Cultura hidroponica este sistemul de crestere al plantelor fara sol, care este inlocuit cu o solutie nutritiva ce asigura plantei elementele hidrice si minerale.Acest tip de cultura a aparut undeva prin secolul al-XIX-lea si s-a extins de-abia dupa 1930 cand a si aparut termenul de “soilless culture”, adica cultura fara sol sau hidroponica, termen introdus de cercetatorii catedrei de Nutritia plantelor de la Universitatea Berkeley din California.

Materialele pentru substraturile de sustinere trebuie sa fie atent selectionate deoarece insusirile fizico-chimice ale acestora influenteaza dezvoltarea culturii. Pentru ca un substrat sa fie eficient el trebuie sa indeplineasca cateva caracteristici si anume: sa aiba o porozitate optima pentru a asigura schimbul de aer corespunzator si a permite respiratia radacinii , sa aiba capacitate de retinere hidrica, sa fie capabil de a drena solutia adica sa prezinte granulatie mica de circa 2-10 mm si granulatie mai mare de 2-3 cm in diametru. Din punct de vedere chimic, substratul nu trebuie sa interactioneze cu solutia nutritiva si nici sa solubilizeze sau sa favorizeze procesul de transfer. Materialele folosite ca substrat pot fi naturale sau produse pe cale industriala. Materialul natural folosit este prundisul de rau, iar dintre cele artificiale amintim – vermiculitul, perlitul, cellagerul, materiale din plastic expandat sau alte material sintetice cum ar fi polistirenul, polibutenul, fenoplastul, poliutrenul etc.
Cultivarea plantelor fara sol prezinta o serie de avantaje foarte importante, in special din punct de vedere nutritional, dar pe langa acestea ,prin ultilizarea acestor tipuri de culturi se pot obtine si alte avantaje cum ar fi:
• Productivitati mari pe unitatea de suprafata comparativ cu o cultura obisnuita;
• Productii calitativ superioare – fructele plantelor crescute prin acest tip de cultura sunt superioare atat fizic cat si in ceea ce priveste compozitia chimica si fermitatea structurala;
• Precocitatea productiei;
• Economie de manopera la pregatirea solului;
• Posibilitatea de a cultiva pe aceste suprafete in mod repetat aceeasi cultura fara ca sa se manifeste fenomenul de oboseala al solului;
• Controlul riguros al conditiilor fitosanitare a mediului de cultura, acesta putand fi complet sterilizat;
• Reducerea consumului de apa deoarece lipsesc pierderile ce rezulta prin drenare si evaporare.
Dezavantajele pe care le prezinta insa acest tip de cultura sunt legate de costurile ridicate ale investitiei si de faptul ca amortizarea acestor se face pe o perioada indelungata.
Cu toate ca dezavantajul economic este destul de important, aceste culturi merita efortul unei investii datorita multitudinii vaste de avantaje pe care le prezinta, mai ales ca in ziua de astazi.