Publicat la:
Februarie 19, 2021
Parintele PeSeDiei si a distrugerii Poporului- Ion Iliescu- recunoaste : Privatizarea in Romania a fost un esec, ca si in Rusia…Hotia (fesenia) pe gratis si privatizarea pe 1 Euro…Din „mormanul de fiare vechi” a apărut un nou tip de businessman. Sunt pentru anchetarea tuturor privatizărilor făcute în România după căderea comunismului… ASA S-A IMBOGATIT BURGHEZIA PESEDIZDA…România furată | Pețitorii averii sindicatelor… MAI MULT DECAT TOTI INAMICII POPORULUI, NE-AU FACUT PREA MULT RAU COMUNISTII FESENIZANTI…O STATISTICĂ DUREROASĂ, DAR FOARTE INTERESANTĂ … „Am trecut din mâini în mâini, dar tot am rămas români”. Când România furată e o Românie uitată… 500 de oameni măcelăriți într-o noapte… Ei fura si noi platim…Cum am ajuns să plătim din buzunarul propriu datorii de 4 miliarde de euro ale companiilor falimentare de stat… Foie verde Tinichea-asta este PeSeDea-Gașca Auriților… Gabriel Liiceanu: Marile averi s-au făcut când justiția a fost subordonată politicului…
Cum putem preveni căderea plăntuțelor; Metode de palisare a răsadurilor de legume; Musculița albă…Operațiuni tehnologice la repicarea răsadurilor de legume etc……. Cum să lupți împotriva constipației în mod efficient…Infectiile urinare. ..Ce este important sa faci cand suspectezi o astfel de infectie…Boala gingiilor. Simptome, cauze si tratamente…Ceaiuri care scad tensiunea…Semnele unui accident vascular cerebral…Anatomia abdomenului: ce trebuie sa stii…Ce trebuie sa faci ca sa previi osteoporoza…..
Trezire peste România şi conducătorii ei …Romani 6.1-14 Unirea cu Hristos în moarte şi în viaţă …Matei 24.10-14 Semnele vremurilor din urmă în biserică …Isaia 9… Căile lui Dumnezeu şi căile lumii… INTERVIU „Depravarea ucide omul ca personalitate, din el rămâne doar partea lui animalică”… Păcatul si Depravarea Totală a Omului… Ce este depravarea totală, în concepția lui Calvin… CONȘTIENTIZEAZĂ TRAGEDIA OMULUIAutor: Paul David WASHER… Rostul omului. Menit pentru inchinare – A.W. Tozer
ASA S-A IMBOGATIT BURGHEZIA PESEDIZDA…România furată | Pețitorii averii sindicatelor
MAI MULT DECAT TOTI INAMICII POPORULUI, NE-AU FACUT PREA MULT RAU COMUNISTII FESENIZANTI…O STATISTICĂ DUREROASĂ, DAR FOARTE INTERESANTĂ
1. De la anul 1393 și până în anul 1877 (deci 484 ani), Muntenia, Moldova și Transilvania au plătit un bir Imperiului Otoman în valoare de 1.066.305.780 lei-aur, sau 341.021 kg aur (341 tone);
2. Imperiul Habsburgic a ținut sub ocupație Transilvania, între anii 1687 și 1918 (adică 231 ani), Banatul între anii 1718 și 1918 (200 ani), Oltenia între anii 1718 și 1739 (21 ani) și Bucovina între anii 1775 și 1918 (143 ani) și a stors din aceste provincii peste 2.450.000.000 lei-aur, sau 857.500 kg aur (respectiv 858 tone);
3. În perioadele de ocupație rusească, respectiv între anii 1769 și 1854 (85 ani), Moldova și Muntenia au fost stoarse de peste 200.000.000 lei-aur, sau 64.516 kg. aur (65 tone).
Cu alte cuvinte, Imperiul Habsburgic, stăpânind 231 ani Transilvania și 100 ani Bucovina, a jecmănit aceste teritorii de doua ori mai mult decât turcii (484 ani) și de patru ori mai mult decât rușii (85 ani).
Fără a mai pune la socoteală cât au devalizat romanii după cucerirea Daciei sau valoarea tezaurului nostru trimis spre păstrare rușilor pe care nu o să-l mai putem recupera și nici uriașele despăgubiri în bani impuse României de fosta URSS în fața căreia am capitulat necondiționat și apoi de către Aliați, la sfârșitul celui de-al doilea război modial, toate acestea înseamnă o pagubă adusă țării noastre de peste 1.264 tone aur, care astazi ar fi valorat cu mult peste 63 miliarde de EURO.
În fața acestor prădători de bogățiile și avuțiile țării, care astăzi încearcă să mai stoarcă încă pe atât, ce putem să spunem NO COMMENT, sau „CÂNTĂ CUCU- N COASTĂ, VAI DE (PĂLĂRIA) NOASTRĂ „. Oare politicienii noștri de astăzi cunosc aceste cifre și dacă doar le intuiesc, mă întreb ce fac ei cu adevărat pentru protecția cu adevărat a bogățiilor României, sau merg pe principiul zicalei: ”Din curtea boierului toate slugile fură, dar boierul tot boier rămâne.”
„Am trecut din mâini în mâini, dar tot am rămas români”. Când România furată e o Românie uitată
Victimele unui context internaţional potrivnic, românii care au rămas în afara graniţelor ţării acum peste 70 de ani visează şi azi la Unire. Românii din Bucovina de Nord şi Basarabia, victimele politicilor de deznaţionalizare, mulţi dintre ei chiar deportaţi în Siberia, au rămas devotaţi ţării lor. Dincoace de Prut, autorităţile române nu par să împărtăşească devotamentul alor noștri
Într-o epocă în care patriotismul pare desuet şi a dispărut aproape complet există români care încă visează la o Românie Mare. Sunt românii din regiunile istorice pierdute în 1940: Bucovina de Nord şi Basarabia. Ziua Naţională sau Unirea Principatelor sunt două momente când toate gândurile lor se îndreaptă către ţara mamă. Mai ales că, pentru unii dintre ei fiecare zi este o luptă pentru păstrarea limbii şi a identităţii. Chiar dacă sovieticii le-au masacrat rudele, i-au deportat în Siberia şi i-au supus unui proces dur de deznaţionalizare, nu au renunţat niciodată şi se încăpăţâneză să rămână români. Autorităţilor de la Bucureşti par să nu le mai pese de ei.
„Ne iubim ţara străbună, uite aşa, tot aşa
Dulcea nostră Bucovină, uite aşa, tot aşa
Asta-i Bucovina nostră, uite aşa, tot aşa
Noi suntem la noi acasă, uite aşa, tot aşa”.
Sunt versurile pe care le cântă niște copii din Bucovina de Nord.
„Am trecut prin foc şi chin, dar tot am rămas român. Are grijă statul român de noi ori n-are grijă de noi, dar cred că e mai uşor că n-are grijă de noi. Noi suntem români şi mă doare…”, spune Elena Nandriș, primarul din Mahala, comună din Ucraina.
Primărița, la rândul ei, recită:
„Toată lumea are-un neam, numai eu pe nimeni n-am
Cu străini am stat la masă şi cu ei am ospătat
Dar gândindu-mă acasă, pâine-n lacrimi am udat
Fie pâinea cât de rea, tot mai buna-n ţara mea.
Fie pâinea cât de bună, tot mai rea-n ţară străină”.
Recită și lacrimi mari i se rostogolesc pe obraji. „… Cam asta îi… asta îi…”. Atât reușește să spună.
Primărița care le-a promis străbunilor că va păstra satul românesc
Sunt lacrimi de tristeţe, dor, durere şi… speranţă. Elena Nandriş este primăriţă în Mahala, un sat la românesc, la câţiva kilometri de Cernăuţi. Oamenii se mândresc cu originea lor şi fiecare zi, aici, e aici o luptă de păstrare a tradiţiei şi a limbii. Pe uliţele satului se vorbeşte doar româneşte. La intrarea în Primărie, lângă drapeul ucrainean stă steagul satului. Elena Nadriş ar fi vrut să ridice tricolorul, dar autorităţile şi legea i-au tăiat arripile, aşa că a pus tricolorul pe orizontală, cum arăta drapelul românesc în urmă cu 200 de ani, şi l-a numit steagul lor, al mahalenilor.
„Timp de 100 de ani tot am fost. Am fost la austrieci, am fost la români, am fost la ruşi, şi acum suntem la ucrainieni, deci tot ne schimbăm, ştiţi cum este într-o vorbă: Am trecut din mâini în mâini, dar tot am rămas români”, spune Elena Nandriș.
De la an la an, numărul românilor din Bucovina de Nord scade. Pariul pe care primăriţa l-a pus cu ea însăşi şi promisiunea făcută bătrânilor a fost să păstreze satul românesc. Speră ca peste 100 de ani, când un oaspete va merge pe străzi să audă tot româneşte.
În grădiniţele şi şcolile din sat copiii învaţă în română că trebuie să îşi păstreze identitatea şi să se fie mândri de originea lor. Pe lângă materiile din programa ucraineană, cresc învăţând despre Ştefan cel Mare, Ion Creangă sau Mihai Eminescu.
Versurile lui Eminescu, piedică în calea uitării
„Codrule, codruţule,
Ce mai faci drăguţule?
Că de când nu ne-am văzut,
Multă vreme a trecut
Codrule cu râuri line,
Vremea trece, vremea vine.
Tu din tânăr precum eşti,
Tot mereut întinereşti”.
– Da, spuneţi-mi, cine a scris acestă poezie? întreabă profesoara.
– Această poezie a scris-o…
– Cine a scris-o, aţi uitat?
– Această poezie a scris-o Mihai Eminescu.
– Cine este Mihai Eminescu?
– Un scriitor.
– De care?
– Român.
A preferat să facă o grădiniță românească în loc de drumuri
Doar aşa românismul poate fi dus mai departe. Pentru asta, Elena Nandriş a luat o decizie grea pentru comunitatea pe care o conduce. Cu banii strânşi la buget a construit o grădiniţă nouă românească şi a amânat asfaltarea.
Elena Nandriş este la volanul mașinii și conduce pe drumurile din sat:
– Aici încep drumurile mele rele. Şi de aceea tare multă lume, vă daţi seama, peste tot vrea lumea drum bun. Şi eu, anii ăstia, am făcut grădiniţă şi am dat banii la grădiniţă şi am lăsat drumurile, că am luat întâi educaţia copiilor, să educăm copiii şi…, mărturisește primărița.
– Oamenii cred că nu înţeleg asta, doamnă! Îi spune reporterul.
– Păi care înţelege, care nu înţelege, vrea drum, ca fiecare, iese de acasă şi dacă a nimerit într-o groapă, o pomeneşte pe primăriţă şi pe tot neamul ei luat de la început pâna la sfârşit, spune Elena Nandriș.
Cum e să te trezești peste noapte în altă țară?
Rănile româneşti ale mahalenilor sunt vechi şi încă nevindecate. În iunie 1940, România îi era luată Bucovinei de Nord, iar mahalenii ei s-au trezit, peste noapte, într-o altă ţară. Au traversat un proces dur de deznaţionalizare. Sute de săteni au încercat să treacă hotarul în patria-mamă, dar au fost masacraţi de sovietici pe malul Prutului, în apropierea satului Lunca. Până la desfiinţarea Uniunii Sovietice, nu au avut dreptul să vorbească despre aceste crime sau să îşi plângă morţii.
Alte câteva mii de mahaleni au fost deportaţi în Siberia. Aniţa Nandriş a fost printre ei. Mama-eroină a reuşit, în Siberia, timp de 20 de ani, să îşi ţină în viaţă cei trei copii şi să îi aducă înapoi acasă. A scris apoi o carte-document despre ororile trăite. După căderea comunismului, a devenit o legendă, iar de numele ei îşi amintesc mândri toţi bucovinenii.
500 de oameni măcelăriți într-o noapte
Aurora Bujniţă avea doar patru ani când tatăl său a plecat în toiul nopţii de acasă să treacă graniţa în România. Aproape 500 de oameni au fost măcelariţi în acea noapte la Lunca. El a scăpat.
Aurora Bujeniţă, deportată în Siberia, povestește: „Tata a trecut, o avut norocul, Dumnezeu i-a purtat de grijă şi de gând. Înaintea lui a trecut alt băiet tânăr, de 16 ani, dar tata era de-amu de 35, era mai în vârstă, era om voinic aşa, om puternic, dar totuşi anii îs ani. Acela de 16 ani o sărit peste deal şi gata, era dincolo. Şi nu s-o dus… S-o întors înapoi şi a întins mâna: bade Gheorghe, dă mâna, şi tata i-o întins mâna şi el l-a tras şi tata şi-a mai făcut viteză şi a trecut. Şi când o trecut dincolo, pe deasupra tatei o şuierat glontele. El era gata luat la ţintă, ca să împuşte într-însul”.
După câteva săptămâni, sovieticii au dat buzna în casa Aurorei Bujniţă. Mai rămăsese ea cu fratele de un an, mama, bunica şi sora mamei. Au fost urcaţi într-un tren pentru transportul animalelor fără să li se spună unde vor fi duşi.
O lună de mers cu trenul spre infern. Deportarea în Siberia
Aurora Bujeniţă: „Ne-am urcat în vagon, vagonul de vite, nemăturat, nespălat, cum a fost într-însul vite, aşa ca pe vite ne-a împins şi pe noi, care pe unde a putut. Atâţia erau, că nu aveai unde răsufla. O dată în zi ne arunca nişte pâine neagră uscată şi peşte sărat mai mult stricat decât bun.
Când treceam pe undeva şi ploua, mama scotea mâna prin ferestruica acea cu gratie şi ne uda gura”.
După o călătorie de o lună de zile, trenul s-a oprit. Ajunseseră în inima Siberiei unde temperaturile ajungeau şi la minus 50 de grade Celsius. Cei care erau mai în putere erau trimişi la muncă şi primeau 400 de grame de pâine. Copiii şi bătrânii erau lăsaţi să flamânzească până îşi pierdeau puterile şi mureau.
Mărturii cutremurătoare: Voi nu vă puteți închipui ce e aceea foame. Ne repezeam să mâncăm corbi și pești vii
Aurora Bujeniţă, deportată în Siberia: „Corbii, de ger, cădeau jos şi ne repezeam care mai de care să ia corbul acela să îl mănânce. Coji de barabule nespălate, putrede, le puneam direct în gură, oameni buni, voi acum nu credeţi asta, când curăţ amu barabule ca să fac mâncare, cat la cojile acelea cum le mâncam, crude, nespălate, ne-nimic, aşa le mâncam. Ne da apă din mlaştină să bem că din altă parte nu era de nicăieri. Aşa de tare de împuţită era, poate şi lume înecată acolo, poate şi copaci căzuţi şi putreziţi acolo. Acea apă o beam. Când o apropiai aşa de gură aşa avea un miros că începeam a plânge că nu vreau d-asta, vreau de la noi. Şi cât peşte am mâncat crud… crud, ce e foamea, voi nu vă puteţi închipui ceea ce este aceea foame. Îl apucam aşa cu mâna şi îl vâram în gură. Peştele bătea din coadă, dar noi îl mâncam. Foame, foame… flămânzi din cale afară”.
Mama Aurorei stătea nemâncată zile întregi ca să împartă frimiturile de pâine în mod egal pentru copii. Credinţa şi dragostea pentru ei i-a dat puterea de a împinge acest sacrificiu de la o zi la alta.
Aurora Bujeniţă: „Ea nu vâra în gură ca să ne dea nouă. Odată, bunica i-a zis: Anghelino, mai vâră şi tu în gură, dacă tu oi muri, cui i-o rămâne copiii? În ziua aceea când a murit sora mamei, a venit brigadierul să o scoale: scolă-te şi hai la lucru! Încă a îmbrâncit-o aşa pe mătuşa: scoală şi du-te la lucru. Dar ea aşa îi spune: Du-te, Anghelino, tu, că eu îndată m-oi duce. Și acel îndată m-oi duce a fost că ea a murit. Noi credeam că ea nu se scoală să se ducă, că mama lucrează singură şi pentru dânsa, dar ea era moartă. Ce înţelegeam… parcă… e moartă ori e vie ori ce face. Şi a murit şi sora mamei, şi bunica, a rămas mama cu doi copii. Cum i-o fost mamei, cum să vă lămuresc, gândiţi-vă aşa singuri, într-o aşa o depărtare şi aşa un ger şi aşa un frig”.
Sunt lacrimi în ochii Aurorei Bujeniță.
Întoarcerea acasă. „Pământul țării să îl săruți și pentru mine”
După cinci ani de chinuri cumplite, Anghelina şi-a adus copiii teferi acasă.
Aurora Bujeniţă: Şi când am ajuns aici în omăt, şi în nevoie, şi în tăt, să fi văzut atunci cum toţi pe genunchi sărutau pământul. Ştiţi cum o scris George Coşbuc, dar dacă nu ştiţi, să citiţi, zice: „Pământul ţării să îl săruţi şi pentru mine”… pentru cei morţi, pentru fiecare, toţi sărutau pământul, că au ajuns în Mahala, au ajuns în satul lor la cuibul lor, la tăt al lor.
Nu a avut însă parte de linişte. Abuzurile sovieticilor au continuat în fiecare zi. Cu toate astea mahalenii au luptat şi au rămas români, cu încăpăţânarea celui care nu vrea să îşi vândă trecutul.
„Nu avem nevoie de mari ajutoare, vrem măcar atenție”. România îi uită
Acum, când comunismul a trecut şi străduinţa lor de a-şi păstra apartenenţa la neam ar putea fi mai uşoară, simt însă că România îi uită şi îi abandonează puţin câte puţin.
Elena Nandriş, primar Mahala, Ucraina: „Nu avem nevoie de mari ajutoare, la noi lumea e muncitoare şi e bogată, de multe ori le-am spus, vrem măcar atenţie, să nu ne confundaţi cu Moldova, cu toate că câteodată îmi pare că lor le e mai greu decât nouă, la multe sate. Noi suntem aici în apropiere de Cernăuţi şi suntem, şi Polonia nu este departe, şi România este aproape şi lumea noastră muncind strânge, la noi spune, agoniseşte, acasă ca să aibă… mă iertaţi (îi curg lacrimile, caută şerveţele) Asta este. Avem ce avem”.
– Vă simţiţi părăsiţi?
– Şi? Îl doare pe cineva capul că noi suntem părăsiţi? Îmi pare rău să repet, dar mai repet o dată, problemele celui ce se îneacă sunt problemele celui ce se îneacă, dar noi ne zbatem, ştiţi cum, cel care se îneacă se prinde şi de un pai ca să scape, iar noi acum ne luptăm, deci dacă nu luptăm, dacă statul, Guvernul, nu se trezeşte cu legea aceasta ce o băgat-o acum în școală, ne distrug totul. Deci în câțiva ani de zile, ne distrug”.
O lege nedreaptă
Prin noua lege a educaţiei din Ucraina, românii riscă să nu mai poată învăţa în limba maternă.
Vasile Tărâţeanu, preşedinte Centrul Cultural Eudoxiu Hurmuzachi, Cernăuţi: „Şcolile noastre toate vor fi transformate, conform hotărârii, în şcoli cu predarea obiectelor în limba ucraineană, unde noi vom avea ca obiect limba şi literatura română. Situaţia este deosebit de gravă şi nu văd cum am putea să ieşi din acestă zonă când conducerea Ucrainei anume aceasta vrea să obţină şi toate forţele ultranaţionaliste aceasta urmăresc”.
În 1940 în Bucovina de Nord existau 149 de şcoli cu predare în limba română, acum au mai rămas doar 62, iar numărul lor continuă să scadă. În faţa acestei situaţii, statul român pare nepăsător şi fără soluţii.
Cum stau lucrurile în Moldova. Declarații de Unire… și-atât
Trecem graniţa în Moldova şi poposim în satul Parcova, înfrăţit cu satul Mahala din Ucraina. Este prima comună din cele 103 în care Consiliul Local a votat la începutul anului 2018 o Declarație de Unire cu România. Un gest simbolic prin care oamenii din localitate vor să arate şi celor care încă se îndoiesc că sunt români şi îşi văd viitorul alături de fraţii din patria-mamă.
Ludmila Ciolac, localnică din Parcova, Republica Moldova: „A, şi ce, chiar vreţi Unirea? Normal că vrem, cum să nu vrem, asta e viitorul şi fără Unire nu facem nimic, nu mai ieşim din mocirlă. Dar lumea nu înţelege, lume se gândeşte că Uniunea Sovietică a fost şi o să mai fie încă o dată, dar nu”.
Pe o plăcuţă în faţa primăriei găsim logo-ul Anului Centenar. În holul clădirii, sub portretul lui Mihai Eminescu, stă o hartă a României Mari. Pe mese sunt întinse multe pliante cu informaţii despre Centenar, astfel încât oricine intră în Primărie să le poată lua.
„Încă de la bunei cunosc că sunt român”
Primarul Marcel Snegur trăieşte şi respiră româneşte. Peste tot prin biroul său vezi simboluri româneşti.
„Această flacără mi-au adus-o tinerii Moldovei care au mers pe jos într-un marş de la Alba-Iulia până la Chişinău. Ca prima localitate declarantă de Unire, au venit la noi în ospeţie, ne-au înmânat această flacără a Unirii ca să o păstrăm aici în Primărie, ne-au onorat cu actul Unirii şi cu acest tricolor care îl păstrăm cu drag”, explică Marcel Snegur, primarul din Parcova.
Marcel Snegur: „Încă de la bunei cunosc că suntem români, avem aceleaşi tradiţii, obiceiuri, vorbim aceeaşi limbă română şi am fost răpiţi într-o noapte de la ţara-mamă şi de ce nu noi să facem această reunificare cu ţara, că timpul trece, dar ne dorim acasă, ne dorim o viaţă alături de fraţii noştri, ne dorim o viaţă decentă, ca copiii noştrii să trăiască civiliazată, europeană”.
„Se făceau că ne aud”
Are însă şi o amărăciune. Se întâmplă prea puţine lucururi concrete care să-i întoarcă pe scepticii din Moldova cu faţa către România. Înfrăţirile între localităţi, vizitele făcute în patria-mamă, festivalurile şi evenimentele culturale organizate pe ambele maluri ale Prutului nu sunt de ajuns.
Marcel Snegur, primar Parcova, Republica Moldova: „De nenumărate ori am bătut şi la uşa Parlamentului României, am discutat cu demnitarii din Parlamentul României, din Senat, din Guvern, se făceau că ne aud, dar pe o ureche intra şi pe alta ieşea şi nicio activitate, nicio acţiune concretă ca să, nu noi să simţim primarii, dar sătenii, localităţile, să simtă că statul român face ceva paşi concreţi”.
Şi în localitatea Bardar situată la câţiva kilometri de Chişinău, Consiliul Local a votat anul trecut Declaraţia de Unire cu România.
Mihail Tonu, viceprimar Bardar, Republica Moldova: „În anul Centenar am vrut să facem acest gest. Consiliul la prima propunere a fost unanim, fiindcă chiar dacă avem coloratură politică diferită, cetăţenii sunt conştienţi de faptul că suntem ceea ce suntem, suntem români, nu se schimbă peste noapte acest lucru, chiar dacă au trecut zeci de ani de comunism, rădăcinile au rămas aceleaşi, buneii la toţi ne-au spus care au fost realităţile până în 40.”
„Măcar să ajungem la un nivel ca România”
În centrul satului, într-un container, funcţionează un magazin de fructe şi legume. Aici o găsim pe Lidia Nichifor. Munceşte ca vânzătoare şi visează cu ochii deschişi la România în speranţa unei vieţi mai bune. Fiica sa a ales să îşi facă paşaport românesc, iar acum munceşte în Germania. Nu toată familia, însă, simte româneşte.
Lidia Nichifor, vânzătoare: „Eu am o soră şi de câte ori mă întâlnesc cu dânsa de atâtea ori mă contrazic. Ea mereu e cu comuniştii, eu…, măcar că suntem surori, eu sunt tot de la nordul Moldovei, ei pentru comunişti, eu mereu am fost pentru Unire, pentru România. Sunt păreri învechite, de cândva, că cu comuniştii am trăit bine şi ei aşa socot că asta e viaţa de mai departe, dar viaţa trebuie să meargă înainte, nu înapoi, dacă au fost cândva socialişti, comunişti, ruşi, d-apăi ce, tot aşa?…”
În Bardar, ca de altfel în toată ţara traiul nu este uşor. Mulţi dintre tineri au plecat deja sa muncească în România sau, mai departe, în Occident. Alţii se pregătesc să o facă.
„Sunt clasa a IX-a, iar după ce termin gimnaziul intenționez să plec să studiez mai departe în România pentru că nu pot să spun că văd un viitor în Moldova”, spune o tânără.
„Dacă nu sunt oameni competenţi să ne conducă republica noastră, noi sperăm să fie măcar din România, să ajungem şi noi la un nivel ca în România, nu sperăm la ceva mai mult”, spune o femeie.
Strategie cu ținte greșite
Viceprimarul din sat spune că de-a lungul timpului a primit ceva ajutoare, chiar şi financiare, din partea statului român. Doar că strategia autorităţilor de la Bucureşti este ţintită greşit.
Mihail Tonu, viceprimar Bardar: „Autorităţile române se stăruie să convingă persoanele care sunt antiromâne că le pot ajuta cu ceva, dar se neglijează localităţile şi populaţia care este deja proromânească. Probabil că ar fi mult mai corect să stimulăm acolo unde deja flacăra arde, să o facem să ardă mult mai viu ca să îi facem invidioşi pe ceilalţi care ori au ochii închişi ori mintea deja….”
Vasile Şoimaru locuieşte în Chişinău. De profesie economist, a fost vicerector al Academiei de Studii Economice şi de două ori deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Este unul dintre cei care a semnat Declaraţia de Independenţă în martie 1992.
Vasile Şoimaru, fost deputat: „Parcă aş avea o datorie faţă de înaintaşii noştri de la 1918 care au fost atât de măreţi, atât de importanţi oameni şi atât de deştepţi oameni şi atât de buni români au fost atuncea şi cât de tare ne-am şters noi pe parcurs, prin câte a trecut sărmanul aista neam românesc al nostru şi tot mai puţin şi mai puţin rămâne”.
Dansuri, veselie, discotecă și o excursie
Pasionat de fotografie Vasile Şoimaru a bătut în lung şi în lat toate regiunile istorice din jurul României. A publicat apoi un volum cu viaţa în imagini a românilor care trăiesc acolo. Ştie că Moldova este acum profund divizată aşa că oamenii au nevoie de simboluri puternice şi strategii concrete pentru a se apropia de România.
Vasile Şoimaru, fost deputat: „Ar fi trebuit, în primul rând, să vedem un conducător al statului român aici. Dacă nu pe toţi odată, măcar pe rând să vină, că nu se prea împacă, lucrul ăsta trebuia să îl vedem. Au fost vremuri când veneau, erau vremuri mai cumplite, a fost război, şi veneau. Uite că acum nu îi vedem”.
Sergiu Matveev, decanul Facultăţii de Istorie, Chişinău: „Cu regret, în afară de dansuri, veselie, discotecă şi o excursie, nu s-a făcut nimic. Părerea mea e că ar fi trebuit făcute nişte locuri de muncă, nişte fabrici, nişte investiţii în lucru real care să aducă bani, dar se preferă de a merge pe muzică şi dansuri care, se dansează, se serveşte un pahar cu vin şi fiecare se întoarce la problemele lui curente…Companiile mari sunt controlate de bussinesul rusesc în mod special şi atunci consideră că salariul care îl menţine în viaţă vine de la compania rusească. În partea aia, am mers, ne-am odihnit, totul bine, frumos, ne-am întors înapoi”.
Românii uitați din Bulgaria
La sud de Dunăre, românii din Bulgaria se plâng că au fost abandonaţi cu totul de statul român şi că sunt supuşi unui proces intens de asimilare de către autorităţile bulgare.
Ivo Gheorghiev, preşedinte UERB: „Copiii, tinerii nu mai învaţă româneşte şi vină pentru asta are statul bulgar, pentru că nu ne-a asigurat învăţarea ca limbă maternă, la fel şi statul român, pentru că adeseori am fost abandonaţi de politicienii de la Bucureşti, vorbesc de la perioada comunistă până în zilele de astăzi şi adeseori am primit nişte frimituri din partea statului român ca să facem ceva care aici era imposibil, să ne luptăm cu statul bulgar”.
Ivo Gheorghiev este preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria. Acum locuieşte în Vidin. Este medic şi de 15 ani se luptă cu statul bulgar ca românii să fie recunoscuţi drept o minoritate. Copiii nu au dreptul să înveţe în limba maternă, iar la biserică, chiar şi în localităţile unde sunt preponderent români, slujbele se ţin în limba bulgară.
„De la București ne făceau să ne luptăm unul împotriva altuia”
Ivo Gheorghiev, preşedinte UERB: „Vedem o ostilitate destul de mare faţă de noi care vrem şi dorim să ne păstrăm limba cultura şi tradiţiile, deci nimica alta. De la Bucureşti ne făceau să ne luptăm împotriva unul la altul aici ca să ne poată minţi cu frimiturile”
Alături de soţia sa şi alţi câţiva români au impovizat un soi de şcoli private de limba română. Tinerii care vor să înveţe limba maternă fie merg acasă la doi profesori, fie la sediul Uniunii unde sunt şcoliţi de soţia medicului, Lucia Gheorghiev.
Lucia Gheorghiev: „Îi învăţ de când am venit aici, pentru că erau cu o română cam veche şi eu nu mă înţelegeam cu ei, îmi vorbeau cu cuvinte introduse din limba bulgară şi le spuneam, păi voi nu vorbiţi corect româneşte. Păi, zice, n-are care să ne înveţe şi aşa avenit iniţiativa să îi învăţ limba română şi cu alţi profesori”.
Tinerii nu mai vorbesc românește nici acasă
Chiar dacă sunt din familii de români, copiii şi tinerii nu mai vorbesc româneşte nici măcar acasă. În timpul liceului unii dintre ei îşi dau seama că vor să îşi continue studiile în România aşa că încep să înveţe limba. Jennifer a vizitat România şi i-a plăcut atât de mult, încât a ales să îşi facă şi un tatuaj în limba română: „Uită trecutul, dar niciodată nu uita lecţia”.
Jennifer Tsvetkova: Înţeleg, nu pot să vorbesc. Eu vin aici să… învăţ româneşte.
– De ce vrei să înveţi?
– Vreau să învăţ în România, vreau să învăţ farmacie în România”
După pierderea Cadrilaterului a avut loc un schimb de populaţie astfel încât românii din această regiune aproape că au dispărut complet.
Cum am ajuns să plătim din buzunarul propriu datorii de 4 miliarde de euro ale companiilor falimentare de stat
Din „mormanul de fiare vechi” a apărut un nou tip de businessman. Sunt pentru anchetarea tuturor privatizărilor făcute în România după căderea comunismului
Foto: Wikipedia
În Bulgaria s-a inițiat o operațiune fără precedent, anchetarea tuturor privatizărilor făcute după căderea comunismului. De obicei avem senzația că noi suntem cumva mai grozavi decât ei, însă se pare că și de data asta ne-au luat-o înainte. Ideea e bună și ar trebui să o preluăm fără să mai ținem la orgoliile naționale gonflate păgubos.
Pornind de la celebra replică a lui Petre Roman că industria românescă e un morman de fier vechi și ar trebui să o vindem pe un dolar, în România s-a inițiat catastrofa națională, privatizarea. Cu toate că s-a discutat despre rentabilizarea afacerilor, dezvoltarea lor, adaptarea investițiilor din comunism la cerințele pieții din capitalism, în realitatea în urmă a rămas praf și pulbere. În timp ce marea majoritate a populației a continuat să aprecieze statutul de angajat la stat, au continuat să meargă disciplinat la serviciu, au ascultat și au crezut toate minciunile propagandei, un grup de bișnițari, pleșcari, combinatori, au distrus totul, locuri de muncă, investiții, viitorul acestei țări. În mare parte din cauza acestor jefuitori, care să luăm bine seama, sunt români de-ai noștri, astăzi peste patru milioane de conaționali și-au luat lumea-n cap și muncesc pe unde i-a dus soarta.
Rețeta a fost de o simplitate primitivă, cumpărătorul fără nici un ban, doar cu garanția unei bănci sau nici măcar, prelua de la statul român active colosale, fabrici, uzine, combinate. În felul ăsta oameni fără nicio istorie, fără nicio carieră, fără nume, deveneau stăpâni într-o noapte peste mii de locuri de muncă, terenuri, active, vieți și destine. Au fost orașe care depindeau de câteva fabrici sau chiar de câte o singură fabrică. Pentru că pe noii oameni de afaceri nu-i ducea mintea, nu aveau pregătire, nu aveau de unde, singura soluție pe care au cunoscut-o a fost concedierea salariaților, tăierea activelor pentru fier vechi și vânzarea terenurilor, într-un cuvânt lichidarea totală. Abia acum plăteau prețul afacerii către statul român după care rămâneau cu o mică avere în conturile personale. Așa au apărut milionarii de carton a tranziției. În urma lor a rămas o țară devastată, orașe părăsite, familii distruse, dar mai ales un viitor sumbru. Astăzi putem să evaluăm în toată splendoarea ei privatizarea.
După această perioada ne-am pricopsit cu un nou tip de bussineman, tipul incult, necivilizat, arogant, tupeist, lipsit de scrupule. Într-o societate fără valori morale indivizii ăștia acționează nestingheriți dând, fără să știe de cele mai multe ori, orientarea. Faptul că s-au îmbogățit îi face să creadă că sunt inteligenți. Sunt doar escroci. Sunt implicați în continuare în cele mai dubioase afaceri, corupție, evaziune, spălare de bani. Dosarele lor, atunci când ajung în instanța, se clasează pe motiv de lipsa de probe sau prescripția faptelor. Toți înțelegem că pe lanțul de musamalizare se găsesc politicieni, procurori, judecători și în general toate autoritățile statului implicate. Corupție, despre asta e vorba, corupție în cel mai nerușinat mod. Corupție pe față. Noi, toți ceilalți, înțelegem asta, doar efectele faptelor sunt evidente. Ei sunt din ce în ce mai bogați în timp ce restul oamenilor se descurcă din ce în ce mai greu. Pentru că sunt lipsiți de orice urmă de educație își afișează bogăția cu fiecare ocazie sfidând pe toată lumea. Genul de oameni de afaceri care nu au creat niciodată bussinesuri profitabile în urma unor idei inovatoare, nu au adus plus-valoare în societate, nu au inovat ceva. Ei au fost doar paraziți. Dispariția lor nu va face decât să insanatoaseasca mediul de afaceri din România, dispariția lor ar trebui să se traducă în ani grei de închisoare și confiscarea întregii averi.
Din păcate s-a proliferat un tip de afacerist autohton gata pentru orice combinație, dispus să-și riște inclusiv libertatea pentru că miza e mare. Dacă e prins, și asta foarte greu, rămâne cu prăduiala din celelalte tunuri. Pozează în victimă și apare la televizor spășit acuzând statul de abuz. Dintr-o dată are familie, e bolnav și e un mare filantrop. Toată lumea e de acord că se fură excesiv însă când hoțîi sunt prinși pe oameni îi apucă mila. Pedeapsa e mică, anii de pușcărie sunt diminuați, prejudicial nu e recuperat, iar la sfârșit o ia de la capăt. Ce să mai înțelegem din tot acest spectacol absurd? Ce scară de valori există la noi când majoritatea clasei politice e implicată cu dosare grele în tot felul de escrocherii? Ce e bine și ce e rău?
Am crezut la un moment dat că am depășit perioada comunistă și nu mai are sens să discutăm despre ea, toată lumea a înțeles. Din acest motiv am considerat că nu are rost să-i mai pedepsim pe cei care ori au murit, ori sunt foarte bătrâni. M-am înșelat și recunosc. Nu este vorba de pedepsirea unor oameni sau a unor fapte, e vorba de o opțiune morală, de o alegere clară și fermă. În caz contrar se vor găsi întotdeauna unii care să profite de acesta slăbiciune și să considere că în fapt comunismul a fost ceva bun. Totul trebuie scos la suprafață. În același fel trebuie procedat și cu această hoție națională care s-a numit privatizarea. Dacă atunci când s-a petrecut nu aveam o imagine pentru că procesul era în desfășurare acum putem să ne dăm seama ce s-a întâmplat. Iar verificarea, anchetarea, condamnarea celor vinovați, indiferent că sunt bătrâni, morți, răniți sau dispăruți trebuie să aibă un puternic caracter de exemplu.
Altfel, cum spune un bard contemporan nostalgic, totul a fost degeaba.
Foie verde Tinichea-asta este PeSeDea-Gașca Auriților
AUR nu este un partid propriu-zis, structurile sale organizaționale nu există, e mai degrabă o grupare strânsă în jurul unor lideri ce se vor charismatici. O gașcă.
DE ACELAȘI AUTOR
O melodie românească (a trupei Hi-Q, dacă nu mă înșel) foarte ascultată de tineri prin 2013 avea ca refren următoarele versuri: „Gașca mea nu poate să stea/ Liniștită nicio clipă”. Nu am găsit temă muzicală mai potrivită pentru ceea ce se întâmplă în „gașca agitată” numită AUR, mai ales după excluderea cu scandal a celui mai important vector de imagine pe care l-au avut în ultima vreme: Diana Șoșoacă.
Dar să le luăm pe rând. A fost Diana Șoșoacă un vector de imagine atât de important și este excluderea ei o pierdere pentru AUR? Prima întrebare este evident retorică. Prezentă pe aproape toate televiziunile, stârnind în permanență scandal pe orice subiect, aruncând cu invective și cu afirmații care mai de care mai aberante, foarte activă pe rețelele de socializare (unde a postat inclusiv o petrecere cu lăutari și „dedicații” pentru președintele Iohannis), senatoarea AUR a devenit foarte repede imaginea partidului, lăsându-i în umbră pe ceilalți. Și poate că tocmai această supraexpunere și „popularitate” au fost motivele care au atârnat decisiv în decizia privind îndepărtarea ei. Nu poți depăși ca popularitate liderii partidului. Căci AUR nu este un partid propriu-zis, structurile sale organizaționale nu există, e mai degrabă o grupare strânsă în jurul unor lideri ce se vor charismatici. O gașcă. Diana Șoșoacă a devenit pur și simplu un concurent. O concurentă la nivelul mahalagismelor, dar o concurentă. A fost așadar înlăturată.
Este excluderea Dianei Șoșoacă o pierdere pentru AUR? Recentul eșec rușinos al mult anunțatului „mare miting” convocat pentru a pune presiune pe lideri pentru ca aceștia să o reprimească pare să demonstreze contrariul. Faptul că nu a apărut efectiv nicio persoană la manifestația preconizată a fost în mod evident un duș rece, încât senatoarea AUR nu a mai scos nicio vorbă despre subiect, ocolind să răspundă la întrebările directe ale jurnaliștilor. Este acesta un semn al validării deciziei din partea electoratului hard-core, singurul care contează al grupării? Da și nu. Chiar dacă nu au venit să o susțină „în număr mare”, simpatizanții Dianei Șoșoacă există fără doar și poate. Ei se manifestă extrem de violent împotriva deciziei conducerii în bulele AUR de pe rețelele de socializare, adică acolo unde se desfășoară cam 90% din activitatea organizației. Ceea ce nu poate fi un semn liniștitor pentru lideri. În plus, din perspectiva acestor susținători, excluderea a făcut din Diana Șoșoacă o „victimă”, adică exact poziția de unde își poate crește și mai mult popularitatea. Căci dinamica și ideologia mișcării AUR este una a „luptei cu sistemul”, a „eroului providențial”, o manipulare deloc nouă pe meleagurile noastre. Ce poate fi dovadă mai clară pentru acești susținători că doamna Șoșoacă este acea „eroină fără frică” pe care o așteaptă, decât faptul că se încearcă „reducerea ei la tăcere”? Și dacă se vrea ca ea „să tacă”, înseamnă că este „cu adevărat deranjant pentru sistem” ceea ce spune. Iar dacă este „deranjant pentru sistem” înseamnă că sunt pe drumul corect. Realitatea nu are desigur nicio importanță. Dacă punem și „trădarea” din interior, avem exact ingredientele mitologiei precare cu care se hrănește electoratul AUR.
Mai există un alt aspect al problemei. Liderii de la vârful organizației au ajuns în mod nesperat în acea poziție în care, dacă vor să facă politică, ar trebui să renunțe la „revoluție”. Mai precis, au realizat că dacă devin nefrecventabili pentru alte partide cu care ar putea colabora în viitor, pierderea este a lor, iar drumul spre izolare politică și apoi spre disoluție este deschis. Atât Simion, cât și ceilalți se găsesc în situația în care au fost de-a lungul istoriei și alți demagogi populiști de la noi sau de aiurea, adică în cea în care trebuie „să tragă frâna de mână” pentru a deveni „onorabili”. Și nu poți negocia cu PSD, de exemplu, atât timp cât PSD nu vrea să fie asociat public cu stilul Dianei Șoșoacă.
De fapt, nu Diana Șoșoacă este în acest moment într-o poziție delicată, căci susținătorii ei, mulți sau puțini, o vor urma oriunde va decide să se ducă, inclusiv dacă va alege o „luptă eroică individuală”, ci chiar cei care au exclus-o.
Liderii AUR au de luat o decizie foarte grea în perioada următoare: renunță la „revoluție” (ceea ce va fi o problemă, căci cei care i-au votat tocmai asta așteaptă acum să presteze) și devin „oameni politici respectabili” sau încearcă să mențină radicalismul și să fie izolați în parlament, ceea ce înseamnă între altele inclusiv să fie dați la o parte la împărțirea „beneficiilor”?
Este greu de estimat acum care va fi linia urmată. O opinie personală este că ei vor încerca să acopere și zona lăsată liberă de plecarea Di Șoșoacă și că în perioada următoare vom asista la o explozie de agresivitate și radicalism din partea lor. Orice ar fi, gașca nu va sta liniștită nicio clipă. Pentru că agitația dementă este în ADN-ul ei. //
Hotia (fesenia) pe gratis si privatizarea pe 1 Euro
Cu siguranta, din 1990 incoace, nu exista un domeniu de reglementat mai chinuit decat transferul proprietatii de stat in maini private. Numai enumerarea actelor normative emise, ca sa nu mai vorbim de Cu siguranta, din 1990 incoace, nu exista un domeniu de reglementat mai chinuit decat transferul proprietatii de stat in maini private. Numai enumerarea actelor normative emise, ca sa nu mai vorbim de normele metodologice aferente, ar fi de ajuns pentru calificarea procesului legislativ ca un abuz in sine. S-a consumat ieri inca un act al acestei veritabile epopei, asumarea raspunderii guvernului pentru ceea ce a fost numita generic „privatizarea pe 1 Euro”. Pentru oricine se oboseste sa parcurga actul pentru care Cabinetul Nastase este gata sa pice (desi nu-l paste nici un pericol in acest sens) devine limpede ca prevederea vanzarii actiunilor detinute de stat la societati comerciale neatractive pe un pret simbolic nu reprezinta esenta legii. Lansarea pe piata a sintagmei, editia revazuta si readaugita a privatizarii pe un dolar, pentru ca pe o marca nu mai este posibil, de catre Adrian Nastase este insa definitorie pentru situatia alarmanta, de blocaj, in care se afla privatizarea din Romania. Ea exprima disperarea, pe deplin justificata, in fata faptului ca la peste un deceniu de la inceputul tranzitiei nu s-a reusit trecerea in proprietate privata decat a unui procent sub 40 la suta din capitalul social al intreprinderilor de stat. Performanta extrem de slaba in domeniu pe care incearca sa o imbunatateasca Executivul pe calea asumarii raspunderii a izolat Romania in plutonul statelor candidate la aderarea la Uniunea Europeana. Orizontul de timp acordat tarii noastre pentru a deveni o economie de piata functionala a fortat practic guvernul sa adopte „unele masuri pentru accelerarea privatizarii”, in conditiile in care, in anul de gratie 2002, pedala acceleratiei trebuia sa fie de mult apasata pana la podea. Pe de alta parte, asa cum de altfel a si sustinut premierul in discursul de ieri in fata Parlamentului, Guvernul se afla intr-o ingrozitoare criza de timp si in ceea ce priveste respectarea propriilor angajamente privind privatizarea, cuprinse in programul de guvernare si in acordurile convenite cu organismele financiare internationale. Pentru sustinerea proiectului de lege, APAPS a realizat un documentar din care rezulta in mod clar ca (si) in ceea ce priveste privatizarea asa nu se mai poate. Parlamentarii, atat de la Putere, cat si din Opozitie, au astfel posibilitatea sa se informeze asupra necesitatii completarii legislatiei in aceeasi masura in care pot sa contemple efectele de pana acum ale legilor pe care le-au votat. Evolutia, de la vraiste la blocaj, in procesul de privatizare este relevata cu exemple concrete in care lipsa unor prevederi legale sau existenta unor prevederi confuze au condus la situatii precum: imposibilitatea oferirii la privatizare a pachetelor de actiuni minoritare detinute de stat, datorita lipsei de colaborare cu administratorii, nerespectarea clauzelor de vanzare-cumparare de catre unii cumparatori cunoscuti pentru neindeplinirea contractelor, dar acceptati in continuare ca ofertanti la privatizare, incertitudini asupra integritatii patrimoniului unor societati privatizabile, esuarea privatizarii din lipsa de oferte de cumparare sau imposibilitatea declansarii procesului de privatizare la societati comerciale intrate in lichidare. Si acestea sunt doar cateva. Revenim la „privatizarea pe 1 Euro” , sau la scutirile partiale sau totale de la plata datoriilor catre bugetul de stat, puncte „sensibile” ale proiectului de lege. Fatalmente, in cazul vanzarii la pret simbolic, trecerea accentului de pe pret pe celelalte elemente ale ofertei, precum volumul investitional sau protectia sociala, poate fi suspectata de oarece interese straine de scopul legii. Este usor, in ciuda asigurarilor in ce priveste transparenta procesului, ca accelerarea privatizarii sa se transforme nemijlocit in accelerarea coruptiei. Putem insa sa ne oprim in fata unui asemenea scenariu? Viata insasi raspunde la intrebare. Istoricul privatizarii din Romania geme de acte si fapte dubioase sau de-a dreptul ilegale, de tunuri financiare date si fara facilitatea vanzarii pe un Euro. Am putea da nenumarate exemple care demonstreaza ca, in raport cu ce s-a furat deja, este greu sa se inregistreze progrese majore. Ne vine in minte cazul privatizarii pe nimic a Combinatului Siderurgic de la Resita, pe cale sa se transforme in privatizare pe banii nostri daca americanii de la Noble Ventures vor obtine creditul de la BCR. Va determina oare modificarea legii privatizarii, in sensul scutirii totale de plata a datoriilor restante catre stat, plata datoriilor curente, ca de exemplu a contributiei la asigurarile sociale, asa cum nu a facut-o investitorul strain de la SIDEX? In fine, va putea vreodata sa rivalizeze privatizarea la pret simbolic la capitolul prejudicii aduse economiei cu senzationala abilitate a unor tipi precum Sorin Ovidiu Vantu de a specula „portitele” din legi? Ar fi in interesul Romaniei ca proiectul care va deveni cu siguranta lege incepand de marti, saptamana viitoare, sa-si atinga scopul. Scepticismul nostru in ceea ce priveste aceasta tentativa de recuperare a timpului pierdut nu este legat atat de textul legii, cat de traditia nerespectarii legilor economice in Romania. In fine, nu putem incheia fara a semnala exceptionalul, dar tardivul salt calitativ de mentalitate de la „Nu ne vindem tara!” la „Privatizare pe 1 Euro!”
Citeste mai mult: /adevarul.ro/news/societate/hotia-gratis-privatizarea-1-euro-1_50abc9f67c42d5a663803c49/index.html
Cum putem preveni căderea plăntuțelor; Metode de palisare a răsadurilor de legume; Musculița albă…Operațiuni tehnologice la repicarea răsadurilor de legume etc
Căderea plăntuțelor este un fenomen destul de frecvent în activitatea de producere a răsadurilor, fiind întâlnit la cele mai importante specii legumicole (tomate, castraveți, vinete, varză, ardei).
Boala este produsă de mai multe specii, aparținând genurilor Phytium spp. și Phytophtora spp. (cu excepția Phytophtora infestans), aceste genuri având în comun următoarele aspecte:simptomele pe care le provoacă plantelor, modul în care acționează, condițiile de mediu favorabile apariției bolii dar și metodele de prevenire și combatere a acestor grupuri de agenți patogeni.
Simptomele bolii
La plăntuțele afectate se pot observa leziuni maro, umede, la nivelul rădacinilor, care avansează spre baza tulpinii, provocând căderea plantei.
Alte simptome mai pot fi observate la baza tulpinii, al cărei țesut devine mai moale și umed pe câțiva centimetri, dând impresia că tulpina a fost ciupită. În scurt timp, tulpina se maronește în zona afectată. Oricare ar fi simptomele inițiale și organele răsadurilor afectate, rezultatul este același în foarte scurt timp de la apariția primelor semne observabile: căderea plăntuțelor.
Condiții de apariție a bolii
Căderea plăntuțelor este cauzată de ciuperca Phytium spp. Este caracteristică răsadnițelor neprofesionale, în care condițiile de mediu (temperatura atmosferei, temperatura substratului, umiditatea relativă a aerului, etc.) nu sunt controlate.
Factori care cresc severitatea atacurilor
- Pentru a preveni pierderile mari cauzate de infectarea cu Phytium spp.( chiar dacă patogenitatea diferă în funcție de specie și de tulpină) trebuie diminuată densitatea mare la semănare.
- Excesul de azot crește severitatea atacurilor Phytophthora spp.
- Irigarea în exces urmată de compactarea substratului constituie o altă cauză importantă ce duce la creșterea incidenței infecțiilor cu agenți patogeni din complexul căderii plăntuțelor. Din acest motiv trebuie mare grijă cu privire la metoda de irigare și condițiile care prelungesc peste măsură umiditatea mare și compactarea substratului – decompactarea și uscarea suprafeței substratului sunt metode de prevenire a plăntuțelor.
Metode de control
- În răsadniță este obligatorie tratarea substratului de semănat cu un fungicid anti-oomicete, iar cele mai bune rezultate se obțin cu combinația de propamocarb și fosetil de aluminiu.
- Limitarea irigării excesive și compactarea substratului – după irigare este necesar ca în foarte scurt timp suprafața substratului să se usuce și să se mențnă uscată.
- Decompactarea periodică pentru a permite uscarea eficientă și oxigenarea substratului.
- Evitarea fertilizarii în exces cu azot și aplicarea, dacă este necesar, a îngrășămintelor cu mai mult potasiu.
- Densitatea de semănare trebuie să fie cât mai mică pentru a preveni îmbolnăvirea în masă a plăntuțelor aflate una lângă alta.
- Dacă au apărut simptome ale complexului de boli, plăntuțele afectate, împreună cu cele din jur, chiar sănătoase, se îndepărtează urgent și se aplică tratament chimic.
- Pentru o reducere semnificativă a rscurilor de apariție a unei epidemii de cădere a plăntuțelor cea mai bună metodă este semănarea în tăvițe alveolare de semănat, cu substrat profesional pentru semănat pe bază de turbă.
- Răsadnița trebuie ventilată sau aerisită corespunzător pentru evitarea acumulării de umezeală în atmosferă și implicit a prezențe apei pe organele plăntuțelor (tulpină, frunzulițe).
Metode de combatere
Pentru combaterea chimică a căderii plăntuțelor, se pot aplica radicular tratamente cu unul din următoarele produse: Previcur Energy (doza 1 % ) Merpan (0,15%), Folpan (0,15 %).
Metode de palisare a răsadurilor de legume;
Palisarea este o operațiune tehnologică care presupune susținerea plantelor pentru a crește în sus și ridicarea lor de pe sol, îmbunătățindu-se astfel calitatea și cantitatea producției.
Palisarea răsadurilor de legume cultivate în sere și solarii se poate face în două moduri:
-
palisare pe sfoara profesionala pentru legume(ata)
-
palisare pe araci ( în cazul tomatelor)
Palisarea pe sfoara(ata) se utlizează în special în sere și solarii, dar trebuie avut în vedere că această metodă necesită o structură solidă a soarului, deoarece, în timp, poate afecta structura de rezistență din cauza greutății plantelor ( greutatea plantelor și încărcătura de fructe).
În cazul palisării pe sfoara, există trei metode de fixarea a acesteia:
-
utilizarea unui inel special de prindere a sforii pentru a susține plantei,
-
legarea sforii la baza plantei
-
legarea sforii de un țăruș care se înfinge în pământ, lângă plantă. Oricare ar fi metoda aleasă, conducerea tomatelor pe ață se face prin răsucirea periodică (1-2 ori/săptămână) a tulpinii în jurul aței.
Palisarea pe sfoara se poate utiliza pentru culturile de tomate, castraveți, fasole, ardei, vinete, pepene galben.
Ssfoara utilizată nu trebuie să fie foarte subțire, deoarece există riscul ca planta să se rănească prin tăiere sub acțiunea propriei sale greutăți. De asemenea, trebuie reținut ca ața utilizată pentru palisarea răsadurilor de legume trebuie să fie stabilizată UV (să conțină aditivi UV) pentru cel puțin perioada unui ciclu de cultură.
În cazul tomatelor cu creștere semideterminată și al ardeilor, există posibilitatea de conducere a plantelor pe două brațe.
Motivele pentru care la acest tip de tomate se alege varianta conducerii pe două brațe, sunt legate pe de o parte de faptul că după un anumit număr de etaje, planta nu mai face inflorescențe și se oprește natural din creștere.
Palisarea tomatelor cu creștere semideterminată se face exclusiv pe sfoara. În bazinul legumicol Matca, în cazul tomatelor cu creștere semideterminată și al ardeilor, se utilizează metoda se palisare în formă de „W” iar procedeul este următorul: se așează bobina de sfoara în capătul rândului ce urmează a fi palisat, se ia capătul firului, se merge la capatul rândului și se leagă cu nod de sârma de susținere a plantelor. Apoi se coboară ața și se înfășoară după tulpina plantei și se urcă firul pe cel de al doilea braț al plantei, până la sârma de susținere. Se coboară din nou ața de aplisat astfel încât să se formeze litera W și se conținuă din aproape în aproape, până la prima planta de pe rând, când se taie sfoara de palisat și se leagă cu nod de sârma de susținere și se continuă același procedeu pe următorul rând.
Palisarea pe araci este o metodă des întâlnită în solariile de mici dimensiuni, această metodă fiind folosită în cazul răsadurilor de tomate. Aracii se înfing în pământ cât mai aproape de plantă, această operațiune realizându-se cu mare atenție deoarece se pot răni sau distruge fascicolele radiculare. Din acest motiv, se recomandă ca imediat după ce s-a terminat de înfipt aracii, să se administreze prin apa de irigare, un fungicid sistemic, care să micșoreze riscul imbolnăvirii plantelor, cu boli vasculare).
Prin legare periodică (recomandat întotdeauna sub buchet) cu sfoara, planta este susținută foarte bine de arac. Avantajul utilizării aracilor pentru susținerea tomatelor îl constituie faptul că nu afectează integritatea structurală a solarului, iar unele operațiuni (de exemplu, stropitul) sunt mai ușor de executat în condițiile în care avem de a face cu o densitate mare de plante.
In filmuletele de mai jos puteti vizualiza operatiunea de palisare la castraveti si la ardei.
Palisarea castravetilor
Palisarea ardeilor pe 2 brate sau palisarea in W
Operațiuni tehnologice la repicarea răsadurilor de legume
Repicarea răsadurilor se face în ghivece de plastic, mate (ghivece individuale rotunde sau pătrate, sau celule alveolare), închise la culoare, prin care nu pătrunde lumina la rădăcină.
De reținut că rădăcinile care vin în contact cu lumina își reduc treptat funcțiile specifice de absorbție a apei si a elementelor nutritive. La fel de important este și faptul că, indiferent de plantele repicate, un volum mai mare de substrat este întodeauna de preferat în locul unui volum mai mic.
Pentru obținerea răsadurilor de tomate pentru ciclul I, sunt recomandate ghivecele rotunde cu diametrul de 9 cm, cu înălțime cât mai mare. De asemenea, mai pot fi utilizate și tăvile alveolare cu 28 de celule sau celule pătrate 7 x 7 x 8 cm, dar trebuie avută grijă să nu se întârzie perioada de plantare deoarece plantele vor crește exploziv în înălțime, într-un timp foarte scurt.
Substratul pentru repicat
Substratul utilizat pentru repicare poate fi un amestec de pământ de pădure cu turbă. Dacă nu se utilizează turbă pentru îmbunătățirea texturii substratului și se utilizează mraniță, trebuie avută grijă ca aceasta să fie forte bine descompusă, cu textură foarte fină, să fie de ovine sau bovine și să nu se adauge cantități exagerate (un raport de 1/4 sau 1/5 nu are efecte negative asupra dezvoltării răsadului.
De asemenea, în compoziția substratului utilizat la repicare , se recomandă adaosul unui îngrășământ \”slow release\” adică cu eliberare lentă de 4 luni sau 6 luni. În acest fel se evită riscul ca mai ales în ultima perioadă de dezvoltare a răsadurilor, din cauza volumului mic de substrat, planta să rămână fără o aprovizionare optimă de nutrienți la nivel radicular.
Totodată, în amestecul pentru repicat se poate adăuga și perlit horticol, acest produs având capacitatea de a aera solul și de a absorbi apa și de a o elibera apoi în mediul ambiant. 
Imediat după repicare, se menține o zi sau două o temperatură constantă zi/noapte de 22/24 grade C pentru reducerea stresului de repicare și reluarea cât mai rapidă a dezvoltării răsadului. După aceste 2 zile, se revine la alternanța zi/noapte a temperaturilor. Diferența temperaturilor dintre zi și noapte trebuie să fie de 5-7 grade C, cu mențiunea că nu trebuie ca temperaturile înregistrate noaptea sau ziua să scadă sub 7 grade C, iar o temperatură mai mare noaptea decât ziua vă induce alungirea tulpinilor în dauna dezvoltării vegetative normale.
Tratamente fitosanitare la răsaduri
Pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor se va urmări ca plantele să fie constant udate, fertilizate și tratate contra dăunătorilor.
Cum thripsul își începe activitatea de hrănire la o temperatură de 8 grade C, indiferent de anotimp, probabilitatea apariției lui în astfel de spații este apropate certă dacă în culturile din anii anteriori a fost detectată prezența lor acolo. Și în această perioadă, utilizarea capcanelor pentru insecte este o condiție obligatorie pentru managementul combaterii eficiente a dăunătorilor din răsadniță
.
Din acest motiv, se recomandă ca de la prima irigare, cel târziu la a doua irigare, să se utilizeze Actara pentru protecția răsadurilor împotriva acestor insecte. De asemenea, 1-2 tratamente cu Previcur Energy contra căderii plăntuțelor sunt recomandate în această perioadă (10-14 zile pauză între tratamente). Ca alternativă la Previcur Energy poate fi utilizat Topsin sau Folpan, dar cu mare atenție să nu se atingă vârfurile sensibile ale răsadurilor, deoarece există riscul major ca acestea să fie distruse în urma tratamentului, dacă acesta nu este corect efectuat. Dacă există riscul apariției acarienilor, se recomandă și 1-2 tratamente cu acaricide cum ar fi Vertimec sau Milbeknok.
Fertilizarea răsadurilor
Aplicarea îngrășămintelor în această perioadă se face constant, la fiecare irigare. Ca fertilizatori, se utilizează îngrășăminte minerale NPK echilibrate, în aceleași concentrații ca la răsaduri (10-20 g la 10 litri de apă). De asemenea, pentru o dezvoltare radiculară foarte bună, se pot utiliza agronutrienții (îngrășăminte tehnice de ultimă generație) cu ar fi Sprintene, Sal-Wax Ca, Calciamec/Alcaplant. Utilizarea acestor agronutrienți induce dezvoltarea armonioasă a sistemului radicular, îngroșarea tulpinii, dezvoltarea viguroasă a sistemului vegetativ, scurtarea distanțelor internodale și, de asemenea, induce o rezistență mărită față de stresuri (frig, secetă, exces de fum, atac de boală, salinitate, etc.)
Musculița albă
Descriere și caracteristiciCulturile de legume sunt afectate în general de două specii de musculițe albe: Trialeurodes vaporariorum și Bemisia tabaci. În unele cazuri, Bemisia tabaci poate fi prezentă în culturile de legume sub forma unui biotip B, cunoscut și sub numele de Bemisia argentifolii, cu peste 900 de plante gazda.
Trialeurodes vaporariorum, denumită și „musculița albă de seră”, este un dăunător caracteristic culturilor crescute în sere și solarii.
Bemisia tabaci, denumită și muculița cartofului dulce, creează mari probleme culturilor de legume oriunde apare, printre care se numără:
– pagubele mari provocate prin hrănire de populațiile numeroase;
-este vector de transmitere a unor virusuri deosebit de periculoase (TYLCV la tomate);
-rezistența multor populații la unul sau chiar mai multe insecticide, face ineficintă combaterea chimică cu respectivele produse.
Pagubele provocate sunt atât directe – înțeparea și sugerea sucului celular de către nenumărate musculițe duce la micșorarea semnificativă a ritmului de dezvolare și creștere a plantelor afectate, cât și indirecte- reprezentate de transmiterea unor virusuri, caz în care plantele nu mai sunt vindecabile.
Ca și afidele, musculița albă secretă cantități mari de glucide, suport pentru apariția fumaginei pe fructe și frunze, calitatea fructelor scăzând considerabil din cauza acestui fenomen, devenind nevandabile.
Apariția și dezvoltarea fumaginei pe părțile aeriene ale plantelor duc la scăderea și apoi la stoparea totală a capacității fotosintetice a frunzelor; ele se îngălbenesc și se usucă.
Metode de control și combatere
Pentru obținerea celor mai bune rezultate se recomandă aplicarea unui complex de măsuri: utilizarea insecticidelor, sterilizarea solului, stabilirea unor asolamente corecte, etc.
În combaterea chimică se recomandă tratamente cu unul din următoarele insecticide, in dozele omologate pe suprafață:
Operatiuni tehnologice la repicarea salatei
Operațiuni tehnologice la repicarea salatei
Răsadul de salată este gata de repicat din momentul în care poate fi manevrat fără riscul de a fi rupt sau deteriorat în cursul operațiilor de repicare. De asemenea, este bine să aibă 4-5 frunze adevărate și un sistem radicular bine dezvoltat.
Întârzierea repicatului conduce inevitabil la alungirea necorespunzătoare a tulpinii și cu efecte negative grave pe termen lung pentru plante.
Repicarea salatei se face în ghivece de plastic mate (ghivece individuale rotunde/pătrate sau tăvițe alveolare), închise la culoare prin care nu pătrunde lumina la rădăcină.
De reținut că rădăcinile care vin în contact cu lumina, își reduc treptat până la pierderea totală a funcțiilor specifice de absorbție a apei și a elementelor nutritive.
De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că indiferent de plantele repicate, un volum mai mare de substrat este întotdeauna de preferat în locul unui volum mai mic.
Pregătirea substratului de repicat
Substratul utilizat pentru repicarea salatei poate fi un amestec pe bază de turbă ( granulația de 0-25 mm), pământ de pădure, perlit horticol și un îngrășământ cu degajare lentă, Multicote 15:07:15 + 2 Mg + Me.
Tratamente fitosanitare si de fertilizare după repicare
Primul tratament aplicat radicular imediat după repicare, trebuie să conțină un fungicid pentru impiedicarea căderii plăntuțelor – Proplant, un îngrășământ pentru înrădăcinare și eliminarea stresului la transplantare – Radisol Starter și un insecticid sistemic pentru protecția împotriva dăunătorilor – Actara.
De asemenea,tot în această fază este recomandată aplicarea foliară cu Sprintene, în doză de 10-15 ml/10L apă.
La al doilea tratament se utilizeaza agronutrienții Sal-wax Ca + Calciamec/Alcaplant + Sprintene. Aplicarea acestor îngrășăminte tehnice de ultimă generație induce dezvoltarea armonioasă a sistemului radicular, îngroșarea tulpinii, dezvoltarea viguroasă a sistemului vegetativ și de asemenea, rezistență mărită față de stresuri: frig, secetă, atac de boală, salinitate.
Aplicarea îngășămintelor se face constant, ( până la plantare) la fiecare irigare, cu îngrășăminte minerale NPK cu formulă echilibrată. De asemenea, se recomandă să se aplice tratamente fitosanitare la 7-10 zile împotriva bolilor și a dăunătorilor.
Semnele unui accident vascular cerebral
Semnele unui accident vascular cerebral. Accidentul vascular cerebral poate provoca paralizie sau pierderea cunostintei. Uneori este detectat de unul sau altul dintre urmatoarele semne:
ameteli si pierderi bruste de echilibru
amorteala brusca, pierdere de tandrete sau paralizie a fetei, bratului, piciorului sau partii laterale a corpului;
confuzie, o dificultate brusca de exprimare sau întelegere;
pierderea brusca a vederii sau vederea încetosata într-un ochi
o durere de cap brusca, de o intensitate exceptionala, uneori însotita de varsaturi.
În toate cazurile, serviciile de urgenta trebuie contactate cât mai curând posibil.
Accidentele vasculare cerebrale au consecinte foarte diferite. Mai mult de jumatate din oameni au sechele. Aproximativ 1 din 10 persoane se recupereaza complet.
Severitatea sechelelor depinde de regiunea creierului afectata si de func?tiile pe care le controleaza. Cu cât este mai mare suprafata fara oxigen, cu atât va fi mai probabila aparitia de sechelele. În urma unui accident vascular cerebral, unele persoane vor avea dificultati în vorbire sau scriere (afazie) si probleme de memorie. De asemenea, pot suferi de paralizie mai mult sau mai putin semnificativa a organismului.
Semnele unui accident vascular cerebral, o urgenta medicala
Când celulele nervoase sunt lipsite de oxigen, pentru chiar numai câteva minute, mor si nu se vor regenera. De asemenea, cu cât este mai scurt timpul dintre accidentul vascular cerebral si managementul medical, cu atât este mai scazut riscul de sechele grave.
Oricare ar fi daunele cauzate de privarea de oxigen, creierul are o anumita adaptabilitate. Celulele nervoase sanatoase reusesc uneori sa preia celulele moarte daca sunt stimulate de diverse exercitii.
Cauze
Ateroscleroza, adica formarea placilor lipidice pe peretele vaselor de sânge, este una dintre principalele cauze ale accidentului vascular cerebral. Hipertensiunea arteriala este, de asemenea, un factor de risc semnificativ. În timp, presiunea anormala exercitata de sângele de pe peretele vaselor de sânge poate provoca ruperea lor. Ruperea unei artere a creierului poate fi facilitata de prezenta unui anevrism. Anevrismul este umflarea unei sectiuni mici a unei artere, din cauza unei slabiciuni a peretelui.
Nu este întotdeauna posibil sa se determine cauza exacta a unui AVC. Este important însa ca medicii sa o caute prin diferite teste pentru a reduce riscul de recurenta.
Accidentul vascular cerebral poate provoca paralizie sau pierderea cunostintei.
///
Cancerul gastric poate fi depistat in faza incipienta cu aceasta investigatie
In primele etape, cancerul gastric prezinta putine sau niciun simptom. Asta face dificila detectarea lui, astfel ca medicii diagnosticheaza aceasta maladie adesea in stadii avansate. In acel moment, este mai dificil de tratat. La ora actuala nu exista un test screening, insa avem la dispozitie o investigatie care poate depista cancerul gastric (cancerul de stomac) la persoanele cu risc ridicat.
Dr. Saowanee Ngamruengphong, medic gastroenterolog la Johns Hopkins, explica modul in care medicii privesc captuseala stomacului fara a efectua operatii. Procedura endoscopica ajuta la depistarea pacientilor cu risc ridicat si la diagnosticarea cancerului de stomac mai devreme.
Din pacate, nu exista nici un test de screening recomandat pentru a depista cancerul gastric precoce la populatia generala. Cu toate acestea, dr. Ngamruengphong spune ca medicii folosesc endoscopia superioara pentru a depista si detecta cancerul gastric la persoanele cu risc ridicat de a dezvolta boala.
„Nu exista niciun ghid standard cu privire la cine trebuie depistat cancerul de stomac, asa ca ne bazam recomandarile de screening pe riscul pacientilor de a dezvolta acest cancer. Pe baza a ceea ce gasim, determinam cat de des pacientii ar trebui sa fie supusi testelor de urmarire”, a spus medicul gastroenterolog.
Cancerul gastric: cine are un risc crescut
Factorii pe care Ngamruengphong ia in considerare la identificarea pacientilor cu risc includ, printre altele, sanatatea fizica si genetica. Anumite tipuri de infectie gastrica si sindroame ereditare, cum ar fi sindromul Lynch si sindromul Peutz-Jeghers, cresc riscul de cancer la stomac. Daca aveti un istoric familial sau daca sunteti un fumator de multi ani, de asemenea, sunteti sub risc. Etnia si rasa sunt alti factori de risc – de exemplu, non-caucazienii.
Testul standard pentru depistarea cancerului de stomac
Potrivit dr. Ngamruengphong, endoscopia superioara este testul standard de aur pentru diagnosticarea cancerului de stomac astazi. In cadrul acestei proceduri, endoscopul – un tub lung, subtire, flexibil, care are la varf o camera video cu o sursa de lumina, este introdus in gura pacientului. Medicul ghideaza endoscopul spre stomac si pe masura ce acesta inainteaza sunt analizate atent mucoasa esofagului si a stomacului. Sunt inspectate toate zonele suspecte de cancer.
Chiar si cu un endoscop, poate fi dificil sa distingi leziunile canceroase de tesutul stomacului sanatos sau cicatrizat. „Cand efectuam o endoscopie de screening, nu vedem o masa mare atunci cand este prezent cancerul. In schimb, deseori vedem leziuni foarte mici, foarte subtile”, explica medicul.
Medicii cu experienta vasta folosind acest instrument de screening pot detecta mai usor subtilitatile cancerului de stomac foarte timpuriu. Cu ajutorul unor tehnologii endoscopice recente, cum ar fi imagini si coloranti de inalta calitate, medicii pot detecta cancerul gastric chiar si in stadii incipiente.
////
Anatomia abdomenului: ce trebuie sa stii
Anatomia abdomenului. Abdomenul, numit si burta, este format din mai multe organe, inclusiv tractul digestiv si tractul urinar.
Perete. Peretele abdomenului este împartit în patru parti: un perete anterior, un perete posterior si doi pereti laterali. Acesti pereti sunt formati în special din straturi musculare. Pe aspectul anterior al abdomenului si la linia mediana se afla buricul, cicatricea lasata de caderea cordonului ombilical.
Cavitatea abdominala. Situata între diafragma si deschiderea superioara a pelvisului, cavitatea abdominala este partial protejata în partea superioara de colivie si în partea inferioara de pelvisul mare. Contine majoritatea organelor digestive care sunt stomacul, intestinele, ficatul, vezica biliara si pancreasul. De asemenea, contine alte organe, cum ar fi splina si, de asemenea, o parte din sistemul urinar, cum ar fi rinichii si majoritatea ureterelor.
Cavitatea este captusita de o membrana, peritoneul, care acopera majoritatea organelor prezente.
Anatomia abdomenului. Functiile abdomenului
Rolul în cadrul sistemului digestiv. Cavitatea abdominala contine principalele organe implicate în sistemul digestiv.
Rolul în sistemul urinar. Cavitatea abdominala contine rinichii, precum si o parte din uretere, care participa la sistemul urinar.
Rolul protector. Peretele protejeaza organele constitutive ale cavitatii abdominale.
Rolul mobilitatii. Muschii prezenti în peretele abdominal au un rol cheie în mobilitatea trunchiului, în special în regiunea lombara a coloanei vertebrale.
Boli abdominale
Dureri abdominale si crampe. Frecvent, aceste dureri pot avea cauze diferite, din cauza numeroaselor organe care constituie abdomenul.
Tulburari de digestie. Aceste tulburari se pot manifesta prin reflux gastro-esofagian, spasme musculare sau chiar constiparie.
Inflamatiilor. În abdomen, diverse organe pot fi afectate de inflamatii precum apendicele (apendicita) si peritoneu (peritonita).
Tulburari ale sistemului urinar. În abdomen, rinichii sau ureterele pot fi afectate de anumite boli, cum ar fi pietrele la rinichi sau chiar infectii ale tractului urinar.
////
Ce trebuie sa faci ca sa previi osteoporoza
Femeile sunt afectate de obicei de aceasta boala, iar predispozitia genetica este unul dintre cei mai importanti factori de risc.
Iata ce masuri de preventie poti lua:
- Consuma mai multe alimente bogata in calciu si nu uita ca acest mineral se absoarbe in corp doar impreuna cu vitamina D.
- Nu fuma. Acest obicei reduce capacitatea corpului tau de a absorbi calciul si influenteaza densitatea minerala a oaselor.
- Nu bea sucuri acidulate. Consumul regulat este asociat cu un risc cu 14% mai mare de fracturi.
- Controleaza-ti greutatea si fa sport. Este recomandat sa faci miscare 150 de minute pe saptamana.
O omleta cu legume si paine prajita. Daca îti place sa alergi sau sa mergi la sala dimineata este foarte important sa nu sari peste micul dejun. Ouale sunt o gustare perfecta înainte de sala, sunt usoare si contin multe proteine. Daca adaugi legumele tale preferate vei beneficia si de carbohidati complecsi, vitamine si minerale. Ai grija sa nu pui prea multa branza în omleta pentru ca atunci se va digera mai greu. Daca vrei sa te bucuri de un boost de energie adauga si doua felii de paine integrala .
O banana cu unt de arahide. Combinatia castigatoare pentru cea mai buna gustare înainte de sala consta în alaturarea carbohidratilor si a proteinelor. Astfel, alimentele se vor digera usor, nu vei avea senzatia de greata sau crampe musculare. O banana cu putin unt de arahide te va ajuta sa-ti lucrezi masa musculara si îti va da energia de care ai nevoie.
Fulgi de ovaz cu iaurt grecesc. Ovazul îti ofera carbohidrati pentru energie, iar iaurtul este o combinatie excelenta de grasimi si proteine. Combina un pahar de iaurt grecesc cu fulgi de ovaz, miere de albine si scortisoara. Lasa-le în frigider peste seara, dimineata adauga nuci si fructe proaspete sau confiate. Stai departe de alimentele prea acide, picate sau grase pentru a avita orice neplacere pentru stomac în timpul antrenamentului. O alegere inspirata? Morcovii cruzi (contin carbohidrati simpli care îti dau energie) si humus.
Capsuni si seminte de chia. Jumatate de cana de capsuni alaturi de 2 lingurite de seminte de chia este îti ajuta corpul sa de randament maxim. Combinatia este foarte satioasa si usor de digerat. Poti adauga si iaurt grecesc pentru a ajuta muschii sa se relaxeze, dupa antrenament. Te tenteaza ideea de a bea o cafea înainte de a merge la sala, dar te abtii pentru ca ai auzit ca s-ar putea sa-ti faca mai mult rau decat bine? Ei bine, se pare ca putina cafeina te poate ajuta la sala pentru ca îti îmbunatateste circulatia sangelui. Mai mult, consumul de cafea cu o ora înainte de antrenament creste rezistenta fizica atunci cand vine vorba despre exercitii scurte si intense. Încearca sanu bei cafe ape stomacul gol înainte de sala pentru a preveni dureri de stomac.
Merele sunt bogate în polifenoli care ajuta musculatura sa reziste pe parcursul antrenamentului si ajuta si la arderea grasimilor. Contin multe fibre, ceea ce încetineste absorbtia zaharului în sange si îti asigura energia. Fisticul are si el multe proteine si fibre care vin cu un plus de energie. Un shake este usor de facut si usor de digerat. Amesteca o banana cu lapte de migdale si scortisoara si ai obtinut o bautura care te va ajuta sa-ti lucrezi masa musculara. Bananele sunt bogate în carbohidrati buni si amidon, care furnizeaza corpului un super aport de energie.
////
Cele mai bune tratamente naturiste pentru bolile tiroidei
Depistate la timp, afecţiunile glandei tiroide pot fi vindecate. De mare ajutor în bolile tiroidei sunt tratamentele naturale, cum sunt uleiul de cătină şi cel de cicoare, care pot fi folosite ca atare sau combinate cu medicamente.
Înainte de a încerca un tratament pe bază de plante pentru bolile tiroidei, consultă-te întâi cu medicul care te are sub observaţie.
Ulei de cătină, de 3 ori pe zi
Uleiul de cătină este indicat pentru creşterea imunităţii, oprirea dezvoltării celulelor canceroase, dar şi în tratarea afecţiunilor endocrine. Pentru a prepara uleiul de cătină ai nevoie de un kilogram de fructe, pe care le speli bine cu apă, după care le zdrobeşti cu o lingură de lemn într-un vas emailat sau de sticlă. Strecori sucul obţinut printr-un tifon, după care-l laşi 24 de ore la temperatura camerei, însă fără a acoperi etanş vasul. Pelicula de culoare mai deschisă care se va obţine la suprafaţă este uleiul de cătină. Pentru prevenirea şi tratarea problemelor glandei tiroide poţi lua câte 20 de picături, de trei ori pe zi, timp de o lună. Se pot face câte 2-3 cure pe parcursul anului. Uleiul îl poţi procura şi de la magazinele cu produse naturiste, sub formă de capsule. Poţi lua 1-2 capsule, de trei ori pe zi,timp de o lună.
Roiniţa, leac în hipertiroidism
Cunoscută în popor şi sub numele de melisă, roiniţa este un ingredient-minune în tratamentele hipertiroidismului. Extractele din roiniţă inhibă acţiunea în organism a hormonului tiroidian. Prepară o infuzie de roiniţă, adăugând 1-2 linguri de funze uscate la o cană cu apă fierbinte. După răcire, poţi bea câte 1-2 căni pe zi, după principalele mese ale zilei. Poţi urma tratamentul între 4-6 luni.
Şi tinctura de roiniţă are efecte benefice în reglarea ciclului menstrual, tulburare dată de dereglările hormonale. Pune într-un borcan 15 linguri de pulbere de roiniţă, peste care adaugi 400 de ml de alcool alimentar de 50 de grade. După ce închizi ermetic borcanul, laşi amestecul la macerat timp de două săptămâni, după care strecori tincura. Poţi lua de patru ori pe zi, între 50 şi 100 de picături de tinctură pe care le amesteci cu puţină apă. Tratamentul trebuie urmat timp de 30 de zile.
„Cafeaua“ care tratează bolile tiroidei
Remediile pe bază de cicoare (cunoscută drept un înlocuitor al cafelei) au efecte benefice în eliminarea toxinelor din organism, stimularea funcţiilor ficatului şi în tratarea problemelor tiroideine. Recomandat este uleiul esenţial de cicoare, pe care îl poţi procura de la magazinele cu produse naturiste. În plus, mai poţi încerca şi infuzia de cicoare, pe care o poţi prepara din două linguriţe de rădăcină sau de flori adăugate la o cană cu apă clocotită. După răcire poţi bea şi câte două căni pe zi, timp de două săptămâni. Pentru hipotiroidie este recomandată infuzia de creţişoară şi coada calului. Adaugă o linguriţă de plantă (amestec dintre creţişoară şi coada calului) la 250 de ml de apă clototită. După răcire poţi consuma câte două căni pe zi, dimineaţa şi seara, cu o jumătate de oră înainte de masă, cel puţin o lună.
Pentru tratarea problemelor tiroidiene sunt indicate în general produsele obţinute din sânzâiene, salvie şi cele din coada şoricelului. Infuziile obţinute sunt indicate în tratamentul preventiv al acestor afecţiuni, dar şi în cel de după diagnostic. Din infuzia de salvie se beau zilnic 2-3 căni. Pe lângă acestea, mai este recomandată gargară cu infuzia obţinută, dar şi capsulele cu extracte naturale din magazinele naturiste. Pacientul trebuie să ştie că tratamentul pentru problemele tiroidiene sunt personalizate pentru fiecare caz în parte. În cazul deficienţei de iod poate fi prescris tratamentul pe bază de alge. Pentru afecţiunile diagnosticate într-un stadiu mai avansat sau pentru cele cu complicaţii trebuie cerut sfatul medicului.
////
Ceaiuri care scad tensiunea…
Vă prezentăm 5 dintre cele mai bune ceaiuri care scad tensiunea.
Înainte de a fi medicina a fost natura, iar oamenii înainte se tratau cu plante, care nu aveau efecte secundare şi rezolvau cauza, nu doar simptomele. S-a păstrat până astăzi ştiinţa întrebuinţării plantelor pentru diferite boli, inclusiv hipertensiunea arterială. Avem mai multe ceaiuri care scad tensiunea. Iată 5 cele mai bune dintre ele.
Ceaiuri care scad tensiunea: păducelul
Dintre ceaiurile care scad tensiunea, păducelul reduce aproape imediat tensiunea fiind hipotensiv cu efect anti aritmic. Mai este numit şi “planta inimii” pentru că îmbunătăţeşte irigarea şi oxigenarea creierului şi creşte forţa de contracţie a muşchiului cardiac. De asemenea este un bun antioxidant, diuretic şi sedativ.
Vâscul
Nu numai că are efect de potolire a dragostei când te afli sub vâsc, dar se pare că ceaiul de vâsc are proprietăţi uimitoare pentru sănătatea inimii la propriu. Vasodilatator şi antiaterosclerotic, vâscul este bun pentru cei care suferă de hipertensiune şi probleme de ritm cardiac, având efect hipotensiv.
Ceaiuri care scad tensiunea: mesteacăn
Printre ceaiurile care scad tensiunea, ceaiul din frunzele de mesteacăn este recomandat, în special, persoanelor care reţin apă în ţesături şi au tensiunea mărită din această cauză. Mesteacănul scade şi tensiunea şi colesterolul, dar ajută şi la slăbit, fiind ideal pentru persoanele supraponderale.
Ceaiuri care scad tensiunea: talpa-gâştei
Atunci când aveţi tensiunea ridicată din cauza stresului sau a gândurilor prea încărcate, beţi un ceai de talpa-gâştei, deoarece reduce imediat bătăile inimii şi calmează sistemul nervos suprasolicitat. Leonurus cardiaca, cu acţiune asupra inimii după denumirea latină, cu efect sedativ, este recomandat şi în tratarea anxietăţii, menţinând buna funcţionare a aparatului cardiovascular.
Ceaiuri care scad tensiunea: Ceaiul negru
Australienii au efectuat un studiu prin care au demonstrat că ceaiul negru ajută la scăderea tensiunii arteriale. În urma studiului publicat în „Archives of Internal Medicine” , oamenii de ştiinţă au studiat procesul prin care ceaiul negru scade tensiunea. Ceaiul negru ajută la menţinerea sănătăţii celulelor endoteliale, care acoperă pereţii vaselor de sânge, iar disfuncţionalităţile endoteliului atenţionează oscilaţiile presiunii sangvine. Bogat în vitamine B, iod, potasiu şi uleiuri volatile, ceaiul negru este printre cele mai bune care scad tensiunea.
40,5% din populaţia României suferă de hipertensiune arterială. Cei mai cunoscuţi factori ce contribuie la dezvoltarea acestei boli sunt: fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul, hiperglicemia, obezitatea şi stresul. Această boală nu te supără pe moment şi nici nu te alarmează. Aşadar, trebuie să ai în vedere dacă s-a întâmplat mai des să ai ameţeli, ţiuituri în ureche, oboseală rapidă la eforturi mici, palpitaţii sau dureri precordiale.
În afara de ceaiurile care scad tensiunea este bine să faci mai multă mişcare, să bei sucuri de legume proaspete, ţelina şi morcovul fiind foarte bune pentru scăderea tensiunii. Ai grijă să nu te stresezi foarte des şi să încerci să îţi menţii sănătatea mintală cât mai bună, aşa vei avea şi corpul mai sănătos.
////
10 beneficii ale apei asupra sănătății noastre
Cele 10 beneficii ale apei. Este recomandat să bei între 1 și 2 litri de apă pe zi pentru a fi sănătos și a avea energie. Acest lucru este valabil mai ales pe vreme caldă.
Hidratează
Primul efect benefic al apei asupra organismului este puterea sa de hidratare. Corpul este de 70% apă, este necesar să se hidrateze, pe tot parcursul zilei, pentru a hrăni toate organele și a permite organismului să funcționeze optim.
Cele 10 beneficii ale apei. Ne face sa aratăm bine
Chiar și cele mai bune creme nu au la fel de multe efecte benefice ca apa asupra tenului. A bea între 2 și 2,5 litri pe zi ar oferi un ten proaspăt și luminos datorită pielii profund hidratate. Un somn bun este de asemenea necesar.
Elimina toxinele
Apa potabilă ajută la eliminarea toxinelor și accelerează reînnoirea celulelor, ceea ce stimulează circulația sângelui și schimburi bune în organism. Schimburile proaste și circulația precară sunt vectori ai bolilor și promovează apariția celulitei.
Previne osteoartrita
Osteoartrita este o afecțiune cronică care se manifestă prin dureri articulare persistente cauzate de uzura anormală a cartilajelor și a întregii articulații. Consumul de apă suficientă ajută la ungerea articulațiilor și, astfel, la evitarea durerii asociate cu artroza.
Cele 10 beneficii ale apei. Ajută la păstrarea siluetei
Fără a te face să slăbești, apa contribuie la pierderea în greutate, deoarece promovează senzația de sațietate și eliminarea grăsimilor. Consumul unui pahar cu apă înainte de fiecare masă v-ar permite să mâncați mai puține calorii. În plus, efectul său de drenare limitează „coaja de portocală”.
Lupta cu stresul
Se recomandă adesea să bei un pahar cu apă în caz de stres ocazional. Hidratarea este bună pentru organism și, prin urmare, psihicul, permite o „reancorare”. Pentru a-i spori efectul antistres, alege o apă cu mult magneziu.
Cele 10 beneficii ale apei. Combate constipația
O hidratare corectă ajută la lupta împotriva constipației. În plus, un studiu clinic a arătat că unele ape minerale pot îmbunătăți simptomele asociate cu constipația. Acest lucru este în special în cazul apelor cu o concentrație mare de sulfați (1530 mg / L) și magneziu.
Evită respirația urâtă
A avea gura uscată contribuie la respirația urât mirositoare. De aceea, la trezire, respirația este adesea mai rece: membranele mucoase, nefiind hidratate încă din ziua precedentă, sunt uscate. În plus, apa promovează digestia și previne refluxul gastric, responsabil și pentru respirația urâtă.
Cele 10 beneficii ale apei. Previne durerile de cap
Durerile de cap sunt adesea datorate deshidratării, ceea ce înseamnă că sunt mai numeroase vara, când este cald și când corpul are nevoie de multă apă. A bea 1,5 litri de apă pe zi ajută la prevenirea acestor inconveniente.
Facilitează digestia
Bea un pahar cu apă cu jumătate de oră înainte de prânz și cină pregătește stomacul pentru a asimila mai bine mâncarea și, prin urmare, favorizează o digestie bună. În plus, are un suprimant semnificativ al apetitului pentru persoanele care își urmăresc silueta.
////
Insomnie: Iată secretul pentru a adormi intr-un minut
Cum adormi intr-un minut. Insomnia (din latinescul somnus, adică somnul) face parte din familia mai mare de tulburări de somn, care include narcolepsia și hipersomnia. Se caracterizează prin dificultate de a dormi suficient.
Daca dormi nici câteva ore pe noapte, acest lucru are un impact negativ asupra vieții: oboseală, stres și dispoziții proaste. Somnul este o acțiune foarte importantă pentru sănătatea noastră, totul este o pierdere de timp!
Trebuie să căutăm remedii care nu sunt numai pastilele.
Adormiți în mai puțin de un minut? Da, este posibil: secretul este să-ți antrenezi creierul și să-l înveți cum să faca. Profesorul Andrew Weil a pus la punct și a testat această metodă infailibilă pe sine. Acum este capabil să adoarmă în câteva zeci de secunde.
Metoda care trebuie folosită pentru a trece acest test este simplă și poate fi pusă în practică de toată lumea. Încercați să credeți asta. Iată cei 4 pași pentru a adormi rapid.
1) Cum adormi intr-un minut. Cum se face
În primul rând, trebuie să vă așezați într-o poziție confortabilă. Nu trebuie să vă culcați. Puteți sta foarte bine in fund. O recomandare de care trebuie să tineti cont: țineți spatele drept. De asemenea, pe tot parcursul exercițiului, asigurați-vă că vârful limbii va atinge spatele incisivilor și rămâne în poziția respectivă. Apoi, începe să inhalezi prin nas. Numărați până la 4 inhalând, apoi până la 7 în timp ce vă țineți respirația. Expirati, fără grabă.
2) Inspirația
Acest exercițiu de inspirație, respirație restrânsă și exhalație trebuie repetat de mai multe ori. Calculând rapid, cele trei cicluri trebuie să se încheie în aproximativ un minut. În timp, aceste mecanisme vor deveni automate. Această tehnică ajută oamenii să-și gestioneze corpul în moduri diferite decât au făcut-o întotdeauna. Acest lucru va ajuta persoanele instabile să își recupereze pe deplin echilibrul fizic și psihologic. Pe scurt, trebuie să fie în armonie cu propriul său corp, care în multe cazuri este blocat de stresul vieții de zi cu zi.
3) Cum adormi intr-un minut. Cum funcționează
Principiul funcțional prin care reglarea respirației promovează somnul trebuie înțeles. În practică, anxietatea și stresul provoacă multă adrenalină, hormonul care ne face agitati, pentru ca intra în fluxul sanguin. Aceasta provoacă o creștere a ritmului cardiovascular, precum și o respirație mai scurtă și gâfâitoare. Tehnica Dr. Weil asigură că sistemul respirator este capabil să identifice ritmul respirator potrivit.
4) Respirația și somnul
Cu alte cuvinte, este ca și cum respirația ar fi educată astfel încât să devină mai puțin rapidă. Astfel, corpul stochează o cantitate de oxigen în timpul inspirației și reținerii. La expirare, o cantitate majoră de dioxid de carbon este expulzată. Rezultatul este o eficiență semnificativ mai bună a organismului. Bătăile inimii încetinesc și corpul se relaxează complet. Această metodă garantează rezultate incredibile: toate cu ușurință extremă, pentru a găsi calm.
////
Boala gingiilor. Simptome, cauze si tratamente…
Boala gingiilor – cunoscuta si sub denumirea de boala parodontala, este o afectiune inflamatorie care afecteaza tesuturile din jurul unui dinte si este cauza principala a pierderii dintilor. Dupa ce se instaleaza, toxinele produse de bacterii afecteaza tesutul conjunctiv si oasele dintilor, distrugandu-le si favorizand pierderea dintilor.
Atentie la semne! Gingivita este o infectie bacteriana a tesuturilor din gura si potential precursor pentru boala gingiilor. Pe masura ce o infectie a gingiilor progreseaza, osul tinde sa se retraga; gingiile pot sau nu sa se retraga. In unele cazuri, radacina dintelui devine expusa, provocand uneori sensibilitatea dintelui. Mai mult, se poate produce puroi si se pot forma buzunare intre gingie si dinte.
Recesiunea osoasa nu este vizibila cu ochiul liber si, lasata netratata, poate contribui la pierderea dintilor. Este important sa vizitati medicul stomatolog pentru examinari si curatari dentare profesionale si pentru a identifica boala gingiilor.
Boala gingiilor: semne comune la care sa fii atent
Boala gingiilor are urmari grave asupra dintilor, daca nu este tratata, ducand in finala la mobilizarea si pierderea acestora. Gingivita este o prima faza a bolii gingiilor, dar pentru ca nu este dureroasa, majoritatea oamenilor nu urmeaza tratamentul necesar.
Exista cateva semne de alarma, pe care nu ar trebui sa le ignorati. De exemplu, sangerarea gingiilor in timpul periajului dentar sau in alte contexte, gingii sensibile, rosii sau umflate. Respiratia urat mirositoare sau aparitia unor spatii intre dinti sunt alte semne care dau de gandit.
Cauzele ale bolii gingiilor
Boala gingiilor poate fi prevenita prin mentinerea unei igiene riguroase. Daca placa nu este indepartata prin practici zilnice de igiena dentara si curatari dentare profesionale regulate, bacteriile se pot instala. Ele pot provoca gingivita, care poate duce la aparitia bolii gingivale.
Boala gingiilor poate fi cauzata si de modificari organice din gura. De exemplu, modificarile care apar in metabolism si nivelurile hormonale in timpul sarcinii, pubertatii si menopauzei pot afecta echilibrul organic in gura.
De asemenea, boli grave care afecteaza capacitatea organismului de a produce zahar (cum ar fi diabetul sau bolile de rinichi) pot contribui la boala parodontala. Mai mult, studiile au gasit o asociere intre anumite boli (inclusiv diabet, accident vascular cerebral si atac de cord) si boala gingiilor.
In cele din urma, medicamentele utilizate pentru a trata afectiunile medicale pot face gingiile mai sensibile la bacterii. Unele medicamente care produc efecte secundare orale – de exemplu, sindromul gurii uscate (xerostomia) pot contribui la reducerea salivei, si eventual la boala gingiilor. Varstnicii pot fi mai susceptibili la xerostomie din cauza reducerii naturale a fluxului salivar asociat varstei.
Tratamente
Exista o serie de tratamente disponibile pentru bolnavii de boli gingivale, fiecare dintre acestea variaza in functie de gravitatea afectiunii. Pentru a determina tratamentul care se potriveste cel mai bine nevoilor dumneavoastra, medicul stomatolog va evalua amploarea daunelor. O evaluare a igienei dentare va determina daca placa este indepartata zilnic.
In continuare, tartrul trebuie indepartat printr-o curatare profesionala si, uneori, prin proceduri suplimentare. Un anestezic local poate fi administrat in timpul acestor proceduri. De asemenea, medicul stomatolog poate administra antibiotice pentru a elimina bacteriile ce-si fac adapost in „buzunarele” create intre gingie si dinte. Vi se poate recomanda folosirea zilnica a apei de gura medicinale ca parte obisnuita a regimului de acasa.
Boala gingiilor si regenerarea tesuturilor
Daca osul a fost distrus, stomatologul dumneavoastra poate folosi o tehnica numita regenerare tisulara. Aceasta presupune altoirea osului pentru a oferi o sansa mai buna de recrestere osoasa. Pentru a intari gingiile subtiri, se pot utiliza si grefe de tesuturi moi. Regenerarea tesuturilor ghidate implica inserarea unei membrane pentru a ajuta la procesul de regenerare osoasa. Acest lucru este uneori util in timpul operatiei parodontale.
In unele cazuri, interventia chirurgicala poate face parte din planul de tratament pentru a preveni pierderea dintilor care rezulta din boala gingiilor. Chirurgia parodontala a clapelor poate fi efectuata pentru a reduce decalajul buzunarului dintre dinti si gingii. Daca osul maxilarului are cratere care adapostesc bacterii, osul poate fi redimensionat prin chirurgie osoasa pentru a elimina craterele si pentru a preveni recolonizarea viitoare a cresterii bacteriilor. Terapia cu laser poate fi utilizata pentru a reduce dimensiunea buzunarului. Cu toate acestea, nu exista dovezi definitive care sa sustina ideea ca terapia cu laser ajuta la refacerea tesutului conjunctiv deteriorat.
////
Iată cum puteți elimina un neg fără durere
Elimina negul fără durere. Cei mai mulți oameni vor fi avut o verucă la un moment dat în viața lor. Negii sunt cauzati de un virus și apar de obicei pe mâini sau picioare, dar pot apărea și în alte locuri diferite. Deși sunt inofensivi și cei mai mulți dispar singuri, sunt inestetici. Majoritatea oamenilor îi cer medicului să îndepărteze veruca, dar știați că le puteți îndepărta suficient de ușor si acasa? Există un truc care ar trebui să îi ajute pe oameni să scape de negi complet, fără durere și în cel mai scurt timp.
Nu mai trebuie să mergi la medic pentru a scăpa de negii mici!
Negi mici
Negii pot fi enervanti. Deși de obicei sunt inofensivi și dispar într-un an la majoritatea oamenilor, te pot enerva cu adevărat. Acestia pot fi deosebit de durerosi atunci când sunt pe picioare, de exemplu, și trebuie să calci constant pe ei. În plus, negii sunt într-adevăr inestetici și unor oameni le este rușine cu ei când sunt în locuri vizibile. Din fericire, există un truc simplu care vă poate ajuta să scăpați complet de negi fără durere.
Elimina negul fără durere
Poate fi foarte ușor să îndepărtezi o verucă mică, fără să iti faci rău. Ai nevoie doar un plasture, puțină apă și o pompă. Iată cum se face: luați o bucată de plasture și așezați-l pe neg. Asigurați-vă că îl acoperiți, lasand un cm pe fiecare parte. Acum, lăsați plasturele timp de 6 zile fără a atinge negul. După șase zile, scoateți plasturele. Luați un bol cu apă fierbinte și înmuiați veruca timp de 5 minute. Apoi folosiți piatra ponce pentru a freca veruca. Pe măsură ce apa a înmuiat pielea, puteți freca cu ușurință veruca, astfel încât să dispară, fără să vă rănească. Un sfat prea simplu, nu?
/////
Te mananca pielea? Asta spune ceva despre sanatatea ta mentala
Afectiunile pielii sunt inca prea putin intelese, iesind la iveala din ce in ce mai multe dovezi ca intre mancarimea adesea insuportabila a pielii si sanatatea mentala exista o stransa legatura. Un nou studiu vine in sprijinul acestei teorii. In cadrul cercetarii au fost analizate date colectate de la mii de pacienti cu probleme ale pielii din 13 tari europene, printre care Marea Britanie, Franta, Germania.
In total, au fost analizate date provenind de la 3.500 de pacienti, acestia fiind consultati si raspunzand la un chestionar care cuprindea inclusiv intrebari legate de statutul socio-economic.
In plus, pacientilor li s-a masurat nivelul anxietatii, daca existau sau nu depresie si ganduri sinucigase, arata ziare.com, care citeaza Science Alert. A fost folosit, in cadrul cercetarii, si un grup „de control”, de 1.300 de persoane, fara probleme ale epidermei.
Oamenii de stiinta au descoperit ca, in randul celor cu afectiuni ale pielii care dadeau mancarimi, depresia se regasea la 14,1% dintre cazuri. Anxietatea s-a regasit chiar la 21,4% dintre cei cu probleme de piele, care se manifestau inclusiv prin prurit.
In ambele cazuri, procentele erau mai mici atunci cand nu existau mancarimi (chiar daca pacientii aveau probleme ale pielii) si mult mai mici atunci cand afectiunile epidermei (de orice fel) nu erau prezente. Proportia se pastreaza si in cazul celor cu tendinte suicidale (15,7% in randul celor cu probleme de piele si prurit).
In general, cei cu astfel de probleme au raportat si mai multe evenimente de viata negative fata de ceilalti. Tot ei aveau si cele mai multe probleme de natura financiara. Nu s-a stabilit clar o legatura de tip cauza-efect, insa este clar ca problemele pielii, mancarimea au legatura cu sanatatea mentala, se arata intr-un raport publicat de Journal of Investigative Dermatology.
/////
O moleculă din ceaiul verde lupta împotriva diabetului
Ceaiul verde ajuta diabeticii. Cercetătorii au dezvoltat un sistem de control genetic condus de celule artificiale și declanșat de ingestia unei molecule conținute în ceaiul verde, acidul protocolat. Au reușit să trateze șoarecii și maimuțele cu diabet zaharat tip 1 și 2.
Nu, ceaiul verde, pe cât de sănătos este, nu vindecă diabetul. În plus, cantitatea de molecule prezente în ceaiul verde nu permite să aibă o acțiune bine orientată. Cu toate acestea, pare dificil să-l considerăm un tratament potențial. Cu toate acestea, unul dintre ingredientele sale active poate avea utilitate în dezvoltarea unui viitor tratament bazat pe celule sintetice.
Experimentul științific
Obiectivul terapiilor celulare este înlocuirea celulelor deficitare (aici, cea a pancreasului) cu un sistem tehnologic care reproduce funcțiile numitelor celule. Oamenii de știință din spatele acestui studiu au construit mai multe tehnologii de control genetic pentru a dezvolta un sistem funcțional. Acționează în așa fel încât un redresor transcripțional al unei bacterii din sol (Streptomyces coelicolor), sensibil la molecula de ceai verde, este folosit pentru a acționa ca un comutator. Când această moleculă este ingerată, declanșează secreția de hormoni adecvați, în acest caz insulină sau glucagon.
Până acum, au lipsit driverele cu telecomandă care sunt sigure și pot fi reglementate în mod strict. Perechea Streptomyces acid coelicolor / protocatechic pare să îndeplinească aceste criterii. Experimentatorii au fost capabili să trateze șoareci și maimuțe cu diabet zaharat tip 1 și tip 2, introducând acest sistem de control în corpul lor. Prin urmare, a fost suficient ca animalele să ingereze molecula menționată, și anume acidul protocolat, pentru a activa procesul secretor.
Ceaiul verde ajuta diabeticii. Terapia celulară: viitorul medicamentului?
Comunitatea științifică consideră că, dacă barierele tehnologice sunt depășite, atunci terapia cu celule va reprezenta viitorul medicinei noastre moderne. Acest studiu poate fi o premisă pentru o revoluție a modului în care vindecăm boli precum diabetul. În loc de tratamente cronice și injecții de insulină, am putea spera să avem un sistem implantat care să ofere o parte din rolul pancreasului nostru prin ingerarea unei molecule active specifice.
////
Un cancerigen găsit în cartofii prăjiți, chipsuri și prăjituri
Cancerigenul din cartofi și prăjituri. Asociațiile europene de consumatori avertizează despre prezența acrilamidei în cartofii prăjiți, chipsuri și biscuiți. Această substanță este clasificată drept cancerigen și genotoxic pentru om de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor (EFSA).
Acrilamida este clasificată cancerigenă și genotoxică pentru om
Prezența acrilamidei în anumite produse alimentare de consum nu este nouă. Această substanță, formată în mod natural în timpul gătirii la temperaturi ridicate ale alimentelor bogate în amidon și asparagină, un aminoacid, cum ar fi cartofii și cerealele, a fost deja pusa la zid din cauza toxicității sale.
Potrivit Autorității Europene pentru Siguranța Alimentelor (EFSA), „acest compus este probabil cancerigen și genotoxic pentru om, iar consumul său trebuie redus la minimum”. Reglementările pentru reducerea prezenței sale în alimente au fost adoptate în Europa, iar începând cu 11 aprilie 2018, producătorii de produse agroalimentare trebuie sa respecte „nivelurile de referință” pentru a diminua formarea acrilamidei.
Cancerigenul din cartofi și prăjituri. Legislația privind prezența acrilamidei în alimente ar trebui consolidată
Asociațiile europene de consumatori au dorit să știe dacă această legislație a fost respectată de producători. Au cernut 500 de produse comercializate în Europa, chipsuri, biscuiți sau cereale, iar raportul lor este clar: „reglementarea nu merge suficient de departe”.
Dacă nivelurile sunt respectate pentru cerealele pentru micul dejun sau cafea, este diferit pentru biscuiții industriali, „cu o treime din eșantioane cu conținut de acrilamidă care atinge sau depășeste valorile recomandate”. 13% din mâncarea pentru bebeluși, aproape 8% din chipsuri și 3% din cartofii prăjiți nu ar respecta încă standardele recomandate. Astfel, asociațiile „îndeamnă” Comisia Europeană să consolideze textele în vigoare.
////
Dietă bogată în fibre lupta împotriva multor boli
Fibrele ne scapa de multe boli. Cancere, diabet, accident vascular cerebral, boli de inimă… Ce se întâmplă dacă dieta noastră ar putea lupta eficient împotriva acestor boli? Oamenii de știință au descoperit numeroasele beneficii ale meselor bogate în fibre.
Fibre pentru a rămâne în formă
Cercetătorii de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă și Dundee din Scoția au depus multă muncă, analizand rezultatele mai multor studii pentru a ajunge la concluziile lor: fibrele pe care le consumăm pot scădea riscul de boli cronice, diabet de tip 2, cancere (colorectal, sân, esofag, prostată, endometru) și accident vascular cerebral.
Dacă ne referim studiul publicat în The Lancet, înțelegem că oamenii de știință au observat că 25 până la 29 de grame de fibre pe zi erau suficiente pentru a reduce riscul de boli și decese subite cu 15 până la 30%. Totuși, datorită acestei diete, reducem, de asemenea, riscul obezității și a numeroaselor sale consecințe dăunătoare asupra sănătății (colesterol etc.).
Fibrele ne scapa de multe boli. Fibrele, esențiale pentru organism
Ce se înțelege printr-o dietă bogată în fibre? Este de fapt o masă compusă din o parte din fructe, legume, cereale integrale și leguminoase. Sărace în grăsimi, aceste alimente previn creșterea în greutate prea mare și ne ajută, de fapt, să rămânem în formă.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care a comandat acest studiu, insistă asupra importanței acestei contribuții esențiale la dezvoltare, mai ales când știm că, în medie, în lume, consumăm doar 20 de grame de fibre pe zi și pe cap de locuitor.
/////
Infectiile urinare. Ce este important sa faci cand suspectezi o astfel de infectie…
Infectiile urinare apar atunci cand bacteriile afecteaza o parte a tractului urinar. Cele mai frecvente sunt infectiile urinare care afecteaza vezica. Care sunt simptomele si ce trebuie sa faci daca te confrunti cu astfel de infectii, descopera in randurile de mai jos.
Pana la 60% dintre femei vor experimenta infectiile urinare pe parcursul vietii lor, potrivit medicilor. Ele pot sa se dezvolte in orice parte a tractului urinar, insa cel mai frecvent afecteaza vezica urinara. Simptomele infectiei de tract urinar variaza si pot fi extrem de neplacute. Nevoia constanta de a urina, chiar si atunci cand vezica este goala, durerea si arsura la urinare sunt cateva dintre semnele unei infectii urinare.
Mai frecvente la femei
Infectiile urinare pot sa apara la oricine, insa femeile sunt mai sensibile din cauza anatomiei. Explicatia pare a fi legata strict de particularitatea anatomica a aparatului urinar. Acesta este aproape identic la ambele sexe, diferenta fiind facuta de uretra. Este canalul care face legatura dintre vezica urinara si exterior si prin care este eliminata urina. La femei, uretra este mai scurta, iar acest lucru favorizeaza aparitia si inmultirea bacteriilor. In plus, distanta mai mica fata de anus faciliteaza contaminarea cu microorganisme din zona anala.
„Infectiile urinare le vedem la fiecare grupa de varsta”, a declarat dr. Jennifer Ashton. Uneori pot fi cronice sau recurente. Sarcina, activitatea sexuala, menopauza si o infectie urinara anterioara pot creste riscul. Iar bebelusii si femeile aflate in postmenopauza sunt mai susceptibile de a avea.
Infectiile urinare: ce trebuie sa fac daca apar
In primul rand, bea multa apa. Acest lucru ajuta la eliminarea bacteriilor care adera la peretele vezicii urinare. De asemenea, sucul de merisoare este o arma eficienta. Mai multe studii au aratat ca sucul de merisoare poate ajuta la prevenirea infectiilor urinare.
Daca este posibil, mergeti si faceti o urocultura. Aceasta analiza testeaza bacteriile din urina, ceea ce ajuta medicul sa identifice antibioticul care este cel mai bun pentru a trata infectia. „Este foarte important sa faci aceasta analiza. Daca simptomele tale dispar si apoi revin si trebuie sa fii tratat din nou, trebuie sa stim cu adevarat care a fost acea bacterie care a cauzat infectia”, a adaugat dr. Ashton.
Rezultatele culturilor de urina pot dura cateva zile, asa ca, daca acest lucru nu este posibil din punct de vedere logistic, faceti sumarul de urina. Acest test verifica rapid daca exista sange, glucoza, pH si produse secundare ale bacteriilor din urina ca indicatori potentiali ai unei infectii urinare.
Am nevoie de antibiotice?
In unele cazuri, este sigur sau chiar cel mai bine sa nu luati antibiotice. Aproximativ 40% pana la 50% din infectiile urinare vor disparea singure fara niciun tratament cu antibiotice. Mai mult decat atat, expunerea frecventa la antibiotice poate face bacteriile rezistente la medicamente. Este o problema frecvent asociata cu tratarea infectiilor urinare.
„Nu de fiecare data cand bacteriile se gasesc in urina este necesar un tratament cu antibiotice”, a spus Ashton. „Este important ca oamenii sa stie ca, daca au simptome, nu trebuie sa se sperie ca daca nu iau antibiotice isi pun in pericol sanatatea.”
Unele medicamente eliberate fara reteta si sucul de merisoare pot oferi alinare. Medicul va poate ajuta sa decideti daca este necesar un tratament si, daca da, care este tratamentul potrivit. Nu orice antibiotic este potrivit pentru o infectie a tractului urinar, care este cauzata de E. coli in aproape 90% din cazuri.
„Prescriem anumite antibiotice pe baza a ceea ce credem ca este cel mai probabil sa fie cauza bacteriilor”, a spus Ashton. Nitrofurantoina si bactrimul sunt cele mai bune pentru tratarea unei infectii urinare, in conformitate cu Societatea de Boli Infectioase din SUA.
Alte antibiotice folosite adesea pentru a trata infectiile urinare, cum ar fi ciprofloxacina si levofloxacina, pot avea reactii adverse grave. Ciprofloxacina, in cazuri rare, poate fi asociata cu rupturi de tendon si probleme psihiatrice. „Asigurati-va, daca faceti tratament, ca luati antibioticul potrivit, doza potrivita, pentru durata corecta de timp si nu doar sa luati automat ceea ce v-a fost inmanat”, a spus Ashton.
Infectiile urinare: cum le putem preveni
Cel mai bun mod de a preveni o posibila infectie urinara este sa ramaneti hidratat. Atunci cand sunt inundate, bacteriilor le este mai greu sa supravietuiasca. Asta inseamna sa consumati apa potabila, nu bauturi zaharoase, care pot irita vezica urinara.
De asemenea, urinarea inainte si dupa sex, dusurile dupa sex te asigura ca reduci riscul infectiilor de tract urinar. „Sa faci toate acestea nu sugereaza ca oamenii sunt murdari. Dar trebuie sa ne amintim cand vorbim despre bacterii, ca sunt microscopice”, incheie dr. Ashton.
////
Hipertensiunea arteriala. Aceste 3 suplimente naturale pot scadea tensiunea
Hipertensiunea arteriala este o „boala tacuta”, adesea fara simptome specifice. Acestea apar atunci cand apar cresteri bruste si mari ale tensiunii. Acestea se manifesta prin durere de cap, ameteala, zgomote in urechi si tulburari de vedere. Ce puteti face pentru a trata aceasta problema pe cale naturala, descoperiti in randurile de mai jos.
Hipertensiunea arteriala este definita prin prin valori ale tensiunii arteriale de peste 140/90 mm Hg. O valoare peste 130/85 mm Hg este la limita si trebuie urmarita regulat. Daca la un moment dat aveti tensiunea marita nu inseamna neaparat ca aveti hipertensiune. Tensiunea poate creste in conditii diverse, de la agitatie, stres, oboseala, efort intens. Totusi, daca frecvent masuratorile arata o tensiune mare, atunci medicul ia in calcul hipertensiunea.
Hipertensiunea arteriala nu trebuie ignorata. Netratata, duce la probleme grave de sanatate. Complicatiile majore afecteaza inima – cardiopatie ischemica, infarct miocardic, aritmii, insuficienta cardiaca, vasele cerebrale – accidente vasculare, dar si rinichii – nefroangioscleroza cu insuficienta renala cronica.
Hipertensiunea arteriala si dieta
Hipertensiunea arteriala este adesea nedetectata, deoarece rareori apar simptome. Pot sa apara cefalee, ameteli, tulburari de vedere si acufene – zgomote in urechi, atunci cand sunt salturi bruste si mari ale tensiunii. Boala poate fi prevenita si ameliorata mult prin unele modificari simple ale stilului de viata, cum ar fi dieta sanatoasa, mentinerea unei greutati normale, activitate fizica regulata, reducerea consumului de alcool si tutun.
Cand vine vorba de alimentatie, medicii recomanda reducerea cantitatii de sare si cresterea consumului de fructe si legume. Incercati sa va limitati la sub 5 g sare pe zi, consumati mai putine grasimi si carne rosie. Includeti o multime de fibre, precum orez integral, paine si paste integrale, acestea ajuta la reducerea tensiunii. Urmariti sa aveti zilnic 6 portii de legume si fructe.
Suplimente naturale care scad tensiunea
Unii experti considera ca adaugarea suplimentelor poate ajuta si la reducerea tensiunii arteriale. Potrivit studiilor, suplimentele de usturoi au un impact semnificativ. Intr-un studiu, 600-1.500 mg de extract de usturoi s-a dovedit a fi la fel de eficient ca medicamentul Atenolol la reducerea tensiunii arteriale pe o perioada de 24 de saptamani.
O serie de studii au legat consumul de produse lactate cu reducerea tensiunii arteriale, iar acest efect a fost atribuit unei familii de peptide bioactive din lactate numite inhibitori ai enzimei care transforma angiotensina (inhibitori ai ACE). In proteina din zer, inhibitorii ACE se numesc lactokinine, iar mai multe studii efectuate la animale si-au demonstrat efectele benefice asupra tensiunii arteriale.
Cateva studii au aratat ca ceaiul de hibiscus scade atat tensiunea sistolica, cat si diastolica. Intr-un studiu, 65 de persoane cu hipertensiune arteriala au primit un ceai de hibiscus sau un placebo. Dupa sase saptamani, cei care au consumat ceaiul au avut o scadere semnificativa a tensiunii arteriale sistolice. De asemenea, o revizuire din 2015 a cinci studii a constatat ca ceaiul de hibiscus a scazut atat tensiunea arteriala sistolica cat si diastolica cu o medie de 7,58 mmHg si, respectiv, 3,53 mmHg.
/////
Alimentele fermentate nu fac bine oricui. Iata cum te pot afecta iaurtul, varza murata si alte produse fermentate
Alimentele fermentate sunt benefice organismului, gratie probioticelor pe care le contin. Aceste probiotice sunt considerate sigure, in general, avand efect antimicrobian, antiinflamator. Cu toate acestea, unele persoane pot experimenta unele efecte grave dupa consumul lor. Descopera despre ce este vorba.
Alimentele fermentate au devenit foarte cunoscute. Popularitatea e legata de proprietatile lor nutritive si beneficiile pentru sanatate. Se spune despre ele ca imbunatatesc digestia, stimuleaza imunitatea si chiar ajuta la slabire. Iaurtul, kefirul, varza murata, kimchi – preparat coreean, miso, kombucha, tempeh sunt cele mai mai cunoscute alimente fermentate.
Dar, desi alimentele fermentate ne pot oferi multe avantaje pentru sanatate, majoritatea oamenilor nu stiu ca ele s-ar putea sa nu functioneze pentru toata lumea. Pentru unii oameni, alimentele fermentate pot cauza probleme grave de sanatate.
Alimentele fermentate sunt incarcate cu microorganisme, cum ar fi bacteriile vii si drojdi, cunoscute sub numele de probiotice. Cu toate acestea, nu toate microorganismele sunt rele. Multe, precum probioticele, sunt inofensive si chiar sunt benefice pentru noi.
Alimentele fermentate si probioticele
In timpul procesului de fermentare, probioticele transforma carbohidratii (amidon si zahar) in alcool si / sau acizi. Acestea actioneaza ca un conservant natural si ofera alimentelor fermentate aroma lor deosebita. Multi factori afecteaza fermentatia. Vorbim aici de tipul de probiotice, metabolitii primari pe care ii produc aceste microorganisme (cum ar fi acidul lactic sau anumiti aminoacizi), dar si de alimentele care sunt supuse fermentatiei. De exemplu, iaurtul probiotic este produs prin fermentarea laptelui, cel mai frecvent cu bacteriile care produc acid lactic.
Alimentele fermentate contin cantitati mari de probiotice, care sunt considerate in general sigure pentru majoritatea oamenilor. De fapt, s-a dovedit ca au activitate antioxidanta, antimicrobiana, antiinflamatoare. De asemenea, ajuta la reglarea glicemiei si la pastrarea sanatatii arterelor. Cu toate acestea, unele persoane pot avea efecte secundare severe dupa consumul alimentelor fermentate. Iata-le pe cele mai studiate:
Balonarea
Cea mai frecventa reactie la alimentele fermentate este o crestere temporara a gazelor si balonarii. Acesta este rezultatul excesului de gaz produs dupa ce probioticele ucid bacteriile si ciupercile patogene. Probioticele secreta peptide antimicrobiene care omoara microorganisme precum Salmonella si E. Coli.
Un studiu recent a aratat acest efect antimicrobian al tulpinilor de Lactobacilli probiotice gasite in iaurtul comercializat. Desi balonarea pare un semn bun ca bacteriile daunatoare sunt eliminate din intestin, unele persoane ar putea experimenta balonari severe. Iar acestea sunt dureroase.
Alimentele fermentate si migrena
Alimentele fermentate bogate in probiotice – inclusiv iaurtul, kimchi – contin in mod natural amine biogene produse (in timpul fermentatiei). Aminele sunt create de anumite bacterii pentru a descompune aminoacizii din alimentele fermentate. Cele mai frecvente gasite in alimentele bogate in probiotice includ histamina si tiramina.
Unele persoane sunt sensibile la histamina si alte amine si pot suferi dureri de cap dupa ce au mancat alimente fermentate. Deoarece aminele stimuleaza sistemul nervos central, ele pot creste sau scadea fluxul sanguin. Asta poate declansa dureri de cap si migrene. Potrivit unui studiu, dieta cu continut scazut de histamine a redus durerile de cap la 75% dintre participanti. Prin urmare, se poate prefera administrarea unui supliment probiotic.
Intoleranta la histamina
Asa cum s-a mentionat mai sus, histamina este abundenta in alimentele fermentate. Cei mai multi, reusesc sa o digere cu ajutorul unor enzime specifice. Cu toate acestea, unii oameni nu produc suficient astfel de enzime. Aceasta inseamna ca histamina nu va fi digerata si va fi absorbita in fluxul sanguin.
Aceasta poate provoca o serie de simptome de intoleranta la histamina. Cele mai frecvente sunt mancarimi, dureri de cap sau migrene, nas curgator, inrosirea ochilor. De asemenea, pot sa apara oboseala, urticarie si simptome digestive – diaree, greata si varsaturi. Intoleranta la histamina poate provoca, de asemenea, simptome mai severe. Mentionam aici astmul, scaderea tensiunii, frecventa cardiaca neregulata, modificari psihice bruste (anxietate, agresivitate), tulburari de somn.
Alimentele fermentate pot cauza boli
Desi majoritatea alimentelor fermentate sunt sigure, uneori acestea pot fi contaminate cu bacterii care pot provoca boli. In 2012, in SUA, a izbucnit un focar de Salmonella din cauza tempehului nepasteurizat. Doua focare mari de Escherichia coli au fost raportate in scolile din Coreea de Sud in 2013 si 2014. Au fost asociate cu consumul de kimchi contaminat.
In cele mai multe cazuri, probioticele gasite in produsele lactate fermentate, cum ar fi branza, iaurtul, pot preveni dezvoltarea anumitor bacterii, cum ar fi Staphylococcus aureus sau a unor enterotoxine stafilococice care pot provoca intoxicatii alimentare. Dar, in unele cazuri, probioticele nu reusesc asta.
In cazuri rare, probioticele pot provoca infectii – in special la persoanele care au un sistem imunitar compromis. Un studiu londonez a raportat primul caz la un pacient diabetic in varsta de 65 de ani. Acesta a fost diagnosticat cu abces hepatic, care a fost cauzat de consumul de probiotice. Tratamentul cu probiotice poate provoca infectii grave, cum ar fi pneumonia la persoanele vulnerabile si infectii sistemice, inclusiv sepsisul si endocardita.
Rezistenta la antibiotice
Bacteriile probiotice din alimentele fermentate pot transporta gene care confera rezistenta la antibiotice. Aceste gene de rezistenta pot trece la alte bacterii care se gasesc in lantul alimentar si tractul gastro-intestinal. Aceasta se face prin transfer de gene orizontal. Cele mai frecvente gene de rezistenta la antibiotice purtate de alimentele fermentate sunt impotriva eritromicinei si tetraciclinei. Aceste antibiotice sunt utilizate pentru tratarea infectiilor respiratorii si a unor boli cu transmitere sexuala.
Cercetatorii au descoperit tulpini probiotice rezistente in suplimentele alimentare disponibile comercial, ceea ce ar putea insemna rezistenta la mai multe tipuri comune de antibiotice. De asemenea, studiile au descoperit ca sase tulpini de Bacillus probiotice cresc rezistenta la mai multe antibiotice. Aceste tulpini se gasesc inclusiv in iaurt, kimchi si masline fermentate.
Si un studiu recent din Malaezia a aratat ca bacteriile lactobacili din kefir poarta rezistenta la numeroase antibiotice. Inclusiv ampicilina, penicilina si tetraciclina. Acestea sunt utilizate pentru a trata infectii ale vezicii urinare, pneumonie, gonoree si meningita. Un alt studiu a aratat, de asemenea, ca bacteriile cu acid lactic gasite in lactatele turcesti au crescut rezistenta la vancomicina. Este antibioticul ales pentru tratamentul infectiei cu MRSA.
//////
Sănătate intestinală proasta: somnul este raspunzator
Sănătate intestinală proasta cauzata de nesomn. Un studiu recent a arătat că o calitate mai bună a somnului are un impact asupra diversității microbiomului.
Efectele somnului de calitate asupra intestinului
Calitatea slabă a somnului ar avea un impact negativ asupra sănătății intestinale. Acest lucru a fost demonstrat într-un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Nova Southeaster (NSU). Pentru această cercetare, oamenii de știință au căutat să înțeleagă dacă calitatea somnului poate interfera cu sănătatea microbiomului. Microbiomul se referă la toate organismele vii din corpul nostru, cum ar fi bacteriile, drojdiile și virusurile. De câțiva ani, cercetătorii au fost interesați de diversitatea acestui microbiom și legătura lui cu anumite boli.
Pentru acest studiu, ei au cerut celor 26 de participanți să poarte o brățară de monitorizare a somnului. Aparatul măsoară calitatea somnului și durata acestuia. În special, măsoară ora de culcare, răsăritul soarelui și numărul trezirilor nocturne. În același timp, oamenii de știință au analizat flora intestinală a participanților.
Sănătate intestinală proasta cauzata de nesomn. Un microbiom mai sănătos
Rezultatele acestei cercetări au arătat că o calitate mai bună a somnului a avut un efect pozitiv asupra microbiomului, care a fost mai divers și mai sănătos. O calitate mai bună a somnului duce la o perioadă mai lungă de timp adormită și la un timp total de somn mai lung.
Autorul studiului, Jaime L. Tartar, a declarat: „Din cercetările anterioare, considerăm că o calitate slabă a somnului are, probabil, un efect negativ puternic asupra diversității sănătății intestinale / microbiomului. În schimb, oamenii de știință au observat că lipsa diversității microbiomului a fost asociată cu boli precum Parkinson, dar și cu boli autoimune, depresie și anxietate. Autorii studiului recomandă creșterea bacteriilor bune din flora intestinală prin consumul de alimente bogate în probiotice și prebiotice, cum ar fi iaurt, kefir sau usturoi.
///
Amorţeala limbii: 10 dintre cele mai frecvente cauze
Se întâmplă să ai furnicături şi o senzaţie de amorţeală la nivelul limbii? Află care sunt cele mai frecvente cauze care conduc la amorţeala limbii!
Deteriorarea unui nerv duce la amorţeala limbii
Nervul lingual, care face ca vârful limbii să simtă, poate fi afectat în timpul unei intervenţii stomatologice, în special dacă e vorba de îndepărtarea măselelor de minte. Ulteror, poţi resimţi amorţeală la nivelul limbii, o senzaţie de gâdilare şi chiar poţi percepe altfel gustul alimentelor. În câteva săptămâni, amorţeala limbii ar trebui să dispară. Dacă după 6 săptămâni nu se întâmplă acest lucru, mergi la medic.
O reacţie alergică
Senzaţia de mâncărime şi de amorţeală a limbii poate apărea şi în urma ingerării unor alimente sau băuturi. De obicei, unele fructe sau legume crude pot da această reacţie. În principiu, limba îşi revine după ce clăteşti bine gura cu apă şi, eventual, iei un antihistaminic. Dacă te înroşeşti, ţi se umflă gâtul şi nu mai poţi înghiţi, înseamnă că ai intrat în şoc anafilactic şi trebuie să suni la 112, pentru că viaţa îţi este în pericol.
O ulceraţie mică
Se întâmplă să îţi muşti limba odată cu alimentele şi atunci, pe lângă o mică ulceraţie, te pomeneşti şi cu senzaţia de amorţeală. Pentu ca zona să se refacă, evită alimentele fierbinţi, acre şi foarte sărate şi clăteşte-ţi gura cu ceai de salvie sau cu apă de gură.
Reacţie adversă la un medicament
Anumite medicamente au printre reacţiile adverse amorţeala limbii. Citeşte cu atenţie prospectul medicamentelor pe care le iei şi, dacă amorţeala devine supărătoare, discută cu medicul tău despre reducerea dozei sau schimbarea medicaţiei.
Arsurile
Dacă îţi arzi limba cu o băutură extrem de fierbinte, e posibil ca aceasta să îţi amorţească. Clăteşte-ţi bine gura cu apă rece şi, dacă durerea este foarte mare, ia un ibuprofen.
Accidentul vascular cerebral
Când circulaţia sângelui spre creier este oprită, deteriorând celulele care pot afecta memoria şi funcţionarea muşchilor, apare atacul cerebral. Amorţeala bruscă a limbii şi a unei părţi a feţei, însoţite de tulburări de vorbire reprezintă semne ale accidentului vascular cerebral. Trebuie să suni la numărul de urgenţă dacă tu sau cineva din jur prezintă aceste simptome.
Scleroza multiplă
Nervii inflamaţi sau care nu mai funcţionează corespunzător sunt semne ale sclerozei multiple.
Anemia
Limba roşie şi dureroasă poate fi un semn de anemie, cauzată de lipsa vitaminei B12. Alte simptome sunt oboseala, paloarea feţei, senzaţia de slăbiciune, pierderea apetitului şi scăderea în greutate.
Migrena
Unele persoane care suferă de migrene pot experimenta simptome vizuale sau senzoriale, precum observarea unor fulgere de lumină. La aceşti pacienţi poate apărea amorţeala limbii, a feţei sau a întregului corp.
Hipoglicemia
Amorţeala limbii şi a buzelor reprezintă unul dintre simtpomele scăderii glicemiei sub limitele normale. Printre persoanele aflate la risc se află diabetic
//////
4 bauturi care iti detoxifiaza ficatul si te ajuta sa slabesti peste noapte
In timpul noptii, corpul se odihneste si metabolismul scade. Daca si tu iei cina la ore imposibile, pui presiune asupra ficatului si risti sa te ingrasi.
De aceea, iti recomandam sa consumi aceste bauturi inainte de culcare. Iti vor detoxifia ficatul si te vor ajuta sa slabesti.
- Ceai de musetel – Iti ajuta digestia si te scapa de inflamatiile din corp. Este un antioxidant puternic care relaxeaza sistemul nervos si te ajuta sa dormi. Ai nevoie de o lingura de flori de musetel si o cana de apa. Fierbe apa, indeparteaza de pe foc si adauga florile de musetel. Lasa la infuzat si strecoara. Bea imediat.
- Lamaie cu apa calda – Iti curata ficatul si are beneficii uriase si daca o consumi seara. Actioneaza ca un diuretic, detoxifiaza. Fierbe apa, pune sucul de la lamaie si lasa sa actioneze timp de 5 minute Consuma cu jumatate de ora inainte de somn.
- Ghimbir su suc de lamaie – Antioxidantii continuti iti ajuta organismul si iti regleaza functiile metabolice. Ai nevoie de o cana de apa, o bucatica de ghimbir si jumatate de lamaie. Fierbe apa, apoi adauga ghimbirul ras si sucul de lamaie. Asteapta timp de 10 minute, apoi bea.
- Infuzie de menta – Ajuta digestia si scoate substantele toxice din corp, din ficat si colon. Ai nevoie de doua linguri de frunze de menta si o cana de apa. Fierbe apa si adauga frunzele de menta. Lasa sa actioneze timp de 5 minute si consuma cat este calda.
Deşi poate avea aspectul unui coş obişnuit, chistul pilonidal este diferit. Prin urmare, nu poate fi stors. Indicat este ca, dacă ai constatat apariţia unui astfel de chist, să mergi la medicul de familie. Dacă încerci să-l îndepărtezi singur, nu doar că nu vei reuşi, dar eşti în pericol de a genera o nouă infecţie. Până ajungi la medic, poţi pune o compresă fierbinte peste chist, câteva zile la rând, iar dacă durerea este mare, poţi lua un antiinflamator nesteroidian.
În ceea ce priveşte tratamentul, medicul va aplica un anestezic local şi apoi va face o mică incizie pentru a curăţa chistul. E important să urmezi recomandările acestuia pentru perioada de după intervenţie. E posibil ca un nou chist să apară exact în aceeaşi zonă şi, în acest caz, medicul poate recomanda îndepărtarea completă a chistului, nu doar drenarea lui.
Cum se previne chistul pilonidal
Dacă ai avut deja un chist sau dacă vrei să te fereşti de apariţia unuia, e indicat să nu stai aşezat mai multe ore la rând. Dacă lucrezi la birou, e bine să te ridici la fiecare 1-2 ore şi să faci câţiva paşi, ceea ce te va ajuta nu doar să previi apariţia unui chist pilonidal, ci şi a durerilor de gât, de spate şi a celor oculare. Dacă eşti nevoit să stai aşezat mult timp, schimbă-ţi frecvent poziţia, pentru a nu presa zona în care ar putea să apară chistul. Dacă eşti supraponderal sau suferi de obezitate, e bine să ştii că eşti mai predispus la apariţia acestor formaţiuni, aşa că e bine să iei măsuri pentru reglarea greutăţii corporale. Acest lucru îţi va aduce şi alte beneficii pentru sănătate, precum reducerea riscului de diabet de tip 2 şi de boli cardiovasculare. Nu în ultimul rând, zona de deasupra feselor tinde să adune transpiraţie, aşa că ai grijă să o păstrezi curată şi uscată pentru a preveni apariţia unui chist pilonidal.
//////
Atentie mare! Obiceiul asta pe care sigur il ai si tu te poate ucide
Multe persoane merg la solar in fiecare zi fara sa stie ca le pote afectea pielea. Celulele din stratul superior al pielii produc pigmentul melatonina care da culoare naturala.
Atunci cand este expusa radiatiilor UV, pielea produce din ce in ce mai multa melatonina, facand ca pielea sa devina mai inchisa la culoare si sa se bronzeze. Bronzul este exact semnul ca pielea a fost deteriorata de radiatii. Nu este un semn de sanatate.
Bronzul fara ardere poate cauza probleme mari, iti poate face pielea sa imbatraneasca si poate duce la cancer de piele. Radiatiile UV deterioreaza ireversibil ADN-ul.
De cate ori iti expui pielea la soare sau la solar iti cresti riscul de a face cancer de piele.
Solarul poate cauza afectiuni ale ochilor si afectiuni imediate ale pielii, precum arsuri, iritatie, roseata si umflaturi.
Radiatia UVA, emisa la solar, penetreaza si cel mai adanc strat al pielii, cauzand deteriorare, imbatranire prematura, aparitia ridurilor, reducerea nivelului de colagen si pigmentare.
Oamenii de ştiinţă francezi avertizează că şezlongurile din solare pot creşte riscul de apariţie a celei mai grave forme de cancer. Studiile cercetătorilor vin să explice de ce un număr tot mai mare de persoane trecute de 50 de ani suferă de melanom de tip malign.
De fapt, în ultimele trei decenii numărul persoanelor care suferă de cancer de piele s-a triplat.
Pentru această situaţie îngrijorătoare ar putea fi de vină şi saloanele, care pun la dispoziţie sezlonguri pentru bronzat. Experţii consideră că explozia de solare încă din anul 1970 are consecinţe nefaste asupra sănătăţii pielii.
Concluziile celui mai recent studiu în acest domeniu, publicate în Jurnalul Medical Britanic, arată că cifrele privind cazurile de melanom malign vor creşte în viitor.
Cancerul de piele se dezvoltă în decursul a câţiva ani, iar acest lucru îi linişteşte pe tineri, care nu iau prea în serios aceste avertismente.
Doctorul Mathieu Boniol, de la Institutul Internaţional de Cercetare şi Prevenţie din Lyon, Franţa, cel care a condus studiul, spune că este nevoie de acţiuni mai agresive pentru ca tinerii să conştientizeze pericolul la care se expun.
„Unităţile de raze ultraviolete pot fi de 10-15 ori mai intense faţă de razele solare la prânz, când sunt cel mai puternice“, a spus specialistul.
Acesta recomandă evistarea sau limitarea expunerii repetate a pielii la cantităţi mari de ultraviolete emise de şezlongurile de bronzat.
/////
Aceasta este bautura toxica si cancerigena pe care multi dintre noi o beau zilnic
Aceasta bautura este consumata in special de adolescenti cu mentiunea ca ofera energie nebanuita si ca alunga somnul. Din pacate, efectele sale sunt devastatoare.
Bineinteles, este vorba despre energizant, bautura ce contine ingrediente care nu sunt tocmai mai sigure pentru sanatatea umana. Iata cat rau iti fac unele din ingredientele sale.
- Zaharoza si glucoza – Energizantul contine zaharuri simple. O singura doza include 54 de grame de zahar, echivalentul a 14 lingurite. Acestea sunt metabolizate rapid in corp si produc un plus de energie urmat de un deficit de energie.
- Taurina – Este un aminoacid care, consumat in cantitati mari, poate duce la disfunctii ale ficatului. In plus, creste toxicitatea anumitor poluanti industriali.
- Vitamina B6 – Excesul poate duce la afectarea nervilor si la degenerarea lor. Un energizant contine 250% din doza zilnica recomandata.
- Arome – Energizantul contine chimicale si parfumuri care sunt considerate neurotixne, alergeni si carcinigeni.
- Caramel – A fost asociat cu toxicitatea sangelui la sobolani si cu deteriorarea genelor. Poate duce la marirea intestinelor si rinichilor.
////
Cum să lupți împotriva constipației în mod eficient
Cum tratam rapid constipatia. Există o mare variabilitate a frecvenței emisiilor de scaun în funcție de fiecare om, dar putem clasifica constipația în două tipuri:
Constipație ocazională datorată schimbării dietei sau modificării stilului de viață (călătorie, stres…)
Constipație cronică: fără modificări majore, mișcările intestinale sunt mai mici de 3 pe săptămână.
Acest lucru se poate datora și anumitor patologii (hipotiroidism, boli neurologice…) și unor medicamente (antihipertensive, boala Parkinson…).
În primul rând, trebuie să trecem în revistă stilul de viață:
Bea lichide!
Aceasta este baza pentru ca intestinele să emită scaun:
Bea pe parcursul zilei aproximativ 1 litru până la 1,5 L de apă.
Dacă apa potabilă este o provocare pentru tine, gândește-te să consumi ceaiuri, cafele și chiar și unele ceaiuri speciale pe bază de plante care combină hidratarea cu plante care îmbunătățesc confortul digestiv sau laxative (malva, lichiorul, feniculul)
Cum tratam rapid constipatia. Consumați suficientă fibră!
În medie, este recomandat să consumi aproximativ 25-30 de grame de fibre pe zi, care pot fi găsite în:
-fructele și legumele de la fiecare masă (alternarea legumelor / fructelor crude, fierte, în supă sau compoturi)
– leguminoase: de două ori pe săptămână
-cerealele complete și derivatele lor cumpărate organice pentru a limita expunerea la pesticide- (paste, orez, semolină, bulgur, quinoa…): la fiecare masă
– tărâțe de ovăz care pot fi adăugate in lactate sau legume crude
– fructe uscate inclusiv prune, smochine: 2-3 unități pot înlocui fructele proaspete
– suc de fructe, cum ar fi mere, prune: un pahar mic poate înlocui un fruct
Nu îndepărtați alimentele care au reputația de constiper (banană, orez etc), deoarece acestea variază de la o persoană la alta.
Cum tratam rapid constipatia. Mișcați-vă: este esențial!
Plimbare, mers cu bicicleta: alege o activitate pe care o iubești și pe care o vei practica în fiecare zi. Puteți începe rapid, obișnuind să urcați scările în locul liftului! Într-adevăr, activitatea fizică face posibilă activarea tranzitului, deoarece mobilizează mușchii abdominali, care joacă un rol esențial în mobilitatea intestinală.
Ce să faci dacă constipația continuă?
Semnele de avertizare care trebuie să vă facă urgent să consultați medicul:
scădere în greutate
emisie de scaun cu sânge +/- mucus
durere, febră, cu imposibilitatea de a emite gaze
alternativ diaree / constipație
constipație la un nou-născut, la copil, femeie însărcinată sau care alăptează, o persoană imuno-depresivă, o persoană în vârstă
În afară de aceste semne de avertizare, este recomandat să iei legatura cu medicul tău, care poate prescrie laxative de diferite grade (osmotice, în greutate, lubrifianți, pe cale rectală…) în funcție de starea ta și posibile tratamente pe care le luați.
////
Locul in care traiesti te poate imbolnavi de cancer la creier
Milioane de oameni locuiesc in orase mari, unde pur si simplu nu au unde sa se ascunda de poluare. In ultimii ani, s-a demonstrat ca poluarea duce la astm, scaderea IQ-ului si o serie intreaga de boli. Un studiu recent arata ca aceasta poate duce inclusiv la aparitia tumorilor canceroase in creier.
Cercetatorii de la Universitatea McGill, din Canada, au demonstrat ca particulele ultrafine din aer, cu un diametru mai mic de 100 de nanometri, pot ajunge cu usurinta nu doar in plamani, in sange (calatorind practic in intreg organismul, inclusiv in organe), ci si in creier, unde pot duce la aparitia tumorilor canceroase.
Din 1,9 milioane de canadieni, 1.400 s-au ales cu tumori canceroase din cauza poluarii, au stabilit cercetatorii, conform ziare.com, care citeaza IFL Science.
Cercetatorii estimeaza ca, la fiecare 100.000 de oameni, unul se va alege cu tumori cerebrale din cauza poluarii, daca nivelul acesteia este de 10.000 de nanoparticule la centimetrul cubic. Cu cat nivelul poluarii este mai mare, cu atat cazurile se inmultesc. Astfel, bolilor de inima, de plamani sau hipertensiunii li se adauga acum si cancerul la creier, toate din cauza poluarii.
/////
Aceste 9 simptome vă informează despre prezenta un cheag de sânge in corp
Simptomele unui cheag de sange. Un cheag de sânge, cunoscut și sub numele de emboli, este o masă gelatinoasă care blochează o arteră sau o venă. Avem nevoie ca sângele nostru sa se coaguleze pentru a opri sângerarea atunci când avem o rană, dar această coagulare poate apărea și atunci când nu este nevoie și poate fi destul de periculoasă. Cel mai frecvent tip de embolie este tromboembolismul. Este o obstrucție a unui vas de sânge de către un cheag de sânge care s-a desprins din alt loc.
Cheagurile de sânge sau tromboembolismul ucid mii de oameni în fiecare an. Este important să observați semnalele cât mai curând posibil.
- Palpitații cardiace
Aveți palpitații cardiace regulate? Poate fi un simptom al emboliei. Un cheag de sânge în plămâni poate limita sau bloca fluxul de aer în plămâni. Inima trebuie să se compenseze, motiv pentru care începe să bată mai greu, mai repede și mai eratic.
- Simptomele unui cheag de sange. Durere în piept
Persoanele care au avut embolie pulmonară declară că apare ca un atac de cord. Acest lucru se datorează faptului că durerea unui atac de cord este comparabilă cu cea a emboliei pulmonare. Diferența este că durerea emboliei pulmonare este comparabilă cu o înjunghiere și se agravează atunci când respirați profund.
- Respirație scurtă
Embolia pulmonară poate provoca, de asemenea, probleme respiratorii. După cum am menționat anterior, cheagul de sânge opreste bun furnizare de oxigen. Acest simptom vă poate da impresia că veți cădea din picioare.
- Simptomele unui cheag de sange. Tuse
Tusea în mod regulat este adesea asociată cu răcelile, gripa, pneumonia sau laringita. Dar ai o tuse uscată care pare să vina de nicăieri? Deci, acesta poate fi un mod prin care corpul tău te avertizeaza despre o embolie pulmonară. Dacă tusesti flegmă și / sau sânge, este timpul să mergi la medicul tău.
- Decolorarea pielii
Aveți brusc o zonă roșie pe braț sau picior? Acesta poate fi simptomul trombozei venoase. Această pată este caldă și moale? Acest lucru poate indica faptul că aveți un cheag de sânge sub piele.
- Edem
Când glezna sau încheietura mâinii începe brusc să se umfle, aceasta poate indica tromboză venoasă la braț sau picior. Cheagul de sânge blochează circulația, ceea ce împiedică circularea sângelui. Sângele se acumulează în spatele cheagului și face ca această parte a corpului să se umfle.
- Simptomele unui cheag de sange. Durere în brațe sau picioare
Poate să pară o durere musculară relativ inofensivă sau crampe la braț sau picior, dar fiți atenți. Durerea se agravează imediat ce începi să mergi sau să te întinzi? Dacă si pielea ta este roșie și umflată, ai simptomele evidente ale unui cheag de sânge în corp.
- Vomitarea
De asemenea, puteți dezvolta un cheag de sânge în stomac, aceasta este ischemia intestinală. Aveți greață severă, dureri de stomac și vărsături? Acesta poate fi un simptom al ischemiei intestinale. Consultați imediat medicul dumneavoastră.
- Tulburări de vedere
Un cheag de sânge vă poate afecta, de asemenea, vederea. În mod normal nu aveți probleme de vedere, dar acestea apar brusc? Acesta poate fi un semn al unui cheag de sânge într-o arteră conectată la ochi. Încă o dată, este foarte important să vă consultați imediat medicul.
///
Diastaza abdominala, problema multor femei care au nascut. Cum o recunosti
Diastaza abdominala este vinovata de ceea ce numim „burta de mama”, cea de care cu greu scapam dupa sarcina. Ce se ascunde in spatele acestei complicate denumiri si cum poti afla daca si tu te confrunti cu aceasta problema, descopera in randurile de mai jos.
Atunci cand pornim in uimitoarea calatorie a maternitatii, de a purta, de a naste si creste o fiinta, invatam numerosi termeni de care habar n-aveam. Printre acestia si diastaza abdominala, numita si diastasis recti. Aceasta apare atunci cand in timpul sarcinii, uterul in crestere intinde muschii abdomenului. Acest lucru poate determina separarea celor doua benzi paralele mari ale muschilor care se intalnesc in mijlocul abdomenului. Diastaza abdominala ar putea provoca o umflatura in mijlocul abdomenului, unde cei doi muschi se separa.
Ca mama, este acea burtica care creeaza frustrare dupa nastere, care nu dispare mult, mult timp. Si care adesea duce la intrebarea: „In cate luni?”in timp ce iti tii de mana copilul de doi ani. Este de asemenea, motivul pentru care hainele nu mai stau pe tine asa cum ti-ai dori, desi ai revenit la greutatea/dimensiunea de dinainte de sarcina. In cazuri extreme, diastaza abdominala poate avea legatura cu dureri inferioare de spate, dureri abdominale si chiar probleme pelvine.
De ce apare diastaza abdominala
Retineti ca este o intindere a tesuturilor conjunctive de-a lungul liniei unde se intalnesc muschii abdominali drepti. De ce se intampla asta? Incepe cu intinderea evidenta a abdomenului si presiunea suplimentara din partea copilului. Adaugati acum modificarile hormonale care duc la o inmuiere a tesuturilor conjunctive si a ligamentelor. Aveti astfel reteta pentru separarea abdominala.
Problema este atat de larg raspandita, incat peste 98% dintre femei se confrunta cu ea imediat dupa nastere. La 6 luni de la nastere, pana la 40% dintre femei inca sufera de diastaza. Este mai probabil sa se intample atunci cand: o femeie are mai multe sarcini, are o sarcina multipla sau exista deja o problema abdominala de baza (cum ar fi muschi slabi). Este important de mentionat ca, desi separarea peretelui abdominal apare mai frecvent la gravide, sarcina nu este singura cauza. Barbatii si copiii pot suferi si de o separare din cauza presiunii interne neobisnuite, cum ar fi in urma unei interventii chirurgicale sau a unei leziuni.
Exista oarecare controverse in legatura cu distanta dintre cei doi muschi abdominali drepti care ramane dupa nastere astfel incat sa vorbim despre diastasis recti. Se considera ca putem lua in calcul aceasta problema daca spatiul dintre cele doua grupe musculare depaseste 2,5 cm.
Cum afli daca ai diastasis recti
O verificare a spatiului dintre cele doua benzi de muschi va poate spune daca aveti diastaza sau nu. Este simplu sa faci asta, urmand cativa pasi. Intinde-te pe spate, pe o suprafata plana si relativ rigida, cu genunchii indoiti si talpile fixate pe podea. Asezati degetele de o parte si de alta a ombilicului, cu palma orientata in jos. Ridicati-va capul si gatul usor de pe podea, atat cat sa simti ca musculatura abdominala s-a incordat.
Pipaie cu degetele spatiul din jurul ombilicului, deasupra si dedesubtul buricului. Daca latimea este de minim doua degete, suferi de diastaza abdominala. Acesta este motivul pentru care inca nu ai ajuns la conditia fizica pe care ti-o doresti. Daca spatiul depaseste 4-5 degete te confrunti cu o diastaza severa, care in majoritatea situatiilor raspund doar la interventia chirurgicala.
////
Factorii care pot declansa cancerul colorectal
Cauzele cancerului colorectal. Cancerul colorectal se dezvoltă cel mai adesea dintr-un polip detectat în timpul unei colonoscopii. Deși benign în majoritatea cazurilor, un polip poate degenera într-adevăr în cancer. Analiza sângerărilor din scaun este acum cel mai bun mijloc de screening.
Cancerul colorectal este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer si fectează aproape la fel de mulți bărbați si femei și apare destul de târziu în viață: vârsta medie de diagnostic este de 71 de ani pentru bărbați și 75 de ani pentru femei. Cancerul colorectal este rar înainte de vârsta de 50 de ani.
Prin urmare, îmbătrânirea populației explică parțial creșterea numărului de cazuri observate în ultimele decenii. Între 1980 și 2000, numărul de cazuri recent diagnosticate pe an a crescut continuu. Cu toate acestea, tendințele recente arată o încetinire a acestei evoluții. Modificarea stilului de viață poate explica și acest fenomen.
Cauzele cancerului colorectal
S-a demonstrat astfel că un aport caloric ridicat ar putea favoriza apariția cancerului colorectal. De asemenea, tutunul și alcoolul pot juca un rol negativ, primul favorizând apariția așa-numitelor polipi adenomatoși (inițial leziuni necanceroase, dar care pot da naștere majorității leziunilor canceroase), al doilea contribuind la creșterea dimensiunea lor. În schimb, s-a dovedit că un rol protector il are consumul regulat de fibre (legume, fructe, cereale) și activitatea fizică.
Urmarea acestor sfaturi contribuie la prevenirea cancerului colorectal: abțineți-vă de la fumat, consumați alcool într-o cantitate rezonabilă, mâncați legume cât mai des posibil, evitați supraalimentarea și faceți exerciții fizice în mod regulat.
Aceste măsuri, care privesc starea de sănătate în ansamblu, sunt susceptibile de a reduce riscul acestui cancer cu cel puțin o treime.
////// Simti nevoia sa mergi la toaleta noaptea
De ce nu dormi bine? Adormi în fiecare seară fără nicio problemă, dar totuși simți că oboseala se lipește de pielea ta toată ziua? Poate că somnul tău nu este atât de odihnitor cum îți imaginezi. Semnele care arată că somnul dvs. nu este într-adevăr unul bun.
Bei cafea toata ziua
Dacă primul lucru pe care il faci cand te trezești este să pregătești un espresso dublu și sa simți o mare nevoie să bei cafea în timpul zilei pentru a rămâne concentrat pe ceea ce faci, aceasta „pofta de cofeină” este probabil un semn că nu dormi bine.
Prea multă cafea în timpul zilei determină ca unele persoane să secrete cortizolul (hormonul stresului), ceea ce afectează calitatea somnului. Un studiu a descoperit că consumul de cofeină timp de 6 ore sau 3 ore înainte de culcare tulbură somnul și chiar reduce timpul de a adormi cu o oră. Pe scurt, bei prea multă cafea, astfel încât dormi prost, ceea ce provoacă oboseală și te încurajează să bei din nou cafea. Și dacă o înlocuiești cu cicoare?
De ce nu dormi bine? Te trezesi cu durere de cap
Nu este nevoie să dai vina pe polen sau mâncare pe care ai mâncat-o cu o seară înainte. Aceste semne pot indica faptul că aveți apnee în somn. Această oprire respiratorie repetată de mai multe ori pe noapte crește treptat gradul de oboseală și somnolență în timpul zilei. Ca să nu mai zic că provoacă stres cardiovascular.
De ce nu dormi bine? Mergi la toaleta noaptea
Chiar dacă aveți capacitatea de a vă întoarce imediat, aceste mici pasaje la baie vă afectează somnul. Potrivit urologilor, oamenii care se ridică noaptea să facă pipi sunt, în medie, cu 24% mai puțin performanți la serviciu decât cei care dorm ca bebelușii. Data viitoare când îl vezi pe medic, verifică-ți tensiunea arterială, deoarece ridicarea frecventă noaptea pentru a merge la toaleta poate fi un semn al tensiunii arteriale ridicate.
Luati in greutate fara motive
Dacă acul cantarului are tendința de a merge în sus, în timp ce nu ați schimbat dieta, este posibil sa aveti probleme de somn. Potrivit unor cercetători, lipsa somnului reduce nivelul de leptină din corpul nostru (hormonul care semnalează sațietatea către creier și suprimă pofta de mâncare) și crește rata de ghrelină (hormonul care stimulează foamea).
Trezire peste România şi conducătorii ei
http://noulierusalim.ro/index1.php?pg=subcapitole&cap=4&sub=4
Cuvântul Meu vine pe vânt, vine cu vântul, pe vânt subţire vine cu Mine la tine, românule, poporul Meu. Vine pe adiere de vânt, ca la Avraam, ca la Moise, ca la Ilie. Cu lumea păgână vorbesc altfel. Vorbesc prin fapte cu lumea păgână. Am rostit, şi tot aşa rostesc şi azi prin prooroci. Rostesc plăgi peste lumea păgână, şi cuvântul se face faptă. Cu lumea vorbesc prin tunet, prin trăsnet, prin înec, prin zguduituri de pământ, prin foc, prin palmă rea, prin lipsă de înţelepciune peste lume.
O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu şcoli, n-am la ce îi pune. Şcoala este sfinţenia, şi cei învăţaţi de pe pământ nu au şcoala sfinţeniei şi lucrarea ei. N-am ce face cu cei cu şcoală, n-am. N-am decât să-i orbesc ca pe Saul, care avea şcoală şi Mă prigonea de multă şcoală ce avea, şi după aceea l-am pus să Mă vestească la cei de alt neam şi l-am smerit făcându-Mă biruitor în el. Aşa l-am biruit Eu pe Saul, pe cel cu şcoală de pe pământ. N-am ce face cu cei mândri, cu cei ce au cugetul mândru. Mie îmi trebuie om sărac cu duhul. Cel mândru îşi este sieşi dumnezeu. N-am ce face cu cel mândru. N-am, tată, ce face cu cel vopsit, cu cel fardat, căci vopsitul este o lucrare urâtă, care acoperă răul şi urâtul şi minciuna ca să nu se vadă. Fardul este faţa vopsită ca să nu se vadă faţa urâtă. Stau ascuns de faţa ta şi aştept clipa răscumpărării tale, românule, creştinul Meu. Trezeşte-te! Auzi tu glasul Meu?
– Mă duc, Fiule scump, să strig din mijlocul grădinii Tale să se scoale întru întâmpinarea Ta ţara Ta de azi.
Scoală-te, tu, popor binecuvântat de cuvântul Fiului meu! Scoală-te şi te spală cu suspinele tale şi cu săpunul cel plin de miresme cereşti, care spală omul la inimă şi la minte şi la fire. Spală-te cu cuvântul Fiului meu, Care S-a făcut Mire în tine, Mire cu mireasă luată din tine, ţară a nunţii Fiului lui Dumnezeu. Scoală-te de nuntă, că e nuntă cerească în mijlocul tău, şi cântă îngerii şi sfinţii în tine. Scoală-te să auzi cum îngerii vestesc venirea Fiului lui Dumnezeu la tine, aşa cum au vestit acum două mii de ani venirea Lui la Israel cel care a fost necredincios. Sculaţi-vă, feciori şi fecioare, şi daţi trupurile voastre mireasmă plăcută înaintea venirii Fiului meu. Gătiţi-vă cu cerească sfinţire şi împodobiţi-vă pentru Domnul, că vine plata celor credincioşi şi sfinţi. Bucuraţi-vă suspinând, şi suspinaţi bucurându-vă şi cutremurându-vă inimile întru întâmpinarea Fiului meu.
Vine Domnul, Românie, şi la tine vine, şi din tine Se va arăta cu slava venirii Sale. Vine să te facă pământ nou şi cer nou, dar ia-ţi hăinuţă de nuntă, popor binecuvântat, şi vino la nuntă şi ia daruri şi pune-le peste tine ca să fii gata de nuntă. Vino spre grădina Fiului meu şi ia din ea podoabe de nuntă, ca să te ocrotească Domnul la venirea Sa. Amin.
O, Doamne Fiule, strig spre ocrotire, strig omul să vină sub mâna Ta ocrotitoare. Strig din mijlocul ieslei cuvântului Tău, din cartea Ta cu care Tu Te scrii în mijlocul României pentru venirea Ta peste pământ. Strig, Doamne, strig, Fiule, strig. Strig şi eu, că Tu strigi mereu, că e vremea să vii şi să ocroteşti pe cei la care vii. Amin, amin, amin.
– Iar Eu voi împlini rugăciunea ta cea cu suspin, mamă, şi voi ocroti pe cei pecetluiţi cu pecetea venirii Mele, şi ei vor fi sadul Meu şi îşi vor întinde crenguţele peste pământ şi vor odrăsli. Precum pata de untdelemn nu se mai şterge, tot aşa pecetea Mea, prin cuvântul acesta de izbăvire, va sta neştearsă de pe cei ce au fost şi de pe cei ce sunt lângă Mine, şi va sta această pecete spre judecata sau spre preamărirea lor, şi va intra la răspuns tot cel care a fost adăpostit sub această lucrare de cuvânt şi s-a dus apoi în voile duhului lui, ca să se depărteze de cuvântul adevărului, care vine să judece lumea. Amin.
O, Mă doare cu durere dumnezeiască în această zi, Mă doare când îl văd pe antichrist cum se zbate să-Mi îngenuncheze sub el ţara strălucirii, pământul român sub puterea lui, dar Eu, Domnul, îl voi îngenunchea pe el curând, curând, căci acest pământ este al Domnului şi nu al omului, şi Eu Mi-l voi lua înapoi şi voi face din el şi pe el voia Mea. Amin.
O, popor român, stai la învăţat voia Mea înaintea Mea. Ieşi de sub robia omului şi aşează-te în calea Mea, că Eu îţi ţin calea ca să te izbăvesc. Duhul Meu Cel Sfânt ţi-L dau ca să te înnoieşti cu El, că tu nu poţi să fii al tău dacă stai pe pământ ales de Dumnezeu. Curând, curând te voi scoate de sub robie şi vei vedea mâna Mea deasupra ta, şi atunci Mă vei preaslăvi, căci tu ai pe fruntea ta semnul apostoliei, că ai fost însemnat de cel întâi chemat al Meu între ucenicii Mei cei de acum două mii de ani. Apostolul Meu Andrei te pecetluieşte şi azi cu duh de bărbăţie ca să te trezeşti dacă voieşti, căci azi e zi de jale pe pământul român. Se zbat fiii diavolului să supună sub ei acest pământ sfinţit de cuvântul Meu cel de acum două mii de ani şi cel de azi, dar ei nu vor mai avea zile multe, căci slava Mea va coborî pe pământ cu mânie ca să cureţe de pe el fărădelegea şi pe toţi slujitorii ei. Amin.
E zi de jale în cer şi pe pământul român, dar Eu îi hărăzesc poporului de pe el zi de trezire, zi de curăţire a necredinţei, şi luminare îi hărăzesc lui, şi biruinţă asupra diavolului, crucea. Amin.
O, copii care staţi ochi şi urechi la Mine şi la cuvântul Meu! Mă mistui de durere pentru pământul român în mijlocul căruia vă am pe voi lumină a lumii. Împărţiţi durerea Mea şi lumina Mea peste pământ. Pe cât de mare Mi-e bucuria pentru pomenirea biruinţei Mele prin voi peste pământ, pe atât de mare Îmi este durerea pe care diavolul Mi-o face în ziua aceasta prin zbaterea lui ca să biruiască el pe pământul alegerii Mele, dar el va şti în curând că locul lui este plângerea şi scrâşnirea dinţilor şi că locul slavei Domnului este pământul pe care dă el iarăşi azi să-l ia sub stăpânirea lui. Eu însă îl voi nimici pe el curând, curând, pe el şi pe toţi slujitorii lui, pentru că vremea este acum a Mea şi nu a lui, şi pe mulţi îi voi îndemna spre viaţa veacului ce va să fie şi îi voi smulge din înşelăciunea veacului omului, şi aceştia vor primi puterea şi vor iubi cerul pe pământ, şi va asculta pământul de cer, şi oamenii de pe el vor vedea pe Dumnezeu şi Îl vor sluji pe El. Amin.
Lumea îngerilor stă mereu în slujba planurilor Mele, a Scripturilor Mele ca să le împlinească. Lumea îngerilor e cerul, şi au dat îngerii Mei luptă mare împotriva îngerilor întunericului acestui veac lumesc, îngeri care voiau să Mă biruiască de la cârma luptei. Eu însă v-am poruncit vouă să ridicaţi mânuţele şi să-Mi cereţi Mie să încep să fac biruinţă din cer pentru ţara Mea şi a voastră, ţara cuvântului Meu, şi să dobor în zilele ce vin planul lui antichrist, care se zbate cu puterea şi cu lucrarea diavolului să-Mi stăpânească el pământul alegerii Mele, pământ pe care Eu sunt Stăpân, Eu şi planul Meu cel pentru sfârşitul fărădelegii de pe pământ. Amin.
Am proorocit în dimineaţa sărbătorii zilei de pecetluire cu legea sfinţeniei peste grădiniţa cuvântului Meu, zi care a fost zi de jale (12 decembrie 2004, ziua alegerilor prezidenţiale în România, n.r.), am proorocit că voi face trezire peste poporul român şi duh de bărbăţie, şi că voi căpătui zilele stăpânirii lui antichrist, iar lumea îngerilor, la auzul cuvântului Meu cel rostit pentru acest început de biruinţă, a dezlănţuit război din amândouă părţile, iar Eu am vegheat şi am început cu zile de biruinţă. Am biruit tot ce diavolul a plănuit din vreme prin toate descântecele lui, căci voi v-aţi rugat, precum Eu v-am vestit şi v-am învăţat, iar în ziua când lovitura împotriva biruinţei Mele a vrut să fie dată v-am spus să-Mi cereţi cu mânuţele şi cu inimioarele ridicate spre Mine toate odată într-un glas pe cel ce va să biruiască împotriva a tot planul diavolesc, pregătit să-Mi curme mersul Meu spre zilele gloriei ţării întoarcerii Mele cuvânt pe pământ, şi aşa Eu am împlinit, iar lumea îngerilor buni şi a celor răi care au făcut război între ei au sfârşit ziua cu biruinţa de partea Mea, şi aşa voi sta Eu la cârma luptei nevăzută între cele două feluri de lumi ale îngerilor, şi aşa voi aduce Eu înaintea Tatălui, apoi, toată biruinţa Mea, căci toate îmi vor fi supuse, ca apoi Eu să le supun Tatălui, împreună cu Mine şi cu toţi iubitorii de Dumnezeu. Amin.
Eu pic cu pic spulber de pe pământul alegerii Mele toată împotrivirea care stă împotriva Mea prin îngâmfarea omului. Voi culca la pământ pe toţi cei care dau să stea în fruntea poporului român mânjiţi pe mâini de sângele celor ce strigă la Mine din pământ ca să le fac dreptate.
O, daţi-vă deoparte, voi, cei prea mult pătaţi, voi, cei prea îngâmfaţi, voi, cei ce doriţi măriri şi ranguri, căci Eu ridic pe cei tari prin umilinţa lor şi le adaug credinţă şi temere de Dumnezeu şi putere din puterea Mea ca să doboare ei, la cuvântul Meu cel rostit din mijlocul neamului român, toată vraja care întunecă omul la minte şi la inimă şi la ochi ca să nu vadă lumina şi întunericul şi ca să le despartă pe ele, şi apoi să fie lumină! Amin.
O, nu Mă pot stăpâni până ce nu voi arăta toată deşertăciunea minţii şi pe cei ce o au pe ea înaintea Mea şi a neamului Meu de pe pământul român. Ridica-Mă-voi, şi aceasta voi face. Amin. Pic cu pic aşez pe pământul român lumină mare ca să ştie toate neamurile lumii că Eu sunt Dumnezeu mare şi minunat pe pământul român, şi din el Mă voi slăvi peste tot şi peste toate, căci Tatăl aşa binevoieşte. Amin.
Mama Mea cea plină de blândeţe şi de duh umilit ca şi Fiul ei, Cel Unul născut din Tatăl şi din ea, Mă mângâie aici, pe pământul ţării întoarcerii Mele cu duhul şi cu cuvântul între oameni, pe pământul cel întâi ieşit din ape la facerea cerului şi a pământului, pe locul din care Eu, Cuvântul Tatălui, am luat lut cu mâna şi l-am plămădit pe om în ziua a şasea între zilele facerii, zile măsurate cu măsură cerească: o seară şi o dimineaţă fiecare din cele şase zile ale facerii. Iar a şaptea zi a fost odihna Mea, şi Eu am sfinţit-o pe ea, căci omul era atunci sfânt ca şi Dumnezeu, prin supunere şi prin ascultare şi nu cunoştea frica, ci numai bucuria Mea în el.
Mă mângâie mama Mea aici, pe pământul întoarcerii Mele cu duhul şi cu cuvântul între oameni, şi Îmi grăieşte şi îi grăiesc înaintea neamurilor de pe pământ. Amin, amin, amin.
– O, Fiule copil al Tatălui şi al meu şi al celor ce Te cunosc şi Te cresc cu dor şi cu iubire în ei! Eu stau cu mâinile întinse deasupra pământului român ca să-l ocrotesc pentru Tine şi pentru cei ce s-au făcut ai Tăi în mijlocul lui. Taina lui e cât şapte mii de ani. Taina lui stă acoperită, căci aşa este lucrarea tainelor Tale şi aşa lucrează ea spre descoperirea ei. Dar omul s-a aşezat prea mare pe pământ şi nu se aşteaptă ca Tu să vii să-i spui că nu el este stăpân pe pământ şi că Tu eşti, fiindcă eşti Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului, iar omul de pe pământ e om, că dacă n-ar fi om şi atât, nu s-ar fi încumetat să se facă stăpân peste ale Tale şi fur înaintea Ta, Doamne.
Face omul din zilele umilinţei Tale zile de bucurie pentru el, nu pentru Tine, dar ceasul Tău a sosit mai mult ca acum două mii de ani, ca să-Ţi iei înapoi ce este al Tău şi nu al omului, Doamne şi Stăpânule a toate. Pământul român este acum în mâna Ta, nu în mâna omului, şi Te rog, acum, de pe el pentru Tine, nu Te mai rog pentru om. Te rog, Fiule ascultător şi supus, adu-Ţi aminte de făgăduinţele Tale rostite pentru pământul român şi ia cârma acestei corăbii care va pluti pe deasupra a tot răul care va bate păcatul de pe pământ şi pe tot omul mare în duhul lui şi care dă încă să stăpânească pământul alegerii Tale, pământul întoarcerii Tale de la Tatăl cu sfinţii Tăi, Doamne Cel scris în Scripturi ca să vii iar.
Să deschidă omul necredincios Scripturile acestor zile şi să caute în înţelepciunea lor şi a tainelor lor, să caute cu duh umilit şi nu cu mărire de sine cum că el ştie cuvântul Tău şi că nu mai vrea altceva decât Scripturile. Tu însă n-ai murit, ci ai înviat cu mare slavă acum două mii de ani, şi nu ai înviat ca să taci pe veci, ci ca să grăieşti atunci şi acum, aşa cum i-ai spus omului că Tu eşti Alfa şi Omega, şi nu altfel eşti, iar cel ce nu Te primeşte aşa, va fi bătut mult, ca şi cel ce va fi găsit lenevindu-se pentru cele de la Tine pentru om aduse cu Tine pe pământ. Amin.
Te rog, Fiule ascultător, să nu treacă cerul şi pământul spre taina cea încă neînţeleasă de om pentru cer nou şi pentru pământ nou, până ce Tu nu Te vei slăvi pe pământul român cu toate făgăduinţele Tale cele pentru el rostite prin gura Ta înaintea fiilor cuvântului Tău, din care Ţi-ai făcut pe pământ poporul de nou Ierusalim, popor de sfinţi în mijlocul neamurilor pământului, în mijlocul neamului oamenilor, neam viclean şi stricat şi prin care ei strălucesc ca nişte luminători ai lumii, Doamne. Îndură-Te şi ocroteşte cu toate puterile cereşti coborârea Ta cuvânt pe pământul român şi aşează-Te tainic şi descoperit la cârma corăbiei salvării şi fă-i pe oameni să înveţe să se închine Ţie în Duhul Adevărului, cu Care Tu îi înveţi pe cei aleşi de Tine pentru slava Ta de azi şi pui mereu în ei darul credinţei sfinte, darul rugăciunii poruncite de gura Ta pentru pământul român, ca să ai credinţă pe pământ în calea venirii Tale, şi pe calea ei să poţi veni, după cum ai şi putut să împlineşti ca un Dumnezeu Care poţi totul în numele Tatălui Nostru, Tatăl Savaot. Amin.
Cerurile se deschid tot mai tare, tot mai mult, ca să cobor Eu cu multă slavă şi cu adevărul. Amin. Eu sunt Adevărul, şi numai Eu sunt; Eu şi cei ce se fac după chipul şi asemănarea Mea în ei, şi apoi în afara lor. Amin.
Eu sunt Domnul umilinţei şi al slavei ei. Nu este slavă mai mare ca umilinţa de duh. Ferice celui ce este găsit aşa şi celui ce se face aşa înaintea Mea, căci este gata venirea Mea, şi Mă sărbătoresc curând pe pământul român cu praznicul cincizecimii venirii Mele.
S-au scurs cincizeci de ani de cuvânt al Meu peste pământ, şi lumea a fost găsită necredincioasă, căci pe neştire este venirea Mea peste cei ce nu veghează pentru ea.
Vin cuvânt de facere nouă pe pământul român ca să le înnoiesc pe toate. Aplecaţi-vă, voi, cei ce v-aţi aşezat să cârmuiţi prin valuri corabia Mea, acest pământ, pământul român, pe care Eu Mi-am aşezat tronul cuvântului Meu de pe care grăiesc şi binecuvintez şi curăţ cu el fărădelegea de peste tot. Amin.
O, popor român, auzi glasul Meu! Destupă-ţi urechea! Primeşte darul credinţei sfinte, că sunt în mijlocul tău cu praznicul venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, şi sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul tău. Vino spre Boboteaza ta! Vino, că eşti poporul alegerii lui Dumnezeu, şi Eu din mijlocul tău Mi-am ales ucenici ai venirii Mele. Vino să te bucur, că nu vreau să te întristez pentru nevegherea ta când Eu vin şi lucrez în mijlocul tău. Curând, curând Mă slăvesc în mijlocul tău cu praznicul cincizecimii cuvântului Meu de peste tine, odată cu sărbătoarea Rusaliilor cea sărbătorită după amintirea învierii Mele dintre cei morţi acum două mii de ani.
O, popor român, tu eşti scris să fii poporul sfinţilor de pe pământ. Să ştii că pe pământul tău vor fi numai sfinţi, şi nu vor mai putea sta pe el cei păcătoşi cu trupul şi cu duhul lor. Eu nu vreau să te întristez, ci vreau să te bucur prin această vestire, iar tu să faci ce a făcut mama Mea Fecioara, la vestea pe care i-am trimis-o prin îngerul cel binevestitor, şi să te faci ascultător şi supus şi credincios venirii Mele, că Eu vin negreşit, după cum este scris în Scripturi, şi iată, te-am ales să fii poporul venirii Mele, pământul venirii Mele, şi de cincizeci de ani sunt în mijlocul tău şi Mă fac carte în tine cu venirea Mea, cu cuvântul Meu cel de Bobotează peste toate neamurile pământului care se vor apropia de Iordanul vieţii, de râul vieţii care curge din gura Mea ca să-i tragă pe oameni spre temerea de Dumnezeu, căci se apropie ospăţul mâniei Mele peste cei ce nu se tem de Dumnezeu. Amin.
Vino, popor român, să te bucur, că nu vreau să te întristez, ci vreau să întind în mijlocul tău masa nunţii Mele şi să trag la ea pe împăraţii lumii, spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor lor şi apoi spre slava Mea din tine şi a ta de la Mine.
Pace ţie, căci te voiesc credincios ca să pot să-ţi spun: pace ţie, popor român, popor ales dintre popoare pentru slava Mea cea de la venirea Mea, şi pentru slava ta! Dar apleacă-te să Mă vezi, căci am în mijlocul tău împărăţia Mea, şi voiesc să te cresc prin ea şi să te slăvesc între popoare. Şi vor veni spre tine popoarele şi se vor boteza în credinţa ta şi te vor cânta şi vor zice: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului ca să umblăm întru legea şi întru lumina lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de El sub slava poporului Său cel nou ales pentru slava Sa!». Amin, amin, amin.
În ziua aceasta de pomenire cerească pe pământ, îţi aduc dintre sfinţi şi prin sfinţi puteri de suflet, duh de răbdare şi de nădejde sfântă, poporul Meu, ca să te rogi cu multă putere, cu multă durere, la Dumnezeu, că e durere mare peste ţara română, şi e durere în tine, Israele de azi, iar Eu M-am îndreptat cu mângâiere şi cu Ioan, botezătorul Meu, ca să Ne aşezăm Noi, cei din cer, şi cu tine în duh de putere şi de nădejde, căci zilele sunt grele, poporul Meu. Eu însă trebuie să aud glasul tău care Mă cheamă cerând ocrotirea pământului român, şi apoi să Mă aşez hotarnic între bine şi rău, între credinţă şi necredinţă, între sfinţenie şi fărădelege, căci totul trebuie să se înnoiască spre coborârea văzută pe pământ a celor ce nu se văd, dar vor fi, căci lumea se va înnoi, aşa cum Eu am făgăduit ucenicilor Mei acum două mii de ani pentru zilele cele de apoi, pentru aşezarea împărăţiei cerurilor pe pământ. Amin.
Aşteaptă Ioan Botezătorul să strige la oameni să se pocăiască pentru ca să se apropie împărăţia cerurilor pe pământ curăţit şi sfânt. Voi sunteţi tare neputincioşi, copii din porţi, dar Ioan aşteaptă, şi nu va pleca înapoi în cer cu cuvântul său până ce nu îl veţi aşeza în cartea Mea cu voi, căci fiecare sfânt lucrător prin lucrarea Mea de azi nu stă din lucru peste pământ, fiindcă nu se poate fără lucrul cel scris să fie lucrat pe pământ în fiecare vreme, şi mai cu seamă acum când Eu, Domnul, sunt în venirea Mea de apoi, şi am cu Mine oştile de sfinţi, spre plinirea vremurilor, spre întoarcerea oamenilor către Dumnezeu, Care iarăşi face lumea. Amin, amin, amin.
– Glasul meu strigă peste oameni, Doamne, aşa cum strigam acum două mii de ani când Îţi făceam Ţie cale ca să Te cunoască Israel şi să Te creadă că eşti Fiul Tatălui ceresc şi că eşti trimis din cer pentru izbăvirea din frica morţii a tuturor celor ce aveau să creadă în mântuirea cea de la Tine peste ei.
O, ce durere pe pământ, Doamne! Omul nu se mai satură să-şi petreacă viaţa sa, iar Tu i-ai spus poporului Tău de azi că în cer e jale, iar pe pământ e numai petrecere, şi omul nu ştie că nu este bucurie fără tânguire peste ea, fără plata celor ce ei trăiesc în orbirea lor. Vin eu, căci sunt înaintemergătorul Tău. Vin pe calea cuvântului Tău, care vine cu norii, şi strig peste pământ şi sun deşteptarea la pocăinţă.
Pocăiţi-vă, voi, oameni păcătoşi de pe toată faţa pământului, şi intraţi în baia naşterii de sus, spre iertarea păcatelor voastre! Eu sunt glasul care strigă şi vesteşte calea Celui ce Se face cuvânt peste pământ pentru naşterea din nou a lumii, căci Domnul vine şi botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, fie spre pocăinţă, fie spre certare pe tot omul, şi are lopata în mână şi Îşi curăţă aria şi Îşi adună grâul în hambare, iar pleava, în foc, căci El Îşi pregăteşte cu Duh Sfânt şi cu foc împărăţia Sa pe pământ, şi ea va fi fără de sfârşit apoi. Eu sunt cel ce vă îndemn la pocăinţă, şi apoi la izvorul vieţii, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, iar cuvântul Lui cel de acum naşte iarăşi lumea şi aşează pe pământ pe cele neclătinate, precum este scris în Scripturi.
O, ţară română, în zilele acestea a profeţit Domnul peste tine că vei intra la curăţit şi la albit, ca să fii apoi frumoasă, şi să fie curat pământul tău, şi să pregătească El slava cea mare a venirii Sale cu sfinţii pe vatra ta, căci eşti aleasa Lui. O, eu te privesc cu durere şi văd pe îngerii care curăţă din calea Domnului pe cele clătinate de om, iar eu te strig spre botezul pocăinţei şi spre iertarea păcatelor.
O, neam român, te cercetează Domnul, aşa cum El a profeţit în cuvântul Său de azi peste tine. Tu însă ai dat încă să nu auzi, dar El este împlinitor. Găteşte-te, dar, spre zile de căinţă şi de rugăciune şi de post plăcut Domnului, căci Domnul îţi dă har şi putere dacă voieşti să asculţi aceasta. Aşează-te să-L strigi să te ocrotească şi să-ţi dea duh de credinţă şi de ascultare şi de iubire pentru venirea Lui la tine cu duhul mângâierii cu care stă în mijlocul tău de cincizeci de ani, ca să-ţi pregătească slava ta cu El dacă-L primeşti, dacă-L aştepţi, dacă-L iubeşti, o, ţară scumpă a venirii Lui după două mii de ani pe pământ, cuvânt. Domnul este în tine ca să te ocrotească şi să te înnoiască prin pocăinţa ta dacă voieşti, iar fără dragostea ta El nu-ţi poate face bine ţie. Dar tu eşti ţara întoarcerii Lui la oameni ca să-Şi pregătească împărăţia cea fără de sfârşit, şi dacă nu voieşti aceasta, poate Domnul ceea ce nu poţi tu, ceea ce nu voieşti tu să poţi. Ridică-te, dar! Amin.
Să se îndemne spre pocăinţă unul pe altul fiii tăi, o, ţară a Domnului, căci naşterea ta pe pământ a fost odată cu naşterea Lui între oameni, şi aceasta a fost taina ta, şi cu ea vine Domnul la tine acum, după două mii de ani de la naşterea Lui şi a ta. Eu, Ioan Botezătorul, sunt cuvântul venirii Domnului la tine ca să nască iarăşi lumea din cuvântul Său, şi iată, în ziua de serbare a naşterii mele cea de la Dumnezeu în casa lui Zaharia şi Elisabeta, vin acum şi serbez această zi prin chemarea ta la pocăinţă, ţară română. Scoală-te ca să fii aleasă, precum îţi este soarta să fii aleasă între popoare şi să fii casa Domnului. Scoală-te din sângele tău, căci Domnul te are de la Tatăl pentru venirea Sa acum, la sfârşit de timp, aşa cum la prima Lui venire l-a avut pe Israel de popor al venirii Lui. Ridică-te şi te scutură de toată fărădelegea şi nu sta fără iubire. Fii înţeleaptă şi aprinde candela, căci Domnul S-a făcut Mirele tău şi nu te poate lepăda, dar te poate spăla, te poate înnoi, te poate naşte. El, Cel ce botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, El este Cel ce înnoieşte lumea nimicind fărădelegea, căci vremea este aproape, şi scris este: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă, iar cine este spurcat, să se spurce şi mai greu, căci vine Domnul cu plata a ceea ce fiecare şi-a lucrat».
O, ţară a întoarcerii Domnului, căieşte-te de nedreptatea pe care ai lucrat-o, şi vino spre iubire şi spre rugăciune şi spune-I Domnului tău: „Vino, Doamne!“, şi El va veni şi te va împodobi în slava venirii Lui cu sfinţii, spre pacea ta şi a Lui. Amin, amin, amin.
– O,tu, cel ce ai strigat la oameni şi acum două mii de ani chemându-i pe ei spre împărăţia cerurilor, spre Mine, Cel ce am viaţă veşnică pentru om, tu şi acum Mă dai omului prin vestirea ta despre Mine, iar Eu pecetluiesc cu putere strigarea ta, şi îi voi face pe oameni să caute spre Dumnezeu şi spre izvorul cuvântului vieţii. Amin.
Şi acum, Duhul Meu Cel blând şi smerit mângâie rana ta, Românie. Pacea Mea să se reverse peste tine ca un râu, dar caută, ţara Mea, să ai păstori care să te poarte spre Mine şi nu spre ei, căci din pricina celor ce stau peste tine fără viaţa Mea în ei, tu suferi acum durere, ţara Mea. Trezeşte-l tu pe cel între păstorii tăi care este de la Mine şi prin care am mărturisit acum paisprezece ani biserică curată pe pământ, biserică de nou Ierusalim şi neam sfânt şi mântuitor de la Mine în mijlocul tău. Trezeşte-l pe cel între păstorii tăi credincios şi adevărat pentru mântuirea ta şi aşează-l să ceară la Tatăl împăcarea ta cu Dumnezeu, ţara Mea. Adu-l cu faţa spre izvorul Meu şi pune-l mijlocitorul tău spre Mine, dar trezeşte-ţi duhul credinţei şi al cunoştinţei tainelor Mele cu care lucrez din mijlocul tău peste pământ, ţara Mea. Amin.
Sunt în sărbătoare cu ziua amintirii pecetluirii acum paisprezece ani a grădiniţei cuvântului Meu, a Sfintei Sfintelor bisericii României, căci toate se întocmesc iarăşi, iar cele vechi, iată, trec cu trosnet, şi se lucrează ţară sfântă, nou Ierusalim pe pământul român, şi acest nume va fi peste tot pământul: România, ţara Noului Ierusalim, limanul celor mântuiţi. Amin, amin, amin.
O, fiilor, e sub durere ţara venirii Mele cuvânt în ea. E apăsat neamul român sub varga mâniei Mele, şi voiesc să vă aud pe voi cerându-Mi să-l izbăvesc şi să-i dau din Duhul Meu de viaţă, iar viaţa este cea care stă în Dumnezeu cu tot cu om, căci plăcut îmi este neamul al cărui Dumnezeu sunt Eu, iar Eu îl ocrotesc pe el. Chiar şi durerea cea pentru trezire e tot iubirea Mea pentru om, dar trebuie s-o trezesc pe România ca să trăiască ea după cuvântul Meu, că Eu în ea Mă fac cuvântul cel pentru naşterea din nou a lumii, împlinind Scriptura aceasta despre care am grăit acum două mii de ani. Amin.
Duhul Sfânt al cuvântului Meu îi cere neamului român iubire pentru Dumnezeu, credinţă în acest cuvânt care curăţă fărădelegea de pe pământ şi care mângâie pe cei ce iubesc în Dumnezeu şi nu în lumea aceasta. Cobor pe pământ cu Scriptura înnoirii lumii, prin care chem omul să iubească în Dumnezeu, nu în lume, căci duhul lumii l-a scos pe om din împărăţia Mea şi l-a învăţat cu traiul cel de pe pământ şi nu din cer. Pe pământ trebuie să fie împărăţia Mea şi nu a omului, iar omul trebuie să fie locaş al slavei Mele, împărăţie a cerurilor, pe care o voiesc plină de bucurie în om, plină de glasul cuvântului Meu care iarăşi face lumea. Amin.
O, poporul Meu, în ziua aceasta de sărbătoare pentru grădiniţa cuvântului Meu, Eu te aşez înaintea Mea rugător pentru ţara română. Mâna Mea s-o izbăvească de sub greu, de sub durerea ei. Duhul Meu s-o înnoiască, iar fiii ei să caute viaţa lui Dumnezeu în ei şi între ei, căci păcatul poartă în el pedeapsa lui, iar Eu o voiesc curată pe România, fiindcă va să vin curând cu slavă văzută în ea şi să Mă vestesc Dumnezeul ei şi să-i ridic pe cei ce sunt români cu inima şi cu fapta, şi să-l numesc cu numele ei pe tot sufletul care va iubi să se facă după chipul şi asemănarea Mea, care va fi curând, curând peste fiii acestui neam, pentru slava venirii Mele, ca să am masă şi casă în ţara Mea nou aleasă aşa cum este voia Mea şi nu voia ei, iar voia ei să iubească voia Mea, căci sunt Dumnezeul ei. Amin.
O, popor al cuvântului Meu, te învăţ în Duhul Sfânt să ceri pentru România împărăţia păcii Mele, ca să aibă ea iubirea şi ocrotirea Mea şi să se gătească ea după plăcerea Mea, casă a venirii Mele după două mii de ani, căci din mijlocul ei am lucru mult de aşezat peste pământ, ca să aduc apoi spre vedere cerul cel nou şi pământul cel nou şi om nou, cu iubirea Mea în el pe pământ, şi odihna Mea în om, aşa cum l-am dorit Eu pe om atunci când l-am zidit spre bucuria Mea.
Şi acum, poporul Meu, având în mijlocul tău pe cei unşi între Mine şi tine, voiesc să aud glasul rugăciunii tale pentru România, care plânge sub încercare şi nu ştie să-şi afle izbăvirea din ispitele care au prins-o sub ele pentru depărtarea ei de Dumnezeu. Ridică mâinile, poporul Meu, şi cu fierbinte duh de rugăciune spune-I Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt rugăciunea ta pentru ţara ta şi a Mea, şi aşa să te rogi:
Doamne al puterilor în cer şi pe pământ, Doamne al răbdării şi al îndurării, în marea Ta durere de la depărtarea de Dumnezeu a neamului român şi a tot omul de pe pământ, Te mângâiem, inimă lângă inimă Te mângâiem în durerea Ta pentru ţara venirii Tale. Ea este aleasa Ta şi masa Ta de nuntă, dar ea nu poate să Te cunoască, fiindcă s-a depărtat de Duhul Sfânt, Care ştie de la Tine în om, iar păstorii care stau peste ea în numele Tău n-au milă de ea. Dar ai Tu, şi nu uita de mila Ta de ea dacă ai venit în ea ca s-o păstoreşti pe păşunea Ta. Dă-i ei darul Duhului Sfânt prin botezul Tău cu Duhul Sfânt şi cu foc. Dă-i ei duhul treziei şi al credinţei sfinte, şi apoi al iubirii şi al cunoaşterii lui Dumnezeu. Opreşte-Ţi mânia cea venită peste ea pentru deşteptarea ei. Certarea Ta de peste ea să-i fie ei înviere, şi apoi viaţă cu Tine, şi scap-o pe ea de duhul lumii, de duhul pierzător al acestui veac, căci lumea şi pofta ei piere, dar să rămână România şi fiii ei, Doamne, iar Tu să faci din ei casa Ta şi neamul Tău de sfinţi, că dulce este omul sfânt, şi binecuvântare pe pământ este viaţa cea sfântă în om.
în poporul Tău vor fi numai sfinţi; ştim că aşa ai vestit prin prooroci, dar întindem mâinile spre Tine ca să pui Tu în ele, iar noi să dăm neamului român înţelepciunea Ta, înţelepciune de facere a omului nou după chipul şi asemănarea Ta pe pământul român, şi să se întindă această minune peste tot pământul apoi, ca să înnoieşti aşa lumea şi nu cu certare, Doamne al puterilor.
Şi acum, însufleţeşte-Te în noi ca să ştim să-Ţi cerem, prin Duhul Tău să ştim, ca Tu să poţi împlini.
Porunceşte ploii şi măsurii ei cea multă să meargă înapoi la locul ei, şi să vină ea pe pământ numai pentru hrana oamenilor, hrană care creşte cu ploaie şi cu soare şi cu lumină şi cu harul Duhului Sfânt, Care dă viaţă peste toate şi mângâiere peste toate.
Porunceşte vântului cel iute să nu nimicească făptura Ta de pe pământul român, ci să se tragă înapoi în cămările lui, iar când iese, să vină dulce şi mângâios, ca să răcorească şi să vorbească despre viaţă, şi să cânte cu glasul lui cântecul iubirii Tale pentru cei ce Te iubesc, pentru venirea Ta cuvânt pe pământ, Doamne al puterilor.
Porunceşte cu iubire stihiilor toate să nu lovească pământul român, ci să-l ocrotească pentru şoapta Duhului Tău Cel Sfânt, Care Se face cuvânt pe pământ. La toate să le porunceşti să lucreze cu măsura binecuvântării şi a mângâierii, şi să aduci pace sfântă şi lumină din lumina Ta peste pământul român.
Te cerem pentru români şi peste români, ca să ştie neamul român să nu aibă alt dumnezeu afară de Tine, şi tot mai mult să asculte, şi să vină să înveţe voia Ta s-o facă, şi să fie neamul român neam sfânt, şi apoi neam slăvit înaintea Ta, de la care vor învăţa viaţa cea veşnică şi binecuvântarea toate neamurile pământului, care se vor plânge văzând venirea Ta cu slavă şi slăvindu-Te cu sărbătoarea ei în mijlocul pământului român, ales de Tine la început şi acum, ca să lucrezi de pe el taina veşniciei a toate câte au fost şi sunt în Tine şi nu în lumea aceasta, Doamne al puterilor.
Şi vino, Doamne, în noi cu Duhul Cel Sfânt al rugăciunii, şi prin El fierbinte să-Ţi cerem toate câte sunt rostite de Tine pentru făgăduinţa mântuirii. Acoperă cu ocrotirea Ta, cu mila Ta, şi apoi cu slava Ta ţara română, iar sfinţii şi îngerii Tăi să-i dea de la Tine, şi mereu învaţă-ne să Te rugăm pentru ea, iar Tu să împlineşti aşa. Amin, amin, amin.
O, ţara Domnului, S-a întors Domnul la tine, că Şi-a adus aminte de facerea ta cea de la începutul facerii şi apoi cea de la naşterea Lui Om între oameni. O, ţară română, te-a făcut Domnul casa venirii Lui, şi te curăţă de fărădelege ca să fii frumoasă şi curată. Deschide-ţi urechea şi auzi cuvântul Lui, că eu sunt proorocul venirii Lui cea de a doua şi voiesc cu milă să te umbresc pe tine, căci râvna mea de Dumnezeu se lasă cu putere peste tot pământul, ca să pregătesc apoi pe el slava Domnului şi odihna ei, căci oamenii nu vor mai putea sluji la doi stăpâni: şi loruşi şi Domnului.
O, tu, ţară scumpă, ţară numită, ţară română, aşează-te să asculţi pe Domnul Dumnezeul tău şi te fă voie a Sa, că ai în mijlocul tău glasul iubirii Lui, care face din tine pământul nunţii Lui, pământul celor mântuiţi, limanul celor ocrotiţi de Domnul, dar cheamă-L cu ruga ta să Se facă Stăpânul tău, ca să nu mai slujeşti tu la doi stăpâni, ci să-I slujeşti Domnului Dumnezeului tău şi să scoţi din tine pe stăpânitorul acestui veac, care nu are nimic în Dumnezeu.
Iar Tu, Doamne al celor ce Te cheamă cu dor, auzi glasul celor ce Te cer şi ocroteşte ţara română şi fă-Te liman al ei, şi apoi fă-o pe ea limanul celor mântuiţi. Amin, amin, amin.
O, ţara română este sub focul cel curăţitor pe care l-am rostit că va pogorî peste ea pentru spălarea pământului venirii Mele cu taina împărăţiei cerurilor pe pământ. Am adus pe pământ botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc, dar ţara Mea îşi vede de tot ce nu înseamnă Dumnezeu, iar Eu, Domnul, am pus-o la albit şi la lămurit, căci am în mijlocul ei cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, iar ea doarme când Eu nuntesc în ea praznic de înviere, masă de Duh Sfânt pe vatra ei. Am vestit cu cuvânt de foc să-l scoale ea pe alesul Meu din ea şi să se roage el pentru ea ca s-o împac cu Mine pe ea şi s-o aduc mai întâi la pocăinţă şi apoi la înviere. Am în mijlocul ei pe alesul Meu Irineu, cel prin care Eu Mi-am aşezat pe pământul ei biserică lucrătoare de Duh Sfânt peste ea. De mult i-am dat ei veste să-l scoale pe cel ce este aşezat de Mine mijlocitor pentru ea ca să-i dau pe ea hăinuţa neprihănirii prin pocăinţa ei de depărtarea ei de Dumnezeu, şi nu Mă voi milostivi de ea până ce ea nu-l va aşeza înaintea Mea pe acest fiu pe care l-am sortit s-o împace cu Dumnezeu pe ea, pe ţara Mea română. A venit regele ei, unsul Meu de peste ea, şi M-a întrebat de ce atâta durere, de ce atâta suferinţă pe ţara Mea şi a lui? Eu i-am răspuns lui că ea este ţara venirii Mele a doua oară pe pământ şi că Eu o spăl de toată murdăria ei ca s-o pregătesc să fie pământ al învierii şi al slavei Mele peste popoare. Eu i-am răspuns regelui ei că dau în ea pentru că ea dă la spate strigarea Mea şi Îmi ţine în obezi pe cel ales de Mine peste ea ca să se roage pentru ea, pentru naşterea ei de sus, pentru pocăinţa ei şi pentru îmbrăcarea ei în veşmântul Duhului Sfânt. Amin.
O, ţara Mea, câtă vreme nu te vei ridica să-Mi scoli din obezi pe cel aşezat de Mine rugător pentru tine, câtă vreme el va sta închis şi nesuflând cu gura lui peste tine împăcarea ta cu Mine, câtă vreme îl vor ţine pe el în întuneric cei care se dau a fi biserică a Mea în timp ce ea umblă de capul ei înaintea Mea şi nu după viaţa Mea cea plină de har, câtă vreme acest ales al Meu va sta fără lucrul Meu cel pus peste el pentru tine, ţara Mea cea de la sfârşit de timp, atâta timp vei suferi tu, şi acesta este răspunsul pe care Eu îl dau regelui tău care plânge la Mine pentru iertarea ta, pentru duh de mângâiere peste tine, ţara Mea română, ţară a Mea şi a lui. Iată, în tine umblă de capul lor cei mari care se numesc biserică a Mea şi a ta în tine, dar biserică a Mea este omul cel plin de Duhul Sfânt, de cuvântul Duhului Sfânt peste noroade. Îşi caută ranguri pe pământul tău mai-marii bisericii din tine, iar din pricina rătăcirii şi a îngâmfării lor vine mânia Mea peste tine, precum este scris în Scripturi.
O, scoală-te spre înviere, ţara Mea, scumpă România Mea! Scoală-te şi trezeşte-l pe cel ce doarme închis în obezi! El are căluş la gură ca să nu vorbească şi ca să nu se mai audă glasul lui peste coline ca să înverzească şi să înflorească ele sub ploaia cuvântului Meu care pe toate iarăşi le face, căci este scrisă în Scripturi această nouă facere a lumii. Puteam cu duhul mângâierii să te nasc de sus, ţara Mea, dar tu nu cunoşti şoapta mângâierii Mele care-ţi pregăteşte ţie naşterea cea din nou ca să fii nou-născuta Mea peste popoare, o, ţară a strălucirii! Se vor scula din aşteptarea lor proorocii care te-au vestit a Mea ca să-şi primească ei apoi moştenire în tine. Se va scula proorocul Daniel, prin care Eu, Domnul, te-am vestit că vei fi pe pământ şi că mulţi te vor zdrobi ca apoi tu să renaşti şi să semeni cu Mine; acest prooroc se va scula ca să-şi primească în tine bucuria pentru care el a crezut şi a aşteptat.
O, sunt cu taina praznicului învierii peste tine, ţara Mea de la sfârşit de timp. În tine este Domnul Împărat prin cuvânt. Împărăţia ta peste pământ nu este din lumea aceasta, ci este de sus, din cer, şi este scris despre tine să fii regină peste popoare prin cuvântul Meu cel din mijlocul tău. Cuvântul Meu din tine este râul vieţii. El odrăsleşte viaţă din cer peste pământ, şi este împărat, căci el este cuvântul Duhului Sfânt, şi are în tine praznicul cincizecimii lui. De cincizeci de ani plâng cu râu de Duh Sfânt peste tine, ţară a venirii Mele, iar omul de pe pământ care a aflat de alegerea ta dă să se slăvească el peste tine. Eu însă cobor în zi de praznic de înviere a Mea şi a ta epistolă a Duhului Sfânt şi te chem să bei din râul vieţii. Albia lui e din cer şi până pe pământ, din cele nevăzute până în cele văzute, din lumea cea nevăzută până în cea văzută. Izvorul lui este gura Mea şi grădiniţa peste care Eu, Domnul Cuvântul, grăiesc din mijlocul tău. Scoală-te la glasul Meu şi împacă-te cu Mine şi scoală-l pe cel ce va rosti înaintea Mea actul tău de pocăinţă şi naşterea ta din cuvântul Meu care curge în mijlocul tău, căci tu eşti ţarina cea cu comoară în ea, iar Eu sunt sărac de om în mijlocul tău.
Grăiesc peste cel aşezat la cârma ta, ţară română, şi îi spun aşa: Nu uita tu, cel ce stai cârmaci al corăbiei Mele, al ţării Mele română regină, nu uita că Eu am biruit prin fierbintele rugăciuni, prin ridicarea mâinilor către Mine ale celor ce sunt fiii lui Dumnezeu în neamul român, fiii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român, căci Eu le-am spus în ziua când am biruit pentru tine, să ceară la Mine ca să te aşez cârmaci al corăbiei Mele pe care stă scris: ţara română, şi apoi am biruit, şi tu stai acum cârmaci prin planul Meu. Apleacă-te şi ia din gura Mea. Sunt cu epistolă de Duh Sfânt peste ţara română. Ea este acum sub biciul mâniei Mele ca s-o curăţ de păcatul fărădelegii de pe ea şi s-o am mireasă spălată pentru praznic de înviere şi de venire a Mea cu masă de veac nou pe vatra ei. Mă doare crucea pe care Mi-o apasă mai-marii bisericii pe umerii Mei grei de păcatul de pe pământ. Geme pământul cu geamăt de durere pentru păcatele de pe el. Vreau să împac pământul cu cerul, şi pe om cu Tatăl Savaot, ca să-i trag pe toţi la Tatăl, aşa cum am făgăduit acum două mii de ani că voi face. Aştept pe cel făgăduit de Mine pentru neamul român şi pentru salvarea popoarelor apoi. Îl aştept pe cel ales de Mine, pe alesul Meu Irineu, fiu al neamului român, fiu scump Mie şi sfinţilor Mei, îl aştept să se scoale din somn şi să rostească venirea milei Mele peste ţara română, că ea este bătută din pricina celor ce stau peste ea din partea Mea, zic ei. Mai-marii bisericii nu fac voia Mea, ci fac voia lor şi îşi caută scaune şi ranguri, dar Eu nu i-am trimis pe ei să facă aceasta, ci ei de la ei s-au aşezat în locul Meu cu lucrarea lor. Pe cel ales de Mine însă, Eu l-am ales dintre ei şi l-am trimis spre ei, dar ei nu l-au primit, şi l-au pus în lanţuri şi i-au pus căluş la gură ca să nu se mai audă glasul lui cel dulce care cheamă omul la Mine şi la slava Mea din mijlocul neamului român. Dau de veste peste ţara română că Eu, Domnul, îi aştept pocăinţa şi credinţa şi sfinţenia ei şi umblatul ei pe cărările Mele, ca să vin cu mântuirea ei şi cu veac nou peste ea, căci oamenii din ea n-au putere să-i dea ei izbăvirea, fiindcă Eu nu împlinesc planurile omului, ci pe ale Mele le împlinesc. Amin. Iar celui ce i-a luat locul alesului Meu Irineu îi dau de veste şi îl rog în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh să-l scoată din legături pe cel ales de Mine şi să-l aşeze rugător şi mijlocitor pentru ţara română, iar Eu îl voi auzi pe el şi voi coborî milă şi slavă peste acest pământ şi peste neamul de pe el. Vai celor ce zădărnicesc planurile Mele cele din veac întocmite, căci de la întemeierea lumii am întocmit Eu slava ţării române la sfârşit de timp, ţară care Mi-a pus masă la venirea Mea acum de la Tatăl ca să fac iarăşi lumea şi să stau pe scaun de judecată şi de facere şi să rostesc cuvântul Meu peste pământ.
Iată istoria cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe vatra neamului român! Şi vor auzi mulţime de popoare şi vor veni la închinare şi vor bea din slava Mea şi vor lua înviere şi duh de mărturisire apoi.
Iată cartea cuvântului Meu cu care sărbătoresc praznic de cincizecime al lui pe pământul român! Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioară, am împlinit cincizeci de ani de cuvânt pe vatra poporului român (1955-2005, n.r.). Vor auzi popoare şi se vor apropia, dar ţara română este în mâna Mea. Nimeni fără Dumnezeu nu va mai dăinui peste ea. Mă las cu epistolă de Duh Sfânt peste ea, iar ţie, celui pus cârmaci peste ea, îţi spun să iei aminte la cuvântul gurii Mele, căci marea e tulbure, iar tu trebuie să ai putere de la Mine şi să stai cârmaci treaz la cârma corăbiei Mele, căci prin ea voi mântui lumea din păcate şi voi aşeza veac nou pe pământ, nou Ierusalim voi aşeza, precum este scris în Scripturi. Nu fi necredincios, ci credincios, căci Eu aştept glasul celui ce va ridica rugăciune la Mine din faţa poporului român, şi lui îi voi împlini ruga pentru mângâierea şi pentru învierea şi pentru salvarea acestui neam. Amin.
Acum te las sub duh de înviere, ţara Mea. Am grăit peste tine în zi de praznic a amintirii învierii Mele, căci stau în mână cu planul cel ceresc ca să-l împlinesc, iar în el este scrisă slava ta cea de la Mine şi praznicul învierii tale şi a fiinţei tale celei noi la sfârşit de timp. Tu vei fi după chipul şi asemănarea Mea prin cei ce vor fi neamul Domnului pe pământul tău, căci în mâna Mea stă soarta ta, iar Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi Mă vestesc peste tine cu numele Meu cel nou, scris în Scripturi acum două mii de ani, iar în aceste Scripturi scrie aşa: «Şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu». Amin, amin, amin.
Se aude pe pământ învăţătura cea mincinoasă de peste om. Om pe om se învaţă spre pierzare, spre despărţire de Dumnezeu pentru un trai bun pe pământ, şi îi zice acestui plan mincinos şi vopsit, îi zice ridicarea nivelului de trai. O, nu de aşa trai are omul nevoie, ci are nevoie de Dumnezeu omul, nu de trai pe pământ. Traiul cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, nu mai are cine să-l înveţe pe om. Nu mai este om cu duhul descoperirilor de la Dumnezeu ca să-i spună omului pe cele ce nu se văd şi care îl prind sub el fără ca omul să vadă faţa lor cea duşmană pe viaţa omului. Mi-e milă de ţara Mea română. Sunt în mijlocul ei cu duhul descoperirii, duh slujit de îngeri pentru lege sfântă pe pământ, iar ea, biată ţara Mea, doarme în necunoştinţă în faţa valurilor care dau să izbească în ea şi să-i robească darul şi frumuseţea ei cea de la Mine.
O, nu-ţi trebuie ţie nivel de trai, aşa cum îi spune omul fărădelegii acestei minciuni, scumpă ţara Mea! Am în tine cuvântul cel din gura Mea şi dau să-ţi deschid mintea ca să înţelegi ca Dumnezeu şi nu ca omul, căci în Scripturi stau scrise toate cele ce trebuie tu să ştii, dar citeşte cu Mine, ca să ştii de la Mine, ţara Mea. O, nu te mai bucura de cursa care ţi se întinde ca să crezi că vei avea trai bun pe pământ, că nu de la om vine fericirea şi dezrobirea ta de sub greu, ci de la Dumnezeu este să fie soarta ta pe pământ. Ţie îţi trebuie trai cu Dumnezeu, dar tu nu mai ştii această înţelepciune a mântuirii aşa cum ştiau străbunii tăi. Tu nu mai ai în tine oameni duhovniceşti ca să te călăuzească pe tine spre Mine şi pe Mine spre tine şi ca să crezi de la Dumnezeu şi nu de la om, ţara Mea. O, e greu fără lumină pe pământ. Nu mai este lumină pe pământ, iar Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu ştii să-ţi întinzi mâna spre Mine ca să te scap de duhul pierzător al acestui veac. Eu însă îl învăţ pe poporul cuvântului Meu, ca să iei tu învăţătură de la Mine şi să stai înaintea Mea, să stai la gura Mea, care izvorăşte pentru tine râul vieţii, înţelepciunea mântuirii şi lucrarea ei din om. Amin.
Patria română este patria Domnului, patria venirii Fiului Meu în a doua Sa venire pe pământ, precum Eu, Tatăl, L-am trimis. Tot pământul în lung şi în lat va auzi şi va înţelege în curând că patria română este patria cerească, patria sfinţilor Domnului, căci Fiul Meu va birui pentru slava ei, pentru înnoirea ei, iar cei ce vor fi în ea vor rodi din mijlocul ei roadele împărăţiei cerurilor, şi va fi Dumnezeu mângâiat, căci rodul Său Îl va mângâia pe El. Amin.
O, popor care asculţi glasul Fiului Meu întru a doua Sa venire pe pământ! Dă, tată, veste peste pământ; dă, tată, cartea Domnului în cele patru laturi, ca să facă roade vrednice de pocăinţă cei ce se vor sfinţi pentru Domnul şi pentru patria cerească, patria venirii Lui cu sfinţii pe pământ. Nu te îndoi, tată, de această împlinire. Glasul împărăţiei cerurilor este cuvântul Fiului Meu, cu care pregăteşte patria cerească şi slava ei în mijlocul pământului. Amin.
O, ţară română! Eu, Tatăl, te îndemn la pocăinţă, la lucrarea roadelor împărăţiei cerurilor în mijlocul tău. Primeşte iubirea Fiului Meu, care se face cuvânt pe vatra ta. De cincizeci de ani lucrează Domnul la veşmântul tău cel pentru venirea şi pentru slava Domnului tău. În tine este Domnul cuvânt, căci te-a ales să fii patria cerească pe pământ, iar Eu, Tatăl Savaot, încununez Adevărul, pe Fiul Meu Cuvântul în mijlocul tău, şi spun: cuvântul cel de peste tine este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu am binevoit, şi te învăţ cu duh şi cu cuvânt de tată: ascultă glasul Fiului Meu şi împlineşte-l pe el, spre slava Lui şi a ta. Amin, amin, amin.
– Ţi-am ascultat iubirea pentru ţara venirii Mele cu sfinţii, Tată Savaot. Strig în ea şi Eu, şi sfinţii Mei vestea împărăţiei cerurilor peste ea. Eu vin în ea pregătindu-i slava, dar puţini se trezesc ca să Mă ia în ei cu strigarea Mea. Eu însă le voi da o inimă nouă, iar ei vor căuta apoi şi vor găsi înţelepciunea cuvântului Meu şi se vor sfinţi pentru roade de pocăinţă, roadele împărăţiei cerurilor, Tată, şi se va împlini pe pământ taina patriei cereşti, după cuvântul Tău şi al Meu, Tatăl Meu. Amin.
– Mărturisesc şi eu, Doamne. Strig şi eu ca şi acum două mii de ani. Atunci am strigat la poporul Israel ca să se pocăiască pentru împărăţia cerurilor, cu care Tu veneai la el, iar acum strig la poporul român să vină spre pocăinţă, spre roade cereşti şi spre mărire apoi, după voia Ta. Amin.
Te strigă Ioan Botezătorul, popor român. Patria ta e patria cerească, fiindcă în ea Se face Domnul cuvânt de venire a Sa a doua oară de la Tatăl pe pământ. Cei ce vestesc în tine numele Domnului, să nu vorbească de Domnul unii altora cu duh de îngâmfare, ci cu duh de pocăinţă, arătându-şi unii altora calea cea cu bucuria smereniei pe ea, spre duh de pocăinţă şi spre roadele împărăţiei cerurilor apoi, iar de nu vor lucra aşa, iată, împărăţia cerurilor se ia de la ei şi se dă celor ce fac roadele ei, iar cei ce se îngâmfă sub numele ei, aceia vor rămâne goi şi ruşinea lor se va vedea. Amin.
O, căieşte-te de viaţa ta cea fără Dumnezeu în faptele ei, poporule român, şi te îmbracă în veşmântul curăţiei şi stai înaintea Domnului, smerindu-te sub slava venirii Lui la tine, spre înveşmântarea ta şi a pământului pe care stai, căci patria română poartă pe ea taina patriei cereşti, şi vei vedea împlinirea acestui cuvânt, căci duhul pocăinţei şi duhul proorociei dă acum să te trezească şi să te înnoiască, ţară a Domnului la sfârşit de timp. Amin.
O, botează-te, ţara Mea, în cuvântul Meu, căci tu eşti ţara cea cu slava Mea în ea. Cuvântul Meu care grăieşte în tine şi cu tine, aceasta înseamnă slava Mea din tine, o, ţara Mea cea cu comoară în ea. O, Eu, Domnul, te mângâi cu şoapta Mea de peste tine şi te învăţ naşterea cea de sus, şi-ţi spun ţie aşa cum spuneam şi acum două mii de ani: «Ce este născut din carne, carne este, iar ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că-ţi spun: trebuie să vă naşteţi de sus. Eu n-am venit în lume ca să osândesc lumea, ci ca să se mântuiască prin Mine lumea. Cel ce crede în Mine, nu se osândeşte, iar cel ce nu crede, a şi fost osândit, fiindcă n-a crezut în Mine, căci Lumină am venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor sunt rele. Cine însă lucrează adevărul, vine la lumină, ca să se arate faptele lui că în Dumnezeu sunt săvârşite». Amin. Aşa Îmi învăţam Eu ucenicii acum două mii de ani, o, ţara Mea, iar azi te învăţ şi pe tine, şi voiesc să se arate cei fără de vicleşug în tine, căci acelora atât de uşor le este să creadă în cuvântul Meu, încât ei înşişi mărturisesc prin fapta lor chipul Meu în ei, naşterea lor din Dumnezeu cu botezul cel de sus peste fiinţa lor, o, ţară cu comoara Mea în tine, dar vino spre trezire, ca să-L cunoşti şi să-L vezi pe Cel ce bate ca să Se mărturisească El din mijlocul tău Dumnezeu al tău, iar tu a Sa, o, ţară a Mea, cu comoara Mea în ea. Amin, amin, amin.
O, ţara Mea română, ţara Mea cu comoara Mea în ea! O, tu nu vrei să te trezeşti şi să cunoşti glasul Meu de peste tine, glasul Mirelui Care dă să te peţească pe tine ca să fii a Lui între neamuri. Am venit cuvânt din cer în mijlocul tău peste un popor credincios, şi tu spui că nu sunt Eu, şi iată, nu cunoşti glasul Meu, dar te numeşti fiică a dreptei credinţe, şi iată ce faci tu! O, ce faci tu în ziua aceasta, în duminica aceasta pe care părinţii au numit-o duminica dreptei credinţe! Tu în loc să iei de la Mine Duh Sfânt şi credinţă în venirea Mea cuvânt peste creştetul tău, tu îţi pui supuşii să-ţi dea bani şi să strângi tu bani pentru ortodoxie. Mă uit în tine, Mă uit în biserici şi Mă frâng de durere, ţara Mea dată Mie de Tatăl la naşterea Mea ca să fii casa Mea la venirea Mea a doua oară de la Tatăl. O, dacă tu ai fi a dreptei credinţe prin slujitorii din tine care-şi zic apostoli ai lui Hristos, tu ai face altceva în ziua aceasta a pomenirii celor drepţi ai Mei prin vreme, şi ai face ce au făcut drepţii Mei. Tu însă ai duh de lume, iar Eu am spus celor credincioşi să nu iubească duhul lumii şi dulceaţa cea trecătoare a traiului cel trupesc pe pământ.
O, ţara Mea cu comoara Mea în ea, Eu te numesc prin cuvântul Meu patria cerească, patria sfinţilor Mei din cer şi de pe pământ, căci cuvântul Meu vine pe nori până deasupra ta, şi cu oştirile cereşti vin Eu cuvânt în tine, şi nu vin singur, şi ţi-am pus nume mare şi te numesc patria cerească pe pământ. O, numai oameni îngâmfaţi găsesc în tine sub nume de slujitori ai dreptei credinţe, şi au uitat aceştia că Eu acum două mii de ani tot aşa am fost primit de poporul la care am venit atunci, şi M-au numit diavol, iar pe ucenicii Mei cei puţini i-au numit rătăciţi şi rătăcitori ca şi pe Mine şi i-au numit secta nazarineanului, şi iată, iarăşi este ceea ce a mai fost, căci acum Eu vin cuvânt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti glasul Păstorului Cel bun, Cel Care Şi-a pus viaţa pentru oile Sale pentru ca să le poată paşte apoi. Oile Sale cunosc glasul Său, şi numai acelea sunt oi, şi nu sunt oi cele pe care Eu nu le pot păstori. Eu sunt mereu astăzi, Eu sunt mereu, dar omul s-a învăţat altfel să vrea cu Mine şi să se creadă al Meu. Eu însă spun aşa: cel ce nu primeşte strigarea Mea după om acum, cel ce nu leapădă duhul lumii şi pofta ei cea care trece, acela nu este scris cu cei sfinţi care au ştiut şi ştiu să creadă când Domnul încearcă la uşa lor şi bate ca să intre şi ca să creadă ei apoi în glasul Meu cel plin de hrană pentru ei, şi iată, Eu sunt Păstorul Cel bun şi Îmi cunosc oile Mele, şi ale Mele Mă cunosc pe Mine, iar cel ce nu lucrează tot aşa, nu poate fi păstor de oi. Amin.
O, ţara Mea de la sfârşit de timp, te chem să ştii să crezi şi să te faci a Mea, ţara Mea. Te aştept să te găteşti pentru Duhul Sfânt, căci Eu Mă fac cuvântul Duhului Sfânt în mijlocul tău şi torn din El peste tine ca să-ţi aduc înnoirea şi să fii tu după adevăr patria cerească, patria dreptei credinţe, şi să fii miloasă ca Dumnezeu, o, patria Mea de azi, că M-am aciuat în tine cu ieslea cuvântului Meu care vine cu norii până deasupra ta ca să te hrănească din cer şi nu de pe pământ, ţara Mea. O, scoală-te şi te găteşte pentru Dumnezeu după voia Lui cea sfântă şi nu-ţi uita părinţii sfinţi, ţara Mea. Scoală-te şi vino, dar vino să crezi că Eu sunt Cel ce te hrănesc şi că sunt Păstor, căci tu nu ai păstori cu milă de tine, şi eşti săracă, eşti tare săracă de cele din cer, ţara Mea. O, te-aş striga durut, te-aş striga mult, că durerea Mi-e mare de la necredinţa ta, dar tu ai în tine slujitori străini de Duhul Sfânt, şi care te pândesc de peste tot ca să nu te scape de sub stăpânirea lor şi să fii tu a Mea şi nu a lor. Tu însă ia din Duhul Meu şi înviază prin credinţă şi prin hrana cea de sus, ţara Mea, căci prin ea Eu te împodobesc şi te păstoresc şi te pregătesc să fii patria cerească, ţara slavei Mele, ţară cu Mire, şi nu-ţi fac ţie rău prin hrana Mea cea de sus peste tine, o, iubita Mea. Amin, amin, amin.
O, popor al cuvântului Meu în mijlocul neamului român! Mi-am ostoit arşiţa Duhului Meu, Care stă aprins în Mine pentru acest pământ ales de Tatăl Meu ca să fie el ţara cuvântului Meu cel de la sfârşit, patria cerească pe pământ. Am grăit cu neamul român, căci el este cu auzul astupat pentru strigarea Mea când bat la uşa lui, iar cei ce-l păstoresc pe el, îl ţin rob şi îl învaţă să nu creadă că Domnul grăieşte din cer pe pământ. Tu însă întăreşte credinţa ta în cuvântul Meu, căci Eu, Domnul, voi răsplăti curând, curând credinţa sfinţilor Mei, şi se vor ruşina atunci toţi necredincioşii, şi vor suspina cu jale toţi cei ce s-au crezut drepţi în credinţa lor care nu a dat rod din ea nici pentru ei, nici pentru Dumnezeu.
Eu, Domnul, binecuvintez credinţa ta, poporul Meu cel luat din români, căci Eu nu sunt hristosul cel mincinos, cum Mă numesc cei ce nu cred auzind de Mine şi de tine, ci sunt Cel ce te binecuvintează pe tine pentru darul ce-l ai de la Mine, darul credinţei sfinte, căci Eu sunt Cel ce am spus: «Fericit este cel ce crede până nu vede», aşa cum cei sfinţi au crezut şi au împlinit cuvântul Meu prin darul Meu de peste ei, darul credinţei cea de sus, darul credinţei sfinte care ştie să-L primească pe Dumnezeu ca Avraam, ca Moise, ca Daniel şi ca toţi cei ce au fost fii ai credinţei sfinte, fii ai lui Dumnezeu prin faptele credinţei lor, care-şi are răsplătirea în vecii, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Şi pentru ţara Mea română rostesc Eu Însumi peste ea: Hristos a înviat, ţara Mea de azi, căci azi la tine vin. O, tu eşti sub cruce şi eşti pe cruce pusă de cei îngâmfaţi şi lacomi în tine. O, tu eşti străpunsă de omul fărădelegii, de omul minciunii, căci lupul numai părul şi-l schimbă şi glasul lui viclean. O, lasă-Mă să înviez în tine, lasă-Mă să pot pentru tine, şi Eu te voi izbăvi; Eu, ţara Mea, Eu şi nu tu, că tu fără Mine nimic nu poţi şi nimic n-ai putut. O, numai Eu sunt Cel ce pot, numai Eu, ţara Mea, şi vei putea şi tu dacă vei şti să îngenunchezi înaintea Mea pentru învierea ta, şi nu înaintea omului, ţara Mea. Eu te cuprind în umilinţa Mea şi te învăţ taina şi puterea îngenuncherii şi a învierii din îngenunchere. Ia de la Mine şi te scoală frumos, aşa cum Eu M-am sculat dintre morţi, şi dă-Mi mâna ca să te ridic Eu, ţara Mea, dar învaţă să cunoşti mâna Mea, şi credincioasă să fii tu, şi înţeleaptă să fii, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, Făcătorul tău de la naşterea Mea şi a ta odată cu a Mea, Mă aplec, şi aşa te învăţ Eu pe tine înţelepciunea Mea şi învierea ta din îngenunchere, ţara Mea de la sfârşit de timp, şi în care Eu vin, şi cuvântând vin, şi te învăţ scularea şi te învăţ învierea, ţara Mea, ţara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.
Dar pe tine, o, ţara venirii Domnului acum, la sfârşit de timp, cum să nu te pomenesc eu în grăirea mea de azi odată cu ziua de amintire a duhului tămăduirii cea de la mine peste cei credincioşi şi sfinţi! Îţi rostesc numele, ţară română, că tu eşti mereu, mereu sub braţul meu de mamă şi te ocrotesc ca pe cea a Fiului meu aleasă de pe pământ pentru slava Lui cea de acum, pentru râul Lui de cuvânt care curge peste tine din mijlocul tău, căci în mijlocul tău vine Domnul cuvânt de biruinţă şi de înviere şi împlineşte Scripturile acestor zile, şi are în tine popor credincios, care-ţi dă ţie glasul Lui de peste tine, glasul Domnului. Amin.
O, scoală-te, popor român, căci Domnul te învaţă scularea. Ai grijă să nu dormi. Scoală-te din somn, că tu dormi, şi iată, trebuie să te rogi cu suspin pentru viaţa ta, că tu eşti sub cruce şi nu vrei să ştii aceasta, dar scoală-te şi veghează, căci tu eşti patria cerească dacă Domnul este în tine cu lucrarea Sa cea pentru venirea Sa. O, nu-i lăsa pe cei lacomi, care-ţi sug vlaga şi viaţa pentru ca să fie ei bogaţi şi îngâmfaţi pe fruntea ta senină prin darurile Domnului de peste tine şi înseninată acum de faţa Domnului, Care stă în mijlocul tău lucrând salvarea ta. Nu-i lăsa pe cei vrăjmaşi ai tăi să te tot ţină sub robie, o, nu-i lăsa, ci scoală-te pentru biruinţa ta, căci tu eşti străpunsă de faptele omului fărădelegii, care ţi-a supt vlaga şi slava ta ca să aibă el slava ta, şi nu tu. Au trecut demult cei şaptezeci de ani de stăpânire a fiarei roşii peste creştetul tău slăvit de darurile Domnului de peste tine încă de la facerea ta, şi iată durere în cer pentru tine, că lupul numai părul şi-l schimbă şi glasul lui viclean şi stă peste tine şi-ţi suge slava ta ca să aibă el slavă, şi nu tu, dar Domnul vrea să te înveţe scularea, ţară scumpă a Lui. O, ascultă glasul Celui înviat! E Domnul. Nu te teme! El este Domnul Dumnezeul tău şi al părinţilor tăi cei credincioşi şi sfinţi, care se roagă înaintea Lui pentru tine şi pentru izbăvirea ta. Ascultă-L pe El, căci tu nu poţi nimic fără El. Eu stau deasupra ta şi te ocrotesc cu cete de sfinţi şi de îngeri. Sunt mama Lui, şi sunt mama ta, căci tu eşti ţara întoarcerii Lui de la Tatăl la om. Învaţă să îngenunchezi înaintea Lui cu slavă şi să-I ceri Lui izbăvirea ta şi slava ta cea de la El, o, ţară a Lui şi a mea, căci eu te ocrotesc şi te veghez, fiindcă eşti aleasa Lui cea de acum. O, scoală-te şi vezi. Iată, te robesc cei lacomi, şi n-au milă de tine cei lacomi, dar învaţă scularea, învaţă învierea, căci Fiul meu este Stăpânul tău, El, şi nu omul de peste tine care-ţi robeşte slava ta. Tu trebuie să ştii să stai în genunchi înaintea Lui pentru învierea ta, şi nu înaintea omului, o, ţară a iubirii mele pentru Fiul meu, Care te-a ales a Lui. Eu te cuprind pe tine în umilinţa mea, ca şi Fiul meu. Învaţă taina îngenuncherii şi a învierii din îngenunchere şi te scoală frumos, aşa cum Fiul meu S-a sculat dintre morţi, şi dă-I Lui mâna ca să te ridice El, dar să cunoşti peste tine mâna Lui cea străpunsă, şi credincioasă şi înţeleaptă să-I fii Lui, aşa cum El te-a învăţat şi S-a aplecat să te înveţe mereu învierea din îngenunchere, să te înveţe scularea, ţara mea, că tu eşti ţara Lui şi a mea ca să te ocrotesc. Scoală-te şi cântă cu dor: Hristos a înviat, căci El îţi lucrează învierea, dar roagă-te Lui şi cheamă-L, şi credincioasă să-I fii tu Lui prin rugăciunea ta. Amin.
Ţi-am mângâiat pe poporul Tău român, Fiule însuspinat pentru neamul român cel apăsat de îngâmfarea şi de lăcomia celor ce vor să-i ţină ei în mâna lor soarta lui, punând la cale durere pentru ţara Ta prin lucrarea lor de slavă a lor şi de iubire de arginţi în mijlocul ei, prin duhul lăcomiei lor. Dar eu Te rog, ascultă-mi ruga de mamă şi găteşte-i ei scularea şi suflă peste ea duhul învierii şi scoal-o din cruce, iar pe cei ce o ţin pe ea în umilinţă fără de dreptate, îngenunchează-i, Fiule Doamne, şi întăreşte peste ea statul celor ce au milă de ea, căci Tu eşti Cel ce poţi, şi eşti Domnul învierii, şi eşti Fiul meu Cel însuspinat, şi-Ţi mângâi ranele răstignirii şi pe cele pentru ţara Ta de azi, dată Ţie de Tatăl când eu, acum două mii de ani, de la Tatăl şi de la Duhul Sfânt Te-am născut pe pământ. Amin, amin, amin.
– O, mamă Fecioară, Mi-ai pus alin pe rane în zi de izvor de tămăduire, mamă. O, Mă tare doare pentru ţara Mea de nuntă, mamă. Suspin pentru ea în mijlocul poporului Meu pe care-l hrănesc cu cuvânt de înviere, mamă. Eu Mi-am aşezat în mijlocul ei masa Mea de cuvânt, masa Mea de nuntă, mamă, iar în ea vrea să poată omul fărădelegii cu mintea şi cu mâna lui, mamă, dar Eu Mă aşez pentru trezirea ei, pentru scularea ei din îngenunchere, căci ea este robită, şi este legată la ochi ca să nu ştie, ca să nu-şi vadă ea duşmanul cel viclean, mamă.
O, ţara Mea! Hristos a înviat, îţi spun Eu, Domnul învierii! O, scoală-te, ţara Mea! O, nu sta fără putere când vezi robia ta. Tu eşti sub cruce şi eşti pe cruce, iar Eu sunt Cel ce te scol. Uită-te la Mine şi te scoală frumos, aşa cum Eu M-am sculat dintre morţi, şi fă-ţi semnul sfintei cruci pe chipul tău şi peste tot neamul tău şi dă-Mi mâna ca să te ridic Eu, ţara Mea, căci te cuprind în umilinţa Mea ca să te învăţ nădejdea prin umilinţa duhului tău, care te ţine pe tine a Mea, şi vai celor în tine îngâmfaţi, care vor să-ţi ia lumina şi calea de sub picioare şi să grăiască ei în numele tău peste ei şi peste tine şi peste pământ. Eu, Domnul, voi fi cu tine, ţara Mea, şi îi voi întări peste tine pe cei buni pentru tine, pe cei cu milă de tine, dar cheamă tu spre tine mila Mea, şi ea va fi scularea ta la rugăciunea ta, o, ţara Mea de azi. Amin.
Iar pe tine, popor al cuvântului Meu, te îndemn spre duh de rugăciune către Tatăl pentru ţara Mea şi a ta, pentru neamul Meu român, pe care vreau să-l scol din necredinţă şi din cruce. Închină-I Domnului zile noi de veghe şi de jertfă sfântă pentru ţara Mea şi a ta, şi nu te îndoi ca păgânii, care nu-şi iubesc părinţii şi care s-au făcut păgâni cu credinţa lor, zdrobită de viaţa lor deşartă. Păzeşte de nouă ori toate zilele de marţi şi de joi şi fă din ele trăiri cereşti şi creştere a Duhului Sfânt în tine şi rugăciune pentru ţara Mea română şi pentru împlinirea făgăduinţelor Mele cele pentru tine şi pentru ea rostite şi fii ascultător Domnului tău, popor al venirii Mele cuvânt de înviere peste pământ. Strămoşii tăi au ştiut de la Duhul lui Dumnezeu şi de la semnele de peste ei zilele acestea, zile despre care oamenii nu mai ştiu puterea lor de biruinţă dacă le-ar pune pe ele înaintea Mea jertfă de izbăvire pentru ei. Dar tu înnoieşte de nouă ori jertfa aceasta de rugăciune pentru biruinţa Mea peste pământ, şi numără de la ziua de pomenire a învierii Mele zile de rugăciune şi de cinstire Mie de la tine, şi să biruieşti tu aşa cum biruiau strămoşii tăi, care cunoşteau semnele Mele de peste ei, şi apoi ei aduceau Domnului cinstire şi slavă şi zile de veghe pentru izbăvirea lor. O, nu te lua după cei cu credinţa cea omenească şi care au lepădat de peste ei puterea credinţei strămoşilor lor creştini, care aveau frica lui Dumnezeu în fiinţa lor, ci arată-te popor de rugăciune şi adu-Mi zile de stăruinţă, zile în care tu poţi să fii al Meu şi nu al trupului tău, căci lucrul cel cu mâna e pentru trup, iar lucrul cel cu duhul e pentru Dumnezeu şi pentru biruinţa Lui peste pământ, poporul Meu. O, fii credincios ca Avraam, căci el a fost simbolul Tatălui Meu Savaot, Care i-a cerut lui pe Isaac jertfă, şi nu s-a îndoit Avraam, ci a crezut că şi din morţi i-l voi scula pe Isaac, şi a fost Isaac înainte pildă pentru jertfa Mea pe cruce şi pentru scularea Mea cea biruitoare şi pentru seminţia cea prin Mine credincioasă, aşa cum Tatăl i-a făgăduit lui Avraam.
Ai grijă, Ierusalime, căci primăvara se taie de uscăciuni pomii, ca să rămână numai ramurile verzi, care dau muguri. Această lucrare să răsară de la rugăciunea ta înaintea Mea pentru ţara Mea română, că e vremea Mea cu tine în ea, şi e vremea ei, iar ea este încă ţinută în robia celor ce o înşeală pe ea cu faţa lor vicleană, dar să se scoale ea şi să vadă bine pe cel ce-i vrea ei binele, şi aşa să vegheze ea pentru ea, iar Eu voi fi scutul ei şi voi fi scularea ei din îngenunchere. Amin.
O, e zi de izvor de tămăduire. E mama Mea Fecioara tămăduitoare peste ţara Mea română. O, stai la lucru sfânt, poporul Meu. Întăreşte-te în Duhul Sfânt, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, cu tine lucrez pe pământ, şi am cerul venit cu Mine la tine, şi vom putea pentru Tatăl, şi vom putea pentru om, şi omul va învăţa taina îngenuncherii şi a sculării din genunchi, şi va învăţa să-Mi vindece rana Mea cea pe cruce primită în trupul Meu, şi prin care Eu am judecat pe stăpânitorul acestei lumi, şi până la capătul lui îl voi judeca pe el, căci rana Mea este dovada slavei Mele cea prin învierea Mea dintre morţi, şi care Mă arată Domn al biruinţei, Domnul slavei, poporul Meu. Amin, amin, amin.
Îţi cer ţie, poporul Meu de azi, să stai în taina frăţiei pentru cele de sus şi să-I arăţi lui Dumnezeu lucrarea ta între frate şi frate, că am nevoie să Mă sprijin cu tine în vremea aceasta grea, şi ai tu nevoie să te sprijinească Dumnezeu prin vreme grea, poporul Meu. O, Eu aştept de la tine stăruinţă mare acum, cu rugăciune multă şi cu putere în ea acum, trezire pentru iubire ca în cer între frate şi frate şi fapte cereşti, care mântuiesc de la Dumnezeu între oameni, că e duhul cel potrivnic cu viscol mare peste pământul român, iar Eu trebuie să te am lampă de veghe pe tine, străjer de la Mine pentru biruinţa Mea peste acest pământ, şi lupta e grea, şi Eu n-am putere din cer dacă nu am aşternut pe pământ şi corabie de plutire a Duhului Meu, cu care să Mă port pe deasupra şi să îndemn neamul român la sculare şi la înţelepciune, că toate limbile s-au încurcat în el şi viscol mare s-a ridicat deodată şi bate cu furie pe vatra română, poporul Meu. O, ce voi face, oare? Cum voi opri această viscolire, care deodată s-a sculat să bată, şi iată, frate pe frate se loveşte şi se duşmăneşte, şi nu este cel ce face dreptate între frate şi frate, şi e vremea să lucrez Eu, Domnul, şi să suflu duhul frăţiei peste neamul român, neam în mijlocul căruia Tatăl Meu M-a trimis să vin acum pe pământ şi să lucrez cerul cel nou şi pământul cel nou şi popor nou de sfinţi şi iubire precum în cer pe pământ, iar mama Mea Fecioara udă cu lacrimi mari de la o margine la alta ţarina neamului român, pământul întoarcerii Mele la oameni cu cuvântul învierii Mele, precum este scris să vin şi să înviez făptura şi pe om.
O, mamă, o, mamă a Mea, cât plângi! O, ce vom face, mamă?
– Eu, Fiul meu Mântuitor de om şi de neamul Tău cel ales la sfârşit, eu plâng acum cu lacrimi mari şi multe ca să spăl gândul şi inima acestui neam înviforat de duhul nefrăţiei, şi plâng, Fiule scump, şi îl rog pe acest neam să plângă cu mine şi cu Tine către Tatăl şi să ceară înţelepciune şi duh de trezie şi de sculare din moartea aceasta, din noaptea asta grea şi neagră a necredinţei, a nefrăţiei, a neiubirii, Fiule răstignit de voia cea prea multă a omului înaintea cerului sfânt, care stă cu viaţă peste pământ şi peste om. Plâng, Fiule salvator, şi îl rog pe neamul român să ceară peste el voia Ta, nu voia lui, şi îl rog să nu se dărâme frate pe frate şi să nu arate neamurilor de pe pământ dezbinare în mijlocul lui. Iar la cei ce cred ei că pot face tot ce trebuie să aibă peste ea ţara aceasta, eu le spun aşa:
Nu puteţi fără Dumnezeu, nu puteţi numai voi, căci voi nu lucraţi după Dumnezeu, ci după voi şi după duhul duşmăniei lucraţi, iar lăcomia de slavă şi de deşertăciune vă orbeşte, şi vă arătaţi prea mult, prea pe faţă răutatea şi faţa şi inima care vi se vede chiar când voi daţi să vă pitiţi în spatele altora, şi aceia necuraţi. Rostesc cuvânt proorocesc şi vă spun aşa: eu am înviat dintre morţi ca şi Fiul meu Iisus Hristos şi i-am dat apostolului Toma omoforul meu, lăsându-l peste el în văzduh, şi Toma m-a văzut înviată cu trupul şi mi-a văzut mormântul gol, căci înviasem. Cu duh de înviere vă spun vouă că vă veţi nimici între voi dacă nu veţi lua ca hrană a inimii iubirea şi iertarea aşa cum a lucrat Fiul meu, Mântuitorul lumii, şi din care a dat celor ce cred în El, iubindu-L pe El între toate şi prin toate. Vă veţi porni unii spre alţii, căci ura şi semeţia nu vă vor duce spre limanul spre care, treji fiind voi, îl visaţi. Ţara română este patria venirii cuvântului Fiului meu cu învierea omului, dar voi nu voiţi să auziţi glasul Lui, care răsună pe vatra aceasta. întoarceţi-vă la iubire şi îndemnaţi-vă spre ea, că Dumnezeu coboară iubirea peste voi; întindeţi mâinile spre ea, şi braţele voastre să se deschidă unii pentru alţii şi nu unii contra altora. Nu e de la Dumnezeu viscolul pe care l-aţi scos de la întuneric; e de la voi, e de la duhul rău. O, căutaţi Duhul Domnului şi intraţi sub scutul Lui şi învăţaţi pacea cea de sus, că nu veţi putea aşeza voi pacea nici măcar atât cât pot oamenii, ci, din contra, aţâţaţi peste voi durerea Domnului, durerea pe care I-o faceţi voi lui Dumnezeu şi celor osteniţi ai neamului român, şi care de ani aşteaptă izbăvire curată, izbăvire cu Dumnezeu şi slavă peste fruntea ţării Domnului, ţara română, ţara întoarcerii Fiului meu Cuvântul, că iată-L cât cuvintează peste cei ce aud şi peste cei ce nu aud cuvântul gurii Lui, mângâierea Lui şi mila Lui cea nehotarnică până acum. O, deschideţi-vă inima şi nu mintea, că voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului lui Dumnezeu acum, când El Şi-a ales din nou o ţară. O, nu faceţi ce a făcut Israel, care, ca să-L piardă pe Fiul meu, a ucis mii de prunci, şi mormane, mormane stăteau pruncii ucişi în ţară. întoarceţi-vă la pace, fiţi cuminţi, fiţi iertători şi nu vă răzbunaţi unii pe alţii cu vorbe de durere şi de dispreţ, că voi sunteţi neam numit de Dumnezeu neam al Său acum, când El iată-L cum vine pe pământ cuvânt, şi se aude de la margini la margini cuvântul Său cel sfânt. Luaţi din el şi săraţi-vă inimile şi gurile şi daţi Domnului locul din voi ca să vă înveţe El dregătoria cârmuirii, căci El vă iartă şi vă ajută dacă veniţi spre pace.
O, voi, cei care luptaţi cu orice chip să rămâneţi în frunte, luaţi aminte la toate inimile care aşteaptă şi daţi-le putere să grăiască şi nu încurcaţi calea inimilor spre a grăi ele, nu faceţi această nedreptate, ca nu cumva ea să se întoarcă vouă, căci cel ce lucrează fără dreptate, are plată după faptă. Aplecaţi-vă frunţile şi daţi Domnului loc şi rugaţi-vă Lui pentru voia Lui precum în cer aşa şi pe pământ, căci voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu, şi vă voieşte vouă izbăvirea de voi şi iubirea de El în duhul frăţiei, fii români. O, mama lui Iisus Hristos aduce vouă rugă: fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, fii români, şi fiţi români cuminţi, fiilor, căci Domnul este cuvânt pe vatra voastră şi vă aşteaptă pe voi să fiţi poporul Său cel nou şi fraţi să fiţi întru iubirea Lui cea de sus. Amin, amin, amin.
– O, suferinţa ta, mamă, e mare. E ţara venirii Mele viscolită deodată, dar Eu am strigat şi strig peste ea scularea, mamă. Lacrima ta se uneşte cu a Mea şi plâng cu tine, mama Mea, ca să se moaie inimile încordate şi să se lase loc păcii Mele peste ţara Mea română, mamă ocrotitoare. Amin.
O, ţară scumpă, Eu, Domnul învierii, îţi sortesc scularea. Scoală-te şi te uită bine şi te întăreşte pe picioare, căci iarăşi este ameninţată izbăvirea ta, şi vremea este să lucrez Eu pentru tine, că tu nu mai poţi nimic, nu mai poţi nici să grăieşti şi să-ţi arăţi inima, iubito, dar scoală-te din somn. Eu, Domnul învierii, îţi spun aşa: scoală-te, fiică robită, spală-ţi faţa şi vezi, şi apoi sporeşte voia Mea peste tine şi cere la Mine izbăvirea ta, şi înţelepciune şi iubire pentru tine peste cei ce dau să te robească încă. Dar tu eşti a Mea, şi voiesc să iubeşti voia Mea peste tine, ca să te izbăvesc Eu, căci tu nu mai poţi. O, hai să te trezeşti, hai să aprinzi lampa şi să vezi, hai, că iată, eşti toată cuprinsă în veghea mamei Mele Fecioara, şi ea varsă lacrimi mari de deasupra ta şi te udă ca să-ţi dea din cer, căci tu eşti strâmtorată pe pământ şi eşti sub cruce şi eşti pe cruce şi nu mai ştii să veghezi şi să vezi şi să poţi pentru soarta ta cea de la Mine ţie. O, pot Eu pentru tine. Ceea ce e cu neputinţă ţie, pot Eu. Fii cuminte şi te roagă la Dumnezeu. Pot Eu pentru tine, numai să vrei tu aşa, ţara Mea. O, auzi glasul Meu şi să nu dormi în vreme grea, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, îi spun viscolului să tacă! să tacă îi spun! Amin.
Rugăciunea ta şi inima ta să ajungă la inima Mea şi să ceară pentru ţara Mea şi a ta, popor al cuvântului Meu. O, vezi ce te-am rugat şi lucrează, fiule, aşa, şi cere la Mine voia Mea peste neamul român, pe care Eu, Domnul, îl mângâi în vreme grea şi îi spun lui aşa:
O, neam român, alege tu viaţa ta cu Mine şi iubirea Mea, căci Eu voi alege pentru tine şi te voi scoate de sub suspin şi te voi umbri cu tot cerul Meu, şi voi aşeza în tine ţara vieţii veşnice, şi voi lucra după credinţa celor credincioşi ai tăi, iar tu Mă vei binecuvânta şi vei sta sub mântuirea Mea, şi slava Mea te va bucura şi te va încununa, şi tu vei uita durerea ta şi a Mea, şi neamurile vor vedea şi vor veni să ia lumina ta, iar Eu, Domnul, le voi da lor. Amin, amin, amin.
În zi de praznic de înviere şi de mărturisire a învierii Mele dintre morţi, îţi strig şi ţie iarăşi scularea, ţara Mea, neam român. O, ce durere pe Mine pentru tine, ţara Mea de venire acum de la Tatăl! Mă uit la faţa ta şi dau să te mângâi şi dau să ţi-o curăţ ca să cunoşti tu apoi faţa Mea şi mâna Mea vindecătoare. O, nu sta fără păsare şi fără veghere pentru întunericul din tine. Scoală-te! S-a stârnit în mijlocul tău viscol mare peste tine. O, scoală-te ca să Mă chemi să pun Eu stavilă viscolului şi valurilor care te tulbură pe tine, scumpă ţara Mea. Mă doare duhul necredinţei din tine. Sunt prea îngâmfaţi cei ce dau să stea peste tine păstori din partea Mea, iar Eu celor mândri le stau împotrivă, şi nu au harul Meu cei ce nu au viaţa Mea şi faţa Mea în ei.
O, nimeni în tine nu mai are milă de tine. O, nu mai e nimeni să-i pese de tine cu milă, ţara Mea cea de sub durere, dar voiesc să pot Eu pentru tine. O, scoală-te, scumpă ţara Mea, scoală-te din morţi, căci cei morţi cu duhul şi cu credinţa domnesc deasupra ta ca să nu poţi tu pentru tine, ca să nu poţi tu grăi pentru tine, căci tu eşti pe cruce şi eşti sub cruce şi n-ai salvator cu milă pentru durerea ta. Eu văd povara ta. Tu nu o vezi, dar Eu o văd. Eu văd durerea ta. Tu nu o ştii, dar Eu o ştiu, şi voi să ţi-o ridic şi să te învăţ scularea. Trezeşte-te şi lasă-Mă să te pătrund cu slava Mea din mijlocul tău, căci Eu sunt cuvânt de Duh Sfânt în tine. Ascultă-Mi glasul! Te strig! Deschide-Mi! Scoală-te să-Mi deschizi şi să ne rugăm Tatălui Savaot pentru lumina ta, pentru slava ta cu Dumnezeu. O, nu-i lăsa pe cei lacomi în tine să-ţi vândă darurile tale cele de la Mine. Nu-ţi vor pacea şi mila cei ce-ţi tulbură pacea ta acum, o, ţara Mea. Eu sunt glasul mângâierii în mijlocul tău. Ascultă-Mi glasul blând, că-ţi sunt Păstor de la Tatăl venit ca să-ţi dau putere şi înviere.
O, învaţă carte, şi învaţă din ea să Mă cunoşti, căci sunt în mijlocul tău carte şi cuvânt, ţara Mea de azi. De cincizeci de ani Mă fac cuvânt în tine ca să fac neamurile pământului să afle şi să ştie că tu eşti masa Mea de praznic acum, când Eu iarăşi vin, că este scris să vin să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Eu voi lucra cu sfinţii şi cu îngerii şi cu Maica Mea ca să te sprijinesc în greu, scumpă ţara Mea, dar te învăţ scularea şi trezia şi înţelepciunea cea din Dumnezeu. Iată-Mă cu izvor de pace în tine.
Pace ţie, ţara Mea dată Mie de Tatăl la naşterea Mea şi a ta acum două mii de ani. Pace ţie îţi spun Eu, Domnul, în vreme de durere în tine. Scoală-te şi spală-ţi rochiţa şi spală-ţi cămăşuţa de sub rochiţă şi spală-ţi ochii şi vezi! O, strigă la Mine ca să te aud şi să te izbăvesc Eu. Eu sunt cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri deasupra ta şi sunt cu sfinţii Mei din tine ca să te ajut sub povara ta, ca să biruiesc Eu pentru voia Mea în tine, căci tu eşti de la Tatăl a Mea şi nu a ta, o, scumpă ţara Mea. Amin.
Pace ţie la masă cu cerul, Ierusalime nou. Hai, fiule, să stăruim la Tatăl pentru ţara română, hai să plângem pentru învierea iubirii ei şi pentru vindecarea ei din cruce şi pentru pacea Mea din ea. Hai să cerem la Tatăl darul credinţei sfinte peste neamul român, hai să cerem la Tatăl, poporul Meu, şi Tatăl ne va da nouă, şi va scoate la liman ceresc ţara română, şi ea va afla mântuirea Mea. Amin.
O, scoală-te, ţara Mea! Eu te învăţ scularea şi îţi dau duhul învierii ca să biruieşti întru dreptate şi să te cureţi de duhul cel străin de Dumnezeu, de oamenii lacomi, care au călcat peste frumuseţea ta şi care nu vor pacea ta. Eu vreau să fac din tine ţara vieţii veşnice, covor verde pentru Mine şi pentru tine, aşa cum Eu ţi-am proorocit acum şi în vremi de demult, şi ţi-am dat pe Maica Mea ca să te ţină sub mantia ei ca să fii tu a Mea. O, scutură-ţi jugul! Scoală-te, că Eu îţi dau putere să biruieşti pe cei ce te ţin încă sub robie. Dă-Mi mâna şi stai cu Mine de mână, căci Eu în taină te sprijinesc, şi pun cerul în slujire pentru izbăvirea ta şi pentru mângâierea ta sub cruce, şi apoi pentru slava Mea în tine, o, ţara Mea de la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.
Cobor la ieslea cuvântului Meu din mijlocul pământului român. Cobor cuvânt în mijlocul neamului român ca să-l trezesc pe el şi cald să-l călăuzesc pe el spre duhul păcii sfinte între frate şi frate. Amin.
Sunt Domnul Iisus Hristos Cuvântul, Cel înviat dintre morţi acum două mii de ani, după ce poporul Israel Mi-a dat moarte pe cruce, dar Eu prin cruce am înviat, şi sunt Domnul învierii, sunt Domnul păcii sfinte peste cei ce se apleacă să ia cuvântul cel rostit din gura Mea şi să-l împlinească pe el ca nişte fii ai lui Dumnezeu, precum Eu sunt.
Acum două mii de ani, când M-am apropiat la lacul Vitezda, unde aşteptau mulţi suferinzi venirea îngerului vindecător peste cel ce intra primul în apă, Eu, Domnul, plin de milă pentru om, l-am văzut pe cel bolnav de treizeci şi opt de ani şi l-am întrebat dacă voieşte să se facă sănătos. El avea credinţă şi nădejde în apa vindecării, dar nu putea intra în ea, căci îi trebuia om cu milă în el ca să-l ia pe el şi să-l aşeze în apă la venirea îngerului vindecător. El Mi-a răspuns duios: «Eu, Doamne, nu am om ca să mă ajute să ajung în apă când vine îngerul şi tulbură apa la venirea lui, şi mereu, mereu se coboară altul înaintea mea». Atunci am făcut Eu milă cu el, şi i-am spus cuvânt de vindecare: «Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi de acum», iar el, crezând cu putere, s-a vindecat, şi apoi mergea, dar nu s-au bucurat iudeii de vindecarea lui, ci, din contra, i-au găsit pricină că e zi de sâmbătă şi că nu-i este îngăduit sâmbăta să-şi ridice patul şi să umble, să-şi ridice aşternutul pe care stătea jos şi să meargă la casa sa.
Am venit pe pământ acum două mii de ani ca să-l ajut pe om, ca să-l scap de dureri pe om, căci sunt milos ca şi Tatăl. O, tot de aceea vin şi acum, şi vin cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, şi am împlinit cincizeci de ani de când grăiesc cuvântul Meu în mijlocul acestui neam, şi M-am făcut carte pe vatra aceasta şi am dat neamului român cuvântul Meu, căci am avut şi am un popor micuţ, care M-a primit să Mă sălăşluiesc în el şi să-Mi scriu prin el cartea Mea de azi, strigătul Meu după om, acum, când iarăşi M-a trimis Tatăl pe pământ.
Când l-am vindecat pe slăbănogul cel părăsit de milă de la om, M-au ocărât iudeii că am făcut aceasta sâmbăta şi căutau să Mă omoare ca pe un călcător peste sâmbătă şi ca pe unul care le zicea lor că Dumnezeu este Tatăl Său şi că El este deopotrivă cu Dumnezeu, de o Fiinţă cu Tatăl, iar Eu le spuneam lor: «Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Meu, şi vor ieşi cei ce au făcut fapte bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut fapte rele vor ieşi spre învierea osândirii, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci caut voia Tatălui, Care M-a trimis».
Mă fac cuvânt peste tine, neam român. Nu caut voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis. Eu ascult de Tatăl, şi te învăţ să asculţi şi tu. Ia pildă de la Mine şi ascultă şi tu, neam român, că am venit de la Tatăl cuvânt în mijlocul tău ca să te învăţ să faci voia Tatălui, căci pământul român este patria întoarcerii Mele de la Tatăl la om după două mii de ani, precum este scris în Scripturi, dar pe tine cine să te înveţe să citeşti în Scripturi ca să ştii venirea Mea? O, te învăţ Eu, numai să vrei să stai la învăţat, că iată, am venit de la Tatăl pe pământ în mijlocul tău, neam român, iar tu să nu faci ca iudeii care nu M-au primit când am venit să le fiu Mântuitor prin naşterea Mea Om pe pământ, şi apoi prin învierea Mea dintre cei morţi, după ce Israel M-a răstignit pe cruce, nevrând să-i fiu Mântuitor.
Mă apropii cu cuvânt duios de cel ce este aşezat după voia Mea la cârma neamului român ca să vegheze peste el, păzind dreptatea, căci dreptatea va fi să locuiască în muntele Domnului, precum este scris. Am grăit neamului român, şi am grăit şi cu cei ce vorbesc de sus în numele acestui neam, şi i-am povăţuit pe ei spre pace şi spre duhul frăţiei sfinte, şi le-am spus lor că nu vor putea ei singuri dacă vor singuri, căci ţara română este sub iubirea şi sub ocrotirea Mea, şi este dată Mie de Tatăl la naşterea Mea odată cu naşterea ei pe pământ, şi este de atunci sortită să fie ţarina cu comoară în ea, şi iată, am pe vatra ei acum, la sfârşit de timp, ieslea cuvântului Meu pe pământ.
Grăiesc cu cel aşezat la cârma neamului român, şi care a fost clătinat de la locul lui, clătinat de cei de lângă el fraţi, şi care-şi zic mai buni ca el, ca să-l poată alunga pe el de pe locul pe care este aşezat cu voia Mea. Eu am privit, după cum se poate lucra acum, şi apoi l-am aşezat pe acesta ca să cârmuiască după dreptate, dar cei ce nu iubesc dreptatea cea binefăcătoare peste toţi şi peste toate, aceia l-au dat pe el de pe locul lui pe care a fost aşezat.
Acum, Eu, Domnul, grăiesc cu tine, cel aşezat din voia Mea la cârma neamului român. Vin să vindec rana ta. Nu uita că ţi-am pus pe braţe cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, în ziua când l-am împărţit neamului român, cartea Mea de azi, rostită de gura Mea în mijlocul pământului român. În cartea aceasta mare am grăit cu tine pe ultima filă a ei şi ţi-am spus să nu uiţi că pentru tine şi pentru aşezarea ta la cârma ţării Mele regină, Eu am biruit prin fierbintele rugăciuni şi prin mânuţele calde ridicate spre Mine de fiii cuvântului Meu de azi, fii români, poporul cuvântului Meu, fii credincioşi venirii Mele acum de la Tatăl pe pământ. Te-am rugat atunci să te apleci şi să iei din gura Mea cuvântul durerii Mele pentru ţara română, apăsată de cei necredincioşi. Ţi-am spus atunci că vreau să împac pământul cu cerul, şi pe om cu Tatăl Savaot, şi că aştept prin neamul român salvarea popoarelor. Ţi-am spus atunci, în cartea Mea de azi, să iei aminte la cuvântul gurii Mele şi să iei putere de la Mine şi să stai cârmaci treaz la cârma corăbiei Mele, căci prin ea, prin ţara română şi prin darurile Mele din ea voi mântui lumea de păcat şi voi aşeza veac nou pe pământ, aşa ţi-am spus. Ţi-am spus să nu fii necredincios, ci credincios să fii, şi ţi-am spus că Eu aştept glasul celui ce va ridica la Mine rugăciune din faţa neamului român, ca să împlinesc Eu rugăciunea lui pentru salvarea acestui neam. Mi-am destăinuit ţie durerea Mea de la necredinţa celor din biserica acestui neam şi care Mi l-au legat în obezi pe cel ales Mie dintre ei, şi ţi-am spus că îl aştept pe cel legat, care nu mai grăieşte, dar Eu şi cu Tatăl şi cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri, îl aşteptăm pe el s-o împace pe România cu Dumnezeu şi să aşeze peste ea duh de pocăinţă şi de mântuire apoi. Iar azi vin iar spre tine şi te povăţuiesc iar, căci tu eşti lovit acum de cei plini de semeţie şi de orbire, care te-au dat pe tine acum de pe locul pe care stai, că aceştia sunt bolnavi de duhul slavei deşarte, iar vremelnicia cea înşelătoare le-a luat din minte credinţa şi temerea de Dumnezeu şi credincioşia cea dintre fraţii cei de un nume, şi se dau ei singuri a fi buni, cei mai buni, căci sunt hrăniţi de duhul cel pierzător al semeţiei. Tu însă ascultă voia Mea peste tine şi nu uita că Eu sunt blând şi smerit cu inima. Eu cu aşa duh grăiesc cu cei necredincioşi, şi înţelepciunea Tatălui Meu o lucrez când grăiesc. Grăieşte tu neamului român, grăieşte-i cu cuvânt duios, aşa cum Eu grăiesc, căci cuvântul rostit cu înţelepciune, el este puterea care biruieşte răul din om şi îl înduioşează spre el pe om. Grăieşte-le blând, grăieşte-le sfânt, grăieşte-le cu sare, fiule, căci limba neamului român e limbă dulce la Dumnezeu, iar Eu grăiesc peste neamurile pământului în limba neamului român, şi vreau să înţelegi voia Mea. Inima ta şi gura ta să dea numai cuvânt frumos, cuvânt cu dragoste în el, căci ura nu se vindecă cu ură, asprimea nu piere prin asprime, şi întunericul nu se îndepărtează cu întuneric, ci numai cu lumina care vine peste el, fiule. Tu peste cuvântul cel greu şi spus cu răutate de cei ce te urăsc, rosteşte cuvântul nădejdii credincioase, căci credinţa aduce nădejde, precum graiul cel dulce aduce sănătate celor răniţi de duhul răutăţii. Nu da cuvânt fără de sare din gura ta. Lasă să vorbească urât cei ce te urăsc pentru dreptatea ta. Tu însă scutură din inima ta tot ce doare de la ei şi le dă lor înţelepciune prin cuvântul cel rostit aşa, cu înţelepciune, fiule. Eu, Domnul, sunt cu toate oştirile cereşti în mare lucrare peste neamul român, şi voiesc să nu te las biruit de cei ce nu te iubesc după ce Eu te-am aşezat străjer pentru faţa cea frumoasă, cea curată a acestui neam. Nu uita să fii blând şi smerit cu inima ca şi Domnul Dumnezeul tău, Care S-a lăsat biruit pentru ca să învieze, şi a dat apoi pacea Sa celor credincioşi Lui. Când cei ce nu M-au vrut M-au pus pe cruce, Eu am cerut la Tatăl iertarea lor. O, roagă-te la Tatăl pentru tine şi pentru ţara română şi nu aştepta la om izbăvirea ta. Fii înţelept de la Mine şi dă-Mi putere să pot Eu pentru tine, iar tu să poţi pentru Mine, că Mi-e rana grea pentru ţara Mea română şi vreau s-o ridic pe ea spre slava Mea înaintea tuturor popoarelor, fiule. Eu am aşezat pe poporul cuvântului Meu iarăşi să ridice rugăciune la Mine pentru tine, căci aşa sunt împlinirile cele de la Dumnezeu peste pământ, şi Îmi trebuie trupuri şi inimi sfinte pentru această putere de pe pământ spre cer, şi pe care Eu s-o împlinesc.
Mergi acum în mijlocul neamului român şi îndeamnă-l spre dreptate şi spre pace şi spre iubire şi spre credincioşie. Să se umple de duioşie şi de putere sfântă cei cărora tu le vei grăi. Nu te bizui pe tine, ci bizuie-te pe Mine când vrei să poţi, când vrei să fii, iar Eu voi privi la duhul tău cel umilit înaintea Mea şi voi lucra ca să te izbăvesc de fraţii cei duşmani pe tine şi pe ţara Mea română, căci cei ce se vor pe ei peste ea acum, nu sunt cei ce-i vor binele ei. Nu pot cei lacomi să facă bine nimănui, şi nici lor prin slava lor cea deşartă şi care trece odată cu ei. Îmbracă-te în duhul cel frumos al grăirii şi aşa să grăieşti neamului român, şi să-l înveţi bunătatea şi veghea şi scularea, aşa cum Eu îl învăţ acum pe el cu cuvântul Meu cel sfânt. Ascultă povaţa Mea şi ia înţelepciunea Mea, căci înţelepciunea Mea este duh iubitor de oameni, şi pacea Mea îi învaţă şi îi înalţă pe ei. O, nu întoarce răul cu rău. Cuvântul cel rău spus despre tine să nu-l întâmpini cu cuvânt rău, căci vreau ca tu să fii blând şi să fii cumpătat şi înţelept, ca să pot Eu, Domnul, să te ajut acum, căci de mila neamului român voiesc Eu să te ajut, şi tot aşa şi tu să voieşti, iar Eu să văd aşa şi să împlinesc aşa. Amin.
Acum pace ţie. Apleacă-te să iei şi să lucrezi pentru Mine şi nu pentru tine, iar Eu voi fi ajutorul tău, şi apoi tu Mă vei ajuta pentru ţara Mea de azi, la care Tatăl M-a trimis acum. Amin.
O, scumpă ţara Mea de azi, scoală-te! Nu sta în teamă! Umileşte-te pentru încercarea ta, căci Eu, Domnul, voiesc să curm viscolul care bate în tine ca să-ţi rupă rochiţa ta cea de la Mine. O, scoală-te bine şi aşează-l înapoi pe cel pe care Eu, Domnul, l-am pus de veghe pentru tine şi spre dreptate să te poarte el. O, nu lăsa duhul duşmăniei să poată între frate şi frate. Scoală-te şi împacă-ţi fiii, şi pace să fie între ei, iar Eu, Domnul, voi fi pacea ta şi voi fi mângâierea ta şi slava ta, ţara Mea de azi. Eu sunt adevărat în acest cuvânt, o, ţara Mea. Fii credincioasă! Am venit să-ţi fac bine ţie. Ridică-te frumos acum şi stai sub Duhul Meu, şi stai sub scutul Meu, şi stai sub povaţa Mea, căci Eu te povăţuiesc şi îţi trimit ţie pacea Mea. Amin.
Pace ţie, neam român! Să se aşeze în tine pacea între frate şi frate! Să fie pacea Mea la cârma ta, ţara Mea de azi! Eu, Domnul, îţi voi grăi ţie mereu şi te voi întări şi te voi mângâia, ţara Mea, căci Tatăl Mi-a făcut în tine aşternut de venire, şi Eu te preţuiesc, şi Eu te împodobesc cu Duhul Meu, căci am pe vatra ta slava Mea, cuvântul Meu, care-l cheamă pe om la Tatăl, şi pe Tatăl la om, o, ţara Mea de azi, o, casa Mea de azi. Amin, amin, amin.
– Binecuvintează, Doamne, puterea credinţei în Tine şi întăreşte-o în cei ce cred venirii Tale acum pe pământ cu sfinţii Tăi, şi binecuvintează biruinţa neamului român, pentru slava Ta din mijlocul acestui pământ, vatra română, pe care Tu Ţi-ai aşezat calea întoarcerii Tale de la Tatăl la om după două mii de ani de la biruinţa Ta prin cruce şi prin înviere, Doamne. Te rog, o, Te rog în ziua aceasta de sărbătoare a mea între sfinţi, Te rog primeşte ruga mea pentru neamul român, viscolit acum atât de aprig de către cei din el flămânzi de duh de stăpânitori peste acest neam. S-a stârnit întuneric mare sus la cârma acestui neam şi bate viscolul, Doamne. Duhul trufiei, duhul lăcomiei, duhul invidiei a îmbrăcat haina trădării şi a lovit fruntea acestui neam, hărăzit de Tine să fie neam de sfinţi, Doamne. Voiesc să mă pornesc ostaş ceresc, cum sunt, şi să ajut iarăşi acest neam, aşa cum l-am ajutat de atâtea ori când am stat lângă vitejii lui şi am biruit pentru el din partea Ta. Ridic sabia duhului şi mă pornesc, Doamne, împotriva duhului trufiei, care se luptă să răstoarne cele aşezate de Tine pentru cârmuirea acestui neam. Pe cei ce stau cu dreptate şi cu milă la cârma neamului român, întăreşte-i Tu, Doamne, iar celor ce dau să răstoarne de la locul ei dreptatea, surpă-le lucrarea lor trufaşă şi nu lăsa duhul minciunii să poată. Aşa rugă aduc eu Ţie dintre sfinţi, în amintirea zilei mele de biruinţă pe pământ peste cei credincioşi din vremea mea. Amin.
O, oameni îngâmfaţi şi plini de voi, de duhul trufiei din voi! Domnul şi Dumnezeul sfinţilor este Stăpânul acestui neam ales acum, la sfârşit neam al Său, vatră a venirii Lui de la Tatăl acum pe pământ cuvânt care înviază morţii din morminte şi pe cei vii, care iubesc învierea. Nu voi sunteţi stăpânii acestui neam. O, stăpâniţi-vă pe voi şi trufia cu care v-aţi sculat împotriva duhului păcii şi al dreptăţii a toate, dar nu vă mai luptaţi să stăpâniţi voi neamul român, neamul Domnului la sfârşit de timp, ţara Lui de azi. Umiliţi-vă şi faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu dacă vreţi iertarea prin pocăinţă, dar nu vă mai îngâmfaţi peste acest neam, căci neamul român Îl are pe Iisus Hristos, pe Domnul învierii Domn şi Cuvânt peste el, şi este neam ales dintre neamuri ca să-I fie Lui sală de nuntă şi masă de cină de cuvânt pe pământ cu cei ce cred Lui şi lucrării Lui de la sfârşit de timp. Eu am fost dat spre mucenicie de către stăpânii trufaşi din vremea mea, şi am putere acum să umilesc trufia din om. Cu Domnul vin şi Lui Îi cer binecuvântare mare ca să lucrez cu biruinţă de la El pentru paza cea cerească a neamului român, pe vatra căruia stă Domnul cuvântând peste pământ. Aplecaţi-vă şi umiliţi-vă şi fiţi români cuminţi, că în cer este scris să fie duh de frăţie peste neamul român şi nu duhul învrăjbirii, care se vede acum în preajma locului de cârmuire a acestui neam. Eu cer pentru voi de la Domnul duhul învierii voastre, duhul cel umilit, care vă aduce linişte şi înviere vouă, şi iată, fiecare va lua peste el ceea ce va da în părţi, căci Domnul vine şi dă acum fiecăruia după faptă, precum este scris. Amin.
O, neam român, o, neam robit de cei cu faţă mincinoasă în mijlocul tău şi care nu-ţi sunt ţie ajutor, de vreme ce ei n-au de tată pe Dumnezeu! O, Eu te-am învăţat scularea, tată. Eu, Domnul Dumnezeul tău, strig peste tine cuvânt de trezire, strig la tine încă din ziua de praznic al învierii Mele dintre morţi, când ţi-am spus ţie salutul învierii Mele: Hristos a înviat, şi când te-am povăţuit să înviezi şi tu, ca şi Mine, şi să te scoli dintre morţi, ca şi Mine, şi să fii viu, popor român, şi apoi să cunoşti bine lucrarea învierii tale şi lucrarea Mea peste tine, căci Eu stau cu tot cerul de veghe pentru tine acum, iar Maica Mea te veghează cu mare iubire, şi cu mare durere şi te spală cu lacrimile ei durute şi suflă peste tine duhul înţelepciunii cereşti şi te apără şi te ajută să vezi. Amin.
O, am venit la tine să te învăţ să vezi şi să ştii şi să fii şi să poţi pentru tine şi pentru Mine, scumpă ţara Mea de la sfârşit de timp. Numele tău şi al pământului tău este purtat de îngeri în văzduhul tău. Te cântă îngerii, ţara Mea. O, deschide ochii ca să vezi, deschide sufletul tău ca să înţelegi şi să crezi, şi aşa să vezi. Ia cuvântul Meu şi te primeneşte cu el, şi te înveşmântează cu el, căci el este scut pentru cei care-l iau din gura Mea, şi se face slavă a celor ce cred în el, căci cuvântul lui Dumnezeu este el.
Stau deasupra ta, ţara Mea de la sfârşit de timp, şi îi scol la veghe şi la rugăciune înaintea Mea pentru tine pe cei ce s-au lăsat casă a venirii Mele cuvânt peste pământ acum. Le spun lor să ridice mânuţe şi guriţe veghetoare pentru biruinţa cea pentru tine, dar scoală-te şi tu, de peste tot scoală-te, o, scoală-te şi fă voia cea bună a salvării tale din robie, ţara Mea cea de azi! O, nu sta în nepăsare! Scoală-te! Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi strig scularea şi lucrarea ei. Scoală-te şi rosteşte-ţi soarta, căci soarta ta cea de la Mine atârnă de tine şi de ascultarea ta de Dumnezeu acum, şi apoi îmbracă-te în slava ta cea de la Mine ţie, căci stau cuvânt de slavă deasupra ta şi te înveşmântez cu daruri cereşti ca să fii întâia, o, ţară îndurerată acum, dar iată, Eu îţi lucrez salvarea, şi scoală-te şi tu să lucrezi, şi ca Mine să lucrezi, căci cel ce împlineşte tot cuvântul Meu, acela este adevărat ca şi Mine, după cum Eu împlinesc tot cuvântul Tatălui şi Mă numesc adevărat, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiu al Tatălui Savaot, Fiu ascultător. Amin.
Acum îţi rostesc scularea, popor român. O, scoală-te tu, popor robit de duhul minciunii celor ce dau să te arunce pe tine cu fruntea în ţărână ca să aibă ei, şi nu tu, slava cea de la Mine sortită să stea pe fruntea ta înaintea neamurilor de pe pământ, acum, la sfârşit de timp, acum când Eu, Domnul, Mă întorc iarăşi la om! O, ridică-te din îngenunchere şi spală-ţi ochii şi vezi, ţara Mea, şi vezi mâna Mea, care te ridică acum! Învaţă tu taina îngenuncherii şi a ridicării din îngenunchere. Aşează-te în genunchi înaintea Mea, şi apoi scoală-te din îngenuncherea în care te ţin cei ce-şi vor slava lor în mijlocul tău, şi nu salvarea ta. Ţie îţi zic: scoală-te şi vezi! Scoală-te şi grăieşte pentru tine, şi apoi pentru Mine, neam român, neamul Meu de la sfârşit de timp! O, curăţeşte-te prin credinţă sfântă şi prin iubire din cer în mijlocul tău şi vino să-ţi văd faţa, şi vino! O, vino la Mine, că Eu vin la tine şi, iată cum vin ca să te ajut să fii a Mea, şi să te arăt că eşti a Mea şi că eşti, o, ţara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.
O, ţara Mea de azi, o, neam român, te strigă Domnul Dumnezeul tău să te trezeşti şi să veghezi cu sfântă trezire pentru viaţa ta. Din nou îţi strig scularea, din nou te strig ca să te scoli, şi îţi strig ca să aibă putere peste tine cuvântul lui Dumnezeu şi să înviezi prin el, prin glasul Meu de peste tine, căci Eu sunt Cel ce am înviat cu putere dintre morţi, şi sunt omul cel nou, cu duh dătător de viaţă pentru om. O, lupta pentru izbăvirea ta e luptă grea, ţara Mea de azi, iar duhul minciunii ia toate înfăţişările înaintea ta ca să-l crezi tu pe el, dar tu ia înţelepciunea cea de sus acum, cea care ştie în om ca Dumnezeu, ia, tată, că numai Eu sunt Cel ce te poate milui acum, căci peste tot este numai trădare, numai minciună, numai slavă omenească, şi tu nu mai ai învăţători curaţi şi văzători cu duhul şi veghetori cu milă la căpătâiul tău. Dar Eu voiesc, ca un Dumnezeu adevărat ce sunt, să-ţi fiu ţie Dumnezeu şi să te conduc pe tine spre slava ta cea de la Mine sortită ţie, dar ai răbdare, tată, o, ai răbdare, ai încă un pic de răbdare, căci Eu cu mare răbdare am lucrat şi lucrez pentru slava Mea din mijlocul tău, şi Mă doare când văd duhul trufiei şi al trădării că voieşte să se dea binefăcător ţie, dar Eu îţi spun aşa, spre înţelepciunea ta: cel ce nu a putut să fie credincios celui ce i-a încredinţat lui dregătorie, acela nu poate să fie credincios binelui tău, de vreme ce s-a îmbrăcat în duhul trădării. Nimic nu este bun şi sfânt de la trădare. Nu-ţi poate fi ţie credincios cel ce trădează pentru aceasta, şi acela se scrie cu cei nerecunoscători lui Dumnezeu şi celor ce îi fac lui bine mai întâi, iar tu să crezi cuvântul Meu de peste tine şi nu al omului care nu are faţă curată, faţă văzută bine din mijlocul tău. Eu, Domnul Dumnezeul tău, ceea ce ţi-am făgăduit, aceea îţi voi da, şi prin duhul luminii îţi voi aduce ţie la vedere coroana de pe fruntea ta, şi prin cinste şi dreptate voi lucra, ţara Mea, căci fruntea ta trebuie să fie curată, o, ţara Mea de azi, ţară regină peste pământ, aşa cum Eu te-am făgăduit să fii. Eu, Domnul Dumnezeul tău, voi sta treaz cu tot cerul Meu pentru viaţa ta, şi voi lucra cereşte pentru tine. Nu omeneşte trebuie să fii tu sprijinită acum, în vreme de durere mare peste tine, căci oamenii au stricat toate legile sfinte, şi e vremea să lucrez Eu, Domnul, peste tine, ţara Mea de azi. O, nu uita că pe coroana ta este scris cuvânt sfânt: Nimic fără Dumnezeu. Nu uita acest cuvânt frumos, care-ţi dă ţie viaţă şi faptă dacă vei asculta aşa. Dar acum ai răbdare, mai ai un pic de răbdare, precum Eu am, şi lasă-te spre înţelepciunea cea de sus, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cuvânt de slavă şi de izbăvire în mijlocul tău, că am venit la tine şi am pus masă cerească pe vatra ta, masa cuvântului Meu în tine, şi iată, grăiesc peste pământ din mijlocul tău, şi merge cuvântul lui Dumnezeu ca fulgerul, care iese de la răsărit şi până la apus, precum este scris despre venirea Mea, o, ţara Mea de azi. Amin.
Şi acum îţi spun duios: Pace ţie, neam român! Ţara ta e ţara Mea de azi. Duhul Cel Sfânt al cunoaşterii şi al tainelor cele de nepătruns ale lui Dumnezeu să te cuprindă acum în El şi să fii călăuzită prin vânt de Duh Sfânt, şi tu să înţelegi şoapta lui, o, ţara Mea de azi. Eu în taină te cuprind, în taină îţi şoptesc şi tainic îţi dau putere să împlineşti taina Mea, o, ţara Mea de la sfârşit de timp, dată Mie de Tatăl la naşterea Mea pe pământ, nou-născută atunci, ca şi Mine, pentru ca să fii tu a Mea, să fii tu ţara Mea de venire, şi iată, la tine Tatăl M-a trimis, iar Eu am venit. Am venit şi vin, şi voi fi cu tine ca să te învăţ credinţa cea sfântă, credinţa care nu mai este acum pe pământ, credinţa în venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om, ţara Mea de azi. Amin.
Să se audă clopot de biruinţă sfântă şi de slavă, să se audă din cer şi până pe pământ, şi de pe pământ până în cer, căci Eu, Domnul, rostesc acum, la sfârşit de timp, cuvânt cu putere în mijlocul neamului român, şi apoi împlinesc, căci sunt adevărat în cuvânt, sunt Cel adevărat. Amin.
Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, o, neam român. Pe ţarina ta Mi-am aşezat cina cuvântului Meu acum pe pământ. Mai bine de cincizeci de ani cinez în tine cu ucenici culeşi de Mine din neamul tău. Iată, te-am văzut sub cruce grea, cruce umilitoare, o, ţară a slavei Mele acum, la întoarcerea Mea cuvânt de la Tatăl la om. Am întins mâna peste tine ca să te izbăvesc de cei ce în mjlocul tău iubesc minciuna şi slava omenească şi care se luptau să te împingă iarăşi cu fruntea în ţărână şi să se fălească ei cu tine, iar tu să rămâi sub cruce, sfântă ţara Mea. O, nu ştie omul să lucreze izbăvirea ta, dar veghez Eu pentru tine. A trecut ziua cea grea, dar am fost în lucru cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri pentru ca să nu te las şi pentru ca să te ajut să biruieşti în lupta aceasta atât de grea, atât de neagră împotriva ta, atât de ascunsă de faţa ta, ţara Mea de azi. Pe poporul cuvântului Meu cel din mijlocul tău luat în slujba venirii Mele acum, la sfârşit de timp, l-am ţinut în duh de rugăciune cu mânuţe ridicate pentru tine înaintea Mea, iar sfinţii şi îngerii au stat peste tot pe vatra ta, ca să biruiască pentru viaţa ta, şi au biruit. Amin.
O, nu ştie omul cum să-ţi lucreze salvarea, ţara Mea de azi, neam român. Planurile omului sunt departe de planurile Mele. Tu eşti ţara Mea de azi. Mă fac în tine cuvânt şi te ţin de mânuţă şi îţi descopăr planul Meu, dar lupta pentru ieşirea de sub obroc a slavei Mele din tine e luptă grea şi pentru sfinţi şi pentru îngeri, darămite pentru tine, o, ţara Mea de azi. Cei ce s-au îmbrăcat cu minciuna pe deasupra ca să nu se vadă viclenia lor, se dădeau binefăcători ţie, şi milă Mi-a fost, şi milă îmi e de tine, scumpă ţara Mea. Eu, Domnul Dumnezeul tău, l-am sprijinit cu biruinţă pentru tine pe cel ce te iubeşte curat şi drept, pe cel ce iubeşte să umble în lumină şi să sfarme de peste tine întunericul în care te înfăşoară cei ce iubesc minciuna în tine, şi te îndemn şi pe tine să iubeşti să umbli în lumină, ţara Mea de azi. Acum două mii de ani le spuneam la toţi cei care Mă auzeau: «Cât timp aveţi lumina, umblaţi în lumină, că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze». O, tot aşa spun şi acum. îţi spun şi ţie, neam român: umblă, tată, în lumină. O, nu umbla cu întunericul. Ai pe Domnul lumină ţie în mijlocul tău; umblă în lumină, popor român. Iată, te vestesc pe tine să nu te bucuri cu mâncări şi cu băuturi şi cu petreceri lumeşti pentru biruinţa în care Eu acum iarăşi te-am îmbrăcat, ci să te umileşti cu pace sfântă şi să te pocăieşti cu lacrimi de iubire înaintea Domnului Dumnezeului tău, Care S-a sculat cu putere pentru tine şi a biruit după voia Sa în mijlocul tău. îl îndemn pe cel ce a fost iarăşi ridicat la locul său cel de veghe pentru tine, îl îndemn la iubire sfântă şi la duh de pace şi de iertare pentru cei ce l-au lovit şi l-au defăimat ca nişte răufăcători. îl îndemn să lucreze ca Mine, blând şi smerit cu inima, dar îmbrăcat în duhul dreptăţii, căci scris este: «Pe pământul celor sfinţi va locui dreptatea», amin, şi îl îndemn la sfântă şi curată lucrare pentru tine, ţara Mea de azi, căci slava Mea din tine este cuvântul Meu, care rosteşte şi se împlineşte el, spre biruinţa ta şi a Mea, căci fi-va să biruiesc tot pământul şi să-l cuprind apoi în slava aceasta a Mea din mijlocul tău, iar venirea Mea este sigură precum zorii dimineţii, şi voi fi împlinitor. Amin.
Sunt cuvânt deasupra ta, ţară română, ţara Mea de azi. îmi las fiii cuvântului Meu din mijlocul tău lucrători cu Mine peste tine, îi las acum spre pace şi spre odihnă, iar la scursul zilei intru iarăşi pe porţi în carte şi-ţi voi da ţie tot cuvântul de azi şi te voi povăţui cu el, scumpă ţara Mea. Vrei, nu vrei, ştii sau nu, crezi sau nu crezi, Eu sunt cu slava cuvântului Meu pe vatra ta, şi dacă sunt, Mă fac cuvânt şi îl pun pe masă ca să te hrănesc şi ca să-ţi dau viaţă din cer, ţara Mea. Cei ce nu cred că Eu sunt acest cuvânt, care se face cărare a Mea spre om, aceia au şi fost judecaţi de acest cuvânt. Cuvântul acesta sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, căci numele Meu acum, la sfârşit de timp, este Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris în Scripturi. Tatăl este în Mine când grăiesc. Nu grăiesc de la Mine însumi acest cuvânt, căci sunt Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioare, şi sunt Fiu ascultător. Amin.
Am glasul cald prin cuvânt, şi aşa îţi sunt Eu ţie Dumnezeu, neam român. Ţara ta e ţara Mea de azi, iar tu eşti neamul cel de pe ea. Ţara ta este ţarina cea cu comoară în ea, şi Eu sunt cuvânt în mijlocul tău şi îmi descopăr slava Mea şi îţi arăt ţie calea. Eu sunt calea. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. învaţă-te cu calea Mea, ţara Mea de azi, ca să-ţi fiu ţie izbăvitor. Amin. învaţă-te cu Mine, învaţă-te să crezi şi să asculţi, învaţă calea cuvântului Meu spre tine, învaţă-te de acum, şi îmbracă-te de acum cu podoabele cele de Mine lucrate la naşterea ta şi a Mea, când Tatăl Mi te-a dat pentru ca să fii a Mea la sfârşit de timp, precum la început Mi-ai fost, căci tu ai fost la facerea lumii primul petec de pământ ieşit din ape, pe care Eu am stat întâi. Fii credincioasă şi nu necredincioasă. O, nu te lua după omul cel cu limbă de lemn în mijlocul tău. învaţă-te să cunoşti şi să ştii pe cel ce-ţi face ţie bine, ţara Mea de azi. Cuvântul Meu din tine te ţine de mânuţă şi te învaţă, dar fii fiică a credinţei sfinte, şi vei fi, căci Eu în tine binevoiesc şi în tine Mă slăvesc cu slava cuvântului Meu. Amin.
Voi, copii din porţi, staţi porţi ale Mele între pământ şi cer, staţi atenţi la glasul Meu, staţi, tată, staţi. Staţi străjeri în calea cuvântului Meu din ziua aceasta, căci la scursul ei intru iarăşi în carte, şi voi grăi neamului român cartea cea din ziua aceasta. Pace vouă! Odihniţi-vă în pacea Mea şi daţi slavă Celui ce stăpâneşte veacurile şi neamurile sub cuvântul Său, fiilor, şi ne vom întoarce în carte şi vom face hrană şi vom pune masă şi vom împărţi, şi voi mângâia în cuvântul Meu pe cei ce mângâie, şi voi învăţa prin el pe cei ce rănesc, fiilor. Amin, amin, amin.
Intru pe porţi la tine, neam român. Eu sunt Cel ce sunt. Când l-am ridicat pe Moise pentru ca să meargă să-l dezrobească pe Israel, care era în robia Egiptului, M-a întrebat Moise: «Cine, Doamne, să le spun lor că eşti Tu, Cel ce acum mă trimiţi la ei?», iar Eu i-am spus lui să le spună lor că «Eu sunt Cel ce sunt».
O, neam român, vrei nu vrei, ştii sau nu, crezi sau nu crezi, poţi sau nu poţi să cunoşti glasul Meu, care grăieşte acum cu tine, Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt cu slava cuvântului Meu pe vatra ta. Cei ce nu cred că Eu sunt acest cuvânt, aceia au şi fost judecaţi de cuvântul acesta, căci acest cuvânt sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, Păstorul Cel cu crucea, Păstorul Care păstoreşte blând şi smerit cu inima şi cu glasul Său. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu acum, la sfârşit de timp. Sunt blând şi smerit în cuvânt, şi aşa îţi sunt Eu ţie Dumnezeu, neam român. O, dacă eşti credincios, apleacă-te să crezi, şi apoi să împlineşti cuvântul Meu, care te păstoreşte cu dor, căci ţarina ta este patria cerească pe pământ, este ţara Mea cea de la sfârşit de timp, şi în care Eu vin, precum Israel a fost ţara venirii Mele acum două mii de ani. De cincizeci de ani Mă fac cuvânt pe vatra ta, şi mult cuvânt am grăit prin cartea Mea din vremea aceasta şi mult am aşteptat sub obroc, căci tainic am grăit cu un popor cules din mijlocul tău ca să-Mi aşez în timp prin cuvânt lucrarea Mea de facere nouă, venirea Mea după om, precum este scris în Scripturi să vin iarăşi pe pământ şi să grăiesc, şi să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu, şi apoi să audă cei vii, cei credincioşi şi cei necredincioşi de pe pământ. Amin.
O, neam român, am văzut viscolul care se ridicase acum din mijlocul tău ca să te doboare iar, şi M-am sculat să-i spun viscolului să tacă. Ţi-am trimis de la ieslea lui glasul Meu şi ţi-am spus să te scoli şi să nu dormi în vreme grea, şi i-am spus viscolului să tacă. Ţi-am spus că Eu, Domnul, voi alege pentru tine şi pentru soarta ta şi că te voi scoate de sub suspin şi că te voi umbri cu tot cerul Meu, şi apoi voi aşeza peste tine ţara vieţii veşnice, şi voi lucra după credinţa celor credincioşi cuvântului Meu rostit pentru soarta Mea şi a ta pe vatra ta, iar tu Mă vei binecuvânta şi vei sta sub mântuirea Mea şi vei uita durerea Mea şi a ta, şi neamurile pământului vor veni să ia din lumina ta, iar Eu, Domnul, le voi da lor, amin, şi iată, le dau, căci ele aud şoapta Mea de peste tine când ţie ţi-o dau ca să te izbăvesc prin ea de sub greu, o, ţara Mea de azi.
O, iată povaţa pe care azi ţi-o dau: umblă în lumină, ţara Mea, nu umbla cu întunericul. Umblă în lumină, popor român. Amin.
Vă amintesc vouă, celor ce aţi lucrat acum la întuneric rană pe fruntea neamului român, vă amintesc glasul mamei Mele Fecioara, când după praznicul învierii Mele ea v-a spus aşa: «Nu puteţi fără Dumnezeu, căci după inima voastră şi după duhul duşmăniei din ea lucraţi voi viscolire peste neamul român, şi apoi vă veţi porni unii spre alţii voi între voi, căci ura şi semeţia nu vă vor îndrepta spre limanul pe care-l visaţi». Aţi fost îndemnaţi prin glas ceresc să vă deschideţi inima şi nu mintea, şi să ascultaţi de Dumnezeu, căci voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului cel nou al lui Dumnezeu acum când Eu Mi-am ales din nou o ţară, când Eu iată cum vin pe pământ cuvânt, şi se aude de la margini la margini cuvântul Meu cel sfânt. O, daţi-Mi loc în voi ca să vă învăţ dregătoria cârmuirii dacă vreţi să staţi printre cârmuitori. Veniţi spre pace şi nu mai mânuiţi arme duşmane cu inima şi cu gura voastră, ca nu cumva să se întoarcă vouă răutatea pe care o lucraţi, căci scris este: «Cel ce lucrează fără de dreptate, are plată după fapte». O, aplecaţi-vă frunţile cu umilinţă şi daţi-I Domnului loc, că voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu, şi El este cuvânt pe vatra voastră şi vă aşteaptă să vă faceţi poporul Său cel nou şi fraţi să fiţi întru iubirea Lui cea de sus, şi aşa să învăţaţi să vă faceţi bine unul altuia, aşa, şi nu cum voi aţi pornit să lucraţi şi la întuneric să staţi cu lucrarea voastră, care, iată, a ieşit la lumină şi v-a vădit răutatea şi v-a pătat feţele şi v-a ruşinat, căci aşa păţesc cei răzvrătiţi. O, aşa au păţit şi în vremea trupului Meu Caiafa şi Pilat şi Irod şi toţi cei ce au ascuns între ei lucrarea răstignirii Mele şi tăinuirea învierii Mele apoi, dar Eu am înviat cu adevărat, iar ei s-au ruşinat, şi ruşinaţi au rămas pe pământ şi în cer, şi Mi-e milă şi azi de ei, căci sunt Cel milos şi blând. O, aţi ascuţit pe ascuns armele voastre şi aţi instigat neamul român, iar limba voastră a fost defăimătoare asupra celui ce l-aţi îngenuncheat voi, alungându-l de pe locul lui. Dar Eu M-am ridicat cu milă mare pentru neamul român şi am liniştit viscolirea voastră de peste el, lucrată de voi la întuneric, şi am scos la ţărm, am scos din valuri ţara română, am scos-o iarăşi, dar apa e încă tulbure, căci voi nu vreţi să fiţi fii cuminţi. O, ce veţi face, oare? O, ce vreţi să vă faceţi vouă? Vreţi să vă faceţi vouă bine, sau vreţi să vă faceţi rău? O, fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, fiţi români cuminţi, căci Eu, Domnul, sunt cuvânt de Duh Sfânt, cuvânt de pace şi de mântuire pe vatra voastră şi aştept neamul român să fie poporul Meu cel nou şi iubire să fie între frate şi frate, prin iubirea Mea cea de sus între ei. Amin. Iată taină vă spun vouă: nimeni şi nimic fără Dumnezeu nu poate peste ţara română, căci Eu sunt în ea cu planul de mântuire a neamului omenesc cel de la Adam şi până azi şi până mâine. Amin. Eu sunt Cel ce o ridic pe ea şi Cel ce o pedepseşte pe ea pentru greşeala ei dacă ea greşeşte, dar Eu, şi nu omul. Nimic nu poate peste ea decât după voia Mea, şi iată, v-am lăsat să vă ridicaţi împotriva ei ca să vi se descopere vrăjmăşia din inimi şi semeţia prin care v-aţi suit voi sus spre cârmuire peste acest neam, dar acum a venit peste voi cuvânt din cer şi v-a spus: «Nu puteţi fără Dumnezeu, nu puteţi numai şi numai voi, căci voi nu lucraţi după Dumnezeu, ci după voi şi după duhul duşmăniei şi al lăcomiei de slavă şi de deşertăciune, şi apoi vă veţi porni unii împotriva altora, căci lucrarea semeţiei are plată rea şi grea». O, lăsaţi pacea şi dreptatea să stea şi să domnească pe pământul român, şi iubiţi şi voi dreptatea a toate, căci ea este odihnă pentru inimi. Este scris în Scripturi: «Iubiţi dreptatea, voi, cei ce voiţi să cârmuiţi şi să judecaţi pe pământ», şi dacă nu veţi lucra aşa, o, vă vor ajunge din urmă păreri de rău, şi va fi târziu atunci. Dar Eu, Domnul, vă povăţuiesc să fiţi ca Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi sunt Fiu ascultător Tatălui Meu Savaot şi mamei Mele Fecioara. Amin. Tatăl Meu şi mama Mea au grijă sfântă de pământul român şi de neamul de pe el, căci Eu sunt cu cuvântul venirii Mele pe pământ în mijlocul pământului român. Luaţi pildă de la Tatăl Meu Savaot şi de la mama Mea Fecioara. Aveţi şi voi grijă sfântă de acest pământ şi de acest neam, şi cu mare sfială purtaţi-vă paşii pentru ceea ce voiţi voi să lucraţi peste acest neam, ales de Dumnezeu dintre neamurile de pe pământ neam al Său acum, că iată, planurile voastre sunt departe de planurile Mele, şi voi nu ştiţi aceasta, dar vin spre voi şi vă spun ca să ştiţi, că dacă n-aţi şti n-aţi avea păcat când păcătuiţi din voi peste acest neam. Vin cuvânt spre voi ca să vă îndemn la linişte curată şi sfântă, căci adevăratul om este cel ce este unul înăuntrul şi în afara lui, iar cel ce nu umblă aşa, acela este în întuneric şi aşa lucrează. Eu am lăsat cuvânt sfânt în Scripturi despre viaţa Mea în om şi am spus aşa: «Cel ce urăşte pe fratele său, este în întuneric», iar ucenicii Mei cei de acum două mii de ani au spus şi ei între ei: «Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că iubim pe fraţi».
O, cum veţi mai putea voi face bine acestui neam când voi urâţi şi duşmăniţi şi trădaţi pe cel de lângă voi, care v-a făcut bine? O, ce veţi face cu păcatul trădării, păcat făcut de voi? Pocăi-vă-veţi, oare, de acest păcat? Şi dacă veţi rămâne în acest păcat, ce faţă veţi mai avea înaintea acestui neam? Eu, Domnul, vă îndemn, ca un Păstor adevărat ce sunt, şi dau să vă deschid inima spre pocăinţă şi spre duh de umilinţă. Dacă nu veţi face pace adevărată şi ascultare de cel ce stă de partea dreptăţii şi a luminii peste toate, dacă nu veţi iubi şi nu veţi împlini sfatul cel bun, veţi rămâne voi în voi, iar voi veţi lucra fără dreptate şi fără iubire peste acest neam, şi Eu vă voi lăsa aşa, şi voi vă veţi agonisi după cum aţi lucrat, dar Eu voi avea pe mai departe lucrare de izbăvire pentru neamul român, şi tainic voi lucra, şi voi lucra prin cei ce lucrează credinţă şi credincioşia ei, dreptate şi pacea ei peste acest neam, căci neamul român nu este neamul celor ce se fălesc cu el pentru slava lor, ci este neamul lui Dumnezeu, neamul cel de la sfârşit neam al Domnului, Care vine pe pământ cuvânt în mijlocul neamului român. Eu însumi port grijă de acest neam când nimeni, nimeni ca şi Mine nu mai are grijă de el. Eu însumi îi grăiesc şi îl păstoresc pe el şi îi dau lui din slava Mea, iar slava Mea din el este cuvântul Meu de peste el. Amin. Nu vă întreb pe voi, nu vă cer vouă voie dacă pot să fac Eu aceasta pe vatra neamului român. Vreţi sau nu vreţi, ştiţi sau nu, credeţi sau nu credeţi, Eu sunt cu slava cuvântului Meu aici, pe pământul român, şi dacă sunt, grăiesc şi păstoresc, grăiesc şi împlinesc. Amin.
Cei ce nu cred că Eu sunt acest cuvânt, aceia au şi fost judecaţi de cuvântul acesta, căci adevărat este cuvântul acesta, şi de cincizeci de ani am casă cu el pe vatra aceasta, căci scris este: «Al Domnului este pământul şi tot ce e pe el». Amin.
Acum îl întăresc la veghe dreaptă şi sfântă peste acest neam pe cel ce a fost clătinat de la locul cel de veghe al neamului român, căci viscolirea cea de la mijloc a bătut pentru ca să lovească în locul cel de strajă al acestui neam. Am trezit neamul român, am rostit cuvântul Meu şi am făcut trezire lui, şi am aşezat iarăşi la locul lui străjerul. îl îndemn pe el la iertare şi la milă şi la iubire ca a Mea pentru cei ce l-au izgonit pe el de la locul lui, şi îi spun lui cuvântul Scripturii Duhului Sfânt, care spune aşa: «A Mea este răzbunarea. Eu voi răsplăti, zice Domnul». Amin. O, Eu M-am purtat cu iertarea pentru cei ce M-au răstignit, şi apoi Eu am înviat, şi ei n-au avut putere peste Mine aşa cum au crezut ei că vor avea. îi dau lui de pildă pe regele acestui neam, care a fost alungat de la locul lui de strajă, dar Eu l-am ocrotit apoi pe el cu mare putere şi cu strajă de îngeri în toată vremea lângă el, de atunci şi până azi, iar el i-a iertat pe toţi cei ce l-au lovit pe el pentru ca să-i ia lui slava pe care Eu o pusesem peste el pentru slava acestui neam şi nu pentru el. Ca şi cei ce l-au lovit pe el atunci, alungându-l străin, aşa au dat să facă acum şi cei ce au lovit locul de strajă al acestui neam şi pe cel de strajă peste neamul român. Dar azi neamul român este stăpân din partea Mea pe vatra lui, şi Eu îl păstoresc pe el şi cuvintez şi împlinesc, şi voi împlini peste el voia Mea, dar Eu, şi nu omul, iar omul se va supune şi va face voia lui Dumnezeu. Amin.
întăresc acum locul de strajă al neamului român şi am grijă Eu, Domnul, căci omul dă să strice legea şi s-o calce şi să facă el alta, şi nu este drept să se lucreze aşa, şi nu este frumos să vadă neamurile pământului lucrare urâtă şi fără de dreptate în ea peste neamul român, în mijlocul căruia Eu, Domnul, Mi-am făcut aşternut şi vin cuvânt pe vatra lui pentru tot omul de pe pământ.
îl îndemn pe cel de la locul de strajă să stea drept şi curat, să stea blând şi smerit cu inima, precum Eu sunt, şi să stea hotărât pentru lumina a toate câte sunt de lucrat, căci Eu lumină am venit acum pe pământ, şi lucrez ca şi la început, cu cuvântul, după cum este scris: «La început a fost cuvântul, şi cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi toate prin El s-au făcut din câte s-au făcut, şi întru El era viaţă, şi viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu o cuprinde pe ea». Amin.
O, ţara Mea de azi, Eu, Domnul Dumnezeul tău, lucrez la mântuirea ta şi blând lucrez. Ascultă glasul Meu de peste tine şi stai înaintea Mea, căci Eu te păstoresc şi te învăţ credinţa în venirea Mea. Eu sunt în tine cuvânt de Duh Sfânt. Fii credincioasă şi nu necredincioasă. Iată, Eu te izbăvesc mereu de sub ispită şi te voiesc frumoasă, ţara Mea. Am făcut din tine cetatea cuvântului Meu la sfârşit de timp, şi merge cuvântul Meu de la margini la margini, şi dacă merge, te vesteşte a Mea. O, învaţă din ispite, învaţă să veghezi pentru tine ca să nu ţi se spargă casa, ţara Mea. O, veghează mereu, veghează-ţi casa şi nu dormi, căci iată, eşti încă pândită, eşti încă lovită, şi de la mijloc eşti ispitită, şi pe fruntea ta se văd rane vechi şi noi, ţara Mea de azi, dar Eu îţi şterg fruntea, cu marama Mea ţi-o şterg, şi se fac slavă ţie ranele de pe fruntea ta, şi curând, curând, pe fruntea ta va străluci coroana ta şi te va arăta a Mea, ţara Mea, şi Mă vor vedea cu tine neamurile pământului şi vor învăţa ele lucrarea tainei Mele, scrisă pe fruntea ta, căci pe fruntea ta, ţara Mea, stă scris cuvântul cel sfânt: Nimic fără Dumnezeu. Amin, amin, amin.
Şi voi veni pe vatra ta iarăşi, cu praznic de Rusalii voi veni şi iarăşi te voi păstori şi iarăşi te voi mângâia, ţara Mea, şi voi mângâia cu cuvântul Meu pe cei ce mângâie, şi voi povăţui prin el pe cei ce rănesc, o, ţara Mea, cea de azi a Mea. Amin.
O, neam român, o, ţara Mea de azi! Te mângâi, tată, şi pe tine, te mângâi cu mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul, te mângâi şi pe tine în zi de sărbătoare de Rusalii, căci sunt cu sărbătoare pe vatra ta în mijlocul poporului cuvântului Meu, popor luat din tine, ţara Mea. Îţi dau şi ţie pe Duhul Sfânt, numai să-L iei, tată. Îţi dau putere să crezi în cuvântul Meu de azi pe vatra ta, şi cu care te povăţuiesc şi pe tine, numai să vrei să iei povaţă, ţara Mea. Dar acum, stai sub binecuvântarea Duhului Sfânt Mângâietorul şi învaţă, tată, căci Eu Îmi învăţ poporul, şi învăţătura Mea e bună, ţara Mea. Eu sunt Învăţător pe vatra ta şi sunt Fiul Tatălui Savaot şi sunt Păstorul Cel cu crucea. O, învaţă să stai frumos sub cruce, şi vei fi asemenea Mie, ţara Mea; şi învaţă-te să te ridici frumos şi să înviezi ca şi Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos, şi vei fi asemenea Mie şi vom avea amândoi acelaşi Învăţător, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, o, ţara Mea cea de azi a Mea, ţara Mea de la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.
Şi acum, o, ţara Mea de venire pe pământ acum, la sfârşit de timp, dacă Eu, Dumnezeu Cuvântul, Mă revărs pe vatra ta cu râul şi apa vieţii, precum stă scris în Scripturi, tu eşti cea vestită peste popoare că eşti ţara Mea de nuntă, că eşti vatra în care Eu, Domnul, Mielul Tatălui, M-am aşezat cu masă de cină a cuvântului Meu, şi în acest cuvânt voiesc să botez toate neamurile pământului, şi iată, aceasta fac, şi aidoma ca în vremea lui Noe lucrez, aducând pe pământ râul şi apa vieţii şi prinzând sub el popoarele, ca să vină să bea şi să înseteze apoi după viaţa cuvântului Meu de peste el, dar iată, găsesc peste tot petrecere, mâncare şi băutură găsesc pe pământ, însurat şi măritat găsesc pe pământ, şi omul nu aude vuietul venirii Mele, căci Eu vin lin, şi lin grăiesc în cuvânt.
O, ţară aleasă între popoare, dacă tu nu poţi să te trezeşti la glasul Meu cel lin, cel duios, cel blând, aşa cum vin Eu spre tine, iată, tată, te trezeşte viscolul cel iute, care fără milă te bate şi-ţi strică agoniseala, căci puterile cereşti s-au sculat să împlinească ele cuvântul Meu şi să te mâie spre el, spre strigarea Mea la tine, că te strig cu glasul durut, prin vuiet de vânt iute te strig, dacă nu vrei cu glasul Meu cel lin, care te învaţă să fii cea sfinţită de cuvântul Meu, şi cu fapte sfinte să fii, şi cu credinţă sfântă înaintea Mea să fii.
O, ţară a venirii Mele acum, la sfârşit de timp! Puterile cereşti nu te vor lăsa să te odihneşti, şi te vor zdruncina încă dacă tu nu te vei împăca cu Domnul Dumnezeul tău, că iată, stau cuvânt de Duh Sfânt pe vatra ta şi te vestesc a Mea între popoare, şi tu trebuie să asculţi de Dumnezeu şi să faci voia Lui dacă eşti a Lui. O, te chem sub slava cuvântului Meu, te chem la masă cu Mine, îţi pun masă din cer, căci hrana Mea este din cer, şi este pentru învierea ta. Te chem cu glasul lin, iar dacă nu auzi, strigă la tine puterile cereşti, stihiile cereşti strigă la tine cu tărie, şi te umple de spaimă strigătul lor. Strigă la tine puterile cereşti ca să te trezească şi să auzi glasul Meu, care te cheamă să te întorci în duhul credinţei sfinte şi să te împaci cu Dumnezeu, că a venit la tine vremea împăcării tale cu Mine, o, ţara Mea de azi. Vrei nu vrei, crezi nu crezi, ştii nu ştii, tu eşti ţara cea de la sfârşit de timp a lui Iisus Hristos, şi vine Domnul la tine cuvânt pentru toate neamurile pământului, şi ele iau din râul Meu de cuvânt, care curge în tine de la Dumnezeu. O, nu sta străină de taina Mea din tine, că am făcut din tine munte al fericirilor rostite de Mine peste pământ, ca să fie ele peste cei ce intră sub slava lor.
O, scoală-te, ţara Mea de azi! De multă vreme te strig ca să Mă auzi. Scoală-te! E Domnul. Scoală-te la strigarea Lui! Iată Mirele! Fii fecioară înţeleaptă, ţara Mea! Am în tine gura izvorului Meu şi nu-ţi cer altceva decât să bei şi să înviezi şi să fii a Mea, căci Eu sunt Dumnezeu. O, ieşi de sub vuietul puterilor cereşti, care bat cu vuiet peste tine ca să te zdruncine şi ca să te trezeşti, sau care iau din tine binecuvântarea dacă tu nu o preţuieşti, mulţumind pentru ea lui Dumnezeu. O, Eu nu vreau ca tu să plângi sub durere şi sub varga mâniei Mele pentru neascultarea ta, ci vreau să-ţi cânţi cântarea răscumpărării, ţara Mea, şi vreau să-i învăţ pe cei ce s-au aşezat păstori peste tine dar nu te păstoresc, şi vreau să-i învăţ Eu să ia de la Mine darul credinţei sfinte şi să te înveţe ei apoi să crezi în venirea Mea la ei şi la tine, căci n-am venit să-ţi fac rău, ci fericirea cu Mine am venit să-ţi dau. Vreau apoi să strig la cei ce s-au aşezat să te cârmuiască, vreau să-i învăţ, căci sunt îndărătnici şi sunt făţarnici şi vor numai slava lor, iar cei ce iubesc slava oamenilor nu pot iubi dreptatea, o, ţara Mea. Vreau să strig la ei şi să-i povăţuiesc încă, şi îi voi povăţui până ce vor asculta vrând nevrând, căci puterile cereşti îmi sunt ucenici pentru împlinirea a tot cuvântul care iese din gura Mea ca să se facă, şi apoi Eu să spun: «Făcutu-s-a!». Amin.
Dar tu, o, ţară a Domnului, ţară a venirii Lui iarăşi la om, ascultă şi mai cu dor glasul Lui, care se face izvorul apei vieţii şi care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul, precum este scris despre cuvântul Lui cel de azi şi proorocit ca să fie, şi dacă te scoli, stai trează la glasul Lui. O, nu te supune mâniei Lui cea plină de durere pentru necredinţa omului, ci supune-te slavei Lui cea plină de ocrotire pentru cei ce se apleacă spre El. Iată, tot stă peste tine jalea, şi fiii tăi se înfricoşează de glasul mâniei Lui. Ai în mijlocul tău comoară din cer, izvor de mântuire pentru tine. Apleacă-te ca să înveţi din gura Domnului. învaţă din cer, că tu eşti sub cruce şi nu poţi pentru dezrobirea ta dacă nu înveţi ca să poţi.
O, ţară a venirii Domnului, e Domnul cu ucenicii Lui cei din cer în mijlocul tău cu sărbătoare. Tu trebuieşti curăţată şi udată şi plivită şi îngrijită, dar trebuieşti desţelenită, o, ţară de nuntă. E Domnul Mire în tine, cu mireasă din mijlocul tău peţită. Deschide uşa şi te uită! Deschide-I Lui! Deschide-I! învaţă de la El şi fă-te tu faptă a Lui, împărăţie a Lui. El are lopata în mână şi îşi curăţă aria. Priveşte şi deschide-I ca să înţelegi venirea Lui la tine, venirea Lui de la Tatăl, şi vei înţelege, căci puterile cereşti vor împlini aceasta. Amin.
O, fii români care staţi să conduceţi de sus acest neam! Fiţi credincioşi, nu fiţi necredincioşi, fii români! Luaţi aminte la cele scrise în Scripturi şi care spun că cetatea cu tot felul de conducători peste ea se surpă şi este ca o cetate fără de conducător. O, aşa arată faţa ta cea de sus, cea de la cârma ta, ţară română, dar noi, ucenicii Domnului, trimişii Lui pe pământ atunci şi acum, îţi spunem ţie pentru cei ce în tine nu iubesc dreptatea şi pacea, şi îţi spunem aşa: «Pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei fără de lege», precum este scris. Amin.
O, nedreptatea care se vrea stăpână peste creştetul tău, ţară a venirii Domnului, va fi să cadă de pe fruntea ta, şi Domnul te va face să înţelegi ce este dreptatea şi ce face ea când este, şi-ţi va limpezi faţa ta, şi va învăţa Domnul pe cei drepţi din tine lucrarea dreptăţii, dreptatea şi slava sa. Amin.
O, coboară, Doamne, pe scara puterilor cereşti dreptatea în mijlocul neamului român şi biruinţa ei, şi apoi fă-Te slavă, şi Tabor de slavă Te fă în ţara Ta de venire, căci pământul român aşteaptă pe el biruinţa Ta cea de la sfârşit de timp şi poartă pe el calea venirii Tale de la Tatăl la om. întăreşte, Doamne, cârmuire cu dreptate în fruntea acestui neam, căci pe pământul alegerii Tale va locui dreptatea, precum este scris, iar făgăduinţele Tale sunt drepte şi vin pe pământ. Amin.
Vino şi tu spre dreptate, ţară a venirii Fiului lui Dumnezeu la tine, vino să crezi, şi prin credinţa ta toate se vor face noi. Cer nou şi pământ nou să fii tu, precum Domnul ţi-a hărăzit ţie, o, ţară scumpă a venirii Lui. Amin.
Acum Mă îndrept să strig cu glasul Meu cel îndurerat şi la cei ce s-au aşezat să cârmuiască soarta neamului român. Eu am pe pământul român tronul cuvântului Meu, şi de pe el cuvintez. Eu am în neamul român popor născut de sus, vas al sfinţeniei Mele, casă a lui Dumnezeu pe pământ, şi vai celor ce tăgăduiesc glasul Meu de azi!
Eu, Domnul, strig la voi ca să vă întreb de soarta oştirii Mele române, căci v-aţi aşezat cârmuitori peste ea ca şi cei ce s-au aşezat păstori peste ea de la ei dorinţă. Vă dau şi vouă darul credinţei sfinte. Luaţi din el ca să Mă pot înţelege cu voi pentru soarta acestui neam. Nu puteţi nici voi să vă ascundeţi sub necredinţă faţă de cuvântul strigării Mele la voi. Chiar dacă voi spuneţi că acest cuvânt nu sunt Eu, Domnul, Eu vă spun şi vouă aşa cum le-am spus egiptenilor când l-am trimis pe Moise să Mi-l scoată din robie pe Israel; vă spun şi vouă că Eu sunt Cel ce sunt, şi veţi vedea curând, curând că Eu sunt Cel ce strig la voi ca să Mă auziţi şi să-Mi deschideţi ca să stau în sfat cu voi. Am venit spre voi cuvânt şi v-am spus vouă cuvânt din Scripturi, că «dacă într-o cetate sunt tot felul de conducători, ea se surpă ca şi una care nu are conducător». O, voi umblaţi înaintea acestui neam pe căi nedrepte şi sunteţi îndărătnici, şi sunteţi făţarnici, dar este scris: «Cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei fără de lege». Vin să vă spun că nu iubiţi dreptatea şi pacea şi că aşa staţi voi pe fruntea acestui neam. îndărătnicia este boală urâtă, iar plata ei vă va umple de suferinţă dacă nu veţi lua aminte acum la glasul Meu care vă cheamă să învăţaţi dreptatea Domnului pe pământ şi nu strâmbătatea aşa cum lucraţi voi de când v-aţi aşezat să tocmiţi cu soarta neamului român. O, neamul român este neamul în mijlocul căruia Eu, Domnul, Mi-am aşezat casa Mea de venire acum, a doua oară de la Tatăl la om. Daţi-Mi dreptul să vă învăţ, căci sunt învăţător din cer pentru om. Eu vreau să vă scap de pedeapsa faptelor voastre rele, căci păcatul lăcomiei şi al minciunii v-a biruit de tot, şi staţi cu el împotriva lui Dumnezeu Atotfiitorul. E ţara română lovită din pricina fărădelegilor voastre, pe care le săvârşiţi fără frică, în numele acestui neam. Am dat povaţă neamului român să se trezească şi să se scoale să-şi vegheze soarta, dar voi staţi împotriva puterii cea bună a acestui neam. Voi v-aţi aşezat tari, şi vă ţineţi cu amândouă mâinile de scaunele pe care staţi, dar dacă veţi iubi fărădelegea pe mai departe şi nesupunerea pentru ceea ce este bine acestui neam, Eu, Domnul, vă voi smulge pe voi pe toţi de pe locurile voastre şi veţi fi aruncaţi la pământ, căci voi brăzdaţi cu ruşine obrazul neamului român înaintea neamurilor de pe pământ. Iată, nici un glas al acestui neam, care strigă la voi, nu-l auziţi ca să vă îndreptaţi spre dreptate, căci vă prieşte cu păcatul slavei deşarte şi nu vă pasă de faţa şi de fruntea cea brăzdată de ruşine a neamului român, peste care staţi mari. Voi sunteţi lacomi şi slujiţi minciunii şi iubiţi desfrânarea a toate, şi e păcat aceasta, şi e păcat să staţi la cârma unui neam aşa cum sunteţi voi. Vin Eu acum din cer cuvânt ca să cârmuiesc cu el peste neamul român şi peste pământ, şi iată, cuvintez şi împlinesc. Amin. Am spus că vor lucra stihiile cereşti şi vor trezi acest neam, căruia i-am spus să nu se supună glasului mâniei Mele cea plină de durere pentru necredinţa omului, ci să se supună slavei Mele cea plină de ocrotire pentru cei ce se apleacă Domnului şi ocrotirii Lui. Amin.
O, nu vă mai ţineţi cu mâinile de scaunele pe care staţi. Nu aşa se cârmuieşte peste un neam, o, nu aşa. Vine pe pământul român dreptatea cea sfântă, vine din cer pe pământ rochiţă scumpă şi serbare cerească peste ţara română. Faceţi loc sfatului Domnului, că Mie îmi trebuie cale cu dreptate pe ea, cale care să se vadă bine de la pământ la cer şi de la cer la pământ. O, numai adevărul vă poate face liberi de vină, dar daţi loc pe pământ dreptăţii a toate, căci cei ce iubesc strâmbătatea şi minciuna, sunt fiii diavolului pe pământ, fiindcă diavolul este tatăl minciunii. Lăsaţi pământul român şi neamul Meu de pe el, lăsaţi-l să intre sub slava Mea, căci Eu, Domnul, i-am sortit slavă cerească peste el, şi tainic i-o lucrez, şi vreau să pun această coroană pe creştetul neamului român şi să strălucească ea de slava Mea înaintea popoarelor. Amin.
O, iată ce faceţi voi! Prin fărădelegile voastre atrageţi mânia puterilor cereşti peste ţara română, iar Eu, Domnul, voiesc s-o ocrotesc şi s-o mângâi pe ea sub crucea ei. O, daţi loc iubirii Mele peste neamul român, căci făţărnicia voastră se vede prea bine ca să vă mai puteţi piti cu ea unul în spatele celuilalt. Puterile cereşti strigă la voi prin glas puternic de vijelie cu spaimă în mersul ei de deasupra acestui neam, căci din pricina celor ce s-au numit ei înşişi păstori peste neamul acesta, dar ei nu păstoresc, şi din pricina voastră că staţi de la voi putere pe pieptul acestui neam ca să-l supuneţi vouă, din aceste pricini vine mânia lui Dumnezeu peste neamul acesta apăsat pe calea lui, şi care nu mai ştie ascultarea de Dumnezeu şi temerea cea pentru paza vieţii lui. Aplecaţi-vă, dar, şi lăsaţi-vă treziţi de duhul adevărului şi al dreptăţii a toate, căci îndărătnicia şi făţărnicia şi slava deşartă vă aduc vouă pedeapsa lor, dar Eu, Domnul, voiesc să vă cruţ pe voi şi să vă povăţuiesc, fii români. O, nu mai staţi aşa de mari peste acest neam, căci voi sunteţi oameni neputincioşi, iar Eu sunt Domnul, şi vă chem cu Mine în sfat pentru soarta neamului român. Iubiţi adevărul, iubiţi duhul dreptăţii, căci voi aţi părăsit cinstea şi datoria cea pentru adevăr, şi aţi părăsit frica cea binefăcătoare, care-l ţine pe om pe calea dreptăţii a toate, şi iată, domniţi de la voi putere şi apăsaţi pe viaţa neamului român. O, ajunge! Nu mai oropsiţi ţara alegerii Mele. Sunteţi nedrepţi cu ea. Ajunge! Treziţi-vă şi veniţi-vă în fire, că prea multă vină vă strângeţi, şi ea vă va apăsa prea greu. Veniţi spre părere de rău şi faceţi cale milei Mele spre voi, ca să vă scap cumva de plata faptelor voastre. Eu sunt Păstorul Cel bun, Cel milos. Mi-e milă de cei ce păcătuiesc greu, că aceia şi nu alţii au nevoie de milă, şi vreau să vă trezesc spre pocăinţă şi spre umilinţă, şi apoi să vă dau din mila Mea, dacă veţi vrea. Eu, Domnul, strig la voi: faceţi cale dreaptă dreptăţii, şi Eu vă voi lucra izbăvirea. Dar dacă nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, faptele voastre îşi vor primi plata lor. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.
Binecuvintez şi întăresc locul de cârmuire de peste neamul român, şi pe cel ce se luptă prin valuri la cârma cea de veghe a acestui neam. Eu, Domnul, voi ocroti şi voi mângâia cu cuvânt de veghe neamul român. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.
Acum, poporul Meu, Mă odihnesc de strigătul Meu cel îndreptat spre cei ce se numesc pe ei înşişi păstori, şi, iarăşi, alţii, binefăcători şi conducători peste neamul român. Am sprijinit la locul ei cârma acestui neam, dar ceilalţi, la care strig, auzind nu aud, dar Eu, Domnul, Mă voi arăta prin lucrarea puterilor cereşti şi voi scoate îndărătnicia şi făţărnicia de pe scaunele pe care ele stau prin cei ce vor să poată ei tot ce trebuie să poată neamul român. Am spus aceasta, şi voi fi împlinitor, căci am ucenici puterile cereşti, şi acestea Mă vor asculta. Amin.
Iată, privesc peste prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea. Neamul român dă să-şi pună cap bisericii lui, care nu mai are cap, zice el, dar Duhul Meu Cel Sfânt stă departe de sfatul cel omenesc care se adună acum să pună cap peste biserica neamului român. Duhul deşertăciunii măririi omeneşti, acesta este duhul cel ce se zbate să biruiască acum, să biruiască şi să cârmuiască biserica neamului român.
O, neam român, cum de uiţi tu, tată, atât de mult că Duhul Sfânt este curat şi că nu Se poate amesteca în duhul deşertăciunii măririi omeneşti şi lumeşti, tată? O, ce adânc dormi, neam român! Eu, Domnul, încerc să te trezesc, dar tu dormi somnul nepăsării de suflet, dormi somnul lepădării de credinţă, şi iată cum te dezbracă de cămăşuţă omul viclean, omul slavei deşarte, care-şi înveleşte ruşinea cu haină de om sfânt! Cel ce încă te mai ţinea cu un fir mic spre nepierzarea ta, acela a fost trimis la Mine de cei ce azi se bat în faţa ta pentru scaun de slavă, pentru cârmaci peste biserica ta. Iată, eşti fără Dumnezeu şi tu nu ştii, şi tu nu crezi când Eu, Domnul, îţi spun aceasta de la gura izvorului vieţii, care curge din tronul Meu în mijlocul tău, neam român. A venit demult peste tine păcatul lepădării de credinţă, tată, şi iată, acum voieşte să ia chipul cel binefăcător ţie. Tu de la Mine n-ai luat ca să crezi cuvântul Meu cel de trezire, dar Eu am venit şi te-am învăţat din vreme, că n-am voit şi nu voiesc să te las să fii luat de la faţa Mea, neam român. Eu stau în mijlocul tău şi te strig şi te povăţuiesc să te scoli şi să ridici mâinile în sus, la Domnul Dumnezeul tău, căci Eu, Domnul, dau să-Mi fac loc cu Duhul Sfânt Mângâietorul peste credinţa ta şi să te trezesc ca să vezi cum te strig la pocăinţă din mijlocul bisericii Mele, zidită de cuvântul Meu în mijlocul tău, căci cuvântul Meu o creşte pe ea, şi ea este. Tu eşti supus acum celor rătăcitori de Duh Sfânt, Care este Duhul bisericii Mele. O, dar nu te teme, neam român; Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi fac trezirea şi strigarea, şi vei vedea în zilele ce vin că biserica din tine se duce spre pieirea ei, iar Eu îţi deschid ţie ca să vii şi ca să ai tată pe Dumnezeu, Care grăieşte din mijlocul tău ţie cu Duhul învăţăturii vieţii veşnice, Care este Duhul Meu, Duhul bisericii lui Iisus Hristos, Salvatorul tău. Cei mari, cei drepţi, cei învăţaţi în mijlocul tău, îţi zic aceştia că sunt pentru tine, dar Cel drept Eu sunt, iar omul este mincinos.
îţi voi scrie epistolă de înviere, neam român, şi Mă voi coborî cu ea la tine şi voi da să te cuprind în mantia Mea, căci tu eşti fără păstor, ţara Mea, şi milă Mi-e de tine, tată, căci eşti a Mea, eşti ţara Mea de azi, iar Eu te voi păstori ca un Păstor milos şi nu te voi lăsa. Amin.
Te mângâi şi pe tine din locul izvorului Meu de cuvânt, neam român. Primeşte această şoaptă a mângâierii Mele şi ia din Duhul Meu, căci Eu numai duios îţi grăiesc ca să te povăţuiesc şi ca să-ţi facă ţie bine fapta poveţii Mele de peste tine. Ţi-am şoptit adesea şi cu dor te-am strigat şi ţi-am şoptit: Trezeşte-te! E mare întunericul, şi lumina nu se mai vede, dar Eu te strig, trezeşte-te şi pune ochii pe lumină, căci Eu sunt lumina şi izbăvirea ta şi tainic te veghez şi te strig pentru veghe. Trezeşte-ţi iubirea, ţara Mea! Fie voia Mea peste tine! Am strai de sărbătoare pentru tine şi vreau să te vestesc întâia între popoare înaintea Mea. Nu te potrivi la omul care te trage înapoi mirându-se pentru alegerea ta. Ceea ce Eu am făcut la început şi acum, făcut rămâne, şi taina ta este pământul întoarcerii Mele de la Tatăl la om, şi iată, am tronul cuvântului Meu pe vatra ta, şi tu prea puţin preţuieşti şuviţa vieţii care grăieşte din gura Mea ca să bei tu şi să-L cunoşti pe Dumnezeu, Care vine la tine cu toată podoaba Lui cea tainică şi Care-ţi va încorona fruntea curând, curând, ţară a întoarcerii Mele de la Tatăl la om. Pace ţie! Din mijlocul poporului cuvântului Meu îţi binecuvintez cu proaspăt cuvânt vatra şi neamul tău, ţară română. în zi de serbare îngerească pe pământul tău cu poporul Meu, cu biserica Mea cea nouă, te cuprind în Duhul Sfânt ca să te urez cu daruri de înviere şi de facere nouă peste făptura ta. Vino să cunoşti voia Mea, vino la izvor şi ia-Mă, şi apoi vino la Mine, căci iată, Eu vin la tine şi vin mereu până ce şi tu vei învăţa venirea, venirea ta spre slava Mea din tine ca să fii un duh cu Mine, ţara Mea de azi. Amin.
În şoaptă, în taină te strig, neam român, naşte-te cu naşterea cea nouă, din cuvântul Meu purcesă în zilele acestea! Nu-ţi astupa auzul, tată! Ridică ochii la Mine ca să vezi cu ei pe cele tainice ale Mele din mijlocul tău, ţara Mea de venire de la Tatăl iarăşi pe pământ! Frumoasă este naşterea din cer a toate câte vor fi pe pământ prin înnoirea lor! Învaţă-te să crezi în Domnul, Care vine la tine cuvânt de naştere de sus, căci Scriptura Mea cea de acum două mii de ani nu te-a născut de sus, n-ai vrut să auzi glasul ei de naştere ca să fii născută, ca să fii frumoasă ca Mine, ţara Mea, căci cel ce se naşte din Mine este frumos ca Mine, tată. Iată, am carte deschisă în mijlocul tău. Ea este glasul Meu, cuvântul Meu cel de naştere din nou a lumii, împlinirea Scripturii înnoirii lumii. Şoapta Mea te cheamă la izvor. Deschide-Mi, neam român, deschide şi vino la chemarea Mea, căci stau cu masa nunţii Mele pe vatra ta şi te aştept să vii şi te aştept să fii şi te aştept, ţara Mea de azi. Te colind cu acest cânt de naştere a ta. Deschide şi ieşi în poartă ca să-Mi primeşti colindul Meu cel pentru naşterea ta din cuvântul Meu cel de azi peste tine, Cuvântul lui Dumnezeu, Care te cheamă să fii tu cerul cel nou şi pământul cel nou, după ce toate vor trece cu trosnet, ca să pot Eu, Domnul, cu slava cea viitoare, cu ziua cea fără de sfârşit a naşterii din nou a toate, când toate vor învia şi vor fi, o, ţara Mea la care Eu, Domnul, vin acum după două mii de ani de la naşterea Mea în Betleemul Iudeii Prunc născut din Fecioară şi neprimit de oameni pe pământ. Amin, amin, amin.
Din mijlocul poporului Meu Mă las cuvânt de slavă peste neamul român, ca să-l îndemn pe el la sfinţenie şi la veghe sfântă şi la iubire cu dor de Dumnezeu în ea, căci vai de cetatea care nu are pe Dumnezeu peste ea!
O, dar cum poţi tu să Mă ţii aproape lângă tine, neam român? O, scoală-te din sângele tău şi învaţă lucrarea veghii, tată, căci ca să-L ai pe Dumnezeu veghetor pentru soarta ta cea de la El, gata să te cuprindă în ea, aceasta înseamnă să ai tu iubire de Dumnezeu, să ai tu taina lui Dumnezeu lucrând cu toate ale ei peste fiinţa ta, căci după ce Eu Mi-am zidit popor pe pământ prin Avraam, Isaac şi Iacov, i-am dat lui porunca vieţii şi i-am spus s-o lucreze pe ea înaintea Mea ca un fiu al lui Dumnezeu, şi i-am spus: «Israele, Israele, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine ca să te închini lor, căci Eu pedepsesc în copiii lor până la al patrulea neam pe cei ce Mă urăsc pe Mine, şi miluiesc până la al miilea neam pe cei ce Mă iubesc, păzind poruncile Mele».
O, neam român, pe nori de slavă stau şi cuvintez de deasupra ta, iar cuvântul Meu se aşează în cartea sa, care în mijlocul tău stă deschisă şi Mă primeşte, ca să pot fi Eu din mijlocul tău învăţătorul tău, acum, la sfârşit de timp, când iarăşi vin de la Tatăl cuvânt ca să-l fac pe om. O, neam român, e Domnul cuvânt de viaţă veşnică pe vatra ta. Ia cuvântul Meu şi dă-i viaţă în tine, căci cetatea care-şi lucrează iubirea de Dumnezeu, aceea are de veghe peste ea taina iubirii şi lucrarea ei, şi puterile cereşti, veghetoare peste ea, şi oştirile îngereşti, slujitoare pentru ea, şi cetele de sfinţi, biruitoare pentru viaţa ei. O, tată, te îndemn la iubire pentru Dumnezeu, dar fii înţelept, fiu român, că nu oricum se cheamă că-L iubeşti pe Dumnezeu, ci cu viaţa ta sfântă poţi să-L păstrezi pe El Dumnezeu al tău, căci iubirea pentru Dumnezeu înseamnă credincioşie, iar aceasta lucrează sfinţenie înaintea Celui iubit. O, nu-ţi mai risipi comoara, tată, căci curând, curând, Eu, Domnul, îţi voi cere socoteală pentru viaţa ta, pentru comoara pe care o are Domnul în fiecare om pusă, şi pe care omul trebuie să I-o înfăţişeze Domnului împodobită ca o mireasă pentru Mirele ei.
Am pus pe creştetul tău semn mare, taină mare, taina miresei lui Hristos, şi vin la tine să te învăţ cum să Mă aştepţi să vin şi să Mă slăvesc din mijlocul tău, ţara Mea. Nunta Mea cu mireasa Mea luată din tine, taina Mirelui şi a miresei este în mijlocul tău şi veghează pentru viaţa ta, dar vino la masă, tată, vino şi ia de pe masa Mea mărgăritarul cel de mare preţ, taina împărăţiei Mele în om! Ia-Mă în trăirea ta, ţara Mea, şi să strălucească faţa Mea pe faţa ta, după dorirea Mea. Amin. O, nu e greu aceasta pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu.
O, ţara Mea de la sfârşit de timp, voiesc, prin iubirea ta de Mine, să te ocrotesc de răul cel din mijlocul tău ieşit şi cel din preajma ta, dar dă-Mi inima ta ca să-Mi fac locaş în ea şi să te ocrotesc prin credinţa ta în cuvântul Meu, care vine să te numească pe tine a Mea, şi apoi să te împodobească cu haina sfinţeniei, tată. O, să nu-ţi fie greu să fii a Mea, ci să-ţi fie greu să fii a duhului lumii, duhul cel pierzător al acestui veac, căci duhul lumii este potrivnic lui Dumnezeu şi se luptă cu toate feţele lui ascunse să-L şteargă pe Domnul de pe pământ şi din cer ca să domnească el peste tot peste fiinţa omului, dar Eu îţi dau ţie binecuvântare mare pentru biruinţă peste duhul lumii, iar tu să iei de la Mine ce-ţi dau, că Eu vin să-ţi dau viaţă şi ocrotire şi slavă peste creştetul tău. O, vino lângă Mine, ca să nu flămânzeşti! Vino, tată, acasă, vino la Dumnezeu, vino în Dumnezeu, că e foamete de viaţă pe pământ! Eu, Domnul, stau în aşteptarea ta ca să te cuprind şi să te ocrotesc şi să-ţi măresc duhul credinţei sfinte, prin care tu să poţi cu Mine, tată.
O, ţara Mea de la sfârşit de timp, tu eşti taina patriei cereşti, fiindcă Eu am în mijlocul tău izvorul râului vieţii, cuvântul Meu, care curge din tine peste pământ, Ierusalimul Meu cel nou ales, cetatea Mea, din care curge legea sfinţeniei peste pământ, precum este scris, numai s-o ia pe ea popoarele şi să le fie ea cărare a lor spre Dumnezeu şi viaţă a lor înaintea Mea apoi. îndemn la sfinţenie las peste tine, ţara Mea, căci scris este: «Cel ce păzeşte poruncile Mele, va cunoaşte că acest cuvânt de dor înseamnă Dumnezeu, Care vine spre om ca să-l cheme pe el de la moarte la viaţă». Amin.
îţi dau putere pentru învierea ta, ţara Mea. Scoală-te, tată, ca să faci voia Mea şi să sfinţeşti numele Meu pe pământ, căci oamenii de pe pământ vor să stingă numele Meu şi viaţa Mea de peste om. Eu vin curând ca să Mă arăt Dumnezeu adevărat şi să ruşinez necredinţa omului şi semeţia lui, cu care el s-a suit deasupra Mea. Eu însă vin curând cu slavă mare, cu sunet mare de trâmbiţă, şi din mijlocul tău Mă voi arăta că Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce vin şi că am avut pe vatra ta masa venirii Mele în mare taină, masa de pe care iau şi dau celor ce vor ca Dumnezeu, şi iată, Eu le spun neamurilor de pe pământ: Veniţi spre masa Mea, veniţi spre muntele Meu ca să vă învăţ şi pe voi calea vieţii şi să mergeţi pe ea! întoarceţi-vă la Mine, căci duhul lumii este duh pierzător de oameni, şi numai Eu stăpânesc înţelepciunea şi viaţa cea pentru om! întoarceţi-vă la Dumnezeu, şi Eu vă voi da vouă odihnă şi vă voi da putere ca să vă faceţi şi voi fii ai lui Dumnezeu! întoarceţi-vă, şi vă voi da putere să credeţi în venirea Mea, cea scrisă în Scripturi să se împlinească, şi cu care stau cuvânt peste neamurile pământului!
Amin, amin zic ţie, popor român, întăreşte-te în credinţă, tată, şi apoi în faptele ei, căci taina împărăţiei cerurilor este lucrătoare din mijlocul tău prin lucrarea cuvântului Meu, care curge din tine peste pământ, iar Eu, Domnul, aştept pe vatra ta, aştept iubirea ta, căci pentru credinţă îţi trebuie iubire lucrătoare, tată, iar pentru iubire îţi trebuie viaţă sfântă, viaţă care înţelege în om ca Dumnezeu, o, neamul Meu român, poporul Meu cel binecuvântat cu nume mare, acum, la sfârşit de timp. Amin.
Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Glasul Meu este ca vuietul de ape multe, precum este scris, şi binevestesc Evanghelia cea veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul şi strig cu glas puternic: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I Lui mărire, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!». Amin.
Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, precum este scris, şi Mă fac cuvânt ca la început când grăiam cu omul în rai, ca să Mă audă omul cel de pe urmă şi să împlinească el cuvântul Meu, iar dacă el nu voieşte să-l împlinească, îl împlinesc Eu. Amin.
Grăiesc neamului român şi bisericii lui:
Pe vatra ta, neam român, am iesle de naştere a cuvântului Meu, căci Mi-am ales din mijlocul tău petecuţul de pământ ieşit întâi din ape la facerea cerului şi a pământului şi pe el Mi-am făcut un popor mititel şi din el am ridicat din loc în loc seminţie nouă de fii ai credinţei sfinte şi i-am învăţat pe ei să iubească şi să trăiască pe pământul tău legea raiului, neam român, căci scris este în Scripturi despre descoperirea fiilor lui Dumnezeu: «Vor fi asemenea Lui şi îl vor vedea pe El, căci El va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei şi va şterge lacrima lor şi moartea nu va mai fi, nici durere nu va mai fi, căci cele dintâi au trecut, şi noi le fac pe toate, fiindcă aceste cuvinte sunt credincioase şi sunt adevărate, căci Eu sunt începutul şi sfârşitul, iar cel ce însetează îi voi da să bea, şi iată, îi dau din izvorul apei vieţii, şi dacă biruieşte va moşteni acestea şi îi voi fi lui Dumnezeu, şi el îmi va fi Mie fiu». Amin.
O, neam român, Hristos a înviat! Eu însumi îţi dăruiesc acest salut de înviere, căci am înviat atunci, şi în clipa aceea Tatăl a rostit între cele cereşti numele tău, şi ţi-a trimis cămăşuţă de botez apoi şi aşa te-a zidit El a Mea înaintea Lui. De atunci Eu îţi aştept slava ta cea de azi, venirea Mea pe vatra ta cu slava cuvântului Meu cel pentru înnoirea lumii prin naşterea din nou a ta, şi apoi a lumii de sub cer, precum este scris, iar tu ridică-te acum când te chem ca să fii! O, ridică-te, căci, vrei nu vrei, tu stai acum întru întâmpinarea Mea, fiindcă pe vatra ta am pus la răsărit un sâmburel mititel din care Mi-a crescut un popor, pe care Mă sprijin cu slava Mea de azi, cu lucrarea Mea şi a cuvântului Meu peste pământ acum. O, patria Mea de azi, luminează-te, căci soarta ta e în mâna Mea, nu e în mâna ta. Am venit la tine să te vestesc a Mea, să te vestesc mereu a Mea, căci Tatăl aşa a binevoit. Curând, curând tu Mă vei asculta pe deplin, şi Eu voi fi Domnul şi Dumnezeul tău, precum şi sunt, şi atunci vei fi şi tu precum sunt Eu, căci la Tatăl pe tron stă scris că tu eşti şi vei fi regină peste popoare, fiindcă Domnul este Stăpânul tău.
O, crezi nu crezi, vrei nu vrei, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, scumpă patria Mea de azi, patrie a lui Dumnezeu pe pământ acum, la sfârşit de timp. Tot cerul coboară pe vatra ta când vine să petreacă în mijlocul poporului Meu ales din tine ca să-Mi fie popor şi cale de venire a Mea de la Tatăl iarăşi pe pământ la om. Sunt învăluit în cuvânt şi aşa cobor în mijlocul tău, şi sunt plin de umilinţă şi Mă ascund în nor de cuvânt. Am peste tine planul Meu cel de la sfârşit de timp pentru soarta cerului şi a pământului, căci trebuie să fac ceruri noi şi pământ nou, precum este scris în Scripturi să se împlinească făgăduinţele făcute de Mine pentru vremea veşniciei care vine şi se apropie să vină, iar Eu Mi-am aşezat în tine masa cuvântului Meu, hrana cea pentru sfinţi, şi vin pe vatra ta cu sfinţii Mei, vin mereu, împlinind Scriptura care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi». O, cum să fac cu tine să te umileşti frumos şi să crezi cu putere şi cu iubire plină de putere, ca apoi să-ţi iert Eu păcatele, tată, şi să-ţi şterg faţa, scumpă patria Mea? Cum, tată, să te ajut să-Mi deschizi şi să intru la tine cu povaţa Mea pentru împodobirea ta cea pentru slava Mea? O, cum să te aduc în stare să ieşi întru întâmpinarea Mea? Să te curăţ de toţi duşmanii din tine? Să iau de pe tine jugul robiei? Dar ştii tu robia ta? O, ţara Mea de azi, ştiu Eu robia ta. Nu este nimeni în tine să-ţi vrea viaţa ta între cei ce s-au zbătut să stea peste tine în numele tău. O, trezeşte-te, ca să nu te trezesc Eu, ca să nu te trezească durerile, tată! învaţă de la Mine să iubeşti dreptatea şi să cauţi cu cel cu dreptate pentru tine, că ai căzut în robie mai grea decât cea de mai înainte, tată. Un picuţ, şi nu va mai putea omul peste tine, ci voi putea numai Eu, numai Dumnezeu, căci tu eşti patria lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui, cu care El vine pe vatra ta cuvânt de Duh Sfânt. Tu eşti patria cerească pe pământ. O, vino şi întreabă-Mă de soarta ta, vino, tată, şi ascultă de povaţa Mea, că eşti în vreme de cumpănă şi nu ştii cum să lucrezi pentru tine şi pentru Mine cu tine, iar Eu sunt Cel ce am în mâna Mea salvarea ta, care nu poate veni de la om, căci omul este pătimaş, şi este mincinos tot omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu pe pământ.
O, patria Mea de azi, caută, tată, pentru cel cu inima curată pentru tine şi nu te mai da robiei. Eu, Domnul, îţi desfac acum ochii ca să vezi şi ca să poţi ca Dumnezeu. Eu, Domnul, cobor darul Duhului Sfânt peste tine ca să ştii şi ca să faci de la Duhul Sfânt şi nu de la tine, căci omul este neputincios peste tine, fiindcă tu eşti a lui Dumnezeu. Vrei nu vrei, tu eşti a Mea, eşti ţara întoarcerii Mele după două mii de ani de la Tatăl la om şi te ţin sub mantia Mea şi te voi înălţa, dar te voi curăţi de duhul cel de pe pământ, ţara Mea de azi, şi apoi tu vei putea pentru slava Mea din tine, iar Eu nu voi mai suspina, că Eu plâng cu sfinţii, plâng de deasupra ta şi te aştept a Mea. Amin. Tu nu Mă aştepţi, dar te aştept Eu, şi sunt Domnul Atotputernicul şi sunt Cel ce sunt, şi voi lucra de la Tatăl, şi lucrarea Mea din tine va străluci peste pământ, şi toate neamurile se vor adăpa din izvorul Meu de cuvânt din mijlocul tău şi vor cunoaşte de la Dumnezeu şi vor slăvi slava Mea şi a ta, dar vino spre trezire sfântă, ţara Mea. Vino, o, vino, căci Eu sunt în tine cuvânt de Duh Sfânt şi sunt Domnul Dumnezeul tău şi sunt Cel ce sunt, o, ţara Mea de azi. Amin, amin, amin.
Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, Eu sunt Cel bun, iar Păstorul Cel bun, Cel adevărat, nu sare pe aiurea cu hrana Sa la popor, ci intră pe porţi şi dăruieşte, iar ceea ce este în dar, este cu milă dat şi este hrană vie, fiindcă Păstorul Cel cu crucea este Păstorul Cel adevărat şi dă viaţa Sa oilor. Amin.
Intru pe porţi la tine, neam român. Dis-de-dimineaţă Mă zoresc cu glasul Meu peste pământul tău, ca să te dăruiesc în ziua aceasta cu darul Duhului Sfânt, Care să te călăuzească de la Mine, tată, căci tu eşti azi întrebat de soarta ta de azi şi de mâine şi nu ştii, tată, ce să faci, căci duhul întunericului a cuprins în el mintea şi lucrarea celor ce dau să te robească pe mai departe sub minciuna lor, sub setea lor de stăpânire, dar ei nu pot fi cu nici un chip stăpâni, ci sunt robi minciunii şi trufiei, şi tu eşti sub cruce grea, o, patria Mea de azi. Cobor acum la tine cu oştiri îngereşti şi te dăruiesc cu înţelepciunea luminii cea de sus, iar îngerii Mei să te călăuzească în taină, tată, în ziua aceasta, căci tu n-ai de unde să iei înţelepciunea care îţi trebuie acum pentru soarta ta şi pentru soarta Mea cu tine, căci şi păstorii care s-au aşezat peste tine pentru sufletul tău nu sunt păstori, ci sunt furi şi vânzători de oi, tată, şi aceştia se vor prăbuşi curând, curând cu tot cu ceata lor, bolnavă ca şi ei, căci fiecare ceată îşi atrage eişi ceea ce merită, şi altfel nu este lucrarea dreptăţii, ci numai aşa.
O, nu te uita numai în lume, patria Mea de azi, neam român, ţara Mea în care am venit de la Tatăl a doua oară pe pământ ca să fac iarăşi cerul şi pământul şi să împlinesc acum această Scriptură. O, nu te uita numai în lume, ci uită-te, tată, şi în cuvântul Meu de peste tine, prin care te vestesc şi te îndemn şi te întăresc întru duhul vieţii şi al biruinţei cea de sus. Deschide ochii spre Mine, că M-am făcut Păstorul tău Cel bun şi Mi-am pus în mijlocul tău masa nunţii Mele, masa cuvântului Meu, care cheamă la masa Mea pe cei ce vor salvarea, tată. O, e numai moarte pe pământ şi în om, iar Eu sunt Cel ce am biruit moartea pentru fiecare om, numai să pot să-l fac pe om să înţeleagă aceasta, şi de aceea vin pe pământ cuvânt şi Eu însumi Mă dăruiesc omului spre cunoaşterea tainei vieţii, căci până ce omul nu învaţă nu pricepe, nu ştie ce să facă.
Te dăruiesc cu ştiinţa lui Dumnezeu, patria Mea de azi. Nici un popor nu a avut alegerea ta, căci nu Eu, ci Tatăl te-a ales a Mea la naşterea Mea şi a ta, şi te-a sortit atunci să fii pământul întoarcerii Mele iarăşi de la Tatăl la om, fiindcă pământul tău poartă pe el taina facerii cerului şi a pământului şi a omului, şi vor auzi şi vor înţelege popoarele taina ta, o, patria Mea cea cu comoară în ea. O, scoală-te dis-de-dimineaţă şi spală-ţi şi şterge-ţi ochii şi vezi apoi, căci Eu pun acum pe ochii tăi alifie vindecătoare de ochi, iar harul Meu cel nebănuit de om să te călăuzească azi pentru soarta ta cea de la Mine şi nu cea de la om, căci se zbate omul care stă peste tine ca să te robească iarăşi lui, se zbate să te ţină pe mai departe în întuneric, tată. O, scoală-te şi vezi! îngerii Mei să-ţi poarte paşii şi mintea şi mâna spre voia cerului, cea pentru Mine şi nu spre voia omului sau spre voia ta, căci e greu să vadă omul pe cele ce sunt bune pentru el. Eu şi numai Eu sunt Cel ce văd pe cele ce au fost, pe cele ce sunt şi pe cele ce vor fi, şi din vederea Mea cea pentru tine poţi tu să ştii binele tău.
Mi-e tare milă de tine, patrie aleasă de Tatăl pentru venirea Mea iarăşi pe pământ, precum este scris să se împlinească, iar pentru venirea Mea îmi trebuia casă, tată. Mi-e milă de tine, neam român. Voiesc să te înhristosesc, tată, ca să fii neamul cel fericit cu fericirea cea de la Mine, nu cea de la om, căci omul este trecător, şi omul nu este Dumnezeu, iar pentru această înţelepciune ţie îţi trebuie pe Dumnezeu, ca să te păstorească, tată. Primeşte de la Mine vindecare, căci Eu îţi dau, aşa cum am dat orbului Bartimeu, care era din naştere orb. Tu nu eşti aşa din naştere, ci eşti aşa pentru că omul dă să-ţi acopere ochii ca să nu le vezi pe cele de la Mine, ci să le vezi pe cele de la el şi de la mintea lui cea plină de trufie ca şi Lucifer, care s-a vrut mai mare ca Dumnezeu peste toate şi care din această pricină s-a întunecat, şi se numeşte îngerul întunericului lumii, de atunci şi până azi peste om. Eu însă am vremea Mea cea scrisă în Scripturi şi vin cu ea pe pământ ca să fiu lumina lumii şi ca să umble omul în lumină, şi iată, apleacă-te, neam român, că Eu slobozesc în ziua aceasta peste duhul tău duhul îngerilor Mei călăuzitor ţie. Apleacă-te, tată, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi dau ca să iei şi ca să ai. Amin.
Să se destrame duhul întunericului! Amin. Cuvântul lui Dumnezeu rosteşte aceasta peste duhul întunericului din om şi din afara omului şi de peste neamul român. Amin. Să vină peste neamul român Duhul Sfânt, Care să călăuzească în ziua aceasta pe români ca să desluşească ei lumina din întuneric, căci fără Mine omul este mic şi slab şi pământesc! O, nu va mai stăpâni omul pe pământ, ci va stăpâni Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul; Domnul şi cu slujitorii Lui cei credincioşi Lui, căci dacă i-am dat omului zidit de Mine să stăpânească pe pământ, a făcut numai şi numai stricăciune omul, căci s-a îngâmfat peste Dumnezeu şi a căzut în duhul trufiei şi s-a făcut Lucifer, după numele îngerului care i-a slujit omului în ziua când omul s-a trufit împotriva lui Dumnezeu.
O, neam român, intră, tată, sub călăuzirea Mea în ziua aceasta, căci Eu, Domnul, îţi binecuvintez mintea şi voirea ca să faci voia Mea cea pentru viaţa ta, şi să nu faci voia ta, care nu ştie pentru viaţa ta. Pace ţie! Ai grijă, că pacea din cer este scumpă, nu este ca pacea pe care ţi-o dă duhul lumii din om. O, Eu voiesc să te scap pe tine de duhul cel lumesc de pe pământ şi să te îmbrac în Duhul Meu şi să te fac înţeleaptă din cer în mijlocul neamurilor de pe pământ, şi apoi să se vadă până la marginile toate strălucirea ta, cea pusă de Mine peste tine, căci vrei nu vrei, crezi nu crezi, tu ai numele de ţara strălucirii, şi aceasta nu este minciună, ci este adevărul cel din Scripturi ieşit, iar Eu sunt Cel ce împlinesc peste tine această Scriptură, fiindcă pământul tău poartă de la Dumnezeu în el taina facerii, taina Scripturilor cele pentru sfârşit de timp şi pentru început de veşnicie, o, patria Mea cea de azi. Amin, amin, amin.
O, neam român, deschide-Mi şi nu fi orb, că e vorba de soarta ta cea de la Mine, nu cea de la om, tată, căci omul lui antichrist s-a despărţit de datini acum o mie de ani, iar acum dă să înghită toată rămăşiţa cea păstrată de Mine prin har. O, nu fi orb, popor român! Nu-Mi da peste faţă ca orbul pe care l-am vindecat de orbire, şi apoi a uitat şi a căzut în păcat şi Mi-a dat cu palma peste obraz pe drumul crucii Mele. Când era orb am fost bun, că l-am vindecat de a văzut, dar după ce l-am făcut să vadă cu ochii trupului lui, M-a lovit peste obraz.
Iată lucrarea lui antichrist, lucrare cu nume de biserică a lui Hristos, lucrare care se întronează în biserică, precum este scris în Scripturi! O, nu te lepăda, creştin român, căci turma care s-a lepădat de strămoşi acum o mie de ani voieşte să înghită de tot turma cea mică, cea care a mai rămas pe calea cea de la început. Eu am spus încă de acum două mii de ani: «Nu te teme, turmă mică; Tatăl voieşte să-ţi dea împărăţia», dar acum îi spun turmei mici să se lupte pentru credinţa cea de la sfinţi, că iată, turmă mică, dă să-ţi mănânce credinţa cei ce demult s-au despărţit şi au stat ascunşi sub nume de biserică, şi acum scot capetele ca să muşte pe cei ce s-au păstrat Mie. Dar iată biserica Mea! Am ridicat-o sus spre Mine cu un ceas mai devreme de căderea credinţei şi a bisericii, căci biserica cea care avea să fie cea dreaptă se vinde acum pe preţ de nimic.
O, popor român, a ajuns la tine vremea lepădării de credinţă, tată. Strânge-te strâns lângă Mine, căci omul nu te poate ocroti, ci, din contra, cei ce zic că te păstoresc te vând la cei ce au trădat credinţa, tată. O, roagă-te la strămoşii tăi să mijlocească pentru tine la Dumnezeu şi pentru credinţa ta cea de Mine aşezată înaintea ta prin apostoli trimişi de Mine peste pământ ca să înveţe pe neamuri calea.
în venirea Mea azi în cuvânt am pe împăratul Constantin, care grăieşte de lângă Mine şi spune aşa:
– O, neam creştin de peste tot, şi tu, o, neam român! Nu mai sunt împăraţi şi preoţi care să vă aducă vouă calea credinţei, calea Domnului, cale cu cruce şi nu fără cruce, cale cu luptă pentru credinţa sfinţilor, fiilor creştini. O, luptaţi-vă, voi! Luptă-te şi tu, neam român, căci sfinţii din cer lucrează pentru tine dacă eşti credincios.
O, neam român, bate la poarta ta omul care te cheamă să te lepezi de credinţă, dar acesta este duhul lumii, duhul lui antichrist. Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos stă pe vatra ta cuvânt de Duh Sfânt şi te hrăneşte ca să nu mori de la faţa lui Dumnezeu, dar dacă tu nu auzi şoapta Lui, vine furul şi-ţi sparge casa când tu dormi. O, nu uita învăţătura Domnului Dumnezeului tău, nu uita să urăşti lumea şi duhul ei cel ademenitor chiar dacă ar avea ea limbă după Dumnezeu, căci duhul lumii atrage şi farmecă pe om chiar cu numele lui Dumnezeu, ca să-l facă pe om să se hrănească apoi din lume şi nu din cer, iar omul se încântă pentru un ban, pentru o pâine sau pentru o haină, dar totul e momeală şi minciună, căci prin acestea stă capul cel veninos al şarpelui care muşcă, stă la răspântii balaurul cu şapte capete, care se scoală să ia stăpânire peste pământ, precum este scris în Scripturi, şi numai apoi să vadă omul pe cel ce l-a momit pe el spre lumea cea fără de viaţă şi spre duhul ei. O, neam român, nu te încânta de glasul care vorbeşte ca după Dumnezeu, căci acest glas este cursă pentru credincioşii Domnului şi nu pentru fiii lumii, care sunt ai lumii şi nu le mai trebuie cursă întinsă lor. O, nu vă adunaţi comori în lume, căci curând, curând fiecare va trage acolo unde este comoara sa şi rădăcina ei.
Ridică-ţi pe umeri cruce sfântă, neam român, şi nu împrumuta pentru tine, căci Domnul iese în calea ta şi te învaţă să stai în casa ta şi să nu deschizi la îndemnul străin. E vremea cea roşie zbătându-se să ocupe pământul cu roşeala ei, cu boldul morţii ei. O, nu-i deschide ei! Amin.
înţelepţiţi-vă din Scripturi, creştini de pe pământ, şi staţi în dreapta credinţă, căci cei mulţi, care s-au smuls acum o mie de ani ca să-şi facă ei credinţă, aceia s-au întărit ca să doboare acum rămăşiţa care stă prin har înaintea Domnului. Intraţi sub cruce, voi, cei care aţi rămas cu părinţii! Nu uitaţi crucea, căci eu am biruit cu Domnul prin cruce, prin credinţa cea din strămoşi, iar crucea aceasta trebuie purtată şi nu lepădată pentru cele de pe pământ, care trec ca paiul. Eu am ridicat crucea şi credinţa şi am dat-o celor din vremea mea, căci am fost împărat păgân, dar Domnul m-a luat şi m-a aşezat ca să arăt crucea Sa.
Se lasă Domnul cu îndemn peste tot neamul creştin. Sus crucea! Sus crucea, cu trei degete împreunate însemnându-vă cu ea în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Biserica lui Hristos este cea prigonită, cea strâmtorată, nu cea slăvită de oameni pe pământ. îi veţi cunoaşte după roadele lor pe cei care vă povăţuiesc şi pe cei care vă abat de pe drumul crucii, calea pe care au mers strămoşii crucii. Deschideţi ochii şi învăţaţi din roadele lor pe cei ce sunt ai lui Hristos, dar eu vă îndemn spre izvor, fii ai neamului român. Domnul Se face cuvânt pe vatra voastră ca să nu vă lase să muriţi. Fiţi vii, ca să puteţi crede în învăţătura Lui, care vine să vă ocrotească de lupi. Sus crucea! Cu ea veţi învinge toate capetele veninoase, care caută spre inimile voastre şi nu spre trupurile voastre. Deschideţi Scripturile care spun despre vremea aceasta şi veţi găsi în ele înţelepciunea credinţei, fii români.
Iar Tu, Doamne, trezeşte duhul strămoşilor sfinţi şi întăreşte crucea Ta peste neamul Tău cel de la sfârşit de timp, neamul român, la care Tu ai venit ca să Te slăveşti pentru sfârşit şi pentru începutul cel nou, căci biserica Ta va fi şi nu se va sfârşi. Amin, amin, amin.
– Şi acum, Eu, Domnul, pecetluiesc cuvântul împăratului Constantin, care stă alături cu mama sa împărăteasa în cerul cel de sfinţi. Facă-se voia Mea peste neamul român cel binecredincios, iar cel puţin credincios să se înţelepţească mai înainte de clipa când va fi prea târziu. Amin.
Pace ţie, neam român! Nu te înjuga la un jug cu necredincioşii, iar necredincioşi sunt toţi cei care nu caută la faţa Mea ca să facă ei voia Mea. Ia jugul Meu pe umerii tăi, o, ţara Mea de azi, căci jugul Meu este uşor, fiindcă Eu sunt fără de păcat, iar sarcina Mea este bună, căci Eu îl port pe Tatăl în Mine, şi voiesc să fac din tine popor purtător de Dumnezeu, o, neamul Meu de azi, neam român, neamul Meu acum, când Eu vin pe pământ cuvânt spre tămăduirea neamurilor. Amin, amin, amin.
O, ţara Mea de azi, o, neamul Meu de azi, neam român! Mă ai în tine tămăduitor venit de la Tatăl pentru învierea ta, căci cel ce nu umblă după Mine cu crucea sa, acela este mort, nu este viu. O, fericit este bărbatul care se teme de Domnul şi care întru poruncile Lui voieşte foarte, după cum este scris, dar ţie ţi-a pierit frica de Dumnezeu, neam român. Nu este înţelepciune pe pământ decât de la Dumnezeu, căci cea de la om îl îngâmfă pe om, iar îngâmfarea este păcatul prin care omul cel zidit de mâna Mea din pământ şi din duh de viaţă a pierdut raiul şi a căzut pe pământ. înţelepciunea Mea începe în om odată cu frica lui de Dumnezeu, care îi păzeşte şi îi luminează omului calea ca să nu cadă el în întunericul cel fără de Dumnezeu pe cale. Voiesc iarăşi şi iarăşi să-ţi fac trezirea, ţara Mea de azi, căci tu prin depărtarea ta de calea dreptăţii îţi atragi numai şi numai durere, tată. Grăieşte Dumnezeu cu tine şi te strigă sub lumina cuvântului Său cel dătător de viaţă, căci tu te clatini de pe un picior pe altul şi nu mai ai stat în picioare înaintea Mea. O, Mi-e milă de tine, tată, dacă eşti a Mea. Ţi-am spus că Mi te-a dat Tatăl de ţară a întoarcerii Mele pe pământ acum, la sfârşit de timp şi că porţi de la începutul cel dintâi taina aceasta pe vatra ta. Ţi-am spus, tată, că vin cu oştiri de sfinţi şi cu masă de cuvânt la tine, şi te-am chemat la masa Mea desfăcându-Mă cu ea în mijlocul tău şi punând înaintea ta cuvântul Meu, cuvântul naşterii din nou a lumii, ţara Mea de azi. Certarea Mea de peste tine este iubire, este trezire, căci singură îţi atragi ceea ce te loveşte spre înţelepţirea ta. Tu eşti ceea ce atragi stihiile ca să te bată spre mustrare şi spre îndreptare pe calea ta cu Dumnezeu. Glasul Meu din mijlocul tău, care te cheamă spre Tatăl, este darul dat ţie de El pentru învierea ta şi apoi pentru slava ta peste pământ, este Fiul lui Dumnezeu, Care grăieşte cu tine, căci eşti sortită de Tatăl să fii slava popoarelor şi mândria veacurilor acum, la sfârşit de timp, precum ai fost la început când Tatăl te-a scos întâia din ape la facerea cerului şi a pământului. O, vin zorii zilei Mele şi se apropie, căci Eu Mă slăvesc şi Mă voi slăvi cu multul de pe pământul tău, care este muntele Meu cel sfânt pentru vremea venirii Mele la sfârşit de timp. Scoală-te în zori şi arată-ţi faţa şi apoi spală-te în râul acesta ca să vezi, căci dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu şi glasul Lui în tine, atunci tu eşti nevăzătoare, ţara Mea, şi trebuieşti vindecată, tată. O, vino spre şoapta Mea, care suspină după tine de pe vatra ta, căci ţi-am pus cunună de slavă pe creştet, şi este scris pe ea cuvântul lui Dumnezeu spre tămăduirea ta, ca să vadă apoi ochii duhului tău şi să umbli în lumină, căci Eu sunt lumina lumii în mijlocul tău. Este scris în Scripturi să fac din tine mândria veacurilor, dar fii înţeleaptă, că împărăţia Mea cu tine nu este din lumea aceasta, nu este de pe pământ, ci ea este cea alungată dintre oameni, căci Eu ucenicilor Mei, cărora le dădusem împărăţia Mea, le-am spus că vor fi alungaţi dintre oameni şi că vor fi urâţi de toţi pentru numele Meu şi că cel ce va răbda până la sfârşit, acela va fi cel care va lua cununa împărăţiei Mele.
Eram pe pământ aproape de vremea pătimirii Mele, iar poporul Israel vorbea despre vremea lui Mesia, Care va veni ca un împărat ca să-l izbăvească pe el de sub stăpânirea romanilor şi nu de sub păcat, precum este scris să lucreze Dumnezeu, iar când M-am descoperit atât de slăvit în mijlocul poporului Meu cel de atunci, gata a fost şi stârpirea Mea, căci este scris că împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. Şi iată lucrarea cuvântului Meu, care înviază omul spre viaţa veacului ce va să fie, această lucrare este izbăvitoare şi este între oameni şi este din cer, nu din lumea aceasta, iar oamenii îl aşteaptă pe Dumnezeu să-i dezrobească de lipsuri şi de necazuri, nu de păcate, şi iată iarăşi este ceea ce a mai fost, şi taina uşii deschise n-o pricepe omul ca să-Mi deschidă când bat ca să-l fac pe el împărăţie a Mea pe pământ între oameni.
Eram pe pământ acum două mii de ani şi petreceam cu săracii şi cu păcătoşii, cu bolnavii şi cu îndrăciţii şi-i vindecam pe toţi cu milă şi cu slavă, în timp ce Israel aştepta să vin şi să-i dezrobesc de sub romani şi să cucerească el lumea apoi, căci el n-a înţeles că împărăţia lui Mesia nu are nimic în lumea aceasta şi nu este din ea, iar când mai-marii lui Israel au văzut umilinţa Mea şi puterea Mea cea prin ea peste toţi cei neputincioşi cu duhul şi cu trupul, căutau să Mă prindă în cuvânt, pentru că Mă urau şi nu credeau în Mine şi voiau să Mă piardă, dar n-au putut aceasta ce au vrut ei, fiindcă Eu am înviat prin cruce şi M-am făcut împărat mare, cu împărăţie care nu cade, căci ea este vie precum Eu sunt. Amin.
O, vino să fii împărăţie a Mea, ţara Mea de azi! Am spus prin acest cuvânt de sfârşit şi de început nou, am spus că vor veni spre tine popoare pentru cuvântul Meu cel în mijlocul tău aşezat pentru viaţa ta şi pentru slava Mea şi pentru duhul învăţăturii Mele peste popoare ca să înveţe ele de la Mine legea vieţii, după ce moarte nu va mai fi, căci toate cele vechi trec cu trosnet şi vin cele noi în locul lor, după cum este scris în Scripturi, iar lucrarea Mea peste pământ lucrează din mijlocul tău, neam român, şi numele tău va fi purtat de neamurile care vor veni să se boteze în cuvântul Meu din mijlocul tău şi să se numească ele cu numele Meu şi cu numele tău, fiindcă tu eşti a Mea de la Tatăl. O, teme-te de Dumnezeu, ţara Mea de azi, şi vezi cum faci ca să te scoli întru întâmpinarea Mea, căci a ajuns la tine împărăţia lui Dumnezeu, şi ea este în mijlocul tău şi aşteaptă după tine ca să fii, căci Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt în mijlocul tău cuvânt de naştere din nou a lumii, iar cei ce cred aceasta vor fi ca stelele în vecii vecilor, precum este scris în Scripturi să fie. Amin, amin, amin.
Romani 6.1-14 Unirea cu Hristos în moarte şi în viaţă
Material prezentat în cadrul grupului de casă, vineri 16 august 2013. Posibil folositor celor care pregătesc studiul biblic duminical după calendarul de studiu al Uniunii Baptiste din România.
La o privire de ansamblu a pasajului, la o simplă citire, care sunt cuvintele sau ideile care ies in evidenţă?
În mod deosebit iese în evidenţă imaginea morţii. Se foloseşte verbul „a muri”, se foloseşte substantivul „moarte”, se vorbeşte despre o răstignire şi se vorbeşte despre o înviere (chiar şi aici ideea morţii este prezentă. Nu poate exista o inviere dacă n-ar fi o moarte.)
În al doilea rând observ imaginea identificării. Expresii precum „în Isus”(v.3, 11), „împreună cu El”(v.4, 6, 8), „una cu El”(v.5). Toate aceste expresii vorbesc despre identificarea noastră cu Domnul Isus, strânsa noastră legătură cu Domnul.
Se vorbeşte de asemenea despre păcat şi sfinţenie arătându-se faptul că un credincios trebuie şi poate să nu mai trăiască în păcat. Credinciosul va trăi o viaţă nouă (v.4), adică o viaţă trăită împreună cu Domnul Isus (v.8), este viaţa trăită pentru Dumnezeu (v.10), viaţa în care păcatul nu mai deţine domnia peste noi (v.12) iar mădularele noastre sunt puse în slujba lui Dumnezeu ca nişte unelte ale neprihănirii (v.13)
Important de observat alte câteva cuvinte cheie: „nu ştiţi?” (v.3), „ştim bine” (v6), „credem” (v.8), „socotiţi-vă” (v.11) şi „da-ţi lui Dumnezeu mădularele voastre” (v.13). Care este logica acestor expresii? Au ele vreo importanţă deosebită pentru noi?
Da, trebuie observat că ele au o logică: începe cu ceea ce cunoaştem, apoi credinţa, apoi ne socotim potrivit credinţei (ne privim pe noi înşine în lumina nouă pe care o avem prin prisma credinţei. Acest „socotiţi-vă” este faza aceea în care credinţa este personalizată, este însuşită, ajunge efectivă în viaţa mea.)…şi apoi urmează practica (practica este de fapt punerea trupului nostru la dispoziţia lui Dumnezeu, ba mai mult, în slujba Lui.)
-Este diferenţă între „a şti” şi „a crede”?
Da! Ştim multe lucruri dar nu pe toate le şi credem. Credinţa este mai mult decât a şti. Adevărurile pe care le crezi sunt mult mai valoroase decât adevărurile pe care doar le ştii.
Exemplu: toţi ştim că exoistă o înviere a morţilor dar nu toţi cred asta. Toţi ştim că morţii nu au nevoie să le dăm noi ceva. Totuşi nu toţi cred asta.
Atenţie! Există pericolul să confundăm „a şti” cu „a crede”. Astfel, sunt oameni în biserici sau în afara lor, care, pentru că ştiu multe, consideră că sunt şi credincioşi. Este fals! În realitate, fiecare credem doar ceea ce trăim nu ceea ce ştim. Faptele noastre spun ce credem din ceea ce ştim.
Există pericolul să ştii multe lucruri adevărate, biblice dar să nu crezi nimic din ele. Pe de altă parte, nu tot ce ştim trebuie să credem. Domnul să ne dea înţelepciune să alegem călăuziţi de El ce trebuie crezut şi ce trebuie să rămână doar la nivel de cultură generală- Cuvântul Lui trebuie nu doar ştiut ci şi crezut, deci împlinit.
-Care este deci importanţa acestor expresii aşezate în ordinea aceasta?
Vedem aici cât de importantă este cunoaşterea, ceea ce ştim. Totul porneşte de aici: cunoaşterea influenţează credinţa, credinţa determină modul în care ne vedem pe noi înşine (cum ne considerăm) şi apoi, modul în care ne vedem pe noi înşine determină comportamentul şi trăirea noastră.
Exemplu: dacă te consideri un urmaş din maimuţă, te vei purta asemenea; dacă te consideri un fiu al Regelui, demnitatea din tine nu te va lăsa să te porţi oricum.
Şi drumul înapoi este valabil: purtarea arată cum ne considerăm, cum ne vedem pe noi dă de gol credinţa pe care o avem, iar credinţa pe care o avem descoperă calitatea informaţiilor pe care le-am cunoscut.
De aceea, dacă este vreo problemă în practică sau în credinţă sau în modul în care ne privim pe noi înşine, trebuie să revizuim cunoştinţa dacă este potrivit cu adevărul şi dacă ştim bine ceea ce ştim.
„Ce vom zice dar, să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? Nicidecum!…” (Rom.6.1-2a). Ce anume l-a făcut pe apostolul Pavel să ridice această problemă?
Este interesant şi de apreciat modul în care apostolul Pavel îşi prezintă argumentul ca o discuţie cu un interlocutor imaginar. De fapt el însuşi întreabă şi tot el răspunde căutând să preîntâmpine obiecţiile ce pot apărea în mintea destinatarilor lui (abordare proleptică).
Cu doar un verset înainte, în 5.20 el spunea: „dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult…” Unii ar putea deduce de aici că nu este nici o problemă dacă mai păcătuim, dimpotrivă, vom primi mai mult har.
-Vi se pare cunoscută problema?
Mie mi-au spus câtiva adventişti că dacă noi nu ne ţinem de Lege, atunci asta ne duce la păcat, vom păcătui şi mai mult pentru că ştim că vom fi iertaţi. Este trist… de fapt cine gândeşte aşa înseamnă că nu ştie ce este mântuirea şi nici ce este păcatul. O astfel de gândire îmi spune că păcatul este ceva ce ţi-l doreşti…
Exemplu: tata m-a iertat că am aruncat benzină pe focul din sobă. Credeţi că, pentru că am fost iertat asta m-a determinat să mai arunc încă o dată benzină în sobă? Am înţeles că am făcut ceva grozav de rău, am înţeles că tata a plătit paguba mea şi m-a salvat, să-mi mai doresc să fac ce am făcut?!!!!
Moartea care duce la Viaţă
Fiecare dintre noi cunoaştem oameni, tineri sau mai în vârstă care au ales să-şi pună capăt zilelor, au ales să se sinucidă. Ei şi-au dorit moartea ca un refugiu, au dorit să pună capăt lipsurilor, necazurilor sau suferinţelor.
Într-un anumit sens, moartea este o soluţie spre o nouă viaţă, dar nu moartea aceasta, nu sinuciderea ci un alt fel de moarte. Vorbim imediat despre asta.
Exemplu: în cimitir şi asupra morţilor, nici o autoritate omenească şi nici un guvern nu mai are pretenţii şi nu mai poate impune nici o cerinţă.
Este valabil şi în tărâm spiritual, dar este vorba despre un alt fel de moarte…
-Despre ce moarte este vorba? Moartea faţă de păcat.
Rom.6.2 …noi care am murit faţă de păcat. V. 11 …socotiţi-vă morţi faţă de păcat…
Este vorba despre „moartea faţă de păcat”. Dacă însă ne uităm mai atent în pasajul nostru observăm că se mai vorbeşte şi despre o altă moarte „moartea pentru păcat” (6.10). În cel de-al doilea caz, subiectul este Domnul Isus. El a murit pentru păcat iar în cazul nostru se vorbeşte despre moartea faţă de păcat.
Ne amintim că la Golgota, pe cruci au murit trei persoane: Domnul Isus a murit pentru păcat, unul dintre tâlhari a murit faţă de păcat şi celălalt a murit în păcat. Pentru păcat, doar singur Domnul Isus a murit. Noi oamenii avem de ales: fie să murim în păcat fie să murim faţă de păcat. Moartea în păcat se întâmplă în mod automat prin moartea fizică dacă înainte n-am ales să murim faţă de păcat.
-Despre ce moarte este vorba? Moartea împreună cu Hristos (v.3-6, 8)
Sinuciderea este moarte în păcat, moarte fără Hristos. Este o tragedie. De ce? Pentru că nu ai parte de înviere cu Hristos dacă nu ai parte de moarte împreună cu Hristos.
Cum şi când se petrece această moarte faţă de păcat în viaţa credinciosului? Moarte în spirit.
v.3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui am fost îngropaţi împreună cu El…
Multă vreme am crezut că aici se vorbeşte despre botezul cu apă dar am înţeles că gândeam greşit. Botezul cu apă este doar un simbol fizic al altui botez- botezul cu Duhul Sfânt.
Ioan 1.33 Eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi odihnindu-Se, este Cel Ce botează cu Duhul Sfânt…
Botezul în Numele Domnului Isus, botezul cu Duhul Sfânt are loc astăzi înainte de botezul cu apă. Aşa ar trebui să fie.
Botezul cu apă este un simbol al morţii şi al învierii noastre împreună cu Domnul Isus. Când intrăm în apă simbolizăm îngroparea iar când ieşim din apă simbolizăm învierea.
Aplicaţie practică: Când vorbim despre îngropare şi înmormântare în mod necesar trebuie să fie acolo un mort. Ca cineva să fie îngropat trebuie întâi să ne asigurăm că este mort. Tot aşa şi pentru botez; pentru ca cineva să fie primit la botez, trebuie să ne asigurăm că este mort…faţă de păcat. Să nu uităm că botezul este o îngropare!!! Cand cineva moare fizic, există un cadru medical care constată decesul şi eliberează un certificat de deces. Tot aşa, în biserică, cel ce botează sau păstorul, este cadrul abilitat să constate dacă candidatul la botez, candidatul pentru înmormântare este mort sau nu. El este cel ce eliberează certificatul şi doar atunci poate fi primit pentru botezul în apă.
Nimeni nu trebuie primit să fie botezat doar pentru că este din familie de pocăiţi sau pentru că i-a venit vremea. Biserica nu trebuie să impună şi nu trebuie să se implice în a forţa decizia păstorului cu privire la botezul cuiva. De asemenea, comitetul poate sfătui pe botezător, pe păstor, dar decizia finală aparţine păstorului, celui ce botează.
Cum şi când se petrece această lucrare? Nu putem spune prea multe decât faptul că este lucrarea tainică a Duhului Sfânt care, aşa cum spunea Domnul Isus lui Nicodim, nu poate fi cunoscută ci doar recunoscută prin roadele ei (Ioan 3.8).
Cum recunoaştem moartea faţă de păcat? Cum se manifestă?
Cum recunoaştem moartea fizică? Mortul fizic nu se mai hrăneşte, nu mai vorbeşte, nu mai pofteşte nimic, nu mai simte nimic… nu mai raţionează. Moartea cerebrală se spune că este adevărata moarte fizică.
A fi mort faţă de păcat înseamnă a nu mai răspunde la impulsurile păcatului: nu mai mă las stârnit de păcat, nu mai sunt atras de păcat, păcatul nu mai prezintă interes pentru mine. Păcatul este şi se manifestă în jurul nostru dar; ochiul este orb faţă de păcat, urechea este surdă faţă de păcat, gura este mută când vine vorba să spun un păcat, brateţe şi trupul este fără putere când este vorba să fac un păcat.
Exemplu: Cântarea „Nu mai sunt al meu de-acuma”
1Cor. 6.19-20 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe Care L-aţi primit de la Dumnezeu? şi că voi nu mai sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu.
Care este legătura dintre moartea faţă de păcat şi viaţa nouă? Moartea faţă de păcat este condiţia vieţii noi.
Moartea faţă de păcat nu este sfârşitul călătoriei noastre spirituale ci abia începutul. Pentru că moartea faţă de păcat este de fapt moartea împreună cu Hristos, prin El avem şansa învierii la o viaţă nouă.
v.4 …după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
v.10 …El a murit pentru păcat odată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
v.12-13 păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
Viaţa nouă este viaţa trăită pentru Dumnezeu, mai concret, este viaţa trăită în ascultare de El, în slujba Lui, în neprihănire. Dar să nu uităm, moartea faţă de păcat este condiţia pentru a ajunge în viaţa pentru Dumnezeu.
v.5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
v.8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El…
Domnul Isus spunea: „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni..” (Matei 6.24) De aceea, trebuie mai întâi să mori faţă de Stăpânul numit „Păcat” ca să poţi sluji stăpânului numit „Domnul Isus.” Nu există viaţă nouă sub o stăpânire veche.
Unirea cu Domnul Isus
Ideea unirii credinciosului cu Domnul Isus Hristos este prezentă din plin în fiecare adevăr prezentat în acest pasaj prin expresii precum „în Isus”(v.3, 11), „împreună cu El”(v.4, 6, 8), „una cu El”(v.5).
În prima fază, mi-a fost greu să înţeleg ce înseamnă „unirea cu Domnul Hristos”. Apoi, Domnul mi-a adus aminte de o imagine bine cunoscută nouă: când doi tineri (de sex opus) se căsătoresc, noi spunem „s-au unit” şi chiar Dumnezeu spune „se vor face un singur trup.” Sunt doi şi totuşi una. Într-adevăr, aşa cum spunea apostolul Pavel: „taina aceasta este mare” (Efes.5.32). Chiar apostolul Pavel face o paralelă între căsătoria soţ-soţie şi căsătorie Hristos-Biserică. Deci, nu cred că este deloc deplasat să încercăm a înţelege puţin unirea cu Domnul meditând puţin la unirea soţ-soţie.
Ce înseamnă faptul că cei doi sunt una?Care sunt câteva indicii după care ne dăm seama că cei doi sunt una sau că cei doi nu sunt una?
Fiecare dintre noi am văzut persoane căsătorite care deşi sunt cu acte în regulă, cununaţi totuşi nu sunt una.
Iată câteva exemple:
-unitate în familie înseamnă să privim în aceeaşi direcţie şi nu în sensuri opuse. Înseamnă să avem aceleaşi planuri, să lucrăm în aceeaşi direcţie
-unitate în familie înseamnă să petrecem timp împreună, să avem timp de calitate împreună.
-unitate în familie înseamnă să învăţ să simt cu partenerul de viaţă. Să mă bucur când el se bucură şi să plâng când el plânge; să îl înţeleg din priviri.
-asemănarea este o altă roadă a unităţii. Sentimental, spiritual, fizic şi chiar trăsăturile chipului. Adesea ni se spune: „semănaţi!” Vezi în textul nostru cuvântul „asemănătoare.”
-proiecte comune, valori comune, interese comune.
Pot verifica dacă sunt unit cu Domnul Isus?
Este foarte simplu. Răspunde la următoarele întrebări şi vei înţelege:
a) Petreci timp cu Domnul Isus în rugăciune şi meditaţie la Cuvântul Său?
b) Eşti atent la ceea ce spune El în Cuvânt? Eşti interesat de părerea Lui sau citeşti Biblia doar ca să bifezi că eşti la zi cu citirea ei?
c) Planurile Lui sunt şi interesul tău? Adică, eşti interesat de mântuirea oamenilor, lucrezi pentru asta sau te interesează doar afacerile tale?
d) Ai ajuns să simţi când Domnul Isus este supărat pe tine şi când se bucură de tine? Îţi pasă ce simte El cu privire la tine? Te interesează?
e) Ai tu aceleaşi valori ca Domnul Isus? Neprihănirea, adevărul, cinstea, cumpătarea şi standardul sfinţeniei sunt importante pentru tine?
f) Ai ajuns tu să reflecţi chipul Domnului Isus? Au ajuns cei din casa ta şi prietenii tău să vadă în tine pe Domnul Isus?
g) Trupul tău şi mădularele tale sunt în slujba Domnului Isus (soţul tău spiritual) sau sunt în slujba unui străin?
h) Ştiu că El se gândeşte la tine, eşti în gândurile Lui. Tu te gândeşti la El, este El în gândurile tale?
i) Eşti una cu Domnul şi în bucurii şi în necazuri?
Dacă nu există unire cu Hristos în viaţa ta, atunci înseamnă că nu a fost unire cu Domnul Hristos în moartea Lui, înseamnă că nu ai murit faţă de păcat.
Unirea cu Domnul Isus este singura modalitate de a putea muri faţă de păcat.
Unirea cu Domnul Isus în moartea Lui este urmată automat de unirea cu El şi în viaţă.
Unirea cu Domnul Isus în viaţă este condiţionată de unirea cu El în moarte.
Unirea cu Domnul Isus este de fapt mântuirea şi mântuirea este unirea cu Domnul Hristos. Unirea cu Domnul Isus aduce moartea faţă de păcat (pocăinţa) şi tot ea aduce viaţa pentru Dumnezeu (credinţa.)
Gal.2.20 Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.
Mai putem noi să ne dorim să păcătuim când dorinţa noastră este să fim una cu Domnul nostru?
Mihail Geabou, Păstor Biserica Baptistă Calea Domnului, Alexandria.
Matei 24.10-14 Semnele vremurilor din urmă în biserică
Introducere
De unde ştim că vine iarna? Există semne în natură care indică apropierea ei. Frunzele se îngălbenesc şi cad, temperatura scade, apar ploi şi vântul se intensifică. Apropierea iernii este semnalată şi de plecarea păsărilor călătoare. Există semne şi în casele noastre: ţânţarii pier, începem să facem focul în sobă sau pornim centrala. Aşa dar, semnele sunt diverse şi în multe domenii.
De unde ştim că vine „iarna” peste Biserica (Bisericile locale, vizibile)?
Mat.24.3 …ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: Spune-ne …care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?
Domnul Isus le răspunde. Semnele şi indiciile pe care El le oferă ucenicilor se găsesc în domeniul religios (v.5 …vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!”), vor fi semne şi pe plan politic şi militar (v.6 veţi auzi de războaie şi veşti de războaie…, v.7 un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii…), la nivelul scoarţei terestre vor fi cutremure de pământ (v.7), economia va fi în faliment –foamete (v.7) iar în ce priveşte sănătatea, oamenii se vor confrunta cu „ciumi” (v.7).
Toate semnele amintite mai sus, am putea spune că se întâlnesc undeva în afara comunităţilor de credincioşi. Domnul Isus oferă însă indicii şi înlăuntrul acestora. După cum semnele iernii se regăsesc şi înlăuntrul caselor noastre, tot aşa, semnele vremurilor sfârşitului se întâlnesc şi în Biserică.
În 1Cronici 12.32, în cadrul listei de războinici ai lui David, găsim „din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel.” David înţelesese cât de important este „să pricepi” vremurile în care trăieşti şi astfel să ştii ce ai de făcut. Observăm aici strânsa legătură între „a pricepe vremurile” şi „a ştii ce trebuie făcut”. Nu este suficient să facem ceva ci să facem ceea ce trebuie făcut. Pentru ca noi să ştim ce trebuie făcut în Biserici astăzi, este vital să pricepem vremurile în care trăim.
De ce „semnele vremurilor din urmă”? Contextul vorbeşte despre asta. Ucenicii Îl întreabă pe Domnul despre remurile sfârşitlui iar Domnul le răspunde. Şi chiar cuvintele cu care se încheie pasajul nostru „atunci va veni sfârşitul” ne face să înţelegem că ceea ce Domnul vorbeşte despre Biserică este ultimul episod în existenţa ei pe Pământ.
De ce „în Biserică”? Pentru că doar despre ei se poate spune că „vor cădea”, cei înşelaţi nu pot fi alţii decât cei credincioşi iar răcirea dragostei cu siguranţă că are în vedere tot pe ei.
Domnul Isus spune clar că Biserica vremurilor din urmă va fi în declin.„Atunci mulţi vor cădea…”(v.10). Cum? Se vor vinde şi se vor urî unii pe alţii, mulţi vor fi înşelaţi iar dragostea celor mai mulţi se va răci. Potrivit Domnului Isus Hristos- Capul Bisericii, acestea sunt semne ale decăderii Bisericii şi în aceste domenii trebuie să analizăm starea Bisericilor din care facem parte.
În ce măsură va fi afectată biserica?
Declinul Bisericii în zilele din urmă va atinge cea mai mare parte a credincioşilor.
Matei 24.10 …mulţi vor cădea…11.. vor înşela pe mulţi… 12…dragostea celor mai mulţi se va răci.
Totuşi avem şi o veste bună: Biserica nu va fi compromisă total. Ca şi în istoria lui Israel, Domnul ne spune şi astăzi că mai este o „rămăşiţă” păstrată prin har. Prin harul Domnului să ne asigurăm că nu facem parte din cei mulţi!
Semnele vremurilor din urmă în biserică
Şi / Sau
Cauze ale căderii multora în vremurile din urmă
Ambele subiecte sunt valabile întrucât semnele acestea sunt în acelaşi timp şi cauze ale căderii multora de la credinţă. Cele trei semne prezentate de Domnul Isus sunt la rândul lor cauze unele pentru altele. Ele funcţionează într-un cerc vicios.
Unde să ne uităm după semne şi care sunt acestea?
1. Relaţiile frăţeşti- Răceala
Matei 24.10 Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.
Un prim domeniu în care trebuie sesizată căderea credincioşilor este relaţia frăţească dintre aceştia. Răcirea acesteia este semnul că iarna spirituală vine asupra bisericii iar biserica respectivă trăieşte „zilele din urmă.”
Domnul Isus ne spune că în vremurile din urmă relaţiile credincioşilor vor fi caracterizate de ură, de orice lipsă a dragostei unul pentru altul până acolo că îşi vor face rău unii altora. Atmosfera bisericilor va fi un chin şi un motiv de gâlceavă şi nici de cum nu va mai aduce mângâiere enoriaşilor. Biserica va fi un teatru de luptă, nu cu lumea şi nici lumea cu noi ci noi între noi- credincioşii vor fi duşmanii lor înşişi.
Iniţial am vrut să spun că ne este greu să ne imaginăm ceea ce Domnul Isus profeţea că se va întâmpla în biserici, dar amintindu-mi de realitatea pe care o trăim, nimic nu ne surprinde. Astăzi auzim de frământări în foarte multe biserici, dezbinări, certuri şi nemulţumiri. Cei mai nepocăiţi dintre pocăiţi apelează chiar la gesturi şi fapte condamnate categoric de Scripturi. Vânzarea şi ura în frăţietatea de astăzi este uşor de sesizat chiar şi la trecere în revistă a blogurilor aşa-zis creştine.
Profeţiile lui Ieremia
Deşi am citit de multe ori Vechiul Testament, abia acum am sesizat mai bine faptul că relaţiile frăţeşti între evrei au constituit unul din subiectele pe care le-au atins profeţii Domnului în perioada ultimilor împăraţi ai lui Israel şi Iuda. Observăm că răcirea relaţiilor frăţeşti în Israel constituia şi pentru ei, un semn al vremurilor din urmă- după acele vremuri a urmat distrugerea naţiunii lor. Iată câteva pasaje:
Ier.5.28 … întrec orice măsură în rău, nu apră pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi
Ier.7.2-6a …căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta…(citeşte contextul)
Observăm aici o categorie socială defavorizată. Nu aveau posibilităţi financiare, erau săraci, lipsiţi de ajutor… de aceea erau şi nedreptăţiţi. Dreptatea nu putea fi de partea lor doar pentru că erau fie săraci fie lipsiţi de sprijin şi nebăgaţi în seamă. Unii tânjeau după dreptate iar cei vinovaţi îi asuprea pe cei lipsiţi de ajutor. Bogaţii erau privilegiaţi. Ei aveau totdeauna dreptate.
Ier.22.3 Aşa vorbeşte Domnul: „Faceţi dreptate şi judecată; scoateţi pe cel asuprit din mâinile asupritorului, nu chinuiţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă; nu apăsaţi şi nu vărsaţi sânge nevinovat în locul acesta. …15 Împărat eşti tu oare de te întreci în cedri? Nu mânca tatăl tău şi nu bea şi el? şi totuşi el făcea dreptate şi judecată şi era fericit! Ludeca pricina săracului şi a celui lipsit şi era fericit. Nu înseamnă lucrul acesta a Mă cunoaşte? –zice Domnul
Din câte înţeleg starea evreilor în relaţiile lor frăţeşti era una de nemulţumire, de răzvrătire, de ură. Ajunseseră pănă acolo că îşi ţineau în robie pe înşişi fraţii lor:
Ier.34.9 …fiecare să lase slobozi pe robul şi roaba sa, pe evreu şi pe evreică şi nimeni să nu mai ţină în robie pe fratele său iudeu…
Iniţial luaseră hotărârea să-şi elibereze fraţii din robia lor dar apoi au revenit asupra deciziei. De aceea Dumnezeu horărăşte slobozirea sabiei împotriva lor. În final ei ajung robi în Babilon.
Profeţiile lui Isaia
Isaia 1.21 Vai, cetatea aceea credinciosă cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi. …23 Mai marii tăi sunt nişte răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate şi pricina văduvei n-ajunge până la ei.
Isaia 3.5 Oamenii se vor asupri unii pe alţii, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tânărul va lovi pe cel bătrân, şi omul de nimic pe cel pus în cinste.
Observăm în cadrul poporului lui Dumnezeu apare lipsa de respect şi dispretul faţă de cei înaintaţi în vârstă dar şi faţă de autoritate. Orice autoritate este lăsată la discreţia celor imaturi şi a oamenilor de nimic.
Isaia 5.7 …El se aştepta la judecată şi când acolo, iată sânge vărsat! Se aştepta la dreptate, şi când acolo iată strigăte de apăsare! …16 Dar Domnul oştirilor va fi înălţat prin judecată şi Dumnezeul cel sânt va fi sfinţit prin dreptate
10.1-2 Vi de cei ce rotesc hotărâri nelegiuite şi de cei ce scriu porunci nedrepte ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfan.
Dreptatea şi judecata sunt teme ce apar frecvent în proorociile lui Isaia. Acolo unde nu mai este dreptate şi judecată, relaţiile frăţeşti devin tot mai reci şi ura ia locul dragostei.
Mai putem vorbi astăzi de robi? Există aşa ceva în bisericile noastre? Da! Prin faptul că foarte mulţi îşi ţin fraţii robi în lanţurile neiertării. În biserici „se pot auzi”zornăitul lanţurilor prin care fraţii se leagă datori unii pe alţii.
Cum era la început?
Fapte.2.42 ..ei stăruiau în legătura frăţească… (citiţi şi 43-47)
Biserica la început era plină de dragoste. Credincioşii veneau de drag la adunare nu doar duminica ci şi peste săptămână. Dragostea lor era aşa de fierbinte unii pentru alţii încât ajunseseră ca unii dintre ei să-şi vândă averile şi din venitul lor să acopere nevoile fraţilor lor mai săraci. Astăzi?!
Cum s-a ajuns aici?! Oamenii au iubit mai mult păcatul decât pe Dumnezeu iar liderii spirituali în loc să aplice dreptatea şi judecata biblică (disciplina bisericească) au aplicat metode moderne de îmblânzire a firii pământeşti învocând dragostea nebiblică (toleranţa) pe care şi homosexualii o invocă, şi unitatea cu cei ce persistă în păcat în loc de unitatea în sfinţenie în jurul Domnului. (pe larg aici.)
2. Conducerea spirituală- Înşelăciunea
Matei 24.11 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi
Domnul Isus ne spune prin acest verset că:
Cel rău îşi va infiltra slujitorii în slujbe cheie ale bisericilor. Vor ajunge neobsevraţi în fruntea poporului lui Dumnezeu ca lideri spirituali ai poporului sfânt. Probabil că unii vor fi recrtutaţi din rândurile proorocilor Domnului care nu vor fi vegheat iar alţii vor fi ai satanei, lupi în piei de oaie.
Fenomenul proorocilor falşi va fi larg răspândit.
Domnul Isus ne spune foarte clar că nu puţini vor fi slujitorii amăgitori. Proorocii alşi au fost dintotdeauna în majoritate. Împăratul Ahab avea la curtea sa patru sute de prooroci care îi prooroceau numai de bine dar erau falşi (2Cronici 18.5). Proorocul Ilie se confruntă pe muntele Carmel cu patru sute cinci zeci de prooroci ai lui Baal (1Împăraţi 18.19). Aceştia erau aşa de intimi cu casa regală încât mâncau la masa împărătesei (pe Ilie îl hrăneau corbii.)
Fenomenul înşelării credincioşilor va avea mare succes.
Din două motive cel puţin: întâi de toate datorită numarului mare de prooroci falşi. Majoritatea oamenilor, în mod greşit consideră că adevărul este de partea celor mai mulţi. În realitate, adevărul este de partea Domnului indiferent cât de mulţi sau cât de puţini îl acceptă şi-l susţin. Apoi, fără îndoială că succesul se datorează în mare parte şi poziţiei de conducere din care satan acţionează. Cei mai mulţi din turmă îşi urmează orbeşte păstorii, uitând că noi de fapt trebuie să ne urmăm păstorii doar atâta timp cât aceştia sunt credincioşi Marelui Păstori. Adesea uităm că şi păstorii noştri sunt oameni supuşi greşelilor iar cei mai mulţi nu îndrăznesc să cerceteze sau să pună la îndoială dacă învăţătura pe care o primesc este de la Dumnezeu sau de la cel rău. Astfel, eficienţa este mare:
Exod 32.25 Moise a văzut că poporul era fără frâu căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu…
Ier.23.15 …prin proorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.
Isaia 9.16 Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.
Apostolul Pavel
Faptul că apariţia proorocilor falşi este un semn al vremurilor din urmă este susţinut şi de apostolul Pavel în ultimele capitole din cea de-a doua epistolă către Timotei, unde vorbeşte în exclusivitate despre vremurile din urmă:
2Timotei 4.3-4 …va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.
El ne spune foarte clar că oamenii din biserică vor schimba învăţătura sănătoasă cu lucruri care gâdilă urechea, vor schimba în cele din urmă chiar şi pe slujitorii Domnului cu oameni care să slujească poftelor şi plăcerilor lor, vor schimba predicarea în povestire a unor lucruri închipuite.
Ier.6.10 …cuvântul Domnul este o ocară pentru ei şi nu le place de el.
Ier.11.21 aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot care vor să-ţi ia viaţa şi zic: „Nu prooroci în Numele Domnului căci vei muri ucis de mâna noastră!”
Şi astăzi unii din slujitorii Domnului sunt ameninţaţi cu moartea, alţii cu tribunalul de către unii enoriaşi. Unii adoptă metode mai elegante de a împiedica pe predicatori să spună adevărul: fie sunt denigraţi, apar mai rar pe progrmare sau sunt trimişi la alte lucrări.
Cum ne aşteptăm să vedem apariţia proorocilor falşi?
Credem că va veni cineva pur şi simplu şi ne va spune doar poveşti şi basme? Vor veni fără Biblie şi vor citi din Coran sau ziare? Ne va spune să nu ne rugăm, să nu postim, să nu mai citim Biblia? Sau ne va spune că putem să ne facem de cap? Eu cred că nu aşa se va întâmpla!
Personal eu cred că deja se întâmplă şi cei mai mulţi nu-şi dau seama. Nu degeaba spune că „vor înşela pe mulţi.” Dacă ar veni proorocii falşi aşa cum am presupus eu mai sus, atunci toţi şi-ar da seama că sunt falşi şi nu i-ar urma. Chiar Domnul Isus a spus:
Matei 7.15 Păziţi-vă de proorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpători.
Făcâd referire la modul în care Şarpele a amăgitţo pe Eva, Wiersbe spunea că modelul cel mai eficient de a înşela pe cineva este de a oferi suficient adevăr încât să fii credibil şi suficientă minciună încât să aduci moartea. Pescarul oferă suficientă momeală ca să atragă dar şi acul este ascuns înăuntru iar când prindem şoarece în cursă nu punem doar lipici ci şi o bucată de „adevăr” ca şoarecele să fie atras.
Am auzit oameni din alte denominaţiuni care zic că şi la ei se citeşte din Biblie şi că au auzit şi ei unele lucruri pe care le spunem noi. Dar tocmai aşa câştigă amăgitorul credit ca să înşele. Proorocii mincinoşi spun şi suficient adevăr încât să rămână credibili dar inoculează suficientă minciună încât să aducă moartea în Biserică.
De aceea punem că nu este suficient să ne mulţumim cu puţin adevăr ci trebuie să pretindem ca tot ce ni se predică să fie Adevărul. Dacă o mică parte din hrana de pe masă ar fi stricată, atunci am refuza-o pe toată. De ce n-am face aşa şi când este vorba despre hrana spirituală?!!
Ier. 5.30-31 Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară. Proorocii proorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor şi poporului meu îi plac aceste lucruri.
Care este rostul abordării unui asemenea subiect? Chiar este important? Este de folos?
S-ar putea ca mulţi să se întrebe: „Nu vor fi oamenii descurajaţi să mai caute pe Dumnezeu? Cum mai pot oamenii să se alipească de aşa biserici?”
Personal, cred că o astfel de biserică descurajează prin însăşi modul defectuos şi păcătos de trăire. Explicarea situaţiei dimpotrivă, ajută pe cei sincer credincioşi să poată trece biruitori. Este deci necesar să vorbim despre acest subiect?
Da, pentru că ucenicii au întrebat şi mai mult, pentru că Domnul Isus le-a răspuns şi a vorbit despre asta iar evanghelistul Matei a considerat că este important să aloce atâta spaţiu în Evanghelia sa. Este învăţătura Domnului Isus- deci este vitală.
Sunt unii care deşi ştiu că sunt bolnavi se tem să afle care le este boala chiar dacă încă nu ştiu dacă este sau nu remediu. În cazul nostru, pentru cei credincioşi este un remediu, de aceea, când este vorba de bolile spirituale, doar cei păcătoşi refuză să ştie adevărul. Cei credincioşi caută adevărul indiferent cât de dureros ar fi.
Este de folos pentru cei credincioşi să ştie adevărul. Aşa înţelegi de ce nu poţi avea părtăşie cu toţi care se numesc creştini şi „fraţi.” Aşa vei ajunge să înţelegi cum se poate ca de la amvon să fie strecurată învăţătură falsă chiar dacă predicatorul ţine o Biblie în mână. Înţelegem că avem dreptul să evaluăm calitatea învăţăturii celui ce ne predică şi faptul că cineva pune la îndoială acurateaţea învăţăturilor nu înseamnă că omul acela are ceva cu predicatorul ci pur şi simplu, ar vrea să audă învăţătura lui Hristos şi nu a oamenilor.
Este de folos şi pentru cei necredincioşi să ştie. Astfel nu va fi descurajat în ce priveşte apropierea lui de Dumnezeu atunci când pe „fraţi” îi vor cunoaşte trăind în păcat, în mod firesc, lumesc. Cu siguranţă, va fi un şoc pentru ei să simtă răceala bisericilor, să întâlnească în biserică oameni mai imorali decât ei şi cu siguranţă le va fi poate imposibil să detecteze învăţătura falsă. Acum ştie la ce să se aştepte. În felul acesta nu va mai întoarce spatele lui Dumnezeu şi Domnului Isus Hristos din cauza unora care îşi spun „creştini” dar care sunt căzuţi de la credinţă.
Cum vor amăgi proorocii falşi?
Iată câteva metode de amăgire folosite adesea de proorocii falşi. Din păcate, cei mai mulţi credincioşi nu sunt conştienţi de ele.
Înlocuirea Cuvântului
Ier.23.16 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice, spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului.
Trăim vremurile în care, cu toate că la începutul predicii se citeşte din Biblie, în foarte multe cazuri fie nu se face referire deloc la textul citit, fie sunt prezentate tot felul de argumente din basme, vise, filme, ştiri sau politică.
Îndulcirea Cuvântului
Ier.23.17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: „Domnul a zis: Veţi avea pace!” şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: „Nu vi se va întâmpla nici un rău!”
Cu toate că Dumnezeu are un alt fel de mesaj pentru cei răi, totuşi, aceşti prooroci îşi permit să aducă un mesaj mai dulce. Explicaţia lor este aceea că prezintă mesajul lui Dumnezeu din „perspectiva dragostei lui Dumnezeu.” Personal, potrivit Bibliei, cred că Dumnezeu nu oferă doar mesajul ci şi metoda. În mesajul pe care Dumnezeu îl transmite nu cred că este nevoie ca omul să aducă îmbunătăţiri.
În 2Cronici 18.7, vedem cum Ahab, un împărat rău, îl urăşte pe Mica pentru faptul că acesta –„nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte niciodată decât rău.” L-aş fi întrebat pe Ahab: „Cum, tu eşti rău şi vrei proorocii bune?!” Ahab este omul rău care vrea proorocii de bine. Pentru asta avea chiar patru sute de prooroci care ştiau să-i proorocească de bine.
Amestecarea Cuvântului
Ier.23.28 Proorocul care a avut un vis să istorisească visul acesta şi cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amersteci paiele cu grâul?- zice Domnul
Am auzit membri din biserica tradiţională care zic: „şi la noi la biserică se vorbeşte despre….(anumite pasaje din Biblie).” Da, tocmai asta le dă credibilitatea dar tradiţia îi omoară. În bisericil protestante începem să auzim în predici despre gândirea pozitivă, psihologie sau filozofie şi etică seculară precum şi alte născociri ale minţilor omeneşti- este aceeaşi înşelăciune.
Tăinuirea Cuvântului.
Ier.23.30 De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.
Asta înseamnă să te fereşti să spui adevărul de teama de a nu-ţi face duşmani, să nu pierzi prieteni sau să nu superi pe cineva.
Acordarea autorităţii divine propriilor păreri.
Ier.23.31 Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu.
„Încercarea de a forţa pe Dumnezeu să zică ca tine!” În mod normal, proorocul trebuie să ia parte la sfatul Domnului şi de acolo să plece cu mesaj din partea Domnului pentru popor. Proorocul este doar un mesager şi nu are nici un drept să adauge sau să scoată din mesajul primit. El trebuie transmis nemodificat indiferent de modul în care destinatarii vor primi mesajul şi de preţul pe care mesagerul îl va plăti. Acum vedem că, proorocul nu vine din prezenţa lui Dumnezeu dar are îndrăzneala să spună că mesajul are ca sursă şi autoritate pe Dumnezeu.
Aplicarea superficială a Cuvântului
Ier.6.14 Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ”Pace! Pace!” Şi totuşi nu este pace.
Proorocii falşi văd şi recunosc problema. Chiar doresc să o trateze pentru a fi vindecată însă, pentru ca să nu doară, ca nu cumva să supere pe cineva, nu tratează problema în profunzimea ei. Leagă rana, acoperă rana dar nu rezolvă problema. Problema rămâne ascunsă sub bandaje.
Rolul dificil al proorocilor era acela de a întoarce poporul Domnului înapoi la Dumnezeu. Proorocii falşi de atunci ca şi cei de astăzi au cu totul alte roade: pentru că nu vor să sufere ei şi nu se tem de Dumnezeu ci de oameni, ei ajung să justifice şi să sprijine păcatul copiilor lui Dumnezeu. .
Ier.23.15 …prin proorocii Ierusalimului s-a răspândit nelegiuirea în toată ţara.
Ier.23.14 …întăresc mâinile celor răi, aşa că nici unul nu se mai întoarce de la răutatea lui…
Ier.23.32 Iată, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevărate, care le istorisesc şi rătăcesc pe poporul Meu cu minciunile şi cu îndrăzneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat poruncă şi nu sunt de nici un folos poporului acestuia- zice Domnul.
3. Trăirea creştină – Imoralitatea
Matei 24.12 şi din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci
Domnul Isus ne mai prezintă un al treilea semn al vremurilor din urmă pe care îl întâlnim în cadrul bisericii: imoralitatea în trăirea practică. Aceasta, bine-nţeles că trebuie privită nu separat ci în strânsă legătură şi sprijinită de celelalte două triste realitaţi- răceala relaţiilor şi învăţătura înşelătoare.
Din înţelegerea mea de până acum, cred că de-a lungul timpului nu s-au inventat păcate noi. Cred că păcatele care sunt acum au fost dintotdeauna. Există totuşi cel puţin două diferenţe între atunci şi acum: modalităţile de exprimare ale păcatelor au căpătat forme noi şi, o altă diferenţă este aceea că starea de păcat actuală este mult mai răspândită decât atunci- Domnul spune: „din pricina înmulţirii fărădelegii…”. Răspândirea aceasta este înlesnită şi realizată în acelaşi timp prin intermediul posturilor de televiziune, radio şi cu ajutorul literaturii care abundă în imoralitate.
Cuvintele Domnului Isus îmi întăreşte încă o dată convingerea că starea de imoralitate a credincioşilor de astăzi se datorează nu doar îndepărtării de Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum am prezentat anterior dar şi datorită expunerii tot mai mari la influenţa imorală a acestor mijloace de propagandă pe care satan le foloseşte cu atâta succes. Prioritatea Scripturilor a fost surclasată de acestea prin varietate, prin mirajul culorilor, prin amuzament şi divertisment care gâdilă firea şi manipulează sentimentele. Astfel creştinii, nu doar că cer adormirea conştiinţei prin învăţătură falsă dar iată cum, în acelaşi timp îşi întinează conştiinţa prin murdăria cuvintelor, ideilor şi imaginilor păcătoase. Iată cum descrie apostolul Pavel starea de păcat din biserică:
2Timotei.3.1-5 Să ştii că în vremurile din urmă vor fi vremuri grele căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia!
Observaţi, apostolul Pavel inspirat de Duhul Domnului nu spune că cei credincioşi nu-L vor iubi pe Dumnezeu dar spune că vor iubi plăcerile personale mai mult decât pe Dumnezeu. Şi acesta este adevărul: dragostea pentru Dumnezeu nu este prioritatea supremă. Credincioşii, influenţaţi de starea de păcat a lumii din jurul nostru vor fi înclinaţi tot mai mult spre satisfacerea poftelor personale decât spre a-I aduce plăcere lui Dumnezeu. Lucrul acesta este un păcat suficient de grav încât să dea naştere la acest potop de desfrâu prezentat anterior de apostolul Pavel.
Apostolul Pavel spune că toate acestea se vor întâmpla în biserica vremurilor din urmă. Ele chiar se întâmplă sub ochii noştri. Nu au nevoie de ilustrare. Proorocii falşi nu recunosc asta. Cei mai sinceri dintre ei le recunosc dar le tolerează şi le justifică adesea zicând „acum sunt alte vremuri.” De fapt aşa a spus şi apostolul: sunt vremurile din urmă şi sunt vremurile grele. Dar sunt aşa pentru că oamenii aceştia le fac aşa. Vremurile nu sunt grele sau uşoare prin ele însele. Trăirea oamenilor face vremurile bune sau rele, uşoare sau grele.
Se pare că şi semnul acesta al imoralităţii a fost dintotdeauna un prevestitor al vremurilor din urmă. Îl întâlnim şi în viaţa poporului Israel după care a urmat Judecata lui Dumnezeu prin exil. Ieremia capitolul 7 ne prezintă această situaţie:
Ieremia 7.3 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „”Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta …6…dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei spre nenorocirea voastră 7 numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta…v.9 Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi…! V.10 şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: „Suntem izbăviţi!” ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! V.11 Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o peşteră de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul!
De ce „o peşteră de tâlhari”? Pentru că acolo se ascund hoţii! Da, din păcate, bisericile au ajuns în multe cazuri „peşteri de tâlhari” pentru că în ele, la adăpostul religiozităţii şi spiritualităţii, printr-o simplă membralitate se ascund multe păcate. Aşa cum ne arată pasajul lui Ieremia, pocăiţii aceştia se păcălesc singuri crezând că doar prin venirea la Casa Domnului ei sunt salvaţi… apoi continuă viaţa lor de păcat fără nici o remuşcare.
Domnul Dumnezeu i-a ameninţat pe evrei atunci dar şi pe noi astăzi că dacă vom continua aşa, Casele de rugăciune vor rămâne goale. Frumuseţi de clădiri impunătoare vor fi părăsite! Nici evreilor nu le-a venit să creadă că acea frumuseţe de Templu va fi părăsit. Dar Domnul le spune:
Ieremia 7.12-15 Duceţi-vă dar la locul care-Mi fusese închinat la Silo, unde pusesem să locuiască odinioară Numele Meu şi vedeţi ce i-am făcut din pricina răutăţii poporului Meu Israel! Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat şi n-aţi răspuns, voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea… le voi face întocmai cum am făcut lui Silo şi vă voi lepăda de la faţa Mea cum am lepădat pe fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim!
Chiar dacă în bisericile noastre încă se mai fac slujbe, încă mai vin oameni, totuşi, Cuvântul Domnului este adevărat: din pricina răutăţii poporului Casa va fi părăsită şi poporul lepădat! Indiferent de eforturile credincioşilor de a resuscita biserica locală, de a face infuzie de programe şi divertisment pentru a atrage oamenii, Casa Domnului va fi părăsită!
Care este soluţia? Ce este de făcut?
Mesaj pozitiv
În încheierea acestui pasaj Domnul Isus lasă să intre o lumină de speranţă care înviorează sufletele copiilor lui Dumnezeu întrucât, indeferent cât de densă este bezna spirituală în care mulţi se vor rătăci, totuşi există o soluţie prin care cei credincioşi vor putea rămâne biruitori. Iată cum:
1. Rabdă
v.13 Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.
Mântuirea dintotdeauna a fost personală. Vremurile de acest gen ne aduc aminte de asta şi ne determină să ne cercetăm dacă suntem în credinţă. Deşi avem nevoie unii de alţii şi nu putem trăi viaţa de credinţă izolaţi, indiferent ce se poate întâmpla cu cei mai mulţi, nu trebuie neapărat să se întâmple şi cu noi. Trebuie să răbdăm!
Mai înţelegem de asemenea că mântuirea este posibilă chiar în vremuri ca acestea în care mulţi cad şi se pierd.
Starea decăzută a multor credincioşi nu trebuie să fie şi nici nu poate fi justificare pentru a rămâne nemântuit. Dumnezeu nu este vinovat şi nici nu poate fi acuzat pentru starea decăzută a multor aşa zişi creştini.
Fără îndoială că răbdarea nu este deloc cea mai plăcută alegere în vremuri ca acestea, dar este singura soluţie care aduce rezultate benefice şi sigure dacă nu pentru alţii, cel puţin pentru cel ce rabdă.
Răbdarea însă, nu este totul…
2. Lucrează
v.14 Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul!
Dacă soluţia ar fi doar răbdarea cu siguranţă am cădea şi noi. Am cădea în păcatul mândriei; comparându-ne cu cei mulţi care vor fi căzut vom ajunge să credem că noi suntem cei mai sfinţi. Pentru a evita această cădere, Domnul Isus ne aduce aminte că avem de lucru- propovăduirea Evangheliei.
Mesajul Domnului Isus aici este extraordinar de încurajator. El ne direcţionează privirile de la comunităţile locale de credincioşi frământate şi ameninţate de cădere spre măreţia şi gloria Împărăţiei Sale ale cărei scopuri se vor împlini cu succes. Nimic nu-L împiedică pe Dumnezeu să-Şi împlinească scopurile.
Chiar dacă comunităţile creştine şi organizările vizibile ale acestora sunt zguduite din temelie de răceală în relaţii, înşelăciune între lideri şi învăţătură precum şi imoralitate… totuşi viitorul Împărăţiei lui Dumnezeu şi al Bisericii Sale invizibile este unul strălucit.
Mai mult ca oricând este vremea să gândim nu în termenii „Biserica noastră” şi nici măcar „cultul nostru”. Este vremea să ne aducem aminte de Împărăţia lui Dumnezeu. Bisericile locale din care suntem membrii se pot duce dar noi suntem cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu iar asta nu va trece.
În timp ce mulţi credincioşi se vor împotmoli în aceste frământări, adevăraţii credincioşi, vor putea privi prin toate acestea biruitori. În mijlocul suferinţelor şi dezamăgirilor din mijlocul bisericilor lor, prin îndurarea Domnului nu vor uita să ducă mai departe ştafeta Evangheliei lui Dumnezeu împlinind astfel porunca Mântuitorului şi Domnului nostru Isus Hristos.
Care este soluţia? Rabdă şi Lucrează!
Aminteşte-ţi de porunca Domnului Isus! Propovăduieşte Cuvântul Evangheliei! Tu n-ai fost chemat să slujeşti o biserică locală ci Împărăţia lui Dumnezeu; mai presus de o membralitate într-o biserică (pe care o poţi pierde uşor) tu eşti cetăţean al cerului. Tu eşti chemat să promovezi nu interesele unei biserici locale ci ale Împărăţiei Cerurilor. Ceea ce face omul are un sfârşit. Ceea ce face Dumnezeu rămâne!
„Atunci va veni sfârşitul!”-spunea Domnul Isus. Sfârşitul durerilor, dezamăgirilor, sfârşitul urii şi trădărilor, sfârşitul amăgirilor căci toate vor fi date pe faţă, sfârşitul păcatului… chiar sfârşitul denominaţiunilor şi religiilor pământeşti. Atunci va fi sfârşitul tuturor acestora dar abia atunci va fi începutul plinătăţii domniei Domnului Hristos!
Isaia 9
1 Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.
Întunericul. În Bibliile ebraice, versetul 1 din cap. 9 este versetul 23 din cap. 8. Versetele 1-7 din cap. 9 sunt strâns legate de versetele finale din cap. 8, care prezintă un tablou de extremă mizerie şi întunecime. Pe vremea lui Isaia oştirile Asiriei au adus mizerie şi întuneric (cap. 9,2) peste Zabulon şi Neftali, două dintre seminţiile cele mai nordice ale lui Israel. Dându-şi seama că situaţia aceasta venise ca rezultat al întunericului spiritual, Isaia, cu ochi profetic, priveşte în viitor către o mare lumină (v. 2.6.7), care va împrăştia întunericul din sufletul oamenilor (Ioan 1,4-9; 8,12; 9,5). Aceleaşi ţinuturi care cândva au avut parte de atâta mizerie vor vedea o descoperire de slavă şi lumină. Tabloul acesta este un tablou al venirii Mântuitorului lumii cu solia Lui de viaţă şi nădejde. Deasupra unei lumi înveşmântate în întuneric (vezi DA 34, 35) Soarele Dreptăţii va răsări cu vindecarea sub aripile Lui (Maleahi 4,2).
Zabulon. Pe vremea când Isaia scria aceste cuvinte, ţara lui Israel era în mare mizerie, mai ales ţinuturile de graniţă dinspre miază-noapte şi răsărit, deoarece Tiglat-pileser al III-lea invadase ţara şi luase Cadeş, Haţor, Galaad şi Galileea, toată ţara lui Neftali, şi pe locuitori i-a dus în prinsoare în Asiria (2Regi 15,29).
Va acoperi cu slavă. [KJV: Va asupri mai puternic]. Literal va face să fie mai cu greutate, adică, aici probabil, să îi fie dată mai multă consideraţie şi astfel să fie onorată şi umplută de slavă. Paralela din v. 2 între întuneric şi lumină pare să ceară un contrast în v. 1 între ocară şi slavă.
Ţinutul de lângă mare [KJV: Calea mării]. În vremurile de demult, drumurilor li se dădeau nume descriptive (vezi Numeri 21,22; Deuteronom 1,2; vezi comentariul la Numeri 20,17; Deuteronom 2,27). Unii identifică această cale a mării cu faimosul drum al caravanelor care duce de la Damasc şi de la regiunile de dincolo de Iordan, traversând Galileea, la Marea Mediterană (vezi comentariul la Marcu 2,14). Alţii identifică calea mării cu drumul de coastă către nord ducând spre Tir şi Sidon.
Galileea Neamurilor. Kedeş menţionat în 2Regi 15,29 se găsea în Galileea şi era o cetate de scăpare (Iosua 20,7; 21,32). Pe vremea lui Solomon ţinutul Galileea se întindea până în regiunea Tirului (1Regi 9,11). Numele Galileea înseamnă cerc sau circuit. În vremurile Noului Testament Galileea cuprindea un teritoriu ceva mai mare ca mai înainte. Era numită Galileea Neamurilor deoarece a fost totdeauna locuită de o populaţie amestecată, dintre care numai o mică parte erau iudei. Totuşi, regiunea aceasta era legată cu lumea prin intermediul drumurilor ce duceau la Damasc, Eufrat şi Mesopotamia, la Tir, Asia Mică şi Europa în nord, şi la Samaria, Iudeea şi Egipt în sud. Într-o regiune ca aceasta, care era uşor accesibilă lumii, Isus a petrecut mare parte din timpul lucrării Sale pentru omenire.
2 Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.
O mare lumină. Poporului din Galileea, care trăia într-un întuneric aşa de nepătruns, urma să-i răsară deodată o mare lumină (vezi Ioan 1,4-9). Mintea profetului a fost îndreptată în viitor către venirea Mântuitorului lumii. Cuvintele acestea şi-au avut împlinirea la începutul lucrării publice a lui Hristos în Galileea (vezi comentariul la Matei 4,12-16). De la vremea captivităţii celor zece seminţii în 723/722, Galileea a fost în întuneric în mod literal – supusă puterilor străine şi lipsită şi de lucrarea preoţilor şi profeţilor – până la venirea lui Mesia.
3 Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriş, cum se înveseleşte la împărţirea prăzii.
Îi dai mari bucurii. Profetul prezintă tabloul unei zile mai strălucite şi mai fericite, când Mesia va fi venit la poporul Său, aducându-i pace şi bucurie. Ei sunt înmulţiţi la număr (vezi Isaia 26,15; Ezechiel 36,10.11), iar fericirea lor este sporită.
Cum se bucură la seceriş. Adică, bucurie ca a lucrătorilor în timpul secerişului – în ţările agricole timpul cel mai fericit al anului. Toamna evreii aveau Sărbătoarea Corturilor, un timp de mare bucurie şi recunoştinţă (vezi Neemia 8,17). Bucuria lor venea din faptul că ştiau că Dumnezeu era cu ei (Filipeni 3,1; 4,4). Hristos a venit pentru a vesti pace şi bucurie oamenilor (Isaia 61,3; Luca 2,13.14).
4 Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.
Le-ai sfărmat. Hristos a venit ca să sfărâme legăturile păcatului şi să-i elibereze pe oameni de povara apăsătoare a vinovăţiei şi grijii care zăcea atât de greu asupra lor (Isaia 61,1.2; vezi comentariul la Luca 4,18.19; Matei 11,28-30).
Ziua lui Madian. Pe timpul judecătorilor, Israel se afla deseori sub mâna grea a unui asupritor, dar în cele din urmă erau eliberaţi de către un erou naţional (vezi Vol. II, p. 45-50). Ghedeon a realizat o victorie măreaţă asupra unui vrăjmaş copleşitor, a sfărâmat puterea madianiţilor, şi şi-a eliberat poporul său (Judecători 7,19-25).
5 Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşeala luptei şi orice haină de război tăvălită în sânge vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.
Orice. Tabloul este de luptă şi de vărsare de sânge, de tumult, de zarvă şi moarte, dar în cele din urmă de victorie şi de ardere a resturilor rămase pe urma bătăliei. Îndelungata luptă dintre puterile binelui şi ale răului ajunge la apogeu în marea luptă de la Armaghedon, preludiul domniei veşnice a lui Mesia (Apocalips 16,14.16; 19,11-19; vezi şi Psalmi 46,6-9; 76,2.3; Isaia 63,1-6; Ezechiel 38,21.22; 39,9; Ioel 3,11.16; Zaharia 9,9.10; 14,13).
6 Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”
Căci un Copil ni s-a născut. Isaia încheie tabloul lui despre viitoarea eră a păcii cu o impresionantă profeţie despre marele Domn al Păcii. Pacea nu va fi nicicând realizată în lumea aceasta prin eforturile oamenilor. În portretul pe care el I-l face viitorului Împărat al pământului, care va domni în dreptate şi sfinţenie, Isaia foloseşte termeni care nu i se pot aplica nici unui domnitor pământesc.
Desigur că nu este decât o singură Persoană în univers căreia să i se poată aplica pe deplin şi corespunzător descrierea dată aici, şi aceasta este Hristos. Nicăieri altundeva în Biblie nu găsim o aşa nobleţe a cugetului, o aşa frumuseţe de exprimare, o aşa intensitate de trăire, ca acelea de aici în descrierea Mântuitorului lumii şi a viitorului Împărat. Cu adevărat Isaia avusese o viziune a Domnului slavei când au fost scrise cuvintele acestea. Mâna lui Dumnezeu era asupra lui şi un înger i-a călăuzit pana, aşa cum s-a întâmplat şi cu alţi scriitori ai Vechiului Testament. În Psalmul 110 Hristos este prezentat ca viitorul Împărat, care va fi preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec; în Psalmul 2 El este zugrăvit ca zdrobind popoarele cu un toiag de fier; iar în Psalmul 45 este descris ca înaintând maiestuos în carul Lui.
Domnia. Hristos va domni peste tot cerul şi pământul (vezi Daniel 2,44.45; Matei 25,31; 28,18; Luca 1,32.33; 1Corinteni 15,25; comp. Psalmi 110,1; Filipeni 2,10; Apocalips 11,15).
Minunat, Sfetnic. Adică Sfetnic minunat (vezi capitolele 11,2.3; 25,1; 28,29). Numele acesta întruchipează gândul de înţelepciune, bunătate şi consideraţie – un nume care va provoca încântarea, adorarea şi lauda tuturor fiinţelor din cer şi de pe pământ şi din întreg universul (vezi Filipeni 2,9-11; Apocalips 5,12.13).
Dumnezeu tare. Isus Fiul nu este mai puţin Dumnezeu ca Tatăl. El a fost una cu Tatăl din zilele veşniciei (vezi Psalmi 90,2; Proverbe 8,22-30; Mica 5,2; Ioan 1,1; 14,9.11; DA 19).
Părintele veşniciilor. După cum Dumnezeu Tatăl este veşnic, tot aşa şi Hristos. Isaia Îl numeşte Părinte pentru că El este Părintele întregii omeniri într-un anumit sens, fiind Creatorul oamenilor şi a lumii (Ioan 1,3; Efeseni 3,9; Coloseni 1,16; Evrei 1,2; comp. Geneza 1,26). Nici un alt cuvânt în afară de Părinte nu exprimă atât de deplin iubirea şi purtarea de grijă a lui Isus faţă de copiii Lui. Când Hristos domneşte, El va fi ca un părinte pentru poporul Său (Isaia 22,21.22; vezi Apocalips 3,7).
Domn al Păcii. Vezi Zaharia 9,9.10; Efeseni 2,14. Pacea vine numai împreună cu dreptatea (Isaia 32,17.18), iar Isus este Împăratul dreptăţii (Ieremia 23,5.6; 33,15.16), atribuindu-şi şi împărtăşindu-şi propria Lui neprihănire oamenilor. El a venit în lume ca să aducă pace (Luca 2,14; Ioan 14,27; vezi şi Filipeni 4,7).
7 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.
Domnia Lui. Daniel prezice că împărăţia lui Hristos va zdrobi toate împărăţiile pământului şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic (Daniel 2,44; vezi Apocalips 11,15). Îngerul Gabriel a declarat că Împărăţia Lui nu va avea sfârşit (Luca 1,33).
Scaunul de domnie al lui David. David a fost un tip al lui Hristos, şi prin Hristos tronul lui David va fi întărit pentru veşnicie (Geneza 49,10; 2Samuel 7,11-13; Psalmi 89,3.4.29.36; 132,11.12; Ieremia 23,5; 33,17; Luca 1,32; vezi şi comentariul la Deuteronom 18,15; 1Cronici 28,7; Matei 1,1).
Prin judecată şi neprihănire. Vezi capitolele 11,4.5; 16,5.
Râvna. Pentru ce va face Domnul toate acestea? El este mişcat de o râvnă sfântă şi arzătoare, pornită dintr-un spirit de iubire. Iubirea Lui este o iubire care nu poate rămâne inactivă, care, când Se gândeşte la oamenii pierduţi în păcat, Îl determină la fapte de îndurare şi glorie. Nu există forţă mai puternică decât iubirea, nici un lucru care să-l determine pe om la o jertfă mai mare sau la o slujire mai cutezătoare. Iubirea atotcuprinzătoare a lui Hristos Îl determină să cârmuiască cu un spirit de slujire dezinteresată, cu dreptate şi neprihănire.
8 Domnul trimite un cuvânt împotriva lui Iacov: cuvânt care cade asupra lui Israel.
Lui Iacov. După cum clarifică contextul (v. 9-17), solia următoare era împotriva lui Iacov în sensul că prevestea judecata divină. Versetul acesta începe o nouă secţiune, extinzându-se până la cap. 10,4, în care Domnul administrează o mustrare naţiunii lui Israel. Viziunea cu Împăratul care va domni în slavă s-a sfârşit, iar profetul îşi îndreaptă atenţia la problemele situaţiei imediate. Timpul este acelaşi ca în capitolele anterioare, deoarece Reţin din Siria este încă în viaţă (v. 11), deci solia trebuie să fi fost dată între 735 şi 732, când Reţin a murit.
Asupra lui Israel. Atât Iacov cât şi Israel sunt pomeniţi în v. 8. Solia din capitolele 9,8 la 10,4 este adresată în primul rând împotriva celor zece seminţii răsculate, de obicei numite Efraim sau Samaria (cap. 9,9.21). Dar, în v. 14 termenul Israel se referă aproape sigur la naţiunea nordică. Oare se referă Israel din v. 8 la naţiunea nordică, Israel, iar Iacov, la Iuda? Dacă lucrurile stau aşa, sensul este că Domnul i-a trimis solia aceasta prin Iuda lui Israel. Totuşi, într-un sens mai general, Isaia foloseşte adesea termenii Iacov şi Israel pentru întreg poporul ales al lui Dumnezeu (vezi capitolele 10,20-22; 27,6; 29,23; 40,27; 41,8.14; 43,1.22.28; 44,5; 46,3; 48,1.12; 49,6). După căderea finală a regatului nordic, ambii termeni se referă în general la Iuda.
9 Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare:
Efraim. Domnul dăduse asigurarea că Efraim şi Siria nu vor izbuti în planurile lor împotriva lui Iuda (cap. 7; 4-7). Ei trecuseră deja prin câteva nenorociri, dar Pecah, din Israel, era încă hotărât să continue atacul lui împotriva lui Iuda.
Îngâmfare. Cu o aroganţă perversă, Pecah a refuzat să accepte avertizările date de Isaia, hotărât să-şi continue mai degrabă atacul împotriva lui Iuda.
10 „Au căzut nişte cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite; au fost tăiaţi nişte smochini din Egipt, dar îi vom înlocui cu cedri.”
Vom zidi. Isaia se referă aici la eşecurile eforturilor de mai înainte ale lui Pecah şi la planurile lui de a recupera pierderile trecute (vezi cap. 7,1). Este ca şi cum ar fi fost dărâmate clădiri de cărămidă, însă Pecah era hotărât să construiască din nou, de data aceasta cu piatră în loc de cărămidă; smochinii din Egipt (vezi comentariul la Luca 17,6; 19,4), fiind tăiaţi, Pecah voia să-i înlocuiască cu cedrii mai costisitori şi mai durabili (vezi 1Regi 10,27). El îşi desfăşura răutatea şi sfidarea voinţei Cerului.
11 De aceea, Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin şi va stârni pe vrăjmaşii lor:
Vrăjmaşii. Domnul urma să-i trimită pe asirieni, vrăjmaşii lui Reţin, împotriva lui Israel. Vezi 2Regi 15,29, unde avem un raport al măsurilor luate de Tiglat-pileser împotriva lui Pecah.
12 pe sirieni, de la răsărit, pe filisteni, de la apus; şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este tot întinsă.
Sirieni. Pe vremea aceea Siria era aliată cu Efraim împotriva lui Iuda (cap. 7,1.2), dar Domnul făgăduise să-i întoarcă pe sirieni împotriva lui Israel, vrăjmaşul lor tradiţional. Alianţele între naţiunile din Orient erau efemere, iar un aliat astăzi, mâine putea să devină cel mai înverşunat duşman. Sirienii urmau să-l atace pe Israel de la nord şi est, iar filistenii de la sud şi vest.
Tot întinsă. Vezi Exod 7,19; 8,5; etc.; Isaia 5,25, unde este folosită aceeaşi expresie în legătură cu alte pedepse. Domnul îl lovise pe Israel cu judecăţi, dar mâna Lui era întinsă ca şi cum ar intenţiona să mai aducă şi altele asupra naţiunii. Tiglat-pileser al III-lea a cucerit mari porţiuni ale lui Israel, dar nu l-a nimicit; asediul întreprins de Salmanasar V, încă viitor, urma să aducă naţiunea la sfârşitul ei definitiv.
13 Căci nici poporul nu se întoarce la Cel ce-l loveşte şi nu caută pe Domnul oştirilor.
Nu se întoarce. Dumnezeu Îşi trimisese judecăţile nu ca să nimicească, ci ca să aducă poporul la pocăinţă. Ei însă, nu au acceptat soliile Sale de mustrare, ci au stăruit în nelegiuirea şi răutatea lor; de aceea urmau să vină, în mod inevitabil, noi şi mai grave judecăţi.
Loveşte. Vezi la cap. 1,5.6.
14 De aceea, Domnul va smulge din Israel capul şi coada, ramura de finic şi trestia, într-o singură zi.
Va smulge din Israel. Pentru că Israel nu s-a pocăit, Domnului nu-i rămânea decât să trimită noi judecăţi, care aveau să smulgă din el capul şi coada (vezi comentariul la v. 13). Naţiunea urma să fie nimicită cu desăvârşire, judecăţile urmând să cadă mai ales asupra acelora care duseseră poporul în rătăcire (vezi v. 16).
Ramura de finic şi trestia. Ramura era probabil a palmierului falnic, corespunzând fruntaşilor şi conducătorilor ţării. Trestia, se poate referi la o smerenie prefăcută (cap. 58,5), sau, potrivit cu cap. 9,14.15, la profeţii mincinoşi.
15 (Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada.)
Bătrânul. Vezi cap. 3,2.3. Fruntaşii, judecătorii, funcţionarii civili, şi ofiţerii militari se găseau printre dregătorii de seamă ai naţiunii. Asupra acestei clase judecata viitoare urma să fie deosebit de aspră.
Cine învaţă pe oameni minciuni. Categoria cea mai vrednică de dispreţuit din toată naţiunea era formată din oamenii care aveau răspunderea de a oferi călăuzire spirituală, dar care ducea poporul pe căile rătăcirii şi nebuniei. Isaia nu i-a cruţat în soliile sale de mustrare (capitolele 28,7; 29,9.10).
16 Cei ce povăţuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce se lasă povăţuiţi de ei sunt pierduţi.
Îl duc în rătăcire. Popoarele trebuie să aibă conducători, dar aceştia conduc uneori într-o direcţie greşită. Multe naţiuni au fost nenorocite din cauză că liderii lor le-au dus în rătăcire. Acela care aspiră să conducă ar trebui să cumpănească cu seriozitate greaua răspundere a conducerii. Soarta unei naţiuni depinde de sfatul pe care el îl dă şi de exemplul pe care îl întruchipează. Israel a eşuat din cauză că liderii lui l-au dus în rătăcire.
17 De aceea, nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sunt nişte nelegiuiţi şi nişte răi, şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este tot întinsă.
N-ar putea să se bucure. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă zice să nu aibă milă, care pare să fie mai în armonie cu contextul.
Nelegiuiţi [KJV: Făţarnici]. Vezi comentariul la Matei 6,2; 7,5; 23,3.13. Când Israel a căzut, poporul se dedase cu totul la rele. Ei încă mai aveau o formă de evlavie, dar se bucurau pe faţă de nelegiuire. Toate clasele erau implicate în aceasta şi de aceea toate clasele urmau să sufere, de la tânăr la bătrân. Nelegiuirea ajungând atât de departe, justiţia cerea revărsarea judecăţilor.
18 Căci răutatea arde ca un foc care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum.
Arde ca un foc. Aceasta este o descriere impresionantă a consecinţelor finale ale nelegiuirii. Păcatul omoară, dar nu vindecă. Nelegiuirea arde şi dă naştere la cenuşă şi pustiire, dar nu repară şi nu zideşte. Spinii şi mărăcinii, buni numai pentru distrugere, simbolizează nelegiuirea care predomina în mijlocul poporului (vezi capitolele 5,6; 7,23-25; 10,17; 27,4; 32,13). Când pământul va ajunge să fie acoperit de o populaţie viguroasă de rugi şi mărăcini înlăturând copacii cei buni ai pădurii, atunci nelegiuirea va izbucni asemenea unui foc mistuindu-se. Păcatul va fi pedepsit; de fapt, el îşi va atrage propria distrugere (vezi Isaia 33,11; Ieremia 21,14; Ioel 1,19.20; Evrei 6,8). Astfel, pământul va rămâne liber, gata pentru o nouă cultură de vegetaţie folositoare (vezi 2Petru 3,10-13).
19 De mânia Domnului oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă, şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său,
Aprinsă [KJV: Ţara întunecată!]. Vezi comentariul la v. 1 şi 2. Profetul vede un tablou de haos şi ruină. Oamenii sunt zăpăciţi cu totul, iar ţara este cuprinsă de întuneric. Pasiunea şi amărăciunea, ura şi viciul, nedreptatea şi cruzimea au sfâşiat într-atât inima oamenilor şi le-au încins într-atât spiritul, încât fiecare om este pornit împotriva semenului său. Aşa va arăta efectul ultim al răului atunci când sabia fiecăruia se va îndrepta împotriva fratelui său (Ezechiel 38,21) şi când oamenii vor ridica mâna unii asupra altora (Zaharia 14,13).
20 fiecare jefuieşte în dreapta, şi rămâne flămând, mănâncă în stânga, şi nu se satură. La urmă îşi mănâncă fiecare carnea braţului său:
Carnea braţului său. Un tablou izbitor al efectelor ultime ale lăcomiei şi corupţiei. Egoismul se auto-distruge în cele din urmă. Cel care nu este preocupat de binele semenului său, lucrează de fapt contra celor mai bune interese proprii. Nimeni nu poate fi pe deplin fericit şi prosper pe termen lung dacă nu este fericit şi aproapele său. Când cineva se înalţă pe sine prin oprimarea aproapelui, el pregăteşte calea auto-distrugerii. Când naţiunile se distrug unele pe altele urmărindu-şi propriile interese egoiste, ele comit cea mai mare nebunie posibilă, deoarece în felul acesta se auto-distrug la fel cum distrug şi lumea în care trăiesc. După cum în trecut, un om îl distrugea pe altul, şi o naţiune pe alta, prin discordie şi lăcomie, tot astfel lumea contemporană este în curs de a-şi atrage propria distrugere.
21 Manase mănâncă pe Efraim, Efraim, pe Manase, şi amândoi împreună, pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte, şi mâna Lui este tot întinsă.
Manase, Efraim. Aceste două seminţii erau surori şi aveau interese comune. Dar când Efraim s-a înarmat împotriva lui Manase, şi Manase contra lui Efraim, distrugerea ambelor a fost certă. Iar când aceste două seminţii s-au înarmat împotriva fratelui lor, Iuda, ei îşi asigurau venirea zilei finale a nenorocirii lor. Nici o naţiune nu se poate tăvăli în crimă, viciu şi sânge, aşa cum a făcut regatul de nord în tinereţea lui Isaia, şi să dureze mult.
Este tot întinsă. Continuarea şirului de nelegiuiri din cauza cărora mâna Domnului continua să fie întinsă în judecată se află în capitolul următor, care urmează şirul ideilor fără să-l întrerupă. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1, 2 PK 373
2 CT 469; DA 56; PK 688; 8T 306
5 GC 37, 642, 672
6 DA 25, 56, 363, 578; Ed 73; GC 46; MB 27; PP 34, 755; TM 222; 5T 729
6, 7 8T 145; PK 688
12, 17, 21 6T 304; 7T 265
IISUS — LUMINA LUMII! — PERICOPELE DE LA 51 LA 60!
51 — Păstorul divin:
„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.” „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl; și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele.” Iisus a găsit iarăși calea de a ajunge la mintea ascultătorilor Săi, folosind exemple care le erau cunoscute. El Se prezentase ca fiind lumina, izvorul vieții și al bucuriei pentru natură și pentru oameni. Acum, într-un frumos tablou pastoral, ilustrează legătura Sa cu cei care cred în El. Niciun tablou nu era mai cunoscut pentru ascultătorii Săi decât acesta și cuvintele lui Hristos i-au legat pentru totdeauna de Sine. De acum înainte, niciodată ucenicii nu puteau să vadă păstorii păscându-și turmele fără să-și amintească de învățătura Mântuitorului. Ei urmau să-L vadă pe Hristos în fiecare păstor credincios. Iar ei aveau să se vadă în fiecare oaie neajutorată și slabă. Imaginea aceasta fusese folosită de profetul Isaia, care o aplicase la misiunea lui Mesia, în cuvintele de mângâiere: „Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună; înalță-ți glasul, nu te teme, și spune cetăților lui Iuda: Iată Dumnezeul vostru!… El Își va paște turma ca un păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui.” (Isaia 40, 9–11.). David cântase: „Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmii 23, 1. — T.M.). Iar Duhul Sfânt declarase prin Ezechiel: „Voi pune peste ele un singur Păstor care le va paște”, „voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită”, „voi lega pe cea rănită și voi întări pe cea slabă”. „Voi încheia cu ele legământ de pace.” „Nu vor mai fi de jaf între neamuri … ci vor locui în liniște, și nu le va mai tulbura nimeni” (Ezechiel 40, 23.16.25.28.). Hristos a aplicat aceste profeții la Sine și a arătat contrastul dintre caracterul Său și cel al conducătorilor lui Israel. Fariseii tocmai izgoniseră o oaie din turmă, deoarece îndrăznea să dea mărturie despre puterea lui Hristos. Ei tăiaseră un suflet, pe care adevăratul Păstor îl atrăgea la Sine. Prin aceasta, ei arătau că nu cunosc lucrarea care le fusese încredințată și că sunt nevrednici de încrederea care li se acordase ca păstori ai turmei. Iisus le-a prezentat contrastul dintre ei și Păstorul cel bun și a arătat către Sine ca fiind adevăratul păzitor al turmei Domnului. Înainte de a face aceasta însă, El le-a vorbit despre Sine folosind o altă ilustrație. El a zis: „Cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar. Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor”. Fariseii n-au înțeles că aceste cuvinte erau rostite împotriva lor. În timp ce se întrebau în inima lor cu privire la înțelesul lor, Iisus le-a spus pe față: „Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune. Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug.” Hristos este ușa de la staulul lui Dumnezeu. Prin ușa aceasta au intrat toți copiii Săi, din cele mai vechi timpuri. În Iisus, așa cum este arătat în ceremonii, cum este prefigurat în simboluri, cum este prezentat în descoperirea profeților, cum este dezvăluit în învățăturile date ucenicilor și în minunile săvârșite în favoarea fiilor oamenilor, ei L-au văzut pe „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29) și prin El au fost aduși în staulul harului Său. Mulți au venit prezentând alte ținte în care să creadă lumea: s-au inventat ceremonii și sisteme prin care oamenii speră să primească îndreptățire și pace de la Dumnezeu și, în felul acesta, să intre în staulul Său. Dar unica poartă este Hristos; toți cei care au introdus ceva care să-I ia locul lui Iisus, care au căutat să pătrundă în staul pe vreo altă cale, sunt hoți și tâlhari. Fariseii nu intraseră pe ușă. Ei săriseră în staul pe altă parte decât prin Hristos și nu îndeplineau lucrarea adevăratului păstor. Preoții și conducătorii, cărturarii și fariseii prăpădeau pășunile și murdăreau izvoarele apelor vieții. Cu credincioșie, Cuvântul inspirației îi descrie pe acești păstori mincinoși astfel: „Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită; n-aduceți înapoi pe cea rătăcită … ci le stăpâniți cu asuprire și cu asprime.” (Ezechiel 34, 4.). În toate timpurile, filozofii și învățătorii au prezentat lumii teorii prin care să mulțumească nevoile sufletului omenesc. Fiecare neam păgân și-a avut marii ei învățători și sistemele sale religioase, care ofereau alte mijloace de mântuire decât Hristos, îndepărtând ochii oamenilor de la fața Tatălui și umplându-le inimile cu teamă față de Acela care le dăduse numai binecuvântări. Tendința lucrării lor este de a jefui pe Dumnezeu de ce este al Său, atât prin creațiune, cât și prin răscumpărare. Acești învățători mincinoși îl jefuiesc și pe om. Milioane de ființe omenești sunt încovoiate sub lanțurile unor religii false, în sclavia temerii sau a unei indiferențe totale, trudind asemenea vitelor de povară, jefuiți de nădejde, de bucurie sau de aspirație aici și având o teamă disperată de cele viitoare. Numai Evanghelia harului lui Dumnezeu poate înălța sufletul. Contemplarea iubirii lui Dumnezeu, manifestată prin Fiul Său, va mișca inima și va trezi puterile minții, așa cum nimic altceva nu o poate face. Hristos a venit ca să poată crea din nou chipul lui Dumnezeu în om și oricine îi îndepărtează pe oameni de la Hristos îi îndepărtează de la izvorul adevăratei dezvoltări, îi jefuiește de nădejdea, scopul și slava vieții. Cel ce face așa este un hoț și un tâlhar. „Cine intră pe ușă este păstorul oilor.” Hristos este și Păstorul, și Ușa. El intră prin Sine Însuși. Prin jertfa Sa, El devine păstorul oilor. „Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui, el își cheamă oile pe nume, și le scoate afară din staul. După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el pentru că îi cunosc glasul.” Oaia este una dintre cele mai timide și mai neajutorate făpturi, și în Orient, grija păstorului pentru turmă este neobosită și neîncetată. Și pe vremuri, ca și acum, era puțină siguranță în afara orașelor întărite cu ziduri. Tâlharii din triburile rătăcitoare sau fiarele de pradă, din ascunzătorile lor din stânci, stăteau la pândă să prădeze turmele. Păstorul veghea asupra turmei lui, știind că această slujbă ar putea să-l coste chiar viața. Iacov, care păzise turmele lui Laban în pășunile din Haran, descriind munca sa neobosită, zicea: „Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, și-mi fugea somnul de pe ochi.” (Geneza 31, 40.). Și tânărul David, pe când păzea oile tatălui său, a avut de înfruntat singur leul și ursul și a scăpat din gura lor mielul furat. În timp ce păstorul își conduce turma peste înălțimile stâncoase, prin păduri și prin râpe sălbatice, către locurile de pășunat de pe malul râului, în timp ce le supraveghează în munți în noaptea singuratică, ferindu-le de tâlhari și îngrijindu-le cu duioșie pe cele bolnave și slabe, viața lui ajunge să fie una cu a lor. Un atașament puternic și plin de duioșie îl leagă de obiectele grijii lui. Oricât de mare ar fi turma, păstorul cunoaște fiecare oaie. Fiecare are numele ei și răspunde la acest nume, când păstorul o cheamă. După cum un păstor pământesc își cunoaște oile, tot astfel Păstorul divin Își cunoaște turma răspândită în toată lumea. „Voi sunteți oile Mele, oile pășunii Mele, și Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.” Iisus zice: „Te chem pe nume; ești al Meu”. „Te-am săpat pe palmele Mele.” (Ezechiel 34, 31; Isaia 43, 1; 49, 16.).Iisus ne cunoaște pe fiecare în parte și are milă de slăbiciunile noastre. Ne cunoaște pe toți pe nume. Fiecare suflet este atât de bine cunoscut de Iisus, ca și când ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Durerea fiecăruia Îi mișcă inima. Strigătul de ajutor ajunge la urechile Lui. El a venit pentru a-i atrage pe toți oamenii la Sine. El le zice: „Urmați-Mă”, iar Duhul Său lucrează asupra inimii lor, pentru a-i atrage să vină la El. Mulți nu se lasă atrași. Iisus știe cine sunt aceștia. El știe de asemenea și cine primește cu voie bună chemarea Sa și este gata să vină sub supravegherea Sa de păstor. El zice: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine”. El are grijă de fiecare în parte, ca și cum n-ar mai fi alta pe fața pământului. „El Își cheamă oile pe nume și le scoate afară din staul … și oile merg după El, pentru că Îi cunosc glasul.” Păstorul oriental nu silește oile la drum. El nu folosește forța sau frica, ci, mergând înainte, le cheamă. Ele îi cunosc glasul și ascultă de chemarea lui. Tot astfel face și Mântuitorul ca Păstor cu oile Sale. Scriptura zice: „Ai povățuit pe poporul Tău ca pe turmă, prin mâna lui Moise și Aaron”. Prin proorocul, Iisus declară: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea”. Nu constrânge pe nimeni să-L urmeze. El zice: „I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste.” (Psalmii 77, 20 — T.M.; Ieremia 31, 3; Osea 11, 4.). Nu teama de pedeapsă sau nădejdea răsplătirii veșnice îi face pe ucenicii lui Hristos să-L urmeze. Ei privesc iubirea neîntrecută a lui Hristos, descoperită în timpul vieții Sale pe pământ, de la staulul din Betleem până la crucea de pe Golgota, și privirea Lui atrage, liniștește și supune sufletul. În inima celor ce privesc se aprinde iubirea. Ei aud glasul Lui și-L urmează. După cum păstorul merge înaintea oilor, dând mai întâi el piept cu greutățile drumului, tot astfel procedează și Iisus cu poporul Său. „După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor.” Calea către Cer este sfințită de urmele pașilor Mântuitorului. Cărarea poate fi prăpăstioasă și aspră, dar Iisus a mers pe calea aceasta; picioarele Sale au călcat și îndoit spinii, pentru a face calea mai ușoară pentru noi. Orice povară pe care suntem chemați să o purtăm a fost purtată mai înainte de El. Oricât de mult și-ar iubi un păstor oile, el își iubește mai mult fiii și fiicele. Iisus nu este numai Păstorul nostru. El ne este și „Părinte veșnic”. Și El zice: „Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl, și cum cunosc Eu pe Tatăl.” (Ioan 10, 14.15.)…..https://medium.com/@balutescumariuspetrisor/iisus-lumina-lumii-pericopele-de-la-51-la-60-c6226b8e62aa
INTERVIU „Depravarea ucide omul ca personalitate, din el rămâne doar partea lui animalică”
Cartea arhimandritului Rafail Karelin „Cum să readuci bucuria pierdută în familie” se prezintă ea însăși prin următorul citat: „Peste tot auzim cuvântul «pace», dar acest cuvânt e o minciună, o ipocrizie josnică. Este unul dintre chipurile de fiară ale lumii civilizată moderne. În jurul nostru se duce un război, fără sfârșit și feroce, în care nu există nici armistițiu, nici final, în care nu există nici câștigători, nici perdanți, ci doar călăii și victimele lor. Acest război a cuprins întreaga lume, dar cu o forță deosebită a cuprins acele țări care se mândresc cu civilizația, cultura și progresul lor. Acest război este neomenesc, un măcel metodic, un genocid fără precedent sau comparație în istoria întregii omeniri. Este un război al părinților împotriva copiilor lor, este un război în care curge potop de sânge, unde uciderea este acompaniată de tortură. Acest abator, care curmă în fiecare an zeci de milioane de vieți, cu ipocrizia inerentă omului modern, dintr-un anumit motiv, nu este numit pe numele său propriu: „ucidere nevinovată și lipsită de apărare”, „sadism al călăilor”, „drept legal de a ucide”. Acest război este ascuns și deghizat sub termenul de „avort”, care înseamnă „aruncare”, ca și cum ar fi vorba de lucruri inutile, date la grămada de gunoi, și nu de o ființă vie – un copil”.
Este o carte dedicată problemelor actuale ale timpului nostru – dezintegrarea familiei și declinul moralității, care iau proporții catastrofale. Autorul accentuează păcatul infanticidului, analizându-l nu numai punct de vedere demografic, ci și sub aspect mistic – ca fenomen demonic în lumea modernă. Este o carte destinată celor care doresc să-și creeze o familie creștină sau să readucă dragostea și bucuria pierdută în sânul familiei lor.
Ascetism și hipersexualitate
Unul dintre argumentele adepților trăirii vieții pentru propria plăcere și a apărătorilor avortului sună în felul următor: „Interzicerea avortului și a contraceptivelor privează o persoană de plăcerea și de bucuria vieții. Suntem noi, oare, cu toții capabili și trebuie să devenim asceți, dacă nu avem nici putere, nici dispoziție pentru asta?” Creștinismul nu cere nicidecum ascetism forțat de la oameni, altfel Biserica nu ar fi stabilit Taina căsătoriei, care cheamă harul Duhului Sfânt asupra celor care se căsătoresc…
Dar aici vorbim despre un lucru complet diferit – despre hipersexualitate, depravare și desfrânare, care sunt incompatibile cu conceptul de familie creștină, care e biserica de acasă. Vorbim despre cazul când omul, uitând de cele mai înalte valori spirituale, se străduiește să facă un lucru – să bea până la fund cupa plăcerii, pe care o diluează cu sângele copiilor săi. Prin urmare, hipersexualitatea s-a transformat deja în canibalism – părinții își devoră propriii copii.
Dar apare o altă întrebare în fața noastră: oare sexul este într-adevăr cel mai important și cel mai bun lucru din viață, așa cum suntem asigurați astăzi?
Să ne întoarcem la cele mai mari minți ale omenirii, de-a lungul întregii noastre istorii, fie aceștia filozofi, politicieni, oameni de știință, cronicari, poeți. Toți au afirmat că adevărata fericire a omului constă în supunerea trupului de către suflet, în înfrânarea patimilor și a instinctelor întunecate, în fermitatea voinței, în abilitatea omului de a se limita pe sine, de a se pune în slujba ideilor superioare. Aceștia nu erau asceți care părăsiseră lumea, … ci oamenii care și-au iubit familiile, erau loiali prietenilor lor, care au ocupat diverse posturi în stat, care s-au distins prin demnitatea lor civică. Ei toți au definit fericirea ca pe o stare morală interioară, ca un sentiment de onoare, ca puritate și curaj al sufletului, ca loialitate în dragoste și prietenie.
Chiar dragostea conjugală carnală era pentru ei un simbol al unei iubiri mai înalte, singura ce poate aduce fericire unei persoane. Oare toți acești oameni erau fanatici, visători sterpi sau mizantropi, doar pentru că considerau depravarea și libertinajul drept un apus al spiritului, o sclavie a minții, o corupere a voinței umane, într-un cuvânt, o existență lașă și fără scop? Chiar și păgânul Platon spunea că există două Afrodite – una pământească și alta cerească. Afrodita pământească, fără cea cerească, se transformă într-o damă de consum.
Hristos ne învață despre lupta cu gândurile păcătoase, despre puritatea inimii, care permite unei persoane să-L vadă pe Dumnezeu, adică să simtă cu adevărat harul Duhului Sfânt. Oare Hristos a vrut să-i priveze pe oameni de cele mai bune lucruri pentru ei? Creștinismul ne învață despre castitate, atât în afara căsătoriei, cât și în cadrul căsătoriei însăși; numai prin această castitate, soții își păstrează adevăratul respect și adevărata iubire unul față de celălalt, de la căsătorie până la moarte. Oare experiența Bisericii creștine este falsă și iluzorie? Oare sfinții mucenici și preacuvioși, de a căror frumusețe spirituală se bucură inima noastră, au greșit prin faptul că au predicat castitatea și nu depravarea în viața lor? De ce toate popoarele au numit întotdeauna desfrânarea – mizerie, curvia – cădere, iar fidelitatea și castitatea în căsătorie a fost asociată cu puritatea?…
În desfrâu, oamenii se fură pe ei înșiși, se jefuiesc de ce au ei mai bun, își pun noroi pe ochi și devin incapabili să vadă cerul. Acum ei vor să corupă și copiii de la prima trezire a conștiinței lor. Există deja proiecte ca, la naștere, fetele să scape chirurgical de virginitatea lor, astfel încât să nu aibă un complex de castitate.Adevărat, acesta este doar un proiect, dar semințele otrăvitoare încolțesc repede… Cei care spun că sexul liber și depravarea dau unei persoane fericirea și plinătatea vieții seamănă cu cei care vor să transforme întregul pământ într-o toaletă publică imensă și să pretindă că aceasta este o mare binecuvântare pentru umanitate.
Despre desfrâu
Fundalul pe care are loc uciderea copiilor, care face mai multe victime decât epidemiile de holeră sau de ciumă, este desfrâul care distruge familiile, ucide respectul și iubirea unuia pentru altul. Desfrâul a devenit un fenomen tolerabil, dar se pare că va deveni în curând ceva prestigios. Depravarea, cinismul și omorul sunt verigi ale unui singur lanț. Copiii nu sunt protejați de cele mai mizerabile imagini ale desfrâului. Sufletul unui copil este deosebit de sensibil și susceptibil atât la bine, cât și la rău.
Aici are loc un abuz în masă asupra copiilor și coruperea lor spirituală. Încă din copilărie se pare că se dorește distrugerea sentimentului conștiinței și onoarei omului, îndepărtarea lui de tradițiile poporului său, paralizarea influenței familiei. De ce nu este interzisă pornografia la televiziune, pe stradă și în ziare? Ni s-a răspuns: „În numele libertății!” Dar libertate la ce și libertate pentru ce? Libertatea de moralitate pentru a-ți satisface pasiunile cele mai sordide, prin care se justificată orice depravare? Aceasta nu este libertate, ci porcism!
Oamenii sunt atacați din toate părțile de valuri de murdărie care literalmente inundă societatea modernă. Nu poți deschide o revistă sau nu poți porni televizorul, fără să vezi cea mai mizeră parte a vieții intime. Încă din copilărie, oamenii sunt injectați forțat cu otravă și în acest timp li se vorbește de libertate. Cel mai rău lucru nu este însuși faptul crimei, ci legalizarea ei, atunci când o crimă este făcută rutină, atunci când este văzută ca o parte integrantă a vieții, atunci când nu mai deranjează conștiința societății, când te obișnuiești cu ea, când nu atinge pe nimeni și pe nimeni nu interesează.
Trăim în vremuri de creștere copleșitoare a desfrâului. Nu putem considera avortul o chestiune abstractă, el este o parte organică a societății despiritualizate și a cultului plăcerii. Nu demult, avortul era considerat o crimă, acum a devenit obișnuit, iar în curând avortul va deveni un semn al civilizației și atunci cei care îndrăznesc să acuze avortul vor fi disprețuiți și ridiculizați ca fanatici și obscurantiști. Libertatea avortului este libertatea de a ucide, înseamnă privilegii acordate ucigașilor!
De ce se învârte televiziunea modernă în mod constant în jurul aceleiași axe – sex și crimă? Oamenilor li se insuflă 24 din 24 de ore că depravarea nu este o anomalie morală, nu e o insultă adusă demnității unei persoane, ci un simplu detaliu al vieții, cum ar fi, de exemplu, micul dejun sau o plimbare la aer proaspăt. În urma curviei și a desfrâului, la om apare răceala emoțională față de celălalt. Depravarea ucide omul, ca personalitate, rămâne numai partea lui animalică. Dacă sufletul se pierde, ceea ce rămâne din om nu este decât un sac de oase și sânge.
Dar cel mai mizerabil lucru este faptul că desfrânații și corupătorii de oameni îndrăznesc să se numească creștini. Unde le este demnitatea de om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, unde e fenomenul sufletului nemuritor, care, imediat ce a dobândit puritatea, îl poate vedea pe Dumnezeu? Legalizarea avorturilor din copilărie este un apel la curvie și ucidere. Legalizarea avorturilor pentru fetițe de 13 ani, proiectele de predare a educației sexuale în școli și evenimentele similare „culturale” și „caritabile” – toate acestea reprezintă coruperea spirituală și fizică a copiilor, aceasta este eliminarea ultimelor bariere, chiar și morale, în calea desfrâului și depravării, este o alunecare într-un hău fără fund. Un astfel de copil, de multe ori, devine un criminal până la urmă. De la bun început, viața lui este stropită de sânge uman.
Cunoscutul gânditor creștin din secolul al II-lea, Clement din Alexandria, a scris: „O femeie, care își aruncă pruncul, aruncă odată cu el tot ce înseamnă omenesc în ea”, adică nu există o cădere mai mare.
Materialismul modern și apologia depravării
Când vorbim despre moralitate, adesea simțim că interlocutorii noștri nu ne înțeleg, ca și când am vorbi într-o altă limbă. Omul modern are o mentalitate creștină schimbată. El poate să creadă în Dumnezeu, să se roage la Dumnezeu, să participe la slujbe și să primească Sfintele Taine, dar în același timp să gândească, să compileze o scară de valori și să facă evaluări din poziția cu care l-a obișnuit umanismul, în care central este omul, și nu Dumnezeu.
Creștinii moderni par să fi uitat de păcatul originar și, chiar dacă își recunosc păcătoșenia personală, o transferă complet în domeniul eticii, în timp ce păcatul a slobozit rădăcini adânci în natura umană în sine. Umanismul declară că tot ceea ce este natural și empiric este firesc, însă naturalul are dreptul la realizare și satisfacție, numai că ar trebui să fie reglementat în viața publică de anumite reguli. Creștinismul ne învață altfel, și anume că natura empirică nu este deloc o natură ideală, ci una care a suferi deformări. Ceea ce numim natural poartă în sine amprenta unei boli care a afectat trupul și sufletul. Această boală este păcatul.
Prin urmare, sensul și sarcina vieții constă în trecerea de la empiric la ideal, și nu în satisfacerea tuturor impulsurilor și dorințelor unui om care nu a renăscut prin har. Cuvântul mântuire în sine spune că suntem într-un pericol, de care trebuie să fim mântuiți, salvați. Ne confruntăm cu o alegere între viață și moarte. Salvarea noastră de la moarte și iad este jertfa lui Hristos.
Dintr-o dată, pentru noi (și poate nu în mod neașteptat), în fața societății moderne, a cărei membri în mare parte se numesc creștini, a apărut întrebarea: este depravarea o crimă morală și poate fi legalizată homosexualitatea?
Cu câteva decenii în urmă, o astfel de provocare morală ar fi fost imposibilă. Și aici unii oameni încep să dezvolte teoria că desfrâul, de fapt, nu este deloc o crimă, ci o tulburare hormonală, că acest fapt nu are un caracter subiectiv, ci obiectiv și, prin urmare, homosexualitatea trebuie să fie justificată și protejată de tot felul de mustrări și sancțiuni, cel puțin la nivelul opiniei publice…
Umanismul este constant în dezacord cu creștinismul. Creștinismul încearcă nu să realizeze, să înveșnicească omul empiric în toate manifestările sale, ci să-l transforme într-un om desăvârșit, să realizeze chiar ideea omului întruchipată în sine de Hristos, făcând un model de viață pentru noi. Creștinismul cere ca desfrâul, în fața judecății conștiinței, a opiniei publice și a legilor să fie întotdeauna condamnat ca o crimă, ca o demonizare a omului, ca o batjocorire a chipului lui Dumnezeu în om, ca o respingere a creștinismului. Cel care se luptă cu viciile sale nu sărăcește deloc, ci trăiește o viață mai profundă. Dimpotrivă, cel care cedează viciilor și chiar, mai mult, le justifică, trăiește în complexe demonice dureroase și nefirești. Își micșorează personalitatea sa spirituală la dimensiunea unei moluște.
Actualul umanism… care a încheiat o alianță cu liberalismul – cu prietenul său de partid – vrea să introducă ideea că omul nu este decât o ființă sexuală. Totuși, înclinația sexuală nu este deloc o necesitate pentru o persoană, cum ar fi mâncarea și respirația. Ea trebuie reglementată de conștiință și îndreptată, în primul rând, spre continuarea speciei, adică să aibă loc într-o căsătorie și nu este un imperativ pentru o persoană. Sexul în sine poate degenera în patologie și poate conduce la distrugerea morală și fizică a oamenilor, transformă oamenii într-un fel de ființe fără coloana vertebrală. Păcatul trăiește în noi, dar nu leagă voința liberă a unui om …
Domnul spune chiar în primele pagini ale Bibliei: „Păcatul bate la ușă,… dar tu biruiește-l”. (Facerea, 4,7) Dacă noi suntem creștini, atunci senzualitatea nu trebuie să devină dominanta vieții noastre… A justifica depravarea, adică a te adapta la ea, înseamnă să pierzi semnificația vieții creștine. În acest caz, este mai onest să nu te numești creștin și să-ți scoți crucea de la piept…
Există fericire în curvie? Multe minți eminente au spus că înalta demnitate umană este o limitare rezonabilă a omului la căsătorie, dacă abstinența totală nu este posibilă… În orice moment, abstinența și stăpânirea patimilor a fost considerată drept un semn de curaj. Să nu dispere cei ale căror suflete sunt copleșite de gânduri și ispite păcătoase și ei le rezistă ca unor mari dușmani… Puritatea din vremurile lui Adam a încetat să mai fie o proprietate a sufletului nostru. Ea se dobândește prin luptă spirituală grea. Dar avem un ajutor – aceasta este harul lui Dumnezeu, numai dacă există o voință fermă a persoanei însăși.
O viziune creștină asupra sufletului omenesc
Sufletul omului este prin natura sa unitar, dar prin acțiunile, proprietățile și abilitățile sale este multilateral. Păcatul originar a introdus o anumită dizarmonie în zona forțelor spirituale, pe care noi le simțim ca fiind contradicții interne constante. Omul trăiește în lumea spațiului și timpului, dar el este creat pentru veșnicie.
Imaginar vorbind, lumea materială este un cocon din fire de mătase, unde viermele se transformă într-un fluture înaripat. Puterile și abilitățile sufletului, în care o persoană se poate alătura lumii entităților fără corp și poate intra în contact cu Divinul, se numește spirit. Acele forțe și abilități datorită cărora omul poate exista pe pământ, poate primi informații din mediul extern și poate reacționa la ele sunt sufletul propriu-zis. Zona spiritului include posibilitatea înțelegerii religioase, a intuițiilor spirituale și a experiențelor mistice. Sfera sufletului include gândirea logică, abilitatea imaginației, inclusiv capacitatea de a inventa, adică activitatea științifică și artistică, simțul prieteniei, al iubirii de familie etc.
Dar sufletul însuși, în mod condiționat, are mai multe etaje și, prin urmare, conștiința noastră nu-i vede decât suprafața. La baza sufletului, ca la fundul mării, trăiesc instinctele întunecate care scutură simțurile umane cu impulsurile lor și adesea îl prind pe om nepregătit. Omul se află într-o luptă constantă. Când ni se pare că totul este calm și liniștit, aceasta se datorează faptului că vedem doar ce se întâmplă la etajul superior, iar restul este ascuns în întuneric.
În Biblie scrie: „Nu te încrede în vrăjmașul tău în veci” (Eccleziasticul, 12,12) și avem doi dușmani răi – acesta este diavolul și patimile noastre, prin care demonul, intră ca pe ușă în sufletul nostru. Păcatul originar este transmis prin concepția însăși. Una dintre principalele sarcini ale ascetismului este lupta omului cu patimile deja la nivelul imaginației. Prin urmare, porunca tuturor celor care caută mântuirea este: „Păzește-ți inima mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața” (Pilde, 4,23). Vorbele și glumele imorale, imaginile necurate, cuvintele porcoase sunt semințe otrăvitoare aruncate în propriul suflet.
Nimic nu trece fără urmă. Din neglijență, o persoană plătește cu pierderea harului. Trăim într-o perioadă în care toate interdicțiile au fost ridicate, iar din toate părțile se varsă în sufletul omului valuri de murdărie: deschizi o revistă, deschizi televizorul și în fața ta apar imagini ale celor mai nerușinate depravări. Cel mai adesea, omul nu are suficientă decență să rupă o asemenea revistă sau să plece din fața acelui televizor și absoarbe murdăria dulce, declarând că nu simte nimic rău. Aceasta este o minciună și o înșelare de sine.
Dar cel mai rău lucru este că și sufletele copiilor sunt corupte. Domnul a spus: Fiți „precum pruncii”, iar acum au rămas puțini copii – ei s-au transformat în copilași bătrâni. Ochii lor au încetat să mai strălucească. Nu demult, distrugeau bisericile și din piatra lor se construiau cocine și toalete, iar acum distrug biserica sufletului omenesc, transformând-o într-un fel de bordel și acest lucru se numește progres și cultură. Iar apelurile de a pune stavilă acestei crime sunt numite „fanatism medieval”.
Desfrâul și degradarea persoanei umane
Ce face desfrâul dintr-un om? Îl privează de harul divin, care nu tolerează murdăria și duhoarea depravării, și paralizează forțele spirituale ale omului. Pe mormântul spiritualității cresc, ca plante otrăvitoare, ateismul și ocultismul. Depravarea conduce la degradarea forțelor psihice, de exemplu … o persoană încetează să mai fie interesată chiar și de literatura clasică, căci aceasta a fost înlocuită de cel mai bine vândut produs: manuale de crimă, sex și ocultism. Limba se transformă în jargon. Omul trăiește din ce în ce mai mult prin simțuri, tot mai mult se adâncește în zona instinctelor, dintre care cel mai puternic este instinctul sexual, adică o persoană se transformă treptat într-un animal. Ce se întâmplă cu omul? În primul rând, după ce l-a pierdut pe Dumnezeu, omul nu mai poate fi cu adevărat religios, el încetează să mai simtă veșnicia. La un depravat, se stinge iubirea nu doar pentru Dumnezeu, ci și pentru om. El devine un fel de bioaparat, în care instinctele determină programul comportamentului său, iar sentimentul de compasiune dispare.
Oamenii depravați se transformă într-un trib de maimuțe fără coadă. Cui îi convine acest lucru? Acest monstru urât care se luptă cu Dumnezeu în inima omului.Degradarea afectează, mai presus de toate, zona morală a depravatului. Ce înseamnă fenomenul conștiinței care distinge omul de animal? Este vocea spiritului, strâns legată de sentimentul religios; este responsabilitatea unei persoane față de Adevărul Suprem; este o judecată permanentă a sinelui…
Moralitatea întotdeauna ridică sufletul deasupra fluxului evenimentelor curente. Pe locul conștiinței înăbușite crește o plantă-parazit, care se numește oportunism: este gata de minciuni și ipocrizie, de răsucire în jurul oricărei tulpini pentru a suge seva din ea. Concepte precum onoarea, loialitatea, integritatea, devin arhaisme. Patima și dragostea se opun una alteia, totuși patima este adesea numită iubire. Dragostea caută să comunice cu cei pe care îi iubește, și aceasta prin dăruire reciprocă. În dragoste, există întotdeauna o dorință de sacrificiu și de bucurie, dacă acest sacrificiu este acceptat. Patima nu caută comunicarea, ci absorbția, este întotdeauna agresivă, își caută doar propriul interes. Prin urmare, patima are un potențial ascuns de cruzime. Uneori această cruzime se revarsă în afară. Depravatul nu poate iubi. Inima lui se află într-o stare de paralizie și pustiire spirituală. El nu are pe nimeni pe care să iubească, pentru că se uită la un om ca la o bucată de carne vie. Sufletul omului are puterea creativității. Aceasta este o stare specială de inspirație, când se trezesc unele intuiții, ca și cum ar suna cele mai tainice strune, iar gândirea devine mai profundă și mai clară. La depravat această forță este înăbușită. Modernitatea nu a dat un singur filozof sau poet mare; creativitatea a fost înlocuită de ingeniozitate, care în viața de zi cu zi a devenit viclenia minții…
Depravarea tocește voința omului și îl face sclavul pasiunii. Pasiunea este o stare iluzorie, este ca și cum ar fi goală în interior, ca o bulă de săpun, care se joacă cu culori la soare, din care într-o clipă nu rămâne decât o pată umedă. Prin urmare, depravatul este profund nefericit. El simte o nemulțumire constantă, dar, deseori, el caută să iasă din această nemulțumire prin noi forme de desfrâu. S-a lăsat peste noi o beznă a metafizicii. În acest întuneric îngroșător … oamenii nu se văd unul pe celălalt, au uitat ce este omul; ei sunt separați unul de celălalt. Diavolul, ca tată al liberalismului, care le-a promis libertăți oamenilor, i-a înșelat și i-a transformat în sclavi stupizi și pătimași.
Dragostea și frumusețea
În prezent, vedem o descompunere morală fără precedent în istoria omenirii, care a preluat caracterul unei catastrofe umane universale. Omul, ca persoană morală, este aproape distrus. Există încă fragmente ale fostelor concepții de bine și de onoare, dar în curând vor fi doar amintiri din ele, ca urme pe nisip. Puterea care se opune decăderii și descompunerii lumii este harul lui Dumnezeu. Dar condițiile pentru percepția harului sunt dragostea oamenilor pentru Dumnezeu și a unuia pentru altul. Când iubirea se epuizează, harul se îndepărtează și începe o cădere în abis: de la om – la fiară, de la fiară – la demon. Acolo unde dispare asemănarea cu Dumnezeu, începe asemănarea cu diavolul. Dragostea caută frumusețea. Sentimentul iubirii este inseparabil de conceptul de frumusețe. Creștinismul dezvăluie frumusețea veșnică a sufletului uman ca chip și asemănare a lui Dumnezeu. Sufletul creștinului, îndreptat spre Dumnezeu, vede în fiecare persoană o lumină divină. Sacrificiul fără iubire este imposibil… Iubirea este dorința de ideal și dorința de unitate cu acest ideal.
Aceasta e sursa romantismului sufletesc, a iubirii trupești, a demnității civice etc. Prin aceasta, obiectul iubirii nu este perceput în mod real, ci prin prisma unei bogate imaginații… Iar această dragoste romantică între oameni, între prieteni… și mai ales iubirea dintre un bărbat și o femeie, a fost în măsură să ia forma unui devotament, a unui sacrificiu de sine și eroism, deși aceste manifestări au fost variabile… Dragostea, chiar și într-o formă pământească și plictisitoare, a contribuit la coeziunea oamenilor și la solidaritatea lor, la un sentiment de datorie și respect reciproc, numit generozitate. Omul nu poate să iubească urâtul, chiar și atunci când acesta se înfățișează înaintea lui sub formă de păcat ispititor. Pentru a distruge solidaritatea oamenilor, pentru a face ca eroismul și sacrificiul de sine să fie inutile și neîntemeiate, este necesar să distrugem frumusețea și să ridiculizăm însăși noțiunea de ideal.
Omul este o creatură complexă și contradictorie. Este asemenea aurului aruncat în noroi. Strălucirea acestui aur încă amintește de frumusețea omului; diavolul vrea ca omul să fie înecat în murdărie, atunci iubirea însăși devine imposibilă. Omul este o creatură asemănătoare lui Dumnezeu, dar păcatul este înrădăcinat în el și omul trebuie să-l suprime prin forța voinței. La urma urmei, decența este, de asemenea, o idee clară chiar și în rândul persoanelor nereligioase. Această idee se referă la demnitatea unei persoane, deși chiar cuvântul „demnitate” este de neînțeles pentru ele. Dacă persoana iubită dintr-o dată, ca într-un basm, se transformă într-un animal sau o reptilă, atunci nu vom fi în măsură să menținem un sentiment de dragoste pentru porcul care se bălăcește în noroi, pentru un păianjen gigant sau pentru un șarpe cu clopoței. Chiar dacă se transformă într-o maimuță – murdară și plină de pofte – nici unul dintre noi nu va dori să-și sacrifice viața pentru ca ea să mănânce banane și să-și satisfacă doar poftele.
Astăzi, forțele demonice, în numele liberalismului, vor să distrugă ce a mai rămas din frumusețea omului. Omul depravat este condamnat la degenerare. Cu el e ușor să intri într-un parteneriat pentru păcat, dar este imposibil să-l iubești cu dragoste dedicată, altruistă … Într-o lume depravată, dragostea dispare. Această răceală și goliciune spirituală fac viața gri și fără rost. Omul a devenit indiferent față de om; în plus, el este ostil față de el însuși în sufletul său. Dacă cineva se îneacă, celălalt nu riscă să întindă o mână spre el, pentru că cel care se îneacă nu mai are nici o valoare pentru el, nu este perceput ca un prieten, ca un aproape…
În fiecare zi la televizor ni se „țin lecții” despre un om care se transformă într-un porc sau într-un tigru, iar oamenii se adaptează treptat la ideea că scopul vieții umane este să sapi permanent în noroi, că omul are voie să facă orice, că puritatea este o superstiție medievală. Chiar și dragostea pură dintre mire și mireasă, celebrată în poezia tuturor popoarelor, încetează să mai existe.
Creștinismul revigorează persoana umană. Dă puterea de a rezista păcatului, de aceea creștinismul a fost persecutat și va fi persecutat. Păcatul a divizat, a zdrobit omenirea, ea s-a dezintegrat, ca verigile unui lanț. Există încă un factor al păcatului, ce nu e psihologic, ci metafizic. Starea sufletului uman radiază emanații subtile care sunt greu accesibile simțurilor noastre senzoriale, dar percepute de spiritul nostru. Păcătosul emană o duhoare deosebită, de la care spiritul unui om, chiar a aceluiași păcătos, se întoarce. Păcatul are o greutate metafizică constantă, mai ales în cazul păcatelor perverse, de aceea din animal ne transformăm în demon, drept urmare, nenorocirea altuia ne dă un sentiment secret de bucurie, ca și cum ar fi o răzbunare pentru ceva pierdut și sfidat de oameni.
Creștinismul este religia iubirii bazate pe sacrificiu. Creștinismul a salvat omul de la cea mai groaznică sclavie, iar acum omul a devenit benevol sclavul celui mai rău stăpân – păcatul și demonul. Omul și-a pierdut frumusețea sufletului și, odată cu aceasta, a pierdut capacitatea de a iubi. El a vrut sclavia și a obținut-o. Împreună cu frumusețea, dragostea a dispărut și a sosit bezna metafizică.
Cultul sexului
De ce este sexul distructiv? El îl privează pe om de comuniunea cu Dumnezeu, prin urmare, de Împărăția lui Dumnezeu, care, potrivit Mântuitorului, „este în noi”. În Vechiul Testament este dată o poruncă – să nu comiți adulter. În Noul Testament, Domnul cere mai mult – castitate nu numai în fapte, ci și în gânduri; cel care privește cu patimă, din câte se pare, comite adulter. În Fericiri, Domnul spune: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei, 5,8). Prin urmare, condiția indispensabilă pentru comuniunea cu Dumnezeu este puritatea inimii. Cei care nu au inima curată nu vor putea să-L vadă pe Dumnezeu, să-L vadă nu vizual, ci printr-un sentiment special al inimii, luminate de har. A vedea pe Dumnezeu înseamnă să ai o lumină divină în sufletul tău. Sfinții Părinți au considerat că lupta cu desfrânarea este una dintre cele mai dificile lupte pentru o persoană. Ei au numit adulterul „moartea spiritului”. Sf. Ioan Scărarul a spus că desfrâul este cel mai grav păcat, după omor. Omul care cedează unor patimi, păcătuiește, iar desfrânarea înseamnă căderea lui, înseamnă că a fost dat la pământ de demon și a rămas acolo, neajutorat. Sunt necesari ani de pocăință ca desfrânatul să primească nu numai iertarea, ci și harul pierdut prin păcat. Sfinții Părinți ne învață să ne controlam simțurile: vederea, auzul etc., astfel încât prin ele să nu pătrundă nici o murdărie, în special mizeria depravării, altfel cele cinci simțuri devin, după cuviosul Simeon Teologul, „cele cinci ferestre ale morții”.
Chiar dacă desfrânatul ar merge la biserică, până la pocăința și corectare, viața interioară a Bisericii ar rămâne închisă pentru el, ca și cum ar fi un orb care, stând la soare, nu poate vedea lumina. Apostolul Pavel scrie: „Nu vă amăgiți, desfrânații … nu moștenesc Împărăția lui Dumnezeu”… (I Corinteni, 6,9).
Deci, trebuie să spunem că sexul, în toate manifestările sale, privează omul de viața veșnică. De aceea, partea interioară a Bisericii, adică inimile celor care se află în câmpul luminos al harului se diminuează catastrofal. Sexul deformează persoana umană; el relaxează voința omului, îl face un sclav al pasiunilor sale, ca o barcă în largul mării, în timpul unei furtuni, care a pierdut controlul și s-a predat puterii valurilor. Sexul zdruncină și distruge moralitatea.
Pentru un creștin, moralitatea este, mai presus de toate, starea interioară a sufletului. Pentru omul modern, aceasta nu e decât o anumită normă a unei vieți în comun. De aceea omul modern este dual, pentru că moralitatea pentru el înseamnă să pari moral. Urmarea „sexului liber” nu este procreația, ci infanticidul. Prin urmare, sexul este în mod inerent nefiresc și crud. El distruge respectul dintre oameni și respectul față de ei înșiși. Sexul și desfrâul îngustează viața umană spre satisfacția instinctelor celor mai întunecate care trăiesc undeva în partea inferioară a subconștientului, de altfel, deformate artificial, pervertite și distorsionate. Omul se obișnuiește să se uite arogant și cinic la el însuși, la alții și la viață în sine. Dacă omul este doar o bucată de carne, atunci unde este locul loialității și adevărului, cui să-i fii credincios, cui să-i spui adevărul, și, mă rog, cine are nevoie de el? Prin urmare, în vremurile noastre, minciuna și ipocrizia devin principiul universal de comunicare umană. Adevărul și onestitatea, loialitatea și constanța sunt cuvinte cu care se speculează. Dacă un om trăiește după principii morale, atunci provoacă o iritare surdă celor din jur; în cel mai bun caz, îl vor privi ca pe un ciudat, ca pe un Don Quijote, iar cel mai des ca pe un dușman al armoniei și păcii sociale.
Sexul … face de fapt viața unei persoane lipsită de sens, gri și plictisitoare. Dacă un om depășește teroarea opiniei publice și hipnoza în masă a mass-media, atunci trebuie să recunoască, cu mâna pe inimă, că, în sexul „civilizat”, ce se derulează pe toate canalele de televiziune și care pătrunde ca o mizerie în viața noastră, nu este cu nimic nobil și nici un fel de bucurie, ci doar umilință și vulgaritate. În sex, are loc deconectarea conștiinței, ca atunci când folosești droguri și alcool, iar apoi persoana trece prin perioade de devastare internă și de respingere a sinelui. Iar aici, ca și în cazul unui alcoolic, există o dependență de otravă și există o degradare constantă a personalității în plan spiritual, mental și chiar fizic…
Sexul și desfrâul sunt atributele magiei negre, iar sărbătorile din sectele satanice se termină cu un mare păcat. Vechii apologeți creștini au scris că duhoarea desfrâului și a sângelui uman atrage demonii, așa că aceștia se află la ei acasă în templele păgâne. Demonii se adună la această duhoare precum corbii deasupra unui hoit… Prin urmare, sexul și desfrânarea sunt o forță care demonizează lumea, acesta este pericolul teribil pe care oamenii l-au uitat sau la care au închis intenționat ochii pentru a nu-i vedea fața hâdă…
Reabilitarea Sodomei și Gomorei
În anii ’60 și ’80 ai secolului trecut, comuniștii supuși represiunii au fost reabilitați. În anii ’90, au fost reabilitați soldații din Garda Albă iar, până la sfârșitul celui de-al doilea mileniu, a început reabilitarea locuitorilor din Sodoma și Gomora. Din câte se pare, problema sodomiților nu avea caracterul unei crime, prin urmare, ei n-au meritat acea pedeapsă, iar Marea Moartă este un monument nu al pedepsei divine a desfrânaților, ci al unui proces nedrept. Opinia publică trebuie pregătită treptat și în mod consecvent pentru această reabilitare, ceea ce și fac televiziunea și presa.
Deocamdată, nu avem căsătorii între persoane de același sex, ca în unele țări europene, dar acest tip de depravare fără rușine este considerat nevinovat și complet legal, mai mult decât atât, este declarat parte a drepturilor și libertăților omului.Acest tip de depravare nu este un fenomen fizic, ci unul psihologic sau, mai degrabă, psihopatologic. Omul care a pierdut percepția emoțională corectă a lumii nu poate gândi corect, fiind un renegat moral, nu poate apăra moralitatea, iar între timp, unor astfel de oameni li se încredințează diferite poziții și posturi. O societate în care depravarea nu este condamnată nu mai poate fi numită creștină. Depravații fac ceea ce apostolul interzicea chiar să amintești, ca o mare rușine a omenirii. Un om depravat se lipsește de dreptul de a fi membru al Bisericii și chiar de a participa la închinare, înainte de pocăința sinceră. Iar acum suntem asigurați că acestea sunt doar „noi culori” în paleta sentimentelor. Unii artiști avangardiști susțin că și bălegarul este o nouă vopsea cu care poți picta…
Patologia sexuală este o boală gravă care poate distruge o națiune, poate distruge un popor. Părinții întruniți la Soborul bisericesc din Georgia, numit Ruiso-Urbnis (secolul al XII-lea), denunțând păcatul Sodomei, au scris că acest tip de desfrânare josnică a fost cauza principală a căderii Persiei și apoi a Bizanțului. Acum, Sodoma și Gomora se află în proces de reabilitare în țările ortodoxe. În Grecia, unul dintre centrele ortodoxiei, există clădiri cu denumirea „Sodoma”. Unele forțe vor să corupă chiar inima omului și să o transforme în Sodoma. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că va cruța orașul păcătos, dacă ar exista zece oameni nevinovați, dar aceștia nu au fost găsiți. Ce se va întâmpla când nu se vor găsi zece drepți printre noi, păstrați în afara murdăriei și mizeriei spirituale? Despre asta ne dă mărturie tăcută Marea Moartă…”
Influența păcatului asupra istoriei umane
Este imposibil să explici istoria în mod logic. Mintea umană, bazându-se chiar pe memoria enormă a computerelor, nu poate identifica și determina acei factori care alcătuiesc procesele istorice. Există supra-legi în istorie – fenomene inexplicabile ce nu fac obiectul unei relații de cauzalitate. Ele pot apărea în perioadele cele mai critice și pot schimba cursul evenimentelor.
Însă cel mai semnificativ și mai important factor este planul spiritual al istoriei; este atitudinea omenirii față de Dumnezeu, este starea morală a lumii, este partea interioară a vieții umane, nevăzută pentru ochiul uman. În plan spiritual se conțin și se adună faptele întregii omeniri și se determină viitorul său. Înainte de potop, în acest plan metafizic, omenirea s-a epuizat. Figurativ vorbind, această sferă a existenței s-a golit, oamenii s-au transformat în trup, adică acționau în funcție de atracția trupului orb și corupt. Providența divină a condamnat omenirea la moarte tocmai pentru că nu avea puterea și oportunitatea de a renaște. Starea actuală a lumii nu poate fi redusă doar la condițiile economice, politice și de altă natură. Acești factori au un impact, dar totuși sunt secundari. Turnurile istoriei nu sunt previzibile pentru cei implicați în economie și sociologie; futurismul lor ieftin n-a fost justificat niciodată. Viața a rupt toate previziunile de hârtie ale economiștilor și sociologilor, care doreau să prezică istoria, așa cum prognozează vremea …
În istoria omenirii există forțe cosmice luminoase și întunecate. Păcatul a lovit cu putere în însăși natura omului, ca un viciu grav; el, la fel ca sângele infectat, a pătruns în toate celulele organismului uman. Păcatul e inerent umanității de la tragedia din Eden. Iar secolul al XX-lea este marcat în mod deosebit de dimensiunea fără precedent a păcatului…
În prezent, păcatul infanticidului a devenit aproape global. În țările din fosta Uniune Sovietică, 70% din sarcini se încheie printr-un avort și, dacă adăugăm aici contraceptivele ce provoacă un mini-avort, adică moartea embrionului de câteva zile, sângele morților ar putea umple nisipurile Saharei, iar cadavrele lor ar putea înconjura Pământul de mai multe ori.
Cum se explică această escaladare continuă a cruzimii, această orgie numită progres? Ni se pare că principalul motiv este degradarea morală a omului, răceala lui emoțională și lipsa iubirii. Iubirea deschide ființa unui om ce include cercul oamenilor pe care îi iubește… Iubirea face viața unei persoane mai profundă. Acum vedem altceva – închiderea în sine și autismul. Omul devine pentru sine unica valoare, ca și cum întreaga lume a fost creată numai pentru el. Aceasta dă naștere unei atitudini pragmatice față de alți oameni: sunt ei folositori sau nu? Aceasta devine condiția principală a relației reciproce.
În opinia noastră, două păcate majore duc la un astfel de egoism: mândria și desfrâul, și apoi „rudele” acestora, lenea și iubirea de plăceri. Egoismul usucă dragostea în om, mai întâi pe cea spirituala, apoi pe cea sufletească, care este înlocuită de izbucniri sporadice de patimi. Patima și mândria formează în suflet un fel de îngheț permanent. Omul pierde sentimentul de compasiune, de care nu sunt lipsite nici chiar animalele. El nu se întristează de durerea altcuiva, pe el nu-l bucură, ci mai degrabă îl amărăște fericirea altuia, fie ea și sub forma unui succes temporar. Forțele întunecate iau în stăpânire din ce în ce mai mult sufletul omului. Cuviosul Serafim scrie: „Diavolul este rece”…
De ce le trebuie oamenilor moderni copii? Copiii devin o piedică pentru ei. În copii omul nu-si vede chipul, nu vede reluarea propriei sale vieți, nu retrăiește propria sa copilărie cu ei, el și-a murdărit deja viața cu desfrânarea, încât sentimentele copilului nu-l mai ating.
Familia rezolvă mai multe probleme: 1) nașterea de copii; 2) satisfacerea instinctelor, care la om sunt legate de o serie întreagă de sentimente; 3) ajutorul reciproc. Familia creștină rezolvă, de asemenea, sarcini spirituale: este o asistență reciprocă în materie de mântuire, este comunitate în timp și veșnicie, comunitate materială și spirituală, comunitate în rugăciune, ceea ce face ca familia să fie o mică biserică de acasă. Acum totul este ruinat. Sexul liber ucide nașterea de copii; mândria omoară iubirea reciprocă; egoismul ucide grija unuia față de celălalt …
Cine suntem? (Despre educația sexuală)
Problema predării educației sexuale în instituțiile de învățământ și evaluarea acestui subiect (dacă se poate numi știință, în general, și nu un simptom sinistru al degradării societății umane) ar trebui să fie cercetate și abordate din punctul de vedere al moralității creștine. Să nu uităm că populația Gruziei, în majoritatea ei, se consideră creștină, în ciuda nivelului diferit de implicare în viața spirituală și în biserică. Acest lucru trebuie amintit domnilor sexologi, care tratează poporul gruzin ca și cum nu ar avea nici vechile sale tradiții, nici înțelepciunea lumii, nici valori morale, ca și cum ar fi o mulțime fără chip, și nu un popor cu o veche cultură, care a adoptat creștinismul cu 17 secole în urmă – o vârstă rar întâlnită la alte state și popoare …
Acum, tradițiile oamenilor sunt făcute de rușine, pentru că Freud a dus familia și căsătoria în dizgrație, iar castitatea se prezintă nu ca o chestiune de onoare, ci drept un complex patologic, un fel de fobie dureroasă. În fața oamenilor se află o întrebare în toată acuitatea ei: vor ei să fie popor creștin sau să se dezică de Hristos în numele unei zeități noi, al cărei nume este desfrânarea și patima?…
Până de curând, Anglia era un model de moravuri patriarhale; cuvântul „puritan” a devenit un apelativ, similar unui ascet care trăiește în lume. În America, a existat o „poliție a moralității”. Maxim Gorki nu a fost acceptat de publicul american, mai exact, a fost expulzat din țară pentru că venise în America cu o soție cu care nu era căsătorit legal… Schimbarea morală a avut loc în mod neașteptat și rapid. În anii ‘20-’30 ai secolului al XX-lea, când aceste țări au atins deja bunăstarea materială și progresul tehnic. Cel mai probabil, desfrânarea a devenit rezultatul abundenței, mai degrabă, și nu abundența un rezultat al promiscuității. Dar un astfel de salt nu se putea întâmpla în mod natural.
Acele forțe care creează programe de educație sau mai degrabă de propagandă a sexului liber au corupt deja opinia publică și au eliminat cenzura în aceste țări. Totuși, să nu uităm că America a devenit un gigant industrial datorită complexului său industrial bine construit, și nu datorită spectacolelor de striptease public. Deja în țările Europei, tot mai des se aude exprimată dorința de revenire la tradițiile morale. Fie acesta măcar instinctul supraviețuirii…
Cine are nevoie de coruperea mentală a copiilor sub masca iluminării sexuale? Cine are nevoie de pornografie sub masca informațiilor și reclamelor frumuseții trupurilor dezgolite? Cine are nevoie de racolarea tinerilor și tinerelor, sub masca luptei împotriva fobiilor? Mai întâi de toate, de asta au nevoie forțele care vor să distrugă creștinismul, să transforme omul într-un porc, care să grohăie pe lângă troacă.
Nu poate exista nici un Dumnezeu în inima depravată – Biblia a vorbit deja despre acest lucru. Prin vocea sexologilor, anumite forțe spun: „Dumnezeu este dușmanul nostru, de aceea, trăiască vrăjmașul lui Dumnezeu – desfrâul!” Ceea ce nu au reușit să facă persecuțiile și torturile armatei de urmași ai lui Nero, vechi și moderni, va face desfrâul. În biserica creștină există martiri pentru castitate care sunt venerați ca martiri pentru Hristos.
Desfrâul înseamnă paralizia inimii omului și, dacă a fost indus încă din copilărie, resuscitarea morală poate fi neputincioasă. Când un păcat se transformă într-un obicei, obiceiul devine natură… Sexologii spun: „trebuie să știți tot ceea ce este legat de intimitate, ca să vă protejați intimitatea”, altfel oamenii rău-intenționați pot profita de voi. Nu este clar de ce cunoașterea patologiei sexuale ar trebui să protejeze un copil de o „influență rea”, ca și cum ar fi la o luptă de sambo sau judo. În acest caz, sfaturile le-ar înțelege mai bine o doamnă cu o anumită experiență, dacă ar mai avea ceva de protejat și de păstrat. Dar protejarea cea mai mare a copiilor înseamnă să-l înveți pe copil să nu aibă un anturaj prost, să nu permită libertăți în prietenie, să evite situațiile și locurile în care poate să apară violența. Pentru cunoașterea unor astfel de reguli nu este nevoie de multe ore de prelegeri despre sexologie. Dimpotrivă, a vorbi mult și bine pe acest subiect îi creează copilului nu aversiune, ci interes, trezește și stimulează instinctul său mai înainte de vreme.
Căderea începe de multe ori în discuții pe tema sexului. Vedem aici metoda infamă, care se numește ipocrizie. Sexologii vor să le arate copiilor ce înseamnă erotismul, se pare, cu scopul ca aceștia să știe de ce să se protejeze, ca și cum sexologii ar uită de sfera emoțională și sexuală a copilului; și, de fapt, îi excită artificial. Nu, acești ipocriți nu sunt deloc naivi, pentru că, după curs, ei distribuie cu prudență contraceptive ca daruri. Domnii sexologi sunt foarte conștienți și de altceva: viața sexuală timpurie contribuie la impotența prematură, care este și o cauză a traumelor emoționale și a distrugerii familiei și, în același timp, a alcoolismului și dependenței de droguri.
De cele mai multe ori, sexul timpuriu se transformă într-un desfrâu patologic, pe care sexologii doresc acum să-l legitimeze. În aceasta constă problema distrugerii persoanei umane. Avortul și contraceptivele sunt strict interzise de Biserica Ortodoxă. Ei doresc să ridiculizeze aceste reguli și să le prezinte ca fobii ce apar la un copil după ce a citit cine știe ce povești.
Timp de câte secole, popoarele ortodoxe, care și-au creat familii în conformitate cu principiile moralității creștine, au crescut copiii, inspirându-le decența și modestia, ca începuturi firești și sănătoase ale vieții. Oare se dorește cu adevărat să se prezinte experiența de sute de ani a poporului drept una greșită? Istoricii pot spune ce a creat creștinismul, iar despre ceea ce au creat sexologii vorbesc faptele jalnice: sarcini la școlărițe, boli cu transmitere sexuală, creșterea cărora e constantă în ultimii ani.Nașterea de copii nu este o știință, ci un instinct biologic care nu trebuie învățat. Desfrâul în sine pervertește acest instinct. Iată un alt factor: nașterea unui copil este un transfer de informații enorme către un alt organism viu, prin urmare e necesară o anumită vârstă și dezvoltare completă a ambilor soți pentru a transfera proprietățile lor psihofizice copilului…
Dar, cel mai important lucru, așa-zisul sex „rafinat” este contrar ideii și legilor căsătoriei creștine ca biserică de acasă, transformând căsătoria într-un cult al trupului, contrar structurii căsătoriei ca monogamie strictă. Omul nu este doar un cheag de sânge și carne, ci, mai presus de toate, proprietarul unui suflet nemuritor. Desfrânatul își vinde sufletul pentru plăceri trecătoare, ca și Isav din Biblie, care și-a vândut dreptul de întâi-născut pentru un blid de linte.
Apelam la creștini: este vorba despre viața veșnică și moartea veșnică a copiilor voștri. Apelăm la credincioși și necredincioși. Chestiunea principală care e în joc este existența istorică a poporului nostru. Programele de planning familial și programul asociat de educație sexuală conduc la o reducere sistematică a populației, adică la o catastrofă națională. Hitler spunea: „Am dreptul să distrug rasele inferioare în numele rasei ariene, ca să-i ofer un spațiu de viață”.
Să ne gândim la ceea ce facem în legătură cu popoarele noastre. Sexologii moderni, finanțați de companii străine și patroni misterioși, își pun masca „prietenilor copiilor”. Dar dacă sunt prieteni, de ce nu-și ridică vocea, mai presus de toate, împotriva avortului, de ce se raportează la pornografie cu loialitate, pornografie care corupe copiii de pe ecranele de televiziune, din paginile revistelor și din afișele plasate pe stradă în cele mai populate locuri din orașele noastre? Rezultatul unei astfel de educații va fi întotdeauna același: o atitudine cinică față de viață, o atitudine cinică față de trupul uman, o atitudine cinică față de prieteni și părinți și, desigur, cel mai groaznic lucru este o atitudine cinică față de credință și valorile creștine… Experiența de veacuri a omenirii mărturisește că modestia și castitatea, precum și moralitatea înaltă și monogamia nu sunt deloc fobii și prejudecăți, ci o auto-protecție vitală și spirituală a omenirii în fața auto-distrugerii și dezintegrării. De aceea, discuțiile despre intimitate și imaginile trupului gol, care provoacă patimi la un copil, nu sunt acceptate nu numai în familiile creștine, ci și într-o societate, chiar dacă indiferentă față de religie, dar, totuși, păstrând încă o idee de moralitate.Sexologii, care mint că educația sexuală a copiilor îi va proteja de pericolele neprevăzute și de influențele rele, nu diferă mult de cei care îi obișnuiesc pe copii cu alcoolul, pretinzând „beneficiile” acestuia, precum că, învățând în practică răul alcoolului, copiii nu vor deveni alcoolici în viitor. Oare chiar experiența de secole din țările ortodoxe de a crește copiii să fie doar o sumă de greșeli și derive, de care trebuie să scăpăm cât mai curând posibil? Dacă ar fi așa, atunci popoarele ortodoxe ar fi dispărut demult, dar ele trăiesc și sperăm că vor trăi în ciuda celor care încearcă să înlocuiască căsătoria cu sexul „rafinat” și desfrâul, pentru a reduce gradual și sistematic rata natalității.
Bucuria victoriei
Căile lui Dumnezeu şi căile lumii
STUDIUL 4 » 20 IANUARIE – 26 IANUARIE
Textul de memorat: „În ziua mâniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte de la moarte… Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul.” (Proverbele 11:4,28)
Isus nu a fost învins niciodată de Satana, dar cel rău a reuşit să-i învingă pe toţi oamenii. Şi va continua să ne învingă dacă nu ne împotrivim lui îmbrăcaţi în armura lui Dumnezeu şi prin puterea Sa. Numai Domnul ne poate elibera din vraja lumii.
De aceea, ochii noştri să fie îndreptaţi către El. David era conştient de valoarea acestui mod de a trăi atunci când a scris: „Puii de leu duc lipsă şi li-i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine” (Psalmii 34:10). Solomon a recunoscut că înţelepciunea şi priceperea sunt mai preţioase decât argintul şi aurul (Proverbele 3:13,14). Fericirea adevărată şi viaţa dreaptă sunt partea celor care îşi ridică privirea de la posesiunile lor la Hristos cel viu, Proprietarul lor.
Singura cale de a scăpa de tentaţiile lumii este o relaţie vie cu Isus. Săptămâna aceasta vom studia câteva aspecte ale acestei relaţii şi vom vedea cât de importantă este ea pentru biruinţa noastră spirituală, ca să recunoaştem puterea camuflată sub masca lumii şi să înţelegem că Hristos este singurul motiv real pentru a trăi.
Duminică, 21 ianuarie – Relaţia cu Hristos
Iubirea pentru posesiunile pământeşti îl poate înrobi pe om, chiar şi pe cel sărac, legându-l de lume şi nu de Hristos. Indiferent de situaţia noastră economică, patima dobândirii de bunuri materiale se poate transforma într-o cursă teribilă şi, dacă nu este supusă Domnului, poate duce la pierderea mântuirii. Satana ştie lucrul acesta şi se foloseşte de el pentru a-i prinde în capcana lui pe cât mai mulţi. Cum ne putem proteja?
1. Cum împlinim sfatul dat de apostolul Pavel în Coloseni 3:2?; Psalmii 119:11; Efeseni 6:18
2. Ce alte texte ne vorbesc despre lucrurile cu care ar trebui să se preocupe mintea noastră? Vezi, de exemplu, Filipeni 4:8
Singurul „tratament” pentru spiritul lumesc, în toate formele lui, este să ne consacrăm lui Hristos în toate circumstanţele vieţii, fie ele plăcute sau neplăcute (Psalmii 34:1). Moise a socotit „ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului” (Evrei 11:26). Hristos trebuie să ocupe primul loc în viaţa noastră. El aşteaptă din partea noastră un angajament izvorât din convingere, nu din comoditate; altfel spus, aşteaptă să ne dedicăm Lui pentru că ştim cine este El şi ce a făcut pentru noi, nu de dragul avantajelor imediate de care am putea beneficia ca urmare a credinţei în El şi a consacrării faţă de El.
Viaţa noastră să fie ascunsă în Isus şi planurile Sale să fie planurile noastre. Să ne consacrăm Lui cu adevărat, înseamnă să punem mâna pe plug şi să nu ne mai uităm înapoi (Luca 9:62). Când ne consacrăm Lui cu totul, El ne ridică la potenţialul nostru maxim. Când ne predăm Lui, El ne scoate de sub stăpânirea lumii. Viaţa noastră să-L aibă în centru pe Hristos şi nu bunurile pământeşti; numai El poate umple golul din suflet.
Gândeşte-te la o ocazie în care ai achiziţionat un bun material, un lucru pe care ţi l-ai dorit foarte mult. Cât a durat bucuria şi satisfacţia achiziţionării lui?
Luni, 22 ianuarie – Dumnezeu descoperit în Scriptură
Peste şase miliarde de Biblii au fost distribuite pe glob, dar câte sunt privite ca fiind Cuvântul Dumnezeului celui viu şi citite cu sinceritate şi sete de adevăr?
Studiul Bibliei menţine drept acul „busolei” spirituale şi ne ajută să navigăm în această lume a contrafacerilor şi confuziei. Biblia este un document viu, de origine divină (Evrei 4:12), care ne îndreaptă atenţia către nişte adevăruri pe care nu le putem găsi în altă parte. Ea este harta concepută de Hristos pentru viaţa cotidiană; ea ne educă prin dezvoltarea intelectului şi prin rafinarea caracterului.
3. Biblia, şi în special evangheliile, ne oferă informaţiile cele mai demne de încredere despre Isus. Ce ne spun textele următoare despre El şi despre importanţa Lui pentru viaţa noastră şi pentru toate convingerile noastre? Ioan 5:39; Ioan 14:6; Ioan 20:31
Noi studiem Biblia pentru că ea este sursa supremă de adevăr. Isus este Adevărul şi Îl putem cunoaşte cercetând Scriptura. În Cuvântul lui Dumnezeu, în Vechiul şi în Noul Testament, ni se spune cine este El şi ce a făcut El pentru noi. Aşa ajungem să-L iubim şi să ne consacrăm Lui viaţa şi sufletul pentru veşnicie. Urmându-L şi ascultând de cuvintele Sale, ne eliberăm din cătuşele păcatului şi ale lumii. „Deci, dacă Fiul vă va face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36).
4. Ce realitate este descrisă în Romani 8:5,6?
Iubirea de lume şi, mai ales, iubirea pentru posesiunile pământeşti ne pot îndepărta de Dumnezeu cu uşurinţă dacă nu suntem atenţi. De aceea este necesar să păstrăm Biblia aproape, fiindcă ea ne îndreaptă gândurile către realităţile eterne şi spirituale atât de vitale pentru orice creştin.
Iubirea pentru lucrurile pământeşti nu ne înalţă niciodată gândurile la moralitate; ea aşează în locul principiilor biblice lăcomia, egoismul şi pofta. Dragostea prezentată în Biblie consolidează relaţiile, fiindcă ne învaţă despre importanţa dăruirii personale. Însă spiritul lumesc ne învaţă să agonisim pentru noi – exact opusul caracterului Domnului Isus.
Marţi, 23 ianuarie – Rugăciunea
Orice credincios consideră că religia lui este de fapt relaţia sa cu Dumnezeu. Dacă viaţa veşnică este cunoaşterea lui Dumnezeu, atunci viaţa veşnică poate fi găsită prin relaţia cu El. Şi, ca în orice relaţie, este necesară comunicarea. Dumnezeu ne vorbe şte prin Cuvântul Său divin. Deci putem avea comuniune cu El prin studierea Cuvântului Său, dar şi prin rugăciune.
Dacă vrem ca inima şi gândurile noastre să fie la lucrurile cereşti şi nu la lucrurile de pe pământ, atunci rugăciunea este esenţială. Prin însăşi natura ei, rugăciunea ne îndreaptă atenţia către lumea de sus.
Dar şi în acest domeniu este necesară vigilenţa, întrucât rugăciunile pot ajunge doar o expresie a naturii noastre egoiste. Când ne rugăm, noi trebuie să ne supunem voinţei lui Dumnezeu.
Cu ani în urmă, un cântec spunea: „O, Doamne, vrei să-mi cumperi un Mercedes-Benz?”, criticând astfel materialismul credincioşilor cu numele. Să avem grijă ca, atunci când ne rugăm, exprimându-ne astfel supunerea faţă de Dumnezeu şi moartea faţă de lume, să cerem să se facă voia Sa, nu a noastră.
5. Ce element esenţial trebuie să se împletească cu toate rugăciunile noastre? Ce înseamnă să ne apropiem de Dumnezeu cu credinţă şi să ne rugăm cu credinţă? Evrei 11:1-6
Dacă nu sunt însoţite de credinţă, rugăciunile noastre sunt caracterizate de încumetare – o credinţă contrafăcută de Satana. „Rugăciunea şi credinţa sunt strâns legate şi trebuie să fie studiate împreună. În rugăciunea credinţei există ştiinţă divină, o ştiinţă pe care trebuie s-o înţeleagă orice om care vrea să trăiască o viaţă de succes. Domnul Hristos spune: «De aceea vă spun că orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea» (Marcu 11:24). El ne spune clar că lucrurile pe care le cerem trebuie să fie în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. Noi trebuie să cerem lucrurile pe care ni le-a făgăduit, iar tot ce primim trebuie să fie folosit pentru a împlini voia Sa. Când sunt împlinite condiţiile, făgăduinţa este sigură.” – Ellen G. White, Rugăciunea, ed. 2009, p. 55
Analizează-ţi viaţa de rugăciune. Pentru ce te rogi? Ce îţi spun aceste subiecte despre priorităţile tale? Ce subiecte ar trebui să adaugi?
Miercuri, 24 ianuarie – Înţelepciune sau deşertăciune?
Una dintre cele mai frumoase rugăciuni din Biblie este cea făcută de Solomon: „Dă dar robului Tău o inimă pricepută ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr?” (1 Împăraţi 3:9).
6. Ce atitudine recomandată de Dumnezeu lui Solomon l-ar fi putut feri de ruină? Ce relevanţă au pentru noi aceste cuvintele ale lui Dumnezeu? 1 Împăraţi 3:14; 1 Ioan 5:3; 1 Petru 4:17
Solomon a avut multă înţelepciune, însă înţelepciunea în sine, dacă nu este pusă la lucru şi trăită, nu este altceva decât o bună informare. Înţelepciunea, în sensul biblic al cuvântului, trebuie să fie aplicată ca să fie autentică. Mulţi au informaţii corecte despre Dumnezeu şi despre cerinţele Sale şi totuşi vor fi pierduţi. Pe Solomon, neascultarea l-a abătut de la calea Domnului. Abia spre finalul vieţii şi-a venit în fire şi a notat cu umilinţă: „Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea” (Proverbele 8:11).
Înţelepciunea înseamnă punerea în practică a cunoştinţelor şi a înţelegerii. Cunoştinţele sunt informaţiile; înţelegerea, discernământul; iar înţelepciunea se manifestă în procesul de transpunere în viaţă a înţelegerii şi cunoaşterii. Un om înţelept nu are nevoie doar de cunoaştere şi de înţelegere, ci mai ales de experienţa obţinută prin aplicarea lor.
Exemplul lui Solomon ne arată că, dacă nu trăiesc ceea ce cunosc, până şi oamenii cei mai înţelepţi şi cei mai inteligenţi pot fi luaţi de valul deşertăciunii stilului de viaţă materialist.
Compară 1 Corinteni 3:19 cu Proverbele 24:13,14. Ce diferenţe există între cele două tipuri de înţelepciune prezentate? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul în cadrul dezbaterii studiului pe grupe.
Joi, 25 ianuarie – Ajutor de la Duhul Sfânt
Marea luptă este reală: în bătălia pentru suflete, există două tabere. Una ne atrage spre Hristos (Ioan 6:44), iar cealaltă, spre deşertăciunea lucrurilor din lume (1 Ioan 2:16). Dacă ne vom supune Duhului Sfânt, puterea Sa ne va atrage în direcţia cea bună.
7. Ce a spus Domnul Isus despre lucrarea Duhului Sfânt? Ioan 16:13
Duhul Sfânt ne dă puterea să trăim după principii şi prin credinţă, nu după emoţii sau toane, aşa cum face lumea în general. Caracterul pentru cer se formează prin trăirea cu credincioşie în viaţa de aici, sub îndrumarea Duhului Sfânt.
8. Ce îndemn ne dă Pavel în 1 Corinteni 2:5?
Seducţia lumii, exercitată adesea prin intermediul posesiunilor materiale, ne îndepărtează de Dumnezeu. Dar puterea Duhului Sfânt ne atrage către Hristos.
9. Ce va face Dumnezeu pentru cei care acceptă ca Duhul Sfânt să îi ia în stăpânire, ca să ajungă la biruinţa spirituală? Ezechiel 36:26,27; Ioan 14:26; Efeseni 3:16,17
„Satana ajunge să stăpânească mintea oamenilor prin teorii şi prin tradiţii mincinoase. Îndrumându-i către idealuri neadevărate, el le denaturează caracterul. Duhul Sfânt vorbeşte minţii prin Scripturi şi întipăreşte adevărul în inimă. În felul acesta, demască rătăcirea şi o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul adevărului, care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Îşi supune poporul Său ales.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 578
Ce decizii poţi lua acum pentru a te supune Duhului Sfânt, singurul în stare să te ajute să te opui ispitelor lumii?
Vineri, 26 ianuarie – Un gând de încheiere
Copiii lui Dumnezeu sunt animaţi de două principii gemene. „Nu uitaţi că Datoria are o soră geamănă, Dragostea. Împreună, acestea pot realiza aproape orice, dar, separat, niciuna nu este capabilă să facă bine.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 4, ed. 2015, p. 58. Datoria este dragostea în acţiune. Noi avem nevoie să privim la jertfa lui Hristos pentru ca dragostea să ne conştientizeze de datoria noastră.
Dar principiile lumii sunt ura şi răzvrătirea, tot două surori gemene. Răzvrătirea poate fi ura în acţiune. Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu (Ezechiel 28:16,17) şi va continua să se răzvrătească până când va fi distrus. El a transformat autoritatea iubirii în iubire pentru autoritate. Conducătorii religioşi ai lui Israel au detestat autoritatea şi puterea pe care le avea Isus (Matei 22:29). Şi nu şi-au schimbat modul de a fi nici chiar după ce au fugit din templu sau după ce şi-au întors ruşinaţi faţa, sub privirea Sa cercetătoare.
BIBLIA ŞI CARTEA PROFEŢI ŞI REGI – STUDIU LA RÂND
Biblia: Zaharia 5–11
1. Despre cine s-a spus că va zidi templul, va stăpâni şi va fi preot pe scaun de domnie?
2. De ce poporul şi preoţii şi-au făcut inima „ca diamantul de tare”?
3. Pe cine considera Domnul „pietrele cununii împărăteşti”?
4. Asupra cui a fost rostit blestemul uscării braţului drept și stingerii ochiului drept?
Profeţi şi regi, capitolul 56
5. Ce anume aduce orice întoarcere adevărată la Domnul?
Păcatul si Depravarea Totală a Omului
Oricine se pocaieste si crede in HRISTOS DOMNUL, trebuie sa recunoastem ca este un produs direct al lui Dumnezeu. Este Dumnezeu Cel care a actuat asupra sufletului sau prin bunavointa Lui. Altfel, este complet imposibil.
Dumnezeu invie omul si-l aduce la viata numai si numai prin propovaduirea Evangheliei. Omul este adus la viata de catre DUHUL SFANT in urma auzirii Mesajului Glorios al DOMNULUI ISUS HRISTOS. LUCRAREA DE MANTUIRE este a LUI DUMNEZEU, data de DUMNEZEU, facuta de DUMNEZEU in om, altfel este imposibil. Totodata sa nu uitam ca atunci cand omul aude Evanghelia, el este RESPONSABIL sa se pocaiasca si sa creada in DOMNUL ISUS HRISTOS…
Oricine se pocaieste si crede in HRISTOS DOMNUL trebuie sa recunoastem ca este un produs direct al lui Dumnezeu. Este Dumnezeu Cel care a actuat asupra sufletului sau prin bunavointa Lui. Altfel, este complet imposibil.
Dumnezeu invie omul si-l aduce la viata numai si numai prin propovaduirea Evangheliei. Omul este adus la viata de catre DUHUL SFANT in urma auzirii Mesajului Glorios al DOMNULUI ISUS HRISTOS. LUCRAREA DE MANTUIRE este a LUI DUMNEZEU, data de DUMNEZEU, facuta de DUMNEZEU in om, altfel este imposibil. Totodata sa nu uitam ca atunci cand omul aude Evanghelia, el este RESPONSABIL sa se pocaiasca si sa creada in DOMNUL ISUS HRISTOS…
http://www.faracompromis.ro/pacatul-si-depravarea-totala-a-omului/
Ce este depravarea totală, în concepția lui Calvin
sursa foto
Oamenii continuă să promoveze tot felul de minciuni despre doctrinele lui Calvin. Unii îl batjocoresc pentru că ei consideră ridicolă doctrina depravării totale dar aceasta pentru că nu înțeleg ce a promovat Calvin. Nicăieri Calvin nu a spus că omul nu poate face nici o faptă morală. Dimpotrivă, acesta este felul în care el a descris depravarea totală:
„tot ce se află în om, de la intelect și până la voință, de la suflet și până la trup, a fost pătat și înțesat cu această concpiscență”
„toate părțile sufletului au intrat în stăpânirea păcatului”
„nici o latură a sufletului nu rămâne pură sau neatinsă de această boală mortală”
p.359
Departe de a învăța că facultățile sufletului au fost distruse Calvin a învățat că ele au fost corupte în totalitate de păcat:
Rațiunea … este un dar natural și nu putea fi complet anulată. Ea a fost doar în parte slăbită, în parte coruptă, dar suficient de mult pentru ca ruinele ei să se poată vedea.
Tot astfel, voința, pentru că este inseparabilă de natura umană, nu a pierit nici ea, însă a fost robită în așa măsură de dorințele păcătoase încât nu mai poate să caute ceea ce este drept.
Vedem sădită în natura umană o anumită dorință de a căuta adevărul, adevăr spre care omul nu ar fi aspirat deloc dacă nu l-ar fi gustat deja. Așadar, intelectul omenesc posedă o anumită putere de înțelegere, atâta vreme cât este captivat în mod natural de dragostea pentru adevăr.
p.378
Este de excepție felul în care Calvin adaugă capacitățile omului total depravat deoarece el face distincție între cunoașterea pământească și cea duhovnicească. Omul o posedă pe prima dar și ea este un dar susținut de puterea lui Dumnezeu:
a. ordinea civică
Observăm că în mintea tuturor oamenilor există o întipărire universală referitoare la o anumită ordine civică și la o anumită corectitudine a relațiilor
b. artele și știința
Avem așadar la îndemână capacitatea și puterea nu doar de-a învăța, ci și pe aceea de a iventa ceva nou în oricare dintre aceste arte sau de a perfecționa și șlefui ceea ce am preluat de la predecesori.
Să ne fie rușine pentru o astfel de ingratitudine în care nu au căzut nici măcar poeții păgâni, căci ei au recunoscut faptul că zeii au inventat filozofia, legile și toate artele folositoare.
p.380-383
c. conduita de viață
Dacă prin natura lor neamurile au Legea dreptății gravată în mintea lor, noi nu putem spune că ele sunt complet oarbe în ceea ce privește conduita vieții.
Pavel adaugă imediat că în cazul lor conștiința ține loc de Lege.
p.390
Concluziile lui Calvin sunt deosebit de importante. Faptul că omul păstrează daruri naturale nu înseamnă că acestea funcționează automat:
Să învățăm așadar din exemplul lor câte daruri a lăsat Dumnezeu naturii umane chiar și după ce a fost deposedată de bunul său adevărat.
Dacă El nu ne-ar fi cruțat, căderea ar fi antrenat nimicirea întregii noastre naturi. Unii oameni excelează în ingeniozitate, alții sunt superiori în judecată, iar alții au disponibilitatea de a excela într-o artă sau alta. Prin această diversitate Dumnezeu ne înfățișează harul pe care îl are pentru noi, ca nu cumva să existe vreun om care să-și atribuie lui însuși ceea ce decurge în exclusivitate din pura generozitate divină. Căci de ce o persoană est emai bine dotată decât alta?
Oare lucrul acesta nu are menirea să pună în vedere la nivelul naturii obișnuite harul special al lui Dumnezeu, care, ocolindu-i pe mulți, ne arată că nu este tributar nimănui? Pe lângă aceasta Dumnezeu este Cel care inspiră activitățile specifice corespunzătoare chemării fiecărui om.
p.384
Învățătura Religiei Creștine
Rostul omului. Menit pentru inchinare – A.W. Tozer
Iti mai recomandam si
2500 Lei
2500 Lei
2486 Lei
2500 Lei
2500 Lei
2500 Lei
2500 Lei
2500 Lei
Descriere
|
CONȘTIENTIZEAZĂ TRAGEDIA OMULUIAutor: Paul David WASHER
Fără o înțelegere corectă asupra naturii și păcătoșeniei omului, este imposibil să înțelegem Evanghelia lui Isus Hristos sau să apreciem pe deplin harul pe care Dumnezeu ni l-a arătat prin această lucrare măreață. Din acest motiv, manualul de față își propune să aducă înaintea cititorului realitatea decăderii spirituale a omului și consecințele îngrozitoare ale păcatului lui. Scopul nu este acela de a alunga nădejdea din inima cititorului, ci să îl îndrepte către singura speranță adevărată a omului – Evanghelia lui Isus Hristos.
Conștientizează Tragedia Omului îl trece pe cititor prin tunelul întunecat al păcatului omului, așa încât să poată vedea lumina harului lui Dumnezeu cu o mai mare claritate. Dorința autorului este aceea de a oferi o lucrare care să îi arate cititorului calea către Scriptură și să permită Cuvântului lui Dumnezeu să vorbească de la sine. De aceea, țelul este ca participantul la studiu să se întâlnească cu Dumnezeu prin Cuvântul Lui. Acest manual a fost realizat astfel încât cititorului să îi fie literalmente imposibil să îl parcurgă fără a avea o Biblie deschisă înaintea lui. Lucrarea anterioară pe aceeași temă scrisă de Paul Washer, Adevărul despre Om, a fost aici extinsă, revizuită și modificată – prin peste 100 de noi notițe de studiu, numeroase adăugiri și modificări, ca și prin a îmbunătăți fluiditatea și ușurința lecturii, devenind al treilea manual din seria Fundamente Biblice ale Credinței Creștine. Celelalte două manuale de studiu biblic din serie sunt: DESPRE AUTOR Preț: GRATUIT Dacă nu știți cum să descărcați și să citiți fișierele PDF, Epub sau Mobi, găsiți instrucțiuni aici (întrebările 13-15).
|