Ce substante criminale gasim in cosmetice; Dieta cu pere;Pericolul ascuns din remediile naturiste chinezesti; Peste 90 % din bolile grave ale pancreasului nu au simptome;Simptome ale unei infectii posibile din organism;Remediu pentru combaterea viermilor intestinali; Remediu natural eficient pentru herpesul bucal si genital; Vitamine si minerale care, in exces, iti afecteaza inima; Acestea sunt alimentele cele mai cancerigene; Leacul romanesc bun pentru zeci de afectiuni; Rostopasca, leac pentru sute de boli; Cinci alimente ieftine care te scapa de piatra dintilor;Planta fertilitati si echilibrului hormonal;Cat peste ar trebui sa mancam ca sa prevenim bolile etcEliberarea de păcat…Când primeşte cel credincios Duhul Sfânt?…7. Duhul Sfânt ca putere în noi  … 8. Râuri de apă vie …H. L. Heijkoop… Epistola către Galateni / Capitolul 3,Capitolul, 2 Capitolul 4, Capitolul 6  – Puterea şi regula sfinţeniei; legea lui Hristos J. N. Darby; Un trio al paradoxurilor(Galateni 2:20)Phil Johnson; Epistola catre galateni combate Legea sau legalismul ?Simbolul domniei lui Cercel la „Matei Bals”. Asa arata poarta de Triaj in cel mai bine finantat spital public din Romania… PENTRU RAZBUNARE- Inculpatul Tariceanu cere revolte de strada: „Sa ocupam rapid strazile. Daca o sa tacem, o sa ne ia totul” … Clotilde Armand prezinta o inregistrare cu politisti spagari: „Chiar daca esti curat, tot te facem. N-ai nicio putere” …România PSD-istă, o țară de care trebuie să fugi… Neconstruind sosele noi, PSD-istii sunt ucigasii romanilor…Sărăcia și prostia votează mafia PSD-istă… România, țara de jaf a PSD-iștilor… România, o țară bolnavă (I)… Istoria jafului PSD-ist în România: astăzi, Gabriel Bivolaru (II)… Un episod din jaful PSD-ist: afacerea CARITAS- Secretul CARITAS-ului PSD-ist din anii 1990: “Luăm puțin de la mulți, dăm mult la puțini”

Iata  doar un SIMBOL al domniei lui Cercel la „Matei Bals”. Asa arata poarta de Triaj in cel mai bine finantat spital public din Romania…

12. Eliberarea de păcat

 H. L. Heijkoop

11. Când primeşte cel credincios Duhul Sfânt?

 H. L. Heijkoop

Mângâietorul

 H. L. Heijkoop

8. Râuri de apă vie

 H. L. Heijkoop

7. Duhul Sfânt ca putere în noi

 H. L. Heijkoop

Râuri de apă vie

   »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.” Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.« (Ioan 7,37-39)

   Duminica trecută am studiat despre Duhul Sfânt în tabloul izvorului de apă. În seara aceasta Domnul nostru ne prezintă darul Duhului Sfânt în capitolul citit, însă noi vom vedea, că El o face nu în tabloul izvorului de apă, care curge în viaţa veşnică, ci noi vedem prezentat un trup, din care curg râuri de apă vie. Ne găsim încă în această parte a evangheliei după Ioan într-un domeniu în care Domnul foloseşte tablouri în vorbirea Sa. Dacă vom merge puţin mai departe în această evanghelie vedem că această vorbire în imagini încetează şi vom găsi afirmaţii foarte simple şi clare ale Domnului despre Duhul lui Dumnezeu Însuşi, despre venirea Sa, despre caracterul Său şi despre ceea ce El va face după venirea Sa. Dar aici ne găsim încă în domeniul tablourilor şi putem fi siguri că prin aceasta Domnul urmăreşte un scop foarte înţelept, atunci când vorbeşte în felul acesta.

   Ce frumoase şi atrăgătoare sunt cuvintele lui simbolice: »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a spus Scriptura.”« Nu este lăsat pe seama noastră să ghicim sau să deducem care este înţelesul acestor cuvinte, ci este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care prin evanghelist dă înţelesul. «Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.«

   În capitolul 4 al evangheliei după Ioan citim despre viaţa în puterea Duhului Sfânt, care va fi dată ca un izvor de apă şi stă în legătură cu prezenţa Mântuitorului smerit, cu gânduri smerite, milos şi totuşi respins, care S-a coborât ca să vină pe pământul acesta. În acest capitol găsim, că primirea Duhului Sfânt de către credincioşi este strâns legată atât de lepădarea pe pământ a Fiului Omului cât şi de înălţarea Lui în slava cerească. Pe de o parte lumea, care nu Îl vrea, pe de altă parte cerul, care Îl revendică pentru sine. În acest loc din Scriptură vedem că darul Duhului este legat direct cu locul actual în slava cerească, pe care Domnul Isus ca Om l-a ocupat. Înainte să încercăm cu ajutorul Domnului să cercetăm mai îndeaproape acest text, probabil ar trebui să prezint contextul în care el stă. Totul în Scriptură stă într-o ordine minunată şi dumnezeiască. Şi cei care au fost prezenţi aici în serile anterioare, vor vedea că există o lumină crescândă, o dezvoltare a adevărului în legătură cu ceea ce Domnul nostru prezintă în locul acesta, dacă comparăm cu ceea ce avem deja. Care sunt condiţiile cadru, pe care le găsim aici? Este faptul trist şi serios, că lumea nu voia să aibă nimic cu Hristos. Lumea nu voia să primească binecuvântările de la El. Şi acesta este de fapt motivul pentru care El părăseşte complet scena şi spune că El va merge la locul care I se cuvenea şi va binecuvânta peste măsură de mult pe cei care Îl vor urma în acest loc.

   Capitolul 7 începe cu următoarele cuvinte: »După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că Iudeii căutau să-L omoare.« El ştia exact, că moartea Sa era un lucru hotărât din partea iudeilor şi de aceea a plecat din Iudeea. Citim în continuare: »Şi sărbătoarea iudeilor, a corturilor, era aproape.« În capitolul anterior găsim în versetul patru cuvintele: »Dar Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape« (Ioan 6,4). Gândeşti tu, că este o simplă întâmplare că în capitolul 6 citim despre sărbătoarea Paştelor şi despre sărbătoarea corturilor în capitolul 7? Imposibil! Ambele sunt simboluri importante şi ambele ocupă o poziţie mare şi importantă în scrierile Vechiului Testament. Paştele prezintă moartea Domnului Isus. Nu trebuie să ne îndoim deloc de aceasta, deoarece apostolul Pavel scrie în 1 Corinteni 5,7: »Căci Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit.« Dacă mergem în cartea Deuteronom capitolul 16, vedem trei ocazii în care iudeul trebuia să apară înaintea Domnului. Aceste ocazii erau Paştele, sărbătoarea săptămânilor şi sărbătoarea corturilor. Aşa cum am spus deja, Paştele era un tablou al morţii Domnului şi prin aceasta un tablou al crucii. Sărbătoarea săptămânilor corespunde clar rusaliilor şi prin aceasta venirii Duhului Sfânt (compară cu Levitic 23,15-20; Faptele Apostolilor 2,1-4). Sărbătoarea corturilor este un tablou al Împărăţiei de o mie de ani. Ea constă din pace, odihnă şi glorie sub guvernarea Domnului Isus. În evanghelia după Ioan citim despre respectarea sărbătorii Paştelui şi a sărbătorii corturilor. Dar nu găsim nici o menţionare a sărbătorii săptămânilor. Şi motivul pentru aceasta trebuie căutat în aceea, că sărbătoarea săptămânilor era umbra a ceva care mai trebuia să vină, şi anume Rusaliile, venirea Duhului Sfânt. Contraimaginea sărbătorii corturilor este scena binecuvântării şi gloriei, când Numele Domnului va da naştere în cele din urmă la bucurie mare şi fericire mare în toată lumea. Aceasta este încă o chestiune de viitor. De aceea sărbătoarea corturilor nu are nici o replică sau contraimagine în creştinătate. Împlinirea ei încă nu a avut loc şi ea va avea loc când va veni Împărăţia Domnului Isus.

   În capitolul 6 al evangheliei după Ioan întâlnim dorinţa lor de a face pe Domnul Isus Împărat. În versetul 15 citim: »Isus deci, ştiind că ei vor veni să-L ia ca să-L facă Împărat, S-a dus iarăşi spre munte, numai El singur.« Dar cum era posibil să se instaureze împărăţia acolo unde păcatul domnea neînfrânat şi starea lumii acesteia era aşa fel, cum o vedem şi astăzi? Imposibil. Şi acesta este şi motivul pentru care puţin mai târziu în capitolul 6 Îl vedem pe Domnul cum El arată clar poporului, că El trebuia să moară şi ei, dacă nu vor mânca carnea Lui şi nu vor bea sângele Lui, nu vor avea viaţă. »Dacă nu mâncaţi Trupul Fiului Omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă« (Ioan 6,53). Acestea sunt cuvintele Lui. Se poate spune că cuvintele Lui n-au fost recunoscute atunci şi chiar şi astăzi nu găsesc o acceptare generală.

   Trebuie să păstrăm înaintea ochilor, că ceea ce noi găsim aici în capitolul 6 este contraimaginea manei, a pâinii, pe care israeliţii au avut-o în pustiu. Nu mă îndoiesc, că în capitolele 5, 6 şi 7 avem un tablou remarcabil a aceea ce fiecare iudeu ar înţelege imediat. În capitolul 5 îi găsim întrucâtva în Egipt, în robie. În capitolul 6 îi găsim în pustiu cu mana în mijlocul lor. Şi în capitolul 7 ei sunt în Canaan şi sărbătoresc sărbătoarea corturilor. Dar s-ar putea pune întrebarea: de ce îi găsim în capitolul 5 în Egipt? Ce vedem acolo? Vedem acolo câţiva schilozi, care sunt vindecaţi prin Domnul de bolile şi durerile lor. Exact aceasta era ce a avut loc în istoria lui Israel. Ei au fost eliberaţi din Egipt prin puterea harului lui Dumnezeu şi aici avem un om, a cărui suferinţă se asemăna cu a lor, şi pe Domnul Isus, DOMNUL IEHOVA, care acum El Însuşi Se afla pe pământ şi care vindeca în chip desăvârşit. În capitolul 6 Domnul face aluzie la experienţa lor din pustiu. Nu au avut ei acolo mana? Ba da. Şi apoi El spune: »Eu sunt pâinea vieţii«. Eu sunt adevărata mana. Voi trebuie să Mă mâncaţi pe Mine, voi trebuie să Mă posedaţi pe Mine. Atunci ei resping aceasta şi cârtesc împotriva Lui, aşa că atunci când mergem în capitolul 7, unde se aminteşte sărbătoarea corturilor şi care într-o oarecare măsură este şi ţinută, Domnul refuză să recunoască sărbătoarea prin prezenţa Sa. De aceea ziua instaurării ei este amânată. Bucuria pe pământ trebuie schimbată cu bucuria în cer, care stă în legătură cu Fiul Omului lepădat pe pământ, dar încununat în cer.

   Domnul era afară şi aceia, care voiau să-L urmeze, trebuiau să întrerupă relaţiile cu ceea ce era de la om şi de la lume, ca să se alipească de Cel lepădat. Duhul lui Dumnezeu consideră important să numească acest eveniment, sărbătoarea corturilor, ca fiind sărbătoarea iudeilor. Acelaşi lucru este valabil şi cu privire la paşte, care de asemenea este numit sărbătoarea iudeilor. Cei care cunosc Scriptura îşi vor aminti că în capitolul 23 din cartea Levitic, unde găsim o relatare detaliată a instaurării acestor sărbători, se spune mereu că sunt sărbătorile Domnului. Aici în evanghelia după Ioan Duhul lui Dumnezeu le declară exclusiv ca sărbători ale iudeilor. Totul era fals, fără conţinut, neveritabil şi cu regret aceasta este exact ceea ce noi astăzi găsim în creştinism. El, Cel care este suma şi substanţa a toate, şi prin aceasta şi contraimaginea a acestor simboluri, Isus Însuşi, Fiul lui Dumnezeu era prezent. În El ar fi putut să aibă loc împlinirea lor. Dar ce pagubă, că ei nu L-au recunoscut şi El era Cel nedorit, Cel ne-binevenit şi Cel necunoscut. Dar nu numai aceasta, El era şi Cel urât, Acela a cărui moarte au pregătit-o iudeii în timp ce ţineau sărbătoarea care se referea la El. De aceea El a plecat.

   Capitolul nostru începe cu motivarea acestei acţiuni: »După aceste lucruri, Isus străbătea Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.« În continuare vedem cum fraţii Lui vin la El şi spun: »Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.« El a făcut dintr-o cantitate mică, care consta din 5 pâini şi 2 peşti, mai mult decât era necesar, ca să sature o mare mulţime de oameni. Aşa cum ne relatează versetul 5, nici fraţii Lui de trup nu credeau în El, dar cu toate acestea ei s-ar fi bucurat foarte mult, dacă ei prin legătura lor cu El, care putea face astfel de lucrări copleşitoare, ar fi primit un impuls în lume. Ce trist este să vezi, că omul foloseşte cu uşurătate Numele lui Hristos pentru a-şi mări popularitatea în lume. Aceasta este inima omului. Fraţii Lui spun în continuare: »căci nimeni nu face ceva în ascuns, ci caută să fie cunoscut în public; dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.« Arată-Ţi valoarea, exercită adevărata sărbătoare a corturilor şi întemeiază Împărăţia. Arată-Te lumii, ocupă-Ţi locul în lume, căci prin aceasta vom profita şi noi. Aceasta este ceea ce gândeau ei în realitate. Dar care este răspunsul Lui? »Timpul Meu n-a sosit încă, dar timpul vostru totdeauna este gata.«

   Acesta este un cuvânt foarte serios pentru cel necredincios. Timpul tău este totdeauna gata. Tu, cel neîntors la Dumnezeu, astăzi este timpul tău. Ziua de astăzi aparţine timpului lumii. Este foarte impresionant, când vedem aici cuvântul Domnului cu privire la sine Însuşi: »Timpul Meu n-a sosit încă«. El Se referă la moartea Sa. Dar cât de cu totul altfel este afirmaţia Lui cu privire la ei. Acum este vorba de timpul lumii, de ziua lumii şi de ziua omului. Timpul vostru însă este permanent gata. Lumea nu vă poate urî pe voi, lumea iubeşte ce este al ei. Tu eşti o parte şi un element al ei. Ea nu te urăşte. Tu eşti o parte integrantă a ei. Probabil eşti necesar pentru progresul ei. Pe Mine însă ea Mă urăşte, deoarece mărturisesc despre ea, că faptele ei sunt rele. Duceţi-vă voi la sărbătoare. Lumea şi religia ei s-au potrivit atunci ca şi acum foarte bine una cu alta şi fiecare creştin ar trebui să se gândească foarte bine dacă el contribuie sau nu contribuie la reînvierea scenei din Ioan 7. Este vorba de înfăţişarea exterioară de bucurie lipsită de orice realitate. Era un simplu formalism exterior şi religios; mort, deoarece era fără Hristos. Nu exista nimic care putea să satisfacă sufletul.

   Dar Domnul răspunde fraţilor Săi cu cuvintele: »… Suiţi-vă voi la sărbătoarea aceasta. Eu nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă timpul.« Când după aceea fraţii Lui s-au suit, S-a dus şi El – dar pe ascuns. Nu ca să Se ataşeze de ei, ci să apară ca Martor împotriva a ceea ce avea loc. El merge direct în Templu, ca să vorbească public. Erau deja multe discuţii cu privire la Persoana Sa şi poporul nu era unanim în privinţa aceasta. Aceasta este totdeauna aşa. Dar nici în această hală oamenii nu sunt una cu privire la El. Sunt inimi care Îl iubesc şi se bucură de El, şi sunt inimi care nicidecum nu se interesează de El, şi să şti, că tu aparţii acestora din urmă, dacă nu eşti încă mântuit. »Mulţimile vorbeau mult în şoaptă despre El.« Ei nu aveau nici o certitudine. Ce era El? Şi: Cine era El? Acestea erau întrebări care îi preocupau. Era El Fiul lui Dumnezeu? Hristosul? Un Om bun sau era numai un înşelător? Nimeni nu ştia. Însă El s-a urcat la Templu şi i-a învăţat. »Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?«

   Aceasta era întrebarea următoare. O astfel de slujbă n-au auzit niciodată. El nu a stat niciodată la picioarele cărturarilor. El nu a vizitat niciodată o instituţie de pregătire teologică, şi nici institutele rabinice, şi de aceea Îşi pun întrebarea: »Cum ştie Acesta carte?« Este o realitate că omul gândeşte, că este imposibil să fi un om cult dacă tu însuţi nu te-ai străduit să înveţi sau să mergi la o şcoală. Dumnezeu este dat la o parte şi Duhul Său este ignorat. Isus a răspuns: »Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis.« Ce har se cuprinde în răspunsul Său! Hristos Se ascunde singur înapoia lui Dumnezeu Tatăl. Este de asemenea remarcabil, cât de clar Îl vedem aici ca Trimisul lui Dumnezeu. Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis. »Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.« Pe de altă parte îi este posibil oricui care vrea să cunoască voia lui Dumnezeu. »Cine vorbeşte de la sine însuşi caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.« Trimisul lui Dumnezeu a venit ca să prezinte inima şi gândurile lui Dumnezeu şi natura Lui, planul Lui şi intenţiile Lui, precum şi să desfăşoare dragostea lui Dumnezeu. Gloria lui Dumnezeu a fost motivul şi ţelul Său. Egoismul era străin lui Isus. El a vorbit totdeauna despre Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Şi astfel citim: »dar cine caută slava Celui care L-a trimis, Acela este adevărat şi în El nu este nedreptate.« Să ne oprim la acest loc. Ţelul lui Isus, când El a mers prin lumea aceasta era să reveleze natura lui Dumnezeu şi să dezvăluie ce era în inima Tatălui şi să aducă omului ce avea el nevoie în ruina sa, în suferinţa sa, în necazul său şi în păcatul său. Toate acestea ar fi imposibile dacă El Şi-ar întemeia împărăţia. El ştia, că nimic altceva decât numai moartea Sa putea să împlinească cerinţele lui Dumnezeu şi nevoia omului. Şi El de aceea a venit, ca să facă voia Aceluia care L-a trimis. În alt loc citim cuvintele Sale: »căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia mea, ci voia Celui care M-a trimis.«

   Domnul întreabă acum care sunt motivele furiei lor împotriva Lui. El a vindecat un sărman olog, care 38 de ani la lacul Betesda nu a avut parte de nimic altceva decât numai de dezamăgiri. Când un om primeşte circumcizia în ziua de sabat, pentru ca Legea să nu fie încălcată, vă mâniaţi pe Mine dacă am făcut un om deplin sănătos în ziua de sabat? În capitolul 5 versetul 17 citim: »Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu de asemenea lucrez.« Cum putea Dumnezeu să Se odihnească într-o lume de păcat, unde răul se răspândea nestingherit, unde domina satan, guverna moartea şi omul era nenorocit şi nefericit – cum putea Dumnezeu să se odihnească acolo? Natura Lui de dragoste făcea aceasta imposibil. Şi de aceea cuvintele: »Tatăl Meu lucrează până acum și Eu de asemenea lucrez«. Acesta este răspunsul lui Hristos. Este imposibil să excluzi înlăuntrul lui Dumnezeu şi tot aşa de imposibil este să opreşti revărsarea harului Său şi bunătăţii Sale. Şi astfel vedem aici pe Fiul Tatălui, expresia binecuvântată şi vie a Dumnezeului minunat, care umple inima lui Dumnezeu, spunând: »Nu judecaţi după aparenţă, ci judecaţi după dreptate.« Rezultatul a fost că au luat naştere mai multe discuţii cu privire la El şi fariseii au trimis slujitori, ca să-L prindă. Ei s-au hotărât să-L omoare, dar nu ştiau cum să înceapă. Nimeni nu a pus mâna pe El, căci ceasul Lui încă nu venise. Ceasul în care El Îşi va da viaţa pentru glorificarea lui Dumnezeu şi pentru salvarea oamenilor, pentru îndepărtarea păcatului şi distrugerea puterii lui satan.

   Situaţia însă a evoluat spre o criză. Mai marii sărbătorii corturilor s-au unit în omorârea Sa. Şi când au venit slujitorii, ca să înlăture Martorul credincios al lui Dumnezeu, după porunca lor, observă ce spune El: »Mai sunt cu voi puţin timp şi apoi Mă duc la Cel care M-a trimis. Voi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni.« El nu spune aceasta cu privire la un suflet care Îl caută insistent. Această afirmaţie nu este valabilă pentru o inimă care Îl iubeşte. Nu este vorba de cineva care tânjeşte după mântuire, care caută har. Nu, aceste cuvinte sunt adresate duşmanilor Săi de moarte, care cereau sângele Lui. »Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni. Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Acesta, ca să nu-L putem găsi?”« Este vorba de faptul că El Se întoarce acolo de unde a venit. Şi când El va face aceasta, El va deschide un drum spre Dumnezeu, aşa că oricine Îl urmează într-acolo o poate face pe baza legitimă a lucrării de mântuire înfăptuite. Adversarii Lui sunt total derutaţi de cuvintele Lui şi arată aceasta prin întrebarea lor: »Unde are de gând să Se ducă Acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci! Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi veni”?«

   Aceasta ne conduce la cuvintele remarcabile, pe care dorim să le studiem mai detaliat: »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.”« Sărbătoarea a durat deja 7 zile şi aceasta era ziua a opta. Şapte este în Scriptură numărul caracterului complet, în timp ce ziua a opta este legată cu binecuvântările învierii. Era în ziua a opta, prima zi a unei săptămâni noi, când Domnul a înviat din morţi. Era la opt zile după ceea ce ne este relatat în Luca 9,23-24, că El a fost văzut în glorie pe muntele schimbării la faţă. De aceea tu vei găsi în Scriptură că ziua a opta stă în legătură cu binecuvântările şi cu gloria învierii.

   Sărbătoarea corturilor ne arată două aspecte. Tipologic arată spre venirea Împărăţiei şi aminteşte de intrarea lui Israel în Canaan. Dumnezeu a îndemnat categoric pe poporul Său, care a ieşit din Egipt, a călătorit prin pustiu şi a ajuns în ţara făgăduită, ca o dată pe an, la sfârşitul recoltării şi culesului viilor să sărbătorească timp de şapte zile o sărbătoare. Ce înseamnă în acest context recolta şi culesul viilor? Nu am nici o îndoială cu privire la ceea ce reprezintă ele. Recolta este în Scriptură un tablou al judecăţii, pe care Domnul o va face odată asupra lumii. O judecată de diferenţiere, în care El va salva pe cei drepţi, şi pe cei răi îi va strânge, conform cu Matei 13,38-43. După aceea vine culesul viilor, şi ce simbolizează el? Este vorba de judecata fără nici o diferenţiere, pe care Fiul Omului o va vărsa peste o lume vinovată şi pătată de sânge, precum şi peste aceia care poartă Numele Lui într-un chip fals şi nevrednic. După acest cules al viilor vedem cum este prezentată Împărăţia Sa şi cum va fi ea instaurată şi de aceea sărbătoarea corturilor nu trebuia sărbătorită mai înainte ca să se fi încheiat recoltarea şi culesul viilor (compară cu Deuteronom 16,13). Prin această sărbătoare Israel exprima în ce fel ei au fost eliberaţi din Egipt şi din sclavie, cum Domnul i-a condus în timpul celor patruzeci de ani de călătorie prin pustiu şi cum în cele din urmă El i-a strămutat în ţara făgăduită, unde El a pregătit un loc pentru ei, care corespundea inimii Lui pline de dragoste. Era o sărbătoare a bucuriei. Ea trebuia caracterizată de veselie. »În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii … «Să observăm că numai la această sărbătoare se afla o zi suplimentară în afara celor şapte zile planificate, în care fiecare era plin de bucurie. Dar unde era Hristos? El era afară şi total despărţit de ceea ce avea loc. »Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea”.« El ştia, că cu toată festivitatea, care se oferea ochilor, El era înconjurat de inimi epuizate, suferinde şi însetate. El ştia că în mulţimea mare, care participa la slujba religioasă, se găseau multe suflete nesatisfăcute, goale şi însetate. Şi nu vedem noi şi astăzi mii de suflete în aceeaşi stare? Ce sete şi suferinţă, da, ce necaz al inimii se arată în mijlocul unei formalităţi religioase, supra îmbelşugate. Ce binecuvântat este să auzi cuvintele Mântuitorului: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« Ce vrea El să spună prin cuvintele »dacă cineva«? Aş dori cu plăcere să ştiu, pe cine nu include El în aceste cuvinte. Este un suflet însetat aici? Da? Atunci El Se referă chiar la tine. S-ar putea ca tu să întrebi: nu se referă aceasta la sfinţi şi la credincioşi, la aceia care au nevoie de înviorare şi de aceea ei trebuie să vină la Isus şi să bea? S-ar putea că şi la aceasta se referă, dar vreau să mă feresc să limitez Scriptura la aceasta. Eu citesc aici: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« »Să vină la Mine«, spune Isus. Dar s-ar putea, ca tu să-mi spui acum, că aici este vorba de aceia care după venirea Duhului Sfânt trebuiau să fie umpluţi cu Duhul Sfânt, căci aici se pleacă de la faptul că Isus S-a reîntors deja în cer.

   Corect, dar nu poate fi nici o îndoială, că Salvatorul nostru, care acum era înălţat la cer şi glorificat, în timp ce El era aici şi mergea prin această lume întunecată, epuizată, neliniştită şi însetată, invita pe toţi. Oricine voia, să vină, ca să bea. Şi orice inimă nefericită, care în această seară aparţine acestei societăţi de însetaţi, să ia seama ce spune El aici: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.« Desigur recunosc, că aici este presupusă existenţa setei, a unei nevoi şi că noi trebuie să venim la El, dacă însetăm. Şi este Persoana Sa care astâmpără setea aceasta. Nimeni nu vine la El, dacă nu se simte însetat. Şi trebuie să recunosc, că Duhul lui Dumnezeu trezeşte această sete, acest simţământ al suferinţei şi al nemulţumirii. Avem noi în seara aceasta astfel de inimi printre noi? Ascultă, prietenul meu: »Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea«. Şi ce vei găsi, atunci când vii: că El te face mulţumit şi îţi astâmpără setea? Mult mai mult decât aceasta! O înghiţitură de apă rece va potoli setea. Ce spune El aici? Îţi voi astâmpăra setea? Nu, ci El spune: te voi face capabil să stingi setea multora. Te voi face ceva. Nu izvorul, căci El este izvorul, ci un canal de binecuvântare pentru alţii. Tu vii la Mine şi Eu vreau mai întâi să-ţi potolesc setea sufletului tău şi după aceea vei deveni un canal prin care râurile lui Dumnezeu vor curge spre cei însetaţi, precum şi spre ceilalţi nevoiaşi. Când inima bea din ceea ce este în Isus şi devine satisfăcută, atunci apele se revarsă şi înviorează alte suflete însetate. Mărturia devine simplă şi naturală. Aici ajungem la o temă minunată şi aproape că îmi este teamă să o ating. Este aşa de măreaţă, aşa de desăvârşită şi de binecuvântată. Tu vii în suferinţa ta, în necazul tău şi cu nevoia ta la Isus, şi ce găseşti? Tot ce inima îşi poate dori. Şi după aceea devii un canal al celor mai bogate binecuvântări pentru alţii.

   În privinţa aceasta toate depind de Duhul Sfânt, »pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El«. Nu este liniştită numai setea, ci din »trupul aceluia« vor curge şi râuri de apă vie. Este clar, că aceasta este posibil numai prin puterea Duhului Sfânt, care vine din gloria în care este Hristos, ca să umple cu gloria Sa inima credinciosului în care El a intrat. Sunt cuvinte minunate, pe care noi le citim în versetele 38 şi 39: »din inima (sau: trupul) lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura. Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era (dat), fiindcă Isus nu fusese încă slăvit« (Ioan 7,38-39). Ce putea să fie mai potrivit pentru lumea aceasta, care se asemăna cu un pustiu uscat, decât »râurile de apă vie«, care curg prin ea? Noi putem numai să ne minunăm, că suntem aceste canale, prin care trebuie să curgă aceste râuri. Dar tocmai acesta este scopul pentru care noi după întoarcerea noastră la Dumnezeu am fost lăsaţi încă aici. Noi trebuie să fim martori ai Domnului nostru, care nu mai este aici. Acest tablou de aici stă în opoziţie evidentă cu cel din capitolul trei, în care naşterea noastră din nou este descrisă ca fiind »prin apă şi prin Duhul«. Nu este nici vorba de »izvoare de apă, care ţâşnesc în viaţa veşnică« (Ioan 4,14), care este un tablou al puterii Duhului în cel credincios, căruia îi dăruieşte bucuria conştienţei de legătura lui cu Tatăl şi cu Fiul, prin care credinciosul ajunge să savureze lucruri pe care el nu le poate vedea, deoarece ele sunt cereşti şi veşnice (Ioan 4). Nu, fără îndoială »râurile de apă vie» din capitolul şapte sunt legate mai mult de slujire decât de adorare. În afară de aceasta ele ne fac să ne gândim la Izvorul inepuizabil a întăririi (înviorării) permanente, care conduc pe credincios prin Duhul să se ridice deasupra împrejurărilor care acţionează asupra lui. De ce îţi amintesc apele vii? Nu este un tablou al binecuvântării bogate? Gândesc, că acest gând conţine o înviorare deplină.

   Să observăm, că Domnul Isus spune, că »cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.« Se exprimă Scriptura cu adevărat aşa? Nu cunosc nici un loc din Scriptură, care redă în felul acesta. De aceea trebuie să fie duhul mărturiei Scripturii, la care Se referă Domnul nostru. Un exemplu pentru aceasta găsim în Proverbe 18,4: »Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci, izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge într-una.« Un alt loc este în Isaia 58,11: »Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul în secetă şi va da din nou putere oaselor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu înşeală.« Este bogat în învăţătură să cercetăm cum este folosit cuvântul »râu« în Scriptură. Dacă deschidem la Psalmul 46, citim în versetul 4: »Este un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sanctuarul locuinţelor Celui-Prea-Înalt». Este deci ceva, care porneşte direct de la Dumnezeu. În versetul 9 al Psalmului 65 se spune: »Tu cercetezi pământul, îl adăpi şi-l umpli cu bogăţii: râul lui Dumnezeu este plin de apă.« Dacă încă nu ai băut niciodată din acest râu şi încă nu ai fost adus niciodată la el, ca să înţelegi însemnătatea lui, atunci trebuie să-ţi spun, că ai pierdut o mare binecuvântare.

   »Râul« se întâlneşte deja pe primele pagini ale Bibliei şi este un tablou remarcabil. Să cercetăm puţin »râul lui Dumnezeu« în Cuvântul Său. Vom constata că, canalele acestui râu iau forme diferite în funcţie de perioade, cu toate că este acelaşi râu care le alimentează. Să mergem în cartea Geneza capitolul 2, unde avem prima numire în Eden. În versetul 10 este descrisă binecuvântarea creaţiei: »Un fluviu ieşea din eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru râuri». Este deci râul lui Dumnezeu, care duce binecuvântare şi înviorare în toată lumea. Era o perioadă de har precum şi a binelui pe pământ şi fericirea omului era strâns legată cu creaţia şi cu Dumnezeu, Creatorul ei.

   Dar după aceea a venit căderea în păcat şi ea durează (după cât ştiu eu) până în capitolul 17 al cărţii Exod (cartea care ne prezintă simbolic salvarea prin sânge), când citim iarăşi ceva despre râu. În capitolul citat găsim pe israeliţi în pustiu. Fără apă! Ce se întâmplă? În versetul 5 citim indicaţiile date lui Moise: »Şi Domnul i-a zis lui Moise: „treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi pleacă. Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; şi tu vei lovi stânca şi va ţâşni apă din ea şi poporul va bea.” Moise a făcut aşa, în faţa bătrânilor lui Israel.«

   Să mergem în Psalmul 78, ca să aflăm ce spune Duhul Sfânt despre această întâmplare. El o descrie în cuvinte impresionante: »A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din adâncuri, din belşug; şi a făcut să ţâşnească izvoare din stâncă şi a făcut să curgă apă ca râuri. Iată, El a lovit stânca şi au ţâşnit ape şi s-au revărsat râuri« (versetele 15.16 şi 20). A fost realmente aşa, că robul a lovit stânca şi din ea a curs înviorarea, pe care Dumnezeu voia s-o dea poporului Său epuizat. Pe tot parcursul călătoriei lor prin pustiu i-a însoţit acest râu de binecuvântare, deoarece ei erau poporul salvat al Domnului. Este posibil, că existau multe canale, prin care curgea binecuvântarea, ca să astâmpere setea acestui popor mare al lui Dumnezeu, însă era un Izvor: stânca lovită. Din 1 Corinteni 10 învăţăm să cunoaştem înţelesul  acestei stânci: »şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească, care îi însoţea; şi stânca era Hristos.« Stânca era Hristos şi apa era Duhul lui Dumnezeu. Recunosc că este un tablou (şi cât de potrivit se folosesc tablourile în Scriptură) despre Duhul Sfânt, care urma să coboare, ca să glorifice pe Hristos. Este Duhul lui Dumnezeu, care vine dintr-un Hristos viu, ca să învioreze sufletele, care vin la El şi cred în El, cu binecuvântări inepuizabile, ca să facă din ele un canal de binecuvântare prin care curge binecuvântarea spre alţii.

   Când Israel s-a stabilit în ţara făgăduită, atunci acolo a fost şi locul locuinţei Domnului şi El a udat ţara cu »ploaia cerului«. Aici, în Ioan 7, ne găsim însă într-un timp în care sosise momentul să părăsească din nou ţara Canaan, deoarece a devenit o ţară uscată, privită duhovniceşte, şi râul lui Dumnezeu nu mai putea fi găsit acolo. Începând de acum acest râu, potrivit cuvintelor Domnului nostru, va curge din Fiul Omului glorificat şi prin canale cu totul noi, pentru poporul Său credincios de pe pământ, spre înviorarea celor ce au nevoi spirituale. Pământul ca atare va fi în continuare lepădat. Perioada de timp actuală este caracterizată prin binecuvântări spirituale în locurile cereşti şi nu pământul, ca să rămânem la prezentarea simbolică, este udat, ci poporul lui Dumnezeu, Biserica, care există de la coborârea Duhului Sfânt şi locuirea Lui în cei credincioşi. Acesta este înţelesul învăţăturii date de Domnul în acest capitol. Când Biserica va fi luată în cer, atunci Râul lui Dumnezeu va găsi alte canale, ca să binecuvânteze din nou pământul. Aceasta va avea loc în Împărăţia viitoare a Domnului. În cartea Apocalipsa capitolul 22 aflăm ceva despre partea cerească a acestei Împărăţii şi vedem acolo că »râurile apei vieţii« ies din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului (Apocalipsa 22,1-2), ca să menţină totul în prospeţime şi bucurie. Când privim în Împărăţia de o mie de ani de pe pământ vom observa cum acest râu iese »de sub pragul casei» Sionului pământesc, ca să ude nu numai Ierusalimul, ci întreg pământul (compară cu Apocalipsa 7,17; Ezechiel 47,1-12; Ioel 3,18; Zaharia 14,8). Va fi un timp minunat al gloriei cereşti şi pământeşti, care va corespunde Râului lui Dumnezeu, care este plin de apă (un tablou al Duhului Sfânt). Râurile vor curge nestingherit în toate direcţiile posibile, deşi caracterul binecuvântărilor nu va atinge profunzimea şi plinătatea perioadei actuale de timp.

   Dar să revenim la Râu. De unde curge acest râu astăzi? El curge din inima Fiului Omului înviat, aflat în glorie, care dă Duhul Sfânt oricărui suflet care vine cu adevărat la El. Orice îndoială în privinţa aceasta este înlăturată, dacă citim: »Dar El spunea acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care vor crede în El; căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit.« Aici nu este vorba de ceva material din creaţie. Este Duhul lui Dumnezeu, care vine de la un Salvator înălţat la cer, ca să fie Martorul gloriei Sale şi puterea care ne face capabili să savurăm tot ce curge spre noi din gloria în care El se află acum. Pe baza mântuirii înfăptuite noi primim iertare, justificare, pace, primire şi conştienţa relaţiei noastre cu Dumnezeu ca Tată al nostru. Prin primirea Duhului Sfânt noi am fost aşezaţi în poziţia creştină. Întrebarea se ocupă acum nu numai cu potolirea şi stingerea setei, ci şi, după ce setea a fost stinsă, ca sufletul să fie umplut şi în cele din urmă să ajungă, ca din el să curgă »râuri de apă vie«.

   Această afirmaţie este foarte puternică. Sunt convins că în seara aceasta în această sală sunt oameni însetaţi. Ei au devenit vii prin Duhul şi doresc după Hristos. Ei sunt îngrijoraţi, încercaţi, probabil evlavioşi şi oameni ai rugăciunii, aşa cum era Corneliu. Cu toate acestea nu au linişte, deoarece încă nu posedă Duhul lui Dumnezeu. Ei au cunoscut numai o alergare neîntreruptă şi niciodată nu vor avea pace în sufletul lor, atâta timp cât nu au ajuns la capăt cu eul propriu, nu s-au plecat înaintea dreptăţii lui Dumnezeu, care s-a arătat aşa de deplin la cruce, şi nu recunosc că tot ce sunt ei şi tot ce au făcut ei a fost înlăturat prin cruce. Pentru ei este vorba de faptul să vadă că Dumnezeu i-a primit în Hristos, care a murit la cruce şi a înviat.

   Fiecare credincios în parte primeşte Duhul, care este dat din gloria în care este Hristos în momentul când el primeşte mărturia lui Dumnezeu despre lucrarea pe care el a fost aşezat (Efeseni 1,13). Duhul lui Dumnezeu devine prin aceasta pecetea credinţei, prin aceea că se primeşte mărturia lui Dumnezeu dată lucrării lui Hristos şi este puterea bucuriei asupra poziţiei produse, ceea ce constituie poziţia creştină normală. Dacă vorbesc despre poziţia creştină, vreau să explic pe scurt la ce mă refer prin aceasta. Este locul nou, al cărui etalon şi caracteristică este Hristos, care a înviat dintre cei morţi şi pe baza lucrării de mântuire ocupă ca Om înaintea lui Dumnezeu un loc nou, unde El va duce pe toţi ai Săi. În această poziţie credinciosul este făcut conştient de Duhul care locuieşte în el, cu rezultatul că pe el îl înconjoară o pace deplină, căci ce ar mai putea împiedica această pace?

   Este adevărat, că noi primim totul în Hristos şi prin Hristos. La început stă iertarea păcatelor. Setea noastră este stâmpărată şi noi primim Duhul Sfânt, care în caracterul »apei vii« curge prin noi spre alţii. Când mergem la Domnul şi inimile noastre sunt binecuvântate, înviorate şi sprijinite prin perceperea harului Său, noi suntem chemaţi să-L prezentăm aici pe pământ. Prin Duhul lui Dumnezeu suntem făcuţi capabili să fim canale de binecuvântare pentru alţii, care sunt în jurul nostru. Izvorul este Salvatorul aflat în glorie, în timp ce credinciosul reprezintă aici pe pământ canalul acestor »râuri de apă vie«, sprijinit prin puterea Duhului Sfânt. Întâlnim aici gândul referitor la slujire şi mărturie pentru Hristos. Dacă am primit Duhul Sfânt şi ne folosim de acest Izvor infailibil al apei vieţii prin părtăşia zilnică, da, în fiecare ceas, cu Domnul, atunci va avea loc ce este descris aici prin cuvintele: »din trupul lui vor curge râuri de apă vie«. Venim din bucuria părtăşiei, în care mai întâi noi am fost aduşi în inimile noastre proprii, şi rezultatul este mărturie şi lucrare, prin aceea că noi vestim Evanghelia, slujim în Cuvânt, păşunăm mieluşeii şi oile turmei lui Hristos, căutăm pe cei pierduţi, aducem pe drumul cel bun pe cei rătăciţi, vizităm pe bolnavi, pe săraci, pe cei întristaţi, pe văduve şi orfani. Realmente orice ramură a slujirii creştine este inclusă, începând de la paharul cu apă rece »în numele unui ucenic« şi până la formele cele mai înalte ale slujirii spirituale.

   Este energia care se revarsă a Duhului lui Dumnezeu, care vine din gloria lui Hristos şi este legată cu ea în modul cel mai intim, care lucrează în inima credinciosului şi îl conduce să fie un canal permanent de binecuvântare, oriunde s-ar afla el. Duhul îi deschide buzele şi îi formează viaţa, aşa că el este o mărturie vie faţă de toţi care vin în contact cu el. El devine o ilustrare a ceea ce Petru exprimă prin cuvintele: »Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată« (1 Petru 2,9). Este ceva minunat să fi nu numai un »preot sfânt« în adorare, ci şi un »preot împărătesc« în lucrare. Pe primul îl găsim prezentat în Ioan 4, pe ultimul în Ioan 7.

   Doresc să citez încă o dată cuvântul Domnului: »dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum a zis Scriptura.« Probabil gândeşti, că nu ai nici cea mai vagă idee despre aceasta. Atunci este momentul culminant să te preocupi detaliat cu aceasta, ca să primeşti cunoştinţă despre aceasta. Şi aceasta este ceea eu doresc să dau fiecăruia dintre voi. Nu gândiţi şi voi, că este ceva minunat de frumos să fi numit aşa într-o lume întunecată, suferindă, stricată, împovărată de păcat şi condusă de satan? Nu ar fi minunat să fi umplut cu Hristos şi cu Duhul Sfânt? Şi de asemenea nu ar fi grandios să mergi prin lumea aceasta în părtăşie cu Hristos, să primeşti totul de la El, ca să fi în mâna Lui unealta pentru ajutorarea şi binecuvântarea altora? Aceasta ar genera o diferenţă mare în viaţa ta. Stau sub impresia că cei mai mulţi creştini în privinţa lucrurilor spirituale doresc mai mult să primească decât să dea. Este în ordine să primeşti, însă dacă stăvilarele nu sunt deschise, ca să las să curgă binecuvântarea prin mine, în curând bucuria inimii va fi învinsă.

   Dacă ne-am gândi mai mult la faptul că noi posedăm totul în Hristos şi că noi suntem numai canale de comunicare, ca să luăm din depozitele inepuizabile ale harului, care se găsesc în El, şi să le călăuzim spre inimile nevoiaşe din jurul nostru – ce schimbare s-ar constata în viaţa noastră zilnică şi ce bucurie ar caracteriza viaţa noastră! Domnul să dăruiască har fiecăruia dintre noi, ca noi să mergem la El, ca să bem din harul Său şi din Duhul Său, pentru ca să devenim pe pământul acesta martori ai dragostei Sale, eliberaţi şi capabili să lăsăm să strălucească frumuseţea şi puterea de atracţie a acestui har, prin care El ne-a chemat la astfel de privilegii minunate.

Capitolul 6

https://comori.org/noul-testament/galateni/epistola-catre-galateni/capitolul-6-12

 J. N. Darby

Capitolul 4

 J. N. Darby

Capitolul 3

 J. N. Darby

Capitolul 2

 J. N. Darby

Galateni 2

1 După paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.

Patrusprezece ani. Firul gândirii lui Pavel continuă fără întrerupere. Nu e clar dacă această perioadă de 14 ani a început cu convertirea lui sau cu vizita sa la Ierusalim trei ani mai târziu. În ce priveşte comentarii asupra detaliilor vezi p. 100, Nota adiţională la Fapte 15. scopul menţionării celor 14 ani este de a scoate în evidenţă după un cât de lung timp de la convertirea lui a avut Pavel o întâlnire mai importantă cu cei doisprezece. El nu împrumutase de la ei Evanghelia pe care o predicase de 14 (sau 17) ani.

Din nou la Ierusalim. Dacă perioadele de 3 ani şi 14 ani sunt succesive, au fost 17 ani de la data convertirii lui Pavel până la data celei de-a doua vizite la Ierusalim, şi cei 14 ani de la scurta întâlnire de 15 zile acolo cu Petru (cap. 1:18). După cum deja s-a notat (vers. 18.19), fusese puţin prilej pentru Pavel de a învăţa ceva de la apostoli la data acelei prime vizite. În cap. 2:1-10 Pavel lămureşte că el nu e în nici un caz îndatorat apostolilor în ce priveşte solia pe care o predica (vezi vers. 6.7). În ce priveşte legătura vizitei din Gal 2:1-10 cu aceea din Fapte 11:25-30 vezi p. 318, 319. Acest comentariu favorizează egalizarea vizitei din Gal 2:1-10 cu aceea din Fapte 15.

Cu Barnaba. Când apostolul Pavel a fost trimis de biserica din Antiohia să ia parte la conciliul din Ierusalim a fost acompaniat şi de alţii, unul din aceştia fiind Barnaba (vezi Fapte 15:2). Considerând relatările din Fapte 15 şi Galateni 2 că sunt paralele, unul din ei a fost Tit. Luca nu menţionează pe Tit în legătură cu niciuna din călătoriile lui Pavel. Cea dintâi referire la el a lui Pavel este în a doua epistolă către Corinteni, unde el îl consideră un ajutor de cel mai mare folos (vezi 2Cor 2:13).

2 M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

o propovăduiesc eu între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau săfi alergat în zadar.

În urma unei descoperiri. [Prin descoperire, KJV]. Admiţând că aceasta este aceeaşi cu aceea din Fapte 15, declaraţia lui Pavel de aici, că Dumnezeu l-a îndrumat să viziteze Ierusalimul pare să fie în conflict cu aceea a lui Luca, care spune că Pavel şi Barnaba au fost trimişi la Ierusalim de biserica din Antiohia. Par că atât Pavel cât şi biserica din Antiohia au fost îndrumaţi de Dumnezeu să facă vizita la Ierusalim la care apostolul face aici referire. Într-un chip asemănător Duhul Sfânt şi biserica au fost uniţi la trimiterea lui Pavel şi a lui Barnaba în întâia lor călătorie misionară (Fapte 13:2-3). Comparaţi şi Num 13:1.2 cu Deu 1:22. Adesea Pavel a primit iluminare cerească. La diferite ocazii el a fost îndrumat, înştiinţat sau încurajat de Dumnezeu (vezi Fapte 16:9; 20:23; 23:11; 27:22-26).

Le-am arătat. [Comunicat, KJV]. Sau declarat, expus. Instrucţiunile pe care Pavel le primise prin descoperire l-au îndrumat să meargă la Ierusalim şi să prezinte înaintea conducătorilor de acolo Evanghelia pe care el o predica în mijlocul neamurilor. Având în vedere îndoiala din mintea unora cu privire la calificările lui ca apostol şi natura Evangheliei sale, procedeul acesta pare cât se poate de corespunzător. Conducătorii de la Ierusalim aveau dreptul şi datoria de a cunoaşte şi aprecia acest lucru.

Îndeosebi. [În particular, KJV]. În chip înţelept, Pavel căuta să evite trezirea fără rost a opoziţiei la felul de acţiune la care Dumnezeu îl chemase, totuşi în acelaşi timp, se consfătuia cu conducătorii recunoscuţi ai bisericii.

Mai cu vază. [Cu reputaţie, KJV]. Adică, aceia care erau conducători identificaţi în vers. 9 ca Iacob, Petru şi Ioan. Nu există motiv de a pune la îndoială faptul că Pavel recunoştea poziţia acestor apostoli seniori, deşi mai târziu (vers. 6) el minimalizează valoarea oricărei învăţături pe care ar fi primit-o de la ei.

Ca nu cumva. Pavel nu sugerează aici nici o îndoială în mintea sa cu privire al temeinicia Evangheliei sale, ci a succesului vizitei sale la Ierusalim. El se temea ca nu cumva fraţii din Ierusalim să dezaprobe lucrarea lui de predicare a Evangheliei către neamuri. Aceasta a fi fost o mare biruinţă pentru potrivnicii săi iudaizanţii şi un obstacol serios pentru planurile sale de evanghelizare a neamurilor. Dacă iudaizanţii ar fi fost în stare să se opună lui Pavel cu scrisori oficiale de la cei doisprezece apostoli condamnându-l pe el şi Evanghelia lui, el ar fi fost imediat categorisit ca apostol al rătăcirii.

3 Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur

Să se taie împrejur. [Să fie circumcis, KJV]. Versetele 3-5 sunt parantetice faţă de linia principală a argumentaţiei. Incidentul cu Tit e o dovadă palpabilă că apostolii înţeleseseră şi aprobaseră Evanghelia lui Pavel. S-ar putea să mai fi fost încă un motiv puternic în mintea lui Pavel pentru introducerea incidentului acestuia. Timotei, el însuşi un galatean, jumătate iudeu, jumătate dintre neamuri, fusese circumcis la începutul lucrării sale ca o concesiune pentru prejudecata iudaică (Fapte 16:1-3). În ce priveşte o enunţare a principiului implicat vezi 1Cor 9:21-23. Compromisul era de natură practică intenţionat să faciliteze predicarea Evangheliei printre iudeii din ţările locuite de neamuri. În cazul lui Tit, un om pur-sânge dintre neamuri, lucrurile erau diferite. Dacă Pavel ar fi consimţit să circumcidă pe Tit şi-ar fi tăgăduit Evanghelia şi ar fi apărut că admite că aceste forme exterioare erau esenţiale pentru mântuire. Scopul lui Pavel în menţionarea incidentului care cuprindea pe Tit este de a cita un caz când apostolii înşişi nu au cerut ca un om dintre neamuri să fie circumcis. Evident ei nu au cedat la cererile fraţilor mincinoşi care duseseră pe galateni în rătăcire şi aceştia trebuiau acum să întâmpine un argument cât se poate de dificil de a răspunde la el. Faptul că apostolii din Ierusalim nu au impus ca Tit să fie circumcis este o dovadă cu privire la inconsistenţa poziţiei iudaizanţilor în această privinţă.

Incidentul descoperă atât consecvenţa lui Pavel, cât şi bunăvoinţa conducătorilor de a da la o parte prejudecata şi de a recunoaşte adevărul atunci când le-a fost prezentat. Duhul acesta a făcut cu putinţă ca Dumnezeu să lucreze prin biserica primară pe o cale minunată. El caută acelaşi duh de iubire şi de toleranţă în biserica de azi. Trebuie să fie aceeaşi bunăvoinţă de a accepta lumina nouă când e prezentată, dacă biserica urmează să ajungă la noi înălţimi de experienţă spirituală, şi la noi adâncimi – o nouă înţelegere – a planului lui Dumnezeu pentru biserica Sa.

4 din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie;

Fraţilor mincinoşi. Aceşti iudaizanţi bigoţi erau probabil farisei creştini din Fapte 15:5. Scopul lor era de a influenţa pe iudeii care credeau, să fie contra lui Pavel din cauza indiferenţei lui faţă de cerinţele legii ceremoniale.

Să pândească. [Să spioneze, KJV]. Pretinsa lor prietenie avea un motiv sinistru – gelozia pentru slobozenia [libertatea] convertiţilor dintre neamuri.

Slobozenia. [Libertatea, KJV]. Adică scutirea de cerinţele legii rituale şi de legalism ca mijloc de mântuire (vezi p. 933).

Robie. Un mod de a se referi la cerinţele legii rituale şi la legalism (vezi cap. 4:3.9.24.25.31; 5:1.2). Toţi aceia care adoptă principiul legalismului – că mântuirea poate fi dobândită prin conformarea la un cod prescris – evident se leagă să se conformeze la fiecare cerere a acelui cod. Ei devin robi ai legii, obligaţi să facă toate lucrurile prescrise în cartea legii (cap. 3:10). Dacă ar fi fost să se facă pe voia iudaizanţilor, libertatea Evangheliei ar fi fost înlocuită cu robia care vine pe urma dependenţei de fapte..

5 noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

Lor. [Cărora, KJV]. Adică, iudaizanţilor şi cererii lor ca Tit să fie circumcis.

Nu n-am supus. [Le-am dat loc prin supunere, KJV]. Sau supus. Însăşi problema care tulbura acum bisericile din Galatia se iscase la Ierusalim cu privire la Tit. Dar apostolii pare că au refuzat de a susţine cererea iudaizanţilor ca Tit să fie circumcis. În felul acesta, căutând să impună circumciziunea galatenilor, iudaizanţii – nu Pavel – erau împotriva poziţiei apostolilor.

Adevărul. A ceda înaintea iudaizanţilor – fie la Ierusalim, fie în Galatia – ar fi însemnat a tăgădui marele principiu al îndreptăţirii prin credinţă. În nici un sens nu era o manifestare din partea lui Pavel; ci mai degrabă era o poziţie hotărâtă împotriva unei încercări de a perverti Evanghelia prin punerea îndreptăţirii prin faptele legii în locul adevărului cardinal al Evangheliei – îndreptăţirea prin credinţă.

6 Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adăugat nimic.

Socotiţi ca fiind ceva. [Păreau să fie ceva, KJV]. Adică, probabil, apostolii înşişi, conducători recunoscuţi ai bisericii. Persoanele acestea sunt de asemenea descrise în vers. 2 ca oameni mai cu vază [cu reputaţie]. Versetul 6 continuă firul cugetării întrerupte de vers. 3-5. Pavel nu vorbeşte aici dezaprobator despre aceşti oameni cu vază aşa cum ar apare la prima vedere, deoarece acceptarea lui Pavel de către ei şi aprobarea din partea lor a Evangheliei lui (cap. 1:24; 2:9) constituie o dovadă importantă care confirmă autoritatea lui ca apostol. Vezi vers. 9.

Orice ar fost ei. Scopul acestei paranteze e de a reaminti galatenilor că subiectul în discuţie nu este excelenţa apostolilor ci valabilitatea Evangheliei lui Pavel. Personalitatea, şi chiar şi slujba de rang înalt, are mai puţină însemnătate decât adevărul. Fără îndoială cei doisprezece avuseseră mari privilegii. Ei fuseseră asociaţi personal cu Isus timp de trei ani. Ei Îl auziseră predicând. Fuseseră martori la minunile Lui. Pavel nu scade din importanţa apostolilor, ci se străduieşte să lămurească faptul că poziţia şi slujba lor nu puteau să aibă nici o legătură de nici un fel cu problema aflată în discuţie. Dumnezeu nu a consultat pe om cu privire la ce este adevărat, ci îl însărcinează să facă cunoscut adevărul. La această importantă datorie fusese chemat Pavel, la fel ca şi cei doisprezece.

Faţa oamenilor. [Persoană, KJV]. Literal, faţă, adică la înfăţişarea exterioară în contrast cu caracterul lăuntric (vezi 1Sa 26:7). Aceasta fiind metoda lui Dumnezeu de evaluare pentru ce ar trebui ca poziţia sau rangul să fie considerate mai presus de caracter? Adevărul e de însemnătate capitală. În timp ce poziţia sau rangul celor care îl vestesc este de mică însemnătate. Cu toate acestea, Pavel a susţinut totdeauna cu credincioşie pe cei numiţi în locuri de răspundere în biserică. El ţinea cu cea mai mare stimă la aceia care, ca şi el, fuseseră însărcinaţi de Dumnezeu să predice Evanghelia. El considera propria sa chemare ca o mare onoare şi credea că ea era plină de autoritate pe care el era obligată să o exercite când ocazia o cerea (vezi Rom 11:13; 2Cor 13:2). Comparaţi Fapte 10:34.

Nu mi-au adăugat. Evanghelia lui Pavel provenise din aceeaşi sursă ca şi aceea a apostolilor, şi era o Evanghelie completă. A adăuga la ea sau a scoate din ea ar fi stricat desăvârşirea ei. Puterea argumentaţiei lui este că deşi Pavel nu convenise în prealabil cu cei doisprezece şi nici nu fusese învăţat de ei, Evanghelia lui era la fel ca a lor. Examinând cererea iudaizanţilor ca Tit şi convertiţii la creştinism dintre neamuri să fie obligaţi să se supună la circumciziune, apostolii s-au găsit în complet acord cu Pavel. Ei nu au propus lui Pavel nici să-şi retuşeze, nici să-şi modifice poziţia.

7 Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur –

Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur. [Evanghelia necircumciziei, KJV]. Nu sunt două Evanghelii diferite, una pentru cei circumcişi şi alta pentru cei necircumcişi. Aşa cum Pavel lămureşte în capitolele 3 şi 4, atât iudeii cât şi neamurile sunt mântuiţi prin credinţi şi nu prin faptele legii (vezi cap. 3:28). Faptele Legii în realitate nu fac deloc parte din Evanghelie. Diferenţa nu era în solie, ci în poziţia anterioară a acelora cărora le era prezentată.

Lui Petru. Sunt două cercuri de ascultători – iudei şi neamuri – dar o singură Evanghelie. Pavel fusese trimis ca ambasador la unii şi Petru la ceilalţi (vezi vers. 7-9).

8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor –

Făcuse. [Lucrase efectiv în, KJV]. Literal, lucrase în, adică, însufleţise. Cuvântul efectiv [KJV] a fost adăugat de traducători. Succesul lucrării lui Petru era dovadă că Dumnezeu lucra prin el. Dar acelaşi lucru era adevărat şi cu privire la lucrarea lui Pavel. Ar fi fost inconsistent de a aclama pe unul şi de a osândi pe celălalt. Sursa autorităţii şi puterii lui Pavel este aceeaşi ca şi a lui Petru. Dacă unul e apostol, tot aşa şi celălalt.

Făcuse şi din mine. [Era puternic în, KJV; M-a mânat şi pe mine, G. Galaction]. Identic în textul grec cu cuvântul lucrase efectiv în, [KJV], din prima parte a versetului.

9 şi, când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.

Iacov. Nu fratele lui Ioan, care fusese dat morţii înainte de întâia călătorie misionară a lui Pavel (Fapte 12:1-2), ci fără îndoială Iacob fratele Domnului, era deja făcut cunoscut în Gal 1:19. faptul că el este numit cel dintâi şi lasă a se înţelege că el era, la vremea acea conducător între apostoli, la Ierusalim. În relatarea lui Luca privitor la Conciliul din Ierusalim (Fapte 15) Iacob are locul cel dintâi printre conducătorii bisericii (vezi vers. 13, 19-20). Faptul că Iacob, conducătorul recunoscut al bisericii, nu fusese unul din cei doisprezece, dezumflă acuzaţia iudaizanţilor că Pavel nu poate fi considerat un apostol adevărat. Câteva manuscrise şi versiuni vechi zic: Petru şi Iacob, evident pentru a face pe Petru să apară întâiul între apostoli.

Chifa. Vezi Mat 16:18;Mar 3:16.

Ioan. Vezi Mar 3:17.

Sunt priviţi. [Părea să fie, KJV]. Adică erau în general consideraţi a fi. Pavel s-ar fi putut ca

anume să fi evitat a spune că aceştia erau conducători. Succesul sau insuccesul Evangheliei nu depinde de nici un om sau grup e oameni. Nici o persoană nu este indispensabilă pentru succesul ei.

Stâlpi. Adică, conducători în biserică. Dacă Iacob, care nu era dintre cei doisprezece, e ţinut într-o stimă atât de mare încât să fie considerat stâlp în biserică la egalitate cu Petru şi Ioan, atunci Pavel de ce să nu fie?

Mâna dreaptă. Apostolii conducători au încheiat un acord oficial, amical cu Pavel, recunoscând apostolia lui şi aprobând Evanghelia lui. Darea mâinii drepte era o practică obişnuită la alte naţiuni ca şi la iudei. Actul acesta evident implica mai mult decât o admitere de formă că Dumnezeu chemase şi binecuvântase pe Pavel şi pe Barnaba, şi o recunoaştere rezervată a vederile lor. Apostolii, prin gestul lor, îi recunoşteau ca egali în lucrarea creştină. La fel, Evangjelia lor era acceptată ca fiind curată şi vrednică de a fi predicată.

De însoţire. [părtăşie KJV]. Gr. koinonia, participare, parteneriat, asociere.

La neamuri. [La păgâni, KJV]. Apostolii nu erau geloşi pe succesul relatat de Pavel şi de Barnaba, ci s-au bucurat de el. Ei au consimţit la continuarea lucrării lui Pavel între neamuri. Aceasta este o bună ilustrare a posibilităţii de a se ajunge la o soluţie armonioasă la probleme dificile ale bisericii fără dispută şi ceartă inutilă. Multe conflicte care au făcut de ocară biserica în secolele de mai târziu n-ar fi apărut dacă credincioşii ar fi fost tot atât de oneşti ca şi mentalitate solidă a conducătorilor din vremurile apostolice.

10 Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.

Să ne aducem aminte de săraci. Fără îndoială aceasta se referă la săracii creştini din Iudea. Două motive sunt evidente din cererea aceasta. Întâiul, evident, este lipsa. Al doilea este o dorinţă de a preveni înstrăinarea noilor convertiţi dintre neamuri de creştinii dintre iudei. Faptul că el fusese primit oficial de conducătorii bisericii ca apostol al neamurilor nu va schimba atitudinea lui faţă de conaţionalii săi, iudeii.

Chiar aşa am şi căutat să fac. Pavel a onorat plin de zel cererea aceasta făcând apeluri repetate la bisericile dintre neamuri din Macedonia şi Grecia pentru contribuţii bogate (vezi Rom 15:25-27; 1Cor 16:3; 2Cor 8).

11 Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit.

Când a venit Chifa. [Când a venit Petru, KJV]. Deşi puterea lui Petru (vers. 11-14) ni se pare curioasă după experienţa lui cu Corneliu (Fapte 10:19 la 11:18( şi mai ales după decizia Conciliului de la Ierusalim (Fapte 15:9.22.29), este evidentă că Pavel relatează aici incidentul în ordinea cronologică proprie. Ar trebui să se reţină că decizia Conciliului de la Ierusalim, se ocupa numai de credincioşii dintre neamuri. Ea nu elibera pe creştinii iudei în mod specific de cererile legii rituale. Pierzând procesul cu privire la convertiţii dintre neamuri, iudaizanţii în mod natural refuzau de a vedea mai mult în decizie decât era faptic spus. Dar Pavel şi alţii judecau în mod drept că dacă neamurile puteau fi mântuite fără legea rituală, tot aşa se putea să fie şi cu iudeii. Când era la Ierusalim Pavel nu a avut obiecţiuni serioase faţă de participarea lui însuşi la ceremoniile rituale (cf. Fapte 21:29-27), ca iudeu. În ce priveşte consumarea de alimente oferite idolilor (2Cor 10:27-29), nu era amestecat nici un principiu moral (cap. 8:8). Preocuparea lui Pavel cu ocazia aceasta era de membrii bisericii (cf. 1Cor 10:29-33), şi biserica din Antiohia era alcătuită mai ales din persoane dintre neamuri (Fapte 11:19-21). De aceea Petru ar fi trebuit să stea ferm pe poziţia pe care o luase la început, intrând în părtăşie cu credincioşii dintre neamuri pe bază de deplină reciprocitate.

Vizita lui Petru în Antiohia a fost făcută pe cât se pare la scurt timp după încheierea Conciliului din Ierusalim. Din Fapte 15:1.2 este evident că discuţia de la Antiohia cu privire la chestiunea circumciziunii procurase ocazia imediată pentru convocarea acestui conciliu. Acum când dilema fusese rezolvată într-un fel aparent satisfăcător pentru toţi cei în cauză, ar fi fost natural ca cel puţin unii din conducători să viziteze Antiohia. Din raportul participării lui Petru la conciliu (vezi Fapte 15:6-11), îndeosebi experienţa lui în casa lui Corneliu, s-ar fi aşteptat ca el să facă tot ce ar fi putut la Antiohia pentru a calma diferenţele de opinie şi de a ajuta să se pună în aplicare decizia conciliului.

I-am stat împotrivă. Incidentul acesta dovedeşte clar egalitatea lui Pavel, ca apostol şi îndreptăţeşte argumentul său contra cererii ca neamurile să se conformeze practicilor legale iudaice (vezi vers. 14). Pavel, Barnaba şi alţi doi fuseseră aleşi pentru a transmite decizia conciliului înapoi la Antiohia (vezi Fapte 15:22.23). Din cauză că Petru fusese favorabil deciziei, şi fără îndoială contribuise cu toată inima la ea, nu se poate spune că a fost o controversă între el şi Pavel. Ei erau în acord cel puţin asupra principiilor generale, şi în fel acesta asupra deciziei luate de conciliului cu privire la statutul neamurilor în cuprinsul bisericii creştine. Decizia aceasta clară şi lipsită de echivoc fără îndoială a procurat baza mustrării adresate de Pavel lui Petru pe faţă, şi a îndreptăţit-o.

Ar trebui să fie cu putinţă pentru conducătorii bisericii să discute diferite opinii fără să creeze resentimente. E logic de a admite că tăcerea lui Petru a reflectat admiterea din partea lui că greşise în modul său de gândire. Acesta a fost un lucru nobil. Unitatea de efort e necesară pentru succes în orice întreprindere. Biserica nu poate să-şi împlinească însărcinarea până când nu e acelaşi fel de onestitate şi sinceritate care se da pe faţă la conducătorii de la centru.

Era de osîndit. [Era de mustrat, KJV]. Unii scriitori bisericeşti timpurii stăruiau că Petru cel pomenit aici nu era apostolul Petru, ci unul din cei şaptezeci. Alţii pretindeau că cei doi apostoli aranjaseră scena mai înainte ca o lecţie pentru iudaizanţi ca ei să fie tot atât de dispuşi să se supună cum a fost Petru la argumentele convingătoare. Încercările acestea cum şi altele de a înlătura faptele simple erau năsute din credinţa preconcepută în primatul lui Petru şi o indispoziţie de a admite că el ar fi putut să greşească, ca să nu mai vorbim de faptul de a fi fost mustrat pe faţă de un coleg apostol. Pare că Petru şi-a dat seama de propria greşeală şi n-a făcut încercarea de a se justifica sau a se scuza. O astfel de reacţiune e în acord cu ceea ce s-ar fi putut aştepta de la Petru după marea lui mărturisire (vezi Ioan 21:15-17). Ea l-a distins ca un bărbat cu o statură spirituală nobilă.

12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.

De la Iacov. Tot ce se poate deduce fără ezitare cu privire la aceşti credincioşi despre care se spune că veniseră de la Iacob e că ei erau membri ai bisericii din Ierusalim al cărui conducător era Iacob. Întrucât nu se afirmă că el îi trimisese, ar fi o presupunere neîntemeiată de a spune că ei veniseră au autorizaţie oficială de la Iacov. Pare că ei reprezentau partida circumciderii şi erau probabil creştini farisei (vezi Fapte 15:5). Se poate ca ei să fi venit la Antiohia fără aprobarea lui Iacob. Cu certitudine ei nu aveau autorizaţia lui de a stârni tulburare, deoarece în cele spuse de el la conciliu dăduse dovadă de sincera sa dorinţă de armonie printre credincioşii de pretutindeni (Fapte 15:13-21).

Împreună cu neamurile. Înainte de vedenia sa şi experienţa lui ulterioară în casa lui Corneliu (Fapte 10:9-48), Petru nu s-ar fi asociat cu neamurile aşa cum a făcut acum la Antiohia. Precauţia lui de a lua cu sine şase martori (Fapte 11:12) reflectă temerea lui că fraţii din Ierusalim ar ezita să accepte mărturia sa dacă s-ar fi înfăţişat singur. Dar după demonstraţia neobişnuită a aprobării divine evidente în darul Duhului înainte de botezarea lor, Petru era convins de primirea neamurilor în biserica creştină. Această încredere a fost confirmată de atitudinea Conciliului de la Ierusalim câţiva ani mai târziu (Apte 15). Nu mai era loc pentru îndoială legitimă asupra acestor lucruri. De aceea când Petru s-a dus în Antiohia s-a simţit liber să se ataşeze fraţilor săi în comuniune cu credincioşii dintre neamuri

S-a ferit şi a stat de-o parte. [S-a retras şi s-a separat, KJV]. Aparent, Petru pe tăcute s-a despris din legătura cu neamurile, fără explicaţie. Probabil că despărţirea aceasta nu cuprindea în sine mai mult decât o simplă întrerupere în relaţiile sociale.

De teama. [Temându-se, KJV]. În apărarea de sine Petru a căutat să evite noi conflicte cu aceşti fraţi iudaizanţi din Ierusalim. Era acelaşi grup care stârnise tulburare în Antiohia înainte de conciliu, stăruind asupra circumciziunii neamurilor care căutau intrarea în biserica creştină (vezi Fapte 15:5). Reprezentanţi ai aceste partide distrusese loialitatea multora din biserica din Corint (vezi 2Cor 11:22). Teama lui Petru s-ar fi datorat, cel puţin în parte , aceluiaşi duh de precauţiune care îl determinase să ia alţi şase semeni iudei la locuinţa lui Corneliu (Fapte 11:12. La urma urmei, Conciliul din Ierusalim nu prevăzuse că iudeii ar fi putut întreţine legături libere cu neamurile (vezi Gal 2:11), şi Petru se poate să se fi temut că aceşti fraţi iudaizanţi ar interpreta acţiunile lui într-un fel în care îi va fi dificil să se explice când s-ar fi întors la Ierusalim.

13 Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.

Prefacă. Literal a acţionat sub o mască cu [Petru], adică a acţionat de partea unor făţarnici. Petru şi aceşti alţi iudei ştiau că nu acţionau bine ci făceau ei înşişi un compromis pentru a evita noi necazuri cu iudaizanţii. Ei acţionau aşa pentru a ascunde adevăratele lor sentimente de aceia care veniseră de la Ierusalim. Ei pretindeau că sunt de partea fraţilor iudaizanţi. Dacă acuzaţia lui Pavel de nesinceritate era adevărată – şi nu e motiv de a pune la îndoială că era – Petru a făcut bine că a tăcut. Nimic nu se poate spune în apărarea purtării sale, şi nici nu poate fi scuzată.

Până şi Barnaba. Trebuie să fi fost o puternică lovitură pentru Pavel când propriul său prieten şi conlucrător apropiat a sucombat în faţa presiunii opiniei publice. Aparent, chiar conducători creştini puternici sunt în primejdia de a renunţa la propriile lor convingeri dacă presiunea e suficient de puternică asupra lor.

Făţărniciei. [Disimulării, KJV]. Literal ipocrizie, nesinceritate.

14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?”

Nu umblă drept. Umblarea lui Petru, Barnaba şi a altor iudei urma să aducă confuzie şi dezbinare în biserică. Chestiunea cuprindea mult mai mult decât purtarea conducătorilor. Binele credincioşilor dintre neamuri era în cumpănă, şi chiar şi soarta Evangheliei însăşi. Dacă partidei iudaizante se permitea să-şi facă voia, atunci Evanghelia – mântuirea prin credinţă în moartea ispăşitoare a lui Isus – ar fi fost înlocuită cu doctrina mântuirii prin faptele Legii. În felul acesta adevărul Evangheliei n-ar fi fost proclamat.

În faţa tuturor. Mustrarea era publică pentru că ofensa era publică. Toţi sau aproape toţi, erau interesaţi. Lui Timotei, Pavel i-a scris mai târziu că o mustrare publică pentru păcat public ar înfrâna în mod efectiv pe alţii de a urma aceeaşi cale (vezi 1Tim 5:20). Acţiunea lui Petru şi a altor iudei a creat o fisură în comuniunea bisericii şi ameninţa să strice unirea dintre neamuri şi iudei în Hristos. Perspectiva era dezastruoasă. Pavel a adresat observaţiile sale lui Petru deoarece cursul acţiunii sale era în primul rând responsabil pentru criza care apăruse cu ocazia acea.

Ca neamurile. [După felul neamurilor, KJV]. Fusese nevoie de un miracol pentru a convinge pe Petru că neamurile trebuia să fie admise în frăţietatea creştină pe picior de egalitate cu iudeii (vezi Fapte 10:20.28.29.34). De la experienţa aceasta evident el se simţise liber să se asocieze cu neamurile, contrar obiceiului iudaic. Aparenta lui tăcere, când a fost mustrat, implică faptul că el recunoaşte eroarea gestului său pripit şi seriozitatea implicaţiilor pentru viitorul bisericii ca o organizaţie universală, unită. Numai atât mai poate fi spus în favoarea lui Petru.

Cum sileşti? [Pentru ce constrângi? KJV]. Brusca schimbare de atitudine a lui Petru ar cere neamurilor să se conformeze cererilor iudaizanţilor ca să fie circumcişi şi să ţină ritualurile dacă legăturile amicale dintre ei şi creştinii iudei urma să continue. Aceasta ar fi constrâns de fapt neamurile să trăiască aşa cum trăiesc iudeii. Pavel atrage aici atenţia la inconsistenţa care rezulta din această atitudine a iudeilor creştini faţă de neamurile din biserică.

15 Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.

Iudei din fire. Adică, descendenţi literali ai lui Avraam. Nu e cu totul clar dacă vers. 15-21 fac parte din mustrarea publică adresată de Pavel lui Petru la Antiohia sau dacă Pavel din nou se adresează bisericilor galatene direct. E rezonabil de a considera că Pavel repetă aici în substanţă ceea ce spusese lui Petru, reexprimat şi adresat specific creştinilor iudei, din Antiohia sau din Galatia fără precizarea cărora dintre ei. Faptul că vers. 14 vorbeşte despre creştinii iudei din Antiohia poate lăsa a se înţelege că Pavel citează încă ceea ce le spusese.

Nu păcătoşii dintre neamuri. Sau neamuri păcătoase, probabil un termen iudeu obişnuit reflectând o anumită măsură de dispreţ pentru neamurile nerenăscute ca fiind dintr-o rasă interioară, fără lege. Pavel admite că erau anumite avantaje de a fi iudeu (vezi Rom 3:1.2; 9:4.5), dar când se ajunge la poziţia lor înaintea lui Dumnezeu, toţi erau păcătoşi în lipsă de mântuire (vezi cap. 3:9). Neamurile, într-un anumit sens, în dezavantaj, deoarece ei nu se bucuraseră de toate favorurile care fuseseră acordate iudeilor. Cu toate acestea neamurile sunt fără scuză (vezi Rom 1:20).

16 Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

Socotit neprihănit. [Îndreptăţit, KJV]. Sau socotit drept, (vezi Rom 3:20.28; 4:8.25).

Faptele legii. Literal fapte din lege (vezi Rom 2;12). Pavel aici se referă nu atât de mult la simpla ţinere rituală a legii ceremoniale cât la concepţia iudaică cum că un om s-ar putea mântui prin ţinerea meticuloasă (vezi 2Cor 3:3-9) a legii, care consta din percepte morale, ceremoniale şi civile (vezi p. 933, 934). În Epistola către Galateni, Pavel e preocupat numai de codul moral şi ceremonial. Codul civil pe cât se pare nu intra direct în discuţie. Iudeii greşeau în: 1) considerau că mântuirea putea fi dobândită prin eforturi personale ale omului, prin conformare la cerinţele legii şi prin virtutea unei vieţi meritorii în care surplusul de fapte bune ar anula faptele rele, 2) adăugarea la lege, aşa cum era dată de Dumnezeu, o grămadă de obligaţii omeneşti, îndeobşte numite tradiţii (vezi vol. I, p. 96; vezi Mar 7:3) şi 3) extinderea şi încercarea de a impune, anumite puncte ale prevederilor rituale şi ceremoniale ale legii dincolo de cruce, unde acestea îşi pierduseră valabilitatea. Toate acestea erau fără îndoială în mintea lui Pavel când scria. După cum deja s-a spus, cuvântul lege aşa cum e folosit de Pavel în cartea Galateni, cuprinde atât legea morală sau Decalogul, cât şi legea ceremonială (vezi EGW Material suplimentar la Gal 3:24). Dar Pavel nu e preocupat aici atât de mult, nici de una nici de alta, cât de sistemul legalist iudaic al dreptăţii prin fapte, care e întemeiat pe ele.

Credinţa în Isus Hristos. [Credinţa lui Isus Hristos, KJV]. Adică, credinţa în Isus Hristos (vezi Ioan 1:12; 3:16; Rom 4:3; 5:1). Îndreptăţirea vine ca un dar fără plată al lui Dumnezeu prin Isus Hristos (vezi Ioan 3:16). Faptele n-au nici un rol în tranzacţia aceasta. Din partea lui Dumnezeu ea vine ca un dar făcut cu putinţă prin Isus Hristos. Din partea omului ea cere credinţă deplină şi încredere în Dumnezeu că El poate şi e dispus să justifice [îndreptăţească] un păcătos. Credinţa e mijlocul prin care omul primeşte îndreptăţirea.

Am crezut. Lucrul acesta era adevărat şi cu privire la Petru ca şi cu privire la Pavel. Şi Petru ştia deja că ţinerea legii nu putea să îndreptăţească pe nimeni. Pentru motivul acesta ei se îndreptaseră spre Hristos pentru izbăvire de păcat. Însăşi mărturisirea aceasta, face Pavel cunoscut, e o recunoaştere că vechile lor ritualuri erau în ele însele şi de la ele însele nule şi fără valoare.

Nimeni. [Nici un trup, KJV]. Adică, nimeni, nici o fiinţă omenească. Vezi Rom 3:20.

17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!

[Noi, KJV]. Adică, noi care suntem iudei, (vers. 15), însemnând iudei creştini. Iudei care caută să fie socotiţi neprihăniţi în Hristos.

Căutăm să fim socotiţi neprihăniţi. [căutăm să fim îndreptăţiţi KJV]. Cel puţin din punct de vedere al declaraţiei oficiale, iudeii creştini recunoşteau nevoia de a veni la Hristos pentru mântuire, în felul acesta admiţând în mod tacit insuficienţa faptelor legii (vers. 16).

Noi înşine. În textul grec pronumele este accentuat.

Am fi găsiţi ca păcătoşi. [Suntem găsiţi păcătoşi, KJV]. Adică alţi păcătoşi, în afară de păcătoşii dintre neamuri din vers. 15. Textul grec spune literal am fi fost găsiţi păcătoşi, însemnând la un anumit timp în trecut, după ce deveniseră creştini. Hristos făgăduise îndreptăţire celor care ar fi venit la Dumnezeu prin El (vezi vers. 16). Dar dacă cei care fac aşa ceva sunt încă păcătoşi, atunci prevederea harului făcută de Hristos e insuficientă. El, care a făcut o făgăduinţa, e neînstare de a o împlini, şi în felul acesta e socotit răspunzător pentru starea de păcat care dăinuie.

Slujitor al păcatului. Sau agent al păcatului, adică cel prin care noi am devenit păcătoşi, şi în felul acesta El este cel vinovat pentru faptul că suntem păcătoşi. Dacă cerinţele iudaizanţilor ar fi fost urmate, acesta ar fi părut că este cazul, deoarece, deşi se numeau creştini, păstrau necesitatea unei stricte împliniri a legii ceremoniale pentru a fi liberi de păcat. Dacă lucrurile ar fi aşa, atunci la ce să mai fii creştin? În felul acesta creştinii ar reveni acolo de unde au început, păcătoşi vânduţi. Dacă Hristos cere aceasta de la ei, Pavel trage concluzia, atunci Hristos a devenit un agent, sau complice, al păcatului.

Nicidecum. [să ferească Dumnezeu , KJV]. Literal, să nu fie! Departe de o asemenea idee! Totuşi aceasta era concluzia logică, deşi absurdă, la care ducea poziţia iudaizanţilor. Ideea e absurdă şi cu totul în dezarmonie cu o concepţie adevărată a ceea ce a făcut Hristos pentru a salva omul din starea tristă în care îl aduseseră păcatele. A încerca să se aşeze faptele în locul credinţei însemnează a tulbura şi a suci adevărul Evangheliei că mântuirea e numai prin credinţă.

18 Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.

Dacă zidesc. Adică dacă după ce eu, creştin iudeu, am recunoscut extrema ineficatitate a legii ca mijloc de mântuire şi m-am întors la Hristos pentru îndreptăţire, mă reîntorc la sistemul iudaic legal într-o încercare de a găsi îndreptăţirea.

Lucrurile pe care le-am dărâmat. Adică, datinele rituale al iudaismului ca mijloc de mântuire. Ca un iudeu să accepte pe Hristos era o admitere tacită că în el şi prin el iudaismul nu putea să mântuiască pe om. Chiar dacă Pavel scris la persoana întâi, este evident că el gândeşte la ceea ce ar fi adevărat cu privire la toţi convertiţii iudei la creştinism.

Un călcător de lege. Ca un iudeu convertit să se reîntoarcă la practicile iudaismului ca mijloc de mântuire, ar fi să admită insuficienţa lui Hristos spre a mântui pe om numai prin credinţă. Mai departe, ar fi o admitere că el greşise în a se întoarce de la iudaism, în primul rând, şi făcând aşa, se făcuse pe sine un călcător al legii rituale. Acesta era chiar cazul lui Petru discutat mai înainte (vers. 11-14), şi pe care-l repetau toţi iudaizanţii.

19 Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

Căci eu. În textul grec, pronumele eu este accentuat. În timp ce în vers. 18 Pavel vorbeşte ca şi cum el era unul dintre iudaizanţi, el acum se referă la experienţa personală (vers. 19-24).

Faţă de lege. [Prin lege, KJV]. Prin experienţa personală în căutarea mântuirii prin conformarea la cerinţele sistemului legalist, Pavel dovedise spre propria sa satisfacţie ineficatitatea acelui sistem. În plus, el acum vedea că legea îndrepta luarea amintea a păcătosului la Hristos.

Am murit faţă de Lege. Adică, nu mai am nimic de-a face cu ea. Mai înainte Pavel aşteptase să fie îndreptăţit prin îngrijită conformare la cerinţele legii. Aceasta fusese ţinta vieţii sale. Acum când scopul adevărat al legii devenise clar pentru el, el şi-a dat seama că nu putea aştepta nici un ajutor de la acel izvor. În acord cu aceasta el abandonase cu totul sistemul legii ca mijloc de mântuire.

Să trăiesc pentru Dumnezeu. Viaţa lui era acum orientată spre Dumnezeu, aşa cum fusese mai înainte către lege. Scopul său în viaţă era acum de a-şi însuşi mijloacele de mântuire pe care Dumnezeu le prevăzuse în chip milostiv (vezi Filp 3:13).

20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Răstignit împreună cu Hristos. Adică, Pavel acceptase ispăşirea procurată de moartea lui Hristos pe cruce (vezi Rom 6:3-11; Filp 3:8-10). El se considera mort faţă de păcat, faţă de lume, şi faţă de metodele omeneşti de a dobândi dreptatea, ca şi cum ar fi fost de fapt crucificat. Metodele acestea nu-l mai atrăgeau, şi în inima lui nu mai era nici o reacţie de răspuns faţă de ele.

Şi trăiesc. [Cu toate acestea trăiesc, KJV]. Textul grec tradus cu toate acestea trăiesc; dar nu eu, poate fi redat şi nu mai trăiesc eu. Ambele sunt corespunzătoare pentru context, şi în oricare fel sensul acestei afirmaţii ca un tot e neschimbat.

În timp ce era mort faţă de unele lucruri, Pavel era foarte viu faţă de altele. El era tot atât de activ după convertire cum fusese şi înainte, deoarece viaţa de cretin nu e o viaţă de inactivitate. Isus vorbea despre această viaţă nouă ca despre o viaţă mai îmbelşugată (vezi Ioan 10:10). Întrucât Isus este izvorul vieţii, nu poate fi o corectă apreciere a vieţii despărţit de El.

Hristos trăieşte în mine. Acesta este secretul unei vieţi creştine cu succes – Hristos locuind înăuntru şi dând pe faţă în noi aceeaşi viaţă desăvârşită pe care o trăise El aici pe pământ. Iubirea lui Hristos îl constrânge (2Cor 5:14), şi dreptatea lui Hristos devine o realitate în viaţa lui (Rom 8:3.4).

În trup. [În carne, KJV]. Adică, în viaţa de acum. Creştinul este încă în lume, deşi nu e din ea (Ioan 17:11.14).

Credinţa în Fiul lui Dumnezeu. [Credinţa Fiului lui Dumnezeu, KJV]. Adică, credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10), pentru exprimarea credinţei în Dumnezeu şi în Hristos.

21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Nu lepăd. [Nu frustrez, KJV]. Sau a zădărnici, a face nul, a face fără însemnătate. A se reîntoarce la sistemul legal al neprihănirii prin fapte ar însemna să facă nul tot ceea ce fusese primit prin harul lui Dumnezeu, prin credinţa în Isus Hristos. Pavel refuză chiar şi pentru un moment să cedeze la cererile celor care ca şi Petru şi iudaizanţii, insistă la o revenire la faptele legii ca o condiţie pentru îndreptăţire. Aceasta trebuie considerată ca un reproş faţă de atitudinea luată de Petru (vezi vers. 15). În felul acesta concluzia evidentă a lui Pavel este că toţi aceia care, ca Petru, se separă de creştinii dintre neamuri, vor zădărnici harul lui Dumnezeu.

Dacă neprihănirea se capătă. [Dacă neprihănirea vine, KJV]. Dacă harul nu este necesar Evanghelia nu are valoare sau importanţă. Ocupându-se de neprihănirea pe care Avraam a primit-o prin credinţă, Pavel argumentează că răsplătirile celui care lucrează nu sunt o favoare sau un dar; ele îi aparţin ca rezultat al propriilor sale eforturi (vezi Rom 4:4.5). dar dacă, prin faptele legii, cineva poate dobândi toate foloasele care vin prin Evanghelie, planul de răscumpărare a omului prin Isus Hristos a fost făcut ineficient. Logica acestei concluzii trebuie să fi fost aparentă pentru Petru şi pentru toţi aceia care urmau exemplul lui.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

11–44AA 198

20 AA 251; CT 36; DA 390, 510; MB 15, 94; MH 62, 457; MM 203; MYP 84; SC 63, 72; TM 389, 400; 2T 145, 321, 443, 566; 4T 349; 8T 317

https://www.rcrwebsite.com/galidx.htm

Un trio al paradoxurilor

(Galateni 2:20)

Phil Johnson

Textul nostru din această săptămână cuprinde unul dintre primele versete pe care le-am memorat, ca proaspăt convertit. Este un text cu care sunteţi probabil familiarizaţi cu toţii. Galateni 2:20 „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” Este încă unul dintre versetele mele favorite. Mult adevăr conţine această simplă afirmaţie! Este un sumar extraordinar al întregii teologii a lui Pavel. De fapt, acest verset comprimă aproape toate aspectele mântuirii într-o afirmaţie concisă, minunată, care, intenţionat – cred eu – vizează caracterul personal al justificării, al credinţei şi al unităţii noastre desăvârşite cu Cristos. Toate acestea sunt înglobate într-o singură frază. Am spus adesea că mesajul central al învăţăturii lui Pavel despre mântuire este rezumat în acest adevăr al unităţii noastre spirituale cu Cristos. Pavel a văzut această unitate ca fiind inima, miezul soteriologiei sale. Am subliniat mai înainte acest lucru, anume că apostolul Pavel folosea un limbaj specific atunci când făcea referire la creştini: el spune în mod repetat că noi suntem „în Cristos”, spiritual şi mistic uniţi cu Cristos. În Efeseni 5 versetul 30: „pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui.” Noi suntem în El. O unitate spirituală de aşa natură încât viaţa Lui devine viaţa noastră, moartea Lui devine moartea noastră, învierea Lui – învierea noastră, iar puterea Lui de înviere devine energia prin care trăim. Coloseni 3 versetul 3 spune: „Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.”

Şi de aceea, ori de câte ori vorbeşte despre credincioşi, Pavel îi descrie ca fiind cei aflaţi în Cristos. Daţi-mi voie să vă aduc ca dovadă câteva versete familiare în care este folosită această expresie. Romani 8 versetul 1: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus…” Romani 12 versetul 5: „tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Cristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” Romani 16 constituie un capitol extraordinar, în care Pavel transmite salutul său câtorva sfinţi pe nume, oameni din biserica din Roma, pe care îi cunoştea bine. În mod repetat, foloseşte expresia „în Cristos” sau alte expresii de acest gen. Deschideţi la Romani 16. Vreau să vedeţi cât de adânc infiltrat era acest lucru în gândirea lui Pavel. Romani 16 versetul 3: „Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Cristos Isus.” Versetul 7: „Salutaţi pe Andronic şi pe Iunia, rudele mele şi închişi împreună cu mine, care sunt distinşi între apostoli şi care erau în Cristos mai înainte de mine.” (GBV) Versetul 8: ”Spuneţi sănătate lui Ampliat, preaiubitul meu în Domnul.” Versetul 9: „Spuneţi sănătate lui Urban, tovarăşul nostru de lucru în Cristos…” Versetul 10: „Spuneţi sănătate lui Apele, încercatul slujitor al lui Cristos…” Sfârşitul versetului 11: „Salutaţi pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul.”(GBV) Versetul 12: „Salutaţi pe Trifena şi pe Trifosa care lucrează în Domnul. Salutaţi pe Persida cea iubită, care a lucrat mult în Domnul.”(GBV) Iată cuvintele pe care le foloseşte Pavel, din nou şi din nou, când face referire la credincioşi: noi suntem „în Cristos”, noi suntem „în Domnul”. El vorbeşte de unitatea spirituală. 2Corinteni 5 versetul 17: „Căci dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă…”

Şi el vorbeşte despre această unitate pe care o avem cu Cristos, care ne dă posibilitatea să fim părtaşi la toate virtuţile lui Cristos şi beneficiari. Este un gând uimitor, nu-i aşa? Noi suntem atât de uniţi cu Cristos încât Îi împărtăşim virtuţile. Suntem părtaşi cu El la acele virtuţi. Noi beneficiem de ele. De toate. În 1Corinteni 1 versetul 30, Pavel spune: „Şi voi, prin El, sunteţi în Cristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.” În 1Corinteni 15 versetul 18 el vorbeşte despre acei credincioşi care au plecat din această lume, oameni care au murit, folosind aceste cuvinte: „cei ce au adormit în Cristos.” Aşadar, chiar şi în moarte avem această unitate cu Cristos; prin urmare Pavel refuză să spună că ei au murit, el spune că au adormit în Cristos. Întrucât se află în Cristos, ei sunt părtaşi la viaţa lui Cristos.

Să ne întoarcem la Galateni capitolul 1 versetul 22. Observaţi că el vorbeşte despre bisericile din Iudea care se aflau „în Cristos”. Apoi, din nou. În Galateni 3 versetul 28 spune: „Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunt una în Cristos Isus.” Aşadar, această unitate nu ne face doar părtaşi cu Cristos, una cu El, ne face una şi unul cu celălalt – mădulare ale aceluiaşi trup. În acelaşi fel, el se adresează bisericii din Efes cu aceste cuvinte: „cei ce sunt credincioşi în Cristos Isus.” El le spune următorul lucru şi anume că Dumnezeu „ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus.” (Efeseni 2:6) Pentru că Isus Cristos Se află la dreapta lui Dumnezeu în locurile cereşti iar noi suntem uniţi cu El din punct de vedere al poziţiei, înseamnă că şi noi am fost aşezaţi acolo. El spune: „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru faptele bune…” (Efeseni 2:10) El spune în Efeseni 1:6 că Dumnezeu „ne-a primit în Preaiubitul Său.” Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne acceptă în Cristos, Preaiubitul Său Fiu. El este Cel Preaiubit, Cristos. Şi noi suntem acceptaţi, primiţi de Dumnezeu în Preaiubitul, Preaiubitul Său Fiu.

Aş putea continua mult şi bine pe această idee. Dar în fiecare din epistolele sale nou-testamentale, Pavel foloseşte această expresie, „în Cristos”, atunci când se referă la cei credincioşi, în fiecare din epistolele sale. Expresia apare de 40-50 de ori în Noul Testament. Şi aproape de fiecare dată este rostită de Pavel. Petru o foloseşte o singură dată în 1Petru 5 versetul 14. Dar, de obicei, este folosită de Pavel – „în Cristos”. Şi ea subliniază adevărul care stă la baza soteriologiei sale, anume că credinţa este cea care ne aduce într-o unitate vitală cu Cristos, astfel că putem să luăm parte la viaţa Lui, la moartea Lui, la învierea Lui. Este un adevăr, atât din punct de vedere al poziţiei cât şi al trăirii practice. Cu alte cuvinte, acest adevăr are şi un aspect judiciar sau legal. El presupune o socoteală divină, o declaraţie legală în ceea ce ne priveşte. Desigur că nu am fost literal răstigniţi cu Cristos. Cristos a murit ca substitut al nostru. A murit ca substitut legal al nostru. Moartea lui Cristos este socotită drept moarte a noastră. Moartea Lui este o ispăşire a păcatelor noastre. El a plătit pedeapsa păcatului aşa cum era rânduit prin Lege. A plătit-o în totalitate. Aşadar, există aici o socoteală legală sau judiciară prin care Dumnezeu ne socoteşte morţi împreună cu Cristos. Dar există şi latura practică şi empirică a unităţii noastre cu Cristos.Viaţa şi puterea Lui ne transformă, trezindu-ne dintr-o stare de moarte spirituală, care ne ţinea robi ca şi necredincioşi, iar puterea lui Cristos continuă să lucreze în noi, ca să ne umple cu dorinţe evlavioase, ca să ne dea dragoste reală pentru sfinţenie, ca să ne infiltreze cu puterea necesară pentru a dori şi a înfăptui, potrivit cu buna plăcere a lui Dumnezeu. Şi toate aceste lucruri îşi au punctul de plecare în unitatea cu Cristos. Iar acest verset, Galateni 2:20, înglobează toate aceste adevăruri într-un limbaj care este aproape poetic.

Pavel foloseşte oximoronul pe tot cuprinsul acestui verset. Oximoronul este o figură de stil care utilizează un limbaj paradoxal, uneşte doi termeni contradictorii. Oximoronul este o expresie care pare a fi contradictorie. De exemplu „tăcere grăitoare” sau „sticlă de plastic”. Ai băut vreodată dintr-o sticlă de plastic? Sau „dulceaţă amară”. Îmi plac oximoroanele, pentru că te fac să gândeşti. Ne place să unim cuvinte care par să nu meargă împreună. Anumite adevăruri legate de viaţa creştină sunt cel mai bine exprimate prin oximoroane, prin limbajul paradoxal. În textul nostru, Pavel foloseşte un trio al paradoxurilor pentru a rezuma realitatea şi plinătatea mântuirii noastre în Cristos. El spune: Am fost răstignit, totuşi trăiesc. Trăiesc, dar nu eu, ci Cristos. Şi, viaţa pe care o trăiesc în carne, o trăiesc în credinţă. Aş vrea să ne uităm la aceste paradoxuri pe rând şi să încercăm să descoperim o parte din adevărul despre mântuirea noastră, adevăr pe care Pavel l-a condensat într-o singură afirmaţie atât de plină de miez.

Să ne uităm mai întâi la paradoxul morţii. Pavel începe această frază afirmând că a fost răstignit, dar totuşi, trăieşte. „Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc…” Dacă înţelegeţi întreaga teologie a lui Pavel, observaţi că într-adevăr acest paradox este foarte profund. Pentru că înainte să fie răstignit, Pavel era de fapt mort. Spune acest lucru în Efeseni 2 versetul 5: noi eram morţi în păcatele noastre, dar Dumnezeu ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos. El vorbeşte aici de viaţa lui dinainte de convertire, când era mort în păcate şi fărădelegi. Sau, aşa cum afirmă în Efeseni 4 versetul 18: „având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.” Mort spiritual. El a fost mort, însă acum, ca unul care a fost răstignit împreună cu Cristos, este viu cu adevărat pentru prima dată în viaţa lui. Şi Pavel a împrumutat acest paradox direct de la Cristos, care a spus în Matei 16 versetul 25: „Pentru că oricine va vrea să îşi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.” Este un paradox. Mori, pentru ca să trăieşti. Ai fost răstignit, totuşi trăieşti.

În ce sens a fost răstignit Pavel împreună cu Cristos? Despre ce vorbeşte el? Vei auzi adesea oameni citând acest pasaj cu scopul de a arăta că Pavel vorbea de o ”viaţă mai adâncă”, de un ”al doilea nivel” în experienţa creştină, care l-a aşezat pe Pavel pe un nivel spiritul mai înalt. Am auzit vorbitori care au folosit şi au abuzat de acest pasaj, dându-i sensul de auto-răstignire pioasă, ca şi cum Pavel s-ar fi referit la o auto-flagelare sau la punerea sa zilnică pe cruce, prin negarea eu-lui său. Dar nu la aceasta se referă Pavel aici. Contextul este foarte clar. Observaţi versetul 19: „Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.” El vorbeşte despre a fi mort faţă de Lege. Mort în sens legal. Nu se mai află sub ameninţarea şi condamnarea Legii. Pedeapsa ultimă a Legii a fost plătită în numele lui, astfel că ea nu mai are nicio putere asupra lui. Cu alte cuvinte, este mort, mort în ceea ce priveşte Legea. Şi el vorbeşte aici despre doctrina justificării prin credinţă. În versetul 16 spune foarte explicit: „Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” Acum, spune el, este mort faţă de Lege, este mort în ochii Legii. Este mort în ceea ce priveşte Legea. Legea nu mai are nicio putere asupra lui. Şi în versetul 20 el explică de ce este mort în ochii legii. ”Am fost răstignit împreună cu Cristos.”

Apostolul Pavel nu a fost aşezat în mod literal împreună cu Cristos pe cruce. El nu a fost răstignit cu Cristos în sens literal sau istoric. Aşadar, ce a vrut să spună cu acest lucru? Cum a fost Pavel răstignit împreună cu Cristos? El explică exact ce-a vrut să spună, la sfârşitul acestui verset şi de asemenea în versetul 21. Uitaţi-vă. „…Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (versetul 20) De aceea, el spune: ”Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu, căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos.” (versetul 21) El spune că moartea lui Cristos a fost pentru el, în numele lui. Cu alte cuvinte, moartea lui Isus a fost socotită, din punctul de vedere al legii, moartea lui Pavel. Cristos, spune Pavel, S-a dat pe Sine pentru mine. El a murit în locul meu. El a făcut acest lucru ca reprezentant şi ca substitut al meu înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu; şi El a primit pedeapsa mea. Aceasta înseamnă expresia ”pentru mine” în acest context. În locul meu. El S-a dat pe Sine Însuşi în locul meu. Moartea este pedeapsa dată de lege pentru păcat şi Cristos a îndurat cea mai îngrozitoare moarte care s-a dat vreodată ca pedeapsă. El a murit prin moartea unui păcătos. Dacă El a murit astfel, şi Pavel spune ”pentru mine”, atunci nu putea să o facă decât în locul meu, ca substitut al meu, ca procură, ca reprezentant al meu, pentru că Isus Cristos Însuşi nu a fost un păcătos. Exact acest lucru spune Pavel în Galateni 3 versetul 13: „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.””Aceasta este moartea cu care a murit Cristos – moartea unui păcătos care a încălcat Legea. Nu pentru El a murit, ci pentru noi, spune Pavel. Aşadar, este clar ceea ce vrea Pavel să înveţe aici în Galateni 2 versetul 20 – caracterul substitutiv al jertfei lui Cristos. Din punct de vedere al Legii, dacă Cristos a purtat pentru mine pedeapsa păcatului meu, aşa cum este ea arătată de Lege, atunci este ca şi cum eu am fost răstignit împreună cu El. Pentru că, în ochii Legii, pentru păcatul meu s-a făcut ispăşire. Aceea a fost moartea mea realizată printr-o procură. Aceea a fost măsura de mânie divină pe care o meritam. Astfel că Pavel spune: ”Am fost răstignit împreună cu Cristos.” Iată deci cum eu, prin Lege, sunt mort faţă de Lege. Pavel spune că, prin Lege, sunt la fel de bun ca şi mort. Aşadar, fiecare adevăr la care face referire Pavel în acest pasaj este înrădăcinat şi întemeiat pe doctrina ispăşirii substitutive. Participarea mea împreună cu Cristos, unitatea mea spirituală cu Cristos, părtăşia mea cu moartea şi învierea Lui, rolul Său ca reprezentant şi ca înlocuitor al meu – toate acestea atârnă de adevărul morţii Lui, ca înlocuitor al meu.

Au existat oameni de-a lungul istoriei creştinătăţii care au dispreţuit doctrina ispăşirii înlocuitoare. Dar şi astăzi sunt dintre aceştia. Şi drept rezultat, ei au încercat să redefinească, din punct de vedere istoric, semnificaţia morţii lui Isus. Unii au spus că Cristos a murit, nu ca substitut al nostru, ci ca exemplu pentru noi, doar pentru a ne da un exemplu de jertfire proprie şi blândeţe. Prin urmare, spun ei, ceea ce mântuieşte nu este ceea ce a făcut Cristos pentru noi, ci ceea ce facem noi pentru a-I urma exemplul. Aşa susţin şi învaţă, în fapt, toţi liberalii teologi, socinienii, moraliştii şi deiştii. Devine un fel de mântuire prin fapte, pentru că neagă practic eficacitatea obiectivă a morţii lui Cristos pentru mine. El nu este decât un exemplu pentru mine şi depinde de mine dacă urmez sau nu acest exemplu. Iată ce învaţă această doctrină. Alţii au recunoscut într-un fel că Isus Cristos a suportat pedeapsa păcatului, dar ei susţin faptul că El nu a făcut-o în numele nostru. Cu alte cuvinte, El nu a murit în locul nimănui. Moartea Lui, spun ei, a fost mai degrabă o manifestare publică a intensităţii cu care urăşte Dumnezeu păcatul. A fost o demonstrare a mâniei lui Dumnezeu atunci când El cere o plată pentru păcat. Şi din prisma lor, Dumnezeu nu cere persoanelor să plătească individual pentru păcat. El pur şi simplu îi iartă pe păcătoşi fără nicio plată, gratis, fără a cere nicio plată pentru păcat. Prin urmare crucea, după cum spun ei, a fost doar un gest simbolic şi nu o plată pentru păcatele cuiva. Astăzi, acest mod de a vedea lucrurile capătă tot mai mult teren. A fost propovăduit de-a lungul anilor de unii dintre cei mai cunoscuţi învăţători ai YWAM (Organizaţia creştină: Tineri în Misiune). Această învăţătură distruge eficacitatea obiectivă a morţii lui Cristos. De asemenea, distruge adevărul care explică şi susţine adevărul unităţii noastre cu Cristos.

Este important să înţelegem aceste lucruri. Nu am adus în discuţie acest subiect pentru a da naştere unei dispute teologice triviale. El este important pentru că astăzi sunt tot mai mulţi oameni care se împotrivesc acestei doctrine a ispăşirii cu caracter substitutiv. Oamenii cred că această noţiune a substituţiei Îl face pe Dumnezeu să pară prea aspru şi prea răzbunător. Nu este o doctrină care să se potrivească cu era postmodernă în care trăim. Este atacată din multe părţi astăzi. Ideea că Dumnezeu ar pedepsi păcatele unei lumi rele în Persoana Fiului Său nevinovat constituie un adevăr pe care mulţi îl găsesc dezagreabil. Pare vulgar şi lipsit de delicateţe. Este o ofensă, aşa cum spune Biblia. Crucea lui Cristos este o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere (engl.- o stâncă a ofensei). (1Cor. 1:23, 1Pet. 2:8) Şi acesta este unul dintre motivele pentru care lucrurile stau aşa. Dar pentru cei care cred, ea, crucea, este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. (1Cor. 1:24) Ofensa adusă de cruce este exact ceea ce sărbătorim. Să nu te laşi vreodată ispitit să te retragi sub presiunea crucii, să îi atenuezi intensitatea sau să îi îndulceşti mesajul, numai pentru că înţelepciunea acestei lumi o consideră ofensă.

Şi în urmă cu o sută de ani, acest subiect se afla în plină dezbatere. Alexander McClaren, marele predicator, sublinia faptul că, atunci când oamenii pierd din vedere natura substitutivă a lucrării de ispăşire a lui Cristos, ajung, curând, să îşi piardă complet interesul pentru cruce. Oamenii din zilele lui atacau direct caracterul substitutiv al ispăşirii. Ei spuneau că este barbar. Şi McClaren a răspuns următoarele: ”Ori de câte ori doctrina completă a credinţei în Cristos ca substitut al nostru începe să se clatine şi să piardă din interes, oamenii nu mai ştiu ce să facă cu moartea lui Cristos şi, în curând, nici n-o mai pomenesc.” Apoi a adăugat: „Dacă Cristos nu a murit ca substitut şi ca jertfă pentru păcătoşi, este foarte greu să mai dai o semnificaţie crucii, poate doar o melodramă sentimentală.” Lucrurile avertizate de McClaren s-au întâmplat cu exactitate în mijlocul acelor modernişti şi teologi liberali, care erau în mare vogă la acea vreme. Foarte curând au început să nu mai vorbească despre cruce. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi în rândul creştinătăţii căutătoare de sensibilitate – creştinătatea postmodernă – Teismul Deschis, această nouă mişcare numită Biserica Emergentă şi toate celelalte varietăţi de pseudo-creştini, care încearcă să modifice mesajul Evangheliei, pentru a-l face accesibil postmodernismului. Dacă îţi este ruşine de această ofensă adusă de cruce, vei ajunge în cele din urmă să reduci la tăcere singurul adevăr care poate mântui. Iată deci cât de crucial este acest lucru.

Cuvintele lui Pavel din acest text relevă superioritatea doctrinei ispăşirii substitutive (ispăşire făcută pentru cineva), adevărul potrivit căruia Cristos a murit în locul păcătoşilor. Înseamnă că lucrarea de ispăşire înfăptuită de Cristos este eficientă în mod firesc şi obiectiv. Lucrarea Lui în numele meu a împlinit deja tot ceea ce este necesar pentru viaţa mea şi pentru mântuirea mea. Mie nu-mi mai rămâne nimic de adăugat la ea. Însă viaţa veşnică este posesiunea mea încă din momentul prezent, garantată de învierea lui Cristos. „…eu, prin Lege, sunt mort faţă de Lege…” spune el, „…ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine…” Isus Însuşi a subliniat acest lucru. El a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică…” (posesiunea din prezent) „…şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5:24) În prezent, chiar acum. Viaţa veşnică este ceea ce eu deţin în prezent iar singura garanţie a acestui adevăr este faptul că Cristos a împlinit deja, ca înlocuitor al meu, tot ceea ce Legea lui Dumnezeu cerea de la mine. Diluează acest adevăr şi vei distruge Evanghelia. Unitatea mea spirituală cu Cristos este ceea ce pecetluieşte realitatea acestui adevăr la un nivel practic şi personal. Acesta este adevărul care îţi oferă siguranţa mântuirii.

Observaţi cum zugrăveşte acest text mântuirea şi unitatea noastră cu Cristos; le conferă un caracter personal şi individual. Aţi observat toate pronumele personale pe care le foloseşte Pavel în acest singur verset? Pronumele „eu” este folosit o singură dată în acest verset iar pronumele „mine, m-” apare de trei ori. Aşadar, patru pronume personale într-un singur verset. Se vede clar că Pavel pune aici accentul pe aspectul personal şi individual al mântuirii. Am menţionat mai devreme tendinţa teologică fatală, care a devenit acum atât de populară în cercurile academice, care se numeşte „O nouă perspectivă asupra lui Pavel”. Este o reinterpretare de mari proporţii a teologiei lui Pavel. Şi una dintre tendinţele cele mai periculoase ale acestei teologii este aceea că încearcă să elimine din doctrina justificării a lui Pavel noţiunea mântuirii personale. Potrivit „Noii perspective asupra lui Pavel”, potrivit multor oameni care încearcă în aceste zile să îl reinterpreteze pe Pavel, atunci când Pavel vorbeşte de justificare, el nu vorbeşte despre cum este îndreptăţit un individ înaintea lui Dumnezeu, ci mai degrabă despre modul în care Iudeii şi Neamurile se raportează corporativ la legământul lui Dumnezeu. Aceasta învaţă ei. Daţi-mi voie să îl citez pe N. T. Wright, care este, probabil, cel mai influent apărător al „Noii perspective asupra lui Pavel”. El spune: „Îndreptăţirea nu se referă atât la soteriologie cât la eclesiologie; nu vorbeşte într-atâta de mântuire cât vorbeşte de Biserică.” Cu alte cuvinte, el susţine că este vorba de un aspect colectiv şi nu unul individual. Este vorba de modul în care se raportează diferite grupuri de oameni, îndeosebi Iudei şi Neamuri, la comunitatea legământului; nu se referă la starea unui individ înaintea lui Dumnezeu.

Dar aici, Pavel dezbate în mod clar realitatea individuală şi personală. Versetul 16: „Fiindcă ştim că omul…” (un suflet privat, abordare personală şi individuală) „…nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Cristos…” În textul nostru, Pavel dezvăluie aceeaşi temă a îndreptăţirii individuale. El îi dă un caracter pe cât se poate de personal prin faptul că vorbeşte despre însăşi persoana lui. ”Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” El nu spune „noi”. Nu foloseşte termeni colectivi. Este un lucru personal şi individual. Şi acesta este paradoxul morţii. „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu…” Iată sumarul a tot ceea ce am spus până acum. Pavel descrie o credinţă personală, care vizează un eveniment istoric din trecut, acela al morţii lui Cristos şi al învierii Lui şi care se hrăneşte din cunoaşterea faptului că unitatea mea cu Cristos mă face părtaş la acel eveniment istoric şi beneficiar al lui. Eu sunt mort faţă de Lege, pentru că Isus Cristos a murit în locul meu. Şi aşa cum vom vedea, eu sunt de asemenea viu pentru Dumnezeu, pentru că iau parte, din punct de vedere spiritual, la învierea lui Cristos.

Vreau să vedeţi că această idee străbate toate scrierile apostolului Pavel. El spune mereu şi mereu că noi suntem morţi pentru că Isus Cristos a murit în locul nostru. Şi prin unitatea noastră cu El, noi luăm parte spiritual la moartea Lui. Galateni 6 versetul 14: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume!” Este un pasaj paralel. Romani 6 versetul 2: „…noi, care am murit faţă de păcat…” Cum am murit noi faţă de păcat? Versetele 3 şi 4: „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Cristos Isus am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui am fost îngropaţi împreună cu El…” Să spun lucrurile clar. Aici nu este vorba de botezul în apă. Nu spune nimic de botezul în apă. Nu întâlnim niciun strop de apă în Romani 6. Este vorba de botezul în Isus Cristos. Şi de botezul în moartea Lui. Acesta este acelaşi lucru cu ceea ce arată Pavel în 1Corinteni 12 versetul 13 unde spune: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.” Pavel vorbeşte de un botez spiritual. Şi în acest caz, Duhul Sfânt este Cel care botează. El ne botează în Cristos. El ne scufundă în Cristos. Acesta este începutul acelei unităţi. Duhul lui Dumnezeu ne scufundă în Cristos. Şi Pavel spune că dacă sunteţi botezaţi în Cristos, uniţi cu El din punct de vedere spiritual, prin intermediul Duhului Sfânt, atunci sunteţi botezaţi în moartea Lui, uniţi cu El în răstignirea Lui. Aşadar, acesta este înţelesul cuvintelor din textul nostru: „Am fost răstignit împreună cu Cristos…” Răstignit, dar nu mort la propriu. „Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc…dar nu mai trăiesc eu…” Acesta este paradoxul morţii. Şi el conduce direct la cel de-al doilea paradox.

Iată paradoxul numărul doi. Paradoxul învierii. „…trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine…” Sunt răstignit, totuşi trăiesc. Trăiesc, dar totuşi nu este viaţa mea. El împleteşte o coardă din paradoxuri uimitoare, care acoperă întreaga experienţă creştină. Paradoxul morţii vorbeşte de îndreptăţire. Credinţa îndreptăţeşte, deoarece priveşte înapoi la evenimentul istoric al morţii lui Cristos. În ceea ce priveşte paradoxul învierii, acesta vorbeşte despre principiul vieţii veşnice. Pavel spune aici că credinţa ne regenerează şi ne dă putere atunci când privim la Cristosul cel viu, pentru viaţa şi energia noastră. Eu trăiesc, spune el, dar nu este viaţa mea. Viaţa mea nu este a mea. Cristos este sursa ei. Întocmai cum moartea Lui se socoteşte moarte a mea, la fel, învierea Sa dintre morţi îmi pecetluieşte îndreptăţirea, îmi dovedeşte îndreptăţirea şi îmi dă viaţă. Am înviat dintre morţi, pentru că Cel care mi-a luat locul a înviat dintre morţi. Şi eu sunt unit cu El prin credinţă. Pavel spune exact acelaşi lucru şi în Coloseni 3 versetul 3: „Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.” Este unul dintre versetele mele favorite. Credincioşii sunt uniţi cu Cristos în aşa fel încât Dumnezeu vede plata păcatului nostru plătită în totalitate prin moartea lui Cristos, iar noi, drept urmare, suntem ridicaţi dintre cei morţi şi aduşi la viaţă împreună cu Cristos, prin învierea Lui, astfel că moartea nu mai are stăpânire asupra noastră. Viaţa noastră este în siguranţă în grija Lui pentru că este şi viaţa Lui, prin unire, prin faptul că suntem părtaşi cu El şi El cu noi. Acelaşi lucru spune Pavel în Romani 6 versetele 8 până la 10. „Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a murit El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, Pavel spune că învierea lui Cristos este o garanţie pentru viaţa noastră veşnică. Şi de vreme ce moartea nu mai are stăpânire asupra Luişi întrucât noi suntem uniţi cu El prin credinţă, atunci viaţa noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu şi astfel suntem asiguraţi pentru veşnicie. Acesta este un adevăr uluitor. Şi Scriptura îl accentuează din nou şi din nou. În Ioan 14 versetul 19, Isus a spus: „…pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” Versetul 20: „În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” Cristos este una cu Tatăl Său. „Eu sunt în Tatăl”, spune El. Şi noi suntem una cu El. Spune: „…voi în Mine şi Eu în voi.” Astfel că viaţa noastră este literal ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Prin unitatea pe care o avem cu Cristos, noi suntem părtaşi împreună cu El la viaţa Lui de înviere.

Există un aspect practic al acestui adevăr. Pavel s-a sprijinit pe acest adevăr pentru a putea îndura toate suferinţele cumplite prin care a trecut. Ascultaţi ce spune în 2Corinteni 4 versetele 8-10. Spune următoarele: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.” Apare deci aceeaşi idee a unităţii noastre cu Cristos în moartea şi învierea Lui. În 1Tesaloniceni 5 versetul 10 Pavel spune că Cristos „…a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.” Cu alte cuvinte, fie că suntem morţi, fie că suntem vii din punct de vedere trupesc, noi suntem vii împreună cu Cristos. Despre acest lucru vorbeşte viaţa veşnică. Aceasta este piatra de temelie a siguranţei noastre. Cu alte cuvinte, unitatea noastră cu Cristos ne face părtaşi nu doar la moartea Sa, ci şi la viaţa Sa de înviere. Şi calitatea, caracterul veşnic al vieţii Sale de înviere, este unul dintre lucrurile care îţi garantează faptul că nu poţi să-ţi pierzi mântuirea. Dacă ai această viaţă, atunci n-ai cum s-o pierzi. Aşadar, am fost răstigniţi cu Cristos, totuşi trăim. Mai precis, Cristos trăieşte în noi.

Aş vrea să mai remarcaţi un lucru semnificativ aici în Galateni 2:20. Mai devreme v-am dat o serie de referinţe biblice, texte doveditoare, pentru a vă arăta cât de des foloseşte Pavel expresia „în Cristos” ca echivalent pentru unitatea noastră cu Cristos. Dar aici, el întoarce expresia şi ne arată cealaltă faţă a acestui adevăr. Aici nu se vorbeşte doar de noi, că ne aflăm în Cristos, este spus şi faptul că Cristos este în noi. Iată cât de strânsă este această unitate. Este acelaşi lucru pe care Isus îl afirmă în Ioan 14:20 „Eu sunt în Tatăl Meu, voi sunteţi în Mine şi Eu sunt în voi.” Este adevărat din orice direcţie ai lua-o. Unitatea noastră cu Cristos este atât de strânsă încât noi suntem în El şi El este în noi. Ascultaţi rugăciunea lui Pavel pentru biserica din Efes. Efeseni 3 versetele 16 şi 17. „…potrivit cu bogăţia slavei Sale să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă…” Coloseni 1:27 „Cristos în voi, nădejdea slavei.” Cristos trăieşte în noi şi viaţa Lui de înviere este cea care energizează şi conduce viaţa noastră spirituală. Noi suntem părtaşi atât la învierea cât şi la moartea Lui. Astfel că, în faţa Legii, noi nu numai că am fost răstigniţi împreună cu Cristos, dar şi trăim împreună cu El. „Am fost răstigniţi împreună cu Cristos, totuşi trăim.”

Cât priveşte aspectul practic al acestui adevăr, el ne învaţă să depindem de Duhul Sfânt din lăuntrul nostru, de Duhul lui Cristos, pentru a primi putere. Acest adevăr ar trebui să influenţeze modul în care gândim despre noi înşine. El ne învaţă să privim dincolo de noi înşine şi să ne rezemăm de Cristos, care este viaţa noastră. Exact acest lucru aminteşte Pavel în Romani 6. Insistăm să ne întoarcem la acest pasaj pentru că, într-o formă extinsă, Romani 6 spune exact acelaşi lucru cu acest text scurt, Galateni 2:20. De fapt, Romani 6 este practic un comentariu al versetului Galateni 2:20. Aici în Galateni 2:20, Pavel sumarizează întreaga sa teologie. În Romani 6, el înfăţişează acelaşi adevăr, dar în detalii clare. Aşadar ambele texte spun acelaşi lucru. În Romani 6, Pavel spune că noi am fost îngropaţi, prin botez, în moarte, împreună cu Cristos, prin acel botez spiritual al Duhului Sfânt care ne uneşte cu El. Versetul 8 spune: „Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El.” Versetul 9 spune că „…moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui…” pentru că El a biruit moartea şi a fost înviat din morţi. Şi apoi, Pavel spune următoarele, versetul 11: „Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru.” Iată deci cum spune el că trebuie să ne considerăm.

Te consideri tu mort şi înviat? Ar trebui, dacă eşti cu adevărat unit cu Cristos prin credinţă. Aceasta este realitatea. Este o realitate spirituală, dar este certă. Şi de fapt, este mai certă decât oricare alt lucru pe care îl vezi cu ochii sau îl atingi cu mâna. Pentru că în acest mod te vede Dumnezeu. Şi la fel trebuie să gândeşti şi tu despre tine. Socotiţi-vă morţi. Pavel foloseşte acest cuvânt „a te socoti”. Cuvântul din greacă este „logizomai”. Este acelaşi cuvânt care este tradus în Romani 4 tot cu „a fi socotit”; ni se spune că Dumnezeu socoteşte neprihănit, fără fapte, pe păcătosul care crede. El ne socoteşte drepţi. Romani 4 versetul 8 foloseşte acelaşi cuvânt atunci când citează Psalmul 32, acolo unde spune că Dumnezeu nu le ţine în seamă păcatul credincioşilor. El ne socoteşte fără vină, absolut neprihăniţi. El ne socoteşte o neprihănire care nu este a noastră. Nu ne ţine în seamă păcatul. Iată cum stau lucrurile în ceea ce priveşte faptul că suntem socotiţi drepţi de către Dumnezeu. Şi Pavel spune că aşa trebuie să ne socotim şi noi. Trebuie să ne socotim morţi într-adevăr, morţi, cu adevărat, faţă de păcat. Morţi, cu adevărat, faţă de Lege. Să ne socotim în afara razei de condamnare a legii şi, prin urmare, eliberaţi de vina păcatului, prin moarte. Noi suntem eliberaţi de vină şi condamnare prin moartea lui Cristos. Şi întrucât suntem uniţi cu El şi părtaşi la moartea Lui, atunci să ne socotim cu adevărat morţi faţă de păcat.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Noi suntem vii pentru Dumnezeu, căci suntem părtaşi şi la învierea Lui, după cum am fost la moartea Lui. Aşadar suntem vii, dar nu este viaţa noastră cea pe care o trăim, ci puterea de înviere a lui Cristos. Ascultaţi cuvintele lui Pavel din Filipeni 3 versetele 10 şi 11. Iată aici tânjirea adevărată a fiecărei inimi care este unită cu Cristos prin credinţă. „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” Iată deci că moartea şi învierea lui Cristos merg mână în mână. Moartea Lui este cea care ne eliberează de păcat şi viaţa este cea care ne dă putere pentru dreptate. Noi ne ţinem de amândouă prin credinţă. Şi acesta este paradoxul învierii. „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine.” Eu trăiesc, dar nu este viaţa mea.

Am văzut paradoxul morţii. Am fost răstigniţi, dar trăim. Am văzut paradoxul învierii. Trăim, dar de fapt este viaţa lui Cristos în noi. Iată acum cel de-al treilea paradox. Îl vom numi paradoxul vieţii. Când citim acest verset în engleză, pare un pic mai întortocheat. „Viaţa pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc în credinţa…”Aceasta este traducerea literală din greacă. „În carne” şi „în credinţă”. Sunt expresii paralele în greacă. Aceste expresii dau naştere unui alt paradox. În timp ce trăiesc în carne, spune Pavel, trăiesc totuşi în credinţă. Credinţa, şi nu carnea, este principiul cârmuitor al vieţii mele. Adevărata mea viaţă nu este în această carne, spune Pavel. Viaţa cărnii mele, viaţa organică, suflarea vie, care este vizibilă ochiului omenesc, aceasta nu este adevărata viaţă. Cu siguranţă, nu este adevărata mea viaţă. Însă, carnea este o mască ce învăluie principiul real al vieţii, care mă energizează. „Trăiesc în credinţa Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”(engl.) El vorbeşte despre viaţa pe care o trăiesc acum în carne ca fiind una care se opune vieţii mele de dinainte de convertire, care chiar constituia o imagine a morţii – moarte spirituală şi lipsă de interes pentru lucrurile lui Dumnezeu. Viaţa pe care o trăiesc acum, spune el, o trăiesc prin credinţă.

Observaţi că obiectul credinţei noastre este personal şi obiectiv. Este credinţa în Fiul lui Dumnezeu. Credinţă în Persoana Lui, credinţă în lucrarea Lui. Şi vreau să vă arăt ceva. Fiţi cu luare aminte. Toate cele trei paradoxuri au la bază credinţa. Paradoxul morţii ne învaţă că credinţa îndreptăţeşte, căci priveşte înapoi la evenimentul istoric al morţii lui Cristos. Paradoxul învierii ne învaţă că credinţa regenerează şi dă putere, căci priveşte la Cristosul cel viu pentru a primi viaţă şi energie. Şi acum învăţăm din paradoxul vieţii că credinţa sfinţeşte, căci ne face asemenea lui Cristos. Este aceeaşi credinţă în toate trei cazurile. Credinţa care îndreptăţeşte este aceeaşi credinţă care sfinţeşte. Versetul 16 spune că noi suntem îndreptăţiţi prin credinţa în Isus Cristos. În versetul 20 Pavel spune că viaţa pe care o trăim în această carne, în timp ce aşteptăm să ajungem în slavă, ar trebui s-o trăim în energia şi puterea credinţei noastre în Fiul lui Dumnezeu. Este aceeaşi credinţă, nu-i alta. Obiectul credinţei noastre este acelaşi, este întotdeauna Cristos. Eroarea celor mai multe soiuri de teologii de tipul „o viaţă mai adâncă”, a tuturor tendinţelor către „perfecţionism”, doctrina care Îl propovăduieşte pe Cristos ca Mântuitor, dar nu ca Domn, şi cele mai multe forme de „pietism”, eroarea întâlnită la toate acestea este aceea că se tinde a se pune la baza îndreptăţirii şi sfinţirii, diferite acte de credinţă. Astfel că, eşti mântuit printr-un act de credinţă justificatoare atunci când priveşti la Cristos ca Mântuitor, ca să te elibereze de vina păcatului tău, dar apoi învăţătura lor spune că trebuie să ajungi la un nivel mai înalt sau la o a doua etapă a vieţii creştine, printr-un total alt gen de credinţă, un act de credinţă total diferit atunci când, în cele din urmă, predai totul sau Îl accepţi pe Isus ca Domn sau mori faţă de eu sau ai un gen de criză existenţială a credinţei, când treci la un alt nivel de spiritualitate. Consider că cei mai mulţi creştini de astăzi cred în acest fel. Anume că, adevăratul secret al trăirii după Scriptură este un alt pas al credinţei, un alt gen de credinţă, pe care încă nu o am. Nu aşa învaţă Scriptura. Credinţa care sfinţeşte este aceeaşi cu credinţa care priveşte la Cristos ca la Cel care ne-a luat locul şi care este Mântuitorul nostru. Şi dacă nu realizezi acest lucru, vei fi paralizat în procesul de sfinţire. Statutul de Domn al lui Cristos şi puterea Lui sfinţitoare, predarea noastră totală, toate acestea sunt cuprinse în acea primă credinţă care ne-a mântuit. Această credinţă se adânceşte şi se maturizează, pe măsură ce suntem transformaţi tot mai mult în asemănare cu chipul lui Cristos, dar este aceeaşi credinţă şi ea vizează întotdeauna acelaşi Obiect – pe Cristos. Este bine, vital şi chiar important, din punct de vedere teologic, să faci deosebire între îndreptăţire şi sfinţire, dar este o mare greşeală să crezi că acea credinţă care sfinţeşte este diferită de cea care îndreptăţeşte. Îndreptăţirea şi sfinţirea sunt diferite, noţiuni complet separate, dar amândouă sunt realizate printr-o credinţă vie, care priveşte doar la Cristos. Nu sunt realizate prin acte diferite de credinţă. Nu prin genuri diferite de credinţă. Şi cu siguranţă, nu prin obiective diferite ale credinţei noastre. Este un singur act de credinţă vie, care continuă şi persistă. Şi această credinţă, credinţa mântuitoare, este nu numai instrumentul îndreptăţirii noastre, ea este şi instrumentul prin care Duhul Sfânt ne face asemenea chipului lui Cristos.

Despre aceasta vorbeşte Pavel în acest verset. El vorbeşte despre o viaţă autentică chiar în această lume de acum. Viaţa pe care acum o trăiesc în carne. Aici vorbeşte un apostol matur. Nu este cineva care n-a trecut încă la nivelul următor. El se află în acest punct tocmai pentru că nu există un al doilea nivel. Este pur şi simplu un creştin matur. Şi el spune că principiul cârmuitor al vieţii lui este credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. Este aceeaşi credinţă care s-a născut pe drumul Damascului, atunci când el a fost convertit. Este aceeaşi credinţă pe care Pavel a hrănit-o şi a cultivat-o şi a susţinut-o de-a lungul vieţii sale. Este credinţa despre care a vorbit la sfârşitul vieţii sale atunci când i-a scris lui Timotei: „M-am luptat lupta cea bună a credinţei, mi-am sfârşit alergarea, am păzit credinţa.” Este credinţa Evangheliei. Credinţa în Cristos, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. Şi obiectul acestei credinţe este acelaşi eveniment istoric care ne-a adus îndreptăţirea. Aceasta este ţinta oricărei credinţe adevărate. El S-a dat pe Sine pentru mine, pe cruce, cea mai măreaţă manifestare a dragostei Sale. „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” Aşadar, crucea este obiectivul credinţei, care ne dă putere pentru a trăi o viaţă evlavioasă.

Nu este doar obiectivul credinţei noastre mântuitoare, este şi obiectivul credinţei noastre sfinţitoare. Şi dacă pierzi din vedere lucrarea pe care a făcut-o Cristos pentru tine, vei fi mai puţin eficient în încercările tale de a-ţi trăi viaţa pentru El. Dacă te lupţi cu păcate ce te hărţuiesc neîncetat, dacă sfinţirea ta pare greoaie sau chiar a încetat, dacă ajungi să fii frustrat de progresul atât de lent pe care-l faci înspre asemănarea cu Cristos, nu există un tonic spiritual mai tare decât acela de a-ţi predica ţie însuţi Evanghelia. Adu-ţi aminte de ce a făcut Cristos pentru tine ca Mare Preot care S-a dat pe Sine ca jertfă de ispăşire pentru păcatele tale. Acest lucru va restabili direcţia credinţei tale. Şi te va energiza spiritual, pentru a trăi prin puterea Sa de înviere. Adu-ţi aminte că eşti mort faţă de păcat, dar viu pentru Dumnezeu prin cruce şi prin învierea lui Cristos. Socoteşte-te mort faţă de păcat, mort faţă de puterea lui, mort faţă de cerinţele Legii împotriva ta, însă viu în Cristos cel înviat. Adu-ţi aminte că credinţa te uneşte cu El, astfel încât puterea şi viaţa Lui să curgă prin tine. Acest lucru va face mai mult decât toate şedinţele de consiliere din lume, te va îndrepta din nou pe cale. Sfinţirea ta, nu mai puţin decât îndreptăţirea ta, se produce prin credinţa în Cristos, nu prin propriul tău efort sau prin energia ta carnală. Iată spre ce a ţintit Pavel. Şi acesta este mesajul textului nostru. Întreaga viaţă creştină este o viaţă de credinţă, pentru că ea este cea care ne uneşte cu Cristos. Şi aceasta ne face să mergem înainte.

Dar dacă nu eşti cu adevărat copil al lui Dumnezeu? Ce relevanţă au toate acestea pentru tine? Poţi cunoaşte într-o anumită măsură faptul că El te-a iubit şi S-a dat pentru tine? Răspunsul este următorul: doar dacă devii unit cu El prin credinţă. Dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, el nu este al Lui. Credinţa adevărată este una personală. Aceasta este una dintre lecţiile acestui pasaj. Nu poţi să te afli în unitate spirituală cu Cristos prin credinţa părinţilor tăi sau pentru că te-ai botezat sau datorită vreunui alt sacrament sau lucrare pe care le-ai împlinit. Nu eşti unit cu Cristos prin mersul la biserică, nici chiar prin faptul că devii membru. Doar credinţa, credinţa personală, ne poate uni cu Cristos; şi numai Duhul Sfânt este Cel care poate trezi o inimă moartă la o credinţă adevărată. Scriptura afirmă că credinţa vine în urma auzirii şi auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Aşadar, însuşi faptul că ai auzit Cuvântul lui Dumnezeu este un indiciu al îndurării şi bunătăţii Lui faţă de tine. Şi mesajul Evangheliei include o invitaţie, o rugăminte fierbinte pentru reconcilierea cu Dumnezeu. Şi Cristos îi invită pe toţi cei care aud să vină la apa vieţii şi să bea fără plată. Apocalipsa 22 versetul 17: „Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!” Isaia 55 versetul 1 spune acelaşi lucru: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!” Apa vieţii e un dar. Versetele 6 şi 7 spun: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.” Ioan 7 versetele 37 şi 38: „…Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din el vor curge râuri de apă vie.” Din nou, El vorbeşte despre acea unitate. Eu sunt apa vieţii, spune El. Dacă credeţi în Mine şi sunteţi uniţi cu Mine prin credinţă, din inima voastră vor curge râuri de apă vie. Matei 11 versetele 28-30 spun următoarele : „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” Nimeni nu este exclus de la această invitaţie, pentru că oricine este robit faţă de păcat este împovărat. Nimic altceva nu te împiedică să vii la El decât împotrivirea ta păcătoasă, necredinţa ta păcătoasă. Deci, dacă astăzi eşti aici fără a fi unit cu Cristos prin credinţă, te rog stăruitor să vii la El. Rugăciunea mea pentru tine este ca Cuvântul Său şi chemarea Lui blândă, aceste invitaţii, să fie instrumentul prin care El să te atragă la Sine.

Pentru cei care sunteţi în Cristos, lăsaţi ca acest pasaj să vă aducă aminte mereu de starea voastră înaltă. Sunteţi uniţi cu Cristos, aşezaţi cu El în locurile cereşti şi primiţi de Dumnezeu în Persoana Preaiubitului Său Fiu. În timp ce vei medita la aceste lucruri şi îţi vei hrăni credinţa cu acest adevăr, fă din Cristos modelul pentru sufletul tău, fă din El ţinta întregii tale vieţi, fă din El sensul vieţii tale, apoi extrage puterea Sa şi învaţă să vezi acea putere, puterea de înviere, ca principiu energizant al existenţei tale pământeşti. Pentru că, dacă eşti cu adevărat un credincios unit cu Cristos, aceasta este calea. Aceasta este realitatea. Aceasta este realitatea spirituală. Reţine, aceeaşi credinţă care priveşte la Cristos, pentru mântuire, deţine tot ceea ce a fost împlinit de El pentru noi. El mă iubeşte. El a trăit pentru mine. El a murit pentru mine. Şi El trăieşte în mine. Cheia pentru orice lucru o găsim într-un singur verset. „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

Să ne rugăm. Doamne, inimile noastre sunt umilite de adevărul acestui verset şi realitatea unităţii noastre cu Cristos, pe care o mărturisim, abia dacă am început să înţelegem profunzimea ei, cu atât mai puţin s-o apreciem. Doamne, Te rugăm să smereşti inimile noastre cu acest adevăr; fixează minţile noastre asupra lui. Fie ca să medităm la acest pasaj pe care l-am învăţat pe de rost. Şi fie ca adevărul lui să ne pătrundă cu o credinţă şi mai adâncă. Ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Tradus de Estera Sandau

Dieta cu pere 

O sursă bogată de vitamine, antioxidanţi şi minerale, perele sunt foarte benefice pentru organism;Aceste fructe sunt recomandate în numeroase afecţiuni. Dintre acestea amintim: alergii, constipaţii, diabet, colesterol.Perele conţin acid citric, pectină, uleiuri esenţiale, caroten, tanin, carbohidraţi, fructoză, potasiu, vitamina B, vitamina C, magneziu, fier, zinc, boron, acid folic, fibre nutriţionale etc şi multe alte substanţe benefice pentru organism.

Pericolul ascuns din remediile naturiste- chinezesti

Mulţi oameni iau remedii pe bază de plante şi recurg la medicină tradiţională chineză gândind că fac ceva pozitiv pentru sănătatea lor. În mod ironic, însă, în multe cazuri efectul e invers celui scontat.

Un raport publicat în jurnalul Nature Scientific Reports arată că, adesea, produsele „naturale” ce ţin de medicină tradiţională chineză conţin metale toxice, nedeclarate, relatează ziare.com. Testele realizate de oameni de ştiinţă de la Universitatea Curtin, Murdoch şi Adelaide au arătat că multe produse aveau componente toxice.

Aproape nouă din zece produse conţineau şi substanţe nedeclarate, fiind astfel „contaminate”, voit sau nu. În plus, mare parte dintre produsele analizate aveau mai mult de un produs nedefinit adăugat, putând fi vorba despre produse farmaceutice sau metale toxice.

Mai mult, analizele de laborator au arătat că în unele produse s-a găsit ADN de leopard de zăpadă (specie aflată în pericol de dispariţie), dar şi de broască, şobolan, pisică, câine sau şarpe. În unele produse s-au găsit medicamente că paracetamol, anti-inflamatoare, antibiotice şi nu numai. În plus, s-au găsit şi medicamente care sunt interzise în multe ţări.

La categoria metale grele toxice pot fi trecute arsenicul, cadmiumul şi mercurul, toate găsite în peste jumătate dintre produsele analizate. Oamenii de ştiinţă cred că arsenicul şi mercurul, adesea găsite împreună într-un produs, provin de la pesticidele folosite în agricultură.

Peste 90% din bolile grave ale pancreasului nu au simptome

Peste 90% dintre bolile grave ale pancreasului evoluează fără niciun simptom. Este motivul pentru care pacienții ajung la medic în stadii avansate. De aceea, pentru a depista afecţiunile pancreatice, se recomandă mai întâi teste sanguine, în special dozarea enzimelor pancreatice în sânge. În cazul în care se suspectează o infecţie pancreatică, se apelează la examene radiologice, într-o primă fază la ecografie şi apoi la scanografie (cu raze X), care poate fi dublată de imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) sau, în cazurile speciale, de ecografia endoscopică.

Pancreasul are doua functii. O parte secreta fermenti, care participa la digestie. O alta parte apartine sistemului endocrin. Secreta, in principal, insulina.

Bolile severe afecteaza, in proprortie de peste 90%, partea care participa la digestie. Daca leziunile periculoase sunt aproape de vezicula biliara sau colecist, apar simptome. Pacientul are un simptom revelator, adica ingalbenirea tegumentelor si ochilor care sigur alarmeaza si atunci vine mai repede la medic.

Daca partea endocrina, care secreta hormoni, a acestui organ este bolnava, de obicei apar simptome deranjante.  Partea endocrina are niste simptome cu inrosiri ale fetei, cu tremuraturi, crampe musclarie, pusee de dieree severa care aduc mai repede pacientul la medic.

Bolile pancreasului sunt întotdeauna severe, căci această glandă este indispensabilă vieţii. Dacă punem la socoteală deficitul de secreţie a insulinei, atunci ajungem la o răspândire considerabilă a bolilor de pancreas. Suferinţa sa ca glandă digestivă se manifestă prin pancreatita cronică secundară alcoolismului şi tabagismului sau unor cauze foarte rare: autoimună sau litiaza (pietricele) canalelor pancreatice în sine. Aceasta se manifestă prin dureri cronice şi prin scăderea în greutate. Pancreatitele acute sunt secundare abuzurilor (mese bogate în grăsimi şi în alcool) sau litiazei biliare. Mai ales pietrele mici pot migra, blocând intersecţia bilio-pancreatică şi producând reflux şi activare intrapancreatică a enzimelor digestive cu autodigestia pancreasului. Mai rar, traumatismele abdominale şi ulcerul penetrant pot duce la pancreatite acute.

Crudităţi pentru menajarea pancreasului

Alimentele procesate, pe lângă faptul că nu oferă organismului substanţele nutritive necesare şi favorizează obezitatea, mai au un punct în minus: sunt lipsite de enzime. Acest lucru suprasolicită pancreasul, care este nevoit, în această situaţie, să sporească nivelul de enzime eliberate în tubul digestiv.

În timp, eforturile prelungite ale pancreasului duc la deteriorarea acestuia. De aceea, specialiştii recomandă ca în dieta zilnică să predomine crudităţile care aduc organismului un plus de enzime şi, în cazul în care nivelul enzimatic este foarte scăzut, este indicată chiar administrarea suplimentelor.

Ajustarea dietei este una dintre primele recomandări în cazul diagnosticării cu pancreatită acută sau cronică.

1 Iaurtul cu probiotice – reduce inflamaţiile din corp, inclusiv pe cele de la nivelul pancreasului şi este indicat mai ales în caz de pancreatită acută.

2 Spanacul – conţine o concentraţie ridicată de fier şi de vitamine din grupul B, importante pentru buna funcţionare a pancreasului.

3Tofu – reduce nivelul de grăsimi din sânge, una dintre cauzele pancreatitei.

4 Ciupercile Reishi – echilibrează funcţiile pancreasului şi, în acelaşi timp, au efect antiinflamator, fiind eficiente în ambele tipuri de pancreatită.

5 Remedii din plante cu efect antiinflamator, cum sunt anasonul (300 ml infuzie dintr-o linguriţă de plantă la o cană cu apă, în trei reprize), nalba şi vâscul (ambele sub formă de macerat la rece, preparat dintr-o linguriţă de rădăcini la 300 ml apă; se bea o cană pe zi).

Simptome ale unei infectii posibile din organism

Dacă ai o infecţie în sânge, organismul îşi adună toate forţele pentru a se lupta cu această şi eliberează o serie de substanţe care rezultă în inflamaţie generalizată şi febra crescută, alături de alte simptome neplăcute.

Inflamatia respectivă, declanşată de sistemul imunitar, poate duce la cedarea unor organe. În timpul septicemiei se formează cheaguri de sânge care reduc circulaţia la nivelul organelor interne, lăsându-le fără oxigen şi nutrienţii necesari. În cazurile de infecţie gravă a sângelui, unul sau mai multe organe cedează, iar în cazurile cele mai grave, infecţia poate să conducă la scăderea periculosâ a tensiunii arteriale (şoc septic). Persoanele care suferă de boli ale sistemului imunitar sau de alte afecţiuni care le slăbesc organismul sunt în mare pericol dacă se declanşează septicemia.

Există o serie de simptome specifice ale infecţiilor în sânge, care trebuie să te trimită de urgenţă la spital:

1. Ritm cardiac anormal: când infecţia se răspândeşte în sânge, acesta este unul dintre principalele simptome. Deoarece oxigenul nu ajunge în cantităţi suficiente la inima, pulsul poate să crească sau să scadă foarte mult.

2. Nevoia subită de a urină sau lipsa urinei: pentru că sunt afectate organele majore, printre care şi cele ale sistemului urinar, infecţia în sânge poate să se manifeste prin nevoia de a urină şi prin incontinenţă. De multe ori însă, deoarece este afectată funcţia rinichilor, se poate întâmplă că urinarea să fie mult redusă.

3. Respiraţia rapidă, întretăiată: organele nu mai primesc suficient oxigen, motiv pentru care reflexul de a respiră este mult mai rapid. Acest simptom poate să ducă la derutare sau incapacitate de concentrare, fiind unul dintre primele semne ale infecţiei în sânge.

4. Greaţă şi vărsături: pentru că septicemia poate să apară din orice parte a corpului, ea poate să provoace senzaţia de greaţă, de cele mai multe ori acompaniată de slăbiciune şi ameţeli.

5. Temperatura extremă a corpului: în cele mai multe cazuri, infecţia în sangeprovoaca o creştere a temperaturii. Cu cât infecţia este mai gravă, cu atât febra va fi mai mare, uneori chiar punând viaţă pacientului în pericol. De obicei, o infecţie în sânge provoacă o temperatura de peste 38-39 de grade Celsius. Această este acompaniată de frisoane. Uneori însă, se poate întâmplă că temperatura corpului să scadă foarte mult.

Remediu pentru combaterea viermilor intestinali

Parazitii intestinali apar atat la copii, cat si la adulti. Ei ajung in sistemul digestiv prin inghitire sau inhalare din alimente contaminate (carne contaminata, insuficient preparata termic sau legume nespalate), maini murdare, apa contaminata sau datorita contactului cu animalele.

Exista peste o mie de paraziti intestinali care pot trai in corpul uman. Unii au dimensiuni foarte mici, microscopice, iar altii pot fi observati cu ochiul liber. Parazitii intestinali se pot imparti in doua grupe: giardia, care este un organism unicelular si viermii intestinali sau helmintii, care sunt paraziti cu dimensiuni mult mai mari, cuprinse intre un centimetru si 10 metri. Cei mai intalniti sunt oxiurii, limbricii si tenia. Toxinele eliminate de acesti paraziti intestinali pot duce la perturbarea sistemului imunitar, la boli metabolice si chiar cronice.

Urmatorul remediu este foarte bun in combaterea viermilor intestinali. Asadar, se prepara o tinctura din 20-30 g varfuri inflorite de pelin, in 20-30 ml alcool; se lasa planta la macerat timp de 24 de ore, apoi se adauga 200 ml ulei de floarea-soarelui, soia sau germeni de porumb, se fierbe amestecul pe baia de aburi timp de 3-4 ore; se lasa vasul acoperit 2-3 ore; apoi se strecoara si se aseaza in sticle inchise la culoare. Se iau zilnic 10 picaturi.

Remediu natural eficient pentru herpesul bucal si genital

Herpesul bucal  este o infectie foarte dureroasa, provocata de virusul herpes simplex. Herpesul bucal poate aparea oriunde pe corp, cu cea mai mare probabilitate la exteriorul gurii si a buzelor, pe nas, obraji sau degete. Se formeaza vezicule, care apoi se sparg si zemuiesc. Dupa aceea, ele se acopera cu o crusta galbena care in cele din urma cade, descoperind tegumentul nou format dedesubtul lor. Ulceratiile persista de obicei 7-10 zile.

Herpesul genital este o boala infectioasa comuna cauzata de un virus ce poarta numele de Herpes Simplex. Herpesul genital se transmite in urma contactului sexual. Afectiunea se caracterizeaza prin aparitia unor vezicule grupate in buchete inconjurate de o zona rosie. Dupa spargerea veziculelor se formeaza niste ulceratii ce pot fi izolate sau confluente.

Urmatorul remediu natural este eficient pentru herpesul bucal si genital. Asadar, se prepara o infuzie din 6 linguri de cimbru maruntit, peste care se toarna 600 ml apa fiarta; se lasa 10 mi­nute acoperit, dupa care se fac spalaturi in zonele respective, de 2-3 ori pe zi.sursa: sanatate.bzi.ro

Sunt o mama toxica! Cum ma tratez?

„Copilul este cea mai mare realizare a mea”. „Trebuie tot timpul sa fiu atenta sa nu pateasca ceva”. „Nimeni nu stie sa aiba grija de el asa cum am eu”. „Nimeni nu ma poate invata nimic, eu sunt mama perfecta”. „Am suferit foarte mult in copilarie, dar micutul meu va avea tot ceea ce isi doreste”. „Nimeni nu are voie sa se atinga sau sa isi dea cu parerea despre copilul meu”. De cele mai multe ori, sub aceasta avalansa de trairi emotionale se ascunde o mama toxica, iar un astfel de personaj isi calauzeste, de fapt, copilul pe un drum gresit.

Exista situatii  in care o mama poate deveni toxica, chiar si fara sa vrea sau fara sa-si dea seama. “Copilul te loveste din senin. tipa isteric. Vrea un obiect personal la care tii, dar care nu este pentru varsta lui. Mama rade satisfacuta, dar nu ii atrage atentia. Cine este de vina? Din perspectiva mamei: Dumnezeu, parintii sotului, bunicii, genele, bona, educatoarele. De ce?  Copilul seamanaa cu familia sotului, educatoarele nu se pricep, profesorii il streseaza, restul copiilor nu ii permit sa isi exprime personalitatea, iar tu, ca prieten de familie, nu iti exprimi in permanenta admiratia pentru orice “nimic genial” pe care il face micutul.

Dincolo de aceasta situatie, un parinte toxic mai poate fi insa identificat dupa anumite caracteristici:

1. iti vorbeste, dincolo de orice limita de timp si chef, de copilul ei.

2. Considera orice autoritate neprofesionista (aici vorbim de educatori, profesori), simte nevoia sa isi protejeze excesiv copilul.

3. Mama toxica este cea care nu lasa copilul sa se maturizeze, il imbraca sau il ajuta in orice fel, care il  considera fragil si la maturitate.

4. Pune presiune financiara sau de suport pe oricine, mai putin pe propriul copil. Toata lumea trebuie sa il ajute, sa il ierte si sa il inteleaga, indiferent de ce face el.

5. Mama toxica este cea care isi manipuleaza partenerul prin copil”, precizeaza psihologul Constantin Cornea pentru Gandul.

O astfel de persoana ajunge la psiholog cand constientizeaza singura ca a exasperat pe toata lumea sau este adusa de ceilalti.  “in cabinet se revalueaza comportamentele respective si se incearca inlocuirea acestora cu altele , care pot duce la rezultate mult mai bune pentru copil, dar si pentru familie. Nu este un proces usor, dar este realizabil, iar situatia se poate imbunatati vizibil. Totul este sa intelegi ca ai o problema, iar familia sa vada la timp cand mama se comporta incorect si sa se apeleze la ajutor specializat.

Daca nu actionam la timp pot aparea certuri interminabile, scandaluri, jigniri, iar partenerii au toate sansele sa ajunga la divort. De asemenea, cei doi se vor considera victime in egala masura si vor cauta martori care sa le sustina punctul de vedere. De aceea, prietenii nu reprezinta o solutie. Ei isi vor sustine propria opinie sau vor tine, eventual, partea uneia dintre parti.

in concluzie, trebuie sa incercati sa remarcati daca aveti astfel de probleme. Niciodata nu este prea tarziu sa schimbati o situatie in care nu va regasiti sau care va aduce discomfort”, concluzioneaza specialistul pentru Gandul.

Ce tipuri de seminte n-ar trebui sa lipseasca din alimentatia ta

Romanii nu prea obisnuiesc sa includa seminte in dieta zilnica. stiai ca semintele de susan au in compozitie acid oleic, un compus care scade colesterolul „rau“? Descopera si alte motive pentru care merita sa mananci seminte!

Semintele de susan combat diabetul

Semintele de susan nu ar trebui sa lipseasca din alimentatia ta, sustin specialistii in domeniu. Acestea sunt o sursa bogata de minerale: fier, calciu, magneziu, zinc, seleniu si cupru.

De asemenea, acest tip de seminte contin acid oleic, un compus care scade colesterolul „rau“ din organism. in plus, semintele de susan au in compozitie vitamine din complexul B: niacina, acid folic, tiamina, piridoxina si riboflavina.

Pe de alta parte, datorita magneziului si a altor elemente nutritive din compozitie, semintele de susan sunt eficiente in combaterea diabetului. Acest tip de seminte contine un compus anti-cancer: fitatul. Face ca riscul de tumori colorectale sa scada cu cel putin 13%.

Semintele de canepa mentin inima sanatoasa

Nici semintele de canepa n-ar trebui sa lipseasca din alimentatie, deoarece mentin inima sanatoasa. Acest lucru este datorat acizilor grasi Omega-6 si Omega-3 care curata vasele de sange. Le poti adauga in salate ori in smoothie-uri.

Semintele de dovleac te scapa de depresie

Acest tip de seminte sunt o sursa bogata de fosfor, magneziu, mangan, fier si cupru, dar si de vitamina K. E bine de stiut ca semintele de dovleac reduc nivelul colesterolului „rau“, dar te pot scapa si de depresie.

Ar trebui mentionat si faptul ca te apara impotriva osteoporozei. Nu in ultimul rand, aceste seminte impiedica formarea pietrelor la rinichi.

Semintele de in le apara pe femei de cancer mamar

Nu trebuie sa uitam nici de semintele de in. si acestea iti mentin inima sanatoasa, previn cancerul de san, durerile menstruale. De asemenea, sunt de ajutor celor care au probleme legate de fertilitate.

Pe de alta parte, semintele de in iti sunt utile daca vrei sa scapi de kilogramele in plus, elimina acnea, durerile de cap si reduc stresul.

sursa: clicksanatate.ro

Vitamine si minerale care, in exces, iti afecteaza inima

Anumite minerale si vitamine trebuie suplimentate numai la recomandarea unui medic. De asemena, este indicata realizarea unor analize medicale, pentru a nu risca boli grave din cauza surplusului de vitamine si minerale.

Fierul

Un element nutritiv cu rol important in organism, fierul formeaza hemoglobina care transporta oxigenul de la plamani in corp. O dieta variata din care nu lipsesc carnea rosie, semintele de dovleac, stafidele, tonul, portocalele, prunele asigura fierul necesar organismului.

Daca iei si suplimente alimentare cu fier, fara sa ceri sfatul unui medic, risti sa suferi de boli de ficat, inima sau pancreas. De asemenea, pot aparea inflamatii.

Calciul

O cantitate prea mare de calciu, mai ales la femeile gravide, lauze sau care alapteaza, este posibil sa faca mai multa rau. Calciul care nu ajunge la oase, se depune pe vasele de sange.

De aici pana la aparitia unor afectiuni cardiovasculare este doar un pas. Un alt pericol ar fi sa se acumuleze in zona rinichilor, ajungand treptat la formarea de pietre, asa-numitii calculi renali.

Vitamina E

Este un tip de vitamina care asigura buna functionare a organismului. Vitamina E Are efect antioxidant, pastreaza sanatatea parului, a unghiilor si a pielii. Din pacate, insa, un surplus de vitamina E poate sa creasca riscul de cancer si de boli cardiovasculare atat la femei, cat si la barbati.

Ce e de facut? in locul unor suplimente alimentare care o contin, alege sa mananci diversificat, alegand adesea si alimente care contin vitamina E: seminte de floarea-soarelui, alune, migdale, spanac, rosii, kiwi, ulei de masline.

Potasiul

Prea mult potasiu in sange poate afecta buna functionare a inimii. Afectiunea poata denumirea de hiperpotasemie. Cresterea nivelului de potasiu poate fi cauzata si de afectiuni ale rinichilor, precum insuficienta renala, sau de diabet.

Nu doar un plus de suplimente alimentare care contin potasiu iti fac rau, din cauza ca rinichii intampina dificultati in a-l elimina, ci si unele medicamente, precum antibioticele, cele pentru reducerea tensiunii arteriale, anticoagulantele, unele antiinflamatoare.

sursa: clicksanatate.ro

Acestea sunt alimentele cele mai cancerigene;

Numeroase studii au demonstrat legatura puternica dintre alimentele pe care le consumam si riscul de a dezvolta diferite tipuri de cancer. De aceea, un regim alimentar echilibrat care cuprinde cat mai multe legume, verdeturi, fructe, nuci, seminte, peste, leguminoase, cereale integrale si o cantitate moderata de lactate, carne, oua constituie o solutie buna pe termen lung de a-ti proteja corpul de boli grave.

Exista si alimente de care este bine sa stai departe, deoarece s-a dovedit ca ele cresc riscul de cancer.

Iata topul alimentelor cancerigene pe care ar fi bine sa nu le consumi!

Locul 1. Mezelurile

Carnea procesata consumata cu regularitate si in cantitati mari creste riscul de cancer, a declarat Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Potrivit cercetarilor, consumul a 50 de grame de mezeluri pe zi (aproape doua felii subtiri din sunca) creste riscul de cancer colorectal cu 18%.

„Mezelurile contin nitrati, care odata ingerati in corp cresc riscul de a face cancer”, avertizeaza Meryl Pritchard, un nutritionist celebru.

Locul 2. Cartofii prajiti

Celebrul Dr. Oz avertizeaza ca prin prajire multe dintre alimente se transforma in produse cancerigene. Trebuie sa stii ca painea prajita pe care o consumi dimineata sau cartofii prajiti de la pranz contin acrilamida, o substanta cancerigena care se formeaza in urma procesului de prajire. De asemenea, cu cat vai fi mai prajita felia de paine (sau cartofii), cu atat e mai rau, deoarece are mai multa acrilamida.

Locul 3. Sucurile carbogazoase

Sunt aproximativ 40 de grame de zahar intr-o singura doza de suc. Daca alegi variantele fara zahar nu faci decat sa maresti riscul de obezitate si diabet. Acesti indulcitori artificiali pacalesc creierul sa creada ca a consumat zahar si au un impact semnificativ asupra siluetei tale. Mai mult, indulcitorii artificiali au fost asociati cu un risc crescut de infertilitate si cancer.

Locul 4. Carnea rosie

Aici intra carnea de porc, vita si miel. Numeroase studii arata ca un consum ridicat de carne rosie creste riscul de cancer la colon, stomac si pancreas, scrie site-ul cancerresearchuk.org

De asemenea, atunci cand carnea rosie este facuta pe gratar sau prajita in ulei se formeaza substante cancerigene.

Locul 5. Conservele

Contin bisphenol-A, compus chimic care a fost asociat cu un risc ridicat de declansare a cancerelor hormono-dependente, printre care se numara cel mamar si cel la prostata.

Locul 6. Popcornul facut la microunde

S-a dovedit ca aceste pungi cu popcorn pe care le folosim pentru cuptorul cu microunde cresc riscul de infertilitate, precum si pe cel de a dezvolta cancer la ficat, testicule si pancreas. U.S. Environmental Protection Agency (EPA) a precizat ca un compus chimic de pe pungile de popcorn are potential cancerigen si a fost asociat cu dezvoltarea tumorilor maligne.

Locul 7. Faina alba rafinata

Un studiu aparut in publicatia Cancer Epidemiology arata ca un consum ridicat si constant de carbohidrati rafinati creste foarte mult riscul de a dezvolta cancer mamar. Din cauza faptul ca au un indice glicemie ridicat, aceste alimente care contin faina alba rafinata cresc nivelul zaharului in sange, favorizand dezvoltarea celulelor canceroase si raspandirea acestora.

Locul 8. Zaharul rafinat

Are un efect similar cu cel generat de faina alba rafinata, generand fluctuatii mari ale glicemiei si hranind celulele canceroase. Astfel, tumorile maligne sunt stimulare sa se dezvolte rapid si sa se raspandeasca in corp. Siropul din porumb este unul dintre cele mai nocive si este folosit in prepararea dulciurilor procesate, a sucurilor, cerealelor si a sosurilor din comert.

Locul 9. Uleiurile hidrogenate

Altereaza structura si flexibilitatea membranei celulare, marind semnificativ riscul de cancer. Grasimile trans care se regasesc in aceste uleiuri hidrogenate au un efect nociv asupra sanatatii.

sursa:cancerresearchuk.org

Leacul romanesc bun pentru zeci de afectiuni;

Borsul nu e doar ciorba acra, atit de apreciata prin unele parti ale tarii, ci si o licoare sanatoasa, rezultata din fermentarea taritelor de griu. Occidentalii nu prea stiu de acest preparat naturist, dar romanii si rusii il folosesc si-i cunosc virtutile curative. A aparut ca o varianta a unei vechi bauturi rusesti, cvasul. Borsul nu are alcool si dioxid de carbon. Este un lichid dietetic, nu are mai mult de 7,7 kilocalorii la 100 mililitri, procentele de grasime fiind neglijabile. Lichidul galbui, acrisor este tonic natural si leac pentru multe boli. Cura cu bors are rol purificator al organismului si de ameliorare sau chiar vindecare a unor afectiuni. Sa invatam sa preparam bors acasa si sa-i cunoastem indicatiile terapeutice.

Borsul sau zeama rezultata din macerarea taritelor de griu contine minerale si un complex de vitamine B si C, minerale, aminoacizi esentiali si carbohidrati. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sanatate. Puterea terapeutica a borsului vine si de la drojdia de bere care ajuta fermentatia, ingredient care contine vitaminele din complexul B, vitaminele D si H (biotina), enzime, minerale in forme usor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sanatate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borsul este foarte bogat in enzime. taranii romani pretuiesc acest lichid atit de mult incit talentul de gospodina al femeilor se apreciaza in functie de cit de bine stiu sa prepare borsul. in Bucovina, inainte de intrarea in post, toate vasele si tacimurile sint clatite cu bors si apoi binecuvintate, semn ca borsul este si un dezinfectant. in credinta populara, ii scapa pe copii de deochi si le reda pofta de mincare.

Borsului i s-a dus vestea ca e cel mai bun leac la mahmureala. intr-adevar, inlatura simptomele intoxicatiei cu alcool,

ameteala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzatia de voma. Se bea un litru de bors. in cazurile de indigestie si de voma, un pahar de bors baut inainte de masa poate fi de ajutor. Se spune ca persoanele care beau zilnic bors mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales dupa mese copioase, preparatele cu bors sint binevenite. Borsul contribuie si la eliminarea toxinelor din organism. Este eficient si in curele de slabire, deoarece stimuleaza digestia si arderea grasimilor. Pe linga aceste beneficii, poate fi si un adjuvant in cazul bolilor respiratorii precum bronsita, astmul si sinuzita. in cazuri de anemie, functioneaza ca tonic extrem de eficient, prin mineralele si vitaminele continute. Cura cu bors pentru revigorarea organismului dureaza 20 de zile, timp in care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de ora inaintea fiecarei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronsita, astm, sinuzita), se beau doua cani. Cura ajuta la vindecarea acestor boli si, mai ales, preintimpina agravarile si recidivele. Se fac cure de cite trei saptamini. Ca adjuvant in tuberculoza, borsul se bea in fiecare zi, cite o jumatate de litru, pe stomacul gol, inainte de mesele principale. Se pare ca anumite substante active din bors blocheaza dezvoltarea bacililor care provoaca aceasta maladie.

Se stie ca borsul elimina toxinele din organism, fiind recomandat in diete de slabit. Se poate bea cite o cana de bors (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate repeta de doua ori pe an, toamna si primavara. Terapia se recomanda persoanelor cu diabet, artrita, guta si cu probleme reumatice, hepatice si renale. Pentru oboseala cronica, se bea un sfert de litru de bors dintr-o data, ca sistemul nervos sa se revigoreze. Pentru toate problemele de ficat si de fiere, fitoterapia recomanda bors, deoarece curata si fortifica organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de masa, cite o cana cu bors in care se adauga o jumatate de lingurita de pulbere de pelin. Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu bors, baut inainte de a minca. Persoanele care au afectiuni pulmonare se refac mai repede daca, in loc de apa, consuma in fiecare zi un litru de bors amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din doua lingurite de flori uscate si o cana de apa clocotita). Aceasta bautura se indulceste cu miere si se bea inaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel putin doua luni. in cazuri grave, terapia se poate prelungi inca doua saptamini. De asemenea, borsul scade tensiunea si reduce colesterolul, curata rinichii previne tromboza si infarctul, iar ultimele studii arata ca este anticancerigen, luptind cu cancerul de colon. Este folositor in boli cardiace, insomnii sau dupa un efort fizic sau intelectual. Singurele restrictii sint in caz de ulcer gastro-duodenal si gastrita.

Curele cu bors sint eficiente daca dureaza trei saptamani. Este indicat ca borsul sa se bea cu un sfert de ora inainte de masa. Daca vrem sa slabim, se creste progresiv numarul canilor, pina la 7. Borsul poate fi baut si nediluat, insa are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suporta mirosul. Pentru a-i rafina si imbunatati gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfecla de zahar sau zer. Cura interna este recomandata in: boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, tromboza, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice si fosfatice), tuberculoza, intoxicatii cu alcool sau cu tutun. Este un stimulent al sistemului endocrin.

Extern, se pot face spalaturi cu bors in ulcere cutanate, degeraturi sau uscaciuni ale pielii.

In cosmetica, borsul face tenul catifelat. Se tamponeaza pielea cu vata inmuiata in bors sau se foloseste in prepararea mastilor cosmetice. inmoaie mai ales pielea uscata. Efectul borsului este salutar pentru ten in perioadele reci sau cu vint puternic. Specialistii in geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat ca borsul favorizeaza absorbtia in intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul si aurul, dar si a vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale.

Rostopasca, leac pentru sute de boli;;

Remediu natural în peste 150 de afecţiuni, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pământ. Ea poate fi utilizată sub formă de ceai, tinctură, pulbere, infuzie combinată sau cataplasmă.

Tratează gastrita şi cancerul 

Rostopasca ajută la formarea sângelui, de aceea se recomandă în tratamentul leucemiei. Se face un amestec din urzici, mlădiţe de soc şi rostopască, 2 linguriţe de plante uscate la 250 ml apă clocotită şi se beau 2 l pe zi. În bolile hepato-biliare se utilizează tinctura de rostopască: de 3 ori pe zi se consumă 10 picături de tinctură. În tratamentul gastritei se recomandă câte 10 picături de tinctură, de 4-6 ori pe zi. Sucul de rostopască aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar şi pe tumorile exteriorizate, face adevărate minuni, în timp ce pulberea administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriţă de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de 2 luni, cu 20 de zile de pauză. Şi migrenele se pot atenua cu ajutorul acestei plante: se administrează, la nevoie, câte o linguriţă rasă de pulbere pe stomacul gol, în doză unică, pentru 24 de ore.

Vindecă eczemele şi psoriazisul

Bătăturile, dar şi tumorile maligne de piele se pot trata cu ajutorul compresiilor cu infuzie şi suc de rostopască. Pentru cataractă şi petele de pe cornee, sângerarea retinei şi a dezlipirii de retină se recomandă sucul de rostopască. Se ia o frunză de plantă, se spală, iar tulpina ei se presează cu degetele până iese un lichid de culoare portocalie. Cu sucul extras se unge pleoapa înspre coada ochiului. În psoriazis se pudrează zilnic locul afectat cu pulberea de rostopască. Eczemele se pot vindeca dacă faci un tratament cu alifie de rostopască. Se prepară din 30 g pulbere de rostopască şi 15 g vaselină, la care se adaugă 10 ml ulei de măsline. Cu acest amestec se ung rănile şi se pansează. Pansamentul trebuie să stea 2-3 zile, după care se poate schimba, repetându-se procedeul până la vindecarea eczemelor. Negii pot dispărea de pe piele tot cu suc de rostopască. Se aplică lichidul pe suprafaţa afectată, tamponând uşor, de mai multe ori într-un minut, şi se lasă să acţioneze lichidul în profunzime. Se repetă în fiecare dimineaţă şi seară, până când dispar. 6Sucul de rostopască s-a dovedit eficient şi în vindecarea verucilor şi a herpesurilor bucale şi genitale.

Cum se prepară 

Pulberea de rostopască se obţine prin măcinarea tulpinilor uscate. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum 3 săptămâni.

Tinctura – Se pun într-un borcan 15 linguri cu pulbere de rostopască, peste care se adaugă 2 pahare de alcool alimentar, de 50 de grade. Se închide şi se lasă la macerat timp de 2 săptămâni, după care se filtrează şi se pune în sticluţe închise la culoare.

Infuzia – Se pun 3-4 linguri de rostopască mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în jumătate de litru de apă, timp de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ 1 litru de preparat, care se foloseşte mai ales extern, sub formă de comprese, gargară şi băi.

Cataplasma – Un pumn cu frunze de rostopască mărunţite se lasă timp de 2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50° C). Se aplică apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă să acţioneze o oră.

Masuri alimentare pentru gastrita

Gastrita reprezintă afectarea integrităţii mucoasei gastrice, tradusă printr-o inflamaţie a peretelui stomacului şi tulburări de digestive, cu sau fără sângerare internă. Iată ce paşi trebuie să urmaţi ca să amelioraţi simtomele de gastrită:

Pasul 1

Încercaţi să evitaţi alimentele acide sau care relaxează sfincterul gastro-esofagian, cum ar fi grăsimile animale (carnea grasă), citricele (portocale, lămâi, etc.) băuturi carbogazoase, ceai, cafea (chiar şi fără cofeină), roşiile, alcoolul, ciocolata, fie ea şi neagră.

Pasul 2

Pe cât posibil, respectaţi ritmul meselor. Încercaţi să aveţi 3 mese principale pe zi şi 2 gustări, una între micul dejun şi prânz şi cealaltă între prânz şi cină. În acelaşi timp, dacă sunteţi fumător, renunţaţi la fumat, nu doar că agravează gastrita, dar cauzează multe alte afecţiuni.

Pasul 3

Deşi este paradoxal, ardeiul iute consumat cu moderaţie are effect benefic asupra peretelui gastric deoarece stimulează secreţia de mucus şi asigură protecţia antiacidă şi antimicrobiană. Aşadar, consumaţi ardei iute, însă cu moderaţie, 2-3 ardei pe săptămână.

Pasul 4

Încercaţi să aveţi o alimentaţie echilibrată, bogată în produse făinoase, fructe, legume, proteine şi cât mai săracă în grăsimi. În cazul în care folosiţi analgezice trebuie să evitaţi aspirina şi antiinflamatoarele de tip ibuprofen. Antiacidele pot fi folosite până la dispariţie inflamaţiei.

Cauzele gastritei

Gastrita acută apare ca urmare a unui stres major (răni, arsuri grave, intevenţii chirurgicale).

Gastrita cronică se dezvoltă într-o perioadă de luni de zile sau chiar ani şi este cauzată de: – infecţia cu Helicobacter pylori, tratamentul cronic şi în doze mari cu aspirină sau antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen), infecţia virală, bolile gastrointestinale, excesul de alcool sau nicotină, indigestia de substanţe acide, erozive.

In : Stiri din Sanatate

Cat peste ar trebui sa mancam ca sa prevenim bolile cardiovasculare

Din cele aproximativ 12.000 de specii de pesti cunoscute, cea mai mare parte sunt comestibili. Pestele contine proteine valoroase din punct de vedere biologic si grasimi in proportie variabila – intre 0,5 si 15%.

 

Spre deosebire de carne, lipidele din peste sunt bogate in acizi grasi polinesaturati – acizi omega-3, in timp ce continutul de colesterol este redus, potrivit Ghidului de nutritie umana, coordonat de prof.dr. Cristian Serafinceanu, medic de diabet, nutritie si boli metabolice, potrivit adevarul.ro. In ficatul pestelui alb se acumuleaza uleiuri care reprezinta o sursa importanta de vitamina D si de acizi grasi polinesaturati.

 

Pestele gras are un procent crescut de lipide – peste 10% – si este reprezentat de macrou, ton si anghila. Potrivit sursei mai sus citate, pestele reprezinta o sursa pentru vitaminele B 6, b 12, riboflavina si acid folic, dar si de minerale precum iodul, seleniul si fluorul. Desi carnea de peste este saraca in calciu, o cantitate mare din acest mineral se gaseste in oasele moi, care se mananca odata cu carnea, cum este cazul la sardine. 

 

Continutul de sodiu este de obicei scazut, dar el poate creste odata cu procesarea pestelui. Prin compozitia sa, precum si prin continutul de acizi grasi omega-3, consumul de peste contribuie la prevenirea bolilor cardiovasculare. Astfel, se recomanda consumul de peste sau alte produse de pescarie in cantitate de 200 de grame pe saptamana.

Planta fertilitati si echilibrului hormonal/

Se estimeaza ca aproximativ 1 din 6 cupluri intampina dificultati in a concepe un copil. Din fericire, in cele mai multe cazuri nu este vorba despre afectiuni ireversibile, ci doar despre mici dereglari sau disfunctii ce afecteaza acest proces. De aceea faza de planning este foarte importanta, pentru ca presupune sa va asumati anumite schimbari in stilul de viata ce pot face o mare diferenta.

Conform Organizatiei Mondiale pentru Sanatate, infertilitatea se claseaza pe locul 5 in topul dizabilitatilor la persoanele cu varsta sub 60 de ani. [1] in foarte multe cazuri, desi este reversibila, incapacitatea de a aduce pe lume un copil cauzeaza traume psihice pentru cuplu si cu precadere pentru femeile care incearca sa ramana insarcinate. Orice specialist va va spune, de aceea, ca pentru a reusi sa concepeti un copil e nevoie, in primul rand, sa reusiti sa va bucurati de tot acest proces, sa eliminati stresul si sa nu puneti presiune unul pe celalalt.

 

Regasire de sine, echilibru si fertilitate cu Shatavari!

Shatavari este o planta medicinala foarte iubita si apreciata in medicina ayurvedica pentru efectul de stimulare a fertilitatii, fara efecte adverse, beneficiile sale datorandu-se actiunii complexe, din mai multe directii:

 

Combaterea stresului

Fiind o planta adaptogena, Shatavari protejeaza organismul impotriva actiunii factorilor de stres si il ajuta sa se adapteze si sa faca fata situatiilor stresante. De aceea Shatavari este recomandat si a demonstrat rezultate foarte bune in infertilitatea indusa de stres.

 

Reglare hormonala

Dereglarile hormonale pot afecta ritmul ciclului menstrual si pot interveni negativ in procesul de conceptie. Shatavari este bogat in fitoestrogeni si saponine steroidice care regleaza nivelul de estrogen din organism, stimuleaza ovulatia si asigura un ciclu menstrual regulat, esential pentru determinarea perioadei fertile si sporirea sanselor de conceptie.

 

Reglarea cantitatii si calitatii mucusului cervical

in cazul in care fluidul sau mucusul cervical este redus cantitativ si acid, vorbim despre un „mucus cervical infertil”, ce afecteaza lichidul seminal si nu favorizeaza fertilitatea. Shatavari contine mucilagiu ce protejeaza mucoasele, inclusiv mucoasa cervicala, stimuleaza productia de mucus cervical, dar si tonifiaza membranele mucoase. Este, de aceea, benefic atat pentru stimularea fertilitatii, cat si pentru combaterea uscaciunii vaginale cauzate de diverse tratamente medicamentoase sau asociata cu menopauza.

 

Shatavari – alte beneficii pentru sanatatea femeii

• Este o planta cu efect galactogen sau de stimulare a lactatiei; 

• Regleaza ciclul menstrual si calmeaza simptomele asociate cu sindromul premenstrual; 

• Amelioreaza simptomele menstruale – dureri, oboseala, iritabilitate; 

• Amelioreaza simptomele menopauzei; 

• Previne retentia apei si sustine eliminarea lichidelor in exces din organism.

Cum iti poate afecta inima o igiena dentara precara

Putini oameni inteleg ca neglijarea danturii poate avea un impact devastator asupra sanatatii generale. Studiile arata ca, atunci cand bacteriile streptococcus, care provoaca atat placa dentara, cat si gingivita, ajung in sange, creeaza o proteina care determina agregarea trombocitelor.

Aceasta poate conduce la formarea de cheaguri de sange, excrescente pe valvele inimii care le stanjenesc actiunea, sau inflamarea vaselor sangvine, care se umfla si blocheaza alimentarea cu sange a inimii si a creierului.

 

Streptococcus tigurinus, de pilda, a fost gasit in sangele persoanelor suferinde de endocardita (inflamarea invelisului inimii), meningita si inflamatie spinala. Se crede ca bacteriile intra in sange atunci cand gingiile infectate sangereaza.

 

Intr-un studiu, cercetatorii americani care au analizat mostre de tesut provenite de la pacienti cu cancer intestinal au descoperit ca unele dintre ele contineau niveluri ridicate de Fusobacterium nucleatum – o tulpina bacteriana prezenta adesea in placa dentara. Se crede ca acest microorganism ar putea juca un rol in dezvoltarea cancerului.

 

Mai mult decat atat, inflamarea redusa care rezulta din infectarea bacteriana a gingiilor poate contribui la dezvoltarea diabetului de tip II si a osteoporozei.

Secretul unei inimi sanatoase

Consumul de rosii este considerat a fii sanatos datorita aportului de lycopen ce se regaseste in aceste legume. 14 studii internationale au ajuns la concluzia ca lycopenul are o proprietate naturala impotriva colesterolului si tensiunii arteriala ridicata. Doar un aport zilnic de 25 de miligrame de lycopen este de ajuns pentru a reduce colesterolul cu pana la 10%. Mai mult, aportul ridcat de lycopen reduce riscul atacurilor de cord si a infarcturilor. Toate acestea fara efectele negativa ale medicamentelor, dureri musculare si deteriorari ale nervilor.

 

Studiile arata ca rosiile gatite au beneficii mai mari decat cele crude, deorece astfel corpul absoarbe un aport mai ridicat de lycopen. Persoanele care sufera de afectiuni cardiovasculare se pot vindeca doar incluzand in alimentatie consumul de rosii sub diverse forme, fie pasta de rosii, sos de rosii sau rosii crude. Alte alimente care contin lycopen, dar intr-o cantitate redusa, sunt papaya, grapefruitul rosu si caisele.

 

Aceste legume contin in mod natural cantitati reduse de sodiu, grasimi saturate, colesterol sau calorii, de aceea sunt recomandate in cadrul unei diete sanatoase si al regimurilor de slabit, contribuind la reglarea greutatii corporale si reducerea nivelului lipidelor in sange.

 

Rosiile mai furnizeaza si tiamina, niacina, vitamina B6, magneziu, fosfor si cupru, toate necesare unei stari perfecte de sanatate. Tot 150 de grame de rosii proaspete furnizeaza 2 grame de fibre, care reprezinta 7% din doza zilnica recomandata. Absorbtia optima de carotenoide si flavonoizi din rosii are loc atunci cand rosiile sunt gatite, iar adaugarea de ulei de masline in timpul prepararii lor stimuleaza absorbtia licopenului.

Reguli pentru o sanatatea de fier

Mentinerea sanatatii este o sarcina importanta, indiferent de varsta. De aceea, tine de fiecare dintre noi sa luam masuri care sa ne mentina sanatoase. Iata sase sfaturi pe care le poti folosi si pe care le poti aplica intreaga viata.

 

Fa miscare

Pentru a-ti mentine sanatatea primul lucru pe care ar trebui sa il aplici este sa adopti o viata activa. Incearca zilnic sa faci cat mai multa miscare care sa te ajute sa te mentii in forma. Sunt numeroase activitati pe care le poti adopta. Si desi ideea de a merge la sala ti se poate parea cea mai potrivita, nu este necesar sa stai cu oerele la sala de sport pentru a face miscarea de care ai nevoie. Este de ajuns sa mergi pe jos pana la magazinul de la colt, sau sa iesi in parc cu prietenele sau familia, renunta la mersul cu liftul sau incearca sa iti parchezi masina mai departe de casa. Asa poti merge cateva minute pe jos inainte de a intra in casa. Aceste trucuri iti pot oferi antrenamentele zilnice de care ai nevoie fara sa depui prea mult efort. Mai mult, aceste exercitii sunt potrivite si pentru relaxare si te ajuta sa scapi de stres.

 

 

Redu consumul de alimente grase

O metoda sanatoasa pentru organismul ta este sa adopti o dieta saraca in grasimi. Aportul ridicat de grasimi poate da nastere unor probleme numeroase de sanatate ce te pot urmari intreaga viata. Incepe prin a exclude din alimentatia zilnica preparatele gatite prin prajire, mananca rar la fast-food, si opteaza pentru tipuri de carne slaba. De asemenea, ar trebui sa ai un consum redus de lactate, de preferinta sa le inlocuiesti cu cele cu aport redus de grasimi. O alimentatie usoara iti va oferi toate avantajele de care ai nevoie.

 

Scapa de stres

Stresul poate reprezenta cauza multor probleme de sanatate, de aceea ar fi bine sa faci tot psibilul sa eviti cat mai mult momentele si starile stresante. Apeleaza la numeroase modalitati de a-ti insenina ziua, asculta muzica, bucura-te de o ceasca de cafea aromata sau o cana de ciocolata calda, fa o baie lunga si relaxanta, petrece mai mult timp cu cei dragi, iesi in oras, citeste si mediteaza. De asemenea, un hobby iti poate fi de mare ajutor, iti ia gandul de la lucrurile stresante.

 

Bea mai multa apa

Majoritatea oamenilor nu consuma suficiente lichide, ceea ce le afecteaza puternic sanatatea si conditia fizica. Apa, in special, joaca un rol important in dieta. In fiecare zi ar trebui sa bei in jur de 10 pahare de apa, iar atunci cand te antrenezi numarul ar trebui sa creasca. Adauga lamaie in apa, pentru eliminarea toxinelor din organism.

 

Mananca fructe si legume

Fructele si legumele sunt bogate in antioxidanti care impiedica procesul de imbatranire si iti confera hidratarea necesara pielii. Adauga in alimentatie si un aport ridicat de fibre.

 

Fa exercitii de respiratie

Inspira si numara pana la 6, dupa care expira. Repeta acest proces de 5 ori si te vei simti mai revigorata si plina de energie

Ce substante criminale gasim in cosmetice

O femeie foloseste zilnic cel putin 12 cosmetice si produse de ingrijire corporala, bombardandu-si pielea cu 175 de chimicale, sustin cercetatorii britanici.

 

Femeile absorb anual, in medie, 2,3 kilograme de substante toxice prin intermediul produselor cosmetice uzuale, compusi care pot provoca aparitia cancerului, a iritatiilor pielii sau a imbatranirii premature, arata datele unui studiu din Marea Britanie. Eczemele, alergiile, acneea, dermatita atopica sau dezechilibrele hormonale sunt cateva dintre reactiile adverse aparute dupa folosirea produselor cosmetice de masa.

 

In anul 2000 cercetatorii au descoperit ca in industria produselor cosmetice se ascund foarte multe ingrediente cauzatoare de cancere, malformatii congenitale, impotenta , sterilitate.

De exemplu:

 

Parfumurile indica prezenta a pana la 200 de chimicale diferite. Compusii inclusi in parfumuri sunt toxici pentru om si suspectate, sau dovedit cancerigene. Expunerea la parfumuri poate afecta sistemul nervos central, cauzand depresie, hiperactivitate, iritabilitate si alte schimbari comportamentale.

Colorantii artificiali sunt culori certificate pentru folosira lor in alimente, medicamente, produse cosmetice si este aprobata folosirea lor. Pe langa faptul ca au, gudron din huila si din petrol, colorantii artificiali ar putea avea si metale grele, cum ar fi plumbul si mercurul.

Familia parabenilor sunt produse chimice – inclusiv metil paraben, etil paraben, propil paraben, butil paraben, si paraben izobutil, sunt utilizate drept conservanti si sunt incluse in numeroase produse cosmetice si de ingrijire. Aceste substante chimice mai sunt foarte perculoase deoarece imita hormonul feminin estrogenul. Ei sunt considerati a fi partial responsabili pentru scaderea fertilitatii masculine si a instalarii pubertatii precoce la fete.

“Criminale” sunt si substantele adaugate in dezinfectantii din baie – fenol, crezol, si etanol, care sunt adesea folosite in apa de gura. Apele de gura si pastele de dinti sunt constituite din sute de elemente chimice care daca sunt inghitite sunt otravitoare pentru orgasnism.

.

Terapia care combate artroza gleznei

Potrivit studiilor, 200.000 de tineri cu varsta intre 25 si 45 de ani, sufera de dizabilitati ale articulatiilor si 1% din populatia tarii sufera de artroza la nivelul gleznei. Numai in Romania, 200.000 de tineri cu varste intre 25 si 45 de ani sunt afectati de dureri si dizabilitati ale articulatiilor si nu mai putin de 1% din populatia tarii sufera de artroza la nivelul gleznei, afectiune a carei incidenta a crescut alarmant in ultima vreme.

 

Artroza este o afectiune care presupune deteriorarea cartilajului care protejeaza si inveleste suprafetele articulare. Printre factorii care determina aparitia artrozei se numara: obezitatea, munca fizica intensa, varsta, practicarea unor sporturi solicitante si antecedentele in familie. Persoanelele afectate resimt dureri articulare, slabiciune musculara si mobilitate redusa. Desi articulatiile cele mai frecvent afectate sunt cele de la genunchi si sold, in ultimii ani, au crescut cazurile de artroza la nivelul gleznei. Terapia Orthokine este o metoda inovatoare de tratare a artrozei gleznei. Terapia are la baza doar proteine obtinute din sangele pacientului, fara niciun adaos de substante straine organismului si ajuta la tratarea cauzelor biologice ale afectiunii.

 

Artroza afecteaza tot mai multi tineri. Vezi ce tratament exista pentru aceasta boala

 

Metoda Orthokine consta intr-un procedeu foarte simplu de obtinere a serului autolog, cu puternice proprietati antiinflamatoare, din sangele pacientului. Sangele recoltat din bratul pacientului este incubat 6-9 ore, dupa care se centrifugheaza. Prezenta microsferelor determina celulele sangelui sa sintetizeze cantitati mari de proteine cu rol antiinflamator si de regenerare. Apoi, serul obtinut prin acest procedeu se injecteaza aceluiasi pacient, la nivelul articulatiei afectate. Pacientii se pot bucura astfel de combaterea inflamatiei, reducerea durerii si imbunatatirea functiei articulare la nivelul gleznei.

Semne prococe ale tulburarilor alimentare

Anorexia si bulimia sunt tulburari alimentare tot mai prezente in societatea actuala, si ceea ce este cel mai important este faptul ca tot mai multe tinere sufera de aceasta afectiune. Afla care sunt simptomele unei tulburari alimentare pentru a depista semnele unei tulburari alimentare la una dintre prietenele tale, iar daca regasesti semnele de mai jos cere ajutor de specialitate.

 

Dinti galbeni

O metoda de a descoperi daca o persoana sufera de tulburare alimentare este sa ii examinezi dantura. Dintii galbeni sau crapati sunt cauzati de acidul stomacal care erodeaza smaltul dintilor de fiecare data cand persoana in cauza se forteaza sa vomite dupa fiecare masa. Bulimicii obisnuiesc sa foloseasca aceleasi degete de fiecare data pentru a se forta sa vomite si tind sa isi muste degetele, asa ca uite-te dupa semne la nivelul degetelor.

 

Stima de sine scazuta

Femeile cu tulburari alimentare au o stima de sine scazuta si se plang mereu in privinta aspectului fizic. Aceste persoane sunt obsedate de intretinerea fizica si fac in permanenta exercitii fizice, desi mananca prea putin. Astfel nivelul scazut de potasiu, electroliti si sodiu afecteaza nivelul de enrgie si duc la aparitia depresiei. Fii atenta la postura corporala, tind sa adopte o postura inclinata si cocosata si nu fac contact vizual.

Menstruatie dereglata chiar absenta

O femeie care isi restrictioneaza aportul caloric zilnic se poate confrunta in timp cu menstruatie dereglata sau chiar absenta ciclului. Este un simptom intalnit in special in cazurile de anorexie.

Schimbari ale infatisarii

Cand observi anumite schimbari de infatisare in rau la una dintre prietenele tale atunci trebuie sa vorbesti cu ea. Astfel de persoane adopta un stil neingrijit, atat din punctul de vedere al vestimentatiei cat si al ingrijirii corporale.

Modificari vizibile

Femeile malnutrite prezinta un un strat subtire de par pe tot corpul, iar deficitul de vitamine si minerale duce la subtierea firului de par si unghii crapate cauzate de lipsa de zinc.

Neconstruind sosele noi, PSD-istii sunt ucigasii romanilor

În fiecare zi se moare pe șoselele de rahat ale acestei țări, administrate 20 ani de către PSD, în mod direct sau indirect

De ce 20 ani? Simplu: se adaugă și anii 2007, 2008, atunci când PSD-ul a sprijinit guvernul criminal economic pentru țară C.P. Tăriceanu și anul 2009 atunci când (o bună parte din el) tovarășii de la PSD au guvernat cu “mafia portocalie”, adică PDL, partid pe care l-au împroșcat ulterior cu scuipați, acuzându-l de tot răul din România, ca și cum PDL-ul ar fi guvernat România 20 ani, nu PSD-ul. Practic, PSD-ul nu a participat deloc la guvernare, preferând să fure și mai mult din opoziție, în anii 1997, 1998, 1999, 2000 (guvernarea CDR – Convenția Democrată Română + PD + UDMR) și anii 2005, 2006 (guvern D.A. – Dreptate și Adevăr, adică PD + PNL). Sunt, cu alte cuvinte, 6 ani din 27. Mai mult de 20 ani, mafia PSD-istă a jefuit această țară.

O țară de mămăligari acceptă să moară în accidente de circulație în loc să-i belească pe acei politicieni vinovați de distrugerea României

Mafia PSD-istă nu se elimină prin caricaturi pe Facebook (se tăvălesc pe jos mafioții atunci când văd că ei fură milioane de euro și “fraierii” se mulțumesc să le facă mustăți la poze, pe Facebook). Mafia PSD-istă se elimină în stradă. Nu poți pretinde o țară fără mafioți, din moment ce stai acasă și nu votezi sau/și nici nu participi la mișcări de protest atunci când au loc. România este total, azi în 2017, sub tutela mafiei. Nu există opoziție la Mafia PSD, în afara mișcărilor de stradă. PNL-ul va face același troc de căcat cu mafioții PSD-iști, în Parlament, pentru a-și asigura propsperitatea financiară. Nu-i interesează altceva. Știți de ce Nicușor Dan nu este primarul general al Bucureștiului? Deoarece n-au fost două tururi de scrutin la alegerile locale (în turul doi Nicușor Dan ar fi umilit-o pe țoapa Firea, precum a făcut Iohannis cu Ponta). Și n-au fost două tururi deoarece PNL-ul a acceptat în Parlament toate rahaturile mafiei PSD-iste, de la pensii speciale pentru parlamentari și până la alegeri într-un sigur tur. Bun, poate n-ar fi reușit să-i blocheze pe mafioții PSD, dar trebuia să încerci. Dacă ai onoare, lupți. Faci grevă parlamentară, te legi cu lanțuri de gardurile parlamentului, sesizezi UE, Parlamentul European etc. Pe PNL-iști i-a durut în cur de faptul că mafia PSD acaparează România.

Justițiarul Traian Băsescu moare încet, dar sigur, în jegul numit impropriu televiziune, Romania TV

Sunt din ce în ce mai dezamăgit de acțiunile lui Traian Băsescu. În fara proiectului pentru Basarabia (unirea cu România), PMP-ul nu pare dispus să facă și altceva pentru această țară. Ba mai mult, în loc să lupte cu mafia PSD-istă ce pune la cale cele mai mari mârșăvii, Traian Băsescu atacă, din cloaca numită RTV (aștept momentul în care-l va linge-n cur și pe Dan Voiculescu la Latrina 3), DNA-ul și-i dă limbi catifelate în fundul de mafiot lui Sebastian Ghiță. Ăsta o fi prețul prezenței lui Băsescu la România TV? Domnu’ Băsescu, între timp a apărut Internetul, Facebook-ul etc. Chiar crede Traian Băsescu faptul că cei cu creierul spălat niște ani de România TV, în care același Băsescu era umplut cu scuipați seară de seară, îl vor aprecia. Evident că nu, imaginea lui Băsescu formată în mintea cretinilor care votează PSD-ul este clară: Băsescu este diabolic, a făcut și a dres. Și atunci de ce să te duci la Romania TV, acolo unde ani de zile ai fost împroșcat cu noroi?! Și în tot acest timp te-au apărat niște “fraieri”, mă rog, ți-au apărat principiile promovate, în general corecte, domnia legii, eliminarea mafioților, democratie funcțională etc. Și ce faci azi? Ataci DNA-ul! Nu pe Kovesi o decredibilizezi, ci DNA-ul ca instituție. Iar pe fraierii care te-au apărat, în presă și pe net, îi faci “lingăi”, să te dai bine pe lângă mafioți ca Ghiță! Ești azi, domnule Băsescu, în aceeași tabără cu Voiculescu, Sebastian Ghiță, Ponta etc. Ai ajuns să stai la aceeași masă cu cretinoidul Ciutacu, cel care spunea despre așa-zișii băsiști prin 2013 sau 2014, citez aproximativ, “Să mi-o sugă din picioare”. Iar Puie Monta, pe atunci Premierul României (europene, adică civilizate?) era de acord cu afirmația, pe Facebook. Lupta pentru propria familie se duce în sălile de judecată, domnule fost președinte al României, nu la televizor, atacând DNA-ul și proslăvind mafia. Cătușele Elenei Udrea sunt oare mai importante decât această țară devastată de mafioții care, în mod miraculos, au gasit începând cu anul 2016 un aliat neașteptat: Traian Băsescu?

Citeste si articolele:

• Cum colcaia PSD-ul de agenti KGB in anii 1990
• Cu 18% voturi din tot electoratul romanesc, mafia PSD-ista vrea sa impuna un puscarias prim-ministru
• Pentru jegurile PSD-iste, Soros este rau doar cand nu finanteaza PSD-ul
• Elena Udrea si-a început cariera politica in PSD
• Pedofil decorat de Ion Iliescu si angajat la Romania TV

Un episod din jaful PSD-ist: afacerea CARITAS- Secretul CARITAS-ului PSD-ist din anii 1990: “Luăm puțin de la mulți, dăm mult la puțini”

Anul (diz)grației PSD-iste 1993, la Cotroceni KGB-istul Ilici Iliescu, de profesie criminal notoriu (victime în decembrie 1989 și iunie 1990), la Palatul Victoria, cu votca în sacoșă, premierul Văcăroiu, zis și Votcăroiu: apărea jocul piramidal CARITAS, în absența unui DNA care să-i cerceteze pe mafioți, joc în care se înmulțeau banii depuși de 8 ori, după 3 luni parcă, de era invidios și Hristos pe capacitatea de a face minuni a oamenilor PSD-ului (cel puțin tolerați de guvernarea PSD + alți aurolaci politici de pe atunci). Iată mai jos un scurt episod despre cum era organizația criminală (financiar) CARITAS, ce a lăsat mii de români fraieri (ca să nu spun idioți) fără bani, aceștia fiind suficient de naivi (ca să nu spun proști) încât să creadă în “miracolul” înmulțirii banilor fără muncă. PSD-ul a fost dintotdeauna o organizație de tip mafiot, ce a urmărit un singur scop: îmbogățirea membrilor săi și fentarea justiției, atunci când mai cădea câte un cap de mafiot PSD-ist. Dar să revenim. Era, așadar, anul 1993, în care România PSD-istă se juca de-a CARITASUL, în timp ce alte țări fost-comuniste aveau un avans considerabil pe calea reformelor economice. De aceea azi, în Polonia de exemplu, un profesor are salariul mediu în jur de 1000 de euro, pe când în România PSD-istă nu are nici jumătate din această sumă. Așa-i când PSD-isții i-au tras cu “Nu ne vindem țara, deoarece nu mai avem noi ce fura”.

A fost odată CARITAS (mult mai bine ar suna “A fost odată PSD și ce coșmar era atunci”)

Un duet știut s-a arătat recent pe plaiurile minerești ale Văii Jiului: Miron Cozma (criminalul care i-a dirijat de mineri în iunie 1990, la devastarea Bucureștiului, jegul care a pus la cale alte mineriade, aducând România la stadiul de cea mai înapoiată țară din Europa, o țară de Ev Mediu întunecat; a fost condamnat în 1999, cu altă conducere a României, Emil Constantinescu Președinte, la 12 ani de pușcărie, parcă, din care a făcut vreo 5, grațiat în 2004 de alt criminal, Ilici Iliescu, ce a revenit ulterior, anulându-i grațierea, de cascadorii râsului nu alta – n.m.) și Ioan Stoica (patronul CARITAS, condamnat și el la niște ani de pușcărie, după falimentul, previzibil, al jocului piramidal, de fapt o imensă escrocherie). Unul cu cască – lămpașguarzi și AUDI; celălalt cu pălărie, superguarzi și BMW. La început, au survolat împreună – cu elicopterul Regiei Autonome a Huilei, destinat minerilor în caz de accidente – Valea, hotărând amplasarea viitoarelor puncte CARITAS la stadionul din Petroșani. Reveniți pe Pământ, cei doi au efectuat un terneu la minele celor ce stau și pe sub pământ. Într-o ținută de veioză cu abajur de fetru, ochii lucindu-i sub reflexele huilei, Ioan Stoica a îndemnat ortacii să dea banu’, că el îi face de opt ori mai mult. Miron Cozma, jucându-se cu cheile de la cele trei automobile străine, a completat doct: “Io l-am adus pe Stoica”. Deschisă cu mare grabă, în zi de plată la mineri, filiala Caritas din Petroșani a luat ființă cu două luni mai devreme decât termenul anunțat. Explicația este simplă: la 18 luni de la apariția jocului în Cluj, semele depuse trebuiau înmulțite în șase cicluri de câte 8 multiplicări. Dacă se fac înmulțirile de rigoare, cel care a depus la început 20.000 lei, lăsându-i în joc, trebuie să ridice acum sute de milioane. Fondul Caritas și persistența jocului sunt realizate de lăcomie: “Mai las bani că-i înmulțesc de opt ori” – zice românu’. La Cluj, plățile se fac cu întârzieri din ce în ce mai mari: peste 20 de zile. Speranța menținerii sistemului până la plecarea lui nea Stoica în Elveția era dată de banii minerilor. Iată, însă, că n-a ținut. În prima zi, la stadion au fost cam 3000 de oameni, a doua zi aproximativ 500, iar a treia zi numărul casierelor era superior celui al deponenților. Abordat de ziariști, I. Stoica a refuzat orice interviu, ba mai mult, i-a și gonit din preajma stadionului. Din surse confidențiale am aflat că Miron Cozma (se scrie cu “z” de la cizmă) i-ar fi șoptit: “Vezi că ăștia-s șmecheri, nu vorbi cu ei”. Când alungi presa, este clar că ai ceva de ascuns; frica și iminența colapsului dând fiori. Mai mulți deponenți, printre care și un umflat din Petroșani – cu depuneri grase – s-au plâns că n-au primit cât așteptau, dar au tăcut, mulțumindu-se cu returnarea sumei depuse inițial. Istoria a demonstrat (începând cu anul 1992, în SUA) că aceste jocuri au clacat, eșecul lamentabil răsfrângându-se asupra celor mulți și săraci – nu numai cu duhul – impactul social decând la convulsii. După chixul de la Petroșani, nu este exclus ca nea Stoica să nu mai jungă la Zurich cu valiza plină cu bani, pentru a începe o nouă viață. (“Academia Cațavencu”, nr. 103/1993)

Citeste si articolele:

• Criminalii de la Colectiv au 44% intentii de vot
• In Gorj, tiganii sunt platiti cu 1000 lei fiecare sa-l voteze pe Ponta
• PSD ne lasa fara paduri
• Cei 60 de infractori ai PSD, care au guvernat sau guverneaza Romania, la nivel central sau local
• Criminalul de la Colectiv, Banicioiu, este numarul 2 pe lista PSD Iasi pentru alegerile parlamentare

Istoria jafului PSD-ist în România: astăzi, Gabriel Bivolaru (II)

Mona de Freitas: şi însărcinată şi cu banii toţi

Mona de Freitas, soţia însărcinată în patru ani a lui Gabriel Bivolaru, s-a scos. S-a scos de la puşcărie (se întâmpla în 2004 – n.m.).

Dacă vă întrebaţi de ce ar fi trebuit să aibă acelaşi domiciliu ca Bivolaru-BRD (fost parlamentar PSD – n.m.), e simplu.

“Între 1994-1996, Mona de Freitas, Gabriel Bivolaru şi Plazzotta Paula Monica au indus în eroare BRD SA, cu prilejul derulării unor operaţiuni bancare ilegale de către aceasta din urmă, cauzând un prejudiciu unităţii bancare în valoare de 70.218.675.405 lei (vechi – n.m.), reactualizată 1.131.425.298.892 lei (vechi – n.m.).”

A meritat să-l apere domnu’ Năstase pe Bivolaru de năpasta Parchetului? A meritat! Pentru că în timp ce Bivolaru era înscris în PSD şi în Parlament, terenul casei construite de firma lui Seche ăl mic trecea miraculos de la mama lui Bivolaru în lada de zestre a familiei prim-ministeriale Adrian Năstase.

Iar dosarul Monei de Freitas a fost îngropat cu maximă prudenţă juridică. În luna februarie a acestui an (2004 – n.m.), Judecătoria Sinaia a aplicat prescripţia şi a şters latura penală a dosarului.

Partenera de furt a Monei şi a lui Bivo a fost condamnată la doi ani de închisoare, dar a fost scăpată, tot prin prescripţie, de alte infracţiuni.

Ultimul demers tupeist-mafiotic al Monei-mereu-însărcinate a fost acela de a contesta daunele de 1.173,5 miliarde de lei (vechi – n.m.), pe care inculpatele au fost obligate să le plătească BRD-ului. Dacă vine din nou PSD-ul la putere, deja mi-e teamă pentru francezii care au cumpărat BRD. Parcă văd că-i obligă Justiţia să plătească daune familiei Bivolaru că şi-au pierdut locul legitim de furat. (“Academia Caţavencu”, nr. 653/2004)

Citeste si articolele:

• Au fost vandute sau distruse 2300 de intreprinderi in perioada guvernarii PSD – Adrian Nastase
• Istoria jafului PSD-ist în România: astăzi, Gabriel Bivolaru
• Un episod din jaful PSD-ist: afacerea CARITAS
• Neconstruind sosele noi, PSD-istii sunt ucigasii romanilor
• Cum facea Mafia legea in Romania guvernata de partidul KGB-istului Ion Iliescu

România, o țară bolnavă (I)

Bolnavă de multe decenii (dac-o fi fost sănătoasă vreodată). Un imens spital reprezintă țărișoara noastră. Un spital în care (nu) se tratează moralitatea. Un spital în care pacienții râd, de exemplu, de victimele comunismului, de adevăr, de libertate etc. Medicii sunt puțini: o Monica Macovei, un Gabriel Liiceanu, un Andrei Pleșu etc. Dar nu pot face față numărului imens de bolnavi. Cei mai periculoși bolnavi sunt cei care apar la televizor. Ei răspândesc virsul bolii și la cei, teoretic, sănătoși. Din păcate, cei care au vaccinul (CNA-ul) nu vor să-l irosească, aplicându-l extrem de rar. Încet, încet, ne vom îmbolnăvi cu toții, dacă nu s-a întâmplat deja acest lucru. Vom considera minciuna, furtul, aruncatul gunoaielor pe oriunde etc. normalitate. Iată mai jos câțiva bolnavi, descoperiți de cei care urmăresc atenți evoluția bolii.

Mircea Coșea: „În comunism toată lumea avea frigiderele pline”

Acest Coșea, un grăsan antipatic, uită de foamea din comunism. Mă-ntreb de cine vorbește: de țiganii analfabeți care fac foamea, datorită exploziei democrafice în rândul acestor jeguri? E adevărat că în comunism o duceau mai bine, făceau speculă la greu, sub ochii milițienilor, iar românii erau trimiși pe șantierele patriei. În afară de țigani și boschetari, oare cine trăia mai bine în comunism, cu frigiderul plin? Să fi uitat acest gunoi numit Coșea de viața țăranilor români la CAP (Cooperative Agricole de Producție)? Aveai un animal și-l tăiai, te sălta Securitatea. Toate animalele trebuiau predate statului, altfel de mânca pușcăria. După ce prășeai din greu un an agricol la CAP, ți se dădea, în bătaiei de joc, atât cât să nu mori de foame. Iar acest jeg numit Mircea Coșea își permite să mintă la televizor. Și nu este un cioban sau țigan oarecare. Nuuuu. Este fost ministru, profesor și cel mai mare traseist din politica românească. După ce a lins și pe stânga și pe dreapta, dar stă pe tușă, măcar să mănânce căcat la televizor. Și unde se mănâncă rahat cel mai bine? Normal, la Romania TV. Și ar mai fi un lucru: cum puteai avea frigedurul plin în comunism, din moment ce se întrerupea curentul electric? Presupunând prin absurd că aveai frigider (nici așa ceva ne se prea găsea) și alimente în el, acestea oricum s-ar fi stricat în lipsa curentului electric.

Îmi amintesc de perioada în care eram student și mai ajungeam pe acasă, la țară, în vacanțe. Prin 1988, 1989, erau săptămâni întregi în care nu era curent electric. Stăteai la lumânare sau la lămpi din acelea cu gaz. Dacă erai singur acasă, simțeai că înnebunești în lipsa unei cărți interesante. Așa s-a trăit în comunism, iar acest Coșea are nesimțirea și tupeul de cretin ordinar să vândă gogoși la televizor. Aceștia au guvernat România de-au distrus-o din temelii. De la aceștia așteptăm noi o țară ca afară. Hai să fim serioși. Să nu ne facem iluzii, pentru a evita suferința de după. Rămâne o singură concluzie, cea din titlu: România, o țară bolnavă.

Citeste si articolele:

• Continuă propaganda comunistă la televiziunile din România
• Pupincuriștii lui Ceașcă populează în procent majoritar învățământul românesc
• Ion Mihai Pacepa: Ceaușescu nu și-a asumat responsabilitățile unui tată

România, țara de jaf a PSD-iștilor

România a intrat, odată cu invazia lăcustelor roșii rusești, într-o perioadă de jaf, practicată de barbarul fără creier și fără Dumnezeu. După 50 de ani de comunism, în care toți eram sclavii unui stat ce ne livra minciuni și întuneric, plus foame și frig, plus izolare și restricții, au urmat anii de anarhie roșie, în care foștii bolșevici au pus bazele republicii bananiere în care ei să fure în voie. Bazându-se pe o masă de idioți “ce muncesc și nu gândesc”, și care au impresia că țara este doar a lor, PSD-iști, sub diferite alte denumiri, au furat mai abitir decât turcii, tătarii și alte neamuri ce au mai trecut pe aici. Și au adus România la nivelul celei mai hulite și mai iresponsabile țări. O țară care-ți trezește scârbă și frică. Precum ebola sau alte maladii. Mihai Giurgea a găsit 20 de motive să-ți fie frică de România. Înainte de a le (re)vedea, mi-aș permite o mărturisire: România nu va deveni o țară cu adevărat europeană pe cale pașnică. NU. În România sunt două tabere clare: una a nostalgicilor comuniști, care țin PSD-ul în spate, și care vor să fure ca în comunism, să muncească prost, tot ca în comunism, dar să trăiască bine, ca în capitalism, doamnelor și domnilor. Cealaltă tabără este formată din persoane care înțeleg societatea de azi, își asumă regulile jocului și vor o democrație autentică. Același Mihai Giurgea scria odată că, dacă iese mitomanul Ponta președinte, va fi război civil. Așa cum în SUA s-a abolit sclavia în urma unui război civil, comunismul va fi cu adevărat aruncat la coșul de gunoi al istoriei numai după ce câteva mii de comuniști ar primi ceea ce merită: glonțul. Atunci când îi aperi pe criminalii bolșevici, nu poți aștepta respectul meu sau toleranța mea. Față de aplaudacii criminalilor nu există decât o singură atitudine: glonțul. Acum să nu mă luați că suntem în anul 2014. Dacă am fi cu adevărat o societate care nu tolerează faptele de secol XX, nu ar fi atâția idioți care aplaudă crimele comuniștilor. Repet, față de simpatizanții criminalilor, fie ei comuniști, fasciști etc., nu trebuie toleranță, ci să le vorbești pe limba lor. Iată cum arată țara de jaf a PSD-iștilor, în câteva secvențe.

Statistica arata o tara de palavragii fuduli, dar care mor de foame, de lene si de prostie.

1. Cea mai bisericoasa tara din Uniunea Europeana (locui 1 la numarul de biserici pe cap de locuitor).
2. Cea mai cacacioasa tara europeana (45% dintre romani n-au WC in casa si se caca in curte, fata de 2% in Europa).
3. Romanii au doar jumatate din puterea de cumparare a europeanului mediu.
4. Dar isi petrec timpul liber in mall-uri si hypermarketuri, iar noi mall-uri si hypermarketuri se contruiesc in permanenta, in ciuda crizei.
5. Romania este tara cu cea mai dura lege anti-arme din lume, singura care isi tine poporul complet dezarmat (motivand prin siguranta populatiei).
6. Dar este tara cu cea mai mare coruptie din Europa – 40% (Curtea de Conturi: din 15 miliarde de euro pe an achizitii publice, 6.2 miliarde se fura).
7. Romania este printre putinele tari care interzice complet prostitutia (pe motive de moralitate).
8. Dar este cel mai mare exportator de prostituate din Uniunea Europeana (peste Rusia si Ucraina), conform euobserver.
9. Romania este tara cu cel mai mic somaj oficial din ultimii 25 de ani, in medie.
10. Dar este singura tara unde 50% din familii declara ca nu au nici un membru angajat; iar 25% din familii au doar un membru angajat.
11. Romania este printre tarile cu cei mai multi absolventi de universitate din lume.
12. Dar este tara fara nici o universitate, macar in top 500 (sub tarile africane) si ale carei diplome NU SUNT LUATE IN SEAMA la angajare, nicaieri in Europa.
13. Romania este tara unde scoala este obligatorie pana la sfarsitul liceului (12 ani platiti de Stat).
14. Dar e pe locul 1 in Europa la scolari analfabeti (30%), iar 42% dintre romani cred ca Soarele se invarteste in jurul Pamantului.
15. Romania este tara cu cel mai mare procent de insatisfactie la adresa clasei politice; romanii se plang in mod constant de coruptia si incompetenta politicienilor lor.
16. Dar este singura tara unde nu a avut loc nici un miting anti-coruptie in ultimii 25 de ani si unde participarea publicului la actiuni anti-coruptie este minima.
17. Romania este tara cu cea mai mica absorbtie a banilor europeni.
18. Dar este tara cu cel mai mare procent de bani europeni furati (din putinul folosit) motiv pentru care Uniunea Europeana a taiat fondurile pentru infrastructura.
19. Romania este printre cele mai nationaliste tari din Europa; romanii au protestat la inaltarea drapelului secuiesc.
20. Dar este singura tara in care s-a refuzat incorporarea asta vara, impotriva Rusiei, romanii preferand sa-si vada propriul drapel dat jos si inlocuit cu tricolorul rus, decat sa fie inrolati.

Citeste si articolele:

• Girată de Ilici “KGB” Iliescu: Privatizarea MEBO, cel mai mare jaf economic cu față legală
• Jegurile PeSeDiste fac praf valorile europene în România
• România, o țară bolnavă
• România, o țară de mămăligari pe care-i doare-n cot de suferințele conaționalilor

Sărăcia și prostia votează mafia PSD-istă

PSD-ul n-ar intra nici măcar în Parlament dacă nu ar exista   analfabeți, ce-și vând votul precum copiii în anii ’90, sau ciobanii fără școală, fără lege, fără credință într-un ideal. Mafia PSD-istă este votată de viermii care nu înțeleg nimic din societatea actuală și care sunt de o invidie și răutate de neimaginat. Dar, pentru a avea un reper, vom compara PSD-ismul, în mod firesc și banal, cu Mafia tradițională, apărută în Italia și apoi exportată peste tot, dar mai ales în State. Cine erau mafioții mărunți? Răspuns: era indivizi fără prea multă școală, șmecherași și pușlamale care o frecau toată ziua prin gunoaie, cu părinți bețivi și violenți, cu dorința de a face bani în mod facil, prin orice mijloace. Ei erau dirijați de mafioții-șefi, care se distingeau de gloată prin ceva inteligență și printr-o barbarie mult mai accentuată. Doar aceștia hotărau cine moare și cine trăiește, mai ceva ca Divinitatea. Capii Mafiei erau persoane publice, făceau donații, unii dintre ei apăreau la TV și criticau sistemul, legile, care condamnau, nu-i așa, mafioți imaculați la pedepse nemeritate.

Extinderea și înflorirea Mafiei tradiționale avea două mari cauze: sărăcia și prostia în care trăiau unii din ghetourile marilor orașe și, a doua cauză, corupția generalizată din cadrul Poliției acelor vremuri. Cine a învins Mafia (adică a limitat drastic aria sa de influență)? Răspuns: progresul tehnologic, revoluția informațională în care ne găsim. Azi nu mai poți mișca chiar atât de liber, să te duci la o crimă sadică sau la o reglare de conturi, fără să fii urmărit lejer de autorități, datorită tehnicii actuale. Această cauză, dublată de efortul, curajul și inteligența unor polițiști, au făcut din Mafia tradițională doar un subiect, extrem de atrăgător, de filme.

Ca și în Mafia tradițională, înflorirea PSD-ismului are la bază sărăcia și prostia unor segmente ale populației României, în special din zone profund țiganizate, precum Oltenia. “M-a făcut mama oltean” este deja sinonim cu “m-a făcut mama o javră nenorocită, înclinată spre corupție și țiganizată la greu”. Aceștia sunt PSD-iștii mărunți, cei care, precum mafioții mărunți, nu pot hotărî de unii singuri ce este bine pentru ei, așa încât PSD-ul le dă coordonatele vieții, prin latrinele PSD-iste RomâniaTV și Antena 3. Mai există, însă, și șefii PSD-iști, cei care, precum capii Mafiei, hotărăsc cine trăiește în PSD și cine moare, dar mai ales când se produc aceste evenimente. Tot la șefii PSD-iști ajung banii, așa cum capii Mafiei colectau la sânge birurile de la mafioții marunți. Tot PSD-iștii din vârful piramidei infracționale hotărăsc alianțele cu alte grupări mafiote, precum UDMR sau UNPR, în scopul creșterii nivelului de prosperitate al familiei mafiote PSD-iste. În rolul polițiștilor corupți din filmul mafiei tradiționale, sunt gunoaiele din justiție, poliție și servicii secrete, cele care știu și pot interveni, dar n-o fac fiind cumpărate de mafia PSD-istă. Iar dacă, în cazul Mafiei tradiționale, progresul tehnologic a făcut diferența, aruncând Mafia la lada de gunoi a istoriei, mafia PSD-istă poate fi învinsă doar dacă românii care nu iau parte la acest sistem mafiot sunt dispuși să riște pentru a-l elimina. Ori, românul se revoltă pe FaceBook, apoi se culcă și mâine o ia de la capăt. Ucrainienii, de exemplu, au preferat să moară, să înghețe de frig, să fie bătuți și umiliți, dar au reușit să-i alunge pe politicienii mafioți de la guvernare. Trebuie să recunoaștem că este o mică sau mare deosebire între 200.000 oameni prezenți la mitingurile de la Kiev și cei 1.000 de bucureșteni prezenți în Piața Universitații duminică, 9 noiembrie 2014

Rămân la părerea că mafioții și neocomuniștii din PSD vor continua să fure și să fraudeze alegerile fără nicio jenă. Ei pot fi îndepărtați doar prin luptă. Doar un război civil poate decide dacă România se îndreapta spre comunism sau democrație. În ultimii 25 de ani a fost un amestec de comunism și spoieli democratice. Ce a ieșit se vede cu ochiul liber. Voi, cei ce credeți în valorile occidentale, sunt dispuși să mergeți la o vânătoare de comuniști, riscând totul? Dacă răspunsul este nu, pregătiți-vă ca în următorii 10 ani să aveți ca președinte un individ prost, mincinos, plagiator, incompetent, un produs al structurilor Securității comuniste grupate în jurul infractorului Dan Voiculescu.

Citeste si articolele:

• România, țara de jaf a PSD-iștilor
• PSD a însemnat întotdeauna drumul spre barbarie
• România PSD-istă, o țară de care trebuie să fugi
• De ce nu mă miră că Ponta are 40%
• Natalie Ester: Ponta, citeaz-o pe mă-ta mare, bunicuța Iliescu, nu pe Ion Rațiu

România PSD-istă, o țară de care trebuie să fugi

Partea cea mai proastă a guvernării PSD-iste din România este economia. Orice economie se ridică prin investiții. Doar acestea creează locuri de muncă și, implicit, o societate modernă și prosperă. Investițiile se pot face de către stat sau investitori străini. Statul PSD-ist nu investește în economie, deoarece dă bani fără număr la consum, pentru electoratul idiot, ce nu vrea să învețe o meserie și să muncească. Toate proiectele importante începute înainte de mai 2012, momentul venirii la guvernare a penalilor din USL, au fost stopate. Milioane de euro aruncați pe geam de un guvern criminal. Toți banii au fost direcționați spre clientela politică USLamistă și spre consum. Nu s-a investit mai nimic. Ar rămâne varianta investițiilor străine. Din păcate, aici lucrurile sunt la fel de proaste, dacă nu și mai proaste. Plagiatorul Ponta este paralel total cu realitatea economică, iar în afară de a minți continuu se pare că nu se pricepe la nimic altceva. În 2008, în România investitorii străini băgau peste 8 miliarde de euro în economia țării. Știți cât e suma din 2013? Puțin peste un miliard de euro. De 8 ori mai puțin. Ăsta este guvernul criminal economic USL, actualmente PSD + UDMR + alte jigodii. De ce România nu atrage investitorii străini ne explică același Mihai Giurgea, chirurgul care mânuiește perfect bisturiul cuvintelor. Înainte de asta, aș mai povesti ceva. L-am văzut scos de la naftalină, pe Realitatea TV și România TV, pe liberalul anilor ’90 ai secolului trecut Cataramă (vi-l mai amintiți?). Un îndoielnic om de afaceri, ca să nu-i spunem mafiot de categorie ceva mai mică. Iar acest Cataramă povestea cum ar fi făcut el în 2010 (cu tăierea salariilor bugetarilor). I-auziți aici: acest Cataramă accepta faptul că România avea o problemă, dar nu așa trebuia rezolvată, spre binele președintelui Băsescu și al PDL-ului aflat la guvernare. Soluția lui Cataramă era simplă: să dea drumul la inflație. “Ar fi fost mai puțină suferință”, spunea Cataramă. Oare? Acest tembel nu știe oare că a da drumul la inflație este un rău imens făcut unei țări, iar revenirea se produce în ani. 10 i-au trebuit României să stabilizeze cursul de schimb. Din 1990 și până în 1999, în România a fost o inflație galopantă. Abia în 2000 lucrurile s-au calmat. Cataramă, tembel mic, pune mâna pe-o carte de economie și apoi vii la televizor. Nu mai fi țoapă ignorantă, care bate câmpii la marginea șanțului.

Nu investiti in Romania. Nu angajati in Romania. Nu construiti in Romania

10 motive pe care le-am dat unei companii straine:

1. Romania e un iad al taxelor. Locul 10 in lume, la concurenta cu Suedia. Daca tineti neaparat sa investiti intr-o tara de granita, Bulgaria e mai buna.
2. Coruptia si evaziunea fiscala sunt printre cele mai mari din lume. Evaziunea fiscala a fost estimata de Ambasada SUA la 150% fata de economia legala. Deci fie veti da faliment (pentru ca nu veti putea concura la pret cu evazionistii), fie va trebui sa faceti si voi evaziune si sa mituiti ANAF, ceea ce se pedepseste cu inchisoarea. Dar atunci veti fi santajabil de catre autoritati, care va vor cere si mai multi bani, la fiecare campanie electorala.
3. Legea nu este aplicata decat daca platesti in plus. Numerosi investitori straini s-au plans ca vecinii romani au intrat pe proprietatea lor, ca au fost furati si chiar batuti. Dar Politia Romana a preferat sa nu faca efectiv nimic.
4. Legile sunt instabile: impredictibilitate romaneasca. In ultimul an, Guvernul Ponta a modificat toate legile care guverneaza functionarea companiilor, fara sa le consulte. Codul Fiscal a fost schimbat efectiv peste noapte. Deci nu va veti putea face un plan de afaceri si nu veti putea oferi actionarilor vostri o perspectiva certa.
5. Romania e in plina cadere a consumului. Consumul a scazut in ultimul an cu circa 10-35%, in toate domeniile. Deci nu veti putea sa vindeti la intern ce produceti. Renault s-a pacalit astfel, iar acum se plange ca vinde mai multe Dacii la export, decat in Romania.
6. Romania e un iad sindicalist. Sindicatele vor avea mai multa putere in compania voastra decat voi, exact ca in Franta.
7. O calitate proasta a fortei de munca. Analfabetismul este o problema reala printre tinerii romani absolventi de facultate sau liceu, iar situatia se agraveaza de la an la an. Asociatiile investitorilor straini au declarat ca in urma cu cativa ani dadeau teste de engleza; acum au ajuns sa dea teste de limba romana.
8. Pretentiile romanilor sunt aberante. Desi angajatii romani ofera servicii de proasta calitate (datorita sistemului de invatamant din Romania si lipsei cronice de disciplina din tara), pretentiile lor sunt sa fie platiti “ca in Germania”. Una din plangerile constante ale profesorilor romani, la fiecare greva, este ca salariul lor nu ajunge la nivelul profesorilor germani.
9. Uitati-va ce fac ceilalti investitori! Romania a intrat pe lista neagra a oamenilor de afaceri. In 2008, investitiile straine erau peste 9 miliarde de euro. Acum sunt doar 1 miliard. Fluxul s-a inversat; firmele pleaca, nu vin. In 2012, capitalul social care a parasit Romania a fost de 486,6 milioane euro, in timp ce capitalul social al firmelor nou infiintate a fost de numai 23 de milioane euro.
10. Uitati-va ce patesc investitorii care totusi risca si vin in Romania! Grupul francez AXA (numarul 2 in Europa si numarul 7 in lume) a venit in Romania in 2010, declarand public ca are incredere in piata romaneasca. In 2011 au pierdut 9 milioane de euro. In 2012 au pierdut 10 milioane de euro. In 2013 au vandut tot si au plecat.

Citeste si articolele:

• Protestele din 2012, regizate și plătite de USL
• Creșterea prețurilor, cadoul USL pentru România
• Votantul USL, ciobanul sau țiganul care ucide România europeană
• Pensionarul USLamist gândește?
• Doru Bușcu, cretinul ce vrea România veșnic în gulagul USLamist

Simbolul domniei lui Cercel la „Matei Bals”. Asa arata poarta de Triaj in cel mai bine finantat spital public din Romania

IOANA HURDEA 

Jurnalistul Cristian Andrei (Europa Libera) prezinta poarta de Triaj a spitalului Matei Bals. Imaginea este sinistra, cu atat mai mult cu cat institutul condus timp de 10 ani de Adrian Streinu Cercel a beneficiat tot timpul de finantari consistente 

„Romania muribunda si in flacari. Oamenii de la Matei Bals au murit cu zile din cauza unui sistem putred. Imaginea emblematica te loveste insa.

In acest loc erau invitati astazi oamenii la Triaj – spital Matei Bals sau sa lase pachete pentru rudele internate. Imaginea e din centrul Bucurestiului, din fata unui spital bogat si nu face parte din zona afectata de incendiu”, a explicat Cristian Andrei.

„Un fost jurnalist, plecat din tara de vreo 6 ani, ma intreaba cum de am vazut abia azi poarta de triaj (care arata ca un WC) a templului M. Bals, spital condus de 19 ani de dr Cercel.

Initial n am stiut ce sa i spun. Dupa ceva timp de gandire am dat vina pe colegii jurnalisti de pe Sanatate care, in timp, au luat chipul si asemanarea profesorilor sefi de Sectii

Apoi mi-am dat seama ca suntem cu totii responsabili de cum arata acest gard. Toti. Intr-un final, gardul din poza este reflexia noastra. Il meritam cu varf si indesat”, a remarcat si jurnalistul de investigatii Virgil Burla.

Spitalul a fost cosndus, timp de 19 ani, de Adrian Streinu Cercel. El a demisionat in decembrie pentru a prelua functia de senator din partea PSD. Surse din spital afirma ca Cercel continua sa conduvca spitalul din umbra.

Ministrul Sanatatii, Vlad Voiculescu, a anuntat vineri seara ca actualul Guvern va crea un fond important pentru investitii in spitale si o echipa direct responsabila ca acestea sa devina realitate, subliniind ca este nevoie de unitati sanitare noi.

„Romania este, din pacate, tara in care in ultimii 30 de ani nu s-a construit niciun spital public mare. Spitalele noastre au 50 de ani sau peste. Medicina a evoluat enorm in timpul asta. Nu ne putem astepta ca un soft IT de secol 21 sa functioneze fara probleme pe un computer 386 de anii ’90. O astfel de asteptare nu e doar o naivitate, ci o inconstienta aproape criminala. (…) Vom construi spitale. Vom crea in acest Guvern condus de Florin Citu, cu sprijinul intregii coalitii, un fond important pentru investitii in spitale si o echipa direct responsabila ca aceste spitale sa devina realitate, sa devina saloane curate, cladiri sigure. Vom construi spitale. Tara asta are nevoie de spitale noi. Tara asta are nevoie de vindecare, iar vindecarea de aceasta data nu va veni prin vorbe, ci prin fapte”, a scris ministrul, pe Facebook.

El a adaugat ca in cele sapte luni petrecute in 2016 la Ministerul Sanatatii a inceput proiectele de spitale regionale, iar in ultimii patru ani s-a facut munca ce trebuia facuta intr-unul singur.

„In ultimii patru ani s-a facut munca ce trebuia facuta intr-unul singur. Si asta nu pentru ca nu au fost bani, ci pentru ca nu a avut cine. In tara asta s-au construit mall-uri, benzinarii, cladiri de birouri, ba s-au construit si cateva spitale… dar private. Statul nu a fost in stare, pentru ca cei care l-au condus au avut alte treburi sau alte interese”, a afirmat Voiculescu.

PENTRU RAZBUNARE- Inculpatul Tariceanu cere revolte de strada: „Sa ocupam rapid strazile. Daca o sa tacem, o sa ne ia totul”

VICTOR GHEJA 

Calin Popescu Tariceanu, inculpat de DNA pentru luare de mita, sustine ca PNL si USR PLUS isi vor imparti politic si functiile de judecatori si procurori. „Procurorii si judecatorii vor fi 60% ai PNL, 30% ai USR si ce mai ramane ia UDMR-ul! De ce? Pentru ca pot!”, sustine Tariceanu. El cere revolte de strada: „Inca nu au ocupat strada, dar daca nu o sa o facem noi rapid o sa o ocupe tot ei si noua nu ne va ramane decat sa ne plangem de mila stand in case, unde ne vom uita 2 ore/zi la televizorul care va transmite marile realizari ale guvernarii Iohannis!”.

„Nici o zi fara o impartire de ciolan intre partidele coalitiei de guvernare! Intrucat foamea e mare nu le mai ajung sutele de posturi de secretari de stat, miile de posturi de consilieri la cabinetele ministrilor si adjunctilor de ministri, zecile de mii de posturi gras platite din agentii si alte institutii guvernamentale, asa ca au hotarat sa politizeze si functiile de prefect si subprefect. Adica 120 de ‘lipitori de afise’ (azi se numesc postaci pe Facebook, dar tot lipitori de afise sunt) vor capusa administratiile locale.
Este doar o chestiune de timp pana vor trece la totala impartire a tarii conform algoritmului de guvernare! Conducerile din Politie vor capata culoare politica.

Procurorii si judecatorii vor fi 60% ai PNL, 30% ai USR si ce mai ramane ia UDMR-ul! De ce? Pentru ca pot! Pentru ca nimeni nu le spune nimic! Pentru ca au invatat de la bolsevici cum se incaleca un popor!

Da! Daca o sa tacem o sa ne ia totul! Asa cum ne-au luat dreptul la protest, la libera circulatie, la cuvant, la educatie, la religie sau chiar la munca! Nu vedeti ca profitand de pandemie ne-au anulat drepturi pentru care zeci de mii de romani si-au dat viata prin temnitele comuniste?

Inca nu au ocupat strada, dar daca nu o sa o facem noi rapid o sa o ocupe tot ei si noua nu ne va ramane decat sa ne plangem de mila stand in case, unde ne vom uita 2 ore/zi la televizorul care va transmite marile realizari ale guvernarii Iohannis!”, a scris Tariceanu pe Facebook.

Fostul presedinte al Senatului Calin Popescu Tariceanu a fost pus saptamana trecuta sub inculpare de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie in dosarul in care este acuzat de luare de mita in valoare de 800.000 de dolari

Procedural, procurorii anticoruptie au ajuns in etapa in care fostul prim-ministru urmeaza sa fie trimis in judecata.

Potrivit unui comunicat al DNA, transmis luni, procurorii din cadrul Directiei Nationale Anticoruptie – Sectia de combatere a infractiunilor asimilate infractiunilor de coruptie au dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu, la data faptei prim ministru al Guvernului Romaniei, pentru luare de mita.

Anchetatorii noteaza in ordonanta ca, in cauza, exista date si probe din care rezulta ca Popescu-Tariceanu ar fi pretins si ar fi primit, in mod indirect, in perioada 2007-2008, de la reprezentantii unei companii austriece, foloase materiale in valoare de 800.000 USD, constand in plata unor servicii de consultanta, in schimbul exercitarii atributiilor sale in asa fel incat sa fie adoptate o serie de hotarari favorabile companiei.

Pe 13 ianuarie, Ministrul Justitiei, Stelian Ion, a transmis procurorului general Gabriela Scutea cererea de urmarire penala incuviintata de presedintele Klaus Iohannis privind inceperea urmaririi penale a lui Calin Popescu-Tariceanu.

Clotilde Armand prezinta o inregistrare cu politisti spagari: „Chiar daca esti curat, tot te facem. N-ai nicio putere”

LAVINIA POPA

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, a dat publicitatii o inregistrare video in care mai multi politisti locali din acest sector ii reprosau altui politist ca nu ia mita. Armand ii acuza pe consilierii PSD si PNL ca „apara grupul infractional organizat de la Politia Locala Sector 1”.

„Am propus ieri reorganizarea Politiei Locale in sedinta de Consiliu Local al Sectorului 1 pentru a scapa de coruptia de acolo. Iar PSD si PNL au refuzat sa voteze acest proiect. Vreti sa stiti de ce? Pentru ca PSD si PNL apara grupul infractional organizat de la Politia Locala Sector 1. Si cand spun acest lucru stiu foarte bine ce fac. Am sa va prezint cum protejeaza sfera politicului din primarie mafia din Politia Locala Sector 1.

In materialul video veti auzi politisti locali care certau un coleg pentru ca acesta nu lua mita de la proprietarul unor cife si a indraznit sa-l amendeze. Proprietarul acestor cife este ruda cu un personaj odios din conducerea politiei locale pe care am reusit sa-l indepartez. Pentru cine nu stie: Tranzitarea sectorului sau a orasului cu aceste cife fara autorizatii este interzisa si sanctionata de lege. Asta au protejat aseara cei din PNL si PSD, dragi cetateni ai Sectorului1. Iar asta nu e tot. Acesti politisti au conexiuni si in primarie. Avem mai multe dovezi si probe care sustin toate afirmatile mele. Santiere ilegale protejate de politisti locali, mafia gunoaielor protejata tot de anumiti politisti locali etc. Si aceste dovezi merg acum spre Parchet.

Am inceput sa curatam tot putregaiul din administratie si va spun ca nu ma voi intimida de nici un grup politic care pune presiuni si nu vrea modernizarea acestui sector sau de mafia din administratie. Eu voi lupta cu ei. Pana la capat”, a scris Armand pe Facebook.

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, a lansat joi un atac foarte dur la adresa consilierilor PNL dupa ce acestia au imoiedicat adoptarea mai multor proiecte de hotarari pe care ea le-a initiat. Armand sustine ca liberalii au intelegeri cu PSD. „Este rușinos pentru că un asemenea partid are în rândurile lui unii fripturiști de ocazie și nu niște lideri adevărați. USL traieste la sectorul 1”, a scris Armand pe Facebook.

„Este o zi destul de tristă pentru comunitatea locală din sectorul 1. Pare că unii consilieri locali au rămas cu sindromul ‘Chiliman’ și nu pricep că politica se face în folosul comunității, pentru oameni, nu pentru interese de partid.

Primăria nu este un tort din care unii se hrănesc și alții muncesc să-l orneze. De când am intrat în primărie am ales să lupt cu ceea ce deranjează pe fiecare român onest: corupția. Și am început cu reorganizarea și restructurările. Tocmai pentru a elimina vechile obiceiuri birocratice. De când am venit în primărie lucrez alături de o mână de oameni pentru a moderniza Sectorul 1 și pentru servicii publice de calitate. M-am luptat cu mafia gunoaielor și cu mafia imobiliară. Am demis funcționari corupți și am sesizat parchetul acolo unde a fost cazul. În 3 luni am facut asta. Și credeți-mă că sunt doar câțiva oameni care ajung primii și pleacă ultimii din Primărie, oameni care muncesc sâmbăta și duminica și își sacrifică tot confortul lor pentru binele public.

Astăzi, grupul PNL și-a bătut joc de fiecare proiect care ar fi făcut comunitatea mai prosperă: regulamentul de digitalizare pentru parcări, reorganizarea de la Poliția Locala prin care eliminam corupția endemică de acolo, reorganizarea Administratiei Domeniului Public și proiectul burselor pentru elevi.

Știți de ce au făcut asta? Am să vă spun. Pentru că ei doresc ca Administrația Domeniului Public să le revină și să nu intre în primărie, să fie instituție de sine stătătoare. Sa nu reorganizam. Sa plantam din nou garduri de milioane de Euro si nu copaci

Le spun doar să lase aceste orgolii la o parte, să lase înțelegerile cu PSD la o parte și să fie partenerii onești ai cetățenilor care i-au votat. Să vină la muncă și să-și îndeplinească atribuțiile. Este regretabil și total iresponsabil acest mod de a face politică pentru partid și nu pentru comunitate.

Este rușinos pentru că un asemenea partid are în rândurile lui unii fripturiști de ocazie și nu niște lideri adevărați. USL traieste la sectorul 1”, a scris Armand pe Facebook.

Consiliul Local Sector 1 a respins, in sedinta de joi, proiectul referitor la regulamentul privind digitalizarea atribuirii parcarilor publice de resedinta.

S-au inregistrat zece voturi „pentru”, 15 abtineri si un vot „impotriva”.

„Procesul de digitalizare este clar sustinut, vorbim de pasii pe care trebuie sa-i faci pana acolo, nu ca nu sustinem digitalizarea, ideea e foarte buna, sustinuta in totalitate, dar se bazeaza pe un regulament caruia ii lipseste o procedura foarte clara de aplicare”, a declarat viceprimarul Ramona Porumb.

Primarul Sectorului 1, Clotilde Armand, i-a atras atentia viceprimarului ca a avut doua luni sa depuna amendamente. „De ce nu ati depus amendament si asteptati un minut inainte de vot sa va spuneti parerea? (…) Noi am tinut cont de absolut fiecare parere”, a spus Armand.

Ramona Porumb a sustinut ca un grup de lucru ar remedia situatia mai bine decat „peticindu-l” cu amendamente in Consiliu Local. „Oricate amendamente ai aplica pe el, procedura este incompleta. O luam bucata cu bucata si o sa vedeti ca stam aici o zi intreaga sa-l aducem la o forma care trebuie. (…) Lipsesc foarte multe lucruri si, cu siguranta, aceste lucruri, printr-un grup de lucru, le putem rezolva mult mai bine decat peticindu-l cu niste amendamente in Consiliul Local”, a afirmat ea.

„Sunteti viceprimar de doua luni. Ati avut doua luni, zi de zi, sa faceti acest lucru, sa veniti sa spuneti. De ce nu v-ati implicat? De ce acum, inainte de vot, va treziti ca nu va place? (…) Imi mentin punctul de vedere, este o bataie de joc fata de toti cetatenii care vor transparentizare, digitalizare si disparitia coruptiei pana la urma”, a replicat Clotilde Armand.

Ramona Porumb este al doilea viceprimar de la Sectorul 1, alaturi de Oliver Paiusi (USR-PLUS).