Când se va produce răpirea Bisericii?- de Mihail Dimitriu…Ce spun Scripturile despre răpirea Bisericii şi despre Ziua Domnului…Când va avea loc Răpirea Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare? Piedici în calea părtăşiei – E Dennett… 3. De ce aşa-numiţii fraţi nu se pot uni în lucrare cu alţi creştini? Semnul Fiarei (Apocalipsa 13)…Ce să facem când va veni vremea Antihristului? Pașapoartele biometrice şi 666Perseverența creștină…Adevăratul har- J N Darby…J G -Bellett » Fiul lui Dumnezeu » 1. Existenţa Sa veşnică şi divinitatea Sa…Capitolul 14 În duhul şi puterea lui Ilie”; Va fi Antihristul evreu ca să se poată întrona la Ierusalim?Va trece biserica prin necazul cel mare? Semnul Fiarei (Apocalipsa 13) Când va activa fiara a doua descrisă în Apocalipsa? Carti crestine- Mari amăgiri în vremurile din urmă si Apostoli şi evanghelişti martiri, de Petru Popovici;Ce spune Biblia despre icoanele făcătoare de minuni? Va trece biserica prin necazul cel mare? Cine va locui pământul nou? Cine este fiara cu zece coarne? Soarta „creștinilor” care vor rămâne pe pământ după răpirea Bisericii… Femeia din cartea Apocalipsa 12… ISUS SE ROAGĂ PENTRU NOI, de David Wilkerson (1931-2011)Pregătirea! S-a umplut paharul cu mânia lui Dumnezeu! Iată, turnul Babel al păcătuirilor komuniste, capitaliste- GLOBALISTE… a străpuns Cerul! Orice om să nu-l mai fardeze (în inima nenăscută din nou) nici o secundă pe tatăl minciunii (Ioan 8/44), răutăţii, preacurviei, hoţiei şi altor mizerii din Romani, cap.1/28-32,” Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” (Mat.15/10-20) Satan ne are la mână prin păcatul din omul vechi, adamic, căci nimic bun nu locuieşte în omul neânnoit (Rom. cap.7), dar Dumnezeu ne are în inimă- prin pocăinţa şi credinţa Cristică; El ÎNCĂ ne cheamă, nu în Arca lui Noe, ci în Sfânta sfintelor, prin botezul, (nu doar în apă de ploaie), ci în moartea Lui purificatoare, transformatoare (Rom. cap.6); Astfel, ne umple cu Plinătatea Duhovnicească şi, prin El, biruim urgiile Apocaliptice-dacă rămânem înzidiţi în Trupul Bisericii, clădită din Mădulare innoite- pietre vii, prin care circulă nestingherit Sângele Cristic- Gândirea, Atotputernicia, Învăţătura Dumnezeiască…Teologii și credincioșii erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale; Ce spune Biblia despre transsexualism/transgenderism? Guvernarea totală, bio-puterea, controlul și supravegherea; Acesta este creierul tău. Acesta este creierul tău folosit ca armă; REACTIVITATE VS PROACTIVITATE ÎMPOTRIVA ROBOȚILOR UCIGAȘI; ELON MUSK – PROFETUL CARE STRIGĂ ÎN PUSTIE; Instalarea regimurilor totalitare prin permanentizarea stării de urgență; RĂZBOIUL SECU(LA)RIST împotriva Bisericii; Supravegherea în masă; Elon Musk și 1.000 de experți solicită un moratoriu de 6 luni asupra dezvoltării AI; 8 oameni de știință creștini moderni pe care trebuie să-i cunoști; „Nebunia transgenderilor” seduce adolescentele și face „Daune ireversibile”; În „Susține Biblia căsătoria între persoane de același sex?”, Dr. Preston Sprinkle răspunde la 21 de obiecții cu claritate și compasiune; Pentru creștinii care au atins piatra spirituală: o recenzie a „Deeper” de Dane C. Ortlund; Deeper: Real Change for Real Sinners (Union) ediție Kindle- de Dane C. Ortlund (Autor); Matei 10-22, Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu,……. DOMINIONISMUL-Biserica biruitoare sau Biserica inșelată?Ceea ce spune acest fost preot ortodox aruncă în aer Ortodoxia din România Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5); Vita si mladitele…(De pupat inca o icoana facatoare de bani si de sarantoci…) Stalin și icoanele ortodoxe în care apare; „Prădarea României” – Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu; Memorialul durerii – o istorie care nu se învață la școală; Stiai Ca Esti Sclavul Statului Cu Acte In Regula? Sistemul Actual Trebuie Reinventat; Tavistock – Cel mai bine păstrat secret în America; Cinci teorii ale conspiraţiei care s-au dovedit a fi adevărate; Experimentul Tuskegee: Studiul infamul sifilisului; Experimente medicale pe oameni; Proiectele ascunse ale guvernului mondial secret; Jurnalele pierdute ale lui Nikola Tesla; Complotul mondial impotriva sanatatii; Dacian Cioloş răspunde acuzaţiilor PSD privind litigiul Roşia Montană: Marcel Ciolacu, dă-l afară pe Ponta imediat din Guvern!; (Elitele se pornografiau si pacaleau pe amarasteni sa munceasca si sa creasca prunci,pentru a-i batjocori-exploata ei…)Cum au mutilat comuniştii familia românească. Divorţul, sexul şi copilăria erau la mâna partidului; Familia și ideologia marxistă – Interviu cu prof.dr. Iosif Țon; Frumusețea literaturii mondiale stă în puterea ei de a deschide mințile“, Interviu cu David DAMROSCH, director Harvard Institute for World Literature; Guvernul Mondial: Elitele mondiale ale francmasoneriei urmăresc să conducă treptat umanitatea prin unificarea tuturor superputerilor lumii şi instituirea supravegherii generalizate; Marxismul – „o filosofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor”; De la marxism-leninism la neomarxism, marxismul cultural și corectitudinea politică; Nick Rockefeller despre terorism, microcipuri, Noua Ordine Mondială, Guvernul Mondial și sfârșitul libertății umane; ORGANIZATIILE SECRETE SI PUTEREA LOR IN SECOLUL XX; NEURO-ARMELE -BATALIA PENTRU CONTROLUL CREIERELOR;Revizuirea deposedării și a loviturii de stat planetare. De Bernard Gensane; Lovitură de stat planetară văzută de Bernard Gensane; Prefață la „Lovitură de stat planetară”. Philippe Bourcier de Carbon; O civilizație în criză – TV Libertés; Hoti si asasini. Super mafia rusa – Mark Galeotti; Mafia rusă, gruparea criminală cel mai bine infiltrată în instituțiile statului. Ce se știe despre Frăția;Tehnologii de control climatic și geofizic; „Dacă fără Google nu știm nimic, înseamnă că suntem 0”; Cristian Pațurcă – un simbol al Bucureștiului; sI….””TERORISMUL INVIZIBIL””; (Iata o fantana CANCERIGENA…)Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu!Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu! O nouă ARMĂ SECRETĂ instalată de Rusia în Siria. NATO este îngrijorată…Armata americană a dezvoltat o armă teribilă care va putea face aerul să-ți vorbească, fără să știi de unde vin sunetele… Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic; Omul – geniu înnăscut, prostit apoi de Școală; Călătoria astrală, un procedeu malefic, promovat de mişcarea New Age, prin care demonii şi Satana pătrund în trupul uman! Iar serviciile secrete folosesc un procedeu asemănător: vizualizarea la distanţă… Armele psihotronice mortale ale ruşilor… oamenii pot fi omorâţi de la distanţă prin telepatie!Documente secrete CIA despre asasinii magiei negre ai KGB-ului. Au creat ruşii arme psihotronice ce puteau produce atacuri de cord de la distanţă? MENTALUL si PUTEREA GANDULUI;CARACTERUL OMULUI POATE FI CUNOSCUT DUPĂ BUZE, URECHI şi BĂRBIE; Fizionomie (partea 1): capul, obrazul si parul; Numerologie… Cele mai influente cărți din toate timpurile; Stema Rusiei și cultul personalității patriarhului Kiril – mărul discordiei la o biserică din orașul Sângera. Enoriașă: „Sfântul Stalin și Sfântul Lenin e Dumnezeu.” Preot: „Nu s-a atras atenția. Regret” Ce este Ceasul Apocalipsei și de ce oamenii de știință tocmai l-au mutat mai aproape de miezul nopții? Lupta și moartea neînvinsului colonel Ion Uță, erou al Armatei Regale și unul dintre… Cartea unui supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz dezvăluie Rădăcinile naziste ale „Uniunii Europene”; În a doua zi de Crăciun a lui 1989 ILIESCU a legalizat AVORTUL și l-a numit pe fiul NKVD-istului Walter Roman Prim-ministru. În 1990, s-au produs peste 1 MILION de întreruperi de sarcină, victime ale Guvernului Petre Roman. CINE A FOST WALTER ROMAN; (Intotdeauna lumea care lucreaza fara Dumnezeu, este nimicita de gunoierul cel viclean si rau…)Trump pregătește o lovitură pentru Europa. Decizia drastică pe care o poate lua în cazul în care se va întoarce la Casa Albă; (Orice nas isi are nasia lui…)Fostul președinte al Mongoliei râde de Putin, cu o hartă a Imperiului Mongol ce conținea părți din Rusia: „Nu vă faceți griji. Suntem o țară pașnică”; (Inainte de a avea pensii cosmice…) Care sunt cele mai mari 10 pensii din România. Câte sunt pensii special; Averea pe care o are șeful Vămii București. Paul Petrof a fost reținut de DNA pentru luare de mită;
(De pupat inca o icoana facatoare de bani si de sarantoci…) Stalin și icoanele ortodoxe în care apare; „Prădarea României” – Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu; Memorialul durerii – o istorie care nu se învață la școală; Stiai Ca Esti Sclavul Statului Cu Acte In Regula? Sistemul Actual Trebuie Reinventat; Tavistock – Cel mai bine păstrat secret în America; Cinci teorii ale conspiraţiei care s-au dovedit a fi adevărate; Experimentul Tuskegee: Studiul infamul sifilisului; Experimente medicale pe oameni; Proiectele ascunse ale guvernului mondial secret; Jurnalele pierdute ale lui Nikola Tesla; Complotul mondial impotriva sanatatii; Dacian Cioloş răspunde acuzaţiilor PSD privind litigiul Roşia Montană: Marcel Ciolacu, dă-l afară pe Ponta imediat din Guvern!; (Elitele se pornografiau si pacaleau pe amarasteni sa munceasca si sa creasca prunci,pentru a-i batjocori-exploata ei…)Cum au mutilat comuniştii familia românească. Divorţul, sexul şi copilăria erau la mâna partidului; Familia și ideologia marxistă – Interviu cu prof.dr. Iosif Țon; Frumusețea literaturii mondiale stă în puterea ei de a deschide mințile“, Interviu cu David DAMROSCH, director Harvard Institute for World Literature; Guvernul Mondial: Elitele mondiale ale francmasoneriei urmăresc să conducă treptat umanitatea prin unificarea tuturor superputerilor lumii şi instituirea supravegherii generalizate; Marxismul – „o filosofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor”; De la marxism-leninism la neomarxism, marxismul cultural și corectitudinea politică; Nick Rockefeller despre terorism, microcipuri, Noua Ordine Mondială, Guvernul Mondial și sfârșitul libertății umane; ORGANIZATIILE SECRETE SI PUTEREA LOR IN SECOLUL XX; NEURO-ARMELE -BATALIA PENTRU CONTROLUL CREIERELOR;
Revizuirea deposedării și a loviturii de stat planetare. De Bernard Gensane; Lovitură de stat planetară văzută de Bernard Gensane; Prefață la „Lovitură de stat planetară”. Philippe Bourcier de Carbon; O civilizație în criză – TV Libertés; Hoti si asasini. Super mafia rusa – Mark Galeotti; Mafia rusă, gruparea criminală cel mai bine infiltrată în instituțiile statului. Ce se știe despre Frăția;Tehnologii de control climatic și geofizic; „Dacă fără Google nu știm nimic, înseamnă că suntem 0”; Cristian Pațurcă – un simbol al Bucureștiului; sI….””TERORISMUL INVIZIBIL””; (Iata o fantana CANCERIGENA…)Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu!Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu! O nouă ARMĂ SECRETĂ instalată de Rusia în Siria. NATO este îngrijorată…Armata americană a dezvoltat o armă teribilă care va putea face aerul să-ți vorbească, fără să știi de unde vin sunetele… Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic; Omul – geniu înnăscut, prostit apoi de Școală;
Călătoria astrală, un procedeu malefic, promovat de mişcarea New Age, prin care demonii şi Satana pătrund în trupul uman! Iar serviciile secrete folosesc un procedeu asemănător: vizualizarea la distanţă… Armele psihotronice mortale ale ruşilor… oamenii pot fi omorâţi de la distanţă prin telepatie!Documente secrete CIA despre asasinii magiei negre ai KGB-ului. Au creat ruşii arme psihotronice ce puteau produce atacuri de cord de la distanţă? MENTALUL si PUTEREA GANDULUI; CARACTERUL OMULUI POATE FI CUNOSCUT DUPĂ BUZE, URECHI şi BĂRBIE; Fizionomie (partea 1): capul, obrazul si parul; Numerologie… Cele mai influente cărți din toate timpurile; Stema Rusiei și cultul personalității patriarhului Kiril – mărul discordiei la o biserică din orașul Sângera. Enoriașă: „Sfântul Stalin și Sfântul Lenin e Dumnezeu.” Preot: „Nu s-a atras atenția. Regret” Ce este Ceasul Apocalipsei și de ce oamenii de știință tocmai l-au mutat mai aproape de miezul nopții? Lupta și moartea neînvinsului colonel Ion Uță, erou al Armatei Regale și unul dintre… Cartea unui supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz dezvăluie Rădăcinile naziste ale „Uniunii Europene”; În a doua zi de Crăciun a lui 1989 ILIESCU a legalizat AVORTUL și l-a numit pe fiul NKVD-istului Walter Roman Prim-ministru. În 1990, s-au produs peste 1 MILION de întreruperi de sarcină, victime ale Guvernului Petre Roman. CINE A FOST WALTER ROMAN; (Intotdeauna lumea care lucreaza fara Dumnezeu, este nimicita de gunoierul cel viclean si rau…)Trump pregătește o lovitură pentru Europa. Decizia drastică pe care o poate lua în cazul în care se va întoarce la Casa Albă; (Orice nas isi are nasia lui…)Fostul președinte al Mongoliei râde de Putin, cu o hartă a Imperiului Mongol ce conținea părți din Rusia: „Nu vă faceți griji. Suntem o țară pașnică”; (Inainte de a avea pensii cosmice…) Care sunt cele mai mari 10 pensii din România. Câte sunt pensii special; Averea pe care o are șeful Vămii București. Paul Petrof a fost reținut de DNA pentru luare de mită;O civilizație în criză – TV Libertés,
Averea pe care o are șeful Vămii București. Paul Petrof a fost reținut de DNA pentru luare de mită
Ștefan R. Apostol
DNA cere arestarea preventivă pentru 30 de zile
Un nou scandal de corupție scoate la iveală și averea pe care o are șeful Vămii București, Paul Petrof, acuzat pentru luare de mită, alături de alți angajați, toți fiind arestați de către procurorii DNA.
În cursul zilei de astăzi procurorii DNA anunțau arestarea a nu mai puțin de 6 persoane, toate inculpate într-un dosar de luare de mită, în frunte cu șeful Vămii București, Paul Petrof. În urma descinderii, acesta a fost reținut de DNA pentru luare de mită, alături de alți funcționari ai instituției.
Vezi și: Percheziții DNA la Administrația Spitalelor București. Plută, unul dintre directori ar fi luat mită. Și-a luat trei terenuri și două case în ultimii doi ani
Procurorii au dat publicității șiu numele celorlalți suspecți, și anume Alexandru Cernat, Nicolae-Ștefan Teianu și Marian-Vladimir Vulcan, funcționari în cadrul Autorității Vamale Române și în cadrul Direcției Regionale Vamale București, conform comunicatul DNA. Paul Petrof, șeful Vămii București, spun procurorii, este acuzat de luare de mită în formă continuată, astfel că s-a dispus arestarea sa preventivă pentru 30 de zile.
Care este averea pe care o are șeful Vămii București
Având în vedere statutul de funcționar al statului, Paul Petrof a fost obligat prin lege să-și publice decalrația pe avere, în vara anului trecut. Din document reiese, de fapt, care este averea pe care o are șeful Vămii București la acest moment. Astfel se face că Paul Petrof deține în proprietate 3 hectare teren agricol în județul Dâmvobița, pe lângă alte trei terenuri de aproximativ 7500 mp.
PLAYTECH.RO
ÎMPUȘCAT pe stradă, după ce nu a auzit somația soldaților. Povestea tragică a actorului Horia…
PLAYTECH.RO
Răsturnare de situaţie! Ce a văzut Antonia pe geam în timpul CRIMEI de la Padina.…
Vezi și: Director CNAIR, săltat de procurorii DNA. Ce acuzații i se aduc lui Florea Dascălu. Bărbatul a fost arestat preventiv
Tot în același județ, șeful Vămii București mai are trei apartamente, iar conturile bancare nu depășesc 5.000 de euro. În declarația de avere mai apare și suma de 330 de mii de lei ca datorie, și se mai precizează că în 2022 acesta a câștigat puțin peste 100.000 de lei.
DNA cere arestarea preventivă pentru 30 de zile
În cazul celor 6 suspecți, mai spun procurorii DNA, faptele s-au petrecut în luna ianuarie a acestui an, percizând că ”în cursul zilei de 10 ianuarie 2024, în scopul îngreunării cercetărilor ce se desfășurau într-un dosar penal, inculpații Petrof Paul și Stamatescu Răzvan-Cosmin i-ar fi prezentat unui om de afaceri conținutul unei ordonanțe emise de ofițerii de poliție din cadrul IGPR, prin care erau solicitate diverse înscrisuri în legătură cu unele societăți controlate de persoana respectivă.”
Vezi și: Elena Udrea și Ioana Băsescu, din nou la tribunal. Procurorii DNA au cerut redeschiderea dosarului
În aceeași măsură, sunt precizate și sumele cerute de aceștia, prinre care fiind menționate 10.000 de dolari, ceruți de inculpatul Stamatescu Răzvan-Cosmin, precum și suma de 50.000 euro cerută de șeful Vămii București, Paul Petrof, „pentru achiziția unui apartament și alte foloase necuvenite, în schimbul oferit acestuia din urmă în legătură cu obținerea unor autorizații”, arată DNA, în comunicat.
/////////////////////////////////////////////////////////
(Inainte de a avea pensii cosmice…) Care sunt cele mai mari 10 pensii din România. Câte sunt pensii speciale
Cea mai mare pensie din România are o valoare brută de 95.423 de lei, potrivit datelor obţinute de News.ro. Valoarea netă a pensiei este de 84.000 de lei, aproximativ 16.800 de euro lunar.
autor
MIHAELA IVĂNCICĂ
Din cele mai mari 10 pensii din România, cinci sunt obţinute pe bază de contributivitate (în domeniul bancar), iar cinci sunt pensii speciale din domeniul Justiţiei.
Cea mai mare pensie din România se ridică la suma brută de 95.423 de lei. Potrivit legii, se aplică un impozit de 10% pentru pensiile care depăşesc 2.000 de lei. Aşadar, în acest caz, se scad 2.000 de lei, iar suma impozitată cu 10% este de 93.423 de lei. Rezultă o pensie netă de 84.000 lei lunar. Deci cea mai mare pensie din România depăşeşte 16.800 de euro pe lună. Potrivit informaţiilor News.ro, pensia aparţine unui fost bancher şi este obţinută strict pe bază de contributivitate.
A doua pensie din România se ridică la o valoare brută de 71.417 lei. După ce se scad cei 2.000 de lei neimpozabili şi se aplică o taxare de 10%, rezultă o pensie netă de 62.476 de lei, deci 12.495 de euro.
A treia pensie ca valoare brută atinge 68.981 de lei, deci 60.283 de lei net. Puţin peste 12.000 de euro net lunar.
CITEȘTE ȘI
Individul care și-a decapitat prietenul își transformase casa în bar: „Criminalul avea pensie, ăstălalți nu aveau”
Individul care și-a decapitat prietenul își transformase casa în bar: „Criminalul avea pensie, ăstălalți nu aveau”
În top 5 pensii din România se mai regăsesc sume brute de 64.522 lei şi 60.352 lei, valoarea netă fiind: 56.270 lei şi 52.517 lei. Aşadar, primele cinci pensii ca valoare netă din România se situează, descrescător, între 16.800 de euro şi 10.500 euro. Toate cinci sunt obţinute pe baza criteriul contributivităţii şi, potrivit informaţiilor News.ro, aparţin unor foşti angajaţi din sistemul bancar.
Următoarele cinci pensii din România, care întregesc top 10, sunt pensii speciale şi provin din sistemul de Justiţie.
Magistratul cu cea mai mare pensie din România beneficiază de 58.191 lei lunar. Suma este brută. Spre deosebire de pensiile obţinute strict pe bază de contributivitate, unde se scad 2.000 de lei şi se aplică un impozit de 10% pentru a determina suma netă, în cazul pensiilor speciale calculul este mai complicat. Mai întâi se scad 2.000 de lei din brut şi suma rămasă se impozitează cu 10%. În plus, se aplică încă un impozit cuprins între 10% şi 20% doar pentru partea de necontributivitate (pensia specială).
Potrivit exemplului de mai sus, din pensia de 58.191 lei se scad 2.000 de lei. Rezultă: 56.191 de lei, care se impozitează cu 10%. Aşadar, vorbim despre o pensie netă de 50.572 de lei. Însă partea de necontributivitate din această sumă (care nu e prezentată defalcat) se impozitează la rândul său cu un procent cuprins între 10% şi 20%, în funcţie de cuantum.
Pe următoarele locuri în clasamentul celor mai mari pensii din România, până la poziţia 10, sunt pensii care aparţin unor foşti magistraţi şi au următoarele valori: 56.875 lei brut; 56.489 lei brut; 56.447 lei brut; 55.191 lei brut.
Sursa: News.ro
https://stirileprotv.ro/stiri/financiar/care-sunt-cele-mai-mari-10-pensii-din-romania-cate-sunt-pensii-speciale.html
////////////////////////////////////////////////
(Orice nas isi are nasia lui…)Fostul președinte al Mongoliei râde de Putin, cu o hartă a Imperiului Mongol ce conținea părți din Rusia: „Nu vă faceți griji. Suntem o țară pașnică”
de Adrian Cochino
Tsakhia Elbegdorj, președinte al Mongoliei între 2009 și 2017, a încercat astfel să demonteze argumentele folosite de președintele rus, care a folosit varianta sa de istorie pentru a justifica invadarea Ucrainei, scrie Business Insider.
Fostul președinte al Mongoliei l-a ironizat pe președintele rus Vladimir Putin, publicând o hartă a defunctului Imperiu Mongol, care nu numai că era mai mare decât Rusia, dar conținea și teritorii ale Rusiei actuale. Ironia are legătură cu interviul acordat săptămâna trecută de Putin jurnalistului american Tucker Carlson, în care liderul de la Kremlin a ținut un lung și dezlânat curs de istorie pentru a justifica invadarea Ucrainei. Experții au spus că o mare parte din viziunea prezentată de Putin nu stă în picioare și că președintele rus a luat pur și simplu din istorie ce i-a convenit, pentru a susține că Ucraina este „un stat artificial” și că Moscova are dreptul la teritoriile din estul și sudul Ucrainei.
Tsakhia Elbegdorj, care a fost președinte al Mongoliei între 2009 și 2017, a mers mai departe decât istoricii și a încercat să îi arate lui Putin de ce nu are dreptate. El a distribuit, prin urmare, hărți care arătau cât de mare era Imperiul Mongol și faptul că, la un moment dat, acesta încorpora părți din ceea ce este acum Rusia. „După discursul lui Putin, am găsit harta istorică mongolă. Nu vă faceți griji. Suntem o națiune pașnică și liberă”, a scris Elbegdorj. Imperiul Mongol a fost cândva cel mai mare din lume. Teritoriul său acoperea o mare parte din Eurasia și includea China de astăzi și o parte din Rusia, precum și Ucraina. Hărțile pe care fostul oficial le-a distribuit arată, de asemenea, cât de mică era Rusia în secolul al XV-lea. Actualul guvern al Mongoliei nu a sprijinit invazia Rusiei în Ucraina, deși nici nu a condamnat-o în mod categoric. Dar Elbegdorj a fost vocal în sprijinul său pentru Ucraina. El a scris în februarie 2023 că „democrațiile lumii trebuie să se adune cu și mai multă hotărâre pentru a declara că libertatea nu este negociabilă și pentru a oferi Ucrainei armele de care are nevoie pentru a învinge”. „Știu că Putin nu tolerează libertatea”, a adăugat el. „Am stat de vorbă cu el în multe ocazii. El disprețuiește diferențele și competiția. El se teme de o Ucraină liberă. Fiind un narcisist profund, el nu și-ar putea permite să aibă vecini care se bucură de succes și prosperitate”, a spus Elbegdorj.
https://www.libertatea.ro/stiri/imperiul-mongol-rusia-harti-putin-4802004?utm_source=stirileprotv&utm_medium=referral&utm_campaign=articol
/////////////////////////////////////////
(Intotdeauna lumea care lucreaza fara Dumnezeu, este nimicita de gunoierul cel viclean si rau…)Trump pregătește o lovitură pentru Europa. Decizia drastică pe care o poate lua în cazul în care se va întoarce la Casa Albă
După ce Donald Trump a a spus că ar încuraja Rusia să atace aliaţii europeni dacă nu îndeplinesc obiectivele de contribuţie la bugetul NATO, mai mulţi foşti consilieri ai acestuia au lansat un avertisment șocant.
autor
PAUL TECUCEANU
Conform acestora, Donald Trump va încerca să retragă oficial SUA din alianţa NATO dacă va câştiga un al doilea mandat de președinte al SUA, informează CNN.
În cartea „The Return of Great Powers”, care va fi publicată pe 12 martie, un fost oficial american de rang înalt, care a lucrat atât în administraţia Trump, cât şi în cea a lui Biden, a spus că, dacă Trump îl va învinge pe actualul preşedinte în noiembrie, „SUA vor ieşi din NATO”.
„NATO ar fi cu adevărat în pericol”, a fost de acord John Bolton, fostul consilier pentru securitate naţională al lui Trump. „Cred că ar încerca să iasă”, a adăugat acesta.
Dispreţul lui Trump faţă de angajamentele de securitate ale SUA se extinde şi la acordurile de apărare reciprocă cu Coreea de Sud şi Japonia, mi-a spus generalul în retragere John Kelly, care a fost şeful de cabinet al lui Trump la Casa Albă.
CITEȘTE ȘI
Jospe Borrell
Șeful diplomației europene îl critică pe Trump: „O alianţă militară nu poate funcţiona după toanele preşedintelui SUA”
„Nu vă faceți griji.” Fostul președinte al Mongoliei râde de Putin, cu o hartă a Imperiului Mongol ce conținea părți din Rusia
„Ideea este că el nu a văzut absolut niciun rost în NATO”, a spus Kelly în carte. „El era pur şi simplu categoric împotriva faptului de a avea trupe în Coreea de Sud, din nou, o forţă de descurajare, sau de a avea trupe în Japonia, o forţă de descurajare”, a continuat acesta.
„El credea că (Vladimir) Putin era un tip de treabă şi Kim (Jong Un) era un tip de treabă, că am împins Coreea de Nord într-un colţ”, şi-a amintit.
„Pentru el, era ca şi cum i-am fi provocat pe aceşti tipi. «Dacă nu aveam NATO, atunci Putin nu ar fi făcut aceste lucruri»”, a mai afirmat el.
Membrii de rang înalt ai administraţiei cu care am vorbit pentru carte au detaliat, de asemenea, modul în care Trump a fost aproape de a retrage SUA din alianţă, care este un fundament cheie al securităţii occidentale împotriva Rusiei, în primul său mandat şi avertizează că este posibil să meargă mai departe într-un al doilea mandat.
„Democraţii şi cei care strâng perle în presă par să fi uitat că am avut patru ani de pace şi prosperitate sub preşedintele Trump, dar Europa a văzut moarte şi distrugere sub Obama-Biden şi acum mai multă moarte şi distrugere sub Biden”, a declarat, pentru CNN, purtătorul de cuvânt al campaniei lui Trump, Jason Miller.
„Preşedintele Trump i-a determinat pe aliaţii noştri să îşi mărească cheltuielile NATO cerându-le să plătească, dar Joe Biden s-a întors să îi lase să profite de contribuabilul american. Când nu-ţi plăteşti cheltuielile de apărare nu poţi fi surprins că ai parte de mai mult război”, a mai afirmat Miller.
Sursa: News.ro
https://stirileprotv.ro/stiri/international/trump-pregateste-o-lovitura-pentru-europa-decizia-drastica-pe-care-o-poate-lua-in-cazul-in-care-se-va-intoarce-la-casa-alba.html?utm_source=pushwoosh&utm_medium=cross_extern&utm_campaign=pushaplicatie
///////////////////////////////////////////////////
În a doua zi de Crăciun a lui 1989 ILIESCU a legalizat AVORTUL și l-a numit pe fiul NKVD-istului Walter Roman Prim-ministru. În 1990, s-au produs peste 1 MILION de întreruperi de sarcină, victime ale Guvernului Petre Roman. CINE A FOST WALTER ROMAN
DE ALESANDRU ANGHEL
Oficial: 21,6 milioane de avorturi în România, în perioada 1958 – 2011. Regimul Iliescu-Roman a ucis aproape 1.000.000 de copii nenăscuți numai în 1990
Pe 26 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), organismul care preluase puterea în stat de la Nicolae Ceaușescu, ucis cu o zi în urmă, chiar de Crăciun, împreună cu soția sa, a anunțat primele măsuri ale noului regim „revoluționar”.
Astfel, era abolită folosirea obligatorie a cuvântului „tovarășe”, se dădea liber la mărfuri de import: carne, banane, portocale, cafea sau coca-cola.
Totodată, în această zi mare pentru creștinătate, CFSN liberaliza complet avortul.
Rezultatul acestei măsuri criminale: în 1990, conform statisticilor oficiale, 1 milion de copii n-au mai apucat să vadă lumina zilei. Hecatomba s-a mărit în perioada următoare, anual, cu sute de mii de victime de copii uciși înainte de a se naște.
Tot în 26 decembrie 1989, Petre Roman este numit prim-ministru la recomandarea lui Silviu Brucan. Într-un din primele sale interviuri în presa străină s-a plâns că familia sa era atât de persecutată cu tatăl său „marginalizat” ca șef al Editurii Politice a PCR încât erau nevoiți să-și procure carnea necesară mergând la vânătoare. Locul tatălui său la Editura Politică a fost luat de Gabriel Liiceanu, care a păstrat inclusiv dușul instalat special de Walter Roman în biroul său de la Casa Scânteii.
Petre Roman este vinovat la rândul său de baia de sânge din timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Venit la Universitate și Arhitectură după plecarea minerilor, Petre Roman a afirmat la vederea urmelor de sânge de pe pereți că este vopsea roșie aruncată de studenți. Tot el este autorul expresiei că industria românească este „un morman de fiare vechi” și a programului de vindere pe 1 dolar a fabricilor și uzinelor. În agricultură, sub Guvernul Roman, s-a produs distrugerea aproape totală a sistemului de irigații care în 1989 era la un nivel de acoperirea a aproape 80% din suprafața agricolă. Și-a făcut studiile de persecutat al regimului comunist la Anvers.
Tatăl lui a făcut parte din aparatul NKVD al primului Guvern „revoluționar” de după ocuparea țării de Armata Roșie, cu fosta lui subalternă de la Moscova, Ana Pauker, în postul de ministru de Externe. Ca o curiozitate, la rândul lui subaltern al Anei Pauker, fostul propagandist comunist Mihai Șora avea să fie numit ministru al Învățământului sub fiul celei care a fost șeful șefei lui
Cine a fost Walter Roman
Conform Wikipedia (varianta în limba română accesată la data publicării articolului): Valter Roman, ortografiat uneori Walter Roman, născut Ernő Neuländer, (n. 7 octombrie 1913, Oradea, Austro-Ungaria – d. 11 noiembrie 1983, București, România) a fost un militant și politician comunist român, de origine evreiască, veteran al brigăzilor internaționale comuniste din Războiul Civil din Spania. Wikipedia în engleză îl titrează și ca agent al Kominternului. A fost tatăl fostului prim-ministru român Petre Roman.
Familia și studiile
Numele său la naștere era Ernő (Ernest) Neuländer S-a născut într-o familie de evrei de proveniență hasidică stabilită la Oradea. Tatăl său era funcționar la o bancă. Valter Roman a devenit inginer, în urma studiilor la Universitatea tehnică germană din Brno, în Cehoslovacia.
Cariera politică
Potrivit unor relatări, recrutarea sa în mișcarea comunistă ar fi fost făcută în 1931 de Nicolae Goldberger, care l-a ajutat să plece în URSS, tranzitând Cehoslovacia.
După 1936 s-a înrolat voluntar în Brigăzile Internaționale de partea forțelor republicane din Spania sub numele Walter Roman. Anii petrecuți în Spania au fost evocați în volumul autobiografic Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței. În războiul civil din Spania a avut gradul de maior și a fost comandantul unui batalion de artilerie din brigada a 11-a „Venceremos”.
În Spania, Walter Roman s-a căsătorit cu Hortensia Vallejo, o comunistă spaniolă. În cursul războiului a fost rănit la plămâni. După ce Republica Spaniolă a fost înfrântă în 1939, Valter Roman s-a refugiat în Franța, apoi s-a reîntors în URSS. Acolo a condus, pentru o perioadă, departamentul emisiunilor în limba română la Radio Moscova, unde i-a avut în subordine pe Ana Pauker, Leonte Răutu și Iosif Chișinevschi. În timp ce Ana Pauker s-a reîntors în România îmbrăcată în uniforma sovietică, Valter Roman s-a reîntors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel în cadrul Diviziei „Horia, Cloșca și Crișan”, constituită din prizonieri de război români aflați în URSS, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război) sub comanda generalului Mihail Lascăr. A fost decorat în 1945 în Uniunea Sovietică cu Ordinul Steaua Roșie. În același an, sub ocupație sovietică și sub noul regim dominat de comuniști, a fost în gradul de general-maior în armata română.
Un an mai târziu, în 1946, Valter Roman a fost numit șef al Direcției de Educație, Cultură și Propagandă a Armatei, iar între 1947-1951 ocupă postul de șef al Direcției Superioare Politice a Armatei. În 1951 devine membru al CC al PCR și ministru al Poștelor și Telecomunicațiilor (până în ianuarie 1953, când a fost înlăturat din funcții odată cu îndepărtarea „grupului Luca-Pauker-Georgescu”). Din 1954 până la moarte a fost director al Editurii Politice, el susținând că astfel ar fi fost marginalizat de regim.
Istoricul sovietic T. M. Islamov, a publicat documente care arată că Valter Roman „ar fi pledat în fața membrilor Comisiei Litvinov în favoarea înființării statului independent Transilvania, girat de marile puteri Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie”. Fiul lui Valter, Petre Roman, contestă cele spuse de istoricul sovietic spunând că tatăl său ar fi susținut rămânerea Transilvaniei ca provincie a României.
Documente recente demonstrează că Valter Roman a fost amestecat în complotul K.G.B. și al P.M.R. care avea drept scop arestarea guvernului Imre Nagy, după Revoluția ungară din 1956 de la Budapesta. După ce membrii guvernului Nagy au fost reținuți ilegal pe teritoriul României, într-un complex de vile de la Călimănești în județul Vîlcea, aceștia au fost aduși la București și instalați în complexul de vile ce a aparținut Misiunii Militare Germane în România între 1940-1944 de lângă lacul Snagov, vile aflate azi în posesia ambasadei ruse de la București. Imre Nagy a fost transferat după doi ani în Ungaria și judecat în 1958, condamnat la moarte și executat la Budapesta de noua conducere prosovietică a Ungariei.
„Opera”
URSS în război. Direcțiunea efortului principal, 1946
Despre teoria războiului, 1948
Despre războiul contemporan, 1948
Probleme militare contemporane, 1949
Despre fizica modernă și perspectivele utilizării energiei atomice, 1954
Știința și socialismul, 1958
Știința și tehnica în epoca trecerii societății de la capitalism la comunism, 1962
Revoluția industrială în dezvoltarea societății, 1965
Revoluția științifică și tehnică și implicațiile ei asupra desvoltării social-politice contemporane, 1968
Eseuri despre revoluția științifică și tehnică: concepte, ipoteze, controverse, tendințe și opțiuni, 1970
Secolul XX: Secolul Marilor Revoluții, în care elogiază revoluția comunistă din URSS, 1970
File din trecut, evocări, 1971
Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței, Amintiri, memorii de front, 1972
Știința și marxismul: eseuri, 1972
Secolul XX, secolul marilor revoluții. Sinteze și perspective, 1976
Echilibru și dezechilibru, 1978
Evocări, 1980
Fenomenul militar în istoria societății, 1980
Limite sau cotitură, 1981
Revoluții și globalitate, 1983
Noile tehnologii de vîrf și societatea, 1983
Decorații
Ordinul Muncii cl. I (1963)
titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”
medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră
https://www.activenews.ro/prima-pagina/Cu%20vreo%2030%20-de-ani-in-a-doua-zi-de-Craciun-ILIESCU-a-legalizat-AVORTUL.-In-1990-s-au-produs-peste-1-MILION-de-intreruperi-de-sarcina-87115
//////////////////////////////////////////////
Cartea unui supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz dezvăluie Rădăcinile naziste ale „Uniunii Europene”
Publicat de searchnewsglobal
Ceea ce aţi vrut dintotdeauna să ştiti despre Bruxelles şi UE dar nimeni n-a îndrăznit să vă spună.
Sub titlul „Rădăcinile naziste ale «Bruxelles/UE»“ vă prezint o carte scrisă de Paul Anthony Taylor, Aleksandra Niedzwiecki, Matthias Rath şi August Kowalczyk, editată de Fundaţia de Sănătate Dr. Rath.
În lucrare se arată că arhitectul-cheie al „Bruxelului”, fondatorul Uniunii Europene, nu este altul decît Walter Hallstein, fost membru al organizaţiilor oficiale naziste în timpul celui de-al doilea război mondial, apărător al legilor naziste, scăpat prin minciuni ordinare de procesul pentru crime de război de la Nürnberg.
De asemenea este documentat modul în care IG Farben – Cartelul German al Chimiei, Petrolului şi Medicamentelor şi-a continuat chiar şi după înfrângerea din al doilea război mondial, tentativa de creare a unui imperiu economic german, al IV-lea Reich. Pentru a atinge aceste scopuri au fost promovate la nivelul UE, printre altele, măsuri legislative care duc la eliminarea de pe piaţă a celui mai temut concurent al concernelor farmaceutico-chimice: terapiile naturiste.
Prefaţă şi introducere:
Descarcă introducerea (304 kB)
Capitolul 1: Recapitularea dovezilor
Descarcă capitolul 1 (4.79 MB)
Capitolul 2: Walter Hallstein: proeminent avocat nazist şi arhitect cheie al „Bruxelles UE”
Descarcă capitolul 2 (2.79 MB)
Capitolul 3: „Marele Cartel al Sferei” şi cadrul său organizaţional
Descarcă capitolul 3 (332 kB)
Capitolul 4: Încercarea Cartelului Petrolului şi Medicamentelor de a-şi consolida puterea politică asupra Europei
Descarcă capitolul 4 (1.05 MB)
Capitolul 5: Guvernarea Bruxelles UE va pune capăt secolelor de libertate şi independenţă în Marea Britanie
Descarcă capitolul 5 (484 kB)
Capitolul 6: Cine e Cine în „Bruxelles UE”
Descarcă capitolul 6 (979 kB)
Capitolul 7: Releu de Viaţă
Descarcă capitolul 7 (61 kB)
Capitolul 8: Anexe
Descarcă capitolul 8(453 kB)
Autorii cărţii, printre care se numără şi un supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz care n-a primit nici până în prezent compensaţia financiară pentru detenţie şi muncă forţată, spun o poveste pe care mulţi cititori ar putea să o descrie ca fiind greu de crezut. Probabil că mulţi vor spune că aceste informaţii istorice, documentate, la care se face referire în aceasta carte, ar fi trebuit să fie pe prima pagină a tuturor ziarelor. Faptul că această carte nu a fost adusă la cunoştinţa publicului de către mass media demostrează o dată în plus că trăim într-o dictatură în care marile adevăruri sunt cenzurate. Ţinând cont de acest lucru, responsabilitatea fiecăruia dintre noi este de a downloada şi citi această carte, de a o răspândi tuturor cunoscuţilor şi de a vizita şi studia documentele sursă listate în subsolul paginilor.
Timp de aproape trei sferturi de secol lumii i s-a spus că al doilea razboi mondial a fost generat de un psihopat, Adolf Hitler şi de anturajul său de huligani rasişti. Adevărul este însă că cel de-al doilea război mondial a fost un război de cucerire condus în numele IG Farben – Cartelul German al Chimiei, Petrolului şi Medicamentelor, cu scopul de a controla pieţele globale în noile domenii ale produselor chimice patentate, în spatele acestora aflându-se vârfurile „iluminate” ale masoneriei precum hrăpăreţii bancheri Rockefeller şi Rothschild, care au fondat Rezerva Federală Americană.
Documentele oficiale ale Congresului S.U.A. şi ale tribunalului de la Nuremberg pentru crime de război arată fără echivoc că cel de-al doilea război mondial a fost nu numai pregătit, ci şi facilitat logistic şi tehnic de către cel mai mare şi mai renumit cartel al petrolului şi medicamentelor de la acea vreme, cartelul german IG Farben, format din Bayer, BASF, Hoechst şi alte companii chimice. În rechizitoriul procesului de la Nuremberg se dovedeşte că fără IG Farben, cel de-al doilea război mondial nu ar fi avut loc. După ce ambele încercări militare de a subjuga Europa şi războiul însuşi au eşuat, Cartelul Petrolului şi Medicamentelor a investit în a treia încercare: cucerirea economică şi politică a Europei prin intermediul Uniunii Europene cu sediul la Bruxelles.
De aceea, nu este surprinzător faptul că arhitecţii cheie ai „UE” au fost recrutaţi din rândul acelor tehnocraţi care deja făcuseră planurile pentru o Europă postbelică sub controlul coaliţiei dintre nazişti şi Cartel. Această carte vă aduce la cunoştinţă conducătorii cartelului – îmbrăcaţi nu doar în uniforme naziste, ci şi în costume cenuşii. Cel mai renumit dintre aceştia a fost Walter Hallstein, primul preşedinte al aşa-numitei Comisii UE. Dacă vă întrebaţi probabil, de ce nu aţi auzit până acum aceste lucruri cutremurătoare este foarte simplu. După 1945, Cartelul a investit sute de miliarde de dolari cu un singur scop: să rescrie istoria şi să-şi ascundă trecutul criminal. Această muşamalizare, cu privire la originile corporatiste ale celor două războaie mondiale, a fost în mod evident condiţia preliminară pentru cea de-a treia încercare a Cartelului – de această dată prin intermediul UE – de a cuceri şi controla Europa. În mod evident, interesele Cartelului sperau să-şi consolideze controlul asupra Europei prin intermediul Uniunii Europene fără ca aceste rădăcini întunecate să fie vreodată expuse. Totuşi, acest plan a eşuat. Publicarea acestei cărţi şi zecile de mii de documente autentice la care se referă înseamnă că experimentul masonic al UE s-a terminat.
Nici o persoană, organizaţie sau partid democratic nu mai poate susţine acum cea de-a treia încercare de cucerire a Europei. Această carte este, de asemenea, o oportunitate unică pentru politicienii şi partidele politice ademenite să susţină Bruxelles-ul fără să-i cunoască rădăcinile naziste sau să îi înţeleagă adevăratele scopuri. Aici sunt incluşi cei 27 de şefi de stat care au semnat “Tratatul de la Lisabona”, majoritatea acestora neştiind că semnăturile lor au constituit un act de “îndreptăţire” a Cartelului şi acţionarilor săi să câştige controlul asupra Europei. Aceşti politicieni şi aceste partide politice au acum şansa să facă o cotitură definitivă, revocându-şi în mod public sprijinul în favoarea unui model al Europei care a fost construit pe decenii de minciuni şi înşelăciuni. Te încurajăm pe tine, cititor al acestei cărţi, să ajuţi la răspândirea acestei informaţii importante către familia, prietenii, colegii tăi precum şi în comunitatea în care trăieşti.
Mai mult, te încurajăm să îi confrunţi pe reprezentanţii tăi politici la nivel local, regional, naţional şi european – cu informaţia prezentată în această carte. Făcând asta, pui o presiune pe aceşti politicieni să facă o alegere: fie să închidă ochii în faţa adevărului şi să sprijine deplin preluarea Europei de către o dictatură de interese corporatiste, fie să acţioneze în spiritul protecţiei democraţiei şi a vieţii şi sănătăţii milioanelor de oameni. Alegerea pe care aceşti politicieni o fac cu privire la poziţia lor faţă de „UE” va fi cea mai importantă decizie din cariera lor politică.
După ce ultima încercare a Cartelului de a controla Europa a eşuat în 1945, una dintre cele mai larg folosite scuze de către acţionarii săi politici a fost că “nu au ştiut”. Totuşi astăzi, după publicarea acestei cărţi, nici un politician nu mai poate face o astfel de afirmaţie pentru a motiva susţinerea sa continuă faţă de Bruxelles. Din perspectivă istorică, acum este urgent necesară o mişcare populară care să restaureze adevărul. Această acţiune este deosebit de importantă pentru că politicienii din multe ţări europene au fost influenţaţi de interesele corporatiste ale Cartelului Petrolului şi Medicamentelor; ei nu mai sunt apărătorii independenţi ai intereselor publice. O mişcare populară ar fi, de aceea, singurul garant al libertăţii, democraţiei şi independenţei pentru toţi oamenii din Europa.
Sănătatea populaţiei şi scopurile UE
Unul dintre scopurile cheie ale cartelului corporatist care se află în spatele UE este acela de a distruge sectorul terapiilor şi produselor naturiste nepatentabile, cel mai mare concurent şi cea mai mare ameninţare la adresa bolilor de pe urma cărora cartelul farmaceutic şi industria farmaceutică globală scot profituri de mii de miliarde de dolari. De fapt liderii de la Bruxelles ai UE proiectează legile Europei acţionând ca nişte reprezentanţi ai acestor interese farmaceutice multinaţionale.
Scopul aşa numitei “Food Supplements Directive”, (Directiva Suplimentelor Alimentare) de exemplu, legiferată în 2002, este acela de a impune restricţii stricte şi dictatoriale asupra tipurilor şi dozelor de vitamine şi minerale care pot fi conţinute în suplimentele nutritive. Pentru a masca această ameninţare, UE pretinde în mod fals că nivelurile permise pentru fiecare nutrient vor fi calculare ştiinţific prin intermediul unui proces numit “scientific risk assessment” (evaluarea ştiinţifică a riscului). Totuşi, realitatea este că majoritatea metodologiilor propuse pentru evaluarea presupusului “risc” de a consuma suplimente alimentare sunt orice numai ştiinţifice nu, şi de fapt sunt profund eronate.
În mod similar “Traditional Herbal Medicinal Products Directive”, (Directiva Produselor Medicinale Tradiţionale din Plante) legiferată în 2004 supune produsele medicinale naturale din plante unui proces prohibitiv de înregistrare prin care toate plantele care nu au garantată o licenţă specifică sunt interzise şi scoase de pe piaţă. Prin decimarea în acest mod a sectorului plantelor naturale, UE intenţionează să elimine o ameninţare cheie pentru interesele financiare ale acţionarilor săi farmaceutici multimiliardari.
Mai mult, într-o încercare de a limita până şi răspândirea informaţiei despre terapiile naturale, UE a legiferat în 2006 aşa numita “Regulation on Nutrition and Health Claims” (Reglementarea Revendicărilor privind Nutriţia şi Sănătatea). Sub această legislaţie draconică, toate sugestiile sau implicaţiile faptului că un aliment sau nutrient are anumite proprietăţi nutriţionale benefice sau a faptului că există o anumită legătură între un anumit aliment / nutrient şi sănătate, sunt interzise cu excepţia situaţiei în care sunt în mod specific autorizate de Comisia Europeană – chiar dacă există dovezi ştiinţifice pentru aceste revendicări. Astfel, în disperarea sa de a proteja multimiliardara “Afacere cu Boala” a industriei farmaceutice, Bruxelles-ul a recurs la activarea semnului distinctiv al tuturor dictaturilor politice – interzicerea libertăţii cuvântului.
Pentru a ajuta UE în aceste încercări de a distruge sectorul sănătăţii naturale, în ianuarie 2002 s-a înfiinţat European Food Safety Authority (EFSA) (Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentaţiei). Dar în loc să îmbunătăţească siguranţa alimentaţiei şi să protejeze consumatorii aşa cum pretinde, EFSA este angajată în efortul continuu şi sistematic de a elimina terapiile naturale nepatentabile şi a informaţiilor despre ele, pe întregul continent european.
Legătura cu Codex-ul
Un partener cheie în încercările la nivel internaţional ale Cartelului de a limita accesul oamenilor la terapiile naturale este aşa numita Codex Alimentarius Commission (Codex), a Naţiunilor Unite (UN), organizaţie care este finanţată de World Health Organization (WHO) (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) şi Food and Agriculture Organization (FAO) (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură). Înfiinţat în 1963, activităţile principale ale Codex sunt centrate în jurul proiectării standardelor globale pentru toate produsele alimentare inclusiv suplimentele alimentare. Acţionând ca un bloc coordonat, cele 27 ţări membre ale UE utilizează din ce în ce mai mult Codex-ul ca vehicul pentru modelarea hranei globale şi reglementărilor suplimentelor, pentru a oglindi legea UE.
Prin implementarea Codex restrictions on food supplements (Restricţiile prevăzute de Codex pentru suplimentele alimentare) în regiuni ca Asia de Sud-est prin Association of Southeast Asian Nations (ASEAN) (Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-est); Africa, prin African Union (Uniunea Africană); America de Sud, prin Mercosur şi Union of South American Nations (Uniunea Naţiunilor Sud-Americane); şi America de Nord, prin propusa North American Union (Uniunea nord americană), Cartelul Farmaceutic intenţionează să transforme vieţile şi corpurile a miliarde de oameni într-o piaţă de desfacere pentru medicamentele lor sintetice patentate.
În rezumat
UE este o structură dictatorială care serveşte unor interese corporatiste globale care ameninţă – încă o dată – vieţile a sute de milioane de oameni din întreaga Europă. Mai mult, dacă cetăţenii Europei nu acţionează acum, această structură va rămâne pe loc timp de generaţii viitoare şi va subjuga întreaga lume sub controlul său.
Din cauza concepţiei sale fundamental nedemocratice – cu Comisia UE deţinând întreaga putere executivă, iar Parlamentul UE având doar rolul de frunză de smochin – structura UE nu este reformabilă. De aceea, ea trebuie să fie respinsă public de oameni, demontată şi eventual înlocuită de un sistem cu adevărat democratic de reprezentare: o Europă a oamenilor, de către oameni şi pentru oameni.
Demontarea influenţei dictatoriale a intereselor corporatiste care guvernează peste UE – şi astfel peste popoarele Europei – este o precondiţie pentru eliminarea pe scară largă a celor mai răspândite boli ale zilelor noastre inclusiv bolile cardiovasculare şi cancerul. Prin obţinerea controlului asupra bolii, vom putea crea o lume mai sănătoasă– pentru copiii noştri şi generaţiile viitoare.
Surse:
http://www.relay-of-life.org/ro/index.html
Rădăcinile naziste ale ”Bruxelles UE”
Demontarea ‘Bruxelles UE’ – o precondiţie pentru libertatea globală a sănătăţii naturale
/////////////////////////////////////////
Lupta și moartea neînvinsului colonel Ion Uță, erou al Armatei Regale și unul dintre cei mai importanți și mai eficienți partizani ai României. Un martir pe nedrept uitat. Blocul Național, jurământul morții și planul marii insurecții de la Timișoara. Ce s-a întâmplat cu rămășițele pământești ale colonelului?
Cap de Pod | Podul Memoriei
Răzvan Gheorghe
EXCLUSIV: Lupta și moartea neînvinsului colonel Ion Uță, erou al Armatei Regale și unul dintre cei mai importanți și mai eficienți partizani ai României. Un martir pe nedrept uitat. Blocul Național, jurământul morții și planul marii insurecții de la Timișoara. Ce s-a întâmplat cu rămășițele pământești ale colonelului?
Se împlinesc 75 de ani de la martirica moarte a colonelului Ion Uță (foto dreapta sus) în luptă cu trupele de Securitate – 8 februarie 1949, undeva în apropierea satului Borlovenii Noi (Banatul montan). Întru comemorarea sa, făcând recurs la memorie și la o istorie care nu se învață la școală, Podul.ro publică un amplu articol dedicat acestui partizan anticomunist pe nedrept necunoscut. Ramificându-se într-o zonă de peste 100 de kilometri pătrați, incluzând, în special, regiunile muntoase ale Banatului și Mehedințiului, organizația înființată și condusă de colonel s-a dovedit a fi cea mai ofensivă grupare de rezistență armată din țara noastră. Și asta nu-i deloc puțin lucru. Rețineți: Ion Uță a fost unul dintre cei mai importanți, mai vizionari și mai eficienți partizani ai României ocupate de trupe rusești, o adevărată pildă de curaj și demnitate. Aceasta este povestea lui.
Născut la 22 decembrie 1891, la Caracal, Ion Uță e încorporat la nici 21 de ani ca simplu soldat al Armatei Regale. În 1913 participă la cel de-Al Doilea Război Balcanic, ulterior luptând pe fronturile Primului Război Mondial, unde se distinge și e decorat pentru fapte de arme, avansând până la gradul de căpitan. La începutul anilor ‘40 e trecut în rezervă cu gradul de colonel.
După 27 ianuarie 1941, Uță e numit prefect al județului interbelic Severin, poziție pe care o va deține până la îndepărtarea mareșalului Ion Antonescu. O lungă perioadă e comandant al Regimentului 97 din Lugoj. La 24 ianuarie 1942 e decorat cu Ordinul ”Coroana României” în grad de comandor.
Imediat după execuția lui Ion Antonescu, la 1 iunie 1946, consilierii sovietici (cu toții agenți ai NKVD și GRU) declanșează, prin intermediul Guvernului Petru Groza, arestarea ofițerilor superiori apropiați mareșalului. Printre cei vizați se numără și Ion Uță, desigur, cu atât mai mult cu cât e membru al PNȚ-Maniu.
CITEȘTE și EXCLUSIV. Cu pieptul dezvelit în fața gloanțelor. Eroica moarte a partizanului Ion Duicu zis ”Boieru” sau ”Popa”, pentru că obișnuia să se deghizeze în straie preoțești. 30 ianuarie 1950, ambuscada securistică din codrii Mărăzdinului. Bordeiul cutremurat de grenade
După ce se ascunde o perioadă prin satele de munte ale Banatului, pe la oameni de încredere, în primăvara lui 1947 colonelul se retrage definitiv în munți (în primă instanță, prin pădurile și pe la sălașele din preajma Vârciorovei), reușind astfel să se sustragă arestării. În iulie ‘47, vestea înscenării de la Tămădău, care a reprezentat distrugerea PNȚ, îi confirmă cele mai întunecate așteptări. Vor urma aproape doi ani de rezistență anticomunistă la cel mai înalt nivel posibil, până în fatidica dimineață de 8 februarie 1949, când, trădat și încercuit, Ion Uță va muri eroic în luptă cu trupele de Securitate, lângă Borlovenii Noi, împușcat în timp ce acoperea retragerea camarazilor cu rafale de pistol-automat. Rămășițele sale pământești nu au fost recuperate nici până în zilele noastre.
Am avut uriașa șansă de a-l cunoaște îndeaproape și de a-l intervieva în repetate rânduri pe domnul Nicolae Ciurică.(93 ani / foto sus, sursa arhiva Podul.ro) fost deținut politic pentru 10 ani și ultim partizan supraviețuitor din gruparea odinioară condusă de colonelul Uță detalii AICI). Tatăl lui Nicolae – Ion Ciurică – se numărase, încă din 1947, printre primii susținători și oameni de legătură ai colonelului pe care tânărul îl va cunoaște în iulie 1948. Iată o serie de fragmente dintr-un interviu înregistat la Teregova, în Banatul montan:
Vânat de unitatea SMERȘ din România………………………………………..
Det. Aici
https://podul.ro/articol/22788/exclusiv-lupta-si-moartea-neinvinsului-colonel-ion-uta-erou-al-armatei-regale-si-unul-dintre-cei-mai-importanti-si-mai-eficienti-partizani-ai-romaniei-un-martir-pe-nedrept-uitat-blocul-national-juramantul-mortii-si-planul-marii-insurectii-de-la-timisoara-ce-s-a-intamplat-cu-ramasitele-pamantesti-ale-colonelului
////////////////////////////////////////////
https://www.rfi.ro/politica-103962-pagina-de-istorie-ion-ratiu-soros-mineriada-iunie
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Ce este Ceasul Apocalipsei și de ce oamenii de știință tocmai l-au mutat mai aproape de miezul nopții?
Ceasul se află acum cel mai aproape de miezul nopții.
Oamenii de știință în domeniul atomic au resetat recent „Ceasul Apocalipsei”, mutând limbile sale la 90 de secunde până la miezul nopții – mai aproape ca niciodată de amenințarea anihilării totale a omenirii.
Ceasul Apocalipsei este un ceas simbolic care arată cât de aproape este lumea de sfârșitul ei. Miezul nopții marchează punctul teoretic al anihilării.
Amenințările apocaliptice ar putea apărea din cauza tensiunilor politice, a armelor, a tehnologiei, schimbărilor climatice sau bolilor pandemice.
Limbile ceasului sunt mutate mai aproape sau mai departe de miezul nopții, pe baza interpretării de către oamenii de știință a amenințărilor existențiale la un anumit moment.
Cum se setează Ceasul Apocalipsei?
O organizație non-profit din Chicago numită Bulletin of the Atomic Scientists actualizează anual timpul pe baza informațiilor privind riscurile catastrofale pentru planetă și umanitate.
Un consiliu format din oameni de știință și experți în tehnologia nucleară și probleme climatice, inclusiv 13 laureați ai Premiului Nobel discută evenimentele mondiale și determină anual unde să plaseze limbile ceasului.
Ceasul a fost creat în 1947 de un grup de oameni de știință în domeniul atomic, inclusiv Albert Einstein, care a lucrat la Proiectul Manhattan pentru a dezvolta primele arme nucleare din lume în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
A display that shows part of a clock with the text: „It is 100 seconds to midnight”.
2023 marchează prima dată când „Ceasul Apocalipsei” s-a mutat de când a fost setat la 100 de secunde până la miezul nopții în 2020. Source: Getty, AFP / Eva Hambach
De ce oamenii de știință l-au mutat mai aproape de miezul nopții?
La 90 de secunde până la miezul nopții, Ceasul Apocalipsei este acum cel mai apropiat de miezul nopții. Este prima dată când acesta s-a mutat de când a fost setat la 100 de secunde până la miezul nopții în 2020.
Setarea ceasului reflectă o lume în care Invazia Rusiei în Ucraina a reînviat temerile legate de războiul nuclear. Războiul a fost în mare parte, dar nu exclusiv, motivul pentru care limbile ceasului au fost mutate înainte, afirma oamenii de știință.
„Amenințările voalate ale Rusiei de a folosi arme nucleare reamintesc lumii că escaladarea conflictului în mod accidental, intenționat sau printr-un calcul greșit reprezintă un risc teribil. Posibilitățile ca un astfel de conflict să poată ieși de sub control rămân ridicate”, a declarat Rachel Bronson, președinta și Directorul Executiv al Buletinului, la o conferință de presă la Washington.
Sivan Kartha, membru al consiliului de administrație și om de știință la Institutul de Mediu din Stockholm, a declarat că prețurile gazelor naturale împinse la un nivel record de războiul din Ucraina au stimulat companiile să dezvolte surse de gaze naturale în afara Rusiei și au revenit la cărbune, ca sursă alternativă de energie.
„Emisiile globale de dioxid de carbon generate de arderea combustibililor fosili au început din nou să crească după declinul economic cauzat de pandemia coronavirusului și au atins un nivel record în 2022. Odată cu creșterea emisiilor, extremele meteorologice continuă și au fost și mai clar atribuite schimbărilor climatice”, afirma domnul Kartha, dând ca exemplu inundațiile devastatoare din Pakistan, din 2022.
https://www.sbs.com.au/language/romanian/ro/article/what-is-the-doomsday-clock-and-why-have-atomic-scientists-just-moved-it-closer-to-midnight/jujzszq1z
/////////////////////////////////////////////
Stema Rusiei și cultul personalității patriarhului Kiril – mărul discordiei la o biserică din orașul Sângera. Enoriașă: „Sfântul Stalin și Sfântul Lenin e Dumnezeu.” Preot: „Nu s-a atras atenția. Regret”
Marina GORBATOVSCHI
Stema Federației Ruse gravată deasupra unei biserici din orășelul Sângera a devenit motiv de gâlceavă între parohul bisericii și enoriași. Unii dintre aceștia nici nu mai calcă pragul bisericii de când au sesizat vulturul cu două capete și trei coroane care înfățișează „țara vrăjmașului”. Iar pomenirea patriarhului rus Kiril, al cărui sprijin vocal pentru invazia Moscovei în Ucraina a divizat Biserica Ortodoxă mondială, a divizat și localnicii din Sângera în două tabere. Preotul spune că regretă și ar fi dat ordin ca stema Rusiei să fie scoasă de pe clădirea bisericii, dar afirmă că pe Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii „l-a pomenit, îl pomenește și îl va pomeni”.
„Când ne-am trezit, ne-am trezit cu stema Rusiei în cap”, spun enoriașii din orășelul Sângera despre stema Federației Ruse ce stă deasupra ușii de la biserică. Potrivit localnicilor, biserica și-a deschis ușile acum cinci-șase ani, dar ei au sesizat „vulturul cu două capete” din lăcașul sfânt de câteva luni. Și de atunci, Ion Afteni nu mai calcă pragul bisericii.
„Rușii îs vrăjmașii noștri”…………………………………………….
det.aici
https://www.zdg.md/stiri/video-stema-federatiei-ruse-si-cultul-personalitatii-patriarhului-kiril-marul-discordiei-la-o-biserica-din-orasul-sangera-enoriasa-sfantul-stalin-si-sfantul-lenin-e-dumnezeu/
///////////////////////////////////////////////
Cele mai influente cărți din toate timpurile
Multe secole la rând, cărțile au fost principala formă de informare și divertisment a oamenilor. Chiar și azi, cititori din toată lumea investesc nenumărate ore evadând în lumi noi și unice, pierzându-se pe sine în paginile cărților. Dar care sunt cele mai influente cărți? Cei de la Oedb.org, o bază de date educațională online, au făcut un astfel de clasament, iar noi am selectat câte două cărți din fiecare categorie.
Toate cărțile influențează cititorii în moduri diferite, dar istoria ne arătă că unele cărți ajung să influențeze grupuri mari de oameni, astfel încât produc schimbări pentru totdeauna. Aceste cărți pot împărtăși cunoștințe, inspirație și tot felul de descoperiri în diferite domenii, în timp ce ne învață, influențează și modifică modul în care gândim. Cele mai influente cărți din toate timpurile au ajutat omenirea să evolueze, într-un fel sau altul.
Cei de la Oedb.org, o bază de date educațională online, au scris despre cele mai influente cărți, împărțindu-le pe domenii, iar noi am selectat câte două din fiecare categorie: politică, literatură, societate, știință și religie.
Cele mai influente cărți. Selecție de 10 titluri
Politică
- Republica, de Platon
Scrisă în jur de anul 380 î.e.n., această lucrare a lui Platon, în care sunt descrise ideile lui Socrate despre dreptate, condiția, caracterul și sufletul omului, e considerată una dintre cele mai influente cărți scrise vreodată.
Republica observă dreptatea în individ și în politică și discută despre rolul filosofiei în societate. Multe dintre conceptele intelectuale cuprinse în Republica încă sunt discutate astăzi, dar textul este și un document istoric important care ne oferă un instantaneu asupra Greciei la momentul scrierii sale.
- Despre libertate, de John Stuart Mill
Această lucrare filosofică scrisă de John Stuart Mill (1806-1873), filosof britanic al epocii victoriene și unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului XIX, este considerată un text de bază pentru gândirea politică liberală modernă.
Textul aplică utilitarismul etic societății și guvernării statului, susținând că se acordă mai multă importanță consecințelor acțiunilor, deoarece acestea se referă la interesele altora decât la propriile interese.
Click aici pentru a cumpăra cărţi la cel mai mic preţ
Literatură
- Divina comedie, de Dante Alighieri
Considerată una dintre cele mai importante piese ale literaturii mondiale, Divina Comedie este un poem epic în care se detaliază o călătorie prin tărâmurile vieții de apoi și, alegoric, descoperirea sufletului lui Dumnezeu.
Considerată mult timp a fi cea mai mare piesă a literaturii italiene, cartea lui Dante Alighieri (1265-1321) ne oferă, de asemenea, o viziune atentă asupra teologiei și filosofiei creștine medievale.
- Opere complete, de William Shakespeare
William Shakespeare (1564-1616) este deseori considerat cel mai mare scriitor în limba engleză și cel mai mare dramaturg din toată istoria literaturii. Personajele, poveștile și limbajul său au pus stăpânire pe gândurile și emoțiile multor cititori de sute de ani și au contribuit în mare măsură la modelarea culturii moderne.
Operele complete ale lui Shakespeare au fost traduse în toate limbile importante și sunt încă savurate în întreaga lume.
Societate
- Jurnalul Annei Frank, de Anne Frank
Această carte devenită emblematică este urmarea jurnalului propriu-zis ținut de Anne Frank (1929-1945), tânăra fiică a unei familii de evrei germani, care și-a pierdut cetățenia germană în exilul neerlandez și care a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial.
Inocența tinere fete, atât de plină de speranțe și vise, este în contrast cu realitatea situației în care se află atât ea, cât și toți evreii. Cartea a devenit un simbol al impactului persecuției rasiale.
- În apărarea drepturilor femeii, de Mary Wollstonecraft
Considerat primul mare tratat despre feminism, textul lui Mary Wollstonecraft (1759–1797), scriitoare, filosoafă și feministă, a fost scris ca răspuns dat celor care credeau că femeile nu trebuie educate.
Ea a susținut că femeile merită o educație proporțională cu poziția lor în societate, cea de educatoare și însoțitoare. Wollstonecraft a demonstrat că inegalitatea este greșită nu numai din punct de vedere moral și etic, ci este și iresponsabilă din punct de vedere economic și social.
Știință
- Originea speciilor, de Charles Darwin
Această lucrare a lui Charles Darwin (1809-1882) a pus bazele teoriei evoluției. De la publicarea sa, teoriile și observațiile cărții sale au ajutat ca științele vieții să devină ceea ce sunt astăzi.
Adaptarea și modelul evolutiv al lui Darwin îi ajută în continuare pe oamenii de știință moderni, ducând la o mai bună înțelegere a tuturor speciilor Pământului, inclusiv a noastră.
- Interpretarea viselor, de Sigmund Freud
Sigmund Freud (1856-1939) a inclus bazele teoriilor sale despre psihanaliză în această lucrare de reper, Interpretarea viselor, care încă este citită și studiată în întreaga lume.
În această lucrare, Freud a introdus conceptul de inconștient și a demonstrat modul în care teoriile sale sunt folosite pentru a interpreta visele. Lucrarea lui Freud a popularizat știința psihologiei și a contribuit la construirea fundației pe care se află acum discursul psihologic modern.
Religie
- Biblia
Acest text a adus creștinismul în lume și a continuat să servească drept sursă de inspirație pentru milioane de oameni. Biblia este cea mai tradusă și cea mai des cumpărată carte din lume.
- Coranul
Textul sacru al islamului, Coranul este considerat a fi ultimul cuvânt al lui Dumnezeu spus lui Mahomed prin îngerul Gabriel pe o perioadă de 23 de ani. Această carte este piatra de temelie a religiei islamice.
Raluca
https://blog.printrecarti.ro/cele-mai-influente-carti-din-toate-timpurile/
////////////////////////////////////////////
Numerologie
Idei citate: „Cunoasteti Adevarul si el va va elibera” Isus ; „Adevarul matematic exista intr-o lume independenta de om si mintea recunoaste aceste adevaruri prin contemplare” Platon ; „Tot ce poate fi cunoscut are numar si fara de numar nu cunoastem nimic” Philolaus ; „Dao a nascut Unul. Unu a nascut doi, doi a nascut trei, trei naste cele zece mii de lucruri. Cele zece mii de lucruri pe Yin in spate il poarta si pe Yang din fata-l imbratiseaza, amestecandu-si suflarile ca sa intre in armonie.” Lao Zi
„Astrele genereaza doar vibratii; oamenii isi decid propriile actiuni.” Demetra
Cine se teme de numarul fiarei?
Anumite calcule ne indreptatesc sa spunem ca 9 este numarul specific al fazei noastre de evolutie, deci un simbol al omenirii in faza actuala. Sa vedem cateva interpretari. In ebraica, „Adam” se scrie ADM. Adunand valoarea kabbalistica a literelor obtinem: 1+4+4=9. Deci, Adam este simbolul intregii umanitati si nu a unei singure entitati.
Apoi, daca cercetam numarul fiarei, 666 din Apocalipsa lui Ioan, care este un adevarat tratat de metafizica si nicidecum un roman de groaza, observam ca: 6+6+6=18, (18)=9, deci umanitatea, omul insusi, este cauza care se opune progresului propriu. In aceeasi scriere apare o unda de speranta stiind ca numarul celor salvati este de 144000. Dar (144000)=9, deci va fi salvata omenirea in ansamblul ei. Numarul celor incapabili sa progreseze este neglijabil fata de total.
Biblia este scrisa intr-un sens metaforic. Daca nu reusim sa percepem ceea ce se ascunde in spatele metaforei, sa dezlegam intelesurile din ea, riscam sa o vedem ca pe o scriere interesanta, fascinanta dar totusi ireala, din care sa nu putem invata aproape nimic despre adevarurile universale, sa nu-i percepem adevaratul sens, care este cel metafizic. Despre numere spunea si Sf. Augustin: „Necunoasterea stiintei numerelor impiedica intelegerea multor pasaje metaforice si mistice ale scripturilor”.
Extras din cartea: Firicel Ciarnau – „Numerele vii”
Numarul 1
Caracterizare
Principiul si sinteza numerelor, reprezinta Creatia, Divinitatea, care contine totul si din care decurge totul, inceputurile si originea, impulsul primar. Este conducatorul, individualistul, inovator prin excelenta. Dinamic, dar in acelasi timp si polemic, ii face o placere deosebita sa-si expuna parerile, sa ajunga la discutii contradictorii, preferand intotdeauna sa aiba ultimul cuvant. Nu cunoaste complexe de inferioritate, considerandu-se daca nu perfect, cel putin superior altuia. Este tipul mental, independent, dinamic si entuziast. Se impotriveste oricarui tip de autoritate din exterior, dar este autoritar cu altii. In cazul in care raspunde la vibratiile medii ale numarului poate fi un blajin, dar daca este starnit, da dovada a fi o bomba cu efect intarziat. In cazul in care este receptiv la vibratiile joase ale numarului, poate fi un dusman de temut, intolerant, arogant, extremist, sau poate sa nu aiba suficienta incredere in fortele proprii.
Corespondente
Planeta: Soarele
Zodiile: Leu – Capricorn
Element: foc
Caracteristica: conducere
Culoare: portocaliu
Piatra: rubin, diamant
Corespondente esoterice
Arborele sefirotic – Kether – este gandirea al carui principiu este nelimitarea, este vointa divina primordiala, pneuma Dumnezeului viu, spiritul din care, prin condensare, se formeaza Hokmah.
Ierarhiile spirituale – Serafimii – Spiritele dragostei universale, ei fac legatura de la un sistem cosmic la altul. Ei sunt cel mai aproape de Trinitate.
____________
Numarul 2
Caracterizare
Este considerat pe de o parte ca origine a raului, datorita faptului ca inceteaza unitatea si incepe dualitatea, antagonismul, iar pe de alta parte reprezinta desavarsirea unitatii vazuta ca intreg, atragerea contrariilor. Deja aici se manifesta dorinta de colaborare, armonia, tactul, diplomatia. Este plin de amabilitate, de calm. Este numarul femeii, al mamei. Mare atractie spre viata de familie si artele plastice, apreciaza finetea. S-ar mai putea adauga cate ceva din toate semnele mutabile. Vibratiile interioare ale numarului dau un caracter ezitant, timid, nehotarat, influentabil, indoctrinat, tipicar si cu tendinta sigura de a se indoi de capacitatile proprii, credulitate.
Corespondente
Planeta: Luna
Zodiile: Cancer – Balanta
Element: apa
Caracteristica: asociere
Culoare: verde
Piatra: opal, diamant
Corespondente esoterice
Arborele sefirotic – Hokmah – este gandirea divina in sanul careia rezida tot ce va urma sa fie. Desemneaza al doilea cor angelic numiti Ophanim care inseamna forme sau roti. Ei sunt Heruvimii prin care Dumnezeu a pus ordine in haos.
Ierarhiile spirituale – Heruvimii – Spiritele armoniei. Contrapartea lor fizica sunt semnele zodiacale. Ei pun de acord intre ele miscarile planetelor.
___________
Numarul 3
Caracterizare
Caracterizat ca numar perfect, avand un inceput, un mijloc si un sfarsit, este simbolul Trinitatii. Persoanele caracterizate prin acest numar sunt pline de jovialitate, sunt ingenioase, darze, vesnic optimiste si increzatoare, pline de farmec, tandre, sociabile, fara complexe de inferioritate, au o vitalitate contagioasa si uneori sunt vorbarete pana la exasperare. Poseda o imensa sete de cunoastere, sunt harnice si intreprinzatoare, dar tot ele sunt cele care promit mai mult decat pot face. Ca eventuale aspecte negative, pot fi enumerate superficialitatea, prefacatoria si ostentatia.
Corespondente
Planeta: Jupiter
Zodiile: Sagetator – Gemeni
Element: aer
Caracteristica: sociabilitate
Culoare: bleu
Piatra: safir, turcoaza
Corespondente esoterice
Arborele sefirotic – Binah – lumina primordiala, ce va sa vina, este radacina celorlalte sapte forte ce actioneaza. La nivelul sau, esentele devin distincte. Desemneaza ingerii Aralim, adica mari si tari, Tronurile.
Ierarhiile spirituale – Tronurile – spiritele vointei, au sfera planetara atribuita lui Saturn.
Numarul 4………………………………………………………….. cont aici https://forum.triburile.ro/index.php?threads/mistere-civiliza%C5%A3ii-%C5%9Fi-secrete-ale-lumii.25838/page-7
///////////////////////////////////////////
Fizionomie (partea 1): capul, obrazul si parul
Aici aflam-Arta de a judeca oamenii dupa trasaturile fetei sau talentul de a cunoaste interiorul omului dupa exteriorul sau poarta numele de fizionomie… Aceasta stiinta a avut mai multi dusmani decat partizani, dar ea nu pare totusi ridicola decat atunci cand e dusa prea departe. Toate fetele, infatisarea tuturor fiintelor difera intre ele, nu numai in functie de clasa, de gen, dar chiar in individualitatea lor. Fiecare individ se deosebeste de celalalt din specia sa. De ce aceasta diversitate nu ar fi urmarea diversitatii caracterelor si de ce diversitatea caracterelor nu s-ar datora acestei diversitati a chipurilor?
Orice pasiune, orice simtire, fiecare calitate are locul ei in orice corp: minia face ca muschii sa se contracte – dar oare muschii contractati sunt un semn al maniei? Ochii plini de foc, o privire rapida ca si fulgerul, un spirit viu si patrunzator se regasesc de o suta de ori impreuna. Un ochi deschis si senin se intalneste de o mie de ori cu o inima deschisa si cinstita. De ce sa nu cautam a cunoaste oamenii dupa fizionomie? De obicei omul judeca cerul in legatura cu chipul lui. Un negustor apreciaza ceea ce cumpara dupa exterior, dupa fizionomie…
Acestea sunt argumentele fizionomistilor pentru a dovedi siguranta stiintei lor. E adevarat, adauga ei, ca te mai poti insela, dar asta o data la o mie si o asemenea exceptie confirma regula generala. Lavater spune ca a vazut un criminal condamnat sa fie tras pe roata pentru ca-l ucisese pe binefacatorul sau si acest monstru avea fata deschisa si delicata ca a unui inger pictat de Guido Reni. N-ar fi imposibil sa gasesti pe galere capete de Regulus si fizionomii de vestale intr-o casa rau famata. Totusi, un fizionomist abil va distinge trasaturile, abia imperceptibile, care anunta viciul si degradarea. Sau, daca se inseala, va spune: natura l-a facut bun, are toate semnele, rautatea n-a avut inca timp sa-l desfigureze. Iata principiile, cand rezonabile, cand ridicole, ale acestei stiinte.
In general, frumusetea morala este in armonie cu cea fizica (Socrate si alti o suta de mii dovedesc contrariul). Unele persoane, cu toate ca nu plac la prima vedere, castiga pe masura ce se fac cunoscute. Probabil ca intre acestea si dumneavoastra exista oarecare nepotrivire, pentru ca la prima intalnire ceea ce ar trebui sa va apropie nu v-a frapat. Trebuie de asemenea ca intre dumneavoastra sa existe o legatura secreta, deoarece, pe masura ce va vedeti mai des, va intelegeti mai bine. Totusi, fiti atent la primul impuls al instinctului ce va impinge spre o noua legatura!
CAPUL
Capul este partea cea mai nobila a corpului omenesc, lacasul mintii si al sufletului, centrul facultatilor noastre intelectuale.
* Un cap bine proportionat cu restul corpului, care la prima vedere ne apare astfel si care nu e nici prea mare nici prea mic, anunta un spirit mult mai valoros decAt am indrazni sa asteptam de la un cap disproportionat.
* Un om cu capul prea mare indica totdeauna prostie grosolana, iar daca e prea mic, slabiciune si prostie.
* Oricat ar fi de proportionat capul fata de corp el nu trebuie sa fie nici prea rotund, nici prea lunguiet, cu cat e mai simetric cu atat e mai perfect. Se poate spune ca cel mai bine proportionat cap e acela a carui inaltime perpendiculara, masurata de la capatul occiputului pana la varful nasului, este egala cu latimea lui pe orizontala.
* Un cap prea lunguiet anunta un om lipsit de bun simt, frivol, curios, invidios si credul.
* Capul aplecat in jos este marca unui om intelept, constant in faptele sale.
* Un cap care se misca in toate partile anunta trufie, mediocritate, minciuna, spirit pervers, usuratec si o judecata slaba.
OBRAZUL
Cat despre obraz, il putem imparti in trei parti: prima se intinde de la frunte pana la sprancene, a doua de la sprancene pana la baza nasului si a treia de aici pana la osul barbiei. Cu cat aceste etaje sunt mai simetrice, cu atat putem conta pe justetea mintii si pe stabilitatea caracterului in general. Cand e vorba de un obraz a carui infatisare e fie foarte energica, fie foarte delicata, caracterul persoanei poate fi apreciat mai usor din profil decat din fata. Fara sa mai vorbim ca profilul se preteaza mai putin la disimulare, el ofera linii conturate mai viguros, mai precise, mai simple, mai pure si prin urmare semnificatia lor e mai usor de sesizat, pe cand adesea liniile obrazului vazut din fata sunt greu de distins. Un profil frumos duce intotdeauna la analogia cu un caracter distins. Dar exista mii de profiluri care, fara sa fie frumoase, admit superioritatea caracterului.
* Un obraz carnos anunta o persoana timida, vesela, increzatoare, semeata.
* Un om harnic are de obicei obrazul slab.
* Un obraz care asuda la cea mai mica agitatie anunta un temperament cald, frivol, cam grosolan si mancacios.
* Un obraz palid indica o fire predispusa placerilor iubirii.
PARUL
Parul ofera multiple indicii despre temperamentul, energia, modul de a simti si prin urmare despre facultatile spirituale ale omului. El nu poate ascunde nimic si corespunde constitutiei noastre fizice asa cum plantele si fructele corespund ogorului care le-a rodit. Lavater spune ca supletea parului poate fi pusa in legatura cu supletea caracterului.
* Parul latos, drept, dizgratios anunta un om obisnuit.
* Parul de un galben auriu sau castaniu stralucitor si placut ondulat in bucle usoare si frumoase este un par nobil.
* Parul negru, des si abundent denota putina minte dar perseverenta si aplecare spre ordine.
* Parul blond in general este caracteristic pentru un temperament delicat, nepasator.
* Parul rosu se spune ca este caracteristic unui om in cel mai inalt grad bun sau in cel mai inalt grad rau.
* Parul fin marcheaza timiditatea, cel aspru anunta curajul si acest semn caracteristic face parte din acele trasaturi comune atat omului cat si animalului.
Printre patrupede, cerbul, iepurele si oaia, care sunt printre cele mai timide, se disting de celelalte prin moliciunea parului, pe cand asprimea parului leului, a porcului mistret, corespund curajului care le e specific. Aplicand speciei umane aceste observatii, locuitorii din tarile nordice sunt foarte curajosi si ei au parul negru. Orientalii sunt mai timizi si parul lor e mai moale.
* Un barbat cu parul lung e o fire efeminata, el nu are dreptul sa se laude cu parul lui lung ca de o podoaba. De altfel, rareori este negru.
* Parul negru si subtire pe un cap pe jumatate plesuv, cu fruntea inalta si boltita, anunta o judecata sanatoasa si limpede dar putina imaginatie.
* Acelasi fel de par, cand e lins si complet neondulat, caracterizeaza o slabiciune a facultatilor intelectuale.
* Parul cret marcheaza o persoana cu conceptii dure.
* Cei cu par abundent pe tample si pe frunte sunt grosolani, orgoliosi si lipsiti de rusine.
* O barba stufoasa si frumoasa anunta un barbat cu o minte sanatoasa si bun de la natura.
* Barbatul care are barba deschisa la culoare si rau aranjata are mai degraba o natura si inclinatii de femeie decat de barbat.
Barbatul caruia nu-i creste barba nu e barbat. Femeile n-au barba pentru ca acea functie a organismului care o produce la barbati la ele se risipeste in ciclu. Cu toate acestea, exista unele femei carora le creste par, mai cu seama in jurul gurii. Este sigur ca aceste femei au un temperament cald, o natura indrazneata, sunt curajoase si virile.
Dar femeia care are barba si barbatul care n-are deloc sunt constituiti, amandoi, impotriva regulilor firesti ale naturii. Or tot ceea ce iese din ordinea stabilita de natura este anormal. Atunci cand culoarea barbii difera de a parului, nu se anunta nimic bun. La fel ca atunci cind exista un contrast frapant intre culoarea parului si aceea a sprincenelor, lucru ce poate inspira neincredere.
Si eu ma ghidez in multe circumstante dupa trasaturile fetei atunci cand vine vorba de a acorda incredere. E adevarat ca natura modeleaza un om dupa caracterul sau. E deajuns sa ma uit la marii patroni de firme..toti parca sunt trasi dupa un model. Si unui copil i se vede rautatea din ele la o prima infatisare. Mie mie deajuns sa privesc un copil mic cateva secunde si imi dau seama daca e neastamparat sau e cuminte. Ce e drept ca nu poti sa intri mult in personalitatea unui om doar privindu-l dupa criteriile fizionomistilor. Mai ai nevoie de alte forte ca sa poti sa stii tot ce are el pe suflet. Uitati-va la Patriciu…se vede ca e tipul de om care conduce. Are o statura impunatoare, privirea aia dura… Nu am vazut nici un om plapand pana acuma sa fie mare boss.
Fizionomie (partea 2): fruntea, sprancenele si ochii
FRUNTEA
Fruntea, spune Herder, este lacasul seninatatii, al bucuriei, al grijilor, al nelinistilor, al prostiei, al nestiintei si rautatii. Dintre toate partile obrazului, ea e cea mai importanta trasatura. Vazuta din profil, fruntea poate fi impartita in trei categorii: aplecata spre spate, dreapta, boltita (bombata).
* Fruntea aplecata spre spate sau tesita indica, in general, imaginatie, spirit si delicatete.
* Daca e complet dreapta, perpendiculara, de la par pana la sprancene, este semnul lipsei totale de inteligenta
* O conformatie perpendiculara, care se bolteste usor la capatul de sus, anunta o minte capabila de reflectie, un om profund in gandire.
* Fruntile proeminente apartin spiritelor marginite si slabe si care nu vor ajunge niciodata la maturitate.
Contururile fruntii, arcuite si fara unghiuri, hotarasc blandetea si flexibilitatea caracterului.
* Cand o frunte rotunjita si proeminenta in partea de sus, coboara in jos dreapta, dand impresia in ansamblu ca e perpendiculara, putem sa ne bazam pe foarte multa ratiune, vioiciune dar si nervozitate. Dar, in acelasi timp, trebuie sa ne asteptam la o inima de gheata.
* Cu cat fruntea e mai alungita, cu atat spiritul e mai lipsit de energie si de rezistenta. Cu cat e mai restransa, mai scurta si mai compacta, cu atat caracterul este mai concentrat, mai hotarat si mai solid.
Pentru ca o frunte sa intruneasca toate calitatile intr-o fericita imbinare, sa fie frumoasa si sa dea impresia ca ascunde atat o minte bogata, cat si un caracter nobil, trebuie sa fie perfect proportionata cu restul obrazului. Fara niciun fel de inegalitate si riduri permanente, ea nu va fi totusi scutita de ele; dar aceasta se va intampla intr-un moment de concentrare profunda, de suparare sau manifestare a unei dureri. Culoarea fruntii trebuie sa fie mai luminoasa decat restul obrazului.
* Daca arcada ochiului e iesita in afara e semnul unei aptitudini speciale pentru activitati intelectuale, a unei sagacitati deosebite pentru mari actiuni. Dar si fara acest unghi proeminent, exista atatea excelente capete si bine asezate pe umeri, atunci cand fruntea lor cade, asemenea unui zid, perpendicular pe sprancenele asezate orizontal si care se arcuiesc aproape imperceptibil, in ambele parti, spre tample.
* Fruntea ingusta, cu riduri neuniforme, tesita in parti, care se increteste mereu altfel, nu e o buna recomandare si nu trebuie sa inspire prea multa incredere.
* Fruntea patrata, cu partile laterale la fel de late si cu arcada ochiului puternica presupun o mare intelepciune si curaj. Toti fizionomistii sint de acord asupra acestui punct.
* O frunte foarte osoasa, impodobita cu multa piele, anunta o persoana ursuza si certareata.
* O frunte inalta, la o fata lunguiata si ascutita spre barbie e un semn de slabiciune si prostie.
* Fruntea alungita, cu pielea foarte intinsa si neteda, pe care nu se zareste, chiar cu prilejul unei neobisnuite bucurii, nici cea mai mica incretitura, este indiciul unui caracter rece, banuitor, caustic, indarjit, suparacios, plin de pretentii, slugarnic si razbunator.
* O frunte care, din partea de sus, se apleaca inainte spre ochi, la o persoana in puterea varstei, indica in mod categoric o prostie fara margini.
* Cute oblice pe frunte, mai cu seama daca soarta face ca ele sa fie paralele, sau numai par astfel, dau in vileag o minte saraca, un spirit fals si banuitor.
* Daca aceste cute sunt paralele si regulate, nu prea adanci, acestea se intalnesc doar la oamenii drepti, intelepti, cinstiti.
* Fruntea a carei parte superioara e strabatuta de cute foarte distincte si mai ales circulare, in timp ce cealalta jumatate e neteda si fara nicio cuta, e semnul unui spirit marginit.
SPRANCENELE
Sub frunte se afla frumoasa ei granita, sprinceana, curcubeu de pace cand e placut desenata, arc incordat al discordiei atunci cand exprima manie. Sprancenele frumos arcuite se potrivesc cu modestia si simplitatea unei fecioare.
* Asezate in linie dreapta si pe orizontala, ele denota un caracter rau si ambitios.
* Cand forma lor e pe jumatate arcuita, forta spiritului va fi unita cu o bunatate naiva.
* Sprancenele aspre si neuniforme sunt semnul unei agerimi de spirit si incapatanare. Dar acelasi amestec anunta o traire mai moderata, daca firul sprancenei este fin.
* Cand sunt dese si compacte si firul e culcat uniform, ca sa zicem asa, tras cu linia, ele promit categoric o judecata sanatoasa si solida, o profunda intelepciune, un simt al dreptatii si spirit ponderat.
* Sprancenele impreunate treceau la arabi drept semn al frumusetii, in timp ce vechi fizionomisti vedeau in aceasta un caracter fatarnic. Prima dintre aceste opinii este falsa, iar a doua exagerata, caci intalnim adesea acest fel de sprancene la oamenii cei mai cinstiti si placuti.
* Sprancenele subtiri sunt marca sigura a unei firi nepasatoare si slabe. La un om energic, ele slabesc forta si vioiciunea caracterului.
* Sprancenele in unghi si intrerupte sunt caracteristice unui om muncitor.
* Cu cat sprancenele sunt mai aproape de ochi, cu atat avem de-a face cu un caracter serios, profund si solid. Acesta pierde din forta, din fermitate, din indrazneala, pe masura ce sprancenele sunt plasate mai sus.
* Distanta mare dintre sprancene anunta o conceptie asezata, un suflet calm si linistit.
Miscarea sprancenelor este foarte expresiva: ea marcheaza pasiunile joase, orgoliul, mania, dispretul. Un om incruntat este o fiinta dispretuitoare si in acelasi timp de dispretuit.
OCHII
Buffon afirma ca ochii sunt aceia in care se reflecta cele mai ascunse framantari ale omului si ca acestea pot fi usor recunoscute. Mai mult ca oricare alt organ, ochiul apartine sufletului. Se pare ca ei asista si participa la toate nuantele manifestarilor lui. Ei exprima pasiunile cele mai puternice si emotiile cele mai navalnice, precum si starile cele mai placute si sentimentele cele mai delicate. Toate acestea sunt exprimate prin ochi cu toata taria, in toata puritatea lor, asa cum s-au nascut ele. Sentimentele se transmit prin priviri rapide si care comunica celuilalt pasiunea, fapta, imaginea sufletului celui de la care pleaca expresia acelei priviri. Omul primeste si reflecta in acelasi timp lumina gandirii si caldura sentimentului. Ochii sunt fata spiritului si limbajul inteligentei.
* Ochii albastri anunta mai mult slabiciune, o fire apatica si mai efeminata decat ochii caprui sau negri. Aceasta nu inseamna ca printre persoanele cu ochi albastri nu exista si firi foarte energice
* În general, ochii caprui sunt indiciul cel mai obisnuit al unui temperament barbatesc, viguros si profund.
* Orice talent deosebit se asociaza aproape intotdeauna cu ochi de culoare galbuie spre brun.
* Oamenii furiosi au ochi de toate culorile, foarte rar albastri, mai cu seama caprui si verzi. Acestia din urma sunt, intr-un anume fel, semnul vioiciunii si curajului. Nu vom vedea niciodata ochi de un albastru deschis la oameni colerici.
* Ochii care formeaza spre nas un unghi alungit, ascutit, apartin fie persoanelor foarte judicioase, fie foarte fine.
* Cand pleoapa de sus descrie un arc complet, este marca unui dar de la natura, mare delicatete si uneori timiditate.
* Cand pleoapa se deseneaza aproape orizontal pe ochi si taie in diametru pupila, ea anunta in mod obisnuit un om foarte fin, indemanatec si siret. Dar aceasta nu inseamna ca o astfel de conformatie a ochiului distruge spiritul de dreptate al acelei persoane.
* Pleoapele adancite si foarte conturate anunta, de cele mai multe ori, o stare de spirit colerica. Recunoastem aici pe artist si pe omul de bun gust. Aceste caracteristici sunt foarte rare la femei si, atunci cand exista, ele sunt rezervate unor personalitati puternice, de o exceptionala inteligenta.
* Ochii foarte mari, de un albastru foarte deschis si vazuti din profil aproape transparenti anunta intotdeauna un mod de a gandi usor, cuprinzator, dar in acelasi timp un caracter extrem de sensibil, dificil, banuitor, gelos, predispus sa fie partinitor.
* Ochii mici negri, stralucitori, sub sprincene negre si stufoase, care par ca se afunda cand surad malitios, anunta aproape intotdeauna un om priceput, cu pareri profunde, dar predispus la intrigi si sicane. Daca asemenea ochi nu sunt asociati unei guri batjocoritoare, ei caracterizeaza un spirit rece si patrunzator, foarte mult gust, eleganta, precizie, aplecare mai degraba spre avaritie decat spre generozitate.
* Ochii mari deschisi, de o limpezime pina la transparenta si in adincul carora se vede stralucind o flacara, printre pleoapele paralele, nu prea largi dar bine conturate, reunesc foarte sigur aceste cinci trasaturi: o forta vie de patrundere, eleganta si gust, temperament coleric, orgoliu, aplecare spre aventuri galante.
* Ochii la care se observa in intregime pupila si, sub ea, un pic de alb, sunt intr-o stare de tensiune anormala sau apartin acelor oameni nelinistiti, pasionati, pe jumatate nebuni. Niciodata oamenii cu judecata sanatoasa, matura, precisa, si in care poti sa te increzi nu au asemenea ochi.
* Anumiti ochi sunt foarte lucitori, larg deschisi, cu o fizionomie fada, si anunta incapatanare dar fara fermitate, prostie cu pretentii de intelepciune, un caracter rece dar care vrea sa para plin de caldura, care arde insa ca un foc de paie.
* Oamenii banuitori, nervosi, violenti au de cele mai multe ori ochii infundati in orbite si privirea adanca, cuprinzatoare.
* Nebunul sau surdul au adesea ochii iesiti din cap.
* Vicleanul, atunci cand vorbeste, are pleoapele aplecate, privirea ramanandu-i ascunsa.
* Oamenii fini si vicleni au obiceiul sa tina un ochi, si uneori amandoi, pe jumatate inchisi. E un semn al slabiciunii de spirit. Intr-adevar, rar vedem un om energic care sa fie si siret: neincrederea noastra in altii se naste din putina incredere ce o avem in noi insine.
Fizionomie (partea 3): nasul, obrajii si urechile
NASUL
Anticii aveau dreptate sa numeasca nasul “podoaba fetei”. Un nas frumos nu se asociaza niciodata unui obraz diform. Poti sa fii urat si sa ai ochi frumosi, dar un nas bine trasat cere neaparat o fericita imbinare a altor trasaturi. De asemenea, se vad mii de ochi frumosi si un singur nas perfect: acolo unde el se afla, presupune totdeauna un caracter de exceptie, de mare distinctie. “Nu-i e dat oricui sa aiba un nas”, spun latinii.
Iata, dupa fizionomisti, ceea ce se impune pentru ca un nas sa fie perfect: lungimea lui trebuie sa fie egala cu fruntea. La radacina lui trebuie sa existe o usoara scobitura. Vazut din fata nasul trebuie sa aiba o conformatie larga, cele doua parti mergand paralel, iar aceasta largime sa fie mai sensibila spre mijloc. Varful nasului nu trebuie sa fie nici dur, nici carnos. Din fata, cele doua aripi ale nasului trebuie sa fie desenate fin si narile sa se arcuiasca placut. In profil, partea de jos a nasului nu trebuie sa aiba decat o treime din lungimea lui. In partea de sus, trebuie sa fie aproape de arcul orbitei ochiului, iar latimea de langa ochi sa fie cel putin jumatate din aratator. Un nas care intruneste toate aceste calitati, exprima tot ce se poate exprima. Cu toate acestea, oameni dintre cei mai merituosi au nasul diform. Fireste, trebuie sa vedem calitatile care contribuie la diferentierea lor.
* Un nas mic, vazut din profil rotunjit, nu-l impiedica pe posesor sa fie cinstit si drept, dar acesta nu va fi niciodata un geniu.
* Nasul care se incovoaie de la radacina este al caracterelor voluntare, menite sa comande, sa faca lucruri mari, persoane hotarate in proiectele lor si arzand sa le realizeze.
* Nasul perpendicular (adica cel care se apropie de aceasta forma, caci natura se fereste de liniile extrem de drepte in tot ce produce ea) se afla la mijloc, intre nasul carn si cel coroiat. El presupune un suflet care stie sa se poarte si sa sufere in liniste si cu tarie.
* Un nas al carui os este lat, indiferent daca e drept sau coroiat, anunta intotdeauna calitati superioare. Dar aceasta forma e foarte rara.
* Narile mici sunt semnul unei firi timide, incapabila sa se hazardeze in cea mai mica actiune.
* Cand narile sunt largi, mobile, ele denota o mare delicatete a sentimentelor, care pot degenera cu usurinta in senzualitate si voluptate.
* La oamenii la care nu exista un fel de adancitura in intervalul dintre frunte si nas (macar nasul sa nu fie foarte coroiat), nu sperati sa descoperiti la ei cea mai mica urma de caracter, de noblete si de maretie.
* Oamenii al caror nas se apleaca la limita extrema deasupra gurii nu sunt nici cu adevarat buni, nici cu adevarat veseli, nici mari, nici nobili: gandirea lor se leaga permanent de lucrurile pamantesti, de toate zilele. Ei sunt retrasi, reci, insensibili, putin comunicativi, de obicei rautaciosi, suparaciosi, sunt profund ipohondri sau melancolici.
* Daca acest tip de nas este incovoiat chiar din partea de sus, este inca un semn al aplecarii lor teribile spre placerile iubirii.
* Un nas fara o trasatura frapanta, fara nuante, incovoiri, ondulari, fara un contur expresiv, poate foarte bine fi nasul unui om cinstit, rezonabil si chiar de un caracter nobil. Dar acesta nu va fi niciodata nasul unui caracter superior sau foarte distins.
* Narile stranse si subtiri denota un temperament rece si dispretuitor.
* Un nas rosu, mai cu seama varful sau, anunta un betiv, o natura grosolana si predispus la coruptie.
Populatia din Asia Centrala are in general nasul plat si adincit, negrii din Africa il au aplatizat, cea mai mare parte a evreilor au nasul acvilin, englezii au nasul cartilaginos si foarte rar ascutit. Daca ar fi sa judecam dupa tablouri si portrete, la olandezi nu se prea intalneste un nas frumos. La italieni, dimpotriva, e trasatura lor distinctiva. In sfarsit, la francezi e trasatura distinctiva a oamenilor celebri.
OBRAJII
* Obrajii carnosi indica in general un temperament moale si senzual.
* Obrajii slabi si ingusti anunta uscaciunea dispozitiilor si lipsa bucuriilor.
* Necazurile ii scobeste, prostia si severitatea le imprima urme grosolane.
* Intelepciunea, experienta si finetea spiritului lasa urme usoare care se intretaie, placute la vedere.
* Unele adancituri, de forma mai mult sau mai putin triunghiulara, care se observa cateodata pe obraji, sunt semnul infailibil al invidiei si geloziei.
* Un obraz gratios de la natura, agitat de o tresarire usoara care se observa langa ochi, este garantia unei inimi sensibile.
* Daca pe un obraz care surade se formeaza trei linii paralele si circulare, fiti siguri ca in acea persoana exista un fond de nebunie.
URECHILE
La fel de bine – si poate chiar mai mult decAt alte parti ale corpului omenesc – , urechea are o semnificatie bine determinata. Ea nu admite nicio deghizare. Ea are legaturi specifice cu individul caruia ii apartine.
* Cand lobul urechii e degajat, e un semn bun pentru facultatile lui intelectuale.
* Urechile mari si desfacute anunta obraznicie, vanitate, o judecata saraca.
* Urechile mari si groase sunt atribuite unui om simplu.
* Urechile mici denota timiditate.
* Urechile prea aplecate si inconjurate de un fel de burlet rau desenat nu anunta nimic bun, nici in ceea ce priveste spiritul, nici talentele respectivului.
* O ureche potrivita, cu conturul bine rotunjit, nici prea groase nici prea subtiri, nu poate fi gasita decat la persoane cu spirit, cu judecata dreapta, intelepte si distinse.
Fizionomie (partea 4): gura si barbia
Gura este cea care se face interpreta spiritului si a inimii omului. Ea intruneste, atat in stare de repaos, cat si in infinita varietate a miscarilor sale, o lume intreaga de caractere. Ea este graitoare chiar cand e in totala nemiscare.
BUZA
Se observa o legatura perfecta intre buze si felul de a fi al omului. Fie ele ferme, fie moi si mobile, caracterul persoanei este de o calitate asemanatoare.
* Buzele groase, bine conturate si proportionate, care au de ambele parti linia din mijloc ondulata egal si usor de desenat, asemenea buze sint incompatibile cu josnicia, le repugna falsitatea si rautatea. Am putea doar sa le reprosam un pic de aplecare spre placeri.
* Buza superioara caracterizeaza gustul, inclinatiile, pofta de mancare, sentimentul iubirii. Orgoliul si mania o arcuieste, finetea o ascute, bunatatea o rotunjeste, libertinajul o irita si o ofileste, iubirea si dorinta se adauga si ele conferindu-i un farmec inexprimabil.
* O gura inchisa, care are deschizatura scurta si in linie dreapta, cu buze ale caror margini nu se observa, este indiciul sangelui rece, a unui spirit sarguincios, prieten al ordinii, exactitudinii si curateniei.
* Daca spre cele doua extremitati gura se ridica, avem de-face cu un fond de afectare, ambitie si vanitate, poate si un pic de rautate, ca rezultat firesc al frivolitatii.
* Buzele carnoase au mereu de combatut senzualitatea si lenea.
* Buzele scurte si foarte pronuntate anunta timiditate si avaritie.
* Daca se inchid incet si fara efort, iar desenul lor ramane corect, ele indica un caracter chibzuit, hotarat si judicios.
* Buza de deasupra care cade putin peste cea de jos este semnul distinctiv al bunatatii, ceea ce nu inseamna ca se poate contesta total aceasta calitate buzei de jos, dar in acest caz trebuie sa ne asteptam mai degraba la o calma si sincera ingaduinta decat la un sentiment de vie tandrete.
* Buza de jos care se adanceste la mijloc nu se intalneste decat la spirite vesele. Priviti cu atentie un om vesel in clipa cand spune o gluma: buza i se va lasa in jos in mijlocul ei sapandu-se un mic sant.
* O gura corect inchisa, fara sa fie afectata, nici tuguiata, anunta curaj. In ocaziile cand cineva este pus sa dea dovada de curaj, chiar si persoanele care de obicei tin gura deschisa, o inchid neaparat, de cele mai multe ori.
* O gura cascata e plangareata, in timp ce una inchisa sufera in tacere.
In tratatul sau Despre pasiuni, Le Brun afirma ca, din toate partile obrazului, gura este aceea care marcheaza in chipul cel mai personal manifestarile sufletului. Cand el se plange, colturile gurii se lasa in jos, cand e multumit, ele se ridica in sus, cand e suparat gura e impinsa inainte si in partea din mijloc se ridica in sus.
* Orice gura care are de doua ori latimea ochiului este gura unui prost. (inteleg prin latimea ochiului distanta de la tampla spre nas, pana la capatul interior al orbitei lui).
* Daca buza de jos, impreuna cu dintii, depasesc pe orizontala jumatate din latimea gurii vazuta din profil, contati, tinand cont si de alte trasaturi ale fetei, pe una din acele patru caracteristici, sau pe toate la un loc: prostie, viclenie, avaritie, rautate.
* Buze prea groase, desi bine proportionate, anunta totdeauna un om lipsit de delicatete, murdar sau senzual, cateodata chiar stupid.
* Cand extremitatile gurii sunt lasate in jos intr-o maniera pronuntata, in linie oblica, aceasta este expresia cea mai ferma a dispretului, lipsei de sensibilitate, mai cu seama atunci cand buza de jos e mai groasa si o depaseste pe cea de sus.
* O gura, ca sa zicem asa, fara buze, a carei linie de mijloc e foarte bine trasata, iar la extremitati se ridica in sus, si a carei buza superioara, vazuta din profil, in dreptul nasului pare arcuita, o asemenea gura o intalnim numai la avarii vicleni, harnici, indemanateci, reci, duri, lingusitori si politicosi atunci cand te refuza.
* In mod categoric, cel care incearca sa-si ascunda zambetul sau zambeste cand vede un nenorocit in suferinta, sau in fata unui om cu defecte dar bine intentionat – acela este un om rau. Cei din aceasta categorie au in general buze foarte subtiri. Linia centrala a gurii, foarte bine trasata, se ridica ia colturi intr-un chip neplacut. Ei au dinti foarte puternici.
* O gura mica, ingusta, sub niste nari mici si o frunte eliptica (care nu-si dezvaluie gandurile) arata intotdeauna o persoana fricoasa, extrem de timida, copilaros de vanitoasa si care se exprima cu dificultate. Daca la aceasta gura se adauga ochi mari proeminenti, tulburi, o barbie osoasa, alungita, si mai cu seama daca tine gura mereu deschisa, fiti inca o data siguri de prostia acestui cap.
* Orice obraz a carui parte inferioara, incepand de la nas, se imparte in doua parti egale prin linia centrala a gurii, e un om marginit.
* Cat despre aceasta parte inferioara (tot incepand de la nas), care masoara cel putin o treime din lungimea totala a obrazului, acel obraz apartine unui nebun.
* Obrazul a carui parte inferioara e cu mult mai lunga decat cea superioara este al unui prost.
DINTII
* Vechii fizionomisti considera ca dintii mici si scurti sUnt semnele unei constitutii delicate.
* Dintii lungi sunt semnul cert de slabiciune si de timiditate.
* Dintii albi, curati si frumos asezati, care atunci cand omul deschide gura nu se observa in intregime, anunta hotarat la omul matur un spirit calm, o inima buna si cinstita.
* Nu este adevarat ca dintii stricati, urati si inegali apartin unei persoane lipsite de respectabilitate; toate acestea se datoresc unor boli sau unor imperfectiuni morale.
* Persoana care are dintii inegali este invidioasa.
* Dintii lati, mari si puternici sunt semnul unui temperament puternic, iar daca e sa-l credem pe Aristotel promit o viata lunga.
BARBIA
Herder afirma ca un cap reusit proportionat presupune o barbie nici ascutita, nici scobita, ci uniforma.
* O barbie iesita in afara anunta ceva pozitiv, in timp ce semnificatia unei barbii retrase inauntru este una negativa.
Adesea, energia sau lipsa de energie a unui individ se observa numai prin barbia sa.
Exista trei feluri de barbii: cea dreapta, care, din profil, este perpendiculara fata de buza inferioara, cea ascutita, care iese inafara buzei inferioare, sau, in alti termeni, barbia ascutita si barbia trasa inapoi
* Barbia trasa inapoi, pe care am indrazni s-o numim barbie feminina, pentru ca o gasim la mai toate femeile – ne face sa banuim oarecare slabiciune. De asemenea, ea denota un spirit activ si patrunzator, cu conditia sa nu fie arcuita, caci aceasta forma exagerata trimite de obicei la lasitate si zgarcenie.
* Barbia ascutita inspira incredere. O barbie ascutita mai trece si drept marca sireteniei; in acelasi timp, vom gasi aceasta forma de barbie si la persoanele cele mai cinstite. Inseamna deci ca siretenia nu e decat bunatate rafinata…
* O gropita bine marcata in mijlocul barbiei pare sa indice fara tagada un om judicios, matur in hotarari, cu conditia ca aceste trasaturi sa nu fie contrazise de altele.
* O barbie moale, carnoasa, cu doua etaje este de cele mai multe ori semnul si efectul senzualitatii.
* Barbia plata presupune raceala si uscaciune sufleteasca.
* Cea mica, timiditate, cea rotunda, cu gropita, bunatate.
* Barbia lunga, lata, grea (vorbesc de partea osoasa) nu se intalneste decat la oameni grosolani, duri, orgoliosi si violenti.
Fizionomie (partea 5): gatul, mainile, pieptul, pantecul, coapsele si picioarele
GATUL
Distanta dintre cap si piept, in stransa legatura si cu unul si cu celalalt, este plina de semnificatii, ca tot ce se raporteaza la om.
* Un gat bine proportionat este o recomandare de necontestat pentru un caracter rezistent la orice incercari.
* Gatul lung si capul inalt sunt uneori semnul orgoliului si vanitatii.
* Un gat scurt si gros nu se asociaza deloc cu un cap nerod. Cei care au asa ceva sunt de la natura colerici, asemenea taurilor furiosi.
* Cei ce au gatul subtire si delicat, alungit, sunt oameni timizi, ca si cerbul, dupa convingerea lui Aristotel.
MAINILE
Exista tot atatea asemanari si deosebiri intre formele mainii, cate sunt si intre fizionomii. Nu exista nicaieri doua fete perfect asemanatoare si nu veti gasi nici maini, la doua persoane, care sa semene intre ele. Si tot atatea legaturi cate exista intre fetele oamenilor si caracterul lor exista si intre maini si caracterul lor. Fiecare mana, asa cum a creat-o natura (facand abstractie de accidente), este in perfecta analogie cu corpul caruia ii apartine. Oasele mainii, nervii, muschii, sangele, pielea, nu sunt decat continuarea oaselor, nervilor, muschilor, sangelui, pielii, restului corpului. Acelasi sange circula in inima sa, in cap si in mana. Mana contribuie, deci, si ea, la cunoasterea caracterului omului. Ea e, ca si celelalte membre ale corpului, obiectul fizionomiei, obiect cu atat mai semnificativ si cu atat mai frapant cu cat mana nu poate disimula, mobilitatea ei tradand in fiecare clipa. Pozitia cea mai linistita a mainii indica dispozitiile noastre naturale, miscarile ei facandu-se sub impulsul pe care il primeste de la creier.
* Toata lumea stie ca umerii largi, care coboara lin, fara ascutisuri, sunt un semn al sanatatii si fortei.
* Umerii lati influenteaza in mod deosebit asupra armoniei complexe a trupului, dar se mai spune ca indica finete si inteligenta, pasiune pentru exactitate si ordine.
PIEPTUL
* Un piept larg si patrat, nici prea scobit, nici prea proeminent presupune intotdeauna o constitutie robusta a umerilor.
* Un piept plat si, ca sa zicem asa, scobit, denota slabiciune de caracter.
* La barbati, pieptul excesiv acoperit cu par anunta un om voluptuos.
PANTECUL, COAPSELE SI PICIOARELE
* Un pantec mare, proeminent e mai inclinat spre lene si senzualitate decat unul plat si slab. Trebuie sa ne asteptam la mai multa energie si forta de munca, la mai multa suplete a spiritului de la un om uscat, slab, decat de la unul cu trupul prea implinit. Si cu toate acestea exista oameni slabi care sunt excesiv de inceti si lenesi. Dar la acestia trasaturile indolentei se citesc pe partea de jos a obrazului.
* Oamenii cu merite superioare au de obicei coapsele slabe.
* Coapse scurte, groase nu anunta o natura elevata.
* Picioarele plate rar se pot asocia unei minti superioare.
https://forum.triburile.ro/index.php?threads/mistere-civiliza%C5%A3ii-%C5%9Fi-secrete-ale-lumii.25838/page-7
////////////////////////////////////////////////
CARACTERUL OMULUI POATE FI CUNOSCUT DUPĂ BUZE, URECHI şi BĂRBIE
Oamenii cu buze groase au o predispoziţie pentru plăceri, iar dacă au buza de jos mai proeminentă acea persoană are o natură iubitoare şi un caracter nehotărât. Dacă mai are şi bărbia despărţită în două înseamnă lenevie şi egoism.
Buze palide şi fălci pătrate arată avariţie, brutalitate, egoism, cruzime, dar un bun afacerist. Când buza de sus acoperă o parte din cea de jos arată un caracter bun, o persoană iubitoare de distracţii şi plăceri, iar dacă ele sunt subţiri, puţină generozitate şi foarte mult egoism.
Buzele groase sunt preferate celor subţiri. Când buza de jos este mai mult ieşită în afară, ea indică forţă satirică, cinism, dar şi talent.
Gura perfectă este aceea cu buzele închise, fără a fi strânse şi în armonie cu faţa. Ea arată fermitate, puţină expansivitate şi multă fineţe în afaceri.
Urechile mari cu loburi groase indică grosolănie şi înclinaţii de a face avere prin orice mijloace.
Urechile depărtate de cap denotă cruzime, iar cele aşezate vertical indică un om cu mult curaj, energie şi forţă.
Urechile mică arată distincţie, maniere, posesorul ei fiind capabil de multă afecţiune. Cu cât lobul este mai gros cu atât şi forţa sentimentală este mai mare.
Urechile prea mici aparţin oamenilor timizi şi rezervaţi, iar dacă sunt înguste, aceste caractere se amplifică.
Urechea mijlocie aparţine celor ce au o fire fermă şi sunt plini de energie.
Urechea normală este aceea ce nu trece mai sus de înălţimea sprâncenelor şi nici mai jos de vârful nasului.
Urechile mai înalte decât sprâncenele arată un caracter răzbunător, cu tendinţă spre criminalitate. Dacă loburile sunt desprinse de cap denotă generozitate şi spirit liberal.
Barba osoasă indică fermitate, chibzuinţă, iar dacă este pătrată fermitate.
Bărbia rotundă şi ieşită în afară arată forţă şi instinct material. Aceşti oameni inspiră încredere prin înţelepciune, prudenţă şi firea lor simpatică.
Bărbia pătrată cu gropiţe aparţine celor cu temperament iute, oameni fermi şi încăpăţânaţi.
Bărbia dreaptă exprimă răceală şi egoism, iar dacă şi umerii obrajilor sunt ieşiţi, avariţie şi o mare dorinţă de bani.
Bărbia ascuţită indică egoism, cea rotundă cu gropiţe arată înclinaţii spre plăceri, dar cu multă prudenţă şi discreţie.
Bărbia lungă, pătrată şi dreaptă în jos arată omul legii, iar dacă are buzele mici şi strânse arată lipsă de milă, neîndurare.
Bărbia dublă cu obrajii mari aparţine unui om vesel, iubitor de mâncare bună şi cu înclinaţii spre plăceri senzuale. Cu cât fălcile sunt mai mari cu atât aceste caractere se amplifică.
Det. aici
https://forum.triburile.ro/index.php?threads/mistere-civiliza%C5%A3ii-%C5%9Fi-secrete-ale-lumii.25838/page-7
Despre hormone……………………………….
///////////////////////////////////////////////////
MENTALUL si PUTEREA GANDULUI
Un intelept spunea: „daca creierul ar fi sediul gandiri, atunci am gandi cu totii”. Toti avem creier, cam de aceeasi greutate, iar unele animale il au chiar mai mare decit al omului, si totusi ce facem cu inteligenta. Inteligenta, in mod implicit ar insemna capacitatea de a folosi intelectul, dar depinde si de sens; al armoniei, iubiri, modestiei sau al dizarmoniei, luptei si profitului. Hoti si politisti sunt la fel de inteligenti, se confrunta de sute de ani si inca nu a invins nici o tabara, De exemplu, cand am gresit, s-au am uitat ceva, ne dam peste cap: „ce prost sau ce neatent am fost”, iar cand ne dam cuvantul sau ne cerem scuze, ducem mana spre Anahata (inima): „pe cuvantul meu sau scuza-ma te rog”.
Sunt elemente care ne pot apropia de marginea sufleteasca si mentala, de unde izvorasc gandurile sau mai bine zis „formele- gand”, care mai apoi prin scaderea vibratiilor se materalizeaza in cuvante si lucruri, fapte, popoare.
Daca cineva creaza o forma-gand, fie ea creatoare, fie distrugatoare, de natura pozitiva sau negativa, si o trimite pe aceasta in univers; atunci cand acea forma-gand isi termina activitatea, ea se va intoarce la creatorul ei, purtand cu ea urmele de nesters ale drumului sau; reusitele sau nereusitele formei-gand sunt pastrate in atomii negativi ai eterului universal, care este un fel de jurnal al vietii mentalului omului ganditor, cu gandurile, sentimentele, dorintele, intentiile, vorbele, faptele sale. Cronica, jurnalul acesta reprezinta baza karmica pentru un viitor mai apropiat sau mai indepartat.
Astazi, chiar si stiinta exacta recunoaste ca gandurile negative, distrugatoare, ca de pilda teama, ingrijorarea, anxietatea, slabesc sistemul imunitar al corpului fizic, iar acest lucru poate provoca rapid aparitia diferitelor boli. Sa observam cum acei oameni care zambesc des, sunt boemi, plini de voie buna, isi pastreaza vitalitatea formelor-gand, sunt capabili de viata si au o sanatate mult mai buna fata de cei din categoria opusa. Ai facut ceva sau faci ceva cu un sentiment de nemultumire, sau mananci lucruri despre care nu esti sigur, sau ai citit, chiar experimentat ca nu-ti ajuta prea mult sanatatea, etc…; sunt citeva dintre modurile in care ne facem gratuit ”rau” cu mina noastra.
Daca gandurile noastre sunt pline de iubire, intentii bune, dorinta de a ajuta, daruire, atunci vom provoca si vom extrage din altii, spre persoana noastra, aceleasi tipuri de ganduri, si-i vom atrage catre noi pe acesti oameni. Intilnirea dintre hot si jefuit, dintre violator si victima, dintre accidentat si copacul de pe autostrada, dintre boala si cetateanul onorabil, nu este intimplatoare: „cine se aseamana se aduna”. Somnul si visele sunt foarte reale, ele chiar exista, faptul ca noi nu le intelegem sau nu avem o continuitate sau suntem prea materialisti ca sa ni le reamintim, asta nu inseamna ca ele nu ne influenteaza. 24 din 24 emitem, interferam si primim ceea ce am creat noi insine, nu prea se amesteca nimeni in ciorba forme- gand a noastra. Daca avem aceasta impresie, inseamna ca frica, lenea, boala, plafonarea mentala si spirituala, acceptarea, obisnuintele si traditia ne conduc viata.
Datorita gandirii abstracte, omul poate ajunge pana acolo incat sa se ridice deasupra problemelor zilnice ale lumii materiale si sa intre mai usor in legatura cu lumile cu vibrati energetice mai inalte si armonioase, cu sensul propriei „inimi”, cu lumile astrale, mentale si cauzale.
Aceasta gandire abstracta, are ca pornire gandirea practica, intelepciunea si atentia de zi cu zi. Daca un cuvant nu este in mintea ta nu ai cum sa il pronunti. Spune repede, cum spun japonezi la sarmale ? Cam pauza…
Daca poti injura, vorbi urat, despre boala, catastrofe, despre barfe la adresa vecinului sau sefului, toate acestea se afla in mentalul tau prin educatie, televiziune, carti, experiente. Sa le extragi fortat nu prea poti, insa prin minimul de control mental, numit si atentie, bun simt, responsabilitate, spirit viu si sanatos se poate atenua aceasta „betie mentala”.
Aceste forme- gand primitive sunt foarte mult datorate stari de anestezie mentala, cauzata de sistemul de alimentare traditional si mai ales carnivor, cu toate afectiunile fizice si psihice care rezulta: dar culmea printr-o nesimtire educata, necunoscind alta stare, ne-am obisnuit si ni se pare ca suntem oameni normali. Alimentatia, indiferent de gradul ei, grosiera denaturata (fierturi, grasimi, prajeli, carne, zahar, sare, paine, etc.), lacto- vegetariana, vegetariana (fara carne sau alte produse dar totul fiert si bine prajit), naturala (fara tratament termic si toata cohorta de toxine), lichida (realizata de multi, chiar pe parcursul a multor ani), este o greutate in plus pentru corpul nostru, printr-un consum de energie. Energia nu sta in alimente sau medicamente ci in prana, singura forma reala de alimentare energetica si totala este prin arta respiratiei. Deci pe linga toate grijile mentale zilnice, sa mai avem si grija alimentatiei. Una fara alta nu se poate, controlul alimentar- deschide o usita a sensibilitatilor si posibilitatilor noastre, controlul mental- deschide usa iluziei si confundari cu corpul fizic, iar controlul energetic- deschide poarta.
Oameni obisnuiti, ganduri obisnuite, vorbe obisnuite, comportament obisnuit, alimentatie si boli obisnuite, pana ne-am obisnuit de tot cu aceasta „vulgara obisnuinta”, am creat un zeu si o realitate iluzorie (condusa de imparatul mass-media si peste putin timp de calculatoare), si chiar suntem convinsi ca asa este bine si normal: sa suferim, sa ne mintim, sa ne furam, sa profitam de cei cazuti, sa murim, sa descoperim noi boli, sa dam permanent vina pe alti, sa facem razboaie si multe alte lucruri obisnuite spre culmea democratiei si salvarea omului.
Astazi un om sanatos, modest, linistit, sincer, iubitor, atent, sau corect ar fi de rasul satului, nu ar avea nici o sansa sa faca afaceri sau sa se afirme in vreun domeniu. La lipsa de „sanse si avantaje sociale”, am inclus si sanatatea, pentru ca este foarte rara, clubul oamenilor sanatosi nu a aparut, dar clubul obezilor, diabeticilor, tuberculosilor, victimelor… sunt in numar care tinde spre infinit. Societatea nici nu mai stie cum sa apere drepturile materiale la atitea grupuri de „handicapati”, si nici nu prea face nimic, ca cei ramasi fara drepturi si compensati, ca nu cumva sa scape de cararea deja batatorita si foarte cunoscuta a educatiei moderne. Totusi se poate, spiritul este foarte puternic, educarea credintei cu alte unitati de masura poate aduce controlul si scaparea de aceasta lume a formelor- gind dizarmonioase, chiar daca aparent nu avem ce face si ne alegem ca o parte din viata sa traim in aceasta „obisnuinta”, oricand putem alege cine suntem.
Daca avem grija ca in gandurile noastre sa pastram optimismul, veselia, dorinta de bine, intelegerea, dorinta de a ajuta, slujirea altora, atunci aceste ganduri vor colora atmosfera noastra, starea noastra de spirit. Daca corpul nostru fizic se formeaza si reformeaza prin recunoastere pe baza unei reguli cosmice, in functie de comportamentul nostru mental, atunci gandurile armonioase vor avea efect asupra corpului nostru fizic, a intregii nostre fiinte, si vor afecta si mediul nostru inconjurator.
Un intelept spunea: „daca un singur om se schimba, se vor schimba toate”, si tot el spunea: „chiar si daca nu faci nimic, lucrurile se vor schimba in jurul tau”. Sanatatea si bunastarea materiala depind in mare masura de aceste lucruri.
Mentalul subconstient este factorul foarte important al evolutiei noastre. La orice inspiratie, aerul ce patrunde in plamani, duce cu el o imagine amanuntita a mediului nostru inconjurator. Cel mai mic gand, cea mai mica emotie, patrund in plamani, de unde ajung in sange. Sangele este produsul cel mai inalt, cel mai valoros al corpului eteric. Imaginile preluate de sange din plamani sunt duse mai departe si raman imprimate in atomii negativi ai corpului eteric, pentru ca dupa moartea corpului fizic sa fie „judecatorii” omului respectiv. O alimentatie naturala continua, combinata cu experiente mentale spirituale reale, de individualizare si imaculare, au efect chiar si in transformarea structuri ADN afectate la nastere sau pe parcurs.
https://forum.triburile.ro/index.php?threads/mistere-civiliza%C5%A3ii-%C5%9Fi-secrete-ale-lumii.25838/page-7
//////////////////////////////////////////////////
Documente secrete CIA despre asasinii magiei negre ai KGB-ului. Au creat ruşii arme psihotronice ce puteau produce atacuri de cord de la distanţă?
Cercetătoarea şi ziarista Emma Best a obţinut accesul la documente secrete CIA, care vorbesc despre cercetările sovietice în magia neagră şi în „maşinile psihotronice”, aşa cum putem citi pe Twitter. Asta arată încă o dată că serviciile secrete ale lumii au fost şi sunt interesate de fenomenele paranormale din motive serioase, ele nefiind niciodată luate în râs (aşa cum observ că o fac unii internauţi auto-suficienţi).
Astfel, într-un raport CIA secret din 1977, dar declasificat (poate fi citit AICI), şi intitulat „Parapsihologia sovietică şi est-europeană” putem afla următoarele:
„În jurul anului 1969, sovieticii au înființat un grup oficial în programul lor ascuns dedicat colectării informațiilor despre magia neagră. Acest grup, condus de D.G. Mirza, a avut parte de propriul laborator secret la Moscova și i s-a atribuit sarcinile de identificare, localizare și evaluare a capacităților vrăjitorilor, vrăjitoarelor și incantațiilor utilizate de astfel de persoane. Este puțin probabil ca această cale de investigare să fi produs sisteme paranormale aplicate, însă de datele colectate ar fi putut beneficia alte domenii de cercetare, şi s-ar fi putut îmbunătăți tehnicile pentru antrenarea subiecților sau pentru cultivarea abilităţilor paranormale”.
În cartea lui Jim Schnabel din 1997, „Remote Viewers: The Secret History of the Psychic Spies of America” (adică „Vederea la distanţă: Istoria secretă a spionilor psihici ai Americii”), carte ce poate fi găsită pe Amazon, ni se oferă mai multe detalii faţă de raportul CIA:
„Conform rapoartelor serviciilor de informații, KGB și GRU (serviciile secrete militare sovietice) au cercetat întinderile estice mistice ale Uniunii Sovietice, pentru a-i găsi pe cei mai buni șamani siberieni, preoți tibetani, maeștri chi gong mongoli. În cadrul Departamentului special nr. 8 din Siberia, șamanii au încercat să-și folosească puterile psihice pentru a-i face pe oameni să cadă de pe stradă sau pentru a ucide animale mici. Un parapsiholog emigrat, o femeie pe nume Larissa Vilenskaia, a spus că în laboratorul lui I. M. Kogan i s-a arătat odată un film al unui maestru, care asculta un politician străin la radio și încerca să îi trimită particule psihice malefice.
La Institutul pentru Probleme privind Transmisia Informațiilor (IPPI), s-a spus că un grup de tibetani a reușit să spargă un craniu uman, la câțiva metri distanță, doar concentrându-se asupra lui. Tot la IPPI, și la un laborator din Kazahstan, șamanii au luat păpuși madryushka, linguri de lemn sculptate manual, modele de suveniruri Sputnik – și asupra cărora le-au fost trimise energii psi malefice. Aceste lucruri păreau ca și cum ar fi fost impregnate cu un fel de material radioactiv; darurile au fost oferite unor vizitatori străini, care au avut parte ulterior de nevralgii, depresii şi chiar disfuncții nervoase. Era vorba de magie neagră, învelită în particulele şi radiațiile psi de transmisie și recepție”.
Tot în aceeaşi carte a lui Schnabel se vorbeşte despre „generatoare psihotronice” inventate de către ruşi:
„La mijlocul anilor ’70, CIA începuse să primească diverse rapoarte despre „generatoarele psihotronice”. Astfel, se spunea că exista un dispozitiv care putea provoca accidente vasculare cerebrale sau atacuri de cord. Un alt dispozitiv putea da oamenilor o senzație de anxietate sau o stare de dezorientare. Sau îi putea face oameni agresivi sau nebuni. Unele rapoarte l-au creditat pe cercetătorul rus Viktor Inyushin cu dezvoltarea acestei tehnologii. Alții l-au citat pe un inginer ceh pe nume Robert Pavlita. Un emigrant pe nume Nikolai Koklov, aparent fost ofițer KGB, a susținut că astfel de generatoare au fost utilizate împotriva anumitor comunități selectate din America de Nord”.
/////////////////////////////////////////////////
Armele psihotronice mortale ale ruşilor… oamenii pot fi omorâţi de la distanţă prin telepatie!
Binecunoscutul general român Emil Streinu ne vorbeşte la un moment dat despre incredibilele arme psihotronice pe care ruşii le-ar deţine.
Astfel, abilitatea de a hipnotiza persoane aflate la distanţă şi de plantare a unor sugestii în capetele lor a permis ruşilor să-şi influenţeze inamicii. Ani buni de cercetări în această direcţie au condus la dezvoltarea abilităţii de ucidere la distantă, puterea de a face ca inamicul să cadă mort prin mijloace telepatice. Vladimir Jironovski a declarat la televiziunea britanică faptul că Rusia dispune de persoane care pot ucide pe oricine aflat la mii de kilometri distanţă.
Eduard Naumov, un vestit parapsiholog rus, declara: „Un generator psihotronic poate influenţa un individ sau o mulţime de oameni. Acesta poate afecta memoria şi mecanismul de funcţionare a atenţiei. Un aparat psihotronic poate provoca oboseală fizică, dezorientare sau poate altera comportarea unei persoane.”
Ziarul rus „Izvestia” din 24 septembrie 1997 prezenta un articol intitulat „Ei puteau produce zombi în URSS”. Articolul descria experimentele KGB-ului şi ale Armatei Roşii cu scopul pregătirii unor arme hipnotice împotriva Occidentului. Erau prezentaţi sateliţi psihotronici sovietici capabili să emită semnale care aveau capacitatea de a controla şi corecta comportamentul populaţiei de pe o suprafaţă egală cu suprafaţa Angliei. Exista o zonă de transmiţătoare psihotronică pentru controlul minţii, care conţinea cel mai puternic transmiţător nonionizant din lume, alimentat cu energie de la complexul de centrale nucleare Cernobîl. S-a afirmat că acest transmiţător ar fi schimbat starea mentală a întregii populaţii din Occident. Semnalele sale acţionând de-a lungul unei perioade de zeci de ani asupra populaţiei sănătoase a dus la apariţia a numeroase cazuri de dezordini mentale – toate prin mijloacele modificării psihotronice.
Vladimir Jirinovski a afirmat la televiziunea BBC că ruşii posedă arma psi, capabilă ca prin intermediul telepatiei să ucidă la distanţă. De fapt, sovieticii descoperiseră cum să ucidă la distanţă cu câteva decenii în urmă. Dr. Nicolai Koklov, un fost agent KGB care s-a mutat în Occident, a fost „închiriat” de CIA în 1976 pentru a primi informaţii despre stadiul de pregătire a războiului psihologic în URSS. El a adus dovezi asupra cercetărilor psihice negative în 20 de laboratoare secrete, în care lucrau sute de cercetători de prim rang.
Aparatura psihotronică, destinată uciderii sau îmbolnăvirii oamenilor, a fost testată pe duşmanii statului. Experimentele telekinetice au fost produse pentru a demonstra cât de mult poate influenţa în rău un adept paranormal, o persoana neantrenată prin folosirea minţii asupra materiei. Deţinuţii din închisori care au fost supuşi unor astfel de teste aveau vasele capilare ale creierului sparte prin telekinezie, ceea ce provoca embolisme masive în creiere. Telekinezia a mai fost folosită pentru a opri bătăile inimii, astfel încât să poată induce un atac de cord.
////////////////////////////////////////////
Călătoria astrală, un procedeu malefic, promovat de mişcarea New Age, prin care demonii şi Satana pătrund în trupul uman! Iar serviciile secrete folosesc un procedeu asemănător: vizualizarea la distanţă…
Astăzi, vom prezenta şi un alt punct de vedere, care susţine că aceste călătorii astrale sunt chiar malefice!
Există acum în lume zeci de mii, dacă nu sute de mii de oameni care învață să-şi părăsească trupurile lor fizice și să se aventureze în planul astral. Există, totodată, mii de site-uri, sute de cărți și înregistrări video care pregătesc oamenii pentru această călătorie astrală. Această creștere necontrolată a forțelor demonice este zdrobitoare pentru fiinţa noastră; este o vrăjitorie înfiorătoare şi satanică! Ea a fost introdusă de către mișcarea satanistă New Age şi înşeală anual sute de mii de oameni.
Proiectarea astrală nu este un lucru nou; ea a fost practicată de mult timp. Satana și slujitorii săi au învățat rasa umană să comunice cu lumea spirituală demonică. Călătoria astrală apare atunci când o persoană îşi proiectează sufletul din corpul său adormit (în timpul somnului); atunci când sufletul (corpul astral) călătoreşte oriunde şi peste tot, trupul este lăsat nelocuit. Dar, călătorii astrali nu realizează faptul că, atunci când sufletul unei persoane părăsește corpul, se deschide o poartă prin care demonii pătrund în mintea adormită. Acesta este şi motivul pentru care Satana promovează proiecţia astrală, căci lasă subiectul uman venerabil, și, prin urmare, forțele demonice sunt în măsură să posede corpul neînsuflețit temporar. După ce se întoarce sufletul în trup, acesta va fi locuit şi de demoni. Acum, oamenii vor împărţi trupul şi cu demonii; aşadar, ei vor deveni mai receptivi la tărâmul malefic. Călătorii astrali pot vorbi cu demonii, pot ajunge în locuri și face lucruri pe care omul obişnuit nu ar fi în stare să le facă. Evident, acest lucru face mai mult rău decât bine, și, deși persoana se poate simţi mai puternică, ea, de fapt, nu este conştientă că a semnat un pact cu diavolul.
Proiectarea astrală a fost studiată şi folosită şi de marile servicii secrete ale lumii (CIA, FBI sau KGB), fiind însă promovată şi practicată sub numele de „vizualizarea la distanţă”. Vizualizarea la distanță este definită ca „utilizarea controlată de percepţii extrasenzoriale, printr-o metodă specifică. Folosindu-se un set de protocoale (reguli tehnice), privitorul la distanță poate percepe o țintă – o persoană , obiect sau eveniment – care se află la distanță în timp și spațiu. Un vizualizator la distanță, se spune că poate percepe o țintă în trecut sau în viitor, care se află în alt spaţiu. În vizualizarea de la distanță, timpul și spațiul nu mai au sens.”
Dar, vizualizarea la distanţă, ca şi proiecţia astrală, sunt tehnici la fel de demonice. Despre „vizualizarea la distanţă” puteţi citi un articol cuprinzător pe care l-am publicat în 2012, intitulat „Cercetările secrete ale CIA în domeniul parapsihologiei: proiectul Grillflame şi vederea la distanţă”. CIA, organizaţia americană de spionaj, aflată în slujba Ocultei Mondiale, a finanţat proiectul „vizualizarea la distanţă” sub numele de Grillflame. Cei de la CIA întotdeauna au avut scopuri malefice, aşa că un asemenea proiect era vital pentru ei. Dar, Oculta Mondială doreşte să introducă în lume religia unică luciferică, aşa că ea acţionează pe două direcţii: promovarea călătoriei astrale pentru publicul larg şi cercetări secrete în proiectul „vizualizării la distanţă”.
/////////////////////////////////////////////
Omul – geniu înnăscut, prostit apoi de Școală
Publicat de Lupul Dacic
Gavin Nascimento
Motto: „Ești mai puternic decât știi, iar ei se tem de ziua în care vei descoperi asta!”
NASA, gazdă a celui mai important program spațial din Lume și a unora dintre cei mai inteligenți oameni de pe planetă i-a angajat pe dr. George Land și Beth Jarman în scopul de a dezvolta un test ultra-specializat, în scopul de a se măsura într-un mod cât mai eficient potențialul creativ al cercetătorilor și inginerilor săi. Ca urmare, cei doi specialiști au conceput un test axat pe procesul de gândire diferențiată, proces ce constă în abilitatea de a privi un anume subiect și de a propune apoi soluții multiple de rezolvare. NASA a fost foarte mulțumită de rezultate și a considerat testul ca fiind un mare succes.
Drept urmare, Land și Jarman, care au explorat prin acest test conceptul de creativitate, au decis că vor să aprofundeze și să încerce să înțeleagă mai bine adevărata sursă a creativității umane…este ea o trăsătură genetică, este rezultatul experienței de viață, ori reprezintă altceva?
Deoarece testul Land și Jarman creat pentru NASA era unul foarte simplu, el putea fi aplicat pe orice grup de vârstă. Astfel, au găsit 1.600 de copii cu vârste între 4 și 5 ani, și au decis să le măsoare progresul cognitiv. Ceea ce au descoperit i-a șocat: 98% dintre cei 1.600 de copii care au participat la test au evidențiat nivelul de geniu uman.
Încurajați de această descoperire incredibilă au decis să transforme acest test într-un studiu întins pe o perioadă lungă de timp și, după 5 ani, au invitat același grup de copii să participe la același test. Ceea ce au constatat i-a șocat din nou: doar 30% dintre copii, acum în școala primară, au mai trecut testul…cu 68% mai puțin decât cu 5 ani înainte! După alți 5 ani, același studiu, pe același grup de copii, acum liceeni, a evidențiat că doar un procent de 12% a reușit să-l treacă!
Deranjat dar încă intrigat de rezultatele acestui studiu fascinant, Land a decis să efectueze același test pe o grupă de adulți în vârstă de peste 25 ani (vârsta medie a grupului – 31 de ani). Rezultatul, invariabil, a fost că mai puțin de 2% dintre adulți a atins nivelul de geniu uman. Pentru cei care ar pune la îndoială aceste rezultate răspunsul este că testul a fost făcut de peste un milion de ori! [1]
Implicațiile acestui studiu ce s-a întins pe o perioadă atât de lungă de timp sunt mai mult decât evidente: toți ne naștem având potențialul unui geniu creativ, însă după ce intrăm în Sistemul de educație și învățământ suntem prostiți în mod dramatic. Motivul nu este prea dificil de înțeles: școala este o instituție creată să servească nevoilor clasei conducătoare, și nu adevăratei cunoașteri. Fie că discutăm de Sparta, Prusia, ori Sistemul Industrial modern, educația a servit dintotdeauna ca un mijloc „legal” de îndoctrinare în masă a populației umane. [2]
Dacă doriți să aflați mai multe despre această istorie a manipulării deliberate a omului vă recomand să citiți cartea lui John Taylor Gatto, „Istoria neștiută a educației americane”, care descrie cum anume a fost creat modelul modern al școlarizării obligatorii și demonstrează clar modul în care acesta a fost folosit împotriva noastră.
Copiii reprezintă cea mai mare amenințare la adresa întregului Sistem corupt. Imaginația lor este atât de debordantă încât, dacă ar fi lăsată necontrolată, ar conduce către o revoluție creativă care, în cele din urmă, ar compromite monopolul clasei conducătoare. Pentru ca așa-numita Elită sa-și mențină stilul luxos de viață, stil la care contribuie foarte puțin dar de care beneficiază în cel mai înalt grad cu putință, ea știe că copiii trebuie să fie spălați pe creier de la o vârstă foarte fragedă acceptând astfel exploatarea fără de sfârșit și războaiele neîncetate.
Creativitatea și imaginația se nasc datorită minții umane. În ciuda eforturilor Elitei de a degrada și suprima geniul nostru interior, vestea bună este că imaginația nu poate fi ucisă. Imaginația ne este stimulată permanent, mai ales în timpul somnului. [3] Prin urmare, potențialul creativ, geniul interior, trebuie doar să fie (re)adus la suprafață în viața noastră de zi cu zi.
Pe baza tuturor studiilor pe care le-a condus și a tuturor scanărilor creierului uman pe care le-a analizat, George Land afirmă că „Trebuie să învățăm să judecăm mai puțin și să căutăm să înțelegem mai mult. Trebuie să criticăm mai puțin și să fim curioși mai mult”. De asemenea, citează frica și anxietatea ca „fiind extrem de contraproductive”.
Unele dintre cele mai bune modalități de a face față acestor neajunsuri mentale sunt practici precum yoga, meditația și exercițiile fizice…toate astea ajută la diminuarea stresului și a anxietății. De asemenea, aceste practici generează în creier un proces fizic denumit neurogeneză, respectiv crearea de noi celule neuronale. Dieta joacă și ea un rol important în menținerea forței mentale și a bunăstării organismului: aproximativ 10% din serotonină, hormonul care ajută la reglarea stării de spirit, este produsă în creier…restul de 90% este produs în stomac.
De o mare importanță este și cum anume ne-am setat sistemul personal de credință. Este important să înțelegem că oricare ar fi părerea noastră despre Lume, ea este parțial, dacă nu chiar în întregime, rezultatul îndoctrinării culturale și/sau sociale; și, că indiferent de cât de mult credem că știm, de fapt suntem toți niște ignoranți…mai mult sau mai puțin. Avem încă de rezolvat multe dintre problemele vieții și avem încă multe de explorat și de descoperit. Învățarea și cunoașterea reprezintă o călătorie fără de sfârșit.
De asemenea, trebuie să adoptăm și o anume poziție vizavi de cei ce ne înconjoară: sunt de evitat oamenii cu mintea și vederea înguste, știrile ce inoculează frica, bârfele despre celebrități, emisiunile TV de divertisment și videoclipurile muzicale, etc…toate acestea contribuie la consolidarea stupidelor stereotipuri ce ne-au fost inoculate și a stilului superficial de viață pe care ni-l servește Elita. Imaginația este cel mai important bun pe care îl putem cultiva.
De reținut următorul aspect: Sistemul în care trăim este construit pe imagistică: banii au o valoare imaginară…Guvernul are o autoritate imaginară…și avem și limite ale imaginației. Dacă vrem să schimbăm lucrurile trebuie să începem cu propria imaginație.
Bibliografie:
1] George Land, Beth Jarman (1992), Breakpoint and Beyond: Mastering the Future – Today
2] John Taylor Gatto (2000), The Underground History of American Education
3] Nir, Y., & Tononi, G. (2010). Dreaming and the brain: from phenomenology to neurophysiology. Trends in Cognitive Sciences, 14(2), 88.
////////////////////////////////////////////
Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic
Publicat de Lupul Dacic
„Este vorba despre un nou tip de criminalitate, necunoscut, pentru care nu exisă legislaţie, nici specialiști sau măsuri de evaluare și care provine din scăparea de sub control a armelor cu energie dirijată prin folosirea lor pe civili, arme neconvenţionale antipersonale cu tir invizibil cu ochiul liber, care distrug de la distanţă nelasând urme, pătrund prin orice material, produc grave prejudicii fizice si psihice victimelor, fiind letale. Aceste arme neconvenţionale permit actualmente tortura și crima perfectă, făptuitorii scăpând de sub incidenţa legii din lipsă de urme.” (Lect. univ. Laura Petrescu)
Despre aceste lucruri vom vorbi în noul episod al emisiunii MISTERE LA GRANIȚELE CUNOAȘTERII, pe care îl puteți vedea mai jos. Vizionare cu folos!
Daniel Roxin
/////////////////////////////////////////////
Armata americană a dezvoltat o armă teribilă care va putea face aerul să-ți vorbească, fără să știi de unde vin sunetele…
Posted by Radu Ungureanu
Departamentul Apărării din Statele Unite desfășoară de mai mulți ani un program prin care încearcă să creeze tot felul de arme non-letale (JNLWP), folosite, în caz de conflict armat, pentru descurajarea inamicului. Potrivit Bigthink.com, un astfel de dispozitiv recent creat și aflat încă în teste este o armă care poate să transforme atomii din atmosferă în sunete. Pentru moment, mașinărie este capabilă de a răspândi, pe distanțe de câțiva km, sunete ciudate, dar în următorii trei ani, susțin surse din cadrul armatei, arma va putea converti atomii în cuvinte inteligibile. Cu alte cuvinte, am putea auzi voci venind dinspre nori, păduri sau câmpuri fără să le putem detecta sursa.
Acest sistem de arme este alcătuit din două lasere speciale: unul care poate genera explozii de lumină focalizată timp de aproximativ 10-15 secunde și un al doilea, un nano-laser, care prelucrează zonele impregnate de primul. Primul laser rupe electronii din moleculele de aer și creează o minge de plasmă, care este apoi lovită de cel de-al doilea laser, reglat într-o gamă foarte specifică de lungimi de undă. În acest fel, dispozitivul poate controla câmpul de plasmă, producând lumini și zgomote din ce în ce mai clare.
David Law, responsabil de divizia de tehnologie a JNLWD, este foarte încrezător în tehnologia lor: „Suntem foarte aproape de a ajunge să vorbim la distanțe foarte mari cu ajutorul acestui dispozitiv”.
traducere șia daptare: Radu Ungureanu
sursa: http://bigthink.com/paul-ratner/the-us-military-has-a-weapon-that-can-create-human-speech-miles-away
//////////////////////////////////////////////
O nouă ARMĂ SECRETĂ instalată de Rusia în Siria. NATO este îngrijorată…
Posted by Daniel Roxin
Thierry Meyssan, un jurnalist francez care a fost ani de zile corespondent la Damasc, sustine ca Rusia a instalat in Siria cel mai performant sistem de aparare aeriana, care „orbeste” radarele si ataca sistemele de comunicatii ale NATO.
Sistemul de bruiaj Richag-AV, care actioneaza impotriva radarelor aeriene, navale si de la sol, a sonarelor si a sistemelor electromagnetice de ghidare a rachetelor si bombelor, ii ingrijoreaza pana si pe generalii NATO.
Richag-AV, care nu are echivalent in lume, poate fi montat pe elicoptere, nave de lupta sau masini blindate si are o raza de actiune de cateva sute de kilometri. Sistemul poate „orbi” chiar si performantele rachete Patriot MIM-104, destinate doborarii avioanelor de lupta.
Generalul NATO Philip Breedlove si-a exprimat in mod deschis ingrijorarea cu privire la utilizarea de catre rusi in Siria a sistemului de bruiaj Richag-AV, cunoscut si ca A2/AD.
„Dupa cum vedem deja, sisteme de aparare aeriana foarte performante incep sa apara in Siria si suntem destul de ingrijorati cu privire la un nou sistem care ar fi fost creat in estul Mediteranei. Aceste sisteme foarte performante de aparare aeriana n-au legatura cu Statul Islamic, ci cu altcineva”, a spus Breedlove, potrivit 21stcenturywire.com.
Sursa articol: http://www.aktual24.ro/o-noua-arma-secreta-instalata-de-rusia-in-siria-general-nato-nu-are-legatura-cu-isis-ci-cu-altcineva/
//////////////////////////////////////////////
Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu!
https://www.youtube.com/watch?v=pzBgYJ9zPSI
////////////////////////////////////////////
(Iata o fantana CANCERIGENA…)Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu!
„Este vorba despre un nou tip de criminalitate, necunoscut, pentru care nu exisă legislaţie, nici specialiști sau măsuri de evaluare și care provine din scăparea de sub control a armelor cu energie dirijată prin folosirea lor pe civili, arme neconvenţionale antipersonale cu tir invizibil cu ochiul liber, care distrug de la distanţă nelasând urme, pătrund prin orice material, produc grave prejudicii fizice si psihice victimelor, fiind letale. Aceste arme neconvenţionale permit actualmente tortura și crima perfectă, făptuitorii scăpând de sub incidenţa legii din lipsă de urme.” (Lect. univ. Laura Petrescu)
Despre aceste lucruri vom vorbi în noul episod al emisiunii MISTERE LA GRANIȚELE CUNOAȘTERII, pe care îl puteți vedea mai jos. Vizionare cu folos!
Daniel Roxin
https://daniel-roxin.ro/armele-cu-energie-dirijata-si-razboiul-psihotronic-tinta-esti-tu/
////////////////////////////////////////////
Si….””TERORISMUL INVIZIBIL””
………………………………….. cont. de aici
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10230089205642614
Dar nu asta este tema despre care doresc să discut acum, ci despre formele de unde care ne pot perturba sau manipula la nivel psihologic.
Impactul produs însă la nivel psihologic ține de inducerea prin diferite metode a unor semnale complexe ca formă și frecvență, identice sau similare cu undele cerebrale și chiar sintetizate în mod artificial. Prin inducerea formei de undă dorită se pot schimba parametri biologici precum pulsul, tensiunea arterială, echilibrele hormonale etc. unei ființe, i se poate altera sau manipula modul de gândire sau i se pot induce diferite stări emoționale, i se poate altera percepția timpului și cam toate aspectele vieții normale.
O să încerc deci să mă fac cât mai bine înțeles.
Undele cerebrale, acele semnale electrice de forme și frecvențe specifice oricărei activități cerebrale, cele care sunt captate prin acei electrozi plasați pe pielea capului atunci când se face un EEG.
Aceste semnale electrice de putere infimă, frecvența și forma lor pot releva informații prețioase despre funcționarea creierului uman.
Începutul.
E, de prin anii 1945, odată cu debutul Proiectului Montauk, se tot lucrează la decodarea formelor de undă cerebrale. Au fost înregistrate și stocate inițial formele de undă cerebrale specifice unor anume stări de activitate cerebrală, somn, vis, repaus etc. Ulterior au fost înregistrate formele de undă specifice diferitelor stări emoționale, iar mai apoi unor stări de activitate mintală prezentă diferite situații specifice.
De exemplu, un lucru foarte interesant e legat de faptul că undele cerebrale emise atunci când subiectul privește un obiect, nu sunt de loc diferite de cele când subiectul își imaginează acel obiect.
Pas cu pas au fost înregistrate zeci de mii de forme de unde cerebrale corespondente a tot atâtor stări distincte, fie că vorbim de stări emoționale, stări declanșate de simțuri sau de imaginarea unor percepții senzoriale, de activitate conștientă specifică, etc.
Transmiterea directă a formelor de undă cerebrală dorite, unui subiect.
Chiar din cadrul Proiectului Montauk au început cercetările de inducere a acestor stări cerebrale înregistrate în prealabil, în cortezul cerebral al altor subiecți.
De exemplu, închipuiți-vă că EEG-ul (Electro Encefalo Graful) ar putea să transmită semnalele înregistrate, adaptate ca nivel de potențial electric, înapoi către subiect. Ca să zic așa, electrozii folosiți inițial pentru a capta micile semnale electrice care ajung la nivelul pielii, să fie folosiți pentru a induce semnalele înregistrate către creier, cumva pe aceeași cale prin care ele s-au transmis de la structurile neuronale către scalp.
E, aceste lucruri au funcționat și în acest mod s-au putut induce subiecților, stări, gânduri, emoții străine lor, dar pe care aceștia le-au considerat ca fiind ale lor.
Transmiterea la distanță (fără fir) a formelor de unde cerebrale specifice, direct în cortexul cerebral al subiectului.
Ulterior, în cadrul aceluiași Proiect Montauk s-au putut transmite aceste unde cerebrale înregistrate, prin intermediul unor emițătoare radar modificate, către subiecți civili aflați la distanță.
Civilii din centrul orașului Montauk, au fost foat folosiți fără să știe, pentru astfel de experimente. De exemplu, atunci când se transmitea forma undă specifică unei stări euforice, toți deveneau foarte veseli, iar când se transmitea o formă de undă corespondentă a unei stări de anexietate, toți deveneau apatici și tot așa.
Sper că până aici m-am făcut înțeles despre modul în care aceste înregistrări de forme de undă cerebrală pot fi folosite pentru inducerea la distanță a unor stări, emoții, gânduri conformee cu interesul manipulatorului.
Aceată metodă de inducere direct în cortexul cerebral al unor astfel de unde, face parte din ceea ce numim control psihotronic, deși modalitățile de transmitere a unor astfel de semnale sunt mult mai diversificate. pentru asta sau folosit și se pot folosi mai multe canale de acces către creierul subiecților. Controlul prin unde sonore sau prin unde luminoase a fost și este folosit, mai ales prin intermediul televizorului. Nu intru aici prea mult în amănunt, dar modularea acestor unde specifice pe undele sonore audibile sau peste un semnal luminos sau de imagine, face posibilă, chiar dacă frecvențele specifice acestor unde sunt în afara celor perceptibile de simțurile noastre să se stecoare, să fie purtate către creierul nostru de cele pe care le putem percepe.
Proiectul Blue Beeam se pare că împinge lucrurile și mai departe, respectiv inducerea la distanță către mințile unor grupuri foarte mari de oameni, a unor gânduri, senzații auditive, voci și chiar imagini vizuale. Bazele de date cu înregistrările specifice ale undelor cerebrale, vor putea fi astfel folosite după dorință, adică după interesul celui care controlează aceste instalații.
Cum m-am jucat în tinerețe cu undele mele cerebrale.
În tinerețe am construit un aparat care reușea să mențină creierul în frecvența alfa. Frecvența alfa este specifică unei stări de odihnă, de repaus, iar frecvența acestor unde cerebrale e sutuată între 8 și 12 Hz., deci e imperceptibilă simțurilor noastre. Principiul de funcționare era bazat pe canalul auditiv. Aparatul reda în căști un semnal sonor de frecvența notei Fa, similar cu cel de la mirele TV. Un electrod plasat pe scalpul capului în punctul memoriei și al atenției, atunci când creierul începea să intre în starea alfa, prelua acest semnal, îl amplifica și prin intermediul unor circuite operaționale îl suprapunea peste semnalul sonor al notei Fa. unda sonoră de frecvența notei Fa, era modulată astfel de semnalele cerebrale specifice stării alfa. Ca să spun așa, unda sonoră de frecvență audibilă, era modulată de frecvența undelor cerebrale situate în spectru inaudibil, (infrasonic). Unda sonoră Fa, era deci undă purtătoare pentru unda cerebrală, iar în acest mod se realiza un feedback care făcea ca creierul să rămână mai mult timp în stare alfa. În condiții normale, starea alfa e întreruptă de orice zgomot, lumină, stimul tactil / termic., sau durere, ceea ce face ca perioadele de stare alfa să fie adesea întrerupte.
VIRUȘII PSIHOTRONICI (poate nu am dat cea mai inspirată denumire)
Un pas mai departe, inducerea la distanță a stării de boală, un virus propagat cu ajutorul tehnologiei.
Dacă admitem că tot ce-am spus mai sus e absolut posibil, că prin astfel de tehnici se pot induce la distanță unde cerebrale străine subiectului, înregistrate și stocate în prealabil sau poate chiar procesate sau sintetizate cu ajutorul tehnicilor computerizate sau de Inteligență artificială, atunci putem înțelege și ceea ce o să descriu mai jos ca fiind perfect posibil.
Așa cum undele cerebrale ale unei ființe aflate într-o stare de sănătate perfectă, au un anume tipar, tot așa putem presupune (eu sunt convins de asta) că diferitelor boli și afecțiuni le corespund unde cerebrale cu un tipar specific. Nu greșim deci dacă am numi aceste forme de unde cerebrale specifice bolii, VIRUS, adică un program informatic ce face rău.
E foarte posibil ca aceste forme de undă să fie deja înregistrate și stocate în baze de date secrete (eu sunt convins de asta), ba mai mult, sunt convins că există deja sintetizate forme de unde cerebrale corespondente a unor boli (simptomatologii) cu totul noi, care nu au un corespondent în cazuistica medicală de până acum.
Adică … boli vechi sau nou create pot să fie induse pe diferite canale la distanță subiecților țintă vizați. Dacă vorbim de transmiterea prin unde electromagnetice a acestor forme de undă alterate sau specifice unor boli, putem numi asta VIRUS PROPAGAT ELECTROMAGNETIC (prin unde radio).
Să corelăm informațiile timpurilor noastre, respectiv o boală nouă și extinderea pe repede înainte a rețelelor 5G.
O boală nouă apare și se răspândește foarte repede în întreaga lume. probabil că au fost mai mulți factori responsabili de asta, unii de natură toxicologică, alții de natură bacteriologică, psihologică …
Gândiți-vă cum ar fi ca aceste minți diabolice să înregistreze pentru a le folosi la nevoie, semnalele cerebrale ale unui subiect aflat în frica de moarte sau fica de contagiozitate sau cele specifice unei ființe aflate în momentul unui infarct, AVC sau a morții subite. Sau cum ar fi să generăm forma de undă cerebrală a unei boli groaznice închipuite (cu simptomatologie închipuită), care nu are un corespondent real în bolile cunoscute până acum.
Mai țineți minte că orice asociere a carcalacului cu 5G, era blocată de toate platformele media ?!
Asta doar pentru că exista suspiciunea legată de frecvențele folosite de 5G, care se suprapuneau în diferite zone cu frecvențele folosite de armele electromagnetice.
Da, există anumite frecvențe electromagnetice cu impact nociv asupra biologicului, dar … nu cred că doar despre asta este vorba, ci de mult mai mult de atât.
Așa cum intuiți, o cooperare între companiile de telecomunicații și firme care dețin baze de date cu înregistrări de unde cerebrale sau chiar dezvoltatori de forme sintetice de unde cerebrale, ar putea căpăta sens.
Faptul că tehnologiile 5G și instalarea în teren a acestora se face într-un mod ascuns, ferit vederii noastre, noaptea sau ascuns în alte echipamente, precum lămpile de iluminat stradal, sau antene mascate în hornuri false de fum sau copaci, ne trimite cu gândul că au ceva important de ascuns.
Sună sinistru, înfiorător, dar e foarte posibil ca aceste lucruri să se fi și folosit în diferite zone.
Să zicem așa, dezvoltatori de software de boală lucrează intens pentru a mai crea o nouă boală ce poate fi indusă la distanță pe calea undelor electromagnetice sau chiar prin alte canale.
Există un punct de intersecție dintre software și boli, un personaj ce e implicat în amândouă, la care în mod sigur că ne zboară tuturor gândul.
Și dacă tot am deschis cutia Pandorei, să mai avansez o supoziție, chiar dacă risc să fiu blamat și luat drept nebun.
Software-uri prin care se transmit instrucțiunile de (auto) asamblare a nanostructurilor artificiale prezente tot mai des în sângele oamenilor.
”Cărămizile” de contrucție a unor paraziți sau prioni sintetici au fost răspândite pe Pământ, prin chemtrails, prin alimente și în cea mai mare măsură prin ”vaccinurile” novatoare, iar softuri dedicate cu instrucțiunile de asamblare sunt transmise de la distanță prin relee de unde electromagnetice folosite aparent doar pentru comunicații.
Supoziții, un scenariu Stiințifico-Fantastic, asta gândim marea majoritate dintre noi, cu gândirea raportată la stadiul nostru de evoluție, dar dacă înțelegem că cei care uneltesc toate astea nu sunt ca noi și nu sunt de aici … ni se schimbă percepția.
Umanitatea ar putea fi victima unei ”civilizații” mult mai avansată tehnologic, cu mii de ani de evoluție înaintea noastră.
Ne vor casa, adică vor Terra, dar Terra e locuită, așa că … trebuie depopulată.
Prima parte a articolului se bazează pe informații reale și pe experiențe propri, cea de-a doua parte reprezintă supoziții bazate pe ceea ce am descris în prima parte a articolului, supoziții care din punctul meu de vedere sunt perfect posibil de realizat.
Leonard Chesca
10 aprilie 2023
Vedeți și:
CONTROLUL PSIHOTRONIC – PAVEL CORUŢ
https://www.facebook.com/100046353016864/videos/217199114282127/
Controlul mintal la distantă – arme neconvenționale
https://www.facebook.com/…/a.2104502056…/632562536794737
Manipularea psihotronică în masă – Proiectul Blue Beam
Continuarea în cel mai mare secret, a proiectului Montauk.
https://www.facebook.com/100046353016864/videos/3439290089731333
Fost angajat Vodafone avertizează !
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10230089835538361
Vă prăjește Fănică !
https://www.facebook.com/george.negoita86/videos/742965793858829
Interacțiunea Gând, Materie, Mașină
https://www.facebook.com/100046353016864/videos/1174263185958000/
Antene camuflate în România
Copac
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10222256165101496
Horn de fum
https://www.facebook.com/…/pcb…/543896107779090
INSTALAȚII PSIHOTRONICE ?
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10211938160117820
”ARME” PSIHOTRONICE.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10221017916506055
Antene 5G ?!
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10221988434488398
IMPACTUL RADIAȚIILOR ELECTROMAGNETICE ARTIFICIALE.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10225011527463833
Conspirația frecvențelor undelor electromagnetice.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10214928263188528
Percepția Timpului
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10229721044918826
Copți încet la microunde !
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10216018986815937
60 Ghz, oxigenul și biologia umană.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10221993173526871/
Raza Invizibilă – Advanced Denial System – arme neletale de control a mulțimii :
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10217512756679250/
ARMELE CU ENERGIE DIRECTĂ
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10217506956014237
Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu!
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10230089205642614
///////////////////////////////////////////////
Cristian Pațurcă – un simbol al Bucureștiului
By George Micu
Se implinesc pe 18 ianuarie 13 ani de cand s-a stins bucuresteanul Cristian Pațurcă, creatorul Imnului golanilor de la prima incercare de a-l indeparta pe Ion Iliescu de la carma tarii. Eu cred ca aproape toti am fost pacaliti in decembrie 1989 ca am participat la o revolutie, dar o parte dintre noi si-au dat seama ca am fost pacaliti si ca a fost de fapt o lovitura de stat, ca de fapt voiau sa ne duca in NeoComunism! Nascut pe 10 septembrie in anul 1964 avea doar 25 de ani in decembrie ’89, deci nu apucase sa „guste” din viata de comunist. A fost in centrul „golaniadei” din capitala in 1990 [ aprilie – iunie 1990 ].
Cristian Pațurcă – un simbol al Bucureștiului
In 1990 eram cu doar cateva luni mai tanar decat Cristian Pațurcă si m-am intalnit nas in nas cu minerii cand au venit chemati de Iliescu sa ne tunda [ eu veneam din Militari in Baneasa la munca ]. Imi dau seama de ce se speriase FSN-ul de bucuresteni, pentru ca in fiecare zi se strangeau in jur de 50 de mii sa protesteze, pentru ca nu puteai sa nu observi ca in fruntea tarii erau de fapt aceleasi cadre ale PCR-ului, trase pe dreapta ( azi stim ca au fost devarcati pentru ca erau documentati ca „spioni” rusi! ). Ne-au trebuit inca 10 ani ca sa ne dam seama cine este Iliescu si ce vrea el, dar hidra construita de el dainuie si azi, sub numele de PSD. Alti oameni, aceleasi idealuri.
Din pacate azi Cristian Pațurcă nu mai este printre noi, sa ne cante Imnul golanilor, dar cine mai are azi timp sa se gandeasca la trecut sau viitor, cand prezentul ne ocupa tot timpul? mai tineti minte primul discurs a lui Ion Iliescu? Cand ne explica ce este de fapt socialismul si comunismul ( adevarat ). Asta dupa ce lumea strigase „jos comunismul” ca sa-l alunge pe Ceausescu. Dar ce le pasa lor? Petre Roman se face ca nu stia ce va urma, dar eu sunt sigur ca stia ca a participat la o lovitura de stat si nu la o revolutie. Anul acesta vin alegerile peste noi, ne vom alege de la presedinte si pana la europarlamentari. Cine stie cum se va termina 2024, poate va fi mai bine, sau poate o sa-i avem pe Sosoaca si Simion in guvern. Nimeni nu stie, e mizez insa pe mostenirea lui Cristian Pațurcă, pe mintea romanului de pe urma.
O avea Cristian Pațurcă o strada, un monument in Bucuresti? Ma gandesc ca NU, pentru ca asa suntem noi, uitam repede dupa ce ne-am emotionat la fel de repede. In 1989 ne-a furat Iliescu idealurile, sper sa nu ni le mai ia zi azi cineva, pentru ca nu poti tine istoria pe loc, mai trebuie sa platesti cumva pentru ca nu stii ce ai de facut ( ma refer la vot, evident ).
https://bucuresti.info.ro/cristian-paturca/
////////////////////////////////////////////////
„Dacă fără Google nu știm nimic, înseamnă că suntem 0”
by Ion Andrieş
Competența este criteriul numărul 1 pentru a ne reveni ca țară. Învățământul românesc are nevoie de oameni competenți începând de la cei care conduc ministerul respectiv până la ultimul învățător din cel mai sărac sat din România. Rezultatele elevilor români la olimpiadele internaționale sunt foarte bune, dar, conform curbei lui Gauss, am avea nevoie ca media școlarilor să depășească nivelul satisfăcător. Învățătura înseamnă lumină și neputința de a fi manipulat înseamnă libertate și cunoaștere. Cine știe carte are parte. Interviul cu acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, ne descoperă cum și ce ar trebui să facem pentru a fi reprezentativi în Europa și în lume privind educația școlară.
Datele unui sondaj făcut la tinerii cu vârsta între 16 și 25 de ani din lumea întreagă (10.000 de respondenți) au înregistrat un răspuns îngrijorător la întrebarea: Cum vedeți viitorul vostru? Răspunsul a fost în proporție de 75% același: Înfricoșător. Ce îi înfricoșează pe tineri atât de tare în zilele noastre? Sunt ei pregătiți să înfrunte provocările societății în care vor trăi?
Da, pentru mine este „înfricoșător” rezultatul sondajului, nu neapărat viitorul tinerilor. Tinerii sunt influențați de mai mulți factori negativi. În primul rând, mulți dintre ei sunt neglijați de familii, care au încetat să mai fie un cadru de educație preșcolară, de echilibru, de dialog, de basme minunate, de leagăn al credinței. În al doilea rând, școala nu mai face educație temeinică, ci face, în schimb, una superficială, formală, la nivelul minimei rezistențe. Familia și școala deopotrivă îi îndrumă pe elevi să se realizeze în alte părți, să-și ia lumea în cap. „Educația” prin mijloace digitale – atât de la modă azi – prezintă „catastrofele” trecutului românesc și „nimicnicia” prezentului. Dacă așa este lumea noastră trecută și prezentă, cum să fie cea viitoare altminteri decât „întunecată”?
Dar încă nu este totul pierdut. Eu cred că ne putem reveni și să impunem în societate ceea ce se cuvine, adică echilibrul sau cumpătarea vieții trăite întru bine și adevăr, sub semnul credinței. Este de ajuns să ne uităm în trecut și să vedem cum am ajuns până aici, într-o lume frământată în care multe neamuri s-au stins, s-au topit în altele, au dispărut. Românii, totuși, există încă și asta nu datorită nouă, epigonilor, ci părinților, moșilor și strămoșilor noștri.
Se discută despre elita intelectuală care ar trebui să conducă țara noastră. Cum ar putea această elită să intre în viața politică, să obțină poziții decizionale când vedem că sita este atât de deasă? Adică dacă nu execuți ordinele, dacă știi să-ți faci meseria, dacă ești patriot, nu ai cum să te califici.
Societății românești i-a mers bine și foarte bine, în acord cu modelul avansat de dezvoltare a lumii, atunci când meritul a început să fie criteriul fundamental de promovare, inclusiv în politică. Înaintașii au fost capabili să făurească România unită fiindcă au ridicat în fruntea lor lideri în care națiunea avea supremă încredere. Actualmente se pun miniștri necunoscuți, care nu au fost capabili să conducă o echipă de lucrători, un grup de elevi ori de studenți, care nu au făcut un drum, un pod, o casă, care nu au sădit un pom. Or, ca să fii un bun politician, trebuie să ai o „istorie” în spate, să fi dobândit încrederea comunității, să te cunoască lumea de bine. Este suficient să schimbăm elita aceasta falsă și să impunem elita cea bună. De spus este ușor, dar practic este foarte greu, fiindcă răul cel mare este făcut. Cei buni nu mai îndrăznesc, ci stau deoparte și se crucesc (iată că îmi ies și versuri!). Asta nu înseamnă că nu putem face schimbarea.
Vă rog să vorbiți despre proiectul burselor acordate tinerilor de către Academia Română. Câți tineri vor beneficia de aceste burse, care este cuantumul sumelor, cine se poate califica la aceste burse etc.?
Academia are – dincolo de scopurile sale de consacrare a valorilor intelectuale și de cercetare – și menirea de a promova valorile tinere și de a face bine. Ba, unii donatori și mecenați ai Academiei ne-au chiar impus prin testamentele lăsate să facem acest lucru. Este cazul lui Jacques Elias, din banii căruia Academia a creat Fundația „Elias”, spre propășirea culturii românești, inclusiv prin burse. Dar bursele recente, la care vă referiți, sunt de alt gen. Am acordat recent 21 de burse pentru elevi foarte buni la învățătură, dornici de carte înaltă, dar cu posibilități materiale limitate. A fost un concurs, în urma căruia s-au calificat la burse cei mai buni. Cuantumul unei burse este de 1.000 de lei pe lună, acordați pe durata școlarizării, cu revizuiri anuale, spre a stimula performanța. Am fost foarte mulțumit să-i văd pe unii dintre acești adolescenți la așezământul Academiei de la General Berthelot (un sat frumos de lângă Hațeg), în tabăra de vară gândită pentru a-i îndemna la odihnă și la cunoașterea istoriei locurilor.
Să abordăm puțin și problema studiilor universitare. A fost o mișcare bună reducerea anilor de studiu de la 4 la 3 ani în cadrul multor facultăți? Majoritatea studenților nu mai fac studii de master fiindcă ele durează 2 ani, iar masterul nu îți aduce nici un leu în plus la salariu.
Masteratul le dă, însă, anumite drepturi profesionale tinerilor și nu se face degeaba. De exemplu, fără masterat, un absolvent de istorie nu poate preda decât la gimnaziu, pe când cu masterat are dreptul să predea și la liceu. Păcat că ne-am obișnuit cu doctoratul plătit care ne dă și drepturi de avansare în meserie. Dar societatea noastră nu este pregătită pentru așa ceva, adică nu poate asigura onestitatea în dobândirea acestor titluri și nici prețuirea lor deplină.
Dacă mă întrebați de durata studiilor la nivel de licență, eu, fiind de modă veche, nu am fost de acord cu reducerea anilor de studiu la nivel de licență. În trei ani nu se poate face o specializare și nici un modul pedagogic cum se cade. După trei ani de studii universitare, nu ești capabil să predai – dacă vorbim de dascăli – nici la nivel de gimnaziu. Iar masteratul, chiar dacă ar veni cât mai mulți să-l facă, nu este eficient, pentru că nu este o specializare superioară în comparație cu licența. Nici nu are cum să fie, din moment ce un absolvent de agronomie poate să facă masterat în filosofie! Cu acești nou-veniți la masteratul de un anumit fel trebuie să o iei de la capăt și nu-i poți perfecționa pe ceilalți.
În general, credeți că preocuparea pentru studiu, pentru lectură mai este aceeași ca acum 35-40 de ani? Dacă nu, de ce? S-ar putea schimba această situație?
Preocuparea pentru studiu este mult scăzută față de trecut, din mai multe motive. Unul este ideea greșită că poți avansa bine în viață fără școală serioasă. Or, acest lucru înseamnă moartea civilizației și culturii. Trebuie reinstaurată încrederea în carte, în școală, în educație. Școala serioasă nu înseamnă dobândirea deprinderilor practice pentru viață – acestea se asigură altfel -, ci o cultură generală serioasă. Iar cultura generală se face prin lecturi extinse. Mai există prejudecata că nu avem nevoie de literatură beletristică, de poezie, de romane, de nuvele, de dramaturgie, fiindcă toate se găsesc pe Google! Ce absurd! Dacă ele nu se află în capul nostru, este ca și cum nu ar fi. Situația s-ar schimba abandonând prejudecățile, limitând accesul la „memoria digitală” și la apelul permanent la cunoștințele altora.
Cu referire la școala generală, s-a zis: nu trebuie văzută ca o corvoadă, ca o competiție, ci ca o distracție, o joacă, ceva plăcut și recreativ. Dacă la școală copiii se joacă, atunci când trebuie să se joace, oare ce vor mai face?, se întreba Andrei Pleșu, într-o conferință. Este această viziune una care ne duce în direcția cea dorită, cea bună?
Viziunea aceasta este greșită. Firește, „înțelepciunea și iubirea” copilului – cum ar fi spus Lucian Blaga – înseamnă jocul, dar doar până la vârsta școlară. Jocul copilului nu poate să fie infinit, fiindcă, după împlinirea celor șapte sau șase ani, urmează jocul cel cumpătat, jocul din timpul liber. Școala este muncă și nu joc, evident muncă adecvată vârstelor copiilor. Dacă facem din școală distracție, dacă transferăm memoria din capul elevilor în computere, laptopuri, tablete, dacă îi învățăm pe copii numai „sfaturi practice” (igienă, sex, nutriție, circulație publică, protecția mediului, antreprenoriat, digitalizare, sport etc.), în loc de limba și literatura română și universală, religie, matematică, fizică, biologie, chimie, istorie, geografie, muzică, desen, educație fizică, atunci ne asigurăm decăderea, afundarea în neant, barbarizarea.
Problema digitalizării învățământului
Statele scandinave, la care ne uităm cu admirație tâmpă, deși rezultatele copiilor lor la olimpiadele internaționale sunt cvasinule, au descoperit că tabletele, device-urile duc la analfabetism. Adică dacă tu, elev, scrii lecția pe laptop, nu mai știi să scrii de mână. Și nici de citit nu prea mai știi bine. Ideea că trebuie să imităm pe alții fiindcă noi suntem proști și înapoiați ar trebui părăsită. Ce părere aveți?
Noi suntem, între popoarele europene, aceia care ne turnăm cea mai multă cenușă în cap. Eu nu am întâlnit în drumurile mele vreun popor care să se nimicnicească singur în felul în care o facem noi. Nici la imitație nu ne întrece nimeni și nici la lipsa de demnitate. Ne ploconim în fața celor care ne înjură, care ne tratează cu insulte, îi ridicăm în slăvi pe cei care ne falsifică istoria, care ne stâlcesc limba, care ne disprețuiesc credința. Este frumos că, din secolul al XVIII-lea încoace, am făcut mari eforturi ca să ne adecvăm Occidentului avansat, ca să fim ca ei, deși asta nu se putea decât cu renunțări dureroase pentru noi, cei dăruiți de Dumnezeu cu altă zestre spirituală decât catolicii și protestanții. Noi nu am trăit neapărat pe lumea asta prin spiritul concurențial-individualist și nici prin competiții înverșunate care să meargă până la eliminarea fizică a celui care nu era ca noi. Nici nu am fost intoleranți și nici cei mai rasiști, cum insinuează unii interesați să semene vânt. Noi am trăit cu „veșnicia” de la sat, cu pacea și liniștea munților, văilor și câmpiilor, cu biserici și case de lemn, cu turme mutătoare în locuri de vărat și de iernat, cu buciume sunătoare „sara pe deal”. Ne-am făcut viața după ritmurile și rânduielile noastre și am luat Occidentul ca model la momentul potrivit, numai că Occidentul era cam ostenit. Azi, când îi vedem bine „osteneala”, nu ar mai trebui să ne ploconim inclusiv în fața erorilor lui, ci să păstrăm ceea ce este bine de la acea mare civilizație și să ne prețuim binele nostru. Dacă eram doar proști și înapoiați, nu ajungeam ca popor până în secolul al XXI-lea, ci ne risipeam în neant, ne topeam în alte neamuri. Faptul că am rămas este un semn că putem birui răul. Dacă vom reveni la virtuțile și la valorile verificate prin credință, atunci vom putea semăna în sufletele tinerilor încredere și speranță în viitorul Țării Românești și al lumii.
Sursa: Ziarul Lumina
https://foaienationala.ro/daca-fara-google-nu-stim-nimic-inseamna-ca-suntem-0.html?fbclid=IwAR3SxVIJgDWHbGRA4DCeHlrPJKLH0QC4ksz0OTlcDWYict2M7Up35exzX-4
//////////////////////////////////////////////////
…………………………………………………………………………………………Cont. aici
Tehnologii de control climatic și geofizic.
Lăsând la o parte aceste aspecte, vreau să vorbim despre tehnologiile de control climatic și geofizic.
Tesla vorbea în una din scrierile sale de posibilitatea tehnică de a schimba hysterezisul mediului ambiant, prin creșterea sau descreșterea acestuia, deci oricum valoarea hysterezisului rămâne pozitivă, doar că există o diferență mai mare sau mai mică față de 0 absolut. Modificarea hysterezisului mediului în care urma să fie astfel controlată temperatura, se făcea electromagnetic. Dispozitivul, revoluționar chiar și pentru timpurile noastre, nu avea deci piese în mișcare, era un dispozitiv care se folosea de modificări electromagnetice în mediul de control a temperaturi.
Lovitura sub centură.
De ceva timp, mai multe state au dezvoltat un sistem care reușește într-un mod similar să producă schimbări climatice. La bază rămâne modificarea prin unde electromagnetice a temperaturii in zona de focusare, iar prin asta se pot produce o mulțime de alte schimbări climatice și chiar geofizice, gen uragane și cutremure. Dacă inițial aceste sisteme de control geoclimatic erau folosite de armată, în ultima perioadă, în spiritul capitalismului exacerbat, aceste sisteme au ajuns să fie adevărate arme economice și chiar de șantaj sub toate aspectele. Să presupunem că în sistemul concurențial, unul din statele (sau poate chiar una din corporații) care sunt afectete de concurența agricolă a unui alt stat, prin aceste mijloace poate să producă în climatul statului concurent schimbări majore de climă, care îi pot compromite total sau afecta major producția agricolă (scetă, grindină, inundații, etc.). În același mod se pot produce uragane care pot afecta activitatea economică și chiar civică în ansamblul ei.
Santajul statal.
Cutremurele rămân totuși arma de șantaj cel mai des folosită (pe lângă amenințările armate), pentru obținerea diverselor facilități sau chiar a controlului total a unor sectoare de interes. Astfel Japonia a fost deseori amenințată de către ”cea mai democrată națiune de pe pământ ” cu un cutremur cu epicentrul in una din centrelele nucleare nipone. Amenințările au fost adreste aproape direct primului ministru nipon și vizau cedarea sistemului fiscal japonez, către americani. Înțelegeți acum că în spatele întâlnirilor cordiale prezentate de mass-media, dintre reprezentanții diverselor state, sunt și astfel de ”negocieri” în forță. Ministrul nipon, avea astfel de ales între a ceda americanilor frâele sistemului fiscal nipon, sau o mare catastrofă nucleară. Sub aceste presiuni, au fost ”negocieri” timp de câțiva ani, după care știți bine ce a urmat. România cu siguranță că nu a fost ferită de aceste șantaje, un cutremur major în România, ar putea arunca România in urmă cu câțiva zeci de ani. De curând Rusia, acuză SUA de folosirea unor astfel de ”arme” de control climatic împotriva ei, seceta din Rusia fiind se pare legată de un astfel de atac climatic.
HAARP, la noi acasă.
În urma ”parteneriatelor”, de cele mai multe ori foarte păguboase pentru noi, România a permis instalarea unui astfel de sistem HAARP, în județul Constanța, comuna Corbu. Sistemul este administrat integral de către SUA, adică România poate să fie ea însăși țâinta unor asemenea atacuri. Am suspiciunea că la anumite nivele, diverși politicieni români au putut solicita și chiar au primit ajutor prin folosirea tehnologiei de lșa Corbu. Se apropie ziua votului, cân e foarte posibil ca românii să fie iarăși ținta acestu sistem. Acest sistem poate creea stări depresive, dureri de cap, decizii surprinzătoare, adunarea în grupuri a oamenilor sau rospândirea lor și altele. Deci avem o armă de control a comportamentului meselor de oameni, chiar la noi acasă !
Cum ştim că au pornit HAARP-ul ?
Dacă nu avem destul de activate simțurile extrasenzoriale și nici nu citim corect semnalele primite de la simțurile noastre active, putem totuși să ne ghidăm după alte semne. În afară de modificările de stare emoțională, neliniște, agitație sau din comntră o stare de letargie totală, somnolență inexplicabilă sau dureri de cap, dureri în piept sau senzația de încălzire a tămplelor, avem și alte semne care ne spun că HAARP-ul este pornit și activ în zona noastră. Animalele simt și ele acțiunea acestor unde, devin agitate sau somnolente în mod inexplicabil. Păsările zboară haotic, aproape dezorientate, memifere marine eșuează pe uscat în număr foarte mare și altele.
Nori ciudați pe cerul României, dar și în multe alte locuri din lume.
Formațiunile de nori, sunt influiețate de undele HAARP. Astfel, această materie aerată, vaporii de apă, se ordonează diferit sub acțiunea undelor electromagnetice emise de HAARP. De multe ori arată ca niște franje de interferență, formate între două unde sau ca și cum fromațiunile noroase se dispun succesiv la distanțe egale, probabil dependente de lungimea de undă a undelor folosite. Astfel pe cerul Româniai, de o perioadă de timp se observă formațiuni de nori cu aspect ciudat. Nori care brăzdează cerul ordonați în cosițe, pâcluri aproape similare de nori distribuiți pe suprafețe întinse, nori întunecați înfiorători asemănători unui val ce înaintează pe cer și chiar curcubee neobișnuite, adică zone pe cer colorate asemănător unui curcubeu, dar care nu formează binecunoscutul arc al curcubeului natural, manifestarea fiind pe o zonă restrânsă de pe cer.
Leonard Chesca
25 Octombrie 2014
Sursă
http://newsconspy.wordpress.com/…/cine-controleaza…/
Cu ceva timp în urmă am scris despre aceste aspecte în descrierea atașată unui filmuleț despre HAARP, vedeți aici :
” Razboiul Geofizic” :
https://www.facebook.com/video.php?v=538588952858763&set=vb.210417089009286
Adaug aici câteva fotografii surprinse de mine în care puteți observa aceste aspecte.
Nori în formă de costițe :
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10202687357533537&set=a.10200285117919048.2200985.1486561754
Pâlcuri de nori :
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10204482596773396&set=a.10200285117919048.2200985.1486561754
Foto de pe net :
”Curcubeu” straniu :
http://socalskywatch.files.wordpress.com/…/20120713frp0…
Nor înfiorător, în forma unui val :
http://www.tmpress.ro/…/uploads/2013/05/nor-timisoara.jpg
http://trailerparkmafia.files.wordpress.com/…/galveston… Vezi mai puţin
https://www.facebook.com/photo/?fbid=10205045887895322&set=a.10206599815382538
/////////////////////////////////////////////////
Mafia rusă, gruparea criminală cel mai bine infiltrată în instituțiile statului. Ce se știe despre Frăția
Autor: Maria Pană
Mafia rusă, gruparea criminală cel mai bine infiltrată în instituțiile statului. Ce se știe despre Frăția
Considerată una dintre cele mai puternice și crude grupări criminale din lume, mafia rusă ridică mari probleme autorităților. Organizată diferit față de celelalte grupări criminale, are printre membri ei oameni care lucrează în poliție, guvern, și alte instituții ale statului.
Bratva, așa cum este cunoscută mafia rusă, respectiv Frăția, este una dintre cele mai vechi organizații criminale. La baza ei au stat vory v zakone care se traduce prin ”hoți în lege„. Este vorba despre răufăcători care au fost în gulaguri și care au devenit lideri ai grupurilor din închisori. Ca element distinctiv aveau diferite tatuaje.
Fiecare dintre aceste tatuaje însemna ceva, iar cel care și le făcea fără să le merite, era omorât de către cei din grupare. După cel de-al doilea război mondial, mulți dintre cei închiși au avut acces la putere. O parte direct, altă parte indirect. Cert este că în acest moment în Rusia nu se știe exact cine face parte sau nu din mafie având în vedere că sistemul este profund corupt.
Ba mai mult există voci care spun că serviciile de informații rusești se folosesc ocazional de grupările mafiote pentru a obține informații sau pentru a executa dintre cei pe care îi consideră dușmani. De altfel, mafia rusească a fost numită de către FBI o superputere criminală. Ceea ce o diferențiază de alte organizații mafiote este și faptul că nu are un lider prestabilit.
El se poate schimba în funcție de nevoile grupării. Traficul de arme, traficul de uraniu, de droguri, de persoane, nimic ce poate avea în comun cu o activitate criminală nu îi scapă mafiei ruse.
Mafia rusă la nivel mondial
În acest moment la nivel mondial acționează peste 200 de grupări rusești. În America există mafia Odessa, este cel mai dominant grup rusesc care operează în SUA. Sediul său este în Brighton Beach. Tot în SUA mai există Armenian Power, sau AP-13, este un sindicat criminal din California care este condu de ruși și armeni. În Rusia există Cercul Fraților care este condus de Temuri Mirzoyev.
Este „alcătuit din lideri și membri seniori ai mai multor grupuri criminale eurasiatice care operează în Europa, Orientul Mijlociu, Africa și America Latină. Organizația Semion Mogilevich are sediul în Budapesta, Ungaria și este condusă de șeful criminalității cu același nume. Acest grup număra aproximativ 250 de membri începând cu 1996.
Afacerile sale sunt adesea legate de cele ale Solntsevskaya Bratva și ale Organizației Vyacheslav Ivankov. Cel mai mare grup mafiot din Moscova este Solntsevskaya Bratva condus de Serghei „Mikhas” Mikhailov. Are aproximativ 5.000 de membri, și poartă numele districtului Solntsevo.
Mafia italiană și cea rusă, inspirație pentru interlopii români. Ingredientul secret ce ține clanurile în picioare
Cine sunt capii din mafia rusă. Unul dintre ei a avut legături cu România
https://evz.ro/mafia-rusa-gruparea-criminala-infiltrata-institutiile-statului.html
/////////////////////////////////////////////////
Hoti si asasini. Super mafia rusa – Mark Galeotti
Vândut si livrat de: Elefant
DESCRIERE
Atunci cand vine vorba despre lumea infractorilor rusi, de la hotii marunti la crima organizata, expertul in domeniu este Mark Galeotti. Familiarizat cu istoria, dar si cu problemele contemporane ale Rusiei, autorul lucrarii de fata este consultant pentru diverse guverne si structuri de politie din intreaga lume. Pentru ca mafia rusa este prezenta pe toate continentele!
Exceptional analist si narator, Mark Galeotti ne infatiseaza, cu o rigoare aproape didactica, istoria vori v zakone („lumea hotilor”), un grup care a supravietuit pentru ca a stiut sa se adapteze la schimbarile politico-istorice: de la tarism la stalinism, de la Al Doilea Razboi Mondial la Razboiul din Afganistan, ajungand pana in zilele noastre.
Cititorul va fi aruncat cu brutalitate in mijlocul mafiei ruse. O va insoti in cartierele sarace si rau-famate, dar si pe marile bulevarde ale oraselor din Rusia tarista, Uniunea Sovietica sau Rusia contemporana.
Bineinteles, ii va cunoaste pe hoti si in spatele gratiilor, in temutul gulag. Va afla, cu surprindere poate, ca hotii si asasinii au un cod al lor. Mentalitatea, comportamentul, loviturile, ierarhia, tatuajele, poreclele – toate acestea si multe altele sunt parte a unei culturi specifice lumii interlope ruse, pe care Mark Galeotti a reusit s-o descifreze in urma a doua decenii de documentare, in biblioteci si arhive, dar si direct, pe teren, in discutii si interviuri.
Asadar, ce se intelege prin onoare in randurile mafiei ruse? Care au fost retelele acesteia si cum s-au infiltrat in viata politica? Este mafia rusa un pericol pentru lumea in care traim? Va lasam sa decideti singuri…
https://www.elefant.ro/vori-hoti-si-asasini-super-mafia-rusa_e60dd457-c4bf-4847-8555-d47a9df00ad0
//////////////////////////////
Prefață la „Lovitură de stat planetară”. Philippe Bourcier de Carbon
postat de Liliane Held
Politehnician, Philippe Bourcier de Carbon (X61), membru din 1964 până în 2007 al corpului cercetătorilor INED unde a colaborat îndelung cu Alfred Sauvy și Jean Bourgeois-Pichat. A predat Demografia economică la Universitatea din Nancy, apoi Paris II (Assas-Melun) și a predat Demografia dezvoltării la Institutul Universitar de Studii pentru Dezvoltare din Geneva. A fost detașat la Consiliul Populației din New York și la OIM la Geneva. Fost consilier tehnic al guvernelor lumii a treia (inclusiv Algeria), a efectuat misiuni de consultare cu organizații internaționale (OIM, OCDE, UNESCO etc.). A fost membru al Comisiei de Demografie-Sociologie a CNRS, și a fost membru al juriilor pentru examenele de admitere ENA și Saint-Cyr. (Continuare AICI) Președinte fondator al AIRAMA, Alianța Internațională pentru Recunoașterea Contribuțiilor lui Maurice Allais în Fizică și Economie. Prin urmare, a colaborat îndeaproape cu el. http://combats-maurice-allais.info/
După „Deposedarea, cum hiperputerea unei elite financiare îngenunchează statele și cetățenii” pe care Liliane Held-Khawam tocmai l-a publicat în 2018, ea ne-o oferă anul acesta sub titlul „ Lovitură de stat planetară, cum o elită financiară arogă absolutul”. putere pentru sine prin captarea universală a resurselor ” a doua dintre cele trei părți ale eseului pe care intenționează să o dedice descifrării mutațiilor accelerate și uluitoare ale lumii noastre actuale, care ne lasă perplexi, perplexi și în curând greu de înțeles. .liniștit și plin de îngrijorare, ca „Oedip” modern confruntat cu enigma noului Sfinx al mutațiilor contemporane.
După cum majoritatea analiștilor încep acum să realizeze, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, societățile umane, de-a lungul celei de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost locurile unor transformări foarte profunde și rapide, fără precedent în istoria Umanității, ale lor. populațiile, ale economiilor și sistemelor lor productive, ca fundamente ale structurilor lor sociale și ale mecanismelor lor politice. Toate aceste răsturnări au fost accelerate, dacă nu chiar induse, de adevărate revoluții tehnologice (de exemplu, calculul) și de creșterea fără precedent a rețelelor internaționale de telecomunicații (de exemplu, sateliți), finanțe și comerț, aviație, audiovizual, turism și migratie…etc…
În acest context, abordarea lui Liliane Held-Khawam ne poate convinge într-adevăr atunci când, trecând peste cele trei părți ale analizei sale, ea distinge în esență trei etape pentru a rezuma pe parcursul ultimelor două generații, adică în ultimele șase decenii, aspectul actual, deoarece sfârșitul anilor 1950, al unei societăți care se dovedește a fi absolut fără precedent în lunga istorie a Umanității. Am putea rezuma această viziune după cum urmează:
Prima etapă (1960-1986) : de la începutul anilor 1960, caracterizată prin ascensiunea petrodolarilor gestionați de City și crearea rețelelor de paradisuri fiscale ale Coroanei Britanice, până în 1986, anul marelui boom financiar care urmează . dereglementarea financiară impusă de Actul Unic European , un an marcat și de dezastrul de la Cernobîl care a destabilizat lumea sovietică. Acești douăzeci și cinci de ani au văzut faza finală a Războiului Rece și ascensiunea internaționalizării accelerate a lumii prin comerțul între continente, în timp ce noi piețe s-au deschis în Coreea și Japonia. Și-au păstrat în continuare atributele de centre reale de luare a deciziilor, statele în formele lor istorice și-au păstrat relevanța tradițională.
A doua etapă (1986-2006): apoi din anul 1986 (vezi mai sus) până în anii 2006-2007 s-au aprins cei ai crizei sistemului monetar și financiar global, grație noilor instrumente financiare (CDS și alte CDO) , prin orgia internaționalizată a „ subprime-urilor ” sau a creditelor ipotecare imobiliare din Statele Unite. Această perioadă a fost de fapt cea a globalizării însăși, o perioadă de douăzeci de ani în care peste tot pe planetă, schimburile internaționale au luat, sub ascensiunea irezistibilă și bruscă a grupurilor financiare și bancare monetare transnaționale, o pondere crescând organic în sistemele de producția și schimbul de popoare, care, golind rapid structurile tradiționale de stat de conținutul lor real decizional, au inițiat dizolvarea statelor. Această scurtă perioadă a fost marcată de un dublu eveniment istoric extraordinar: dizolvarea și dispariția bruscă și în mare măsură neașteptată a Colosului sovietic (8 decembrie 1991), urmată imediat ca urmare de adoptarea Tratatului de la Maastricht din septembrie 1992, a constituției. a unei noi entități administrative, economice și politice, Uniunea Europeană, care anunță apariția la începutul noului mileniu a unei noi monede, euro.
A treia etapă (de la criza din 2006-7): Cu ocazia crizei sistemice globale, monetare, bancare și financiare din anii 2006-7, declanșată de factorii de decizie ai marilor grupuri financiare transnaționale, elitele statului. ale autoproclamatei „ comunități internaționale ”, au demonstrat, sub controlul strâns al elitelor financiare transnaționale, populațiilor lor incapacitatea totală a statului lor tradițional și a structurilor politice puse sub controlul lor de a le proteja, așa cum era până atunci principalul lor istoric istoric. funcţie, a consecinţelor din ce în ce mai crude ale datoriei tot mai mari a statelor lor, în urma acestei catastrofe financiare. Această scădere crudă a prestigiului statului în rândul oamenilor este cea care inaugurează cu adevărat faza crucială a globalizării . Aceasta este de fapt perioada în care începe să apară o nouă societate, care promite să fie omogenizată, globalizată și din ce în ce mai robotizată de ascensiunea Inteligenței Artificiale și a Big Data. Se pare că trebuie să fie organizată într-un fel de sistem-mond alcătuit din oligopoluri și monopoluri private, construit datorită puterii de însuşire privată a creaţiei monetare asociate noilor tehnologii, şi care au devenit un fel de instituţii tehnice transnaţionale. guvernează, sub stăpânirea vigilentă a unui centru financiar unificat și foarte concentrat, sectoarele majore care vor reuni de acum înainte cea mai mare parte a vieții și activităților populațiilor reduse la turme administrate riguros după legile productivității contabile: și anume, în esență sectorul aparatul de producție în sens larg, inclusiv pe cel al serviciilor sociale, precum și un sector care gestionează unități teritoriale cu populațiile care le raportează, scăldându-se atât în cadrul unui al treilea sector transversal care să le iriga intim, cel al informației în cel mai larg sens, standarde și proceduri și digitalizare. Deci, după cele de „ Democrație” și „ Politică” , noțiunile tradiționale de „ piață economică ”, „ preț ” și „ concurență liberă ” în sensul clasic al teoriei economice în numele cărora, totuși, primele vor fi ajuns să fie sacrificate, vor fi și ele la rândul lor abandonate, pentru că au devenit învechite, inutile dacă nu dăunătoare managementului eficient al populațiilor în cadrul noului sistem mondial instaurat pe planetă.
Atunci, fără îndoială, se va realiza pe deplin celebrul vis împrumutat în 1825 lui Claude-Henry Rouvroy de Saint Simon „Pentru a înlocui în sfârșit guvernarea oamenilor, administrarea lucrurilor” , care a devenit foarte repede, datorită fervorii discipolilor săi mesianici Saint- Simoniens, copiii îndrăgiți ai bancherilor parizieni Laffitte, Eichtal, Rothschild, Pereire… (însă la vremea aceea erau ocupați cu dezvoltarea rețelelor feroviare și fluviale în Franța și a canalelor maritime internaționale), cuvântul de ordine a ceea ce avea să devină în secolul al XX-lea. secolul „ tehnocrația ” care, odată cu succesul global al Globalizării , ar fi reușit să transforme în cele din urmă omenirea într-un fel de hiper-mașină digitală în sensul ciberneticii lui Norbert Wiener, condusă de o oligarhie hiperrestrânsă.
Dar tocmai pentru următoarea a treia parte a eseului său autorul își rezervă mai precis examinarea caracteristicilor și structurilor acestui sistem mondial globalizat, prin evaluarea posibilelor contradicții pe care pare să le poarte, precum și a consecințelor posibilei sale orgolii. .
Anul trecut, Liliane Held Khawam a dedicat deja prima parte „ Deposedarea ” a studiului său pentru a-i arăta cititorului cum, odată cu apariția cu treizeci de ani în urmă a „revoluției neo-conservatoare” anglo-saxone a lui Reagan și Thatcher, o mică elită a finanțatorii internaționali au putut să-și rezerve discret exclusivitatea virtuală a creației monetare care le-a dat în două decenii hiperputerea care le permite astăzi să îngenuncheze statele, afacerile și cetățenii. Deja ne-a dezvăluit, în capitolul XVI, cum, între ele, patru firme anglo-saxone de administratori de active ( primary dealers ) BlackRock , Vanguard , Fidelity și State Street , ai căror clienți sunt investitori instituționali și companii centrale bănci, administraseră acum. să coordoneze discret fluxurile financiare pentru a guverna acum întreaga piață globală!
Anul acesta, cu partea sa „ Lovitură de stat planetară ”, autorul completează și clarifică procesele de globalizare care transformă rapid stările tradiționale în cochilii goale. În același timp, populațiile sunt abandonate de protecția publică, că și acum sunt livrate de un sistem media strâns controlat unui singur discurs neoliberal impus, care, chiar mai mult decât misticismul, se învecinează acum aproape cu isteria, ceea ce face posibil şi chiar facilitează foarte mult jefuirea bogăţiei naţionale în beneficiul oligarhiei financiare transnaţionale.
Acest transfer extraordinar de bogăție reflectă de fapt un transfer de putere care nu poate fi recunoscut ca atare. Totuși, spre deosebire de toată istoria omenirii, pe măsură ce se concentrează și se consolidează în cadrul Globalizării, această putere transferată în același timp dispare sub invizibilitatea conferită de principiul anonimatului capitalului.
Cu toate acestea, știm bine că stabilitatea societăților umane a cerut întotdeauna vizibilitatea puterii reale, fără de care responsabilitatea ei, care stă la baza autorității și a politicii, dispare. O punere în scenă apare așadar încă necesară pentru a restabili în noua societate sensul sacrului care stabilește tocmai principiul legitimității și al autorității. Poate așa ar trebui să înțelegem de fapt celebrul aforism pe care îl atribuim lui André Malraux: „secolul XXI va fi religios!” „.
Principiile actualei mutații în organizarea societății care, în urma Globalizării, pare acum gata să cuprindă planeta, își găsesc de fapt sursa în lumea anglo-saxonă, așa că nu putem fi surprinși de accentele mesianice care ne sunt familiare. lui şi pe care acesta îl poartă inevitabil. Aceste accente, evident, nu i-au putut scăpa autorului care în capitolul 5 subliniază că este într-adevăr o globalizare cu caracter mesianic care ancorează originile conceptuale ale acestui nou sistem-lume în gestație, citând discursurile lui Roosevelt apoi ale lui Truman din anii 1940. .
Printre aspectele paradoxale, chiar de-a dreptul perverse ale conceptelor propuse pentru a face populațiile să accepte și să facă dezirabilă pentru ele, apariția acestui nou sistem-lume, cititorul poate fi edificat de devierea pricepută a principiilor Ecologiei conform conceptele de „ dezvoltare durabilă ”, care în realitate facilitează gestionarea teritoriilor asigurând în același timp managementul coordonat al populațiilor acestora (capitolele 9 și 10) la mișcările puse sub control, în cadrul privatizării și corporatizării spațiilor naționale (cap. 24). ). De asemenea, capitolul 14 îi va învăța cum în numele liberalismului, al libertății și al respectului pentru oameni, bunurile și proprietățile private ale cetățenilor de rând vor fi, de fapt, chemate în curând să fie confiscate.
Maurice Allais, care a rămas multă vreme singurul francez care a câștigat Premiul Nobel pentru Economie, a prevăzut, din anii 1980, liniile principale ale schimbării sociale și economice care ne mătură astăzi și, cu autoritatea care i-a fost conferită Premiul său Nobel și, după ce a încercat inițial în zadar să motiveze liderii politici la cel mai înalt nivel, a căutat apoi să-și alerteze cât mai larg contemporanii cu privire la amenințarea care cântărește asupra țării.
Pe lângă rubrica economică lunară (pe atunci citită pe scară largă), dedicată cel mai adesea politicii economice de la Bruxelles, pe care a publicat-o în anii 1990 de la Tratatul de la Maastricht în rubricile Le Figaro, și plecând de la obiceiurile sale de cercetător riguros. și maestru în disciplina sa care până atunci și-a publicat nenumăratele lucrări exclusiv în lucrări masive și foarte specializate, a decis în acest scop să publice în 1999 cu edițiile Clément Juglar două lucrări foarte ușor de înțeles deoarece scrise pentru un public foarte larg, prima, „ Criza globală de astăzi: pentru reforme profunde ale instituțiilor financiare și monetare ”, dedicată exceselor sistemului financiar internațional enunțând și demonstrând principiile [1] absolut necesare oricărei reforme efective, a doua, „ Globalizarea [2] : distrugerea a locurilor de muncă și a creșterii – dovezile empirice ” care descifrează daunele politicii economice și comerciale impuse de Bruxelles și GATT-OMC în cadrul Tratatului de la Maastricht. Astăzi, douăzeci de ani mai târziu, aceste două lucrări epuizate încă nu au fost reeditate.
Maurice Allais va fi dispărut pe neașteptate pe 9 octombrie 2010, sub tributurile oficiale pe care Republica i le va fi plătit solemn în curtea pătrată a Invalizilor. Și totuși, fapt unic în cronica laureaților Nobel, acest premiu Nobel pentru Științe Economice de renume mondial a fost atunci, în propria sa țară, în vizorul colegilor săi, în Franța, deja de un deceniu, de facto feroce interzis. de mass-media, nefiind de fapt să ezite să publice aceste lucrări care au îndrăznit astfel să pună sub semnul întrebării interese private atât de colosale și să caute să-și alerteze concetățenii cât mai era timp.
Într-adevăr, prin extraordinara sa luptă intelectuală indomabilă, care i-a câștigat retrogradarea în Franța în mass- media Gulag , acum ni se permite să-l considerăm pe Maurice Allais drept Soljenițînul francez al capitalismului financiar și al actualului ultraliberalism globalist.
La douăzeci de ani de la apariția acestor cărți și la aproape un deceniu de la dispariția autorului lor, mecanismele monetare, financiare, comerciale, economice și sociale, denunțate atunci în zadar, vor fi acum în stare să desfășoare liber toate măsurile lor perverse. , în timp ce acum desființează societățile de sus în jos în fața ochilor noștri, deoarece analiza riguroasă a Lilianei Held-Khawam ne prezintă aici un tablou implacabil.
Citind „ Lovitură de stat planetară ” care explică forțele de transformare care lucrează în prezent peste tot în jurul nostru, Liliane Held-Khawam ne explică cum, de fapt, societățile noastre au intrat fiecare într-un fel de criză, în „muncă ”, pentru a da se ridică, în următoarele două-trei decenii, la o nouă și încă fără precedent formă planetară de organizare a Umanității, conturul liniilor principale și „Excesul ” din care Liliane Held-Khawam își rezervă a treia și ultima parte a analizei sale.
Dar, fără să mai așteptăm aceste detalii, concluzii și dezvăluiri viitoare, imediat ne cuprinde un sentiment de îngrijorare când terminăm de citit „ Lovitură de stat planetară ”: deoarece, în timp, mecanismele expuse tind să devină inexorabile și dincolo de întinderea colectivului. decizii, unde ar trebui să căutăm posibilitatea ca acestea să fie oprite?
Încă de la început, toate societățile umane au fost, și vor mai fi probabil în timpul următoarei generații, adică până în 2050, posibile și menținute peren prin exercitarea a două forțe permanente care constituie însăși esența condiției umane și a ei. construcții religioase, simbolice și culturale: mortalitatea și fertilitatea, prima la originea necesității conviețuirii părinților și copiilor, iar a doua infuzând sens și ierarhie în societatea generațiilor conviețuitoare. În timp ce mortalitatea privește toate vârstele vieții pentru ambele sexe, fertilitatea este încă apanajul exclusiv al sexului feminin redus la vârstele pubertății (în jur de 15 ani) până la menopauză (50 de ani). În timp ce mortalitatea a vizat de obicei nou-născuții, copiii și persoanele în vârstă, ea își reduce acum impactul, pe măsură ce ratele mortalității scad în societățile avansate, concentrându-l în principal asupra persoanelor cu vârsta peste 70 de ani. La fel, în societățile noastre avansate reînnoirea generațiilor se concentrează acum pe vârsta de cincisprezece ani a populației feminine: pe femeile de peste 25 de ani și sub 40 de ani, care constituie 90% din forța de muncă.mamele care nasc un nou-născut în fiecare an. Acest lucru este suficient pentru a sublinia importanța extremă a structurilor în funcție de sex și vârstă a populațiilor făcute vizibile prin piramidele lor demografice (sau tabelul numerelor populațiilor lor distribuite după sex și vârstă) pentru înțelegerea evoluției societăților. deceniile următoare.
Astfel, piramidele demografice fac vizibile cifrele relative a trei mari categorii de conviețuire care condiționează aproximativ funcționarea societăților avansate: vârstnici sau persoane în vârstă de 50 de ani și peste (au părăsit fiziologic procesul de fertilitate și sunt în proces social de a părăsi și cel de crearea valorii de piață), adulții în vârstă de 20 de ani și peste și sub 50 de ani (acestea sunt vârstele procesului de producție economică și de reînnoire a generațiilor) și, în sfârșit, tinerii, cu vârsta sub 20 de ani (încă nu au intrat social în proces). a reproducerii, nici cea a creării valorii de piață). În sensul generațiilor, aceste trei categorii principale reprezintă și în sens larg, copiii și minorii, părinții acestora, precum și bunicii lor și generațiile anterioare care continuă să trăiască împreună în societate.
Când fertilitatea sparge permanent podeaua reproducerii simple a generațiilor (pragul fatidic de 2,1 copii pe femeie în societățile avansate în care speranța de viață depășește 70 de ani), noile generații devin numeric inferioare celor ale părinților lor și piramidei de vârstă a acestor societăți. este inversat. Ceea ce înseamnă că pe termen lung, Seniorii de 50 de ani și peste vor ajunge, în aceste societăți cu piramide inversate, să devină mai numeroși decât Adulții (aceștia din urmă înșiși fiind deja mai numeroși decât Tinerii ). Dar Seniorii devenind din ce în ce mai predominanți față de Adulți (raportul de vechime mai mare de 50%, adică Seniorii de 50 de ani și peste reprezintă mai mult de jumătate dintre persoanele de 20 de ani și peste), ponderea lor în deciziile colective [3] continuă să crească în fiecare an. , acordând nevoilor lor o prioritate din ce în ce mai mare față de cele ale familiilor și femeilor tinere susceptibile de a accepta o sarcină, o preponderență tot mai mare care exercită o presiune din ce în ce mai mare pentru a reduce fertilitatea în Companie.
Cititorul va fi înțeles că se declanșează astfel o formidabilă buclă CUMULATĂ , un sistem IMPLOZIV [4] al întregii societăți care, pe măsură ce vârsta medie a sistemelor sale de decizie colectivă crește, abandonează preocuparea pentru propriul viitor și pentru viitorul său vital. investiții pe termen lung, adică își abandonează chiar misiunea de a asigura reînnoirea și sustenabilitatea societății în ansamblu. Astfel, persistența neînlocuirii generațiilor ajunge singură să ducă la inversarea piramidei vârstelor (raport de îmbătrânire [5] mai mare de 100%) care declanșează procesul cumulativ de implozie a populației.
Cele mai recente publicații ale Diviziei demografice ale Națiunilor Unite estimează numărul actual de oameni de pe planetă la 7,7 miliarde, dintre care 55% trăiesc în medii urbane. Potrivit ONU, în spațiul unei generații, adică în următoarele trei decenii, populația lumii, apoi aproape 70% urbană în 2050, ar fi trebuit să crească și mai mult.circa 2 miliarde de oameni, mai mult de jumătate din aceștia din doar nouă țări: India, Nigeria, Pakistan, Republica Democrată Congo, Etiopia, Tanzania, Indonezia, Egipt și Statele Unite ale Americii, numai populația întregii Africi sub-sahariane s-a dublat până la numărul de 2 miliarde de oameni în 2050. Datorită îmbătrânirii lor demografice deja foarte avansate și a inversării confirmate a piramidelor populațiilor lor [6] , 27 de țări sunt astăzi deja angajate într-un declin al populației lor, inclusiv China, iar numărul lor crește în timp ce ponderea lumii populația care încă își înlocuiește generațiile ținând cont de mortalitatea reziduală [7] nu se va opri să se reducă.
În ultimele trei decenii a avut loc apariția sistemului mondial global fără precedent, gestația oarecum monstruoasă pe care Liliane Held-Khawam o descrie aici. Dar tocmai în tabelul structurilor, evoluțiilor și mecanismelor demografice care tocmai au fost expuse trebuie introdusă eliberarea finală a acestei noi societăți umane care pare periculos de fără precedent în istoria oamenilor.
Acest context demografic dezvăluie că acest nou sistem mondial va trebui, într-adevăr, să-și găsească echilibrul într-o societate umană dominată în mare măsură de seniori, unde va fi deosebit de dificil pentru juniori și adulți tineri să-și găsească locul potrivit, considerați că vor avea tendința în mod natural să fi din ce în ce mai mult ca simple resurse, material uman sau variabile de ajustare de către factorii de decizie.
Evident, îmbătrânirea universală a societăților ca urmare a răspândirii răspândite a piramidelor populației va răspândi eutanasia peste tot pe pământ în următoarele decenii, promovând pe scară largă în aceste societăți ceea ce Papa Benedict al XVI-lea încă a denunțat nu cu mult timp în urmă drept creșterea falselor „ valori ale morții ” către în detrimentul „ valorilor umaniste ”, în special a celor ale libertății umane personale care trebuie supuse acestora.
Să punem pariu că conținutul conceptual al Drepturilor Omului, precum și sfințenia vieții umane, cu greu ar putea ieși nevătămați.
Ar fi un astfel de sistem capabil de durabilitate? Sau ar putea omenirea să supraviețuiască atunci acestei noi utopie?
Dar acest domeniu de previziune nu aparține acestei părți prezente a abordării Liliane Held-Khawam.
Prin tripticul analizei sale asupra formidabilei mutații a căreia suntem acum, alături de copiii noștri, atât martori, cât și actori forțați, Liliane Held-Khawam întreprinde o muncă fundamentală de anunțător, o adevărată operă de siguranță publică! Fie ca opera lui să fie răspândită pe scară largă foarte repede, astfel încât ochii să fie în sfârșit deschiși, în ciuda blocării viclene și feroce de informații despre care am ajuns să știm despre aceste subiecte.
Cu cât va fi percepută mai devreme și mai pe scară largă orgoliul, pe care ea o descrie și o expune aici, a acestei noi încercări babeliene de a construi astfel o nouă ordine transumană prometeică, cu atât mai devreme va fi, fără îndoială, pusă acolo, așa cum o învață Scripturile, un termen salvator prin manifestarea Nemesisului inevitabilului autocontradicție și confuzie a limbilor a căror purtător este intim.
Philippe Bourcier de Carbon
NOTE:
[1] Pentru a preveni, a explicat el, reapariția crizelor monetare și a catastrofelor care deranjează societățile actuale, este necesar ca:
„ Crearea monetară trebuie să fie responsabilitatea statului și numai a statului. Orice creație monetară, alta decât moneda de bază de către Banca Centrală, trebuie făcută imposibilă, astfel încât „drepturile false” rezultate în prezent din crearea monetară de private banking să dispară.
Orice finanțare a investițiilor pe un termen dat trebuie să fie asigurată prin împrumuturi pe termene mai lungi, sau cel puțin pe același termen . »
„ Această dublă condiție ”, scrie el, „ implica o modificare profundă a structurilor bancare și financiare bazată pe disocierea totală a activităților bancare așa cum există în prezent și repartizarea acestora în trei categorii de instituții distincte și independente :
băncile de depozit asigurând numai, cu excluderea oricărei tranzacții de împrumut, încasări și plăți, precum și păstrarea depozitelor clienților lor, comisioanele corespunzătoare fiind facturate acestora din urmă, iar conturile clienților nu pot include niciuna descoperită ;
bănci împrumutate care se împrumută la termene date și care împrumută fondurile împrumutate la termene mai scurte, valoarea totală a împrumuturilor nefiind permis să depășească suma totală a fondurilor împrumutate;
băncile comerciale care se împrumută direct de la public sau de la băncile care împrumută și investesc fondurile împrumutate în afaceri. »
[2] El a dedicat chiar această lucrare „ nenumăratelor victime din întreaga lume a ideologiei globaliste de liber-schimb, o ideologie pe cât de fatală, pe atât de eronată, și tuturor celor care nu sunt orbiți de pasiunea partizană ”
[3] În societățile avansate de astăzi, datorită practicilor de înregistrare electorală și de prezență la vot, care sunt mult mai urmărite în rândul seniorilor decât în rândul tinerilor adulți, voturile seniorilor reprezintă de obicei majoritatea buletinelor de vot exprimate în partea de jos a urnei. de îndată ce gradul de vechime în muncă depăşeşte 43%.
[4] Scăderea fertilității populațiilor are ca rezultat scăderea ratei de fertilitate, ceea ce duce la scăderea natalității, ceea ce duce la o scădere a ratei de creștere naturală a populației, ducând apoi la scădere. în numărul nașterilor anuale, apoi asupra scăderii excesului de nașteri față de decesele anuale în populație, care ajunge să devină negativă și duce în final la scăderea numărului populației (ceea ce pentru o vreme poate fi încă mascat de imigrație), decesele depășesc apoi în mod durabil nașterile, datorită structurii de vârstă pe atunci foarte îmbătrânite a populației, formată în mare parte din vârstnici depășiți de vârsta reproductivă, unde ratele mortalității cresc mecanic sub efectul îmbătrânirii piramidei vârstei.
Tocmai aceasta este tragedia cu care se confruntă liderii Republicii Populare Chineze care, după ce au impus compatrioților lor timp de aproape patru decenii politica penală, și contrar Drepturilor Omului, a „singurului copil ” pe care îl recomandaseră cu fermitate de către internaționale. Experții anglo-saxoni își descoperă acum neputința de a opri scăderea natalității, care persistă, ceea ce duce la îmbătrânirea în creștere a populației și la tendința spre implozia societății lor a cărei populație tocmai a început declinul în 2018, tehnologia digitală care va accelerarea mecanică în următorul deceniu.
[5] Numărul de seniori cu vârsta de 50 de ani și peste comparativ cu cel de juniori cu vârsta sub 20 de ani.
[6] Dintre țările cu peste 30 de milioane de locuitori, cele 13 țări a căror piramidă demografică a fost deja inversată cu datele inversării lor: Germania 1970, Regatul Unit 1972, Italia 1981, Ucraina 1983, Franța (cu Dom) 1984, Japonia 1987, Spania 1988, Federația Rusă 1994, Statele Unite ale Americii 1996, Polonia 1999, Republica Coreea 2004, Thailanda 2010, China 2011.
https://reorganisationdumonde.com/preface-de-coup-detat-planetaire-philippe-bourcier-de-carbon/
///////////////////////////////////
////////////////////////////////////////////
Revizuirea deposedării și a loviturii de stat planetare. De Bernard Gensane
Cum o elită financiară își arogă puterea absolută prin captarea universală a resurselor. Ediții Reorganizarea lumii. 2019.
În 2018, Liliane Held-Khawam – care a publicat aproximativ cincizeci de articole în Le Grand Soir – ne-a explicat în Dépossession cum hiperputerea unei elite financiare aducea statele și cetățenii în genunchi. Cu această lucrare magistrală, foarte analitică și superb documentată, ea merge mai departe descriind instaurarea unei tiranie globale care nici măcar nu pretinde că se ascunde în spatele nasului fals al unei „democrații” care nu mai există.
Economist, antreprenor, Liliane Held-Khawam are o cunoaștere reală a sistemului din interior. Pentru ea, această tiranie a luat stăpânire în trei momente. O primă etapă din 1960, cu ascensiunea petrodolarilor gestionați de înaltele finanțe care au dezvoltat paradisuri fiscale până în 1986, anul big bang- ului financiar în urma dereglementării financiare impuse de Actul Unic European. A doua etapă a durat până în 2007, cu criza sistemului monetar și financiar care a culminat cu scandalul subprime . Această perioadă a fost pentru LH-K cea a globalizării însăși, care a văzut structurile clasice de stat golite de puterile lor de decizie. A treia etapă ne aduce astăzi. Nu numai că aleșii au acceptat să fie deposedați de orice putere de către grupurile financiare transnaționale, dar s-au străduit să convingă oamenii că sunt incapabili să-i protejeze împotriva efectelor devastatoare ale îndatorării planificate și programate ale statelor.
De aproximativ treizeci de ani, o mică oligarhie financiară și-a însușit aproape toată creația monetară, ceea ce i-a permis să coordoneze fluxurile financiare care guvernează piața mondială, industria, comerțul, industria în ținuta sa. Anterior un atribut al suveranului, creația monetară a fost până de curând apanajul statelor. De îndată ce organismele private pot bate bani, suntem în plină abatere neconstituțională. Băncile centrale doar au păstrat creația monetară în numerar. Cea mai mare parte a monedei a fost predată băncilor comerciale. Consecința este că „deținătorii creației monetare sunt depozitari de bogății incomensurabile datorită îndatorării larg răspândite a societăților. […] Prin transferarea creării de credit monetar către persoane private, statele se lipsesc de profituri semnificative, sunt împovărate cu datorii imposibil de rambursat și pun în pericol moștenirea lor comună. Ei se înrobesc oligarhiei monetare. » Statele Unite nu fac excepție de la această regulă de fier, datoria ei fiind în prezent de 22 de trilioane de dolari.
LH-K pune o întrebare serioasă: mai poate un stat să fie suveran? Privit din dreapta lucidă, răspunsul este „nu”. Astfel, pentru Marie-France Garaud, alegerile prezidențiale nu au absolut nicio importanță deoarece suveranitatea se bazează pe patru puteri de care statele și politicienii au scăpat treptat: baterea banilor, deciderea asupra păcii și războiului, luarea deciziilor, legi, administrarea justiției. .
Economia este acum organizată în monopoluri. Este cazul, de exemplu și din păcate, al industriei farmaceutice care vede momeala profitului venind cu mult înaintea sănătății pacienților. Medicamentele nu se mai produc, altele nu se vând pentru că prețurile lor nu sunt suficient de mari conform trusturilor. Aceleași trusturi, sau lobby-urile lor, sunt cele care țin condeiul atunci când vine vorba de elaborarea de legi care creează lacune fiscale. Aceleași trusturi care nu recunosc instanțele naționale sau le sfidează atunci când este necesar, cum ar fi atunci când multinaționala Lone Pine a cerut guvernului canadian să îi acorde 250 de milioane de dolari în „reparații” pentru profiturile pierdute din cauza moratoriului privind extracția gazelor de șist din St. Valea Lawrence. Am văzut companii străine luând măsuri legale împotriva creșterii salariului minim în Egipt sau împotriva limitării emisiilor toxice în Peru. Peste 450 de proceduri de acest tip sunt în curs de desfășurare în întreaga lume. Toate Codurile Muncii sunt atacate frontal.
Am trecut, explică Liliane Held-Khawam, la stadiul globalizării prin transformarea cetățenilor în consumatori. În Europa, nu este nevoie de ideologia thatcherită pentru asta deoarece consumul apare în textele oficiale ale UR: „Cu 502 milioane de consumatori de la extinderea din 2007, este cea mai mare piață din lume. » Căderea Zidului Berlinului a coincis cu sfârșitul celor treizeci de ani glorioși și a permis trecerea de la internaționalizare la globalizare, pe care UNESCO o definește drept „procesul de integrare a pieței care rezultă din liberalizarea comerțului, extinderea concurenței și impactul a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor la scară globală. » Că pentru Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, cultura și competiția sunt în perfectă simbioză, adică un întreg program, sau mai bine zis o ideologie.
Pentru a fi parte a globalizării, marile companii vor deveni transnaționale, „construindu-se independent de granițe”. Vor denaționaliza, „șterge ceea ce îi leagă de țara lor de origine”. Filiala „franceză” a unui gigant american își va stabili sediul la Haga și își va plăti (de fapt, cu greu) impozitele în Luxemburg. Orice încercare de rezistență din partea lucrătorilor francezi sau a autorităților publice va duce la mutarea promptă în Polonia sau Vietnam. În cazul unui super gigant precum Amazon, compania va colecta de 10 ori mai multe date decât Administrația și le va vinde.
Stăpânii acestor companii vor prelua treptat guvernarea statelor (cu privire la conceptul de „guvernare” care este departe de a fi neutru, citiți absolut acest articol al lui Bernard Cassen din 2001 ) devenind guverne parteneri privilegiați și oficiali (infamul PPP, public -parteneriatul privat, sunt practicate acum la scară globală). Autorul acestei cărți cunoaște misterele lobby-urilor din Bruxelles, începând cu Business Europe, o organizație care reunește Bayer, BMW, Google, Microsoft, Shell, Total, printre altele. Un lobby capabil să organizeze 170 de întâlniri în trei ani cu elita Comisiei. Când există un hol, apare rapid o reclamă. Așa sponsorizează Coca Cola președinția română a UE.
O altă caracteristică a globalizării: practicile companiilor transnaționale se impun treptat asupra modalităților de funcționare a funcțiilor publice. Cu ajutorul, în ceea ce ne privește, al șefilor UE. În primul rând, trădătorii sociali în stil Moscovici pentru care „foarte bine putem avea servicii publice gestionate de companii private. » Când statul îngenunchează în fața serviciului privat, se găsește în genunchi, ca atunci când acordă – din propria voință, nu? – 205 milioane de euro către SNCM când a fost privatizată de fondul Butler Capital Partners și Veolia Transport.
Orice s-ar întâmpla, interesele private înving întotdeauna. Autostrăzile pe care întreaga clasă politică guvernantă franceză le-a privatizat reprezintă 15% din activitățile lui Vinci, dar 60% din profiturile sale. Companiile lor generează o marjă brută de 73%.
Nava pleacă . Nu neapărat în perete…
Sursa „ Liliane Held-Khawam. Lovitură de stat planetară » Bernard Gensane, le Grand Soir
De asemenea pe:
https://blogs.mediapart.fr/bernard-gensane/blog/261119/liliane-held-khawam-coup-d-etat-planetaire
http://bernard-gensane.over-blog.com/
https://www.lef-online.be/index.php/forum/19926-le-coup-d-etat-planetaire Pierre Verhas
https://lilianeheldkhawam.com/2019/11/29/coup-detat-planetaire-vu-par-bernard-gensane/
///////////////////////////////////////////////
NEURO-ARMELE -BATALIA PENTRU CONTROLUL CREIERELOR
Leonard Chesca
Creierul este câmpul de luptă al viitorului – Dr. James Giordano
„Dr. James Giordano, șeful programului de studii de neuroetică și student în rezidență în Centrul Pellegrino pentru bioetică clinică de la Universitatea Georgetown, vorbește cu cadeții și profesorii despre modul în care progresele în neuroștiință și neurotehnologie vor avea un impact asupra viitorului războiului. Acest eveniment a fost găzduit de Modern War Institute din West Point.”
Traducere și subtitrare automată.
Sursa video:
Link Facebook:
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid02gSKG8snRXsLeeHm7Ce5vWHpbjVji8fYczcZ2eyVfujxMdmxEFvahrEcCMvRzXDKUl&id=1486561754
Leonard Chesca
16 octombrie 2023
Vedeți și:
Știința creierului de la bancul de proba pe câmpul de luptă
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid026tdNeunZs5RKqDvSSFymwTAmGmoHP1VRoRNryotwNEfRspZB4yF5CRgMRpKo8mxql&id=1486561754
Membru DARPA – Suntem în pragul unei descoperiri cataclismice.
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10230212166516559&id=1486561754
Controlul oamenilor de la distanță prin undele de radio-frecvență.
Căteva date despre acestă tehnologie dezvoltată iniţial de DARPA
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10225784843476250
Implanturile mici ale DARPA se vor conecta direct la sistemul nervos, vor trata bolile și depresia fără medicamente.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10225960012615369
DARPA, 5G și vaccinarea.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10225759224315787/
CONTROLUL PSIHOTRONIC – PAVEL CORUŢ
https://www.facebook.com/100046353016864/videos/217199114282127/
Neuralink planifică un test uman în 2020 pentru interfața creier-mașină
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10222819192976841
O maşină manevrată doar cu puterea minţii, realizată la o universitate din China
Pierderea liberului arbitru – telecontrolul acțiunilor tale
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10213732383532284/
Telepatia Digitală
https://www.facebook.com/photo?fbid=10206597656528568&set=a.10206599815382538
Oamenii de știință japonezi au reușit să creeze un aparat RMN care poate înregistra visele tale, iar apoi reconstituinudu-le le poți vedea când ești treaz.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10225869016540524
BOALA INDUSĂ LA DISTANȚĂ – „VIRUȘII PSIHOTRONICI”
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10230089205642614
Controlul mintal la distantă – arme neconvenționale
https://www.facebook.com/210417089009286/photos/a.210450205672641/632562536794737
Manipularea psihotronică în masă – Proiectul Blue Beam
Continuarea în cel mai mare secret, a proiectului Montauk.
https://www.facebook.com/100046353016864/videos/3439290089731333
Interacțiunea Gând, Materie, Mașină
https://www.facebook.com/100046353016864/videos/1174263185958000/
”ARME” PSIHOTRONICE.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10221017916506055
Arme autonome inteligente
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=616589346145366&id=1486561754
Conectarea wireless a ființelor umane.
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=953909345254216&id=100019054794929
Oficial am depășit punctul fără de întoarcere – Max Igan
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10227813468950619&id=1486561754
Conectarea Inteligenței Artificiale la creierul uman
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10228355590103309&id=1486561754
Ce este internetul corpurilor
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/420689116066519
Controlul total prin internetul corpurilor.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10226805932882847
Internetul Corpurilor
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10226661245665757&id=1486561754
Internetul Obiectelor
Cei din urmă vor fi cei dintâi:
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10226658131987917&id=1486561754
Nano Rețeaua Intra-Corporală
De ce cei „vaccinați” emit semnal bluetooth.
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=266413659664038&id=1486561754
Articol:
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10231135573641160&id=1486561754
Adevărul Albastru
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10231274537955181&id=1486561754
Praful inteligent.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10219921229369562
Morgellons şi Praful Smart infectează indivizii ca să fie urmăriți prin satelit.
Interviu Miles Johnston cu Harald Kautz Vella
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10225292791855267
Cu bluetooth-ul la vânătoare de vaccinați. 😀🤔😲😡
https://www.facebook.com/photo?fbid=10225883905112729&set=a.10206599815382538
ȘI DACĂ SERINGILE AU CIP PE ”ȚEAVĂ” ?
ID Digital și chiar mai mult de atât.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10225821601835186
Despre nano-cipurile de identitate
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10229615083669861&id=1486561754
NANO-STRUCTURI AUTO-ASAMBLABILE IN SANGE
CE CONTINE VACCINUL !
Identitatea Digitală, Scorul Social, Drepturile, Libertățile, Pedepsele și Inteligența Artificială și Armata Digitală Adică Controlul Total.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10226612377724089
Percepția Timpului
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10229721044918826
Cum să construiești un gândac cyborg
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10225832405425269&id=1486561754
Insectos Cyborg de Singapur
Un român printre liderii proiectului cu gândacii bioboți
https://www.stiripesurse.ro/gandacii-bioboti-sunt-viitorul-in-cazul-unor-dezastre-un-roman-printre-liderii-proiectului-care-revolutioneaza-actiunile-da-salvare_2799310.html?
Oamenii de știință pregătesc lăcustele cyborg pentru a mirosi bombele
https://www.facebook.com/693504594115135/videos/3955568801177886
Țânțarii lui Bill Gates
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=10231070791621650&id=1486561754
Raza Invizibilă – Advanced Denial System – arme neletale de control a mulțimii :
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10217512756679250/
Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu!
Și dacă… corpurile umane sunt doar capcane ademenitoare pentru suflete ?!
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10230171687104599
IMAGINEA DE ANSAMBLU A NOII SOCIETĂŢI HIPERCONTROLATE CE NI SE PREGTĂTEŞTE.
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10226612377724089
„Următorul lor pas” – Viitorul care ni se pregăteşte.
https://www.facebook.com/dranoel.chesca/posts/948672825777868
///////////////////////////////////////////////
ORGANIZATIILE SECRETE SI PUTEREA LOR IN SECOLUL XX
Powered By
VDO.AI
CAPITOLUL I
Imaginati-va ca sunteti un locuitor de pe o alta planeta sau galaxie, ati strabatut cu nava dumneavoastra cativa ani lumina si va indreptati catre planeta noastra. Misiunea dumneavoastra este sa cercetati aceasta planeta, sa luati contact cu locuitorii ei, sa schimbati informatii stiintifice si de orice alta natura. Daca totul se desfasoara pozitiv si v-ati convins de sinceritatea si caracterul pasnic al locuitorilor, atunci planeta noastra ar putea intra in comunitatea intergalactica. Deci, s-ar putea lua contact cu alti locuitori ai altor planete pe baza deschisa, ceea ce ar insemna un salt imens in constiinta pamantenilor, dar si in domeniul tehnologic si al societatii.
Cand ati intrat pe orbita pamantului, deschideti radioul sa prindeti o lungime de unda. Ati prins intamplator un canal ce transmite stiri. Constatati deodata ca aveti de-a face cu o planeta razboinica, ai carei locuitori nu se razboiesc cu o alta planeta, ci se omoara intre ei. Constatati ca la prima vedere nu exista o motivatie la baza acestor razboaie: unii se lupta pentru credinta lor, altii pentru probleme rasiale. Unii nu sunt multumiti cu marimea teritoriului lor, altii se lupta pentru a supravietui, sau pentru ca nu au ce manca. Unii urmaresc numai banii, dar toti au in vedere interesul propriu. Va dati seama ca aceasta planeta nu este in masura sa se ocupe cu schimburi de informatii sau tehnologii, pe care dumneavoastra ati vrea sa i le oferiti. Indiferent in ce tara v-ati duce, darurile dumneavoastra nu vor fi date in folosinta binelui public, ci conducatorii acestor tari le vor folosi pentru interesele lor egoiste.
V-ati pus vreodata intrebarea, de ce oamenii poarta mereu razboaie, unii contra altora?
Jean Jacques Babel, om de stiinta elvetian, a stabilit ca in ultimii 5600 de ani omenirea a purtat 14500 de razboaie, in care au murit trei miliarde si jumatate de oameni. Aceasta cifra reprezinta jumatate din populatia globului. In 1991 s-au inregistrat, spre exemplu, 52 de razboaie, respectiv, 52 de focare de razboi pe acest pamant.
In secolul nostru putem numara 104 ideologii contradictorii care se combat si care justifica omorarea altor milioane de oameni.
Ce scop au razboaiele pentru omenire?
Cu aceasta tema s-au ocupat de-a lungul secolelor filozofii si organizatiile pacifiste si au constatat ca, din cand in cand, aproape toate vietuitoarele pamantului se lupta pentru hrana si pentru teritorii. Dar purtarea agresiva a animalelor nu poate fi acceptata la oameni, acestia din urma avand inteligenta, constiinta si etica.
Ca luptele pot folosi ca amuzament, am vazut in antica Roma, unde gladiatorii erau pusi sa se lupte pentru a distrage plebea de la problemele ei. Acelasi principiu il au astazi televiziunea, video, fotbalul, pentru a-l distrage pe cetateanul superficial de la ganduri legate de existenta lui fara sens.
De la ce ganduri ne sustrage pe noi mass-media?
Ce ar putea omul sa afle sau sa descopere, daca n-ar fi incontinuu distras? Zicala veche „cand doi se cearta, al treilea castiga” este cunoscuta. Daca o aplicam la persoane sau tari de pe planeta noastra, vom vedea ca acest proverb este perfect aplicabil. De exemplu, un sistem bancar care a acordat un credit unei tari ce poarta razboiul, este desigur foarte interesat ca razboiul sa nu se termine repede. Prin razboi si situatii care creeaza neliniste, natiunile pot fi aduse in situatia sa accepte, de exemplu, intrarea in NATO, in ONU, lucru pe care nu l-ar fi facut in conditii normale, de liniste.
Pentru majoritatea celor neinteresati de mersul istoriei, afara de cei morti, nu este vizibila o coerenta intre ultimele razboaie ale secolului nostru. Poate ca razboaiele, in afara industriei de armament, aduc si altcuiva un folos?
Sunt intr-adevar, numai motive ideologice ale unor grupuri care dezlantuie conflicte, sau poate se afla altcineva in culise? Cine poate fi a treia persoana, sau al treilea grup? De unde provin imaginile dusmanoase de care suntem asaltati prin intermediul religiei, cartilor sau mass-mediei? Cine poate profita de ura si degenerarea oamenilor? In aceasta carte vom arata cateva persoane foarte reale.
In anul 1773, la o adresa de pe o strada evreiasca din Frankfurt, s-au planuit in mare secret trei razboaie mondiale, care urmau sa batatoreasca drumul catre instaurarea unui guvern mondial, pana la sfarsitul anului 2000.
Ideea de a instaura un guvern mondial nu este noua. Vaticanul a incercat, pana in zilele noastre, sa faca din omenire o lume catolica, in acest scop sacrificand milioane de oameni.
Islamul si-a fixat de asemenea acest tel, iar prin faptul ca are cea mai numeroasa si mai fanatica religie din lume, are si cele mai mari sanse de succes. O alta formatiune este cea panslavista, a carei ideologie a fost fondata de Petru cel Mare. Telul ei era neutralizarea Germaniei si Austriei, dupa inrobirea Europei, cucerirea Indiei si a Persiei. Merita mentionata si ideologia „Asia asiaticilor”, lucru cerut de Confederatia statelor asiatice, in frunte cu Japonia. Apoi mai exista cea pangermana, care tinde sa controleze Europa, cu scopul de a se extinde mai tarziu.
Dar persoanele despre care va fi vorba in aceasta carte, sunt absolut independente de orice religie si nu apartin nici unei natiuni. Ei nu sunt nici de dreapta si nici de stanga, nici liberali, nici social-democrati, dar folosesc toate institutiile pentru scopurile lor. Sunt membri ai unei sau altei organizatii, dar numai cu scopul de a ingreuna orice investigatie, de a produce deruta printre cei ‘curiosi’ si a-i aduce pe o filiera gresita. Ei se folosesc de crestini ca si de evrei, de fascisti ca si de comunisti, de sionisti ca si de mormoni, de atei ca si de satanisti, de cei bogati ca si de cei saraci DE TOTI!
Acesti oameni mai sunt numiti in cercurile lor „Iluminati”, „big Brother”, „guvern din umbra”, „eminenta cenusie”, „guvern shadow”, ‘guvern secret’.
Activitatea acestor „Iluminati” a inceput inca demult in Mesopotamia sub numele de „Fratia sarpelui”. Daca vrem sa integram undeva sistemul lor de activitate si gandire, atunci cel mai potrivit ar fi in machiavelism, o politica ce nu respecta normele etice: o politica fara scrupule.
Cateva exemple (cu privire la putere):
Sunteti noul rege al unei tari si vreti sa va asigurati pentru totdeauna tronul.
In acest scop, chemati la dumneavoastra doua persoane, independente una de alta, persoane de care sunteti sigur ca vor face ceea ce le cereti. Pe una o orientati spre stanga si o finantati sa formeze un partid, pe cealalta o finantati de asemenea si, o sprijiniti sa formeze un partid de dreapta. Acum aveti doua partide in opozitie: dumneavoastra finantati propaganda, alegerile, actiunile si sunteti cel mai bine informat asupra planurilor lor. Ceea ce inseamna ca le controlati pe amandoua. Doriti ca unul dintre partide sa aiba mai mari sanse, ii alocati deci sume mai mari de bani decat celuilalt partid. Ambele partide sunt convinse ca dumneavoastra sunteti de partea lor. Poporul se afla atat de prins in acest joc ‘stanga sau dreapta’ si invers, incat niciodata nu-si va da seama ca dumneavoastra sunteti cauza neintelegerii dintre aceste partide. Dimpotriva, poporul va va chema in ajutor si va va cere sfatul.
Un alt exemplu (cu privire la bani):
In razboiul de secesiune american (1861-1865) au luptat statele din nord (care erau impotriva sclaviei) contra statelor din sud (care erau pentru sclavagism). Inainte de razboi, agentii familiei Rotschild au dus o mare propaganda pentru ‘Uniune’ in statele din Nord. In acelasi timp, alti agenti ai aceleiasi familii Rotschild duceau o campanie contra ‘Uniunii’ in statele din Sud. La izbucnirea razboiului, Banca Rotschild din Londra a finantat razboiul in statele din Nord, iar Banca Rotschild din Paris a finantat statele din Sud. Singurii care au castigat razboiul au fost numai membrii familiei Rotschild.
Expun mai jos principiile sistemului, pe scurt:
- A crea conflicte in care oamenii lupta unii contra altora si nu contra adevaratei cauze a conflictului.
- A nu aparea la vedere ca autor al conflictului.
- A sustine cu bani toate partile beligerante.
- A aparea ca o instanta impaciuitoare, care doreste terminarea conflictului.
‘Iluminatii’ doresc stapanirea lumii si atunci trebuie sa provoace cat mai multa neintelegere intre popoare, acestea fiind cat mai incurcate in plasa dezinformarii. Mijloacele cele mai puternice prin care Iluminatii raspandesc neintelegerea intre oameni sunt aceste ‘organizatii secrete internationale’.
Si aici ni se dezvaluie Planul. Instanta ‘impaciuitoare’ va fi chemata sa aplaneze conflictul si cine este pe aceasta planeta ‘Instanta Impaciuitoare’? ONU!
Trebuie sa privim cine sta in spatele ONU. Iluminatii nu sunt oameni de rand, ei sunt cei mai bogati oameni de pe pamant. Nu apar nici la televiziune, nici in mass-media, ei sunt cei care controleaza aceste foruri. In cazul ca vreodata se pomeneste vreo vorba despre ei, atunci aceasta se face numai absolut neutral sau pozitiv. Cea mai mare parte a omenirii nici nu a auzit de numele lor. Cei care au descoperit masinatiile lor si le-au publicat, nu au devenit celebri, cu toate ca ar fi meritat premiul Nobel. Sa se intreprinda ceva impotriva Iluminatilor ar fi foarte bine, dar cum sa intreprinda ceva sase miliarde de oameni, impotriva cuiva despre a carui existenta nu a auzit nimic?
Este un fapt cert ca aproape toti oamenii sunt atat de prinsi in ‘problemele lor personale’, incat nu au vazut sau nu mai vad ce se intampla in jurul lor. Cea mai mare parte a civilizatiei noastre sufera de boala numita ‘apolitica’, si nu vor sa aiba de-a face cu politica.
Din lipsa de timp, din lipsa de interes, din lipsa de spirit critic, din cauza lipsei de informatii de specialitate, se ajunge la aceasta absenta din viata politica. Prin absenta nu se obtine nimic. Dimpotriva, fiecare individ care se resemneaza, ii ajuta pe Iluminati sa-si atinga scopul. De aceea, primul pas este de a se oferi cat mai multe informatii despre acest domeniu.
‘Cautati adevarul, deoarece adevarul va va aduce libertatea!’
Putem imparti oamenii in trei categorii:
- Cei ce au posibilitate de actiune.
- Cei ce privesc pasivi evenimentele.
- Cei ce se mira numai, de cele ce se intampla (de ceea ce vad).
Aceasta carte este o contributie la elucidarea unor fapte, o incercare de a face cunoscute fapte ce sunt tinute secrete de oamenii care trag sforile. Poate ca, in urma lecturii cartii, unii dintre cititorii din categoria a treia vor trece in categoria a doua, sau poate chiar in prima. Am dori ca informatiile sa nu fie inghitite ca niste povesti ce ne sunt zilnic prezentate de mass-media. Oamenii care actioneaza superficial si sunt multumiti de starea lucrurilor, ar face mai bine sa inchida cartea aceasta.
Se poate intampla ca unii oameni sa nu mai poata iesi din dogmele odata insusite, avand o imagine deja formata asupra acestei lumi, ei nemaiputand asimila informatii noi, avand spiritul blocat si nemaiavand loc pentru un alt adevar.
Pe acestia ii rugam sa fie deschisi si sa lase, pentru un timp, la o parte ideile preconcepute, sa faca apel la intuitie, la sensibilitatea proprie si sa judece daca informatiile date corespund cu realitatea, sprijinindu-se numai pe fapte istorice care sunt in buna parte cunoscute.
Realitatea istorica se desfasoara pe doua planuri. Un plan este general, asa-zisa opinie publica, adusa noua, marelui public, la cunostinta de catre mass-media si, mai tarziu, de persoane care consemneaza aceste informatii sub numele de ‘istorie’. Pe alt plan se afla evenimentele ce nu se aduc la cunostinta opiniei publice. Aceasta este lumea in care isi duc activitatea lojile secrete, asociatiile secrete, marele capital, politica, economia, religiile, toate impletite intre ele. De la acest nivel se creeaza natiuni, se provoaca conflicte, se numesc presedinti, iar in cazul ca nu functioneaza, tot de aici sunt eliminate.
Dar mai ales cetateanul care-si formeaza imaginea lumii si parerile de la televiziune si radio, din ziare, de la scoala si din literatura curenta, este cel mai putin informat despre faptele pe care le voi descrie mai jos.
Este de la sine inteles ca secretele sau activitatea unei loji secrete isi indeplinesc scopul, daca raman, intr-adevar, secrete. Existenta unei loji secrete demonstreaza ca exista ceva care li se pare ‘fratilor masoni’ destul de important pentru a fi tinut secret fata de restul oamenilor.
Ce poate fi aceasta?
Vom arata mai departe ca multi frati masoni ai diverselor organizatii secrete, ocupa pozitii despre care numai in vis ne putem inchipui, o asemenea pozitie ‘de vis’ avand-o una din cele mai importante organizatii din America, The Council of Foreign Relations. Aceasta organizatie semisecreta este condusa de Sindicatul Rockefeller si de catre o organizatie europeana cu numele de ‘Comitetul celor 300’.
Printre membrii Comitetului celor 300 se afla si sir John J. Louden.
El este reprezentantul Bancii N.M. Rotschild din Londra, ocupand si pozitiile de: presedinte al Bancii ‘Chase Manhattan’ a lui Rockefeller, presedinte al ‘Royal Dutch Petroleum’, director al ‘Shell Petroleum Company’ si administrator al ‘Fundatiei Ford’.
Acestea demonstreaza puterea extraordinara si influenta unei singure persoane. Dar cum a ajuns in asemenea pozitie? Acest lucru este in legatura cu organizatiile secrete, in acest caz ‘Comitetul celor 300’. In Comitet sunt 300 persoane de acest calibru, iar el nu este cu siguranta, cel mai influent. Va puteti inchipui ca deciziile, hotararile, decretele ce se adopta cand se intrunesc acesti oameni, au o influenta hotaratoare asupra mersului lucrurilor pe plan mondial. Acesti oameni detin secrete ce nu se spun in afara. Ei cunosc ceea ce noi nu cunoastem, de aceea ei, cei ‘Iluminati’, sunt atat de puternici. Ati vrea sa aflati despre ce secrete este vorba?
Aceste secrete au mai toate de-a face cu trecutul planetei noastre, cu aparitia speciei umane, cu nasterea omului, chiar cu asa-numitele farfurii zburatoare UFO (obiecte zburatoare neidentificate).
Ne inchipuim ca la cuvantul UFO multi nu reactioneaza cu placere. De aceea, este extrem de important sa ne ocupam de ceva ‘nou’. Desi tema nu este noua, fiecare a auzit despre aceste obiecte formate din doua discuri metalice ce se rotesc in sens invers, formand doua campuri magnetice de natura terestra si extraterestra. Dar, oamenii in Europa sunt la fel de dezinformati ca si ceilalti din lumea intreaga si acest lucru are de-a face cu Iluminatii care controleaza mass-media.
A existat in cel de al treilea Reich o societate numita VRIL, care s-a ocupat exclusiv de construirea acestor obiecte zburatoare. Din ea faceau parte printre altii: inginerul Viktor Schanberger, dr. W.O. Schumann, Schriewer, Habermohl, Miethe, Belluzo, de care inca-si amintesc desigur, pilotii americani si englezi ai celebrelor ‘Foo-Fighters’. Construirea lor a fost extrem de rapid fortata dupa ce o farfurie zburatoare de natura extraterestra cazuse in Europa in 1936, si care, in cadere nu s-a avariat. Dupa ce s-a studiat acest obiect zburator, coordonat cu cele cunoscute in domeniul imploziei si al antigravitatiei, s-a trecut la construirea unui prototip. Richard Miethe a construit V7 (a nu se confunda cu V1 sau V2). Acest V7, echipat cu 12 turboagregate BMW 028, a facut un zbor de incercare pe data de 14 februarie 1944 la Peenemnde, la o inaltime de 24.000 de metri, cu o viteza la zbor orizontal de 2.200 km pe ora. La sfarsitul anului 1942 s-au construit mai multe exemplare de avioane in forma de disc numite RFZ 6 ‘Hanebu II’. Aveau un diametru de 32 m, o inaltime la axa mijlocie de 11 m si zburau cu o viteza de 6.000 km/h. Puteau zbura 55 de ore incontinuu, cu start vertical, puteau sa zboare orizontal, vertical si in unghi drept, tipic pentru farfuriile zburatoare. In 1945 s-a reusit un inconjur al pamantului in cateva ore.
Multi se vor intreba, de ce Hitler nu a castigat razboiul, daca a posedat o asemenea tehnologie? Pentru ca aceste obiecte zburatoare nu puteau fi intrebuintate in scopuri militare. Campul magnetic nu permite lansarea de pe nava a proiectilelor si nici macar folosirea armelor conventionale. Un alt motiv este ca lumea nu cunoaste pana azi cine a fost Hitler, care a fost scopul lui adevarat, unde a fost recrutat, de cine a fost finantat, cum a ajuns in pozitia pe care a avut-o, in ce loja a fost membru si care au fost motivele celui de al doilea razboi mondial.
De aceea, toate cartile, toate scrierile, toate documentele care contineau date despre aceste lucruri, au fost foarte repede confiscate, indepartate de aliati, cu scopul de a manipula mai departe omenirea. Toate planurile si multi oameni de stiinta ca Werner von Braun, in operatia ‘Paperclip’, au trecut in mana americanilor (a se vedea rolul lui Maxwell).
Dezvoltarea obiectelor zburatoare in forma de disc, constituie un secret de categoria I in America. Acesta a fost unul din motivele pentru care a trebuit sa moara Kennedy. Mai sunt multe fapte ramase secrete, de care nimeni nu a auzit nimic.
De exemplu, despre infiintarea unui stat german in Antarctica, de catre Hitler, in timpul celui de al doilea razboi mondial. De ce a trebuit amiralul E. Byrd in 1947 sa faca o expeditie armata cu 4000 de soldati, portavioane si armament in acest tinut, de unde s-au intors numai cateva sute? Multe intrebari fara raspuns.
Tema farfuriilor zburatoare este mai incitanta si mai reala decat isi inchipuie multi oameni. Degradarea acestui fapt pana la ridicol de catre ‘Establishment-ul’ anglo-american, a costat pana acum miliarde, pentru ca mass-media sa nu o popularizeze si sa o ridiculizeze*. Va imaginati ce ar insemna pentru omenire aceasta noua energie fara cablu, fara benzina, fara poluare, fara reactoare atomice si care nu costa nimic?
Oamenii pot fi controlati si stapaniti prin energie, prin hrana si prin dezinformare. Una din legile unei loji secrete este faptul de a nu aparea in public. Chiar pronuntarea numelui unui frate din loja este pedepsita cu moartea, de exemplu in loja 99 a. In antichitate pronuntarea ‘octogonului’ din teoria lui Pythagora era pedepsita cu moartea. Octogonul este cheia pentru a intelege ‘Merkabah’ (este denumirea campului magnetic al omului).
Mer-ka-bah = doua campuri luminoase ce se rotesc invers, transportand spirit si materie. Secretul este o forta. El da posibilitatea de a conduce operatiuni fara adversari. Date stiintifice de mare importanta raman numai in cerc restrans.
Activitatea Iluminatilor a inceput inca din epoca sumeriana.
————-
* Vezi serialul ‘Dosarele X’.
Este de ajuns sa studiem ultimii trei sute de ani, deoarece, chiar daca numele si institutiile se schimba de-a lungul istoriei, puterea care sta in spatele lor este aceeasi. Merita sa fie mentionata insa, o scena din piesa lui Umberto Eco:
De ce este atat de periculos daca oamenii rad si se amuza? Calugarul orb ii raspunde lui Baskerville: ‘Rasul ucide frica, fara frica nu exista credinta. Cine nu se teme de Diavol, nu are nevoie nici de Dumnezeu’.
Masoneria este una din cele mai vechi organizatii care exista pana in zilele noastre. Foi de papirus gasite in Libia cu ocazia unor sapaturi din 1888 mentioneaza date despre intruniri secrete inainte de Cristos, in anul 2000. Masonii organizati in bresle au luat parte si la construirea templului lui Solomon si aveau menirea sindicatelor noastre de astazi. Alte indicatii se gasesc in scrieri necrologice din Egipt, marele maestru fiind zeul Toth.
Masonii foloseau simboluri pentru a comunica unii cu altii, cifre (3, 7, 13, 33), embleme. Cel mai important simbol a fost un sort scurt, care a fost inlocuit cu o blanita alba de miel in timpul preotilor din Melchisedec in anul 2000 i.Ch. si astazi se foloseste acest sort de blana. In Egiptul antic zeii erau pictati cum zboara in niste nave aeriene (UFO) si purtau si ei sorturi. Inca din anul 3400 i.Ch. cei din ‘Fratia sarpelui’ purtau sorturi, iar zeii lor erau aratati cum coboara din cer pe roti zburatoare.
La inceputul sec. XIV s-a format o organizatie impotriva lumii musulmane: Ordinul Cavalerilor Templieri. In urma cu 150 de ani, acest ordin al templierilor a fost invaluit intr-un secret, deoarece anumite cercuri au dorit acest lucru. Templierii au intrat in conflict cu Vechiul Testament. La inceput a fost un grup mic sub conducerea lui Geoffroy de Saint Omer si Hugo de Payn, care s-a hotarat in anul 1117, de Craciun sa faca de paza in Ierusalim, pentru apararea pelerinilor. In primavara ei s-au prezentat patriarhului din Ierusalim si regelui Balduin I, care i-au laudat si le-au permis sa-si construiasca acolo o cazarma proprie. Istoria templierilor ar fi decurs desigur altfel, daca in ruinele din Ierusalim nu s-ar fi facut o descoperire. S-au gasit vechi scrieri ebraice cu care, la inceput, templierii nu prea au stiut ce sa faca. Aceste scrieri au fost date invatatului din Provence, Etienne Harding, care le-a tradus. S-a constatat ca aceste fragmente de hartie contineau rapoartele evreilor Essaimin (spioni), pusi de rabinii de atunci, rapoarte in care ei aduceau la cunostinta activitatea blestematului Mamzer (fiu de curva) Iisus, care incita impotriva dumnezeului evreilor, Jahwe. Acolo se spune ca Isus Cristos l-a asemanat pe Jahwe cu Satana, din cauza invataturilor lui. O dovada clara despre acest lucru se poate citi in Evanghelia dupa Ioan (Ioan, 8, 44), unde Iisus le spune evreilor: ‘Voi v-ati ales ca Dumnezeu pe Diavol’.
A avut loc deci o falsificare puternica a invataturii adevarate a lui Iisus! Templierii au avut un soc cand au aflat ca adevarata invatatura a lui Cristos si Vechiul Testament erau in totala contradictie. El ii invata sa combata vechiul Dumnezeu ca pe Satana, ordinul templierilor sub Bernhard de Clarivaux avand deja un ‘secret’ si o vointa: sa cunoasca adevarul. Bernhard insa i-a sfatuit sa nu cerceteze aceste lucruri, deoarece isi vor face dusmani; astfel, secretul a inceput sa fie uitat si, in anii urmatori, templierii s-au ocupat de probleme militare.
Viata din Orient le lasa putin timp sa se ocupe de acest ‘secret’. Dar in contact cu lumea islamica, au descoperit niste scrisori ale lui Abu Thalile (Imamul Ali) din Damasc. In aceste scrisori, Ali dezvaluie ca atat Coranul cat si Evanghelia lui Cristos au fost falsificate.
Aceste scrisori au starnit valva si au fost trimise in Franta. De aceasta data, cercetarile nu au mai putut fi oprite. Comandamentului ordinului templierilor i-a cazut in mana un document al cartaginezilor. Acest document era o evanghelie straveche a lui Ioan, transcrisa de ereticul Marcion in anul 94 d.Ch. Documentul contine si o biografie a lui Marcion. Acesta, intre anii 90-130 d.Ch. a infiintat o miscare crestina a lui Iisus, fiind in contact strans cu apostolul Ioan. Dupa omorarea lui, aceasta miscare s-a distrus. Iisus le-a propovaduit oamenilor ca fiecare poate sa se mantuiasca prin el insusi, avand nevoie numai de bunavointa, fara temple sau organizatii bisericesti. De acum incolo s-a format in cadrul ordinului templierilor ‘ordinul marcionitilor’.
Simbolul initial al templierilor, crucea rosie simpla pe fond alb, a fost transformat de marcioniti intr-o cruce rosie cu spini pe fond alb. Inca se pastra secretul descoperirilor facute de ordinul templierilor, cu speranta ca se vor gasi noi dovezi despre adevarata credinta a lui Iisus, a crestinismului.
Intr-adevar, doi cavaleri templieri au gasit in ruinele Cartaginei, unde a trait un timp Marcion, documente din era precrestina. Aceste documente erau originalele Evangheliilor lui Ioan si Matei si o traducere a lui Marcion din greceste ‘Ilu Aschera’, in care se afla adevarata invatatura a lui Cristos.
Cei trei stalpi pe care se sprijina credinta crestina sunt:
1 – religia ebraico-crestina;
2 – permisiunea de a lua camata, preluata din Vechiul Testament si sistemul monetar si economic bazat pe acest principiu;
3 – principiul admiterii absolutismului.
Templierii au incercat sa zdruncine si sa darame acesti stalpi. De indata ce timpurile vor fi propice, ordinul templierilor va elimina biserica iudeo-crestina si va constitui o religie a stravechiului crestinism, eliminand principiile Vechiului Testament.
De aici vor rezulta: rasturnarea sistemului monetar si bancar actual, desfiintarea absolutismului si introducerea unui sistem de ordine republican aristocratic. Dar templierilor nu le-a mers bine, ei n-au putut salva locurile sfinte si, incepand din 1307, din ordinul lui Filip al IV-lea cel Frumos si al Vaticanului, au inceput sa fie persecutati. Au fost acuzati de practici satanice si de alte minciuni.
Au parasit Franta si s-au refugiat in Portugalia. Aici si-au luat numele de ‘Cavaleri ai lui Cristos’ si au fost reabilitati de Papa Clement al V-lea. Marele lor maestru Jacques de Molay a fost ars public, in fata catedralei Notre Dame din Paris in anul 1314, in 11 martie, din ordinul lui Filip al IV-lea.
Cavalerilor Ordinului Sf. Ioan le-a mers mai bine. Dupa invingerea musulmanilor, s-au stabilit in insula Rodos sub numele de cavaleri de Rodos, sau pe insula Malta sub numele de cavaleri de Malta, azi o organizatie puternica malteziana. Unii membri pot fi enumerati: William Casey (ex-seful CIA 1981-1987), Alexander Haig (fost ministru de externe american), Lee Jaccoca (presedintele Corporatiei Chrysler), James Buckey (Radio Europa Libera), John McCone (sef al CIA sub Kennedy), Alexandre de Marenches (seful Serviciului francez de informatii), Valery Giscard d’Estaing (fost premier francez)*.
Alte doua organizatii din timpul cruciadelor au fost:
1) Ordinul Franciscanilor, care au preluat de la fratii egipteni Al Amarna vesmantul cu funia (impletita pentru cordon) si modul in care isi tundeau parul. Acest ordin parea foarte uman.
Contrariul a fost
2) Ordinul Dominicanilor, uneltele inchizitiei, institutie inspaimantatoare creata de biserica catolica.
In secolul al XIV-lea au aparut pentru prima data cei din ‘Fratia sarpelui’, sub numele de ‘Iluminati’. In aceasta organizatie au intrat si fratii din ‘Rosacruce’, intemeiata de imparatul Carol cel Mare, in secolul IX. Acestia pretindeau a cunoaste originea omului si stiintele secrete ale egiptenilor.
Legatura intre Rosacruce si Iluminati a fost foarte stransa. Rosacruce nu a putut fi identificata, deoarece ei au hotarat sa-si duca activitatea cate 108 ani, alternand cu o intrerupere de 108 ani, in care dispareau din viata politica. O persoana care era strans legata de Iluminati si de Rosacruce a fost Martin Luther, semnul sigiliului sau fiind o cruce si un trandafir, in timpul papei Leon al X-lea, fiul lui Lorenzo di Medici. Lorenzo di Medici a fost seful unei bogate banci in Florenta si al unei familii ce fusese imputernicita de Papa Ioan al XXIII-lea sa incaseze pentru biserica cele zece procente si impozite. Luther a fost mai ales impotriva afacerilor banesti ale bisericii, care nu mai era un lacas primordial al credintei.
* Dupa 1990 si in Romania au fost nominalizati Adrian Nastase, Presedinte al Camerei Deputatilor, Vicepresedintele PDSR, Adrian Motiu senator PUNR, regele Cioaba, gen. maior
Dupa moartea lui Luther, cel ce a dus Reforma mai departe a fost sir Francis Bacon, unul dintre cei mai importanti membri ai Rosacrucei, regele James I al Angliei numindu-l coordonatorul proiectului de elaborare a unei Biblii anglicane. Aceasta versiune a Bibliei, cunoscuta sub numele de ‘Versiunea King James’, din anul 1611, este Biblia cea mai folosita in lumea de limba engleza.
Contrareforma a fost condusa de o organizatie nou formata a iezuitilor.
Aceasta a fost o organizatie militara, cu simboluri si ritualuri secrete, initiata in 1534, de Ignatiu de Loyola. Cei din gradul al doilea cereau in juramantul lor moartea protestantilor si masonilor. Iezuitii au fost trimisi in Anglia, ca sa-i urmareasca pe protestanti. In acel timp, masonii si protestantii din Anglia trebuiau sa-si apere secretul, daca nu voiau sa-si piarda capul. Masonii au lucrat in mare secret in Anglia, Irlanda si Scotia. Unul dintre maestri, impreuna cu marele maestru al templierilor, au luat parte la semnarea ‘Magnei Charta’.
In anul 1717 Loja masonica din Londra incepe o activitate la suprafata: situatia in Anglia se schimbase, masonii isi puteau duce activitatea nestingheriti. Aceasta este data cand, in multe carti care trateaza istoria masoneriei, este consemnat inceputul ei.
Oficial este adevarat, dar activitatea secreta a masonilor incepuse cu mult inainte; activitatea secreta nu si-ar fi avut rostul, daca fiecare om ar fi stiut cand, unde si cine sunt acesti oameni.
Activitatea deschisa a lojei londoneze a starnit consternare in randul lojilor masonice, care au considerat aceasta ca o tradare. Dupa ce spiritele s-au potolit, lojile au inceput sa se imprastie in toata Europa si in Lumea Noua.
Declaratia de Independenta a fost semnata aproape exclusiv de masoni, George Washington si generalii sai fiind mai toti masoni.
O alta organizatie secreta, cu mare influenta, se crease in Anglia si cauta sa castige controlul asupra vietii politice engleze: evreii rabini, bogati conducatori politici si spirituali ai poporului evreu din diaspora, si-au unit fortele intr-o grupare cunoscuta sub numele de ‘Inteleptii Sionului’.
Din anul 1640 pana in 1689, ei au planuit in Olanda revolutia engleza (inlaturarea de pe tronul Angliei a Stuartilor), dand sume mari de bani diverselor parti, reusind prin bani si influenta sa-l puna in fruntea armatei olandeze pe Wilhelm cel Tacut din casa Nasau-Orania, care apoi a devenit printul Wilhelm al Oraniei. Inteleptii Sionului au aranjat o intalnire intre acesta si Mary, fiica cea mare a ducelui de York, care era si sora regelui Carol al II-lea al Angliei, fratele si urmasul lui Jacob al II-lea.
In 1677 ei s-au casatorit si au avut un fiu, pe Wilhelm al III-lea, care mai tarziu s-a casatorit cu Maria a II-a, fiica lui Jacob al II-lea. Astfel s-a inrudit casa regala olandeza cu cea engleza. Cu ajutorul unor partide influente in Anglia si Scotia, Stuartii au fost indepartati de pe tron si in locul lor a fost pus in 1689, Wilhelm al III-lea al Oraniei. Acest mason a format ordinul Oraniei, organizatie anticatolica, sprijinitoare a protestantismului, ordin care exista si astazi si care are in Irlanda peste 100.000 de membri, care poarta actualul razboi religios. Regele Wilhelm al III-lea a implicat Anglia in razboaiele costisitoare impotriva Frantei catolice, ceea ce a facut ca Anglia sa intre in datorii mari. Cu ajutorul agentului sau William Paterson, Wilhelm al III-lea a convins trezoreria engleza sa imprumute 1,25 milioane lire sterline de la bancile evreiesti. Aceasta a fost recompensa oferita Inteleptilor Sionului. Conditiile acestui imprumut au fost urmatoarele:
- Numele celor ce imprumuta sa ramana secret, apoi li se da dreptul sa infiinteze ‘Banca Angliei’ (o banca centrala).
- Directorilor acestei Banci li se da dreptul sa fixeze pretul aurului la paritatea monedei de hartie.
- Le este permis ca pentru fiecare 500 g aur depus sa imprumute 10 lire sterline.
- Li se da imputernicirea sa ‘consolideze’ datoriile nationale ale statului si pentru acest lucru, sa incaseze impozite directe de la popor.
Astfel a luat fiinta Banca Nationala a Angliei. Acest soi de afaceri bancare au dat posibilitatea bancherilor evrei sa castige 50% la o investitie de 5%. Poporul englez trebuia sa plateasca. Creditorii nu au fost niciodata interesati ca datoriile sa fie platite, deoarece astfel aveau mereu influenta si presiune asupra debitorilor si asupra vietii politice engleze.
Datoria nationala a Angliei a crescut de la 1.250.000 lire sterline in 1604 la 16 milioane lire sterline in anul 1698. Dupa Wilhelm al III-lea, tronul a fost ocupat de Casa de Hanovra, deoarece dinastia Windsor descinde din linia Hanovra si ei detin tronul pana astazi. Ca englezii nu au fost fericiti sa aiba un rege de origine germana se intelege de la sine, deoarece s-au creat mai multe grupuri care se luptau sa aduca Stuartii din nou pe tronul Angliei.
Din cauza acestui pericol, regii din linia Hanovra nu au alcatuit o armata nationala, ci au angajat mercenari germani. Acestia au fost platiti bineinteles din casieria statului englez, aducand indirect profit bancherilor evrei de la Banca Angliei. Cei mai multi mercenari au fost pusi la dispozitie de catre printul Wilhelm al IX-lea din Hessen-Hanau, un prieten al Casei Hanovra.
In anul 1567, lojile engleze s-au impartit in doua: lojile masonice yorkeze si cele londoneze. La inceputul secolului al XVII-lea s-a schimbat caracterul lojilor masonice, devenind oculte, secrete, iar in ele au intrat diverse bresle. In anul 1717, pe 24 iunie s-au intrunit reprezentantii a patru mari loji londoneze, care au creat o mare loja engleza, numita si ‘Loja mama a lumii’.
Sistemul era bazat pe trei grade: ucenic, calfa, maestru, care se mai numea si gradul albastru. Aceasta mare loja ‘a sustinut’ dinastia Hanovra, acordandu-i lui Frederic, print de Wales, in 1737, amandoua gradele masonice. Mai tarziu, in urmatoarele generatii, a fost acordat membrilor familiei regale gradul de maestru: lui Frederic August, regelui George al IV-lea, regelui Eduard al VII-lea si regelui George al VI-lea. Dusmanii casei domnitoare Windsor s-au organizat (in favoarea aducerii la tron a Stuartilor) in grupul militant al jacobinilor in 1688.
Pentru a sprijini pe Jacob al III-lea, fiul lui Jacob al II-lea (cel alungat de pe tron), jacobinii au creat o loja noua masonica, cu numele ‘loja templierilor scotieni’ in 1725; ea a fost creata de catre templierul Michael Ramsey.
In 1736 a fost infiintata ‘Marea loja Scotiana’. Cum vedem, avem de-a face cu doua mari loji, in opozitie una fata de cealalta: „marea loja londoneza” a liniei Hanovra si „marea loja scotiana” a liniei Stuartilor. Cine este oare cel de-al treilea necunoscut interesat in discordia dintre aceste doua organizatii? Nu cumva Iluminatii?
Familia Rotschild
Multe enigme acopera centrul ascuns al Bancii internationale a Rotschilds-ilor.
In anul 1750, Mayer Amschel Bauer a preluat banca tatalui sau in Frankfurt, dandu-i numele Rotschild (dupa placheta rosie de deasupra usii de la intrare, care reprezenta semnul revolutionar al evreilor din Europa de est).
Mayer Rotschild a avut 5 baieti si 5 fete. Numele fiilor sai au fost Amschel, Salomon, Nathan, Carol, Jacob (James). Prosperitatea lui Mayer a inceput sub protectia printului Wilhelm al IX-lea de Hessen-Hanau, cu care a luat parte la sedintele masonice din Germania. Wilhelm, un prieten al casei domnitoare engleze de Hanovra, primea sume enorme de bani prin inchirierea de mercenari germani casei regale engleze. Aceasta armata a fost aceeasi care a luptat contra lui George Washington in Valley Forge, Mayer Rotschild devenind bancherul personal al printului Wilhelm al IX-lea.
Din cauza unor tulburari politice, printul Wilhelm a trebuit sa fuga din Germania in Danemarca si a depus in banca lui Rotschild 600.000 lire sterline, solda mercenarilor.
Nathan Rotschild, fiul cel mare al lui Mayer, a luat acesti bani, a plecat in Anglia si a deschis acolo o banca. Aurul care servea de garantie provenea de la ‘East India Company’. Nathan obtinea profituri impatrite, imprumutind bani ducelui de Wellington, care isi finanta operatiile militare. Au mai fost scoase profituri imense din vanzarea mai tarziu a aurului (depus ca garantie) in mod ilegal.
Aceasta a fost originea averii imense a familiei Rotschild. Acum s-a dat startul unui consortiu bancar international, cand fiecare fiu al lui Mayer a deschis o banca in capitalele europene: Amschel in Berlin, Salomon la Viena, Jacob la Paris si Carol in Neapole. Salomon devenise si el mason, ca tatal sau.
Mayer Amschel Rotschild a lasat prin testament cum sa se administreze averea de catre urmasi. Averea va fi administrata exclusiv de membrii familiei barbati, cel mai mare avand un vot hotarator in cazul unor diferente sau decizii importante. Toate conturile urmau sa fie tinute absolut secret, mai cu seama fata de guvernele tarilor unde se aflau.
In 1773 a avut loc in casa lui Mayer Amschel Rotschild o intalnire foarte importanta la care au participat 12 evrei bogati, ce acordau credite sume foarte mari. La aceasta intalnire, bineinteles secreta, s-a discutat elaborarea unui plan spre a putea controla averea intregii lumi. Ei au constatat ca prin infiintarea Bancii din Anglia au reusit sa controleze economia intregii tari, dar planul lor era sa poata avea un control absolut asupra averii lumii intregi. Un asemenea plan a fost discutat in astfel de cercuri cu cateva secole inainte. La aceasta data, Rotschild l-a prelucrat din nou.
Acest plan poarta numele de „Protocoalele Inteleptilor Sionului’. Ele au fost secrete pana in anul 1901 cand, printr-o intamplare, au cazut in mana unui profesor rus, S. Nilus, care le-a publicat. Victor Marsden le-a tradus in engleza in anul 1921, un exemplar aflandu-se la British Museum din Londra.
Protocoalele Inteleptilor Sionului
Controlul asupra finantelor il vom avea in mod sigur in toate tarile, daca vom crea mari monopoluri particulare, care sa fie rezervoarele imenselor bogatii ale lumii. In ziua cand va avea loc prabusirea politica, se vor prabusi si finantele impreuna cu creditele acordate de State. Vom provoca crize economice, ca sa destabilizam Statele ce ni se impotrivesc, sustragand banii depusi acolo. Prin acumularea de mari capitaluri private care au fost sustrase din circuitul financiar al Statelor, vom sili aceste State sa ia bani de la noi sub forma de credit. Creditele impovareaza Statele cu procente care le transforma in sclavi fara vointa. Impozitele cuvenite nu vor satisface nevoile si astfel sefii acestor State vor cersi la usa bancilor noastre. Creditele straine sunt lipitori ce nu pot fi indepartate de pe corpul statului, ci numai daca vor cadea de la sine sau statul se scutura de ele. Dar Statele goimi nu se scutura de ele, ci dimpotriva, pun mereu altele deasupra, ceea ce duce inevitabil la prabusirea lor. Prin datorii de stat, acesti sefi de guverne devin coruptibili si astfel cad in sfera noastra de control, din ce in ce mai adanc.
Controlul presei. Presa are functia de a dezlantui si de a inflacara pasiunile unui popor; marea masa nu are nici cea mai mica idee cui ii serveste presa intr-adevar. Printre ziare vor fi unele care ne vor ataca. Pe acestea tot noi le fondam, iar punctele in care ne ataca, tot noi le alegem. Nici o stire nu ajunge in public fara permisiunea noastra. Acest lucru este posibil chiar acum, deoarece toate stirile din lume se centralizeaza la cateva agentii de stiri. Aceste agentii sunt controlate de noi. Ziarele noastre vor fi de toate nuantele: aristocratice, socialiste, republicane, chiar anarhiste, bineinteles atata timp cat exista constitutie. Comisia trilaterala impreuna cu CFR, controleaza azi aproape toate agentiile de stiri din lume (nota red.).
Extinderea puterii o vom practica aparand in public ca prieteni ai tuturor. Noi ii vom sustine pe toti: anarhisti, comunisti, fascisti, dar mai ales clasa muncitoare, sindicatele, care vor castiga increderea noastra si vor deveni unealta noastra.
Controlul asupra credintei. Noi le vom lua oamenilor adevarata credinta. Noi vom modifica stalpii legilor spirituale sau ii vom dezradacina. Lipsa lor va slabi credinta in sufletele oamenilor, deoarece religiile vor fi lipsite de argumente. Aceste goluri le vom umple noi, cu teze materialiste si calcule matematice.
A zapaci mintile este o metoda. Pentru a fi stapani pe opinia publica, trebuie s-o aducem intr-o stare de zapaceala. Noi vom folosi presa ca sa prezinte oamenilor stiri atat de diverse, incat ei sa se piarda in labirintul acestor informatii. Oamenii vor ajunge la concluzia ca este mai bine sa nu aiba nici o parere (politica)
Dorinta de a trai in lux. Pentru a accelera ruina industriei goimilor, le vom stimula dorinta de a face lux. Cetateanul de rand insa nu isi va putea permite bucuria de a cumpara articole de lux, pentru ca noi vom avea grija sa ridicam mereu preturile. Astfel, fiecare va trebui sa munceasca mai mult, daca va voi sa capete ceea ce doreste. Pana cand isi vor da seama cu ce sistem au de a face, vor fi deja prinsi in capcana lui.
Politica, instrument de manipulare.Prin propagarea de catre noi a liberalismului in organismele statale, intreaga structura politica va fi modificata.
O constitutie nu este decat marele for al neintelegerilor, al certurilor si toanelor partidelor, intr-un cuvant un for care are numai functia de a distruge personalitatea institutiilor de stat.
In ‘epoca republicana’ noi ii vom inlocui pe stapanitori cu o caricatura de guverne, cu un presedinte din popor, adica din randurile ‘papusilor’ noastre, ale ‘sclavilor nostri’. Vom organiza alegeri in asa fel incat, cu ajutorul lor, vom reusi sa preluam stapanirea intregii lumi. Celui mai neinsemnat alegator ii vom da iluzia ca, prin intruniri si coalitii, el poate influenta mersul politic in stat.
In acelasi timp, vom elimina importanta familiei si rolul ei educativ, de asemenea formarea personalitatii independente.Este de ajuns ca un popor sa fie lasat sa traiasca in ‘democratie’ un oarecare timp, pentru ca el sa se transforme intr-o plebe dezordonata. Puterea plebei este oarba, fara scop si fara ratiune, mereu gata sa fie influentabila dintr-o parte sau alta. Dar orbul nu-l poate conduce pe orb, fara sa-l conduca in prapastie. Numai cine de la nastere a fost crescut sa fie stapan independent, este instruit in ABC-ul politic.
Reusita noastra va fi usurata de faptul ca, in relatiile cu oamenii de care vom avea nevoie, noi vom specula punctele slabe ale acestora: lacomia de bani si de bunuri materiale, precum si pasiunile de orice natura.
Controlul asupra hranei. Puterea noastra rezida si in faptul ca hrana pe acest pamant devine din ce in ce mai insuficienta. Capitalul are puterea de a provoca foamete, ceea ce tine mai bine in frau pe muncitor decat au putut-o face aristocratii prin legile din timpul monarhiei.
Provocand lipsuri, invidie si ura, noi vom stapani masele. Numai taranul ce poseda pamant ar putea reprezenta un pericol pentru noi; deoarece el este autonom. De aceea, trebuie cu orice pret sa-l deposedam de pamant. Acest lucru ne va reusi daca vom impovara cu datorii pe cei care detin pamant.
Functia razboaielor. Ca sa determinam pe cei setosi de putere sa faca abuz de ea, vom face ca aceste puteri sa ajunga in conflict. In toata Europa, ca si in sferele de influenta ale Europei, noi trebuie sa insuflam si sa raspandim framantari, invrajbire, dusmanie. Trebuie sa fim capabili sa intampinam cu razboi orice rezistenta a unui stat vecin. Daca state vecine pornesc contra noastra, atunci vom provoca un razboi mondial.
Controlul prin educatie. Pe goimi ii vom educa sa nu traga concluzii practice din observatiile faptelor istorice, ci sa faca teoretizari, fara spirit analitic, ale evenimentelor. In acest sens, noi le vom sugera sa se orienteze spre cercetarea stiintelor. Cu ajutorul presei vom propaga increderea oarba in teoriile stiintifice. Goimii intelectuali se vor mandri cu cunostintele lor stiintifice. Astfel poporul fiind mereu educat de a nu gandi si de a nu-si forma o parere proprie, vor vorbi toti limba pe care dorim noi sa o vorbeasca.
Controlul asupra lojilor masonice. Noi vom infiinta in toate tarile din lume loji masonice, le vom mari numarul si vom atrage toate personalitatile ce pot urca sau sunt deja in functii publice. Noi vom dirija toate aceste loji de la o administratie centrala, pe care numai noi o vom cunoaste si care va ramane pentru toti ceilalti, in principiu, necunoscuta.
Ce sau cine poate lupta cu o putere necunoscuta? Exact aceasta este puterea noastra. Masonii neevrei ne folosesc noua drept paravan, atat pentru noi cat si pentru telurile noastre. Planul de actiune al puterii noastre va fi pentru toti, chiar si pentru fratii nostri din loji, un secret, deci va fi necunoscut.
Moartea. Moartea este sfarsitul inevitabil al fiecaruia, deoarece nu este gresit ca pe cei ce ni se impotrivesc sa-i aducem mai repede spre acest sfarsit.
Dupa elaborarea acestui plan pentru dominatia mondiala – ‘Noua ordine mondiala = Novus Ordo Seculorum’, Casa bancara Rotschild l-a delegat pe evreul bavarez Adam Weishaupt sa intemeieze ‘Ordinul secret al Iluminatilor bavarezi’
Iluminatii bavarezi ai lui Adam Weishaupt
Adam Weishaupt a fost educat intr-o manastire de iezuiti, unde a dobandit titlul de profesor al canonicilor. In decursul catorva ani, el a intrat in conflict cu biserica catolica si a devenit elevul personal al filozofului evreu Mendelssohn, care l-a initiat in gnosticism (erezie care are alte vederi despre natura si Dumnezeu).
In anul 1770 a fost contactat de bancherul Rotschild si insarcinat sa fondeze ‘Ordinul secret al Iluminatilor bavarezi’ in Ingolstadt. Sa nu-i confundam pe Iluminatii bavarezi ai lui Weishaupt cu primii Iluminati din ‘Fratia sarpelui’ din Mesopotamia. Acestia din urma nu au aparut niciodata cu nume sau ca persoana in public. Weishaupt a folosit aceasta denumire spre a crea confuzie intre cei ce cerceteaza aceste organizatii secrete.
Iluminatii Weishaupt erau organizati in cercuri; interiorul cercurilor era structurat aidoma foilor unei cepe.
Daca un cerc se dovedea capabil sa pastreze intacte secretele, atunci treceau intr-un cerc mai mic, mai adanc in interior, spre secrete mai adanci. Membrilor din gradele inferioare li se spunea ca nu exista grade superioare, iar identitatea marilor ‘maestri’ era tinuta secret. Iluminatii erau impartiti in 13 grade, cele 13 trepte ale piramidei masonice, care este tiparita si pe bancnota de un dolar. De la iezuiti au preluat sistemul de a spiona si a face rapoarte; de asemenea, membrilor numiti ‘patriarhi’ le puneau la incercare slabiciunile. Acest gen de politica in sanul ‘Ordinului’ le dadea posibilitatea de a pune patriarhii in posturi adecvate talentelor lor.
Tactica de a defaima era folosita pentru a-i pune la incercare daca acestia nu parasesc ‘ordinul’. Weishaupt a reusit ca pe cei mai iscusiti si mai destepti oameni din sfera finantelor, din industrie, educatie si literatura sa-i atraga in sanul Iluminatilor. El folosea orice mijloc: coruptie, mituire, sex, bani, spre a putea controla aceste persoane care ocupau cele mai inalte posturi. Folosea si santajul spre a se convinge ca detine controlul asupra acestor nefericite personalitati din conducerea societatii.
Prin intermediul ‘Adeptilor’ (grade mai inalte), Iluminatii incepusera sa faca pe ‘sfetnicii’ celor ce guvernau. Bineinteles, din culise. ‘Expertii’ dadeau guvernantilor asemenea sfaturi, incat politica ce o duceau era in perfecta concordanta cu vederile Iluminatilor, fiind facuta atat de discret si ingenios, incat cei sfatuiti credeau ca ideile dupa care conduceau le apartineau.
Scopul oficial al Iluminatilor in activitatea lor era eliminarea conditiilor negative din societate, spre a le reda oamenilor o viata fericita si normala. Aceasta insemna insa combaterea indirecta a monarhiei si a bisericii, ceea ce bineinteles le-a adus dusmani. Secretul era conditia primordiala a Ordinului.
Adevarata ideologie a Iluminatilor lui Weishaupt a iesit la iveala cand s-a publicat ‘Noul Testament Diabolic’, cunoscut in urma unui incident. O larga publicitate a capatat acest document abia in anul 1785, cand un curier al Iluminatilor calarind din Frankfurt spre Paris, a fost lovit de un trasnet si politia a gasit asupra lui tolba cu documentele compromitatoare. Pe 11 octombrie 1785, principele bavarez a ordonat o perchezitie la domiciliul lui Zwack, asistentul lui Weishaupt. S-au gasit multe documente, precum si planul Iluminatilor bavarezi cu privire la rasturnarea monarhiilor si instaurarea ‘noii ordini mondiale’.
Principele bavarez s-a hotarat sa publice aceste documente, spre a preveni casele regale europene. Lui Weishaupt i s-a luat titlul de profesor, dupa care a disparut impreuna cu ducele de Saxonia-Gotha, un membru al Iluminatilor. Ei si-au dus insa mai departe activitatea, in noua loja creata in Franta, ‘Loja Marelui Orient’. Aici s-a nascut lozinca: ‘Libertate, egalitate, fraternitate’. Monarhii europeni nu au sesizat insa pericolul, ceea ce a dus la izbucnirea revolutiei franceze si la instaurarea regimului de teroare. Contele de St. Germain a avertizat-o pe Maria Antoaneta de complotul ucigas; din nefericire, sfatul sau nu a fost ascultat.* La 16 iulie 1782 a avut loc congresul de la Wilhelmsbad, unde au fuzionat Iluminatii lui Weishaupt si masonii din lojile engleze si franceze. Numarul membrilor s-a ridicat la 3.000.000.
Evreii au fost masiv admisi in toate lojile, lucru care pana la aceasta data se facea discret. Publicul a aflat putine din cele discutate la congres, deoarece congresul s-a tinut foarte secret. Contele de Virieu, un mason participant, a fost intrebat de catre un prieten al sau daca nu poate dezvalui ceva din cele hotarate la congres. Acesta a raspuns: ‘Eu nu pot sa ti le impartasesc. Pot numai sa-ti spun ca este mult mai grav decat crezi tu. Conspiratia care s-a pus aici in miscare este atat de perfect organizata, incat nu este scapare pentru monarhie si biserica’.
In ‘Noul Testament Diabolic’ se spune:
Primul secret privind felul in care se poate manipula societatea este suprematia asupra opiniei publice. Prin aceasta, se poate semana intre oameni atata sciziune, indoiala si pareri contradictorii, incat ei nu se mai pot descurca in zapaceala colectiva si sunt convinsi ca nu pot avea o parere personala.
Trebuie dezvaluite pasiuni in randul maselor si raspandite scrieri murdare si lipsite de spiritualitate. Menirea presei este sa dovedeasca neputinta neiluminatilor in domeniul treburilor publice si in cel religios.
Al doilea secret este de a pune in miscare toate slabiciunile si defectele omenesti, patimile, greselile, pana ce oamenii nu se mai pot intelege intre ei.
Trebuie combatuta taria personalitatii; nimic nu este mai periculos pentru noi ca aceasta. Daca aceasta calitate este dublata de putere spirituala creativa, atunci ne poate dauna mai
* Mirabeau a pus in legatura pe ducele d’Orleans si pe Talleyrand cu Weishaupt in anul 1773.
mult decat milioane de oameni la un loc. Prin invidie, ura, discordie si razboi, prin foamete, lipsuri si molime, toate popoarele vor fi atat de slabite, incat nu vor sti cum sa iasa din impas, decat daca se supun vointei noastre, a Iluminatilor. Un stat care este epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi, in orice caz, o prada usoara pentru noi. Vom obisnui popoarele sa ia aparentele drept adevaruri, sa fie multumite cu superficialitati, sa alerge numai dupa placeri, sa se epuizeze cautand mereu ceva nou, pentru ca in sfarsit sa asculte de noi, Iluminatii. Iar noi vom rasplati masele cu venituri adecvate pentru supunerea lor. Prin degradarea morala a societatii, oamenii vor pierde credinta in Dumnezeu. Prelucrate prin scrieri si comunicari directe, discursuri, discutii, masele vor fi educate in spiritul nostru, al Iluminatilor.
Prin sarlatanii si vorbe goale, oamenii trebuie distrasi pentru ca sa nu poata gandi cu mintea lor proprie. Oratorii politici instruiti de Iluminati trebuie sa bata atata moneda pe conceptele de libertate si democratie, incat oamenii sa fie dezgustati de discursuri, de orice nuanta politica ar fi ele. Insa ideologia Iluminatilor trebuie sa le fie inoculata necontenit. Masele sunt oarbe, nesocotite si lipsite de critica, deoarece nu au ce cauta in treburile statului. Ele trebuie stapanite facandu-li-se dreptatea cuvenita, dar extrem de sever si cu brutalitate.
Dominatia mondiala se obtine numai pe cai ocolite, prin subminarea selectiva a libertatilor electoratului prin legi, prin ordine, prin presa, prin educatie si metode de invatamant, prin stricta tinere in secret a tuturor activitatilor noastre. Guvernele trebuie hartuite pana cand, de dragul linistii, vor fi dispuse sa cedeze puterea. Vom atata in Europa contradictii individuale si nationale, rasiale si religioase, astfel incat statele sa nu mai gaseasca punti de intelegere intre ele. Nici un stat crestin nu va capata sprijin adevarat din partea noastra, a Iluminatilor. Fiecare resort in stat sa aiba o functie importanta si bine definita, astfel ca prin provocarea de perturbari intr-un resort, sa poata fi stagnat intregul sistem statal.
Presedintii de stat vor fi alesi de noi, din randul celor ce ne dau ascultare. Fiecare dintre ei trebuie sa aiba cate un punct negru, vulnerabil in trecut, pentru ca sa putem exercita presiuni asupra lor, spre a putea da legilor sensul dorit de noi si pentru a putea modifica inclusiv constitutiile. Dandu-i presedintelui drepturi depline, ca si dreptul de a declara razboi, vom capata influenta asupra armatei.
Pe aceia din guvern care nu au fost recrutati dintre noi, ii vom invita politicos sa primeasca alte insarcinari, misiuni onorifice, spre a-i indeparta de la treburile statului. Vom corupe inaltii functionari ca sa sporeasca datoriile externe ale statului, spre a deveni sclavii datornici ai bancilor noastre. Vom provoca crize economice prin speculatii de bursa, pentru a distruge puterea monedei. Moneda trebuie sa fie atotstapanitoare in industrie si comert. Societatea spre care tindem sa fie alcatuita, in afara de noi, dintr-o mana de milionari ce depind de noi, din politie si soldati, iar in rest din cetateni lipsiti de avere. Prin introducerea dreptului de vot general si individual, vom instaura suprematia absoluta a maselor. Prin propagarea dreptului de a dispune de sine insusi a fiecarui individ, vom diminua importanta familiei si valoarea ei educativa. Printr-o educatie bazata pe principii false, ideologii mincinoase, vom face ca tineretul sa fie indus in eroare, usor de condus si depravat.
Intemeierea cat mai multor organizatii cu nume diferite, ademenirea cat mai multora in loji publice, au ca scop sa le arunce la cat mai multi nisip in ochi.
Prin toate toate metodele expuse, natiunile vor fi silite sa cedeze Iluminatilor dominatia lumii.
Noul guvern mondial (de ex. ONU), va trebui sa apara ca patronul si binefacatorul popoarelor. Daca un popor se opune, trebuie mobilizati vecinii si instigati la o actiune armata.
Dupa cum vedeti, in acest Testament satanic gasim aproape aceleasi teze ca in Protocoalele Inteleptilor Sionului. Mereu se gasesc oameni care se indoiesc de existenta si de autenticitatea Protocoalelor Sionului. Ar fi bine ca acesti oameni sa studieze planul din Testamentul satanic gasit de politia bavareza, testament care se afla in arhivele statului Bavaria.
Protocoalele Sionului se afla la Londra, la British Museum. Deputatul evreu Malone din Camera Deputatilor englezi a cerut in 1906 ca Parlamentul sa ordone distrugerea acestei carti.
Guvernul englez nu a putut satisface aceasta cerere, motivand in scris: ‘ne temem ca legea nu ne da nici o posibilitate de a suprima aceasta publicatie’.
Pentru a va intari convingerea ca limbajul Iluminatilor, al sionistilor este acelasi in Protocoalele Sionului si in Testamentul satanic, avem nenumarate exemple. Unul dintre ele il reprezinta cartea sionistului Jules du Mesnil-Marigny ‘Istoria economiei politice a popoarelor vechi’, aparuta in 1878, la Paris, volumul 2, pagina 275.
Scriitorul evreu Mesnil-Marigny prezicea in 1878 atotputernicia statului Israel. El scria: „In aceasta perioada de inceput, aurul are putere nemarginita. Nu este aurul acela care decide intre pace si razboi? In consecinta, stapanul aurului va fi stapanul lumii. Cine altii vor fi stapanii lumii, daca nu evreii? Ei sunt aceia care au azi monopolul bancilor, monopolul cailor ferate, monopolul comertului. Puternici in calitate de stapani ai aurului, ei transmit copiilor lor misiunea de a se ridica tot mai sus. Ei vor asigura copiilor lor primele locuri in arta, literatura, stiinta si posturi publice. La Sorbonne sau Collge de France nu sunt ei cei mai buni profesori? Cine sunt cei mai marcanti autori de teatru? Evreii. Cine sunt cei mai cunoscuti filozofi si literati? Evreii. Coruptia in presa nu este o enigma pentru nineni.
Cine sunt aceia care pun in miscare aceasta teribila masinarie, a carei putere poate sa distruga sau sa inalte? Evreii.
Apropiata ascendenta a Ierusalimului pe culmile gloriei este aproape sigura. Noi lucram de secole in aceasta directie, nimeni nu ni se poate impotrivi. Noi vom vedea curand, chiar daca pare fenomenal, ca statul Israel, dupa ce va ajunge in posesia tuturor averilor lumii, va domina, se va extinde si va creste, alungand popoarele ca pe o cireada (2 Moses, 23, 30). Daca profetia se va implini, ca fiii lui Iacob, prin superioritatea lor sa isi asigure pe acest pamant tot ce este mai bun, mai bogat, mai datator de viata lunga, si daca ei vor supravietui tuturor raselor, atunci nimeni nu va contesta ca evreii au reusit sa infaptuiasca acea epoca minunata atat de dorita de prietenii omenirii, atat de dorita de toti aceia ce au o inima larga. Numai orbul nu vede viitorul minunat ce sta in fata poporului evreu’.
Batalia de la Waterloo
Aceasta a fost cea mai mare lovitura data de familia Rotschild, care, la timpul acela, avea cea mai perfectionata retea de spionaj si cel mai bine organizat sistem de curieri din intreaga Europa. In 20 iunie 1815, unul din curierii lui Nathan Rotschild, care venea direct de pe campul de lupta, ii adusese stirea ca francezii sunt invinsi. Nathan, cu o repeziciune nemaipomenita, a aruncat pe piata bursei londoneze actiunile sale ‘English Consul’ simuland ca englezii ar fi cei invinsi. Zvonul s-a raspandit ca un fulger si actionarii, de teama sa nu piarda totul, au pus in vanzare si ei actiunile lor ‘English Consul’.
In aceasta panica, cursul unei actiuni scazuse la 5 centi. In secret, Rotschild le cumparase pe toate la acest pret derizoriu. Putin timp dupa aceea, a sosit stirea oficiala despre operatiunile militare de pe campul de lupta. In cateva ore, cursul actiunilor ‘English Consul’ a crescut peste valoarea lui initiala, iar mai tarziu, chiar mai mult. Peste noapte, averea lui Nathan Rotschild, care si asa era imensa, a crescut de douazeci de ori.
Dupa infrangere, francezii au fost confruntati cu mari greutati financiare si s-au imprumutat cu o suma foarte mare la bancile Ouvrard din Paris si Baring Brothers din Londra. Nu insa si de la Banca Rotschild. In 15 noiembrie 1818, s-au intamplat urmatoarele: dupa ce hartiile de imprumut ale statului francez fusesera cotate timp de un an intreg la un curs ridicat, deodata cursul lor incepuse sa scada.
La curtea lui Ludovic al XVIII-lea domnea o atmosfera de tensiune. Fratii Kolman si Jacob Rotschild, cu imensele lor rezerve banesti, au cumparat in octombrie un numar imens de obligatiuni ale statului francez, emise de banca Ouvrard si Baring Brothers. Astfel, cursul lor a crescut in octombrie. La 5 noiembrie insa, au inceput sa vanda aceste titluri la toate bursele din capitalele europene, creand o mare panica. Guvernul francez si-a dat seama ca Nathan Rotschild are o mare influenta asupra pietei financiare franceze. De aceea, a intrat din nou in legatura cu banca Rotschild, aceasta devenind din nou favorita. Curtea regala a inceput sa-i acorde din nou lui Rotschild cea mai mare atentie, si nu numai in probleme banesti.
Masoneria in America
Dupa ce ‘Cavalerii Rosii’ au infiintat prima lor colonie in Pennsylvania, Loja masonica engleza a intemeiat si aici o loja in 1730. Razboiul de independenta american a fost organizat si dus de masoni, iar constitutia au conceput-o si au semnat-o masonii. O treime din presedintii americani au fost masoni, ei fiind de asemenea reprezentati in Camera si Senat.
Pecetea americana, piramida cu un ochi la mijloc, pe verso pasarea Phoenix, drapelul american cu 13 dungi si 13 state, cele 13 trepte ale piramidei, toate acestea sunt simboluri masonice instaurate de familia Rotschild si aplicate in practica de Weishaupt. Macheta piramidei de pe bancnota de un dolar a fost facuta de Filip Rotschild impreuna cu iubita sa Any Rand, asa cum scrie ea insasi in cartea ei ‘Atlas Shrugged’. Mai tarziu, loja masonica americana s-a impartit in alte doua loji: ‘Ritul york’ si ‘Ritul scotian’, impartite in 33 de grade. Majoritatea masonilor cred ca cel de al 33-lea grad este ultimul. Dar gradele superioare lojei a 33-a sunt gradele Iluminatilor. Toate lojile ‘Marelui Orient’ din Europa au fost patrunse de iluminismul lui Weishaupt, la fel si in America.
90% din masonii organizati nu stiu nici in zilele noastre, ce scopuri au Iluminatii din gradele de sus. Aceste organizatii ale gradelor inferioare sunt grupuri umanitare, utilitare. Ei se dau drept localnici de vaza, folosesc simboluri secrete si alte scamatorii. Tot ceea ce fac aduc avantaje carierei si afacerilor. Sotiile lor se aduna si ele in organizatii sociale sau de caritate, unde preocuparea principala este barfa. Fratele mason nu are idee de ce se intampla in varf. Interesant este de remarcat ca o parte din masonii germani au sustinut pe americani, iar altii au trecut in slujba englezilor, obtinand mari profituri. 30.000 de soldati germani au fost imprumutati ca mercenari englezilor in batalia de la Trenton, unde au fost mai multi soldati germani decat englezi.
Dar cum stateau finantele in America? Benjamin Franklin si Thomas Jefferson, ambii presedinti, erau impotriva crearii unei banci centrale dupa modelul celei engleze. Dupa moartea lui Franklin, agentul lui Rotschild, Alexander Hamilton a fost numit ministru de Finante si a intemeiat ‘First National Bank of the United States’. Aceasta banca a fost controlata de Rotschild. In 1811, cand concesiunea acestei banci s-a sfarsit, nu a mai fost prelungita pe cinci ani, deoarece economia americana era intr-o stare de destabilizare.
Rotschild, prin presiuni asupra parlamentului englez, a facut ca englezii sa ceara americanilor coloniile. Aceasta a dus la razboiul dintre 1812-1814. Dupa razboi, America a trebuit sa faca datorii, astfel incat nu a avut alta posibilitate decat sa prelungeasca mandatul bancii.
In 1836 presedintele Jackson i-a retras din nou concesiunea, pentru ca in 1836 sa i se dea din nou dreptul sa functioneze. In sfarsit, in 1913, a devenit ‘Federal Reserve Bank’ (FED), care exista pana astazi ca puternica banca particulara. Cum functioneaza aceasta FED? Comitetul de bancheri ai acestei banci tipareste ‘Federal Reserve Bancnote’, adica dolari. Guvernul american nu are dreptul sa tipareasca bancnote. Banca FED da guvernului acesti dolari, in schimbul unor obligatii (polite de imprumut), care folosesc bancii ca garantie. Aceste obligatiuni sunt tinute de cele 12 filiale ale bancii FED, care incaseaza anual procente si muntele datoriilor creste si iar creste.
In 1982, ministerul de finante american facea publica suma de 1.070.241.000.000 de dolari, pentru care FED incasa de la contribuabilul american 115.800.000.000 de dolari procente anual. Aceasta enorma suma de procente se scurge in buzunarul bancherilor particulari ai FED. Ei detineau in 1992 obligatiuni in valoare de 5.000.000.000.000 dolari. Pe acesti bancheri ii costa numai vopseaua, hartia si tiparitul dolarilor! Charles Lindbergh, un membru al Congresului de atunci, este primul care a supranumit Federal Reserve Bank ‘guvernul invizibil’.
Detinatorii actiunilor acestei banci erau:
- Bancile Rotschild din Paris si Londra;
- Banca Lazard Brothers din Paris;
- Israel Moses Seif Bank din Italia;
- Banca Warburg din Amsterdam si Hamburg;
- Banca Lehmann din New York;
- Banca Kuhn si Loeb din New York;
- Banca Chase Manhattan din New York;
- Goldman Sachs Bank din New York.
Este de mentionat ca toate aceste banci sunt evreiesti.
Aceste banci imprumuta bani guvernului american prin FED, iar procentele le suporta contribuabilul, platind impozite. Aceasta este cea mai mare talharie din istoria Statelor Unite si trece aproape neobservata. Prin obligatiunile pe care le poseda, FED are drept de zalog pe intreaga avere a Americii de Nord. O multime de incercari de a anula legea prin care se asigura existenta acestei banci, au dat gres. S-a incercat prin instante ale justitiei. De drept, cetateanul american nu poate cere acesti bani inapoi, deoarece FED nu este o institutie de stat, ci o structura particulara.
De fapt, aceasta banca este anticonstitutionala, de aceea noua state americane au intentat o actiune judecatoreasca pentru anularea concesiunii acestei banci.
Nathan Rotschild a infiintat, dupa moartea tatalui sau, in 1812, banca ‘Nathan Mayer Rotschild si Fiii’ la Londra, cu filiale la Viena, Berlin si Paris. In America, banca lui a fost reprezentata de bancile Kuhn Loeb &Co, J.P. Morgan &Co, August Belmont &Co. Familia Rotschild isi castigase o influenta imensa in economia americana prin tranzactii bancare, bursiere, asigurari, credite acordate guvernului, finantarea cailor ferate, fabrici de otel si armament etc. Ei au finantat razboiul dintre 1861-1865, provocand conflicte prin intermediul unor agenti. Un agent al lor, George Bickley, fondatorul lojii ‘Cavalerii cercului de aur’ a incitat statele din sud sa formeze o confederatie si sa se separe de Uniune. Un alt agent al lor, din partea bancii Morgan agita spiritele in statele nordice. Presedintele Lincoln, care a aflat jocul, a incetat in 1862 si 1863 sa plateasca dobanda imensa bancilor lui Rotschild si a dat Congresului insarcinarea sa tipareasca acei dolari numiti ‘Green Buck’ cu care sa plateasca armata Uniunii. Acest lucru, bineinteles, nu a fost pe placul Rotschilds-ilor, care au pus un agent al lor, John Wilkes Booth, sa-l asasineze pe Lincoln. Acesta a fot ucis pe 14 aprilie 1865. ‘Cavalerii cercului de aur’ l-au scos mai tarziu pe ucigas din inchisoare. Acesta a fugit la Londra, unde si-a petrecut restul vietii fara lipsuri, fiind platit de Rotschild. Dupa moartea lui Lincoln, dolarii ‘Green Buck’ s-au scos din circulatie, fiind cumparati pe nimica de banca Morgan si Belmont.
In rezumat, putem spune ca Banca N.M. Rotschild si Fiii controleaza: City-ul din Londra, coloniile coroanei engleze, guvernele englez si francez, Comitetul celor 300, toate lojile Iluminatilor din Europa si America. Prin bancile Kuhn-Loeb, al caror director este Jacob Schiff (fiica acestuia a fost sotia lui Trotzki) si prin banca Morgan, Belmont si Warburg au ridicat imperiul Rockefeller ‘Standard Oil’, liniile ferate Harriman si fabrica de otel Carnegie. Aceste banci sunt cele mai puternice din lume. Establishment-ul Coastei de Rasarit cu mafia ei financiara, politica, academica si mass-media este stapanita de Rockefeller.
Karl Marx
Evreul Moses Mordecai Marx Levi (alias Karl Marx) si prietenul lui, Friedrich Engels, au devenit membrii unei organizatii numita ‘Liga celor drepti’. Aceasta grupare revolutionara si secreta din Franta provenise dintr-o alta organizatie, ‘Societatea celor patru anotimpuri’. Toate acestea erau filiale ale Iluminatilor lui Weishaupt. Ideologia Manifestului Comunist a fost conceputa in ‘Liga celor drepti’ si era de multi ani in circulatie, inainte de a se face cunoscut Marx ca autorul manifestului. Marx a modernizat si sistematizat planurile revolutionare scrise cu 70 de ani inainte de Adam Weishaupt. Luptei contra capitalismului nu-i mai statea nimic in cale. Marx a reusit sa transforme liga in liga comunista (1847). Astfel, se vede limpede cum Iluminatii puneau in America si Anglia bazele unor sisteme capitaliste, iar in alta parte instaurau sisteme anticapitaliste, zise comuniste, pentru a naste un conflict. Machiavelli descrie scopul acestui sistem: omenirea sa fie in permanenta discordie si buimaceala.
Planul pentru un guvern mondial
In anul 1830 a murit Weishaupt in varsta de 82 de ani. Conducerea Iluminatilor bavarezi a fost preluata de Giuseppe Mazzini. El a ocupat acest loc din 1834 pana in 1872. In timpul acesta, Mazzini a avut contacte cu Albert Pike, suveranul maestru al ritului scotian, loja americana si fondatorul Ku-Klux-Klanului. Loja ‘Marelui Orient’ din Europa a fost privita la un moment dat intr-o lumina proasta, din cauza activitatilor revolutionare ale lui Mazzini. De aceea Mazzini si Pike au hotarat sa schimbe organizarea lojilor.
Ei au hotarat sa creeze un for suprem absolut secret, care sa fie centrala internationala. Despre acest lucru se poate citi in cartea ‘Occult Theocracy’ scrisa de Lady Queensborough, paginile 208-209. In acest for suprem se vor alege numai masoni de la al 33-lea grad in sus.
Intr-o scrisoare din 15 august 1871, Albert Pike, expune Iluminatului Mazzini un plan, in care demonstreaza in linii mari modul cum isi vor atinge Iluminatii scopul de a forma un guvern mondial: Pentru aceasta vor fi necesare trei razboaie mondiale.
Primul razboi mondial va fi inscenat pentru ca Rusia tarista sa intre sub controlul nostru, al Iluminatilor. Pe rusi ii vom folosi de sperietoare pentru activitatile noastre in restul lumii.
Al doilea razboi mondial va avea loc prin manipularea neintelegerii dintre nationalistii germani si sionistii politici si provocarea unui conflict. De aici, va rezulta extinderea sferei de influenta ruseasca si intemeierea statului Israel in Palestina.
Al treilea razboi mondial se va naste din contradictia de pareri dintre sionisti si arabii islamici. Planul nostru prevede extinderea foarte mare a conflictului.
Un aspect in acest al treilea razboi mondial il constituie provocarea unui conflict intre atei si nihilisti, pentru a crea o tulburare sociala de o brutalitate nemaiintalnita. Dupa combaterea crestinismului si a ateismului, vom prezenta oamenilor adevarata credinta a lui Lucifer. Declaratia facuta in parlamentul israelian din 1980 ca Ierusalimul sa fie capitala Israelului, are la baza planul sionistilor de a face din Ierusalim capitala unui guvern mondial. Acest fapt l-a anuntat prima data public Ben Gurion in 1862. Asemenea planuri ambitioase pot dezlantui un razboi mondial, fapt prezis in scrisoarea lui Pike catre Mazzini. El a prevazut ca al treilea razboi mondial se va sfarsi prin instaurarea unui guvern mondial. A numi in cadrul ONU, spre exemplu, un guvern care-si va stabili sediul in Ierusalim, cred ca va trece neobservat de majoritatea oamenilor, ca si numirea sediului UNESCO la Geneva sau a controlului international al energiei atomice de la Viena. Instaurarea unei asemenea dictaturi mondiale a fost anuntata si de bancherul Warburg*, directorul bancii FED, pe 17 februarie 1950: ‘Noi vom avea in viitor un guvern mondial indiferent daca ne convine sau nu! Singura intrebare este numai daca acest lucru se va instaura prin violenta sau pe cale pasnica’. William Cooper din Serviciul de informatii al marinei americane (Naval Intelligence) a dat la iveala in cartea sa ‘Behold a pale horse’ ca al treilea razboi este planuit la mijlocul anului 1996. El a fotografiat documente ale acestui plan. Unul din orasele mari ale Americii va fi bombardat. Acest lucru se va pune pe seama extremistilor din Orientul Apropiat, poate din Irak, motiv pentru a dezlantui un razboi.**
Albert Pike si Ku-Klux-Klanul
Din 1840 structura organizatorica a masoneriei americane sta sub strictul control al ‘Ritului Scotian’, fiind impartita in doua sectoare, cel nordic cu centrul la Boston si cel sudic cu centrul in Arkansas.
—– —– —–
* Bancheri evrei din Hamburg: unul a fost seful Serviciului de informatii pe timpul ultimei monarhii in Germania, celalalt a ajuns directorul FED in New York.
** New York, 11.09. 2001, apoi razboaiele din Afganistan si din Irak.
‘Ritul Scotian’ a fost un instrument de strategie al coroanei engleze in secolul al XIX-lea, activitatea acestui rit ducand la conflicte rasiale si acte teroriste.
Exemple: ocuparea Mexicului in razboiul american dintre 1846-1848, campania armata a Ku-Klux-Klanului contra statelor americane sudice intre anii 1867-1870.
‘Ritul Cercului de aur’ cu seful lui, George Bickley, a aparut pentru prima oara in Cincinnati. Ei voiau sa intemeieze o noua zona a sclavagismului cu centrul in Cuba.
Aceasta sub mantaua crearii primei zone de ‘liber schimb comercial’. Ku-Klux-Klan-ul, pe scurt ‘KKK’, a fost intemeiat in anul 1867 la Nashville; dupa marele kyklos (cerc) ii avem deci iar, pe cei din ‘Cercul de aur’. KKK avea emblema cavalerilor de Malta.
In 1843 a fost intemeiat Ordinul B’nai B’rith format din comunitatile evreiesti. Este de asemenea o loja masonica secreta.
Este interesant de citat un pasaj din cuvantarea lui Albert Pike din 4 iulie 1889:
‘Religia noastra, a masonilor celor mai inalti in grad, este credinta neprihanita in Lucifer. Daca Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Cristos nu este Dumnezeu. Dar ei sunt amandoi Dumnezei. Deoarece stiinta ne invata ca nu exista lumina fara umbra, frumusete fara uraciune, alb fara negru. Absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul luminii’.
Pike era satanist. El i-a acordat presedintelui american Andrew Johnson gradul al 32-lea in ‘Ritul Scotian’. In ierarhia ordinelor era o lege, ca cel dintr-un ordin inferior trebuie sa se supuna orbeste ordinului superior, fara sa faca uz de propriul lui discernamant.
In concluzie: contemporanii nostri care, in mod constient, renunta la vointa lor proprie, cedeaza raspunderea lor personala in favoarea altei persoane, organizatii sau conducator, nu merita sa fie tratati civilizat, deoarece in zilele noastre nu este obligatoriu sa se intre cu forta intr-o organizatie sau sa se adere la o religie sau o secta.
Anatole France a scris:
„O prostie rostita de cinci milioane de oameni, ramane totusi o prostie’.
Bill Clinton, ex-presedinte al Statelor Unite ale Americii si fost guvernator al Arkansas a avut ca educator si parinte, care l-a crescut, pe preotul Vaught, care era membru al Ritului Scotian in gradul al 32-lea. Clinton este de asemenea membru in CFR, Comisia trilaterala Bilderberg si al Lojii masonice ‘De Molay’.
Un alt ordin masonic american este ‘Skull & Bones’ (craniu si oase), intemeiat in 1862 de William Hunting Russel, general al Garzii nationale si de Alfons Taft, care a fost in 1876 general, ministru de razboi, in 1884 ambasador in Rusia, judecator al Curtii Supreme si mai tarziu, presedinte al Statelor Unite.
Prin traditie, acesti masoni isi pun pe piatra mortuara imaginea unui craniu si doua oase. O banca importanta, W.A. Harriman Company fondata de Averall Harriman, a fost integrata in Ordinul Skull & Bones. In anul 1920, Harriman a fost cel care i-a finantat pe rusi prin Ruskombanc, prima banca comerciala sovietica. Directorul ei, Max May, a fost membru in Skull & Bones. Ruskombanc a fost controlata de Morgan Bank, partenera bancii Rotschild.
Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, Rusia tarista era singurul obstacol al Iluminatilor de a ajunge la controlul si guvernarea intregii lumi.
In 1881, evreul Theodor Herzl a intemeiat la Odesa ‘miscarea sionista’, cu scopul de a ajuta crearea statului Israel in Palestina. In 1916, cu ocazia unui congres B’nai B’rith la New York, a fost ales bancherul Jacob Schiff ca presedinte al miscarii revolutionare ruse. Jacob Schiff era presedintele bancii Kuhn Loeb & Co.
Pe 13 ianuarie 1917 a venit in America Leon Bronstein, alias Trotzki, unde i s-a eliberat un pasaport american. El a devenit ginerele lui Schiff, iar in palatul bancii socrului sau era la el acasa. Jacob Schiff a finantat ‘rebelii’ ce se pregateau pentru revolutia din Rusia si care erau recrutati dintre evreii ce locuiau in partea de rasarit a New Yorkului. Ei s-au antrenat pe terenurile lui ‘Standard Oil Company’ a lui Rockefeller in New Jersey. Trotzki si Schiff au elaborat planul revolutiei bolsevice in Rusia.
Dupa ce revolutionarii au fost bine pregatiti prin antrenamente, au parasit America finantati cu 20 de milioane de dolari aur din partea bancii lui Schiff.
Acesti revolutionari evrei, impreuna cu Trotzki, au calatorit cu vaporul S.S.Christiania Fjord, special angajat pentru aceasta cursa spre Rusia, pentru a dezlantui acolo revolutia bolsevica.
Aceasta revolutie a fost finantata de multi bancheri din America si din Europa. Punerea la punct a Ohranei, serviciul de informatii tarist, alcatuit din multe organizatii secrete, agenti secreti, agenti dubli, politie si informatori, pe scurt, o organizatie subversiva si criminala, nu a fost o problema prea complicata pentru Iluminati.
Alfred Milner, seful ‘Mesei rotunde’, o grupa a Ohranei, a intrat in miscarea bolsevica ca si alti agenti ai ei, care au intrat in partidul bolsevic. Infiltrarea a fost atat de puternica, incat in 1908, din cinci membri ai comitetului din Petersburg al partidului bolsevic, patru erau din Ohrana.
O imensa suma de bani au dat bancherii internationali si prin Milner. Bolsevicii bine finantati cu bani, au fost superiorii mensevicilor si socialistilor. Doi agenti ai Ohranei au intemeiat ziarul ‘Pravda’, prima fituica comunista. Josef Stalin a fost si el membru al Ohranei si facea legatura intre politia tarista si bolsevici. Banul, catalizatorul coruptiei, a fost de cea mai mare importanta.
In 1917, dupa rasturnarea tarului, Ohrana a fost desfiintata si a fost organizata CEKA, cu membri de zece ori mai numerosi ca Ohrana; apoi, in 1920, si-a schimbat numele in GPU, iar in 1934 in NKVD. In lagarele de concentrare ale NKVD-ului au murit 4 milioane de oameni. In razboi au murit 10 milioane de soldati rusi, iar sub guvernul comunist, pana in 1950, au fost omorati 40 de milioane de civili.
NKVD-ul, ulterior KGB, a avut in 1982, 90.000 de ofiteri si 175.000 de graniceri, devenind cel mai puternic aparat represiv din lume.
‘Gosbank’, banca rusa, functioneaza dupa principiul ‘Federal Reserve Bank’. Ea aduna bani din ‘nimic’ si controleaza orice tranzactie comerciala din Rusia.
Dupa revolutia bolsevica, imperiul lui Rockefeller ‘Standard Oil’, a cumparat 50% din campurile de petrol de la rusi, cu toate ca oficial s-a spus ca au fost nationalizate.
In 1927 Standard Oil a construit prima rafinarie in Rusia, pentru ca rusii sa vanda petrol in Europa. Banii rezultati sunt impartiti intre rusi si Rockefeller.
Traficul cu opium al casei regale engleze
in secolul al XVIII-lea
Inainte de a descrie o serie de aspecte din Anglia, trebuie sa clarificam cateva situatii si notiuni.
Regina Angliei este capul familiei regale engleze si al imperiului colonial englez. Capitala este Londra, unde se afla sediul primului ministru si al cabinetului sau de ministri.
In Londra exista insa un stat independent, ‘City’-ul, la fel ca statul Vatican de la Roma. City-ul, care este socotit cel mai bogat areal din lume, ocupa in inima Londrei 2,7 kilometri patrati.
Guvernul City-ului se numeste ‘Coroana’, compus din 13 barbati, iar regele Coroanei este ‘Lordul Mayor’. Aici se afla cele mai bogate si cele mai influente institutii economice din lume ca: Banca Angliei controlata de Rotschild, Societatea londoneza Lloyd, Bursa de actiuni din Londra, birourile concernelor de comert, ‘Fleet Street’-ul, inima lumii ziarelor si a editurilor etc. City-ul nu apartine Angliei.
El nu este subordonat monarhiei engleze, nici parlamentului, nici guvernului englez. City-ul este adevaratul guvern englez, regina si primul ministru sunt subordonati ‘Lordului Mayor’ de care asculta. La suprafata, guvernul englez se straduieste sa lase impresia ca el este suveran, dar in realitate este numai marioneta City-ului. Daca regina face o vizita in City, Lordul Mayor o intampina la ‘Temple Bar’, poarta simbolica a City-ului. Regina se inclina si cere permisiunea Lordului Mayor de a intra pe teritoriul ‘statului’ lui suveran. El ii da aceasta permisiune, inmanandu-i spada statului. Lordul Mayor straluceste in roba sa, poarta si un lant si paseste inainte, iar regina il urmeaza la o distanta de doi pasi.
Banca Angliei a luat fiinta datorita unui agent al lui Rotschild, William Paterson. Ea este si astazi controlata de imperiul Rotschild.
Aici, in City, in fiecare dimineata, se fixeaza preturile pentru toate bursele din lume la: cacao, cafea, aur, diamante, bumbac, canepa, porumb si absolut tot felul de marfuri.
In Anglia au existat doua imperii separate: unul era imperiul colonial britanic sub stapanirea casei regale, al doilea, imperiul sub stapanirea ‘Coroanei’ (City-ul).
Toate coloniile cu popoare de rasa alba (Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, Canada) erau supuse autoritatii guvernului englez. Celelalte colonii (India, Egipt, Bermude, Malta, Singapore, Hong Kong, Gibraltar, coloniile Africii Centrale) erau coloniile ‘Coroanei’, proprietatea City-ului.
Aceasta nu inseamna ca nu a existat o cooperare. East India Merchant Company (BEIMC) a adunat o avere fabuloasa din comertul cu opium. BEIMC a infiintat ‘Misiunea Inland’, a carei functiune a fost sa angajeze mana de lucru ieftina din China.
Acesti muncitori chinezi, consumatori de opium, au creat astfel societatii o piata de desfacere a acestui stupefiant. Casa regala engleza era atat de activa in acest comert cu opium, incat a infiintat un impozit aplicat producatorilor de opium din India. Imense cantitati de opium au fost transportate pe vasul ‘China Tea Clippers’ din India spre China.
Aceste transporturi au format 13% din venitul national al Indiei si s-au efectuat toate sub controlul ‘Coroanei’, in colaborare cu casa regala. Veniturile au fost astronomice, rezultate din vanzarea opiumului bengal in China. Bineinteles, casa regala engleza nu dorea publicitate in aceasta afacere, de aceea a mobilizat Serviciul secret englez, pe ‘British Military Intelligence Department’ si pe ‘Secret Intelligence Service’.
Din anul 1791 pana in 1891, plantatiile de opium au crescut de la 67 la 663, toate concesionate de ‘Coroana’. Anual se produceau in India 6.358.495 kilograme de opium, din care 6.144.132 importate in China. Acest trafic a durat un secol. In 1843 guvernul chinez a interzis importul de opium, ceea ce a dus la razboiul cunoscut sub numele de ‘razboiul opiumului’.
In 1729, BEIMC a infiintat ‘Comitetul celor 300’. Astazi, aceasta organizatie este una din cele mai influente din lume si are ca scop tot formarea unui ‘guvern mondial’, fiind asa-zisa ‘elita’ a City-ului.
Imperiul bancar Rotschild si bancile aliate au fost toate implicate in comertul cu opium: Banca Hong Kong si Shanghai, The British Bank of the Middle East, Midland Bank, National and Westminster Bank, Barclays Bank, The Royal Bank of Canada si Baring Brothers Bank.
Toate aceste banci sunt in ‘Comitetul celor 300’. Mana de lucru ieftina din China a fost folosita la construirea caii ferate Harriman care a facut legatura intre California si Coasta de Est a Americii. Acesti lucratori chinezi erau consumatori de opium in America. Imperiul feroviar Harriman a fost finantat de N.M. Rotschild & Sons Bank din Londra.
Rotschild si plutonul de executie
De-a lungul istoriei, regii si dictatorii au avut faima de a cheltui mai mult decat puteau sa ia supusilor prin impozite. De aceea, banii de care aveau nevoie erau imprumutati de la banci. Insa prin ce mijloace percepea banca banii de la datornici, daca acestia nu voiau sau nu puteau sa plateasca?
Metoda era razboiul! Finantarea unui guvern functioneaza ca si finantarea unei persoane pentru a-si cumpara un automobil. Daca clientul nu-si poate plati ratele lunare, banca ii ia masina, remorcandu-i-o. Cu ce se remorcheaza o masina? Cu o alta masina. La finantarea guvernelor este acelasi lucru. Nu se finanteaza numai un guvern, ci se dau bani si altor guverne. Debitorul are grija ca ambele tari sa fie la fel de puternice, inegalitatea fiind produsa numai prin finantare. Daca o tara nu-si plateste datoriile, va fi amenintata de o alta tara cu razboi.
De 160 ani lucreaza Rotschild dupa acest principiu.
Nathan si fratii lui au inceput in Europa acest joc, dupa profitul rezultat din razboaiele lui Napoleon. In acest timp s-a instaurat in Europa asa-numitul ‘echilibru intre puteri’ sau ‘echilibru de forte’.
Pentru a-si consolida pozitia de stapan din umbra, Rotschild a trebuit sa cladeasca doua grupari de putere in Europa, cam de acelasi calibru. El trebuia sa fie sigur ca regii ‘A’ puteau fi amenintati de regii ‘B’. Bineinteles, si A si B erau finantati de el. Dar, mai trebuia o a treia putere, ca o ‘polita de asigurare’, daca unele natiuni nu se aliniaza. Aceasta a treia putere era Anglia lui Nathan. Anglia avea suprematia in Europa. Sansele unei parti in razboi erau masurate de partea cui se afla Anglia. Anglia se afla totdeauna de partea celui ce castiga razboiul. Prin eficienta acestei politici, puterea casei Rotschild a crescut asa de mult, incat la inceputul secolului al XX-lea controla jumatate din averea intregii lumi.
Cum se insceneaza un razboi mondial?
Unirea statelor germane sub Bismark a tulburat ‘echilibrul de forte al marilor puteri’, echilibru care a durat in Europa cam peste doua sute de ani. Pana in anul 1871, Anglia a detinut suprematia pe continentul european. Aceasta suprematie a fost mereu atacata de Franta si Spania, dar Anglia a iesit aproape totdeauna biruitoare. Germania devenise puternica datorita coloniilor si dezvoltarii potentialului militar. Iluminatii vedeau in aceasta o primejdie, iar Anglia isi pierdea stapanirea asupra Europei, din punct de vedere economic si militar.
Pentru a contracara acest lucru, bancile internationale, care nu aveau legatura cu economia germana, au cautat cai de a stavili si de a controla Germania. Intre anii 1894 si 1907, Franta, Anglia, Rusia si alte natiuni au incheiat o serie de aliante pentru ca, in cazul unui razboi, sa mearga toate contra Germaniei. In continuare, Comitetului celor 300 i-a revenit sarcina sa puna in scena primul razboi mondial. Din Comitetul ‘mesei rotunde’ s-a nascut o organizatie, RIIA (Royal Institute for International Affairs).
RIIA, cunoscuta si sub numele de ‘Chatham House’ a avut ca membri fondatori pe: Lordul Albert Grey, Lordul Toynbee – eminenta cenusie din MI6, scriitorul H.G. Wells, Lordul Alfred Milner – seful ‘Round Table’ si H.J. Mackinder – inventatorul asa-zisei ‘geopolitici’. RIIA a primit misiunea din partea Comitetului celor 300 sa analizeze modul in care se putea inscena un razboi. Personal au fost insarcinati cu aceasta problema Lordul Northcliff, Lordul Rothmere si Arnold Toynbee. Primii doi lorzi erau frati si dominau presa din Anglia, iar Arnold Toynbee era cunoscut istoric, toti trei fiind evrei.
Acestia au tinut multe sedinte in ‘Wellington House’ unde s-au conceput strategii si metode de a influenta opinia publica si de a o pregati pentru dezlantuirea unui razboi.
Specialistii americani ca Edward Bernays si Walter Lippman si-au dat si ei concursul. Lordul Rothmere a folosit ziarul sau in acest scop si, dupa un test de sase luni, a constatat ca 87% din populatie nu mai gandea rational si critic, ci se lasa influentata. Acesta era si scopul urmarit.
Proletariatul englez a fost de asemenea manipulat prin propaganda, astfel incat a fost convins sa-si trimita fiii cu miile la macelul unui razboi.
Theodore Roosevelt, presedinte al Statelor Unite intre 1901-1909, s-a exprimat in felul urmator: ‘In spatele guvernului, la vedere, troneaza un guvern invizibil, care nu este credincios si nici raspunzator fata de popor. A distruge acest guvern invizibil, alianta fara Dumnezeu intre afacerile corupte si politica marsava, este datoria sefului statului’.
Primul razboi mondial din perspectiva Iluminatilor
Aparent, la inceputul secolului al XX-lea, intre popoare domnea pacea. Dar numai aparent. In culise insa, era de mult programat un macel pe care lumea nu avea sa-l uite repede.
Iluminatii erau convinsi ca pentru a ajunge sa instaleze un ‘guvern mondial’ trebuie sa provoace o stare de devastare barbara, de care nici o natiune sa nu aiba scapare.
Istoricii sunt toti de aceeasi parere, ca motivul razboiului a fost un conflict trivial intre Austria si Iugoslavia. Asasinarea mostenitorului la tronul Austriei, a printului Ferdinand si a sotiei sale Sofia, de catre organizatia secreta ‘mana neagra’, la Sarajevo, a fost motivul inceperii razboiului. Evreul Gavril Princip, atentatorul, a executat ceea ce Albert Pike scrisese in programul sau cu 40 de ani inainte.
Mersul razboiului este binecunoscut, trebuie numai de remarcat situatia Rusiei. Desi avea cea mai mare armata pe atunci, era foarte slab pregatita pentru un razboi.
In 1914, Anglia a promis Rusiei ajutor in cazul unui razboi. Ajutorul militar a fost precizat de Coroana engleza. La inceputul razboiului, Anglia a redus imediat ajutorul cu 10%. Probabil, planul Iluminatilor a fost sa puna Rusia in primejdie. Cu cat razboiul inainta, cu atat ajutorul devenea mai slab.
In timp ce milioane de rusi cadeau pe campul de lupta, agentii lui Rotschild pregateau terenul pentru revolutia pe care planuiau sa o extinda si asupra Germaniei infrante.
Revolutia a izbucnit in Rusia in 1917 si tarul a fost alungat. Un guvern provizoriu sub printul Georgi Luvov nu a putut opri mersul revolutiei. Trotzki impreuna cu rebelii lui au parasit New Yorkul pe vasul Cristiania Fjord, cu 20 de milioane dolari, pornind spre Rusia.
Vasul inchiriat de bancherul Jacob Schiff a fost oprit de autoritatile canadiene pe 3 aprilie 1917 intr-un port in Noua Scotie. Pentru un moment, planul Iluminatilor parea ca da gres. Dar bancherul Schiff, prin influenta sa, a facut posibila calatoria spre Europa a lui Trorzki. Acesta s-a oprit mai intai in Elvetia, unde s-a intalnit cu Lenin, Stalin, Kaganowitsch si Litvinov, pentru a definitiva planul strategic. Interesant de mentionat ca mai toti agentii natiunilor aflate in conflict se intalneau in Elvetia. In 1815, dupa Congresul de la Viena, Elvetiei i se acordase acest statut de neutralitate. Din intamplare? Sau un locsor sigur in centrul Europei era pe placul celor ce trag sforile din umbra?
Din Elvetia, drumul mai departe spre Rusia al agentilor, al revolutionarilor cu bani si echipament, a fost asigurat de Max Warburg, fratele evreului bancher Paul Warburg, seful serviciului secret german sub regele Wilhelm. Acesta a procurat un vagon sigilat si convoiul a trecut prin Germania. Fratii Warburg erau originari din Hamburg. Unul a devenit seful bancii ‘Federal Reserve’ in America, celalalt seful Serviciului secret german.
In Rusia, Lenin a fost seful activitatilor politice, iar Trotzki, seful armatei. El a organizat Armata Rosie. Numele nu este intamplator. Armata Rosie bolsevica sub conducerea lui Trotzki a fost unealta ucigatoare a lui Rotschild, emblema rosie a bancherilor internationali.
Este un adevar istoric recunoscut ca majoritatea revolutionarilor lui Lenin au fost evrei. ‘Times’ scria in anul 1929, pe 29 martie, ca fenomenul interesant in revolutia bolsevica este procentul mare de elemente straine si nu rusesti. Din cei 30 de comisari ce au avut rol conducator, trei sferturi au fost evrei.
Generalul rus A. Nechvolodov scria ca Jacob Schiff a dat in continuare 12 milioane de dolari acestor revolutionari. Serviciul secret francez da la iveala pe toti bancherii care au finantat revolutia rosie: Felix Warburg, Otto Kohn, Mortimer Schiff, Jerome Hananer, Max Breitung din America si Max Warburg, Olaf Aschburg, Jivtovski din Europa.
In acelasi timp, Bakhmetiev, ambasadorul rus din America, da la iveala transportul aurului rusesc intre 1918 si 1922 din Rusia spre New York. Datorita agentului Max Warburg si Germania a transferat bani revolutionarilor bolsevici. Pana in 1918 au fost transferate 40.580.997 marci, iar dupa luarea puterii de catre Lenin, trezoreria germana a dat 15 milioane de marci bolsevicilor.
Masacrul sangeros al milioanelor de rusi si inrobirea multor milioane de oameni sub comunism, i-a lasat indiferenti pe bancherii internationali in actiunea lor spre hegemonia lumii.
…………………………………………………………………….
Finantarea revolutiei bolsevice
Colonel House
Max Warburg Paul Warburg
6.000.000 Jacob Schiff
20.000.000
Trotzki
Lenin
Rotschild Vanderlip
5.000.000 Morgan Harriman
Alfred Milner Rockefeller
Declaratia Balfour
Stabilirea regimului marioneta sub Lloyd George in Anglia, a adus o schimbare radicala in atitudinea acesteia fata de sionisti. Noul ministru de externe, Arthur Balfour, scrie lui Lionel Rotschild pe 2 noiembrie 1917, urmatoarea scrisoare:
Dragul meu Baron Rotschild,
Cu deosebita bucurie va pot aduce la cunostinta din partea guvernului Majestatii sale, urmatoarea declaratie: cabinetul a aprobat sfortarile evreilor sionisti si le-a acordat totala simpatie.
Guvernul Majestatii Sale priveste cu bunavointa formarea unui Stat evreiesc in Palestina si va sustine acest proiect cu putere.
Bineinteles, este clar ca drepturile civile si religioase ale cetatenilor neevrei din Palestina nu vor fi incalcate, precum si statutul politic al evreilor din alte state nu va fi influentat.
Va sunt indatorat daca transmiteti acestea congresului sionist.
Cu salutari cordiale,
Arthur James Balfour
Interesant este ca, la data cand a fost scrisa aceasta scrisoare, Palestina se afla sub turci.
Unora le promite un guvern, altora un teritoriu ce se afla in posesia unei a treia puteri. Cativa ani mai tarziu, turcii au fost invinsi. Anglia capatase protectoratul asupra Palestinei si Egiptului, iar Franta asupra Siriei si Libanului.
Rotschild a folosit influenta sa asupra Americii, ca sa treaca de partea aliatilor in primul razboi mondial: aliatii, in acest timp, aveau de furca cu turcii si germanii.
Cartierul general al sionistilor a fost transferat de la Berlin la New York. Seful era judecatorul Louis Brandeis.
Doi agenti importanti ai lui Rotschild au fost Edward House si Bernard Baruch. Acestia doi au jucat un mare rol in Statele Unite. Baruch a fost instrumentul cel mai important in alegerea presedintelui Woodrow Wilson, iar House a fost consilierul intern al presedintelui Wilson si seful lui ‘State Department .
De la sine inteles ca presedintele Wilson devenise, sub influenta lui House, marioneta lui Rotschild.
Dovada este faptul ca Wilson nu are nici un veto la infiintarea bancii particulare ‘Federal Reserve’ si a cerut Congresului aprobarea de a intra in razboi contra Germaniei. Congresul si poporul au votat pentru, datorita si propagandei duse in acest scop.
Oameni de stiinta ca Thomas Beardon sau Preston Nichol au scris carti care au tratat tehnica de propaganda dusa in Statele Unite spre a pregati opinia publica pentru un razboi in Europa.
Propaganda sub titlul ‘sa faca lumea mai sigura prin democratie’ a fost lansata de Iluminati, care il vedeau pe Woodrow Wilson drept reprezentantul ‘noii libertati’ cu scopul de a atrage America in razboi.
Primul razboi mondial a fost o afacere foarte buna pentru Iluminati. Bernard Baruch a fost presedintele Comitetului industriei de razboi si averea lui a crescut de la un milion dolari la doua sute de milioane de dolari.
O alta actiune a presedintelui Wilson a fost ideea data Congresului de a fonda ‘Liga Natiunilor’, ceea ce s-a si intamplat, cu scopul ca mai tarziu Liga Natiunilor sa se transforme in ONU.
Politica de neutralitate a Americii, atat de aparata de George Washington, a fost ingropata. Washington, in mesajul lui de adio, a predicat sus si tare neutralitatea Americii, care a fost exprimata si in doctrina Monroe.
America devenise, prin sarlatanie, o unealta militara in mana bancherilor internationalisti.
Rusia tarista, un spin in ochii Iluminatilor, fusese rasa de pe scena lumii. Primul razboi mondial a adus tarilor beligerante datorii astronomice. Bancherii doresc datorii cat mai mari, acestea aducandu-le castiguri fabuloase din dobanzi.
Tratatul de la Versailles a fost conceput dupa planul Rotschilds-ilor. De partea americana era Woodrow Wilson, marioneta lui Rotschild, cu sfetnicii sai, si agentii Baruch si House.
Din partea Angliei, mai bine-zis a ‘Coroanei’, era Lloyd George si Comitetul celor 300. Consilierul lui a fost sir Philip Sasoon, ascendentul direct al lui Aneschel Rotschild si membru in ‘Privy Council’ (Consiliul de stat secret).
Din partea Frantei au fost in delegatie primul ministru Clemeneau si George Mandel. Mandel, nascut Jerobeau Rotschild, era adesea numit si Disraeli al Frantei.
Colonelul House a fost persoana cea mai de vaza in tratatul de la Versailles. Este cunoscut un caz cand Clemeneau a intrat in biroul lui House, unde tocmai se gasea Wilson. Wilson a trebuit sa paraseasca biroul, pentru ca Clemeneau si House sa se poata intretine nestingheriti.
Acest tratat satisfacea pe militaristii imperialisti si pe hoti. A fost o lovitura de moarte pentru toti cei ce credeau ca dupa razboi va urma pace si intelegere.
Nu a fost un tratat de pace, ci o declaratie de razboi. Lloyd George declara: ‘Avem un document scris care garanteaza un nou razboi in douazeci de ani; daca se impun unei natiuni conditii pe care nu le poate indeplini, atunci ea este silita sau sa incalce tratatul, sau sa faca razboi’.
Cunoastem acum grupurile de persoane care erau in spatele tratatului de la Versailles si ce scop au urmarit.
Unii ignoranti poate ca si astazi pun la indoiala Protocoalele Sionului, dar prezenta agentilor lui Rotschild in acest tratat, in nici un caz nu se poate spune ca a fost intamplatoare.
Masa Rotunda
The Round Table (Masa Rotunda) a luat nastere din dorinta magnatului aurului si diamantelor, Cecil Rhodes, de a instala un nou ‘guvern mondial’.
Biograful sau, Sarah Millin, o numeste mai concret ‘dorinta de a guverna lumea’. In anul 1890, Cecil Rhodes avea un venit anual de un milion de lire sterline. El cheltuia sume enorme. Rhodes a lasat mai multe testamente.
Frank Avdelotte, in cartea sa ‘American Rhodes Scolarship’ arata ca din primul testament se desprinde dorinta lui Rhodes ca Anglia sa stapaneasca intreaga lume cu o singura limba, cea engleza. Puterea ei sa fie atat de mare, incat sa faca razboaiele imposibile.
De fapt, primul care a conceput o asemenea organizatie de dominatie a lumii a fost Weishaupt Iluminatul. Aceasta a servit ca model comunistilor.
Aceeasi carte ne arata ca in 1888 Rhodes a scris un al treilea testament, in care lasa intreaga lui avere lui Rotschild. In testament se refera si la intelegerea lor in scris, care contine ‘ceea ce am vorbit noi intre patru ochi’.
Intr-un post scriptum catre Rotschild, Rhodes scrie: ‘Cu privire la constituirea unui asemenea plan, luati modelul Iluminatilor’.
In ultimul sau testament, Rhodes il numeste pe ginerele lui Rotschild sa dispuna de intreaga sa avere. Cu acesti bani s-a infiintat in 1891 nucleul organizatiei conduse de Lordul Alfred Milner. Ea s-a numit ‘Masa Rotunda’ si isi ducea activitatea in spatele guvernului englez.
Acesti oameni au provocat primul razboi mondial, pentru a fauri guvernul mondial. Daca acest lucru s-ar fi infaptuit, omenirea ar fi fost scutita de nenorocirile ce au urmat.
Dupa incetarea ostilitatilor, in noiembrie 1918, Woodrow Wilson a venit in Europa cu consilierul sau, colonelul House, pentru a constitui Liga Natiunilor. House a luat contact cu membrii ‘Mesei Rotunde’, care au fost convocati la Conferinta de Pace de la Paris in 1919.
Acest grup a plecat apoi in America, unde au constituit in 1921 CFR (Council of Foreign Relations), CFR si ‘Masa Rotunda’ aflandu-se sub influenta Bancii Morgan.
Fundatii:
Rhodes Rockefeller
Rotschild Carnegie
Milner Ford
The Round Table
Kun Loeb Executive
Baring Brothers Department
Dillon, Read
Lehmann, Bros Rand
Goldmann, Sachs Hudson Institute
Chase Manhattan Brookings Institute
Rockefeller Fund for Republic
Banca Schiff Lovestone
Banca Warburg Dubinsky
Banca Vanderlip Reuther
Banca Baruch
Banca Morgan Standard Oil
IBM, Xerox
Pan American
Eastman Kodak NBC, CBS, Time,
Firestone Fortune, Look
U.S.Steel Newsweek
New York Times
Washington Post
Simon & Schuster
Saturday Review
Business Week
Pregatirea celui de al doilea razboi mondial
In 6 februarie 1929, Montague Norman, presedintele bancii engleze, a plecat la Washington pentru a purta convorbiri cu ministrul de finante american, Andrew Mellon. Consecinta a fost ridicarea imediata de catre Federal Reserve a dobanzii oficiale.
La 9 martie 1929, Paul Warburg scria in Financial Chronicles: ‘daca speculatiilor nelimitate li se da posibilitatea de a se extinde, atunci falimentul este sigur’. Cei initiati s-au retras de la bursa si au cumparat aur si argint.
In toamna anului 1929 a sosit momentul cand bancherii internationali au apasat pe buton. Agentii lor au pregatit propaganda actiunilor la bursa, tranzactiile au fost enorme, dupa care a urmat ruina financiara. Ea a aruncat America in depresiune si in scurt timp, in toata lumea s-a instalat stagnarea si somajul.
Iluminatii au putut cumpara pe nimic firme si terenuri si au avut posibilitatea de a influenta guvernul american. CFR a inceput sa atraga in sfera lui de influenta oameni importanti din lumea afacerilor guvernului, presei si armatei.
Germania, in adanca depresiune economica, ramasese in urma cu platile stipulate in tratatul de la Versailles si ceruse un moratoriu. Acesta a fost respins de aliati: ca urmare Franta a ocupat regiunea Ruhr. Muncitorii insa au declansat greva generala si ocupantii si-au dat seama de esecul acestei actiuni.
Dupa ce Germania a acceptat planul Dawes (conceput de Morgan), trupele straine au parasit regiunea Ruhr.
Germaniei i s-au acordat credite de 800 de milioane de dolari. A urmat planul Young (Owen Young – un agent al lui Morgan), apoi infiintarea Bancii internationale de plati in Elvetia.
Sistemul Dawes, Young si Banca internationala de plati au fost toate infiintate cu scopul de a realiza profituri. Este un sistem machiavelic: pe de o parte bancherii imprumuta bani celor aflati in razboi, pentru ca, pe de alta parte, tot ei sa le dea credite, cu care sa-si plateasca datoriile de razboi.
Sumele enorme date de capitalul american sub forma de credite, au folosit pentru a pune pe picioare masinaria de razboi a lui Hitler. Sectorul economic american, ce avea o mare influenta, a cunoscut natura nazismului; cu toate acestea, l-a sustinut masiv in toate domeniile unde a fost posibil, constient fiind ca la sfarsit va avea loc un razboi in care va intra si America. Acest lucru este astazi dovedit. Au fost publicate si stau la dispozitia tuturor celor ce vor sa se informeze, toate protocoalele si rapoartele ‘Hearings’ ale comisiilor congreselor guvernului american si Camerei reprezentantilor intre 1928-1946. Unele dintre acestea sunt: ‘House Subcommittee to Investigate Nazi Propaganda 1934’, ‘House Temporary National Economic Committee 1941’, ‘Senate Subcommittee on War Mobilization 1946’.
Istoricul Edward Griffin demasca anii dinaintea celui de al doilea razboi mondial, cand s-a format un Cartel international cu centrul principal in Germania, care controla intreaga industrie chimica si farmaceutica din lume, cu filiale in 93 de tari, cu numele de I.G. Farben.
Acest Cartel este unic in istorie. Rockefeller a vandut 546.000 actiuni ale Standard Oil catre I.G. Farben. Doi ani mai tarziu, I.G. Farben a semnat un contract cu Alcoa Aluminium.
Acest Cartel a fost controlat de Rotschild si prin el s-au dat sume imense si SS-ului. In consiliul de conducere al Cartelului I.G. Farben se aflau Max si Paul Warburg (Federal Reserve), C.E. Mitchell (Federal Reserve) si H.A. Metz (Bank of Manhattan).
Herman Schimitz, presedintele Cartelului, a fost in acelasi timp in consiliul de conducere al Deutsche Bank si al Bancii internationale de plati din Elvetia. Averell si fratele sau, Roland Harriman, au finantat SS-ul prin Union Bank, asociata cu Thyssen.
Din opt directori ai acestei aliante Thyssen-Harriman, patru erau din organizatia ‘Skull & Bones’ si doi national-socialisti. Harriman a finantat in acelasi timp pe sovietici si pe nazisti prin Brown Bros Harriman Bank. In consiliul acestei banci era Prescott Bush, tatal lui George Bush senior.
Pana in 1936 au fost peste 100 firme americane angajate in economia hitlerista. Conventia acestora a fost sa nu se ia nici un venit din Germania, toti banii sa fie creditati lui Hitler.
Abia dupa atacul japonezilor la Pearl Harbor firmele americane au incasat aceste venituri.
Dupa cum se vede, totul a fost planuit pana in cele mai mici amanunte. Ele insa au fost cunoscute numai Iluminatilor.
Desi s-au scris sute de carti despre tragedia celui de al doilea razboi mondial, foarte putini oameni cunosc adevaratele motive ale acestui razboi, cel mai costisitor dintre toate. Istoria, asa cum este scrisa in cartile oficiale de istorie din SUA, Germania, Anglia sau Japonia, are foarte putina asemanare cu realitatea, cu adevaratele motive si scopuri ale acestui razboi.
Mass-media, creatoare de imagini cu pensula, in numele informatiei si al educatiei, a realizat intreaga opera de a arunca nisip in ochii opiniei publice si poarta raspunderea pentru nivelul ei de gandire atat de scazut, incat poate fi caracterizat ca o ‘incalceala lipsita de capacitatea de reactie’.
Incet si sigur, insa, adevarul iese la iveala. Ceea ce avem la indemana sunt date istorice, insa numele celor care trag sforile nu sunt pomenite nicaieri.
Conform pactului Hitler-Stalin, urma ca Polonia sa fie impartita in doua, fapt implinit de Hitler in septembrie 1939.
Dupa tratatul semnat cu douazeci de ani in urma (clauze in spiritul Iluminatilor), Anglia si Franta erau obligate sa intre in conflict de partea Poloniei.
Chamberlain, socotit un las, a fost inlocuit cu masonul si ex-sionistul Churchill. Acesta a inceput jocul, dispunand bombardarea Germaniei. Hitler nu a fost pregatit pentru un razboi cu Anglia, de aceea a cautat cu orice pret sa-l opreasca. In 1933, intr-o cuvantare, Hitler a asigurat Anglia ca, daca aceasta va fi amenintata de comunism, el este gata sa o apere.
In mai 1940, germanii au permis englezilor sa-si retraga 335.000 de soldati din Dunkerque. Hess a sosit in Anglia cu scopul de a face pace intre aceste doua natiuni. Dar, alianta Churchill-Baruch a fost mai puternica.
Baruch l-a convins pe Churchill sa infiinteze statul Israel. Churchill a dat ordin pe 23 mai 1939 ministrului coloniilor, lordului Lloyd, sa retraga trupele engleze din Palestina si sa permita evreilor sa se organizeze militar pentru propria aparare.
Adolf Schicklgruber si Organizatia Thule
Ca sa aducem putina lumina in istoria celui de al treilea Reich, precum si in rolul lui Adolf Hitler, trebuie sa pornim mai dinainte. Se vorbeste mereu de doctrina rasiala, de nimicirea evreilor, de criminalul Hitler, insa nicaieri nu se pomeneste cum si-a format ideologia sa, cine l-a pus in pozitia pe care a avut-o si cine l-a finantat.
Cartile ce contin asemenea informatii sunt imediat interzise sau indepartate.
In 1890, personalitati proeminente din Anglia au format ‘Ordinul ermetic al amurgului de aur’ (The Hermetic Order of the Golden Dawn). Membrii erau masoni din loja Rosacruce ca: Florence Farr, laureatul Nobel pentru literatura – B.Yeats, autorul cartii Dracula – Bram Stoker, Gustav Meyerink, autor cunoscut, Allister Crowley, cel mai cunoscut magician al secolului si altii.
Aceasta organizatie se ocupa cu magia si cu stiinta esoterica.
O ramura a acestei organizatii s-a format in Germania in 1917. Rudolf von Sebottendorf a venit in 1917 din Turcia (unde a fost recrutat de masoni) si, impreuna cu alti patru membri, printre care preotul Gernot, s-au intalnit la Viena, unde s-au hotarat sa cerceteze misterul Templierilor.
Din anul 1307, Templierii transmit din tata in fiu secrete legate de invatatura lui Cristos si intrarea noastra in mileniul Varsatorului. Pater Gernot le-a explicat ca trecerea din mileniul Pestelui in cel al Varsatorului sta in legatura cu rotirea Soarelui.
Asa cum Luna inconjoara Soarele in 12 luni, tot asa si Soarele inconjoara ‘Soarele negru’ (un soare central) in 12 perioade. O asemenea perioada cosmica numara 2155 de ani care fac ‘anul cosmic’ cam de 25.860 de ani.
Dupa spusele Templierilor, pe noi ne asteapta la schimbarea de mileniu un sfarsit de an cosmic si inceputul altui an cosmic. Dupa 25.860 de ani se termina anul cosmic al Pestelui, care este caracterizat prin radiatii slabe ale Pamantului.
In anul cosmic cu care incepe epoca Varsatorului, Pamantul are radiatii mai puternice. Totodata, cand are loc aceasta schimbare, au loc si perturbari religioase, politice, sociale si chiar geologice.
Dupa prezicerile Templierilor, anii cu date importante sunt 1934, 1962 (cand incep radiatii puternice), 1990. Important este pentru ei pasajul din Noul Testament unde Cristos spune evreilor: ‘Imparatia lui Dumnezeu vi se va lua si se va da altui popor care va aduce fructele asteptate’ (Matei 21, 43, Noul Testament).
Acest ordin a convins ca poporul despre care este vorba este poporul german. Dupa Vechiul Testament, Yahwe este Dumnezeul raului, este satana (Moses scrie: ‘Ani ha El Schaddai’ El Schaddai = Satana, Moses 17, 1).
Cu asemenea informatii, pentru templieri pozitiile erau clare: Dumnezeul din Vechiul Tesament este rau, distrugator, cei ce cred in el (evreii) distrug lumea, natura si pe oameni. Templierii erau convinsi si de textul Evangheliei lui Ioan, capitolul 8, 30-45, in care Cristos spune evreilor:
‘Voi spuneti ca Abraham este tatal vostru. Daca voi spuneti ca sunteti copiii lui Abraham, atunci trebuie sa impliniti faptele lui. Dar voi incercati sa ma ucideti pe mine, care v-am adus adevarul de la Dumnezeu. Daca Dumnezeu este tatal vostru, voi ar trebui sa ma iubiti, eu sunt trimisul lui Dumnezeu. De ce nu vreti sa intelegeti vorbele mele? De ce nu vreti sa le auziti? Voi aveti ca tata pe diavol si faceti ce vrea el! El este un ucigas si nu are de partea lui dreptatea. El este tatal mincinosilor si voi vorbiti limba lui.’
Grupul din jurul lui Sebottendorf a format in 1918 la Bad Aibling ‘Organizatia Thule’. In octombrie 1918, un anume Adolf Schicklgruber (Hitler era numele de fata al mamei lui), se face remarcat prin talentul lui oratoric. Ocultist si esoteric, adera la aceasta organizatie, care intemeiaza DAP (grupul de activitate german), din care mai tarziu se nasc NSDAP si SS. Acestia sunt cei din loja ‘Soarelui negru’ (schwarze Sonne).
Membrii organizatiei Thule (Thule este un oras, asa spune legenda, in nordul Europei, populat de rasa ariana si scufundat o data cu Atlantis), pe langa practicile luate de la ‘Golden Dawn’ se ocupau cu yoga, Tantra, magia, ocultismul, stiintele Templierilor, astrologia.
Foarte pronuntata era stiinta ariana, in mod special combaterea evreilor. Emblema lor era svastica si salutul lor era ridicarea mainii drepte. Teoria si practica celui de al treilea Reich era bazata pe principiile organizatiei Thule.
Membrii cei mai importanti ai organizatiei Thule au fost: R. von Sebottendorf, Guido von List, Adolf Hitler, Rudolf Hess, H. Gring, Alfred Rosemberg, Hans Frank, prof.dr. Hanshofer, Theo Morell, Rudolf Steiner, Contesa Westrop si Treibisch Lincoln. Treibisch Lincoln, evreu ocultist, amic al lui Hitler, i-a dat acestuia 100.000 marci in anul 1920, cu care Hitler a devenit proprietarul ziarului ‘Observatorul popular’.
Organizatia Thule mai credea ca pamantul este gol in interior (ceea ce cred si tibetanii lui Dalai Dama), iar aici se afla o permanenta lumina a unui Soare: intrarile in interiorul lui erau prin Polul Nord si Polul Sud. In timpul celui de al doilea razboi mondial s-au facut doua expeditii la poli pentru cercetari. Aceasta lumina a unui Soare interior da nastere Aurorei Boreale, apa ghetarilor este apa dulce si vantul de la 76 latitudine este un vant cald, de aceea pasarile zboara spre nord peste ghetari si, la topirea ghetarilor, iese la iveala polen de flori. Membrii Thulei luau aceste mituri in serios: ideologia guvernantilor celui de al treilea Reich cu tema El-Schaddai, persecutia evreilor, proorocirea lui Isaia, secretul Templierilor care, se pare, aveau mintea tulburata.
Medicul personal al lui Hitler, Theodor Morell, scrie ca inca de la varsta de 20 ani acesta a fost inclinat spre misticism si ca lua droguri. Impreuna cu librarul Pretoche din Viena, Hitler lua stupefiante ‘Peyotl’, pentru ca prin halucinatii sa poata patrunde misterele. Morell spune ca in ultimii sase ani ai vietii lui, a luat stupefiante si calmante.
Dupa nereusita lovitura de stat din Mnchen in 1924, Rudolf Hess s-a ocupat de instructia politica a lui Hitler. Haushofer, cel mai de seama magician de pe vremea aceea, l-a initiat in ocultism.
Haushofer a avut o viziune: Hess pasind in salile castelelor englezesti si cautand sa faca pace intre Anglia si Germania. De aici zborul lui Hess in Anglia.
Hess s-a ocupat si de textul manuscrisului cartii ‘Mein Kampf’, pe care l-a redactat la masina de scris. Se spune ca Hitler a fost si membru al lojii ‘Centuria de aur’, o loja de gradul 99.
Pe glob exista 99 de loji de acest fel. Fiecare loja are ca sef un demon: acestia sunt foarte periculosi si in stransa legatura cu magia neagra a tibetanilor. Numai astfel se poate explica discursul lui Hitler din 30 ianuarie 1945: ‘In aceasta lupta nu va iesi biruitoare Asia, ci Europa. In fruntea ei va sta natiunea care de 1500 de ani a ridicat Europa mai presus de Orient, natiunea germana, marele nostru Reich!’
Cu privire la disparitia lui Hitler, faptele sunt neclare. Miguel Serranos, ambasadorul Republicii Chile la Viena, povesteste ca loja a 99-a l-a ajutat pe Hitler sa fuga in America Latina. In martie 1979 unele ziare au scris ca s-a gasit avionul sau personal in America de Sud. Inginerul austriac de aviatie Joseph Greiner a publicat in Elvetia in 1945 o carte, unde afirma ca l-a vazut personal pe Hitler imbarcandu-se intr-un avion la Berlin Tempelhoff la ora 2 dupa amiaza, pe 30 aprilie 1945.
Organizatia Thule si SS-ul au conlucrat intens cu o colonie tibetana din Berlin. Se cunoaste faptul ca Hitler avea contact cu un calugar tibetan care purta manusi verzi si spunea ca are cheile tunelului Arianei (tunel ce duce prin Himalaia spre interiorul Pamantului).
Pe 25 aprilie 1945, cand rusii au intrat in Berlin, intr-o cazemata au fost gasiti sase tibetani morti, asezati in cerc, in mijloc aflandu-se un tibetan cu manusi verzi. Se pare ca a fost o sinucidere colectiva. Pe 2 mai 1945, rusii au descoperit in Berlin peste o mie de soldati tibetani morti, care au luptat de partea germanilor.
Care a fost pozitia Americii?
Majoritatea americanilor nu voiau sa auda de o participare la razboi. Dar Iluminatii erau de alta parere. Al 32-lea presedinte, Franklin, declara: ‘Roosevelt era primul maestru al unei loji, membru al CFR si al Comitetului celor 300’. Consilierii lui intimi au fost Baruch si House.
Iluminatii i-au plasat bine pe acestia doi, ceea ce a avut drept rezultat faptul ca Roosevelt a fortat promulgarea unei legi anticonstitutionale, care obliga, cu incepere de la data de 30 aprilie 1933, pe fiecare cetatean sa depuna aurul la banca FED, sub pedeapsa de 10.000 de dolari sau 10 ani inchisoare pentru nesupunere. Pentru o uncie, banca a platit 20,67 dolari, cu toate ca pretul pe piata era de 35 de dolari uncia.
Roosevelt i-a provocat pe japonezi sa intre in razboi, cerandu-le in ultimatumul din 26 noiembrie 1941 sa-si retraga trupele din Indochina si Manciuria. Sunt date istorice exacte, dar tinute in secret.
Congresul american a aflat de acest ultimatum dupa atacul de la Pearl Harbor. Japonezii au intreprins totul pentru a evita un razboi cu America. Printul Konoye, ambasadorul Japoniei in America, a cautat de nenumarate ori sa vorbeasca cu presedintele la Washington si la Honolulu, dar acesta nu l-a primit niciodata.
In acelasi timp, presedintele si-a mintit propriul popor intr-o cuvantare in care a spus:
‘Ma adresez mamelor si tatilor, facandu-va o promisiune: am spus totdeauna si o spun si acum, ca fiii vostri nu vor fi trimisi in razboaie straine’.
Militarilor americani le-a fost cunoscut faptul ca japonezii vor ataca Pearl Harbor. Ambasadorul american la Tokio, Joseph Grew, i-a scris lui Roosevelt, pe 27 ianuarie 1941, ca in cazul unui razboi, Japonia va ataca Pearl Harbor. Membrul Congresului, Dies, a adus acest fapt la cunostinta lui Roosevelt, inmanandu-i si o harta strategica, cu planul de atac asupra Pearl Harbor. El a fost obligat sa nu vorbeasca despre acest lucru.
In 1941, serviciul secret american a descifrat Codexul militar japonez. Roosevelt si consilierii lui au stiut exact data, ora si locul unde vor ataca japonezii. Al Bielek si Nikola Tesla, care lucrau si erau stationati in Pearl Harbor, au fost evacuati inainte de atac. Acesti doi ingineri erau prea importanti ca sa fie sacrificati – ei lucrau la ‘experimentul Philadelphia’, care cerceta energia magnetica. Au murit multi americani la Pearl Harbor, iar presedintele putea acum sa-i numeasca pe agresorii japonezi ‘porci vicleni’ si sa intre in razboi.
Pentru a duce intreprinderea la bun sfarsit, Roosevelt l-a numit ca sef al armatei pe Eisenhower. Cariera acestui soldat american merita sa fie studiata, pentru a vedea cat de sus poate ajunge cineva care ii are in spate pe Iluminati. El a fost si amic cu Baruch.
In 1941 a fost inaintat la gradul de colonel, iar trei luni mai tarziu, seful armatei a treia. Peste alte trei luni, a fost numit general de brigada. Pe 12 decembrie in acelasi an, la Washington, i-a fost incredintata strategia intregii operatiuni de razboi, pe 16 februarie 1942 a fost inaintat la gradul de sef al statului major al ‘War Plans Division’, iar peste doua luni a preluat comanda. Peste alte trei luni a preluat comanda peste ‘European Theatre of Operations’. O luna mai tarziu, a fost numit general locotenent, iar sase luni mai tarziu general – cinci stele. Pe 24 decembrie 1942 ajunsese cel mai mare comandant peste operatiunile din Europa.
Dupa ce trupele germane au fost respinse in Roma, soldatii lui Mark Clark au fost retinuti, desi ei puteau cu usurinta sa inainteze spre Iugoslavia, Viena, Budapesta si Praga. In locul executarii acestei operatiuni, soldatii americani au fost trimisi in Normandia, unde aveau sa piara peste 100.000. Acest lucru a avut consecinte nefaste pentru Europa de Est. In 1943, la Conferinta aliatilor de la Quebec, la staruinta generalului Marshall, a fost adoptata o rezolutie numita ‘pozitia rusa’, in care se spunea: ‘pozitia ruseasca dupa razboi va avea un rol dominant’.
Roosevelt, Marshall si Eisenhower au dus razboiul in spiritul Iluminatilor, dand posibilitatea armatei rosii sa se desfasoare.
Ginerelui lui Roosevelt, col. Curtis B. Dall, ii datoram aflarea multor amanunte extrem de importante, care erau tinute secret. Tot el a dat la iveala cazul George Earle, fost guvernator in Pennsylvania, ambasador la Viena intre 1935-1939, apoi in Bulgaria intre 1940-1942, iar apoi atasat personal al lui Roosevelt la Istanbul.
Inca din primavara anului 1943, a fost contactat seful serviciului german de informatii, care i-a adus la cunostinta lui Earle ca Hitler este gata sa capituleze, daca armatei germane i se da posibilitatea sa se retraga.
Dupa aceasta intalnire, Earle a fost contactat de catre von Pappen, care i-a comunicat acelasi lucru. Lui Earle nu i-a venit sa creada, dar vazand ca nemtii iau acest lucru in serios si il doresc urgent, a trimis lui Roosevelt trei depese la rand, ramase toate fara raspuns. Iluminatilor nu le convenea o capitulare a Germaniei in 1943.
Pe 24 martie 1945, Roosevelt s-a adresat lui Earle, interzicandu-i sa pomeneasca vreo vorba despre aceasta afacere.
Pentru a intelege mai bine interdependentele celui de al doilea razboi mondial, este foarte importanta cartea ‘From Major Jordans Diaries’ (Din jurnalele maiorului Jordan). Aceasta carte este jurnalul maiorului Jordan si este tinuta la secret in America: ea a fost scoasa de pe piata, nimeni nu o mai editeaza, iar bibliotecile o tin ascunsa.
Maiorul Jordan a fost un veteran american din primul razboi mondial, care a primit postul de ‘om de legatura’ intre guvernul american si cel rus. Primii doi ani a facut serviciul in New York, Montana, iar din 10 mai 1942 in United Nations Dept. nr. 8, Lend Lease Division, New York Airport, New Jersey, International Section, Air Corps, U.S. Army.
Maiorul Racey Jordan a fost foarte surprins de influenta colonelului rus Anatoli Kotikov asupra asistentului lui Roosevelt, Harry Hopkins. De cate ori rusii aveau nevoie de ceva, era de ajuns un telefon al lui Kotikov catre Hopkins si livrarea urma imediat. Mai tarziu, Jordan a remarcat niste cufere negre, care insoteau aproape fiecare transport. Curios, el a reusit sa deschida cateva cufere, in ele gasind acte despre energia nucleara, o lista de materiale destinate Uniunii Sovietice, cum ar fi: un kg uraniu 92, Yyklotron, Proton, Deuterium. Jordan nu stia ce inseamna toate acestea.
In Siberia s-a prabusit un avion care transporta marci germane false. Stalin a primit de la inceput din America 20.000 de avioane, 400.000 de camioane (Opel, construite in Germania), 800.000 de tancuri, locomotive, automobile, alimente, echipament si documente secrete.
De ce au fost ajutati comunistii atat de masiv?
Iluminatii au fost fauritorii regimului rosu. Cu ajutorul lui au putut sa arunce in sclavagism atatea natiuni.
Asa cum au zadarnicit capitularea Germaniei, tot asa au procedat si cu Japonia. Japonezii au capitulat fara conditii in martie 1945. In aceasta luna, seful armatei japoneze a transmis ambasadei americane din Moscova, ambasadei ruse din Tokyo, Pentagonului la Washington ca guvernul majestatii sale doreste capitularea neconditionata.
Guvernul Roosevelt a ignorat aceasta. De ce? Insulele inca nu erau distruse, spectacolul abia avea sa inceapa. Au intrat in functiune bombardierele B 29, care au distrus cat au putut. A fost bombardat Tokyo, apoi in august au urmat catastrofele de la Hiroshima si Nagasaki.
Reconstructia Germaniei si a Japoniei a adus bancherilor internationali venituri astronomice. Aceste tari au luat credite imense. Cele doua popoare harnice au lucrat si au platit incontinuu pana astazi datorii, datorii Dar guvernele german si japonez, ca si cel american, nu sunt decat marionete ale Iluminatilor, la fel ca si guvernantii rusi.
Ce s-a obtinut prin cel de al doilea razboi mondial?
Din punct de vedere uman, acest razboi a fost un mare dezastru. Din punctul de vedere al Iluminatilor, un mare succes.
Acest razboi cu 30 milioane de morti, face parte din programul de asanare al Iluminatilor si de instaurare a unei noi ordini mondiale, ‘Novus Ordo Seculorum’.
Lenin a fost pentru Iluminati persoana cea mai potrivita din Rusia. Din punct de vedere politic si psihologic, comunismul a fost o sperietoare pentru ca natiunile vestice sa faca concesii si, intr-un fel, sa se oblige.
In 1920, Lenin a lasat sa se inteleaga planul Iluminatilor: ‘Mai intai vom pune mana pe Europa de Est, apoi va urma Asia’. Acest tel s-a indeplinit prin China, Vietnam si Cambodgia.
Al doilea razboi a adus Iluminatilor inca ceva: in ordinea natiunilor, a societatii s-au creat rupturi: bazele financiare si sociale ale moralei traditionale au fost inlaturate. America a renuntat la propria ei politica.
Al doilea razboi mondial a costat pe contribuabilul american 400 de miliarde de dolari. America era intrata adanc in ghearele bancherilor internationali. Socialismul s-a strecurat ca o molima in Anglia si America. Acest razboi a pregatit platforma pentru instaurarea in 1945 a ONU, care se afla pe terenul facut cadou de Rockefeller, in New York. Nu mai putin de 47 membri din CFR au fost fondatorii ONU. ONU este cea mai mare loja masonica din lume, emblema ei o arata clar.
C.I.A., dupa spusele lui William Bransley, a integrat Gestapoul german in frunte cu R. Gehlen. In organizatia lui Gehlen au intrat o sumedenie de oameni din SS, ea fiind o ramura importanta a C.I.A. in Europa de Vest.
C.I.A. a preluat de la nazisti sistemul de ‘spalare a creierului’. Interpolul a fost pana in 1972 organizat de fosti membri SS.
Bancherilor nu le-a fost insa de ajuns castigul enorm de pe urma razboiului. Dupa razboi, au gasit o noua sperietoare: ‘razboiul rece’. In virtutea acestei gaselnite si datorita propagandei ‘Europei Libere’ si a altor posturi de radio, a fost influentata opinia publica, iar parlamentele au votat din nou sume astronomice pentru inarmare. Timp de 40 ani dupa razboi, fiecare cetatean a dat din munca lui obolul pentru constructia armamentului costisitor. In 40 de ani, nu a existat tara care sa nu aiba datorii imense. Acesti bani nu vor putea fi platiti de generatiile urmatoare niciodata, dar dobanzile sunt un tribut permanent catre bancherii lacomi. Si tarile mici precum Cehoslovacia au fabricat armament, dar 80% din exportul de armament al lumii a fost efectuat timp de 40 de ani de catre ‘unchiul Sam’.
Al doilea razboi mondial a deschis drumul infiintarii statului Israel. Acest lucru era planuit din 1871. Ranile in Europa de Vest incepeau sa se inchida, cand opinia publica a fost canalizata catre Orientul Mijlociu.
La Congresul sionistilor din 1946, la Geneva, terorismul a fost legalizat pentru fondarea statului Israel. O organizatie terorista a fost sub conducerea lui Menachem Begin (Irgum zvai leum), a doua sub Yitzhak Shamir (banda stelei). Aceste bande au fortat instaurarea statului Israel. Atentatele au fost nenumarate, ca exemplu, asasinarea lordului Moyne, ce a perturbat foarte puternic pe englezi: a curs mult sange pana ce ONU a hotarat, la 29 noiembrie 1947, impartirea Palestinei in doua.
Sistemul de a imparti un stat in doua este bine cunoscut din timpurile Romei antice: ‘Divide et impera’. Arabii s-au opus, bandele lui Shamir si Begin au masacrat pe toti cetatenii localitatii Deir Yasin, ca un avertisment catre toti arabii care nu vor sa se supuna.
Arabii s-au refugiat in tarile vecine, doar un grup mic a ramas in jurul lui Arafat, sub numele de OEP. Data independentei Israelului, 14 mai 1948, a fost din nou motiv de masacru sangeros.
Pana in prezent, aceasta regiune trece printr-o perioada de adancire a urii si a mizeriei financiare in lumea araba, cu exceptia statelor care au petrol. Numai Egiptul primeste anual 4 miliarde de dolari de la Iluminati, pentru bunele servicii in lumea araba si pentru pacea incheiata cu Israelul.
Dar, iata ca planul diabolic conturat de Albert Pike merge mai departe. Se stie ca toate muncile in Israel au fost efectuate de palestinieni, care in felul acesta isi asigurau existenta, altfel fiind sortiti sa moara de foame. Acordarea autonomiei le este fatala palestinienilor. Sunt inchisi intr-o enclava, fara nici un venit, banii acordati de diverse natiuni ale lumii trec prin banca Morgan. Arafat nu are cu ce plati salariile putinilor functionari.
Zonele sunt ermetic inchise de israelieni, iar pe calea apei, palestinienii nu pot fi ajutati, deoarece nu exista nici un port. Statul Israel, din cauza actiunilor teroriste, inchide in mod repetat granita, iar palestinienii nu pot veni la lucru si nu au cum sa-si asigure painea zilnica. Statul Israel a si anuntat ca in locul celor 70.000 de palestinieni care lucrau in Israel, va dispune in continuare de cei 35.000 de romani care se afla acum la lucru in Israel si va aduce inca atatia lucratori din China.
Actiunile teroriste, unele indoielnice, altele motivate din cauza urii acumulate in patru decenii, il obliga pe Arafat sa ia masuri. El face arestari in masa in randul propriilor sai oameni, iar rezultatul este o confruntare intre arabi, razboi civil, lucru dorit si planificat de Iluminati. Prin pacea cu Iordania si probabil cu Siria, cei avantajati vor fi numai israelienii. Desigur, Islamul este o nuca tare in dintii Iluminatilor, dar cu perseverenta si siretlicuri isi vor atinge scopul.
Pacea din Orientul Apropiat, pusa acum in lumina rampei politice a lumii cu mare zgomot, are urmatoarele consecinte:
1) Cel mai mare si mai important avantaj din pacea intre Israel si Iordania este revizuirea reglementarii cantitatii de apa din raul Iordan. In acest tratat, se asigura Israelului o mai mare cantitate de apa ca pana acum. In schimb, Israelul a promis sa instaleze fabrici de desarare a apei de mare. Se intelege de la sine ca apa proaspata este mult mai pretioasa decat cea desarata, dar apa este un factor vital.
2) Prin cooperarea si deschiderea granitelor, israelienii vor avea posibilitatea sa patrunda in sfera vecinilor lor: cooperarea cu fiii Sionului si cu Iluminatii stim la ce duce.
3) Israelul va lucra asiduu spre a incita pe arabi intre ei: Hammad contra Arafat, Arafat contra regelui Iordaniei, Asad contra Libanului si contra lui Arafat; de mentionat este ca, deocamdata, este vorba despre regiunea invecinata Israelului.
Islamul intra astazi din ce in ce mai mult in sfera de activitate a Iluminatilor. Putem enumera punctele de atac ale mass-mediei asupra Islamului:
- a) Provocarea tarilor europene, obligandu-le pe acestea sa integreze musulmani. Musulmanii in Europa de Vest (turcii, marocanii, algerienii), avand pe evrei ca lobby in spate, au pretentii si chiar se afla acum in cadrul politiei si in parlamente. Ei au din ce in ce mai multe activitati religioase, politice si traditionaliste in tarile gazde. Expansiunea musulmana se inregistreaza si in Europa de Est.
- b) In acelasi timp, opinia publica este pregatita in sensul ca Islamul este o mare primejdie.
- c) Emanciparea femeilor din lumea islamica.
- d) Diminuarea cresterii populatiei. Nu intamplator a avut loc Conferinta mondiala de la Cairo, care s-a ocupat de problema cresterii populatiei globului. Clubul de la Roma este foarte activ.
- e) Pregatirea in Europa a unei armate multinationale, probabil pentru al treilea razboi mondial, ce se va duce contra Islamului. Manevre militare multinationale sunt in curs.
- f) Economic, lumea araba are un venit important din petrol, desi pretul este voit tinut mic; o lege insa obliga tarile exportatoare de petrol sa investeasca 80% din banii realizati in bancile internationale. Tarile arabe care au petrol dispun numai de 20% din banii cu care finanteaza standardul de viata foarte ridicat al populatiei si luxul propriu. Restul banilor sunt blocati in bancile din America.
- g) Daca Iluminatii dau la iveala secretul energiei magnetice, cu intrebuintarea ei practica, atunci petrolul devine lipsit de importanta, un factor mortal pentru lumea araba, cu centrul in Islam.
Important este ca fiecare om initiat sa vada limpede ca in spatele unei prefacute prietenii din partea anglo-americanilor, care aplica politica Iluminatilor fata de musulmani, nu se afla decat zgandarirea lumii vestice si provocarea unui conflict.
Un rol hotarator il are mass-media, prin mijloacele ei de propaganda. Din timpul revolutiei franceze, Iluminatii au infiintat cluburi unde se citeau si se raspandeau stiri. Mai tarziu, in secolul al XIX-lea, cand Rotschild a preluat Banca Angliei, au infiintat agentia evreiasca de stiri Reuters, prin care se influenteaza opinia publica. Acesteia i s-au adaugat mai tarziu agentia Wolf si agentia franceza Havas.
Un mijloc de a controla opinia maselor este RIIA (Royal Institute for International Affairs). Aici a fost promovat maiorul Rawlings Rees, care a deschis o agentie in Sussex, Anglia, Institute for Human Relations. Aceasta agentie este centrul psihologic al strategiei de razboi engleze.
In America, Council of Foreign Relations (CFR) si Comisia Trilaterala au 100% in mana opinia publica: Reuters, Associated Press, United Press, Wall Street Journal, Boston Globe, New York Times, Los Angeles Times, Washington Post, ABC, NBC, CBS, RCA.
Prin cresterea populatiei, Iluminatii trebuie sa fie mai activi in domeniul manipularii opiniei publice. Prin agentiile de stiri, presa, ziare, telefon, radio, avioane, care sunt toate controlate de Iluminati, pot fi transmise stiri si opinii pe intreg globul. Manipularea constienta si inteligenta a mass-mediei, este un factor de seama in societatea democratica. Cei ce au in mana aceste mecanisme sunt, propriu-zis, cei ce stapanesc aceasta lume.
Televiziunea, unde se vad foarte clar stiri negative, orori, filme brutale, influenteaza pe spectator, sugereaza pareri, cum trebuie sa gandim, sa ne imbracam, cum sa actionam, ce trebuie sa posedam, cum sa ne orientam politic. Astazi, cine este atent, poate observa cum, prin cele mai mici detalii ce par inofensive, se face propaganda pentru internationalism, distrugerea sentimentelor si a gandirii nationale, emanciparea femeii si a copiilor (merg atat de departe, incat prezinta foarte des copii mai destepti, mai inteligenti decat parintii), abaterea de la cultura clasica si artele de valoare indiscutabila si prezentarea frecventa de arta ‘pop’ suprarealista si degenerata, pentru a orienta mai ales tineretul in aceasta directie.
Se difuzeaza pe toate canalele audiovizualului muzica, numai in limba engleza, ce o putem numi pe drept cuvant zgomot electronic, lesin si miorlait pe douasprezece tonalitati.
‘Muzica de astazi nu este nimic altceva decat un laborator monstruos al Nimicului’, spune Jean Cau.
Politic, ni se prezinta pe tava: Hussein este rau, Bush si Clinton sunt buni, Germania domina Europa, sex-filme, Coca Cola, toate sunt bune pentru tineret etc Astazi, daca ai o parere proprie risti sa fii luat in deradere.
Prin filme in care, spre exemplu, apare (pe fond printr-o tehnica fotografica speciala) o cutie de Coca Cola, care este invizibila pentru ochiul liber, dar subconstientul o inregistreaza, se obtine stimularea consumului acestei bauturi. Strategii o numesc ‘subliminal messages’. In muzica si in industria de discuri se lucreaza cu sistemul ‘backward masking’, unde se inregistreaza anumite mesaje pe frecventa inalta, atat de sus, incat urechea nu o aude, dar subconstientul o percepe, inregistreaza si integreaza!
Cateva exemple:
Kiss-cantecul God of Thunder – mesajul – Demonul este Dumnezeul tau
Madonna -Like a Virgin -Eu ma cufund in pacat
Police -Every Little Thing -Raul se combate She Does Is Magic cu violenta
Queen -Crazy Little Thing -La naiba cu Biblia,
Called Love eu vreau magie!
Rolling Stones -Tops -Te iubesc, spune Satana
Prince -Purple Rain -Indata bombardam cerul!
Cindy Lauper -The Bop -Esti neputincios in fata raului, ha, ha, ha!
Beatles Revolutia nr.9 -Incepe sa fumezi marijuana!
John Todd, directorul firmei Zodiaco, o fuziune grandioasa a industriei de discuri, cu societati de inregistrare a concertelor din SUA, spune ca fiecare disc original, fiecare matrita a oricarei muzici (clasica, country, rock, melodramatic, meditativa, disco, heavy), era prelucrata de 13 persoane, care foloseau magia neagra. Ei nu o fac din spirit comercial, ci din dorinta de a stapani si controla psihicul oamenilor.
Deverul industriei de discuri este de milioane: in spatele ei se afla unii dintre cei mai bogati oameni din lume. Acesti manipulanti care s-au imbogatit, si-au castigat atata putere, atata influenta asupra tineretului in general si asupra fiecarui auditoriu in parte.
Dupa Zodiaco, a aparut in California o a doua intreprindere cu numele ‘Maranata’. Maranata a cautat sa coopteze tineretul crestin si de alte confesiuni. Ei au compus melodii si texte pozitive, in care au integrat mesaje satanice si distructive. Primul proiect s-a numit ‘Iisus Cristos Superstar’. Noi nu avem inca posibilitati si cai de a ne apara de acesti sarlatani, dar totusi mai putem alege muzica pe care dorim sa o ascultam.
Razboiul bio-psihologic
Cei mai multi au auzit despre razboiul bio-psihologic. In timp de razboi, dusmanul otraveste apa potabila sau raspandeste virusi si bacterii. Ati auzit insa ceva, despre experientele bio-psihologice din America?
Iata cateva exemple:
In 1950, de pe un vapor al U.S. Navy au fost pulverizate timp de sase zile bacterii de tipul Serratia asupra orasului San Francisco. Aproape toti cei 800.000 de locuitori au avut simptome. Serratia produce tulburari ale aparatului respirator. Indiscretii din randul armatei americane, au dezvaluit ca intre anii 1949 si 1969 s-au facut 239 de experiente sub cerul liber.
Dar americanii au suferit si alte experiente, nu numai bacteriologice. NBC-ul a facut cunoscut la 16 ianuarie 1981 ca nord-vestul SUA a fost bombardat mai multi ani cu unde de frecventa micro de catre sovietici. Aceste unde au fost programate pe lungimi bio-electronice de frecventa. In limbajul specialistilor se numesc ‘electrified low frequence’. Ele au fost descoperite in 1884 de un european, Nicola Tesla. Acesta a venit in America la Edison, apoi a lucrat impreuna cu George Westinghouse. In 1892 ei au construit prima centrala electrica de curent alternativ. Undele de frecventa micro se mai numesc si Tesla effect sau ELF. Aceste unde, proiectate asupra unui om, provoaca decuplarea impulsurilor electrice in creier, functiunile neurologice si psihologice sunt diminuate si indivizii devin sugestionabili.
Si sovieticii au lucrat din 1960 (cum spune articolul din Associated Press din 20 mai 1983) la proiectul ‘Sida’, cu unde radio de 40 megahertzi, pentru a produce indivizilor o stare de transa. Cu aceste unde s-a incercat sa se combata nevrozele, hipertensiunea, problemele psihice dar, in acelasi timp, aceste unde pot produce agresiuni sau depresii.
In razboiul rece, cand a fost cercetata ambasada americana din Moscova, daca are aparate-spioni in pereti, s-a descoperit ca un anumit ‘signal’ moscovit de unde micro a fost indreptat ani de zile de catre rusi asupra ambasadei. Dupa Raportul Defense Intelligence Agency din 1962, cu aceste unde s-a cautat sa se provoace dureri de cap si de ochi, vomismente, oboseala, depresii, reducerea functiunilor intelectuale, reducerea memoriei si cancer. Zbigniew Brzezinsky dezvaluie ca in randul personalului ambasadei exista un numar ridicat de cazuri de cancer. Cu ‘psichotronics’ se poate reduce sau anihila vointa de atac a soldatilor in lupta. Revista ‘Magazine 2000’, din decembrie 1993, nr. 97 descrie cum, cu ajutorul acestor ‘psichotronics’ mii de soldati irakieni au iesit din transee si s-au predat chiar ziaristilor. Armele ‘Psichotronics Mind Control’ au neutralizat total armata irakiana, dand-o prada tancurilor americane. Revista de aviatie americana ‘Aviatron Week and Space Technology’ din ianuarie 1993, informeaza ca Ministerul american al apararii doteaza rachetele cu instrumente care emit pulsatii electromagnetice (EMP), cu care se anihileaza total inamicul, sau produc perturbarea instinctului de orientare si aceasta cu actiune pe o raza de 2500 km.
Autoritatile cele mai cunoscute care lucreaza in acest sector sunt colonelul si fizicianul Thomas Bearden din armata americana, fizicianul american Sidney Hurwitz si fizicianul american Guy Obelensky. Hurwitz si Obelensky lucreaza din 1969 si pentru armata israeliana.
Despre factorii climatici cu care se poate purta un razboi nu se vorbeste deloc in lume. Noi credem ca astazi motivele principale in anomaliile climei sunt racirea pamantului si dublarea emisiilor de dioxid de carbon care incalzesc atmosfera.
Meteorologii si oamenii de stiinta de seama au ajuns la concluzia ca, in urmatorii 50 ani, se va simti inceputul erei glaciare. Aceasta epoca glaciara nu are nimic comun cu incalzirea atmosferei sau cu poluarea ei. In cateva decenii, coborarea temperaturii va egala fenomenul incalzirii, cunoscut sub numele de ‘efectul de sera’. Un procent mai scazut de caldura solara poate declansa o epoca glaciara.
Cu privire la clima, mai exista un aspect pe care mass-media nu-l comenteaza. Este vorba de experientele de influentare a climei. Nu toate fenomenele naturii sunt de origine naturala. Oamenii intind bratele spre nori si isi pun singuri in pericol existenta. In 1975 s-au efectuat numai in SUA noua programe de modificare a climei. In alte tari au fost 66 programe. S-au stropit norii cu condensate pentru a produce ploaia, s-a estompat grindina, s-a dispersat ceata, s-a cautat a se impiedica uraganele, viscolele, cutremurele si inundatiile, s-au incercat captari de fulgere. Nu exista legi care sa impiedice un monopol asupra climei. Honduras a protestat in 1973, invinovatind SUA ca prin captarea ploilor a provocat seceta. Americanii au schimbat cursul uraganului Fifi, pentru a salva turismul in Florida. A protestat si El Salvador. De asemenea, Japonia, Rhodesia si Israel au fost invinovatite ca fura ploile.
In 1987 s-au intalnit la Conferinta din Alabama oameni de stiinta de calibru mare, care au comentat datele culese de satelit. Dr. Gerstein a facut cunoscut ca, datorita poluarii atmosferei, clima va suferi influente catastrofale, incat in mileniul III va fi imposibila viata pe pamant.
UFO
Fiecare om va raspunde prompt, daca este intrebat, ca pe planeta Marte nu este posibila viata. Dar, ce stim noi exact?
Noi stim numai ceea ce ni se spune de catre NASA, sau ce aflam din cartile de astronomie. O dovada ca pe Marte a existat candva viata inteligenta, ne furnizeaza fotografiile luate de Viking 1 la 31 iulie 1976.
Viking 1 a zburat deasupra planetei Marte la o inaltime de 1500 de km, de unde au fost fotografiate piramide simetrice. Aceasta dovada este revolutionara si dovedeste ca omul nu este singur in Univers si ca nu este nicidecum ‘coroana creatiei’.
In 1959 a inceput proiectul explorarii planetei Marte. Americanii au construit farfurii zburatoare cu ajutorul oamenilor de stiinta germani ca Victor Schanberger, care s-a ocupat de tehnologia farfuriilor zburatoare cazute in vestul SUA si care a lucrat la construirea celor americane.
In 1960 au fost instalate doua baze pe Luna in partea de est, care s-au numit ‘baza lui Arhimede’ si ‘baza lui Cassini’. De pe aceste baze s-a proiectat explorarea planetei Marte. In 22 mai 1962 s-a trimis o nava cu oameni. Totul a fost filmat din interiorul farfuriei zburatoare.
Toate aceste proiecte au fost tinute strict secret: ele mergeau in paralel cu programul oficial al zborurilor spatiale. In ianuarie 1977, a cazut in mana radioastronomului William Ballantine filmul efectuat din farfuria zburatoare in mai 1962. Acest film a ajuns si in mina unui colaborator de la NASA, Harry Carmell. Pe 6 februarie 1977, Ballantine a avut o intalnire cu John Hendry, managerul unui ziar international, cu care dorea sa discute difuzarea filmului. Pe drum spre intalnirea sa cu Hendry, Ballantine a murit intr-un misterios accident de automobil. Sotia sa, impreuna cu Carmell au dat acest film societatii de televiziune ‘Science Report’, care apartine canalului englez de televiziune ‘Secpeter TV’. Acest film a fost difuzat de Science Report.
La scurt timp, canalul de televiziune a fost avertizat ca i se va lua licenta, daca va continua sa comenteze aceasta tema.
Filmul a fost realizat din cockpitul pilotului, arata pe scurt instrumentele de bord, presiunea atmosferei de afara era de 700 milibari si temperatura de 40C. Pilotii strigau:
‘Ura! Este 22 mai 1962, noi suntem pe planeta Marte si avem aer!’
Pana astazi nu s-a dat o explicatie miscarii unor canale martiene observate de astronomi.
O alta intrebare este, unde a disparut sonda sovietica ‘Phobos II’, care in 1989 a aterizat pe Phobos, un satelit al planetei Marte. Din momentul in care a aterizat, contactul a fost intrerupt pentru totdeauna, din motive necunoscute.
La fel a disparut sonda Observer trimisa spre Marte in 24 august 1993.
Aceste fapte sunt suspecte. Se cheltuiesc sume enorme pentru cercetari speciale, sunt angajati cei mai buni oameni de stiinta, dar cetateanului de rand nu i se spune aproape nimic despre cele cercetate. Instrumentele livreaza milioane de fotografii si informatii, insa la televiziune sau radio nu se prezinta aproape nimic. Nu este acest lucru suspect? Fiti siguri ca in cercetarea astrospatiala s-a format un monopol, care lucreaza numai pentru o ‘elita’. Posibil ca aceasta elita sa-si faca programe, pentru ca in momentul in care va incepe epoca glaciara, care va veni sigur, sa se instaleze pe o alta planeta!
Dupa cum vedeti, tema farfuriilor zburatoare este mult mai ‘terestra’ decat am stiut pana acum. Se cheltuiesc sume mari pentru tinerea in secret a acestei energii magnetice, care nu este monopolul nici unui concern.
Aceste obiecte zburatoare se afla acum si in constructia unor particulari. Acest lucru nu este pe placul ‘Multis-ilor’. Nu toti oamenii de stiinta pot fi corupti cu bani. Dar aceste tehnologii nu pot fi patentate si trebuie imediat date in productie, cu riscul ca a doua zi sa apara anumiti indivizi care sa ceara cumpararea patentului, chiar prin amenintare si santaj.
Ne intrebam, cat timp vor putea tine in secret aceste masini libere de energie si care pot zbura?
Interesant ar fi de mentionat doua fapte foarte recente. Pe data de 3 septembrie 1994, televiziunea austriaca a aratat intr-o emisiune de stiri la ora 20.00, o masina de gatit cu energie magnetica, prezentata la expozitia de obiecte casnice de larg consum, tinuta la Viena la 1 septembrie 1994. A fost aratata o oala unde fierbea puternic apa, fara electricitate, fara gaz, fara lemne, numai cu doua discuri magnetice.
Interesant este ca aceasta stire senzationala nu a fost difuzata nicaieri pana acum, iar firme mari din Germania, care livreaza bucatarii complete, nu stiu nimic despre aceasta masina de gatit care costa 26.000 de shillingi.
Un alt fapt neobisnuit, este ca televiziunea germana ARD a difuzat (pentru prima data!) un program dedicat farfuriilor zburatoare, UFO, pe data de 25 octombrie 1994.
Au fost intervievati doi piloti ai companiei aeriene Lufthansa, care au povestit in mod foarte serios ca, in timpul zborurilor lor au vazut de multe ori masini zburatoare rotunde, cu o viteza enorma (pe verticala sau cu viraje in unghi de 90
Dupa cum vedeti, mass-media este unealta principala pentru a tine lumea in ignoranta. Din acest motiv, foarte putini oameni cunosc adevarul despre politica, economie, religie, istoria omenirii, adevarata fata a Lunii si a planetei Marte.
Nimeni nu a auzit si nu este preocupat de adevaratul program cosmic, energia libera, adevarata viata a lui Cristos, aura corpului uman, campul sau magnetic, tehnologia extraterestra.
Numarul raporturilor UFO creste mereu. In iunie 1952 au fost inregistrate de aviatia americana 250 de zboruri.
Proiectul lor de cercetare, numit ‘Blue Book’, contine in actele sale peste 2000 de rapoarte de observatie UFO. Majoritatea sunt adnotate ca ‘necunoscute’.
Fenomenul a atins o dimensiune care a atras si alte foruri spre cercetari. CIA a inceput sa cerceteze oficial farfuriile zburatoare, din punctul de vedere al sigurantei statului american, in ceea ce priveste spatiul aerian si pentru a stabili daca sunt necesare cercetari si studii pe aceasta tema.
O parte din documentele elaborate de CIA au fost date publicitatii de catre presedintele Carter. La 11 septembrie 1952 vicedirectorul sectiei stiintifice CIA, Marshal Chadwell, a facut un raport despre toate punctele de inregistrare de pe glob, cu privire la ordinul care s-a dat tuturor bazelor de aviatie, pentru a raporta observatiile legate de obiectele zburatoare UFO.
Acest fenomen implica doua probleme: periclitarea spatiului aerian si reactia psihologica asupra maselor. S-a ordonat o stricta cenzura, pentru a se anihila credinta oamenilor in aceste farfurii zburatoare.
Intre 14-18 ianuarie 1953, sub conducerea dr. H.P Robertson de la Universitatea din California, s-au intrunit personalitati de vaza din Pentagon pentru o analiza. Aceasta tema, sub numele ‘Robertson Panel’, continea materiale si dovezi asupra UFO, pentru a fi inaintate presedintelui nou numit.
Directorul CIA, amiralul Roscoe Hillenkoetter, comunica presedintelui: ‘Implicatiile care privesc siguranta statului se datoresc faptului ca noi nu cunoastem motivele si intentiile celor ce ne viziteaza in aceste farfurii zburatoare’.
Din motive internationale si tehnologice si pentru a se evita panica in randul populatiei, comisia de control ‘Majestic 12’ este de parere sa se continue cercetarea strict secreta, banalizarea fenomenului in ochii opiniei publice, inducerea in eroare prin inventarea unor explicatii (baloane pentru cercetarea climei, meteoriti etc.). ‘Daca nu avem explicatii plauzibile (spune raportul), atunci sa ridiculizam martorii.’ In urma acestui ordin, ofiterii Chop si Rupellt si-au dat demisia din aviatia militara.
O scrisoare din 4 septembrie 1987, din partea personalului din aviatia militara, catre presedintele Reagan, contine printre altele:
‘Politica CIA de banalizare a fenomenului UFO pe plan national a fost de mare efect’. S-au scris carti si sute de articole in presa prin care s-a falsificat si manipulat tema UFO. Motivele pentru care s-au facut acestea au fost explicate de maiorul Hans Petersen din NATO:
- Adevarul despre UFO poate periclita sistemul monetar.
- Toate religiile ar fi nevoite sa-si schimbe dogmele. Nimeni nu doreste acest lucru.
- Furnizarea de energie va fi data peste cap. Noi vom cunoaste o energie care nu polueaza mediul. Insa concernele multinationale, adeptii energiei atomice, vor pierde influenta asupra omenirii. Trebuie sa avem in vedere cat de mare este puterea gigantilor petrolului!
- Politicienii care ne-au mintit timp de decenii, isi vor pierde credibilitatea si puterea.
‘Berliner Tageszeitung’ a publicat un articol al lui Mathias Brcker, cu ocazia conferintei UFO din Frankfurt in 1990:
‘Astazi, ca si inainte, guvernele nu au interes sa aduca la cunostinta populatiei o tehnologie si o autoritate cosmica, poate superioara noua. Cine s-ar mai uita la un sef de guvern sau la un detinator al premiului Nobel, daca ar afla noutati si legi cosmice de la extraterestri?’
Existenta lor este este radical si subversiv tinuta in secret, iar ceea ce se spune ca este supranatural, poate este chiar natural.
Ca incheiere va pot recomanda:
‘Cercetati si aflati adevarul, deoarece adevarul va va da libertatea.’
Organizatia VRIL
In anul 1919 s-a constituit organizatia VRIL, din membrii unui ordin Templier. Acestia au avut sediul in Germania, nu departe de granita cu Austria (Ramsau). Ei s-au ocupat foarte intens cu studiul sistemului solar Aldebaran.
Sistemul solar Aldebaran, care se afla la o distanta de 68 de ani-lumina de Pamant are, probabil, doua planete locuite, care poarta numele de ‘Sumeran’.
In urma unui fenomen cosmic, soarele Aldebaran a inceput sa se extinda, facand imposibila viata pe aceste doua planete. Templierii spun ca acesti locuitori au parasit Aldebaranul, colonizand planeta Marte din sistemul nostru solar. Marile orase-piramide (fotografiate de sonda Viking in 1976), precum si fata planetei Marte, sunt martori ai acestor locuitori inzestrati cu o tehnica extraordinara.
Organizatia VRIL a fost convinsa ca acesti locuitori au vizitat si planeta noastra. De aceea si-au propus ca tema construirea unui obiect zburator care sa cerceteze universul.
Trei ani, au cercetat energii alternative. Ei spuneau ca o energie bazata pe explozie sau ardere este o energie distructiva si tot ce este distructiv este de origine satanista. O energie constructiva, ca tot ce este constructiv, este o energie dumnezeiasca. Deoarece implozia, spre deosebire de explozie, este o energie dumnezeiasca.
Cercetatorii acestei organizatii, in frunte cu Victor Schanberger sau W.O. Schumann de la Politehnica din Mnchen, au preluat stiinta lui Johann Kepler, stiinta secreta a pitagoreenilor, pastrata din tata in fiu de Templieri, iar dupa trei ani de cercetari au inceput sa construiasca acest proiect.
In vara anului 1922, au inceput sa construiasca un obiect zburator rotund. Un disc de 8 m diametru, peste care s-a suprapus paralel un alt disc de 6,5 m diametru, avand si un al treilea disc dedesubt, de 7 m diametru. Aceste trei discuri au fost prevazute cu o gaura in mijloc de 1,80 m diametru, in care s-a montat un agregat inalt de 2,40 m. In partea inferioara, s-a montat un pendul care tinea discurile in balanta.
Aceste discuri, invartindu-se in sens invers intre ele, dadeau nastere unui camp electromagnetic de rotatie. Ce capacitate avea aceasta farfurie zburatoare nu se stie; cu ea s-au facut experimente doi ani, dupa care a fost demontata si dusa in depozitul fabricii Messerschmidt din Augsburg.
In mai multe centre industriale sunt asemenea obiecte, inregistrate sub codul secret JFM.
In principiu, s-a cautat ca prin crearea unui camp puternic de energie sa se creeze o independenta fata de fortele cosmice cum sunt: gravitatia, electromagnetismul, razele distale, materia, microcosmosul.
In iunie 1934, Schanberger a primit sprijin din partea lui Hitler si misiunea de a lucra mai departe acest proiect. Sub conducerea lui Schumann, s-a construit in fabrica de avioane Arado din Brandenburg primul obiect zburator rotund experimental RFZ 1.
Acest avion s-a ridicat vertical 60 m, dupa care a inceput sa danseze cateva minute; sistemul de conducere Arado 196 s-a dovedit ineficace. Cu mare greutate a reusit pilotul Lolthar Waiz sa aduca pe pamant acest obiect. El a reusit sa sara din cabina, inainte ca discurile care se roteau vertiginos sa rupa in bucati intreaga masina.
Spre sfarsitul anului 1934, a fost gata prototipul RFZ 2, care era prevazut cu o comanda de impuls magnetica de 5 m diametru si avea urmatoarele caracteristici de zbor: cu cat viteza era mai mare, contururile optice deveneau confuze, in culorile tipice ale UFO, rosu, oranj, galben, verde, alb, albastru sau violet, in functie de viteza.
In 1941 RFZ 2 a fost fotografiat in sudul Oceanului Atlantic, in timpul zborului spre Polul Sud. Tot in 1941, s-a incercat sa fie folosit ca avion de recunoastere, in Anglia.
Nu a putut fi folosit ca avion de lupta, pentru ca zborul permitea viraje numai la 90, 45 sau 2230′.
Dupa acest succes, organizatiei VRIL i s-a dat un camp de experimentare propriu in Branderburg.
La sfarsitul anului 1942 s-a construit VRIL 1, de 11,5 m diametru, cu o viteza de 2900 km/h. La schimbarea cursului cu 90, pilotii nu erau afectati. Din acest model s-au construit 17 bucati, multe fiind prevazute cu o cupola de sticla.
In acest timp, s-au construit V7 si RFZ 7, o combinatie de discuri rotative si motoare conventionale. RFZ 7 avea un diametru de 42 m si a fost construit de grupurile Schriever-Habermohl si Miethe-Belluzo. La o aterizare la Polul Nord, una dintre aceste nave s-a distrus.
Un alt aparat RFZ 7 a fost fotografiat mai tarziu, langa Praga. In iulie 1941, ambele grupuri de constructori au construit un corp zburator rotund, RFZ 7T, care s-a dovedit foarte bun.
In interiorul SS-ului a existat un grup, care se ocupa de energii alternative, pentru a nu mai fi dependenti de petrol. Capitanul inginer Coler a construit un motor numit Thule-tachionator.
In august 1939, s-a dat pentru zbor RFZ 5, numit si ‘Hanebu I’ cu 8 oameni la bord si viteza de 4800-17000 km/h; a fost echipat la bord cu 2 tunuri de 6 cm si 4 MK 106.
In 1942 a urmat Hanebu II, cu un zbor de 55 ore, 9-20 persoane la bord si o viteza de 6000 km/h. Au existat planuri pentru un avion VRIL 7 cu spatiu mare si un diametru de 120 m.
Dupa scurt timp, s-a construit Hanebu III, prototipul cel mai superb, 71 m diametru, care a fost filmat in zbor. Capacitatea era de 32 de oameni, un zbor permanent de 8 saptamani si 7000 km/h viteza, ajungand in cazuri exceptionale si la 40.000 km/h.
CIA si serviciul englez de informatii cunosteau aceste lucruri, numind aceste obiecte ‘Foo-Fighters’. Ei urmareau inca din 1942 dezvoltarea acestor avioane.
Au mai fost construite asa-numitele ‘broaste testoase zburatoare’, fara oameni la bord, cu menirea sa deranjeze orice circuit electric. Particularitatea, la aparitia unui UFO, este intreruperea oricarui curent electric.
- Stevens, pilot al Fortelor Aeriene ale SUA, descrie ca in timpul celui de al doilea razboi mondial, a vazut Foo-Fighters de culoare gri-verde sau rosu-portocaliu, care zburau cateodata la distante foarte mici de alte avioane.
La inceputul anului 1943 a fost proiectat un avion tip tigara, numit Andromeda (139 m lungime).
In 1943, de Craciun, a avut loc o sedinta importanta a societatii VRIL in Colberg, Marea Nordului. Aici s-a discutat efectuarea unor zboruri in cosmos.
In 14 februarie 1944, Schriever si Habermohl au lansat un avion ce se ridica vertical 800 m pe minut si zbura orizontal cu 2200 km/h, la o inaltime de 24.200 m, de asemenea cu energie magnetica. Acest avion nu a mai putut zbura, deoarece a fost bombardat in Peenemnde.
Englezii si americanii au gasit la inceputul anului 1945, in arhive, toate planurile UFO si au dat ordin sa se transporte tot materialul existent in America.
In martie 1946, din ordinul lui Truman (operatiunea ‘Paperclip’), oamenii de stiinta si inginerii germani urmau sa fie angajati in Statele Unite. Victor Schanberger, Werner von Braun si altii au fost adusi in America pe cale ‘particulara’.
Multe din aceste avioane rotunde au fost scufundate intr-un lac din Austria, altele au fost demontate si duse in America de Sud, altele au fost luate de aliati. Experienta ‘Phonix’ din 1983 in America a folosit aceasta tehnologie, ca urmare a proiectului Philadelphia din 1953.
Hanebu I, II si III si VRIL 1 au disparut in mai 1945. In 1946 in nordul Suediei au fost vazute corpuri luminoase zburatoare, care au starnit panica aliatilor in est si vest.
La o conferinta in Arizona in septembrie 1991, au fost aratate timp de 3 ore obiectele zburatoare construite de nemti, planurile si bazele subterane.
Atentatul asupra lui Kennedy
Din anul 1963, se duce o disputa vehementa cu privire la motivele care au dus la asasinarea lui Kennedy. Un lucru este clar: tanarul presedinte era pe cale de a urma in politica un drum propriu. Ceea ce a provocat o dura opozitie din partea Establishmentului a fost, pe de o parte, destituirea sefului CIA Allan Dulles, dupa invazia nereusita a cubanezilor din exil (Golful Porcilor, in Cuba) din 1961, iar pe de alta, rechemarea mai multor ‘advisors’, consilieri militari SUA, din Vietnam.
Hotararea lui Kennedy de a pune capat conflictului din Asia de sud-est si a activitatii CIA in aceasta parte a lumii, i-a nemultumit foarte tare pe Iluminati.
De asemenea, in 18 iulie 1963 presedintele a informat Congresul ca doreste sa micsoreze deficitul Statelor Unite. El a vrut sa forteze exportul si sa introduca un impozit asupra procentelor incasate de cetatenii americani care au depus bani la bancile din strainatate. Investitiile de capital american in strainatate urmau sa fie impozitate cu 15% anual. Aceste lucruri nu erau pe placul bancherilor internationali.
Acest presedinte, singurul de pana acum care nu a fost mason, ar fi fost un adevarat ales al poporului american.
Un alt motiv al asasinarii lui Kennedy nu este de natura politica, ci se refera la dezvaluirea fenomenelor legate de farfuriile zburatoare.
In sustinerea acestei idei, vom aminti cateva fapte reale tinute in secret. Astfel, in anul 1947, pe 2 iulie, la Rosewell, New Mexico, s-a prabusit un obiect zburator extraterestru. Au existat 92 de martori si 35 de rapoarte.
In 1949, s-a raportat din nou un eveniment UFO. A existat un supravietuitor, care a fost transportat la Los Alamos, (centru de cercetari secret si foarte pazit al armatei americane), caruia i
s-a dat numele EBE (extraterrestrial biological entity), fiind considerat un reptiloid uman. El a fost ingrijit si prin proiectul ‘Sigma’, s-a incercat o comunicarea cu EBE, dar fara succes.
EBE nu a putut fi tinut in viata, datorita unor greutati de asimilare, care la el se facea pe baza de clorofila. A murit pe data de 18 iunie 1952. Colonelul care l-a ingrijit il indragise si a descris intreaga poveste in ‘Cartea galbena’.
Un alt fapt s-a petrecut pe 20 februarie 1954, la baza aeriana Muroc, California.
Ofiterii si comandamentul bazei de la turnul de observatie au vazut zburand un disc cam de 60-100 m diametru. Acest disc a fost observat chiar si de catre ultimul ofiter al bazei, timp de aproape o ora. Presedintele Eisenhower a fost chemat de urgenta si adus cu un helicopter.
Toti cei de fata au vazut aterizarea discului, din care au coborat oameni cam de 1,30 m inaltime, cu parul blond.
Acest episod este povestit si de astronautul american Gordon Cooper.
Gerald Light de la CBS, un concern mass-media si Paul Solomon de la baza aeriana, confirma cele intamplate. Calatorii din nava rotunda au luat contact cu pamantenii, au facut demonstratii tehnice si pe urma au parasit baza. Anumite zvonuri au afirmat ca acesti calatori au demonstrat ca se pot face invizibili.
Toate acestea au fost tinute insa in mare secret pana astazi si cei care au incercat sa le dezvaluie au pierit. In 1949 ministrul apararii Forrestal a incercat sa informeze opinia publica despre UFO; aceasta intentie a platit-o cu viata: a fost aruncat pe fereastra, dupa ce a fost sugrumat. S-a afirmat ca s-a sinucis, aruncandu-se de la etaj.
Kennedy era hotarat sa dezvaluie opiniei publice toate secretele in legatura cu farfuriile zburatoare. El a fost asasinat pe data de 22 noiembrie 1963. Primul glonte a fost tras intr-adevar de pe acoperisul depozitului, dar aceasta lovitura nu a fost fatala. Glontele mortal a venit de la soferul automobilului in care se afla Kennedy, un agent CIA.
Originalul filmului atentatului arata pe sofer cum se intoarce, il impusca, iar capul lui Kennedy este zdrobit.
In filmele ce au circulat in alte tari, locul unde statea soferul este retusat. John Lear, unul dintre cei mai buni piloti americani (detinator a 17 recorduri de zbor) si William Cooper, membru al Naval Intelligence, au analizat cu ajutorul computerului, in Japonia, trei filme originale.
Aceasta analiza a aratat clar cum a fost impuscat presedintele, arma a fost identificata ca fiind o arma a CIA, de asemenea glontele special cu explozie intarziata (dupa explozie, creierul lui Kennedy nu a fost gasit).
Atentatul a fost pregatit de agentii CIA Orlando Bosch, Howard Hunt, Frank Sturges, Jack Rubenstein (Ruby), Lee Harvey Oswald.
Toate detaliile in legatura cu atentatul se afla in arhivele Serviciului American de Securitate si vor fi tinute secret pana in anul 2029. Intre timp, aproape toti martorii si conspiratorii atentatului au murit in mod misterios.
Povestea oficiala a Comisiei Warren a fost comunicata in presa la 9 ore dupa atentat, singurul vinovat fiind gasit Lee Harvey Oswald.
Fratele presedintelui, Robert Kennedy, statea de asemenea in calea Iluminatilor. El a fost asasinat pe 5 iunie 1968, cu putin inainte de a castiga alegerile prezidentiale. Protocolul, la Capitolul 12, spune: ‘Cine sta in calea planului va fi adus mai aproape de moarte’.
Amanuntele cu privire la aceste doua atentate sunt descrise foarte bine in cartea lui William Cooper ‘Behold a pale horse’.
Vaticanul
La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, aproape toti monarhii au fost inlaturati. O buna parte din planul Iluminatilor a fost realizat. Care a fost situatia bisericii catolice? Serviciul secret al Vaticanului a fost de secole Ordinul Iezuitilor. Acest ordin a fost infiintat in anul 1534 de Ignatiu de Loyola care, ca si ceilalti trei sefi ai ordinului, a fost de origine evreiasca.
Puterea acestor sefi ai Iezuitilor era atat de mare, incat ei au fost numiti ‘Papii negri’.
In timpul celui de al doilea razboi mondial, in Vatican s-au infiltrat si alte loji masonice: OSS, MI6, Loja P2, care este cea mai mare loja din Italia. In 1976 a fost un scandal public cand s-a aflat ca in loja P2 se afla 121 de prelati ai Vaticanului ca: Jean Villot, Agostino Casaroli (ministru de externe al Vaticanului), Sebastiano Baggio, Ugo Poletti si directorul bancii Vaticanului, Paul Marcinus. Dar in loc sa fie trase la raspundere aceste persoane, mai intai a fost asasinat Papa Paul I si apoi a urmat persecutia ziaristilor si publicistilor.
Dupa cum am vazut, Iluminatii sustin totdeauna amandoua partile aflate intr-un conflict sau razboi. Absolut clar s-a vazut acest lucru dupa al doilea razboi mondial: sprijinul dat organizatiei CIA prin Allan Dulles, si sprijinul fata de SS, organizatie secreta, cu seful ei Gehlen.
Biserica catolica a transferat clandestin multi membri SS in Elvetia. Unii dintre ei s-au transformat in preoti si s-au imprastiat in alte tari ca Argentina, Paraguay sau SUA.
Dupa razboi, Gehlen a primit insarcinarea sa organizeze postul de radio ‘Europa Libera’, care a vehiculat tot timpul minciuni in legatura cu ‘razboiul rece’, pentru a camufla dorinta de a inarma ambele parti, din banii cetatenilor, cu sudoarea muncii lor.
Din inarmarea vestului si a estului, Iluminatii au realizat profituri astronomice. Dupa aceste pseudo-revolutii ‘de catifea’, se pot arunca rachetele la gunoi. Cu acesti bani nu era mai bine sa se faca ceva pentru popor?
In sfarsit, o buna parte din membrii SS au fost preluati direct de CIA. Un alt membru clerical din ‘Comitetul celor 300’ este Josef Retinger (Ratzinger), care era in stransa legatura cu CIA. El se consulta cu Luigi Gedda, medicul Papei Pius VII, apoi al Papei Paul VI, si lucrau mana in mana cu Oficiul Serviciilor Strategice al CIA. Retinger era in stransa legatura si cu printul Bernhard al Olandei, cu premierul italian, cu Sir Collin Grubbin (membru in serviciul secret britanic) si cu directorul CIA, generalul Walter Bedell.
Printul Bernhard era inainte de razboi membru SS si avea o functie in concernul I.G. Farben. Dupa casatoria si intrarea sa in casa regala a Olandei, a primit o functie la Shell Oil. Acest grup a fost samburele din care, in mai 1954, s-a constituit Organizatia Bilderberg, in hotelul din Osterbeek, Olanda. Printul Bernhard a fost primul director al Organizatiei Bilderberg. Un alt membru CIA cu mare influenta in Vatican a fost cardinalul Spellman. Acesta a jucat un rol in rasturnarea democratiei in Guatemala, in 1954, de catre CIA.
Spellman a fost acela care l-a adus pe preotul Paul Marcinus (crescut la periferia Chicago-ului), facandu-l cardinal si sef al bancii Vaticanului. Sub conducerea lui, prin aceasta banca, s-au facut cele mai criminale tranzactii de bani si actiuni.
Cu Michelle Sindona (cunoscut mai tarziu ca un escroc de talie mondiala si arestat in SUA), Roberto Calvi, seful bancii Ambrosiana (mai tarziu, gasit mort sub un pod din Londra) si Licio Gelli, seful lojii P2, s-au facut cele mai spectaculoase afaceri, dar si cele mai dubioase din istoria Vaticanului.
Banca Vaticanului a inlesnit scoaterea in strainatate a unor imense sume de devize din Italia, ruinand economia italiana.
In 1966, magazinul ‘Look’ a publicat articolul ‘Rolul evreilor in schimbarea gandirii bisericii catolice’, in care sunt descrise detalii ale consultatiilor secrete intre loja evreiasca B’nai B’rith si cardinalul Bea care reprezenta Biserica Catolica.
Vaticanul este probabil cea mai bogata organizatie din lume. Averea Vaticanului este administrata de Banca Rotschild.
Orice om politic il viziteaza pe Papa, fie el Bush sau Gorbaciov.
Daca luam in consideratie evenimentele petrecute numai in ultimele trei decenii, observam intamplari demne de romane criminale. Asasinarea Papei Ioan al XXIII-lea: anuntul mortii lui a fost tiparit in ziarul masonic mexican ‘El informator’, din eroare, pe data de 3 iunie 1963, iar Papa a murit in seara zilei de 3 iunie 1963, la ora 19.49.
Asasinarea Papei Paul I, dupa numai 33 de zile de pontificat, constituie un alt fapt concludent. Acest papa a fost botezat de popor ‘Papa zambitor’, iar in timpul cat a fost patriarhul Venetiei, oamenii l-au indragit si apreciat. El voia sa transforme radical politica Vaticanului si sa faca ordine in finantele Vaticanului. Acest om integru, incoruptibil, luptator pentru cei saraci, hotarat sa lupte contra mafiei si hotarat sa faca reforme drastice, a fost asasinat.
Felul cum au reactionat varfurile din Vatican, nepermiterea unei autopsii, graba imbalsamarii si inmormantarii cadavrului, informatiile false si contradictorii au demascat evenimentul tragic.
Papa Ioan Paul al II-lea, alias Carol Voityla Katz, actualul papa, este un Iluminat si membru al clubului Rotary. El este seful lojii secrete ‘Opus Dei’ si guvernatorul clanului Rockefeller. El este de origine evreu si pseudo-regentul ‘Noii biserici mondiale romano-iezuite’.
Misiunea sa este de a subordona biserica catolica religiei ‘mozaice’, de a recunoaste ‘vina seculara’ a catolicismului fata de poporul mozaic, de a recunoaste participarea religiei crestine la holocaust si de a slabi biserica ortodoxa, propunand ortodocsilor ‘unirea credintelor crestine’. El este pregatitor unei ‘One World Religion’ (religii mondiale). In cuvantarea sa din 15 noiembrie 1982, intr-o audienta generala, cu ocazia mortii presedintelui libanez Gemayel, a spus urmatoarele:
Ierusalimul, orasul Domnului, poate deveni si un oras al oamenilor – ‘City of man’. Aceasta denumire este intrebuintata de Iluminati cand spun ‘guvern mondial’ sau ‘dictatura mondiala’.
In 18 aprilie 1983, a fost primita in audienta papala intreaga ‘Comisie trilaterala’, infiintata de Zbigniew Brzezinski si Rockefeller. Aici a fost criticat mersul prea incet al fauririi ‘Noii Ordini Mondiale’. Ne putem imagina ca aceasta intalnire intre Papa si o asemenea Comisie nu s-a rezumat la consumarea impreuna a unei cesti de cafea.
Fondul Monetar International
Noi centre financiare ca FMI, Banca Mondiala, Bank of International Settlement, au fost create pentru a controla economia intregului glob.
Cotizatiile tarilor membre se ridica anual la miliarde de dolari. Daca o natiune are greutati in a plati cotizatiile, imediat aceasta se resimte la nivelul omului de rand, al omului muncitor, platitor de impozite. Fondul Monetar International lucreaza dupa un model de lucru realizat de Ditchley, numit Ditchley Plan, care obliga tarile sa se subordoneze fara drept de veto politicii monetare financiare a FMI.
FMI are ca scop sa centralizeze sau sa reuneasca toate bancile nationale ale lumii. In 1982, bancile importante din Wall Street au hotarat fiecarei natiuni datornice conditii draconice, ceea ce s-a pus si in practica prin ‘Kissinger Associates Inc.’. In acest comitet sunt trei presedinti: Robert Anderson, Lordul Carrington, Lordul Roll Ipsden, directorul bancii engleze si bancii Warburg.
FMI, Federal Reserve Bank si Bank of England sunt socotite ca perceptori pentru incasarea datoriilor in lume. Conditiile inumane ale FMI au fost elaborate de Irving Friedman, care are o pozitie remarcabila in City Bank. Creditele din FMI sunt prezentate natiunilor ca o momeala. Dupa ce FMI are toate informatiile economice ale statului respectiv, acestuia i se comunica:
1) cand si cu ce suma poate fi creditat de la o banca internationala;
2) reducerea drastica a importurilor;
3) reducerea drastica a cheltuielilor;
4) taierea subventiilor pentru marfuri de prima necesitate (alimente);
5) taierea ajutoarelor in domeniul social;
6) devalorizarea monedei nationale sub motivul ieftinirii exporturilor, dar prin aceasta masura se scumpeste importul si astfel creste suma datorata.
Acesta este primul pas.
Al doilea consta in acceptarea unui program de refinantare pentru plata dobanzilor. In aceasta faza, bancile straine isi asigura o multime de drepturi de proprietate in statul respectiv. Amanuntele tranzactiei nu sunt divulgate niciodata populatiei.
In numele bancilor internationale, FMI-ul are functia unei politii. El face tranzactii cu diversele state si stabileste ‘modele de amanare’ a platii datoriiior.
Dupa statistica Bancii Mondiale, intre anii 1980-1986 s-au incasat procente de 326 de miliarde de dolari din 109 tari, iar ratele datoriilor s-au ridicat la o suma de 332 de miliarde de dolari. Deci s-au platit 658 de miliarde de dolari, la o suma initial datorata de 430 de miliarde de dolari. Totusi, aceste 109 tari datoreaza bancilor particulare internationale inca 882 de miliarde de dolari. Pentru banci aceasta reprezinta o spirala de aur pe care se invartesc popoarele datornice.
Prin liberul schimb de marfuri spre dominatie mondiala
Dupa semnarea acordului conventiei ‘liberului schimb’ a zonei nord-americane NAFTA, care cuprinde un teritoriu economic imens, intre SUA, Mexic si Canada, in decembrie 1993 117 state au incheiat un acord GATT, care a creat o zona mondiala de comert liber, fara vama si subventie. Dupa cativa ani va adera si Africa.
Se spune ca liberul schimb favorizeaza bunastarea popoarelor, in realitate este exact invers. Aceasta inseamna constrangere, deoarece prin desfiintarea vamilor si a subventiilor, obliga statele sa lase economia lor prada celui mai puternic din punct de vedere financiar, adica celui mai puternic concurent strain.
Expresia ‘liber schimb’ este de fapt un paravan ideologic sub care se ascunde lupta celui mai tare contra celui mai slab. Liberul schimb se poate asemana cu o masura luata de un stat, de a se dezarma dintr-o lovitura si de a distruge armamentul. Imediat va incepe o cursa de intrecere intre alte state, spre a cuceri statul dezarmat. ‘Liberul schimb’ nu este altceva decat o metoda de a cuceri un stat fara razboi. Liberul schimb nelimitat, asa cum este el astazi propagat, este la fel ca dobanda: instrumentul celei mai riguroase exploatari si distrugeri de catre financiarii internationalisti.
Conventia NAFTA, Conventia zonei Pacificului din ASIA APEC, Conventia GATT, precum si asocierea la Uniunea Europeana a statelor EFTA, constituie impreuna ultima etapa care duce la un ‘Stat mondial multinational unitar’.
Aceasta dominare cu forta, nu se va deosebi prea mult de economia planificata comunista, instaurata de Iluminatii internationalisti.
Ambele sisteme au fost dirijate de capitalistii monopolisti internationali.
Energia este tot o arma in mana bancherilor internationali. In 1974, tarile din OPEC (tarile arabe producatoare de petrol) au ridicat pretul petrolului. In culise, bancherii au incheiat un contract cu tarile arabe din OPEC. Principiul a fost foarte simplu. Arabii si concernele Arco, Shell, Mobil, Exxon, in legatura cu Banca Chase Manhattan (Rockefeller), au incasat profituri considerabile. Contractele cu tarile arabe au fost efectuate prin Banca Chase Manhattan. Banii rezultati au fost dati imprumut tarilor din America Latina, pe dobanzi grase.
Mexic, Brazilia si Argentina neputand sa plateasca datoriile din economia curenta, au permis o influenta tot mai mare in interiorul tarilor lor, atat in plan politic, cat si economic.
Mediile au propagat imaginea negativa a arabilor, nesufland o vorba despre adevaratii vinovati de criza din 1974, cand in scurt timp, pretul petrolului avea sa creasca cu 400%.
Interesant este de analizat situatia din Argentina. Aici, in aproape patru decenii, s-a incheiat un proces dupa modelul Iluminatilor internationalisti. Ei au adus Argentina la numitorul dorit de ei.
In timpul erei Peron, intai ca vicepresedinte din 1942, iar apoi ca presedinte, situatia era stabila, moneda nationala bine cotata. Desi mediile de pe atunci pregateau inlaturarea lui sub motivul ‘dictaturii’ (mai intai este necesara o campanie de mai multi ani in sens negativ), totusi in aceasta dictatura s-a efectuat o migratie a evreilor din Europa, care au beneficiat acolo de o viata comoda si prospera in afaceri. Peron a dus insa o politica de tip national si social. La rasturnarea lui s-a produs haosul, toti cetatenii si-au pierdut economiile, iar tara cu toate bogatiile ei a ajuns la sapa de lemn: datorii, devalorizarea monedei, lipsa totala de bani in vistieria statului, astfel incat pensionarii nu primeau pensie aproape cate o jumatate de an.
In sfarsit, presedintele Menem a promulgat o lege in martie 1994, prin care a scos la vanzare bogatiile subsolului.
Finanta internationala a pus mana pe minele de cupru, argint, aur, zinc si plumb, de asemenea, pe petrol, wolfram si mangan. In prezent, mediile raspandesc stiri pozitive si aprecieri laudative la adresa guvernului. Este interesant a se studia toate etapele prin care trece o tara, pana este in totala posesie a Iluminatilor.
In 1979, revolutia din Iran l-a alungat pe Sah, care a fost adus pe tron cu ajutorul CIA in 1953. Este cunoscut faptul ca majoritatea personalului ambasadelor americane este in organizatia CIA, de aceea, drept razbunare, rebelii iranieni i-au luat ostatici pe diplomatii ambasadei americane.
Drept raspuns, CIA a dat semnalul lui Saddam Husein sa intre pe teritoriul iranian, pe motiv ca la acea data era momentul cel mai prielnic. Invazia lui Hussein a decurs cu succes, iar rebelii au transmis presedintelui Carter ca vor elibera pe ostatici, in schimbul unor livrari de arme. Deoarece armele existente in Iran erau de provenienta americana, era oricum nevoie de piese de schimb din SUA. Carter nu a acceptat aceasta tranzactie si a initiat o expeditie secreta pentru eliberarea americanilor.
Toate acestea s-au intamplat cu putin inaintea alegerii unui nou presedinte in America. Deoarece s-a planuit alegerea lui Reagan si nu realegerea lui Carter, CIA a sabotat actiunea de eliberare a ostaticilor, numita ‘Desert One’ pentru a-l compromite pe Carter. In acelasi timp, William Casey, fost director CIA, a luat contact cu Ayatollahul Khomeini. Casey era directorul bancii Export-Import si Khomeini a gasit ca foarte nimerita aceasta luare de contact.
In octombrie 1980 a avut loc o intalnire intre Bush si emisari ai organizatiei iraniene extremiste Hesbollah, in hotelul Rafael din Paris. S-a perfectat o intelegere intre acestia si anume: americanii sa livreze armament prin Israel, iar ostaticii sa fie eliberati imediat dupa alegerea lui Reagan ca presedinte. Livrarea armamentului urma sa inceapa trei luni dupa aceasta data, adica in martie 1981. Totul a decurs perfect.
Pe 24 iulie 1981 s-a semnat un acord de livrare de armament intre negustorul evreu Yacov Nimrodi si Iran, in valoare de 135 milioane dolari, pentru 50 de rachete ‘Missiles’, 50 ‘Mobile’ si 68 ‘Hawk Anti Missiles’, 360 tone piese de tancuri in valoare de 27 milioane dolari, transmise pe calea aerului din Israel in Iran.
Razboiul intre Irak si Iran s-a terminat si a avut ca singur scop imbogatirea negustorilor internationali de armament.
La inceputul anului 1980, SUA a furnizat Irakului date false, prezicandu-i o victorie sigura si imediata asupra Iranului.
In anul 1989, Saddam a invitat la Bagdad o delegatie compusa din presedintele bancii ‘Trust Mobil’ si Alan Stoga, de la biroul lui Saddam, ca sa privatizeze macar o parte din exploatarea petrolului. Dupa negocieri, Saddam a refuzat. La sfarsitul lui 1989, Bush a promis lui Saddam un credit de 2,3 miliarde de dolari, pe care insa Banca Nazionale del Lavoro l-a blocat. Saddam a inteles ca este exclus de a mai primi credite de la banci din Vest.
Acum intra in arena Al-Sabah, seicul Kuweitului. In timpul razboiului de opt ani, acesta a finantat Irakul dupa indicatia Washington-ului. In 1990 Kuweitul a inceput sa livreze petrol sub pretul fixat de OPEC si sa exploreze petrol pe teritoriul Irakului.
Prin ambasadoarea lor din Bagdad, americanii au transmis lui Saddam ca nu se vor amesteca in conflictul dintre Irak si Kuweit.
La intalnirea Iluminatilor la Conferinta Bilderberg din 6-9 iunie 1990, au fost puse la punct operatiunile ce au urmat. Trupele irakiene au invadat Kuweitul, familia domnitoare kuweitiana a fost informata dinainte de CIA, parasind la timp Kuweitul cu automobilele Rolls Royce, luandu-si bijuteriile.
A urmat un scenariu bine pregatit: la 11 septembrie 1990 Bush a anuntat ‘Noua Ordine Mondiala’ si a urmat interventia din Golful Persic. William Cooper a stiut si a comunicat cu un an inainte data exacta a interventiei trupelor americane.
Razboiul din Golf a adus initiatorilor americani un profit de o suta de miliarde de dolari.
Problema Serbiei
Razboiul inceput in anul 1991 in Iugoslavia, nu ar fi putut lua amploare, daca sarbii nu ar fi fost incurajati de Moscova si de administratia Bush. Lawrence Eagleburger, viceministrul de externe de atunci si partener proeminent al firmei ‘Kissinger Associates’ (biroul de avocatura al lui Kissinger), impreuna cu Lord Carrington, de asemenea Kiss-Ass-Partner (partener al lui Kissinger), au dat mana libera sa porneasca un razboi de curatire etnica si de genocid. In acelasi timp, pentru a finanta acest razboi, s-au pus in functiune planuri de transfer al banilor in mod masiv si ilegal. Cu acesti bani, Belgradul urma sa plateasca importul de arme, petrol si alte marfuri.
Intre 1992-1994 bancile particulare din Belgrad au surprins lumea finantelor, oferind 15% lunar procente pentru depunere de devize si 200% procente lunare pentru depunere de dinari, la o inflatie de 25.000% pe an. Acest gest a fost o inlesnire pentru populatia in mare masura somera si fara venituri si a parut a fi o manevra politica. Cineva a spus: ‘se pare ca o mana din umbra finanteaza aici un sistem de ajutor social’.
Unele aspecte au iesit la lumina zilei, cand s-au descoperit practici dubioase. Astfel, in martie 1993, Jesdomir Vasilievici, seful bancii Jugoskandik Bank, s-a refugiat in Israel. Banca avea in depozit 4 milioane de conturi, cu un volum de devize de doua miliarde dolari. De unde acesti bani?
Inainte de razboi, Iugoslavia a avut o industrie de armament si venituri din turism, dar dupa plata urgenta a 14 miliarde de dolari datorii externe, in tara nu mai erau devize.
Belgradul joaca un rol important in reteaua de droguri ce tranziteaza Balcanii si, datorita acestui lucru, are acces la sistemul international ‘offshore’ de spalare a banilor. Activitatea mafiei sarbesti in Europa de Vest, urmareste sa aiba fonduri disponibile, necesare pentru razboi. Petrolul rusesc si armamentul rusesc se platesc cu bani gheata. Petrolul importat din Vest de la rafinaria ‘Mobil Oil’ de la Thessaloniki are un pret (la negru) de 400% peste pretul pietei.
Sarbii mai au mari capturi de razboi, au si regiunile ocupate de ei, apoi in Belgrad este o scoala de instruire a delincventilor ce dau lovituri mari in tarile din vestul Europei. Ei livreaza veniturile unor retele bine organizate, dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile imense de razboi.
Bancile Jugoskandik si Dafiment Bank au scos multora bani din buzunar prin practicile lor necinstite. Dar nu aceste banci atrageau capitalul international dubios, ci aceiasi care au dat mana libera pentru razboi si au aranjat si finantarea lui. Nu Serbia este cea care a aranjat aceasta sursa de bani, ci ea este profitoarea acestui transfer. Bancile interne din Belgrad si Offshore canale, contra unor taxe, iau bani ce rezulta din vanzari internationale de droguri, pentru a-i ‘spala’. Procente intre 3 si 7%, ba chiar si 30%, sunt platite de traficantii de droguri care vor sa bage banii in circuitul financiar. ‘Defia Milanovici’ il are ca asociat pe seful bancii Dafiment Bank, Israel Kelman din Tel Aviv, care detine 25% din actiuni. Vasilievici de la Jugoskandik Bank a jucat un rol important in tehnica de finantare inspirata de anglo-americani.
Prin aceste metode, unele banci private din SUA s-au salvat de la faliment, prin infuzia banilor proveniti din droguri, dupa ce dadusera credite neacoperite tarilor latino-americane in 1982.
Toate acestea au foarte putine in comun cu o piata libera. Interpolul european a remarcat ca Serbia nu doreste cooperarea in depistarea acestei mafii si deci, este o tara mai comoda pentru spalarea banilor decat Elvetia sau Cipru. Reprezentantii bancilor cipriote precum si diplomatii din Belgrad, erau in cunostinta de cauza la aceste tranzactii.
Razboiul din Iugoslavia face parte din scenariul Iluminatilor. Ei doresc in flancul sudic al Europei un al doilea Orient Apropiat.
In Pale, o localitate olimpica nu departe de Sarajevo, locuieste intr-o vila splendida, usa in usa cu Karadzic, un anume sir Alfred Sherman. Acest evreu englez este cunoscut ca eminenta cenusie a Doamnei Thatcher. In Pale se stie ca Sherman este sfatuitorul lui Karadzic. Observatori locali confirma ca nu exista zi in care cei doi sa nu se intalneasca.
Cea mai mare parte din omenire crede intr-adevar ca, daca azi incepe un razboi, atunci vinovat este poporul care l-a inceput. Altii cred ca anumite popoare sunt predestinate sa poarte razboi, ca de pilda ‘rusii imperialisti’ sau ‘rasa galbena’ sau ‘nemtii nazisti’, ceea ce este o teza absolut gresita.
Ce parere aveti dvs., de unde iau banii pentru a se inarma guvernele rus, chinez, arab, sarb, german sau american? Credeti cu adevarat ca exista o natiune care, din propriile ei economii, sa poata dezvolta o inarmare pentru a duce un razboi?
Astazi nu exista aproape nici o natiune in lume care sa nu aiba datorii externe si care sa poata exista fara credite de la bancherii internationali. Credeti ca sarbii au bani proprii pentru a duce acest razboi? Sau, daca rusii ar fi inceput un razboi in ultimele decenii (razboiul rece), de unde credeti ca ar fi luat banii necesari? Bineinteles, tot de la bancherii internationali. Rotschild poseda o banca la Kremlin. De aceea se si numesc bancheri internationali. Pentru ei nu are importanta despre ce natiune este vorba. Acolo unde se pot castiga bani, acolo sunt prezenti. Si cum razboiul este o afacere foarte lucrativa, ei sunt totdeauna interesati in declansarea de conflicte. Daca bancherii nu doresc razboi, atunci acesta nu va izbucni. Acest lucru este foarte simplu. Daca o natiune doreste razboi, trebuie mai intai sa trateze cu acesti bancheri. Desigur, daca natiunea nu are bani, i se dau credite, amanet fiind patrimoniul national, iar daca creditele nu pot fi platite, se adauga procente. Astazi se observa pe intreg teritoriul lumii, din Africa pana in India, o vanzare a patrimoniilor nationale, care poarta numele de ‘privatizare’. Bineinteles, se vand numai intreprinderi de stat lucrative: bancile internationale nu cumpara ceea ce nu aduce venit. Anglia, Germania, Olanda, Belgia etc. vand posta, telefonul, caile ferate, asigurarile, bancile, societatile aeriene, fabricile, automobilele etc. In fostele tari comuniste, este mai simplu: ei pun mana pe intreprinderi aproape pe degeaba, inclusiv pe terenuri. Poate da odata Dumnezeu sa nu mai posede un popor nimic de vandut, si atunci poate vor inceta imprumuturile, camata, razboaiele.
Bolsevicii, nazistii, Saddam Husein etc. si-au procurat banii pentru razboi din aceeasi sursa.
De aceea, razboaiele sunt intotdeauna planificate, banii necesari trebuind pusi la dispozitie. Scopul este unul si anume: guvern mondial. Iluminatii contesta aspectul negativ al guvernului mondial, spunand ca este nevoie de el doar pentru a aduce pacea pe Pamant.
Interesant este ca numai prin razboaie se poate ajunge la acest tel! Credeti ca acesti indivizi se vor schimba si vor actiona altfel daca, in sfarsit, vor introna acest guvern? Faptele vor vorbi! Acest guvern mondial este plamadit de si pentru o elita secreta, restul sunt tinuti in nestiinta si dezinformare si vor constitui sclavii moderni.
Pentru fiecare este prevazuta o tatuare cu laser pentru a purta in palma un numar (un cod).
Noua ordine mondiala este ‘societatea fara bani’. Elementele premergatoare sunt: carnetul de CEC, cartea de credit, cartela pentru telefon, cartea de asigurare de boala sau cartela pentru benzina; toate acestea se citesc electronic. Masele trebuie sa fie convinse ca este mult mai simplu, eficient., usor si fara risc sa faci plati cu aceste carnete, decat cu bani.
Al doilea pas este de a convinge masele ca, decat sa porti in buzunar atatea carduri, este mai bine sa ai unul singur, asa-zisa carte debitoare pentru Canada, Noua Zeelanda, Australia, care exista deja (Debit Card).
Scopul final este tatuarea prin laser. Invizibila pentru ochiul liber, contine cifra de cod care se citeste cu un scanner. Chiar daca nu va fi obligatoriu, nu vei avea insa o alternativa, pentru ca nicaieri nu vei putea cumpara sau plati cu bani.
Acesta este un control absolut asupra fiecarui individ. Prin satelit, fiecare persoana poate fi depistata pe acest glob. Si raufacatorii, desigur. Pot fi controlate orice deplasari, orice cumparaturi, orice bun pe care il dati, orice intalnire cu prietenii, orice informatie.
In Apocalipsa lui Ioan, cap. 13, versetele 16-18, se spune: ‘Va veni vremea cand cei mici si cei mari, cei bogati ca si cei saraci, cei liberi si sclavii, vor purta un semn pe mana dreapta sau pe frunte, pentru ca nimeni sa nu poata sa cumpere sau sa vanda daca nu are acest semn, adica numele fiarei sau numarul numelui fiarei. Cine are minte, sa vada ca numarul este 666’.
Pe orice Bar Code de pe marfuri, vom observa in toata lumea linii subtiri scurte si linii subtiri lungi. O linie subtire lunga inseamna 6. Gasim totdeauna 3 linii subtiri lungi, adica 666.
In Vechiul Testament putem citi: (Cartea Regilor, cap. 10) ‘Gramada aurului care s-a adunat intr-un an pentru Solomon a fost de 666 talanti de aur’.
666 este semnul puterii banului evreiesc.
Codul Bancii Mondiale este 666. Credit cardul Bancii australiene poarta cifra 666. Cecurile Bancii din Bombay spre exemplu, poarta cifra 666. Credit cardurile noi in America poarta codul 666. Sistemul de calculatoare Olivetti poarta numarul 666, la fel si calculatoarele din SUA. Pe fiecare loz de loterie in Israel este tiparit numarul 666. Numarul de cod pentru convorbiri telefonice al Israelului este 666. ‘Exxon’ a lui Rockefeller poarta cifra 666.
Desi in aceasta carte am amintit pe scurt date din Protocoalele Sionului si din Noul Testament Satanic, fiecare om trebuie sa analizeze in mod critic faptele celor ce trag sforile.
Orice om care vede astazi discordia si ura, razboaiele si conflictele, foamea si saracia din aceasta lume, destramarea natiunilor, ura rasiala in crestere in toate tarile, tendinta de libertate si independenta a popoarelor, neputinta celor ce guverneaza, coruptia politicienilor, perversiunea si violenta in educatia oamenilor, datoriile fara granite ale statelor la banci, instabilitatea monezilor nationale, crizele economice, falimentul in agricultura, somajul, nemultumirea si zapaceala in societate, placerea crescanda pentru petreceri si castig fara munca a oamenilor, lipsa de credinta si manipularea tineretului si a sexului feminin, poate sa afirme ca numai din intamplare toate acestea au fost concepute in Protocoalele Sionului? Putem cita pe Roosevelt: ‘In politica nu se petrece nimic intamplator! Cand se petrece ceva, putem fi siguri ca a fost planuit!’
CAPITOLUL II
Josef Landovski
Rakovski – Interogatoriu
Interogatoriul ambasadorului sovietic
Cristian Jurevitsch Rakovski
luat de catre functionarul GPU, Gabriel G.
Kuzmin, la 26 ianuarie 1938, la Moscova
Tiparit dupa manuscris
Titlul originalului spaniol: Sinfonia en Rajo Mayor
Capitulo XI: Radiografia de la Revolucion
INTRODUCERE
In timpul marsului din est, in al doilea razboi mondial, un voluntar din divizia albastra spaniola a gasit, intr-o casa din Rusia, cadavrul medicului dr. Josef Landovski, multi ani medicul oficial al NKVD-ului, precum si o multime de manuscrise.
Aceste manuscrise au fost traduse in spaniola in anul 1950, de catre Mauricio Carlavilla, sub titlul ‘Sinfonia en Rajo Mayor’. Cartea, dupa aparitia ei, a dezlantuit efecte alarmante si a fost retrasa de pe piata de anumite puteri.
Senzational este protocolul dupa interogatoriul luat lui Cristian Rakovski, fostul ambasador sovietic la Paris. Acesta, un vechi bolsevic din garda lui Trotzki, a fost arestat in cadrul marii ‘Tischistka’ impreuna cu Gomornik, Jakir, Tuhacevski si altii, dar spre deosebire de acestia, in mod surprinzator, el nu a fost ‘lichidat’.
De ce? Acest lucru se poate explica, daca vom analiza cu atentie acest interogatoriu.
Cititorul sa nu treaca usor peste pasajele mai dificil de inteles, ci sa le aprofundeze minutios. Ar fi bine, de asemenea, sa compare neintrerupt descrierea cu evenimentele petrecute in realitate. Efortul acesta merita pe deplin sa fie facut, pentru a se putea intelege importanta majora a acestor documente.
Interogatoriul luat lui Cristian Jurevitsch Rakovski -ambasadorul sovietic la Paris – de functionarul GPU Gabriel G. Kuzmin, la 26 ianuarie 1938, la Moscova
Kuzmin: Dupa cum ne-am inteles la Lubjanka, eu mi-am dat osteneala sa obtin o ultima sansa pentru dumneavoastra; prezenta dumneavoastra aici este o dovada ca aceasta mi-a reusit. Sa vedem daca nu ne veti insela.
Rakovski: Eu sper ca nu.
Kuzmin: Inainte de toate insa, un sfat ca de la om la om: aici este vorba numai de adevarul curat. Nu de ‘adevar pentru proces’, care, in lumina marturisirilor celorlalti inculpati, trebuie sa fie conform cu cerinta politica a ‘ratiunii de stat’, cum se spune in Occident.
Cerintele politicii internationale ne fac sa tinem secret adevarul, ‘adevaratul adevar’. Indiferent cum va decurge procesul, popoarele si oamenii vor afla numai ce trebuie sa afle; unul singur trebuie sa stie totul: Stalin. Cuvintele dumneavoastra aici, indiferent cum vor fi, nu va pot agrava propria situatie. Aceasta, dupa cum stiti, nu poate fi mai grava. Va puteti numai imbunatati situatia. Va puteti recastiga viata pierduta. Asadar, vrem sa vedem: voi toti ati recunoscut ca sunteti spioni ai lui Hitler, in slujba Gestapoului si a OKW*, nu-i asa?
Rakovski: Da!
Kuzmin: Si sunteti in adevar, spioni ai lui Hitler?
Rakovski: Da!
Kuzmin: Nu, Rakovski, nu! Spuneti adevarul, un adevar pentru proces!
Rakovski: Noi nu suntem spioni ai lui Hitler, noi il uram pe Hitler, asa cum il urasti dumneata, asa cum il poate ura Stalin, poate chiar mai mult. Dar problema este foarte complicata.
Kuzmin: Incerc sa va ajut. Poate stiu si eu ceva. Voi trotzkistii, ati luat contact cu Statul major german, nu-i asa?
Rakovski: Da!
Kuzmin: De cand?
Rakovski: Data exacta nu mi-o amintesc, dar curand dupa rasturnarea lui Trotzki, cu mult inainte de venirea lui Hitler la putere.
Kuzmin: Atunci, nu sunteti spioni personali ai lui Hitler sau ai regimului lui?
Rakovski: Exact, am fost cu mult inainte.
Kuzmin: Cu ce scop? Poate sa-l ajutati intr-o victorie si sa cedati teritorii rusesti Germaniei?
Rakovski: Nu, bineinteles ca nu.
Kuzmin: Atunci, ca spioni ordinari, pentru bani?
Rakovski: Pentru bani? Noi nu am primit nici o marca de la germani. Hitler nu are nici pe departe atatia bani ca sa cumpere
—– —– —–
* Comandamentul General al Wermachtului
un comisar al poporului Uniunii Sovietice, insarcinat cu afaceri externe, care are insa la dispozitia lui un buget mai mare decat averea lui Ford, Morgan si Vanderbilt la un loc, fara sa dea socoteala.
Kuzmin: Atunci, din ce motive?
Rakovski: Imi permiteti sa vorbesc liber?
Kuzmin: Va rog chiar, pentru acest lucru v-am chemat.
Rakovski: N-a avut si Lenin un motiv mai important sa accepte ajutorul Germaniei, ca sa poata ajunge in Rusia? Trebuie acceptate calomniile care s-au indreptat impotriva lui? Nu l-au numit si pe el, un spion al Kaiserului?
Legaturile lui cu Kaiserul, interventia Germaniei care a favorizat intrarea bolsevicilor in Rusia, bolsevicii fiind instigatorii care au facilitat infrangerea Rusiei, sunt doar fapte evidente.
Kuzmin: Daca ele sunt adevarate sau false, aceasta nu face parte din discutia noastra.
Rakovski: Nu, permiteti-mi sa inchei cu acestea. Nu este sigur ca felul de a actiona al lui Lenin a fost de folos statului german? Permiteti-mi: aici este vorba de pactul Brest-Litovsk, prin care teritorii imense au fost puse la dispozitia Kaiserului.
Cine a proclamat inca in 1913, ca infrangerea este favorizata de bolsevism? Lenin. Eu cunosc pe de rost scrisoarea lui, adresata lui Gorki:
‘Razboiul dintre Austria si Rusia va fi pentru Revolutie de mare folos, dar nu este sigur ca Franz Josef si Nikita ne vor oferi acest prilej’.
Observati? Noi, asa-zisii trotzkisti, am planuit infrangerea in 1905, Lenin referindu-se, chiar, la aceasta metoda, in 1913, iar noi urmam pana azi aceasta tactica, tactica lui Lenin.
Kuzmin: Cu mica deosebire, Rakovski, ca azi in Uniunea Sovietica domneste socialismul si nu tarismul.
Rakovski: Sunteti convins de durata socialismului in Uniunea Sovietica?
Kuzmin: Nu este Uniunea Sovietica socialista?
Rakovski: Pentru mine, numai cu numele. Aici este adevaratul motiv al Opozitiei. Trebuie sa-mi ingaduiti – daca urmarim o logica pura – trebuie sa-mi dati dreptate ca noi, teoretic si rational, avem acelasi drept sa spunem ‘Nu’, cand Stalin a spus ‘Da’?
Si daca victoria comunismului cere provocarea unei infrangeri, atunci cei ce socot ca comunismul a fost tradat de bonapartismul lui Stalin, au tot atata drept sa provoace o infrangere, cum a facut-o Lenin.
Kuzmin: Eu cred, Rakovski, ca acest stil inalt dialectic va atrage spre teoretizari. In public, bineinteles, va voi contrazice; eu recunosc ca in situatia dumneavoastra este singurul argument plauzibil, insa cred ca pot dovedi ca este un sofism. Dar aceasta o lasam pe alta data, vom avea cu siguranta ocazia si sper ca imi veti acorda o revansa. Pentru moment insa, numai atat; daca actiunea dumneavoastra vizeaza infrangerea insasi a Uniunii Sovietice si are ca scop instaurarea socialismului, a adevaratului socialism, dupa dumneavoastra – trotzkismul, in momentul de fata o asemenea infrangere este lipsita de scop si sens, toate cadrele si promotorii acestei actiuni vor fi consecvent ‘lichidati’, asa cum o facem noi acum. Infrangerea va avea ca urmare intronarea unui ‘Fhrer’ sau a unui tar fascist, nu-i asa?
Rakovski: Desigur, concluzia dumneavoastra este justa.
Kuzmin: Asadar, cred ca noi am ajuns departe. Eu, stalinist, dumneavoastra trotzkist, am facut din imposibil posibil si am ajuns la un punct in care suntem de acord. Noi suntem amandoi de parere ca astazi Uniunea Sovietica nu are voie sa fie invinsa.
Rakovski: Trebuie sa recunosc, ca n-am crezut sa am inaintea mea un om atat de inteligent. Intr-adevar, acum si inca multi ani de acum inainte, nu avem voie sa dorim infrangerea Uniunii Sovietice sau sa o provocam, pentru ca astazi – acest lucru este sigur – nu am fi in masura sa tragem folos dintr-o acaparare a puterii. Noi, comunistii, nu am avea nici un avantaj.
Aceasta este intr-adevar situatia, sunt de acord cu dumneavoastra. Nimicirea statului stalinist nu ne poate interesa pe noi. Eu spun aceasta, subliniind ca acest stat este, dintre toate, cel mai anticomunist. Dupa cum vedeti, eu sunt sincer.
Kuzmin: Recunosc, aceasta este singura cale ca sa ne putem intelege. Dar va rog sa-mi dati o explicatie intr-o chestiune pe care eu o calific drept contradictie: daca pentru dumneavoastra statul sovietic este cel mai anticomunist, de ce nu doriti azi distrugerea lui? Altul va fi mai putin anticomunist, obstacolul va fi mai mic si ati putea instaura comunismul dumneavoastra adevarat.
Rakovski: Nu, aceasta este o deductie prea simplista. Chiar daca bonapartismul lui Stalin sta in contradictie cu comunismul, ca Napoleon fata de Revolutie, este clar ca Uniunea Sovietica are mai departe o doctrina si o forma comunista, ea are un comunism formal si nu real. Asa cum disparitia lui Trotzki a permis automat lui Stalin sa transforme comunismul real in unul formal, tot asa disparitia lui Stalin va permite transformarea comunismului sau formal intr-unul real. Intr-o ora am realiza aceasta. M-ati inteles?
Kuzmin: Da, bineinteles. Mi-ati spus un adevar clasic, nimeni nu distruge ce doreste sa mosteneasca. Ei bine, aceasta este o prezentare sofisticata. Se bazeaza pe presupuneri, care nu corespund faptelor si anume, anticomunismul lui Stalin. Avea Uniunea Sovietica proprietate privata? Exista un plan individual, o plusvaloare? Existau clase? Nu vreau sa enumar mai mult, ce reprezinta toate acestea?
Rakovski: Eu am admis existenta unui comunism formal. Tot ceea ce enumerati, sunt forme goale.
Kuzmin: Asa? Dintr-un pur capriciu?
Rakovski: Nu, este o necesitate! Nu este posibil sa tinem in loc evolutia doctrinei materialiste, chiar daca dorim sa o incetinim. Si cu ce pret! Cu pretul ca in teorie o propagam, iar in practica o combatem. Puterea ce mana omenirea spre comunism este de neinvins, aceasta putere insa, in cazul unei intorsaturi, sta in calea revolutiei permanente.
Kuzmin: Un exemplu?
Rakovski: Hitler. Este exemplul cel mai vadit. El s-a folosit de socialism pentru a combate socialismul. De aici, socialismul lui antisocialist – acesta este national-socialismul.
Stalin are nevoie de un comunism pentru a invinge comunismul.
De aici comunismul lui anticomunist, acesta este national-comunismul sau. Paralela bate la ochi. Totusi, antisocialismul lui Hitler si anticomunismul lui Stalin reusesc, chiar fara voia lor, sa instaureze un socialism si un comunism. Cu vointa sau cu stiinta lor, acestia cladesc un socialism si un comunism formal, pe care noi, mostenitorii lui Marx, trebuie sa le acceptam.
Kuzmin: Mostenire? Cine mosteneste si pe cine? Lichidarea trotzkismului este definitiva.
Rakovski: Chiar daca dumneavoastra o spuneti, eu nu sunt convins, cu toate ‘lichidarile’ enorme ce au loc; noi, comunistii, le vom supravietui. Cat de lungi ar fi tentaculele Ohranei lui Stalin, ele nu pot cuprinde pe toti comunistii.
Kuzmin: Rakovski, va rog, la nevoie va ordon, sa va abtineti de la aluzii jignitoare. Nu faceti uz, va rog, de imunitatea dumneavoastra diplomatica.
Rakovski: Cum, inca sunt ministru plenipotentiar? Sau ambasador? Al cui?
Kuzmin: Exact spus, al statului stalinist, acest trotzkism esuat, daca il pot numi astfel.
Rakovski: Acestia, la care faceti aluzie, nu m-au imputernicit si nici nu sunt reprezentantul lor. Dv. m-ati numit.
Kuzmin: Incep sa am incredere. Eu notez in favoarea dumneavoastra ca, atunci cand am pomenit de trotzkism, dumneavoastra nu l-ati negat. Acesta este un start bun.
Rakovski: Cum as putea eu sa-l neg? Eu l-am adus in discutie.
Kuzmin: Dupa ce noi amandoi am ajuns la o intelegere, ca exista un anumit trotzkism, va rog sa-mi dati cateva detalii ca sa le pot preciza in raportul meu.
Rakovski: Eu pot face aluzie la fapte, care cred eu ca fac parte din tema, insa nu pot fi sigur ca sunt ideile ‘acelora’.
Kuzmin: Deci, asa trebuie sa inteleg.
Rakovski: Suntem de acord ca acum Opozitia nu are interes sa-l rastoarne pe Stalin, deoarece nu-l poate inlocui fizic. Suntem de aceeasi parere. Insa, un fapt sigur este ca agresorul potential exista. Este marele nihilist Hitler, care-si indreapta pistolul Wermachtului contra intregului orizont. Cu sau fara ajutorul vostru – va deschide el focul contra Uniunii Sovietice? Pentru noi este enigma hotaratoare. Am pus problema bine?
Kuzmin: Problema este bine pusa, pentru mine insa nu este o enigma hotaratoare. Eu consider agresiunea lui Hitler asupra Uniunii Sovietice mai mult ca sigura.
Rakovski: De ce?
Kuzmin: Foarte simplu, pentru ca cei ce-i dau instructiuni, ordona astfel. Hitler nu este decat condottierul capitalismului international.
Rakovski: Recunosc existenta acestui pericol, dar de aici si pana la certitudinea ca Hitler va ataca Uniunea Sovietica, sunt prapastii adanci.
Kuzmin: Agresiunea sta insasi in natura fascismului; afara de aceasta, toate statele capitaliste, care l-au ajutat sa se inarmeze, il imping spre acest lucru. De asemenea, i-au inlesnit insusirea diferitelor baze strategice si economice. Acest lucru este evident.
Rakovski: Dumneavoastra uitati un lucru important: reinarmarea lui Hitler si nerespectarea tratatului de la Versailles au fost favorizate de statele capitaliste, intr-o vreme cand in Rusia Opozitia (trotzkistii) era prezenta si noi am fi putut fi urmasii unui Stalin invins. Socotiti aceasta o simpla coincidenta?
Kuzmin: Eu nu vad nici o legatura intre faptul ca actiunile tratatului de la Versailles i-au permis lui Hitler reinarmarea si existenta opozitiei in Rusia. Insemnatatea hitlerismului este clara si logica. Agresiunea lui Hitler asupra Uniunii Sovietice se afla de mai mult timp mentionata in programul sau. Distrugerea comunismului si intinderea lui spre est este dogma in ‘Mein Kampf’, acest talmud al national-socialismului, iar politica ‘invingerii’, al carei adept sunteti, ar voi sa faca uz de aceasta amenintare, fiind pe linia ideologiei dumneavoastra politice.
Rakovski: Da, la prima vedere toate acestea par logice si de la sine intelese, dar sunt prea logice si simple, ca sa fie adevarate.
Kuzmin: Ca sa impiedicam acest lucru, ca sa nu ne atace Hitler, ar fi intelept sa mizam pe alianta Frantei; dar este o copilarie sa ne inchipuim ca capitalismul ar face sacrificii pentru salvarea comunismului.
Rakovski: Daca discutam ca la o intrunire populara, fara sa avem prea multe cunostinte politice, aveti perfecta dreptate. Dar, daca dumneavoastra credeti serios ce spuneti, sunt deziluzionat. Eu am socotit ca fortele de securitate ale lui Stalin au un inalt nivel politic.
Kuzmin: De altfel, agresiunea hitlerista asupra Uniunii Sovietice este o necesitate dialectica, adica ea va ridica soarta luptei de clasa la nivel international. De partea lui Hitler va sta de nevoie intreaga lume capitalista.
Rakovski: Privind dialectica dumneavoastra scolastica imi fac o imagine si mai saracacioasa a nivelului politic al stalinistilor. Va aud vorbind cum ar vorbi Einstein unor elevi de liceu despre fizica cuantica. Eu constat ca v-ati insusit din marxism numai ce este elementar: demagogia si populismul.
Kuzmin: Daca nu se intra prea mult in amanunte, va rog sa-mi dezvaluiti ceva din ‘teoria relativitatii’ si ‘teoria cuantica’ a marxismului.
Rakovski: Fara ironie! Eu vorbesc in numele unor idealuri inalte. In marxismul elementar, care se invata in universitatile lui Stalin, puteti gasi motivul care contrazice teza dumneavoastra, a necesitatii agresiunii lui Hitler asupra Uniunii Sovietice. Azi marxismul este inca piatra de hotar, contradictie in sanul capitalismului, boala incurabila si distructiva a capitalismului. Nu-i asa?
Kuzmin: Asa este.
Rakovski: Daca intr-adevar capitalismul sufera economic din cauza contradictiilor interne? Economia si politica sunt entitati de sine statatoare, ele sunt factori sau dimensiuni ale elementului social luat in intregime. Contradictiile interne se manifesta pe taram social si influenteaza factorul economic sau politic, sau pe amandoua. Ar fi absurd sa numim ca insucces in economie, dar succes pe taram politic, teza dumneavoastra cu privire la atacarea Uniunii Sovietice.
Kuzmin: Constructia dumneavoastra se bazeaza numai pe contradictia sau soarta inevitabila a burgheziei, de a pieri inainte de a se ajunge ca Hitler sa atace Uniunea Sovietica. Eu sunt marxist, Rakovski, dar intre noi fie vorba, si fara sa jignesc un luptator, cu toata credinta mea in Marx, nu pot admite, la fel ca Stalin, ca existenta Uniunii Sovietice se bazeaza pe eroarea dusmanilor ei.
Rakovski: Eu insa da, nu ma priviti va rog asa, eu nu glumesc si nici nu sunt nebun.
Kuzmin: Permiteti-mi cel putin sa fiu sceptic, atata timp cat nu-mi aduceti argumente care sustin aceasta teza.
Rakovski: Vedeti cata dreptate am avut sa consider pregatirea dumneavoastra marxista, mediocra? Dumneavoastra reactionati ca un luptator oarecare din randul maselor.
Kuzmin: Si nu am dreptate?
Rakovski: Da, aidoma unui sef de cadre, unui birocrat sau marii mase populare. Ei trebuie sa creada asa si sa scandeze incontinuu. Va rog sa ma ascultati in mod confidential – marxismul se aseamana cu religiile esoterice din antichitate: credinciosii trebuiau sa cunoasca numai lucrurile elementare, de suprafata, daca se urmarea impunerea credintei; deci, in revolutie la fel ca in religie.
Kuzmin: Nu cumva doriti sa-mi dezvaluiti un marxism misterios, cam in felul unei noi masonerii?
Rakovski: Nu, nimic din esoteric. Dimpotriva, va voi explica clar, ca lumina zilei. Marxismul, inainte de a deveni un sistem filozofic, politic sau economic, a fost o conspiratie in vederea revolutiei.
Si fiindca pentru noi revolutia este o realitate absoluta, politica, economia sau filozofia sunt adevaruri numai in masura in care folosesc revolutiei. Adevarul subiectiv, intim, in filozofie, politica, economie si in morala nu exista, el este adevar sau eroare numai ca o componenta abstracta in marxism. Componenta abstracta este insa, pentru noi, subordonata dialecticii revolutionare; de aceea, asa trebuie sa gandeasca fiecare revolutionar adevarat, chiar si Marx. Va amintiti citatul lui Lenin, prin care raspunde cuiva care-i reproseaza ca tinta lui sta in contradictie cu realitatea? ‘Eu cunosc realitatea’, a spus el. Credeti ca a spus o prostie? Nu, pentru ca realitatea era relativa fata de o alta realitate absoluta: revolutia.
Marx a fost un geniu. Daca opera sa ar fi numai o critica solida a capitalului, ar fi deja o lucrare desavarsita; dar maiestria lui se transforma in ironie: ‘Comunismul trebuie sa triumfe, pentru ca dusmanul sau, Capitalul, ii aduce triumful’. Aceasta este teza lui Marx. Vreti o ironie mai mare? Ca sa se faca crezut, a fost de ajuns sa depersonalizeze capitalismul si comunismul, sa transforme fiinta umana intr-o fiinta rationala, ca un trisor.
Aceasta a fost metoda lui geniala, sa arate capitalistilor, celor ce reprezinta capitalul, ca triumful comunismului se datoreaza numai idioteniei lor innascute. Fara o idiotenie permanenta a lui ‘homo economicus’ nu poate sa existe in sine contradictia de care vorbeste Marx. Ca un ‘ homo sapiens’ sa se transforme in ‘homo stultus’, trebuie o putere magica, o putere care sa-l faca pe om sa coboare pe scara zoologica acolo de unde a pornit, adica de la animal.
In epoca aceasta a capitalismului, existenta lui ‘homo stultus ‘fiind o realitate, Marx are posibilitatea sa formuleze axioma lui: contradictie interna + timp = comunism. Va rog sa ma credeti cand noi, cei initiati, privim portretul lui Marx, chiar daca se afla deasupra portalului de la Lubjanka, ne apuca un ras in hohote – il vedem deasemenea, in umbra barbii lui, cum isi bate joc de toata omenirea.
Kuzmin: Sunteti cu adevarat in stare sa va bateti joc de cel mai minunat invatator al epocii?
Rakovski: Eu, sa-mi bat joc? Nu, acesta este un semn de admiratie! Marx a reusit sa pacaleasca atatia oameni de stiinta, el a fost mai presus ca ei. Acum insa, daca vrem sa-l masuram in toata grandoarea lui, trebuie sa-l privim pe adevaratul Marx, revolutionarul, promotorul ‘Manifestului comunist’. Marx, conspiratorul, a trait tot timpul revolutia din conspiratie. Nu degeaba revolutia ii datoreaza succesul si victoria.
Kuzmin: Asadar, tagaduti procesul dialectic al contradictiei interne a capitalismului ca fiind triumful comunismului?
Rakovski: Fiti sigur ca daca Marx ar fi crezut ca triumful comunismului sta in contradictia capitalismului, n-ar fi pomenit nici o singura data, in miile lui de pagini stiintifice, acest lucru. Acesta este imperativul unui revolutionar si nu al unui teoretician. Un revolutionar, un conspirator, nu dezvaluie niciodata dusmanului sau secretul victoriilor sale. El nu furnizeaza niciodata ‘informatii’, ci ‘dezinformatii’, ca in contraspionaj. Nu-i asa?
Kuzmin: Expunerea dv. ne duce deci, la concluzia ca nu exista contradictii interne in capitalism si, daca Marx vorbeste despre ele, este numai o strategie revolutionara. Asa este? Daca marile si permanentele contradictii in capitalism sunt evidente, inseamna ca Marx a mintit spunand adevarul.
Rakovski: Ca dialectician, care rupe cu dogma scolastica, deveniti primejdios! Este adevarat, Marx mintea spunand adevarul. El a mintit cand a spus ca in istoria economiei capitaliste contradictia interna este o ‘constanta’ indubitabila si predestinatoare. Dar el a stiut ca aceste contradictii se pot provoca din ce in ce mai mult, pana la punctul culminant.
Kuzmin: Acum sustineti o antiteza.
Rakovski: Nu este nici o antiteza. Marx inseala din motive tactice cand este vorba de cauzele ce duc la contradictii in capitalism. Marx stia cum se provoaca acestea, cum se pot ascuti si, in sfarsit, cum pot duce la totala anarhie a productiei capitaliste, care duce inevitabil la revolutia comunista. El a stiut ca toate acestea vor avea loc, pentru ca ii cunostea pe cei care le pot produce.
Kuzmin: Este o noutate stranie sa descopar acum ca nu contradictia in sine duce la ‘sinuciderea capitalismului’, cum a formulat Schmalenbach, un mare om de stiinta, care l-a interpretat atat de bine pe Marx.
Dar acum ma intereseaza sa ajungem la problemele personale.
Rakovski: N-ati bagat inca de seama? N-ati observat cum se contrazice Marx intre vorba si fapta? El proclama necesitatea si predestinarea contradictiei interne in capitalism si face aluzie la acumularea de capital. El indica o realitate. O concentrare mai mare a mijloacelor de productie inseamna, spune el, o concentrare in masa a proletariatului, o concentrare de munca, de forta pentru a instaura comunismul. Dar, in acelasi timp, cand el proclama acestea, punea si bazele Internationalei.
Internationala este in lupta de clasa, ‘reformatoare’, ceea ce inseamna o organizatie care sa opreasca, sau chiar sa desfiinteze acumularea de capital. Obiectiv, privind prin teoria lui Marx, ‘Internationala’ este o organizatie contrarevolutionara, anticomunista.
Kuzmin: Asta inseamna ca Marx era un contrarevolutionar, un anticomunist?
Rakovski: Vedeti cum se poate manevra o teza elementara marxista? Sa formulam Internationala ca un factor anticomunist si contrarevolutionar, cu claritate logica si doctrinara, inseamna sa privim numai efectele imediate, sa vedem in text numai literele. La asemenea concluzii absurde ajungem pentru ca vorbele si faptele in marxism sunt subordonate unor legi stricte: legile conspiratiei si revolutiei.
Kuzmin: Putem ajunge la un sfarsit?
Rakovski: Imediat. Daca lupta de clasa, pe plan economic, in efectul ei imediat este reformista si deci opusa raspandirii comunismului, importanta ei reala si adevarata este totusi revolutionara. Dar, dupa cum am mai repetat, este supusa regulilor conspiratiei, ceea ce inseamna trecerea sub tacere si ascunderea telului ei adevarat. Ingradirea acumularii de capital si a plusvalorii cu ajutorul luptei de clasa este numai fatada, un fel de sarlatanie pentru a razvrati primele mase revolutionare.
Greva este deja un inceput de mobilizare revolutionara. Indiferent daca reuseste sau nu, consecintele ei pe plan economic sunt anarhice. In sfarsit, acest mod de a imbunatati starea economica a unei clase, are deja in sine o slabire a economiei generale; indiferent daca greva este generala sau nu, rezultatul ei inseamna totdeauna o scadere in domeniul productiei.
Ca rezultat general: o mai mare mizerie, din care clasa muncitoare cu greu poate iesi. Acest lucru inseamna mult. Dar acesta nu este singurul defect, nici macar efectul principal.
Asa cum stim, singurul scop al luptei de clasa pe plan economic este munca mai putina si castig mai mult. Tradus in sens economic, consum mai mare, la o productie mai scazuta.
Un asemenea procedeu economic absurd – dupa lexicul nostru, o asemenea ‘contradictie interna’, ignorata de masele orbite pe moment de ridicarea salariului – aduce cu sine ridicarea preturilor, chiar daca acestea sunt ingradite de stat. Contradictia, a voi sa consumi mai mult, dar sa produci mai putin, va fi compensata prin inflatie. Si astfel se invarte cercul vicios – greva, foame, inflatie, foame si asa mai departe
Kuzmin: In afara cazului in care greva este dusa pe socoteala plusvalorii capitalismului.
Rakovski: Teorie, pura teorie! Intre noi fie spus, sa luam bilantul unui stat oarecare, sa impartim venitul pe cap de salariat si veti vedea ce coeficient anormal va iesi. Acest coeficient este cel mai contrarevolutionar din lume si noi trebuie sa-l pazim ca pe cel mai mare secret. Deoarece, daca din venit scadem salariile si veniturile propietarilor pe care noi i-am desfiintat, atunci ramane pentru masa proletara aproape totdeauna o dividenda pasiva. Mai mult, daca punem la socoteala scaderea volumului productiei si scaderea calitatii. Dupa cum vedeti, grevele despre care se afirma ca sunt un mijloc de a imbunatati traiul proletariatului, constituie numai un paravan indispensabil pentru sabotarea productiei in capitalism. Astfel, se unesc contradictiile sistemului proletar cu cele ale puterii de mijloc si fauresc o arma dubla pentru revolutie. Este usor de inteles ca acest lucru nu vine de la sine, aceasta necesita o organizare, un conducator, o disciplina si mai ales putine greseli. Nu vi se naste banuiala ca celebrele ‘contradictii interne ale capitalismului’ mai ales ale Finantei, ar putea fi organizate de cineva?
Ca idee fundamentala, va reamintesc ca Internationala proletara a fost la declansarea inflatiei in concordanta cu Finanta Internationala. Acolo unde este concordanta, este posibil si un pact. Acestea sunt cuvintele dumneavoastra.
Kuzmin: Vad in toate acestea o absurditate si o incercare de a crea un nou paradox, incat nu-mi pot inchipui nimic. Imi face impresia ca dumneavoastra sustineti existenta unei Internationale Comuniste opusa Kominternului.
Rakovski: Exact. Cand am spus Finanta Internationala am personificat-o exact asa cum numim Kominternul. Enuntarea acestui Komintern nu spune ca este dusmanul
Kuzmin: Daca doriti sa pierdem timpul aici cu sofisticari sau lucruri fantastice, ati ales prost momentul.
Rakovski: Credeti poate, ca eu sunt sclava din povestile celor 1001 nopti, care seara de seara isi risipeste imaginatia ca sa isi salveze viata? Nu, daca sunteti de parere ca eu bat campii, gresiti.
Dar, ca sa ajungem acolo unde ne-am propus, trebuie sa limpezesc anumite lucruri importante, avand in vedere nestiinta dumneavoastra totala in materia ‘marxismului superior’. Eu nu pot renunta la aceasta clarificare, pentru ca eu cunosc nestiinta care domneste la Kremlin. Va rog sa-mi spuneti daca pot continua.
Kuzmin: Puteti continua, dar eu va spun deschis: daca totul se reduce la o discutie fantasmagorica, placerea dumneavoastra va avea un epilog amarnic. V-am prevenit.
Rakovski: Continuu, ca si cand nu as fi auzit nimic. Deoarece sunteti scolastic in domeniul ‘Capitalului’, iar eu as dori sa trezesc in dumneavoastra aptitudini inductive, am sa va amintesc ceva special. Luati seama va rog, cu ce spirit ascutit descrie Marx industrialismul rudimentar in Anglia de pe vremea sa, si cat de respingator face portretul industriasului. Fantezia dumneavoastra, ca si a maselor, cand cauta sa-si reprezinte monstruosul ‘Capital’, arata asa cum l-a descris Marx: un industrias burtos, tigara de foi in gura, ghiortaind satisfacut, care incearca sa seduca fiica sau nevasta lucratorului. Nu este asa? Pe de alta parte, amintiti-va cat de ponderat si de bine crescut apare Marx cand descrie Finantele. La bani nu apar renumitele lui ‘contradictii interne’.
Lumea financiara, ca unitate, nu exista pentru el, comertul si moneda sunt pentru el consecintele sistemului capitalist de productie, caruia ii este subordonat si de care depinde.
In problema banilor, Marx apare reactionar. Este surprinzator ca era asa, cu toate ca avea inaintea ochilor steaua cu cinci colturi, steaua sovietica, care stralucea peste toata Europa; cei cinci frati Rotschild cu bancile lor, domnind peste cea mai mare acumulare de capital pe care a vazut-o omenirea.
Pe langa aceasta monstruoasa realitate care orbea imaginatia acelei epoci trece Marx cu vederea. Nu este curios? Poate ca din aceasta atitudine a lui Marx reiese un fenomen comun in revolutiile ultimilor ani. Noi toti putem dovedi ca atunci cand masele pun mana pe un oras sau natiune, au o frica aproape superstitioasa de banci si bancheri. Ei au ucis regi, generali, patriarhi, politisti, preoti si alti reprezentanti ai privilegiatilor dusmaniti, au jefuit si au dat foc bisericilor, palatelor si chiar locurilor stiintifice, dar acesti revolutionari economico-sociali au respectat viata bancherilor, iar bancile le-au lasat neatinse. Pana in ziua cand am fost arestat, se petrecea la fel
Kuzmin: Unde?
Rakovski: In Spania. Nu stiati aceasta? Va rog sa-mi raspundeti: nu vi se pare acest lucru curios? Nu-mi dau seama daca ati observat asemanarea miraculoasa intre Internationala finantelor si Internationala proletariatului. Putem spune ca una este oglinda celeilalte, Proletariatul fiind mai nou decat Finantele.
Kuzmin: Unde vedeti o asemanare la o asemenea contradictie?
Rakovski: Obiectiv sa spunem, ele sunt identice. Da, asa cum am aratat, Kominternul, sustinut de reformisti si intregul aparat sindical, produce anarhie in productie, inflatie, mizerie si disperarea maselor. Internationala Finantelor, constient sau inconstient, sprijinita de financiarii particulari, creeaza aceleasi conditii, numai ca in numar mult mai mare. Noi ne putem inchipui de ce Marx a trecut sub tacere ‘contradictiile interne’ ale lumii Finantelor, lucruri care cu siguranta n-au putut ramane neobservate de catre el. Finantele erau aliatul sau, ele actionau irevolutionar si jucau de pe atunci un mare rol.
Kuzmin: O coincidenta inconstienta, nu o alianta care presupune un pact.
Rakovski: Daca sunteti de acord, suspendam acest aspect. Este mai bine sa trecem la analiza subiectiva a Finantei si sa privim personajele care o reprezinta.
Este bine cunoscut ca banii, prin puterea lor, sunt internationali. Din acest adevar putem deduce ca banul este cosmopolit. Finantele in varf, adica Internationala Finantei, neaga nationalitatea si nu o recunoaste. Ea nu recunoaste nici Statul, de aceea, obiectiv privind, ea este anarhica, si asa va fi intotdeauna: Stat in Stat. Acest Stat exclude Puterea, Banul este Puterea, Banul este Statul. Suprastatul comunist pe care-l cladim de peste o suta de ani, a carui schema este Internationala lui Marx (prototipul este Uniunea Sovietica), nu este nimic altceva decat Puterea curata. Identitatea ambelor creatii este perfecta. Este o predestinare, deoarece personajele care le-au creat au fost identice: financiarul si comunistul sunt amandoi internationalisti. Ambii, din motive diferite si cu mijloace diferite, duc razboi impotriva statului national burghez. Marxistul care face parte din statul comunist este un internationalist. Financiarul neaga statul national burghez, ca scop in sine; putem spune ca nu este internationalist, ci un cosmopolit anarhic. Astazi el se prezinta in felul acesta, dar vom vedea mai departe cine este el si ce vrea. In sens negativ, dupa cum vedeti, este o analogie intre comunistul internationalist, financiarul cosmopolit, deci intre Internationala comunista si Internationala finantei.
Kuzmin: Analogie subiectiva, intamplatoare, care insa la radacina, nu tine.
Rakovski: Permiteti-mi sa nu va raspund, ca sa nu pierd firul logic. Eu vreau numai sa subliniez axioma de baza. Banul inseamna puterea. Banul este si centrul gravitatiei in lume. Nu-i asa?
Kuzmin: Continuati, va rog.
Rakovski: Ca sa intelegem cum a fost posibil ca Internationala Finantei sa devina stapana peste Bani, acest talisman magic, care a devenit azi pentru oameni ceea ce odata a fost Dumnezeu si Natiunea, acest lucru este mai mult decat arta strategiei revolutionare, acest lucru este in acelasi timp arta si revolutie. Eu va voi explica.
In timp ce masele si istoricii erau orbiti de racnetele si succesul Revolutiei Franceze, regele si privilegiatii detronati de putere si nimiciti, nu au observat ca o mana de oameni tacuti, prudenti si din umbra au pus mana pe putere, pe adevarata putere monarhica, aproape dumnezeiasca. Masele n-au observat ca strainii au pus mana pe putere si aveau sa introduca un sclavagism mai mare decat cel de pe timpul regilor. Regele, prin religiozitate, prin principii morale, prin neghiobia lui, nici nu a fost in stare de un asemenea sclavagism. De aceea au si fost in stare acesti oameni sa smulga regilor puterea, prin calitatile lor intelectuale si cosmopolite. Bineinteles, acesti oameni, din nastere, nu sunt crestini ci cosmopoliti.
Kuzmin: Care sa fie puterea magica pe care si-au insusit-o?
Rakovski: Si-au insusit privilegiul regal de a bate moneda. Va rog nu zambiti, nu-mi vine sa cred ca nu stiti ce inseamna a bate moneda. Ma vad in postura unui medic care trebuie sa explice unuia de la Institutul Pasteur bacteriologia Dar nu va acuz de aceasta ignoranta. O limba care a jonglat cu cuvinte ce au ascuns adevarate fapte si teluri nu poate mijloci notiuni exacte. Eu am vorbit despre moneda; am vazut in ochii dumneavoastra ca v-ati gandit la moneda fizica, din metal sau hartie. Nu, insa! Acesta nu este Banul! Banul fizic care este in circulatie este un adevarat anacronism. Daca acesta este inca in circulatie, numai datorita unui atavism practic, unei iluzii, unei fictiuni a fanteziei se mai mentine.
Kuzmin: Un paradox fantastic, aproape poetic!
Rakovski: Fantastic, daca vreti, dar nu paradox. Eu stiu ca in zilele noastre se bat monezi cu insigne regale sau bancnote cu insigne nationale, dar ce insemnatate mai au acestea?
Marea masa a banilor circula in lume, banii marilor tranzactii, contravaloarea bogatiilor nationale o au ‘Aceia’ la care fac mereu aluzie. Titluri, obligatiuni, cecuri, polite, note bancare, conturi, cursuri, cifre si mereu cifre, au cazut ca niste imense cascade de apa si au inundat popoare. ‘Aceia’, ca niste psihologi foarte subtili, si-au permis inca mai mult, datorita lipsei generale a sanctiunilor si datorita ignorantei totale.
Peste imensele sume financiare au creat ‘Creditele’, inzestrandu-le cu un caracter infinit si cu iuteala gandului. O abstractiune, o cifra, un credit, o credinta puteti intelege? Escrocherie, bani falsi la un curs legal Cu alte cuvinte, ca sa ma intelegeti mai bine, banci, burse, intregul sistem financiar sunt o masinarie gigantica care este o monstruozitate contra naturii, cum a spus Aristotel: banul sa produca iar ban, este o nelegiuire fata de economie; in cazul financiarilor e nelegiuire fata de Codul penal, deoarece este o afacere camatareasca.
Imi dau seama ce argument vor aduce: ca lucreaza cu procente legale. Dar daca amintim acest lucru, camata ramane aceeasi, deoarece chiar daca procentul este stabilit de lege, ei inseala prin falsul unui capital ce nu exista. Bancile au totdeauna posibilitatea sa dea credite, bani in cifre, care sunt de cinci sau o suta de ori mai mari decat suma pe care o au la dispozitie drept capital fizic. Lasand la o parte creditele ce depasesc banii depusi la banca, este vorba aici de un capital inexistent care aduce procente, in consecinta, aceste procente sunt indreptatite. Va rog sa tineti seama ca eu vorbesc aici de un sistem care este mai putin culpabil. Imaginati-va, daca puteti, o mana de oameni cu o putere neingradita asupra proprietatii bunurilor reale, dictatori absoluti asupra valorii adevarului, adica dictatori ai productiei si distributiei, deci ai muncii si consumului. Daca aveti putere de imaginatie, inchipuiti-va acest lucru pe plan mondial si veti recunoaste efectul anarhic si revolutionar pe plan social si moral. M-ati inteles?
Kuzmin: Nu, inca nu.
Rakovski: Desigur, este greu sa pricepi minuni.
Kuzmin: Minuni?
Rakovski: Da, minuni! Nu este o minune daca o banca de lemn se transforma intr-o catedrala? Asemenea minuni au trait in ultimul timp oamenii de nenumarate ori, fara a clipi din ochi. Este o minune uimitoare ca tarabele unde camatarii negociau cu banii lor, s-au transformat in ‘temple’. La fiecare colt de strada triumfa fatadele lor pagane, catre care alearga multimea stapanita de o credinta pe care nici zeii n-au reusit sa le-o insufle: sa aduca tot ce au zeului ‘Ban’, despre care sunt convinsi ca sta pe tronul safeului bancherului si are puterea dumnezeiasca sa inmulteasca banul la nesfarsit.
Kuzmin: Aceasta este noua religie a burgheziei lenese.
Rakovski: Desigur, religie. Religia Puterii!
Kuzmin: Asadar, dumneavoastra sunteti un poet al economiei?
Rakovski: Iti trebuie o doza de poezie ca sa-ti faci o imagine despre finante, opera cea mai geniala si mai revolutionara din toate timpurile.
Kuzmin: Este un mod de a vedea gresit. Finantele, asa cum le-a definit Marx si mai ales Engels, sunt determinate de sistemul de productie capitalist.
Rakovski: Exact, dar invers: sistemul productiei capitaliste este determinat de Finante. Ceea ce Engels aduce ca argument contrar si ceea ce cauta sa demonstreze, este dovada cea mai convingatoare ca Finantele domina productia burgheza. Si pentru ca asa este, Marx si Engels au evitat sa enunte si sa dea la iveala Finantele, cea mai grandioasa masinarie a Revolutiei, un joc de copil in comparatie cu Kominternul.
Dimpotriva, folosindu-se de talentul lor stiintific, au camuflat inca o data adevarul in interesul Revolutiei. Si acest lucru l-au facut amandoi.
Kuzmin: Povestea nu este noua. Imi amintesc ca asa ceva a scris Trotzki, acum zece ani cand a proclamat ca Kominformul este o organizatie conservatoare, asemenea bursei din New York si ca marii bancheri sunt promotorii Revolutiei.
Rakovski: Da, acest lucru l-a scris intr-o brosura mica, unde a prezis si decaderea imperiului britanic. El se intreba: Cine impinge Anglia de partea Revolutiei? si tot el raspundea: Nu Moscova, ci New Yorkul.
Kuzmin: Dar va amintiti ca tot el a afirmat ca, daca oamenii Finantelor au pregatit de la New York Revolutia, acest lucru l-au facut inconstient!
Rakovski: Motivul pentru care v-am spus ca Marx si Engels au ascuns adevarul, este valabil si pentru Trotzki.
Kuzmin: Am apreciat la Trotzki punctul lui de vedere, prin care se exprima aproape literar: ‘Bancherii indeplinesc irezistibil si inconstient misiunea lor revolutionara’.
Rakovski: Si ei indeplinesc misiunea lor, cu toate ca Trotzki ii arata cu degetul? Curios ca nu-si schimba tactica!
Kuzmin: Financiarii sunt revolutionari inconstienti, datorita neputintei lor psihice, ei nu vad consecintele pana la sfarsit.
Rakovski: Credeti intr-adevar acestea? Credeti ca aceste adevarate genii actioneaza inconstient? Ii considerati pe acesti oameni de care asculta azi o lume intreaga, drept o mana de idioti? Aceasta ar fi o contradictie ingrozitoare.
Kuzmin: Adica, ce vreti sa spuneti?
Rakovski: Foarte simplu. Eu afirm ca ei sunt, obiectiv si subiectiv, revolutionari constienti.
Kuzmin: Bancherii, ati innebunit?
Rakovski: Eu nu, poate dumneavoastra; reflectati, va rog. Acesti oameni sunt oameni ca mine si ca dumneavoastra. Ca ei poseda bani, ca ei sunt debitorii creditelor, acestea nu sunt ambitiile lor finale. La ei, ambitia este pentru Putere. De ce sa nu aiba acesti bancheri, acces spre stapanirea totala?
Kuzmin: Daca insa ei au deja in mana puterea economica, ce si-ar mai putea dori?
Rakovski: Repet, puterea totala. O putere ca a lui Stalin asupra Uniunii Sovietice, dar pe plan universal.
Kuzmin: O putere ca a lui Stalin, dar cu scop invers.
Rakovski: Puterea, daca este intr-adevar absoluta, este numai una. Gandul la absolut exclude diversitatea. Asadar, puterea spre care tind Kominternul si Kapinternul pentru a avea influenta politica trebuie sa fie identica. Puterea absoluta este scop in sine; altfel nu este absoluta. Pana acum, nu se cunoaste o masinarie a puterii totale mai mare ca statul comunist. Puterea burghezo-capitalista, chiar la apogeul ei, a fost o putere limitata, cand faraonii si cezarii in antichitate au fost intruchiparea zeilor, viata economica era atat de primitiva si aparatul tehnic al statului atat de inapoiat, incat era destul spatiu liber de actiune pentru individ. Intelegeti ca aceia care stapanesc deja natiuni si guverne pe acest pamant doresc sa fie stapani absoluti? Intelegeti ca acesta este singurul lucru pe care inca nu l-au atins?
Kuzmin: Interesant, cel putin ca un aspect al nebuniei.
Rakovski: Mai putin nebuni decat Lenin, care visa intr-o mansarda in Elvetia sa domine intreaga lume, sau Stalin, care visa acelasi lucru dintr-o coliba de lemn, unde era surghiunit in Siberia. O asemenea ambitie mi se pare mult mai naturala la acesti domni ai banilor, de la nivelul unui zgarie-nori in New York.
Kuzmin: Sa ajungem la un final. Cine sunt ‘Aceia’?
Rakovski: Credeti ca daca as sti cine sunt ‘Aceia’, m-as afla aici intemnitat?
Kuzmin: De ce?
Rakovski: Foarte simplu, cine-i cunoaste pe ‘Aceia’ nu se afla in postura sa fie obligat sa-i numeasca. Aceasta este o regula elementara a conspiratiei inteligente, stiti si dumneavoastra.
Kuzmin: N-ati spus dumneavoastra ca ei sunt bancheri?
Rakovski: Eu nu, amintiti-va ca eu am spus totdeauna ‘Finanta Internationala’ si cand voiam sa-i numesc am spus mereu ‘Aceia’ si nimic altceva. Daca vreau sa va informez, ma pot referi numai la fapte, nu pot numi persoane, deoarece eu nu-i cunosc. Cred ca nu va insel, daca spun ca ‘Aceia’ nu sunt persoane care ocupa functii in politica sau banci, in lume. Dupa cate stiu, de la omorarea lui Rathenau – Rathenau de la Rapallo – ei folosesc in politica si in Finante numai intermediari. Bineinteles, barbati in care au deplina incredere, care garantat le sunt fideli, din o mie de motive. De aceea putem fi siguri ca politicienii si bancherii sunt oamenii lor ‘de paie’, oricat de mare ar fi rangul lor sau oricat ar voi sa para ca sunt Independenti.
Kuzmin: Totul este logic si de inteles, dar nu cumva dumneavoastra incercati sa camuflati si sa va jucati de-a v-ati ascunselea? Dupa cele ce cunosc eu din acte si despre persoana dumneavoastra, ati jucat un rol mult prea mare in aceasta conspiratie, ca sa nu stiti mai multe. Nu banuiti cel putin o persoana dintre ‘Aceia’?
Rakovski: Da, dar poate n-o sa ma credeti. Eu cred ca sunt personalitati mistice ale Puterii absolute, un fel de Gandhi, dar nu atat de batatoare la ochi. Nume sau adrese ale ‘Acelora’ nu cunosc. Imaginati-va: Stalin ar stapani azi Uniunea Sovietica ca un simplu cetatean, fara ziduri si fara garda personala. Care ar fi mijlocul prin care s-ar putea feri de atentate? Mijlocul fiecarui conspirator, indiferent cata putere are, este anonimatul!
Kuzmin: Este foarte logic ceea ce spuneti, totusi eu nu va pot crede.
Rakovski: Va rog sa ma credeti, eu nu stiu! Daca as sti, ce fericit as fi eu azi! N-as sta aici pe scaun sa-mi apar viata! Eu inteleg indoiala dumneavoastra si ca meseria de politist va impinge sa aflati lucruri mai concrete. Ca sa va fac pe plac si ca o necesitate in discutia pe care o ducem, voi incerca sa va initiez.
Stiti ca istoria nescrisa, pe care o cunoastem numai noi, il da pe Adam Weishaupt, in secret, ca intemeietorul primei Internationale comuniste. El era seful Iluminatilor, ordin mason cunoscut; numele l-a purtat de la a doua conspiratie comunista, anticrestina a epocii noastre. Acest mare revolutionar, semit si iezuit, a prevazut triumful Revolutiei franceze; el s-a decis (sau a fost insarcinat) sa creeze o organizatie absolut secreta – se spune ca seful lui a fost filozoful Mendelssohn – si sa conduca mai departe telurile politice ale Revolutiei franceze, spre a o transforma intr-o revolutie sociala, pentru infaptuirea comunismului. In acele timpuri era un mare pericol enuntarea comunismului ca scop.
De aici toate masurile de precautie ale Iluminatilor. A trebuit sa treaca inca un secol, pentru ca cel ce se intitula comunist sa nu fie aruncat in inchisoare sau executat. Ceea ce a ramas un mister, este legatura intre Weishaupt cu aderentii lui si primul Rotschild. Acesti renumiti bancheri au finantat primul Komintern (Revolutia franceza).
Este cunoscut ca, de indata ce cei cinci frati Rotschild si-au impartit intre ei imperiul financiar european, o putere secreta i-a ajutat sa-si sporeasca averea legendara. Poate au fost primii comunisti din catacombele bavareze (Weishaupt si Co. in 1790), care s-au raspandit apoi in intreaga Europa.
Altii spun, ceea ce cred si eu, ca Rotschild a fost nu numai trezorierul, ci si capul acelor primi comunisti misteriosi. Aceasta teorie se sprijina sigur pe faptul ca Marx si capeteniile de varf deja cunoscute (printre altii Heine, Herzen), ale primei Internationale, ascultau de baronul Lionel Rotschild. Disraeli, evreu, primul ministru englez, a format imaginea revolutionara a lui Lionel Rotschild, acest multimilionar de care asculta o gloata de spioni: carbonari, masoni, evrei, tigani, revolutionari etc
Acestea par fantasmagorii, dar este dovedit ca fiul batranului Nathan Rotschild a dus o lupta contra tarului Nikolai in favoarea lui Herzen, pe care a castigat-o.
In lumina acestor fapte adevarate, putem spune pe drept cine este intemeietorul masinariei Acumularii si Anarhiei ce reprezinta Internationala Finantei; este acelasi care a creat Internationala revolutionara.
Ceva genial: prin capitalism, sa creezi acumularea capitalului in cel mai inalt grad, sa impingi proletariatul spre greve si sa-l aduci la disperare si in acelasi timp sa creezi organizatia care sa uneasca proletariatul si sa-l puna in miscare spre revolutie.
Acesta este capitolul cel mai ‘sublim’ din istorie. Si inca mai mult: va amintiti de spusele mamei celor cinci frati Rotschild ‘daca fiii mei nu doresc, nu vom avea razboi’. Adica ei au fost arbitrii si stapanii pacii si ai razboiului, nu regii. Puteti sa va imaginati un fapt de o asemenea importanta cosmica? Nu vedeti deja ca razboiul a capatat o functie revolutionara? Razboi – Comuna! De atunci, oricare razboi a devenit un pas urias spre Comunism. Cu o putere magica a fost ajutat Lenin in dorinta lui impartasita de Gorki intre 1905-1914! Recunoasteti cel putin, ca doua din cele trei parghii care au dus lumea spre Comunism n-au fost si nu au putut fi manuite de proletariat. Razboaiele n-au fost initiate si purtate de Internationala a III-a si nici de Uniunea Sovietica, care nu exista atunci. Nici acele grupari minore de bolsevici din exil n-au putut sa duca sau sa provoace razboaie, cu toata dorinta lor arzatoare. Acest lucru este limpede. Mai mult, Internationala sau Uniunea Sovietica n-au putut ajunge la acumularea capitalului, si anarhia nationala sau internationala a productiei capitaliste este capabila sa distruga imense cantitati de hrana, in loc sa le-o dea celor ce mor de foame, este capabila sa determine ca ‘jumatate din mapamond sa produca gunoi, iar cealalta jumatate sa fie obligata sa-l cumpere’ – citat din Rathenau*.
Proletariatul nu-si poate asuma progresia geometrica a inflatiei galopante, devalorizarea, furtul perpetuu al plusvalorii, nerefinantarea capitalului economisit, lipsa procentelor adecvate la capital, scaderea continua a puterii de cumparare, care duc la pauperizarea clasei de mijloc, principalul dusman al Revolutiei.
Nu proletariatul are in mana parghia razboiului sau a economiei. El este parghia a treia, vizibila si care, printr-un ultim salt asupra fortaretei statului capitalist, il cucereste. Desigur, il cucereste daca ‘Aceia’ ii permit.
Kuzmin: Toate acestea, expuse atat de literar, au un nume: contradictia capitalismului – in discutia noastra am repetat-o de o suta de ori. Dar daca faceti aluzie la o Putere sau o Actiune pe care proletariatul nu o cunoaste, eu va cer concret sa-mi numiti acum un fapt anume.
Rakovski: Sunteti multumit cu un singur exemplu? Asadar, ‘Aceia’ au izolat politic pe tar in razboiul ruso-japonez. America a finantat Japonia, mai bine spus, Jakob Schiff seful casei bancare Kuhn Loeb & Co., cel mai mare urmas al bancii Rotschild. Puterea lui era atat de mare, incat a reusit ca natiunile ce posedau colonii in Asia (Franta, Anglia, Olanda), sa treaca de partea imparatiei japoneze xenofobe; aceasta xenofobie o simte acum Europa. In lagarele japoneze, prizonierii rusi au fost instruiti de
* Ministru de externe, evreu, in Germania, 1922
americani revolutionari si trimisi inapoi la Petrograd ca luptatori perfecti; cei ce au finantat pe japonezi, au obtinut invoirea Japoniei in aceasta actiune.
Razboiul ruso-japonez, prin infrangerea organizata a armatei tariste, a fost un prolog spre revolutia din 1905. Chiar daca revolutia a fost prematura, era aproape sa triumfe. Ea a creat conditiile politice necesare pentru victoria din 1917.
Mai mult inca. Ati citit biografia lui Trotzki? Va amintiti de perioada lui de inceput ca revolutionar? Era inca un baietas, dupa fuga lui din Siberia, cand s-a aciuat printre emigranti in Londra, Paris, Elvetia; Lenin, Plechanov, Martov, vad in el un novice foarte promitator. Dar el, la prima sciziune isi permite sa ramana independent si ia rol de arbitru. In anul 1905, la doar 25 de ani, se intoarce singur in Rusia, fara de partid si fara organizatie proprie. Cititi rapoartele ‘nefrizate’ ale lui Stalin despre revolutia din 1905, rapoartele lui Lunatscarski, care nu este trotzkist. Trotzki sta in fruntea revolutiei din Petrograd. Acesta este adevarul. Numai el se ridica cu prestigiu si popularitate dintre revolutionari. Nici Lenin, nici Martov, nici Plechanov, nu sunt la inaltimea lui. Cum si de ce se ridica acest necunoscut Trotzki si capata deodata autoritate peste cei mai cunoscuti si vechi revolutionari? Foarte simplu. El s-a casatorit. Cu el vine in Rusia sotia sa, Sedova. Stiti cine era ea? Fiica lui Jivtovski, din cercul bancherilor Warburg, companionii si verii lui Jakob Schiff, ai grupului financiar care a finantat Japonia si care prin Trotzki, a finantat revolutia din 1905. Aici aveti motivul pentru care Trotzki se afla deodata pe treapta de sus a revolutionarilor. Si aveti de asemeni, cheia pentru a va explica persoana lui Trotzki. Facem un salt in 1914. In spatele atentatului contra mostenitorului tronului, a stat Trotzki; acest atentat a dezlantuit primul razboi mondial. Credeti ca atentatul si razboiul au fost simple intamplari? Analizati, va rog, in lumina ‘neintamplarii’, mersul operatiunilor din Rusia. ‘Manevrarea’ infrangerii este o capodopera. Ajutorul aliatilor pentru tar a fost asa de dozat si regulat, incat ambasadorii aliatilor de pe atunci spuneau ca prostia tarului duce ofensive de automasacrare. Carnea de tun a rusilor era imensa, dar fara importanta. Ofensivele organizate au dus la revolutie. Incoltiti din toate partile, au gasit solutia in proclamarea unei Republici democrate. O republica a ‘soliilor’, cum a numit-o Lenin, si a asigurat nepedepsirea tuturor revolutionarilor. Kerenski mai organizeaza inca o ofensiva de masacru, ca sa dea republica democrata peste cap si, mai mult, Kerenski trebuie sa predea puterea totala a statului, comunistilor. Trotzki preia ‘neobservat’ intregul aparat de stat. Acesta este adevarul despre mult cantata Revolutie din Octombrie. Bolsevicii au luat puterea pe care ‘Aceia’ le-au permis sa o ia si le-au predat-o.
Kuzmin: Indrazniti sa afirmati ca Kerenski a fost complicele lui Lenin?
Rakovski: Nu al lui Lenin, ci al lui Trotzki, mai bine-zis complicele ‘Acelora’.
Kuzmin: Absurd!
Rakovski: Nu puteti intelege? Tocmai dumneavoastra? Ma uimiti. Daca dumneavoastra, ca spion, v-ati afla comandant intr-o fortareata pe care inamicul vrea sa o cucereasca, nu ati deschide portile celor ce o asalteaza si in serviciul carora sunteti? Nu veti risca sa muriti in timpul asaltului, daca un agresor va crede dusman? Credeti-ma, fara monumente si mausolee, comunismul datoreaza mai mult lui Kerenski decat lui Lenin.
Kuzmin: Vreti sa spuneti ca Kerenski s-a lasat de buna voie invins?
Rakovski: Da, pentru mine este sigur. Intelegeti, va rog, eu am fost la toate prezent. Va spun mai mult: stiti cine a finantat revolutia din Octombrie? ‘Aceia’ au finantat-o, mai bine spus, aceiasi oameni care au finantat Japonia, revolutia din 1905. Jakob Schiff si fratii Warburg, adica marele cuplu al bancilor, una din bancile Federal Reserve, banca Kuhn Loeb & Co. la care au participat si banci europene: Gugenheim, Hanauer, Breitung, Aschberg de la ‘Nya Bank’ din Stockholm. Am fost martor la predarea banilor. Pana a venit Trotzki, eu am fost singurul dintre revolutionari. La sfarsit a venit Trotzki. Aliatii l-au expulzat din Franta pentru actiuni subversive si tot ei l-au lasat liber sa mearga in Rusia aliata, unde sa organizeze infrangerea. Tot fapte intamplatoare? Cine a dirijat aceasta? Aceiasi oameni care au reusit, prin intermediul lui Rathenau, sa-l faca pe Lenin sa treaca liber prin Germania. ‘Aceiasi’ oameni au reusit in Anglia, ca Trotzki sa iasa dintr-un lagar canadian si, cu pasaport, sa treaca liber toate granitele pana in Rusia. Daca veti studia odata istoria revolutiilor si razboaielor civile cu spiritul cercetator al unui politist, veti gasi o sumedenie de fapte ‘intamplatoare’.
Kuzmin: Bine, sa spunem ca toate acestea n-au fost la intamplare; ce consecinte practice reies din ele?
Rakovski: Lasati-ma sa ispravesc aceasta scurta poveste, apoi tragem concluziile. Trotzki, de la venirea lui la Petrograd, este acceptat fara rezerve. Dupa cum stiti, divergentele de pareri intre el si Lenin in timpul revolutiei au fost mari. Totul s-a dat uitarii si Trotzki este maestrul triumfator al revolutiei, chiar daca Stalin o doreste sau nu. De ce? Secretul il pastreaza sotia lui Lenin, Krupskaia. Ea stie cu adevarat cine este Trotzki, ea l-a convins pe Lenin sa-l accepte pe Trotzki. Ea l-a deblocat pe Lenin in Elvetia. Lenin a stiut cat de imens a fost ajutorul material din afara adus de Trotzki; vagonul plombat a fost dovada. Apoi unirea tuturor acelora de stanga revolutionara, socialisti, anarhisti, este opera lui Trotzki si nu incapatanarea lui Lenin. Nu degeaba este liga veche a proletarilor evrei adevaratul ‘partid’ al lui Trotzki cel fara partid, ‘liga’ din care au fost recrutate 90% din capeteniile revolutiei. Bineinteles, nu liga publica, ci liga conspirativa, care patrunsese in toate partidele socialiste si ai caror sefi stateau sub conducerea acestei ligi.
Kuzmin: Si Kerenski?
Rakovski: Si Kerenski impreuna cu alti sefi de partide nationaliste, partide conservatoare.
Kuzmin: Cum asa?
Rakovski: Nu uitati rolul masoneriei in prima faza burghezo-democratica a revolutiei!
Kuzmin: Ascultau si ei de ‘liga’?
Rakovski: Cu o treapta mai presus de ei, dar ascultau de ‘Aceia’.
Kuzmin: Cu toata miscarea marxista care se ridica si le periclita drepturile si viata?
Rakovski: Cu toate acestea. Desigur ei n-au recunoscut pericolul. Tineti seama, fiecare mason crede ca stie mai mult decat realitatea, imaginatia lui se orienteaza dupa dorintele lui. Apoi, numarul mare de masoni in guvernele statelor burgheze, este pentru ei dovada puterii lor politice. Tineti cont ca, pe vremea aceea, toti sefii de guverne ai aliatilor, cu mici exceptii, au fost masoni. Ei toti au crezut ca revolutia se va desfasura ca revolutia franceza. Masonii n-au invatat lectia intai, ca in revolutia cea mare, in care ei au jucat un rol important, majoritatea lor a fost inghitita: marele maestru, principele de Orleans, regele, care era tot mason, apoi Girondinii, Herbertistii, Iacobinii Daca vreo cativa au scapat cu viata, aceasta a fost datorita lui Napoleon si loviturii lui de stat din Brumaire.
Kuzmin: Vreti sa spuneti ca masonii au fost sortiti sa moara de mana revolutiei pe care ei insisi o initiasera?
Rakovski: Exact Ati pronuntat un adevar secret. Eu sunt mason, va voi destainui secretul care li se spune masonilor ca il vor afla. Dar nici a 25-a, sau a 33-a, sau a 93-a loja nu-l afla.
Kuzmin: Si ce poate sa fie?
Rakovski: Organizatia masonica a fost creata cu scopul de a pregati revolutia comunista mondiala, lichidarea clasei burheze si a clasei de mijloc, lichidarea fizica a conducatorilor burgheziei, care inseamna sinuciderea fiecarui mason mai important. De aceea, spre a li se ascunde adevarul, este nevoie de atata teatru, mistere, secrete etc Nu pierdeti ocazia sa priviti trasaturile fetei ce exprima stupoarea si spaima fiecarui mason, cand intelege ca trebuie sa moara pentru revolutie. Este un spectacol de ras.
Kuzmin: Si mai negati inca, prostia din nastere a burgheziei?
Rakovski: Neg prostia clasei burgheze, nu a anumitor indivizi ai ei. Prezenta caselor de nebuni nu demonstreaza ca nebunia este generala. Masoneria este o casa de nebuni, dar in libertate. Eu continuu. Dupa victoria revolutiei, s-a ivit prima problema: pacea, si cu ea, prima sciziune in partid. Nu vreau sa discut despre lupta de la Moscova, intre adeptii si adversarii pacii de la Brest-Litovsk. Vreau sa spun ca gruparea care s-a numit mai tarziu ‘opozitia lui Trotzki’, cei lichidati si cei ce urmau sa fie lichidati, toti fusesera sau erau contra semnarii pacii. Aceasta pace a fost o eroare, o tradare inconstienta a lui Lenin fata de revolutie. Inchipuiti-va pe bolsevici la Natiunile Unite sau la Conferinta de pace de la Versailles, in spatele lor cu armata rosie, dotata si intarita de aliati. Dar Lenin, orbit de putere, sustinut de Stalin, urmati de aripa national-rusa a partidului, au izbandit. Astfel s-a nascut national-comunismul, sub care Stalin a ajuns azi la apogeu. Desigur, au fost lupte interne, dar numai in masura in care nu distrug statul comunist – aceasta este conditia sine qua non a opozitiei, pana azi. Acesta a fost motivul esuarii noastre si al insucceselor ce au urmat. Dar a fost o lupta salbatica, chiar daca a fost camuflata, pentru a nu pierde puterea. Trotzki a organizat atentatul lui Kaplan contra lui Lenin. Din ordinul lui, Blukim a ucis pe ambasadorul Von Mirbach. Puciul Spiridonovei si al social-revolutionarilor ei, era in intelegere cu Trotzki. Sotul ei nu fusese banuit, era acel Rosenblum, un evreu din Lituania cu numele O’Reilly, unul din cei mai buni spioni ai Intelligence Service. L-au ales pe Rosenblum, ca in cazul unui esec, vina sa cada pe englezi si nu pe trotzkisti. Asa s-a si intamplat. Razboiul civil ne-a dat posibilitatea sa renuntam la metodele conspirative si teroriste, el ne-a dat puterea in mana, cand Trotzki a fost numit organizatorul si seful armatei rosii. Armatele sovietice, care se retrageau mereu din fata ‘armatei albe’ si au redus Uniunea Sovietica la marimea principatului Moscovei, au inceput ca prin minune sa fie victorioase. Pe ce cale credeti, prin minune sau intamplare? Va pot spune: nouazeci la suta este datorita ‘Acelora’. Sa nu uitam ca armata alba era formata din ‘democrati’ cu restul de mensevici si din alte partide liberale, in mijlocul carora ‘Aceia’ au avut foarte multi oameni in serviciul lor. Cand a preluat Trotzki puterea, ei au capatat ordin sa tradeze pe ‘albi’, cu promisiunea ca vor face parte din viitorul guvern sovietic. Maiski a fost unul dintre acestia, unul din putinii fata de care ‘Aceia’ si-au tinut cuvantul si aceasta numai pentru ca s-a aratat loial fata de Stalin. Prin aceste acte de sabotaj, impreuna cu diminuarea ajutorului pentru generalii ‘albi”, sarmanii idioti au suferit infrangeri peste infrangeri. In sfarsit, Wilson a luat decizia sa se puna capat ostilitatilor prin punctul 6 din cele 14. In timpul razboiului civil, Trotzki a fost prezumtivul urmas al lui Lenin. Lenin, care scapase de glontul lui Kaplan, nu va mai scapa cu viata din eutanasia care s-a complotat impotriva sa (si care a fost aplicata de medicul sau, Levin).
Kuzmin: Trotzki i-a scurtat viata? Un ‘clou’ in procesul dumneavoastra!
Rakovski: Trotzki? Poate a actionat si el. ‘Aceia’ au atatea canale si posibilitati, incat executia tehnica este lipsita de importanta. Cert este ca si-au atins scopul.
Kuzmin: Oricum, uciderea rafinata a lui Lenin este de o mare importanta, incat ar trebui adusa in discutie la primul proces.
Rakovski: Va sfatuiesc sa nu va atingeti de acest fir rosu, este prea periculos, chiar pentru Stalin insusi. Puteti face cu propaganda dumneavoastra ce voiti, dar ‘Aceia’ au si ei propaganda lor si ei sunt mult mai puternici decat eventuala marturisire a lui Stalin. Zicala ‘qui prodest’ lasa sa cada banuiala ca Stalin este ucigasul lui Lenin.
Kuzmin: Adica, ce voiti sa spuneti?
Rakovski: Metoda clasica ca sa descoperi un ucigas, trebuie sa afli cui i-a folosit crima. In cazul lui Lenin, Stalin a fost acela care a smuls puterea, Stalin, seful dumneavoastra. Este un secret cunoscut. Daca Trotzki nu i-a urmat lui Lenin, cauza nu a fost de natura umanitara. In timpul ultimei boli a lui Lenin, Trotzki poseda mai multa putere decat avea nevoie. Noi aveam deja condamnarea la moarte a lui Stalin; scrisoarea pe care Krupskaia a smuls-o barbatului ei, a fost motiv indeajuns pentru Trotzki sa-l lichideze pe Stalin. Dar o intamplare neprevazuta a cauzat esuarea planurilor noastre. Trotzki s-a imbolnavit, o boala ca din senin, luni de zile. Nu a fost in stare de nici o activitate in momentul decisiv, cand Lenin murea. Natural ca un Trotzki pregatit pentru misiunea sa nu putea fi deodata improvizat. Nici unul din noi, nici Zinoviev, nici Kamenev n-a avut instructiunile sau parghiile necesare in mana. De altfel, Trotzki, gelos, n-ar fi lasat pe nimeni sa-l inlocuiasca. Asa ca, la moartea lui Lenin, ne aflam in fata lui Stalin (care dusese o nemaipomenita activitate secreta) si am intrevazut, pentru noi trotzkistii, viitoarea infrangere in Comitetul Central. Deci, trebuia sa improvizam o solutie: aceia dintre noi care se puteau alatura lui Stalin, trebuiau sa se alature, sa devina mai stalinisti decat el, sa exagereze, adica sa-l saboteze. Restul il cunoasteti, lupta noastra subversiva si esecul permanent fata de Stalin, care s-a dovedit un geniu in materie politieneasca. Mai mult inca: dintr-un atavism nationalist, Stalin pune accent pe elementul rusesc si se inconjoara de indivizi pe care noi am fost hotarati sa-i nimicim, promotori ai comunismului national in contradictie cu comunismul international pe care-l reprezentam noi. Stalin a pus Internationala in slujba Uniunii Sovietice; aceasta este in slujba lui, deci Internationala ii slujeste lui. Daca vom cauta in istorie o paralela, o putem gasi in bonapartism si daca mai cautam o personalitate asemanatoare lui Stalin, nu o vom gasi. Eu cred ca am gasit o paralela: Fouch si Napoleon. Daca lasam la o parte a doua jumatate din viata lui Napoleon, cu lucruri fara importanta ca uniforme, ierarhie militara, coroana, care pe Stalin nu-l interesau, si luam ceea ce este important: sugrumarea revolutiei, careia el nu-i aduce nici un serviciu, ci se foloseste de ea, identificarea cu vechiul imperialism rusesc, ca Napoleon cu cel galic, crearea unei paturi aristocratice, nu din militari, caci nu a avut victorii, ci din patura birocratico-politieneasca
Kuzmin: Destul. Nu sunteti aici ca sa faceti propaganda trotzkista. Vreti in sfarsit sa deveniti concret?
Rakovski: Desigur, voi ajunge acolo. Dar, cand voi reusi sa fac sa aveti macar o mica idee despre ‘Aceia’ cu care avem de-a face concret? Tin foarte mult la acest lucru.
Kuzmin: Atunci deveniti mai concis.
Rakovski: Esecul nostru, care din an in an devenea mai concret, se explica si prin faptul ca, tot ce s-a intreprins dupa razboi pentru continuarea revolutiei de catre ‘Aceia’, a fost fara tel. Tratatul de la Versailles, pe care politicienii si economistii nu l-au inteles, pentru ca nimeni nu-i vedea scopul, a fost conditia hotaratoare pentru revolutie.
Kuzmin: Teoria este foarte nebuloasa. Cum voiti sa o explicati?
Rakovski: Nici unui popor nu i-a servit impunerea reparatiilor si embargoului economic de la Versailles. Calculele absurde erau atat de elocvente, incat chiar tarile invingatoare
le-au criticat. Numai Franta revendica o suma care era mai mare decat averea ei nationala, de parca pamantul ei se transformase intr-o Sahara. O nebunie au fost revendicarile catre Germania, sume ce nu putea niciodata sa le plateasca, cerand toata munca nationala si intreaga ei avere. In plus, au lansat contra ei un dumping, ceea ce a dus la foamete in Germania, subconsum si somaj. Asadar, a fost sau nu, tratatul de la Versailles, revolutionar? S-a incercat mai mult. O reglementare pe plan international a productivitatii, ca si cand clima, resursele naturale, calificarea tehnica erau egale intre natiuni. Anarhia a constat in faptul ca tarile mai sarace trebuiau sa lucreze mai mult, pentru a egala lipsa resurselor naturale. Reglementarea impusa de Liga Natiunilor, reglementarea muncii pe principii abstracte, a adus cu sine o inegalitate economica; consecinta imediata a fost o productie scazuta, importuri masive care trebuiau platite in aur, aceasta cat timp Europa a avut aur, iar America era coplesita de aur. Ca orice anarhie in productie – unica in istorie – si aceasta a fost exploatata de Finanta, de ‘Aceia’, in felul urmator: sub masca de a o insanatosi, au provocat o inflatie a monedei nationale si o inflatie de o suta de ori mai mare a banilor de credit, bani falsi. Una dupa alta, tarile si-au devalorizat moneda. Rezultatul a fost peste treizeci de milioane de someri. Credeti acum, ca tratatul de la Versailles si Liga Natiunilor au creat conditiile revolutiei?
Kuzmin: Asta se poate, fara intentie. Nu-mi puteti spune, de ce mereu va abateti de la cursul normal al dezvoltarii comunismului si revolutiei si faceti front comun cu fascismul care triumfa in Italia si Europa? Ce aveti de spus?
Rakovski: Daca nu tinem seama de scopul ‘Acelora’, aveti dreptate; dar noi nu avem voie sa ignoram existenta si telul ‘Acelora’ si faptul ca Stalin detine puterea in URSS.
Kuzmin: Nu vad nici o legatura intre acestea.
Rakovski: Pentru ca nu voiti! Puncte de reper sunt o multime. Stalin este pentru noi (trotzkistii) un bonapartist, nu un comunist.
Kuzmin: Dar fascismul este anticomunism curat, atat contra comunismului stalinist, cat si contra celui trotzkist. Daca ‘Aceia’ au atata putere, de ce nu au impiedicat aceasta?
Rakovski: Pentru ca ‘Aceia’ l-au propulsat pe Hitler.
Kuzmin: Acum bateti recordul in absurditati.
Rakovski: Eu am recunoscut ca opozitia a esuat. ‘Aceia’ au recunoscut ca Stalin nu poate fi rasturnat printr-o lovitura de stat, de aceea, cu experienta lor istorica, au gasit alta solutie: sa procedeze cu Stalin, ca odinioara cu tarul. Era insa o piedica care ni se parea noua de neinvins: in Europa nu era o tara care ar fi putut savarsi invazia, nici una nu avea o armata asa de mare si nici pozitia geografica care sa permita o invazie in Uniunea Sovietica. Deoarece lipsea adversarul, ‘Aceia’ trebuiau sa-l gaseasca. Numai Germania, din punct de vedere numeric si strategic ca pozitie, era in stare sa navaleasca in Uniunea Sovietica si sa-l doboare pe Stalin. Dar republica de la Weimar nu era in acel moment in stare de asa ceva.
Pe cerul foametei din Germania incepea sa straluceasca steaua lui Hitler. Priviri ascutite s-au indreptat asupra lui. Lumea a admirat ridicarea lui fulminanta. Eu nu vreau sa afirm ca aceasta a fost numai opera noastra. Tratatul revolutionaro-comunist de la Versailles aduna din ce in ce mai multe mase in jurul lui. Versailles a adus Germaniei proletarizare, foamete, somaj, toate nu puteau sa aduca decat triumful revolutiei comuniste.
Deoarece aceasta a esuat sub Stalin, pentru ca Germania sa nu cada sub acest nou Bonaparte, s-au imaginat planul Dawes si planul Young, care au ameliorat putin situatia Germaniei.
Determinismul economic a silit proletariatul german sa recurga la revolutie.
Dar, fiindca sub Stalin revolutia social-internationala a fost zadarnicita, proletariatul german a fost canalizat spre revolutia national-socialista. Aceasta a fost o fapta dialectica (arta de a actiona cu metoda). Cu toate conditiile propice, national-socialistii n-ar fi izbandit in Germania fara ajutorul nostru. In 1929, cand partidul national-socialist se afla intr-o criza de descrestere si mare lipsa de bani, ‘Aceia’ au trimis un mesager; eu ii cunosc chiar numele, acesta a fost Warburg. Fiind in tratative cu Hitler, s-au inteles asupra finantarii partidului national-socialist. Hitler primeste in cativa ani, milioane de dolari trimise de Wall Street si milioane de marci procurate de Schacht, cu care intretine serviciile SA si SS si cu care se finanteaza alegerile urmatoare, care aduc triumful lui Hitler. Cu dolari si marci date de ‘Aceia’.
Kuzmin: Dupa spusele’dumneavoastra, cei ce tind spre un comunism perfect, sa inarmeze tocmai pe unul ca Hitler, care jura sa nimiceasca prima natiune comunista? Ce sa spun, halal logica la acesti oameni ai finantelor!
Rakovski: Dumneavoastra uitati mereu bonapartismul lui Stalin. Amintiti-va ca, in comparatie cu Napoleon, care a anihilat efectele revolutiei franceze, chiar un Ludovic al XVIII-lea, un Wellington, un Metternich, chiar un autocrat ca tarul, apar ca revolutionari. Aceasta este teza adevarat stalinista. Teza lui, despre relatiile coloniilor vis-a-vis de tarile imperialiste, cred ca o cunoasteti pe de rost. Dupa aceasta teorie si emirul Afganistanului si regele Faruk sunt comunisti, deoarece ei lupta contra coroanei britanice. De ce sa nu fie si Hitler in lupta lui contra lui Stalin, obiectiv, un comunist? In sfarsit, ca sa n-o lungesc, il vedeti acum pe Hitler cu o putere militara crescanda, care-si intinde Reichul al III-lea pana va fi destul de puternic sa-l atace pe Stalin si sa-l doboare.
Nu observati ce mielusei s-au facut lupii de la Versailles, care se rezuma la un usor marait? Sunt acestea tot intamplatoare? Hitler va invada URSS si, asa cum in 1917 l-au izgonit pe tar dupa infrangere, asa il vom izgoni si inlocui pe Stalin. Si din nou va suna ceasul revolutiei mondiale. Natiunile democratice, azi adormite, vor simti un vant nou, cand va veni iar Trotzki la putere, asa cum au simtit o schimbare prin razboiul civil. Hitler va fi atacat din vest, iar generalii lui il vor lichida. Este deci actiunea lui Hitler, obiectiv, comunista?
Kuzmin: Eu nu cred in fabule si nici in minuni!
Rakovski: Asadar, daca dumneavoastra nu vreti sa credeti ca ‘Aceia’ sunt in stare sa realizeze ceea ce doresc, atunci pregatiti-va sa traiti invazia in Uniunea Sovietica si sfarsitul lui Stalin in decurs de un an. Chiar daca acum considerati acestea drept minuni sau hazarduri, sa fiti pregatiti sa le traiti. Dar, chiar in cazul ca acestea sunt ipoteze, intr-adevar refuzati sa credeti ceea ce v-am povestit?
Kuzmin: Bine, sa privim lucrurile ipotetic, ce propuneti?
Rakovski: Pe noi nu ne intereseaza atacul asupra Uniunii Sovietice, deoarece doborarea lui Stalin inseamna distrugerea acestui comunism; chiar daca el este formal, noi vom reusi inca o data sa-l transformam intr-un comunism real.
Kuzmin: Minunat, care este solutia?
Rakovski: In primul rand, trebuie sa avem grija ca pericolul potential din partea lui Hitler sa dispara.
Kuzmin: Daca dumneavoastra spuneti ca ‘Aceia’ l-au adus in varf ca Fhrer, ei trebuie sa aiba putere asupra lui, iar el trebuie sa-i asculte.
Rakovski: In graba, nu m-am exprimat indeajuns de limpede si nu m-ati inteles. Chiar daca ‘Aceia’ l-au finantat, poate ca scopul final al ‘Acelora’ este diferit de al lui.
Warburg s-a intalnit cu Hitler sub un nume fals, nu stiu daca Hitler a stiut ca el este evreu. Apoi, el i-a spus o minciuna, ca un grup de financiari ai Wall Street-ului l-au trimis ca sa finanteze national-socialismul impotriva Frantei, deoarece Franta duce o politica economica care provoaca o criza in America.
Kuzmin: Si Hitler a crezut aceasta poveste?
Rakovski: Nu stiu, nu este important. Pentru noi a fost important ca el sa vina la putere, telul nostru a fost sa provocam razboiul si Hitler inseamna razboi. Intelegeti?
Kuzmin: Inteleg. Dar acum eu nu vad alta cale decat un pact intre Uniunea Sovietica si tarile democratice, pact care sa-l intimideze pe Hitler. Eu cred ca puterea lui nu este atat de mare, incat sa se indrepte impotriva tuturor statelor lumii, dar destul de mare sa lupte cu ele rand pe rand.
Rakovski: Nu vi se pare aceasta o solutie prea simpla, pot spune chiar, contrarevolutionara?
Kuzmin: Ca sa impiedicam un razboi contra Uniunii Sovietice?
Rakovski: Taiati aceasta fraza in doua: ‘sa impiedicam un razboi’ nu suna contrarevolutionar? Ganditi-va: fiecare comunist adevarat, avand in fata pe Lenin ca idol si pe alti mari strategi, trebuie sa doreasca totdeauna razboi. Nimic nu grabeste pasii revolutiei mondiale, ca razboiul. Aceasta este o dogma marxist-leninista. Acest comunism national, acest bonapartism, este capabil sa intunece de asa maniera mintea comunistului pur, incat acesta nu-si da seama de intorsatura. Stalin tinde sa subordoneze Revolutia Natiunii, in loc sa subordoneze Natiunea Revolutiei.
Kuzmin: Ura dv. fata de Stalin va intuneca mintea si va face sa va impotmoliti in controverse. N-am fost noi de parere ca un atac impotriva Uniunii Sovietice trebuie evitat?
Rakovski: Si de ce un razboi trebuie sa fie indreptat neaparat impotriva Uniunii Sovietice?
Kuzmin: Ce alt popor ar fi tinta atacului lui Hitler? Este clar ca in urma discursurilor lui, atacul este indreptat contra Uniunii Sovietice. Ce dovezi ne mai trebuie?
Rakovski: Daca dv. si barbatii de la Kremlin credeti fara discutie acest lucru, atunci de ce ati provocat razboiul civil in Spania? Sa nu-mi spuneti ca motivele au fost exclusiv revolutionare. Stalin nu este capabil sa realizeze o oarecare teorie marxista. Daca la baza ar fi fost un motiv revolutionar, atunci nu era corect sa se jertfeasca atatea minunate forte revolutionare. Este natiunea cea mai indepartata geografic de Rusia si o cunoastere elementara a regulilor strategice ar fi impus sa nu se iroseasca acolo atata putere. Cum ar fi putut Stalin sa aprovizioneze o republica sovietica spaniola si sa o sustina din punct de vedere militar? Dar, sa fim seriosi: alti factori au stat la baza razboiului din Spania. Acolo este un punct strategic important, o rascruce a intereselor tarilor capitaliste. Teoretic, a fost just, dar nu si in practica. Dupa cum vedeti, nu are loc un razboi intre capitalismul democratic si cel fascist. Daca Stalin este capabil sa creeze un motiv care sa duca la un conflict intre statele capitaliste, atunci de ce sa nu fie posibila o situatie inversa?
Kuzmin: Putem admite ipoteza, in cazul in care conditiile sunt aceleasi.
Rakovski: Deci, suntem de acord ca un razboi contra Uniunii Sovietice trebuie evitat si ca acesta trebuie provocat intre statele capitaliste.
Kuzmin: Noi doi suntem de acord, sau aceasta parere o au ‘Aceia’?
Rakovski: Este parerea mea. Eu nu am de la ‘Aceia’ nici o insarcinare si nici nu am contact cu ei. Dar va pot asigura ca ‘Aceia’ au la acest punct aceeasi parere, la fel si Kremlinul.
Kuzmin: Este important sa stabilim de la inceput acest lucru. Totusi as vrea sa stiu, pe ce va bazati cand credeti sigur ca ‘Aceia’ sunt de aceeasi parere?
Rakovski: Daca as fi avut timp sa expun in intregime Planul lor, atunci ati fi cunoscut motivele pentru care ei sunt de acord. Acum voi numi numai trei motive.
Kuzmin: Care sunt acestea?
Rakovski: Unul este ca Hitler, acest incult si primitiv individ, a creat din intuitie naturala si chiar impotriva opozitiei tehnice a lui Schacht, un sistem economic periculos in cel mai inalt grad. Analfabet in orice teorie economica, tinand seama numai de necesitati, el a facut ca noi in Uniunea Sovietica: a exclus Finanta internationala si cea particulara. Aceasta inseamna ca el si-a luat dreptul si privilegiul sa faca bani, nu numai moneda fizica, ci si moneda financiara pentru tranzactii contabile (moneda fictiva); el si-a insusit astfel instrumentul de a produce in exclusivitate pentru stat. El ne-a intrecut, deoarece noi in Rusia am desfiintat acest sistem si l-am inlocuit cu un aparat greoi, numit capitalism statal; aceasta a fost o victorie foarte costisitoare in slujba demagogiei prerevolutionare. Soarta i-a fost favorabila lui Hitler; el nu a avut nici un gram de aur, de aceea n-a fost ispitit sa puna aurul la paritatea sau la baza monedei lui. Singura paritate a monedei sale au fost capacitatea tehnica si munca sustinuta a germanilor; tehnica si munca au fost tezaurul lui. Acestea sunt atat de contrarevolutionare, incat, dupa cum stiti, a desfiintat ca prin minune si radical somajul in randul milioanelor de germani.
Kuzmin: Printr-o inarmare galopanta.
Rakovski: Ah, nici gand! Hitler ar fi fost singurul in stare, spre deosebire de celelalte state, sa puna fara greutate economia lui in slujba unei productii pacifiste. Puteti sa va imaginati ce inseamna un asemenea sistem, daca de el s-ar molipsi si alte popoare si ar forma un sistem autarchic intr-un cerc inchis? Ca, spre exemplu, Commonwealth-ul britanic? Imaginati-va, daca ar functiona ceva atat de contrarevolutionar? Pericolul inca nu este amenintator: noi am avut noroc ca Hitler a construit acest sistem fara o baza teoretica, absolut empiric, nicaieri formulat stiintific. Aceasta inseamna ca sistemul nu a trecut un examen rational deductiv, nu exista nici o teza stiintifica, nu este inca nicaieri formulata o instructiune. Dar pericolul este latent: in fiecare clipa, pe calea inductiei, se pot crea formule. Acesta este un lucru foarte serios, mai serios decat intreg teatrul si cruzimea national-socialismului. Propaganda noastra nu se atinge de aceasta tema; din controverse polemice s-ar putea naste formularea si sistematizarea acestei stiinte economice contrarevolutionare! Avem o singura scapare: Razboiul!
Kuzmin: Si al doilea motiv?
Rakovski: Daca Thermidorul revolutiei ruse a triumfat, atunci acest lucru a fost posibil nurnai datorita existentei anterioare a unui nationalism rus. Fara un asemenea nationalism, bonapartismul rus nu ar fi fost posibil. Daca in Rusia s-a intamplat asa, unde nationalismul era embrionar in persoana tarului, atunci va inchipuiti ce obstacole ar fi intampinat marxismul intr-o Europa cu un nationalism perfect dezvoltat! Marx a facut o mare greseala in alegerea locului in care sa invinga revolutia. Marxismul nu a biruit in tarile puternic industrializate, ci in Rusia, unde proletariatul a fost aproape inexistent. Vedeti cum se ridica nationalismul puternic in centrul Europei si se transforma in fascism? Vedeti cat este de molipsitor? Veti intelege ca acum este momentul sa traga Stalin foloase si deci, este posibila zdrobirea nationalismului in Europa printr-un razboi. Acest razboi ar fi foarte profitabil.
Kuzmin: Ca s-o luam sistematic, Rakovski, ati numit un motiv economic si unul politic. Care este al treilea?
Rakovski: Usor de ghicit. Mai avem un motiv religios. Fara sa zdrobim ceea ce a ramas din crestinism, este imposibila victoria comunismului. Istoria ne arata ca, revolutiei i-au trebuit saisprezece secole pana la un prim succes, cand i-a reusit o prima sciziune a bisericii. Intr-adevar, crestinismul este singurul nostru dusman: politicul si economicul, in natiunile burgheze, sunt numai consecintele lui. Crestinismul care defineste individul este capabil sa asfixieze statul ateist sau laic cu toata poleiala lui revolutionara, asa cum o traim in Rusia. Crestinismul poate produce un nihilism spiritual, care inca traieste in masele asuprite si crestine: acesta nu a fost biruit nici in douazeci de ani de marxism. Trebuie sa recunoastem ca, pe plan religios, Stalin nu a fost un bonapartist. Nici noi nu am fi putut face mai mult. Daca Stalin, ca si Napoleon, ar fi indraznit sa treaca Rubiconul crestinismului, atunci nationalismul cu efectul lui antirevolutionar ar fi crescut inmiit.
Kuzmin: Intr-adevar, parerea mea personala este ca ati enuntat trei puncte, care formeaza linia unui plan. Cu aceasta pot fi de acord. Dar eu am rezerve si neincredere in ceea ce priveste expunerea dv. cu privire la oameni, organizatii si fapte. Dar, continuati cu linia generala a planului dv.
Rakovski: Da, acum da. Momentul a sosit. Cu o rezerva: eu expun cele trei puncte ca pareri ale ‘Acelora’; dar este posibil ca pentru acest scop ei sa aiba alt plan, poate mai eficient. Tineti cont de acest lucru. Sa fiu cat se poate de scurt. Pentru armata germana nu mai exista motivul pentru care a fost conceputa, anume distrugerea comunismului (finantata fiind de ‘Aceia’, dar cu alt scop si anume: instaurarea trotzkistilor in locul lui Stalin). Cu alte cuvinte, noua, opozitiei, sa ni se dea posibilitatea de a lua puterea, sa schimbam frontul, iar agresiunea lui Hitler sa aiba loc de la est spre vest.
Kuzmin: Excelent. Aveti un plan pentru realizarea practica?
Rakovski: Pentru acest lucru, am avut destul timp in Lubjanka. Acolo am gandit. Vedeti dv., daca la inceput a fost dificil sa fim de acord, acum intelegerea intre noi este posibila si naturala; tot asa, ar trebui sa gasim ceva, unde Stalin si Hitler sa fie de acord.
Kuzmin: Da, dar aceasta este o problema grea.
Rakovski: Dar nu atat de greu de realizat. Numai contradictii dialectice subiective fac problemele greu de rezolvat. Hitler si Stalin ar putea sa fie de acord. Desi opusi, la origine sunt cam identici. Amandoi sunt egoisti, nici unul nu este idealist, amandoi bonapartisti, adica imperialisti clasici. Si pentru ca este asa, usor se poate obtine intre ei o concordanta. De ce nu, daca intre un tar si un rege prusac a fost posibila o concordanta?
Kuzmin: Rakovski, sunteti incorigibil
Rakovski: Nu ghiciti? Daca Polonia a fost motivul unei neintelegeri intre Ekaterina a II-a si Friederich al II-lea, de ce sa nu fie tot Polonia, motivul unei intelegeri intre Hitler si Stalin? Pe aceeasi linie istorica, de la tari la bolsevici si de la monarhi la national-socialisti, Hitler si Stalin s-ar putea juca pe pamantul Poloniei. Cred ca este in spiritul ‘Acelora’, mai ales ca polonezii sunt un popor crestin si catolic. Daca se obtine o concordanta, se poate obtine si un pact.
Kuzmin: Intre Hitler si Stalin? Aberant! Imposibil!
Rakovski: In politica nu exista nici termenul de aberant, cu atat mai putin imposibil.
Kuzmin: Sa admitem ipoteza: Hitler si Stalin ataca Polonia.
Rakovski: Imi permiteti o intrerupere: atacul poate insemna ‘razboi sau pace’.
Kuzmin: Da, si?
Rakovski: Credeti ca este posibil ca Franta si Marea Britanie, cu inferioritatea lor in trupe si aviatie, sa atace pe Hitler si Stalin, cand acestia sunt uniti?
Kuzmin: Intr-adevar, mi se pare greu fara ajutorul Americii.
Rakovski: Lasam pentru moment America afara din joc. Deci, imi dati dreptate ca un atac al lui Hitler si Stalin asupra Poloniei, va dezlantui un razboi european?
Kuzmin: Logic, imi pare foarte posibil.
Rakovski: In acest caz, ar fi un atac aproape fara sens asupra Poloniei. Acesta nu ar duce decat la distrugerea intre ele a statelor burgheze. Dupa impartirea Poloniei, amenintarea Rusiei de catre Hitler ar aparea din nou, chiar daca ambele ar castiga forta. Germaniei ii trebuie resurse naturale, Rusia are nevoie de Germania.
Kuzmin: Nu vad o alta solutie.
Rakovski: Exista o solutie.
Kuzmin: Care?
Rakovski: Democratiile sa atace si sa nu atace pe agresor.
Kuzmin: Sa atace, sa nu atace, nu inteleg nimic.
Rakovski: Credeti? Linistiti-va. Nu sunt amandoi agresori? N-am stabilit ca agresiunea sa fie savarsita de amandoi? De ce ar fi de neconceput ca democratiile sa atace numai un agresor?
Kuzmin: Ce vreti sa spuneti?
Rakovski: Simplu, democratiile sa declare razboi numai lui Hitler.
Kuzmin: Este o ipoteza ieftina.
Rakovski: Ipoteza, dar in nici un caz ieftina. Ganditi-va: fiecare popor care trebuie sa lupte impotriva unei coalitii dusmane, are ca tel strategic sa le bata separat, una dupa alta. Este o regula cunoscuta, care nu are nevoie de dovezi. A crea aceasta posibilitate, nu ar fi fals. Stalin nu se va simti atacat, daca democratiile ii declara lui Hitler razboi si nici nu are nevoie sa-i sara in ajutor.
Franta si Anglia nu vor fi atat de naive sa lupte in acelasi timp impotriva a doua puteri, din care una este gata sa ramana neutra si alta reprezinta un adversar greu. Apoi din ce parte sa o atace pe Uniunea Sovietica, ele nu au granita comuna: peste Himalaia?
Kuzmin: Da, daca conflictul il marginiti numai intre aceste patru puteri. Dar nu sunt patru, ci mai multe. Intr-un conflict atat de mare, neutralitatea este greu de pastrat.
Rakovski: Desigur, dar posibilitatea intrarii intr-un conflict a altor popoare, nu schimba echilibrul de forte. Nici o natiune care ar intra in razboi de partea Angliei si a Frantei nu poate lua un rol conducator.
Kuzmin: Dumneavoastra uitati Statele Unite.
Rakovski: Veti vedea indata ca nu le-am uitat. America nu poate sili Franta sau Anglia, sa intre in conflict cu Hitler si cu Stalin in acelasi timp. In acest caz, ar trebui ca America sa intre din prima zi in razboi. Este insa imposibil. America inca nu a intrat pana acum intr-un razboi, daca nu a fost atacata. Daca provocarea nu are succes, atunci agresiunea trebuie inventata. In 1898, agresiunea contra Spaniei, a carei infrangere era aproape sigura, a fost nascocita, mai bine-zis ‘Aceia’ au nascocit-o. In 1914, provocarea a avut succes. Aceasta minunata tactica americana, pe care o admir, pune totdeauna o conditie: ca agresiunea sa fie bine plasata; adica, atunci cand ii convine celui care a fost ‘atacat’, deci atunci cand America este destul de inarmata. Este cazul acum? Nu. America are azi mai putin de 100.000 de oameni sub arme si o aviatie mediocra; considerabila este numai marina. Cu aceasta, America nu poate convinge pe aliati sa declare razboi Rusiei. Franta si Anglia au numai o flota aeriana buna. Deci, nici America nu schimba echilibrul de forte.
Kuzmin: Va rog sa-mi expuneti realizarea tehnica.
Rakovski: Cum v-am aratat, interesele lui Hitler si Stalin coincid in ceea ce priveste agresiunea asupra Poloniei; ramane de vazut cum se poate formula acest pact.
Kuzmin: Va imaginati ca este usor?
Rakovski: Cert ca nu este simplu. Este nevoie de o diplomatie mai mare decat cea a lui Stalin. Ar trebui diplomati ca aceia care zac azi in Lubljanka. Litvinov ar fi fost unul potrivit, dar in cazul lui, fiindca este evreu, tratativele cu Hitler sunt un handicap: azi, el este un om sfarsit, cuprins de panica, se teme mai mult de Molotov decat de Stalin. Talentul lui este ca s-a putut face credibil ca nu este trotzkist. Nu vad deocamdata omul potrivit; afara de aceasta, el trebuie sa aiba sange curat de rus.
Pentru primele tatonari, imi ofer eu serviciile. Si accentuez, oricare ar fi aceasta persoana, tratativele trebuie sa aiba loc pe o platforma de incredere perfecta si plina de sinceritate.
Concret, vreau sa spun ca trebuie jucat cu Hitler. Trebuie sa fie asigurat ca aici nu este vorba de un joc dublu, nu este vorba de o provocare, care sa-l incurce intr-un conflict pe doua fronturi. De exemplu, sa i se promita si sa i se arate ca mobilizarea noastra se va reduce numai la trupele necesare intrarii in Polonia, ceea ce necesita intr-adevar oameni putini. Influenta noastra trebuie sa actioneze intr-atat, incat Hitler sa-si concentreze fortele in vederea unui atac anglo-francez. Stalin trebuie sa fie mai generos in exportul petrolului catre Germania, petrol cerut de Hitler.
Deocamdata, atat imi trece prin minte. Se vor ivi pe parcurs mii de probleme, care insa, toate trebuie rezolvate in felul acesta. Hitler sa aiba toata siguranta ca noi nu dorim partea noastra din Polonia. Asta inseamna a-l insela pe Hitler cu un adevar.
Kuzmin: Dar unde vedeti inselaciunea?
Rakovski: Va pot face sa vedeti singur, in ce consta inselarea lui Hitler. Dar, mai intai vreau sa accentuez si, va rog sa uitati ca eu am expus pina acum un plan logic si normal. Cu acest plan, putem reusi ca statele capitaliste sa se distruga intre ele, in conflictul fascisto-burghez. ‘Aceia’ ramin in umbra, ca sa realizeze planul. Ei nu intervin. Ghicesc in ochii dv. ca socotiti o prostie faptul ca eu vreau sa va demonstrez mereu existenta ‘Acelora’.
Kuzmin: Adevarat.
Rakovski: Fiti sincer. Nu vedeti interventia ‘Acelora’? Ca sa va ajut, interventia lor este evidenta si hotaratoare. Intr-devar nu-i recunoasteti pe ‘Aceia’?
Kuzmin: Ca sa fiu sincer, nu!
Rakovski: Natural si logic ar fi ca Hitler si Stalin sa se nimiceasca reciproc. Un lucru usor pentru democrati, usor de obtinut, chiar daca permit – notati, va rog – ‘permit’ lui Hitler sa-l atace pe Stalin. Germania nu va putea castiga. Intinderea teritoriala a Rusiei, lupta disperata a lui Stalin, sunt factori suficienti sa doboare Germania; in caz contrar, democratiile il vor ajuta metodic pe Stalin, pana cand ambele armate vor fi epuizate. Acesta ar fi telul natural al democratilor, asa precum multi oameni o cred. Dar nu este asa, aceste fapte sunt numai pretexte. Exista numai un singur tel – victoria comunismului – si pentru acest tel sunt silite sa actioneze democratiile, dar nu de Kominternul si de ‘Kapintern-ul’ din New York sau de catre Wall Street. Cine, in afara de acestia, ar putea sa-i impuna Europei o asemenea contradictie (sa-l ajute pe Stalin)? Puterea care este in stare sa puna in aplicare aceasta manevra sunt banii. Banii inseamna Putere*.
Kuzmin: Cu ce trebuie sa incepem?
Rakovski: Eu voi incepe chiar maine sa sondez Berlinul.
Kuzmin: Pentru o intelegere in atacarea Poloniei?
Rakovski: Nu voi incepe asa. Ma voi arata conciliator, deziluzionat de democrati. In legatura cu Spania, voi fi mai moderat apoi voi aborda problema poloneza.
Kuzmin: Sa fiu sincer, dupa cum gandesc oamenii Kremlinului, astazi este greu sa-mi inchipui o asemenea intorsatura in politica internationala. Numai cu dezvaluirile, cu argumentele si cu ipotezele dv., nu putem invinge pe nimeni. Eu personal, care v-am ascultat si, recunosc, sunt foarte impresionat de cele spuse de dv., nu-mi pot imagina un pact intre Uniunea Sovietica si Hitler.
—– —– ——–
* In anul 1940, Churchill era ministrul marinei. Chamberlain era prim-ministru. Churchill era deja de partea ‘Acelora’ si voia sa ocupe postul de prim-ministru, pentru a forta razboiul contra lui Hitler. Ca persoana particulara, Churchill era falit. El datora 8 milioane de lire sterline (copii lui erau mana-sparta), lucru care constituia o mare piedica pentru a ajunge prim-ministru, fapt comentat in presa londoneza. ‘Aceia’ – Benes (presedintele Cehoslovaciei) – indeamna un milionar ceh evreu, proprietar al mai multor mine de aur sud-africane, sa-i plateasca datoriile lui Churchill. Acesta executa planul, Churchill este ales prim-ministru. Asa se manifesta actiunea ‘Acelora’.
Rakovski: Evenimentele internationale vor sili aceasta.
Kuzmin: Dati-mi ceva concret, ceva care dovedeste autenticitatea spuselor dv.
Rakovski: Este de ajuns daca cineva neoficial ar lua contact cu o persoana importanta?
Kuzmin: Da, este mai concret. Ati vorbit de omeni de finante importanti, de un anume Schiff sau de un altul care a vorbit cu Hitler si-l finanteaza.
Exista politicieni sau personalitati de rang care apartin ‘Acelora’ sau sunt in slujba ‘Acelora’. Cunoasteti pe vreunul?
Rakovski: Voi incerca sa va satisfac, desi v-am spus, eu nu-i cunosc pe ‘Aceia’.
Trotzki mi-a spus odata, ca unul era Walther Rathenau. Apoi altul, Lionel Rotschild. As putea sa va enumar persoane care, banuiesc eu, sunt din tabara ‘Acelora’, dar daca ei comanda sau asculta de comenzi, nu pot spune.
Kuzmin: Spuneti-mi cativa.
Rakovski: Din casa bancara Kuhn Loeb & Co., in Wall Street, familia Schiff, Warburg, Loeb si Kuhn. Cei inruditi cu ei: Baruch, Frankfurter, Altschul, Cohen, Benjamin, Strauss, Steinhardt, Blum, Rosenman, Lippmann, Lehman, Dreyfus, Lamont, Rotschild, Loed, Mandel, Morgenthau, Ezechiel, Lasky.
Sunt convins ca fiecare din cei enumerati vor duce un mesaj ‘Acelora’, daca nu sunt chiar ei insisi. Pe urma, nu se asteapta raspuns. Raspunsul il constituie faptele. Este o tehnica de care trebuie sa tineti seama. Spre exemplu, daca doriti sa faceti un pas diplomatic, nu este nevoie de o forma directa, ci numai de o aluzie si apoi se asteapta
Kuzmin: Veti intelege ca nu am nici o cartoteca sa caut aceste persoane pe care le-ati enumerat. Unde se afla?
Rakowski: In America.
Kuzmin: Daca noi incepem o actiune, aceasta costa mult timp, si noi ne grabim, mai bine spus nu noi, ci dumneavoastra.
Rakovski: Eu?
Kuzmin: Amintiti-va: procesul dumneavoastra incepe curand. Hotarator este ca planul pe care l-ati expus sa intereseze Kremlinul inaintea procesului. Eu cred ca trebuie, in interesul propriu, sa ne furnizati foarte repede o dovada ca ati spus adevarul. Daca puteti sa ne dati, va asigur ca va pot salva viata In caz contrar, nu garantez pentru nimic.
Rakovski: Bine, voi incerca. Stiti daca Davies se afla la Moscova? Ambasadorul american.
Kuzmin: Cred ca da, cred ca s-a intors.
Rakovski: Aceasta ar fi o cale. Un asemenea caz neobisnuit imi da dreptul sa calc uzantele diplomatice.
Kuzmin: Putem presupune ca guvernul american sta in spatele tuturor?
Rakovski: Nu in spate, ci dedesubt.
Kuzmin: Roosevelt?
Rakovski: Banuiesc. Urmariti cele ce va spun. Cu mania dumneavoastra pentru romane de spionaj, eu as putea sa inventez o poveste intreaga, atata imaginatie am, si sa fie credibila. Pentru fapte si date cunoscute public, nu sunt dovezi mai plauzibile.
Amintiti-va de acea dimineata de 24 octombrie 1929. Va veni vremea, cand aceasta data va fi mai importanta pentru revolutie decat 24 octombrie 1917. A fost crahul bursei din New York, inceputul asa-numitei ‘depresiuni’, a adevaratei revolutii, 15 milioane de someri!
In februarie 1933, ultima lovitura a crizei a fost inchiderea bancilor. Mai mult n-a putut face ‘Finanta’, decat sa-i dea una in cap americanului clasic, care mai statea in reduta industriei sale, si sa-l faca sclavul Wall Street-ului.
Este cunoscut ca fiecare pauperizare a economiei duce la inflorirea parazitismului si ‘Finanta’ este marele Parazit. Dar aceasta revolutie americana n-a avut numai scop camataresc, sa sporeasca puterea banului, ea a urmarit mai mult.
Puterea banului ca putere politica a fost exercitata pana acum indirect. Acum, aceasta putere se va exercita direct, barbatul care va intruchipa aceasta putere va fi Franklin Delano Roosevelt.
In anul 1929, in februarie, in primul an al acestei revolutii americane, Trotzki pleaca din Rusia. Finantarea lui Hitler incepe in iulie 1929 si crahul bursei are loc in octombrie. Credeti ca acestea au fost intamplatoare?
Cei patru ani ai presedintiei lui Hoover sunt folositi de ‘Aceia’ spre a-si consolida puterea in America, prin revolutie economica, iar in Rusia prin pregatirea unui razboi care sa-l detroneze pe Stalin. Un asemenea plan trebuia pus in aplicare de un barbat perfect in organizare si hotarat.
Franklin Delano Roosevelt si Eleanor Roosevelt, acest cuplu formidabil, au fost executantii.
Kuzmin: Roosevelt facea parte dintre ‘Aceia’?
Rakovski: Nu stiu. N-are importanta, el isi cunoaste misiunea si o indeplineste cu mare constiinciozitate.
Kuzmin: In cazul contactului cu Davies, ce forma alegeti?
Rakovski: Mai intai, trebuie bine aleasa persoana. Cineva ca ‘Baronul’. Mai traieste inca?
Kuzmin: Nu stiu.
Rakovski: Bine, alegerea persoanei este treaba dumneavoastra, el trebuie sa fie discret si intim si sa se deghizeze ca facand parte din opozitie.
Pozitia gresita a Uniunii Sovietice trebuie comparata cu pozitia gresita a democratiei americane, acesta ar fi punctul de apropiere. Daca Rusia si America nu au interes sa sustina imperialismul si colonialismul european, atunci vor folosi amandoi, politic si economic, distrugerea acestui imperialism colonial, direct sau indirect.
Daca Europa pierde toata puterea sa intr-un razboi, atunci Anglia, cu imperiul ei de limba engleza, va gravita imediat catre America. Hitler comite o agresiune, el este prin fire un agresor.
Atunci trebuie pusa intrebarea: ce atitudine trebuie sa ia Statele Unite si Uniunea Sovietica fata de un razboi care, indiferent de motiv, este un razboi intre imperialisti?
Iata mersul planului:
1) Pact cu Hitler si impartirea Cehoslovaciei sau a Poloniei. Preferabil a Poloniei.
2) Hitler va urma planul.
3) Statele democratice (aliatii) vor declara razboi lui Hitler si nu lui Stalin. Oficial, se va spune ca ambii sunt agresori dar, strategic si din punct de vedere al intaririi, trebuie invinsi pe rand, mai intai Hitler, apoi Stalin.
Kuzmin: Dar daca Hitler invinge si invinge rapid? Daca la fel ca Napoleon, mobilizeaza intreaga Europa contra Uniunii Sovietice?
Rakovski: Nu este posibil. Uitati factorul decisiv: SUA. Nu va fi normal ca SUA sa sustina pe Stalin si pe aliati? Daca sprijinim cu ajutoare ambele parti care se afla in conflict, asiguram prelungirea razboiului.
Kuzmin: Si Japonia?
Rakovski: Japonia are destul de furca cu China.
Kuzmin: Credeti ca ambasadorul Davies
Rakovski: Nu am fost lasat sa iau contact cu el. Dar tineti minte un amanunt – numirea lui Davies ca ambasador a fost anuntata oficial in noiembrie 1936; presupunem ca Roosevelt a planuit numirea lui mai inainte. Se stie ca de la numire pana la inscaunarea unui ambasador trece mult timp, deci cred ca inca din august a fost de acord cu numirea lui. Ce a fost in august? Sinoviev si Kamenev au fost impuscati.
Pot sa jur ca numirea lui Davies are ca singur scop sa revizuiasca din nou politica ‘Acelora’ fata de Stalin. Sunt convins. Cu cata ingrijorare a urmarit Davies caderea unuia dupa altul a sefilor opozitiei in ‘lichidarea’ (curatirea) lor din Partid! Stiti ca el a fost prezent si la procesul lui Radek?
Kuzmin: Da.
Rakovski: Il vedeti. Vorbiti cu el, asteapta de luni de zile acest lucru.
Kuzmin: Pentru azi trebuie sa incheiem. Dar inainte de a ne desparti, vreau sa stiu mai mult.
Presupunem ca toate cele ce am discutat sunt adevaruri si totul se va realiza. In acest caz, ‘Aceia’ vor pune anumite conditii. Banuiti care pot fi acestea?
Rakovski: Nu este greu de ghicit. Prima conditie este ca executarea comunistilor, asa-zisii trotzkisti, cum suntem numiti noi, sa inceteze. Apoi se vor fixa sfere de influenta, granita ce va desparti comunismul formal de comunismul real. Apoi se va discuta despre asigurarea ajutorului reciproc pe perioada executarii planului.
Veti trai paradoxul ca o multime de oameni, dusmani ai lui Stalin, il vor sprijini, acestia nefiind nici proletari, nici spioni de meserie. In paturile cele mai de sus ale societatii se vor ridica, plini de curaj, oameni care vor sustine comunismul formal al lui Stalin. Este cunoscut ca marxismul este numit si hegelianism.
Idealismul lui Hegel este adaptarea vulgara la misticismul lui Baruch Spinoza. ‘Aceia’ sunt adeptii lui Spinoza si viceversa. ‘Acela’, adica Marx, ca adept al lui Spinoza, n-a fost credincios invataturii sale din motive tactice. Marxismul nu are dreptate cand spune ca din contradictie se naste sinteza.
Dupa integrarea reusita a tezei si antitezei ca sinteza, se naste o realitate, un adevar care culmineaza intr-un acord final intre subiectiv si obiectiv.
Nu vedeti? La Moscova – comunism, la New York – capitalism. Teza si Antiteza. Analizati-le pe amandoua. Moscova: comunism subiectiv si capitalism obiectiv = capitalism de stat. New York: capitalism subiectiv si comunism obiectiv.
In rezumat: Finanta Internationala, Capitalism, Comunism si, deasupra tuturor, in ultima instanta: ‘ACEIA’.
CAPITOLUL III
DESPRE PERSOANA AUTORULUI
Evreul Revici s-a nascut la 25 iunie 1884 la Barlad (Romania), fiind fiul lui Loeb Revici si al sotiei sale, Bella Rosenthal. In anul 1900 a emigrat in America, luand numele Ravage. Intre anii 1909 si 1913 a studiat la Universitatile din Missouri, Illinois si Columbia din New-York, unde si-a luat doctoratul. Pe data de 2 decembrie 1915 s-a casatorit cu Jeanne Louis Martin din Paris. Au avut 5 copii: Suzana, Anna, Louise, Bella si Mark.
A publicat:
‘An American in the Making’, ‘The Jew Pazs’, ‘The Milady of Europe’, ‘The Storz of Teamport Donee’, ‘Scandalul petrolului american’ (1924), ‘Cinci din Frankfurt’, ‘Istoria Rotschilds-ilor’.
Cartea ‘Un adevarat act de acuzare impotriva evreilor’ (A Real Case Against the Jews) a aparut in anii 1930 si 1931, in limbile germana, olandeza, franceza, spaniola si ceha.
UN ADEVARAT ACT DE ACUZARE
IMPOTRIVA EVREILOR
Un evreu da la iveala intreaga profunzime a vinovatiei lui
Pe buna dreptate au (goimii) ciuda pe noi. Nu are nici un sens sa afirm contrariul. De aceea sa nu pierdem timp cu minciuni sau alibiuri. Este cunoscut ca aceasta provoaca numai neintelegere. Multi goimi au prieteni evrei, mi s-a spus; pe mine personal, desi sunt un evreu din cei mai indoctrinati, nu vor sa ma atace direct cand pornesc atacul contra noastra, ceea ce inseamna ca ei ma considera aproape unul de al lor. Insa aceasta exceptie nu ma obliga deloc sa le fiu indatorat. Goimii sunt artagosi, tind sa ajunga sus, sunt necinstiti si materialisti, exact precum evreii pe care ii urasc, dar eu nu doresc sa-i critic.
Doamne fereste, eu nu reprosez nimanui faptul de a nu putea suferi pe cineva. Ceea ce insa mi se pare curios in aceasta afacere antisemita este lipsa totala de materie cenusie din capetele lor. Umbla pe ocolite si folosesc scuze fantasmagorice si transparente. Sunt teribil de aroganti si, daca jocul nu ar fi grotesc, as putea cu adevarat sa ma supar. Nu afirm ca voi (goimii) ati fi lipsiti de profesionalism in ceea ce priveste activitatea antisemita; de cincisprezece secole va indeletniciti cu aceasta treaba. Dar cand ma uit la voi, cand aud argumentele voastre copilaresti, am impresia ca nu aveti nici cel mai mic habar despre ceea ce se petrece in jurul vostru. Sunteti plini de ura contra noastra, dar nu sunteti in stare sa spuneti de ce! Va bateti capul o zi intreaga sa formulati un pretext, sau cum il numiti voi: dovada. De secole, ati adunat dovezi una peste alta pentru actiunile voastre antisemite, dar fiecare gaselnita noua este mai ridicola decat cea veche, pretextele voastre se contrazic si astfel se reduc la zero.
Nu demult, s-a putut auzi ca (noi evreii) suntem vanduti banului si cand facem afaceri ne gandim numai la punga noastra.
Acum, se vorbeste la fiecare colt de strada, ca nu exista domeniu in care evreii sa nu fi patruns. Noi suntem, dupa parerea voastra, in acelasi timp sociabili si neasimilabili, pentru ca nu vrem sa ne incuscrim cu voi! Noi suntem ambitiosi si tindem sa ne cataram sus si suntem un pericol pentru puritatea rasei voastre. Noi suntem atat de saraci, incat v-am ajutat sa intrati in posesia unor intreprinderi in care puteti exploata si insela si suntem atat de bogati, incat v-am alungat din cartierele cele mai nobile.
In razboi ne eschivam de la datoria fata de patrie, pentru ca firea noastra este pacifista.
Noi suntem insa initiatorii conflictelor si tragem cele mai mari foloase din razboaiele locale si mondiale (Protocoalele Sionului). Noi intruchipam in aceeasi persoana pe intemeietorul si pe reprezentantul capitalismului. In acelasi timp, noi suntem mecanismele care invartesc roata revolutiilor contra capitalismului. Istoria nu cunoaste un alt exemplu pentru o asemenea diversitate. Dar, stai! Era aproape sa uit motivul tuturor motivelor.
Noi suntem poporul cel mai indaratnic, care nu a adoptat niciodata crestinismul si suntem poporul nelegiuit care am crucificat pe intemeietorul crestinismului. Dar eu va spun ca va inselati, sau suferiti de necunoasterea proprie, sau va lipseste curajul sa priviti faptele fatis si sa recunoasteti adevarul. Ii urati pe evrei, nu pentru ca au trimis la moarte pe Cristos, dupa cum cred multi, ci pentru ca dintre noi, din poporul nostru s-a nascut.
Adevaratul motiv al luptei voastre contra noastra, nu este faptul ca noi nu am devenit crestini, ci acela ca v-am silit pe voi sa deveniti crestini. Si pentru ca istoria a consemnat demult nelegiuirea noastra, acuzatia voastra nu face doi bani.
Ne acuzati de a fi instigatorii revolutiei din Moscova. Sa presupunem ca este adevarat. Ei si ce? In comparatie cu ceea ce a inscenat evreul Paul din Tarsus in Roma, revolutia bolsevica este numai o banala rafuiala pe ulita. Faceti mare scandal, ca noi evreii avem influenta nefasta asupra teatrelor si cinematografelor voastre. Perfect! De acord! Aveti dreptate. Dar ce importanta are acest lucru, in comparatie cu influenta noastra asupra bisericii voastre, asupra scolilor voastre, asupra legislatiei voastre, asupra guvernelor voastre, chiar si asupra intregii voastre vieti spirituale!
Un prostanac rus a tiparit o carte numita Protocoalele Sionului. In ea scrie ca noi am complotat spre a dezlantui primul razboi mondial. Da! Recunoastem ca dovezile sunt autentice. Dar ce inseamna aceasta, pe langa activitatea conspirativa de netagaduit, dusa de noi de-a lungul istoriei?
Daca voi luati in serios vorbaria despre comploturile evreiesti, atunci dati-mi voie sa va atrag atentia asupra unui lucru demn de comentat. Ce sens are sa ne aduceti acuzatii privind controlul nostru asupra opiniei publice prin oameni ai finantelor sau jurnalisti si magnati evrei ai cinematografiei, cand intreaga voastra civilizatie este bazata pe mitul evreiesc!
Nici nu va dati seama de adevarata imensitate a vinovatiei noastre. Noi suntem penetranti, suntem distructivi, suntem revolutionari. Am luat in posesie si intregul vostru univers. Am introdus raul in idealurile voastre, in soarta voastra.
Suntem cauza, nu numai a ultimului razboi, ci a tuturor razboaielor. Am fost initiatorii nu numai ai revolutiei bolsevice, ci a tuturor revolutiilor din istoria voastra. Am introdus in viata particulara, politica si sociala, neintelegere si haos. Acest lucru il facem si astazi. Nimeni nu stie cat timp o vom mai face. Priviti in trecut o clipa si veti vedea ce s-a intamplat.
Acum douazeci de secole ati fost o masa de oameni nevinovati, fara grija si pagani. V-ati inchinat mai multor zei si zeite, zei ai luminii, ai apelor si ai padurilor. Fara sa va rusinati, ati fost mandri de goliciunea voastra mareata. Ati faurit zeilor chipuri cioplite, dupa infatisarea voastra. Ati gasit placere in lupte si razboaie. Bataliile si sclavagismul erau inscrise pe stindardele voastre politice. Ati strabatut si cercetat natura si ati aflat misterele vietii, punand temelia stiintelor naturale si a filozofiei.
V-ati insusit cultura, prin rafinament o constiinta sociala si viziune sentimentala cu privire la egalitatea indivizilor.
Cine stie la ce apogeu sublim si inalt ati fi ajuns, daca noi v-am fi lasat singuri si in pace. Dar noi nu v-am lasat singuri.
Noi v-am luat in clestele nostru si am daramat ceea ce ati cladit voi frumos si solid.
Noi am schimbat intregul curs al istoriei voastre. Noi v-am injugat la carul nostru, atat de tare, cum nici un popor din Africa sau Asia nu a fost injugat. Aceasta am realizat-o fara arme, fara gloante, fara sange si batalii zgomotoase, fara violenta. Noi am savarsit aceasta numai prin puterea irezistibila a spiritului, a inteligentei, a ideilor si a propagandei noastre. Noi am facut din voi purtatorii ingaduitori si inconstienti pe intreg globul ai misiunii noastre.
Fara sa va dati seama la ce v-am supus, v-ati transformat in mijlocitorii principali ai traditiilor rasei noastre si ati raspandit in cele mai indepartate colturi ale pamantului mitologia noastra.
Poruncile clanului nostru stramosesc constituie samburele vietii voastre morale. Legile stramosilor nostri sunt fundamentul tuturor constitutiilor voastre si jurisprudentei voastre.
Legendele si povestile noastre sunt soliile sfinte pe care le soptiti copiilor vostri cu o voce plina de mister. Cantecele si cartile voastre de rugaciuni sunt pline de scrieri ale poetilor nostri.
Istoria noastra nationala face parte neaparat din invatatura pe care preotii si invatatorii vostri o propaga. Regii si profetii nostri sunt eroii vostri. Tarisoara noastra din trecut este pamantul vostru sfant. Literatura noastra traditionala este Biblia voastra.
Ceea ce poporul nostru a gandit si propovaduit, ati impletit indisolubil in limba si traditia voastra, incat niciunul din voi nu poate fi considerat cult, daca nu cunoaste valorile ereditare ale poporului nostru. Pescarii si pastorii evrei sunt sfintii vostri, ale caror chipuri sunt imortalizate in mii de statui si icoane si pentru care ati ridicat nenumarate catedrale. O tanara evreica* reprezinta pentru voi simbolul maternitatii si al feminitatii.
Un evreu rebel este punctul cardinal al religiei voastre. Noi am daramat zeii vostri si am indepartat mostenirea voastra stramoseasca si v-am substituit dumnezeul nostru si traditia noastra. In istoria lumii, nu exista o cucerire asemanatoare cu aceasta prin care v-am facut supusii nostri.
Cum se explica aceasta reusita? Pot sa afirm ca aproape din
—– —– ———-
* Celebra Mona Lisa (Gioconda).
intamplare. Acum doua mii de ani in Palestina, religia noastra a cazut prada ruinei si materialismului. Camatarii erau stapanii templelor noastre. Preotii nostri depravati si egoisti storceau vlaga poporului nostru si inotau in bogatie.
Deodata s-a ridicat din popor un patriot idealist, care a inceput sa cutreiere tara, pentru a purifica credinta. El nu a voit o noua biserica. Vointa sa a fost sa propovaduiasca si sa dea viata noua credintei. El a pornit contra preotilor si i-a alungat pe camatari din templu.
Aceasta l-a pus in conflict cu stapanirea. Reprezentantii Romei, care stapaneau Palestina, s-au temut de agitatia lui revolutionara, l-au arestat, l-au judecat, l-au condamnat la moarte pe cruce, pedeapsa pe atunci obisnuita. Adeptii lui Iisus din Nazaret, sclavi si meseriasi dezamagiti si parasiti, s-au retras din viata de toate zilele si s-au grupat intr-o fratie de oameni pacifisti.
Dupa daramarea Ierusalimului de catre romani, credinta lui Iisus a iesit din nou la suprafata. Un evreu cu numele Paul si-a pus in gand sa predice pentru soldatii romani pacifismul, iubirea aproapelui etc., pentru a submina Imperiul Roman. El a devenit apostolul paganilor, si si-a dus activitatea atat de bine, incat in patru sute de ani, jumatate de glob a devenit un morman de daramaturi si legea mozaica izvorata din Sion a devenit religia oficiala a Romei.
Acesta a fost inceputul puterii noastre in lumea voastra. Dar acesta a fost doar inceputul. De la aceasta data, istoria voastra este lupta neintrerupta intre spiritul vostru stramosesc pagan si spiritul nostru iudaic.
Jumatate din razboaiele voastre mari sau mici au fost razboaie religioase, care s-au purtat numai in numele unei doctrine sau alteia. Sa privim cele trei revolutii recente din istorie, cea franceza, cea americana si cea bolsevica. Ce altceva au fost decat triumful ideilor evreiesti, bazate pe dreptate, ordine sociala, politica sau economica.
Sfarsitul este inca departe. Noi suntem inca stapanii. In momentul de fata, credinta voastra va intra in conflict cu fundamentalistii, pe de o parte, si internationalistii, pe de alta.
Un razboi intre cei ce incearca sa ne combata si sa ne inlature (fundamentalisti) si voi care tineti de invatatura noastra. Neincetat se duce o lupta pentru interesele noastre deosebite, fara ca oamenii sa bage de seama contradictia. Neincetat se manifesta puritanismul iudaic, sub forma de cenzura in teatru, legislatie, presa si biserica, la fel ca si alte interdictii la nivel national.
Si in timp ce aceasta se intampla sub ochii nostri, voi palavragiti despre influenta evreilor asupra cinematografiei. Este de mirare ca ne urati? Noi v-am pus un bolovan in calea progresului vostru. Noi v-am pus in mana o carte si o credinta straina, pe care voi nu le puteti digera si din care cauza sunteti in permanenta nelinistiti. In acelasi timp, nu aveti taria sufleteasca nici sa le respingeti, nici sa le acceptati cu toata inima. Bineinteles, voi nu ati aderat sufleteste niciodata total la religia crestina. In fundul inimii voastre sunteti inca pagani. Voi iubiti inca razboaiele si sculpturile in lemn. Voi sunteti mandri de goliciunea corpului omenesc. Cu toate democratiile si rasturnarile sociale, ordinea voastra sociala este inca intr-o stare de imperfectiune, de plans. Noi am produs sciziune in sufletele voastre, v-am tulburat simturile, am facut ca dorintele voastre sa fie de neindeplinit.
In valtoarea neajunsurilor zilnice, a luptei pentru bani si pentru existenta, trebuie sa va amintiti de predica de duminica: ‘sa nu ai grija de ziua de maine’, in lupta pentru un salariu mai bun, trebuie sa va amintiti: ‘fericiti cei saraci’
Daca incercati sa cadeti in ispita, atunci, in spiritul invataturii iudaice, o mana nevazuta va atinge pe umar si va ia paharul de la gura.
Totusi, voi nu veti fi niciodata crestini adevarati. In aceasta privinta noi v-am ales rau. Insa noi v-am stricat pentru totdeauna placerea de a fi pagani. Noi, in locul vostru, am face la fel. Numai ca noi nu ne vom pierde timpul cu explicatii pentru aceasta ura. Noi nu vom cauta sa formulam pretexte sau sa invocam motive cusute cu ata alba.
Tinand seama de milioanele de oameni de afaceri evrei, nu vom vorbi mereu despre comunism ca despre o inventie evreiasca; tinand seama de milioanele de lucratori evrei, nu ne vom face noi insine ridicoli, vorbind despre capitalismul international ca fiind un monopol evreiesc.
Nu, noi vom merge direct la tinta. Vom analiza de aproape brambureala confuza, amestec de crestinism si paganism care se numeste civilizatie si vom declara sus si tare:
Nu, multumim, pentru acest talmes-balmes, pentru profetii vostri, pentru Biblia voastra!
UN MESAJ CATRE NEEVREI
Voi crestinii, va jeliti si ne acuzati pentru influenta evreilor in cultura voastra. Voi afirmati ca noi suntem o natie internationalista, o minoritate unitara in mijlocul vostru, cu traditii, interese, nazuinti si scopuri care se deosebesc mult de ale voastre. La aceasta, voi adaugati ca aceasta situatie este in pericol pentru dezvoltarea voastra normala, ea slabeste puterea voastra de actiune si intuneca drumul pe care trebuie sa-l urmati. Eu nu vad deloc in acestea un pericol. Voi ati fost totdeauna guvernati de o minoritate si mie mi se pare absolut neimportant de unde vine cheia care va guverneaza si ce credinta are aceasta minoritate.
Influenta noastra este insa adevarata si este mult mai mare si mai vicleana decat sunteti in stare sa pricepeti. Aceasta lupta a voastra contra evreilor, ne provoaca durere de cap, ne intristeaza, dar ne si amuza. Voi faceti pe grozavii. Alergati incoace si incolo si vorbiti peste tot, ingroziti ca influenta evreiasca este pretutindeni.
Acest lucru ne face sa ne ‘tremure’ tot corpul. Noi recunoastem nedreptatea ce v-am facut-o silindu-va sa luati o traditie straina.
‘Tremurand’, va pun aceasta intrebare: cand veti intelege, in sfarsit, ca credinta voastra, educatia voastra, morala voastra, sistemul vostru social, administrativ si legislativ sunt de la origine croite dupa modelui iudaic ‘judisch’.
Apoi, scoateti la iveala detalii si vorbiti despre financiarii evrei si regii evrei ai cinematografului.
Deodata incetam sa ‘tremuram’ si ne apuca rasul. Respiram usurati si constatam ca goimul nu va cunoaste niciodata gravitatea crimei noastre. Pentru noi acest lucru este inexplicabil. Sau sunteti prosti, sau va lipseste curajul sa ne acuzati de aceasta nelegiuire, care se vede limpede si pe care orice avocat inteligent sau judecator poate sa o examineze linistit si fara enervare.
De ce sa ne contrazicem pentru maruntisuri fara sens, cand este mult mai lesne sa ne acuzati pentru fapte capitale?
De ce ne acuzati de un fals vizibil si grosolan ca Protocoalele Sionului, cand ne puteti confrunta cu Apocalipsul Sf. Ioan?
De ce pierdeti timpul cu acuzatiile la adresa lui Marx si Trotzki, cand puteti sa ne puneti in incurcatura cu Iisus din Nazaret si Paul din Tarsus.
Voi ne numiti revolutionari instigatori si provocatori ai revolutiilor. Aveti dreptate, ma inchin in fata acestei descoperiri! Se pot aduce dovezi, fara sa mistificam lucrurile, ca noi suntem cei ce am tras sforile in toate revolutiile voastre. Este de necontestat ca in revolutia lui Luther noi am avut un amestec. Este un lucru dovedit ca in revolutiile burghezo-democratice din ultimele secole, cum este cea franceza sau americana, noi am facut inceputul. Daca n-am fi facut aceasta, insemna sa nu ne cunoastem interesele. Imaginatia voastra ne acuza de marele razboi mondial si revolutia bolsevica, dar si un copil putea sa vada ca lucrurile nu puteau lua decat o astfel de intorsatura.
Insa toate aceste comploturi si revolutii nu inseamna nimic, in comparatie cu marea noastra conspiratie de la inceputul acestei ere, cand am reusit sa facem ca religia unei mici secte evreiesti, sa fie preluata de intreaga lume apuseana. Prin Reforma noi am asezat Biblia noastra la loc de cinste. Revolutiile republicane antimonarhice ale secolului al XVIII-lea ne-au eliberat de ingradirile politice si sociale. Noi am avut castig de cauza, iar voi ati fost lasati in pace. Dimpotriva, ati devenit bogati si ati ajuns in posturi inalte. Acestor revolutii le datorati suprematia voastra in lume. Dar rasturnarea pe care a adus-o crestinismul in Europa, lucru usor de dovedit, a fost pusa la cale si realizata de evrei, drept razbunare contra unui Stat neiudaic.
Si daca tot vorbiti mereu despre aceste comploturi, nu inteleg de ce nu mentionati si distrugerea Romei si a civilizatiei antice, care au pierit de mana crestinismului iudaic. Este greu de inteles ca voi, crestinii, nu cunoasteti originea religiei voastre si nu va intrebati ‘de ce’ si ‘cum’ in legatura cu religia. Istoricii vostri, cu exceptia catorva, nu va povestesc nimic. Cat despre documentele in cauza care alcatuiesc Biblia voastra, nu faceti decat sa le cautati, dar nu le cititi cu atentie.
Noi am facut o treaba buna. Voi ascultati orbeste propaganda noastra. Crestinismul, pentru voi, nu este un eveniment obisnuit, istoric, care a reiesit din mersul timpului, ci implinirea unei profetii dumnezeiesti, evreiesti. Crestinismul nu a distrus, dupa cum vedeti, cultura noastra inalta evreiasca si nici nu a aruncat omenirea pentru o mie de ani in barbarie si intuneric.
Crestinismul a fost o mare miscare revolutionara, pornita din Palestina, raspandita prin agitatori evrei, finantata cu bani evreiesti, raspandita in popor prin toate mijloacele posibile si asta intr-o epoca cand iudaismul si Roma erau dusmani de moarte; a fost o lupta pe viata si pe moarte, care s-a terminat cu prabusirea statului neevreiesc.
Dar voi nu vedeti nimic din toate acestea, desi un copil inteligent, care inca nu este indobitocit de vrajitorie teologica, prin simpla studiere a faptelor, poate sa va spuna despre ce este vorba. Voi insa o luati razna si vorbiti intr-una despre comploturi in legatura cu revolutia rusa si razboiul mondial.
Nu este de mirare ca am luat usor antisemitismul vostru, atata timp cat nu recurgeti la violenta. Amintiti-va, nimeni altul decat un om de incredere ca Gibbon, a incercat de mult sa va faca lumina.
Acum 150 de ani a aparut cartea ‘Descompunerea si caderea Imperiului Roman’ care a dat cartile pe fata. Gibbon, care nu era un neprofesionist in istorie, n-a incercat sa explice sfarsitul unei ere, sfarsitul Imperiului Roman, prin caderea morala a acestuia, n-a sustinut o prostie ca aceasta explicand sfarsitul unui imperiu prin degradarea credintei si a vietii lui tocmai cand se afla la apogeu.
Gibbon a trait in Londra intr-un timp cand, ca si in Roma, moravurile erau decazute. Gibbon a fost de rasa ariana si admirator al culturii pagane a vestului, un istoric cu minte si cu vederi clare. Pentru el nu a fost greu sa arate cauza prabusirii culturii antice.
Crestinismul, legea pornita de la Sion si porunca lui Dumnezeu pornita de la Ierusalim au fost cauzele, scrie Gibbon, care au pierdut Roma si unele dintre valorile culturale ale ei.
Pana aici, este totul in regula. Dar Gibbon n-a dezvoltat problema in profunzime. Dupa cum stiti, el s-a nascut si a murit cu o suta de ani inainte de aparitia ‘antisemitismului stiintific’. El a descris religia ce a venit de la rasarit si s-a raspandit repede peste toate popoarele infloritoare ale vestului. Nu se gandea ca acest plan, ce parea ca duce la mantuire, ducea la distrugere.
Dati-mi voie sa expun pe scurt intreaga poveste, fara sa o impodobesc cu minuni, profetii si magii. Pentru o mai clara expunere, trebuie sa ma intorc in trecut. Totul se poate imparti in patru acte, punctul culminant fiind actul 3.
Cortina se ridica, suntem in anul 65 i.Ch. Drama se petrece in Iudeea si Roma. Iudeea este o tarisoara mica in estul Marii Mediterane, de 500 de ani nu a fost altceva decat un punct geografic. Mereu a fost parjolita aceasta tarisoara de razboaie, iar locuitorii trimisi in exil sau luati ca sclavi de catre vecinii ei puternici. Dupa lege era independenta, dar se afla in pragul unui razboi civil. Imperiul Roman, cu capitala republicii lui, Roma, era pe cale de a deveni stapanul lumii. El era cea mai mare putere militara, mostenitorul Greciei antice si centrul civilizatiei.
Pana la aceasta data, aceste doua tari nu nu venit deloc sau aproape deloc in contact. Iata ca Roma, fara voia ei, a fost impinsa sa se amestece in treburile Iudeei. A izbucnit o cearta intre doi frati, pentru tronul acestei tari mici. Pompeius, un general roman aflat tocmai in Damasc cu treburi importante, a fost chemat sa medieze intre acesti frati. Pompeius, un soldat al republicii, drept si corect, a trimis pe unul din frati in exil, a pus in capul statului un rabin si a desfiintat dintr-o lovitura tronul. Intentia a fost sa faca din Iudeea o provincie romana. Bineinteles, evreii s-au opus unui asemenea plan.
Pentru a-i linisti si pentru a domoli rezistenta locala, romanii au introdus din nou demnitatea regala, dar Roma a pus un rege ales de ea. Acesta era fiul unui perceptor nascut din neamul Idumitilor, cu numele Herodes. Evreii nu erau multumiti si au creat noi tulburari. Autoritatile din Roma s-au aratat prea putin binevoitoare.
Aceste evenimente au fost numai prologul celor ce aveau sa urmeze. Nemultumirea evreilor a devenit din ce in ce mai puternica si a dus la impotrivire si revolta deschisa. Stapanii neevrei au inceput sa introduca in Ierusalim binecuvantata cultura apuseana: idoli sculptati, lupte in arena, drame grecesti si lupte intre gladiatori, toate nefiind pe placul evreilor.
Evreul habotnic vedea acestea ca pe un afront la adresa lui Iehova, chiar daca functionarii romani responsabili afirmau ca acestea sunt pentru amuzamentul si consolidarea garnizoanelor neevreiesti. De asemenea, evreii s-au opus vehement sosirii asprilor perceptori romani. Dar, mai ales, doreau un rege din rasa lor regala.
Masele in stare de rebeliune au inceput din nou sa spere in venirea lui Mesia, credinta veche la ei. Un mantuitor trimis de Dumnezeu sa dezrobeasca poporul de jugul strain. Nu putini au fost aceia care s-au dat drept mintuitori. In Galileea, un anume Iudas a provocat o revolutie puternica, sustinuta de popor; Ioan Botezatorul actiona in regiunea Iordanului. Un alt barbat din nord, care se numea Iisus din Nazaret, impreuna cu primii doi, a actionat ca un maestru, declansand activitati politice, razmerite, toate intr-un iscusit invelis teologic. Toti trei foloseau aceeasi lozinca: ‘Timpul a sosit’, si curand toti trei au fost arestati si condamnati la moarte. Cei doi din Galileea au fost crucificati. Iisus din Nazaret a fost, la fel ca si inaintasii lui, un instigator politic care voia sa-si elibereze patria de asupritorii straini.
Exista dovezi ca el voia sa se instaureze cu forta pe tronul Iudeei independente. El, sau biografii lui, au pretins ca la origine era din familia regelui David. Dar linia lui dupa tata este confuza. Acelasi biograf, care sustinea originea lui dupa mama, dupa regele David, scrie ca Ilisus este fiul lui Iehova si recunoaste ca Iosif nu a fost tatal lui. Se pare ca Iisus a intrevazut lipsa de perspectiva in misiunea sa politica, deoarece a folosit popularitatea lui mare si talentul oratoric pentru o alta cauza.
El incepuse sa predice in mod primitiv si populist socialismul si pacifismul.
Aceasta schimbare in program i-a adus ura claselor alese si bogate, a preotilor si patriotilor si a redus numarul adeptilor sai la cei saraci, lucratori si sclavi.
Dupa moartea sa, apostolii s-au unit intr-o ascociatie comunista. O predica pe care a tinut-o odata conducatorul lor, pe un deal, a devenit pentru ei cadrul atotcuprinzator al invataturilor lui, din care ei si-au croit programul vietii. A fost o ideologie valabila mai ales pentru niste oameni subjugati. Ea promitea, in schimbul suferintelor lor pe acest pamant, fericire dincolo de mormant. Ea facea din nevoi si neputinta o virtute. Oamenilor fara perspectiva in viitor li s-a spus sa nu-si faca griji pentru ziua de maine.
Cei ce erau supusi ofenselor si oprelistilor, cei fara aparare, erau invatati sa nu raspunda raului cu rau. Oamenilor condamnati o viata intreaga la chinuri si nevoi, li se arata demnitatea saraciei si a muncii. Cel slab, cel dispretuit, cel dezmostenit, cel calcat in picioare, urma sa fie pe lumea cealalta cel ales si cel iubit de Dumnezeu.
Fructul misiunii lui Iisus a fost nasterea unei noi secte in Iudeea. Ea nu a fost nici prima, nici ultima. Iudeea a fost, ca si America moderna, un teren propice pentru forme religioase curioase. ‘Ebionimii’, cersetorii, cum se intitulau ei, au privit credinta lor nu ca pe o noua religie. Ei au fost nascuti evrei si au ramas evrei.
Invatatura mesterului lor era mai mult de natura social-filozofica, o forma etica a vietii, o calauza in viata. Crestinismul modern nu inceteaza sa se intrebe de ce evreii nu au luat credinta lui Iisus si nu l-au acceptat pe el. Raspunsul este ca la inceput, numai evreii au fost adeptii lui. Nu este de mirare ca intregul popor evreu nu s-a alaturat Ebionimilor (primii crestini palestinieni).
Putem compara cu americanii, care nu toti s-au alaturat Unitaristilor, Baptistilor sau altor secte. In timpuri normale, nimeni nu ar fi bagat in seama aceasta adunatura de zdrentarosi. Ei erau sclavi si lucratori si atitudinea lor era influentata de purtarea claselor sus-puse. Dar intr-o lupta ce se duce cu o putere straina in propria tara, parerea despre lume poate lua forme periculoase. A fost o credinta a dezamagirii, a resemnarii. Era un pericol ca morala celor ce aparau patria sa fie, in razboi, subminata.
Mantuirea sufletului celor vesnici, a intinde si cealalta parte a obrazului, aceasta invitatie la a face concesii sau: ‘iubeste-ti propriul dusman’, aveau caracterul unei slabiri a vointei poporului in timpuri de criza, usurand astfel victoria dusmanului.
Astfel, nu este de mirare ca autoritatile evreiesti au inceput cu oprimarea Ebionimilor. Adunarile lor au fost imprastiate, capeteniile lor au fost aruncate in inchisoare, invatatorii lor au fost judecati. S-a crezut ca aceasta secta a disparut cu desavarsire.
Cortina s-a ridicat pentru actul 3 si evenimentele au luat o alta intorsatura.
Cel mai aprig dusman al acestei secte a fost Saul din Tarsus (Paul), care avea o educatie bazata pe cultura greaca. El dispretuia aceasta noua invatatura, considerand-o contrara vietii si lumii. Ca evreu patriot, s-a temut ca ea sa nu influenteze cauza nationala. El facuse multe calatorii si cunostea mai multe limbi, era omul potrivit de a porni contra acestei doctrine pacifist-sociale si de a uni comunitatile evreiesti atat de risipite.
Varfurile autoritatilor din Ierusalim l-au numit principalul conducator in urmarirea si persecutia Ebionimilor.
Intr-una din zile, pe cand era in drum spre Damasc, spre a aresta o grupa din aceasta secta, i-a venit o idee. In descrierea minunata a apostolilor este descrisa aceasta intamplare ca o viziune pe care a avut-o Paul. El a vazut clar cat de mici erau sansele de izbanda pentru Iudeea minuscula intr-un conflict armat cu cea mai puternica forta militara din vremea aceea. In al doilea rand, ceea ce era mai important, el a vazut clar ca aceasta noua doctrina a vagabonzilor, pe care el o combatea, ar putea fi o arma impotriva dusmanului.
Pacifismul, supunerea oarba, resemnarea, iubirea aproapelui erau arme periculoase. Raspandite in legiunile romane, le puteau submina caracterul barbatesc al acestora si astfel Ierusalimul ar putea triumfa.
Cu un cuvant, putem afirma ca Paul a fost probabil primul om care a intuit posibilitatile de a purta un razboi prin propaganda.
El a sosit la Damasc si spre marea uimire a celor pe care ii persecutase, a anuntat ca se converteste la credinta lor si a cerut sa fie primit in comunitatea lor frateasca. Intors in Ierusalim a expus planul sau inteleptilor Sionului. Dupa dezbateri si discutii pro si contra, acest plan a fost aprobat. In randul capeteniilor Ebionimilor a intampinat o mare impotrivire. Ei au fost foarte banuitori in ceea ce priveste intentiile, metodele si obiceiurile preluate spre a raspandi aceasta noua invatatura, precum si teama ca mor pe jumatate convertiti, vor face iluzorie exactitatea noii credinte.
Pana la urma insa, Paul i-a convins si pe acestia. Si asa s-a transformat Saul, cel mai inversunat prigonitor al lui Iisus, in Apostolul Paul, convertitor al paganilor. Asa a inceput sa se imprastie peste tarile pagane din vest o noua religie orientala.
Din nefericire, campul de actiune al lui Paul s-a dovedit foarte propice. Aceasta dogma, carpacita si cu multe inflorituri, a adunat mai repede mai multi adepti decat s-a sperat si s-a dorit. Planul sau, sa nu uitam, a fost urzit numai pentru aparare. In intentia lui nu a fost sa dea lumii o noua Evanghelie; el a sperat numai sa-si descurajeze inamicul din interior. Dupa ce si-a atins scopul si garnizoanele romane au parasit Palestina, el a fost gata sa incheie un armistitiu. Sclavii si asupritii imperiului, exilatii nefericiti si proletariatul nevoias din capitala au gasit in invatatura bine croita a lui Paul mai multa alinare decat in invatatura de odinioara, a invatatorului lor crucificat.
Rezultatul a fost ca dusmanului i s-au deschis ochii. Stiri alarmante din partea comandantilor despre nesupunerea trupelor romane veneau necontenit dinspre Palestina si altele dinspre Roma. In loc sa se amelioreze atitudinea autoritatilor imperiale, acestea au devenit si mai rigide in hotararile lor.
Precum o pasare rapitoare, Roma s-a aruncat asupra Ierusalimului cu foc si spada si, dupa un asediu inversunat de patru ani, a distrus cuibul conspiratorilor (70 d.Ch.).
Cel putin asa au crezut ei. Istoricii din acea vreme ne arata exact intentiile Romei. Ei ne povestesc ca Nero a dat ordin lui Vespasian si fiului sau Titus sa distruga Palestina si crestinismul.
Pentru romani, crestinismul nu a insemnat nimic altceva decat iudaism militant, o parere care nu difera mult de realitate.
In ceea ce priveste planul lui Nero, jumatate s-a indeplinit. Palestina a fost total distrusa si a ramas pana astazi o ruina. Crestinismul insa nu s-a putut distruge usor.
Programul lui Paul s-a realizat in intregime dupa caderea Ierusalimului. Cum am mai spus, tactica lui a avut ca scop sa-i sperie pe cuceritori, asa cum a facut Moses cu Faraonii. El a pornit la actiune prudent si ezitant, ferindu-se sa-si enerveze adversarul puternic.
Paul a fost hotarat sa ascuta noua sa arma sub nasul lui Nero si sa-l faca sa simta ascutimea ei, dar nu a avut curajul sa o foloseasca cu toata forta. Acum, cand raul se intamplase si Iudeea nu mai avea ce sa piarda, Paul a renuntat la orice scrupule si a parjolit cu razboi tara inamicului. Scopul lui a fost sa ingenuncheze Roma, asa cum a fost ingenuncheat Ierusalimul si sa o rada de pe harta asa cum a fost ras Ierusalimul. Daca scrierile lui Paul nu vor reusi sa va dea un tablou complet asupra activitatii lui, atunci doresc sa va atrag atentia asupra tovarasului sau mai sincer si mai obiectiv, Ioan.
In timp ce Paul, actionand in umbra Palatului Imperial si jumatate din timp ca prizonier in inchisorile romane, incerca sa se faca inteles prin parabole si aluzii camuflate, Ioan, care se adresa cetatenilor nemultumiti din Asia, putea sa-si permita sa vorbeasca deschis. In orice caz, brosura lui ‘Apocalipsa lui Ioan’, este o descriere exacta a celor intamplate si adevarata fata a lucrurilor. Roma, numita cu fantezie Babilon, este descrisa, in limba lui plina de ura, ca mama tuturor prostituatelor si oroarea intregului pamant, ca o femeie beata de sangele celor sfinti (crestini si evrei), opresoare a ‘popoarelor, natiunilor si limbilor’ si – pentru a nu lasa vreun dubiu asupra identitatii ei – ca ‘orasul cel mare care domneste peste regii acestui pamant’. Un inger striga triumfator: ‘Babilonul cel mare a cazut, a cazut!’
Apoi urmeaza descrierea unei distrugeri, un tablou al orgiei. Comertul si industria, precum si navigatia, au fost blocate. Arta si muzica, ca si ‘vocea mirilor si mireselor’, au amutit. Intunericul si jalea acopera totul, ca un giulgiu. Cuceritorii crestini inotau in sange pana la hatul cailor: ‘Bucurati-va de caderea ei, tu cerule si voi sfintilor apostoli si profeti, Dumnezeu v-a razbunat!’
Care este sfarsitul si scopul final al acestui haos si al acestei pustiiri? Ioan nu este atat de reticent si ne spune totul. El isi incheie profetia sa cu o viziune minunata a noului, adica recladirea Ierusalimului. Nu este, va rog frumos, o alegorie fantastica, ci o realitate, Ierusalimul adevarat, capitala unui regat mare ce cuprinde ‘cele 12 semintii ale Israelului’.
Poate spune cineva exact?
Desigur, nici o civilizatie nu poate tine piept unui asemenea asalt de durata. In anul 200, straduintele lui Paul si Ioan, precum si ale urmasilor acestora au facut progrese atat de mari in randul tuturor claselor societatii romane, incat crestinismul a devenit cultul dominant al intregului imperiu. Asa precum Paul a prezis, morala si disciplina se degradasera complet, astfel incat, din ce in ce mai mult, legiunile imparatesti, care fusesera odinioara spaima intregii lumi si sira spinarii a intregii culturi vestice, fiind in continua decadere, nu au mai putut face fata navalirilor barbare.
In anul 326, imparatul Constantin s-a supus convertirii la crestinism si a declarat crestinismul ca religie oficiala, sperand insa sa poata tine in frau aceasta boala vicleana. Dar era prea tarziu. Dupa el, imparatul Iulian a mai incercat, inca o data, sa o stapaneasca prin asuprire. Dar nici impotrivirea si nici concesiile nu au mai fost de nici un folos.
Aparatul de stat roman a devenit, prin propaganda venita din Palestina, total gaunos si mancat de viermi. Victoria a fost de partea lui Paul.
Aceasta a fost metoda prin care o credinta iudaica modificata a patruns in lumea vestica. Cel putin, asa as argumenta eu, daca as fi antisemit si daca as cauta un exemplu de conspiratie subversiva evreiasca demn de crezare.
https://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/ORGANIZATIILE-SECRETE-SI-PUTER14398.php
//////////////////////////////////////////////////
Nick Rockefeller despre terorism, microcipuri, Noua Ordine Mondială, Guvernul Mondial și sfârșitul libertății umane
BY DEPARTAMENTUL NAȚIONAL DE INFORMAȚII (DNI)
Nick Rockefeller a făcut aceste afirmaţii în conversaţiile avute cu regizorul american Aaron Russo, pe care a încercat să-l recruteze în această elită. Regizorul şi realizatorul de documentare american Aaron Russo analizează în detaliu pentru prima dată mărturisirile uluitoare ale lui Nick Rockefeller, inclusiv predicţiile sale legate de evenimentele de la 11 septembrie şi înscenarea terorismului, fondarea de către familia Rockefeller a mişcării feministe şi planul ultim al elitei mondiale de reducere a populaţiei şi de implanturi cu microcipuri.
Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteşte cum a verificat mărturisirile şocante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal că scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populaţie controlată prin microcipuri şi că războiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ״evenimentul״ din 11 septembrie care a declanşat invadarea Irakului şi Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo că familia sa a fondat şi finanţat mişcările feministe cu scopul de a distruge familiile şi că reducerea numărului populaţiei este un scop fundamental al elitei mondiale.
Rockefeller a încercat să-l recruteze pe Russo în elită
Aaron Russo este probabil cunoscut mai ales pentru realizarea filmului „Trading Places” – „Pariul”, în care joacă Eddie Murphy. Un alt proiect, însă, l-a adus în atenţia opiniei publice: documentarul său „America – From Freedom to Fascism” – „America – de la libertate la fascism”, despre infracţiunile de delapidare din sistemul de rezervă federală.
Deşi bolnav de cancer, Russo şi-a făcut timp între tratamente să realizeze interviuri cu Alex Jones, realizator de emisiuni radio şi documentarist ca şi el, lansând astfel o serie de declaraţii incendiare despre ceea ce Rockefeller îi spusese referitor la direcţia în care este lumea orientată în prezent de către elita mondială.
Cum a ajuns Russo să afle toate aceste informaţii de la Nick Rockefeller? După difuzarea unuia dintre filmele sale de succes, „Mad as Hell”, Russo s-a implicat în politică. În timpul campaniei electorale pentru fotoliul de guvernator al statului Nevada, Russo a fost remarcat de către Rockefeller şi i-a fost prezentat acestuia de către o femeie procuror. Observând pasiunea şi capacitatea lui Russo de a declanşa schimbări, Rockefeller a început o misiune subtilă de recrutare a lui Russo în această elită.
Ca membru al elitei, lui Russo i se promite un cip marcat special
În timpul unei conversaţii, Rockefeller l-a întrebat pe Russo dacă este interesat să intre în Consiliul Relaţiilor Externe (CRE) – Council on Foreign Relations (CFR), dar Russo a refuzat invitaţia, spunând că nu este interesat să asuprească oamenii; în replică, Rockefeller l-a întrebat cu sânge rece de ce i-ar păsa de „sclavi”.
„L-am întrebat care este rostul acestor lucruri”, spune Russo, „aveţi toţi banii din lume, aveţi toată puterea necesară, care e scopul final, atunci?” Rockefeller a răspuns (parafrazând): „Scopul final este să fie toţi implantaţi cu cipuri, să controlăm întreaga societate, iar bancherii şi elita să controleze lumea”.
Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo că dacă ar intra în elită, cipul său ar fi marcat special astfel încât să se evite controlul nedorit de către autorităţi.
Russo susţine că Rockefeller i-ar fi spus cu 11 luni înainte de 11 septembrie: „trebuie să se producă un eveniment în urma căruia să invadăm Afganistanul, să construim conducte de petrol prin marea Caspică, să invadăm Irakul, să ocupăm Orientul Mijlociu şi să mergem după Chavez în Venezuela”.
Rockefeller i-ar mai fi vorbit lui Russo despre faptul că în curând soldaţii îl vor căuta prin peşteri pe Osama bin Laden şi că va fi un „un război nesfârşit al terorii, în care nu va exista niciun duşman şi totul va fi o imensă cacealma, astfel încât guvernul să domine poporul american”, susţine Russo, care a mai precizat că Rockefeller râdea într-un mod cinic în timp ce îi făcea această predicţie uluitoare.
Mişcarea feministă sprijinită pentru distrugerea familiei tradiţionale
Într-o discuţie ulterioară Rockefeller l-a întrebat pe Russo ce crede despre mişcările de emancipare feministe. Russo a răspuns că el consideră că aceste mişcări luptă să obţină pentru femei drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, de a munci şi de a fi plătite în mod egal, aşa cum s-a obţinut şi dreptul la vot. Acest răspuns i-a stârnit râsul lui Rockefeller: „Eşti fraier! Să-ţi spun despre ce este vorba, de fapt: noi, clanul Rockefeller am fondat mişcările feministe: noi! Noi deţinem toate ziarele şi toate televiziunile – Fundaţia Rockefeller”.
Rockefeller i-a explicat lui Russo care sunt cele două motive principale pentru care familia sa a finanţat mişcarea feministă: în primul rând, înainte de luptele pentru drepturi ale femeilor, bancherii nu puteau impune taxe pentru jumătate de populaţie; în al doilea rând, aceasta mişcare determină ca şcolarizarea copiilor să se facă de la vârste mult mai mici, devenind posibilă mult mai uşor îndoctrinarea copiilor care sunt învăţaţi să privească statul drept prima familie, desfiinţând astfel modelul familiei tradiţionale.
Această revelaţie completează afirmaţiile anterioare ale pionierei feministe Gloria Steinem, conform cărora CIA a finanţat revista Ms. Magazine, în cadrul aceleiaşi strategii de distrugere a modelelor tradiţionale de familie.
Reducerea populaţiei la jumătate
Rockefeller a subliniat în repetate rânduri că „oamenii trebuie să fie conduşi” de o elită, iar unul din mijloacele care ar duce la această stăpânire este reducerea populaţiei. „Sunt prea mulţi oameni în lume” zicea el şi numărul oamenilor trebuie redus la cel puţin jumătate.
O problemă care a scăpat de sub controlul elitei, după cum reiese din conversaţiile lui Rockefeller cu Russo, este conflictul dintre Israel si Palestina. La un moment dat soluţia gravita în jurul ideii de a da fiecărui cetăţean israelian câte un milion de dolari şi de a-i muta în statul Arizona.
SURSE
http://www.prisonplanet.com/
https://www.dni.org.ro/nick-rockefeller-despre-terorism-microcipuri-noua-ordine-mondiala-guvernul-mondial-si-sfarsitul-libertatii-umane/
/////////////////////////////////////
De la marxism-leninism la neomarxism, marxismul cultural și corectitudinea politică
“Sub lozinca: „Proletari, din toate țările, uniți-vă!” marxismul clasic a promovat lupta de clasă a clasei considerate oprimate, proletariatul, împotriva capitalismului. Marx considera proletariatul clasa oprimată „cea mai revoluționară `care nu are de pierdut decât lanțurile!” Teoria marxistă prezicea că revoluția mondială va izbucni în țările cele mai dezvoltate economic, cum ar fi Germania sau Imperiul britanic.
După primul război mondial, singura țară în care revoluția comunistă a reușit a fost Rusia țaristă, țară subdezvoltată economic și nu prea a avut nici o legătură cu proletariatul. Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, cum o nume a istoriografia comunistă a fost mai degrabă o lovitură de palat realizată de un grup de conspiraționiști bolșevici, lipsiți de scrupule, în frunte cu Lenin și Troțki care a reușit datorită dezorganizării generale a Rusiei și în primul rând a armatei. unde moralul și voința de luptă erau la pământ.
Această dezorganizare a urmat revoluției burghezo- democratice din februarie, care a l-a detronat pe țar iar cele două guverne provizorii care au urmat (Lvov și Kerenski) nu au făcut față situației și au creat serioase nemulțumiri în țară.
De acestă situație „revoluționară” cum a numit-o Lenin au profitat conspiratorii bolșevici mai hotărâți, mai bine organizați și mai lipsiți de scrupule. De fapt, deviza bolșevicilor era „cu cât mai rău, cu atât mai bine”, adică dezorganizarea, lipsurile, nevoile și scăderea dramatică a moralului populației favorizează revoluția socialistă.
Oare ce a fost, de fapt, Lenin? O butadă de pe vremea comunismului ne spunea că Lenin nu a fost, în mod sigur, savant căci atunci ar fi știut că socialismul nu trebuie experimentat pe oameni și probabil că a fost un filozof! Dar patriarhul social-democraţiei ruse, Gheorghi Plehanov, ne spune că Lenin nu a fost în niciun fel un filosof. Dar se dorea el a fi? Poate merită să ne reamintim ideea lui Louis Althusser, un filosof francez care ne spune:
“Lenin nu a întemeiat o nouă filosofie a practicii, ci o nouă practica a filosofiei”. O practică a filozofiei, soldată cu asasinate în masă.
Înainte de primul război mondial teoria marxista spunea că dacă în Europa va începe un război, atunci clasa muncitoare de pe continent se va revolta, va declanșa revoluția socialistă, va înlătura guvernele şi va forma o nouă Europă Comunistă. Când a izbucnit războiul în vara anului 1914 acest lucru nu s-a întamplat ci din contra, muncitorii din toate tările au luptat fiecare în armata țării lor ca să-şi apere propriile ţări de inamic.
Revoluţia comunistă din Rusia nu s-a extins în alte tări, nefiind susţinută de muncitori. După terminarea primului Război Mondial teoreticienii marxisti s-au întrebat – oare ce n-a funcționat? Răspunsurile au fost diferite! Lenin a creat Internaționala III, comunistă și o nouă teorie a revolutiei socialiste mondiale, care poate izbucni și într-o țară dezoltată politic, unde apare o situație revoționară, cu referire la Rusia, nu neapărat într-o țară dezvoltată economic cum a prorocit Marx!
In schimb, doi dintre conducătorii intelectuali marxisti, Antonio Gramsci în Italia şi Georg Lukacs în Ungaria (considerat cel mai stralucitor gânditor marxist, după Marx încoace), în mod independent au venit cu acelaşi răspuns : ‘cultura occidentală şi religia creştină au facut ca muncitorii occidentali să fie orbiţi, să nu mai vadă interesele propriei lor clase’.
Au concluzionat astfel că o revoluţie comunistă va fi posibilă în occident numai după ce vor fi distruse atât cultura occidentală cât şi religia creştină. Ca urmare acestea sunt cele două obiective principale ale marxismului cultural şi nu s-au schimbat de atunci.
Gramsci a fost cel care a pus bazele unei noi şi faimoase strategii de distrugere a reperelor morale tradiţionale şi care s-a dovedit a fi de un real succes. Această strategie a constat din înlocuirea revoluţiei comuniste ca mijloc de preluare a puterii (cum a fost în Rusia) cu un ‘lung marş’ al marxistilor prin institutiile occidentale care formează cultura: şcoli, mass-media, biserici şi oricare altă instituţie.
Georg Lukacs s-a dovedit a fi şi mai influent. În 1918 el a devenit deputat-comisar pentru cultură în timpul scurtului regim bolsevic Bela Kun din Ungaria. În această postura el îşi punea întrebarea : „Cine ne va salva de la civilizaţia occidentală?” şi a instituit în cele din urmă, ceea ce el a numit ‘terorismul cultural’.
Una din principalele componente ale acestuia a fost introducerea educaţiei sexuale în şcolile maghiare. Lukacs şi-a dat seama că dacă va putea distruge morala sexuală tradiţională a ţării atunci ar face un pas uriaş către distrugerea culturii tradiţionale şi a credinţei creştine în Ungaria. România a salvat Ungaria de comunism și de „terorismul cultural” al lui Lukacs intrând cu armata în Ungaria, ocupând Budapesta și alungând Guvernul bolșevic al lui Bela Kun. Lukacs a dispărut, dar a reapărut, în 1923, la ‘Săptămâna de studiu marxist’ din Germania.
Georg Lukacs este filosoful marxist care afirma, prin 1970, deci la bătrînețe, într-un dialog cu sociologul italian Franco Ferraroti, că preferă cel mai rău socialism celui mai bun capitalism. Această afirmație venea după milioanele de victime ale gulakurilor și după eșecul vizibil al socialismului, în toate domeniile. Mai rar atâta consevență în promovarea răului, ca în cazul acestui neomarxist! Oare ce așteptări să avem de la epigonii săi?
În Germania fiind finanțat de către un tânăr marxist cu numele Felix Weil, care mostenise o avere imensa și care după modelul lui Frederich Engels, care cheltuise averea părinților capitaliști pentru a finanța utopiile periculoase ale lui Marx, dorea să și-o cheltuiască sponsorizând revoluția socialistă mondială. Georg Lukacs a întemeiat Şcoala de la Frankfurt, care avea să devină locul unde a aparut şi s-a dezvoltat conceptul de corectitudinea politică, aşa cum îl ştim şi astăzi.
Aici, alături de Max Horkheimer, Theodor Adorno, care va deveni cel mai creativ colaborator al lui Horkheimer şi doi psihologi, Eric Fromm şi Wilhelm Reich, care au devenit promotorii feminismului şi ai matriarhatului şi un student tânăr absolvent pe nume Herbert Marcuse, Lukacs a pus bazele marxismului cultural.
Horkheimer şi alti membri ai Scolii de la Frankfurt , au decis că soluţia pentru distrugerea culturii occidentale este să intersecteze filozofia lui Marx cu psihologia lui Freud. Ei au argumentat că aşa cum muncitorii erau oprimaţi în timpul capitalismului, în cadrul culturii occidentale, fiecare individ traieste într-o stare constantă de represiune psihologică. Eliberarea tuturor de aceasta represiune devine unul din obiectivele principale ale marxismului cultural.
Chiar şi mai important, ei au inţeles că psihologia le ofera un instrument cu mult mai puternic decât filozofia pentru distrugerea culturii occidentale: condiţionarea psihologică prin care oamenii absorb o lectie de marxism cultural fără ca să-şi dea seama. De exemplu pentru a promova homosexualitatea realizezi un film în care homosexualul este personajul pozitiv, oprimat de heterosexuali!
Un exemplu de conditionare psihologic „probabil involuntară” căci nu credem că pe Lennon l-au preocupat prea mult studiile școlii de la Frankfurt dar, în același timp, a fost produsul epocii sale, adică un „flower-power” cât se poate de sincer!
În 1934, Şcoala de la Frakfurt, inclusiv membrii conducători din Germania se stabilesc in orasul New York cu ajutorul Universităţii Columbia. Astfel obiectivul Şcolii de la Frankfurt s-a schimbat curând de la distrugerea culturii occidentale din Germania la realizarea aceluiaşi lucru in Statele Unite. Ceea ce se va dovedi ca fiind un real succes.
Pentru a servi scopului său de „negare” a culturii occidentale, Şcoala de la Frankfurt a dezvoltat un instrument puternic care se numeşte „teoria critică„. Această teorie spune că trebuie criticat orice la nesfârşit. Se critică prin punerea la îndoială și relativizarea și a oricărei instituţii, începând cu familia, care trebuie criticată fără neîncetate.
Şcoala de la Frankfurt a căutat să definească atitudinile tradiţionale faţă de orice aspect al vieţii ca aducandu-i un „prejudiciu”. Astfel au fost făcute o serie de studii universitare care au culminat cu o carte a lui Adorno care pretindea că leaga, credinţa tradiţională privind morala sexuală, relaţiile dintre bărbaţi şi femei cu chestiuni care demonstrau sprijinul familiei faţă de fascism. Astăzi, termenul preferat, utilizat de personajul care se pretinde ”corect politic”, faţă de oricine nu este de acord cu el, este – ”fascist”!
Şcoala de la Frankfurt a plecat de la marxismul ortodox, care sustinea că istoria e determinată de cei care deţineau mijloacele de producţie. În acelaşi timp însă, istoria a fost determinată de grupuri de bărbaţi, femei, rase, religii care au avut puterea de „dominaţie” asupra celorlalte grupuri.
Anumite grupuri şi în mod special cel al bărbaţilor de culoare albă au fost catalogate ca fiind „asupritori”, în timp ce alte grupuri au fost definite ca şi „victime„. „Victimele„ au fost definite automat ca fiind ‘bune’, iar ‘asupritorii’ ca fiind răi, fără a se analiza comportamentul fiecărui individ în parte. Adică bărbatul alb, creștinul, heterosexualul sunt automat opresori iar femeia (feministă, căci celelalte femei nu există), omul de culoare, ateul, musulmanul, membrul LGBT sunt automat victime!
La inceputul anilor 1930, Horkheimer a lăsat deschisă intrebarea cine ar înlocui clasa muncitoare ca agent al revolutiei marxiste? În anii ’50 Marcuse a raspuns acestei întrebari spunând că ar putea fi înlocuită de o coaliţie de studenţi, negri, femei feministe şi homosexuali, exact cei care au fost nucleul revoltelor studenţeşti ai anilor ’60 şi victimele „sacre” ale corectitudinii politice ale zilelor noastre.
Marcuse a preluat apoi un alt termen favorit şi anume cel denumit „toleranţă” pentru a fi extins la toate ideile şi mişcările venite dinpre stânga, inducând antonimul de intolerantă pentru toate ideile ce veneau dinspre dreapta. Astfel, atunci cand îi auziţi astăzi pe marxiştii culturali că fac apel la „toleranţă”, aceasta înseamnă de fapt, referirea la termenul lui Marcuse „toleranţă eliberatoare”. Este acelaşi lucru ca atunci când se vorbeste despre „diversitate”, aceasta însemnand uniformitatea credinţei în ideologia lor stângistă.
Se poate spune despre marxismul cultural că a realizat un „nou limbaj” cu „nou vorbe”, exact ca în romanul avertisment „1984”, al lui George Orwell, unde Ministerul adevărului stabilise că: RĂZBOIUL ESTE PACE, LIBERTATEA ESTE SCLAVIE iar IGNORANȚA ESTE PUTERE!
Herbert Marcuse a rămas in Statele Unite ale Americii şi este cel care s-a ocupat de traducerea într-un limbaj simplu, usor de inteles pentru omul de rand al scrierilor academice foarte dificile ale membrilor Şcolii de la Frankfurt.
Cartea sa „Eros şi civilizaţie„ a utilizat conceptul Şcolii de la Frankfurt, de intersectie a lui Marx cu Freud pentru a argumenta că, dacă am elibera „erosul non-procreativ” prin intermediul „perversiunii polimorfe” , s-ar putea crea un paradis nou în cazul în care ar exista doar joacă şi nu muncă. ‘Eros şi civilizaţie’ a devenit unul dintre principalele texte ale Noii Stângi, în anii 1960.
Deci dacă ești bărbat alb și pe deasupra creștin și heterosexual ești automat triplu opresor și nu ai dreptate niciodată iar dacă ești femeie de culoare, lesbiană și eventual atee sau musulmană ești de patru ori victimă și ai dreptul să te adresezi justiției catalogând tot ce nu-ți convine drept discriminare!
Nu întâmplător un „progresist” român, ecologistul Remus Cernea, declara, în 2009, că „România va fi cu adevărat liberă şi democratică atunci când va avea preşedinte o femeie romă, lesbiană şi atee pentru că atunci oamenii înseamnă că vor alege un preşedinte trecând peste prejudecăţile lor. Nu degeaba se spune că ecologiștii sunt ca pepenii adică VERZI la exterior și ROȘII la interior!”[1]
SURSE
http://www.fortamoldova.ro/traian-ranja/De+la+marxism-leninism+la+neomarxism%2C++marxism+cultural+%C8%99i+corectitudine+politic%C4%83
Marxismul – „o filosofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor”
“Marxismul – „o filosofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor” fragment din cartea Arhitecţii decepţiei, de Juri Lina
„Anarhistul şi revoluţionarul Lenin reprezintă idealul politic al francmasoneriei internaţionale.“ Această declaraţie a fost înregistrată la întrunirea Marii Loji a Germaniei din anul 1917. (Arhiva specială din Moscova 1421-1-9064 şi 815; Viktor Ostretsov – Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei, Moscova, 1999, p. 585).”[1]
https://www.dni.org.ro/marxismul-o-filosofie-a-francmasoneriei-o-stiinta-sociala-pentru-controlul-maselor/
////////////////////////////////////////////////
Guvernul Mondial: Elitele mondiale ale francmasoneriei urmăresc să conducă treptat umanitatea prin unificarea tuturor superputerilor lumii şi instituirea supravegherii generalizate
“Elitele mondiale ale francmasoneriei urmăresc să conducă treptat umanitatea prin unificarea tuturor superputerilor lumii şi instituirea supravegherii generalizate către instaurarea aşa-numitei Noi Ordini Mondiale, care de fapt presupune sfârşitul democraţiei şi distrugerea suveranităţii naţiunilor, reducerea masivă a populaţiei.
Deja s-a constituit Parlamentul Noii Ordini Mondiale. Publicaţia sa este Planuri şi Acţiuni pentru o Lume Nouă (Designs and Actions for a New World). Până în anul 1991, în ea au fost tipărite 11 legi votate în Parlamentul Mondial (5 la Bringhton, în septembrie 1982, 3 la New Delhi, în martie 1985 şi 3 la Miami Beach, Florida, în iunie 1987). Ele vor intra în vigoare atunci când Constituţia Statelor Unite va fi abolită.
Pe prima pagină a publicaţiei respective se face publică şi o „listă parţială cu probleme globale”, în număr de 49, pe care Guvernul Noii Ordini Mondiale le va rezolva. Dintre acestea, 15 privesc mediul înconjurător, referindu-se la două probleme total opuse: „pericolul unei noi glaciaţiuni sau a topirii calotei polare de gheaţă”. Oricare dintre ele va avea loc, Guvernul Mondial o va rezolva, cu condiţia ca popoarele să renunţe la „libertate şi suveranitate naţională”.
„Bătălia pentru protejarea mediuluiˮ înconjurător a devenit sloganul cel mai des invocat de organizaţiile secrete finanţate de marea industrie şi marea finanţă internaţională. În realitate, cine face o analiză mai profundă a situaţiei în care a ajuns omenirea, îşi dă seama că pentru obţinerea de profituri imense, tot marea industrie şi marile finanţe au distrus natura.
De mii de ani, ţăranii, în epoca modernă – fermierii, s-au hrănit pe ei şi restul naţiunii. Agricultura era în mâinile lor, foloseau îngrăşămintele naturale şi rotaţia culturilor. De când micilor producători le-au fost acaparate pământurile şi vitele, de când au apărut adevărate fabrici şi uzine agricole, datorită chimicalizării intensive a produselor agricole în aceste concerne agro-industriale, datorită pompării continue cu hormoni, antibiotice şi cortizon a animalelor şi păsărilor pentru hrana oamenilor, de când îngrăşămintele chimice şi pesticidele au otrăvit solul, de când au fost poluate râurile şi lacurile cu scurgerile nocive şi concentrate ale reziduurilor de la aceste complexe, de când s-au defrişat în mod intensiv pădurile seculare ale continentelor, cancerul şi infecţiile alimentare au proliferat într-o proporţie îngrijorătoare.
Din ce în ce mai mulţi oameni se îndreaptă spre alimentele naturale, nechimicalizate, lipsite de otravă. Ideea că Guvernul Mondial va rezolva problema din acest domeniu este o absurditate care nu-i bună nici de adormit copiii…
Iar despre poluarea atmosferică a coloşilor industriali, ori a autovehiculelor de toate tipurile şi tonaje ce să mai vorbim? Este cunoscută de toată lumea. Ceea ce nu ştie opinia publică este că, atunci când, în anumite ţări (inclusiv în România) anumiţi cercetători, oameni de ştiinţă ori autodidacţi construiesc diferite tipuri de autovehicule sau alte utilaje, din pasiune, cu mult efort şi fără niciun sprijin financiar, care au un consum foarte redus de combustibil (s-a construit chiar un autovehicul care consumă doar 0,5 l benzina la 100 km) şi doresc să fie produse în serie, sunt refuzaţi şi li se pun tot felul de piedici.
Un exemplu elocvent îl constituie expoziţia comercială de la Viena, când, în cadrul unui pavilion, a fost prezentat un disc, un simplu disc, care produce curent electric pentru o perioadă foarte lungă. Pe acest disc se poate prepara mâncarea în cele mai bune condiţii, fără nicio poluare. Un prestigios post de televiziune britanic a prezentat a doua zi invenţia respectivă.
Ei bine, pe lângă faptul că discul respectiv a fost retras imediat de la expoziţie, directorul postului britanic ce a prezentat emisiunea respectivă a primit imediat „vizita” a doi bărbaţi, care foarte hotărâţi l-au pus în faţa următoarei alternative: sau dezminte şi nu mai dă pe post emisiunea respectivă, sau postul va fi desfiinţat! Bineînţeles că directorul a optat pentru prima variantă. Cine erau cei doi vizitatori? Dar, mai ales, pe cine reprezentau? Este uşor de înţeles.
S-au făcut descoperiri chiar şi în domeniul transmiterii curentului electric de la producător la beneficiar fără intermediul liniilor de înaltă şi joasă tensiune. Toate acestea şi multe altele sunt ţinute secrete de cei care dirijează din umbră soarta omenirii. Nu sunt deloc interesaţi ca aceste descoperiri să fie puse în slujba omului, deoarece atunci toate marile întreprinderi şi concerne care construiesc aragaze, frigidere şi alte obiecte de uz casnic ar da faliment. Faliment ar da şi industria extractivă de ţiţei şi cea care prelucrează acest produs natural. Din aceste exemple reiese clar că problema mediului înconjurător nu este cu adevărat o preocupare pentru conducătorii lumii.
Argumentul favorit în favoarea Guvernului Mondial, prezentat în publicaţia amintită, este ameninţarea omenirii cu o nouă glaciaţiune de care doar un Guvern Mondial ne-ar putea salva. Bazându-se pe teorii şi ipoteze enunţate de anumiţi oameni de ştiinţă, dar nedovedite, Philip Isely spune că această glaciaţiune are loc o dată la 90.000 de ani. Iar acest interval de când a avut loc ultima glaciaţiune aproape s-a scurs, mai afirma el.
Dar argumentul forte care să-i încânte pe cetăţenii lumii – câţi vor mai rămâne – este moneda unică internaţională şi concentrarea finanţelor lumii într-un singur sistem mondial. În publicaţia Planuri şi Acţiuni pentru o Lume Nouă se menţionează că fiecare cetăţean al globului va avea salariul asigurat de Guvernul Mondial. Resursele necesare vor reveni de la renunţarea la înarmare, care înghite sume colosale, ceea ce va duce şi la eliminarea războaielor.
În acest sens a fost deja emis Actul Legiferativ Mondial nr. 11, care va intra în vigoare atunci când va fi ratificat în cel puţin 10 state. Însă articolul 3 al actului respectiv prevede că fiecare naţiune va primi fonduri/credite invers proporţional cu natalitatea, fapt ce va ameliora explozia demografică. Iar articolul 5 prevede că naţiunile care nu au ratificat Constituţia Mondială, nu vor primi nimic.
Adevăraţii stăpâni ai lumii s-au dat de gol: în publicaţie se specifică faptul că cererile de bani se vor adresa Corporaţiei Creditului Financiar Bancar – o superbancă mondială particulară. Deci, iată-i pe adevăraţii stăpâni ai lumii! Moneda unică internaţională va fi globo-dolarul. Instituţiile financiare şi naţiunile care se vor afilia în primii doi ani la această corporaţie îşi vor schimba moneda la paritate de 100%, iar cu cât întârzie mai mult, acest schimb va scădea cu 10%, astfel încât după 12 ani valoarea capitalului va fi zero.
O altă promisiune a Guvernului Mondial este la fel de cinică. Zice-se lumea va fi condusă de un comitet în care vor participa delegaţii primelor 25 de ţări care au aderat, plus 30 de membri numiţi de către diverse agenturi ale Guvernului Mondial. În felul acesta, cei 25 de delegaţi vor face doar figuraţie, ei fiind mereu în inferioritate.
Am aderat, deja, la un Guvern Mondial?
Departamentele Executiv, Judiciar şi Legislativ ale Guvernului Statelor Unite au aplicat politica aprobată de Tratatul Naţiunilor Unite, respectiv Actul de Participare semnat în 1945 de Statele Unite ale Americii, respectiv Harry S. Truman, şi Senatul Statelor Unite, care tratat înlocuieşte Constituţia Statelor Unite şi termenii Articolului VI al Constituţiei Statelor Unite.
Consiliul pentru Relaţii Externe a creat Naţiunile Unite. Cei care s-au ocupat de actele legislative ale acestei organizaţii au fost mereu membrii-agenţi, Alger Hiss şi Leo Pasvolsky, dar onorurile au revenit unui comitet special numit de preşedintele Roosevelt, care a elaborat prima formă a Cartei.
Membrii Comitetului erau: Sumner Wells, Isaiah Bowman, Hamilton Fish Armstrong, Benjamin Cohen şi Clark Eichelberger – cu toţii membri ai Consiliului pentru Relaţii Externe şi membri ai organizaţiei secrete Ordinul Cuceritorilor, ramură a Societăţii JASON.
Carta a trecut prin Senatul Statelor Unite într-un singur exemplar, fără să existe copii care să poată fi studiate de fiecare senator în parte: conţinutul le-a fost Explicat de revoluţionarul de origine rusă Leo Pasvolsky.
Carta nu conferea Adunării Generale nicio putere reală: toată puterea se afla în mâinile Consiliului de Securitate, care avea drept de VETO. Articolul 25 inclus în această Cartă menţionează:
„Membrii Naţiunilor au căzut de acord să accepte şi să îndeplinească hotărârile Consiliului de Securitate, conform Cartei prezente.”
Fără restricţii, fără rezerve, acesta este Articolul 25. Observaţi cuvântul „prezente”, care indică faptul că ar putea fi şi alte Carte. VETO reprezintă o piedică în calea instaurării Guvernului Mondial – astfel că se dorea să fie anihilat cumva.
În 1950, Adunarea Generală, fără a fi autorizată legal, s-a întâlnit şi a adoptat ceea ce membrii au numit Rezoluţia „Unire în Scopul Păcii”. Prin intermediul acesteia, care de atunci a fost larg extinsă, Adunarea Generală avea permisiunea să-şi execute puterea de Consiliu de Securitate. Deci, Guvernul Statelor Unite recunoaşte Carta ilegală, amendată ca fiind „legea lumii”, fără a ţine cont de Constituţie.
Adunarea Generală a făcut legea în lume prin intermediul Rezoluţiilor Ratificate prin 2/3 vot majoritar. După ce o Rezoluţie este ratificată, este trimisă la Şeful Executiv al Statului Membru, iar Executivul este obligat să accepte şi să îndeplinească prevederile Rezoluţiei.
Guvernele implicate este nevoie să ignore, să desfiinţeze, să revizuiască şi să anuleze legile de pe teritoriile lor, care sunt în conflict cu rezoluţiile Adunării Generale şi să adopte alte legi prin care Rezoluţiile să fie impuse cu forţa. „Un om, un vot” este o lozincă ce aparţine Rezoluţiei nr. 1760.
Până acum s-au aplicat mai mult de 2.000 de astfel de rezoluţii. Acestea sunt adevăratele Legi ale Pământului. Legile noastre, din domeniul drepturilor civile, al agriculturii, sănătăţii, muncii, al ajutorului străin – toate sunt, de fapt, rezoluţii adoptate de Adunarea Generală sau tratate ale Naţiunilor Unite, ratificate de Senat. Dacă sunt în conflict cu Rezoluţiile Adunării Generale, toate legile statului vor fi anulate.
Fără a avea cea mai mică umbră de îndoială, se poate afirma că toate organizaţiile de securitate şi informaţii din Statele Unite lucrează pentru Naţiunile Unite, împreună cu Guvernul Secret, în scopul distrugerii suveranităţii Statelor Unite ale Americii şi instaurării Guvernului Mondial Unic.
Toate acestea ar fi necesar să ne ajute să înţelegem cum sunt elaborate legile noastre şi cine le elaborează. Întrebaţi-i pe senatorii votaţi de dumneavoastră, pe legislatori, dacă li s-au adus la cunoştinţă aceste fapte…
Vă invităm să reflectaţi asupra legilor adoptate de Parlamentul României, a Ordonanţelor de Urgenţă adoptate de Guvernul României după 1990. Asupra nenumăratelor vizite cu care ne-au „binecuvântat” şi ne vor „binecuvânta” comisarii din Occident. Apoi trageţi concluziile. Accentuăm doar faptul că, fără ca opinia publică din România să fie informată, întregul nostru sistem de guvernământ s-a schimbat:
– Parlamentul şi Guvernul nu mai sunt îngrădite de sistemul constituţional. Unica lor obligaţie este să promoveze drepturile omului, mai ales în domenii importante, cum ar fi: domeniul civil, politic, economic, social şi cultural. Acestea se regăsesc în Articolele 55 şi 56 ale Cartei Naţiunilor Unite, un tratat ratificat şi aprobat, şi sunt promovate de Naţiunile Unite în întreaga lume.
– Parlamentul şi Guvernul pot elabora legi fără a fi îngrădite de Constituţie. Iată o dovadă grăitoare a slalomului care se poate face printre legile României. Constituţia României este un contract pe care noi, cetăţenii României, l-am făcut unii cu ceilalţi pentru ca, prin Guvern şi Parlament, să se aplice acest contract.
Nicio instituţie, nicio oficialitate publică nu are dreptul să încalce prevederile contractului. Este necesar ca Preşedintele României să ştie că nu poate legaliza niciun tratat avansat cu Naţiunile Unite sau cu orice altă putere străină, dacă încalcă prevederile Constituţiei, fără să se expună acuzaţiei de trădare. Procedând astfel, ridiculizează jurământul sacru de respectare a Constituţiei.
Astăzi, mai mult ca oricând, sunt de actualitate cuvintele lui Abraham Lincoln:
„Cei mai periculoşi trădători sunt cei care, deşi se pretind a fi loiali Drapelului, se îmbogăţesc pe seama nenorocirilor care se abat asupra naţiunii.”
Merită să reflectaţi asupra celor de mai sus!”
Sursa: https://yogaesoteric.net/schimbarile-climatice-o-minciuna-globala-taxarea-globala-reducerea-populatiei-si-noua-ordine-mondiala-ii
////////////////////////////////////////////
Frumusețea literaturii mondiale stă în puterea ei de a deschide mințile“, Interviu cu David DAMROSCH, director Harvard Institute for World Literature
Cezar GHEORGHE
©Stephanie Mitchell
În perioada 4-28 iulie, am avut posibilitatea de a reprezenta revista Observator cultural și Universitatea din București la cea de-a 12-a ediție a Harvard Institute for World Literature (IWL), eveniment desfășurat anul acesta la Universitatea din Mainz. În cadrul școlii de vară, am avut privilegiul de a conduce colocviul dedicat temei „World Literature and Cinema“ și, poate mai important, am avut posibilitatea de a-l întîlni pe profesorul David Damrosch.
David Damrosch este Ernest Bernbaum Professor of Comparative Literature la Universitatea Harvard și director IWL. Este autorul mai multor studii seminale în domeniul literaturii mondiale (World Literature Studies), printre care se numără What is World Literature? (2003), The Buried Book: The Loss and Rediscovery of the Great Epic of Gilgamesh (2007), How to Read World Literature (2009), Comparing the Literatures: Literary Studies in a Global Age (2020), și editorul unor antologii extrem de influente în studiile de literatură mondială, precum The Longman Anthology of World Literature (2004), Teaching World Literature (2009), The Routledge Companion to World Literature (2011, editată împreună cu Theo D’haen și Djelal Kadir), World Literature in Theory (2014), Recent, David Damrosch a publicat Around the world în 80 books (Ocolul lumii în 80 de cărţi, 2021), un exerciţiu inovator, o carte scrisă iniţial zilnic, sub formă de blog, și publicată online, care este adresată unui public larg, nespecializat în studiile literare. Am discutat cu David Damrosch despre provocările scrierii unei cărţi adresate unui public larg, despre obstacolele pe care studiul literaturii mondiale le întîmpină în epoca globalizării accelerate și despre modul în care, în cadrul IWL, a reușit să creeze, împreună cu Delia Ungureanu (Associate Director IWL), o atmosferă cosmopolită și extraordinar de diversă, favorabilă atît schimbului creativ de idei pentru cercetare, cît și unei critici lucide a teoriilor și pedagogiilor literaturii mondiale (Cezar Gheorghe).
Podcastul cu David Damrosch, varianta integrală, în limba engleză, a interviului poate fi accesată mai jos:
Stimate domnule profesor Damrosch, în luna iulie a avut loc cea de-a XII-a ediție a Harvard Institute for World Literature. Am regăsit în cadrul programului o atmosferă cosmopolită efervescentă, potrivită cercetării și discuțiilor din domeniul World Literature Studies. Vă amintiți prima sesiune a programului din 2011? Cum ați avut ideea de a înființa un astfel de program?
Am publicat, la începutul anilor 2000, o carte intitulată What is World Literature?. Călătoream mult, susținînd conferințe despre acest volum în foarte multe universități din lume, și am realizat că mulți oameni erau interesați, dar nu aveau o pregătire în acest domeniu – World Literature Studies (studiile de literatură mondială). M-am gîndit că, dacă am avea o școală de vară cu un program care să se întindă pe mai multe săptămîni, pentru a da o șansă celor interesați să citească, să se gîndească în mod serios și să lucreze împreună asupra teoriei și pedagogiei literaturii mondiale, aceasta ar fi o inițiativă bună. Am ajuns la Harvard în 2009 și am început să mă gîndesc la această idee. Iar atunci cînd am pregătit și am lansat acest proiect, în 2011, am decis nu doar să vorbim despre literatura mondială, despre această perspectivă globală asupra literaturii, ci și să fim în lume. Așa că ne-am imaginat un program care se desfășura prin rotație la Harvard, apoi la o universitate europeană și apoi la o altă universitate din lume, de obicei în Asia. Și s-a întîmplat că prima ediție, despre care m-ai întrebat, a avut loc la Universitatea din Peking.
Sînteți printre puținii oameni care pot spune că au inaugurat o disciplină de studiu. Cartea pe care ați menționat-o, What is World Literature?, publicată în 2003, este, împreună cu Republica mondială a literelor de Pascale Casanova și, poate, și „Conjectures on World Literature“ al lui Franco Moretti, unul dintre studiile seminale ale domeniului. Ce sfat ați da unui cercetător tînăr care devine interesat de studiul literaturii mondiale?
Ceea ce pe mine mă frapează la multe tipuri de studii literare este că încă se bazează pe un model de secolul al XIX-lea, în care statul-națiune și limba în care e scrisă literatura reprezintă centrul de interes esențial, dar odată ce depășim relațiile imediate, directe ale unei țări cu vecinii săi sau cu modelul pe care îl emulează literar, există foarte multe tipuri de studii care pot fi făcute și care sînt mai variate și acoperă o tematică mai largă decît cele din propriul spațiu sau din spațiile învecinate. Așa că multe dintre studiile comparative care mă interesează pe mine presupun să analizezi fie cum o operă călătorește în alte circumstanțe și contexte, devenind cu totul altceva, prin traducere sau diferite tipuri de cercetare, fie cum diferiți scriitori se pot raporta unul la celălalt sau la operele lor chiar dacă nu s-au cunoscut personal.
Ați dat un exemplu foarte puternic despre articolul inițial publicat de Franco Moretti în New Left Review în anul 2000, „Conjectures on World Literature“. Mi-ați spus: „Vezi? Nu trebuie neapărat să vii cu o carte, trebuie să ai o idee extraordinară ca aceasta, să o publici chiar și în această formă comprimată, de articol. Și aceasta poate genera multe polemici și discuții interesante sau poate revigora un întreg domeniu de studiu, poate deschide noi moduri de cercetare“. Credeți că acest model, reprezentat de articolul publicat de Moretti, mai este potrivit astăzi?
Aș spune că, într-un anumit sens, astăzi, mai mult ca oricînd, în spațiul online, se poate experimenta cu diferite tipuri de scriitură, adresată multor tipuri de cititori. Ideea că monografia este publicația-fetiș în studiile literare nu mai este actuală. Există multe tipuri de publicații și multe cărți foarte influente sînt, la bază, colecții de articole care apoi sînt reunite în jurul unei teme comune. Se pot spune multe despre ce înseamnă să lucrezi raportîndu-te la unități de măsură diferite și contează foarte mult să te gîndești la ceea ce este important și să lucrezi asupra acelui aspect. Există un comentariu interesant al lui George Bernard Shaw în una din prefețele la una dintre piesele sale de teatru, în care, în modul său comic, spune de ce el este cel mai important scriitor în viață din Anglia în acel moment. Respinge două posibile răspunsuri, pe care nu le-ar respinge dacă ar fi cu adevărat narcisist. Spune: „nu e vorba doar despre faptul că sînt atît de deștept și atît de prolific“. Și bineînțeles că știm că e foarte deștept și foarte prolific. Shaw spune: „Există foarte mulți oameni care sînt foarte deștepți și care nu produc nimic, există foarte mulți oameni prolifici a căror muncă nu înseamnă nimic. Un scriitor bun este cel care poate vedea importanța anumitor lucruri“. Întotdeauna am crezut că ăsta e un bun scop pentru orice cercetător. Vezi ceea ce este important, de ce este important și pentru cine este important și concentrează-te asupra acelui lucru!
Cea mai recentă carte pe care ați publicat-o, Around the world in 80 books, se adresează unui public larg, nu doar cercetătorilor din studiile literare. A fost o provocare să scrieți pentru un public general? Ce se pierde și ce se poate cîștiga într-o carte care se adresează unui public nespecializat?
Vorbim despre o experiență foarte diferită, care trebuie înțeleasă într-un mod foarte diferit. Îmi amintesc că vorbeam cu un coleg medievist, care a scris o carte adresată unui public larg despre Tapiseria de la Bayeux, și acesta se plîngea că editorul l-a obligat să facă această carte mult mai accesibilă și să elimine toate notele de subsol. Asta mi-a sugerat că începuse cu o abordare greșită. Pentru un public general trebuie să deschizi un subiect. Și există o adevărată plăcere și provocare să te gîndești cum să scrii despre un subiect pe care îl îndrăgești și care nu e foarte bine cunoscut publicului. Și asta este cea mai mare diferență față de scrisul academic, unde presupui că cititorul cunoaște deja materialul și problematicile despre care vorbești, pe cînd, în cazul unui public general, trebuie să creezi interesul pentru lucruri despre care acești cititori nici nu știu că ar trebui să îi intereseze.
Topografia acestei cărți este și ea interesantă. Începeți cu „Londra: inventarea unui oraș“ și cu Virginia Woolf. Care a fost principiul de structurare? Cartea nu pare să aibă o logică liniară. Aproape că ai impresia că ai putea începe să citești cartea cu orice capitol. A fost aceasta o modalitate de a sugera un model de lectură precum cel propus de Cortázar în Șotron, unde poți sări de la un capitol la altul nu neapărat într-o ordine cronologică sau printr-o geografie clasică?
Cortázar este chiar unul dintre cei 80 de autori și discut despre el în partea dedicată Parisului, unde sărise deja ca la jocul de șotron, scriind acolo mare parte din opera sa. Atunci cînd mă gîndeam la carte, aveam nevoie de o linie narativă pentru un cititor general. Aceasta este cea de-a doua carte a mea scrisă pentru un public general. Prima a fost o carte despre Epopeea lui Ghilgameș, și acolo a trebuit să creez un interes pentru oameni care poate că nu aveau o idee despre Mesopotamia antică. În acel caz m-am gîndit la problema timpului. Am făcut analogia cu săpăturile arheologice, în care începi în prezent și cobori din ce în ce mai mult în trecut. În acest caz, m-am gîndit la spațiu și l-am organizat pornind de la o analogie literară, faimoasa carte de călătorie a lui Jules Verne. În mare, încep de la Londra și mă întorc la Londra, așa cum o face eroul său, Phileas Fogg. Evident că merg mai departe, deoarece astăzi lumea este mai largă, nu se întinde doar pînă la limitele Imperiul Britanic. Dar a fost vorba despre a sări de la un loc la altul și mă gîndeam cum să creez un interes pentru un cititor general față de opere pe care poate că nu le-ar fi cunoscut sau chiar să îl determin să recitească opere foarte cunoscute. M-am gîndit că orașele sînt interesante și că e interesant cum operele creează lumi sau lumea creează opere. Și mai ales în timpul pandemiei, mi s-a părut folositor să urmăresc cum reacționează scriitorii la traumă, la catastrofe globale, și asta a devenit un fir ce trece prin întreaga carte. Am ales 16 orașe, 5 opere pentru fiecare oraș, pentru ca apoi să ai 80 de opere în 80 de zile, pentru a avea 16 săptămîni, 5 opere pe săptămînă. Am scris întîi sub formă de blog și apoi proiectul a devenit o carte.
În „Prefață“ ați scris că statul pe loc al lumii în pandemie a creat această reacție a metaforei călătoriei dintr-un oraș în altul, dar ați spus și că revirimentul discursului populist în Europa și în SUA a influențat parcursul scrierii. În ce sens s-a manifestat această influență asupra cărții? Cum poate fi un astfel de proiect un răspuns dat discursului populist?
O mare parte a discursului lui Trump în SUA era naționalist într-un mod rudimentar și era împotriva emigrației sau despre puritatea etnică. Așa cum a spus Oscar Wilde despre literatura modernă, aceasta nu e niciodată pură și este foarte rar simplă, și cred că frumusețea literaturii mondiale stă în puterea ei de a deschide mințile celor care închid cărțile în interiorul granițelor unui stat-națiune sau care sînt captivi ideii de puritate a națiunii. Una dintre temele mele este că nici o națiune nu și-a creat propria sa literatură de una singură, ci întotdeauna a fost conectată cu alte literaturi, cu alte tradiții literare care circulau în jurul său.
Selecția în sine este foarte interesantă. Aveți autori canonici precum Cortázar, Borges, Virginia Woolf, dar aveți și autori precum Olga Tokarczuk și alți scriitori foarte recenți. Care a fost principiul de selecție?
În mare parte a fost vorba despre principiul plăcerii. Am vrut să comunic senzația generată de plăcere a lecturii unor opere distribuite pe o întindere geografică mare. Apoi a fost și un interes strategic de a readuce în prim-plan opere clasice la care aveam niște sugestii noi de lectură, fie că vorbim despre Biblie, despre Dante sau despre Boccaccio, Decameronul era aproape o alegere inevitabilă, sau Povestea lui Genji, dar și despre autoare precum Tokarczuk sau scriitori mai puțin cunoscuți legați de un anumit loc. Am vrut de asemenea să am și mai multe legături între literatura populară și literatura înaltă. Ca rezultat, avem tema policierului cu Donna Leon la Veneția sau cu Dror Mishani în Israel, deci este foarte interesant să vezi cum călătorește lumea prin intermediul acestui gen.
Există o prejudecată potrivit căreia studiile literare ar trebui să se ocupe numai de acele opere cu o anumită valoare estetică, deși cum definim acest concept de valoare estetică este problematic. De multe ori, pare să fie o mișcare sigură să lucrezi cu operele care fac parte din canon. Dar ați menționat că includeți și literatura polițistă sau literatura de gen. Este aceasta o modalitate de a înțelege literatura ca sistem?
Personal, nu voi lucra niciodată cu o operă care nu îmi place. Există multe tipuri de plăcere pe care o operă o poate genera. Așa că putem vorbi despre literatura înaltă, despre canon, dar o operă de literatură populară care este convingătoare poate avea și ea o valoare literară. Există literatură populară care nu are o valoare literară, dar există și opere care aparțin canonului care nu mai sînt interesante astăzi. De exemplu, un clasicist din mijlocul secolului al XIX-lea nu ar fi crezut vreodată că Statius nu va mai fi citit. Ei bine, nimeni nu îl mai citește astăzi pe Statius. Și vorbim despre o operă foarte prestigioasă și cu valoare literară, dar lucrurile acestea vin și trec. Deci cred că literatura ca sistem ar trebui să includă atît opere de literatură populară, cît și acele opere care aparțin literaturii înalte, dar operele despre care merită să vorbești sînt cele care conving, care au ceva de spus.
Jules Verne, la care trimiteți în titlul cărții, este un bun exemplu în acest sens.
Da, este o operă care a călătorit bine. Dar, în același timp, nu e una dintre cele 80 de cărți despre care vorbesc, deoarece cartea lui Jules Verne nu este o mare operă literară din punctul meu de vedere. Probabil că este mult mai cunoscută astăzi prin intermediul adaptării cinematografice decît prin romanul inițial.
Cartea publicată înainte de Around the world in 80 books este intitulată Comparing the Literatures. Aceasta se adresează specialiștilor în literatura comparată, dar, așa cum spuneți, și altor cercetători interesați de metoda comparativă. La ce alți cercetători v-ați mai gîndit?
Atunci cînd eram student, în anii ’70 ai secolului trecut, exista asumpția că literatura comparată este o disciplină foarte specializată și elitistă, opusă literaturilor naționale și separată de acestea, dar vedem din ce în ce mai mult o conexiune între tradițiile naționale și studiile comparative, în parte datorată globalizării și internaționalizării. Din punctul meu de vedere, cineva care lucrează asupra literaturii române va avea de cîștigat dacă va ști mai multe nu numai despre literatura franceză, dar și despre alte literaturi est-europene, alte literaturi din spații care au făcut parte din imperii. Se pot învăța multe de la autori care au întîmpinat aceleași obstacole, dar care au trăit în alte zone ale lumii.
În Comparing the Literatures, vorbiți și despre un joc video, Dante’s Inferno, produs pe baza Infernului lui Dante. Credeți că o astfel de „adaptare“ este folositoare receptării literaturii? Ce se poate cîștiga din studiul unei adaptări de acest tip?
Jocul poate fi o alegere strategică necesară pentru a ajunge la studenți care petrec mult timp cu jocurile pe computer și puțin timp citind poezia Renașterii, poate fi un mod de a-i atrage de partea studiilor literare. Mi s-a părut interesant că cel care a creat jocul era cu adevărat interesat de tradiția asupra căreia lucra și a gîndit într-un mod extraordinar de creativ cum să adapteze opera la lumea sa (lumea gaming-ului). Nu m-a interesat atît de mult gameplay-ul, care presupunea uciderea de creaturi cu ajutorul armelor, dar creatorul a subliniat faptul că și-a dorit un personaj feminin puternic. În Infernul nu ai un astfel de personaj, fiindcă pe Beatrice o întîlnim abia la sfîrșitul Purgatoriului, așa că a suprapus mitul Persefonei peste opera lui Dante pentru a o transforma pe Beatrice într-un personaj mai apropiat de Persefona lui Ovidiu. Deci a lucrat într-un mod creativ cu mitul, pentru a ne ajuta să înțelegem textul, pentru a-i ajuta pe studenți să înțeleagă textul și, în mod ideal, să îi determine pe studenți să îi citească pe Dante și pe Ovidiu.
În cadrul ediției IWL de anul acesta, au fost multe discuții despre relațiile dintre limbile și culturile dominante cu limbi și culturi mai puțin dominante. Una dintre criticile aduse perspectivei de cercetare impuse de World Literature Studies vine dinspre teoriile postcoloniale, care argumentează că există o poziție hegemonică a englezei globale, care generează efecte de putere asupra configurației și macrostructurilor impuse în studiile de literatură mondială. Mă gîndesc acum la studii de tipul celor conduse de Franco Moretti, dar și la ideea de a gîndi global în interiorul unui sistem care impune o anumită configurație de putere. Cum răspundeți unor astfel de critici? Cum poate fi depășită această hegemonie a englezei?
Engleza globală devine un fel de mediu de tranziție pentru scriitorii foarte creativi care o folosesc, dar și pentru traducători. Este cazul lui Orhan Pamuk, care scrie numai în limba turcă, dar care a fost tradus în peste 60 de limbi. El a spus că cel puțin jumătate dintre aceste traduceri nu vor fi făcute pe baza originalului scris în limba turcă, ci cu ajutorul traducerii existente în limba engleză. Preferă să aibă o traducere bună făcută de un traducător bun care știe engleză și vietnameză, în loc să nu aibă o traducere în limba vietnameză sau să aibă o traducere proastă făcută de cineva care nu cunoaște îndeajuns de mult limba turcă sau care nu are o minte literară foarte sclipitoare în limba sa maternă. Și atunci el redactează împreună cu traducătorul său în limba engleză traducerile cărților sale. În acest caz și în multe alte cazuri, engleza devine un fel de stimulent pentru circularea unor opere din alte limbi nu doar pentru cititorii anglofoni, ci și pentru traducerile care vor fi făcute în alte limbi mai puțin cunoscute. Un astfel de caz inclus în cartea mea, Around the world in 80 books, a fost Penelopiada de Margaret Atwood, o mare autoare canadiană care rescrie povestea Odiseei lui Homer din punctul de vedere al Penelopei sau, mai degrabă, din perspectiva Penelopei și a servitorilor ei, care sînt omorîți la finalul cărții, o turnură satirică extrem de interesantă și un mare roman. Acest roman a fost publicat de o mică editură scoțiană, Canongate, într-o serie dedicată rescrierii miturilor. Ei au invitat mai mulți scriitori să rescrie anumite mituri. Este o serie în care au inclus-o și pe Olga Tokarczuk, care a rescris o versiune feministă a mitului sumerian al zeiței Inanna. Printre cei care urmăreau cartea mea Around the world in 80 books în versiunea inițială de blog era o editoare chineză care a început să se intereseze de cartea scrisă de Margaret Atwood. După care a cumpărat drepturile de traducere pentru toate cărțile din serie, pentru a fi traduse în chineză, iar asta s-a întîmplat cu ajutorul acestui mediu de tranziție care este engleza.
Fiindcă ați menționat problema traducerilor, vreau să deschid această discuție a traductibilității/intraductibilității unor opere, deoarece am vorbit înainte de interviu despre cartea scrisă de Emily Apter, The Translation Zone. Vreau să încep de la această afirmație făcută de ea: „Nimic nu se poate traduce, orice se poate traduce“. Există opere imposibil de tradus?
Una dintre temele mele legate de literatura mondială ca un corpus variat de texte care iau diferite forme în diferite locuri este că există opere excelente care călătoresc bine în traducere. Și, de asemenea, există alte opere care nu călătoresc foarte bine în traducere și, deci, nu figurează în literatura mondială, chiar dacă sînt foarte importante în țara lor de origine. Așa că nu este doar o chestiune legată de valoarea literară universală a operelor, ci și o chestiune legată de posibilitatea traducerii fără prea multe pierderi și schimbări. Unele texte pur și simplu nu se traduc foarte bine nu neapărat din motive lingvistice, ci mai degrabă din motive culturale. Un astfel de exemplu vine din literatura medievală islandeză. Edda în proză a lui Snorri Sturluson este foarte cunoscută și tradusă peste tot în lume, dar Istoria regilor Suediei (Heimskringla) de același autor este necunoscută în afara Islandei. Este o operă de mare calitate literară, o operă importantă, dar trebuie să fii foarte interesat de istoria Suediei medievale ca să îți pese de acea carte. Deci acea operă nu se traduce foarte bine fiindcă avem un cadru cultural foarte diferit. Există și tradiții poetice care sînt foarte greu de tradus, dar cred că acum există foarte mulți traducători extraordinar de creativi, care traduc opere ce păreau imposibil de tradus acum cîteva generații. Eu tind să cred că orice operă se poate traduce în mai multe moduri, și nu neapărat printr-o singură traducere.
Vreau să abordăm și problema circulației literaturii. În cartea dumneavoastră din 2003, What is World Literature?, vorbiți despre acele opere ale literaturii mondiale care „călătoresc“ dincolo de punctul lor de origine fie prin intermediul traducerii sau prin intermediul altor forme. Am văzut că vă interesează și cinemaul. Credeți că literaritatea unor opere poate fi „tradusă“, poate „călători“ în alte medii de expresie artistică, fie că vorbim despre film sau despre noile media? Ce a stat la baza acestui nou interes de cercetare?
Din păcate, unii profesori de literatură află ultimii unde se îndreaptă o cultură. Și cred că mulți dintre profesorii de literatură modernă de azi se aseamănă cu profesorii de limbi și literaturi clasice din secolul al XIX-lea, care credeau că e de ajuns să studiem la școală doar latina și greaca veche și operele literare scrise în aceste limbi vechi. Și le spuneau studenților că pot să citească Balzac pe cont propriu, fiindcă ei considerau că nu e nevoie să studiem romanele acestea la clasă. Aceștia ar fi surprinși să afle că literatura antică clasică reprezintă un procent foarte redus din materia studiată astăzi, pe cînd literatura modernă reprezintă un procent mult mai mare. Dar același lucru se poate spune și despre literatură în general. Profesorii de literatură ar fi surprinși să vadă cum narațiunea și narativitatea pot circula prin intermediul cinemaului sau cum poezia poate circula prin intermediul cîntecelor populare. Faptul că Bob Dylan a cîștigat Premiul Nobel pentru Literatură este o recunoaștere tîrzie a acestui fapt, care era o realitate de mai multe secole. În ceea ce privește literaritatea, cînd vorbim despre o adaptare cinematografică care pornește de la o operă literară, mă interesează cum „traduc“ cineaștii elementele literare în propriul lor mediu și cum au ales ce anume să „traducă“. De exemplu, mă interesează adaptarea romanului Amantul de Marguerite Duras, și provocarea pentru cineastul care face acest film la 20 de ani după roman este că Duras se bazează, în construcția narațiunii, pe niște fotografii pe care nu ți le arată, în timp ce regizorul nu se poate baza decît pe imagini și nu se poate baza foarte mult pe text. Este foarte interesant să vezi cum un cineast va „traduce“ o pagină sau două de proză într-un plan cinematografic care ne arată, spre exemplu, un pantof și cum acel plan poate sugera relații și stări economice și raporturi de clasă. Sau avem exemplul lui Ang Lee, care reușește să traducă pagini întregi de dialog și narațiune neutră dintr-o nuvelă de Eileen Chang în priviri mute pe care un personaj le aruncă în direcția altui personaj.
Fiindcă ați spus că unii profesori de literatură află ultimii unde se îndreaptă cultura, există o anumită anxietate de secolul al XIX-lea, legată de identitatea națională, atunci cînd anumiți profesori de literatură se confruntă cu perspectiva literaturii mondiale pe care ați impus-o. Aceștia cred că, dacă extindem domeniul de studiu și spațiul cultural la care acesta se referă, ceea ce se va pierde prin această trecere dincolo de spațiul lingvistic național va fi specificitatea literaturii naționale și a limbii naționale. Acea limbă literară va pierde din puterea acumulată. Mărturisesc că eu întîlnesc această prejudecată în spațiul cultural românesc. Există această anxietate, transmisă chiar de instituții precum Academia Română sau de alte forumuri mai tradiționale care se ocupă de cercetare. Cum putem răspunde acestei anxietăți?
Eu cred că e o problemă la care se poate răspunde printr-o construcție de tipul și-și, în loc de sau-sau. Pentru mine ceea ce este interesant în studiile de literatură mondială este să vezi forța pe care o națiune și naționalul o pot avea cît timp înțelegem națiunea și naționalul ca fiind în același timp infuzate de aspectele internaționale. Dacă în cartea din 2003 mă refeream la circulația în străinătate a operelor, acum sînt din ce în ce mai interesat de modul în care scriitorii dintr-un anumit spațiu, dintr-un anumit loc pot scrie literatură mondială acasă, în țara lor. Am scris un articol despre Mircea Cărtărescu, care mi se pare un scriitor mondial și care era deja un astfel de scriitor sub regimul lui Ceaușescu, înainte de a fi călătorit în afara țării, cînd nu putea fi citit în străinătate. Așadar, putem vedea cum un scriitor poate fi, în același timp, un scriitor român și un scriitor mondial, această intersecție fiind interesantă. Și cred că există un interes din ce în ce mai mare să se facă legături între două tradiții literare locale și între două limbi locale prin intermediul unei perspective globale.
Interviu realizat de Cezar GHEORGHE
https://www.observatorcultural.ro/articol/frumusetea-literaturii-mondiale-sta-in-puterea-ei-de-a-deschide-mintile/
////////////////////////////////////////////
Familia și ideologia marxistă – Interviu cu prof.dr. Iosif Țon
Azi trăim o epocă similară cu cea dinainte de 1989. Ne reîntâlnim cu marxismul care ne-a nenorocit 40 de ani. Nu credeam că marxismul va reînvia și că va trebui să vorbim din nou românilor despre el. Aduceți-vă aminte ce ne-a adus marxismul!
Lenin aștepta ca, după ce comuniștii vor birui în Rusia, țările din Apus vor urma și ele. Spre suprinderea lor, nimeni nu a îmbrățișat marxismul în Europa. Întemeietorul partidului comunist italian, Antonio Gramsci, s-a dus la Moscova în 1921 ca să înțeleagă ce să facă pentru ca marxismul să triumfe și în Europa Apuseană. După un an și ceva, a revenit în Italia și a pasat unui grup de marxiști de la Frankfurt noua idee că aici nu se începe cu revoluția violentă, ci trebuie demolată mentalitatea care se opune revoluției marxiste.
Ei au pus la punct un plan ca să distrugă mentalitatea europeană, creștină. Pentru a pregăti revoluția marxistă, trebuia întâi distrusă ideologia creștină. Propaganda marxistă propulsată de grupul de la Frankfurt a dat rezultate vizibile. Un rezultat este expresia „corectitudine politică”. De exemplu, un profesor care nu se ține de definiția științifică materialistă a lumii nu mai e „politically correct” și nu mai primește fonduri și beneficii.
Grupul de la Frankfurt s-a refugiat în SUA pentru o vreme, stând în New York la Columbia University, dar în 1946 s-au reîntors la Frankfurt și au continuat. În America, ei au semănat ideile lor, iar rezultatul e că acum, în SUA, universitățile sunt pline de profesori marxiști. Iar consecința este că la ultimele alegeri primare din America, rivalul lui Hillary Clinton a fost un socialist (Bernie Sanders, contracandidat la nominalizarea Partidului Democrat pentru alegerile prezidențiale, n.red), care s-a declarat deschis socialist și nimeni nu a sărit în sus. Dimpotrivă, tineretul a alergat să-l susțină. În America, dintr-o dată, creștinii evanghelici (marea majoritate), s-au simțit asaltați. Când a venit Trump cu promisiunea că va reda creștinilor libertățile, creștinii s-au coalizat lângă el. Se știe că 70% dintre evanghelici au votat cu Trump, ceea ce a dus la victoria lui în alegeri.
Marxiștii au pornit în Europa mai masiv după Război. Țelul principal a fost distrugerea creștinismului. Pentru acest lucru, trebuia distrusă familia prin convingerea lumii că familia e o închisoare pentru femei. Simone de Beauvoir, celebra feministă din Franța, spunea: „Familia e o închisoare și femeia trebuie să se elibereze din închisoare”. Apoi tinerii trebuie îndoctrinați că sunt liberi să facă ce vor, fără limite. Toate aceste lucruri au început să fie mai vizibile în Uniunea Europeană.
UE a fost creată de câțiva oameni foarte religioși, inclusiv Robert Schuman, prim-ministru al Franței. Întemeietorii Europei au stabilit de la început că religia e absolut liberă în UE și că te poți atinge de orice, dar de religie nu. Acesta e un principiu pe care trebuie să îl înțelegem. Polonezii, atunci când au intrat în Uniunea Europeană și au văzut acolo propaganda împotriva creștinismului, și-au spus că dacă se luptă cu marxiștii doar pe principii de drept european, vor pierde, deoarece drepturile omului sunt sacrosante. Și atunci au hotărât să facă din această problemă una a religiei. Au avut înțelepciunea să Îl declare pe Isus Hristos rege al Poloniei (19 noiembrie 2016, într-o ceremonie simbolică în Cracovia în care au participat președintele Poloniei și parlamentari polonezi ai partidului PiS – Lege și Justiție, n.red.). Care era mesajul? „În Polonia să nu veniți cu idei marxiste și cu așa-zisele drepturi ale omului ale LGBTQ! Primează religia și regalitatea Domnului Isus asupra noastră. Nu vă atingeți de noi, pentru că acestea sunt probleme ale religiei noastre”. Același lucru l-au făcut și ungurii. Când faci din această problemă una a religiei, ceilalți nu te mai pot ataca.
Dintr-o dată, în România apare o coaliție a tuturor religiilor creștine, care adună 3 milioane de semnături pentru a se scrie în Constituție că familia e formată de un bărbat și o femeie. În Matei 19, Domnul Isus spune „De la început, Domnul a făcut bărbat și femeie și i-a unit, iar ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”. Când scriem în Constituție că familia e uniunea între un bărbat și o femeie, noi scriem acolo cuvintele lui Isus Hristos. Domnul Isus devine regele României, simbolic desigur, la polonezi e declarat rege în Parlament. Dar, de fapt, facem același lucru: spunem Europei de Apus că ne-am săturat de marxism, că nu vrem să fim manipulați și că dorim să scriem în Constituție cuvintele Domnului Isus. Cu orice legi și drepturi ați veni, noi declarăm că problema aceasta e o problemă de religie. Și subiectul e închis. În acest fel ne apărăm.
De 10 ani aud prorocii care spun că din România va începe o trezire care va impacta și Europa de Apus, atât de înghețată față de religie. Am fost sceptic inițial. Românii nu au niciun mecanism prin care să spună ceva Europei, și orice am spune, nu ne ascultă. Dar dintr-o dată, avem un mecanism. Putem spune Europei că nu îi ascultăm pe ei să ne pervertească familia și copiii, ci punem în Constituție cuvintele lui Isus și spunem că problema aceasta a familiei e o problemă a religiei creștine din România.
Toți cei care sunt la originea ingineriei sociale marxiste tremură deoarece, pe lângă Ungaria și Polonia, apare și România, și împreună spunem Europei de Apus că au avut destul de suferit în întunericul marxist numit de voi iluminism. E o construcție diabolică și nu mai dorim să intrăm în jugul acesta. Ca să ne apărăm familia și religia noastră creștină, trebuie să scriem în Constituție că familia e alcătuită pe baza lui Dumnezeu, formată dintr-un bărbat și o femeie. Familia e o problemă a religiei noastre creștine. Facem din ea o problemă de religie tocmai ca să nu se vină cu alte legi și reguli. Câtă vreme e o problemă de religie, nu te poate ataca nimeni în Europa. Ieșiți la vot și votați DA la referendumul pentru familie. În acest fel, ne apărăm de o nouă revoluție marxistă.
Nu limităm drepturile omului sau dreptul la liberă exprimare prin modificarea Constituției. Noi iubim pe toți oamenii, inclusiv pe homosexuali și le respectăm dreptul de a face ce vor în dormitorul lor. Ce nu vrem este ca ei să facă o familie, ca mai apoi aceasta să primească dreptul de a adopta copii. Noi nu le negăm niciun drept, dar nu le dăm drepturi mai multe decât ar trebui să aibă. Îi respectăm așa cum sunt, dar nu le dăm drepturi. Ei vor vrea mai apoi ca toată societatea să își aleagă sexul, inclusiv copiii.
Și alte demersuri legislative, cum ar fi avorturile sau căsătoriile între sexe, se leagă atâta vreme cât noi ținem la religia noastră creștină, cât timp facem din acestea un element de religie. Avortul e uciderea unui prunc în pântece și încălcarea poruncii de a nu ucide. În momentul în care noi, ca români, avem demnitate creștină, atunci putem face corp comun spunând că avem niște valori pe care Dumnezeu ni le-a dat și vrem să le păstrăm, indiferent ce ar zice Consiliul sau Parlamentul Europei, unde se fac legile pe care vor să ni le impună. Nu avem cum ne apăra decât în acest fel. Nu putem accepta acele legi pentru că încalcă dreptul nostru la religie.
Citește Predica de pe Munte (Evanghelia după Matei cap. 5-7). Cum ar fi dacă această predică, considerată Constituția Împărăției lui Dumnezeu, ar deveni Constituția mea personală și a familiei mele, și apoi ca țară am trăi după Predica de pe Munte? N-ar mai fi corupție, hoție sau huliganism… Să ne întoarcem la Isus Hristos, regele României. Și dacă trăim după învățăturile Lui, vom fi alți oameni și o altă societate. Citiți cartea mea, O țară ideală, acolo descriu cum ar fi schimbate toate sectoarele societății românești dacă am trăi după învățăturile lui Isus.
Sunt credincioși care vor doar să se roage, fără a ieși în spațiul public pentru a-și spune părerea în probleme de interes național. În 1974, am scris o cărticică numită Manifestul creștin, în care explicam falimentul marxismului de a produce omul nou și cum numai Domnul Isus poate schimba natura omului. Am avut tupeul să duc un exemplar la biroul lui Ceaușescu pentru fostul președinte. Răspunsul a fost 7 polițiști la casa noastră din Ploiești la 6 dimineața, percheziție și arest la domiciliu și 6 luni de anchetă penală pentru că puneam în primejdie securitatea statului.
Dar Dumnezeu a lucrat în așa fel încât au renunțat la proces și mi-au dat drumul. M-am dus la Cluj, unde m-am întâlnit în Piața Păcii cu un dentist. Când m-a văzut, din cauză că auzise la Europa Liberă prin câte am trecut, m-a întrebat despre ce anume am scris. I-am spus. M-a întrebat: „Vezi tu toată lumea asta din piață? Toți ar fi de acord cu tine. Dar nu se bagă, tu de ce te bagi? Nu poți să stai în pătrățica ta și să-ți vezi de viață?”
E ceva tipic românesc – de ce să mă implic eu? Dacă sunt român și dacă iubesc adevărul lui Dumnezeu indiferent de cei alții îmi fac, eu îmi ridic capul și vorbesc. Și mă tem că și acum la referendum ne vor spune: „stai în pătrățica ta și vezi-ți de ale tale”. Dar nu vedem la ce se expune țara noastră. Și e mare lucru e să te ridici în picioare, să mergi și să te implici!
Mai e o obiecție la care aș vrea să răspund. Unii se întreabă de ce să ne impună statul ce fel de familie să avem. Dragii mei, nu statul ne impune, ci ar vrea mai degrabă să ne ia tot ce e creștinesc. Noi trebuie să ne apărăm drepturile noastre de creștini și să ne afirmăm credința noastră în spațiul public. Dumnezeu zice: Caut un om care să mijlocească pentru țară și, dacă aș găsi unul, nu aș nimici țara. Dar nu găsesc niciunul.Oare astăzi nu sunt 6 milioane, câți trebuie să meargă la vot, care să nu considere că e prea mare efort să meargă să voteze DA? Și să spunem statului că asta zice Dumnezeu, să spunem statului ce fel de țară vrem să avem.
Biserica Îl reprezintă pe Domnul Isus Hristos. Isus nu a spus să ne închidem într-un ghetou, ci să predicăm Evanghelia la toate națiunile și să-i învățăm ceea ce El ne-a învățat. Trebuie să formăm gândirea cristică a națiunii în care trăim. E porunca Domnului Isus, să ducem învățătura Domnului Isus în medicină, învățământ, justiție, economie sau politică, peste tot. Noi așa evanghelizăm și ucenicizăm națiunea, învățând-o să trăiască după învățăturile Domnului Isus.
Bătălia pentru familie este o șansă de a alege între Isus și Marx. Ori acceptăm ingineria socială marxistă ce vrea să pervertească familia și copiii, ori Îl acceptăm pe Domnul Isus, a cărei trăsătură primordială a fost valoarea fiecărui om. Singurul care ne prețuiește cu adevărat este Isus Hristos. Marx și Lenin au omorât 60 de milioane de oameni în lagărul socialist.
Extras din Emisiunea Realități și perspective – Familia și ideologia marxistă, cu Iosif Țon.
Karl Marx
Cine a fost Karl Marx?
A trăit între anii 1818-1883. În anii de liceu, Karl Marx a fost devotat relaţiei lui cu Isus dar, după absolvirea liceului, la 18 ani, ceva teribil s-a întâmplat în viaţa lui, poate o experienţă traumatică, dar asta l-a făcut să devină un revoltat împotriva lui Dumnezeu. Marx n-a devenit ateu, ci un revoltat împotriva lui Dumnezeu şi împotriva tuturor oamenilor.
Să ne uităm acum la „măreţul” plan al lui Karl Marx de a transforma omenirea. Împreună cu colaboratorul lui, Friedrich Engels, începând din 1844, au pornit la îndelungata şi perseverenta lor lucrare de a transforma fundamental natura şi societatea umană. Pentru asta, şi-au stabilit ca ţel primordial transformarea căsătoriei şi a familiei naturale, tradiţionale şi biblice.
Iată, pe scurt, ce obiective au formulat ei: Abolirea (desfiinţarea) proprietăţii private, abolirea dreptului la moştenire, terminarea oricărei educaţii în familie, inclusiv orice educaţie religioasă, dizolvarea monogamiei în căsătorie, introducerea vieţii sexuale înainte de căsătorie şi a sexului în afara căsătoriei, introducerea şi tolerarea vieţii sexuale a femeilor necăsătorite, naţionalizarea lucrărilor din casă, trecerea femeilor la lucrul în fabrici, mutarea copiilor în „crescătorii” de copii, separarea copiilor de părinţi şi integrarea lor în comunităţi colective, separat de părinţii naturali şi, mai presus de toate, dreptul şi datoria statului de a creşte şi educa copii. În cuvintele lui Engels, „familia unitară încetează să mai fie unitatea economică a societăţii. Lucrul în casă încetează să mai fie o funcţie a soţului și a soţiei şi devine o industrie socială, societatea are grijă de toţi copiii, fie că ei sunt născuţi legitim sau nu.”
O idee fundamentală este că copiii nu sunt ai părinţilor care i-au făcut, ci sunt proprietatea statului. De aceea, statul trebuie să-i preia de la părinţi şi să-i educe cum crede el de cuviinţă. Statul decide ce fel de oameni vrea să producă şi o face printr-un nou fel de educaţie, făcută în instituţii speciale de creştere a copiilor.
Desigur, Marx era conştient că majoritatea oamenilor nu vor accepta un asemenea sistem şi spune deschis că lucrul acesta trebuie făcut prin „mijloace despotice”. Dictatura şi forţa brută, duse până la distrugerea fizică a celor ce se opun, era prevăzută deja din planul iniţial al lui Marx şi Engels.
Alte elemente ale acestui plan de distrugere a societăţii umane, aşa cum o cunoaştem noi, vor fi adăugate de neomarxiştii din secolul al XX-lea, dirijaţi de şcoala de la Frankfurt. Printre aceste noi elemente: încurajarea pornografiei şi a sexulul fără limite la tineri şi distrugerea familiei prin dominarea societăţii de către homosexuali şi lesbiene şi, mai nou, de transgender. În grădiniţele din Franţa (promotoarea nr.1 a neomarxismului) copiii sunt învăţaţi să nu mai folosească termenii de „tată” şi „mamă”, ci cei de „provider nr. 1” şi „provider nr. 2” (traduse în româneşte, probabil, ca „îngrijitorul nr. 1” şi „îngrijitorul nr. 2”).
Această totală transformare a societăţii umane este numită „inginerie socială”, planul marxist de totală degradare şi dezumanizare a omului şi a societăţii umane.
Sursa: www.iosifton.ro
//////////////////////////////////////////////
(Elitele se pornografiau si pacaleau pe amarasteni sa munceasca si sa creasca prunci,pentru a-i batjocori-exploata ei…)Cum au mutilat comuniştii familia românească. Divorţul, sexul şi copilăria erau la mâna partidului
Autor: Cosmin Pătraşcu Zamfirache
Regimul Ceauşescu a provocat o adevărată dramă socială prin cea mai cruntă politică dictatorială pronatalistă din istoria Europei secolului XX. Printre altel mii de femei au murit, alte mii de copii au ajuns în adevărat case de copii transformate în tabere de exterminare.
O caracteristică definitorie a regimurilor totalitare a fost dorinţa statului dictatorial de a controla demografic populaţia. Atât naziştii, cât şi comuniştii şi-au dorit o populaţie cât mai numeroasă şi familii cu cât mai mulţi copii.
Motivele era diverse, de la dorinţa de a avea o forţă de muncă cât mai numeroasă şi o armată aşişderea, potrivite planurilor megalomanice ale dictatorilor, până la motive ideologice şi obsesia obţinerii ”omului nou”, a unei generaţii pătrunse încă de la naştere de idealurile statului totalitar şi a partidului unic.
România nu a făcut excepţie. În anii dictaturii ceauşiste, în ţară a fost implementată una dintre cele mai crunte politici dictatoriale pronataliste din istoria Europei. Ceauşescu a dorit o nouă generaţie de muncitori socialişti, care să umple uzinele şi să contribuie la proiectele sale megalomanice. Preţul a fost o catastrofă socială care a răpit numeroase vieţi, la propriu şi la figurat, care a mutilat viaţa a generaţii.
Totul a începe în anul 1966, cu un decret care dorea să refacă demografic România după planurile lui Ceauşescu.
Ziua în care Ceauşescu a decis viaţa privată a românilor
În mai toate cazurile de politici demografice pronatalitate ale statelor totalitariste, avortul era cel mai mare duşman. Aşa cum Himmler a decis în Germania Nazistă interzicerea avortului pentru a avea cât mai mulţi soldaţi şi mai apoi pentru a înmulţi ”rasa ariană”, aşa şi comuniştii români s-au concentrat pe reglementarea legală a avorturilor.
Odată cu venirea comuniştilor la putere, în 1948, avortul a fost interzis prin lege. Explicaţia oferită la aceea dată era refacerea sporului demografic afectat puternic de cel de-al doilea război mondial, dar şi de foamete. În 1957, comuniştii au revenit asupra acestei măsuri şi au liberalizat avortul, cu o singură condiţie, operaţia să fie efectuată de un medic specialist.
Odată cu venirea lui Nicolae Ceauşescu la putere, în 1965, lucrurile aveau să se schimbe radical. Acesta şi-a exprimat nemulţumirea privind scăderea sporului demografic coroborat şi cu emanciparea femeii. Aşa că a decis să i-a măsuri şi a pus la punct un plan de creştere a natalităţii, prin măsuri deosebit de dure.
”În anul în care Ceauşescu a preluat puterea în România, 1965, rata brută de natalitate coborâse pentru prima dată sub pragul de 15 la mie continuându-şi declinul şi în anul următor(14,3 la mie). În aceste împrejurări dictatorul decide să intervină în problemele de populaţie pentru a-şi materializa cât mai grabnic ambiţiile sale demografice, de a conduce o ţară ”corespunzător” populată.”, precizează Ioan Bolovan în lucrarea ”Aspecte privind relaţia politică-demografie în timpul regimului comunist din România”.
În plan legislativ cea mai importantă măsură s-a concretizat în decretul 770/1966 prin care se interzicea avortul în România. Prin acest decret întreruperea sarcinii era interzisă, dar putea fi autorizată doar în următoarele situaţii: sarcina punea în pericol viaţa mamei, unul dintre părinţii suferă de boli genetice grave care pot da malformaţii grave nou-născutului, femeia însărcinată are invalidităţi grave psihice sau fizice, sarcina a apărut în urma unui viol sau incest, mama are deja patru copii în grijă sau a depăşit vârsta de 45 de ani. În cazurile mai sus menţionate avortul putea avea loc doar în primele trei luni de sarcină.
Mai mult decât atât, urmându-şi visul demografic, Ceauşescu a interzis şi importurile de anticoncepţionale, motivând public că şi el vine dintr-o familie cu 10 copii care au trăit într-o singură cameră. Practic românii nu mai aveau la îndemână nicio soluţie legală de a controla sarcinile în cuplu.
Pe deasupra, membrii PCR care aveau divorţuri la activ sau soţiile avorturi primeau interzis la promovări sau funcţii. Evident existau şi norme legislative care doreau să pună frână şi divorţurilor. Ceauşescu spera ca în 1990, populaţia României să ajungă la 25 de milioane iar în 2000 la 30 de milioane de locuitori. ”Înainte de toate, regimul comunist din România a avut obsesia absurdă de a spori populaţia ţării într-un ritm alert atribuind potenţialului uman un rol important în misiunea de construire a unei societăţi ideale”, precizează Ion Bolovan în aceeaşi lucrare.
În lipsa unor mijloace contraceptive, legale, de găsit pe piaţă, femeile introduceau în vagin lămâie, muştar sau făceau duşuri reci pentru preveni o sarcină. Mai mult decât atât, în România erau alte realităţi sociale şi demografice de care Ceauşescu nu dorea să ţină seamă. Tocmai din această cauză şi în ciuda eforturilor partidului creşterea demografică a stagnat şi mai apoi a involuat.
Generaţia copiilor nedoriţi şi mutilarea familiei româneşti
Practic în urma acestor măsuri pronatalitate, femeile dacă nu doreau să ajungă în puşcărie sau să moară în urma unui avort făcut ilegal, în condiţii greu de imaginat, trebuiau efectiv să nască atunci când rămâneau gravide.
Pentru a se asigura că toată lumea respectă planurile demografice ale lui Ceauşescu, partidul comunist a intrat cu bocancii în viaţa privată a românilor.
A apărut o nouă clasă de turnători – fie medici, fie colegi de muncă, fie directori de fabrici care trebuiau să semnaleze sarcini care dispăreau subit sau care trebuiau să comunice orice activitate suspectă în acest sens. Muncitoarele erau supuse unor controale ginecologice periodice pentru a se depista un posibil avort.
În acest contex, în anul 1967, planurile lui Ceauşescu păreau că dădeau roade. Practic numărul de copii născuţi s-a dublat faţă de anul 1966. Erau acei ”decreţei”, mulţi dintre ei nedoriţi, dar care au fost păstraţi pentru a fi evitate puşcăria sau moartea.
Era o dramă a familiei româneşti care ajungea fie să accepte şi să iubească pe copilul care a venit pe lume prin decretul de stat, fie să trăiască o frustrare cu consecinţe traumatizante mai ales asupra copilului, implicând violenţă verbală, fizică, indiferenţă.
Relaţiile sexuale deveneau programate şi reprezentau un motiv de teamă. De asemenea, divorţurile au scăzut spectaculos. Multe cupluri rămâneau împreună doar fiindcă aşa spunea partidul, mutilând în alt mod familia românească.
Moarte şi eşec în planurile lui Ceauşescu
Planul lui Ceauşescu nu a funcţionat multă vreme. Din contră, cuplurile au găsit metode de a scăpa de copiii nedoriţi. Mai ales femeile singure, cu sarcini nedorite, riscau totul. Aşa s-a ajuns la situaţia în care au murit mii de femei în regimul comunist în urma unor avorturi făcute în mod ilegal şi în condiţii inumane.
S-a ajuns la concluzia că numărul femeilor moarte în urma chiuretajelor făcute la moaşe şi tot felul de femei fără specializare, pe mesele din bucătărie sau în debarale depăşea numărul deceselor în rândul deţinuţilor politici. Se presupune că din anul decretului anti-avort şi până la căderea regimului comunist în România, au murit, mai ales din cauza septicemiei sau a hemoragiei, provocate de avorturi pe furiş, peste 9.000 de femei.
Pe de o parte, unele femei mureau acasă după ce apelau la tot felul de moaşe care provocau avortul cu metode barbare, pe de altă parte multe femei mureau la spital după astfel de avorturi ilegale. Unii medici nu le ajutau şi le lăsau să moară, de frica puşcăriei. Existau şi medici care acceptau cu toate riscurile să salveze viaţa acestor femei.
De obicei, traseul în aceste cazuri era următorul. Femeile aflau din vecini sau de la colegi de moaşe dispuse să provoace avortul. De obicei operaţiunea avea loc acasă. Dacă nu reuşea, şi cazurile erau dese, femeile ajungeau în chinuri la spital, mai ales cu infecţie şi hemoragie. Acolo li se decidea soarta.
”Cu toată intervenţia brutală a autorităţilor în viaţa privată a cetăţenilor, fertilitatea nu a putut fi menţinută artificial la valori înalte, ea continuându-şi declinul în anii 1969-1973. Practic această tendinţă era inevitabilă, fiind expresia firească a derulării unei noi faze a tranziţiei demografice în ţara noastră, însă regimul comunist a refuzat să accepte faptul că fenomenele sociale sau economice nu pot fi dirijate de la centru”, adaugă Ioan Bolovan în lucrarea deja menţionată.
https://historia.ro/
///////////////////////////////////////////////
Dacian Cioloş răspunde acuzaţiilor PSD privind litigiul Roşia Montană: Marcel Ciolacu, dă-l afară pe Ponta imediat din Guvern!
Scris de Valentina Postelnicu
Dacian Cioloş răspunde acuzaţiilor PSD privind litigiul Roşia Montană: Marcel Ciolacu, dă-l afară pe Ponta imediat din Guvern!
Europarlamentarul REPER Dacian Cioloş a răspuns, luni, acuzaţiilor aduse de PSD privind situaţia critică în care se află România în litigiul cu firma care deţine dreptul de exploatare minieră la Roşia Montană, arătând că formaţiunea ”a ales să îl apere pe Ponta pentru prejudiciile şi dezastrul Roşia Montană, unde orice om de bun-simţ vede în documente că este singurul vinovat, şi să se scufunde împreună cu el”.
”PSD-ul lui Marcel Ciolacu ar trebui să-i ceară scuze poporului român pentru acest prejudiciu, iar cei care au pus la cale toată afacerea să plătească până la ultimul leu. Marcel Ciolacu, aflat în campanie, ar vrea ca altcineva să plătească prejudiciile pentru oalele sparte de prietenul său Ponta, care s-a angajat, în 2013, în numele statului român, să dea în exploatare acel zăcământ ştiind că este protejat prin lege. Angajament pe care tot Ponta şi tot PSD-ul l-au trântit în Parlament şi au dat ocazia companiei miniere să le ceară bani românilor”, afirmă Dacian Cioloş.
”Îl întreb pe Marcel Ciolacu oare cine beneficiază din jongleriile pe bursă cu acţiunile firmei canadiene, care cresc după ce el a spus public, înainte de o decizie a tribunalului, că statul român va pierde procesul? Oare nu tot ei, pesediştii, cu Ponta şi prietenii lui beneficiază?”, mai spune Cioloş.
Potrivit eurodeputatului, ”preocuparea PSD, în loc să fie expunerea lui Ponta drept vinovat, este o eventuală candidatură a sa”.
”Ştiu că ar vrea să tremur de frica lor şi să nu mai candidez, ca să le rămână ţara pe mână total şi să facă cu ea ce le trece prin cap. Acest lucru nu se va întâmpla”, mai afirmă Cioloş.
PSD îl acuză pe fostul premier Dacian Cioloş că este principalul vinovat pentru situaţia critică în care se află România în litigiul cu firma care deţine dreptul de exploatare minieră la Roşia Montană şi la fel de vinovat este şi premierul Orban care a dispus reluarea procedurii de înscriere în Patrimoniul UNESCO, după ce Guvernul PSD solicitase întreruperea procedurii până la soluţionarea litigiului.
///////////////////////////////////////////
Complotul mondial impotriva sanatatii
Autor: Claire Severac
Editura: Lucman
DESCRIERE
…cum ii numim pe oamenii care se intalnesc in secret intr-un scop ce nu poate fi marturisit? De ce problemele vitale pentru noi sunt dezbatute si hotarate de oameni nealesi in comitete fara nicio legimitate populara? De ce guvernantii nostri iau decizii, ce par uneori venite de nicaieri, impotriva intereselor noastre? Care sunt cei care dau ordine? O minoritate infima de oameni super-bogati, care au format o alianta apatrida prin intermediul catorva transnationale cu puteri exorbitante au facut din oamenii politici servitorii acestor insatiabili seniori ai razboiului economic, iar din noi, sclavii vremurilor moderne, rugati sa ne indopam pana la moarte cu otravuri fabricate de ei, pentru a le umple pana la refuz buzunarele! Dupa luni de investigatii, Claire Severac ne explica interconexiunile acestor sisteme mafiote. Omul este in pericol, pentru ca, pana acum, niciodata nu i-a fost impus la scara mondiala un plan organizat atat de funest, niciodata nu i-a fost intinsa o capcana intr-un mod atat de perfid. Oricat de incredibil ar parea, complotul mondial impotriva sanatatii exista. O demonstreaza in mod cutremurator aceasta carte.
CUPRINS:
Prefata Fictiuni si realitati. Lovitura de stat impotriva democratiei. Calatoria interzisa.
- Noua ordine mondiala ONU, capcana cu oglinzi de prins ciocarlii. Nasterea caracatitei sau incredibila dinastie. Piesele jocului de puzzle. Care este pozitia Europei fata de OMC? Dar fata de OMS? FAO Organizatii non guvernamentale (ONG) Unde se situeaza adevarata putere? CFR, Bilderberg De la George Bush la Nicolas Sarkozy…
- Aceste transnationale care ne conduc Ombilicul unei alte lumi.
- Cartelul industriilor farmaceutice Comertul cu medicamente. Medicii neinformati. Lobbysmul, independenta agentiilor si a puterii Sanatatea industriei farmaceutice… inainte celei a pacientilor. Remediul care omoara. Hormonii de substitutie. Marea ipocrizie. Vaccinurile. Gripa A. Un mic istoric al gripei A. Business-ul fricii. Gripa A/H1N1 in versiunea 2009. „Oare se pregatesc pentru o pandemie de gripa sau pregatesc o pandemie de gripa?”. Cine stie ce este in acest vaccin? Pana unde merge complotul? De ce nu un mic razboi bacteriologic?
- Cartelurile agrochimice si biotehnologice Mancati peste de doua ori pe saptamana. Pentru sanatatea voastra consumati trei produse lactate pe zi. Mancati cel putin 5 fructe si legume zilnic… Aceste cokteiluri mortale. OMG o cotitura periculoasa pentru omenire. Hormonul de crestere a bovinelor. Taci si mananca!
- Controlul cartelurilor asupra agriculturii mondiale Jefuirea viului. Zambiti, sunteti contaminati! Oroarea cresterii industriale a animalelor. Pasarile in baterii. Nici iepurii nu sunt mai rasfatati de soarta. Viata trista de porc. Lume bolnava.
- Consecintele cresterii industriale asupra sanatatii noastre Ceea ce faci tu celui mai mic dintre ai mei, imi faci mie. Explozia industriei carnii este o calamitate pentru planeta.
- Marea minciuna
- Marea distributie si cartelurile agro-alimentare Oare profitul cu orice pret si inainte de orice este chiar visul nostru? Vorbind despre peste. O mica mentiune utila despre oua, daca nu stiati… Petro-rosiile. Epidemia de obezitate. „Mancarea proasta”. Sfarsitul nutrimentelor. Mafia apei. Apa de la robinet. Pericolul materialelor plastice.
Concluzie Note
https://www.cartiminunate.ro/carte/complotul-mondial-impotriva-sanatatii–i32542
///////////////////////////////////////////
Jurnalele pierdute ale lui Nikola Tesla
Autor: Tim R. Swartz
ISBN: 978-606-8293-01-1
Editura: Solaris
DESCRIERE
Stim acum ca Tesla a fost interesat si a experimentat „idei salbatice” precum energia libera, antigravitatie, invizibilitate si chiar calatoriile in timp… …ne rotim intr-un spatiu infinit, cu o viteza imposibil de imaginat, totul se roteste in jurul nostru, totul se misca, peste tot exista energie. Trebuie sa existe o modalitate prin care sa ne folosim de aceasta energie mai direct. Apoi, cu lumina obtinuta din mediu, cu energia rezultata din acesta, cu fiecare forma de energie obtinuta fara efort, din „depozitul” inepuizabil, umanitatea va face mari progrese. Simpla contemplare a acestor minunate posibilitati ne largeste orizontul, ne intareste speranta si ne umple sufletele de incantarea suprema. Nikola Tesla …daca aceste insemnari uluitoare se dovedesc a fi adevarate, ele ar putea demonstra faptul ca Tesla a fost intradevar primul om care a primit mesaje de la forme de viata care nu sunt de pe aceasta planeta! Aceste mesaje l-au inspaimantat atat de mult pe Tesla incat si-a petrecut ultimii ani de viata dedicandu-se in secret descoperirii adevaratului scop al pretinsilor extraterestrii si concepand noi tehnologii care sa-i permita omenirii sa se protejeze de o posibila subjugare de catre o rasa de creaturi care numeau candva Pamantul „acasa” si considerau omenirea „copiii lor”. …cand Tesla a murit pe data de 7 ianuarie 1943, la varsta de 86 de ani, reprezentanti ai Biroului Proprietatii Extraterestre la cererea FBI s-au deplasat la hotelul New Yorker si au confiscat toate bunurile personale ale acestuia. Se stia deja de catre FBI ca Serviciul German de Inteligenta sustrasese un numar insemnat de documente continand cercetari, cu cativa ani inainte de moartea acestuia. Se credea ca aceste materiale furate ar fi contribuit la dezvoltarea farfuriei zburatoare naziste. Pe baza ideilor lui Tesla ar fi fost construit un Generator Tesla de Armonie Violeta. Testele neaprobate de FDA (Administratia Alimentelor si Medicamentelor din SUA) au aratat ca procesul de vindecare este accelerat in cazul arsurilor si al fracturilor osoase atunci cand cel ranit, prin purtarea unuia dintre generatorii autonomi, devine punctul focal al campului de forta generat de placile violete. Durerile si suferintele dispar, calitatea somnului se imbunatateste, apa si mancarea devin mai gustoase… Au mai fost realizate teste cu acest generator pentru alungarea daunatorilor (gandaci, sobolani), pentru a inlocui in felul acesta pesticidele folosite (periculoase pentru sanatatea oamenilor), cu rezultate foarte bune. CUPRINS: Capitolul 1. Viata secreta a lui Nikola Tesla. Ce credea Tesla? Capitolul 2. Semnale bizare in noapte. Fragmente din memoriile personale ale lui Tesla. Puterea mintii pusa in practica. Semnale straine in noapte. Frica de extraterestrii. Capitolul 3. Comunicarea cu alte planete. Viata pe Marte. Civilizatiile de pe Marte. Capitolul 4. Experiente extraordinare. Ecouri cu intarziere mare. In cautarea inteligentei extraterestre. Semnalul WOW! Capitolul 5. Tesla si fenomenele vocii electronice. Contact radio cu cei morti? Transcomunicatia instrumentala (TCI). Capitolul 6. Ozn-uri si propulsia electrogravitationala. A descoperit Tesla secretele antigravitatiei? Cum sa construiesti o farfurie zburatoare. Este antigravitatia deja in folosinta. Metalul misterios al lui Art Bell, cheia antigravitatiei. Farfuria zburatoare a lui Tesla. Conexiunea dintre Tesla si Proiectul Curcubeu. Capitolul 7. Energia libera – realitate sau fictiune? Energie electrica fara ardere de combustibil. Studii actuale privind energia libera. Pe urmele lui Tesla. Misterul automobilului electric al lui Tesla. Adevaratul motiv al interesului lui Tesla pentru energia neconventionala. Capitolul 8. Adevarul despre proiectul Alternative 3. Mai exista ceva pe Luna si pe Marte. Esecul Alternativei 3. Capitolul 9. Haarp – Direle mortii – Alternativa 4. Misterul urmelor chimice. Pulverizarea substantelor chimice asupra Americii. Compozitia urmelor chimice. Evaluarea schimbarilor climatice devastatoare. Diversificarea culturilor. Capitolul 10. Tesla si timpul. Teoria lui Tesla asupra dinamicii gravitationale. Capitolul 11. Tesla – alternative de conexiune de energie. Tesla valorifica energia cosmica. Cercetari moderne pe marginea ideilor lui Tesla. Inventiile ascunse ale lui Tesla. Motorul rotativ cu turbina in forma de disc. Generatorul de cutremure al lui Tesla. Efectul Hutchinson. Raza mortii a lui Tesla. Intreruperea mersului tehnologiei. Vieti amenintate, inovatii distruse. Capitolul 12. Discurile zburatoare si tehnologia Tesla. Spionajul nazist si tehnologia avansata a lui Tesla. Tehnologia discurilor zburatoare care paraseste Germania. Concluzii Final. Inventiile pierdute ale lui Tesla si secretul Generatoarelor de armonie violeta.\
https://www.cartiminunate.ro/carte/jurnalele-pierdute-ale-lui-nikola-tesla–i32590
//////////////////////////////////////
Proiectele ascunse ale guvernului mondial secret
Autor: Tim R. Swartz
ISBN: 978-606-8293-09-7
Editura: Solaris
DESCRIERE
Proiectele ascunse ale guvernului mondial secret – Tim R. Swartz
…am lecturat de mai multe ori această carte comparându-i cu atenţie conţinutul cu alte surse documentare, unele chiar clasificate, ce se refereau la acelaşi tip de informaţii încercând să fac o analiză pertinentă şi obiectivă a conţinutului său. Lovitura de graţie am primit-o însă prin conţinutul unuia din recentele discursuri ale preşedintelui SLA, Barack Obama, la întâlnirea cu reprezentanţi ai marilor finanţe, corporaţiilor transnaţionale şi agenţiilor secrete, discurs în care a cerut explicit să se dea liber pe piaţă noilor tehnologii aflate de ani buni în seifuri, puse la secret, deoarece continuarea politicii de embargo şi ascundere a acestor descoperiri este contraproductivă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane. Cartea de faţă se prezintă ca o vitrină abundentă în realizări ştiinţifice şi tehnologice pe care le vom putea folosi în curând. Dar totul în măsura stratificării capacităţii de acces a fiecăruia dintre noi, cuantificată de… Controlorii lumii! (Dr. Emil Străinu) ……….
…in 1967, Lincoln Lawrence a scris o carte despre asasinarea lui JFK, Suntem oare comandaţi?, care afirma că Oswald era un asasin hiperprogramat cu un implant disfuncţional în creier. Lawrence a fost primul care a dezvăluit metoda RHIC-EDOM (Comanda Inter-cerebrală Radio-Hipnotică/Disoluţia Electronică a Memoriei), care în principiu poate transforma oamenii în roboţi comandaţi electronic pentru a ucide la comandă. RHIC constă în condiţionarea victimei pentru a intra în transă la auzirea unui ton specific transmis unui implant din creier. „Sub RHIC, o «persoană adormită» poate fi folosită ani mai târziu fără să realizeze că «persoana» este comandată. Poate fi determinată să întreprindă acţiuni de care memoria sa nu are cunoştinţă că le-a efectuat… nimic din ce spune nu va implica grupul sau guvernul care o posedă şi o controlează”. Al doilea stadiu al procesului, Disoluţia Electronică a Memoriei, implică interferenţa electronică a neuro-transmiţătoarelor pentru a crea amnezia. „Este în folosinţă deja un mic transmiţător generator care poate fi ascuns pe corpul unei persoane. Contactul cu persoana, o strângere obişnuită de mână sau chiar şi o atingere transmit o mică încărcătură ultrasonică plus un semnal de ton care pentru un scurt timp va perturba orientarea în timp a persoanei afectate”. In 1975, jurnalistul James L. Moore a pretins că i-au fost date informaţii despre RHIC de la doi agenţi CIA care au detaliat cum trebuie să fie utilizată metoda. „O persoană poate fi controlată-comandată fără a avea cunoştinţă de acest lucru, programată să întreprindă anumite acţiuni şi să menţină anumite atitudini care pot dura o viaţă. Comanda poate fi declanşată după luni sau chiar ani de la prima hipnoză şi programare. Sentimentul de mânie poate fi creat prin semnale artificiale radio trimise spre creierul tău”. Dacă RHIC-EDOM există, ar putea explica simptomele răpiţilor, cum ar fi implanturi, timp lipsă, personalităţi multiple şi răpiri repetate. Totuşi, dacă nu există, mai sunt şi alte metode de a interfera cu mintea umană. Ultimii ani au proliferat „maşinile minţii”, furnizând „înălţimi” fără droguri. Un dispozitiv este Hemisynco …
CUPRINS:
PARTEA I INTRODUCERE
CAPITOLUL I TOVARĂŞI CIUDAŢI. EXISTENŢA PROIECTULUI PAPERCLIP OPERAŢIUNEA PAPERCLIP REINHARD GEHLEN JOCURILE PE CARE LE PRACTICAU SPIONII
CAPITOLUL II DOCTORII MORŢII. PARTEA ÎNTUNECATĂ A ŞTIINŢEI DOCTORUL MENGELE DOCTORUL HORST SCHUMANN DOCTORUL RASCHER DOCTORUL KARLCLAUBERG DOCTORUL JOHANN PAUL KREMER CERCETAREA ARMELOR CHIMICE SULFALINAMIDE FOSFORUL OTRAVA REGENERAREA APA DE MARE ICTERUL
CAPITOLUL III GRUPUL INTERNAŢIONAL AL TĂCERII, CINE CONDUCE CU ADEVĂRAT LUMEA? GRUPUL SECRET RĂZBOIUL ECONOMIC ŞL DROGURILE SUPRAVIEŢUIREA DUPĂ RĂZBOI
CAPITOLUL IV GOANA CELUI DE-AL TREILEA RE1CH PENTRU DOMINAŢIE ŞI DESCOPERIREA FISIUNII ATOMICE
CAPITOLUL V FAPT SAU FICŢIUNE? FOO-FIGHTERS, RACHETELE-FANTOMĂ ŞI ALTE TEHNOLOGII NAZISTE OZN FOO-F1GHTERS FARFURIILE SCHAUBERGER OZN-URI NAZISTE: FAPT SAU FICŢIUNE? ZBURĂTOAREA LUI SCHRIEVER OZN-URI SOVIETICE? NAVE SPAŢIALE NAZISTE
CAPITOLUL VI PROIECTE SECRETE ÎN ANTARCTICA. DESCHIDERI ŞI DISCURI ANTIGRAV1TAŢIE HITLER: MORT SAU ÎNVIATĂ? RĂZBOIUL SECRET AL AMIRALULUI BYRD ÎN ANTARCTICA
CAPITOLUL VII CONTROLUL MINŢII, SPĂLAREA CREIERULUI, EXPERIMENTE GENETICE ŞI RĂPIRI GLOBALE SINDROMUL ZEILOR-TOURETTE MESAJE SECRETE POSTFAŢĂ CEVA A OPRIT ÎNSĂ INVAZIA
PARTEA A II-A
CAPITOLUL I TEHNOLOGIA STEALTH – PĂMÂNTEANĂ SAU EXTRATERESTRĂ? TEHNOLOGIA STEALTH LEGĂTURA CU OZN-URILE FOTOGRAFIA MISTERIOASĂ SECRETE NAZISTE
CAPITOLUL II AVION EXOTIC UTILIZAT ÎN RĂZBOIUL DIN GOLF BOMBARDIERUL B-2
CAPITOLUL III MISTERIOSUL DOCTOR BROWN CAPITOLUL IV PROIECTE NEGRE: AURORA… OARE EXISTĂ? SUNETE SON1CE PULSER PROIECTELE SUPERNEGRE LUCRĂRI „SKUNK” NAVE SPAŢIALE THUNDERDART NUME DE COD ŞI DEZINFORMARE FACTORUL KOOK
CAPITOLUL V BAZELE SUBTERANE ALE NOU ORDINI MONDIALE NIVELUL ŞAPTE
CAPITOLUL VI ELICOPTERE NEGRE ŞI TRIUNGHIURI ZBURĂTOARE STRANII TRIUNGHIURILE NEGRE
CAPITOLUL VII NOILE APARIŢII BRITANICE INEXPLICABILE ÎNTRE TIMP, ÎN AMERICA
CAPITOLUL VIII TEHNOLOGIA INTERZISĂ A ŞTIINŢEI NAZISTE CERCETAREA GERMANĂ
CAPITOLUL IX „STEAUA MOARTĂ” A RUŞILOR ŞI BAZA LOR LUNARĂ
CAPITOLUL X SPOROVĂIALĂ CIA ŞI KGB… CARE ERA „VÂRFUL”? VIRUŞI SOFTWARE
CAPITOLUL XI EXPUNEREA REALITĂŢII „NIVELULUI ŞAPTE”
CAPITOLUL XII IMPLANTURI EXTRATERESTRE ŞI RĂPIRI. CINE-I RESPONSABIL?
CAPITOLUL XIII MISIUNEA PĂMÂNT: CÂND VA LOVI DIN NOU GUVERNUL SECRET?
https://www.cartiminunate.ro/carte/proiectele-ascunse-ale-guvernului-mondial-secret–i33198
////////////////////////////////////////////
Experimente medicale pe oameni
În urmă cu vreo doi ani, canalul de televiziune National Geographic a difuzat, în cadrul emisiunii „Secretele istoriei”, un cutremurător film privind experienţele medicale pe oameni. Auzisem până acum doar despre nefericiţii care, în timpul celui de-al doilea Război Mondial au fost supuşi, în lagărele germane ale morţii, la cele mai odioase încercări de către călăi care aveau diplomă universitară de medic. Iată însă că istoria poate produce oricând surprize. Şi multe evenimente petrecute în perioada Războiului Rece constituie asemenea surprize.
Dezvăluirile făcute de National Geographic se referă la activităţi desfăşurate în Marea Britanie şi, de către CIA, pe teritoriul american şi în Germania de Vest. De fapt asemenea dezvăluiri au o oarecare vechime. La ordinul Congresului SUA, William Colby, directorul CIA, a prezentat acţiunile pe care CIA le întreprinsese, abătându-se de Ia normele legale, în perioada 1950-1974. Raportul său de 693 de pagini a devenit cunoscut sub numele „Bijuteriile de familie” (Family Jewels) şi a generat o furtună în Agenţie, Colby fiind acuzat în şoaptă că spală rufele murdare în public şi chiar că ar fi agent sovietic. După mai bine de trei decenii, la 25 iunie 2007, raportul lui Colby a fost desecretizat şi pus la dispoziţia publicului.
Unul dintre capitolele acestui raport se referă la Proiectul MKUltra, care viza controlul asupra minţii, spălarea creierului, inducerea unor modificări comportamentale, desfiinţarea personalităţii umane şi subordonarea ei prin comenzi transmise de un coordonator.
Dar nu doar televiziunea a produs asemenea dezvăluiri. A apărut, în limba română, volumul semnat de Gordon Thomas intitulat „Annele secrete ale CIA — Tortură, manipulare, arme chimice”, volum care în mare parte se referă la aceleaşi experienţe făcute la comanda CIA pe fiinţe umane. Din acest volum vom extrage în continuare unele date. Şi pentru a nu lăsa nici un dubiu asupra conţinutului experimentelor efectuate în cadrul proiectelor CIA, precizăm că în multe cazuri erau folosiţi „subiecţi de unică folosinţă”, mai exact oameni care dacă nu mureau în timpul tratamentului erau ucişi imediat după aceea.
Cine erau nefericiţii care înainte de moarte trebuiau să treacă prin toate chinurile iadului sub ochii indiferenţi ai unor medici care uitaseră că primul principiu al meseriei lor este „Să nu faci rău” (Primum non nocere)? Erau deţinuţi încarceraţi în Germania Occidentală pentru că fuseseră ofiţeri SS sau Gestapo, erau norvegieni care îi susţinuseră pe nazişti (quislingi), erau fugari din Est adăpostiţi in lagărele de refugiaţi. Aceştia din urmă puteau fi ucişi pe motiv că erau „indivizi de loialitate îndoielnică sau bănuiţi a fi agenţi dubli sovietici”.
A nu se crede cumva că, într-un act de aşa-zisă dreptate înfăptuită sub Legea Talionului, doctorii americani veneau să răzbune crimele comise de medicii nazişti sau japonezi. Nici pe departe. La Fort Detrick, statul Maryland, unde se creau şi se testau cele mai temute arme bacteriologice şi chimice „savanţii americani erau asistaţi de oameni de ştiinţă japonezi” (…) care „în schimbul totalei imunităţi pentru crimele lor de război dezvăluiseră toate testele pentru armele biologice pe care le făcuseră pe prizonierii inamici în timpul celui de al doilea Război Mondial”.
De asemenea, în faza finală a războiului şi imediat după acesta, în cadrul operaţiunii Paperclip, au fost aduşi în SUA peste şapte sute de cercetători nazişti, inclusiv unii dintre aceia care făcuseră experienţe pe oameni în lagărele de concentrare. Aşa se face că la Fort Detrick a lucrat şi Kurt Blome, unul dintre conducătorii programului biologic nazist, acuzat în Procesul de la Nurnberg. În 1943 acesta omorâse mii de oameni în lagărele de concentrare, în experimente în timpul cărora le injectase ciuma, antraxul şi alţi microbi mortali. În 1951 la Fort Detrick el lucra „cu aceiaşi agenţi biologici pe care îi folosise în lagărele de concentrare”. Alături de indivizi precum Kurt Blome lucra şi Frank Olson, director adjunct al Sectorului „Operaţii speciale” al CIA.
La începutul anilor ‘50, Frank Olson a făcut mai multe vizite în Germania, în cadrul operaţiunii „Artichoke”, în care se experimenta folosirea drogurilor pentru interogatorii. În cadrul unei noi vizite în Germania, din august 1953, a fost martor la studierea efectelor unor medicamente în interogarea şi torturarea unor deţinuţi sovietici şi a unor persoane suspectate a fi agenţi dubli. A fost profund impresionat şi a mărturisit unui coleg că ar vrea să plece din sistem. Colegul a raportat starea de spirit a lui Olson. Lui Olson i s-a recomandat să meargă la New York pentru un consult medical, dar acolo a fost drogat şi aruncat de la etajul 10, pe fereastra hotelului din Manhattan unde locuia. În 1975, guvernul a admis că Olson a fost drogat cu LSD fără ştirea lui şi a oferit familiei 750.000 de dolari în cadrul unei înţelegeri în afara tribunalului.
Fiul lui Olson, Eric, consideră că tatăl lui a fost ucis pentru „a proteja” poporul american de cunoaşterea faptului că propriul său guvern a preluat şi a extins experimentele naziste privind controlul asupra minţii umane, tortura psihologică şi războiul chimic şi că efectua aceste experienţe, asemenea naziştilor, pe subiecţi care nu aveau ştiinţă de tratamentul care li se aplica, pe deţinuţi sau pe oameni “dispensabili” până se ajungea în faza terminală.
https://zpl.ro/experimente-medicale-pe-oameni/
//////////////////////////////////////////////
Experimentul Tuskegee: Studiul infamul sifilisului
Pentru a urmări evoluția completă a bolii, cercetătorii nu au oferit nicio îngrijire eficientă, deoarece participanții afro-americani la studiu s-au confruntat cu probleme grave de sănătate, inclusiv orbire, tulburări mintale sau deces.
DE: ELIZABETH NIX
Experimentul de la Tuskegee a început în 1932, într-o perioadă în care nu exista un remediu cunoscut pentru sifilis, o boală venerică contagioasă. După ce au fost recrutați prin promisiunea de asistență medicală gratuită, 600 de bărbați afro-americani din comitatul Macon, Alabama au fost înscriși în proiect, care a avut ca scop studierea progresiei complete a bolii.
Participanții au fost în primul rând mârșări și mulți nu au vizitat niciodată un medic. Medicii de la Serviciul de Sănătate Publică din SUA (PHS), care conducea studiul, i-au informat pe participanți – 399 de bărbați cu sifilis latent și un grup de control format din alți 201 care nu sufereau de boală – că erau tratați pentru sânge rău, un termen folosit în mod obișnuit în zonă la acea vreme pentru a se referi la o varietate de afecțiuni.
Bărbații au fost monitorizați de lucrătorii din domeniul sănătății, dar au primit doar placebo, cum ar fi aspirina și suplimente minerale, în ciuda faptului că penicilina a devenit tratamentul recomandat pentru sifilis în 1947, la aproximativ 15 ani de la începutul studiului. Cercetătorii PHS au convins medicii locali din județul Macon să nu trateze participanții și, în schimb, cercetarea a fost făcută la Institutul Tuskegee. (Denumită acum Universitatea Tuskegee, școala a fost fondată în 1881 cu Booker T. Washington ca prim profesor.)
Pentru a urmări evoluția completă a bolii, cercetătorii nu au oferit îngrijiri eficiente, deoarece bărbații au murit, au devenit orbi sau nebuni sau au experimentat alte probleme grave de sănătate din cauza sifilisului lor netratat.
La mijlocul anilor 1960, un investigator al bolilor venerice PHS din San Francisco pe nume Peter Buxton a aflat despre studiul Tuskegee și și-a exprimat îngrijorarea superiorilor săi că nu este etică. Ca răspuns, oficialii PHS au format un comitet pentru a revizui studiul, dar în cele din urmă au optat pentru a-l continua – cu scopul de a urmări participanții până când toți vor muri, au fost efectuate autopsii și datele proiectului au putut fi analizate.
Buxton a divulgat apoi povestea unui prieten reporter, care i-a transmis-o unui coleg reporter, Jean Heller de la Associated Press. Heller a spus povestea în iulie 1972, provocând indignarea publică și forțând studiul să se închidă în cele din urmă.
Până la acel moment, 28 de participanți au murit de sifilis, alți 100 au murit din cauza complicațiilor asociate, cel puțin 40 de soți au fost diagnosticați cu acesta și boala a fost transmisă la 19 copii la naștere.
În 1973, Congresul a organizat audieri privind experimentele de la Tuskegee, iar în anul următor participanții supraviețuitori la studiu, împreună cu moștenitorii celor care au murit, au primit o înțelegere extrajudiciară de 10 milioane de dolari. În plus, au fost emise noi linii directoare pentru a proteja subiecții umani în proiectele de cercetare finanțate de guvernul SUA.
Ca rezultat al experimentului de la Tuskegee, mulți afro-americani au dezvoltat o neîncredere persistentă și profundă față de oficialii de sănătate publică și vaccinuri. În parte pentru a promova vindecarea rasială, președintele Bill Clinton și -a emis scuze în 1997, afirmând: „Guvernul Statelor Unite a făcut ceva care a fost greșit – profund, profund, moral greșit… Nu doar amintindu-ne acel trecut rușinos, putem repara și reparați națiunea noastră, dar amintindu-ne acel trecut, putem construi un prezent mai bun și un viitor mai bun.”
În timpul scuzelor sale, Clinton a anunțat planuri pentru înființarea Centrului Național pentru Bioetică în Cercetare și Îngrijire a Sănătății al Universității Tuskegee .
Ultimul participant la studiu a decedat în 2004.
Herman Shaw vorbește în timp ce președintele Bill Clinton îl privește în timpul ceremoniilor de la Casa Albă din 16 mai 1997, în timpul cărora Clinton și-a cerut scuze supraviețuitorilor și familiilor victimelor Studiului Tuskegee asupra sifilisului.
Tuskegee nu a fost primul studiu neetic asupra sifilisului. În 2010, președintele de atunci Barack Obama și alți oficiali federali și-au cerut scuze pentru un alt experiment sponsorizat de SUA, desfășurat cu zeci de ani mai devreme în Guatemala. În acel studiu, din 1946 până în 1948, aproape 700 de bărbați și femei – prizonieri, soldați și pacienți psihici – au fost infectați intenționat cu sifilis (încă sute de oameni au fost expuși la alte boli cu transmitere sexuală în cadrul studiului) fără știrea sau acordul lor.
Scopul studiului a fost de a determina dacă penicilina ar putea preveni, nu doar vindeca, infecția cu sifilis. Unii dintre cei care s-au infectat nu au primit niciodată tratament medical. Rezultatele studiului, care a avut loc cu cooperarea oficialilor guvernamentali din Guatemala, nu au fost niciodată publicate. Cercetătorul american de sănătate publică responsabil de proiect, dr. John Cutler, a devenit cercetător principal în experimentele de la Tuskegee.
După moartea lui Cutler în 2003, istoricul Susan Reverby a descoperit înregistrările experimentelor din Guatemala în timp ce făcea cercetări legate de studiul Tuskegee. Ea și-a împărtășit concluziile oficialilor guvernamentali americani în 2010. Curând după aceea, secretarul de stat Hillary Clinton și secretarul pentru sănătate și servicii umane Kathleen Sebelius și-au cerut scuze pentru studiul BTS, iar președintele Obama l-a chemat pe președintele guatemalei să-și ceară scuze pentru experimente.
AutorElizabeth Nix
https://www-history-com.translate.goog/news/the-infamous-40-year-tuskegee-study?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc&_x_tr_hist=true
//////////////////////////////////////////////
Cinci teorii ale conspiraţiei care s-au dovedit a fi adevărate
Radu Eremia
O parte din poveştile de necrezut ale lumii sunt numite şi „teorii ale conspiraţiei” datorită conţinutului lor, care arată că oamenii pot depăşi uneori anumite limite şi pune la cale planuri suspecte.
Pe lângă numeroasele poveşti fanteziste privind oamenii care deţin puterea din umbră, agenţi secreţi al căror nume nu-l vom afla poate vreodată şi care sunt consideraţi cei care realizează operaţiuni periculoase în războiul ascuns, există anumite proiecte, studii sau experimente care, oricât de necrezut par la prima vedere, sunt adevărate.
Truthseekerdaily.com aduce în atenţia cititorilor cinci asemenea teorii ale conspiraţiei.
1.Experimentul Tuskegee
În perioada 1932-1972, Serviciul de Sănătate Publică din SUA, împreună cu Institutul Tuskegee, au efectuat un studiu pentru a analiza evoluţia naturală a sifilisului netratat la bărbaţii de culoare.
Subiecţii, de obicei oameni foarte săraci, au fost atraşi în cadrul programului sub pretextul că primesc asistenţă medicală gratuită din partea guvernului. Nu numai că participanţilor la studiu nu li s-a spus că sunt bolnavi de sifilis, dar nici nu au fost trataţi corespunzător. Pentru boala lor li s-a dat în majoritatea timpului aspirină, potrivit truthseekerdaily.com.
Experimentul a reunit 600 de bărbaţi afro-americani, 399 de bolnavi şi 201 sănătoşi. 28 de persoane au murit din cauza sifilisului, aproape o sută din cauza diferitor complicaţii care au avut legătură cu boala.
Experimentul a fost întrerupt în 1972, iar în 1997 preşedintele Bill CLinton a confirmat această episod întunecat din istoria americană.
2.Operaţiunea Northwoods
La sfârşitul anilor 90 americanii au desecretizat ceea ce în anii 60 trebuia să fie operaţiunea Northwoods. În 1962, după preluarea puterii în Cuba de Fidel Castro, Departamentul Apărării din Statele Unite a pus la cale Operaţiunea Northwoods. În cadrul acesteia, serviciile americane voiau să se folosească de mai multe măsuri, chiar şi acţiuni „teroriste”. Scopul era câştigarea sprijinului opiniei publice americane şi internaţionale şi pentru a justifica o intervenţie armată în Cuba..
Măsurile includeau, printre altele: răspândirea unor zvonuri, distrugerea unei nave americane în golful Guantanamo şi chiar organizarea de înmormântări pentru victimele fictive, sau chiar deturnarea unor avioane comerciale sau vase de croazieră. Operaţiunea a fost anulată datorită opunerii preşedintelio John Fitzgerald Kennedy.
3.Mărturia făcută de Nayirah
În august 1990 au început marile tensiuni între Irak şi Kuwait, problema principală fiind resursele de petrol din zonă. Mai precis, cei din Kuwait erau acuzaţi de irakieni de furt de petrol.
Două luni mai târziu, o fată de 15 ani din Kuwait, a depus o mărturie, în faţa Congresului din Statele Unite, împotriva soldaţilor din Irak. Nayirah, aşa cum a fost numită fata, a spus că militarii au ucis cel puţin 300 de copii mici dintr-un spital.
Mărturia lui Nayirah a fost una care a emoţionat opinia publică. În urma acesteia, dar şi din alte motive geostrategice, Statele Unite au decis intervenţia în războiul din Golf.
Ulterior a fost demonstrat Nayirah era fiica ambasadorului din Kuwait în Statele Unite şi că discursul ţinut l-a ţinut a fost gândit de o mare companie de relaţii publice Hill & Knowlton şi, mai mult.
4.Operaţiunea Paperclip
Statele Unite au următir în preajma terminării celui de-al Doilea Război Mondial să poate convinge o parte din specialiştii germani pe diferite ramuri ştiinţifice să treacă peste ocean şi să lucreze pentru Washington.
În urma Operaţiuni Paperclip un grup de oameni de ştiinţă de elită din domeniile industriei de armament, medicinei sau armelor chimice au fost aduşi pe teritoriul american. Numărul total al acestora s-a ridicat la 700 de persoane.
5.Proiectul MK-Ultra
La începutul anilor ’50, Washingtonul a autorizat CIA să înceapă un studiu care urma să analizeze efectele hipnozei, torturii, izolării şi ale LSD-ului, asupra pacienţilor umani.
MK-Ultra, aşa cum a fost numit proiectul, a inclus numeroase persoane în studiu. O parte dintre subiecţi nu ştiau că sunt parte a unui proiect periculos.
În 1973 este încheiat acest studiu. În jur de 30 de universităţi au fost implicate în proiect.
Ken Kesey, autorul cărţii „Zbor deasupru unui cuib de cuci”, a fost unul dintre voluntarii proiectului.
Citește și: Atentat terorist în Franţa. Top 10 cele mai dramatice atacuri teroriste ale ultimului secol
Citește și: Apostolii lui Stalin. Teohari Georgescu, comunistul care a prescris crimele torţionarilor
//////////////////////////////////////////////
Tavistock – Cel mai bine păstrat secret în America
Insitutul criminal de manipulare a maselor a pus bazele ideologiei fundaţiilor non-profit şi „ştiinţelor comportamentale”
de dr. Byron T. Weeks
traducere din limba engleză de Anca Munteanu
Motto: „Cred că Tavistock a avut întotdeauna legături secrete cu francmasoneria britanică” – Byron T. Weeks
Istoria şi adevăratele scopuri ale Institutului Tavistock din Londra şi a numeroaselor sale institute şi organizaţii subiacente au fost deconspirate în 1992 de John Coleman în cartea sa Conspirators’ Hierarchy: The Story of The Committee of 300 (Ierarhia conspiratorilor: Istoria Comitetului celor 300). Mulţi dintre cei care au scris apoi despre acest subiect s-au inspirat din cercetările sale. Articolul pe care îl prezentăm este tradus din ziarul NewsHawk. Acesta aduce noi informaţii despre propaganda insidioasă, manipularea opiniei publice şi proiectele de control mental realizate de către Institutul Tavistock. Acest raport, ce demască activităţile sinistre ale puternicului institut britanic, a fost realizat în urma unor cercetări temeinice, minuţios documentate.
Tavistock – un institut criminal de manipulare a maselor
Fondat în anul 1947, Institutul Tavistock este o organizaţie independentă non-profit, care îmbină cercetările din domeniul ştiinţelor sociale cu practica în sfera socială. Sub pretextul dezvoltării unor noi programe experimentale, în cadrul acestui institut s-au realizat o gamă largă de studii în domeniul sănătăţii, educaţiei şi dezvoltării comunităţii. Institutul Tavistock deţine şi editează lunar jurnalul Human Relations publicat de Plenum Press, care a ajuns azi la cel de-al 48-lea an de existenţă. Recent, a lansat împreună cu Sage Publications încă un jurnal, Evaluation.
Trei elemente combinate fac ca acest institut să fie unul neobişnuit, dacă nu chiar unic. În primul rând, Tavistock are independenţă maximă datorită autofinanţării, nedepinzând de subvenţii de la guvern sau din alte surse. Apoi, orientarea acţiunilor de cercetare pe care le realizează îl plasează între domeniul academic şi domeniul de consultanţă. În al treilea rând, gama de discipline pe care le abordează include domenii extrem de variate: antropologia, economia, comportamentul organizaţional, ştiinţele politice, psihanaliza, psihologia şi sociologia. Ideologia fundaţiilor americane a fost creată de Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane din Londra.
În 1921, ducele de Bedford, care totodată era şi marchiz de Tavistock, a donat o clădire pentru Clinica Tavistock, clinică ce era destinată studiului efectelor pe care traumele suferite le aveau asupra soldaţilor britanici care supravieţuiseră Primului Război Mondial. Scopul era acela de a se stabili care era „limita de rezistenţă” a bărbaţilor aflaţi sub influenţa acestor traume. Aceste studii au fost realizate sub conducerea Biroului Britanic de Arme însărcinat cu Problemele Psihologice legate de Război – British Army Bureau of Psychological Warfare, comandat de Sir John Rawlings-Reese. Figurile cheie ale Clinicii Tavistock au creat apoi Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.
Biroul central al Institutului Tavistock se află în Londra. Mentorul acestui institut, Sigmund Freud, s-a mutat în Anglia stabilindu-se în Maresfield Gardens, într-un castel pe care i l-a dăruit prinţesa Bonaparte. Munca de pionierat a Institutului Tavistock în ştiinţele comportamentale, având drept linii directoare teoriile freudiene şi controlul oamenilor, a consacrat acest institut ca centru mondial al ideologiei fundaţiilor. Reţeaua sa cuprinde acum: Universitatea Sussex din SUA, Institutul de Cercetări Stanford, Esalen, Institutul Tehnologic Massachusetts (MIT), Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Georgetown, unde sunt instruiţi angajaţii departamentelor de stat, US Air Force Intelligence şi corporaţiile RAND şi Mitre. Personalul angajat al acestor corporaţii are obligaţia să treacă printr-un proces de îndoctrinare care se realizează într-una sau în mai multe instituţii controlate de Tavistock. O reţea de grupări secrete, Societatea Mont Pelerin, Comisia Trilaterală, Fundaţia Ditchley şi Clubul de la Roma sunt organizaţii care execută instrucţiunile primite de la institutul Tavistock.
Tehnici de spălare a creierului de origine nazistă
Institutul Tavistock a dezvoltat tehnici de spălare a creierului, în masă, care au fost experimentate pentru prima dată pe prizonierii americani de război, în timpul războiului din Coreea. Experimentele realizate de acest institut în ceea ce priveşte metodele de control al mulţimilor au fost folosite în mare măsură asupra publicul american. S-a realizat astfel un asalt ascuns, imoral şi inuman asupra libertăţii umane, prin modificarea comportamentului individual cu ajutorul tehnicilor psihologice.
Germanul Kurt Lewin, cunoscut şi drept fondatorul psihologiei sociale, a devenit directorul Institutului Tavistock în anul 1932. El a ajuns apoi în SUA în 1933, fiind unul dintre numeroşii nazişti care au fost „infiltraţi” acolo cu statutul de refugiaţi. Lewin a fost cel care a înfiinţat Clinica Psihologică Harvard, care, printre altele, a iniţiat campania de propagandă şi manipulare a publicului american împotriva germanilor şi de implicare a SUA în cel de-al Doilea Război Mondial.
În 1938, Roosevelt a realizat o înţelegere secretă cu Churchill, care a permis ca în timpul războiului SUA să fie subordonată Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale (Special Operations Executive – SOE) englez. Înainte de a plasa Biroul de Servicii Strategice american (Office of Strategic Services – OSS), precursorul CIA-ului de astăzi, sub protecţia Comitetului Executiv al Operaţiunilor Speciale britanic, Roosevelt l-a trimis pe generalul Donovan, directorul OSS la Londra, pentru a fi supus procesului de îndoctrinare de la Institutul Tavistock. Aceasta a făcut ca întregul program al OSS şi apoi al CIA să funcţioneze sub ghidarea Institutului Tavistock.
Institutul Tavistock este cel care a comandat criminalele raiduri de bombardare în masă a civililor, iniţiate de Roosevelt şi Churchill, pentru experimentarea clinică a terorii în masă; au fost realizate rapoarte care înregistrau reacţiile acelor oameni, folosiţi pe post de „porcuşori de Guineea”. Tavistock şi tehnicile fundaţiilor americane au un singur ţel: să „spargă” limita puterii psihologice a individului şi să îl predea astfel, neajutorat, fără capacitatea de a se opune în vreun fel, dictaturii Noii Ordini Mondiale. Orice tehnică care duce la dezmembrarea unităţii familiei sau la implementarea din familie a unor principii religioase rigide sau legate de o aşa-zisă onoare, ori de un comportament sexual deviat, este folosită de către oamenii de ştiinţă ai Institutului Tavistock ca armă de control a mulţimilor.
Metodele psihoterapiei freudiene induc tulburări mentale permanente în fiinţa care se supune unui astfel de tratament, prin destabilizarea caracterului acesteia. Victima acestor metode de degradare psihică este apoi sfătuită să „stabilească modalităţi noi de interacţiune personală”, care în realitate o debusolează, datorită lipsei relaţiilor personale stabile şi profunde în viaţa ei. Institutul Tavistock a dezvoltat o asemenea putere de influenţă în Statele Unite, încât nimeni nu poate ajunge să se afirme într-un domeniu, dacă nu a fost supus mai întâi îndoctrinării cu ştiinţa comportamentală promovată de Institutul Tavistock sau de filialele acestuia.
Henry Kissinger, a cărui ascensiune extraordinară la putere este inexplicabilă în alt mod, a fost, la rândul său, refugiat german şi elev al lui Sir John Rawlings-Reese. Dr. Peter Boure, psiholog al institutului Tavistock, l-a selectat pe Jimmy Carter pentru a fi candidat la Preşedinţia Statelor Unite, numai datorită faptului că acesta fusese supus unui program intensiv de spălare a creierului, administrat de Amiralul Hyman Rickover la Annapolis. Experimentul realizat în domeniul integrării rasiale obligatorii în Statele Unite a fost organizat de Ronald Lippert, membru al OSS şi director al programului de instruire a copiilor la Comisia de Relaţii Comunitare. Acest program avea scopul de a distruge sentimentul identităţii personale, precum şi cel al moştenirii rasiale a individului.
Provocarea de căderi psihice în masă prin intermediul drogurilor
Prin intermediul Institutului de Cercetări Sociale, Tavistock controlează, printre altele, Asociaţia Naţională a Educaţiei. Institutul de Cercetări Sociale din cadrul Laboratorului Naţional de Instruire are rolul de a programa, prin spălarea creierului, personalităţile marcante din domeniul afacerilor şi din guvern.
Puterea Institutului Tavistock este atât de mare încât, la comanda acestuia, întregul program de cercetare spaţială al SUA a fost anulat timp de nouă ani, pentru a permite sovieticilor să îi ajungă din urmă. Stoparea cercetărilor în domeniul spaţial a fost cerută într-un document semnat de dr. Anatol Rapport, fiind prompt aprobată de către guvern. O altă operaţiune proeminentă a institutului Tavistock este Şcoala de Finanţe Wharton a Universităţii Pennsylvania.
Una din strategiile criminale folosite de institutul Tavistock este folosirea drogurilor. În cadrul sinistrului program MKULTRA realizat de CIA, unor oficiali CIA, care nu aveau cunoştinţă despre acest program, li s-a administrat fără ca ei să ştie, LSD, iar reacţia pe care ei au avut-o în urma administrării acestui drog – care a fost studiată exact ca în cazul cobailor de laborator – a însemnat, pentru unii dintre ei, moartea. Guvernul SUA a trebuit să plătească daune de milioane de dolari familiilor victimelor, dar vinovaţii nu au fost niciodată puşi sub acuzare. Programul a demarat atunci când Sandoz AG, o firmă suedeză de medicamente, al cărei proprietar era S.G. Warburg Co. din Londra, a descoperit Acidul Lisergic (LSD). Consilierul lui Roosevelt, James Paul Warburg, fiul lui Paul Warburg – autorul Federal Reserve Act – şi nepot al lui Max Warburg – finanţatorul lui Hitler – a înfiinţat Institutul pentru Studii Tactice (Institute for Policy Studies) în vederea promovării acestei substanţe. Rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: „contra-cultura” LSD din anul 1960 şi „revoluţia” studenţilor, care a fost finanţată de către CIA cu 25 de milioane de dolari.
O parte a finanţării proiectului MKULTRA a fost făcută din fondul Human Ecology; de asemenea, CIA l-a finanţat pe dr. Herbert Kelman, de la Universitatea Harvard, pentru realizarea unor experimente de control al minţii. În anii ’50, CIA a finanţat experimente în masă cu LSD, realizate în Canada. Dr. D. Ewen Cameron, preşedintele Asociaţiei Canadiene de Psihologie şi director al Spitalului Royal Victorian din Montreal, a primit sume enorme de la CIA, pentru a administra unui număr de 53 de pacienţi doze foarte mari de LSD şi a le înregistra reacţiile; pacienţii astfel drogaţi au dormit săptămâni în şir, după care au fost treziţi prin administrarea de şocuri electrice.
Una dintre victime, soţia unui parlamentar canadian, a dat în judecată companiile americane care au distribuit acest drog pentru CIA. Toată baza de date a CIA ce cuprindea programul de testare a drogurilor, a fost distrusă la ordinul liderului programului MKULTRA. Datorită faptului că toate eforturile Institutului Tavistock sunt îndreptate pentru a produce periodic căderi psihice în masă, efectele programelor CIA sunt în mod evident tragice şi dramatice pentru populaţie.
Aceasta este moştenirea pe care au lăsat-o americanilor familia Warburg şi CIA-ul. Principalul lor agent de operare, Institutul pentru Studii Tactice, a fost fondat de James Paul Warburg; cofondatorul său a fost Marcus Raskin, protejatul lui McGeorge Bundy, preşedintele Fundaţiei Ford. Bundy l-a numit pe Raskin în postul de reprezentant personal al preşedintelui Kennedy în Consiliul Naţional de Securitate, iar în 1963 ei au fondat Students for Democratic Society, organizaţie prin care CIA a controlat răspândirea drogurilor. Ziaristul R. Emmett Tyrell Jr. scria, pe 20 august 1984: „consecinţele mizerabile ale mişcării radicale a anilor ’60, Mişcarea Studenţilor pentru o Societate Democratică (Students for a Democratic Society, SDS) au fost creşterea ratei nelegiuirilor, a dependenţei de droguri, a bolilor venerice şi a bolilor mintale”.
O reţea internaţională de peste 3000 de organizaţii satelit
Institutul Tavistock administrează anual diferite reţele de fundaţii în SUA, în valoare de 6 miliarde de dolari, toate fondate din banii contribuabililor. Zece instituţii principale se află sub controlul direct al acestui institut care are 400 de filiale şi 3000 de grupuri de studii şi „think tank-uri”. Acestea au creat diverse programe pentru creşterea controlului exercitat asupra poporului american de către reprezentanţii Noii Ordini Mondiale. Institutul de Cercetări Stanford, învecinat cu Instituţia Hoover, operează anual cu 3300 de angajaţi şi 150 de milioane de dolari. Acesta conduce programele de supraveghere pentru Bechtel, Kaiser şi alte 400 de companii multinaţionale, precum şi vastele operaţiuni de spionaj ale CIA. Este cea mai mare instituţie de pe Coasta de Vest care promovează controlul minţii şi ştiinţele comportamentale.
Una din agenţiile cheie în transmiterea instrucţiunilor secrete primite de la Tavistock este Fundaţia Ditchley, fondată în 1957. Filiala americană a Fundaţiei Ditchley este condusă de Cyrus Vance, fost secretar de stat şi director al Fundaţiei Rockefeller şi Winston Lord, preşedinte al Consiliului de Relaţii Externe (Council on Foreign Relations), membru Bilderberg şi Skull & Bones. Soţia lui Winston Lord, Bette Bao Lord, la rândul ei membru al Consiliului de Relaţii Externe şi al Bilderberg, este preşedinte al Consiliului Freedom House. Acest consiliu este răspunzător de manipularea drepturilor creştinilor prin ridicarea problemei persecuţiei religioase.
Distrugerea fermierilor independenţi, o metodă stalinistă aplicată în capitalism
Una dintre principalele, dar mai puţin cunoscutele, operaţiuni realizate de Fundaţia Rockefeller sunt tehnicile de control a mediului rural-agricol. Directorul acestei fundaţii, Kenneth Wernimont, a implementat programele Rockefeller de control al agriculturii în Mexic şi America Latină. Fermierii independenţi sunt o mare ameninţare la adresa Ordinii Mondiale, pentru că ei produc alimente pentru ei înşişi şi astfel producţia lor poate fi transformată în capital, ceea ce le conferă independenţă financiară.
În Rusia sovietică, bolşevicii credeau că au obţinut controlul total asupra poporului, însă planurile lor au fost puse în pericol de independenţa încăpăţânată a unor mici fermieri, numiţi apoi chiaburi. Stalin a ordonat OGPU (Serviciile secrete şi poliţia politică a URSS, premergătoare KGB-ului) să confişte toate alimentele şi animalele chiaburilor şi să îi lase să moară de foame. The Chicago American scria, pe 25 februarie 1935, pe prima pagină: „Şase milioane de morţi ai foametei sovietice. Recolta ţăranilor porţionată. Oamenii şi animalele mor de foame.” Pentru a distrage atenţia de la această atrocitate, s-a spus mai târziu că germanii, şi nu sovieticii au omorât 6 milioane de persoane în acest fel.
Partidul Comunist, care se intitula partid al ţăranilor şi muncitorilor, a exterminat ţăranii şi a înrobit muncitorii. Multe regimuri totalitare au considerat că micul fermier reprezintă o piedică serioasă în calea monopolizării agriculturii. Regimul francez al terorii a fost condus nu împotriva aristocraţilor, pe care mulţi chiar îi agreau, ci împotriva micilor fermieri care refuzau să îşi predea recoltele tribunalelor revoluţionare, în schimbul unei bucăţi de pământ. În prezent, în Statele Unite, fundaţiile menţionate sunt angajate în acelaşi tip de exterminare a fermierilor americani, pentru a-i forţa pe aceştia să devină mână de lucru pentru marile trusturi agricole. Instituţiile Brookings şi alte asemenea fundaţii au creat programul monetar implementat de Sistemul de Rezervă Federală (Federal Reserve System), pentru a distruge fermierii americani – o reluare a tragediei din Rusia – cu precizarea că fermierul american va fi lăsat în viaţă, dacă va fi de acord să devină sclavul muncitor al trusturilor agricole gigant.
Sinistrele scopuri politice, economice şi sociale ale fundaţiilor „caritabile”
Dacă cetăţeanul de rând ar deveni conştient de adevăratul rol al fundaţiilor, ar putea înţelege de ce dobânzile şi impozitele pe care le plăteşte sunt atât de mari, de ce fiecare agent al guvernului federal este împotriva sa; FBI, IRS, CIA şi BATF trebuie să se războiască cu cetăţenii pentru a aplica programele fundaţiilor.
Fundaţiile îşi încalcă în mod flagrant propriul statut, prin care se angajau iniţial să realizeze acţiuni de „caritate”, pentru că ele nu fac nicio donaţie care nu serveşte vreunui scop politic. Angajarea de spioni pe post de „lucrători caritabili”, cum s-a procedat în cazul misiunii Crucii Roşii în Rusia, în 1917, expune sinistrele scopuri politice, economice şi sociale ale Noii Ordini Mondiale, pe care aceasta le duce la bun sfârşit prin intermediul fundaţiilor.
Statul şi cetăţeanul de rând sunt fraudaţi prin neplata impozitelor de către fundaţii, acestea fiind scutite pe motiv că fac acte de caritate. Ceea ce fac ele este sindicalism criminal, ofensivă conspiraţionistă împotriva Statelor Unite şi împotriva Constituţiei. Unul dintre principalii fondatori ai acestor fundaţii criminale este Daniel Coit Gilman, care a creat Fondul Peabody şi Fondul John Slater şi a devenit membru al comitetului de conducere al General Education (azi Fundaţia Rockefeller). Gilman a fondat împreună cu Andrew Dickson White şi Frederic A. Delano, Trustul Russell în 1856, devenit mai târziu parte a Institutului Carnegie. Delano, a fost de asemenea, unul dintre fondatorii principali ai Instituţiei Brookings şi a Fundaţiei Carnegie pentru Pace Internaţională (Carnegie Endowment for International Peace). Daniel Coit Gilman a fondat apoi Fundaţia Russell Sage, împreună cu Cleveland H. Dodge de la National City Bank. Fondatorii acestor fundaţii au legături directe cu Rezerva Federală Americană, cu Consiliul Industriilor de Război al Primului Război Mondial, cu Biroul de Servicii Strategice (OSS) din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi cu CIA. Au de asemenea legături directe cu Corporaţiile Internaţionale Americane care au fost formate pentru a instiga la realizarea revoluţiei bolşevice din Rusia.
Delano, unchiul lui Franklin Delano Roosevelt, a făcut parte din primul consiliu al guvernatorilor Rezervei Federale a SUA în anul 1914. Cumnatul acestuia a fondat influenta firmă de avocatură din Washington, Covington&Burling. Familia Delano şi alte familii din conducerea Noii Ordini Mondiale sunt descendenţii direcţi ai lui William de Orange (prinţ olandez care a trăit în secolul XVI).
Institutul Tavistock în Statele Unite
Planning Research Corporation, Arthur D. Little, G.E. „TEMPO”, Operations Research Inc. sunt doar câteva dintre cele aproximativ 350 de firme care se ocupă de cercetări şi sondaje şi fac recomandări guvernului. Ele sunt parte din ceea ce preşedintele Eisenhower a numit „un posibil pericol la adresa siguranţei publice, care ar putea deveni ea însăşi prizoniera elitei ştiinţifico-tehnologice.”
Brookings Institution se ocupă de ceea ce numesc „agenda naţională”. Ei sunt cei care scriu programele electorale ale preşedinţilor. Spre exemplu, au scris programul electoral „New Deal” (Noua Înţelegere) al preşedintelui Hoover, programul „New Frontiers” („Noi Frontiere”) al preşedintelui Roosevelt, programul Administraţiei Kennedy (devierea de la acest program fiind unul din motivele pentru care John F. Kennedy a fost omorât) şi programul „Great Society” („Societatea Măreaţă”) a preşedintelui Johnson. În ultimii 70 de ani, Brookings a dictat Guvernului Statelor Unite cum să-şi conducă afacerile şi îi dictează în continuare ce să facă.
Institutul Hudson are sarcina de a modela, prin manipulare în masă, felul în care americanii reacţionează la evenimentele politice şi sociale, felul în care gândesc, votează şi se comportă în general. Institutul Hudson s-a specializat în domeniul cercetării politicii de apărare şi a relaţiilor cu URSS. Mare parte a activităţilor sale din domeniul militar sunt clasificate ca secrete de stat. Hudson este una dintre instituţiile Comitetului celor 300, care se ocupă cu spălarea creierelor. Unul dintre cei mai mari clienţi ai acestui institut este Departamentul de Apărare al Statelor Unite, care se ocupă de probleme privind apărarea civilă, securitatea naţională, politica militară şi controlul armamentului.
National Training Laboratories (NTL) a fost fondat în 1947 de către membri ai reţelei Tavistock din Statele Unite. NTL a avut ca scop precis folosirea tehnicilor de spălare a creierului pe lideri ai guvernului, ai instituţiilor educaţionale şi ai birocraţiei corporatiste, prin metoda Tavistock, iar apoi de a-i folosi pe aceşti „lideri” fie pentru a prezida întâlniri de grup gen Tavistock în organizaţiile lor, fie pentru a angaja numai persoane antrenate în acest mod. Mecanismele interne ale operaţiunii NTL se axează în jurul unei forme degenerate de psihologie Tavistock, numită „dinamica grupului”, dezvoltată de agentul nazist al institutului Tavistock, Kurt Lewin, care s-a refugiat în Statele Unite în anii ’30 şi ai cărui studenţi au fondat NTL.
Într-un astfel de grup lewinist de spălare a creierelor (lewinite brainwashing group), anumiţi indivizi provenind din medii sociale diferite şi având personalităţi diferite, sunt manipulaţi de un „lider de grup” în direcţia formării unui „consens” de opinii, obţinându-se astfel o nouă „identitate de grup”. Cheia acestui proces este crearea unui „mediu controlat”, în care se introduce factorul de stres (uneori numit disonanţă), pentru a da peste cap sistemul de valori al unui individ. Sub presiunea celorlalţi membrii ai grupului, individul „cedează” şi o nouă personalitate a acestuia iese la lumină, având un set de valori complet nou. Această experienţă ce degradează individul implică negarea faptului că ar fi avut loc vreo schimbare. În acest mod, individul este spălat pe creier fără ca el să ştie aceasta.
Această metodă este aceeaşi, cu unele mici modificări, cu cea folosită în aşa-zisele „grupuri sensibile” sau „grupuri T”, de genul celor popularizate înainte de 1960 de Institutul Esalen, iniţiate cu ajutorul celor de la NTL.
Începând cu anul 1950, NTL a trecut majoritatea liderilor corporaţiilor naţionale prin astfel de programe de spălare a creierului, în timp ce derula programe similare pentru Departamentul de Stat, Marină, Departamentul Educaţiei şi alte secţiuni din birocraţia federală. Nu există o estimare clară a numărului de americani care au trecut prin acest proces de ştergere a identităţii proprii şi implementare a unei noi identităţi în cadrul NTL, ori în alte instituţii-satelit ale acestuia. Dată fiind amploarea acestor acţiuni, este posibil să fie vorba de milioane de oameni.
Unul din grupurile care au trecut prin „moara” NTL în 1950 a fost conducerea Asociaţiei Naţionale pentru Educaţie (NEA), cea mai mare organizaţie a profesorilor din Statele Unite. În acest mod, perspectiva iniţială a NEA a fost „ajustată” de Institutul Tavistock, prin NTL. În anul 1964, Institutul NTL a devenit parte din NEA, iniţiind „sesiuni de grup” pentru toate filialele sale. Cu finanţare de la Departamentul Educaţiei, Institutul NTL a proiectat programe de instruire a profesorilor de stat pentru şcoala primară şi secundară şi s-a implicat, de asemenea, în dezvoltarea reformelor educaţionale.
Cunoscut de asemenea ca Institutul Internaţional pentru Aplicarea Ştiinţelor Comportamentale, acest institut este un centru de spălare a creierului prin crearea stresului artificial. În cadrul unor astfel de şedinţe de instruire, participanţii se „trezesc” la un moment dat că trebuie să se apere vehement împotriva unor acuzaţii grave care li se aduc de către conducătorii acestor şedinţe, fiind supuşi astfel unor factori de stres amplificat.
Universitatea Pennsylvania, Şcoala Wharton de Comerţ şi Finanţe înfiinţată de Eric Trist, reprezintă unul din „grupurile de experţi” ai Institutului Tavistock. Wharton a devenit pentru Tavistock unul dintre cele mai importante instrumente în cercetarea comportamentală. Wharton atrage clienţi cum este Departamentul Muncii – care învaţă la Wharton Econometric Forecasting Associates Incorporated, cum să producă statistici falsificate. Modelarea econometrică Wharton este folosită în peste 300 de companii din Statele Unite, Europa de Vest, inclusiv de Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite şi Banca Mondială.
Institutul pentru Cercetări Sociale (Institute for Social Research) are printre clienţii săi Fundaţia Ford, Departamentul Apărării al SUA, Serviciul Poştal al SUA şi Departamentul de Justiţie al SUA. Dintre studiile sale enumerăm: „Semnificaţia umană a schimbărilor sociale”, „Tineretul în tranziţie” şi „Care este perspectiva americanilor asupra sănătăţii lor mentale”.
Institutul pentru Viitor (Institute For The Future) nu este un institut tipic pentru Tavistock, deşi este iniţiat de Fundaţia Ford. Institutul pentru Viitor proiectează schimbările care vor avea loc în următorii 50 de ani. În cadrul aşa-numitelor „dezbateri delphi” (delphi panels) se decide ce este normal şi ce nu, şi apoi sunt pregătite documentele necesare pentru ca guvernul să poată preîntâmpina apariţia unor grupuri de persoane „care ar putea crea dezordine civică”, adică grupuri care le-ar putea strica planurile.
Acest institut a recomandat de-a lungul timpului acţiuni cum sunt: liberalizarea legilor avortului, liberalizarea consumului de droguri, introducerea taxelor pentru maşinile care intră în spaţiul urban, predarea metodelor contraceptive în şcoli, impunerea înregistrării armelor de foc, transformarea consumului de droguri într-o încălcare non-criminală a legii, legalizarea homosexualităţii, realizarea controlului asupra tuturor zonelor numai de către stat, oferirea de prime pentru planificarea familială. Dar cea mai odioasă propunere a acestui institut, în stilul dictatorului Pol Pot din Cambogia, prevede noi comunităţi care să se stabilească în zona rurală, asemănătoare lagărelor de concentrare. După cum putem observa, în prezent multe dintre ţelurile lor au fost pe deplin realizate.
Institutul pentru Studii Tactice (Institute For Policy Studies – IPS) este unul dintre „marii arbori” ai Institutului Tavistock. IPS i-a creat şi i-a recreat pe politicienii Statelor Unite, încă de când a fost fondat de James P. Warburg şi familia Rothschild. Reţeaua sa din America include Liga pentru Democraţie Industrială (League for Industrial Democracy). Printre jucătorii de frunte ai acesteia se află Jeane Kirkpatrick, fost ambasador SUA la Naţiunile Unite, Irwin Suall de la ADL, Eugene Rostow, negociator al controlului armelor, Lane Kirkland, Labor Leader şi Albert Shanker. IPS a fost cooptat de către Marcus Raskin şi Richard Barnett, în 1963, amândoi foarte bine instruiţi la Institutul Tavistock. Obiectivele IPS sunt cele stabilite de Institutul Tavistock.
IPS are o reţea de susţinători, consideraţi de public ca fiind independenţi, dar care de fapt acţionează împreună, în aşa fel încât congresmanii ajung să fie înconjuraţi din toate părţile de susţinători ai aceloraşi idei. În acest mod, IPS a fost şi încă este capabil să mânuiască cu succes, atât pe reprezentanţii independenţi, cât şi pe senatorii din Congresul american, determinându-i să voteze legile „în direcţia în care merg lucrurile”. Folosindu-se de oameni cheie din Congres, IPS s-a strecurat în infrastructura sistemului legislativ şi manipulează modul de funcţionare al acestuia.
IPS a devenit şi este şi în zilele noastre una dintre cele mai prestigioase organizaţii care controlează deciziile politicii externe, despre care oamenii de rând cred în mod prostesc că sunt luate de cei pe care i-au ales. Prin sponsorizarea activismului militar şi a abordărilor revoluţionare, prin manipulare, prin asedierea structurilor corporaţiilor, prin diminuarea credibilităţii unor organizaţii concurente, prin penetrarea organizaţiilor religioase şi semănarea discordiei prin intermediul unor politicieni radicali şi rasiali, prin folosirea mass-media-ei pentru a promova ideile IPS, acesta îşi joacă rolul pentru care a fost creat, chiar sub nasul publicului prostit. Philip Stern, unul din administratorii IPS, a fost preşedintele Fundaţiei Stern, iar directorul acesteia, David R. Hunter, a fost anterior oficial al Consiliului Naţional şi al Consiliului Mondial al Bisericilor.
Institutul de Cercetări Stanford (Stanford Research Institute)
Jesse Hobson, primul preşedinte al Institutul de Cercetări Stanford, a spus clar, într-un discurs ţinut în 1952, care este linia pe care o urmează institutul. Stanford poate fi descris ca una dintre „bijuteriile” Coroanei Tavistock, care conduce Statele Unite. Fondat în 1946, imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost condus de Charles A. Anderson, care a acordat o mare importanţă cercetărilor ce ţineau de controlul minţii şi de „ştiinţele viitorului”. Sub umbrela Institutului Stanford a fost inclusă Fundaţia Charles F. Kettering, care a dezvoltat Imaginile schimbătoare ale omului (Changing Images of Man), pe care se bazează mişcarea New Age.
Unele contracte ale Institutului Standford au fost iniţial centrate în jurul sistemului de apărare, dar pe măsură ce Stanford s-a dezvoltat, gama de servicii a acestuia s-a diversificat, acoperind şi alte organizaţii: Aplicaţiile Ştiinţelor Comportamentale în Biroul de Gestiune a Cercetărilor Ştiinţifice şi Tehnologice (Applications of Behavioral Sciences to Research Management Office of Science and Technology), SRI Business Intelligence Program, Departamentul Apărării al SUA, conducător al Cercetărilor în Apărare şi Inginerie (U.S. Department of Defense Directorate of Defense Research and Engineering), Departamentul Apărării al SUA Biroul Cercetărilor Aerospaţiale (U.S. Department of Defense Office of Aerospace Research).
Printre corporaţiile care caută serviciile Institutului Stanford se află şi Banca Wells Fargo, Bechtel, Hewlett Packard, Banca Americii, Corporaţia McDonnell Douglas, Blyth, Eastman Dillon şi Compania TRW. Unul dintre cele mai secrete proiecte ale Institutului de Cercetări Stanford a fost realizarea armelor chimice şi bacteorologice.
Institutul de Cercetare Stanford lucrează cu cel puţin 200 de organizaţii mai mici, care realizează cercetări asupra tuturor faţetelor vieţii americanilor. Aceasta este reţeaua ARPA şi ea reprezintă cel mai amplu efort de a obţine controlul asupra mediului înconjurător, asupra fiecărui individ şi a întregii naţiuni. În prezent, calculatoarele Stanford sunt conectate cu 2500 de calculatoare „surori”, incluzând CIA, Laboratoarele Telefonice Bell, Serviciile Secrete ale Armatei SUA, Biroul Serviciilor Secrete ale Marinei (ONI), Rand Corporation, Massachusetts Institute of Technology, Harvard şi UCLA (University of California, Los Angeles). Stanford este institutul cu rolul central în „biblioteca” ce clasifică toată documentaţia ARPA.
Pentagonul foloseşte adeseori dosarele principale ale SRI Business Intelligence Program şi probabil alte agenţii guvernamentale ale SUA fac la fel. Problemele de „comandă şi control” ale Pentagonului sunt rezolvate tot de Institutul Stanford.
În timp ce, de ochii lumii, toate aceste cercetări criminale se aplică doar în cazul armelor şi al soldaţilor, nu există absolut nicio garanţie că aceleaşi cercetări nu sunt aplicate la nivelul întregii populaţii civile.
Institutul de Tehnologie Massachusetts (Massachusetts Institute of Technology – MIT) şi Şcoala de Management Alfred P. Sloan (Alfred P. Sloan School Of Management)
Acest institut importat nu este recunoscut ca făcând parte din Tavistock SUA. Legătura dintre aceste două instituţii este ţinută secretă. Cei mai mulţi privesc MIT ca pe o simplă instituţie americană, dar această viziune este departe de adevăr.
Câţiva dintre cei mai importanţi clienţi ai MIT:
– American Management Association (Asociaţia Americană pentru Management);
– Committee for Economic Development (Comitetul pentru Dezvoltare Economică);
– GTE – General Telephone and Electronics;
– Institute for Defense Analysis – IDA (Institutul pentru Analiza Apărării);
– NASA;
– National Academy of Sciences (Academia Naţională de Ştiinţe);
– National Council of Churches (Consiliul Naţional al Bisericilor);
– Sylvania;
– TRW;
– U.S. Army (Armata SUA);
– U.S. Department of State (Departamentul de Stat al SUA);
– U.S. Navy (Marina SUA);
– U.S. Treasury (Trezoneria SUA);
– Compania Volkswagen.
Corporaţia RAND de Cercetare şi Dezvoltare (RAND Research and Development Corporation)
Fără îndoială că RAND este „think tank-ul” cel mai îndatorat Institutului Tavistock, iar pentru RIIA (Royal Institute of International Affairs) este cu siguranţă cel mai prestigios instrument de control al politicii Statelor Unite la toate nivelele. Tacticile specifice RAND au fost utilizate pentru realizarea politicii externe a SUA, pentru stabilirea programelor spaţiale, în politica nucleară a SUA, în analizele corporaţiilor, în cadrul sutelor de proiecte pentru armată, în cadrul CIA, în ceea ce priveşte folosirea drogurilor care afectează mintea (cum sunt Peyote şi LSD), în cadrul acţiunii sub acoperire MKULTRA etc.
Fondatorul Corporaţiei RAND, Herman Kahn, a fondat în anul 1961 şi Institutul Hudson. În cartea sa, Educating for the New World Order (Educaţie pentru Noua Ordine Mondială), B.K. Eakman vorbeşte despre un manual de instruire pentru „agenţi de schimb”, realizat pentru guvernul SUA de către Corporaţia RAND.
Un alt manual, din 1971, intitulat Instruire pentru agenţi de schimb (Training for Change Agents), conţine numărul de contact al Biroului pentru Educaţie al SUA (U.S. Office of Education) şi are şapte volume de „studii pentru agenţii de schimb”. El aparţine tot Corporaţiei Rand. Există de asemenea o mulţime de însemnări şi documente care atestă existenţa unor experimente şi metode de a „îngheţa” şi „dezgheţa” valorile morale şi sociale, de a „implementa schimbarea” şi de a transforma, prin diverse strategii de tipul „Tehnicii Delphi”, grupurile şi comitetele potenţial ostile, în grupuri „de cauciuc”, obediente puterii.
Câţiva dintre clienţii RAND:
– American Telephone and Telegraph Company – AT&T (Compania Americană de Telegraf şi Telefon);
– Chase Manhattan Bank;
– International Business Machines – IBM ;
– National Science Foundation (Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă);
– Republican Party (Partidul Republican);
– TRW – Thompson Ramo Wooldridge Inc.;
– U.S. Air Force (Forţele Aeriene SUA);
– U.S. Department of Health (Departamentul Sănătăţii SUA);
– U.S. Department of Energy (Departamentul Energiei SUA).
Există literalmente mii de companii importante, instituţii guvernamentale şi organizaţii care folosesc serviciile RAND. Lista lor completă ar fi imposibil de redat. Printre specialiştii RAND există un grup de studiu care dictează când şi în ce direcţie se îndreaptă războiul termonuclear şi care realizează, în funcţie de concluziile sale, scenarii politice şi sociale care vor fi apoi implementate în societatea americană.
La un moment dat, RAND a fost acuzată că ar fi fost însărcinată de către URSS să elaboreze planurile de capitulare a guvernului Statelor Unite. Această acuzaţie a ajuns până în Senatul SUA şi a fost pusă în discuţie de senatorul Symington, care a devenit apoi, la comandă politică, ţinta bătăilor de joc a presei, în vederea discreditării acestuia.
Toate aceste instituţii sunt printre cele care au instaurat Fundaţia Legii Uniforme (Uniform Law Foundation), al cărei rol este acela de a menţine instrumentul de conducere al afacerilor în interiorul Statele Unite, în limitele Codului Comercial Uniform (Uniform Commercial Code) stabilit de liderii Noii Ordini Mondiale.
Citiţi şi:
MKULTRA. Odioase experimente de control mental şi manipulare comportamentală realizate de CIA
Operaţiunea Paperclip a dus în SUA 1600 de oameni de ştiinţă nazişti
https://yogaesoteric.net/tavistock-cel-mai-bine-pastrat-secret-in-america/
//////////////////////////////////////////////////
Sistemul Actual Trebuie Reinventat
Dragilor,
Nu mai luati sistemul atata de in serios.
Da, stiu, trebuie sa munciti, sa faceti bani, sa va platiti facturile, taxele si asa mai departe.
Asta e si ideea … a sistemului. Sistemul a fost facut sa te tina sclav. In antichitate conducatorii nu erau atata de versati si ne-au tinut sclavi pe fata, fara ocolisuri.
In cateva mii de ani de experienta ei au gasit slabiciunile firii umane si au reusit sa ne tina sclavi, in timp ce ne lasa impresia de a fi liberi. Taxele si impozitele sunt de fapt datorii, care te tin indatorat la nesfarsit. Adica sclav!!
Ai casa ta. Ai masina ta. …Pentru care trebuie sa platesti impozite …adica chirie. Deci NU sunt ale tale 100%! Intelegi?
Mai departe… Resursele naturale primare – petrol, gaze, carbuni, pamant, lemn, izvoare, lacuri, ape curgatoare, pesti …in afara de aer, cam toate resursele primare sunt “administrate” de catre firme si companii …dar deoarece sistemul financiar si economic sunt construite pe ideea profitului, ei iti FURA resursele primare care ti le da Mama Natura GRATIS si ei ti le vand tie pe bani, pentru care ai muncit in companiile lor, pe bani creati si administrati tot de ei!! Da stiu, au si cheltuieli de productie, ambalaj, transport, salarii, etc. Toate cheltuielile respective sunt consecinte ale sistemului bazat pe PROFIT!
Cand cineva profita, altcineva trebuie sa piarda! Legile naturii nu se pot fenta cu cuvinte “fancy”, cu “legaleza” sau pasarea pierderilor la “datoria externa” – care by the way, nu e externa ci e tot interna, tot noi trebuie sa o platim!! Insa pierderea nu trebuie sa fie vazuta ca pierdere deoarece populatia s-ar urca in capul lor. Asa ca ei le-au redenumit si acum se numesc “cheltuieli”, “onorariu”, “contract prestari-servicii”, “impozit pe profit”, “salar” si asa mai departe. De asemenea, sistemul a inventat tot felul de mite si pomeni legale pentru a inchide gura si ochii sclavilor, in diverse forme, precum si pentru a lasa impresia ca oamenii “slabi si vulnerabili” au nevoie de protectie din partea sistemului, dupa ce tot tu sistemule ai tras pielea de pe ei!!
Unii vor spune ca bine bine, fara sistem nu se poate, ca un om nu le poate face pe toate si e nevoie de oameni ce muncesc intr-un sistem coerent si eficient pentru a-i servi pe ceilalti.
Perfect de acord!
INSA, Ceea ce vreau sa spun este ca taxele si impozitele imense ce le platim la stat nu se reflecta, cel putin in Romania, in serviciile statului execrabile, in infrastructura subdimensionata si pe alocuri inca la nivel de secol 19, in sistemul scolar care scoate analfabeti functionali pe banda rulanta, in sistemul medical subfinantat unde trebuie sa iti cumperi pana si aspirina, ca sa nu mai vorbesc despre devalizarea si distrugerea programata a industriei romanesti si dependenta totala a Romaniei de institutiile financiare internationale care creaza banii din nimic si ni-i imprumuta cu dobanda! Ca sa nu mai vorbesc despre promovarea non-valorilor, indobitocirea populatiei si mentinerea maselor la un nivel financiar precar, cat sa traiasca de pe o zi pe alta si eventual un mic plus ca sa putem spune ca e ceva mai bine ca in comunism, in timp ce mare parte din plus valoarea creata de forta de munca inca activa, aproape toata este scoasa in exterior prin taxe si impozite sufocante, prin profiturile externalizate ale corporatiilor straine. Si inca nu am inceput sa vorbesc despre politicienii romani, aproape toti cei de la varf, tradatori de tara, vanduti si cumparati in secret si la negru de catre colegii lor cabalisti, zionisti, iluminati, masoni negativi, satanisti si pedofili din exterior.
Sistemul a fost creat acum mii de ani. Noi la nivel de suflet l-am acceptat pentru a ne forta sa ne dezvoltam, sa ne testam limitele, sa ne exersam muschiul creativitatii in conditii de viata extreme. Sa cadem in adancurile intunecate si sa gasim drumul inapoi la Lumina Sursei Primare Adevarate si Autentice al Universului si al Creatiei.
Am vazut, am invatat, am crescut, ne-am dezvoltat.
Sistemul si-a jucat rolul. Timpul sau s-a incheiat. A venit timpul sa plece.
De ce nu pleaca inca? De ce nu pleaca atata de usor?
Deoarece v-ati obisnuit cu abuzurile si cu abuzatorii – basically cu sistemul (treaba de baza a sistemului este sa te abuzeze ca tu sa cresti, sa devii mai puternic). Nu reusiti sa vedeti si sa intelegeti faptul ca se poate trai si fara un sistem abuziv. Putem face sa facem acest sistem sa munceasca pentru noi, in interesul nostru! Putem face ca acest sistem sa nu mai fie stapanul nostru ci noi sa fim stapanii sistemului, sistemul sa ne serveasca pe noi! Acum in anul 2020 avem si tehnologia necesara.
Trebuie sa incepem sa alegem politicieni, NU care isi impart ciolanul inca dinainte de alegeri, ci sa alegem politicieni (as prefera sa-I denumim administratori, personal nu sunt ok cu idea ca altcineva sa decida ce ar trebui sa se faca cu banii mei fara sa fiu intrebat direct si nominal) pe criterii de merit!! Administratori ai bugetului national care au dovedit omenie, compasiune, ca inteleg nevoile umane, care stiu sa faca bine, fiecare in domeniul sau de expertiza.
Cu alte cuvinte, in loc sa alegem conducatori care stiu sa ne minta frumos, sa ne alegem conducatori care stiu si au dovedit ca stiu sa construiasca, sa repare, sa creeze plus-valoare in sanatate, in industrie, in agricultura, in constructii, in bunastarea oamenilor – ATENTIE BUNASTARE REALA, NU DOAR PE HARTIE SI IN CIFRE!!
In loc de demagogi, sa alegem conducatori care vorbesc mai putin si muncesc mai mult, mai bine, mai eficient.
Si exemplele ar putea continua…
Pentru ca toate acestea sa se intample, NOI TOTI trebuie sa ne implicam!! Noi suntem pisica iar ei conducatorii sunt soarecii. Si trebuie sa fim cu totii “acasa”!
Daca ne-am saturat de Romania absurda care ne ocupa tot timpul, trebuie sa ne implicam in actul decizional central. Trebuie sa schimbam sistemul din temelii. Astfel, si Romania se va schimba si va deveni asa cum NOI DECIDEM!
Sa nu ne amagim! Fara implicarea si actiunea noastra a tuturor, sistemul nu se va schimba de la sine niciodata! Nu e in interesul sau!
Insa este in interesul nostru!
Acum stii de ce iti merge prost. Stii ce ai de facut. Nu mai ai scuze.
Iti doresc succes si spor la treaba!
PS:
– Contractele mele de sclavie si de supunere fata de matrix din toate vietile si din toate timpurile le anulez acum pentru totdeauna.
– Toate permisiunile constiente si insconstiente date de mine de a fi pedepsit(a) in cazul in care as decide sa parasesc sistemul si matrixul, in viata aceasta, in toate intruparile mele din trecut si din toate timpurile din trecut prezent si viitor, le anulez toate si in intregime acum pentru totdeauna!
– Permisiunea mea de a fi pedepsit de catre sistem sau matrix pentru faptele mele bune, o anulez din trecut, prezent si viitor acum pentru totdeauna!
– Decid si aleg sa fiu liber la toate nivelele fiintei mele conform cu setarile de la momentul creatiei mele de catre Creatorul Meu adevarat si autentic, acum pentru totdeauna.
– Toate alegerile, deciziile si contractele mele, constiente si inconstiente, de sclavie si de supunere, din viata aceasta, toate vietile mele trecute, toate vietile mele viitoare si din toate timpurile, le anulez total si complet acum pentru totdeauna!
– Anulez toate deciziile si contractele mele constiente si inconstiente de a renunta la drepturile mele naturale de a dispune de resursele naturale ale Pamantului necesare traiului corpului fizic pe planeta aceasta, acum pentru totdeauna. Ordon sa am acces la resursele naturale de baza necesare vietii – apa, aer, pamant, lemn, carbuni, petrol, gaze naturale, minerale, piatra – gratis, acum pentru totdeauna!
– Ordon Fortelor De Lumina Ale Universului sa implementeze in intregime deciziile acestea ale mele, acum pentru totdeauna!
Asa sa fie si asa este! Multumesc!
http://luminanoua.blogspot.com/?m=1&fbclid=IwAR0S4eufeR4PaNzwFP6VsTjjJQTfThevEVzMYDnu9N5O1gaGBcwuYlkGblw
//////////////////////////////////////////////
Stiai Ca Esti Sclavul Statului Cu Acte In Regula?
Stiai ca statul te-a facut sclavul sau cu muuuult inainte ca tu sa poti decide daca vrei sa-i fii sclav ori ba?
…Cam de pe vremea cand te-ai nascut si ai „primit” (a se intelege ai fost obligat de catre stat prin parintii tai) certificatul de nastere.
De asemenea, certificatul „tau” de nastere de fapt nu este al tau, CI este un bond de valoare (adica un fel de actiune) in proprietatea statului si ale corporatiilor internationale care crediteaza sau vor credita Romania pana la momentul mortii tale. Bondul de valoare cu numele tau pe el ajunge la maturitate in momentul decesului tau SI, surpriza surpriza, de valoarea sa NU vei beneficia tu ci statul si creditorii statului! Cu alte cuvinte, pentru stat si corporatii tu NU esti om, ci o marfa buna de cumparat si vandut!
Ei bine, in aceste conditii TREBUIE sa invatam cum sa ne protejam fata de abuzurile (prezente la tot pasul !!!!) ale statului fata de tine.
Cu siguranta ai observat ca numele tau este trecut cu litere de tipar (mari) pe toate actele oficiale: act de indentitate, certificat de nastere, permis de conducere, pasaport, contracte etc.
Ei bine, din punct de vedere juridic, este o diferenta foarte mare daca iti scrii numele cu litere mari, prima litera mare, si toate literele mici. De exemplu:
– (1) POPESCU ION
– (2) Popescu Ion
– (3) popescu ion
De asemenea, exista o diferenta COLOSALA intre drepturile conferite de Constitutie versus cele conferite de legi. TOCMAI din acest motiv exista un cod civil si un cod penal! Codul civil se supune drepturilor NATURALE ale oamenilor conferite de Constitutia tarii, codul penal se supune drepturilor conferite de legile juridice.
In cazul (1) POPESCU ION tu iti pierzi toate drepturile naturale si te supui drepturilor si obligatiilor juridice care ti se impun, vrei nu vrei. In acest caz esti o „persoana”.
In cazul (2) Popescu Ion tu iti pierzi parte din drepturile naturale. Cu alte cuvinte, din punct de vedere juridic esti parte „persoana” si parte „individ”.
In cazul (3) popescu ion tu iti pastrezi TOATE drepturile naturale conferite de Constitutie, esti „individ” si asupra ta nu are niciun drept si nicio jurisdictie ABSOLUT NICIO lege juridica!
Mai departe, exista o diferenta TOTALA intre conceptele de „persoana” si cea de „individ”. Statutul de „persoana” se supune AUTOMAT legilor juridice, adica si abuzurilor statului asupra ta prin legile promulgate SI IMPUSE asupra ta! Statutul de „individ” isi pastreaza TOATE drepturile conferite tie de Constitutie si de Creator!
Cu alte cuvinte, tu esti un individ cu drepturi naturale si asupra ta statul NU are nicio putere si tu NU ai nicio obligatie!
INSA, acum cateva sute de ani Vaticanul a avut o idee geniala: sa confere indivizilor statutul da „persoana” spunandu-le ca din acest statut vor decurge niste drepturi… Hmm, cu pot sa decurga nistre drepturi daca noi DEJA le avem de la Creator!
Cu alte cuvinte tie ca „individ” ti-a fost lipit pe frunte o eticheta de „persoana” si nimeni nu ti-a spus asta. De ce? Ca tu sa crezi ca tu „individul” esti egal cu tu „persoana”. Si astfel sa te supui legilor juridice fara ca tu sa stii ca poti refuza asta! Cum? Vei vedea imediat!
Toate aceste principii decurg din Dreptul Roman. Avand in vedere ca majoritatea tarilor Europene, de rit latin/catolic si de cultura anglo-saxona inca folosesc principiile Dreptului Roman, aceste principii se aplica tuturor cetatenilor ale acestor tari sau care traiesc in aceste tari! Asadar aici intra toate tarile Europei, Israel, Americile de Nord si de Sud, Africa de Sud, Australia, Noua Zeelanda, insa e posibil ca si alte state! In tarile anglo-saxone s-a mai inclus in secolele trecute si legea amiralitatii, care este de fapt o lege care se aplica pe mare si prin care tarile respective sunt de fapt in stare continua de razboi.
Cand de exemplu te angajezi la o firma/patron, tu trecandu-ti acolo numele cu litere mari si semnand de fapt RENUNTI la drepturile tale naturale si accepti cu mana ta sa fii exploatat ca un animal (literalmente!!) de catre acea firma. Ca sa intelegi de ce esti de fapt exploatat ar trebui sa intru in detalii despre cum functioneaza si se integreaza sistemul juridic cu sistemul monetar-financiar-bancar si ar lua un spatiu prea mare aici. La sfarsitul articolului am inclus cateva resurse pentru a te documenta.
Mai departe, din aceste principii decurg niste consecinte BENEFICE pentru tine despre care insa NIMENI nu-ti spune! De ce? Deoarece tu ai castiga si ‘ei’ ar pierde – EI reprezentand sistemul si aceia care lucreaza pentru sistem!
Ok, cel mai mare beneficiu si drept pe care TREBUIE sa-l stii este ca TU poti refuza sa te supui sistemului si legilor juridice daca asa vrea muschiul tau!
Cum?
De exemplu, ai observat ca inainte de orice actiune/demers juridic/penal, in primul si primul rand ti se cere sau ti se impune sa te identifici. Ori ti se CERE (retine, ti se CERE!!!, adica in momentul respectiv tu esti seful!!! Si prin asta ei recunosc ca tu esti seful, CHIAR daca iti dau impresia ca ei ar fi si te trateaza intimidant!!!) sa-ti spui numele, ori ti se cer actele. Prin asta esti identificat. Ei bine, in momentul in care esti identificat, TU AI RENUNTAT la drepturile tale naturale de om date de Creator si te-ai supus legilor juridice. Cu alte cuvinte esti obligat sa faci si sa te supui la decizii asa cum vor muschii lor, nu ai tai!
Ok, cum poti deci sa refuzi sa te supui legilor lor?
Ei bine, foarte simplu!
De exemplu, daca ti se cere sa-ti spui numele, trebuie sa raspunzi „Entitatea/persoana virtuala pe care o cautati momentan nu este aici”. „Individul” popescu ion are dreptul natural si dat de Constitutie sa refuze sa fie prezenta „persoana” POPESCU ION, adica entitatea virtuala!
Daca ti se cere sa te legitimezi, „individul” poate refuza prezentarea actelor „persoanei”!
Vei spune, bine bine, dar atunci iau amenda!
Adevarat, INSA amenda este aplicata „persoanei”, asupra careia ei au jurisdictie, SI NU „INDIVIDULUI” care poate si are dreptul natural de a refuza prezenta „persoanei”! Iar daca „persoana” nu e prezenta, ei n-au DE FAPT pe cine sa amendeze! Intelegi?
Ok, imi dau seama ca ceea ce am scris aici suna science-fiction si prea frumos sa fie adevarat. Poate te intrebi de ce juristii, judecatorii, avocatii, politistii nu vorbesc niciodata despre aceste lucruri. Gandeste-te ca daca toti „indivizii” ar refuza ca „persoanele” lor sa fie prezente, sistemul juridic literalmente criminal caruia i ne supunem orbeste ar muri in secunda doi! Adica ei si-ar pierde banii, puterea si influenta asupra mea, a ta, si a tuturor celorlalti! Tocmai din aceste motive va trebuie sa te documentezi din surse de informatii alternative! Eu din asfel de surse am descoperit ceea ce ti-am dat tie mai departe in acest articol…
Iata resursele promise:
– Ungrip – film documentar despre un domn canadian care a gasit calea legala de a nu se mai supune sistemului iar sistemul nu are ce sa-i faca:
http://www.youtube.com/watch?v=zhLIcPy8MTc
– Santos Bonacci – Your Souls Is Owned By The Vatican („Toate drumurile duc la Rim (Roma).” – Mihai Eminescu):
– America A British Colony Under The Roman Empire:
http://www.youtube.com/watch?v=1p-q-TgBOWo
– The Empire Of The Cities – Inner London, Washington DC & The Vatican
http://www.youtube.com/watch?v=X-iedPkmRRY
– Santos Bonacci demascheaza sistemul
– Santos Bonacci da sah-mat sistemului in timpul procesului – material audio
http://www.youtube.com/watch?v=xukkou30xWk
– Law And Language
http://www.youtube.com/watch?v=dnxO1eU2PX8 (partea 1)
http://www.youtube.com/watch?v=mTHoZyDBDbM (partea 2)
– Filmele Zeitgeist, Zeitgeist Addendum si Zeitgeist Moving Forward (cu subtitrare in romana):
http://www.youtube.com/watch?v=aqFdTen0sQQ
– Money As Debt / Banii Ca Datori (Documentar) – subtitrat in romana
http://www.youtube.com/watch?v=oRWsJA_vuOo
– Carte „Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria” de Nicolae Paulescu (descoperitorul insulinei) – o carte care vorbeste despre adevarurile tragige ale omenirii si ale caror cauze sunt ascunse chiar in fata ochilor nostri
http://www.scribd.com/doc/182562379/25418610-Nicolae-Paulescu-Spitalul-Coranul-Talmudul-pdf
Iti doresc lumina si intelepciune,
http://luminanoua.blogspot.com/2014/05/stiai-ca-esti-sclavul-statului-cu-acte.html?m=1&fbclid=IwAR0S4eufeR4PaNzwFP6VsTjjJQTfThevEVzMYDnu9N5O1gaGBcwuYlkGblw
////////////////////////////////////////////////
Memorialul durerii – o istorie care nu se învață la școală
Memorialul DureriiNumele Luciei Hossu Longin s-a întipărit în memoria fiecăruia prin doza de înfiorare pe care am simţit-o privind episoadele Memorialului durerii. Şi prin curajul cu care spunea lucruri pe care noi abia dacă îndrăzneam să le spunem în şoaptă. Pentru nici o femeie din ţara asta nu s-a stat mai mult în faţa televizorului după miezul nopţii aşa cum s-a stat pentru Lucia Hossu Longin. Fiorii pe care ni i-a strecurat în oase au preschimbat-o într-o vestală a nopţilor noastre albe. Ne-a alungat liniştea şi ne-a risipit ignoranţa, maltratându-ne autosuficienţa şi silindu-ne să ieşim din lâncezeală. Ne-a scos din apatie prin exemplul umilitor de curaj pe care ni l-a dat, căci ne-a umilit teama şi ne-a biciuit orgoliul, arătându-ne că sexul feminin poate fi de o mie de ori mai apt de a spune adevărul istoric.
Doamna aceasta ne-a scăpat de frică prin simplu fapt că o vedeam expunându-se alături de personaje în privinţa cărora fusesem educaţi de acasă că erau bandiţii ţării. Erau cu toţii nişte ciumaţi, nişte leproşi, şi de aceea trebuia să fie lăsaţi să moară. Îndrăzneala cu care Lucia Hossu Longin s-a încumetat să-i filmeze şi să-i scoată din uitare este o lecţie de temeritate într-o perioadă când majorităţii bărbaţilor nu prea le venea la îndemână să facă un asemenea gest. Din acest motiv, în materie de îndârjire pusă în slujba unei cauze, Lucia Hossu Longin nu poate sta decât alături de Doina Cornea şi Ana Blandiana.
Memorialului durerii a fost tocmai leacul de care avea nevoie România pentru a începe să se vindece de pecinginea autoimună a ultimei jumătăţi de veac. A fost genul de trezire pe baza unei traume psihice: ne-am pomenit cum, stând în faţa ecranului, eram asaltaţi de spectre a căror înfăţişare fusese distrusă de abjecţie. Cum să uiţi nepăsarea cinică de pe chipul lui Nicolschi şi seninătatea agramată cu care îşi nega răspunderea crimelor din anii ’50? Cum să nu tresari văzând fizionomia buhăită şi retardată cu care Liviu Borcea ne explica cât de bine trăiseră deţinuţii la Capul Midia, având geamantanele pline cu mezeluri sub pat, posibilitatea de citi ziare şi libertatea de susţine conferinţe ad libitum? Sau uşurinţa cu care Vasile Ciolpan, directorul penitenciarului din Sighet, ridica din umeri motivând decesele din închisoare prin expresia de împiegat: „Aşa era situaţia!” La celălalt capăt, cum să uiţi liniştea gravă cu care Corneliu Coposu îşi descria supliciul izolării, chipul crispat al lui Nistor Chioreanu povestind drama Canalului sau privirea aţintită în gol a rudelor celor care muriseră în rezistenţa din munţi?
În fond, morala finală ce se desprinde din filmul Memorialului durerii. şi din cartea omonimă este una simplă: nu se poate minţi la infinit pe seama trecutului. Oricât de concertată şi sistematică este o propagandă menită a măslui trecutul până la a-l face de nerecunoscut, adevărul tot iese iveală. Parţial, ciuntit, cu întârziere, dar tot iese. Nu există nici o pârghie mediatică până într-atât de eficientă ca să acopere definitiv ceea ce s-a întâmplat odată. Pesemne că, privit cu ochii producătorului profesionist, filmul Luciei Hossu Longin are o cu totul altă înfăţişare. Nu mă gândesc la amănuntele tehnice legate de facerea lui, ci la climatul psihologic în care a lucrat: la tracasările şi presiunile la care a fost supusă. La insinuările aparent binevoitoare că ar fi mai prudent să renunţe la Memorialului durerii. şi că, dacă nu înţelege să pună capăt acestui proiect, s-ar putea să aibă soarta celor pe care se încumetase să-i filmeze. În al doilea rînd, numai Lucia Hossu Longin ştie cât din ce a filmat a fost dat spre difuzare şi cât a fost lăsat în afara peliculei. Cine nu ştie câtă cenzură subtilă poate fi exercitată asupra unui producător de film care dă semne că nu e dispus să accepte interdicţia oficială nu are cum bănui câte piedici a avut de depăşit realizatoarea noastră de televiziune. Doar Lucia Hossu Longin ştie cât a putut să spună şi cât a trebuit să tacă. Tocmai de aceea istoria povestită în cuprinsul Memorialului durerii nu este una pe care s-o învăţăm la şcoală.
(Sorin Lavric – Ziarul Lumina)
https://fericiticeiprigoniti.net/memorialul-durerii/
//////////////////////////////////////////////
„Prădarea României” – Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu
Corneliu Florea, Canada
„Prădarea României” – Victor Gaetan şi Ciprian Nastasiu
Cum pradă Traian Băsescu România. Crima organizată. Interesele externe”
În 2009, Editura Compania a publicat „Prădarea României”, cu subtitlul „Cum pradă Traian Băsescu România. Crima organizată. Interesele externe”, cartea autorilor Victor Gaetan, scriitor româno-american şi Ciprian Nastasiu, procuror-şef adjunct la D.I.I.C.O.T.. Ediţia s-a epuizat imediat, procurorul Ciprian Nastasiu a fost, tot imediat, concediat de Laura Codruţa Kövesi, iar eu am primit de la un prieten cartea, pe care, după lectură, am recomandat-o stăruitor. Acestea sunt titlul şi subtitlul volumului care mi-a fost dăruit de un bun prieten. Îi mulţumesc. Mai întâi volumul a apărut în ediţie samizdat, într-un tiraj limitat, ce s-a epuizat imediat. În 2009, Editura Compania a scos o nouă ediţie. În noiembrie 2009, la Hotelul Hilton din Bucureşti au avut loc lansarea volumului şi o conferinţa de presă cu autorii, care au răspuns la întrebările presei. Volumul s-a bucurat de un imens interes de la început datorita subtitlului „Cum pradă Traian Băsescu România”, atât de direct şi incitant. Citind cartea, descoperim cu surprindere că şi conţinutul este incitant prin dezvăluirea atâtor fărădelegi din partea celui ce a fost ales tocmai să vegheze la respectarea legilor, iar nu să le nesocotească pentru putere şi avere personală. Mai mult, Traian Băsescu nu a ripostat cu contraargumente, ci cu insulte într-o conferinţă de presă, ceea ce este o dovadă în plus că lucrurile prezentate de autori sunt adevărate.
Victor Gaetan – Scriitor româno-american care trăieşte de mulţi ani la Washington, împreună cu familia. S-a stabilit de tânăr în Statele Unite şi s-a realizat prin el însuşi, mai întâi pe plan academic, la Harvard University, iar apoi la Washington. A rămas sufleteşte ataşat ţării sale, neamului şi este intrigat de ce se întâmplă din cauza impostorilor de la conducere. În introducerea sa semnată, Victor Gaetan îi face un scurt rechizitoriu lui Traian Băsescu, începând cu suspendarea lui din 2007, când a pretins că este victima parlamentarilor pentru că luptă împotriva crimei organizate. O denaturare grosolană şi o capcană în care au căzut naivii care nu pun faptele înaintea vorbelor. Faptele pe care cei doi autori la expun în volum sunt clare şi dovedesc că Traian Băsescu sprijină din umbră crima organizata de străini în România. De asemenea, ne prezintă oamenii cu diferite funcţii şi poziţii care îl sprijină pe Traian Băsescu în protejarea celor implicaţi în crima organizată. Numele lui Mihai Răzvan Ungureanu şi Teodor Baconschi sunt capetele lungului afiş de servili.
Ciprian Nastasiu – Timişorean, provine dintr-o familie greco-catolică, ceea ce este foarte important, fiindcă greco-catolicii ăştia sunt întotdeauna mai corecţi şi laborioşi (ora et labora) decât noi, ăştia, ortodocşii ( „Ce-a da Domnu’”). A terminat facultatea de drept la Bucureşti, apoi s-a întors la Timişoara, unde a devenit procuror la Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog Timişoara. Apoi s-a transferat în Bucureşti la Parchetul General, la biroul procurorului general, rămânând tot în serviciul de cercetare a criminalităţii organizate, ale cărei iţe a început să le dezlege cu ajutorul informaţilor de la SRI şi al Poliţiei. Pe rând, a avut succese în depistarea celor ce se ocupau cu drogurile, cu traficul de persoane, a fost procuror în binecunoscutul dosar Ţigareta. Prin acest caz s-a apropiat, i-a descoperit şi s-a preocupat de cei ce se ocupă ilegal de traficul şi vânzările de armament. Ajuns în această piaţă internaţională a interlopilor veroşi şi fără scrupule, a intrat în cea mai periculoasă junglă a criminalităţii organizate. A fost surprins să afle câţi străini activează în România, ce relaţii şi colaterale au, cât de extinsă şi puternică este reţeaua internaţională a criminalităţii. Prin cercetările făcute, prin informaţiile dobândite, pe dovezi, a ajuns la concluzia că Traian Băsescu este pilonul ei de sprijin în România.
Direcţia de investigare a infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism (D.I.I.C.O.T.). A fost înfiinţată şi organizată, central şi teritorial, în 2003. Imediat s-a sprijinit pe Poliţie şi pe Serviciul Român de Informaţii, s-a conectat la serviciile internaţionale cu acelaşi profil. Acest serviciu a fost subordonat procurorului general Ilie Botoş, iar procurorul Ciprian Nastasiu făcea parte din echipa sa. A continuat investigaţile în dosarul Ţigareta, pentru că în spatele fumului de ţigări se făcea un mare trafic ilegal de arme.
Shimon Naor. Evreu născut în România, devenit între timp cetăţean israelian, un binecunoscut vânzător internaţional de armament, s-a ocupat de traficul şi vânzarea de armament şi în afacerea Ţigareta. A fost depistat, anchetat şi judecat în România. A fost condamnat la câţiva ani de închisoare în 1999. La scurt timp a fost eliberat pe cauţiune şi imediat a şters-o în Israel, unde e bine mersi şi se ocupă în continuare cu traficul de armament. Statul român nu a cerut extrădarea lui, iar statul israelian are grijă de valoroşii săi cetăţeni. Procurorul şi echipa sa de la Poliţie nu fluieră a pagubă, ci a mirare de la ce înălţime a venit eliberarea pe cauţiune a unui criminal internaţional.
ANUL 2004. Alegeri prezidenţiale în România. În cei patru ani ai tandemului antiromânesc Iliescu-Năstase, dintre care ultimul un adevărat campion al corupţiei, românii s-au săturat şi scârbit de corupţia guvernanţilor şi politicienilor din România. Traian Băsescu a profitat din plin de această stare de spirit a cetăţenilor români şi, cu o abilitate diabolică, şi-a dus toată campania de pe poziţia unui viitor preşedinte ce va stăvili prin lege corupţia în ţară. Românii au închis ochii la tot trecutul şi la faptele sale şi l-au ales preşedinte. Odată ales, în beţia succesului, amnezia s-a lăsat peste promisiunile de viitor campion al anticorupţiei, noul preşedinte ocupându-se doar de putere şi avere, acoperindu-şi cu grijă trecutul.
Omar Hayssam. Om de afaceri siriano-român, etalon al corupţiei, căsătorit cu o româncă cu care are şase copii, plus unul de la o metresă a lui. În urma activităţilor sale infracţionale, a adus statului român o pagubă de două milioane de euro într-o singură afacere. Pentru acest motiv, cazul a fost transferat pentru investigaţii şi anchetă la DIICOT, în sarcina procurorului Ciprian Nastasiu şi a echipei sale de investigaţii. Cu migală şi profesionalism, anchetatorii încep să strângă informaţiile necesare procesului. Pe diferite căi, Omar Hayssam aude şi simte că este în colimatorul incoruptibilului procuror şi atunci pune la cale :
Răpirea românilor în Irak. Citind acest volum, rămânem contrariaţi de ceea ce a prezentat mass-media românilor, pe de-o parte, şi de adevărul dezvăluit, pe de altă parte, de procurorul Ciprian Nastasiu şi echipa sa. Pe scurt, Omar Hayssam a pus la cale un plan şi o afacere pe cât de ingenioase, pe atât de diabolice. Planul a fost să sponsorizeze un grup de ziarişti care să viziteze Irakul, Damascul, unde urmau să fie răpiţi de nişte falşi terorişti aranjaţi de el. După răpire, Omar ar fi intervenit ca intermediar, i-ar fi recuperat pe ziarişti, devenind eliberatorul, erou în faţa românilor ! Ar fi câştigat prestanţa ce i-ar fi servit drept scut împotriva celor de la DIICOT. A doua parte era afacerea. Răpitorii trebuiau să se arate duri şi determinaţi la început, dar, odată ce intervenea el, să pară că se înduplecă şi să ceară o sumă substanţială drept răscumpărare. Odată banii primiţi, ei urmau să fie împărţiţi cu Omar, fiindcă era planul lui. Scenariul escrocului internaţional ar fi reuşit dacă nu erau incoruptibilul procuror şi brigada lui, condusă de comisarul Miron, care, intuind imediat planul lui Omar, au cerut arestarea sa preventivă. Fără Omar, a urmat partea dificilă, ziariştii români trebuiau răscumpăraţi cât mai repede, până ce nu apăreau complicaţii din partea răpitorilor, cum se întâmplă în asemenea cazuri.
Falsa celulă de criză a lui Traian Băsescu. În plină isterie creată de mass-media pusă să facă rating cu orice preţ, încep negocierile pentru salvarea nefericiţilor jurnalişti care aveau toată simpatia din partea românilor. Traian Băsescu vrea să strălucească din nou şi înfiinţează de urgenţă o celula de criză antitero, şi iar îi impresionează pe votanţii lui. Ciprian Nastasiu, împreună cu comisarul Miron, pleacă la Damasc pentru informaţii şi investigaţii în timp ce Omar Hayssan este reţinut la Bucureşti. Răpitorii de la Damasc ameninţă cu moartea sau, în fine, anunţă eliberarea ostaticilor în schimbul unei sume ce depăşeşte zece milioane de euro. Se acceptă. Şi acum intervine ceva cu totul incredibil, dar adevărat, o surpriză repugnantă, oribilă. Statul roman acceptă să-i răscumpere pe ziarişti, banii se iau dintr-un fond special al SRI, trec pe la celula de criză şi de acolo ajung la răpitori, care numără cu trei milioane mai puţin ! Pentru cele de mai sus, vă rog să citiţi dumneavoastră capitolul Răscumpărarea şi milioanele dispărute (paginile de la 87 la 91, ediţia apărută la Compania în 2009). Răpiţii sunt primiţi cu emoţie, iar Traian Băsescu nu putea să nu fie acolo, să strălucească, să se spună că lui îi aparţine tot meritul în această grea şi nedreaptă luptă cu terorismul internaţional. După care toate documentele negocierilor şi datele despre sumele jonglate au fost secretizate pentru următorii 50 de ani de către Traian Băsescu. Cifrele date de autori vin din informaţii de la sursele speciale irakiene şi americane. De ce se teme Traian Băsescu de pune adevărul sub lacăt ?
Următorul scenariu. Omar Hayssam este şi el interesant pentru că ne arată cât de coruptă a ajuns societatea românească la toate nivelurile, cum un escroc internaţional a putut cumpăra aproape pe oricine în Bucureşti. Este şi foarte bine scris, din nou recomand volumul. Citindu-l, putem vorbi în cunoştinţa de cauză. Pe scurt, Omar Hayssam se îmbolnăveşte şi suferă în închisoare. Odată ajuns pe mâna doctorilor, din doctor în doctor, cu asistenţă avocăţească tocmai de la New York şi Ierusalim – nu glumesc, citiţi cartea ! –, este eliberat din închisoare. Procurorul nu mai are drept să-l ancheteze, deţinutul fiind grav bolnav, după cum reiese din certificatele medicale, aşa că este creştineşte să-l redăm familiei în aceste clipe grele. Toată lumea este de acord, în afară de incoruptibilii de la DIICOT, care cer să nu părăsească ţara pe care Omar o jupoaie atât de mult, să fie ţinut sub supravegherea Poliţiei. Omar, cu metresa şi Poliţia după el, pleacă la munte să se refacă şi, surpriză !, aşa, în stare gravă, dispare. I se pierde urma definitiv ! Traian Băsescu face un circ de zile mari, cad demisii la picioarele lui, la insistenţele lui, printre care şi cea a procurorului general Ilie Botoş, cu toate că în acest caz el nu a avut nici o responsabilitate. Traian Băsescu îşi freacă mâinile de bucurie fiindcă îşi aduce o păpuşă-marionetă drept procuror general.
Laura Codruţa Kövesi – tânără, înaltă, muncitoare, şi atât. Era să uit esenţialul: ascultătoare, motiv pentru care Traian Băsescu a fixat-o acolo. Prima ascultare îndeplinită a procuroarei a fost să-l concedieze pe Ciprian Nastasiu din Centrala DIICOT, eliberându-l pe Traian Băsescu de incoruptibilul procuror care-i stătea în coastă. Bine, Codruţa ! O altă ascultare de serviciu a fost sa divorţeze de Eduard Kövesi, care era urmărit pentru furnizarea de informaţii operative unui ofiţer maghiar de informaţii – un divorţ pe care Codruţa l-a acoperit (cu ce altceva decât) cu motive personale.
Omar Hayssam – E bine sănătos, frumos şi rotund la faţă. Între timp, cu ajutorul românilor, care ştim cât de credincioşi şi omenoşi sunt, şi-a dus toată familia cu el, plus copilul metresei, poate şi metresa, dar soţia nu trebuie să ştie asta. De asemenea, nu se ştie nici faptul că, din când în când, mai face câte o vizită în România, din prietenie şi din dragoste faţă de România jupuită şi de el.
Încheierea o iau din volumul celor doi, în care sunt şi alte multe dezvăluiri despre prădarea României sub privirea îngăduitoare a campionului anticorupţie: „Omar a câştigat. Sistemul lui Băsescu a câştigat. România a pierdut!”
https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/pradarea-romaniai-victor-gaetan-si-ciprian-nastasiu
/////////////////////////////////////////////////
(De pupat inca o icoana facatoare de bani si de sarantoci…)Pagina de istorie: Stalin și icoanele ortodoxe în care apare
Bianca Pădurean
În 5 martie 1953 înceta din viață unul dintre cei mai mari criminali din istorie. Iosif Stalin a organizat crime colective a căror grozăvie îl transformă într-un tovarăș demn de dispreț al lui Adolf Hitler sau Mao Tze Dun. Însă, pentru unii ruși, Iosf Stalin rămâne un model demn de admirat, iar în unele biserici ortodoxe au apărut așa-zise icoane care includ și chipul lui Stalin.
Iosif Stalin a fost în tinerețe student la Teologie ortodoxă, apoi, după ce a fost exmaticulat din seminar, s-a transformat într-un gangster sângeros. Ascensiunea comunismului i-a deschis calea spre putere lui Stalin.
În anul 1917, a devenit editorul principalului organ de propagandă al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, ziarul Pravda. Tot în același an, Stalin a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist. Imediat după aceea, a fost numit și comisar politic al Armatei Roșii. S-a remarcat prin cruzime și încăpățânare. Ascensiunea sa a continuat cu intrarea în Guvernul Uniunii Sovietice, în calitate de Comisar al Poporului pentru Afacerile Naționalităților. Din 1922, Iosif Stalin a devenit secretar general al Partidului Comunist.
Brutalitatea sa l-a îngrozit chiar și pe Lenin, care a cerut îndepărtarea gangsterului politic din conducerea partidului bolșevic. Însă Lenin era muribund și nimeni nu îl mai asculta. După moartea lui Lenin, puterea în Rusia sovietică a fost preluată de o troikă, formată din Stalin, Kamenev și Zinoviev. Treptat, Stalin și-a eliminat și ucis toți rivalii politici. În anii care au urmat, Stalin a comis noi grozăvii, printre care Holodomorul, genocidul îndreptat împotriva ucrainienilor. De asemenea, zeci de mii de preoți, călugări și călugărițe au fost uciși fără menajamente sau au fost deportați în lagărele de muncă forțată organizate de comuniști.
Nu doar clericii Bisericii Ortodoxe au fost persecutați, ci și preoți și credincioși catolici, adepți ai iudaismului, islamului sau budismului. Au existat mai multe valuri de teroare ordonante de Stalin, care au decimat inclusiv elita comunistă sau corpul de ofițeri ai Armatei Roșii. În cârdășie cu tovarășul său de drum, Hitler, în Cel de-al Doilea Război Mondial, Stalin a atacat Finlanda, a invadat Polonia și a ocupat Țările Baltice, Basarabia și Bucovina de Nord. Însă rivalitatea dintre cei doi tirani a mascat faptul că Rusia lui Stalin era un stat agresor.
În timpul războiului, Stalin și-a asigurat sprijinul unor episcopi ortodocși colaboraționști. Stalinismul ortodox a provocat o schismă între episcopii ortodocși ruși din interiorul URSS și ierarhii ruși din exil. Iosif Stalin a transformat Biserica Ortodoxă într-o anexă a partidului, iar după război, când a ocupat Europa Centrală și de Est, a decis să transforme bisericile ortodoxe locale în sateliți ai bisericii rusești. Un alt obiectiv a fost distrugerea Bisericii Greco-Catolice din țări precum România sau Ucraina.
Stalin a murit în 1953. Însă sunt ruși care îl consideră drept un model demn de urmat. Printre ei și preoți ortodocși care se autodeclară staliniști. În Moscova au apărut pseudoicoane care îl prezintă pe Stalin binecuvântat de o presupusă sfântă, Matrona, canonizată de fostul patriarh Alexei al II-lea, despre care istoricii cred că a fost general KGB. Alte asemenea reprezentări au fost descoperite la Sankt Petersburg. O altă pseudoicoană, dezavuată de ierarhia ortodoxă, îl reprezintă pe Stalin și pe acoliții săi care ar fi binecuvântați de Fecioara Maria.
Rămâneţi alături de noi la Pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.
Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie
///////////////////////////////////////////////
O civilizație în criză – TV Libertés,
Vincent Held prezintă noua sa carte A Civilization in Crisis. https://www.tvlibertes.com/politique-eco-n-249-loccident-a-lepreuve-de-lintelligence-artificielle…Teme abordate în timpul spectacolului:
Olivier Pichon și Pierre Bergerault îl primesc pe Vincent Held, economist (HEC Lausanne), pentru cartea sa despre revoluția digitală: „O civilizație în criză” (www.reorganizationdumonde.com)
1) De la Big Brother la Big Data – Paul Deheuvels (prefață): „cum poate o societate democratică să coboare în iad” – O descriere a instrumentelor digitale pentru controlul populației – Un nou totalitarism pentru secolul 21 – Despre criza financiară pentru societate revoluție – Inteligență artificială și venit universal – Un potențial de automatizare amețitor – Peste 45% din forța de muncă fiind înlocuită de roboți – Și pe lângă confiscarea economiilor, banii pentru elicopter și sfârșitul numerarului
2) Timpul penuriei – Socul energetic și șoc financiar – Bula americană de gaz de șist – Hidrogenul: o problemă europeană – 5G în discuție – Lipsa de apă: furnizorul Europa va trebui să se limiteze – Companiile mari, Nestlé Coca-Cola manevrând pentru mari profituri cu sprijinul ONG-urilor și ecologiștilor – Fermierii, obiectul tuturor criticilor – Marș către carnea sintetică – Originile anglo-saxone ale veganismului – Spre un stat low-cost, serviciile publice în cauză
3) Când oamenii devin învechiți. Și omul occidental este vinovat – O lume fără muncă și deci suprapopulată – Reducerea populației occidentale care emite mai mult CO2 – Corolarul scăderii populației: feminism – Sfârșitul alocațiilor familiale, avortul, LGBT, sinuciderea asistată, eutanasia, la fel corpus pentru „salvarea planetei” – Egalitatea de gen: noua valoare a economiei globale conform Davos și ONU – Cum Big Data ajută la combaterea sexismului, un instrument represiv formidabil – Inteligența artificială și discriminarea pozitive
Concluzie: continentul care a dat naștere celei mai strălucite civilizații din toate timpurile va fi capabil de o autodistrugere culturală și demografică fără precedent?
https://reorganisationdumonde.com/une-civilisation-en-crise-tv-libertes/
…Teologii și credincioșii erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale; Ce spune Biblia despre transsexualism/transgenderism? Guvernarea totală, bio-puterea, controlul și supravegherea; Acesta este creierul tău. Acesta este creierul tău folosit ca armă; REACTIVITATE VS PROACTIVITATE ÎMPOTRIVA ROBOȚILOR UCIGAȘI; ELON MUSK – PROFETUL CARE STRIGĂ ÎN PUSTIE; Instalarea regimurilor totalitare prin permanentizarea stării de urgență; RĂZBOIUL SECU(LA)RIST împotriva Bisericii; Supravegherea în masă; Elon Musk și 1.000 de experți solicită un moratoriu de 6 luni asupra dezvoltării AI; 8 oameni de știință creștini moderni pe care trebuie să-i cunoști; „Nebunia transgenderilor” seduce adolescentele și face „Daune ireversibile”; În „Susține Biblia căsătoria între persoane de același sex?”, Dr. Preston Sprinkle răspunde la 21 de obiecții cu claritate și compasiune; Pentru creștinii care au atins piatra spirituală: o recenzie a „Deeper” de Dane C. Ortlund; Deeper: Real Change for Real Sinners (Union) ediție Kindle- de Dane C. Ortlund (Autor); Matei 10-22, Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu,……. DOMINIONISMUL-Biserica biruitoare sau Biserica inșelată?Ceea ce spune acest fost preot ortodox aruncă în aer Ortodoxia din România Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5); Vita si mladitele…
////////////////////////////////////////////////
Vita si mladitele
„Eu sunt adevarata Vita, si Tatal Meu este Vierul. Pe orice mladita care este in Mine, si n-aduce rod, El o taie; si pe orice mladita care aduce rod, o curata, ca sa aduca si mai mult rod. Acum voi sunteti curati, din pricina Cuvantului pe care vi l-am spus. Ramaneti in Mine, si Eu voi ramane in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce rod de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi nu puteti aduceti rod, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic. Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard. Daca ramaneti in Mine si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da. Daca aduceti mult rod, prin aceasta Tatal Meu va fi proslavit; si voi veti fi astfel ucenicii Mei.” – Ioan 15:1-8
Sublinierile italice arata ca singur iti poti „taia craca de sub picioare”. Deci, se poate…
Sunt in ultima vreme mai multe voci care incearca sa explice prima parte a versetului 2 zicand ca taierea nu este definitiva, ci ca un fel de tunsoare la varfuri, nu taiere categorica. Si ca aceasta tundere este pentru a revigora mladita. Dar cuvantul spune „o taie”, nu „o tunde”.
Dar aceasta teorie nu sta in picioare din pricina continuarii versetului care explica cum procedeaza Vierul cu mladita care aduce sau inca aduce rod: o curata. Simplu. Deci una e taiata, alta e curatata. Cea care NU ADUCE rod e taiata, cea care ADUCE rod e curatata.
Este vorba despre credincios: „mladita care este in Mine”, spune Domnul Isus. Necredinciosul nu este in Hristos, ci „zace in cel rau”.
Deci poti fi in Hristos si sa n-aduci rod. Observa cum spune: „Pe orice mladita care este in Mine, si n-aduce rod…”
Apoi „…voi nu puteti aduceti rod, daca nu ramaneti in Mine.”
In Hristos, poti aduce rod sau poti sa n-aduci rod. E infricosator! De ce depinde? „Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod;…”
Intelegi? Tu poti ramane in Hristos si totusi sa n-aduci rod, fiindca te departezi, iar inima ti se impietreste. Si asta nu dintr-odata, ci treptat. Iar Domnul nu te leapada inca. El insista, te cauta, te cheama, bate la usa, iti da dovezi peste dovezi ca te iubeste, ca te vrea, ca esti copilul lui chiar daca ai cazut sau ai alunecat, ca El nu vrea sa renunte la tine etc. Tu esti inca in El dar nu vei mai aduce rod. Rod vei aduce doar daca si El e in tine. Dar Duhul Lui intristat de pacatul tau se stinge cand tu starui in acel pacat, iar El nu mai e in tine, si tu nu mai aduci rod. Esti pe marginea prapastiei si in punctul in care aproape ca ti-ai pierdut mantuirea. Daca nu te intorci, poti muri in pacatul tau, poate veni rapirea si tu vei ramanea jos, poti imbatrani in pacat si nelegiuire. Mantuirea? Da, se poate pierde. Depinde DOAR de tine.
Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard. Despre ce foc crezi ca e vorba aici? Te arunca Domnul intr-un foc fizic tu fiind in viata? Sau crezi ca e vreun foc metaforic!
Sa fim seriosi. Nu rastalmaci Scriptura. Este vorba despre focul cel vesnic.
Doamne, tine-ma Tu si pedepseste-ma aici oricand e nevoie ca sa-mi scoti sufletul din groapa pieirii, sa ma abati de la rau, sa ma dezlipesti de nebunie, sa ma scapi de iad, sa ma faci in stare sa Te iubesc pe Tine mai mult decat pe mine si pe oricine si orice altceva! Amin!
Indura-Te de noi, Doamne Isuse!
https://doua2vieti.wordpress.com/mantuirea/ioan/vita-si-mladitele/
/////////////////////////////////////////////
„Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5)
Doi băieţi se foloseau de un pom fructifer ca să coboare pe fereastra dormitorului lor, aflat la etajul al doilea al casei, pentru a merge la ştrand fără permisiunea părinţilor. Într-o zi, ei l-au auzit pe tatăl lor spunând că avea de gând să taie pomul respectiv, pentru că era uscat. Temându-se că aveau să-şi piardă singura cale de evadare, s-au dus la magazin şi au cumpărat mere artificiale, pe care le-au legat de ramurile pomului uscat. A doua zi dimineaţa, tatăl a rămas uimit când a văzut că, peste noapte, în pom crescuseră mere, mai ales că acela era un păr!
Citeşte Ioan 15,1-5 şi răspunde la următoarele întrebări:
Ioan, 15
1 Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
2 Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai multă rod.
3 Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului, pe care vi l-am spus.
4 Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.
5 Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
- Isus a declarat că El este adevărata viţă. De ce crezi că a subliniat „adevărata” viţă? (Vezi şi Matei 24,24.)
Matei, 24
24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
- Conform celor scrise în Ioan 15,5, ce spune Isus că suntem noi? Ce înseamnă lucrul acesta la nivel practic, adică ce ne spune în legătură cu modul în care ar trebui să trăim?
Ioan, 15
5 Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Versetul 4 arată că o mlădiţă nu poate face roade dacă nu este legată de viţă. Acesta este un aspect esenţial, pe care nu ar trebui să-l pierdem din vedere.
Imaginează-ţi o ramură care a căzut dintr-un măr. Să presupunem că aceasta avea deja pe ea câteva mere aproape ajunse la maturitate. Ce se va întâmpla în curând cu ramura? Dar cu merele? Ar schimba cu ceva situaţia, dacă am picta merele cu vopsea roşu aprins? Să presupunem că am uda pământul din jurul ei sau chiar i-am pune o soluţie fertilizatoare. Ar face ramura şi alte mere, dacă i-am înfige codiţa în pământ? Şi atunci, de ce legătura cu trunchiul (cu viţa) este esenţială pentru ramură (mlădiţă)?
Tu cum rămâi în Isus? Ce înseamnă aceasta? Ce ar trebui să schimbi în viaţa ta, pentru a face din aceasta o experienţă zilnică? Ce practici şi ce obiceiuri pe care le cultivi în prezent fac astfel încât rămânerea ta în El să fie mai dificilă?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
https://studiu-biblic.ro/studiu-majori/2009/12/28/despartiti-de-mine-nu-puteti-face-nimic-ioan-155.html
//////////////////////////////////////////////////
Ceea ce spune acest fost preot ortodox aruncă în aer Ortodoxia din România
//////////////////////////////////////////////
DOMINIONISMUL-Biserica biruitoare sau Biserica inșelată?
Dan Bercian
Una dintre învăţăturile care se răspândeşte cu mare viteză în mediul neo-evanghelic este DOMINIONISMUL. Găsiţi pe Internet detalii despre această nouă învăţătură şi nu voi insista asupra ei. Vreau doar să spun că ideea de bază din această învăţătură este că Biserica este chemată să ia, să smulgă din mâna lui Satan, domnia asupra acestei lumi, să facă din această lume un paradis, şi abia când se va întâmpla acest lucru Domnul Isus va reveni ca să ia în stăpânire Pământul şi să domnească 1.000 de ani. Pentru a realiza acest obiectiv Biserica trebuie să recucerească 7 munţi pe care i-a pierdut în timp: educaţia, familia, religia, sistemul de guvernare, media, distracţia şi afacerile. Se insistă asupra afacerilor pentru că, se spune: nu poţi face nimic fără bani, banii fiind principalul mijloc de influenţă. Suntem chemaţi, cu mic cu mare, să luptăm cu abnegaţie pentru realizarea acestui obiectiv, făcând posibilă, în acest fel, revenirea Domnului Isus Hristos.
Deşi haina în care este îmbrăcată această teorie este strălucitoare şi seducătoare, nu puţini salutând-o şi îmbrăţişând-o cu mare entuziasm şi în România, ea nu este decât o altă amăgire şi un alt mijloc de înşelare. Strălucirea învăţăturii şi tentaţia acceptării ei vine din faptul că sună frumos ca Biserica să militeze pentru a pune stăpânire pe Pământ, să-l cureţe de orice rău şi, în felul acesta, să-L determine pe Domnul Isus să se reîntoarcă în vederea domniei de 1.000 de ani. Sună frumos dar nu găsim nicăieri în Scripturi o astfel de promisiune sau de chemare pentru Biserică. Ea vine din sincretismul religiei New Age şi din formula popularizată de editorii Jurnalului New Age din SUA: “precum sus aşa si jos; precum jos aşa şi sus, această maximă implică faptul că Dumnezeu transcendent dincolo de universul fizic și Dumnezeul imanent din noi înşine sunt una.” Iar „creştinii” ce au lansat această iniţiativă, conformându-se planurilor New Age, şi care au stat la baza noii învăţături nu au descoperit-o în Scripturi ci pretind că au primit-o prin revelaţie de la Dumnezeu.
Nu intenţionez să fac o analiză în detaliu în legătură cu ceea ce învaţă dominionismul, ar lua prea mult timp şi spaţiu, ci voi atinge doar câteva aspecte, suficiente cred eu, pentru a dovedi nu doar falsitatea acestei doctrine cât, mai ales, pericolul imens ce îl reprezintă.
Domnul Isus Hristos şi apoi sfinţii Săi apostoli au avertizat mereu poporul lui Dumnezeu să caute să fie gata în orice moment, în orice clipă, pentru că revenirea Domnului Isus se va petrece pe neaşteptate, pe nepregătite şi că aceasta va fi o surpriză pentru cei mai mulţi. Considerăm că este suficient să cităm, spre edificare, doar un pasaj. Matei 24: 24 „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. 25 Iată, că v-am spus mai dinainte. 26 Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie” să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în odăiţe ascunse” să nu credeţi. 27 Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. 28 Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29 Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” 30 Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. 31 El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. 32 De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape. 33 Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
34 Adevărat vă spun că, nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35 Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.
38 În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, 39 şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. 40 Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. 41 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată.
42 Vegheaţi, deci, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. 43 Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 44 De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”
Orice explicaţii ar încerca să dea susţinătorii dominionismului acestui pasaj biblic, sau altora asemenea, lucrurile sunt clare: revenirea Domnului Isus va avea loc ca o surpriză. Apostolii Pavel, Petru şi Ioan folosesc, în legătură cu revenirea Domnului Isus, expresia „ca un hoţ”.
1 Tesaloniceni 5:2 „Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.”
2 Petru 3:10 „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”
Apocalipsa 16:15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”
Pentru că Domnul Isus va reveni „ca un hoţ”, adică pe neaşteptate, ca o surpriză, într-un ceas la care omul nu se gândeşte, ucenicii Lui sunt îndemnaţi mereu să vegheze. Veghea, în sensul de a fi oricând gata să ne întâlnim cu Domnul Isus, este o cerinţă care se repetă insistent pe tot parcursul Noului Testament. 1 Tesaloniceni 5:6 „De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.”
Veghea trebuie să crească în intensitate pe măsură ce omul lui Dumnezeu observă că sunt indicii ale revenirii Domnului Isus. Iar aceste indicii nu sunt ca urmare a pocăinţei omenirii întregi şi prin supunerea ei faţă de Dumnezeu ci tocmai contrariul, înmulţirea fărădelegii şi ajungerea păcatului la culme. Dumnezeu nu îi va lumina pe păcătoşii care I se împotrivesc ci îi va orbi efectiv, spiritual vorbind, ca să fie pedepsiţi: 2 Tesaloniceni 2:1 „Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, 4 potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.
5 Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? 6 Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. 7 Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. 8 Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: 12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.”
Sfântul apostol Pavel nu vorbeşte despre un moment când Biserica va supune tot pământul şi-l va aduce la ascultare de Dumnezeu ci de un moment când va fi chiar o lepădare de credinţă! El spune lămurit că Domnul Isus Hristos atunci va reveni! Nu doar că omenirea întreagă nu se va supune lui Dumnezeu ci chiar Biserica va apostazia şi se va lepăda de Domnul Isus Hristos, lucru care începe să se întâmple şi lepădarea de credinţă este tot mai evidentă cu fiecare zi care trece. Acestea sunt semnele care arată că Domnul Isus este gata să revină şi dezacordul cu ceea ce susţin adepţii dominionismului este evident.
Biblia stă categoric împotriva dominionismului. Un pasaj clar în acest sens (alături de multe altele) este 2 Timotei 3: 1 „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, 3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, 4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; 5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Este evident că vremurile de dinaintea revenirii Domnului Isus nu vor fi vremuri de pocăinţă ci de răzvrătire faţă de Dumnezeu, chiar şi a celor din Biserică. O altă traducere a cuvintelor „să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele” este: „să ştii că zilele din urmă vor fi zile cumplite”. Dacă unul dintre cei şapte munţi ce trebuie cuceriţi, şi care ar părea că este cel mai uşor de cucerit, este familia, atunci iată ce spune Biblia în această privinţă (Marcu 13): 8 „Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor. 9 Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să le slujiţi de mărturie. 10 Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor.11 Când vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12 Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî. 13 Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit.” Domnul Isus spunea că până şi părinţii credincioşi (unii din ei) vor fi nu doar prigoniţi dar chiar şi omorâţi de copiii sau rudele lor. Dacă nici familiile credincioşilor nu vor fi în totalitate supuse lui Dumnezeu cum stau lucrurile cu afacerile, distracţia, religia, educaţia, guvernele?
Deci pericolul din învăţăturile dominionismului este că îi face pe creştini să aibă aşteptări înşelătoare, altfel şi în alte condiţii decât învăţa Domnul Isus şi apostolii Săi. Le dă speranţe false şi le canalizează atenţia şi eforturile pe o direcţie ce pare bună dar care este greşită. Ei vor accepta lucrări şi implicări care îi vor demobiliza în adevăratele lucrări şi aşteptări în care ar trebui să se găsească în vremurile din urmă şi, la vremea revenirii Domnului Isus, vor fi total nepregătiţi. Pentru ei Domnul Isus va reveni prea devreme!
Aşa cum spuneam şi în România sunt tot mai mulţi care susţin dominionismul şi învăţăturile de acest fel vin, în special, din influenţele pe care Noua Reformă Apostolică le aduce prin cei ce agreează cu această mişcare. Din nefericire mulţi tineri astăzi sunt atinşi şi atraşi spre aceste învăţături prin emisiuni TV dar şi prin conferinţe creştine. Unul dintre susţinătorii şi promotorii domnionismului în România este şi Lucian Oniga de la Bistriţa şi conferinţele Peniel, conferinţe cu mare impact în rândul tinerilor evanghelici din România. În link-ul de mai jos Lucian Oniga face elogiu acestei mişcări chiar în biserică. https://www.youtube.com/watch?time_continue=104&v=6NxxCBLhW_4
Dumnezeu nu ne-a chemat să-I supunem nimic, în afara propriei noastre fiinţe. Noi nici pe cei din familiile noastre sau pe cei apropiaţi şi pe care îi iubim nu-i putem obliga să se supună lui Hristos. Putem doar să-i îndemnăm şi să ne rugăm ca ei să accepte domnia lui Hristos în viaţa lor. Dumnezeu aşteaptă ca fiecare în parte să se supună Lui şi are de-a face cu fiecare dintre noi, personal. Împăratul Contantin, atunci când a creştinat cu forţa Imperiul, nu a făcut decât să slăbească Biserica, prin aducerea înăuntru a profitorilor şi a celor convertiţi doar la suprafaţă şi nu în adâncul inimilor lor, de frica oamenilor şi nu de frica sau dragostea lui Dumnezeu. Mai târziu Biserica Catolică a vrut să-i supună pe toţi, cu forţa, iar pe cei nu au vrut să se supună (în felul înţeles de Biserica Catolică) i-au dat pradă flăcărilor şi torturii. Martori în acest sens sunt Cruciadele, Inchiziţia, martirii Scoţiei din jurul anilor 1550 şi alţii. Să pregătească Dominionismul o altă formă totalitară de supunere şi acceptare? Să aibă ceva de-a face cu globalismul, cu noua ordine economică, cu o nouă formă de marxism – „fericirea” impusă cu forţa tuturor? Toate acestea au fost prezentate şi sunt prezentate într-un limbaj seducător, cu promisiuni de mai bine, sâsâit, dar ademenitor şi distrugător, ca în Eden.
Susţinătorii dominionismului spun că Biserica a dat înapoi, pierzând cei 7 munţi şi influenţa ei asupra lumii, şi trebuie ca ea să se mobilizeze recucerind acele teritorii pierdute. Nimic mai fals. Biserica a dat înapoi nu pentru că a pierdut cultura şi distracţiile sau finanţele; ea dat înapoi atunci când şi-a pierdut puritatea prin păcat şi amestec cu lumea şi prin idolatria adusă în mijlocul ei, cel mai mare idol fiind Banul – Mamona, pierzând influenţa binefăcătoare a Duhului Sfânt. Nu cu Mamona (cu banul) se rezolvă problemele lumii (ce înşelare!) ci prin acţiunea binecuvânată a Duhului Sfânt şi a oamenilor puşi total deoparte pentru Dumnezeu.
Creştinii (cei adevăraţi) nu au fost niciodată majoritari în lume şi nici nu vor fi. Şi clar este, după mărturia Scripturii, că nu vor stăpâni finanţele lumii. Au fost perioade minunate de treziri la nivelul unor ţări sau comunităţi dar creştinii, aproape tot timpul, au fost în minoritate şi au fost persecutaţi. Domnul Isus ne-a avertizat în legătură cu lucrul acesta, ca să nu avem surprize atunci când cei mulţi se vor ridica împotriva noastră cu ură. Chemarea noastră, aşa cum mărturiseşte Duhul Sfânt prin Scripturi, nu este să aducem tot Pământul la ascultare de El ci să fim o lumină în întunericul care se face tot mai gros, al păcatului şi înstrăinării de Dumnezeu, şi sare pentru o lume care va fi tot mai fără gust şi mai searbădă, mărturisind fără frică Evanghelia Lui până la marginile pământului. Sfârşitul va veni când Evanghelia lui Isus (nu o invenţie a omului) va fi vestită peste tot, nu când toţi o vor crede şi o vor accepta (Matei 24:14).
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
https://radiounison.ro/dominionismul-biserica-biruitoare-sau-biserica-in%C8%99elata/
//////////////////////////////////////////////
Matei 10-22, Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu,…….
by john Fischer
Matei 10-22, Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 23 Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi în alta! Adevărat vă spun că nu veţi termina de străbătut cetăţile lui Israel înainte să vină Fiul Omului!
Cineva mi-a trimis o predica pe care o oarecare persoana o tinea din acest loc,Matei 10-22, Aceasta persoana presa decite-va ori in vorbirea lui pe aceste cuvinte dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. Ramai stupefiat de ce poate sa spuna. Sunt unii care zmintesc mintile celor increzatori in oameni.Cuvintul acesta de a zminti nu stiu daca mai circula prin vocabularul romanesc.Dar am avut o tangenta cu cineva si des il folosea. L-as inlocui cu a deruta pe cei slabi.Din nou vreau sa spun ca,Fara armonizarea Cuvintului ajungem de a trage concluzii eronate din ceia ce citim.Persoana respectiva este unul din cei care se leaga de cite un verset si o tine asa in continu.Altceva nu stie si nici nu poate aprofunda Cuvintul mai adinc.
El nu sesizeaza ca aceste cuvinte au fost spus de Mintuitorul ucenicilor in mod expres.Citind cu atentie Domnul Isus le spune,Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu,Nu stiu daca putem sa atasam aceste cuvinte in zilele noastre precum Mintuitorul ii atentiona pe ucenici la vremea aceia.Numai prin tarile unde este o alta religie se mai intimpla sa suferi,sa fi urit din pricina ca esti credincios. In tarile desvoltate fiecare is alege credinta(religia) pentruca credinta e una cea pe care o da Dumnezeu ca dar.Si in versetul 23, spune de strabaterea tuturor cetatilor lui Israel apoi v-a veni Fiul omului.Cit de intins ca suprafata era Israel la vremea aceia?Este usor sa aruncam o privire pe harta dela sfirsit ca sa ne putem da seama.Chiar cu piciorul fiind strabatute acele cetati,se termina in timpul vieti lor. Iatane ca suntem dupa peste doua mi de ani si Fiul omului nu a venit inca.
Atunci cum sa intelegem aceste cuvinte ale Domnului Hristos ca sa nu zmintim,derutam si pe altii?E deajuns sa fie cel ce spune astfel de lucruri zmintit. Si asta pentruca nu are calauzirea duhului sfint.Nu poti intelege Cuvintul lui Dumnezeu fara a avea lumina de sus.Apoi nu poti aplica capacitatea mintala, fireasca. Dece? Pentruca nu se poate acomoda cu ce aduce duhul sfint in atentie.Un alt cuvint la care vreau sa ne oprim este acesta: va răbda până la sfârşit La care sfirsit se referea Domnul Isus?Cred si sunt convins ca facea referire la invazia Ierusalimului si darimarea Templului de care Romani.Ucenicii carora Mintuitorul le spune aceste cuvinte nu au ramas pina la sfirsitul lumi daca am lua in consideratie ca Mintuitorul ar fi avut in vedere acel timp.
Cei mai multi incurca perioada de asuprire a poporului Israel cu sfirsitul tuturor lucrurilor.Când vă vor persecuta într-o cetate, să fugiţi în alta! Iata deci, Mintuitorul facea referire la ucenicii lui pe care ii trimetea sa vesteasca imparatia lui Dumnezeu.Asa s-a intimplat cu ei la vremea respectiva.Daca privim in istoria umana vedem ca, evangelia si azi se vesteste si ca cutrerarea cetatilor s-a terminat de mult si nici unul din ucenici nu mai este.Atunci dece mai suntem inca aici pe pamint si inca se mai vesteste evangelia?.Dece? Pentruca Cuvintul ne arata ca trebuie sa se implineasca numarul celor alesi.Dumnezeu avea in vedere sa mintuiasca si din generatile care urmau sa vina dealungul istoriei umane.Azi mai e persecutie asa cum am spus ? Nu in tarile desvoltate, civilizate.Cei ce vestesc evangelia is pregatesc tema din fotoli confortabile.Unde e persecutia ca sa aplicam acest verset?Ramine sa intelegem ca, Domnul Isus avea in vedere pe ucenicii Lui.
Te duci stai frumos pe banca in adunare si pleci acasa si nimeni nu te intreaba unde ai fost si dece ai fost acolo.Putem noi deci sa aplicam aceste versete in zilele noastre la modul literal? Negresit ca nu.Din nou sa ne intoarcem putin inapoi la aceste cuvinte,va răbda până la sfârşit. Sa punem aceste cuvinte supt o alta forma. A rabda pina la sfirsit, este = cu a birui.A iesi biruitor in lupta in care te-ai angajat.In definitiv, viata celui rascumparat este o lupta continua.Si pentruca el este rascumparat are si puterea de a iesi biruitor.Atentie numai daca esti al Domnului Hristos vei putea sa iesi biruitor in lupta impotriva pacatului.Aceasta e lupta celui rascumparat.Si ca sa vedem ca cel rascumparat este biruitor citim in,Romani 8-37,Totuş în toate aceste lucruri noi sîntem mai mult decît biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Pe cel pe care Domnul Isus l-a adus la vita, l-a scos desupt puterea celui rau ii si da putere sa biruiasca, sa rabde pina la sfirsit.
Acest sfirsit al celui rascumparat se gaseste la sfirsitul tuturor lucrurilor care este aproape. S-au tot sfirsit este cind te cheama Domnul la El.Este un cu totul alt sfirsit de care vorbea Mintuitorul ucenicilor Lui.Cuvintul ne arata in acest verset din Romani, sîntem mai mult decît biruitori, Cu alte cuvinte rabdarea, s-au biruinta este in Domnul Hristos.Cum si cu ce vom putea sa biruim? Cu puterile noastre? Asa sugereaza acestia care incurca intelegerea Cuvintului.Daca suntem sinceri cu noi insine, care dintre naoi am putea sa rabdam, sa biruim fara a primi ajutor de sus.In general acestia care propaga o astfel de invatatura sunt ei isuisi falimentari.Domul Isus spune,Ioan 15-5,…..căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.Respectivul in cauza uita ca, Cei rascumparati sunt copii ai lui Dumnezeu.
El pune aceasta sperietoare pe capul celor care fregventeaza Adunarea.Pentru el toti care vin acolo si stau pe cite un scaun sunt Crestini. Poate se vor gasi si uni dintre acestia care nu vor fi de acord, dar e treaba lor.Eu stiu ca,Domnul Isus nu a platit pretul rascumparari pentru cei pe care ii mintuieste in zadar.Si ca atunci cind v-a veni ,v-a veni sa ia pe cei rascumparati ai Lui.Nu a lasat la discretia celui rau pe cei rascumparati ai Lui.Copii lui Dumnezeu sunt echipati cu tot ce le este necesar ca sa rabde, sa indure, Sa iasa biruitori, pina la venirea Mintuitorului.Acesta care propaga aceasta ideeie nu stie ce inseamna sa fi copil al lui Dumnezeu. Ca esti supt protectia Lui Dumnezeu.
John Balarie
Los Angeles California.
Matei 10-22, Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu,…….
///////////////////////////////////////////
Deeper: Real Change for Real Sinners (Union) ediție Kindle
de Dane C. Ortlund (Autor)
Descrierea cărții
„Creșteți în harul și cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.” — 2 Petru 3:18
Cum cresc creștinii? Puțini pun la îndoială chemarea Bibliei de a crește în evlavie, dar răspunsul la modul exact în care se întâmplă acest lucru este adesea evaziv.
În această carte, Dane Ortlund îi îndreaptă pe credincioși la Hristos, susținând că sfințirea nu are loc făcând mai mult sau devenind mai bun, ci aprofundând în minunatele adevăruri ale Evangheliei care i-au cuprins atunci când au fost uniți pentru prima dată cu El.
Bazându-se pe înțelepciunea figurilor din istoria bisericii, Ortlund încurajează cititorii să-și fixeze privirea asupra lui Isus în lupta împotriva păcatului, aruncându-se asupra harului Său și trăind identitatea lor invincibilă în Hristos. Deeper: Schimbarea reală pentru păcătoșii adevărați
În această carte, Dane Ortlund îi îndreaptă pe credincioși la Hristos, susținând că sfințirea nu are loc făcând mai mult sau devenind mai bun, ci aprofundând în minunatele adevăruri ale Evangheliei care i-au cuprins atunci când au fost uniți pentru prima dată cu El. Bazându-se pe înțelepciunea figurilor din istoria bisericii, Ortlund încurajează cititorii să-și fixeze privirea asupra lui Isus în lupta împotriva păcatului, aruncându-se asupra harului Său și trăind identitatea lor invincibilă în Hristos.
Dane Ortlund
Dane C. Ortlund (doctorat, Colegiul Wheaton) servește ca pastor principal al Bisericii Presbiteriane Naperville din Naperville, Illinois. El este autorul cărții Gentle and Lowly: The Heart of Christ for Sinners and Sufferers și Deeper: Real Change for Real Sinners . Dane și soția lui, Stacey, au cinci copii.
’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’’////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Pentru creștinii care au atins piatra spirituală: o recenzie a „Deeper” de Dane C. Ortlund
MARK LEGG
Toți cei care citesc această recenzie sunt păcătoși. Si eu sunt.
Și dacă acel păcat te-a prins, dacă te trezești blocat sau te-ai rătăcit de pe cale, citește Deeper: Real Change for Real Sinners .
Dane. C. Ortlund ne dă lopata să săpăm atunci când ne-am lovit de piatra de bază în viața noastră spirituală. Această carte este pentru noul adept încântat să crească, dar care nu este sigur de unde să înceapă, pentru preotul obosit care își caută pasiunea spirituală pierdută, pentru mama încărcată care caută sprijin și pentru orice alt credincios care se simte prins în bucla păcatului .
Ce este această lopată cu care săpăm mai adânc?
Evanghelia. Veștile bune.
De fapt, Isus ține lopata și face toate săpăturile, noi pur și simplu ne scăpăm din calea lui — și ne uităm; privind blândul, smeritul și atotputernicul păstor al gloriei infinite care face lucrarea pentru noi în viața noastră spirituală.
Depășirea apatiei cu Evanghelia
Am fost un urmaș al lui Isus practic toată viața mea. Învechirea se instalează cu ușurință peste credință, iar apatia își poate atenua spiritualitatea
viața (în acest sens, eu sunt „șeful dintre ei”). Acestea sunt greu de depășit. De fapt, uneori se simte imposibil. Această carte mă ajută să scapi de oboseală și apatie. Te poate ajuta și pe tine.
Cum?
Dumnezeu l-a înzestrat în mod unic pe Ortlund să scrie simplu, dar substanțial. Proza lui ne atinge viețile cu analogii eficiente și un limbaj ușor de înțeles. El nu compromite profunzimea adevărului pe care îl comunică. Deeper este simplist, dar elocvent.
La sfârșitul zilei, ceea ce face această carte excepțională este modul în care Ortlund își scoate scrisul din calea veștii bune a lui Isus.
În final, el scrie: „Nu am nouă lucruri de spus [în nouă capitole]. Am un lucru de spus. Privește la Hristos.”
El despachetează scripturile și atrage din mari scriitori creștini din tradițiile creștine. Toate acestea indică acel mesaj: „Uită-te la Hristos”. Privește cu adevărat la el.
Arătând înapoi spre Isus
El vorbește despre mărturisirea cinstită, despre modul în care justificarea alimentează sfințirea noastră, despre dragostea duioasă a lui Isus, despre cum Dumnezeu folosește durerea pentru a ne falsifica și că Biblia este ca oxigenul. Deeper nu este, totuși, o listă de lucruri de „făcut”. Nu există un program în doisprezece pași aici. Există doar indicii către Isus și lucrarea sa încheiată pentru a ne informa creșterea spirituală.
Ortlund atrage cititorul mai aproape de Isus. Pagina după pagină indică înapoi la harul lui Isus. În același mod în care a atins cititorii din Gentle and Lowly, Ortlund oferă din nou o încurajare ascuțită, dar blândă pentru viața noastră creștină. Dacă orice carte din afara Bibliei ar trebui să completeze devotamentul nostru personal, aș recomanda-o pe aceasta.
Evanghelia dă o lovitură de moarte mândriei și neprihănirii noastre și descoperă păcatul pentru răutate. Ortlund nu împiedică Cuvântul care străpunge „articulațiile și măduva”, ci îl reflectă într-un mod care m-a făcut să vreau să recitesc Deeper imediat ( Evrei 4:12 ).
Această carte oferă un izvor răcoritor pentru creștinii uzați, care se simt blocați; acei credincioși care sunt „săraci cu duhul” dar care se luptă să-și găsească locul în „împărăția cerurilor” ( Matei 5:3 ).
Dacă sună ca tine sau cu cineva pe care îl cunoști, te-aș încuraja să alegi Deeper, astfel încât Ortland să te poată îndruma înapoi la mesajul lui Isus.
/////////////////////////////////////////////
În „Susține Biblia căsătoria între persoane de același sex?”, Dr. Preston Sprinkle răspunde la 21 de obiecții cu claritate și compasiune
Preston Sprinkle, dr., nu se aștepta să devină un „expert” în etica sexuală, mai ales în cele mai controversate domenii, așa cum discută cu dr. Mark Turman la The Denison Forum Podcast . Cu toate acestea, vocea lui ia tonul de claritate și compasiune al lui Hristos, trecând prin zgomotul războiului cultural.
Lucrările sale, cu titluri precum Oameni de iubit : De ce homosexualitatea nu este doar o problemă , Nonviolența : Calea revoluționară a lui Isus , Trăirea într-o lume gri și Harul scandalos , ar putea sugera pe cineva care primește inima lui Isus pentru cei pierduți sau, dintr-o altă perspectivă, cineva care ar putea fi periculos de aproape de a sacrifica ortodoxia biblică pentru afirmarea iubirii.
Dar de-a lungul slujirii sale, Dr. Sprinkle susține interpretarea istorică a Cuvântului etern al lui Dumnezeu.
Gândind cu bunăvoință
Susține Biblia căsătoria între persoane de același sex, Dr. Preston SprinkleDr. Sprinkle face actul de a gândi cu bunăvoință mai bine decât aproape orice autor pe care l-am citit. Este clar și concis în problemele confuze și iubitor și plin de compasiune în privința celor controversate. Ultima sa carte, Does the Bible Support Same-Sex Marriage? , nu face excepție. Este nevoie de o abordare unică, răspunzând celor douăzeci și una dintre cele mai comune obiecții la interpretarea ortodoxă a căsătoriei.
În calitate de vorbitor frecvent despre sexualitate, dr. Sprinkle a acumulat cele mai presante întrebări din public și conversații cu prietenii și cunoscuții săi care nu sunt de acord. În calitate de savant, el insistă asupra celor mai academice obiecții într-un mod care face accesibile dezbaterile despre traducerea punctelor mai fine ale cuvintelor grecești. Un adevărat miracol.
Cum să nu fii de acord
Înainte de a despacheta cele douăzeci și una de conversații, el prezintă câteva puncte de plecare fundamentale. Capitolul de fundație merită prețul de intrare. Dr. Sprinkle dezvăluie cum să purtați o conversație înălțătoare și benefică asupra unei poziții controversate și în dezacord.
În șapte pași, sfaturile Dr. Sprinkle pentru conversații dificile ar putea acoperi totul, de la politică la religie în general. Este indispensabil pentru întrebările despre căsătoria homosexuală:
„Fii dispus să-ți regândești punctul de vedere.
Fii o persoană cu adevărat curioasă.
Fii un bun ascultator.
Pune întrebări bune, sincere.
Găsiți un punct de acord.
Înțelegeți puterea apartenenței.
Nu fi prea încrezător.
Produsul final al Bibliei sprijină căsătoria între persoane de același sex? demonstrează cât de îndeaproape își urmează Dr. Sprinkle propriile reguli. Nu își înjosește adversarii și nici nu înființează bărbați de paie. El prezintă argumente puternice și inteligente ale creștinilor care susțin căsătoria homosexuală. Și, în fiecare caz, le demontează cu putere și smerenie.
Susține Biblia căsătoria între persoane de același sex?
În următorul capitol fundamental, Dr. Sprinkle conturează viziunea istorică de bază (tradițională) a căsătoriei. El oferă scopurile biblice ale căsătoriei, expunând pasaje despre uniunea conjugală, trecând prin câteva întrebări dificile despre procreare, scopul sexului și baza teologică a căsătoriei.
După ce se pune bazele, fiecare capitol poate fi citit pe cont propriu. Dacă îl citești până la capăt, nu abordează doar provocările majore la adresa poziției biblice privind uniunile gay; de asemenea, ajută la confirmarea planului lui Dumnezeu pentru căsătorie. Susține Biblia căsătoria între persoane de același sex? răspunde obiecțiilor, dar, făcând acest lucru, susține învățăturile Bibliei despre căsătorie mai bine decât aproape orice altă carte despre acest subiect.
Conversația a patra, „Paul nu vorbea despre relații consensuale între persoane de același sex”, a fost poate cel mai lămuritor dintre capitole. Nu putem fi cu toții savanți greci și teologi din Noul Testament, dar obiecția este poate cea mai puternică împotriva poziției biblice și are nevoie de o considerație adecvată. Dr. Sprinkle răspunde excelent, menținând din nou nucleul academic fără jargon.
În timp ce unii care dețin poziția istorică alături de Dr. Sprinkle ar putea să nu fie de acord cu el pe puncte mai fine, scrierile de bază ale Dr. Sprinkle sunt iluminatoare pentru toți cei interesați de subiect.
În final, dr. Sprinkle mărește și solidifică poziția istorică: căsătoria este între un bărbat și o femeie. Ca în toate lucrările Dr. Sprinkle, adevărul este proclamat și dragostea este menținută.
Citate notabile
„Pentru a crede în căsătoria între persoane de același sex, trebuie să înțelegi că căsătoria este ceva ca o uniune pe viață între doi oameni consimțiți. Conform viziunii tradiționale, în timp ce căsătoria este mult mai mult decât diferența de sex, ea implică nu mai puțin decât diferența de sex. Mai simplu spus, diferența de sex este o parte intrinsecă a ceea ce este căsătoria.”
” Geneza 2:18 și 20 o descriu pe Eva ca fiind un „ajutor potrivit” pentru Adam. Este greu de înțeles în engleză, dar cuvântul ebraic pentru „potrivit” ( kenegdo ) exprimă atât asemănarea, cât și diferența. Kenegdo este o combinație de două cuvinte ebraice: ke , care înseamnă „ca,” sau „ca,” sau „asemănător” și neged , care înseamnă ceva de genul „opus”, „în fața” sau „împotrivă”. Combinația ambelor cuvinte ( ke + neged = kenegdo ) surprinde asemănarea Evei cu Adam și diferența ei.”
„Pentru Isus, pasajul Genezei nu este doar începutul unei povești care poate fi schimbată; mai degrabă este modelul pe baza căruia ar trebui măsurate toate celelalte practici.”
„De asemenea, este inutil să spunem lucruri precum: „Viziunea tradițională despre căsătorie îi împiedică pe homosexuali să se căsătorească” (deoarece viziunea tradițională se bazează pe diferența biologică de sex, nu pe atracția sexuală) sau „Viziunea tradițională vrea doar ca homosexualii să fie singuratic’ (din moment ce căsătoria nu este soluția biblică la singurătate).”
„Contextele diverse din punct de vedere etnic și confesional ne ajută adesea să ne verificăm părtinirile și ne determină să citim textul cu mai multă sensibilitate.”
https://www-denisonforum-org.translate.goog/book-reviews/does-the-bible-support-same-sex-marriage-preston-sprinkle/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
//////////////////////////////////////////
„Nebunia transgenderilor” seduce adolescentele și face „Daune ireversibile”
MARK LEGG
Adolescenții și fetele trec fiecare prin etape de creștere. Fetele se confruntă adesea cu tulburări emoționale, disconfort de la pubertate, tulburări legate de imaginea corpului și anxietate socială în anii adolescenței. Rețelele sociale fac acest lucru mult mai rău; depresia și anxietatea afectează un număr mai mare de adolescenți în fiecare an .
Când fetele sunt izolate și se simt pierdute în frământările din gimnaziu și liceu, s-ar putea să se agațe de orice promite o evadare.
Profesorii activiști din școlile elementare, medii și liceale sărbătoresc și stimulează sexualitatea LGBTQ. Emisiunile TV, filmele, rețelele de socializare, profesorii, terapeuții, politicienii și internetul par să laude transgenderismul. Cu atât de multe fete adolescente care caută acceptare și răgaz, este de mirare că se îndreaptă spre a-și pune la îndoială sexualitatea și genul?
Cultura noastră face ca disconfortul corporal și rușinea fetelor să sugereze o altă credință: „Nu sunt femeie”.
Numărul elevilor cu disforie de gen în liceu a crescut cu o mie la sută într-un deceniu. În Marea Britanie, era de patru mii la sută. Acum, aproximativ 1,5% dintre adolescenții din SUA se identifică drept transgender.
Abigail Shrier studiază explozia de fete care pretind că sunt transgender în Irreversible Damage: The Transgender Craze Seducing Our Daughters . Jurnalistă seculară, ea dezvăluie ororile ideologiei transgender care pradă fetițelor tinere. Ea descoperă efectele de durată ale operațiunilor transgender, dezvăluind o lume a ipocriziei, ignoranței intenționate, înșelăciunii trezite și, în cele din urmă, daune ireversibile aduse zeci de mii de fete.
De ce mai multe fete adolescente devin transgender?
Shrier subliniază fenomenul de contagiune între egali. Dacă mai mulți adolescenți dintr-un grup de prieteni sunt LGBTQ, în special transgender, fetele vor alege mai ușor acel traseu pentru ele. Conform celor mai multe standarde de medicină și psihologie, cum ar fi Asociația Americană de Psihologie, medicii și terapeuții sunt acum instruiți să afirme adolescenții în interpretarea lor transgender a sentimentelor lor.
Shrier scrie: „Terapia afirmativă îi obligă pe terapeuți să susțină o minciună: nu că o adolescentă se simte mai confortabil să se prezinte ca un băiat, ci că ea este de fapt un băiat.” Ei ar putea recomanda să „încercați” un blocant al pubertății sau să folosiți pronumele opus. Medicii promit în mod fals că acestea sunt ușor reversibile dacă adolescentul dorește să se schimbe.
Nu așa funcționează terapia reală; terapia afirmativă este o infecție a ideologiei trezite. Luați în considerare, de exemplu, o persoană care se luptă cu anorexie. Un terapeut nu i-ar încuraja niciodată să se înfometeze și să-și afirme sentimentele că „Da, sunteți supraponderal și trebuie să mai scăpați de câteva kilograme”.
O adolescentă care își pune la îndoială sexul găsește cu ușurință o comunitate online de susținere pe Tumblr, rețelele sociale și YouTube, toate spunându-i că va fi eliberată de suferința ei devenind băiat. Apoi pășește pe pârtia alunecoasă cu profesori, colegi de clasă, medici, terapeuți și probabil părinți, toți încurajându-i decizia.
Cum este tranziția de gen?
Cartea detaliază numeroase interviuri cu fete adolescente transgender și părinții lor, precum și așa-numiții experți, terapeuți și oameni de știință. Shrier explorează cum este procesul de tranziție. Pentru multe fete, când ies și cer să li se spună alt nume cu pronume diferite, primesc laude. Arată diferit pentru fiecare persoană, dar cei care o iau până la capăt vor primi blocanți ai pubertății, apoi vor primi în cele din urmă testosteron.
În acest moment, experiențele fetelor vor varia, dar, în general, se simt mai puternice și mai încrezătoare în testosteron – chiar euforice. De asemenea, devin adesea iritabili, furioși și „cu capul de ceață”. E ca și cum ar deveni o persoană diferită.
Dar, cel puțin, nu mai poate fi ridiculizată și hărțuită pentru fizicul ei mai puțin decât perfect. Odată cu redistribuirea grăsimii corporale și părul facial, va deveni evident că ea face parte din „echipa băieților”. Acesta este doar începutul, iar daunele devin deja semipermanente. Vocea ei va deveni ireversibil mai profundă, de exemplu.
Dacă decide să nu facă operație de top (o mastectomie dublă) sau dorește să se „prezinte” ca un băiat înainte de operația de top, ea va purta un „liant”. Practic sunt corsete care-și turtesc sânii. Dispozitivele pot provoca complicații respiratorii, vânătăi și deteriorarea cuștilor toracice.
Ei pot face apoi o operație de vârf sau chiar mai riscantă și mai periculoasă „chirurgie de jos”. Acestea vin cu efecte secundare și sunt permanente. Operațiile pentru a le inversa nu repară complet ceea ce i s-a făcut corpului. În acest moment, va fi sterilă și nu va avea sâni pentru tot restul vieții.
În ciuda acestui fapt, nu există loc de critică sau prudență în lumea ideologiei LGBTQ. Chiar și medicii revoluționari care fac cercetări asupra transgenderismului sunt mortificați de valul de adolescenți care doresc să facă tranziție. Cu toate acestea, atunci când vreuna dintre ele pune la îndoială validitatea dorințelor acestor fete, Shrier detaliază din interviurile ei că de obicei își pierd slujba sau sunt dezbrăcate de laudele lor.
De ce unii părinți cedează transgenderismului?
O întrebare care apare în toate acestea este: ce fac părinții? Cum ar putea ei să stea deocamdată în timp ce copilul lor face daune ireversibile corpului și psihicului lor?
„Experții” vor șantaja părinții cu amenințarea de sinucidere și autovătămare, spunând: „Dacă nu îi afirmi în mod absolut și imediat, îi expui un risc mai mare de sinucidere”. Shrier scrie că „experții” au „puterea de a dezarma și de a dezactiva judecata părintească”.
Dorind cu disperare să-și ajute copilul prin durerea lor și au promis că afirmarea tranziției lor va ajuta, mulți părinți cedează. Unii părinți chiar încurajează procesul, în detrimentul fiicei lor.
De ce insistă să se țină de armele lor? Shrier sugerează că părinții și medicii care susțin terapia afirmativă au făcut ceva atât de oribil încât nu își pot recunoaște propria nebunie. Făcând asta ar admite că ai făcut ceva rău și rupt dincolo de credință, ceea ce majoritatea oamenilor nu vor face niciodată.
Există un alt motiv pentru care părinții nu o opresc, care este și mai înfricoșător: fetele în tranziție nu au nevoie de aprobarea părinților. Comunitatea online și chiar profesorii treziți își vor afirma identitatea și îi vor ajuta să o ascundă. Shrier detaliază povestea unei fete care era băiat la școală, dar fată seara.
Adulții care au trecut prin operații adesea dublează înapoi și „de-tranziție”. Efectele sunt cicatrici și adesea provoacă resentimente și tristețe nespuse.
Shrier scrie despre realitatea devastatoare: „Se va trezi într-o dimineață fără sâni și fără uter și se va gândi că aveam doar șaisprezece ani atunci. Un copil. De ce nu m-a oprit nimeni? ” Societatea a stabilit deja că majoritatea adolescenților nu sunt apți să decidă dacă ar trebui să se căsătorească, să-și schimbe numele sau chiar să bea alcool. Și totuși, am decis că pot alege o intervenție chirurgicală pentru a-și schimba sexul.
Dacă fiica mea crede că este băiat?
Îi încurajez pe toți cei care au un adolescent care se luptă cu sexualitatea lor sau care sunt expuși la aceasta în școlile lor publice să citească tot Daunele ireversibile . Acestea fiind spuse, iată câteva sugestii pe care Shrier le oferă părinților:
Nu le oferi copiilor un smartphone.
Nu renunța la autoritatea ta ca părinte.
Nu susține ideologia de gen în educația copilului tău.
Reintroduceți intimitatea în casă.
Nu mai patologizați copilăria.
Nu vă fie teamă să recunoașteți: este minunat să fii fată.
Când fetele adolescente sunt cuprinse de tristețe sau izolare, tu, ca părinte, ar trebui să le arăți compasiune și dragoste. Încurajați-i, da, dar și disciplinați-i. Nu le lăsați să vă împingă. Rebeliunea în anii adolescenței este o parte naturală a dezvoltării. Este în regulă dacă există vreun conflict; e normal. Nu-i lăsa pe copiii tăi să te stăpânească, dar poartă și cu ei conversații sincere și pline de compasiune.
Recunoașteți-le sentimentele indiferent de situație și afirmați-le dacă emoțiile lor reflectă realitatea. De exemplu, afirmă-le tristețea când se despart de un iubit. Dar, dacă sentimentele lor se bazează pe minciuni, atunci nu le afirma. Ei caută la tine îndrumare și adevăr (chiar dacă nu ar recunoaște acest lucru într-un milion de ani).
Cum ar trebui să răspundă creștinii la tranziția fetelor adolescente?
Shrier are dreptate când identifică o filozofie la rădăcina endemiei: „Dr. Kaufman [un terapeut de afirmare a genului] părea să introducă o ontologie – una în care ADN-ul cromozomial nu este mai determinant pentru identitate decât sentimentele inefabile ale unui copil de opt ani.”
Ca o notă din nou, Shrier nu pare să fie creștin. Ea pare să creadă că tranziția de gen pentru adulți este adesea un lucru bun. Deci, opera ei nu reflectă în totalitate viziunea tradițională creștină asupra lumii, dar oferă un exemplu de apologetică culturală. Este o lucrare scrisă în baza unor presupuneri seculare care încă oferă un mesaj care subminează ideologia dăunătoare a lumii.
Dumnezeu ne-a creat ca ființe sexuale. Bărbații și femeile împreună reflectă imaginea lui Dumnezeu. Trupul este important, dar Dumnezeu „se uită la inimă”, nu la „înfățișarea exterioară” ( 1 Samuel 16:7 ). Deoarece credințele noastre sunt înrădăcinate în designul lui Dumnezeu, nu trebuie să întărim stereotipurile de gen. Putem îmbrățișa pe deplin „fetele Tom” fără a le nega frumoasa sexualitate creată de Dumnezeu.
Este profund trist că fetele se simt atât de rușinate, anxioase și deprimate în corpul lor încât se simt obligate să facă orice pentru a scăpa de asta. Asta ar trebui să rupă inimile tuturor. Ei sunt victimele standardelor perverse ale rețelelor sociale și ale soluțiilor stricate ale lumii.
Au nevoie de iubirea lui Hristos.
Pentru persoana transgender cu cea mai completă tranziție, Hristos le poate răscumpăra și povestea.
Nimic nu este în afara puterii lui.
https://www-denisonforum-org.translate.goog/current-events/america/the-transgender-craze-seducing-teenage-girls-and-doing-irreversible-damage/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
/////////////////////////////////////////////
8 oameni de știință creștini moderni pe care trebuie să-i cunoști
MARK LEGG
Oamenii de știință se uită la funcționarea interioară a lumii naturale. Sunt cuibăriți în laboratoare înghesuite, meticuloși și neînduplecați, căutând neobosit adevărul cu care să avanseze medicina, inginerie și minunea umană. Ei și-au acumulat, de asemenea, reputația de a fi anti-religioasă, de a susține naturalul în detrimentul supranaturalului, de a-l ciobi pe Dumnezeu cu telescoape și microscoape.
Mișcarea „noului ateu” care ridiculizează credința ca fiind neștiințifică pare să scadă după doar câteva decenii în lumina reflectoarelor. Cea mai tânără generație de americani (Gen. Z) este curioasă despre așa-numita „dezbatere”, deschisă cu încăpățânare către spiritualitate în ciuda eforturilor ateilor. Cu toate acestea, comunitatea științifică pare să rămână un bastion al anti-spiritualității. Proiectul de reconciliere a credinței cu știința continuă cu căldură.
Cu toate acestea, de la nanomaterialele de carbon la găurile negre, de la neurobiologie la fizica experimentală, oamenii de știință de toate felurile au o credință creștină puternică.
Cine sunt acești eroi ai credinței și științei care inspiră o nouă generație de creștini să se implice în frumoasa creație a lui Dumnezeu?
oameni de știință creștini în fizică
Fizicienii studiază lumea fizică cu o precizie de neînchipuit, teoretizând și experimentând pentru a descoperi fapte despre universul creat de Dumnezeu.
Dr. Jing Kong este profesor de inginerie electrică și informatică la MIT, concentrându-și cercetările pe nanotehnologie. Ea a crescut ateu, dar s-a întors să-L urmeze pe Hristos la școala absolventă. „Cercetarea este doar o platformă pentru mine pentru a face lucrarea lui Dumnezeu”, spune ea. „Creația lui, felul în care a făcut această lume, este foarte interesantă. Este uimitor, într-adevăr.” Ea își împărtășește credința studenților și profesorilor, făcându-și misiunea de a răspândi Evanghelia în lumea academică.
Dr. Russell Cowburn este, de asemenea, expert în nanotehnologie și profesor de fizică experimentală la Cambridge. A primit numeroase premii și este membru al Societății Regale. El proclamă despre munca sa în domeniul nanotehnologiei: „Dumnezeu a ajuns acolo primul – natura este plină de nanotehnologie”. Totul, de la cele mai mici molecule la găurile negre supermasive, face parte din „activitatea creatoare a lui Dumnezeu”.
Dr. Decan Daniel Hastings este un fizician american și șeful Departamentului de Aeronautică și Astronautică de la MIT. Are o bursă în Institutul de Științe Aeronautice și Premiul Civil Distinguished al Forțelor Aeriene. El spune: „Există un Dumnezeu care a creat universul și nu este un Dumnezeu impersonal. El s-a declarat ca un Dumnezeu iubitor care caută o relație cu noi.”
Mulți mai mulți din rândurile lor de fizicieni studiază cum acționează realitatea în timp ce dă glorie creatorului legilor care o fac așa.
Oameni de știință creștini în știința medicală
Doi creștini se remarcă în domeniul științei medicale deasupra celorlalți. Unul este un nume cunoscut, iar celălalt este o inspirație pentru tinerii oameni de știință. Ambii au condus cercetări în timpul pandemiei de Covid-19.
Dr. Francis Collins este cel mai cunoscut nume de familie al oamenilor de știință creștini de astăzi. El este medic și doctorat, un om de știință strălucit. A fost directorul Institutului Național de Cercetare a Genomului Uman timp de mulți ani, conducând proiectul care a cartografiat ADN-ul uman. Apoi, a devenit director al Institutului Național de Sănătate în 2009 sub președintele Obama, a continuat sub președinții Trump și Biden și, în cele din urmă, a demisionat în 2021. Președintele Biden a spus despre cariera sa: „Milioane de oameni nu vor ști niciodată că Dr. Collins a salvat viețile lor.” Dr. Collins a fost un fost ateu și a scris The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief în 2006.
El a susținut că genomul uman reflectă scopul lui Dumnezeu și a indicat zonele naturii inexplicabile având în vedere evoluția darwiniană. Într-un interviu, el spune : „Ca om de știință care este și credincios religios, activitățile de cercetare care arată ca știință pot fi considerate, de asemenea, oportunități de închinare.”
Dr. Kizzmekia Corbett a condus echipa de oameni de știință care a dezvoltat vaccinul ARNm, în parteneriat cu Moderna pentru a dezvolta și a asambla vaccinul împotriva Covid-19. Este pasionată de egalitatea de sănătate pentru toți americanii și lucrează pentru a sparge bariera dintre credință și medicină, în special în rândul oamenilor de culoare. Potrivit ei, creștinismul este o parte centrală a succesului ei, spunând: „Cred că aceasta este cea mai importantă parte a poveștii – că oamenii conduc cercetarea”.
Acum deține un post de profesor asistent la Harvard și a primit mai multe distincții pentru munca ei în imunologie. În copilărie, și-a propus să devină prima femeie de culoare care a câștigat Premiul Nobel pentru Medicină.
Un alt creștin deschis studiază cea mai strălucit proiectată și minunat făcută parte din om: creierul.
Dr. William Newsome este profesor de neurobiologie la Stanford. El a condus grupul NIH BRAIN, care a format un plan de cercetare neuroștiințifică din SUA de un deceniu. Este membru al Academiei Naționale de Științe și este un „investigator principal în neuroștiința sistemelor și cognitive”. A primit numeroase distincții, inclusiv „Premiul pentru contribuție științifică distinsă al Asociației Americane de Psihologie”. Cercetările sale i-au ajutat pe psihologi să ajungă la o înțelegere mai profundă a creierului. El spune: „Credința ta ar trebui să fie informată de știință. Nu ar trebui să fie înlocuită de știință. Știința nu poate suporta această greutate.”
Mulți mai mulți oameni de știință studiază să-i ajute pe oameni ca urmare a apelului de a-și iubi aproapele.
Oamenii de știință creștini în apologetică
Apologetica este apărarea rațională a credinței creștine și mulți mari gânditori își transformă strălucirea dată de Dumnezeu pentru a apăra adevărul credinței în Dumnezeu.
Dr. Alister McGrath este un erudit cu un accent unitar pe infirmarea ateismului și sprijinirea compatibilității științei și credinței. Dr. McGrath deține trei diplome de doctorat de la Oxford: biofizică moleculară, istorie intelectuală și teologie. El este profesor de știință și religie la Universitatea Oxford, un biofizician și teolog, un pastor anglican hirotonit și un istoric teologic. A scris peste cincizeci de cărți, dintre care cele mai faimoase sunt criticile sălbatice la adresa oamenilor de știință și purtătorul de cuvânt al noului ateism, Dr. Richard Dawkins.
Dr. John Lennox este profesor emerit de matematică la Oxford. Deși nu este un om de știință natural în sine, el a primit un master în bioetică și vorbește pe larg despre știință și religie. El a scris pe larg despre credință și știință și sună puțin ca un CS Lewis modern (cum ar fi Dr. McGrath). Și-a făcut o carieră nu doar în matematică, ci și în apologetică. Cel mai remarcabil a scris Gunning for God: Why the New Atheists are Missing the Target . El a scris, de asemenea, o mare introducere în relația dintre știință și credință numită Can Science Explain Everything ? , pe care îl recomandăm cu căldură tuturor celor interesați de știință și credință.
Poate știința să-L glorifice pe Dumnezeu?
La fel ca majoritatea activităților profesionale , știința îl poate glorifica pe Dumnezeu. Pe măsură ce oamenii de știință studiază lucrările lui Dumnezeu în creație, cum ar putea ei să nu-l laude pe Cel care a făcut-o? Adam și Eva au fost chemați să conducă pământul ca ambasadori ai lui Dumnezeu, îngrijind și îngrijind creația. Acest lucru ar trebui să-i conducă pe creștinii de astăzi, în special pe oamenii de știință.
Ceea ce mi s-a părut interesant la oamenii de știință creștini pe care i-am citit a fost accentul pus pe crearea tuturor lucrurilor de către Dumnezeu . El nu a făcut doar „miraculos” ADN din supa primordială sau a amenajat pământul în așa fel încât să dea naștere vieții umane; acesta este modul greșit de a gândi despre asta pentru unii oameni de știință creștini. În schimb, Dumnezeu a creat totul : supa primordială, găurile negre, materia întunecată, gravitația, bacteriile și tu și cu mine.
El este chiar legiuitorul legilor naturii.
El nu este doar un „ceasornicar divin” care dă drumul la ceasul universului și îl lasă să meargă; el este mult mai mult.
Deși am putea cita nenumărați psalmi care îl laudă pe Dumnezeu, poezia maiestuoasă a Domnului din Iov sau relatarea creației din Geneza, sunt parțial față de poemul lui Pavel de laudă a lui Hristos ca transcendent și implicat: „[Hristos] este chipul Dumnezeului invizibil. , primul născut din toată creația. Căci prin El au fost făcute toate lucrurile, în ceruri și pe pământ, vizibile și nevăzute, fie tronuri, fie stăpâniri, fie stăpânitori, fie stăpâni – toate au fost create prin El și pentru El. Și El este înaintea tuturor lucrurilor și în El toate se țin împreună. Și el este capul trupului, al bisericii. El este începutul, întâiul născut dintre morți, pentru ca în toate să fie preeminent” ( Coloseni 1:15-18 ).
https://www-denisonforum-org.translate.goog/current-events/science-technology/8-modern-day-christian-scientists-you-need-to-know/?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
//////////////////////////////////
Elon Musk și 1.000 de experți solicită un moratoriu de 6 luni asupra dezvoltării AI
Papa Francisc se află astăzi în spital cu o infecție respiratorie. De asemenea, a făcut știri recent când a purtat ceea ce Atlanticul descrie drept „o jachetă albă plină de stil”. Doar că nu a făcut-o. Imaginea a fost generată de inteligența artificială (AI), la fel și fotografiile cu Donald Trump arestat. Time a oferit sfaturi utile pentru identificarea imaginilor generate de AI, o problemă care va face, fără îndoială, parte din viitorul nostru consum media.
Dar acesta este doar vârful aisbergului.
Elon Musk și peste o mie de experți în inteligență artificială și directori din industrie au scris o scrisoare deschisă cerând o pauză de șase luni în dezvoltarea unor sisteme mai puternice decât GPT-4 recent lansat de OpenAI. Acest moratoriu AI a fost solicitat pentru că „sistemele puternice de IA ar trebui dezvoltate numai după ce suntem încrezători că efectele lor vor fi pozitive și că riscurile vor fi gestionate”, potrivit scrisorii.
Iată un exemplu al necesității unui moratoriu AI în știrile de astăzi: până la trei sute de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă din întreaga lume ar putea fi automatizate într-un fel de cea mai recentă IA, potrivit economiștilor Goldman Sachs. Ei estimează că aproximativ două treimi din locurile de muncă din SUA și Europa „sunt expuse la un anumit grad de automatizare AI” și până la un sfert din toată munca ar putea fi realizată complet de AI.
„Transformarea globală a creștinismului este aici”
În lucrarea de pe site-ul meu, „ ChatGPT și inteligența artificială: ceea ce trebuie să știi ”, descriu istoria inteligenței artificiale, explic modul în care funcționează „chatboții” și discut despre oportunitățile și provocările prezentate de ceea ce este cu adevărat un moment epocal în istoria umanității. . În articolul cotidian de ieri despre acest subiect, am citat avertismentul apocaliptic al lui Elon Musk: „Inteligenta artificială este un risc fundamental pentru civilizația umană”.
Iată ce nu am avut loc de spus: în mijlocul unei astfel de transformări tehnologice și culturale, tu și cu mine trăim într-o zi de transformare spirituală fără egal.
De ani de zile, m-am concentrat pe „a cincea mare trezire ” care mătură o mare parte din lume. Vedem progrese fără precedent pentru Evanghelie în lumea musulmană, biserica subterană din China și o mare parte din Sudul Global.
În ea New York Times , Tish Harrison Warren a fost de acord. Intitulat „ Transformarea globală a creștinismului este aici ”, articolul ei notează că „secolul trecut a văzut o inversare aproape completă a demografiei globale a creștinismului”. De exemplu, creștinismul din Africa sub-sahariană a crescut de la aproximativ 9% la începutul secolului XX la aproape 45% la sfârșitul acestuia. Warren îl citează pe Sam George, directorul Institutului Global Diaspora de la Wheaton College: „Creștinismul de la începutul secolului XXI este cea mai globală, cea mai diversă și cea mai dispersată credință”.
Cea mai mare congregație bisericească din lume este Yoido Full Gospel Church din Seul, Coreea de Sud, cu aproximativ 480.000 de membri. America Latină se mândrește cu paisprezece megabiserici cu un număr total de membri de peste douăzeci de mii. Potrivit unor estimări, China va avea mai mulți creștini decât orice altă națiune până în 2030. Warren citează ceea ce ea numește estimări „conservatoare” conform cărora existau aproximativ 98 de milioane de creștini evanghelici la nivel global în 1970; acum sunt peste 342 de milioane.
„O mahala decadentă cu consecințe neprevăzute”
Seculariștii au prezis de foarte multă vreme moartea creștinismului în cultura occidentală, dar Dumnezeu refuză să ne abandoneze. De fapt, după cum notează Os Guinness în noua sa carte minunată, Signals of Transcendence: Listening to the Promptings of Life , Creatorul nostru continuă să ne atragă la sine în moduri la care ne-am putea aștepta și în moduri la care s-ar putea să nu.
Guinness ne spune cum au ajuns la credință Malcolm Muggeridge, GK Chesterton, CS Lewis, Leo Tolstoi și câțiva alți lumini culturali. În fiecare caz, ceva din lumea temporală a stârnit sau „a semnalat” dorințele transcendente din inimile lor.
Potrivit Guinness, cultura noastră are nevoie cu disperare să asculte aceste „semnale” înainte de a fi prea târziu. El scrie: „Nevoia noastră actuală pentru o trezire spirituală masivă micșorează multe alte probleme ale epocii noastre moderne și reprezintă singura speranță de a răscumpăra modernitatea însăși. Civilizația occidentală se află în momentul civilizațional în care se află pentru că se opune credințelor evreiești și creștine care au făcut-o și nu are un înlocuitor satisfăcător.
„Civilizația occidentală este în declin evident. Prin urmare, Occidentul va rămâne sau va cădea în funcție de faptul că experimentează o astfel de trezire și vede reînnoirea credințelor care l-au făcut. Fără o astfel de trezire spirituală, Occidentul este prezentat ca o civilizație cu flori tăiate a cărei viață și frumusețe cândva vibrante nu pot decât să se ofilească și să moară. Oricât de strălucitor ar fi, cea mai înaltă ingeniozitate și măiestrie a noastră nu vor putea conduce lumea înainte și, în urma ei, vor produce o mahala decadentă de consecințe neprevăzute, consecințe necunoscute și probleme sociale și morale insolubile, care variază de la războaie și revoluții. la sinucidere.”
„Numai Dumnezeu poate salva lumea acum”
Cel mai mare „semnal al transcendenței” din istoria omenirii a fost lucrarea lui Isus Hristos. Mai mult decât orice persoană care a trăit vreodată, el ne-a îndreptat în mod unic de la temporal la etern, apoi a creat în mod unic o cale pentru ca noi să experimentăm transcendentul astăzi.
Comparați Isus cu AI: în timp ce acesta din urmă are acces la datele digitale actuale, primul este atât de omniscient încât cunoaște trecutul, prezentul, viitorul și gândurile fiecărei inimi umane (cf. Matei 12:25 ). Aplicațiile compatibile cu inteligența artificială vă pot ghida călătoria, dar numai Isus vă poate ghida către cea mai bună viață a voastră din această lume ( Ioan 10:10 ) și destinația voastră veșnică când această viață se va termina ( Ioan 14:3 ).
AI vă poate instrui; Isus te poate ierta. AI vă poate oferi informații; Isus vă poate oferi prezența Sa iubitoare în fiecare vale și furtună a vieții (cf. Matei 28:20 ).
Acesta este motivul pentru care cunoașterea lui Hristos și facerea lui cunoscut sunt prioritățile cele mai urgente din lume. După cum notează Guinness, „Adevărul este că angajamentul nostru occidental față de hedonism s-a dovedit gol și dăunător, iar dependența noastră occidentală de tehnocrație ne va dezamăgi mereu. Numai Dumnezeu poate salva lumea acum.”
El adaugă: „Omul nu poate trăi numai prin umbre. Pentru toți cei care au văzut soarele, umbrele nu vor mai înșela și mulțumi niciodată, dar provocarea este atunci și mai mare și mai grea: sarcina de a construi societăți și o civilizație care sunt și ele cu adevărat luminate de soare.”
Cum vei aduce lumina soarelui în umbră astăzi?
//////////////////////////////////////////////
Supravegherea în masă
Extras din Data and Goliath: The Hidden Battles to Collect Your Data and Control Your World by Bruce Schneier. Copyright (c) 2015 by Bruce Schneier | via digg.com, traducere de Cuvântul Ortodox (s.m.)
În cel mai recent bestseller său, „Date și Goliat” (trad. n.), renumitul expert în securitate și scriitor Bruce Schneier pătrunde adânc în lumea supravegherii, investighează modul în care atât guvernele, cât și corporațiile monitorizează aproape fiecare mișcare a noastră. În acest fragment, Schneier explică maniera în care ni se livrează o narațiune falsă despre modul în care statul nostru care ne supraveghează este capabil de a opri atacurile teroriste înainte ca acestea să se întâmple. De fapt, așa cum susține Schneier, ideea că guvernul nostru este capabil de a analiza toate datele invazive și personale pe care le colectează de la noi este ridicolă. Extragerea de date efectuată în fiecare zi pare doar să preia resurse valoroase și timp ce ar putea fi dedicate studierii tacticilor care ar trebui să fie utilizate pentru a lupta împotriva terorismului.
ilustrație
NSA (Agenția națională de securitate a SUA) folosește în mod repetat metafora „unește punctele” pentru a justifica activitățile sale de supraveghere. Din nou și din nou – după 9/11, după „Underwear bomber”, după atentatele cu bombă de la maratonul din Boston – guvernele sunt criticate pentru că nu pot să „unească punctele”.
Cu toate acestea, este o metaforă teribil de înșelătoare. „Unirea punctelor” într-o carte de colorat este ușoară, pentru că toate punctele sunt numerotate și vizibile. În viața reală, punctele pot fi recunoscute numai post factum.
Asta nu ne oprește să cerem să știm de ce autoritățile nu au putut uni punctele. Semnele de avertizare lăsate de ucigașul de la Fort Hood, de atentatorii de la maratonul din Boston, sau de cel care a tras la Isla Vista par evidente în retrospectivă. Nassim Taleb, un expert în inginerie de risc, denumește această tendință „eroare narativă.”
Oamenii sunt povestitori nativi, iar lumea poveștilor este mult mai ordonată, mai previzibilă și mai coerentă decât realitatea. Milioane de oameni se comportă suficient de ciudat pentru a atrage atenția FBI, și aproape toți aceștia sunt inofensivi. Lista de interdicție aeriană a TSA are peste 20.000 de oameni pe ea. „Terrorist Identities Datamart Environment”, de asemenea cunoscută sub numele de „lista de observație”, are pe ea 680.000 de persoane, dintre care 40% „nu au nici o afiliere cunoscută la un grup terorist.”
Extragerea de date („data mining„) este prezentată drept tehnica care va permite „unirea punctelor”. Dar, în timp ce corporațiile extrag cu succes datele noastre personale pentru a direcționa publicitate, a detecta fraudele financiare și a efectua alte sarcini, trei aspecte esențiale fac extragerea de date un instrument nepotrivit pentru identificarea teroriștilor.
Primul și cel mai important aspect este rata de eroare. Pentru publicitate, extragerea de date poate fi considerată un succes chiar și cu o rată de eroare mare, dar găsirea teroriștilor necesită un grad mult mai mare de precizie decât pot oferi sistemele de extragere de date.
Extragerea de date funcționează cel mai bine atunci când sunteți în căutarea unui profil bine definit, atunci când există un număr rezonabil de evenimente pe an și în cazul în care costul unei alarme false este scăzut. Detectarea fraudelor cu card de credit este una dintre poveștile de succes în domeniul securității ale extragerii de date: toate companiile de carduri de credit caută în bazele lor de date de tranzacții tipare de cheltuieli care ar putea indica o cartelă furată. Există peste un miliard de carduri de credit active în circulație în Statele Unite, și aproape 8% din acestea sunt utilizate în mod fraudulos în fiecare an.
Multe furturi de carduri de credit urmează același tipar – achiziții în locații care nu sunt frecventate în mod normal de titularul cardului și achiziții de excursii, bunuri de lux și articole cu ușurință de identificat – și, în multe cazuri, sistemele de extragere de date pot minimiza pierderile prin prevenirea tranzacțiilor frauduloase. Singurul cost al unei alarme false este un apel telefonic către titularul cardului cerându-i să verifice câteva achiziții.
În mod similar, IRS utilizează „data mining” pentru identificarea evazioniștilor fiscali, poliția pentru a prezice punctele fierbinți de infracțiune, iar băncile pentru a prezice imposibilitățile de plată a împrumuturile. Aceste aplicații au avut succes datorită datelor și a aplicațiilor, dar sunt toate în interiorul a ceea ce extragerea datelor poate realiza.
Comploturile teroriste sunt diferite, în mare parte pentru că în timp ce frauda este des întâlnită, atacurile teroriste sunt foarte rare. Acest lucru înseamnă că sisteme chiar foarte precise de predicție a terorismului vor fi inundate cu alarme false și vor fi, astfel, inutile.
Motivul constă în matematica folosită la detecție. Toate sistemele de detectare au erori, iar proiectanții de sisteme le pot regla pentru a reduce la minimum fie estimările pozitive false, fie estimările negative false. Într-un sistem terorist de detectare, un „fals pozitiv” se produce atunci când sistemul identifică greșit ceva inofensiv ca o amenințare. Un „fals negativ” apare atunci când sistemul ratează un atac real. În funcție de modul în care este calibrat sistemul de detectare, puteți crește numărul de alarme false pentru a vă asigura că sunt mai puține riscuri de a rata un atac, sau puteți reduce numărul de alarme false, cu riscul de a rata atacuri.
Deoarece atacurile teroriste sunt atât de rare, „falsurile pozitive” copleșesc sistemul, indiferent de cât de bine ar fi calibrat. Și vreau să subliniez că ar fi complet blocat: milioane de oameni vor fi acuzați pe nedrept pentru fiecare complot terorist real găsit de sistem, în cazul în care ar identifica vreunul vreodată.
Am putea fi în măsură să facem față tuturor cazurilor de nevinovați marcați de sistem în cazul în care costul „falsurilor pozitive” ar fi fost minor. Gândiți-vă la scanerelor corporale în aeroporturi. Acelea în alertă tot timpul la scanarea oameni. Dar, un ofițer TSA poate vedea cu ușurință dacă e vorba de o alarmă falsă printr-o simplă verificare corporală. Această soluție nu funcționează pentru un sistem mai general bazat pe date de detectare a terorismului. Fiecare alertă necesită o investigație de lungă durată pentru a se stabili dacă este reală sau nu. Aceasta implică timp și de bani și împiedică ofițerii de informații de la a face alte munci productive. Sau, mai sugestiv spus, când te uiți la tot, nu vezi nimic.
Comunitatea de informații din SUA compară, de asemenea, găsirea unui complot terorist cu căutarea unui ac în carul cu fân. Și, așa cum a declarat fostul director al NSA, generalul Keith Alexander, „aveți nevoie de carul cu fân pentru a găsi acul.” Această afirmație ilustrează perfect care este problema cu supravegherea în masă și cu colectarea datelor în vrac. Când sunteți în căutarea acului, ultimul lucru pe care doriți să-l faceți este să mai puneți încă o grămadă de fân peste el.
Mai exact, nu există nici o justificare științifică pentru a crede că adăugarea de date irelevante despre oameni nevinovați face mai ușor de găsit un atac terorist, dar există o mulțime de dovezi împotrivă. S-ar putea să prindeți ceva mai bine semnalul, dar adăugați, de asemenea, mult mai mult bruiaj. Și, în ciuda gândirii NSA de a „colecta tot”, propriile lor documente atestă acest lucru. Comunitatea de informații militare chiar vorbește despre problema „băutului dintr-un furtun de pompieri”: având atât de multe date irelevante, este imposibil să găsești cei mai importanți biți.
Am văzut această problemă cu programul de interceptare al NSA: „falsurile pozitive” au copleșit sistemul. În anii de după 9/11, NSA a transmis către FBI mii de sesizări pe lună; fiecare dintre ele s-a dovedit a fi o alarmă falsă. Costul a fost enorm și a sfârșit prin a frustra agenții FBI, care au fost obligați să investigheze toate pistele. Am văzut de asemenea aceasta cu baza de date Suspicious Activity Reports – SAR: zeci de mii de rapoarte și nici un rezultat real. Și toate metadatele telefonice colectate de NSA au condus la un singur succes: condamnarea unui șofer de taxi care a trimis 8.500 de dolari la un grup somalez care nu reprezenta o amenințare directă pentru SUA – și care a fost, probabil, fals, astfel încât NSA să aibă ce să prezinte în fața Congresului.
A doua problemă cu folosirea tehnicilor de extragere de date pentru a încerca să se descopere comploturi teroriste este că fiecare atac este unic. Cine ar fi ghicit că două bombe din butelii vor fi livrate la linia de sosire a maratonului de la Boston în rucsaci de un copil de colegiu din Boston și de fratele lui mai mare? Fiecare individ separat care realizează un atac terorist va avea un impact disproporționat asupra criteriile utilizate pentru a decide cine e un terorist probabil, ceea ce duce la strategii de detectare ineficiente.
A treia problemă este că oamenii pe care NSA încearcă să-i găsească sunt vicleni și încearcă să evite detectarea. În lumea marketing-ului personalizat, subiectul tip al supravegherii nu încearcă să-și ascundă activitățile sale. Acest lucru nu este adevărat în context polițienesc sau de securitate națională. O relație de adversitate face problema mult mai grea și înseamnă că cele mai multe instrumente de analiză a datelor comerciale pur și simplu nu funcționează. Un instrument comercial poate ignora pur și simplu oameni care încearcă să se ascundă și prezumă un comportament benign din partea tuturor. Tehnicile guvernamentale de extragere de date nu pot face asta, pentru că aceștia sunt chiar oamenii pe care-i caută.
Adversarii variază în gradul de sofisticare al capacității lor de a evita supravegherea. Cei mai mulți criminali și teroriști – dar și disidenți politici, din păcate – sunt destul de neatenți și fac o mulțime de greșeli. Dar aceasta nu e nicio justificare pentru „data mining”; supravegherea selectivă ar putea să-i identifice la fel de bine. Întrebarea este dacă supravegherea în masă performează semnificativ mai bine decât supravegherea selectivă, pentru a justifica costurile extrem de ridicate. Mai multe analize ale tuturor eforturilor NSA indică faptul că nu.
Cele trei probleme enumerate mai sus nu pot fi surmontate. „Data mining” este pur și simplu instrumentul greșit, ceea ce înseamnă că toată supravegherea în masă necesară pentru a-l alimenta nu poate fi justificată. Când a fost director al NSA, generalul Keith Alexander a susținut că supravegherea omniprezentă ar fi permis NSA să prevină 9/11. Pare puțin probabil. El nu a fost în măsură să prevină atentatele cu bombă de la maratonul din Boston în 2013, chiar dacă unul dintre atentatori a fost pe lista suspecților de terorism și amândoi frații au lăsat suficiente urme pe „social media” – și aceasta după o duzină de ani de specializare post-9/11. NSA a colectat date cu privire la Tsarnaevs înainte de atentat, dar nu și-a dat seama că au fost mai importante decât datele pe care le colectaseră despre alte milioane de oameni.
Acest argument a fost susținut în Raportul Comisiei 9/11. Acest raport a descris eșecul de „a uni punctele”, pentru care susținătorii supravegherii în masă susțin că e nevoie să se colecteze mai multe date. Dar raportul a spus, în realitate, că toate informațiile despre complot au fost deținute de comunitatea de informații fără a fi nevoie de supravegherea în masă, iar eșecurile au fost rezultatul analizei inadecvate.
Supravegherea în masă nu l-a prins pe atentatorul Umar Farouk Abdulmutallab în 2006, deși chiar tatăl său a avertizat în mod repetat guvernul SUA că este periculos. Iar atentatorii cu lichid (aceștia sunt motivul pentru care guvernele interzic pasagerilor aducerea unor sticle mari de lichide, creme sau geluri la bordul avioanelor în bagaj lor de mână) au fost capturați în 2006, în apartamentul lor din Londra, nu din cauza supravegherii în masă, ci prin muncă tradițională de investigație a poliției. Ori de câte ori aflăm despre un succes al NSA, aceasta invariabil vine de la supraveghere orientată, mai degrabă decât de la supravegherea în masă. O analiză a arătat că FBI-ul identifică potențialele comploturi teroriste din rapoartele de activitate suspectă, rapoarte din teren, precum și din investigații ale altor infracțiuni independente.
Acesta este un punct esențial. Supravegherea omniprezentă și extragerea datelor nu sunt instrumente adecvate pentru identificarea criminalilor sau a teroriștilor. Noi, contribuabilii, irosim miliarde pe programele de supraveghere în masă și nu primim siguranța care ni s-a promis. Mai important, banii pe care îi pierdem pe aceste programe ineficiente de supraveghere sunt tot atâția bani care nu se cheltuiesc pe anchetă, analiza de securitate și răspuns de urgență: tactici care s-au dovedit eficiente. Eforturile de supraveghere ale NSA ne-au sporit, de fapt, nesiguranța.
Supravegherea în masă
//////////////////////////////////////////////
RĂZBOIUL SECU(LA)RIST împotriva Bisericii
Cum arată și de către cine e dus
Războiul de redefinire a mentalităților dominante din societatea românească este în plină desfășurare. Episodul orei de religie, cel mai recent, este un exemplu-școală. Nu au lipsit analizele asupra acestui fenomen, însă e necesar, încă și acum, să avem o reprezentare analitică, tehnică, clară și concisă asupra a ceea ce se întâmplă. Am căutat, astfel, să sintetizăm procesul punctând articulațiile, zonele sensibile, actorii cheie.
Am identificat drept actori cheie: structurile asociative de pe frontul umanist-secularist – asociații, ONG-uri, fundații etc. -, autoritățile publice – guvern, parlament, primării -, instituțiile de forță sau/și de ultimă instanță – Curtea Constituțională, servicii secrete, instituții judiciare – instituțiile sociale: BOR, școala, familia, media tradițională și online – televiziuni, siteuri de știri online, rețele sociale.
Ținta este obținerea unor mutații culturale în zona instituțiilor sociale: BOR, școală, familie. De pildă, un astfel de obiectiv ar fi scoaterea Bisericii din școală prin modificarea statutului orei de religie. Mijlocul prin care se poate ajunge la acest obiectiv presupune înlăturarea influenței Bisericii din zona școlii și a familiei, pentru ca acestea din urmă să fie obiectivul exclusiv al ingineriilor sociale realizate prin celelalte instituții. Abia după ce se obțin aceste lucruri se va putea atinge adevăratul obiectiv: schimbarea mentalităților.
Procesul prin care se pune în aplicare această agendă este următorul: de la nivelul structurilor asociative se creează evenimente/incidente/campanii multiplicate de mass-media și prin rețelele sociale, prin care se pune presiune asupra autorităților publice și a instituțiilor sociale. În mod normal, atât autoritățile publice, cât și instituțiile sociale sunt greu de urnit doar prin această formă de asalt, oricât de concertat ar fi. În momentul în care instituțiile de forță dublează acest cerc al presiunii, atunci se obțin însă victorii importante pentru tabăra umanistă. Exemplul la îndemnână este cel al orei de religie, al cărei statut a fost schimbat în urma unei decizii a CCR.
Modelul acestui tip de război de gherilă este de import. Presupune implicarea unor activiști profesioniști, organizați în rețea, care asediază și cuceresc instituțiile mediatice, monopolizează discursul public, iar apoi își instaurează domnia tiranică prin lovitura de grație: transformarea dominației lor în lege prin instituțiile de forță judiciare. Este ceea ce se întâmplă, în prezent, în SUA, pe tema căsătoriilor homosexuale.[1]
În continuare, detaliem procesul pentru fiecare actor în parte, urmând să încheiem cu unele sugestii de tip strategic pentru reprezentanții BOR.
Structurile asociative. Activismul profesionist
Care sunt coordonatele definitorii ale acestui palier? Să enumerăm care ar fi funcția și rolul acestor asociații, precum și maniera lor de a acționa în spațiul public.[2]
Monopolizarea reprezentării. Asociațiile au ca scop reprezentarea a diverse interese și grupuri sociale. Ele sunt esențiale într-o societate democratică, unde masa nu are chip, nu are voce, deci nu are agendă și nici identitate. Prin asociații, societatea se recompune la un nivel de reprezentare identificabilă, reperabilă în spațiul public. Efectul pervers este ușor de intuit: dacă fenomenul asociațiilor este generat artificial, atunci avem de-a face cu structuri butaforice, menite monopolizării reprezentării sociale. Trucul a fost aplicat, la noi, încă din anii 90, când doar unii erau ”societate civilă”. Astfel, deși, strict reprezentativ, această ”societate civilă” era minim relevantă, din punct de vedere simbolic beneficia de maxim de expunere și de influență. Același lucru se întâmplă și cu asociațiile seculariste, anticreștine de astăzi.
Formularea agendei, definirea problemei/situației, propulsarea de termeni și ideologii. Ne mirăm că activitatea acestor structuri asociative este frenetică și că generează întotdeauna evenimente/incidente reflectate pe larg în mass-media? Asta se întâmplă pentru că în spatele lor există o viziune ideologică bine definită, o strategie de acțiune publică precum și tactici de comunicare și activare. Beneficiul coerenței ideologice este imens: orice fleac este interpretat conform doctrinei, altfel reductivă și simplistă. E important de înțeles și faptul că strategia lor este, în esență, de tip acționist, nu se reduce și nu vizează doar comunicarea.
Obiectiv: crearea unui nou consens cultural. Tactica: intimidare. La nivel de viziune este, evident, vorba de același umanism secularist care are drept unic țel combaterea BOR și care se prevalează de ideea modernizării țării. Pe de o parte, se află ”vechiul”, ”îndoctrinarea”, ”sărăcia”, ”înapoierea”, de cealaltă parte se află ”progresul”, ”știința”, ”civilizația” și Darwin, desigur. Pe de o parte viitorul luminos, pe de alta ”dușmanul”, ”răul”, țapul ispășitor, cel care trebuie să fie ținta urii, a setei de răzbunare și a frustărilor din popor.
Strategia lor este de cucerire a centrului simbolic al României, adică a spațiului public, de creare a unui nou consens sociaI, în care reperele sunt ”valorile europene”, adică ”noile drepturi ale omului” (gay rights), ”familiile alternative” ș.a.m.d.
Tactica este cea a guerillei instituționale – neavând amploarea, magnitudinea unei instituții sociale ca BOR, se bazează pe:
acțiuni de hărțuire repetată (plângeri, sesizări, procese), de presiune asupra instituțiilor vizate
”ambuscade” artificiale (crearea de scandaluri prin popularizarea tendențioasă, repetată, manipulatorie a unor fapte ”scandaloase”, reale sau exagerate – vezi cazurile cu manualele religioase, cu teatrul creștin etc.), precum și pe
acțiuni de ”intimidare” (bully) cât se poate de clasice (copiii religioși sunt ”tembeli”, ”idioți” etc.).
acțiuni de legitimare pentru publicul larg: uneori, aceste asociații se implică în cauze conexe pentru a părea ca au o paletă mai largă de preocupări (vezi cazul asociației lui Emil Moise, implicată într-o chestiune socială legată de statutul profesorilor din rural).
acțiuni coordonate ”în lanț”. Deși nu sunt parte a unei structuri formale centralizate, asociațiile enumerate mai sus acționează întotdeauna coordonat.
Prin aceste tactici asociațiile seculariste reușesc să seteze agenda mediatică, ceea ce pune în defensivă autoritățile publice și Biserica. Următorul pas este să influențeze agenda politicilor publice și cea legislativă.
Activism profesionalizat. Toate aceste asociații sunt conduse de activiști, militanți profesioniști. Ele nu sunt opera unor actori sociali care să rezoneze la problemele și nevoile reale ale societății. Oamenii lor nu sunt ridicați de la firul ierbii, ci sunt programatic antrenați și finanțați pentru a împinge înainte o unică agendă.
Autoritățile Publice: Guvern, parlament, primării
Sunt autoritățile-țintă pentru exercitarea de presiuni de către palierul asociativ. Autorități alese, politice sau, acolo unde sunt numite, dependente de politic, dar și foarte sensibile la capitolul ”imagine publică”. Sunt cele care fac legile și le aplică, cele care organizează, execută, avizează, aprobă. De aceea, ele trebuie convinse să fie receptive la agenda organizațiilor de activiști profesioniști. Dacă nu cedează de ”bunăvoie”, pentru că sunt mai sensibile la opiniile dominante din societate decât la revendicările bolșevice ale asociațiilor seculariste, atunci trebuie forțate. Se întâmplă acest lucru prin două moduri: presiune mediatică și, mai ales, presiunea instituțiilor de forță.
Instituțiile sociale: mass-media, Biserica, Școala, Familia
Înșiruirea, în aceeași zonă socială, a mass-mediei cu Biserica și celelalte este strict formală. În realitate, primul și cel mai important aliat al asociațiilor de luptători anticreștini profesioniști este mass-media: atât cea tradițională (televiziuni, presă scrisă), cât și cea de tip new media (siteuri de știri, portaluri online etc.). Este mediul care face ca agenda asociațiilor să devină relevantă, să conteze, multiplicând mesajele, evenimentele, fabricând știri, inventând campanii, impunand teme.
Prin această mezalianță, atât autoritățile publice, cât și Biserica și școala, sunt nevoite să se raporteze la agenda făcută de asociațiile seculariste și mass-media.
Printre instituțiile media care s-au remarcat cu asupra de măsură în aceste jocuri de putere enumerăm: cotidienele online adevarul.ro, gandul.info, portalul hotnews.ro, cotidianul România Liberă, televiziunea Pro TV. Nici celelalte nu sunt mai prietenoase față de Biserică, însă acestea se evidențiează prin zelul sistematic depus.
Instituțiile de forță: CCR, instituțiile judiciare, serviciile secrete
Dacă la presiunea mediatică răul maxim făcut de asociațiile seculariste este să fixeze agenda și temele, adevărata schimbare a raporturilor de forță se face doar cu sprijinul instituțiilor de pe acest palier. Este palierul care dictează regulile jocului. Astfel, decizia CCR nu se decriptează doar în aspectul său instrinsec, cel de schimbare a procedurilor de înscriere la ora de religie, ci, mult mai relevant, în schimbarea raporturilor de forță: ”the upper hand” aparține, aici, asociațiilor seculariste. S-a văzut acest lucru din momentul în care Ministerul Educației a cedat presiunilor acestor asociații și a decis să bulverseze întreg sistemul școlar forțând reînscrierea la ora de religie încă din luna martie a.c.
Este un caz care, cel mai probabil, va fi repetat. Pe teme sensibile ca educația sexuală sau legalizarea căsătoriilor homosexuale nu avem a ne teme atât de ceea ce provine de la autoritățile publice, ci de la această presiune suprapusă a asociațiilor seculariste via mass-media care dobândește conținut prin deciziile instituțiilor de forță, a instituțiilor judiciare. Nu este chiar așa greu de imaginat, de pildă, un caz ipotetic în care CCR sau un oarecare tribunal decide că un copil a fost lezat în ”interesele sale superioare” de faptul că e privat de educație sexuală în școală. Ministerul nu va avea altceva de făcut decât să respecte decizia și, în implementarea ei, va fi străjuit drastic de legiunea secularistă și de organele mass-media.
Serviciile secrete sunt o specie diferită din regnul instituțiilor de forță. Implicarea lor în actualul mecanism de resetare a raporturilor de forță între instituțiile sociale ale României se face resimțit în mod discret, ca o umbră a proceselor vizibile și descrise până acum. În cele din urmă, resorturile reale ale deciziei CCR nu se cunosc și este improbabil ca la mijloc a fost o pasionată controversă constituțională. Mai mult decât atât, după cum deseori au admis ca fiind un lucru de laudă, mass-media este împânzită de agenți acoperiți. Or mass-media are un rol bine delimitat în acest proces, după cum am văzut. Implicarea cheie a serviciilor, sau a unei părți a serviciilor, în secularizarea României, este, așadar, aproape demonstrată matematic.
În fine, să nu uităm că există și alte pârghii de remodelare socială. Recent, un jurnalist cerea DNA-ului să dea iama în ”sfinții părinți”.
Elementul geopolitic. Procesul descris, pe scurt, mai sus, nu este unul de inspirație locală. Este legat de actualele confruntări geopolitice în zona de graniță dintre Vest și Est. Era vizibilă, oricum, artificialitatea ONG-urilor seculariste și finanțarea lor din străinătate. În schimb, în prezent e vizibil faptul că agenda schimbării mentalităților și a diminuării influenței Bisericii este asumată de instituțiile de forță, subordonate centrului metropolitan american. De altfel, în ultima perioadă s-a discutat insistent, în mas-media, despre rolul potențial dăunător al Bisericii Ortodoxe Române din perspectiva înfruntării dintre SUA și Rusia.[3]
Ce-i de făcut?
Cei din Biserică trebuie, în primul rând, să conștientizeze situația în care se află. Nu avem doar o problemă de comunicare. Nu avem doar o problemă punctuală. Nu este vorba doar despre un proces social, ci de o acțiune premeditată, planificată, concertată. Este o miză care transgresează, cumva, intențiile punctuale ale diverșilor actori sociali implicați. Să nu ne închipuim că Patriarhia Română a fost obtuză și nu știe să colaboreze inteligent. Dimpotrivă, partea americană e surdă și dă semne că nu vrea să aibă un partener și în această instituție socială. Propuneri au existat, din partea română.[4] Din partea americană, tăcere și presiuni pentru secularizare și drepturi gay.
De aceea, BOR nu se poate rezuma, în încercarea de contracarare a ofensivei anticreștine, doar la răspunsuri punctuale, atât pe plan comunicațional, cât și pe plan acțional. Comunicatele de pe basilica.ro sunt insuficiente. Deși binevenită, inițiativa APOR (Asociația Părinților pentru Ora de Religie) este, la rându-i, insuficientă. De altfel, dacă se întreabă cineva de ce este societatea lor civilă mai influentă decât societatea noastră civilă, răspunsul se află în mecanismul descris mai sus. Societatea noastră civilă nu va beneficia niciodată de raporturi privilegiate cu mass-media și cu instituțiile de forță. Lipsa noastră de eficiență se mai explică și prin slaba identitate organizațională, dar și strategia precară pe care o folosim.
În al treilea rând, BOR ar putea recuceri acele zone care-i sunt încă accesibile, de la toate palierele amintite. Pentru acest lucru ar trebui să exise un proces de reflecție critică intern, la nivel superior, în care să se identifice, printre altele, și cauzele ce au dus la pierderi majore.
Deloc în ultimul rând, BOR ar putea să-și redefinească prezența în societatea românească. În acest moment, Biserica este definită, prin campania asociațiilor seculariste, drept o structură de și pentru putere. Este asociată celor puternici și corupți, celor îndestulați și privilegiați. Este un mit foarte puternic și pervers totodată, pentru că realitatea este, de fapt, că BOR a pierdut legăturile esențiale cu nucleul puterii reale ce se exercită în România.
Mai mult decât atât, inclusiv ca organizație, structura sa celulară, descentralizată, flexibilă, fluidă, canalele de comunicare întotdeauna deschise înspre și dinspre societate, au făcut din Biserică, din punct de vedere istoric, o rețea de rezistență, îngrijire, apărare a celor slabi față de cei puternici. Această calitate trebuie recuperată. Preotul poate să-și propună să devină un fel de ombudsman al celor sărmani, dar și al celor care se simt, într-un fel sau altul, abuzați de instituții. Procedând astfel, implicându-se, de pildă, în modul în care funcționează spitalele, în modul în care bolnavii sunt îngrijiți, în modul în care este finanțat un spital, în maniera în care este dotată o școală, preotul va reaminti poporului că el este adevăratul său aliat, ci nu acele organizații care nu dau doi bani pe viața amărâtului, ci se folosesc de suferință doar ca să-i îndepărteze aceluia și pe Bunul Dumnezeu. Este, evident, ușor să dai sfaturi unor oameni deja depășiți de sarcinile de bază ale slujirii lor. Ce este cert e că avem nevoie de o alianță mobilizatoare a clerului cu mirenii (masa) și cu intelectualitatea. O alianță lucrativă, prezentă, misionară, nu una de vitrină.
NOTE
[1] Vezi articolele publicate pe siteul nostru:
CRESTINII DIN AMERICA SE APROPIE DE VREMEA INCERCARII. Cazul isteriei furibunde starnite impotriva legii libertatii religioase din Indiana. Judecatorii, Mass-media si Corporatiile instaureaza REGIMUL GAY TOTALITAR
și
CRESTINII DIN AMERICA INCEARCA SA OPUNA REZISTENTA MAFIEI HOMOSEXUALISTE. Editorial in NEW YORK TIMES: bisericile crestine trebuie convinse sa elimine homosexualitatea de pe lista pacatelor
[2] Exemple: ASUR, Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință, Asociația Tinerii Europeni pentru Romania, Asociația Elevilor din Constanta, ACCEPT etc.
[3] Există mai multe poziționări pe tema ortodoxiei ca ”vulnerabilitate” a României față de Rusia. Varianta dură este cea care definește ortodoxia drept o vulnerabilitate ca atare, pentru simplul motiv că există ca religie majoritară ce este opusă ”valorilor” occidentale (definite, bineînțeles, nu în sens conservator, ci în sens neoliberal). Alte puncte de vedere, aparent mai nuanțate, fac o diferență între organizația bisericii și masa de credincioși, ce pot fi, la o adică, puse sub control, și presupuși agenți de influență ai rușilor, fie în postura de ”idioți utili” care rostogolesc viziuni favorabile Rusiei, fie în postura de agenți plătiți. Perversitatea acestui punct de vedere este că servește la punerea la index și la stigmatizarea oricărei voci ortodoxe care nu se conformează viziunii ideologice neoliberale. Mai mult decât atât, este dăunătoare chiar și din perspectiva temei războiului informațional, pentru că agenții de influență și propaganda neagră nu lucrează niciodată atât de previzibil – aceștia pot fi plasați inclusiv în surse mediatice pro-occidentale și pot funcționa, de pildă, pe baza principiului exagerării și caricaturizării punctului de vedere occidental pentru a crea polarizări artificiale. În fine, există și unele vederi echilibrate, care resping tema ca fiind una falsă, de propagandă. Un exemplu pozitiv, în acest sens, este Horațiu Pepine, în acest articol publicat pe ediția română a dw.de: Biserica Ortodoxă şi Rusia
[4] Conform articolului ”Wikileaks despre întâlnirea lui Taubman cu Patriarhul Daniel (traducerea integrala)”, din cotidianul România Liberă (05 aprilie 2011), care citează o telegramă Wikileaks, Patriarhul Daniel ar fi cerut Ambasadorului SUA de atunci, Nicholas Taubman, implicarea și sprijinul pentru dezvoltarea de relații ”ecumenice” cu organizații religioase din SUA. Dincolo de caracterul problematic, din punct de vedere canonic, al ideilor Patriarhului Daniel, acest lucru arată o disponibilitate a părții române către colaborare. Ambasada SUA a rămas, însă, pe pozițiile sale inflexibile legate de retrocedările proprietăților greco-catolicilor, de promovare a agendei homosexualiste și a celei seculariste.
RĂZBOIUL SECU(LA)RIST împotriva Bisericii
////////////////////////////////////////////
Instalarea regimurilor totalitare prin permanentizarea stării de urgență
Autor: Giorgio Agamben
Sursă: Le Monde
Traducere: s.m.
Pentru filosoful italian Giorgio Agamben, starea de urgență nu este un scut care protejează democrația. Dimpotrivă, consideră acesta, ea a însoțit întotdeauna dictaturile.
Nu putem înțelege adevărata problemă a extinderii stării de urgență [până la sfârșitul lunii februarie 2016] în Franța, dacă nu o privim în contextul unei transformări radicale a modelului de stat care ne este familiar. Trebuie mai întâi de toate demontate mesajele politicienilor iresponsabili, conform cărora starea de urgență ar fi un scut pentru democrație.
Istoricii sunt conștienți de faptul că opusul este adevărat. Starea de urgență este tocmai dispozitivul prin care puterile totalitare s-au instalat în Europa. Astfel, în anii care au premers preluarea puterii de către Hitler, guvernele social-democrate de la Weimar au recurs atât de des la starea de urgență (stare excepțională, așa cum este numită în limba germană), încât putem spune că Germania a încetat deja înainte de 1933 să fie o democrație parlamentară.
manPrimul act al lui Hitler, după numirea sa, a fost proclamarea stării de urgență, care nu a mai fost apoi niciodată revocată. Fiind uimiți de crimele care au putut fi comise cu impunitate de către naziști în Germania, uităm că aceste acțiuni au fost perfect legale, țara fiind sub stare de urgență și libertățile individuale suspendate.
Nu este clar de ce un astfel de scenariu nu se poate repeta în Franța: ne putem imagina fără dificultate un guvern de extremă-dreapta ce se folosește în atingerea scopurilor de starea de urgență cu care guvernele socialiste au obișnuit deja cetățenii. Într-o țară care trăiește într-o stare de urgență prelungită și în care operațiunile de poliție vor înlocui treptat sistemul judiciar, trebuie să ne așteptăm la o deteriorare rapidă și ireversibilă a instituțiilor publice.
Menținerea fricii
Acest lucru este valabil mai ales din moment ce starea de urgență este parte astăzi din procesul care face acum democrațiile occidentale să evolueze spre ceva ce trebuie, deja, numit stat securitar („security state”, cum spun politologii americanii). Cuvântul „securitate” este atât de bine intrat în discursul politic, încât se poate spune, fără teama de eroare, că „motivele de securitate” au luat locul a ceea ce s-a numit odată „rațiune de stat”. O analiză a acestei noi forme de guvernare lipsește, însă. Cum statul de securitate nu este nici statul de drept, nici ceea ce Michel Foucault numește „societăți disciplinare”, ar trebui să punem câteva repere pentru o posibilă definiție.
În modelul britanic al lui Thomas Hobbes, care a influențat atât de profund filozofia noastră politică, contractul care transferă puterile suveranului presupune teamă reciprocă și război al tuturor împotriva tuturor: statul este exact cel ce vine să înlăture frica. În statul securitar, acest model este inversat: statul se bazează constant pe frică și trebuie, cu orice preț, să o mențină, căci din ea își trage funcției sa esențială și legitimitatea.
Foucault a demonstrat deja că, atunci când cuvântul „securitate” apare pentru prima dată în Franța în discursul politic al guvernanților fiziocrați dinainte de Revolutie, nu e folosit pentru a preveni dezastrele și foametea, ci toate acestea au fost lăsate să se intample pentru a fi apoi guvernate și ghidate într-o direcție considerată profitabilă.
Nici un sens juridic
În mod similar, securitatea în cauză astăzi nu este destinată a preveni actele de terorism (ceea ce este, de altfel, extrem de dificil, dacă nu imposibil, din moment ce măsurile de securitate sunt eficiente doar după evenimente, iar terorismul este, prin definiție, o serie de lovituri neașteptate, în premieră), ci stabilirii unei noi relații cu oamenii, care este cea a unui control generalizat și nelimitat – prin urmare, un accent deosebit se pune pe dispozitivele care permit controlul total al datelor informatice și de comunicare ale cetățenilor, inclusiv prelevarea completă a conținutului computerelor.
securitatea nu este destinată a preveni actele de terorism, ci stabilirii unei noi relații cu oamenii, care este cea a unui control generalizat și nelimitat
Riscul cu care ne confruntăm, în primul rând, este deriva spre crearea unei relații sistemice între terorism și securitatea statului: dacă statul are nevoie de frică pentru a se legitima, va produce, în cele din urmă, chiar el teroarea, sau cel puțin nu o va împiedica să se perpetueze. Astfel, vedem țări ce urmează o politică externă care alimentează terorismul împotriva căruia pe plan intern se luptă și mențin relații cordiale și chiar vând arme către state cunoscute că finanțează organizațiile teroriste.
Un al doilea punct ce este important să fie înțeles este schimbarea statutului politic al cetățenilor și poporului – care ar fi trebuit să fie titularul suveranității. În statul securitar vom vedea o tendință de neoprit spre o depolitizarea progresivă a cetățenilor, a căror participare la viața politică este redusă la urnele electorale. Această tendință este cu atât mai îngrijorătoare cu cât a fost teoretizată anterior de juriștii naziști, ce defineau poporul ca element fundamental apolitic, statul fiind cel ce trebuie să asigure protecția și dezvoltarea.
În conformitate cu acei juriști naziști, exista o singură modalitate de a face viabil in punct de vedere politic acest element apolitic: prin egalitatea de rădăcini și de rasă, care îl va distinge de străini și de inamici. Nu trebuie confundat statul nazist cu cel de securitate contemporan: ceea ce trebuie înțeles este că, dacă vom depolitiza cetățenii, ei nu vor mai putea ieși din pasivitatea lor decât mobilizați de frica împotriva unui inamic străin dar care nu este total exterior (cum a fost cazul evreilor din Germania, sau al musulmanilor din Franța de azi).
Incertitudine și teroare
În acest context trebuie să analizăm sinistrul proiect de privare de naționalitate a persoanelor cu două cetățenii, ce amintește de legea fascistă din 1926 de deznaționalizare a „cetățenilor nedemni de cetățenia italiană” și de legile naziste pe deznaționalizare a evreilor.
Un al treilea punct, a cărui importanță nu trebuie să o subestimăm, este transformarea radicală a criteriilor care stabilesc adevărul și certitudinea în sfera publică. Ce frapează mai presus de toate un observator atent la relatările despre crimele teroriste este renunțarea completă la stabilirea adevărului juridic.
Ce frapează mai presus de toate un observator atent la relatările despre crimele teroriste este renunțarea completă la stabilirea adevărului juridic.În timp ce într-un stat de drept este de așteptat ca existența unei înfracțiuni să fie confirmată de o anchetă judiciară, sub paradigma de securitate trebuie să ne mulțumim cu ce spun poliția și mass-media care depind de ea – adică, două organisme care au fost întotdeauna considerate nesigure. De unde urmează valul incredibil de contradicții și de reconstrucții pripite de evenimente care se sustrag cu bună știință oricărei posibilități de verificare și falsificare, semănând mai mult cu bârfele decât cu o anchetă. Acest lucru înseamnă că statul de securitate are un interes ca cetățenii – pe care ar trebui să-i protejeze – să nu cunoască natura reală a amenințării, căci nesiguranța și teama merg împreună.
Aceeași incertitudine se regăsește și în textul legii din 20 noiembrie cu privire la starea de urgență, care se referă la „orice persoană în legătură cu care există motive serioase de a crede că prin comportament reprezintă un pericol pentru ordinea publică și siguranță.” Este evident că expresia „motive serioase pentru a crede” nu are sens juridic și, în măsura îm care se referă la arbitrarul celui care „gândește”, poate fi aplicat în orice moment și asupra oricui. Or, în statul securitar, aceste forme nedeterminate, care au fost întotdeauna considerate de avocați ca fiind contrare principiului securității juridice, devin normă.
Depolitizarea cetățenilor
Aceeași imprecizie și aceleași ambiguități revin în declarațiile politicienilor, ce declamă că Franța este în război împotriva terorismului. Un război împotriva terorismului este o contradicție în termeni, deoarece starea de război este definită de capacitatea de a identifica cu certitudine inamicul lib-secîmpotriva căruia trebuie să luptăm. Din perspectiva de securitate, inamicul trebuie, dimpotrivă, să rămână vag, pentru ca oricine – din interiorul sau din afara granițelor – să poată fi identificat ca atare.
Menținerea unei stări generale de frică, de-politizarea cetățenilor, renunțarea la siguranța juridică: iată trei caracteristici ale statului securitar care sunt suficiente pentru a tulbura spiritele. Pentru că aceasta înseamnă, în primul rând, că statul de securitate spre care alunecăm face opusul a ceea ce promite, deoarece – în cazul în care securitatea înseamnă lipsa de griji (sine cura) – el întreține frica si teroarea.
Statul securitar este, pe de altă parte, un stat polițienesc, pentru că, prin eclipsarea sistemului judiciar, el generalizează acțiunea discreționară a poliției care pe timpul stării de urgență devine normală și din ce în ce mai suverană.
Prin depolitizarea treptată a cetățeanului, devenit un fel de potențial terorist, statul securitar iese în cele din urmă din domeniul firesc al politicii și se îndreaptă spre o zonă incertă, unde zona publică și cea privată se confundă și unde limitele sunt foarte greu de definit.
De la statul de drept la statul securitar
///////////////////////////////////////
ELON MUSK – PROFETUL CARE STRIGĂ ÎN PUSTIE
Elon Musk a făcut noi declarații legate de spaimele lui față de Inteligența Artificială. Spaime care nu sunt noi, Elon fiind fondatorul unei organizații care încearcă să controleze cumva dezvoltarea IA astfel încât roboții să nu cucerească omenirea (prea curând).
Că Elon Musk este un vizionar este puțin spus. Paypal, Tesla, Space-X sunt doar câteva dintre brandurile al căror tătic este. Este evident că Elon nu este doar un geek care a dat lovitura o dată sau de două ori sau nici măcar un business guru ca Steve Jobs care a îmbăcat cu spoială argintie o tehnologie deja existentă și a vîndut-o la supra-preț. Elon Musk este deja disruptor în mai multe domenii dintre care unul de mare interes pentru armata: rachetele spațiale. De unde putem deduce că Elon are acces ușor la guvernul SUA sau este oricum monitorizat, dacă nu este deja angajat al armatei SUA care este compania cu cei mai mulți bani și cu cea mai mare putere, putând dispune discreționar de orice resursă, de orice formă ar fi ea, mai ales pe teritoriul SUA.
“Guvernele nu trebuie să respecte legile normale. Ele vor obține IA dezvoltată de companii cu pistolul la tâmplă dacă ar fi cazul”. Dacă o astfel de declarație ar fi venit din partea unui neica-nimeni blogger pe teme IA sau chiar specialist în domeniu, nu ar fi fost nimic. Dar venind din partea lui Elon, lasă loc de multe înterbări. Declarația a venit ca un răspuns la un tweet: “Guvernele nu se pricep la IA, o corporație va construi o armată care va învinge”.
Avem deci câteva premize:
1) Elon Musk are acces la tehnologie de cel mai înalt nivel, mai ales în domeniul IA; având în vedere complexitatea unei mașini autonome și miza care se află în joc (dominația totală a segmentui auto dar nu numai), se înțelege că frontul de bătălie IA din domeniul auto este probabil depășit doar de cercetările militare.
2) Nu e far-stretch să presupunem că Tesla a avut ceva inovații în domeniu dintre care unele poate chiar au atras atentia DOD. Da, Google pare a fi în top, achiziția Boston Dynamics fiind un indiciu, dar și puterea financiară și capacitatea tehnologică extensivă a Google.
Nu de puține ori, marile salturi în orice domeniu le fac nu echipele cele mai finanțate cu resursele cele mai puternice, ci unele genii individuale cu viziune, motivație și … noroc. S-a întâmplat și cu Manhattan Project și cu Linux și cu Google (inițial) și chiar cu Windows-ul lui Gates.
Acum se pune întrebarea. Oare i-a scăpat păsărica lui Elon cu tweet-ul ala? Altfel, dacă Elon vorbește aiurea, nu e atent și doar face gargară ieftină, chiar nu realizează că bombele lui sunt totuși cam SF dacă nu cumva chiar au ceva acoperire?
In his latest frightening/entertaining (depending on one’s viewpoint) tweet storm, Elon predicts that artificial intelligence will be the “most likely cause of WW3” and that robots may actually initiate the outbreak of a global war if they decide that a “prepemptive strike is most probable path to victory.” (sursa)
Atrag atenția că a fi gică contra IA-ului nu e o modă și pentru Elon ar fi foarte ușor să stea în banca lui și să facă rachete spre Marte sau mașini electrice cool. Elon are însă copii, e familist convins și e preocupat de viitor. Nu e doar un vizionar, este și un tată și nu consuma marihuana și nici dependent de twitter. Cuvintele lui trebuie luate cu cea mai mare seriozitate, deși oricum resistence is futile, mai ales pentru noi omul de rând. Sau oare nu este?
Elon Musk – profetul care strigă în pustie
/////////////////////////////////////////
REACTIVITATE VS PROACTIVITATE ÎMPOTRIVA ROBOȚILOR UCIGAȘI
Elon Musk este convins ca inteligența artificială nu doar că va produce unde de șoc pe piața muncii, dar și că va ucide oameni pe stradă înainte să fie reglementată cum trebuie. O oarecare reglementare pe unele domenii există și se fac pași. Un exemplu ar fi mașinile autonome. Însă reglementarea acolo este împinsă de progresele făcute și de nevoia de a crea un cadru cât mai propice dezvoltării domeniului, considerat un pas înainte important.
Elon Musk mai consideră de asemenea că trebuie urgent adoptată o atitudine cât mai proactivă cu privire la dezvoltarea IA din cauza riscurilor. Ne aflăm într-un moment în care tehnologiile IA determină supraviețuirea unei companii. Toți fac asta și cine rămâne în urmă va fi eliminat, iar cine are cel mai mic avantaj poate să domine total un segment sau poate să capete poziții dominante uimitoare, de neconceput chiar în lumea de astăzi a mega-corporațiilor internaționale.
Să presupunem prin absurd că o companie inventează un robot care poate face orice sarcina este învățat, echivalentă capacității de percepție a mediului și de comunicare cu mediul unui copil de 5 ani, însă fără riscurile asociate în sensul docilității și a siguranței dar cu o memorie și putere de calcul sporită.
Un copil de 5 ani înțelege imens din lumea din jur, știe unde se află, recunoaște persoanele, înțelege unele proceduri, poate îndeplini multe sarcini independent cu puțină învățare.
Acest robot ar putea să se ocupe de sarcini cum ar fi curățenia în casă, diverse sarcini gospodărești, aranjarea produselor la rafturi în hypermarketuri, munca agricolă, etc. Lista de aplicabilitate ar fi nelimitată și cu sigurantă compania nu ar face față la producție mai ales dacă produsul nu va avea un preț prohibitiv.
Este îndeajuns să ne gândim la mașinile Tesla ca un prototip de robot (având în vedere autonomia) și să vedem cum cererea este cu mult mai mare peste capacitatea de producție, pentru a înțelege că acea companie va domina lumea total. Un astfel de robot, ar putea fi chiar baza de dezvoltare a unor fabrici de construcție de alți roboți și ar putea cu costuri minime să permită creșterea rapidă a capacității de producție – principala limitare în prezent a companiei lui Musk.
Principala dilemă care se pune în țările dezvoltate (căci la noi subiectul #1 e salariul minim și impozitele) este ce atitudine să se adopte cu privire la IA. O reglementare prea strictă ar inhiba dezvoltarea. Una prea laxă, ar putea de asemenea dăuna din mai multe motive. Primul ar fi riscurile pentru populație (de exemplu, dacă s-ar da drumul la mașini autonome înainte de vreme, daunele ar putea fi catastrofale și ar crea un curent împotriva extrem de puternic) și al doilea ar fi riscurile pe termen lung ca o luptă acerbă nereglementată între marile companii să ducă la dezvoltarea de tehnologii prea puternice care folosite malefic sau accidental ar putea produce catastrofe.
Asupra acestui din urmă punct atrage atenția și Musk. Să ne imaginăm că o companie care cercetează IA poate inventa un bot care poate comenta pe forumuri (sau rețele sociale) la un nivel extrem de avansat și cu capacități de argumentare puternice care nu doar că nu s-ar prezenta a fi bot, dar ar fi adaptabil la mediu, ar înțelege contextul, ar folosi meta-informații pentru a cunoaște publicul din acel mediu și ar putea fi un puternic formator de opinie. The Ultimate Propaganda Machine! Fără o reglementare corespunzătoare, internetul și rețelele sociale ar ajunge un mare câmp de bătălie între diverse centre de putere care ar putea manipula populația la un nivel inimaginabil. Fake news din ziua de astăzi sunt nimica toată pe lângă o lume virtuală în care boții te pot convinge că nu sunt boți. O astfel de unealtă ar putea produce războaie, crize sociale și aharhie. Mai e nevoie să continui cu alte exemple?
În final, vă las cu un reportaj despre un AI care a învățat poker și bate profesioniștii la cel mai complicat tip de poker…..
Reactivitate vs proactivitate împotriva roboților ucigași
//////////////////////////////////////////
Acesta este creierul tău. Acesta este creierul tău folosit ca armă
Tehnologiile neuronale de ultimă oră pot șterge amintirile traumatice și pot citi gândurile oamenilor. Ele ar putea deveni însă și următorul câmp de luptă al secolului 21.
de Tim Requarth | FOREIGN POLICY | traducere si adaptare de s.m.
Într-o zi obișnuită de iulie, intr-un laborator de la Universitatea Duke, două maimuțe rhesus sunt puse în camere separate, fiecare vizionând un ecran de computer care prezenta o imagine a unui braț virtual în spațiu bidimensional. Maimuțele au sarcina de a ghida brațul din centrul ecranului către o țintă, iar când reușesc, cercetătorii le răsplătesc cu înghițituri de suc.
Dar mai este ceva. Maimuțelor nu li s-au dat joystick-uri sau alte dispozitive care ar putea mișca brațul. Ci se bazează pe electrozi implantați în zonele din creierele lor care sunt responsabile pentru mișcare. Electrozii sunt capabili să detecteze activitatea neuronală și să transmită comenzile printr-o conexiune cu fir la computer.
Pentru a face lucrurile și mai interesante, primatele își împart controlul asupra brațului digital. În timpul unui experiment, de exemplu, o maimuță poate mișcă brațul numai pe orizontală, în timp ce cealaltă doar pe verticală. Iar maimuțele au început să învețe prin asociație că un anumit mod de gândire duce la mișcarea brațului. După ce au deprins această succesiune de cauză și efect, și-au modelat comportamentul conducând brațul la țintă și câștigând sucul.
Specialistul în neuroștiințe Miguel Nicoleliss, care a condus cercetarea amintită mai sus și ale cărei rezultate au fost deja publicate la începutul lui 2015, are și un nume pentru acest parteneriat remarcabil: „BraiNet” (trad. aprox. rețea cerebrală). Nicoleliss speră ca, în cele din urmă, interacțiunea directă de la creier la creier să fie folosită pentru a grăbi reabilitarea persoanelor cu leziuni neurologice – mai precis, ca creierul unei persoane sănătoase să lucreze în mod interactiv cu acela al unui pacient ce a suferit un accident vascular cerebral, pentru a-l reînvăța mai repede să vorbească sau să miște o parte a corpului paralizat.
Aceasta este doar ultima dintr-un lung șir de evoluții recente în neuro-tehnologie: interfețe aplicate neuronilor, algoritmi utilizați pentru a decoda sau stimula neuroni și hărți cerebrale care oferă o înțelegere de ansamblu mai bună a circuitelor complexe ale creierului ce guvernează cunoașterea, emoția și acțiunea. Din punct de vedere medical, se așteaptă mari progrese de pe urma folosirii acestor tehnologii, cum ar fi membre protetice cu o mai mare dexteritate și care să poată transmite senzații către purtătorii lor, noi perspective in tratarea bolilor precum Parkinsonul și chiar tratamente pentru depresie si alte tulburări psihice. De aceea, în întreaga lume eforturi majore de cercetare sunt în curs în domeniul neuro-tehnologiei.
Dar există o potențială latură întunecată asociată acestor inovații. Neuro-tehnologiile sunt instrumente „cu dublă utilizare”. Aceasta înseamnă că, în afara folosirii lor în domeniul tratamentelor medicale, neuro-tehnologiile ar putea fi aplicate (sau aplicate în mod eronat) și în scopuri militare.
Aceeași mașină de scanare a creierului pentru diagnosticarea bolii Alzheimer sau autismului ar putea citi gândurile personale. Sistemele informatice atașate țesutului cerebral care permit pacienților paralizați să controleze membre robotizate pot fi folosite și de către un stat pentru a ghida soldați bionici sau piloți de aeronave. Iar dispozitivele concepute pentru a ajuta un creier deteriorat ar putea fi utilizate în mod alternativ la implantarea de noi amintiri sau la ștergerea celor existente, asupra dușmanilor și a aliaților deopotrivă.
Dusă la ultima sa consecință, ideea BraiNet a lui Nicoleliss de a fuziona semnale ale creierului de la două sau mai multe persoane ar duce la crearea soldatului universal ultim, spune Jonathan Moreno, bio-etician și profesor la Universitatea din Pennsylvania. „Ce s-ar întâmpla dacă ai putea obține expertiza intelectuală a lui, să zicem, Henry Kissinger, care știe totul despre istoria diplomației și politică, și ai adăuga toate cunoștințele cuiva care cunoaște strategia militară, iar apoi toate cunoștințele unui inginer DARPA, și așa mai departe”, spune Moreno făcând referire la Agenția de proiecte avansate de cercetare în domeniul apărării din SUA. „Ai putea să le pui pe toate împreună.” O astfel de BraiNet ar crea aproape o omnisciență militară aplicată în deciziile cu mize mari și cu ramificații umane și politice.
Pentru a nu fi înțeleși greșit, astfel de idei țin încă de domeniul științifico-fantastic. Dar este doar o chestiune de timp, spun unii experți, înainte de a deveni realitate. Neuro-tehnologiile progresează rapid, ceea ce înseamnă că lansarea pe piață și comercializarea lor sunt inevitabile, iar guvernele sunt deja implicate în acest proces. DARPA, care se ocupă cu cercetarea științifică revoluționară si de dezvoltare pentru Departamentul Apărării al SUA, a investit masiv în tehnologii ale creierului. În 2014, spre exemplu, agenția a început să dezvolte implanturi care detectează și suprimă nevoile. Scopul declarat este de a trata veteranii care suferă de afecțiuni cum ar fi dependența si depresia. Ne putem, totuși, imagina cum acest tip de tehnologie poate fi folosită și ca o armă – a cărei proliferare o poate face să aterizeze în mâini greșite. „Întrebarea nu este „dacă”, ci „când” și „cum” vor folosi actorii nestatali neuro-tehnicile sau neuro-tehnologiile sub o formă sau alta”, spune James Giordano, neuro-etician la Centrul Medical de la Universitatea Georgetown”.
Oamenii au fost mult timp fascinați și îngroziți de ideea de control al minții. Ar putea fi prea devreme să punem răul în față – anume că creierul poate fi „piratat” de guvern, de exemplu – dar potențialul de dublă utilizare a neuro-tehnologiilor se apropie amenințător. Unii specialiști în etică se tem că, în lipsa unui cadru juridic care să le guverneze, progresele în laborator ar putea intra în lumea reală periculos de nerestricționate.
Cu toate consecințele, bune sau rele, ne spune Giordano, „creierul este următorul câmp de luptă.”
Consecință a dorinței de a înțelege mai bine creierul, care este organul uman cel mai greu de descifrat, în ultimii 10 ani a avut loc o explozie a inovației în domeniul neuro-tehnologiilor. În 2005, o echipă de oameni de știință a anunțat că a citit cu succes mintea unui om folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), o tehnică ce măsoară fluxul de sânge declanșat de activitatea cerebrală. O persoană situată într-un scanner urmărea un ecran mic ce proiecta stimuli vizuali simpli – o singură secvență aleatoare de linii orientate în direcții diferite, unele verticale, unele orizontale, iar altele diagonale. Orientarea fiecărei linii a provocat o proiectare puțin diferită a funcțiilor creierului. In cele din urmă, doar urmărind acea activitate, cercetătorii au putut determina ce fel de linie a vizionat subiectul experimentului.
A fost nevoie de doar șase ani pentru ca această tehnologie de decodare a creierului să fie extinsă spectaculos – cu puțin praf magic din Silicon Valley – într-o serie de experimente desfășurate la Universitatea din California, Berkeley. Într-un studiu din 2011, subiecții au fost rugați să vizioneze trailere de filme de la Hollywood în interiorul unui tub fMRI. Cercetătorii au folosit datele extrase din răspunsurile fluxului cerebral pentru a construi algoritmi de decodare unici pentru fiecare subiect. Apoi, au înregistrat activitatea neuronală în timp ce subiecții au vizionat diverse scene noi dintr-un film – de exemplu, un clip în care Steve Martin traversează o cameră. Folosind algoritmul dezvoltat pentru fiecare subiect, cercetătorii au reușit mai târziu să reconstruiască scena bazându-se doar pe activitatea înregistrată a creierului. Rezultatele fascinante nu au oferit imagini realiste, ci o copie impresionistă: un Steve Martin în ceață ce plutește pe un fundal ireal în mișcare.
Pe baza acestor rezultate, Thomas Naselaris, neurolog la Universitatea de Medicina din Carolina de Sud si co-autor al studiului din 2011, declară: „Capacitatea de a reuși ceva apropiat citirii gândurilor va deveni disponibilă mai devreme sau mai târziu.” Mai mult, „aceasta va fi posibilă în timpul vieții noastre.”
Evoluția este urgentată de avansarea rapidă a tehnologiei din spatele interfețelor creier-mașină (IMC – BMI în engleză) – implanturile neurale si computerele care citesc activitatea creierului si o traduc în acțiuni reale, sau invers, stimulând neuronii pentru a crea percepții sau mișcări fizice. Prima interfață sofisticată și-a făcut apariția în sala de operație în 2006, când echipa neurologului John Donoghue de la Brown University a implantat în creierul lui Matthew Nagle un cip pătrat cu diagonala mai mică de jumătate de centimetru cu 100 de electrozi atașați de el, tânărul de 26 de ani, fostă vedetă de fotbal la nivelul liceului, fiind înjunghiat în gât și paralizat de la umeri în jos. Electrozii au fost poziționați peste cortexul motor al lui Nagle, care controlează, printre altele, mișcările brațelor. În câteva zile, Nagle a putut muta, cu ajutorul dispozitivului său conectat la un computer, un cursor și a putut deschide mesaje e-mail doar folosind puterea gândurilor.
Opt ani mai târziu, IMC-urile au devenit mult mai complexe, așa cum s-a demonstrat la Cupa Mondială din 2014, desfășurată în Brazilia. Juliano Pinto, de 29 de ani, cu paralizie completă a trunchiului inferior, a fost îmbrăcat într-un exoschelet robotizat controlat cerebral dezvoltat de Nicoleliss de la Universitatea Duke pentru a oferi lovitura de start la ceremonia de deschidere a turneului din Sao Paulo. Casca de pe capul lui Pinto a preluat impulsurile cerebrale, ce indicau dorința sa de a lovi cu piciorul. Computerul său, legat la spate, a primit aceste semnale și apoi a stimulat costumul robotic să execute acțiunea.
Neuro-tehnologiile merg însă și mai departe, ocupându-se cu complexitatea memoriei. Studiile au arătat că ar putea fi posibil pentru o persoană de a insera gânduri în mintea alteia, la fel ca într-o versiune din viața reala a filmului de succes din 2010 Inception (Începutul). Într-un experiment din 2013 condus de laureatul Premiului Nobel Susumu Tonegawa la Massachusetts Institute of Technology, cercetătorii au implantat ceea ce au numit „o memorie falsă” într-un șoarece. In timp ce observau activitatea creierului rozătoarei, cercetătorii au plasat animalul intr-o cutie, urmărind cum șoarecele s-a acomodat cu împrejurimile. Echipa a fost capabilă să aleagă rețeaua precisă din milioanele de celule care au fost stimulate in hipocampul șoarecelui în timp ce și-a format o memorie a spațiului în care a fost plasat. A doua zi, cercetătorii au pus animalul într-o cutie nouă pe care nu o văzuse înainte și a emis un șoc electric, în același timp activând neuronii folosiți de șoarece pentru a-și aminti prima cutie. Asocierea s-a produs: când au pus șoarece înapoi în prima cutie, el a înghețat de frică, deși nu experimentase nici un fel de șoc acolo. La doar doi ani după descoperirea lui Tonegawa, o echipa de la Institutul de Cercetare Scripps a administrat șoarecilor un compus care putea elimina o memorie specifică, lăsându-le pe celelalte intacte. Această tehnologie de ștergere a memoriei ar putea fi folosită pentru a trata stresul post-traumatic, eliminarea unui gând dureros sau îmbunătățirea calității vieții.
Probabil că acest impuls al cercetării în domeniul interacțiunii minte-știință nu se va încetini, pentru că această revoluție științifică este finanțată abundent. În 2013, SUA au lansat Inițiativa BRAIN (Cercetarea creierului prin dezvoltarea de neuro-tehnologii inovatoare), cu sute de milioane de dolari deja alocate pentru studiile din primii trei ani; finanțările viitoare nu a fost încă determinate (National Institute of Health (NIH), una dintre cele cinci agenții federale implicate in proiect, a solicitat 4,5 miliarde de dolari repartizate pe o perioadă de 12 ani, doar pentru ceea ce îi revine.). La rândul său, Uniunea Europeană a oferit aproximativ 1,34 de miliarde de dolari pentru proiectul său pe 10 ani Human Brain Project (Proiectul creierul uman), ce a început în 2013. Ambele programe sunt concepute pentru a construi instrumente inovatoare care să cartografieze structura creierului și să surprindă activitatea electrică a miliardelor de neuroni. În 2014, Japonia a lansat o inițiativă similară, cunoscută ca Brain/MINDS (Cartografiere prin neuro-tehnologii integrate pentru studiul bolilor). Și chiar și Paul Allen, co-fondatorul Microsoft, a aruncat sute de milioane de dolari în propriul său Institut Allen pentru știința creierului, o încercare ambițioasă de a crea atlase ale creierului si a descoperi cum funcționează vederea.
Trebuie să fim clari, însă, cele mai multe dintre aceste neuro-tehnologii sunt încă în stadiul experimental. Ele nu au autonomie mare in interiorul creierului, pot doar citi sau stimula un număr limitat de neuroni sau necesită o conexiune cu fir. Mașinile de „citit gândurile”, de exemplu, se bazează pe echipamente scumpe, disponibile numai în laboratoare sau în spitale, pentru a produce chiar și doar rezultate rudimentare. Cu toate acestea, angajarea puternică a cercetătorilor și finanțatorilor deopotrivă pentru dezvoltarea neuro-tehnologiilor va însemna apariția de dispozitive din ce în ce mai sofisticate, mai răspândite și mai ușor disponibile cu fiecare an ce trece.
Fiecare nouă tehnologie va aduce și posibilități creative de aplicare a sa. Eticienii avertizează, însă, că transformarea neuro-tehnologiilor în arme este una dintre aplicațiile posibile.
Nu avem date disponibile care să demonstreze că, până în prezent, instrumentele destinate creierului ar fi fost folosite pe post de arme, ceea ce nu înseamnă însă că valoarea lor pe câmpul de luptă nu a fost evaluată. La începutul lui 2015, de exemplu, o femeie paralizată a reușit să controleze un avion de vânătoare F-35 în cadrul unui simulator de zbor folosindu-se doar de gândurile ei și de un implant pe creier a cărui realizare a fost finanțată de DARPA. Se pare că posibilitatea de transformare în arme nu se află într-un viitor îndepărtat, existând multe precedente privind tranziția rapidă a tehnologiei de la știință la amenințare globală. La urma urmei, doar 13 ani au trecut de la descoperirea neutronului și până la exploziile atomice de la Hiroshima și Nagasaki.
Manipularea minților de către guverne ar rămâne în domeniul teoriei conspirației și al thriller-urilor fantastice dacă puterile mondiale nu ar avea un așa trecut compromițător în domeniul neuro-științelor. Într-o serie ciudată de experimente realizate între 1981 și 1990, oamenii de știință sovietici au construit echipamente concepute pentru a perturba funcționarea neuronilor în organism și creier, expunând oamenii la diferite niveluri de radiații electromagnetice de înaltă frecvență. (Rezultatele acestei cercetări sunt încă necunoscute.) De-a lungul mai multor decenii, Uniunea Sovietică a cheltuit mai mult de 1 miliard de dolari pe astfel de sisteme de control al minții.
Poate cele mai notorii exemple de abuzuri din SUA în domeniul neuro-științelor au avut loc între anii 1950 și 1960, când Washington-ul a realizat un program amplu de cercetare pentru a găsi modalități de monitorizare și influențare a gândurilor umane. Investigațiile CIA cu numele de cod MK-Ultra au promovat „cercetarea și dezvoltarea de materiale chimice, biologice și radiologice ce pot fi aplicate în cadrul operațiunilor clandestine cu scopul de a controla comportamentul uman,” potrivit unui raport din 1963 al inspectorului general al CIA. Aproximativ 80 de instituții, dintre care 44 de colegii și universități, au fost implicate în acest program, adesea finanțarea venind sub vălul altor activități științifice, participanții deseori neștiind că lucrau pentru îndeplinirea obiectivelor lui Langley. Unul din cele mai multe josnice aspecte din cadrul programului a inclus drogarea participanților – unii fără s-o știe – cu LSD. Unui om din Kentucky i-a fost administrat drogul timp de 174 de zile consecutive. La fel de revoltătoare au fost, totuși, și proiectele MK-Ultra care s-au concentrat asupra mecanismelor de percepție extrasenzorială și manipulare electronică a creierului subiecților, precum și încercările de a aduna, interpreta și a influența gândurile altora prin hipnoză sau psihoterapie.
Astăzi, nu există nici o dovadă că Statele Unite ale Americii abuzează în mod similar de neuro-tehnologie sub pretenția asigurării securității naționale. Cu toate acestea, forțele armate rămân foarte angajate în domeniu. În 2011, potrivit cifrelor oferite de Margaret Kosal, profesor la Institutul de Tehnologie din Georgia, armata SUA pus deoparte 55 de milioane de dolari, marina 34 de milioane, iar forțele aeriene 24 de milioane pentru a se continua cercetarea în domeniul neuro-științelor. (Trebuie să se știe că armata SUA este principalul finanțator în multe ramuri științifice, inclusiv ingineria și știința calculatoarelor.) În 2014, IARPA (Intelligence Advanced Research Projects Activity), o organizație de cercetare care dezvoltă tehnologie de ultimă oră pentru agențiile de informații SUA, s-a angajat cu 12 milioane de dolari în sprijinul proiectării tehnologiilor de creștere a performanțelor, inclusiv stimularea electrica a creierului pentru „optimizarea raționamentului adaptiv uman”, adică pentru a-i face pe analiști mai inteligenți.
Impulsul real provine, totuși, de la DARPA, o agenție ce este subiectul favorit al teoriilor conspiraționiste și al invidiei internaționale. Ea finanțează aproximativ 250 de proiecte în paralel, recrutând și conducând echipe de experți din mediul academic si cel industrial pentru a lucra la misiuni extrem de ambițioase și bine țintite. Gustul DARPA pentru finanțarea de proiecte vizionare care să schimbe lumea este neegalat: Internetul, GPS-ul, avionul de luptă invizibil – pentru a numi doar câteva dintre acestea. În 2011, DARPA, ce are un buget anual relativ modest (comparativ cu altele din domeniul apărării) de 3 miliarde de dolari, a programat alocarea de 240 de milioane doar pentru cercetarea în domeniul neuro-științelor. S-a angajat deja să susțină cu 225 de milioane de dolari (pentru primii ani) Inițiativa BRAIN, doar cu 50 de milioane de dolari mai puțin decât finanțatorul principal al proiectului, NIH (Institutul Național de Sănătate al SUA).
Având în vedere modelul revoluționar și impactul internațional al DARPA, era o chestiune de timp înainte ca alte puteri mondiale să emuleze acest model. În ianuarie 2015, India a anunțat că își va remodela Organizația de Cercetare și Dezvoltare pe modelul DARPA. În 2014, ministerul rus al apărării și-a anunțat sprijinul în valoare de 100 milioane de dolari pentru nou-înființata Fundație pentru cercetare avansată. În 2013, Japonia a făcut publică înființarea unei agenții „cu DARPA Statelor Unite în minte” (poreclită de unii observatori „JARPA”), citându-l pe Ichita Yamamoto, ministrul științei și tehnologiei. Agenția Europeană de Apărare a fost înființată în anul 2001, răspunzând la solicitarea pentru crearea unei „DARPA europene”. Și există intenția de a exporta modelul DARPA și către unele corporații, cum ar fi Google.
Ce rol va juca cercetare neurologiei în aceste centre de rămâne încă de văzut. Totuși, având în vedere progresele recente în domeniul tehnologiei cerebrale, interesul DARPA în domeniu și dorința noului centru de interes de a urma exemplul Pentagonului, probabil că domeniul se va bucura de o atenție crescândă. Robert McCreight, un fost funcționar al Departamentului de Stat SUA specializat de peste două decenii în controlul armamentelor, spune că „mediul competitiv” ar putea alimenta un fel de cursă a înarmării în domeniul neurologic, o competiție pentru a controla și a transforma neuronii în produse de uz obișnuit. Riscul subsecvent este îndreptarea ulterioară a cercetării spre înarmare: transformarea creierului într-un instrument pentru a lupta mai eficient în războaie
Nu este greu de imaginat ce va urma. Astăzi, o cască echipată cu electrozi ce adună doar anumite semnalele electro-encefalografice (EEG) de pe scalpul unei persoane pentru un anumit scop, cum ar fi să lovească o minge; mâine, electrozi captând semnalele EEG ce ar putea colecta clandestin coduri de acces la armament. De asemenea, un IMC (BMI) ar putea deveni un sifon de date folosit, să zicem, pentru a pătrunde în mintea unui spion inamic. Încă și mai înfricoșător, dacă teroriștii, hackerii sau infractorii ar putea să dobândească astfel de neuro-tehnologii, ei ar putea folosi aceste instrumentele pentru a crea asasini sau a fura informații personale, cum ar fi parole sau numere de cărți de credit.
În mod îngrijorător, nu prea există instrumente pentru prevenirea unor astfel de scenarii. Foarte puține acorduri internaționale sau chiar legi naționale protejează în mod eficient viața intimă, și nici unul dintre acestea nu este special dedicat neuro-tehnologiilor. Când vine vorba de dublă utilizare și înarmare, există bariere încă și mai puține, creierul uman riscând să devină un vast teritoriu în care nu există lege.
(…) „Politicienii nu realizează cât de periculoasă este această amenințare”, spune Marie Chevrier, profesor de politici publice la Universitatea Rutgers.
„Tendința generală este ca știința și tehnologia să facă pași uriași, iar etica și politicile să se strecoare în spate cu pași mici”, spune Giordano, neuro-etician la Centru Medical Georgetown. „Ele tind să fie reactive, nu să acționeze preventiv.” (eticienii deja au un nume pentru acest decalaj: dilema Collingridge, după David Collingridge, care în cartea sa din 1980, Controlul social al tehnologiei, a argumentat că este dificil de prezis impactul potențial al unei noi tehnologii și, prin urmare, imposibil să se adopte în avans politicile care să o controleze).
De asemenea, este îngrijorătoare lipsa cunoștințelor specialiștilor în domeniu cu privire la riscul dublei utilizări al neuro-tehnologiilor. Există o ruptură între cercetare și etică. Malcolm Dando, profesor de securitate internațională la Universitatea din Bradford (Anglia), își amintește de organizarea mai multor seminarii pentru departamentele științifice din întregul Regat Unit în 2005, anul de dinaintea conferinței de revizuire a BWC (Convenția privind armele biologice), cu scopul a educa experții cu privire la potențialul de manipulare a agenților biologici și a dispozitivelor neurologice. El a fost șocat să afle că „experții nu știu foarte multe”; un om de știință, de exemplu, a negat că este posibil ca un microb periculos pe care-l ținea în frigider să fie transformat în armă. Dando își amintește că a fost vorba de „un dialog al surzilor”. Lipsa de informare, explică Dando, „există cu siguranță” printre neurologi.
Este încurajator faptul că problemele morale ridicate de neuro-tehnologii au fost recunoscute în unele locuri-cheie, spune Dando. Barack Obama a însărcinat Comisia Prezidențială pentru studierea problemelor bio-etice cu pregătirea unui raport asupra posibilelor probleme etice și juridice legate de tehnologia avansată cuprinsă în Inițiativa BRAIN, iar Proiectul UE privind creierul uman (Human Brain Project) a înființat un Program de etică și societate pentru a ghida aplicarea sa.
Dar aceste eforturi ating doar tangențial problema înarmării. De exemplu, în cele 200 de pagini ale raportului privind implicațiile etice ale Inițiativei BRAIN, lansat în martie 2015, nu apar termenii „dublă utilizare” sau „înarmare”. Dando spune că existența acestui decalaj chiar și în literatura de specialitate în neuroștiințe, unde te-ai aștepta ca subiectul să fie amplu dezbătut, reprezintă regula, nu o excepție.
Nicoleliss a mărturisit că își face griji ca, pe măsură ce inovațiile sale obțin succes, acestea să nu fie folosite în scopuri abjecte. După un proiect de la mijlocul anilor 2000 în care a folosit IMC-uri pentru a ajuta veteranii de război să-și recâștige mobilitatea, el refuză acum să accepte bani de la DARPA. Nicoleliss își dă seama că, în Statele Unite cel puțin, el este în minoritate. „Văd ca unii neurologi sunt destul de naivi și se laudă pe la întâlniri cu privire la cât de mulți bani au primit de la DARPA pentru a face cercetare, fără să se gândească la beneficiile pe care le trage DARPA din asta”, spune el. Îl doare gândul că muncă vieții lui, interfețele om-mașină, ar putea fi folosite în scop distructiv.
Adevărul este că dezvoltarea unor neuro-arme în paralel cu aplicațiile clinice ale tehnologiei creierului este o concluzie imposibil de evitat. Ce fel de arme vor fi acestea, când vor apărea și în mâinile cui rămâne de văzut. Oamenii nu trebuie să se teamă încă de astăzi că mințile lor sunt pe punctul de a fi piratate. Însă, deși un scenariu de coșmar ce include transformarea creierului uman folosind tehnologiile emergente într-un instrument mai sensibil decât un câine antrenat să depisteze bombe, la fel de controlabil ca o dronă și mai vulnerabil decât un seif deschis poate părea o fantezie distopică, merită să ne întrebăm: se face suficient pentru a restricționa generația următoare de arme letale înainte de a fi prea târziu?
Neurotehnologia și controlul minții
//////////////////////////////////////////
………………………………………………………………………………….http://analize.cuvantul-ortodox.ro/leviathanul-electronic/
Guvernarea totală, bio-puterea, controlul și supravegherea
Pentru început, trebuie să înțelegem mai adânc ce înseamnă a guverna în zilele noastre. Acest lucru este important deoarece, pentru noi, atitudinea anti-sistem din principiu, contestarea de-a valma a guvernării, este ceva străin de ethosul creştin. De la bun început, Evangheliile şi Epistolele Apostolului Pavel pun problema funcţiilor legitime dar și nelegitime ale puterii. Este legitim pentru stat de a pretinde taxe și dări de la cetăţeni şi de a păzi cu „spada” (sau prin violență legitimă) legea (care ar trebui să corespundă unui cod moral, etic, al societății). Atunci când statul pretinde de la cetățeni să aducă închinare împăraților sau să își lepede credința, să adopte credințe sau doctrine care contrazic Evanghelia, atunci statul își depășește sfera sa legitimă şi devine uzurpator, tiranic, totalitar.
Problema noastră, a celor ce trăim în acest veac, este că, îndeosebi din modernitate încoace, actul guvernării a devenit mult mai complex și s-a inserat, difuz și profund, în straturile societății (în economie, în social, chiar și în biserică), ale comunității restrânse și chiar în interiorul familiei. Demult guvernul nu mai este restrâns doar la funcțiile de prelevare a taxelor şi de pază armată a legii, ci administrează, din ce în ce mai în detaliu, oamenii și lucrurile din raza sa tot mai amplificată de putere. Încă înainte de experienţele totalitare extreme ale nazismului şi comunismului, despre o astfel de guvernare se spunea că este totală, deoarece ea privește totalitatea proceselor ce se desfăşoară în societate, văzute ca un fel de funcţii ale organismului societal.
Prin guvernare totală se înțelege că nu mai există aspect al vieții noastre care să nu intre în sfera puterii: totul sau aproape totul este reglementat, adică normat de guvernare, și nu doar normat, ci și îndreptat către anumite scopuri specifice acesteia, astfel încât obiectul reglementării să împlinească o funcție utilă organismului societal. Pentru a lua un exemplu banal, familia face obiectul unor politici publice în funcție de scopurile stabilite de guvernare: fie când stabilește de la ce vârstă este obligatorie educarea, de către stat, a copilului, fie când descurajează natalitatea prin instrumente specifice.[1]
La fel de complex și insinuos s-a dezvoltat şi o altă dimensiune cheie a guvernării: cea a controlării şi supravegherii societăţii, a oamenilor. Există studii care arată că funcţia de supraveghere s-a derulat, încă din secolele trecute, în logica unei „transparentizări” a omului în fața puterii, a unei disciplinări a acestuia, depășindu-se astfel stadiul în care omul respecta legea de frica pedepsei, ci fiind cumva condiţionat să aibă un comportament și o mentalitate girate de guvernare. Fenomenul este denumit în literatura de specialitate panoptism[2] și noua putere este definită ca o bioputere, deoarece se insinuează cumva nu doar în interiorul societății, ci chiar și al persoanei, pe care încearcă să o „programeze” social. Reiterăm faptul că bio-puterea și panoptismul sunt concepte specifice pentru guvernarea din sec. XVIII-XIX.
Aceste dimensiuni noi pe care guvernarea le-a dobândit de-a lungul timpului sunt potențate dincolo de orice închipuire în zilele noastre, prin noua revoluție tehnologică și prin noile tehnici de supraveghere: dispozitivele de tip RFID folosite de guvernare pentru identificarea oamenilor, camerele TV, prelevarea datelor biometrice (uneori chiar și a ADN-ului), folosirea sistemelor informatice naționale (care includ baze de date) și trans-naționale.
Concluzii
Guvernarea timpurilor noastre a evoluat de la una de tip clasic (prelevarea taxelor, aplicarea legii cu sabia) la una complexă, totală, care are în vedere administrarea amănunţită a oamenilor şi obiectelor;
Guvernarea totală nu mai funcţionează prin frica de pedeapsă, ci prin supravegherea, controlarea şi disciplinarea omului – devenind, astfel, o bioputere;
Bioputerea se perpetuează prin mecanisme fine de condiționare socială;
Noile tehnologii (traduse prin acte electronice, sisteme informatice naţionale şi trans-naţionale) potenţează la maxim bioputerea şi guvernarea totală.
Un prim principiu al acestor noi tehnologii este transparentizarea electronică a omului şi a societăţii, prin crearea posibilităţii de înregistrare informatică a tuturor acţiunilor persoanei, interacțiunilor sociale, tranzacţiilor, călătoriilor etc.
drona statul digital
Acte de identitate, date biometrice, sisteme informatice naționale și supra-naționale, legi big brother
Actul de identitate: atât de banal încât nimeni nu îl mai problematizează. Şi totuşi, introducerea lui generalizată (în forma sa simplă, „clasică”) ţine de aceeaşi logică a unei supravegheri mai intense a persoanelor survenită în veacurile mai de pe urmă ale modernităţii. Aşadar, actul de identitate personal este o inovaţie recentă (dacă privim istoria în desfășurarea ei largă). Iniţial, astfel de acte se eliberau doar pentru situaţii extraordinare (se eliberau cărţi de drum pentru cei ce călătoreau distanţe lungi, ce traversau mai multe imperii) sau chiar, așa cum arată cazul societății americane din sec. XIX, pentru identificarea mai lesne a sclavilor. Ulterior, actele de identitate se eliberau doar în cazuri excepționale, având o funcție de circumscriere, marcare clară a apartenenței unei persoane de o structură/instituție/grup (ID card-urile militarilor, legitimațiile de serviciu, etc.).
ENLARGE
buletin-identitate-american-vechi
act identitate american, WWII
La început rudimentar, actul de identitate a fost, treptat, îmbogățit cu o serie de accesorii tehnice prin care poliţia identifica infractorii. Astfel, fotografia a fost folosită, iniţial, pentru identificarea mai lesne a vagabonzilor. În mod similar, pentru identificarea eficientă şi rapidă a răufăcătorilor au fost dezvoltate diferite tehnici biometrice de recunoaştere a acestora, precum şi primele baze de date ale poliției.
Abia ulterior, în sec. XX, fotografia și datele biometrice încep să fie folosite, pe scară largă, și în identificarea populaţiei civile. Şi, dacă altădată, a fost fotografia ca metodă de identificare ce a fost extinsă de la infractori la populația civilă, în zilele noastre același lucru se întâmplă cu amprenta. Într-adevăr, printre datele biometrice care sunt cerute pentru a fi incorporate în actele de identitate electronice se numără, printre altele, și amprenta, amprentarea fiind o măsură care, anterior, ținea strict de domeniul polițienesc al metodelor folosite pentru a ține evidența infractorilor.
Așadar, este de reținut patternul: tehnici care, inițial, au fost folosite de instituțiile polițienești pentru identificarea infractorilor sau declasaților sunt, ulterior, extinse pentru identificarea întregii populaţii civile.
ENLARGE
act-identificare-german-lagar-munca
act identificare german pentru prizonierii din lagărele de munca (circa 1942)
Dar nu doar pentru funcţia de identificare sunt folosite actele de identitate personale, ci chiar şi pentru diferite scopuri de inginerie socială. Astfel, scriitorul rus Alexandr Soljeniţin menţionează, în Arhipelagul Gulag, faptul că buletinul de identitate a fost folosit de puterea comunistă pentru a aplica mai eficient controlul și mișcarea populaţiei. Şi în alte ţări comuniste buletinul era o metodă eficientă de constrângere, control al circulaţiei, de restrângere implicită a libertăţii de rezidenţă etc.
În unele ţări exista o mefienţă atât de mare faţă de posibilităţile deschise de simpla existenţă unui act de identitate personal pentru dezvoltarea unui stat poliţienesc, încât intenţiile de a se introduce carduri de identitate au provocat mişcări de opoziţie masivă din partea populaţiei şi a mişcărilor de promovare a drepturilor la „privacy”.[3]
Cu toate acestea, în ultima perioadă, mai ales sub imperiul presiunilor venite în urma agitării pericolului „terorist” („isterie securitară”), există un val de acţiuni guvernamentale, persistent la nivel global, prin care se implementează, pe de o parte, acte electronice de identitate care trebuie să deţină şi date biometrice, programe vaste de informatizare a administraţiei şi guvernării: e-guvernarea, precum și legi care revocă o serie de libertăți civile în favoarea programelor de monitorizare a comunicațiilor prin telefon și internet. Aceste procese sunt faţete ale aceleiaşi monezi, transparentizarea informatică a societăţii, a oamenilor în faţa puterii, scopul fiind ca toate acţiunile, achiziţiile, deciziile oamenilor (spre exemplu, călătoriile, tranzacţiile, cumpărăturile, frecventarea anumitor locaţii, frecventarea anumitor site-uri de internet, comunicarea etc.) să fie: 1) înregistrate electronic şi depozitate într-o bază de date; 2) atribuibile unei persoane anume (prin realizarea acelor acţiuni prin intermediul actului electronic); 3) accesibile celor care controlează sistemul; 4) prelucrate prin algoritmi în profiluri care pot permite predicții comportamentale.
Ca acte de identitate, paşapoartele, cardurile personale de identitate, cardurile de asigurat, sunt principalele instrumente folosite, ce conţin, de obicei, dispozitive RFID tip smart card contactless în care sunt introduse datele obişnuite personale şi cele mai nou cerute, de tip biometric, precum şi semnătura electronică. Ele sunt pe cale să fie implementate în majoritatea ţărilor europene (12 ţări le-au introdus deja, 9 sunt pe cale). Dar sistemul în care ele funcţionează este mai complex, deoarece e nevoie şi de o bază de date naţională (un exemplu este SIUI-ul nostru, baza de date care va cuprinde toate datele de sănătate ale populației României) precum şi baze de date supra-naţionale (cum este celebrul SIS – Schengen) între care există inter-operabilitate (datele pot fi manipulate atât dinspre statele membre către bazele supra-naţionale cât şi de structurile supra-naţionale către statele membre).
Deocamdată, bazele de date puse la dispoziţia structurilor supra-naţionale sunt trecute doar datele personale ale infractorilor sau a celor consideraţi suspecţi de organele poliţieneşti. Ceea ce contează aici este însă sistemul logistic: actul electronic ce conţine date personale şi biometrice (şi, în cazul cardurilor de sănătate, datele referitoare la istoricul sănătăţii persoanei), bazele de date naţionale şi supra-naţionale pe bază de interoperabilitate. Că deocamdată sistemul care face ca datele personale să fie accesibile guvernanţilor le include doar pe ale infractorilor nu poate reprezenta o garanţie – după cum am văzut, patternul de funcţionare al bioputerii este să extindă asupra întregii populaţii civile metodele de control şi supraveghere folosite, anterior, doar pentru infractori şi declasaţi.
Guvernarea electronică este un proces, la rându-i, în plină dezvoltare în toată Europa, constând în crearea unor sisteme electronice care să transfere în virtual, în reţele informatice funcţii de bază precum taxele şi impozitele, derularea procedurilor administrative (de pildă, în România cartea de muncă este transformată în registru electronic), verificarea unor dosare, electronizarea etc.
Legătura dintre actul de identitate electronic şi sistemul de e-guvernare este, după propriile declaraţii ale unor oficiali responsabili de aceste proiecte, faptul că, pe de o parte, primul va deveni cheia de acces către serviciile statale. La rândul lor, aceste servicii statale sunt transferate în sfera virtuală, devenind inaccesibile celor care nu au abilităţi de utilizare a internetului sau acte electronice.[4] Cum spunea un jurnalist, „nu eşti online, nu exişti!” Pe de altă parte, actul de identitate electronic permite statului că colecteze o serie de date personale pe care altfel nu ar fi avut cum să le aibă în gestiune.
Conjuncţia dintre actele de identitate electronice şi sistemele informatice de tip e-guvernare se face în măsura în care acestea sunt proiectate să fie multifuncţionale. Deţinând semnătura electronică, varianta românească a cardului de identitate electronic va putea fi folosit, conform oficialilor, şi pentru efectuarea de plăţi, accesarea contului bancar etc. Varianta grecească a acestui card este, de asemeni, multifuncţională, putând fi folosit, conform declaraţiilor oficiale, pentru efectuarea tranzacţiilor cu statul şi, pe viitor, inclusiv a tranzacţiilor private.
Aşadar, asistăm la o tendinţă tot mai accentuată de creare a unei reţele informatice electronice care să ecraneze total interfaţa dintre cetăţean şi stat, dar care să se și întrepătrundă cu rețelele sociale propriu-zise, existând posibilitatea ca această reţea să acopere şi relaţiile/tranzacţiile din sfera privată sau civilă. Reţeaua se compune din trei elemente: cheia de intrare (actul electronic), baza de date (unde există depozitate toate informaţiile persoanei şi unde există posibilitatea să fie înregistrate toate acţiunile înregistrate electronic ale acesteia) şi suprastructura informatică care recompune virtual funcţiile, serviciile statale şi private şi, ceea ce este de maximă importanţă, accesul la resurse.
Prin legile intitulate generic ”big brother”, serviciile secrete pot colecta date și informații ce provin din comunicațiile prin telefon și internet sau chiar din simpla folosire a propriului calculator, deseori fără mandat judecătoresc. Prefigurate de operațiunile serviciilor secrete din SUA, făcute posibile în urma legilor ”Patriot Act”, aceste operațiuni fac posibile nu doar înregistrarea punctuală a unor convorbiri verbale sau scrise, ci, printre altele, realizarea unor diagrame ale relațiilor sociale/sferei sociale în care se mișcă oamenii, profiluri comportamentale[5], geolocalizare. O nouă formă de totalitarism, într-adevăr![6]
Concluzii
Actul de identitate reprezintă, de la bun început, o inovaţie recentă prin care s-a îmbunătăţit capacitatea de supraveghere a persoanelor de către stat;
Istoria regimurilor comuniste ne arată că aceste acte pot fi folosite şi ca metode de contrângere şi de inginerie socială aplicată populaţiei de către regimuri opresoare;
Patternul prin care statul a folosit actul de identitate de-a lungul timpului constă în: extinderea unor tehnici de identificare tot mai sofisticate ale infractorilor la întreaga populaţie civilă;
Noile tehnologii (dispozitive tip RFID contactless, internet, baze de date electronice) potenţează nemăsurat de mult capacităţile de supraveghere şi control a populaţiei prin intermediul actelor de identitate devenite acum electronice;
În paralel cu introducerea infrastructurii actelor electronice se implementează, pe scară masivă, şi e-guvernarea sau guvernarea electronică, ce presupune transferarea unor funcţii, servicii şi resurse esenţiale ale guvenării societăţii în lumea virtuală;
De vreme ce actele electronice sunt proiectate să fie multifuncţionale, ele vor reprezenta cheia de intrare/de acces la serviciile şi resursele esenţiale pentru cetăţean, precum și instrumentul prin care decidenții sistemului vor colecta datele personale ale persoanei;
O astfel de eventualitate s-ar traduce succint al doilea principiu fundamental al noilor tehnologii folosite de guvernare: condiţionarea radicală a persoanei de identitatea sa electronică sau „nu eşti on-line, nu exişti!”
Prin ”legile big brother”, supravegherea devine ubicuă și intruzivă în gradul cel mai înalt în viața oamenilor obișnuiți, atât în ceea ce privește colectarea datelor și informațiilor personale, cât și în ceea ce privește prelucrarea lor prin algoritmi avansați – și, astfel, cercul se închide;
Teza inevitabilității și condiționarea radicală
Tot acest proces descris mai sus se desfășoară, în prezent, în numeroase zone ale globului. Uneori, introducerea actelor electronice are loc în ţări extrem de sărace, ceea ce face să iasă şi mai mult în evidenţă caracterul gratuit şi finalitatea unor astel de „reforme”. Nu credem că este întâmplător nici faptul că în Grecia introducerea cardului cetăţeanului s-a făcut în condiţiile îngenuncherii acestei ţări prin acorduri financiare cu FMI şi UE, invocându-se datoriile publice. În mod similar, în România, deşi intenţiile de a se introduce astfel de acte erau mai vechi, ele au fost puse în practică tot într-un context de condiţionate şi subordonare fără precedent faţă de instituţiile supra-naţionale FMI şi UE.
Promotorii văzuţi ai acestor sisteme informatice de mare complexitate sunt, îndeosebi, administraţia guvernului american şi cea a a Uniunii Europene. Dincolo de binecunoscutele paşapoarte electronice biometrice, rezultat direct al presiunilor americane şi subiect al unui regulament european, există însă o sumedenie de programe bazate pe folosirea datelor biometrice şi a dispozitivelor electronice pentru a condiţiona accesul în locaţii – publice sau private – social şi economic strategice. Cu toate acestea, cineva se poate întreba în ce măsură sunt aceste programe şi presiuni politice atât de periculoase sau dacă nu cumva, atunci când preconizăm extinderea fenomenului supravegherii totale şi asupra populaţiei civile, exagerăm?
Răspunsul la această întrebare poate fi dat referindu-ne la teza inevitabilităţii. O teză din domeniul tehnologic, ea statuează faptul că, odată ce o tehnologie este introdusă în cadrul unei culturi, dezvoltarea acesteia va surveni în mod inevitabil. Sensul tezei nu este un determinism mecanic, deoarece dezvoltarea intervine ca o consecinţă a potenţialului deţinut de tehnologia respectivă şi a faptului că dezvoltarea acesteia trece drept un lucru bun şi de dorit – aşadar, există un imperativ tehnologic al evoluţiei acesteia. Transpunsă în domeniul guvernării, cel care ne interesează, teza are valenţe explicative foarte mari pentru a arăta de ce sistemul informatic tip Schengen nu va rămâne niciodată la nivelul actual, ci se va dezvolta pe coordonatele arătate mai sus: înglobarea în reţeaua sa a întregii populaţii civile, a tuturor tranzacţiilor cetăţenilor, fie publice sau private, şi a tuturor „porţilor de acces” către resursele indispensabile traiului în societate.
De ce se poate întâmpla acest lucru? Conform tezei inevitabilităţii, în primul rând, datorită faptului că, potenţial, sistemul tehnologic o permite, o are deja în sine, rămânând doar să se dezvolte în acest sens. Astfel, sistemul logistic actual, fie el la nivel european (Schengen), fie la nivel naţional (acte electronice, baze de date naţionale, e-guvernare) are înscris în sine posibilitatea de a se extine în mod total asupra societăţii şi asupra tuturor tranzacţiilor din cadrul ei. În al doilea rând, deoarece dezvoltarea, în acest sens, a sistemului logistic electronic de identificare şi control a societăţii trece, prin propagandă, drept un lucru bun şi de dorit, chiar necesar şi urgent pentru combaterea terorismului şi reforma economică sau/şi socială.
Consecinţa directă, care se poate întrezări încă de acum, a punerii la punct a acestui sistem logistic, este condiţionarea radicală a oamenilor în accesul pe care îl vor avea la resursele necesare vieţii în societate. Dacă actul electronic devine cheia de intrare în sistem, atunci cetăţeanul va depinde în mod radical de deţinerea unui astfel de act – ce implică nu doar certificarea identităţii sale, ci şi conexiunea la o bază de date şi posibilitatea de a înregistra electronic tranzacţiile sale – pentru a beneficia de serviciile de bază ale statului: îngrijire medicală, educaţie, venit.
Ce poate însemna acest lucru, altceva decât crearea premiselor slăbirii statutului persoanei în faţa guvernelor, care pot, oricând, exercita şantaj asupra acesteia pentru a accepta necondiţionat diferite ideologii, ordini, conducători? Sigur că acest şantaj, la rigoare, putea fi exercitat şi înainte vreme, aşa cum s-a şi petrecut în istorie. Însă, de această dată, existenta unui sistem logistic care să transparentizeze şi să prindă în pânza de păianjen a reţelei web totalitatea societăţii face ca posibilitatea de sustragere a persoanei faţă de abuz să fie minimă. Într-o astfel de societate nu vor mai exista zone libere, căci toate tranzacţiile sunt supraegheate şi înregistrate, şi oricine vinde şi cumpără o face în văzul electronic al Fratelui Mai Mare.
Concluzii
Sistemele logistice de identificare electronică şi de informatizare a administraţiei publice care acum au aplicabilitate încă limitată la anumite domenii se vor dezvolta deoarece au potenţialul să o facă şi acest lucru este văzut/vândut drept panaceul problemelor guvernării;
Edificarea unor astfel de sisteme informatice ubicue creează premisele exercitării unui şantaj fără precedent asupra omului: deoarece nu vor mai exista zone libere, neînregistrate electronic……………………………………..
Det. Aici
LEVIATHANUL ELECTRONIC
/////////////////////////////////////////
Ce spune Biblia despre transsexualism/transgenderism?
RĂSPUNS
Transsexualisul, cunoscut și ca transgenderism, Tulburarea Identității de Gen (TIG) sau disforia de gen, e un simțământ că genul tău biologic/genetic/psihologic nu se potrivește cu genul cu care te identifici/ sau cu genul pe care percepi că îl ai. Transsexualii/transgenderii se descriu adesea pe ei înșiși ca fiind „captivi” într-un trup care nu se potrivește cu genul lor adevărat. Ei practică adesea transvestismul/transvestitismul și pot, de asemenea, să apeleze la terapia cu hormoni și/sau la operații de schimbare a genului, pentru a-și aduce corpul în conformitate cu genul lor perceput.
Biblia nu menționează în niciun loc în mod explicit transgenderismul și nici nu descrie pe cineva care să aibă simțăminte de transgender. Totuși, Biblia are o mulțime de lucruri de spus despre sexualitatea umană. Cel mai de bază pentru înțelegerea genului este faptul că Dumnezeu a creat două (și numai două) genuri: „parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut” (Genesa 1.27). Toate speculațiile din zilele noastre privitoare la numeroasele genuri sau la fluiditatea de gen – sau chiar un gen „continuu”, cu genuri nelimitate – sunt noțiuni străine Bibliei.
Biblia se apropie cel mai mult de menționarea transgenderismului atunci când condamnă homosexualitatea (Romani 1.18-32, 1 Corinteni 6.9-10) și transvestitismul (Deuteronomul 22.5). Cuvântul grecesc tradus adesea cu „homosexuali” sau „bărbați care practică prostituția” în 1 Corinteni 6.9 înseamnă literlamente „bărbați efeminați”. Așadar, deși Biblia nu menționează în mod direct transgenderismul, când menționează alte situații de „confuzii” de gen, în mod clar și explicit le arată ca fiind păcate.
Există posibilitatea ca cei care suferă de transgenderism să aibă un creier care funcționează ca aparținând unui gen, și în același timp restul corpului să aparțină, din punct de vedere biologic, celuilalt gen? Biblia nici măcar nu indică o astfel de posibilitate. Totuși, Biblia nu menționează nici hermafroditismul (o situație în care o persoană are atât organe sexuale feminine, cât și masculine), lucru care are loc incontestabil (deși extrem de rar). Mai mult, oamenii se pot naște sau dezvoltă pe parcurs diferite defecte cerebrale sau funcționări defectuoase ale creierului. Cum se poate spune că e imposibil ca un creier de femeie să fie într-un corp de bărbat (sau viceversa)?
Având hermafroditismul ca dovadă, nu se poate spune că dacă Biblia nu menționează ceva, acel lucru nu se poate întâmpla. Așadar, poate fi posibil ca o persoană să se nască cu un creier cu conexiuni care contribuie la disforia de gen. Acest lucru poate fi, de asemenea, o explicație pentru unele cazuri de homosexualitate. Însă numai pentru că un lucru poate avea o cauză biologică nu înseamnă că e potrivit să îmbrățișezi efectele. Unii oameni prezintă un apetit mare sexual. Lucrul acesta nu-i îndreptățește să se implice în imoralitate sexuală. Este dovedit științific că unii psihopați/sociopați au un creier cu mecanisme de control al impulsului deosebit de slăbite. Lucrul acesta nu justifică să se implice în fiecare comportament deviant care le trece prin minte.
Indiferent dacă distorsiunea de gen are o cauză genetică, hormonală, fiziologică, psihologică sau spirituală, poate fi biruită și vindecată prin credința în Cristos și prin bazarea continuă pe puterea Duhului Sfânt. Vindecarea poate fi primită, păcatul poate fi biruit și viețile pot fi schimbate prin mântuirea pe care Isus o oferă, chiar dacă există factori biologici/fiziologici. Credincioșii corinteni sunt un exemplu de astfel de schimbare: „Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Cristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6.11) Este speranță pentru toți, inclusiv pentru transexuali, transgenderi, cei cu tulburarea identității de gen și travestiți, datorită iertării lui Dumnezeu care este disponibilă în Isus Cristos.
https://www.gotquestions.org/Romana/transgenderism-transsexualism.html
///////////////////////////////////////////
Teologii și credincioșii erau erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale
AMINTIRI DIN COMUNISM
Autor: Dana Fodor Mateescu
„Torturile erau bine dozate şi încetau în momentul în care deţinutul era pe punctul de a muri. Ele erau variate: bătaie, înfometare, obligaţia de a sta într-o poziţie fixă 17 ore pe zi – picioarele întinse orizontal, mâinile pe genunchi şi bustul la 90 de grade – la cea mai mică mişcare supraveghetorul intervenind cu bâta; erau forţaţi să bea urină, să mănânce mizeriile din tineta unde îşi făceau necesităţile; siliţi să bea apă cu multă sare şi lăsaţi apoi să se usuce de sete, şi multe altele, inventate de mintea bolnavă a torţionarilor. Cei care cedau erau obligaţi să-şi facă demascarea, adică să spună tot ce nu au declarat la anchetă, să-i trădeze pe deţinuţii care i-au ajutat în închisoare sau pe gardienii care au avut o comportare omenoasă. De asemenea, pentru ca distrugerea să fie completă, în faţa tuturor celor din celulă, fiecare trebuia să batjocorească amintirea a ceea ce era mai important pentru el. Spre exemplu, cineva îşi iubea foarte mult mama sau soţia. În faţa tuturor, trebuia să le defaime, sa facă afirmaţiile cele mai obscene şi absurde la adresa lor. Orice era luminos şi bun în conştiinţa celui torturat trebuia să fie defăimat şi umplut de noroi.
Studenţii teologi şi cei evlavioşi – bandiţii mistici, cum erau numiţi – erau forţaţi să apostazieze, să se lepede de Dumnezeu, hulind tot ceea ce ţine de credinţa creştină. De Crăciun sau de Paşti, pe melodiile colindelor sau a Prohodului, erau obligaţi să cânte texte cu obscenităţi şi insulte de nedescris la adresa Mântuitorului şi a Maicii Sale. Totodată erau siliţi să facă procesiuni blasfemiatoare, să săvârşească „liturghii” cu mizeriile din tineta de necesităţi şi apoi să se „împărtăşească” cu ele. Unii erau „botezaţi” prin afundarea în hârdăul cu fecale. Cred că acestea sunt suficiente ca să ne dăm seama de satanismul reeducării.
După ce deţinutul îşi făcea „demascarea”, ca să dovedească că s-a reeducat, trebuia, la rândul său, să devină torţionar şi să convingă pe altul, să se lepede de tot putregaiul burghez şi să adopte ideologia comunistă. Se ajungea astfel, sub teroare, la o adevărată spălare a creierului. Cei torturaţi, nemaiputând suporta chinurile continue, neavând nici posibilitatea sinuciderii, fiind supravegheaţi îndeaproape, cedau şi se transformau în nişte roboţi cu inima împietrită, devenind din victime, călăi.
Nici după ce ajungeau reeducaţi nu scăpau de teroare, căci la cel mai mic semn de solidaritate cu cei chinuiţi, treceau din nou prin moara torturilor. Astfel, trăind într-o teroare permanentă, suspectându-se unii pe alţii, se prăbuşeau continuu fără posibilitate de revenire.
Dumitru Bordeianu, care a cunoscut reeducarea, descriind în ale sale Mărturisiri din mlaştina disperării experienţa prin care a trecut, spune că la un moment dat se crea o comuniune demonică între torţionar şi cel torturat. Spre exemplu, dacă Ţurcanu îl întreba ce gândeşte, nu putea să-l mintă, fiindcă l-ar fi simţit imediat. De aici frica de a gândi ceva considerat rău de Ţurcanu, căci nu puteai ascunde dacă te lua la întrebări, iar spunând adevărul erai pedepsit.
Un alt aspect satanic era că tot ceea ce ai ascuns, şi reprezenta un punct de sprijin pe calea prăbuşirii interioare, te chinuia aşa de tare, încât cereai singur să te demaşti, simţind prin aceasta o uşurare, ca după o spovedanie, deşi aceste mărturisiri erau folosite împotriva ta. Avea loc un proces foarte ciudat, producându-se mutaţii în personalitatea celui torturat, care ajungea să nege concepţiile de dinainte şi să adopte ceea ce-i impunea Ţurcanu, cu convingerea că acesta îi face un bine. În procesul acesta de spălare a creierului „i se lumina mintea”, trăia ceva ca o uşurare, „înţelegea” tot ceea ce respinsese înainte şi pornea cu toată convingerea să-i aducă în acelaşi stadiu de „iluminare” şi pe ceilalţi. Pentru noi, care nu am trecut prin asemenea stări demonice, lucrurile sunt de neînţeles.
Cei mai mulţi îi torturau pe ceilalţi fiind ei înşişi sub imperiul terorii, fără mutaţiile de care am vorbit mai sus. Sistemul era astfel gândit încât, sub tortură continuă, au fost foarte rare cazurile celor ce au rezistat până la capăt, în general făcându-se compromisuri, mai mari sau mai mici, după structura şi rezistenţa fiecăruia.”
Extras din Sfântul Închisorilor – Valeriu Gafencu, Partea a IV-a – Pitești
Preluare de pe site-ul Fericiți cei prigoniți/ (Mulțumesc!)
Despre Fenomenul Pitești puteți citi și AICI– Historia-
Teologii și credincioșii erau erau „botezaţi” de comuniști prin afundarea în hârdăul cu fecale
//////////////////////////////////////////
//////////////////////////////////////////////////