideră numirea sa ca un „mesaj teribil”. (8)

 

Primul tambur rotativ al aparatului (de pe copertă), care încă se rotește, ne prezintă virusul, o față purtând o mască respiratorie, o seringă și un semn de întrebare emergent. Fără îndoială, Corona va domina tot anul. În ciuda vaccinării, masca ar putea rămâne în continuare – la revedere libertate?

 

Pe al treilea tambur, vedem un semn de întrebare care dispare și un steag chinezesc care apare. Între ele, o turbină eoliană („politica de protecție a climei“?) și un dolar SUA. Economia Chinei – acum la un nivel pre-criză – ar putea ieși din criză ca și câștigătoare globală și geostrategică, în același timp. În plus, China reprezintă și modelul de supraveghere și restricții ale libertății.

 

Pe al patrulea tambur, apare din nou un virus, în timp ce dispare ascensiunea economică.Camera de luat vederi ar putea să reprezinte simbolul unei supravegheri sporite. Incendiile de pădure ar putea însemna dezastrele naturale care urmează. Una peste alta, nimic din toate acestea nu e neapărat surprinzător. Gates și Drosten avertizează de mult timp despre un nou virus.

 

„Protecția climei” servește drept vehicul pentru reconstruirea lumii. O lume fără războaie și fără cheltuieli gigantice pentru arme ar fi cea mai bună protecție a climei, însă noi războaie sunt dorite cel puțin de complexul militar-industrial dar și de alți profitori. Aceștia din urmă par să spere la un sistem de supraveghere totală după „Marea Resetare”. În plus, există o nouă monedă digitală. Modelul acestor domni pare a fi China.

 

„Marea resetare“ Un nou început? O transformare?

La începutul lunii iunie 2020, șeful și fondatorul „Forumului Economic Mondial“ (WEF), Klaus Schwab, a anunțat o inițiativă pentru a ajuta lumea să devină un loc mai bun după pandemia Covid-19. Covid-19 a oferit posibilitatea, a spus Schwab, ca „fundamentele noastre economice și sociale“ (9) să poată fi reinițializate. El a enumerat Covid-19, datoria națională și criza climatică ca fiind zonele cu probleme.Lumea va deveni mai rezilientă la surprize precum alte tipuri de viruși și mai incluzivă și mai echitabilă și, în cele din urmă, mai ecologică. Pentru a face acest lucru, nu ne putem întoarce la sistemul multilateralismului apărut după cel de-al doilea război mondial; avem nevoie de o reformă a sistemului internațional: „Trebuie să implementăm noi dimensiuni ale comerțului global, de exemplu, tot ceea ce ține de comerțul electronic și așa mai departe.” (10)

 

În 2016, FEM a rezumat într-un videoclip promoțional 8 predicții pentru lume până în 2030: (11)

 

oamenii vor fi deposedați de proprietăți. Bunurile vor fi gratuite sau împrumutate de la stat.

SUA ca superputere de frunte va fi înlocuită – o mână de țări vor domina.

organele nu vor fi transplantate, ci imprimate.

consumul de carne va fi minimizat.

vor avea loc strămutări masive de populație, cu miliarde de refugiați.

pentru a limita emisiile de CO2, la nivel global se va stabili un preț exorbitant.

oamenii se pot pregăti să zboare pe Marte….

sistemul de valori occidental va fi încordat până la punctul de rupere … (12)

Cine este acest „motor de ceas” relativ necunoscut, conectat în multe feluri în rețea la nivel mondial și care nu este legitimat democratic?

 

Klaus Schwab, economist german, fost profesor de politică corporatistă la Universitatea din Geneva din 1972 până în 2003. În calitate de student, a susținut un seminar cu Henry Kissinger la Harvard Kennedy School (HKS); păstrează în continuare contacte strânse, în special cu David Gergen. A fost director de comunicare sub președinții Ford și Reagan și consilier al lui Clinton și al secretarului de stat Warren Christopher. (13) Prietenul lui Schwab, David Gergen, este membru al influentului Consiliu pentru Relații Externe și al Comisiei Trilaterale. Klaus Schwab însuși, pe de altă parte, face parte din Comitetul de Conducere Bilderberg, format din opt membri. Invitațiile pentru fiecare conferință de trei zile, pentru aproximativ 130 de persoane din industrie, politică, finanțe, armată și mass-media sunt emise de președinte în consultare cu comitetul său de conducere. Înainte de alegerea lor drept cancelari, Schröder și Merkel, de exemplu, au fost invitați. Macron a fost și el acolo înainte de a fi ales președinte, la fel ca și câțiva alți președinți. La întâlnirea din 2019 din Montreux, subiectele preferate ale lui Schwab au inclus: Schimbările climatice și viitorul capitalismului. Rico Gebhardt, liderul LINKE din Saxonia, vorbește despre o „elită neoliberală auto-numită” care ia decizii cu efecte de amploare, fără ca întrunirile lor să aibă nici un fel de legitimitate democratică. (14)

 

În 2004, Schwab a fondat Forumul Tinerilor Lideri Globali (YGLs), o comunitate unică compusă din cei mai extraordinari lideri din toate regiunile lumii. Printre aceștia se numără cineaștii Ashton Kutcher și Leonardo DiCaprio, magnatul media Mark Zuckerberg, antreprenorul de internet și cofondatorul Google – Larry Page și Sebastian Kurz – al doilea cel mai tânăr șef de guvern din lume. (15) Cu Schwab și Gergen atunci FEM a avut o influență globală care nu trebuie subestimată.

 

La începutul lunii iulie 2020, Klaus Schwab a publicat cartea „Covid-19: The Great Reset“ împreună cu Thierry Malleret – economist la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) din Londra și strateg la o bancă majoră de investiții din Rusia. Lipsiți de orice emoție umană, Schwab și Malleret leagă pandemia de propunerile lor futuriste, salutând-o ca pe un vestitor al răsturnării socio-economice pe care o propun. Potrivit jurnalistei americane și opozantă activă al Războiului din Vietnam – Diane Johnston, Schwab și Malleret folosesc psihobâlbâiala tehnocrată „pentru a proclama că pandemia se află deja în procesul de modificare a mentalității umane pentru a se adapta la noua realitate pe care ei o cred inevitabilă” (16).

 

Conform scenariului lui Schwab și al FEM, până în 2030, lumea va arăta foarte diferit în conformitate cu catalogul celor 8 puncte: Inteligența artificială va schimba fundamental modul în care oamenii lucrează și trăiesc astăzi. O parte din umanitate nu va mai fi necesară și i se va permite doar să se distreze. Cu această imagine în minte, la recenta întâlnire a FEM de la Davos, istoricul israelian Yuval Harari a lansat un puternic avertisment:

 

„În timp ce în trecut oamenii trebuiau să lupte împotriva exploatării, în secolul XXI lupta cu adevărat mare va fi împotriva lipsei de sens, (…) s-ar forma o nouă „clasă inutilă ”(…) Și această clasă inutilă se va separa tot mai mult de elita puternică, printr-un decalaj din ce în ce mai mare.”(17)

 

Criticul indian al globalizării, activistul social și câștigătorul Premiului pentru Pace din Sydney, Vandana Shiva, a afirmat și mai clar: „The Great Reset este despre menținerea și întărirea mașinăriei de extracție corporatiste și a stăpânirii private asupra vieții.” (18)

 

Mesajele ascunse ale revistei The Economist pot fi citite în termenii „Marii Resetări” planificată de Schwab? Bill Gates este hotărât să vaccineze cea mai mare parte a populației lumii – un atentat fără precedent asupra umanității. Globul, inclusiv umanitatea, ca obiect al unui gigantic joc de noroc al unor jucători tehnocrați, lipsiți de scrupule.

 

Viziunile elitei tehnocrate nu sunt noi. Deja în prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost dezvoltate teorii radicale despre munca comună și proprietatea comună, în special de Henri de Saint-Simon și mai târziu de Karl Marx. Pentru Saint-Simon, membrii utili ai unei comunități erau cei care participau activ la servicii și mai ales la producția de bunuri. Socialismul utopic al lui Saint-Simon, prin organizarea sa rece și utilitarismul său, se aseamănă puternic cu fanteziile de „resetare” ale elitelor occidentale. Experiențele totalitare din secolul al XX-lea ar fi trebuit să ne întipărească mai bine în minte învățămintele: sistemele tehnocratice de „îmbunătățire a lumii”, care nu lasă loc individului și naturalului, duc în mod consecvent la un iad al constrângerii și al disprețului față de umanitate.

 

Surse :

 

https://www.economist.com/US2020endorsement

https://www.presseportal.de/pm/29138/4748305

Wolfgang Effenberger: Schwarzbuch EU & NATO Warum die Welt keinen Frieden findet, Höhr-Grenzhausen 2020, S. 222

Ebenda, S. 308

https://www.n-tv.de/politik/Biden-kaempft-auch-gegen-die-Vergangenheit-article21977738.html

https://www.zeit.de/2015/20/ukraine-usa-maidan-finanzierung/seite-2

https://www.welt.de/politik/ausland/article127173350/US-Vize-fordert-von-Ukraine-Korruptionsbekaempfung.html

https://www.mdr.de/nachrichten/politik/ausland/lloyd-austin-verteidigungsminister-unter-biden-100.html

https://www.handelszeitung.ch/politik/the-great-reset-wie-das-wef-ins-zentrum-aller-verschworungstheorien-geriet

https://de.euronews.com/2020/11/17/klaus-schwab-wir-konnen-nicht-zur-alten-normalitat-zuruckkehren

WEF: 8 predictions for the world in 2030 unter https://www.youtube.com/watch?v=Hx3DhoLFO4s

Antony P. Mueller: No Privacy, No Property: The World in 2030 According to the WEF unter https://mises.org/wire/no-privacy-no-property-world-2030-according-wef

Gergen, David. Eyewitness to Power: The Essence of Leadership Nixon to Clinton. New York: Simon & Schuster, 2000.

Hendrik Lasch: Die Bilderberg-Konferenz tagt in Dresden und damit erstmals im ehemaligen Ostblock / Kritik an »vordemokratischer« Veranstaltung vom 8. Juni 2016 unter https://www.neues-deutschland.de/artikel/1014501.geheime-weltregierung-redet-ueber-das-prekariat.html

https://en.wikipedia.org/wiki/Young_Global_Leaders

Diana Johnstone: The Great Pretext – Der große Vorwand für eine Dystopie unter https://kenfm.de/the-great-pretext-der-grosse-vorwand-fuer-eine-dystopie-von-diana-johnstone/

Zitiert ebenda

Jeremy Loffredo: World Economic Forum’s ‘Great Reset’ Plan for Big Food Benefits Industry, Not People unter https://childrenshealthdefense.org/defender/world-economic-forums-great-reset-plan-for-big-food-benefits-industry-not-people/?utm_source=salsa&eType=EmailBlastContent&eId=fd5883b3-d6e3-4471-825b-98bebd2bea7f

 

 

2021: LUMEA JUCATĂ LA PĂCĂNELELE IADULUI. The Economist despre cum va arăta lumea în 2021, Marea Resetare și elitele tehnocrate

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi în siguranță”/ Marea Resetare, fericirea de a nu avea nimic și sfârșitul democrației

 

 

LifesiteNews:

Nimeni nu e în siguranță până când nu sunt vaccinați toți, pretinde un lider al Formului Economic de la Davos

DAVOS, Elveția, 1 februarie 2021 (LifeSiteNews) – Fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, a spus că, dacă nu este vaccinată pentru COVID-19 „toată lumea”, atunci „nimeni nu va fi în siguranță”, în ciuda numeroaselor decese, efecte secundare grave și consecințe necunoscute asupra fertilității rezultate din vaccinuri.

 

Schwab, care deține doctorate în economie și inginerie, a făcut declarația de mai sus în contextul unei discuții despre capitalismul părților interesate (stakeholder capitalism), din cadrul reuniunii recente de la Davos a Forumului Economic Mondial. Vorbind cu editorul CNN Business Emerging Markets, John Defterios, Schwab s-a folosit de prilejul unei întrebări despre cooperarea guvernelor cu marile companii pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la lansarea vaccinurilor în întreaga lume.

 

„O lecție a aceastei crize este noțiunea de interdependență reciprocă. Pentru că, inclusiv ca indivizi, a trebuit să avem grijă să nu infectăm pe altcineva și să nu fim infectați. Și același lucru trebuie să îl aplicăm acum la nivel global.” „Atât timp cât nu toată lumea este vaccinată, nimeni nu va fi în siguranță”, a declarat Schwab.

 

Schwab a salutat apariția COVID-19, arătând că impactul cauzat de pandemie reprezintă o „fereastră unică de oportunitate” pentru realizarea unei Mari Resetări. Trebuie să „construim un nou contract social… Trebuie să ne schimbăm mentalitatea” și „stilul de viață”, a remarcat el.

 

În cartea sa recentă, COVID-19: The Great Reset, Schwab a indicat vaccinările regulate ca fiind singurul mod prin care se poate ieși din ciclul vicios al restricțiilor și carantinelor. „Se pare că până și o părută revenire la „business as usual” pentru majoritatea companiilor de servicii este de neconceput, atât timp cât COVID-19 rămâne o amenințare pentru sănătatea noastră. Acest lucru sugerează că o revenire completă la „normalitate” nu poate fi luată în considerare înainte ca un vaccin să fie disponibil.”

 

Schwab a menționat „provocarea politică” de a „vaccina suficient de mulți oameni la nivel mondial”, întrucât „suntem la fel de puternici, colectiv vorbind, ca cea mai slabă verigă”. Schwab a salutat „rata de conformitate suficient de mare”, și a denunțat, totodată, creșterea „anti-vacciniștilor ”, care reprezintă, în opinia sa, o amenințare la nivel global pentru administrarea vaccinului.

 

„Va fi foarte greu să lupți împotriva COVID-19 fără un tratament eficient sau un vaccin”, a afirmat Schwab, „și, până atunci, cel mai eficient mod de a reduce sau opri transmiterea virusului este prin testarea pe scară largă urmată de izolarea cazurilor, urmărirea contactelor și carantina contactelor expuse persoanelor infectate.” Pledoaria lui Schwab pentru ca populația globală să fie vaccinată vine în opoziție directă cu alte afirmații din carte. El a afirmat că „criza coronavirusului este (până acum) una dintre cele mai puțin mortale pandemii pe care le-a trăit lumea în ultimii 2000 de ani. După toate probabilitățile, cu excepția cazului în care pandemia evoluează într-un mod neprevăzut, consecințele COVID-19 în ceea ce privește sănătatea și mortalitatea vor fi ușoare în comparație cu pandemiile anterioare.”

 

Schwab a mai scris despre COVID că „nu constituie o amenințare existențială sau un șoc care își va lăsa amprenta asupra populației lumii pentru zeci de ani”. În ciuda acestei viziuni, Forumul Economic Mondial a avut un rol esențial în dezvoltarea „CommonPass”, împreună cu  Commons Project, legat de crearea unui pașaport de sănătate în lumea post-COVID, care să permită sau să limiteze oamenilor posibilitatea de a călători în funcție de sănătatea și dosarul lor de vaccinare. Paul Meyers, CEO al Commons Project, a anunțat într-un videoclip al Forumului că proiectul CommonPass este o „platformă care permite oamenilor să își colecteze în siguranță informațiile de sănătate, indiferent dacă este vorba de un rezultat negativ al testului COVID sau, în cele din urmă, o evidență a unei vaccinări COVID”. Jeanne Smits de la LifeSiteNews, a comentat astfel: „Adevărul despre această aplicație, așa cum se întrevede, este că vor exista reguli globale implementate global ce vor permite controlarea tuturor călătorilor (dintr-o țară spre alta sau dintr-un oraș spre altul) în funcție de statutul lor legat de Covid.”

 

În timp ce Schwab solicită vaccinări universale pentru a proteja lumea de COVID-19, el ignoră sfaturile unor profesioniști din domeniul sănătății care au emis avertismente grave cu privire la vaccinurile experimentale dezvoltate în grabă. Fostul vicepreședinte al Pfizer, Dr. Michael Yeadon, a respins categoric necesitatea oricărui vaccin pentru COVID-19, spunând că „nu este deloc necesar ca vaccinurile să oprească pandemia. Nu am auzit niciodată atâtea prostii spunându-se despre vaccinuri. Nu se vaccinează persoanele care nu sunt expuse riscului unei boli. De asemenea, nu îți propui să vaccinezi milioane de oameni sănătoși și în formă cu un vaccin care nu a fost testat cum trebuie pe subiecți umani.” Dr. Theresa Deisher, cu un doctorat în fiziologie moleculară și celulară la Universitatea Stanford, a respins, de asemenea, necesitatea unui vaccin pentru COVID, explicând că „are o rată a fatalității mai mică de 0,03% și că majoritatea acestor persoane, cred că 92% sau mai sus, au alte probleme de sănătate; facem un vaccin pe repede înainte pentru un virus care nu pare să aibă nevoie de un vaccin”. (…)

 

George Purcăruș:

Sărac, dar fericit!

Nu știu dacă să mă amuz sau să plâng când aud pe unii spunând că trebuie să strângem din dinți și să mai suportăm un pic restricțiile (măști, lockdown, vaccinuri) ca să putem reveni rapid la NORMAL.

 

Cei de la Davos ne-au spus-o clar. Vechiul sistem (capitalismul adică) ne-a adus aici (la supraconsum, goana după profit, inegalități sociale, poluare, epidemii, suprapopulare etc) deci în nici un caz nu ne mai întoarcem înapoi. Nu se va reveni deloc la vechiul normal.

 

Se află în curs de pregătire „noua normalitate” – (stakeholder capitalism) – capitalismul responsabil, al cărui scop principal nu mai este profitul acționarilor, ci binele tuturor și al planetei, egalitatea, eliminarea inechităților sociale. Dacă ați trăit în România anilor 80, recunoașteți ideile…

 

Rezultatele implementării noului sistem sunt simple: vom fi ușurați de povara posesiilor, de obiceiurile proaste de a consuma carne, de a călători, de a merge la muzee, stadioane, biserici, restaurante cu familia sau prietenii.

 

Noul capitalism responsabil pretinde că ne va face pe toți egali – egali de săraci, dar fericiți. „You will own nothing, but you’ll be happy!”. (Ion Iliescu spunea că preferă să fie sărac, dar cinstit. Intre timp, lozinca s-a ameliorat). Elitele atotștiutoare vor avea grijă de starea noastră spirituală, să nu fim atașați de posesiile pământești. După cum vedeți, domniile lor fac aproape o lucrare misionară!

 

Nu ni s-a spus dacă și dânșii vor renunța la miliardele, acțiunile, vilele, avioanele private, servitorii, întreprinderile, băncile, terenurile și mai ales puterea pe care o dețin – sau ăsta e scenariul valabil numai pentru gloată.

 

Există însă o mică diferență între metoda lui Iisus și cea a lui Klaus Schwab – în timp ce primul îi solicita tânărului bogat detașarea voluntară de avere, celălalt, mai pragmatic, se ocupă și de aducerea ei la împlinire, fără a-și mai pierde vremea cu consultarea beneficiarului!

 

Marele Inchizitor ar fi mândru de urmașii săi!

 

Citesc ce scrie pe weforum.org si ascult ce se vorbeste la Davos si ma ia cu fiori.

O gramada de lozinci de care Ceausescu sau Iliescu ar fi fost mandri – unitate, impreuna, sa facem totul, solutii globale, criza climatica, eliminarea inegalitatii, justitie rasiala, reciclare, sa mancam mai putina carne, sa calatorim mai putin, sa abandonam diferentele ideologice, marirea increderii in vaccinare, bani digitali, noul capitalism (stakeholder, care e doar marxism vopsit in roz) etc.

 

Nu intamplator astazi primul vorbitor (dela Davos – n.n.) a fost presedintele Chinei. Da, tara aceea care respecta drepturile omului, de la lgbt pana la minoritatile religioase, asa cum (NU) auziti toata ziua la CNN sau BBC.

 

Cat despre unitate, asta cuvantul care ma sperie cel mai tare – pentru ca de regula inseamna “uniti in jurul partidului”, “consens” etc, adica sa fii mereu de parerea sefului.

 

Cine le mai rezista astora? Nici Soros, care altadata atragea atentia contra Chinei, nu mai spune nimic acum. Speranta e in institutiile care sunt prin natura lor conservatoare din Vest…si in tarile care vad in China un inamic. Si desigur, in Dumnezeu, care nu poate fi batjocorit de promotorii unui turn Babel modern.

 

Ne asteapta asadar inca o utopie – inca o incercare a omului de a “ameliora” natura.

 

 

Captură după contul de Twitter al șeului OMS

 

Ambrus Bela (QMagazine):

Sfârșitul democrației: „Marea resetare”

Marea resetare este o schemă inventată de oameni nu foarte mintoși, dar putred de bogați, care-și imaginează că banii pot cumpăra natura, populația, atmosfera, dar ca toate să fie posibile, mai întâi au cumpărat presa, serviciile de informații și politicienii.

 

UN FORUM APARTE

Marea diferență dintre Forumul Economic Mondial de anul acesta și edițiile precedente, nu rezidă în faptul că anul acesta evenimentul s-a petrecut online, ci în faptul fără precedent că, de data aceasta, a existat un „ghid de utilizare”, anume cartea scrisă de Kalus Schwab: Covid-19 Marea resetare.

 

Aceasta se adaugă celor două lucrări scrise în prealabil, The Fourth Industrial Revolution, Shaping the Future of the Fourth Industrial Revolution și celei recent lansate: Stakeholder Capitalism – A Global Economy that Works for Progress, People and Planet. Schwab este cunoscut ca și președinte al Forumului Economic de la Davos, fondat cu 1 milion de dolari primiți „premiu” din partea Israelului în 2004. Soția, Hilde, conduce Fundația Schwab. Klaus Schwab are un doctorat în economie la Fribourg (Elveția), un alt doctorat în inginerie la Zurich, dar și un master în administrație publică obținut la Harvard.

 

Are nu mai puțin de 17 alte doctorate onorifice. El a predat afaceri la Universitatea din Geneva și a lucrat pentru Națiunile Unite. A făcut parte din comitetul de conducere al Grupului Bilderberg.

 

Problema survine în momentul în care cineva începe să-i lectureze cărțile. Dincolo de analizele ce glosează între pueril și vizionar, răzbate o incapacitate de a depăși tezele propagandistice ale „progresismului”, cărora li se adaugă o doză de ticăloșie pură și de aserțiuni manipulatoare ce jignesc intelectul oricărui cititor cât de cât trecut prin școală.

 

Odată dezvăluite intențiile „resetării” post-Covid, întregul Forum Economic poate fi privit din perspectiva celor diseminate prin scrierile lui Schwab. Probabil acesta este și motivul pentru care cancelarul german Angela Merkel se întreba dacă avem sau nu nevoie de resetarea propusă, iar ministrul afacerilor externe al Braziliei se declară net contra „Marii resetări”, spunând sesiunii speciale a Organizației Națiunilor Unite pe COVID-19 că „controlul social totalitar nu este remediul pentru nicio criză”.

 

„Cei cărora nu le place libertatea încearcă întotdeauna să beneficieze de momente de criză pentru a predica reducerea libertății. Să nu cădem în acea capcană ”, zice așadar Ernesto Araujo.

 

Vladimir Putin a fost și mai tranșant, spunând textual că viziunea lui Schwab (din care a și citat) este naivă, adăugând: „Responsabilitatea noastră comună de astăzi este de a evita o astfel de perspectivă, similară cu o distopie mohorâtă, pentru a asigura dezvoltarea pe o traiectorie diferită, pozitivă, armonioasă și creativă” (Putin nu pare să se fi delimitat direct de viziunea de la Davos. Perspectiva menționată de el – aici este discursul integral – ca fiind distopică este cea a unui conflict global generalizat. Singura nuanță care diferă este cea a atașamentului la valorile tradiționale – nota Cuvântul Ortodox).

 

Wall Street Journal comentează în felul urmator: „Într-o carte a cărei teză este că liderii de afaceri fac lumea mai bună urmărind obiective sociale în plus față de profit, ne-am aștepta la o discuție despre cel mai important contra-argument – și anume că liderii de afaceri ar putea de fapt să înrăutățească lumea (… ) făcând exact ceea ce cere domnul Schwab. Așadar, „capitalismul părților interesate poate fi, în cele din urmă, o versiune mai profitabilă a capitalismului clasic – pentru că lumea e păcălită și terenul spălat”.

 

Profitând de criza Covid, cumulat, primii 10 bogați ai lumii și-au adăugat aproape 2 trilioane averilor inițiale! Iar până aici, nota de plată au plătit-o, ca de obicei, oamenii mărunți. Ca fapt divers, Bill Gates și-a achiziționat cca. 1.100 de kilometri pătrați de teren (în principal) agricol în 19 state din SUA.

 

Deci, dacă obiceiul era ca după Davos să se publice spicuiri din visele Gretei privind răcirea planetei, povești despre cum ne salvează corporațiile viitorul, cum devine economia circulară, despre minunile Guvernanței de mediu, socială și corporativă (ESG), anul acesta pare evident faptul că realitatea ar trebui să primeze unor astfel de relatări! Cu atât mai mult cu cât există o agendă ascunsă despre care presa corporatistă nu vorbește niciodată, iar giganții tehnologici o cenzurează copios.

 

Ceea ce trebuie știut este că prin vocea șefei Comisiei Europene, UE se angajează să respecte European Green Deal, va combate „hate speech”-ul, știrile „false”, a făcut apel la companiile tehnologice să fie mai atente cu diseminarea unor astfel de informații neconforme cu linia ideologică. Desigur, lupta cu Covidul și conlucrarea cu Fundația Gates sunt în centrul atenției Comisiei cum, la fel, și „schimbările climatice”.

 

Șocant a fost Emmanuel Macron care a afirmat că trebuie să ne concentrăm pe inegalitățile sociale generate de capitalism și pe schimbările climatice, astea fiind și „soluțiile” ieșirii din „pandemie”, mai ales în situația în care „capitalismul modern nu mai poate funcționa”! Macron a criticat ideea de economie de piață!

 

Davos este un show eco-horror cu accente totalitariste apte să-i facă pe Stalin, Mao sau Goebbels să pară duioși lucrători sociali. Deși Schwab și ai lui vorbesc despre post-pandemie, nicăieri nu i se arată sfârșitul acestei „pandemii”, dimpotrivă! Studiile Pfizer BioNTech pentru vaccin se preconizează a se termina abia în 2023, până atunci traversând doar perioada experimentală!

 

Așadar, o primă variantă de „resetare” descrisă de Schwab ar fi cea pașnică, în care națiunile obediente îi urmează pe cei din „elită” care se ocupă de preluarea tehnocrată a întregii lumi, sau ar putea exista o a doua versiune, violentă, cu conflicte între națiuni, revoluții etc. (…)

 

CARE DEMOCRAȚIE?

În cartea sa, Klaus Schwab pomenește în treacăt despre „trilema globalizării” și îl citează pe Dani Rodrik, autorul cărții „The Globalization Paradox”. Iată „trilema”, descrisă de Rodrik:

 

„Nu putem avea globalizare, democrație și autodeterminare națională împreună. Putem avea cel mult două din cele trei. Dacă vrem globalizarea și democrația, trebuie să renunțăm la statul național. Dacă trebuie să păstrăm statul național și dorim și globalizarea, atunci trebuie să uităm de democrație. Și dacă vrem să combinăm democrația cu statul național, atunci adio globalizării”.

 

Ce mai spune Schwab? „Trebuie să existe suficientă presiune populară – din partea cetățenilor, alegătorilor, consumatorilor, lucrătorilor, educatorilor și activiștilor – pentru a împinge guvernele și companiile să schimbe direcția în mod fundamental”. Serios? Marea Resetare este proiectul acelorași familii plutocrate, hiper-bogate, responsabile de defectele modelului economic mondial actual.

 

În fapt, impunerea „resetării”, „elitele” au gândit-o organizând și finanțând activiști pe modelul Ocupy, MeToo, BlackLiver Matter, Greta Thunberg, pentru a demonstra că nu ei, ci populația ar cere aceste măsuri.

 

CARE UMANITATE?

În spatele retoricii se află însă o agendă de eugenie și depopulare fără precedent, altminteri idee avansată și de Bill Gates. Nu este umană, de fapt, Schwab o și numește „transumană”. Iar asta presupune renunțarea la barierele morale și realizarea proiectului în numele „binelui” care-i așteaptă pe supraviețuitori. Exact cum spunea și mentorul lui Klaus Schwab, Henry Kissinger, astăzi membru al „cabalei”.

 

Așadar, existența umană viitoare presupune înlocuirea libertăților cu „utilitatea” fiecărui individ. Este o „alegere etică”, după cum spune Schwab. Se bazează pe „binele general”.

 

În 2016, Schwab, a scris o altă carte intitulată Shaping the Future of the Fourth Industrial Revolution. Aici, descrie schimbările tehnologice care apar odată cu cea de-a patra Revoluție industrială, a telefoanelor inteligente, 5G, Internetul obiectelor și inteligența artificială, care interconectează totul pentru a lua apoi și cele mai banale decizii în locul oamenilor.

 

Datele sunt centralizate în corporații private, cum ar fi Google sau Facebook, care permit guvernelor să „pătrundă în spațiul privat al minții noastre, citindu-ne gândurile și influențându-ne comportamentul”. Mai aflăm că „tehnologiile nu ne vor opri să rămânem parte a lumii fizice, dar vor deveni parte a noastră, implantabile în corpul și creierul nostru”.

 

Schwab adaugă: „La ce va duce a patra revoluție industrială este o fuziune a identității noastre fizice, digitale și biologice”. Aceste „dispozitive implantabile vor ajuta, de asemenea, la comunicarea gândurilor exprimate în mod normal verbal, printr-un smartphone „încorporat” și a gândurilor sau stărilor de spirit potențial neexprimate prin citirea undelor creierului și a altor semnale”. De guverne. De corporații. (…)/ integral la sursă

 

 

KLAUS SCHAWB, fondatorul Forumului Economic de la DAVOS: „Atât timp cât nu este vaccinată toată lumea, nimeni nu va fi în siguranță”/ Marea Resetare, fericirea de a nu avea nimic și sfârșitul democrației

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Opinie: PLANUL NOII ORDINI GLOBALE “CHINEZEȘTI” PRIN PANDEMIE și descifrarea mecanismelor de CONTROL AL POPULAȚIEI – propaganda de război, INVENTAREA DUȘMANILOR FICTIVI, mitul salvatorului, CONFUZIA și HAOSUL PROFITABILE. Cum se încurcă în minciuni contradictorii “specialiștii” legat de ROSTUL PAȘAPOARTELOR DE VACCINARE versus TRANSMITEREA VIRUSULUI DE CĂTRE ASIMPTOMATICI

 

 

Citadela Noului- I

În aprilie 2020, scriam despre un pașaport de vaccinare. Părea nu numai că scriu literatură SF, dar și că sunt un pic zăltată. Să nu scriu și vorba cea mai urâtă, conspiraționistă. Ieri, februarie 2021, acest pașaport/certificat a devenit realitate în UE.

Am scris despre societatea din China, unde cetățenii beneficiază de incluziune pe baza unor coduri QR. Iarăși păream ușor tulburată și, desigur, conspiraționistă, în sensul rău al cuvântului. Azi aceste coduri QR sunt discutate activ în UE, dar nu în sensul hamletian, a fi sau nu fi, ci în sensul tehnic, detalii tehnice. Dezideratul, standardul de aur, pare să urmeze implacabil: societate bazată pe credite, accesul la diverse părți ale serviciului social fiind direct proporțional cu numărul de credite. China all the way…

 

Nu este o vaccinare forțată, dar este un consimțământ manipulat. Dacă acest pașaport îți asigură călătoria liberă, accesul la teatru, job, magazin, alegerea nu este liberă. Nu e locul potrivit pentru extinderea aprecierilor juridice asupra consimțământului. Să o numim o alegere necesară pentru funcționarea socială…

 

Dar de ce ți-ar asigura vaccinul libera circulația dacă, vaccinat fiind, poți fi infectat, dar și transmite, la rândul tău, virusul? Acestea au fost declarațiile oficiale, bazate pe studii ale experților, la începutul campaniei de vaccinare. Nu le contestați, sunt preluate de pe pagina Ministerul Sănătății. Drept urmare, a părut foarte logic să nu fie ridicate măsurile restrictive, inclusiv masca sau distanțarea, dacă un vaccinat poate lua, dar și transmite virusul. Bun. Pe baza aceluiași raționament, atunci nu există fundament medical, științific, pentru ca un vaccinat să aibă dreptul de a circula și altele, dacă el poate da și lua virusul, nu? Avantajul vaccinării: nu dezvolți forma severă a bolii. Bravo! E redundant să întreb care erau șansele sa faci această formă severă în absența vaccinării… Deci pașaportul nu își avea rostul medical, în primul rând. Acel deziderat cu 70% vaccinați este nerealizabil în fereastra mică de timp (6-8 luni, de la prima doză a primului vaccinat până la ultima doză a ultimului cetățean din procentul de 70 % din populație). Ar fi trebuit să includă și copiii, pentru a ajunge la 70%… deci fata morgana.

 

Și aici intervine formula consacrată: autorități-experți/specialiști – studii – presă. Nu studiile generează masuri corecte, ci autoritățile au nevoie de studii ale experților pentru a justifica măsurile restrictive. Cum justificăm pașaportul de vaccinare? Cu un studiu care ne arată (…) că, descoperire de ultimă oră, vaccinatii nu numai că nu fac forma severă, dar au o încărcatura virală mică, deci nu sunt periculoși, practic nu transmit virusul. Sigur, îl pot lua, așa se explică dezvoltarea post vaccin (doză dublă) a covidului, dar nu îl pot da mai departe, deci sunt superbi și merită pașaport. Bravo, de o mie de ori bravo! E fantastic să ai o încărcatura virală mică, poate că așa se explică nedezvoltarea formei severe. Unde ați mai auzit expresia “încarcătură virală mică”?! Da, exact, la asimptomatici. Asimptomaticii, descoperirea de ultim an a medicinei, reprezintă piesa de rezistență, fundamentul acestei pandemii. Acești infectați fără absolut nicio simptomatologie, “periculoși” tocmai prin invizibilitatea bolii, au fost închiși în spitale, au fost cauza pentru care avem mască, distanțare, lockdown… Sursa acestui an pandemic,mai degrabă resursa. Când am întrebat și noi, profani în ale medicinei, de ce nu au simptome, ni s-a răspuns “documentat” că este din cauza încărcăturii virale mici. Da? Ați crezut, nu-i așa? Felicitări! Studiul ultim, potrivit căruia vaccinatii nu transmit datorită încărcăturii virale mici, a DESFIINȚAT aceasta categorie a asimptomaticilor. Deci vaccinații nu transmit virusul, deci e firesc să beneficieze de drepturi suplimentare față de cei nevaccinați, pentru că au o încarcătura virală mică, dar asimptomaticii, adică teoretic oricine, trebuie să suporte carantine, internări forțate, mască, tocmai pentru că au încărcatura virală mică, deci insuficientă pentru a fi simptomatici, deci identificabili?!

 

Logica, spre deosebire de alte științe, nu poate fi păcălită. Încărcatura virală mică este sau nu periculoasă pentru ceilalți? Că ești asimptomatic sau vaccinat, încarcătura virala suferă același regim medical. Este sau nu contagios un om cu încărcătură virala mică ? Dacă nu, atunci nici măsurile nu își mai au rostul… Dacă da, atunci pașaportul nu își are rostul. Ori pașaport, ori mască. În universul logicii, trebuie să dispară ori noțiunea de asimptomatici, ori cea de pașaport, excluzându-se reciproc.

 

Dar să nu lăsăm logica și gândirea analitică să ne încurce…

 

Avem pașaportul. Și? Ce facem cu el? Facem ce facem pe o perioadă limitată, el este un pașaport temporar. Ține cât tine imunitatea dată de vaccin, nu? De aici, decurg două posibilități: ori este începutul unui șir lung de vaccinări succesive, ori este o ultimă manipulare pe această temă a pandemiei, împinsă pe scări de încălzirea globală, Green Deal. Să și explic…

 

India. Ce s a întâmplat acolo? S-a întâmplat imunizarea naturală a populației, fără vaccin. Știu că OMS, mama și tatăl nostru, a decretat că nu există așa ceva numit imunizare naturală de turmă, ci numai prin vaccin, deci departe de mine ideea trăznită de a contrazice OMS. Mă rog, poate e ceva de la mâncarea indiană, de la tigrul bengalez, de la Taj Mahal… Unu, imunizare naturală. Doi, chiar și la nivel înalt, se vorbește despre oboseala pandemică, în sensul că oamenii au ajuns în punctul în care nu mai respectă niciun lockdown. Vedeți cele mai recente declarații ale cancelarului austriac. Să prelungești măsuri pe care oricum nimeni nu le mai respectă, ar irita populația, pe de o parte, iar, de alta, ar arăta o autoritate statală decuplată de la încrederea cetățeanului. Deci panica nu mai funcționează. Nu mai poți manipula prin panică, frică, s-au erodat, tocit. Ce faci? Termini pandemia, aia faci! O pandemie începută și întreținută cu ajutorul unor teste puternic contestabile nu poate fi terminată decât prin vaccinul testat live. Imunizarea naturală este ceva sub nivelul ei…

 

În prezența unei imunizări naturale de turmă și a dispariției ascendentului fricii, instrumentul principal al pandemiei, sfârșitul vine oricum, cu vaccin sau fără. Ca să nu strici farsa la sfârșit, impulsionezi vaccinarea. Cum? Impui acest pașaport pentru a determina o vaccinare cât mai amplă, iar, la final, sfârșitul virusului devine meritul vaccinului. Și mai și vinzi vaccinul, desigur. Iar la următoarea pandemie, nu mai este nevoie să lauzi vaccinul ca instrument, devine axiomatic că orice pandemie cere un vaccin. Superb sau nu?

 

Ar arăta că împăratul este gol să închizi această nebunie fără o soluție miraculoasă, adică vaccinul. Deși ai încercat toate tehnicile de manual, chiar și frica de a fi exclus, succesul campaniei de vaccinare nu a fost prea mare. Oameni care săreau rândul la vaccin, celebrități dispuse să plătească sume imense, politicienii corupți care s au folosit de funcție pentru a se vaccina peste rând – tehnici de manual pentru a ne crea nouă senzația că suntem excluși, că trebuie să avem și noi acest remediu minune. Oricum, nu a mers. Poate merge cu pașaportul… Cu un pașaport valabil 6 luni? La unii, poate, dar nu la toți. Trebuie să lăudăm tehnica inedită de impulsionare a vânzărilor de vaccin.

 

Dar după 6 luni ce facem? Repet, sunt două direcții. Continuăm cu diverse alte vaccinuri sau înlăturăm această segregare și ne aruncăm cu toate forțele spre schimbările climatice. Ambele? Atunci riști să antagonizezi o parte mare a populației, chiar și pe cei corona acceptanți. Neîncrederea în stat se accentuează, apar tendințele anarhice. Haos. La anarhie se impun măsuri din ce în ce mai stricte. Un faliment total al statului. Apare necesitatea unei structuri suprastatale, unei conduceri centralizate, globale. Nu este un plan absurd, dar, personal, cred că nu vor să ardă etapele, deci mai durează. Ca atare, acest certificat de vaccinare în acestă fază este un test pentru viitor și o tehnică de vânzare a vaccinului. Va exista și se va permanentiza, dar nu chiar acum. În forma acesta, este un dinozaur și va avea un loc de cinste la muzeul de istorie alături de izolete și alte superbități pandemice.

 

Așa cum observați, sunt beneficiara unui talent nativ pentru literatura SF. Dacă mă întrebați ce temă voi aborda pentru a descrie un viitor nu imediat, dar într-un orizont de timp rezonabil, v-aș recomanda să revedeți declarațiile lui Gordon Brown, fost PM UK, și ale lui Henry Kissinger, fost Secretar de Stat al SUA. Ambele fac trimitere la un guvern mondial, cu organisme supranaționale, tip OMS, ONU, OMC. Aceste organisme, un fel de corpuri hibride, cu finanțări private și publice, al căror rol este să genereze politici potrivite intereselor multinaționalelor. Modus operandi verificat: OMS. Finanțarea aparține beneficiarului politicilor acestei organizații. Conflict de interese? Da. Și? Mai multe despre aceasta inginerie sociala, inginerie, nu înșelătorie, citiți corect, in partea a doua.

 

***

 

Citadela Noului – II

În prima parte a textului, am scris despre pandemie ca despre o etapă a unui plan mai mare-o nouă ordine, cu reguli noi, globale, furnizare de o conducere unică. Un guvern mondial, ONU. În multe texte anterioare, am arătat dincolo de dubiu, zic eu, controversele – eufemistic numite așa, privind testele, vaccinurile, asimptomaticii – deci ale pandemiei, în ideea poziționării ei pe tărâmul premeditării, nu al cazului fortuit. Dacă nu al premeditării, măcar al folosirii ei pentru o agendă alternativă.

 

Atenție, eu îmi exprim părerile mele, le expun spre dezbatere, nu spre a fi tratate ca dogme. În secunda în care le am scris public ,am acceptat aprioric orice opinie alternativă, deci nu vă obosiți să desființați, pe modul stalinist, autorul, ci combateți ideea.

 

Pare destul de bizar să vorbesc despre pandemie ca despre o etapă spre o ordine globală. Ce globalism este acesta care începe cu granițe închise și state izolate în lockdown-uri? Globalismul presupune libera circulație, nu? Nu confundați city break-urile cu globalismul, vă rog. Piețele globale funcționează perfect, ideile și normele globale, la fel – OMS dictează sau nu abordarea luptei cu noul coronavirus? Da! Că noi, cetățenii, nu circulăm este o consecință necesară. Și face bine și noii etape, cea a protecției mediului.

 

Ce globalism este acela care începe cu state întărite în timpul pandemiei? Întărite în sistemul de luptă contra cetățeanului (politie, jandarmerie), eventual cu cooptarea armatei în acest antagonism cu proprii cetățeni, dar total slăbite în celelalte sisteme – sănătate, economie, educație – unde statul a predat ștafeta unor entități suprastatale.

 

Totuși, lumea este din ce în ce mai tensionată… SUA, prin Biden, a agitat, din nou, tot Orientul Mijlociu, stricând echilibrul creat de vechea administrație, SUA ceartă Rusia pentru Crimeea (!!!), Navalnîi, China – Taiwan, Armenia, Myanmar, Israel, Arabia Saudită, nominalizată de raportul CIA privind uciderea lui Khashoggi. Un guvern mondial pare departe. O confruntare pare mult mai aproape. Da, așa este. Nimeni, nicăieri, nu spune că se va ajunge la această nouă ordine prin pupături pe obraz și strângeri de mână. Să mă explic.

 

Iron Mountain. La începutul anului 1961, președintele Kennedy își făcea publică hotărârea de a încheia Războiul Rece. Imediat este selectat un grup de experți pentru a analiza consecințele instaurării unei păci mondiale. Concluziile cercetării s au regăsit în raportul Iron Mountain, numit așa după numele adăpostului nuclear unde au avut loc întâlnirile experților. Raportul a devenit public, din greșeală, în anul 1966. Aici apare noțiunea de “război dezirabil”. Potrivit acestui raport, războiul este de dorit, este necesar, fiind “principala forță structuratoare” și “stabilizatorul economic esențial al societăților moderne“. De asemenea, același raport vorbește despre necesitatea unui control social, pe timp de pace. Cum? Prin tehnologie sau prin inventarea unor dușmani potențiali. Tehnologia are rolul de a crea sclavi moderni, iar dușmanii potențiali de a lua locul războiului, scopul fiind acest control social, intrinsec necesar menținerii păcii. Sună cunoscut? Scris în anii ’60…

 

Deci, războiul este dezirabil pentru motivele invocate, dar, dacă totuși, se vrea o pace permanentă, este necesar, ca o condiție prealabilă, găsirea unor substitute ale războiului. Care? Dușmanii fictivi: o poluare masivă și globală, cercetare spațială, fără un țel concret. Adaug eu, la capitolul dușmani fictivi sau întreținuți voit: terorismul, un virus ucigaș, potențiale pandemii perpetue, bioterorismul, schimbări climatice. Totul pentru a genera controlul social necesar. Ai un pericol, rezolvi problema, cerând în schimb sacrificii, renunțări la drepturi și libertăți, crearea unor organisme de intervenție. Deci războiul a fost un factor de control al oamenilor și de menținere a societății sub amenințarea unui dușman extern. Vrei pace, dar cu menținerea acestei coeziuni, realizată prin control? Inventează un dușman! Dușmanul trebuie să reprezinte o amenințare iminentă, distrugere, resimțită. Trebuie să fie cu pierderi de vieți omenești, pentru a fi palpabilă, reală. Să scriu terorism? Să scriu virus ucigaș? “Stăm acasă, salvăm vieți”, “Eroii din linia întâi”, linia întâi, terminologie de război, de front, “Războiul cu virusul”, “Virusul ucigaș”, Comandantul Acțiunii, anchetă epidemiologică, costumația specifică, echipament, în primele zile am avut un comandament, stare de urgență, armata pe stradă, victime, eroii dansând, semn de control în luptă, ATI urile închise (la război te duci tu pe front? Nu, soldații!) și, desigur, reporterii de război, presa. Toată terminologia este de sorginte militară, avem o luptă cu un inamic dur, invizibil, virusul. E bună masca, nu e bună masca, studii în contradicții cu alte studii. Da, asa este. În primul rând, fiind un război cu un inamic, apar informații și contrainformații, dezinformări, special uzitate pentru a crea confuzie. Confuzia este bună în război, te face inapt să raționezi, drept urmare, accepți orice pentru a te salva, incapabil să distingi ce este studiu bun și ce nu este valabil, îi lași pe experți să decidă pentru tine – ei știu, sunt autoritatea. În altă ordine de idei, confuzia alimentează și grupurile contestatare, care își legitimează refuzul chiar prin aceste sincope. Perfect! Prilej potrivit pentru a întări unele măsuri restrictive, abuzuri, prin prezența acestor contestatari.

 

Acest virus a fost un pericol pentru toate popoarele, un inamic comun. Prilej pentru o anumită coeziune globală. Corect? Cum ne aparăm de un dușman comun? Prin organisme suprastatale, de tip OMS. Cum cooperăm? Perfect, cu toți. În fața unui inamic comun, inventam programul COVAX, unde în mărinimia și generozitatea noastră ajutam chiar și talibanii. La vremuri noi, gândire nouă, inamic nou. Terorismul a fost un inamic comun unei părți a lumii. Virusul, tuturor. E un salt.

 

Odată cu acest pericol pandemic, s-a instaurat și mitul salvatorului, paternalului. Un om care știe, vrea să ajute și asigură resursele financiare pentru această luptă. Cine îl critică pe el, critica lupta cu virusul, deci lupta cu viața. Nu întreabă nimeni de ce Binefăcătorul nu a salvat până acum oamenii care chiar au nevoie? Cu resurse financiare similare hrănea toți flamânzii Africii!

 

Totuși, principalul obstacol în calea unui guvern mondial este statul național și națiunile. Națiunile? Dezmembrezi ideea de națiune, de popor. Ai nevoie de populații, alcătuite din indivizi uniformi, fără rasă, gen, etnicitate, religie. Încerci să ștergi istoria, cultura. Diluezi ideea de familie. În fond, un om este definit de familie, țară, credință. Creștinism? Fundamentalismul islamic a avut “meritul” de a determina legi pentru supravegherea populatiei, dar și o blocare a oricărei revigorari creștine, văzută ca o provocare inacceptabilă. Statele naționale? Priviți la UE! Priviți la România!

 

Dar cine vrea această guvernare globală?, cine sunt aceste elite? Conduc deja lumea? China și Rusia cum se încadrează în poveste?

 

Puternic restricționata de formatul facebook, voi continua în alt episod. Textele prea lungi sunt greu de citit. Oricum, fracturata în prea multe părți, lectura își pierde relevanța și firul logic.

 

[va fi adaugata continuarea]

Opinie: PLANUL NOII ORDINI GLOBALE “CHINEZEȘTI” PRIN PANDEMIE și descifrarea mecanismelor de CONTROL AL POPULAȚIEI – propaganda de război, INVENTAREA DUȘMANILOR FICTIVI, mitul salvatorului, CONFUZIA și HAOSUL PROFITABILE. Cum se încurcă în minciuni contradictorii “specialiștii” legat de ROSTUL PAȘAPOARTELOR DE VACCINARE versus TRANSMITEREA VIRUSULUI DE CĂTRE ASIMPTOMATICI

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

  1. La un an de la debutul noului totalitarism patologic.

CJ Hopkins despre Globo Cap și intrarea în FAZA A DOUA a NOULUI NORMAL 17-03-2021

Aceste multiple „amenințări la adresa democrației” (adică „teroriști”, „viruși”, „dezinformare”, „rasism”, „sexism”, „homofobie”, „transfobie”, „scepticism față de sistemul electoral”, „siropul de clătite suprematist alb”, „abuzul premeditat de pronume”, „nefolosirea sfidătoare a măștii”, „ezitarea față vaccin”, „religia” și așa mai departe) se vor contopi într-un singur inamic de tip Goldstein (n.tr. inamicul – posibil  imaginar – al regimului pe care îl invoca Big Brother în „1984” pentru a justifica lupta împotriva disidenței), pe care copiii „nou normali” vor fi condiționați să-l urască și să se teamă de el, îl vor dori adus la tăcere, îndepărtat și carantinat separat de societatea „normală”, sau „vindecat” de „boala” lui prin terapii farmaceutice „sigure și eficiente” mandatate de guvern.

///////////////////////////////////////

 

 

  1. RĂZBOIUL MONDIAL AL “ELITEI” BOGAȚILOR CU POPULAȚIA LUMII – o privire fugitivă a unui “insider” american printre SCENARIILE URMĂTOARELOR CRIZE, IMINENTE, provocate de “artizanii” MARII RESETĂRI. “Lucrurile sunt similare cu 1914 sau 1939. ELITELE FAC TOT CE LE STĂ ÎN PUTERE PENTRU A SPORI FRICA. Frica pentru sănătatea ta, frica de terorismul intern, frica de nesupunere, frica de distrugerea planetei” 30-09-2021

Să facem un exerciţiu de imaginaţie pentru o clipă. Poate că elitele, care de cele mai multe ori se deghizează în filantropi, vor da o explicaţie logică planului lor ca fiind o modalitate de a curăța bazinul genetic, reducând populația cu 80 sau 90%. N-am nicio îndoială că acești oameni ar putea justifica o plagă virală drept o modalitate de a salva Gaia [pământul] de plaga umană. Poate că vaccinul va fi de fapt adevăratul vector, ucigându-i pe unii după un timp și sterilizând restul. Poate că va servi drept catalizator pentru cei 80% vaccinați supuşi, pentru a-i pune pe cei 20% de nevaccinați insubordonaţi în lagăre. Poate că virusul actual este doar prima mişcare și, după tulpinile Delta și Mu, se va prezenta o variantă Zeta cu adevărat serioasă. Orice este posibil. În acest moment, trăim într-o lume SF.

 

Chiar dacă lucrurile merg mai mult sau mai puțin așa cum sunt acum, există o mulțime de avantaje legate de virusul COVID-19 din punctul lor de vedere. Prăbușirea economiei, Mai Marea Criză Economică, nu va fi pusă pe seama băncii centrale, a inflației și a statului. Aceştia vor fi prezentaţi ca eroi în lupta împotriva virusului. Criza economică va fi explicată ca fiind cauzată de COVID – acest Deus ex machina – spre deosebire de cauzele reale. Este, într-adevăr, destul de pervers.

 

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/noua-ordine-mondiala-2/

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Doi din trei români cred că oculta mondială a provocat pandemia ca să poată controla populația

 

Români care poartă steaguri naționale participă la un protest față de noile măsuri dispuse de guvernul României în timpul celui de-al patrulea val al pandemiei de coronavirus în fața sediului guvernului din București, România, 02 octombrie 2021.

© EPA-EFE/ROBERT GHEMENT   |   Români care poartă steaguri naționale participă la un protest față de noile măsuri dispuse de guvernul României în timpul celui de-al patrulea val al pandemiei de coronavirus în fața sediului guvernului din București, România, 02 octombrie 2021.

Aproape două treimi dintre români (65,7%) cred că pandemia de Covid 19 a fost provocată de elitele globale, pentru a impune controlul asupra populației lumii. În acelaşi timp, se apropie de o treime numărul celor care cred că există un plan mondial pentru implantarea de cipuri prin vaccinare. Doar puţin peste un sfert dintre români spun că pandemia a apărut în mod natural, așa cum s-a mai întâmplat în istoria omenirii. Deşi procentul adepţilor teoriei conspiraţiei este ridicat, peste jumătate dintre conaţionali (54,7%) apreciază că în ultimele luni au fost expuși la știri false sau dezinformări în foarte mare și mare măsură. Puţin peste 40 este procentul celor care consideră că au fost expuși în mică sau foarte mică măsură acestui fenomen.

 

Datele sunt cuprinse în Sondajul de opinie „Neîncrederea publică: Vest vs. Est, ascensiunea curentului naționalist în era dezinformării și fenomenului știrilor false” realizat de INSCOP Research în parteneriat cu Verifield la comanda think-tank-ului Strategic Thinking Group. Remus Ștefureac, președinte STG, consideră că răspunsurile „nu reflectă o negare a pandemiei și a efectelor sale grave, ci tentația unei foarte mari părți a populației pentru interpretări conspiraționiste, alimentată în timp de dezinformări, știri false, unele răspândite chiar de către diverse voci  influente din România sau din lume, în dauna explicațiilor rezonabile, acceptate de comunitatea științifică cu privire la cauzele naturale ale apariției virusului COVID19.”  Iar Dan Andronache, vice-președinte True Story Project, observă  că „percepția dimensiunii conspirative a controlului global este mai puternică în rândul segmentului de populație cu studii primare si venituri scăzute din mediul rural.”  Însă, în mod paradoxal, remarcă Dan Andronache, „când intră în discuție subiectul cauzei pandemiei de COVID, ponderea populației ce crede în acest scenariu se extinde nu numai în rândul celor din urban cu studii medii, ci și in rândul populației cu studii superioare și venituri ridicate. Acest fapt subliniază posibila fragilitate pe palierul emoțional cauzată de abundența expunerii la știrile false, de un sistem de evaluare rațională mai puțin structurat la acest context și de ponderea mai ridicată a dimensiunii magice în mentalul colectiv autohton față de a altor națiuni.”

 

În ceea ce priveşte ţările despre care românii cred că susţin acţiuni de propagandă, aproape 30% sunt de părere că Rusia este principala sursă a dezinformărilor și știrilor false în ţara noastră. Urmează China, cu aproximativ 18 procente şi Uniunea Europeană, cu 17.  În clasament mai sunt menţionate Ungaria cu 5,4% și Germania cu 3,8%.

 

Ancheta sociologică s-a derulat în perioada 11-18 ianuarie 2022, metoda de cercetare fiind interviul prin intermediul chestionarului.

 

 

https://www.veridica.ro/stiri/doi-din-trei-romani-cred-ca-oculta-mondiala-a-provocat-pandemia-ca-sa-poata-controla-populatia

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

NOUA ORDINE MONDIALA – SUPRAVEGHEREA IN MASA. OCULTISMUL. CONTROLUL POPULATIEI. CONTROLUL MINTII – EPISODUL 7

 

By Serban

 

 

 

Teoreticienii conspiratiei preocupati de abuzul de supraveghere cred ca Noua Ordine Mondiala este implementata prin cultul inteligentei din centrul complexului industrial de supraveghere prin supravegherea in masa si folosirea numerelor de securitate sociala, codarea de bare a marfurilor cu amanuntul cu produs universal Marcaje de cod si, cel mai recent, etichetare prin Identificarea Frecventei Radio (RFID) cu implanturi microchip.

 

Sustinand ca corporatiile si guvernul intentioneaza sa urmareasca fiecare miscare a consumatorilor si a cetatenilor cu RFID ca cel mai recent pas catre o stare de supraveghere asemanatoare in anul 1984, sustinatorii confidentialitatii consumatorilor, precum Katherine Albrecht si Liz McIntyre, au devenit teoreticieni ai conspiratiei crestine care cred ca spyckips-urile trebuie rezistate, deoarece sustin ca bazele de date moderne si tehnologiile de comunicatii, insotite de echipamentele de captare a datelor din punctele de vanzare si de sisteme sofisticate de identificare si autentificare, fac acum posibila necesitatea unui numar sau a unei marci asociate biometric pentru a face cumparaturi. Ei se tem ca abilitatea de a implementa un astfel de sistem seamana indeaproape cu Numarul fiarei prorocite in Cartea Apocalipsei.

 

 

In ianuarie 2002, biroul de sensibilizare a informatiilor (OIA) a fost infiintat de Agentia de proiecte de cercetare avansata a apararii (DARPA) pentru a reuni mai multe proiecte DARPA axate pe aplicarea tehnologiei informatiei pentru a combate amenintarile asimetrice la adresa securitatii nationale. In urma criticilor publice ca dezvoltarea si desfasurarea acestor tehnologii ar putea duce la un sistem de supraveghere in masa, OIA a fost defundata de Congresul Statelor Unite in anul 2003. Cea de-a doua sursa de controversa a implicat logo-ul original al OIA, care infatiseaza „ochiul atotvazator” al Providentei in varful unei piramide care priveste in jos pe glob, insotit de sintagma latina scientia est potentia (cunoasterea este putere). Desi in cele din urma DARPA a eliminat sigla de pe site-ul sau web, a lasat o impresie durabila pentru avocatii de confidentialitate. De asemenea, a inflamat teoreticienii conspiratiei, care interpreteaza gresit „ochiul si piramida” ca simbol masonic al iluminatilor, o societate secreta din secolul al XVIII-lea pe care o speculeaza continue sa existe si care comploteaza in numele unei noi Ordini Mondiale.

 

Istoricul american Richard Landes, care este specializat in istoria apocalipticismului si fost co-fondator si director al Centrului pentru Studii Milenare de la Universitatea Boston, sustine ca tehnologiile noi si emergente declanseaza deseori alarmism in randul milenarilor si chiar introducerea tipografiei Gutenberg in anul 1436 a provocat valuri de gandire apocaliptica. Problema Anului 2000, codurile de bare si numerele de securitate sociala au declansat toate avertismentele de finalizare, care fie s-au dovedit a fi false, fie pur și simplu nu au mai fost luate in serios odata ce s-a obisnuit cu aceste schimbari tehnologice. Libertarianii civili sustin ca privatizarea supravegherii si cresterea complexului industrial de supraveghere din Statele Unite ale Americii ridica ingrijorari legitime cu privire la eroziunea vietii private. Cu toate acestea, scepticii supravegherii in masa a conspirationismului avertizeaza ca astfel de preocupari ar trebui sa fie dezlantuite de paranoia seculara despre Fratele cel Mare sau isteria religioasa despre Anticrist.

 

Ocultismul

 

Teoreticienii conspirației dreptului crestin, incepand cu istoricul revizionist britanic Nesta Helen Webster, considera ca exista o conspiratie oculta antica – inceputa de primii mistagogi ai gnosticismului si perpetuata de presupusii lor succesori ezoterici, precum cabalistii, catarii, cavalerii templieri, ermeticisti Rosicrucienii, francmasonii si, in cele din urma, iluminatii – care incearca sa subverteze fundamentele iudeo-crestine ale lumii occidentale si sa puna in aplicare Noua Ordine Mondiala printr-o religie unica, care pregateste masele pentru a imbratisa cultul imperial al antihristului. Mai pe larg, ei speculeaza ca globalistii care comploteaza in numele unei Noi Ordini Mondiale sunt directionati de agentii oculte de un fel: superiori necunoscuti, ierarhi spirituali, demoni, ingeri cazuti sau Lucifer. Ei cred ca acesti conspiratori folosesc puterea stiintelor oculte (numerologie), simboluri (Ochiul Providentei), ritualuri (grade masonice), monumente (repere ale National Mall), cladiri (Cladirea Legislativa din Manitoba) si facilităati (Aeroportul International Denver) pentru a inainta complotul lor pentru a guverna lumea.

 

De exemplu, in iunie 1979, un binefacator necunoscut sub pseudonimul „R. C. Christian” avea un megalit imens de granit construit in statul american din Georgia, care actioneaza ca o busola, un calendar si un ceas. Un mesaj cuprinzand zece ghiduri este inscris pe structura oculta in multe limbi, pentru a servi instructiuni pentru supravietuitorii unui eveniment de zi cu zi pentru a stabili o civilizatie mai luminata si mai durabila decat cea care a fost distrusa. „Orientarile din Georgia” au devenit ulterior un test spiritual si politic Rorschach asupra caruia se poate impune orice numar de idei. Unii New Agers si neo-paganii o reveleaza ca un nexus al puterii liniei de legatura, in timp ce cativa teoreticieni ai conspiratiei sunt convinsi ca sunt gravate cu „Zece Porunci” anti-crestine ale Noului ordin mondial. Daca ghidajele supravietuiesc timp de secole asa cum intentionau creatorii lor, ar putea aparea multe alte semnificatii, fara legatura cu intentia initiala a designerului.

 

 

Scepticii sustin ca demonizarea esoterismului occidental de catre teoreticienii conspiratiei este inradacinata in intoleranta religioasa, dar si in aceleasi panici morale care au alimentat procesele de vrajitoare in perioada moderna timpurie si acuzatiile de abuzuri rituale satanice in Statele Unite ale Americii.

 

Controlul Populatiei

 

Teoreticienii conspiratiei considera ca Noua Ordine Mondiala va fi pusa in aplicare si prin utilizarea controlului populatiei umane pentru a monitoriza si controla mai usor miscarea indivizilor. Mijloacele variaza de la oprirea cresterii societatilor umane prin programe de sanatate reproductiva si de planificare a familiei, care promoveaza abstinenta, contraceptia si avortul sau reducerea intentionata a majoritatii populatiei mondiale prin genocide, prin menajarea razboaielor inutile, prin ciumele prin inginerie de virusi emergenti si defaimare vaccinurile si prin catastrofele de mediu prin controlul vremii (HAARP, chemtrails) etc. Teoreticienii conspiratiei sustin ca globalistii care comploteaza in numele unui Noul Ordin Mondial sunt neo-malisuzienii care se angajeaza in suprapopularea si alarmarea schimbarilor climatice pentru a crea sprijin public pentru controlul coercitiv al populatiei si in cele din urma guvernul mondial. Agenda 21 este condamnata ca „reconcentrarea” oamenilor in zonele urbane si depopularea celor rurale, generand chiar un roman distopic al lui Glenn Beck, unde casele unifamiliale sunt o amintire indepartata.

 

Scepticii sustin ca temerile de control al populatiei pot fi urmarite de mostenirea traumatica a „razboiului impotriva celor slabi” din miscarea eugenica din Statele Unite ale Americii in primele decenii ale secolului alXX-lea, dar si a doua sperietoare rosie din Statele Unite ale Americii, la sfarsitul anului 1940 si anul 1950, si intr-o masura mai mica in anul 1960, cand activistii de extrema dreapta a politicii americane s-au opus in mod regulat programelor de sanatate publica, in special fluorizarea apei, vaccinarea in masa si serviciile de sanatate mintala, afirmand ca toate fac parte dintr-un complot de anvergura pentru a impune un regim socialist sau comunist. Opiniile lor au fost influentate de opozitia fata de o serie de schimbari sociale si politice majore care s-au intamplat in ultimii ani: cresterea internationalismului, in special a Natiunilor Unite si a programelor sale; introducerea de prevederi privind asistenta sociala, in special a diferitelor programe stabilite prin New Deal; si eforturile guvernului de a reduce inegalitatile in structura sociala a Statelor Unite ale Americii. Opozitia fata de vaccinarile in masa a primit, in special, o atentie semnificativa la sfarsitul anului 2010, atat de mult incat Organizatia Mondiala a Sanatatii a enumerat ezitarea vaccinului drept una dintre primele zece amenintari la adresa sanatatii globale din anul 2019. Pana in acest moment, persoanele care au refuzat sau au refuzat sa le permita copiilor lor sa fie vaccinati erau cunoscuti sub denumirea de „anti-vaxxers”.

 

Controlul mintii

 

Criticii sociali acuza guvernele, corporatiile si mass-media de a fi implicati în fabricarea unui consens national si, in mod paradoxal, o cultura a fricii datorita potentialului unui control social crescut pe care o populatie neincrezatoare si care se tem temeinic ar putea oferi celor aflati la putere. Cea mai grava teama a unor teoreticieni ai conspiratiei este insa ca Noua Ordine Mondiala va fi pusa in aplicare prin utilizarea controlului mintii – o gama larga de tactici capabile sa submineze controlul unei persoane asupra propriei gandiri, comportamente, emotii sau decizii. Se spune ca aceste tactici includ totul, de la spalarea creierului in stil candidat manchuriana a agentilor (Project MKULTRA, „Project Monarch”) pana la operatii psihologice de inginerie (fluorizare a apei, publicitate subliminala, „Silent Sound Spread Spectrum”(Spectru de raspandire a sunetului tacut), MEDUSA) si operatiuni parapsihologice (Stargate Proiect) pentru a influenta masele. Conceptul de a purta o palarie din folie de staniu pentru protectia impotriva unor astfel de amenintari a devenit un stereotip popular si termen de derizoriu; fraza serveste drept cuvant pentru paranoia si este asociata cu teoreticieni ai conspiratiei.

 

Scepticii sustin ca paranoia din spatele obsesiei unui teoretician conspirativ pentru controlul mintii, controlul populatiei, ocultismul, abuzul de supraveghere, Big Business, Big Government si globalizarea provine dintr-o combinatie de doi factori, cand el sau ea: 1) detine valori individualiste puternice si 2) nu are putere. Primul atribut se refera la persoanele carora le pasa profund de dreptul individului de a-si alege propriile alegeri si de a-si directiona propria viata fara interferente sau obligatii catre un sistem mai mare (cum ar fi guvernul), dar combina acest lucru cu un sentiment de neputinta in propria viata, si unul primeste ceea ce unii psihologi numesc „panica de agentie”, anxietate intensa in privinta unei pierderi aparente de autonomie fata de fortele exterioare sau de regulatori. Cand individualistii fericiti simt ca nu isi pot exercita independenta, ei experimenteaza o criza si presupun ca fortele mai mari sunt de vina pentru uzurparea acestei libertati.

 

-VA URMA-

https://jurnal365.ro/noua-ordine-mondiala-supravegherea-in-masa-ocultismul-controlul-populatiei-controlul-mintii-episodul-7/

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Despre criza majoră și globală ce va veni

 

 

Publicat

de Teodosie Paraschiv

 

Ce este criza? „Criză” provine de la cuvântul grecesc „crisis” care înseamnă punct de cotitură.

 

Criza poate fi definită ca o situație serioasa sau un punct de cotitură generat de un pericol sau de o oportunitate (Hoff, 1995). Gerald Caplan spunea așa:

 

„criza apare când o persoană se confruntă cu o problemă pentru care nu are o soluție imediată și care pe moment pare de nedepășit.”

 

El mai spunea:

 

„O criză apare atunci când o persoană se confruntă ca un obstacol important în viață și care pare pentru un timp insurmontabil prin utilizarea metodelor obișnuite de rezolvare a problemelor” (Caplan, 1964).

 

Eu aș numi criza o acțiune de spargere și rupere, sau de disoluție și distrugere a unei ordini existente. Din această perspectivă, o criză majoră, pe mai multe planuri, sau pe toate planurile, înseamnă distrugerea ordinii actuale și apariția haosului. Criza, prin distrugerea ordinii, crează haos. Este nevoie de o criză pentru a ajunge la haos.

 

Este nevoie de criză? Unii spun că, da. Și unul dintre aceștia a fost David Rockefeller care spunea că

 

„tot ce avem nevoie este o criză majoră, iar naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

 

Pentru a trece la o nouă ordine este nevoie de distrugerea vechii ordini. Însă pentru a distruge ordinea actuală este nevoie de ceea ce numim criză. O criză majoră. Criza duce la dezordine și la haos. Așadar, pentru a ajunge la o nouă ordine, mai întâi este nevoie de haos. Interesant acest cuvânt. Parcă l-am mai auzit undeva.

 

Acest cuvânt „haos” îmi aduce aminte de sintagma mult îndrăgită de masoneriei: ORDO AB CHAOS (ordine din haos). Dintre cei neinițiați, puțini sunt cei care înțeleg adevăratul sens al acestor cuvinte.

 

La ce se referă aceste cuvinte „ordine din haos”? Se referă la crearea unei noi ordini din haosul apărut în urma distrugerii vechii ordini. Așadar, criza majoră, care ne este pusă în față, are drept scop distrugerea actualei ordini.

 

De ce este nevoie de acest lucru? Pentru a putea trece la o nouă ordine, spun ei, „mai bună”, „mai echitabilă”.

 

Auzim vorbindu-se despre criză climatică, alimentară, de apă, energetică, politică, socială, identitară, religioasă și multe alte tipuri de crize. Problema este că cele mai multe din aceste așa zise crize sunt false. Sunt create artificial. Se încearcă declanșarea unor crize în mod artificial. Întrebarea este: ne afectează sau nu aceste „crize”?

 

Dacă ar fi să vorbim de „criza climatică” pare că nu ne afectează chiar atât de direct, întrucât acționează la nivelul deceniilor sau poate a secolelor. Însă când vorbim de o criză alimentară sau de apă, lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. De asemenea, în cazul unei crize energetice. De ce? Îmaginați-vă o criză energetică, provocată de condițiile climatice sau de un atac cibernetic.

 

Dacă nu există alimentare cu energie, sau dacă infrastructura este distrusă, atunci toate sectoarele de activitate ale societății sunt paralizate. Fără energie nu poți să faci nimic. Nu mai există aprovizionare cu alimente și apă, transportul este paralizat, comerțul este paralizat, comunicațiile sunt paralizate, iar banii sunt blocați în conturi.

 

Cu alte cuvinte, printr-o criză energetică lumea, de la un capăt la altul, este aruncată într-un adevărat haos. Oamenii nu vor mai putea comunica, avertizările vor fi imposibile. Există pericolul ca această mare criză energetică să declanșeze în lanț multe alte crize, care vor duce cu adevărat la un haos, care va afecta în mod profund întreaga omenire. Vor apare, probabil, mari mase de oameni care vor migra dintr-un loc în altul, în căutarea unor condiții de viață mai bune. Oamenii se vor bate și se vor ucide, unii pe alții, pentru subzistență. Își vor distruge proprietățile și totul va fi un haos.

 

Acest haos este alimentat și lăsat deliberat să crească, pentru că servește scopurilor francmasoneriei și Ocultei satanice, care urmărește ca din haosul vechii ordini să instituie noua ordine mondială și un guvern mondial.

 

Acesta este scopul ascuns din spatele crizelor cu care tot suntem amenințați. Ele nu apar întâmplător, ci toate sunt provocate planificat. Războiul este provocat. Războiul din Ucraina, care este prezentat ca o cauză a crizei energetice și alimentare, sau a transporturilor, nu este decât un pretext.

 

O criză energetică o poți declanșa foarte ușor prin închiderea unor întrerupătoare. La fel și în cazul internetului. Nu este nevoie de un război, dar este nevoie de un pretext, ca să ai pe cine da vina, iar cei care declanșează aceste crize să poată rămâne în continuare în umbră.

 

Ideea este că omenirea trebuie determinată să accepte de bună voie să renunțe la libertate, în speranța că vor mai putea reveni la ceea ce a fost înainte de „pandemie”, în speranța că vor putea primi un pahar de apă și o bucată de pâine și în speranța că vor mai putea trăi un pic aici pe Pământ.

 

Când omul uită de viața veșnică și de Dumnezeu devine rob al acestei vieți și al demonilor care controlează lumea aceasta materială. De aceea, mai presus de orice este important să observăm că ne aflăm într-un război duhovnicesc, nu unul material, politic sau economic.

 

De ce o nouă ordine? De la ce ordine la ce ordine?

De la ordinea creștină la noua ordine luciferică. Dar aveți în minte mereu că satanismul întoarce totul pe dos.

 

Generalul Albert Pike, Marele Comandant, suveran pontif al francmasoneriei universale, dând instrucțiuni celor 23 de consilii supreme ale lumii.

 

„Ceea ce trebuie să spunem mulțimii este că ne închinăm unui zeu, dar este zeul pe care îl adorăm fără superstiție. Vouă, suverani mari inspectori generali, vă spunem acest lucru și puteți să le repetați fraților de gradele 32, 31 și 30 – religia masonică ar trebui să fie menținută, de către noi toți inițiați de grade înalte, în puritatea doctrinei luciferiene.”

 

„Dacă Lucifer nu ar fi dumnezeu, oare Adonay (Dumnezeul creștinilor) ale cărui fapte dovedesc cruzime, perfidie și ura față de om, barbarie și repulsie față de știință, L-ar calomnia Adonay și preoții Săi?”

 

„Da, Lucifer este dumnezeu și, din păcate, Adonay este și Dumnezeu, căci legea veșnică este că nu există lumină fără umbră, nu există frumusețe fără urâțenie, nu există alb fără negru, căci absolutul nu poate exista decât ca doi zei. Întunericul fiind necesar pentru ca lumina să-i servească drept folie, așa cum piedestalul este necesar statuii, iar frâna locomotivei.”

 

„Astfel, doctrina satanismului este erezie, iar religia filozofică adevărată și pură este credința în Lucifer, egalul lui Adonay, dar Lucifer, zeul luminii și zeul binelui, se luptă pentru omenire împotriva lui Adonay, zeul întunericului și rău”

 

Din afirmațiile de mai sus putem observa că pentru masoni, Lucifer este zeul cel bun, iar Dumnezeul Bibliei, Adonay, este cel rău.

 

Noua ordine mondială pe care o promovează de peste 100 de ani teosofii, membrii organizațiilor oculte, vrăjitorii, ghicitorii, astrologii noii ere, iezuiții și papa, este o ordine luciferică.

 

Albert Pike în cartea sa „Morală și Dogmă” afirmă că „Masoneria este identică cu Misterele antice”, ceea ce înseamnă că toate învățăturile lor din toate cărțile lor sunt exact aceleași cu Misterele antice, păgâne și satanice! [p. 624, Învățături pentru gradul 28]

 

Leo Zagami, un fost illuminati convertit la sufism, ne confirmă faptul că cercurile New Age sunt influenţate de grupările satanice, AMORC, OTO, martinişti, rosicrucieni şi alte societăţi secrete. Ei cred că pot controla lumea prin ritualuri satanice. Printre multe alte lucruri afirmă că

 

„Noua ordine mondială foloseşte la implementarea fascismului la scară globală. Pentru atingerea acestui scop ei se folosesc de tehnologie, de alte modalităţi precum microcipurile, tehnologia de supraveghere şi aceasta pentru a controla toate aspectele vieţii noastre. În zilele noastre supravegherea video este generalizată şi astfel ajungem să nu mai dispunem de intimitate.”[1]

 

La conducerea illuminati, spune Leo Zagami, există spirite, entităţi demonice, care îi controlează pe aceşti oameni. Satanismul are legături cu serviciile de informaţii şi cu tehnologia pentru controlul populaţiei.

 

„Tehnologia spiritelor este ceva necunoscut populaţiei de rând, este o tehnologie metafizică, nu este fizică. … Elitele de frunte nu aparţin unui rit anume, deoarece aceştia sunt satanişti.”

 

Așadar, crizele despre care veți tot auzi în mass-media și la TV sunt doar pretexte care să justifice restrângerea libertăților personale și instituirea noii ordini mondiale satanice, adică anticreștine.

 

În acest context, ce putem face fiecare dintre noi?

 

În primul rând trebuie să conștientizați existența acestor planuri satanice, să înțelegeți că nu sunt de glumă. Elitele satanice care conduc lumea vom să ne predea demonilor și lui Lucifer, cel care răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Dacă dormim sau dacă ne temem, atunci planurile lor se vor împlini.

 

Ce trebuie să facem? Să acționăm și să spunem un nu hotărât acestor planuri. Să le demascăm și să ne opunem implementării lor. Cum? Cât se poate de pașnic. Prin refuz categoric.

 

Nu acceptați otrăvirea și injectarea cu nanotehnologie și ARNm! Nu vă cedați libertatea! Refuzați orice documente biometrice!

Iertați pe toți, rugați-vă mai mult și faceți milostenie din tot ceea ce vă prisosește.

Fiți uniți!

 

Bibliografie

 

[1] Leo Zagami despre controlul mondial, https://www.youtube.com/watch?v=QOHjitwMjjQ

 

 

 

 

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/09/28/despre-criza-majora-si-globala-ce-va-veni/

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Este noua ordine mondială o ordine satanică? (III)

Publicat   de Teodosie Paraschiv

 

 

 

În articolele precedente am descoperit legătura dintre spiritism, teosofie și francmasonerie, precum și cea dintre teosofie și ONU. Dacă Lucifer este dumnezeul noii ere, atunci aceasta împreună cu noua ordine mondială vor fi stăpânite și controlate de Lucifer (Satan). Așa se explică atacul împotriva creștinismului și a moralei creștine. Noua religie a noii ordini mondiale, pe care o promovează actualul papă este religia lui Lucifer, este luciferism. Papa promovează o nouă ordine mondială și luciferismul, nu pe Dumnezeul Bibliei și nici pe Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Papa s-a exprimat public de mai multe ori în favoarea instituirii unei noi ordini mondiale, și a Crislamului.

 

Astăzi vom analiza legăturile dintre ONU și ocultism. Cu această ocazie vom introduce în scenă câteva personaje noi.

 

Un personaj interesant este Benjamin Creme[1], care susţinea că Hristosul este altul decât Iisus din Evanghelie. El afirma, începând din 1977, că Hristosul noii ere este printre noi sub forma lui Maitreya. Îl putem considera un fel de înainte mergător al Antihristului.

 

Cam în aceeaşi perioadă a activat şi Robert Muller[2], unul dintre cei mai activi new age-işti. A fost un sprijinitor al campaniilor lui Benjamin Creme. El susţinea că într-o bună zi lumea va cunoaşte „democraţia spirituală globală” şi că ONU trebuie să preia conducerea democraţiei mondiale ca unitate statal politică a lumii”.[3]

 

Robert Muller, fost secreter general asistent al ONU, spune:

 

„Trebuie să înaintăm cât mai repede posibil spre o guvernare mondială, o religie mondială, sub un singur lider mondial.”

 

David Spangler este unul dintre liderii proeminenţi ai mişcării New Age. El a fost, timp de trei ani, director la Fundaţia Findhorn şi este membru în conducerea organizaţiei Planetary Citizen, cel mai important for de promovare a ideii de „nouă ordine mondială” şi de „nouă eră”. De asemenea, David Spangler editează revista New Age Magazine. A scris în una din cărţile sale că:

 

„Lucifer lucrează în fiecare din noi pentru a ne duce la plinătate. Îndreptându-ne spre o nouă eră, era împlinirii omului, fiecare dintre noi ajunge în punctul pe care eu îl numesc iniţiere (un act de consacrare lui Lucifer), uşa specială prin care trebuie să treacă fiecare individ dacă vrea să ajungă la adevărata plinătate şi în prezenţa luminii lui”.

 

Tot el ne oferă această opinie:

 

„Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială dacă nu va face legământ să-l venereze pe Satana. Nimeni nu va face parte din New Age fără a primi o iniţiere luciferică.”

 

Din cele prezentate până acum putem observa legătura dintre satanism, new age şi noţiunile de nouă ordine mondială şi nouă eră. Unul din scopurile Societăţii Teosofice şi a organizaţiilor new age-iste este instituirea unei noi ordini mondiale şi a unui guvern mondial.

 

Wiston Churchill, care a fost implicat în constituirea ONU, a afirmat:

 

„Crearea unei ordini mondiale autoritare este țelul suprem către care trebuie să tindem.”

 

Charles De Gaulles:

 

„Națiunile trebuie să se unească într-un guvern mondial sau să piară.”

 

Primii trei secretari generali ai ONU au fost suedezi și erau comuniști. U Thant a afirmat că:

 

„Federaliștii lumii ne-au pus în fața ochilor imaginea unei omeniri unificate, trăind în pace sub o ordine mondială justă… Esența acestui program – o lume sub lege, este realistă și realizabilă.”

 

Ce face ONU? Promovează comunismul (adică satanismul) la nivel mondial.

 

În culise papalitatea este prezentă întotdeauna. Papa Paul VI s-a întâlnit cu U Thant (marxist). Paul VI era mason și agent al CIA. De asemenea, și Waldheil (nazist), alt secretar general ONU, s-a întâlnit cu papa. Aceste întâlniri nu trebuie să mire pe nimeni, de vreme ce este un fapt cunoscut că Vaticanul și papalitatea au susținut comunismul, prin finanțarea armatelor de eliberare din țările lumii a treia. Politica Vaticanului a rămas mereu fidelă crezului comunist, acela de a impune comunismul la nivel mondial.

 

Paul VI a fost primul care a introdus în Biserică crucea curbată sau frântă. Într-o enciclică papală el a chemat națiunile să abandoneze suveranitatea și să formeze un guvern mondial. El a folosit un simbol sinistru, folosit de sataniști în secolul VI și care a fost reînviat pe vremea Conciliului II Vatican. Este vorba de o cruce îndoită sau frântă, simbol pe care magicienii și vrăjitorii evului mediu l-au folosit pentru a reprezenta termenul biblic al semnului Fiarei.” Dar nu numai Paul VI, ci și succesorii săi, cei doi Ioan Paul, au prezentat simbolul acesta în fața mulțimii pentru a fi venerat, aceasta neavând nici cea mai mică idee că este vorba de Antihrist.”

 

În general, lumea crede că ONU este o organizație pur politică, însă ea are și un aspect spiritual.

 

Există o organizație interconfesională, afiliată ONU, numită Templul Înțelegerii și care publică un raport numit „Raportul bunelor relații mondiale”. A fost fondată de Juliet Hollister în 1960. Templul Înțelegerii are ca unul din scopuri crearea unei Națiuni Unite spirituale. Templul a numărat printre membri și susținători pe U Thant, Eleanor Roosevelt, Thomas Merton, Jawaharlal Mehru, Anwar El Sadat, S. Radhakrishnan. Organizația își are cartierul general în catedrala Sf. Ioan Teologul din New York. Are filiale active în India, Marea Britanie, reprezentanți în Africa, America Latină, Asisa, Orientul Mijlociu. Aceasta este o mișcare universală pentru unirea tuturor religiilor.

 

Bibliografie

 

[1] Benjamin Creme (1922-2016) a fost un artist scoţian, autor, ezoterist şi editor al revistei Share International. El a afirmat că a doua venire, profeţită de multe religii, va veni sub forma Maitreya, Învăţătorul Lumii.

[2] Robert Muller (1923 – 2010) a fost un funcţionar public internaţional la Organizaţia Naţiunilor Unite. Slujind la ONU timp de 40 de ani şi ridicat la rangul de secretar general adjunct. Ideile sale despre guvernarea mondială, pacea mondială şi spiritualitatea au condus la o reprezentare sporită a religiilor în ONU, în special a Mişcării New Age. El era cunoscut de unii drept „filozoful Naţiunilor Unite”.

[3] Bruno Wurtz, New Age. Paradigma holistică sau revrăjirea Vărsătorului, Editura de Vest, Timişoara, 1994, p. 63.

[4] David Spangler, născut în anul 1945, este un filozof spiritual american şi „mistic practic” auto-descris. El a contribuit la transformarea Fundaţiei Findhorn din nordul Scoţiei într-un centru de educaţie spirituală rezidenţială şi a fost prieten cu William Irwin Thompson.

 

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/09/25/este-noua-ordine-mondiala-o-ordine-satanica-iii/

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Este noua ordine mondială o ordine satanică? (IV)

 

Publicat

de Teodosie Paraschiv

 

 

ONU și Antihristul

 

Iezuiții, împreună cu sioniștii, se pregătesc să pună întreaga lume sub președenția Națiunilor Unite (ONU) sub conducerea unui singur om, antihristul, pe care îl vor pune în funcția de președinte al ONU. Deocamdată, cea mai înaltă poziție la ONU este funcția de „secretar general”. Locul președintelui ONU este vacant, ca să poată fi ales primul, dar și ultimul președinte.

 

Antihristul va fi ales președinte al ONU când va veni vremea pentru a fi propulsat ca guvernator al întregii lumi. Când națiunile lumii vor fi pregătite printr o criză multiplă de proporții pentru o formă unică mondială de guvernare, atunci va fi ales președintele Națiunilor Unite (ONU), stăpânul lumii.

 

Sfântul Lavrentie de Cernigov (1868 – 1950) spune așa:

 

„Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească sfântul de vei vota.”

 

Apoi adăuga:

 

„Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. Spunea că în acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul.”

 

Să ne mai mire spunele lui în aceste zile când ne pândește un război nuclear? Eu cred că ar trebui să fim înțelepți, cum spune Domnului nostru Iisus Hristos, și să cunoaștem semnele vremii. Asta ar trebui să ne îndemne să fim mai buni unii cu alții, să înțelegem vicleniile demonilor și să nu le mai facem jocul, dezbinându-ne între noi. De asemenea, să lăsăm viața lumească și să ne apropiem mai mult de Dumnzeu prin rugăciune, iertare și milostenie.

 

Antihristul va fi primul și ultimul președinte al Națiunilor Unite (ONU). Având în vedere că sioniștii sabatieni au pregătit oameni pentru toate pozițiile cheie – vor provoca o criză economică de mari proporții, fără precedent, așa încât Marea Depresiune economică din anii 1930 va fi surclasată ca un crash financiar foarte mic.

 

Prin această viitoare criză planetară, valoarea banilor din întreaga lume va coborî la zero și întregul sistem economic se va prăbuși. Acest lucru va duce la distrugerea economiilor tuturor țărilor, deoarece circulația banilor lichizi pentru economie este de aceeași valoare și importanță ca circulația sângelui în organismul uman.

 

Apoi va fi implementat un sistem planetar de plăţi digitale (bani digitali) astfel încât nimeni să nu poată supravieţui în afara lui.

 

După atâtea dezastre omenirea va fi gata să implore guvernarea unui salvator (antihristul) care să restabilească pacea cu orice preţ, chiar cu preţul pierderii propriei libertăţi a fiecarui cetățean. Această criză economică va crea un haos fără precedent. Din acest haos națiunile vor fi scoase la liman de un „salvator”, antihristul, care va apare ca un geniu la nivel planetar pentru a „salva” lumea.

 

Stareţul Tadei de la Vitovniţa spune că atunci

 

„când veți vedea criza economică că ia proporții în întreaga lume, atunci să stiți că arătarea în public a antihristului este aproape.”

 

Dar să nu ne pierdem nădejdea, ci să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca în marea Sa milă să ne îngăduie vreme de pocăință și să mai amâne aceste vremuri cumplite. Criza economică bate la ușă. A fost deja anunțată ca iminentă. Dar de noi depinde cât de aproape sunt vremurile când antihristul se va arăta public. Să ne întoarcem la Dumnezeu și El va amâna acele vremuri. Altfel, ele se vor împlini în timpul vieții noastre.

 

Vorbind despre vremurile de pe urmă, Sfântul Lavrentie de Cernigov spunea:

 

„Vor veni aşa vremuri când vor umbla din casă în casă ca lumea să semneze pentru acel «singur împărat» pe pământ şi se va face un recensământ al populaţiei foarte drastic. Vor intra în casa omului iar acolo sunt soţul, soţia şi copiii, şi soţia îl va ruga pe soţ să semneze căci altfel nu va putea cumpăra nimic pentru copii: «hai, soţule, să ne înscriem şi noi căci avem copii şi dacă nu ne înscriem nu vom putea face nimic», iar soţul îi va răspunde: «iubita mea soţie, tu fă cum vrei, eu însă sunt pregătit să mor mai bine pentru Hristos, decât să semnez ceva pentru Antihrist». Aşa de tragic viitor vă aşteaptă.”

 

„Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui Antihrist şi el va fi pus împărat. Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului.”

 

Acum trăim asemenea vremuri când se construiesc biserici de zid și se lasă în paragnă biserica din sufletul credincioșilor. Cum? Oare cum așa? Oare nu se fac slujbe în biserici? Da, se fac, însă în același timp Biserica este subminată din interior prin ecumenism, promovarea politicilor new age-iste și a genocidului prin otrăvire cu așa zisele „vaccinuri”. Astăzi misiunea Bisericii este doar de formă. Îmi pare rău să o spun, dar acesta este adevărul. Tot ce se face este mai mult de fațadă. Ceea ce primează sunt banii, averile și slava. Privind în jurul meu, îmi dau seama că Sf. Lavrentie aveau mare dreptate. Și nu este singurul care atrag atenția asupra acestei stari de fapt.

 

Totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie, dar puțini sunt cei care pricep această „taină a fărădelegii”.

 

„Va fi război, continuă Părintele povestirea, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea şi oamenii şi toate vieţuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi şi ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea. Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.”

 

Ce fel de război va fi, de vor dispare oamenii și animalele? Pare că va fi un război nuclear. Dar înainte de război Dumnezeu va îngădui tot felul de boli pentru oamenii cei slabi. „Pandemia” din zilele noastre este fabricată de oameni ce slujesc demonilor, însă este posibil ca în nebunia lor să folosească arme biologice de distrugere în masă. Una din aceste arme sunt așa zisele „vaccinuri”.

 

Întrebarea este, cum ne pregătim pentru acele vremuri? Ne mai gândim cum să ne salvăm averile sau să cum să lăsăm moștenire copiilor, sau ne gândim cum să dobândim viața veșnică și împărăția lui Dumnezeu?

 

Ne îngrijorăm ce vom mânca, ce vom bea, cu ce ne vom îmbrăca, sau căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui?

 

„În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni. Va fi o mare calamitate atunci pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial (al treilea n. n.). Vor fi nişte bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!”

 

Gândiți-vă și voi, ce bombe vor fi atât de puternice să topească fierul și pietrele? Bombele nucleare și termonucleare.

 

Să revenim la ONU și liderul mondial. Robert Muller, fostul secretar general asistent al Naţiunilor Unite este astăzi o persoană influentă în domeniul spiritual înlăuntrul Naţiunilor Unite. El mai este numit şi „profetul speranţei” de la Naţiunile Unite. El a scris:

 

„Trebuie să înaintăm cât de repede posibil spre o guvernare mondială, o religie mondială, sub un singur lider mondial.” [2]

 

În cartea, „Conspiraţia Vărsătorului” de Marilyn Ferguson arată că, influenţa de frunte în această „trezire” spirituală new age-istă, a avut-o preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin.”

 

Să vedem ce a avut de zis Robert Muller despre acesta:

 

„Teilhard de Chardin a văzut întotdeauna Naţiunile Unite ca pe întruparea instituţională progresivă a filozofiei sale.”[3]

 

Robert Muller spune în continuare:

 

„Teilhard de Chardin l-a influenţat pe tovarăşul său, părintele de Breuvery, i-a inspirat pe colegii săi care au iniţiat un proces amplu de gândire globală pe termen lung la ONU, lucru care a afectat multe naţiuni şi oameni din toată lumea. Eu însumi am fost profund influenţat de Teilhard.”[4]

 

Robert Muller spune:

 

„Orice teilherdian va recunoaşte în aceasta transcedenţa spirituală pe care acesta a anunţat-o cu o aşa claritate ca fiind pasul următor în evoluţia noastră.” [5]

 

Deci, următorul pas va fi acela de la politică la cele spirituale.

 

Pierre Teilhard de Chardin era un preot francez iezuit, eugenicist şi marxist, un panteist, un evoluţionist – fiind implicat în falsul „Omului Piltdown” din 1912 – , umanist şi promotor al unei guvern mondial unic. El mai este cunoscut şi ca „tatăl New Age”.

 

„El a visat la o umanitate contopită cu „dumnezeu”, fiecare atingând propria dumnezeire la momentul punctului Omega. Această credinţă a inspirat pe mulţi dintre liderii New Age de astăzi.” [6]

 

Teilhard de Chardin este cunoscut pentru sinteza sa evoluţionistă, în care vorbeşte despre o unire a lumii minţii şi spiritului cu cea fizică. Această ideea îmi aduce aminte de afirmațiile repetate ale satanismului și neomarxistului Klaus Schwab despre unirea fizicului cu digitalul și biologicul, în a patra revoluție industrială, care nu schimbă ce faci, ci te schimbă pe tine.

 

Teilhard de Chardin spunea că:

 

„Nimeni nu poate nega că o rețea internă de legături (o rețea mondială) de afilieri economice și psihice este țesută cu o viteză din ce în ce mai mare, care ne învăluie și pătrunde constant mai adânc în fiecare dintre noi. Cu fiecare zi care trece, devine puțin mai imposibil să acționăm sau să gândim altfel decât în mod colectiv.”[7] [8]

 

În continuare, iată şi câteva din Chardin, pentru a aprofunda puţin învăţăturile sale care se constituie astăzi în spiritul filozofiei Naţiunilor Unite:

 

„E o lege a universului că, în toate lucrurile se află o existenţă precedentă. Înaintea fiecărei forme există o alta, mai puţin evoluată. Fiecare din noi evoluează spre dumnezeire.”

 

„Ce îmi propun să fac, e să îngustez prăpastia dintre panteism şi creştinism, să descopăr ceea ce s-ar putea numi sufletul creştin al panteismului sau aspectul panteist al creştinismului.”

 

”Pot fi salvat numai prin unirea cu universul:” (asta este filozofie panteistă şi budistă).

 

„Cred că, Mesia pe care-l aşteptăm fără nicio îndoială, este Christosul universal; adică Cristosul evoluţiei.”[9]

 

Aceasta este filozofia lui Teilhard de Chardin, şi după cum puteţi vedea nu este deloc biblică, şi mai mult, este de fapt o blasfemie. Iată ce mai spune el,

 

„O convergenţă generală a religiilor asupra unui Christos universal care-i satisface pe toţi, aceasta mi se pare singura convertire posibilă a lumii şi singura formă în care poate fi concepută o religie a viitorului.” [10]

 

„Hristosul universal” nu este Iisus Hristos din Noul Testament, ci Antihristul, Mesia noii ere, viitorul lider al guvernului mondial.

 

Să ne oprim aici, pentru moment, și să reținem câteva conexiuni. După cum putem constata din afirmațiile sale, Teilhard de Chardin a fost un apostol al spiritualității new age, numit de unii „tatăl New Age”, adică al noii ere. Filosofia sa a pe foarte mulți, inclusiv pe Robert Muller și gândire globală pe termen lung la ONU, lucru care a afectat multe naţiuni şi oameni din toată lumea.

 

Fără a exagera, pot spune că Teilhard de Chardin a promovat o spiritualitate satanică, care a influențat profund teologia catolică și nu numai.

 

Însă legăturile ONU cu ocultismul nu se opresc aici. Vom dezvolta subiectul în articolul următor din această serie.

 

Bibliografie

 

[1] Zosima Pascal, Sfârșitul omului, cules din Sfintele Scripturi, Editura Fotini, Galați, 2010, pp. 195-202.

[2] Dwight L. Kinman, The World’s Last Dictator, Woodburn, Oregon:Solid Rock Book, Inc. 1995, p. 81.

[3] Robert Muller, ed., The Desire to be Human: A Global Reconnaissance of Human Perspective in an Age of Transformation, Miranana, 1983, p. 304.

[4] Robert Muller, Most of All They Taught Me Happiness, Garden City, NY Image Book, 1985, pp. 116-117.

[5] Robert Muller, Most of All They Taught Me Happiness, Garden City, NY Image Book, 1985, pp. 164.

[6] Dave Hunt and T.A. McMahon, The Seduction of Christianity: Spiritual Discertment in the Last Days, Harvest House Publishers, 1985, p. 80.

[7] Pierre Teilhard de Chardin, The Formation of the internal Noosphere, 1947.

[8] https://fusionanomaly.net/pierreteilharddechardin.html

[9] Teilhard de Chardin: Christianity and Evolution,” SCP Journal (19:2/3), p. 56.

[10] Teilhard de Chardin, Christianity and Evolution, Collins, 1971, p.130

 

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/09/27/este-noua-ordine-mondiala-o-ordine-satanica-iv/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Este noua ordine mondială o ordine satanică? (II)

Publicat   de Teodosie Paraschiv

 

 

Astăzi vom dezvolta un pic legătura dintre teosofie, spiritism și francmasonerie din perspectivă istorică.

 

Teosofia, spiritismul

Ca societăţi oculte, apăreau în sec. al XIX-lea, însă ca doctrină au însoţit permanent sectele gnostice şi religiile orientale. Studiind doctrina teosofică, vom constata uşor că ea este puntea de legătură între societăţile oculte şi tot ea este cea care a penetrat în conştiinţa creştinilor atât de uşor, făcându-i în acelaşi timp receptivi la orice sincretism. Dacă creştinismul occidental catolic a fost influenţat de teosofie cu multe secole în urmă, începând cu Albert cel Mare, iar protestantismul prin Eckhart, creştinismul oriental a suportat aceeaşi influenţă mai ales prin filosofii neognostici ruşi, cei mai notorii fiind Nicolai Berdiaev şi Bulgacov. Într-una din lucrările sale, Berdiaev afirmă că

 

„vechiul gnosticism renaşte într-o formă cvasi-ştiinţifică”.[1]

 

Spiritismul ca mişcare populară apare în 1848 în SUA. Comunicarea cu spiritele este un tip de magie. A favorizat răspândirea sincretismului religios.[2]

 

Societatea Teosofică a fost fondată tot în 1848. N. Berdiaev sesiza încă de la începutul sec. al XX-lea posibilitatea ca practicile oculte să se vulgarizeze, să devină o modă. Şi remarcă importanţa teosofiei în acest proces de popularizare.[3]

 

„Vin vremurile”, zicea el, „manifestării şi obiectivării învăţăturilor mistice ascunse.”

 

Şi au venit!

 

Teosofii militau pentru unirea religiilor şi a guvernelor, împăcarea ştiinţei cu religia, etc. Mişcarea şi doctrina teosofiei stau la baza filosofiei şi mişcării New Age.

 

Baha’i-ul apare în cadrul islamismului ca un fel de religie laică. Îşi propunea reformarea lumii şi urmărea mai multe obiective politice şi social-economice: guvern şi tribunal mondial, limbă şi religie unică. Mişcarea prezintă importanţă prin faptul că a depăşit graniţele islamului. Liderii baha’i s-au adresat liderilor politici şi religioşi chemându-i la cooperare în vederea atingerii obiectivelor amintite mai sus, la care adăugăm şi distrugerea creştinismului.

 

Martorii lui Iehova sunt o organizaţie politică ascunsă sub masca religiei. Mişcarea acţionează pentru distrugerea religiei creştine prin falsificarea adevărurilor evanghelice şi interpretarea în sens lumesc şi politic. Promovează instaurarea unui guvern mondial condus de Mesia, distrugerea creştinismului şi a celorlalte religii, promovarea numărului 666 ca semn al lui Mesia al lor. Martorii lui Iehova formează o organizaţie distructivă. Are ca scop demolarea vechii ordini creştine.

 

Şi alte secte, alături de martorii lui Iehova, aveau sarcina de a contribui la distrugerea vechii ordini creştine. Nu întâmplător, multe dintre ele cuprind mesaje apocaliptice şi milenariste, prin care anunţă o nouă eră.[4] Ele anunţau apropierea sfârşitului erei creştine şi sosirea unei noi ere, a unui mileniul de pace şi armonie. În realitate, toate aceste secte pregăteau conştiinţa oamenilor pentru primirea instituirii guvernului mondial şi a religiei unice a lui Antihrist.

 

Francmasoneria și ecumenismul

Aşa se prezentau lucrurile când francmasoneria fondează şi iniţiază dialogurile ecumenice. Privind în trecut, observăm că pe măsură ce ocultismul iese la suprafaţă, criza morală şi spirituală se agravează, adâncind prăpastia dintre Biserică şi societate.

 

În dorinţa de renovatio, de nouă ordine, alta decât cea creştină, rosicrucienii şi francmasonii au iniţiat şi sprijinit fărâmiţarea Bisericii. Cum s-a ajuns aici? S-a început cu pervertirea sistemului de valori creştin, prin introducerea de alternative la viaţă şi mântuire.

 

Penetrând gândirea creştină, ocultismul şi gnosticismul au dus inevitabil la crearea de partide. Aşa ne putem explica apariţia de numeroase ordine călugăreşti şi cavalereşti sau grupări mistice şi pietiste. Altfel spus, societatea începe să se dezbine. După ce a aruncat zâzanie, Satan avea doar să aştepte culegerea roadelor. Reforma avea să fie rodul zâzaniei sădite în minţile oamenilor.

 

Ce reprezintă revoluţia franceză de la 1789? Un triumf al umanismului şi al francmasoneriei. Ce mai observăm? Observăm că revoluţia franceză reprezintă doar partea văzută a unui proces îndelungat de separare a societăţii de Biserică. Francmasoneria creează noţiunea de stat laic şi-i atribuie drepturi asupra credincioşilor Bisericii, numindu-i de acum înainte cetăţeni ai statului.[5]

 

Dacă până acum acţiunile anticreştine erau considerate eretice şi uşor de observat şi combătut, de acum înainte, ereticii şi duşmanii Bisericii se vor ascunde sub un nou nume, cel de politician. Iată cum ereticii de ieri îşi schimbă numele pentru a fi mai greu de recunoscut şi de înfruntat.

 

Sosise, aşadar, vremea ca francmasoneria să atace Biserica sub o altă mască, fără frica de a fi descoperită. Nu întâmplător papii au interzis de nenumărate ori credincioşilor să intre în francmasonerie.[6]

 

De acum, francmasoneria ia controlul asupra maselor de credincioşi prin intermediul instituţiilor statului.[7] Aceasta a reprezentat o nouă fază în lupta francmasoneriei împotriva Bisericii. Următoarea fază avea ca obiectiv controlul ierarhiei bisericeşti. Într-o Biserică bine organizată era greu să te lupţi, întrucât ereticii erau excomunicaţi, iar ereziile combătute, oprind acţiunea de influenţare a maselor. Acum era nevoie de ceva nou. Era nevoie de infiltrarea ierarhiei în mod secret, pentru a trece la distrugerea Bisericii din interior, prin contrafacerea învăţăturii de credinţă şi prin concesiile pe care ierarhia trebuia să le acorde eterodocşilor şi puterii seculare.[8]

 

Primele încercări de dialog ecumenic au loc la numai câteva decenii după Revoluţia franceză. După aproape 100 de ani, dialogurile ecumenice încep să cuprindă mai toate confesiunile, inclusiv pe ortodocşi. Sub controlul francmasoneriei au loc primele dialoguri ecumenice inter-confesionale şi inter-religioase. Ele vizau două lucruri: minimalizarea învăţăturii de credinţă şi promovarea unei unităţi adogmatice, sincretiste. Aceste afirmații puteau fi ușor contrazise în urmă cu câteva decenii, însă acum această lucrare a fost dată pe față.

 

Mişcarea ecumenică reuneşte delegaţi ai diferitelor confesiuni şi religii pentru promovarea în comun a unor obiective politice şi sociale, prin Biserici. Iată denumirea unei astfel de asociaţii ecumenice: „Asociaţia internaţională pentru promovarea păcii între naţiuni prin Biserici.”

 

Ne întrebăm dacă francmasoneria are interes pentru religie, de unde vine aceasta? Fiind de origine păgână, necreştină, francmasoneria are ca principal obiectiv distrugerea creştinismului.[9] Toate celelalte scopuri pe care le putem identifica sunt subordonate acestuia.

 

Istoriografia consemnează că la 1850, „Comitetul Central Democratic European”, fondat de Giuseppe Mazzini îşi propunea ca obiectiv crearea Statelor Unite ale Europei”, astăzi Uniunea Europeană.[10] După ce reuşise împărţirea Europei pe naţiuni la 1848, francmasoneria se gândea deja la o uniune de state.

 

Dar mai erau multe piedici de trecut. Una dintre piedici era Biserica şi diversitatea de credinţe. Uniunea Statelor Europene impune mai întâi rezolvarea acestei probleme. Se cerea găsirea unei soluţii de depăşire a fundamentalismului dogmatic. În acest sens, francmasoneria a netezit calea în vederea începerii dialogului ecumenic. Francmasonii au fost cei care au făcut începutul şi au stăruit în dezvoltarea dialogului ecumenic. Francmasoneria avea nevoie de toleranţă şi linişte în rândul maselor pentru a putea să-şi continue drumul către organizarea guvernului mondial.

 

Un guvern mondial nu spune mare lucru neiniţiaţilor. Dar dacă ne gândim că un asemenea guvern mondial francmasonic va deţine controlul total asupra maselor şi al persoanei,[11] lucrurile se schimbă. Viitorul ne apare foarte sumbru, pentru că ceea ce ne aşteaptă este sclavia. Sub un guvern mondial nu va fi permisă decât o singură religie: religia stăpânilor, a francmasonilor, ritul paladin, adică închinarea la Lucifer.[12]

 

Cui se închină masonii? Lui Lucifer. El este Marele Arhitect. Să fie, oare, acesta adevărul? Oare nu știu masonii cui se închină cu adevărat? Numai ei știi cu adevărat cui se închină. Dar să dăm cuvântul lui Albert Pike, mason de gradul 33, ce spune într-o scrisoare pe care el a adresat-o, la data de 14 iulie 1889, celor 23 de Consilii Supreme ale lumii:

 

„Ceea ce trebuie să spunem gloatei este: Adorăm un dumnezeu, dar este dumnezeul care se adoră fără superstiții.”

 

„Le-o puteți repeta gradelor 32, 31 și 30 – religia masonică trebuie să fie menținută, de către noi toți, inițiații înaltelor grade, în puritatea doctrinei luciferice.”

 

„Dacă Lucifer nu ar fi dumnezeu, atunci oare Adonai și preoții lui l-ar mai calomnia?”

 

și el a continuat:

 

„(…) adevărata și pura religie filosofică este credința în Lucifer, egalul lui Adonai.”

 

Iată ce scrie în cartea sa „Morală și dogmă”:

 

„(…) Adonai, rivalul lui Ball și al lui Osiris.”[13]

 

Adonai este rivalul lui Lucifer, atât în Biblie, cât și în scrierile lui Albet Pike.

 

„(…) dar Lucifer, Dumnezeu al luminii și Dumnezeu al Binelui, se luptă pentru omenire împotriva lui Adonai, Dumnezeul Întunericului și al Răului.”[14]

 

Manly P. Hall este un alt mason de grad 33 care l-a identificat pe Lucifer ca dumnezeu al unora dintre colegii săi masoni. În cartea sa „Cheile pierdute ale francmasoneriei” a scris următoarele:

 

„Când masonul descoperă că cheile spre războinicul de pe soclu este adevărata aplicație a dinamului puterii vii, a aflat misterul Meșteșugului său. Energiile clocotitoare ale lui Lucifer sunt în mâinile lui și înainte de a putea păși înainte și în sus, el trebuie să dovedească facultatea de a aplica în mod cuvenit energia.”[15]

 

Exemplele ar putea continua, dar ne oprim aici. Este destul pentru a arăta că Marele Arhitect al masoneriei este de fapt Lucifer.

 

În imaginea de mai jos aveți un rezumat al celor prezentate până acum.

 

 

 

Satanismul influențează societățile oculte, spiritismul teosofia și masoneria. Teosofia și masoneria acționează în toate sectoarele de activitate, prin intermediul organizațiilor mondiale și naționale, cu scopul de a instaura o nouă ordine mondială și un guvern mondial. Concluzia este că sataniștii controlează lumea, iar în spatele lor se află Lucifer.

 

Organizații internaționale: Organizația Națiunilor Unite, Forumul Economic Mondial, NATO, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Mondială a Comerțului, Vatican, Consiliul Mondial al Bisericilor, Consiliul pentru Relații Externe, Comisia Trilaterală (are ca siglă 666), Grupul Bilderberg și multe altele.

 

Bibliografie

 

[1] Nicolai Berdiaev, Sensul creaţiei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 65.

[2] Spiritismul modern este astăzi un inepuizabil izvor de „spiritualitate New Age” (Bruno Würtz, New Age, ed. cit., p. 65).

[3] Nicolai Berdiaev, op. cit., p. 281.

[4] Amănunte interesante despre rolul credinţelor milenariste în pregătirea unei noi ere, vezi la Lucian Bria, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune, Ed. Humanitas, 1993, p. 78-88; Idem, Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 131-134.

[5] Transformarea credinciosului în cetăţean „s-a născut în Franţa între 1789- 1791, chiar dacă a fost nevoie să curgă două veacuri peste el pentru a atinge vârsta maturităţii. Invenţia individului modern a fost o creaţie de o infatuare nemăsurată – liber-cugetătorii, radicalii şi voltairienii erau bucuroşi să se unească împotriva Bisericii Catolice, rămânând în acelaşi timp neîncrezători în popor”. (Jean Daniel, citat de Nathan Gardels în lucrarea „Schimbarea ordinii globale”, ed. cit., p. 24.)

[6] Christian Jacq, Francmasoneria. Istorie şi iniţiere, Ed. Venus şi Schei, Bucureşti-Braşov, 1994, p. 168.

[7] Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate, ed. cit., p. 22.

[8] Cu privire la infiltrarea ierarhiei Bisericilor creştine, în general, vezi la Bruno Würtz, New Age, ed. cit., p. 88-104. Referinţe cu privire la infiltrarea Bisericii Catolice , vezi la Christian Jacq, op. cit., iar cu privire la infiltrarea Vaticanului, vezi la David Yallop, În numele Domnului, Ed. All, Bucureşti, 1997. De asemenea, vezi şi studiul Cine atacă Biserica Catolică?, în Studii Istorice Româneşti, mai 1995, p. 37-58. Informaţii despre infiltrarea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române vezi la Horia Nestorescu Bălceşti, Ordinul masonic român, Casa de editură şi presă „Şansa SRL”, 1993.

[9] Recomandăm pentru amănunte lucrarea preotului anglican, francmason şi teosof, C. W. Leadbeater, Partea ocultă a francmasoneriei, Ed. Herald, Bucureşti, 1996.

[10] Horia Nestorescu Bălceşti, Ordinul masonic român, Casa de editură şi presă „Şansa SRL”, 1993, p. 63.

[11] Există o literatură bogată pe această temă, dar din păcate, prea puţine s-au tradus şi în limba română. Recomandăm pentru aprofundarea temei:

Texe Marrs, Project L.U.C.I.D.: The Beast 666 Universal Human Control System. De asemenea, pot fi consultate Serge Monaste, Protocoalele de la Toronto. Naţiunile Unite contra creştinismului, Ed. Samisdat, (ISBN 937-98993-0-7); Maria Ioan Antonopol, Nu vă lepădaţi de Hristos, nu vă însemnaţi cu 666, Atena, 1993; Ieromonah Hristodul Aghioritul, La apusul libertăţii, Ed. Sofia, Bucureşti, 1999; Mitropolitul Calinic al Pireului, Noile buletine, Antihrist, 666, Atena, 1993; Ing. Mircea Vlad, Apocalipsa 13. Sfârşitul libertăţii umane, Ed. Axioma Edit, Bucureşti, 1999; Monahul Zosima Pascal-Prodromit, Sfârşitul omului, Ed. Credinţa strămoşească, 1998; Sf. Lavrentie, Viaţa, învăţăturile şi minunile, Ed. Credinţa noastră, 2003. La această listă care rămâne deschisă, mai adăugăm: George Orwell, 1984, Ed. Hyperion, Chişinău, 1991.

[12] Mai multe referinţe la Danion Vasile, Dărâmarea idolilor. Despre rătăcirile contemporane, ed. cit., p. 150; Bruno Würtz, New Age, ed. cit., p. 64; Damascene Christensen, Father Seraphim Rose His Life and Works, St. Herman Brotherhood, 2003, p. 673-701.

[13] Albet Pike, Morală și dogmă, p.697.

[14] Ibidem, p. 220-221.

[15] Manly P. Hall „Cheile pierdute ale francmasoneriei”, p. 48 apud A. Ralph Epperson, Noua Ordone Mondială, Editura Alma, Oradea, 1997, p. 74.

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/09/23/este-noua-ordine-mondiala-o-ordine-satanica-ii/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Este noua ordine mondială o ordine satanică? (I)

 

 

Publicat   de Teodosie Paraschiv

 

În urmă cu mai bine de 30 de ani, acest subiect putea fi ușor catalogat ca făcând parte din teoria conspirației, adică ceva care nu poate fi dovedit.

 

Erau și atunci ca și acum suficiente dovezi privind încercările de instituire a unei noi ordini mondiale și mai ales despre scopurile acesteia. La acea vreme informațiile circulau doar în cercurile restrânse ale politicienilor și economiștilor, participanți la diverse forumuri și întâlniri internaționale. Ceea ce apărea în presă erau informații sumare, îmbrăcate frumos, ca și cum totul urmărea interesul și bunăstarea populației planetare. „Elitele” pretindeau că lucrează pentru binele omenirii, pentru eradicarea foametei, a războaielor, a bolilor și a conflictelor de tot felul. Frumos, nu! După deviza masonică binecunoscută: libertate, egalitate, fraternitate.

 

Cei mai mulți cunosc faptul că după primul război mondial s-a inființat Liga Națiunilor cu scopul instituirii unei noi ordini mondiale, apoi după al doilea război mondial s-au pus bazele Organizației Națiunilor Unite cu același scop: Noua Ordine Mondială. Dar foarte puțini oameni cunosc și recunosc legăturile acestor organizații cu francmasoneria, ocultismul și marxismul.

 

Să fie, oare, aceste legături doar o bănuială nefondată? Pentru a afla adevărul ar trebui să cunoaștem mai multă istorie, adică să înțelegem ce sunt francmasoneria, ocultismul și marxismul. Din păcate puțini mai au păcerea și curiozitatea de a studia. Pare prea monoton. La ce bun să pierzi timpul cu scotocirea istoriei, când alții s-au grăbit să ne-o prezinte. Se pare că ei au muncit pentru noi, ca să ne scutească pe noi de munca cercetării.

 

În realitate, poți transforma o muncă „monotonă” de cercetare a istoriei într-un joc plăcut, atractiv (nu dis-tractiv) și plin de satisfacții. Este un joc de puzzle, care provoacă inteligența și simțul orientării. Este un joc în care cauți infomații peste tot și apoi le aranjezi și rearanjezi până când capătă sens.

 

Când începi această cercetare este important să faci distincție între ipoteză (teorie, presupunere) și certitudine. De multe ori presupunerile au fost luate drept certitudini. Apoi, este important să înțelegi cum funcționează mecanismul de percepție a realității, sau cum este creată realitatea. Poate vom dezvolta aceste subiecte în alte articole, dar până atunci să rămânem concentrați pe subiectul prupus în titlu.

 

Prima referință despre o nouă ordine mondială am descoperit-o la rosicrucieni, care chemau pe toți intelectualii și puternicii lumii la o „renovațio” a lumii, începând cu învățământul. Renovațio, adică o renovare a lumii, în sensul de nouă ordine. Această nouă ordine avea să înceapă cu învățământul, pentru că este important să controlezi ce li se predă oamenilor.

 

Încet, încet, secol după secol, cunoașterea a fost împărțită în două, în știință exactă sau pozitivă și restul în știință ocultă. Așa a început separarea materiei de spirit. Știința exactă avea să fie predată maselor largi de oameni, iar știința ocultă avea să rămână un privilegiu al celor puțini și inițiați în tainele cunoașterii.

 

A urmat apoi epoca marilor enciclopediști, și ei membri a-i unor organizații oculte, care au rescris istoria după bunul lor plac și interes. Restul informațiilor au fost trecute sub tăcere. Astăzi aproape nimeni nu mai cercetează trecutul, ci mai toți se încred în ce au spus enciclopediștii și ce spun „specialiștii”.

 

Știința a devenit tot mai dogmatică. Astăzi cercetarea nu mai are rolul de a descoperi ceva nou, ci doar pe acela de a conserva „dogmele” materialiste și evoluționiste. Orice cercetare care ajunge la alte rezultate este catalogată drept eroare. Nu se admite nici o abatere de la aceste „dogme” științifice. Cine se abate, este descalificat, denigrat și pierde dreptul de a mai fi considerat „specialist”.

 

Spiritismul este vechi de când lumea, însă varianta modernă a apărul la mijlocul secolului al XIX-lea și a fost sistematizat până la sfârșitul secolului de către Allen Kardek, care credea că a primit cantitatea necesară de informaţii pentru a forma o „nouă teorie a universului”, scopul şi destinul omenirii. Spiritismul a fost preluat de teosofi care l-au transformat în sursa principală de informații. Aceste amănunte sunt foarte importante întrucât teosofia urma să influențeze toate sectoare de activitate umane: politica, economie, filosofie, artă, muzică, știință, religie etc.

 

Helena Blavatsky, fondatoarea Societății Teosofice, a fost prima care a promovat ideea de „nouă eră”, iar Alice Bailey (1880-1949), a treia preşedintă a Societăţii Teosofice, publică în peste douăzeci de volume, detalii noi cu privire la „noua eră” şi la noua ordine mondială.

 

Reținem faptul că prin intermediul teosofiei, începând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt popularizate două concepte cheie, cele despre „noua eră” și „noua ordine mondială”. Până atunci aceste concepte erau cunoscute doar de membrii francmasoneriei.

 

În una din scrierile sale esoterice, Blavatsky dezvoltă învăţătura despre „Marea Frăţie Albă” sau „Ierarhia Spirituală”, compusă din fiinţe mântuite, scăpate de ciclul reîncarnărilor şi instalate pe înălţimile Himalaya, de unde conduc lumea prin intermediul unor oameni aleşi.

 

În programul Societăţii Teosofice se află următoarele ţeluri:

– constituirea unui nucleu al înfrăţirii generale a omenirii indiferent de rasă, religie, sex, castă, culoare (guvern mondial);

– stimularea studierii comparate a religiilor, a filosofiilor, a ştiinţelor naturii (religie unică);

– cercetarea unor legi ale naturii încă neexplicate şi promovarea forţelor ascunse, lăuntrice omului (magie).

 

Alice Ann Bailey (1880-1949) a aderat la Societatea Teosofică în anul 1915. Pretindea că are relaţii cu „ierarhia spirituală” şi că lucrările ei ar fi fost scrise sub imperiul inspiraţiei de origine transumană. Mai exact, ca şi medium spiritist, ea îşi primea mesajele de la un aşa numit maestru al înţelepciunii, tibetanul Djwal Khun. Mesajele dictate de această entitate demonică au fost publicate în numeroase cărţi. Ea a afirmat că Lucifer este un zeu al înţelepciunii considerat pe nedrept de către creştinism ca înger căzut.

 

Planurile dictate printr-un medium lui Alice Bailey prevedeau instaurarea unei noi ordini mondiale, a unui guvern mondial şi a unei religii mondiale. Scopul urmărit era acela de control mondial. Două idei susţinute în mod deschis erau dizolvarea şi distrugerea statelor naţionale în interesul păcii. Aceste idei nu sunt noi, ele putând fi întâlnite la toţi adepţii comunismului. Unul dintre aceştia era Voltaire, pentru care „a-ţi iubi patria, conform înţelegerii comune, înseamnă să urăşti toate celelalte neamuri” . Din acest motiv, Voltaire a dus un neîncetat război de ridiculizare a exceselor patriotului.

 

Merită reţinut faptul că aceste planuri pentru o nouă ordine mondială vin de la o entitate din alte dimensiuni, adică de la un spirit demonic. Fără a intra în multe amănunte atragem atenţia asupra faptului că noua ordine mondială este de inspiraţie demonică.

 

În studiul teosofiei descoperim primele legături directe între noua ordine mondială și Lucifer (Satan). Marea Frăție Albă sau Ierarhia Spirituală este prezentată ca fiind divină, însă vedem că dumnezeul teosofilor este Lucifer. Cu alte cuvinte, „Ierarhia Spirituală” este una demonică.

 

De la teosofi, mai aflăm că acestă „Ierarhie Spirituală” conduce în secret lumea de mii de ani. Sunt afirmațiile lor, nu sunt presupuneri. Așadar, de mii de ani, Lucifer încearcă instituirea unei noi ordini mondiale și a unui guvern mondial, prin intermediul cărora să subjuge total omenirea.

 

Pentru că tot am amintit de noua eră (New Age) este bine să amintim faptul că mișcarea îşi propune următoarele obiective intermediare:

– un sistem de credit universal;

– o autoritate mondială care să controleze proviziile de hrană ale lumii;

– o taxă universală;

– stabilirea unui sistem economic mondial;

– abolirea proprietăţii private şi înlocuirea cu o dictatură mondială;

– controlul biologic al populaţiei şi al bolilor la scară planetară;

– un standard minim de libertate şi bunăstare în întreaga lume (comunism, sclavagism);

– armată şi justiţie mondială.

 

Când analizăm aceste obiective observăm că sunt aproape identice cu cele din Agenda 2030 a ONU:

 

Între aceşti ani (2021-2030) se va instaura:

– un guvern mondial

– o monedă digitală mondială

– o bancă centrală mondială

– o armată mondială

– sfârşitul suveranităţii naţionale

– eliminarea proprietăţii private

– distrugerea unităţii familiale

– depopulare

– controlul creşterii şi densităţii populaţiei

– vaccinare multiplă obligatorie

– venit universal de bază, adică plafonarea salariilor – implantarea microcipurilor, pentru a avea dreptul de a cumpăra, călători şi pentru monitorizarea

populaţiei.

– organizarea unui sistem mondial de credit social, asemănător cu cel implementat în China

– trilioane de dispozitive electronice conectate la sistemul de monitorizare 5G (IoT)

– guvernul va fi cel care va creşte copiii

– şcolile şi universităţile vor fi deţinute de Guvern

– sfârşitul transportului privat, nu vei mai putea deţine un autoturism

– toate companiile vor fi deţinute de Guvern, un guvern corporativ

– restricţii cu privire la călătoriile non esenţiale

– oamenii vor fi concentraţi în anumite zone – oraşe

– oprirea irigaţiilor pentru terenuri

– sfârşitul fermelor agricole particulare

– eliminarea creşterii de animale în spaţii naturale, păşuni

– interzicerea locuinţelor de familie

– restricţionarea accesului la pământ agricol

– interzicerea remediilor naturale (tratamente naturiste), doar cele sintetice vor fi permise

– interzicerea combustibililor naturali.

 

Să fie doar o glumă? Să fie doar presupuneri nefondate? Judecați singuri și conparați cu ceea ce se întâmplă astăzi.

 

Aveți în minte faptul că în noua eră a noii ordini mondiale egalitatea va fi în sărăcie. În noua eră totul va fi raționalizat. Trăim deja vremea în care Oculta doreste să raționalizeze apa, alimentele, energia electrică, gazul metan, combustibilii fosili etc.

 

Noua Ordine Mondială = comunism = dictatură sclavagistă

 

Cuvinte cheie: spiritism, teosofie, Liga Națiunilor, ONU, noua eră, noua ordine mondială, Lucifer, Satan.

 

Voi continua în articolele următoare.

https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/2022/09/21/este-noua-ordine-mondiala-o-ordine-satanica-i/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Ce avere are Ion Georgescu, primarul (PSD)din Mioveni? A fost reținut sub acuzația de trafic de influență

 

 

Primarul din Mioveni, Ion Georgescu, a fost reţinut pentru trafic de influenţă. El este acuzat că a cerut 30.000 de euro mită pentru o angajare într-un spital pe un post de conducere.

 

Author: Razvan Boboc    

 

A fost reținut sub acuzația de trafic de influență

Averea primarului din Mioveni

Ion Georgescu a fost reținut pentru trafic de influență

 

Primarul din Mioveni a fost exclus din PSD

 

Conform ultimei declarații de avere, Ion Georgescu, primarul din Mioveni, deține 1000 m2 de teren intravilan, dobândit în anul 2020.

 

 

 

 

 

La capitolul clădiri, deține un apartament de 63 m2, dobândit în 1992.

Averea primarului din Mioveni

Ion Georgescu a mai menționat în declarația sa de avere un autoturism ROVER, fabricat în 2016. Mai are trei conturi, la trei bănci diferite, cu un sold/valoare la zi de 42.000 de lei în total.

 

Declarația de avere

 

Primarul din Mioveni, Ion Georgescu, a fost reţinut pentru trafic de influenţă. El a acceptat promisiunea remiterii a 30.000 de euro de la o persoană, pentru a facilita angajarea unei rude a acesteia ca medic în spitalul din oraş. Din această sumă, a primit o primă tranşă de 10.000 de euro, pe care a restituit-o întrucât nu şi-a ţinut ”promisiunea”, afirmă procurorii DNA.

 

Citește și: UPDATE. Primarul din Mioveni a fost reținut de DNA. Edilul a fost prins în flagrant. Ce mesaj a transmis Ion Georgescu după a fost exclus din PSD

 

”În toamna anului 2022, suspectul Georgescu Ion, în calitatea menţionată mai sus, ar fi acceptat de la o persoană (martor în cauză) promisiunea remiterii unei sume de 30.000

 

 

euro, din care ar fi primit, în luna decembrie 2022, o primă tranşă de 10.000 euro, pentru a-şi exercita influenţa pe care ar fi pretins că ar avea-o asupra unor factori decidenţi din conducerea Spitalului Orăşenesc Mioveni, pentru ca aceştia să dispună angajarea unei rude a martorului pe un post de medic. Restul banilor urmau să fie remişi primarului, conform înţelegerii, după încadrarea efectivă a persoanei respective în unitatea medicală. Deoarece până în prezent primarul nu ar fi reuşit să-şi ţină «promisiunea» făcută martorului, acesta din urmă i-ar fi cerut suspectului să-i restituie suma de 10.000 euro remisă anterior”, afirmă procurorii.

Primarul din Mioveni a fost exclus din PSD

Ion Georgescu a fost exclus, miercuri seară, din PSD. Decizia a fost luată de Biroul Permanent Judeţean al PSD Argeş.

 

”Întrunit în şedinţă extraordinară, Biroul Permanent Judeţean al PSD Argeş a decis astăzi, 04.10.2023, excluderea din partid a domnului Ion Georgescu, primar al oraşului Mioveni”, a transmis, miercuri seară, PSD Argeş, într-un comunicat de presă.

 

https://www.stirilekanald.ro/ce-avere-are-ion-georgescu-primarul-din-mioveni-a-fost-retinut-sub-acuzatia-de-trafic-de-influenta-20353306

 

 

/////////////////////////////////////////////

Bizarul caz al judecatoarei ce nu poate justifica 30 de milioane de lei! Implicata si in dosarul BRD cu Udrea

 

De către Stirea Zilei  

Stirea Zilei Google News

 

Bizarul caz al judecatoarei Gabriela Cristina Mazilu care nu poate justifica 30 de milioane de lei potrivit unei investigatii realizata de ANI, s-ar putea sa aiba totusi niste explicatii dintr-un dosar din 2015 in care a mai fost anchetata alaturi de mai multe personaje de pomina.

 

Judecatoarea Gabriela Cristina Mazilu de la Tribunalul Bucuresti nu poate justifica peste 6 milioane de euro (30 de milioane de lei), a anuntat miercuri Agentia Nationala de Integritate (ANI). Institutia face verificari si in cazul unui angajat cu statut special din Politia Capitalei, suma care nu se regaseste in acte depasind 200.000 de euro. Agentia Nationala de Integritate a anuntat, miercuri, ca a constatat diferente nejustificate intre averea dobandita si veniturile realizate, respectiv 31.602.501 de lei, in cazul unei judecatoare si a unui functionar public cu statut special din Politia Capitalei. Este vorba despre Gabriela – Cristina Mazilu, judecator la Tribunalul Bucuresti si fost judecator la Judecatoria Sector 4. In cazul ei s-a constatat o diferenta nejustificata de 30.388.515 de lei, ceea ce inseamna peste 6 milioane de euro.

 

Cea de-a doua persoana vizata este Ionut – Victor Nicoresteanu, functionar public cu statut special in cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, in cazul caruia s-a constatat o diferenta nejustificata de 1.213.986 de lei.

 

„Agentia Nationala de Integritate a constatat existenta unor diferente nejustificate intre averea dobandita si veniturile realizate in cuantum total de 31.602.501 Lei in cazul a doua persoane prevazute de Legea nr. 176/2010, dupa cum urmeaza:

 

MAZILU GABRIELA – CRISTINA, Judecator in cadrul Tribunalului Bucuresti si fost Judecator in cadrul Judecatoriei Sector 4. Diferenta nejustificata in cuantum total de 30.388.515 Lei, in perioada exercitarii functiei publice. NICORESTEANU IONUT – VICTOR, functionar public cu statut special in cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti. Diferenta nejustificata in cuantum total de 1.213.986 Lei, in perioada exercitarii functiei publice. Astfel, Agentia Nationala de Integritate a sesizat Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curtii de Apel Bucuresti, in vederea inceperii actiunii de control cu privire la modificarile patrimoniale intervenite si veniturile realizate de catre MAZILU GABRIELA – CRISTINA, si respectiv, NICORESTEANU IONUT – VICTOR, in perioada exercitarii functiilor publice.

 

Persoanele evaluate au fost informate despre declansarea procedurii de evaluare, drepturile de care beneficiaza (de a fi asistate sau reprezentate de un avocat si de a prezenta date sau informatii pe care le considera necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris), precum si despre existenta diferentelor semnificative. Persoanele evaluate au depus la dosarul de evaluare un punct de vedere, in exercitarea dreptului la aparare.

 

Agentia Nationala de Integritate isi exercita atributiile cu respectarea principiilor legalitatii, confidentialitatii, impartialitatii, independentei operationale, celeritatii, bunei administrari, precum si al dreptului la aparare.”

 

Agentia Nationala de Integritate spune ca a sesizat Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curtii de Apel Bucuresti, pentru inceperea actiunii de control cu privire la modificarile intervenite in averile celor doi si la veniturile realizate in perioada exercitarii functiilor publice. ANI mai precizeaza ca cele doua persoane au depus la dosarul de evaluare un punct de vedere.

 

In ultima declaratie de avere a judecatoarei Gabriela Cristina Mazilu, depusa in iunie 2023, nu este mentionat niciun fel de bun – imobil, teren sau masina. In declaratie de avere din 2021, judecatoarea mentiona un apartament de 70 de metri patrati, in Bucuresti, cumparat in 1998.

 

De asemenea, nu este trecut niciun depozit sau cont bancar. In schimb, este mentionat un credit de 150.000 de euro pe numele lui Gabriel Mazilu, credit contractat in 2011 si scadent in 2023. In declaratia de avere depusa in 2021, creditul de 150.000 de euro contractat de Gabriel Mazilu in 2011 apare cu scadenta in 2012. In declaratia de avere depusa de judecatoarea Gabriela Mazilu in iunie 2021 era trecut un credit bancar de un milion si jumatate de euro, pe numele sau, contractat in 2008 si scadent in 2012.

 

La capitolul venituri, sunt trecute sumele de 191.932 de lei din salariul de la Tribunalul Bucuresti, 99.132 de lei din drepturi salariale (castigate in instanta) si 5.421 de la Consiliul Superior al Magistraturii, unde a facut parte dintr-o comisie de examen.

 

Dosar din 2015… tras pe linie moarta

 

„Procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Structura Centrala au dispus inceperea urmaririi penale fata de suspectii COJOCARU LUCIAN si TRUICA REMUS, pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, abuz in serviciu, instigare la abuz in serviciu penal si complicitate la spalare de bani.

 

CERCEL-DUCA ALEXANDRU-CLAUDIU, GAVRILESCU GABRIELA-STEFANIA, BAJESCU DANA, NANU MIHAIL ANDREI, DUHOMNICU ELENA, CEAUSU MONICA, MONAC ALICE, ANGHELESCU ALEXANDRU LUCIAN, pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, abuz in serviciu si complicitate la spalare de bani.

 

APARASCHIVEI CRISTIAN-RELU, pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, instigare la inselaciune, instigare la abuz in serviciu, spalare de bani.

MAZILU GABRIELA-CRISTINA, TRUICA IOANA-IRINA, COCONETE ILIE-MARIUS, MUNTEAN STEFAN, NICORESTEANU IONUT VICTOR, CIUMETI NICULAE, POP CONSTANTIN EUGEN, POP GIORGIANA MIRELA, LISU GEORGE GABRIEL, S.N.E, pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, inselaciune si spalare de bani.

 

BEJENARU ANDREI-MIHAI, HARABAGIU DAN-OCTAVIAN, GHEORGHE MARIAN, pentru savarsirea infractiunilor de de constituire a unui grup infractional organizat, complicitate la inselaciune si complicitate la spalare de bani.

 

 

ROSCA-STANESCU SORIN-STEFAN, SARBU ADRIAN, pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, inselaciune si spalare de bani.

 

SERBAN MINOLA-ALEXANDRA, DIACONESCU DUMITRU, pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, abuz in serviciu, complicitate la inselaciune si fals intelectual.

 

DRULA DORIN CORNEL, pentru savarsirea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, abuz in serviciu, complicitate la inselaciune si fals in inscrisuri sub semnatura privata.

 

In cauza exista suspiciunea rezonabila ca la sfarsitul anului 2007, la nivelul conducerii executive a BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, a fost initiat si constituit un grup infractional organizat in scopul acordarii de credite, cu incalcarea normelor de creditare, atat cele interne cat si cele emise de Banca Nationala a Romaniei, unor persoane fizice si/sau societati comerciale, activitatea infractionala concretizandu-se in obtinerea unor importante sume de bani din savarsirea subsecventa a unor infractiuni de inselaciune, fiind cauzat un prejudiciu de 43.500.000 Euro in dauna BRD – GROUP SOCIETE GENERALE.

 

Membrii grupului infractional organizat au actionat in mod concertat, in baza unei rezolutii infractionale unice, aceea de a obtine importante beneficii financiare, potrivit contributiei infractionale pe palierele executionale din cadrul gruparii.

 

In cadrul gruparii infractionale organizate, fiecare membru a desfasurat activitati specifice interesului, pozitiei, pregatirii si profesiei sale, in vederea fraudarii sistemului bancar, cu desfasurare pe termen lung.

 

Astfel, doi dintre liderii gruparii infractionale, folosindu-se de functiile detinute in cadrul BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, au racolat si controlat activitatea mai multor persoane subordonat si aflate in raporturi de munca cu banca, care prin indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu sau prin neindeplinirea acestora au facilitat aprobarea/acordarea frauduloasa a unui nr. de 17 credite unor persoane fizice sau juridice, cunoscand faptul ca pentru nici unul din creditele astfel acordate nu erau indeplinite conditiile minime impuse de normele de creditare si ca imobilele folosite pentru garantarea creditelor au fost supraevaluate de evaluatorii agreati de banca

 

Pentru desfasurarea in conditii optime a activitatii infractionale suspectii si-au asigurat sprijinul celorlalti membrii ai Comitetului de Credit din Centrala BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, respectiv suspectii CERCEL DUCA ALEXANDRU CLAUDIU si GAVRILESCU GABRIELA, care, cu incalcarea atributiilor de serviciu, au aprobat creditele acordate in mod fraudulos in principal de catre Agentiile EUROPA si PRIMAVERII ce functioneaza in interiorul Sucursalei Dorobanti a BRD- Grup Dorobanti.

 

In acelasi scop, suspectii i-au atras in activitatea infractionala pe suspectii BAJESCU DANA director Executiv in cadrul BRD , NANU MIHAI ANDREI director comercial in cadrul BRD, MONAC ALICE director la Agentia Europa, DUHOMINICU ELENA director al Agentiei Primaverii, CEAUSU MONICA director la Agentia Europa dupa avansarea lui MONAC ALICE si ANGHELESCU ALEXANDRU director adjunct comercial al Sucursalei Dorobanti.

 

Cel de-al treilea lider al grupului infractional organizat inculpatul TRUICA REMUS, a fost si principalul beneficiar al activitatii infractionale, din cele 17 credite acordate in mod fraudulos de BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, 15 fiind acordate unor persoane fizice sau juridice aflate sub controlul sau direct, obtinand astfel suma de 35.000.000 Euro, care a fost in ceea mai mare parte externalizata prin includerea acesteia in circuite financiare prin conturi deschise in MONACO, ELVETIA, AUSTRIA si CIPRU, conturi controlate direct de catre inculpatii TRUICA REMUS si APARASCHIVEI CRISTIAN RELU si apoi folosite de acestia pentru achizitionarea unor bunuri de lux, ambarcatiuni si imobile.

 

Pentru punerea in executare a activitatilor infractionale inculpatul TRUICA REMUS s-a folosit in principal de inculpatul APARSCHIVEI CRISTIAN RELU, omul sau de incredere, care l-a randul sau a atras in cadrul grupului infractional organizat alte persoane, respectiv suspectii COCONETE ILIE MARIUS, MUNTEAN STEFAN, LISU GEORGE, NICORESTEANU IONUT VICTOR, S.N.E, POP GEORGIANA MIRELA, POP CONSTANTIN EUGEN si CIUMETI NICULAE.

 

In acelasi sens, inculpatul TRUICA REMUS a coordonat si infiintarea a cinci societati comerciale reprezentate si administrate de catre inculpatul APARSCHIVEI CRISTIAN RELU si suspectii COCONETE ILIE MARIUS si S.N.E, care de asemenea au obtinut in mod fraudulos credite de la BRD – GROUP SOCIETE GENERALE.

 

La grupul infractional organizat initiat de citre liderii gruparii au aderat si suspectii SORIN ROSCA STANESCU si SARBU ADRIAN care au contractat in folos personal credite in aceleasi conditii frauduloase ca si cele din cazul creditelor contractate in favoarea inculpatului TRUICA REMUS.

 

In realizarea activitatii infractionale membrii grupului infractional organizat au fost sprijiniti de catre suspectii DRULA DORIN, BREAZU EUGEN si SOCOL FLORIN MIHAI, evaluatori agreati de BRD – GROUP SOCIETE GENERALE, care au stabilit, in urma evaluarilor facute pentru terenurile ce au fost ipotecate in favoarea bancii pentru obtinerea creditelor, valori mult supraevaluate fata de valoarea reala de piata, valori care sa acopere formal acordarea creditelor prin raportare la cerintele impuse de normele de creditare.

 

In acelasi scop liderii grupului infractional organizat au atras in activitate infractionala pe suspectii SERBAN MINOLA ALEXANDRA si DIACONESCU DUMITRU, notari publici, care prin indeplinirea defectuoasa a atributiilor ce le reveneau sau prin neindeplinirea acestora au facilitat pe de o parte circulatia juridica formala a imobilelor ce au fost folosite pentru garantare creditelor, iar pe de alta parte la incheierea unor contracte de ipoteca cunoscand ca valoarea imobilelor mentionata in contractele de ipoteca este nereala.

 

De precizat este faptul ca nici unul din cele 17 credite nu a fost restituit, fiind trecute in categoria creditelor neperformante, BRD – GROUP SOCIETE GENERALE constituind provizioane in cuantum de 20,2 milioane euro, dupa ce anterior au fost efectuate prelungiri succesive ale termenelor de constituire a depozitelor colaterale pentru plata dobanzilor si comisioanelor.

 

Procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Structura Centrala au dispus masura preventiva a controlului judiciar fata de inculpatii TRUICA REMUS si APARASCHIVEI CRISTIAN-RELU.

 

Cauza a fost instrumentata impreuna cu ofiteri de politie judiciara din cadrul Directiei Generale Anticoruptie.

 

Facem precizarea ca, pe intreg parcursul procesului penal, suspectii si inculpatii beneficiaza de drepturile si garantiile procesuale prevazute de Codul de procedura penala, precum si de prezumtia de nevinovatie.”

 

https://stireazilei.com/bizarul-caz-al-judecatoarei-ce-nu-poate-justifica-30-de-milioane-de-lei-implicata-si-in-dosarul-brd-cu-udrea/

 

 

 

//////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Gest neobișnuit al Justiției: judecătoarea șpăgară și drogată din Suceava, băgată în arest. Ea are trei copii, dar punea casa la dispoziția celor care doreau să se drogheze

 

de Mircea Marian

 

 

Gest neobișnuit al Justiției române: judecătoarea șpăgară și drogată din Suceava a fost băgată în arest pentru 30 de zile. Decizia nu este definitivă și poate fi contestată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

 

Potrivit declarației sale de avere, judecătoare are trei copii minori în întreținere. Clujust scrie că ea ar fi divorțat anul acesta.

 

Citește și: Judecătoarea șpăgară și drogată de la Suceava are trei copii minori în întreținere, dar își punea casa și la dispoziția altor drogați

 

Judecătoarea șpăgară și drogată din Suceava, băgată în arrest

 

„Cu privire la infracțiunile de deținere de droguri pentru consum în formă continuată și punere la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, în formă continuată, potrivit probatoriului administrat, s-a stabilit că, în perioada septembrie-octombrie 2023, inculpata a deținut în locuința sa droguri de mare risc în vederea consumului propriu, iar în anumite perioade a pus la dispoziția unor persoane locuința sa în vederea consumului de droguri”, se arată în referatul DIICVOT privind propunerea de arestare preventivă, publicat de Monitorul de Suceava.

 

Potrivit informațiilor publicate de Monitorul de Suceava, Chirilă le oferea traficanților informații confidențiale și, în schimb, primea mită sub formă de bani, bijuterii, vacanțe, produse alimentare sau autoturisme pe care le punea folosi gratuit.

 

Judecătoarea, care activa la secția penală a Tribunalului Suceava, era deținătoarea unei averi impresionante, dar, în ultimii doi ani, aceasta a început să dispară în mod inexplicabil.

 

În 2020, judecătoarea de ținea un BMW, două apartamente, în Cluj și Constanța, și două case, una în județul Sibiu și alta în satul Ticu-Colonie, din judeșul Cluj. În 2021, dispăruse BMW-ul din declarația de avere. În 2022, cumpără un Volvo și vinde un apartament.

 

Citește și: Disperare în rândul judecătorilor: pensia șefului CSM ar putea să scadă de la 45.700 lei net la doar 39.188 de lei, dacă se aplică noua legislație – calcule neoficiale

 

 

În 2023, dispare și mașina Volvo, și un apartament și o casă. Judecătoarea mai trece, în declarația din 2023, doar casa din Sibiu. Din declarație au dispărut și veniturile soțului ei.

 

https://defapt.ro/gest-neobisnuit-al-justitiei-judecatoarea-spagara-si-drogata-din-suceava-bagata-in-arest-ea-are-trei-copii-dar-punea-casa-la-dispozitia-celor-care-doreau-sa-se-drogheze/

 

 

Din Biblie în spațiu. Cum au schimbat EVREII lumea

 

Obișnuiesc deseori să spun că Israel este un הנס. (un miracol). Acest popor s-a născut din miracolul alegerii lui Avraam de către Dumnezeu și a continuat să stea sub semnul supranaturalului de-a lungul istoriei sale veterotestamentare, dar și moderne.

READ HERE ENGLISH VERSION: FROM THE BIBLE TO SPACE: HOW JEWS CHANGED THE WORLD

CÂT DE MARE ESTE ISRAELUL

Răspândit în lume pentru mai bine de 2000 de ani, poporul evreu a fost ținut împreună, în cele mai îndepărtate puncte ale planetei, de o carte… miraculoasă și ea!

Nu există în istorie un alt exemplu de solidaritate și de liant perpetuu livresc.

Istoricul Élie Barnavi, povestește, în lucrarea Israël et ses paradoxes. Idées reçues sur un pays qui attise les passions, că, la începutul anilor ‘90, fiind invitat să țină un curs la Universitatea din Montreal, i-a întrebat pe studenți câți israelieni cred ei că există și ce suprafață are Israelul?

Citește și MOSSAD amuțește din nou lumea. Cum au furat israelienii jumătate de tonă de arhivă secretă sub ochii iranienilor

 

La prima întrebare, răspunsul s-a situat între 80 și 180 de milioane, în timp ce la cea de-a doua, răspunsurile au oscilat de la „mare cât Canada”, până la „mic precum Quebecul”, adică între 10 milioane de km2 și 1,4 milioane de km2.

„Când le-am spus că suntem 4 milioane pe un teritoriu de 20.000 km2, adică un teritoriu pe care îl parcurgi în câteva ore de la un capăt la altul, au refuzat să mă creadă, unul dintre ei exclamând chiar: «Dar… vorbim non stop despre voi!!!»”, povestește Barnavi.

Da! Aceasta este țara care astăzi și-a dublat populația, dar care rămâne „un vârf de creion pe harta lumii”.

Israel este țara care, după 70 de ani de la Declarația de Independență rostită (în ceea ce s-a vrut, inițial, o ceremonie secretă, pentru a evita atacurile arabilor) de David Ben Gurion, a depășit orice așteptări.

Theodor Hertzl In 5 sau in 50 de ani visul meu se va implini, Cum au schimbat evreii lumea Q Magazine.jpg

Theodor Hertzl, sprijinit pe o balustradă, la Basel, privind în zare, a știut că, în „5 sau în 50 de ani”, visul unui stat sionist, pentru care a militat, va fi înfăptuit, chiar dacă nimeni nu îi dădea vreo șansă atunci (1897), însă nici măcar el nu avea să-și imagineze miracolele pe care tânărul stat le-a realizat în 70 de ani de existență!

Deși supraviețuirea sa este mereu amenințată și deține puține resurse naturale, Israelul este singura țară din lume care a readus la viață o „limbă dispărută” – ebraica – după 2000 de ani.

De când a fost fondat, deține supremația la Premiile Nobel câștigate per capita. Deși populația Israelului reprezintă doar 0.2% din populația lumii, evreii au primit 22% dintre Premiile Nobel – cu un procent, aproape imposibil de explicat, de 11,25% peste probabilitatea statistică.

Q Magazine 218, Cum au schimbat evreii lumea

RECORD ÎN MEDICINĂ

Israelul este singurul stat care a intrat în secolul al XXI-lea cu o creștere netă a numărului de copaci, fapt cu atât mai remarcabil cu cât este situat într-o zonă preponderent deșertică. Practic, este țara cu cea mai mare pădure virgină nouă.

Peste 90% din locuințe folosesc energie solară pentru a obține apă caldă, acesta fiind cel mai mare procent din lume.

Companiile israeliene construiesc cel mai mare complex producător de energie solară la nivel mondial și dacă astăzi există în lume panouri solare, datorăm asta Israelului, care le-a inventat.

Totodată, Israelul deține cea mai mare fabrică de desalinizare din lume și este pe locul întâi la furnizarea de apă potabilă obținută din apă de mare.

Instituțiile israeliene de cercetare științifică sunt pe locul trei la nivel mondial și pe locul doi în privința cercetării spațiului.

Este statul care conduce lumea patentelor medicale și care a revoluționat medicina modernă. Oramed schimbă paradigma tratării diabetului, prin administrarea insulinei printr-o pastilă. Exoscheletul ReWalk permite paraplegicilor să meargă. OrCam le permite celor cu probleme de vedere să vadă prin intermediul tehnologiei.

Israelul are mai multe patente înregistrate în SUA decât Rusia, India și China la un loc, deși acestea au de 300 de ori mai multă populație. De asemenea, acesta are listate la Nasdaq mai multe firme decât toate țările Europei împreună.

Inovațiile evreilor au îmbunătățit modul în care lucrăm, printăm, șofăm, citim, mâncăm, bem apă, discutăm, facem mișcare și chiar modul în care ne jucăm.

Statul israelian este singura democrație liberală din Orientul Mijlociu, iar al treilea cel mai mare partid este, de multe ori, cel arab. Statul a oferit ajutoare umanitare pentru peste 140 de țări – chiar și unora care nu îi recunosc statutul, precum Siria și Liban. Daca unii sirieni sunt încă în viață într-o țară bombardată, acest fapt este datorat și curajului unor israelieni voluntari, care le duc ajutoare în secret.

Este a treia cea mai educată țară din lume, conform datelor OECD, și pe locul doi în topul celor mai multe cărți noi publicate per capita. Spun mereu că sărbătoarea de Upsherenish a evreilor ar trebui preluată de orice societate. Băieților de trei ani li se taie părul, iar fetele de aceeași vârstă sunt învățate să aprindă singure lumânările. Însă, mai important decât acest lucru, este faptul că această ceremonie marchează începutul educației. Literele alfabetului sunt unse cu miere și copiii încep să se joace cu ele și să învețe să citească. În timp ce alți copii încep să citească la 5-6 ani, copiii evrei știu acest lucru cu câțiva ani înainte.

RĂTĂCIȚI PRIN LUME, ÎNAPOI ACASĂ

Israelul este pe locul trei în topul antreprenoriatului în rândul femeilor la nivel mondial.

În 1969, în Israel a fost aleasă Golda Meir în funcția de premier, fiind a doua femeie din lume, în istoria modernă, care a condus o țară.

Este singura țară a cărei populație s-a întors pe tărâmurile sale natale după 2000 de ani de exil forțat, promisiune pe care a rostit-o fiecare evreu zilnic, în Psalmul 137.

La nivel mondial, există oficial 26 de state musulmane și 18 creștine, dar un singur stat evreiesc. Un stat mic, dar care face o atât de mare diferență.

Este pe locul 11 în lume, din 195 de țări, în ceea ce privește cei mai fericiți locuitori. Un fapt care pare inexplicabil pentru o țară care a dus, de la fondarea sa, în 1948, 15 războaie sau operațiuni militare.

Coloana vertebrală a acestei țări este Tzahal, armata sa, care nu a pierdut nicio bătălie contra dușmanilor, pentru că o singură înfrângere a trupelor israeliene ar însemna sfârșitul.

Tzahal-cea-mai-buna-armata-din-lume-Cum-au-schimbat-evreii-lumea-Q-Magazine

Pentru a înțelege performanța militară a acestei țări, ajunge doar să ne uităm pe cifrele Războiului de 6 zile din 1967 ( de unde a rămas și bancul potrivit căruia „Israelul trebuie să termine orice război în șase zile că apoi vine șabatul!”), în care armata israeliană a învins trupele a trei țări: Egipt, Syria și Iordania, cărora li s-au alăturat militari din Irak, Arabia Saudită, Kuwait, Algeria, Maroc, Pakistan, Sudan, Tunisia și Libia.

Israelul a avut 264.000 de soldați, dintre care 50.000 în trupele terestre, 300 de avioane de luptă și 800 de tancuri.

De partea cealaltă, inamicul avea 547.000 de soldați, 959 de avioane de luptă și 2.504 tancuri.

În timp ce Israelul a pierdut aproximativ 900 de soldați, 4.517 fiind răniți și 15 capturați, țările inamice au pierdut aproximativ 18.000 de soldați și în jur de 11.000 au fost capturați.

Israelul a pierdut 400 de tancuri și 46 de avioane, în timp ce țările arabe au pierdut sute de tancuri și mai mult de 452 de avioane. Nimeni nu își explică nici până astăzi cum a fost posibilă o asemenea victorie.

Israel este singura țară din lume care a eliberat peste o mie de prizonieri (1.027) pentru un singur soldat ținut ostatic de Hamas timp de cinci ani. Era doar sergent.

ISRAEL FIRST

Această țară, care a înțeles că supremația nu mai înseamnă doar cucerirea teritoriilor, a început să cucerească piețele comerciale, spațiul cibernetic și chiar spațiul cosmic.

Deși nu este lipsită de probleme interne și de paradoxuri, Israel este țara care a scos, la propriu, apă din piatră seacă nu doar în timpul lui Moise, ci și cu 70 de ani în urmă, când 600.000 de emigranți din toată lumea, mulți dintre ei nevorbind aceeași limbă, s-au întors pe un pământ arid, deșertic, stâncos și au făcut agricultură performantă, făcând Israelul singura țară din lume care își poate produce singură mâncarea necesară, fără a fi dependentă de importuri. Situația geopolitică și cercul de inamici care înconjoară Israelul i-au determinat pe liderii săi politici și militari să ia decizii care să asigure independența acestei țări.

Alianța cu Statele Unite ale Americii nu datează de la fondarea statului, ci mult mai târziu, dar un sondaj efectuat printre congresmenii americani în anul 2015 arăta că majoritatea a ales „Israel first!”.

Mossad – Serviciul de Informații Externe al Israelului – este considerat cel mai bun din lume, având în vedere raportul dintre numărul său de angajați și eficiență.

Doar câteva sute de ofițeri lucrează oficial în Mossad, dar sute de mii de evrei, din toată lumea, colaborează și furnizează informații acestui serviciu în mod voluntar, considerând o datorie de conștiință să își ajute propria țară. Această rețea de informatori voluntari este unică în lume și niciun alt serviciu de informații nu se poate lăuda cu o asemenea performanță.

Într-o zonă în care musulmanii prețuiesc moartea și nu ezită să moară în atacuri sinucigașe în numele religiei și al unei fericiri paradisiace, în care vor fi răsplătiți cu zeci de fecioare virgine, Israelul iubește viața, iar tot ceea ce a făcut de la paternitatea sa avraamică până astăzi a fost să ajute la salvarea umanității. Principiul iudaismului este că acela care salvează o viață salvează o lume întreagă și, de aceea, cele mai multe invenții și inovații israeliene sunt în medicină sau în știință, cu scopul de a prelungi, de a salva și de a înfrumuseța viața.

Cineva, care mă știa filosemită, m-a întrebat odată ce au făcut atât de notabil evreii? Și i-am răspuns: pe lângă faptul că ne-au luat de la mulții noștri zei la care ne închinam, aducându-ne sub protectoratul Unuia singur, au dat vedere orbilor și picioare infirmilor. Și mai mult decât atât, au dat lumii genii universale și l-au dat pe Iisus Hristos, Care a fondat cea mai puternică religie a lumii. Celor care îi acuză de uciderea Lui, pentru care însăși Biserica Catolică i-a exonerat, prin declarația conciliară Nostra Aetate, în 1965 (atât de târziu!), le-aș răspunde cu rândurile lui Saramago, din Intermitenţele morţii: „unde nu există moarte, nu există înviere și unde nu există înviere, nu există biserică”. Ce-ar mai fi fost creștinismul astăzi fără moartea lui Hristos?Cioran însuși, care a avut așa o relație dificilă cu evreii, mărturisea, la 20 de ani, că îi iubea atât de mult, încât regreta că nu este unul dintre ei.

La 14 mai 2018, se împlinesc 70 de ani de la fondarea statului Israel. Evreii au trecut peste două exiluri, au supraviețuit și s-au întors în pământul lor biblic, continuă să fie deștepții planetei și să dea Lumină întregii lumi.

O demonstrează și rândurile care urmează, într-o selecție aleatorie.

Israel Declaratia de Independenta

Medinat Israel 14 Mai 1948La muzeul din Tel Aviv, David Ben Gurion, primul premier al Israelului, citește Declarația de Independență.

Teodor Hertzl, al cărui tablou patronează sala, declarase în 1897, la Berna, unde s-a organizat primul Congres Sionist Internațional: „În 5 sau în 50 de ani visul meu va deveni realitate!”

În anul declarării independenței, pe teritoriul Israelului trăiau aproximativ 600 000 de evrei. Astăzi, populația numără 8 milioane.

Din cauza poziției geostrategice, fiind înconjurat numai de țări arabe, Israelul a devenit singura țară din lume care își produce mâncarea necesară pentru toată populația. Astfel, ea nu poate fi afectată în cazul unei blocade comerciale.

Lumea arabă a declanșat cinci mari războaie pentru desființarea Israelului. Le-a pierdut pe toate.

Compania aeriană națională El Al cheltuie anual 75 de dolari/pasager pentru securitate, comparativ cu 8 dolari/pasager în SUA. Avioanele comerciale israeliene sunt singurele din lume echipate cu sistem antirachetă.

Mobileye, Camera care salveaza vieti, Cum au schimbat evreii lumea, Q Magazine

Mobileye CAMERA CARE SALVEAZĂ VIEȚI

„Sensing the Future” este sloganul Mobileye, o companie israeliană evaluată la 10 miliarde de dolari, care utilizează algoritmi și imagini dintr-o cameră minusculă, plasată pe bordul mașinilor, pentru a avertiza șoferul asupra posibilelor pericole, cum ar fi pietonii sau ieșirea de pe bandă. Mai mult de 25 de producători mondiali utilizează tehnologia Mobileye, pentru a face vehiculele lor mai sigure, iar peste 15 milioane de autoturisme din întreaga lume sunt echipate cu această tehnologie. Cine știe câte vieți a salvat deja această invenție.

USB, O solutie moderna de stocare, Cum au schimbat evreii lumea, Q Magazine

USB-O SOLUȚIE MODERNĂ DE STOCARE

Israel a fost țara care a dezvoltat unitatea flash USB, folosită de aproape toată planeta. Este una dintre cele mai utile invenții moderne. Stick-ul USB permite stocarea fișierelor într-un mod compact și posibilitatea de a lucra și departe de propriul computer.

 

 

Aplicația de călătorie și navigare bazată pe interacțiuni sociale și pe aportul comunității este activă în peste 50 de milioane de mașini din întreaga lume, datorită actualizărilor live a hărților. Este gratuită! Înființată în 2007, Waze a fost cumpărată de Google pentru 1,1 miliarde de dolari în 2013.

În urma programului Superstorm Sandy, Casa Albă și Agenția Federală de Gestionare a Situațiilor de Urgență (FEMA) au cerut companiei israeliene Waze să utilizeze actualizările de navigație în timp real, pentru a duce combustibil rezidenților din New Jersey, care sufereau din cauza lipsei acestuia din benzinării.

Iron Dome a fost proiectat de cativa militari israelieni cu varste cuprinse intre 18 ;i 21 de ani, Cum au schimba evreii lumea, Q Magazine

Iron Dome-SOLUȚIA ANTIAERIANĂ

Iron Dome este poate cea mai mare invenție militară israeliană. Acest sistem de apărare aerian a salvat mii de vieți, fiind inventat de câțiva soldați ai armatei israeliene, cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani, și dezvoltat, ulterior, de industria militară a țării.

Citește și DE CE SĂ ALEGEM RACHETELE ISRAELIENE

Iron Dome interceptează rachete cu rază scurtă. În cazul în care sunt lansate rachete spre Israel, Iron Dome folosește un radar și camere pentru a le urmări și a le intercepta înainte de a lovi teritoriul israelian. A fost lansat, pentru prima dată, în 2011, în sudul Israelului, pentru a intercepta rachete din Gaza și are o rată de succes de 90%.

Israelul a devenit lider mondial la irigatii fiind singura tara din lume care isi produce singura toata mancarea, Cum au schimbat evreii lumea, Q Magazine

Picătura de apă-LIDER MONDIAL LA IRIGAȚII

Israelul a revoluționat lumea în momentul în care a inventat un sistem de irigare prin picurare direct la rădăcina fiecărei plante.

Pentru că cea mai mare problemă a Pământului devine apa, Israelul a studiat mai bine de 40 de ani un mod prin care să producă apă din orice, ajungând astăzi la invenții care aduc apă din aer, prin aparate care condensează aerul. Invenția a fost deja exportată pe scară largă în Africa. O altă invenție este cea care se ocupă cu desalinizarea apei sărate.

Experții în irigații de la firma israeliană Netafim sunt lideri mondiali în astfel de soluții, iar China le-a încredințat deja irigarea terenurilor agricole.

La rândul său, statul California, care se confruntă cu o climă aridă, supraviețuiește datorită soluțiilor israeliene privind managementul inteligent și vital al apei.

Albert Einstein

Albert Einstein-AUTORUL TEORIEI RELATIVITĂȚII

Cel mai important fizician al secolului trecut, a schimbat radical modul de înțelegere a Universului.

Einstein a lansat teoria relativității restrânse în 1905, descriind  distorsiunea timpului și a spațiului la trecerea unui obiect ce avansează cu o viteză apropiată de cea a luminii, care este imuabilă. Celebra și eleganta ecuație E=mc² reprezenta o revoluție în fizică.
Einstein a demonstrat că masa și energia erau același lucru, sub forme diferite. El a mai arătat că timpul nu este o cantitate universală, care poate exista independent de spațiu.

Citește și FUNERALIILE DE MÂINE SUNT CEA MAI MARE PROVOCARE

După zece ani, fizicianul a propus teoria relativității generale, care oferea o viziune mai largă, susținând că gravitația reprezintă o curbură a timpului și spațiului în prezența unei mase. Einstein explică faptul că spațiul nu este un vid, ci „o țesătură” cu patru dimensiuni ce poate fi trasă sau împinsă de obiectele cosmice care se deplasează prin ea. Aceste distorsiuni generate în spațiu-timp sunt adevărata cauză a atracției gravitaționale.

Moise

Moise-TOTUL ESTE LEGEA

De numele lui Moise se leagă nu doar istoria Bibliei (atât a Vechiului cât și a Noului Testament), ci și apariția primei națiuni civice din istorie. Poporul evreu se naște la ieșirea din Egipt, sub toiagul lui Moise, din dorința de libertate, și se maturizează, tot sub toiagul lui Moise, în deșertul Sinaiului, unde primește o identitate națională, prin asumarea Legii.

Iisus-Totul-este-Iubire-Cum-au-schimbat-evreii-lumea-Q-Magazin

Iisus-TOTUL ESTE IUBIRE

Cel mai cunoscut evreu din istorie este, în mod paradoxal, și cel mai contestat evreu în propriul său popor: Iisus Hristos. Ceea ce este trist e faptul că și pentru mulți dintre adepții lui Iisus, evreitatea acestuia nu este conștientizată și suficient înțeleasă.

Evreul Yeshua ben Yosef, un rabin, fiu de tâmplar din Iudeea secolului I al erei noastre, este, pentru mai bine de jumătate din locuitorii planetei, cea mai importantă personalitate din istoria lumii.

Pentru noi, creștinii, evreul Iisus este Fiul lui Dumnezeu, este rațiunea de a fi a credinței și existenței noastre, iar învățăturile Sale sunt fundamentul moralei, vieții de zi cu zi în aproape toate societățile majoritar creștine. Pentru musulmani, evreul Iisus este este al doilea profet ca importanță după Mahomed. Atât creștinii, cât și musulmanii, așteaptă revenirea lui Iisus pe pământ și salvarea definitivă a lumii sub conducerea Acestuia.

Chiar și pentru agnostici, atei și persoane de alte tradiții religioase, este foarte greu să treacă peste personalitatea lui Iisus Hristos și peste amprenta culturală lăsată de Acesta asupra lumii. Pentru evreii de acum, Iisus Hristos este cel mai important „obiectiv turistic” al Israelului și motivul pentru care milioane de pelerini și turiști le vizitează țara în fiecare an, la Ierusalim unde se află Mormântul Sfânt sau în alte locuri legate de existența christică.

 

PillCam-MONITORIZARE INOVATIVĂ

PillCam este cea mai răspândită metodă pentru monitorizarea intestinului subțire al pacienților și pentru detectarea bolilor. Pacienții înghit o cameră mică, ascunsă într-o pastilă, pe care corpul nu o descompune, aceasta trimițând, ulterior, date către un computer care arată imagini din interiorul organismului pacientului. Mai mult de două milioane de persoane au utilizat PillCam, acesta fiind vândut companiei Covidien pentru suma de 860 milioane USD în 2013.

, BabySense-PENTRU UN SOMN FĂRĂ GRIJI, Cum au schimbat evreii lumea, Q Magazine

BabySense-PENTRU UN SOMN FĂRĂ GRIJI

Israel a dezvoltat dispozitivul BabySense, care ajută la prevenirea deceselor în pătuțul în care doarme un bebeluș, prin monitorizarea respirației copilului și a mișcărilor din timpul somnului. O alarmă auditivă și vizuală este activată în cazul în care apar nereguli în timpul somnului, ceea ce ajută părinții în apariția unor probleme în ceea ce privește copiii lor.

William_James, Cel mai destept om din lume era evreu, Q Magazine

DEȘTEPȚII LUMII-OMUL CU CEL MAI MARE IQ

William James Sidis, cu un IQ de 250-300, este considerat cel mai inteligent om din toate timpurile. Era evreu.

Deși sunt doar 14 milioane de evrei în lume, 0,2% din populația lumii, au câștigat 22% din premiile Nobel din toate timpurile. Benjamin Rubin a inventat acul pentru vaccin. Jonas Salk a creat primul vaccin antipolio. Gertrude Elion a inventat un medicament împotriva leucemiei, iar Baruch Blumberg a creat vaccinul împotriva hepatitei B. Paul Ehrlich a descoperit un tratament împotriva sifilisului, în timp ce Elie Metchnikoff a câștigat Nobelul pentru descoperirile sale în domeniul bolilor contagioase.

Aaron Neck a pus bazele terapiei Cognitive, împotriva bolilor nervoase, iar Bernard Katz a câștigat premiul
Nobel pentru cercetările sale în domeniul transmisiei neuromusculare.

Evreii au inventat primul reactor nuclear în lanț, cablul de fibră optică, semaforul, oțelul, filmele cu sonor, microfonul pentru telefon,aparatul de dializă, primul robot telefonic din lume, înregistrarea video pe casetă, prima pilulă contraceptivă orală.

Un evreu a fost la originea companiilor Levi’s Jeans, Starbuck’s, Google, Dell Computers, Oracle, Dunkin Donuts, Polo etc. Evreii au fondat Hollywoodul și studiourile Metro Goldan Mayers.

Richard Levin, președintele Yale University este evreu, la fel ca Steven Spielberg, Michael Douglas, Barbara Streisand, Harrison Ford, Oliver Stone și alții.

IceCure, Cum au schimbat evreii lumea

IceCure Medical-MONITORIZARE INOVATIVĂ

Dispozitivul revoluționar medical IceCure Medical a schimbat modul în care doctorii din toată lumea îndepărtează chisturile mamare benigne și tumorile mamare maligne mici, distrugându-le cu gheață, în locul îndepărtării lor chirurgicale. Procedura de crioablație cu ultrasunete IceSense3 necesită doar anestezie și durează mai puțin de 10 minute în ambulatoriu. Pacientul se poate ridica și părăsi spitalul, fără a necesita timp de recuperare postoperatorie.

Sigmund Freud, Cum au schimbat evreii lumea, Q Magazine

Sigmund Freud-CĂLĂTORIA ÎN CREIERUL UMAN

Principala moștenire a lui Sigmund Freud (1856-1939) este „psihanaliza”.

Acest termen, propus de neurologul austriac în 1896, are mai multe valențe. Este o teorie despre psihicul uman, dezvoltată de savant în principalele sale opere, în care a introdus noțiuni precum subconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. Dar, în același timp, psihanaliza este și o terapie, o metodă de tratare a tulburărilor mintale. De exemplu, „terapia prin discuție cu pacientul” este considerată, și astăzi, cea mai recomandată în cazul pacienților cu probleme psihologice. Nu în ultimul rând, ea reprezintă un mod de interpretare a societății și culturii.

Freud a fost însă criticat pentru că ar fi exagerat rolul sexualității, existența și motivațiile umane neputând fi reduse doar la exprimarea sau reprimarea impulsurilor sexuale. A mai fost contestat și pentru conceptul de subconștient, căruia i-ar fi acordat o importanță nejustificată. Cu toate acestea, rămâne un deschizător de drumuri, ale cărui teorii au rezonanță și în prezent.

Karl Marx, Cum au schimbat evreii lumea, Q Magazine

Karl Marx-UTOPIA COMUNISTĂ

Karl Marx (1818-1883) a fost un filosof al istoriei, dar un filosof care aspira să schimbe lumea. Ideologia care îi poartă numele a fost elaborată în colaborare cu Friedrich Engels și reprezenta un răspuns la realitățile primei etape a Revoluției industriale, caracterizată de mari diferențe sociale și de statut economic. Plecând de la acuzarea capitalismului, Marx a avut pretenția că a reușit să descifreze legile istoriei, între care principala ar fi fost lupta de clasă. Unirea proletariatului ar fi dus la izbânda acestuia și la întronizarea Raiului comunist.

Din Biblie in spatiu, Cum au schimbat evreii lumea, Q Magazine

Lingvistică-EBRAICA – LIMBA REÎNVIATĂ

Norvegia a trimis un grup de profesori în Israel, pentru a învăța cum să readucă la viață limba lapp, vorbită de poporul sámi. Dintre cele aproximativ 10 dialecte vorbite odată în Norvegia, au mai rămas doar patru cunoscute printre cei aproximativ 100.000 de vorbitori sámi din Laponia, iar metodele curente de predare nu au avut succes în răspândirea lor. Israelul este considerat un expert în revigorarea vechilor limbi, datorită experienței lor și vechimii limbii acestora. Ebraica este singura limbă moartă, readusă la viață după 2000 de ani.

În ianuarie 2010, Israelul a câștigat admirația lumii întregi, pentru viteza și expertiza cu care a răspuns efectelor devastatorului cutremur din Haiti.

Haiti-READUȘI LA VIAȚĂ

În ianuarie 2010, Israelul a câștigat admirația lumii întregi, pentru viteza și expertiza cu care a răspuns efectelor devastatorului cutremur din Haiti. 300.000 de persoane au murit atunci și sute de mii au fost rănite.

O echipă de 240 de medici israelieni, asistenți medicali, lucrători de salvare și salvări au sosit în Haiti, la doar câteva zile după cutremur, aducând medicamente, echipamente de comunicații și medicale. Voluntarii Forțelor de Apărare din Israel (IDF) au înființat cel mai avansat și mai bine echipat spital de teren din capitala Port-au-Prince. Misiunile de căutare și salvare israeliene au scos la suprafață supraviețuitori acoperiți de moloz, salvând mai mulți haitieni, inclusiv un om prins sub dărâmături timp de 10 zile.

În urma dezastrului, Israelul continuă să trimită ajutor și asistență, inclusiv proiecte educaționale, programe împotriva traumelor, proiecte de microfinanțare, dezvoltare și ajutor, pachete de ajutor și asistență medicală etc.

ReWalk Robotics, Di nou pe picioare, Cum au schimbat evreii lumea

ReWalk Robotics-DIN NOU PE PICIOARE

Exoscheletul robotic original ReWalk Robotics dă paraplegicilor șansa dea merge. Acest dispozitiv oferă utilizatorilor de scaune cu rotile posibilitatea să alerge chiar și în maratoane, fiind aprobat de Departamentul SUA al veteranilor de război, pentru a fi folosit de toți veteranii care au suferit vătămări ale măduvei coloanei vertebrale. Revista TIME a nominalizat dispozitivul ReWalk ca fiind una dintre cele mai mari invenții ale anului 2013.

Foto credit: Getty Images, Kerim Okter, Roei Greenberg, Moshik Brin, Israeli Ministry of Science, Technology and Space, IDF

https://www.qmagazine.ro/din-biblie-in-spatiu-cum-au-schimbat-evreii-lumea/

 

 

//////////////////////////////////

 

 

  1. T.S. Eliot, laureat al Premiului Nobel în literatură: „Nu cred că cultura Europei ar putea supraviețui dispariției credinței creștine”
  2. Premiul Nobel: Thomas Stearns Eliot (1888-1965) a câștigat Premiul Nobel pentru literatură din 1948 „pentru contribuția sa remarcabilă de pionier al poeziei moderne”. Prestigiul său este încă evident, fiind considerat „poetul secolului XX” de către revista Time.
    Naționalitate: americană; ulterior cetățean britanic
    Educație: master în filosofie, Universitatea Harvard, 1910
    Ocupație: poet, filosof, dramaturg, critic literar; asistent în filosofie la Harvard (1909-1910); editor, The Criterion (1922-1939); editor și director, Faber & Faber Ltd. (1925-1965)

    1.

    „Cel mai rău dintre toate lucrurile este să susții creștinismul, nu pentru că este adevărat, ci pentru că ar putea fi benefic”. (Eliot 1988, Ideea unei societăți creștine).
    „A justifica creștinismul pentru că oferă o bază a moralității, în loc să arătăm necesitatea moralei creștine din adevărul creștinismului, este o inversare foarte periculoasă.” (Eliot 1988, Ideea unei societăți creștine).

    2.

    „Nu cred că cultura Europei ar putea supraviețui dispariției complete a credinței creștine. Și sunt convins de aceasta, nu doar pentru că eu însumi sunt creștin, ci ca student la biologie socială. Dacă creștinismul va dispărea, întreaga noastră cultură va dispărea.” (Eliot 1967, 200).

    3.

    „Cea mai mare dovadă a creștinismului pentru ceilalți nu este cât de adânc un om își poate analiza logic motivele pentru a crede, ci cât de mult își va baza viața pe credință în practică”. (Eliot, așa cum este citat în Draper 1992, nr. 599).

    4. În ‘The Rock’ (1934) Eliot contestă așa-numitele „progrese” din era noastră informațională de înaltă tehnologie:

    „Ciclul nesfârșit al ideii și acțiunii,
    Invenție fără sfârșit, experiment fără sfârșit,
    Aduce cunoștințe despre mișcare, dar nu despre liniște;
    Cunoașterea vorbirii, dar nu a tăcerii;
    Cunoașterea cuvintelor și ignorarea Cuvântului.
    Toate cunoștințele noastre ne apropie de ignoranța noastră,
    Toată ignoranța noastră ne apropie de moarte,
    Dar apropierea aceasta nu este o apropiere de Dumnezeu, ci doar de moarte.
    Unde este Viața pe care am pierdut-o în viață?
    Unde este înțelepciunea pe care am pierdut-o în cunoaștere?
    Unde sunt cunoștințele pe care le-am pierdut în informații?
    Ciclurile Raiului în douăzeci de secole
    Ne-au dus mai departe de Dumnezeu și mai aproape de pământ”. (Eliot 1934).

    5.

    „Cum Doamne, nu vom aduce aceste daruri în slujba Ta?
    Să nu aducem în slujba Ta toate puterile noastre
    Pentru viață, pentru demnitate, grație și ordine,
    Și plăcerile intelectuale ale simțurilor?
    Domnul care a creat trebuie să dorească să creăm
    Și să folosim din nou creația noastră în slujba Lui
    Care este deja slujire în actul creației Sale.”

    (Eliot, citat în Poezia și credința în opera lui S. S. Eliot de K. Smidt, 1961, p. 55; vezi și Michael Caputo, Dumnezeu – văzut prin ochii celor mai mari minți, 2000, 116).

    6. În „The Idea of ​​a Christian Society” (1939) T. S. Eliot a declarat:

    „Trebuie să tratăm creștinismul cu mult mai mult respect intelectual decât obișnuim; trebuie să-l tratăm ca fiind pentru individ o problemă în primul rând de gândire și nu de simțire. Consecințele unei astfel de atitudini sunt prea grave pentru a fi acceptabile de către toată lumea: pentru că atunci când credința creștină nu este doar simțită, ci gândită, are rezultate practice care pot fi incomode.” (Eliot 1988, Cap. I, p. 6).

    7.

    „Împărțirea între cei care acceptă și cei care neagă revelația creștină o consider a fi cea mai profundă diviziune între ființele umane.” (Eliot, așa cum este citat în Yancey 1999, 88).

    „Vremurile noastre sunt corupte, întreaga literatură modernă este coruptă de laicism”. (Eliot, așa cum este citat în Ozick 1989, 151).

    8.

    „De ce ar trebui oamenii să iubească Biserica? De ce ar trebui să-i iubească legile?
    Ea le vorbește despre Viață și Moarte și despre tot ce ar uita.
    Este tandră acolo unde oamenii sunt duri și dură unde le place să fie tandră.” (Eliot 1934, Stânca).

    9. Aceasta este imaginea tristă a secolului XX:

    „Aici erau oameni decenți fără Dumnezeu:
    Singurul lor monument este drumul asfaltat
    Și o mie de mingi de golf pierdute.” (Eliot 1934, Stânca).

    10.

    „O societate a încetat să mai fie creștină atunci când practicile religioase au fost abandonate, când comportamentul încetează să mai fie reglementat prin referire la principiul creștin și când, de fapt, prosperitatea în această lume pentru individ sau pentru grup a devenit singurul scop conștient.” (Eliot 1988, Cap. I, pp. 9-10).

    11. În cartea „Creștinism și Cultură” (1948) T.S. Eliot a declarat:

    „Tendința industrialismului nelimitat este de a crea corpuri de bărbați și femei – de toate clasele – detașate de tradiție, înstrăinate de religie și susceptibile la influența maselor: cu alte cuvinte, o gloată. Și o gloată nu va fi mai puțin o gloată dacă este bine hrănită, bine îmbrăcată, bine adăpostită și bine disciplinată”. (Eliot 1988).

    12.

    „Hristos este punctul nemișcat al unei lumi care se întoarce”. (Eliot, așa cum este citat în Castle 2002, 219)

    Sursa: 50 Nobel laureates and other great scientist who believed in God, ediția electronică. p. 47-49, Tihomir Dimitrov
    Traducător: Cristian Monea

 

 

 

 

 

T. S. Eliot, laureat al Premiului Nobel în literatură: „Nu cred că cultura Europei ar putea supraviețui dispariției credinței creștine”

 

 

 

 

 

 

 

Ce înseamnă să fii în Cristos? Înarmaţi-vă cu gândirea lui Isus! Îmbracă-te cu darul neprihănirii primit de la Dumnezeu; Fericirile – Îmbrăcați în Hristos – Partea 1; Lecţia 13. Îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos; Romani 13; 14. ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos; Ce înseamnă să fii îmbrăcat cu Hristos? Dezbrăcare şi îmbrăcare; A fi „in Hristos”; 74. Îmbrăcămintea pe care o dă Dumnezeu; Locuiește Hristos în tine? Capitolul 19 — Revenirea Domnului Hristos; LUPTA-TE LUPTA CEA BUNA A CREDINTEI -1 TIM.6:12; Sabia Duhului, de E. A. Bremicker; Coiful mântuirii; Rugăciunea; Desavarsit prin suferinta…Religios ori Mântuit? Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor! Ce spune Biblia despre MÂNTUIRE? Un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni : Omul Isus Hristos (Ioan 14.6); Este Isus singura cale spre cer? Sămânța Cuvântului; Nașterea din nou; Studiul Biblic: NAȘTEREA DIN NOU; ÎNTRUPAREA LUI HRISTOS COBORÂREA LUI ÎN UMANITATE, Ilie Bledea; “EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA” (Ioan.14:6); …”caci celce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui ! ” (Zaharia 2:8b); Greşirea cerului – Nichita Stănescu; Am murit… ca să trăiesc; Dacă animalele ar putea vorbi care dintre ele s-ar plânge cel mai mult de oameni? Patriarhul Kiril, susținătorul lui Putin, a lucrat pentru KGB în anii ’70;  Cu Hristos sunt ascunsa in Dumnezeu!… privind ţintă la Isus …  (Evrei 12.2); Am fost omul străzii până m-au găsit doi îngeri. Azi știu din nou cuvântul FAMILIE|Constantin Ioniță; MARX ŞI SATAN, de Richard Wurmbrand ; Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un … Ioan Paul II: Ideologiile răului și gândirea europeană ; Războiul cu Gaza și viitoarea invazie a Rusiei în Israel; O istorie biblică a lui Satana, cu Rev. Dr. Lazăr Gog ;Charles Spurgeon – Căutaţi mai întâi…Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale! NU TE JUCA CU DUMNEZEU! Nu te juca cu pocainta; Te Va Costa Totul … ZIUA DOMNULUI IN BIBLIE; Cum ai făcut aşa ţi se va face (vremea răpirii); Obadia – dreptate și judecată; Prezentarea judecatii de apoi a natiunilor in cartea profetului Ioel; Răpirea și Ziua Domnului; Obadia- sau, „în cel căzut, să nu dai!”, „Mândria vine înaintea căderii”; Războiul cu Gaza și viitoarea invazie a Rusiei în Israel…

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////////////////

 

Războiul cu Gaza și viitoarea invazie a Rusiei în Israel

https://www.youtube.com/watch?v=7nXdW5Ucb14

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Obadia- sau, „în cel căzut, să nu dai!”, „Mândria vine înaintea căderii”

 

O preocupare deosebită în profeţiile lor faţă de alte popoare şi chiar faţă de întreaga lume în general, se observă la profeţii, Daniel, Obadia, Iona şi Naum. Ei prevăd lucrările lui Dumnezeu în istoria tuturor neamurilor pământului.

 

Vom aborda astăzi o carte care priveşte o profeţie străveche ce s-a împlinit în primul secol. Este vorba de judecarea de către Dumnezeu a poporului lui Edom, şi de dispariţia lui definitivă din cronicile istorice. Profeţia şi-a dovedit inspiraţia divină prin împlinirea ei istorică. Aşa s-a şi întâmplat în realitate! 

Săptămâna trecută, mai mult sau mai puţin în glumă cineva mi-a spus că, „s-a terminat cu cărţile bune din Vechiul Testament!”. Însă în realitate, nu aşa stau lucrurile. Ştiu că istoria este o materie grea! „Cine nu învaţă din ea, este condamnat să o repete!”

 

De ce am studia profeţia în general? Fiindcă ei ne învaţă despre:

 

natura lui Dumnezeu

sfinţenia Lui

dreptatea Lui

neprihănirea şi îndurarea Lui (de multe ori, după anunţarea judecăţii iminente şi chemarea la pocăinţă a profeţilor, Dumnezeu îşi arată mila lui prin a se îndura şi a ierta pe cei se ce pocăiesc)

lucrările de judecată a lui Dumnezeu asupra neamurilor lumii; modul în care El le direcţionează destinele…

În urma studiului profeţiei beneficiem în relaţia noastră cu El de, mângâiere, încurajare şi speranţă asupra viitorului, ştiind că Dumnezeu este Cel ce stăpâneşte destinul popoarelor şi devenim conştienţi de promisiunile împărăţiei lui Dumnezeu de la sfârşitul istoriei umane.

 

Utilitatea acestor studii va fi demonstrată atunci când citind cartea veţi vrea să ştiţi de ce spune ceea ce spune şi care sunt condiţiile istorice şi religioase în care s-a scris. Vă va ajuta să o înţelegeţi şi să-i aplicaţi mesajul la viaţa voastră sau la împrejurările în care trăiţi.

 

Privind la ordonarea cărţilor profeţilor din Bibliile noastre vom realiza că acestea nu sunt aranjate în ordinea cronologică a scrierii lor.

 

Acoperirea cronologică a lucrării profeţilor în Israel începe din secolul al IX-lea în. de H. cu profeţii Obadia şi Ioel şi se întinde până în jurul secolului al V-lea în. de H., încheindu-se cu profetul Maleahi. Mărturia lor este neîntreruptă în această perioadă de timp şi conţine două aspecte:

 

o descriere continuă a condiţiilor morale, spirituale şi istorice din Israel şi Iudea, şi

mărturia profetică privitoare la viitorul poporului lui Dumnezeu, al neamurilor şi al împărăţiei mesianice.

În canonul alcătuit de evrei, Osea este primul dintre profeţii mici, principiul cronologic care pare să determine ordonarea lor fiind:

 

întâi, vin profeţii perioadei asiriene de la Osea la Naum

urmează apoi, profeţii perioadei babiloniene de la Habacuc la Ţefania.

Ordinea aceasta se încheie cu cei trei profeţi ai perioadei persane, perioadă ce a urmat exilului (Hagai, Zaharia şi Maleahi).

Însă se pare că în urma tuturor studiilor, Obadia este primul profet literar. Deci, primul în ordine cronologică.

 

Obadia este cea mai scurtă carte de profeţie a Vechiului Testament un capitol, 21 de versete. Scurta scriere se găseşte între cartea lui Amos şi cea a lui Iona. Mesajul ei este cel al unei cumplite judecăţi al unui neam care s-a ridicat împotriva copiilor lui Israel.

 

Un mesaj cumplit!

Pentru edomiţi nu se oferă şansa ca şi în cazul ninivenilor (despre care a profeţit Iona), nu există cale de întoarcere, sau de abatere a judecăţii de la ei, ci doar aşteptarea îngrozită a mâniei lui Dumnezeu. Edomului nu i se adresează nici un fel de cuvinte de consolare, sau de mângâiere. Paharul este deja plin. Nu există nici o posibilitate de scăpare! Dumnezeu va aduce distrugerea totală a lor, fără a lăsa nici o urmă a poporului lor. Distrugerea este sigură, şi nu este condiţionată de pocăinţă!

 

Iată un neam care nu şi-a putut păstra fiinţa/identitatea naţională! Nici mândria nu le-a folosit, nici întăririle sau fortificaţiile. Nici alianţele şi nici colaborările!

…Cartea profetului Obadia ar trebui citită de politicienii români! Încotro România?

 

Cartea vorbeşte în principal despre pedepsirea şi distrugerea Edomului pentru păcatele săvârşite împotriva Israelului, poporului lui Dumnezeu, şi pentru atitudinea lui înaintea Domnului Dumnezeu mândru, arogant, îngâmfat, sigur pe el…

 

„Da, Dumnezeu pedepseşte naţiuni întregi pentru păcate săvârşite la scară naţională! Aici vorbim despre conduita unor neamuri întregi! Cum trebuie noi să ne purtăm ca indivizi dacă popoare întregi sunt judecate?”

 

Misiunea imediată a unor profeţi a fost de a aduce condamnare şi corectare idolatriei, răutăţii şi imoralităţii poporului lui Dumnezeu. Dacă nu intervenea pocăinţa, misiunea lor era de a anunţa iminenta judecată a lui Dumnezeu şi nimicirea naţiunii. Cu toate acestea, majoritatea profeţilor aduc mesaje de speranţă anunţând venirea Mesiei şi a întemeierii unei împărăţii care nu va putea fi distrusă.

 

Vedem acest aspect la Obadia:

 

v.17 ,,Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.

v.21 Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului.”

 

De aceea, Printre temele favorite ale profeţilor MAI putem enumera:

  1. sfinţenia lui Dumnezeu: El este singurul sfânt, absolut pur, drept, etc.
  2. suveranitatea lui Dumnezeu: El stăpâneşte universul şi este mai presus de orice conducător de popoare, sau de împărăţii pământeşti.
  3. Cuvântul lui este sigur credincioşia lui Dumnezeu: El îşi duce la îndeplinire făgăduinţele, îşi ţine promisiunile. Omul se poate bizui pe ceea ce El a promis.
  4. Grozăvia păcatului şi judecarea neîntârziată a lui dreptatea lui – Dumnezeu (la nişte oameni care tind să banalizeze şi să privească cu uşurinţă păcatele, profeţii pot fi o cură foarte eficace!): mesajul profeţilor în ce priveşte păcatul este limpede şi răspicat Dumnezeu îl urăşte, nu-l suportă, nu-l trece cu vedere, nu-l scuză, şi-l va pedepsi negreşit. Cu toate acestea este dispus să ierte pe cei a căror inimă este frântă şi al căror duh este zdrobit de răutatea faptelor lor.
  5. Închinarea în sfinţenie lui Dumnezeu Lui Dumnezeu omul îi este dator să-i aducă jertfe curate dintr-o inimă sinceră, nu din religiozitate, sau ritualism, amestecând nelegiuirea cu jertfele!

 

Fundalul pe care este zugrăvită această profeţie este dreptatea lui Dumnezeu şi grozăvia păcatului.

 

Autor

 

„Obadia” înseamnă „slujitorul Domnului Dumnezeu” sau, „închinător al lui Iehova” prin terminaţia „Yah” pe care o are numele său. El este unul dintre cei patru profeţi despre care nu ştim mai nimic, în afară de faptul că au profeţit cu inspiraţie. Ceilalţi trei sunt Habacuc, Hagai, şi Maleahi.

 

Un nume foarte comun

Există cel puţin 13 personaje biblice diferite care poartă numele de Obadia.

 

Se poate să fie unul dintre ispravnicii lui Ahab ce a ascuns de cruda Iezebela 100 de profeţi:

 

1Regi 18:3-4 Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. -Obadia se temea mult de Domnul. De aceea când a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră, şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.

 

Se poate să fie cel ce l-a cunoscut şi respectat pe profetul Ilie. Cel ce l-a anunţat împăratului Ahab că vine şi cel ce s-a temut de Domnul încă din tinereţea lui:

 

1Regi 18:7 Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ, şi a zis: ,,Tu eşti, domnul meu Ilie?”

8 El i-a răspuns: ,,Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: ,Iată că a venit Ilie!”

9 Şi Obadia a zis: ,,Ce păcat am săvârşit eu, ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare?

10 Viu este Domnul, că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute; şi când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-a găsit.

11 Şi acum zici: ,Du-te, şi spune stăpânului tău: ,Iată că a venit Ilie’!

12 Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab, şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui.

 

Sau, s-ar putea să fie una dintre căpeteniile trimise de Iosafat să înveţe legea în Iudea:

 

2Cronici 17:7 În al treilea an al domniei lui, a însărcinat pe căpeteniile sale Ben-Hail, Obadia, Zaharia, Netaneel şi Mica, să se ducă să înveţe pe oameni în cetăţile lui Iuda.

 

Dacă aşa stau lucruri avem măcar o singură referinţă în istorie la el. Cu toate acestea, numele Obadia era un nume foarte comun în acele vremuri. El provine din regatul de sud al Iudeii. Fiindcă nu este menţionat cine este tatăl său este posibil să descindă dintr-o familie de preoţi sau regi.

 

Sau, unul dintre supraveghetorii lucrării de reconstruire a Templului ce s-a făcut sub Iosia:

 

2Cronici 34:12 Oamenii aceştia au lucrat cinstit în lucrul lor. Erau puşi supt privegherea lui Iahat şi Obadia, Leviţi din fiii lui Merari, şi a lui Zaharia şi Meşulam, din fiii Chehatiţilor. Toţi aceia dintre Leviţi, cari ştiau să cânte bine,

 

Profetul Obadia este un anonim care şi-a cinstit numele. Ca slujitor, nu s-a lăudat cu strămoşii lui, nici cu faptele sau cunoştinţele sale în ceea ce a scris. Se pare că Dumnezeu a vrut ca lumea să-i cunoască doar numele şi scurta lui profeţie.

 

Curajul său merită de asemenea, observat. A spus adevărul şi l-a spus chiar de pe poziţia de victimă.

 

Datare

 

Critica teologiei liberale este ceea care a introdus o mare dispută asupra datei scrierii acestei profeţii.

Data trecută v-am indicat perioada emiterii acestei profeţii între ani 850-840, alţii susţin că este 887 fapt care o plasează în timpul domniei lui Ioram şi a sângeroasei Atalia.

 

Whom God afflicts.

 

  1. The daughter of Ahab and Jezebel, and the wife of Jehoram, king of Judah 2Ki 8:18 who „walked in the ways of the house of Ahab” 2Ch 21:6 called „daughter” of Omri 2Ki 8:26 On the death of her husband and of her son Ahaziah, she resolved to seat herself on the vacant throne. She slew all Ahaziah’s children except Joash, the youngest 2Ki 11:1,2. After a reign of six years she was put to death in an insurrection 2Ki 11:20, 2Ch 21:6, 2Ch 22:10-12, 23:15 stirred up among the people in connection with Josiah’s being crowned as king.

 

Când a fost scrisă?

 

Datarea scrierii cărţii este importantă pentru înţelegerea mesajului ei!

Orice profeţie trebuie interpretată aşa cum a fost înţeleasă de către cei cărora a fost întâi făcută. În contextul lor istoric şi cultural.

 

În ciuda tuturor datărilor există diferenţe uneori enorme între cercetătorii biblici. Disputele asupra lor însă, par chiar neserioase uneori. Totuşi se pare că Obadia este cea mai veche scriere profetică şi cu ea vom începe studiul pe rând al fiecărui profet al Vechiului Testament.

 

Invazia Filistenilor şi a Arabilor, şi revolta Edomiţilor

Se pare că majoritatea cercetătorilor biblici înclină să creadă că Obadia a fost un contemporan al împăratului Ioram (848-841 în. de H.), fiul lui Iosafat, când Ierusalimul a fost invadat de filisteni şi arabi, aşa cum ni se indică mai jos:

 

2Cronici 21:16-17 Şi Domnul a aţâţat împotriva lui Ioram duhul Filistenilor şi al Arabilor, cari sunt în vecinătatea Etiopienilor. S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile cari se aflau în casa împăratului, şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încât nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi.

 

Aceasta este invazia la care s-au alăturat şi edomiţii şi pentru care sunt acum judecaţi. Până la aceasta ei au fost supuşi Iudeii (de împăraţii Saul, David şi Solomon), dar acum s-au răsculat şi devin duşmani înverşunaţi ai iudeilor.

 

Probabil aceste evenimente au fost simultane cu revolta edomiţilor împotriva regatului lui Iuda.

 

2Împarati 8:20-23 Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda, şi au pus un împărat peste ei. Ioram a trecut la Ţair, cu toate carele lui. Sculându-se noaptea, a bătut pe Edomiţi, cari-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor, şi poporul a fugit în corturi. Răscoala Edomului împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. Libna s-a răsculat tot în acelaşi timp. Celelalte fapte ale lui Ioram, şi tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Iuda?

 

Astfel datarea acestei cărţi se poate face în jurul secolului al IX-lea în. de H. Este cea mai timpurie scriere a profeţilor „literari”.

 

Alţii, în general, teologii influenţaţi de liberalism susţin o datare mult mai recentă a cărţii, şi anume în jurul anilor 586, pe vremea distrugerii Ierusalimului de către babilonieni.

 

Principalele obiecţii care se aduc acestei datări sunt:

 

Obadia nu menţionează distrugerea Templului şi ducerea în captivitate, evenimente ce s-au petrecut la aceea dată şi care nu puteau să fie trecute cu vedere alţi profeţi le-au menţionat! Într-adevăr, Ezechiel 35 şi Ps.137:7 ne spun că edomiţii s-au bucurat de distrugerea Ierusalimului şi au cerut ştergerea lui de pe faţa pământului, atitudine care se potriveşte descrierii complicităţii lor de către Obadia. Dar, lipsa oricăror menţiuni de către Obadia a acestor calamităţi, pune sub semnul îndoielii această datare.

Nu menţionează nici un rege al Iudeii. Dacă o astfel de invazie care a dus la cucerirea Ierusalimului şi ducerea în robie a iudeilor a avut loc în vremea scrierii profeţiei este greu de înţeles de ce nu se indică în timpul cărei domnii s-au petrecut aceste lucruri deosebite.

Oricare ar fi vremea scrierii lui, este clar că profetul Obadia a trăit într-o vreme de necaz a poporului său. De aceea, profeţia sa a condamnat faptul că edomiţii s-au ridicat împotriva Ierusalimului la vreme de necaz, când de fapt trebuiau să sară în ajutorul lui datorită legăturii lor genealogice cu Iacov (Israel). În Ziua Domnului, nici cei mai puternici munţi nu le vor sluji de adăpost edomiţilor care vor fi stârpiţi ca neam de pe suprafaţa pământului. Aceasta este profeţia. Să vedem dacă se va împlini!

 

Şi nici restului duşmanilor lui Dumnezeu!

 

Cei ce persecută poporului lui Dumnezeu nu vor scăpa nepedepsiţi:

 

Psalm 21

8 Mâna ta, împărate, va ajunge pe toţi vrăjmaşii tăi, dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc,

9 şi-i vei face ca un cuptor aprins, în ziua când te vei arăta; Domnul îi va nimici în mânia Lui, şi-i va mânca focul.

10 Le vei şterge sămânţa de pe pământ, şi neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.

11 Ei au urzit lucruri rele împotriva ta, au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.

12 Căci îi vei face să dea dosul, şi vei trage cu arcul tău asupra lor.

13 Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta, şi vom cânta şi vom lăuda puterea Ta.

 

Apocalipsa 6:12-17 Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele, şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic. Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ,,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

 

Există răzbunare, dar ea nu se cuvine să fie cerută de cei vii! Iată aici cine o cere:

 

Apocalipsa 6:10 Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”

 

Cine este acest popor pe care-l va răzbuna Domnul? Toţi cei ce se auto-intitulează credincioşi? Cine persecută pe cine? „Fii roabei” pe „fii celei slobode”, ne spune Galateni! Işmael pe Isaac, ne arată Geneza. Şi la fel, fii sistemelor religioase îi persecută pe creştinii liberi de denumiri, dar care sunt complet dependenţi de Domnul şi Mântuitorul lor, Isus Hristos.

 

Galateni 4:29-31 Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întâmplă şi acum. Dar ce zice Scriptura? ,,Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode.” De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.

 

Concluzie:

Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, punându-vă încrederea în jertfa lui Hristos, nu în religia voastră!

 

https://rcrwebsite.com/obadia.htm

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament |

 

 următoarea pagină

(cont.)

 

De ce a fost scrisă?

 

Motivul scrierii este ocazionat de mândria, cruzimea şi violenţa poporului Edomului şi se găseşte descris în versetele de la 10 la 14. Prin inspiraţie divină Obadia face o declaraţie a viitoarei pedepsirii a Edomului prin care mustră aspru participarea edomiţilor în jefuirea şi prădarea Israelului în momentul cuceririi lui, când aceştia nu numai s-au bucurat de nenorocirea venită asupra Ierusalimului, ci au şi ajutat duşmanul să-l distrugă.

 

6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!

7 Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!

8 ,,Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi priceperea din muntele lui Esau?

9 Vitejii tăi, Temane, se vor spăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.

10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna.

11 Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!

12 Nu trebuiai să te uiţi mulţămit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării!

13 Nici nu trebuiai să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuiai să pui mâna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!

14 Nu trebuiai să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuiai să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!

15 Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

 

Tema secundară a profeţiei lui Obadia este restaurarea viitoare a Israelului şi credincioşia lui Dumnezeu în împlinirea tuturor făgăduinţelor făcute poporului legământului Său – Dar împărăţia va fi a Domnului – v.21. Justiţia lui Dumnezeu va triumfa până la urmă – Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău – v.15.

 

Este încurajator să auzim asta şi totodată înspăimântător. Nici o faptă a omului nu va trece nepedepsită.

 

Cine-i poporul edomul?

 

O luptă începută încă din pântecele mamei lor afectează lumea. Întâmplarea ne aminteşte de o altă celebră dispută fratricidă ce continuă să aibe un impact îngrozitor asupra lumii până în zilele noastre. Ceea între Isaac şi Işmael. Evreii şi arabii. De data aceasta este vorba de doi fraţi gemeni, Esau şi Iacov, a căror rivalitate s-a perpetuat prin urmaşii lor, edomiţii şi israeliţii.

 

Rivalitatea a doi fraţi

Vedem cum aceasta s-a manifestat întâi prin refuzul categoric al edomiţilor de a-i ajuta pe israeliţi în timpul rătăcirii lor prin pustie.

 

Numeri 20

14 De la Cades, Moise a trimis nişte soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: ,,Aşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin cari am trecut.

15 Părinţii noştri s-au coborât în Egipt, şi am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.

16 Am strigat către Domnul, şi El ne-a auzit glasul. A trimis un Înger, şi ne-a scos din Egipt. Şi iată că suntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.

17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fântâni; vom merge pe drumul împărătesc, fără să ne abatem la dreapta sau la stânga, până vom trece de ţinutul tău.”

18 Edom i-a răspuns: ,,Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia.”

19 Copiii lui Israel i-au zis: ,,Vom merge pe drumul cel mare; şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decât să trec cu picioarele!”

20 El a răspuns: ,,Să nu cumva să treci!” Şi Edom i-a ieşit înainte cu multă gloată şi cu mână tare.

21 Astfel Edom n-a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s-a abătut de la el.

 

Observaţi cum Moise îi imploră Edomului înţelegerea şi mila – „Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut”. Cum i se adresează cu „fratele tău Israel”. Promit să nu folosească nimic şi să nu ia nimic din ţara lor, ci doar să-i lase să treacă pe „strada principală”.

 

În Obadia se spune că edomiţii ar fi trebuit să se poarte frăţeşte cu Israelul:

 

Obadia 10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov

 

Cum îi răspunde Edomul? Cu ameninţări militare.

 

Astfel vine vremea profetului Obadia căruia Dumnezeu îi descoperă soarta viitoare a Edomului datorită modului în care i-a tratat pe copii lui Israel în cele două întâmplări istorice. Sentinţa dată este, nimicirea totală.

 

După aceea, în timpul invaziei şi prădării Ierusalimului de către babilonieni edomiţii participă din nou la prădarea cetăţii şi la predarea refugiaţilor în mâinile babilonienilor.

 

Este foarte interesat de urmărit ce s-a întâmplat mai departe în istorie!!

 

În ambele asalturi asupra Ierusalimului, edomiţii au participat la jefuirea şi nimicirea lui. Prima dată în timpul invaziei filistenilor şi arabilor (timpul probabil al scrierii cărţii) şi a doua oară, în timpul invaziei babilonienilor, când a şi fost distrus templul şi dărâmat zidul Ierusalimului. Atunci au şi predat pe refugiaţii iudei în mâinile babilonienilor…

 

Mai târziu însă Nabateenii, nişte războinici cruzi, îi scot din ascunzătorile lor din stânca Petrei şi îi forţează să se mute în partea de sud a Iudeii, devenit „idumeeni” după numele lor grecesc. Ei (nabateeni) s-ar putea să fie chiar războinicii de care Dumnezeu a vorbit prin Obadia că îi va ridica ca să-i pedepsească pe edomiţi.

 

Obadia 1 …,,Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: ,,Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!”

 

Este ceva ce vedem profeţit adesea, şi anume chemarea unui popor care să vină împotriva celor ce păcătuiesc în mod constant şi refuză invitaţia de a se pocăi. În felul acesta, Dumnezeu şi-a „tratat” chiar pe proprii copii: israeliţii.

 

Mai târziu edomiţii s-au mutat în sudul Palestinei ajungând să fie cunoscuţi sub numele de „idumeeni”.

 

În jurul anului 100 în. de H. sunt cuceriţi de Macabeanul Ioan Hircanul care i-a forţat pe mulţi idumeeni (edomiţi) să accepte circumcizia şi să se supună Legii lui Moise. Ca prin urmare, mulţi idumeeni au devenit prozeliţi iudei cu numele. Irod cel Mare a fost unul! În anul 37 în. de H., a devenit rege al Iudeii.

 

Irod cel Mare este idumean şi el a rămas în istorie pentru tentativa lui de a-l omor pe pruncul Hristos ce tocmai s-a născut, omorând 40.000 de mii ce bebeluşi în Iudea. Rivalitatea dintre cei doi fraţi, Esau şi Iacov a fost într-un fel continuată prin această tentativă oribilă de suprimare a Mesiei.

 

Stârpirea edomiţilor

Când Ierusalimul a fost împresurat de armatele romane în anul 70, pentru prima oară edomiţii sar în ajutorul fraţilor lor israeliţi, lucru care le va atrage stârpirea definitivă a neamului lor de către generalul roman Titus Vespasian, împlinindu-se astfel profeţia.

 

După denunţarea mândriei Edomului (v.1-4), profetul prezice nimicirea completă a neamului acesta (v.5-9):

 

1 Proorocia lui Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: -,,Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: ,,Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!” –

2 ,,Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.

3 Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: ,,Cine mă va arunca la pământ?”

4 Dar chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul”.

 

5 Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi, sau nişte tâlhari de noapte, – cum eşti de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei nici un strugure pe urmă?

6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!

7 Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!

8 ,,Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi priceperea din muntele lui Esau?

9 Vitejii tăi, Temane, se vor spăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.

 

Obadia 10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna.

Obadia 18 …şi nu va mai rămânea nici unul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!

 

Cine sunt edomiţii?

 

Şi Esau ca şi Iacov, a devenit un neam mare. În timp ce copiii lui Israel (Iacov) au intrat în Ţara promisă, copiii lui Esau s-au îndreptat spre sud-est, ajungând la strâmtoarea stâncoasă în care în anul 1812 arheologii au descoperit un oraş întreg săpat în pereţii stâncii de o culoare roşiatică.

 

Gen. 25:25 Cel dintâi a ieşit roş de tot: ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau.

 

Sunt locuitorii petrei – o fortăreaţă inexpugnabilă!

Numele cetăţii este Sela în evreieşte, şi Petra, în greceşte. Se găseşte în Muntele Seir. Acesta a fost considerat o fortăreaţă neobişnuită, de necucerit şi atât de protejată şi ferită de atacuri încât atât Egiptul, cât şi Babilonul şi Asiria şi-au depozitat banii acolo. Un fel de Elveţie străveche! O fortăreaţă inexpugnabilă, ce putea fi apărată doar de o mână de oameni.

 

Pasajul cheie – Obadia 1:6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!

 

„Comorile”, nu are sensul de valori, ci de lucruri ascunse şi îngropate. Ceea ce Edomul avea ascuns, s-a făcut cunoscut. Un cărturar evreu traduce versetul după cum urmează: „Cum au fost dezgolite lucrurile lui Esau!”. Sunt expuse la vedere pentru ca toată lumea să le vadă. Obadia îndreaptă microscopul asupra lui Edomului, şi privit de aproape se vede Esau, strămoşul edomiţilor.

 

Aşa cum nu se descoperă gaura într-o cameră de roată decât dacă se umflă cu aer, tot aşa nu puteam să vedem defectul cel mare al Edomului decât după ce a fost înălţat. Ceea ce era mic şi nevăzut la Esau a fost mărit de mii de ori, la scară naţională, în neamul edomiţilor. Nici Dumnezeu nu a spus de la început că l-a urât pe Esau. Doar atunci când a crescut la nivelul unei naţiuni, s-a cunoscut lucrul care l-a făcut pe Dumnezeu să spună că-l urăşte:

 

Obadia 1:3 Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: ,,Cine mă va arunca la pământ?”

 

Mândria, îngâmfarea, spune Domnul, ca element principal al păcatului, este care l-a rătăcit, l-a înşelat şi l-a amăgit pe poporul Edomului.

 

Ieremia 49:16 Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncilor, şi care stai pe vârful dealurilor. Dar chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul.”

 

Edomiţii sunt descendenţi (urmaşi) ai lui Esau, la fel cum israeliţii sunt urmaşi ai lui Iacov. Povestea lui Iacov şi Esau o găsim în Geneza 25. Iacov şi Esau sunt copiii lui Isaac şi Rebeca. Deşi erau gemeni, ei nu semănau deloc între ei.

 

„Mai degrabă aş vrea o farfurie de ciorbă decât o relaţie cu Dumnezeu!?”

Ştim cum Esau şi-a dispreţuit dreptul său de întâi născut. Omul care avea acest drept era cel mai mare din familie, cap şi preot al ei. Îl reprezenta pe omul care avea o legătură cu Dumnezeu şi care vorbea familiei în numele Lui. Prin a-şi vinde dreptul de întâi născut, este ca şi cum Esau ar fi spus, „Mai degrabă aş vrea o farfurie de ciorbă decât o relaţie cu Dumnezeu!?”

 

Ecourile cuvintelor sale se mai aud şi astăzi din gurile tuturor celor ce zic,

 

„aş vrea mai degrabă să o duc bine în lumea asta, că de cealaltă eu nu ştiu nimic, nu sunt sigur”, sau,

„lasă, lasă credinţa, că nu ţine de foame!”, sau,

„eu nu cred în nemurire sufletului, ci în suveranitatea stomacului!” …etc.

„Aş vrea mai degrabă să am o casă mare, decât un suflet mare!”

„Aş vrea mai degrabă să am o afacere prosperă în vremuri de corupţie, decât o comoară sigură în cer!”

„mai degrabă aş plăti la negru pentru o viză decât să aştept ca Dumnezeu să-mi dea un loc de muncă”

„pot să fac un cadou la poştă să primesc un telefon, în loc să aştept 10 ani pe lista neagră!”

etc.

La fel şi-au vândut unii „dreptul” de creaturi demne a lui Dumnezeu, şi-au aruncat cununa de pe cap în mocirlă şi au pornit în urmărirea scopurilor lor strict carnale şi pământeşti.

 

Filipeni 3:19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ.

 

Aceasta a fost atitudinea lui Esau şi este reprezentată astăzi de toţi care iubesc mai mult lucrurile lumii acesteia şi viaţa lor de acum, decât valorile lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Omul a fost creat de Dumnezeu cu capacitatea de a-l cunoaşte pe El, ar a renunţa la aceasta se face vrednic de pedeapsă.

 

Este interesant că după ce am aflat despre Esau în prima carte a Vechiului Testament, despre el se vorbeşte din nou în ultima. Acolo se spun nişte lucruri despre Esau care par la prima vedere cel puţin ciudate.

 

Maleahi 1

2 ,,V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: ,Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov,

3 şi am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate, şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustie.

 

Nu este un lucru ciudat să-l auzim pe Dumnezeu că spune că urăşte pe cineva şi iubeşte pe altcineva?

 

Explicaţia o găsim în această mică carte a lui Obadia, cât şi în atitudinea personajului numit Esau.

 

„Edomiţii” sunt simbolul celor ce spun, „noi suntem în siguranţă, nu avem nevoie de Dumnezeu!” Lucrurile pe care le am, poziţia mea, situaţia mea, prietenii mei, numele meu, toate acestea mă fac să fiu bine. Nu mai am nevoie de nimic. Astăzi există o mulţime de „edomiţi” printre contemporanii noştri!!

 

Cred că dacă nu le lipseşte nimic, se pot ei lipsi de Dumnezeu! Aceştia sunt o adevărată ţintă a urii lui Dumnezeu şi este înfricoşător să fie aşa!

 

Mândria lor, încrederea lor de sine …

 

„Edomiţii” nişte „supermeni” antici – Datorită adăpostului formidabil oferit de cetatea lor, edomiţii şi-au format acest sentiment fals de siguranţă ce i-a făcut să se mândrească şi să creadă că nu mai aveau nevoie de Dumnezeu, eliminându-l din civilizaţia lor!

 

Când un om îşi găseşte adăpostul lui în spatele a patru pereţi şi se simte sigur, apoi spune „nu mai am nevoie de Dumnezeu”, asta este ceea ce Dumnezeu spune că urăşte!

 

Când un om îşi găseşte confortul în frecvenţa la biserica lui, în timp ce lumea de afară moare fără Dumnezeu, Dumnezeu urăşte lucrul acesta!

 

… în grupul său, în ceea ce face, în cine este, în … familie…

 

Dumnezeu urăşte „omul liber” şi „independent”!

 

Oamenii din zilele noastre ar trebuie să reţină cel puţin două mesaje din cartea profetului Obadia!

 

  1. Nu te împotrivi lui Dumnezeu
  2. Nu-i persecuta pe cei ce-i aparţin Lui

 

Asta este ceea ce Obadia proclamă sus şi tare: nu te mândri cu ceea ce eşti şi ai, şi nu te lua de (dispreţui pe) copiii lui Dumnezeu!

 

Citeşte istoria lumii! În afară de germani, toţi care s-au luat de evrei au sfârşit-o prost!

 

Aplicaţie:

 

Mânia lui Dumnezeu este sigură! Va veni!

 

„Sabia lui Damocles”

Regele Dionisius, tiranul Siracuzei a fost numit de Damocles, linguşitorul, „cel mai fericit om de pe pământ”. Pentru ca să-l convingă de greşeala lui se spune că acest rege l-a invitat pe Damocles la un banchet unde l-a îmbrăcat cu o robă împărătească şi l-a tratat regeşte. Însă în tot timpul banchetului deasupra capului lui Damocles a stat atârnând de un fir de păr de cal o sabie ascuţită care s-a spus că semnifica fericirea regelui.

 

Aceasta este versiunea divină a legendarei „Săbii a lui Damocles” – Luca 13 – „La fel”!

 

1 În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

2 ,,Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, ,,că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?

3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.

4 Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim?

5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

 

Faptele Apostolilor 17:30-31 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”

 

Dacă aţi observat trăim într-o vreme când a vorbi despre păcat, despre mânia lui Dumnezeu şi despre dreapta Lui judecată poate părea nepotrivit. Cu toate acestea Biblia ţine să ne amintească că,

 

„toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată a lui Hristos” (Rom.14:10)

 

Cine credeţi că vor fi cei ce vor suferi mânia lui Dumnezeu? Biblia spune că „toţi suntem din fire copii ai mâniei” (Efes.2:3)

 

Cum putem scăpa atunci de mânia lui Dumnezeu? Cum poate fi abătută mânia lui Dumnezeu de la tine şi de la ţara ta? Doar în Mielul lui Dumnezeu! Oricine crede în El, nu va fi osândit!

 

Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie – Exodul 12:13.

 

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament

 

https://rcrwebsite.com/obadia2.htm

 

//////////////////////////////////////////

 

Răpirea și Ziua Domnului

(Articol din seria „Biblia profetică“)

 

Este remarcabil că apostolul Pavel a ales să lămurească problemele legate de plecarea Bisericii de pe pământ şi venirea Zilei Domnului în scurta lui vizită misionară făcută la Tesalonic (F.A. 17:1-9). Pavel a socotit că finalul glorios al Bisericii, contrastat cu finalul tragic al lumii reprezintă o metodă de evanghelizare foarte bună şi o motivaţie excelentă pentru trăirea unei vieţi de sfinţenie. Se pare, însă, că proaspeţii creştini din Tesalonic au întâmpinat unele dificultăţi în asimilarea acestor învăţături.

Însă, impasul lor ne pune nouă la dispoziţie o extraordinară lămurire asupra acestui subiect, făcută de Pavel, în cele două Epistole adresate creştinilor din Tesalonic.

Fiecare capitol al primei Epistole se încheie cu o aluzie la venirea Domnului (1 Tes. 1:10; 2:19-20; 3:13; 4:15-18; 5:23).

Dar textul care vorbeşte despre finalul glorios al Bisericii pe pământ este 1 Tes. 4:13-18. (Un alt text în care apostolul prezintă acest subiect este 1 Cor.15:51-54).

 

Scriindu-le celor nedumeriţi cu privire la soarta credincioşilor care au murit înainte de venirea Domnului, Pavel afirmă câteva adevăruri valabile şi pentru noi:

 

(1) Nu toţi credincioşii vor muri (1 Tes. 4:17; vezi şi 1 Cor.15:51).

(2) Cei morţi vor învia primii (1 Tes.4:16; vezi şi 1 Cor.15:52).

(3) Răpirea va fi instantanee (1 Tes. 4:16; vezi şi 1 Cor.15:52).

(4) La sunetul ultimei trâmbiţe, toţi

credincioşii vor fi schimbaţi (1 Tes. 4:16; vezi şi 1 Cor.15:51-52).

 

Ce înseamnă “Răpirea”?

 

În originalul grecesc, termenul “răpire” apare în Biblie numai în 1 Tes. 4:17. Traducerea latină a cuvântului (rapto) înseamnă “a pune sechestru”, “a lua pe neaşteptate”. În originalul grecesc, acest termen a fost folosit în câteva sensuri diferite, şi anume:

– a răpi = a duce repede în altă parte (F.A. 8:39),

– a răpi = a lua forţat (Ioan 6:15),

– a răpi = a smulge bunurile cuiva (Evr. 10:34)

– a răpi = a strămuta în alt loc (2 Cor.12:1-4; Ioan 14:1-6),

– a răpi = a scoate (pe cineva) dintr-o mare primejdie (F.A. 23:10).

 

În calendarul lucrării lui Dumnezeu cu Biserica, răpirea credincioşilor va fi:

(1) o întâlnire glorioasă “pe nori” (Ioan 17:22-24; Rom. 8:17-19; 2 Cor.4:17-18;

(2) o întâlnire pentru toată veşnicia (Ioan 14:3);

(3) o întâlnire a răsplătirilor (Rom. 14:10; 2 Cor.5:10; 1 Cor.3:10-15).

 

După Răpirea sa în Cer, Biserica va trece prin evaluarea lucrărilor fiecărui credincios şi prin ceremonia răsplătirilor dumnezeieşti.

“Scaunul de judecată al lui Cristos” (în gr., bema) nu trebuie confundat cu “Scaunul de domnie mare şi alb” al Judecăţii de Apoi înaintea căruia vor compărea pentru a sta în faţa lui Dumnezeu şi a-şi primi osânda toţi necredincioşii din toate timpurile.

 

Ce este “Ziua Domnului”?

 

“Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: «Pace şi linişte!» atunci o prăpădenie neaşteptată vaveni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El. De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.” (1 Tes. 5:1-11).

 

Trei expresii din acest text merită o atenţie deosebită.

 

  1. “Vremuri şi soroace”

Aceasta este o perifrază care se găseşte numai de trei ori în Biblie, de fiecare dată referindu-se la planul lui Dumnezeu cu Israelul.

Prima dată a fost folosită de profetul Daniel când l-a înştiinţat pe împăratul Nebucadneţar că Dumnezeu vrea să-i descopere ceva din

planurile Sale:

 

“Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă vremurile şi împrejurările …” (Dan. 2:20-21).

 

Domnul Isus a folosit această expresie după ce, timp de patruzeci de zile, le-a vorbit ucenicilor despre “lucruri privitoare la

împărăţia lui Dumnezeu”:

 

“Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele”, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” (F.A. 1:7).

 

Misiunea ucenicilor (şi a Bisericii, prin extensie), nu este instaurarea Împărăţiei lui Israel, ci răspândirea Evangheliei până la marginile pământului:

“Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (F.A. 1:8).

 

Dumnezeu are un plan prestabilit pentru naţiunile lumii şi mai ales pentru Israel (F.A. 17:26). El va culmina într-o perioadă teribilă numită şi “Ziua Domnului”.

 

  1. “Ziua Domnului”

În Biblie, acestei expresii îi poate corespunde o perioadă de douăzeci şi patru de ore sau una mai îndelungată în care Dumnezeu Îşi împlineşte un scop special. În contextul nostru, “ziua Domnului” este vremea când Dumnezeu va judeca lumea şi va pedepsi Neamurile. Concomitent, Dumnezeu îl va pregăti pe Israel pentru revenirea Domnului Isus pe pământ ca să-Şi întemeieze împărăţia. Spre acest punct culminant se deschidea orizontul profetic al cărţilor din Vechiul Testament (Ioel 2:1-32; Amos 5:18-20; Zah. 1:14-18 şi Is. 2:12-21).

 

“Ziua Domnului” se mai numeşte şi “Necazul lui Iacov”:

“Vai! Căci ziua aceea este mare, nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea.” (Ier. 30:7).

 

Mulţi cercetători ai Bibliei numesc această perioadă “vremea Necazului celui Mare” şi cred că ea este descrisă cel mai clar în capitolele 6 – 19 din Apoc..

 

  1. “Ca un hoţ noaptea”

Expresia aceasta redă o imagine folosită şi de Domnul Isus când vorbeşte despre vremea sfârşitului:

 

“Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.” (Mat.24:43-44; Lc. 12:35-40).

 

Metafora subliniază surpriza şi caracterul neaşteptat al venirii “Zilei Domnului”. În Apoc. 3:3 şi 16:15, aceeaşi imagine este folosită pentru a-i îndemna pe credincioşi să se pregătească şi să nu stea nepăsători ca cei cuprinşi de somn. Deoarece nu se ştie precis când va veni Domnul, credincioşii trebuie să stea într-o continuă stare de veghe şi de aşteptare, indiferent cu ce se ocupă.

 

Dacă punem toate aceste trei expresii împreună înţelegem ce a vrut Pavel să le spună credincioşilor din Tesalonic. “Vremurile şi soroacele” sunt nişte date importante pentru planul mesianic cu poporul evreu. “Ziua Domnului” va veni ca o pedeapsă năprasnică peste cei ce nu cred Evanghelia din vremea Bisericii şi vor avea parte de suferinţele judecăţilor din perioada ” necazului lui Iacov”.

Aceasta este a doua etapă (prima fiind răpirea, iar a doua descoperirea) a celei de a doua veniri a lui Cristos, în slavă şi pentru judecată, despre care citim în 2 Tes. 1:5-10 şi Apoc. 19:11-21. Ea va avea loc la sfârşitul celor şapte ani de Necaz, când “taina fărădelegii” (programul lui Satan cu lumea, 2 Tes. 2.7) se va încheia cu marea bătălie de la Armaghedon.

 

Izbăvirea credincioşilor

 

Este foarte important să observăm jocul de poziţii dintre “voi” şi “ei” pe care-l face apostolul Pavel. “Voi” sunt cei credincioşi, iar “ei” sunt cei necredincioşi.

 

– Credincioşii sunt “fii ai luminii”. Necredincioşii sunt “ai nopţii”.

– Credincioşii veghează şi aşteaptă. Necredincioşii dorm şi se îmbată (1 Tes. 5:5-8).

– Credincioşii ştiu că peste liniştea aparentă a lumii va veni “o prăpădenie neaşteptată, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată” (1 Tes. 5:3).

– Cei credincioşi vor scăpa de această pedeapsă pentru că despre ei apostolul Domnului scrie: “noi n-am fost rânduiţi la

mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Cristos” (1 Tes. 5:9).

 

Eu ştiu bine că mulţi oameni duhovniceşti şi maturi în credinţă sunt de altă părere în privinţa celor dezbătute mai sus. Tocmai de aceea nu voi face din această învăţătură un test pentru mântuire sau

părtăşie creştină. Însă, am convingerea că Biserica va fi răpită de Mirele ei înainte de Necazul cel Mare. Iată motivele care mă îndreptăţesc să cred acest lucru:

 

Natura Bisericii

Biserica este “Trupul lui Cristos”, iar El este Capul acestui Trup duhovnicesc (Col. 2:17-19). La Cruce, Domnul Cristos a luat asupra Lui pedeapsa cuvenită pentru păcatele noastre (Is. 53:5). El ne-a promis că nu vom mai avea parte de mânia lui Dumnezeu (Ioan 5:24).

 

“Ziua Domnului” este o zi a mâniei şi mi se pare că nu este deloc drept şi necesar ca Biserica să mai treacă prin aşa ceva.

 

“Noi, însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Cristos.” (2 Tes. 2:13-14).

 

Natura Necazului celui Mare

El va fi un timp de pedeapsă pentru Neamuri şi de curăţire pentru Israel în vederea revenirii lui Mesia.

Cei din Biserică vor fi păziţi “de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apoc. 3:10). Dumnezeu va judeca “locuitorii pământului” pentru nelegiuirile lor (Is. 26:20-21). Nelegiuirile credincioşilor au fost deja ispăşite de Domnul Isus Cristos la Cruce.

 

În plus, şi mai ales, trebuie ţinut seama de originea şi iedntitatea Bisericii despre care Fiul lui Dumnezeu a declarat fără echivoc: “…lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume… Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Ioan 17:14, 16).

 

Şi dacă cei credincioşi nu fac parte dintre “locuitorii pământului”, iar pe de altă parte, la o dată posterioară Necazului celui Mare “sfinţii vor judeca lumea” (1 Cor.6:2), cum am putea crede că Biserica ar trebui să împărtăşească (fie şi parţial, cum cred midletribulaţioniştii) soarta lumii?!

 

Promisiunea revenirii iminente

 

Singurul lucru care mai trebuie să se întâmple înainte ca Domnul Cristos să ia la Sine Biserica este convertirea ultimului mădular din cei ce alcătuiesc “Trupul Său spiritual”. Apostolul Pavel vorbeşte despre “un număr deplin al Neamurilor”, după împlinirea căruia Israelul va reintra în prerogativele mesianice (Rom. 11:25-26). Dacă Domnul n-ar veni pentru

Biserică decât după Necazul despre care vorbeşte Apoc. în capitolele 6-19, atunci venirea Lui n-ar mai fi nici iminentă, nici surprinzătoare. Este sugestiv faptul că termenul “biserică” după ce este folosit din belşug în primele capitole, nu mai apare niciodată în Apoc. de la 4:1 până la 22:13.

De asemenea, este clar că Pavel aştepta să fie el însuşi în viaţă când va veni Domnul, pentru că foloseşte pronumele “noi” atunci când discută această doctrină (1 Tes. 4:13 – 5:11). Aceeaşi atitudine a avut-o şi apostolul Ioan, care îşi încheie Apoc. cu rugăciunea: “Amin. Vino, Doamne Isuse!” (Apoc. 22:20).

 

Evoluţia celor şapte Biserici descrise în Apoc. 2 – 3

 

Mulţi dintre cercetătorii serioşi ai Bibliei au ajuns la concluzia că succesiunea Bisericilor selectate acolo ilustrează evoluţia spirituală a Bisericii universale în istorie. Efesul ar reprezenta astfel Biserica veacului apostolic, Smirna ar fi Biserica aflată sub persecuţia din primele secole, etc. Ultima Biserică din succesiune, Laodiceea, ar reprezenta biserica apostată din vremurile din urmă.

 

În această interpretare, Biserica Filadelfia (Apoc. 3:7-13) ilustrează Biserica încă plină de credinţă anterioară venirii Domnului Isus. Este o Biserică activă în vestirea Evangheliei căreia Dumnezeu i-a deschis “o uşă, pe care nimeni n-o poate închide”. Ea vesteşte revenirea Domnului Isus (“ai păzit cuvântul răbdării Mele”) şi i se face o promisiune foarte interesantă: “Te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului” (Apoc. 3:10).

 

Această promisiune este confirmarea unei făgăduinţe sinonime consemnată în 1 Tes. 5:9.

 

Ordinea evenimentelor din 2 Tesaloniceni

 

Venirea Domnului nu poate avea loc înainte de a se petrece “lepădarea de credinţă” şi “descoperirea omului fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte «Dumnezeu», sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (2 Tes. 2:3-4).

 

Notaţi că această ordine se armonizează cu celelalte pasaje biblice care vorbesc despre planul profetic. Iată ce a spus Domnul Isus despre vremurile de la urmă:

 

“De aceea, când veţi vedea «urâciunea pustiirii», despre care a vorbit proorocul Daniel, «aşezată în locul sfânt» – cine citeşte să înţeleagă! Atunci, cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munţi; cine va fi pe acoperişul casei, să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă; Şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile, care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci, dacă vă va spune cineva: «Iată, Cristosul este aici, sau acolo!», să nu-l credeţi. Căci se vor scula Cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: «Iată-L în pustie!», să nu vă duceţi acolo! «Iată-L în odăiţe ascunse!», să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Îndată după acele zile de necaz, «soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate».

 

Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.” (Mat.24:15-31).

 

Apostolul Pavel leagă revenirea Domnului Isus cu răscumpărarea câştigată la cruce. Noi am fost “cumpăraţi cu un preţ”. Suntem Mireasa Lui, şi El va reveni ca să ia ce este al Lui înainte de a declanşa judecăţile Sale asupra locuitorilor  pământului. Aduceţi-vă aminte că Fiul lui Dumnezeu a murit pentru ca noi să trăim prin El (1 Ioan 4:9), pentru El (2 Cor.5:15) şi cu El (1 Tes. 5:10). Fie că trăim, fie că am murit (“veghem sau dormim”), noi suntem ai Domnului şi trăim împreună cu El (Rom. 14:8).

 

(Prelucrare după Warren W. Wiersbe)

 

 

 

 

Răpirea și Ziua Domnului

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Prezentarea judecatii de apoi a natiunilor in cartea profetului Ioel

 

Găsim o descriere detaliată a judecății de apoi a națiunilor în capitolul al treilea al cărții profetului Ioel. Să citim versetele 1-2 și 14-16.

 

„Căci iată că în zilele acelea și în vremurile acelea, când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și ai Ierusalimului, voi strânge pe toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea.”

 

„Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea.  Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său și ocrotirea copiilor lui Israel.”

 

Subiectul este menționat la început: judecata lui Dumnezeu în ceea ce privește Israelul. Este menționată și locația: valea lui Iosafat, la care se face referire în versetul 14 ca „valea judecății”.

 

Extras din cartea:

coperta-israel-natiunile-si-valea-judecatii

Comandă cartea Capitol gratuit

Valea judecății

 

Erudiții sunt indeciși când vine vorba de care vale, de locația despre care se vorbește aici. Unii cred că se referă la valea lui Himon, chiar sub vechiul oraș al Ierusalimului. Zona aceasta cu dealuri nu ar putea oferi spații prea mari pentru armate însemnate. Unii asociază această luptă cu lupta Armaghedonului (Har Megiddo – muntele Meghido). Meghido este situat în valea lui Izreel (aproximativ 380 km²) în nordul Israelului, de la Marea Mediterană la sudul orașului Haifa și Marea Galileii. Această vale a fost deseori scena unor bătălii decisive în vremurile străvechi. Alți erudiți susțin că acest pasaj se referă la partea de sud a Văii Iordanului. Este imposibil să spui cu exactitate la care dintre locuri se referă. Ceea ce ne rămâne este faptul că o bătălie va avea loc în „Eretz Israel”, țara lui Israel, în vremurile de pe urmă.

 

Timpul hotărât

 

Există numeroase indicii clare în acest capitol că această profeție se referă la un scenariu care va avea loc în viitor. Cele mai importante indicii sunt după cum urmează:

 

Versetul 1a: „Căci iată că în zilele acelea și în vremurile acelea…”. Trebuie să ne punem întrebarea la ce zile și ce vremuri se referă aici. Cea mai evidentă referință e cea la zilele și vremurile menționate în capitolul anterior. Acest capitol se referă la zilele în care va avea loc revărsarea Duhului Sfânt (vezi Ioel 2:28ff). Potrivit cuvântării lui Petru din ziua Cincizecimii, împlinirea acestei profeții a început odată cu revărsarea Duhului sfânt în ziua Cincizecimii:

 

„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii, și bătrânii voștri vor visa vise!  Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci. Voi face să se arate semne sus în cer și minuni jos pe pământ, sânge, foc și un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, și luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare și strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Faptele Apostolilor 2:17-21)

 

A început la Rusalii, dar împlinirea finală nu va avea loc până când nu va fi împlinită marea trimitere cu privire la națiuni și până când „întreg Israelul” nu va fi mântuit. În orice caz, știm că „acele zile și acele vremuri” se referă zilele și vremurile Noului Testament.

 

Versetul 1b: „… când voi aduce înapoi pe prinșii de război ai lui Iuda și ai Ierusalimului…”. Aici, timpul este menționat cu exactitate. Când în vremurile Noului Testament, soarta lui Iuda și a Ierusalimului s-a schimbat înspre bine? Cu siguranță lucrul acesta nu a avut loc în cei aproape două mii de ani ai diasporei evreiești. Numai în ultimele decenii, odată cu întoarcerea evreilor, cu stabilirea Israelului ca stat, cu restaurarea poporului și pământului în teritoriile biblice și istorice, cu restaurarea prevestită de Isus (și care încă nu este completă) în ceea ce privește Ierusalimul sub domnia evreiască, a început „o restaurare a sorții” de proporții istorice. Totuși, Ioel se referă la sfârșitul vremurilor de pe urmă: perioada căreia i se atribuie de mai multe ori în Noul Testament cuvântul „până la” ca moment al unei răsturnări de situație în istorie.

 

Textul din jurul acestei profeții conține și anumite referiri la alte cuvinte cheie sau evenimente care au legătură cu vremurile de pe urmă:

 

Ioel 2:31: ziua Domnului.

 

Ioel 3:15: semnele din ceruri ale zilelor de pe urmă

 

Ioel 3:16: nu trebuie să omitem faptul că în Psalmul 2 și în Matei 25:31ff este menționat că Mesia intră în acțiune amenințând națiunile ostile din Sion.

 

Ca să concluzionăm, putem să spunem că acest pasaj conține numeroase indicii că „valea judecății” se referă la un eveniment care va avea loc în viitor. Cu alte cuvinte, la timpul hotărât, toate națiunile se vor confrunta cu o ultimă decizie, cu o decizie irevocabilă în ceea ce privește relația lor cu Israel.

 

intelegerea vremurilor

20 Cele trei criterii ale judecății

 

Criteriile decisive pe baza cărora lumea va trece de judecata națiunilor sunt menționate în Ioel 3:2-3:

 

„… voi strânge pe toate neamurile și le voi coborî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru Israel, moștenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărțind între ele țara Mea. Au tras la sorți pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă și au vândut fata pe vin, și l-au băut.”

 

Mi-au împrăștiat poporul printre națiuni: Acest lucru s-a întâmplat în mod repetat pe parcursul istoriei Israelului. Evreii au fost puternic dezrădăcinați din pământul lor de către alte puteri străine. Acest lucru s-a întâmplat sub stăpânirea asiriană, babiloniană și persană (s-a prevăzut întoarcerea din robia babiloniană), într-o formă puțin mai diferită sub stăpânirea Greciei și apoi, cel mai decisiv și cu consecințele cele mai durabile, sub stăpânirea romană care a urmat celor două revolte din jurul anilor 70 și 135 d.H. Nu trebuie să uităm că au avut loc expulzări violente ale poporului evreu în diaspora – au fost alungați nu din propria țară, ci din propria casă. Cea mai mare migrare forțată, de acest tip, a avut loc în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial și în timpul acestuia. Dintre cele 12-13 milioane de evrei din Europa în jurul anului 1040, aproape 6 milioane și-au pierdut viața. Aproape toți ceilalți au fost forțați să plece, într-un fel sau altul. 

 

Mi-au împărțit țara: Aici deschidem un subiect de mare interes – separarea de către puterile non-evreiești a țării pe care Dumnezeu a alocat-o poporului evreu. Liga Națiunilor (între Primul și al Doilea Război Mondial), Națiunile Unite (până la al Doilea Război Mondial) și multe alte națiuni, atât musulmane, cât și laice, sunt vinovate că tratează greșit Israelul și pe Dumnezeu, chiar și până în ziua de astăzi. Unele dintre ele au motive diabolice, în timp ce altele fac lucrul acesta pe baza credinței. Acest lucru nu schimbă faptul că națiunea sau guvernul care nu respectă statutul unic al țării ca aparținând din punct de vedere spiritual și istoric poporului evreu, se situează în opoziție cu Dumnezeu și hotărârile Sale.

 

Au atribuit o valoare scăzută vieții evreilor: Acesta este un mod prin care poți rezuma versetul care se referă la curve și vin. Acele națiuni care acordă o valoare scăzută vieții evreilor – nu mai mult de prețul unui curve ieftine sau de prețul unui vin ieftin – trebuie să se confrunte cu judecata lui Dumnezeu. Pe parcursul istoriei Europei, și bineînțeles din perioada cruciadelor, aceasta a fost situația predominantă. În timpul Holocaustului, viețile evreilor au fost puse și mai mult în pericol! Și mai mult de atât, odată cu întemeierea statului Israel, dacă nu și înainte, viața evreilor a fost amenințată tot mai mult de lumea musulmană.

 

În ceea ce privește criteriile judecății lui Dumnezeu, putem să facem două observații:

 

În primul rând: cele trei preocupări pe care Dumnezeu le plasează în mod explicit sub protecția Sa sunt cele care corespund chemării principale pe care Dumnezeu o face lui Avraam, Isaac și Iacov. Aici vorbim despre 1) protecția poporului evreu, 2) protecția țării, și legat de aceasta, legătura unică între oameni și țară, și 3) alegerea și chemarea pe care Dumnezeu i-a dat-o Israelului ca sursă de binecuvântare pentru națiunile lumii. Cu alte cuvinte, vorbim despre trăsăturile cheie ale chemării date lui Avraam (Genesa 12) pecetluite de Dumnezeu în legământul avraamic (Genesa 15): promisiunea cu privire la țară, la urmași și la chemarea de a fi o binecuvântare pentru națiuni – în legătură cu provocarea națiunilor, pentru partea lor, de a onora și binecuvânta Israelul.

 

În al doilea rând: în esență, al treilea criteriu, avertizarea națiunilor împotriva faptului că disprețuiesc viața evreilor, corespunde criteriului central menționat în Matei 25:31ff în ce privește separarea „națiunilor oi” de „națiunile capre”. Națiunea care nu îi va ajuta „pe cei mai neînsemnați frați ai lui Isus” în perioadele grele, de necaz (sau sunt chiar cauza necazului) vor fi respinse de Judecătorul lumii – Isus.

 

Putem să rezumăm spunând că, din perspectiva oferită de Ioel, informația pe care o primim în Matei cu privire la judecata națiunilor este confirmată, este mult mai concretă și mai elaborată. Scenariul este prezentat și mai grafic dacă examinăm ultimele trei capitole ale profetului Zaharia.

 

autor: Harald Eckert

 

https://alfaomega.tv/intelegereavremurilor/israel/4069-prezentarea-judecatii-de-apoi-a-natiunilor-in-cartea-profetului-ioel

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

Obadia – dreptate și judecată

 

 

Ion Buciuman

 

CĂCI ZIUA DOMNULUI ESTE APROAPE PENTRU TOATE NEAMURILE. CUM AI FĂCUT, AŞA ŢI SE VA FACE; FAPTELE TALE SE VOR ÎNTOARCE ASUPRA CAPULUI TĂU. OBADIA 1:15

 

Există un sentiment profund al dreptăţii supreme. Intuitiv, sufletul omenesc admite şi crede în sfânta dreptate. Vorbirea tuturor popoarelor are zicători şi proverbe despre acest subiect fundamental, textul de faţă este un bun exemplu în această privinţă. Obadia se pare că citează un astfel de proverb.

 

În marea carte a istoriei este scrisă una dintre cele mai importante lecţii despre dreptate. Orice mare cuceritor sau asupritor şi-a găsit în cele din urmă naşul cu un altul mai rău şi atroce decât el. Acest lucru este adevărat per ansamblu, dar există unele fapte de cruzime încă nepedepsite. Făptaşii nu trebuie să-şi facă iluzii că vor continua să facă abuzuri fără să se gândească cineva să le vină de hac, Obadia vorbeşte despre ziua Domnului ca despre o ocazie de dreptate şi judecată. Dacă până atunci judecata a fost inegală şi doar aproximativă, în ziua aceea faptele vor fi cântărite exact şi răsplata va fi pe măsură.

 

Judecata de pe urmă este descrisă în Scriptură ca o zi a mâniei lui Dumnezeu. Această mânie nu este altceva decât dreptatea pe care Dumnezeu le-o va face celor năpăstuiţi şi asupriţi. Mulţi dintre ei s-au stins din viaţă nădăjduind în această judecată. Pentru ei va răsări Soarele neprihănirii şi vor vedea braţul Domnului aducându-le izbăvire. Cei ce au suferit pentru adevăr şi neprihănire vor vedea atunci că a meritat efortul şi răbdarea de a nu-şi fi făcut singuri dreptate. Dar vai de cei care au suferit pentru o cauză care nu a meritat acest lucru!

 

Succesul la un pas de tine:

Nu încerca să-ţi faci singur dreptate în timp ce îţi aperi drepturile! Lasă-I şi lui Dumnezeu ocazia să-ţi facă dreptate!

 

Ion Buciuman    

Ion Buciuman

Astăzi privim succesul ca pe o chemare divină, ca pe un comandament fundamental de viaţă, ca pe un ideal care dă sens existenţei şi ne întruchipează raţiunea de a fi. Succesul este misiunea personală, este ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi. Când deschidem Scriptura, această poruncă ni se arată în 365 de ipostaze, câte una pentru fiecare zi. „Succesul la un pas de tine” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate

 

https://www.devotionale.ro/devotional-de-seara/2019/06/23/obadia-dreptate-si-judecata

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Cum ai făcut aşa ţi se va face (vremea răpirii)

 

Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai facut  aşa ţi se va face, faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. (Obadia 1: 15). Acest verset este foarte complex, în primul rând ne spune că nu mai este mult şi cei 2000 de ani de har sunt „pe ultima sută de metri”. O problemă devastatoare între creştini este că nu stiu ce aşteaptă, deoare ce nu cunosc Scriptura, mulţi aşteaptă ziua Domnului dar de fapt nu ştiu ca acea zi este o zi de groază, de judecată şi de mânie aprinsă a unui Dumnezeu atotputernic şi fără milă căci usa harului şi a milei pentru neamuri s-a închis. Creştinii ar trebui să aştepte răpirea Biserici şi această zi va fi înainte de necazul cel mare, în ziua când Dumnezeu (asa cum ne relatează Ioel, Pavel etc.), va întuneca Soarele, (Fapte 2: 20), (Ioel 2:31, 3:15),  în această zi Dumnezeu va răpi Biserica ( 2 Tesalonicieni 2:7,8,9), din acest verset observăm căci „fiara” care a avut un capăt cu o lovitură de moarte este spre vindecare dar nu poate lucra până nu va fi luat Duhul Sfănt cu biserica la cer (aici ar fi mult de vorbit), ca o întărire a acestui verset în care ne spune ca biserica va fi răpită înainte de necazul cel mare, găsim în Apocalipsa 3:10 cuvantul lui Dumnezeu care spune astfel: „Findcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă”. Această zi a răpirii (şi băgaţi bine de seama nu a judecăţii, căci despre aceasta nu se stie ziua si ora), după Bilie în ziua cand se va întuneca soarele şi va fi întuneric de o zi pe tot Pământul, va fi dovedită astrologic pe data de 21 decembrie cănd planeta Venus se va interpune între pământ şi soare şi având dimensiune aproximativ egala cu a pământului se va produce un întuneric îndelungat, acest fenomen se produce o data la aproximativ 2000 de ani, fenomen ce se presupune că s-a produs pe vremea răstignirii Domnului Isus (Luca 23:45, mai explicit Matei 27:45-49). Poate vă veţi pune întrebarea cine ştie cănd se vor termina cei 2000 de ani de har? dacă ştim cănd încep ştim şi când se termină, haideţi să vedem biblic să pornim de la primul an el erei noastre, recensămăntrul care s-a făcut în anul 31 al domniei  lui Cezar Augustus (Luca 2 :1,2) anul 31 ultimul an al domnuei lui Cezar Aucustus a fost primul an al erei noastre, deci cănd sa deschis uşa harului? să dăm pagina la Luca 3: 1 „ în anul al 15 al domniei lui Tiberiu Cezar ……..cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, deci în acest an Ioan a început să propovăduiască şi uşa harului s-a deschis pentru oricine crede. Avănd datele de mai sus, anul 15 al lui Tuberiu este anul 16 al erei noastre, calculănd de aici 2000 de ani ar veni anul 2016 an al sfărşitului celor 2000 de ani de har, dar datorita greşiri calendarului de către acel călugăr sub comanda  Împăratului Iustinian suntem în urma cu 4 ani, scăzând 4 ani din 2016 revine anul 2012 an al sfârşitului celor 2000 de ani de har, nici de cum al sfărşitului căci acesta va fi piţin mai tărziu. Dar la încheirea acestor 2000 de ani de har Dumnezeu îşi va răpi biserica, eşti tu gata?  Dacă nu vei fi răpit o singură şansă de mântuire mai ai dar vei fi persecutat căci milă nu va mai fi, iar fiara îşi va lua puterea prin inchiziţie.

 

Binenţeles nu se poare scrie căt ar fi de spus, dar noi să fim pregătiţi căci cum am făcut aşa ni se vaface. Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

 

Scris de Margea Gheorghe Florin,®www.CrestinTotal.ro

 

 

https://crestintotal.ro/2018/04/19/cum-ai-facut-asa-ti-se-va-face-vremea-rapirii-2/

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

ZIUA DOMNULUI IN BIBLIE

 

 

Terminologia vechi-testamentara. Definire

 

            Conceptul Zilei Domnului ridica problema intelegerii duratei de timp ce va cuprinde acest eveniment. O interpretare literala ar implica o perioada de 24 de ore in care va trebui sa se desfasoare aceasta zi. Cuvantul evreiesc pentru zi este yom, si poate sa insemne o perioada de 24 de ore daca este folosit impreuna cu un numar sau cu o alta definitie specifica de timp, cum ar fi dimineata sau seara, asa cum este cazul in relatarea Creatiei din Geneza 1[1]. Insa yom poate fi folosit de asemenea pentru a descrie o perioada de timp mai lunga, fara sa se refere strict la cel 24 de ore la unei zile. Asadar, Ziua Domnului este un eveniment cu o perioada de timp nedeterminata si necunoscuta, cand voia lui Dumnezeu va fi implinita.

 

O zi a judecatii si a maniei lui Dumnezeu

 

In diferite scrieri profetice, ziua Domnului este privita ca o zi in viitorul apropiat cand Dumnezeu va judeca dusmanii lui Israel prin nenorociri cumplite. Profetul Isaia vorbeste despre o zi a Domnului ce va avea loc in viitorul nu foarte indepartat cand Babilonul va fi distrus : “ Gemeti! Caci Ziua Domnului este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic ! De aceea toate minile slabesc, si orice inima omeneasca se topeste. Ei sunt napaditi de spaima; ii apuca chinurile si durerile; se zvarcolesc ca o femeie in durerile nasterii, se uita unii la altii incremeniti; fetele  lor sunt rosii ca focul. Iata, vine ziua Domnului, zi fara mile, zi de manie si urgie aprinsa, care va preface tot pamantul in pustiu, si va nimici pe toti pacatosii de pe el. Caci stelele cerurilor si Orionul nu vor mai straluci; soarele se va intuneca la rasaritul lui, si luna nu va mai lumina “   ( Isaia 13: 6 – 10 ) De asemenea Obadia prezice nenorocirea ce se va abate asupra Edomului si o zi a Domnului prin care vor fi judecata toate popoarele : “ Caci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai facut, asa ti se va face; faptele tale se vor intoarce asupra capului tau.Caci, dupa cum ati baut paharul maniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfant, tot asa, toate neamurile il vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, si vor fi ca si cand n-ar fi fost niciodata “ ( Obadia 15,16 ).  Mania zilei Domnului este dezvaluita si in cartea profetului Maleahi in contextul in care este profetita aparitia proorocului Ilie inainte de “ ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata “ ( 4 :5b ). Judecata acestei zile va fi impotriva celor rai si trufasi: “ Caci iata, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai, vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnului ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura “ ( 4:1 ). Ziua Domnului este precedata de vremuri si semne apocaliptice : “ Voi face sa se vada semne in ceruri si pe pamant: sange, foc si stalpi de fum; soarele se va preface in intuneric, si luna in sange, inainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata “ ( Ioel 2:30,31 ).

 

Alte texte ale profetilor zugravesc o zi a Domnului ca judecata pentru poporul iudeu razvratit si apostat[2]: “ Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce asteptati voi de la ziua Domnului? Ea va fi intunerec si nu lumina…Nu va fi oare ziua Domnului intuneric, in loc de lumina? Nu va fi ea intunecoasa si fara stralucire? Eu urasc, dispretuiesc sarbatorile voastre, si nu pot sa va sufar adunarile de sarbatoare! “ ( Amos 5: 18,20,21 ). Acest semnal de alarma pronuntat de catre profetul Amos vine in contrast cu ceea ce evreii considerau ca va aduce Ziua Domnului,si anume binecuvantare si prosperitate. Datorita parasirii adevaratei inchinari catre Iahve, ziua Domnului va aduce judecata si pustiire impotriva lui Iuda si a Ierusalimului : “ Tacere inaintea Domnului Dumnezeu! Caci ziua Domnului este aproape, caci Domnul a pregatit jertfa, Si-a sfintit oaspetii. In ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voievozii si fii imparatului, si pe toti cei ce poarta haine straine. In ziua aceea, voi pedepsi si pe toti cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie si de inselaciune casa stapanului lor. In ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigate de jale la poarta pestilor, urlete in celalta mahala a cetatii, si un mare prapad pe dealuri “ ( Tefania 1: 7-10 ).  Mai departe este descrisa grozavia si nimicirea ce va aduce Ziua Domnului: “ Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape si vine in graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnica a Domnului, si viteazul tipa cu amar. Ziua aceea este o zi de manie, o zi de necaz si de groaza, o zi de pustiire si nimicire, o zi de intuneric si negura, o zi de nori si de intuneric, o zi in care va rasuna trambita si strigatele de razboi impotriva cetatilor intarite si turnurilor inalte…Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea sa-i izbaveasca, in ziua maniei Domnului; ci toata tara va fi mistuita de facul geloziei Lui, caci va nimici deodata pe toti locuitotii tarii. “ ( 14 -16, 18 ). Asadar ziua Domnului implica o zi a judecatii si a maniei lui Dumnezeu impotriva celor rai si necredinciosi, o zi de mare necaz si pustiire ce se va revarsa asupra pamantului.

 

O zi a mantuirii

 

            Ziua Domnului nu va fi numai o de manie si necaz, nu va aduce doar judecata si dezastru. Uneori, diferite pasaje ne sugereaza ca aceasta zi va aduce mantuire si eliberare[3]. De exemplu, Ioel 2:32 promite mantuire tuturor celor ce cheama numele Domnului inainte ca sa vina Ziua Domnului : “ Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit. Caci mantuirea va fi pe muntele Sionului si la Ierusalim, cum a fagaduit Domnul, si intre cei ramasi, pe care-i va chema Domnul “. In Maleahi nu se pronunta numai judecata celor rai la venirea Zilei Domnului, ci aceea zi “ mare si infricosata “ va aduce mantuire si bucurie pentru cei ce se tem de Numele Domnului : “ Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii, si tamaduirea va fi sub aripile Lui; veti iesi si veit sari ca viteii din grajd. Si veti calca in picioare pe cei rai, cai ei vor fi ca cenusa sub talpa picioarelor voastre, in ziua pe care o pregatesc Eu, zice Domnul ostirilor “ ( Maleahi 4 :2,3 ). Ca si o concluzie, Anthony Hoekema remarca faptul ca “ ziua Domnului prezisa de prorocii Vechiului Testament va fi o zi de judecata si de manie pentru unii, dar si o zi de binecuvantare si mantuire pentru altii “.[4]

 

            Dubla implicatie a zilei Domnului ne indreapta privirile catre credinciosia si grija lui Dumnezeu in a-Si calauzi poporul Sau catre implinirea scopurilor Sale. Interventia divina arata ca Dumnezeu este preocupat de poporul Sau Israel cu privire la pastrarea lui ca neam si asigurarea unei tari in care sa locuiasca. De aceea judecata zilei Domnului are in vedere in unele cazuri mustrarea poporului Sau care s-a indepartat de la El, aflandu-se in pericolul de a-si atrage blestemele scrise in Lege prin care aveau sa fie deportati din tara lor. Totusi si in aceste situatii in care era posibila exterminarea poporului evreu fiind cuceriti si dusi in exil, Dumnezeu a ramas credincios legamantului Sau. Astfel ca, atunci cand poporul se pocaia Dumnezeu restaura poporul, chiar si in unele situatii de inaintea exilului, iar ziua maniei si a judecatii era indreptata asupra dusmanilor poporului Sau ce se bucura de izbavire si mantuire.

 

Aspectul escatologic al Zilei Domnului

 

            Multe din textele ce vorbesc sau descriu ziua Domnului au o dubla perspectiva si implinire. Cu alte cuvinte, in aceeasi vedenie sau profetie sunt vazute impreuna o zi apropiata si o zi mai indepartata. Isaia 13 pronunta o judecata ce va veni in curand asupra Babilonului care va fi distrus, si in acelasi capitol exista referiri cu privire la un eveniment escatologic si apocaliptic : “ Stelele cerurilor si constelatiile lor nu-si vor mai arata lumina; soarele va fi intunecat la rasaritul lui, iar luna nu-si va mai trimite lumina. Voi pedepsi lumea pentru raul ei si pe cei rai pentru pacatul lor. “ ( 10,11a ). Pe langa nimicirea Babilonului, in aceeasi descriere sunt presarate imagini ale unui cataclism global. In versetele amintite in capitolul anterior din Obadia in care este prezisa nenorocirea ce va veni asupra Edomului, Ziua Domnului se refera si la o zi finala escatologica, de judecata asupra tuturor neamurilor ( v 15,16 ), o zi in care Dumnezeu va pedepsi lumea pentru rautatea ei[5]. Alt exemplu sugestiv este modul in Amos profeteste despre Ziua Domnului, care va fi nu o zi de pace si prosperitate,ci o zi de manie, judecata si intuneric. Aceasta zi a Domnului anuntata de Amos nu are in vedere doar poporul evreu, pentru ca va aduce o intrerupere a lumii fizice, o catastrofa cosmica cauzata de Dumnezeu Insusi[6]. In contextul amenintarii si atentionarii poporului Israel pentru nelegiuirile sale, profetul Tefania intrezareste la un orizont mai indepartant o judecata aspra si finala asupra lumii. Pe langa aspectul judecatii din escatologia zilei Domnului, de asemenea este prevazuta ca si o zi de mantuire si eliberare finala a celor drepti. In Zaharia 14 ziua Domnului urmeaza acelasi tipar ca fiind o zi de judecata si manie, in care elementele ceresti isi vor opri activitatea, dar sugereaza ca prin aceasta zi va veni si izbavirea poporului Sau.

 

            Conceptul Zilei Domnului a fost preluat si de autorii Noului Testament si implicit face parte din escatologia Noului Testament. Anumite profetii din Vechiul Testament, ne arata ca profetul vorbeste in acelasi timp atat despre prima venire a Domnului Isus cat si despre a doua venire[7]. De exemplu Romani 10:13 Pavel interpreteaza pasajul din cartea Ioel ca aplicandu-se perioadei in care traia el, cea de dupa Rusalii. Totusi versetele anterioare din Ioel vorbesc despre semnele apocaliptice ce vor preceda Ziua Domnului atunci cand pamantul va fi nimicit. Aceeasi situatie o regasim in Maleahi 4, unde se profeteste aparitia lui Ilie inainte de Zilua Domnului, zi ce implica judecata celor rai, o zi mare si infricosata. Cunoscand din evanghelii faptul ca Ilie a fost de fapt Ioan Botezatorul, ne dam seama ca anumite aspecte ale Zilei Domnului s-au intamplat intr-un mod treptat : aparitia lui Ilie, prima venire a Domnului Isus, coborarea Duhului Sfant profetita in Ioel. Totusi caracterul cel mai pronuntat al Zilei Domnului ramane cel al unei zi finale de judecata si eliberare. De fapt Ziua Domnului este asociata de Pavel in 1 si 2 Tesaloniceni cu a doua venire a Domnului Isus, iar Petru o prezinta in liniile Vechiului Testament, ca un eveniment apocaliptic, dar cu implicatii asupra crestinilor nou-testamentali. Astfel ca Ziua Domnului in Noul Testament isi pastreaza acelasi sens dual, al unei zile de judecata asupra lumii pacatoase si de mantuire finala a poporului Sau. Taina care a fost tinuta in ascuns in trecut,  a devenit realitate numai prin evanghelie si reprezinta coparticiparea si coegalitatea iudeilor si neamurilor in poporul lui Dumnezeu. Adunarea tuturor lucrurilor in Cristos, cuprinde si includerea neamurilor la acest punct al istoriei in poporul lui Dumnezeu.[8] Astfel, promisiunea data lui Avraam se implineste prin Biserica, iar ziua Domnului ca eveniment final va aduce desavarsirea mantuirii poporului Sau si pregatirea unei noi tari: cerul si pamantul nou.

 

            Ziua Domnului este o vizita catastrofica a lui Dumnezeu, care patrunde in istorie pentru a-Si manifesta domnia atat prin judecata, cat si prin mantuire si care implica o intrerupere a ordinii prezente atat a istoriei, cat si a naturii.[9]George Ladd noteaza ca profetii “ erau in stare sa vada viitorul istoric imediat pe fundalul scopului escatologic ultim, fiindca ambele au intruchipat venirea Dumnezeului lui Israel ca sa judece si sa-Si mantuiasca poporul“.

 

[1] Robert Van Kampen, Rapirea Bisericii, p. 48

 

[2] Anthony Hoekema, Biblia si Viitorul, p. 9

 

[3] Ibid, p. 10

 

[4] Ibid

 

[5] J.F. Strombeck, First the Rapture , p.37

 

[6] George Eldon Ladd, Prezenta Viitorului , p. 58

 

[7] Martyn Lloyd-Jones, Biserica si Lucrurile de pe urma  p.113

 

[8] Thomas R. Schreiner, Pavel, Apostolul gloriei lui Dumnezeu in Cristos, p. 26

 

[9] George Eldon Ladd, op.cit., p. 59

 

 

Ziua Domnului in Biblie

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

OBADIA

 

 

Capitol : 1 

Proorocia lu Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: -,,Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimes cu ea printre neamuri, zicînd: ,,Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!„ –

2 ,,Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.

3 Căci mîndria inimii tale te -a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stîncilor, şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: ,,Cine mă va arunca la pămînt?„

4 Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul„.

5 Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi, sau nişte tîlhari de noapte, -cum eşti de pustiit! -ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n’ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?

6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s’au descoperit comorile!

7 Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi pînă la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpînit. Cei ce mîncau din pînea ta ţi-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!

8 ,,Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom, şi princeperea din muntele lui Esau?

9 Vitejii tăi, Temane, se vor spăimînta, pentruca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.

10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine, şi vei fi nimicit cu desăvîrşire pentru totdeauna.

11 Căci în ziua cînd stăteai în faţa lui, în ziua cînd străinii îi luau averea, cînd străinii intrau pe porţile lui, şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!

12 Nutrebuiai să te uiţi mulţămit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuiai să te bucuri de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor, şi nu trebuiai să vorbeşti cu semeţie în ziua strîmtorării!

13 ici nu trebuiai să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuiai să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui, şi nu trebuiai să pui mîna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui!

14 Nutrebuiai să stai la răspîntii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuiai să dai în mîna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui!

15 Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

16 Căci, după cum aţi băut paharul mîniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfînt, tot aşa, toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el, şi vor fi ca şi cînd n’ar fi fost niciodată.„

17 ,,Dar mîntuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfînt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.

18 Casa lui Iacov va fi un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea, pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămînea niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!

19 Cei dela miazăzi vor stăpîni muntele lui Esau, şi cei din cîmpie ţara Filistenilor; vor stăpîni şi ţinutul lui Efraim şi al Samariei; şi Beniamin va stăpîni Galaadul.

20 Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel, vor stăpîni ţara Cananiţilor pînă la Sarepta, şi prinşii de război ai Ierusalimului, cari sînt la Sefarad, vor stăpîni cetăţile de miază-zi.

21 Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului.

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Te Va Costa Totul

 

 

de Steve Lawson of OnePassion

Trebuie sa cantaresti foarte bine tot ceea ce te va costa pentru a putea fi ucenic al lui Isus Hristos. Te va costa popularitate, te va costa uneori cariera, te va costa o viaţă uşoară va trebui să te disciplinezi, va trebui sa-ti tii sub control propriul corp, va trebui să spui „NU” ispitei, va trebui să spui „NU” acestei lumi, va trebui să te separi de mulţime, va trebui să fii dispus să stai singur pentru Hristos, va trebui să fii dispus să-ti schimbi stilul de viata şi să iesi din multime si chiar dacă nimeni nu ar veni după Isus Hristos, sa fi dispus sa stai langa EL, chiar dacă ai fi singura persoana din lume care-L urmeaza pe Isus Hristos.

 

Acesta se numeste factorul COST. Va trebui sa suferi persecutie pentru Cristos si, dati-mi voie sa va spun, persecutia va veni Ar putea sa te coste chiar si viata. EL nu vine pentru amuzament. El nu vine ca să fie prietenos. El vine să domine. El vine sa macelareasca. El este Regele regilor şi Domnul domnilor iar la sfârşitul acestui veac, El va cobori din cer calare pe un cal alb şi hainele Lui sunt stropite cu sânge. Cu sângele duşmanilor Săi, şi EL vine înapoi ca sa cucereasca si sa condamne.

 

Ai mare nevoie sa inchei pace cu acest Rege care vine sau vei fi supus unei condamnari vesnice. iar Isus Hristos este cel care a stabilit termenii armistitiului. Ai nevoie sa ajungi la o intelegere cu EL in afara curtii de judecata. Nu ti-ai dori sa mergi in acea ultima zi aflandu-te in conflict cu Cristos Pentru că El va fi nemilos în executarea Justiţiei Lui, dar EL vă oferă milă, astăzi. El va fi de acord cu termenii de capitulare. El va fi de acord cu termenii de pace, dar acestia sunt termeni Lui de pace, nu ai nostri, iar termenii Lui de pace sunt urmatorii: „Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.” „Si oricine nu-si poarta crucea si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Şi dacă nu accepti asta, Mă vei întâlni la Judecata Finala iar Dumnezeu va fi proslavit prin distrugerea ta.

 

EL te preseaza sa iei o decizie. EL nu poate fi ignorat. Nu mai poti pretinde ca n-ai auzit Trebuie sa-I dai un raspuns. Versetul 33, „Astfel,” – in concluzie, „Nici unul dintre voi nu poate fi ucenicul Meu” El ne spune nici unul dintre voi nu poate fi un adevărat creştin, nici unul dintre voi poate fi în Împărăţia Mea, Nici unul dintre voi nu poate fi în relaţie corectă cu mine sau Tatăl Meu, nici unul dintre voi nu poate fi ucenicul Meu „daca nu se leapada de TOT ce are.”

 

Ce spune Domnul nostru? EL nu da deloc inapoi. EL ridica standardul acestui angajament cu fiecare afirmatie pe care o face in pasajul de mai sus. Ei bine, El nu spune că va trebui să-ti cumperi locul în Împărăţia Cerurilor pentru ca nici unul dintre noi nu are destul aur sau argint pentru a elimina vreodată pata de păcat ce a spurcat sufletul nostru interior. Ce spune EL de fapt? „Cine nu se leapada de TOT ce are.”

 

Ei bine, acest lucru trebuie luat în context cu alte texte din Scriptură şi va rog sa-mi dati voie sa trec direct la concluzie: Trebuie să schimbi dreptul de proprietate a tot ceea ce esti şi a tot ceea ce ai cu TOT ceea ce EL este. Asta e ceea ce spune EL. Viata ta nu mai este viaţa ta, este viaţa Lui acum. Timpul tau nu mai este timpul tau, este timpul Lui acum. Posesiunile tale nu mai sunt posesiunile tale, ele sunt acum posesiunile Lui. Viitorul tau nu mai este viitorul tău, este viitorul Său acum. Comoara ta nu mai este comoara ta, este comoara Lui acum. Şi ai transferat in acest fel tot ceea ce esti şi tot ceea ce ai pentru tot ceea ce EL este. Asta inseamna a satisface termenii lui de pace. Cu toate acestea, pacea nu este cumparata cu bani ci este cumparata prin cedarea vietii tale lui Cristos.

 

Aceasta este ceea ce se numeste credinţă mântuitoare. Si vine in momentul in care ai incetat sa mai crezi ca te poti mantui prin eforturi proprii si iti pui deplin increderea nu in ceea ce faci sau in ceea ce esti ci in ceea ce EL este Aceasta este sufletul tău veşnic. Aceasta este singura viata pe care o vei trăi vreodată. Are de-a face cu singura eternitate pe care o vei avea vreodată. Şi astfel El spune, „Sarea este bună, dar dacă a devenit fără gust, ceea ce dă dovada că nu a fost sare adevarata niciodată, in ce fel si-ar putea oare recapata gustul Iar raspunsul este: „In nici un fel”.

 

Versetul 35 spune ca nu este folositoare nici pentru pamant nici pentru gunoi Nu este folositoare nimanui, nici lui Dumnezeu, nici lui Hristos, nici Imparatiei. Esti in plus si tii locul altuia ocupat. Au fost si alte persoane care au incercat se inroleze. Esti inutil chiar si pentru pamant. Nu meriti nici macar sa fii aruncat in toaletă, spiritual vorbind. Pentru că nu ai ajuns la locul de renunţare totală a vieţii tale pentru a declara loialitate totala lui Hristos. Nu ai intrat încă sub domnia lui Hristos şi nu ti-ai luat crucea ca sa-L urmezi pe EL. Şi apoi El spune, „cine are urechi de auzit, să audă. ”

 

Ai nevoie sa dai cea mai mare atenţie la ceea ce Dumnezeu a spus prin Fiul Său. Căci Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul Său la această conferinţă şi Dumnezeu ne-a adus pe fiecare dintre noi in acest loc. Nici unul dintre noi este aici din intamplare ci este bunătatea şi mila lui Dumnezeu care te-a adus în acest loc unde ai auzit de Isaia 53.

 

Ai auzit, probabil, de suferinţa Mântuitorului, Domnul Iisus Hristos, care pe cruce a devenit păcat pentru noi. La cruce, El a murit fata de sine ca să trăiască pentru noi şi ca sa poata purta păcatele şi fărădelegile noastre, cumpărand astfel mântuirea noastră. Şi nu există mântuire în nici un alt nume, pentru că nu există alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi. Isus a spus, „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, decat prin Mine. ” Si EL te cheama astazi zicand: „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi primi. Luaţi jugul Meu asupra voastră. Şi învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara. ” –

 

Aşa este! Vei avea greutatea păcatului ridicata de pe tine si vei avea acum jugul lui Hristos peste tine şi EL trage impreuna cu tine, dar va fi nevoie sa-I predai Lui intreaga ta viata. Trebuie sa ne cercetam inimile astazi. Am ajuns la acest loc de angajament total în viaţa mea? Mi-am dat oare viaţa in stăpânirea Celui ce a murit pe cruce pentru mine.

 

Vreau să ştii că porţile paradisului au fost larg deschise pentru tine. Poarta cea strâmtă este deschisă şi dacă vei face un pas cu credinţă şi intri prin aceasta poarta îngustă, şi iti dedici viata Lui, in ciuda cuvintelor Sale extrem de dure EL spune de asemenea: „Cel ce vine la Mine cu niciun chip nu-l voi izgoni afară.” El te cheamă astăzi, să vii la El, sa pasesti prin credinţă şi să vii la El Iar dacă vii la El, Nu te juca. Trebuie să te predai lui Hristos in intregime.

 

 

Te Va Costa Totul

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu te juca cu pocainta

 

 

de Tim Conway of Grace Community Church

 

 

 

 

NU TE JUCA CU MARTURISIRI FALSE „Nu vreau sa mai fiu un prefacut niciodata” SUFLETUL SI TRUPUL TAU SUNT IN JOC NU TE JUCA JOCURI DOAR CA SA FI PRIMIT DE CRESTINI NU TE JUCA JOCURI DOAR CA SA POTI FI PRIMIT INTR-O BISERICA DACA NU ESTI MANTUIT, MARTURISESTE-TE SI ALEARGA LA ISUS PRIETENILOR, DACA GRESITI GRESITI… SI O SA VA COSTE PREA MULT DAR DUMNEZEU, IN DRAGOSTE CHIAR ACUM CHIAR ACUM… DACA STRIGI LA EL ITI PROMITE… A PUS CUVANTUL LUI IN JOC DACA CHEMI DACA IL CAUTI IL VEI GASI DACA IL CHEMI… TE VA MANTUI… DACA TE INCREZI IN DOMNUL ISUS HRISTOS POTI AVEA MANTUIREA DACA STRIGI ACUM „Pe cel ce vine la Mine, cu nici un chip nu-l voi izgoni afara” DAR O DATA CE MOARTEA TE CUPRINDE …S-A TERMINAT… ALERGI IN ZADAR?

 

 

 

https://illbehonest.com/romana/nu-te-juca-cu-pocainta-tim-conway

 

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

NU TE JUCA CU DUMNEZEU!

 

 by tineripentrucer

Cine este Dumnezeu?

Care sunt Numele si atributele lui Dumnezeu pe care le gasim in Biblie?

– atributele lui Dumnezeu: Infinit: Coloseni 1:17 “El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut** dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate.

 

Imuabil: nu se schimba niciodata: Maleahi 3:6 “„Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.”

 

Atotputernic: Psalmii 33:6 “Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor, prin suflarea gurii Lui. ”

 

Atotstiutor: Isaia 46:9 “Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune, căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu* am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile** Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.’

 

Omniprezent: Psalmii 139:7 “Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă* mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă** mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo.

 

Intelept: Romani 11:33 “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!”

 

Credincios: 2 Timotei 2:13 “Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.”

 

Cine suntem noi sa ii cerem socoteala lui Dumnezeu?

Dumnezeu este un Tata – Nu te purta cu Dumnezeu cum te porti cu parintii tai. Respect, teama. Ai grija cum vorbesti cu Dumnezeu si despre Dumnezeu! Povestea lui Iov: Iov era cel mai neprihanit om de pe fata pamantului. Domnul s-a uitat la el si nu a gasit nimic sa ii reproseze. Iov pierde totul intr-un timp foarte scurt: averile, familia, si sanatatea. Totul ii este luat (la cererea satanei) si in durerea asta…avea niste dureri fizice extrem de mari…se scarpina cu ciobul. Si in toate astea, el inca il slaveste pe Dumnezeu. Si atunci vin prietenii lui si incep sa vb cu el, sa ii puna la indoiala neprihanirea, viata, totul. Si Iov incepe sa carteasca…sa il intrebe pe Dumnezeu, bine, Doamne, dar daca nu am facut nimic rau inaintea Ta, de ce sunt in halul in care sunt?

Dumnezeu este prietenul nostru – Nu te purta cu Dumnezeu cum te porti cu prietenii tai! Daca cu prietenii tai iti permiti sa faci glume proasete, sa ii jignesti uneori…sa le faci promisiuni si sa nu te tii de ele, cu Dumnezeu nu poti face asa! El este prietenul nostru, dar ca noi sa fim prietenii lui trebuie sa respectam ceea ce El ne cere.

Dumnezeu iti intelege durerea, frustrarea, nedreptatea care ti s-a facut, dar nu face ce vrei, cu gandul ca Dumnezeu te intelege. El intelege durerea ta, dar nu accepta pacatul.

Leviticul 10:1 “Fiii lui Aaron Nadab şi Abihu şi-au luat, fiecare, cădelniţa, au pus foc în ea şi au pus tămâie pe foc, şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc* dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului.” 

 

Aron era fratele lui Moise, era Marele preot. El si fiii lui erau responsabili cu inchinarea pentru tot poporul Israel conform cerintelor si specificatiilor clare lasate de Dumnezeu. Pana cand se gasesc cei doi fii ai lui Aron, le vine lor o idee, sa faca lucrurile dupa cum vor ei. Da’ ce asa nu merge? Si isi ia fiecare cadelnita, pun foc in ea, dupa capul lor si il aduc inaintea Domnului. Si care sunt consecintele? Acum, tendinta este sa le luam partea si sa spunem…dar stai asa…poate nu stiau, poate au crezut ca e ok si asa. Nu. Ei erau dintr-o familie de preoti…toata copilaria lor asta au invatat, cum sa aduca jertfe Domnului dupa legea lasata de Dumnezeu.

 

Apoi, in 2 Samuel 6 citim povestea lui Uza. Stie cineva? 2 Samuel 6:3 “Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou şi l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza şi Ahio, fiul lui Abinadab, cârmuiau carul cel nou. L-au luat dar din* casa lui Abinadab, de pe deal; Uza mergea alături de chivotul lui Dumnezeu şi Ahio mergea înaintea chivotului. Când au ajuns la aria lui Nacon*, Uza a întins** mâna spre chivotul lui Dumnezeu şi l-a apucat, pentru că era să-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza şi Dumnezeu* l-a lovit pe loc pentru păcatul lui şi a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu. David* s-a temut de Domnul în ziua aceea.

 

Uza venea dintr-o familie in care sarcina lor in poporul evreu era sa care chivotul legamantului si obiectele sfinte templu. Asta inseamna ca ei stiau exact care sunt implicatiile si ce insemna fiecare obiect. Stiau legile lui Dumnezeu cu privire la chivot si ca Dumnezeu a spus clar ca este interzis ca sa il atinga. Asta era legea lui Dumnezeu. Dar a vrut sa faca o fapta buna! Sa nu pize chivotul! Nu. Cuvantul lui Dumnezeu nu se schimba!

 

Noul Testament: Anania si Safira: Faptele apostolilor 5:1 “Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira,” şi* a oprit o parte din preţ cu ştirea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. Petru* i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a** umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu. Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut* jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.”

 

Ce fel de inchinare ii aduci lui Dumnezeu? Cum il slujesti?

Avem impresia ca daca la scoala merge sa ne ducem cu tema nefacuta si lectia neinvatata, de parinti putem asculta sau putem sa ii mai si manipulam sa faca dupa cum vrem noi…putem face la fel si cu Dumnezeu. Dar, El vrea altceva de la noi! Dumnezeu vrea o inchinare sincera si constanta din partea noastra. El vrea ca zi de zi sa venim inaintea Lui si sa stam in prezenta Lui. Vrea ca sa ne mandrim cu Numele Lui si sa nu ne rusinam de El in fata oamenilor. Vrea de la noi consecventa…nu azi sa citim o ora din Biblie, si doua saptamani sa se puna praful pe ea. Nu putem sa slujim oricum lui Dumnezeu! Cu Dumnezeu nu „merge si asa”…. Cititi din nou Numele si atributele lui Dumnezeu…Credeti ca putem sa ne jucam cu un astfel de Dumnezeu? Poti sa te joci cu un „foc mistuitor”?

 

Va incurajez saptamana aceasta sa luati in serios relatia pe care o aveti cu Dumnezeu… Sa va ganditi cum vorbiti cu si despre Dumnezeu. Sa va puneti intrebarea: Oare am eu respect si frica de Dumnezeu?

 

 

 

 

 

NU TE JUCA CU DUMNEZEU!

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

 

Ocupa-te de treburile lui Dumnezeu, si El se va ocupa de treburile tale!

 

by tineripentrucer

Matei 6:33 “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

 

Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii, nu al haosului…El este foarte meticulos in tot ceea ce face. Sa va dau cateva exemple:

 

cand i-a zis lui Noe sa construiasca corabia, i-a dat toate detaliile: Geneza 6:15 “Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corabiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corabiei şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.”

Cand i-a spus lui Moise sa construiasca cortul lui Dumnezeu, i-a dat instructiuni specifice: Exodul 26:1 “Cortul să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie. Lungimea unui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea unui covor să fie de patru coţi; toate covoarele să aibă aceeaşi măsură.” Si astea sunt doar primele doua versete din capitolul 26.

Apoi, Dumnezeu planuieste cu 2000 de ani inainte un ospat in ceruri numit “Ospatul nuntii Mielului”. Va dati seama sa planuiesti cu 2000 de ani inainte.

Ganditi-va acum la cat de in detaliu a facut Dumnezeu lumea aceasta, anotimpurile…distanta Pamantului fata de soare: daca eram putin mai aproape ne-am fi topit, daca eram mai departe am fi inghetat.

Daca Dumnezeu este atat de meticulos si pentru o arca a dat instructiuni atat de specifice, nu credeti ca El poate sa se ocupe de fiecare detaliu al vietii noastre? Matei 10:30 “Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”

 

Psalmii 37:4 “Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. ”

 

Psalmii 37:18 “Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi şi moştenirea lor ţine pe vecie. ”

 

Psalmii 37:25 “Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea. ”

 

Observati un lucru pe care toate aceste versete in au in comun? Aici este o conditie, si conditia este chiar versetul cheie de azi. Matei 6:33 – “Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu spune: “Tu ocupa-te de treburile mele, si Eu ma voi ocupa de treburile tale!”

 

Ce inseamna sa cauti Imparatia lui Dumnezeu? Inseamna ca in mod intentionat sa te focalizezi pe relatia cu Dumnezeu: sa te rogi, sa citesti Cuvantul Lui, sa te implici in lucrarea Lui, sa spui altora despre El, sa daruiesti, sa ajuti pe cei din jur care au nevoie de tine, sa arati dragoste si compasiune oamenilor. Cu alte cuvinte sa te implici in tot ce tine de Imparatia lui Dumnezeu!

 

Ce inseamna sa cauti mai intai Imparatia lui Dumnezeu? Inseamna sa iti pui in ordine prioritatile in viata! “Mai intai” inseamna inainte de toate. Deci…inainte de toate, chiar si inainte de tine…trebuie sa fie Dumnezeu. Deci toate lucrurile de care spuneam mai sus ca reprezinta Imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa le faci inainte sa faci chiar si lucrurile pentru tine. Vi se pare cam ciudat, nu? Dar, promisiunea lui Dumnezeu este ca dupa ce mai intai cauti Imparatia Lui, El o sa iti dea restul pe deasupra.

 

Vedeti, Dumnezeu sfideaza logica omeneasca. Cam toate principiile lui Dumnezeu sfideaza logica noastra. Dumnezeu spune: “Dati si vi se va da.” E invers decat cum gandeste un om, nu? Apoi, spune ca daca un om iti cere sa mergi o mila cu el, tu sa mergi doua. “Cei din urma, vor fi cei dintai”, “daca cineva iti da o palma, intoarce-i si celalalt obraz”, “iubiti pe vrasmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc”. Vedeti, principiile acestea ale lui Dumnezeu, asa ciudate cum poate vi se par, sunt singurele care functioneaza. Stiti de ce? Pentru ca Dumnezeu nu se lasa dator! Daca El spune “Cautati mai intai Imparatia Mea si restul o sa vi le dau pe deasupra”, pai exact asta o sa faca. Daca spune “Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” inseamna ca El are un plan pentru viata Ta.  Dumnezeu rasplateste pe cei care il cauta sincer, pe cei care vor sa faca voia Lui, pe cei care il pun pe El pe primul loc in viata Lui.

 

Lumea ne invata sa ne punem pe noi, EU pe primul loc…dar Dumnezeu spune “Nu, pune-ma pe Mine pe primul loc si Eu o sa ma ocup de restul”. De multe ori, venim inaintea lui Dumnezeu si ii cerem sa faca anumite lucruri pentru noi, sa ne dea una alta, sa ne ajute sa luam nu stiu ce examen, sa ne ajute sa ne gasim sot/sotie si e bine sa ne rugam…dar, eu cred ca ar trebui sa schimbam ordinea…ce ziceti daca am face invers? Daca intai l-am cauta pe El cu toata inima si lucrurile care tin de Imparatia Lui, si apoi am veni la El cu cererile noastre?

 

De multe ori ne scuzam inaintea lui Dumnezeu si ii spunem: Doamne, dar stii ca nu am timp, sau incercam noi sa il convingem pe Dumnezeu ca acum sunt alte vremuri si nu mai e asa usor sa stai langa Domnul, sau incercam sa ii aratam cat de obositi suntem…dar haideti sa va spun ceva: daca am face intai treaba lui Dumnezeu si apoi treaba noastra, toate scuzele astea cu care venim inaintea lui Dumnezeu nici nu ar mai exista. Mi s-a intamplat de f multe ori sa am o tona de treaba de facut si pt ca aveam atatea sa nu mai pun deoparte timp pt Dumnezeu..rezultatul? De cele mai multe ori am picat de oboseala si nici nu am reusit sa termin tot ce aveam in plan. Si atunci…am incercat si invers. Sa imi iau timp sa stau cu Dumnezeu si apoi sa imi fac treaba. Rezultatul? De cele mai multe ori  Dumnezeu mi-a dat putere si extra-timp sa fac ceea ce mi-am propus si in plus mi-a dat si o bucurie extraordinara in suflet. Sunt chestii probate de atatia copii ai lui Dumnezeu…si functioneaza 100%.

 

 

https://tineripentrucer.wordpress.com/2019/03/20/ocupa-te-de-treburile-lui-dumnezeu-si-el-se-va-ocupa-de-treburile-tale/

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Charles Spurgeon – Căutaţi mai întâi…

 

Un comerciant bătrân îi spuse într-o zi fiului său: „Mă bucur că-ţi place Evanghelia, dar ascultă ce-ţi spun şi fii înţelept. Mă ocup de comerţ de patruzeci de ani; sfatul pe care ţi-l dau este: ţine-te de comerţ, câştigă bani, iar după aceea vezi-ţi şi de Evanghelie. Acest tânăr a început să-şi pună mintea la lucru şi, gândind serios, a apucat-o pe calea cea bună. A răspuns deci: „Tată, am fost întotdeauna recunoscător pentru sfaturile bune pe care mi le-ai dat; iartă-mă însă că de data aceasta nu pot să fiu de aceeaşi părere cu tine. Nu se spune oare în Scriptură: ‘Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui’? De aceea nu pot să caut mai întâi să câştig bani, ci voi căuta mai întâi să ascult de Dumnezeu; trag nădejde însă că, din această cauză, nu voi fi mai puţin atent şi harnic în munca de comerciant”. Fiul acela îşi întrecea tatăl în înţelepciune.

 

Adevărata evlavie este de folos în orice privinţă, atât pentru viaţa de aici, cât şi pentru cea viitoare. Chiar dacă ar fi să mor ca un câine, eu tot creştin vreau să fiu. Pune mai presus de toate creştinismul, adevărata credinţă din inimă. Începe fiecare săptămână dând cea dintâi zi întru totul adorării lui Dumnezeu. Începe fiecare zi folosind dimineaţa pentru legătura cu Dumnezeu. Începe viaţa de căsnicie în rugăciune, cerând binecuvântarea Tatălui ceresc; alege-ţi o soţie care să fie una cu tine în frica de Domnul. Orice lucrare, orice ocupaţie sfinţeşte-o prin rugăciune şi în orice lucru de care te vei apuca, lasă-te călăuzit de Domnul. Dacă începem, urmăm şi sfârşim cu Dumnezeu, calea noastră va fi înconjurată de binecuvântări.

 

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, deoarece merită ca Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui să fie alese întâi. Dacă este vorba să alegi între Dumnezeu şi Mamona, nu sta o clipă la gânduri. Dacă bogăţia şi neprihănirea luptă între ele care să fie mai întâi, atunci ducă-se banul şi rămâi cu neprihănirea. Urmează lui Hristos, oricât de mult te-ar costa lucrul acesta. Binecuvântat este omul care nu stă pe gânduri şi nu şovăieşte, ci, precum Moise, „vrea mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25). Binecuvântat este omul care nu cunoaşte altă preocupare decât aceea a ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu şi a deplinei predări în slujba Lui şi care, cu hotărâre şi bucurie, poate să zică precum în versurile: „Mai bogat decât sunt în Isus, nu pot să fiu. Toate comorile acestui pământ nu sunt altceva decât un câştig unit cu spaimă”.

 

„Toate bune”, zicea cineva, „dar trebuie să şi trăieşti”. Că trebuie să trăieşti, eu nu sunt în totul sigur. Sunt mai degrabă cazuri când ar fi mai bine să nu trăieşti. O vorbă veche zice: „Mai bine moartea decât să mă lepăd de credinţă”. Cu alt lucru însă sunt cu totul de acord, şi anume că trebuie să murim. De aceea merită să ne gândim mai mult la acest „trebuie” şi să nu mai tot repetăm ideea că „trebuie să trăim”.

 

Dar dacă este să trăim, atunci să trăim fără să înşelăm pe nimeni, fără să facem afaceri necurate şi fără să minţim pe oameni cu reclame false. Să trăim, dar în chip cinstit. Gândeşte-te la acest punct de vedere, meditează atent la el, iar apoi spune: „Cu ajutorul lui Dumnezeu urmăresc să fac ceea ce este drept”. O greutate sau alta, dacă eşti cinstit, serios şi tare, va fi în curând biruită. Să nu fii niciodată un om care fuge de responsabilitate. Niciunul dintre noi să nu se întrebe dacă, lucrând cinstit, suntem plăcuţi oamenilor sau nu, ci, fără să ne uităm în dreapta sau în stânga, să lucrăm după cuvintele: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui”.

 

Evlavia noastră să se arate mai întâi în râvna noastră. Este foarte trist că mulţi îşi cheltuie cea mai mare energie pentru scopuri lumeşti, iar pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru veşnicie nu le mai rămân decât slăbiciunile. În afaceri sunt cu totul acolo, trup şi suflet, dar nu tot la fel şi la timpul de rugăciune. Aceasta îmi aduce aminte de un frate al cărui glas la ora de rugăciune era aşa de stins că abia puteai să-l auzi; nu tot aşa era însă şi în magazinul lui, unde răsuna destul de tare. Este drept oare ca lucrurile lumeşti să le facem cu toată puterea noastră, iar faţă de Domnul Isus să nu fim decât „căldicei”? Dacă este vorba să fim plini de râvnă şi înflăcăraţi, să fim pentru lucrurile alese, în slujba celui mai bun Domn şi Învăţător. În lucrarea Lui niciodată nu putem să spunem că suntem prea serioşi; din nefericire însă, rar întâlnim pe câte cineva a cărui pasiune în lucrarea Domnului să întreacă măsura obişnuită! Pentru El, care ne-a răscumpărat cu sângele Său scump, nu putem niciodată să facem prea mult; ne pare foarte rău că nu putem face destul. Unii oameni au foarte mult timp pentru calcule, dar foarte puţin timp pentru Biblie, au inima foarte înflăcărată pentru afaceri, dar puţin preocupată pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Nu este bine aşa. Un alt loc se cuvine lucrurilor lui Dumnezeu. Pune întâi ce este pe primul loc; pune deci tot sufletul în a-L iubi pe Domnul şi a-L sluji!

 

„Este acesta creştin?”, întreabă câte cineva şi primeşte, poate, răspunsul: „Da, aşa cred, dar în ultimul timp nu prea a slujit”. O, deşteptaţi-vă voi care dormiţi! Este vremea să vă treziţi din somn. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” punând în viaţa voastră adevărata evlavie mai presus de orice. Cârma corăbiei vieţii voastre este în mâna lui Dumnezeu. A-L glorifica pe Dumnezeu, iată care ar trebui să fie pasiunea noastră cea mai importantă. Această ramură de migdal a lui Aaron ar trebui să înghită celelalte ramuri. Mai întâi să fii un om al lui Dumnezeu, un adevărat creştin, şi după aceea bancher sau comerciant, lucrător sau muncitor. Este o bucurie pentru mine când văd că cei dintâi oameni ai noştri au fost mai întâi creştini şi după aceea englezi, conservatori, liberali sau radicali, fiecare după încredinţarea lui; omul trebuie să fie mai întâi un om al lui Dumnezeu. O, de-ar fi politica noastră, comerţul nostru, literatura noastră şi arta noastră pline doar de acest gând: creştin înainte de toate! Atunci şi celelalte lucruri ar fi un câştig. Ştiinţa, legile sociale, afacerile, viaţa de familie toate ar avea o mai bună înfăţişare sub stăpânirea unui creştinism viu. Frica de Dumnezeu ar trebui să fie temelia şi piatra din capul unghiului clădirii sociale. „Mai întâi Hristos” şi după aceea toate celelalte lucruri în ordinea firească. Mai înainte şi mai presus de toate să lumineze predarea voastră în mâna lui Dumnezeu, aşa cum în pustie stâlpul de foc lumina toată tabăra lui Israel.

 

Dacă cineva întreabă: „Ce s-ar mai alege de comerţ şi de industrie, dacă ar fi să lucrăm potrivit cu evlavia?”, răspunsul este: „Toate acestea vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Dacă un tânăr care păşeşte în viaţă cu hotărârea de a face toate în frica lui Dumnezeu este decis ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să nu facă nimic împotriva gândului Domnului Isus, ce s-ar întâmpla oare? Cu siguranţă că nu va duce lipsă de nimic din ceea ce îi este necesar, îmbrăcăminte şi toate celelalte lucruri ale vieţii: „toate acestea i se vor da pe deasupra”.

 

„Ah!”, suspină un altul, „eu nu am un loc de muncă şi nu ştiu cam am să-mi câştig pâinea”. Eşti sigur că această încercare a venit peste tine fără vina ta? Dacă da, atunci nu te lăsa pradă îngrijorării şi îndoielilor, căci Domnul a promis că Se va îngriji de nevoile tale (Filipeni 4:19). Pe temeiul vieţii sale şi a altor credincioşi, David a spus: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Psalmul 37:25). Beţivul, uşuraticul, leneşul, înşelătorul pot să sufere de foame – şi ar fi bine dacă prin aceasta ar fi siliţi să se îndrepte – însă celui neprihănit îi răsare lumina în întuneric. Cei ce slujesc lui Dumnezeu în mod sincer nu vor putea să se plângă că El i-a părăsit.

 

În timpul domniei reginei Elisabeta a Angliei cineva a primit ordinul să meargă în străinătate pentru anumite interese ale statului. Acesta s-a scuzat spunând că afacerile lui vor suferi în timpul cât va fi plecat; la aceasta, regina a răspuns: „Dacă tu vei lua asupra ta interesele mele, şi eu voi lua asupra mea interesele tale”. Fiţi încredinţaţi că Dumnezeu va îngriji de voi, dacă într-adevăr Îi slujiţi cu bucurie. „Toate acestea vi se vor da pe deasupra”.

 

Binecuvântările acestei vieţi se revarsă peste cei credincioşi în cel mai bun şi mai potrivit mod, fiindcă vin potrivit făgăduinţei lui Dumnezeu. Închipuiţi-vă că fiecăruia dintre voi i s-ar da posibilitatea să se îmbogăţească; sigur, mulţi s-ar grăbi atunci să folosească oportunitatea care li se oferă. N-ar fi însă de întrebat dacă nu cumva bogăţia este o povară prea apăsătoare? Rămâne apoi de văzut dacă anumiţi oameni, care acum îşi împlinesc bine datoria în locul în care se găsesc, ar fi pe jumătate la fel de potriviţi sau măcar puţin mai fericiţi dacă ar fi aşezaţi în locuri mai înalte. Am văzut eroi, care, când au fost în lux, au ajuns nişte proşti. Adesea, este mai bine pentru noi să trecem prin pierderi şi dezamăgiri decât să avem parte de câştig şi succes.

 

Când credinciosul slujitor al lui Dumnezeu, Bernard Gilpin, a fost prins şi dus în faţa judecătorilor, datorită vestirii Evangheliei, duşmanii lui făceau haz pentru vorba pe care acesta adeseori o rostea: „Toate spre bine”. Când a căzut de pe cal şi şi-a rupt piciorul, lucrul acesta le-a dat acelora şi mai multă apă la moară. Dar evlaviosul rob al lui Dumnezeu a zis şi atunci liniştit: „Nu mă îndoiesc că inclusiv această întâmplare dureroasă se va arăta ca o binecuvântare”. Şi aşa s-a întâmplat. Fiind astfel împiedicat să înceapă o călătorie urgentă, a fost nevoie să prelungească durata acesteia şi astfel, când a sosit în Londra, veniseră pentru el zile mai bune. Sosind la poarta de sus, a auzit din oraş sunete voioase de clopote. Întrebând ce înseamnă aceasta, i s-a răspuns că regina Maria Tudor a murit şi astfel nu se vor mai ridica ruguri pentru arderea protestanţilor. „Ah”, a strigat Gilpin, vedeţi cum toate lucrează împreună spre bine?”. Este o binecuvântare să-ţi rupi un picior dacă prin aceasta îţi scapi viaţa. De câte ori întâmplările noastre rele sunt mijloace de ocrotire!

 

Un rău mai mic slujeşte poate să ne ferească de un rău mai mare. Unii ar fi zburat, poate, prin norii nebuniei, dacă, la timpul potrivit, prin întâmplări neplăcute, nu le-ar fi fost tăiate aripile. Mai bine să lupţi pentru existenţă şi să fii cinstit decât să te îmbogăţeşti prin fapte mârşave. Rugăciunea: „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie” a fost foarte înţeleaptă, dar rugăciunea Domnului nostru: „Totuşi facă-se nu voia Mea, ci voia Ta” este cu mult mai bună.

 

„Toate acestea vi se vor da pe deasupra”. Măsura acestui „pe deasupra” va fi rânduită de înţelepciunea nesfârşită a lui Dumnezeu. Lucrurile trecătoare le vei primi în măsura dorinţei pe care o ai după ele, dacă ai putea să ştii toate şi să cunoşti toate, şi te-ai face astfel una cu înţelepciunea nesfârşită a lui Dumnezeu. Nu cânţi oare bucuros cu psalmistul: „Tu ne alegi moştenirea” (Psalmul 47:4).

 

Făgăduinţa aceasta nu se referă oare şi la faptul că acel ce este credincios va primi cele necesare fără îngrijorare şi fără muncă istovitoare? În timp ce alţii sunt plini de îngrijorări, credinciosul poate să cânte. În timp ce alţii se trezesc de dimineaţă, întrebându-se „Ce ni se va mai întâmpla şi astăzi?”, tu te trezeşti cu încredinţarea că nu vei duce lipsă de nimic. „Vei locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul tău de scăpare; ţi se va da pâine şi apa nu-ţi va lipsi” (Isaia 33:16). Mulţumirea şi încrederea în Dumnezeu te vor face plin de pace şi fericit. Un prânz de verdeţuri cu pace va fi pentru tine o plăcere necunoscută acelora care mănâncă un bou îngrăşat. Este mai bine să fii fericit decât să fii bogat. Fericirea locuieşte mai mult în inimă decât în portofel. Nu ceea ce are omul, ci ce este el hotărăşte binele sau răul în viaţa de aici şi în lumea viitoare. Dacă Dumnezeu Însuşi, în timp ce-I slujiţi Lui, vă dă pe deasupra lucrurile acestei vieţi, atunci o moştenire plăcută v-a căzut la sorţ, o frumoasă moşioară v-a fost dată (Psalmul 16:6).

 

„Toate acestea vi se vor da pe deasupra”. Aceasta mă face să-mi aduc aminte că, prin creşterea prosperităţii sale, omul mai mult scade decât sporeşte. N-aţi văzut oare oameni care în mod vădit au ajuns mai mici când averea li s-a făcut mai mare? Iată o privelişte care adeseori m-a tulburat.

 

Am văzut în mod clar cum unii, muncind pentru a-şi făuri propria fericire, şi-au făurit, de fapt, pierzarea. Pe ruinele bărbăţiei lor au ridicat un palat. Ce pagubă şi ce jale însă când un om se închide, ca după un zid, cu venitul său în continuă creştere! Vedeţi acea spărtură din perete? În ea stă omul nefericit şi cere mereu pietre şi var. El trebuie să aibă pietre de aur şi mortar de argint. I se aduce ceea ce doreşte, dar el mereu strigă să i se mai dea. Nu se mulţumeşte până nu s-a închis de tot în spatele zidului. Zidurile care-l despart de semenii lui, ca şi de lumina păcii şi adevăratei bucurii, se înalţă din ce în ce mai mult, lună după lună, an după an. Sentimentele lui şi caracterul său sunt închise după un zid, până când, îngropat sub comorile adunate, uitând de orice îndatoriri ale omeniei, este cu totul închis între ziduri.

 

(fragment din volumul Fiţi tari în Domnul, Charles Spurgeon, traducere Tudor Popescu, Tipografia „Cartea de aur” S.A.)

 

https://www.monergism.ro/index.php/2012/01/charles-spurgeon-cautati-mai-intai/

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

O istorie biblică a lui Satana | cu Rev. Dr. Lazăr Gog

 

https://www.youtube.com/watch?v=Y9W0DfKpBfg&t=1138s

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Ioan Paul II: Ideologiile răului și gândirea europeană

 

«De-a lungul anilor s-a format în mine convingerea că ideologiile răului sunt adânc înrădăcinate în istoria gândirii filosofice europene. Aici trebuie să fac referire la unele fapte legate de istoria Europei și, mai ales, de aceea a culturii ei. Când a fost publicată enciclica despre Duhul Sfânt, unele medii din Occident au reacționat negativ și destul de vivace. De unde reacția aceasta? Provenea din aceleași surse din care, cu mai bine de două sute de ani în urmă, pornise așa-zisul Iluminism european – mai ales Iluminismul francez, fără a le exclude pe celelalte: englez, german, spaniol și italian. Iluminismul polonez avea să parcurgă un drum numai al lui. Cât despre Rusia, se pare că nu a experimentat mișcarea iluministă. Acolo criza tradiției creștine a venit pe altă cale, ca mai apoi să explodeze la începutul secolului XX, cu o și mai mare violență, sub forma revoluției marxiste radicale atee.

 

Ca să ilustrăm mai bine acest fenomen, trebuie să ne întoarcem la perioada anterioară Iluminismului, mai ales la revoluția produsă în gândirea filosofică de către Descartes. Acel cogito, ergo sum – gândesc, deci exist – a adus cu sine o răsturnare în maniera de a face filozofie. În perioada pre-carteziană, filosofia, deci cogito, sau, mai degrabă, cognosco, era subordonată lui esse, considerat primordial. Lui Descartes, în schimb, esse i-a apărut ceva secundar, în timp ce l-a considerat primordial pe cogito. În acest moment nu numai că se produce o schimbare de direcție în felul de a filosofa, dar se abandonează cu hotărâre ceea ce fusese până atunci filosofia, ceea ce fusese mai ales filosofia Sfântului Toma de Aquino: filosofia lui esse. Mai înainte, totul era interpretat în optica lui esse și, potrivit acestei optici, se căuta o explicație pentru orice fapt. Dumnezeu ca Ființă pe deplin autosuficientă (Ens subsistens) era considerat sprijinul indispensabil pentru orice ens non subsistens, ens participatum, adică pentru toate ființele create, așadar, și pentru om. Cogito, ergo sum a comportat ruptura cu acea linie de gândire. Acum primordial devine ens cogitans. După Descartes, filosofia devine o știință a gândirii pure: tot ceea ce este esse – atât lumea creată, cât și Creatorul – rămâne în aria lui cogito, ca un conținut al conștiinței umane. Filosofia se ocupă de ființe în măsura în care se află în sfera conștiinței și nu în afara ei.

 

În acest moment este bine să ne oprim câteva clipe asupra tradițiilor filosofiei poloneze, în special asupra a ceea ce se petrece după venirea la putere a partidului comunist. În universități este blocată orice formă de gândire filosofică socotită a nu corespunde cu modelul marxist. Și aceasta s-a făcut prin cel mai simplu și mai radical sistem: acționând asupra persoanelor care reprezentau acel mod de a face filozofie. Este foarte semnificativ faptul că aceia care au fost îndepărtați de la catedre au fost mai ales reprezentanții filosofiei realiste, inclusiv exponenții fenomenologiei realiste, cum ar fi Roman Ingarden și, de la școala din Leopoli-Varșovia, Izydora Dambska. Operațiunea a fost mai dificilă cu exponenții tomismului, din moment ce ei se aflau la Universitatea Catolică de la Lublin și în Facultățile de Teologie de la Varșovia și Cracovia, precum și în Seminariile Superioare. Oricum, într-un al doilea moment, au fost și ei ajunși fără milă de mâna regimului. Erau priviți cu suspiciune și acei profesori universitari de valoare care păstrau o atitudine critică față de materialismul dialectic. Printre aceștia îi amintesc mai ales pe Tadeusz Kotarbinski, Maria Ossowska, Tadeusz Czezowski. Din ordo universitar nu puteau să lipsească cursuri cum ar fi cele de logică și de metodologia științelor: dar se putea ca profesorii „disidenți” să fie împiedicați, limitându-le prin orice mijloc influența în formare studenților.

 

Ceea ce s-a petrecut în Polonia după venirea la putere a marxiștilor a avut efecte similare cu ceea ce se întâmplase mai înainte în Europa occidentală, după perioada iluministă. S-a vorbit, printre altele, de „apusul realismului tomist”, și prin aceasta se înțelegea abandonarea creștinismului ca sursă a filosofiei. În definitiv, ceea ce era pus sub semnul întrebării era chiar posibilitatea de a ajunge la Dumnezeu. În logica lui cogito, ergo sum, Dumnezeu se reducea la un conținut al conștiinței umane; nu mai putea fi considerat drept Cel care îl explică în profunzime pe sum uman. Așadar, nu mai putea să rămână Ens subsistens, „Ființa subzistentă” (în trad. rom. – autosuficientă), Creatorul, Cel care dăruiește viața, mai mult, Cel care Se dăruiește pe Sine în misterul Întrupării, al Mântuirii și al Harului. Dumnezeul Revelației încetase să mai existe ca „Dumnezeul filosofilor”. Rămăsese doar ideea de Dumnezeu, ca temă a unei elaborări libere a gândirii umane.

 

Astfel se prăbușesc și temeliile „filosofiei răului”. Răul, în sens realist, poate exista doar în relație cu binele și, mai ales, în relație cu Dumnezeu, Binele suprem. Tocmai despre acest rău vorbește Geneza. Din această perspectivă se poate înțelege păcatul originar și orice păcat personal al omului. Dar acest rău a fost mântuit de Cristos pe cruce. Mai exact, a fost mântuit omul, care, prin lucrarea lui Cristos, a devenit părtaș la viața lui Dumnezeu. Toate acestea, marea dramă a istoriei mântuirii, dispăruseră din mentalitatea iluministă. Omul rămăsese singur: singur ca unul care își creează propria istorie și propria civilizație; singur ca unul care hotărăște ce e bun și ce e rău, ca unul care ar exista și ar acționa etsi Deus non daretur – chiar dacă Dumnezeu nu ar exista.

 

Dacă omul poate hotărî singur, fără Dumnezeu, ce e bun și ce e rău, el poate și să dispună ca un grup de oameni să fie anihilat. Decizii de acest fel au fost luate, de exemplu, în cel de al Treilea Reich de oameni care, ajunși la putere pe căi democratice, s-au servit de ele ca să pună în fapt perversele programe ale ideologiei național-socialiste, care pornea de la baze rasiste. Decizii similare au fost luate și de partidul comunist în Uniunea Sovietică și în țările supuse ideologiei marxiste. În acest context, s-a continuat exterminarea evreilor și a altor grupuri, cum ar fi cel de etnie rromă, al țăranilor din Ucraina, al clerului ortodox și catolic din Rusia, din Belarus și de dincolo de Urali. La fel, au fost urmărite toate persoanele incomode pentru regim: de exemplu, foștii luptători din septembrie 1939, soldații Armatei Naționale din Polonia după cel de al Doilea Război Mondial, exponenții inteligenței care nu împărtășeau ideologia marxistă sau pe cea nazistă. Evident, era vorba de eliminare în sens fizic, dar, uneori, și de eliminare în sens moral: persoana respectivă era împiedicată – mai mult sau mai puțin drastic – să-și exercite drepturile.

 

Ajunși în acest punct, nu putem să nu atingem o chestiune care astăzi este mai actuală și mai dureroasă ca oricând. După căderea regimurilor construite pe ideologii ale răului, în acele țări formele de exterminare de mai sus au încetat. Totuși, persistă exterminarea legală a ființelor omenești concepute și încă nenăscute. Și de data aceasta este vorba despre o exterminare hotărâtă de parlamente alese democratic, în care se face apel la progresul civil al societăților și al întregii omeniri. Nu lipsesc nici alte grave forme de violare a Legilor lui Dumnezeu. Mă gândesc, de exemplu, la puternicele presiuni exercitate de Parlamentul European ca să fie recunoscute – ca o formă alternativă a familiei – căsătoriile homosexuale, cărora le-ar reveni și dreptul la adopție. Este legitim, ba chiar obligatoriu, să-ți pui întrebarea dacă aici nu acționează o altă ideologie a răului, poate mai ascunsă, care încearcă să exploateze, împotriva omului și a familiei, chiar și drepturile omului.

 

De ce se întâmplă toate acestea? Care este rădăcina acestor ideologii post-iluministe? În definitiv, răspunsul e simplu: toate acestea se întâmplă pentru că Dumnezeu a fost respins drept Creator și, în consecință, drept sursă a hotărârii a ce e bine și ce e rău. A fost respinsă noțiunea a ceea ce, în mod mai profund, ne face ființe omenești, adică noțiunea de natură umană ca „dat real”, iar în locul ei a fost pus un „produs al gândirii”, liber format și liber schimbabil, după circumstanțe. Consider că o analiză mai atentă a acestei chestiuni poate să ne conducă dincolo de cotitura carteziană. Dacă vrem să vorbim serios despre bine și rău, trebuie să ne întoarcem la Sfântul Toma de Aquino, adică la filosofia ființei. De exemplu, prin metoda fenomenologică se pot examina experiențe cum ar fi cea a moralității, a religiei sau chiar a ființei omenești, îmbogățindu-ne semnificativ cunoașterea. Dar nu se poate uita că toate aceste analize, evident, presupun existența ființei omenești, adică a unei ființe create, și a realității Ființei absolute. Dacă nu plecăm de la asemenea premise „realiste”, sfârșim prin a ne învârti în gol.»

 

Din Ioan Paul II, Memorie și identitate, trad. Roxana Utale, Editura RAO, București 2005, pp. 16-20.

 

București, 2 aprilie 2017

 

 

 

https://wilhelmdanca.ro/ioan-paul-ii-ideologiile-raului-si-gandirea-europeana/

 

 

////////////////////////////////////

 

 

 

„Diavolul și Karl Marx”: Este posibil ca tatăl comunismului să fi făcut un …

https://www.facebook.com/watch/?v=379426243265431

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

MARX ŞI SATAN, de Richard Wurmbrand

 

 

Cuprins:  

Capitolul I – Schimbare de credinţă

Capitolul II – împotriva tuturor zeilor

Capitolul III – Credinţă năruită

Capitolul IV – Prea târziu

Capitolul V – O cumplită falsificare

Capitolul VI – Un război spiritual

Capitolul VII – Marx, Darwin şi Revoluţia

Capitolul VIII – Îngeri de lumină

Capitolul IX – Cui îi vom sluji?

Capitolul X – Marx sau Cristos?

Apendice – Pot fi comuniştii creştini?

 

PREFAŢĂ

 

Această carte a fost concepută iniţial ca o mică broşură care conţinea doar unele sugestii cu privire la

posibilitatea anumitor legături între marxism şi satanism.

Nimeni nu s-a mai încumetat până acum să abordeze această temă, de aceea am fost foarte precaut. Dar, între

timp, am înregistrat din ce în ce mai multe dovezi în această privinţă, cu ajutorul cărora sper să vă conving

asupra pericolului spiritual pe care îl reprezintă comunismul.

Până nu de mult marxismul cucerise peste o treime din omenire; iar după recentele sale înfrângeri deţine încă

peste o cincime (numai populaţia Chinei reprezintă unul din cele cinci miliarde de locuitori ai planetei). Dacă

s-ar putea dovedi că atât cei care au elaborat această doctrină cât şi cei care au aplicat-o au fost, de fapt, în

spatele uşilor închise, nişte adoratori ai Diavolului care se foloseau cu bună ştiinţă de puterile lui malefice, n-

ar fi oare necesară luarea unei atitudini ferme faţă de această îngrozitoare primejdie?

Nu m-aş mira dacă unii dintre cititori nu ar fi de acord cu teza mea. Tehnica şi ştiinţa se dezvoltă foarte repede

pentru că suntem mereu gata să înlocuim mecanismele învechite cu cele noi, mai avantajoase. În domeniul

ştiinţelor sociale sau al religiei, lucrurile stau însă altfel. Ideile se perimează mai greu, iar o concepţie temeinic

însuşită nu poate fi înlocuită tot atât de uşor ca microprocesorul unui computer. Chiar dacă aduci noi do vezi,

e posibil să nu reuşeşti să-i convingi pe acei oameni a căror minte este închistată din pricina prejudecăţi lor.

Eu voi aduce, însă, dovezi pentru a-mi susţine teza, invitându-i pe cititori să le studieze şi să le judece cu

atenţie.

Lumea comunistă a luat cunoştinţă, cu siguranţă, de această carte care a fost tradusă în rusă, chineză,

germană, slovacă, română şi în alte limbi şi care a fost introdusă pe furiş, în mari cantităţi, în ţările aflate în

spatele Cortinei de Fier. De exemplu, un ziar din Berlinul de Est, într-un articol intitulat “Ucigaşul lui Marx”,

a atacat această carte, caracterizând-o drept “cea mai provocatoare şi mai ruşinoasă lucrare care a fost scrisă

vreodată împotriva lui Marx”.

Poate fi Marx distrus chiar atât de uşor? Sau dezvăluie oare această lucrare punctul vulnerabil al ideologiei

sale? Ar fi oare marxismul discreditat dacă lumea ar şti despre legăturile lui cu satanismul? Se gă sesc oare

suficient de mulţi oameni care să nu rămână nepăsători în faţa acestei chestiuni?

Marxismul reprezintă marea bulversare a vieţii modeme. Indiferent de părerea pe care o a veţi despre această

doctrină, indiferent dacă credeţi sau nu că Satan există, indiferent de ceea ce credeţi despre faptul că în

anumite cercuri se practică închinarea la Diavol, vă invit să parcurgeţi cu atenţie şi să judecaţi cu luare

aminte documentaţia pe care o prezint în paginile care urmează.

Cred că acest lucru ar putea să vă ajute să vă orientaţi în cadrul confruntărilor dumneavoastră cu marxismul.

RICHARD WURMBRAND

Capitolul I

SCHIMBARE DE CREDINŢĂ

Scrierile creştine ale lui Marx

CONT. AICI…………………….https://cupdf.com/document/188-marx-si-satanpdf.html?fbclid=IwAR26sAnT8zplZIFhoN28gbQhStRhWaWskEJV-uqr-_Pv3bfItTCBmnvaP2A&page=60

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Am fost omul străzii până m-au găsit doi îngeri. Azi știu din nou cuvântul FAMILIE|Constantin Ioniță

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

… privind ţintă la Isus …  (Evrei 12.2)

 

 

 

   Sunt numai patru cuvinte, dar în ele se cuprinde toată taina vieţii spirituale.

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

în Sfânta Scriptură, ca să aflăm cine este El, ce a făcut El, ce dă El, ce cere El, pentru ca noi să găsim în caracterul şi umblarea Sa modelul nostru, în cuvintele Sale învăţătura noastră, în poruncile Sale fericirea noastră, în făgăduinţele Sale sprijinul nostru, în Persoana Sa şi în lucrarea Sa deplina satisfacere în toate privinţele.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

care a fost răstignit, pentru ca noi în sângele Său vărsat să găsim împăcare, iertare de păcate şi pace cu Dumnezeu.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

care a înviat dintre morţi, pentru ca noi prin El să devenim dreptatea lui Dumnezeu. Prin credinţă, şi numai prin credinţă, El ne-a dat privilegiul, cu toată nedemnitatea noastră, să ne apropiem cu deplină încredere de Acela care este Tatăl Său şi Tatăl nostru, Dumnezeul Său şi Dumnezeul nostru.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

care este glorificat, pentru ca noi să avem în El pe Mijlocitorul nostru ceresc (vezi 1 Ioan 2.1). Prin lucrarea Sa de mijlocire El face lucrarea mântuirii noastre desăvârşită, El trăieşte ca să mijlocească pentru noi. El este Marele Preot al nostru şi ne vine în ajutor când suntem ispitiţi (Evrei 2.16,17 şi 7.25).

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

care ni Se descopere prin Duhul Sfânt, pentru ca inimile noastre întunecate să fie luminate în părtăşia cu El şi voinţa noastră împotrivitoare să fie transformată. Astfel primim putere să biruim lumea şi păcatul. Isus Hristos este puterea prin care noi ne putem împotrivi lumii, păcatului şi lui satan. El este înţelepciunea prin care noi putem nimici atacurile ei viclene. Noi suntem sprijiniţi prin compasiunea Domnului Isus, care nu a fost scutit de nici o ispită, atunci când a fost pe pământ, dar care era fără păcat şi care a biruit pe diavol în toate privinţele.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

care dă naştere în noi la pocăinţă, prin aceea că ne face conştienţi de păcatele noastre şi trezeşte în noi sentimente după voia lui Dumnezeu (durere şi tristeţe). După ce noi le-am mărturisit, primim iertarea păcatelor (Faptele Apostolilor 5.31 şi 1 Ioan 1.9), şi după aceea ne învaţă să renunţăm la ele.

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

ca să primim de la El în fiecare zi o misiune, împreună cu harul care este necesar pentru a o împlini, aşa că noi nu întrebăm: „Ce pot eu?”, ci „Ce nu poate El?”, şi să ne sprijinim cu totul pe puterea Sa, care se poate arăta numai dacă noi suntem conştienţi de slăbiciunea noastră.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

ca să renunţăm la noi înşine şi să uităm de noi, pentru ca întunericul din inimile noastre să dispară înaintea strălucirii feţei Sale, pentru ca bucuria noastră să fie sfinţită şi durerea noastră curăţită, pentru ca El într-adevăr să ne întristeze, dar şi să ne mângâie iarăşi. El este Cel care ne ia ceva, dar care dă mult mai mult înapoi, care ne învaţă să ne rugăm, dar care şi ia aminte la rugăciunile noastre, care ne învaţă să fim despărţiţi şi puşi deoparte faţă  de lume, prin aceea că viaţa noastră este ascunsă cu El în Dumnezeu, în timp ce oamenii pot recunoaşte în comportarea noastră că Îi aparţinem.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

care S-a reîntors în casa Tatălui Său (Ioan 14.2), unde ne-a pregătit un loc – ce perspectivă fericită şi ce nădejde incomparabilă! Dacă trebuie să murim, murim în pace; dacă va trebui să întâmpinăm ultimul duşman, – Domnul Isus a biruit moartea, şi noi de asemenea vom fi biruitori prin El.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

care va reveni, atunci când se va fi împlini timpul stabilit de Tatăl Său. Revenirea Sa este nădejdea Adunării (Bisericii), constituită din toţi credincioşii adevăraţi, oriunde s-ar putea ei afla. Ei Îl aşteaptă şi primesc putere, curaj, răbdare şi bucurie prin gândul la revenirea Sa în curând.

 

   Este remarcabil, că Duhul Sfânt în epistola către Filipeni 3.20 („Pentru că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos …”) pentru „a aştepta” foloseşte un cuvânt (ap/ek/dechómetha), care este alcătuit ca şi cuvântul care în epistola către Evrei 12.2 este tradus prin „privind ţintă”. Se întâlneşte numai în Noul Testament, este folosit aproape exclusiv pentru aşteptarea revenirii Domnului Isus şi se compune din trei părţi – despărţite prin liniuţă:

 

  1. ap(o) = „departe de …” – atenţia este îndreptă de la toate celelalte (spre venirea lui Hristos).

 

  1. ek = „de la” – acest prefix intensifică partea cuvântului care urmează.

 

  1. dechómetha = „noi primim”, „noi spunem bun venit”.

 

   Deci cuvântul compus înseamnă că întreaga atenţie se concentrează asupra Domnului care va veni.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

Iniţiatorul şi Desăvârşitorul credinţei, care este modelul, ţelul final şi subiectul credinţei noastre. De la primul pas şi până la ultimul pas El merge înaintea urmaşilor Săi. În felul acesta primim din partea Lui încurajare, sprijin şi călăuzire, aşa că noi vom ajunge triumfători la ţintă.

 

 

 

Privind ţintă la Isus –

 

 

 

la nimic altceva, aşa cum textul original spune aşa de frumos cu un cuvânt (aphorõntes), care nu se poate traduce în limba noastră printr-un singur cuvânt. Înţelesul este, ca noi să ne luăm privirea de la toate celelalte şi să o îndreptăm numai spre El.

 

   Cuvântul în limba greacă ap/horõntes are două părţi componente:

 

  1. ap(o) = „departe de …” – Atenţia este luată de la toate celelalte (şi este îndreptată spre ţinta alergării, spre Domnul Isus). Dacă alergătorul părăseşte din privire ţinta, chiar şi numai pentru un moment, ca să se uite la mulţimea spectatorilor sau la ceilalţi alergători, el pierde din viteză. Tot aşa este şi în sens spiritual: dacă ochiul credinţei noastre nu mai priveşte la Domnul Isus şi priveşte la oameni şi împrejurări, atunci alergarea noastră spirituală, creşterea noastră în har este împiedicată.

 

  1. horõntes = „văzând”, „privind”. Este remarcabil că Domnul este prezentat aici cu Numele Său personal „Isus” (de altfel, de nouă ori în epistola către Evrei). EL, Cel care a fost aici ca Om smerit între oameni, este acum Cel glorificat, încununat cu onoare şi glorie. Să-L priveşti în felul acesta ne dă putere şi perseverenţă pentru alergarea credinţei.

 

   Cu privire la înţelesul cuvântului „privind ţintă” amintim şi Numeri 21.8; 2 Cronici 20.12; Psalm 34.5; Ioan 1.36; 3.15.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la noi înşine, la gândurile noastre, la fantezia noastră, la gusturile noastre, la dorinţa noastră, la planurile noastre.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la lume şi poftele ei, la farmecul ei, la aparenta ei frumuseţe şi la înşelăciunea ei.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la satan, oricât de mult ar încerca el să ne înfricoşeze, prin aceea că ne ameninţă sau încearcă să ne înşele prin mijloacele lui de ademenire. Cât de des am putea să fim scutiţi de întrebări nefolositoare, de frică şi nelinişte, de timp pierdut, de preocupări periculoase cu răul, de vise inutile şi dezamăgiri amare, de certuri dureroase şi de unele cazuri regretabile. Aceste lucruri ar fi evitate, dacă am privi numai la Domnul Isus şi L-am urma, oriunde vrea El să ne ducă, prin aceea că noi suntem preocupaţi numai să călcăm pe urmele Lui şi în felul acesta să evităm orice drum pe care El nu ne vrea.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la părtăşia noastră, oricât de evanghelică sau de fidelă Bibliei ar fi ea. Credinţa, care ne mântuie, sfinţeşte şi dă mângâiere, nu este concordanţa logică cu învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, ci legătura personală cu Mântuitorul. Nu este suficient să şti cine este Isus – trebuie să-L ai pe Isus. De fapt nimeni nu poate cunoaşte cu adevărat pe Domnul Isus, dacă nu-L are. „Cine are pe Fiul are viaţa, cine n-are pe Fiul n-are viaţa” (1 Ioan 5.12).

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la citirea Bibliei şi la rugăciune, la discuţiile noastre evlavioase şi la lecturile ziditoare, la vizitarea cu zel a întrunirilor noastre solemne. Aceste lucruri sunt desigur bune; dar noi nu trebuie să le confundăm cu El Însuşi. Sunt lucruri prin care El ni Se revelează, şi noi nu avem voie să ne îndepărtăm privirea de la Acela care dă tuturor acestora strălucire şi valoare.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la poziţia noastră în Adunarea (Biserica) lui Hristos, (aceasta este marea familie a copiilor lui Dumnezeu, căreia îi aparţine fiecare care este născut din nou), nu la educaţia, de care am avut parte şi nu la doctrina, pe care o mărturisim, nu la respectul pe care îl au alţii faţă de noi din cauza temerii noastre de Dumnezeu, şi nici la părerile greşite, pe care noi le avem despre noi.

 

   Unii, care au prorocit în Numele Domnului, Îl vor auzi cândva spunând: „Niciodată nu v-am cunoscut” (Matei 7.22,23). Dar El va mărturisi înaintea Tatălui Său şi înaintea îngerilor Săi că El este pentru cei mai neînsemnaţi, care au privit la El.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la fraţii noştri, nici măcar la cei mai buni şi mai demni de iubit dintre ei. Dacă vom urma un om, atunci vom fi în pericol să ne rătăcim. Dacă Îl urmăm pe Domnul Isus, suntem siguri că niciodată nu vom merge pe căi greşite. În afară de aceasta nu este exclus ca un om să fie mai mare şi Domnul Isus mai mic, dacă interpunem un om între Mântuitorul şi noi. Dacă apoi nu vom mai putea găsi această persoană sau ea este inaccesibilă pentru noi, atunci nu vom putea să-L găsim nici pe Domnul şi vom pierde totul. Dar invers, dacă Domnul Isus stă între noi şi prietenul nostru cel mai apropiat, atunci legătura cu această persoană va fi mai puţin directă, dar mai profundă, mai puţin înflăcărată, dar mai gingaşă, mai puţin necesară, dar mai folositoare şi va fi în mâna lui Dumnezeu un instrument al celei mai bogate binecuvântări, dacă El vrea să-l folosească. Dacă un astfel de om lipseşte, atunci aceasta nu ar trebui să ne întristeze, ci poate să ne aducă o binecuvântare nouă; căci dacă Lui îi place să ne ia pe astfel de oameni, atunci El ne leagă cu atât mai strâns cu unicul Prieten, de care nici moartea nici viaţa nu ne poate despărţi (Romani 8.38,39).

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la vrăjmaşii Săi, şi nici la ai noştri. Noi nu trebuie să-i urâm, dar nici să ne temem de ei, ci să-i câştigăm prin dragoste.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la obstacolele, pe care le întâlnim pe calea noastră. Dacă vom sta liniştiţi, ca să le examinăm, ne vom mira de mulţimea mare a greutăţilor, atunci vom fi deja învinşi. Atunci nu vom putea înţelege de ce au fost permise, şi cu atât mai puţin vom putea să le învingem. Atâta timp cât Petru a privit la Domnul Isus, el a putut umbla pe valuri ca pe o stâncă. Dar el a devenit fricos şi a început să se scufunde de îndată ce a început să privească la furtună şi la valuri (Matei 14.29,30). Cu cât lecţia noastră este mai grea, cu cât suntem mai sever puşi la probă, cu atât mai mult este necesar să privim numai la Domnul Isus.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la tristeţea noastră, ca să ne-o zugrăvim cât de mare şi grea este ea, aşa că noi căutăm o oarecare satisfacere nepotrivită, că să-i îndepărtăm amărăciunea. În afară de Domnul Isus noi nu putem fi sfinţiţi prin necazuri, ci ele ne vor împietri sau distruge. Urmarea va fi atunci, nu răbdare, ci revolta, nu compasiunea, ci egoismul, nu speranţa, ci amăgirea (Romani 5.3-5). Numai în umbra crucii putem recunoaşte că El ne-a dat măsura potrivită, noi o putem lua zilnic din mâna Sa, o putem purta în dragoste, mulţumire şi bucurie şi astfel vom găsi în ea un izvor de binecuvântare pentru noi şi pentru alţii.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la bucuriile noastre pământeşti cele mai frumoase, căci ele ne pot preocupa aşa de mult, că nu mai vedem pe Acela care ni le-a dat. Dacă privim mai întâi la El, atunci primim binefacerile din mâna Sa. Atunci ele vor avea valoare înmiită, deoarece le-am primit prin bunătatea Sa, ca să le lăsăm în grija Lui, ca să le savurăm în părtăşia cu El şi să le folosim spre onoarea Sa.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la oamenii prin care El lasă să avem parte de lucruri plăcute şi neplăcute. Nu este vorba de unelte, de împrejurări, de mii de lucruri auxiliare; acestea sunt de rangul doi. Să ne ridicăm mai sus şi să căutăm cauza tuturor, voia Sa; să ne urcăm la izvorul acestei voinţe, la dragostea Sa. Recunoştinţa noastră faţă de aceia care ne fac bine nu va deveni mai mică, dar ea nu se va opri la ei. Dacă privim la El, atunci în ziua încercării, la o lovitură neaşteptată, care este de neexplicat şi de neînţeles, vom putea spune împreună cu psalmistul: „Am rămas mut, nu mi-am deschis gura, pentru că Tu ai făcut aceasta” (Psalm 39.9). Şi în liniştea durerii noastre mute un glas ceresc blând ne va da răspunsul: „Ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceea” (Ioan 13.7).

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la interesele grupării noastre, partidei noastre sau a bisericii, şi cu atât mai puţin la ale noastre. Fie ca singurul ţel al vieţii noastre să fie onoarea lui Dumnezeu! Dacă nu facem voia Sa să fie subiectul măreţ al năzuinţelor noastre, atunci ne lipsim singuri de ajutorul Său; căci harul Său stă numai în slujba gloriei Sale. Dar dacă dimpotrivă înainte de toate căutăm onoarea Sa, atunci ne putem baza pe El.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la curăţia intenţiilor noastre, nu la puterea noastră de decizie. Cu regret planul minunat a fost deseori numai începutul înfrângerii cele mai ruşinoase! Deci să nu ne sprijinim pe ceea ce ne propunem, ci pe dragostea Lui, nu pe mintea noastră, ci pe făgăduinţele Sale.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la puterea noastră. Prin puterea noastră ne onorăm pe noi înşine. Ca să glorificăm pe Dumnezeu avem nevoie de puterea lui Dumnezeu.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la slăbiciunea noastră. Cine a devenit vreodată puternic în timp ce se plângea de slăbiciunea lui? Să privim la Domnul Isus, şi puterea Lui va deveni activă în noi. Buzele noastre Îl vor preamări atunci.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la păcatele noastre, nu la sursa din care ele rezultă (Matei 15.19), sau la pedeapsa, pe care ele o merită. Să privim numai atât la noi, ca să recunoaştem cât de mult avem nevoie să privim la El. Cine priveşte la sine însuşi, vede păcate, cine priveşte la El, vede jertfa care a adus împăcarea şi a dăruit harul şi iertarea. Un rob al lui Dumnezeu a spus odată: „În loc să privim o singură dată la noi, mai bine să privim de zece ori la Domnul Isus!” Privirea la păcat duce la moarte, privirea la Domnul Isus dă viaţă. Prin ce au fost vindecaţi izraeliţii în pustie? Nu prin faptul că au privit la muşcăturile de şarpe, ci prin aceea că şi-au ridicat privirea spre şarpele de aramă (Numeri  21.9; Ioan 3.14).

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu – mai trebuie spus aceasta încă o dată? –  la presupusa noastră bunătate. Bolnavul cel mai mare dintre toţi bolnavii este acela care gândeşte că este sănătos. Orbul cel mai mare dintre toţi orbii este cel care gândeşte că el vede (Ioan 9.41). Este periculos să acordăm prea multă atenţie stării noastre nenorocite, dar mult mai periculos este să te lauzi mulţumit de sine cu presupusa bunătate proprie.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la Lege. Legea porunceşte, dar ea nu dă putere să se împlinească poruncile. Legea condamnă pe fiecare şi nu iartă pe nimeni. Dacă ne punem sub Lege, atunci suntem în afara harului. Dacă încercăm să fim salvaţi prin ascultare de Lege, atunci vom pierde pacea, puterea şi bucuria; „Pentru că Hristos este sfârşit al Legii, spre dreptate, pentru oricine crede” (Romani 10.4). Nici un om nu poate împlini cerinţele Legii, şi prin aceasta Legea ne mână la Hristos, singurul Salvator. Şi atunci El are dreptul să ceară ascultare. Această ascultare nu cere mai puţin decât toată inima noastră şi toate gândurile noastre, şi pe cele tainice, dar ea nu mai este un jug de fier sau o povară de nesuportat: „Pentru că jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11.30). Aceasta este o ascultare care rezultă din dragoste pentru El, deoarece El ne-a dăruit o eliberare aşa de minunată.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la ceea ce noi facem pentru El. Dacă suntem prea preocupaţi cu lucrul nostru, atunci putem uita pe Domnul nostru. Este posibil să ai mâinile pline şi inima goală. Invers: dacă inima noastră este plină cu Domnul, atunci nu vom putea uita lucrul nostru. Cum ar putea inimile noastre să rămână inactive, dacă inima noastră este plină de dragostea Sa?

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la succesul nostru. Rezultatele vizibile nu sunt dovada binecuvântării adevărate. Dumnezeu nu ne-a dat sarcina să avem succes, ci să lucrăm. El va cere socoteală şi ne va trage la răspundere pentru lucrul nostru, şi nu pentru succesul nostru. Noi semănăm sămânţa, Domnul culege roadele; dacă nu astăzi, atunci mâine, dacă nu prin noi, atunci prin altcineva; şi dacă totuşi avem succes, atunci este şi mai periculos să privim la el. Să privim la Domnul Isus, să-L urmăm şi să-L slujim, şi atunci când avem dezamăgiri, aceasta este „umblarea prin credinţă” (2 Corinteni 5.7).

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la darurile spirituale, pe care le-am primit de la El. Harul pe care l-am primit ieri a fost necesar pentru lucrul de ieri, noi nu trebuie să rămânem la acesta. Harul pentru lucrarea de astăzi nu ne este încredinţat ca să-l contemplăm, ci să-l folosim, prin aceea că noi „privim la Isus”.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la mărimea durerii noastre, cu care noi simţim păcatele noastre, sau la gradul de smerenie, la care ne duc păcatele noastre. Dacă suntem suficient de smeriţi, ca să nu ne plângem pe noi înşine, dacă suntem suficient de întristaţi, ca să privim numai la El, atunci aceasta este tot ce El cere de la noi în privinţa aceasta. El ne va elibera de orice povară, şi atunci o privire îndreptată spre El va frânge încăpăţânarea noastră şi vor face să ne curgă lacrimile. S-ar putea să plângem cu amar ca Petru (Luca 22.62); dar atunci ochii noştri vor privi printre lacrimi la El mai mult ca oricând. Nu este vorba de căinţa noastră, de lacrimile noastre din cauza păcatelor noastre. Nimic nu face desăvârşit, decât numai sângele Mielului lui Dumnezeu.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la măsura bucuriei noastre, la siguranţa noastră şi la dragostea noastră. Dragostea noastră poate scădea, siguranţa noastră se poate clătina. Putem să ne pierdem bucuria prin necredincioşie sau printr-o încercare a credinţei noastre. Dacă vine timpul de încercare, atunci există pericolul să ne pierdem puterea lăuntrică, să descurajăm şi să devenim îndărătnici, probabil să începem chiar să cârtim. Să nu uităm, dacă va scădea savurarea noastră spirituală – totdeauna rămâne valabilă credinţa şi puterea Sa, prin care noi putem să „prisosim în lucrarea Domnului” (1 Corinteni 15.58). De aceea nu privi la inima ta nestatornică, ci priveşte fără întrerupere la Domnul Isus Hristos, care totdeauna rămâne Acelaşi.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la gradul de sfinţenie, pe care l-am atins. Dacă cineva va crede că este un copil al lui Dumnezeu numai atâta timp cât în inima lui nu găseşte pete şi atâta timp cât nu se poate întâmpla ca el să cadă, cine va putea atunci să savureze bucuria mântuirii? Dar bucuria nu depinde de aceasta. Sfinţenia este roada răscumpărării, ea nu este rădăcina răscumpărării. Credinţa noastră este nedesăvârşită, ea poate fi deseori fluctuantă şi puţin roditoare. Dar aceasta nu schimbă cu nimic nemărginirea lucrării desăvârşite a Mântuitorului, şi nici siguranţa făgăduinţei Sale de nestrămutat, care a făgăduit viaţa veşnică tuturor celor care se încredinţează Lui. Încrederea deplină în Mântuitorul nostru ne va conduce şi la ascultare faţă de El. Şi tocmai prin liniştea şi pacea pe care le primim prin iertarea păcatelor, noi suntem tari pentru luptă.

 

   În Scriptură se vorbeşte despre sfinţire sub două aspecte. 1. Despre sfinţirea pe care o posedă un credincios pe baza lucrării făcute de Hristos. Hristos este sfinţirea noastră (1 Corinteni 1.30). De aceea credincioşii sunt numiţi sfinţi, şi în 1 Corinteni 6.11 se spune: „aţi fost sfinţiţi”. 2. Despre lucrarea Duhului Sfânt, prin care putem să umblăm corespunzător poziţiei pe care o avem în Hristos, aşa că noi devenim tot mai mult asemenea Lui. „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1.16). „Sfinţeşte-i prin adevăr, Cuvântul Tău este adevăr” (Ioan 17.17-19). „Urmăriţi … sfinţirea” (Evrei 12.14). Ambele gânduri sunt unite în Apocalipsa 22.11: „Cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe”. Dar există posibilitatea ca cineva să abuzeze de realitatea minunată referitoare la incontestabilitatea lucrării de răscumpărare, dedându-se la lenevie spirituală şi nu o ia în serios cu sfinţirea vieţii practice, pe care o posedăm în Hristos. Pentru o astfel de persoană este valabilă atenţionarea apostolului Ioan: „Cine zice: »Îl cunosc!« şi nu ţine poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el” (1 Ioan 2.4). Şi Domnul Isus Însuşi spune: „Orice pom care nu face rod bun este tăiat şi aruncat în foc” (Matei 7.19).

 

 

 

La Isus –

 

 

 

nu la credinţa noastră. Dacă vrăjmaşul nu ne poate face să privim la altceva, ultima lui viclenie este să ne îndrepte privirea de la Mântuitorul nostru spre credinţa noastră. Dacă aceasta este slabă, atunci suntem descurajaţi, dacă ea este tare, atunci devenim mândri, şi în ambele cazuri ne pierdem puterea; căci puterea nu se bazează pe credinţa noastră, ci pe Mântuitorul nostru, prin credinţă. Noi nu trebuie să privim la privirea noastră, pe care o îndreptăm spre Domnul Isus, ci la El Însuşi.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

atunci vom cunoaşte cum suntem noi înşine, cum este lumea, cum este suferinţa noastră, cum sunt gândurile noastre, sursele noastre de ajutor, cum este biruinţa noastră. Noi vom vedea toate în lumina adevărată. El ne va lăsa să vedem adevăratul conţinut al tuturor şi să-l evaluăm. Ce roditor va fi aceasta pentru noi! El ne dăruie înţelepciune, smerenie, mulţumire şi curaj, vigilenţă şi rugăciune. Domnul ne va învăţa în orice privinţă ce este folositor şi bun pentru noi. Tot ce El nu ne învaţă, ar trebui mai bine nici să nu le ştim.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

atâta timp cât mai suntem pe pământ – la Isus clipă de clipă, fără să ne lăsăm reţinuţi de amintiri din trecut, pe care a trebuit să le lăsăm în urmă, şi nici de îngrijorări cu privire la viitor, despre care nu ştim nimic.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

dacă încă nu am privit la El.

 

 

 

La Isus – din nou,

 

 

 

dacă am încetat să mai privim la El.

 

 

 

La Isus –

 

 

 

de aici înainte la Isus –

 

 

 

tot timpul la Isus –

 

 

 

cu o privire liniştită şi de neclintit, tot mai mult asiguraţi şi „transformaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3.18), în aşteptarea ceasului în care El ne va lua de pe pământ în cer, din timpul acesta în gloria veşnică, în aşteptarea

 

ceasului, pe care El ni l-a făgăduit, ceasul fericit, în care „vom fi ca El, căci Îl vom vedea aşa cum este”.  1 Ioan 3.2

 

http://www.mesagerul-crestin.net/tineri_in_credinta/HTM/Privind_tinta_la_Isus.htm

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Cu Hristos sunt ascunsa in Dumnezeu!

Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Coloseni 3:3

Nu stiu daca realizam importanta acestui Cuvant:

 viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

De indata ce sunt Copil al lui Dumnezeu, eu am primit aceasta garantie si Cuvantul lui Dumnezeu imi da aceasta asigurare in Ioan 3:12,

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu . Fiind Copil al Lui eu am primit asigurarea ca toate pacatele mele au fost sterse, si pentru totdeauna eu am scapat de osanda lui Dumnezeu.In Romani cap.8 Pavel spune:

Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.

Diavolul lupta sa nu cred acest lucru, incearca sa lase in noi un duh de frica si de nesiguranta, insa noi trebuie sa stim ca in Isus Hristos noi avem libertate.Duhul de frica nu este de la Dumnezeu. Aseara mergand spre adunare impreuna cu o sora, aceasta imi marturisea ca o anumita stare de frica i-a cuprins inima, intr-o anumita problema.Ori Scriptura ne spune in 2 Timotei:

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă, de-aceea orice soapta a celui rau care cauta sa patrunda in mintea noastra, noi trebuie sa nu ii dam accesul.

Cum pentru noi oamenii, copiii au valoare in ochii nostri si sunt importanti, tot asa si  NOI, Copiii lui Dumnezeu avem valoare in ochii Tatalui nostru, slava Lui!

Suntem sare si lumina pe pamant, suntem prietenii Lui, iar noi am fost alesi si am fost randuiti sa aducem roada.

Voi sunteţi sarea pământului. Voi sunteţi lumina lumii.(Matei 5:13-14) Cine? NOI!

Voi sunteţi prietenii Mei (Ioan 15:14)… Cine? NOI!

Toate acestea se datoreaza faptului ca El ne-a ales pe noi si noi pe El. El ne-a iubit mai intai, nu noi pe El.

Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

 (Ioan 15:16)

Oh, cate este de minunat acest lucru!

Sa ma stiu ca sunt in Hristos, iar impreuna cu Hristos sunt ascunsa in Dumnezeu!

https://maiexistaosansa.blogspot.com/2014/05/cu-hristos-sunt-ascunsa-in-dumnezeu.html

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Patriarhul Kiril, susținătorul lui Putin, a lucrat pentru KGB în anii ’70

 

 

 

Patriarhul rus Kirill, nume de cod era „Mihailov” și un apropiat al lui Putin, a lucrat în anii 1970 pentru serviciile secrete rusești, transmite AFP.

 

Patriarhul rus Kirill, un susținător apropiat al dictatorului Putin, a lucrat pentru serviciile secrete rusești în timpul unei șederi în Elveția în anii 1970, scriu două ziare elvețiene, care citează arhive declasificate.

 

Potrivit publicațiilor Le Matin Dimanche și Sonntagszeitung, dosarul întocmit de poliția federală despre cel care este astăzi patriarul rus „confirmă că ”Monseniorul Kirill”, așa cum este numit în acest document, a făcut parte din KGB”. (AFP)

 

 

Misiunea lui Kirill, al cărui nume de cod era „Mihailov”, a fost, de asemenea, de a influența acest consiliu, care a fost infiltrat de KGB în anii `70 și `80.

 

Obiectivul sovieticilor era de a determina instituția de la Geneva să critice Statele Unite și pe aliații săi și să își tempereze criticile privind lipsa de libertate religioasă în URSS, arată ziarele, adăugând că Biserica rusă „a refuzat să comenteze activitatea de spionaj a lui Kirill la Geneva”.

 

La rândul său, Consiliul Mondial al Bisericilor a transmis că nu deține „nicio informație” pe această temă.

 

Le Matin Dimanche l-a intervievat pe nepotul patriarhului, Mihail Goundiaev, care i-a succedat ca reprezentant al patriarhiei ruse la Geneva, care a declarat că unchiul său „nu a fost un agent, chiar dacă a fost supus `controlului strict` al KGB-ului”. Iar acest lucru nu a „afectat sinceritatea angajamentului său față de munca ecumenică cu alte biserici”, a adăugat el.

 

Ziarul citat subliniază și că Patriarhul Kirill este deosebit de atașat de Elveția. „El a vizitat Elveția de cel puțin 43 de ori”, precizează publicația, adăugând că „pe lângă pasiunea sa pentru schi – în 2007 și-a rupt chiar un picior pe o pârtie elvețiană – diplomația religioasă, spionajul și finanțele l-au readus constant pe Kirill în Alpi sau pe malul lacului Geneva.

„Am sentimente speciale față de țara dumneavoastră. Dintre toate țările din lume, este poate cea pe care am vizitat-o cel mai des”, a explicat patriarhul în 2019, când l-a primit la Moscova pe președintele Consiliului de Stat al Elveției, Jean-René Fournier.

 

 

 

 

https://timpul.md/articol/patriarhul-kiril-sustinatorul-lui-putin-a-lucrat-pentru-kgb-in-anii-70.html

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Dacă animalele ar putea vorbi care dintre ele s-ar plânge cel mai mult de oameni?

 

 (Ce spun românii, nivelul 10)

 

 

Deși nu aș fi crezut, în ultima perioadă am ajuns să fiu tot mai prins de un joc pe telefon, destul de cunoscut, din câte am înțeles. L-am descoperit după ce am urmărit mai multe persoane pe TikTok care îl jucau pe live-uri împreună cu urmăritorii. Jocul se numește „Ce spun românii” și a reușit să îmi capteze atenția. Pe scurt, jocul pentru terminalele mobile este inspirat după emisiunea cu același nume, care se difuzează pe Pro TV, prezentată de Cabral.

 

Cu toate că, la început, îți lasă impresia că ar fi un joc destul de simplu, lucrurile se complică destul de repede și se ajunge la o mulțime de întrebări care te pun în dificultate. Am pățit-o încă de la nivelul întâi al categoriei „Ce spun românii”, jocul fiind structurat pe mai multe categorii; le-am notat pe toate la finalul acestui articol, pentru cei mai curioși din fire.

 

Pentru că la unele întrebări m-am blocat efectiv, am încercat să caut unele răspunsuri pe Google. Însă, în cele mai multe cazuri, acestea nu se găsesc pe nicăieri prin online. Probabil că au mai încercat și alții să le caute și n-au găsit nimic folositor. De aici a pornit și ideea mea de a pune toate răspunsurile în câte un articol, fiecare fiind dedicat nivelului aferent.

 

Nivelul 10: Dacă animalele ar putea vorbi care dintre ele s-ar plânge cel mai mult de oameni?

 

Nivelul al zecelea din categoria „Ce spun românii” ne cere să numim mai multe animale care, dacă ar putea să vorbească, ar fi cele mai nemulțumite de stăpânii lor. Nivelul are șapte răspunsuri. Iar acestea sunt următoarele, exact în această ordine:

 

  1. Câinele
  2. Porcul
  3. Găina
  4. Pisica
  5. Calul
  6. Șoarecele
  7. Mielul

 

„Ce spun românii” este un joc dezvoltat de compania CG Gaming, în limba română. La momentul publicării acestui articol, jocul pentru terminalele mobile are peste 100.000 de descărcări și o medie a recenziilor de 4,2 din 5, pe baza a 639 de păreri. În momentul de față, jocul este structurat pe multiple categorii, după cum urmează: cuvinte încrucișate, clasic, general, ce spun românii, ghicitori, jocul cuvintelor și definiții.

 

https://www.pardau.ro/daca-animalele-ar-putea-vorbi-care-dintre-ele-s-ar-plange-cel-mai-mult-de-oameni-ce-spun-romanii-nivelul-10/

 

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Am murit… ca să trăiesc

 

 

Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. (Galateni 2, 19)

 

Orice viaţă se naşte dintr-o moarte, şi fără o moarte nu există nici o viaţă. răuntele de grâu dacă nu moare rămâne singur, dar dacă moare aduce multă roadă.

Până nu moare noaptea, nu se poate naşte ziua. Până nu moare iarna, nu se naşte primăvara. Până nu moare firea veche, nu se naşte firea cea nouă. Până nu moare omul firesc din noi, nu se poate naşte omul duhovnicesc. Altoiul nobil nu creşte pe trunchiul unui pom care are lăstari sălbatici. El creşte numai atunci când orice lăstar vechi este stârpit, rupt şi îndepărtat.

Toată taina mântuirii noastre stă în puterea şi statornicia cu care noi luptăm neîncetat să omorâm firea noastră cea veche, pentru a trăi în noi firea noastră cea nouă. Dacă noi am murit cu Hristos prin Botez este ca să trăim acum cu El prin credinţă (Col 2, 12). Dacă am murit pentru lume, în clipa predării noastre în slujba lui Hristos, este ca acum, după predarea aceasta, să trăim zi de zi şi clipă de clipă, până la moarte, pentru El şi slava Lui. Dacă am luat hotărârea să intrăm în Oastea Domnului Iisus, am făcut acest lucru ieşind din gloata lui satan, spre a-L urma pe Hristos.

 

Cine, lăsând o hotărâre rea, nu se ţine tare de cea bună, şi, lăsând o cale rea, nu urmează statornic calea cea bună, şi, lepădându-se de satan, nu se uneşte strâns cu Hristos, şi, murind pentru lume, nu trăieşte cu toată evlavia faţă de Dumnezeu,   – acela în curând va ajunge din nou acolo de unde a plecat, ba încă şi mai rău. După cum este scris: Şi omul acela ajunge de şapte ori mai rău de cum fusese la început (Lc 11, 24-26).

 

Cu lucrurile mântuirii nu-i de glumit.

Cu Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu fiecare din noi trebuie să ştim să umblăm cu toată teama, evlavia şi seriozitatea. Dacă Dumnezeu S-a îndurat faţă de noi ca să ne aleagă pentru mântuire, acest har este nespus de mare şi cutremurător. O dată ce am devenit părtaşi ai harului acestuia, noi trebuie să o rupem cu păcatul, în chip cu totul hotărât, apoi să trăim cu toată frica de Dumnezeu în dreptate, cumpătare şi evlavie, lucrând neîncetat şi aşteptând fericita noastră nădejde, arătarea Slavei Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Iisus Hristos (Tit 2, 11-13).

 

Avem cu Hristos un legământ… cu Hristos avem acest legământ. Cu Dumnezeu am pus juruinţa aceasta şi Duhul Sfânt a pecetluit-o… Cum să mai scăpăm noi, dacă vom fi nepăsători faţă de mântuirea aceasta cutremurătoare? Cum să nu fim noi alungaţi în cel mai fioros infern, când nesocotim şi dispreţuim pe Dumnezeu, întorcându-I spatele, după ce El Şi-a pus semnătura de sânge a Fiului Său pe acest document zguduitor? (Evr 2, 3; 10, 26-31). Şi cum să mai fim dezvinovăţiţi dacă ne-am călcat legământul cel mai sfânt?

 

Noi am murit faţă de lume, nu ca să zăcem ca nişte morţi, ca nişte cadavre care nu mai mişcă, nu mai lucrează, nu mai respiră, nu mai vorbesc…

Ci noi am murit pentru păcat, tocmai pentru a vieţui de acum încolo pentru Hristos, pentru neprihănire, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Vai de acel credincios care, devenind mort pentru lume, nu devine mai viu pentru Domnul, care, dacă nu mai vorbeşte ca lumea, nu mai vorbeşte nici ca Duhul, care, dacă nu mai merge la fapte rele, nu merge nici la binefaceri, care, dacă nu merge la cârciuma lui satan, nu merge nici la biserica şi adunarea Domnului! Vai de acela care, lăsându-se de vestirea minciunii, nu se apucă de vestirea adevărului şi, lepădându-se de sudalme şi ocări, nu devine un om al rugăciunii şi al răspândirii Cuvântului Sfânt! Dumnezeu tocmai pentru asta ne-a scos din robia lui satan, ca să devenim nişte slujitori ai Săi!

 

Omul lui Dumnezeu şi Lucrarea lui Dumnezeu, care au primit alegerea pentru slujirea Lui pe pământ, au cu sine nu numai datoria vestirii Evangheliei lui Hristos, ci şi făgăduinţa puterii Sale şi a purtării Lui de grijă. Nu te teme de ei, iată Eu sunt cu tine, ca să te scap, zice Domnul (Ier 1, 8). Iată că Eu sunt cu voi, în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor (Mt 28, 20). Iată izvorul şi garanţia vieţii şi a puterii noastre! Forţa aceasta atotputernică a lui Dumnezeu, care însoţeşte totdeauna pe aleşii şi trimişii Săi, este puterea neînvinsă care a purtat solia Evangheliei şi pe purtătorii ei biruitori prin toate furtunile şi peste toate valurile veacurilor şi ale istoriei, până astăzi, fără ca s-o poată nici opri şi nici distruge nimic.

Toţi cei ce i s-au împotrivit au fost ori înlăturaţi, ori nimiciţi. O dată cu binecuvântarea celor care au purtat solia lui Dumnezeu, au fost pedepsiţi şi cei care au nesocotit-o. Chiar noi înşine, care spunem aceste lucruri, suntem încă o dovadă a acestui adevăr.

 

Într-o veche însemnare biblică, se spune că atunci când copilaşul Moise, fiind scăpat din ape, a fost adus în faţa lui Faraon, au fost chemaţi trei înţelepţi şi au fost întrebaţi ce să facă cu el.

Primul, Bileam, l-a îndemnat pe Faraon să ucidă pe Moise. De aceea răsplata lui a fost că a sfârşit prin a fi ucis şi el.

Al doilea, Iov, a tăcut şi nu a apărat copilul când era în primejdie. De aceea a avut şi el de îndurat crunte suferinţe, fiindcă n-a vorbit atunci când trebuia să vorbească în apărarea vieţii unui ales al lui Dumnezeu.

Al treilea, Ietro, a vorbit cu multă stăruinţă pentru salvarea vieţii copilului lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu i-a rânduit lui un viitor frumos, iar urmaşii lui au ajuns la mari binecuvântări de la Domnul.

 

Domnul spune: Cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Mei… Cine a făcut acestea unora din ai Mei Mie Mi le-a făcut (Mt 25, 40; Zah 2, 8). Toată istoria este martoră că oricine a primit pe trimişii lui Dumnezeu cu bucurie, cu respect, cu preţuire şi bunăvoinţă au fost binecuvântaţi. Dar toţi cei ce s-au purtat rău cu ei au fost pedepsiţi potrivit cu gravitatea păcatului făcut împotriva lor. După cum este scris: Binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta şi blestemat să fie oricine te va blestema (Num 24, 9).

 

Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

 

 

https://oasteadomnului.ro/am-murit-ca-sa-traiesc-2/

 

 

////////////////////////////////////

 

 

Greşirea cerului – Nichita Stănescu

 

Zburau vulturii întorşi pe spate

şi cu gheara întoasră în sus

ca pe nişte miei să fure,

steaua cu lumină ondulată;

 

Ca pe nişte miei să fure de sus

lumina ochilor mei.

 

Zburau vulturii întorşi

şi pe spate prin cer

spinările lor coborâseră jos

şi se ştergeau de şternul meu.

 

Cel le era trupul meu de carne,

pământul le era lumina aceea

de sus a ochilor mei

 

 

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu

 

 

 

 

 

https://poetii-nostri.ro/nichita-stanescu-gresirea-cerului-poezie-id-818/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

…”caci celce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Lui ! ” (Zaharia 2:8b)

 

 

Fiecare dintre noi ca oameni pe pamint, avem prima perioada de viata, copilaria. Este un unicat in dreptul fiecaruia. In ea esti fara grijuri si poveri. Insa in ea, in temelia ei, sunt asezate gindurile, dorintele, sperantele si trasaturile de caracter ce te vor insoti.

 

M-am nascut intr-o familie de credinciosi cu mult respect pentru numele lui Dumnezeu si viata de credinta. Am fost primul, deci cel mai mare dintre 7 frati, 5 baieti si 2 fete. Viata la tara nu era asa complicata insa, copilaria ne-a fost placuta si incarcata de nenumarate amintiri. Este un deliciu cind dupa atitia ani in intilnirile la diferite ocazii, ne povestim aducundu-ne aminte de atitea nazdravanii si intiplari cu mult haz. In acest timp minunat am avut parte de un har deosebit. Mama noastra fiind o femeie firava, nu asa robusta, ne-a crescut cu multa sensibilitate, imprimind aceasta in noi si grija de a respecta cit se poate de mult pe frati si viata crestina in Hristos. In timpul mersului nostru la adunare duminica, am intilnit acolo un frate mai in virsta, care a ramas pentru noi:mosu Efim Peritenco.

 

Acest om era singur, nu avea familie, statea cu chirie la o familie de frati. Nu stiu nici pina azi istoricul originii lui. El era de meserie timplar si lucra ocazional unde era solicitat. De pe la virsta mea de 14-15 ani am inceput sa ma imprietenesc cu el si l-am rugat pe tatal meu sa ma lase sa-l insotesc cite putin pe la lucrul lui. Am primit aceasta favoare din partea tatalui meu si va dati seama ca la aceasta virsta banda de inregistrare a evenimentelor cit si curiozitatea, cit sunt de mari!

 

Am avut aceasta speciala ocazie as zice eu, de a vedea cum isi desfasoara viata acest om care pentru mine era al nimanui, insa un unicat din lumea crestina, un om special al lui Dumnezeu, o lumina peste vremuri. Voi incerca sa enumar 3 aspecte din viata acestui om.

 

  1. Lucrarile si munca pe pamint sunt rasplatite in cea mai mare parte prin bani. Va dati seama, fiind cu el, ce copil nu-si doreste sa primeasca, sa aibe si el ceva bani. Dar spre parerea mea de rau si uimirea mea pina in ziua de azi, acest om nu a lucrat la nimeni pe bani, spunind la inceput de lucru sau la sfirsitul lui, te costa atitia bani, nu. Totusi, ne intrebam: cum, din ce traia acest om? Simplu! Acelasi bun si atotputernic Dumnezeu care l-a hranit pe Ilie in pustie, a fost tare credincios fata de acest om. Era solicitat de diversi oameni din comuna sa le lucreze lucrari de timplarie. Executa totul cit putea de bine si fiecare il rasplatea cu ce avea, hrana, imbracaminte.

 

Chiar reprezentantii mari ai comunei cum ar fi presedintele de colectiv, presedintele sfatului popular al comunei, il solicitau la toate lucrarile lor intrucit aveau garantia ca acest om lucra corect, cinstit si de calitate. Acestia ii trimeteau hrana periodic acasa, iar la inceput de iarna primea lemne de foc pentru incalzit si facut mincare intotdeauna.

 

  1. In vremea aceea de viata in sistem comunist, unele aspecte sunt de-a dreptul uimitoare. De exemplu: daca se intimpla sa primesti vre-o scrisoare din America, erai chemat la militie si fara prea multe intrebari, erai batut ingrozitor, gindindu-te ca daca vei mai primi una… Insa acest om, primea in fiecare luna o scrisoare si o mica suma de bani, dar tare buna pentru el, astea din America de la fratele Andrei Trupu.

 

Apoi aproape lunar primea scrisoare si o Biblie de la fratele Ieremia Hodoroba din Franta. Bibliile le oferea in secret celor mari din comuna si altor oameni. In aceste vremuri si situatii cumplite, mina cea tare a Dumnezeului cel viu l-a pazit si nimeni nu s-a atins de el, de niciun fir de par din capul lui. Nu-i uimitor !

 

  1. Acest om nu a avut niciodata haine in plus decit ce era pe el si un rind de schimb. Restul toate celelalte erau date cu bucurie saracilor din comuna, fratilor in nevoie, de la el…..marele bogat!! Stau si ma gindesc, ce avere are omul acesta in cer! Cum straluceste el in imparatia lui Dumnezeu !

 

Depun aici o marturie: mama mea a avut o vedenie de vis si a vazut pe acest om imbracat in haine albe in cer, stind impreuna cu alti sfinti ai lui Dumnezeu la masa si erau slujiti de ingeri. Au trecut citiva ani. Gazda unde statea el a vindut casa si el a fost nevoit sa se mute in alt loc. Cum nu si-a gasit prea repede o gazda, parintii mei in spiritul datoriei de crestini, au acceptat sa stea la noi. I sa oferit camera din fata dinspre strada cu intrare separata. Dupa ce si-a adus lucrurile lui si s-a instalat, cam timp de o luna, noi gazdele, nu am intrat la el in camera deloc. Nici el nu iesea din camera decit foarte rar. Mergea la magazinul din comuna si se intorcea cu cite un sul de coli de hirtie de sac, nestiind nimeni dintre noi ce va face el cu ele. Asa se face ca eu fiind ceva mai prieten cu el, cam dupa o luna si jumatate, m-am dus la el in camera.

 

Ce credeti oameni buni ca mi-a fost dat sa vad? El a scris versete importante din Biblie pe aceste coli, le-a lipit si a tapetat toti peretii cu ele ! S-au suparat un pic parintii, proprietarii casei, dar l-au lasat in buna pace. De atunci si pina astazi, in sute sau nenumarat de multe case sau locuri pe unde am intrat, n-am mai vazut o camera tapetata complet cu versete din Biblie.!

 

Intre timp eu am plecat din localitate la scoala profesionala, apoi in armata. M-am mutat si stabilit in Constanta, unde dupa ceva timp m-am casatorit. Am corespondat sustinut cu acest minunat om al lui Dumnezeu si experienta cu el, viata de credinta a acestui om si umblarea lui cu Dumnezeu, mi-a marcat viata ! Chiar cel mai grozav ateu daca ar vedea filmul vietii acestui om, s-ar rusina si si-ar scoate paleria.

 

Apropo, acest om cind rostea numele lui Dumnezeu in orice imprejurare unde se afla in timpul zilei, isi scotea palaria in semn de respect! In anul 1975 in luna octombrie, Dumnezeu a acceptat rugaciunea parintilor mei si le-a dat raspuns cu privire la mutarea lor din comuna Jegalia in orasul Constanta. Asa ca s-a pus casa in vinzare, s-a gasit cumparatori si totul a mers bine pina intr-un punct: situatia lui mosu Efim Peritenco. Statuse la noi 8 ani. Cumparatorii au fost fiul unei familii instarite din comuna, un tip foarte bine dezvoltat.

 

Din discutia purtata cu el in privinta mutarii noastre si existind acest „chirias special”, am convenit impreuna ca mosu Efim va sta la el fara nici-o pretentie o luna de zile, timp in care el isi va cauta si stabili o alta gazda. Pina aici totul foarte bine. Am realizat mutarea parintilor si fratilor mei de acolo la Constanta si mosu Efim a ramas conform intelegerii. Dar dupa o saptamina: stupoare ! primesc o scrisoare tip SOS de la mosu Efim in care mi-a relata urmatoarele:

 

„Frate Marinel (asa, ma alinta el) uite in ce situatie ma aflu:cei care le-ati vindut casa, mi-au spus ca intr-o saptamina sa ma mut, ca ei au de facut botezul la copilul mic si au nevoie de camera unde locuesc sa fie eliberata ca vor avea petrecere si au nevoie de ea. Daca nu ma vor scoate afara sub cerul liber. Asa ca daca vreti si puteti veni pina aici ca sunt scos afara deja in curte si dorm sub cerul liber.”

 

Dupa ce am citit scrisoarea, multumesc lui Dumnezeu ca mi-a pompat oxigen in plamini si mi-a intarit inima! M-am invoit de la servici si a doua zi am fost acolo. Am vazut cu ochii mei incredibilul asupra evenimentelor „crestinesti ortodoxe”. Am cautat gazda prin comuna, si daca nu am gasit, am hotarit ca sa pregatim camaruta din spatele salii unde este adunarea noastra crestina din comuna. Am lucrat impreuna cu alte persoane, am varuit, facut curat, mobilat cu strictul necesar si in 2 zile l-am mutat pe „reprezentantul lui Dumnezeu” intr-un loc potrivit. Tare bine si linistit s-a simtit in acest loc pina a plecat la palatul lui din cer!

 

Mi-am mai adus aminte de o intimplare cu el: il intilnea prin comuna un om batjocoritot din cind in cind si-i spunea: mosu Efim, cind vin sa-ti fac cosciugul? Raspunsul lui era pasnic si sigur: eu nu ma interesez de asta. Nu-i treaba mea, de asta are grija Dumnezeul meu! Nu dupa mult timp, intr-o zi de dimineata vine la mosu, baiatul acelui om sa mearga la ei ca sa le faca un cosciug ca tatal lui a murit. Mosu Efim a raspuns baiatului la fel de clar si pasnic: eu nu fac cosciuge, tatal tau s-a priceput la asta. Ce rasturnare a ordinii omenesti cind intervine maretul stapin. Petrecerea a vut loc, oamenii s-au distrat ca poe vremea lui Samson. Insa, undeva ochiul lui Dumnezeu care e treaz permanent, vedea tot!

 

Dupa aproximativ o luna si ceva, acest barbat atletic, in fata caruia nu indraznea sa sufle nimeni, a mers intr-o seara la circiuma din comuna. Dupa ce s-a respectat acolo, incins bine, cu bicicleta si „basca” pe cap, a pornit spre casa. Intrind de pe soseaua principala pe strada spre casa lui, s-a declansat o furtuna puternica si firele de curent electric de pe stilp s-au desprins si au cazut pe pamint. In acest loc si in acest timp, vintul a luat basca de pe capul lui si a dus-o intre firele cu curent electric.

 

Fiind noapte si nevazindu-le, mergind dupa basca si nevazindu-le, repet, a fost electrocutat pe loc si a murit acolo imediat. Groaznic! Ce jale! O sotie ramasa vaduva, 2 fetite orfane! Sa fie pura intimplare?? Este credincios Dumnezeu? ESTE si RAMINE !

 

„Fiindca Dumnezeu gaseste ca este drept sa dea intristare celor ce va intristeaza”2Tesaloniceni 1:6 !

 

Viata merge inainte si de atunci s-au scurs multi ani. Cum Dumnezeu este in toate suveran, EL lucreaza in asa fel incit mintea si capacitatea noastra ramin blocate. Asa ca dupa toate aceste intimplari si nu usor de acceptat, sotia acestiu om si o fica a ei, vin la adunare si asculta cuvintul lui Dumnezeu. Acesta este Dumnezeul mintuirii noastre ! EL da izbavirea, iertarea si vindecarea oricarei rani! Slava, marire si glorie Lui !

 

A consemnat si trait acestea,

 

Marinica Dumitrascu,

 

http://publicatia.voxdeibaptist.org/marturisiri_March04_03.htm

 

 

https://ardeleanlogos.wordpress.com/marturii/caci-celce-se-atinge-de-voi-se-atinge-de-lumina-ochilor-lui-zaharia-28b/

 

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

“EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA” (Ioan.14:6)  

 

 By David(duţu) Miclea

 

 

*Cuvîntul de aur: Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6).

 

“EU SUNT CALEA”

Isus face o afirmaţie foarte clară, o afirmaţie precisă: “EU SUNT CALEA”

*Isus Calea – spre Tatăl

-Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6).

*Isus Calea – spre belşug

-Daca intra cineva prin Mine, va fi mantuit; va intra si va iesi si va gasi pasune. (Ioan.10:9)

*Isus Calea –spre Mîntuire

– Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6).

*Isus Calea – şi nu o alta cale.

-In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” (Fapt.4:12).

“EU SUNT ADEVĂRUL”

În al 2-lea rind Mîntuitorul face din nou o referire la El spunînd cuvintele: “Eu sunt Adevărul”

*Isus este Adevărul şi în gura lui nu s-a găsit minciună: „El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug.” (1Pet.2:22).

*Isus a spus adevărul atunci cînd a zis, că este Dumnezeu

*Isus a spus adevărul şi atunci cînd a spus că a venit de la Tatăl şi că este Fiul lui Dumnezeu.

*Isus a rostit numai adevărul, chiar şi atunci cînd a spus că are să moară şi apoi o să Învieze din nou, noi suntem martori a Învierii Sale.

*Isus a spus adevărul şi atunci cînd a spus omului :”iertate îţi sunt păcatele” da, El are putere să ierte păcatele.

*Isus a spus adevărul cu privire la venirea Sa în glorie şi într-o zi vom fi martori a revenirii Lui, ochi mei îl vor vedea şi dorec cît mai repede lucrul acesta.

***Să considerăm aceste cuvinte venite direct din gura Lui, El este Cale, singura Cale înspre Dumnezeu, înspre Rai, şi nu există alta, El esteAdevărul şi singurul Adevăr care ne va duce la Tatăl.

***veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi.” (Ioan.8:32)

“EU SUNT VIAŢA”

Isus a declarat: “EU SUNT VIAŢA”

*Adevărată Viaţă este să-L cunoşti pe El şi să trăieşti aşa cum El te învaţă:

-Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. (Ioan.17:3).

-Adevarata neprihanire duce la viata, dar cel ce urmareste raul gaseste moartea. – (Prov.11:19).

– asa ca sa-si stranga pentru vremea viitoare, drept comoara, o buna temelie, pentru ca sa apuce adevarata viata. (1Tim.6:19).

*El este începătorul vieţii:

-In El era viata, si viata era lumina oamenilor. (Ioan.1:4).

-Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor. (Ioan.1:2-3).

*El este sursa vieţii Singurul care poate oferi viaţă:

– Eu sunt Painea vietii. (Ioan.6:48).

– „Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. (Ioan.6:35).

*El dătătorul vieţii veşnice, o viaţă pentru totdeauna, o viaţă care trece dincolo de moarte:

– „Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. (Ioan.11:25).

-Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica. (Ioan.6:47).

***CONCLUZIE:                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Isus ne-a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”

-CALE –singura şi sigura cale spre cer.

-ADEVĂR- singurul care rămîne în picioare.

-VIAŢĂ – speranţa de nemurire a fiecărui credincios.

***Isus a venit să fie Calea, Adevărul şi Viaţa, pentru toţi cîţi vor crede în El, ca într-o zi să avem parte de veşnica Lui prezenţă.

~Slujitorul~

 

 

https://slujitorul.wordpress.com/2014/06/07/eu-sunt-calea-adevarul-si-viata/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

ÎNTRUPAREA LUI HRISTOS COBORÂREA LUI ÎN UMANITATE, Ilie Bledea

 

 

 

Ioan 1:11-18

 

În această lună sărbătorim într-un mod special nașterea Domnului Isus. Este o perioadă ciudată datorită pandemiei și probabil că și sărbătorirea de anul acesta va fi ciudată, diferită de tot ce am trăit până acum, însă în ciuda acestei situații ciudate avem privilegiul de a medita la adevărul întrupării și de a aprodunda acest adevăr fundamental pentru credința noastră. Evanghelistul Ioan prezintă nașterea Domnului Isus în termenii întrupării Cuvântului. Ioan îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cuvântul veșnic, Fiul etern al lui Dumnezeu. Ioan nu vorbește despre nașterea lui Hristos, din Iosif și Maria, ci de întruparea Lui ca și Cuvânt veșnic al lui Dumnezeu.

 

Sunt câteva adevăruri profunde cu privire la acest eveniment al întrupării Cuvântului, aici în acest text, la care vă invit să medităm în această perioadă. Mai întâi, trebuie să înțelegem:

 

  1. APROPIEREA DOMNULUI ISUS DE OMENIRE PRIN ÎNTRUPARE, V10-13.

 

„A venit la ai Săi”, aceasta arată apropierea Lui de oameni. Ai Săi sunt evreii, în sens strict, dar în sens mai larg se referă la întreaga umanitate. Pentru că lumea nu L-a cunoscut în starea în care era El înainte v10, a venit în lume vizibil, S-a întrupat. Observați câteva detalii despre aceasta:

 

  1. Realitatea apropierii Sale, v11. Apropierea Lui este ceva real, El s-a apropiat de umanitate, luând trup ca al nostru. S-a făcut unul dintre noi.

 

  1. Respingerea apropierii Sale de către ai Săi, evreii v11. Ioan consemnează scurt și cuprinzător. Ai Săi nu L-au primit, nu ne spune de ce nu l-au primit, ci doar că nu l-au primit. A fost respins de ai Săi.

 

  1. Recunoașterea și receptivitatea faţă de apropierea Lui, v12-13.

 

Calea – credinţa, v12.

Câștigul – dreptul de copil al lui Dumnezeu, v12.

Cauza – nașterea din Dumnezeu, v13. L-au primit și au crezut, fiind născuţi din Dumnezeu. Omul crede în Hristos și îl primește pe El, fiind născut din Dumnezeu și doar când este născut din Dumnezeu, nu se poate altfel.

  1. AUTORITATEA CUVÂNTULUI ÎN ÎNTRUPARE, V1-2; 14.

 

Cuvântul este Dumnezeu și are autoritate. În Întruparea Lui a fost implicată clar și autoritatea Lui. Sunt câteva informaţii pe care textul ni le prezintă cu privire la Cuvânt, care ne duc la această concluzie:

 

  1. Cuvântul era din veșnicie, este etern, v1.

 

  1. Cuvântul era în părtășie perfectă cu Dumnezeu, v1-2. Faţă în faţă cu Dumnezeu, v1-2. În intimitate, comuniune absolută. v18.

 

  1. Cuvântul era și este Dumnezeu suveran, v1.

 

  1. Cuvântul în mod liber S-a făcu trup, S-a întrupat, v14.

 

De bună voie, din dragoste izvorâtă din El.

Nu a fost constrâns de nimeni de nimic. Nu a fost făcut, nu a fost forţat de nimeni. Când ne gândim la aceasta, nu putem spune decât: Slavă Lui! A Lui este autoritatea și puterea în toate!

  1. AȘEZAREA REȘEDINȚEI SALE ÎNTRE OAMENI PRIN ÎNTRUPARE, V14.

 

Sunt și aici câteva precizări importante care trebuie făcute:

 

  1. Din slava veșniciei a venit în cortul vremelniciei, trup, v14. Sarx în greacă. Un trup de carne, uman, ca al nostru, nu alt trup. Smerenia și sacrificiul Lui este descoperită în aceasta.

 

  1. Din sala tronului din Ceruri, și-a făcut cortul între noi, în tabăra noastră, v 14. Cuvântul în original, care este tradus cu a locuit este și-a făcut cortul, sau a cortuit. O trimitere la călătoria lui Israel prin pustiu, când Dumnezeu a avut cortul în mijlocul taberei. Acum El, Hristos este Cortul întâlnirii cu Dumnezeu și Chivotul Legământului. Ce era în cort și ce se făcea în cort? Sfânta și sfânta sfintelor. Și acolo se aducea jertfa la scaunul îndurării, la chivot se stropea sângele. Aici revenim la ideea trupului, cărnii pe care a luat-o Domnul Isus. De ce? Să fie nu numai Cortul, Chivotul și Scaunul îndurării, ci și jertfa de ispășire, să-și verse sângele pentru curăţirea păcatelor noastre. Asta va spune Ioan mai târziu cu câteva versete în Ioan 1:29.

 

  1. ADEVĂRUL DESCOPERIT ÎN ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI, V14-18.

 

Peste Cortul întâlnirii în Vechiul Testament și în Templu se pogora norul Slavei lui Dumnezeu și descoperea poporului voia lui Dumnezeu. Acum toată slava lui Dumnezeu este în Domnul Isus. Ioan prezintă tema Luminii divine, începând cu v5, aici detaliază și ne arată ce lumină, sau ce se descopere în întruparea lui Hristos.

 

  1. Adevărul gloriei divine în lumea mândriei omenești, v14. Glorie înseamnă măreţie, strălucire, splendoare, frumuseţe, greutate, valoare. A Lui este Gloria! Aceasta ne-a descoperit Hristos. Omul crede el că este măreţ, glorios, însă nu este decât praf.

 

  1. Adevărul graţiei divine în lumea păcătoșeniei umane, v14, v16-17. Graţie, har, eliberare, graţiere. Hristos a venit să ne elibereze din robia viciilor, a patimilor, a păcatului, a mizeriei noastre.

 

  1. Adevărul autenticității divine în lumea minciunilor diavolului și omului, v17. Adevărul divin absolut a fost revelat în Hristos. Hristos este adevărul absolut. El a spus: Eu sunt Adevărul. Adevărul care ne eliberează de minciuna diavolului; Ioan 8:32; Cuvântul Lui este adevărul, Ioan 17:17b.

 

  1. Adevărul cunoașterii divine în lumea ignoranței umane, v18, 1-2.

 

Logos înseamnă gândire, raţiune, discurs, cunoaștere. Domnul Isus l-a făcut cunoscut pe Dumnezeu, după o analiză corectă și obiectivă. El descoperă gândirea și persoana lui Dumnezeu corect și suficient. El cunoaște gândul lui Dumnezeu. Cine a cunoscut gândul lui Hristos? Noi îl cunoaștem acum datorită întrupării și avem gândul lui Hristos. 1 Corinteni 2:16

 

Nu putem decât să spunem: Slăvit să fie Dumnezeu pentru întruparea lui Hristos!

 

În întrupare vedem apropierea Lui, suveranitatea Lui, sau autoritatea lui Hristos, locuirea și smerenia lui Hristos în întrupare și vedem lumina și slava lui Hristos în întrupare.

 

Suntem noi conștienţi de toate acestea? Credem cu adevărat în El și L-am primit, fiind născuţi din Dumnezeu? Ioan 1:12-13.

 

Caută să cunoști acest adevăr tot mai mult, cugetă la el și conformează-ți viața cu adevărul despre Hristos!

 

Vă doresc tuturor o sărbătoare a întrupării lui Hristos în această lumină!

 

Pastor Ilie Bledea

 

 

ÎNTRUPAREA LUI HRISTOS COBORÂREA LUI ÎN UMANITATE, Ilie Bledea

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Studiul Biblic: NAȘTEREA DIN NOU

 

 

Pastor Sandu Dobrescu

 

 

 

            „A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12-13). Iar la întrebarea lui Nicodim, un fruntași al Iudeilor „Drept răspuns Isus a zis „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3:3)

 

            Prin cuvintele versetelor de mai sus, Ioan ne arată în modul cel mai profund scopul Evangheliei, menționând care este adevărata Lumină venită în lume, Lumină ce nu poate fi biruită de întuneric. Această Lumină este Fiul lui Dumnezeu care poate lumina pe orice om venit în lume. Așa cum la creație, prima lucrare pe care a făcut-o Dumnezeu, a fost să facă lumină pe fața pământului, unde era întuneric. Tot așa orice om care vine din întunecimea păcatului la Dumnezeu, are nevoie mai întâi de lumină pentru a crede în Domnul Isus, iar Duhul Sfânt îl va convinge de starea de păcat .

 

            Ioan este primul care ne vorbește de ce-a mai mare schimbare de care are nevoie orice om păcătos și se produce doar în cei ce cred și primesc Cuvântul Evangheliei. Biblia echivalează credința, prin care se primește lumina și viața veșnică, cu ascultarea de Dumnezeu „Cine crede în Fiul, are viață veșnică; dar cine nu  ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3: 36) 

 

Intenția mea prin acest studiu este de a vă împărtăși din descoperirile de care Domnul mi-a făcut parte în timpul meditațiilor asupra Cuvântului din Scriptură. Și vreau să vin în sprijinul celor ce nu au o înțelegere clară asupra acestei învățături a nașterii din nou, arătată de Ioan și confirmată de Domnul Isus, necesară oricărui om care crede. Ioan amintește patru feluri de nașteri. Primele trei nu dau nici o garanție de schimbare cum interpretează unii, care ne spun că dacă te naști dintr-un popor creștin, moștenești credința lor, învățătură ce nu este biblică. Sfânta Scriptură ne spune că; fie că  te-ai născut dintr-un popor creștin, dintr-o familie creștină, sau din dorința vreunei persoane, nu te ajută cu nimic la mântuire. Fiecare om, personal este responsabil de a primi sau nu Cuvântul. De aceea Singura naștere ce te face cetățean al Cerului este nașterea din nou, din Dumnezeu. Această înnoire o primesc prin credință toți cei ce acceptă a se uni cu Domnul Isus în moartea, îngroparea și în învierea Sa. Recomand citirea versetelor ce nu le-am scris fiind mai lungi.    

 

Nașterea din nou este actul prin care suntem scoși din Adam și introduși în Cristos prin moartea Sa, în familia lui Dumnezeu. Acum suntem scoși de sub condamnare și izbăviți de puterea păcatului Rom.8:1-2. Pentru că:„Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voi Sale” (Efes.1:5-7)  Înfierea are în vedere răscumpărarea trupului, moștenirea Împărăției lui Dumnezeu și ne dă dreptul de a spune lui Dumnezeu Tată (Gal.4:4-7) Referitor la evreii care primesc pe Mesia și se pocăiesc, după Rom. 9:4, ei au nevoie numai de nașterea din nou. Iată unele din schimbările ce le aduce nașterea din nou, care m-au schimbat radical și pe mine „Ca unii care am lepădat meșteșugurile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiți de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu (2Cor.4:2). Aceștia sunt făcuți o Împărăție și preoți pentru Dumnezeu Apo.1:5b-6. Această schimbare ar trebui să cerceteze pe toți creștini care mai practică minciuna, viclenia etc. nefiind născuți din nou.

 

Subiectul nașterii din nou nu se abordează la valoare necesară în biserică, ci doar îl amintim tangențial în predici, lucru ce este o pagubă, de aceea mulți creștini nu înțeleg, sunt în confuzie și nu fac diferență între pocăință, primirea Duhului Sfânt, nașterea din nou, umplerea cu Duhul Sfânt și actul înfierii, toate acestea nu se produc în același timp, ci în perioade diferite, depinde de sinceritatea și creșterea fiecărui. Sunt uni creștini ce au idei preconcepute despre acest subiect, pentru a putea înțelege va trebuie să renunțe la această poziție ce aduce confuzie, cerând Domnului lumină, altfel va fi spre propria lor pagubă. Ei au doar o stare firească, nu au nașterea din nou și nu vor avea parte de Împărăția Lui Dumnezeu.  

 

Nașterea  din nou nu este același lucru cu pocăința și nici nu se produce în același timp. Mai întâi vine pocăința în urma auziri Cuvântului și se produce în minte „Astfel credința vine din cele auzite, iar cele auzite prin Cuvântul lui Hristos” (Rom.10:17). Pocăința aduce iertarea păcatelor pe care le face omul împins de păcatul adamic „Iată că sunt născut în nelegiuire și în păcat m-a zămislit mama mea” (Ps.51:5) De aceea și Petru îi îndemna pe ascultători: „Pocăiți-vă” le-a zis Petru „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfâtului Duh” (Fap.2:37-40). Care e o făgăduința a Domnului. Deci în urma auzirii Cuvântului și a convingerii făcută de Duhul Sfânt care-L primești când crezi Efe.1:13-14 vine pocăința, pentru că este o problemă de voință ce se produce în minte, în suflet „Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, (în trup) pentru-că ce-i drept, am voință să fac binele, dar n-am putere să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! (Rom.7:18-19) În aceste versete ne arată că una este voința care este în minte, unde omul primește Cuvântul și alta este firea pământească care este în trup și se cere a fi izbăviți de această fire pentru că ne robește. Lucru ce apostolul îl repetă și în versetul 23, același capitol „Dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele” Să fim atenți a nu face greșeala ce o fac cei mai mulți, confundă păcatele făcute de om cu păcatul adamic cu firea în care ne-am născut. Pentru păcate e nevoie de iertare, pentru păcat e nevoie de dezbrăcare sau izbăvire „Știm bine că omul nostru cel vechiu  a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robi ai păcatului. Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El” (Rom. 6:6-8).

 

Unde este Hristos omul e izbăvit de păcat ca să nu-l mai robească, aceasta înseamnă că cei izbăviți au o imunitate spirituală de a nu mai păcătui dacă practică și Luc.9:23. Iertarea se aplică păcatelor, izbăvirea se aplică firii vechi sau păcatului adamic care este pomul, păcatele fiind fructele. Cei ce s-au pocăit trebuie să practice lepădarea, crucificarea sinelui și a firi vechi, ca dovadă a izbăviri pentru a trăi în sfințenie.

 

          Dar creștinii în care nu a fost crucificat omul cel vechi, încearcă mereu a fi mai buni, însă scopul lui Dumnezeu nu este ca prin efortul nostru să ne facem mai buni, întrucât atunci când am crezut, El ne-a socotit deja neprihăniți „Deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”. Ce vrea Dumnezeu de la noi este să ne socotim morți față de păcat pentru ca Domnul să ia chip în noi „Tot așa și voi socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Hristos Isus Domnul nostru” (Rom. 6:11). Acesta este faliment. Pentru a înțelege și mai bine,  Domnul confirmă ce aminteam mai sus: „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (și va fi înnoit) (Mat.16:24) și ucenicii aveau iertarea dar nu nașterea din nou, ei au primit-o după înviere. Și pe vremea lui Pavel mulți nu înțelegeau și confundau păcatele cu păcatul și iertarea cu izbăvirea, de aceea iată ce spune biserici din Colose: „În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor  firii pământești” (Col. 2:11). De acum avem datoria (nu să fim mai buni), ci să ne smerim și să umblăm în faptele pregătite mai dinainte de Dumnezeu aducând roadă prin Duhul Sfânt. „Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10)

 

Totuși unii creștinii nu înțeleg, ei s-au pocăit, au iertare dar nu sau dezbrăcat de trupul poftelor, ei încearcă a fi mai buni prin silința lor ca să fie lăudați, dar mereu cad, fiind încă stăpâniți de păcat de care nu au fost izbăviți. Ei nu înțeleg ce  spuneam mai sus, că a te socoti mort față de păcat (Rom.6:11), este a avea imunitate spirituală, a fi protejat de influența păcatului care te îndeamnă în a păcătui. De aceea unii sunt sub robia păcatului, au chiar un egoism fără egal și nu se pot suporta unul pe altul! „Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc (Rom.7:15) Astfel de persoane ce credeau, dar fără a birui păcatul de care nu erau dezbrăcați, erau și pe vremea Domnului, dar El nu se încredea în ei (Ioan 2:23-25) Dar când ști că ești dator să umbli în faptele bune pregătite de Dumnezeu, pentru că ai fost socotit neprihănit, atunci lauda se cuvine numai lui Dumnezeu și nu nouă.

 

Nașterea din nou nu aparține unei religii sau unei firme, ci este lucrarea lui Dumnezeu și se produce când omul renunță la planurile și străduințele lui de a fi mai bun, acceptând planul și voia lui Dumnezeu, atunci nu mai iubește nimic și pe nimeni mai mult de cât pe Domnul și voia Sa. Falimentul nostru este începutul trăirii Lui Cristos în noi „Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine, nu  este vrednic de Mine” (Mat.10:37-39)  Falimentul nostru mai este și a ne smeri, a ne face ca un copilaș „Isus a chemat la El un copilași, l-a pus în mijlocul lor și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția Cerurilor” (Mat.18:1-5) Creștinul smeri se poate supune lui Dumnezeu și Satana va fugi de la el și asta înseamnă a avea imunitate ce te protejează de păcat și de ispititorul. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți” Supuneți-vă dar lui Dumnezeu! Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi”  (Iacov4:5-7) Atunci nu mai împlinim poftele firii și nu mai trăim după îndemnurile simțurilor, pentru că; „Așa dar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi” (Romani 8:12-17).

 

 Atunci dorim și înnoirea minții („metanoia” din gr.) pentru a avea o nouă mentalitate „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minți voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2) Citind zilnic  Biblia cu rugăciune, uneori și cu post mintea se înnoiește.

 

Și lăsând pe Duhul Sfânt să ne călăuzească, vom avea o nouă mentalitate, nu vom mai iubim lumea și lucrurile lumii care nu sunt de la Dumnezeu „Căci tot ce este în lume, pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl ci din lume. Și lumea și pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1Ioan 2:16)

 

A ști să trăiești aceste versete, este a lepăda și crucifica sinele din suflet ca să poată fi condus de Duhul Sfânt. Atunci mândria și aroganța nu mai împiedică Duhul Sfânt a produce o nouă viață în noi, și vom căuta să plăcem lui Dumnezeu.

 

Dumnezeu nu poate lucra cu cei mândri și înțelepți în felul lumi, care se vor independenți „Fiindcă  propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: Voi prăpădi înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor  pricepuți”  (1Corinteni 1:18-19) Dumnezeu lucrează  numai cu cei născuți din nou și smeriți care sunt robi de bună voie „Maria a zis „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea” (Luca 1:38; Sau „Pavel, rob al lui Isus Hristos chemat să fie apostol, pus de o parte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu”  (Romani 1:1).

 

 

 

Nașterea din nou nu este ca nașterea fizică. Noi am venit în lume fără să ne întrebe cineva, fără voința noastră, dar nașterea din nou implică acceptul fiecărei persoane în parte, căci nu poate fi cineva născut din nou dacă el nu dorește, pentru că trebuie să-ți faci bine socotelile „Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească? Tot așa, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:27-28,33) Se înțelege și din discuția cu Nicodim „Nu te mira că ți-am zis: trebuie să vă nașteți din nou” (Ioan 3:7). Repet, numai prin lepădarea și crucificarea eului se produce înnoirea ce ne schimbă, ne dă o natură din Dumnezeu, ne dă putere spirituală și ne pune sub autoritatea noului legământ de care eram străini (Efeseni 2:12-13).

 

Cei născuți din nou umblă sub călăuzirea Duhului Sfânt, care ne dă și identitatea de copii ai lui Dumnezeu prin Cristos, cu drept de a moșteni Împărăția Tatălui „Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8:14). Numai prin nașterea din nou suntem scoși de sub robia păcatului adamic, de sub condamnare, iar Domnul prin moartea Sa ne-a unit cu Sine (Rom.6:3-5). Și când Biblia ne cere să facem ce este scris, ne cere să facem ce am primit prin învierea cu Cristos, adică a fi conștienți că suntem izbăviți de păcatul adamic, de firea veche și să trăim ca oameni liberi o viață nouă cu Dumnezeu „Știm bine că omul nostru cel vechiu a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robi ai păcatului. (nu ai păcatelor) Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat”(nu de păcate, nu acestea stăpânește pe om, ci păcatul adamic)  (Romani 6:6-8).    

 

Este regretabil că uni dintre predicatori vorbesc credincioșilor doar de pocăință și de iertarea păcatelor, nu și de izbăvirea de păcatul în care ne-am născut. De aceea sunt mulți membrii în bisericii care au o vechime, dar ei încă nu sunt născuți din nou și păcătuiesc, se văd prin felul cum se comportă, având o stare firească, (când zic stare firească, sau fire veche care este în mădulare) mă refer la ce a spus Pavel „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești, umblă după îndemnurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după îndemnurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace” (Romani 7:18-23;8:4-8) De aceea, Biblia confirmă:  „Ferice de omul, căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul (nu păcatele)” Îi fericește pe cei ce au fost izbăviți de păcat. (Rom.4:8). Dar cei ce nu au fost izbăviți de firea veche, când le faci observație pentru greșeli, se supără ca niște copii.    

 

Aceștia umblă după daruri  și nu după Dăruitor, sunt sentimentali, nu au o statornicie în credință și sunt firești „Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu poate să le înțeleagă, pentru că trebuiesc judecate duhovnicește.  Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate judeca totul și el însușii nu poate fi judecat de nimeni” (1Cor. 2:14-15). Unii dintre acești creștini își dau seama că sunt încă robi firii vechi, pentru că mereu sunt biruiți de pofte și cad pradă ispitelor. La astfel de creștini Pavel le zice: „Copilași mei, pentru care iar simt durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi” (Galateni 4:19). După pocăință, oare creștinul nu ar trebui mai întâi să fie interesat de nașterea din nou, de înnoirea  minți, de creșterea spirituală și umplerea cu Duhul Sfânt și nu de poziție și de daruri? Darurile le primește creștinul când are maturitatea pentru a le aplica, iar cei ce sunt încă robi firii vechi să fie interesați ca să trăiască dezbrăcarea de trupul poftelor și de lepădarea sinelui ca să învețe smerenia.

 

Nașterea din nou nu este empirică (bazată pe experiențe)  sau aleatorie (la întâmplare), nici facultativă, (adică lăsată la alegere) ci este viabilă (folositoare), este biblică.  Sunt biserici care nu abordează acest subiect al nașterii din nou, cum este biserica catolică și ortodoxă.     

 

Aceștia spun că nașterea din nou se produce la botezul copiilor la șase săptămâni, alții dintre ei spun că se produce după moartea omului, întrucât nu poate omul să fie născut din nou în acest trup. Ei nu recunosc nici că acei creștinii care merg la biserică și sunt născuți din nou Dumnezeu îi numește sfinți, cum îi recunoștea și Pavel pe creștinii din Efes „Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinții care sunt în Efes și credincioșii în Hristos Isus” (Efes. 1:1). Mai mult, nu recunosc nici că pe cei ce trăiesc în păcat, Dumnezeu îi socotește morți „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, În care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:1-5)      

 

Pentru acești învățători, Scriptura nu este importantă, numai tradiția, astfel se pierd în învățăturile lor omenești ducând și pe cei ce îi ascultă în rătăcire! Este trist că nici noi prezbiterii, păstorii și învățătorii din bisericile baptiste, penticostale și creștine după Evanghelie, nu tratăm cum cere Biblia acest subiect de care ar trebui să vorbim începând de la cateheză, noi ne ocupăm mai mult în a evangheliza pe oameni, neglijând creșterea spirituală. În Fapte 20:26-35, avem model pe ap. Pavel, care evangheliza, dar el a procedat și la creșterea spirituală a celor ce se întorceau la Domnul.        

 

Aceasta însemnează și a împlini ce este scris; „Și El a dat pe unii apostolii, pe alții prorocii, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii bătuți de valuri, duși încoace și încolo de orice vânt de învățătură prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Efes.4:11-16) Învățătorul și păstorul ar trebui să se ocupe mai mult de creșterea spirituală a noilor convertiți. Dar se știe că este mult mai greu să vorbești celor ce au pretenții că sunt creștini, care au devenit oameni morali, știu teologie, sunt religioși, dar nu sunt născuți din nou, de aceea complicăm lucrurile în biserici. Creștinii trebuie învățați că după pocăință, urmează nașterea din nou, care aduce adevărata schimbare, când Cristos ia chip în ei, ca să devină cetățeni ai Cerului. Creștinii care doresc nașterea din nou au în vedere mai întâi Împărăția lui Dumnezeu „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea lui” (Matei 6:33). Ioan Botezătorul este primul care ne descopere rostul nașterii din nou, cât și promisiunea Împărăției lui Dumnezeu de care evrei nu știau. „El zice:„Pocăiți-vă  căci Împărăția cerurilor este aproape” (Matei 3:2), iar Domnul Isus o confirmă tot în Matei 10:7;26:28. Și o dă cu plăcere Luca12:31-32.  

 

 

 

De ce este atât de necesară nașterea din nou?

 

  A ști cine suntem, de unde venim, încotro ne îndreptăm, a ști că prin nașterea fizică omul este robul păcatului adamic, că are nevoie de eliberare și de a primi dreptul de copil al lui Dumnezeu, pentru a moșteni Împărăția Cerurilor.

 

 

 

„Nașterea din nou este baza vieții creștinismului”.

 

Dacă un pretins creștin, care spune că s-a pocăit și este membrul unei biserici, dar prin mărturia de zi cu zi nu dă dovadă că este înnoit și nici nu o dorește, el este asemenea lui Esau care și-a vândut dreptul de întâi născut și când a dorit să-l primească, nu i-a mai fost dată „Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut” (Evrei 12:16-17). Biblia consideră această poziție a disprețui Cuvântul și consecințele sunt arătate în Efeseni 5:6 „Nimeni să nu vă înșele cu vorbiri deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători”

 

            De reținut: astăzi în biserici sunt mulți oameni care de frica iadului s-au pocăit, dar ei nu înțeleg necesitatea nașterii din nou, unii au și o activitate în biserică, dar Cristos nu a luat chip în viața acestora, ei nu au trăit lepădarea și crucificarea eului, pentru că ei nu sunt uniți în moartea și învierea Domnului, la care se referea Pavel și prin care se face înnoirea „Ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui”  (Filipeni 3:10). Slujirea în biserică nu este o activitate culturală și nici business, sau a urmări îmbogățirea, ci o dăruire, un sacrificiu. Creștinii neregenerați sunt lipsiți de calitățile ce însoțesc doar pe credinciosul duhovnicesc.

 

             Iată codul creștinului născut din nou: „Încolo, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceia să vă însuflețească” (Filipeni 4:8) Aceasta însemnează a fi înnoit, a fi călăuzit de Duhul Sfânt, a avea puterea învieri și a nu te mai lăsa ispitit și manipulat de Satana. Dar cine nu se lasă călăuzit dovedește că este încă un robul al firii, al sinelui și al lăcomiei care este o închinare la idoli, cu care Satana înșeală și azi pe mulți. Aceștia fac glume cu tentă, vorbesc de rău pe frați, sunt ambițioși, nervoși, ridică tonul la cei din familie, sau chiar la un străin, ei nu se pot stăpâni la nervi și nu au rușine, nu ascultă când sunt sfătuiți, ajungând la imoralitate și chiar la divorț, pentru că sunt robi păcatului și ai propriilor lor vicii. Dacă sunt mustrați pentru păcate, ei se supără repede și se mută la altă biserică.

 

 Să nu asemănăm nașterea din nou nici cu felul cum     

 

            Dumnezeu a făcut pe Adam.

 

Adam a fost creat ca să stăpânească pământul și a ajuns rob, iar creștinii sunt născuți din nou, ca să fie liberi de păcatul adamic, să devină copii ai lui Dumnezeu și să moștenească Împărăția Sa. Este o mare diferență; și este confirmată în 1Cor.15:46-50. „Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă” Domnul Isus a fost făcut un Duh dătător de viață și El dă această viață celor ce cred în El lepădând eul și dorind nașterea din nou.

 

Acest subiect, prin importanța ce o are, ne cere să ne punem câteva întrebări: Evreii, care au trăit în vechiul legământ, oare cunoșteau nașterea din nou?  Un răspuns îl găsim în Ps.51:10:  „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și pune în mine un duh nou și statornic!” Știm că David era și prooroc. Acest verset este o anticipare la nașterea din nou, poporul nu cunoștea această regenerare.   

 

A doua întrebare, dacă acest subiect este atât de important, în Vechiul Testament avem vreo profeție referitoare la actul nașterii din nou? Ezechel.11:19; 36:26-28.

 

            O a treia întrebare, dacă poporul evreu avea vreo practică religioasă ce ar putea fi ca un simbol al nașterii din nou? Avem în Gen.17:9-14;Iere. 4:3-4. Tăierea împrejur era dată lui Avraam ca o pecete a neprihănirii în urma credinței, ca semn al legământului  dintre Dumnezeu și seminția lui (Romani 4:11). Cei netăiați împrejur nu făceau parte din poporul Domnului și erau socotiți dușmanii evreilor, îi priveau ca spurcați, de aceea David a spus: „Cine este Filisteanul acesta, acest netăiat împrejur?” (1Sam.17:26)  Este cazul să ne dea de gândit aceste întrebări în legătură cu înnoirea și ce ne spune Biblia! Pentru că uneori și noi suntem puși în situație să spunem: Cine este acest nenăscut din nou?

 

 

 

Pastorul  Haward în cartea sa „The tripatrit nature of men”, din 1882, la pag. 22,  spune că fără distincția dintre duh, suflet și trup, nașterea din nou nu este accesibilă.  Afirmația sa este temeinică, de aceea se cere să analizăm cele trei componente ale omului: duhul, sufletul și trupul cu atributele lor ce formează un întreg și sunt o dovada că omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Sintagma „i-a suflat în nări” Geneza 1:26; 2:7) în ebraică este la plural, duh și viață. Prin această suflare în contact cu trupul a rezultat viața, adică duh și suflet, componente ce nu pot fi distruse, pe care le recunoaște și Isaia 42:5, iar Pavel se roagă pentru aceste trei componente ca să fie sfințite; „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însușii pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos” (1Tesalo. 5:23). Tocmai în aceste trei componente trebuie să acționeze Cuvântul pentru a le înnoi „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor de cât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, și judecă simțurile și gândurile inimii” (Evrei 4:12) Adică Cuvântul acționează în duh, suflet și în trup, cum ne arată în versetul de mai sus, chiar dacă unii nu vor să recunoască ce spune Biblia. Ei ne spune că duhul cu suflet sunt una, foarte greșit, prin a nu recunoaște Cuvântul, ei nu pot desființa adevărul arătat în Sfânta Scriptură, aceștia singuri se rătăcesc.  

 

Stenlei M. Harton în cartea sa „Doctrine biblice”  spune referitor la suflarea lui Dumnezeu, că așa cum firul de curent plus, punându-l în contact prin filament cu firul minus, produce lumină în bec, tot așa duhul pus de Dumnezeu în trupul omului a produs viață, adică sufletul și fiecare are rolul lor. „Este semănat în trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc”  (1Corinteni 15:44-50). Omul după creare avea o stare      inocentă și comunica cu Dumnezeu, dar după păcătuire, cugetul (nu conștiința) l-a mustrat și ca dovadă a vinovăției omul s-a ascuns de fața Domnului. Aceasta este ceea ce a spus Domnul Isus în Ioan 6:63: „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață.

 

Acum iată cele trei componente cu atributele lor.

 

            1)  Duhul omului este prima componentă. Este superior sufletului și trupului, căci prin duhul putem lua legătură cu Dumnezeu care este Duh și ne dă cunoașterea Sa, față de care să ne supunem, El este Tatăl duhurilor (Evrei 12:9). Animalele nu au duh, doar suflare. Această componentă, duhul, are trei atribute: cuget, intuiție și comuniune, care sunt lampa lui Dumnezeu în om, cu care îl controlează (Prov. 20:27), sau „camera de luat vederi care înregistrează tot ce facem și vorbim” Duhul cu atributele lui are misiuni diferite și superioare față de suflet, acționând prin aceste trei atribute, cuget, intuiție și comuniune.

 

  1. a) Cugetul, primul atribut al duhului, este cel mai activ, mustră pe om când nu face voia lui Dumnezeu, îi dă liniște când ascultă de Cuvânt. În cuget, (nu în conștiință, cuvânt împrumutat din limba Engleză și nu apare în Biblie traducerea Cornilescu, din engleză a fost scos cuvântul cuget și altele) sunt înregistrate păcatele sau șterse, când omul le mărturisește „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul Cel veșnic, S-a adus pe Sine însușii jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăța cugetele voastre de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu” (Evrei 9:11-15). Deci, cugetul fiecărui om, este cel care depune mărturie pentru om (Rom. 2:15; 9:1). Cugetul este cel mai drept judecător ce nu poate fi mituit, dar și cel mai cinstit și nepărtinitor martor. Când cugetul este curat, acolo se păstrează adevărata credință (1Timotei 1:19). Oare cum ar fi să atribuim sufletului, sentimentului (conștiinței) aceste misiuni superioare așezate de Dumnezeu în duh! Cine nu gândește nu le deosebesc.
  2. b) Intuiția, al doilea atribut, este parte din duh care pătrunde, înțelege esența lucrurilor, descoperă instantaneu necesitatea unei acțiuni, simte să ajute pe cineva când are nevoie, fără a fi anunțat de vreo persoană, sau a nu te duce când un dușman a întins o cursă (Prov.14:16) Prevede un pericol fără ajutorul rațiunii (Prov.22:3; 27:12; 29:16.
  3. c) Comuniunea, din gr. „koinonia” poate fi și părtășie, înțelesul clar este comuniunea în care ne-a pus Tatăl cu Fiul Său, Isus Hristos „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtășie (comuniune) cu Fiul său Isus Hristos, Domnul nostru” (1Cori.1:9) „Deci, ce am văzut și am auzit, aceia vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia (comuniunea) noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos” (1Ioan 1:3) Comuniunea este dovada legături strânse, indestructibile prin Duhul, bazată pe adevăr, sinceritate și statornicie. Creștinii înnoiți au comuniune prin Duhul cu Domnul Isus și între ei. Comuniunea este la nivel de duh. Să nu o confundăm cu comunicarea dintre oamenii.

            2) A doua componentă este sufletul, despre care Iov zice: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață” (Iov 33:4) Sufletul este între duh și trup și el are trei atribute voință, sentiment (conștiința) și rațiune sau locul deciziilor.  Ca dovadă că este creat după chipul lui Dumnezeu, omul are voință liberă.

 

            Voința este primul atribut ce acceptă sau respinge ce să faci și ce să nu faci. Al-doilea este sentimentul (conștiința) Este elementul ce ne dă cunoașterea de noi și de ce este împrejur, să nu o confundăm cu cugetul, care este atribut al duhului (greșeală ce o practică cine nu studiază mai atent Biblia, conștiința nu cugetul a pus și pe Petru în confuzie), iar rațiunea este aceea care ia decizii „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci (a decis în conștiință ) din rodul pomului, și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el” (Geneza 3:1-6). Sufletul este pivotul la întreaga ființă a omului „Și Maria a zis: „Sufletul meu mărește pe Domnul”  (Luca 1:46) sau „Și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te”Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12:19-20). Iată acțiunile și deciziile sentimentului, a conștiinței care nu știe a deosebi valorile spirituale de cele firești pământești, ca bogatul de mai sus.

 

            Duhul și sufletul cu atributele lor nu pot fi distruse ele continuă viața unindu-se cu trupul după înviere. Așa cum am mai amintit, în suflet este personalitatea omului și după căderea în păcat, aici s-a instalat sinele sau eul, care nu se supune duhului și pe care numai Domnul Isus l-a dat pe față.      

 

            Mântuitorul a vorbit prima dată ucenicilor despre sine  arătându-le că trebuie lepădat și crucificat, fiind implementat de Satana (să nu-l confundăm cu firea veche) „Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” Mat.16:23-24) Sinele din suflet este factorul prin care Satana înșeală pe om, îl pune în confuzie ca pe Petru, sau ca pe bogatul arătat mai sus, pentru a nu ști să deosebești valorile! Sau ca pe: „Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a prefăcut într-un stâlp de sare” (Gen.19:26) Dacă nu se uitat înapoi avea viață!   

 

            Alegerea între lepădarea de noi înșine și viețuirea pentru dorințele noastre egoiste, o practicăm în fiecare zi.  Această alegere va hotărâ destinul nostru veșnic. „Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mântui” (Luca 9:24), Când asculți de îndemnurile sinelui și a firii de-vii vrăjmașul lui Dumnezeu „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune legi lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună” (Rom.8:7)    

 

            Când cineva nu vrea să renunțe la „sine” (în gr. „sorx”) nu poate fi născut din nou, el rămâne doar un om religios și nu va fi mântuit „Cine va căuta să-și scape viața, o va pierde; și cine o va pierde, o va găsi” (Luca 17:33). Sinele sau eul se manifestă prin atributele sufletului, având dorința de a decide singur, nu acceptă ca cineva dinafara lui să decidă pentru el, asta ar considera-o sinucidere. Din mândrie se vrea a se conduce singur, a fi independent, manifestare pe care Biblia o numește rebeliune, sau înțelepciune sufletească drăcească, care este izvorul la toate relele (Iacov 3:14-16).

 

            Sinele este haina sub care se ascunde ura, viclenia, disprețul, aroganța etc. Dezbracă această haină a sinelui, leapăd-o, crucific-o. „Dar dacă aveți în inima voastră  pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, sufletească, drăcească” (Iacov 3:14-15).

 

 În Țefania 1:8 Domnul spune că va pedepsi  în Israel pe voivozi și pe fiii împăratului care purtau haine străine, sau în (Matei 22:11-14). „Împăratul a intrat să-și vadă oaspeți și a zărit acolo pe un om, care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. „Prietene,” i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?” Omul acela a amuțit. Atunci Împăratul a zis slujitorilor săi: Legați-i mânile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși” Să nu ni-se pară glumă, sub această haină a firi se ascund multe fățărnici! Sau chiar când vi cu faptele tale bune de care aminteam mai la început, sunt haine străine și vei fi scos afară! Dar când începi să te lași condus de Duhul Sfânt, de legea iubirii, El te ajută să-ți controlezi până și gândirea, vorbirea și trupul îl poți ține în frâu „Așa dar fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi”(aici fiind vorba de firea din mădulare, nu de sinele din minte, din suflet)  (Rom. 8:12-17). Lepădarea sinelui tocmai această stare de independență o elimină, dorind să depinzi de cineva dinafara ta, de Duhul lui Dumnezeu pe care îl primești când crezi ca să ai putere de a respinge poftele firi vechi, ale cărnii. „Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit” (Efes.1:13-14). Acum cred că înțelegem de ce Iov a spus „De aceea mi-e scârbă de mine (de sine) și mă pocăiesc în țărână și cenușă” (Iov 42:6). Deci, numai după lepădarea și crucificarea sinelui, dezbrăcarea de trupul păcatului, a firii vechi, poți să cunoști pe Dumnezeu. După acest faliment, ești născut din nou, umplut cu Duhul Sfânt, primești și înțelepciunea de Sus care te ajută să înțelegi și să trăiești Biblia. „Înțelepciunea care vine de sus, este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică” (Iac. 3:17). Când între două persoane cu mintea înnoită, ce au o nouă mentalitate, niciodată nu va fi o discuție fără împăcare, chiar când numai unul a fost înnoit. Dar între cei ce pretind că sunt creștini, dar nenăscuți din nou, aceștia când ajung la ceartă nu se pot împăca și merg chiar la tribunal, lucru ce Biblia îl condamnă. (1Corinteni 6:1-8).

 

3) A treia componentă este trupul, care este materie, este purtătorul duhului și al sufletului, este și el o trinitate: carne, sânge și oase, unde sunt așezate cele cinci simțuri, prin care ne dă cunoașterea de ce este în jur, informând atributele sufletului de a împlini poftele simțurilor, a cărni; „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și plăcut de privit, și că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el” (Geneza 3:6).

 

De aceea, în suflet, tot timpul este o luptă, dar cei regenerați și cu mintea înnoită nu acceptă păcatul, fiindcă sunt conduși de Duhul Sfânt „Prea iubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul” (1Pet. 2:11).

 

Acesta este omul cu cele trei componente care formează un întreg, sau trinitate, pe care dicționarul (DEEX) o mai numește trihotomie. Referitor la duh și suflet, unii creștinii sunt în confuzie, pentru că atunci când a apărut credința în România, Biblia era greu de înțeles, datorită limbajului vechi, nu puteau deosebi sufletul de duh și le confunda ca fiind una. În această confuzie mai sunt și azi unii care se numesc dihotomiști. Aceștia trebuie să recunoască adevărul Scripturii, anume, că duhul cu cele trei atribute este separat de suflet prin misiunea lui superioară sufletului și atunci vor înțelege și necesitatea nașterii din nou. Știu că din orgoliu le va fi greu de a se lăsa convinși de Biblie.      

 

            Biblia ne arată că omul a fost scos din Eden datorită neascultării. Prin separarea omului de Dumnezeu se înțelege „moarte”, întrucât omul prin duhul nu a mai avut comuniune cu Creatorul și a fost considerat mort în duh, dar viața lui Adam în aceste condiții a continuat afară din Eden încă 930 de ani (Geneza 5:5). Din acel moment, toți urmașii lui Adam, care trăiesc în păcat, sunt considerați morți și au nevoie să creadă în Domnul Isus, să primească iertare, mântuire și astfel să fie născuți din nou „Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:1-6) 

 

            După ce omul a fost scos din Eden, Creatorul tot timpul i-a oferit posibilitatea unei comunicări cu El, iar, în cele din urmă, așa cum știm, Dumnezeu ne-a trimis pe Fiul Său, adevărata Lumină de care ne vorbește Ioan în Evanghelia sa ca să scape prin credință pe om de judecată (Ioan 5:24), Lumină care aduce celor ce cred adevărata mântuire, care constă în iertarea păcatelor și în izbăvirea de păcatul adamic în care ne-am născut. Și ne face copii ai Săi prin nașterea din nou, ca să moștenim Împărăția lui Dumnezeu Ioan 1:9-13, Iacov 2:5.

 

Încă trei întrebări, car vor elimina multe confuzii.          

 

            1) Prima întrebare: În ce constă mântuirea omului păcătosului? (în iertarea păcatelor) unde se produce ? (în inimă, în suflet) cum poate să o primească omul? (prin credință) Iată răspunsul: „Ce zice ea deci? Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta; și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”(Roma. 10: 8-10) (Evrei 9:13-14). Aceasta este pocăința, adică „tașubah” din ebraică; sau a se întoarce cineva de la rătăcirea căii lui la Dumnezeu, de Care s-a înstrăinat. Deci, pocăința se produce în minte și să nu o confundăm cu nașterea din nou sau cu izbăvirea de păcatul adamic ce este în trup și robește omul. S-a cerut să repet.   

 

            2) A doua întrebare: Unde se face nașterea din nou?

 

Răspunsul îl avem în Rom. 2:28-29: „Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu își scoate lauda  nu de la oameni, ci de la Dumnezeu” Deci, nașterea din nou se face în duh. Iar Cuvântul ne cere „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2).

 

            Tăierea împrejur în noul legământ este numită regenerare: „În El ați fost tăiați împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii pământești”(Col. 2:11) Omul înainte de regenerare este fără Dumnezeu (Efes.2:11-13), dar prin ascultarea de Cuvânt se înnoiește mintea și nu mai acceptă gânduri de ale lumii sau de la Satana ca Petru înainte de nașterea din nou. Mintea înnoită nu-i mai place păcatul „Căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, își chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea și auzea din faptele lor nelegiuite” (2Petru 2:8). Înnoirea curăță și trupul „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului și să ne ducem sfințirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2Cor.7:1) Atunci trupul îl face templul Duhului Sfânt „Nu știți că trupul vostru este Templu Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe car L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?” (1Cor. 6:19-20). Creștinii născuți din nou încep să trăiască (Matei 16:23-24).    

 

            Conceptul „purtarea crucii” arătată mai sus, apare prima dată în Mat.10:38. De ce, ne spune Mântuitorul că este necesar acest concept? Pentru că sinele (eul), ce este în suflet, a fost implementat de Satana, el acopere duhul omului pentru a nu putea să intre Duhul Sfânt în a face înnoirea. Dar a lepăda sinele sau eul, mai este a nu te socoti singur înțelept și a nu mai disprețui „Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți” (Rom.12:16).

 

Deci se înnoiesc și simțămintele „Am avut o mare bucurie în Domnul că, ați putut să vă înnoiți iarăși simțămintele voastre față de mine” (Fil. 4:10). Cei născuți din nou nu mai urmăresc scopul lor, ci a face voia lui Dumnezeu „Iată ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată,  fiind străini de viața lui Dumnezeu din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimi lor, având mintea întunecată,  fiind străini de viața lui Dumnezeu din pricina neștiinței în care se află în urma împietriri inimi lor” ”(citiți și vers. următoare) (Efes.4:17-30) Dar pentru cei ce cunosc pe Dumnezeu s-a schimbat scopul vieții, primind al șaselea simț, comunicăm cu Dumnezeu „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu” (1Cor.2:10-13) Adevărata țintă a devenit „Isus Hristos”  Creștinii înnoiți practică adevărata închinare „Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea” (1Cori.14:15)  Asta fiind ceea ce a spus Domnul Isus femei din Samaria „Dar vine ceasul și acum a și venit, când închinători adevărați se vor închina Tatălui în duh și adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește Tatăl. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să i se închine în duh și adevăr”  Ioan 4:23-24). Cuvintele „în duh și adevăr” se referă la duhul omului în care să nu fie viclenie, adică ceia ce spunea David „Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie” (Ps.32:2) Fac această precizare, pentru a ne gândi foarte serios că rugăciunea este actul intim de relație a creștinului cu Dumnezeu. Dar tocmai aici Satana înșeală cel mai mult pe unii creștini de a fi vicleni chiar în rugăciune, a da impresii față de cei ce îi ascultă când se roagă! De aceea să nu ne lăsăm înșelați, să fim sinceri cu noi înșine și cu Dumnezeu.

 

            Cine face schimbările nașterii din nou?

 

 Și această întrebare cere cercetarea Scripturii cu mare atenție.

 

  1. a) Învierea Domnului Isus este primul factor pe care îl folosește Duhul Sfânt pentru a ne naște din nou. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie” (1Petru.1:3) Învierea este puterea creștinilor sau plinătatea dată de Duhul pentru a trăi separați de lume pentru a ieși biruitori. Învierea este puterea pe care o dorea și ap. Pavel (Fili.3:10).
  2. b) Al doilea factor este Cuvântul Scripturii pe care se cere să-l cercetăm, să medităm la el și să-l împlinim. „Fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac” (1Petru 1:23; Iacov 1:18, 23-26). Apoi Duhul Sfânt, care conduce regenerarea, este agentul ce lucrează înnoirea, făcând toate aceste schimbări, prin puterea învierii, prin Cuvânt și ne dă din plinătatea Sa „El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Sa, prin spălarea nașteri din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3:5) Dacă ne lăsăm conduși de El, ne pune și în părtășie cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos.

            Astfel prin această înnoire, suntem făcuți părtași naturii lui Dumnezeu ce este implementată în duhul nostru, eliminând  sinele „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Sa, pe care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2Petru 1:3-4). Apoi Cuvântul ne cheamă ca și noi să ne dăm toate silințele dedicându-ne și cum altădată dădeam mădularele noastre păcatului, acum să le dăm Domnului  „Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii din morți cum erați; și dați lui Dumnezeu mădularele voastre ca unelte ale neprihănirii”  (Rom.6:13-19)  Să nu stăm cu mâinile în buzunar cum spun unii, că Domnul face totul, acestora le zic leneși, ci să facem cum ne îndeamnă Cuvântul „De aceea dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta; cu fapte, cunoștința; cu cunoștința înfrânarea, cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea evlavia; cu evlavia dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși nici neroditori în ce privește deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Hristos. Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închiși și a uitat că a fost curățit de vechile lui păcate:” 2Pet.1:5-11. Ca dovadă a înnoirii, creștinul nu se lăsa atras de lume, ci el influențează lumea spre Dumnezeu, ferindu-se de rău. (Iacov 1:25.

 

            Răspunsurile acestea ne ajută să înțelegem care este dovada puternică a nașterii din nou, pe care nici ucenicii nu au avut-o înainte de învierea Domnului Isus (Luca 22:31-32).

 

            Acum vă întreb, dacă aceștia sunt factorii ce aduc nașterea din nou și creștere duhovnicească în viața creștinului: Învierea și Cuvântul prin Duhul Sfânt, posibilitate pe care o are oricine crede și se cunosc după roade, atunci de ce  sunt așa de puțini creștini în biserici cu această maturitate? Oare ceilalți care nu au această stare duhovnicească nu știu căci „Cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare” nu gândesc sau nu le pasă? Să ne concentrăm serios și la această întrebare! Sau nu cumva și pentru faptul că prin mesajele ce noi, păstorii și predicatorii, nu le vorbim și nu îi învățăm cele de mai sus? Îi învățăm pe oameni mai mult teologie și subiecte cu care să nu-i supărăm le vorbim  doar că Dumnezeu e bun, ne iartă păcatele. Noi creștem oameni morali și religioși să fie doar la număr, noi nu vorbim de nașterea din nou, de unirea cu Domnul în moartea și în învierea Sa, de a fi duhovnicești; nu vorbim nici de drumul împărătesc, drumul smereniei pe care a mers Domnul și pe care trebuie să meargă orice creștin, cu lepădarea și crucificarea sinelui. Dar și cu dezbrăcarea de puterea păcatului adamic care ne împinge în a păcătui. Aici nu mă refer la sinele din suflet de care am vorbit, ci la dezbrăcarea de trupul păcatului, a firii vechi în care ne-am născut, care stăpânește trupul. Iată de ce avem creștini lumești! „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Deci cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu” (Rom.8:7-8)

 

Ai reținut că firea nu se poate supune lui Dumnezeu? Atunci nu încerca s-o faci mai bună prin educație religioasă, ci ascultă de Cuvânt, lepădând-o și crucificând-o, socotindu-te mort! „Căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos; credem că vom și trăi împreună cu El, v.18 Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii” (Rom. 6:3-8,11-14,18,22). Ce este dureros, chiar unii predicatori nu împlinesc aceste imperative!

 

             Aceste imperative nu se confirmă în viața practică a unor predicatori. Ei vor să iasă doar în evidență prin acțiunile lor, ei nu împlinesc Cuvântul „Păstoriți turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câștig mârșav, ci cu lepădare de sine; nu ca și cum ați stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărțeală, ci făcându-vă pilde turmei” (1Pet. 5:2-3). Dacă nu este lepădare de sine, nu pot fi îmbrăcați cu putere în omul cel nou „care (ar trebui)   să se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a  făcut„ (Col.3:10-14) și nu pot avea maturitate spirituală de a crește și pe alții! Sunt greșeli ce pleacă chiar de la amvon, dar ne este greu să recunoaștem și să ne pocăim de ele.

 

Un alt răspuns ar fi că unii creștini nu sunt interesați, sau confundă nașterea din nou cu pocăința și astfel rezultă doar un creștinism moral și religios! Stare firească. 

 

            A fi un adevărat credincios, născut din nou, se cere ca mai întâi să împlinești Cuvântul: „Dacă deci ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după cele de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la cele de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Col. 3:1-5) ca să nu atragi pedeapsa lui Dumnezeu, căci „Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării” (v.6)! (Dacă nu vă uitați peste trimiterile ce vi le dau din Biblie, veți păgubi!)  

 

            A ne deosebi de cei ce nu sunt poporul lui Dumnezeu este a depune o bună mărturie, cum arătam mai sus. Atunci, nu mai este nici o condamnare, întrucât păcatele făcute de noi sunt iertate, iar de păcatul  adamic în care ne-am născut am fost izbăviți, sau dezbrăcați, păcatul fiind pomul, iar păcatele sunt roadele. Dacă ai tăiat pomul pădureț și îl altoiești cu o mlădiță dintr-un pom bun, vei obține roadă bună.

 

Noi trebuie să știm că Dumnezeu nu a iertat păcatul adamic, (numai păcatele făcute de noi) ci l-a pedepsit în Fiul Său „Căci – lucru cu neputință Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimețând, din pricina păcatului, pe însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului”  (Rom. 8:3) ca să ne dea izbăvirea de păcat și să nu ne mai robească,  pentru că cei ce au crezu, au fost uniți în moartea și în învierea Sa „Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți, toți deci au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, Ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. Așa că, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii; și chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta. Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate s-au făcut noi” (2Cor.5:14-21) Iar în 2Tim. 2:11-13 se confirmă acest adevăr: „Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El: dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El; dacă ne lepădăm de El și El se va lepăda de noi; dacă suntem necredincioși, El rămâne credincios, căci nu se poate tăgădui pe Sine însușii” Astfel, socotindu-ne morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu avem biruință și vom fi pilde și pentru alții. (Rom. 6:11-13). Deci, sângele Domnului tratează păcatele, iertându-le, iar crucea și moartea Sa tratează păcatul adamic, dând izbăvire sau dezbrăcare de firea veche.

 

            Aceasta este a fi izbăvit sau slobod; este a zidi casa pe stâncă (Mat.7:21-22), sau a fi ca cele cinci fecioare înțelepte, care au avut ulei în candele, când a venit Mirele, (Matei 25). De aceea, se cere să ne cercetăm dacă avem cu adevărat nașterea din nou, pentru că  responsabilitatea este a fiecăruia în parte. Să învățăm și din greșeala lui Moise și noi să nu o repetăm. El a plecat cu soția și copilul spre Egipt ascultând de Domnul, pentru a scoate pe Evrei din robie, dar Dumnezeu l-a întâlnit pe drum și a vrut să-l omoare. Culmea! De ce? „Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului său, și l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu ești un soț de sânge pentru mine„ Și Domnul la lăsat. Atunci a zis ea: „Soț de sânge!”din pricina tăieri împrejur  (Ex.4:24-26) Pentru că Domnul nu se uită la ce se vede, ci se uită la inimă (1Sam.16:7) Oare nu pentru că a ascultat de soția lui, care era o madianită și Moise nu a tăiat copilul împrejur, procedură care era obligatorie, era un semn al evreilor ce îi deosebea de toate popoarele și un simbol al acestei înnoiri. Să fim atenți cu nașterea din nou, să nu ne mai facem iar robi sinelui și firii!

 

Să nu înlocuim porunca lui Dumnezeu cu anumite planuri de ale noastre, să ne mărturisim orice păcat, ca să fim liberi împlinind astfel Cuvântul „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1Ioan 1:9; Gal.5:13) Oare cum ar fi dacă astăzi Dumnezeu ar pedepsi pe toți cei ce s-au pocăit, dar trăiesc tot în firea veche? Adică nu-i interesează înnoirea! Totuși unii suportă consecințele acestei neglijențe, având încercări pe care ar trebui să le socotească ca o binecuvântare! Uneori  numai printre lacrimi cunoaștem pe Dumnezeu, El mai ne dă o șansă. Și totuși să nu uităm că în Împărăția lui Dumnezeu se intră prin multe necazuri care ne desăvârșesc (Fapte 14:22; 2Cor.4:10)  A mărturisi orice păcat este a spăla paharul pe dinlăuntru  (Matei 23:23-26). Pentru că din interior, din inimă ies gândurile rele (Matei 15:16-20),  dar când sufletul cu atributele lui sunt curate și supuse duhului, atunci prin credință și cu trupul poți face slujiri sfinte ce vor fi răsplătite de Domnul „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută  (Evrei 11:6).

 

O cugetare spune că mulți creștini urmează pe Domnul cu dorința de a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, dar nu toți dintre aceștia poartă crucea zilnic. Oare de ce se tem de cruce, dacă acesta este drumul ce duce la Cer?

 

 

 

Să studiem și discuția Domnului cu Nicodim (Ioan 3:1-13)

 

            „Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntași al Iudeilor. Acesta a venit la Isus noaptea și i-a zis: „Învățătorule, știu că ești un Învățător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu El. Isus a răspuns și i-a zis: „Adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din  nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu” Nicodim nu s-a așteptat ca la întrebările lui, din vers.1-2, Mântuitorul să-i dea așa un răspuns, în care el nu vedea nici-o legătură. Dar Nicodim, pentru că era evreu, avea pretenția că are dreptul de a moșteni împărăția lui Dumnezeu fără a mai fi nevoie  de vreo schimbare în scopul mântuirii. Poporul Evreu la această dată încă nu era familiarizat cu cuvântul „Împărăția lui Dumnezeu” Ce cunoșteau ei era expresia „viață veșnică” (Mat.19:16). În Vechiul Testament nu era o promisiune a Împărăției lui Dumnezeu pentru evrei. Sunt doar două profeții în Daniel 2:44;7-18, pe care și împăratul Dariu o recunoaște ca singura Împărăție ce nu va fi distrusă (Daniel.6:26).  

 

Această promisiune a Împărăției avea în vedere noul legământ, Evreii nu o înțelegeau. De aceea, la nedumerirea lui Nicodim, Domnul, în v.5-8, îl face să înțeleagă, căci, chiar dacă este din seminția lui Avraam, asta nu-l ajută în a obține  intrarea în împărăția Tatălui, numai nașterea din nou.  Nicodim mai târziu a devenit ucenic al Domnului pe ascuns „ (Ioan 19:39). El a crezut și a fost născut din nou.

 

Sintagma nașterii din nou poate fi înțeleasă și naștere de sus, pentru a deveni cetățean al Cerului cu drept de a moșteni Împărăția lui Dumnezeu, iar prin verbul din vers.

 

7„ Trebuie” Domnul voia să-l facă pe învățătorul legii să înțeleagă că, deși este evreu, el este robul propriilor lui convingeri în care se pierde, așa ca fiul cel mare din pildă care își pierduse bunul simț atât față de fratele lui cel mai mic, cât și față de tatăl său „Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unul din robi și a întrebat ce este. Robul acela

 

i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi și tatăl tău a tăiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și bine” El

 

 s-a mâniat și nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieșit afară și l-a rugat să intre. Dar el a răspuns și a zis tatălui său: Iată eu îți slujesc ca un rob de atâția ani și niciodată nu ți-am călcat porunca; și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prieteni mei…„Fiule i-a zis tatăl.„tu totdeauna ești cu mine și tot ce am este al tău. Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit”  (Luca 15:25-32)      

 

            Nicodim trebuia să înțeleagă că are nevoie să fie eliberat de prejudecăți prin înnoire, fără de care nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu, căci nu există îndreptățire fără regenerare.  Dacă noi am face o comparație cu evreii ieșiți din Egipt și v-aș întreba: tu unde ești? În Egipt, în trup în poftele firi, în pustia sufletului, a sinelui, a eului, sau în Canaan, adică născut din nou? Analizează-te și vezi, tu pe unde te afli!

 

            Asemenea lui Nicodim sunt și azi mulți printre creștini, care și-a pierdut bunul simț, cu toate că acum Cuvântul este mult mai clar. Apoi prin pilda cu „Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu ști de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul”  (vers.8) este simbolul Duhului Sfânt, Domnul a vrut să-i arate lui Nicodim puterea și disciplina ce o aduce Duhul Sfânt în cei născuți de sus, pentru că numai unde este înnoire, este și plinătatea Duhul Sfânt, disciplină arătată și în (1Ioan 2:20,27) „Dar voi ați primit ungerea din partea Celui Sfânt și știți toate” adică, ungerea ne învață și ne dă putere, când ne lăsăm conduși, ceea ce amintește și Pavel „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu veți împlini poftele firii pământești. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva firii pământești: sânt lucruri protivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți” citiți toate vers. (Gal. 5:16-26), unde este arătată această disciplină de care trebuie să țină cont cei regenerați, cu mențiunea importantă din vers. 24. „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei” Drumul lepădării este drumul smereniei sau drumul împărătesc pe care a mers Domnul Isus și pe care se cere să meargă toți cei născuți din nou, căci numai cei smeriți se pot supune lui Dumnezeu și Satana va fugi de la ei și nu îi va mai manipula! Cum am mai arătat. Cuvântul smerenie apare prima-dată în Matei 11:29. Să analizăm și  intervenția lui Pavel din vers. 24 (arătat mai sus) după frumoasele versete de roadă ale Duhului. Nu întâmplător se referă la lepădarea și crucificarea sinelui, este a avea imunitate prin rămânerea în smerenie, ca eul să nu oprească pe Duhul Sfânt de a ne conduce și a aduce roadă în noi.

 

A neglija nașterea de sus, repet, este a aduce pedeapsa lui Dumnezeu. Să învățăm și din neascultarea evreilor, adică leatul de bărbați care au ieșit din Egipt, cărora li s-au născut copii în pustie și părinții nu i-au mai tăiat împrejur și acesta a fost unul dintre motivele  pentru care au fost pedepsiți de nu au intrat în țara Canaan. Dacă citim cu atenție în cartea Iosua 5:2-8, vom vedea că după ce au trecut Iordanul, Însuși Dumnezeu a spus lui Iosua ca primul lucru ce trebuie să-l facă este să taie  împrejur pe toți bărbații ce s-au născut în pustie; ceea ce au și făcut. În Canaan nu se putea fără acest semn. Oare tu crezi că poți fi cetățean al Cerului fără nașterea din noi? Deci, fie că este vorba de Nicodim, cât și de toți cei din timpul noului legământ, care cred în Domnul Isus, să nu neglijăm acest act, având nevoie de înnoire, de înfiere, de umplerea cu Duhul Sfânt și numai astfel se împlinește Ioan 1:12-13; 3:1-18. Versetele ce sunt mottoul studiului.    

 

Atunci toți cei din jurul celor născuți din nou vor cunoaște că suntem poporul lui Dumnezeu care se pregătește pentru noua Împărăție, adică pentru Canaanul Ceresc și mulți vor fi cercetați, vor căuta pe Domnul și se vor pocăi. Iată ce a spus Domnul Isus referitor la Împărăție lui Dumnezeu: „Nu se va zice:„Uite-o aici” sau: Uite-o acolo” Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Luca 17:21) Aici, Domnul nu se referea la toți cei ce merg la biserică, ci numai la cei născuți din nou, care au fost înfiați și au primit cetățenia cerească, aceștia vor moșteni Cerul. Dar cine iubește păcatul, care are rădăcini adânci în omul neregenerat, acel om face doar ce-i place, pentru că în suflet, în mintea în care este mândrie, simțurile împreună cu atributele sufletului nu se supune duhului, acești oameni sunt legați de pământ, de păcat, nu de Împărăția lui Dumnezeu. Când mă refer la simțuri, mă refer la auz, văz etc. ce dau naștere la pofte, la care Domnul a spus: „Și dacă ochiul tău te face să caz în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu numai cu un ochi decât să ai doi ochii și să fi aruncat în focul gheenei” (Marcu 9:47).              

 

            Este necesar să repet Marcu 8:34, anume, numai unde este lepădarea sinelui și izbăvirea de firea veche (scoaterea ochiului) acolo este detronarea eului, izbăvirea de puterea păcatului adamic, acolo pe tron este Domnul și nu sinele, înțelepciunea acelui om va fi cea de sus. „Înțelepciunea care vine de sus, este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri  bune,  fără părtinire, ne-fățarnică. Și roada neprihănirii  este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3:17-18)   

 

             Mai trebuie să știm că avem mult de învățat și din ispitirea Domnului Isus, mai ales din a treia ispitire unde Satana oferă împărățiile lumii Domnului Isus cu condiția de a i se închina lui, deși această ispitire avea de a face cu un exercițiu în duh. În realitate scopul diavolului era ca prin actul închinării, Domnul să primească împărățiile lumii, înainte de suferință, făcând apel la simțuri, la ochi, la a privi și a pofti. (Noi știm că oricum Domnul Isus la urmă va fi Împărat peste toate împărățiile pământului).  Dar din aceasta învățăm că prin ispitirile cu care amăgește Satana pe oameni vrea să-i determine să piardă Împărăția lui Dumnezeu, amăgindu-i cu lucrurile lumii. Deci, mare atenție, pentru că sinele nelepădat este puntea de legătură prin care diavolul ademenește pe mulții creștini, dar prin lepădarea sinelui și dezbrăcarea de păcatul adamic, este ca și cum am spune lui Satana „pleacă de la mine”, așa cum i-a spus Domnul Isus.  

 

Dumnezeu va răsplăti pe toți cei ce se smeresc și se lasă conduși de Duhul Sfânt „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile  firii pământești, umblă după lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și Pace” Continuă citirea  Rom.8:5-17, pentru că numai astfel Cristos poate să fie prin Duhul în noi desăvârșind-ne  (Matei 5:48) Răsplătirea va fi mare.

 

Cei înnoiți, în împărăția lui Dumnezeu, vor fi chiar mai mari ca Ioan Botezătorul  (Ioan 11:11). Creștinii înnoiți trebuie să trăiască ca străini în lume; singurul lor ajutor și speranță fiind Dumnezeu. De aceea să dorim și noi ca și; „Moise i-a zis: Dacă nu mergi Tu însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se va ști că am căpătat trecere înaintea Ta, eu și poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi, și când prin aceasta  vom fi deosebiți, eu și poporul Tău, de toate popoarele de pe fața pământului?Domnul a zis lui Moise; „Voi faci și ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, și te cunosc pe nume” (Exod 33:15-17) 

 

De ce oare unii creștini solicită ajutorul lui Dumnezeu doar la necaz?  Iar în restul timpului trăiesc după poftele lor?  Oh Doamne, ajută-ne să trăim principiul separări „Să nu cumva să faceți legământ cu locuitorii țării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău. Dimpotrivă să le dărâmați altarele, să le sfărâmați stâlpii idolești și să le trântiți la pământ idolii”  (și icoanele) (Exodul 34:8-17). Să renunțăm la relațiile păcătoasă cu lumea și să ne cunoaștem statutul „În Cristos” „El ne-a izbăvit de sub puterea întunerecului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui (Col.1:113)

 

            Să ne bazăm pe puterea Duhului Sfânt (Rom.8:5-17) și să fim atenți la felul cum trăim. Dacă oamenii înregistrează instantaneu prin camera de luat vederi cuvintele și faptele, cu atât mai mult, prin cuget, Dumnezeu înregistrează tot ce vorbim și facem. De aceea, o clipă să nu ne permitem a exclude prezența lui Dumnezeu din gândirea și viața noastră zilnică,  să se vadă pe fața noastră pacea și liniștea ce o avem în suflet în urma înnoirii (Exod 33:15-16). 

 

 

 

Cei născuți din nou au o nădejde vie „Însă nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Rom. 5:5) Această nădejde fiind legată de învierea și de venirea Domnului și este numită „Așteptând  fericita noastră nădejde  și arătarea slave marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos” (Tit 2:13)  Citește și Evrei 12:28.

 

Poate că este important să vă mărturisesc că acest studiu a avut un impact puternic și asupra vieții mele, aducând schimbări mari și acum mă lupt să împlinesc ce am învățat și v-am arătat și d-voastră. Mă rog ca și tu să te lași cercetat, pentru a deveni cetățean al Împărăției lui Dumnezeu:   Astfel vom cunoaște rostul existenței pe pământ și vom ști cine suntem, de unde venim, unde mergem, vom ști că nu mai suntem robii păcatului, avem o nouă mentalitate, o identitate de copii ai lui Dumnezeu și cetățeni ai împărăției ce o vom moșteni cu Domnul în curând. Pe pământ suntem în treacăt, patria noastră este în Ceruri. Credința îl onorează pe Domnul, iar Domnul onorează pe cel ce crede. Credința mică te poate duce în Cer, dar credința mare poate aduce Cerul la tine.

 

Credința se termină unde începe îngrijorarea,  dar îngrijorarea se sfârșește unde începe credința. „Cel neprihănit va trăi prin credinț㔄Pentru că veți dobândi ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre”(1Petru 1:9)

 

        În încheiere Sfânta Scriptură ne salută cu „Pe când vorbea Isus astfel, mulți au crezut în El. Și a zis Iudeilor care crezuse în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi” Ioan 8:30-32. Ba mai mult vezi Matei 25:34.

 

Câteva gânduri despre cum arată omul moral, (chiar creștin) dar fără nașterea din nou

 

 Chipul moral al unui om religios, dar nenăscut din nou este o confuzie. Acesta are o educație manierată. Moralitatea aparține intelectului și include voință sufletească manifestată fără controlul duhului, în sfera liberă, educație ce o face știința. El își exercită puterea în relație cu alții pe care îi poate inferioriza cu scopul de a se înălța pe sine. Chipul moral este ansamblul facultăților  psihice în cei ce privește bunele maniere, favorizând o bună purtare, în scopul de a fi cinstit, poziție ce o are omul moral, o pot avea chiar și unii creștini, care știu mult și trăiesc puțin. Și cei ce nu au nimic comun cu biserica, mai ales intelectuali. Ei se bazează pe cunoștințele lor, ei cred că nu au nevoie de Dumnezeu, se încred doar în înțelepciunea lor! Diferența dintre starea morală și nașterea din nou este mare. Dacă vreți să aveți o concluzie, citiți 1Cor.1:17-31; 2:1-16. și vedeți cum acționează înțelepciunea celor înnoiți în comparație cu înțelepciunea omului moral dar neregenerat. Bine este să fii om moral, dar și născut din nou.

 

Pastor Sandu Dobrescu

 

 

Studiul Biblic: NAȘTEREA DIN NOU

 

////////////////////////////////////////

 

 

Nașterea din nou

 

Definiție

 

O realizare a speranțelor și prospectelor la viață spirituală  întocmai ca o naștere. Această realizare are loc prin Cuvântul și Spiritul lui Dumnezeu.

 

Origine

 

A început cu Isus Christos după botezul Său în anul 29 d. Chr. Mai târziu, El a primit un trup spiritual când a fost înviat ca Cel dintâi fruc al Împărăției în anul 33 d. Chr.

 

Nașterea din nou este realizată prin apă și Spirit

 

Ioan 3:5,6  Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.  Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.

 

Iacov 1:18  El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pîrgă a făpturilor Lui.

 

1 Petru 1:23  „..Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

 

Tatăl lor este Iehova Dumnezeu

 

Ioan 1:12,13  Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

 

Romani 8:16,17  Însuş Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă Suntem copii, Suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

 

Mama lor este organizația lui Dumnezeu din ceruri

 

Galateni 4:22-26  Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă. Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă. Lucrurile acestea trebuiesc luate într-alt înţeles: acestea Sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar,  căci Agar este muntele Sinai din Arabia; -şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.

 

Vezi și Isaia 54:5; Evrei 12:22; Filipeni 3:20.

 

Christos are 144.000 de frați spirituali

 

Ioan 3:6  Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.

 

Apocalipsa 14:1  Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

 

1 Ioan 3:2  Prea iubiţilor, acum Suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

 

Fructele înfierii spirituale

 

Galateni 5:22, 23  Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

 

1 Ioan 3:9  Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.

 

1 Ioan 2:29  Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.

 

Noul lor curs de acțiune

 

Tit 3:5-7  El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt

 

 pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, mântuitorul nostru; pentruca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

 

1 Petru 3:18, 21  Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh…  Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.

 

Coloseni 3:9, 10  Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.

 

Galateni 6:8-10  Cine samănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşa dar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.

 

Speranțele lor cerești

 

1 Petru 1:3  Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie.

 

2 Petru 1:4  prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.

 

Efeseni 2:4-6  Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har Sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.

 

1 Corinteni 15:46-49  Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa Sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa Sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

 

Vezi și Efeseni 1:13,14; Filipeni 3:21,22; Romani 8:29.

 

Aceștia formează Împărăția Cerurilor

 

Ioan 3:3  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

 

1 Corinteni 15:50  Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

 

2 Corinteni 5:17  Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

 

Romani 6:4, 5  Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

 

Matei 19:28  Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

 

 

https://truth-time.com/ro/nasterea-din-nou/

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Sămânța Cuvântului

Autor: Maria Nechita   

 

 

   Sămânța este Cuvântul și Cuvântul este Isus Hristos în noi. Această Sămânță a fost rânduită încă din Eden, ca, Ceea care va zdrobi capul înșelătorului. La împlinirea vremii, Sămânța a venit și capul sarpelui a fost zdrobit, la cruce. În toți și peste toți cei ce sunt în Hristos, născuți din Sămânța care nu poate putrezi, șarpele nu are șanse, decât atât cât ei îi dau voie în viața lor sufletească, ca să-i tulbure, prin necunoștința identității lor și neînnoirea minții lor cu Cuvântul. Ei nu au ajuns la cunoștința că sunt neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos, pentru că lipsește învățătura despre lucrarea crucii lui Hristos, terminată odată pentru totdeauna. Atunci când ”Sămânța Cuvântului” este vestită și auzită, credința vine în inima omului și Sămânța, adică Hristos împreună cu Duhul Sfânt naște omul din nou, un om nou născut în Hristos, iar această Sămânță a Cuvântului, fiind vie, rămâne vie pentru vecie. Se poate pe parcurs omul să se răzvrătească de la a crede Adevărul din pricina multor lucruri știute și neștiute, însă Sămânța nu putrezește și dacă Cuvântul zice asta este drept. Într-o zi, într-o situație, într-un anturaj Sămânța încolțește și se maturizează dacă găsește un pământ prielnic care poate să fie udat și îngrijit pentru dezvoltarea Seminței, ca apoi să rodească rod bogat. Câteva referințe:

 

   Matei 4:26-29.”El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul“. – ”Sămânța Cuvântului se seamănă în Împărăția lui Dumnezeu. Semănătorii suntem noi. Grija noastră este să semănăm Cuvântul Lui, Sămânța bună, cu dragoste și devotament, pentru a aduce mulți fii la slava Domnului, în Împărăție. Când știi că Sămânța a fost semănată într-un pământ bun, Cel ce va face să crească este Domnul și rodul este asigurat și secerat la vremea lui. O sămânță bună în pământ moare, apoi roada nu numai se adaugă, ci se multiplică. De aceea și semănătorii trebuie să fie morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, oameni care au murit și au înviat împreună cu Hristos, pentru ca rodul crescut în Împărăție să fie dus la desăvârșire și la plinătatea lui Hristos, pentru o viață de biruință, în care Hristos, El să fie glorificat. Acest fiu de Dumnezeu, rodul Seminței Cuvântului, nu este fire, ci este duh, umplut de Duhul Sfânt, prin Harul Lui.

 

   1 Ioan 3:9.”Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că ”Sămânța” lui Dumnezeu rămâne în el. Și el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.” – ”Sămânța Cuvântului” rămâne în el, o conștiință curată, o inimă bună și o credință neprefăcută stăpânește în viața oricui este născut din nou din El. Chiar dacă până la regenerarea sufletului ( minte, sentimente și voință ) și înnoirea minții cu Cuvântul Domnului, se mai întâmplă căderi, din pricina a ceea ce este în suflet rămas de la omul vechi, care a murit cu Hristos, duhul este pur, neprihănit, curat cum va fi toată veșnicia. De ce? Pentru că doar duhul a fost născut din nou și nu mai poate păcătui, însă Duhul Sfânt împreună cu cel născut din nou, vor lucra la curățarea tuturor lucrurilor vechi din suflet și cu lucrurile Duhului Sfânt vor umple locurile rămase goale, iar cel rău când vine cu ale lui, nu află casa goală ca să o umple el iar, ci nu mai are loc acolo, fiindcă cel născut din nou are autoritate să-l alunge. Acolo locuiește ”Sămânța Cuvântului”, Hristos. Acolo este plinătatea lui Hristos.

 

   1 Petru 1:23.”fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr‑o sămânță pieritoare, ci dintr‑una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac! – Putem dar înțelege că această Sămânță a Cuvântului nu piere, nu puterezește, nu se pierde, ci rămâne în veci, în duhul celui născut din nou. Și pentru că nu ai fost născut din Dumnnezeu, prin puterea ta, nu vei sta în picioare prin puterea ta și nu vei ajunge la Tata prin puterea ta, pentru că noi care ne iubim copii, nu-i dezmoștenim când grșesc. Sunt ai noștri și noi suntem ai Lui, născuți din ”Sămânța” Lui, care ne asigură viitorul cu El, o veșnicie. Amin!

 

   Mulțumim Tată pentru ”Sămânța Cuvântului”, Domnul scump Isus Hristos. Vom semăna această ”Sămânță” bună și ne vom semăna și pe noi, ca o jertfă vie a trupurilor noastre, pentru o jertfă duhovnicească. Scopul? Multiplicarea ”Semniței Cuvântului”, în mulți fii la slavă. Amin

 

 

 

https://www.resursecrestine.ro/devotionale/239426/samanta-cuvantului

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Este Isus singura cale spre cer?

 

 

 DE BISERICA FILADELFIA

Raspunsul este da.

 

Să începem cu două afirmații din Biblie din Ioan 14: 6 și din Fapte 4:12.

 

Ioan 14: 6: “Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. “

 

Faptele Apostolilor 4:12: “In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”

 

Biblia ne învață că nu există altă cale spre mântuire decât prin Isus Hristos. Păcatul este tot ceea ce nu reușește să respecte standardul perfect al lui Dumnezeu. Este păcatul care ne separă de Dumnezeu. Plata păcatului este moartea (Romani 6:23). Isus a murit pentru păcătoși pe cruce, a fost îngropat și a înviat din morți (1 Corinteni 15: 1-4). Moartea Sa a fost un sacrificiu care evită mânia lui Dumnezeu (1 Ioan 2: 2). Aceasta este singura modalitate de a fi salvat. Iertarea păcatelor este posibilă numai prin sângele vărsat al lui Hristos.

 

Poate că ești religios, dar religia nu te poate salva. Trebuie să ai încredere în Domnul Isus că ceea ce a făcut pentru tine pe cruce și să-i ceri să iti ierte păcatele și să fie Mântuitorul tau, atunci esti mântuit.

 

Isus este singura cale spre rai. Vei crede în El astăzi? Dacă nu l-ai făcut niciodată pe Isus Mântuitorul și Domnul vieții tale, roaga-te cu sinceritate, cu toată inima și vei fi mântuit: “Știu că sunt un păcătos și imi cer iertare. Cred că Isus Hristos a murit pentru păcatul meu și că El a înviat din morti. Vreau să te cred în Tine ca Mântuitor al meu și să te urmez ca Domn.”

 

https://filadelfia.center/este-isus-singura-cale/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni : Omul Isus Hristos (Ioan 14.6)

 

 

Florin

Ioan 14.6

 

Pentru mântuirea omului, Dumnezeu nu foloseşte etaloane / standarde duble ! Singurul Mântuitor este Domnul Isus Christos !

 

„Isus i-a zis : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14.6).

 

Prin apostolul Petru, Dumnezeu a spus clar că :

 

„În nimeni altul nu este mântuire : căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi”. (Faptele Apostolilor 4 : 12)

 

Dacă privim în context. Petru vorbea despre : Numele lui Isus Hristos (v. 10).

 

Etalonul este o : „Mărime, greutate etc. acceptată oficial în știință, în tehnică sau în relațiile economice și care servește ca unitate de bază într-un sistem de măsurare. Fig. Ceea ce poate servi drept model (de urmat)”.  (Dex)

Câteva cuvinte care sunt sinonime pentru etalon : măsură tip, standard, model, arhetip.

 

Trei gânduri din versetul scris în Ioan 14 : 6 despre om, Dumnezeu şi Isus !

 

  1. Omul : „Nimeni nu vine … ”.

 

În primul rând trebuie să reţinem că este nevoie de un act de voinţă pentru a apela la Dumnezeu pentru a-I cere ajutorul. Acest lucru îl va face omul care a devenit conştient de faptul că :

 

  1. Toţi oamenii au făcut păcate.

 

Exemple de păcate :

 

Minciuna : „Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis : „Ce ne-ai făcut ? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare ? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau nicidecum făcute”. (Geneza 20 : 9).

Neascultarea de Cuvânt : „Faraon a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis : „De data aceasta, am păcătuit ; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi”. (Exodul 9 : 27).

Furtul (adică să iei lucrul altuia) : „Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel”. (Iosua 7 : 1).

Păcatul fără voie : „Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi făcându-se astfel vinovată … ”. (Leviticul 4 : 13).

  1. Plata păcatului este moartea : „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6 : 23) .

 

Lucrul acesta se face aici sau la judecata finală, dacă până atunci omul nu-şi rezolvă problemele : „Pentru nelegiuirile voastre – zice Domnul – şi pentru nelegiuirile părinţilor voştri care au ars tămâie pe munţi şi M-au batjocorit pe înălţimi, de aceea, le voi măsura plata pentru faptele lor din trecut”. (Isaia 65 : 7)

 

  1. Trebuie făcut ceva pentru a scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu şi de păcat ! Să recunosc păcatul înfăptuit şi să-mi cer iertare de la Dumnezeu :

 

„ … dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce-i vor duce în robie şi vor zice : „Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău !” (I Împăraţi 8 : 47).

 

În II Cronici 6 : 37 scrie : „ … dacă îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi Îţi vor face cereri în ţara robiei lor şi vor zice : „Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău !”.

 

Un astfel de exemplu este fiul risipitor depre care Domnul Isus spunea că : „Şi-a venit în fire şi a zis : „Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici ! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice : „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta … Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său”. (Luca 15 : 17 – 18)

 

  1. Dumnezeu : „ … la Tatăl … ”.

 

EL este ţinta finală / voită a călătoriei spirituale, pe care omul o face prin rugăciune.

 

„Tatăl nostru care eşti în ceruri …”. Credinciosul ştie că este un : „Copil al Lui Dumnezeu”. Tată este cuvânt care are două sensuri, din punct de vedere al : trupului, (sensul de tată fizic) şi înţelesul spiritual.

 

„N-avem toţi un singur Tată ? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu ? Pentru ce, dar, suntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pângărind astfel legământul părinţilor noştri ?” (Maleahi 2 : 10)

În Matei 11 : 25 scrie că : „În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis : „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. „Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale !”

Matei 23 : 9 „Şi „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe pământ ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru : Acela care este în ceruri”.

Ioan 8 : 40 – 44 : „Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut. Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis : „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată : pe Dumnezeu.” Isus le-a zis : „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu : n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea ? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii”.

Efeseni 4 : 6 „Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi”.

I Petru 1 : 17 „Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre”.

III. Isus : „ … decât prin Mine”.

 

Singurul drum de acces pentru trecerea de la moarte la viaţă este Isus ! Isus Christos este şi Calea şi Adevărul dar şi Viaţa !

 

Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei clar :

 

„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni : Omul Isus Hristos … ”. (I Timotei 2 : 5)

 

În Romani 5 : 10, tot apostolul Pavel scria : „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui”.

 

Apostolul le-a scris şi creştinilor din Efes : „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi ; ci este darul lui Dumnezeu”. (Efeseni 2 : 8)

 

Ce poţi să faci ? Să te rogi lui Dumnezeu şi să-L chemi în viaţa ta pe Isus, ca Domn (Stăpân al vieţii tale) şi ca Mântuitor. Deşi nu-L vezi El te vede şi te aude, aşa că poţi vorbi cu El imediat ! Fă acest lucru chiar acum !

 

STUDII ASEMĂNĂTOARE :

 

MIJLOCIREA ŞI MIJLOCITORUL dintre om şi Dumnezeu: Isus ! (1 Ioan 2.1, 1 Timotei 2.5-6)

 

 

https://www.cezareea.ro/un-singur-mijlocitor-intre-dumnezeu-si-oameni-omul-isus-hristos-ioan-14-6/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

Ce spune Biblia despre MÂNTUIRE?

 

 

 

,,Dumnezeu… voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. Caci este un singur Dumnezeu si este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti (1 Timotei 2,4-6).

 

,,In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.” (Fapte 4,12).

 

,,Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14,6).

 

,,Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire” (Romani 10,10).

 

,,Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni (Efeseni 2,8).

 

Isus a zis: ,,Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5,24).

 

,,El (Isus Hristos) ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant, pe care L-a varsat din belsug peste noi, prin Isus Hristos, Mantuitorul nostru (Tit 3,4-6).

 

,,Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica (1 Ioan 5,11-13).

 

,,Cum vom scapa noi, daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare, care, dupa ce a fost vestita intai de Domnul, ne-a fost adeverita de cei ce au auzit-o? (Evrei 2,3)..

 

Sursa: Cornel Pascu

 

https://dininimapentrutine.com/2018/08/28/ce-spune-biblia-despre-mantuire/

 

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor!

 

de Mircea Militar

 

 

Isaia 43:11: „Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor!” (Biblia). „Eu, eu sunt Iehova, şi în afară de mine nu este niciun salvator“.(Traducerea lumii noi). Citind în paralel versetele 10 şi 11 se dă de înţeles din versiunea „Traducerea lumii noi” că Iehova este Dumnezeu (vers. 10) şi tot Iehova este şi salvatorul (vers. 11). Dacă aşa stau lucrurile, atunci Isus Hristos ce este? Dacă ne oprim la versetele acestea Isus nu mai are nici o valoare. În acest caz degeaba şi-a dat viaţa! Dar Biblia spune în Luca 2:11: „astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Biblia). Atunci mi-am zis: „Iehova, dacă tu eşti singurul salvator, Isus ce este?” Am mers mai departe în Faptele Apostolilor 4:12: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”(Biblia). Şi din nou: „Iehova, dacă tu eşti singurul salvator, Isus ce este?” Să citim în Efeseni 1:7: ” În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său„(Biblia). Mi-am zis: „Iehova, eşti tu sămânţa femeii?(Geneza 3:15) Eşti tu Mesia? Iehova, ai avut tu sânge ca să răscumperi omenirea din păcat?” Ioan Botezătorul mărturiseşte despre Isus Hristos: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!„(Ioan 1:29 – Biblia).

 

Isus de asemenea spune: ” Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.„(Ioan 6:47 – Biblia).

 

A fost Iehova străpuns pentru păcatul omenirii?

 

 Isaia 53:5: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. „(Biblia).

 

Zaharia 12:10: „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut.„(Biblia).

 

Ioan 19:34-37: „ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.” Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe Cine au străpuns.” (Biblia).

 

Psalm 22:10: „Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele”(Biblia).

 

Am înţeles atunci că Iehova este hristosul mincinos! În momentul acela mi-a fost dat citatul din Matei 24:4, 5: „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi.” (Biblia). Până azi n-am văzut încă din cei care să se prezinte ca Dumnezeu şi mântuitor decât pe Iehova. Slavă Domnului că i-au făcut şi biblie, că altfel nu îl cunoşteam.

 

Dumnezeu este unul singur care a făcut cerurile şi pământul.

 

Romani 11:36: „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”(Biblia)

 

Coloseni 1:15-17: ” El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” (Biblia)

 

Evrei 1:10: ” Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.” (Biblia)

 

1 Corinteni 8:6: ”totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.” (Biblia)

 

Ioan 1:1-3: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” (Biblia)

 

Ioan 1:10: „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.” (Biblia). Dacă în vreunul din aceste pasaje se găseşte Iehova, atunci Iehova este Dumnezeu; dar dacă nu, atunci Iehova este dumnezeu mincinos şi hristos mincinos.

 

Isaia 44:24: „Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel ce te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?” (Biblia) Și aici Iehova minte:” Iată ce a spus Iehova, Răscumpărătorul tău şi Cel care te-a întocmit din pântece: „Eu, Iehova, fac totul: eu însumi am întins cerurile şi am aşternut pământul. Cine a fost cu mine?” (Isaia 44:2 – Traducerea lumii noi). Pe Isus îl vedem în cele 6 pasaje de mai sus din Noul Testament singur; Iehova nu este nicăieri! În publicațiile Martorilor lui Iehova scrie că Iehova s-a folosit la Creație de primul înger, pe când chiar in Traducerea lumii noi (publicată tot de Martori) în pasajul de mai sus din Isaia spune ca era singur.

 

Ioan 1:1: ”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Biblia). Evanghelistul Ioan relatează că Lumea a fost făcută prin El(Cuvântul) care s-a făcut trup.

 

Un alt text unde Iehova caută să ia locul lui Hristos este Isaia 44:6: „Iată ce a spus Iehova, Regele lui Israel…”  (Traducerea lumii noi). Dar Zaharia proroceşte despre Împăratul Isus: ” Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.”(Zaharia 9:9 – Biblia). Dacă Iehova este cel care a mers călare pe măgar, atunci el este împăratul lui Israel. Însă știm că la intrarea în Ierusalim Isus a fost cel care era călare pe măgar și înaintea căruia oamenii presărau ramuri de finic și haine.

 

Ioan 1:49: ”Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (Biblia)

 

Apocalipsa 17:14: „Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.” (Biblia)

 

Psalm 136:1-3: „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, căci în veac ţine îndurarea Lui! Lăudaţi pe Domnul domnilor, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (Biblia)

 

Evrei 1:10: „Şi iarăşi: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.”

 

Aşadar dacă Iehova este cel care a vorbit în Isaia 44:6: „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.” (Biblia), atunci Isus Cristos nu este nimic; dar dacă Duhul lui Cristos a fost în Isaia, atunci Iehova nu este nimic.

 

1 Petru 1:10,11: „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. ”  (Biblia).

 

1 Petru 1:10,11: „Cu privire la această salvare, profeţii care au profeţit  despre bunătatea nemeritată care vă era rezervată au căutat cu stăruinţă şi au făcut cercetări atente.  Ei cercetau spre care timp sau spre ce fel de timp arăta spiritul care era în ei cu privire la Cristos, când depunea mărturie dinainte despre suferinţele rezervate lui Cristos şi despre gloriile care urmau după acestea.” (Traducerea lumii noi)

 

Această modificare în Biblia Martorilor lui Iehova vine ca să corespundă cu minciuna care predomină şi în celelalte publicaţii ale lor. Biblia spune clar că ” Duhul lui Hristos” era în proroci.

 

Coloseni 1:17: „El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” (Biblia). De aici reiese că este vorba de Acelaşi din versetul 16, adică Isus.

 

Evrei 1:3: „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,” (Biblia)

 

O altă minciună prezentă în Traducerea lumii noi, se găseşte în cartea Revelaţia (care în textul Bibliei este Apocalipsa) la 22:6: …” Iehova, Dumnezeul declaraţiilor inspirate ale profeţilor, l-a trimis pe îngerul său ca să le arate sclavilor săi lucrurile care se vor întâmpla în curând.”… În versetul 16, al aceluiaşi capitol spune aşa: ” «Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul meu ca să vă depună mărturie despre aceste lucruri în folosul congregaţiilor. Eu sunt rădăcina, urmaşul lui David şi steaua strălucitoare a dimineţii.» „(Revelaţia 22:16 – Traducerea lumii noi). În concluzie cine a trimis îngerul? Isus Cristos! Atunci minciuna este ca Iehova a trimis îngerul. Tot Isus este Cel care vorbeşte în Apocalipsa 1:1: ” Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan ” (Biblia); şi în Ioan 17:6: „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.„ (Biblia). Ar trebui să ne dea de gândit un lucru: niciunul dintre apostoli sau evanghelişti ai Noului Testament nu foloseşte numele de Iehova. Toţi vorbesc despre Isus. Dacă cei de la care moştenim credinţa nu folosesc alt nume ci întaresc Numele lui Isus ca fiind singurul care aduce Mântuire, singurul Nume în care trebuie să credem, – atunci nu avem nimic altceva decât să continuăm să vestim acest Nume. Nicidecum Iehova sau oricare altul. Adevărul este că duhul rătăcirii venit de la Diavol, i-a făcut să aducă pe Iehova ca Cristos mincinos.

 

Un alt loc unde este tăgăduită dumnezeirea Domnului Isus este Tit 2:13: „aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.” (Biblia) „în timp ce aşteptăm fericita speranţă şi manifestarea glorioasă a marelui Dumnezeu şi a Salvatorului nostru, Cristos Isus,„ (Traducerea lumii noi). Observaţi doar adăugarea unei singure litere care schimbă total poziţia de Dumnezeu a Domnului Isus: arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos(Biblia) – manifestarea glorioasă a marelui Dumnezeu şi a Salvatorului nostru, Cristos Isus (Traducerea lumii noi). Și pe urmă: ”către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:1 – Biblia) / ”către cei care au dobândit o credinţă, adică acelaşi privilegiu ca noi, prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Salvatorului Isus Cristos” (2 Petru 1:1 – Traducerea lumii noi).

 

2 Ioan 1:7: ”Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Antihristul!” (Biblia) / ”Pentru că în lume au ieşit mulţi amăgitori, oameni care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în carne. Acesta este amăgitorul şi anticristul.” (Traducerea lumii noi). Observați diferența dintre cele două versiuni? ”Vine” și ”a venit”. Care să fie realitatea. Isus Cristos a venit în trup când s-a născut din fecioara Maria; însă ce vrea să spună Ioan aici este că El vine din nou în trup pentru ca să judece: ”Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Faptele Apostolilor 1:11 – Biblia); ”Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns.” (Apocalipsa 1:7 – Biblia).

 

A urma învățăturile Bibliei, înseamnă a ieși de sub blestemul rătăcirii și a veni la Isus Cristos. De ce să fi oaia lui Iehova (de fapt a lui Charles Taze Russel – fondatorul Martorilor lui Iehova), și să nu fi în turma lui Cristos, Cel Viu care este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14:6)?

 

Apostoli care Îl numesc Dumnezeu pe Isus

 

Pavel: ”arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos”(Tit 2:13 – Biblia)

 

Ioan: „Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:20 – Biblia)

 

Petru: „prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 1:1 – Biblia)

 

Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28 – Biblia)

 

Iuda: ”…vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos. ”(Iuda 3,4 – Biblia)

 

 

Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor!

 

 

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Religios ori Mântuit?

 

Cum eşti?

Faptele Apostolilor 4:12.

„În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”

 

De-a lungul anului celebrăm multe sărbători religioase. Observăm că omul firesc doreşte să fie religios şi, din când în când, face multe lucruri crezând că se închină lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că a fi religios nu e acelaşi lucru cu a fi mântuit. E foarte posibil să fii religios dar să n-ajungi în ceruri!

 

Textul nostru ne-nvaţă că nu este salvare sau mântuire în niciun alt nume decât în Numele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu există niciun alt nume sub ceruri prin care putem fi mântuiţi. Ori eşti mântuit prin Isus Cristos, ori nu eşti mântuit, deci eşti pierdut!

 

Pur şi simplu. Fără nicio confuzie, fără nicio contradicţie. Sub ceruri putem găsi religie în multe nume, dar mântuire putem găsi numai într-unul singur: acela e Numele lui Isus Cristos.

 

Nici preoţii, nici proorocii, nici supunerea la autopedepse şi nici chiar rugăciunile nu te pot mântui, ci numai Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Nici serviciile religioase, nici faptele bune sau dărniciile, nici chiar lacrimile nu au puterea de a produce viaţa veşnică. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în 1Ioan 5:11, 12 că „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa.”

 

În general oamenii acceptă să cunoască mai multe lucruri despre viaţa de creştin, dar refuză să-L accepte în inimă pe Cristos.

Oamenii acceptă să lucreze pentru biserică, dar refuză să se identifice cu păcătosul vinovat care are nevoie de mântuire.

Oamenii acceptă să creadă in principiile morale ale Cuvântului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci, dar refuză să creadă în lucrarea Fiului lui Dumnezeu care, prin moartea Sa, le-a salvat sufletul. De asemenea, îi vine greu omului să se odihnească în această credinţă.

 

RELIGIA este îmbunătăţirea naturii omului.

MÂNTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor personal. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Ioan 1:12 că „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.”

 

RELIGIA ne îmbracă în haina propriei noastre neprihăniri (dreptăţi) dar proorocul Isaia ne spune că neprihănirea noastră este ca o haină mânjită înaintea lui Dumnezeu.

MÂNTUIREA ne îmbracă în neprihănirea perfectă a lui Cristos care (doar ea) ne poate face acceptabili în faţa lui Dumnezeu.

 

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Tit 3:5 că „El ne-a mântuit nu prin faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt.”

 

RELIGIA este ceea ce face omul pentru Dumnezeu.

MÂNTUIREA este ceea ce face Dumnezeu pentru om.

 

Isaia 53:6 ne spune că: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”

 

RELIGIA spune: fac ceva cu mâna mea.

MÂNTUIREA spune: nu pot face nimic de unul singur.

 

Efeseni 2:8, 9 spune: „Căci prin har aţi fost mântuiti, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

 

RELIGIA înseamnă a mă încrede în lucrul făcut de mine.

MÂNTUIREA înseamnă a mă încrede în lucrul făcut de Cristos pentru mine.

 

Evrei 10:10 afirmă că „prin această voie am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.”

 

RELIGIA depinde de purtarea mea.

MÂNTUIREA depinde de credinţa mea.

 

Faptele Apostolilor 16:31 spune: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”

 

RELIGIA spune să ne purtăm cât se poate de bine.

MÂNTUIREA spune că trebuie să acceptăm darul perfect al lui Dumnezeu.

 

Romani 6:23 spune că „darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.”

 

RELIGIA depinde de suficienţa caracterului.

MÂNTUIREA depinde de Jertfa de pe Cruce.

 

1Corinteni 1:18 spune ca „propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

 

RELIGIA se străduieşte să aducă o jertfă.

MÂNTUIREA se încrede in Jertfa adusă.

 

Ioan 19:30 spune: „Când a luat Isus oţetul, a zis: S-a isprăvit! Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.”

 

RELIGIA se luptă să te facă desăvârşit.

MÂNTUIREA se reazămă pe o răscumpărare desăvârşită.

 

1Petru 1:18, 19 spune: „Ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

 

RELIGIA încearcă să ne aducă din întuneric la lumină.

MÂNTUIREA ne aduce din moarte la viaţă.

 

Ioan 5:24 spune că „cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. ”

 

RELIGIA spune că trebuie să fim găsiţi în casa lui Dumnezeu.

MÂNTUIREA spune că trebuie „să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Cristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă…” Filipeni 3:9

 

E bine deci să ne amintim textul „În nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Faptele Apostolilor 4:12

 

Dragul meu prieten, eşti un om religios sau unul mântuit? Dacă eşti doar religios, atunci vei pierde raiul şi vei petrece eternitatea departe de Dumnezeu şi de Fiul Său, într-un loc de chin. Dacă eşti mântuit, ai făgăduinţa (promisiunea) vieţii veşnice cu Dumnezeu şi Fiul Său.

 

 

https://rcrwebsite.com/religion.htm

 

//////////////////////////////////////

 

 

 

Desavarsit prin suferinta

 

scris de :   Zac Poonen

 

   Ucenici

„Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Hristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti” (1 Pet 5:10). Dumnezeu este numit aici Dumnezeul ORICARUI HAR. El Isi conduce poporul prin suferinta pentru ca sa le poata da harul Sau si pentru a-i „desavarsi si face neclintiti”. Pavel a experimentat harul lui Dumnezeu care este de ajuns cand a primit un tepus in carne (2 Corint 12:7-10). Si prima scrisoare a lui Petru are multe de spus despre suferinta, ca fiind mijlocul prin care Dumnezeu ne da harul Lui.

 

Citim ca „Hristos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui; El n-a facut pacat… Astfel, dar, fiindca Hristos a patimit in trup, inarmati-va si voi cu acelasi fel de gandire. Caci cel ce a patimit in trup a sfarsit-o cu pacatul” (1 Pet 2:21,22; 4:1). Aici ni se spune clar sa urmam exemplul lui Hristos care a suferit, pentru ca nici noi sa nu mai pacatuim. Harul ne e dat sa ne desavarseasca „ caci El e sfant” (1 Pet 1:16).

 

Petru ne reaminteste ca, „daca patimim in trup, nu vom mai pacatui si vom trai restul vietii noastre facand voia lui Dumnezeu” (1 Pet 4:1,2). „Suferinta in trup” nu inseamna sa te imbolnavesti, pentru ca nimeni nu a incetat sa pacatuiasca astfel. Nu inseamna nici sa fii batut si ranit pentru Hristos, pentru ca nimeni nu a incetat sa mai pacatuiasca astfel. Mai degraba se refera la lepadarea dorintelor firii care sunt in opozitie cu voia lui Dumnezeu. Pacatul aduce o oarecare placere. A suferi este opusul acestei placeri. Daca suntem gata sa suferim in orice situatie, atunci nu vom mai pacatui. Dumnezeu ne va ajuta daca dorim acest lucru. De fapt, El chiar lucreaza sa ne ajute sa ne dorim acest lucru (Filipeni 2:12,13). Dar adesea noi ne opunem lucrarii Lui. De aceea ramanem infranti.

 

Hristos a suferit in trup, iar noi trebuie sa ne inarmam cu acelasi gand. Isus a umblat aceasta cale a lepadarii de sine toata viata. A venit pe pamant in trup si nu a facut niciodata voia Lui ci a facut intotdeauna voia Tatalui, indiferent de cat de multa suferinta implica acest lucru (Ioan 6:38). Astfel nu a pacatuit niciodata. Astazi si noi avem oportunitatea sa „calcam pe urmele Lui, care n-a facut pacat” (1 Pet 2:21,22).

 

Aceasta este evanghelia (vestea buna) a harului lui Dumnezeu.

 

https://romanian.cfcindia.com/wftw/perfection-through-suffering-5

 

////////////////////////////////////

 

 

Rugăciunea

  1. A. Bremicker

 

Am parcurs deci şase elemente ale armurii şi am învăţat că se îmbină foarte frumos unul în celălalt şi nu putem să le vedem izolat. Sper că dorim cu toţii nu doar să cunoaştem aceste elemente şi să le diferenţiem unul de celălalt, dar să le şi folosim zilnic în viaţa noastră de toate zilele.

 

Ajungem acum la al şaptelea element, care este rugăciunea. De fapt, aici nu este vorba despre o parte componentă a armurii, şi totuşi  rugăciunea este o armă foarte eficientă. Dacă până acum Pavel încerca să explice aceste elemente metaforic, aici ne spune direct: „rugându-vă în orice timp în Duh, prin orice rugăciune şi cerere, şi veghind la aceasta cu toată stăruinţa şi cu cerere pentru toţi sfinţii, şi pentru mine“ (versetul 18).

 

Legătură şi dependenţă

 

Pentru un luptător care stă gata îmbrăcat în toată armura, rugăciunea este o ţinută ciudată. Aşa este pentru minte, dar nu şi pentru credinţă. Să ne gândim la Iosua în pustiu, când avea de luptat: el avea biruinţa numai când Moise avea mâinile ridicate (Exod 17:10-12 ). Fără rugăciune suntem incapabili de a lupta. Oricât de necesare şi indispensabile sunt armele şi oricât de bună este o strategie de luptă, fără o legătură exprimată în rugăciune şi fără o dependenţă pe verticală nu vom fi victorioşi. Armura în sine este desăvârşită. Dar în noi nu este nici înţelepciune, nici putere, ca să o folosim în mod corect. Dar atât înţelepciunea, cât şi puterea le primim în rugăciune.

 

Vom putea folosi toate părţile componente ale armurii, numai atunci când o facem în dependenţă de Domnul nostru. Noi suntem fără putere. În rugăciune exprimăm de fapt această slăbiciune a noastră. Tocmai de aceea rugăciunea este în acelaşi timp un izvor de putere, care ne stă oricând la dispoziţie. Textul de care ne-am ocupat, începe cu îndemnul să fim tari în Domnul. El se încheie aducându-ne aminte cum putem să fim „conectaţi“ la acest izvor de putere.

 

Rugăciunea o poţi face numai atunci când ai aceleaşi interese cu Dumnezeu. Acest lucru este foarte potrivit pentru orice situaţie. Aşa este când Îl adorăm pe Dumnezeu, aşa este când ne rugăm pentru alţii. Aşa este şi aici: există aceleaşi interese, şi anume de a lupta contra vicleniilor diavolului şi de a rămâne biruitori, pentru a putea savura binecuvântările noastre spirituale în locurile cereşti.

 

Rugăciune şi veghere

 

Pentru un soldat este de neînchipuit să nu vegheze. El nu ştie când şi din ce parte va ataca duşmanul. De aceea, vegherea trebuie să fie o stare a inimii în care trebuie să fim exersaţi. Rugăciunea şi vegherea trebuie să meargă mână în mână. Domnul a spus ucenicilor Lui să vegheze şi să se roage. „Vegheaţi deci, rugându-vă în orice timp“ (Luca 21:36 ). Pavel i-a îndemnat pe coloseni: „Stăruiţi în rugăciune, veghind în ea cu mulţumire“ (Coloseni 4:2 ).

 

Când Domnul Isus era în grădina Ghetsimani în luptă aprigă, El i-a îndemnat pe ucenicii Săi: „Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită. Duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere“ (Marcu 14:38 ). Tocmai în acest punct au eşuat ucenicii. Ei au adormit! Când sunt treaz în rugăciune, înseamnă că mă concentrez ca să mă rog cu gânduri clare. Dacă suntem obosiţi şi delăsători din punct de vedere duhovnicesc, viaţa noastră de rugăciune va fi automat afectată. Când va veni vrăjmaşul cu viclenia lui, vom fi învinşi.

 

Orice cerere

 

Cererea este o strigare din adâncul inimii către Dumnezeu. Dacă intervin împrejurări speciale, ne rugăm insistent. Tocmai aceasta este necesar având în vedere vicleniile diavolului. Strigăm către Dumnezeul nostru fără să-i ascundem ceva. Dumnezeul nostru Se bucură când ne rugăm stăruitor. Găsim multe exemple în Biblie de oameni care s-au rugat aşa lui Dumnezeu. Moise s-a rugat de mai multe ori stăruitor. A făcut-o pentru popor (Numeri 21:7 ), dar şi pentru sine (Deuteronom 3:24-25 ). La Iacov (Osea 12:4 ) şi la Ana (1. Samuel 1:10 ), cererea s-a făcut cu lacrimi. La fel şi Pavel (2. Corinteni 12:8 ) s-a rugat de trei ori, ca Domnul să-l elibereze de ţepuşul din carne. De aici observăm că există perioade de necaz deosebit, când rugăciunea ia caracterul unei cereri. Nu este o vorbire distanţată faţă de Dumnezeu, ci această rugăciune izvorăşte dintr-o inimă aflată în primejdie.

 

În orice timp

 

Oare vrea să spună Pavel că întreaga zi şi noapte nu mai trebuie să facem altceva, decât să stăm pe genunchi şi să ne rugăm lui Dumnezeu? Există situaţii în care oamenii şi-au plecat întreaga noapte genunchii în rugăciune. Să ne gândim la Domnul nostru care, ca Om desăvârşit, a petrecut o noapte întreagă în rugăciune către Dumnezeu (Luca 6:12 ). Dar acesta nu poate fi un îndemn general valabil în acest context. Viaţa cotidiană ne pune diferite sarcini în faţă. Copiii merg la şcoală, tinerii studiază, maturii îşi exercită profesiile lor în mediul în care muncesc, ceilalţi îşi văd de lucru în gospodăriile lor. Chiar şi lucrarea Domnului îşi pune amprenta pe noi. Gândul nu este să nu mai facem nimic, ci numai să ne rugăm. „Rugaţi-vă în orice timp“ vrea să ne îndemne ca toate lucrările să le efectuăm dependenţi de Domnul. Avem toţi nevoie de această dependenţă: în căsnicie, în familie, la serviciu, în părtăşie şi oriunde suntem. Rugăciunea fost comparată cu respiraţia sufletului. În general, nu dăm o atenţie deosebită respiraţiei noastre. Dar dacă nu mai respirăm, ne vom da foarte repede seama.

 

Prin orice rugăciune

 

Apare din nou cuvântul „orice“. Nu este numai expresia „în orice timp“, ci şi „prin orice rugăciune“. Ce înseamnă aceasta? Nu există situaţie sau împrejurare a vieţii noastre, în care să nu putem să ne rugăm. Indiferent de situaţie, indiferent din ce parte atacă duşmanul, noi trebuie să fim găsiţi în rugăciune şi dependenţă de Domnul. De multe ori este numai un oftat: „Doamne, ajută-mă“. Nu există situaţie în care Dumnezeu nu ar putea să ne dea ca răspuns la rugăciunile noastre pacea Sa (Filipeni 4:6, 7 ).

 

În Duh

 

Aici nu este vorba despre duhul omului, ci despre Duhul Sfânt. Desigur, noi putem să ne rugăm şi în duhul nostru, ceea ce înseamnă că rugăciunea poate fi spusă fără să se audă cuvintele, dar aici nu este vorba despre o astfel de rugăciune, ci este vorba despre Duhul Sfânt.

 

Când vorbim despre aceasta ne gândim în două direcţii:

 

– A ne ruga „în Duh“ înseamnă mai întâi că ne rugăm în conformitate cu Duhul Sfânt. Iuda îi îndemna pe destinatarii scrisorii sale: „rugaţi-vă prin Duhul Sfânt“ (versetul 20). Duhul Sfânt ne călăuzeşte în rugăciune. El pune diferite teme de rugăciune pe inimă.

 

– A ne ruga „în Duh“ înseamnă apoi a ne ruga în puterea Duhului Sfânt. Noi ne putem ruga într-adevăr, numai dacă Duhul lui Dumnezeu ne dă puterea necesară. Din noi înşine nu suntem în stare să facem acest lucru. El este singura motivaţie pentru rugăciune. Pavel scria romanilor: „Şi în acelaşi fel şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, pentru că noi nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui, dar Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine de nespus“ (Romani 8:26 ).

 

Deoarece Duhul ne dă putere pentru rugăciune, nu ne rugăm Duhului Sfânt. Nu ne rugăm puterii care ne aduce la rugăciune. Noul Testament ne învaţă că scopul Duhului lui Dumnezeu este să-L proslăvească pe Domnul Isus (Ioan 16:14, 15 ). Duhul lui Dumnezeu, o Persoană divină ca Tatăl şi Fiul, nu atrage privirile credincioşilor spre El, ci doreşte ca noi să fim preocupaţi cu preamărirea Domnului Isus. Nu există în Biblie nicio indicaţie sau vreun exemplu practic, pe care ne-am putea baza să ne rugăm Duhului Sfânt. A ne ruga în Duhul nu înseamnă a ne ruga Duhului.

 

Cu toată stăruinţa

 

„Cu toată stăruinţa“ ne arată perseverenţa în rugăciune. Domnul doreşte ca noi să rămânem într-o stare de dependenţă permanentă faţă de El. Uneori suntem înclinaţi să-i prezentăm Domnului o anumită problemă de câteva ori (poate chiar şi intensiv), dar dacă nu primim imediat un răspuns, încetăm să ne mai rugăm. Acest lucru are valabilitate pentru rugăciunea personală, dar şi pentru cea comună. În Faptele Apostolilor, capitolul 4 găsim acea rugăciune comună a fraţilor din Ierusalim. Era o rugăciune stăruitoare (Fapte 12:5 ). Când Ilie a trimis pe slujitorul său să vadă dacă apare un nor de ploaie, după ce nu plouase multă vreme, l-a trimis de şapte ori până când s-a văzut un nor ca o mână de om ( 18:44 ). Când citim această relatare, observăm că Ilie n-a încetat să se roage tot timpul. Să învăţăm de la acest exemplu!   

 

Pentru toţi sfinţii

 

Pentru toţi sfinţii – aceste cuvinte corespund caracterului Epistolei către Efeseni. În Efeseni 1:15 apostolul Pavel a vorbit despre dragostea care era în ei „faţă de toţi sfinţii“. În Efeseni 3:18 le-a arătat că ei, împreună „cu toţi sfinţii“, trebuie să înţeleagă ce înseamnă lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea sfaturilor minunate ale lui Dumnezeu. În 1. Timotei 2:1 ni se spune să ne rugăm „pentru toţi oamenii“. Această lucrare este din nou în concordanţă cu această epistolă care Îl prezintă pe Dumnezeu ca Dumnezeu-Mântuitor, care doreşte ca toţi oamenii să vină la pocăinţă. În Epistola către Efeseni, în care ne sunt prezentate sfaturile lui Dumnezeu, este vorba despre „toţi sfinţii“. Nimeni nu este singur în luptă. Alţii sunt lângă noi; şi toţi luptătorii au nevoie de aceeaşi legătură pe verticală.

 

În luptă suntem uniţi cu mulţi credincioşi care sunt în aceeaşi situaţie. Noi ne rugăm pentru dependenţa personală, dar şi pentru dependenţa fraţilor noştri, cu care suntem în luptă împotriva duşmanului. Dorinţa noastră este să stăm uniţi. Ştim că duşmanul vrea să ne risipească şi, dacă este posibil, chiar să ne aţâţe unii împotriva altora. Din păcate, trebuie să recunoaştem că de multe ori a reuşit acest lucru. De aceea este foarte importantă această rugăciune pentru toţi sfinţii.

 

„ …şi pentru mine“. Această propoziţie arată cât de concretă trebuie să fie rugăciunea noastră. Nu ne rugăm în general pentru nevoile credincioşilor, ci aducem mereu rugăciuni concrete înaintea lui Dumnezeu. Contextul ne arată concret pentru ce trebuiau ei să se roage. Pavel dorea să aibă îndrăzneală, ca să vestească taina Evangheliei. La fel şi noi, când ne înfăţişăm în faţa lui Dumnezeu în rugăciune, să aducem nu numai necazul nostru, ci să ne rugăm concret pentru nevoile fraţilor noştri.

 

Exemplul lui Iosafat

 

Un exemplu minunat ni-l arată Dumnezeu în 2. Cronici 20 . Moab şi Amon luptau împotriva lui Iosafat şi a poporului său. Primejdia era mare. Iosafat se temea. El ştia că poporul său era slab faţă de acei duşmani care îl atacau. Dar cu toate acestea n-a căzut în depresie, nici nu a căutat ajutor în locuri nepotrivite. Fiind conştient de lipsa sa de putere, s-a îndreptat spre Dumnezeu ca să caute acolo ajutor. Ochii săi erau aţintiţi spre Dumnezeul său. Dumnezeu a ascultat această rugăciune şi i-a dat o victorie extraordinară.

 

Exemplul desăvârşit

 

Domnul Isus a fost ca Om pe acest pământ cel mai mare exemplu de dependenţă. Întotdeauna Îl găsim în convorbire cu Tatăl Său ceresc. Evanghelia după Luca, ce Îl prezintă pe Domnul nostru ca Fiu al Omului, ni-L arată mereu în rugăciune. El S-a rugat la începutul slujbei Sale când a fost botezat în Iordan (Luca 3:21 ); El S-a rugat când era în lucrare (Luca 5:16 ); El a stăruit toată noaptea în rugăciune (Luca 6:12 ); S-a rugat în Ghetsimani unde Se găsea într-o luptă aprigă, încât transpiraţia i S-a făcut ca nişte picături mari de sânge (Luca 22:44 ). Când a fost ţintuit pe cruce, S-a rugat Tatălui: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu ştiu ce fac!“ (Luca 23:34 ). La sfârşit, când totul s-a isprăvit, a spus: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul“ (Luca 23:46 )! De la El învăţăm ce înseamnă o adevărată viaţă de rugăciune.

 

 

https://comori.org/noul-testament/efeseni/armura-lui-dumnezeu-pentru-lupta-credintei/rugaciunea

 

 

 

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Coiful mântuirii

  1. A. Bremicker

 

Coiful (galea sau cassis) era căptuşit şi proteja capul ostaşului. Coiful roman era sub formă de sferă. Pe vârf se găsea un panaş (crista) din păr de cal pe care în luptă îl purta numai centurionul. Fruntea şi tâmplele erau protejate de un cozoroc care se găsea în partea din faţă a coifului. Părţile laterale erau protejate de clapete speciale, mobile, pentru obraji, iar ceafa era protejată de un apărător al grumazului. Faţa ostaşului era liberă.

 

Aşa cum niciun soldat roman nu pleca la luptă fără coif, tot aşa niciun creştin nu poate să reziste fără coiful mântuirii. Avem nevoie de această protecţie a capului, pentru ca în lupta împotriva vicleniilor diavolului să nu ne pierdem orientarea şi să putem coordona sigur toate mişcările.

 

Scutul şi coiful  

 

Scutul şi coiful ne arată ceva din încrederea credinţei pe care o are credinciosul în lupta împotriva duşmanului. Scutul vorbeşte mai mult despre încrederea în ceea ce este Dumnezeu pentru noi în împrejurările zilnice şi despre promisiunile pe care El ni le-a dat. Coiful mântuirii ne vorbeşte mai mult despre acţiunea lui Dumnezeu pentru noi. Ne încredem în Dumnezeu pentru ce a făcut în trecut pentru noi, pentru ceea ce face în prezent şi pentru ceea ce va face în viitor. Despre acestea, W. Kelly a scris: „Scutul ne arată mai degrabă încrederea generală. În schimb, coiful vorbeşte despre siguranţa cutezătoare şi fericită a eliberării depline, pe care o avem în Hristos în faţa lui Dumnezeu.“ Este vorba despre acea siguranţă a mântuirii lui Dumnezeu, pe care a dobândit-o Domnul Isus pentru noi pe crucea de la Golgota prin suferinţele şi moartea Sa.

 

Mântuirea lui Dumnezeu

 

Credinciosul poate şti că este mântuit. Totuşi sunt puţine texte în Noul Testament care ne prezintă mântuirea ca un fapt încheiat. În Epistola către Efeseni se arată poziţia noastră în Hristos: „Pentru că prin har sunteţi mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi; este darul lui Dumnezeu“ (Efeseni 2:8 ). Pe această afirmaţie ne bazăm cu tărie. Mântuirea noastră este o realitate încheiată, stabilă, isprăvită, pe care nimeni şi nimic nu o poate zdruncina. Şi totuşi, duşmanul încearcă tocmai în acest loc să semene îndoiala.  

 

În alte locuri se arată că mântuirea noastră are o latură de viitor. Îl aşteptăm pe Domnul Isus ca Mântuitorul nostru: „ …care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are“ (Filipeni 3:21 ). Când va veni să ne ducă la El, atunci şi trupul nostru va avea parte de această mântuire. În acest sens vorbeşte 1. Tesaloniceni 5:8 tocmai despre acest coif al mântuirii, dar îl tratează în contextul epistolei respective şi îl pune în legătură cu speranţa: „ …să fim treji, îmbrăcând platoşa credinţei şi a dragostei şi, drept coif, speranţa mântuirii.“ Şi pe acest adevăr ne încredem deplin. Domnul Isus va veni, iar atunci şi trupul nostru va avea parte de mântuire.  

 

Dar ştim că Domnul acţionează şi în prezent pentru noi. Pavel scria romanilor: „Pentru că, dacă, fiind vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcaţi, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui“ (Romani 5:10 ). Aceasta este mântuirea din împrejurările zilnice. Şi în această privinţă nu există nicio îndoială sau nesiguranţă. Pavel nu spera să fie mântuit, ci a prezentat mântuirea ca pe o realitate pe care deja credinţa se bazează.

 

Bucuria mântuirii şi siguranţa mântuirii  

 

Siguranţa eliberării depline, pe care o avem în Hristos în faţa lui Dumnezeu, nu poate rămâne fără urmări. În primul rând putem şi trebuie să ne bucurăm de mântuire şi în al doilea rând să ştim că duce la siguranţa mântuirii. Ambele le arătăm când ne punem coiful mântuirii. În profeţia lui Zaharia, citim: „ca, salvaţi din mâna vrăjmaşilor noştri, să ne dea să-i slujim fără teamă, în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre“ (Luca 1:74-75 ). Acesta este coiful mântuirii care îl luăm cu mulţumire. Ne bucurăm de această mântuire ca de ceva sigur. Stăm fără frică în faţa Domnului, dar şi în faţa duşmanului. Această realitate produce în noi o mulţumire zilnică, pe care o exprimăm în rugăciunile noastre. Chiar acest lucru vrea duşmanul să ni-l ia şi de aceea avem nevoie de coiful mântuirii.

 

Deja David a înţeles acest adevăr foarte bine. El scrie în Psalmul 62:6-8 : „Numai El este stânca mea şi mântuirea mea, turnul meu înalt: nu mă voi clătina. La Dumnezeu este mântuirea mea şi gloria mea, stânca tăriei mele; adăpostul meu este în Dumnezeu.“ Scriitorul epistolei către Evrei citează tot din acest psalm: „Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme: ce-mi va face omul?“ (Evrei 13:6 ).     

 

Protecţia contra gândurilor greşite    

 

Faptul că acest coif protejează capul ne aminteşte că putem fi ocrotiţi de gânduri greşite, care ar putea să ne neliniştească. Duşmanul se va strădui întruna să ne atace gândurile şi să devenim nesiguri. Chiar în vremea noastră asistăm la un bombardament permanent asupra duhului. Logica şi argumentele omeneşti exercită o impresionantă atracţie, dar ele sunt cu totul altfel decât gândurile lui Dumnezeu. De aceea trebuie să avem grijă ca să ţinem gândurile noastre pe linia învăţăturilor Bibliei.    

 

Vedem acest adevăr când citim epistola către Coloseni. Colosenii nu mai erau copii în credinţă. Pavel se bucura văzând ordinea şi tăria credinţei lor în Hristos (Coloseni 2:5 ). Dar totuşi, câteva versete mai departe le-a scris: „Vedeţi să nu fie nimeni care să vă fure prin filozofie şi amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după cunoştinţele elementare ale lumii şi nu după Hristos“ (Coloseni 2:8 ). Filozofia şi amăgirea deşartă a lumii sunt primejdii mari. Pentru a fi feriţi de aceste lucruri avem nevoie de coiful mântuirii. Să rămânem la ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu! Corintenilor, care erau aşa de mândri de priceperea şi cunoştinţa lor, Pavel le-a scris: „ …armele noastre sunt puternice dărâmând întăriturile, dărâmând raţionamentele şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu şi înrobind orice gând ascultării de Hristos“ (2. Corinteni 10:4-5 ). În fiecare zi avem nevoie de o ascultare fidelă de Domnul nostru. Nu există niciun adevăr biblic, pe care duşmanul să nu-l atace sau să nu-l submineze cu argumentele sale. Să fim atenţi la toate aceste curente ale vremurilor noastre şi să le fim de folos în acest punct în mod deosebit tinerilor noştri!

 

Capul sus 

 

În Psalmul 110:7 citim (chiar dacă în alt context) o profeţie în legătură cu Domnul nostru: „El va bea din pârâu pe cale, de aceea îşi va înălţa capul.“ Şi noi avem nevoie de acest cap înălţat, iar coiful ne ajută în această direcţie. El ne ajută ca în prezenţa duşmanului să rămânem cu capul sus şi astfel să vedem toate lucrurile cu claritate. Cine poartă coiful nu îşi lasă în jos capul, ci îl întâmpină pe duşman cu capul sus.

 

Astfel, putem să avem o imagine de ansamblu şi un cap limpede în luptă. Se poate întâmpla ca simţurile noastre să ne călăuzească greşit. Avem nevoie de gânduri clare despre adevăr. Fanatismul religios şi manifestările emoţionale ale sentimentelor pot fi numai o piedică în viaţa creştinului. Simţămintele noastre fireşti ne pot, de exemplu, convinge că şi învăţătura universalismului ar avea ceva atrăgător. Argumentul că Dumnezeul dragostei nu poate osândi pe veci un păcătos, vorbeşte emoţiilor noastre. Totuşi, aceasta este o învăţătură rătăcită şi falsă, care se află în contradicţie cu Biblia. Este foarte adevărat că Dumnezeu în dragostea Sa oferă fiecărui om mântuirea Sa. Dar tot aşa de adevărat este că Dumnezeu este drept şi sfânt. El nu poate vedea păcatul. Cine calcă în picioare oferta Lui de dragoste şi trece în veşnicie nemântuit, va fi osândit pe veci. Acest exemplu ne arată cât de necesar este să purtăm coiful mântuirii.

 

Exemple    

 

Biblia ne arată o mulţime de exemple care subliniază acest adevăr. Să ne amintim trei exemple:

 

– În Ioan 9 vedem pe Domnul Isus cum a vindecat pe un om care era orb din naştere. După ce orbul şi-a primit vederea, a fost atacat de conducătorii religioşi. Aceştia i-au pus întrebări după întrebări. Omul nu putea răspunde la toate întrebările lor, dar el ştia un singur lucru, şi acesta l-a spus cu convingere: „ …eu una ştiu: că, orb fiind, acum văd“ (Ioan 9:25 ). Aceasta era de ajuns. El ştia că Mântuitorul l-a făcut să vadă. Acesta era coiful mântuirii, pe care şi-l aşezase pe cap. El avea deplină încredere în Domnul şi în ceea ce a făcut pentru el.

 

– Când Pavel a fost arestat pentru a doua oară şi a fost închis în închisoarea din Roma, omeneşte vorbind îi mergea foarte rău. El se găsea într-o celulă întunecoasă şi legat în lanţuri de un soldat. Moartea de martir bătea la uşă. Se părea că toată viaţa sa se clătina. Toţi din Asia îl părăsiseră şi mulţi dintre prietenii săi se ruşinau de el, fiindcă era în lanţuri. Era o situaţie în care putea fi deznădăjduit. Pavel nu avea alte sentimente decât noi. Dar el nu a căzut în depresie şi nici nu s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu. El a scris o epistolă către copilul său în credinţă, Timotei. Această scriere mărturiseşte despre încrederea sa neclintită în Dumnezeu. El a scris: „ …dar nu mă ruşinez, pentru că ştiu în Cine am crezut; şi sunt convins că El poate să păzească ce i-am încredinţat pentru ziua aceea“ (2. Timotei 1:12 ). Şi mai târziu a scris: „La întâia mea apărare, nimeni n-a stat cu mine, ci toţi m-au părăsit. Dar Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca, prin mine, să fie împlinită predicarea… şi am scăpat din gura leului. Domnul mă va scăpa de orice lucrare rea şi mă va păstra pentru Împărăţia Sa cerească. A Lui fie gloria în vecii vecilor! Amin“ (2. Timotei 4:16-18 ). Pavel ştia ce ocrotire poate da coiful mântuirii în astfel de situaţii. El ştia că nimeni şi nimic nu-l poate smulge din mâna Domnului său.

 

– Această încredere neclintită i-a caracterizat şi pe cei trei prieteni ai lui Daniel. Când împăratul Nebucadneţar i-a ameninţat cu aruncarea în cuptorul încins şi le-a pus întrebarea provocatoare: „Şi cine este dumnezeul acela care vă va scăpa din mâinile mele?“, ei au răspuns plini de îndrăzneală: „Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scape… şi ne va scăpa din mâna ta, împărate…“ (Daniel 3:15, 17 ). Admirăm vitejia şi îndrăzneala credinţei acestor oameni din Vechiul Testament. Ei nu ştiau nimic despre învăţăturile din Efeseni 6 şi totuşi au luat coiful mântuirii. Din vorbele lor rezultă că aveau o mare încredere în Dumnezeul căruia Îi slujeau.

 

Exemplul nostru desăvârşit  

 

Exemplul desăvârşit îl găsim din nou la Domnul nostru. Aşa cum niciodată nu a lăsat jos scutul credinţei, El întotdeauna a purtat coiful mântuirii. El a mers drumul Său fiind deplin conştient de salvarea din partea Dumnezeului Său. El S-a încrezut întotdeauna în această salvare. În Psalmul 22 găsim sentimentele Sale cu privire la Golgota. Auzim la sfârşit strigătul Său: „Scapă-mi sufletul de sabie, pe singurul meu de laba câinelui. Scapă-mă din gura leului.“ Apoi exprimă încrederea Sa în salvarea lui Dumnezeu spunând: „Mi-ai răspuns dintre coarnele bivolilor“ (Psalmul 22:20-21 ). El, ca Omul desăvârşit, nu S-a îndoit niciodată de această salvare din partea lui Dumnezeu.

 

 

 

 

 

https://comori.org/noul-testament/efeseni/armura-lui-dumnezeu-pentru-lupta-credintei/coiful-mantuirii

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

Sabia Duhului, de E. A. Bremicker

 

Ajungem acum la sabie, arma principală a ostaşului roman; aceasta era o armă de apărare, dar şi de atac. Este vorba despre o sabie scurtă numită gladius sau sabia spaniolă. Sabia aceasta avea două tăişuri şi se folosea în primul rând ca armă albă (numai în cazuri speciale se folosea ca şi armă de lovire). Lama era din metal şi era lungă de aproximativ 50 cm. şi lată de 9 cm. Greutatea era între 1 kg. şi 1,5 kg.; era deci destul de uşoară. În acest mod, ostaşul putea folosi destul de uşor sabia aceasta scurtă în lupta corp la corp, stând după scutul său. În formaţiunea de luptă a soldaţilor romani era imposibil de folosit o sabie lungă şi grea. Sabia se punea într-o teacă de bronz, care avea şi ea greutatea până la 1 kg.

 

Folosirea cu îndemânare a armei trebuia să fie exersată. De aceea, în armata romană se punea mare valoare pe pregătire. Pentru început se exersau mişcări de atac contra unui stâlp de lemn, iar mai târziu contra unor împotrivitori, fiinţe umane. Numai un ostaş bine antrenat putea să reziste în luptă.

 

Însemnătatea duhovnicească

 

Însemnătatea duhovnicească a sabiei este explicată chiar de Pavel: „Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu“. Deci, sabia nu este Duhul lui Dumnezeu, ci Cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl aplicăm în puterea Duhului Sfânt. Apare din nou în prim-plan gândul referitor la apărare împotriva atacurilor duşmanului.

 

Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu sunt de nedespărţit. De aceea este „sabia Duhului“:

 

– În primul rând învăţăm că acest Cuvânt al lui Dumnezeu este de inspiraţie divină. „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu“ (2. Timotei 3:16 ). Duhul Sfânt a inspirat şi a călăuzit scriitorii. „Pentru că profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului; ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt“ (2. Petru 1:21 ). Noi nu avem de-a face cu cuvinte omeneşti, ci cu cuvintele lui Dumnezeu.

 

– În al doilea rând, Cuvântul lui Dumnezeu îl putem înţelege numai cu ajutorul Duhului Sfânt. Despre acest adevăr a vorbit chiar Domnul Isus: „Dar, când va veni Acela, Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul“ (Ioan 16:13 ). „Dar noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să cunoaştem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu: despre care şi vorbim, nu în cuvinte învăţate prin înţelepciune omenească, ci în cele învăţate prin Duhul“ (1. Corinteni 2:12-13 ).

 

– În al treilea rând putem aplica şi folosi Cuvântul lui Dumnezeu numai sub călăuzirea şi în puterea Duhului Sfânt. Legătura dintre Cuvânt şi Duhul Sfânt trebuie avută mereu în vedere. Trebuie să aplicăm Cuvântul în chip duhovnicesc; acest lucru înseamnă să spunem cuvântul potrivit la locul potrivit şi la timpul potrivit. Dacă accentuăm unilateral acţiunea Duhului Sfânt şi neglijăm însemnătatea Cuvântului, atunci rezultatul în majoritatea cazurilor este exaltare şi misticism. În astfel de cazuri nu mai suntem treji. Dar şi accentuarea prea puternică a Cuvântului lui Dumnezeu şi neglijarea acţiunii Duhului Sfânt ne călăuzeşte la un legalism mort. Ambele pericole există, dacă nu luăm „sabia Duhului“.

 

Premise practice

 

Cu siguranţă, nu fără motiv prezintă Pavel sabia ca ultimă componentă a armurii, înainte de a vorbi în încheiere despre rugăciune. Putem folosi în mod corect această armă numai dacă am înţeles celelalte componente. Dacă am eşuat în folosirea celorlaltor componente ale armurii, atunci nici nu ar trebui să punem mâna pe sabie.

 

Încercăm să explicăm aceasta printr-un exemplu practic: să ne închipuim o familie în care soţul nu are întotdeauna o atitudine potrivită cu adevărul, care se comportă adesea necorespunzător faţă de copii şi care ajunge mereu la ceartă cu soţia sa. Soţul este certăreţ şi dacă unele lucruri nu merg aşa cum gândeşte el, se supără foarte repede. El nu răspândeşte linişte în jurul său şi la cea mai mică dificultate este deprimat. Bucuria mântuirii nu se simte la el. Dacă un astfel de tată, într-o anumită împrejurare, pune mâna pe Biblie să le citeacă ceva copiilor, nu va găsi urechi de auzit. Tatăl ia sabia, dar greşeşte acţiunea. Copiii nu vor accepta ceea ce le spune.

 

Ştim cu toţii că eşuăm adeseori la folosirea armurii în viaţa de toate zilele. Nimeni dintre noi nu este perfect. Dar aceste slăbiciuni să nu ne împiedice, ca prin ajutorul Domnului să îmbrăcăm şi să luăm fiecare componentă a armurii, pentru ca apoi să folosim şi sabia Duhului pentru apărarea noastră.

 

Cuvântul lui Dumnezeu este o sabie

 

Cuvântul lui Dumnezeu este comparat şi în alte texte cu o sabie. Dar nu toate sunt în context cu tematica noastră.

 

– În Apocalipsa 19:15 Îl vedem pe Domnul Isus revenind pe pământ cu judecată: „Şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, ca să lovească naţiunile cu ea.“ Aici se foloseşte un alt cuvânt pentru sabie decât în Efeseni 6 . Este vorba despre o sabie mare, care se folosea ca armă de lovire şi de duel. În afară de aceasta observăm că sabia este folosită la arătarea Domnului împotriva oamenilor, pe când noi trebuie să o folosim împotriva vicleniilor diavolului.

 

– În Evrei 4:12 avem un verset foarte cunoscut: „Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunzând până la despărţirea sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei, şi în stare să judece gândurile şi intenţiile inimii.“ Aici, Cuvântul nu este comparat direct cu o sabie, ci se spune că este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri. Învăţătura din Evrei 4 este: Cuvântul se îndreaptă împotriva noastră. Să învăţăm să deosebim propriile noastre motive. În Efeseni 6 , sabia se îndreaptă împotriva duşmanului.

 

În multe versete, în textul original este folosită expresia „logos“ pentru „cuvânt“. Această expresie se referă la cuvânt într-un înţeles cuprizător, exprimă ceea ce este un lucru în sine. Asfel, Domnul Isus este „Cuvântul“ (Ioan 1:1 ) în întreaga sa plinătate. Putem compara aceasta cu marea sabie. În Efeseni 6 se foloseşte însă un alt cuvânt (greacă: „rhema“) şi indică spre o singură expresie, o propoziţie, un citat. Este o expresie mai puţin cuprinzătoare decât „logos“. Aceasta este sabia scurtă, pe care o folosim în luptă citând un verset concret din Biblie. Domnul Isus Însuşi a folosit astfel Cuvântul, când l-a biruit pe duşman în pustiu.

 

Cine foloseşte sabia Duhului aplică Cuvântul lui Dumnezeu într-o anumită situaţie sub călăuzirea Duhului. La fel ca soldatul în luptă, ajungem şi noi în situaţii în care trebuie să reacţionăm rapid. Un exemplu ne dă judecătorul Ehud (Judecători 3:15-25 ). El şi-a făcut o sabie scurtă cu două tăişuri, pe care a încins-o sub haina sa. Când a stat în faţa lui Eglon, a fost în stare să scoată sabia şi să-l omoare pe duşman cu o singură lovitură. Solomon vorbeşte de două ori în cartea Proverbe despre un cuvânt „spus la timpul său“ (Proverbe 15:23 ; 25:11 ). Ce bine este când avem un astfel de cuvânt!

 

Deci, în Efeseni 6 avem sabia Duhului, care nu se îndreaptă direct nici contra altor oameni, nici contra noastră. Nu folosim Cuvântul în acest loc pentru a răspândi adevărul şi valabilitatea Cuvântului în această lume, ci îl folosim într-o formă concretă pentru a birui, sub călăuzirea Duhului, pe duşman.

 

Har şi responsabilitate

 

Soldatul roman trebuie să exerseze mânuirea sabiei. Acest lucru are valabilitate şi pentru noi. Să deosebim în acest sens două aspecte:

 

– Unul dintre aspecte este harul suveran al lui Dumnezeu. El nu depinde în niciun caz de capacităţile sau inteligenţa noastră. Din contră! De ceea ce avem nevoie este călăuzirea prin Duhul Sfânt. Niciunul dintre noi nu ştie ce trebuie să spună. Noi putem aplica Cuvântul numai în puterea şi sub călăuzirea Duhului. Domnul să ne ajute la aceasta! Acest lucru l-a făcut şi la Moise şi Aaron: „Deci du-te şi Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să vorbeşti. … Şi tu vei vorbi cu el şi vei pune cuvintele în gura lui; şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi“ (Exod 4:12, 15 ). Ucenicilor, Domnul le-a spus: „Când ei vă aduc înaintea sinagagilor şi a stăpânirilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde sau ce veţi spune; pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în acel ceas ce trebuie să spuneţi“ (Luca 12:11, 12 ).

 

– Dar există şi un alt aspect – responsabilitatea noastră în faţa lui Dumnezeu. Ambele aspecte sunt adevărate. Pentru a avea un cuvânt la timpul potrivit, trebuie să cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu; trebuie să-l citim şi să cunoaştem gândurile lui Dumnezeu. Dumnezeu recurge la ceea ce există în noi. Responsabilitatea noastră este să ne preocupăm cu gândurile lui Dumnezeu şi să citim Cuvântul Său. Cum se face că deseori, în discuţiile cu oameni necredincioşi, suntem atât de neajutoraţi şi nu mai ştim ce să spunem? Cum se face că nu avem un cuvânt potrivit din Scriptură? Nu din cauză că nu am exersat a folosi sabia Duhului în viaţa zilnică?

 

În Cântarea Cântărilor este vorba despre lectica lui Solomon, în jurul căreia stăteau 60 de viteji. Despre ei citim: „Ei toţi ţin sabia, fiind deprinşi la război; fiecare îşi are sabia la coapsă, din cauza spaimelor nopţii“ (Cântarea Cântărilor 3:8 ). Avem nevoie zilnic de acest exerciţiu duhovnicesc. Avem de-a face cu stăpânitorii întunericului. Avem de-a face cu un duşman care cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu şi pe care nu trebuie să-l subapreciem. De aceea este nevoie de bărbaţi şi femei în poporul lui Dumnezeu, care ştiu să mânuiască sabia Duhului. Cu toţii avem nevoie de călăuzirea prin Duhul Sfânt. Ea nu poate fi înlocuită de nimic.

 

Lovituri de sabie ale Duhului şi lovituri de sabie ale cărnii

 

Nu orice citare a Cuvântului lui Dumnezeu este o lovitură de sabie a Duhului. Este posibil să cităm perfect Cuvântul lui Dumnezeu, dar să nu o facem sub călăuzirea Duhului. Astfel de lovituri devin atunci uşor lovituri de sabie ale cărnii. Duhul Sfânt nu acţionează niciodată contrar Cuvântului. De câte ori nu s-a întâmplat că tocmai în discuţii cu fraţii ne-am lovit reciproc cu Cuvântul lui Dumnezeu! Fiecare „latură“ a argumentat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Au fost citate versete pentru a fundamenta propria părere şi până la urmă nu s-a ajuns la niciun rezultat. Trebuie să fim foarte atenţi să nu folosim omeneşte, ci spiritual sabia. Să observăm de asemenea că sabia Duhului nu se foloseşte în fragmentul nostru contra fraţilor de credinţă. Ea ne este dată în lupta contra duşmanului.

 

Cunoscutul eveniment din pustiu, când diavolul L-a ispitit pe Domnul, arată clar că nu orice citare a unui verset din Scriptură este o lovitură de sabie a Duhului. Diavolul însuşi a citat acolo Cuvântul lui Dumnezeu. Faptul că cineva citează astfel un verset din Biblie nu este o dovadă că o face sub călăuzirea Duhului. Diavolul nu a făcut-o în niciun caz astfel. Din păcate, câteodată putem aplica foarte greşit Cuvântul lui Dumnezeu şi să facem astfel greşeli mari. Dacă de exemplu un credincios trăieşte în păcat, ar fi fatal să-i amintim că nimeni nu ne poate smulge din mâna Domnului, deşi aceasta este desigur adevărat. Pe un astfel de om trebuie, din contră, să-l avertizăm că se găseşte pe o cale, al cărei sfârşit va fi pierzarea.

 

Contra loviturilor de sabie ale Duhului, duşmanul nu are nicio putere. Dacă îl întâmpinăm pe duşman cu Cuvântul lui Dumnezeu, el va fugi. Tinerilor li se spune pentru a fi îmbărbătaţi: „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi l-aţi învins pe cel rău“ (1. Ioan 2:14 ). Aceste cuvinte trebuie să se aplice la noi toţi.

 

Exemplul desăvârşit

 

Nimeni n-a folosit sabia Duhului aşa cum a folosit-o Domnul Isus. El cunoştea Cuvântul şi era sub călăuzirea Duhului Sfânt în toate acţiunile Sale. De multe ori a citat cu efect Vechiul Testament şi astfel a biruit duşmanul.

 

Cel mai impresionant exemplu este relatarea din pustiu, când diavolul a venit chiar la El pentru a-L ispiti. Matei îşi începe relatarea sa cu cuvintele: „Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul“ (Matei 4:1 ). Dar diavolul nu a reuşit nimic. Domnul i-a răspuns de trei ori, citând un verset din Deuteronom. Până la urmă diavolul a trebuit să-L părăsească. Aceasta a fost o victorie obţinută cu sabia Duhului.

 

Şi în alte situaţii, Domnul Isus a citat din Vechiul Testament şi i-a adus pe duşmanii săi la tăcere. Să ne gândim la situaţia în care Domnul Isus i-a întrebat pe farisei, al cui fiu este Hristos. Când ei i-au răspuns: „Al lui David“, El le-a prezentat o expresie din Psalmul 110 : „Cum atunci David, vorbind în Duh, Îl numeşte Domn, spunând: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale? Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?“ (Matei 22:43-45 ). Urmarea a fost că nimeni n-a putut să-i dea un răspuns şi nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe.

 

 Armura lui Dumnezeu pentru lupta credinţei

 

 

 

https://comori.org/noul-testament/efeseni/armura-lui-dumnezeu-pentru-lupta-credintei/sabia-duhului/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

LUPTA-TE LUPTA CEA BUNA A CREDINTEI -1 TIM.6:12.

 

 

de Cezar Câmpeanu

„Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tinea piept impotriva uneltirilor diavolului. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul”(Ef.6:11-13).

 

„Caci armele cu care ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu, ca sa surpe intariturile”(2 Cor.10:4).

 

„In toate privintele, aratam ca suntem niste vrednici slujitori ai lui Dumnezeu,…,prin curatie, prin intelepciune, prin indelunga rabdare, prin bunatate, prin Duhul Sfant, printr-o dragoste neprefacuta, prin cuvantul adevarului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire si de aparare, pe care ni le da neprihanirea”(2 Cor.6:4-7).

*

A fi crestin inseamna luptator pe frontul duhovnicesc al vietii celei noi. Pavel o numeste „lupta cea buna a credintei” (1 Tim. 6:12; 2 Tim.4:7). Domnul Isus este Capetenia credinciosilor Sai. El le da si armele duhovnicesti pentru castigarea biruintei. Iata cateva din aceste „arme de lovire si de aparare, pe care le da neprihanirea:

1 – Adevarul – prin care este incins mijlocul credinciosului – Ef.6:14;

2 – Neprihanirea – care este platosa de metal,pentru apararea inimii – Ef.6:14;

3 – Ravna Evangheliei – cu care trebuie sa fie incaltate picioarele,adica lucrul pe ogorul Evangheliei – Ef6:15;

4 – Scutul credintei – care stinge sagetile arzatoare ale celui rau – Ef.6:16;

5 – Coiful mantuirii – deci siguranta mantuirii,a nasterii din nou,constiinta,ca el,credinciosul,este madular viu in Trupul lui Hristos,si ca invatatura apostolilor este singura invatatura data de Domnul Isus pentru mantuire – Ef.6:17;

6 – Sabia Duhului – care este Cuvantul lui Dumnezeu,cu care poate taia minciuna – Ef.6:17;

7 – Rugaciunea – care este oxigenul vietii celei noi si legatura cu Dumnezeu, deschiderea spre El – Ef.6:18.

Cine foloseste cu adevarat aceste arme,este crestin autentic si biruitor in lupta cea buna a credintei. Cel care ia toata armatura lui Dumnezeu, si o foloseste tot timpul, in chip deosebit rugaciunea, acela este cu adevarat crestin si nu va fi biruit niciodata in lupta cu duhurile vrajmase. Apostolul Pavel spune ca armele cu care ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu. In lucrarea si in lupta duhovniceasca pe care le are de dus crestinul,nimic firesc nu poate intrebuinta: nici intelepciune fireasca,nici putere fireasca, nici dragoste fireasca, nici arme firesti. Tot ce este firesc strica lucrarii lui Dumnezeu si impiedica biruinta in lupta cea buna si sfanta a credintei. Adevaratul crestin este o fiinta, care nu are nimic al sau, ci totul este darul lui Dumnezeu in el. Toate infrangerile pe care le avem pe calea si in lupta credintei vin de aici: amestecam ce este duhovnicesc cu ce este firesc, iar amestecatura duce totdeauna la pagube mari duhovnicesti. Unde se amesteca invatatura lui Dumnezeu cu invatatura oamenilor, Cuvantul scris cu traditia, intotdeauna, partea duhovniceasca pagubeste. Suntem tari si biruitori numai cand ramanem sub calauzirea Duhului Sfant si cand intrebuintam,in lupta cea buna a credintei,numai arme duhovnicesti. Cu cat suntem mai duhovnicesti, cu atat suntem mai biruitori si mai roditori. Apostolul Pavel scrie: „Macar ca traim in firea pamanteasca, totusi nu ne luptam calauziti de firea pamanteasca.” Sa nu uitam nici o clipa, ca faptura cea noua, primita in urma nasterii din nou, prin credinta, este purtata intr-un trup de carne – un trup strain; de aceea trebuie s-o hranim necurmat cu Painea cea vie a Cuvantului lui Dumnezeu, pentru ca sa fie puternica si sa supuna trupul, ducandu-l pe calea cea stramta a sfinteniei. Toate luptele noastre, ca urmasi ai Domnului Isus, ca rascumparati ai Sai, trebuie contopite in unica lupta a credintei, sub calauzirea Duhului Sfant. Numai asa nu suntem in primejdie de a lupta pentru trup sau pentru o cauza straina de Dumnezeu. Lupta cea buna a credintei, trebuie purtata prin curatie, prin intelepciune, prin indelunga rabdare, prin bunatate, PRIN DUHUL SFANT, printr-o dragoste neprefacuta, prin cuvantul adevarului, PRIN PUTEREA LUI DUMNEZEU, prin armele de lovire si de aparare pe cate le da neprihanirea. Neprihanit inseamna drept si curat. Numai cel curat este tare. Slujitorul lui Dumnezeu, randuit sa ajute pe oamenii cazuti in murdaria pacatului, ca sa se ridice si sa mearga pe calea Mantuitorului Hristos, trebuie mai intai sa fie el curat. Nu poti sa duci apa vietii si a adevarului, celor insetati dupa mantuire, intr-un vas murdar. Nimeni nu va bea o apa murdara. Viata adevaratului crestin, asa cum s-a spus,este o necurmata lupta, iar armele de lovire si de aparare le da neprihanirea, nu firea. In aceasta lupta nu intrebuintam arme firesti (arme fizice) ci arme duhovnicesti, arme ale luminii, adica o viata curata si sfanta. Adevarul, puterea lui Dumnezeu si armele de lovire si de aparare ale neprihanirii,fac din noi, credinciosii Domnului Isus, niste slujitori neinfranti, chiar daca s-ar ridica impotriva noastra toti vrajmasii lui Dumnezeu in frunte cu Satana. Apostolul Pavel spune sa ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu, pentru ca n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, domniilor, stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. Numai daca luam toata armatura lui Dumnezeu si ne imbracam cu ea, putem tinea piept uneltirilor diavolului, si numai asa putem sa ne impotrivim vrajmasului in ziua cea rea, si vom ramane in picioare, dupa ce vom birui totul. Rugaciune: „Imbraca-ma necurmat,Mantuitorul meu,cu armatura Ta dumnezeiasca,tine-mi necurmat fiinta si atinteste-mi necurmat,prin harul Tau,ochii spre Tine,ca sa pot trai o viata de roada si de biruinta spre slava si bucuria Ta,amin.” Amin. Slavit sa fie Domnul !

 

 

 

LUPTA-TE LUPTA CEA BUNA A CREDINTEI -1 TIM.6:12.

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

1 Petru 4-1,Aşadar, întrucât Cristos a suferit în trup, ……

.

 

 

 

1 Petru 4-1,Aşadar, întrucât Cristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire, căci cel ce a suferit în trup a sfârşit-o cu păcatul…………………………………DET. Aici https://fischerdotcom.wordpress.com/2014/09/01/1-petru-4-1asadar-intrucat-cristos-a-suferit-in-trup/

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Capitolul 19 — Revenirea Domnului Hristos

 

 

Plaga a șaptea și învierea specială

 

 

Va fi “un mare cutremur de pământ, așa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur așa de mare”. (Apocalipsa 16, 17.18.) Firmamentul pare să se deschidă și să se închidă. Slava de la tronul lui Dumnezeu pare să străbată cerul ca un fulger. Munții se clatină ca trestia bătută de vânt și peste tot sunt împrăștiate bucăți de stânci…. Pământul întreg se agita și se umflă ca valurile mării. Scoarța lui se rupe în bucăți. Chiar și temeliile lui par să cedeze. Lanțuri de munți se scufundă. Insule locuite dispar…. Porturile mărilor, care au devenit asemenea Sodomei, prin nelegiuirea lor, sunt înghițite de apele înfuriate…. Mari pietre de grindină, fiecare “în greutate de un talant” (Apocalipsa 16, 19-21), își fac opera de nimicire.

 

Mormintele se deschid și “mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii pentru viață veșnică și alții pentru ocară și rușine veșnică”. (Daniel 12, 2.) Toți cei care au murit în credința soliei îngerului al treilea ies din morminte în slavă, ca să audă legământul de pace al lui Dumnezeu cu aceia care au ținut Legea Lui. “Și cei ce L-au străpuns” (Apocalipsa 1, 7), cei ce L-au batjocorit și au râs de chinurile Lui, cei mai cruzi împotrivitori ai adevărului Său și ai poporului Său sunt înviați, ca să-L privească pe Hristos în slava Sa și să vadă onoarea acordată celor credincioși și ascultători. — The Great Controversy, 636, 637 (1911).

 

Dumnezeu anunță timpul venirii lui Hristos

Nori întunecați și grei veneau și se izbeau unul de altul. Cerul s-a împărțit în două și s-a făcut sul. Apoi, am putut să privim prin spațiul deschis spre Orion, de unde vedea glasul Lui Dumnezeu. — Early Writings, 41 (1851).

 

Curând, am auzit glasul lui Dumnezeu [ Glasul lui Dumnezeu este auzit, de repetate ori, în perioada imediat precedentă revenirii Lui Isus. Vezi The Great Controversy, 632, 633, 636, 638, 640, 641.], asemenea multor ape, care ne-a spus ziua și ceasul venirii lui Isus. Sfinții în viață, în număr de o sută patruzeci și patru de mii, au știut și au înțeles glasul, în timp ce nelegiuiții credeau că a fost un tunet și un cutremur de pământ. — Early Writings, 15 (1851).

 

Dumnezeu declara ziua și ceasul venirii lui Isus și pronunța legământul veșnic cu poporul Său. El rostea o frază, apoi Se oprea, în timp ce cuvintele Sale se rostogoleau spre pământ. Israelul lui Dumnezeu stătea cu ochii ațintiți în sus, ascultând cuvintele care veneau din gura lui Iehova și care ajungeau pe pământ asemenea zgomotului asurzitor al celui mai puternic tunet. Era înspăimântător de solemn! La sfârșitul fiecărei propoziții, sfinții strigau: “Glorie, Aleluia!” Fața lor era luminată de slava lui Dumnezeu și strălucea de slavă, așa cum a strălucit fața lui Moise când a coborât de pe Sinai. Nelegiuiții nu puteau să-i privească din cauza slavei. Când binecuvântarea fără de sfârșit a fost rostită asupra acelora care îl onoraseră pe Dumnezeu prin sfințirea Sabatului Său, a izbucnit un strigăt puternic de biruință asupra fiarei și a chipului ei. — Early Writings, 285, 286 (1858).

 

Nu am nici cea mai vagă cunoștință cu privire la timpul pronunțat de glasul lui Dumnezeu. Am auzit data proclamată, dar, după ce mi-am revenit din viziune, nu am putut să mi-o reamintesc. Prin fața mea au trecut scene atât de emoționante și de solemne, încât nimic nu este în stare să le descrie. Pentru mine, totul a fost o realitate vie, pentru că, la încheierea acestor scene, a apărut marele nor alb pe care stătea Fiul omului. — Selected Messages 1:76 (1888).

 

Groaza celor pierduți

Când pământul se va clătina încoace și încolo, întocmai ca un om amețit, când cerurile se vor clătina și ziua cea mare a lui Dumnezeu va veni, cine va fi în stare să reziste? Cuprinși de o spaimă de moarte, ei privesc spre acea scenă de care zadarnic încearcă să scape. “Iată că El vine pe nori. Și orice ochi îl va vedea”. (Apocalipsa 1, 7.) Cei nemântuiți rostesc blesteme nesăbuite împotriva naturii neînsuflețite — dumnezeul lor: “Munților și stâncilor cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața Celui ce sade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului”. (Apocalipsa 6, 16.) — That I May Know Him, 356 (1896).

 

Când glasul lui Dumnezeu va întrerupe captivitatea poporului Său, va avea loc o teribilă deșteptare a acelora care au pierdut totul în marea luptă a vieții…. Câștigul unei vieți întregi este pierdut într-o clipă. Cei bogați jelesc distrugerea caselor lor mărețe și risipirea aurului și a argintului lor…. Nelegiuiții sunt plini de părere de rău, dar nu din cauza indiferenței lor păcătoase față de Dumnezeu și față de semenii lor, ci pentru că Dumnezeu a biruit. Ei se plâng pentru rezultat, dar nu le pare rău de nelegiuirea lor. — The Great Controversy, 654 (1911).

 

Isus coboară cu putere și cu slavă

Curând, apare la răsărit un nor mic și negru, cam de o jumătate de palmă. Este norul care îl înconjoară pe Mântuitorul și care, de la distanță, pare învăluit în întuneric. Poporul lui Dumnezeu știe că acesta este semnul Fiului omului. Într-o tăcere solemnă, ei privesc norul care, pe măsură ce se apropie de pământ, devine din ce în ce mai luminos și mai plin de slavă, asemenea unui nor mare și alb, având în partea de jos o slavă ca un foc mistuitor, iar deasupra, curcubeul legământului. Isus vine pe nor ca un biruitor puternic….

 

O mulțime nenumărată de îngeri sfinți îl însoțesc în drumul Său, intonând imnuri cerești melodioase. Cerul pare plin de forme strălucitoare — “zece mii de ori zece mii și mii de mii”. (Apocalipsa 5, 11.) Nici o pană omenească nu poate descrie scena, nici o minte muritoare nu este capabilă să-și închipuie splendoarea ei….

 

Împăratul împăraților coboară pe nor, învăluit în foc strălucitor. Cerurile se înfășoară ca un sul de pergament, pământul tremură înaintea Lui și fiecare munte și insulă sunt mutate din locul lor. — Idem, 640-642 (1911).

 

Reacția celor care L-au străpuns

Cei care au jucat rolul cel mai important în lepădarea și răstignirea lui Hristos ies din morminte pentru a-L vedea așa cum este, iar cei care L-au respins văd cum sfinții sunt preamăriți, fiind tocmai atunci transformați într-o clipă, într-o clipeală din ochi, și înălțați în văzduh pentru a-L întâmpina pe Domnul lor. Chiar aceia care L-au îmbrăcat cu haina de purpură și l-au pus pe frunte coroana de spini și cei care I-au bătut cuie în palme și în picioare îl privesc și se jelesc. — Manuscript Releases 9:252 (1886).

 

Ei își amintesc cât de disprețuită I-a fost iubirea și cât de ponegrită I-a fost mila. Se gândesc cum a fost ales Baraba, un ucigaș și un tâlhar, în locul Lui, cum Isus a fost încoronat cu spini, lovit și răstignit și cum, în clipa chinului Său de moarte pe cruce, preoții și conducătorii își băteau joc de El, spunând: “Să Se pogoare acum de pe cruce și vom crede în El. Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!” (Matei 27, 42.) Toate insultele și ura lor față de Hristos, toată suferința pricinuită ucenicilor Lui vor fi tot atât de proaspete în memoria lor ca și atunci când au fost îndeplinite faptele satanice.

 

Glasul pe care l-au auzit atât de des rugându-i și căutând să-i convingă va răsuna din nou în urechile lor. Fiecare nuanță a chemării Sale îndurătoare va vibra în urechile lor, tot atât de limpede ca pe vremea când Mântuitorul vorbea în sinagogi și pe ulițe. Atunci, cei care L-au străpuns vor cere stâncilor și munților să cadă peste ei și să-i ascundă de fața Celui care stă pe scaunul de domnie și de mânia Mielului. — Letter 131, 1900.

 

Deșteptați-vă, voi care dormiți, și ridicați-vă!

Norii încep să se răsucească întocmai ca un sul de pergament și acolo se află, strălucitor și limpede, semnul Fiului omului. Copiii lui Dumnezeu știu ce înseamnă acel nor. Se aude sunetul muzicii și, când se apropie, mormintele sunt deschise și morții sunt înviați. — Manuscript Releases 9:251, 252 (1886).

 

“Nu vă mirați de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele”. (Ioan 5, 28.29.) Acest glas va răsuna în curând pentru toți morții, din toate generațiile, și fiecare sfânt care doarme în Isus se va trezi și va părăsi temnița mormântului său. — Manuscript 137, 1897.

 

Morții prețioși, de la Adam și până la cel din urmă sfânt care a murit, vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și vor ieși afară din morminte la o viață nemuritoare. — The Desire of Ages, 606 (1898).

 

În mijlocul cutremurului de pământ, al strălucirii fulgerelor și al sunetului tunetelor, glasul Fiului Omului îi cheamă afară pe sfinții adormiți. El privește mormintele drepților, apoi, ridicându-Și mâinile spre cer, strigă: “Deșteptați-vă, deșteptați-vă, deșteptați-vă, voi care dormiți în țărână, și sculați-vă!”. De pretutindeni, din lungul și din latul pământului, morții vor auzi acel glas și cei care-l vor auzi vor învia. Întregul pământ va răsuna sub pașii acelei armate imense, din orice națiune, neam, limbă și popor. Din închisoarea morții, ei vor ieși înveșmântați în slavă nemuritoare și vor striga: “Oh, moarte, unde este boldul tău? Oh, mormânt, unde este biruința ta?” (1 Corinteni 15, 55.) Drepții cei vii și sfinții înviați își vor uni glasurile într-un lung și voios strigăt de biruință. — The Great Controversy, 644 (1911).

 

Din peșteri, ascunzișuri și temple

În fortărețele munților, în peșterile și ascunzișurile pământului, Mântuitorul își descoperă prezența și slava. Încă puțină vreme, și Cel ce vine va veni și nu va zăbovi. Ochii Lui, ca para focului, vor pătrunde în temnițele cele mai bine închise și îi vor căuta pe cei ascunși, pentru că numele lor sunt scrise în cartea vieții Mielului. Ochii Mântuitorului sunt asupra noastră și în jurul nostru, observând fiecare dificultate, sesizând fiecare pericol. Nu există loc în care ochii Lui să nu poată pătrunde, nici necazuri și suferințe ale poporului Său, pe care compătimirea Lui să nu le poată ajunge….

 

La prima vedere a măreției lui Isus Hristos, copilul lui Dumnezeu va fi cuprins de spaimă. El va simți că nu poate să trăiască în prezența sfințeniei Sale. Dar i se va spune, așa cum i s-a spus lui Ioan: “Nu te teme!”. Domnul Isus Și-a pus mâna dreaptă peste Ioan. EI l-a ridicat pe cel căzut cu fața la pământ înaintea Sa. Tot așa va face și cu cei credincioși și încrezători în El. — That I May Know Him, 360, 361 (1886).

 

Moștenitorii lui Dumnezeu au venit din mansarde, din colibe, din temnițe și de pe eșafoade, din munți și din pustiuri, din peșterile pământului și din cavernele mărilor. — The Great Controversy, 650 (1911).

 

Din adâncurile oceanului, din mine și din munți

Când Domnul Hristos vine să-i adune la El pe cei care I-au fost credincioși, ultima trâmbiță va suna și va fi auzită pe întregul pământ, de la vârfurile celor mai semeți munți până la cele mai de jos galerii ale celor mai adânci mine. Morții cei drepți vor auzi sunetul ultimei trâmbițe și vor ieși afară din mormintele lor, ca să fie îmbrăcați în nemurire și să-L întâmpine pe Domnul lor. — The S.D.A. Bible Commentary 7:909 (1904).

 

Insist cu plăcere asupra învierii celor morți, care vor ieși afară din toate părțile pământului, din apele adâncului. Nici unul nu va fi trecut cu vederea. Fiecare va auzi glasul Său. Ei vor ieși afară în triumf și în biruință. — Letter 113, 1886.

 

Ce priveliște vor oferi acești munți și aceste dealuri (din Elveția) când Domnul Hristos, dătătorul Legii, îi va chema afară pe cei morți! Ei vor ieși din caverne, din temnițe și din fântânile adânci, în care au fost îngropate corpurile lor. — Letter 97, 1886.

 

Nelegiuiții sunt nimiciți

În lupta dementă a propriilor patimi cumplite și prin înspăimântătoarea revărsare a mâniei neamestecate cu milă a lui Dumnezeu, se prăbușesc toți locuitorii pământului — preoții conducători și poporul, bogații și săracii, cei mici și cei mari. “Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinși de la un capăt al pământului până la celălalt. Nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi pe pământ”. (Ieremia 25, 33.)

 

La venirea lui Hristos, cei nelegiuiți vor fi șterși de pe fața întregului pământ, mistuiți de suflarea gurii Sale și nimiciți prin strălucirea slavei Sale. Domnul Hristos își va conduce poporul spre cetatea lui Dumnezeu, iar pământul va fi golit de locuitorii lui. — The Great Controversy, 657 (1911).

 

“Dumnezeul nostru este un foc mistuitor” pentru păcat, oriunde s-ar găsi el. (Evrei 12, 29.) În toți cei care se supun puterii Sale, Duhul lui Dumnezeu va mistui păcatul. Dar, dacă oamenii se agață de păcat, ei devin una cu el. Atunci, slava lui Dumnezeu, care nimicește păcatul, va trebui să-i nimicească și pe ei. — The Desire of Ages, 107 (1898).

 

Gloria feței Sale, care pentru cei drepți este viață, va fi un foc mistuitor pentru cei nelegiuiți. — Idem, 600 (1898).

 

Nimicirea nelegiuiților este un act de îndurare

Ar putea oare aceia ale căror inimi sunt pline de ură împotriva lui Dumnezeu, a adevărului și a sfințeniei, să se amestece cu mulțimea din cer și să I se alăture în cântările de laudă? Ar putea ei să suporte slava lui Dumnezeu și a Mielului? Nu, nu! Lor li s-au acordat ani de încercare, în care să-și poată forma caracterul pentru cer, dar ei nu și-au educat niciodată mintea să iubească puritatea, n-au învățat niciodată limbajul cerului, și acum este prea târziu. O viață întreagă de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu i-a făcut nepotriviți pentru cer. Puritatea, sfințenia și pacea din el ar fi un chin pentru ei, iar slava lui Dumnezeu ar fi un foc mistuitor. Ei ar dori să fugă din acel loc sfânt. Nimicirea va fi binevenită pentru ei, ca să poată fi ascunși de fața Celui care a murit pentru mântuirea lor. Soarta nelegiuiților este hotărâtă de propria lor alegere. Ei singuri au contribuit la excluderea lor din cer, și acesta este un act de dreptate și de îndurare din partea lui Dumnezeu. — The Great Controversy, 542, 543 (1911).

 

Ne întoarcem acasă

Drepții în viață sunt schimbați “într-o clipă, într-o clipeală de ochi”. (1 Corinteni 15, 52.) La glasul lui Dumnezeu, ei sunt glorificați, făcuți nemuritori și, împreună cu sfinții înviați, sunt înălțați în văzduh pentru a-L întâmpina pe Domnul lor. Îngerii îi “vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă”. (Matei 24, 31.) Copiii mici sunt aduși de îngerii sfinți în brațele mamelor lor. Prietenii despărțiți de mult timp prin moarte sunt acum reuniți pentru a nu se mai despărți niciodată și, cu cântări de bucurie, urcă împreună spre cetatea lui Dumnezeu. — Idem, 645 (1911).

 

Noi toți am intrat în nor și am urcat timp de șapte zile spre Marea de Cristal. — Early Writings, 16 (1851).

 

În timp ce carul se înălța, roțile strigau: “sfânt” și, în timp ce se mișcau, aripile strigau: “sfânt”; suita de îngeri sfinți din jurul norului striga: “sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul cel Atotputernic” și sfinții din nor strigau: “Glorie, Aleluia”! — Idem, 35 (1851).

 

Oh, cât de minunat va fi să-L vedem pe Mântuitorul și să fim primiți cu bucurie ca răscumpărați ai Săi. Am așteptat mult, dar nu trebuie să ne pierdem nădejdea. Dacă vom putea doar să-L vedem pe împărat în toată frumusețea Lui, vom fi fericiți pentru totdeauna, îmi vine să strig cu voce tare: “Ne întoarcem acasă!”. — Testimonies for the Church 8:253 (1904).

 

Îngerii cântă: “Hristos a biruit!”

În ziua aceea, cei răscumpărați vor străluci în slava Tatălui și a Fiului. Îngerii, atingând harfele lor de aur, îi vor ura bun venit împăratului și trofeelor biruinței Sale — aceia care au fost spălați și albiți în sângele Mielului. Un cântec de biruință va răsuna cu putere și va umple cerul întreg. Hristos a biruit! El intră în curțile cerești, însoțit de cei răscumpărați, care sunt martorii Lui. Misiunea Sa de suferință și sacrificiu n-a fost în zadar. — Testimonies for the Church 9:285-286 (1909).

 

Cu o iubire care nu poate fi exprimată, Isus le urează bun venit credincioșilor Săi “în bucuria Domnului lor”. Bucuria Mântuitorului este să vadă în împărăția slavei sufletele care au fost mântuite prin chinul Său de moarte și prin umilința Sa. — The Great Controversy, 647 (1911).

 

Ca rezultat al lucrării Sale, Domnul Hristos va vedea răsplata Sa. În acea mare mulțime, pe care nici un om nu ar putea-o număra, înfățișată “fără prihană și plină de bucurie înaintea slavei Sale”. (Iuda 24.) El, al cărui sânge ne-a răscumpărat și a cărui viața ne-a învățat, “va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora”. (Isaia 53, 11.) — Education, 309 (1903).

 

Sfinții vor primi coroane și harfe

Am văzut un număr foarte mare de îngeri aducând din cetate coroane slăvite — o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris pe ea. Pe măsură ce Isus cerea coroana, îngerii I le prezentau și, cu mâna Lui cea dreaptă, blândul Isus punea coroanele pe capul sfinților. — Early Writings, 288 (1858).

 

Când am ajuns la Marea de Cristal, cei o sută patruzeci și patru de mii s-au așezat într-un careu desăvârșit. Unii dintre ei aveau coroane foarte strălucitoare, alții mai puțin. Unele coroane erau pline de stele, în timp ce altele aveau doar puține stele. Toți erau foarte mulțumiți de coroanele lor. — Idem, 16, 17 (1851).

 

Coroana vieții noastre va fi strălucitoare sau va fi palidă, va scânteia cu multe stele sau va fi luminată doar de puține mărgăritare, potrivit cu propria comportare. — The S.D.A. Bible Commentary 6:1105, (1895).

 

În cer nu va fi nici un mântuit cu o coroană fără stele. Dacă veți intra acolo, veți întâlni în curțile slavei cel puțin un suflet care a găsit intrarea cu ajutorul vostru. — The Signs of the Times, 6 iunie, 1892.

 

Înainte de a intra în cetatea lui Dumnezeu, Mântuitorul le dăruiește urmașilor Săi simbolurile victoriei și-i învestește cu însemnele demnității lor regale. Șirurile strălucitoare sunt aranjate sub forma unui pătrat desăvârșit, în jurul împăratului lor…. Pe capul biruitorilor, Isus, cu mâna Lui dreaptă, așază coroana slavei…. În fiecare mână este pusă ramura de palmier a biruinței și o harfă strălucitoare. Atunci când îngerii comandanți dau tonul, fiecare mână atinge coardele harfelor cu multă îndemânare, făcând să răsune o muzică dulce în tonuri bogate și melodioase…. Înaintea celor răscumpărați se află Cetatea cea sfântă. Isus deschide larg porțile de mărgăritar; și oamenii care au trăit adevărul intră în ea. — The Great Controversy, 645, 646 (1911).

 

 

 

https://m.egwwritings.org/ro/book/2708.1710

 

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

 

Locuiește Hristos în tine?

 

 

Charles H. Spurgeon

 

Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă încercați-vă. Nu recunoașteți voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteți lepădați. (2 Corinteni 13:5)

 

Fie ca Duhul Dumnezeului celui viu să înfigă sabia până la capăt în dimineața aceasta, ca să se simtă acum puterea lui Dumnezeu în fiecare inimă, cercetându-i și testându-i esența. „Pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință” (2 Cor. 13:5).

 

În primul rând, cercetează-te, pentru că acesta este un lucru de cea mai mare importanță. Comercianții mai mici primesc monedele mărunte în casierie fără să se uite prea mult la ele, dar când vine vorba de [monede din] aur, le vor scutura bine, le vor cântări și le vor analiza, căci nu-și pot permite să piardă atât din micul lor câștig. Apoi dacă cineva le întinde o bancnotă mai mare, vei vedea că o vor așeza cu nerăbdare în fereastră pentru a deosebi dacă este una adevărată, dacă toate semnele sunt corecte, căci dacă pierd o sumă atât de mare, ar putea da faliment. Totuși, dacă vă înșelați în chestiunea sufletelor voastre, sunteți înșelați cu adevărat. Priviți bine la temeiul stării voastre, priviți bine la ceea ce gândiți despre viața voastră și la tot ceea ce faceți, dar amintiți-vă că tot aurul și argintul pe care îl aveți nu este decât zgura cuptorului prin comparație cu subiectul pe care vreau să vi-l pun înainte. Aici avem de-a face cu suflete, cu sufletele voastre nemuritoare! Sunteți gata să le riscați?

 

În momente de panică, rareori îi vei vedea pe oameni având încredere în semenii lor. Mi-aș dori ca Dumnezeu să stârnească o panică astăzi, așa încât niciun om să nu aibă încredere în meritele și acțiunile proprii. Ați putea să aveți încredere în semenii voștri cu mult mai multă siguranță decât puteți avea încredere în voi înșivă. Vă veți gândi, bărbați și frați, ce sunt sufletele voastre? „Viața este mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea” (Luca 12:23). Așadar, sufletul trebuie prețuit mai mult decât trupul, așa cum trupul este mai important decât haina cu care ne îmbrăcăm. Iată hainele mele! Dacă vei fura aceste haine, dar îmi vei lăsa trupul neatins, n-o să pierd mare lucru. În ce privește trupul meu, identitatea lui, la urma urmei vedeți că el nu este decât zdreanța care îmi îmbracă și acoperă sufletul. Trupul mi se poate îmbolnăvi și poate să se asemene cu o haină ruptă. Aș putea să îmi permit să îmi pierd trupul dar, o, Doamne, nu îmi pot permite ca sufletul să îmi fie aruncat în Iad! Ce pericol înfricoșător ar fi dacă nu ne cercetăm pe noi înșine! Un pericol veșnic. Este pericolul cerului sau al Iadului, al favorii veșnice a lui Dumnezeu sau al blestemului Lui veșnic! Bine spune apostolul: „Pe voi înșivă încercați-vă”.

 

În al doilea rând, cercetează-te pentru că, dacă faci o greșeală în această privință, nu o mai poți repara niciodată. Un falit ar putea să își piardă averea dintr-o dată, și după aceea să strângă o altă avere. Dar dacă falimentezi spiritual în această viață, nu vei mai avea niciodată oportunitatea de a ajunge în ceruri. Un mare general poate să piardă o bătălie, dar, cu îndemânare și curaj, poate să își recapete onoarea prin a câștiga o altă bătălie. Dar dacă ești învins în bătălia acestei vieți, nu vei mai putea să îți încingi armura, căci ești învins pe veci! Ziua este pierdută, și nu există nicio nădejde că vei fi în măsură să o recâștigi, nici măcar nu vei avea șansa de a încerca. Om bun, totul se decide acum sau niciodată! Ține minte aceasta! Starea veșnică a sufletului tău se rezolvă astăzi. Ai putea să amâni, să îți risipești oportunitățile, să consideri religia ca o preocupare de mâna a doua, să o pui în mâna preotului tău, a predicatorului tău sau a prietenului tău, însă în lumea viitoare vei regreta veșnic această greșeală, și nu vei mai avea nicio nădejde să o poți corecta.

 

Cercetează-te, pentru că mulți au greșit. Acesta este un lucru pe care vreau să îl afirm cu toată autoritatea, și sunt sigur că voi toți puteți să îl confirmați prin observațiile voastre. Cât de mulți oameni din această lume își închipuie că sunt evlavioși, când de fapt nu sunt! În cercul prietenilor tăi există persoane care pretind că sunt creștini, oameni despre care rămâi uimit de îndrăzneala de a face aceasta! Prietene, dacă alții au greșit, oare crezi că tu ai putea să nu greșești? Dacă vezi oameni în jurul tău care cad în erezie, crezi că tu ești scutit? Ești mai bun decât ei? Nu, în niciun caz. Și tu ai putea să greșești. Cred că pot vedea stâncile de care multe suflete s-au izbit spre pierzarea lor – stâncile mândriei și ale cântecului de sirenă1  al încrederii în sine care te atrag către aceste stânci chiar în dimineața aceasta. Oprește-te, marinarule, oprește-te, te implor! Stai la distanță ca să îți poți ocroti sufletul. Mulți au pierit. Mulți își deplâng chiar în acest ceas pierzarea veșnică, iar aceasta nu a fost cauzată de nimic altceva decât de faptul că ei nu s-au cercetat niciodată pentru a vedea dacă sunt în credință.

 

Vreau să apelez acum la fiecare persoană prezentă aici. Nu-mi spune că ești un membru vechi al bisericii. Mă bucur să aud asta, însă insist să te cercetezi. Poți fi dintre cei care pretind religia de 30 sau 40 de ani, și totuși poate să vină o zi a încercării, când religia ta va fi testată și dovedită ca un buștean putred al pădurii. Nu-mi spune că ești diacon. Poți fi asta, și totuși să fii amăgit spre condamnarea ta. Nu îmi șopti că ești predicator. Frații mei în lucrare, putem lăsa deoparte robele noastre doar pentru a îmbrăca cingătorile focului Iadului! Putem merge de la amvoanele noastre, după ce le-am predicat altora ceea ce n-am cunoscut niciodată noi înșine, și să trebuiască să ne alăturăm plânsetelor veșnice ale sufletelor pe care le-am urmat în aceeași amăgire. Fie ca Dumnezeu să ne salveze de la o astfel de condamnare! Niciun om să nu-și strângă mâinile la piept spunând: „Eu n-am nevoie să mă cercetez”, căci nu există vreun om aici sau oriunde în lume care să nu aibă motive întemeiate să se testeze și să se cerceteze astăzi.

 

Mai mult, cercetați-vă, pentru că Dumnezeu vă va judeca. În mâna lui Dumnezeu stă balanța. Nu vei fi luat în Rai pentru ceea ce pretinzi că ești, ci vei fi cântărit – fiecare dintre voi veți fi puși pe cântar! Ce moment va fi acela pentru mine și pentru tine, când ne vom afla pe cântarul uriaș al lui Dumnezeu. Este clar că, dacă n-ar fi existat credința în Domnul Isus Hristos și certitudinea că vom fi îmbrăcați în final în neprihănirea Lui, cu toții am tremura la gândul de a fi vreodată prezenți acolo, și ca nu cumva să ajungem să ne dăm jos de pe cântar cu acest verdict: „Tekel” – („Mene, mene, tekel, upharsin”) – „cântărit, înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor” (Dan. 5:25, 27). Dumnezeu nu va judeca aurul și argintul Lui după aparențe, ci fiecare vas va fi curățit în foc. Fiecare dintre noi va trebui să trecem printr-o cercetare și testare foarte amănunțită. Dragilor, dacă inimile noastre ne condamnă, cu atât mai mult ne va condamna Dumnezeu. Dacă ne este teamă să ne cercetăm, avem motiv să tremurăm la gândul cercetării înfricoșătoare a lui Dumnezeu! Unii dintre voi simțiți că sunteți condamnați acum chiar de o biată ființă ca mine. Cu cât mai mult, așadar, ar trebui să fiți condamnați când Dumnezeu, în haina tunetului Său, vă va chema pe voi și pe toți semenii voștri la judecata infailibilă de apoi. Fie ca Dumnezeu să ne ajute acum să ne cercetăm!

 

Mai am să vă dau un motiv. Cercetați-vă, dragii mei prieteni, pentru că, dacă aveți îndoieli, cea mai rapidă cale de a scăpa de îndoielile și temerile voastre este cercetarea de sine. Cred că multe persoane se îndoiesc constant de starea lor veșnică pentru că nu se cercetează.

 

Cercetarea de sine este cea mai sigură cale de vindecare pentru jumătate din îndoielile și temerile care necăjesc poporul lui Dumnezeu. Privește la căpitanul din depărtare! El este în corabia lui și le spune marinarilor: „trebuie să mânuiți corabia cu cea mai mare atenție și să vegheați, căci vă spun adevărul, nu știu unde ne aflăm. Nu cunosc exact latitudinea și longitudinea, și pot exista stânci în apropierea noastră, așa că riscăm ca în curând să ne alegem cu o corabie zdrobită”. El se coboară în cabina lui, cercetează harta, face o inspecție a cerurilor, se întoarce și spune: „întindeți toate pânzele și mergeți înainte cu bucurie. Am descoperit unde ne aflăm. Apa este adâncă și avem parte de o mare fără obstacole. Nu este nevoie să vă necăjiți, căci cercetarea pe care am făcut-o m-a mulțumit”. Cât de ferice îți va fi dacă, după ce te vei cerceta, poți să spui: „știu în cine am crezut. Și sunt încredințat că El are putere să păzească ce I-am încredințat până în ziua aceea” (2 Tim. 1:12). Atunci vei putea să mergi înainte bucuros și fericit, pentru că cercetarea a dat un rezultat bun. Dar dacă ai parte de un rezultat trist? Este mai bine să îl afli acum decât atunci când va fi prea târziu. Una dintre rugăciunile pe care o spun adesea și doresc să mă rog așa câtă vreme trăiesc este aceasta: „Doamne, descoperă-mi cele mai rele lucruri din starea mea. Dacă am trăit într-o mângâiere falsă, Doamne, alung-o de la mine. Fă-mi cunoscut ce sunt și unde mă aflu, și mai degrabă lasă-mă să cred lucruri prea aspre despre starea mea înaintea Ta, decât să mă imaginez prea sigur și, astfel, să pier în închipuirile mele”. Fie ca aceasta să fie o rugăciune a fiecărei inimi, și să fie ascultată din ceruri!

 

Dar acum, întrebarea este aceasta: cum ar trebui să te cercetezi? Voi încerca să te ajut, și o voi face pe scurt.

 

În primul rând, dacă vrei să te cercetezi, începe cu viața ta publică. Ești necinstit? Poți să furi? Poți să înjuri? Ești dedat beției, necurăției, blasfemiei, luând Numele lui Dumnezeu în deșert și spurcând ziua Lui sfântă? Poți să o iei pe scurtătură. Nu mai este nevoie să treci prin alte teste. Acela care face aceste lucruri nu moștenește Împărăția lui Dumnezeu (Efes. 5:5). Ești un reprobat, iar mânia lui Dumnezeu rămâne asupra ta. Starea ta este înfricoșătoare. Ești blestemat acum și, dacă nu te pocăiești, vei fi blestemat în veci.

 

Și totuși, creștine, în ciuda multor tale păcate, poți spune: „prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, dar caut să trăiesc o viață neprihănită, evlavioasă și sobră, în mijlocul unei generații stricate și perverse”. Amintește-ți totuși că prin faptele tale vei fi judecat în final. Faptele tale nu te pot mântui, dar ele pot dovedi dacă ești sau nu mântuit! Dacă ele sunt fapte rele, pot dovedi că nu ești deloc mântuit. Trebuie să spun că, în acest caz, noi toți avem motive întemeiate să tremurăm, căci acțiunile noastre exterioare nu sunt ceea ce ne-am dori să fie. Să mergem fiecare la casa lui și să cădem cu fețele la pământ, strigând din nou: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul” (Luca 18:13); să căutăm mai mult har, așa încât, măcar de aici înainte, viețile noastre să fie mai consecvente și mai în acord cu Duhul lui Hristos.

 

Apoi este un alt set de teste, cel al vieții private. Poți trăi fără rugăciune, fără cercetarea Scripturilor? Trăiești fără a te gândi la Dumnezeu? Poți trăi ca un străin față de Cel Preaînalt, neavând nicio dragoste față de El și nicio temere de El? Dacă așa stau lucrurile, poți scurta calea către verdict: „ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii” (F.A. 8:23). Dar dacă inima ta este dreaptă, vei putea să spui: „Nu pot trăi fără rugăciune. Trebuie să îmi deplâng rugăciunea, dar aș plânge de zece ori mai mult dacă nu m-aș ruga. Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, ‚toată ziua mă gândesc la el’ (Ps. 119:97). Iubesc poporul Lui. Iubesc casa Lui. Pot spune că mâinile mele sunt adesea îndreptate în sus, către El. Chiar și când inima mea este ocupată de lucrurile acestei lumi, ea se înalță adesea la tronul Său de har”. Creștine, este un bun semn pentru tine dacă poți trece prin acest test, căci așa poți nădăjdui că totul este bine.

 

Mergi însă ceva mai profund. Ai plâns din cauza stării tale pierdute? Ți-ai deplâns vreodată starea pierdută înaintea lui Dumnezeu? Ai încercat vreodată să te mântuiești și ai descoperit că totul este faliment? Ai fost adus în punctul în care să te sprijini simplu, total și în întregime numai pe Hristos? Dacă da, atunci ai trecut testul foarte bine. Ai credința în Hristos – o credință care te face să Îl iubești? O credință care îți dă puterea să ai încredere în El în ceasul cel mai întunecat? Poți spune cu adevărat că ai o dorință ascunsă către Cel Preaînalt – că Îl iubești pe Fiul Său, că dorința ta este după căile Sale, că simți influența Duhului lui Dumnezeu și cauți în fiecare zi să trăiești tot mai mult în părtășia Duhului Sfânt?

 

În final, poți spune că Isus Hristos trăiește în tine? Dacă nu, ești un reprobat. Deși poate fi aspru un astfel de cuvânt, da, ești un reprobat. Dacă însă Hristos Isus este inima ta, chiar dacă ea ar fi atât de întunecată încât cu greu poți spune că El se găsește acolo, totuși ești acceptat în Cel Preaiubit și poți să te „bucuri cu o bucurie negrăită și strălucită” (1 Petru 1:8).

 

Fragment dintr-o predică rostită în dimineața zilei Domnului, la 10 Octombrie 1858, la Music Hall, Royal Surrey Gardens.

 

Note bibliografice și explicative

 

(1)  cântec de sirenă – un lucru misterios și atractiv, dar periculos; mitologia greacă vorbește despre sirene, care erau pe jumătate femei, pe jumătate păsări. Cântecele lor frumoase îi atrăgeau pe marinari prea aproape de țărmul mortal și stâncos al insulei sirenelor. Când corăbiile se zdrobeau de țărm, legendele spun că sirenele se coborau de pe stânci în apă, pentru a devora trupurile marinarilor.

https://www.magnagratia.org/articole/veh13-art9/

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

  1. Îmbrăcămintea pe care o dă Dumnezeu

 

 

Isaia 61:1-11 (Traducerea Lowth):

 

1

Spiritul lui Iehova este peste Mine, pentru că Iehova M-a uns. M-a trimis să vestesc veşti bune celui smerit, să leg inimile rănite, să vestesc libertate captivilor şi celor legaţi libertate desăvârşită. 2Să vestesc anul de primire binevoitoare la Iehova şi ziua răzbunării Dumnezeului nostru. Să mângâi pe toţi cei care plâng. 3Să împart [bucurie] celor din Sion care plâng, să le dau o coroană frumoasă în locul cenuşii, untdelemnul bucuriei în locul suferinţei, haina laudei în locul spiritului de apăsare. Pentru ca să fie numiţi copaci aprobaţi, plantaţia lui Iehova pentru slava Lui. 4Cei care vor răsări din tine vor zidi ruinele din vechime, vor restaura pustiirile vechi, vor repara cetăţile pustiite, devastările din veacurile continue. 5Străinii se vor ridica şi îţi vor hrăni turmele, fiii străinului vor fi fermierii şi îngrijitorii viilor voastre. 6Dar voi veţi fi numiţi preoţii lui Iehova, slujitorii Dumnezeului nostru va fi titlul vostru. Veţi mânca bogăţiile naţiunilor şi vă veţi lăuda în slava lor. 7În locul ruşinii voastre, veţi primi o moştenire dublă. În locul ticăloşiei, vă veţi bucura în partea lor, căci în ţara lor, veţi moşteni o parte dublă şi veţi stăpâni bucuria veşnică. 8Căci Eu sunt Iehova, care iubesc judecata, care urăsc jaful şi nelegiuirea şi le voi da răsplata faptei lor cu credincioşie. Un legământ veşnic voi face cu ei. 9Sămânţa lor va fi admirată printre naţiuni şi odraslele lor în mijlocul popoarelor. Cei care îi vor vedea vor recunoaşte că sunt o sămânţă binecuvântată de Iehova. 10Mă voi bucura foarte mult în Iehova. Sufletul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeul meu. Căci El m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii. M-a acoperit cu mantaua neprihănirii aşa cum se împodobeşte mirele cu coroana preoţească şi precum mireasa împodobită cu bijuteriile ei scumpe. 11Cu siguranţă, după cum pământul împinge la suprafaţă mlădiţele lui firave şi ca o grădină care face să germineze sămânţa, aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară neprihănirea şi lauda în prezenţa tuturor naţiunilor.

 

Acesta este unul din cele mai scurte capitole din Isaia, totuşi este unul dintre cele mai pline în învăţătura evangheliei şi în mângâiere. Nu trebuie să mai petrecem timpul pentru a observa când se aplică, deoarece tot ce a fost spus în capitolele anterioare şi în întreaga carte se aplică şi aici. Mai mult, faptul că Isus în sinagoga din Nazaret, după ce a citit o porţiune din acest capitol, a spus: „Astăzi s-au împlinit scripturile”, arată că merge până la prima Lui venire. Şi dacă s-a putut aplica atunci, cu atât mai mult se aplică acum. Dumnezeu nu şi-a retras Spiritul mângâierii de la Fiul şi, de aceea, El încă este îmbrăcat cu Spirit, „pentru a-i mângâia pe cei ce plâng”. În timp ce sunt multe lucruri în acest capitol care pot pretinde toată atenţia noastră, să folosim cea mai mare parte a timpului şi spaţiului analizând învelitoarea pe care Dumnezeu o oferă tuturor celor care vor să o primească.

 

O schimbare de haine

 

Despre această haină se vorbeşte în două versete ale acestui capitol, 3 şi 10. Unsul Domnului este însărcinat să vestească faptul că Dumnezeu a pregătit „haina laudei în locul spiritului de apăsare”, iar profetul izbucneşte: „Mă voi bucura nespus în Domnul, sufletul meu va fi extrem de fericit în Dumnezeul meu. Căci El m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua neprihănirii”. Să punem câteva texte alături de acestea şi vom vedea ceea ce ne învaţă.

 

Psalmii 32:1-2:

 

1Binecuvântat este omul a cărui fărădelege este iertată şi al cărui păcat este acoperit. 2Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi atribuie fărădelegea şi în al cărui spirit nu este viclenie.

 

Romani 4:3-8:

 

3Ce spune Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i-a fost socotită ca neprihănire. 4Acum, celui ce lucrează, răsplata nu este recunoscută ca fiind un har, ci datorie. 5Dar celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce-l îndreptăţeşte pe păcătos, credinţa îi este socotită ca neprihănire. 6Tot aşa descrie şi David binecuvântarea omului căruia Dumnezeu îi atribuie neprihănirea fără fapte, 7zicând: Binecuvântaţi sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate şi ale căror păcate sunt acoperite. 8Binecuvântat este omul căruia Domnul nu îi atribuie păcatul.

 

Romani 3:20-24:

 

20Prin faptele legii nicio făptură nu va fi îndreptăţită în faţa Lui. Căci prin lege este cunoştinţa păcatului. 21Dar acum s-a arătat neprihănirea lui Dumnezeu fără lege, fiind mărturisită de lege şi profeţi, 22chiar neprihănirea lui Dumnezeu care este prin credinţa lui Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred. Căci nu este nicio diferenţă, 23căci toţi au păcătuit şi au fost lipsiţi de slava lui Dumnezeu; 24fiind îndreptăţiţi [făcuţi drepţi] în mod gratuit prin har, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

 

Zaharia 3:1-5:

 

1Şi mi l-a arătat pe Iosua, marele preot, stând în picioare înaintea îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să i se împotrivească. 2Domnul a zis lui Satana: Domnul să te mustre, o, Satana, Domnul care a ales Ierusalimul să te mustre. Nu este acesta un tăciune scos din foc? 3Acum, Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi stătea în picioare înaintea îngerului. 4Iar el a răspuns şi a vorbit celor ce stăteau înaintea lui, zicând: Îndepărtaţi hainele murdare de la el. Iar lui i-a spus: Iată, am îndepărtat nelegiuirea de la tine şi te voi îmbrăca cu haine schimbate. 5Iar eu am spus: Puneţi-i o mitră frumoasă pe cap. Aşa că i-au pus o mitră pe cap şi l-au îmbrăcat cu haine.

 

Isaia 64:6:

 

„Dar noi suntem cu toţii ca un lucru necurat şi toată neprihănirea noastră este ca o zdreanţă murdară.”

 

Ce avem în aceste texte? În mod simplu, aceasta: că toţi oamenii sunt prin natură păcătoşi. Natura lor este păcat. Nu numai că sunt acoperiţi de păcat, ci sunt plini de păcat. „Pânzele lor nu vor deveni haine, nici nu se vor acoperi cu faptele lor” (Isaia 59:6). Cele mai bune fapte ale lor sunt pline de imperfecţiune şi nu oferă nicio învelitoare. „Orice om în cea mai bună stare a lui este întru totul deşertăciune.” Dar faptele lui Dumnezeu dăinuie veşnic, de vreme ce sunt toate făcute în neprihănire şi El a lucrat o învelitoare pentru toţi oamenii, chiar haina propriei Sale vieţi neprihănite – haina mântuirii – căci suntem salvaţi prin viaţa Sa.

 

Dumnezeu Se acoperă cu lumina ca o haină (Psalmii 104:2). În afirmaţia că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23), învăţăm că slava lui Dumnezeu – lumina care Îl înconjoară – este propria Sa viaţă desăvârşită. Neprihănirea este slavă, chiar dacă acum ea nu este aşa recunoscută printre oameni. Fiindcă în lumea care va veni, când totul va apărea exact aşa cum este în realitate, cel neprihănit va străluci ca un soare (Matei 13:43). De aceea, ştim că haina originală a omului era lumina slavei lui Dumnezeu, iar aceasta a fost pierdută şi a fost necesar să fie fabricate haine numai după ce el a păcătuit. Hainele noastre nu sunt decât semnul blestemului, iar faptul că trebuie să purtăm haine fabricate este un semn constant că trupurile noastre sunt încă nerăscumpărate din blestem. Cu cât este mai strălucitoare şi mai pronunţată haina cuiva, cu atât este accentuată ruşinea blestemului. Îmbrăcămintea noastră prezentă a trupului nu este ceva cu care să ne mândrim, ci mai degrabă ceva de care să ne ruşinăm. Mulţumim Domnului că nu va trebui să dureze pentru totdeauna!

 

Îmbrăcămintea vieţii: îmbrăcăminte care creşte

 

Deja am văzut din textul citat că schimbul hainelor murdare cu cele curate reprezintă îndepărtarea întregii fărădelegi. „Inul subţire, curat şi alb” este „neprihănirea sfinţilor” (Apocalipsa 19:8). Dar această neprihănire a lui Dumnezeu prin credinţa lui Isus Hristos este pusă atât în toţi cei ce cred, cât şi asupra lor. Şi aceasta ne aduce la miezul problemei – modul în care îmbrăcămintea sfinţilor este pregătită. Acoperământul este slava, neprihănirea lui Dumnezeu, iar slava lui Dumnezeu este văzută peste poporul Său, pur şi simplu pentru că ea este pusă în ei. Aminteşte-ţi că Dumnezeu este îmbrăcat cu lumina ca o haină, deoarece El însuşi este lumină. Îmbrăcămintea Sa este viaţa Sa şi aceea provine din interior, din inimă. Suntem îmbrăcaţi cu haina mântuirii doar când mântuirea lui Dumnezeu este în noi, adică, atunci când suntem salvaţi din păcatele fiinţei noastre lăuntrice. Atunci avem o armură pe care niciuna din armele lui Satana nu o poate străpunge. Când adevărul este „în partea interioară” (Psalmii 51:6) este un scut şi o pavăză (Psalmii 91:4). Leii nu l-au rănit pe Daniel pentru că în el s-a găsit nevinovăţie. A fost imposibil ca Hristos să fie ţinut în mormânt, deoarece „nu cunoştea păcat”. Neprihănirea din inima Sa, care Îi umplea întreaga fiinţă, L-a făcut stăpânul vânturilor şi al valurilor, precum şi al animalelor sălbatice şi al oamenilor.

 

Acum putem vedea legătura intimă dintre versetele 10-11 şi forţa cuvântului „căci”, cu care începe versetul 11. „Sufletul meu se va bucura nespus în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu haina mântuirii, m-a acoperit cu mantaua neprihănirii; (…) căci aşa cum pământul îşi dă lăstarii şi aşa cum grădina face sămânţa să răsară, tot aşa va face Domnul ca neprihănirea şi lauda să răsară înaintea tuturor naţiunilor.” Poporul lui Dumnezeu este îmbrăcat cu neprihănire şi mântuire, la fel cum pământul este îmbrăcat cu verdeaţă. „Cu împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când un om aruncă sămânţa pe pământ; (…) căci pământul aduce roade de la sine”, adică, în mod automat (Marcu 4:26-28). Cu toţii am văzut roboţi, maşini cu acţiune automată, şi ne-am minunat e perfecţiunea mişcării lor, dar am ştiut că puterea de a se mişca nu îşi avea originea în ele. Tot aşa, şi pământul aduce roade în mod spontan, mişcat de cuvântul din interior care a fost plantat la început, când Dumnezeu a spus: „Să dea pământul roade.” Astfel, sămânţa incoruptibilă, cuvântul altoit, rămânând în sufletele oamenilor, regenerează, produce o nouă viaţă care este un acoperământ de slavă.

 

Haina laudei

 

Haina mântuirii şi a neprihănirii este în acelaşi timp „haina laudei” (compară versetele 3 şi 10). Nu poate exista neprihănire, mântuire acolo unde nu există laudă. Împărăţia lui Dumnezeu este „neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17). Ungerea cu Duhul Sfânt este ungerea cu „untdelemnul bucuriei”. Zidurile Sionului sunt mântuire şi porţile lui sunt laudă (Isaia 60:18). Dumnezeu îşi înconjoară poporul cu cântece de eliberare (Psalmii 32:7). Într-adevăr, prin laudă şi mulţumire ne însuşim mântuirea pe care Dumnezeu ne-o dă. „În orice, faceţi-vă cunoscute lui Dumnezeu cererile, prin rugăciune şi cereri cu mulţumire” (Filipeni 4:6). Dumnezeu spune: „Cine oferă jertfele mulţumirii Mă slăveşte şi pregăteşte o cale ca să îi arăt mântuirea lui Dumnezeu” (Psalmii 50:23, notă marginală din RV). Zidurile Ierihonului au căzut numai atunci când Israel a strigat victoria (Iosua 6:16, 20). Şi când Israel, mergând să-l întâlnească pe duşmanul superior ca număr, a început să cânte şi să „laude frumuseţea sfinţeniei”, „Domnul a trimis o ambuscadă” împotriva duşmanilor lor şi i-a distrus în totalitate. Cu cântări se întorc răscumpăraţii Domnului şi vin la Sion. Vin cu o „bucurie veşnică” pe capetele lor, iar această bucurie este bucuria care răsare în inimă la cunoştinţa minunatei mântuiri a lui Dumnezeu.

 

Cât de real creşte haina

 

Este perfect să păstrăm gândul capitolului, şi anume, că poporul lui Dumnezeu trebuie să fie îmbrăcat cu hainele laudei şi ale mântuirii, şi acoperit cu mantaua neprihănirii la fel cum pământul face să răsară mugurii săi, de vreme ce ei sunt „copacii neprihănirii, plantaţia Domnului, ca El să fie slăvit”. Primăvara tocmai a venit, iar ilustraţia este proaspătă înaintea ochilor noştri când vedem cum copacii goi, aparent morţi, şi pământul gol se îmbracă deodată cu haine frumoase. De unde vine această haină de verde viu? Vine din interior. Puterea vieţii din interior se manifestă în exterior. „Viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o” chiar în natura vie. Copacul este îmbrăcat cu viaţa care este în el. Viaţa seminţei bune, cuvântul lui Dumnezeu, sădită în pământ, îl îmbracă cu hainele slavei şi ale frumuseţii. Tot aşa se îmbracă şi Ierusalimul cu hainele sale frumoase (Isaia 52:1).

 

Vorbind despre crini, Hristos a spus: „Nici Solomon în toată slava lui nu a fost îmbrăcat ca unul dintre ei. Dacă aşa îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, iar mâine este aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El mult mai mult pe voi?” (Matei 6:29-30). Hristos ne spune: de ce vă îngrijoraţi de hainele cu care vă îmbrăcaţi trupurile, când Tatăl vostru ceresc, care cunoaşte toate nevoile voastre, nu numai că vă dă haina de fiecare zi, care în curând se va uza, ci ne oferă haina mult superioară faţă de cea a lui Solomon. Observă: Hristos a spus că Dumnezeu ne va îmbrăca mult mai mult pe noi decât iarba câmpului. Dar slava din îmbrăcămintea ierbii câmpului întrece cu mult slava hainelor lui Solomon. Prin urmare, învăţăm că Dumnezeu ne va îmbrăca la fel cum face cu crinii, cu vesminte care cresc din viaţa interioară, dar cu o haină mult mai slăvită. Cel neprihănit va străluci ca soarele, ca stele din veac în veac. Singura întrebare este: vom dori mai mult să fim îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Dumnezeu decât să umblăm goi? (vezi Apocalipsa 3:17-18).

 

Încă puţine cuvinte mai trebuie dedicate acestui capitol minunat. Observă că săracilor li se aduc aceste veşti bune. Cât de potrivit este ca săracii să fie îmbrăcaţi! Sunt eliberaţi din închisoare şi li se dă o nouă îmbrăcăminte şi sunt trimişi pe cale bucurându-se.

 

„El M-a trimis (…) să vestesc libertatea captivilor şi să deschid închisoarea celor care sunt legaţi.” În mod literal, El M-a trimis să strig captivilor: „Libertate!” şi celor legaţi: „Eliberare!” Cuvântul ebraic tradus prin „libertate” înseamnă „un zbor rapid, o mişcare rotativă”, asemenea unei păsări care zboară în cerc, rotindu-se în zbor prin aer. De aici provine cuvântul rândunică. Nu poate fi un tablou mai bun al libertăţii depline decât acela al unei rândunici ce zboară prin aer. Exact aceasta este libertatea pe care Hristos o proclamă tuturor oamenilor. Oricine vrea, poate fi la fel de liber ca o pasăre, liber de păcat şi de tot ce reprezintă un obstacol pentru o slujire desăvârşită lui Dumnezeu. Iar această libertate este a noastră acum ca să ne bucurăm de ea. „Sufletul nostru a scăpat precum o pasăre din laţul păsărarului. Laţul s-a rupt şi noi am scăpat” (Psalmii 124:7).

 

Vestirea libertăţii universale

 

Aminteşte-ţi că această libertate este pentru toţi. Domnul îşi trimite slujitorul „ca să-i mângâie pe toţi cei care plâng”. Vestirea libertăţii este pentru toţi cei ce sunt legaţi. Hristos a intrat în închisoarea omului puternic şi l-a legat pe tiranul care a uzurpat autoritatea asupra oamenilor şi a luat de la el „toată armura în care se încredea”. „Căci după cum copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a luat parte la ele. Pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul şi să îi elibereze pe cei care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2:14-15). Orice uşă a închisorii este deschisă. Orice lanţ este rupt. Captivul nu trebuie decât să se ridice şi să îşi dezlege legăturile de la gât (Isaia 52:2). În Hristos, fiecărui suflet i-a fost dată puterea de a rupe orice legătură cu orice păcat, cu orice obicei rău, orice rău moştenit sau cultivat, indiferent de natura lui. El ne-a dat propria Lui libertate şi când aceasta este rostită, nimic nu mai poate fi adăugat. Este a ta pentru a o revendica prin credinţă. Dacă nu cunoşti calea de a ieşi din închisoare, cere-I lui Hristos şi El ţi-o va descoperi. El este calea. Acceptă-L în plinătatea Sa. Studiază perfecţiunea manifestării vieţii Sale. Predă-te ei şi apoi mergi în libertatea cu care Hristos te-a făcut liber.

 

Cine poate proclama această solie?

 

Încă un lucru, cel mai mare dintre toate – cine este uns ca să vestească această solie a libertăţii? Vei spune că Hristos. Adevărat, dar Cel care a citit această solie semenilor şi cunoscuţilor Săi, era fiul unui tâmplar, El însuşi fiind un tâmplar calificat, spunând: „Astăzi s-a împlinit această Scriptură.” El a fost trimis de Domnul cu solia libertăţii şi a mângâierii şi „Cel pe care îl trimite Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu”. Şi invers, oricine a primit cuvântul lui Dumnezeu este trimis. Dumnezeu „ne-a împăcat cu El însuşi prin Hristos” şi „ a pus în noi cuvântul împăcării”, astfel că suntem ambasadori în numele lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu ar implora prin noi în locul lui Hristos. Aşa că vă rugăm în locul lui Hristos: „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Corinteni 5:18-20).

 

Ungerea este prin Spiritul lui Dumnezeu şi oricine se întoarce la mustrările lui Dumnezeu, care sunt calea vieţii, are Duhul turnat peste el, iar cuvintele lui Dumnezeu îi sunt descoperite (Proverbele 1:23) şi astfel este trimis cu solia. Aminteşte-ţi, de asemenea, că aceste cuvinte au fost rostite evreilor prin omul Isaia, cu aproape opt sute de ani înainte ca Isus să le citească în sinagoga din Nazaret. Şi au fost rostite cu buze arzătoare, cu toată inima. Isaia nu a fost un actor, ci a simţit fiecare cuvânt pe care l-a rostit. Nu vorbea despre ceva ce nu însemna nimic pentru el şi care nu putea însemna nimic pentru nimeni timp de sute de ani. Libertatea sufletului era pentru poporul „din zilele lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia”, iar lui Isaia, al cărui suflet s-a bucurat în Dumnezeu prin înveşmântarea cu neprihănirea ce a primit-o (Isaia 61:10) – curăţarea păcatului său şi îndepărtarea nelegiuirii sale (Isaia 6:7) – i s-a încredinţat să o proclame. La fel este cu oricine doreşte să accepte ungerea. Căci nu spune solia celor care vor să audă că „veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, oamenii vă vor numi slujitorii Dumnezeului nostru”? O, este minunat să fii liber, dar acest lucru este foarte mic în comparaţie cu experienţa de a-i elibera pe alţii.

 

The Present Truth, 24 mai 1900

 

 

https://carti.evangheliavesnica.ro/carti/ci/74-imbracamintea-pe-care-o-da-dumnezeu/

 

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

A fi „in Hristos”

 

Noul Testament – a doua parte a Bibliei care relateaza incepand cu nasterea lui Isus Hristos pe pamant in urma cu 2000 de ani  – face dese referiri la expresia: „in Hristos”.

Strans legat de aceasta sunt cateva concepte clarificatoare inspre intelegerea asocierii acestor doua cuvinte:

 

Conceptul de credinta

 

Este vorba „despre credinta in Hristos Isus.” (Faptele Apostolilor 24.24) Aceasta presupune o totala incredere a omului in Mantuitorul Isus Hristos: „12 In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.” (Faptele Apostolilor 4.12)

 

In afara de El nu exista altcineva care sa ne poata mijloci drumul spre Dumnezeu:

 

„5 … este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos”. (1 Timotei 2.5)

 

Conceptul de dragoste

 

Biblia face referire la „dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru”. (Romani 8.39)

 

Unii oameni gandesc despre sine ca fiind corecti si drepti, Dumnezeu le cunoaste aceste calitati si prin urmare, in dragostea Sa, se va ingriji oricum de ei.

 

Versetul din Romani 8.39 spune insa deslusit ca dragostea lui Dumnezeu nu este neconditionata, ci ea este „in Hristos”.

 

Cu alte cuvinte dragostea de care beneficiem este aceea care se manifesta numai prin Persoana Fiului Sau Isus Hristos.

 

Omul cu inima schimbata conform cu caracterul Domnului Isus Hristos este pe deplin constient de faptul ca Hristos este singurul „canal” prin care se poate revarsa asupra sa dragostea lui Dumnezeu.

 

Conceptul de adevar

 

Adevarul nu exista in afara lui Hristos. El este numai „in Hristos” (Romani 9.1).

 

Multi oameni cauta adevarul in diverse filozofii, credinte si curente religioase, in mituri si legende ale popoarelor din antichitate, etc.

 

Biblia insa spune ca adevarul este „in Hristos”.

 

Conform principiului logicii, dupa care adevarul si minciuna se exclud reciproc, rezulta de asemenea ca „in Hristos” nu este minciuna. Apostolul Pavel amintea aceasta cu diferite ocazii:

 

„1 Spun adevarul in Hristos, nu mint …” (Romani 9.1)

 

„1 Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii,

2 pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.

3 Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,

4 care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.

5 Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos,

6 care S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita,

7 si propovaduitorul si apostolul lui am fost pus eu – spun adevarul in Hristos, nu mint – ca sa invat pe Neamuri credinta si adevarul.” (1 Timotei 2.1 – 7)

 

Isus a facut cunoscut singurul adevar existent atunci cand a spus:

 

„6 Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14.6)

 

Conceptul existentei legaturii dintre oameni

 

Oamenii alcatuiesc un singur trup „in Hristos”.

 

Fiecare om este o entitate separata fata de oricare alt om. El insa nu poate trai in mod armonios singur, separandu-se de ceilalti, deoarece am fost creati cu dorinta de a comunica si interactiona cu semenii nostri.

 

Nu trebuie sa traim izolat, pentru ca exista in noi nevoia de a cauta permanent partasia cu ceilalti oameni. Iar la baza acestei legaturi dintre noi trebuie sa fie Hristos.

 

Biblia dezvaluie aceasta minunata certitudine in mod deslusit:

 

„4 … dupa cum intr-un trup avem mai multe madulare, si madularele n-au toate aceeasi slujba,

5 tot asa, si noi, care suntem multi, alcatuim un singur trup in Hristos; dar, fiecare in parte, suntem madulare unii altora.”

 

(Romani 12.4,5)

 

Conceptul „imbracarii” „in Hristos”

 

De regula oamenii se ingrijesc de tinuta lor vestimentara si nu le este indiferent felul cum se imbraca si se „prezinta” in societate.

 

Aceasta nu exprima insa caracterul persoanei respective.

 

Uneori un om imbracat mai modest poate fi mai de pret inaintea lui Dumnezeu datorita unor trasaturi pozitive de caracter fata de un altul pentru care conteaza numai aspectul exterior cu care se mandreste in fata celorlalti.

 

Odata cu venirea anuala a sarbatorilor de iarna exista obiceiul imb