… “Desleagă pe cei patru îngeri, cari sunt legaţi la raul cel mare Eufrat! Şi cei patru îngeri, cari stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost deslegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni… Ceilalţi oameni, cari n’au fost ucişi de aceste urgii, nu s’au pocăit de faptele mânilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, cari nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. Şi nu s’au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor” (Ap.9/14-21)…” Acestea sunt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite şi cari se duc la împăraţii pământului întreg, ca să -i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.” (Ap.16/14) DAR vor fi deslegate TOATE duhurile demonice (şi din alte ţări) dimpreună cu potopul de nelegiuiri, vrăjitorii, hoţii, preacurvii, nedreptăţi, urâţenii, lipsuri, maladii, certuri, mândrii şi alte învăţături luceferice; Şi, dacă nu ne golim de sine (prin pocăinţă, credinţă şi naşterea din nou din Sămânţa Bibliei lui Dumnezeu), pentru a ne umple cu Plinătatea Duhovnicească, ne vaccinează ei şi ne umplu cu tot felul de” seruri globalii”… “De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale şi trăieşte în neprihănire, rupe -o cu nelegiuirile tale şi ai milă de cei nenorociţi şi poate că ţi se va prelungi fericirea! Toate aceste lucruri s’au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar…, Oare …? Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului şi un glas s’a pogorât din cer şi a zis: Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s’a luat împărăţia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi şi vor trece peste tine şapte vremi, până vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea! Chiar în clipa aceea, s’a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă că boii, trupul i -a fost udat de rouă cerului, până i -a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghiarele păsărilor. După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi -a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpânire este vecinică şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să -I zică: Ce faci? În vremea aceea, mi -a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s’au dat înapoi; …Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte şi El poate să smerească pe ceice umblă cu mândrie!” (Daniel, cap.4)… Micirea Copacului cel mare din Daniel, cap. 4, este de folos pentru mândria luciferică din fiecare om nenăscut din nou; Aşa cum “globalistul” Nebucadnetar a devenit un ciot, până când s-a pocăit şi l-a recunoscut pe Creator, tot aşa, devine o tristă amintire fiecare om împietrit, arogant, mândru, egoist, cârtitor, corupt, preacurvar, lăudăros, şiret, trufaş, idolatru, hrăpăreţ, neascultător-neânnoit…

Publicat la: Februarie 28, 2024   Nici un comentariu

Poporule, omule şi orice naţiune nenăscută din nou, (Ioan, cap.3) ai dezbinarea în sânge, pusă de vicleanul certăreţ, trădător, curvar, hoţ, egoist, gunoier, pârâcios- tatăl minciunii comunisto-globaliste… (Rom.1/29-32) Pentru a fi uniţi, să ne prizăm la transfuzia cu Gândirea, cu Învăţătura, cu Sângele Dumnezeiesc, căci bunătatea, iertarea, blândeţea, adevărul, viaţa veşnică, împăcarea şi… Iubirea Dumnezeiască, sunt în El; De aceea a sângerat, ne-a Unificat cu El prin înnoirea (din Sămânţa Duhovnicească), fără de păcat! Prin botezul în moartea, îngroparea şi învierea Lui (Rom. cap.6), ne scapă de invidie, cârtire, clevetire şi de orice urmă demonică, pentru a rămâne UNA cu El şi cu toate ale Lui toată veşnicia, aşa cum este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt…” Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17/21-23) Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 7.jpgPersecutarea protestanţilor. Descrierea unor instrumente de tortură: roata de tortură, fecioara de fier…Pentru ca nu au fost judecate atrocitatile Komunismului,dar si INUMANA INCHIZIŢIE,vor naste chinuri Apocaliptic de GLOBALISTE, prin fesenizarea lumii…CARTI PIERDUTE (APOCRIFE) ALE BIBLIEI…NU FI PROST… FI CRESTIN-Un punct de vedere biblic si istoric, de Laurent J. LaBrie…Pentru că am văzut caţi  apeleaza la diferite“remedii alternative” (HOMEOPATIE,  ACUPUNCTURĂ,  BIOENERGIE, RADIESTEZIE,  CRISTALOTERAPIE), am hotarat sa postez un documentar foarte bine făcut de Radio Vocea Evangheliei şi…BABILON – SURSA FALSEI RELIGII…TAINA AMESTECULUI…CE CREZI DESPRE ISUS HRISTOS ? STĂPÂNI PESTE MOŞTENIREA LUI DUMNEZEU”…IMORALITATEA PAPALĂ…ÎNŞELĂTORIE RELIGIOASĂ… Pentru cine au fost creati SFINŢII, ZILELE SFINTILOR SI SIMBOLURIlE- pentru castigul bancherilor,comerciantilor,bisericanilor, sau pentru muritorii de rand…“Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6) Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este e.jpg – Copacul cel mare (dar fara de Dumnezeu)…(Globalistii Il exclud pe Dumnezeu,ca sa faca din om un…”zeu”) Marș forțat către oamenii modificați genetic. Hackerea în masă a corpurilor umane; Dupa cum Satan i-a spus lui Dumnezeu ca va fi la fel de mare ca El  si ”desteptii ”lumii  de azi  se cred  buricul pamantului, considerand   ca lumea se poate  descurca  prin transumanism- fara  Creator! Dar pieirea lor este garantata… Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Ce are transumanismul cu satanismul? Cum vor transumaniștii să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu Mașina, într-o nemurire digital; Dr. Ioan Gându – Despre mitul modern al „inteligenței artificiale”; De vorba cu Pr.Dr. Jean Boboc; Marea Resetare- Realităţi, utopie, conspiraţie; Dezvăluiri din culisele satanismului modern! De la mândrie la smerenie; Cartea Daniel; Calităţile purtătorului de mesaj; Daniel 1 : Ce-am pierdut şi ce-am … păstrat; Daniel 2 : Combativitate în înfruntarea cu răul propagat în societate; Daniel: Capitolul 4;Un șarpe cu capul zdrobit …Patriarhul Kiril, păstorul ce-și mănâncă turma; Apocalipsa cap. 9 – Trambita a sasea: Dezlegarea ingerilor de la Eufrat ( vers. 13 – 21 )Bill Gates are un plan alimentar sănătos pentru tine, bazat pe… excremente umane… Exemplul Swiss Food Valley. Vincent Held; Marea Resetare financiară. Cum te lasă fără proprietate Noua Ordine Mondială; Impactul neurotehnologiilor asupra omului și a drepturilor sale fundamentale; Ce mai rămâne uman în transumanism? Teoreticianul transumanist Yuval Harari îi numește pe cei care nu folosesc Inteligența Artificială „oameni inutili”! Transhumanism în noul Eden; Veți vedea – Marea Resetare a lui Klaus Schwab este sortită eșecului! Născuți pentru a fi trădați? PRĂBUŞIREA IMPERIULUI SOVIETIC ȘI „LECŢIILE” TRECUTULUI; Experimentul de la Pitești, cea mai cumplită operațiune de distrugere psihică și de lichidare prin tortură a rezistenței morale a deținuților politici anticomuniști, din toate țările comuniste; O revistă a presei europene. Cum profită de criză politicienii pentru a controla societatea; Sunteți pregătiți pentru tehnologia „Cyborg”? PLUS un comentariu cu privire la limitele libertății umane de acțiune;„Reformatorii” au decis să treacă la ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor; Marea Resetare, decisă la Davos! Noua Ordine Mondială preia puterea în toată lumea; Originile răului. Taina comunismului;  Wall Street și Revoluția Bolșevică; Tot ce credem despre școlarizare e greșit! – un interviu cu John Taylor Gatto (III); 12 metode ca să omori un copil fără să laşi urme; Cum suntem imbecilizați. Școala psihopatică; Potrivit lui Harari, lobbyist-ul WEF, drepturile omului sunt doar o ficțiune. Legitimarea pedofiliei devine o formalitate; GENOCIDUL DIN ROMÂNIA- REPERE IN PROCESUL COMUNISMULUI; (Inainte de globalizarea nationalizarii a fost…) Naţionalizarea la români. Industria confiscată, oameni lăsaţi fără agoniseala şi aruncaţi în stradă; Italieni, „transformaţi” în asistenţi medicali de o şcoală din România. Nu au mers niciodată la cursuri şi nici nu ştiu limba;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este pj.jpgCumnatul lui Adrian Năstase a furat 17 milioane de euro de la români și a creat o pagubă de 150 de milioane de euro prin City Insurance; Restaurația prostănacilor; VOICILĂ Maturii străzii. 15 biografii fără domiciliu; Partea I: Se scufundă barca!? Horia Constantinescu și Andrei Năstase, afaceri de zeci de milioane de euro prin interpuși; Biblioteca pierdută. Restabilirea Tradiției și demitizarea idolilor modernității; GATTO – Arme de instrucție în masă. Călătoria unui profesor prin lumea întunecată a școlarizării obligatorii; Armele secrete ale CIA. tortura, manipulare si arme chimice, de Gordon Thomas; Arma supremă de distrugere în masă: Manipularea climei; ARMELE CARE UCID cel mai mult sunt cele pe care nu le vedeti Creativitatea `sefilor lumii` este nelimitata; Manipularea genetică şi… (I); Prof.dr. Păunescu:” Manipularea genetică pune în pericol întreaga specie; Manipularea maselor și arma PSI; Manipularea maselor și torturarea psihologică a majorității popoarelor… simultan; Impactul inteligentei artificiale (AI) asupra fortei de munca; (Inainte de nationalizarea sexarii…) PRIVATIZAREA APEI: o ticalosie a CORPORATIILOR si o metoda de CONTROL AL POPULATIEI. Banca Mondiala si Comisia Europeana fac presiuni pentru PRIVATIZAREA serviciilor de alimentare cu APA; Șeful corporaţiei Nestle membru Bilderberg spune că apa nu este un drept al omului; Omenirea a fost deja infectată cu nanotehnologie de supraveghere de ultimă oră? Dr. Ana-Maria Mihalcea: Vaccinații Covid emit o strălucire fluorescentă, vizibilă sub o lumină UV – Luciferaza și fenomenul Ochiul lui Horus; Tot teorie a conspirației? Convergența biodigitală; Digitalizarea și transumanismul – pregătesc omenirea pentru venirea lui antichrist; Băieții deștepți ai Planetei au spălat 20 de trilioane de dolari in Pandemie pregatind Marea Resetare: „Nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți!”A fost aprobat primul tratament cu fecale umane, pentru prevenirea recurenței unei infecții periculoase; 4 alimente făcute din excremente de animale;  Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este cenzura-1-1024x709.jpgBurgerul din excremente umane inventat de un japonez revine în actualitate! (De la URSS la UEE…)ANPC: Produsele alimentare care conţin specii de insecte autorizate ca alimente noi vor fi prezentate în magazine în standuri separate, cu panouri de informare clare – proiect; Istoria secreta a cartilor blestemate; TOP TEN TUESDAY. Cărţi interzise, cărţi periculoase, cărţi scandaloase; România, Te Iubesc la România în Direct: Lista marilor dosare de corupție prescrise. Mai avem anticorupție? Fapta s-a prescris: Metoda prin care politicieni corupți, proxeneți, tâlhari și violatori scapă de pușcărie; Romania EUROPEANA intrupata din hotie,coruptie,preacurvie etc…Să începem cu o parte din marile dosare; (Desi in multe alte gari ,autogari si,mai ales, in inimi neannoite domnesc munti de mizerii,doar…) Gara din Baia Mare închisă de ANPC: Mizerie, mucegai și amenzi de 30.000 lei; CONDIȚII MIZERE. Autogara Baia Mare a fost închisă; Neo-marxistii globalisti au creat,nu doar omul nou ci,supraomul  nemuritor si …negol! Transumanismul și promisiunea nemuririi; Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Startup japonez creează porci proiectați pentru donarea de organe; ALERTA!Globalizarea CHINEZARIILOR este laudata si de cei care au ca tata pe satan,cum scrie in Ioan ,cap.8/44…Președintele Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, declară la televiziunea de stat chineză: „China este un model pentru multe națiuni”… Vânătorul de bătrâni… Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I); Câteva observații pertinente, elementare care arată că de fapt ne confruntăm nu cu o pandemie, ci cu o sinistră pLandemie, ce este un război viclean al globaliștilor sadici, satanici, şi care este în mod evident dezlănțuit împotriva populației acestei lumi…(Dupa pandalia chinezista urmeaza o pandemie cibernetica) Urmează o pandemie cibernetică – Cyber Poligon 2021 și simularea atacurilor cibernetice asupra lanțurilor de aprovizionare;Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologie-Perspectiva transumanismului;

 

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ea-1-1024x717.jpg

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este cenzura-1-1024x709.jpg

 

 

 

 

Bill Gates are un plan alimentar sănătos pentru tine, bazat pe… excremente umane… Exemplul Swiss Food Valley. Vincent Held; Marea Resetare financiară. Cum te lasă fără proprietate Noua Ordine Mondială; Impactul neurotehnologiilor asupra omului și a drepturilor sale fundamentale; Ce mai rămâne uman în transumanism? Teoreticianul transumanist Yuval Harari îi numește pe cei care nu folosesc Inteligența Artificială „oameni inutili”! Transhumanism în noul Eden; Veți vedea – Marea Resetare a lui Klaus Schwab este sortită eșecului! Născuți pentru a fi trădați? PRĂBUŞIREA IMPERIULUI SOVIETIC ȘI „LECŢIILE” TRECUTULUI; Experimentul de la Pitești, cea mai cumplită operațiune de distrugere psihică și de lichidare prin tortură a rezistenței morale a deținuților politici anticomuniști, din toate țările comuniste; O revistă a presei europene. Cum profită de criză politicienii pentru a controla societatea; Sunteți pregătiți pentru tehnologia „Cyborg”? PLUS un comentariu cu privire la limitele libertății umane de acțiune;„Reformatorii” au decis să treacă la ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor; Marea Resetare, decisă la Davos! Noua Ordine Mondială preia puterea în toată lumea; Originile răului. Taina comunismului;  Wall Street și Revoluția Bolșevică; Tot ce credem despre școlarizare e greșit! – un interviu cu John Taylor Gatto (III); 12 metode ca să omori un copil fără să laşi urme; Cum suntem imbecilizați. Școala psihopatică; Molecular and Structural Biochemistry; Potrivit lui Harari, lobbyist-ul WEF, drepturile omului sunt doar o ficțiune. Legitimarea pedofiliei devine o formalitate; GENOCIDUL DIN ROMÂNIA- REPERE IN PROCESUL COMUNISMULUI; (Inainte de globalizarea nationalizarii a fost…) Naţionalizarea la români. Industria confiscată, oameni lăsaţi fără agoniseala şi aruncaţi în stradă; Italieni, „transformaţi” în asistenţi medicali de o şcoală din România. Nu au mers niciodată la cursuri şi nici nu ştiu limba;

Cumnatul lui Adrian Năstase a furat 17 milioane de euro de la români și a creat o pagubă de 150 de milioane de euro prin City Insurance; Restaurația prostănacilor; VOICILĂ Maturii străzii. 15 biografii fără domiciliu; Partea I: Se scufundă barca!? Horia Constantinescu și Andrei Năstase, afaceri de zeci de milioane de euro prin interpuși; Biblioteca pierdută. Restabilirea Tradiției și demitizarea idolilor modernității; GATTO – Arme de instrucție în masă. Călătoria unui profesor prin lumea întunecată a școlarizării obligatorii; Armele secrete ale CIA. tortura, manipulare si arme chimice, de Gordon Thomas; Arma supremă de distrugere în masă: Manipularea climei; ARMELE CARE UCID cel mai mult sunt cele pe care nu le vedeti Creativitatea `sefilor lumii` este nelimitata; Manipularea genetică şi… (I); Prof.dr. Păunescu:” Manipularea genetică pune în pericol întreaga specie; Manipularea maselor și arma PSI; Manipularea maselor și torturarea psihologică a majorității popoarelor… simultan; Impactul inteligentei artificiale (AI) asupra fortei de munca; (Inainte de nationalizarea sexarii…) PRIVATIZAREA APEI: o ticalosie a CORPORATIILOR si o metoda de CONTROL AL POPULATIEI. Banca Mondiala si Comisia Europeana fac presiuni pentru PRIVATIZAREA serviciilor de alimentare cu APA; Șeful corporaţiei Nestle membru Bilderberg spune că apa nu este un drept al omului; Omenirea a fost deja infectată cu nanotehnologie de supraveghere de ultimă oră? Dr. Ana-Maria Mihalcea: Vaccinații Covid emit o strălucire fluorescentă, vizibilă sub o lumină UV – Luciferaza și fenomenul Ochiul lui Horus; Tot teorie a conspirației? Convergența biodigitală; Digitalizarea și transumanismul – pregătesc omenirea pentru venirea lui antichrist; Băieții deștepți ai Planetei au spălat 20 de trilioane de dolari in Pandemie pregatind Marea Resetare: „Nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți!”A fost aprobat primul tratament cu fecale umane, pentru prevenirea recurenței unei infecții periculoase; 4 alimente făcute din excremente de animale;

 

 Burgerul din excremente umane inventat de un japonez revine în actualitate! (De la URSS la UEE…)ANPC: Produsele alimentare care conţin specii de insecte autorizate ca alimente noi vor fi prezentate în magazine în standuri separate, cu panouri de informare clare – proiect; Istoria secreta a cartilor blestemate; TOP TEN TUESDAY. Cărţi interzise, cărţi periculoase, cărţi scandaloase; România, Te Iubesc la România în Direct: Lista marilor dosare de corupție prescrise. Mai avem anticorupție? Fapta s-a prescris: Metoda prin care politicieni corupți, proxeneți, tâlhari și violatori scapă de pușcărie; Romania EUROPEANA intrupata din hotie,coruptie,preacurvie etc…Să începem cu o parte din marile dosare; (Desi in multe alte gari ,autogari si,mai ales, in inimi neannoite domnesc munti de mizerii,doar…) Gara din Baia Mare închisă de ANPC: Mizerie, mucegai și amenzi de 30.000 lei; CONDIȚII MIZERE. Autogara Baia Mare a fost închisă; Neo-marxistii globalisti au creat,nu doar omul nou ci,supraomul  nemuritor si …negol! Transumanismul și promisiunea nemuririi; Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Startup japonez creează porci proiectați pentru donarea de organe; ALERTA!Globalizarea CHINEZARIILOR este laudata si de cei care au ca tata pe satan,cum scrie in Ioan ,cap.8/44…Președintele Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, declară la televiziunea de stat chineză: „China este un model pentru multe națiuni”… Vânătorul de bătrâni… Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I); Câteva observații pertinente, elementare care arată că de fapt ne confruntăm nu cu o pandemie, ci cu o sinistră pLandemie, ce este un război viclean al globaliștilor sadici, satanici, şi care este în mod evident dezlănțuit împotriva populației acestei lumi…(Dupa pandalia chinezista urmeaza o pandemie cibernetica) Urmează o pandemie cibernetică – Cyber Poligon 2021 și simularea atacurilor cibernetice asupra lanțurilor de aprovizionare; Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologie-Perspectiva transumanismului

 

 

////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologie-Perspectiva transumanismului

Redacția Internațională
Incorect Politic

Perspectiva transumanismului

Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologie

Ediția DEX 2016 definește astfel verbul a reseta: ”A reinstala unul sau mai multe programe într-un calculator”, mai exact, spunem noi, într-un computer. De ce? Pentru că aproape toate, în România actuală, se fac de mântuială, conform zicalei ”merge și așa!”. Vom vedea însă că nu ”merge și așa”. Computerul de azi nu se confundă cu jucăria de acum 50 sau 60 de ani, de talia unui chibrit, care făcea câteva operațiuni aritmetice și atât. Computerul de astăzi sau ordinatorul este o mașină complexă pentru tratarea numerică a informației, conform unor programe ce definesc cu precizie secvențele operațiilor logice și aritmetice care se efectuează.

Creație a omului, mașina numită computer poate fi ”resetată”, adică programele ei de funcționare pot fi schimbate dintr-un motiv sau altul, operație ce poate fi numită la fel de bine ”reinițializare” sau ”aducere la zero”, la un anumit nivel etc. Până la un anumit punct, orice mașină creată de om poate fi resetată sau reinițializată. Omul contemporan a ajuns la punctul în care computerele produse de el nu se mai lasă ”resetate” oricum, aspirând, dimpotrivă, să îl ”reseteze” ele pe creatorul lor, pe om!

Așadar, resetarea înseamnă că ceva n-a ieșit cum s-a vrut și trebuie revenit cu unul sau mai mulți pași înapoi. Nu orice creație 0menească poate fi adusă cu unul sau mai mulți pași înapoi. Științele, cunoașterea, Medicina, în cazul nostru, pot fi revăzute sau revizuite, într-un mod mai mult sau mai puțin corect, complet și cu bună credință, ceea ce  a avut loc de-a lungul întregii istorii a omenirii.

Prăbușirea politică, economică și socială a așa numitului ”comunism” a antrenat nu resetarea cinstită și corectă a învățăturii marxist-leniniste, cum se spunea. Pur și simplu, aceasta a fost ascunsă sub preș, denigrată de cei ce trăiseră din ea ca lăcustele din frunze, și care acum reapar sub numele de ”neo-marxiști”, ”mondialiști”, ”neo-liberali” sau altfel. De data asta ne paște ”resetarea” tuturor doctrinelor social-politice, economice, istorice, filosofice, religioase ori de altă natură, nu în ultimul rând medicale și de ordinul antropo-existenței pământene și cosmice, depășind, în toate sensurile posibile, și chiar imposibile, spun unii, nu numai înțelegerea de până acum a lui Homo sapiens, ci și a lui Homo erectus, a Omului de Neandertal, a tuturor ominizilor, a însăși ideii de viață, de ”bio”, care de acum devine ”bio-tehnică”, bio-mașină, ”mașină vie”.

Acest ”progres” fantastic are un revers: mașinile au evoluat și s-au transformat în sensul inteligenței artificiale, al imitării omului prin robotică. De acum se pune însă problema inversă, a transformării omului, a dotării lui cu noile capacități ale inteligenței ”binare”. Rămâne de văzut în ce fel și cu ce preț inteligența binară artificială se va alătura, va înlocui ori se va ”altoi” pe inteligența omenească de până acum, ce a funcționat și funcționează încă pe substratul nostru ”trinitar”, în sensul că suntem formați din cele trei realități ce epuizează ființa noastră: trup, suflet și spirit.

Computerul și inteligența mașinii sunt realități binare, pentru acestea lucrează pe două valori, terenuri sau entități (A și B sau 1 și 0), în vreme ce noi, aproximativ șapte miliarde de oameni, suntem realități trinitare sau treimice, manifestându-ne deopotrivă pe cele trei terenuri: trup, suflet și spirit.

Vom vedea că resetarea Medicinei, a omenirii, a vieții social-politice și a lumii întregi depășește enorm nivelul mediocrelor preocupări ale ”cimpanzeilor” și ”urangutanilor” noștri politici, a căror misiune supremă actuală pendulează între botnițarea silnică a avocatei-senatoare Diana Iovanovici-Șoșoacă și ”vaccinarea” anti-covidică a cât mai multor Români, fără ca ei înșiși să își pună trupul la bătaie, cum se cuvine căpeteniilor. Deși pare un detaliu, Românii se întreabă de ce actualul tovarăș președinte nu își pune poponeața lui prezidențială la bătaie – să ne dea un semn și nouă de curul Măriei Sale.

În anii viitori, se vor scrie cărți peste cărți, pe tema celor cărora nu le putem consacra aici decât câteva rânduri. Noul vaccin Phizer ARN-mesager (ARNm) este un mesager sau transportator. El nu este un ”vaccin” în sensul istoric al cuvântului, pentru că nu conține un virus ori bacil atenuat, care să provoace în cel vaccinat o boală mai ușoară dar sigură, în locul uneia mai gravă dar adesea imaginară, fictivă. Aventura sau erezia medicală vaccin-vaccinare se reduce la povestea cu drobul de sare: Dacă ne cade drobul de sare în cap? Dacă ne cade Soarele în cap? Dacă ne atacă bacilul lui Koch? Dacă ne atacă virusul feroce, chipurile, SARS-COV-2 sau Covid-19? Efectiv, povestea cu Drobul de sare sau, pentru cei mai cu pretenții, piesa de teatru Knock sau Triumful Medicinii, rezumă perfect isteria social-politică actuală, plănuită în secret, declanșată și întreținută de urangutano-cimpanzeii politicarzi actuali, ce vor să reseteze omenirea, adică să o modifice genetic, să facă din ea o turmă de bio-roboți, sau roboți biologici. Se înțelege de ce nedemnii noștri conducători se fac numai că se vaccinează ori s-ar vaccina, dar nu le dă voie mămica…

Fără să intrăm în complexitatea genomului oricărei ființe vii, datorită utilizării lor excesive, din ultima vreme, ne-am obișnuit cu termeni precum genom, ARN (acid ribonucleic), ADN (acid dezoxiribonucleic), ARNm (ARN mesager) și alții.

Actualul Vaccin anti-Covid-19 nu este un vaccin ci altceva. Ce anume? Un vehicul lichid în care sunt concentrate milioane, poate miliarde de particole fără dimensiune (nanometrice). Spunem ”particole” pentru că nu avem alt cuvânt, vocabularul nostru de toate zilele neputând exprima cu precizie realitățile îndoielnice cu care se gargarisesc la televizor politrucii medicali ce vor să facă din poporul român o turmă de roboți biologici, adică de oameni modificați genetic. Particole-neparticole, dar de ce anume? De ARN. Răspunsul acesta nu este răspuns. Cinstit vorbind, ar trebui să ni se spună ce fel de ARN, mai exact ce fel de ARN-uri? Fiecare gâză, fiecare plantă, animal sau individ uman are un genom specific, iar manipularea genetică a acestora nu este subiect de joacă și nu o putem lăsa pe seama urangutano-cimpanzeilor politici, în a căror bună credință și competență nu crede nimeni.

 

Secvențele, fragmentele ARN-ice (arenice), cocteilul sau carcaletele ARN-ic (arenic), cum spun deja Oltenii, este și transportatorul și transportatul, la nivelul nano-tehnologic diferența fiind pură ficțiune. După cum, cu toate gândurile lui, ce au cuprins tot universul,  omul încape foarte bine în patru scânduri, iar cenușa îi este dusă de vânt, tot așa secvențele ARN-ice încap foarte bine într-un centimetru cub de lichid, despre a cărui structură, compoziție, efecte imediate sau îndepărtate nu știm nimic, nu ni se spune nimic, iar cele ce ni se spun oricum nu le putem crede. Foarte bine, nu trebuie să credem pe nimeni. Fiecare trebuie să verifice totul.

Nu știm ce anume se injectează nefericiților cobai omenești. Nu știm în ce constă așa numitul ”material ce face posibilă operațiunea CRISPR”, adică producerea de către propriul nostru corp a ”anti-corpului” ce va ucide Covidul, sau poate chiar a Covidului ce va ucide vaccinatul, mai devreme sau mai târziu! Materialul genetic ce servește operațiunii CRISPR pătrunde nu numai în organismul nostru ci chiar în celulele noastre, ceea ce înseamnă că operațiunea militaristă și războinică a colonelului Gheorghiță este într-adevăr un război: RĂZBOIUL DE MODIFICARE GENETICĂ A POPORULUI ROMÂN, PARTE A RĂZBOIULUI DE MODIFICARE GENETICĂ A ÎNTREGII OMENIRI, cu excepția, desigur a Înțelepților Trăzniți al Sionului (ITS), de care vorbește până și Biblia.

 

Guvernanții lumii, bandiții finanțelor, patronii industriei farmaceutice, într-un cuvânt faimoșii ITS vor să lichideze omenirea actuală, să o modifice sau să o manipuleze în sensul utopiei sau trăznăii numită ”transumanism”, fază întermediară din care va rezulta post-umanismul biblic, talmudic și chiar comunist, în cadrul căruia tăiații împrejur la penis, din spița lui Avraam, vor stăpâni leguminizații tăiați împrejur la creier, adică descendenții fostei omeniri, devenită turmă de roboți biologici sau mașini cu chip de om.

Pentru prima dată în istoria ei, omenirea este confruntată cu un război total, pe viață și pe moarte. În acest război, urangutano-cimpanzeii politici sunt precedați de complicii, politrucii medicali sau călăii prin care falsul vaccin și veritabila otravă genetică este introdusă în corpul nefericiților cobai omenești. Bineînțeles, se vorbește de Noua Medicină, pentru Noua omenire… Noua medicină va fi o nano-medicină, ce va opera cu o nano-tehnologie, care ne va duce direct în comunismul ratat de Lenin, Stalin și ceilalți, un neo-comunism în care totul va fi posibil: sănătate, longevitate, fericire, tinerețe fără bătrânețe și multe altele, inclusiv câini cu covrigi în coadă! În plus, medicina-miracol va fi la îndemâna oricărui șomer, nu va costa aproape nimic. Deja, criminalul Vaccin Covid-19 este gratis… ȘARLATANII PROMIT LUNA DE PE CER! Manipularea și modificarea vieții este însă absolut sigură și se petrece de peste treizeci de ani. Au fost modificate genetic diverse plante și animale, s-au clonat oi sau căprițe, ce au fost botezate cu nume femeiești, s-or fi tăiat împrejur berbeci sau tăurași, despre care nu știm aproape nimic. Nici atât nu se știe însă cum ar putea fi manipulate genele și celulele omenești pentru a se obține longevitatea cosmică și imortalitatea veșnică!

 

NANOMEDICINA CONDUCE OARE LA TRANSUMANISM?

Deocamdată, nimic nu ne împiedică să comparăm ”nano-medicina” cu știința vestimentară a faimoșilor croitori din Hainele cele noi ale Împăratului. Criminale sau necriminale, corupte sau necorupte, mafiote sau nemafiote, autoritățile Deep State ale lumii actuale consideră nanomedicina o realitate. De aceea, Arahat și banda lui de ITS nu trebuie duși la Zidul Târgoviștei, cum vor unii, ci la spovedit, o spovedanie ca a lui Ivan Turbincă, cu drăcușorii vremii lui. Asta ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine ce este cu MAREA RESETARE A MEDICINII, A LUMII ȘI A OMENIRII. Nefiind un ITS, nu pot spune nimic în plus, nu am nicio competență în materie promisiuni biblice și trăznăi talmudice. Tot ce pot face este să scot la lumină câteva din găselnițele nano-științifice ale generației actuale de ITS. În acest fel, fiecare își va putea face o idee despre planurile și tehnologia celor ce vor să transforme omenirea într-o turmă de nano-roboți, prin actuala campanie militărească de vaccinare chipurile anti-covidică.

Nanomedicina folosește diverse nanotehnologii în aplicații inedite, pe nano-obiecte, în domeniul sănătății, prin exploatarea proprietăților fizice, chimice și biologice ale materialelor, la scară nanometrică. (https://www.leem.org/la-nanomedecine).

Iată vizualizarea mărimii celor de care vorbim, adică 1/50 000 din grosimea unui fir de păr.

Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin NanotehnologieSursa: https://www.leem.org/sites/default/files/inline-images/15_Echelle%20Nanomedecine_0.jpg

 

 

 Iată domeniile probabile de aplicație, până în anul 2030, data ultimă pentru instaurarea definitivă a LUMII CELEI NOI, în cadrul căreia NANOMEDICINA VA DESFIINȚA MEDICINA DE PÂNĂ ACUM.

Surse: https://lilianeheldkhawam.com/2020/08/02/notre-sante-livree-aux-ingenieurs/ https://lilianeheldkhawam.com/2020/08/15/ou-va-la-technoscience-anne-laure-boch/

 

 

 

Nano-medicina face apel la nano-tehnologie, care este baza trans-umanismului

Nanotehnologiilor li se cântă Osanale și Aleluia. Ele, nanotehnologiile par să pice din cer, dar lucrurile nu stau chiar așa. De fapt, ele constituie cei patru pilieri obligatorii: neuroni, atomi, biți, gene cum vedem în tabloul  ce urmează:

https://lilianeheldkhawam.com/2015/05/28/la-haute-finance-a-lassaut-de-votre-patrimoine-genetique-par-liliane-held-khawam/

 

 

De câteva decenii, miliarde, poate trilioane de dolari s-au cheltuit pentru ca OMENIREA SĂ ÎȘI POATĂ ABANDONA GENOMUL CU CARE A DĂRUIT-O CREATORUL EI, INTRÂND ÎN TRANS-UMANISM ȘI APOI POST-UMANISM.

Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologiehttps://lilianeheldkhawam.com/2015/05/28/la-haute-finance-a-lassaut-de-votre-patrimoine-genetique-par-liliane-held-khawam/

Titlul aceste figuri: Meștereala pe viață, pe ființele vii. Apoi, în cele zece ovale scrie:

  1. Creație retiniană, adică prin membrana celulelor de plecare;
  2. Implanturi cerebrale;
  3. Terapie genică ADL;
  4. Analize, gândire, interfețe oameni-computere;
  5. Micro-roboți chirurgicali;  
  6.  Grefe de uterus;
  7.  Secvențare totală ADN a fetusului;
  8.  Prima celulă artificială;  
  9.  Fabricare de spermatozoizi;
  10.  Democratizare, secvențare.

Imaginea de mai sus reprezintă convergența dintre biologic și fizic, dintre viu și neînsuflețit sau altoirea omului pe mașină. Conexiunea neuronilor (a creierului) nu este opțională, ceea ce explică de ce creatorul ei, ”diabolicul” ELON MUSK nu își va sfârși zilele nici la balamuc, nici la pușcărie.

https://www.francetvinfo.fr/sciences/high-tech/implants-cerebraux-voitures-autonomes-cinq-innovations-d-elon-musk-qui-vont-peut-etre-revolutionner-votre-quotidien_2123557.html

 

 

NOUTĂȚILE NANOMEDICINII  PE DECENIUL 2020 -2030

 

1). Nano-obiecte capabile să păcălească imunitatea, pentru tratarea (riscantă) a anumitor patologii;

2). Nano-obiecte capabile să activeze imunitatea pentru ca organismul să răspundă anumitor boli;

3). Nano-vectori specifici bine țintiți pe anumite tipuri de celule, pentru a elibera o substanță activă, fără risc de toxicitate în alte tipuri de celule;

4). Nano-obiecte cu o aparență fluorescentă sau radioactivă, capabile să detecteze din timp perturbări funcționale și să permită o mai bună chirurgie ghidată prin imagine.

Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologie

APLICAȚII TERAPEUTICE

 

ARN-ul mesager, vector al Noii medicine

ARN-ul mesager este deci inconturnabilul vector ce va permite nano-medicinei, după cum ”se crede”, să transforme trans-umanismul în realitate.

ARN-ul mesager este forma acidului ribonucleic  ce transportă informația genetică (Wikipedia).

Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologie

Episajul înseamnă acțiunea de a episa, adică de a uni capetele codante și necodante ale genelor

Noyau = Nucleu

Ribozom = Organita citoplasmatică ce asigură descifrarea codului din secvența ARN-ului mesager.

1). Întâi se sintetizează un ”ceva” ca precursor în nucleul celulei, în timpul procesului numit de transcriere.

2). Pregătit prin episaj, ARN-ul este expediat în citoplasmă,  primind numele de ”mesager”. În acest spațiu al celulei are loc ”traducerea” în proteină.

Sursă: https://fr.wikipedia.org/wiki/Acide_ribonucl%C3%A9ique_messager#Traduction_en_prot%C3%A9ine

 

ARN-ul servește de intermediar pentru sinteza proteinelor în interiorul celulelor. În acest fel, ideea de terapie (vaccin) prin ARN-mesager ar consta în introducerea în corpul omenesc, a unei spărturi sau ciob de ARN, prin injecție. Dacă totul se petrece cum speră savanții demenți dar de bună credință, ciobul sau secvența de ARN ar trebui să declanșeze ”mașinăria” celulară astfel încât corpul însuși să producă proteinele vizate, ce aparțin a două familii: unele care vor rămâne în celulele respective, altele care ajung în fluxul sanguin, ce le transportă către alte celule, unde vor face, după cum se ”crede” aceeași ispravă. Un fel de ”Ori la bal, ori la spital”. Ori îl dăm noi jos pe Dumnezeu, ori își dă el singur demisia, în care caz OMS-ul îl va trimite pe Insula lui Epstein, unde se consuma drogul ADRENOCHROM, ce punea capăt longevității celor din care se prepară (acest drog) prin stoarcerea glandelor suprarenale ale sacrificaților, respectiv lungea longevitatea-viața  celor ce se drogau-îndopau cu adrenalina, de fapt adrenochromul, ce nu putea fi decât ceva obținut pe bază de adrenalină.

Producție de proteine in vivo. Extras din videoclipul Moderna Therapeutics:

Întrebări:

1). Cine garantează că ARN-ul mesager introdus prin banditism vaccinal nu va produce substanțe ce vor pătrunde în nucleul celulei gazdă, modificându-i genomul ei propriu?

2). Cine garantează că ARN-ul mesager nu va produce severe reacții de respingere, cu consecințe ce pot fi fatale nefericitului cobai, ce și-a pierdut astfel nu numai viața ci și puritatea genetică primită de la Dumnezeu, adică veșnicia, de care Înalt Prea-Sfințitului Irineu, Mitropolitul Olteniei, nu prea îi pasă!

3). Cine garantează că ARN-ul mesager introdus în celulă nu este deja piratat? Piratat nu se știe de unde, de către hakerii Pfizer sau alți pirați ori entități internetice, ajungând astfel cu totul altceva decât cred ori se fac a crede unii și alții, de exemplu  politicienii-imbecili-emeriți, monștri de rea credință dovediți, de care va trebui să ne ocupăm. Altfel se ocupă ei de noi… Se știe că sistemul informatic NBIC este partener în afacerile Pfizer, iar garanții securității internetice strigă sus și tare că orice piraterie și interferență informatică este posibilă, inclusiv piratarea procedurilor de sinteză ADN, pentru provocarea apariției a tot felul de agenți infecțioși, inclusiv mortali. Coronavirusul Covid-19 și diversele lui ”tulpine”, de care începe să se vorbească, dovedesc exact acest lucru!

Sursă: https://lilianeheldkhawam.com/2020/12/21/bon-a-savoir-a-lheure-de-la-therapie-genique-on-peut-generer-des-agents-bio-toxiques-a-partir-dun-virus-informatique-01-net/

 

 

 

TEHNOLOGIA ARN-MESAGER PREZENTATĂ DE MODERNA THERAPEUTICS ÎNCĂ DIN ANUL 2014

 

ideo Pla
 
 
00:00
 
01:42
 
 

Moderna TherapeuticsTM este printre marile intreprinderi banditești ce folosește o nouă modalitate de producere de medicamente in vivo (în organismul diverselor entități vegetale, animale, omenești, drăcești, îngerești etc.), despre care nu știm decât că sunt foarte active la nivel intra-celular, altfel înconjurate de un secret absolut. Adevărat sau fals, producătorii-bandiți-mafioți-deep-state  vehiculează ideea că această tehnologie vizează cazurile ”disperate”, intratabile (ungruggable), oferind, pentru o mulțime de boli, o alternativă mai avantajoasă decât medicamentele actuale. Cine îi poate crede însă pe acești bandiți-producători de boli, false medicamente și false pandemii, tâlhari care în niciun caz nu își propun să vindece bolnavii (despre asta însă, cu altă ocazie).

Sursă: videoclipul postat de Moderna Therapeutiks pe Facebook, la 3 iulie 2014.

 

Începem să înțelegem funcționarea tărășeniei banditești, medicale, farmaceutice, financiare și politice din ultimele decenii. ModernaTherepeutics se consideră Tartor emerit în materie de terapie ARN-mesager. Se spune clar că ARN-mesager pătrunde în celulele nefericitului OM-COBAI, în care va sintetiza noi proteine, utilizând chiar organismul sau uzina, ”mașinăria naturală” a celui în cauză. Am văzut că, în organismul omului-cobai, proteinele produse pot avea o funcțiune intra-celulară, fără să se știe încă cu ce efecte pe termen mediu sau lung, inclusiv pentru spermatozoizii sau ovulele omenești, deci pentru generațiile următoare. De asemenea, am văzut că proteinele astfel produse pot ajunge în fluxul sanguin provocând fie metastazele cunoscute, fie minunile de care vorbesc  diverși STRĂINI DE MULTE, inclusiv cel numit Cercel. A se vedea videoclipul postat de Moderna Therapeutiks pe Facebook, la 4 iulie 2014.

 

 

GENERALITĂȚI DESPRE AȘA NUMITELE VACCINURI

ARN-MESAGER

Ultima dificultate a bandiților Deep-State și a mondialiștilor specializați în ”otrăvuri medicale” este trecerea de la pseudo-terapia genetică, de laborator secret, la marele laborator al întregii planete Pământ și a întregii omeniri. Începând cu Jocurile Sportive Militaro-Mondiale (octombrie-noiembrie 2019) s-a văzut trecerea de la fazele de laborator (laboratoare franceze, americane și chinezești) la faza pandemie ”naturală”, sub conducerea banditeștii OMS. Rămâne de văzut cum se va efectua acest salt în cazul terepiei ARN-mesager.

Pandemia mondială Covid-19 a picat la țanc, exact în faza de tranziție către INSTAURAREA NOII LUMI PLANETARE ÎN ANUL 2030. După RAY KURZWEIL, figură emblematică Google, în cei zece ani ce ne despart de 2030, cu excepția faimoșilor ITS, toți pământenii vor avea deja un implant cerebral, adică tăierea cerebrală împrejur va fi la modul efectiv, chiar din interiorul creierului. Sursă: https://lilianeheldkhawam.com/2020/11/28/lenquete-sur-le-transhumanisme-que-vous-devez-lire-tout-y-est-annonce-france-inter/comment-page-1/

 

SPERIETOARELE DE CIORI DIN MASS-MEDIA SI DIVERȘII POLITRUCI MEDICALI

Biberonați cu miliarde de dolari, politrucii din presă se vor grăbi să dea cuvântul exclusiv complicilor și ciracilor Deep-State-Bill-Gates, Rockfeller-Soros &co, care vor face pe savanții de înalt nivel și vor încerca să decredibilizeze adevărații savanți și medici, care încă există și se fac auziți, în toate țările lumii.

Din martie până acum ni se spune că nu există nicio terapie contra virusului Covid-19. Este vorba de o minciună gogonată, de care se fac vinovate toate guvernele Uniunii Europene, ce vor trebui să dea seama, într-o zi, în fața justiției, a popoarelor respective. Hidroxiclorochina, azitromicina, ivermectina și alte medicamente eficace și sigure au fost interzise de către aceste guverne, gest ce echivalează cu crima de înaltă trădare și genocid contra omenirii toți șefii de State și guverne, toți miniștrii sănătății și alți înalți conțopiști vor trebui să dea socoteală.

Politrucii medicali și politrucii din presă încearcă să ne taie împrejur la creier, spunând și repetând în neștire că ”singura scăpare posibilă”, din actuala pandemie (ce nu depășește nivelul unei gripe banale), este un ”vaccin de tip ARN-m”. Se înțelege de ce hidroxiclorochina, ivermectina și alte medicamente sigure, eficace, ieftine și cu efect rapid au fost interzise în întreaga Uniune Europeană și în altă țări ale căror guverne fac jocul bandiților mondialiști. Se înțelege de ce a explodat marea uzină farmaceutică din insula Taiwan, care producea hidroxiclorochină. (https://lilianeheldkhawam.com/2020/11/28/lenquete-sur-le-transhumanisme-que-vous-devez-lire-tout-y-est-annonce-france-inter/comment-page-1/).

În efortul de a ne face să credem că nu există altă terapie medicală curentă, contra virusului banal Covid-19, trepădușii din presă și politrucii-medicali și-au etalat incompetența crasă și reaua credință, unii dintre aceștia fiind promovați senatori, miniștri, deputați etc., orice savant, medic, ziarist sau personalitate fiind etichetat de ”conspiraționist” chiar de către conspiraționiștii din fruntea guvernelor, a ministerelor sănătății (devenite ministere ale morților cu zile și ale minciunii).

 

 ARN-UL MESAGER ESTE ÎNCAPSULAT. ÎN CE ANUME?

Vaccinul Pfizer contra virusului Covid-19 folosește versiunea foarte recentă a vaccinurilor fără agent infecțios, ”vaccinurile-nevaccinuri” ARN-mesager. De ce ”vaccinuri-navaccinuri”? Pentru că este vorba de cu totul altceva decât un vaccin, în sensul în care acest cuvânt a fost definit și folosit, cu sau fără justificare științifico-medicală (asta e altă problemă!) vreme de paste 230 de ani.

Caracteristicile imunogene ale ARN-ului nu au fost descoperite decât în decada 1990. Primele aplicații ale acestei tehnici s-au făcut pe cancer, iar prima încercare clinică a avut loc în 2002. Abia în 2012 au avut loc primele încercări preclinice pe agenți infecțioși. Vaccinul-nevaccin ARN-mesager, cu nucleotide modificate ce codifică o formă modificată a tulpinei inițiale Sars-Cov-2, este încapsulat în nano-particule solide lipidice (Futura Science).

Iată câteva extrase dintr-un articol ce explică marele salt către trans-umanism, pe care suntem forțați să îl facem prin intermediul celor șase sau șapte ”vaccinuri” actuale Anti-Covid-19. Desigur, dincolo de neîncredrea generală justificată, față de tot ce vine din industria farmaceutică, față de știința medicală compromisă prin dogmatism-terorism-intelectual, și față de deontologia ciubucărească a majorității medicilor-politruci, această tehnologie ar fi trebuit testată nu în stil leninist, adică direct pe oameni, ci mai întâi pe animale. Ca și comunismul, încercat direct pe oameni, la fel se petrec lucrurile și cu cele șapte ”Vaccinuri ne-vaccinuri Anti-Covid-19”, plus altele care probabil vor veni și ele. Cum, necum, testarea Non-Vaccinului ARN-m Anti-Covid-19 începe direct pe oameni care, conștienți sau inconștienți, se oferă în calitate de cobai!

Odată introdus în ”ciorba” chipurile vaccinală, ARN-ul mesager codifică o proteină la suprafața coronavirusului, care, după cum se crede, ar trebui să oblige celulele corpului să producă ulterior ele însele această proteină, provocând, iarăși precum se crede, reacția imunitară a cobaiului. Această reacție a sistemului imunitar va ”învăța” corpul cobaiului cum anume să combată virusul Covid-19, împiedicând proliferarea acestuia.

Este vorba de o tehnică diferită de cea a tuturor vaccinurilor de până acum, care imitau și ”atenuau” agenții patogeni, incitând sistemul imunitar, cel puțin în teorie (pentru practică a se vedea videoclipul american VAXXED) să producă anticorpii ipotetici, pe care s-ar baza apărarea contra eventualelor infecții viitoare cu același agent patogen ca cel prezent (și atenuat) în vaccin.

Nefiind vorba de un vaccin, se speră că ”ciorba”, ”supa” sau ”zeama” ARN-m va pune în funcțiune mecanismul imunitar de fabricare a proteinelor celulare, care vor combate virusul invadator Covid-19. Sursă: https://www.statnews.com/2020/12/01/how-nanotechnology-helps-mrna-covid19-vaccines-work/

Un sistem de nano-transportori compus din nano-particule lipidice sau polimere poate conduce ARN-m în celulele cobaiului omenesc, incitându-le să fabrice anti-gene și să stimuleze sistemul imunitar în producerea de anti-corpi contra virusului SARS-COV-2 sau Covid-19. Nano-particulele lipidice sau polimerii sunt concepuți astfel încât să poată evita enzimele ce ar putea fie degrada cu rapiditate ARN-m, fie limita capacitatea celulelor de a-l absorbi pe acesta.

Anumiți imunostimulatori (boosters) pot fi adăugați în ”ciorbă”, în ideea ca răspunsul imunitar să fie mai puternic și cu speranța că pacientul va rezista mai bine decât mâțele (ce rezistă la spălat, dar nu totdeauna la storsul mai energic). Diverse alte nano-materiale ar putea juca și ele un rol important, mai ales în furnizarea de vaccinuri pentru locuitorii țărilor cerșetoare și corupte, lipsite de banii necesari, dar foarte populate. Se crede că, în viitor, aceste ”vaccinuri-non-vaccinuri” ar putea fi administrate prin lipirea cu leucoplast, pe piele, a unor micro-siringi sau implanturi cu injectare lentă a unei doze unice de ”ciorbă” vaccinală, agrementată cu nano-materiale și nano-particule virale vegetale, pentru injectarea de anti-gene ce nu ar necesita păstrarea la temperaturi foarte joase, de ordinul -70 sau -800C.

 

AFARĂ DE ARN-MESAGER, CE MAI CONȚINE FIOLA SAU CAPSULA? CRISPR?

 

În martie 2020, cercetătorii Stanford au publicat un raport pe tema Covid-19, în care se vorbea deja despre ARN-ul mesager și despre CRISPR, tehnologia producerii de anti-gene.

Sursă: https://www.biorxiv.org/content/10.1101/2020.03.13.991307v1

 

La 19 februarie 2020, doctorandul Tim ABBOTT, de la departamentul de bio-inginerie al Universității Stanford, a verificat rezultatele unei experiențe în cadrul echipei sale, ce utiliza tehnologia de manipulare genetică CRISPR, pentru combaterea coronavirușilor. Tim Abbott lucra în laboratorul lui Stanley Qi, deschizător de drumuri în materie de dezvoltare a tehnologiei CRISPR, ce poate utiliza celule canceroase sau necanceroase pentru combaterea bolilor. Utilizând tehnica numită PAC-MAN (Prophylactic Antiviral Crispr in huMAN cells), ideea consta în a ataca coronavirusul cu o torpilă îndreptată către el, lovind constituția lui genetică, care îi permite să pătrundă în celulele omenești, și apoi să utilizeze mașinăria celulei pentru a se auto-multiplica. În cadrul acestei experiențe speciale, Tim Abbott a introdus sistemul Crispr al laboratorului Stanley Qi, pentru a găsi și distruge virusul SRAS-COV-2 (ceea ce cercetătorii numesc noul coronavirus) într-o soluție conținând un fragment inert, sintetizat de acest virus.

Ca toate sistemele Crispr, acesta era compus din două părți: o enzimă și o  cantitate redusă de ARN, ce a fost botezată ”ghid”. Acesta de pe urmă, ”ghidul”, conduce enzima, în care caz, (Cazul-13d), pentru ca ea să se agațe de părțile specifice ale genomului coronavirusului, trebuie să efectueze o serie de tăieturi (secvențe). Putem compara aceasta cu o pereche de foarfeci programate să scanaze o carte de bucătărie, din care să nu taie (decupeze) decât pagina ce privește virusul SRAS-Cov-2. Sursă: https://www.wired.com/story/could-crispr-be-the-next-virus-killer/

 

 

World Economic Forum aprobă procedeul CRISPR și producerea de gene

https://www.weforum.org/agenda/2020/08/crispr-gene-testing-editing-covid19-coronavirus-diagnostics-precision-medicine-healthcare/

https://www.weforum.org/agenda/2020/08/crispr-gene-testing-editing-covid19-coronavirus-diagnostics-precision-medicine-healthcare/

Scientists Aim Gene-Targeting Breakthrough Against COVID-19

https://lilianeheldkhawam.com/2020/07/24/important-introduction-a-crispr-la-methode-qui-pourrait-modifier-le-genome-humain-transhumanisme/comment-page-1/ https://lilianeheldkhawam.com/2020/07/25/crispr-cas-9-ou-le-bricolage-du-vivant-video-du-we-article-avec-bill-gates-promoteur-de-crispr/ https://gensuisse.ch/fr/modification-du-genome-par-crisprcas#

 

https://www.weforum.org/agenda/2020/08/crispr-gene-testing-editing-covid19-coronavirus-diagnostics-precision-medicine-healthcare/

 

 https://www.weforum.org/agenda/2020/08/crispr-gene-testing-editing-covid19-coronavirus-diagnostics-precision-medicine-healthcare/

Scientists Aim Gene-Targeting Breakthrough Against COVID-19

 

 

CIFRE CE DEZMINT AMPLOAREA PANDEMIEI

DOVADA OFICIALĂ FURNIZATĂ DE PFIZER

 

Tabloul de mai jos provine de la Pfizer. Este vorba de derularea protocolului de validare a ”Vaccinului Anti-Covid-19”. Se vede că s-a început pe un lot de 44 820 de persoane, care au fost împărțite în două grupe: cei care au primit doza de vaccin de testat și cei care au primit placebo.

 https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2034577?query=recirc_curatedRelated_article

Se constată 9 (nouă) cazuri severe din 18 435, grupul Placebo, persoane ce au participat până la sfârșitul experimentului Pfizer. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMoa2034577?query=recirc_curatedRelated_articleSevere (Covid-19 is defined by the FDA as confirmed Covid-19 with one of the following additional features: clinical signs at rest that are indicative of severe systemic illness; respiratory failure; evidence of shock; significant acute renal, hepatic, or neurologic dysfunction; admission to an intensive care unit; or death). Din numărul total de 18 435 cobai Placebo, 171 au fost finalmente infectați, 9 (nouă) dintre aceștia având simptome severe, ceea ce înseamnă 0,93% din populația studiată. Fiind vorba de grupul Placebo, rămâne de văzut dacă aceștia au fost expuși intenționat infecției, conform principiului ”cel ce plătește comandă”. Cei 9 (nouă) cobai cu reacții severe constituie 0,05% din lotul studiat.

 

Aceste cifre pot fi comparate cu mortalitatea înregistrată în Elveția, pentru orice cauze posibile, până în săptămâna 50 anului 2020, pentru populația sub 65 de ani:

  • anul 2020  total morți 8337
  • anul 2010 total morți  9273
  • anul  2011 total morți 8975

 

Nu am putut continua această anchetă așa cum aș fi vrut, mergând până la consilierul federal BERSET, care ar fi trebuit să spună de ce această anchetă s-a încheiat odată cu sfârșitul vieții profesionale (65 de ani), pentru întreaga populație activă. De ce nu se spune nimic despre cei care au depășit vârsta de 65 de ani?

https://www.bfs.admin.ch/bfs/fr/home/actualites/covid-19.assetdetail.15244586.html?fbclid=IwAR1qjKHpgkV-L2PwGjSyy74o7xM7yjigzlGbZRYf1SBx91PCaJibYUHq0hY https://www.bfs.admin.ch/bfs/fr/home/actualites/covid-19.assetdetail.15244586.html?fbclid=IwAR1qjKHpgkV-L2PwGjSyy74o7xM7yjigzlGbZRYf1SBx91PCaJibYUHq0hY

Iată, totuși, răspunsul: Persoanele de peste 65 de ani, și mai ales cele de peste 80 de ani, au murit pe capete, mai ales pentru că au fost separate de familiile lor. Ar trebui să constituim grupuri cetățenești de presiune contra mafiei Deep State, pentru a înțelege coșmarul trăit de persoanele împușcăriate abuziv, fie la domiciliul lor, fie în centrele (lagărele de exterminare), ce încep să apară pretutindeni. Evident, față de cele precedente, cifrele sunt anormale.

https://www.experimental.bfs.admin.ch/expstat/fr/home/innovative-methoden/momo.html

https://www.bfs.admin.ch/bfs/fr/home/statistiques/sante/etat-sante/mortalite-causes-deces.html

 

COSTURI FINANCIARE ȘI VIEȚI OMENEȘTI TOTAL NEJUSTIFICATE

Față de cele precedente, nimic nu justifică comedia vaccinală în curs, ce riscă să devină o tragicomedie sinistră, orchestrată de mafia mondialistă și slugoii ei din diversele țări europene. În diverse țări, ONG-urile cetățenești au cerut suspendarea  ”vaccinării” ARN-mesager, pentru motivul că nu se respectă regula de aur a precauției. Conform opiniei acestor ONG-uri, diversele ”proiecte de vaccinare ARN-mesager au fost simplificate, fușerite și urgentate fără motive valabile și fără un control serios al calității mult lăudatului ”Vaccin-non-Vaccin”, fără să se respecte ”principiul precauției”, care este esențial în orice acțiune medicală. Există riscul ca tehnica experimentală a ”Vaccinului-non-Vaccin-Anti-Covid-19” să se soldeze cu un mare număr de morți, mutilați, handicapți și autiști, ceea ce vor rămâne în Istorie ca pierderi omenești nejustificate, absolut inacceptabile, pentru care cei răspunzători vor trebui să răspundă în fața justiției.

Concluzie: Vaccinarea ARN-mesager este o tehnică experiemntală recentă, urgentă și insuficient pusă la punct, fără un studiu științific demn de acest nume, fără verificare pe termen mediu sau lung, fără să mai vorbim de riscurile grave ce privesc copiii, nepoții și strănepoții generației actuale. (https://swiss-freedom.ch/fr).

 

Repetăm: În cadrul actualei campanii heirupiste de vaccinare nu avem de-a face cu un vaccin conform definiției OMS, ci cu o ”ciorbă, supă sau zeamă” genetică, un produs de terapie genetică ale cărei consecințe pe termen mediu sau lung sunt absolut necunoscute.

https://swiss-freedom.ch/fr

 

Printre opiniile discordante reamintim pe aceea a profesorului Luc Montagnier, descoperitorul virusului Sidei (HIV): ”Acceptarea vaccinului ARN-m este o eroare. Se riscă efecte și consecințe absolut imprevizibile (…), de exemplu cancere, organe ce vor prolifera în mod monstruos. Actuala vaccinare este o joacă de-a ucenicii vrăjitori”. (Profesor Luc Montagnier, premiul  Nobel de medecină (2008), specialist SIDA.. https://lilianeheldkhawam.com/2020/12/20/le-vaccin-solution-unique-lavis-dun-prix-nobel-de-medecine/

Iată efectele secundare posibile, ale acestei vaccinări, așa cum sunt ele înțelese la data de 18 decembrie 2020. Documentul ce urmează provine de la  CDC, organul guvernemental american în materie de securitate a medicamentelor și a terapiilor medicale.

 

La 18 decembrie 2020, CDC-ul guvernului american raporta că dintre 112 807 persoane ce au primit prima doză a Vaccinului Anti-covid 19, 3150 de persoane au fost victimele unor efecte secundare invalidante. Victimele acestui vaccin au devenit incapabile să își îndeplinească activitățile lor zilnice, obișnuite, au ajuns incapabile de orice muncă, fiind silite să accepte îngrijiri medicale de specialitate. Este clar că probabilitatea efectelor secundare grave ale ”Vaccinului-non-Vaccin-Covid-19” este foarte mare.

Pe de altă parte, omenii întregi la cap nu sunt dispuși să își trăiască restul zilelor ca ființe modificate genetic. Guvernele nu au niciun drept juridic sau moral să ceară cetățenilor să devină oameni-cobai!

https://www.20min.ch/fr/story/donner-1000-francs-a-tout-ceux-qui-se-font-vacciner-690619428702?utm_medium=Social&utm_source=Facebook&fbclid=IwAR1Zx_5AD7Xno9xHty4q9aG-ZJckQRce1bSZdN1HP3KXEdNXClaGfNK2l-o#Echobox=1608750541

Detalii suplimentare:

https://www.letemps.ch/suisse/swissmedic-autorise-un-premier-vaccin-contre-coronavirus

Pretenția nemuririi implică distrugerea omenirii actuale.

Resetarea înseamnă RECREEREA OMULUI PRIN REVOLUȚIE BIO-TEHNOLOGICĂ, CEEA CE ÎNSEAMNĂ INSULTAREA GRAVĂ A DUMNEZEILOR TUTUROR RELIGIILOR.

 

 

 

 

 

Resetarea Medicinei sau Resetarea Omenirii prin Nanotehnologie

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Câteva observații pertinente, elementare care arată că de fapt ne confruntăm nu cu o pandemie, ci cu o sinistră pLandemie, ce este un război viclean al globaliștilor sadici, satanici, şi care este în mod evident dezlănțuit împotriva populației acestei lumi

 

 

Dacă ar fi să ne luăm după știrile oficiale, umanitatea este atacată de mai mult de un an de o serie (ce pare că nu se va mai termina) de „virusuri ucigașe”. Bineînțeles, în fața asaltului nemaivăzut, autoritățile din toată lumea conlucrează prin toate mijloacele pentru a salva populația. Ni se spune că soluțiile vin în principal prin vaccin, purtatul măștii și izolare…

 

Însă pentru sute de milioane de oameni, la nivel mondial, toată situația aceasta apare ca fiind ceva complet fals, o înscenare grotescă, o sinistră pLandemie. Să urmărim să analizăm succint imaginea de ansamblu.

 

  1. Măsurile restrictive se bazează pe foarte multe minciuni și ilegalități ale autorităților, cum ar fi:

 

◦ Obligația de a purta mască nu e raportată la nicio normă de conformitate. Nu au fost făcute publice studii, specificații sau standarde care să indice că măștile faciale ar avea vreun fel de virtuți protectoare față de virusuri;

◦ Există, dimpotrivă, zeci de studii științifice care dovedesc că măștile sunt complet inutile sau chiar nocive;

◦ Obligativitatea de a purta mască e fundamentată doar pe recomandările obscure ale unor „specialiști” de fațadă, atât la nivel național, cât și internațional;

 

◦ Testele RT-PCR nu au în niciun caz funcția de diagnostic, potrivit chiar inventatorului lor, Kary Mullis;

◦ Testele dau erori grosolane, iar rezultatele pot fi măsluite cu ușurință (modificând ciclurile de amplificare a detecției de material genetic);

◦ Echivalarea cazurilor de „pozitivi” la testul PCR cu titulatura de „infectați” (care pe deasupra mai sunt deseori și total „asimptomatici”) este ridicolă;

 

◦ Indicația expresă dată de responsabilii gestionării „pandemiei” de a consemna la cât mai multe decese (chiar dacă acestea survin pe fondul a diferite alte comorbidități), ca având cauza covid-19 reprezintă un abuz și o minciună revoltătoare;

◦ Chiar cu toată manipularea datelor statistice, gradul de incidență a mortalității „covid” tot este sub 0,2%, ceea ce nu reprezintă în niciun caz un motiv de a bloca întreaga societate, cu prețul unui haos pe toate planurile;

 

◦ Tratamentele ieftine și accesibile sunt interzise sau zădărnicite (gen hidroxiclorichina, ivermectina și multe altele);

◦ Nu există garanții de siguranță pentru niciun vaccin, chiar și producătorii afirmă că este experimental;

 

◦ Privitor la decesele care survin la scurt timp după vaccin autoritățile afirmă în mod batjocoritor că nu avem nicio dovadă sigură că acestea ar avea vreo legătură cu vaccinul;

◦ Oricine prezintă informații verificabile precum cele din acest articol este catalogat „conspiraționist”, „dezinformator”, „iresponsabil” sau chiar „terorist”;

◦ Etc, etc, etc.

 

  1. Toate aceste aberații au loc pe plan mondial

 

 

 

Practic în fiecare țară a lumii este câte (cel puțin) un Arafat, Cercel, Iohannis, Câțu, Orban și toată fauna de satrapi fără suflet și fără conștiință;

  • Se aplică peste tot exact aceleași protocoale și metode, chipurile recomandate de OMS, instituție care nu are de fapt niciun drept să impună politici interne;

 

  • Oamenii sunt uciși fără milă în spitale, jandarmii induc teroarea în cetățeni, politicienii recită exact aceleași lozinci lipsite de legalitate și probitate științifică;
  • Orice opinie care demască înșelătoriile pLandemice este suprimată rapid din mediul public;

 

  • Nu există niciodată un dialog real cu societatea, pe baze științifice sau constituționale, totul este un simulacru al „democrației”;
  • Metoda de bază a supunerii populației este de tip „mind control” (un control exercitat în sfera conştiinţei), operațiune psihologică de sugestionare / hipnoză în masă prin crearea unei false realități (prezentată ca „noul normal”).

 

  1. Cum este posibilă o astfel de operațiune globală?

 

  • Să observăm că sunt implicate cam toate palierele fundamentale ale statelor: clasa politică, mass-media, rețelele de socializare principale, instituțiile medicale, poliția, jandarmeria, armata, instituțiile de învățământ, oficialii clerului (bisericii), ONG-urile așa-zisei „societăți civile”, VIP-urile din toate domeniile… a mai rămas ceva?
  • Toate aceste proceduri se repetă ca un șablon în toate țările cu scopul insidios de convingere a populației întregii lumi să se vaccineze;

 

  • Ne confruntăm așadar cu o infrastructură extrem de eficientă, coordonată global și supusă fără crâcnire unei conduceri din umbră;
  • JF Kennedy afirma răspicat, cu puțin timp înainte de a fi asasinat, că există o organizație globală, „monolitică și nemiloasă”, care „combină operațiuni militare, diplomatice, de informații, economice, științifice și politice”. Sună cunoscut? Și de atunci au trecut peste 60 de ani! Iar Kennedy nu a fost singurul președinte american care a spus asta. Afirmații asemănătoare au făcut Dwight Eisenhoover, Theodore Roosevelt sau Donald Trump.

 

  • Să mai observăm că sistemul financiar internațional este bazat pe un cartel ce controlează toate statele prin așa-zisele bănci naționale, care de fapt servesc interese străine țărilor respective. Dolarul este o monedă fictivă (fiat money), care nu mai are acoperire în aur, dar care este impus în continuare ca monedă de referință a întregului sistem financiar internațional. Nu întâmplător dolarul produce uriașe beneficii prin dobânzi celor care îl creează din nimic și conduce la uriașe datorii ale tuturor statelor, caz valabil inclusiv pentru Statele Unite ale Americii;

 

  • Să mai observăm că de curând a avut loc cea mai mare lovitură de stat din istorie: au fost masiv fraudate alegerile prin care Donald Trump a fost în mod real ales pentru al doilea mandat de președinte al SUA. În locul său a fost instalată o marionetă care nici măcar teatru nu e în stare să joace. Această acțiune oferă încă o măsură la scară globală a capacității Grupării din Umbră de a instrumenta și impune fără prea mari obstacole versiunea de „realitate” pe care o dorește.

 

  1. Cum a fost creată pLandemia?

 

▪ Încă din martie-aprilie 2020 au apărut dovezi concludente că virusul SARS-CoV-2 a fost de fapt creat în laborator în SUA prin inginerie genetică. Virusul a fost apoi „EXPORTAT” la Wuhan, în China, prin intermediul unor așa-ziși „sportivi americani”, cu ocazia Jocurilor Sportive Militare Mondiale ce au avut loc în octombrie 2019.

 

▪ Cei 172 de „sportivi americani” (la care se adaugă și rezervele lor, fiind în total peste 300) au fost în prealabil contaminați cu covid-19 și au ajuns apoi în China cu rolul de răspândi infecția. Toți aceștia erau (și au rămas!) practic necunoscuți în lumea sportivă, fapt cu totul bizar pentru o echipă cu pretenții ca cea a SUA. Aceasta arată că respectivii nu au fost trimiși acolo pentru competiția în sine, fapt confirmat de clasarea echipei SUA abia pe locul 35.

 

▪ Autoritățile chineze au acuzat public SUA, în mod repetat, că virusul a fost adus de respectivii „sportivi” și au insistat pe faptul neobișnuit că mulți dintre ei au fost spitalizați pentru o formă de „pneumonie rară”, cum a fost numită atunci.

 

▪ În martie 2020, Robert Redfield, directorul CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor), a recunoscut în Congresul american că în SUA au existat cazuri de covid-19 înainte de începerea „pandemiei”, ceea ce demonstrează că în niciun caz „pacientul zero” nu a fost vreun chinez care să fi mâncat carne de liliac, așa cum susține în mod penibil versiunea „oficială”.

 

▪ Să mai remarcăm că originea artificială a virusului a fost sesizată de experți virusologi de renume cum ar fi Luc Montagnier (laureat Nobel), un grup de savanți din New Delhi (care a publicat și un studiu în acest sens) sau renumita dr. Judy Mikovits, cea care a oferit prin explicațiile sale suportul științific în realizarea filmului documentar „Plandemic”.

 

▪ Detalii edificatoare despre modul în care administrația secretă a SUA (Deep State) a comandat și instrumentat producerea unei arme biologice – virusul SARS-CoV-2 – au fost aduse de jurnalistul Malcolm Harris într-un articol postat în luna mai 2020 pe site-ul The Duran (acum articolul nu mai poate fi accesat). Harris a adus dovezi despre implicarea lui Anthony Fauci și a lui Bill Gates, precum și despre locația laboratorului din baza militară Fort Detrick, unde a avut loc manipularea genetică.

 

  1. Care este scopul plandemiei?

 

  • Este ușor să constatăm că „Guvernul din Umbră” are două scopuri principale: vaccinarea întregii populații a lumii și implementarea globală a rețelei 5G;

 

  • Știm acum că în realitate așa-zisele „vaccinuri” sunt de fapt modificatori ARN și conțin elemente de nanotehnologie;

 

  • Rețeaua 5G este indisolubil legată de modelul „Marii Resetări”, de cea de-a „Patra Revoluție Industrială”, de „Orașele Inteligente” și „Internetul Tuturor Lucrurilor” prin Inteligența Artificială.

 

  • Corelația celor două (vaccinarea + 5G) duce la „reglarea” masei de populație și la controlul total al celor care ar fi lăsați să trăiască în condiția de zombi-roboți implantați cu dispozitive care suprimă chiar și libertatea de a gândi liber;

 

  • În lipsa acestei agresiuni realmente demonice asupra populației lumii, foarte multe adevăruri nu ar mai putea fi reprimate, cum ar fi: hoția sistemului financiar-bancar; ascunderea unor tehnologii revoluționare care există de zeci de ani și care ar putea ridica fulgerător standardul de viață; falsificarea grosolană a istoriei (atât recente cât și îndepărtate), existența misiunilor spațiale (gen Alternativa 3, Secret Space Program etc).

 

  1. Ce putem face?

 

  • Noi, marea masă a populației lumii, avem două posibilități extraordinar de puternice: Unitatea între noi și Apelul către Dumnezeu.

 

  • Guvernul Globalist știe foarte clar că dacă ar fi liberi și uniți, oamenii ar fi imposibil de dominat. De aceea globaliștii au folosit încă de zeci de ani minciuna deghizată în „inginerie socială”, iar acum impun măsuri restrictive gen „stați în casă” și „distanțare socială”.

 

  • Apelul către Dumnezeu are capacitatea de trezire a unor straturi profunde ale conștiinței, fapt în urma căruia atât la nivel personal, cât și la nivel colectiv hipnoza malefică a minciunii demonice nu mai are efect. De aceea căile spirituale autentice sunt repudiate de către „iluminații” sataniști. Analogic vorbind, apelul către Dumnezeu este ca o Lumină aprinsă în Întuneric. Oricât ar fi bezna de densă, aceasta este neputincioasă împotriva Luminii.

 

De ce ne lasă Dumnezeu să suferim? Pentru că în esență acum are loc o uriașă bătălie spirituală, un test al deciziilor la nivel de umanitate, o impulsionare către Trezire prin singurul mijloc prin care fiinţele ignorante, care au ratat anterior toate şansele ce le-au fost oferite, se pot mai mobiliza: suferința. Este în același timp o purificare, un tribut pe care Răul îl ia de la o Umanitate mult prea amorțită. Să nu uităm că Răul nu poate niciodată acționa fără încuviințarea lui Dumnezeu.

 

De noi depinde când ne vom ridica și vom alege ferm, colectiv, Marea Trezire.

 

Citiţi şi:

Pași către Marea Trezire

Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I)

 

 

https://yogaesoteric.net/cateva-observatii-pertinente-elementare-care-arata-ca-de-fapt-ne-confruntam-nu-cu-o-pandemie-ci-cu-o-sinistra-plandemie-ce-este-un-razboi-viclean-al-globalistilor-sadici-satanici-si-care-este-in/

 

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I)

 

Sub pretextul pandemiei covid și a urgenței climatice, elitele de la Davos ne pregătesc Noul Totalitarism

 

Interviu realizat de Jean-François Denis la radio ThéoVox Actualités

 

 

 

Jean-François Denis:

Bună ziua! Aici, Jean-François Denis pentru TheoVox Actualités. Sper că sunteți bine. Astăzi vom vorbi despre „Marea reinițializare” sau, dacă preferați, „The Great Reset” – Marea Resetare – cu un om extraordinar, dl Jean Tardy. Bună ziua, dle Tardy! Mulțumim că ați acceptat invitația noastră la emisiunea TheoVox Actualités pentru a vorbi despre un subiect foarte pasionant, „Marea reinițializare” sau „The Great Reset”. Dar înainte de a merge mai departe, aș dori să le dezvălui ascultătorilor noștri cine este personajul din spatele dlui Jean Tardy.

 

Aveți un masterat în ştiințele matematicilor, sunteți un sistemician, am descoperit o denumire de 100 de dolari, adică sunteți specializat în tehnica sistemelor complexe de ansambluri de elemente în interacțiune. Ce înseamnă aceasta pe înțelesul tuturor?

 

Jean Tardy: Este un mod de a înțelege ce se petrece atunci când examinezi evenimentele sau organizațiile ca sisteme. Am făcut asta toată viața. Este un subiect al cercetărilor mele în optimizarea stocastică; pe urmă am lucrat mai ales în calitate de consilier sau consultant în cercetare și dezvoltare. De fiecare dată era vorba de a percepe ce fel de informație aveam și de a o prelucra în cadrul unei organizații ca sistem sau program. Asta am făcut toată viața. Este un instrument esențial pe care-l folosesc pentru a percepe realitatea. L-am folosit și pentru a elabora arhitecturi de sistem, inclusiv arhitectură de sistem în inteligența artificială. (…)

 

JFD:

Sunteți și scriitor. Ați scris trei cărți, dacă nu mă înșală memoria. Le am aici și o să le prezint ascultătorilor noștri, pentru că nu știu titlurile pe de rost. Ați scris un manual destul de impozant, intitulat The Meca Sapiens Blueprint (Planul Meca Sapiens). Este despre inteligenta artificială?

 

JT: Da.

 

JFD:

Îmi imaginez că a fost consultat de experți în inteligența artificială.

 

JT: Da. Am fost invitat să particip la conferințe relativ recente, organizate de „tripple AI”, American Association for Artificial Intelligence (Asociația Americană pentru Inteligența Artificială), și sunt în contact cu un jurnal care îmi cere să contribui cu un nou articol, de exemplu. Ce este această carte în esență? Este o arhitectură de sistem care permite, sau indică cum am putea construi mașini care să aibă o anumită conștiință. A fost o muncă de anvergură pe termen lung pe care am încheiat-o acum câțiva ani. Recent, am făcut o prezentare la Université din Quebec de la Rimuski despre acest subiect.

 

JFD:

Ați mai scris și The Creation of a Conscious Machine (Crearea unei maşini conştiente). Și această carte are legătură tot cu inteligența artificială?

 

JT: Întocmai. Pentru cei care au cunoștințe mai tehnice, ea se referă la ceea ce numim „specificații”, specifications. Acestea descriu obiectivele de atins, în timp ce arhitectura descrie la modul general cum să fie atinse aceste obiective.

 

 

 

JFD:

Pe urmă ieșim complet din cadrul inteligenței artificiale. Ați scris cartea La voie du dogme. Défense de la foi (Calea Dogmei. Apărarea credinței), care este o carte creștină. Sunteți creștin, sunteți și practicant?

 

JT: Da, sunt creștin și practicant fervent. Și de foarte multă vreme, sunt deja vreo 25-30 de ani, în urma unei făgăduințe. Fiul meu a avut un accident grav și în momentul acela am căutat să aflu ce aș putea aduce mai bun? Ce aș putea să dau mai bun? Ceea ce pot să fac, să fac mai bine. Și cea ce pot face eu cel mai bine este analiza, să analizez. Să văd cum interacționează ideologiile, cum se petrec asemenea fenomene. Asta i-am făgăduit lui Dumnezeu că voi face și asta am făcut. Mi-a luat 9 ani.

 

JFD:

Ca să scrieți această carte.

 

JT: De ce, nici acum nu știu. Am scris-o foarte greu. Dar am dus-o la bun sfârșit. Și-apoi e ceva factual, multe aspecte pe care le trăim acum. Multe aspecte pe care le trăim acum și pe care eu le-am prevăzut atunci. Nu e chiar o previziune. Pentru mine era vorba să scriu în fața lui Dumnezeu și să văd realitatea prin prisma Crezului. Să văd ce se petrece și cum se compară cu Crezul, cu mărturisirile de credință.

 

JFD:

Astăzi, dle Tardy, avem un subiect foarte important. Un subiect care este pe buzele mai multor guverne din lume și dacă am fi tratat acest subiect împreună acum câteva luni, am fi fost luați drept complotiști. Se vorbește despre „The Great Reset”. Cei mai mulți cunosc „The Great Reset” sau în franceză, „la grande réinitialisation” sau chiar „la grande remise à zéro” (Marea revenire la 0). Ce este „The Great Reset”? Știu că nu demult, chiar înainte să vă ascult vorbind despre asta, l-am auzit pe prim-ministrul Justin Trudeau, care la o conferință de presă în septembrie, a pronunțat pentru prima dată „The Great Reset”. Să-l ascultăm:

 

„Vă vine să credeți că răspunsul puternic, coordonat, al întregii lumi și al tuturor sectoarelor este esențial? Pandemia a furnizat o oportunitate pentru o Resetare. Aceasta este șansa noastră să ne accelerăm eforturile pre-pandemice, să reinventăm sistemele economice care de fapt se adresează provocărilor globale precum sărăcia extremă, inegalitatea și schimbările climatice.”

 

Dl Trudeau tocmai a menționat el însuși că este timpul ca în interiorul acestei pseudo-pandemii să vorbim despre Marea Resetare. Dle Tardy, Marea Resetare este văzută în continuare ca un complot? Și de fapt ce este cu adevărat Marea Resetare?

 

JT: În primul rând, nu a menționat-o atunci pentru prima dată. Treaba asta se pregătește de ani de zile. El însuși este una dintre gazdele unei conferințe de High-level Political Forum (Forumul politic de nivel înalt) care anunța Marea Resetare și anunța accelerarea ei folosind covidul. Mai sunt și alte citate și angajamente formale ale guvernului de a implementa Marea Resetare. Deci nu este prima dată. E prima dată când oamenii încep să-și dea seama. Aici vorbim despre ceva care se pregătește de multă vreme, despre care informațiile sunt complet disponibile. Înainte să descriu ce este, aș vrea să spun o povestioară, urmărind să explic într-un fel ce anume urmează să se petreacă acum. Imaginați-vă pe cineva care locuiește în Montreal și care se hotărăște să cumpere o pisică. E izolat la domiciliu, se plictisește și-și spune în sinea lui: „Ah, întotdeauna am visat să am o pisicuță. Așa că o să profit de ocazie și o să-mi cumpăr o pisicuță. Am s-o cumpăr on line, din cauză de covid”. Sună și spune: „OK, aș dori o pisicuță să-mi țină de urât. – Ce fel de pisicuță? – Păi, nu foarte mică, totuși, un pic mai mare. Mi-ar plăcea să aibă dungi portocalii și negre. Și o față frumoasă, rotundă.” Câteva zile mai târziu, sună cineva la ușă, deschide ușa și în fața lui se trezește cu un tigru. Aceasta este Marea Resetare. Este ceva ce pare nevinovat, dar care este un puci tiranic de totalitarism inuman. Și periculos. Sub aparențe nevinovate. Și această agendă în esență răspunde tuturor cererilor și aspirațiilor progresiste, dar sub o formă inumană și totalitară.

 

 

 

JFD:

Spunem „periculos” în ce sens?

 

JT:

În sensul în care aceasta poate duce la o societate de control absolut. O societate în care omenirea nu e cu adevărat… în care populația Canadei sau din Quebec e controlată, schimburile ei sunt controlate, identitatea ei este controlată fără întrerupere, continuu. O societate de indivizi care doar sunt puși să furnizeze informații despre ei și ale căror activități sunt limitate și controlate de guvern. Este un totalitarism, o dictatură pentru atingerea obiectivelor planetare care au fost puse la cale de Forumul Economic Mondial (FEM). Deci suntem în fața a ceva… Oamenii este necesar să se informeze. Ați menționat [despre Trudeau] că a spus asta recent pentru prima oară, însă uitați-vă la documentele pe care le-am pus pe sit-ul web și pe care vi le-am furnizat. Totul se pregătește de mult timp. Și e ceva mare. Încă nu avem idee cât de mare este, dar sper că oamenii își vor face o idee după ceea ce am menționat. Marea Resetare e într-adevăr ceva mare.

 

JFD:

Ați declarat că Marea Resetare nu este acel complot secret. Este o agendă de inginerie socială radicală în 17 obiective enunțate de FEM (Forumul Economic Mondial) și patronate de ONU a căror realizare va începe în 2021 și va dura un deceniu. Programul este susținut de marele capital și asumat de elitele politice, academice, mediatice și religioase ale planetei. Agenda cuprinde toate aspectele societății, de la marile investiții energetice până la cursurile de grădiniță.

 

JT: Da.

 

JFD:

Cursuri de grădiniță…? Ce înțelegeți prin „cursuri de grădiniță”?

 

JT: Mă refer la una dintre agende, cea a obiectivelor de dezvoltare durabilă care indică cum să se predea sexualitatea în școli. Printre aceste obiective, pentru nivelul 4-5 ani, se spune, se stipulează că micuții ar trebui să identifice adulții de încredere, care nu sunt neapărat părinții lor. Și începe să li se inducă încă de la vârsta aceasta ideologia LGBT, o ideologie care este sexualitate denaturată. Așa că imaginați-vă! Intenția este să se facă asta la nivelul planetei. Agenda marii resetări promovează, incită sau încurajează implementarea agendei dezvoltării durabile care este patronată de ONU. Vorbesc aici despre „ruleta” lui Horacio Arruda, a cărei diagramă o veți regăsi în documentația lor (diagrama aici). Este o agendă globală, mondială, pentru toată planeta și pentru toți copiii de pe planetă, inclusiv pentru ai noștri, pentru oamenii de-aici [din Quebec]. Așadar, când spun „până la grădiniță”, asta înseamnă. Instrucțiuni documentate ale obiectivelor de dezvoltare durabilă care vizează educația copiilor de grădiniță sau de 4-5 ani.

 

JFD:

Și cum se realizează concret, cum se materializează îndoctrinarea copiilor noștri în Marea Resetare?

 

JT: Este lăsat la inițiativa fiecărui guvern național și fiecărei ordini naționale. Cum se va implementa? Va depinde de oameni. În Quebec există deja oameni care fac cursuri de sexualitate inspirate din Marea Resetare și care urmează directivele. Marea Resetare emite obiective care sunt puse apoi în aplicare la nivel local cu susținerea activă a guvernelor noastre, activă și entuziastă a conducătorilor noștri și a multor altor persoane. În privința susținerii active, directe, entuziaste sau voluntare de către partidul liberal din Canada și de către guvernul canadian, în trusă sunt mai multe link-uri către site-uri și documente care o indică, nu e nimic secret. Nu e un complot, în sensul că nu e secret. Așa se petrece întotdeauna. Când a izbucnit cel de al doilea mare război, oamenii au spus „cum de se se comportă astfel?” Dar el a vorbit despre asta, totul era scris, publicat în cartea lui, Mein Kampf. Hitler spusese acolo ce voia să facă, însă oamenii nu-l luau în serios. Cam așa se petrece și acum. Există obiective, sunt oameni care fac afirmații radicale, care au o putere enormă, care implică foarte, foarte mulți oameni puternici și ale căror obiective sunt radicale.

 

 

 

JFD:

Ce fel de actori putem găsi în spatele Marii Resetări, de exemplu?

 

JT: Totul e foarte coerent. Însăși expresia de „Marea Resetare” este folosită de FEM și legată de pandemie sau accelerată de pandemie. FEM spune că Marea Resetare este implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă care la rândul lor sunt patronate de ONU. Deci un grup de capitaliști aparținând în esență marelui capital mondial declară că este o urgență și că este nevoie să fie implementate radical în deceniul 2020-2030 obiectivele dezvoltării durabile ale ONU și care au fost concepute anume pentru a fi implementate în perioada 2020-2030. De aceea agenda lor se numește Agenda 2030. Totul este organizat, este specific și determinat.

 

JFD:

Când vorbim de „obiective de dezvoltare durabilă”, la ce ne gândim în special?

 

JT: Mai întâi aș dori să descriu puțin mai pe larg ce înseamnă FEM care patronează toate acestea. Este marele capital. E un grup care se reunește anual de mulți ani și care-i cuprinde pe toți cei din GAFAM printre cei 114 parteneri strategici, sau „cei cinci”, adică toate marile companii care domină informația pe plan mondial. Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft, toate fac parte din FEM. Și toți oamenii lor participă la Marea Resetare și la declarațiile Marii Resetări. Îi avem apoi pe „Cei patru mari” care sunt cele patru firme mondiale de contabilitate: PricewaterhouseCoopers, KPMG, Ernst&Young și Deloitte Touche Tohmatsu. Toate sunt implicate. Avem și marile companii farmaceutice. Cele patru companii farmaceutice de care am auzit atât vorbindu-se recent sunt toate parteneri strategici sau parteneri ai FEM. Fără a-i mai socoti și pe ceilalți, marile bănci, etc.

 

Și acest grup din cadrul Marii Resetări a declarat că există o urgență climatică extremă. Bine, de 40 de ani încoace se tot declară o urgență climatică extremă, dar acum au declarat din nou. Pentru ei aceasta este motivația și justificarea preluării controlului asupra omenirii. Facebook și Google au declarat formal prin FEM că o urgență climatică extremă implică să se ia măsuri extreme de control, care s-ar cere. Și atunci ne mai întrebăm dacă cenzurează, dacă într-adevăr…, cum se face că…, ce-i asta? Ei bine, da! Ei fac exact ce spun că vor să facă! Este necesar să studiem documentația pe care am furnizat-o, care este pe sit-ul lor web, și este necesar să fie luată în serios. Să ne spunem „Aha! deci oamenii ăștia sunt partenerii lor strategici și Marea Resetare este ceea ce spune aici”.

 

JFD:

După părerea dumneavoastră, este vreo legătură între faptul că Pfizer și celelalte întreprinderi farmaceutice fac parte din FEM și sunt în același timp primele organizații farmaceutice care au descoperit vaccinuri?

 

JT: Nu știu. Ce pot să spun, de exemplu, este că astăzi, acum când vorbim, cele patru companii farmaceutice care au anunțat recent vaccinurile, Pfizer, AstaZeneca, Moderna și Johnson&Johnson sunt toate fie parteneri strategici, fie parteneri ai FEM. Mergeți pe siturile lor web, intrați și uitați-vă. Informația e acolo.

 

JFD:

Se vorbește din ce în ce mai mult de trasabilitate (contact tracing – n.n.). Am citit unul din articolele dumneavoastră publicate despre trasabilitate. Ce efect are trasabilitatea? Intră ea în cadrul marii resetări?

 

JT: După părerea mea, da. Aplicațiile de trasabilitate constituie unul dintre instrumentele totalitare absolute care pot fi imaginate. Aceasta permite Statului sau celor care au controlul să știe în timp real, să cunoască toate întâlnirile, toate interacțiunile umane în care oamenii îți pot împărtăși informații. Este ceea ce facem noi acum. Facem schimb de informație. Este un astfel de tip de întâlnire. În timp real. Imaginați-vă! Este un instrument de control totalitar absolut. Este prezentat ca un mijloc de trasabilitate anti-covid. Posibil. Dar este și un instrument totalitar. Și apoi este necesar să ne întrebăm dacă pandemia este atât de gravă încât ne vom sacrifica toate libertățile și drepturile noastre de asociere. Pentru că asta ni se propune. Orice informatician care face un efort, poate determina ca și mine că un instrument de urmărire, chiar și anonim, așa cum este propus, poate detecta toate tipurile de întâlniri umane care sunt descoperite.

 

 

 

O să-ți explic printr-un fel de poveste. Imaginează-ți pe cineva cu aplicația de trasabilitate la el, cea care detectează schimburile și proximitățile. Este un număr anonim și aplicația lui trimite la fiecare secundă lista celorlalte numere sau a celorlalte persoane anonimizate pe lângă care se află în acel moment, în secunda aceea. Să spunem că omul nostru se duce într-un centru comercial la cumpărături. Iese din mașină, se îndreaptă spre centrul comercial, timp în care aplicația lui nu semnalează nimic. E singur. Se întâlnește cu cineva, să presupunem că se intersectează cu cineva care iese de la cumpărături, apare un mesaj cu intersectarea care durează cam 2 secunde. Apoi continuă, intră în centrul comercial și începe să se plimbe pe alei. Aplicația lui generează un pachet de mesaje, evident, pentru că el intră în contact cu tot felul de oameni. Este un tip de contact special. Sunt schimburi de scurtă durată, câteva secunde. Te intersectezi cu un număr mare de persoane și de lucruri. Aceasta este o semnătură statistică, dacă vrem, a unui tip de activitate. Deci cineva poate face foarte ușor algoritmi care vor detecta acest eveniment și care va spune da, e într-un centru comercial în care își face cumpărăturile.

 

JFD:

Din cauza vitezei?

 

JT: Din cauza numărului de contacte, a vitezei și frecvenței. Totul anonim. Informația anonimă este suficientă pentru detecție. Să presupunem că același om s-a hotărât să meargă la o întâlnire la care un prieten a invitat vreo zece prieteni acasă…

 

JFD:

De Crăciun!

 

JT: Să admitem! De Crăciun. Și acolo vom vorbi și despre vaccinuri, „te vaccinezi sau ce faci?”, vom schimba informații. Cât timp se află în mașină, nu e niciun mesaj, evident. Intră în casă la persoana respectivă și acolo de asemenea sunt semnalate contactele. Contacte diferite. Pentru că va întâlni pe cineva cu care va vorbi puțin, vreo câteva minute, apoi se vede cu altcineva. Aici va fi un alt tip de semnătură statistică.

 

JFD:

Care va fi diferită de cealaltă.

 

JT: Da. Îți vei spune. „Aha!” Diferența se poate face cu destul de mare finețe. Sub această semnătură poți să știi dacă e o gustare unde oamenii se întâlnesc și conversează sau dacă sunt așezați toți în jurul aceleiași mese. Așadar ai un instrument care permite să detectezi toate aceste momente, pentru că într-o societate liberă oamenii se întâlnesc și schimbă păreri. Acesta este fermentul libertății: omenii spun, vorbesc, conversează, mărturisesc. Toate acestea sunt detectate. Sunt schimburi care durează câteva minute și nu doar câteva secunde. Iar semnătura lor va fi detectată în timp real. Este o amenințare gravă la adresa libertăților personale și colective. Și apoi, nu s-a menționat niciodată. Cum se face una ca asta?!

 

JFD:

Dar ce fel de amenințare? Ce ar putea decurge dintr-o interpretare precum cea pe care tocmai ați denunțat-o?

 

JT: Să-l luăm din nou pe omul nostru. S-a dus la acea întâlnire. Să admitem că birocrații de moment au decis că se pot întâlni numai 6 persoane odată. Dacă aprinzi lumina, poliția știe. Cu triangulația mesajelor ei pot ști unde are loc întâlnirea și așa cum știm, guvernul a implementat un modul de mandat automat de percheziție care-i permite poliției să vă intre în casă cerând un mandat automat de percheziție. Și nu numai atât. Persoana respectivă iese de la această întâlnire. Numărul lui anonim care emite este acum asociat cu un comportament „sanitar” inacceptabil. Or, s-a întâlnit cu 10 persoane și poate unii sunt contagioși. Cine știe?! Atunci toate persoanele cu care se va intersecta, dacă au aplicația necesară, vor ști că se intersectează cu cineva ale cărui comportamente sociale sunt inacceptabile. Polițiștii, gardienii, oricine. Ceea ce am spus acum despre fezabilitatea tehnică a acestei utilizări, orice informatician care se gândește la așa ceva, care reflectează, își va da seama și va fi de acord cu mine.

 

 

 

JFD:

Am o întrebare care sunt convins că se află pe buzele multora dintre ascultătorii noștri. Suntem 8,5 milioane de locuitori în Quebec. Dacă urmăresc firul logic al spuselor dumneavoastră, cum poate gestiona un guvern 8,5 milioane de persoane? Bine, înțeleg că sunt și copii la mijloc, dar cum poate gestiona guvernul 8,5 milioane de locuitori via o aplicație de trasabilitate precum cea pe care ați indicat-o, pentru a urmări să captureze sau să vâneze pe cineva care nu s-ar supune regulamentelor totalitare?

 

JT: Pentru sistemul de informații nu e enorm. Gândiți-vă! Oamenii merg deja la cumpărături. Câte persoane fac cumpărături cu cardul de internet, cu cardul de debit pe secundă? Și apoi așa se transmit mult mai multe informații. Este un flux de informații enorm. Deci în ceea ce spun eu nu există atât de multe informații față de capacitățile mașinilor contemporane. Chiar acum când vorbim, câte persoane fac cumpărături în Quebec pe internet? Câte persoane sunt conduse la destinație cu aplicația google? Aceasta înseamnă poziție și actualizare în timp real. Aspectul despre care vorbesc eu e minim în comparație cu cantitatea de informații care circulă în momentul acesta în Quebec. În sine, da, înseamnă foarte multe date, dar este foarte posibil, e ceva mecanic și nici măcar nu-i complicat să extragi secvențele importante, semnificative. Poți să faci filtre, dacă vrei, ca să filtrezi tipurile de întâlnire care te interesează și să le obții în timp real. Tot așa cum și cumpărăturile în societatea noastră sunt în timp real.

 

JFD:

Deci vorbim de un regim totalitar. Multe persoane ar putea spune că n-am ajuns până acolo. N-o să devenim de azi pe mâine o societate marxistă, totalitară. Ce le răspundeți?

 

JT: În primul rând că și eu credeam asta în martie 2020. Și eu credeam că întreaga noastră societate, bazele societății noastre, reglementările, ne protejau. Poate că în altă parte erau crize, dar eu la Rimouski eram liniștit pentru că trăiam într-o țară care nu era totalitară. Acum când vorbim suntem sub dictatură. Ce este o dictatură? Este atunci când guvernul modifică viața oamenilor prin dictate. Asta fac ei. [Prim-ministrul] pare simpatic, drăguț când face conferințe de presă, dar emite dictate care sunt puse imediat în aplicare. Înainte nu a fost niciodată așa. Deci asta cu „nu se va petrece de azi pe mâine”… Cine ar fi crezut pe 13 martie că toate drepturile și libertățile oamenilor vor fi imediat stopate? Eu n-aș fi crezut asta niciodată. Deci, personal, consider că suntem într-un regim totalitar și întrebarea este dacă se va perpetua sau ne vom întoarce la ce a fost? Aceasta-i întrebarea. Pentru că în acest moment suntem într-un regim totalitar.

 

JFD:

Klaus Schwab care este în spatele FEM a făcut o declarație în care spunea că după cel de-al Doilea Război Mondial au trăit cumva un fel de reset. Părea să spună într-o declarație că fiecare flagel pe care-l cunoaște omenirea, generează întotdeauna un fel de reset. Sunteți de acord cu această afirmație?

 

JT: În primul rând sunt de acord cu faptul că dl Klaus Schwab face multe afirmații mărețe de tipul ăsta. În momentul de față trăim un flagel artificial. Dacă luăm în considerare mortalitatea, datele exacte, nu este nicidecum vorba de un flagel precum ultimul mare război sau gripa spaniolă. El spune asta pentru că vrea să justifice Marea Resetare. Și a preluat schimbarea omenirii.

 

JFD:

Ce ar avea de câștigat care să poată justifica Marea Reinițializare?

 

JT: Eu unul nu știu. Are multă putere, a fondat FEM, poate sunt ideile lui personale? Nu știu. Dar a declarat și că „În viitor nimeni nu va avea nimic și veți fi toți fericiți.” A declarat asta și altele asemenea. Sunt idei mărețe, ținte mărețe dintotdeauna, din 1970, afirmații mărețe despre omenire, despre societate, planetă, tipul de organizare, tipul de întreprindere…

 

 

 

JFD:

E un visător?

 

JT: (ir.) Într-adevăr… Se credea că este un visător până în martie 2020 și se crede că e un visător, dar visele lui devin realitate. Aceasta este „Marea Resetare”, aceasta-i problema. Nu mai e vorba doar despre câțiva mari milionari care se întâlnesc între sezonul de schi și sezonul de iahting. Nu e vorba doar de câțiva care refac lumea ca să se amuze. Există un plan pus în aplicare.

 

JFD:

Concret, dacă vorbim de planul economic, la ce ne putem aștepta?

 

JT: La o formă extremă de socialism. O formă de control social complet. Măsuri, transformări economice cu privire la consumul energetic, cu privire la modul de viață, care pot fi și vor fi extreme dacă se îndeplinește planul.

 

JFD:

Aveți și niște exemple?

 

JT: Da. Vom reduce cu 50%, vom de-carboniza populația. Pare simpatic, nu? Să de-carbonizezi populația. În 10 ani. Ce implicații are implementarea acestui mecanism totalitar de forțare a populației la distrugerea a tot ceea ce se face? E ceva masiv. Și nu este supus niciunui control, niciunei discuții deschise. Discuția s-a încheiat. Nu ne mai putem întâlni, nu ne mai putem aduna decât prin GAFA, care și ele vor să implementeze Marea Resetare.

 

JFD:

Pentru ascultătorii noștri obișnuiți, GAFA înseamnă…?

 

JT: Google, Apple, Facebook, Amazon și Microsoft. Și Tweeter. Marile companii care controlează informația. Așa cum toată lumea sau aproape toată lumea, are un telefon celular, are și o aplicație de urmărire care este descărcată. Această aplicație de urmărire a fost dezvoltată de Google și de Apple în colaborare, cei care controlează toată piața de telefonie celulară. Deci, consumatorul nici măcar nu poate alege să nu o aibă.

 

JFD:

Am putea să ne așteptăm d-le Tardy la eliminarea banilor în bancnote de hârtie?

 

JT: Este cu siguranță un obiectiv. Este în mod esențial ceea ce s-a petrecut odată cu pandemia. Cine ar fi crezut asta? Altfel spus, toate tranzacțiile, toate schimburile financiare sunt controlate. Există un potențial de control totalitar cu adevărat foarte serios! Schimburile financiare fac parte și ele din interacțiunile specifice oamenilor liberi.

 

Citiţi a doua parte a interviului

 

Trusa de documente la care face trimitere dl Jean Tardy în interviu poate fi descărcată de aici.

 

Citiţi şi:

 

Klaus Schwab, ‘părintele’ FEM, despre cipuri implantabile: Marea Resetare va duce la contopirea identității noastre fizice, digitale și biologice

 

Marea Resetare: Conspirația ‘BBB – COVID’ iese la lumină

 

 

https://yogaesoteric.net/interviu-cu-jean-tardy-despre-marea-resetare-o-forma-de-control-social-complet-i/

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Vânătorul de bătrâni

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=T1_at6WVVgY

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

ALERTA!Globalizarea CHINEZARIILOR este laudata si de cei care au ca tata pe satan,cum scrie in Ioan ,cap.8/44…Președintele Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, declară la televiziunea de stat chineză: „China este un model pentru multe națiuni”

 

Schwab a lăudat realizările Chinei în materie de modernizare de la sfârșitul anilor 1970

 

 De Bradford Betz 

 

 

Schwab, în ​​vârstă de 84 de ani, a făcut aceste comentarii în timpul unui interviu cu Tian Wei de la CGTN, în marginea summitului CEO-ului APEC de săptămâna trecută din Bangkok, Thailanda.

 

Schwab a spus că respectă realizările „extreme” ale Chinei în modernizarea economiei sale în ultimii 40 de ani. 

FIȘIER: Fondatorul și președintele executiv al Forumului Economic Mondial (WEF) Klaus Schwab stă, în timp ce cancelarul german Olaf Scholz (nu este ilustrat) se adresează delegaților, în ultima zi a WEF la Davos, Elveția, 26 mai 2022. (REUTERS/Arnd  Wiegmann) )

 

„Cred că este un model de urmat pentru multe țări”, a spus Schwab, înainte de a se califica că consideră că fiecare țară ar trebui să ia propriile decizii cu privire la sistemul pe care dorește să-l adapteze.

 

„Cred că ar trebui să fim foarte atenți în a impune sisteme. Dar modelul chinez este cu siguranță un model foarte atractiv pentru un număr destul de mare de țări”, a spus Schwab.

 

 

Schwab nu a detaliat ce aspecte ale modelului chinez l-au atras și nici care ar fi benefice pentru alte țări.

 

China este guvernată de regula absolută a Partidului Comunist Chinez (PCC), care nu permite oamenilor să practice religia sau credința la alegere și nu are toleranță față de disidență sau critică.

 

Germanul Klaus Schwab, fondator și președinte al Forumului Economic Mondial, WEF, face gesturi în timpul unei conferințe de presă, la Cologny, lângă Geneva, Elveția, marți, 10 ianuarie 2017. Forumul Economic Mondial a dezvăluit programul întâlnirii sale anuale de la Davos, Elveția, inclusiv participanții cheie, temele și obiectivele.  Tema principală a întâlnirii, care va avea loc între 17 și 20 ianuarie, este „Liderarea receptivă și responsabilă”.  (Laurent Gillieron/Keystone prin AP)

FIȘAR: Germanul Klaus Schwab, fondator și președinte al Forumului Economic Mondial, WEF, face gesturi în timpul unei conferințe de presă, la Cologny, lângă Geneva, Elveția, marți, 10 ianuarie 2017.  (The Associated Press)

 

În 2014, PCC a anunțat un sistem de clasare morală prin care indivizii, organizațiile guvernamentale și companiile sunt clasificate pe baza creditului social. S-au făcut comparații cu mediul, social și guvernanță sau ESG, scorurile fiind folosite de instituțiile financiare importante și organizațiile globale pentru a crea un tip de sistem de credit social conceput pentru a influența comportamentul și a transforma societatea.

 

Schwab a scris în 2019 că scorurile ESG sunt necesare pentru capitalismul părților interesate.

 

„‘Capitalismul părților interesate’, un model pe care l-am propus pentru prima dată acum o jumătate de secol, poziționează corporațiile private ca administratori ai societății și este în mod clar cel mai bun răspuns la provocările sociale și de mediu de astăzi”, a scris el. „Ar trebui să profităm de acest moment pentru a ne asigura că capitalismul părților interesate rămâne noul model dominant”.

 

În 2020, fără nicio responsabilitate sau transparență, guvernul chinez a introdus o lege de „securitate națională” pentru Hong Kong, despre care criticii spun că a oferit autorităților un pretext pentru a reprima brutal activiștii pro-democrație.

 

CLICK AICI PENTRU A OBȚINE APLICAȚIA FOX BUSINESS

 

Mai recent, țările occidentale au acuzat China că a măturat cel puțin un milion de uiguri și alte minorități etnice în lagăre de detenție, unde mulți au spus că au fost torturați, agresați sexual și forțați să-și abandoneze limba și religia.

 

Beijingul a negat aceste acuzații ca fiind o fabricație gătită de națiunile occidentale.

 

Teny Sahakian de la FOX Business a contribuit la acest raport.

 

 

Bradford Betz este un reporter Fox News Digital care acoperă crime, probleme politice și multe altele.

 

https://www-foxnews-com.translate.goog/world/world-economic-forum-chair-klaus-schwab-declares-chinese-state-tv-china-model-many-nations?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc&_x_tr_hist=true

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Startup japonez creează porci proiectați pentru donarea de organe

 

 

 

PorMedTec plănuiește transplanturi de rinichi interspecii pe oameni din 2025

 

 

PorMedTec a livrat trei purcei modificați genetic pentru a avea organe potrivite pentru transplant la oameni. (PorMedTec)

 

 

TATSUYA OZAKI, scriitor personal Nikkei

 

 

TOKYO — Startup-ul japonez PorMedTec a livrat trei purcei nou-născuți modificați genetic pentru a avea organe potrivite pentru transplant la oameni.

 

Purceii s-au născut duminică de la o mamă care a primit ouă implantate.

 

 

https://asia-nikkei-com.translate.goog/Business/Science/Japanese-startup-creates-pigs-engineered-for-organ-donation?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă

 

Articolul poate fi descărcat (PDF) de aici:

https://patermihail.files.wordpress.com/2023/11/revolutia-transumanista.pdf

 

 

 

Anunțată cumva și pregătită ideologic în ultima sută de ani, dar în mod accelerat în ultimii 20 ani de către o elită globalistă, revoluția transumanistă este experiența cotidiană care ne învăluie, vrând-nevrând, pe fiecare dintre noi, oamenii de pe Pământ. Și chiar dacă nu ne implicăm activ rezonând cu, profitând de și promovând „valorile” și „idealurile” revoluționare, totuși, toți suportăm pasiv consecințele implementării ei tehnologice și politice.

 

Dar nu trebuie să vedem doar aparențele mișcătoare din planul material al acestei turbulențe globale, ci trebuie să privim cu mintea trează în plan spiritual, înțelegând intențiile „păpușarilor”, fiind conștienți de faptul că, în vremurile grele pe care le traversăm, avem de înfruntat multe provocări viclene din partea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți ai lui Dumnezeu, ai Mântuitorului Iisus Hristos, ai Evangheliei și ai Bisericii Lui Dreptslăvitoare. Iar noi, potrivit Sfinților Părinți ai Bisericii, în calitate de credincioși creștini, avem datoria să ne întărim duhovnicește și să rezistăm cu demnitate și cuviință pe calea mântuirii, „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

 

Perspective teologice, filozofice și politice

asupra vremurilor contemporane

Prin promisiunile unui viitor mai bun, transumanismul, ca ideologie[1] tehnicist-postmodernistă, a stârnit de la bun început și stârnește încă în mediul cultural și politic mondial nu numai speranțe utopice, ci și dezbateri aprinse, deoarece mulți oameni de cultură contemporani[2] (teologi, filozofi, medici, bioeticieni, artiști și oameni de știință) au ridicat numeroase întrebări și critici argumentate, manifestându-și îngrijorările serioase referitoare la consecințele aproape inevitabile din plan mental și social; asta pentru că invazia tehnologică agresivă[3] în toate domeniile vieții omenești cotidiene[4] are efecte multiple înlănțuite și adesea nebănuit de periculoase[5].

 

Mutațiile generate de transumanism nu se referă doar la „resetarea”/redefinirea semantică a vocabularului[6] (care trebuie încadrat în formele și „normele” corectitudinii politice), ci și la toate modificările structurale/fizice, de gândire și de comportament (degradarea înțelegerii vieții, a sufletului uman și a cosmosului provoacă și o împătimire lăuntrică, dar și o manifestare exterioară specifică), precum și la reorganizarea vieții interioare și exterioare/sociale deopotrivă (relațiile omului cu semenii și cu diverse instituții) sub auspiciile tehnologizării[7] și digitalizării tot mai extinse. Putem sesiza, astfel, cele două tendințe majore în relaționarea interumană actuală: 1. instaurarea de false nevoi și noi obiceiuri mentale și comportamentale[8] în omul „viitorului” și 2. „filtrarea” activităților și interacțiunilor dintre oameni prin intermediul tehnologiei care denaturează umanitatea și chiar creează o distanțare fizică și socială, care, cel puțin în practica economică, educațională și medicală a ultimilor ani, a dat deja numeroase și dăunătoare rateuri.

 

Biserica Ortodoxă, sub adumbrirea Duhului Sfânt dătător de viață, iubire și înțelepciune, are misiunea profetică și obligația de a citi semnele vremurilor și de a furniza grabnic credincioșilor lămuriri teologice și bioetice în ceea ce privește înțelegerea corectă și interacțiunea nepăguboasă a oamenilor cu tehnologiile tot mai invazive și cu ideologia transumanistă care animă, iată, fenomene/schimbări culturale, politice și sociale unice în lumea contemporană. Iar aceste fenomene trebuie descifrate în cheie duhovnicească, analizându-se nu numai statisticile din planul văzut, obiective, adeseori post-factum, ale acțiunilor săvârșite de oameni influenți, ci și inducțiile/înrâuririle nevăzute, rele și demonice de-a dreptul, ante-factum; toate aceste analize-predicții ale Bisericii[9] au rolul de a trezi conștiințele adormite/amețite (de grijile cotidiene și de propaganda dirijată) și pot face ca unele evenimente tulburătoare și daune să fie prevenite, tratate strategic și poate chiar evitate în timp util. Biserica nu trebuie să fie indiferentă la încercările exterioare cotidiene ale credincioșilor creștini (la nivel micro) și la tulburările culturale și social-politice de la nivel macro (global), rămânând înțepenită cumva doar într-o propovăduire dogmatică (aspațială și atemporală) și într-un activism social-filantropic (fără discernământ), mediatizate spre convingerea ateilor și a „căldiceilor” că e bună și Biserica la ceva în societate.

 

De fapt, prin lucrarea ei iubitor-sacramentală și cultural-misionară, Biserica lui Hristos este actorul principal și în plan văzut al direcționării lumii și istoriei spre Eshaton, spre Transfigurarea duhovnicească a lumii. Trăindu-L tainic și vestindu-L public pe Mântuitorul Hristos – „Calea, Adevărul, Viața și lumina lumii” (Ioan 14, 6 și 8, 12), Biserica lui Hristos este izvorul de lumină și de viață spirituală și intelectuală a oamenilor, orientându-i spre Dumnezeu și spre viața veșnică întru El. Biserica nu trebuie să devină niciodată o remorcă a puterii politice[10] (a cezarului trecător și a propagandiștilor lui mai mult sau mai puțin ipocriți în ale creștinismului). Biserica, prin păstorii și slujitorii ei, trebuie să arate mereu lumii busola morală și spirituală și să trezească lumea din letargia necredinței și a păcatului, mustrând la nevoie, cu curaj, demnitate și fermitate, pe dregătorii vremelnici care direcționează greșit poporul spre moarte (trupească și sufletească) și demascându-le viclenia[11] și daunele acțiunilor lor social-politice.

 

Așadar, mai ales în vremurile noastre, creștinii trebuie să fie mereu treji, bine informați și pregătiți nu numai în plan duhovnicesc (pentru că ereziile pierzătoare de suflet nu sunt doar teologice, ci și antropologice, biologice și cosmologice[12]), ca să nu fie păcăliți de „profeții mincinoși” și de „marii filantropi” salvatori din felurite crize terestre[13] anunțați din timp de Mântuitorul Iisus Hristos, de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți și Mărturisitori[14] că vor înșela amarnic oamenii la sfârșitul vremurilor. Mai ales că în ultimii ani, de la cel mai înalt nivel politic și tehnocratic[15] ni se induce ideea că nu vom putea continua viața pe planeta Pământ decât „modelați”[16] bio-tehnologic, marcați în mod totalitar printr-o identitate digitală unică[17] și conectați la „lumea digitală și virtuală”[18] în care vom avea acces potrivit scorului/creditului social actualizat continuu[19].

 

Oricum, dirijată politic sau nu, exploatându-se ignoranța și lipsa de vigilență și discernământ a lui, abaterea atenției și a reperelor omului contemporan din cerul vieții spirituale spre pământul vieții materiale și virtuale are nenumărate consecințe teologice și antropologice, biologice și ecologice, filozofice și filologice, (bio)etice și estetice. Ca ideologie, transumanismul continuă „reformele” postmodernismului întru cultura morții, chiar dacă, eufemistic vorbind, țintește devenirea „supraomului” augmentat de tehnologie[20] – noua ispită demonică de autodivinizare a omului modern care-și caută fericirea și nemurirea în mod autonom[21], în afara lui Dumnezeu.

 

Ca orice ideologie „revoluționară” (gen iluminism, evoluționism, marxism, comunism), transumanismul aplicat își propune o redefinire majoră a identității, mentalității și societății omenești. Aceasta înseamnă o nouă „luptă cu trecutul”, adică o detașare (cu accente violente, chiar criminale uneori) de tot ce ar putea frâna (valori, idei, personalități, opere culturale) marșul triumfalist spre „progresul” utopic promis[22].

 

Temerea noastră este că față de toate celelalte din istoria omenirii, revoluția tehno- și trans-umanistă reprezintă cea mai violentă și mai cuprinzătoare agresiune și profanare a ființei umane, a vieții și a societății[23] în primul rând prin tehno-materialismul promovat și ridicat la rang de idolatrie supremă și mijloc viclean de condiționare a vieții omenești la toate nivelurile.

 

Dacă până mai ieri, ideologiile aveau diferite expresii politice regionale, de această dată, directiva transumanismului aplicat are acum un caracter global, Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) de la Davos asumându-și rolul diriguitor, propunând și coordonând de la cel mai înalt nivel de autoritate tehnocrată și financiară proiectul mondial al „Marii Resetări”[24] a vieții umane (personale, familiale și sociale) și al unei gestionări unitare a crizelor de tot felul (medicale, alimentare, cibernetice, energetice, politice, economice[25], financiare, militare, climatice, etc). Iar momentul declanșării implementării acestei resetări/revoluții agresive ideologice și tehnologice a fost criza Covid, despre care Klaus Schwab (fondatorul și directorul Forumului Economic Mondial) spunea în iulie 2020 că reprezintă o „rară, dar îngustă fereastră de oportunitate”[26] pentru o modificare din temelii[27] a mentalității și societății omenești. De fapt, toată propaganda exagerată[28] asociată Marii Resetări este o încercare de a crea populației o impresie plauzibilă că marii actori din acest sistem global de putere sunt dispuși să lase deoparte lăcomia și interesele particulare/corporatiste pentru a lua în serios binele comun al omenirii și al planetei prin soluționarea crizelor care ne destabilizează radical lumea actuală[29].

 

Tot de la nivel înalt ni se transmite mesajul că „normalitatea cotidiană nu va mai fi la fel ca înainte”, că suntem aproape obligați să ne conectăm la „lumea digitală” și „realitatea virtuală” dacă vrem să trăim beneficiile transumanismului progresist al societății viitorului[30]. Cu alte cuvinte suntem condiționați de suportarea obligatorie a unor intervenții tehnologice asupra corpului nostru (identitatea digitală[31] și conectarea tuturor la Internetul Corpurilor[32]) care ne dă drepturile de acces înspre viitor (personal, social și digital). Doar așa putem decripta un alt obiectiv declarat al „celei de-a patra revoluții industriale”[33] (grăbite în mod accelerat, după cum vedem), de un pragmatism absolut: că nu mai schimbă/îmbunătățește rezultatele activității noastre, „ci ne schimbă pe noi”[34] (și biologic prin inginerie genetică[35], mecanică și electronică, dar și ideologic și psihologic prin inginerie socială[36]). Nu mai vorbim de faptul că impunerea obligativității acestei proceduri de „marcare”[37] electronică a persoanei umane și de condiționare a existenței ei fizice, sociale și virtuale (pe internet adică) în funcție de această „pecete”[38] este un atentat grav la adresa vieții și a drepturilor ei naturale, a libertății și demnității umane[39], cum nici o dictatură vremelnică din istorie nu a impus vreodată.

 

Trebuie precizat de la bun început faptul că alunecarea atenției și a reperelor omului contemporan de la Dumnezeu spre om și din cerul vieții spirituale spre pământul vieții materiale și virtuale are nenumărate și insuficient evaluate consecințe teologice și antropologice, biologice și ecologice, filozofice și filologice, (bio)etice și estetice. Oricum, ca ideologie cu consecințe practice imediate, transumanismul continuă și chiar amplifică „reformele” (sau mai exact răzvrătirile) postmodernismului antropocentrist, chiar dacă, eufemistic vorbind, țintește idealul „supraomului” augmentat tehnologic[40] – noua ispită de autodivinizare a omului modern care-și caută fericirea și nemurirea în afara lui Dumnezeu, făcând chiar abstracție de sufletul lui transcendent nemuritor și de căutările lui mai presus de lumea materială.

 

 

 

Pregătirea lumii pentru transumanism

 

Din anul 1957 (când biologul Julian Huxley[41] a inventat acest termen[42]), transumanismul (simbolizat prin H> sau H+) s-a dezvoltat progresiv dintr-o idee într-o orientare culturală, fiind considerat „drept proiectul de modificare a speciei umane. El are rădăcini în gândirea umanistă seculară (iluminismul ateu), dar este mult mai radical – promovează aplicarea directă a medicinei și tehnologiei pentru a depăși limitele noastre biologice de bază”[43]. În câteva cuvinte, teoretic și oficial, transumanismul țintește „îmbunătățirea” speciei umane prin folosirea înaltelor tehnologii, împrumutând o serie de mituri pe care le recontextualizează și le adaptează noilor timpuri, cum ar fi mitul supraomului, mitul rațiunii, mitul nemuririi și mitul progresului. Pe scurt, „ideologia transumanistă, în realitate reducționistă, are rădăcinile bine înfipte în cea iluministă. (…) Reducţionismul iluminist şi reducționismul transumanist sunt două ideologii ce țin de aceeași antropologie mecanicistă, organicistă şi monistă. Transumaniștii pot până la un punct să se prevaleze de antropologia materialistă şi organicistă a Iluminismului, dar ei nu vor putea să se descotorosească de eugenismul său purificator.”[44]

 

Cu timpul, mai ales după anul 2000, transumanismul a devenit o adevărată mișcare ideologică, științifică și culturală căpătând în ultima vreme o expresie politică cu tot mai multă putere la nivel global[45]. Aceasta deoarece, după cum se știe, cel puțin în ultimele decade, o elită tehnocrato-financiară[46] susține un anumit tip de cultură (științifică și fantastică oarecum) și domeniile tehnologice de vârf (robotica, nano-robotica, genetica, neurologia, bio-nano-tehnologia, informatica și inteligența artificială) cu care-și poate întreține supremația terestră, manipulând și transformând oamenii de rând în simpli sclavi[47] ai acestui regim oligarhic. Hibridizarea om-tehnologie (încă de la nivel celular prin ingineria genetică și inserția de nano-dispozitive[48] care modifică metabolismul de bază) tinde să devină dintr-o necesitate individuală o obligație generală impusă prin propagandă și constrângere. Aceasta sugerează că s-a anticipat demult iar de curând, în 2020, s-a declanșat efectiv acea revoluție antropologică radicală, prin care se încearcă și destructurarea fizică a omului, așa cum îl cunoaștem, nu doar o „resetare” a gândirii și a valorilor lui.

 

Până să ia forma organizată din ultimii 20 de ani, însă, transumanismului i s-a pregătit terenul educațional și mediatic printr-o propagandă accelerată[49] la nivel mental și social de aproape un secol. Cultura de tip ateist-materialist[50] și Science-Fiction (cărți, emisiuni radio și tv, filme, muzică, jocuri pe calculator) a difuzat în masă idei, valori și personaje care elogiau doar cuceririle științei[51] și tehnologiei[52] (devenite referențiale) precum și tendințele eliberatoare zgomotoase de sub normele prea stabile și constrângătoare ale moralității conservatoare creștine sau chiar naturale. Modernismul și postmodernismul au pregătit mentalul colectiv pentru mișcările de tip trans-, promovând o atitudine de sațietate, indiferență și răzvrătire și față de toate valorile și normele „așezate” ale vieții tradiționale la toate nivelurile. Mai grav este faptul că în ultima vreme, propaganda vicleană este inserată sistematic în programa școlară primară și gimnazială, căpătând dimensiunile unui genocid sufletesc prin îndoctrinarea ateistă și reeducarea anticreștină la care sunt supuși copiii, în mare parte fără știrea părinților și chiar fără voia copiilor. Știința ideologizată a fost folosită pe post de avocat principal în convingerea oamenilor că trebuie depășite și chiar distruse limitările moral-religioase tradiționale în marșul progresist triumfal al omenirii transumaniste.

 

Enumerăm schematic în continuare câteva dintre metodele[53] și obiectivele de pregătire mentală și socială folosite de propaganda materialistă și transumanistă de-a lungul timpului și de-a latul spațiului:

 

Formatarea/șablonizarea gândirii omului încă din copilărie (memorare, repetare, „dresaj” intelectual) prin promovarea raționalismului științific[54] ca unică perspectivă de a cunoaște lumea exterioară și interioară → limitarea înțelegerii frumuseții infinite a naturii, a vieții și a experiențelor spirituale inefabile[55];

Promovarea unor mituri ideologice drept „dogme științifice” cu valoare absolută[56] → eliminarea întrebărilor/dezbaterilor, a judecății critice și instalarea cenzurii oficiale[57] (știința devine un instrument al impunerii dictaturii politice[58]) și autocenzurii în manifestarea solidarității și rezistenței la propagandă[59];

Alterarea discernământului prin dezinformare și fanatizare[60] → manipularea consimțământului și direcționarea urii de clasă[61];

Relativizarea moral-estetică și debusolarea spirituală[62] → distanțare și pulverizare socială;

Desacralizarea persoanei și a societății prin îndoctrinare organizată[63] → valorile promovate la nivel general sunt strict laice/profane și reduse la dimensiunea lor materialist-utilitaristă[64];

Controlul/monitorizarea și manipularea maselor (informațională și emoțională) – scor social[65] → gândirea de grup/stup/turmă (conștient și subconștient colectiv), sunt alterate alegerile și răspunderile personale și conștiința de sine[66].

Așadar, dincolo de toate lozincile eufemistice oficiale, revoluția transumanistă întemeiată pe o uriașă propagandă doctrinară injectată în mod viclean în mințile oamenilor țintește atât o reeducare ideologică a lor, în sensul eradicării concepțiilor și valorilor tradiționale și naturale și aducerii tuturor la un numitor comun de factură științifist-ateistă[67], cât și deprinderea unui anume comportament (stil de viață), imoral și distructiv/profanator (pe toate planurile și la toate nivelurile ființei umane), care-i îndepărtează pe oameni și mai mult de viața curată în Duhul Sfânt și de Dumnezeu – Creatorul nostru cel Iubitor și Înțelept „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4).

 

Transumanismul și mutațiile generate de el

Putem spune că materialismul comunist și relativismul postmodernist s-au amestecat acum într-o nouă ipostază ideologică și politică, ducând fenomenul de desacralizare a ființei/speciei umane și a lumii înconjurătoare (modificate și împănate de felurite produse artificiale) la un nou nivel: dacă marxismul comunist nu atentase la organizarea și integritatea văzută a omului și a familiei, transumanismul contemporan încearcă și o „trans-formare”[68] structurală a bazelor biologice și psihologice umane, declanșând, în ciuda promisiunilor deșarte intens trâmbițate, cel mai distructiv și aproape inevitabil atentat la existența/specia umană[69]. Se vede clar astăzi o paradoxală complicitate obiectivă între deconstrucție/destructurare şi transumanism[70].

 

Dincolo de disputa ideologică a cărturarilor, însă, pe terenul vieții sociale se confruntă influente cercuri de putere care-și manifestă lăcomia și stăpânirea prin decizii politice definitorii pentru mersul întregii societăți, inclusiv pe termen lung. „Istoria ne învață că fiecare rezultat bun al progresului științifico-tehnologic este întotdeauna însoțit de motive de îngrijorare. Există o contradicție internă în progres: fiecare rezultat poate fi atât benefic, cât și dăunător. În această dilemă, există un anumit grad de subiectivism, care face și mai dificilă decizia: ceea ce este bun sau rău depinde de punctul de vedere al celor care iau deciziile[71]. Dacă luăm în considerare progrese tehnologice recente, cum ar fi ingineria genetică (manipulare genetică, clonare, reproducere asistată etc.), constatăm că tehnologia, văzută până acum ca pe unul dintre cele mai bune instrumente pe care omul le are pentru a-și îmbunătăți viața, poate fi în același timp un mijloc puternic de transformare a naturii și valorilor sale până la punctul în care apare întrebarea dacă omul va fi capabil să supraviețuiască ingeniozității și creativității sale.”[72]

 

Cum spuneam mai devreme, mutațiile generate de transumanism nu afectează doar formulele lingvistice[73] și deturnarea semantică a lor[74], ci și reprezentarea cognitivă a realității[75] precum și raportarea omului la ea în „noua” înțelegere mijlocită/modelată de înalta tehnologie, mai ales că este transformată însăși ființa/rasa umană prin această tehnologie. Astfel, tehnologia digitală (hardware) și programele de inteligență artificială (software) par că împing omul și omenirea, chipurile, „spre noi culmi de civilizație și progres”, unde „binele”[76] personal și social, sănătatea, părutul confort, plăcerile și performanțele trupului[77] par a fi țintele supreme ale transumanismului. „Acesta propune folosirea tehnologiilor biomedicale dincolo de scopurile terapeutice ale medicinei, pentru depășirea performanțelor obișnuite – fizice, psihice și mentale –, într-un efort de perfecționare necontenită a naturii umane. Transumanismul urmărește, așadar, o revoluție antropologică majoră, punând sub semnul întrebării omul, așa cum îl cunoaștem.”[78] Dar față de acest proces transformator sunt justificate nu numai întrebările, ci și temerile referitoare la modificările structurale/anatomice și funcționale/fiziologice legate de trupul omului, precum și la schimbările de personalitate, gândire, simțire și comportament induse în sufletul omului.

 

Antropologia și „valorile” transumane

Concepția transumanistă despre om prelungește și „rafinează” secularismul iluminist și materialismul marxist cu accente postmoderniste (mai ales în ce privește răzvrătirea față de tot ce este tradițional/conservator), considerând persoana umană, societatea și istoria realități pur fizice, decupând aproape complet dimensiunile lor metafizice și reducând sau redefinind chiar tot ceea ce teologia creștină și alte curente filozofice considerau ca fiind natural/axiomatic pentru ființa umană. Desconsiderarea și mutilarea omului (nu doar ideologică, ci și biologică și psihologică) reprezintă marea hulire față de cea mai înaltă creație a lui Dumnezeu „după chipul Lui” (Facere 1, 27) personal, iubitor și nemuritor, profanarea lucrării harice și a „templului Duhului Sfânt” (I Corinteni 6, 19) și cea mai violentă răzvrătire față de Dumnezeu Însuși, Creatorul și Proniatorul cel Atotînțelept al întregului cosmos. „Ura şi dispreţul pe care filosofii epocii Iluminismului le nutresc faţă de specia umană nu au egal decât în resentimentul pe care transumaniştii îl manifestă faţă de condiţia umană pe care o refuză şi vor să o schimbe.”[79]

 

Mai mult decât atât, mizând pe puterea aproape magică a înaltelor tehnologii care pot transpune în realitate ideile ce altădată păreau niște fantasme/basme complet rupte de realitate, ideologii transumaniști au dezvoltat noi domenii ale antropologiei, adăugând astfel: antropologia virtuală, antropologia tehnologică, antropologia cyberculturii și a culturii artificiale, antropologia postumană și cea postorganică[80], unde înțelegerea omului, a societății și a valorilor este ruptă de toate rădăcinile și structurile gnostice originare, acestea fiind înlocuite cu nou-concepte, la fel de relative și schimbătoare…

 

În concepția transumanistă, omul nu mai are o rațiune a existenței (gr. λόγος) și o identitate prezentă în Logosul divin din veci, ci se autodefinește pe sine într-un proces continuu, evolutiv, de transformare bio-tehnologică, psihologică și ideologică, reconfigurându-și mereu valorile, viața, legile proprii de funcționare și obiectivele individuale doar în cadrul acestei lumi materiale. „Transumanismul nu consideră natura umană actuală – presupunând că există una – ca scop în sine, ci ca pe o etapă pe drumul evoluției. Ar trebui să restructurăm propria noastră natură în conformitate cu ceea ce este dezirabil, să o „sculptăm”. Aplicând asupra noastră înșine anumite tehnologii, „vom deveni ceva ce nu va mai putea fi descris ca uman, noi putem deveni postumani”[81], adică „să depăşim limitele care definesc aspectele mai puţin dezirabile ale condiţiei umane”[82], cum ar fi boala, îmbătrânirea şi moartea.”[83]

 

Cu alte cuvinte, în transumanism nu doar omul se schimbă, ci și societatea în ansamblul ei, cu toate valorile și instituțiile ei, modificate de prezența noilor tehnologii la toate nivelurile vieții omenești. Totodată, trebuie să evidențiem ideea următoare: „concepția științifică plecată de la așa-zișii „iluminiști” potrivit căreia „tot ce este posibil din punct de vedere științific este acceptabil din punct de vedere moral” s-a dovedit a fi un veritabil pericol pentru omenire. De aceea problema nu este că dezvoltarea științifico-tehnologică de astăzi este mai avansată decât înainte, ci că stiința și tehnologia modernă doresc să-și depășească rolul de intermediari între viața umană și natură și să devină noi moduri de a trăi și de a gândi.(…) Trebuie înțeles că tehnologia stabilește limitele a ceea ce putem face, iar etica limitele a ceea ce ar trebui să facem.”[84]

 

Este foarte interesant de observat, așadar, faptul că nu tehnologia este adaptată/modelată după valorile și instituțiile umane (naturale și sociale care au funcționat și funcționează încă), ci invers, omul este împins forțat[85] către o modelare după niște „valori” nenaturale, artificiale (false nevoi, idealuri și repere, imprimate și de tehnologie, dar și de o exacerbată răzvrătire), unele iluzorii de-a dreptul și nocive pentru om de la început și până la sfârșit. Este o direcționare pe un alt fel de „culoar al morții”[86], care dintr-o idee absurdă și virtuală riscă să devină cea mai cruntă și sinistră realitate personală și socială.

 

 Dacă într-o gândire tradițională (conservatoare), întemeiată pe reperele spirituale și raționale ale Revelației divine (naturale și supranaturale), valorile sunt obiective și universal valabile (având un temei logic (λόγος) fix în Dumnezeu), în postmodernism și transumanism valorile sunt relative și fluide, date de poziționarea lor subiectivă diferită în mintea fiecărui om.

 

Ca și-n postmodernism, categoriile fundamentale pereche bine-rău, frumos-urât, adevărat-fals nu mai au consistență ontologică întemeiată în Dumnezeu – Binele, Frumosul și Adevărul suprem, întrupate în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos (Logosul divin devenit om deplin), ci sunt redefinite în funcție de capriciile personale ale fiecăruia, de interesele și purtările lui utilitariste, eficientiste și hedoniste, eventual integrate într-o conformitate socială nivelatoare.

 

În viziunea transumanistă asupra omului, moralitatea e înțeleasă ca (ori înlocuită de) un stil de viață augmentat. Mai mult decât atât, „în transumanism, morala urmează progresele biotehnologice şi se adaptează lor, nu invers”[87]. De fapt, cultura transumanistă (în esență fiind dominant secularistă) de azi susține că „alegerile morale sunt privite ca simple alegeri de stil de viață (ori de moarte). (…) Iar alegerea unui anume (macro)stil de viață nu mai e o alegere morală, ci o preferință personală fără implicații morale”[88]. Unde înainte exista o moralitate stabilă, bazată pe o tradiție socială, acum se instaurează pluralismul și relativismul moral (și bioetic), cu consecințe incalculabile[89]. Supraomul contemporan și trans-omul viitorului nu mai poate accepta condiționările exterioare – el mai mult produce social decât să fie el produs de sistemul social. El se raportează la propria-i metafizică şi acționează prin ea, autocentric, ghidat doar de „datoria de a (se) ameliora”.

 

Până și perechile antitetice viața-moartea, libertatea-robia, iubirea-ura, identitate-colectivitate, ca experiențe obiective reale inconfundabile au ajuns să fie decupate de conținutul lor spiritual/transcendent și chiar răsturnate complet, pendularea semantică a termenilor între extreme generând în omul contemporan un haos cumplit interior și exterior. Pe de o parte, transumaniștii doresc o nemurire orizontală[90] înțeleasă ca prelungire a vieții terestre în două moduri: fie prin hibridizarea om-mașină (protezarea nanotehnologică a omului), fie prin încărcarea „minții” lui („mind uploading”) într-un calculator (eliminarea corporalității). Dar ambele variante sunt pure și trufașe iluzii, oricum imposibile de realizat tehnic. Pe de altă parte, omul care nu înțelege viața ca dar suprem de la Dumnezeu cel Viu nu doar că nu o prețuiește în mod real, dar chiar caută și ajunge să scape de ea prin forme noi de euthanasiere lentă și „plăcută”…

 

Singurele repere fixe în transumanism și cu valoare obiectivă par a fi cele care au o „acoperire” materialist-științifică și tehnologică sau mai degrabă ideologic propagandistă de factură evoluționist-progresistă. Adică tot ce confirmă și aplică ideologia transumanistă este bine, frumos, adevărat și vrednic de dorit, iar tot ce contestă ideologia transumanistă trebuie calomniat, condamnat și eradicat. Trist este că oamenii aderă prea ușor la ideologia transumanistă deoarece nu au interiorizat la timp și profund valorile/reperele creștine (divine), nu și-au înțeles propria valoare/identitate și demnitate eterne în Dumnezeu și s-au oprit la o înțelegere superficială și chiar deformată/blasfemică a lucrurilor.

 

Transumanismul pune sub semnul întrebării însăși ființa/natura umană, care este înțeleasă (nu ca operă minunată, voită, a Creatorului Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor, ci) ca o lucrare neterminată a universului material (impersonal și inconștient, aflat într-o „evoluție”[91] accelerată la care contribuie fiecare om în parte, eventual fructificând și relațiile dintre cei care țintesc același ideal progresist. Astfel, este negată orice rațiune și origine divine ale ființei umane, precum și calitatea „naturală” a ei, deși ideologii transumaniști se zbat din toate puterile să o transforme. „Aici este paradoxul: este vorba, într-adevăr, de natura şi de condiția umană – negându-le ontologiile în același timp, ideologia transumanistă intenționează să le modifice, după ce le-a relativizat.”[92] Confuzia este prelungită, apoi, și mai departe: ce mai este atunci normal[93] pentru om sau unde mai poate fi trasată granița dintre natural (după origine) și artificial (după acțiuni) și care sunt criteriile stabilirii limitelor cercetărilor și experimentelor asupra ființelor vii (hibridizări, editări genetice, biologie de sinteză, inserții nano-electronice, etc)? Se observă, așadar, în antropologia transumanistă un dispreț apoteotic față de natură (cu toate daturile ei imuabile, precum sexul[94], de exemplu), precum și față de valorile și cultura trecutului care considerau aceste daturi naturale ca axiomatice/incontestabile și imuabile.

 

În gândirea transumaniștilor, omul nu are suflet nemuritor (adus la viață de Dumnezeu împreună cu trupul și într-o potrivire maximă cu el), ci este „format din trup și minte, iar acestea sunt privite tehnicist, mecanicist, altfel nu putem explica optimismul lor în ceea ce privește „conviețuirea” omului cu diverse viitoare interfețe cerebrale[95] sau cu tot felul de nano-roboți”. (…) Credem că aceste tehnologii vor duce la schimbarea sufletească a omului, la alterarea relație de rugăciune, cu Dumnezeu, a acestuia, și până la urmă, a chipului lui Dumnezeu în om. Poate că, de fapt, acești necredincioși asta și doresc, alungarea Duhului Sfânt din oameni.”[96]

 

Astfel, identitatea unei persoane este dată (nu prin darul unic al lui Dumnezeu la viață și prin relaționarea unică a ei cu Dumnezeu[97], ci) potrivit imaginației proprii, putându-și schimba totul după capriciile de moment, numele, genul, sexul și forma corpului oricât de des, inclusiv prin inginerie genetică, farmacologie și nano-tehnologie. Evident, în ceea ce privește trupul, și modificările naturale legate de vârstă și de metabolism arată o variabilitate în timp a formei, forței, sănătății și vitalității omului, dar identitatea sa rămâne aceeași, precum și a sufletului. Însă nu putem să nu sesizăm alterarea de personalitate în cazul tratamentelor farmacologice (pe termen lung mai ales)[98] care țintesc ameliorarea cognitivă, precum și alte scopuri medicale (creând efecte adverse în acest sens). E adevărat că, în general, prin educație și studiu, anumite calități naturale ale omului se pot îmbunătăți, dar apelarea la produse farmacologice generatoare de anumite efecte „pozitive” (și de dependență) este riscantă și, adesea, cauzatoare de alte efecte, negative, cu mult mai păguboase decât beneficiile promise.

 

De asemenea, demnitatea umană e apreciată (nu ca o noblețe transcendentă și eternă, ca o taină necuprinsă a chipului dumnezeiesc imprimat în mod universal, ci) doar ca „voința sa de a se ameliora și de a combate lucrurile nefaste ale finitudinii”[99] vieții cu ajutorul tehnologiei în planul existenței imanente (sporirea capacităților fizice și intelectuale, chipurile). Cu alte cuvinte, transumanismul insistă pe componenta dinamică și variabilă a demnității umane (legată de procesul devenirii[100] ca urmare a acțiunii), dar nici măcar aceasta nu este valorificată în mod serios (întrucât evoluția transumanistă nu are un scop clar și precis), ignorând cu înfumurare componenta „statică”, naturală[101], universală, dată de firea umană comună (ipostaziată, însă, diferit), zidită „după chipul lui Dumnezeu” și reflectând taina lui Dumnezeu unitate – multiplicitate.

 

Libertatea omului reprezintă pentru transumaniști (nu puterea de a te situa deasupra oricăror condiționări pătimașe interioare sau exterioare printr-un demers spiritual și moral de purificare mentală și comportamentală[102], ci) doar posibilitatea de a-și modifica trupul și de a se folosi de el, inclusiv de minte[103]. Dar libertatea în fabricarea sinelui, în ameliorarea sa, în alegerea sexului nostru şi a devenirii noastre este unul dintre fundamentele transumanismului. După teoria trans-gender, în materie de sex, nimic nu ar fi stabilit apriori (genetic, din momentul concepției), ci fiecare își poate alege sexul și genul, chiar împotriva realității genetice și a normelor conservatoare ale comunității din jur. Observăm, așadar, o viziune reducționistă asupra libertății omului, care nu mai înglobează componentele naturale binecunoscute: de conștiință, de exprimare și de mișcare. Oricum, nu putem eluda întrebările: cum afectează prezența medicamentelor amelioratoare și (nano-)dispozitivelor în sânge și în creier procesele cerebrale superioare (memorie, uitare, atenție, gândire, iubire) și cât de libere mai sunt deciziile luate și sub presiunea îndoctrinării/reeducării ideologice prin canale mediatice (orientare a opiniilor și manipulare comportamentală)?

 

Responsabilitatea omului, ca-n orice ideologie materialistă, nu are decât o dimensiune orizontală, în fața oamenilor, și reprezintă gradul de conformare față de regulile sociale care țintesc „binele comun” asumat și trăit la nivel individual, familial sau comunitar; ea reflectă, așadar, nivelul de „conștiință”/obediență civică, neavând nicidecum o dimensiune verticală care implică un răspuns înaintea lui Dumnezeu față de legea divină naturală și supranaturală împlinită sau nu în viața proprie și în relațiile cu semenii. Dar nu e numai atât; în noua normalitate transumanistă, augmentarea tinde chiar să devină obligatorie (prin condiționări ale vieții sociale)[104], iar „refuzul de a beneficia de ameliorări posibile şi disponibile va fi pe parcurs considerat şi el ca o poziție antisocială”[105].

 

În viziunea transumanistă, iubirea și comunicarea, comuniunea și asocierea liber consimțită între oameni are temei (nu într-un prototip divin personal și iubitor, ci) într-o suprapunere de dorințe și interese împlinite tocmai prin acea relaționare „reciproc avantajoasă”. Cu alte cuvinte, fiecare îl ajută pe celălalt să se amelioreze doar în viața terestră (cu distracțiile și plăcerile ei fabricate), fără nici o perspectivă divină și eternă de îmbogățire în dragoste, dăruire, gingășie și respect. În plus, transumaniștii fac o separație între sexualitate și procreare, permițând și susținând diversitatea, fluiditatea și variabilitatea „familiei”[106]. De asemenea, este relativizată zămislirea naturală în raport cu fertilizarea in vitro și cu închirierea uterului (ectogeneză), iar acestea nasc în avalanșă tot felul de dileme juridice și bioetice. Mai mult, și relația părinți-copii are de suferit în transumanism, oscilând între abuz și nepăsare.

 

Și fericirea este înțeleasă doar ca o stare de bunăstare preponderent materială (evident, profitând de augmentarea tehnologică), ale cărei bogății se reduc la bucuriile și reușitele din această lume trecătoare. „Trăind o viaţă limitată în orizontul finitului şi al imanentului, fără nici o ancoră ultimă ori percepere a epifaniei şi transcendenței, omul „transuman” va avea nevoie de divertisment care să-l distragă de la pericolul confruntării şi recunoașterii absurdului şi lipsei de sens ultim. O asemenea cultură este marcată de o estetică săracă, căutând adesea bizarul pentru a scăpa de plictiseală. Omul se scufundă în căutarea mulţumirii de sine – o căutare egoistă a propriului său eu.”[107] Dar golul existențial, lipsa de sens veșnic și de iubire eternă în Dumnezeu, „urâtul”, nu poate fi acoperit cu „extazuri” și „euforii” trupești, pământești sau virtuale[108]…

 

Trebuie să subliniem ideea că problemele trans-omului pornesc de la fenomenul decupării dimensiunii duhovnicești a vieții, întrucât sacrul este „elementul esențial al structurii conștiinței”, iar chipul și chemarea Lui la viață veșnică Dumnezeu nu le va lua înapoi de la oameni, oricât s-ar preface/amăgi omul că nu le vede; tocmai de aceea și are atâtea neliniști, care ar putea deveni îndemnuri spre pocăință… Ne punem, totuși, o întrebare îndreptățită: în ce mai constă atunci progresul transumanist și ameliorarea vieții, dacă partea cea mai înaltă a omului (duhul, dorul cugetător) e profanată, antrenând apoi prăbușirea morală a omului și decăderea din lumina înțelegerii și a iubirii în trufia nebuloasă a unei autodivinizări relative?[109]

 

Concluzii. Perspectiva creștină

Transumanismul, atât ca ideologie, cât și ca implementare politică, urmărește, așadar, o cuprinzătoare și agresivă revoluție antropologică, urmărind modificarea omului și a societății, cu toate valorile, idealurile și instituțiile lor, modelate ireversibil de intruziunea noilor tehnologii digitale aproape omniprezente în varianta progresistă de viitor. Însăși moralitatea cotidiană și, de asemenea, credința în Dumnezeu sunt supuse unor noi mutații desacralizante/secularizante[110], mai ales în mediile culturale lipsite de continuitatea Bisericii Dreptslăvitoare a lui Hristos și de viața duhovnicească fidelă Tradiției autentice a Sfinților Apostoli, Martiri și Părinți. Mai mult decât atât, exacerbarea mândriei și a celorlalte patimi, rafinate acum și prin alimentarea cu iluzii trecătoare oferite de tehnologie, îl face pe om vulnerabil inițierilor/ereziilor demonice subtile încă din fragedă vârstă, când nu are discernământul de a le respinge înainte de a se „înțepeni” și cauza daune sufletești și trupești.

 

Totuși, „întrebarea este cât timp se poate menţine un asemenea modus vivendi secularist? Este o societate post-creştină sustenabilă? Fukuyama se teme că un asemenea aranjament poate trezi patimile cele mai rele din om”[111] și procesul degradării/degenerării umane s-ar accelera ireversibil către punctul de „singularitate”/extincție… „Cultura transumanistă va fi complet secularizată, într-o lume postcreştină/postreligioasă unde „n-a rămas nici urmă de divinitate şi nimic nu are vreo semnificaţie ultimă. Rezultatul va fi probabil o transformare atât de radicală a ethosului public încât să erodeze grav până şi legitimitatea statului.”[112]

 

Trebuie subliniat, așadar, acest fapt: „transumanismul are două fețe. Prima ține de folosirea tehnicii pentru mărirea performanțelor omului, de depășire a condiției umane. Aceasta este fața, pentru mulți, atrăgătoare. Este ceea ce seduce pe mulți. A doua față ține de controlul exercitat de „elite” asupra oamenilor. Aceasta este fața întunecată, satanică, a acestei ideologii.”[113] Mai ales că mutațiile semantice și axiologice generate de transumanism provoacă în sufletele oamenilor un haos teribil, greu de controlat. Discrepanța între progresul tehnologic şi regresul moral – spiritual al omului, precum vedem cu toții, tinde să destabilizeze iremediabil omenirea, căci cu tot entuziasmul raţionaliştilor din secolul al XIX-lea, „paradisul pământesc, pe care omul a vrut să-l edifice ca o sfidare a paradisului ceresc cu ajutorul unei ştiinţe care nu vrea să ştie de Dumnezeu şi nici de aspiraţia fundamentală a fiinţei umane către eternitate, se întoarce împotriva lui şi tinde să devină un real infern”[114].

 

Firea, gândirea și viața omului contemporan precum și societatea umană însăși riscă să fie redefinite la propriu în noua viziune complet ateist-materialistă și antropocentrică prin chimie, (bio-nano-)tehnologie și ideologie, ca și cum omului i s-ar putea șterge/ascunde originile și idealurile/chemările divine, valorile naturale, căutările spirituale și demnitatea sa transcendentă eternă (de ființă zidită de Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor), odată cu legile biologice ale naturii, și i s-ar putea implanta altele, mai mult imaginare/artificiale decât reale/naturale…

 

Dacă ereziile vechi îl rupeau pe om de Dumnezeu printr-o concepție deformată despre Dumnezeu, noile erezii postmoderniste și tehnicist-transumaniste promovează o concepție deformată și superficială (oricâtă știință și tehnologie ar invoca) despre om, care nu mai e văzut ca o făptură minunată creată de Dumnezeu (vezi Psalmii 8, 4-6 și 138, 13-15) într-o legătură tainică și armonioasă dintre suflet și trup, ci ca o creatură autodefinibilă, exclusiv material(ist)ă, care nu mai are rădăcini și împliniri în Dumnezeu – Tatăl lui iubitor, ci doar în materia inconștientă generatoare, chipurile, a pulsiunilor vieții și a răzvrătirilor față de legile divine minunate ale naturii care sunt perfect armonizate/potrivite și benefice omului.

 

Creștinul are o existență hristocentrică, atât prin fire, fiind zidit de Dumnezeu după chipul Său personal și iubitor, dornic de asemănarea cu El, cât și prin ascultare voită de El, prin împărtășirea de harul Duhului Sfânt în comuniunea Bisericii. Chiar dacă omul se mai abate de la calea unirii cu Dumnezeu, are șansa revenirii prin pocăință și nevoință ascetică purificatoare, prin „credința lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), astfel redobândindu-și demnitatea de fiu duhovnicesc al lui Dumnezeu și al Bisericii.

 

Valorile creștinului sunt obiective și eterne deoarece sunt întemeiate rațional și spiritual în Iisus Hristos – Logosul divin Creator și Mântuitor care este „Calea, Adevărul, Viața și lumina lumii” (Ioan 14, 6 și 8, 12), deci nu sunt supuse relativismului individualist și evolutismului doar în plan material, precum sunt „valorile” în transumanism. Omul credincios lui Hristos – Dumnezeu nu trebuie să renunțe niciodată la dimensiunea/demnitatea transcendentă a vieții sale, chiar dacă este condiționat în mod viclean de un aparat propagandistic și politic, care pare să urmărească ruperea ființei și a societății omenești de rădăcinile și scopurile lor divine eterne precum și de reperele unei vieți naturale temporare, frumoase și armonioase.

 

În înțelegerea creștină a ființei umane, viața are sacralitatea ei intrinsecă și trupul omului (și chiar cosmosul întreg) este „templu al Duhului Sfânt”, iar boala are cauze spirituale care trebuie asumate și eliminate împreună cu suferința fizică printr-un efort unitar al întregii ființe umane (suflet și trup) de re-naturalizare (revenire la rânduielile naturale de viață, întemeiate de Dumnezeu) și sfințire, deoarece trupul are o întemeiere spirituală și este destinat îndumnezeirii. În pronia divină și-n concepția creștină, boala trupului și moartea au o pedagogie mântuitoare cu perspectivă spirituală eternă, întrucât suferința poate fi transfigurată în pocăință și urcuș duhovnicesc către viața veșnică fericită în Dumnezeu. Chiar și în vremurile noastre, deși diavolul planifică tot felul de diversiuni și tulburări ca să creeze cât mai multă deznădejde și haos în oameni, totuși Dumnezeu cel Atotputernic și Atotînțelept are soluții pentru fiecare dintre aceste probleme, intervenind în avans de multe ori, și pentru rugăciunile Sfinților Săi, surpând la timp planurile malefice și risipindu-i pe vrăjmașii Lui și ai neamului omenesc (văzuți și nevăzuți), dar folosind pedagogic aceste ocazii pentru trezirea și îndreptarea copiilor Săi (puțin) credincioși.

 

Totodată, trebuie să fim vigilenți și „să cercetăm cu atenție vremurile și tendințele științei, pentru ca să nu ne găsească nepregătiți și să ne ia prin surprindere anumite politici, născute din ideologii necreștine, ca aceea a transumanismului”[115], care conduce, printr-o propagandă mediatică excesivă la profanarea ființei umane, la mutilarea și extincția ei, chiar dacă scopurile clamate sunt tocmai opuse faptelor reale.

 

Așadar, viața omului pe pământ nu trebuie prelungită și ameliorată/augmentată tehnologic cu orice chip, ci trebuie împodobită euharistic cu virtuți, păstrând nealterate firea proprie (rațiunea și mișcarea naturală) și cosmosul create de Dumnezeu „bune/frumoase foarte”, adică nu doar neprofanându-le, ci chiar sfințindu-le omul prin lucrarea sa creatoare luminată de harul divin ce iradiază din el, ca urmare a prezenței lui Dumnezeu în el. De aceea, nemurirea creștină este experiența dialogului iubitor și înțelegător cu Dumnezeu tot mai bucuros, este acea dilatare existențială pe verticală prin iubire și înțelegere (transformând euharistic folosirea tehnologiei), care poate fi trăită aici și acum doar în parte, ca o anticipare a vieții depline de după Învierea și Transfigurarea de obște în Împărăția lui Dumnezeu, unde pricinile de păcat, de ură și de moarte vor fi înlăturate.

 

Drept pentru care, nu trebuie să uităm că viața aceasta trecătoare este și un câmp de luptă duhovnicească, deoarece, încă de la început „potrivnicul nostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8), iar acum şi-a înmulţit „proorocii“ şi şi-a rafinat metodele satanice de înşelare/amăgire, folosind toate resursele tehnologice și metodele de manipulare (intelectuală și emoțională) prin propagandă mediatică la nivel global (inginerie socială), ştiind că nu mai are multă vreme la dispoziţie, venirea Domnului Hristos întru slavă apropiindu-se cu pași repezi. În rugăciunea domnească noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne hrănească, să ne ierte, dar și să ne izbăvească „de cel viclean”, întrucât ne recunoaștem slăbiciunile și vulnerabilitățile. Deci chiar ne trebuie trezvie și rugăciune, statornicie în credință și răbdare, precauție și realism în aceste vremuri de pe urmă pline de încercări și cerneri, anunțate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos (cf. Matei 24, 4-44) care ne-a încredințat, totuși, astfel: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27). „Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. (…) Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22; 12-13, 20) Deci, sus să avem inimile!

 

Bibliografie selectivă

Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Editura Doxologia, Iași, 2020

 

Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Editura Eikon, București, 2021

 

Daniel Estulin, TransEvoluţia. Apropiata epocă a deconstrucției umane, Meteor Publishing, București, 2018

 

Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Editura Contramundum, București, 2023

 

Maria Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică umană, Editura Eikon, București, 2021

 

Mihai Himcinschi și Răzvan Brudiu, Biserica Ortodoxă și provocările viitorului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020

 

Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 1995

 

Pr. Serafim Pose, Semnele sfârșitului vremurilor, Editura Egumenița, București, 2004

 

Pr. Alexandru Moldovan, „Trâmbiţa a ducea şi primul «vai» (Apocalipsa 9,1-11)-oprofeţie care se împlineşte în zilele noastre?”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 11-40

 

Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu din perspectiva bioeticii creştine a lui T.H. Engelhardt”,  în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 73-106

 

Alexandru Ojică, „Biserica Ortodoxă si societatea occidentală, între mărturisire duhovnicească şi progres tehnologic. Reflecţii pe marginea pandemiei Covid 19”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 121-138

 

Prof. Manfred Spitzer, Demenţa digitală: cum ne tulbură mintea noile tehnologii, trad. Dana Verescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2020

 

***, „Zeul toleranței și descreștinarea creștinismului”, Editura Christiana, București, 2009

 

Florica Elena Laurenţiu, Vânătoarea de simboluri: Metode de dezintegrare a creştinismului, Editura Scara, București, 2004

 

Arhim Mihail Stanciu, Despre radiația electromagnetică pulsată. Cât de nocivă este tehnologia GSM-xG-WiFi?, 15 februarie 2021, https://patermihail.wordpress.com/2023/03/29/despre-radiatia-electromagnetica-pulsata-cat-de-nociva-este-tehnologia-gsm-xg-wifi/

 

Arhim Mihail Stanciu, Îndemn la reflecție (încercare de eseu la vremuri de cernere), 10 septembrie 2021, https://patermihail.wordpress.com/ 2021/09/10/indemn-la-reflectie-incercare-de-eseu-la-vremuri-de-cernere/

 

Arhim. Mihail Stanciu, Telemedicina și riscurile Internetului Corpurilor, 10 decembrie 2022, https://patermihail.files.wordpress.com/2023/03/ telemedicina-si-riscurile-internetului-corpurilor.pdf

 

Cuprins

Perspective teologice, filozofice și politice

asupra vremurilor contemporane. 2

 

Pregătirea lumii pentru transumanism.. 13

 

Transumanismul și mutațiile generate de el 18

 

Antropologia și „valorile” transumane. 20

 

Concluzii. Perspectiva creștină. 28

 

Bibliografie selectivă. 32

 

Cuprins. 34

 

[1] Unii gânditori o încadrează printre „noile religii seculare” ale contemporaneității care tind să înlocuiască religiile tradiționale și să se generalizeze pe plan mondial, generând schimbări majore în lumea valorilor și în viața noastră cotidiană, atât la nivel personal, cât și social și instituțional. Vezi Nicu Gavriluță, Noile religii seculare: corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul, Iași, Polirom, 2018.

 

[2] Amintim aici pe Neil Postman, Friedrich Georg Juenger, Francis Fukuyama, Miquel Casas, George Annas, Lori Andrews, Daniel Estulin, Joseph Mercola, Robert F. Kennedy Jr, Jaques Ellul, Stefan Lorenz Sorgner, Luca Valera, Francesca Ferrando, Vladimir Gennadievich Bogomyakov, Philip Højme, Pr. Jean Boboc, Adrian Stoica, Vasile Astărăstoae, Mircea Gelu Buta, Sebastian Moldovan, Gheorghe Borcean, Camelia Cristina Diaconu, Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon, Adrian Lemeni, Virgiliu Gheorghe, Andrei Dârlău, Pr. Sorin Bute, Pr. Mihail Ungureanu, Nicușor Deciu, Viorel Rotilă, Ana Veronica Ion, Loredana Vlad, Mihail Comănoiu, Dana Dobre, Mihaela Cătălina Nedelcu, Mircea Pușcașu, Andreea Iulia Someșan, ș.a..

 

[3] Vezi și studiul realizat de Felipe Fernández, Raissa Mariana Rita și José Baltazar Salgueirinho Osório de Andrade Guerra (University of Southern Santa Catarina, Brazil), „Technological changes and their social impacts” la conferința Science-Policy Brief for the Multistakeholder Forum on Science, Technology and Innovation for the SDGs, organizată de Organizația Națiunilor Unite în zilele de 5-6 mai 2022 (https://www.semanticscholar.org/paper/Technological-changes-and-their-social-impacts-Fern%C3%A1ndez-Rita/f01eccae1e4e3e28422ecc50354e2d8bfac86ceb).

 

[4] Evident, acest proces este susținut de lăcomia și concurența marilor corporații creatoare de tehnologie care trec peste etapa evaluării reale a riscurilor (biologice, psihologice și sociologice ale) introducerii produselor tehnologice peste tot, ca și cum ar și exista necesități stringente pentru aceasta.

 

[5] În faimosul său eseu din septembrie 2004 intitulat The world’s most dangerous ideas: transhumanism (https://www.au.dk/fukuyama/boger/essay), Francis Fukuyama expune câteva dintre pericolele implementării ecestei ideologii (în primul rând vizând 1. alterarea suportului biologic natural prin intruziunea tehnologiei care duce la schimbarea vieții omului și 2. atribuirea pe nedrept a unor atribute divine oamenilor care pot abuza de ele): „Nimeni nu știe ce posibilități tehnologice vor apărea pentru auto-modificarea umană. Dar putem vedea deja începuturile dorințelor prometeice în modul în care prescriem medicamente pentru a modifica comportamentul și personalitatea copiilor noștri. Mișcarea ecologistă ne-a învățat umilința și respectul pentru integritatea naturii non-umane. Avem nevoie de o umilință similară în ceea ce privește natura noastră umană. Dacă nu o dezvoltăm curând, s-ar putea să îi invităm fără să vrem pe transhumaniști să desfigureze umanitatea cu buldozerele genetice și cu centrele lor comerciale psihotrope.”.

 

[6] Unii filologi și oameni de cultură sesizează deja nu doar o deviere și răsturnare semantică (de tipul nou-vorbei din utopia 1984 a lui George Orwell), ci și o confiscare abuzivă a unor cuvinte cheie și simboluri de bază. De exemplu, mai toate implementările politice ale ideilor referitoare la „dezvoltare durabilă și sustenabilă”, „societate deschisă”, „reforma educației”, „ecologizarea economiei”, „incluziune”, „combaterea discriminării”, „liberalizare”, „progres instituțional”, „siguranță și protecție socială”, „evoluție democratică”, „îmbunătățirea vieții”, „eradicarea bolilor”, „egalitate socială”, „dreptate globală”, „eliminarea sărăciei”, „încredere și transparență”, etc. au condus și conduc în prezent la adevărate dezastre sociale, adică provoacă exact opusul a ceea ce pare că vor să exprime lozincile pompoase. Nu cam așa sunau și termenii propagandei din perioada comunistă?

 

[7] Datorită propagandei excesive de tip științifist-progresist, are loc „subordonarea tuturor formelor vieții culturale suveranității tehnicii și tehnologiei” (Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Editura Contramundum, București, 2023, p. 85).

 

[8] Trebuie să menționăm că acest lucru se face prin manipularea și vicierea consimțământului oamenilor la nivel de masă, condiționarea socială a acestora devenind o altă formă de obligativitate și persecuție a celor ce se opun acestui abuz.

 

[9] Duhul Sfânt a grăit mereu prin Proorocii Vechiului și Noului Testament când ei aveau să comunice înștiințări dumnezeiești mai sigure și mai binefăcătoare oamenilor decât toate prognozele și studiile științifice. Glasul Proorocilor și al Sfinților Părinți are și astăzi autoritate divină, nu doar prin chemarea oamenilor la pocăință, ci și prin demascarea preventivă a planurilor diavolești și omenești generatoare de mult rău în lume. De aceea trebuie cercetate și urmate cu multă grijă profețiile și sfaturile Sfinților referitoare la „vremurile din urmă” pe care le traversăm noi acum, manifestând trezvie, cumpătare și realism, înțelepciune și curaj, nicidecum disperare sau delăsare fatalistă.

 

[10] Biserica are rolul de a trezi credincioșii (în a-L asculta primordial pe Dumnezeu spre a dobândi sfințenia și viața veșnică), nu de a-i dociliza spre a fi servili față de cezarul tot mai mult poziționat împotriva lui Dumnezeu și a Adevărului. Biserica lui Hristos nu este o anexă a statului laic, cu o funcție/finalitate doar pământească, ci este independentă față de autoritatea lui trecătoare (tot mai abuzivă și invazivă în ceea ce privește drepturile și libertățile oamenilor), având datoria de a propovădui adevărul (fizic și metafizic), indiferent de consecințe.

 

[11] După cum vedem cu ochii noștri, promovarea răului moral drept „bine” social a devenit o uzanță în legislația neomarxistă americană, europeană și australiană care face ca viața creștinilor (cu toate valorile ei) să fie supusă unei agresive defăimări, îngrădiri și persecuții organizate, chiar dacă, în unele cazuri, prin înțelegeri locale cu „autoritățile statului”, prezența Bisericii și a credinței creștine mai este încă tolerată în viața socială, fie datorită convingerilor creștine ale  dregătorilor, fie din rațiuni electorale cu țintă populistă.

 

[12] Sub pretenția științei „atotputernice” reducționiste, propaganda ideologică ateist-materialistă injectează minciuni care hulesc nu doar pe Dumnezeu, Biserica și concepția creștin-ortodoxă despre Dumnezeu, ci și omul (ca ființă transcendentă), viața și natura înconjurătoare, care nu ar avea transparență spirituală, sacralitate internă (fiind creația lui Dumnezeu) și un sens euharistic și eshatologic în Logosul divin.

 

[13] Niciodată în istoria lumii oamenii nu au fost manipulați cu atâta eficiență ca în ultima perioadă, când mass- și social-media a fost folosită în cel mai viclean mod pentru a instaura o gândire formatată după un anumit șablon nivelator, iar, de exemplu, cei mai mari inițiatori de crime în masă (războaie) au primit chiar premiul Nobel pentru pace sau titulatura de „mari filantropi” și binefăcători (deși, faptic, averile lor au crescut considerabil în urma crizelor pe care ei le-au semnalat și apoi tot ei s-au oferit, chipurile, să le rezolve). „Dar mai important pentru noi, în cadrul transumanismului şi digitalului, este ceea ce declară Bill Gates, care este în fruntea imperiului digital şi a aplicaţiilor IA: „Ţinând cont de problemele urgente din lume, un guvern mondial eslc un rău necesar”. Acelaşi Bill Gates previne lumea asupra riscului unei pandemii mondiale de origine teroristă şi propune o nouă axă de cercetări ce trebuie să ajungă să pună la punct laboratoare capabile să realizeze în şase luni vaccinuri pe loc. Fără a ne pronunţa asupra altruismului persoanei, este ceva aici ce ţine de pompierul piroman.” – Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Editura Doxologia, Iași, 2020, p. 306.

 

    Mai mult decât atât: dacă în vremea unei crize (medicale, alimentare, energetice, cibernetice, climatice, etc.), oamenii pot fi ușor manipulați prin propagandă și convinși să se încoloneze și să-și cedeze unele drepturi și libertăți, ne putem da seama că anumite cercuri înalte de putere vor genera mai multe crize în lanț tocmai pentru a-i deposeda pe oamenii înfricoșați (și amețiți de haosul creat) de toate drepturile și libertățile lor naturale și constituționale (exprimare, mișcare, comunicare, întrunire, chiar protest, decizie asupra propriului corp sau asupra copiilor, etc.), de toate puterile lor de manifestare socială/civică și de toate proprietățile lor. Vezi articolul lui Călin Marchievici, Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți (https://www.cotidianul.ro/mesaj-de-la-davos-nu-veti-mai-detine-nimic-si-veti-fi-fericiti/, 1 martie 2021).

 

[14] Unii dintre Mărturisitorii (și clerici și mireni) români care au și pătimit în perioada comunistă ne-au lăsat avertismente serioase privind tulburările și cernerile care vor urma în anii ce vin, de aceea trebuie să luăm aminte și atitudine în fața acestor noi lupte pentru apărarea credinței ortodoxe, a demnității ființei umane și a valorilor creștine în neamul românesc.

 

[15] Forumul Economic Mondial, Organizația Națiunilor Unite, Organizația Mondială a Sănătății, Consiliul Europei și alte entități politice globaliste sunt promotorii declarați în mod oficial ai transumanismului ca ideologie imperialistă a Noii Ordini Mondiale, de aceea trebuie să vedem limpede ce planuri au și cum ne afectează viața pe termen lung aceste măsuri luate la nivel înalt și implementate apoi prin legi și ordonanțe guvernamentale impuse în fiecare țară. „Suntem în faţa unei sinergii convergente a unui plan stabilit de multă vreme, în care Noua Ordine Mondială, transumanismul, biopolitica şi cunoașterea luciferică ne asigură o lume totalitară, care se ascunde în spatele unui tehnoliberalism contemporan, care face greșeala să creadă în creșterea economică fără oprire.” – Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 308.

 

    De curând, la întâlnirea plenară anuală din 10-12 martie 2023 organizată la New Delhi, Comisia Trilaterală (alcătuită din reprezentanți din SUA, Europa și Asia) a numit 2023 „Anul Unu” al Noii Ordini Mondiale (https://asia.nikkei.com/Politics/International-relations/Indo-Pacific/Trilateral-Commission-calls-2023-Year-One-of-new-world-order), ceea ce ne confirmă temerile că distopia tehnocrato-transumanistă este pe cale de a fi grabnic instaurată la nivel mondial, trecând peste toate nemulțumirile și revoltele populare locale (estimate deja în planurile lor despre tranziția lumii spre viitorul „progresist”).

 

[16] Mai degrabă mutilați (genetic și bio-nano-tehnologic), în sensul devierii de la tiparele și rânduielile umane naturale „bune foarte” stabilite prin creația minunată a omului de către Dumnezeu „după chipul Său” (Facere 1, 27).

 

[17] Identitatea digitală (în esență un cod numeric personal sau un „număr al omului” cum este numit în Apocalipsa 13, 18) reprezintă sinteza/asocierea între identitatea biologică (dată și de anumite inserții bio-nano-tehnologice unice în corp), cea civică (menționată în actele civile de identitate, pașaport, diplome) și cea virtuală (telefon, email, conturi bancare și pe social-media) ale persoanei. Promovată încă din anii 2016 ca esențială pentru progresul omenirii (vezi articolul The Need for Good Digital ID is Universal – https://id2020.org/digital-identity), identitatea digitală este considerată suportul implementării Marii Resetări globale propuse și de Forumul Economic Mondial; vezi Raportul Identity in a Digital World A new chapter in the social contract din septembrie 2018 al Forumului Economic Mondial (http://www3.weforum.org/docs/WEF_INSIGHT_REPORT_Digital%20Identity.pdf), ale cărui idei sunt reluate în Agenda 2021 de la Davos (https://www.weforum.org/agenda/2021/01/davos-agenda-digital-identity-frameworks/).

 

    Despre asocierea acestei identități numerice fiecărei persoane umane (inclusiv prin inserarea unor smart-device-uri în corp care devin „semnul fiarei”, adică acel marcaj permanent – conform declarației din 10 septembrie 2021 a lui Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe – https://www.youtube.com/watch?v=zvBAEhhkExc) care poate fi, astfel, monitorizată și condiționată în timp real în toate activitățile vieții sale biologice și sociale au vorbit mulți Părinți ai Bisericii, inclusiv Părinții noștri Mărturisitori și Pătimitori în vremea comunismului Iustin Pârvu, Adrian Făgețeanu și Arsenie Papacioc mai ales după anii 2000.

 

[18] Derek O’Halloran, director la Forumul Economic Mondial, a declarat plin de entuziasm în ianuarie 2018: „Identitățile digitale și sistemele de acces sunt elemente de bază ale viitorului nostru digital comun. Ele oferă oportunități extraordinare pentru indivizi și societate, în special pentru cei fără legitimație formală. În plus, trebuie să ne asigurăm că sunt elaborate noi abordări într-o manieră durabilă, incluzivă și de încredere. Guvernele, organizațiile internaționale, societatea civilă și afacerile vor juca cu toții un rol esențial în crearea acestui viitor.” (https://www.weforum.org/press/2018/01/digital-identity-why-it-matters-and-why-it-s-important-we-get-it-right/).

 

[19] Deși a fost inițiat în anul 2014, sistemul de credit/scor social (https://en.wikipedia.org/wiki/Social_Credit_System) din China tinde să devină prototipul după care se implementează și în restul lumii, mai ales după criza Covid. Vezi articolele: „China’s New Tool for Social Control: A Credit Rating for Everything” din The Wall Street Journal scris de Josh Chin și Gilian Wong (28 noiembrie 2016 – https://www.wsj.com/articles/chinas-new-tool-for-social-control-a-credit-rating-for-everything-1480351590), The Chinese social credit system: A model for other countries? scris de profesorii de drept Daithí Mac Síthigh și Mathias Siems de la European University Institute (ianuarie 2019 – https://cadmus.eui.eu/handle/1814/60424), „Datafication, dataveillance, and the social credit system as China’s new normal” publicat de Claire Seungeun Lee în Online Information Review, Volume 43, Issue 6 (8 mai 2019 – https://www.emerald.com/insight/content/doi/10.1108/OIR-08-2018-0231/full/html), „The red and the black China’s social credit experiment as a total test environment” publicat de profesorul Jonathan Bach în The British Journal of Sociology, Volume 71, Issue 3, pp. 489-502 (iunie 2020 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32314357/), China’s social credit system – a new Cultural Revolution scris de profesorul de științe politice Junhua Zhang, asociat la European Institute for Asian Studies (11 octombrie 2021 – https://www.gisreportsonline.com/r/china-social-credit-system/), World Economic Forum chair Klaus Schwab declares on Chinese state TV: ‘China is a model for many nations’ scris de jurnalistul Bradford Betz (23 noiembrie 2022 – https://www.foxnews.com/world/world-economic-forum-chair-klaus-schwab-declares-chinese-state-tv-china-model-many-nations), The ‘China Model’ and the WEF scris de Scott S. Powell (7 decembrie 2022 – https://www.discovery.org/a/the-china-model-and-the-wef/).

 

    Nu puțini sunt criticii care atrag atenția asupra posibilelor abuzuri ale autorităților politice la nivel global (care au folosit și încă folosesc discreționar tehnologii bazate pe inteligența artificială și microunde) asupra vieții sociale, personale și chiar asupra vieții naturale (biologice) ale oamenilor care, din diverse motive, nu vor să accepte înregimentarea digitală și alinierea ideologic-comportamentală, infrastructura de supraveghere și control fiind asigurată prin sistemele de telecomunicații digitale (4G, 5G) extrem de poluante electromagnetic și de periculoase pentru toate vietățile pământului.

 

[20] „Nu intenționez să iau în discuție tema efectelor „secundare” ale unei tehnologii implantate în corpul uman. Dar, dacă tehnologia digitală exterioară corpului, deși a fost concepută cu scopul de a sluji nevoilor cotidiene ale omului, a ajuns să aibă nenumărate efecte nocive și să dezvolte deja cunoscutele maladii digitale, ce se va întâmpla oare în momentul în care nanotehnologiile vor deveni parte a trupului? Iar la această întrebare ar trebui să se răspundă neapărat înainte de orice aglutinare a corpului omenesc, ce va produce efecte ireversibile.” – Nicușor Deciu, „Transumanismul și promisiunea nemuririi”, Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2018 (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html).

 

[21] Vezi la Ieromonah Mihail Stanciu, Sensul creației. Actualitatea cosmologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul, Așezământul Studențesc Sfântul Apostol Andrei, Slobozia, 2001, pp. 73-76, 110, 115, 125-126, 134-143, 153.

 

[22] Promisiunile utopice ale transumanismului privind o viitoare epocă perfectă, lipsită de orice limitare și suferinţă provocate de imperfecțiunile noastre corporale și mentale ar trebui privite nu doar cu o pronunţată notă de scepticism, ci și cu teamă, deoarece nu putem uita faptul că în secolul XX omenirea a întâlnit și alte proiecte politice cu aceași caracter mesianic, univeralist-utopic (fascism, comunism) ce şi-au dovedit în timp caracterul nihilist și criminal.

 

[23] Vezi și analiza teologică a Pr. Prof. dr. Mihai Valică în studiul Teologia socială și provocările tehnologiei informatice în contextul mondializării (18 februarie 2023 – https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/teologia-sociala-si-provocarile-tehnologiei-informatice-in-contextul-mondializarii/).

 

[24] Marea Resetare (anunțată încă din 2014) vrea să definească o revoluție economică și culturală generală, plecând de la aprecierile „specialiștilor vizionari” din cadrul Forumului Economic Mondial care cercetează și evaluează relația dintre societate și tehnologiile sale. Este relevant să menționăm rolul important al progresului tehnologiilor definitorii celei de-a patra revoluții industriale (ingineria genetică, bio-nano-tehnologia, inteligența artificială, informatica cuantică, comunicațiile fără fir, imprimarea 3D, stocarea energiei și știința materialelor), progres care are un caracter imprevizibil și complex, capabil să genereze schimbări culturale și sociale pentru care încă nu există cadre legale sau manuale de conduită, ceea ce ridică îngrijorări în ceea ce privește utilizările acestor tehnologii pe scară largă, condiționările asupra vieții umane și chiar degenerările iremediabile care pot apărea. Detalii programatice se găsesc în cărțile lui Klaus Schwab, The fourth industrial revolution (2016 – https://www.docdroid.net/DNG1NMW/klaus-schwab-the-fourth-industrial-revolution-2016-pdf) și The Great Reset (2019 – http://reparti.free.fr/schwab2020.pdf), dar și în articolele de pe site-ul oficial al organizației – https://www.weforum.org/.

 

    Ideile „nobile”, mai vechi sau mai noi ale transumaniștilor activiști (Hans Moravec, Raymond Kurzweil, FM-2030 (fost Fereidoun M. Esfandiary), Anders Sandberg, Robert Ettinger, Natasha Vita-More, Eric Drexler, Freeman Dyson, Max More, Nick Bostrom, David Pearce, Ronald Bailey, Dirk Bruere, Nikola Danaylov, Chris Willmott, George Dvorsky, Elon Musk, Bill Gates, Klaus Schwab, Yuval Noah Harari, Julian Savulescu, Sam Altman, diverși președinți, miniștri, directori de bănci și corporații transnaționale, regizori de filme, artiști ș.a.) capătă acum, iată, conturul unui program politic bine organizat impus la nivel planetar; este vorba de World Agenda 2030 votată la New York încă din 25-27 septembrie 2015 de Organizația Națiunilor Unite și aflată în curs de implementare în toate țările lumii (https://sdgs.un.org/2030agenda și https://www.mae.ro/node/35919).

 

[25] Sebastian Buckup, The end of neoliberalism? (iulie 2017 – https://www.weforum.org/agenda/2017/07/this-is-what-the-future-of-economic-liberalism-looks-like-its-time-to-rethink-it/).

 

[26] „Criza COVID-19 afectează fiecare fațetă a vieții oamenilor din fiecare colț al lumii. Dar tragedia nu trebuie să fie singura ei moștenire. Dimpotrivă, pandemia reprezintă o fereastră rară, dar îngustă, de oportunitate pentru a reflecta, reimagina și reseta lumea noastră pentru a crea un viitor mai sănătos, mai echitabil și mai prosper” – K. Schwab, Now Is The Time For A ‘Great Reset’ (https://corporatecitizen.in/v6-Issue4/editor-in-chief-s-choice-now-is-the-time-for-a-great-reset.html).

 

[27] Totuși, mulți cercetători și profesori sunt foarte critici la adresa Marii Resetări și nu doar în plan economic, unde pare că se dorește o centralizare globală coordonată nu de guverne, ci de o oligarhie transnațională scăpată de sub orice control politic, în detrimentul oamenilor de rând aflați la baza piramidei (cresc riscurile tulburărilor sociale și implicit al instaurării regimurilor autoritarist-totalitare). Vezi Nicolai J. Foss, Peter G. Klein și Samuele Murtinu, „The economy doesn’t need a reset, and neither does management theory” în volumul Scandinavian Journal of Management, nr. 38/sept. 2022 (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0956522122000215).

 

[28] În ciuda tuturor rezultatelor modeste în mod real (mai puțin cele referitoare la confiscarea drepturilor și libertăților fundamentale), „socialismul verde” al Marii Resetări este promovat în plan politic și în mass-media ca singura cale de depășire a crizelor multiple prognozate de experții tehnocrați (și de sponsorii lor din umbră, evident) atât de precis, încât nu poți să nu te gândești dacă nu cumva ele au fost pregătite/planificate minuțios chiar de ei, provocate și chiar grăbite în mod accelerat (ca oamenii să nu se dezmeticească), amintindu-ne de profeția Mântuitorului referitoare la vremurile din urmă (Matei 24, 6-12) pline de înșelări și încercări/tulburări inițiate de oameni lacomi, vanitoși și interesați de stăpânirea lumii (adică nu din cauze naturale), ale căror lăcomie și răutate ating cote genocidare.

 

[29] Doar naivii și ignoranții mai pot crede în bunăvoința și generozitatea celor aflați la putere care ar vrea să renunțe la avantajele față de clasele sociale inferioare. După cum vedem, la finalul crizei Covid, cei bogați au devenit și mai bogați și mai bine „instalați” la butoanele conducerii lumii, iar statele au devenit și mai datoare unor instituții tehnocrato-financiare și corporații globaliste dornice de și mai multă putere.

 

[30] Oamenii riscă să-și piardă viața, activitatea și vizibilitatea sociale dacă nu se vor supune procesului de digitalizare și augmentare biotehnologică ce le vor condiționa, însă, existența la toate nivelurile. Mai ales că posibilele abuzuri de putere ale autorităților (înlesnite și de tehnologie) profilează la orizont cel mai restrictiv și represiv sistem totalitar din istoria omenirii.

 

[31] Această identitate digitală (un număr unic primit la naștere pe termen nelimitat) va asigura participarea persoanei la viața socială și virtuală, după cum se poate vedea în Raportul din 15 februarie 2022 al Forumului Economic Mondial intitulat Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries, pp. 21-24 (https://www3.weforum.org/docs/WEF_Advancing_towards_Digital_Agency_2022.pdf). Vezi și articolul publicat de Jessica Schroers (în 23 februarie 2023) A Unique Identification Number for Every European Citizen (https://verfassungsblog.de/digital-id-eu/) care face referire la propunerea Comisiei Europene din 2021 privind identitatea digitală europeană (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52021PC0281).

 

[32] „Progresele tehnologice recente au dus la o nouă eră a Internetului Corpurilor (IoB), cu un număr fără precedent de dispozitive și senzori interconectați care sunt atașați sau chiar implantați și ingerați în corpul uman” (https://www.weforum.org/reports/the-internet-of-bodies-is-here-tackling-new-challenges-of-technology-    governance, conferința din iulie 2020). Dar nu putem face abstracție că există și riscurile unor intruziuni/agresiuni din afară (hackeri) asupra corpurilor umane (și sistemelor electronice anexate) conectate la IoB și chiar ale unor intervenții distructive ilegale făcute de operatori umani necinstiți care trafichează date biometrice și medicale personale.

 

[33] Putem face o schematică prezentare astfel: prima revoluție industrială (1780, cărbune, motorul cu aburi, metalurgie, mecanizare), a doua revoluție industrială (1870, petrol și curent electric, automobile, telefonie, chimie, electrificare), a treia revoluție industrială (1950, energie nucleară, produse electronice, roboți), a patra revoluție industrială (după 2010, inteligență artificială, internet, digitalizare și hibridizare om-mașină). Vezi și materialul propagandistic al WEF – https://www.youtube.com/watch?v=SCGV1tNBoeU.

 

[34] Cum a declarat oficial și neoficial în repetate rânduri Klaus Schwab (vezi, de exemplu, aici:  https://youtu.be/nuZnuQngyM8 și https://youtu.be/wsUMMz-LgkQ). 

 

[35] Este recunoscut oficial faptul că multe din serurile experimentale antiCovid cu ARNm (insuficient testate oricum!) sunt modificatoare genetice (folosindu-se tehnologia CRISPR-Cas 9), nicidecum „antrenoare” imunitare, precum vaccinurile clasice cu virus atenuat. Din nefericire, există o tendință de a realiza și celelalte vaccinuri tot prin folosirea mecanismului ARNm, deși testările din ultima vreme (2021-2023) au furnizat rezultate nu doar descurajatoare, ci și incriminatoare.

 

[36] Nu putem face abstracție de faptul că există manipulare psihologică, folosindu-se de multă vreme tehnici de programare neuro-lingvistică și emoțională pentru controlul maselor, unde diversiunile mediatice și propaganda direcționată ascund lucrurile cu adevărat esențiale și grave, oamenii fiind „vrăjiți” și condiționați să accepte mai ușor schimbările nocive propuse (uneori chiar de „autoritățile” statului) în viața lor, capitulând rapid, adesea fără a opune o minimă rezistență.

 

    De exemplu, în criza „pandemiei” Covid, oamenilor li s-au injectat otrăvuri psihologice mult mai nocive decât serurile experimentale: minciuni (informații false atât medical-biologice, cât și etice și juridice), frici (de moarte, de suferință, de autorități și de excludere socială) și ură (dezbinare și fanatizare), în vreme ce li s-au confiscat abuziv drepturi și libertăți fundamentale, chipurile, „pentru siguranța lor”. Vezi amănunte la Marie D. Jones și Larry Flaxman, Mind Wars, The Career Press Inc., 2015, pp. 99, 132-134, 152-154 (https://archive.org/details/mindwarsbymariedjonesandlarryflaxman2015), Lucien Cerise, Neuro-pirații. Reflecții despre ingineria socială, Editura Mica Valahie, București, 2018 și Col. Claudiu Marius Ionescu și General-maior Florian Răpan, „Ingineria socială, componentă majoră a războiului cognitiv” în Revista Gândirea militară românească, nr. 3/2022, pp. 50-59 (https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2022 %20gmr/2022/GMR%203/IONESCU%2C%20RAPAN.pdf).

 

[37] Amintim faptul că în conferința de presă din 10 septembrie 2021, Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe i-a numit pe cei vaccinați drept „oameni marcați” (marked people – https://www.youtube.com/watch?v=zvBAEhhkExc).

 

[38] În toate materialele propagandistice ale identității digitale (un număr ușor de manevrat în algoritmii de inteligență artificială) ni se ambalează în forme sclipicioase/laudative doar părutele ei beneficii (vezi Raportul WEF – Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries, p. 22), viclenia din interiorul conținutului rămânând bine camuflată în timpul superficialelor interogații.

 

    Dar acum se poate observa din ce în ce mai clar că restrângerea forțată a unor drepturi și libertăți fundamentale (mișcare, exprimare, informare, asociere civică și religioasă, demnitate, proprietate) sub pretextul soluționării crizelor (cum a fost în perioada crizei Covid și nu numai), renunțarea la banii lichizi (lăudată la Forumul Economic Mondial încă din ianuarie 2020 (https://www.weforum.org/agenda/2020/01/benefits-cashless-society-mobile-payments și socotită inevitabilă în martie 2023 (https://www.weforum.org/agenda/2023/03/could-we-be-seeing-the-end-of-cash-digital-currency/), folosirea monedelor digitale și monitorizarea tuturor tranzacțiilor comercial-financiare (după cum profețește cartea Apocalipsei 13, 16-17) nu reprezintă nicidecum o libertate de mișcare a oamenilor, ci tocmai opusul ei – condiționarea existenței lor în funcție de înregimentarea lor digitală și de obediența lor (față de puterea politică denumită „fiara” pentru că ea le urmărește, precum un prădător, toate mișcările prin înalta tehnologie) demonstrată și cuantificată prin sistemul de credit social. De asemenea,

 

    Nu trebuie să fim naivi! Prin intermediul acestui sistem digital de supraveghere continuă, cezarul global va impune progresiv oamenilor constrângeri și mai mari, atât de ordin medical-social și funcțional-financiar, cât și de ordin spiritual (prezența „semnului fiarei” pe/sub pielea mâinii sau pe frunte va însemna cumva și adorarea „fiarei” (a noului idol, puterea politică sau cezarul-tiran), supunerea totală față de ea, lucru care este neplăcut Domnului – vezi Apocalipsa 14, 9-11).

 

    Amintim faptul că „puterea lumească, nu de puține ori în istorie, a făcut alianță cu stăpânirile întunericului, iar în vremurile din urmă, va face alianță și cu Antihrist, care va trece drept Mesia cel adevărat, salvator și mântuitor. Timpurile actuale sunt doar un exercițiu de probă pentru creștinii adevărați, care se arată cât de luminați sunt doar în vremurile întunecate. Cine nu va face deosebirea între stăpânirea slujitoare lui Dumnezeu și rânduită de El și stăpânitorii întunericului veacului acestuia va fi împreună slujitor cu satana și se va manifesta ca un stăpân peste credința noastră și nicidecum un împreună lucrător la bucuria noastră (2 Corinteni 1, 24). (…) Creștinul nu trebuie să se supună stăpânitorilor întunericului acestui veac, ci să lupte cu păcatul până la sânge (Evrei 12, 4) și să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni ori de stăpânirea vremelnică și fără Dumnezeu (Fapte 4, 19; 5, 29). Nu există Ortodoxie de catifea. Vremurile actuale sunt favorabile pentru mărturisire.” – Pr. Dr. Mihai Valică, Lămuriri și precizări biblice – Stăpânirile rânduite de Dumnezeu și delirul de putere al stăpânirilor fără Dumnezeu (18 ianuarie 2021 – https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/lamuriri-si-precizari-biblice-stapanirile-randuite-de-dumnezeu-si-delirul-de-putere-al-stapanirilor-fara-dumnezeu/).

 

[39] Neinformarea reală a cetățeanului și vicierea consimțământului lui în privința procedurii „marcării” lui digitale, supravegherea continuă prin tehnologia de nivel înalt, lipsirea de orice intimitate în fața „autorităților” pământești și îngrădirea libertăților și mișcărilor lui sunt doar câteva dintre aceste abuzuri ale statului totalitar. De efectele biologice și psihologice nocive generate de omniprezența poluantă a (bio-nano-)tehnologiei și a radiațiilor electromagnetice pulsate nici nu mai vorbim, deși ele alterează bunăstarea psiho-somatică a tuturor ființelor vii. Toate acestea reprezintă forme de profanare a ființei umane și a naturii create de Dumnezeu, chiar dacă justificările lor ideologice și sociale se doresc a fi de convingătoare și benefice. Vezi și articolul Moufid El‐Khoury, Cenk Lacin Arikan, From the internet of things toward the internet of bodies: Ethical and legal considerations (https://www.researchgate.net/publication/351465461_From_the_internet_of_things_toward_the_internet_of_bodies_Ethical_and_legal_considerations).

 

    În vremurile noastre avem nevoie de multă trezvie și înțelepciune. Pentru că mulți savanți și filozofi ai tehnologiei se întreabă, și pe bună dreptate: de unde putem fi noi siguri că datele noastre bio-medicale nu vor fi folosite în alte scopuri decât cele benefice? Cine (ce „autorități”) decide ce e benefic pentru noi, personal și social și de ce ar trebui să le delegăm/cedăm noi alegerile de viață? Și cine va fi tras la răspundere când se va dovedi că unele decizii (luate de aceste „autorități”) de restricționare și penalizare a unor oameni sau chiar a unor comunități întregi au fost abuzive și greșite, cauzând daune ireparabile?

 

[40] În discursul său intitulat The State of the World de la recenta întrunire a World Government Summit (15 februarie 2023), Klaus Schwab a declarat că progresul nostru constă în exploatarea tehnologiei cu toate cuceririle ei, „inteligența artificială, dar nu numai inteligența artificială, ci și metaversul, tehnologiile spațiale și aș putea continua – biologia sintetică. Viața noastră, peste zece ani, va fi complet diferită, foarte afectată și cine stăpânește acele tehnologii, într-un fel, va fi stăpânul lumii.” (https://www.youtube.com/watch?v=cDybeNbFJXE, de la min. 7:14).

 

[41] În eseul său intitulat „Transhumanism” publicat în volumul New Bottles for New Wine, London: Chatto & Windus, 1957, pp. 13-17, el afirma: „Cred în transumanism: când vor exista destui oameni care să poată spune cu adevărat acest lucru, specia umană se va afla în pragul unui nou tip de existență, la fel de diferită de a noastră cum este a noastră de cea a omului din Pekin. Își va împlini, în sfârșit, în mod conștient adevăratul destin.”.

 

[42] Unii cercetători spun că Jean Coutrot ar fi folosit primul acest termen în eseul său Umanismul economic din 1937.

 

[43] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (V) – https://astarastoae.wordpress.com/2022/12/23/editarea-genomului-intre-panaceu-eugenie-si-transumanism-v/.

 

[44] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., 2020, pp. 111-112.

 

[45] Forumul Economic Mondial și Organizația Națiunilor Unite reprezintă principalul pol de putere la nivel planetar, coordonând în mod centralizat politicienii (pe care-i recrutează și form(at)ează din timp într-un elitist „centru academic” – https://www.weforum.org/agenda/2023/03/meet-the-young-global-leaders-class-of-2023/) și politicile „de dezvoltare durabilă” (https://sdgs.un.org/goals) ale guvernelor din fiecare țară aproape în direcția implementării noilor valori ideologice și structuri instituționale globaliste slujitoare acestei „cauze” progresiste.

 

[46] „ Fiecare avans tehnic înseamnă schimbare (inovație), dar esența valorilor umane trebuie păstrată. Din păcate, ca rezultat aproape general, noile tehnologii au contribuit la sporirea decalajului dintre cei bogați, pregătiți tehnic și informatizați, și cei săraci lipsiți de calculatoare și analfabeți tehnic.” – Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).

 

    „Transumanismul reprezintă o structură de putere politică de sus în jos, în care elitele decid politica și o administrează până la nivelul maselor. Alternativa transumanistă pornește de la o premisă aristocratică – cetățenii individuali capabili de acest lucru ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să-și corecteze deficiențele umane și să devină membri ai unei clase superioare, supraumane. Statul ar trebui apoi să sancționeze politici care să permită (1) experimentele pentru a determina domeniile specifice în care oamenii au nevoie de îmbunătățire și (2) procedurile biomedicale de îmbunătățire în sine. Chiar și argumentarea faptului că ar trebui să îmbunătățim oamenii pentru a fi ființe mai morale nu rezolvă această problemă. O astfel de soluție reflectă, pe de o parte, o premisă aristocratică acum, când trebuie să decidem ce cod moral va guverna societatea, sau, pe de altă parte, o premisă aristocratică mai târziu, când noii supraoameni trebuie să decidă ce cod moral va guverna societatea. Oricum ar fi, transumanismul reprezintă o viziune de sus în jos a politicii.” – William Kakenmaster, Transhumanism and Critical Theory as Alternatives to Liberalism (decembrie 2016 – https://www.theworldmind.org/home/2016/12/9/transhumanism-and-critical-theory-as-alternatives-to-liberalism).

 

[47] Din acest motiv, doar „autoritățile” sunt investite cu putere de decizie asupra tuturor acțiunilor oamenilor în plan medical, educațional și social (asta apropo și de constrângerile din vremea crizei Covid, când am avut parte de câteva exerciții de dresaj social de tip transumanist, Big Pharma conlucrând cu Big Tech, Big Media și cu Big Gov(ernment) la instaurarea unei tiranii cu spoială științifică și abuzând în mod totalitar de puterile lor pretutindeni pe glob).

 

[48] Sub pretextul unei supravegheri medicale predictiv-preventive, aceste nano-dispozitivele inteligente (sau nanoboții medicali) pot fi introduse în corp intravenos (cel mai adesea), fiind proiectate să analizeze local datele colectate de biosenzori, să identifice și să oprească procesele alterate din organism prin generarea punctuală de semnale electrice sau substanțe farmacologic active. Dar unele date corporale colectate (de biolocație și geolocație) pot fi transmise de la aceste smart-device-uri nu doar către serverele medicale, ci și către alte platforme de Internet al Lucrurilor (IoT – educație, administrație, poliție, fisc, bănci, etc.), unde sunt preluate de niște terți, păstrate și prelucrate. Toate aceste informații dinamice referitoare la o persoană umană formează dublura digitală a ei („digital twin”) și orice intervenție asupra acesteia prin acte de piraterie („hacking”), organizată (uneori chiar de către instituțiile statului, abuziv) sau nu, se poate reflecta negativ în starea generală a persoanei reale, de la blocarea conturilor bancare și a activității virtuale pe internet și până la inducerea de tulburări/alterări a stării de sănătate. Aceasta arată că tehnologia care asigură Internetul Corpurilor este vulnerabilă atât abuzurilor, cât și riscurilor de infracțiuni informatice cu consecințe inimaginabile.

 

[49] Plantarea eșalonată de idei (inclusiv frici) în mințile oamenilor (sugestionarea repetată sub- și supra-liminală) respectă un algoritm psihologic de control al minților, de manipulare și „programare predictivă” a lor, așa încât efectele sociologice sunt estimate cu mult timp înainte, așteptate și apoi exploatate de cei care conduc acest proces. În general, pentru a preveni sau măcar diminua orice rezistență și ostilitate (cum e moralitatea conservatoare a creștinilor în fața propagandei sexo-marxiste, de exemplu) din partea publicului larg, cercurile înalte de putere folosesc mass-media pentru a furniza poporului, treptat, referințe subtile la viitoarele evenimente sociale planificate, astfel încât, atunci când ele se vor întâmpla cu adevărat, publicul să fie deja familiarizat mental, docilizat emoțional și chiar receptiv la noile schimbări bruște de valori în societate (le va accepta ca pe niște progrese naturale sau soluții ale „autorităților”), care, de altfel, îi provoacă daune serioase, chiar irecuperabile.

 

    Cumva și experții tehnocrați care prezic tot felul de evenimente tulburătoare și crize inevitabile în plan terestru, ca apoi tot ei să ofere soluțiile optime de depășire a lor, pot fi încadrați între „proorocii mincinoși” și vicleni de la sfârșitul veacurilor. Vezi detalii și la Michael A. Hoffman II, Secret Societies and Psychological Warfare, Independent History & Research Coeur d’Alene Idaho 83816-0849, 2001, pp. 199-200 (https://archive.org/details/secret-societies-and-psychological-warfare-by-michael-a.-hoffman-ii-z-lib.org.epub).

 

[50] Merită menționat faptul că acum o sută de ani comunismul ateist (cu răbufniri criminale, chiar genocidare, în Rusia) era într-o expansiune crescândă în Europa, fiind susținut de înalte cercuri politice și financiare necreștine și chiar anticreștine.

 

[51] „ Odinioară ştiam că există o realitate dincolo de lumea vizibilă. Începând din secolele XV-XVII am încercat să înlocuim iubirea de Dumnezeu cu dragostea pentru adevăr (înţeles ca adevăr materialist – o formă de idolatrie, a ştiinţei). Începând cu secolul XVIII înlocuim iubirea pentru adevărul ştiinţific cu iubirea pentru noi înşine, adorarea propriului sine (auto-adorarea omului – idolatria ante-penultimă). Transumanismul propune înlocuirea acesteia cu adorarea tehnicii, a maşinii (idolatria penultimă). După aceasta, în mod logic, ultimul pas nu va mai putea rămâne decât adorarea satanică explicită (idolatria ultimă, a antihristului).” – Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 96.

 

[52] În materialele de propagandă de tip SF, cultura are temelii strict antropocentrice și evoluționiste, iar religia, dacă nu este absentă, calomniată sau ridiculizată, este prezentată în mod eronat și relativizant în felurite sinteze gnostice de tip New Age (uneori amestecând știința cu fenomenele oculte și paranormale), unde Dumnezeu nu mai este Ființa Supremă, personală și iubitoare, ci un fel de baterie cosmică impersonală și pasivă din care se alimentează cu energie super-eroii din lumea viitorului imaginar.

 

[53] Ele sunt împletite și se pot observa limpede în viața de zi cu zi și în unitățile de învățământ, unde nu se mai cultivă creativitatea și originalitatea copiilor și tinerilor, ci mai mult uniformizarea și încolonarea ideologică a tuturor.

 

[54] Ideologizarea cunoașterii raționaliste se poate exprima prin lozinca: „Știința (oficială) are ultimul cuvânt”.

 

[55] Întâlnirea și unirea mistică prin har cu Dumnezeu țin de trăirea unor experiențe de dilatare iubitor-înțelegătoare a ființei mai presus de lumea aceasta („cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit” – I Corinteni 2, 9).

 

[56] Evident, fără pic de respect democratic, promovarea exclusiv a acestor „dogme” presupune și combaterea, contestarea și inclusiv ridiculizarea opiniilor contrare și insultarea/calomnierea tuturor celor nealiniați.

 

[57] Impunerea acestor „dogme” prin condiționarea vieții sociale și chiar prin forța brută a „autorităților” (cum a fost și în cazul crizei Covid) dovedește radicalismul ideologic și politic al mișcării sciento-crate care nu suportă contraziceri, lucru care demască demonismul intențiilor din spatele propagandei prin faptul că nu respectă libertatea omului de a cerceta, de a expune și de a valoriza și alte opinii (și, eventual, de a face ulterior unele alegeri de viață foarte importante).

 

[58] Nu trebuie să uităm cât de radicali și de criminali au fost bolșevicii care au folosit cenzura și represiunea împotriva tuturor personalităților culturii creștine în țările europene cotropite de comuniști.

 

[59] În fața presiunii și represiunii masive (politice și culturale) sistematice și organizate la nivel înalt, este nevoie de o rezistență solidară în duh și-n putere, știind că mai sunt și alți creștini care sunt strâmtorați și duc aceleași lupte duhovnicești (conform II Corinteni 1, 6).

 

[60] Minciuna sfruntată și informarea maselor populare cu adevăr spus parțial fac parte din arsenalul mijloacelor dolosive (viclene) de manipulare a oamenilor în sensul vicierii alegerilor lor (cu impact în viața lor personală și socială) și a instigării lor emoționale împotriva celor ce nu-și cedează așa ușor propria suveranitate, nici pe baza argumentelor viciate și nici măcar sub imperiul fricii de „autoritățile” lumești.

 

[61] Clasa încolonaților ideologic, supusă unor propagande și reeducări continue, tinde să se fanatizeze și să-și manifeste tot mai violent poziția (mai ales dacă este susținută numeric) față de clasa cealaltă, calomniată ca fiind retardată, retrogradă și demnă de excludere socială.

 

[62] Pe de o parte este încurajat dogmatismul informațional, iar pe de altă parte se promovează relativismul moral, diversitatea părerilor și comportamentelor imorale cu consecințe grave, mutilante, asupra psihicului și chiar a fizicului uman (ca în cazul operațiilor și tratamentelor trans-genderilor, de exemplu, ca și a altor practici profanatoare la adresa naturii umane). În urma îndoctrinării sistematice pur materialiste (ca în perioada comunismului) și imorale (neomarxismul cultural și sexual a cucerit nu doar mass-media, ci și tribunele academice), tinerii se îndepărtează de valorile și căutările spirituale, de virtuțile și frumusețea vieții duhovnicești, ajungând la degradare fizică și psihică, la o împuținare progresivă a vieții trupești și duhovnicești.

 

[63] Defăimarea și eliminarea credinței, valorilor, operelor și personalităților creștine din câmpul cunoașterii cotidiene a copiilor și tinerilor conduce inevitabil la o desacralizare, depersonalizare și chiar demonizare a lor, la întunecare existențială și la pierderea simțirii Duhului Sfânt și Iubitor în viața proprie, a societății și a naturii. Astfel se instalează în omul secularizat acea împietrire față de experiențele duhovnicești pe care le hulește tocmai din necunoașterea și netrăirea lor.

 

[64] Credința e tolerată ca o simplă opțiune personală și e mutată în sfera privată, ca și cum nu ar avea nici o importanță în sfera publică/socială, devenită câmpul de acțiune al științei, tehnologiei și economiei.

 

[65] Autoritățile supraveghetoare acordă fiecăruia aprecierea (scorul social) în funcție de gradul de conformare (integrare colectivistă) în grupul disciplinat, nu de ipostazierea originală a darurilor naturale proprii.

 

[66] Cu toate că majoritatea oamenilor virusați de transumanism își închipuie și declară că sunt unici, totuși, prin repetarea și perpetuarea tiparelor de gândire, vorbire și comportament, ei ajung să se cloneze aproape, după dictonul „suntem ceea ce sunt prietenii noștri”, iar alegerea personală este înlocuită cu conformarea față de regulile, tiparele și valorile grupului aparținător care-i oferă, aparent, desigur, „apreciere, siguranță și protecție” socială.

 

[67] Vezi detalii suplimentare și la Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Ediție electronică (https://invataturiortodoxe.ro/sfinti-parinti/ortodoxia-si-religia-viitorului.html) pp. 122-129.

 

[68] Modificarea genetică, marcarea digitală și protezarea (bio-nano-)tehnologică a corpului omenesc ridică numeroase probleme nu numai de ordin bioetic, ci și de ordin teologic, mai ales că unii clerici creștin-ortodocși (nu mai zic de liderii altor religii) au căzut în înșelare în timpul crizei Covid, nevăzând în adâncime și în perspectivă, dincolo de impunerea soluției „vaccinării” printr-o propagandă vicleană, implementarea ideologiei transumaniste și „agățarea” oamenilor în plasa ei. Or, modificarea structurii/compoziției fizice la nivel celular și tisular implică și o modificare a funcționării, adică o alterare ireversibilă a metabolismului natural și a proceselor superioare de sinteză biologică și psihologică (atenție, memorie, gândire, iubire, comunicare). Chestiunea aceasta nu a fost abordată în mod serios de teologii și biologii creștini, deși este una fundamentală pentru bioetica și spiritualitatea viitorului. Pentru că dacă nu sunt puse preventiv frâne la timp, atunci prăvălirea Bisericii, a creștinilor și a omenirii întregi spre lagărul lui Antihrist devine inevitabilă!

 

[69] Cum am putut observa cu ochii noștri mai ales în ultimii trei ani, de luptă globală contra „pandemiei” (și de mobilizare revoluționară fără precedent) care a provocat, statistic, mai multe victime prin soluția oferită („vaccinare” multiplă cauzatoare de boli grave și chiar mortale) decât problema inițială (boala Covid 19) ce trebuia tratată.

 

[70] Vezi amănunte și la Dorin Gabriel Pandele, „Evoluția miturilor Modernității în Transumanism, din perspectivă teologică ortodoxă”, în Analele Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi, Fasc. XVIII, Filosofie, nr. 11, 2021, p. 96 (https://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/philosophy/article/download/5237/4599/).

 

[71] Odată cu concentrarea puterii de decizie la nivel global în mâinile unei elite tehnocrato-financiare care dorește tot mai multă putere, este firesc să ne îndoim de bunele ei intenții și să rezistăm în fața propagandei ei mincinoase care amăgește poporul credul cu lozinci eufemistice care acoperă fapte mult păgubitoare, criminale chiar. Însuși Mântuitorul Hristos ne-a îndemnat să fim vigilenți în privința aceasta: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 15-16).

 

[72] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).

 

[73] Neil Postman afirmă că „limbajul are o agendă ideologică ascunsă vederii” (în vol. Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Op. Cit., p. 157) și orice nouă ideologie vine cu o „reformă”/„resetare” obligatorie a vocabularului.

 

[74] Limbajul nu este doar un vehicul al gândirii, cum spun majoritatea filozofilor încă din antichitate, ci și șoferul lui, direcționând procesul gândirii și, implicit, comportamentul uman. Alterarea limbajului conduce la alterarea gândirii și reciproc, patimile împletindu-și și prelungindu-și influența în toate planurile vieții și cunoașterii omenești.

 

[75] „Noile tehnologii transformă structura intereselor noastre: lucrurile despre care ne gândim. Transformă natura comunității: arena în care evoluează gândurile noastre.” – Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Op. Cit., p. 52.

 

[76] Decretat în mod convențional de câțiva filozofi visători, corporatiști și conducători vremelnici, „binele” are o conotație strict materialistă și utilitaristă, suferind de o relativitate/fluiditate totală, ca toate valorile, de altfel. Și aici putem observa viclenia diavolului care vrea să schimbe identitatea și autoritatea divină a binelui cu un „chip cioplit” al lui făcut din materie.

 

[77] Între aceste ținte nu este enumerată viața lungă pe pământ, decât în prezența performanțelor sporite artificial care ar face să merite a fi trăită; cât despre viața duhovnicească și veșnică în Dumnezeu, nici pomeneală!

 

[78] Postfața Editurii Doxologia la cartea Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Iași, 2021, coperta IV.

 

[79] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 110.

 

[80] Vezi la Valeria Cavați, Antropologie postorganică și transumanism, Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti, Chişinău, Moldova, 21-22 aprilie 2016 (https://ibn.idsi.md/ro/collection_view/257).

 

[81] Max More, „The Philosophy of Transhumanism”, în vol. The Transhumanist Reader: Classical and Contemporary Essays on the Science, Technology and Philosophy of the Human Future, Max More şi Natasha Vita-More (ed.), John Wiley & Sons, 2013, p. 4.

 

[82] Ibidem.

 

[83] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 114.

 

[84] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).

 

[85] Prin propagandă și manipulare psihologică (inginerie socială).

 

[86] Sub acest nume este cunoscut ultimul drum al condamnaților la moarte în pușcăriile mai vechi sau mai noi. Analogia este foarte potrivită, pentru că transumanismul orientează omenirea atât spre punctul de „singularitate” terestră, de unde nu mai poate exista cale de întoarcere la starea/viața naturală, ci doar către extincția totală a speciei, cât și spre pierderea cunoștinței de Dumnezeu și a vieții veșnice (care se obține prin comuniunea cu El în ambianța iubitor-sacramentală a Bisericii). Să nu uităm că diavolul a fost de la început viclean și ucigaș de oameni, dorind îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, de viața și iubirea Lui nemărginite în Duhul Sfânt.

 

[87] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 299.

 

[88] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu din perspectiva bioeticii creştine a lui T.H. Engelhardt”,  în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, p. 88.

 

[89] Ibidem, p. 89.

 

[90] „Biserica este cea care a descoperit lumii pe deplin tema nemuririi. Numai că între nemurirea propovăduită de ea și cea actuală, trâmbițată de transumanism, nu este o identitate, ci o deosebire fundamentală. În vreme ce transumanismul promite o nemurire pământească, Biserica vestește că în această lume este doar pregătirea pentru o nemurire ce va fi primită într-o altă, eternă și desăvârșită lume: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, zice Mântuitorul (Ioan 18, 36). Pentru că nemurirea este incompatibilă cu această lume, supusă și ea morții. Așadar, se pare că, dacă prin implantarea nanotehnologiilor în trup se va ajunge la alienarea și chiar suprimarea omului așa cum îl cunoaștem noi astăzi, prin promisiunea nemuririi pământești, transumanismul dorește, printr-o utopie periculoasă, să-l deturneze pe om de la sensul său final: nemurirea cerească.” – Nicușor Deciu, „Transumanismul și promisiunea nemuririi”, Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2018 (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html).

 

[91] Devenirea este un proces bazat pe necesitatea cauzală (oarbă/mecanicistă, fără un scop clar) care organizează materia (atomi, celule, țesuturi, organism) într-o formă nouă, umană, pe care, apoi, ființa apărută și-o poate ameliora prin tehnologie.

 

[92] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., pp. 217-218.

 

[93] Relativizarea normalului și detașarea lui de natural este tot o procedură lingvistică de alienare semantică a cuvintelor care sunt, iată, redefinite după regulile ideologiei transumaniste. Mai mult, unii transumaniști asociază printr-o analogie medicală anormalul cu patologicul, mediată statistic. Din punct de vedere creștin, această perspectivă nu este adevărată, deoarece nu majoritatea impune norma, ci conformitatea cu rațiunea divină.

 

[94] Cromozomii XX și XY definesc pentru totdeauna sexul unui om încă din clipa zămislirii (concepției), configurând de la bun început (pe toată durata vieții intrauterine și chiar după aceea) întregul mecanism de dezvoltare structurală specifică și de coordonare neuro-endocrină a trupului, într-o deplină potrivire/armonie cu sufletul care-l ține în viață. Necunoașterea, nerecunoașterea disforiei de sex (denumită mai nou disforie de gen) și netratarea ei în mod duhovnicesc și psihologic adecvat poate conduce, însă, la decizii cu consecințe grave pentru viața omului (mutilare pe viață, suferințe fizice și psihice, depresie ș.a.).

 

[95] Este o blasfemie și o eroare reducționistă uriașă analogia creierului uman cu un calculator ultraperformant (care rulează mai multe aplicații în paralel și) care memorează ca într-un hard disc amintiri, emoții și informații și care poate fi interconectat cu un calculator care-i poate citi și stoca aceste experiențe în format digital.

 

[96] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Editura Eikon, București, 2021, p. 158.

 

[97] Identitatea personală unică a persoanei umane nu e dată (nici măcar în trup) de dublura ei digitală unică, ci de prezența Duhului Sfânt care Se face străveziu într-un mod unic în fiecare om, în sufletul și-n trupul lui încă de la început, modelându-l într-o manieră unică și irepetabilă atât structural/istoric (inclusiv din punct de vedere genetic), cât și spiritual/harismatic. De aceea, sporirea duhovnicească a relației omului cu Dumnezeu (pe măsura efortului personal de despătimire, iluminare și îndumnezeire prin har) intensifică deopotrivă prezența lui Dumnezeu în om și, în oglindă, prezența omului în Dumnezeu, conducând la o accentuare a identității omului în Dumnezeu. De asemenea, prezența sporită a Duhului Sfânt în om înfrumusețează într-un mod unic și relația lui cu semenii și cu natura, proces reflectat, totodată, și în starea lui de armonie și sănătate.

 

[98] Vezi la Maria Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică umană, Editura Eikon, București, 2021, pp. 166-171.

 

[99] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 216.

 

[100] În credința creștină, devenirea/evoluția omului este procesul asemănării progresive cu Dumnezeu printr-o viață sfântă și înduhovnicită, adică este urcușul în Dumnezeu de la „chip” la „asemănare”.

 

[101] Demnitatea omului are o valoare infinită intrinsecă, datorită originii lui ființiale (fiind adus în existență de Dumnezeu cel Viu prin energiile Sale necreate), nu acțiunii lui ulterioare de pe parcursul vieții.

 

[102] Despătimirea înseamnă ieșirea din robia păcatului și a neștiinței, înseamnă eliminarea gândurilor, cuvintelor și faptelor rele (care deturnează energiile umane de la rațiunile divine și de la mișcările lor naturale), ceea ce conduce la cunoașterea și trăirea lui Dumnezeu „în Duh și în Adevăr” precum și la viața eliberată de orice constrângere a voinței venită din partea lumii create sau a influențelor demonice. Aceasta presupune un efort ascetic susținut, smerenie, trezvie și rugăciune neîntreruptă către Mântuitorul Hristos – Adevărul întrupat, care a zis: „veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.” (Ioan 8; 32, 36).

 

[103] „Acestea (tehnologiile avansate – n.n.) ne pot permite să ne bucurăm de o „libertate morfologică” mai mare. Adica am putea lua noi forme prin utilizarea de proteze sau prin ingineria genetică. De asemenea putem spori capacitățile noastre cognitive. Am putea folosi interfețe creier-computer pentru a ne conecta la inteligența artificială avansată (AI). Nanoboții ar putea cutreiera corpul prin fluxul sanguin pentru a ne monitoriza starea de sănătate și pentru a ne spori înclinațiile spre bucurie, dragoste sau alte emoții pozitive. Progresele realizate într-un anumit domeniu dezvoltă adesea noi posibilități în altele, iar această „convergență” poate aduce schimbări radicale lumii noastre în viitorul apropiat. „Transumaniștii” susțin ideea că oamenii ar trebui să-și depășească starea lor naturală actuală și limitele, prin utilizarea tehnologiei. Ei cred că ar trebui să îmbrățișăm evoluția umană autodirecționată, cu alte cuvinte să ne proiectăm propria evoluție. Dacă istoria progresului tehnologic poate fi văzută ca încercarea omenirii de a îmblânzi natura pentru a-și servi mai bine nevoile, transumanismul este continuarea logică: revizuirea naturii omenirii pentru a-i servi mai bine fanteziilor.” – Dana Dobre, Transumanismul. Doar soluțiile HiTech pot eradica suferința (https://danadobre.ro/transumanismul-doar-solutiile-hi-tech-pot-eradica-suferinta/).

 

[104] Cum am văzut deja în anii 2020-2022, de-a lungul crizei Covid19, când consimțământul omului a fost drastic viciat pentru a „accepta” noul „vaccinul experimental”, chipurile, spre binele lui și al celorlalți.

 

[105] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 299.

 

[106] Pot exista cupluri poliamoreice (m bărbați cu n femei), de exemplu, ca-n triburile primitive.

 

[107] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 94.

 

[108] Într-un interviu din aprile 2022, ideologul Forumului Economic de la Davos, Yuval Harari afirma următoarele: „Ce se va întâmpla cu oamenii inutili (n.n. cei care nu se vor integra)? Problema este mai mult plictiseala, ce să facem cu ei și cum vor găsi un sens al vieții când sunt practic lipsiți de sens, fără valoare. Cea mai bună presupunere a mea în prezent este o combinație de droguri și jocuri pe calculator.” – Wesley J. Smith, Transhumanist Theorist Calls the AI-Unenhanced ‘Useless People’ (https://www.nationalreview.com/corner/transhumanist-theorist-calls-the-ai-unenhanced-useless-people/).

 

[109] „Transumanismul înseamnă cu siguranță schimbare, însă în detrimentul omului; este o schimbare în care domină acest „trans”, pe când umanismul rămâne în umbră, până la a deveni o amintire. Nu poate fi vorba despre un pariu câștigător atunci când riscul înseamnă însăși lezarea ireversibilă a omului. Cu toate acestea, unii urmăresc atingerea utopiei transumaniste cu multă îndârjire. O fac din imprudență sau pentru că întrevăd un câștig deosebit prin realizarea acelor obiective? De remarcat faptul că hotărârea de a te arunca pe tine și pe ceilalți într-o prăpastie al cărei capăt nu se vede (dacă s-ar vedea, rezultatul ar fi același, odată ce ai sărit) este demnă de intenții iraționale, anarhiste. Este pariul autodistructiv.” – Lector univ. dr. Alexandru Mărchidan, Ce mai rămâne uman în transumanism?, 28 iunie 2022, https://www.upit.ro/ro/upit-pentru-comunitate/uman-in-transumanism….

 

Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă

 

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Neo-marxistii globalisti au creat,nu doar omul nou ci,supraomul  nemuritor si …negol! Transumanismul și promisiunea nemuririi

 

 

Un articol de: Nicușor Deciu

 

De câțiva ani a început să se vorbească cu foarte mare avânt și cu o surprinzătoare convingere despre transumanism. Ce este și ce presupune transumanismul? Pe scurt, acesta este un curent ce propovăduiește crearea unui om nou, care să-l depă­șească calitativ pe cel actual prin­tr-o serie de îmbunătățiri fără precedent aduse corpului uman, care vor atrage după ele suprimarea bolilor și o uimitoare dezvoltare a capacită­ților fizice și intelectuale. Acest lucru se va întâmpla nu doar prin mijlocirea medicinei, ci, în special, cu ajutorul nanotehnologiei. Așadar, transumanismul vorbește despre o simbioză între omul actual și mașină, despre o aglutinare a corpului cu sisteme biotehnice și cipuri de dimensiuni nanometrice (o miliardime din­tr-un metru!) care, odată implantate în corpul uman, îl vor scana în întregime, îl vor repara la nivel molecular și vor elimina, teoretic, orice problemă de sănătate, asigurând o funcționare perfectă a organismului. De asemenea, implantarea acestor nanocipuri în creier va amplifica memoria și inteligența operatorului rațional la cote fără precedent. Toate acestea vor conduce în cele din urmă, dacă e să ne luăm după Ray Kurzweil – cel mai de seamă teoretician al curentului -, la crearea unui supraom care, pe lângă performan­țele fizice și intelectuale sporite în fața omului „clasic”, se va încununa și cu dobândirea nemuririi pământești! Iată ce ofertă tentantă aduce cu sine această sinteză a științelor moderne.

 

Nu intenționez să iau în dis­cuție tema efectelor „secundare” ale unei tehnologii implantate în corpul uman. Dar, dacă tehnologia digitală exterioară corpului, deși a fost concepută cu scopul de a sluji nevoilor cotidiene ale omului, a ajuns să aibă nenumărate efecte nocive și să dezvolte deja cunoscutele maladii digitale, ce se va întâmpla oare în momentul în care nanotehnologiile vor deveni parte a trupului? Iar la această întrebare ar trebui să se răspundă neapărat înainte de orice aglutinare a corpului omenesc, ce va produce efecte ireversibile.

 

Acum, însă, aș zăbovi asupra promisiunii finale a transumanismului: nemurirea. E adevărat că omul poate să filosofeze despre orice, să-și creeze propria utopie despre viitor și să creadă în ea. Dar oare putem să mergem atât de departe, încât să profețim dobândirea nemuririi prin intermediul nanotehnologiilor implantate în corp? Sunt unii care cred aceasta dintr-o naivitate idolatră și nu se sfiesc s-o afirme public. Aceste persoane atașate de cuceririle științei ignoră o problemă de fond în acest caz. Anume că știința renunță la propriile principii și se metamorfozează pe nesimțite în religie. Cum așa? Foarte simplu. Știința a fost dintotdeauna o realitate omenească pragmatică, care a contribuit la îmbunătățirea vieții pământești pe care, fiind limitată, a căutat să o facă cât mai ușoară, întrucât percepea această viață drept singura. Dimpotrivă, nemurirea a fost dintotdeauna domeniul religiei, al Bisericii. Din această cauză, între cele două a existat o deosebire radicală de planuri și de abordare a existenței umane din perspectiva finalității acesteia. Dar acum, dintr-odată, știința trece granița și intră în spațiul religiei. În situa­ția dată nu este important dacă transumanismul se va realiza vreodată practic sau dacă va rămâne o simplă utopie, ci faptul că acest curent își însușește în mod fraudulos concepții ce țin de o altă sferă a spiritului uman, pe care le pervertește. Doar dacă transumanismul nu este el însuși o religie, sau mai bine spus o parareligie, în construcție, care în viitor va mai angaja cu siguranță și alte elemente. De aceea, știin­țele implicate în fenomen sunt pasibile să-și piardă orice credibilitate.

 

Hristos este cel care a descoperit lumii pe deplin tema nemuririi. Numai că între nemurirea propovăduită de el și cea actuală, trâmbițată de transumanism, nu este o identitate, ci o deosebire fundamentală. În vreme ce transumanismul promite o nemurire pământească, Biserica vestește că în această lume este doar pregătirea pentru o nemurire ce va fi primită într-o altă, eternă și desăvârșită lume: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, zice Mântuitorul. Pentru că nemurirea este incompatibilă cu această lume, supusă și ea morții. Așadar, se pare că, dacă prin implantarea nanotehnologiilor în trup se va ajunge la alienarea și chiar supri­marea omului așa cum îl cunoaș­tem noi astăzi, prin promisiunea nemuririi pământești, transumanismul dorește, printr-o utopie periculoasă, să-l deturneze pe om de la sensul său final: nemurirea cerească.

 

https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

CONDIȚII MIZERE. Autogara Baia Mare a fost închisă

 

 

În urma unui control efectuat la Autogara Baia Mare de către inspectorii Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorului Maramureș, clădirea a fost închisă. Ea era folosită mai mult drept punct de informare pentru călători, deoarece din cauza condițiilor mizere de aici puțini erau cei care se încumetau înăuntru.

 

Situația deplorabilă a Autogării a fost semnalată de numeroase ori în mass-media și trenează de ani de zile. Acum, inspectorii OPC Maramureș au dat o amendă de 50.000 lei și au închis clădirea până la remedierea situației, adică până aceasta va fi reabilitată. Este greu de crezut însă că acest lucru se va întâmpla.

 

”Am făcut un control la Autogară și am oprit clădirea autogării până la remedierea deficiențelor. S-a dat o amendă de 50.000 lei. Până nu se remediază deficiențele, clădirea va fi închisă. Activitatea s-a oprit deoarece clădirea arată jalnic: igrasie, mucegai. Nu știu cât era de accesată clădirea, din câte spunea reprezentantul societății era mai mult un punct de informare.

 

Au mai fost verificați operatorii de pe peron și am început să verificăm și dintre operatorii de transport. În cazul unuia dintre operatori, s-au constatat probleme precum deficiențe legate de condiții igienice și de depozitare. Aici am dat o amendă de 6.000 lei. În cazul celui de-al doilea operator, încă nu s-au finalizat actele”, a declarat Dacian Manoliu, comisarul șef al instituției.

 

Ana-Maria HOJDA

 

https://glasulmm.ro/conditii-mizere-autogara-baia-mare-a-fost-inchisa/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

(Desi in multe alte gari ,autogari si,mai ales, in inimi neannoite domnesc munti de mizerii,doar…) Gara din Baia Mare închisă de ANPC: Mizerie, mucegai și amenzi de 30.000 lei

 

 

Autor:Savulescu Bogdan

 

 

Gara din Baia Mare închisă de ANPC din cauza neregulilor găsite de inspectori.

 

ANPC) a luat o decizie drastică, dar necesară, privind închiderea temporară a unei gări importante din România, mai exact a celei din Baia Mare.

 

Această măsură a fost dictată de condițiile improprii întâlnite în cadrul unei inspecții efectuate de Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord-Vest (CRPC RNV) Cluj, prin intermediul CJPC Maramureș. Scopul acestei acțiuni a fost de a răspunde plângerilor repetate ale călătorilor, care semnalau condiții precare de așteptare și igienă.

 

Inspecția a evidențiat o serie de probleme grave, de la mizeria omniprezentă în zona de așteptare și a toaletelor, până la pereți afectați de igrasie și mucegai. Aceste condiții nu doar că afectează confortul călătorilor, dar reprezintă și un risc semnificativ pentru sănătatea acestora, precum și a angajaților gării. Lucian Rus, comisar șef al ANPC Cluj, a subliniat că situația de la Baia Mare nu este o noutate, dar gravitatea actuală a condițiilor a necesitat intervenția autorităților.

 

Această acțiune a marcat prima ocazie în care ANPC a trebuit să închidă o gară din România, subliniind seriozitatea neglijențelor constatate. În timpul inspecției, călătorii au fost nevoiți să își achiziționeze biletele exclusiv online, iar accesul la ghișee a fost restricționat, fiind permis doar prin intermediul unui culoar îngust, marcat corespunzător.

 

 

 

Măsuri Drastice pentru Protecția Consumatorilor

Ca urmare a neregulilor descoperite, comisarii CJPC Maramureș au aplicat sancțiuni contravenționale în valoare totală de 30.000 lei și au decis oprirea temporară a serviciilor în zonele cu risc. Acest demers are ca scop forțarea companiei să remedieze deficiențele, pentru a putea asigura condiții de călătorie adecvate și sigure.

 

În ciuda acestor restricții, accesul la ghișee pentru achiziția de bilete va fi în continuare posibil prin culoarele special amenajate, garantând astfel că măsurile de siguranță nu vor împiedica funcționarea esențială a gării.

 

Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Maramureș și CRPC RNV și-au exprimat angajamentul de a continua monitorizarea situației, evidențiind că vor fi luate măsuri urgente de conformare în orice caz de încălcare a drepturilor consumatorilor. A fost, de asemenea, sesizată și implicarea altor instituții abilitate, în vederea asigurării unui mediu sigur și confortabil pentru toți călătorii.

 

https://www.monden.ro/gara-din-baia-mare-inchisa-de-anpc-mizerie-mucegai-si-amenzi-de-30-000-lei.html

 

 

///////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Romania EUROPEANA intrupata din hotie,coruptie,preacurvie etc

Să începem cu o parte din marile dosare:

 ……………………….

Mai jos veți avea o listă a marilor corupți din ultimii ani și marilor cazuri de corupție din România care, într-un fel sau altul au rămas nerezolvate, s-au prescris sau au fost rezolvate pe jumătate. Comentariile sunt de prisos. Rețineți – acestea sunt doar cele mai mari și cunoscute cazuri. Unii nici nu mai sunt în viață – dar am vrut să evidențiem faptul că România este împânzită de rețelele de corupție, de la cel mai mic angajat al primăriei până la funcții înalte. Cinstea și onoarea sunt excepții. Vom vedea, comparativ, cum stau și alte țări din Europa în ceea ce privește corupția.

 

Să începem cu o parte din marile dosare:

 

Dosarul Revoluției din 1989 – Cei mai mulți vinovați nu au fost aduși în fața justiției, iar cercetările par să fi fost împiedicate de-a lungul timpului. Vom avea mai jos (și intr-un articol viitor) numele lui Ion Iliescu.

Dosarul Mineriadei din 1990 – Evenimentele tragice din iunie 1990 au lăsat multe întrebări fără răspuns și nu toți cei responsabili au fost trași la răspundere.

Dosarul “Ferma Băneasa” – O afacere controversată, implicând terenuri agricole și conexiuni politice, care a stârnit controverse.

Dosarul “Microsoft” – Acuzații de corupție în legătură cu contracte publice care au generat anchete.

Dosarul “Colectiv” – Tragedia din 2015 a ridicat semne de întrebare cu privire la responsabilitatea autorităților în garantarea siguranței în locuri publice.

Dosarul “Carpatica Asig” – Implică acuzații de fraude în asigurări și nereguli financiare care au afectat mulți investitori.

Dosarul “Rovinari – Complexul Energetic Oltenia” – Cazul de corupție și deturnare de fonduri în sectorul energetic, cu implicații majore asupra economiei.

Dosarul “Rompetrol” – Acuzații de fraudă fiscală și corupție în legătură cu una dintre cele mai mari companii petroliere din țară.

Dosarul “FNI” (Fondul Național de Investiții) – O schemă piramidală care a afectat mii de investitori și a dus la întrebări cu privire la supervizarea autorităților financiare.

Dosarul “Afacerea Hexi Pharma” – Scandalul privind diluarea substanțelor dezinfectante, cu implicații în domeniul sănătății publice.

Dosarul “Gala Bute” – Ancheta privind finanțarea campaniei electorale din 2009 și posibile ilegalități legate de evenimentul “Gala Bute”.

Dosarul “Hidroelectrica” – Accuzații de corupție și manipulare a pieței de energie, afectând una dintre cele mai mari companii energetice din țară.

Dosarul “EADS” – Presiuni politice și presupuse acte de corupție legate de achiziția de elicoptere pentru armată.

Dosarul “Bechtel” – Controverse privind costurile mari ale proiectului autostrăzii Transilvania și acuzații de corupție în legătură cu contractul cu firma Bechtel.

Dosarul “RAFO” – Probleme financiare și corupție în industria petrochimică, afectând una dintre cele mai importante rafinării din țară.

Dosarul “Ferma Bunicului” – Un alt caz legat de exploatarea abuzivă a resurselor naturale și contracte dubioase cu statul.

Dosarul “Belina” – Controverse privind privatizarea ilegală a unei insule și acuzații de abuz în serviciu.

Dosarul “BriberyGate” – Implicații politice și acuzații de mită în legătură cu un dosar penal al unui fost ministru.

Dosarul “Berca Mondial” – Controverse în domeniul afacerilor și acuzații de fraudă legate de importul și distribuția de medicamente.

Dosarul “Microsoft 2” – O anchetă suplimentară privind presupusele nereguli în contractele cu gigantul IT.

Dosarul “Microsoft 3” – O altă anchetă privind posibile nereguli în contracte cu Microsoft, evidențiind problemele persistente din sectorul IT.

Dosarul “UTA Arad” – Controverse privind administrarea și privatizarea clubului de fotbal UTA Arad, cu suspiciuni de fraudă și corupție.

Dosarul “Cășun” – Afacere controversată legată de exploatarea lemnului în Maramureș, cu implicații asupra resurselor naturale și a mediului.

Dosarul “Peștele țigănesc” – Presiuni politice și corupție în industria piscicolă, cu implicații asupra economiei locale.

Dosarul “Romgaz – KazMunayGas” – Controverse legate de acțiuni suspecte în privatizarea Romgaz și colaborarea cu compania kazahă KazMunayGas.

Dosarul “ANRP” – Scandalul retrocedărilor ilegale de terenuri și presupuse acte de corupție la Agenția Națională de Restituire a Proprietăților.

Dosarul “CA-ALRO” – Probleme financiare și corupție în una dintre cele mai mari companii de aluminiu din țară.

Dosarul “Poșta Română” – Controverse legate de privatizarea Poștei Române și posibile implicări politice în acest proces.

Dosarul “DN 73” – Cazul problemelor legate de construcția și întreținerea drumurilor publice, cu impact asupra siguranței rutiere.

Dosarul “Bursa de Mărfuri” – Suspiciuni de fraudă și nereguli în funcționarea bursei, afectând piața comercială din țară.

Dosarul “Elena Udrea” – Acuzații de corupție și spălare de bani împotriva fostului ministru al Turismului și Dezvoltării Regionale.

Dosarul “Alro Slatina” – Ancheta privind presupuse ilegalități financiare și evaziune fiscală în cadrul celei mai mari fabrici de aluminiu din Europa de Est.

Dosarul “CAO” (Compania de Apă Olt) – Implicații de corupție în domeniul distribuției apei potabile în regiunea Olt.

Dosarul “Tel Drum” – Afaceri dubioase și presupuse fraude în legătură cu contracte de infrastructură și construcții, cu legături politice semnificative.

Dosarul “Gigi Becali” – Probleme juridice multiple, inclusiv acuzații de corupție și închisoare pentru finanțatorul echipei de fotbal Steaua București.

Dosarul “Shhaideh – Belina” – Acuzații de abuz în serviciu legate de fostul ministru al Dezvoltării Regionale, Sevil Shhaideh, în ceea ce privește privatizarea ilegală a Insulei Belina.

Dosarul “Cătălin Voicu” – Ancheta privind corupția în justiție și relațiile ilicite cu lumea interlopă ale unui fost senator.

Dosarul “Dinu Pescariu” – Afaceri controversate și acuzații de spălare de bani și evaziune fiscală pentru omul de afaceri și fostul tenisman.

Dosarul “Elena Băsescu” – Implicații juridice în legătură cu finanțarea ilegală a campaniei electorale și posibile acte de corupție

Fapte prescrise:

 

Dan Ioan Popescu – Fost ministru al Agriculturii, implicat într-un dosar de corupție care a avut anumite acuzații prescrise.

Dinu Patriciu – Om de afaceri și fost politician, cu dosare legate de corupție în care au apărut prescrieri.

Nicolae Popa – Fost ministru al Economiei, parte a unor dosare de corupție cu anumite acuzații prescrise.

Sorin Ovidiu Vîntu – Om de afaceri și fost lider media, implicat în cazuri de corupție cu prescrieri notabile.

Radu Mazăre – Fost primar al Constanței, cu implicații în dosare de corupție, unele dintre ele ajungând să fie prescrise.

Horia Simu – Fost șef al CJ Prahova, implicat în dosare de corupție cu anumite capete de acuzare prescrise.

Victor Ponta – Fost prim-ministru, cu dosare de corupție în care anumite aspecte au ajuns să fie prescrise.

Cristian Boureanu – Fost deputat, implicat în dosare penale în care unele fapte au fost prescrise.

Dorin Cocoș – Om de afaceri, cu dosare de corupție în care au apărut prescrieri.

Viorel Hrebenciuc – Fost lider PSD, implicat în dosare de corupție, cu unele acuzații prescrise.

Gheorghe Ștefan (Pinalti) – Fost primar la Piatra Neamț, cu dosare de corupție în care anumite capete de acuzare au fost prescrise.

Ioan Niculae – Om de afaceri, cu dosare de corupție și evaziune fiscală în care au intervenit prescrieri.

Elena Udrea (în al doilea dosar) – Fost ministru, implicată în dosare de corupție, unele aspecte prescrise.

Bogdan Olteanu – Fost viceguvernator BNR, cu implicații în dosare de corupție în care au apărut prescrieri.

Darius Vâlcov – Fost ministru, cu dosare de corupție în care anumite fapte au fost prescrise.

Adrian Năstase – Fostul prim-ministru, condamnat inițial, a beneficiat de prescrierea unor acuzații de corupție.

Dan Voiculescu – Om de afaceri și fost lider politic, eliberat înainte de termen din închisoare pe baza unor modificări legislative, cu o parte a dosarului prescrisă.

Miron Mitrea – Fost ministru, acuzat de corupție, dar care a scăpat de urmărire penală prin prescriere.

Gheorghe Hagi – Legendarul fotbalist, implicat într-un caz de evaziune fiscală, dosar în care anumite acuzații s-au prescris.

Gigi Becali (în al doilea dosar) – Finanțatorul echipei de fotbal Steaua București, cu parte din acuzații prescrise.

George Becali (fratele lui Gigi Becali) – Implicat în diverse probleme legale, inclusiv corupție, cu anumite aspecte ale dosarului prescrise.

Mircea Băsescu – Fratele fostului președinte, cu implicații în dosarul de trafic de influență, unde unele acuzații s-au prescris.

Gabriel Sandu – Fost ministru al Comunicațiilor, acuzat de corupție în dosarul Microsoft, cu unele capete de acuzare prescrise.

Dinel Staicu – Om de afaceri, implicat în cazuri de corupție, cu unele aspecte prescrise din dosarele sale.

Vanghelie, fostul primar al Sectorului 5 din București, a fost implicat în mai multe dosare de corupție. Într-unul dintre aceste dosare, el a fost acuzat de luare de mită și abuz în serviciu. Cu toate acestea, în 2019, instanța a decis că faptele pentru care era acuzat au prescris, iar Vanghelie a fost eliberat din închisoare.

Printre aceștia s-ar putea număra persoane implicate în dosare precum “Trofeul Calității”, “Rompetrol”, “Microsoft”, “Valiza” etc. Pentru o documentare completă vizavi de faptele de corupție din România din ultimii 20 de ani ne-ar trebui ani. Scheme judecătorești, trafic de influență, informații ascunse și multe, multe, multe altele reprezintă un mod de lucru în dosarele de corupție din România.

 

Comparativ în ultimii ani în Europa:

 

Norvegia: cazul fostului ministru al Pescuitului, Svein Ludvigsen, care în 2020 a fost condamnat pentru abuzuri sexuale și corupție. Ludvigsen a fost acuzat că a utilizat poziția sa în scopuri sexuale și pentru a obține avantaje financiare. Acest caz a fost un șoc în societatea norvegiană. Nu sunt căliți, ca noi.

 

Danemarca: În ultimii ani a fost un singur caz de corupție, cel al băncii Danske Bank, unde au fost identificate activități suspecte de spălare de bani în perioada 2007-2015, în special în filiala estoniană a băncii. Danske Bank a fost criticată pentru neglijența în supravegherea și gestionarea riscurilor legate de aceste activități ilegale.

 

Marea Britanie: cazul fostului premier Tony Blair, criticat în legătură cu deciziile sale referitoare la Războiul din Irak din 2003. Blair a fost acuzat că ar fi manipulat informațiile despre prezența armelor de distrugere în Irak pentru a justifica participarea Marii Britanii la conflict. Această chestiune a ridicat întrebări privind transparența și a stârnit controverse, dar nu s-a ajuns la concluzii legale specifice de corupție în acest caz.

 

Suedia: cazul lui Thomas Bodström, fost ministru al Justiției. În 2006, Bodström a fost acuzat de implicare într-un caz de presiuni politice asupra sistemului judiciar. Acest caz a stârnit dezbateri privind independența sistemului judiciar și relația dintre politică și justiție.

 

Comentariile sunt de prisos. Nu ne e Rușine? Și nouă că acceptă, și ăstora că fură? Sunt cote alarmante ale corupției sub umbrela unei duble măsuri care sfidează principiile fundamentale ale justiției. Unii politicieni corupți, cu conexiuni politice sau privilegii sociale, par să beneficieze de pedepse mai blânde sau chiar să scape nepedepsiți.

 

Unul dintre motivele principale ale persistenței corupției este și lipsa de reacție din partea societății. Adesea, cetățenii au un sentiment de impotență, fie din cauza unor sisteme judiciare slabe, fie din cauza temerilor legate de posibile represalii. Este important să înțelegem că indiferența și tăcerea creează un teren fertil pentru perpetuarea corupției, după cum clar se vede mai sus, iar schimbarea nu poate veni decât prin mobilizarea societății civile și cererea unui răspuns ferm din partea autorităților.

 

Cu toate acestea, este important de spus că o schimbare durabilă necesită o conjugare a eforturilor. Justiția și aplicarea corectă a legii sunt fundamentale pentru eliminarea corupției. Autoritățile judiciare trebuie să fie independente și să acționeze fără influențe politice sau sociale, cum fac acum.

https://www.thesolomoneffect.com/lista-uriasa-a-marilor-cazuri-de-coruptie-din-romania-cea-cu-cazuri-mai-mici-e-infinita/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Fapta s-a prescris: Metoda prin care politicieni corupți, proxeneți, tâlhari și violatori scapă de pușcărie

 

 

de Redactia Alba24.ro

 

Aproape 5.000 de dosare au fost închise în ultimul an din cauza amânărilor succesive care au dus în final la prescrierea faptelor. Mulți dintre ei cer chiar despăgubiri în instanță sau salarii restante.

 

Printre beneficiari: politicieni, afaceriști, dar și proxeneți sau bătăuși, potrivit Europa Liberă.

 

Din luna mai 2022 până în prezent, mii de procese penale s-au închis după ce judecătorii au aplicat o decizie a Curții Constituționale (CCR) și o hotărâre a instanței supreme care au stabilit că, vreme de patru ani, între 2018 și 2022, nu a existat un caz de întrerupere a prescripției penale și, mai mult, că decizia se aplică retroactiv.

 

Acest lucru a dus la închiderea a mii de dosare, de la cele de corupție în care erau judecați înalți funcționari publici, până la dosare care judecau fapte de tâlhărie, furturi, proxenetism, trafic de persoane, dar și un dosar de terorism.

 

 

Bogdan Olteanu, fost viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR) și fost președinte al Camerei Deputaților a scăpat de închisoare după ce a fost trimis în judecată de DNA pentru trafic de influență.

 

Fostul ministru al Comunicațiilor Gabriel Sandu a fost judecat pentru spălare de bani după ce ar fi primit 2,2 milioane de euro pentru a acorda contracte preferențiale de închiriere pentru licențe Microsoft cu Guvernul României.

 

 

Dorin Cocoș, Elena Udrea (în dosarul Hidroelectrica), directorii Hexi Pharma, Cristian Boureanu, Nelu Iordache sunt alți inculpați ale căror fapte au fost prescrise.

 

Alături de ei se regăsesc și infractori periculoși, proxeneți, tâlhari și violatori ale căror victime nu și-au mai găsit dreptatea în instanță pentru că a intervenit prescripția.

 

La o căutare pe ReJust.ro – portalul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru jurisprudența instanțelor din România – pe criteriile „penal”/ „încetare proces penal”/ „hotărâre”, sistemul informatic arăta luni, 26 iunie, seara, 4.675 de rezultate pentru ultimul an 26 iunie 2022 – 26 iunie 2023.

 

 

Cauzele privesc infracțiuni de furt, constituire de grup infracțional organizat, lovire sau alte violențe, înșelăciune, distrugere, amenințare, delapidare, corupție, mai scrie Europa Liberă.

 

Dosare închise de instanțe în intervalul 26 iunie 2022 – 26 iunie 2023:

44 de dosare de corupție pe motivul prescrierii faptelor;

251 dosare de evaziune fiscală;

46 dosare de constituire a unui grup infracțional organizat;

376 dosare de furt calificat;

326 dosare de înșelăciune;

9 dosare de infracțiuni la regimul vamal;

180 de dosare de fals în înscrisuri;

20 de dosare ce privesc infracțiuni la regimul silvic;

43 de dosare de ultraj;

142 de dosare de violare de domiciliu;

8 dosare de fals în înscrisuri oficiale;

258 de dosare de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

De unde a pornit ”Marea prescriere a faptelor penale”

Jurnalistul Virgil Burlă, care semnează analiza publicată de Europa Liberă, a căutat și explicația, motivul pentru care s-a ajuns în acest punct.

 

Pe 26 mai anul trecut, Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Codul Penal care permitea procurorilor să întrerupă cursul prescripţiei prin administrarea de noi probe. CCR a constatat că, în perioada 2018 – mai 2022, nu a existat un caz de întrerupere a prescripţiei penale.

Ulterior, nouă judecători de la instanța supremă au decis că hotărârea Curții Constituționale (CCR) din mai 2022 privind termenul de prescripție trebuie interpretată ca o lege mai favorabilă.

 

Câțiva magistrați din țară au avut curajul să conteste deciziile CCR și ale Înaltei Curți de Casație și Justiției (ÎCCJ) și au sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

 

Instanța europeană ar trebui să se pronunțe pe aceste cereri și să explice care este calea de urmat din perspectiva dreptului comunitar.

 

https://alba24.ro/fapta-s-a-prescris-metoda-prin-care-politicieni-corupti-proxeneti-talhari-si-violatori-scapa-de-puscarie-985606.html

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

România, Te Iubesc la România în Direct: Lista marilor dosare de corupție prescrise. Mai avem anticorupție?

 

 Lavinia Dragomir

 

Mii de dosare de corupție sunt pe punctul de a fi încheiate fără condamnări din cauza unei decizii a Curții Constituționale care a constatat că în cazul lor prescripția nu a fost întreruptă. O anchetă România, Te Iubesc arată o listă de inculpați de mare profil public care pot scăpa nepedepsiți.

 

Printre ei se află Elena Udrea, Ioana Băsescu, Paltin Sturza, Viorel Hrebenciuc etccccccc

 

Autoritățile juridice nu au o soluție pentru a duce la capăt aceste dosare, iar clasa politică pare mulțumită de consecințele deciziei.

 

Credeți că se mai pot pronunța condamnări în aceste dosare? Cine sunt vinovații de această situație? Mai funcționează instituțiile anticorupție în România?

 

 

https://www.europafm.ro/romania-te-iubesc-la-romania-in-direct-lista-marilor-dosare-de-coruptie-prescrise-mai-avem-anticoruptie-video/

 

////////////////////////////////////////////

 

 

TOP TEN TUESDAY. Cărţi interzise, cărţi periculoase, cărţi scandaloase

 

Un om ignorant este un om uşor de manipulat. Acesta este unul dintre principiile de bază ale oricărui regim autoritar. Artiştii şi scriitorii au încercat mereu să eludeze sistemul prin forţa metaforei şi sugestivitatea alegoriei. Sistemul a retaliat prin cenzură. Astfel încât numai ceea ce se potrivea ideologiei conservatoare să ajungă la publicul larg. De-a lungul istoriei, s-au cenzurat filme, spectacole, cântece, opere de artă. Şi, bineînţeles, s-au cenzurat cărţi. Motivele sunt variate: scrierile respective criticau regimul, erau considerate obscene, prea violente, sau blasfemice – în fapt, conţineau acel sâmbure de adevăr revelator şi revoluţionar. După cum ştim cu toţii, să interzici ceva, înseamnă de fapt să-i faci cea mai bună reclamă. Aşadar, nu-i de mirare că foarte multe dintre cărţile care în prezent fac parte din categoria celor mai bine vândute au fost, la un moment dat, interzise. TOP+TEN1 Vă prezentăm în continuare o listă de 10 +1 cărţi controversate, periculoase, scandaloase şi anti-sistem.

  1. Animal Farm de George Orwell (1945) Animalele de la Manor Farm se revoltă împotriva unui stăpân dur, care le munceşte fără odihnă pentru profit personal. Odată ce dl. Jones este înlăturat de la putere, se stabileşte un nou sistem, în care toate animalele sunt egale, iar obligaţiile şi drepturile se împart corect în fermă. Doar că, unele animale sunt mai egale decât altele… Vă sună cunoscut, nu-i aşa? Cartea este de fapt o alegorie a revoluţiei Socialiste şi a epocii Staliniste, cu toate tarele sale. Din motive evidente, a fost interzisă în URSS până la căderea comunismului, fiind disponibilă doar în mod clandestin. Mai recent este interzisă în Emiratele Arabe Unite deoarece unul dintre personajele principale este un porc capabil să vorbească, fapt care contravine regulilor Islamului.

Carti Interzise – Animal Farm

 

  1. The Catcher in the Rye de J.D. Salinger (1951) O carte-cult pentru generaţii întregi de adolescenţi, The Catcher in the Rye a scandalizat societatea puritană americană prin anti-eroul său. Holden Caulfield este mereu dat afară din şcoală, e blazat şi invadat constant de întrebări incomode: cu privire la ipocrizia societăţii, propria sexualitate şi relaţiile cu ceilalţi, valoarea vieţii într-o lume cu principii superficiale. A fost interzisă între 1966 şi 1975 din următoarele motive: obscenitate, limbaj licenţios şi scene cu încărcătură erotică.

Carti Interzise – Catcher in The Rye

 

  1. Lolita – Vladimir Nabokov (1955) O carte incomodă chiar şi în ziua de azi, Lolita spune povestea lui Humbert Humbert, un profesor între două vârste, care îşi seduce fiica adoptivă şi nubilă. Humbert îşi mărturiseşte dragostea chinuitoare pentru Lolita cu sinceritate, ispăşire, ruşine şi durere. Toate acestea îi pun pe cititori într-o poziţie absolut incomodă. Constată nu numai că le este greu să judece actele reprobabile, dar, mai mult, simt înţelegere pentru protagonistul îndoielnic şi agonia sa. Humbert si nympheta lui au fost interzişi pe motiv de pornografie în Marea Britanie, Franţa, Belgia şi Argentina între 1955 şi 1959.

Carti Interzise – Lolita

 

  1. To Kill a Mockingbird de Harper Lee (1960) Cartea discută teme delicate pentru sensibilităţile societăţii americane, care a privit mereu de după perdea lucrurile legate de rasă şi sexualitate. Publicată în 1960 – cu doar câtiva ani înainte de evenimentele sângeroase care au pus pe tapet problemele rasiale din SUA – romanul vorbeşte pe şleau despre subiecte dificile: violul şi inegalitatea dintre albi şi negri. Cartea face parte dintre lecturile studiate în şcoala americană, fapt care de-a lungul timpului a dus la multe încercări de scoatere din curriculă (unele reuşite), din partea unor organizaţii sau chiar a unor părinţi (cea mai recentă, din 2001).

Carti Interzise – To Kill A Mockingbird

 

  1. Lord of the Flies de William Golding (1954) În urma unui accident aviatic, o trupă de băieţi eşuează pe o insulă pustie. Aici încearcă să supravieţuiască după regulile sociale învăţate de la adulţi. Eforturile lor sunt însă învinse de instinctele primare şi mica societate începe să semene tot mai mult cu primele triburi primitive, guvernate exclusiv de nevoile de bază. Acest conflict dintre traiul civilizat şi impulsurile animalice stă la baza controversei. Ne place să credem că suntem reprezentanţii vajnici ai unei societăţi avansate, care funcţionează în bună înţelegere şi armonie. Ce se întâmplă însă atunci când suntem lipsiţi de convenienţele şi luxul traiului modern şi trebuie să vânăm ca să supravieţuim? La fel ca şi To Kill A Mockingbird, romanul a fost de-a lungul timpul exclus din lista de lecturi în anumite şcoli din America.

Carti interzise – Lord of The Flyes

 

  1. One Flew Over the Cuckoo’s Nest de Ken Kesey (1962) O altă carte pe care diverse persoane şi organizaţii americane s-au tot străduit, şi uneori au reuşit, să o interzică în şcoli şi biblioteci. Acuzat de asalt şi escrocherie, Randle McMurphy se preface nebun, ca să scape de închisoare. Ajunge însă la spitalul de boli mentale, unde dă peste cap o lume şi aşa anapoda. Urmează tot felul de întâmplări şi incidente pe care unii le-au considerat prea obscene, violente sau lascive pentru a vedea lumina tiparului. Mai mult decât atât, azilul de nebuni este o metaforă pentru orice sistem oprimant, unde individul este controlat, manipulat şi redus la zero.

Carti Interzie – One Flew Over The Cuckoo’s Nest

 

  1. Slaughterhouse 5 de Kurt Vonnegut (1969) Un soldat din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial posedă abilitatea de a călători în timp, iar la un moment dat este răpit de extratereştri. Sună absurd pentru că războiul în sine, tema centrală a cărţii, este absurd. Folsind un limbaj ireverent, romanul atacă subiecte controversate într-o manieră directă: de la natura umană lipsită de logică, la homosexualitate, liber arbitru şi fatalism. Suferă de acelaşi tip de cenzură ca şi To Kill A Mockingbird şi Lord of The Flies.

Carti interzise – Slaughterhouse 5

 

  1. Trainspotting de Irvine Welsh (1993) Un grup de prieteni, huligani ar zice unii, trăiesc de pe o zi pe alta injectându-şi heroină. Welsh descrie cu umor negru situaţiile ridicole, depravate, deprimante prin care trec eroii. Scrisă într-un limbaj dur, unele dintre scene sunt greu de suportat, altele provoacă un râs nervos, iar câteva îţi pun la îndoială încrederea în umanitate. Cartea se desfată în mizeria umană, fapt care a stârnit controverse, acuzaţii de obscenitate şi cereri de interzicere din partea grupărilor conservatoare.

Carti interzise – Trainspotting

 

  1. Versetele satanice de Salman Rushdie (1988) În 1989, la 6 ani după publicarea cărţii în Marea Britanie, Ayatollah-ul Khomeini a decretat fatwa pentru Rushdie, acuzându-l de blasfemie şi sacrilegiu. Prin fatwa i se dădea oricărui musulman mână liberă să-l ucidă pe autor. Versetele satanice se referă la o legendă conform căreia Diavolul l-a păcălit pe Mohamed, transmiţându-i o serie de versuri ca şi cum ar fi fost din partea lui Allah. Profetul a înţeles apoi greşeala şi a retras versurile din Coran. Romanul prezintă momente din viaţa lui Mohamed şi acordă o atenţie specială incidentului cu versetele.

Carti interzise – Versetele satanice

 

  1. Of Mice and Men de John Steinbeck (1937) O poveste despre sărăcie, prietenie, vise neîmplinite şi durere. Doi zilieri găsesc de muncă la o fermă din California. Aici încearcă să-şi construiască o viaţă şi chiar par că vor reuşi la un moment dat. Dar destinul implacabil şi răutatea oamenilor se pun de-a curmezişul. Cartea a fost acuzată de limbaj vulgar şi rasism.

Carti interzise – Of Mice And Men

 

  1. BONUS: Ulysses de James Joyce (1922) Una dintre cele mai importate scrieri moderne, Ulysses este un roman extrem de bine structurat, dar greu de citit din cauza tehnicii narative experimentale (fluxul conştiinţei). Joyce a fost dat în judecată pentru obscenitate, proza debordând de jocuri de cuvinte, echivocuri şi aluzii sexuale.

Carti interzise – Ulysses

 

În ultima vreme am ţesut intrigi periculoase, ne-am frânt inima cu poveşti frumos de triste, am învăţat tehnici de dezvoltare personală şi ne-am îngrozit cu tot felul de monştri şi creaturi fantasmagorice. De data asta, ne-am oprit la un subiect ceva mai controversat, dar cel puţin la fel de interesant. Şi suntem curioşi, ce alte cărţi mai ştiţi care la un moment dat au fost interzise? Le-aţi citit, cum vi s-au părut?

 

https://okian.ro/blog/post/top-ten-tuesday-carti-interzise-carti-periculoase-carti-scandaloase/

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

Istoria secreta a cartilor blestemate

 

De (autor): Arnaud De La Croix

 

Ideea care transpare in aceste “carti blestemate” este ca omul ar putea sa aiba o existenta mai extinsa cu cateva secole si poate sa fie destinat chiar nemuririi, nu la sfarsitul timpurilor, ci aici si acum. Aceasta idee era comuna alchimistilor medievali care cautau elixirul de viata lunga, rozacrucianului Robert Fludd la sfarsitul Renasterii, magului Aleister Crowley, care facea din om o stea in secolul al XX-lea. Si asa stau lucrurile acum in privinta curentului transumanist care, mobilizand realizarile tehnostiintei, “lucreaza” la “un om amplificat” si vizeaza, in ultima instanta, sa faca individul nemuritor.

 

In acelasi timp, aces tom, avand taiata legatura cu divinul, ratacind fara ratiunea de a exista intr-un univers dezvrajit, nu este oare destinat apocalipsei profetizate de Nostradamus si anuntate de Necronomicon?

 

In definitiv, cunoasterea ascunsa continuta in aceste texte este ca omul nu a fost dintotdeauna aici si nici nu va fi intotdeauna. Si ca, daca nu se aliaza cu acele forte care il depasesc si cu care trebuie sa cada la invoiala, fortele, in chip firesc, il vor invinge pentru totdeauna.

Cartea aduce în discuție carti mai bine zis interzise decât blestemate. De cine interzise? Majoritatea de către biserica. De ce interzise? Pentru ca aduceau cunoaștere, anulau o parte din poveștile spuse de ei și puteau duce la dispariția bisericii asa cum o știm. În zilele noastre nu se mai poate spune asta fiindcă puterea bisericii a scăzut oricum. Cărțile expuse nu se găsesc, sau au fost inventate. Trece de la ascunderea informațiilor legate de creație, la ascunderea informațiilor științifice( alchimice), apoi la ascunderea informațiilor spirituale. Interesant ce spune la sfârșit ca nu suntem cea mai dezvoltata rasa care a fost pe Pământ și nici nu vom fi pentru totdeauna aici

 

 

https://www.libris.ro/istoria-secreta-a-cartilor-blestemate-arnaud-de-DIB978-606-8926-02-5–p1255890.html?utm_source=criteo&utm_medium=cpc&utm_campaign=Criteo_funnel&cto_pld=PzOcpfiiAAAVGKMfLuTKLA#descriptionHead

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

(De la URSS la UEE…)ANPC: Produsele alimentare care conţin specii de insecte autorizate ca alimente noi vor fi prezentate în magazine în standuri separate, cu panouri de informare clare – proiect

 

 

Produsele alimentare care conţin specii de insecte autorizate ca alimente noi vor fi prezentate în magazine în standuri separate, delimitate de cele cu produse clasice, lângă care trebuie să se găsească panouri de informare, prevede un proiect de ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

 

 

Potrivit unui proiect de ordin al preşedintelui ANPC, publicat pe site-ul instituţiei, documentul stabileşte modalităţile de informare a consumatorilor cu privire la informaţiile privind produsele alimentare care sunt/conţin specii de orice insecte autorizate a fi introduse pe piaţă ca alimente noi, respectiv vierme galben de făină, lăcustă călătoare, greier de casă şi larve ale gândacului de făină, precum şi orice alte specii de insecte cuprinse în lista cu alimente noi.

 

”Produsele alimentare care sunt/conţin specii de insecte autorizate a fi introduse pe piaţă ca alimente noi vor fi prezentate în suprafeţele de vânzare într-un stand separat, delimitat de standurile ce conţin produsele consacrate care nu sunt/nu conţin specii de insecte autorizate a fi introduse pe piaţă ca alimente noi”, se arată în proiect.

 

 

Totodată, operatorii vor fi obligaţi să afişeze, la loc vizibil, lângă standul separat, informaţia că produsele alimentare sunt/conţin specii de insecte.

 

De asemenea, ”indicarea informaţiilor privind produsul finit/mâncării furnizat/e de unităţile de restauraţie colective care sunt/conţin specii de insecte autorizate a fi introduse pe piaţă ca alimente noi se face astfel încât informaţiile să fie disponibile şi accesibile direct la locul de desfacere/oferire a acestui/acestei produs/mâncări sau, în cazul comercializării la distanţă, înainte de finalizarea comenzii”, mai scrie în document.

 

Proiectul de ordin privind obligaţia operatorilor economici de a asigura consumatorilor informaţii clare şi complete cu privire la produsele alimentare ce conţin specii de orice insecteautorizate a fi introduse pe piaţă ca alimente noi este supus consultării publice, propunerile şi observaţiile putând fi trimise în perioada 15-27 februarie, la adresa : cabinet@anpc.ro

 

Recent, Paul Anghel, şeful Direcţiei Generale Control şi Supraveghere Piaţa şi Armonizare Europeană a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), întreba consumatorii, într-o postare pe Facebook, dacă produsele care conţin proteine obţinute din greieri, larve ale gândacului de făină, vierme de galben de făină şi lăcuste, aprobate de Comisia Europeană, ar trebui etichetate în mod clar şi vândute doar pe rafturi special alocate.

ANPC: Produsele alimentare care conţin specii de insecte autorizate ca alimente noi vor fi prezentate în magazine în standuri separate, cu panouri de informare clare – proiect

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Burgerul din excremente umane inventat de un japonez revine în actualitate!

 

 

Să dea dracii dacă suntem normali! Noi, oamenii! Uneori, nu ni se învârt toate rotițele cum trebuie. (La ce știre scriu acum, nu există altă introducere, pe cuvânt! O să vedeți că am dreptate! Deși…)

După ce mai marii lumii au lansat recent ipoteza – să-i zicem pentru moment doar ipoteză, că greierii, gândacii și viermii urmează să fie noile delicatese ale pământenilor, în mai multe medii din Europa și Asia s-a readus pe tapet invenția profesorului Mitsuyuki Ikeda, cercetător la Laboratoarele Okayama din Japonia.

 

Acesta, prin 2011 a găsit soluția salvării omenirii de la foamete! Și a planetei de la distrugere. Tot ce e necesar e mâncatul de excremente umane! Căci inventatorul a făcut un burger din – v-ați prins! – excremente umane! Și nu numai că l-a făcut în laboratoare, dar a fost și tare mândru de invenția sa! Savantul – apreciat și respectat! – Mitsuyuki Ikeda, la solicitarea Întreprinderii de Canalizare din Tokyo de a o ajuta să găsească o întrebuințare pentru conținutul haznalelor, s-a apucat de cercetări.

 

Și a descoperit că excrementele umane sunt pline de proteine! A explicat profesorul că asta e posibil ca urmare a acțiunii bacteriilor și, ce să vezi, ar fi păcat ca așa o comoară să se piardă. Drept care, echipa sa de cercetători a extras proteinele și a creat un fel de carne artificială, a cărei culoare este schimbată în roșu cu ajutorul coloranților alimentari.

 

Ca să păcălească mirosul și gustul, au mai pus niște soia și zic zău – ei, savanții – cu toată gura că a ieșit o carne savuroasă de moare lumea! Recunosc, eu sunt oripilată când scriu știrea asta. Și nu știu de ce bag mâna în foc că și voi, cei mai mulți, dacă nu toți, sunteți așijderea.

 

Burgerul japonezilor, despre care ei, cercetătorii – o fi pe sistemul cu fiecare cioară își laudă puii – spun că e deeeeeeeeeliiiiiicios, conține 63% proteine, 25% carbohidrați, 3% lipide și 9% minerale. Și nu doar că e savuros, mai are și gust de carne de vită! Bașca, față de cirezile de vite care sunt nocive pentru planetă și pentru mediul înconjurător, burgerul ăsta e lapte și miere pentru planetă!

 

Un singur impediment stătea atunci, la momentul invenției, în calea lansării cu succes a pârjoalei din excremente umane: era de 10-20 de ori mai scumpă decât burgerul de vacă. Dar profesorul Ikeda a spus că e din cauza cercetărilor acest cost imens, dar speră ca, în timp, să scadă. Și, de asemenea, că oamenii nu se vor mai gândi că mănâncă rahat, când văd câte beneficii din punct de vedere ecologic are rahatul ăsta pentru planetă!

 

Nu știu dacă i s-a făcut vreo ofertă savantului japonez. Și nici dacă el a ajuns, între timp, la reducerile de preț sperate. Dar, lumea a început să mănânce iar rahat în privința invenției lui Mitsuyuki Ikeda, ca variantă la greieri, viermi, gândaci și alte cele. Mulți dintre noi ne-am speriat, auzind despre aceste… delicatese.

 

Deși, spun specialiștii, mâncăm de multă vreme produse care au colorant obținut din gândaci uscați și făcuți pulbere. Producătorii de parizer, salam, suc, înghețată folosesc de mai multe zeci de ani gândacii pe post de colorant. Denumirile sub care apar gândacii în produse sunt: Carmin, Coşenilă, Carmine, Acid carminic, E120 sau Roşu natural 4. Aflat pe etichete sub denumirea E120, carminul se regăsește, cică, în aproape toate produsele procesate de pe piață.

 

Colorantul E120 este autorizat în România pentru toate tipurile de produse alimentare. Dozele legale sunt, de exemplu, 100 g la kilogram, pentru mezeluri. Pfoooa, mamă!

 

 

Burgerul din excremente umane inventat de un japonez revine în actualitate!

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

4 alimente făcute din excremente de animale

 

 

 

Mădălina Bătrînca

 

 

Mâncarea de tip fast-food a fost catalogată îndelung drept un gunoi alimentar din pricina toxinelor şi conservanţilor. Paradoxal, există alimente şi băuturi care au ca ingredient excremente de animale care se vând la preţuri piperate, fără a primi atât de multe reclamaţii, probabil din cauza caracterului lor organic: cafeaua din fecale de pisică sau îngheţata de vanilie şi zmeură cu un ingredient extras din glanda anală a castorilor.

 

Iată care sunt cele patru alimente în realizarea cărora sunt folosite excremente:

 

  1. Cafeaua din fecale de pisică
  2.  

În urma procesului prin care un fel de felină numită zibeta de palmier asiatică digeră, iar apoi elimină prin excreţie boabele de cafea mâncate, se obţine, prin prelucare, cafeaua din excremente de pisică. O ceaşcă de cafea costă 60 de euro.

 

  1. Cafeaua din fecale de elefant

 

Obţinută prin acelaşi proces ca băutura din excremente de pisică, acest tip de cafea este unică prin aroma pe care o capătă din intestinele elefantului. O ceaşcă de cafea costă, în acest caz, 40 de euro.

 

 

  1. Berea din fecale de elefant

 

Acest tip e bere este foarte populară în Japonia, stocurile epuizându-se într-un timp record.

 

  1. Îngheţata cu vanilie sau zmeură

 

Ingredientul surpriză din reţeta acestei îngheţate este o substanţă din glanda anală a castorului. Secreţia este folosită pentru crearea aromelor artificiale de vanilie sau zmeură.

 

https://adevarul.ro/stil-de-viata/bucatarie/4-alimente-facute-din-excremente-de-animale-1560563.html#google_vignette

 

 

////////////////////////////////////////

 

 

A fost aprobat primul tratament cu fecale umane, pentru prevenirea recurenței unei infecții periculoase

 

 

Autor:Beatrise Braha

 

 

 

Agenția pentru Alimente și Medicamente a SUA (FDA) a aprobat primul tratament făcut din excrement uman. Este vorba de tratamentul Rebyota, care conține bacterii intestinale și este aprobat pentru prevenirea unei infecții bacteriene periculoase.

 

 

FDA, pentru prima dată a aprobat un tratament care se face folosind fecale umane donate, se arată într-un comunicat publicat în data de 30.11.2022 pe fda.gov.

 

Rebyota conține bacterii intestinale colectate din scaunul donatorilor umani sănătoși și este aprobat pentru prevenirea CDI (O infecție bacteriană care poate pune viața în pericol, ce are ca rezultat diaree și inflamație semnificativă a colonului).

 

Astfel, prin administrarea unui tratament lichid în rectul unui pacient printr-un tub, medicii pot ajuta la restabilirea echilibrului microbiomului intestinal al pacientului, comunitatea de microbi care trăiesc în tractul digestiv inferior.

 

 

Tratament aprobat pentru prevenirea recurenței infecției cu Clostridioides difficile

Acest tratament este aprobat pentru prevenirea recurenței infecției cu Clostridioides difficile (CDI) la persoanele cu vârsta de 18 ani și peste. Este indicat pentru utilizare după ce o persoană a terminat tratamentul cu antibiotic.

 

 

 

De exemplu, persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste, cei cu sistemul imunitar slăbit și cei care au stat recent într-un spital sau într-un azil de bătrâni se confruntă cu cel mai mare risc de infecție. Iar, pe măsură ce Clostridioides difficile se înmulțește în intestin, bacteriile eliberează toxine care declanșează diaree, dureri abdominale, febră și inflamație a colonului (colită).  Potrivit FDA, există situații când infecțiile pot duce la insuficiență de organ și chiar la moarte.

 

 

Medicamentele nu funcționează întotdeauna

Potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, se estimează că C. diff provoacă aproximativ jumătate de milion de infecții în SUA în fiecare an, iar aproximativ 1 din 6 pacienți care dezvoltă infecția o vor primi din nou în două până la opt săptămâni de la recuperare.

 

Deși aceste infecții recurente pot fi tratate cu antibiotice, medicamentele nu funcționează întotdeauna împotriva tulpinilor agresive, rezistente la antibiotice de Clostridioides difficile și, în plus, pot perturba și mai mult microbiomul și uneori pot agrava infecția. Iar, pentru a ajunge la cauza principală a problemei – microbiomul intestinal dezechilibrat – medicii au apelat din ce în ce mai mult la așa-numitele transplanturi de microbiotă fecală.

 

 

Aceste transplanturi, considerate anterior un tratament „de investigație” de către FDA, implică transferul scaunului donator examinat în intestinul pacientului prin colonoscopie, clismă sau pilulă. Dar, cu toate acestea, aprovizionarea și screening-ul scaunului reprezintă o provocare, ceea ce înseamnă că transplanturile nu au fost disponibile peste tot, iar lipsa unui produs aprobat de FDA înseamnă că terapia adesea nu a fost acoperită de asigurare.

 

Totuși, în prezent, Rebyota este disponibil ca primul „produs cu microbiotă fecală” aprobat de FDA.

 

Rezultatele studiului

Într-un studiu clinic în fază avansată, tratamentul cu o singură doză a redus rata de apariție a C. diff cu 29,4% în cele opt săptămâni după tratamentul cu antibiotice, în comparație cu un placebo.

 

 

Prin urmare, potrivit FDA, luând în considerare două studii clinice ale tratamentului, rata de succes a tratamentului „a fost semnificativ mai mare în grupul Rebyota (70,6%) decât în ​​grupul placebo (57,5%)”.

 

În acest context, Dr.Peter Marks, directorul Centrului de Evaluare și Cercetare a Produselor Biologice al FDA, a precizat:

 

„Aprobarea de astăzi a Rebyota este un progres în îngrijirea pacienților care au infecție recurentă cu C. difficile [CDI]”.

 

„Fiind primul produs de microbiotă fecală aprobat de FDA, acțiunea de astăzi reprezintă o etapă importantă, deoarece oferă o opțiune suplimentară aprobată pentru a preveni CDI recurentă”.

 

Dar ce efecte secundare poate produce acest tratament

Cele mai frecvente efecte secundare ale Rebyota, potrivit studiilor clinic, au fost:

 

durerea abdominală,

diareea,

balonarea abdominală,

greața.

De asemenea, conform celor precizate de FDA, deși fecalele donate sunt verificate cu atenție pentru agenți patogeni, tratamentul prezintă un anumit risc de transmitere a agenților infecțioși și poate conține, de asemenea, alergeni alimentari, astfel că „potențialul produsului de a provoca reacții adverse din cauza alergenilor alimentari este necunoscut”, potrivit comunicatului publicat pe fda.gov.

 

 

 

https://www.infoactual.ro/a-fost-aprobat-primul-tratament-cu-fecale-umane-pentru-prevenirea-recurentei-unei-infectii-periculoase.html

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Băieții deștepți ai Planetei au spălat 20 de trilioane de dolari in Pandemie pregatind Marea Resetare: „Nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți!”

 

 Scris de: ZIUA NEWS0

 

 

Ca să ne dăm seama despre cum au câștigat unii din boșii lumii în ultimii 2 ani ai Pandemiei, sa menționăm că numai din punctul de vedere al trezoreriei americane s-au printat aproximativ 20 trilioane de dolari (20 de mii de miliarde) conform sursei de AICI. În ultimii 200 de ani se printaseră doar 4 trilioane de dolari. Deci 80% din dolarii actuali s-au printat în ultimii 2 ani.

 

Nu vorbim aici si despre câți euro s-au tipărit, care au alimentat „familiile” bogatașilor de pe piața europeana, ci doar de dolari, pentru că sunt luați ca referință în averile globale. Practic, asta arata ca banii actuali – în totalitatea lor – nu mai au nicio valoare si ca odata eliberați de sub controlul bancar, banci detinute de „o mână de bogați ai planetei”, toate economiile se vor prăbuși ca la un semn. Deocamdata economiile locale sunt sustinute de valutele locale, care au devenit „bani virtuali” in relatie cu dolarul. Adica, lumea are doar impresia ca mai are economii, ca primesc plati si fac plati in bani locali…

 

Odata cu economiile nationale, cand va veni „eliberarea financiară”, se va distuge si capitalul clasei de mijloc, rezervele bancare ale populatiei, dând prilejul unei reorganizarii globale financiare, un segment important al Marii Resetari prin care populatia globala „nu va detine nimic, dar va fi fericita”, conform declaratiei lui Klaus Schwab, seful Forumului Economic Mondial, care recent s-a laudat cu „școala sa de la Davos care a pregatit liderii mondiali”.

 

Asa ca Pandemia n-a fost niciodată despre virus si sanatate planetara. In vreme ce popoarele celor 194 de guverne care au actionat „la unison” (indiferent de regimuri politice) – cu restrictii, lockdown-uri, vaccinari forțate si segregari – „plecau după fentă” comentand absurdul situațiilor si contrazicerile autoritatilor (voit aduse in prim plan pentru a abate atentia), în vreme ce oamenii se imparteau intre vaccinati si nevaccinati, intre vaccinisti si anti-vaccinisti, cei ce detin fraiele planetei intrau in pasul esential al Great Reset, imbogatindu-se peste masura si tiparind bani ca sa imprumute statele si sa faca achizitii și speculatii financiare, pregatind terenul pentru prabusirea economiilor globale si saracirea populatiei. Asta dupa ce averile lor personale si cele din fonduri de investitii gen Vanguard si Blackrock (care detin aproape toate marile companii ale lunii) vor fi fost puse la adapost in alte asseturi, inclusiv viitoarele monede virtuale.

 

Cand vorbim de astfel de averi, ne referim doar la bani, nu punem la socoteala si proprietatile in terenuri, alte imobiliare, actiuni in companii etc. Astea reprezinta restul pana la 17 triloane de dolari, conform acelorasi surse. Ca să realizati cum s-au tranzactionat actiunile, 1,5 trilioane s-au dus în bursă, mai mult decât în ultimii 20 de ani adunați. Cat despre monede virtuale, deocamdata doar 1,5 trilioane s-au investit în criptomonede. Restul au generat o inflatie mondiala printr-un consm accelerat (prin imprumuturi masive ale statelor – de pildă România a imprumutat aproape 200 de miliarde de dolari in acesta perioada), iar banii s-au intors in averile personale si ale companiilor „greilor” planetei.

 

Practic, banii tipariti au fost „spalați” prin Pandemie de cei care i-au tiparit. Ca la Mafie. Guvernele au devenit masinariile optime de spalat bani pandemici – pandemodolari. „Băieții deștepți” ai planetei, le-au dat valoare banilor tipăriți doar pentru averile lor personale, în rest – deja – sărăcindu-i pe ceilalti (cei multi), deocamdata, economiile, fiind tinute sub control ca sa nu se prabuseasca sub inflatie de catre banci, pana la acel „semn” de care aminteam. O alta forma de control este circulatia banilor intre stat si indivizi, de pilda prin criza energetică și războiul energetic care tocmai s-a „afișat” opiniei publice mondiale, prin „situatia din Ucraina”, de pildă. Ucraina fiind deja detinuta de una din marile familii, printre cele mai vechi „acționare” planetare, manevra facuta printr-un alt fond de investitii.

 

Sa mai recapitulam din stirile lunillor trecute ca tot in acesti doi ani, in topul de „lux” al miliardarilor planetei au mai aparut peste 500 de noi membri, in vreme ce 100 dintre cei de la varf au averi personale intre 100 si 500 de miliarde de dolari, conform Oxfam, organismul care contabilizeza averile mondiale.

 

Din aceste 20 de triloane de dolari tipăriti, 5 triloane se regasesc in averi personale directe ale „premianților”, conform CNN. In momentul de fata, clubul milionarilor reprezinta 2.662 de persoane la nivel global, detinand 13,76 triloane de dolari in averi personale din conturi bancare (respectiv aproape 70% din totalul banilor nou scosi pe piata). Conform Oxfam, cei din top 10 miliardari si-au dublat averile in timpul pandemiei. Iar 50% din averea totala este detinuta in majoritate de 26 de familii repartizate pe glob. Acum e clar despre ce a fost vorba si ce urmeaza?!

 

 

 

 

https://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/b-ie-ii-de-tep-i-ai-planetei-au-sp-lat-20-de-trilioane-de-dolari-in-pandemie-pregatind-marea-resetare-nu-ve-i-mai-de-ine-nimic-i-ve-i-fi-ferici-i-1568714

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Digitalizarea și transumanismul – pregătesc omenirea pentru venirea lui antichrist

 

Autorul de cărți și savantul Yuval Harari a declarat că actualmente știința se preocupă de „piratarea” omului. Ce a avut el în vedere și ce urmări pentru lume va avea această „piratare”?

Oamenii care cred în Dumnezeu și denunță aceste idei progresiste de cele mai multe ori sunt învinuiți că ar fi adepții „teoriei conspirației”, conform căreia există un grup de persoane (așa-numita „elită ocultă”) care urmărește să dobândească o putere totală asupra întregii lumi. Acest grup de oameni urmărește să execute un control total asupra omenirii, să conducă viața particulară a fiecărei persoane și să distrugă liberul ei arbitru. Credincioșii consideră că veriga principală din acest proces este digitalizarea și nu sunt de acord cu ea. Să ne amintim protestele orientate împotriva numerelor de impozitare, a documentelor electronice, a pașapoartelor biometrice, a pașapoartelor de vaccinare. Nu întotdeauna cei care au ieșit împotriva digitalizării puteau să-și argumenteze coerent poziția, nu întotdeauna se comportau decent, ceea ce a dus deseori la învinuirea lor de „obscurantism” și „ignoranță medievală”. Însă s-a constatat că multe dintre temerile lor au fost îndreptățite.

 

„Piratarea” omului și senzorul biometric

 

Cu puțină vreme în urmă, consilierul lui Klaus Schwab, expert al Forumului economic mondial (FEM), autor al mai multor cărți, futurolog, istoric, homosexual convins, Yuval Harari a relatat că în scurt timp omenirea va trece la o digitalizare totală, „când absolut totul va fi monitorizat”. Conform spuselor lui, „este momentul acordului pentru o urmărire totală nu doar într-o societate totalitară, dar și în una democrată”, iar însăși „urmărirea omului va fi nu doar una exterioară, dar și subcutanată”. Sarcina lui Harari și a adepților lui este de a-l „pirata” pe om și de a înțelege „ce se petrece în interiorul lui”, să înțeleagă ce îl mișcă pe om.

 

„În urma noastră se află două revoluții – revoluția științelor IT și revoluția științelor biologice. Ele au existat separat, însă acum se contopesc în una singură. Ele se unesc într-un oarecare senzor biometric. Este un obiect, este un dispozitiv, este o tehnologie care convertește datele biologice în date digitalizate. Aceste date vor fi procesate de computer și ne vor oferi posibilitatea să monitorizăm oamenii în mod subcutanat”, a spus Harari.

 

Expertul FEM afirmă că trecerea datelor biometrice în date digitalizate va deschide poarta pentru înțelegerea oamenilor chiar mai bine decât se pot înțelege ei singuri. În același timp, el trece sub tăcere cine anume se va afla după această poartă și cine „va înțelege mai bine”. Harari este sigur că o astfel de „înțelegere” va permite omului să se cunoască mai bine pe sine însuși și să-și identifice mai repede personalitatea, hobby-urile și chiar apartenența la gen.

 

„Eu deseori aduc pilde din propria viață: am înțeles că sunt gay doar când am împlinit 21 de ani. Sunt încă nedumerit cum am putut trece cu vederea acest aspect la vârsta de 15-16 ani? Am trecut cu vederea ceva foarte esențial pentru mine. Pe când în zilele noastre sau peste 5 sau 10 ani algoritmul de la Microsoft sau de la Amazon, sau de la guvern va depista acest aspect la vârsta de 12-13 ani. Ei voi monitoriza ceea ce se petrece în capul vostru”, spune Harari.

 

El trece însă sub tăcere ce se va petrece în continuare. De pildă, ce se va petrece cu persoana dacă algoritmul îi va spune că este gay, iar el nu va fi de acord cu aceasta? Cu atât mai mult dacă algoritmul va fi de la guvern. Nu este greu de găsit răspunsul. Anume din aceste considerente Harari este sigur că la începutul veacului al XXI-lea „cea mai mare parte a populației este inutilă pur și simplu”, deoarece „viitorul aparține dezvoltării a unui tot mai mare număr de tehnologii, pe când majoritatea oamenilor nu aduc nicio contribuție la aceasta”. Un singur folos pe care îl aduc oamenii „de prisos” sunt datele lor personale care „sunt folosite pentru a «pirata» omenirea și a antrena inteligența artificială”, ceea ce îi va permite „să previzualizeze alegerile oamenilor mai bine decât o pot face ei înșiși, să le manipuleze sentimentele, să ia în locul lor deciziile”.

 

Oare nu despre aceasta vorbesc oamenii credincioși care se pronunță împotriva digitalizării totale, și anume că inteligenta artificială va lua decizii în locul lor? Interesant este faptul că trigger pentru o astfel de „revoluție decisivă”, conform afirmațiilor lui Harari, a devenit covidul care i-a convins pe oameni să accepte „legalizarea urmăririi biometrice totale”. Și această menționare a covidului nu este întâmplătoare.

 

Covid, război, foame – ce au în comun?

 

Esența constă în faptul că în conformitate cu „teoria conspirației”, „elita mondială conducătoare” poate căpăta putere asupra omenirii doar în cazul distrugerii tuturor normelor democrației, valorilor religioase tradiționale și a înțelegerii locului omului în lume. Viața oamenilor se dorește să fie redusă la o existență pur animalică, când fiecare ar gândi doar la cum să supraviețuiască, suplimentar ar transmite benevol controlul asupra sa conducerii statului sau celor care exercită această putere.

 

Pentru aceasta este nevoie de trei triggeri societali: epidemia, războiul și foamea. Primul din ei a devenit covidul. Aduceți-vă aminte ce se spunea chiar de la începutul acestei crize, când oamenii nu erau lăsați să iasă din case, când se interzicea deplasarea pe străzi, erau închise școlile, birourile și întreprinderile, când a fost introdusă vaccinarea obligatorie, când au permis verificarea statutului de vaccinare în situații care nu aveau nicio legătură cu aceasta etc.

 

Actualmente se desfășoară războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Israelul duce război împotriva Palestinei, Turcia a început război împotriva Siriei, Grecia se pregătește de război împotriva Turciei, China intenționează să lupte cu Taiwanul, SUA poate începe război cu China, Azerbaidjan și Armenia etc. Pe acest fundal are loc pregătirea conștiinței maselor pentru inevitabilitatea foamei și a problemelor privind sursele energetice. Această pregătire reprezintă un semnal că se intenționează un deficit de alimente, tot așa precum epidemia de covid, la timpul său, a fost planificată și prezisă. Cu ajutorul unor manipulări deloc complicate și distructive, problemele legate de alimentație și apă devin tot mai reale. De exemplu, situația din Franța poate duce la un deficit de lapte, iar locuitorii din Liban deja așteaptă în rânduri lungi și „ofensatoare” la pâine din cauza deficitului acestui produs. În Olanda administrația va închide 11.200 de ferme (20% din numărul total de gospodării) pentru atingerea obiectivelor climaterice, ceea ce va duce la probleme serioase nu doar în ramura agricolă (fermierii olandezi consideră că aceasta va ucide ramura și va duce la înrobirea deplină a omenirii), dar și la insuficiență de produse într-o bună parte a Europei.

 

Cu alte cuvinte, toate cele trei puncte de pornire – pandemia, războiul și foamea – sunt activate și, cu ajutorul lor, până în anul 2030, „elitele mondiale” vor încerca realizarea următoarelor obiective:

 

– introducerea sistemului de creditare socială și de carbon;

– dronele, identificarea persoanelor și senzorii de mișcare (telefoanele mobile);

– vaccinurile obligatorii;

– normarea / raționalizarea alimentelor și a energiei;

– patentul la semințe și limitarea deplină a produselor alimentare în gospodăria personală (ele, cică, poluează mediul ambiant);

– lichidarea egalității de gen;

– interzicerea medicinii alternative și a metodelor de tratament;

– fertilitatea controlată / controlul reproducerii (depopularea);

– lichidarea banilor cash (cu succes se realizează în Israel unde operațiile financiare în numerar nu pot depăși suma de 3.000 de șekeli);

– normarea energiei și a altor surse naturale;

– anularea proprietății private („Nu veți avea nimic și veți fi fericiți” – așa vorbesc Harari și Schwab);

– a patra revoluție industrială care va face ca BigPharma, BigTech, Internetul lucrurilor, inteligența artificială și valutele digitale vor deveni parte indispensabilă a vieții noastre (nu este întâmplător că una dintre cărțile lui Klaus Schwab se numește „A patra revoluție industrială”).

 

Credeți că acestea toate sunt science fiction și rodul unei imaginații bolnave? Dacă ar fi așa! Multe din obiectivele declarate deja sunt în proces de realizare, celelalte vor fi implementate într-un viitor apropiat.

 

Omul-robot: deja s-a început?

 

Yuval Noah Harari în cartea sa Homo Deus scrie despre „omul nou” care va fi un organism biodigital. Computerul se integrează atât de organic în trupul uman, că va deveni un tot întreg cu el. Aberație? Nu. De pildă, savanții sud-coreeni au elaborat tatuaje electronice care monitorizează starea de sănătate a persoanei (sau urmăresc persoana?). Conform spuselor lor, „acest tatuaj electronic este fabricat dintr-un metal lichid și este unit cu nanotuburi din carbon. Cu ajutorul acestei tehnologii putem măsura electrocardiograma sau biomarcherii sudorii, și îl putem utiliza în calitate de încălzitor termic pentru procedurile fizioterapeutice. În comparație cu dispozitivele premergătoare care erau în formă de plasture, actualmente putem aplica tatuajele nemijlocit pe piele”.

 

Concomitent, în Israel savanții cresc șoareci în afara procesului natural, adică fără de ovule, fără uter, pur și simplu din celule stem. Scopul unui atare experiment pare a fi destul de logic din punctul de vedere al lui Harari și a lui Schwab. Admitem că acest scop ar fi unul cognitiv (la urma urmei se cunoaște fenomenul natural de partenogeneză, dar, ce e drept, nu la mamifere), însă ne sperie cuvintele rostite de șeful grupului de cercetare care se ocupă de „cercetarea științifică”: „Embrionul este cea mai bună mașină pentru fabricarea de organe și cea mai bună 3D bioimprimantă, noi am încercat să imităm ceea ce face el” și deoarece „sistemul nostru, spre deosebire de uter, este transparent, el poate deveni util pentru modelarea defectelor de la naștere și a implantării embrionilor umani”. În viitor „modelele sintetice ale embrionilor” pot deveni surse pentru transplant.

 

Putem aduce multe exemple, dar este limpede și așa că astfel de „experimente”, „studii”, nu au nimic comun cu cercetarea științifică obișnuită. Obiectivele și scopul lor este de a subjuga omul și a da posibilitatea unui grup de persoane să obțină o putere nelimitată, iar ființa umană însăși să fie preschimbată în ceva intermediar, ceva între o ființă vie și un robot.

 

Cine sunt, dar, acești oameni?

 

Transumanismul și superoamenii

 

Mentorul și călăuzitorul de idei al lui Yuval Harari, Klaus Schwab, s-a născut în anul 1938 în Germania nazistă. El este un economist cu renume mondial, fondatorul și conducătorul permanent al Forului economic mondial din Davos (mai bine de 50 de ani). Pe lângă aceasta, în anul 2004 el a creat fundația „Forumul tinerilor lideri ai globalizării” (The Forum of Young Global Leaders), iar în anul 2011 a fondat comunitatea Global Shapers Community care urmează să soluționeze sarcini de ordin local, modificând astfel lumea. Este autor al mai multor cărți, inclusiv A patra revoluție industrială și Marea resetare. S-ar părea că omul se ocupă de aspecte folositoare și este demn doar de laude. Însă în martie 2021, cunoscutul ziar de limbă maghiară Magyar Nemzet a criticat dur Marea resetare a lui Schwab, învinuindu-l de propaganda unei „noi ordini mondiale transumaniste”, realizată de o „conducere transnațională”.

 

După opinia gazetarilor, adepții lui Schwab intenționează „să înlocuiască democrația cu o conducere complexă, să acorde prioritate tehnocrației în alegeri și asupra deputaților și să pună accent pe o «expertiză» neclară publicului larg în locul transparenței obișnuite”. Toate acestea, consideră jurnaliștii, prezintă „neocomunismul epocii Davos”.

 

Și iarăși cineva poate să spună că opinia unui ziar maghiar este o enormitate totală, asupra căreia nu este cazul să atragem atenția. Însă nu este totul atât de simplu. Gravitatea constă în faptul că adepții lui Schwab cred în teoriile lui ca într-o religie nouă. Ei manifestă un avânt misionar puternic, cu el racolând noi „schwabieni credincioși”, făgăduindu-le putere asupra lumii într-un viitor apropiat. Când lecturezi cărțile lui Schwab, înțelegi că această ființă se consideră un superom (Übermensch-ul lui Nietzche) și crede că lumea este necesar să fie condusă anume de elite, dar nu de oameni la „întâmplare”, aleși de o masă de oameni analfabeți.

 

Într-un interviu, Schwab relata că la început cipurile vor fi implantate în haine, ca să se efectueze controlul asupra „mișcării oamenilor” (sau controlul oamenilor?), apoi vor fi implantate subcutanat (se practică deja), apoi – direct pe creier. Nici telefoane, nici alte gadgeturi nu vor mai fi necesare omului, este suficient să spui că dorești să telefonezi și conexiunea va fi stabilită. Și ce este rău în toate acestea, va spune vreo persoană necredincioasă. Doar faptul că, pierzând libertatea în luarea deciziilor, noi încetăm să mai fim oameni. De fapt, inteligența artificială, chiar și fără implantarea unui cip sub piele sau pe creier, exercită o influență enormă asupra voinței noastre și a capacității de a o controla. Algoritmii studiază preferințele noastre, ne urmăresc like-urile, căutările pe Internet și, bazându-se pe toate acestea, ne oferă mărfuri, produse și servicii, ne modelează gusturile, ne dirijează emoțiile, ne impun să cumpărăm, să urâm etc. Pe lângă aceasta, inteligența artificială care deja exercită o mare influență asupra omului se află în mâinile unui mic grup de oameni ce urmăresc propriile interese. Cum le vor folosi – este o mare întrebare.

 

Cifra ca o nouă religie a antihristului

 

În digitalizarea totală mai există un pericol – cel duhovnicesc. Filosoful Michael Haim a menționat just că „dependența noastră de computer poartă, mai degrabă, un caracter duhovnicesc decât unul practic”. Într-adevăr, în internet noi parcă ne găsim în afara trupului nostru. Este parcă o depășire ne-religioasă a tuturor limitelor existenței trupeși, care există în lumea materială. În spațiul cibernetic omul se simte atotputernic, devine un fel de „dumnezeu” și, după spusele lui Haim, imită „perspectiva lui Dumnezeu”, unitatea totală a „cunoștințelor dumnezeiești”.

 

Tehnologia, în acest mod, devine mijlocul unei așa-zise răscumpărări și purificări, iar lumea efemeră ocupă locul lumii reale. În acest caz omul se dezumanizează, devine o funcție, într-un conglomerat de reacții chimice, care sunt necesare pentru menținerea lui în „activitate funcțională”, ca să aibă posibilitatea să-și continue existența în lumea virtuală. Pentru Schwab, Harari și adepții lor omul este doar o mașină ce gândește, care produce endorfine, adrenalină, adrenocrom, serotonină și dopamină. Prin urmare, experimentele și cercetările efectuate asupra oamenilor nu doar că sunt permise, dar și necesare. În acest caz există ceva comun cu acele experimente pe care le-a efectuat compatriotul lui Schwab, doctorul Mengele.

 

Dar problema (pentru Schwab și alții de teapa lui) constă în faptul că omul este cu mult mai mult decât o combinație de reacții chimice. El este capabil de rugăciune, este în stare să simtă frumusețea muzicii și a artei, poate simți milă și poate visa și este capabil de acele sacrificii care nu pot fi explicate de pe pozițiile științei.

 

Sunt cu totul juste, în această ordine de idei, cuvintele Patriarhului Chiril, cu ele vom încheia acest articol: „Transumanismul este noua formulă a anticreștinismului care declară o grijă sinceră pentru binele omului, dar, de facto, distruge din rădăcină imaginea adevărată despre umanitate și despre om ca fiind chipul lui Dumnezeu”. Vom adăuga – și pregătește omenirea pentru venirea lui antihrist.

 

Citiți și:

Yuval Noah Harari: Noi (vaccinații) suntem acum animale „hăcuibile” (hackable)

Dr. Joseph Mercola: Se apropie dictatura digitală. O putem împiedica?

Transumanismul și religia viitorului. Interviu cu pr. dr. Jean Boboc

 

 

https://yogaesoteric.net/digitalizarea-si-transumanismul-pregatesc-omenirea-pentru-venirea-lui-antihrist/

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Tot teorie a conspirației? Convergența biodigitală

 

Convergența biodigitală este combinația interactivă, uneori până la fuziune, a tehnologiilor și sistemelor digitale și biologice. Într-un scurt video, Policy Horizons examinează trei moduri în care se produce această convergență.

Integrarea fizică completă a entităților biologice și digitale

Tehnologia digitală poate fi încorporată în organisme, iar componentele biologice pot exista ca părți ale tehnologiilor digitale. Îmbinarea, manipularea și fuziunea fizică a biologicului și a digitalului creează noi forme hibride de viață și tehnologie, fiecare dintre acestea funcționând în lumea tangibilă, adesea cu capacități sporite.

 

Roboții cu creier biologic și trupurile biologice cu creier digital există deja, la fel ca și interfețele om-calculator și creier-mașină. Utilizarea medicală a dispozitivelor digitale la oameni, precum și insectele manipulate digital, cum ar fi libelulele dronă și lăcustele de supraveghere, sunt exemple de tehnologie digitală combinată cu entități biologice. Prin accesarea sistemului nervos și manipularea neuronilor, tehnologia poate fi adăugată unui organism pentru a-i modifica funcția și scopul. Pe măsură ce convergența continuă, ar putea apărea noi trupuri umane și noi sensuri ale identității.

 

Coevoluția tehnologiilor biologice și digitale

Acest tip de convergență biodigitală apare atunci când progresele înregistrate într-un domeniu generează progrese majore în celălalt. Coevoluția științelor și tehnologiilor biologice și digitale permite progrese în fiecare domeniu care ar fi imposibil de realizat altfel. Acest aspect ar putea duce la tehnologii biologice și digitale care sunt dezvoltate ca sisteme integrate sau complementare.

 

Sistemele vii complexe – bacteriile, ciupercile, plantele și viața animală, inclusiv oamenii – sunt din ce în ce mai mult supuse examinării și înțelegerii prin instrumente și aplicații digitale, cum ar fi învățarea automată. Această înțelegere mai profundă, permisă de tehnologiile digitale, înseamnă că biologia este supusă unei influențe și manipulări care nu era posibilă cu câțiva ani în urmă.

 

De exemplu, secvențierea genelor combinată cu inteligența artificială (AI) duce la înțelegerea expresiei genetice, care este apoi utilizată pentru a modifica organismele existente pentru a crea compuși organici în moduri noi sau chiar organisme complet sintetice. Abordarea CRISPR/Cas9 și alte tehnici noi de editare a genelor ar fi fost imposibile fără evoluția tehnologiei digitale și a bioinformaticii. Progresele în domeniul tehnologiilor digitale au contribuit la progresul biodigitalului.

 

De asemenea, asistăm la o mai bună înțelegere a biologiei, care alimentează progresul în domeniul informaticii biologice. Rețelele neuronale – sisteme informatice concepute pe baza creierului biologic – sunt un exemplu al modului în care înțelegerea biologică modelează tehnologia digitală.

 

Există, de asemenea, o confuzie între ceea ce este considerat natural sau organic și ceea ce este digital, proiectat sau sintetic. De exemplu, vanilia biosintetică este creată folosind acidul ferulic, eugenolul și glucoza ca substraturi, iar bacteriile, ciupercile și drojdiile ca gazde de producție microbiană. Deși nu provine dintr-o plantă de vanilie, în conformitate cu legislația alimentară atât din SUA, cât și din UE, producția sa din „transformări microbiene ale precursorilor naturali” îi permite să fie etichetată ca „aromă naturală”.

 

Convergența conceptuală a sistemelor biologice și digitale

O a treia formă de convergență biodigitală implică o schimbare de perspectivă care ar putea remodela încadrarea și abordarea noastră față de domeniile biologic și digital, facilitând îmbinarea celor două.

 

Pe măsură ce continuăm să înțelegem și să controlăm mai bine mecanismele care se află la baza biologiei, am putea asista la o schimbare a principiului forței vitale – ideea că organismele vii și cele nevii sunt fundamental diferite, deoarece se consideră că sunt guvernate de principii diferite. În schimb, ideea că biologia are caracteristici previzibile și gestionabile digital ar putea deveni din ce în ce mai frecventă ca urmare a faptului că trăim într-o eră biodigitală. Orice student la biologie din ziua de azi va fi crescut într-o lume digitală și poate aplica, în mod conștient sau subconștient, acest cadru de referință la bioinformatică și la biologie în general.

 

Numeroși factori ar putea influența modul în care tehnologiile de convergență biodigitale ar putea avea un impact asupra diferitelor societăți, țări, culturi, medii și oameni din întreaga lume. Următoarea este una dintre multele narațiuni posibile care descriu unele dintre inovațiile unei viitoare lumi biodigitale.

 

 

 

Mă trezesc în lumina soarelui și în aerul sărat de coastă al Mării Adriatice. Nu locuiesc nicăieri în apropierea Mediteranei, dar inteligența mea artificială (AI), care este și consilierul meu de sănătate, mi-a prescris o anumită calitate a aerului, un anumit parfum și o anumită intensitate solară pentru a-mi gestiona nivelul de energie dimineața și mi-a programat dormitorul pentru a imita acest climat.

 

Cearșafurile proaspete crescute în clădirea mea din ciuperci care se regenerează sunt mai bune decât mi-am imaginat; mă simt odihnit și pregătit pentru ziua de azi. Este necesar să verific câteva aspecte înainte de a mă trezi. Trimit un mesaj cerebral pentru a deschide aplicația care îmi controlează nivelul de insulină și mă asigur că pancreasul meu este susținut în mod optim. Nu-mi pot imagina că aș putea să mă injectez cu ace, așa cum făcea mama mea când era copil. Acum a devenit un transplant de microbi care se reglează automat și îmi raportează nivelurile.

 

Totul pare în regulă, așa că verific interfața digitală a creierului meu pentru a citi datele viselor care au fost înregistrate și procesate în timp real noaptea trecută. Aplicația mea terapeutică analizează răspunsurile emoționale pe care le-am exprimat în timp ce dormeam. Îmi sugerează să-mi fac timp să fiu în natură în această săptămână pentru a reflecta asupra visului meu recurent de tip „prins în capcană” și pentru a spori activitatea neuronală subconștientă utilă. Inteligența mea artificială îmi recomandă o „zi în pădure”. Eu spun „bine”, iar inteligența artificială și implantul meu neuronal fac restul.

 

Rezumatul înregistrărilor de supraveghere ale bugbotului meu arată că apartamentul meu a fost în siguranță față de intruși (inclusiv față de alți bugboți) noaptea trecută, dar mă anunță că turma mea de mici libelule cibernetice este înfometată. Au muncit din greu toată noaptea pentru a colecta date și a monitoriza mediul exterior, dar numărul de țânțari și căpușe purtătoare de Lyme pe care le vânează în mod normal pentru a-și reface energia a fost mai mic decât se așteptau. Cu un gând, comand un suport nutritiv pentru ele.

 

Picioarele mele ating covorul regenerator și îmi iau un halat de baie, deși nu am nevoie de el pentru a mă încălzi. Apartamentul meu se încălzește treptat până la o temperatură confortabilă de 22 de grade, în timp ce trece printr-o rutină zilnică în continuă schimbare care mă menține în echilibru cu momentul zilei și cu anotimpul. Codurile de construcție și infrastructura energetică a locuințelor sunt sincronizate și impun ca toate locuințele să fie autoreglate pentru eficiență. Deoarece casele și clădirile sunt biomimetice și încorporează sisteme vii pentru controlul climei ori de câte ori este posibil, acestea filtrează continuu aerul și captează carbonul. Îmi verific măsura de compensare a emisiilor de carbon pentru a vedea cât credit voi primi pentru contribuția casei mele la programul guvernamental de atenuare a schimbărilor climatice.

 

În timp ce mă îndrept spre baie, mă opresc la fereastră pentru a verifica creșterea accelerată a clădirii vecine. Arhitectura biologică a atins noi înălțimi, iar compușii sintetici ai copacilor devin mai înalți pe zi ce trece. Pentru a se asigura că imobilul poate rezista chiar și la cele mai puternice vânturi – și pentru a reduce balansul pentru locuințele de la etajele superioare – o imprimantă 3D robotizată se înghesuie în jurul structurii emergente și adaugă biopolimer întărit cu carbon, consolidând punctele critice de stres identificate de rețeaua sa de senzori susținută de inteligența artificială. Mă bucur că au decis să planteze acoperișul acestei clădiri cu cedru roșu modificat genetic, rezistent la foc, deoarece incendiile forestiere urbane au devenit o problemă.

 

În timp ce mă spăl pe dinți, Jamie, asistentul meu personal AI, mă întreabă dacă aș dori ca o dronă de livrare să vină să ia dintele de lapte al fiicei mele, care a căzut acum două zile. Markerii epigenetici din dinții copiilor este necesar să fie analizați și catalogați în blockchain-ul genetic al familiei noastre pentru a putea beneficia de reducerea acordată prin sistemul deschis de sănătate, așa că am nevoie să fac aceasta azi.

 

Înlocuiesc autocolantul inteligent care îmi monitorizează în timp real chimia sângelui, sistemul limfatic și funcționarea organelor. Este greu de imaginat costurile și suferințele pe care oamenii le-au îndurat înainte ca medicina preventivă personalizată să devină obișnuită.

 

De asemenea, recunosc că sună scârbos, dar este un aspect bun că municipalitatea ne prelevează materiile fecale din conductele de canalizare. Face parte din platforma de analiză a datelor privind diversitatea nutrițională, bacteriile intestinale și utilizarea antibioticelor, pentru a ajuta la depistarea sănătății publice și a combate tulpinile de infecții bacteriene rezistente la antibiotice.

 

Cică, următoarea versiune descărcată pentru chiuveta mea inteligentă îmi va permite să aleg un amestec biotic personalizat pentru apa de băut declorurată.

 

Defalcarea microbiomului de astăzi este afișată pe fața frigiderului meu când intru în bucătărie. Urmărește o schimbare constantă pe măsură ce mă apropii de vârsta mijlocie: astăzi îmi sugerează supă miso ca parte a micului dejun, deoarece biomul meu are nevoie de mai multă diversitate ca urmare a stresului recent și a faptului că nu am mâncat bine aseară.

Clădirile din cartierul meu au în comun o fermă verticală, așa că primesc credite de carbon dacă mănânc miso făcut din soia produsă pe acoperișul meu și fermentată de frigiderul meu.

 

Frigiderul meu programează producția de mai mult miso și ceva kimchi în vederea pregătirii pentru săptămâna viitoare. De asemenea, adaugă ingrediente care stimulează imunitatea la comanda mea de alimente, deoarece ne apropiem de sezonul gripei, iar o tulpină la care sunt susceptibil să fiu sensibil a fost detectată la doar câteva străzi distanță.

 

Iau suplimentul meu inteligent, care tocmai a ieșit din bioimprimator. Suplimentul ajustează nutrienții și microbii suplimentari de care am nevoie și trimite date despre trupul meu înapoi la bioimprimator pentru a ajusta suplimentul de mâine. Bucla de feedback dintre mine și bioimprimatorul meu stochează, de asemenea, datele zilnice în cloud pentru viitoarele măsurători preventive ale sănătății. Monitorizarea în timp real a trigliceridelor mele este importantă, având în vedere markerii mei genetici.

 

În timp ce-mi torn ceaiul, verific ultimul proiect școlar al fiicei mele, care a crescut pe tejghea în ultima săptămână. Ea crește un ficat pentru un cățeluș local aflat în nevoie, ca parte a inițiativei sale de empatie la școală. Mai multe celule stem sunt pe drum pentru a începe și un rinichi, pentru că ea vrea să ajute mai multe animale. Îmi iau ceaiul, preparat cu un nou soi de plante certificate carbon-negativ, și mă așez pe canapea pentru un minut.

 

Se pare că tratamentul nutritiv pe care l-am aplicat pe suprafața canapelei și a scaunelor le-a permis să reîntinerească. Voi aplica tratamentul și pe pantofii mei de alergare bioimprimați, deoarece încep să se uzeze.

 

Oh, wow – este timpul? Mai am doar 10 minute până la prima mea întâlnire virtuală. Strâng cureaua de la scaunul meu pentru forță scheleto-musculară, mă las pe spate și mă conectez la spațiul meu de lucru. Întâi primesc raportul colegilor care își termină ziua de lucru în cealaltă parte a lumii. Pentru o clipă mă cutremur când mă gândesc cât de intim suntem cu toții conectați în această biosferă digitală – apoi îmi trece. Să înceapă ziua…….

 

Această poveste poate părea neverosimilă, însă toate tehnologiile menționate există astăzi într-o formă sau alta. Deși nu sunt încă disponibile în comerț în forma prezentată aici, începe deja să apară o lume în care luăm de la sine înțeles interacțiunea dintre tehnologiile biologice și cele digitale.

 

Deși aceasta este o reprezentare a tehnologiilor care ar putea face parte dintr-o lume biodigitală, ea nu reprezintă singurul viitor plauzibil. Mai degrabă, este o vignetă imaginativă care subliniază schimbările radicale care ar putea avea loc într-un viitor biodigital optimist. Ar putea exista diferite niveluri de acces, adoptare și realități alternative.

 

Convergența biodigitală deschide căi surprinzător de noi pentru:

– a schimba ființele umane – trupurile, conștiințele și comportamentele noastre;

– a schimba sau a crea alte organisme;

– a modifica ecosistemele;

– a detecta, stoca, procesa și transmite informații;

– a gestiona inovarea biologică;

– structurarea și gestionarea lanțurilor de producție și de aprovizionare.

 

 

 

Citiți și:

Digitalizarea și transumanismul – pregătesc omenirea pentru venirea lui antihrist

Dictatura digitală a tehnocrației este tot mai aproape

Digitalizarea, miza de 1,8 trilioane de dolari

 

 

https://yogaesoteric.net/tot-teorie-a-conspiratiei-convergenta-biodigitala/

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

Omenirea a fost deja infectată cu nanotehnologie de supraveghere de ultimă oră? Dr. Ana-Maria Mihalcea: Vaccinații Covid emit o strălucire fluorescentă, vizibilă sub o lumină UV – Luciferaza și fenomenul Ochiul lui Horus

 

 

 

DE IUSTINA FILIMON   

 

ARTICOLE RELAȚIONATE

 Era transumanismului: Dr. Ana-Maria Mihalcea: Neuralink a implantat un cip într-un creier uman, însă de mult timp au loc implantări ilegale de cipuri în oameni – “Merită investigate metode pentru identificarea unor astfel de microcipuri periculoase”

 Dr. Ana-Maria Mihalcea: Cum va fi implantat în organismul uman un “spital” bazat pe nanotehnologie

 

 Convergența biodigitală: Pandemia a început transformarea genetică a omenirii?

 

 VIDEO: Dr. Ana-Maria Mihalcea a realizat un interviu cu Dr. Geanina Hagima – Nouă analiză a armelor biologice C19: siliciu și metale toxice folosite în nanotehnologie, găsite inclusiv în anestezice dentare și în vaccinul Pneumovax

 

 

Greg Reese a postat pe blogul său un material, preluat și pe banned.video, în care vorbește despre ultimele cercetări ale Dr. Ana-Maria Mihalcea, care face dezvăluiri tulburătoare. Potrivit acesteia, omenirea a fost deja infectată, prin „vaccinurile” covid, cu nanotehnologie de supraveghere de ultimă oră. Mai multe detalii, mai jos:

 

Din punct de vedere emoțional, este ușor de respins munca doctorului Ana-Maria Mihalcea pentru că este foarte tulburătoare. Dar munca ei este întemeiată prin teste științifice și susținută de documente guvernamentale sau provenind de la ONG-uri. Dovezile [prezentate de Dr. Ana-Maria Mihalcea] arată că omenirea a fost deja infectată cu nanotehnologie de supraveghere de ultimă oră. Aceasta este o continuare a ultimului meu material despre cercetarea dr. Mihalcea cu privire la hidrogel.

 

Noile cercetări arată că cei care au primit vaccinurile COVID emit o strălucire portocalie fluorescentă pe fețele lor, vizibilă sub o lumină UV de 365 de nanometri. Iar cei care au fost expuși la excreție („shedding”) emit această strălucire în jurul nasului lor.

 

După ce soția sa a fost constrânsă să primească vaccinul COVID, dr. Justin Coy, PhD, și-a început propria cercetare. El a descoperit că, cu cât o persoană primea mai multe doze de vaccin, cu atât strălucea mai mult sub lumina UV. Strălucirea poate fi văzută inițial în jurul nasului și, în timp, se răspândește pe toată fața și către gât.

 

După un duș fierbinte, filamentele sunt expulzate prin pielea vaccinatului. Aceste filamente emit o strălucire sub lumina UV. Ele nu numai că strălucesc, dar s-a dovedit că se mișcă singure în mod spastic. Sunt, de asemenea, atrase către oameni. În videoclipuri pot fi văzute încercând să se prindă de un deget. Atunci când o persoană care a primit injecția are pielea uscată, aceste filamente expulzate vor deveni transportabile în aer. Așa s-ar putea explica modul cum se produce excreția de la vaxați la nevaxați. Documentele studiului Pfizer menționează că o persoană nevaxată aflată în imediata apropiere a unei persoane care a fost vaccinată poate fi infectată prin inhalare și contact cu pielea.

 

 

În 2008, a fost dispersat un pesticid bazat pe nanotehnologie biologică conceput pentru a ucide molia maro din statul California și se pare că includea același tip de microcolorant invizibil fluorescent pe care îl vedem în cercetarea științifică. Doctorul Hildegarde Staninger a testat oameni expuși la acest pesticid nano-tehnologic și a descoperit că putea fi detectată sub lumina UV o strălucire în ochii lor. Dr. Staninger l-a numit efectul „Ochiul lui Horus” datorită aspectului său similar. El a susținut că efectul era cauzat de utilizarea tiocianatului fluorescent în pesticid. Care, conform literaturii de specialitate, ar fi fost folosit pentru a urmări eficacitatea dispersării.

 

Această idee există de zeci de ani. Institutul pentru Studii de Securitate Națională, „Arme neletale: termeni și referințe”, publicat în 1997, discută despre un colorant în infraroșu invizibil care este vizibil sub lumina UV, astfel încât revoltății să poată fi identificați ulterior.

 

Justin Coy subliniază modul cum codul genetic pentru Luciferaza, o enzimă bioluminiscentă găsită în natură, este inclus în vaccinurile Pfizer și Moderna împreună cu SV40, ceea ce ar putea permite teoretic ca Luciferaza să fie înscrisă în genetica primitorului. Coy presupune că aceasta le poate face pe persoanele vaxate să strălucească sub lumina UV.

 

Legea TRACE, H.R.6666 – Legea privind testarea și contactarea tuturor pentru COVID-19, a fost introdusă în mai 2020. Proiectul de lege autorizează Centrele pentru Controlul Bolilor să urmărească și să monitorizeze populația.

 

La sfârșitul anului 2020 și începutul lui 2021, oameni din întreaga lume au început să observe lumini stradale violete. Care este culoarea luminii UV.

 

Cercetarea cu privire la tatuajele cu puncte cuantice, finanțată de Fundația Bill și Melinda Gates, a propus o modalitate de a detecta dacă o persoană a fost sau nu vaccinată prin includerea în vaccinuri a informațiilor medicale fluorescente. Este vorba de tatuaje în infraroșu apropiat invizibile, care s-ar imprima sub piele pentru a fi citite ulterior de smartphone-uri personalizate.

 

În literatura științifică despre cercetarea punctelor cuantice, aceste tatuaje fluorescente cu informații medicale au un aspect similar cu fețele celor vaccinați expuse sub lumină UV.

 

S-ar putea să crezi sau nu în profeția biblică, dar pare clar că cei care conduc acest program diabolic îl folosesc ca manual. Din Apocalipsa 13:

 

„Și ea îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.”

 

Dar să nu uităm niciodată că încă avem liberul arbitru.

 

Citat și din articolul Dr. Ana-Maria Mihalcea: 

 

„Cabala lucrează pentru a influența emoțiile și amintirile oamenilor prin serul C19, care se răspândește singur afectând sistemului limbic? Este folosit pentru urmărire, fenomen manifestat nu doar ca localizarea unei adrese MAC, ci și printr-un tatuaj facial? Este «parfumul» emis de injectații C19 o parte a ingineriei sociale și a manipulării societății? Cu ce sunt programați feromonii emiși de injectații C19? Este vorba de frică și ea contribuie la epidemia de anxietate și atacuri de panică pe care le constatăm atât la injectații C19, cât și la cei afectați de excreție?

 

Nimic nu este vizibil pe fața unei persoane vaccinate C19, până când este aprinsă o lanternă UV de 365 nm. Acesta este momentul în care tatuajul facial portocaliu devine vizibil. După cum a explicat Justin Coy, se va răspândi pe întreaga frunte, vă rugăm să vedeți acest videoclip [poate fi vizionat în baza articolului de pe blogul doctoriței]

 

Acestea sunt filamentele care ies din pielea vaccinaților C19. Le puteți detecta după ce persoana face un duș fierbinte și apoi pielea îi este inspectată cu lumina UV de 365 nm. Aceste filamente, la fel ca morgellonii, sunt forme de viață sintetice cu inteligență artificială, sensibile și atrase de biofotoni sau de orice componentă a corpului uman, cum ar fi părul. Dacă acestea sunt excretate de la vaccinații C19, așa cum s-a descoperit în cercetările lui Justin Coy, și sunt atrase de pielea umană, este aceasta o modalitate prin care are loc transfectarea prin excreție la nevaccinați? Dacă aceste filamente sunt transportate în aer și apoi inhalate sau transferate prin atingere, este acesta unul dintre mecanismele excreției?”

 

Dr. Ana-Maria Mihalcea a realizat și un interviu cu cercetătorul Justin Coy, care poate fi ascultat mai jos:

 

 

 

https://www.activenews.ro/stiri-dezvaluiri/Omenirea-a-fost-deja-infectata-cu-nanotehnologie-de-supraveghere-de-ultima-ora-Dr.-Ana-Maria-Mihalcea-Vaccinatii-Covid-emit-o-stralucire-fluorescenta-vizibila-sub-o-lumina-UV-Luciferaza-si-fenomenul-Ochiul-lui-Horus-VIDEO-187687

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

Șeful corporaţiei Nestle membru Bilderberg spune că apa nu este un drept al omului

 

 

Publicat   de searchnewsglobal

 

http://reinep.files.wordpress.com/2013/04/nestle-waters-not-a-human-right.jpg?w=594 

 

Aţi auzit de Nestle? Probabil că da. De origine elveţiană, ea este cea mai mare corporaţie din lume în domeniul alimentar, având o cifră de afaceri de 65 de miliarde de dolari şi un număr de 275.000 de angajaţi. Am găsit pe Internet un interviu acordat de Peter Brabeck, preşedintele Nestle, în cadrul unui documentar intitulat “Noi hrănim lumea”. Aici el face câteva declaraţii care pur şi simplu sunt extrem de şocante. În primul rând, el spune că apa nu trebuie să fie un drept al omului, şi apoi el atacă ideea că natura este bună, că agricultura ecologică este sănătoasă, fiind adeptul ideii alimentelor modificate genetic. La naiba! Cum poţi spune că o găină crescută în fermă de păsări şi hrănită cu diverse concentrate sintetice e mai bună decât o găină crescută la ţară, liberă la curte, hrănită cu grăunţe de porumb!? Halucinant ce debitează acest om…

 

Nestle este cea mai mare companie de îmbuteliere a apei din lume. Brabeck pretinde – corect – că apa este cea mai importantă materie primă din lume. Totuşi, el crede că cea mai bună soluţie pentru accesul la ea este privatizarea ei, apa fiind un aliment (ca şi altele), ea trebuind să aibă o valoare de piaţă. Conform lui Brabeck, ideea că apa ar trebui să fie unul din drepturile omului vine din partea ONG-urilor “extremiste” (!)

 

Brabeck mai crede că responsabilitatea socială al oricărui preşedinte de companie este să facă cât mai mult profit, astfel încât oamenii să aibă locuri de muncă. Oare stau şi mă întreb: cât mai mult profit, în dauna sănătăţii populaţiei întregii planete? https://i0.wp.com/www.secretsofthefed.com/wp-content/uploads/2013/04/408002_377886792324767_2047879945_n.jpg

 

Revenind la apă, consecinţele pivatizării apei (idee susţinută de şeful Nestle), au fost devastatoare pentru comunităţile sărace din întreaga lume. În Africa de Sud, de exemplu, unde sindicatele s-au opus din răsputeri privatizării, efectele au fost dezastruoase pentru populaţie. Ca urmare a privatizării apei, preţul a crescut foarte mult. Drept consecinţă, mulţi oameni săraci au renunţat la serviciile de apă şi atunci, a izbuncnit o epidemie de holeră care a afectat peste 120.000 de persoane, dintre care 300 au murit (vezi mai multe în acest articol din 2005).

 

Pe de altă parte, Nestle are o reputaţie proastă în rândul activiştilor. Acest boicot a început încă din 1977, atunci când Nestle a început o campanie agresivă pentru ca femeile să nu-şi mai hrănească bebeluşii cu lapte natural, de la sân, ci să folosească laptele praf produs de Nestle. Această corporaţie a făcut lobby pe lângă ministerele sănătăţii din mai multe ţări, pentru a promova laptele praf. În ţările sărace, acest lapte praf a fost letal pentru mai mulţi bebeluşi, din moment ce femeile au amestecat praful cu apă contaminată, în loc să-şi hrănească natural copiii.

 

http://www.lovendal.ro/wp52/nestle-killer-ul-omenirii-seful-corporatiei-nestle-spune-ca-apa-nu-este-un-drept-al-omului-si-ca-produsele-naturiste-nu-sunt-deloc-bune/

…………………………………………………………

…

 http://nogovernment.wordpress.com/2013/06/15/vremurile-din-urma-grabite-de-peter-brabeck-director-la-nestlevor-sa-ne-ia-apa/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Inainte de nationalizarea sexarii…) PRIVATIZAREA APEI: o ticalosie a CORPORATIILOR si o metoda de CONTROL AL POPULATIEI. Banca Mondiala si Comisia Europeana fac presiuni pentru PRIVATIZAREA serviciilor de alimentare cu APA

 

 

Nu exista resursa naturala mai importanta pe acest pamanat decat apa. Apa sustine viata fiecarei creaturi vii de pe planeta, fie planta, animal, sau om. La fel ca si fara aerul pe care il respiram, noi oamenii nu putem trai fara apa mai mult decat cateva zile. Din cauza incalzirii globale, a secetei raspandite si a poluarii tot mai crescute a hidrosistemelor, disponibilitatea in anii urmatori a apei curate pentru a face fata populatiei globale in continua crestere este una dintre incercarile cele mai infricosatoare pentru omenirea acestui secol. Pana in 2015 se estimeaza o crestere cu 17% a cererii de apa numai pentru agricultura. Pana in 2025, populatia in crestere va avea nevoie de 40% mai multa apa de consum. In timp ce in secolul al 20-lea rolul critic a fost asumat de petrol, apa este considerata cea mai valoroasa resursa naturala a secolului 21.

 

Ca atare, acum cativa ani, Natiunile Unite au declarat accesul la apa potabila ca drept uman universal. In acelasi timp, interzicerea voita a accesului este considerata o violare serioasa a drepturilor omului care pericliteaza insasi viata. Si orice decizie calculata care le interzice oamenilor dreptul universal la viata nu este altceva decat o crima rusinoasa impotriva umanitatii.

 

In ciuda poluarii aerului de catre om, poluare care ne murdareste de mult timp plamanii cauzand in acelasi timp si incalzire globala, schimbari climatice si dezastre naturale din ce in ce mai mari, ca sa nu mentionam si amenintarea crescanda asupra sanatatii omenirii, insusi gandul de a transforma aerul intr-un produs valoros ce poate fi impachetat oportunist si vandut de exact aceleasi corporatii responsabile pentru aceasta poluare, pana si simpla notiune va fi imediat criticata si ridiculizata.

 

Si totusi asta se intampla de 30 de ani pe intreaga planeta cu resursele pretioase de apa potabila ale Pamantului. Banca Mondiala a finantat privatizarea globala a resurselor de apa atat de necesare supravietuirii, transformandu-le intr-o marfa inaccesibila celor mai saraci oameni de pe pamant. Acestia mor la propriu de sete si boala gratie profitorilor corporatisti psihopati, care pun inca o data hotia si lacomia deasupra bunastarii umane si chiar a vietii.

 

Dar aceasta este agenda globala – subtierea turmei umane de la 7 miliarde la doar jumatate de miliard. Aceasta inseamna ca 13 din 14 oameni in viata astazi trebuie sa moara in urmatorii cativa ani, pentru a le satisface planul diabolic. Si ce cale mai rapida de a ucide populatia umana decat prin preluarea proprietatii si controlului asupra resurselor de apa limitate si in scadere ale Terrei.

 

La ora actuala, in lume mor mai multi oameni din cauza bolilor cauzate de consumul de apa murdara decat in urma tuturor razboaielor si violentelor globale combinate. In fiecare ora, 240 de bebelusi mor datorita apei contaminate. 1,5 milioane de copii cu varsta de pana la 5 ani mor in fiecare an din cauza holerei si a febrei tifoide datorita apei murdare. Aceste fapte alarmante ilustreaza cat de critica si semnificativa este prezenta unei aprovizionari cu apa potabila vietii pe aceasta planeta. Preluarea controlului asupra resurselor acvifere se face prin transformarea apei intr-o marfa privata pe care doar cele mai mari corporatii si banci o controleaza. Transformarea apei intr-un produs inaccesibil saracilor pamantului este o metoda foarte efectiva, desi sinistra, de rezolvare a problemei asa-zisei suprapopulari.

 

Cele trei cai principale prin care populatia scade semnificativ in fiecare an sunt moartea prin infometare si malnutritie (incluzand lipsa apei potabile), care elimina intre 7 si 8 milioane de oameni, bolile care ucid intre 2 si 3 milioane (cu amenintarea pandemiilor de boli infectioase) si razboiul, care ucide jumatate de milion in fiecare an.

 

In spatele usilor inchise, oligarhii globalisti se intalnesc si discuta ce este mai bine pentru umanitate si planeta in concordanta cu interesele lor megalomane. Sunt multi ani de cand acest subiect important al privatizarii si controlului apei ca metoda comoda si eficace de adresare a problemei suprapopularii este pus pe masa discutiilor… impreuna cu subiecte inrudite precum geo-ingineria, OMG-uri, vaccinuri, suprafolosirea de antibiotice, razboaie planificate pentru petrol si apa, conceperea de politici globale pentru a creste instabilitatea politica, saracia si a submina economiile, radiatia nucleara si o multime de alte metode de triere a populatiei umane.

 

Revista Time a scris despre cum au finantat Bill si Melinda Gates Universitatea Carolinei de Nord si inca 78 de universitati pentru dezvoltarea unor tehnici contraceptive de sterilizare cu ultrasunete a spermei. Intr-o conferinta TED din 2010, Bill Gates a vorbit deschis despre depopularea cu 10-15% a celor 6.8 miliarde de oameni care traiesc pe Pamant, prin folosirea programelor solid finantate de vaccinare si contraceptie care vor aduce infertilitatea unei bune parti din populatia globala. Intre timp, miliardarul Ted Turner a mers si mai departe, opinand scaderea populatiei cu 70%, pana la “2 miliarde”. Avem inregistrarea.

 

 

Cererile de incepere a sterilizarii populatiei umane au inceput sa iasa la suprafata la mijlocul anilor 70, cu documentul declasificat al lui Henry Kissinger, pe atunci fost Secretar de Stat si membru Bilderberg de rang inalt, intitulat “Implicatiile cresterii populatiei globale asupra securitatii si intereselor externe ale Statelor Unite”. Acest document accentua prioritatea data implementarii programelor de control al nasterilor in tarile lumii a treia, mai ales in America de Sud.Au fost alocate resurse extraordinare prin intermediul Agentiei Americane pentru Dezvoltare Internationala (USAID), tarilor promitandu-li-se ajutor financiar sporit daca se aratau dornice sa implementeze programe de sterilizare si depopulare. Dr. Henry Kissinger, cel care a scris: “Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe a SUA faţă de lumea a treia.”.

Kissinger, eugenia şi depopularea planetei

Mai multe dovezi fatise ale dispretului dur pe care oligarhii globalisti il au fata de cei 99% dintre noi, pot fi gasite in declaratia scrisa de Printul Phillip, sotul Reginei Elisabeta a II-a, in prefata cartii sale: “Trebuie sa recunosc ca sunt tentat sa cer reincarnarea intr-un virus foarte letal”, pentru a reduce populatia umana. Pare usor de inteles ca o agenda globalista explicita pentru o Noua Ordine Mondiala promovata repetat de presedintele George Bush senior include si depopularea prin diverse metode, controlul apei prin privatizare fiind doar unul dintre mijloacele folosite de elite.

 

A trecut destul timp de cand oamenii mor din pricina lipsei apei potabile si vor continua sa moara chiar si mai frecvent, daca planul de privatizare a apei continua sa se desfasoare fara opozitie. Din fericire, exista o mobilizare de forte pentru combaterea acestei privatizari. Saptamana trecuta, in cadrul convocarii anuale a Bancii Mondiale la Washington DC pentru cateva zile de conferinte, o coalitie internationala anti-privatizarea apei formata din grupari din India si America a trimis un mesaj formal catre Banca Mondiala, cerandu-i sa inceteze practica distructiva a privatizarii apei sub pretextul dezvoltarii.Intalnirile din Washington ale Bancii Mondiale raspandeau minciuni si dezinformari in incercarea de a pune intr-o lumina buna asa-zisa eficienta si succesele pe care predarea drepturilor asupra apei catre sectorul privat le-au avut in anii recenti. Corporatia Finantelor Internationale (IFC – International Finance Corporation) a Bancii Mondiale, in rolul de cea mai mare sursa de finantare de pe planeta pentru privatizare apei, furnizeaza imprumuturi si finantare natiunilor Lumii a Treia pentru ca firmele private sa preia controlul asupra drepturilor municipale, regionale si nationale asupra apei.

 

Directorul gruparii internationale Corporate Accountability International, Shayda Naficy, a atras atentia ca 75% din cheltuielile pentru functionarea unei companii de utilitati din domeniul apei ar trebui redirectionate catre infrastructura. In fiecare natiune, companiile private au pus profitul pe primul loc, in defavoarea investitiilor in infrastructura necesara interconectarii si deservirii clientilor. Din cauza eforturilor de eficientizare a costurilor si de a creste profiturile, pretul apei a crescut invariabil si a devenit inaccesibil celor mai saraci dintre clienti. Taierea aprovizionarii cu apa a mii de familii cu venit scazut a devenit un rezultat inevitabil mult prea frecvent. Rata de esec de 34% a contractelor Bancii Mondiale din domeniul apei si canalizarilor private intre 2000 si 2010 depaseste cu mult ratele de esec de o singura cifra din domeniile telecomunicatiilor, energiei si industriei de transport.

 

Criticii sustin ca sectorul public este mult mai responsabil fata de constituentii sai decat companiile din sectorul privat, care raspund doar pentru afisarea unor profituri suficiente in fata consiliului director. Coruptia devine un lucru obisnuit. Mai mult, apare un conflict de interese atunci cand IFC joaca dublu rol, de finantator, dar si de consultant al municipalitatilor in alocarea de contracte fara licitatie companiilor private favorizate.

 

Pentru o mai buna ilustrare a scenariilor tipice in care privatizarea apei nu functioneaza sau si-a dovedit deja esecul, avem nevoie de o examinare amanuntita. Vestea buna este ca in ultimii ani, oameni din toate partile Globului si-au mobilizat eforturile pentru stoparea acestui fenomen in propriile regiuni. Astazi, intr-un numar de regiuni din India, cetatenii se grupeaza pentru a confrunta si lupta impotriva miriadei de probleme cauzate de privatizarea apei in tara lor.

 

Recent, in Nagpur, cel mai mare oras din centrul Indiei, unde este in desfasurare primul parteneriat municipal cu o companie de utilitati privata din istoria tarii, au erupt tensiuni majore. Cu 3 ani in urma, municipalitatea a semnat un contract pe 25 de ani cu Veolia Water pentru aprovizionarea cu apa potabila 24/7 a celor 2.7 milioane de rezidenti ai orasului. Insa intarzieri neprevazute, care au crescut de multe ori pretul initial, coroborate cu distribuirea inegala a apei si opririle frecvente ale furnizarii acesteia au condus la proteste raspandite in strada si la acuzatii de coruptie. Oficialii arata cu degetul catre o serie de violari serioase ale conditiilor contractuale. Iarasi, refuzul de a investi in infrastructura necesara pare a fi principala cauza a acestui esec. Raportul pe 2012 al Corporate Accountability International, intitulat “Shutting the Spigot on Private Water: The Case for the World Bank to Divest”, citeaza un numar de cazuri similare unde privatizarea s-a dovedit ineficienta.

 

Cetatenii curajosi din Bolivia anului 2000 au ajuns pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume atunci cand au reusit alungarea privatizarii apei intruchipata de Bechtel, a cincea cea mai mare corporatie privata de pe planeta. Protestatarii zelosi din cel de-al treilea oras ca marime al Boliviei au reusit sa se opuna preturilor crescande ale Bechtel si i-au cerut acesteia sa renunte la posesia exclusiva a resurselor de apa municipale, reusind intr-un final sa alunge gigantul din tara. Desi au existat eforturi ale marilor companii de a cumpara si controla dreptul asupra apei in multe dintre tarile Americii Latine precum Brazilia si Ecuador, doar in Chile s-a reusit privatizarea. In ultima instanta, peste tot unde a existat incercarea de privatizare, a fost intampinata o rezistenta puternica din partea consumatorilor care au realizat ca firma de utilitati a esuat mizerabil in distribuirea de servicii de calitate la preturi accesibile.

 

Povestea este mereu aceeasi. De aceea, gruparile precum Corporate Accountability International lupta asiduu pentru educarea guvernelor si a cetatenilor din lumea intreaga astfel incat apa sa ramana de domeniu public. Procesul legal istovitor si scump de terminare a contractelor pe termen lung si de indepartare a corporatiilor straine odata stabilite intr-un oras, stat sau tara este unul formidabil. Este astfel in interesul populatiei din intreaga lume sa se asigure ca privatizarea resurselor de apa din tara lor nu va avea nici macar punct de pornire.

…………………………………………………………

Privatization of Water as an Owned Commodity Rather Than a Universal Human Right

 

 

Ticalosia deceniului: privatizarea apei in UE

O mare ticalosie pe care o pregateste de cativa ani Comisia Europeana este privatizarea apei in toata Uniunea Europeana. Totul e facut sub pretextul unei reglementari europene si prin presiuni exercitate asupra unor state membre, cum ar fi Grecia de exemplu, pentru a lasa un bun public pe mana unor privati, oferindu-le astfel acestora o oportunitate de profit de cateva miliarde de euro numai in Germania.

 

 

Privatizarea apei în Europa i-a speriat până şi pe nemţi

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Impactul inteligentei artificiale (AI) asupra fortei de munca

 

 

de Dragomirescu Victor

 

In secolul al XVI-lea, Regina Elisabeta I a Marii Britanii a refuzat sa patenteze o inventie tehnologica ce facea posibila fabricarea panzei pentru imbracaminte, explicand ca noua masinarie i-ar fi transformat in cersetori pe multi dintre cei care faceau panza manual. Un argument bun la acel moment, insa cinci secole mai tarziu oprirea tehnologiei a devenit imposibila. Mai mult, acum vorbim despre inteligenta artificiala, machine learning si chiar contopirea dintre om si masinarie.

 

Adevarul este ca granita dintre tehnologie si oameni este din ce in ce mai subtire, iar viitorul arata din ce in ce mai science fiction. Deja lucram cot la cot cu roboti industriali, stirile ne vin pe Facebook, Siri ne raspunde la intrebari, iar Alexa a preluat controlul asupra vietii noastre casnice.

 

Indiferent daca aceasta dezvoltare tehnologica fara precedent ne sperie sau ne face si mai curiosi in legatura cu ceea ce va urma, inteligenta artificiala (AI) ne va schimba indiscutabil vietile. Impactul va fi major, insa ramane discutabil daca tehnologia va aduce doar schimbari bune, sau va atrage dupa sine si efecte negative.

 

Parerile sunt impartite, inclusiv in ceea ce priveste noile joburi, noile locuri de munca si, mai mult, noii angajati. Pentru ca odata cu preluarea unei parti importante din munca oamenilor de catre roboti si tehnologie, exista temerea justificata ca multe joburi vor disparea si multi angajati vor ramane fara locuri de munca.

 

Desi AI ne va imbunatati viata in multe feluri, ingrijorarea cea mai mare ramane cea legata de impactul pe care il va avea asupra fortei de munca. Specialistii sustin ca omenirea trebuie sa se astepte la milioane de locuri de munca ce vor fi preluate de masinarii, in timp ce ocupantii lor vor ramane someri.

 

Deja au fost automatizate foarte multe joburi monotone, repetitive. Activitatile legate de operatiunile de call center, clasificarea documentelor, moderarea si editarea de continut se bazeaza tot mai mult pe tehnologie si pe automatizare si mai putin pe munca umana. Acelasi lucru se intampla si in cazul fabricilor: oamenii sunt inlocuiti de roboti inteligenti, care se orienteaza usor in spatiu, pot gasi si muta sau pot efectua operatiuni complexe de asamblare. Spre exemplu, la o fabrica din China, 800 de roboti au inlocuit 24000 de lucratori!

 

Dar, odata cu perfectarea noilor tehnologii, AI se dovedeste a fi foarte eficienta si in unele activitati mai complexe. Cel mai elocvent caz este acela al masinilor autonome care pot “intelege” mediul si dinamica unei masini, pot “vedea”, pot decide si actiona in timp real.

 

Potrivit unei analize McKinsey, peste 2.000 de activitati din peste 800 de ramuri ocupationale vor putea fi automatizate in viitor. Cu toate acestea, desi aproape toate ocupatiile vor fi afectate de automatizare, cercetarea arata ca numai aproximativ 5% din ocupatii ar putea fi complet automatizate prin tehnologiile existente in prezent.

 

Intr-o analiza realizata anul trecut de IBM pe 6.000 de directori executivi, doua treimi dintre acestia sunt de parere ca AI va schimba si modul de functionare a departamentelor de HR din companii si felul in care acestea vor aborda resursa umana.

 

Experientele personalizate vor face diferenta. Specialistii in HR considera ca AI si tehnologia pot fi efectiv introduse in procesul de recrutare. Solutiile tehnologice de selectie si de management al personalului din ce in ce mai sofisticate vor face mai rapid procesul si vor selecta cei mai buni candidati. De exemplu, o solutie AI ar putea sa ofere sugestii de instruire sau sa furnizeze numele, adresele si informatiile de contact ale candidatilor si angajatilor.

 

Pe masura ce masinile si software-urile inteligente vor fi integrate din ce in ce mai mult la locul de munca, fluxurile vor continua sa evolueze pentru a permite oamenilor si masinilor sa colaboreze.

 

Toate aceste schimbari vor pune presiune si pe salarii. Multe dintre locurile de munca actuale vor fi automatizate, cum ar fi cele din fabrici sau din contabilitate, iar salariile este de asteptat sa scada in aceste zone. La mare cautare vor fi insa specialistii in domeniul medical sau tehnic, lucratorii inalt calificati, profesionistii, care vor avea si salarii mari. Astfel, exista riscul aparitiei unor diferente importante intre salarii, ceea ce ar putea genera tensiuni sociale si politice.

 

In loc de concluzie

 

Asa cum in prezent exista locuri de munca pentru toata lumea, asa vor fi si in viitorul tehnologizat, ne linistesc insa specialistii in HR. Dar munca viitorului va fi cu totul altfel fata de ceea ce facem in prezent. Pentru a face fata schimbarilor, este nevoie de formare si recalificare continua. Cei mai in varsta vor trebui sa se adapteze, iar copiii care se nasc acum se vor pregati pentru meserii la care, probabil, nimeni nu se gandeste in prezent. Pentru ca viitorul va fi intr-o continua schimbare, iar piata muncii va fi unul dintre elementele lumii de maine care se vor transforma radical. Viitorul automatizat este provocare, dar cu cat companiile invata sa se adapteze, cu atat vor avea mai mult de castigat si vor aduce un plus de valoare lumii in care traim.

 

https://www.colorful.hr/cum-arata-viitorul-inteligenta-artificiala-si-impactul-asupra-fortei-de-munca/

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Manipularea maselor și torturarea psihologică a majorității popoarelor… simultan

 

 

Jean-Jacques Crèvecœur este ca formare profesională fizician-specialist în fizică cuantică, filozof și pedagog. Este autor, formator și conferențiar de reputație internațională din 1989. Datorită unor experiențe personale din viața conjugală care l-au marcat, ajunge să fie interesat de jocul de putere, atât la nivel interpersonal, cât și la nivel social. În acest sens, publică o serie de cărți despre relațiile și jocul de putere.

 

A devenit cunoscut publicului larg în Quebec mai ales în timpul pseudo-pandemiei de gripă porcină H1N1 din 2009, prin intermediul mass-mediei, în momentul în care s-a ridicat împotriva tentativei de vaccinare în masă a populației, când a denunțat atât conflictele de interese, cât și substanțele toxice extrem de periculoase care fuseseră introduse ca adjuvante în vaccin, avertizând populația în legătură cu efectele secundare potențiale ale acestuia.

 

A avut un canal propriu pe YouTube cu 235.000 de abonați. A fost cenzurat, fiindu-i suprimate cca 16 video-uri. Apoi, în 2019-2020, în momentul în care a început să vorbească din nou despre manipularea mediatică și manipularea maselor, canalul său de pe YouTube a fost complet desființat.

 

Ca specialist în fizică cuantică teoretică, având și expertiză în epistemologia practicilor medicale (epistemologia = analiza critică a unui domeniu al cunoașterii), a format o echipă de cca 15 specialiști cu doctorate în știință: biologie celulară și moleculară, virologi, doctori în neuroștiințe etc., pentru a lucra împreună cu ei la demolarea discursului (narativului) servit de Organizația Mondială a Sănătății, prin instanțele naționale de sănătate publică etc., discurs prin care un grup mic de persoane, emanat inițial din OMS, iar apoi din GAVI (Global Alliance of Vaccines and Immunization) reușește să impună milioanelor de oameni directive nejustificate, incoerente și chiar iraționale.

 

Se pune problema „cum o mână de oameni din aceste organisme reușește să impună guvernelor din întreaga lume și întregii populații o oprire totală a economiei, o închidere totală generală care nu s-a mai pomenit în toată istoria medicinei? Nici în timpul epidemiilor de pestă din Evul Mediu nu erau închise și carantinate persoanele sănătoase!” Jean-Jacques Crèvecœur consideră că subiectul merită abordat din punct de vedere al ingineriei sociale și al manipulării maselor. În urma observațiilor sale, ajunge la concluzii importante cu impact asupra teoriei comunicării, dar și în înțelegerea și explicarea relațiilor de putere.

 

Jean-Jacques Crèvecœur consideră că manipularea maselor se face pe următoarele 3 niveluri:

Nivelul 1: Ceea ce se spune;

Nivelul 2: Ceea ce credem că s-a spus;

Nivelul 3: Intenția inconștientă din spate.

 

Manipularea maselor se face prin distorsionarea acestor 3 niveluri. Avem ceea ce se spune, ceea ce este subînțeles și, cum adeseori există o distorsiune între ceea ce este spus și ceea ce este subînțeles, acest fapt ascunde un al treilea nivel pe care puține teorii ale comunicării l-au identificat și explorat, și pe care Jean-Jacques Crèvecœur îl numește proiectele implicite inconștiente, așteptările implicite sau inconștiente sau intențiile implicite sau inconștiente și care se produc de cele mai multe ori fără știrea noastră. Adică, pentru a-l parafraza pe Malraux, „drumurile spre iad sunt pavate cu bune intenții”.

 

Analizând timp de șase ani împreună cu fosta soție ce anume a dus la destrămarea căsniciei lor în numai trei luni, Crèvecœur a descoperit că ceea ce este valabil pentru relația de cuplu este valabil pentru relația părinte-copil, în relațiile din cadrul unei întreprinderi, în relația profesionist-client sau terapeut-client și pune totul în raport cu jocurile de putere. În paranteză fie spus, aici intrăm pe un teren bătătorit de teoriile comunicării, cele care văd în interacțiunea verbală un raport de forță, o luptă prin care locutorul încearcă să se impună cu scopul de a-l determina pe interlocutor să reacționeze în sensul dorit.

 

Pentru actuala pseudo-pandemie covid-19 au fost create toate condițiile care se află la baza tuturor jocurilor de putere. Jocul de putere se instalează fără știrea noastră, fără voia noastră, de câte ori ne simțim în nesiguranță. Frica este cea care pregătește terenul fenomenului de manifestare a puterii [discreționare]. Mi-e teamă ca nu cumva nevoile mele fundamentale să nu fie satisfăcute. Și dacă mi-e teamă ca nu cumva nevoile mele să nu fie satisfăcute, atunci îl voi manipula pe celălalt, în mod inconștient, involuntar, evident, ca să mă asigur că celălalt îmi va da ceea ce îmi este necesar pentru ca nevoile mele fundamentale să fie satisfăcute. Jocul de putere constă în a determina pe cineva să spună, să facă, să simtă așa cum vreau eu astfel încât nevoia mea de iubire, de siguranță, de recunoaștere, de aprobare să fie respectată. Acest mecanism de control este aplicat chiar și de bebeluși încă de la naștere.

 

Cum a reușit manipularea de către guvern? Ce au făcut guvernele lumii ca să declanșeze teama în populații, cu complicitatea mass-mediei?

 

Jean-Jacques Crèvecœur dezvăluie câteva metode foarte eficace folosite de acestea.

 

Prima rețetă: Schimbarea frecventă de discurs. Mai întâi s-a spus ca nu e cazul să ne neliniștim, epidemia este în China, n-o sa ajungă în Quebec, nici în Europa. S-a spus că nu este niciun pericol, dar s-au suspendat comunicațiile aeriene. Ce să crezi? Mesajul transmis prin discurs sau prin fapte?

 

La fel s-a petrecut și cu izolarea. S-a spus mai întâi că nu va fi necesară. Ulterior s-a comunicat că va fi numai pentru 15 zile, pentru ca mai apoi să se prelungească. (În România, starea de urgență a continuat cu starea de necesitate care se prelungește în fiecare lună, aceasta constând în restrângerea unor drepturi cetățenești).

 

Despre măști s-a spus inițial că sunt inutile, ineficiente, ba chiar periculoase. Acum au devenit obligatorii în spațiile publice închise, în spațiile deschise aglomerate, iar în unele orașe din lume, peste tot. Aceasta în condițiile în care nu există niciun studiu științific valabil care să susțină necesitatea purtării lor, mai ales în exterior, iar acum și la copii.

 

Toate aceste informații contradictorii au fost date cu bună știință (Nu se poate ști măsura în care informațiile contradictorii au fost date deliberat astfel, dar rezultatul este oricum instructiv. Conformitatea la reguli care sunt contradictorii este apreciabilă și erodează capacitatea de discernere a fiinţelor umane. Masca nu e bună vs masca e salvatoare este un bun exemplu în acest sens. Ce arată acest fapt? Că populația are o toleranță din ce în ce mai mare față de astfel de ordine/directive, oricât de aberante, contradictorii și incoerente ar fi.) Dacă la început au putut fi considerate niște bâlbe, ulterior s-a dovedit că este o strategie de aplicare pas cu pas a unor măsuri de restrângere drastică a unor drepturi fundamentale fără ca populația să se revolte, sau nu semnificativ.

 

Totodată, președinții și guvernele au fost convinși să accepte să implementeze aceste măsuri asupra propriilor popoare fie prin mită, fie prin promisiuni sau amenințări. Crèvecœur menționează cazul președintelui Bielorusiei – Lukașenko, căruia FMI i-a propus un credit de 940 milioane de dolari cu condiția să aplice aceleași masuri ca în Italia, Franța etc., ceea ce arată clar că au existat presiuni din partea OMS și FMI asupra conducătorilor noștri pentru implementarea măsurilor recomandate de OMS.

 

Jean-Jacques Crèvecœur observă, de asemenea, că în timpul forumului economic de la Davos din octombrie 2019, unde a participat printre alții și Bill Gates, participanții se întrebau dacă sunt pregătiți pentru o pandemie al cărei epicentru era în China (desigur absolut întâmplător!).

 

El remarcă un interes al participanților mai ales pentru efectele economice ale unei astfel de presupuse pandemii. „Și-au pus problema gestionării mai ales economice a pandemiei, a impactului economic al pandemiei, spune el, iar asta mi-a ridicat un semn de întrebare: de ce nu se îngrijorează pentru impactul sanitar și pentru impactul asupra mortalității unei epidemii? Amintesc că aici în Quebec întreprinderile mici și mijlocii și lucrătorii autonomi, luați împreună, reprezintă 98% din angajatori și 85% din locurile de muncă totale ale provinciei. Aceeași situație se regăseşte și în Europa, întreprinderile mici și mijlocii, plus lucrătorii autonomi, asigură între 85-87% din locurile de muncă totale, ceea ce înseamnă că prin stingerea lor ne-au omorât economia, favorizând marile grupuri financiare și concernele multinaționale. (…) Permiteți-mi, de asemenea, să râd remarcând că, în timpul închiderii totale, (când s-a închis economia, menținând deschise doar activitățile esențiale, vitale) Societatea Alcoolului din Quebec și Societatea Quebecheză a Canabisului erau considerate printre activitățile esențiale!”, spune el, în timp ce bisericile, în pofida nevoilor spirituale mai mari într-o astfel de situație de criză, au fost închise.

 

În opinia lui Jean-Jacques Crèvecœur, în modul de a acționa, au fost respectate etapele unei lovituri de stat: controlul total al mass-mediei și anihilarea păturilor sociale care ar fi putut protesta, prin închiderea activităților și izolare.

 

A doua metodă de înfricoșare a populației, arată Jean-Jacques Crèvecœur, a fost „terorismul intelectual al mass-mediei, prin informațiile contradictorii care au fost transmise permanent, ceea ce a făcut ca reperele oamenilor să fie într-o permanentă schimbare” precum și „prin repetarea zilnică din oră în oră a numărului de morți, de cazuri”. De observat că acest sentiment de frică ar fi putut fi creat folosind aceeași strategie, indiferent despre ce boală era vorba. „S-au folosit cifre care nu însemnau nimic, din moment ce populația nu avea niciun reper”, a arătat el, dând ca exemplu numărul foarte mare de decese anuale de boli respiratorii sau numărul de decese în urma epidemiei de gripă din 2017 care au fost mai mari decât cel al epidemiei de covid. „Neavând niciun reper, populația și-a spus că dacă se vorbește din oră în oră, înseamnă că e ceva grav! Au interpretat că suntem într-o situație gravă, pentru că altfel mass-media nu ar vorbi despre asta.”

 

O altă metodă de înfricoșare a fost incitarea populației la delațiune. Incitarea oamenilor de a-și denunța vecinii care nu respectă regulile, a comercianților să-și denunțe clienții etc. Cum s-a petrecut una ca asta? „Foarte simplu. Din clipa în care v-am convins că sunteți în pericol de moarte și că orice acțiune care se abate de la recomandările de sănătate publică vă poate pune potențial în rândurile celor care vor îngroșa statisticile de morți de la TV, este foarte ușor să faci populația să creadă că orice persoană exterioară devine un potențial pericol pentru supraviețuire.” Jean-Jacques Crèvecœur observă că persoanele care nu au căzut în această capcană sunt cele care au repere interioare solide: credință, spiritualitate.

 

În continuare, subliniază necesitatea mitingurilor, a adunărilor ca modalitate de încurajare reciprocă, de înlăturare a sentimentului de frică și solitudine. În acest timp, observă el, „mass-media continuă discursul fricii, toți se comportă de parcă lumea și-a pierdut de pe o zi pe alta sistemul imunitar”. Este revoltător că niciun medic oficial nu vorbește despre sistemul imunitar, deși sunt persoane cu ani mulți de studii de medicină. (Cu o excepție notabilă în spațiul francofon: geneticiana Alexandra Henrion-Caude, care va fi menționată mai târziu, ca opozantă a vaccinului anti-covid).

 

În continuare, J.J. Crevecoeur vorbește despre asemănarea izbitoare între metodele de manipulare aplicate la scară globală și metodele de tortură „soft” aplicate de CIA pentru a stoarce informații de la spioni, prezentate în 8 puncte în Carta coerciției a lui Biderman. Prezentăm în continuare traducerea acestei părți din interviu, de la min. 00:49:39-01:14:16 (intervențiile lui Crèvecœur):

 

„Biderman a lucrat pentru armata americană. Ideea era cum să obții informații de calitate torturând oamenii, dar nu prea mult, torturându-i psihic mai curând decât fizic, pentru că ceea ce interesează serviciile secrete, precum CIA, este să culeagă informații cât mai de calitate posibil (…). Miza CIA era ca atunci când este prins un spion, un agent dublu, un terorist sau presupus terorist, cum să facem să obținem un maximum de informații calitative de la această persoană, fără să o demolăm fizic și chiar creând un context care va face ca la un moment dat persoana să simtă că are încredere în noi și să ne dea informații care nu vor fi minciuni, ci adevărul.

 

Deci la asta a lucrat Biderman. Această cartă este folosită ca instrument de măsură de către Amnesty International. De fapt, Amnesty International scoate un raport în fiecare an despre tortură în țările din lumea întreagă și face chiar un clasament al țărilor care folosesc tortura. Primele sunt cele care utilizează cel mai puțin tortura și ultimele, din vreo 160, țările care o utilizează cel mai mult. În plutonul din coada listei regăsim Coreea de Nord, China (…), iar pe primele locuri se situează țările scandinave, deci Europa de Nord : Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca.

 

Este interesant de văzut că poziția unor țări precum Belgia, Franța, Elveția, Canada, se degradează de la an la an. De fapt sunt clasate din ce în ce mai rău. Bine, sunt încă printre primele 40 de țări din cele 160, dar nu mai suntem în plutonul din frunte. Cred că schimbarea a venit după 2001, după atentatele din 11 septembrie. Din acel moment, țările care erau «apărătoarele libertății» și «țările cele mai democratice» au început să aibă derive mai severe. Am făcut această paranteză pentru că această cartă este folosită de Amnesty International pentru a evalua fiecare țară ca să știe care anume practică tortura psihologică.

 

Carta coerciției a lui Biderman în 8 puncte:

 

  1. Izolarea

 

Se va izola persoana care urmează să fie interogată. Ce s-a petrecut în pandemie? Au fost izolați oameni. Or, ce anume dă oamenilor sentimentul de siguranță? Faptul de a fi împreună, de a fi laolaltă. Faptul de a izola oamenii spunându-le «stați în casă» și «nu vă mai deplasați», de a lăsa vârstnicii în cămine să moară de singurătate, a fost un mijloc eficace de a tortura populațiile și de a le transpune în starea de siderație [colectivă]. Numesc acest fapt punerea oamenilor în stare de siderație pentru că acesta este rezultatul acestei practici din carta lui Biderman. Când aplici una sau mai multe din aceste strategii, îi pui pe oameni în situație traumatică și în stare de siderație. (…) Doar izolarea în sine a fost o lovitură de maestru.

 

Eu le dau premiul Nobel de Manipulare Mondială. Imediat, fără ezitare, fără dezbateri. Dar e o cruzime totodată! Este o tortură! Să expunem situația așa cum este. Este tortură psihologică impusă populației din ziua în care s-a aplicat izolarea. (Metoda a fost numită lockdown în spațiul anglo-saxon, confinement în spațiul francofon. La noi s-a numit izolare.) Filmele hollywoodiene au jucat un rol important în anii precedenți în termeni de pregătire psihologică. Pentru că atunci când vezi ceva prima oară, îl respingi. Pentru că este nou, îl respingi. Făcusem un video, în 3 februarie 2020, în care arătam creșterea exponențială a numărului de filme care tratau subiectul unei pandemii mondiale în ultimii ani, înainte de 2020. Populația a fost deci pregătită cu faptul că o pandemie poate afecta toată lumea și poate ucide pe toată lumea. (…) Deci populația a fost pregătită cu o idee (…) a unei pandemii foarte contagioase și foarte mortale, al cărei remediu, în aceste filme de ficțiune, este întotdeauna vaccinul. Nu există alt remediu în aceste filme. Și-i vedem pe oameni cu mască, îi vedem pe oameni ascunși în case.

 

Totul a fost pregătit pentru a crea nu o disonanță cognitivă, ci o rezonanță cognitivă. Deci este important să înțelegem că izolarea a fost acceptată ușor pentru că a fost văzută la televizor în China. Dacă nu s-ar fi văzut asemenea scene, cred că ar fi fost o revoluție în țări precum Franța, Belgia etc. E clar că nu ar fi acceptat izolarea. Însă pentru că a fost văzută în China și cum China a «stăpânit» foarte repede pandemia, și-au spus că e o rețetă care merge, așa că va fi aplicată aici de bunăvoie.

 

  1. Monopolizarea percepției

 

Aceasta înseamnă că persoana are un singur interlocutor tot timpul. Cum persoana interogată e izolată, nu are alt orizont decât ea însăși, pereții celulei ei, care adesea sunt foarte strâmți, și pe anchetator. Asta-i tot. Nu are alternativă. Este ceea ce s-a petrecut în gestionarea «pandemiei», am fost monopolizați la nivelul percepției de micul ecran, de narativ, tot timpul. Și pentru că am rămas între patru pereți fără să ieșim, am avut în față mereu aceleași persoane. În Franța, la orele 20 toată lumea îi aplauda în balcon pentru a-i felicita pe profesioniștii sănătății.

 

  1. Epuizarea indusă

 

Aceasta constă în a împiedica oamenii să doarmă. Când încep să adoarmă sunt treziți brusc, și asta face parte din tortura psihologică. Este aprinsă lumina, se pune muzică… Aici, epuizarea indusă venea din faptul că oamenii, fiind terorizați din oră în oră cu numărul de morți, unii au început să aibă insomnii, să fie epuizați nervos. (În unele locuri, se auzea sirena poliției, sau a salvării pe timp de noapte.) Apoi, cel mai eficace mijloc de a fi epuizat este să vrei să te miști și să fii împiedicat să te miști. E ca și cum ați avea un picior pe pedala de accelerație și unul pe pedala de frână. Este epuizant! Vreau să înaintez, dar sunt obligat să stau pe loc. Am un magazin, dar nu-l pot deschide, am piciorul pe pedala de accelerație, aș vrea să deschid magazinul cât mai repede, dar nu pot. Și asta este epuizant. Nimic nu poate fi mai rău decât să fii împiedicat să acționezi.

 

  1. Amenințările

 

Cred că le-am auzit foarte clar în Quebec, dar le-am auzit și-n alte țări, pentru că eu acopăr toate țările. Când l-am auzit pe dr. Arruda spunând «Nu mă siliți să trimit armata pe străzi!» «Am să vă închid din nou dacă nu purtați mască, dacă nu sunteți suficient de docili!» Deci este o întreagă serie de amenințări foarte explicite, foarte deschise. Quebecul e moț în frunte în sensul acesta (Nici România nu stă deloc prost cu cinismului acestor amenințări, de la degetul ridicat amenințător de președintele țării la fiecare apariție televizată, până la amenințările cu lumânări și sicrie proferate de medici la adresa celor care «nu cred» în ce le spun autoritățile și care nu s-ar supune regulilor), pentru că în țările europene pe care le-am urmărit, amenințările sunt mai voalate, ceea ce de altfel nu înseamnă mai mult confort în plan psihologic. [Am observat că am fost infantilizați], ni s-au adresat ca și cum am fi avut 3-4 ani. Unu, lipsiți de sistemul nostru imunitar și doi, lipsiți de capacitatea noastră de a hotărî ce e bun pentru sănătatea noastră.

 

  1. Indulgențele ocazionale

 

Indulgențele au o rezonanță cu Biserica Catolică, cea care la un moment dat vindea indulgențe marilor păcătoși, spunându-le: «veți ajunge în rai dacă plătiți Vaticanul». Indulgențele ocazionale înseamnă că din timp în timp vi se face o favoare. [Cum ar fi] Prestația Canadiană de Urgență (sprijin financiar acordat de guvernul canadian întreprinderilor și muncitorilor independenți). Se spune: «Vă izolăm, dar în mărinimia noastră, dăm drumul la tiparnița de bani, fără să vă spunem că veți plăti pe urmă cu impozitele voastre», nu numai pentru că PCU este impozabilă, pentru că ne-am fi putut imagina un sistem fără impozite, adică dacă este un sprijin de urgență, de ce să plătim un impozit în plus pentru ceva ce ni se dă deoarece am fost siliți să ne izolăm?» Nu are nicio logică. Nu înțelegeam că se poate pune impozit.

 

Dar ceea ce nu ni se spune este că timp de 15 ani noi, populația, într-o economie adevărată, o să plătim dobânzile la împrumuturile care s-au făcut de la băncile private care sunt deja niște multimiliardare indecente și care de fapt au pus la cale acest hold-up financiar. Și cine va plăti iarăși oalele sparte? Noi! Și cine va profita? Bancherii, cei care au provocat acest haos financiar. Deci indulgențele ocazionale înseamnă că-ți dăm și ție, mărunt cetățean ascultător, un ajutor financiar pentru că vrem să avem grijă de tine. Și aceasta seamănă confuzie în oameni: «Totuși, guvernul e de treabă cu mine, deci n-o să mă revolt împotriva guvernului!» (Micile «indulgențe» sunt, de fapt, recompensele pe care autoritățile le acordă celor care afișează conformism și adeziune față de reguli, oricât de aberante; nu e vorba doar de recompense financiare.)

 

  1. Demonstrația de atotputernicie

 

Este inversul indulgenței ocazionale. «Am putere de viață și de moarte asupra voastră.» În calitate de anchetator care torturează persoana interogată, «am puterea să hotărăsc să te las să putrezești într-o închisoare din Guantanamo, sunt atotputernic. – Da, dar am drepturi! – Da? Și cum o să faci să ți le ceri? Eu sunt atotputernic. Eu hotărăsc dacă poți să telefonezi sau nu.» Și aceasta este o indulgență, nu-i așa? Și aici este o adevărată demonstrație a atotputerniciei. NOI hotărâm ce este comerț esențial și ce este comerț neesențial. Mi se spunea recent că cei care vor călători și nu vor respecta cele 14 zile de autoizolare la întoarcere, riscă o amendă de până la un milion de dolari. Și aceasta este tot o manifestare a atotputerniciei. Oamenii aceștia se comportă ca și cum ar avea imunitate absolută. Ca să se asigure, parlamentarii francezi au votat o lege care-i imunizează în cazul în care ar putea fi urmăriți în justiție la sfârșitul gestionării crizei (Și Arafat a cerut imunitate pe timpul stării de urgență pentru achiziții). Odată ce adevărul va ieși la lumina zilei, nu vor putea fi urmăriți în justiție decât dacă se reușește să se demonstreze că au fost de rea-credință.

 

  1. Degradarea

 

Persoana va fi pusă în situația de a se degrada. În domeniul interogatoriilor de la CIA, de exemplu, persoana interogată nu avea posibilitatea să se spele cu săptămânile, uneori cu lunile. Acestea sunt degradări fizice. Dacă ne uităm la criza covid-19, e ceva ce nu s-a petrecut încă, dar este pe cale să se petreacă. Adică asistăm acum la o pierdere a puterii de cumpărare, la o explozie a șomajului. Este cazul să mai amintesc oare că aici, în Quebec, de la începutul pandemiei până acum ne apropiem de 20.000 de falimente ale întreprinderilor, dintre care multe sunt provocate de închidere, de reluarea economiei în condiții care sunt nerentabile pentru unele întreprinderi? Sunt antreprenori care au preferat să nu-și redeschidă restaurantele pentru că și-au spus că nu este deloc rentabil în condițiile care li se impun. Ni s-a făcut un cadou otrăvit când ne-au spus «Deschidem», dar în realitate deschidem punând o distanță de 2m între mese etc. etc. Și acesta este doar începutul. O parte dintre antreprenori, dintre privați au supraviețuit de câteva luni încoace, de când s-a încheiat izolarea, din rezervele lor financiare. Cât or să mai ajungă rezervele acelea?

 

Când auzim autoritățile de sănătate publică spunându-ne că e o certitudine că vom avea un al doilea val, ceea ce este complet aberant în plan științific, nu poți să prevezi un al doilea val, decât dacă ești Doamna Soleil (vestită astroloagă și «clarvăzătoare») cu globul ei de cristal și să spui că va fi un al doilea val. Sau să-l provoci în mod artificial, printr-o umflare artificială a cifrelor. Se vor manipula iarăși statisticile, se va băga din nou frica în oameni și așa vom avea noi valuri. Și aici mă tem de mișcări de protest mai violente. Sper să nu ajungem acolo. Ceea ce se petrece acum e că din ce în ce mai mulți oameni își pierd slujbele, nu-și vor mai găsi de lucru pentru că și întreprinderile se vor închide, întreprinderi care nu erau în pericol. Se știe că în economie sunt întreprinderi care mor din primii trei ani de existență și e normal, asta face parte din «selecția naturală». Dar întreprinderi care merg bine de 10, 20, 30, 40 de ani și dau faliment, asta ridică semne de întrebare, e o situație nouă. Aceasta va duce la degradare.

 

Este ceea ce Naomi Klein, cercetătoarea canadiancă, a numit terapia de șoc. Ea explică foarte bine în cartea La stratégie du choc (Doctrina șocului) că poporul este adus în stare de șoc, iar degradarea în plan monetar, financiar, este o metodă excelentă de a aduce poporul în stare de șoc, adică în stare de penurie financiară. Din moment ce oamenii sunt în stare de șoc, îi poți face să accepte orice. Dacă acceptăm că va fi un al doilea val, acest scenariu riscă să se împlinească. Și atunci vom fi într-o asemenea mizerie, încât oricine va fi gata să accepte orice. Aceasta face parte din planul lor. Nu degeaba World Economic Forum a anunțat în luna iunie ceea ce ei numesc «The Great Reset», prevăzut iniţial pentru ianuarie 2021 și care ar duce potențial la dispariția schimburilor monetare așa cum le cunoaștem, în favoarea cripto-monedei, o monedă dematerializată. Aceasta va împiedica micul comerț, micile schimburi între particulari.

 

  1. Cereri stupide impuse prizonierilor anchetați

 

Aici nu-i nevoie să vă desenez… Când le ceri oamenilor să poarte mască în exterior dar le spui că de îndată ce se așează pe o bancă să-și mănânce sandvișul, nu mai au nevoie să poarte masca, sau dacă fumează pot s-o dea jos. Virusul va avea răbdare, se va ține departe de tine, pentru că se teme de fumul de țigară. Deci cererile stupide impuse, precum distanța de 2m, nu au niciun fundament. Aștept în continuare ca dr. Arruda, Olivier Veran în Franța, Maggie De Block în Belgia să-mi arate cel mai mic studiu care dovedește că măștile sunt utile, eficace, în cazul bolilor infecțioase. L-ați intervievat pe profesorul Denis Rancourt care a demonstrat în detaliu, în mod strălucit că nu. Aștept în continuare ca Arruda și compania să-mi arate primul studiu care dovedește că distanța fizică previne transmiterea unei boli infecțioase. Aștept în continuare primul studiu care mi-ar demonstra că s-au salvat vieți datorită izolării.

 

Gérard Delépine care este cancerolog și biostatistician în Franța și care a făcut calculul cu cifrele de la OMS, demonstrează că țările care au aplicat cu cea mai mare strictețe măsurile de izolare, sunt țările care au cei mai mulți morți la milionul de locuitori. Așa că Arruda să nu vină să-mi povestească mie că am salvat 60.000 de vieți în Quebec. Pe ce se bazează? De altfel, el relua niște cifre date de Neil Ferguson de la Imperial College din Londra pentru Franța! Franța care are 70.000.000 locuitori, în timp ce noi, în Quebec, avem 8.000.000 de locuitori. Deci pe Arruda nu-l deranjează să vină cu statisticile care-i convin. Ce face el nu-i știință, ci politică. Aceasta este manipulare și tortură psihologică.

 

Când mă uit la Carta de coerciție a lui Biderman, pe care am descoperit-o datorită lui Amnesty International, e clar că intrăm în cele opt criterii. Gestionarea crizei de coronavirus se potrivește cu cele opt criterii ale condițiilor de aplicare a torturii psihologice a întregii omeniri.

 

Aș fi curios să aflu cât a primit fiecare conducător în bani, promisiuni sau amenințări încât să fie atât de docil față de o minoritate minusculă de psihopați miliardari.”

 

 

 

Citiți și:

Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I)

Covid, minciuna veacului

Cultura fricii și sociologia emoțiilor (I)

 

 

 

yogaesoteric

https://yogaesoteric.net/manipularea-maselor-si-torturarea-psihologica-a-majoritatii-popoarelor-simultan/

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

 

 

Manipularea maselor și arma PSI

 

Umanitatea a fost și este în continuare manipulată, pentru a deveni inconștientă – fiind programată de către mass-media și clasa politică.

 

 

 

O glumă veche spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi răspuns: „Iată ce reflex condiționat i-am creat. Când se aprinde beculețul îmi aduce de mâncare.”

 

Pavlov a demonstrat existența unui tip de reflexe condiționate numite întârziate, prin care putea determina apariția unui anumit comportament, în absența stimulului original care crease condiționarea, dar care fusese asociat cu alți stimuli.

 

Extrapolând la ființa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări nefaste sunt adesea condiționate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul.

 

Pe acest principiu se bazează şi psihologia publicității care urmărește influențarea omului obişnuit – numit consumator, prin declanșarea unor reflexe condiționate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei.

 

Publicitatea urmărește să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiționate abil ascunse. Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmărește mai mult să „frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice.

 

Apoi apare obsesia și nevoia stringentă de a avea acel obiect căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conștient de aceasta și, mai ales, nu are nevoie de obiectul respectiv. Publicitatea, ca și propaganda politică care se adresează maselor, speculează intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut.

 

În consecință, utilizează două principii importante:

  • prin repetiția nesfârșită a acelorași sloganuri, imagini, sonorități ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală în sfera conștiinței, care este propice supunerii la voința celui care a inițiat acest proiect;
  • al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinați să creadă în faptele pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază nicio motivație reală, ci sunt doar de factură emoțională.

 

Ne aflăm astfel în fața unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra ființei particulare și a maselor de oameni

 

Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetățean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă și se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepție, nu sunt altceva decât reflexe condiționate de diverse grade.

 

Iată ce spune Serghei Ceahotin: „Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în care trăim este mai degrabă o descreștere a influenței reale a colectivității asupra vieții publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor și chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaștere mai mult sau mai puțin intuitivă a legilor psihologice și pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicați de niciun fel de scrupule morale, exercită asupra ființelor umane care compun un popor o acțiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.”

 

Altfel spus, aceștia sunt fără încetare violați psihic. Este firesc ca, din când în când, să fie obligați să recurgă la manifestații zgomotoase, în care exploatează și fac să se dezlănţuie forțele inerente mulțimilor.

 

Acest aspect, la care se referă Ceahotin în cartea sa Violul mulțimilor prin propaganda politică – se explică prin faptul că dacă un reflex condiționat nu este „reîmprospătat” din când în când, el îşi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create „șocurile viitorului – știrile nefaste”) care să determine reapariția sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanțul cu care erau înainte legați acești „sclavi psihici” să se strângă și mai tare.

 

 

 

O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înțelege și de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care își formează doar opinii superficiale și trecătoare; așa se petrece în privința tuturor problemelor societății.

 

Reiese astfel că iraționalitatea este predominantă la nivelul conștiinței publice. Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina și distrage atenția oamenilor de la perceperea stării reale de fapt.

 

Cu cât devin mai complexe problemele societății industriale moderne, cu atât este mai ușor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situația absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de niște manipulatori abili, să dobândească aparențele unor realități științifice.

 

Controlul social prin intermediul mass-media

 

Pavlov atribuia o importanță extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiționate. Influența propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media.

 

Prin intermediul „actualităților” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta totul cât mai dramatic) etc. sunt aduse în casele și conștiințele oamenilor știri nefaste, dezarmante, ideile dorite de manipulatori.

 

Iar atunci când vor să promoveze un aspect pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere și dându-i o importanță deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistența publicului este învinsă pe toate planurile.

 

Un ziarist este necesar să fie înainte de toate un „muzician al sufletelor” și este important să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor și instinctelor umane, străfundurile și sublimările lor. El este necesar să poată provoca deliberat în mase reflexele condiționate, să le inhibe pe unele și să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanșeze noi acțiuni.

 

Pentru a atinge aceste scopuri, el se folosește de presă. Printr-o informație mai mult sau mai puțin tendențioasă se crează o stare emoțională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiționate pe care ziaristul urmărește să le direcționeze pentru a-și atinge scopul.

 

O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experți promovează produsul și / sau ideea, sub pretextul „dezbaterilor”. Se recrutează participanți pro și contra, discutând în punct și contrapunct și exprimându-și sprijinul sau opoziția.

 

Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în conștiința telespectatorilor. Această practică, nouă la începutul anilor șaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.

 

Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii. În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecție dintre experimentele programării conștiinței și ceea ce devine politică publică este cea a „sondajelor de opinie”.

 

Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela și manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numește „făurirea opiniei publice”.

 

Aceasta este perla „olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialiști în noile științe sociale aflați la discreția lor și ținând strâns în mână toată mass-media și în special agențiile de știri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puțin de două săptămâni.

 

Ideea simplă care se află la baza acestei metode de condiționare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul față de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este singura ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele și persoanele, oricât de puternice și de sigure pe sine s-ar crede acestea. Ea acoperă finanțele, domeniul apărării și partidele politice de toate culorile și orientările. Nu există nicio entitate pe care Comitetul să n-o poată depista și controla, inclusiv religiile organizate ale lumii). Oamenii sunt numiți „grupuri-țintă ale populației”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistență acestora față de ceea ce apare la știri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil.

 

 

 

În funcție de rezultatele obținute prin aceste barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare și manipulare adecvate abaterile grupurilor țintă de la direcția dorită. Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informați, dar nu-și dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituțiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).

 

Ei nu sunt lăsați să își formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancționați social. Și la acest proces contribuie chiar informațiile oferite de mass-media și sondajele de opinie. Un asemenea proces de condiționare este descris în termeni tehnici ca „mesajul care ajunge la organele de simț ale persoanei care se urmărește să fie influențată”.

 

Totul face parte din elaboratul proces de influențare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experții în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 și patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovici nu se sfiește să afirme în fața studenților săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.

 

Ideea nu îi aparține însă, ea a fost inspirată de cartea Trend Report a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma. În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300. Oamenii de știință angajați în procesul condiţionării sunt numiţi pompos „ingineri sociali” sau „savanți ai noilor științe sociale” și joacă un rol crucial și deseori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim și citim.

 

Inginerii sociali de „școală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese au format coloana vertebrală a specialiștilor noii științe de la Institutul Tavistock. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind conştiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S.

 

După cum ştim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA și s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heydrich. Guvernele Marii Britanii și Statelor Unite au deci deja de mult pregătită maşinăria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistențe slabe și simbolice din partea omenirii.

 

Această „mașinărie” funcționează din 1946 și fiecare an ce trece aduce noi și noi perfecţionări ale ei. De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiționați să privească Germania și Japonia ca pe niște dușmani periculoși, care era cazul să fie opriți cu orice preț. Pe baza informațiilor cu care fuseseră îndopați, americanii erau convinși că inamicii erau într-adevăr Germania și Japonia, era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic.

 

Mai recent, am văzut cât de bine funcţionează procesul de condiționare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiționați să perceapă Irakul ca pe o amenințare și pe Saddam Hussein ca pe un dușman personal al Statelor Unite. Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două săptămâni, cu ajutorul mass-media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului.

 

La fel este și cu asmuțirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip „șoc al viitorului / ştiri teroriste”. Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia. Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiți prin manipulare şi programare par să nu învețe nimic din ea.

 

Amenințarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertății personale și colective a omenirii.

 

Armele psihotronice

 

Istoria PSY-ului internaţional începe în 1915, când s-a înfiinţat în Franţa Serviciul de propagandă prin aviaţie, urmat de Biroul de propagandă din Germania şi de cel din Anglia. În 1917 este lansată pe piaţă prima bombă cu manifeste, capabilă să împrăştie aproximativ 500 de manifeste. Ulterior, în sistemul de propagandă de război au intrat radioul şi presa scrisă.

 

 

 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe câmpul de luptă apare difuzorul care transmitea mesaje menite să-i demoralizeze pe luptători sau să le distragă atenţia. Ca replică la dezvoltarea acestei arme psihologice, una dintre preocupările principale ale fostului regim a fost înfiinţarea unui departament de luptă PSY.

 

Se ştie faptul că şi Ceaușescu urmărea să-şi dezvolte proprii specialişti PSY. Așa se explică experimentele de la Azomureș, ce aveau ca temă aparatura de bruiaj optic prin crearea unui câmp de radiaţii tip Philadelphia, care făcea imposibilă fotografierea anumitor obiective. Acesta a fost poate cel mai reuşit test trecut de România în domeniul parapsihologiei, a declarat Eugen Celan, autorul cărţii Serviciile secrete si parapsihologia, apăruta la Editura Obiectiv, Craiova.

 

Târgu-Mureș şi Transnistria

 

După evenimentele din ’89, România s-a confruntat cu destule agresiuni psihologice. Unele servicii de informaţii străine au urmărit să lovească folosindu-se de religie, ştiind că structura românului este creştină. În martie 1990, la Târgu-Mureș s-a acţionat într-o direcţie resurecţionistă pe segmentul religios, dar a eşuat, a explicat prof. dr. Ilie Bădescu.

 

Serviciile secrete ungare, care au avut grijă să umple Ardealul de afişe cu Iisus trăieşte, pregătiseră o întreagă armată de Iisuşi pentru orchestrarea unui circ mistico-religios, care a fost neutralizat de noi încă dinainte de 2000, a declarat Dan Alexe.

 

Pe de altă parte, arma psihotronică rusească, un dispozitiv care radia pe o frecvenţă radio joasă, provocând diverse stări emoţionale, căderi psihice etc., a fost folosită şi în conflictul transnistrean, în 1992.

 

Eugen Celan constata că atacurile gardiştilor rusofoni separatişti erau precedate de o reacţie de lipsă de voinţă, inerţie şi nehotărâre în rândul locuitorilor şi luptătorilor din teatrul de operaţiuni. Mai mult decât atât, la terminarea atacului se instala o iritare colectivă, o isterizare în masă, ca reacţie la ceea ce numea Eugen Celan un „experiment psihotronic”.

 

Conform specialistului Dan Alexe, un ultim caz de manipulare în masă a fost vizita lui George Bush la Bucureşti, când curcubeul apărut din senin a fost pregătit încă din SUA de Pentagon, susţine cel care a publicat la Editura Obiectiv cartea Conspiraţia psihotronică. Şi asta pentru că o astfel de coincidenţă era de bun augur pentru români, care cred în simbolurile cereşti.

 

Nimic nu este mai distructiv decât iluzia unui atac cu avioane care apar atât vizual, cât şi pe radare, cum s-a petrecut la Revoluţie, în Timişoara, spune Dan Alexe, care pe atunci era cadru activ în serviciul de Contrainformaţii.

 

Revoluţia română, un experiment

 

De pe un bloc din capitală a fost demontat un aparat psihotronic, scos din uz, care a lucrat în timpul evenimentelor din 1989 propagând panică, teroare si groază. Aparatul psihotronic a fost testat de specialiştii contrainformaţiilor armatei, care au stabilit că a fost folosit la Revoluţia din ’89, ca receptor al unor unde emise prin satelit.

 

Aparatele psihotronice au funcţionat inclusiv la purtători, propagând stări de groază si panică, a explicat specialistul Dan Alexe. Una dintre greşelile majore ale fostului dictator Nicolae Ceauşescu a fost mitingul din 21 decembrie. Este elementar că mulţimile sunt cel mai ușor de manipulat şi că odată întrunită starea de mulţime, orice impuls funest poate genera panică, groază şi haos, susţine doctorul in psihologie, Mihai Turcu.

 

Simulatoare şi diversiune

 

Cel mai elocvent exemplu de atac PSY asupra României a fost cel din decembrie ’89, când simulatoarele şi tehnicile de diversiune americane sau ruseşti şi-au dat mâna pentru a hotărî definitiv soarta vechiului regim şi pentru a menţine constantă cifra zilnica a victimelor, spune doctorul în psihologie, din cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu, Mihai Turcu.

 

În cazul operațiilor informaționale PSYOPS nu se urmăreşte nimicirea fizică a adversarului, ci influenţarea şi controlul gândirii lui.

 

Distrugerile provocate prin PSYOPS se recunosc prin schimbări la nivel cognitiv și în sfera conștiinței. Operaţiunile informaţionale nu au ca ţintă persoana, ci o arie geografică cât mai mare. Cele mai elaborate agresiuni informaţionale sunt cele de generaţia a doua care monitorizează timp îndelungat infrastructura informaţională a statului țintă, urmărind momentul potrivit pentru destabilizarea şi blocarea acesteia.

 

Totuși, dorinţa de libertate a oricărei ființe umane este atât de mare, încât până în prezent, niciun sistem nu a putut-o smulge din inima omului, iar experimentele care au avut loc în fosta URSS, Marea Britanie sau SUA, pentru a o toci și amorți, s-au dovedit până acum incapabile de succes.

 

Citiți și:

Dezvăluiri despre armele cu energie dirijată folosite pentru controlul maselor de către aşa-zişii «Iluminaţi» (I)

Manipularea maselor și torturarea psihologică a majorității popoarelor… simultan

 

 

 

yogaesoteric

 

 

https://yogaesoteric.net/manipularea-maselor-si-arma-psi/

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

Prof.dr. Păunescu:” Manipularea genetică pune în pericol întreaga specie”

 

Principiul folosit la producerea vaccinului anti-Covid cu ARN mesager poate folosit la orice, ne spune prof.dr.Virgil Păunescu, care arată că acesta este motivul discuțiilor despre posibilitatea ca virusul să fi fost produs în laborator. Prof.dr. Păunescu avertizează și asupra pericolului dezvoltării manipulării genetice, care poate duce la dispariția speciilor.

 

 

Principiul de funcționare a vaccinului anti-Covid ARN mesager este unul extrem de tehnologizat, ne spune prof.dr.Virgil Păunescu, care înclină să creadă că nu ar fi unul periculos. În schimb, tehnologia care a permis modificarea ARN mesager ar putea fi folosită în orice scop. ”ARN-ul transportă informația de la nucleu în celulă și în baza acestei informații celula începe și sintetizează o proteină într-un anumit fel. În cazul ăsta ei au luat regiunea din program, din ARN, care codifică acele coronițe și au produs un ARN care codifică acea coroniță și acel ARN prelucrat. ARN-ul mesager nu este stabil, iar o echipă de cercetători, după 10 ani, a reușit să-l modifice și să-l facă mai stabil fără să-i strice informația. Organismul se apără de aceste informații genetice care circulă libere. Marea descoperire este că au găsit o formulă prin care au modificat acest ARN mesager în așa fel încât el să fie mult mai rezistent la atacurile enzimelor din celule sau din organism, pentru că organismul nu permite ARN-ului să supraviețuiască decât foarte, foarte puțin și informația genetică este distrusă rapid în organism, ca să nu interfereze cu informația genetică proprie. ARN-ul mesager din vaccin este injectat intramuscular și începe să producă proteine de tip spike, este ca și un calculator în care bagi un virus. Acest ARN are câteva secvențe care păcălesc celula să producă ceea ce codifică el, după noul program. Nu avem dovezi că ar fi periculos și aș fi tentat să spun că nu este, dar și ei spun în prospect că nu au destule date, încă mai trebuie făcute observații. Dar pe principiul acesta s-ar putea introduce orice, de aceea se și discută povestea asta, dacă virusul Covid o fi sau nu o fi făcut în laborator, e aceeași problemă”, ne-a declarat prof.dr.Virgil Păunescu, directorul Institutului Oncogen.

 

Risc de extincție

Poate cea mai mare amenințare la ora actuală este descoperirea sistemului CRISPR, o tehnologie de manipulare genetică revoluționară, dar care poate duce în orice moment la dispariția speciilor. ”Cu aceste manipulări genetice, care sunt disponibile pe piață de cel puțin 30 de ani, se pot face viruși, se pot modifica celule umane. Ați văzut acum cu sistemul CRISPR că au modificat embrioni umani, cel puțin în China, care aveau diverse probleme sau boli genetice. Ca și în cazul energiei nucleare, poți face bombe sau poți produce energie, sunt dezbateri etice la ora actuală foarte intense, mai ales de când s-a descoperit sistemul CRISPR, cu care poți modifica foarte, foarte ușor celulele umane. Așa de ușor le poți modifica încât poți face să dispară o specie întreagă. Manipularea genetică a ajuns într-un asemenea stadiu încât poți să pui în pericol o întreagă specie. Ei se gândeau să facă un astfel de experiment să dispară țânțarii din Africa, să nu mai fie malarie. Vor să elibereze țânțari modificați genetic, care sunt masculi infertili, și, după două-trei generații, să dispară țânțarii. Undeva în Australia, Noua Zeelandă era o problemă că s-au înmulțit foarte mult șobolanii aduși din Europa și distrug fauna locală, care nu este adaptată să se apere. Și discută acum manipularea genetică a șobolanilor masculi pentru dispariția lor. Tehnologia este interzisă la oameni, dar ea este atât de ușor accesibilă și atât de ușor de cumpărat de pe internet încât o poate face și un elev de liceu. Asta pune probleme foarte, foarte mari”, ne-a mai precizat prof.dr.Virgil Păunescu.

 

Generația a doua de vaccinuri, mai reușită

La fel ca în cazul oricărui vaccin aflat la început, a doua generație produsă este mult mai reușită, ne spune prof.dr.Virgil Păunescu. ”Am primit din Germania un material că Universitatea Tubingen lucrează și este în fază de testare pe oameni la un vaccin anti-Covid, care nu folosește tehnologia noastră, dar care are același rezultat, limfocitele T, adică imunitatea celulară. Era de bun simț că limfocitele T sunt cele care dau imunitate de lungă durată. Vor obține ceea ce noi numim generația a doua de vaccinuri, care va fi mai bună. Soluția imunității cu anticorpi a fost soluția rapidă a companiilor, presate să scoată un vaccin. Deși este posibil să fi mers în acea direcție pentru că ori aveau tehnologiile puse la punct ori au crezut că anticorpii sunt soluția. Noi am avut noroc. Tehnologia noastră, folosită în cancere, mergea pe imunitatea celulară, cu limfocitele T. Încă avem nevoie de bani pentru a finaliza vaccinul, iar eu sunt convins că vaccinul românesc va funcționa. Eu sunt cea mai bună dovadă că vaccinul funcționează, nu m-am îmbolnăvit, deși am avut persoane în familie care au luat virusul și una dintre ele a fost destul de grav. De pandemie nu scăpăm doi-trei ani de acum încolo și, teoretic, avem timp să scoatem vaccinul dacă vom fi sprijiniți”, a afirmat prof.dr.Virgil Păunescu.

 

https://www.national.ro/coronavirus/prof-dr-paunescu-manipularea-genetica-pune-in-pericol-intreaga-specie-708315.html

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

Manipularea genetică şi… (I)

 

 

 

de Andrei-Claudiu Hrişman

 

Sub denumirea de „manipulare genetică”, cunoscută şi sub ca „inginerie genetică”, „modificare genetică”, „tehnologie genetică”, „biotecnologie modernă” etc. (M.J. Reiss – R. Straughan 2001) sunt incluse toate tehnicile care modifică ADN-ul, indiferent care ar fi scopul acestei intervenţii (Aramini 2003). Această manipulare genetică poate fi aplicată atât asupra animalelor şi a plantelor, cât şi asupra omului. După cum puteţi deja anticipa, pe noi ne interesează manipularea genetică aplicată asupra omului.

 

Scopul pentru care manipularea genetică poate fi folosită în medicină este acela de a preveni sau trata anumite boli, dar, în acelaşi timp, tehnicile de inginerie genetică pot fi folosite şi pentru „proiectarea” unei noi fiinţe umane sau pentru „îmbunătăţirea” unei persoane adulte printr-un aşa-zis „tuning uman” ce presupune mărirea capacităţilor senzoriale sau fizice dincolo de normalitatea înnăscută (W. Glannon 2001; autorul foloseşte un exemplu de prevenţie „medicală” cu care efectiv nu putem fi de acord, acela al ucideri unui embrion care a fost diagnosticat cu o boală genetică, nu neapărat din considerente etice, din a cărei perspectivă avem de-a face cu o crimă, ci pentru că nu respectă adevăratul concept de prevenţie ce presupune ca o anumită boală să nu se dezvolte).

 

Trecând peste aceste discuţii mult prea amănunţite pentru scopul articolului nostru, concludem această scurtă introducere (ce va servi şi pentru articolele din numerele viitoare) spunând că utilizarea acestor tehnici în medicină a condus deja la crearea unor tratamente pentru diverse categorii de tumori, boli infecţioase sau boli genetice (V. Mele 2009), chiar dacă astăzi suntem abia la început de drum.

 

…copiii pe măsură (Baby design)

 

Cu toţii suntem (sau ar trebui să fim) conştienţi că trăim într-o epocă capitalistă în care am fost învăţaţi că totul, sau aproape totul, se poate vinde şi cumpăra, de la o bucată de pâine la parcele de „pământ” pe Lună, de la serviciile unui taximetrist până la „serviciile” unui parlamentar (ale celui din urmă la negru), aşa că de ce nu am putea să ne comandăm şi copiii?

 

De ce nu am putea merge la o clinică/fabrică în care să alegem caracteristicile viitorului nostru copil?

 

Pe viitor acest lucru ar putea deveni unul de-a dreptul banal, după cum spune un autor: „Probabil în viitor părinţi vor putea alege caracteristicile copiilor precum aleg un automobil, compunând reţeta genetică plecând de la opţiuni diverse. Ochi căprui? Nu. Albaştri? Da. Păr blond? Nu. Negru? Da, ce armonie frumoasă! Pomeţi ca şi a lui David Bowie? Poate şi o genă donată de Einstein? Foarte bine, 40 de milioane, vă rog” (Brookes 2001).

 

Suntem convinşi că de multe veacuri, dacă nu chiar milenii, mulţi şi-au dorit ca odrasla lor să aibă anumite caracteristici şi au îndeplinit cine ştie ce obiceiuri stranii pentru a îndupleca zeii, sfinţii sau natura să le dăruiască un băiat şi nu o fată, un voinic şi nu un slăbănog, un blond şi nu un brunet etc.

 

Acum câteva decenii (odată cu dezvoltarea medicinii, descoperirea ecografului, de-penalizarea avortului etc.) dorinţele rămân aceleaşi, însă mijloacele superstiţioase de a-şi planifica naşterea şi eventual „proiectarea” copilului se schimbă în mod radical: folosirea metodelor anticoncepţionale programează naşterea; aflarea sexului copilului înainte de naştere conduce în anumite circumstanţe, şi în anumite ţări, la un avort voluntar în momentul în care sexul nu coincide cu dorinţele părinţilor; tehnica evoluează şi diagnosticarea prenatală îi aruncă în negura uitări şi pe copii cu malformaţii congenitale sau suspecţi de boli genetice; apare şi tehnica de fecundare artificială la care se adaugă diagnosticarea pre-implant şi în acest fel pot fi eliminaţi mult mai simplu cei care nu se încadrează în standardul de calitate impus de societate. Odată însă cu posibilitatea manipulării fiinţei umane în laborator ia naştere şi „marea oportunitate” de a-ţi pune cu adevărat amprenta asupra caracteristicilor copilului. Aceste posibilităţi sunt în strânsă legătură cu noile descoperiri ale genetici moderne, cu legislaţia în vigoare şi cu mentalitatea societăţii.

 

Mulţi se întreabă ce poate fi rău în a-ţi alege caracteristicile copilului pe care îl doreşti atât de mult şi, probabil, o să încerci să îl iubeşti? De ce nu pot să îmi aleg un copil blond cu ochii albaştri?

 

Noi dorim să vă întrebăm, şi să ne întrebăm, dacă nu cumva în aceste condiţii copilul dorit şi iubit se transformă într-un obiect comercializabil supus dorinţei unui potenţial părinte egoist? Putem vorbi de anumite „drepturi” inviolabile pe care fiecare copil adus pe lume ar trebui să le aibă? Are copilul aceleaşi drepturi ca şi părinţii lui?

 

Unii vor contraataca puternic atrăgându-ne atenţia că nimeni care încă nu există nu poate avea drepturi, deci nici copii încă „neproiectaţi”. De asemenea sunt multe societăţile care subjugă drepturile copiilor părinţilor şi pun drepturile celor din urmă deasupra celor dintâi, chiar dacă doar în anumite circumstanţe (de cele mai multe ori până în momentul naşterii).

 

Nu dorim să răspundem provocării filosofând inutil, ci ne limităm în a recunoaşte un adevăr imuabil: fiecare dintre noi este „un copil mai mare”, un embrion ce s-a dezvoltat neîncetat în ultimii 20, 30 de ani, un copil ce în multe circumstanţe a fost neputincios salvat de la pierire de părinţi, deci fiecare dintre noi, chiar şi „copiii” care sunt încă copii sau „embrioni”, sunt fiinţe umane cu drepturi depline.

 

Copilul, născut sau nu, bolnav sau sănătos, are o demnitate intrinsecă, ca noi toţi de altfel, care nu poate fi influenţată de starea lui de sănătate sau de înfăţişarea lui! În momentul în care demnitatea unei persoane umane începe să fie cuantificată în mod empiric în urma unor criterii raţionale sau calitative nu mai putem vorbi de aşa-numita „demnitate umană” (nici în cazul unui embrion de 2 ore, nici în cazul unui tânăr de 20 de ani sau al unui bătrân de 90)! Putem vorbi de „o valoare umană” care poate fi măsurată şi, de ce nu, tranzacţionată la bursa de valori sau comercializată într-un cadru legal stabilit de legi intransigente.

 

La prima vedere pare foarte convenabil pentru societate să elimine din sânul ei pe toţi cei consideraţi „imperfecţi”, care consumă fără a produce nimic sau pur şi simplu nu sunt la fel ca noi, însă odată cu introducerea acestei eugenetici moderne ar fi eliminată şi demnitatea umană, iar odată cu ea ar dispărea şi specia umană care ar fi retrogradată în toate enciclopediile lumii şi aşezată pe acelaşi piedestal cu regnul vegetal şi animal, transformându-se de fapt într-o sub-specie umană. (O scurtă paranteză: dacă vrei să eutanasiezi câinii vagabonzi care au devenit un pericol public pentru sănătatea comunităţii vei fi agasat de „luptătorii pro-vita canină”, însă dacă vrei să avortezi pentru că aşa vrei tu, fără un motiv anume, dacă te încadrezi în limitele impuse de lege, no problem, welcome to our democracy!)

 

Bineînţeles, „fabrica de copii pe măsură” nu presupune ca toţi copiii ce se vor naşte să fie perfecţi sau sănătoşi! Cine îi poate cere clientului ca „produsul” finit să nu aibă defecţiuni pre-comandate? Poate face acest lucru statul, societatea, bunul-simţ etc.?

 

Am putea face şi apologia manipulării genetice negative în care să acceptăm ca oricine să poată apela la serviciile clinicilor de specialitate pentru a corecta anumite defecte genetice ereditare, însă cine poate trasa o linie clară între adevăratele defecte şi cele închipuite sau fabricate (cum ar fi o înălţime necorespunzătoare sau culoarea părului) (Habermas 2002)?

 

Libertatea de autodeterminare poate fi şi ea chemată în favoarea unei astfel de „fabrici”, însă să nu înţelegem în mod greşit libertatea de autodeterminare: dacă unui copil de doi ani îi oferim libertatea absolută de autodeterminare şi îl lăsăm într-o mică metropolă contemporană, cu siguranţă am făcut un gest nesăbuit ce îi va cauza moartea dacă nimeni nu îl va proteja; cu atât mai mult, ar fi o „nebunie imuabilă” dacă am lăsa un adult ignorant şi iresponsabil să aleargă singur pe străzile întortocheate ale imensei metropole presărată cu probleme bioetice!

 

Cu cât înaintăm mai profund în subiectul nostru descoperim noi şi noi probleme care ce ne cauzează multe bătăi de cap fără, aşa că încheiem întrebându-vă dacă dumneavoastră aţi fi de acord cu aceste „fabrici de copii” (dacă da, de ce?) şi cum v-aţi simţi dacă aţi afla că sunteţi rodul unei manipulări genetice comandate de părinţii dumneavoastră? În cazul în care nu sunteţi mulţumiţi de înfăţişarea pe v-au dat-o i-aţi da în judecată acuzându-i de „neglijenţă genetică”?

 

Bibliografie selectivă:

 

  1. Aramini, Introduzione alla Bioetica, Giuffrè, Milano 2003, ediţia a doua.
  2. Brookes, La genetica, Trieste: Scienza 2001
  3. Glannon, Genes and Future People. Philosophical Issues in Human Genetics, Cambridge: Westview, 2001
  4. Habermas, Il futuro della natura umana. I rischi di una genetica liberale, Torino: Einaudi 2002
  5. Mele, Geneterapia e dignità della persona umana in Dignitas Personae, in: G. Russo (ed.), Dignitas Personae. Commenti all’istruzione su alcune questioni di Bioetica, Messina-Torino: Coop. S. Tom. & Elledici 2009, 194-203

M.J. Reiss – R. Straughan, Improving Nature? The science and ethics of genetic engineering, Cambridge: Cambridge 2001, ediţia a patra

https://egophobia.ro/?p=5100

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

ARMELE CARE UCID cel mai mult sunt cele pe care nu le vedeti Creativitatea `sefilor lumii` este nelimitata

 

 

Autor: Dana Budeanu

 

Pot afirma, fara sa ma insel, ca un lucru este cert – creativitatea “sefilor lumii” este nelimitata.

 

Ma inclin cu respect ca de fiecare data! Chapeau! Subiectele manipulatoare sunt aruncate in permanenta peste creierele mici ale indivizilor, inundate de informatii capabile sa le instaleze frica. Dupa pandemie si razboi, a venit vremea subiectului – ARME in peisajul cotidian. Dramele care se succed una dupa alta avand ca pilon central armele nu sunt intamplatoare. Serbia, America sau ce mai urmeaza au menirea sa ne instaleze in subconstient noua tema de manipulare gandita in laboratoarele de peste ocean.

 

Aceasta mascarada este perfecta pentru dorinta statului american din cel putin doua unghiuri.

Administratia Biden se chinuie demult sa duca la o culegere grabnica a armelor din casele americanilor. Un lucru cumva logic in noua lume distopica creata cu mainile lor si ale progresistilor care ii sustin. Peste americani au fost aruncate o serie de napaste succesive in ultimele doua decenii: antidepresive, opioide, droguri, violenta in exces, sex nelimitat, si nu in ultimul rand, social media. Aproape nimeni nu a iesit nevatamat din toate acestea sub o forma sau alta. Tot acest cocktail le-a prajit complet mintile si nimeni nu poate controla exact ceea ce ce va urma. De aceea, “statul nevazut” trebuie sa creeze conditiile necesare pentru a ordona/controla subiectul armelor. Iar acest lucru nu se poate face decat prin cazuri socante, mediatizate la extrem, capabile sa ingroape orice altceva.

 

A doua perspectiva vizeaza ceva mai fin si mai complicat de inteles.

Manipularea prin arme ingroapa adevaratele drame descrise de cifrele reale pe care oamenii nu stiu sa le citeasca. Sa incepem! Sinuciderile au explodat, iar in dreptul tinerilor lucrurile arata infiorator. Aruncati o privire peste volumul “Death of despair” pentru a intelege starea sociala la care a ajuns America profunda. Ascensiunea sociala, prezentata ca etalon al visului american, este de trei ori mai scazuta decat in anii ‘50, azi doar 9% din americani reusind sa treaca intr-o clasa superioara fata de cea in care s-au nascut. Cu alte cuvinte, 9 din 10 americani raman captivi nivelului social in care s-au nascut, dragii mei progresisti propovaduitori ai suprematiei americane.

Sa continuam!

Peste 400.000 de morti declarati oficial de CDC doar in criza opioidelor, cu mult peste orice impact al crimelor in masa cu arme. Dar dat fiind ca vorbim de industria pharma si sumele imense avansate de ea din care sug toata ong-urile de pe glob, subiectul a fost ingropat rapid. S-au facut profituri cumulate de aproape 100 de miliarde $ din aceste medicamente prescrise la liber, si la final au disparut cateva companii (cea mai cunoscuta dintre ele – Purdue Pharma) platindu-se putin peste 6 miliarde$ pentru rudele victimelor reprezentate in procesul colectiv. Curat Capitalism adevarat! Nimeni important la puscarie, toti banii la purtator.

 

ARMELE CARE UCID cel mai mult sunt cele pe care nu le vedeti.

 

ARMELE CARE UCID cel mai mult sunt cele implementate in mintile voastre prin programele educationale din ultimele decenii. Toate aceste arme va sunt servite prin manipulare si pe toate le veti inghiti pe nemestecate, precum analfabetii functionali imbracati la costum pe trotinete. Va veti lupta cu virusii, cu clima, cu plasticul, cu extraterestrii si tot asa, pana cand una din armele de mai sus va ajunge la voi sa va ucida fizic sau psihic. Se vor salva doar cei DESTEPTI si pentru EI scriu acest randuri!

 

 

 

un comentariu de Dana Budeanu pentru Verdict App

 

https://www.stiripesurse.ro/creativitatea-sefilor-lumii-este-nelimitata-armele-care-ucid-cel-mai-mult-sunt-cele-pe-care-nu-le-vedeti_2912450.html

 

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Arma supremă de distrugere în masă: Manipularea climei

 

 

Ziarul Atac

 

Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) pentru utilizare militară constituie în contextul prezent arma supremă de distrugere în masă.

Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte oficial capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru scopuri militare, spune că se alătură eforturilor de a studia impactul încălzirii globale.

 

În studiul pe care l-a efectuat, niciun cuvânt nu este menţionat cu privire la programul său principal de război meteorologic: HAARP, ce are baza în Gokona, Alska, administrat în comun de Forţa Aeriană Americană şi Marina Americană.

 

Un fapt despre care nu se vorbeşte în dezbaterile privind schimbările climei la nivel global este cel al modificării condiţiilor meteorologice, prin apelul la o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Atât Rusia, cât şi SUA, au dezvoltat capacităţi de manipulare a climei în scopuri militare.

 

Modificarea intemperiilor, potrivit documentului AF 2025 a Forţei Aeriene Americane „oferă luptătorului în război o gamă largă de posibile opţiuni de a învinge sau constrânge capacităţile unui adversar, acestea mergând până la declanşarea inundaţiilor, a uraganelor, secetelor şi cutremurelor.

 

Modificarea condiţiilor meteorologice va deveni o parte din securitatea internaţională şi ar putea fi realizată în mod unilateral. Ar putea avea aplicaţii ofensive şi defensive şi ar putea fi folosită chiar şi în scopuri de descurajare. Abilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă şi furtuni pe Pământ sau de a modifica vremea spaţială şi producţia vremii artificiale sunt toate o parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”.

 

Tehnicile de modificare a vremii au fost aplicate de către armata americană de peste jumătate de secol. Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare American, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor ’40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut „forme de luptă de război care sunt de neimaginat”.

 

În timpul Războiului din Vietnam, tehnici de creare de nori au fost folosite, începând cu 1967 sub numele de Proiectul Popeye, al cărui obiectiv era să prelungească sezonul musonului şi să blocheze rutele de aprovizionare ale inamicului de-a lungul drumului Ho Chi Minh.

 

Armata SUA a dezvoltat capacităţi avansate care atunci când sunt activate modifică selectiv tipare de condiţii meteorologice. Tehnologia, care este perfectată în cadrul Programului de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvenţă (HAARP), şi care este o anexă a Iniţiativei de Apărare Strategică, „Star Wars”. Dintr-un punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, acţionând din afara atmosferei şi fiind capabilă să destabilizeze sistemele agricole şi ecologice din jurul lumii.

 

Există şi o Convenţie în ceea ce priveşte Interzicerea Utilizării Militare sau în Orice Alt Mod Ostil a Tehnicilor de Modificare a Mediului care spune că: „Termenul «tehnici de de modificare a mediului» se referă la orice altă tehnică pentru schimbarea, prin manipularea deliberată a proceselor naturale, a dinamicii, compoziţiei sau structurii Pământului, inclusiv a biotei sale, a litosferei, hidrosferei şi atmosferei, sau a spaţiului cosmic”.

 

„Armamentul meteorologic” este arma supremă de distrugere în masă, cu potenţialul de a destabiliza ecosistemul inamicului, distrugerea agriculturii sale, dezactivarea reţelelor de comunicare. Cu alte cuvinte, tehnicile ENMOD pot afecta o întreagă economie naţională, pot sărăci milioane de oameni şi pot „ucide o naţiune” fără ajutorul trupelor şi armamentului militar.

 

Prin acest articol, profesorul Michel Chossudovsky doreşte reluarea dezbaterii privind pericolele armamentului de război meteorologic şi speră că va contribui la lărgirea obiectivului pacei mondiale care necesită „dezarmarea” neobosită a aparatului militar SUA-NATO.

 

  • Războiul meteorologic

 

Expansiunea semnificativă în ceea ce priveşte arsenalul de război meteorologic al Americii, care reprezintă o prioritate pentru Departamentul de Apărare, nu este un subiect nici de dezbătut şi nici de discutat. În timp ce ecologiştii dau vina pe administraţia Bush pentru că nu a semnat protocolul Kyoto, problema „războiului meteorologic”, în special manipularea tiparelor vremii pentru uz militar, nu este niciodată menţionată.

Forţa Aeriană Americană are capacitatea de a manipula clima fie în scopuri de testare, fie pentru simpla utilizare a informaţiilor militare. Aceste capacităţi se extind până la declanşarea inundaţiilor, uraganelor, secetelor şi cutremurelor. În ultimii ani, cantităţi masive de bani au fost alocate de către Departamentul de Apărare American pentru o dezvoltare şi o perfecţionare în continuare a acestor abilităţi.

 

Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară, nu este considerată niciodată relevantă. Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.

 

Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale. Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală. Documentul Pentagonului constituie o muşamalizare convenabilă. Niciun cuvânt nu este menţionat în ceea ce priveşte programul său principal de război meteorologic: HAARP, ce are baza în Gokona, Alska, administrat în comun de Forţa Aeriană Americană şi Marina Americană.

 

Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de „costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol. Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.

 

  • Manipulare meteorologică realizată de Armata SUA: Programul HAARP

 

Programul HAARP a fost înfiinţat în 1992. Acesta este o parte dintr-o nouă generaţie de armament sofisticat. HAARP constituie un sistem de antene puternice capabile să creeze „modificări controlate locale ale ionosferei” (stratul superior al atmosferei).

 

Nicholas Begich, implicat activ în campania publică împotriva HAARP, descrie programul ca fiind: „O tehnologie super-puternică cu unde radio care influenţează zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul şi prin încălzirea acelelor zone. Undele electromagnetice ajung din nou pe Pământ şi afectând absolut orice formă de viaţă”.

 

Un cercetător renumit, doctorul Rosalie Bertell, descrie HAARP ca pe „un încălzitor gigantic care poate cauza perturbări majore în ionosferă, creând nu doar găuri, ci incizii lungi în stratul protector care ajută planeta să nu fie bombardată de radiaţii”.

 

Potrivit lui Richard Williams, un fizician şi consultant al laboratorului David Sarnoff din Princeton, HAARP constituie „un act iresponsabil de vandalism global”.

Atât el, cât şi ceilalţi oameni de ştiinţă, se tem de o a doua etapă secretă în care HAARP ar „lansa mult mai multă energie în ionosferă. Acest lucru ar putea produce o perturbare severă a atmosferei superioare ce poate produce efecte care să se răspândească rapid în jurul globului, pe o perioadă de mai mulţi ani”.

 

HAARP a fost prezentată opiniei publice ca un program de cercetare ştiinţifică şi academică. Totuşi, documentele militare americane par să sugereze faptul că principalul obiectiv este acela de „a exploata ionosfera pentru scopuri ale Departamentului de Apărare”. HAARP are abilitatea de a declanşa întreruperi de curent şi de a perturba sistemul de energie electrică a unor regiuni întregi.

 

O analiză a declaraţiilor emise de Forţa Aeriană Americană indică ceva de neconceput: manipularea muşamalizată a tiparelor meteorologice, sistemelor de comunicare şi a energiei electrice ca o armă de război global, pusă în slujba ideii de dominaţie a unor regiuni ale lumi.

 

  • Războiul meteorologic şi prosperitatea corporativă

 

HAARP a început să fie operaţional încă de la începutul anilor ’90. Sistemele sale de antene de la Gakona, Alska, s-au bazat iniţial pe o tehnologie brevetată de compania Advanced Power Technologies (APTI), o filială a Corporaţiei Atlantice Richfield (ARCO).

 

Prima fază a Instrumentului de Cercetare Ionosferic (IRI) HAARP a fost încheiată de către APTI. Sistemul IRI al antenelor a fost prima dată instalat în 1992 de către o filială a Sistemelor Aerospaţiale Britanice (BAES) folosind brevetul APTI. Antenele radiază în atmosfera spaţială folosind un set de transmiţătoare wireless de înaltă frecvenţă. În 1994, ARCO a vândut filiala APTI, inclusiv brevetele şi contractul de construie a celei de-a doua etape către E-Systems, o companie militară secretă de înaltă tehnologie cu legături în CIA.

 

E-Systems este specializată în producţia de echipament electronic de război, navigaţie şi maşini de recunoaştere, inclusiv „dispozitive de spionaj extrem de sofisticate”. „Compania a realizat proiecte militare precum Planul Apocalipsei (sistemul care permite Preşedintelui Americii să gestioneze un război nuclear) şi Operaţiunea Desert Storm”.

 

Prin achiziţionarea filialei APTI, E-Systems a obţinut tehnologia strategică de război meteorologic şi drepturile de brevet. Nu e surprinzător faptul că brevetul a fost obţinut în urma unui ordin guvernamental secret. În mai puţin de un an de zile după ce E-Systems a intrat în posesia tehnologiei, compania a fost cumpărată de către Raytheon, cel de-al patrulea cel mai mare contractant militar american.

 

Prin această achiziţie de învârtire a banilor, Raytheon a devenit cea mai mare firmă de „apărare electronică” din lume. Între timp, ARCO care a vândut APTI către E-Systems, a fost la rândul ei cumpărată de către consorţiul petrolier BP-AMOCO, devenind astfel cea mai mare companie petrolieră din lume.

 

  • „Fiind proprietarul vremii”

 

Bernard Eastlund a descris într-un interviu din 1997 această zonă de antene ca fiind „cel mai mare încălzitor ionosferic construit vreodată”.Totuşi, sistemul de 48 de antene, deşi operaţionale, nu era suficient de puternic „de a fructifica ideile din brevetele sale”. „Acesta este un dispozitiv foarte puternic, mai ales dacă reuşesc să îl aducă în etapa extinsă”.

 

Această „etapă finală extinsă” vizualizată de Eastlund în 1997, care ar furniza o capacitate maximă de a manipula vremea, a fost acum atinsă. În timpul administraţiei Bush, principalul partener al lui Raytheon a fost BAES, care a fost implicat în instalarea iniţială a antenelor în acea zonă, la începutul anilor ’90. Contractul de milioane de dolari a fost semnat cu aproximativ două luni înainte de invazia anglo-americană a Irakului.

 

Folosind tehnologia Raytheon, BAES a reuşit să dezvolte IRI la capacităţile sale maxime.

 

  • Războiul meterologic împotriva „Statelor Dictatoriale”

 

Întâmplările meteorologice neobişnuite din SUA şi din Europa Occidentală au fost intens documentate. Totuşi, ceea ce mass-media nu a subliniat este acel număr de schimbări climatice dramatice şi neobişnuite care s-au produs în ultimii ani în ţări care sunt identificate ca posibile ţinte ale puterilor occidentale.

 

De exemplu, tiparele meteorologice din Coreea de Nord, au fost marcate încă de la mijlocul anilor ’90 printr-o succesiune de secete, urmate de inundaţii. Rezultatul a fost distrugerea unui întreg sistem agricol. În Cuba, tiparul este similar cu cel observat în Coreea de Nord. În Irak, Iran şi Siria, o secetă devastatoare s-a produs în 1999. În Afganistan, o secetă de patru ani, din perioada precedentă invaziei americane din 2001, a generat distrugerea unei economii bazate pe producătorii agricoli, care a dus la o foamete larg răspândită.

 

Deşi nu există nicio dovadă cum că aceste întâmplări meteorologice sunt rezultatul unui armament climatic, Laboratoarele Geofizice Phillips, care sunt partenere în proiectul HAARP, predau un curs pentru personalul militar de la Baza Aeriană Hanscom din Maryland numit „Tehnici de Modificare a Condiţiilor Meteorologice”. Cursul subliniază declanşarea furtunilor, uraganelor etc pentru uz militar.

 

Manipularea vremii este prin excelenţă o armă preventivă. Aceasta poate fi direcţionată împotriva ţărilor inamice sau chiar a „naţiunilor prietenoase”, fără ca acestea să îşi dea seama. Războiul meteorologic constituie o formă ascunsă a unui război preventiv. Manipularea climei poate fi folosită pentru a destabiliza economia, agricultura şi ecosistemul unui inamic (de exemplu Coreea de Nord sau Cuba).

 

Mai trebuie subliniat faptul că aceste tehnici pot provoca haos pe pieţele financiare şi de mărfuri şi pot fi folosite ca un instrument „de comerţ interior” în vederea unor câştiguri financiare. Manipularea meteorologică are abilitatea de a destabiliza instituţiile unei ţări. În acelaşi timp, tulburările în agricultură crează o dependenţă mai mare faţă de ajutorul alimentar şi de importurile de cereale din alte ţări mai „norocoase”.

 

Washingtonul, ca parte a revizuirii poziţiei sale nucleare, a ameninţat mai multe ţări, inclusiv China şi Rusia, cu lovituri nucleare preventive. Se poate presupune faptul că aceeaşi ameninţare există şi în cazul statelor dictatoriale în ceea ce priveşte folosirea tehnicilor de modificare meteorologică.

 

Deşi nu există nicio dovadă a utilizării armamentului meteorologic împotriva statelor dictatoriale, liniile directoare ale politicii privind „tehnicile de manipulare a vremii” au fost deja stabilite şi tehnologia este operaţională la nivel înalt.

 

sursa: Financiarul.ro

https://www.ziarulatac.ro/eveniment/arma-suprema-de-distrugere-in-masa-manipularea-climei-27771

 

 

///////////////////////////////////////////////

 

 

Armele secrete ale CIA. tortura, manipulare si arme chimice, de Gordon Thomas

 

 

Descriere

 

 

 

Bogata in dezvaluiri explozive, Armele secrete ale CIA prezinta „programele de cercetare” dezvoltate de Agentia Centrala de Informatii a SUA, programe care au folosit manipularea mintala, tortura si o serie de arme chimice.

 

Constatam astfel ca recentele torturi si umilinte comise in inchisorile americane din Guantanamo si Abu Ghraib nu au fost cauzate de un derapaj determinat de imprejurari exceptionale, ci fac parte dintr-o serie de metode certificate de CIA.

 

De altfel, istoria nu este noua. In anii 1950, clinici nord-americane finantate de CIA au administrat unor nevinovati, depresivi sau bolnavi mintal, doze masive de medicamente, electrosocuri si alte tratamente inumane, cu scopul de a gasi cheia manipularii mintale a dusmanilor Statelor Unite, comunistii. Substante letale cum este antraxul au fost testate pe inamic in timpul razboiului din Coreea, dar si pe detinuti sau pe cei care refuzau sa faca armata.

 

Gordon Thomas, ziarist de investigatie recunoscut pe plan mondial, este autorul a 53 de carti, vandute in peste 45 de milioane de exemplare. Printre acestea se numara Istoria secreta a Mossad-ului. Spionii lui Ghedeon (1999) si Semintele focului. China si culisele atacului asupra Americii (2001).

 

https://www.emag.ro/armele-secrete-ale-cia-tortura-manipulare-si-arme-chimice-9789736757426/pd/EW0S50BBM/

 

///////////////////////////////////////////////

 

GATTO – Arme de instrucție în masă. Călătoria unui profesor prin lumea întunecată a școlarizării obligatorii

 

 

Descriere

Fragment din prefața semnată de Mihai-Vladimir Topan:

 

“Aveți în mână al doilea titlu al lui John Taylor Gatto în limba română, după isprava anterioară a Editurii Anacronic cu volumul Cum suntem imbecilizați (2016). Dacă nu v-ați mai întâlnit până acum cu scrierile lui (sau dacă nu l-ați văzut în vreunul din multele video-uri disponibile la liber „pe net” – câteva excepționale, multe foarte bune și toate utile), atunci trebuie să vă îndemn să vă puneți o mică centură existențială de siguranță. Adică să vă pregătiți să descoperiți – fără a vă panica – fața mai puțin văzută și discutată a sistemelor publice de învățământ moderne. Ca precizare de la bun început, Gatto face distincția între educație (acel proces firesc, omniprezent, permanent de îmbunătățire a sinelui, care poate avea și componente sau etape mai formalizate sau structurate și instituționalizate) și școlarizare – să-i spunem – procesul formal efectiv instituționalizat ca atare prin care se pretinde la nivel social că se livrează și transmite din generație în generație cea mai consistentă și relevantă parte a educației. Ba chiar putem spune că întreaga sa operă argumentează în favoarea ideii – experimentată de el pe propria piele timp de circa trei decenii ca profesor în mai multe școli din zona New York-ului – că școlarizarea s-a transformat în dușmanul și groparul educației.

 

Veți fi invitați să contemplați cu Gatto că „tot ceea ce știați despre școală este greșit”. Că sistemele moderne publice (în sensul de „deținute de stat” sau controlate sever de acesta) de învățământ, departe de a fi arene de împărtășire a luminii în mințile și inimile copiilor și tinerilor, sunt în primul rând scheme asistențiale pentru un contingent important de forță de muncă, între care profesorii sunt doar o mică parte, și probabil cea mai respirabilă (restul leviatanului educațional constând în miniștri, secretari de stat, inspectori generali și inspectori simpli, directori etc.; de asemenea, și dintr-o serie de agenți economici sau corporații care se conectea- ză la sistemul educațional din postura de furnizori ai diverselor resurse sau servicii de care acesta are, sau pare să aibă, nevoie: firme de testare, de certificare, de catering, imobiliare și construcții, birotică și consumabile, IT etc.). Că școala se predă în mod sigur numai pe sine însăși (Gatto: „în școală se predă școlarizarea”) – în esență înregimentare, mediocritate, plictis, standardizare, spirit gregar, obediență, împătimire în turmă, compartimentare mai mult sau mai puțin artificială a disciplinelor și a timpilor dedicați studiului acestora, dezinteres etc. Că școala a devenit tot mai mult o prelungire artificială a copilăriei sau adolescenței (în sensul lor mai puțin roz, de imaturitate, inconsistență, potențial pur lipsit de actualizări folositoare), un „acvariu uman” de deconectare de la lumea reală. Sau mai rău, un mic penitenciar juvenil în care încet, dar sigur, nici măcar siguranța fizică nu va mai putea fi garantată (darămite cea sufletească sau mintală). Și nu în ultimul rând, veți fi invitați să căutați împreună cu autorul buzunarele societale în care s-a mai refugiat educația persecutată în sistemul de școlarizare: în familie, în comunitate, în biserică, în forme instituționale pe dispa-riția cărora sistemul actual conta cumva (colegii de arte liberale sau grammar schools, de pildă) sau pur și simplu pe piața liberă (mă gândesc aici la fervoarea contemporană a tinerilor părinți de a-și da copiii să încerce, cu mai multă sau mai puțină perse-verență, orice le-ar putea deschide apetitul și abilitățile pentru un anumit domeniu: înot, tenis, schi, șah, dans, balet, teatru, astrofizică distractivă, pictură, limbi străine etc.; tot aici putem include terapia educațională de șoc prin care trec tinerii care intră pe piața muncii mai devreme sau mai târziu, în primele luni de angajare).”

 

Citește un interviu excelent cu John Taylor Gatto aici.

 

Citește un articol despre Gatto semnat de traducătoarea cărții, Iuliana Nistoroaia, aici.

 

Citește aici un fragment din prefața volumului Cum suntem imbecilizați. Curriculumul ascuns al școlarizării obligatorii, de John Taylor Gatto.

 

 

https://magazin.anacronic.ro/produs/arme-de-instructie/

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

Biblioteca pierdută. Restabilirea Tradiției și demitizarea idolilor modernității

 

Când modelele vii sunt din ce în ce mai rare sau dispar, când Tradiția este înlocuită de imitații calpe ori ridiculizată, atunci singurul refugiu al celor însetați de viață și libertate îl reprezintă cărțile.

Primordial, rolul culturii nu ar trebui să fie altul decât acela de a furniza modele pentru comunitate, de a contura pentru cei care vin exemplele supreme, de a ilustra soluții onorabile.

 

Dar când cultura se transformă într-un rezervor de antimodele și antieroi, când cărțile au rolul de a dărâma, nu de a edifica o comunitate, când cultura devine o anticultură sau o subcultură, atunci rolul unei edituri tradiționale se schimbă.

 

ANACRONIC și-a propus să reînvie misiunea de edificare a cărții. Însă această misiune ar fi de la bun început sortită eșecului, dacă nu am avea în vedere și rolul sanitar pe care trebuie să îl joace o carte în zilele noastre. Așa că întregul nostru proiect editorial țintește simultan restabilirea coordonatelor unei tradiții și demitizarea idolilor modernității.

 

Avem nevoie, mai mult decât orice, să înțelegem cum am ajuns într-o fundătură culturală, politică și socială, care sunt erorile intelectuale comise de-a lungul timpului, cine sunt corifeii dezastrului cultural contemporan și cum putem restaura demnitatea omului și a culturii.

 

Debutul editurii a fost marcat de Procesul lui Darwin, o carte necesară pentru a pune rapid și inteligent sub semnul întrebării întreagă metafizică a progresului și a evoluției permanente. Dar acesta nu a fost decât primul pas. În curs de publicare la ANACRONIC sunt Rousseau și romantismul (Irving Babbitt, un critic cultural al începutului de secol XX, pe nedrept și deloc  surprinzător uitat de programele de educație modernă) și Influența lui Augustin asupra Bisericii Ortodoxe, cartea părintelui Michael Azkoul despre erorile teologice ale Fericitului Augustin. Ne străduim ca ambele să apară la început de an 2019. Aceste trei cărți, imbatabile logic, sunt referințe obligatorii pentru deconstrucția presupozițiilor curente și parte indispensabilă din bibliografia omului cultivat. Îi pregătim, de asemenea, o demitizare serioasă celebrului și preainfluentului Sigmund Freud.

 

Însă, până la arcanele subtile de teologie dogmatică, am adus pe piața românească cinci volume despre educație, Distracția care ne omoară (Neil Postman), Cum suntem imbecilizați și Arme de instrucție în masă (John Taylor Gatto), Educația creștin-ortodoxă a copiilor în zilele noastre (Episcopul Grigorie Grabbe) și o carte despre mutilarea artei în menghina corectitudinii politice universitare, Siluirea maeștrilor (Roger Kimball). Obiectivul manifest a fost de a spulbera miturile educaționale legate de mass-media și școala publică, concomitent cu a oferi un model paideic tradițional, venit din partea unui reprezentant de seamă al Bisericii Ruse din Exil (ROCOR). În continuarea acestui demers, vor apărea la ANACRONIC alte titluri ale lui Johh Taylor Gatto (Istoria secretă a învățământului în America) sau Neil Postman (Technopoly și Dispariția copilăriei) și un volum clasic (apărut în 1948), mai actual în fiecare zi, despre declinul civilizației apusene, Ideile au consecințe al lui Richard M. Weaver.

 

Nu în cele din din urmă, ANACRONIC propune cititorului român o colecție de cărți istorice care vor încerca să schimbe perspectiva asupra unor evenimente clasate, atenuând în același timp din fascinația modelelor abstracte. Au apărut, astfel, cartea profesorului Peter Dale Scott despre Statul profund în America, urmată de excelentul volum al regretatului economist Anthony Sutton, Wall-Street și Revoluția Bolșevică, o carte document despre legăturile dintre bancherii americani și liderii sovietici. Urmează din nou Sutton (Wall Street și ascensiunea lui Hitler chiar în această vară și Establishmentul secret al Americii, o incursiune în culisele misterioasei societăți secrete de la Yale, Skull and Bones) și lucrarea lui Terry Melanson despre ordinul Illuminati, Perfectibiliștii. Acestea sunt doar primele nume dintr-o serie cu adevărat spectaculoasă. Dincolo de temele ocultate de educația modernă, întâlnirea cu această serie oferă o experiență rară a cunoașterii unor modele de integritate și meticulozitate în niște vremuri în care speculația și alinierea ideologică fac istoria.

 

A apărut la Anacronic Chiuind în fântână de Carmen Cătălina Alexa, prefațată de părintele Constantin Necula. O carte de povestiri, unele publicate deja pe anacronic.ro, majoritatea noi, ce vor ramâne doar în carte. Aceasta carte n-a fost nici în planul nostru, n-a fost nici în planul Cătălinei, așa le-a potrivit Dumnezeu. Și a ieșit bijuteria raftului Anacronic. Sunt foarte buni Gatto, Sutton, Postman, Johnson, Kimball sau Dale Scott. Dar pentru a-i citi cu duhul potrivit, e musai să începi cu Chiuind în fântână. Căci duhul cu care facem, spunem sau învățăm lucrurile le face bune sau rele, adevărate sau mincinoase. Greu de înțeles cum și l-a păstrat nestricat de asaltul modernității, dar pentru că ea l-a păstrat, putem și noi, citindu-i poveștile, să-l descoperim în noi, mai mult sau mai puțin ascuns, mai mult sau mai puțin uitat. Da, mai e ceva viu acolo. Profesoara de istorie de la Vaslui ne învața să ieșim din istorie. Anacronicii nu pot rata întâlnirea cu această carte.

 

Eforturile noastre sunt abia la început, iar succesul cărților ANACRONIC va fi un indiciu important că există o ieșire din dezumanizarea intitulată generic modernitate. Vă invităm să priviți raftul Anacronic ca pe o colecție consistentă și unitară care spune aceeași poveste, chiar daca volumele noastre pot părea mai aproape sau mai departe de căutările dumneavoastră intelectuale.

 

Anacronic pentru copii

Anacronic pentru copii, o pledoarie pentru clasic și cultivarea virtuților, o miză din ce în ce mai rară în zilele noastre. Intr-o lume în care literatura pentru copii este complet viciată de modernitate, în care copiii sunt tot mai devreme și mai agresiv luați din mâna părinților și dați “experților”, în care din Pinocchio sunt scoase toate momentele care implică greutăți și responsabilitate, în care “parentingul” ne învață că educația este o negociere în care copilul are ultimul cuvânt, în care copilăria în cea mai frumoasă formă a ei se comprimă și se stinge sub asaltul celor ce vin prea devreme, Anacronic pentru copii își propune să vă ofere o variantă sănătoasă.

 

În plină inflație de modele educaționale, mulți părinți continuă sau se întorc la maniere clasice de creștere a copiilor și de transmitere a cunoașterii. Ipostazei moderne cu părinți lipsă, înlocuiți cu străini sau cu tehnologie, cu super eroi, mai degrabă antimodele decât modele, cu cunoaștere obținută prin școală și media, Anacronic pentru copii își propune să vă ofere alternativa clasică de familie, educație, viață.

 

 Pentru cei mai mici (4-7 ani) avem Pachetul Wanda Gag, un set de patru povestiri, aparute în condiții grafice de excepție. Astăzi, la un secol depărtare de lumea în care a trăit și a creat, poveștile ei ilustrate au frumusețea clasică a unor creații care au rezistat inovațiilor în cascadă din domeniul cărții pentru copii și farmecul unor texte care nu alterază cu nimic inocența vârstei celor care le ascultă.

Sunt povești pe care le-au auzit, atunci când erau copii, oameni care acum sunt străbunici, bunici și părinți și credem că, dincolo de mesaj, stil și frumusețea jocului de imaginație, faptul că și astăzi aceste povești continuă să fie traduse și tipărite în toată lumea este dovada clară că sunt încă vii și aducătoare de bucurie. Copiii de acum o sută de ani nu au fost cu nimic diferiți de cei de acum, a fost destul să-i țină cineva în brațe sau să le citească înainte de culcare o cărticică despre lumea care începea la un pas de ei și ei să înceapă să o înțeleagă mai întâi cu urechea, apoi cu inima.

 

Pisicuța cea slabă și murdară, șoriceii vrăjiți de orizont printr-un fir de ghem albastru, piticul care aștepta, în pragul peșterii lui întortocheate, toate viețuitoarele pădurii cu bunătăți felurite și cățeii cei cu urechi rotunde, cârlionțate sau invizibile ale Wandei Gag au prospețime, ingenuitate, umor, drăgălășenie, inteligență și mai au, peste toate, puterea de a scoate la iveală în orice copil calități similare. Scurte, sprințare, amuzante și cu final invariabil fericit, vorbesc discret despre bunătate, bucuria de a ajuta, despre necazurile neascultării și înțelepciunea pe care cei mici o pot dobândi, până cresc, doar prin dragostea și răbdarea celor mari. Despre faptul că viața stă mereu la răscrucea dintre curiozitate, greșeală, întoarcere și dragoste.

 

Cât despre părinții sau bunicii care le vor citi cu un copil în poală sau cu genele grele de somn, putem spune un singur lucru fără teama că am putea greși prea tare: poveștile Wandei Gag vor fi o călăuză spre acele unghere din suflet din care propria copilărie nu a plecat niciodată. În plus, citindu-le copiilor, cei mari vor înțelege că autoarea le-a vorbit, în altă cheie, și lor. Pentru că doar cei mari pot înțelege că a fugi „încoace și încolo, pe deasupra și pe dedesupt, în cercuri și zigzaguri, drept și ocolit” e ceva ce sunt nevoiți să facă în fiecare zi și-l înțeleg ca nimeni alții pe cățelul invizibil care, ca să ajungă să fie văzut, a trebuit să se trezească zilnic la răsăritul soarelui și să se învârtă iar și iar și iar. Pentru că „ mă învârtesc până amețesc, mă învârtesc până amețesc ” poate fi calea celui ce dorește cu tot dinadinsul să fie Ceva, și să nu se mulțumească să fie un Absolut Nimic.

 

Și, nu în ultimul rând, vorbim despre niște cărți pe care credem că părinții le vor păstra în bibliotecă mulți ani după ce copiii vor fi crescut și-și vor fi luat zborul, și cărți pe care copiii, odată ajunși oameni mari, vor dori într-o zi neapărat să le redeschidă și să le recitească. Fie pentru că vor avea proprii lor copii și vor ști, din amintire, că e o lectură perfectă pentru ei, fie pentru că li se va face dor de vocea unui părinte sau bunic rămasă asccunsă printre rândurile și desenele cărților Wandei Gag, cea care a bucurat, de un veac încoace, sute și mii și milioane de copii ai lumii.

 

 

Pentru cei mai mari (7-12 ani) avem celebra serie Căsuța din prerie, ajunsă la al șaptelea volum din cele nouă ale celei mai îndrăgite serii conservatoare pentru copii. Povestea familiei Ingalls, în anii 1870-1880, povestită chiar de Laura, cel de-al doilea copil al familiei. Este imaginea arhetipală a unei familii reușite, un model de armonie, cu greutăți și bucurii, cu pericole, aventuri și povești la gura sobei, cu multe detalii privind procurarea hranei, prepararea mancării, muncile câmpului, obiceiurile, educația. O imagine detaliată a lumii de ieri ușor și util de contrapus atât modului în care arată viața și familia modernă, cât și literaturii moderne pentru copii. Din păcate astfel de familii se găsesc tot mai greu în ziua de azi, iar pentru un model trebuie să ne întoarcem tot mai des privirea spre trecut. Seria Laurei Ingalls Wilder este de asemenea o lecție de istorie despre pionieratul american de la sfârșit de secol XIX. Despre traiul simplu în sălbăticie, înconjurați de lupi, pantere sau urși. Autoarea intră în detalii privind modul cum își construiau singuri casa, cum făceau mobila sau uneltele, untul sau gloanțele. O privire spre trecut, spre viața simplă și gospodăria autosuficentă, o lecție în același timp, parcă mult mai căutată în perioade de criză, așa explicându-se poate succesul uriaș avut la lansare, în timpul Marii Crize, acum aproape o sută de ani sau zilele acestea. O serie, veți vedea, în egală măsură pentru copii și adulți, tradusă deja în peste 40 de limbi, acum și în limba română. O superbă povestire a Cătălinei Alexa, nu doar despre Căsuța din prerie ci despre toate “Căsuțele”, aici

 

Nu în ultimul rând, Noi și puii animalelor. Cele șase povești ale volumului sunt întâmplări din gospodăria unui silvicultor din Kazahstan. Aventurile celor patru fetițe ale familiei cu doi pui de lup, un ren, două catârițe, un pui de tigru, o vulpe sau un cal, animale aduse de tatăl lor în gospodarie cuceresc prin autenticitatea pe care o au povestile scrise acum o suta de ani.

Sunt întâmplări cu Dianka și Tomcik, povestea celor doi pui de lup, despre cum s-au atașat ei mai mult de una dintre fetițe, despre prietenia lor cu câinii din gospodărie, prietenie care a adus și obiceiuri proaste cum ar fi furatul găinilor;

sau cu Miska, puiul de maral, un soi de ren asiatic, cel rămas fără mamă și adus în familia fetelor, să crească și el “odată cu copiii”, despre cum i se schimbau coarnele în fiecare an, despre distrugerile pe care le făcea în gospodărie, despre spectacolele pe care le dădea spre impresionarea vacilor, dar și despre plecarea definitivă când a apărut în zonă o turmă de reni și când ajunsese la vârsta la care era gata să se bată cu lumea întreagă ca să-și găsească o pereche.

E povestea cu Iska, catârița tânără cumpărată cu agoniseala fetelor. Iska crește sub oblăduirea lor, nărăvașă și zvârlind mereu din copite, lăsându-se mânată doar de cele doua fetițe mai mici, Iulia și Natașa care țopăiau pe spinarea ei cât era ziua de lungă.

Mai e Vaska – puiul de tigru adus de vânătorul kazah, cel care știa cu precizie când e ora mesei și care mânca la fel cu toți ceilalți ai casei sau povestea lui Frantik, puiul de vulpe care nu-și trădează renumele de hoțoman, făcându-se că doarme, chiar sforăind, ca să prindă găini sau furând acadele din buzunare;

sau povestea despre Ciubarîi, armăsarul devotat care le iubește și ocrotește mai presus de orice pe cele patru copile.

Le găsiți pe toate pe Magazin Anacronic cu recenzii, ilustrații, fragmente și alte detalii. Oferte speciale pentru grădinițe și școli. Anacronicii pot ajuta ducând către prieteni, mici grupuri și comunități, grădinițe sau școli vorba pe care motoarele și aplicațiile moderne o obturează.

 

https://magazin.anacronic.ro/

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Partea I: Se scufundă barca!? Horia Constantinescu și Andrei Năstase, afaceri de zeci de milioane de euro prin interpuși

 

 

Președintele ANPC, Horia Constantinescu, rămâne în continuare un izvor nesecat de infracțiuni. Am putea scrie în fiecare zi despre infracțiunile comise de acesta și anturajul său. Constanța este singurul județ unde crima organizată este scăpată de sub control. Singurul județ care mai poate concura cu Constanța este Aradul. Ambele au două lucruri în comun. Sunt puncte de intrare și ieșire a marfurilor, fapt ce creează un mediu propice pentru grupările criminale organizate. Ele sunt controlate de oficialii vamali și șefi ai structurilor de forță locale. Asasinatul de la Arad încă nerezolvat rămâne emblematic pentru instituțiile noastre cele multe, inutile și corupte.

 

Horia Constantinescu este cunoscut pentru legăturile strânse cu primul naș al mafiei de partid și de stat, Adrian Năstase. Cei doi au o slăbiciune pentru stațiunea Costinești, unde aceștia derulează afaceri de zeci de ani. În presă au mai apărut dezbateri despre plaja pe care o administrează Horia Constantinescu prin intermediul soției sale Macrina Constantinescu în parteneriat cu Bălanii, cei doi frați cărora Horia vrea să le dea primăria pe mână. Actualul primar, un infractor notoriu, nu ar mai avea șanse la un nou mandat, însă Horia vrea să pună pe unul din frați în postura de edil. Așa ar avea control total asupra Costineștiului și ar putea fura liniștit fără să îl mai deranjeze cineva. Oricum, nici acum nu are nimeni curaj să se atingă de el din cauza relațiilor sale cu lumea interlopă și protecția oferită de padrino Năstase.

 

Horia Constantinescu și familia Năstase derulează afaceri de ordinul zecilor de milioane de euro în special în zona imobiliară și o să vă arătăm în acest material o întreagă rețea ce în alte state europene ar fi catalogată drept asociere de tip mafiot.

 

 

Cum a reușit Horia Constantinescu să păstreze în mod ilegal plaja din Costinești………………………………………………………………………………Det. aici

 

https://anchetatorii.ro/2024/02/12/partea-i-se-scufunda-barca-horia-constantinescu-si-andrei-nastase-afaceri-de-zeci-de-milioane-de-euro-prin-interpusi/

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

VOICILĂ Maturii străzii. 15 biografii fără domiciliu

 

 

Începusem să mă învăț să rabd de foame, să rabd de sete, să rabd de-o țigare. Am învățat de toate. Trebuia să mă adaptez la situație. Sunt mulți care-au dispărut, au murit. Da, sunt dispăruți. Poate e o mică parte care s-au realizat. Dar foarte puțini au ieșit din starea asta.

 

—Verge Stancu, om al străzii

 

Lumea pe oamenii străzii nu-i ia în considerare. Îi consideră niște gunoaie ale societății. Dar asta se poate întâmpla oricui

 

 

 

Descriere

 

“Când spui homles parcă te-ai referi la un om care a regresat. Care a decăzut din condiția umană. Când treci grăbit pe lângă el – și îl vezi din ce în ce mai des, fiindcă oamenii străzii s-au înmulțit parcă și au devenit nelipsiți din peisajul urban al capitalei – fie îl ignori cu totul, fie îți calci pe inimă și îi întinzi o monedă sau o bancnotă (aceea cu cea mai mică valoare, pe care o găsești după ce ți-ai scotocit sârguincios buzunarul). Oricum, treci pe lângă el cu sentimentul că tu știi de ce a ajuns să trăiască pe stradă – la limita fragilă dintre umanitate și animalitate. Se găsește în această stare jalnică pentru că… o merită. Vina îi aparține întru totul. În orice caz, simpla prezență a oamenilor străzii ne deranjează. Fiindcă avem senzația că ei murdăresc tot ce ating: băncile din parc, scaunele din metrou, locurile în care poposesc în așteptarea unui suflet milostiv. Dacă vom sonda puțin în conștiința noastră, vom descoperi că ceea ce ne deranjează în prezența unui homles este adevărul dur, realitatea crudă pe care acesta o întruchipează și care ne face să ne trezim pentru câteva secunde din iluzia propriei minți. Conștientizăm dintr-odată că într-o societate ca a noastră – a riscului, a concurenței – nenorocirea care i s-a întîmplat lui se poate abate oricând și asupra noastră, distrugându-ne confortul, echilibrul interior, reperele în care am crezut. Cartea de față încearcă să descrie această realitate nemiloasă a străzii în care homlesul, ființa condamnată să trăiască (și de cele mai multe ori, să moară) acolo, este cel mai calificat să ne inițieze.” (fragment din introducerea cărții, semnată de Ciprian Voicilă)

 

 

https://magazin.anacronic.ro/produs/maturii-strazii-15-biografii-fara-domiciliu/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

 

 

Restaurația prostănacilor

 

“Doar două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană, iar de cea din urmă sunt foarte sigur”, spunea Albert Einstein.

 

Şi România s-a confruntat, de-a lungul istoriei, tot cu o dihotomie infinită, cea a conducătorilor proşti sau trădători, însă nu am putut să stabilim, încă, despre existenţa căreia ar trebui să fim foarte siguri. Cu siguranţă, după 1989, România a avut două personaje pe care nu am putea să le bănuim de prostie: Iliescu şi Băsescu, însă cei doi nu au urmărit interesele ţării. Pentru restul politicienilor putem să atribuim un epitet care să rezolve dihotomia despre care vorbeam: prostănacul-trădător.

 

Este şi cazul lui Mircea Geoană, prostănacul care se mândreşte cu o sinecură la NATO, cunoscut şi ca preşedintele pentru o zi al României. Alături de “Mihaela, dragostea mea”, Geoană ne-a demonstrat, dacă mai era nevoie, de ce PSD-ul a devenit un fel de pepinieră a deşeurilor prezidenţiale.

 

 

Geoană – Iliescu

În aceste zile asistăm la restaurația prostănacilor

Remus Ioan Ștefureac, fostul consilier al lui George Maior la SRI și Ambasada României în SUA, s-a asociat cu soția lui Sacha Dragic, fondatorul Superbet, pentru a lansa un proiect media, pentru a susține campania prezidențială a infractorului notoriu Mircea Geoană. Familia sârbului Dragic mai deține 40% din agenția de presă News.ro, agenție care ni-l prezintă ca favorit zilnic la prezidențiale pe acest bandit ce a jefuit România fără scrupule, poate poate or mai prosti românii odată.

 

 

Remus Stefureac – Mircea Geoană

Politologul Remus Ioan Ștefureac, proprietarul casei de sondaje Inscop și slugă credincioasă a lui George Maior are grijă să îl promoveze intens pe Mircea Geoană, iar INSCOP ne prezintă lunar sondaje false cu Mircea Geoană pentru a induce în eroare opinia publică din România. Remus Ioan Ștefureac a avut o carieră publică strâns legată de cea a pesedistului George Maior, fostul șef al Serviciului Român de Informații și ambasador al României în SUA. În perioada 2008 – 2011, a fost consilierul directorului SRI George Maior.

 

 

George Maior este implicat în cel mai mare jaf dat României în toată istoria sa postdecembristă. Maior a nășit escrocheria Roșia Montană Gold Corporation. Gabriel Resources vrea să obțină 6,6 miliarde de dolari de la statul Român. În judeţul Alba unde se află Roşia Montană este și judeţul în care firma Gabriel Resources a plătit campanii electorale diverşilor politicieni. Maior era la acea dată şeful Comisiei pentru Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, din Senatul României.

 

Până în noiembrie 2005, tatăl lui George Maior, Liviu Maior, ocupase funcţia de Ambasador al României tocmai în Canada. George Maior a vorbit vreme de 30 de minute cu reprezentanţii companiei Gabriel Resources. George Maior a lucrat intens cu Florian Coldea și finul Victor Ponta în interesul afacerii speculative Roșia Montană Gold Corporation, atât din postura de șef al Serviciului Român de Informații cât și din postura de ambasador. Prostănacul Maior, un iubitor al sticlelor de whisky la primele ore ale dimineții s-a amestecat în afacerile interne ale SUA, fapt ce s-au lăsat cu retrogradarea sa și trimiterea în Iordania. Poate acum înțelegeți de ce se zbat prostănacii să îl pună pe Mircea Geoană președinte.

 

 

Victor Ponta – George Maior

După Ion Iliescu, PSD nu a mai fost capabil să vină cu un candidat serios la prezidenţiale, tocmai din cauza calităţii îndoielnice a oamenilor din partid. Pe de altă parte, electoratului i-a fost suficient să aibă în faţă prestaţia jalnică a unui fost ambasador incapabil să-şi argumenteze prostia de a merge chiar în noaptea de dinaintea alegerilor, în vizită la Sorin Ovidiu Vântu, pe care chiar el îl cataloga ca fiind “malefic”. Până şi această titulatură pe care i-a atribuit-o lui Vântu denotă faptul că Geoană are un vocabular al cărţilor de poveşti şi că probabil genul acesta de literatură este singurul cu care a avut de-a face.

 

Este interesant, totuşi, cum un asemenea personaj a fost numit secretar general adjunct la NATO. A primit această funcţie ca urmare a meritelor pe care le-a avut pentru statul român sau pentru întreaga activitate pro-americană. Să nu uităm că acesta a fost numit în cadrul NATO în aceeași perioadă cu numirea lui Kövesi la Parchetul European. Să-şi fi retras americanii colaboratorii deoarece erau în pericol? În aceste cazuri sunt multe suspiciuni în ceea ce privește colaborarea celor doi cu SUA.

……..

 

https://anchetatorii.ro/2024/02/13/restauratia-prostanacilor/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

Cumnatul lui Adrian Năstase a furat 17 milioane de euro de la români și a creat o pagubă de 150 de milioane de euro prin City Insurance

 

Tribunalul București a decis pe 10 martie 2023 ca Vivendi, firma lui Dan Odobescu, cumnatul lui Adrian Năstase și acționar principal al firmei de asigurări City, să restituie către City 17 milioane de euro. Odobescu, cel care deținea atât City, cât și Vivendi, își dăduse sieși cele 17 milioane drept „dobândă”, pentru un împrumut fictiv de 50 de milioane de euro, bani care n-au intrat însă niciodată la compania de asigurări City. Judecătorii au anulat contractul fictiv.

 

ASF nu a verificat banii, în condițiile în care suma de 50 de milioane de euro provenea de la compania portugheză Planar Lda, iar aceasta avea ca obiect de activitate închirierea de televizoare.

 

 

Pentru prima oară, o instanță dă un verdict, chiar și nedefinitiv, care dezvăluie o parte a ceea ce s-a întâmplat în cel mai mare dezastru din istoria asigurărilor din România.  Care este dimensiunea falimentului? În momentul ridicării autorizației firmei City, statul a făcut un provizion de 2 miliarde de lei, din care aproape 700 de milioane de lei au fost deja plătiți în locul lui City, prin intermediul Fondul de Garantare al Asiguraților, pentru despăgubirea asiguraților. 2 miliarde de lei (echivalentul a 400 de milioane de euro) după prăbușirea celei mai mari firme de asigurări, City, reprezintă, la dimensiunile economiei României, o sumă mult mai mare decât înseamnă pentru SUA falimentul Silicon Valley Bank, a 16-a bancă din America.

 

Firma portugheză Planar Lda avea sediul într-o boxă la parterul unui bloc, iar profitul în anul în care figura că a dat cu împrumut 50 de milioane de euro era de 80.000 de euro.

 

E neclar, în acest moment, dacă se pot recupera banii.  Până la data de 8 martie anul curent, statul a plătit 150 de milioane de euro din cauza falimentului City, prin Fondul de Garantare a Asiguraților. Momentan, DIICOT și DNA umblă cu cioara vopsită. DIICOT are două dosare prin care anchetează faptele, nu persoanele care au furat banii românilor.

 

 

Andrei Marin

Andrei Marin a absolvit Facultatea de Științe Politice în 2009, unde și-a dezvoltat interesul pentru problemele sociale și politice. În căutarea de a aduce informații de calitate către public, a urmat o pasiune veche și a finalizat studiile în Jurnalism în 2010. Cu o viziune clară asupra responsabilității jurnalistice și a nevoii de a dezvălui adevărul, scrie pentru Anchetatorii.ro din 2010.

 

https://anchetatorii.ro/2024/02/16/virgil-grigore-de-la-cosoveni-butoane-si-clanurile-olteniei/

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Italieni, „transformaţi” în asistenţi medicali de o şcoală din România. Nu au mers niciodată la cursuri şi nici nu ştiu limba

 

 

Cel puţin 11 italieni au primit diplome de asistenţi medicali de la o şcoală post-liceală din Mureş, chiar dacă nu vorbesc româneşte şi nu fost niciodată la cursuri. La dolce vita a fost întreruptă de poliţişti, care au descoperit reţeaua şi au făcut astăzi mai multe percheziţii. Anchetatorii bănuiesc cine ar fi capul bandei şi vor să afle acum cu cât se vindeau diplomele nemeritate.  

 

 

de Alex Prunean

 

Percheziţiile au început la Şcoala Postliceală Sanitară Eugen Nicoară, din Reghin. De acolo ar fi obţinut cei 11 italieni diplome de asistenţi medicali fără să facă nicio zi de cursuri.

 

Alex Prunean, reporter Observator: Fabrica de diplome a funcţionat cinci ani, timp în care nicio autoritate nu şi-a dat seama de escrocherie. Anchetatorii spun că studenţii italieni care nu se prezentau niciodată la cursuri sau la practică, nici măcar nu vorbeau limba română. Deşi la şcoala respectivă nu exista linie de studiu într-o altă limbă.

 

Poliţiştii au descoperit o adevărată reţea care vindea diplome de asistent

Capul grupării ar fi un cetăţean italian, spun anchetatorii, iar actele nemeritate erau eliberate cu ajutorul conducerii şcolii şi a mai multor profesori. În schemă era implicat şi un angajat al Ordinului Asistenților Medicali Generaliști Mureş – el era cel care semna dreptul de liberă practică pentru elevii fictivi. Firul anchetei duce şi spre Inspectoratul Școlar Mureș. Şi acolo au fost alte percheziţii astăzi, dar şefa instituţiei spune că nu ştie nimic despre investigaţie.

 

PE ACELAŞI SUBIECT

Educatoare, acuzată că bate copii cu „joarda” şi le provoacă traume. „Plânge, vomită de atâta plâns”

Diana Șoșoacă și-ar fi pedepsit soțul după ce l-a văzut dansând cu altă femeie. Anul trecut, bărbatul o…

Schema prin care doi români s-au ales cu 5 milioane de dolari, după ce au păcălit autorităţile din SUA

Paula Dărăban, inspector şcolar general Mureş: Cei care fac ancheta sunt aici şi nu mi-au comunicat absolut nimic.

 

Paula Dărăban, inspector şcolar general Mureş: Nici nu mi s-a adus la cunoştinţă, nici nu mi s-a prezentat mandatul de percheziţie, nimic, nimic.

 

Italianul bănuit că ar fi înfiinţat gruparea a fost chemat la audieri

Doi angajaţi de la Inspectoratul Şcolar Mureş au fost chemaţi de poliţişti la audieri. La fel şi un reprezentant al Ordinului Asistenţilor medicali. Vor mai da explicaţii italianul bănuit că a înfiinţat gruparea, directorul, secretarul şcolii şi mai mulţi elevi italieni din Reghin.

 

Diplomele obţinute în România pot fi folosite în toate ţările din Uniunea Europeană, dar unele sunt luate ilegal. În 2018, o investigaţie jurnalistică a arătat că în Suedia lucrau asistenţi medicali, absolvenţi ai unor şcoli româneşti, care îşi cumpăraseră actele de studii cu 21.000 de euro, fără să fi fost la cursuri.

 

Cinci şcoli postliceale care vindeau diplome de asistenţi medicali elevilor au fost date atunci în vileag. Una dintre ele funcţiona tot în Mureş.

 

https://observatornews.ro/eveniment/italieni-transformati-in-asistenti-medicali-de-o-scoala-din-romania-nu-au-mers-niciodata-la-cursuri-si-nici-nu-stiu-limba-563678.html

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Inainte de globalizarea nationalizarii a fost…) Naţionalizarea la români. Industria confiscată, oameni lăsaţi fără agoniseala şi aruncaţi în stradă

 

Autor: Borcea Stefan

 

Naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, dată prin Legea 119 din 11 iunie 1948, a reprezentat în urmă cu peste 70 de ani trecerea ţării noastre de la o economie de tip capitalist, la economia de tip centralizat. Acest act întocmit de comunişti a însemnat deposedarea oamenilor de munca lor de o viaţă şi a dus la declanşarea unor adevărate tragedii, zeci de mii de români care aveau o afacere fiind aruncaţi în stradă.

Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi stipula în primul rând că erau naţionalizate toate resursele solului şi subsolului care nu se găseau în proprietatea Statului.

În al doilea rând, întreprinderile individuale, asociaţiile particulare industriale, care reprezentau un segment majoritar din economia ţării erau transferate în proprietatea statului.

În lege se spunea că se dau şi despăgubiri, acest lucru nu se făcea decât în mod discreţionar, fapt pentru care legea a devenit una de confiscare a proprietăţii private.

 

 

“Situaţia creată în urma transformărilor petrecute impune o schimbare structurală în domeniul economiei naţionale, pentru a pune toate forţele productive ale ţării în slujba ridicării nivelului politic, economic şi cultural al poporului nostru. Această schimbare structurală este trecerea în mâinile statului, ca bun comun al poporului, a celei mai importante părţi din mijloacele de producţie”, spunea Gh. Gheorghiu Dej, prim-vicepresedinte al Consiliului de Miniştri, în mesajul prin care argumenta adoptarea legii, votată în unanimitate.

 

Prin această lege au trecut în patrimoniul statului, etapizat 8.894 de întreprinderi industriale si miniere, de transport, bancare şi de asigurări, cap de listă fiind toate marile societăţi din economie.

 

Prapaganda, principalul mijloc de convingere

Propaganda comunistă a vremii avea să-şi facă efectul în însufleţirea maselor în a vedea ca pe o mare realizare această naţionalizare. Potrivit documentelor de arhivă, la Focşani vestea naţionalizării principalelor mijloace de producţie a fost primită cu „deosebită bucurie” de către muncitori.

„Corespondentul ziarului Scânteia, P. Cristofor, a transmis, telefonic, la Bucureşti, articolul intitulat «Muncitorii din Focşani vor păzi cu sfinţenie bunurile poporului», care a şi fost publicat în aceeaşi zi – 1 iunie 1948. Articolul arăta că «Muncitorii de la Fabrica de zahăr din Sascut, Moara Focşani, Fabrica de produse Chimice Mărăşeşti, Fabrica de pielărie Nistor Vasile din Focşani, Ţesătoria Focşani, Fabrica de cherestea Huroaia din comuna Năneşti, Fabrica de cherestea Bradul din comuna Ciuşlea, Fabrica de cherestea Siretul din Nămoloasa, Fabrica de cherestea Pădurea Carpaţi din comuna Adjudul Vechi şi Întreprinderea Mărculeşteanu din comuna Odobeşti şi-au manifestat bucuria pentru măreţul act săvârşit azi de guvern şi Marea Adunare Naţională.

 

 

La propunerea P. M. R. Muncitorii Fabricii de produse Chimice Mărăşeşti trimit salutul lor fierbinte Comitetului Central al P. M. R. şi îşi iau angajamentul să pună imediat fabrica în funcţiune prin instalarea unui motor de 450 c.p., pe care clasa capitalistă sabotoare 1-a ţinut doi ani de zile nefolosit, precum şi să monteze în scurt timp instalaţia de fabricare a fosfaţilor agricoli, pentru a pune la îndemâna ţărănimii muncitoare îngrăşămintele necesare intensificării culturilor şi măririi productivităţii»“, arată profesorul Gheorghe Miron în lucrarea sa „Aspecte privind naţionalizarea principalelor mijloace de producţie din 11 iunie 1948“.

 

Plecând de la acest exemplu, articolele din întreaga ţară erau în această notă, unele abuzând de invective la adresa “tâlharilor burghezi”.

 

Oameni aruncaţi în stradă

Cum menţionam la început, naţionalizarea s-a transpus şi în adevărate tragedii umane, după ce oameni cu ceva agoniseală s-au trezit aruncaţi în stradă şi lăsaţi fără nimic.

 

“Iani Antoniadis, fostul proprietar al brutăriei din strada Democraţiei, nr. 12, se afla într-o situaţie şi mai grea, deoarece la 1 iunie 1948, când i-a fost naţionalizată brutăria, i-au fost confiscate locuinţa, căruţa, calul, lemnele de foc, bicicleta şi multe alte bunuri ce nu făceau parte din inventarul brutăriei, fiindcă nu foloseau la funcţionarea acesteia. Aruncat în stradă, având de întreţinut o familie formată din opt persoane, fără niciun ban din munca de o viaţă, locuind prinvecini, Iani Antoniadis era în situaţia de a muri de foame”, consemnează profesorul Miron în lucrarea sa.

În acelaşi timp, liderii comunişti transpuneau în practică sarcinile partidului, extrem de stricte, care se lăsau cu pedepse grele pentru cei care le minimalizau.

 

“Sandu Losefsohn, ajutorul de primar din Focşani, a făcut un control la Brutăria Nr. 4, unde era director Costea Ioan. Aici l-a depistat pe cetăţeanul Constantin Ionescu, pensionar din Focşani, care avea în coş trei pâini a câte un kg bucata, iar pe cartelă nu avea dreptul decât la trei raţii a câte 250 de grame. Sandu losefsohn 1-a obligat pe Costea Ioan să restituie pâinile ce le avea în plus şi a cerut primarului să ia cele mai drastice măsuri împotriva «celor ce sabotează noile orânduiri sociale». Costea Ioan a recunoscut faptul că a dat 1,7 kg de pâine în plus, motivând că gestul său a fost făcut pentru un om care «este văduv şi are două fete, din care una este bolnav㻓, se mai arată în documentele de arhivă.

 

 

În noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor şi caselor de sănătate, iar până în 1950 asupra farmaciilor, întreprinderilor chimice şi a tuturor unităţilor economice şi social-culturale, precum şi a unei mari părţi din locuinţe de proprietate privată. Legea a deschis calea pentru colectivizarea agriculturii, proces care a venit un deceniu mai târziu.

 

 

https://historia.ro/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

GENOCIDUL DIN ROMÂNIA- REPERE IN PROCESUL COMUNISMULUI

 

 

 

După deschiderea Spaţiului pe Internet care-şi propune să ridice valul tăcerii aşezat intenţionat pentru acoperirea celor exterminaţi şi aruncaţi în gropile comune,

 

în numele acestor fiinţe dragi, nevinovate, împrăştiate peste o jumătate de Europă, ajungând până la Kamciatka- supravieţuitorii genocidului comunist din România, care au umplut sângele şi lacrimile lor secolul 20,

 

cerem să se facă dreptate pentru cei schilo­diţi fiziceşte sau moraliceşte şi pentru urmaşii lor, pentru ca astfel de barbarii să nu mai poată apare în lume pentru a învrăjbi oamenii sau chiar popoarele.

 

 

 

Comunismul s-a născut din trădare şi, de-a lungul a peste 7 decenii, s-a folosit de trădători pentru a instaura în lume anarhia şi teroarea manifestata sub forme sălbatice, chiar diabolice.

 

Filozoful român P.P.Negulescu ne-a atras atenţia: „Noi şi înspăi­mântătoare filozofii au apărut pe lume, ca să înţelegem ce înseamnă în termeni de sânge, de ferocitate, credinţa că statul e totul, iar individul nimic.”

 

Unul dintre românii care timp de 60 de ani a luptat permanent împotriva comunismului şi a simţit pe trupul său şi în organismul lui cele mai crunte torturi, ce l-au lăsat handicapat pe toa­tă viaţa, declara cu ocazia începerii acestui proces al comunismu­lui: „Cel mai sângeros sistem filozofic a fost comunismul, care a du­rat 3 sferturi de veac şi a lăsat în urma lui nenumărate gropi comune şi o mizerie apocaliptică. Este tragic că şi astăzi se mai găsesc oameni inconştienţi (unii foşti comunişti) care elogiază comunismul, uitând toate crimele comise de el.” ( R.Radina)

 

 

 

Pentru lămurirea concepţiei comuniste merită subliniate câteva păreri ale lui Lenin din interviul dat lui Giovranni Papini înainte de a muri: „Străinii şi imbecilii presupun ca aici s-a făcut ceva nou. Eroare de burghez orb! Bolşevicii n-au făcut decât să adopte regimul instaurat de ţari, singurul regim care convine poporului rus. Nu pot fi guvernate o sută de mii de brute fără bâtă, fără spionaj, fără politie secretă, fără teroare şi spânzurătoare, consilii de război, munci forţate şi tor­turi. Noi nu am făcut decât să schimbăm clasa care îşi înteme­ia hegemonia pe acest sistem… este un mare progres dat fiind­că privilegiaţii sunt acum de zece ori mai numeroşi…”

………………………………………..

 

Det. Aici

https://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/rechizit.htm

 

 

/////;;////////////////////////////////////////

 

 

 

Potrivit lui Harari, lobbyist-ul WEF, drepturile omului sunt doar o ficțiune. Legitimarea pedofiliei devine o formalitate

 

 

În urmă cu șaptezeci de mii de ani, strămoșii noștri umani erau niște animale nesemnificative, pur și simplu își ocupă de treburile lor într-un colț al Africii cu toate celelalte animale. Dar astăzi, puțini ar nega că oamenii domină planeta Pământ; ne-am răspândit pe fiecare continent și acțiunile noastre determină soarta altor animale (și poate Pământul însuși). Cum am ajuns de acolo până aici? Istoricul Yuval Noah Harari sugerează un motiv surprinzător pentru ascensiunea umanității.

Acest videoclip, vechi de 10 aniși vizionat de peste 4 milioane de ori, vă arată prin a+b tot disprețul pe care îl poate avea acest om față de populația umană. Evident, aceste comentarii derogatorii nu se aplică sponsorilor săi miliardari, deoarece sunt zei.

 

Acest discurs plin de ură trebuie denunțat tare și clar de toată lumea pentru a evita apariția unei culturi dezumanizante, abjecte și monstruoase. De fapt, nu există cuvinte care să descrie filozofia vedetei miliardarului.

 

Asta nu e tot. Nesocotind legislatia facuta de oameni in general, acest influencer cauta sa sparga tabuurile, liniile rosii pe care societatea nu le trece in mod normal.

 

Acest discurs este foarte util oamenilor puternici al căror comportament delincvent ar putea intra sub incidența legii.

 

Exemplu. Pedofilia, care se presupune a fi aspru pedepsită, apare încet și se plasează în centrul societății. Tine minte:

 

 

Între 0 și 4 ani, să fie informat despre „satisfacția legată de atingerea propriului corp” și masturbarea timpurie a copilăriei”. În același timp, va fi vorba despre învățarea „să-și exprime dorințele” și dezvoltarea „o curiozitate față de corpurile altora”. După 4 ani, cu siguranță vom fi gata pentru un adevărat „joc sexual” . [1] Prin urmare, va fi vorba de a fi informat cât mai repede cu putință despre „prietenia și dragostea cu persoane de același sex”. Între 6 și 9 ani, ne vom descoperi „drepturile sexuale”, precum și „influența pozitivă a sexualității asupra sănătății și bunăstării”. De asemenea, va fi necesar să se studieze în continuare tehnica „masturbării”, în timp ce se învață „să accepte diversitatea stilurilor de viață”. Între 9 și 12 ani, va trebui să fiți capabil să „descrieți violul” și alte violențe sexuale [2] , pe lângă faptul că sunteți informat despre diferitele „dimensiuni” posibile ale organelor genitale masculine și feminine. În această etapă, vom fi învățat evident că este dăunător să rămânem „tăcuți” sau să rămânem în „negație” cu privire la „orientarea sexuală” a cuiva. Între 12 și 15 ani, se va adăuga întrebarea „sarcinii în cupluri de același sex”, precum și cea a „identității de gen”. (Nu ar fi acesta momentul ideal pentru a începe „tratamentul hormonal”?). Și pentru a le oferi celor mai puțini resurse o șansă, aceștia vor fi în continuare învățați să „iasă” ca homo- sau bisexuali chiar și după 15 ani! https://lilianeheldkhawam.com/2020/05/20/onu-oms-une-e education-sexualle-explosive-pour-revolutionner-l humaine-dossier-vincent-held/

Luați spectacolul olandez pentru copii „Pur și simplu gol”. Acolo, adulții se dezbracă în fața copiilor care trebuie să urmărească acest spectacol în direct. Într-unul dintre episoade, un bărbat transgender s-a dezbracat în fața unor copii de 10 și 12 ani. În timp ce realizatorii de film au fost nevoiți să estompeze părțile private pentru telespectatori, copiii prezenți au fost nevoiți să urmărească versiunea necenzurată pentru că este „educativă”!

 

 

Germania. Era vorba despre educația sexuală dedicată copiilor mici, precum și despre crearea unor săli în care copiii să se poată juca la doctor și să-și exploreze corpul. Ziarele financiarizate au denunțat minciunile unui post de televiziune precum Fox News, fără a ezita să-l denigreze în acest proces pentru a-l discredita mai bine.

Dar câteva luni mai târziu, aceeași observație a fost făcută de marile ziare elvețiene.

Aflăm că o creșă administrată de orașul Zurich oferă locuri protejate unde copiii își pot explora sexualitatea. Veți descoperi că în acest caz, politicienii sunt cei care promovează ignominia.

 

https://www.24heure.ch/sexualite-espaces-de-masturbation-dans-les-creches-suisses-622357949939

Ne-am continuat cercetările și iată ce am observat. În contextul lecțiilor de educație sexuală dedicate copiilor de școală primară, profesorul desemnat trebuia să părăsească clasa, iar „lecția” putea fi susținută de o asistentă a școlii, sau chiar de un activist LGBT, sau altul. Și conform experienței recente, cursul a virat în promovarea anumitor practici.

 

 

https://www.sexualaufklaerung-schule.ch/web.php/9/fr/enseignement.es/0-4-an

Pastorul Harari predică neobosit cuvântul bun în toată lumea. cuvintele lui sunt tot atâtea încălcări ale legislației. El este cel care ridică capacul la toate inhibițiile, inclusiv cele mai periculoase. Și l-am lăsat să o facă. Ascultați-l pe criminologul Xavier Rauffer despre acest subiect. Eu personal nu am putut ajunge la finalul videoclipului…

 

 

Toate aceste evenimente care se adaugă la sesiuni de educație sexuală mai mult decât explicite apar peste tot în lume. Distrugerea dimensiunii invizibile a acestor copii este garantată, chiar dacă reacția fiecăruia poate varia.

Destrămarea, precum și înlocuirea reperelor societale sunt coordonate la nivel planetar datorită structurii supranaționale a sistemului ONU (UNESCO, OMS) și a galaxiei sale de ONG-uri presupuse să reprezinte societatea civilă. De fapt, toate aceste organizații (inclusiv ONU) implementează proiectele finanțatorilor lor care sunt în esență miliardarii lumii financiare, divinizați de același Harari în urmă cu aproximativ zece ani.

 

 

„Ca să fiu sincer, cred că în viitor, oamenii vor folosi tehnologia pentru a se transforma în zei. Și vreau să spun asta literalmente, nu metaforic. Oamenii sunt pe punctul de a dobândi abilități care erau considerate în mod tradițional abilități divine. Oamenii pot fi în curând capabili să-și imagineze și să creeze ființe vii după bunul plac, să navigheze în realități imaginare doar cu puterea minții, să-și prelungească incredibil durata de viață și să-și schimbe propriul corp și spirit în funcție de dorința lor. »

https://lilianeheldkhawam.com/2016/03/30/la-reorganization-du-monde-confirmee-par-deux-interviews-liliane-held-khawam/

Micuții noștri au nevoie de tine și mai ales de forțele noastre de ordine și de securitate. Este urgent.

 

 

https://lilianeheldkhawam.com/2024/02/04/selon-harari-le-lobbyiste-du-wef-les-droits-de-lhumanite-ne-sont-quune-fiction-la-legitimation-de-la-pedophilie-devient-une-formalite/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cum suntem imbecilizați. Școala psihopatică

 

 

John Taylor Gatto

Fragment din cartea Cum suntem imbecilizați. Programa ascunsă a școlarizării obligatorii de John Taylor Gatto, în traducerea Mariei Comănescu, cu o prefață de Mihai-Vladimir Topan, cea mai cunoscută și radicală critică a sistemului public de școlarizare. Însuși Gatto evită termenul de educație atunci când vorbește de școală, pentru simplul fapt ca “instituția școlii școlește foarte bine, dar nu educă – acesta este un aspect intrinsec al însuși felului în care a fost concepută.”

 

I

 

Trăim vremuri de mare criză în școli, care este legată de o și mai mare criză socială. Națiunea noastră (n.r. Statele Unite) se clasează ultima din nouăsprezece națiuni industriale în ce privește cititul, scrisul și socotitul. Ultima! Economia de narcotice a lumii se sprijină pe consumul acestei mărfi; dacă nu am cumpăra atâtea visuri din prafuri, toată afacerea s-ar prăbuși – iar școlile reprezintă o importantă piață de desfacere. Rata noastră de sinucideri printre adolescenți este cea mai înaltă din lume, iar copiii sinucigași sunt în cea mai mare parte bogați, nu săraci. În Manhattan, șaptezeci la sută din căsătoriile recente nu rezistă mai mult de cinci ani. Așadar, cu siguranță, ceva nu este în regulă.

 

Această criză de proporții din școlile noastre, ai cărei martori suntem, se află în strânsă legătură cu o și mai mare criză socială în comunitate. Pare că ne-am pierdut identitatea. Fără precedent, copii și oameni bătrâni sunt înțărcuiți și închiși în afara oricăror afaceri ale lumii: nimeni nu mai vorbește cu ei, iar o comunitate lipsită de copii și de bătrâni care să participe la viața de zi cu zi nu are viitor și nici trecut, ci numai un prezent continuu. De fapt, însuși cuvântul „comunitate” abia dacă se mai potrivește modului în care interacționăm unii cu alții. Trăim în rețele, nu în comunități și toată lumea pe care o cunosc este singură din cauza asta. Școala joacă un rol principal în această tragedie, așa cum joacă un rol principal și în prăpastia care se cască, din ce în ce mai mare, între clasele sociale. Folosindu-ne de școală ca de un mecanism de sortare, pare că ne-am apucat să dezvoltăm un sistem de castă, plin de paria care umblă pe la metrou, cerșind, și care dorm pe străzi.

 

https://www.anacronic.ro/scoala-psihopatica/

 

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

12 metode ca să omori un copil fără să laşi urme

 

 

Radu Iliescu

Profesor de franceză într-un liceu din România

Înţelegem că ai un copil şi nu ştii cum să procedezi. Ţi-e teamă c-ar putea ieşi mai târziu om întreg din el şi nu ţi-ar plăcea să te vezi aşa cum eşti în ochii lui. Află că, deşi pot să te deranjeze foarte mult cu ţipetele lor, mintea copiilor este foarte uşor de torpilat într-un mod amuzant atât pentru ei cât şi pentru tine. Ţinem să te felicităm pentru că citeşti aceste rânduri, noi îţi vom explica tot ceea ce ai de făcut ca să reuşeşti pe deplin acest lucru:

 

Fă-l să înţeleagă că argumentul cu care se câştigă din start o dispută este “îmi place” şi că poate respinge orice pornind de la un simplu “nu-mi place”. În general, lasă-i de înţeles că barometrul tuturor lucrurilor din lume, ba chiar al lumii însăşi, este el, că tot ceea ce este bun este ceea ce-i place lui, iar tot ceea ce nu-i place este cu siguranţă rău. Vorbim despre un criteriu simplu şi la fel de uşor de folosit pentru adult ca şi pentru un copil: este bun, este frumos, este drept, este adevărat şi important tot ceea ce ne place, adică tot ceea ce nu ne surprinde, tot ceea ce este pentru noi confortabil, tot ceea ce nu ne solicită prea mult. Fireşte, ceea ce cere cel mai mic efort, ceea ce e ciudat, ceea ce nu e spectaculos automat nu ne place şi trebuie îndepărtat.

În educaţia îngeraşului, nimic nu trebuie să se conecteze de ceva. Nu-l lăsa să facă nimic din ce ar putea avea în ochii lui consecinţe de netăgăduit. Nu-i permite să îngrijească nicio plantă, niciun animal care să sufere în mod vizibil din cauza neîndemânării, sau neştiinţei, sau neglijenţei lui, ori să se bucure datorită generozităţii şi dăruirii de care dă dovadă. Nu-i permite să fie trist. Fă-l să creadă că toate actele noastre sunt lipsite de urmări, iar dacă ceva ar părea să fie legat sau condiţionat de ce s-a petrecut anterior, ar fi vorba doar de noi împrejurări care se pot aranja după voinţa noastră. Totul va fi bine, repetă-i neîncetat, dacă vrei un învingător.

Fereşte-l de tot ce-ar putea aduce, fie şi de departe, cu ireparabilul, ineluctabilul, tragicul. Sădeşte-i în minte că viaţa este ceva care seamănă foarte mult cu un calculator: îi poţi da oricând restart şi-o poţi reporni atunci când te plictiseşti să te uiţi pe pereţi. Încurajează-l să creadă că va putea alege la infinit, la 60 de ani ca la 10 ani, de aceea oricare dintre alegerile lui sunt şi trebuie să fie lipsite de greutate.

Fă-l să înţeleagă că orice este negociabil, dar absolut orice, şi că succesul înseamnă negreşit să ştii să negociezi mai bine decât celălalt. Dacă observă că anumite lucruri totuşi nu se pot preta la târguieli, arată-i că e vorba doar despre nişte accidente, coincidenţe, hazard, cât se poate de necontrolabile pentru voinţa noastră şi sursă de amuzament dacă li se întâmplă altora. Nu ezita să-i explici că onoarea este negociabilă, la fel ca eroismul, rezultatele testelor de inteligenţă, dragostea şi celebritatea, totul e să ştie cum.

Învaţă-l că singurele scopuri care sunt demne de atenţia lui sunt cele pe termen scurt. Foarte scurt. Fă-l să deteste tot ceea ce implică voinţa, tenacitatea şi răbdarea susţinute pe termen lung. Ai grijă ca nu cumva să creadă că viaţa însăşi ar putea avea vreun scop oarecare, dacă-i trece prin cap această idee alungă-i-o relaxat dar hotărât spunându-i că viaţa este ceva atât de important în sine încât se poate spune că-şi este propriul scop. În niciun caz să nu admiţi că viaţa ar putea fi jertfită pentru ceva, fie şi pentru viaţa altuia.

Repetă-i oricând ai vreme că merită tot ce-şi doreşte. Învaţă-l să-şi dorească neîncetat câte ceva, orice. O viaţă fără dorinţi ar putea fi închinată, Doamne fereşte!, vreunui rost, şi ar fi tragic. Nu strică să-i urezi ori de câte ori ai ocazia: “Împlinirea tuturor dorinţelor!”, subliniind grosier că scopul tuturor dorinţelor este acela de a fi atinse prin toate mijloacele.

Spune-i că preţul vieţii este fericirea. Explică-i că tot ceea ce-i place îl face automat fericit, drept pentru care ceea ce nu-i place trebuie evitat cu orice preţ. Să nu se sacrifice niciodată pentru nimic, să nu se abţină de la nimic, să nu amâne nimic – toate acestea sunt surse de nefericire. Să nu dea nimic fără să primească ceva în schimb, să nu aibă răbdare cu nimeni, să nu fie politicos decât cu persoanele de la care aşteaptă ceva, atât timp cât aşteaptă ceva. Repetă-i o vreme că esenţa fericirii constă în a-şi satisface toate dorinţele şi toate plăcerile în secunda însăşi în care au fost formulate. Nu va trebui să insişti prea mult, o să-i placă asta.

Îndoapă-l cu imagini, atât pentru a învăţa ceva, cât şi pentru a se distra. Vei fi uimit tu însuţi şi te vei felicita pentru rapiditatea şi precizia cu care va afla negreşit cum se face un lucru. În contrapartidă, evită cât poţi cuvântul scris; e calea lui spre cauza pentru care se face un lucru, şi asta e complet irelevant. Tot ceea ce contează este eficienţa, şi nimic nu se compară cu imaginea în materie de eficienţă. În plus, imaginile, dacă sunt organizate într-o avalanşă care covârşeşte totul, distrug puterea de concentrare, şi asta e tot ceea ce noi ne dorim, nu? Încă ceva: imaginea este singura armă de care dispunem pentru a anihila imaginaţia, şi acest lucru este mult mai important decât crezi. Departe de a fi arbitrară, imaginaţia este singurul instrument intelectual de care dispune omul pentru a anticipa şi adesea pentru a înţelege ceva ce nu se află nemijlocit în faţa lui. E nevoie de imaginaţie pentru a înţelege un munte, sau o epopee greacă, sau un război, dar dacă furnizezi pozele pe care le vrei tu, omul va înţelege ceea ce i-ai arătat tu în pozele alea, nu ideea pe care crede c-ai ilustrat-o. E nevoie de o imaginaţie activă ca să iubeşti pe cineva, dar se poate cu uşurinţă face confuzia între sex şi dragoste dacă foloseşti cum trebuie pornografia. Cu certitudine este nevoie de imaginaţie pentru a deveni sfânt şi putem paria că e nevoie de imaginaţie pentru a te mântui. Anihilează-i omului imaginaţia bombardându-l cu imagini şi poţi fi destul destul de sigur că în finalul vieţii îl trimiţi direct în iad.

Învaţă-l că singurul lucru care merită făcut în timpul liber, adică în timpul în care nimeni nu-i cere nimic special şi pe care teoretic este deplin stăpân, e să se distreze. Fără să forţezi prea tare lucrurile, sugerează-i că totul ar trebui să fie distractiv, inclusiv ceea ce e obligatoriu. Fă-l să fie pretenţios în ceea ce priveşte intensitatea acestor episoade: adevărata distracţie este cea care te transportă departe de împrejurările vieţii tale. Un copil distrat este un copil departe. O viaţă făcută din distracţii este o viaţă întreagă departe. Nu voi înceta să sublinez importanţa acestui aspect. Tot ceea ce ar trebui să ne înspăimânte este un copil care ştie să-şi folosească judicios concentrarea, duşmanul nostru numărul unu este copilul care se află aici şi acum.

Adevărul este numărabil – pe această axiomă se bazează succesul oricărui om în vremurile noastre raţionale. Tot ceea ce nu poate fi echivalat unor cifre este susceptibil de a deveni arbitrar, şi vei recunoaşte că nimic nu e mai fermecător decât asta. Dacă are abilităţi în direcţia cifrelor, foarte bine, va număra frunzele copacilor şi viaţa lui va fi astfel plină de succes. Dacă nu, singurul lucru pe care trebuie să-l înveţe este să construiască fraze arbitrare despre lucruri arbitrare fără să clipească din ochi, şi viaţa lui va fi astfel plină de succes. Din anumite motive, e nevoie de mult mai puţin tupeu pentru a număra până la un milion decât pentru a perora timp de jumătate de oră despre nişte culori trântite pe un cadru de pânză pictat în timpul secolului XX la Paris. Cheia este însă realismul: să ştii în sinea ta că lucrul despre care vorbeşti este tot atât de real pe cât vrei tu să fie şi poţi să-i faci pe ceilalţi să creadă. La urma urmei, vorbim despre spiritualitate, nu?

Probabil că ar fi trebuit să încep exact cu ceea ce îţi voi spune la acest punct, şi de aceea te avertizez că ordinea în care am redactat aceste metode este una lipsită de importanţă. Poţi avea răbdare cu orice, dar nu cu memoria copilului tău. Stai cât mai departe de ea şi totul va fi bine. Nu-i citi niciodată vreo poveste, împiedică-l fizic dacă se poate să înveţe orice cuvinte noi. Chiar dacă noul este un argument pro-distracţie şi pro-fericire, un cuvânt nou este o ameninţare şi un pericol. Semnificaţia lui, în caz de-i trece prin cap să o caute, trebuie să ţină cont de rezonanţă şi de bunul său plac, în niciun caz de etimologie sau alte parascovenii intelectualiste lipsite de amuzament. Copilul ideal, pregătit pentru viaţă, nu cunoaşte mai mult de 700 de cuvinte, aici începe războiul împotriva memoriei. Ideea categorică după care trebuie să lucrezi este aceea că nu-i nevoie de memorie, avem deja calculatoare cu hard-disk-uri opulente, avem google, chiar nu mai contează când anume a domnit Neagoe Basarab. Tot ceea ce un copil trebuie să dobândească sunt competenţe, dar atingându-ne cât mai puţin de memorie. Ca să spunem aşa, noi fugim de memorie ca de tămâie, şi asta pentru că ştim de unde vine pericolul.

Limbajul trebuie să fie simplu, pe măsura unui lexic descongestionat şi aerisit. Cine se poate descurca cu 700 de cuvinte va reuşi în viaţă şi cu 500, iar cine poate cunoaşte succesul cu 500 de cuvinte sigur va deveni celebru cu 200. Cheia constă în frazele scurte, cât mai scurte cu putinţă, în oralitatea care trebuie să scalde totul, inclusiv comunicarea prin scris. Dacă poţi cu o frază poţi şi cu o propoziţie, dacă poţi cu o propoziţie poţi şi cu o interjecţie, dacă poţi cu o interjecţie te descurci şi cu o onomatopee, cu condiţia să fie amuzantă. Neapărat prin intermediul tehnologiei, niciodată cu vreun instrument care lasă urme pe hârtie. Numai atunci am putea fi siguri că nici măcar o singură idee nu tulbură fericirea şi plăcerea protejatului nostru.

Ţine cont de aceste douăsprezece metode, ele îţi vor omorî copilul transformându-l într-un adult drăguţ şi irelevant, fără să lase nicio urmă. Nu trebuie să-ţi baţi capul prea mult cu ele, e suficient să verifici din vreme în vreme cum stau lucrurile, însă noi te asigurăm din capul locului că, odată pornit mecanismul, tăvălugul va merge de la sine, poate doar va trebui să mai împingi din când în când dacă simţi că s-a instalat o oarecare lâncezeală, sau dacă pur şi simplu ţi-ai pierdut răbdarea.

 

det aici 

 

 https://www.anacronic.ro/12-metode-ca-sa-omori-un-copil-fara-sa-lasi-urme/

 

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

 

Tot ce credem despre școlarizare e greșit! – un interviu cu John Taylor Gatto (III)

 

Anacronic

 

Citește prima parte a interviului aici, partea a 2-a aici.

 

Cumpără Cum suntem imbecilizați de John Taylor Gatto de aici.

 

În curând la Anacronic – Arme de instrucție în masă, de același autor.

 

 

 

M: Imaginația este cheia. Ai spus că sistemul îi impiedică pe indivizi să-și dezvolte capacitatea de a gândi critic sau creativ.

 

J: Pot să-ți dau un motiv concret, separat de demonologia obișnuită, pentru care imaginația trebuie distrusă. Capitalismul este o formă de organizare a activităților economice. El suferă de anumite boli, care au fost bine înțelese timp de câteva sute de ani. Cea mai periculoasă este ceea ce înainte se numea supraproducție, iar acum se numește pe piețele financiare supra-capacitate. Dar să rămânem la termenul „supraproducție”.

 

În capitalism, dacă se produce mai mult decât se cumpără, prețul nu poate fi menținut. Mai rău, atragerea capitalului devine dificilă, pentru că investitorii se sperie. Cea mai simplă modalitatea de a reduce producția este transformarea majorității oamenilor în ființe neproductive.

 

Asta se face prin eliminarea imaginației, care ar putea îmbunătăți procesul de producție. Fă asta și, vorbind neîncetat, încă din grădiniță, despre „slujbe bune”, vei elimina dorința de a duce un trai independent.

 

M: Cum întârzie dezvoltarea imaginației structura pe care o numim școlarizare în masă?

J: Încă din vremea colegiilor romane, se știa că, dacă îi îngropi pe oameni într-o existență marcată de reguli, partea creativă din ei se va atrofia sau va dispărea în mod natural. Nu mai există loc pentru manifestarea ei. Iar acele tehnici de antrenament concepute să întârzie dezvoltarea imaginației au fost folosite de armate și biserici de-a lungul istoriei.

 

Odată cu secolul al XIX-lea, statele militare germane – precum Prusia – le-au ridicat la rang de știință. Să ne uităm la filosoful liberal Spinoza. El a spus că modalitatea de a scăpa de imaginație este încastrarea oamenilor în reguli fără sens și competiții; umple-le mințile cu informație falsă și, până la urmă, vor face atâtea greșeli sau vor fi atât de frustrați, încât pur și simplu vor ceda altuia luarea de decizii. Iar asta se face, bineînțeles, prin școlarizare.

 

Am avut o mare revelație când m-am împiedicat din greșeală de o carte a unui important istoric internațional, Carroll Quigley, șeful Departamentului de Relații Internaționale al Universității Georgetown. Am acest obicei de a citi discursurile politice publicate în ziare. Le citesc cuvânt cu cuvânt pentru a încerca să ajung la vorbitorul de dincolo de retorică. În discursul lui Bill Clinton de acceptare a candidaturii pentru funcția de președinte, în ultimul sau penultimul rând, a apărut de nicăieri numele doctorului Quigley. Clinton spunea că dorește să-i mulțumească doctorului Carroll Quigley, cel care i-a fost mentor la Georgetown și care „a văzut în viitor mai limpede decât oricine altcineva”.

 

Citesc în mod obsesiv de la 5 ani; totuși, nu auzisem niciodată de Carroll Quigley. M-am dus la Biblioteca Publică din New York, care are 11 milioane de volume; cu siguranță acolo l-aș fi găsit și pe Quigley. Am comandat cartea, dar mi s-a spus că fusese furată și nu se mai tipărea. Zbor frecvent prin țară, așa că, odată ajuns în San Francisco, am mers la biblioteca de-acolo: cartea fusese furată. Câte zile mai târziu, mă aflam în Dallas: cartea fusese furată! Începuse să miroasă a putred.

 

Posibilul viitor președinte al Statelor Unite spune că acest individ citește viitorul, iar eu nu-i găsesc cartea! Am reușit să obțin un exemplar de la biblioteca de cărți rare a Universității din New York. Am citit-o și mi s-a ridicat părul în cap.

 

Într-o carte de 1300 sau 1400 de pagini, scrisă magistral și doar pentru un public erudit, Quigley spune că în secolul al XX-lea nu există niciun eveniment major care să nu fi fost regizat și aranjat. Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial etc., etc. Regizate și aranjate de cine, mai exact? Și cu ce scop?

 

Se pare că în ultima parte a secolului al XIX-lea, un grup mic de oameni foarte, foarte influenți, răsărit de pe băncile Universității Oxford din Anglia, a decis că progresul rasei umane s-a oprit și că, în lipsa unui guvern mondial, războiul, foametea și toate celelalte rele se vor repeta la nesfârșit.

 

Acești oameni i-au atras de partea lor pe Andrew Carnegie, John D. Rockefeller și familia Rothschild în Europa și, în aceste comisii de nivel înalt (întrunirile Aspen sau Bilderberg ale acelor vremuri), au hotărât că nimeni nu-și va ceda suveranitatea națională de bunăvoie. Va trebui sustrasă prin vicleșug.

 

Una dintre strategii era garantarea și finanțarea războiului – peste tot în lume –, pentru că războiul slăbește și distruge suveranitatea națională. Iar complotiștii știau că, pentru a elimina devotamentul național, trebuie să elimini devotamentul populațiilor față de guvernele lor. Războiul reprezenta una dintre cele mai bune strategii pentru a obține asta.

 

Mai există și altele, însă strategia propusă și asumată de John D. Rockefeller a fost infiltrarea fiecărei organizații subversive de pe planetă. Nu destabilizarea acestor organizații, ci chiar opusul. Alimentarea lor cu suficiente resurse pentru a supraviețui, strategiile și planurile lor putând fi astfel studiate fără ca ele să-și dea seama.

 

M: Ceea ce spui descrie globalizarea.

J: Absolut. Uitați-vă la prețul pe care îl plătim. Principala noastră nemulțumire față de populația islamică este că solicită exact opusul separării bisericii de stat. În societatea noastră, orice fel de devotament față de o altă sursă de înțelepciune în afara statului politic trebuie respins – dacă nu e 4 iulie. Asta include devotamentul față de părinți, familie, copii. Statul sau noua ordine mondială trebuie să slăbească permanent aceste legături.

 

M: Toate acestea se află în spatele reacției noastre profund condiționate la școlarizarea obligatorie. Clopoțelul, detenția, orarele nebunești, segregarea pe vârste, lipsa intimității și supravegherea permanentă au fost concepute intenționat pentru a împiedica gândirea critică și a promova dependența.

J: Oamenii trebuie să fie dependenți de achiziții materiale și de consum pentru a ține pe șine o economie bazată pe producția în masă.

 

Uitați-vă la tradițiile puternice ale istoriei omenești, între care cea mai puternică îmi pare aceea care derivă, în mod predominant, din învățăturile împăratului roman Marc Aureliu, care spune: „Niciun lucru pe care îl cumperi sau ordin pe care îl dai nu-ți va face viața mai bună sau pe tine mai fericit.” Oare vrei să răspândești ideea asta când ești pornit să faci afaceri? Partea cu imbecilizarea se întâmplă pentru a preveni supraproducția.

 

Imbecilizarea începe cu note și cu mângâieri pe cap. Sistemul este conceput pentru a crea o secvență infinită de consum. Plictiseala este esențială, pentru că nu-ți dorești oameni care să cumpere lucruri dătătoare de satisfacție pe termen lung. Mașinile, costumele, totul trebuie aruncat cât mai repede. În mod ideal, vrei să creezi o economie a „coșului de gunoi”, iar pentru asta îți trebuie o populație infantilă și care se plictisește ușor.

 

De exemplu, îți cumperi cel mai nou calculator. Citește The Soul of a New Machine, de Tracy Kidder. Nu va trece un an și vei începe să auzi că ai făcut o mare greșeală, un model nou e gata să iasă pe piață. Nu se termină niciodată.

 

Nirvana nu se atinge la cumpărături; dacă ar fi așa, economia ar intra în colaps. Trebuie să fii nemulțumit, plictisit de tot și de toate. Iar dacă lucrurile materiale încep să te plictisească, curând te vor plictisi și prietenii, amicii, loialitățile de orice fel. Vei scăpa de ele. Vei fugi de ele. Iar asta este foarte aproape de definiția „proletariatului”, termenul folosit pentru a identifica membrii unei clase sociale inferioare, clasa muncitoare. Proletariatul nu are rădăcini.

 

M: Cum generează condiționarea din școli această stare de dependență și plictiseală?

J: Vrei un exemplu concret? Ce zici de ăsta? Nu ți se permite să termini nimic din ce-ai început. Cât de des trebuie să întrerupi secvența naturală a finalizării unui lucru pentru a începe un altul? Acestea sunt mecanismele interne ale școlarizării. Ele n-au fost concepute de profesori, directori, inspectori. Aceste strategii au fost rafinate de-a lungul istoriei ca mijloace care generează anumite rezultate comportamentale. Abuzul pe care nu-l mai putem tolera este că lucrul acesta se întâmplă timp de 12 ani. Nu sunt necesari 12 ani. Dar au vrut să fie siguri că plictiseala, condiționarea și dependența vor prinde.

 

M: Să vorbim puțin despre personal.

J: Profesorii au cele mai grele slujbe din lume. Aș prefera să fac mai degrabă muncă necalificată decât să predau. Adevărul e însă că găsești cu greu un profesor de științe naturale în Statele Unite. Ce zici de asta? Să fii profesor de științe naturale înseamnă să-ți dedici timpul liber și resursele descoperirii secretelor naturii. Toți profesorii noștri de științe sunt funcționari.

 

Dacă analizăm materiile, singurele excepții notabile de la această regulă sunt profesorii de muzică și artă, care se dovedesc a fi în mod frecvent muzicieni sau artiști. Slujba de profesor le permite să exerseze. Credeți că copiii își dau seama de acest lucru? Bineînțeles. De unde și disprețul uriaș față de minciunile autorității.

 

Să ne gândim la manuale. Nu sunt foarte clare și nu urmează o secvență prin care oamenii învață cu adevărat.

 

Am luat masa de câteva ori cu John Saxon, inventatorul programului Saxon Math. Era locotenent-colonel al forțelor aeriene și picase de trei ori la analiză matematică. Saxon mi-a spus: „Știam că nu sunt prost.” Era ceva în neregulă cu modalitatea de predare. Așa că, după ce-a ieșit la pensie, Saxon și-a ipotecat casa cu acordul soției și a rescris manualul de analiză matematică. A fost începutul celui mai de succes program de matematică din câte știu.

 

Când auzi cuvintele de laudă la adresa lui Jaime Escalante, profesorul de matematică care a făcut din elevii mexicani ai liceului Garfield vedete ale testului avansat de analiză matematică din California, ridicând liceul pe locul trei în topul celor mai bune școli pentru învățarea analizei matematice din Statele Unite, începi să vezi povestea reală din spatele filmului [Stand and Deliver, 1988, regia Ramón Menéndez – n. trad.].

 

Escalante a folosit metoda Saxon Math. Filmul ar fi trebuit să fie despre John Saxon și despre cum, în doi ani, copii care n-au mâncat în viața lor pe o față de masă au devenit cele mai strălucite minți matematice din statul California. Despre asta ar fi trebuit să se vorbească, nu despre un tip care se plimbă de colo colo urlând, cu o șapcă de golf pe cap.

 

Nu vreau să spun că entuziasmul este o calitate demnă de dispreț, entuziasmul este minunat, însă a fost Saxon cel care a văzut că manualul de analiză matematică a fost intenționat alcătuit pentru a elimina pe aproape toată lumea din competiție.

 

Am știut din copilărie că The Bell Curve este o prostie [The Bell Curve: Intelligence and Class Structure in American Life, carte de Richard J. Herrnstein și Charles Murray apărută în 1994, care susține că inteligenţa umană este influențată de factori ereditari și de mediu, fiind un indicator mai bun al evoluțiilor individuale (venit, performanță la locul de muncă, urmași în cadrul căsătoriei, comiterea de infracțiuni etc.) decât statutul socio-economic al părinților. – n. trad.] Am știut pentru că bunicul meu german mi-a băgat în cap că poți face orice – dacă te concentrezi. Și nu vorbesc din punctul de vedere al unui romantic.

 

Cei 30 de ani petrecuți în sala de clasă m-au învățat că diferențele de calitate umană sunt atât de mici, încât ar putea la fel de bine să nu existe. Obții rezultate mai bune când presupui că un puști din ghetou poate scrie la fel de profund despre Hamlet ca fiul unui judecător. Obții rezultate mai bune fără toate aceste gradații fine ale calității; educație pregătitoare, educație specială și așa mai departe.

 

Deci personalul e greșit. Manualele sunt greșite. Secvențele sunt greșite. Frustrarea constantă de inițiativă începe din grădiniță, generând inevitabil oameni lipsiți de inițiativă, care vor să li se spună ce să facă. Dacă nu le spui ce să facă, disperă sau se înfurie.

 

M: În zilele noastre, vorbim mult despre deficit de atenție. Adăugând condiționarea profunda pe care o descrii la impactul televiziunii și mass-media, devine destul de clar ce fel de minți creăm – prin design.

J: Televiziunea și școala – amândouă fac exact aceleași lucruri în feluri ușor diferite – chiar și lucrurile minunate.

 

Mă uit pe PBS la o emisiune numită „The Red Deer of Scotland” [„Cerbul roșu scoțian”] și sunt absolut fermecat. Soția mea, care este scoțiană, stă lângă mine. Pentru tot restul vieții, îmi voi imagina cerbul roșu scoțian așa cum mi l-a descris regizorul. Și nu voi vedea niciodată cerbul roșu scoțian. Cred că efectul nociv al acestei condiționări profunde ar putea fi parțial disipat dacă dezvolți o gândire critică, astfel încât să poți aprecia că aceasta este viziunea unui singur om asupra cerbului roșu, nu să crezi pentru tot restul vieții că este singura poveste posibilă.

 

M: Dar pentru asta îți trebuie o abilitate descurajată în școli.

J: Așa e.

 

M: Televiziunea și școala, fiind amândouă abstracțiuni, întârzie abilitatea de a examina critic.

J: Da. Una dintre pedepsele care mi-au fost administrate a fost repartizarea, timp de aproape un deceniu, la cele mai rele școli de tip Harlem; era o încercare de a scăpa de mine. Nu aș vorbi cu atâta convingere dacă n-aș fi văzut cu ochii mei – și încă mulți ani la rând: acei copii, cu viețile lor haotice, sunt la fel de capabili ca oricine să priceapă idei de nivel înalt.

 

Dacă nu vrei să accepți ce-ți spune un bătrân profesor de liceu, citește-l pe Adam Smith, filosoful capitalismului. Citește Avuția națiunilor. Nu citi un rezumat, citește Avuția națiunilor. Vei vedea că, în primele 15 pagini, Adam Smith spune clar: copiii țăranilor sunt la fel de capabili să facă politică și să ia decizii de nivel înalt precum copiii ducelui.

 

Mințile lor au capacitatea de a trata conținut serios, dar această abilitate este eliminată prin formarea automatismelor de foarte devreme. Așa încât copiii ajung într-un punct în care nu mai pot face conversație fără mormăieli. Pentru că așa au fost educați.

M: Ai început Cum suntem imbecilizați cu afirmația că geniul este extrem de comun și natural. Care este atunci scopul școlarizării? Presupun că acela de a învăța să citești și să scrii. Transmiterea acestor abilități durează numai 100 de ore, dacă persoana este interesată și dispusă să învețe. Ce facem cu restul de 12 ani petrecuți în mașinărie, în sistem? Ceva nu se leagă.

J: Nu se leagă pentru copii, dar se leagă pentru profesori, directori și inspectori. Se leagă pentru cineva care scrie manuale, distribuie manuale, tipărește manuale, vinde cârnați la cantină. Se leagă pentru mulți. Doar că nu se leagă ca mod rezonabil de a spori calitatea vieții umane.

 

Nu voi trăi să văd asta, dar prima națiune care va demara în mod voit destandardizarea populației va sfârși, în două sau trei decenii, prin a conduce lumea. Ideile vor ceda.

 

Cu toții am fost într-un oraș ca Ithaca sau Aspen într-o seară, iar oamenii se mișcă, vorbesc însuflețit. Toată lumea are un scop, o agendă. Cred că este un eșec al imaginației faptul că nu ne putem gândi, nu putem nici măcar visa cum ar fi viața într-o lume în care fiecare are un scop. Și totuși, oamenii care au avut marele noroc să trăiască într-un loc ca acela pentru câțiva ani își amintesc ce palpitant era. Și, așa cum spune Adam Smith, de îndată ce așezi pe toată lumea la masa negocierilor, ideile cedează, se ridică una pe alta și se ivesc căi noi de creare a avuției, pe care altfel nu le-am fi văzut.

 

M: Imaginația – capacitatea de a crea imagini care nu sunt prezente în sistemele senzoriale; aceasta este definiția clasică. Este capacitatea minții de a crea și inventa. Televiziunea subminează această capacitate. La fel și colapsul limbajului descriptiv. Dacă nu o folosești, o pierzi. Adevărata educație nu se bazează pe cunoaștere. Adevărata educație este dezvoltarea acestei capacități. Mi-ar plăcea să mă ajuți să reformulez această idee a diferenței între condiționare/școlarizare și dezvoltarea capacității, adică educație. Diferențele între cele două sunt uriașe.

J: Mai mulți observatori sociali au spus că moartea se află în centrul unei vieți bune. Faptul că știi că vei îmbătrâni și vei muri relativ curând conferă acea electricitate și magie a fiecărui moment. Așa că vrei să obții de la viață cât de mult se poate.

 

În anii ’60, un antropolog, Carlos Castaneda, a publicat o serie de cărți best-seller despre ucenicia lui cu șamanul Yaqui Don Juan, în nordul Mexicului.

 

Șamanul spunea că cheia tuturor lucrurilor este să-ți imaginezi mereu moartea ca un uliu sau corb privindu-te de pe umărul stâng. Și atunci fiecare moment va însemna ceva.

 

Ar mai avea ceva vreun sens dacă s-ar inventa mâine o pastilă care ne-ar permite să trăim două milioane de ani?

 

Unul dintre lucrurile pe care le-am observat, copil fiind, a fost acela că bunicul nu citea niciodată știrile din sport. Citea necrologurile. Am bănuit că face asta din cauză că i se apropia vremea. Acum însă citesc necrologurile obsesiv, pentru că văd traiectoria comprimată a unei vieți, iar ceea ce mă interesează sunt punctele de răscruce de la care s-ar fi putut pleca într-o direcție sau alta.

 

Cred că trebuie să aflăm ce anume aduce valoare unei comunități. În primul rând, trebuie să ne îmbunătățim pe noi, astfel încât să avem întotdeauna cea mai bună șansă de a fi mulțumiți, indiferent de circumstanțe (chiar și într-o cameră de tortură). În al doilea rând, pentru că suntem animale sociale, trebuie să aducem valoare în comunitatea din jurul nostru, altfel suntem paraziți. Extragi valoare, dar nu dai nimic la schimb.

 

Nu cred că banii sau celebritatea pot compensa faptul că nu ești o persoană productivă – nu o persoană consumatoare, ci una productivă. Cum poți fi productiv într-o lume în care totul a fost stabilit deja? Ce poți face este să te pui în slujba unei idei productive. Trebuie să înțelegi ce sunt oamenii și ce nevoi au și apoi să vii în întâmpinarea acelor nevoi punând pe masă darurile tale.

 

Nu cred că poți trăi fără imaginație, pentru că atunci ești redus la consum, la o viață senzorială. Și cu toții am mâncat prea mult, am băut prea mult, poate chiar am consumat narcotice din când în când și, chiar dacă totul e minunat pe moment, toate aceste lucruri își pierd din farmec foarte repede.

 

Am acum 75 de ani și pot spune că am ajuns într-un punct în care sunt reticent la călătorii, și nu pentru că nu vreau să mă amuz. Ci pentru că am o bucată de pământ, teren sălbatic, în nordul statului New York și o verandă mare în spatele unui hambar vechi. Acolo împrăștii în fiecare săptămână sute de kilograme de hrană pentru căprioare, păsări și veverițe.

 

Sunt înconjurat de creaturi din specii diferite, care nu se mai sperie în prezența mea. Este pur și simplu fascinant. Mă trezesc acum la 6:00 dimineața și primul lucru pe care îl văd sunt păsările colibri. Apoi sticleții. Apoi vin cintezele cu cap roșu, vin curcanii sălbatici, veverițele încep să scormonească prin mâncare, o turmă mică de căprioare se ivește timid. Este absolut magic. Nu mă plictisesc niciodată. Există un mod de-a fi util pentru fiecare.

 

Buckminster Fuller spunea că avuția care ne binecuvântează viețile se află pretutindeni. Condiționarea creată în mințile noastre de școlarizare, televiziune și cultura corporatistă a consumului – că trebuie să avem neapărat un lucru sau altul – ne împiedică să vedem că, de fapt, există suficient pentru toată lumea. Cred că va trebui să abandonăm școlarizarea forțată pentru a ne da seama de acest lucru – și pentru a-l trăi cu adevărat.

 

M: Mulțumesc, John.

Traducere de Cristina Lee după „Everything We Think About Schooling Is Wrong! An interview with John Taylor Gatto”, Touch the Future

 

 

 

https://www.anacronic.ro/tot-ce-credem-despre-scolarizare-e-gresit-un-interviu-cu-john-taylor-gatto-iii/

 

 

 

 

////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Wall Street și Revoluția Bolșevică

 

 

Bogdan Glăvan

 

 

Profesor universitar de economie, autor al site-ului Logica Economică (www.logec.ro).

Teoretic este lipsit de sens ca marile corporații să sprijine politicile liberale. Pentru ce ar pompa unii bani în educarea publicului și în apărarea principiului liberei concurențe câtă vreme, de acolo de sus, de la nivelul la care au ajuns, este mult mai ușor să practici antreprenoriatul politic (distructiv) decât cel economic? A, când ești mic, la început de drum, este bineînțeles importantă libertatea economică sau dreptul de a munci, de a inova, de a intra pe piață și de a concura cu cei mari; dar dacă ajungi mega-bogat brusc descoperi că „morala trece orin stomac” și că, parafrazând un deștept politic contemporan, randamentul monopolului este mai mare decât cel al întreprinderii capitaliste legitime. Nu-i de mirare, așadar, că într-o țară semi-bananieră ca România, cu o mare concentrare a puterii industriale și financiare, mediul de afaceri nu s-a grăbit să finanțeze think-tank-uri sau opinii liberale. Din proprie experiență vă spun, atunci când o anumită industrie se confruntă cu o problemă, cu un abuz al statului sau o măsură intervenționistă stupidă, maniera principala prin care încearcă să o rezolve este corupția: influențarea politicienilor în sensul renunțării la ideea intervenționistă sau în sensul deformării ei în așa hal încât să devină inaplicabilă sau, cel mult, aplicabilă doar proștilor, nu și băieților deștepți. Desigur, se poate obiecta că acest gen de corupție defensivă este legitimă, deoarece corporațiile nu vor decât să fie lăsate în pace – și eu simpatizez cu acest punct de vedere. Dar altceva doream să subliniez, anume că interesul marilor proprietari de capital pentru a sprijini liberalismul a fost și a rămas aproape zero.

 

La aceeași concluzie ajungem prin lentila istoricului Antony Sutton. Cartea sa, Wall Street și Revoluția Bolșevică, arată foarte limpede cum interesul poartă fesul în orice epocă și pe orice meridian. Da, capitalismul se opune comunismului – dar asta la nivel de ideologie. La nivel practic, toată lumea colaborează cu toată lumea pentru obținerea puterii politice. Sutton documentează excelent modul cum mari finanțiști și industriași americani au sprijinit simultan și bolșevismul și fascismul și mișcarea anticomunistă din SUA. Au dat câte puțin (sau puțin mai mult) la fiecare. Exact așa cum în istoria mai recentă campaniile Partidului Democrat și ale Partidului Republican au avut în spate aceiași mari finanțatori. Lenin, vedea lucrurile exact la fel, tovarăși:

 

 

 

Cartea nu este despre vreo conspirație, ci despre o banalitate, chiar dacă lumea spălată pe creier și cu mintea la nivelul claselor primare, lumea care crede în Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene consideră că mașinațiunile și ingineriile financiare nu sunt o banalitate, ci o conspirație. Poate că Lenin a fost sau n-a fost agent german, dar fapt e că Germania a văzut în bolșevici mijlocul de a scoate Rusia din război, prin urmare i-a finanțat, înarmat și le-a sprijinit propaganda – mijloace fără de care aceștia nu ar fi fost capabili să confiște revoluția. Poate că Trotsky a fost agent german dar, câtă vreme a fost “asistat social” în SUA iar președintele Wilson i-a asigurat pașaportul de plecare în Rusia, de fapt el a fost utilizat ca agent dublu. Câtă vreme Banca Rezervelor Federale din New York pompa bani în bolșevici, adică în nimic altceva decât în revoluționarii de profesie, se poate spune că o făcea cu un scop, iar scopul nu era pacea mondială și dragostea față de nobilele idealuri comuniste. Același cartel financiar pompa credit și în amiralul Kolceak și, mai târziu, în Mussolini. Iată cum se punea problema (în audierile comisiei Overman a Senatului SUA):

 

 

 

Unii ar putea spune că acești magnați veroși se puneau bine cu dracul pentru a trece puntea. Le recomand să citească cu atenție și să deruleze tot firul istoriei. Întotdeauna în istorie, nu magnații au fost cei care aveau nevoie de libertate și erau gata să plătescă o șpagă pentru asta, ci politrucii aveau nevoie de putere și erau gata să ia bani de la cine se nimerește. Aceiași politruci au fost azi comuniști, mâine fasciști, poimâine democrați – doar pentru a ajunge la butoane.

 

Morala: nu vă așteptați să vedeți exponenții marilor corporații apărând dreptul la proprietate privată, libertatea economică și statul minimal. Nu e de mirare că formatorii de opinie se arată mai degrabă preocupați de sănătatea statului (de “investițiile” statului, de “autostrăzile” statului, de “educația” oferită de stat etc.) decât de autonomia și buzunarul cetățeanului. Azi, ca mereu în istorie, cetățeanul e masă de manevră între postacii de stânga și cei de dreapta, care cu toții trec pe la casieria unui mogul interesat, firește, ca România să fie condusă de “oameni de bine”. Ceea s-a și întâmplat, de asta de 27 de ani tot țară semi-bananieră am rămas.

 

***

 

Cartea se găsește aici și o consider foarte utilă pentru oricine vrea să rămână cu capul pe umeri și să nu-și mai facă cine știe ce iluzii copilărești legate de politică.

 

Articol publicat inițial pe Logica economică

 

 

 

https://www.anacronic.ro/wall-street-si-revolutia-bolsevica-2/

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Originile răului. Taina comunismului

 

 

 

Provita Media

 

Asociaţia Provita Media promovează valorile pro-vita în România. Principiul suprem al Asociaţiei este protejarea şi respectarea copilului nenăscut, respectarea demnităţii omului de la concepţie până la moartea sa naturală.

 

 

Fragment din cartea „Originile răului. Taina comunismului”, autor: Volodski I.O. Traducere și adaptare: Provita Media

 

 

Din cuprinsul cărții: Teoreticienii comunismului / Marx și Moses Hess. Adancurile satanice ale comunismului / Satanismul in familia Marx / Primii adepți ruși ai lui Marx / Esența satanica a marxismului / Lenin – primul „geniu” al practicilor satanice de distrugere / Calea lui Lenin spre putere prin teroare in masa / Bani pentru tradarea Rusiei și confiscarea puterii / Lenin intoarce datoriile Germaniei / Genocidul bolșevic al propriului popor / Lupta impotriva lui Dumnezeu – scopul vieții lui Lenin / „Moartea pacatoșilor este cumplita…” (Ps. 33) / Asasinarea Țarului Nicolae al II-lea și a familiei Sale / „Dupa roadele lor ii veți cunoaște…” (Matei 7,16) / Suferința poporului / Suferința Bisericii / Brutalitatea calailor / Omorarea ritualica a familiei țariste /Alegerea istorica a Rusiei

 

Lupta lui Lenin cu Dumnezeu

 

Vladimir Ulianov a fost botezat la 16 (29) aprilie 1870. Tatal sau, Ilia Nikolaevici, era un om credincios. Cum s-a putut intampla ca fiul unui credincios, dintr-o data, sa o ia pe o cale anti-creștina? G.M. Krjijanovski a susținut ca Lenin i-ar fi povestit, „ca el deja din clasa a cincea, brusc, a terminat cu toate chestiunile religioase, și-a scos crucea de la gat și a aruncat-o la gunoi…”. Nu cumva se trezisera in el genele bunicului? Intr-un fel sau altul, dar Vladimir Ulianov s-a transformat intr-un apostat și a devenit in mod decisiv un dușman inverșunat al Bisericii Ortodoxe. Inca din 1905, in articolul „Socialismul și religia”, Lenin cere „sa se lupte cu intunericul religios”. Sub sloganul „Religia este opiu pentru popor”, Lenin, cu fanatismul sau, a educat la bolșevici ura fața de religie, in special, fața de creștinism. Activitațile sale erau indreptate impotriva Bisericii Ortodoxe Ruse și impotriva maselor de mai multe milioane de credincioși. Poziția sa este exprimata, cu toata sinceritatea, in urmatoarea afirmație:

 

„Orice idee religioasa, despre Dumnezeul drag, orice cochetare cu Dumnezeu este de o mizerie inexprimabila… cea mai periculoasa mizerie, boala cea mai grea”.

 

„Energia electrica va lua locul lui Dumnezeu, pentru țaran. Lasați-l pe țaran sa se roage la electricitate; el va simți astfel mai mult puterea guvernului central – decat pe cea cereasca”.

 

Așa vorbea Lenin, in conversație cu Miliutin și Krasin, cand discutau problema electrificarii.

 

Pierderea diferențelor dintre bine și rau i-a condus pe bolșevici la o totala permisivitate și faradelege in intreaga țara. Lupta impotriva lui Dumnezeu a fost adusa la rang de politica de stat. Lenin a proclamat sloganul „Bisericile și inchisorile sa le facem una cu pamantul” și incepe teroarea impotriva Bisericii.

 

Una dintre primele decizii ale lui Lenin dupa revoluția din octombrie se referea anume la Biserica. Prin asta a subliniat faptul ca el considera Biserica Ortodoxa Rusa drept inamicul sau principal. Deja la 26 octombrie 1917, pamanturile bisericești și manastirești au fost confiscate de catre stat. Lenin da instrucțiuni „sa se duca o teroare necruțatoare in masa impotriva popilor…”. La inițiativa sa, a fost interzisa activitatea Sinodului local.

 

Russian-grain-storage_1930

 

 

 

Biserică folosită ca hambar. Anii 1920

 

Un act de vandalism crunt anti-religios al bolșevicilor a fost bombardarea Kremlinului – locul sfant al rușilor, in noiembrie 1917. Din punct de vedere militar, bombardarea nu era necesara deoarece cadeții, care ocupasera Kremlinul, il parasisera in toiul nopții.

 

In țara se organizeaza procese ale clerului, acesta este supus unei harțuiri și terori continue. In lupta sa impotriva religiei, Lenin nu era singur. In aceasta acțiune imunda erau implicați in mod activ colaboratorii sai cei mai apropiați: Sverdlov (Rosenfeld), Stalin (Djugașvili), Troțki (Bronstein), Zinoviev (Apfelbaum), Kamenev (Rosenfeld), Dzerjinski (Rufin), Volodarski (Cohen), Yaroslavl (Gubelman) și mulți alții.

 

La 13 (26) octombrie, 1918, Patriarhul Moscovei și al intregii Rusii Tihon a trimis un mesaj Sovietului de Comisari ai Poporului, prin care determina poziția Bisericii Ortodoxe. In mesaj, in special, se sublinia:

 

„De un an intreg aveți puterea de stat in maini, dar raurile de sange varsat al fraților noștri, uciși fara mila la apelul vostru, striga la cer, și ne obliga sa va spunem cuvantul adevarului amar: țara noastra este cucerita, taiata, dezmembrata, și dați pentru ea tribut Germaniei aurul pe care nu voi l-ați adunat. Deși refuzați sa va aparați patria de dușmanii externi, cu toate acestea, recrutați permanent trupe. Impotriva cui le veți conduce? Ați divizat tot poporul in tabere care se lupta intre ele și l-ați aruncat intr-o lupta fratricida fara precedent. Iubirea intru Hristos ați inlocuit-o pe fața cu ura și, in loc de pace, ați aprins o dușmanie artificiala de clasa. Rusia nu avea nevoie sa incheie o pace rușinoasa cu inamicul din afara, ca voi, in cele din urma sa distrugeți pacea din interior. Sunt macelariți episcopi, preoți, calugari și calugarițe, cu nimic vinovați. Dar pentru voi nu este suficient ca ați manjit de sangele frațesc mainile poporului rus. La indemnul vostru, sunt pradate și luate cu forța pamanturi, case, conace, mori, fabrici, case, vite, jefuiți bani, haine, mobilier, imbracaminte. Momind oamenii intunecați și ignoranți cu ideea ca pot avea bunuri cu ușurința și fara pedeapsa, i-ați incețoșat și le-ați amuțit conștiința pacatului. Unde este libertatea de exprimare și a presei, unde este libertatea bisericii de a predica?

 

… In special, este dureroasa și cruda incalcarea libertații de credința. … Ați pus mana pe proprietatea bisericii, adunata timp de generații de credincioși, și nu v-ați gandit deloc ca incalcați voința lor de dupa moarte. Ați inchis o serie de manastiri și biserici, fara nici un motiv și vreo rațiune. Ați inchis accesul in Kremlin – aceasta moștenire sfanta a tuturor oamenilor credincioși.

 

… Da, trecem printr-un moment groaznic al conducerii voastre, care pentru o lunga perioada de timp nu se va șterge din sufletul oamenilor, umbrind in sufletul lor chipul lui Dumnezeu și pecetluindu-l pe cel al fiarei…

 

Dar acum, pentru voi cei care folosesc puterea pentru a-i urmari pe cei apropiați, pentru a-i extermina pe cei nevinovați, ne extindem Cuvantul Nostru de indemn … indreptați-va nu spre distrugerea, ci spre construirea legii și ordinii publice, lasați poporul sa se opreasca din razboiul fratricid. Altfel, se va cere de la fiecare sange pentru sangele varsat de voi (Luca, 11,51), și toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri (Matei, 26,52). ”

 

„Atac fara compromisuri asupra popilor reacționari”

Bolșevicii s-au angajat in decapitarea Bisericii Ortodoxe și Patriarhul Tihon a fost declarat dușman al poporului.

 

Sute și mii de biserici și monumente, construite in orașele din Rusia pana in 1917, au fost demolate dupa instrucțiunile personale ale lui Lenin. In fosta arhiva de partid a Comitetului Central al PCUS exista o decizie speciala adoptata de Sovietul Comisarilor Poporului din 4 (17) ianuarie. Era vorba despre rechiziția lacașurilor Lavrei Alexandro-Nevskaya. In aceeași ședința, s-a adoptat o rezoluție cu privire la rechiziția proprietații bisericilor din Kremlin. Lenin trece la un „atac fara compromisuri asupra popilor reacționari”. La 20 ianuarie (2 februarie) 1918, el a semnat „Decretul Sovietului Comisarilor Poporului de separare a statului și școlii de biserica”. In acest decret se sublinia: „Nici o biserica sau societate religioasa nu are dreptul de a deține o proprietate. Ele nu au drepturi de persoane juridice”.

 

In plus, in decret se afirma: „Toate bunurile existente in Rusia, ce aparțin societaților ecleziastice și religioase sunt declarate proprietate naționala”, cu alte cuvinte, sunt confiscate. Aceasta decizie a fost o directiva pentru autoritațile locale sa procedeze imediat la jaf. Fanaticii revoluționari au atacat biserici și lacașuri sfinte, au inceput persecuția clerului. Jaful bolșevicilor a atins proporții fara precedent. In paralel cu jaful a avut loc un proces de distrugere barbar al bisericilor și lacașurilor sfinte. Au dat foc icoanelor și obiectelor bisericești.

 

In 1917, in Rusia existau aproximativ 78 de mii de biserici și lacașuri sfinte. In Moscova erau 568 de biserici și 42 de capele. Din acest numar, de-a lungul anilor puterii sovietice, marea majoritate a catedralelor, bisericilor și manastirilor au fost distruse, inchise și desfigurate.

 

Bolșevicii au aruncat in aer și apoi au facut una cu pamantul un monument magnific și unic al culturii și arhitecturii ruse – Catedrala lui Iisus Hristos Mantuitorul, construita din donații publice pentru a comemora victoriei Rusiei asupra armatei lui Napoleon. Mai tarziu a fost demolata și Catedrala Maicii Domnului din Kazan din Piața Roșie, construita in 1636, in cinstea victoriei miliției poporului, condusa de Minin și Pojarski asupra invadatorilor, inclusiv și Capela Maicii Domnului Ivireana (gruzina) din pasajul istoric. Multe biserici au fost transformate de bolșevici in cluburi. Le transformau și in ateliere, in depozite și chiar in grajduri, cocini și garaje.

 

 

 

Mai tarziu, „cauza lui Lenin” a fost continuata de Hrușciov. Cu participarea sa activa, in anii 1960-1964, in țara au fost inchise 20 de mii de biserici, 69 de manastiri, unde existau 30.000 de clerici. In timpul Brejnev, s-au inchis inca 8.000 de biserici și 18 manastiri, unde se aflau aproximativ 10.000 de clerici.

 

Bolșevicii au ajuns la un asemenea sacrilegiu, incat in Biserica Nașterii Maicii Domnului din Moscova, unde sunt ingropați eroii bataliei de la Kulikovo, calugarii Peresvet și Osleaba, au instalat o stație de compresoare a fabricii „Dinamo”.

 

La 30 mai 1919, Lenin a scris intr-o nota catre Orgbiuro al Comitetului Central despre necesitatea expulzarii din Partidul Comunist a credincioșilor. El cere sa se retraga din vanzare „carțile spirituale și sa fie date catre Glavbum (Direcția Centrala a Industriei de Hartie), ca maculatura.” Guvernul bolșevic a interzis producția de clopote.

 

La inceputul anilor 1920, in documentele de partid a aparut un slogan anti-religios și mai monstruos: „Un cap de popa pentru noi inseamna un butuc pe care se ascut țepușele comuniste”.

 

De la inceputul anului 1922, a inceput o noua etapa in jefuirea bisericilor și lacașurilor de cult. Cea mai mare activitate in aceasta munca mizerabila și imorala a desfașurat-o colaboratorul lui Lenin, Leon Troțki. Sub masca ajutorului pentru infometați, el devine inițiatorul rezoluției privind confiscarea obiectelor de valoare și podoabelor bisericești. „Instrucțiunile privind lichidarea proprietaților bisericești” au fost elaborate de catre soția lui, N. Sedova, care a condus Departamentul pentru muzee și protejarea monumentelor și Direcția centrala a instituțiilor științifice, științifico-artistice și muzeale din cadrul Comisariatului Popular pentru educație.

 

„Fondul secret” despre Lenin al fostei arhive a Institutului marxism-leninismului de pe langa Comitetul Central al PCUS conținea 3.724 de materiale documentare nepublicate. Printre acestea – documente care provoaca groaza.

 

Iata o nota a comisarului poporului al Comerțului Exterior, Leonid Krasin, din data de 10 martie 1922, adresata lui Lenin. In ea, comisarul bolșevic justifica necesitatea crearii unui sindicat peste hotare de vanzare a bijuteriilor rechiziționate din biserici și catedrale. Dupa ce a citit memoriul, Lenin a scris o rezoluție:

 

„… Tov. Troțki! Va rog sa citiți și sa mi-o trimiteți inapoi. Oare sa elaboram directivele cu privire la acest lucru in Biroul Politic? (Datele despre numarul bisericilor „curațate” sper ca le-ați obținut?) Va salut! Lenin”.

 

Din raspunsul lui Troțki:

 

„… Retragerea valorilor se va produce, aproximativ, la momentul Congresului Partidului. Daca la Moscova, totul merge bine, atunci problema va fi rezolvata de la sine in provincie. In același timp, se duce munca de pregatire in Petrograd. … Activitatea principala pana acum a fost de a retrage (valorile) din manastiri, muzee, tezaure, și așa mai departe. In acest sens, captura e dintre cele mai mari, iar munca este departe de a fi terminata. 12 / III-1922 al Dvs., Troțki”.

 

Bolșevicii au creat foametea ca să poată jefui bisericile spre propriul folos politic

Despre teroarea cea mai cruda și mai hidoasa, organizata de Lenin impotriva clerului și a Bisericii Ortodoxe Ruse, dau marturie fragmente de mai jos dintr-un document scris de Lenin, la 19 martie 1922:

 

„Pentru tovarașul Molotov, pentru membrii Biroului Politic. Strict confidențial. Va rugam sa nu faceți copii in nici un caz… Lenin.

 

Anume acum și numai acum, cand in unele zone ale foametei se mananca oamenii intre ei și pe drumuri zac sute, daca nu mii de cadavre, putem (și, prin urmare, trebuie) sa purcedem la confiscarea valorilor bisericii cu cea mai salbatica și nemiloasa energie, sa nu ne oprim in fața nici unei rezistențe de orice fel. Cu orice preț, trebuie sa confiscam proprietațile bisericești cu forța cea mai mare și in cel mai rapid mod prin care putem asigura un fond de cateva sute de milioane de ruble in aur. … Și putem face acest lucru cu succes doar acum. Toate considerațiile indica faptul ca mai tarziu nu vom putea face, deoarece nici un alt moment, cu excepția foametei disperate, nu va oferi aceasta stare de spirit maselor largi țaranești, care sa ne furnizeze vreodata simpatia maselor, sau cel puțin sa ne asigure neutralizarea acestor mase…

 

Cu cat mai mulți reprezentanți ai burgheziei reacționare și ai clerului reacționar vom reuși sa impușcam, cu atat mai bine. Este necesar chiar acum sa invațam publicul astfel incat, pentru cateva decenii, nici sa nu indrazneasca sa se gandeasca la rezistență… Lenin.”

 

Astfel, foametea creata de bolșevici in mod artificial a fost folosita ca un fundal potrivit pentru jefuirea banditeasca a bisericilor și obiectelor sfinte ale Bisericii Ortodoxe, urmata de trimiterea prazii in strainatate. Aceasta scrisoare revoltatoare indica o ura cu adevarat satanica a lui Lenin impotriva lui Dumnezeu, impotriva Bisericii lui Hristos.

 

Pe baza instrucțiunilor lui Lenin au fost confiscate bunurile Manastirii Patimilor și din Catedrala Iisus Hristos Mantuitorul din Moscova. A fost pradata și Lavra Alexandro-Nevskaia. Bandiții au mers dupa prada și la Manastirea Novodevicii. Ziarul „Petrogradskaya Pravda” (Adevarul de Petrograd), la 5 mai, anul 1922, publica cu cinism despre aceasta campanie:

 

„… s-au confiscat un total de 30 de puduri (1 pud = 16,38 kg n.t.). Valoarea principala este reprezentata de doua veșminte, impanzite cu briliante. Pe o singura icoana existau 151 de diamante, dintre care 31 sunt mari … in plus, veșmantul era acoperit de șiruri de perle și o mulțime de diamante mici. Pe o alta icoana, erau 73 de diamante … 17 rubine, 28 smaralde, 22 perle. O mare valoare … o reprezinta coronițele icoanelor, acoperite aproape in intregime cu pietre… Astfel, valoarea bunurilor din Manastirea Novodevici este de aproximativ o suta miliarde de ruble”.

 

A existat o asemenea campanie și asupra Catedralei „Sf. Isaac”. Rezultatul acestei campanii este descris in același ziar, pe 22 mai:

 

„La 18 mai, se trece la confiscarea de obiecte de valoare de la Catedrala Sf. Isaac. Valorile ridicate luate cu 2 camioane ….”.

 

Arhiva de Stat de filme și fotodocumente din Krasnogorsk a conservat filme, care descriu acțiunile de jaf ale bolșevicilor. Nici o biserica și nici o manastire rusa nu a scapat de aceasta soarta.

 

 

 

Operațiunea de jefuire a proprietaților Bisericii din mai 1922 a dat in mainile guvernului sovietic o suma astronomica. Aceasta depașea de o suta de ori valoarea bugetului anual al țarii. Si, cu toate acestea, populația din regiunea Volgai pierea in mari suferințe. Din cei 32 de milioane de oameni care alcatuiau populația din zonele afectate de seceta din regiunea Volga, au fost supuși foametei peste 20 de milioane de oameni.

 

Valorile pradate din biserici și catedrale de guvernul bolșevic erau duse in strainatate, aparent pentru achiziționarea de cereale pentru populația infometata. De fapt, painea in țara era, dar și aceasta pleca in strainatate.

 

Cu toate acestea, jaful bisericilor și lacașurilor sfinte nu erau suficiente pentru vrajmașii lui Dumnezeu. La inceputul lunii ianuarie 1919, in mijlocul razboiului civil, Lenin da instrucțiuni pentru a efectua o acțiune fara precedent. Pentru prima data in istoria Bisericii Ortodoxe Ruse a fost comis un sacrilegiu de neimaginat – in manastiri și biserici sunt deschise in mod public moaștele sfinților. Un astfel abuz asupra sentimentelor credincioșilor nu mai este cunoscut in istorie.

 

La 28 ianuarie 1919, la ora 4 ziua, s-a deschis racla monahului Tihon din Manastirea Maicii Domnului, din orașul Zadonsk, provincia Voronej. La 8 februarie, ora 4 și 15 minute, s-a deschis racla Sf. Mitrofan de la Manastirea Mitrofanovski din Voronej.

 

Lenin a indraznit sa deschida și racla Sfantului Serghie de Radonej (1321-1391), fondatorul și starețul Manastirii Sfintei Treimi, care l-a binecuvantat prințul Dmitri Donskoi, inainte de batalia de la Kulikovo, in 1380.

 

Deschiderea raclei stravechi cu moaștele Sfantului Parinte Serghie a fost facuta de bolșevici, la 11 aprilie 1919, iar Lenin a cerut sa-i se dea fotografiile facute in timpul deschiderii.

 

Bonci-Bruevici a scris: „Personal, i-am aratat fotografii facute de pe peliculele filmelor …. și el a fost foarte mulțumit de ele”.

 

De la data de 1 februarie 1919 și pana la 28 septembrie 1920, au fost comise 63 de asemenea deschideri de racle. Actele de sacrilegiu ale bolșevicilor nu au incetat nici in anii urmatori.

 

La 12 mai 1922, la Catedrala Sfanta Treime de la Lavra Alexandro-Nevskaia din Sankt Petersburg a fost deschisa racla legendarului cneaz sfant Alexandr Nevski.

 

„Popilor sa li se aplice pedeapsa cu moartea”

Lenin grabea judecarea clerului superior. La inițiativa sa, in mai 1922 Biroul Politic decide:

 

„Sa se dea o directiva Tribunalului din Moscova:

 

Tihon sa fie deferit imediat instanței.

  1. Popilor sa li se aplice pedeapsa cu moartea”.

In conformitate cu decizia de la Moscova, s-a decis in instanța de judecata, condamnarea, la 8 mai, a 11 clerici și laici la moarte. Preoții H. Nadejdin, V. Sokolov, M. Teleghin, Tihomirov, Zaozerski au completat lista pe care se aflau mai multe mii de victime nevinovate.

 

La indicațiile lui Lenin, la 4 mai 1922, Patriarhul Tihon a fost adus in fața justiției. El a fost „prelucrat”, la fel ca și restul clericilor. Interogatorii interminabile, amenințari, presiuni, promisiuni…

 

patriarhul-tihon

 

Patriarhul Tihon în noiembrie 1917

Eliberarea Patriarhului din inchisoare a fost memorata de martori oculari:

 

„O mulțime de mii de oameni a inundat intreaga zona din jurul inchisorii. In departare, se afla echipajul. Un detașament mare de cekiști formau un coridor de la porțile inchisorii pentru echipaj, imparțind mulțimea in doua parți. Dupa o lunga așteptare, s-au deschis porțile, și a aparut Patriarhul. Parul lung gri zbarlit, barba incalcita, cu ochii adanciți pe fața trasa, cu o mantie soldațeasca mizerabila, purtata pe pielea goala. Patriarhul era desculț. Mulțimea de mai multe mii de oameni, șocata, toți, ca un singur trup, au cazut in genunchi și s-au inchinat. Patriarhul mergea incet spre echipaj, cu ambele maini binecuvantand mulțimea, iar lacrimile ii curgeau pe fața lui epuizata. Și așa de mare a fost puterea momentului, incat capetele garzilor, pentru o clipa, au cazut reverențios in fața suferindului”.

 

Distrus de inchisoare, Patriarhul Tihon a murit la 26 martie anul 1925.

 

Potrivit martorilor oculari:

 

„… La funeraliile Preafericitului Patriarh al Moscovei și al intregii Rusii Tihon au venit mai mulți oameni decat la funeraliile liderului proletariatului lumii Lenin. Zi și noapte, fara intrerupere, oamenii veneau sa-și ia ramas bun de la Patriarh. In timpul primei zile, potrivit unor zvonuri, s-au vandut 60.000 de lumanari. Șirul oamenilor veniți sa-și ia ramas bun se intindea pe distanța de o versta (1 versta = 1,067 km) …”.

 

In anii 1917-1922, au cazut victime terorii bolșevice mai mulți ierarhi importanți ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

 

La 15 iunie 1918, unul dintre primii martiri a fost episcopul de Tobolsk și Siberia Ghermoghen. Fanaticii bolșevici l-au inecat, aruncandu-l in apa de pe un vapor.

 

In noaptea de 25 spre 26 ianuarie 1920, la Lavra Kiev-Peciorskaia, bolșevicii l-au ucis mișelește pe Mitropolitul Vladimir al Kievului. Potrivit martorilor:

 

Владимир_Богоявленский

 

Mitropolitul Vladimir Bogoyavlensky al Kievului. Canonizat în 1998 de Biserica Ortodoxă Rusă

„La 23 ianuarie seara, bolșevicii au ocupat Lavra. Asasinii l-au condus pe mitropolit in dormitor. Acolo mitropolitul a fost torturat și s-a incercat strangularea lui. La locul de execuție, la poarta Lavrei, mitropolitul a fost adus cu o mașina. … Mitropolitul a spus: «Vreți sa ma impușcați aici?» Unul dintre calai a spus: «Doar n-o sa ne mai ceremonim?» Apoi, Mitropolitul a cerut permisiunea sa se roage lui Dumnezeu, la care a venit raspunsul: «Cat mai repede posibil» Ridicandu-și mainile spre cer, mitropolitul s-a rugat cu voce tare: «Doamne, iarta-mi pacatele mele cele cu voie și fara de voie și primește duhul meu cu pace». Apoi i-a binecuvantat pe ambii sai ucigași cu mainile sale, spunand: «Domnul sa va ierte!» In acel moment, au fost trase focuri de arma, iar mitropolitul a cazut, acoperit de sange. Ucigașii au ridicat atunci trupul mitropolitului in baionete. Fața parintelui era strapunsa in diferite locuri de baionete și de gloanțe. In piept, se casca o gaura imensa de la un glonte exploziv, care sangera. Mai multe coaste erau rupte. Spatele era strapuns cu baioneta și impușcat. Ceafa injunghiata de asemenea cu lovituri de baioneta. … Cand pr. Antim a ridicat trupul mitropolitului, au alergat la el o duzina de soldați și muncitori și au inceput sa-și bata joc de mitropolitul impușcat și nu l-au lasat sa-i duca trupul: «Inca mai vreți sa-l inmormantați – aruncați-l in șanț!» Cand trupul mitropolitului a fost dus de acolo, femei evlavioase l-au plans, se rugau și spuneau: «Martir și mucenic, Dumnezeu sa-l odihneasca!».”

 

Dupa asta, in toata țara, s-a rostogolit un val de teroare sangeroasa, arestari și execuții. Pana la mijlocul anului 1922, in legatura cu confiscarea proprietaților bisericești au avut loc 231 de procese. In boxa acuzaților au ajuns 732 de oameni, mulți dintre care au fost condamnați la moarte.

 

La 12 august, la Petrograd, a fost impușcat Mitropolitul Veniamin de Petrograd. In cuvantul sau de incheiere, care i s-a acordat in ajunul procesului, el a spus:

 

„Despre mine? Ce pot sa spun despre mine insumi? Este doar un singur lucru… Nu cunosc ce verdict veți pronunța – sa mor sau sa traiesc, dar indiferent de ce veți declara – cu aceeași venerație ma voi intoarce la suferința, imi voi face semnul crucii și voi spune: Slava Ție, Doamne Dumnezeule, pentru tot … ”.

 

Proces_metropolity_weniamina

 

Procesul mitropolitului Veniamin (canonizat ca Sf. Veniamin de Petrograd)

Procesul Mitropolitului Veniamin a fost o infrangere morala a bolșevicilor. Pe langa acest mitropolit, au mai existat alte trei nume de „condamnați la moarte”: Arhimandritul Serghie (Șein), profesorul Novițki, președintele Direcției societaților eparhiilor unite din Petrograd, și avocatul Ioan Kovșarov.

 

Cel mai batran episcop Serafim (Ciceagov) Mitropolit al Sankt-Petersburgului, incepand cu 1921, a fost supus arestarilor constante și deportarilor. La 30 noiembrie 1937, pe batranul episcop bolnav l-au arestat din nou. Din cauza hidropiziei, el nu mai putea merge, iar cekiștii au trebuit sa cheme o ambulanța sa-l ia pe o targa la inchisoarea Taganka. In ciuda slabiciunii fizice, la inchisoare, episcopul a dat dovada de tarie morala și curaj: la interogatorii nu a dat nici un nume și a pledat nevinovat. La 11 decembrie 1937, la varsta de optzeci și unu de ani, el a primit coroana martiriului. Dumnezeu știe cum a fost adus acest om in varsta la Butovo și acolo a murit. La 23 februarie 1997, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe episcopul Serafim.

 

Mucenicul Fadei, Arhiepiscopul de Tver, dupa multe suferințe și umilințe, la 31 decembrie 1937, a fost inecat intr-o groapa de canalizare.

 

La 10 decembrie 1937, a primit cununa muceniciei starețul Sfintei Treimi Sf. Serghie, arhimandritul de 79 de ani Kronid (Liubimov). In timpul interogatoriilor, epuizat, aproape orb arhimandritul Kronid s-a comportat fara teama. La propunerea anchetatorului de a „da marturie veridica despre activitațile sale contra-revoluționare”, arhimandritul Kronid a raspuns: „Eu sunt, dupa convingerile mele, monarhist, așa am fost pana in prezent, și in același spirit am educat calugarii, sa fie adepții Bisericii Ortodoxe Adevarate”. La a treia cerere a anchetatorului de a numi „pe cei care gandesc ca el”, starețul a refuzat sa raspunda. Ultimul stareț al manastirii și inca zece oameni care erau impreuna cu el au fost condamnați la moarte și executați la Butovo.

 

Cu puțin timp inainte de ultima sa arestare, Mitropolitul Serafim (Ciceagov) a spus:

 

„Biserica Ortodoxa trece printr-o perioada de incercari… Acum, mulți oameni sufera pentru credința lor, dar aceasta inseamna aurul care se purifica in creuzetul incercarilor spirituale. Dupa aceea vor fi atat de mulți martiri care au suferit pentru credința lor in Hristos, cat de mulți nu-și amintește intreaga istorie a creștinismului”.

 

In Rusia, ca nici intr-o alta țara, in secolul XX, a avut loc o confruntare intre Bine și Rau. Timp de șaptezeci de ani, din octombrie 1917, a avut loc o persecuție fara precedent a credinței, care a depașit chiar persecuția primelor secole ale creștinismului. Biserica Ortodoxa Rusa are o mulțime de martiri care și-au pastrat puritatea și taria credinței, chiar și in zilele incercarilor cele mai brutale. Cruzimea, manifestata fața de cler, depașește orice inchipuire. Ei au fost arestați, torturați brutal, inecați in gauri sapate in gheața raurilor și in fantani, au fost aruncați in foc, otraviți, ingropați de vii, inecați in toalete publice, taiați cu ferestraul, crucificați, li s-a jupuit pielea de pe maini și picioare…

 

Țara s-a acoperit de o rețea de lagare de concentrare. Belomorkanal a devenit mormantul a zeci de mii de prizonieri in anii 1931-1933.

 

Pierderi umane deosebit de mari, in special, a suferit Biserica Ortodoxa in momentul confiscarii proprietaților bisericești. Pe parcursul acestei perioade, a fost impușcați aproximativ 8.100 de preoți și calugari. Au fost arestați, deportați și executați nu mai puțin de 20 de mii.

 

Pana in 1929, existau doar 4 episcopi in funcție, conduși de mitropolitul Serghie.

 

Lupta impotriva lui Dumnezeu a fost scopul vieții lui Lenin. El a continuat aceasta lupta pana la moarte. In ciuda atacului sever al bolii, care a dus la o paralizie parțiala a mainii drepte și a piciorului drept și la tulburari de vorbire, la 13 octombrie 1922, inițiaza rezoluția Comitetului Central „Cu privire la constituirea Comisiei de propaganda anti-religioasa”.

 

Obiectivele acestor reglementari și masuri punitive au fost destul de clare pentru contemporani. Unul dintre ei – Lordul Curzon – a spus ca „persecuția și execuțiile fac parte dintr-o campanie conștienta intreprinsa de guvernul sovietic cu scopul determinat de distrugere a oricarei religii in Rusia și de a o inlocui cu ateismul”.

 

Moartea pacatoșilor este cumplita (Ps. 33)

„Sa moara nouazeci la suta din poporul rus, ca zece la suta sa supraviețuiasca revoluției mondiale” – V.I. Lenin

 

In rugaciunile creștinilor ortodocși catre Dumnezeu exista adresarea și rugamintea de sfarșit bun al vieții, fara durere, fara pacat, in pace și raspuns bun la judecata lui Hristos. Vrajmașul Bisericii și tradatorul de țara Lenin a murit in agonie și in suferința teribila. In stare semiconfuza și lipsit de darul vorbirii; el a agonizat in suferința, indelung, pana cand i-a venit sfarșitul. In publicațiile oficiale s-a relatat pe scurt ca „Lenin a murit de hemoragie cerebrala”. Adevaratul diagnostic al bolii a fost ascuns.

 

In prezent, in urma examinarii documentelor și materialelor de arhiva s-au elucidat unele detalii ale bolii și morții lui Lenin. Astfel, a devenit cunoscut faptul ca unul dintre cei mai batrani și mai experimentați neurologi, profesorul Adolf Strumpell, dupa ce l-a examinat pe Lenin, a declarat, in mod categoric: „Bolnavul are inflamat invelișul interior al arterelor din cauza sifilisului”. Este dovedit din punct de vedere științific faptul ca Lenin, in tinerețe, a suferit de aceasta boala venerica.

 

Potrivit concluziei dr. V.M. Zernov, creierul lui Lenin reprezenta un țesutul tipic degenerat sub influența sifilisului. Aceeași opinie a fost și a academicianului I.P. Pavlov. El a susținut ca Lenin era bolnav de sifilis, dar ca era interzis sa se vorbeasca despre asta sub amenințarea cu moartea. Nu exista nici o indoiala ca documentele analizelor de sange au fost luate din arhiva și distruse, in scopul de a ascunde diagnosticul adevarat.

 

Din notele lui Stalin catre membrii Biroului Politic aflam ca Lenin a vrut sa se sinucida. Secretarul lui Stalin, B. Bajanov, in memoriile sale, ofera informații obiective, care proveneau de la medici. El a scris: „Medicii au avut dreptate: imbunatațirea starii de sanatate a lui Lenin a fost de scurta durata. Sifilisul netratat la timp era in ultimul stadiu.”

 

Dr. V. Flerov conchide: „… In literatura medicala, s-au descris mai multe cazuri in care sifilisul trece neobservat in prima și a doua faza, și numai a treia etapa boala poate fi diagnosticata. Probabil acest lucru s-a intamplat și in cazul lui Lenin: sifilisul lent ereditar sau dobandit a trecut neobservat. Autoritațile sovietice au falsificat diagnosticul și rezultatul autopsiei”.

 

 

Lenin nu-și putea imagina viața fara putere, dar din motive de sanatate, nu ramane acum decat un idol pentru generații. La 10 martie 1923, Lenin, dupa doua ore de la un atac al bolii, și-a pierdut abilitatea de a comunica și gandi, a fost lipsit de darul vorbirii, i-a fost paralizat complet brațul drept, mana stanga nu-l mai asculta, a inceput sa vada prost.

 

Intre timp, la 26 aprilie, Plenul Comitetului Central al PCRus (b) l-a ales membru al Biroului Politic. „Liderul proletariatului mondial” nu a avut nici o obiecție. Apoi, ce urmeaza este ca intr-un spectacol comic. La 6 iulie, prin decizia Comitetului Executiv Central al URSS, a fost ales șef al guvernului sovietic.

 

Pozele sale inspaimantatoare din ultimele luni de viața ne prezinta o imagine a unui om aflat intr-o agonie prelungita. Dupa atacul bolii din 10 martie, s-a decis ca Lenin sa fie tratat de medici din strainatate și au fost invitați cei mai buni specialiști – medici din diferite țari și din Rusia. Cu toate acestea, pedeapsa lui Dumnezeu a fost inevitabila.

 

Dupa atacul bolii din 10 martie 1923, in Jurnalul medicului de serviciu se noteaza:

 

la 11 martie. „… Dr. Kojevnikov a intrat la Vladimir Ilici… El incearca sa spuna ceva, dar se aud sunete innabușite, nearticulate…”.

 

12 martie. „… Vladimir Ilici ințelege prost ceea ce este rugat sa faca …”.

 

Ca o imbunatațire semnificativa a starii lui, dr. Kojevnikov a constatat ca Lenin „a inceput sa invețe sa vorbeasca…”. Conform inregistrarilor medicale, de dupa 10 martie, vocabularul lui Lenin era foarte limitat, „iata”, „du”, „vino”, „du-te”, „mergeți”, „ola-la”. Ca regula, utilizarea anumitor cuvinte era intamplatoare și, deși, uneori, ele erau repetate de multe ori, nu aveau nici un sens. Nadejda Krupskaia, soția lui, folosea litere decupate, exerciții didactice elementare, cele mai simple metode de antrenament de vorbire.

 

Cu toate acestea, tot materialul verbal nu era deloc reținut de memoria lui Lenin și, fara ajutorul soției sale, el nu putea repeta singur nici un cuvant, decat ceea ce repeta dupa Nadejda Krupskaia.

 

Pictorul Iuri Annenkov, care i-a facut portretul lui Lenin, in 1921, a scris:

 

„In anul 1923, L.B. Kamenev m-a luat, in luna decembrie, la Gorki, pentru a-i face un portret, sau mai degraba o schița, lui Lenin, ca pacient. Ne-a intampinat Nadejda Krupskaia. Ea a spus ca despre portret nici vorba nu poate fi. Intr-adevar, intr-un șezlong, invelit intr-o plapuma, era un om care se uita prin noi, cu un zambet stramb de copil neajutorat, cazut in copilarie, și putea servi doar ca model pentru a ilustra boala lui teribila, nu pentru un portret”.

 

Krupskaia a incercat sa reconstruiasca de la zero abilitatea lui nu numai de a vorbi, dar, de asemenea, și de a scrie. Primele cuvinte inșirate de Lenin, cu ajutorul soției lui, au fost „mama” și „tata”.

 

Așa cum arata ulterior autopsia, creierul lui Lenin era afectat de boala intr-o asemenea masura, incat mulți experți erau uimiți cum de mai putea sa comunice chiar și elementar. Comisarul de la sanatate, Semașko a susținut ca scleroza vasculara a fost atat de puternica incat, la autopsie, au putut ciocani in creier cu o penseta metalica la fel ca intr-o piatra.

 

Artistul Iuri Annenkov, caruia i s-a incredințat alegerea de fotografii și desene pentru ilustrarea de carți dedicate lui Lenin, la Institutul „V.I. Lenin”, i-a vazut creierul intr-un borcan de sticla.

 

„Acolo zacea creierul lui Lenin in alcool… o emisfera era sanatoasa și plina, cu convoluțiuni distincte; alta, ca și cum atarna de un șiret – boțita, mototolita, increțita și nu mai mare decat o nuca”.

 

In al doilea capitol al Apocalipsei citim: „Iar ingerului Bisericii din Pergam scrie-i … Știu unde salașluiești, unde este scaunul Satanei”. In orice ghid din Berlin, se menționa ca, din 1914, in unul din muzeele din Berlin, se afla altarul Pergamon. El a fost descoperit de arheologii germani și mutat in centrul Germaniei naziste. Dar povestea despre tronul Satanei nu se termina cu aceasta. Ziarul suedez „Svenska Dagbladet”, la 27 ianuarie 1948, relata urmatoarele: „Armata Roșie a ocupat Berlinul și altarul din Berlin a fost mutat la Moscova”. Este ciudat faptul ca, o lunga perioada de timp, altarul Pergamon nu a fost expus in nici unul dintre muzeele sovietice. De ce a fost necesar sa fie mutat la Moscova?

 

Arhitectul Alexandr Șciusev, care a construit in 1924 mausoleul lui Lenin, a luat ca baza proiectul acestei pietre funerare, altarul Pergamon. Din afara, mausoleul a fost inalțat pe principiul construirii templelor antice babiloniene, dintre care cel mai faimos este Turnul Babel, menționat in Biblie. In cartea proorocului Daniel, scrisa in secolul VII i.Hr., se spune: „Atunci era un idol la babilonieni, numit Baal”. Nu este o coincidența semnificativa faptul ca inițialele lui Lenin se afla inscrise pe tronul lui Satana (in l. rusa, numele „Baal” se traduce si ca „Vil”, adica acronimul lui Vladimir Ilici Lenin – n.t.)?

 

Pana astazi mumia lui Baal (V.I.L.) se afla acolo, in interiorul pentagramei. Arheologia bisericeasca marturisește: „Evreii vechi, respingandu-l pe Moise și credința in adevaratul Dumnezeu, au topit in aur nu doar un vițel, dar steaua Remfan” – o stea cu cinci colțuri, care este un atribut permanent al cultului satanic. Sataniștii o numesc sigiliul lui Lucifer.

 

Mii de cetațeni sovietici stau in fiecare zi sa la coada pentru a vizita acest templu al Satanei, care este mumia lui Lenin. Liderii statelor i-au adus onoruri lui Lenin, care se odihnește intre pereții monumentul ridicat lui Satan. Nu trece o zi ca acest loc sa nu fie decorat cu flori, in timp ce bisericile creștine din aceeași Piața Roșie din Moscova, timp de decenii au fost transformate in muzee lipsite de viața.

 

Atata timp cat Kremlinul va fi umbrit de stelele lui Lucifer, atata timp cat, in Piața Roșie, intr-o copie exacta a altarului lui Pergamon al lui Satan, se va afla mumia celui mai consecvent dintre marxiști, influența forțelor intunecate ale comunismului va persista.

 

 

https://www.anacronic.ro/originile-raului-taina-comunismului/

 

 

/////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Marea Resetare, decisă la Davos! Noua Ordine Mondială preia puterea în toată lumea

 

Cu Joe Biden la Casa Albă, America s-a întors în barca adepților teoriei încălzirii globale și semnează din nou Acordul de la Paris. Cu China acceptând să promită reforme puternice referitoare la respectarea standardelor stricte de emisii CO2, acum Forumul Economic de la Davos și-a putut dezveli mărețul plan denumit Marea Resetare. Nimeni și nimic nu mai stă în calea Elitei, Noua Ordine Mondială este pregătită să preia puterea în toată lumea!

 

La Davos nu s-a făcut nicio greșeală, tot ce s-a vorbit a fost parte din agenda planificată de atâția ani de marile familii conducătoare ale finanței mondiale. Unii numesc vremurile astea „sfârșitul statului național suveran”, alții, David Rockefeller, le-au spus „crearea unui singur guvern mondial”. Dar botezul i l-a dat George H. W. Bush, în 1990, când a decretat că vine Noua Ordine Mondială.

 

„Avem o singură planetă și știm că schimbările climatice ar putea fi următorul dezastru global, cu consecințe și mai dramatice pentru omenire. Trebuie să scăpăm economia globală de emisiile de carbon în această scurtă fereastră rămasă și să aducem din nou gândirea și comportamentul nostru în armonie cu natura”, a declarat Klaus Schwab în deschiderea adunării de la Davos. Schwab este „părintele” Forumului Economic și protejatul lui Henry Kissinger, din perioada Harvard.

 

Ultima dată când acești sforari au făcut ceva similar a fost în 1939, chiar în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial. Atunci, Fundația Rockefeller a finanțat un grup de strategie top secret care lucra în cadrul Consiliului de Relații Externe, din New York, plasat sub conducerea geografului Isaiah Bowman, de la Universitatea Johns Hopkins. Înainte ca tancurile Panzer să pună șenilele peste Polonia, Elita plănuia o lume postbelică cu SUA drept singurul învingător și unica putere hegemonică globală.

 

Acum, aceleași familii atotconducătoare se îndreaptă spre crearea următoarei generații care va instaura dominația globală. I se spune Marea Resetare și deja are binecuvântarea tuturor liderilor politici, a monarhilor, dar mai ales a Papei, iezuitul Francisc.

 

În 2016, Klaus Schwab publica o carte în care vorbea despre modelarea viitorului celei de-a 4-a revoluții industriale. În ea, PR-ul Elitei descrie schimbările tehnologice care vin – tehnologia 5G, telefoanele inteligente, Internetul lucrurilor și Inteligența Artificială. Toate astea vor fi interconectate la viața noastră și în același timp datele personale vor fi centralizate în corporații private precum Google sau Facebook, care au misiunea de a ne monitoriza fiecare respirație.

 

Iată ce a grăit acum la Davos: „Ceea ce va duce la a 4-a revoluție industrială este o fuziune a identității noastre fizice, digitale și biologice. Printre aceste tehnologii de fuziune se numără microcipuri implantabile active”.

 

Aspectul confuz este dat și de multitudinea de grupuri frontale, ONG-uri și programe care au același obiectiv comun: controlul drastic asupra fiecărui membru al societății în numele sustenabilității. Covid-19 a fost doar începutul, declinul care a adus schimbarea.

 

 

 

https://www.national.ro/stiri-externe/marea-resetare-decisa-la-davos-noua-ordine-mondiala-preia-puterea-in-toata-lumea-711312.html

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

„Reformatorii” au decis să treacă la ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor

 

 

Autor: Laurențiu Barbu

 

 

Interviu cu prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Preşedintele Secţiei de Știinţe Istorice şi Arheologice a Academiei Oamenilor de Știinţă din România

Stimate Domnule Profesor, sunteţi la curent, desigur, cu variantele de planuri-cadru pentru gimnaziu şi cu locul care i se rezervă istoriei ca disciplină de studiu în procesul de învăţământ. Istoriei i se menţine regimul umilitor de o oră pe săptămână, Latina este eliminată, disciplina Limba şi literatura română este redusă, şi ea, cu o oră. Într-o a patra variantă de plan-cadru, întocmită de „experţi”, Istoria este exmatriculată de tot din şcoală, ca să nu mai existe dubii. Care este opinia Dvs. despre „filosofia” şi logica acestor planuri?

 

Nu mă miră ofensiva împotriva materiilor şcolare prin care se asigură formarea culturii generale şi educaţia patriotică a elevilor din România.

 

De fapt, se repetă situaţia din anii 1948-1958 (perioada ocupaţiei sovietice), când din învăţământul mediu (nu se mai zicea liceu, acesta era socotit o instituţie burgheză) s-a eliminat limba latină, istoria românilor a devenit istoria RPR, iar geografia României a fost înlocuită cu geografia URSS. În istoria literaturii române erau menţinuţi doar scriitorii care au exprimat interesele ţărănimii şi muncitorimii (Mihai Eminescu era prezent doar prin poezia Împărat şi proletar, iar Mihail Sadoveanu prin romanul Mitrea Cocor).

 

 

Atunci se spunea că „lumina vine de la Răsărit”, adică din Uniunea Sovietică, „ţara socialismului victorios”.

 

Acum s-au schimbat punctele cardinale, „lumina” vine de la Apus, de la UE şi SUA, unde există o adevărată democraţie, libertate, siguranţa persoanei şi a statului.

 

În aceste condiţii, este pretenţios spus că ar exista o „filosofie” a celor care au lansat noile planuri de învăţământ, deoarece ar însemna să credem în vorbăria despre „reformă”, „spirit civic”, „democraţie participativă” cu care iniţiatorii urmăresc să „învăluie” realitatea într-o perdea de fum.

 

Adevărul este că, de această dată, „reformatorii” au decis să treacă direct la ceea ce se urmărea imediat după decembrie 1989, şi anume ştergerea identităţii naţionale şi transformarea românilor într-o populaţie fără coloană vertebrală, fără trecut şi, evident, fără viitor.

 

Ca urmare, ei au pornit pe „singura cale”, cea care le-a fost trasată, în condiţiile în care guvernanţii noştri au devenit simple „piese” într-un joc la scară mondială.

 

Evident, nu li s-a spus explicit: scoateţi latina, istoria românilor, reduceţi drastic limba română, pentru a dovedi că sunteţi cu adevărat europeni, democraţi, demni de UE şi NATO. Dar aşa au înţeles liderii noştri politici că „trebuie”, pentru a arăta „frumos”.

 

S-a acţionat metodic, prin distrugerea economiei naţionale, aducerea românilor în situaţia de a-şi părăsi ţara în căutarea unui „codru de pâine”, vinderea la preţuri de nimic a bogăţiilor naturale etc. etc. Învăţământul a fost supus unor repetate „reforme”, dar s-a constatat că încă mai păstrează unele materii prin care se cultivă conştiinţa şi demnitatea naţională. Ca urmare, au decis că se impune o „reformă radicală” (comparabilă cu cea din 1948).

 

Istoria este redusă la o oră pe săptămână, minimalizată, ca materie lipsită de importanţă, în timp ce sunt introduse alte discipline, artificiale, fără rădăcini într-un teritoriu epistemologic, precum „Educaţie pentru cetăţenie democratică”, „Educaţie interculturală”, „Educaţie pentru drepturile copilului” etc. De ce această minimalizare a Istoriei?

Este un plan – acela de a dezagrega şi compromite materiile fundamentale prin introducerea unor discipline înguste, cu titulaturi „civice”. Astfel, pe de o parte se limitează posibilitatea elevilor de a înţelege realitatea în ansamblul ei, iar pe de altă parte, se poate afirma că orarul este încărcat, copiii sunt supuşi unui efort prea mare, drept pentru care se impune descongestionarea acestuia. Și atunci soluţia preconizată este eliminarea sau reducerea unor materii de bază.

 

„Experţii” se prefac a nu şti că istoria este o ştiinţă globală, care se referă la toate aspectele vieţii umane – de la cele materiale la cele spirituale, de la viaţa de familie la cea în colectivităţi mari, inclusiv naţionale, de la patriarhat la democraţie sau dictatură, de la independenţă la dominaţia străină etc.

 

În fond, aceşti „experţi” urmăresc ca, prin golirea istoriei de conţinut, aceasta să apară ca o materie aridă, o succesiune de date greu de reţinut, care încarcă memoria elevilor. Ca urmare, să fie eliminată, sau măcar redusă.

 

Nu este aici o „filosofie”, ci o diversiune, propagată cu insistenţă de cei care urmăresc să şteargă memoria poporului român.

 

Guvernanţii noştri nu se străduiesc să dezvolte o viziune proprie asupra viitorului României, să elaboreze un „proiect de ţară”, ci aşteaptă să primească „directive” de la UE pe care să le aplice cât mai conştiincios, pentru a primi calificativul de „bună purtare”.

 

Această atitudine servilă nu numai că nu generează aprecierea „celor mari”, ci mai curând dispreţul acestora. Aşa se explică faptul că, deşi România este membru cu „drepturi depline” în UE, continuă să fie „monitorizată” şi nu este primită în spaţiul Schengen. Tot astfel, deşi militarii români au luptat (şi mulţi s-au jertfit) în Afganistan şi în alte zone indicate de la Washington, românii nu pot intra fără viză în SUA.

 

În cei 30 de ani care au trecut de la revoluţie, România nu a avut nici măcar o iniţiativă semnificativă de politică externă, ci s-a comportat ca o anexă a UE şi a NATO.

Cunoscând istoria, elevii ar putea să afle că un Ion I.C. Brătianu sau un Nicolae Titulescu nu ezitau să se confrunte cu liderii politici ai vremii, atunci când încercau să nu respecte drepturile şi demnitatea ţării lor. Ion I.C. Brătianu se adresa astfel parlamentarilor români în noiembrie 1919: „Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă o mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume, fiţi cât de modeşti pentru persoana dvs., nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi”.

 

Astăzi se consideră că asemenea cuvinte memorabile nu trebuie cunoscute de elevii României şi de aceea se propune diminuarea sau chiar eliminarea istoriei din învăţământ.

 

Deranjează istoria? Pe cine şi de ce? Ce fel de pericole prezintă studiul istoriei şi pentru cine?

Pentru guvernanţi istoria este un „pericol”, pentru că elevii, românii în general, vor şti de unde vin, ce au făcut şi ce au reprezentat de-a lungul timpului, şi pot face comparaţii cu situaţia de astăzi.

 

Este un fapt că, prin cunoaşterea istoriei, oamenii învaţă din experienţa înaintaşilor, pentru a evita greşelile şi fructifica mai bine şansele de reuşită.

 

Lipsirea tineretului de cunoaşterea trecutului înseamnă ţinerea lui `n ignoranţă, ştergerea orizontului propriu şi promovarea unei stări de incertitudine, de teamă pentru ziua de mâine. Ca urmare, el trebuie să lase în seama altora problemele mari ale ţării, de care se ocupă politicienii, care, la rândul lor, fac „ceea ce trebuie” (adică ce li se cere). Se cultivă astfel înstrăinarea, abandonarea, dezinteresul pentru soarta propriei naţiuni. De aici până la dezintegrare nu mai este decât un pas.

 

Care este importanţa Istoriei ca materie de studiu în formarea intelectuală, morală şi spirituală a unui elev de gimnaziu şi, mai departe, de liceu?

Iorga spunea: „Istoria, care se putea crede până acum că este o materie pe lângă celelalte, se învederează din ce în ce mai mult că este o necesitate. Da, cunoştinţa ei este o necesitate pentru conştiinţa umană; şi pentru chibzuirea împrejurărilor, şi pentru tragerea concluziilor şi pentru îndemnuri şi pentru mângâieri”. Aceste cuvinte, rostite în urmă cu opt decenii, sunt pe deplin valabile şi astăzi.

Prin istorie se cultivă demnitatea naţională. Cunoscând ce au făcut alte popoare, se stimulează dorinţa de afirmare proprie, de a construi şi de a pune în valoare capacităţile native şi dobândite prin studiu.

 

Românii pot fi mândri că au construit mănăstirile de la Voroneţ, Curtea de Argeş şi Sâmbăta, podul de la Cernavodă şi Transfăgărăşanul, că au dat lumii personalităţi precum Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Nicolae Milescu Spătarul, Nicolae Iorga, Victor Babeş, Ioan Cantacuzino, Mircea Eliade, George Emil Palade etc. etc.

 

Din istorie ei pot să ştie că, în momente de cumpănă, românii nu au ezitat să lupte, chiar cu preţul vieţii, pentru neatârnarea şi demnitatea patriei. Au făcut-o la Rovine, la Plevna, la Mărăşeşti, la Oarba de Mureş etc. etc.

 

Prin sacrificiul lor, la nivelul masei active şi conştiente, s-a asigurat dăinuirea Principatelor Române şi Marea Unire din 1918. Dar şi prin inteligenţa şi patriotismul unor personalităţi, precum Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I, Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Ion I.C. Brătianu, Iuliu Maniu, Pan Halippa, Iancu Flondor etc., care au ştiut să conducă poporul la izbândă.

 

Guvernanţii noştri nu vor poporul român să-şi cunoască înaintaşii şi să fie conştient de menirea lui. Se doreşte un „spirit de turmă”, un popor ascultător, care să-i urmeze, fără a-şi pune întrebări şi a cere explicaţii. Fiecare român să privească numai la munca lui, îngrijorat că mâine ar putea deveni şomer, sau că i se va scoate casa la mezat că nu are cu ce-şi plăti ratele la bancă.

 

Cum se împacă ideea de manifestare a identităţii şi conştiinţei naţionale în concertul naţiunilor din Uniunea Europeană, în paradigma „unitate în diversitate”, cu statutul derizoriu care i se rezervă Istoriei în şcoală?

În cadrul UE există o dezbatere privind rolul statelor naţionale în procesul de integrare. Unii – cei mai puternici – au dorit ca Europa să fie o entitate care să impună membrilor voinţa (hotărârile) de la centru. Alţii au pus accentul pe contribuţia fiecărui stat la promovarea unei politici comune. S-a adoptat calea de mijloc – aceea a Uniunii Europene ca „unitate în diversitate” , în care fiecare stat vine cu zestrea sa materială şi spirituală.

 

Evenimentele din ultimul an arată că UE se „clatină” serios. Pedepsirea cetăţenilor unui stat mic precum Grecia, cărora nu li s-a permis să-şi scoată propriii bani din bănci; valul de emigranţi pornit la chemarea „umanitară” a Angelei Merkel, care au invadat Europa fără să se prevadă consecinţele, şi apoi introducerea de restricţii draconice la graniţe; solicitarea Marii Britanii, cu caracter de şantaj – ori i se acceptă condiţiile, ori se retrage – arată că UE, impusă de sus, are grave probleme de existenţă. Grăitor este faptul că, de fiecare dată când au loc alegeri, partidele din toate statele pun accentul pe interesul naţional, pentru a câştiga votul cetăţenilor.

 

Liderii politici români nu s-au străduit să elaboreze o conduită proprie în cadrul UE, ei fiind preocupaţi să câştige bunăvoinţa celor mari, să stea cuminţi în colţul mesei, acceptând cu anticipaţie tor ce li se cere.

 

Este de înţeles că pe ei istoria îi jenează şi de aceea urmăresc ca aceasta să fie eliminată din conştiinţa cetăţenilor români. În primul rând a tinerilor, prin scoaterea ei din învăţământ.

 

Cum priviţi eliminarea Latinei ca materie de studiu din gimnaziu? Cui îi face rău studierea limbii, culturii şi civilizaţiei latine? Este rău să ştim cine suntem, de unde venim, în această lume din ce în ce mai amestecată şi masificată în cadrul procesului de globalizare?

 

Când în 1948 s-a eliminat latina din şcoală, a fost urmărit un scop politic precis: români să nu mai ştie că „de la Râm se trag”, adică de la romani, creatorii uneia dintre cele mai prestigioase civilizaţii din istoria omenirii. S-a introdus în schimb limba rusă, începând cu clasa a IV-a, acreditându-se ideea că românii au evoluat în sfera de influenţă slavă (rusească).

 

Astăzi nu se dă o explicaţie, dar în esenţă obiectivul este aceeaşi: românii să nu-şi cunoască rădăcinile, strămoşii, rudele. Să creadă că sunt „singuri pe lume”, fără trecut şi fără viitor.

 

Noroc cu engleza, cu internetul şi cu televizorul că mai pot şi ei afla ce se întâmplă pe mapamond şi mai ales în ţară: câte amante are Putin, ce grozăvii au mai făcut nord-coreenii, cine şi-a pus cele mai spectaculoase silicoane, cine a mai fost în „vizită” la DNA şi alte asemenea veşti, menite să atragă atenţia românilor. Ca nu cumva ei să reflecteze la halul în care a ajuns ţara lor şi, eventual, să se revolte.

 

Să nu ştie că, totuşi, se mai realizează câte ceva în această ţară, că se fac descoperiri ştiinţifice impor­tante, că se publică lucrări fundamentale, că sunt artişti români care se bucură de o largă recunoaştere internaţională. Asemenea realităţi sunt trecute cu vedere, pentru ca nu cumva să fim acuzaţi de naţionalism.

 

Conştiinţa şi identitatea naţională, patriotismul, mândria de a aparţine unei naţiuni, unei civilizaţii, unei limbi, unei culturi şi unei religii sunt astăzi ceva perimat, care nu concordă cu valorile lumii contemporane?

 

Aceste elemente definitorii pentru un popor nu sunt şi nu pot fi nici perimate şi nici lipsite de concordanţă cu valorile lumii contemporane. Dovada cea mai clară este faptul că ele sunt cultivate, prin toate mijloacele, în SUA, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Grecia, Italia, Spania şi toate celelalte state civilizate. Drapelul şi Imnul naţional sunt socotite sacre, iar cine îndrăzneşte să nu le respecte este pedepsit pe loc, neacceptându-se niciun fel de explicaţii.

 

Nu la fel stau lucrurile în România. Aici, drapelul românesc poate fi ars în stradă, Avram Iancu spânzurat în efigie, iar patriotismul este blamat de „societatea civilă”, ca fiind o expresie a naţionalis­mului şi comunismului, de care trebuie să ne scuturăm cu indignare.

 

Realitatea a dovedit că sunt persoane bine „instruite”, cu misiunea clară de a acţiona pentru ştergerea conştiinţei naţionale a românilor, a istoriei şi culturii lor. Chiar recent s-a aflat că o societate „academică”, prezentată ca expresia cea mai pură a „societăţii civile”, este sponsorizată din afara ţării pentru a difuza mesaje ostile la adresa celor care promovează interesele unor cetăţeni români, cărora li s-au răpit copiii într-o ţară nordică, acreditându-se ideea că cei care cer ca aceştia să fie restituiţi familiilor fac „jocul ruşilor”.

 

Eliminarea sau diminuarea orelor de istorie, de limba şi literatura română, scoaterea limbii latine din şcoală fac parte din „reforma” preconizată de acea „societatea civilă” care urmăreşte să coboare poporul român în subsolul Europei, de unde să nu mai poată ieşi la lumină.

 

Sper că nu vor reuşi dacă românii, mai ales profesorii, care sunt direct vizaţi de o asemenea politică, îşi vor spune răspicat punctul de vedere. Altfel, după cum s-a putut constat în cei 30 de ani de după decembrie 1989, laşitate se plăteşte scump. Și este păcat.

 

Prof. univ. dr. Sorin IVAN,

Director Tribuna Învăţământului

 

Sursa: http://www.tribunainvatamantului.ro/reformatorii-au-decis-sa-treaca-la-stergerea-identitatii-nationale-si-transformarea-romanilor-intr-o-populatie-fara-coloana-vertebrala-fara-trecut-si-evident-fara-viitor/

 

https://identitatea.ro/reformatorii-decis-treaca-stergerea-identitatii-nationale-transformarea-romanilor-intr-o-populatie-fara-coloana-vertebrala-fara-trecut-si-evident-fara-viitor/

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

Sunteți pregătiți pentru tehnologia „Cyborg”? PLUS un comentariu cu privire la limitele libertății umane de acțiune

 

 by Bogdan Stanciu

 

Traducere și adaptare după IQSDirectory.com. Pentru o evaluare etică a progresului tehnologic, dimensiune care lipsește complet din acest articol, vă rugăm să citiți la final comentariul nostru.

 

Termenul „cyborg” a devenit popular odată cu filmul The Terminator. „Seria 600 avea piele din cauciuc. Îi detectam ușor; dar aceștia noi arată uman, transpiră, au răsuflare urât mirositoare, totul. Foarte greu de depistat.”

 

Unul din eroii principali, Kyle Reese, un soldat venit din viitor, descrie „Terminatorii” ca mașini cu endoschelet metalic și țesut viu pe dinafară – ciborgi.

 

Dar asta era în 1984… și era cu Arnold! Ne-am apropiat oare de acel moment? Unde se află tehnologia ciborg în 2018? Sunt ciborgii parte din viitorul nostru apropiat? Să vedem ce trebuie să știm.

 

 

 

Ce este de fapt un ciborg?

Acum peste 5 decenii, doi savanți au inventat termenul „cyborg” pentru a desemna o ființă futuristică, parte mașină și parte om. Manfred Clynes și Nathan S. Kline scriau într-un articol din 1960 despre „alterarea funcțiilor corpului pentru a face față cerințelor mediului extra-terestru” cu referințe din chimie, biologie și inginerie mecanică.

 

Deși era o noțiune încă SF la acea dată, astăzi aproximativ 20.000 de persoane au implanturi RFID cu cipuri care le permit deschiderea ușilor. Acești oameni sunt, în anumit sens, ciborgi.

 

Ciborgul este o persoană care, în anumit fel, este conectată fizic la o formă de tehnologie.

 

De exemplu, Neil Harbisson percepe culorile doar cu ajutorul unui implant localizat în craniu. El întrevede un viitor mai bun, în care simțurile sunt îmbunătățite prin utilizarea tehnologiei. „Vederea pe timp de noapte”, spune el, „ne va permite să ne adaptăm mediului, adică să ne schimbăm pe noi în loc să schimbăm planeta, că ci asta înseamnă să îi facem rău.”

 

Pentru a înțelege statutul actual al tehnologiei protezelor și organelor artificiale, să îl consultăm pe expertul în ciborgi Tim Maly, care spune că materialele de astăzi nu permit un om „complet cibernetic”.

 

„Probabil nu va fi un corp mecanic”, declară Maly portalului Gizmodo, „ci probabil va fi un fel de corp crescut biologic, dar nu va fi ușor de recunoscut ca un Robocop, deoarece va fi urmare a unei evoluții lungi de mici îmbunătățiri.”

 

 

 

 

 

Exemple uimitoare de tehnologii ciborg

Astăzi, oamenii au parte de tehnologie care nu exista nici măcar acum un deceniu. Dexteritate mai bună, simțuri mai ascuțite nu mai sunt SF – sunt realitate.

 

În acest moment tehnologia folosește cel mai mult persoanelor care suferă de o dizabilitate; ea poate înlocui organe deteriorate, membre lipsă și simțuri limitate.

 

Iată 6 exemple de „ciborgi” contemporani.

 

Să auzi culoarea

Artistul și activistul Neil Harbisson s-a născut fără abilitatea de a vedea culorile. În 2004, el și-a montat în spatele craniului o antenă electronică. Aceasta modulează frecvențele luminii în vibrații pe care creierul său le recunoaște drept sunete, permițându-i să audă culorile, inclusiv infraroșu și ultraviolet [care nu sunt perceptibile ochiului uman, n.tr.].

 

„Nu e nicio diferență între software și creierul meu, antena sau oricare altă parte a corpului. Să fiu una cu tehnologia mă face să simt că sunt tehnologie”, a declarat el într-un interviu pentru National Geographic.

 

Brațul (lui) LUKE

Brațul LUKE (numit după personajul Star Wars Luke Skywalker) este o proteză care trece dincolo de simpla utilizare zilnică și ajută purtătorul la regăsirea simțului tactil. El conține și toate funcționalitățile de bază ale unui braț cu mână. Senzori electronici extrapolează semnalele de la mușchii purtătorului și îi transpun în mișcare fizică. Brațul este disponibil amputaților din armată începând cu anul 2016.

 

Să vezi lumina

În 2002, Jans Naumann, orb de la vârsta de 20 de ani, a participat la un test clinic la Institutul Dobelle din Lisabona. La creierul său a fost conectată o cameră TV, ocolindu-i astfel ochii bolnavi. Invenția i-a permis lui Naumann să vadă luminile de Crăciun în acel an pentru prima dată după 17 ani.

 

În mod tragic, sistemul s-a defectat 2 săptămâni mai târziu. Cum William Dobelle a murit la scurt timp după aceea, sistemul nu a mai putut fi reparat întrucât inventatorul nu a lăsat nici un fel de instrucțiuni scrise.

 

Un picior mai sus

În 2012, la 3 ani de la amputarea de deasupra genunchiului a unui picior, Zac Vawter a fost primul om care a primit un picior bionic, controlat cu ajutorul semnalelor creierului. Înainte, aceeași tehnologie fusese folosită doar pentru membrele superioare.

 

O mână de ajutor

În 2017, importanta companie de proteze Bebionic a creat unele din cele mai sofisticate proteze pentru mână. Aceasta beneficiază de 14 tipare de mișcare preprogramate, care fluctuează forța și viteza prizei – poate ține un ou sau ridica o greutate de 50 de kg. Fiecare încheietură și fiecare falangă este controlată independent de un motor delicat.

 

Ochiul care filmează

Filmograful Rob Spence și-a înlocuit ochiul drept cu o proteză compusă dintr-o cameră video miniaturală care transmite în sistem wireless. Spence lucrase cu firma RF Wireless Design pentru a crea o proteză oculară care să conțină electronica necesară într-un spațiu atât de redus. Ochiul său de ciborg poate înregistra până la 30 de minute înainte de epuizarea bateriei.

 

 

 

O revoluție tăcută

 

 

Sunt încă și mai multe opțiuni cibernetice disponibile deja. Neurobridge (Podul Neural) este destinat să reconecteze creierul și corpul și a permis deja unor subiecți paraplegici să se miște din nou. E probabil ca aceasta să fie cea mai avansată legătură om-mașină creată până acum.

 

Îmbunătățirile vin rapid, dar pe tăcute. Retinele artificiale restaurează vederea celor orbi, implantele cohleare oferă auzul celor surzi, implantele cerebrale („pacemaker-e cerebrale”) ameliorează suferințele a 30.000 de suferinzi de Parkinson din lumea întreagă.

 

Inventatorii continuă să ducă lucrurile mai departe. „Aceasta este frontiera revoluției Îmbunătățirii Umane”, scrie autorul și filosoful Patrick Lin. „Știm de acum destule despre biologie, neuroștiință, computing, robotică și materiale ca să putem schimba tot corpul omenesc.”

 

Această tehnologie poate suplini, augmenta sau înlocui fiecare parte a corpului, de la organe vitale la membre amputate. O reeditare a filmului RoboCop, lansată în 2014, ne arăta un viitor îndepărtat în care tehnologia și organismul umane devin una – dar mulți experți spun că deja trăim acele vremuri.

 

De la lentile de contact performante (de exemplu cele pe care Google le dezvoltă pentru a monitoriza nivelurile de glucoză ale diabeticilor) la exoschelete care conferă puteri supraomenești sau pur și simplu ajută paraliticii sau bătrânii să meargă, ciborgii sunt parte din viitorul nostru imediat.

 

 

 

Încotro se îndreaptă lucrurile?

Ce va urma? Ce tipuri de tehnologii vom vedea dezvoltându-se? Iată câteva.

 

#1 – Implantele neurale

Conectarea creierului cu un computer, care a fost doar science-fiction timp de decenii, e azi mai aproape de realitate ca niciodată. Implanturile neurale sunt implanturile cohleare – destinate reabilitării auditive – și implanturile retinale – pentru persoanele fără vedere. Acestea sunt implanturi „de bază”, dar ele se află deja în stadii avansate de dezvoltare.

 

 #2 – Membre „inteligente” controlate de computer

Protezele actuale sunt de un ajutor enorm acelora care și-au pierdut membre, și devin tot mai inteligente cu zi ce trece. Touch Bionics, o companie producătoare de proteze, a creat o mână care poate fi controlată cu ajutorul unei aplicații pentru telefoanele inteligente sau prin interpretarea semnalelor mușchilor.

 

Degetul mare al protezelor este opozabil, toate cele 5 degete sunt alimentate individual cu curent electric, au încheietura rotativă și șasiu de aluminiu. Touch Bionics pretinde că sunt cele mai avansate proteze pentru mână fabricate vreodată.

 

Cu toate că cei mai mulți dintre noi nu și-ar adăuga niciodată un membru suplimentar, mulți cred că în viitor oamenii își vor îmbunătăți membrele perfect funcționale cu asemenea proteze inteligente.

 

#3 – Nanomedicina

Nanotehnologia, un miracol medical, livrează particule inteligente miniaturale oriunde sunt necesare în corp. Un tratament experimental pentru cancerul de plămâni presupune ca pacientul să inhaleze nanoparticule prin aerosoli, iar particulele se așază în zonele afectate ale plămânului. Un magnet poziționat extern încălzește particulele care omoară celulele bolnave.

 

O echipă din Texas a creat mușchi artificiali foarte puternici fabricați din nanofibre și umpluți cu parafină. Mușchii pot ridica de 100.000 de ori greutatea lor și pot genera de 85 de ori mai multă putere decât mușchii umani de aceeași dimensiune.

 

#4 – „Încărcarea” creierului

Ray Kurzweil, cunoscutul futurist, crede că până în anii 2050 orice om va putea să-și încarce conștiința într-un computer Deși pare doar un scenariu demn de un film de ficțiune, un miliardar rus a relatat că plănuiește să-și încarce propriul creier, pentru a deveni nemuritor, nu mai târziu de anul 2045. Dimitri Ițkov, azi în vârstă de 32 de ani, crede că tehnologia îi va permite să trăiască indefinit într-un corp holografic [a se vedea notele adăugate de traducător la final, n. tr.]:

 

„Noua ființă umană va primi o serie uriașă de noi abilități și va fi capabilă să îndure condiții extreme: temperaturi ridicate, presiune, radiație, lipsă de oxigen. Folosind o interfață neurală, oamenii vor fi capabili să opereze de la distanță câteva corpuri de diferite forme și mărimi.”

 

#5 – Tehnologia invizibilității

O „mantie a invizibilității” desprinsă parcă din Harry Potter va fi creată în curând, spun experții în tehnologie. De fapt ea există deja dar este departe de a funcționa optim. Recent, inginerii au plasat în jurul unui obiect un set de antene care radiază un câmp electromagnetic și reușește să „anuleze” radiația vizibilă în zona acestui obiect.

 

 

 

Ai vrea să fii un ciborg?

Este uimitor cât de multă tehnologie cibernetică existentă deja ajută oamenii cu dizabilități sau îmbunătățește funcțiunile de baze ale corpului nostru.

 

Deși acestea sunt disponibile acum doar celor cu amputații și alte dizabilități, se pare că îmbunătățirile bionice disponibile comercial nu sunt prea departe.

 

Fiți atenți la opțiunile care v-ar putea îmbunătăți experiența umană.

 

(Traducere și adaptare de Bogdan Stanciu)

 

––

 

Aprecieri și note ale traducătorului:

 

Despre ispita avansului tehnologic și „cunoașterea luciferică”

La finalul articolului ținem să facem o serie de precizări nu doar utile, ci absolut necesare pentru o evaluare etică a progresului tehnologic, dimensiune care lipsește complet din articol.

 

Dorinţa de „a amesteca” lumea vie cu cea moartă nu este nouă. Primul care a teoretizat-o a fost Norbert Wiener (1894-1964), părintele ciberneticii, același care a conceptualizat „omul bionic”. Doar că astăzi, viziunea sa pare mult mai aproape de realitate și, odată cu ea, dilema implicată de distincția „binelui” și a „răului” se acutizează.

 

În general tehnologia este, sub aspect moral, neutră. Marile descoperiri științifice au adus omenirii binecuvântare sau nenorocire, în funcție de modul în care au fost dezvoltate sau de scopul pentru care au fost folosite. Cazul dinamitei și al inventatorului său Alfred Nobel este, poate, cel mai cunoscut.

 

Să ne amintim de butada lui François Rabelais, „știința fără conștiință nu este decât ruinarea sufletului”, care ne confirmă că, deși aproape orice este posibil, libertatea noastră de acțiune își are limitele ei. Într-adevăr, unele activități medicale sau invenții tehnologice determină probleme morale grave, lezând demnitatea umană sau identitatea personală. Tocmai de aceea apelul la exercitarea discernământului bazat pe o conștiință bine formată, atât pentru cel care efectuează procedura cât și pentru cel care o primește, devine un imperativ absolut.

 

Școlile de bioetică creștină (în primul rând cea a Vaticanului) consideră drept procedee licite din punct de vedere moral, în raport cu tehnica și știința, doar pe acelea care tind la restabilirea unor organe sau funcții ale corpului care din motive patologice lipsesc/nu mai funcționează. Aceasta ar trebui să fie logica oricărui tratament medical uzual.

 

O altă condiție este ca procedeul sau tehnologia folosite să nu provoace răul nici unei alte ființe umane (pentru că, în primul rând, este interzisă săvârșirea oricărei fapte intrinsec rele – „primum non nocere”). Cu alte cuvinte, nimeni, niciodată, nu poate face un bine săvârșind răul invocând pretexte de genul „progresului științei”. În această interpretare, cercetarea pe celule stem embrionare, de exemplu, sau reducția embrionară asociată procedeelor de fertilizare in vitro / embriotransfer sunt interzise sub aspect moral, fără a mai aduce în discuție îndoielile substanțiale privitoare la eficiența lor.

 

În lumina acestora, linia de demarcație tot mai subțire între restabilirea auzului prin intermediul implantului cohlear(cazul micilor pacienți cărora le este dedicată activitatea asociației noastre) și „îmbunătățirea” umană (human enhancement) tinzând spre „transumanism” devine marcantă, iar limitele morale ale acțiunii, tot mai evidente.

 

Un alt aspect care ne îndeamnă la prudență în ceea ce privește îmbrățișarea necritică a tehnologiei este resurgența uneia dintre cele mai abominabile pagini din istoria umanității: mişcarea eugenică. Repudiată ferm după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, într-un moment în care comunitatea internațională a emis Declarația Universală a Drepturilor Omului tocmai pentru a preveni repetarea unor erori care au costat zeci de milioane de vieți, iată că eugenia a renăscut, chiar dacă sub un alt nume. De decenii, deja, ea uzează de oximoronul „avort terapeutic” pentru depistarea sistematică și eliminarea feților cu malformații, iar în anii care urmează putem presupune că, lăsată nesancționată, va folosi orice procedură tehnologică pentru a „crea cyborgi de calitate”. Astfel se va tinde spre înlocuirea oricărei ființe umane care nu va trece „testele de calitate” ale neo-arianismului.

 

Vă propun și vizionarea excelentului interviu cu pr. dr. Jean Boboc, unul dintre discipolii lui Mircea Eliade, doctor în medicină al Facultății de medicină din Paris și doctor în teologie al Institutului „Saint Serge” din capitala franceză, ocazionat de lansarea cărții sale Transumanismul decriptat. Metamorfoza corăbiei lui Tezeu. Pr. Boboc apreciază că, în prelungirea marxism-leninismului, transumanismul este o nouă „religie ateistă” care idolatrizează viziunea prometeană, nitzcheană a transformării omului, a schimbării firii sale, a creării „omului nou”, de data acesta nu doar sub aspect ideologic ci chiar fizic, uzând de tehnologiile tot mai avansate.

 

Papa Ioan Paul II avertiza, la rândul său, că adevărata provocare a omului viitorului (tot mai apropiat) pare a fi nu aceea dacă va accepta sau nu implanturi ultra-avansate pentru a-și îmbunătăţi organismul, ci dacă va redescoperi că este o ființă alcătuită din materie și spirit: „O anumită mentalitate pozitivistă continuă să alimenteze iluzia că, datorită realizărilor ştiinţifice şi tehnice, omul, asemenea unui demiurg, poate singur să-şi controleze în totalitate destinul” (Fides et Ratio, §91).

 

Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să conștientizăm cu o atenție sporită faptul că experiența nefastă a umanității ne arată că ideea – eronată – a unei libertăți fără limite naște probleme enorme, sfârșind prin a ne priva, în cele din urmă, chiar de libertatea spre care năzuim.

 

(Editare ulterioară: la sugestia prietenului Robert Lazu vă recomand, pentru o lectură suplimentară cu privire la implicațiile unei viziuni greșite asupra libertății, enciclica Libertas a Papei Leon al XIII-lea.)

 

 

https://darulsunetului.ro/2018/05/28/sunteti-pregatiti-pentru-tehnologia-cyborg-plus-un-comentariu-cu-privire-la-limitele-libertatii-umane-de-actiune/

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

 

 

O revistă a presei europene. Cum profită de criză politicienii pentru a controla societatea

 

 

 

 

 

 

George orwell, autorul romanului distopic «1984».

 

 

Cum politicienii profită de criză pentru a controla societatea și cum supraviețuiește cuplul pe timp de epidemie. Revista presei europene

 

« Vreau să fiu izolat(ă) cu tine » este declarația de dragoste a anului 2020.

 

 

Weekendul a trecut pe fundalul accelerării macabrului bilanț. În acest context, cum avertizează mai multe voci, printre care israelianul Yuval Noah Harari, într-un eseu publicat de Financial Times (FT), la Londra, mai peste tot politicienii profită de criză pentru a prelua controlul asupra societății.

“Benjamin Netanyahu a permis recent Agenției de Securitate a Israelului”, scrie Yuval Noah Harari, “să folosească o tehnologie de supraveghere a populației rezervată până acum combaterii terorismului. Când subcomitetul parlamentar responsabil cu asta a refuzat să accepte măsura, Netanyahu a împins-o în legislație printr-o “ordonanță de urgență” (“emergency decree”).”

Evident, ministrul justiției în Israel a amânat procesul de corupție în care e inculpat Netanyahu.

La fel, aliatul lui Netanyahu, maghiarul Viktor Orban, se folosește de coronavirus, cum e acuzat chiar de către Human Rights Watch, pentru a stârni și mai multă xenofobie în Ungaria, după ce în ultima vreme el și guvernul său naționalist s-au străduit să lege epidemia de imigrație.

Potrivit unor noi legi adoptate vineri, “Orban va putea continua să anunțe măsuri de combatere a virusului prin decret, până când guvernul va decide că nu mai e necesar,” observă Bloomberg News. “

La fel estimează și în Belgia cotidianul flamand De Standaard: Covid-19 este de acum o șansă pentru big brother.

Yuval Harari avertizează în FT că dacă nu suntem atenți, această paralizie generală în fața răspândirii supravegherii electronice și biometrice, ca în China sau în romanul distopic al lui George Orwell «1984», va deveni generală, “chiar și în țări occidentale care o refuzau până acum”. Desigur, a lucra de acasă nu face decât să faciliteze munca celor care te supraveghează.

Deocamdată, cum a anunțat-o ieri Frankfurter Allgemeine Zeitung, Facebook a decis să șteargă orice postare despre care Organizația Mondială a Sănătății spune că conține informații false.

Anglia: sfârșitul culturii de pub și tavernă

Europa sanitară e departe de a se armoniza. Belgia a închis chiar si frontiera cu Olanda, inclusiv în Flandra nederlandofonă, deoarece autoritățile olandeze continuă să aplice teoria britanică a imunității de grup, contestată de toate celelalte țări europene.

Trebuie precizat că acordurile Schengen permit țărilor membre închiderea frontierelor pentru 10 zile, în caz de “forță majoră”. Astfel, sute de olandezi au încercat să meargă în weekend la casele lor de vacanță din Belgia, dar au fost respinși la frontieră.

Premierul olandez Mark Rutte ar fi dorit ca frontiera cu Belgia să rămână deschisă.

În schimb, în Marea Britanie Boris Johnson a dat înapoi.

În Anglia, acolo unde un Johnson faimos a spus: „Nimic din ce a făurit omul nu produce atâta fericire ca o tavernă de calitate” (Samuel Johnson, citat de Boswell în Life of Dr. Johnson: „There is nothing which has yet been contrived by man, by which so much happiness is produced as by a good tavern or inn.”), în această Anglie cu modernismul ambiguu, un alt Johnson, Boris Johnson a decretat în cele din urmă închiderea restaurantelor și cafenelelor.

Cum o revelează însă Libération, la Paris, Johnson a luat vineri această decizie abruptă după un ultimatum telefonic al lui Emmanuel Macron, care îl avertizase vineri dimineața că dacă nu face asta, Franța va impune interdicția totală a primirii cetățenilor britanici pe teritoriul său.

Asta a pus capăt acelei politici britanice de «benign neglect» («blândă nepăsare» care înspăimânta pe tată lumea pe continent, mulți fiind șocați de declarații precum cea a propriului tată al lui Boris Johnson, Stanley, care spusese la televiziune: «evident că o să merg la pub dacă o să am chef».

Iată însă că aflăm acum că tătânele lui Boris, Stanley Johnson, va cere cetățenia franceză. The Times,la Londra, precizează că Stanley Johnson, care are 79 de ani, poate cere cetățenia deoarece mama lui, Irene, se născuse în Franța.

În schimb, guvernul lui Johnson refuză să prelungească Brexitul și cum negocierile sunt împotmolite din pricina epidemiei (chiar negociatorul european, francezul Michel Barnier, a fost testat pozitiv), se profilează din ce în ce mai mult spectrul unui Brexit brutal, fără un acord cu UE, dacă nu se ajunge la o înțelegere înainte de sfârșitul anului.

În Germania, Angela Merkel a interzis reuniunile de mai mult de două persoane. Dar ea însăși a intrat în carantină după ce s-a întâlnit cu un doctor care are virusul.

La Londra, ministrul de externe Dominic Raab a fost numit “designated survivor” și ar prelua puterea în cazul în care Boris Johnson și alți miniștri s-ar îmbolnăvi.

La fel, în Spania marele cântăreț de operă Plácido Domingo a descoperit că este infectat, iar premierul Pedro Sánchez a cerut Europei echivalentul unui nou plan Marshall pentru a combate epidemia.

Și mai aflăm, din cotidianul belgian Le Soir, care citează Gazette du Niagara și deadline.com, că producătorul de la Hollywood Harvey Weinstein, cel recent condamnat și aflat la originea mișcării #MeToo, are la rândul său coronavirus și se află acum izolat într-o celulă din New York.

Ucraina primește 10 milioane de kituri din China

Presa ucraineană îl citează pe Volodimir Zelenski, care a anunțat că țara va primi din China 10 milioane de kituri de testare pentru a putea lupta împotriva epidemiei.

Zelenski a spus că Pekinul a mai oferit și 10 aparate de respirație artificială, precum și un milion de măști.

În schimb, Belgia, care a primit 5 milioane de măști din China, a descoperit cu dezamăgire că măștilechinezești sunt generice și nu corespund nevoilor din spitale.

Tot în legătură cu măștile, o dispută diplomatică între Praga și Roma s-a mai domolit, potrivit to Hospodářské noviny, după ce Cehia a decis să trimită Italiei 110.000 de măști cehești pentru a compensa confiscarea de vameșii cehi a unui transport medical din China.

Materialul medical chinez a fost confiscat în Cehia, cum a explicat vice-ministrul ceh de externe Aleš Chmelař, sub pretextul combaterii contrabandei. Asta nu a făcut nimic pentru a ameliora imaginea Cehiei în Italia.

Necazuri domestice și orori cotidiene

“Un test de maturitate (Reifetest) pentru societate” este titlul care ocupă întreaga pagină 1 din cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung. Cotidianul atrage atenția asupra unor gesturi domestice la care nu suntem atenți, dar care se pot dovedi periculoase.

Astfel, dacă într-adevăr se pare, în lumina cercetărilor de până acum, că animalele par imune la virus și că deci teoretic nu putem lua boala de la drăguțul câine de apartament, nu același lucru se poate spune despre zgarda lui, care poate fi un autentic cuib de viruși.

Pe același ton, De Morgen în Belgia scrie că anul acesta nu vor fi vârfuri de asparagus (asperges) din pricina absenței mâinii de lucru, muncitorii fiind cu toții sezonieri străini.

“Infernul sunt ceilalți”

În sfârșit, sub titlul: « Să o sărut? Nici în vis! »Le Monde analizează cu umor amar, în numărul său de weekend, ce înseamnă pentru cuplurile care trăiesc împreună încercarea izolării în același apartament.

Cușca nu e întotdeauna aurită, constată Le Monde. « Nous sommes en guerre », a scandat Emmanuel Macron la TV în alocuțiunea lui din 16 martie. Pentru multe cupluri, izolarea este însă un adevărat război de tranșee. Mai ales pentru cuplurile nou închegate, care n-au trăit niciodată vreme îndelungată între patru pereți.

Sigur, la început e plăcut împreună: «să gătești, să asculți muzică, să bei un vin bun, să visezi la viitor împreună cu celălalt».

Vin însă rapid strategiile de ținere la distanță a celuilalt, ca în piesa lui Sartre “Cu ușile închise”.

Acolo, personajele sunt pedepsite să împartă aceeași cameră. În versiunea inițială, erau într-un adăpost antiaerian, sub un bombardament.

În versiunea finală a piesei ei sunt morți, dar tot se urăsc, nesuportându-se în același spațiu. De fapt ei sunt în iad și asta e pedeapsa lor, să stea împreună.

De aici vine replica monstruoasă pentru cei obligați să împartă același spațiu: “Infernul sunt ceilalți.” (L’enfer, c’est les autres.).

Cum o spune în Le Monde o persoană intervievată (probabil prin Skype): – «Vreau să fiu izolat(ă) cu tine» este declarația de dragoste a anului 2020.

 

(«Je veux être confiné(e) avec toi, c’est la déclaration d’amour 2020 ! »)

 

https://romania.europalibera.org/a/cum-politicienii-profit%C4%83-de-criz%C4%83-pentru-a-controla-societatea-%C8%99i-cum-supravie%C8%9Buie%C8%99te-cuplul-pe-timp-de-epidemie-revista-presei-europene/30502932.html

 

 

 

 

 

 

 

 

P:S: Cum era de așteptat, maneliștii noștri s-au mobilizat și au scos  primul cântec dedicat coronavirusului…

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/george-orwell/

 

 

………………………………………………………………….

Experimentul de la Pitești, cea mai cumplită operațiune de distrugere psihică și de lichidare prin tortură a rezistenței morale a deținuților politici anticomuniști, din toate țările comuniste

 

 

 

Începută ca o aplicare a prevederilor Directivei NKVD pentru țările ocupate de soviete, respectiv continuarea stoarcerii de informații și după finalizarea anchetelor și condamnarea prizonierilor politici, operațiunea a mers lmai departe la penitenciarul Pitești, urmărind în mod evident distrugerea personalității umane și transformarea indivizilor în instrumente docile ale noului regim totalitar.

 

În perioada anilor 1949-1952, la penitenciarul din Pitești, asupra deținuților politici s-au desfășurat – sub coordonarea autorităților comuniste și sub titulatura de “reeducare” – acțiuni în cadrul cărora au fost utilizate metode de tortură fizică și psihică neîntreruptă, întinse pe perioade îndelungate și diabolic elaborate, scrie https://ortodoxinfo.ro/6-decembrie-1949-debutul-experimentului-de-la-pitesti-cea-mai-cumplita-operatiune-de-brainwashing-in-masa-din-toate-tarile-comuniste.

 

Cel mai mare și mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din întreaga Europă de Est, caracterizat de Soljenițîn drept “cea mai mare barbarie a lumii contemporane”, reeducarea prin tortură de la Pitești a avut drept scop, conform principiilor leniniste, lepădarea convingerilor politice și religioase ale deținuților, precum și alterarea pesonalității acestora până la punctul obedienței absolute.

 

Scopul torturilor, bătăilor continue, umilințelor, a fost, în primă instanță, continuarea obținerii de informații și după finalizarea anchetei de la prizonierii politici condamnați deja, conform prevederilor directivelor NKVD pentru țările ocupate de URSS. Spre deosebire de celelalte țări comuniste, doar în România, la Pitești, obținerea informațiilor nu presupunea oprirea cruzimilor, acestea continuând până la anularea completă a personalității deținuților.

 

François Furet, membru al Academiei Franceze, a vorbit despre fenomenul Pitești ca despre “una dintre cele mai cumplite experiențe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.

 

Din cei peste 1000 de studenți implicați ca victime, cea mai mare parte au fost tineri studenți membri ai Mișcării Legionare și organizației Frățiile de Cruce, restul fiind membri ai partidelor istorice, în special Partidul Național Țărănesc, dar și fără apartenență politică.

 

Ei fuseseră arestați și condamnați pentru implicare activă în organizarea structurilor de rezistență armată anticomunistă din întreaga țară, dar și în acțiunile clandestine menite să asigure pe teritoriul României ocupate de sovietici un adevărat sistem de informații în favoarea serviciilor secrete americane, cu care se aflau în directă colaborare.

 

Metode dintre cele mai barbare de tortură psihică au fost aplicate tinerilor deținuți, cu scopul de a-i face să se maltrateze și să se umilească reciproc. Victimele fiind transformate în călăi, deținuții erau torturați chiar de camarazii lor apropiați.

 

Câteva exemple din larga gamă de torturi psihice aplicate la Pitești sunt concludente pentru oricine. Cei care refuzau să facă “autodemascarea” (să dea informațiile cerute de torționari) sau bănuiți numai că ar mai putea ascunde informații despre participanții la rezistența anticomunistă, erau băgați cu capul în tineta cu dejecții, bătuți până la desfigurare, înfometați, obligați să stea într-o poziție incomodă fixă câte 17 ore pe zi, fiind bătuți cu bâta la cea mai mică mișcare. Erau forțați să bea urina, să-și mănânce fecalele, să bea apă foarte sărată și apoi să înseteze timp îndelungat.

 

Deținuții erau forțați să scuipe în gură pe șeful organizației anticomuniste din care făceau parte. Umilirea publică se continua cu batjocorirea, în fața celorlalți deținuți, a tot ceea ce iubeau sau respectau mai mult, precum mama, soția, convingerile religioase sau politice.

 

Deținuții erau obligați să simuleze săvârșirea sfintelor taine cu urină și fecale, cu care apoi îi împărtășeau pe ceilalți camarazi, precum și să participe, în Săptămâna Patimilor, de Paști sau de Crăciun, la organizarea unor orgii în cadrul cărora erau blasfemiate simbolurile creștine legate de Nașterea, Patimile sau Învierea lui Hristos.

 

După ce deținutul își făcea „demascarea”, trebuia, la rândul său, să devină torționar și să convingă pe alții să se lepede „de putregaiul burghez”, să-și însușească ideologia comunistă. Torturați neîncetat și nemaiputând suporta chinurile continue, neavând nici posibilitatea sinuciderii, ca urmare a supravegherii continue, deținuții cedau, mai devreme sau mai târziu, transformându-se în niște roboți spălați pe creier, anafectivi, devenind ei înșiși călăi. Cel mai mic semn de solidaritate sau compasiune față de cei chinuiți îi făcea din nou ținta torturilor. Trăind într-o teroare permanentă, suspectându-se unii pe alții, experimentau o permanentă alienare psihică, fără posibilitate de revenire.

 

Este interesant faptul că autoritățile represive comuniste au încercat transplantarea experimentului și în alte închisori și lagăre (Gherla, Ocnele Mari, Târgul Ocna, Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), prin transferarea deținuților reeducați și punerea în scenă a acelorași metode de tortură și despersonalizare, toate sfârșindu-se cu eșecuri.

 

Nici măcar în Uniunea Sovietică nu a existat ceva similar experimentului de la Pitești, singurul stat comunist unde se pare că ar fi existat încercări similare de reeducare – mai îndelungate, dar nu atât de intense precum la noi – fiind China din perioada lui Mao Tse-Dung.

 

Conform uneia dintre victime, profesorul Radu Ciuceanu, Occidentul a aflat despre ororile de la Pitești prin intermediul evreului Vintilă Weiss, fost ofițer în Ministerul de Interne, devenit indezirabil și ajuns în temnițele comuniste, unde a cunoscut pe pielea sa ororile practicate împotriva deținuților. Eliberat și ajuns în lumea liberă, el s-a ținut de cuvânt, devoalând cele aflate despre experimentul reeducării de la Pitești.

 

În aceste condiții, regimul comunist, prin organul său represiv, Securitatea, a încercat să mușamalizeze acest macabru experiment, lansând o diversiune pe cât de aberantă, pe atât de penibilă. S-a înscenat o farsă judiciară, conform căreia conducerea Mișcării Legionare refugiată în Occident, în frunte cu Horia Sima, ar fi transmis în România ordinul ca legionarii deținuți în închisorile comuniste să se tortureze între ei până la distrugere, pentru a compromite astfel regimul communist de la București.

 

În cadrul anchetei preliminare rocesului, victimele au fost torturate până când au semnat declarațiile dinainte concepute de securiști. Însă la proces, o parte dintre ei, printre care viitorul preot Gheorghe Calciu-Dumitreasa, au expus în instanță adevărul, arătând că au făcut declarațiile respective sub tortură.

 

În ciuda dezvăluirii adevărului, au fost condamnați la moarte 22 de deținuți politici, în frunte cu Eugen Țurcanu, care în urma torturilor de la Pitești deveniseră torționari și fuseseră folosiți de Securitate pentru administrarea reeducării.

 

16 dintre ei au fost executați, iar restul au fost exterminați lent, fiind practic zidiți de vii într-un spațiu anume amenajat dintr-o hrubă a Fortului 13 Jilava. Cadrele Securității însărcinate cu conducerea experimentului au fost judecate și ele, primind sentințe foarte ușoare și fiind repede puse în libertate.

 

Numeroși cercetători au încercat, fără rezultat, să găsească o explicație rațională faptului că, dintre toate țările ocupate de soviete în care a fost aplicate prevederile directivei NKVD NK/003/47 (ne referim în special la practica continuării stoarcerii de informații și după condamnarea deținuților, așadar după încheierea oficială a anchetei), doar în România a fost posibilă împingerea acestor practici până la tratamentele dezumanizante aplicate în timpul ororilor de la Pitești. Cercetările efectuate în arhivele Securității, după anul 2010, de una din victimele reeducării de la Pitești, dr. ing. Constantin Iulian, au relevat un adevăr cutremurător.

 

Dintr-un număr de 45 de ofițeri încadrați în Direcţia a V-a – Cercetări Penale, care în anii 1949-1951, în timpul reeducării de la Pitești, a coordonat acțiunile de stoarcere a informațiilor de la deținuții deja condamnați, 31 (aproape 70%) erau evrei şi doar 8 români, restul de 6 fiind de alte naţionalităţi.

 

Însuși șeful Direcției a V-a Cercetări Penale, Mihai Dulgheru (născut Mișu Dulberger), era evreu și a emigrat și el în Israel, iar el era în legătură directă de subordonare cu șeful adjunct al Securității, Alexandru Nicolschi (născut Boris Grunberg), evreu. Chiar și ministrul de interne, Teohari Georgescu (născut Burah Tescovici), avea aceeași origine etnică.

 

 

În perioada torturilor de la Pitești, legătura cu conducerea penitenciarului era ținută de șeful Serviciului Inspecţii din cadrul Direcţiei Generale a Penitenciarelor, Tudor Sepeanu, la rândul său evreu, și el emigrat mai târziu în Israel, acesta fiind secondat în activitate de mr. Moise Senater şi cpt. Avram Solomon, ambii evrei.

 

Directorul închisorii Pitești în acea perioadă a fost ofițerul Ion Marina, care după unele surse ar fi avut origini evreiești.

 

Cum majoritatea covârșitoare a tinerilor deținuți la Pitești proveneau din rândurile Mișcării Legionare, răzbunarea sadică exercitată abuziv asupra unor vechi adversari deveniți prizonieri și aflați la discreția torționarilor, poate constitui o explicație asupra căreia cercetătorii ar trebui să se aplece onest.

 

 

 

…………………………………………………

 

 

 

PRĂBUŞIREA IMPERIULUI SOVIETIC ȘI „LECŢIILE” TRECUTULUI

 

Pare paradoxal, însă toate ideile progresivismului modern se pot regăsi, intr-o forma distilată, in anii de inceput ai comunismului rus.

 

Http://karamazov.ro, scrie că potrivit unei povești apocrife, în Octombrie 1919, a avut loc o intâlnire intre savantul Pavlov si revoluționarul Lenin.

 

Discuția a pornit de la interesul dictatorului comunist pentru studiul reflexelor condiționate.

 

Mai precis, ceea ce il interesa pe Lenin era sa vada daca nu se pot transfera asupra persoanelor metodele folosite la animale, cu scopul de a obtine controlul naturii umane. „In trecut a fost prea mult individualism in Rusia. Comunismul nu tolereaza tendintele anarhice. Sunt periculoase. Trebuie sa desființăm individualismul”, i-a spus Lenin omului de stiință.

 

Lui Pavlov nu i-a venit sa creada ce aude si l-a intrebat pe liderul sovietic daca vrea cu adevarat sa standardizeze omenirea. Raspunsul nu a lasat loc niciunei indoilei: „Exact. Omul poate fi corectat. Omul poate fi ceea ce vrem noi sa fie”.

 

Chiar daca intâmplarea nu a avut loc, nu exista nicio indoiala asupra influenței pe care psihologia (pre)behaviorista si materialismul evoluționist le-au exercitat asupra comunistilor. Revolutionarii i-au subvenționat cercetarile lui Pavlov si s-au ingrijit de bunăstarea sa, desi el nu-i avea deloc la inima.

 

Lenin vorbea despre experimentele din laboratorul lui Pavlov ca fiind „foarte relevante pentru revolutia noastra”, iar Buharin le descria plastic drept „o arma din arsenalul de fier al materialismului”.

 

Locul de intalnire al lui Lenin si Pavlov l-a constituit munca lui Ivan Sechenov (1829-1905), un fiziolog rus pentru care creierul reprezenta un instrument electromecanic de raspuns la stimuli.

 

Cercetarile lui Sechenov au constituit punctul de plecare al experiențelor lui Pavlov și și-au pus amprenta asupra lui Cernîșevski, iar de aici asupra lui Lenin.

 

Potrivit lui Orlando Figes, în lucrarea „A people’s tragedy”, materialismul, în versiunea Darwin&Huxley, avea statutul unei religii printre intelectualii ruși de la sfarsitul sec. XIX. „The scientific materialism of Darwin and Huxley, which had the status of a religion among the Russian intelligentsia during Lenin’s youth, equally lent itself to the view that man was determined by the world in which he lived. Thus the Bolsheviks were led to conclude that their revolution, with the help of science, could create a new type of man”. („Materialismul științific al lui Darwin și Huxley, care a avut statutul unei religii în rândul inteligenței ruse în timpul tinereții lui Lenin, a împrumutat în egală măsură concepția că omul era determinat de lumea în care trăia. Astfel, bolșevicii au ajuns să concluzioneze că revoluția lor, cu ajutorul științei, ar putea crea un nou tip de om”).

 

Nu doar Pavlov a fost încurajat în munca sa de bolșevici. Alexei Gastev a înființat cu ajutorul comuniștilor, un Institut al Muncii, unde a desfășurat experimente pe muncitori, având in cap ideea a-i transforma pe acestia în roboți-mașini, cam în sensul in care aceasta teorie era ironizată de Chaplin, în filmul „Modern Times”.

 

Proletarii trebuiau sa internalizeze anumite mișcări dupa un model impus de o masină, astfel încât individul urma sa se transforme pur si simplu intr-un mecanism, fara creier si personalitate, care doar raspunde la comenzi.

 

Gastev credea ca această simbioză între om si tehnologie reprezintă urmatorul pas în evoluția umană, exact in acelasi mod in care transumaniștii de astăzi descriu procesele de imbunatățire a naturii umane, prin fuziunea cu mașinile.

 

Scientismul era inevitabil în ideologia și discursul unor revoluționari care se legitimau prin legile implacabile ale istoriei, iar comparațiile cu ideile contemporane survin firesc, chiar daca aceste teorii sunt acum imbrăcate intr-un jargon mai tehnic si infățișate ca apolitice. Ideile sunt aceleași, iar reconstrucția naturii umane rămâne idealul manifest al revoluționarilor.

 

In acest sens, comunistii nu s-au limitat doar la oferta pusa pe masa mai mult sau mai putin voluntar de comunitatea stiintifică. La fel de bine au colaborat si cu feminismul sau cu avangarda artistica.

 

Totuși, e oarecum impropriu sa spunem ca au colaborat, deoarece acestia reprezentau si reprezina in continuare tocmai comunismul.

 

E adevarat ca multi artiști nu se aflau la conducerea politică, însa o feministă ca Alexandra Kollontai, de pildă, avea o putere de decizie importantă. Pe baza ei s-a decis inființarea la Vladimir a unui așa zis „Birou pentru Dragostea Libera”, iar la Saratov s-a abolit casatoria, prin decret. 

 

Kollontai dorea emanciparea femei din sclavia mariajului si incuraja amorul liber, iar mesajul acesteia se distingea poate doar prin caracterul său tranșant, de ceea ce auzim de la feministele contemporane. Se presupunea ca, odata ce femeile vor lasa balta tigaile si oalele (dupa cum recomanda un poster sovietic), vor realiza implinirea supremă.

 

Nici problema copiilor nu era neglijată, acestia urmând sa fie transferați in proprietatea comuna a statului, cam la fel cum se tot incearca astazi prin alte metode (gradinița obligatorie, scoala publică, drepturi ale copiilor, etc).

 

Programul comunist avea sa se muleze perfect si pe nihilismul avangardei. Ambele curente doreau ștergerea lumii vechi, cu tot ceea ce avea ea mai bun (arta, morala, crestinism, institutii politice).

 

De asemenea, ei sesizau o identitate de structura intre toate manifestarile ordinii naturale, de unde si elanul de a le pune la pământ. Asa se face ca mai toți rebelii și-au gasit de lucru in ograda comunismului.

 

Chagall a devenit Comisar pentru Arte in Vitebsk, orasul sau natal, Eisenstein a pus serios umarul la propaganda revolutionara, Malevici s-a apucat de design vestimentar si industrial pentru a-i face pe oameni se devina mai raționali, șamd.

 

Poate la mijloc era si oportunism, însa in primul rând era credința într-o revoluție care avea sa transforme omul. Dupa cum afirma Stalin, evocandu-l probabil inconștient pe Shelley, „scriitorul este inginerul sufletului uman”.

 

„The artists of the avantgarde were supposed to become the great transformers of human nature during the first years of the Bolshevik regime. Many of them shared the socialist ideal of making the human spirit more collectivist” (Orlando Figes, op.cit). („Artiştii avangardei trebuiau să devină marii transformatori ai naturii umane în primii ani ai regimului bolşevic. Mulți dintre ei împărtășeau idealul socialist de a face spiritul uman mai colectivist”).

 

Nu a durat foarte mult până când opera de distrugere a Proletcultismului* a fost repudiată de Lenin. Avangarda își facuse treaba si acum putea sa dispară din scenă, ceea ce a condus la dezamagirea, exilul sau moartea unor artiști.

 

Insa lecția artei nihiliste, ca instrument de dizolvare sociala, nu s-a pierdut. E suficient sa ne uitam tot în spatiul rus, la aventurile grupului Voina sau, mai aproape de noi, la teribilismele juvenile ale unor artisti, care critica si ataca simultan.

Daca mai adaugăm la acest melanj de scientism, nihilism artistic si moral, inepuizabilul anticreștinism (10.000 de preoți omorâți doar din ordinul lui Lenin), avem portretul robot al lumii contemporane.

 

Diferența a fost bineințeles aceea că bolșevicii nu s-au încurcat foarte mult în detaliile fabianiste ale subversiunii din interior, ci au pornit de-a dreptul la desființarea omului.

 

*Notă:

 

Proletcultismul a fost o mișcare politico-ideologică în domeniul lingvistic, cultural, literar și chiar științific, lansată în Rusia sovietică imediat după victoria loviturii de stat a partidului bolșevic în octombrie 1917, a cărui idee de bază era cultul proletariatului.

 

Proletcult este un cuvânt specific limbii de lemn din Uniunea Sovietică, obținut din comprimarea celor doi termeni ai sintagmei proletarnaia kultura (în rusă пролетарская культура – cultura proletariatului).

 

Această limbă de lemn i-a inspirat autorului George Orwell, așa zisa novlimba din romanul său intitulat ”1984”, publicat în 1947.

 

Principalul teoretician al Proletcultismului a fost Aleksandr Bogdanov, o figură cheie în istoria timpurie a Partidului Muncii Social Democrat Rus (mai târziu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice), înființat inițial în 1898, și a fracțiunii sale bolșevice.

 

În timpul primului deceniu de existență a URSS, a fost un oponent influent al guvernului bolșevic și al lui Lenin din  perspectivă marxistă de stânga.

 

Proletcultismul decurge din doctrina potrivit căreia a existat o „revoluție a proletariatului”, anume „revoluția” comunistă.

 

În fapt, revoluțiile populare, ca cea din februarie 1917 în Rusia, nu au produs comunism, liderii comuniști nu erau proletari ci intelectuali, iar comunismul, totdeauna instaurat prin lovituri de stat posterioare revoluțiilor, ca cea din octombrie 1917 din Rusia, s-a arătat la fel de coercitiv cu proletarii, precum a fost și cu celelalte clase sociale.

 

 

Conform doctrinei care stă la baza proletcultismului, „revoluția proletariatului” este urmată de:

 

anihilarea vechii culturi și elaborarea uneia noi, pusă în slujba muncitorimii și a țărănimii, în slujba ideologiei comuniste;

arta trebuie să oglindească numai realizările muncitorimii / țărănimii, modul de producție socialist, „luminosul chip al comunistului” („erou-etalon”), deoarece „experiența de viață proletară” și „experiența artistică proletară” sunt diametral opuse „experienței de viață a burgheziei” și „experinței artistice a burgheziei”, „din trecut” nepreluându-se decât „experiența tehnică”;

artiștii / artele trebuie să coboare „din turnul de fildeș” și să intre „neapărat” în uzine, în fabrici, pe șantiere, în colhozuri (în românește C.A.P.: „cooperative agricole de producție”);

oamenii de știință de asemenea trebuie să coboare „din turnul de fildeș” și să producă exclusiv cunoștințe cu intres practic pentru „viața proletară” sau de interes teoretic pentru „teoria comunismului științific”.

În România proletcultismul a afectat toate artele, critica și istoria literară, pictura, sculptura, muzica cultă, literatura. Între adepții proletcultismului în România s-au numărat Alexandru Jar, Anatol Baconsky și Nicolae Tăutu.

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/george-orwell/

 

 

////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Născuți pentru a fi trădați ? 

Unii oameni se nasc pentru a fi trădători. Trădează din fragedă pruncie, apoi fac din trădare un mod de viaţă, o meserie şi îşi construiesc averi de pe urma trădării. Ba mai mult, capătă şi stele de pe urma trădării. Apoi ajung vicepremieri după ce trădează iarăşi. După fiecare trădare a căpătat câte ceva şi dacă îl întrebi cum şi-a câştigat stelele dă din umerii înstelaţi şi te pune să îl întrebi pe cel care l-a avansat. Nu mai spun cine e persoana, abia am mâncat şi nu vreau să schimb tastatura. Alţii aflaţi exact la capătul celălalt al standardelor, născuţi să se acopere de glorie, să îşi asume riscuri, să îşi rişte viaţa şi să se sacrifice în numele onoarei şi a demnităţii, au avut toată cariera parte numai de trădări ale altora la adresa lor.

Dacă îi urmărim cariera şi soarta nu se poate să nu sesizăm că omul care nu a ştiut ce e aia trădare, a pierdut totul din cauza ei. Şi pentru ca nici odihna să nu îi fie liniştită, este trădat şi după moarte.

 

Mareşalul

Oricine a trăit şi a citit cât de cât istoria ştie că România a avut 5 mareşali onorifici şi unul singur activ, inconfundabil, care îşi merită cu prisosinţă acest nume. I se poate spune unicul, pentru că rar se poate găsi atâta onoare, simt al datoriei, corectitudine, patriotism, putere de muncă, loialitate, dragoste faţă de ţară, devotament şi spirit de sacrificiu ca în cazul veşnic trădatului Ion Antonescu.

Când în vara lui 1919 după campania de eliberare a Transilvaniei l-a decorat cu „Crucea Mihai Viteazul”. Nu orice Cruce-decoraţie, ci chiar cea pe care o avea pe pieptul său, Regele Ferdinand i-a spus: „Antonescu, nimeni altul nu poate şti mai bine decât regele tău marile servicii pe care le-ai adus ţării în acest război. Ai fost nedreptăţit până acuma nerecunoscându-ţi-se aceste merite în mod public. Pentru a repara această nedreptate, uite, îţi confer ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a dându-ţi chiar decoraţia mea!”. 

Când vorbea de nedreptate, Ferdinand se referea la cele şase luni cât Antonescu fusese mazilit de la direcţia Operaţii a Marelui Cartier General, la cererea germanilor pe care îi învinsese în operaţiile din Moldova. Asta fusese prima trădare pe care o suferea Antonescu din partea celor care ar fi trebuit să îi facă statuie cât se afla încă în viaţă. Şi era abia locotenent-colonel.

La 4 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea după ce şefii partidelor istorice Brătianu şi Maniu refuzaseră să conducă ţara speriaţi de situaţia gravă în care ajunsese, îl cheamă pe Antonescu din exilul unde fusese trimis la Bistriţa pentru sfidare la adresa Elenei Lupescu şi îi spune:

„Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot”.

Interesante cuvinte adresate de Rege celui pe care şi el îl trădase, luându-i comanda Armatei după ce fusese comandant al Şcolii Superioare de Război, actuala Universitate de apărare Naţională. A doua trădare.

 

Când a luat conducerea ţării Antonescu şi-a fixat nişte obiective pentru scoaterea ţării din criză. Pe măsură ce le îndeplinea îi contactă pe cei doi mari oameni politici care refuzaseră preluarea ţării, oferindu-le conducerea ţării. Aşa s-a întâmplat şi după înfrângerea Rebeliunii Legionare când le-a oferit celor doi puterea. I s-a părut un moment potrivit, considerând că misiunea lui s-a terminat. De fiecare dată a fost refuzat.

Apoi deja din 1941, după Bătălia Stalingradului Antonescu spunând suitei sale: „Germania a pierdut războiul, trebuie să ne îngrijim să nu îl pierdem pe al nostru” a început să caute soluţii pentru scoaterea ţării din coaliţia cu Germania.

Mai târziu deja a făcut paşi în acest sens. Asta însă nu trebuie considerată o trădare din partea sa. Încă din primele discuţii cu Hitler, Mareşalul îi spusese: „Merg alături de forţele Axei deoarece interesele vitale ale neamului românesc mi-o cer şi atâta vreme cât interesele vor coincide, rezervându-mi dreptul ca atunci când nu vor mai coincide, să-mi urmez propriul interes…”

Interesul lui a fost Reîntregirea Neamului.

A dus tratative cu ruşii cât şi cu Aliaţii pentru scoaterea României din război, dând totodată liber opoziţiei să facă acelaşi lucru, acceptând în înţelepciunea şi patriotismul său ideea că poate opoziţia are mai multe şanse. Când siguranţa îi raportează că în casele lui Brătianu şi Maniu se află staţii de radio, Antonescu spune pune rezoluţia: „Să fie lăsaţi în pace. Politica unei ţări nu trebuie pusă pe o singură mână, deoarece aceasta poate greşi. O altă mână va trebui să fie gata de a prelua şi a aduce la bun sfârşit!” Se mai îndoieşte cineva de nobleţea gândurilor sale şi clarviziunea actului politic, patriotismul şi spiritul de sacrificiu?

 

Tabloul Micii Uniri din 1859

Din aceste cuvinte au de învăţat şi actualii conducători aşezaţi la conducerea ţării, cei care vor fiecare să conducă autocrat fără a avea însă nici priceperea, nici bunul simţ, nici gândurile Mareşalului, ba sunt exact opusul lui. Când este interpelat de Hitler cu privire la activităţile diplomaţiei româneşti din 1943 de apropiere de forţele Aliate, Antonescu nici nu se ascunde, nici nu minte, nici nu dă vina pe altcineva, ci răspunde direct: „Cunosc mein Führer activitatea întreprinsă de ministerul meu de externe şi o aprob, deoarece găsesc că nu este inutil ca, în timp ce luptele se desfăşoară pe frontul militar, să fie întinse punţi de înţelegere către adversar în cazul în care situaţia generală ar cere-o.” Ei bine, onoarea şi principiile au făcut din el un abonat la trădare. Opoziţia nu a jucat fair play, l-a sabotat în permanenţă şi în toate discuţiile purtate cu aliaţii l-au prezentat drept omul lui Hitler, marioneta lui, omul de paie, satrapul, omul cu care nu te poţi înţelege, tocmai pentru a-i micşora sau anula şansele de a ajunge la înţelegere cu aliaţii, oferindu-l pe el drept trofeu. Au pus mai sus propriile interesele, invidia şi orgoliul personal decât adevărul şi interesul naţional. A treia trădare.

 

În încercările sale de a scoate ţara din coaliţia cu Germania, Antonescu a încercat toate uşile. Fidel educaţiei sale dar şi convingerilor progresiste, a încercat iniţial cu Apusul fără a neglija însă realitatea puterii şi intereselor ruseşti mult mai aproape de România. A informat pe toţi şi a cerut acordul unui armistiţiu separat cu Rusia pentru a putea apoi lupta împotriva nemţilor şi a înainta spre apus cot la cot. Dintre toţi cei cu care a dus tratative, cel mai înverşunat acestui plan a fost Roosvelt care nu voia ca ruşii să ajungă înaintea lor la Berlin din motive atât de orgoliu cât şi de a pune mâna pe secretele, armele, tehnologia şi oamenii de ştiinţă germani. Aşa că au tergiversat cât au putut aceste discuţii, nu au dat undă verde încheierii unui armistiţiu cu ruşii care ar fi scurtat războiul cu mai mult de un an şi ar fi dus şi la evitarea pierderilor a sute de mii de victime că să nu mai spun de evitarea distrugerii Hiroshimei. Numai că S.U.A. avea alte interese, puţin diferite de ale lui Antonescu, aşa că au împiedicat cât au putut înţelegerea dintre Antonescu şi ruşi, iar Antonescu fidel convingerilor sale, fair play-ului şi încrederii în valorile occidentale, nu a forţat nota. A patra trădare.

 

De fapt până şi ruşii, adversarii cei mai mari ai lui Antonescu, îi recunoşteau valoarea. Când în 1943 s-au declanşat negocierile de la Stockholm dintre mareşal şi ruşi, opoziţia încerca să ea să să ajungă la o înţelegere. Ruşii le-au răspuns: „Moscova preferă să trateze încheierea armistiţiului cu guvernul Mareşalului Antonescu, singura forţă politică care poate garanta bună desfăşurare a tratativelor” Şi asta o spuneau ruşii în condiţiile în care cererile lui Antonescu erau mult mai pretenţioase şi mai dezavantajoase pentru Ruşi, dar pe ei nu îi interesa ce promiteau sau cereau unii sau alţii ci cât de credibili erau. De aceea au preferat un duşman corect, unui prieten mincinos. De fapt Ruşii l-ar fi preferat pe Antonescu chiar şi înaintea prietenilor comunişti ai lui Bodnăraş.

 

Când Pătrăşcanu s-a dus să semneze armistiţiul pe 12 Septembrie 1944, întrebând de ce condiţiile impuse lor erau mai grele decât cele convenite iniţial cu Antonescu Molotov răspunde direct: „Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni!”. Acest răspuns l-au primit fraţii comunişti trimişi de Regele Mihai. Orice alt comentariu este de prisos. Numai că din nou Antonescu a fost trădat pentru a nu putea fi el cel care să semneze armistiţiul. Dacă în politicieni nu avea încredere prea mare, dar îi acceptă ca pe o prezenţi necesară şi firească, Mareşalului avea încredere aproape oarbă în militari. Nu putea concepe că un militar să trădeze sau să îl trădeze pe el, cel care nu cunoştea trădarea decât când o simţea pe propria piele, dar nici atunci nu voia să o vadă. De fapt încrederea oarbă pe care o avea în armată şi corpul de cadre, a exprimat-o clar într-o discuţie avută cu Guderian după atentatul din vara lui 1944 împotriva lui Hitler: „La noi în armată ar fi de neconceput o asemenea acţiune infamă. Eu pot dormi liniştit cu capul pe genunchii generalilor mei”. Iluzie deşartă. O parte din generalii lui i-au doborât capul aşa cum şi al lui Mihai Viteazul căzuse tot pe genunchii unor generali. La începutul verii 1944, serviciul secret îi raportase unele activităţi suspecte şi fluctuaţii de persoane la palat, atât ziua cât şi noaptea. Mareşalul a dat ordin să se urmărească şi să fie informat. După ceva timp, este informat de şeful serviciului că la palat se pune la cale o acţiune secretă: – „Bine, dar în capul lor cine este – a întrebat Antonescu.- Domnul general Sănătescu – i s-a răspuns.- Dacă este el, în capul lor, nu poate fi nimic serios. În orice caz, urmăriţi şi ţineţi-mă la curent”. Serviciile secrete au urmărit, dar nu au mai raportat. Întraseră şi ele în joc. A cincea trădare.

 

Frontul din Moldova era un front bine apărat şi Ruşilor le-ar fi trebuit încă mult timp pentru a-l trece. Antonescu, care luptase şi în primul război pe frontal moldovean apărând aceleaşi obiective şi puncte strategice, era conştient de puterea liniei de apărare. Ştia că ruşii nu pot trece pe acolo atâta vreme cât armata va lupta, deci nu îşi făcea probleme că ar intra ruşii în ţară şi l-ar lua prin surprindere.

Ceea ce nu ştia el era că se vor găsi trădători în cadrul armatei care vor face alte jocuri şi vor ceda frontul. Nu s-a prea vorbit pe nicăieri despre marea trădare de la Iaşi, din 20 august 1944[1], a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armată Mihai Racoviţa, săvârşită în strânsa legătură cu Regele şi cu Partidul Comunist.

Când actualul preşedinte a vorbit despre trădarea lui Mihai, la asta s-a referit, numai că nu a explicat în ce constă trădarea.

Responsabili de acest act sunt răspunzători: Casa Regală, generalul Sănătescu, generalul Aldea, comuniştii lui Bodnăraş şi Pătrăşcanu şi cei menţionaţi mai sus. Ei au cedat frontul şi au dat posibilitatea armatelor ruseşti să intre în Moldova şi apoi în ţară. Asta în condiţiile în care pe de o parte discuţiile lui Antonescu pentru încheierea unui armistiţiu cu ruşii erau nu numai avansate ci aproape de finalizare, pentru că în numai trei zile soseşte acordul ruşilor, pe de altă parte, trupele ruseşti au intrat în ţară ca inamici, nu că aliaţi cum ar fi intrat dacă se semna armistiţiul şi astfel s-ar fi evitat prizonieratul a sute de mii de ostaşi români. A şasea trădare.

 

 

După cum se ştie, la 23 August 1944 Antonescu a fost chemat la Palat de rege. Ceea ce nu se ştie este că el aştepta să meargă la palat dar nu înainte de a primi răspunsul de la Stockholm unde se negocia armistiţiul cu ruşii.

Ceea ce iarăşi nu se ştie este că răspunsul venise, era favorabil, numai că nu îi mai fusese înmânat lui, ci regelui iar acesta nu i l-a arătat şi nici nu a pomenit de el în întâlnirea pe care au avut-o, deşi practic rezolva problema ieşirii din război în condiţii mult mai avantajoase pentru România.

Numai că regele nu voia că meritul să îi revină lui Antonescu, voia să fie el cel care „a salvat ţara”.

S-a văzut cum a salvat-o. De fapt intenţiile şi gândurile sale au fost clar exprimate de însuşi Mihai, într-o discuţie cu G Brătianu: „Dacă îl lăsăm pe Antonescu să facă singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc!”. A şaptea trădare. Şi la această trădare s-a referit Băsescu. Nu îl simpatizez dar dacă are dreptate, are dreptate!

 

Dar Mareşalul nu a fost trădat numai în ţară ci şi în afară, de proprii săi miniştri. Trimis la Stockholm pentru negocierile cu ruşii, Gheorghe Duca se lăuda la bătrâneţe cu misiunea pe care i-a dat-o regele de a sabota negocierile lui Antonescu. A opta trădare.

 

Chemat la palat, Mareşalul este convins că acolo va discuta ieşirea din războiul împotriva Antantei şi era bucuros şi convins că vor ajunge la aceeaşi concluzie pentru că normal ar fi trebuit să aibă aceleaşi interese. Pe când se urca în maşina ce urma să îl ducă la palat, colonelul Davidescu vine la el şi ăi spune suficient de tare, să audă şi alţii de lângă ei:

– „Domnule Mareşal, nu găsiţi că garda care vă însoţeşte (doi ofiţeri de jandarmi şi 6 subofiţeri în două turisme – n.a.) este insuficientă? Vă rog să ordonaţi să trimit întăriri”.

– „Nu e nevoie, Davidescule – răspunde Mareşalul plin de încredere – e de ajuns şi aşa, doar merg la Rege”.

Asta arată atât credinţa lui că Regele urmăreşte binele ţării şi deci nu are de ce se teme atâta vreme cât sunt de aceeaşi parte a baricadei, cât şi respectul pentru Casa Regală pe care nu o vedea capabilă de trădare ca instituţie. Din păcate s-a înşelat. A noua trădare.

 

Despre momentul arestării sale se mai ştie câte ceva. Fie din manualele de istorie fabricate de comuniştii care se lăudau că au scăpat ţara de dictatura lui Antonescu, fie din filmul recent decedatului Sergiu Nicolaescu. Ceea ce nu se ştie este că totuşi i se promisese că nu va fi predat ruşilor dar a fost trimis la „reciclare” un an şi jumătate. A zecea trădare.

Pentru cei care îl învinuiesc că a pus ţara la cheremul lui Hitler, amintesc două elemente: primul este declaraţia făcută de Antonescu chiar înainte de a prelua funcţia de şef al statului, când era în discuţie doar ideea colaborării cu nemţii: „Generalul Antonescu nu poate semna nici o politică în alb privind bogăţiile ţării. Totul se va fixa pe baza unui schimb reciproc de valori egale”.

Al doilea lucru este chiar dovada faptului că s-a ţinut de cuvânt: Germania are o datorie istorică faţă de România, datorie neonorată exact de pe acea vreme ca urmare a contractelor semnate de Antonescu cu Hitler.

Ei bine, paradoxul este că Antonescu a putut semna aceste hârtii de pe picior de egalitate cu „Dictatorul Lumii”, dar actualul guvern sau preşedinte nu poate nici măcar să pună în discuţie recuperarea datoriei, cu un cancelar care se declară prieten şi democrat. Cine este trădătorul în acest caz? Cine este dictatorul?

La întoarcerea în ţară (1946) este „judecat” condamnat la moarte şi executat. Ruşii nu au făcut-o deşi le provocase pierderi imense. Au făcut-o conaţionalii săi. A unsprezecea trădare.

 

Ai spune că odată cu moarea sa s-a închis ciclul trădărilor, dar nu e aşa. Neamul românesc continuă seria trădărilor. După moartea sa, o perioadă era interzis să pronunţi chiar şi numele său. Apoi încet încet se mai fac concesii, se mai dă liber la documente, profesorii prin liceele şi şcolile militare fie întrebaţi de elevi fie din conştiinţă şi respect faţă de el şi de istorie mai aţâţă jarul încă nestins al conştiinţei de neam. Ceea ce nu au făcut însă comuniştii oricât de barbari au fost, au făcut cei care au venit după ei.

Comuniştii l-au scos din cărţile de istorie, dar nu şi din conştiinţa neamului. I-au ascuns poza, dar nu au murdărit-o, l-au demitizat dar nu l-au satanizat. Ceea ce au făcut însă cei care au venit după ei la îndemnul „prietenilor” cu bani depăşeşte toate trădările de până acuma. Pentru că anti-românii cu mască de Hallowen şi sticle de Coca Cola la îndemnul unor Ştruli au considerat că românii nu trebuie să aibă eroi, noţiunea onoarei şi demnităţii trebuie să dispară din conştiinţa lor. Antonescu a fost declarat criminal de război şi condamnat pentru crime împotriva umanităţii. Iar prin ordonanţa de urgenţă nr 31 din 2002 (transformată ulterior în „legea Vexler” – legea-fără-de-lege 157/2018 – n.r.), se interzice expunerea tablourilor sau statuilor lui Antonescu, în numele „interzicerii promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. A douăsprezecea trădare.

 

Curios este că în vreme ce Antonescu este învinuit de moartea câtorva mii de evrei, în America, la mare fast şi cu mari onoruri este păstrat eroul naţional al Americii, marele general Custer, cel care a exterminat sute de mii de indieni ducând la dispariţia, decimarea, exterminarea a numeroase triburi de indieni, mulţi cu o cultură şi morală mult superioară chiar Americii de azi. Cine nu cunoaşte să citească „Călătorie în Virginia” a lui Yves Berger să se convingă.

Cum este posibil ca un criminal, un exterminator crud şi sadic să fie declarat erou al unui stat care ne obligă pe noi să ne acoperim de noroi eroii şi să ne slăvim trădătorii care au dezertat şi trădat în favoarea lor?

Ce va scrie istoria acestui neam – dacă vom mai rămâne în istoria omenirii ca neam -, despre noi? Noi nu avem dreptul să ne cinstim eroii? La Universitatea Naţională de Apărare, pe holul comandanţilor sunt tablouri cu toţi comandanţii Academiei de-a lungul vremurilor. Al Mareşalului Antonescu, a fost scos de pe perete, dar durerea este că a fost scos în urma unei vizite de peste ocean. Iată ce odin a dat „criminalul Antonescu” soldaţilor săi după trecerea Prutului:

„Vreau ordine! Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată care aduce cu ea ordinea şi siguranţa şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului”.

Faţă de el, „eroul” Custer a rămas faimos prin aplicarea principiului „un Indian bun este un Indian mort!”. Astea sunt valorile care ni se bagă pe gât în numele democraţie.

Ca să nu mai amintesc că nu Antonescu a aruncat bombele atomice la Hiroshima şi Nagasaki.

Că ai noştri cârmuitori se dau după cum bate vântul şi fac legi dictate de alţii, nu e de mirare, ei îşi apără scaunele, averile, încearcă să scape de puşcărie, vând tot, trădează pentru că marile democraţii ale lumii urăsc trădarea, dar sprijină trădătorii altora.

Trădarea supremă, trădarea cea mare faţă de Mareşal, faţă de ţară, o comitem noi, cei care ne facem că nu vedem, care ştim dar nu spunem nimic de frică, din comoditate, scârbă, servilism, laşitate, parvenitism.

Noi cei care acceptăm toate aceste trădări şi le ascundem undeva în colţurile conştiinţei noastre numai pentru a nu ne strica „liniştea sufletească” sau a casei, a ne păstra serviciul, salariile, pensiile, sporurile, privilegiile.

Marea trădare o comitem noi toţi cei care ne considerăm români, dar nu suntem în stare nu numai să apărăm ceea ce ne-au lăsat înaintaşii, dar nici măcar să respectăm şi să cinstim memoria lor, pentru că „aşa se spune”.

Noi nu avem cap, nu avem judecată proprie, nu avem conştiinţă, nu avem morală, nu avem principii, le primim pe ale altora, fie de împrumut, fie impuse, e mai lejer, nu ne obosim şi avem şi pe cine arunca vina dacă lucrurile merg prost. A treisprezecea trădare, cea mai dureroasă.

 

Ştiind parcă ce va urma, într-o altă premoniţie, Mareşalul spunea: „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea!”.

 

Autor: Col. (r) Marin Neacsu

Sursa: art-emis.ro

 

https://www.infobrasov.net/nascuti-pentru-a-fi-tradati/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

Veți vedea – Marea Resetare a lui Klaus Schwab este sortită eșecului!

 

 

https://www.infobrasov.net/veti-vedea-marea-resetare-a-lui-klaus-schwab-este-sortita-esecului/

 

„Odată cu instaurarea totalitarismului covid, Marea Resetare – proiectul lui Klaus Schwab și al Forumului său Economic Mondial (World Economic Forum) – a devenit una dintre cele mai serioase amenințări potențiale la adresa speciei umane și a oricărei speranțe de a trăi într-o societate asemănătoare celei pre-covid.

Mulți sunt îngrijorați de faptul că această amenințare se va concretiza și că vom trăi într-un stat totalitar de tip science-fiction. Cu toate acestea, eu cred că va eșua și aș spune chiar că sunt sigur că va eșua”, scrie jurnalistul canadian Kennedy Hall într-un editorial publicat pe site-ul LifeSiteNews, pe care îl redăm, în traducere, mai jos.

 

Conspirație la vedere

Unii au fost de părere că acțiunea de schimbare a felului în care arată societatea umană nu este nimic altceva decât o „teorie a conspirației” inventată de oameni săriți de pe fix care își înfășoară capul cu folie de aluminiu și ne avertizează despre invazii extraterestre. Însă această acțiune este o realitate și nu o conspirație.

O conspirație este o manevră ascunsă sau clandestină prin care se urmărește realizarea unui obiectiv răufăcător – un plan secret malefic.

 

Marea Resetare este la vedere, iar progenitorii schwabieni ai mișcării sunt mai mult decât fericiți să se afle în atenția întregii lumi.

 

Subiectul acesta a constituit nucleul agendei de la Davos, iar toți actorii de stânga cunoscuți sunt implicați și părtași la această conspirație la vedere. Celebrități, foști șefi de stat, oameni de știință și „experți” de toate felurile susțin un nou mod de viață tehnocratic, care să înlăture vechea ordine mondială pentru a face loc uneia noi.

Sloganul grupării din spatele Marii Resetări este că „nu veți deține nimic și veți fi fericiți” și s-ar putea să începeți să mâncați gândaci… pentru a salva planeta, sau cam așa ceva.

 

 

Totuși, nimic din toate acestea nu înseamnă că Schwab și maniacii din spatele Resetării nu au intenții serioase ori că nu pot fi periculoși. Ideile Marii Resetări sunt foarte periculoase, iar diverși lideri mondiali au aderat, cel puțin tacit, la ele. Acest fapt este îngrijorător.

Cu toate acestea, sunt convins că planul va eșua în cele din urmă, chiar dacă, în timpul eșuării, a provocat și va provoca daune.

 

Este o nebunie

Cum pot să fac o afirmație atât de îndrăzneață, cum de sunt „convins” că resetarea va eșua?

Ei bine, știu că va eșua, pentru că este o nebunie.

Nu mă refer la nebunie în înțelesul colocvial; mă refer la faptul că este un plan fundamental nebunesc, care se află în contradicție cu realitatea.

Definiția binecunoscută „a face aceeași acțiune în mod repetat, așteptând un rezultat diferit” este probabil o trăsătură a omului nebun, dar nu este definiția nebuniei în sine.

Termenul „nebunie” are un substrat etimologic care se regăsește în cuvinte cu semnificații precum „prostie extremă” sau „lipsă de gândire”.

În esență, o idee sau o persoană este nebunească/nebună dacă trăiește într-o lume imaginară și se comportă de parcă anumite aspecte care nu sunt reale ar fi de fapt aievea.

De aceea, dacă vezi un om amărât mergând pe stradă, într-un oraș mare, vorbind despre porci zburători sau altele asemenea, îți dai seama că acea persoană este nebună; ea trăiește într-o stare de spirit ruptă de realitate.

 

Oamenii din spatele Marii Resetări sunt, în opinia mea, nebuni.

 

Ei vor să mâncăm gândaci, să nu mai deținem nimic, să trăim într-o covido-topie pe termen nelimitat, să nu mai avem copii, să nu mai conducem mașini, să vaccinăm fiecare bărbat, femeie și copil de pe Pământ și să purtăm măști operate de inteligența artificială.

 

Profeți mincinoși

 

Creatorul acestui video online afirmă cu mult tupeu – sau mai bine zis, cu idioțenie – că: „Suntem, probabil, una dintre ultimele generații de homo sapiens”, citându-l pe Yuval Noah Harari, unul dintre creierele bolnave care urmăresc implementarea Marii Resetări.

 

 

Acest pseudoexpert pare să știe că omenirea este pe cale să devină perimată. În orice caz, este foarte convins că așa va fi.

Filmarea este preluată dintr-o mai amplă expunere intitulată „Va fi, oare, viitorul uman?”.

 

 

Iertați-mă, dar dacă spuneți că știți sigur că specia umană este pe cale să dispară, nu sunteți o persoană serioasă. De fapt, nu sunteți numai o persoană neserioasă, ci o persoană dusă cu sorcova.

Va exista un sfârșit al vremurilor și „un cer nou și un pământ nou”, așa cum este scris în Biblie, dar Iisus Hristos a spus că „Nu vom ști nici ziua, nici ceasul, căci numai Dumnezeu știe” când se va petrece aceasta. Cu siguranță nu voi lua în serios un dezaxat de la Forumul Economic Mondial care se pronunță pe această temă.

În video-ul prezentat anterior creatorul acestuia continuă vorbind despre posibilitatea de a „hack-ui o ființă umană” – din nou citându-l pe Yuval Noah Harari – ca și cum ființa umană ar fi un computer sau o mașinărie comparabilă.

Parcă vrea să pozeze într-un zeu al transumanismului, dar nu este decât un maimuțoi al darwinismului și al materialismului dialectic: „Știința înlocuiește evoluția prin selecție naturală cu evoluția prin design inteligent”.

Măi să fie, aparent, este un teoretician al designului inteligent, însă nu unul conceput de Dumnezeu cel Atotputernic, ci un fel de teorie ateistă ciudată în care o „știință” prost definită dictează modelul (designul) vieții umane.

La începutul vremurilor a existat o ființă nematerială care a încercat să-I ia locul lui Dumnezeu; poate că ați auzit de ea – numele său este Lucifer. […]

Acum, nu numai că ni se cere să credem că un grup de răufăcători de tip pseudo-Bond vor acționa ca niște zei care manipulează specia umană, dar și că oamenii vor fi entuziasmați să devină cyborgi… Nu glumesc.

 

 

Femeia care începe prezentarea își exprimă entuziasmul față de perspectiva de a deveni un cyborg, adică un hibrid între om și robot. Nu glumește – ea chiar vrea să devină cyborg. […]

Repet, dacă ești sigur pe tine când afirmi cu tărie, într-o încăpere plină de adulți, că vrei să devii un cyborg… atunci ești nebun.

S-ar putea obiecta că implementatorii Marii Resetări sunt cei săriți de pe fix, în timp ce artizanii acestui plan sunt mai inteligenți decât slujbașii. Se poate să fie adevărat, însă dacă angajezi oameni dezaxați să lucreze pentru tine, atunci s-ar putea să fii și tu complet dus cu pluta. Spune-mi cu cine te împrietenești ca să-ți spun cine ești.

 

Nimic nou sub soare! Ceea ce visează ei s-a mai petrecut și în trecut

Ați auzit vreodată de termenul „tehnocrație”?

Nu este doar un cuvânt folosit pentru a descrie o lume tehnologică sau o ordine mondială tehnologică; este un curent de gândire și o mișcare apărută cu zeci de ani în urmă.

O revistă oficială Technocrat Magazine spunea multe dintre aspectele pe care le afirmă astăzi grupul Marii Resetării de la Forumul Economic Mondial (FEM). Se vorbea despre noi tipuri de economie, roboți, diferite tipuri de energie și un sistem guvernamental condus după o „procedură științifică”.

Aici puteți urmări o prezentare a unui bărbat pe nume Arvid Peterson, care explică revoluția tehnocrată:

 

 

Vizionând prezentarea, realizezi că seamănă cu o versiune învechită a unei prezentări FEM, cu idei similare, dar cu tehnologie redusă.

Gânditorii din spatele acestei mișcări doreau să înlocuiască banii cu „certificate energetice”, care ar fi fost distribuite de tehnocrație cetățenilor pe baza unor formule matematice. Astăzi, ideea sa se numește „credite de carbon” sau ceva de felul acesta.

Susținătorii fantasmei tehnocratice credeau că lansează o nouă formă a ideii lui Platon, cea a „regilor filozofi”, în care oameni cu o cunoaștere specială organizau societatea pe baza unor idei solide.

Cu toate acestea, problema majoră este că tehnocrații – la fel ca urmașii lor din Marea Resetare – nu înțeleg ce sunt ființele umane și, prin urmare, nu le pot guverna.

Atât timp cât discipolii lui Schwab vor vorbi despre manipularea umană în aceiași termeni ca despre ingineria mecanică, putem fi siguri că vor eșua, pentru că pur și simplu nu înțeleg ce sunt ființele umane (și prin ce sunt ele diferite de mașinăriile așa-zis „inteligente”) și, prin urmare, nu le pot guverna.

Dumneavoastră și cu mine nu vom mânca gândaci, sunt sigur de asta. Nici nu vom purta măști pe vecie. Nu vom pretinde că suntem niște cyborgi. Și nu ne vom introduce substanțe experimentale în trup la nesfârșit.

Dumneavoastră și cu mine suntem ființe umane și suntem liberi. Nu vom trăi ca sclavi ai unui cult științifico-fantastic dezaxat.

Echipa operațiunii de Resetare nu se deosebește cu nimic de orice personaj antagonic din Shakespeare, Virgiliu, Homer sau chiar din Sfânta Scriptură; propria lor nebunie le va aduce sfârșitul, iar adevărul va triumfa, la fel și oamenii sănătoși la cap.

 

Sursa: yogaesoteric.net

 

 

 

//////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Transhumanism în noul Eden

 

 

Ben Todică, Producător Radio tv, Melbourne, Australia 

 

De multe ori îmi trec prin față cuvinte alterate de corecția automată a algoritmilor digitali și am ajuns la vârsta în care, dacă nu le foloseșți continuu, în mod obișnuit, rămâi cu falsete în pronunție, ex: pĂsările/ PăsărEle. Multe schimbări au apărut după evenimentele din decembrie 1989 sau altele, â din a, sau î din i și alte cuvinte legate încât nu mai poți ține pasul cu ele. Să nu uităm faptul că și aceste schimbări au rolul de a rupe omul de timp și istorie.

 

Eu recit poezii pentru a le da un impuls poeților și divinității, cer milă. Dacă nu ar fi Dumnezeu în jocul nostru, aș deveni țărână. Și poeții suferinzi sunt mulți și cum să-i vindec pe toți împotriva degetului morții? Așa am fost crescut – să nu rămân dator și să respect, să nu las suflete sângerând în așteptare de răspuns. Este cum ai trece pe drum fără să dai bună ziua. E o întâlnire unică și cum să port cu mine simțul păcatului în sac divin? Vreau să mă îngrop cioburi, dar curate pentru că sufletul oglindă nu mai e. E plin de vremi! Și mă grăbesc în fiecare zi să mângâi suflete. Nu repet nimic.

 

Dacă după o viață nu ai devenit sabie, uită de Phoenix. Cu fiecare citire renasc. Ard din izvorul maturizat al instinctului dumnezeiesc din care vin, al părinților care m-au modelat, al soarelui, ploilor, păsărilor și vântului, al profesorilor și eroilor mei, al iubitei și al dragostei celor din jur. Dacă aș repeta acum ceva m-aș înfrâna, m-aș lepăda de tată, de mamă, de frați și surori, de semeni. L-aș legaliza pe diavol care nu crede în izvor ci în frână. El face lumina să ardă creația. Eu creez din Lumină. Semăn ogorul cu sămânța nealeasă. Nu mai am timp. Știu că vor crește și buruieni pe ici, pe colo dar vom supraviețui.

 

Degeaba facem și am făcut toate acele filme cu revanșa că americanii nu au înțeles mai mult decât opoziția lor rusă sau britanică, că tot răul produs se va reîntoarce însutit. Politologul american George Friedman, fondatorul și directorul general al „Stratfor” prezice în cartea „Următorii 100 de ani”, (așa scrie domnia sa), însă el încearcă să ne programeze, să ne inoculeze ideea că S.U.A. va fi imbatabilă și dominantă. Că va fi motorul tuturor războaielor de pe pământ și va deveni cea mai importantă putere mondială. Este autorul cărţii „America’s Secret War” şi coautor al volumelor „The Intelligence Edge” şi „The Future of War”.

 

El încearcă să ne convingă prin logica arborelui genealogic; așa cum se explică evoluția urmașilor copiilor noștri și a urmașilor lor, tot așa va fi asigurat și viitorul Americii. Fridman nu știe că tot cu aceeași logică și precizie erau scrise și titlurile lui  Ceaușescu la Congresul al X-lea al P.C.R. și așa mai departe care, după decembrie 1989, după „execuția” sa s-au vândut cu bani grei în Europa de vest. Unele cu 10 mii de euro bucata și uite unde am ajuns cu predicțiile marelui conducător.

 

În situația în care se află azi România, putem afirma cu certitudine că într-adevăr atunci, chiar eram în Epoca de Aur (îți vine să râzi) a nivelului de trăi și a mândriei naționale. America și vestul puteau să demonstreze inversul, însă nu i-a stat în adevăratul său caracter de capitalism sălbatic bine ascuns sub pielea de oaie prin care a distrus Blocul de Est. Au încheiat Războiul Rece, zic ei, pentru a începe altele noi pe care le menționează autorul în carte.

 

„Imaginaţi-vă acum vara anului 1920!”, continuă domnul Friedman. Europa fusese sfâşiată de un război ce părea interminabil. Continentul era destrămat. Imperiile austro-ungar, rus, german şi otoman dispăruseră, iar milioane de oameni îşi pierduseră viaţa într-un conflict care durase ani la rând, iar dacă nu  erau americanii să-i salveze ar fi rămas înrobiti. „Tot cam așa…, cum trăiau negri în America?”, întreb eu în gând. Că aici e problema: când cunoșți istorie, îți pui întrebări. Analizezi. Certifici. Comunismul bântuia Rusia, însă nu era sigur pentru cât timp.

 

Tehnocratia, care ne conduce azi, ne spune tot timpul că tot ce ni se întâmplă e înspre binele nostru, al societății. Noi trebuie să ne conformăm, ei nu, ne spune jurnalista americană Whitney Webb în noua ei carte intitulată „One nation under Blackmail” (O Națiune sub  Șantaj), în care divulgă mafia care controlează din umbră statul și nu e singura. De fapt, regizorul Oliver Stone în noul său documentar „JFK Revisited” ne atrage atenția că după asasinarea președintelui Kenedy, mafia a dispărut activ din viața americană. Președinții care au urmat, s-au manifestat ca o dinastie mafiotă a industriei de război americană. Economia lor, 80% bazată pe industrie militară este cea mai profitabilă și în același timp, cea mai profitoare sursă de îmbogățire. E rentabil să distrugi o țară și apoi s-o reconstruieșți. Un câștig asigurat din două direcții, declară regizorul într-un interviu cu Elo Veut Savoir, pe You Tube pentru TV Canada. Asta explică de ce nici azi dosarul investigației nu este complet arătat publicului american.

 

Președinții americani sunt aleși pe termen de patru sau opt ani (cu excepții), timp în care ei nu sunt în măsură să știe totul despre mașinăria conducerii statului din umbră, scrie Whitney. Sub egida Național Security State, sunt aliniați toți contractorii instituțiilor și corporațiilor din Valea Siliconului, a giganților: Google, Facebook, Oracol, Amazon și alte instituții militare și agenții inteligente, CIA-Intel, FBI etc. Oameni bogați și puternici, sus puși, în poziții cheie finanțează aceste operațiuni.

 

Internetul creat și aruncat peste planetă spionează continuu cetățenii întregii lumi. „National Security Agency” (N.S.A.) spionează cetățenii, în timp ce „Defense Advanced Reserch Projects Agency” (D.A.R.P.A.) are rolul de superspionaj prin care să elimine secretele particulare ale cetățenilor importanți. Facebook-ul a creat I.D. (identitate digitală) și a promovat trecerea la banii digitali prin care să transferi sau să plăteșți sume mari de bani clienților. În mod bizar, o foarte mare cantitate de bani circulă digital între țări. Exemplu, America-Ucraina, continuă Whitney Web. Au fost create App-uri, programe care să conecteze și să dețină toate datele personale ale purtătorului. Să se facă tranzacții de bani fără să fii întrebat de unde vin – adică spălări de bani. Corporația a aranjat să fie tratată egal în drepturi cu cetățeanul – ca drept de impozitare a câștigului. Când corporația se unește cu statul se obține fascismul. Este clasica definiție a fascismului.

 

Eșți împins mereu de sloganuri care susțin că tot ceea ce ți se propune e în beneficiul tău. Că dorința lor de a ne controla și administra fiecare minut al vieții e secretul fericirii noastre. În mod firesc, se pun anumite întrebări: aceste legi nu le sunt și lor aplicate? Cine e mai important? Exploatatul sau exploatatorul? Se va da totul pe tavă, pe tabletă? Ba, dau a se înțelege că nu va mai fi nevoie să mergem la mare sau la munte și nu vom mai fi nevoiți să ne murdărim pe mâini în grădina cu flori și zarzavaturi. Oare nu pentru asta suntem aici? Să avem experiența creației divine? Deci, domnii vor să ne reducă la o fermă de găini. Bă…, dar blegi trebuie să fim.

 

La Davos aceste legi sunt create în beneficiul clasei exploatatoare, a „elitei”. Ei cer sacrificiu colectiv în beneficiul planetei, a climei și bunăstării, care de fapt nu e aplicabil lor. Unim afacerea chiaburului cu cea a individului, a săracului în beneficiul societății. Se construiește o elită mică și o clasă de jos gigantică. Dacă mă uit în istorie la toate revoltele și revoluțiile, constat că toate au fost făcute împotriva chiaburilor îmbuibați care jupuiau pielea sărmanilor. Păi dacă e așa, atunci voi ne direcționați spre un nou măcel… Nu? Sau voi credeți că acum aveți puse la punct mecanisme puternice de constrângere și nu ne vom revolta.

 

Dacă mă gândesc bine, metoda banilor digitali tocmai pentru asta e inventată: ca să restrângă puterea de circulație, adică să nu mai funcționeze cardul dacă te îndepărtezi de casă sau să nu îți dea voie să-ți umpli rezervorul cu benzină, ori să nu-ți poți achita chitanțele la anexe și mâncare etc. Acesta e lanțul invizibil legat de gât, precum îl făceau ei negrilor, sclavilor americani. Nu mă credeți?… Veți trăi și vă veți convinge. (Dacă nu apare o minune!)

 

Yuval Noah Harari, care mereu se mândrește cu soțul sau aproape în fiecare interviu – felicitări! O fi om bun, nu contest, ne prezintă noua revoluție, a patra revoluție tehnologică, industrială, economică în care societatea va fi împărțită în clasa conducătoare, clasa exploatată și subclasa (adică oameni în plus, nesemnificativi). În această revoluție, Harari ne spune că e mai bine să fii exploatat decât să nu fii băgat în seamă. Oameni sus puși (zei), o masivă masă de exploatați (muncitori) și apoi o clasă de irelevanți. Adică vor să reinstaureze sclavia. Nu o să mai ai dreptul și nici cunoștințe să lucrezi pământul sau să-ți produci mâncarea. Trebuie să te conformezi cu ce vine la cazan. Îți vor lua pământul, casa, banii, dreptul de a mai vinde sau cumpăra lucruri. Or să te îmbuibe cu filme pe Netflix, droguri, medicamente și alcool de o să ți se urce la cap și vei renunța la a mai exista. Întrebarea care se pune acum: Cât de sclavi am devenit confortului și complezenței? Confortul va fi folosit ca să adune omul în turmă și să-l bage în țarc. Schimbarea regimului de mâncare va aduce lumea la disperare.

 

Acești hrăpăreți din conducerea noii revoluții vor să reducă populația la…, undeva pe la jumătate de miliard. Și oare, de ce?, vă întrebați. Pentru că nu le ajung doar banii, vor și pământuri. Proprietăți de posedat. Dacă China are o treime din populația pământului și ca să folosesc harta recensământului populației folosită de Friedman în cartea sa, vom observa că țara este populată în majoritate în partea de răsărit, iar restul de 70 la sută e goală. Atunci de ce bat ăștia câmpii spunând că suntem supra-populați?

 

Americii nu îi este frică de China – scrie Friedman -, că va deveni o primă putere, pentru că, după autor, China este considerată o țară foarte instabilă și asta tocmai din cauza diferențelor de standard de viață dintre orașele din regiunea de coastă care devin prospere în comparație cu populația din interior care suferă de o sărăcie crâncenă. Acest lucru duce la conflicte interne care produce ineficiență și corupție, tensiune și instabilitate. Acest nou Război Rece creat intenționat între Rusia, China și America va atrage asupra lui toată atenţia după încheierea războiului americano-islamist. Pe măsură ce Rusia îşi va reclădi puterea, ea va da piept cu cele trei ţări baltice dominate de N.A.T.O. – Estonia, Letonia şi Lituania – şi, desigur, cu Polonia. Vor mai exista şi alte puncte de fricţiune la începutul secolului al XXI-lea. Toți încearcă să ne convingă că acest drum este inevitabil.

 

Dorința de a ne controla și administra fiecare minut al vieții mă face să mă întreb: Care viață e mai valoroasă? A celor bogați care finanțează schimbarea sau a celor săraci care vor doar să trăiască. Cică ei vor să Macro-administreze planeta în beneficiul speciei umane. Toți acești oameni cu bani se cred foarte capabili de a fi dumnezei? După ei este O.K. să omori copii dacă e în beneficiul societății. (vezi Margaret Albright în Orientul Mijlociu și australianul Peter Singher în altruismul efectiv) care promovau ideea asta etc. Care vieți sunt mai importante? Cele din lumea avansată sau cele din lumea de jos, săracă.

 

Privind politica din Valea Siliconului, a eugeniștilor vezi cum toate se leagă. Asistăm la un război mondial de exterminare în masă fără gloanțe, în care justiția este anesteziată, nu mai poate repera și puncta crimele: transhumanism și eugenie – cheia care conduce revoluția tehnico-digitală din Valea Siliconului. O clasă de tehnocrați bogați vor decide viitorul economiei pe pământ. Din nou, vreau să vă amintesc că omul a făcut dumnezei din ban, tehnică, din scula numită economie ca să se înrobească, să se mutileze ca suflet viu, divin. Deci, au făcut un fel de vacă din aur ca pe vremea lui Moise.

 

Harari continuă să ne spună că suntem prea mulți pe pământ și că ar trebui să ne mai cărăbănim de pe aici. Când a fost înființat U.N.E.S.C.O., președintele era și președinte al Societății Eugeniste din Anglia, Julien Huxley, autorul cărții „New Bottles for New Wine”, care a inventat și cuvântul transhumanism.

 

Marea știință nazistă a Germaniei a fost finanțată de „The Rockefeller Foundation” și uite cine este finanțatorul transhumanismului azi: „Fundația Rockefeller”. Chiar și opoziția de azi o prezintă ca pe o chestie inevitabilă, continuă Whitney Webb. În concluzie este bine să te unești cu ăștia ca să rămâi în viață. Lozinca opoziției este folosită ca să convingă lumea să-și accepte destinul. Inteligența artificială – AI nu este ceea ce ei ne spun a fi – Singularity;  să devină lumea astfel este foarte puțin probabil, dar ei o promovează pentru a convinge lumea să accepte transhumanismul.

 

Ei trebuie doar să zică, că se și întâmplă fără nevoia de a o demonstra. Asta îmi aduce aminte de „Războiul Stelelor”, animația prin care Ronald Reagan i-a convins pe sovietici să dezmembreze Blocul Comunist, spunându-le parcă; „Bă, proștilor nu vedeți ce înapoiați sunteți?”.

 

Massmedia este folosită zilnic să ne toace la cap, să bată toba că singurul fel de a supraviețui este să accepți implementarea cipului pe creier. Dacă îl urmărim pe Elon Musk, el promovează și susține continuu că este singura cale de a rămâne viabil în viitor. El este și proprietarul companiei „Neurolink” care face deja experimente pe animale (toate au murit până acum), dar el continuă să investească și să experimenteze. Asta îmi amintește de vaccinurile netestate băgate pe gât țărilor.

 

Va fi creat un superguvern care va conduce planeta. O.N.U. a fost deja capturată de „World Economic Forum” (W.E.F.) de conducătorul ei Klaus Schwab. Dacă îl analizați și pe Bill Gates, veți descoperi că el de fapt nu e un filantrop așa cum îi place să se prezinte, ci este un investitor lacom după profit. Investește în vaccinuri și este interesat în reducerea populației. W.E.F. dorește să elimine toate guvernele în a lua decizii în numele sănătății cetățenilor.

 

Tehnologia injectabilă, vaccinuri pentru modificarea A.D.N. și nano-tehnologia sunt prezentate și promovate în beneficiul sănătății oamenilor. Industria farmaceutică s-a unit cu „Silicon Valley”, „Workspeed Operation” etc. în numele viitorului civilizației. Lor nu le pasă câți mor  pentru că ei sunt interesați să micșoreze numărul. Deviza lor e: „Doar cei tari supraviețuiesc!”.

 

Dacă pe vremea naziștilor exista cineva care să strige „stop!”, azi nu mai are curajul nimeni. S-au pus mecanisme în sistem atât de bine instalate încât nu mai ai nici o șansă ca să scapi. De mai bine de 30 de ani am fost educați să acceptăm cu ce ne hrănesc ei încât nu mai avem nici o șansă să scăpăm convingerii lor de „dumnezei”. În școli nu se mai predă regulile funcționării în societate și principiile civile necesare omului.

 

America a participat LA Primul Război Mondial. A introdus Tratatul de la Versailles – o bombă cu ceas care garanta o nouă rundă de lupte. Şi războiul s-a reluat în 1939, la douăzeci şi unu de ani după terminarea celui dintâi. Marea Britanie a rămas în război, iar Statele Unite au menţinut-o în conflict cu ajutorul programului „Lend-Lease1” – în care Statele Unite furnizau Marii Britanii distrugătoare şi alte materiale de război pentru lupta cu germanii în care britanicii şi-au predat aproape toate facilităţile maritime din emisfera vestică – britanicii au fost forţaţi să se predea. Iugoslavia s-a destrămat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, croaţii fiind de partea germanilor, sârbii de cea a Aliaţilor.

 

După război, liga comunistă a reunit-o sub conducerea lui Josif Broz Tito. Deci Friedman demonstrează că America este vinovată pentru toate conflictele de pe pământ și își merită titlul de fabrică a morții. E karma, dragă omule. Faci bine și se reîntoarce înzecit. Faci rău și se reîntoarce înzecit. Într-un interviu, regizorul Steven Spielberg declara starea prin care a trecut în Polonia filmând „Lista lui Schindler”, că parcă erau prezenți toți morții în acel cimitir nazist. Atunci mă întreb, oare, voi imperialiștilor, globaliștilor cum naiba de nu simțiți morții pe care îi presărați de o sută de ani încoace pe pământ.

 

Voi credeți că nu veți fi atinși de aceleași spirite de care ați fost atinși la Auschwitz? De unde atâta simpatie? Aa, vrei să vinzi filmul? Toți am vrea, dar nu mai avem loc de infatuarea voastră. Cu cât se mărește imperiul, exterminăm națiuni, culturi cu atât ne micșorăm în suflet și credință, moare conștiința – esență divină. O țară pe care o credeam fabrică de vise, „visul american” a devenit ea însăși o fabrică a morții și atunci nu poți să nu te gândești la karma, simțită de regizor.

 

Există o harmonica a revendicării lucrurilor. Fragmentarea Chinei în anii 2010 şi destrămarea Rusiei în anii 2020 vor crea un vid – continuă Friedman -, de la Pacific la Carpaţi etc. De-a lungul întregii graniţe vor fi oportunităţi pentru ţările minore să ciugulească, să muşte şi apoi să înfulece. Finlanda îşi va recupera Carelia, România îşi va recupera Moldova, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, India va ajuta Tibetul să fie liber, iar Taiwan îşi va extinde puterea dincolo de strâmtoarea Taiwan, în timp ce europenii şi americanii vor crea şi ei sfere regionale de influenţă în China. Vor fi multe oportunităţi de braconaj. Iluzii !

 

Deci tot ce scrie George Friedman până aici și de aici încolo este o fantezie de a duce lumea în confuzie dacă globaliștii își vor implimenta agenda transhumanismul digital? „Noi pământenii cu cine votăm?” – vorba lui Caragiale. Cu americanii? Cu globaliștii?

 

Dacă azi aș face un film, aș începe cu următoarea secvență: „Poșta e falimentară la noi, au mii, milioane de fleacuri din China, din care se pierd 5-10%; am auzit de un camion care a pierdut sacii de poștă pe șosea, au trecut mașinile peste, le-au făcut praf. Camionul nici nu a oprit!”

 

Aranjament grafic – I.M.

 

 

https://www.art-emis.ro/jurnalistica/transhumanism-in-noul-eden

 

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

Teoreticianul transumanist Yuval Harari îi numește pe cei care nu folosesc Inteligența Artificială „oameni inutili”!

 

 

 Scris de: ZIUA NEWS

 

 

Transumanismul, redus la esență, este eugenie pură (modificare genetica, sau modificare tehnologica – prin implanturi). Se autointitulează „H+”, adică mai mult sau mai bine decât un om. Ceea ce, bineînțeles, este ceea ce înseamnă și eugenia. Omul modificat in ADN sau omul augumentat tehnologic… Pana la urma, cam acelasi lucru in opinia transumanista.

 

În mod alarmant, valorile transumaniste sunt îmbrățișate în cele mai înalte straturi ale societății, inclusiv în Big Tech, în universități și în rândul mulțimii de la Davos a viitorilor tehnocrați globaliști. Așa stând lucrurile, merită să ascultăm ceea ce spun aceștia, în baza teoriei conform căreia prevenit este preîntâmpinat. Profesorul israelian de filozofie Yuval Harari este unul dintre principalii prozeliți ai acestei mișcări, consilier al lui Klaus Schwab, liderul Forumului Economic de la Davos. El crede că hibrizii inteligență artificială/umani vor prelua în mod inevitabil controlul – și că aceia dintre noi care refuzăm să ne unim mințile cu aceste programe de calculator vor ajunge să fie considerați o „clasă inutilă” sau chiar, „oameni inutili”, scrie National Review.

 

Din articolul din Miami Standard: „Harari a continuat spunând că omenirea se află în mijlocul unei ‘revoluții industriale’ centrată pe inteligența artificială. ‘Dar produsul de data aceasta nu vor fi textilele, sau mașinile, sau vehiculele, sau chiar armele, produsul de data aceasta vor fi oamenii înșiși’, a afirmat Harari. ‘Practic, învățăm să producem corpuri și minți. Corpurile și mințile vor fi, cred, cele două produse principale ale următorului val al tuturor acestor schimbări’, a concluzionat acesta.”

 

„Oamenii inutili” la care face referire consilierul WEF ar fi cei care refuză să fie injectați cu capacități de inteligență artificială în următoarele decenii. Descriind oamenii ca fiind „animale care pot fi hackuite”, Harari consideră că „masele” nu ar avea „prea multe șanse” împotriva acestor schimbări, chiar dacă s-ar organiza. „Ce se va întâmpla cu ‘oamenii inutili’? Problema este mai mult plictiseala, ce să facem cu ei și cum vor găsi un sens al vieții când sunt practic lipsiți de sens, fără valoare. Cea mai bună presupunere a mea în prezent este o combinație de droguri și jocuri pe calculator”, spune ideologul Forumului Economic de la Davos.

 

Este tentant să cădem pradă unui astfel de nihilism. Dar rezistența nu este zadarnică dacă ne reamintim continuu că nicio viață umană nu este vreodată „lipsită de sens” sau „fără valoare”. Și chiar dacă Harari are dreptate că, în cele din urmă, vom evolua într-un sistem de caste din Lumea cea Nouă, cei neîmbunătățiți vor păstra cea mai importantă și mai puternică caracteristică umană dintre toate: capacitatea de a iubi. Iubirea nu este un subiect despre care transhumaniștii vorbesc în general foarte mult.

 

„Iubirea nu poate fi generată prin administrarea unei pastile, prin editarea genelor sau prin contopirea cu un algoritm de calculator. Nu este tranzacțională. Capacitatea de a iubi vine din faptul că ești iubit și practici virtuțile. Nu există scurtături high-tech. Cât de plictisitor. Acesta este defectul fatal al transumanismului. Ca să parafrazez un mare sfânt: ‘Dacă mă amestec cu un program de calculator cu inteligență artificială și pot desluși toate misterele și toate cunoștințele și dacă am capacități sporite care pot muta munții din loc, dar nu am iubire, nu sunt nimic’.”, concluzioneaza editorialistul Miami Standard.

 

 

 

https://m.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/teoreticianul-transumanist-yuval-harari-i-nume-te-pe-cei-care-nu-folosesc-inteligen-a-artificial-oameni-inutili-1570439

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Ce mai rămâne uman în transumanism?

 

Alexandru Mărchidan, lector univ. dr.

 

Departamentul Psihologie, Științe ale Comunicării, Asistență Socială, Facultatea de Științe ale Educației, Științe Sociale și Psihologie

 

Este adevărat că atitudinile privitoare la moralitate se schimbă deseori, însă aceasta nu înseamnă că înseși principiile morale se schimbă, pentru că atunci nu mai are rost să vorbim despre evaluare morală. De fapt, se schimbă gradul în care aderăm la aceste principii, nu principiile însele. Așa stau lucrurile în general. Principala întrebare care ar trebui să ne frământe în prezent și în deceniile următoare este aceasta: care e granița permisă pentru pătrunderea tehnologiei în viețile noastre? Pentru că ea înaintează tot mai mult, an de an, lună de lună. Anul a devenit deja o unitate prea mare de măsurare a timpului atunci când vorbim despre evoluția tehnologiei. De pildă, citim aproape săptămânal știri prin care suntem informați că inteligența artificială câștigă tot mai mult spațiu în detrimentul inteligenței umane. Aflăm mereu despre noi succese ale AI (Artificial Intelligence), noi domenii în care inteligența noastră este depășită. Pentru iubitorii progresului cu orice preț, aceste vești reprezintă o invitație la „transformarea” omului, la „altoirea” AI pe trunchiul inteligenței naturale, dacă vrem ca aceasta din urmă să nu fie total dată la o parte, s-ar putea spune.

 

 

 

Răspunzând la întrebare: este rezonabil să considerăm că una dintre limite ar trebui să fie reprezentată în primul rând de afectarea identității umane, deci, în esență, a capacității de a ne păstra autonomia. Pentru că cel mai mare război se duce împotriva libertății, mai întâi cea interioară, profundă, apoi libertatea exterioară, social-politică. Tehnologia devine un musafir perfid care ocupă atâta spațiu în viețile noastre încât ne mai rămâne doar un colț neînsemnat. Aceasta înseamnă că rolul de stăpân al propriei vieți este detronat de ceva care este organizat în mare parte difuz, nevăzut – rețeaua de internet –, dar cu atât mai puternic în sensul presiunii asupra deciziilor, a modului de gândire, de organizare a timpului. „Țesătura” formată de raportul dintre activitățile umane și rețeaua de internet este atât de strânsă, încât puțini sunt cei care mai pot face delimitarea între propriile gânduri, credințe, atitudini și ceea ce li se sugerează că ar trebui să gândească.

 

 

 

Lumea traversează o perioadă de schimbări din ce în ce mai rapide. Toți vedem cum ritmul devine pe zi ce trece mai accelerat când vorbim despre instrumentele utilizate sau care vor putea fi curând utilizate, ritmul tehnologiilor de comunicare, al celor utilizate în domeniul sănătății. Ne impresionează capacitatea tehnologiilor de urmărire a vieții personale, a „citirii” persoanelor, posibilitatea (pentru că da, a devenit acum posibil) de a controla într-o măsură semnificativă stările (emoții, gânduri, disponibilități) maselor și ale indivizilor. Iar aceste tehnologii sunt încă în perfecționare. Pentru unii, astfel de schimbări construiesc „o minunată lume nouă”, iar pentru alții, acesta înseamnă coșmarul ce poate fi foarte aproape de realizare. De exemplu, se vorbește mult despre binefacerea sau oroarea utilizării cipurilor, despre magnetismul genetic, despre „atotprezența” inteligenței artificiale în această lume, până acolo încât amestecul dintre inteligența umană și cea artificială va face imposibilă separarea dintre ele.

 

 

 

Cuvântul de pe buzele multora dintre progresiști este „transumanism”, aflat în strânsă legătură cu ideea mai amplă a „resetării mondiale” (a se vedea The Great Reset, Klaus Schwab). Știm că sunt multe schimbări în prezent și că vor urma și altele mai importante. Întrebarea asupra căreia insistăm în acest articol este dacă mai putem vorbi despre repere morale, dacă, odată cu acest șoc tehnologic, se mai poate susține pretenția veche de milenii privind valoarea omului ca scop în sine, dincolo de mișcărea mai lentă sau mai rapidă a „resetărilor”. Cele câteva teme și interogații au fost suscitate de cărți și articole vizând perioada pe care o traversăm, a „nisipurilor mișcătoare” în domeniul biotehnologiilor, cu efecte în toate domeniile importante: etic, medical, social, economic, politic etc.

 

 

 

Cea mai incitantă, cuprinzătoare și argumentată lucrare este semnată de preotul Jean Boboc (1943-2019), francez de origine română, doctor în medicină la Universitatea din Paris și doctor în teologie la Institutul Saint Serge, specializat în mai multe ramuri medicale, în special în farmacologie clinică și toxicologie. Este vorba despre Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, publicată în 2017 în Franța, iar în România, la Editura Doxologia, Iași, 2020, ediție îngrijită de prof. dr. Sebastian Moldovan, traducerea excelentă fiind realizată de Manuel Valeriu. Meritul cărții este acela de a fi cel mai bun ghid existent la ora actuală în încercarea de a înțelege ideologia transumanistă: rădăcinile sale intelectuale, temele majore, reprezentanții de bază, viziunile lor și modalitățile tehnice preconizate pentru a le atinge, contradicțiile interne, consecințele axiologice și etice ale revoluției antropologice pe care o propovăduiește transumanismul, documente internaționale prin care s-au făcut importanți pași înapoi pe terenul etic, cercuri politice și economice interesate de avansul cercetărilor în spiritul augmentării umane, noile tipuri de om: omul robotizat, omul protetic, omul bionic, cyborg-ul. Prin hibridarea omului cu mașina în diverse moduri, transumanismul dorește să revoluționeze orice temă care ține de firesc: procrearea, nașterea, îmbătrânirea, moartea, mergând până a le… desființa. Care mai este locul umanului după transumanism? Ce se mai poate face totuși acum, când suntem deja martori la implementarea unor idei transumaniste, martori la cercetări ce instrumentalizează omul? Care este modelul de la care nu trebuie să ne îndepărtăm? Ce înseamnă a fi un autentic om superior, dincolo de schimbările ideologice și culturale? Acestea sunt doar câteva dintre marile întrebări ce structurează cartea.

 

 

 

Schimbările tehnologice au adus deseori cu ele și schimbarea unor opinii și atitudini față de sine și de relațiile cu ceilalți; de pildă, opiniile despre corp, relații sexuale, procreare, despre embrionul uman și despre fetus, eutanasie, iar mai nou se discută intens despre manipularea genelor (temă strâns legată de eugenism), ameliorarea și augmentarea capacităților umane cu ajutorul inteligenței artificiale, ectogeneză, clonare, aspecte care depășesc obiectivele terapeutice justificate. Totuși, schimbarea unor atitudini morale nu poate fi echivalată cu „transformarea” principiilor morale. Altfel, nu ar avea sens să vorbim despre evaluarea morală a faptelor de-a lungul veacurilor, pentru că nu ar exista reperele pentru acea evaluare; un reper care este în continuă mișcare nu poate fi reper, tot așa cum un far luat de valuri nu mai poate ghida ambarcațiunile, chiar dacă ar continua să lumineze. De fapt, nu reperele morale se schimbă, ci adeziunea oamenilor, a comunităților, a societăților, la aceste principii. Iar bioetica se face tot mai vinovată de surzenie, muțenie și, ca atare, poartă o mare responsabilitate pentru terenul cedat. Însă, granița etică slăbită nu înseamnă și că există o întemeiere a relativismului moral (adică faptul că standardele morale diferă în mod esențial în funcție de epoci, comunități, societăți), ci există doar vinovăția celor care nu mai văd reperele. De asemenea, dacă ceva se poate face, nu înseamnă și că este permis și cu atât mai puțin că trebuie făcut. Am insistat asupra acestor aspecte, pentru că relativismul moral este principala ispită a vremurilor bogate în schimbări; totodată, el reprezintă una dintre scuzele celor înclinați spre derive morale.

 

 

 

Un aspect controversat este cel referitor la întâlnirea dintre inteligența artificială și cea umană chiar în casa minții noastre, prin crearea și promovarea microcipurilor. Desigur, ca orice măr otrăvit, și aici este prezentată partea frumoasă, „beneficiile” unei asemenea tehnologii. De exemplu, posibilitatea de a depista boli, de a dobândi informații relevante privind diverși indicatori ai stării de sănătate: presiunea arterială, nivelul de zahăr din sânge, reacția corpului la infecții, nivelul de inflamație, agenți patogeni etc. Pe un site al armatei americane, acum mai mult de un an, se făcea reclamă la o astfel de tehnologie deja existentă și în proces de perfecționare (oare cât de „perfectă” se dorește a fi?). Problema etică începe să apară în momentul în care înțelegem că aceste microcipuri sunt sau pot fi receptori și emițători, putând face parte dintr-o vastă rețea de informații, rețea imposibil de securizat în sens absolut și care poate ajunge în mâinile unui administrator răuvoitor. Însă, chiar presupunând că ea va fi perfect securizată, de unde atâta încredere în bunele intenții ale creatorilor acestor tipuri de tehnologie? Istoria politică ne învață prin mii de lecții că una dintre virtuțile omului liber este prudența și faptul că nu trebuie să dea vot de încredere absolută semenilor care promit binele odată ce vor ajunge la conducerea societății. Din păcate, gândirea critică primește lovitură după lovitură, curentele de opinie au mare forță în a nivela fluxul ideilor, stabilind ce trebuie spus și ce nu, marginalizând opozanții care sunt ironizați condescendent, sau apelându-se la glume de genul „Bill Gates s-a supărat: în România va fi alocat un cip la două-trei persoane”.

 

 

 

Aceste idei despre transformarea umană (enhancement) nu mai sunt de mult timp scenarii SF, deși criticii ar putea să le eticheteze așa, pentru a discredita orice atitudine de prudență față de tehnologii ce pot pune realmente în pericol însuși modul de a fi uman, acea „demnitate umană” despre care vorbea Immanuel Kant, demnitate având la bază autonomia voinței ghidată de rațiune. Desigur, despre demnitatea umană creștinismul are o viziune mult mai înaltă, dar în prezentul articol nu este spațiu pentru a dezbate acest vast subiect.

 

 

 

În acest context merită amintită distincția fundamentală pe care o face sociologul Bryan Wilson (Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, Bucureşti, 2000), aceea dintre raționalitatea formală sau instrumentală și raționalitatea valorică (reflexivă, teleologică). Raţionalitatea instrumentală se referă la aflarea celor mai bune mijloace pentru atingerea unor scopuri prestabilite, pe când raționalitatea valorică are în vedere însăşi alegerea scopurilor respective. În prezent, raționalitatea instrumentală este utilizată excesiv în detrimentul celei reflexive; alții („societatea”, „corporația”, „lumea”) ne aleg scopurile pentru care trebuie să luptăm. Unul dintre efectele faptului că acceptăm continuu noi tehnici ştiinţifice în majoritatea domeniilor vieţii sociale este că oamenii ajung să caute tot mai des soluţii tehnice la problemele lor, în loc să se bazeze pe menţinerea unor tipuri de atitudine morală ce ar reduce semnificativ numărul de cazuri problematice.

 

 

 

Revenind la tema ameliorării și augmentării umane, mai precis la subiectul microcipurilor: acesta nu este un pas aflat firesc în continuarea transplantului de organe, de exemplu, ci reprezintă un salt uriaș faptul ca în centrul de comandă al minții tale să fie pusă o stație de emisie-recepție la care pot fi conectați diverși terți. Vi se pare ceva neînsemnat? Dacă este așa, faptul se poate explica doar pentru că tot mai mulți încep să se familiarizeze cu ideea. Altfel, vorbim despre un alt pas către transumanism, însă acest „dincolo de umanism” poate fi cea mai proastă idee pentru umanitate, pentru că ea nu reprezintă doar o călătorie spre Indii, spre polul sudic sau nordic al Pământului, ci acceptarea unei provocări în care riscul este incomparabil. Ce mai rămâne uman în transumanism? Doar „asamblarea” exterioară, aparentă, a corpului nostru?

 

 

 

Ce se întâmplă când presupusele „beneficii” devin principala valoare într-o societate? Când calculul utilitarist domină dezbaterea etică? Se vor aduce constant tot mai multe argumente în vederea eficacității, iar multe aspecte fundamentale pentru ceea ce ne constituie ca oameni vor fi înlăturate mai întâi din educație (axată dintotdeauna pe valorile ce reies din experiențele umane; aici vorbim despre rolul miturilor, al literaturii, al filosofiei, istoriei, al limbilor clasice și al celor străine, al artelor), apoi din piața muncii, pentru că, se consideră, multe profesii vor fi realizate mai bine de roboți; chiar și acelea de judecător, medic, profesor. Însă cum ar arăta o generație de copii în care profesorii sunt roboți cu chip uman? Sincer, nu vreau să aflu răspunsul. Anumite experimente nu ar trebui făcute vreodată, pentru că efectele ar fi ireversibile pentru subiecții implicați în ele. Ar fi un genocid moral, așa cum a fost experimentarea regimurilor totalitare în secolul XX. Iar dacă cineva ar spune că avem ceva de învățat din aceste experimente, ce fel de îndreptățire ar putea fi adusă pentru a le iniția? Cine poate stabili care este costul moral rezonabil al lor? Nimeni nu poate dobândi consimțământul informat al participanților la experimente globale precum cele vizate de transumanism.

 

 

 

Transumanismul înseamnă cu siguranță schimbare, însă în detrimentul omului; este o schimbare în care domină acest „trans”, pe când umanismul rămâne în umbră, până la a deveni o amintire. Nu poate fi vorba despre un pariu câștigător atunci când riscul înseamnă însăși lezarea ireversibilă a omului. Cu toate acestea, unii urmăresc atingerea utopiei transumaniste cu multă îndârjire. O fac din imprudență sau pentru că întrevăd un câștig deosebit prin realizarea acelor obiective? De remarcat faptul că hotărârea de a te arunca pe tine și pe ceilalți într-o prăpastie al cărei capăt nu se vede (dacă s-ar vedea, rezultatul ar fi același, odată ce ai sărit) este demnă de intenții iraționale, anarhiste. Este pariul autodistructiv.

 

 

https://www.upit.ro/ro/upit-pentru-comunitate/uman-in-transumanism

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

 

Impactul neurotehnologiilor asupra omului și a drepturilor sale fundamentale

 

 

Mircea DUȚU

 

 

Era digitalizării prezintă importante consecințe pentru drepturile omului deopotrivă în privința determinării conținutului și realizării semnificațiilor acestora. Neuroștiințele și neurotehnologiile sunt capabile să ne releve ceea ce suntem, precum și secretele ființei noastre biologice, procesele cerebrale aflate la originea deciziilor sociale, etice și juridice și prin aceasta să declanșeze dezbateri profunde, aprinse asupra liberului arbitru. Printre atari mari provocări una se detașează prin ineditul și amploarea implicațiilor juridice ridicate, respectiv cea referitoare la nici mai mult, nici mai puțin… integrarea de cipuri în creier, din perspectiva anilor 2050, care generează problema complicată a neurodrepturilor și recunoașterea unui veritabil drept la a ni se proteja și respecta gândurile! Concret, este vorba de impactul previzibil al neurotehnologiilor asupra dreptului în general și libertăților umane, în special!

 

  1. Într-adevăr, se ridică tot mai frecvent problema: în condiţiile noilor tehnologii va fi nevoie să augmentăm creierul nostru pentru a rezista progreselor inteligenței artificiale? Oricât de iconoclastă ar apărea o atare idee, ea este promovată de marii inițiatori ai pieței mondiale de profil, precum Elon Musk, creatorul Space X și conducătorul Tesla și Twitter care vrea, cu ajutorul implanturilor societății Neuralink pe care a creat-o în 2016, să ridice memoria oamenilor la fel precum capacitatea de calcul. Alte societăți, ca, de exemplu, UI20, Paradoomics ori întreprinderea din New York, Synchron, în care a investit Jeff Bezos și Bill Gates, vor să dezvolte cipuri invazive, în marea lor majoritate pentru scopuri terapeutice. Synchron, de exemplu, se concentrează asupra capacității de activare prin gândire a obiectelor din jur ori de întreruptor, ceea ce ar putea să se dovedească util pentru persoanele în situație de handicap.

 

Desigur, asemenea lucruri nu sunt cu totul noi. Deja în 1987 profesorii Alim-Louis Benabid și Pierre Pollek din Grenoble (Franța) se interesau de modularea electrică a circuitelor neuronale pentru a trata tremurăturile severe ale corpului uman. Ei au lucrat, în special, asupra unui tip de implant care poate să fie utilizat în cazuri date, cu foarte multă precauție și sub strict control medical, pentru a ajuta la îngrijirea deficiențelor vizuale ori auditive sau a permite unui deficient să activeze fotoliul său prin „gândire”.

 

Dacă pot fi foarte utile în cazuri particulare bine încadrate de un medic, atari manipulări ridică altfel numeroase probleme. Se impune, înainte de toate, să se acorde o mare atenție faptului ca prin acest gen de operații să nu se ajungă la provocarea de pagube ireversibile pentru sănătate, întrucât, așa cum remarca un specialist în materie, odată afectat creierul nu se vindecă precum oasele și mușchii. De fiecare dată când se activează asupra acestuia se pot produce afectări ireversibile. Nu în ultimul rând, trebuie să se manifeste în mod corect și permanent preocuparea de transparență, în sensul publicării la maximum a rezultatelor lucrărilor de cercetare științifică pertinente, așa încât să se permită asigurarea finalității terapeutice și ca o garanție a științei deschise. În cele din urmă, ar trebui să se contracareze riscul de supraveghere generalizată, dacă aceste implanturi ajung să se răspândească masiv. Analizele și reacțiile juridice nu au întârziat nici ele să apară și să se manifeste. Este și cazul echipei de experți a IDF Rights, un think-tank din Franța care se interesează de starea drepturilor fundamentale în era digitală. Unul din membrii săi, Marin de Nebehay, jurist specializat în drept public, mai exact dreptul algoritmic, ne relevă, într-un interviu publicat în „Le Point” (Protéger nos pensées doit devenir un droit fondamental!, 13 martie 2023) importante considerații, în primul rând juridice, pe această temă.

 

Se cuvine început cu precizarea că neurotehnologiile permit explorarea activității cerebrale (electroencefalograme, magnetoencefalografii, imagistică prin rezonanță magnetică funcțională), îngrijirea prin stimularea electrică, compensarea handicapului (implanturi cohleare, exoschelete, neuroproteze) ori chiar în ameliorarea facultăților cognitive (pilotajul la distanță al unui aparat electronic, interfață creier-calculator). Aceste tehnologii au progresat într-atât de mult încât devine previzibilă grefarea pe un creier uman a unui implant pentru a crește memoria, limita depresiile ori suprima durerea. Altfel spus, se ajunge, cel puțin teoretic, la a fi posibil să asistăm în curând la crearea unui acces digital direct la creierul uman spre a-l spori, ghida ori influența. Perspectivele politice, militare, economice și societale aferente devin, la rându-le, nelimitate dar tot pe atât de problematice!

 

  1. Atunci când abordăm din orice perspectivă o atare problematică, să nu uităm că subiectul neurotehnologiilor este, în mod natural, unul anxiogen. Mai întâi pentru că ele își au originile în anii 1970 atunci când armata SUA voia să creeze un suprasoldat. Apoi, întrucât trimit la un imaginar cyberpunk. În fine și mai ales pentru că ridică numeroase chestiuni de etică: implanturile cerebrale vor fi utilizate și în scopuri lucrative? Cine va avea acces la datele cerebrale? Ce se va întâmpla dacă întreprinderea va da faliment? Acestea și multe alte dileme la fel de importante cese cer clarificate rapid, mai înainte ca faptele să impună situații arbitrare, necesită crearea unui cadru juridic adecvat și explică inițiativele tot mai numeroase în favoarea creării de „neurodrepturi” protejate juridic prin texte corespunzătoare adoptate la nivel internațional, european și național.

 

Tot mai mulți cred, și sunt convinși, că o atare problemă va dobândi în viitorul apropiat o amploare deosebită, cel puțin din două motive. Primul, întrucât partizanii singularității tehnologice doresc să se servească de recentele progrese ale inteligenței artificiale spre a o prezenta drept o amenințare împotriva căreia trebuie să se protejeze, sporind din punct de vedere intelectual grație utilizării neurotehnologiilor. În al doilea rând, deoarece investițiile din ultima perioadă ale lui Jeff Bezos, fondatorul firmei Amazon, Bill Gates, cocreatorul lui Microsoft ori Vinod Khosla, unul din inginerii aflați la originea lui Sun Microsystems s-au lansat deja în cursa inovării într-un sector din care știu că „the winner take all!” Mai precis și cât mai clar, indiscutabil că cel care va câștiga cursa respectivă își va adjudeca un avans tehnologic ce îi va permite să-și creeze o poziție atât de dominantă încât ea va deveni de facto un monopol, depășind o concurență care va pierde, va recepta și va genera câștiguri greu de calculat.

 

În acest context general se vorbește, nu fără temei, de o veritabilă fascinație a giganților tech pentru nemurire ori chiar pentru creierul uman care ne amintește de conceptul de „rușine prometeeană” dezvoltat de filosoful german Günther Anders în cartea sa Obsolescența omului (1956). Pentru el, respectiva stare prometeeană se bazează pe doi piloni distincți perfect complementari. Pe de o parte, omul e stânjenit de îndatorirea existenței sale biologice la întâmplare, întâlnirilor, relațiilor sexuale și nașterilor contra mașinilor care sunt gândite, calculate și construite. Pe de altă parte, omul nu suportă imperfecțiunile sale organice, psihice și intelectuale care îl opun mașinilor, care sunt puternice, precise și rafinate. Uniunea acestor doi piloni ar condamna programatorii să devină spectatorii miracolelor cotidiene pe care le-ar naște la ei „rușinea” insurmontabilă de a fi muritori. Lupta împotriva morții e aproape o constantă la giganții tech, care sunt gata să cheltuiască sute de milioane de dolari pentru a o „ucide”, desigur, deocamdată metaforic, ceea ce unii dintre ei au făcut deja. Ei văd în orice moarte o problemă biologică posibil de reglat. Fascinația pentru creiere face apel la creierul nostru, care e un organ în mod intrinsec limitat atâta timp cât îl putem transforma în „supercreier” grație implanturilor neuronale, compozițiilor chimice ori modificărilor genetice, ceea ce consideră deja drept dobândit pentru alte organe pentru care e suficient să controleze obsolescența programată.

 

  1. Desigur, din perspectivă juridică trebuie să precizăm că nici la acest moment nu suntem complet lipsiți de orice mijloc de reacție la ofensiva neurotehnologiilor și în fața posibilelor lor consecințe negative. Astfel, principiul integrității corpului uman, protecția datelor personale și noile legi ale bioeticii din diferite țări permit deja ghidarea, încadrarea ori la nevoie chiar suprimarea utilizării lor. Se apreciază, de asemenea, că atari texte ne protejează în mod suficient pentru a avea timpul necesar să antamăm reflecțiile etice ce se impun pentru a anticipa și neutraliza eventualele efecte contradictorii ale avansurilor în domeniu. În același timp, nu putem să nu observăm indivizi care acceptă destul de ușor ideea de a se „hibridiza” cu mașinile pentru a-și respinge limitele lor biologice și existența unui lot de cobai predispus la atari experimente prealabile periculoase. Totul se aseamănă cu ideile binecunoscuteale transumanismului. Important este, cel puțin deocamdată, să medităm suficient asupra situației și să decidem în cunoștință de cauză în privința sa. Astăzi avem încă posibilitatea de ales, întrucât integritatea fizică rămâne protejată de un solid corpus de texte juridice internaționale, europene și naționale care ne apără în mod eficient drepturile noastre fundamentale. Respectivele norme pe care le cuprind pot, de asemenea, să ne ajute să facem ca tehnica să respecte umanitatea noastră, obligându-ne să constrângem inteligența artificială să nu intre în concurență cu noi, delimitând în mod clar domeniile de utilizare a neurotehnologiilor și permițându-ne să ne afirmăm opțiunile tehnice în acest secol de crize.

 

Adoptarea unui arsenal juridic pertinent ar putea apărea prematur față de dezvoltarea neurotehnologiilor aflate încă la începuturi, încă limitate în dezvoltarea acțiunilor asupra creierului uman. Dar experții trag deja semnalul de alarmă referitor la potențialele amenințări aferente și insistă asupra necesității de a legifera înainte de generalizarea aplicațiilor interzise. Și aceasta cu atât mai mult cu cât progresele în domeniu nu încetează a se accelera. În aprilie 2022 societatea Neuralink a lui Elon Musk a publicat un video cu o maimuță uzând de telepatie pentru a juca un joc video. Tehnologia utilizată, o interfață creier-mașină, e încă la începuturile sale, dar ea deschide calea unor aplicații infinite.

 

Sarcina e deosebit de complexă. Reglementările trebuie să fie suficient de largi și de suple pentru a se putea adapta la evoluția tehnologică, asigurând totodată o protecție adecvată a cetățenilor. Chestiunea poate să pară teoretică, dar e totuși crucială în măsura în care neuroștiințele se situează la frontiera între activitatea curentă și cea cerebrală și că aceasta fondează identitatea însăși a indivizilor. Noi suntem mai mult decât o activitate neuronală, deși aceasta e clar necesară pentru ca să fim persoanele care suntem.

 

Legislația relativă la încadrarea neuroștiințelor pune, de asemenea, și problema consimțământului. Înainte de acordarea autorizației necesare unei aplicații de exploatare a datelor asupra obișnuințelor sale, cetățeanul/consumatorul trebuie să dispună de puterea de a decide în cunoștință de cauză, adică știind exact cum sunt utilizate aceste date. Așadar, se impune o transparență corespunzătoare asupra datelor respective. O altă chestiune-cheie: cea a accesului. Este astfel indispensabil ca oricine, fără orice discriminare posibilă, să poată beneficia de progresele generate de neurotehnologii, în așa fel încât acestea să nu fie rezervate unei minorități. Or, această problemă rămâne marcată de o anume incertitudine.

 

3.1. O chestiune importantă devine cea a neurodrepturilor, concept încă relativ confuz, fără dimensiuni ferme, în căutarea profilului propriu, precum și cea a neurotehnologiilor ca atare. Neurodrepturile pot fi definite, într-o primă aproximație, ca principiile etice, juridice, sociale ori naturale ale libertății ori dreptului legate de domeniul cerebral și mintal al unei persoane, respectiv regulile normative fundamentale pentru protecția și prezervarea creierului și a spiritului uman.

 

La rândul său, neurotehnologiile constituie un termen generic utilizat pentru a descrie o mare varietate de sisteme tehnologice ce supraveghează („read out”) ori modulează („write in”) activitatea cerebrală.

 

Una din preocupările prioritare e legată de dreptul la viață privată mentală care vizează protejarea indivizilor contra intruziunii terților în datele lor cerebrale, precum și împotriva colectării neautorizate a acestora. Un alt drept e libertatea cognitivă, care protejează dreptul indivizilor de a lua decizii libere și competente privind utilizarea neurotehnologiei (deopotrivă în absența coerciției și cu libertatea de a ameliorare proprie a funcției cerebrale). Dreptul la integritatea mentală, care e deja recunoscut de dreptul internațional (de exemplu, art. 3 al Cartei drepturilor fundamentale a UE), poate, deopotrivă, să presupună protejarea persoanelor împotriva manifestărilor vătămătoare ale activităților lor cerebrale.

 

În fine, un drept la continuitate psihologică – unul care vizează prezervarea identității personale a persoanelor și continuitatea vieții lor metale de orice alterare de către terți fără consimțământ – ar putea fi, în mod egal, afectat de neurotehnologii și impune măsuri speciale de protecție.

 

Neurodrepturile nu sunt diferite ca natură și implicații de drepturile umane, constituind, practic, nucleul dur al acestora întrucât sunt concepute să protejeze creierul și spiritul uman, esența însăși a ceea ce face din noi omul, în particularitățile și identitatea sa.

 

  1. Având în vedere asemenea evoluții tehnico-științifice și considerații teoretice, Republica Chile a înțeles ca în 2021 să se doteze cu o legislație privind neurodrepturile, care să instituie dreptul la integritate mentală, la liber arbitru și la nediscriminare în privința accesului la neurotehnologii. Carta privind neurodrepturile trebuia să se înscrie în cadrul unei reforme constituționale majore care, în cele din urmă, a fost respinsă însă în cadrul referendumului din 4 septembrie 2022, cu 62% din voturi. Chilienii vor fi chemați din nou la urne să decidă asupra noii constituții, și implicit și în această privință, la 26 noiembrie 2023. De remarcat faptul că preocupări vizând problematica neurodrepturilor s-au manifestat și în alte țări precum SUA, Argentina, Spania ori Franța. În aceasta din urmă, de exemplu, la 20 ianuarie 2022, Oficiul Parlamentar de Evaluare a Opțiunilor Științifice și Tehnologice (OPECST) a elaborat și aadoptat o notă privind neurotehnologiile. Reflecțiile asupra diferitelor aspecte ale problematicii în cauză se extind și în alte state. În fruntea ambițiilor de creare a unei legături invazive cu creierul se află firma Neuralink care a cerut să i se permită experimentarea umană în acest sens. Fondată în 2016 de inginerul american Max Hodack și antreprenorul în serie Elon Musk (PayPal, Space X, Tesla), aceasta dorește să ajungă la conectarea creierelor umane la calculatoare. Dacă se insistă în permanență asupra dorinței de a ajuta persoanele cu deficiențe să-și regăsească folosirea membrelor în deficit, Elon Musk pare mai preocupat de ideea de a ne putea pune într-o zi la adăpost, din punct de vedere intelectual, de dominația unei inteligențe artificiale care ar fi devenit prea puternică. De altfel, după unii, cele două ambiții nu sunt în mod necesar contradictorii, dar în cele din urmă dincolo de asemenea aspecte concrete se pot prefigura și afirma perspective mult mai largi.

 

Potrivit presei americane întreprinderea nu ar fi reușit să obțină autorizația solicitată în acest sens din cauza interogațiilor ce persistă și se ridică în privința migrațiilor posibile de implant în ale zone ale creierului, asupra eventualelor sechele neurologice generate de retragerea aparatului și referitor la fiabilitatea bateriei cu litiu. Sunt rațiuni suficiente pentru a lăsa deoparte, pentru moment, o atare cerere, în scopul evaluărilor necesare spre lămuriri prealabile certe și incontestabile.

 

În loc de concluzii. Așa cum se arăta în Raportul Comitetului internațional al UNESCO privind bioetica, din 15 decembrie 2021, dezvoltarea neuroștiințelor și a neurotehnologiilor creează noi dileme în ceea ce privește drepturile omului și în special dreptul libertății de gândire, dat fiind că pe această cale s-ar putea permite a avea acces la activitatea unui individ, începând cu interferarea asupra gândurilor sale. Atari posibilități ar fi împotriva postulatelor fundamentale privind dreptul inalienabil la viață privată mentală. Totodată, unele rezultate ale cercetărilor în neuroștiințe ridică adeseori întrebări referitoare la conceptul juridic de liber arbitru și, prin acesta, la cel de responsabilitate juridică; dacă liberul arbitru nu există, dacă e considerat numai o invenție umană, ființa nu mai poate fi blamată pentru actele sale și, în consecință, nici nu mai poate face obiectul urmăririi penale. Așadar, în acest mod în ultimă instanță s-ar pune în discuție propriul nostru sistem juridic. Aceasta e una din mizele fundamentale ale revoluției pe care ne-o propune, și mai ales amenințările pe care le generează, acceptarea iresponsabilă a manifestărilor neurotehnologiilor.

 

Dincolo de asemenea mize juridice dar și în strânsă legătură cu ele nu pot fi ignorate, desigur, marile provocări de ordin filosofic, existențial. Se pare că am ajuns la un moment critic al dedublării, atât a umanilor, cât și a obiectelor ori chiar a lumilor. Creierelor naturale sunt pe cale să li se suprapună cele din ce în ce mai artificiale, o memorie individuală și socială din ce în ce mai exteriorizată. Poate că, mai mult ca oricând în istoria omenirii, umanii și obiectele sunt legați din punct de vedere neurologic. Și, în curând, va fi foarte greu de a denumi cu precizie aceste noi populații de existență societală. Această transformare ontologică a umanului, precum și cea a obiectelor va amplifica și complica o serie de crize existente și va genera altele noi.

 

Provocarea intelectuală aferentă e seducătoare, și generează în același timp, deja, preocupări și neliniști pe măsură. Juridicul este chemat printre primii care trebuie să reacționeze și de felul cum o va face va depinde în mare măsură soarta umanului în ecuația vieții pe Terra.

 

Prof. univ. dr. Mircea Duțu

Directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

 

 

https://www.juridice.ro/essentials/6609/impactul-neurotehnologiilor-asupra-omului-si-a-drepturilor-sale-fundamentale

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

Marea Resetare financiară. Cum te lasă fără proprietate Noua Ordine Mondială

 

 

Omul viitorului trebuie să fie ascultător până la supunere oarbă, docil, fără bunuri de valoare în proprietate, dar mai ales credul și cu sănătatea fragilă. Cumva, va fi adus la limita supraviețuirii și asta fără prea mari eforturi – cu imunitatea aproape distrusă de măsurile luate în pandemie, totul va fi foarte ușor. Scriam deunăzi că Marea Resetare schimbă regulile pe piața muncii, o adevărată revoluție a modului de lucru în cam orice domeniu de activitate. Dar tot o revoluție e și asta – Elita care aduce Noua Ordine Mondială vrea tot ce ai, mai ales bani și proprietăți. Cum va pune gheara pe avuția ta? Aparent, cu ușurință.

 

 

Agenda „UN 2021-2030”, despre care se va vorbi la Davos, în ianuarie, este, de fapt, brațul armat folosit pentru implementarea The Great Reset. Națiunile Unite sunt organismul prin care sunt legiferate planurile de preluare a controlului total de către un grup restrâns de oameni.

 

 

Marea Resetare te lasă fără proprietăți

 

 

În clipa de față, Marea Resetare vine cu o propunere halucinantă, dar care pe mulți îi va înșela. Știut fiind faptul că cea mai mare angoasă a omului de azi o reprezintă datoriile către bănci (și nu numai), păpușarul George Soros vine cu o schemă de credit prin care toate datoriile personale ar urma să fie șterse în schimbul predării tuturor activelor personale unui organism sau agenție administrativă. Se vorbește, tot pentru credibilitate în ochii debitorilor, despre Fondul Monetar Internațional (FMI) sau chiar Banca Mondială (BM).

 

Cert e că, în viziunea elitei globaliste, Marea Resetare este și despre un restart financiar. Omul viitorului nu va mai deține nici proprietăți, nici bunuri mobile. În schimb, el ar urma să fie fericit doar știind că toate necesitățile sale de zi cu zi îi sunt asigurate și altceva nu-i va mai trebui.

 

 

Tehnologia 6G, desăvârșirea controlului absolut

Unii ar spune că asta este doar o altă teorie a consipirației, dar la fel se zicea și-n primăvară, când „mugurii” pandemiei Covid-19 lăsau să se întrevadă ce urmează – o planetă întreagă „sechestrată”, economia globală pusă pe butuci din vorbe și pix, schimbarea definitivă a modului de viață pe Terra.

 

În prezent, somnul rațiunii ce a cuprins societatea prevestește un dezastru absolut. Relațiile sociale și interumane sunt eviscerate, fix ceea ce a urmărit și elita globalist-neomarxistă. Umanitatea este mai ușor de controlat:

 

În unele locuri, oamenii și-au pierdut deja speranța, nu se mai revoltă și nici nu se mai opun planului de resetare totală a societății;

A dispărut coeziunea între noi înșine, deja ne întoarcem unii împotriva altora;

Controlul digital (Internetul lucrurilor) este total, omul a devenit sclavul tehnologiei și reduce tot ceea ce a fost învățat de-a lungul vieții că înseamnă bine la simple valori perimate.

Deocamdată, The Great Reset și agenda UN 2021-2030 nu menționează și cine va aplica toate regulile draconice pregătite. Putem presupune, însă, că vom avea de-a face cu aceleași forțe care azi sunt instruite pentru războiul urban și pentru suprimarea mișcărilor de stradă și a tulburărilor sociale – sunt Poliția și Armata. Însă mult se vorbește și despre rolul pe care-l va juca tehnologia 6G, despre care se spune că reprezintă desăvârșirea controlului absolut.

https://www.national.ro/stiri-externe/marea-resetare-financiara-cum-te-lasa-fara-proprietate-noua-ordine-mondiala-704784.html

 

 

 

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Bill Gates are un plan alimentar sănătos pentru tine, bazat pe… excremente umane? Exemplul Swiss Food Valley. Vincent Held

 

 

Fundația Gates este foarte interesată de producția de diverse resurse din excremente umane – în special în sectorul alimentar. Sediul Coaliției pentru toalete, Elveția pare să fie implicată în mod deosebit în proiectul neplăcut al „economiei toaletei”…

 

 

Cu puțin peste doi ani în urmă, ONG-ul Foodwatch a ajuns în prima pagină a ziarelor dezvăluind câteva dintre „ingredientele ascunse” ale alimentelor industriale franceze. Și presa să sublinieze prezența reziduurilor și a altor secreții de insecte în bomboane, înghețate, sucuri… și asta, în special în anumite produse comercializate de Danone și Nestlé.

 

De altfel, se pare că astăzi, folosirea insectelor este destinată să se răspândească în producția noastră agroalimentară. Acesta este ceea ce prestigiosul ETH Zurich (EPFZ) numește, într-un jargon de afaceri oarecum comic, „lanțuri de valoare pentru insecte”. .

 

În centrul acestei „revoluții alimentare”, un anume Alexander Mathys, fost manager de proiect la Nestlé și acum profesor asistent la ETH, unde conduce o unitate dedicată „agroalimentului durabil” .

 

Profesorul. Mathys a fost recompensat anul acesta de compania alimentară Kellogg pentru munca sa privind „utilizarea eficientă a larvelor în producția de hrană sigură și mai durabilă pentru animale . » O ofertă destinată creșterii găinilor, de exemplu…

 

 

Sursa: ETHZ ( Hen & Fly Project )

Site-ul ETH precizează că omizile în cauză (larvele muștelor negre soldate) pot fi folosite în realitate ca hrană pentru animale (hrană) precum și pentru a servi ca bază pentru alimentația umană (hrană). .

 

O idee care nu este nouă! Pentru că deja în 2013, în Austria a fost lansată o operațiune de mini-marketing pentru a promova comestibilitatea acestor insecte cu conținutul lor ridicat de proteine.

 

 

Sursa: DeZeen

Acum, în mod neașteptat, fața acestei campanii publicitare a recunoscut i gustul producțiilor sale culinare nu era foarte atractiv…

 

Atunci de ce ați ales să cultivați tocmai acest tip de larve decât altele mai bine adaptate consumului uman – cum ar fi viermii de făină , de exemplu? Pentru că acestea nu sunt doar extrem de ușor de cultivat, ci și deja autorizate pentru vânzare în Elveția! Mai mult, un studiu de la Universitatea din Oxford a demonstrat recent (nesurprinzător) că aceste proteine ​​de muște (!) prezintă caracteristici nutriționale slabe pentru oameni… Atunci de ce să perseverați pe această cale?

 

Cei mai intuitivi cititori au ghicit deja răspunsul, fără îndoială…

 

 

Coprofagia ca un avantaj competitiv imbatabil

Încă din 2010, un student ETH a explicat în teza sa de doctorat:

 

„Tehnologia de tratare a deșeurilor organice folosind larve de muște soldate negre (hermetia illucens) deschide calea către o opțiune viabilă din punct de vedere economic […] Hrănirea [larvelor] reduce cu până la 80% din biomasa deșeurilor organice, cum ar fi resturile de piață/bucătărie. , gunoi de grajd animale sau chiar excremente umane . »

 

Doctorandul în cauză, un anume Stefan Diener, urma să se alăture în curând la Institutul Federal de Știința și Tehnologia Apei (EAWAG), unde urma să lucreze în special la întrebări legate de „nămolul fecal” … și „compostarea cu muște soldate negre”  ! Pentru că este un fapt că, pentru EAWAG, muștele soldaților negre pot fi hrănite „corespunzător” cu „excremente umane” și alte deșeuri din „fostele septice”…

 

În iulie 2018, Stefan Diener avea să cosemneze un articol științific cu Prof. Mathys concentrându-se, tocmai pe această temă a „tratării deșeurilor cu muște soldate negre”… Textul care precizează că „excrementele umane” făcea parte din „ dieta naturală” a muștelor soldate negre – și că permit maximizarea producției de proteine ​​a larvelor în cauză.

 

Și acum, luna următoare, prof. Mathys a brevetat metodele sale inovatoare de ucidere „etică” a insectelor înainte de a le transforma în hrană . („Anesteziați insectele prin răcire, apoi tăiați-le, ceea ce le distruge sistemul nervos.”)

 

Având în vedere interesul persistent al ETHZ pentru aceste noi tehnici „alimentare”, putem ghici că creșterea găinilor nu este singura activitate care ar putea beneficia (financiar) de pe urma cultivării larvelor coprofage… Acest tip de proteine ​​nu ar fi, de fapt, să fie utilizat la fabricarea cărnii sintetice  ? Se pare că Micarna, filiala grupului Migros responsabilă cu dezvoltarea produselor pe bază de carne sintetică , este membră a rețelei Swiss Food Research , care este interesată în special de utilizarea insectelor „ca sursă de proteine” . Cu toate acestea, pentru a-și dezvolta oferta de „proteine ​​sănătoase”, Swiss Food Research face într-adevăr apel la abilitățile științifice… ale Prof. Mathys de la ETHZ!

 

Atunci s-ar putea ca viitoarea carne sintetică „vegană” din supermarketurile elvețiene să fie produsă folosind omizi zdrobite – hrănite ei înșiși cu excremente umane?

 

 

Farmacologul olandez Mark Post, care a co-fondat compania Mosa Meat în 2013, lucrează de câțiva ani cu supermarketurile Coop pentru a dezvolta sortimente de carne sintetică, destinate publicului elvețian. Cu obiectivul declarat de a elimina complet carnea naturală de pe piață …

 

De asemenea, trebuie să subliniem aici faptul că Alexander Mathys lucrează cu Nestlé deja de zece ani buni – și că împreună au dezvoltat aproape toate brevetele pentru institutul său „agroalimentar durabil”.

 

Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că Nestlé încearcă să dezvolte „culturi de insecte și alge  ” ca sursă de proteine ​​– deoarece acestea sunt, tocmai, Prof. Mathys .

 

Dar de fapt, ce legătură au algele cu toate acestea?

 

Alge sănătoase și vegane crescute cu… apă de canalizare?

În primul rând, să subliniem că EAWAG – care își propune să cultive larve de muscă soldată neagră prin hrănirea lor cu excremente – este unul dintre „partenerii cheie” ai   Swiss Food & Nutrition Valley , lansat de Nestlé în ianuarie anul trecut.

 

 

De asemenea, trebuie remarcat faptul că EAWAG lucrează activ la ideea de „colectare separată a urinei [umane]  ” , atât de bogată în „nutrienți prețioși”, prin izolarea acesteia de excremente. [1]

 

În cele din urmă, să subliniem că chlorella , „micro-algele” ale căror Prof. Mathys (EPFZ) dorește să dezvolte ferma în scopuri alimentare , care poate fi cultivată folosind exclusiv urină umană . De altfel, în ultimii ani s-au efectuat diverse studii pe acest subiect, cu rezultate clar foarte convingătoare . .

 

Prin urmare, este destul de deranjant de observat că Alver, un start-up de la Nestlé și care colaborează cu ETH Zurich , comercializează deja diverse produse „vegane” și „detox” pe bază de chlorella . Nu există vreun motiv să presupunem că proteinele sintetice cu care această companie își fabrică „paste vegane” și alte „batoane proteice” (în timp ce se așteaptă „fripturi” și alte „muesli”) au fost cultivate cu apă de canalizare?

 

 

Un lucru este sigur. Este pentru că Prof. Mathys a participat la un studiu recent care lăuda calitățile nutriționale ale pulberii de chlorella comercializată de Alver – care poate fi folosită pentru a crea „analogi de carne”…

 

De asemenea, trebuie remarcat faptul că „Clorella de aur” produsă de Alver este sub formă de „o pulbere gălbuie , fără gust  ” . Cu toate acestea, se întâmplă că un alt membru al Swiss Food & Nutrition Valley, parfumierul Firmenich, propune în mod special să facă proteinele vegetale „delicioase” – prin adăugarea de arome „naturale”… cu posibilitatea, de exemplu, de a da un gust de „carne de vită ușor la grătar” până la „analogi de carne” creați din „proteine ​​vegetale”!

 

Ar putea fi atunci că Firmenich își propune să facă algele fără gust crescute cu urină umană să aibă un gust bun ?

 

 

O ipoteză cu atât mai posibilă cu cât Firmenich a stabilit, în ultimii ani, un parteneriat de „dezvoltare durabilă” cu EAWAG – care, după cum am văzut, își propune utilizarea apei de canalizare în scop alimentar. Mai bine încă: Firmenich face parte din „Coaliția pentru bordul toaletei” . Un grup condus de Fundația Bill & Melinda Gates – și a cărui rațiune de a fi este de a produce „bunuri valoroase” din „deșeuri biologice”  !

 

Cu toate acestea, din nou aici, se dovedește că EAWAG colaborează cu Toilet Board Coalition ca „partener academic”  ! Prin urmare, nu vom fi surprinși să aflăm că Toilet Board Coalition este foarte interesată de producția de muște soldate negre din materii fecale…

 

 

În spatele proiectelor majore presupuse caritabile ale Fundației Gates, vedem apariția unor modele de afaceri extrem de concrete – și care sunt în mod clar destinate a fi implementate în lumea occidentală. Începând cu Elveția. De fapt, pare foarte puțin probabil ca cooperarea dintre Firmenich și Fundația Gates , care se desfășoară deja de câțiva ani, se va concentra cu adevărat pe dezodorizarea toaletelor din Lumea a Treia!

 

 

Firmenich este partener Microsoft pentru crearea de arome personalizate („experiență personalizată pentru clienți”). Scopul este de a facilita înghițirea „alimentului mai sănătos”, în special a „analogilor de carne pe bază de plante”.

 

Această posibilitate de a crea arome personalizate – și chiar diete (adăugând nutrienți) – folosind date mari a fost prezisă de Nestlé în urmă cu câțiva ani . Și aceasta este, fără îndoială, ceea ce explică participarea prestigioasei École hôtelière de Lausanne (EHL) la Swiss Food & Nutrition Valley. De ce să nu oferim lanțurilor hoteliere partenere (Accor, etc.) posibilitatea de a oferi clienților alimente dietetice perfect potrivite gusturilor – și nevoilor lor medicale? Microsoft nu are toate informațiile necesare? Nu gestionează deja fișierele electronice ale pacienților (EPR) ale anumitor companii mari de asigurări de sănătate elvețiene, cum ar fi Helsana  ? Și Ludwig Cancer Research din Lausanne, care este pe deplin integrată în Swiss Food Valley, nu urmărește în mod special să implementeze „medicina preventivă”, prin diete specifice  ? Nu de aceea Spitalul Universitar din Cantonul Vaud (CHUV) , care primește zeci de milioane de fonduri de la Fundația Ludwig , este asociat și cu Swiss Food Valley?

 

 

Nu asistăm la apariția unui parteneriat complet nou între sectorul medical (și asigurări), Big Tech , giganții agroalimentari, parfumieri, mari lanțuri hoteliere și catering… și stații de epurare a apelor uzate  ?

 

Marea Cruciadă a lui Bill Gates pentru „Poop Water”

Dacă Nestlé s-a grăbit să lăudeze meritele big data în ceea ce privește mâncarea (gust personalizat și nutriție țintită), Bill Gates, la rândul său, a lansat o campanie de promovare ciudată la începutul lunii ianuarie 2015. Pentru că chiar a fost vorba de demonstrarea posibilității de a genera apă potabilă în mod „circular”, din apă de canalizare!

 

 

După tratament, conținutul toaletei dumneavoastră va fi transformat în „cea mai pură apă care există” .

 

Este de la sine înțeles că astfel de procese pot fi de mare interes doar pentru multinaționalele de apă îmbuteliată, precum Nestlé. Acesta din urmă se află, de fapt, în fruntea Swiss Water Partnership , care colaborează activ ( și din ce în ce mai deschis ) cu Toilet Board Coalition a lui Bill Gates.

 

În „economia circulară”, apa din vasul tău de toaletă („apa de caca”) îți va fi, prin urmare, servită să bei din nou. În ceea ce privește amestecul și scaunele, câteva transformări biochimice mai mult sau mai puțin prezentabile vă vor permite să le mâncați din nou. Spre bucuria liderilor mondiali din industria agroalimentară, care vor putea folosi resurse „nutritive” abundente și ieftine, sporind în același timp considerabil exporturile de apă minerală – spre Asia, de exemplu.

 

Bine ați venit în „economia conștientă și durabilă” a secolului 21, unde coprofagia devine „sănătoasă” și „ecologia”… extrem de profitabilă.

 

Coperta Vincent

De Vincent Held, autorul cărții Twilight of the Swiss National Bank , After the Crisis și A Civilization in Crisis , Ed. Reorganizarea lumii, ianuarie 2020.

 

[1] Un concept deja testat în Africa de Sud – și pe care EAWAG dorește acum să-l transpună în Elveția, cu ajutorul producătorului de echipamente sanitare Laufen .

 

PLUS

Partea a 2-a a videoclipului este foarte interesantă în ceea ce privește schimbarea paradigmei alimentare.

 

https://lilianeheldkhawam.com/2020/11/04/bill-gates-a-un-projet-alimentaire-sain-pour-vous-a-base-dexcrements-humains-lexemple-de-swiss-food-valley/

 

//////////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

 

(Dupa pandalia chinezista urmeaza o pandemie cibernetica) Urmează o pandemie cibernetică – Cyber Poligon 2021 și simularea atacurilor cibernetice asupra lanțurilor de aprovizionare

 

Va fi Cyber Polygon 2021 la fel de profetic ca Evenimentul 201 în simularea unui răspuns la o pandemie?

Reamintim că Event 201 (Evenimentul 201) a fost un „exercițiu ficțional” de simulare a unei pandemii cu un nou coronavirus, care ar necesita un lockdown global, găzduit de Centrul pentru Siguranța Sănătății de la Universitatea John Hopkins din SUA, în colaborare cu Forumul Economic Mondial și Fundația Bill și Melinda Gates, care a avut loc în data de 18 octombrie 2019. Pe atunci, SARS-CoV-2 nu fusese încă descoperit.

 

În această vară, pe 9 iulie, Forumul Economic Mondial (WEF) a organizat un alt exercițiu de simulare, de data aceasta a unui atac cibernetic, continuând să se pregătească pentru o potențială pandemie cibernetică despre care fondatorul Klaus Schwab spune că va fi mai gravă decât actuala criză globală. Ediția din 2021 vine în continuarea exercițiului de atac cibernetic Cyber Polygon de anul trecut și a evenimentului care a avut ca scop prevenirea unei pandemii digitale.

„Un atac cibernetic cu caracteristici similare celor ale covid s-ar răspândi mai repede și mai departe decât orice virus biologic” – Forumul Economic Mondial

Cyber Polygon 2021 a simulat un atac cibernetic fictiv asupra lanțului de aprovizionare al unui ecosistem corporativ în timp real, la care au fost invitați să răspundă participanți din zeci de țări.

Potrivit WEF, covid-19 era cunoscut ca un risc anticipat, la fel și echivalentul său digital.

Mai mult, „un atac cibernetic cu caracteristici similare celor ale covid s-ar răspândi mai repede și mai departe decât orice virus biologic. Rata sa de reproducere ar fi de aproximativ 10 ori mai mare decât cea pe care am experimentat-o cu coronavirusul”.

„Este important să folosim criza covid-19 ca pe o oportunitate de a reflecta asupra lecțiilor de asimilat de către comunitatea de securitate cibernetică pentru a trage și concluzii și a ne îmbunătăți gradul de pregătire pentru o potențială pandemie cibernetică.” – Klaus Schwab

Forumul Economic Mondial și partenerii lor globaliști au fost primii beneficiari ai pandemiei. După cum a remarcat cu entuziasm șeful Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab, pandemia este o „oportunitate” perfectă pentru globaliști de a urmări rapid ceea ce ei numesc „Marea Resetare”. Un plan pentru a dărâma complet cadrul politic și economic actual al lumii și pentru a reconstrui o civilizație socialistă extrem de centralizată, în care totul este controlat.

În continuare, să analizăm trei tendințe care se desprind din Cyber Polygon 2020 pentru a descoperi ce măsuri ar putea lua sectorul public și cel privat în anticiparea unei pandemii digitale.

Dar mai întâi, de unde a apărut noțiunea de pandemie cibernetică?

 

O pandemie cibernetică anticipată

În cuvântul său de bun venit la Cyber Polygon 2020, fondatorul WEF, Klaus Schwab, a avertizat cu privire la o viitoare „pandemie cibernetică” care va fi mai gravă decât actuala criză mondială.

„Știm cu toții, dar încă nu acordăm suficientă atenție scenariului înspăimântător al unui atac cibernetic cuprinzător, care ar duce la oprirea completă a alimentării cu energie electrică, a transporturilor, a serviciilor spitalicești, a societății noastre în ansamblu”, a spus el.

Pe măsură ce lumea digitală invadează lumea noastră fizică și biologică, un atac cibernetic major ar putea compromite orice lucru conectat la internet, inclusiv:

– dispozitivele medicale care mențin oamenii în viață
– ecosistemul Internet of Things (IoT) al dispozitivelor conectate care gestionează casele inteligente (de exemplu, camere, microfoane, senzori etc.)
– ecosistemul Internet of Bodies (IoB) al oamenilor conectați digital
– sisteme financiare globale
– rețelele energetice
– instalații de tratare a apei
– sistemele IT guvernamentale
– infrastructura militară și de apărare
– și multe altele

În prezent, „Singura modalitate de a opri propagarea exponențială a unei amenințări de atac cibernetic de tip covid”, potrivit WEF, „este deconectarea completă a milioane de dispozitive vulnerabile între ele și de la internet”.

Dar, „O singură zi fără internet ar costa economiile noastre peste 50 de miliarde de dolari, și asta fără a lua în considerare daunele economice și societale în cazul în care aceste dispozitive ar fi legate de servicii esențiale, cum ar fi transporturile sau asistența medicală.”

„În această privință, criza covid-19 ar fi privită ca o mică perturbare în comparație cu un atac cibernetic major.” – Klaus Schwab

Inutil să mai spunem că o pandemie cibernetică ar face ravagii în aproape toate aspectele societății.

Însă așa cum știm, diavolul se află în detalii, iar soluțiile recomandate pentru o pandemie cibernetică ar putea fi mult mai dăunătoare pentru libertatea personală decât atacul cibernetic în sine.

Poligonul cibernetic 2020 Tendințe emergente

Tema centrală a exercițiului Cyber Polygon 2020 a fost „pandemia digitală: cum să prevenim o criză și să consolidăm securitatea cibernetică la toate nivelurile”.

Scopul declarat al evenimentului Cyber Polygon de anul trecut a fost următorul:

– să dezvolte competențele echipelor în respingerea atacurilor cibernetice
– implicarea conducerii organizațiilor și corporațiilor globale în dialogul privind securitatea cibernetică
– creșterea gradului de conștientizare a publicului în domeniul securității cibernetice

Exercițiul a cuprins două piste paralele: o transmisiune în direct pentru un public de masă și instruire tehnică pentru specialiștii în securitate cibernetică, iar 120 dintre cele mai mari organizații rusești și internaționale din 29 de țări și-au unit capacitățile tehnice pentru a exersa răspunsul la un atac dirijat, care vizează să pirateze datele unei companii și să-i submineze reputația.

În timp ce partea de formare tehnică a evenimentului a fost dedicată răspunsului la un singur atac, conversațiile din porțiunile de transmisiune în direct au oferit cele mai multe informații pentru a face față posibilelor consecințe ale atacului – pandemia digitală.

 

Iată trei tendințe care apar din discuțiile transmise live și din rezultatele raportului Cyber Polygon 2020:

  1. Guvernele se vor îndrepta inevitabil către schemele de identitate digitală

Vorbind la Cyber Polygon 2020, fostul prim-ministru britanic Tony Blair a declarat cu încredere că guvernele se deplasează „absolut, inevitabil” în direcția adoptării identității digitale.

„Pentru mine Identitatea Digitală este o parte foarte importantă a viitorului.” – Tony Blair

Identitatea Digitală este o componentă majoră a marii agende de resetare a WEF, întrucât se referă la tehnologiile noi care impulsionează a Patra Revoluție Industrială.

O identitate digitală păstrează o evidență a tot ceea ce faceți online, inclusiv ceea ce partajați pe rețelele de comunicare virtuală, site-urile web pe care le vizitați și geolocalizarea smartphone-ului dvs. și poate găzdui toate acreditările pe care le-ați găsi în mod normal într-un portofel fizic, cum ar fi permis de conducere, card de asigurare și carduri de credit.

În alocuțiunea sa, Blair n-a argumentat motivul pentru care deținerea unei identități digitale ar fi necesară pentru a preveni o pandemie cibernetică, ci mai degrabă faptul că identitățile digitale ar fi o parte inevitabilă a ecosistemului digital și, prin urmare, guvernele ar fi necesar să colaboreze cu companiile de tehnologie pentru a proteja și reglementa utilizarea acestora.

„Și, deci, ceea ce cred că este cel mai important, este ca noi, din partea politică, să ne dăm seama de potențialul tehnologiei și să ne angajăm cu factorii de schimbare pe care îi inventează tehnologia, astfel încât să o înțelegem și să o putem reglementa în mod înțelept și nu stupid.”

Dacă un hacker ar dobândi controlul asupra identității digitale a cuiva, ar putea, în esență, să-i împiedice participarea la societatea civilă ștergându-l complet sau exploatând informațiile în așa fel încât să împiedice victimele să demonstreze că au bani în bancă, un pașaport care le permite să călătorească, un permis de conducere valabil, dovada imunității și orice alte acreditări necesare cetățenilor pentru a accesa bunuri și servicii.

Și, deși identitățile digitale promit îmbunătățirea mijloacelor de viață a milioane de persoane atunci când sunt guvernate etic, de asemenea, sunt utilizate de guvernele autoritare pentru profilarea și supravegherea comportamentului cetățenilor printr-un sistem de credit social.

Indiferent dacă datele sunt protejate sau nu, libertatea personală va depinde de modul în care este utilizată tehnologia și de nivelul de încredere acordat celor care o guvernează.

Potrivit unui raport WEF din 2018, „identitatea digitală determină ce produse, servicii și informații putem accesa – sau, dimpotrivă, ce este închis pentru noi” – nivel va fi determinat de comportamentul nostru online.

Dacă Blair are dreptate și guvernele vor adopta în mod inevitabil identitățile digitale, atunci un atac cibernetic bine coordonat care afectează sistemele de identitate digitală ar duce la o pandemie cibernetică care afectează întreaga societate.

  1. „Fake News” este o pandemie digitală și majoritatea cetățenilor sunt incapabili să gândească critic

Cyber Polygon 2020 și-a dedicat una dintre sesiunile de transmisiuni live conceptului de „știri false” ca fiind o pandemie mortală, digitală, care afectează 2020.

 

„Dacă vorbești despre cineva care […] nu a citit prea mult, ale cărui cunoștințe sunt limitate, acea persoană este mult mai ușor de păcălit și mult mai dispusă să accepte orice i se spune.” – Vladimir Pozner, jurnalist

La sfârșitul conversației, prezentatorul BBC World News, Nik Gowing și jurnalistul veteran Vladimir Pozner au ajuns la concluzia că persoana cu vârsta de vot nu era capabilă să gândească critic și era mai probabil să înghită orice informație pusă acolo decât cineva care a mers la o universitate.

Atât Gowing, cât și Pozner au fost de acord că majoritatea cetățenilor erau inculți, nu au citit mult și nu călătoriseră suficient pentru a ști diferența dintre ceea ce era fals și ceea ce era real.

Pozner: „Lansați argumentul bazat în senzația că spectatorul, ascultătorul, cititorul dvs. mediu are o perspectivă critică de la început.”

„Cred că există o mulțime de persoane care nu au acea perspectivă critică și înghit pur și simplu totul”.

Gowing: „Sunt de acord […] Este necesar să ai acel instinct al chestionării.”

Pozner: „Dacă cineva este bine educat, are studii universitare, a citit, a călătorit, reacția acelei persoane la ceea ce citește sau ascultă este altceva.

Dacă vorbești cu cineva care a terminat școala primară sau ceva similar și nu a avut ocazia din cauza originii acelei persoane, nu a citit prea mult, ale cărui cunoștințe sunt limitate, acea persoană este mult mai ușor de păcălit și mult mai mult dispusă să accepte orice i se spune.”

Când avem de-a face cu această minciună deliberată, către cine se adresează în principal?

„În opinia mea, se îndreaptă în principal către persoana obișnuită, nu către elita intelectuală, nu către cei care au capacitatea de a o gândi efectiv, ci către cei care nu au avut acel avantaj, către persoanele mai puțin privilegiate care sunt majoritatea și care sunt cei care votează și care sunt cei care, în cele din urmă, când spun «poporul», ei sunt «poporul» și cred că ei sunt cei care sunt victimizați de această tendință.”

Presupunând că oamenii obișnuiți nu sunt capabili să gândească critic și că, prin urmare, majoritatea cetățenilor sunt „victime”, cei doi jurnaliști au îndreptat conversația spre modul de protejare a victimelor „pandemiei de știri false”. Dar, în cele din urmă, habar nu aveau cum să facă asta, iar știrile false și dezinformarea rămân „amenințări existențiale”.

Cyber Polygon 2020 nu a emis nicio recomandare concretă cu privire la gestionarea știrilor false; cu toate acestea, simularea pandemiei de coronavirus Event 201, condusă de WEF, a recomandat că „guvernele vor trebui să se asocieze cu companii tradiționale de social media pentru a cerceta și dezvolta abordări agile pentru combaterea dezinformării”.

  1. Parteneriatele publice și private de încredere vor trebui consolidate

Stabilirea unor colaborări de încredere între sectoarele public și privat poate ajuta la prevenirea unei pandemii digitale, potrivit raportului Polygon.

„O situație critică nu poate fi abordată de o organizație sau de un individ solitar”, afirmă raportul, adăugând: „Într-o lume foarte interconectată, un singur atac cibernetic se poate răspândi exponențial în comunitatea globală.

Această situație poate fi prevenită prin promovarea colaborării între sectoarele public și privat și agențiile de aplicare a legii. În plus, interacțiunea eficientă necesită implementarea și reglementarea unei game de standarde, schimbul de informații și stabilirea unor relații de încredere.”

„Când ne vom confrunta cu această următoare criză, va fi mai rapid decât ceea ce am văzut cu covid, rata exponențială de creștere va fi mult mai pronunțată, impactul va fi mai mare și, ca urmare, implicațiile economice și sociale vor fi și mai mari semnificativ.” – Jeremy Jurgens, Director Afaceri WEF

 

Fără îndoială, cu țări precum China care fură proprietatea intelectuală, care sponsorizează atacuri cibernetice conduse de stat, care au divulgat informațiile personale ale fiecărui adult american și care reduc la tăcere medicii și denunțătorii asupra responsabilității PCC în pandemia coronavirusului, a stabili încrederea și a consolida colaborarea între guverne și corporații sunt obiective înalte.

În timpul sesiunii live a Polygon, Jeremy Jurgens, directorul de afaceri al WEF, a declarat că prevenirea următoarei crize va necesita reunirea tuturor sectoarelor societății și ale economiei.

„Cred că va mai exista o criză”, a spus el. „Va fi mai semnificativă. Este necesar să începem să ne pregătim pentru asta acum.”

„Este necesar să începem această cooperare și înțelegere cât mai devreme posibil, astfel încât atunci când o să lovească criza, să fim în măsură să reacționăm eficient. Aș anticipa că atunci când vom vedea următoarea criză, va fi mai rapid decât ce am văzut cu covid, rata exponențială de creștere va fi mult mai pronunțată, impactul va fi mai mare și, ca urmare, implicațiile economice și sociale vor fi și mai semnificative.

Cred că este cu adevărat important să nu subestimăm gravitatea unei astfel de crize, impactul pe care l-ar putea avea. Va fi nevoie ca toate sectoarele societății și ale economiei să se reunească pentru a aborda acest aspect”, a adăugat Jurgens.

Raportul Cyber Polygon, împreună cu sesiunile virtuale înregistrate în timpul Săptămânii Davos la sfârșitul lunii ianuarie 2021, evidențiază nevoia / dorința de colaborare publică și privată, nu doar ca un mijloc de a preveni o pandemie cibernetică ci pentru a remodela întreaga economie globală și a revigora toate aspectele societății sub o nouă formă de capitalism al părților interesate provocată de marea resetare.

În acest articol, am analizat trei tendințe emergente Cyber Polygon:
– O consolidare mai mare a resurselor și colaborărilor între corporații și state
– Un plan pentru a face față știrilor false, dezinformării, și dezinformării care încă nu a fost dezvăluită
– Un impuls către identitatea digitală care va fi necesar să fie securizată și protejată

În timp ce aceste observații de bază au fost extrase din exercițiul de anul trecut, Cyber Polygon din acest an a prezentat noi provocări în care participanții au răspuns unei amenințări diferite: un atac direcționat la lanțul de aprovizionare asupra unui ecosistem corporativ în timp real.

Dacă rezultatele și recomandările din simulările anterioare de pandemie sunt un indiciu pentru ceea ce ar putea să i se petreacă societății, atunci constatările și politicile din Cyber Poligonul 2021 ar putea avea un impact social în lumea reală în viitorul foarte apropiat.

Aceste scenarii au descris:
– Guverne care impun blocaje în întreaga lume
– Prăbușirea multor industrii
– Creșterea neîncrederii între guverne și cetățeni
– O mai mare adoptare a tehnologiilor de supraveghere biometrică
– Cenzura rețelelor sociale în numele combaterii dezinformării
– Dorința de a inunda canalele de comunicare cu surse „autorizate”
– Șomaj în masa
– Revoltă pe străzi
– Și multe altele!

 

Când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat pe 11 martie 2020 coronavirusul pandemie, guvernele din întreaga lume au intrat în blocaj, ceea ce a avut efecte devastatoare asupra economiei: închiderea afacerilor, creșterea tulburărilor civile, creșterea șomajului, execuții ipotecare la orizont, și cel mai mare transfer de bogăție înregistrat vreodată în istoria omenirii.

Există o tendință ciudată pe care mulți din mass-media independentă au observat-o de-a lungul anilor: aproape fiecare catastrofă majoră provocată de om, în SUA și în multe alte părți ale lumii, a fost precedată în ultimele câteva decenii de un „exercițiu” guvernamental sau global. Aceste exerciții și jocuri de război tind să imite exact dezastrul care va avea loc în perioada următoare.

Discuțiile care au apărut în Cyber Poligon se vor dovedi a fi la fel de profetice pentru lumea digitală precum Event 201 și Clade X au fost pentru cea fizică?

Au fost aceste exerciții mici repetiţii pentru atacul cibernetic devastator ce ar putea avea loc încă în acest an sau în 2022? Este un test beta pentru un dezastru planificat pentru viitorul apropiat?

Citiţi şi:
Câteva observații pertinente, elementare care arată că de fapt ne confruntăm nu cu o pandemie, ci cu o sinistră pLandemie, ce este un război viclean al globaliștilor sadici, satanici, şi care este în mod evident dezlănțuit împotriva populației acestei lumi
Ce este Marea Resetare? Aşteptări reduse şi bio-tehno-feudalism
Interviu cu Jean Tardy despre Marea Resetare: «O formă de control social complet» (I)

 

https://yogaesoteric.net/urmeaza-o-pandemie-cibernetica-cyber-poligon-2021-si-simularea-atacurilor-cibernetice-asupra-lanturilor-de-aprovizionare/

 

 

 

   

 

  – Copacul cel mare (dar fara de Dumnezeu)…(Globalistii Il exclud pe Dumnezeu,ca sa faca din om un…”zeu”) Marș forțat către oamenii modificați genetic. Hackerea în masă a corpurilor umane; Dupa cum Satan i-a spus lui Dumnezeu ca va fi la fel de mare ca El  si ”desteptii ”lumii  de azi  se cred  buricul pamantului, considerand   ca lumea se poate  descurca  prin transumanism- fara  Creator! Dar pieirea lor este garantata… Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă; Ce are transumanismul cu satanismul? Cum vor transumaniștii să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu Mașina, într-o nemurire digital; Dr. Ioan Gându – Despre mitul modern al „inteligenței artificiale”; De vorba cu Pr.Dr. Jean Boboc; Marea Resetare- Realităţi, utopie, conspiraţie; Dezvăluiri din culisele satanismului modern! De la mândrie la smerenie; Cartea Daniel; Calităţile purtătorului de mesaj; Daniel 1 : Ce-am pierdut şi ce-am … păstrat; Daniel 2 : Combativitate în înfruntarea cu răul propagat în societate; Daniel: Capitolul 4;Un șarpe cu capul zdrobit …Patriarhul Kiril, păstorul ce-și mănâncă turma; Apocalipsa cap. 9 – Trambita a sasea: Dezlegarea ingerilor de la Eufrat ( vers. 13 – 21 )

 

 

 

 

/////////////////////////////////////////////////////////////

 

 

Apocalipsa cap. 9 – Trambita a sasea: Dezlegarea ingerilor de la Eufrat ( vers. 13 – 21 )

 

 

Vers. 13-21: “Ingerul al saselea a sunat din trambita. Si am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este inaintea lui Dumnezeu, si zicand ingerului al saselea care avea trambita: “Dezleaga pe cei patru ingeri care sunt legati la raul cel mare Eufrat !” Si cei patru ingeri, care stateau gata pentru ceasul, ziua, luna si anul acela, au fost dezlegati ca sa omoare a treia parte din oameni. Ostirea lor era in numar de douazeci de mii de ori zece mii de calareti; le-am auzit numarul. Si iata cum mi s-au aratat in vedenie caii si calaretii: aveau platose ca focul, iacintul si pucioasa. Capetele cailor erau ca niste capete de lei, si din gurile lor iesea foc, fum si pucioasa. A treia parte din oameni au fost ucisi de aceste trei urgii: de focul, de fumul si de pucioasa care ieseau din gurile lor. Caci puterea cailor statea in gurile si in cozile lor. Cozile lor erau ca niste serpi cu capete, si cu ele vatamau. Ceilalti oameni, care n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait de faptele mainilor lor, ca sa nu se inchine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, care nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble. Si nu s-au pocait de uciderile lor , nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor.”

 

Interpretarea clasica

 

Majoritatea comentatorilor sunt de acord in interpretarea trambitelor a cincea si a sasea, considerand ca ele vizeaza Imperiul Roman de Rasarit ( Bizantin ). Acest imperiu a supravietuit inca o mie de ani dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus, pana cand, in 1453, Constantinopolul a fost cucerit de turci.

 

Cel de-al doilea vai, respectiv trambita a sasea, reda pedepsele ingaduite de Dumnezeu asupra crestinatatii apostaziate prin invazia turcilor otomani.

 

“Dezleaga pe cei patru ingeri care sunt legati la raul cel mare Eufrat!” – Eufratul simbolizeaza Imperiul Otoman, dat fiind faptul ca acest fluviu a udat primul teritoriu cucerit de turcul Togrul Beg in secolul al XI-lea. Bagdadul, capitala imperiului arab construit Eufrat, a devenit prima posesiune turca.

 

Cei patru ingeri dezlegati reprezinta cele patru sultanate din care se compunea imperiul turc cu incepere din 1055:

 

– Sultanatul Siriei superioare, sau din Alep

 

– Sultanatul Persiei, sau de la Bagdad

 

– Sultanatul Siriei minore, sau din Iconia

 

– Sultanatul Siriei inferioare, sau din Damasc.

 

Din aceste patru sultanate au luat nastere in secolul al XV-lea turcii osmanilor, cuceritorii Constantinopolului.

 

In timp ce imperiul arab slabea tot mai mult si se dezmembra, turcii nomazi plecati din pustiul aflat la rasarit de Marea Caspica ajungeau din ce in ce mai de temut prin cuceririle si ferocitatea lor.

 

In secolul al XI-lea, triburi turcesti pun stapanire pe Bagdad. Intre 1050 si 1100, ia fiinta primul imperiu turc. Convertiti la islamism, sultanii turci nu se mai gandesc decat la noi cuceriri. In 1075, turcii ajung in fatza Constantinopolului, insa puterea lor este “legata” , mai intai din cauza cruciadelor, apoi din cauza mongolilor.

 

In 1321, Otoman ( sau Osman, 1288-1326 ) pune temelia celui de-al doilea imperiu turc. Se spune ca Otoman a avut un vis in care a vazut patru fluvii: Tigrul, Eufratul, Dunarea si Nilul. De asemenea, a vazut si patru siruri de munti: Caucaz, Atlas, Taurus si Hemus ( Balcani ). In acelasi vis el a vazut Constantinopolul asezat intre doua mari, asemenea unui safir asezat intre doua smaralde. Acesta a fost inelul nuptial al lui Otoman cu capitala lumii. ( 1 )

 

Insetati de noi cuceriri, turcii cuceresc Asia Mica, apoi trec Dardanelele si ii supun pe rand pe sarbi, bosniaci, unguri si romani. Stabilindu-si resedinta la Adrianopole, sultanul Murat nu i-a mai lasat Imperiului Roman de Rasarit decat capitala.

 

In jurul anului 1400, Baiazid a inceput asediul Constantinopolului, insa o noua invazie a mongolilor a intrerupt planurile turcilor, prelungind viata Imperiului de Rasarit cu inca o jumatate de secol.

 

“Si cei patru ingeri, care stateau gata pentru ceasul, ziua, luna si anul acela, au fost dezlegati” – Cei patru ingeri de la Eufrat urmau sa fie dezlegati pentru o anumita perioada de timp, si anume pentru “ceasul, ziua, luna si anul acela”.

 

Conform principiului de interpretare a profetiilor referitoare la timp, in care o zi profetica echivaleaza cu un an real ( Numeri 14, 34; Ezechiel 4, 6 ), perioada la care se face referire poate fi redata astfel:

 

1 ceas ( ora ) profetic = a 24-a parte dintr-o zi profetica = a 24-a parte dintr-un an real = 15 zile reale

 

1 zi profetica = un an real

 

1 luna profetica = 30 de zile profetice = 30 de ani reali

 

1 an profetic = 360 de zile profetice – 360 de anu reali

 

Suma: 360+ 30+1 = 391 ani si 15 zile. Asadar, a doua trambita urma sa dureze aproape patru secole. Dar care este punctul de plecare ?

 

Sunt unii comentatori care sustin ca perioada de 391 de ani si 15 zile de suprematie otomana incepe in 1453, odata cu cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed II. Prabusirea Imperiului Roman de Rasarit si transformarea Constantinopolului in capitala a Imperiului Otoman este vazuta de unii ca fiind punctul de plecare al acestei perioade.

 

Insa un alt eveniment important avusese loc in 1449, demonstrand ca suprematia turca a inceput inainte de cucerirea Constantinopolului. La incheierea trambitei a cincea, in 1449, moare Ioan Paleologul, penultimul imparat al Imperiului Roman de Rasarit. Neavand urmasi, pentru tron se duce lupta intre cei doi frati: Constantin XI si Demetrius. In cele din urma castiga Constantin XI Paleologul, insa nu oricum, ci cu aprobarea si sustinerea sultanului Murat. In 6 decembrie 1449, Phrantzes este trimis la Adrianopole la sultanul Murat, pentru a cere sprijinul in favoarea numirii lui Constantin XI ca imparat al Bizantului. Acesta isi da acordul, demonstrand ca adevaratul arbitru si stapan al Imperiului Roman de Rasarit sunt turcii. De fapt, Constantin XI Paleologul a recunoscut suprematia turca cand i-a spus lui Murat, prin trimisul sau: “Eu nu pot domni decat cu permisiunea Mariei Voastre.”

 

Asadar, aceasta data, 6 decembrie 1449, este punctul de plecare al celor 391 de ani si 15 zile. Sfarsitul perioadei este anul 1840.

 

Dupa moartea lui Murat, fiul sau, Mahomed II, are un vis: sa faca din Constantinopol capitala imperiului sau. Astfel, in februarie 1453, el asediaza orasul cu 165 000 de oameni pe uscat si 420 de corabii pe mare. De partea cealalta, Constantin XI Paleologul nu  poate aduna decat o mica armata formata din 9 000 de luptatori, dintre care 3 000 sunt mercenari italieni.

 

Folosind berbeci si tunuri pentru distrugerea zidurilor, turcii reusesc sa intre in oras in 29 mai. Constantin Paleologul este prins si decapitat , iar in anul urmator, 1454, Mahomed II face din Constantinopol capitala imperiului turc.

 

Pornind de la 27 iulie 1449, cei 391 de ani si 15 zile ne conduc la 11 august 1840. Dupa cum in 1449 Imperiul de Rasarit si-a depus puterea in mainile turcilor, tot astfel in 1840, la 11 august, Imperiul otoman avea sa-si depuna puterea in mainile marilor puteri europene.

 

Cu doi ani inainte ca acest lucru sa se intample, Iosiach Litch a publicat o brosura despre revenirea Domnului Christos in care a anuntat evenimentul ce urma sa se produca exact la timpul anuntat de profetie. Faptul a produs o redesteptare in randurile crestinilor care au capatat o mai mare incredere in profetiile biblice din Daniel si Apocalipsa, pregatind terenul pentru marea miscare adventa din preajma anului 1844.

 

“Ostirea lor era in numar de douazeci de mii de ori zece mii de calareti” – Descriind prima navalire a turcilor in Imperiul Roman de Rasarit, istoricul Gibbon spune: “Milioanele de calareti turci acopereau o linie de lupta de sase sute de mile, de la Taurus si pana la Erzerum, iar sangele a 130 000 de crestini a fost o jertfa bine placuta pentru profetul arab.” ( 2 )

 

Numarul de doua sute de milioane de calareti reda uriasele resurse umane puse in miscare de Imperiul Turc in timpul cuceririlor. Scriitorul francez Lamartine spunea referitor la uriasa masina de razboi a turcilor: “Alf Arslan trecuse Eufratul cu un potop de turci; corturile lui Arslan acopereau pe atunci toata Asia apuseana. O mie doua sute de printi sau fii de printi tatari inconjurau tronul lui. Mii de razboinici se miscau la glasul lui, de la Bagdad la Trebizonda. Voind sa treaca din nou fluviul Oxus pentru a intra in Turkestan si a lupta contra sultanului Carisma, au facut un pod peste apa si, timp de douazeci de zile si douazeci de nopti , trupele lui au trecut continentul.” ( 3 )

 

“Mi s-au aratat in vedenie caii si calaretii” – Expresia arata importanta pe care turcii o acordau cavaleriei. “Noaptea si ziua calul nostru este inseuat si sabia noastra este incinsa”, scria Soliman I lui Francisc I. “Rasaritul nu avea un alt popor care sa-i intreaca in arta de a conduce un cal, acest tron al turcilor”, spune istoricul Vuillet ( 4 ).

 

Calaretii turci, tatari si mongoli , veniti din interiorul Asiei, au fost cei mai buni calareti cunoscuti in istorie.

 

“Aveau platose ca focul, iacintul si pucioasa” – Culorile iubite de turci erau rosul, albastrul si galbenul, ele facand parte din uniforma turca. Pentru acest motiv, evreii si crestinii nu aveau voie sa-si zugraveasca locuintele in aceste culori.

 

“Capetele cailor erau ca niste capete de lei” – Capul de leu este un simbol al puterii de atac a armatei turce, precum si al curajului si al furiei cu care ataca. “Ei erau inspaimantatori chiar in fuga, iar cand biruiau, erau nemilosi si cruzi.” ( 5 )

 

“Din gurile lor iesea foc, fum si pucioasa” – Aici ne aflam probabil in fatza unei aluzii la folosirea armelor de foc inventate de curand. Cand turcii foloseau aceste arme, impresia unui observator era aceea ca focul si fumul ieseau chiar din gurile cailor.

 

“Aruncarile neincetate de lanci si sageti”, spunea Gibbon, “erau insotite de fumul, zgomotul si focul pistoalelor si tunurilor lor.” ( 6 )

 

Amintind despre puterea de nimicire a armelor de foc folosite de turci, E. B. Elliot spunea: “Focul, fumul si pucioasa artileriei si armelor de foc ale turcilor au ucis a treia parte din oameni. Mai bine de unsprezece veacuri au trecut de cand Constantin a infiintat Constantinopolul . In tot acest timp gotii, hunii, avarii, persii, bulgarii, saracenii, rusii si turcii otomani au asediat si asaltat cetatea. Dar Constantinopolul a supravietuit si, cu el, si Imperiul Roman de Rasarit. De aici si preocuparea lui Mahomed II de a gasi o arma care sa inlature obstacolul. “Poti sa torni un tun suficient de mare ca sa doboare zidurile Constantinopolului ?”, a fost intrebarea sultanului adresata mesterului ce dezertase la turci. ( 7 )

 

Astfel, o mare topitorie a fost instalata la Adrianopole, acolo fabricandu-se tunurile care au distrus zidurile Constantinopolului.

 

“Caci puterea cailor statea in gurile si in cozile lor” – La turci, coada de cal era simbolul autoritatii. Ea era agatata intr-un varf de lance si se termina cu un glob de aur.

 

La razboi, inaintea pasalelor se purtau cozi de cai agatate intr-un varf de lance. Pasalele se deosebeau intre ele dupa cum purtau una, doua sau trei cozi de cal, formand o adevarata ierarhie. Ca semn de respect si investitura, Osman a primit un drapel, o trambita si o coada de cal ( 1289 ) ( 8 ).

 

Odata cu introducerea armelor de foc in razboi, puterea distrugatoare a acestuia a urcat inca o treapta. Istoria consemneaza ca primul bombardament de artilerie a fost folosit la asedierea Constantinopolului, in 1422. Artileria turca, dotata cu 14 baterii si 130 de tunuri, arunca dintr-o data 130 de ghiulele asupra orasului.  Dupa cucerirea Constantinopolului in 1453, fiind jaful cel mai crud pe care il aminteste istoria, turcii au continuat timp de patru secole un sir nesfarsit de cuceriri si pradaciuni.

 

“Turcii”, spune Lamartine, “nu erau manati in expeditiile lor nici de glorie, nici de onaore, ci de dragul de a nimici si jefui.” ( 9 )

 

“Ceilalti oameni, care n-au fost ucisi de aceste urgii, nu s-au pocait” – Sangele a curs siroaie in Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria si pe coastele Mediteranei. Cu toate acestea, Ioan vede refuzul oamenilor de a se pocai.

 

Textul face aluzie la cultul icoanelor introdus pe timpul lui Constantin cel Mare si care este o incalcare evidenta a poruncii a doua a Decalogului. Turcii se considerau trimisii lui Dumnezeu pentru pedepsirea necredinciosilor. “Tot geniul lui ( Otoman ) era in credinta ce avea si care-i ordona  sa mature de dinaintea unitatii Dumnezeului lui Mahomed idolatriile si superstitiile care intunecau sau care intinau ideea de Alah pe pamant. El ridica o moschee pe locul in care 318 episcopi din Rasarit si Apus, uniti sub sceptrul lui Constantin, definisera dogmele crestinismului, unde cultul icoanelor fusese declarat completarea sfanta a cultului Spiritului.” ( 10 )

 

Convocand Conciliul din Trent, papa marturisea marea lui durere,  vazand starea deplorabila a crestinatatii. El sustinea ca tot raul produs de puterea turca era “din cauza pacatelor noastre care au atras mania lui Dumnezeu.” ( 11 )

 

Interpretarea actuala

 

Conform unor interpretari actuale, trambita a sasea vorbeste despre evenimente ale crizei finale, inainte de reinstaurarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant. A sasea trambita corespunde, dupa opinia acestor comentatori, cu pecetea a sasea, acoperind perioada dintre mijlocul secolului al XVIII-lea pana la incheierea istoriei.

 

Unii comentatori considera ca cele sapte trambite si cele sapte plagi redau aceleasi evenimente. Ei se bazeaza pe faptul ca intre cele doua exista o serie de asemanari. Cu toate acestea, intre trambite si plagi exista cateva deosebiri majore, astfel incat sa nu fie confundate:

 

1) Marimea ariei afectate. Majoritatea trambitelor afecteaza doar o parte a pamantului, adica o simbolica a “treia parte” ( Apocalipsa 8, 7-12 ). In schimb, plagile nu cunosc o asemena restrictie.

 

2) Timpul in care au loc. Trambitele se desfasoara in perioade relativ lungi: “cinci luni”, “ ceasul, ziua, luna si anul” ( Apocalipsa 9, 5.15 ). Prin contrast, in dreptul plagilor nu se specifica timpul, lasand impresia ca ele vor dura putin timp.

 

3) Raporturile cu Sanctuarul ceresc. Trambitele se desfasoara in timp ce Sanctuarul din cer este inca deschis, lucrarea de mijlocire desfasurandu-se inca ( Apocalipsa 8, 2-5 ). Cele sapte plagi insa cad intr-o perioada in care Sanctuarul din cer este inchis si nimeni nu mai poate intra ( Apocalipsa 15, 5-8 ).

 

4) Fixarea in timp. In timp ce trambitele au loc in prima parte a timpului profetic din Apocalipsa, plagile apar la sfarsitul acestui timp. Trambitele au inceput sa sune din vremea lui Ioan, in timp ce plagile sunt evenimente inca viitoare, cazand dupa incheierea timpului de proba, inainte de revenirea Domnului Christos.

 

Odata cu incetarea celei de-a sasea trambite cel de-al doilea “vai” a trecut.

 

Lori Balogh

 

Referinte:

 

( 1 ) – De la Jonquiere, Histoire de l’Empire Ottoman, Paris, 1897, p. 126, citat de J. Vuilleumier in Apocalipsa, p. 99

 

( 2 ) – Uriach Smith, Daniel and Revelation, p. 352

 

( 3 ) – Lamartine, Histoire de Turquie, vol. I, p. 151, citat de J. Vuilleumier in Apocalipsa p. 101.102

 

( 4 ) – A. Vuillet, Histoire du Moyen Age, p. 178

 

( 5 ) – De la Jonquiere, Histoire de l’Empire Ottoman, p. 115, citat de J. Vuilleumier in Apocalipsa p. 102

 

( 6 ) – E. Gibbon, The Decline and Fall of the Roman Empire, vol. VI, cap. 68, p. 388

 

( 7 ) – E. B. Elliot, Horae Apocalypticae, vol. I, p. 478.479

 

( 8 ) – A. Vuillet, Histoire du Moyen Age, p. 178, citat de J. Vuilleumier, in Apocalipsa  p. 102

 

( 9 ) – J. Vuilleumier, Apocalipsa , p. 103

 

( 10 ) – Lamartine, op. cit. p. 158

 

( 11 ) Lamartine, op. cit. p. 168, citat de J. Vuilleumier in Apocalipsa , p. 103

 

 

 

Apocalipsa cap. 9 – Trambita a sasea: Dezlegarea ingerilor de la Eufrat ( vers. 13 – 21 )

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

 

Patriarhul Kiril, păstorul ce-și mănâncă turma

  

De

Paul Palencsar

 

Patriarhul Kiril a abdicat de mult de la misiunea sa. El va rămâne în istorie ca patriarhul care a semnat pactul cu diavolul, un antihrist al vremii sale. Ironia tristă a istoriei face ca patriarhul ortodox al Rusiei să fie sluga lui Putin, care-și trage seva din bolșevicii demolatori de Biserică și biserici.

Îndemnurile criminale ale patriarhului Kiril reflectă disperarea dictatorului Putin, care simte că întreg constructul regimului său se prăbușește. Într-un tablou halucinant, alături de monstrul de la Kremlin stă patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, care a pus Biserica lui Dumnezeu în mâinile mânjite cu sânge ale celui mai înfiorător criminal de la Stalin încoace.

Departe de a îndemna poporul rus să-și câștige libertatea și demnitatea, patriarhul Kiril instigă la crimă în masă. Predicile sale nu diferă de cele ale imamilor Statului Islamic, care nu se sfiesc să-și transforme adepții în bombe cu ceas, în schimbul Paradisului cu 70 de fecioare sau, aici, Împărăția lui Dumnezeu.

 

Kiril al Moscovei L-a evacuat pe Iisus Hristos de pe tronul inimii sale și l-a întronizat pe Vladimir Putin, căruia i se închină necondiționat, cu slugărnicia pe care sclavul i-o arată stăpânului. Ironia tristă a istoriei face ca patriarhul ortodox al Rusiei să fie prizonierul celui care-și trage seva din bolșevicii demolatori de Biserică și biserici, care au ucis în Gulag preoți și episcopi. Spre deosebire de martiri, patriarhul Kiril își pune viața în slujba minciunii și crimei.

 

 

 

Patriarhul Kiril a abdicat de mult de la misiunea sa dumnezeiască. Veșmintele, barba, crucile, ritualul le-a transformat în forme golite de sens, menite să fure ochiul celor care încă mai au nativitatea de a-l crede pe cuvânt. Ca și diavolul ce-l ispitea pe Iisus Hristos, Kiril își trimite poporul la moarte folosind argumente evanghelice. Crima devine iubire de țară, iar îndeplinirea ordinelor unui criminal genocidar, ascultare de Dumnezeu.

 

– Advertisement –

 

Actualul cap al Bisericii Ortodoxe Ruse va rămâne în istorie ca patriarhul care a semnat pactul cu diavolul, un antihrist al vremii sale. În timpuri tulburi, când turma sa are cea mai mare nevoie de ajutorul și îndrumarea sa, acesta devine complice al călăului Putin, trădându-și menirea de mesager al păcii și dragostei între oameni.

 

Patriarhul ortodox al Moscovei nu doar că nu propovăduiește eliberarea celor robiți de sub securea dictaturii putiniste, dar instigă la ascultarea oarbă pe care el însuși o dă unuia dintre cei mai mari criminali pe care planeta i-a văzut.

 

 

Patriarhul Kiril, păstorul ce-și mănâncă turma

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Un șarpe cu capul zdrobit 

 

 

Genesa 3:15

 

   Introducere

 

   -Este greu să ne imaginăm o lume fără păcat și fără consecințele acestuia. Când suferința și moartea au devenit parte integrantă a vieții noastre de fiecare zi, este aproape imposibil să ne închipuim o existență din care să lipsească virușii, neputințele, lacrimile, doliul și spasmele părăsirii trupului de către suflet. Deși pare incredibil, aceasta a fost viața inițială a cuplului edenic, până la marea catastrofă.

 

   -Într-un anume sens, momentul căderii în păcat poate fi asemănat cu momentul ciocnirii Titanicului de icebergul din apele Terra-Nova ale atlanticului, din 14 Aprilie 1912. Deși soarta vaporului a fost pecetluită la ora 23:40, el și-a continuat existența, aproape la fel ca mai înainte, pentru aproape încă trei ore. La început, cei mai mulți pasageri nici măcar nu și-au dat seama, că un eveniment care le va pecetlui în mod definitiv soarta, tocmai a avut loc.

 

   -Căderea în păcat a fost unul din ceasurile astrale ale omenirii. Însă în Eden, pe lângă pronunțarea sentinței asupra păcatului, Dumnezeu a pronunțat și una dintre cele mai mari promisiuni care au putut fi auzite vreodată: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânţa ta și sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” (v15) Continuând o paralelă cu Titanicul, putem spune că Dumnezeu, nu doar că a prezis scufundarea ci a promis și barca de salvare.

 

   -În cele ce urmează, propun să medităm puțin asupra acestei uriașe făgăduințe.

 

   Cuprins

 

Identificarea personajelor

   -,,Șarpele” nu poate fi altul decât diavolul. Iată cum este numit el de către Ioan în cartea Apocalipsei: ,,Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncaţi și îngerii lui.” (12:9)

 

   -În ceea ce privește „femeia”, este vorba despre Eva. Ea a fost direct implicată în evenimentul căderii, și dacă pedeapsa durerilor nașterii o vizau pe ea, tot împotriva ei avea să se îndrepte vrăjmășia diavolului, pentru simplul motiv că din ea avea să pornească o linie genealogică din care se va naște Cel care va zdrobi capul șarpelui.

 

   -Sămânța femeii este Domnul Isus. Iată ce citim în Galateni 3:16: „Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam și seminţei lui”. Nu zice: „Și seminţelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminţei tale”, adică Hristos.” Dar și copiii lui Dumnezeu sunt numiți tot sămânța: Galateni 3: 26-29: ,,Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Și dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moștenitori prin făgăduinţă.”

 

   -Sămânța diavolului sunt cei care îl slujesc pe cel rău. 1 Ioan 3:8-10: „Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.”

 

Înțelegerea mesajului

   -În Gen. 3:15 Dumnezeu prezice biruința lui Isus Cristos asupra diavolului. Mesajul este plin de speranță și are rolul să încurajeze și să alunge fricile tuturor celor amăgiți de el. Diavolul este un șarpe blestemat și înfrânt.

 

  -Iată blestemul divin aruncat asupra lui: ,,Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale, să te târăști pe pântece și să mănânci ţărână.” (Genesa 3:14) Diavolul este ca un șarpe târâtor căruia i s-a luat puterea veninului ucigător.

 

   -Se spune că nu trebuie să te temi de șerpii care se târăsc pe pântece deoarece sunt inofensivi. Doar șarpele cu capul ridicat reprezintă o amenințare, deoarece doar el este capabil și pregătit de apărare sau de atac.

 

   -Dar poate vă întrebați, cum rămâne cu zdrobitul călcâiului, despre care citim tot în v 15? Zdrobirea călcâiului de la picior nu este o rană mortală, cum ar fi mușcătura unui șarpe veninos, ci mai degrabă dovada fermității biruitorului, care a transformat în țăndări cea mai solidă și puternică parte a corpului adversarului său.

 

   -Pe cruce Isus Cristos a zdrobit capul șarpelui. Ispășirea păcatului a făcut posibilă răscumpărarea, iertarea și primirea noastră în Familia lui Dumnezeu. Acestea au însemnat o lovitură de grație aplicată celui rău. Semnul cuielor reprezintă echivalentul zdrobirii călcâiului din textul nostru. Însă Domnul Isus nu se va despărți niciodată de cicatricele din mâinile și picioarele Sale, deoarece acestea nu reprezintă simbolul unui cumplit eșec ci mai degrabă emblema celei mai răsunătoare biruințe.

 

   -Probabil vă întrebați, dacă diavolul este un șarpe cu capul zdrobit, atunci cum explicăm persecuțiile, holocaustul și interminabile atacuri ale împărăției întunericului îndreptate împotriva ucenicilor lui Cristos?

 

   -Din bătrâni se știe că un șarpe zdrobit nu moare imediat ci mai continuă să trăiască și să se zbată până la apusul soarelui. Când Domnul Isus a fost întins pe cruce, diavolului I s-a administrat o lovitură mortală. Însă el mai are puțină vreme până la distrugerea lui finală, timp în care se mai zvârcolește încercând să ducă pe cât mai mulți cu sine. ,,De aceea bucuraţi-vă, ceruri și voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puţină vreme.” (Apocalipsa 12:12)

 

Însușirea implicațiilor

   -Sunt multe implicații care decurg din Gen. 3:15. Eu aș vrea să insist asupra uneia dintre ele. Nu trebuie să te temi de un șarpe cu capul zdrobit. Singura putere a diavolului este aceea de a ne ține robi sub tirania fricii, și în special frica de moarte.

 

   În trilogia ,,Emblema Leului” scriitoarea creștină americană Francine Rivers urmărește evoluția personajului său principal, pe nume Hadasa. Tânăra evreică creștină ajumge să fie aruncată pradă leilor, în arenele romane, pentru simplul motiv că L-a iubit pe Domnul și pe oameni, mai mult decât orice pe lume. În mod miraculos ea scapă de acolo cu viață. Un tânăr doctor îi cumpără cu câțiva sexterți trupul desfigurat de colții puternicelor feline, spre a face pe el anumite experimente chirurgicale care să-i îmbogățească cunoștințele medicale. Constatând că fata este încă în viață, și că are șanse reale de supraviețuire, renunță la scopurile sale didactice și se dedică salvării vieții acesteia. În ciuda unor cicatrici și handicapuri pe care le-a purtat toată viața, Hadasa s-a însănătoșit și și-a consacrat toată existența, slujirii celor sărmani și mărturisirii lui Cristos. Mai târziu a declarat că atunci când s-a văzut față în față cu leii, i s-a întâmplat cel mai minunat lucru din viață: a fost eliberată de tirania fricii și a învățat ce înseamnă să trăiești cu adevărat. Toată viața, spunea ea, am fost terorizată de frică. Nu puteam face pentru Domnul nici cel mai mic lucru, de teamă să nu-mi pierd libertatea și viața, dar în tot acest timp, eram sclava temerilor mele iar viața mi se părea o experiență fără sens. Abia din clipa în care am pășit în fața leilor mi-am câștigat adevărata libertate și am început să trăiesc cu adevărat.

 

   Iată ce citim în Evrei 2:14-15: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuși robiei toată viaţa lor.” Frica, și în mod special frica morții ne poate ține robi toată viața. Dar Cristos a venit ca să ne izbăvească de aceasta.

 

   În Romani 8:15 citim: „Și voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!”, iar în 2 Timotei 1:7 găsim scris: ,,Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuinţă.”

 

   Aplicații 

 

   -Nu știu care este teama cu care diavolul te ține pe tine rob și cu care îți paralizează viața și acțiunile.

 

   -Nu știu care este frica care te transformă dintr-un om liber într-un sclav, dintr-un biruitor într-un înfrânt, dintr-un om cu viziune într-un debusolat și dintr-un om plin de viață într-un cadavru ambulant.

 

   -Poate ți-e frică de eșec. Oare nu ai curajul să-L urmezi pe Domnul de frică să nu clachezi? Poate te temi că vei fi respins. Nu îndrăznești să-L mărturisești oamenilor pe Cristos, pentru că nu vrei să ajungi de batjocură și nici de râsul tuturor.

 

   -Poate te temi să pui părtășia cu Domnul și cu Biserica, Împărăția Cerurilor și neprihănirea Lui, pe primul loc, de teamă că Domnul n-o să se țină de cuvânt și n-o să-ți dea toate celelalte pe deasupra, iar tu o să duci lipsă. Oare ți-e frică să trăiești cinstit și fără compromisuri ca nu cumva să ajungi sărac?

 

   -Te temi că dacă vei spune adevărul îți vei pierde prietenii, că dacă ți se încăpățânează inima și te îndeamnă să-ți păstrezi puritatea sexuală până la căsătorie, vei rămâne singur?

 

   -Oare nu ai curajul să renunți la anumite plăceri de o clipă ale păcatului, de teamă că viața ta va deveni monotonă și plictisitoare?

 

   Nu uita lucrul esențial: toate aceste frici sau altele de felul acesta, nu sunt altceva decât niște curse prin care cel rău caută să te țină departe de adevărata viață și de adevărata libertate.

 

   Eliberează-te din capcană. Diavolul este la fel de inofensiv ca un șarpe care se târăște pe pământ. El nu-și poate ridica capul spre tine, într-un gest de amenințare. Capul șarpelui este zdrobit. La cruce, Isus Cristos a zdrobit capul șarpelui. Semnele pe care le poartă în mâini și în picioare sunt emblema biruinței Sale. Nu trebuie să te temi de un șarpe cu capul zdrobit. Deși acesta încă se mai zvârcolește până după apusul soarelui acestei ere, în curând va fi aruncat în cuptorul veșnic al iadului.

 

   Nu te lăsa înfricat, înșelat și înrobit de către un șarpe cu capul zdrobit, când ai în față un Cristos biruitor, care îți adresează cele mai extraordinare făgăduințe.

 

   În loc să te lași paralizat de minciunile diavolului, lasă că viața ta să prindă aripi, punându-ți încrederea în făgăduințele lui Cristos.

 

   Cristos împărățește! El este mai puternic decât diavolul! În El ai viață, împlinire, scop, libertate, siguranță. În El ai totul pe deplin.

 

 

https://predicipredici.wordpress.com/2023/12/01/un-sarpe-cu-capul-zdrobit/

 

 

 

 

///////////////////////////////////////

 

 

Daniel: Capitolul 4

 

Tema principală a cărţii Daniel, este Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu, care se descoperă în mijlocul împărăţiilor ostile, prin oameni care sunt gata să trăiască pe baza principiilor acestei Împărăţii.

Lecţia pe care o învăţăm din capitolul patru al cărţii, este una simplă şi clară: Împărăţiei lui Dumnezeu n-ai cum să i te împotriveşti, chiar dacă ai purta numele de Nebucadneţar, şi ai fi împăratul celui mai strălucitor imperiu. Dacă nu eşti gata să i te supui de bună voie, Împărăţia lui Dumnezeu trece peste tine, strivindu-te şi ducându-te la un loc cu fiarele sălbatice. Capitolul patru din Daniel, cuprinde una din cele mai dureroase experienţe, prin care a putut trece un împărat de-a lungul istoriei, pentru îngenunchierea mândriei acestuia şi a-l determina să se supună lui Dumnezeu.

Dar nu uitaţi, experienţa lui Nebucadneţar din capitolul patru, vine după o serie de alte experienţe ale sale cu Dumnezeu. Dumnezeu a început să-i vorbească acestui mândru împărat, încă din capitolul întâi. Prima dată, îi vorbeşte prin exemplul de trăire frumoasă a unor tineri, care au hotărât să nu se spurce. Nebucadneţar a văzut că există un secret în spatele înţelepciunii şi frumuseţii acestor tineri, dar nu s-a străduit să-l afle. Apoi Dumnezeu i-a vorbit mândrului împărat prin vis, descoperindu-i în somn efemeritatea împărăţiilor pământului şi veşnicia Împărăţiei cerului. Dar nici de data aceasta, Nebucadneţar n-a luat aminte. Mai târziu, Dumnezeu îi vorbeşte lui Nebucadneţar printr-o vedenie. Păgânul de el, a avut harul să-L vadă pe Fiul lui Dumnezeu, plimbându-se prin cuptorul aprins, ca un gest de sfidare la toată furia acestuia îndreptată împotriva celor care n-au vrut să i se supună. Dar Nebucadneţar nici de data aceasta nu se pocăieşte. După toate acestea, Dumnezeu hotărăşte să îi vorbească într-un mod mult mai dureros, ca până acuma. De fapt, acesta reprezintă modul general al lui Dumnezeu de a se purta cu omul. Dumnezeu începe prin a ne vorbi cu multă blândeţe şi gingăşie, dar dacă nu luăm seama la cuvintele Sale, el ştie să ne vorbească şi prin boli, accidente, morţi năpraznice sau nenorociri de tot felul. Omul înţelept ia aminte asupra Cuvântului lui Dumnezeu, înainte de a fi nevoit să-l asculte de pe patul spitalului sau de după gratiile puşcăriei.

Lucrul esenţial, este faptul că Dumnezeu, mai întâi, îl anunţă pe Nebucadneţar de nenorocirea care i se pregăteşte. De ce aceasta? Ca omul să aibă timp pentru pocăinţă. Dar nu Dumnezeu este cel care a afirmat următoarele cuvinte: ,,Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa, şi că-l voi nimici. dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. Tot aşa însă, deodată zic despre un neam sau despre o împărăţie, că-l voi zidi sau că-l voi sădi. Dar dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea, şi n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău şi de binele pe care aveam de gând să i-l fac.” (Ier.18:7-10) Dumnezeu nu pedepseşte cu plăcere pe fiii oamenilor, ci o face doar atunci când aceştia nu vor să asculte de bună voie, dar dacă intervine pocăinţa, pedeapsa anunţată este anulată. Oare, n-a iertat Dumnezeu cetatea Ninive, a cărei nimicire a fost anunţată, şi n-a anuat El pedeapsa atunci când ei ş-au întors din toată inima de la căile lor rele, cu pocăinţă către Dumnezeu?

Dumnezeu îl înştiinţează pe Nebucadneţar despre ce avea să i se întâmple, tot printr-un vis. De data aceasta, Nebucadneţar n-a mai uitat ce a visat, probabil a învăţat să-şi noteze visurile, la fel ca mine. Şi de data aceasta, Nebucadneţar a simţit că acest vis trebuie să aibă o semnificaţie mai deosebită, deaceea este preocupat să-i afle tâlcuirea.

Lucrul cel mai şocant, este că Nebucadneţar apelează din nou la vrăjitori, cititori în stele şi haldei. După ce a trecut prin cumplita experienţă din capitolul doi, când a demonstrat că toţi vrăjitorii Babilonului sunt nişte şarlatani şi mincinoşi, după ce a fost la un pas de a-i ucide împreună cu casele lor, după ce a descoperit că în împărăţia lui există un singur om capabil să dezlege astfel de mistere, este de neconceput cum Nebucadneţar, în loc să apeleze din prima la Daniel, se duce tot la aceşti neisprăviţi. Dar înainte de a-l judeca prea aspru, să ne întrebăm dacă nu cumva suntem şi noi la fel. Ajungem într-o mare criză în viaţă: începem să apelăm la banii noştri, mintea noastră, prietenii noştri şi abia când constatăm că nimeni nu ne poate ajuta, ne agăţăm cu disperare de Dumnezeu. Dumnezeu în bunătatea Lui ne dă biruinţa. După doi- trei ani, trecem printr-o situaţie similară: Ghiciţi dumneavoastră la cine apelăm după ajutor? Nu la Dumnezeu. Ci o luăm de la capăt, epuizând rând pe rând resursele umane, iar doar atunci când ajungem în disperare de cauză strigăm la Dumnezeu. Aşa este firea noastră decăzută. Tendinţa ei este să se descurce fără Dumnezeu. Dar tocmai de aceea, Domnul Isus ne porunceşte să rămânem în El pentru că despărţiţi de El nu putem face nimic. A rămâne în Cristos înseamnă a te descurca în viaţă cu resursele pe care le ai în El. Încă nu am uitat Coloseni 2:10: ,,Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” Este evident faptul că lui Nebucadneţar nu-i convenea să apeleze la ajutorul lui Daniel, pentru că Daniel îi vorbea despre necesitatea de a renunţa la păcat şi a se întoarce la Dumnezeu, iar aceste cuvinte erau ultimele pe care Nebucadneţar ar fi vrut să le audă. De aceea prefera să se înconjoare cu nişte şarlatani, care cel puţin îl periau şi îi spuneau cuvintele pe care acesta ar fi vrut să le audă.

Dar şi de data aceasta, s-a dovedit încă odată că resursele lumii nu pot să rezolve problemele lui Nebucadneţar. Înţelepţii Babilonului îşi dovedesc încă odată incompetenţa, iar împăratul cu toată neplăcerea, se vede silit să apeleze la ajutorul lui Daniel.

Nu vom insista prea mult asupra detaliilor visului, le găsim în text, însă ceea ce putem spune este că acesta anunţa judecata lui Dumnezeu, prin care Nebucadneţar avea să fie scos din împărăţie şi dus laolaltă cu fiarele sălbatice, până va recunoaşte stăpânirea Celui Preaânalt.

Lucru interesant este că după tâlcuirea visului, Daniel îi ţine lui Nebucadneţar o predicuţă prin care îl îndemna să pună capăt păcatelor sale şi să se întoarcă la Dumnezeu. De data aceasta Nebucadneţar nu mai are nici o reacţie. Deja totul îl privea atât de personal, şi prezenta o notă atât de tragică, încât nu mai era loc de teatru şi spectacole ieftine. Dar Nebucadneţar nu este dispus nici să se pocăiască.

Probabil că în următoarea noapte, Nebucadneţar n-a putut să doarmă. Probabil că următoarele zile a fost foarte atent ca nu cumva să-l pască vreo nenorocire. Probabil a devenit mai suspicios şi în acelaşi timp mai precaut. Dar timpul se scurgea la fel ca mai înainte, toate lucrurile decurgeau într-un mod cât se poate de natural, ceea ce l-a determinat pe Nebucadneţar să se relaxeze din nou. După un an de zile, nici nu-şi mai amintea nimic despre nefericitul său vis şi îngrijorătoarea tâlcuire. Sigur pe sine, într-o plimbare făcută pe terasele sale împărăteşti, exclamă următoarele cuvinte: ,,După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvântul şi a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele? Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a pogorât din cer şi a zis: Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!” (3:29-32) Există o vorbă în popor că: ,,Morile lui Dumnezeu macină încet dar sigur”, însă atunci când se pun în mişcare sunt cu neputinţă de oprit. Dumnezeu are îndelungă răbdare cu păcătoşii, dar când aceasta este călcată sistematic în picioare, urmează judecata lui Dumnezeu. Şi nu trebuie judecată mai mare decât să-ţi ia Dumnezeu mintea. Aceasta s-a întâmplat şi în cazul lui Nebucadneţar.

Dumnezeu s-a atins puţin de mintea lui, şi prin urmare cel mai mare om al lumii a fost coborât mai prejos decât ultimul din împărăţia lui. Nebucadneţar s-a îmbolnăvit de ceea ce psihologii numesc schizofremie paranoidă. La Nebucadneţar această boală s-a manifestat, făcându-l să creadă că este bou. Prin urmare a început să se comporte ca un bou, până în clipa când ridicându-şi ochii spre cer a recunoscut stăpânirea veşnică a lui Dumnezeu. Personal am întâlnit un om care suferea de o boală asemănătoare: un om care se credea Napoleon. Probabil că acesta a fost personajul său preferat din istorie. Odată cu îmbolnăvirea minţii sale, a început să creadă că el este Napoleon. Răspundea doar la numele acesta, se prezenta cu numele acesta, iar în momentele sale de delir, trăia intens scene de război din cariera militară a împăratului francez. Nimic nu lipsea din tot ce însemna un Austerlitz sau un Waterloo: soldaţi, ofiţeri, cai, arme, răniţi, morţi, ordine, încordare, bucurie, disperare, etc.

Iată ce spune Scriptura despre judecata lui Dumnezeu care se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor: ,,mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că Sunt înţelepţi, şi au înebunit; şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; Sunt şoptitori, bîrfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Şi, cu toate că ştiu Hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, Sunt vrednici de moarte, totuş, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Rom.1:18-32)

Trăim într-o lume a nebunilor. De fapt, vechile manuale de psihologie, încadrau deviaţiile sexuale, amintite în Romani unu, la categoria bolilor psihice, numai noua orientare psihologică, la cererea pieţei, consideră astfel de comportamente drept o chestiune de preferinţă. Conform Scripturii, homosexualii, lezbienele, şi toţi cei care practică asemenea păcate, şi nu numai, sunt bolnavi psihici. Păcatul ia minţile omului ducându-l la starea de nebunie. Se estimează că aproximativ 40% din populaţia Europei suferă de probleme psihice. Soluţia la aceste probleme nu se găseşte în cabinetele psihologilor şi psihiatrilor, ci la Dumnezeu. Aceasta este lecţia pe care o învăţăm de la Nebucadneţar: ,,După trecerea vremurii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi locuitorii pământului Sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: Ce faci? În vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui Sunt adevărate, toate căile Lui Sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!” (4:34-37)

Istoria, confirmă faptul că Nebucadneţar, în ultimii ani ai domniei sale, a condus imperiul ca un om temător de Dumnezeu. Dar ca să ajungă acolo a trebuit să treacă printr-un lung şi greu drum al frângerii mândriei şi ambiţiilor personale, de către Dumnezeu. Noi avem istoria lui şi teoretic nu ar trebui să trecem pe acolo, şi dacă avem frică de Dumnezeu, vom fi feriţi de multe nenorociri. Dar sunt printre noi oameni care pentru a ajunge la pocăinţă, trebuie să treacă prin experienţe dureroase, ca ale lui Nebucadneţar. Oricum este mai bine ca cineva să sufere câţiva ani aici pe pământ, decât o veşnicie în iad. Probabil că Dumnezeu a continuat să-l cerceteze pe Nebucadneţar, până la capitularea acestuia, în faţa cerului, ca urmare a rugăciunilor lui Daniel. Cei care aveţi în casele dumneavoastră oameni grei la cerbice, ca Nebucadneţar, continuaţi să vă rugaţi pentru ei, că Dumnezeu poate să înmoaie chiar şi pietrele, iar dacă va trebui să treacă şi prin experienţe dureroase, tot este mai bine decât să ajungă în iad.

 

https://predicipredici.wordpress.com/2012/09/14/daniel-capitolul-4/

 

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Daniel 2 : Combativitate în înfruntarea cu răul propagat în societate

 

Asaltul răului (2:1-13)

Răul este propagat prin falsă religiozitate. Nebucadneţar a avut nişte visuri care reflectau de fapt preocuparea sa pentru viitorul imperiului construit intempestiv. Chiar şi cea mai sofisticată religie ajunge la impas deoarece orice religie este originată de om, iar omul este supus greşelii. Răul este propagat şi prin pretenţiile nefondate ale despoţilor. Nebucadneţar a uitat visul dar consideră că, pe baza dreptului divin ce-l are, poate pretinde lucrurile cele mai imposibile din partea vasalilor săi. Pe baza filiaţiei divine cu care se lăuda orice împărat babilonian ar fi fost mai uşor să ia legătura direct cu zeii, dar aceştia erau de neabordat pe fir direct, decât în măsura în care ei se făceau descoperiţi. Incapacitatea „savanţilor” caldeeni de a rezolva criza împăratului este accentuată de relaţia tensionată deja existentă între bătrânii înţelepţi şi mai tânărul lor stăpân. Aşa se explică şi graba cu care împăratul a cerut executarea lor en gross.

 

Angajarea în luptă cu răul (2:14-23)

Cineva trebuie să ia iniţiativa. Daniel a mai intervenit şi cu altă ocazie (cap. 1). Acum are un succes deosebit cu atât mai mult cu cât situaţia era mult mai deznădăjduită decât prima. Putem face doar speculaţii pe tema succesului său. Ceea ce poate fi sigur este faptul că nici Daniel, nici vreunul dintre prietenii săi nu fuseseră de faţă în momentul confruntării împăratului cu înţelepţii Babilonului, ceea ce demonstrează faptul că încă nu fuseseră ridicaţi în rang. Permisiunea de a încerca tâlcuirea şi amânarea cu o zi a executării poruncii denotă o posibilă scăpare a împăratului de a fi consultat în prealabil şi pe Daniel şi pe ceilalţi robi evrei din moment ce ei fuseseră declaraţi de 10 ori mai înţelepţi decât ceea ce avea Babilonul mai bun în materie de ştiinţă (1:20).

 

Nu căuta să mergi singur. Daniel a căutat repede compania celor trei prieteni ai săi. Prietenia lor este demnă de toată aprecierea. Probabil că şi mediul ostil i-a încurajat să-şi gândească viaţa în comun, pentru că probabil nu mai aveau pe nimeni dintre ai lor pe aproape. Comunicarea în familie nu poate să facă decât bine. Nu vă transformaţi în judecătorii acţiunilor întreprinse de partenerii voştri, ci fiţi-le consilieri, ştiind să apreciaţi ori de câte ori au realizat ceva bun. Daniel a ştiut să aprecieze prietenia celor trei refuzând pentru el oficiul de mare administrator al Babilonului dat de împărat.

 

Leagă-te de Dumnezeu. Nu există for mai înalt unde să-ţi poţi prezenta cererea. Caută prieteni care au aceleaşi convingeri şi valori morale ca şi tine, dar du-te la Dumnezeu împreună cu ei. Răspunsul pozitiv nu întârzie să apară aşa încât vv. 20-23 sunt de fapt o rugăciune de mulţumire pentru răspunsul la cererea tinerilor iudei aflaţi în criză. Daniel proclamă pe Dumnezeu sursa înţelepciunii şi priceperii care i-au garantat succesul în această chestiune atât de spinoasă şi imposibil de rezolvat. „Înţelepciunea şi puterea” sunt specialitatea lui Dumnezeu, El le dă celor ce dau dovadă că le au, şi El le-a dat şi lui Daniel.

 

Deznodământul istoriei lui Daniel aduce trei elemente. Întâi proclamă suveranitatea lui Dumnezeu în a opri răul (2:24-30), nu preocupările tale sociale sau umaniste, cu autoritatea ce decurge din delegarea lui Dumnezeu, evidenţiind superioritatea lui Dumnezeu faţă de abilităţile zeilor păgâni (altor autorităţi) şi recunoscând calitatea de mesager / de ambasador pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu.

 

Apoi, pregăteşte-te pentru testarea proclamaţiei (2:31-45). Imaginea statuii cu cele patru secţiuni ale sale sugerează că Dumnezeu are în vedere istoria mondială unde popoarele joacă un rol predominant, statele umane se degradează calitativ deşi cantitativ ele demonstrează o vitalitate crescândă, statele umane sunt fragile şi vulnerabile în faţa impactului cu „orânduirea divină” şi Dumnezeu va aduce judecata asupra lumii în continuă decadenţă.

 

În final suveranitatea lui Dumnezeu este recunoscută şi răul stopat (2:46-49), aşa cum se vede din faptul că împăratul Nebucadneţar se închină lui Daniel ca înaintea unui dumnezeu, îl proclamă pe Dumnezeu ca cel mai mare dintre zei şi îl răsplăteşte pe servul Lui. Aceasta nu este o reţetă care garantează succesul în orice confruntare cu răul propagat în societate. Dacă Dumnezeu îngăduie izbândă este probabil că acestea reprezintă condiţiile favorizante necesare pentru o asemenea finalitate. Întrebarea care se pune este dacă vei fi pregătit pentru situaţia respectivă, dacă vei avea credinţa să te arunci în luptă.

 

https://statu.wordpress.com/category/meditatii/daniel/page/2/

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Daniel 4 : Calităţile purtătorului de mesaj

 

 

Nu poate fi decât naturală, deşi este în afara normalului. Mulţimi sunt făcute de ruşine, oameni sinceri dar servili mor, împăraţi sunt compromişi în faţa tuturor şi Dumnezeu este mărit prin lucrările sale. Ce poate sugera această imagine decât marea judecată a lui Dumnezeu. Atunci cei mulţi vor fi daţi de ruşine pentru felul de viaţă pe care l-au ales să-l trăiască, mulţi oameni sinceri vor fi condamnaţi nu pentru altă vină decât pentru aceea de a nu se fi decis, împăraţi despuiaţi de ranguri şi de tronuri vor trece ruşinaţi prin faţa mulţimilor, iar Dumnezeu va fi mărit. În aşteptarea acelei zile credincioşii caută să-şi întărească chemarea şi să se pregătească cu tot ceea ce maturitatea poate oferi ca sigur celor interesaţi să-şi păstreze credinţa.

 

Ce face relatarea celui de-al doilea vis al lui Nebucadneţar atât de importantă pentru viaţa de credinţă a lui Israel? Evident personajul ce se vede cel mai bine este Nebucadneţar, dar reprezintă el oare cheia înţelegerii capitolului? Dacă Nebucadneţar ar fi personajul-cheie ce mesaj ar avea capitolul? Acela că cine recunoaşte dreptul suveran al lui Dumnezeu de a stăpâni lumea a înţeles esenţa şi îşi poate continua nestânjenit existenţa!?

 

Şi totuşi, dacă Nebucadneţar nu este personajul cheie al naraţiunii ci Daniel, aşa cum rămâne de-a lungul întregii sale cărţi, care este atunci mesajul central al cap. 4 din Daniel? În acord cu celelalte trei capitole anterioare şi cu celelalte două care-i urmează, Daniel 4 vorbeşte despre o altă trăsătură de caracter sau o altă caracteristică necesară evreului aflat în cea mai tulburătoare experienţă a istoriei sale naţionale, exilul babilonian, pentru a-şi păstra nealterată credinţa în Dumnezeu şi speranţa în refacerea naţiunii. Care este atunci acea caracteristică ce face tandem cu celelelalte deja anunţate? Cel mai probabil este vorba despre proclamarea mesajului lui Dumnezeu într-un mod credibil. Vom încerca să demonstrăm în ce fel putem vorbi despre această claritate ca şi despre o caracteristică esenţială şi cum este interpretată claritatea în acest context.

 

Mesajul lui Dumnezeu pentru Nebucadneţar este prezentat de trei ori la rând, o dată în relatarea împăratului, a doua oară în interpretarea lui Daniel şi a treia oară în împlinirea ei faptică. Chiar dacă este condiţionat, planul lui Dumnezeu cu privire la Nebucadneţar este foarte sigur şi nimeni şi nimic nu-i poate împiedica împlinirea. Dacă aşa stau lucrurile este nevoie de un anume tip de slujitor, de slujitorul lui Dumnezeu, ca acest mesaj să nu aducă osândire ci mântuirea oamenilor. Judecata lui Dumnezeu este garantată pentru toţi cei care păcătuiesc şi nu dovedesc intenţia şi dorinţa de a se pocăi. Dumnezeu caută un anume fel de om pentru a face din această garanţie un izvor de har. Astăzi vom învăţa de la Daniel ce înseamnă să transmiţi într-un mod mântuitor mesajul de judecată a lui Dumnezeu, ce se cere din partea unui om pentru a fi validat pentru o astfel de lucrare.

 

  1. O bună mărturie din partea lumii (validare din partea comunităţii).

„… ştiu că ai în tine duhul sfinţilor dumnezei..” (vv. 8, 9, 18) Este a treia oară când la testul împăratului, specialiştii dau faliment şi Daniel se dovedeşte mai înţelept. De această dată el este şi recunoscut ca atare în trei rânduri deşi împăratul nu a făcut apel de la început la înţelepciunea sa. Probabil, din nou, erau la mijloc interese obscure datorate unei relaţii deficitare între împărat şi clasa preoţească. Deşi era liderul numit Daniel putea fi văzut ca un outsider tocmai prin apartenenţa lui religioasă distinctă. Împăratul recunoaşte însă calibrul său, şi chemându-l mai târziu nu face decât să accentueze o dată în plus abilităţile sale de inspiraţie dumnezeiască.

 

O mărturie bună din partea comunităţii este solicitată şi atunci când biserica locală îşi alege liderii: diaconi sau prezbiteri. Nu se poate ca stegarul să fie ruşinos sau laş. Cel care poartă însemnele unei oştiri întregi trebuie să nu poată fi blamat de nimeni şi nici acuzat pentru lucruri nepotrivite cu firea lucrurilor, cu rânduiala cetăţii sau cu legea lui Dumnezeu.

 

  1. Sensibilitate pentru problemele lumii (inimă caldă care simte cu alţii).

Spre deosebire de alte dăţi, acum Daniel pricepe visul de la început. Poate că a avut timp de gândire poate că nu a avut. Cu siguranţă însă că, îndată ce a înţeles mesajul lui Dumnezeu pentru împărat, Daniel a fost profund tulburat. Această nelinişte nu se datora faptului că o interpretare defavorabilă împăratului ar fi putut atrage asupra lui Daniel revărsarea mâniei lui, ci se datora unei relaţii de prietenie care începuse să se înfiripe între cei doi mari lideri. Daniel întrevedea probabil continuarea transformărilor în viaţa lui Nebucadneţar situaţie în care evreii ca naţiune nu puteau avea decât de câştigat, de unde şi grija sa pentru dezvoltarea acestei relaţii în bine.

 

Totuşi, nu-i aşa că am fost înşelaţi cu toţii în aşteptările noastre, atunci când acestea au avut ca obiect un om? Apostolul Ioan, a crezut şi el că relaţiile i-ar putea fi de vreun folos atunci când Domnul a fost arestat. El cunoştea pe marele preot şi nu i-a fost greu să intre în curte împreună cu convoiul ce-L însoţea pe Domnul. Tot el l-a ajutat şi pe Petru să intre în curte (Ioan 18:15-16). După aceea Petru este lăsat în curte singur iar Ioan merge înăuntru şi este martor la judecată. Oare câte planuri nu a încercat în mintea sa ca să-l scape pe stăpânul său, tocmai el care crezuse că Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, aşa cum propovăduise Botezătorul.

 

Pavel avea prieteni chiar şi în „casa Cezarului” (Filipeni 4:22). Oare nu tocmai pe această bază a reuşit să fie eliberat pentru o vreme? Câte planuri nu şi-a făcut oare Pavel ca pe baza cetăţeniei sale şi a unei judecăţi drepte să fie eliberat? Cu toate resursele sale, cu toate cunoştinţele sale însă Pavel ajunge la moarte.

 

Este important să ai prieteni, şi să cunoşti oameni cu funcţii înalte dornici să-ţi vină în ajutor, dar nu-ţi lega inima de ei, pentru că ei oricând pot pleca. Este mai important să ai o inimă miloasă pentru toţi oamenii care se zbat în probleme. Pe unii problemele îi fac aspri, duri cu ceilalţi oameni. Ei zic: „Dacă eu m-am descurcat, să se descurce şi ei!” Alţii, trecând prin probleme îşi dau seama ce mare har este ca atunci când treci prin necaz să găseşti pe cineva care să-ţi întindă mâna să te ajute. De astfel de oameni Dumnezeu se poate folosi, pentru că Evanghelia este pentru oameni nevoiaşi, pentru oameni care recunosc că au nevoie de ceva ce numai Dumnezeu poate să le ofere.

 

  1. Responsabilitate pentru mântuirea lumii (râvna Evangheliei ce aduce pacea).

După ce îi descoperă împăratului interpretarea, Daniel adaugă ceva ce nu făcea parte din vis : De aceea, împărate, placă-ţi sfatul meu! Pune capăt păcatelor tale, şi trăieşte în neprihănire, rupe-o cu nelegiuirile tale, şi ai milă de nenorociţi, şi poate că ţi se va prelungi fericirea!

Traiul prosper de care se bucura Nebucadneţar, lipsa crizelor în împărăţia sa, a produs în sine o reacţie de automulţumire, de aroganţă, de rigiditate în relaţiile cu supuşii săi, stare care uzurpa dreptul suveran al lui Dumnezeu de a conduce lumea după plăcerea Sa şi atenta la însăşi raţiunea de stăpânire mondială a lui Dumnezeu. Daniel, fiind un om al rugăciunii, cu siguranţă avea în vedere această problemă de ceva timp, deoarece îi stătea pe buze şi, de cum a găsit oportunitatea, a şi spus-o. Probabil că a învăţat de la Ezechiel că este responsabilitatea sa, ca odată descoperită voia lui Dumnezeu cu privire la un om, este de datoria sa să i-o facă de cunoscut. Prilejul odată descoperit este repede folosit.

 

Publicitate

 

Setări confidențialitate

Ezechiel a fost deportat şi el în Babilon şi şi-a desfăşurat activitatea profetică într-o altă zonă. El a primit din partea lui Dumnezeu un mesaj specific care venea să contrazică un proverb împământenit în Israel din pricina judecăţii lui Dumnezeu care întârzia să se descopere peste păcătoşi. Se spunea pe atunci: Părinţii au mâncat aguridă (struguri verzi) iar copiilor li s-a sterpezit dinţii, adică odraslele plătesc pentru păcatele părinţilor. Chiar dacă Dumnezeu spusese că păcatul idolatriei părinţilor va fi pedepsit în copii până la al patrulea neam (Exod 20:4) se avusese în vedere implicaţiile dezastruoase pe care un trai păgân şi o închinare idolatră o va avea asupra generaţiilor viitoare, şi care va atrage obligatoriu şi pedeapsa lui Dumnezeu. Aici însă, israeliţii au interpretat greşit, după plac, şi spuneau aşa: Să păcătuim căci Domnul nu ne va pedepsi pe noi, ci poate pe părinţii noştri, sau cu alte cuvinte Să păcătuim ca să se înmulţească harul, după cum spunea Pavel (Romani 6:1). S-a pierdut din vedere tocmai esenţa problemei, de aceea Dumnezeu, tocmai din exil, acolo unde avea un profet credincios, face clar cum stau de fapt lucrurile, anume: Cine păcătuieşte va muri, sau pedeapsa păcatului este moartea. (Vezi Ezechiel 18). Aceasta este datoria profetului. Dacă el nu proclamă mesajul clar, neîntinat atunci nu va fi cine să o facă (Ezechiel 33).

 

 

 

 

https://statu.wordpress.com/2007/08/02/daniel-4-calitatile-purtatorului-de-mesaj/

 

 

 

/////////////////////////////////////////////

 

Daniel 1 : Ce-am pierdut şi ce-am … păstrat !

 

Daniel scrie capitolul introductiv privind retrospectiv la evenimente, pentru a imortaliza o anume învăţătură de folos pentru evreii de după robie şi pentru a prezenta cadrul naraţiunii din următoarele capitole.

 

O dată cu deportarea, tinerii aceştia cu Daniel în frunte, pierduseră mai multe lucruri, toate de o importanţă majoră pentru formarea personalităţii lor. Fiecare om este unic în felul lui, dar există anumite caracteristici care ne apropie de ceilalţi oameni din aceeaşi comunitate. Clyde Kluckon şi Henry A. Murray spuneau că „orice om este în anumite privinţe asemănător cu toţi ceilalţi oameni, asemănător cu unii oameni, asemănător cu nici un alt om” (Personality in Nature, Society, and Culture, apud Gheorghiţă Geană în articolul despre „Personalitate” în Dicţionarul de sociologie). Există totuşi un grup de trăsături psihice, de caracter şi de comportament comune unui grup uman, ca urmare a experienţei comune de viaţă. La formarea acestei personalităţi de bază, cum se numeşte, contribuie mai multe instituţii, primare şi secundare: familia, arta, folclorul, mitologia şi religia. Modelarea personalităţii se realizează prin educaţie, iar educaţia are mai multe valenţe: civică, profesională, morală, religioasă.

 

Spre deosebire de occidentul modern puternic raţionalist, în Orientul Antic aceste lucruri nu pot tranşate. Ele sunt mai degrabă împletite aşa încât „literatura religioasă nu se desprinde de cea profană, dreptul religios apare îmbinat cu cel civil, arta exprimă credinţa şi puterea politică ce derivă din credinţă” (Sabatino Moscati, Vechile civilizaţii semite, Bucureşti : Meridiane, Biblioteca de artă : Arte şi civilizaţii, 1975, p. 44). În Orient nu există justiţie numai de dragul justiţiei, nu se face artă de dragul frumosului şi nici nu se scrie de dragul exerciţiului de a scrie elevat. Totul este motivat religios şi are un corespondent în lumea zeilor. Astfel, tot ceea ce pierd tinerii noştri va avea influenţe (trans)formatoare la nivelul personalităţii lor cu urmări indirecte în educarea lor religioasă pe lângă cea directă, civică, profesională sau morală.

 

Pierderea familiei

 

Nu ni se spune numele familiei din care proveneau aceşti tineri. Este cert că nu erau fraţi deoarece nici lucrul acesta nu este menţionat. Singurul lucru care-i mai rămăsese lui Daniel erau prietenii lui, iar pentru fiecare dintre cei trei – Hanania, Mişael şi Azaria – nu există un chip mai cunoscut decât cel al lui Daniel.

 

În astfel de situaţii este foarte important să ai un prieten. Biblia spune că prietenii pot fi adesea mai buni decât un frate. Fraţii te evaluează retrospectiv, din lumina a ceea ce ai fost şi ai devenit, prietenii te iau aşa cum eşti (Pr. 17:17, 27:9-10). Tinerii ajunseseră la vârsta la care puteau începe să se valideze în societate dar aveau să descopere că trebuie să se deprindă cu alte lucruri, necunoscute încă. Totuşi, avuseseră şansa unei copilării folositoare deoarece educaţia în familia iudaică începea devreme. De fapt vor şi demonstra că şi-au însuşit unele valori de mare preţ pentru credinţa lor în Dumnezeu.

 

Pierderea numelui

 

De cum au ajuns în şcoala împăratului, prinţul dregătorilor (dregătorul-şef) le-a pus nume noi, în acord cu panteonul babilonian. Numele Beltşaţar, Şadrak, Meşak şi Abed-Nego vorbeau câte ceva despre zeii babilonieni Bel, Marduk (Aku) şi Nebo. Deşi nu erau nume de ocară nu putem spune că ar fi făcut vreo onoare deosebită unui evreu conservator. Nici noi, de altfel, nu punem nume ruşinoase copiilor noştri; numele de ocară (poreclele) le dau cu generozitate batjocoritorii după modul în care este perceput comportamentul cuiva. În situaţii de ocupaţie forţată a unui popor de către un altul se poate ajunge la impunerea unor registru de nume străine sau schimbarea numelor autohtone în echivalenţii lor acceptaţi. Astfel Mihai devine Mihaly, Gheorghe devine Gyorgy, sau Papp devine Pop, Croitoru devine Szabo etc. Deşi este un atentat la dreptul de autodeterminare a fiecărei persoane, se poate trăi cu un nume străin. Aşa au făcut şi tinerii noştri din Daniel 1. Unii însă, mai energici, vor contesta poziţia lor prea puţin naţionalistă, dar după cum vedeţi Dumnezeu nu caută să conserve naţionalismul ci naţiunea, rămăşiţa nu este formată din patrioţi ci din credincioşi în primul rând. Să nu confundăm patriotismul cu credinţa în Dumnezeu.

 

Pierderea libertăţii

 

Selectaţi încă de la sosire, cei patru îşi petreceau vremea în ghetto-ul special amenajat pentru astfel de situaţii, şi timp de trei ani, cât a durat procesul de pregătire, au stat la un loc cu alţi tineri din diferite popoare şi culturi, pregătindu-se pentru o viaţă nouă, fără perspective de întoarcere la cea veche. Domiciliul forţat nu este de dorit şi nici nu este plăcut. Uneori, oamenii se autoexilează pentru a scăpa cu viaţă; de regulă în vreme de război când au loc migrări masive. Alteori ele au ca scop îndepărtarea populaţiei civile de linia frontului, sau protejarea unui anume segment de populaţie de un altul considerat inferior. Se ştie că evreii români au fost deportaţi în Transnistria de Antonescu, comuniştii români i-au deportat pe anticomunişti şi pe maghiari în Bărăgan şi în Transnistria. Chiar dacă este foarte greu material, se poate trăi şi în condiţii de acestea, ne arată istoria, şi se poate continua viaţa imediat ce factorul oprimant este înlăturat. Evident cu sechelele lăsate de nedreptatea şi pierderile suferite. Daniel şi prietenii lui au avut parte de un regim strict cu domiciliu forţat pentru trei ani. Dar au reuşit să treacă de el cu bine. Se poate trăi cu aşa ceva şi nu are rost să te împotriveşti unui astfel de rău. Nu se merită să-ţi dai viaţa pentru că ai pierdut libertatea de mişcare. Revolta împotriva opresorilor care ţi-au îngrădit libertatea de mişcare nu Îl onorează pe Dumnezeu într-o asemenea măsură încât să fie încurajată în Scripturi. Există altceva ce Îl onoroază pe Dumnezeu mai mult decât orice.

 

 

Pierderea valorilor morale

 

Aici intră în discuţie regimul alimentar instituit de Nebucadneţar. Viaţa religioasă în Mesopotamia era complexă şi bine organizată. Casta preoţească avea în frunte pe rege care prezida peste grupuri specializate de „preoţi”: prezicători, ghicitori, interpreţi de visuri, vraci, purificatori, incantatori. Preoţii erau responsabili de învăţământ, ştiinţă, cultură, care aveau un profund caracter religios. Zeii erau humanoizi, aveau aceleaşi preocupări cu ale oamenilor, aceleaşi defecte şi păcate, dar potenţe diferite. Prin urmare şi principalele acte de culte erau hrănirea zeilor şi rugăciunea către zei pentru îmbunarea lor. Ofrandele constituite din alimente erau aduse pe altar, o parte era arsă, iar restul era consumat de preoţi şi rege. Se preferau mieii, berbecii, păsările, iar ca băutură se ofereau libaţii din vin, bere, lapte, miere şi ulei.

 

În calendarul sacru babilonian fiecare zi era consacrată unui zeu, bun sau rău după caz, şi se sărbătorea după un ritual aparte. Astfel există suficinte date pentru a susţine că hrana ce o primeau tinerii pregătiţi pentru slujbe imperiale, provenea de la sacrificiile religioase (idoleşti) şi era în ton cu restul educaţiei primite cu implicaţii religioase evidente. Nu se poate spune că Daniel se împotrivise unui regim alimentar care contrazicea legile levitice cu privira la animalele necurate deoarece babilonienii preferau în alimentaţie aceleaşi animale – considerate curate de evrei – şi chiar aceleaşi cereale, fructe şi legume. Daniel a ales deci să mănânce dintre acele roade ale câmpului care nu figurau pe liste preferinţelor lui Marduk, zeul lui Nebucadneţar.

 

Este interesant că, odată identificat drept păcătos, acest regim alimentar nu a fost respins de tinerii evrei prin marşuri de protest, demonstraţii paşnice, talk-show-uri, proteste publice, etc. ci cu foarte mult tact. Prima încercare : discuţia cu căpetenia dregătorilor se soldează printr-o nereuşită ; deşi Daniel era apreciat de acesta, căpetenia s-a temut să ia o decizie categorică. A doua încercare : discuţia cu supraveghetorul direct al evreilor se soldează cu acceptarea propunerii pe baza unei probe; Daniel sugerează un test de 10 zile, care odată trecut să confirme schimbarea deciziei cu privire la meniul evreilor.

 

De obicei încercăm să rezolvăm problemele apelând direct la primul de pe scara ierahică de jos în sus. Deşi poate primi o rezolvare temporară, problema poate fi reactualizată în momentul în care şeful direct al acestuia descoperă o neregularitate. Acest nou „şef” va trebui şi el convins, şi apoi apare un alt „şef” ş.a.m.d. Dacă problema este tranşată cu primul de pe scara ierahică de sus în jos, acesta va avea responsabilitatea să-şi anunţe toţi subalternii cu privire la hotărârea luată.

 

Constatăm că atunci când s-a pus problema miezului identităţii lor, Daniel şi prietenii lui nu au mai fost la fel de grăbiţi să accepte schimbările. Ca sclavi nu aveau multe drepturi şi o promovare inadecvată a preferinţelor lor le-ar fi atras moartea, cel mai probabil prin muncă forţată. Este notabil că tinerii evrei au avut sensibilitatea de a înţelege până unde trebuie să meargă cu acceptarea noului mod de viaţă impus asupra lor. Când s-a ajuns la regimul lor de viaţa care trebuia reglementat de Legea lui Moise, ei au căutat calea cea mai accesibilă pentru păstrarea principiilor lor.

 

Învăţăm de la Daniel şi de la prietenii lui că pierderea sprijinului familiei este suportabil, că se poate trăi cu constrângerile impuse de domiciliul forţat, cu atât mai mult într-o locuinţă închiriată în care gazda-zbir a impus tot felul de constrângeri, şi că având un nume de ocară după cum ţi l-au dat cei ce nici măcar nu au încercat să te înţeleagă nu determină pierderea identităţii tale. Ce contează cu adevărat, şi care are valoare pentru că dăinuie, este credinţa ta. Dacă o păstrezi intactă Dumnezeu îţi poate da o familie nouă, un nou cămin şi un nume nou.

 

 

https://statu.wordpress.com/category/meditatii/daniel/page/2/

 

////////////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Cartea Daniel

Daniel a avut una din cele mai incredibile cariere. Luat ca rob în adolescență a ajuns omul de încredere al conducătorului de la Babilon. Când Babilonia a fost cucerită de Medo-Persani, Daniel a ajuns omul doi sau trei din Imperiu. Au fost doar doi oameni ai Bibliei, în afara lui Isus Christos, despre care nu s-a scris nimic rău: Iosif și acest Daniel. Faptul este cu atât mai uimitor cu cât amândoi au fost administratori imperiali și mari oameni de stat!

 

În Babilon, Daniel a fost așezat mai mare peste toți magii de la curte! De la numele lor ne-a rămas nu numai termenii „magic“ și „magie“, ci și aceia de „magistral“, „magistrat“ și „magistratură“.  Mărturia religioasă a lui Daniel în casta magilor a lăsat un mesaj rezidual de profeție din care s-a născut peste sute de ani incursiunea magilor din răsărit la Ierusalim ca să se închine „împăratului de curând născut al iudeilor“.

 

Cartea lui Daniel poate fi numită pe drept cheia descifrării mesajelor profetice. Cadranul unui ceas n-ar fi de nici un folos fără ajutorul limbilor indicatoare. Tot aşa, cartea lui Daniel este pentru întregul Scripturii, indicatorul care ne ajută să ne orientăm în succesiunea de evenimente consemnate în profeţii. Întreaga Biblie poate fi asemănată cu o oglindă plimbată asupra istoriei omenirii. Întreaga istorie umană poate fi desprinsă din conţinutul profetic aşezat în cele 66 de cărţi ale Bibliei.

 

Din cauza conţinutului ei extraordinar, cartea lui Daniel a fost contestată de toţi cei care au combătut Biblia şi credinţa creştină. Criticii ei înfierbântaţi au prezentat-o drept un fals istoric produs cel mai devreme prin jurul anului 164 î.Cr. cu scopul de a-i întări în credinţă pe evreii care treceau prin vremuri grele sub conducerea Macabeilor.

 

Descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă a redus la tăcere aceste critici. Pentru creştini, lucrurile erau clare chiar şi înainte de aceste descoperiri, în afara dovezilor conţinute chiar în textul cărţii, despre Daniel a mai scris şi Ezechiel, care-l aşează în rândul sfinţilor poporului evreu, numindu-l: „un om neprihănit” şi „un om foarte înţelept” (Ezecniel l:19-20; 28:3) Nimeni nu s-a îndoit vreodată că Ezechiel a trăit în vremea când ni se spune că a trăit, ori el îl aminteşte pe Daniel ca pe un contemporan al său aflat încă în viaţă.

 

Cea mai mare dovadă despre veridicitatea conţinutului cărţii lui Daniel vine însă din partea Domnului Isus care citează din cartea profetului de trei ori în cuprinsul cuvântării Sale din Matei 24. În versetul 15, El citează Daniel 8:13; 9:27; 11:31; 12:11; indicându-le ucenicilor semnele care-i vor anunţa că e timpul să fugă din Ierusalim („De aceea, când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, despre care a vorbit proorocul Daniel, „aşezată în locul sfânt” – cine citeşte să înţeleagă! -…”)

 

În versetul 21, El descrie venirea „Necazului cel mare” citând din Daniel 12:1: „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n- a fost niciodată de la întemeierea lumii până acum şi nici nu va mai fi”.

 

Apoi, în versetul 30, El descrie cea de a doua venire a Sa folosind textul din Daniel 7:13: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului…”

 

Mai mult decât atât, în cel mai solemn moment din cadrul procesului religios la care a fost supus, în ceasul în care Marele Preot l-a întrebat categoric: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu”. Domnul Isus i-a răspuns cu acelaşi text din Daniel 7:13, 14: „Da, sunt. Ba mai mult, vă spun de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu, şi venind pe norii cerului” (Matei 26:63-64).

 

Domnul Isus îl prezintă pe Daniel drept „un crainic al lucrurilor viitoare” confirmând ceea ce scrisese însuşi Daniel despre cartea sa: „Tu însă Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte” (Dan. 12:4). La venirea Sa Domnul Isus a proclamat începutul acestei „vremi a sfârşitului”, a ridicat pecetea de pe cartea lui Daniel şi a declarat emfatic: (De acum) „Cine citeşte să înţeleagă” (Matei 24:15).

 

Acestei înţelegeri îi dedicăm rândurile care urmează.

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei: Daniel, care se poate traduce prin „Dumnezeu este judecătorul”.

 

Autorul: Deşi pare surprinzător, ştim foarte puţine lucruri despre acest om extraordinar.

 

(1). Ca tânăr, a fost dus ca rob din Israel la Babilon, în robie a hotărât să nu-şi piardă specificul naţional evreiesc, refuzând să „se spurce mâncând din bucatele aduse de la masa împăratului” (Dan. 1:8). Pus în şcoală, a dat curând dovadă de o înţelepciune cu totul ieşită din comun, dar mai ales s-a evidenţiat prin capacitatea supranaturală de a pătrunde în lumea lui Dumnezeu şi de a primi tălmăciri pentru vise şi vedenii. În Babilon, pentru declanșarea procesului de asimilare, ,,căpetenia famenilor dregători“ i-a schimbat numele în ,,Beltșațar“ (Cel cu viața păzită de Bel). Procesul de îndoctrinare și de asimilare n-a reușit în cazul lui Daniel și al celor trei prieteni ai săi. Pe vremea aceea, cei care serveau la curtea imperială erau făcuți „fameni“, mai ales pentru a nu prezenta un pericol pentru cadânele din haremul împăratului. Ni se spune că Daniel și cei trei tineri au fost sub autoritatea lui Așpenaz ,,căpeteniei famenilor. Nu ni se dat amânunte însă este lesne de înțels că Daniel a ajuns famen pe cea de a doua metodă menționată mai târziu de Domnul Isus: „Fiindcă sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor, sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni şi sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăţia cerurilor“ (Mat. 19:12).

 

Ori de câte ori apare în textul cărții, numele Beltșațar este însoțit de numele real al lui Daniel (Dan. 1:7; 2:26; 4:8; 4:9, 18, 19; 5:12; 10:1). Chiar și cartea stă de mărturie, fiind numită cartea lui Daniel, nu a lui Beltșațar! Profetul s-a numit întotdeauna pe sine ,,Daniel“ (,,eu, Daniel“ – 7:15; 8:1; 9:2; 10:2 ,,pe mine, Daniel“ – 7:28; 8:15, 27, ). Îngerul Gavril îl numește ,,Daniel“: ,,Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea“ (9:22; 10:11-12; 12:4, 9). Și tot Daniel l-a numit, la bătrânețe, și împăratul Darius:

 

„Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujeşti necurmat, să te scape de lei?” (Dan. 6:20).

 

(2). În urma simpatiei de care s-a bucurat din partea lui Nebucadneţar, a fost promovat în cele mai înalte dregătorii imperiale. Şi acolo însă şi-a păstrat dorinţa de a trăi ca un evreu cucernic. Din această cauză, la vârsta de 70-75 de ani a fost aruncat într-o groapă cu lei, din care Dumnezeu l-a scăpat în chip miraculos. Caracterul său integru şi apartenenţa lui la lumea supraomenească a revelaţiei divine, l-au ajutat să plutească asemenea unei corăbii peste talazurile frământate ale istoriei. S-a bucurat toată viața de o mare cinste din partea contemporanilor din poporul evreu pentru integritatea, cucernicia și consacrarea lui. . Profetul Ezechiel, profețind în mijlocul poporului de rând când Daniel profețea la curtea imperială, îl așează alături de eroii veacurilor, acei „oameni de excepție“ din istoria biblică:

 

„Fiul omului, când va păcătui o ţară împotriva Mea, dedându-se la fărădelege, şi Îmi voi întinde mâna împotriva ei, dacă îi voi sfărâma toiagul pâinii, dacă îi voi trimite foametea, dacă îi voi nimici cu desăvârşire oamenii şi vitele, chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.  … Sau, dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvârşire oamenii şi vitele, şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mântui sufletul prin neprihănirea lor” (Ezec 14:13-20 vezi și 28:3).

 

Monarhii lumi s-au succedat unul după altul: Nebucadneţar a fost urmat de Belşaţar, iar apoi Babilonul a căzut în stăpânirea lui Dariu, medul şi a lui Cir, persanul. Simpatizat de toţi aceştia, Daniel a rămas mereu la curtea împărătească, hărăzit de Dumnezeu să fie un fel de „crainic dumnezeiesc” pe lângă curţile imperiale ale pământului. La ceas de cumpănă, el a fost, asemenea poporului ales din care a făcut parte, un fel de conştiinţă cosmică şi de „lumină a neamurilor”.

Setări confidențialitate

A murit la Susa, probabil de bătrâneţe, nimeni nu știe precis la ce vârstă. Unii cred că a depășit 100 de ani.

 

Contextul scrierii:

 

Atunci când Dumnezeu a transferat dreptul de instrument al suveranităţii Sale de la Israel şi i l-a dăruit lumii lui Nebucadneţar, El l-a ridicat pe evreul Daniel şi l-a aşezat la curtea regală Babiloneană pentru ca prin buzele lui şi prin acţiunile lui să-l înveţe pe Nebucadneţar despre necesitatea supunerii înaintea Celui Atotputernic, încetând să mai vorbească la Ierusalim, Dumnezeu şi-a plasat solul la curtea marilor imperii ale lumii, dovedind neamurilor că El există şi că are ultimul cuvânt în desfăşurarea evenimentelor istoriei lumii. În acelaşi timp, prin activitatea lui Daniel, Dumnezeu a dovedit evreilor că El continuă să le fie un Dumnezeu „de aproape”, gată să le asigure supravieţuirea şi în stare să-i elibereze şi acum din robie tot aşa cum a făcut-o şi atunci când i-a scos din ţara Egiptului.

 

Cartea lui Daniel este plină de întâmplări în care supranaturalul invadează lumea obişnuită şi schimbă cursul istoriei. A fost vremea când poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de o revelaţie deosebită, cu puternice implicaţii în desfăşurarea ulterioară a istoriei.

 

Cea mai bună dovadă că aceste evenimente supranaturale s-au petrecut întocmai şi nu au fost produsul fabulaţiei o constituie chiar transformarea uluitoare pe care ele le-au produs asupra poporului evreu.

 

Dacă în cuptorul robiei Egiptene, Dumnezeu i-a transformat pe evrei dintr-o familie într-un popor, în cuptorul robiei babiloniene, El i-a curățat de idolatrie și de naiva idee că unul dintre ei ar putea rezista la presiunile extraordinare de a sta pe tronul națiunii.

 

Pe durata robiei, evreii şi-au schimbat total atitudinea religioasă, devenind dintr-un popor înclinat spre idolatrie, un popor cu o credinţă monoteistă mai tare decât granitul. Cei plecaţi în robie s-au aflat acolo din cauza celor aproximativ 500 de ani de cochetărie cu idolii neamurilor învecinate. În numai 70 de ani petrecuţi în captivitate, Dumnezeu i-a „curăţit” pe evrei în cuptorul mâniei Lui şi i-a scos de acolo vindecaţi pentru vecie. Nu doar dezgustul cu mulţimea idolilor din Babilon i-a schimbat pe evrei, ci mai ales acele manifestări dumnezeieşti supranaturale amintite în cartea profetului Daniel.

 

De la Ezechiel ştim că Daniel devenise celebru chiar fiind încă în viaţă. Şi cum s-ar fi putut să fie altfel după întâmplări ca cele relatate în capitolele 2 şi 3 ale cărţii sale? Ba încă sub influenţa lui Daniel, Nebucadneţar emisese şi celebrele lui proclamaţii către toate popoarele din Imperiu în care recunoştea suveranitatea Dumnezeului evreilor (cap.4). Asemenea lucruri nu puteau să-i lase indiferenţi pe cei din Israel. Cu o nouă şi arzătoare dorinţă, ei s-au aplecat asupra scrierilor profetice ale lui Ieremia („ân anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, om văzut din cărţi că trebuiau să treacă 70 de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia” – cap.9:2), şi ale lui Isaia. Acesta vorbise nu numai despre căderea viitoare a Babilonului, dar pomenise pe nume chiar şi pe cel ce avea să dea decretul de reîntoarcere a iudeilor în Canaan şi de rezidire a templului din Ierusalim: Cir persanul (Isaia 45 şi 46).

 

Schița cărţii:

 

Conţinutul cărţii:

 

Unul dintre motivele pentru care cartea lui Daniel a fost contestată este şi conţinutul supranatural al celor scrise de el. Vise, vedenii, tălmăciri, izbăviri miraculoase din foc sau din gura leilor, apariţii angelice sunt întrepătrunse într-o ţesătură densă şi imposibil de separat.

 

De fapt există un motiv foarte întemeiat pentru care factorul supranatural este atât de proeminent în această carte, în vremea aceea Israelul se afla în captivitate. Ierusalimul se găsea în ruină. Chiar şi Templul – ultima speranţă a evreilor – fusese ras de pe faţa pământului. Într-un fel, Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab decât dumnezeii Babilonului! Bel-Merodah îl învinsese pe Iehova, sau cel puţin aşa le plăcea să creadă celor din păgânul imperiu. Şi tot aşa erau înclinaţi să creadă şi evreii. Reîntoarcerea şi refacerea păreau imposibile. Nimeni nu credea în spusele lui Ieremia care estimase durata robiei la numai 70 de ani. La urma urmei, de ce s-ar ţine Dumnezeu de această promisiune dacă nu s-a ţinut de promisiunile făcute lui David şi Solomon?!

 

Det. aici

Daniel

 

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

De la mândrie la smerenie

STUDIUL 

Textul de memorat: „Cât de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!” (Daniel 4:3) 

„Cât de mari sunt semnele Lui şi cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi stăpânirea Lui dăinuie din neam în neam!” (Daniel 4:3)

 

Mândrie – aşa a fost numit primul păcat. Mai întâi a fost manifestată de Lucifer, un înger din curţile cerului. Dumnezeu a spus prin Ezechiel: „Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor” (Ezechiel 28:17).

 

Mândria l-a condus la cădere pe Lucifer şi acum el insuflă mândrie în om, conducându-l la răzvrătire faţă de Dumnezeu şi la a alege calea spre distrugere. Cu toţii suntem fiinţe căzute, dependente de Dumnezeu pentru însăşi existenţa noastră. Orice dar avem, orice reuşim să realizăm cu aceste daruri, vine doar de la Dumnezeu. Şi atunci, cum să îndrăznim să fim mândri, lăudăroşi sau aroganţi când, în realitate, smerenia ar trebui să caracterizeze fiecare faptă a noastră?

 

Lui Nebucadneţar i-a luat mult timp să înţeleagă importanţa umilinţei. Nici apariţia celei de-a patra persoane în cuptorul aprins (studiul de săptămâna trecută) nu i-a schimbat cursul vieţii. Doar după ce Dumnezeu i-a luat împărăţia şi l-a trimis să locuiască cu fiarele câmpului, împăratul şi-a recunoscut adevărata stare.

 

Duminică, 26 ianuarie – „Nu este acesta Babilonul cel mare?”

  1. Ce i s-a întâmplat apoi împăratului şi de ce? Daniel 4:1-33

 

Dumnezeu i-a dat lui Nebucadneţar un al doilea vis. De această dată, împăratul nu a mai uitat visul. Dar, pentru că înţelepţii Babilonului din nou nu au reuşit, împăratul i-a cerut lui Daniel să îi tâlcuiască visul. În acest vis împăratul văzuse un copac mare care ajungea până la cer şi o fiinţă cerească poruncise ca acest copac să fie tăiat. Doar trunchiul şi rădăcinile lui trebuiau lăsate şi aveau să fie udate de rouă cerului. Cu siguranţă că pe Nebucadneţar l-a tulburat partea visului în care fiinţa cerească a spus: „Inima lui de om i se va preface într-o inimă de fiară şi vor trece şapte vremuri peste el” (Daniel 4:16). Dându-şi seama de seriozitatea visului, Daniel i-a spus foarte politicos că şi-ar dori ca acest vis să fie pentru vrăjmaşii împăratului. Dar, credincios soliei transmise în vis, Daniel i-a precizat că, de fapt, visul se referea chiar la împărat.

 

În Biblie, simbolul copacului este folosit adesea pentru împăraţi, naţiuni şi imperii (Ezechiel 17; 31; Osea 14; Zaharia 11:1,2; Luca 23:31). Astfel, copacul cel mare se potriveşte reprezentării unui împărat arogant. Dumnezeu i-a dat stăpânire şi putere lui Nebucadneţar, dar el a refuzat în mod constant să recunoască faptul că tot ce avea venea de la Dumnezeu.

 

  1. Ce anume din răspunsul împăratului ne arată că ei încă nu înţelesese avertizarea dată de Dumnezeu? Daniel 4:30

 

Probabil că un aspect periculos al mândriei este că te poate face să uiţi cât de dependent eşti de Dumnezeu în tot ce faci. Când uităm acest lucru, ne poziţionăm pe un teren spiritual periculos.

 

Ce lucruri ai realizat în viaţa ta? Te poţi bucura de ele, totuşi fără să fii mândru? Dacă da, cum?

 

Luni, 27 ianuarie – Avertizat de profet

  1. Pe lângă avertizarea despre ce urma să se întâmple, ce i-a spus Daniei împăratului să facă şi de ce? Daniel 4:27; (Vezi şi Proverbele 14:31.)

 

Daniel nu numai că a interpretat visul, ci i-a prezentat lui Nebucadneţar şi o cale de ieşire din situaţia respectivă.

 

Nebucadneţar a început o lucrare măreaţă de construire în Babilon. Grădinile, un sistem de canalizare şi sute de temple şi alte proiecte de construcţie au transformat cetatea în una dintre minunile lumii vechi. Dar splendoarea şi frumuseţea, cel puţin în parte, erau obţinute prin exploatarea robilor şi prin neglijarea celor săraci. Ba mai mult, bogăţia imperiului era folosită pentru a satisface plăcerile împăratului şi ale celor din anturajul lui. Astfel, mândria nu doar că îl împiedica pe Nebucadneţar să îl recunoască pe Dumnezeu, ci, ca o consecinţă, îl făcea să uite greutăţile prin care treceau cei în nevoie. Dată fiind grija specială pe care Dumnezeu o are faţă de cei săraci, nu este deloc surprinzător faptul că, dintre toate celelalte posibile păcate pe care Daniel le-ar fi putut prezenta înaintea împăratului, el a scos în evidenţă păcatul neglijării săracilor.

 

Solia transmisă lui Nebucadneţar nu era nicidecum nouă. Profeţii Vechiului Testament l-au avertizat adesea pe poporul lui Dumnezeu împotriva asupririi celor săraci. Într-adevăr, unul dintre păcatele proeminente, printre altele, care a adus alungarea împăratului a fost neglijarea celor în nevoie. În definitiv, mila faţă de săraci este cel mai înalt mod de exprimare a dragostei creştine, iar exploatarea şi neglijarea săracilor este un atac asupra lui Dumnezeu însuşi. Prin îngrijirea nevoiaşilor noi recunoaştem că Dumnezeu deţine totul, adică noi nu suntem proprietari, ci doar administratori ai bunurilor Sale.

 

Când le slujim semenilor cu ceea ce avem, noi îl onorăm pe Dumnezeu şi recunoaştem stăpânirea Sa. Valoarea şi funcţia bunurilor materiale este determinată de faptul că ele îi aparţin lui Dumnezeu. Acesta este punctul în care Nebucadneţar a dat greş şi noi riscăm de asemenea să greşim dacă nu recunoaştem suveranitatea lui Dumnezeu asupra tuturor realizărilor şi nu demonstrăm practic acest lucru prin ajutorarea celor în nevoie.

 

Marţi, 28 ianuarie – Cel Preaînalt domneşte…

În ciuda faptului că i se spusese să se pocăiască şi să caute iertarea lui Dumnezeu, mândria fără margini a lui Nebucadneţar a făcut ca această pedeapsă cerească să fie adusă la îndeplinire (Daniel 4:28-33). În timp ce se plimba prin palatul său şi se măgulea cu cele realizate, împăratul a fost atins de o boală mintală care l-a făcut să fie alungat din palat. Posibil să fi suferit de o tulburare mintală numită în zilele noastre zoantropie, care îl face pe pacient să se comporte ca un animal.

 

  1. Ce ne spun versetele de mai jos despre şansa pe care a avut-o împăratul de a evita pedeapsa? 2 Împăraţi 20:2-5; Iona 3:10; Ieremia 18:7,8

 

Din nefericire, Nebucadneţar a trebuit să-şi înveţe lecţia pe calea grea. Când a primit puterea împărătească, Nebucadneţar nu a avut capacitatea de a se gândi la relaţia lui cu Dumnezeu. Astfel, lipsindu-l pe împărat de autoritatea lui regală şi trimiţându-l să trăiască împreună cu fiarele pământului, Dumnezeu i-a dat ocazia să-şi recunoască dependenţa totală de El. De fapt, lecţia supremă pe care Dumnezeu a dorit să i-o dea acestui împărat arogant a fost să-l facă să recunoască „stăpânirea Celui ce este în ceruri” (Daniel 4:26). Într-adevăr, pedeapsa rostită în dreptul împăratului avea un scop mai măreţ în planul lui Dumnezeu, lucru exprimat foarte clar în hotărârea din „sfatul străjerilor” cereşti: „Ca să ştie cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi înalţă în ea pe cel mai de jos dintre oameni” (Daniel 4:17).

 

Pedeapsa primită de Nebucadneţar ar trebui să fie o lecţie pentru noi toţi. Deoarece şi noi facem parte dintre „cei vii”, ar fi bine să luăm seama la lecţia importantă care trebuie învăţată de aici: „Cel preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor.”

 

De ce este important să învăţăm că Cel Preaînalt stăpâneşte? Ce impact ar trebui să aibă această recunoaştere asupra modului în care ne comportăm cu cei asupra cărora avem putere?

 

Miercuri, 29 ianuarie – „Am ridicat ochii spre cer”

  1. Cum şi de ce s-a schimbat situaţia lui Nebucadneţar? Daniel 4:34-37

 

Dumnezeu a permis ca Nebucadneţar să fie lovit de o boală ciudată, dar, în cele din urmă, El i-a redat sănătatea. Totul s-a schimbat în momentul în care, la sfârşitul celor şapte ani prezişi de profet, împăratul suferind şi-a ridicat ochii spre cer (Daniel 4:34).

 

„Timp de şapte ani, Nebucadneţar a fost o uimire pentru supuşii lui; timp de şapte ani a fost umilit înaintea lumii întregi. Apoi, judecata i-a fost redată şi, ridicându-şi ochii în umilinţă către Dumnezeul cerului, el a recunoscut mâna divină în pedepsirea lui. Într-o proclamaţie publică a recunoscut vinovăţia sa şi mila cea mare a lui Dumnezeu în vindecarea lui.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 520

 

Cu siguranţă că pot apărea mari schimbări când ne ridicăm ochii spre cer. De îndată ce şi-a recăpătat judecata, împăratul a arătat că învăţase lecţia.

 

Dar această istorie nu este atât de mult despre Nebucadneţar, cât despre mila lui Dumnezeu. Împăratul respinsese alte trei ocazii de a-L accepta pe Dumnezeul lui Israel ca Domn al vieţii sale. Aceste ocazii au fost la dispoziţia sa când a recunoscut înţelepciunea excepţională a celor patru tineri robi (Daniel 1), când Daniel i-a tâlcuit visul (Daniel 2) şi când cei trei tineri evrei au fost salvaţi din cuptorul încins (Daniel 3). Dacă acea salvare nu l-a umilit, ce altceva ar fi putut să o mai facă? în ciuda încăpăţânării împăratului, Dumnezeu i-a dat o a patra şansă, i-a câştigat inima şi l-a repus în poziţia sa de împărat (Daniel 4). Aşa cum vedem din cazul lui Nebucadneţar, Dumnezeu dă şansă după şansă pentru a ne readuce în relaţie cu El. Multe secole mai târziu, Pavel scria că Domnul „voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului” (1 Timotei 2:4). În această istorisire vedem o exemplificare clară a acestui adevăr.

 

În ce mod ai fost şi tu smerit de Dumnezeu? Ce ai învăţat din acea experienţă? Ce schimbări ar fi nevoie să faci pentru a evita să înveţi aceeaşi lecţie din nou?

 

Joi, 30 ianuarie – Smerit şi recunoscător

  1. Ce a declarat împăratul în pocăinţa sa? Dat fiind contextul, ce lucru important a vrut să transmită? Daniel 4:35

 

Cum putem ştii că, într-adevăr, Nebucadneţar L-a recunoscut pe Dumnezeul cel adevărat? Găsim o dovadă evidentă în faptul că el este autorul scrisorii incluse de Daniel în capitolul 4. Mare parte a acestui capitol pare să fie o transcriere a unei scrisori pe care împăratul a trimis-o în marea lui împărăţie. În această scrisoare, împăratul a povestit despre mândria şi nebunia lui şi a recunoscut smerit intervenţia lui Dumnezeu în viaţa sa. Monarhii din vechime rareori scriau ceva în defavoarea lor. Practic, toate documentele vechi regale pe care le cunoaştem îi aduc slavă împăratului. De aceea, un astfel de document, în care împăratul şi-a recunoscut mândria şi purtarea animalică, arată o adevărată convertire. Mai mult, prin faptul că a scris o scrisoare în care şi-a povestit experienţa şi a recunoscut smerit suveranitatea lui Dumnezeu, împăratul a avut atitudinea unui misionar. El nu a mai putut să ţină doar pentru el ce experimentase şi învăţase de la adevăratul Dumnezeu. Ce am văzut aici, în rugăciunea împăratului şi lauda pe care l-o aduce lui Dumnezeu (Daniel 4:34-37), descoperă realitatea experienţei lui.

 

Acum împăratul avea un set de valori diferit şi putea să recunoască limitele puterii umane. Într-o rugăciune profundă de recunoştinţă, el a înălţat puterea Dumnezeului lui Daniel şi a recunoscut că „toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui” (Daniel 4:35). Cu alte cuvinte, oamenii nu au nimic în ei cu care să se mândrească. Această ultimă privire asupra vieţii lui Nebucadneţar pe care o găsim în cartea Daniel ne prezintă un împărat smerit şi recunoscător, care îl laudă pe Dumnezeu şi ne dă un avertisment clar cu privire la mândrie.

 

Desigur, Dumnezeu continuă să schimbe vieţi şi astăzi. Indiferent cât de mândri sau păcătoşi sunt oamenii, la El există har şi putere de a-i transforma pe păcătoşii răzvrătiţi în copii ai Dumnezeului cerului.

 

Citeşte Filipeni 2:1-11. Ce anume ar trebui să elimine total mândria din viaţa noastră?

 

Vineri, 31 ianuarie – Un gând de încheiere

„Monarhul atât de mândru odinioară a devenit un copil smerit al lui Dumnezeu; conducătorul tiran şi arogant a devenit un împărat înţelept şi îndurător. Acela care îl sfidase şi îl hulise pe Dumnezeul cerului a recunoscut acum puterea Celui Preaînalt şi, cu seriozitate, a căutat să promoveze temerea de Iehova şi fericirea supuşilor lui. Sub mustrarea Aceluia care este împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Nebucadneţar a învăţat în cele din urmă lecţia pe care toţi conducătorii trebuie să o înveţe, şi anume că adevărata măreţie constă într-o bunătate adevărată. L-a recunoscut pe Iehova ca Dumnezeul cel viu, zicând: «Acum eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie.»

 

Planul lui Dumnezeu ca această mare împărăţie a lumii să mărească lauda Sa a fost împlinit. Această proclamaţie publică în care Nebucadneţar a recunoscut mila, bunătatea şi autoritatea lui Dumnezeu a fost ultimul act al vieţii lui raportat în istoria sfântă.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, p. 521

 

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

 

Biblia: Iov 27-33

  1. Ce făceau tinerii şi bătrânii de la poarta cetăţii când Iov se ducea acolo?
  2. Ce făcea Iov când oamenilor care îl ascultau li se înmuia inima?
  3. Ce spunea Iov despre harpa sa şi cavalul său?
  4. Cine spunea că a fost făcut din noroi?

 

Evanghelizare, (secţiunea 6, EFORTUL PUBLIC) subcapitolul „Solia adevărului prezent”

  1. Ce fel de note şi imnuri trebuie evitate în prezentarea soliei adevărului prezent?

 

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.

Descarcă cartea Evanghelizare.pdf

 

Ştirile de Sabat (video), pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

 

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro, meniul „Departamente”, secţiunea „Şcoala de Sabat”, sau de pe YouTube canalul: „Şcoala de Sabat” meniul: Videoclipuri.

http://www.7adventist.com/studiu/de-la-mandrie-la-smerenie/

 

 

////////////////////////////////////////////

 

 

 

Dezvăluiri din culisele satanismului modern !

 

 

Publicat   de searchnewsglobal

 Sectele existente în prezent în România sunt în majoritate de sorginte ezoterică, având caracter iniţiatic. Ele funcţionează într-o stare de semiclandestinitate (mai puţin Ordinul de Malta) sau sub un paravan de circumstanţă.

 

1) SATANIŞTII – constituie o asociaţie anticreştină, ce sfidează legile morale şi ţin şedinţele în cimitire, biserici părăsite pe care le profanează sau în locuri pustii, dărâmături de locuinţe vecht etc. Este de sorginte occidentală, din câte cunoaştem, o ţară nordică, sau cel puţin se alimentează cu material propagandistic din această ţară. Şedinţele au un caracter macabru, adorarea lui Dumnezeu fiind înlocuită cu cea a lui Satan. Au loc jertfe de animale şi uneori chiar de copii. Curentul satanist din România a luat o amploare fără precedent în numai puţin de 15 judeţe ale ţării, fenomenul contribuind substanţial la creşterea alarmantă a actelor de violenţă, omuciderilor, sinuciderilor şi orgiilor de tot felul. Cum majoritatea grupărilor sataniste desfăşoară o activitate conspirativă este greu de precizat în momentul de faţă care este numărul sataniştilor din România. Cert este că adepţii sunt recrutaţi, în marea lor majoritate, din rândurile tinerilor, elevi şi studenţi, având vârste cuprinse între 12 şi 25 de ani. Modalităţile de atragere se bazează pe exploatarea atitudinilor extravagante, prin propagandă discretă, în special în rândurile fanilor curentelor muzicale cu denumiri precum Metalica, sau alte formaţii death-metal, precum şi din rândul pasionaţilor de ocultism de tarabă.

 

Îndoctrinarea tinerilor se face treptat prin participarea la diverse activităţi, începând cu ascultarea muzicii hard-rock, consumul de băuturi alcoolice, combinat cu analgezice, droguri, sacrificări de animale şi profanarea de morminte. Pentru a intra în gratiile forţelor malefice şi pentru a dobândi puteri supranaturale, tot mai mulţi adepţi ai lui Satan au ajuns să ucidă cu o cruzime şi o violenţă greu de imaginat, în cele mai multe cazuri, victimele credinţei unor astfel de sadici purtau, fiind mutilate cu cuţitul, însemnele specifice sataniştilor: crucea răsturnată, steaua cu cinci colţuri având două colţuri în partea de sus, numărul Satanei 666, etc.

 

In judeţul laşi practicile sataniste au atins proporţii îngrijorătoare. Adepţii satanismului se automutilează, agreează libertinajul sexual şi perversiunile. Majoritatea tinerilor atraşi de satanism provin din familii dezorganizate. La Constanţa, ţinerii s-au organizat în grupuri de până la 40 de persoane, participând la tot felul de ritualuri satanice, Unii dintre ei au intrat deja în tagma criminalilor. Cristinei Andronache, Tiberiu şi Horaţiu Pintilie au ucis, într-o manieră bestială, în numele lui Satan, după cum au declarat, doi oameni nevinovaţi; Florentin Tudorache şi-a ucis propria mama. La Tulcea, sataniştii sunt reprezentaţi de sinucigaşi. În oraşul de la Dunăre, unele şcoli şi licee s-au transformat în adevărate viespare satanice. La Cernavodă un cavou a fost metamorfozat în joc de întâlnire pentru sectanţi. Mai multe cimitire din judeţul Tulcea au fost devastate de satanişti, aceştia cuprinşi de delir, profanând zeci de morminte. În judeţul Ialomiţa 15 persoane s-au dedat la violenţă, la tulburarea ordinii şi liniştii. În Timş, ritualuri satanice cu practicarea sexului în grup, consum de droguri şi alcool, jertfiri de animale, tot în numele lui Satan, un individ descreierat şi-a torturat fosta prietenă, îndemnând-o să se sinucidă. 2) ELTA. O altă sectă, de astă dată având mai multe centre, cum ar fi de exemplu Piatra Neamţ şi Bucureşti, iar în Bucureşti conduceri diferite, este ELTA, care adună în jurul ei practicanţii disciplinei yoga. Yoga în sine nu este o practica malefică, dar in lipsa unui maestru autorizat şi recunoscut de confraţii săi, poate duce la accidente grave. Cazuri nefericite au fost înregistrare la spitalele de boli mintale Socola din Iaşi şi Dr. Marinescu din Bucureşti. Printr-o practică sistematică se pot atinge performanţe formidabile, care încăpute pe mâna unor persoane cu un moral puţin dezvoltat şi de o integritate îndoielnică spirituală – cu alte cuvinte lipsa unei iniţieri şi a trecerii unor probe care să demonstreze existenţa reală a unor calităţi spirituale – este posibilă manipularea unor persoane, cu urmările ce decurg din aceasta.

 

În afara societăţilor ce studiază fenomenele paranormale, înscrise la tribunal şi care editează reviste în domeniu, există o serie de persoane dotate cu proprietăţi paranormale pe care le folosesc de regulă pentru tratamente. Totul ar fi OK dacă lucrurile s-ar rezuma doar la aceasta, dar aici e vorba de deţinerea unor forţe formidabile, cu care nu se glumeşte şi sie căror efecte pot fi dezastruoase fără ca cineva să poată fi tras la răspundere.

 

Elta a fost fondată de Ion Dumitrescu, fost fochist la Casa de Cultură Preoteasa din Bucureşti. Autodidact, el s-a iniţiat în yoga şf astrologie. Societatea sa posedă 26 de filiale judeţene şi îşi publică materialele în Editura Solteris. Membrii săi îşi încep cursurile predate de guru, îmbrăcat în întregime in alb.

 

Organizaţia acţionează în trei direcţii: excluderea învăţământului religios din şcoli; promovarea pe plan naţional a apucăturilor «contra…

Dezvăluiri din culisele satanismului modern !

 

///////////////////////////////////////////

 

 

Marea Resetare- Realităţi, utopie, conspiraţie

 

 

De către Laurențiu Moț

 

 

 

Expresia Marea Resetare a generat peste opt milioane de interacţiuni pe Facebook și postări despre ea au fost distribuite de aproape două milioane de ori pe Twitter, de la lansarea iniţiativei.

 

Înainte de alegerile prezidenţiale americane din 2020, într-un video de aproximativ 6 minute, Michael J. Matt, fondatorul Remnant TV, anunţa pe un ton grav că „ei sunt gata să declanșeze marea resetare“ și că numai Donald Trump le stă în cale. Există mult mister și multă speculaţie în jurul conceptului de Great Reset („Marea resetare“) și este scopului acestui articol să facă puţină lumină într-un subiect complex și mult speculat.

 

Să ne informăm de la sursă

Marea Resetare este un program al Forumului Economic Mondial (FEM), la care aderă oameni de afaceri, oameni politici, personalităţi din zona academică, precum și alţi lideri internaţionali.

 

Programul constă într-un set de previziuni și propuneri pentru deceniul actual care sunt avansate în speranţa de a stimula intervenţii adecvate din partea liderilor lumii. Această viziune este proiectată în contextul actualei pandemii de COVID-19, dar este formulată pentru a răspunde schimbările climatice periculoase, care sunt acum în creștere. Potrivit Google Trends, în ultimul an și jumătate, căutarea după Great Reset a înregistrat un vârf în săptămâna alegerilor din SUA, în 15-21 noiembrie, 2020 și continuă să aibă căutare. Articolul de faţă urmărește să ofere o informare responsabilă cu privire la platforma Great Reset și să o compare cu viziunea profetică a Apocalipsei lui Ioan.

 

Sursa principală de informare cu privire la Marea Resetare și la legătura ei cu pandemia este cartea intitulată COVID-19: The Great Reset,4 semnată de Klaus Schwab, fondatorul FEM, și de Thierry Malleret, manager partener la Monthly Barometer. Cartea este un eseu semiacademic despre lumea post-COVID și este scrisă pornind de la premisa că de răspunsul la pandemie depinde și abordarea încălzirii globale. Potrivit celor doi autori, lumea actuală se caracterizează prin interdependenţă (ceea ce face ca o problemă să dea naștere multor altora), prin viteză (52% din populaţia lumii este online) și prin complexitate (ceea ce evidenţiază imprevizibilitatea). Există cinci domenii în care Schwab și Malleret văd nevoia unei schimbări drastice.

 

Resetarea economică

Autorii se întreabă ce este mai important să salvezi într-o situaţie de criză, vieţile oamenilor sau economia? Evident că primele sunt mai importante. Într-un articol separat, pentru revista Time, Schwab își definește viziunea asupra unei economii mai bune printr-o nouă versiune de capitalism (socialism?). În esenţă, el pledează pentru ca firmele să nu mai urmărească doar profituri înguste și pe termen scurt, ci și binele tuturor oamenilor și al planetei. Schwab deplânge dictonul „business of business is business“ (ceea ce în esenţă transmite că singura responsabilitate a unei afaceri e profitul) și recomandă preocupări mai largi în zona de afaceri. Trebuie să recunoaștem că viziunea aceasta pare pozitivă. În această perspectivă trebuie să privim, de exemplu, industria verde care crește treptat în popularitate și se numără printre preocupările oamenilor politici.

 

Oricât de pozitivă ar suna această viziune asupra economiei viitoare, Apocalipsa vede diferenţele dintre mici și mari, bogaţi și săraci, liberi și sclavi (Apocalipsa 13:16) perpetuându-se până la sfârșitul istoriei. Mai mult decât atât, la capătul listei de schimburi de produse între negustorii pământului și femeia-Babilon găsim „încărcături de trupuri și suflete omenești“ (Apocalipsa 18:13). Asta ne arată că, din perspectiva Bibliei, preocuparea platformei Marea Resetare și a FEM pentru o economie echitabilă, pentru toţi și pentru planetă, fie este un demers sincer care va eșua, fie este pur și simplu o propagandă menită să acopere vechiul comerţ capitalist în care cei puţini se îmbogăţesc.

 

Resetare socială

Cei doi autori remarcă o diminuare a încrederii în instituţiile statului (din pricina răspunsului defectuos faţă de pandemia de COVID19). Unul din rezultate este tendinţa de a dori schimbări radicale. Ca să prevenim acţiuni radicale faţă de alte ameninţări (de exemplu, încălzirea globală, inegalitatea socială), care ar putea aduce mai mult rău decât bine, trebuie făcute niște schimbări radicale din timp. Companiile, pe de altă parte, cerșind ajutor în timpul pandemiei, au sporit importanţa guvernului. Iar intervenţia guvernului a favorizat compania în dauna angajatului. Schwab și Malleret se abţin de la predicţii precise, dar oferă câteva contururi globale ale modului în care societatea va fi afectată: o redistribuţie masivă a bogăţiei dinspre bogaţi spre săraci, alegerea solidarităţii în dauna competiţiei și a bunăstării sociale în dauna creșterii economice.

 

Ultimul punct sună destul de utopic. Apocalipsa nu vorbește despre egalitate socială la sfârșitul vremurilor. Dar prevede creșterea importanţei guvernamentale și radicalizarea socială. Balaurul dă fiarei marine o „autoritate atât de mare“ (Apocalipsa 13:2), încât locuitorii pământului o consideră pe aceasta din urmă fără egal în dominaţie și putere (13:4). Autoritatea globală a fiarei marine este afirmată clar în 13:7 și apoi transferată fiarei pământești în 13:12. Bazându-se pe această jurisdicţie mondială, fiara din urmă este în poziţia de a ordona locuitorilor pământului să facă o imagine a fiarei marine care, la rândul ei, exercită o autoritate globală (13:16-17; cf. v. 7). Acest lucru pare să puncteze creșterea importanţei guvernamentale și modul în care companiile se vor impune în faţa angajaţilor. La sfârșit, nu va fi oferită nicio libertate personală. În același timp, imaginea fiarei este o creaţie a locuitorilor pământului (straturile inferioare/comune ale societăţii), care se radicalizează imediat ce este adusă la viaţă.

 

Resetare geopolitică

La nivel geopolitic, resetarea FEM sugerează că, odată cu pandemia, tendinţele către deglobalizare sunt în creștere. BREXIT-ul și alegerea președintelui Trump în urma discursului său naţionalist, la care aș adăuga și cazul mai recent al Ungariei, arată reculul globalizării în lumea vestică. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de o naţiune care să ocupe vidul hegemonic. În lipsa acesteia, lumea va suferi de un „deficit de ordine globală“, iar secolul XXI va adânci prăpastia dintre state și multipolaritate. Nu există un alt candidat mai bun decât SUA, deși unii cred că este nevoie și de suportul altor aliaţi. Numai o politică proactivă ar putea reclădi încrederea publică în ce privește politicile climatice și Acordul de la Paris. Pentru acești analiști, lumea se află acum într-un punct de cotitură și în faţa unor oportunităţi de „resetare“ care nu se mai întorc.

 

Marea resetare reprezintă și o trilemă: (1) democraţia plus naţionalismul exclud globalizarea, (2) naţionalismul plus globalizarea exclud democraţia, (3) democraţia plus globalizarea exclud naţionalismul. Potrivit acestei trileme, dacă globalizarea va face parte din ecuaţie, atunci fie democraţia, fie naţionalismul trebuie excluse. Cartea Apocalipsei prezintă puterea hegemonică de la sfârșitul timpurilor sub simbolul fiarei pământești. Aceasta pare a fi figura cheie, adevărata legătură dintre autoritatea fiarei marine și formarea chipului ei. Sub conducerea fiarei pământești, atât democraţia, cât și naţionalismul par să se diminueze drastic. În acest sens, Marea Resetare este una dintre cele mai bune căi de a anticipa aceste dezvoltări ulterioare.

 

Resetarea de mediu

Principala preocupare la acest capitol este încălzirea globală. Pus în legătură cu actuala criză de COVID-19, riscul încălzirii globale se accentuează mai lent decât pandemia, dar va avea consecinţe mult mai grave. Felul în care omenirea răspunde pandemiei va determina într-o mare măsură modul în care vom diminua efectele climatice. Prin urmare, politicile favorabile climei sunt urgente. Speranţa se leagă în prezent de președintele american actual. Apostolul Ioan prezintă viitorul planetei în termeni „fierbinţi“. Prima plagă de la sfârșitul timpului aduce o boală teribilă de piele, a doua aduce dezastre pe mări, a treia o lipsă de apă și, în timpul celei de-a patra judecăţi, soarele pârjolește locuitorii pământului cu o mare arșiţă (Apocalipsa 16,8-9). Soarele torid, lipsa hranei și a băuturii sunt, de asemenea, resimţite de marea mulţime a celor 144.000 în haine albe (Apocalipsa 7:16). Acest lucru mă face să cred că, mai devreme sau mai târziu, resetarea mediului va eșua pe drum, chiar dacă pare un plan bun.

 

Resetarea tehnologică

Ultimul domeniu al schimbării este tehnologia. O tendinţă observată este obișnuinţa de a folosi tehnologia mai mult timp, ca urmare a restricţiilor din timpul pandemiei (școală, cumpărături, serviciu online). Oamenii au acceptat mai ușor ceea ce înainte li se părea de neînlocuit: filme, mâncare, comunicare, exerciţiu fizic și altele, toate în variantă online, au început să pară normale.

 

Toate lucrurile au devenit e-: e-learning, e-commerce, e-gaming, e-books, e-attendance. Noua normalitate este hrănită și de dictonul „mai sigur-mai ieftin-mai verde“ (safer-cheaper-greener).

 

Utilizarea în exces a platformelor de comunicare și marketing online deschide, evident, și subiectul confidenţialităţii. Acest principiu fundamental devine volatil în contextul în care sănătatea publică este în pericol. Schwab și Malleret sugerează că urmărirea utilizatorilor este o componentă esenţială a răspunsului faţă de pericolele cauzate de COVID-19. Cu peste 5 miliarde de smartphone-uri la nivel global, potenţialul de a identifica persoanele infectate este fără precedent. De fapt, așa cum se arată în diverse sondaje americane și europene, numărul cetăţenilor care par să favorizeze urmărirea smartphone-urilor de către autorităţile publice este în creștere. Evident că asta naște temeri serioase cu privire la libertăţi și drepturi.

 

Perspectiva de a fi permanent și ușor de monitorizat pare să reflecte ceea ce Ioan a văzut atunci când a spus: „I s‑a dat putere să dea suflare chipului fiarei, pentru ca acesta să vorbească și să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina chipului fiarei. Și a făcut ca toţi – mici și mari, bogaţi și săraci, liberi și robi – să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acela, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei“ (Apocalipsa 13:15-17). Nu ne putem imagina posibilitatea unui boicot economic global pentru cei care refuză semnul fiarei și, în cele din urmă, un decret de moarte pentru cei care nu se închină imaginii fiarei marine decât dacă există un sistem de supraveghere. Marea Resetare introduce ideea supravegherii și într-un context legat de un pericol pentru sănătate. Apocalipsa vorbește despre mult mai mult.

 

Marea Resetare, teoria conspiraţiei și Apocalipsa

În cercurile analiștilor politici, Marea Resetare a fost primită cu sentimente combinate și practic întotdeauna cu îngrijorare. Unii o consideră prea neputincioasă pentru a schimba ceva semnificativ, alţii o văd drept un instrument de propagandă în spatele căruia cei bogaţi se îmbogăţesc și mai mult. Unii autori scot în evidenţă pericolele catastrofice pentru libertate ale controlului guvernamental. Un lucru este sigur, Marea Resetare nu este o conspiraţie. E o propunere pentru un program public. Totuși asta nu elimină consecinţele negative ale erorilor decizionale ale promotorilor ei, mai ales pericolul subminării libertăţilor fundamentale.

 

De partea ei, Apocalipsa plasează conflictul final dintre bine și rău în contextul închinării. Așa cum arată acum, elementul religios nu face parte din programul Marii Resetări. Schimbările pe care liderii de la FEM le propun nu sunt religioase, dar sunt din domenii care se pot intersecta cu religia, la un moment dat. În Apocalipsă, elitele sunt opresive și I se opun lui Dumnezeu, iar urmarea lor de către locuitorii pământului pare a se realiza într-un moment în care aceste elite  salvează planeta. Creștinii procedează bine dacă sunt atenţi la felul în care se dezvoltă astfel de fenomene, dar trebui să evite pripeala exagerărilor și a predicţiilor prăpăstioase până când lucrurile nu sunt clare. Unele lucruri pe care le prezice Apocalipsa nu le vom înţelege deplin până nu se vor întâmpla.

 

Laurenţiu Moţ ne introduce în culisele platformei-program „Marea Resetare“ a Forumului Economic Mondial pentru a descoperi ce e îmbucurător, dar și îngrijorător cu privire la viitor, așa cum îl văd creatorii programului.

 

Citește și: Marea resetare: revoluţia care a mai fost propusă

 

[1]„Textele biblice și fragmentele de texte biblice sunt redate în traducerea autorului acestui articol. – n.r.”

[2]„În timp ce milioane de oameni și-au pierdut serviciul în SUA în primele luni ale pandemiei, compania Amazon și-a majorat activele cu 12 miliarde de dolari în aceeași perioadă de timp.”

[3]„William H. Shea, „The Chiastic Structure Of Revelation 12:1-15:4 The Great Controversy Vision“, Andrews University Studies 38/2, toamna 2000: 269-292 (281).”

 

SURSĂ

Semnele timpului, ianuarie 2022, ediția tipărită

 

 

 

https://semneletimpului.ro/international/marea-resetare-realitati-utopie-conspiratie.html

 

////////////////////////////////////////////

 

 

De vorba cu Pr.Dr. Jean Boboc

 

Jean-Michel Vernochet„Suntem în fața unei revoluții ‘En Marche’, a unui totalitarism, prelungire a marxismului, care vizeazã crearea omului nou”

 

Jean-Michel Vernochet, cunoscut jurnalist francez, dialogheazã pe tema transumanismului cu pr. Jean Boboc, preot econom stavrofor la Catedrala Ortodoxã Românã «Sfinții Arhangheli» din Paris.

 

Pãrintele Jean Boboc este doctor în medicinã la Facultatea de Medicinã din Paris și doctor în teologie la Institutul «Saint Serge» din Paris. Discipol al lui Mircea Eliade și unul dintre principalii traducãtori în francezã ai Pãrintelui Dumitru Stãniloae, este și rectorul Centrului Ortodox de Studii și Cercetare «Dumitru Stãniloae», unde ține cursuri de antropologie și bioeticã.

 

Idei extrase din interviu:

 

– Transumanismul este un marș forțat, este trecerea de la umanitate la o altã formã de umanitate.

 

– Profesorii de bioeticã au trãdat medicina. Profesorii de bioeticã în SUA, în Australia, în Anglia sunt toți biologi sau medici care au și o specializare în filosofie. ªi ei sunt adepții filosofiei engleze, opusã celei lui Kant, pe care o numim „utilitarism”. Fiindca devine un material utilitar cu un aspect de marfã.

 

– Nu este posibil ca totalitatea inteligenței umane sã fie transferatã, dar un anumit numãr de capacitãți sinaptice ar putea sã fie repertoriate și transferate.

 

– François Rabelais spunea: „Ființa fãrã conștiințã nu este decât ruina sufletului”.

 

– Unul dintre caii de bãtaie ai transumanismului este preluarea ideilor lui Aldous Huxley și George Orwell. Spre exemplu „separarea definitivã a sexualitãții de procreere”. Ori, acesta este unul dintre caii de bãtaie care se gãsește în Franța în termenii revoluției familiei, cu privire la filiație. Toate acestea sunt ideologie purã.

 

– Astãzi procrearea medical asistatã (PMA) permite, prin fecundarea in vitro (FIV), sã se prepare, în afara trupului femeii, un embrion, pe care putem sã i-l inserãm și, mai târziu, când nu mai ajunge sã se dezvolte, deci nu mai poate sã ajungã la o maturitate, îl vom pune într-un incubator. Este exact ceea ce a fost prevãzut de Adouls Huxley. Omul fãrã rãdãcini!

 

– Macron, împreunã cu ministrul Sãnãtãții, vor sã impunã noilor nãscuți un vaccin care combinã 11 vaccinuri, care vor slãbi sau vor distruge sistemul imunitar. Înainte erau 3 vaccinuri care puteau sã acopere spectrul riscului real.

 

– „Copiii care se vor naște și nu vor corespunde criteriilor umanitãții pe care o vom decide nu vor avea dreptul sã trãiascã.” Ori, aceste criterii sunt esențial criterii somatice și psihologice care, în mod natural, atunci când devenim bãtrâni, atunci când ne pierdem memoria, când pierdem gândirea clarã, nu mai suntem oameni [pentru ei], și iatã cã se va instala eutanasia activã sau eutanasia pasivã.

 

– Transumanismul este religia mondializãrii. Este noua religie în mod extrem ecumenistã. Transumanismul este a-religios, este ateu, dar își dau seama cã nu pot distruge în om dimensiunea religioasã. Mircea Eliade a fost extrem de precis asupra acestei chestiuni, când a spus cã „Sentimentul religios, sacru, nu este într-un moment al istoriei omului, ci este o realitate concretã a ontologiei sale”. Ori, transumanismul își dã seama de asta, dupã ce a avut o perioadã în care a scuipat pe toate religiile, dogmele, în numele unui libertinaj total. Ei, bine, astãzi vine cu ideea unui rus, care face munca pe care o face Rey Kurtweil în California, și care propune ca transumanismul sã preia toate religiile – care sã își dea mâna -, cu condiția sã abandoneze o parte din dogma lor.

 

– Acești supraoameni nu vor suprafemei: vor sã elimine femeia! În transumanism, în gay pride, de exemplu, și în toate astfel de mișcãri, lesbienele insistã foarte mult asupra drepturilor lor. ªi iatã cã PMA și tot ceea ce se va desfãșura în jurul ei va permite alegerea sexului. ªi știți cã deja alegerea sexului s-a fãcut, și sexul masculin este predominant. Se eliminã fetițele. În China, India… e dramatic. Deci, eliminãm femeile. ªi mișcãrile lesbiene au douã școli: cele care spun: „formidabil, cãci cu PMA și ectogeneza (fabricare în afara trupului uman a embrionilor) vom fi eliberate de aceastã sclavie care este graviditatea”. ªi, apoi, sunt cele care spun: „asta nu merge, pentru cã ni se va retrage singura originalitate pe care o avem, aceea a puterii procreãrii”.

 

– Aceastã ideologie transumanistã fie va cãdea, fie va fi o promisiune pentru medicinã. Progresele medicinii și ale științei merg din ce în ce mai repede și vedem cã schimbãm paradigma, mergem spre o medicinã predictivã, o medicinã care va permite eliminarea embrionilor care nu sunt conformi, mergem spre o medicinã care va permite sã se modifice omul, mergem spre o medicinã care se atinge de genomul uman.

 

– Ni s-a spus cã marxismul este mort odatã cu Uniunea Sovieticã, dar marxismul ne impregneazã și transumanismul nu este decât aceastã prelungire a lui, a acestei viziuni prometeene, nitczheene a transformãrii omului, a schimbãrii firii oamenilor, a creãrii „omului nou”.

 

– Lupta mea personalã este lupta pentru viațã și, deci, pânã la ultima mea suflare, mã voi bate pentru protejarea embrionului uman.

 

Jean-Michel Vernochet: Astãzi vom vorbi despre o chestiune foarte importantã, care este transumanismul, cât și despre alte chestiuni de actualitate. Mai întâi putem spune cã preocuparea medicinii tradiționale este de a vindeca și a preveni boala, de a „repara” corpul. Pe de altã parte, astãzi sunt oameni care cred cã am intrat într-o realitate augmentatã, când se modificã omul, se denatureazã. Vorbim de cãi intruzive când se încorporeazã omului anumite proteze electronice, se fac implanturi în creier. Alții ar vrea, pe alte cãi, sã modifice genomul uman, sã modifice organismele genetic (OGM). Și, aceștia vor sã facã revoluție, sã facã un marș forțat, sã „meargã mai repede decât muzica”, adicã sã forțeze lucrurile.

 

Jean Boboc: Da, asta este, ați spus totul, pentru cã transumanismul este un marș forțat și, așa cum indicã prefixul, transumanismul este trecerea de la umanitate la o altã formã de umanitate. Recent s-au descoperit niște bucãți de os care ne permit sã spunem cã omul modern este poate de 5 mii de ani. Sã presupunem… Ori, transumanismul este voința de a se pune la maneta evoluției și de a face rapid un marș forțat, o trecere de la umanitate, așa cum o cunoaștem, la o altã umanitate. Ați pomenit de raportul dintre transumanism și medicina tradiționalã – paradigma terapeuticã clasicã, care constã în ameliorarea simptomelor unei boli, în vindecarea ei și în „repararea” corpului umani. Acum, asta se schimbã și devine o transformare și o creștere a capacitãților corporale, biologice, fizice, mentale, intelectuale, etc. prin bieul biotehnologiilor și a altor lucruri. Deci, suntem în fața unei revoluții, „en marche”. Un filosof belgian spunea cã facem transumanism cum facem astãzi prozã. Adicã suntem deja în el.

 

Și totul derivã din bioeticã. Așa cum clericii (urmași ai lui Iuda) au trãdat Biserica, de mult timp, profesorii de bioeticã au trãdat medicina. Profesorii de bioeticã în SUA, în Australia, în Anglia sunt toți biologi sau medici care au și o specializare în filosofie. Si ei sunt adepții filosofiei engleze, opusã celei lui Kant, pe care o numim „utilitarism”. Individul devine un material utilitar cu un aspect de marfã. Omul poate fi modificat în totalitate sau pe anumite pãrți, poate fi modificat prin transumanism la alte nivele – pentru cã transumanismul nu este unitar în termeni de de ideologie. Larry Page, cofondator de Google: „Google va fi în final un implant cerebral care vã va da rãspunsul când vã gândiți la o întrebare”.

 

Unii sunt bracați pe faptul cã biologia noastrã actualã nu este compatibilã cu lumea tehnologicã care se pregãtește, iar altora puțin le pasã de biologia noastrã, cãci sunt deja neognostici, sunt dualiști: corpul nu conteazã, ceea ce conteazã este sã se încerce sã se salveze spiritul și sã-l transfere pe servere – aceasta este munca pe care o face Rey Kurzweil în Silicon Valley, cu faimoasa sa Singularity University, bazatã pe inteligentã artificialã.

 

Jean-Michel Vernochet: Am vãzut un film sud-african, «Chappie» cu roboți care veneau în spiritul oamenilor. Spiritul omului era distrus.

 

Jean Boboc: Este post-umanismul, iar aceasta aș numi-o sindromul Jivaro, adicã de „reducere a capului”. Este evident cã nu este posibil ca totalitatea inteligenței umane sã fie transferatã, dar un anumit numãr de capacitați sinaptice ar putea sã fie repertoriate și transferate. Acesta este însã un om redus. De aceea putem spune cã transumanismul este reductor, și de aceasta vã vorbesc de sindromul Jivaro. De altfel, în SUA, când mergem sã vedem psihiatrul, spunem cã mergem sã vedem „shrink”-ul nostru, adicã „cel care reduce”…

 

Jean-Michel Vernochet: François Rabelais spunea: „științã fãrã conștiințã nu este decât ruinarea sufletului”. Acum oamenii vor sã facã revoluție științificã dar, de fapt, noi trãim deja cu toții într-o „realitate augmentatã”. Rachetele de rãzboi pot sã loveascã ținta cu o mare precizie, avem lunete foarte performante chiar și pentru vedere nocturnã, și toate lucrurile pe care le-am inventat fac parte dintr-o realitate augmentatã. Dar, pânã acum, progresul s-a fãcut într-un mod organic și natural.

 

Jean Boboc: Problema este aici: se vrea ștergerea trecutului, sã se atingã cât mai repede o altã realitate, sã ne punem în pas cu evoluția și sã se transforme cât mai repede omul. Aceasta se numește revoluție, și pentru a o face, ca pentru toate revoluțiile, trebuie sã fi subversiv. Ori, transumanismul se manifestã prin subversiune pe toate planurile. Unul din caii de bãtaie ai transumanismului este preluarea ideilor utopice, dar care devin realitate, ale lui Aldous Huxley și care au fost preluate și de George Orwell. Spre exemplu „separarea definitivã a sexualitãții de procreere”. Ori, acesta este unul din caii de bãtaie care se gãsește în Franța în termenii revoluției familiei, cu privire la filiație. Toate acestea sunt ideologie purã. Revedem concepția adopțiilor. Pentru noi, creștinii, noi suntem fii adoptivi ai Tatãlui, nu suntem copiii naturali ai Tatãlui. Dumnezeu-Tatãl nu are decât un Fiu. Este o întreagã teologie. Dar noi vrem sã revedem astãzi adopția pentru cã putem adopta în moduri diferite. Spre exemplu, astãzi se poate adopta un spermatozoid sau un ovocit. Plecând de la ce? Pãi intram într-un proces de fabricare de indivizi cu totul artificiali. Știți cã astãzi procrearea medical asistatã (PMA) permite, prin fecundarea in vitro (FIV), sã se prepare în afara corpului femeii, un embrion, pe care putem sã i-l inserãm și, mai târziu, când nu mai ajunge sã se dezvolte, deci nu mai poate sã ajungã la o maturitate, îl vom pune într-un incubator. Este exact ceea ce a fost prevazut de Adouls Huxley. Omul fãrã rãdãcini!

 

Jean-Michel Vernochet: Vagabond, nomad, cu acele fantasme sexuale, așa cum spunea Jacques Attali în cartea sa «O scurtã istorie a viitorului» («Une brève histoire de l’avenir») și care vroia sã practice „ano-nomadismul” cu toate fantasmele de pedofilie posibile, cu holograme. Si este un om mare, d-l Attali, este cel care l-a promovat pe d-l Macron.

 

Jean Boboc: Tot ceea ce se întâmplã în politicã sã nu credeți cã nu are legãturã cu transumanismul. De ce credeți cã am scris aceastã carte?! Pentru cã este o necesitate în mijlocul celorlalte cãrți care se publicã în acest moment. Literatura despre transumanism este esențial în englezã, dar, de câțiva ani, de când suntem cu nanotehnologia, știința computerelor și știința cognitivã, cu care acestea se sincronizezã și chiar sunt în simbiozã, totul merge foarte repede. Si guvernele, și Parlamentul European, au cerut raporturi despre transumanism.

 

Jean-Michel Vernochet: L-am evocat pe d-l Attali, și ceea ce vreau sã spun este cã în amonte de cei care vor sã încerce sã punã în operã ideologia, care vor sã facã trecerea de la teorie la practicã, sunt toți acești intelocrați, ideocrați care pregãtesc terenul psihologic. Vedem astãzi cã d-l Macron împreunã cu ministrul sãnãtãții vor sã impunã noilor nãscuți un vaccin care combinã 11 vaccinuri, care vor slabi sau vor distruge sistemul imunitar. Înainte erau 3 vaccinuri care puteau sã acopere spectrul riscului real. Si, din ce în ce mai mult, se pune problema implantãri cipurilor. Deci, transumanismul nu este un vis, ci este chiar aici, acum. Prin d-l Macron transumanistul Attali este cel care trage sforile.

 

Jean Boboc: Acum câțiva ani d-l Attali ne-a spus cã „dreptul la sinucidere medicalã, asistatã, este un drept al oricãrei țãri socialiste”. „Socialiste”, da! Deci, astãzi avem probleme legate de începutul vieții și de sfârșitul vieții pe pãmânt.

 

Jean-Michel Vernochet: Și, în mijlocul acestora, este șomajul!

 

Jean Boboc: Bravo! Este exact, dar Statul-providențã va putea sã punã toatã lumea la același nivel, a consumatorului imbecil, între o naștere care va fi fabricatã în laborator, prin oameni care vor decide cine are dreptul sã trãiascã și cum sã moarã. Si asta a început cu James Watson și Francis Crick care au descoperit ADN-ul, și care au spus: „copiii care se vor naște, și nu vor corespunde criteriilor umanitãții pe care o vom decide, nu vor avea dreptul sã trãiascã”. Ori, aceste criterii sunt esențial criterii somatice și psihologice care, în mod natural, atunci când devenim bãtrâni, atunci când ne pierdem memoria, când pierdem gândirea clarã, nu mai suntem oameni (pentru ei), și iatã cã se va instala eutanasia activã sau eutanasia pasivã. In Franța numim asta sedare profundã și ireversibilã. Transumaniștii acceptã pe de-o parte 1. ideea de a suprima oamenii bãtrâni și 2. vor sã prelungeascã durata de viațã. Deci, este vorba de prelungirea vieții pentru cei aleși!

 

Jean-Michel Vernochet: Adicã cei care vor avea posibilitãți financiare. Știm cã guvernarea mondiala va fi a bancherilor.

 

Jean Boboc: Pentru cã vorbiți de guvernare mondialã voi denunța aici cã transumanismul este religia mondializãrii. Este noua religie în mod extrem ecumenistã, ecumenistã în sens reductor al tuturor religiilor (ceea ce se preparã acum), și care va fi noua religie a transumanismului. Transumanismul este a-religios, este ateu, dar își dau seama cã nu pot distruge în om dimensiunea religioasã. Mircea Eliade a fost extrem de precis asupra acestei chestiuni, când a spus cã „sentimentul religios, sacru, nu este într-un moment al istoriei omului, ci este o realitate concretã a ontologiei sale”. Ori, transumanismul își dã seama de asta, dupã ce a avut o perioadã în care a scuipat pe toate religiile, dogmele, în numele unui libertinaj total. Ei, bine, astãzi vine cu ideea unui rus, care face munca pe care o face Rey Kurtweil în California, și care propune ca transumanismul sã preia toate religiile – care sã își dea mâna-, cu condiția sã abandoneze o parte din dogma lor. Acesta este sincretismul! Si, vedeți, când toate religiile lumii își vor da mâna, știm foarte bine la ce poate sã ducã asta…

 

Jean-Michel Vernochet: Vorbiți în cartea dumneavoastrã de ateism, care este o religie în sine, de ateismul militant, chiar fanatic. Îl am în fața ochilor pe d-l Jean-Luc Mélenchon, care vine în Adunarea Naționalã cu toate simbolurile unei religii republicane – deși n-a utilizat cuvântul „religie”-, pe d-l Peillon care se revendicã a fi cabalist și țipã de pe toate acoperișurile cã „laicitatea republicanã este o religie în sine”. Ei sacralizeazã anumite valori, precum cei care se duc la „gay pride”, și care astãzi sunt un fel de vaci sacre, și revendicã într-un fel sau altul acest transumanism, care este PMA (procrearea medical asistatã). Sunt oameni care au ales sã se sterilizeze și, în ciuda acesteia, azi vor sã procreeze în circumstanțe suspecte.

 

Jean Boboc: Suntem într-o nebunie totalã pentru cã pe de-o parte vrem sã procreãm într-un mod foarte bizar și pe pe altã parte vedem într-un faimos raport european: „no kids, no problem” („fãrã copii, fãrã probleme”). Vedem bine cã cei care le redacteazã nu au copii, și „dupã ei potopul”.

 

D-l Macron nu are copii și este președintele Franței, d-na Merkel nu are copii, și este cancelarul Germaniei. Și putem continua și pentru primii miniștrii în Italia, Spania, d-na prim-ministru în Anglia, etc… Cei care sunt elitele noastre și ar trebui sã aibe un efect de exemplaritate, nu sunt pentru supraviețuirea Europei.

 

Jean-Michel Vernochet: Nici pentru supraviețuirea speciei umane…. Ascultam de dimineațã la radio cã toatã emigrarea va deveni legalã… dar am sã revin asupra PMA (procrearea asistatã medical). Este un tsunami în favoarea acestor forme deviante. Oamenii vor sã tindã spre a fi supraoameni. Este ceea ce ne propun acești transumaniști. Dar, înainte de a fi supraoameni, sã începem prin a fi oameni.

 

Jean Boboc: Acești supraoameni nu vor suprafemei: vor sã elimine femeia! In transumanism, în gay pride, de exemplu și în toate astfel de mișcãri, lesbienele insistã foarte mult asupra drepturilor lor. Si iatã cã PMA și tot ceea ce se va desfãșura în jurul ei, va permite alegerea sexului. Si știți cã deja alegerea sexului s-a fãcut, și sexul masculin este predominant. Se eliminã fetițele. In China, India… e dramatic. Deci, eliminãm femeile. Si mișcãrile lesbiene au douã școli: cele care spun: „formidabil, cãci cu PMA și ectogeneza (fabricare în afara corpului uman a embrionilor) vom fi eliberate de aceastã sclavie care este graviditatea”. Si, apoi, sunt cele care spun: „asta nu merge, pentru cã ni se va retrage singura originalitate pe care o avem, aceea a puterii procreãrii”. Deci, în interiorul acestor mișcãri, vedem foarte bine cã nu se lipește ceea ce spun unele și altele. Știți cã trãim într-un timp în care sunt enorme descoperiri științifice, cele mai interesante din ultimul timp sunt cele care propun corectarea genomului uman. Este vorba de lucrãrile lui Emmanuelle Charpentier, care ar fi putut sã aibe Premiul Nobel și, în ciuda aceasta, aceastã descoperire deschide un viitor foarte periculos. Suntem capabili astãzi, dintr-un lung „tren” genetic sã extragem un „vagon” și sã punem altul în loc. Ea descoperã aceastã tehnicã, a unor foarfece genetice, care este minunatã în plan terapeutic dar, atenție, aceasta nu este încadrat din punct de vedere juridic, astfel încât mâine poate sã devinã o modalitate de a transforma omul și, odatã aceastã modificare fãcutã, devine eternã, adicã nu mai putem sã revenim în urmã, va fi transmisibilã. Embrion himerã compus din celule umane și de porc

 

Jean-Michel Vernochet: Pe alte cãi, este ceea ce se face astãzi prin hibridizare în California, deși nu se vorbește prea mult despre asta, și se creeazã embrioni himerã om-maimuțã, om-porc. Nu este o fantasmã, este o realitate!

 

Jean Boboc: Este o realitate care a început de mult, de când britanicii au fãcut lucruri similare. Britanicii sunt foarte avansați în domeniul asta. Transgresiunea este deja de mult timp și este ceva abominabil. De îndatã ce ne atingem de patrimoniul genetic al umanitãții, așa cum îl descrie UNESCO, este vorba de transgresiune. Și nu e ceva mai rãu! Pânã mâine… Doctorul Laurent Alexander, care a scris o carte, «Moartea morții», care este un transumanist notoriu aratã foarte bine cã în fața tuturor transgresiunilor liniile noastre de apãrare reculeazã. O transgresiune vine, timp de 48 de ore ne enervãm și apoi uitãm. Uitãm cu o vitezã extremã!

 

Trebuie sã recunosc cã, în ciuda a ceea ce scriu și propovãduiesc, am printre credincioși femei care erau absolut convinse cã nu trebuie sã facã fecundare in vitro (FIV) în caz de sterilitate, și vin și-mi spun: „Pãrinte, n-am putut sã fac altfel, trebuia sã fac un FIV”. Vedeți? Adicã ele se simt vinovate, dar în același timp nu au putut sã reziste la aceastã tentație pentru cã sistemul este de așa naturã cã le propun un produs științific și care este acceptat de societate. „Femeia, socotind cã rodul pomului este bun de mâncat ºi plãcut ochilor la vedere ºi vrednic de dorit, pentru cã dã ºtiinþã, a luat din el ºi a mâncat ºi a dat bãrbatului sãu ºi a mâncat ºi el” (Facerea 3, 6)

 

Jean-Michel Vernochet: Deci, ceea ce devine posibil devine de dorit. Ori, ceea ce este posibil nu este tocmai bun, chiar dacã este fezabil.

 

Jean Boboc: Exact! Este o dramã de a nu putea sã refuzãm tot ceea ce astãzi este posibil de fãcut. Toate transgresiunile sunt la dispoziția omului.

 

Jean-Michel Vernochet: Știm cã astãzi trãim o revoluție care vrea sã bulverseze lumea, când sunt arse etapele, când nu se respectã ritmul de creștere – și vedem cã sunt animale și plante forțate sã creascã și care degenereazã cu vitezã foarte mare, încât ne gândim sã revenim la semințe rustice. Nu mai este aceastã creștere organicã, aceastã adaptare evolutivã care cere timp, și vrem sã ignorãm natura cu un gest prometeic, dar astfel suntem sortiți eșecului. Așa cum comunismul a fost sortit eșecului, cum socialismul a fost sortit eșecului, deși astãzi partidul socialist nu e mort, e d-l Macron…

 

Jean Boboc: Ceea ce putem sã presupunem este cã aceastã ideologie transumanistã fie va cãdea, fie va fi o promisiune pentru medicinã.

 

Progresele medicinii și ale științei merg din ce în ce mai repede și vedem cã schimbãm paradigma, mergem spre o medicinã predictivã, o medicinã care va permite eliminarea embrionilor care nu sunt conformi, mergem spre o medicinã care va permite sã se modifice omul, mergem spre o medicinã care se atinge de genomul uman. Este o certitudine! Copilul cu 3 ADN-uri, care s-a nãscut în 2016, al cãrui embrion a fost selectat dintr-un numãr de 5 Acum un an sau doi s-au fãcut manipulãri mitocondriale, de cãtre medici americani, ce au servit sã facã o ființã umana ce s-a nãscut în Mexic, cu trei ADN-uri. Adicã avea ADN-ul tatãlui, ADN-ul ovocitului mamei, care a fost remaniat cu ADN-ul unei al treilea persoane – ADN-ul mamei fiind deficitar. S-a nãscut deci cu trei ADN-uri, adicã are trei genitori, doi pãrinți oficiali și un patrimoniu genetic modificat transmisibil. Iatã la ce ajungem!

 

Jean-Michel Vernochet: Ne jucãm cu focul și nu stãpânim foarte bine ceea ce facem. Progresele medicinii sunt acum esențial tehnice, dar sã nu confundãm tehnica și științã. De unde și reflecția bioeticã. Cine se ocupã de ea?

 

Jean Boboc: Transumanismul a gãsit posibilitatea sã se dezvolte, pe de-o parte din cauza unei insuficiente reflecții de naturã bioeticã și, pe de altã parte, din cauza incapacitãții statelor de a pune limite în ceea ce privește experimentarea. De fiecare datã când în Franța anumite persoane vor sã facã uz de tehnici, pe care le numim ilicite, pun înainte faptul cã, dacã nu favorizam aceste lucruri, o sã avem la nivel național un retard în raport cu SUA și alte țãri care fac concurențã. Dar prefer sã fiu în urmã în ceea ce privește comiterea erorilor, decât sã mã pun la egalitate cu ele.

 

Jean-Michel Vernochet: Adevãrat, însã asta presupune sã avem o capacitate de suveranitate, fãrã sã vorbim de politica externã sau internaționalã, dar alegerile suverane sunt din ce în ce mai reduse, chiar interzise, din moment ce rãzboim statele ce vor sã rãmânã suverane.

 

Jean Boboc: Într-adevãr, este o chestiune politicã foarte interesantã însã aș vrea acum sã vorbesc despre problema eliminãrii embrionilor. Sunt foarte bucuros cã recent, într-un Sinod Ortodox (punctul 12 al Enciclicei Sinodului Panortodox n.) și într-un forum de dialog între catolici și ortodocși s-a spus cã transumanismul este un lucru rãu, cãtre care nu trebuie sã mergem, și nici spre descoperirile falsificate, precum teoria genului. Fac o parantezã aici: știți cã, într-un timp, s-a cãutat o genã a homosexualitãții care de fapt nu existã. Este un lucru care a fost inventat de Dean Hamer care a pretins, la un moment dat, cã a descoperit aceastã faimoasã genã și care, în cele din urmã, a recunoscut cã a fost o farsã, o invenție din partea sa, subvenționatã de o mișcare LGBT. Si a reușit sã nu fie sancționat de Comitetul de Eticã American, din cauza influențelor care au fost fãcute pentru asta. Deci, aceastã falsificare se continuã cu teoria genului, care este o altã falsificare totalã. Observ însã cã chiar Vaticanul, prin Papa Francisc, nu cu mult timp în urmã, a spus ceva care m-a lãsat cu gura deschisa, cu privire la subiectul celui de-al treilea sex. Si, anume, în publicația «L’Osservatore Romano» s-a fãcut omagiu lui Simone de Beuvoir (Cea care a spus: „On ne naît pas femme, on le devient”/„Nu ne naștem femei, ci devenim”). Deci, infiltrarea este peste tot!

 

Jean-Michel Vernochet: Este ca și cu marxismul, cãci ni s-a spus cã marxismul este mort cu Uniunea Sovieticã, dar marxismul ne impregneazã și transumanismul nu este decât aceastã prelungire a lui, a acestei viziuni prometeene, nitczheene a transformãrii omului, a schimbãrii firii oamenilor, a creãrii „omului nou”.

 

Jean Boboc: Într-adevãr, asta este, și este o viziune totalitarã. Un adevãrat totalitarism!

 

Jean-Michel Vernochet: Aș avea o ultimã întrebare sã vã pun: d-l Macron este un transuman?

 

Jean Boboc: Nu știu dacã este un transuman, nici un transgen, nu l-am primit la cabinetul meu (pe când exersam meseria de doctor). Glumesc! Este o fabricare rapidã…

 

Jean-Michel Vernochet: Adicã este un om sintetic….

 

Jean Boboc: În aceastã privințã cred cã da, este o fabricare rapidã a unei marionete care va fi manipulatã de cei care l-au fabricat. Si marea slujbã masonicã la care, poate ați asistat în ziua alegerii sale, în fața piramidei de la Louvre…

 

Jean-Michel Vernochet: Care are 666 de mii de vitralii. Nu le-am numãrat, dar asta se spune…

 

Jean Boboc: Da, totul este spus. Deci suntem, în mod clar, cu el, cu primul ministru, cu ministru de interne, etc, într-o societate care este masonicã.

 

Jean-Michel Vernochet: Printre ei este și d-l Pierre Bergé care spunea cã „nu vad de ce nu s-ar putea închiria propriul pântec pentru procreare pentru altul, așa cum putem închiria brațele pentru a lucra pentru altul” (Fraza exactã este: „Nous ne pouvons pas faire de distinction dans les droits, que ce soit la PMA, la GPA ou l’adoption. Moi je suis pour toutes les libertés. Louer son ventre pour faire un enfant ou louer ses bras pour travailler à l’usine, quelle différence? C’est faire un distinguo qui est choquant”) Si, același domn Bergé, eminent susținãtor al d-lui Macron, dã astfel de bombe în timpul „Manif. pour tous”/ „Manifestației pentru toți”. Deci, trebuie sã vedem care sunt în mod real elitele noastre! Ați utilizat cuvântul marionetã, dar cred cã d-l Macron este mai mult decât o marionetã, este un fidéicommis. Vã rog sã ne spuneți un ultim cuvânt.

 

Jean Boboc: Ultimul cuvânt: lupta mea personalã este lupta pentru viațã și, deci, pânã la ultima mea suflare, mã voi bate pentru protejarea embrionului uman. Ori, lojile care au fãcut Declarația Universala a Drepturilor Omului au uitat ceva care este principal și, anume, cã primul drept al omului este sã se nascã. Ori, astãzi facem tot ce este posibil pentru a ne opune acestui lucru. Deci, dreptul omului de a se naște nu este în aceastã declarație. Am avut câteva cuvinte din partea oamenilor de influențã în aceastã privințã, care mi-au spus: „ei, lãsați-ne în pace cu problema voastrã cu embrionii”. Nu, nu, nu! Embrionul ești tu, sunt eu; totul este înscris în el, are un genom particular, original, de neînlocuit, și nu avem dreptul sã ne atingem de el. Si, când se face un FIV (fecundare in vitro) alegem un embrion sau doi pe care îl reinserãm în pântecele viitoarei mame și, cei care sunt supranumerari…

 

Jean-Michel Vernochet: Sunt aruncați la gunoi sau folosiți în industria cosmeticã…

 

Jean Boboc: Înainte de asta sunt congelați și dupã câțiva ani, dupã 4-5 ani, se ia o decizie în ceea ce privește viitorul lor: fie sunt reclamați de familie, ceea ce adeseori nu se face, sau foarte puțin, sau sunt dați altor persoane, sau sunt distruși, sau ne servim de ei pentru a face experimente… Si vreau sã spun cã a face experimente pe embrionul uman, deși acest lucru este condamnat, este același lucru cu ceea ce fãceau naziștii. Experimentarea aceasta este condamnare la moarte. Deci, ceea ce facem astãzi încãlcând legile naturale, este exact ceea ce este interzis sã se facã de acum 40-50 de ani, etc.

 

Jean-Michel Vernochet: Da, dar pentru a avea o adevãratã moralã trebuie sã ai o viziune transcendentalã, o viziune care depãșește omul și îi dã o profunzime și o adâncime pe care contemporanii noștri nu o mai au.

 

Jean Boboc: Postmodernitatea este fãrã Dumnezeu. Dar, trebuie sã lãsam totuși tinerilor nãdejdea – și acesta este ultimul meu cuvânt…

 

 

Jean-Michel Vernochet

 

http://www.observatorul.com/Default.asp?action=articleviewdetail&ID=25156

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

 

Dr. Ioan Gându – Despre mitul modern al „inteligenței artificiale”

 

 

„Mândria merge întotdeauna înaintea căderii!”

 

 

   Observând că destui păstori și păstoriți, ba chiar și arhierei, din țară sau din străinătate, guvernanți și guvernați, de diverse vârste și ocupații, inclusiv aproape toată mass-media laică plină de pafariști poliexpertoși, nu știu mai nimic despre cibernetică, sau îi interpretează supradimensionat și eronat posibilitățile, rostogolind la nesfârșit povestioare despre mitul modern al „inteligenței artificiale” (capabilă să fericească planeta), nu și insolite ca ale lui Villiers de L’Isle-Adam, un simplu laic având însă harisma întrebărilor esențiale, responsabile, trezitoare și restauratoare de Adevăr: „De când a început Dumnezeu să vorbească cu mașinile? Din clipa în care a văzut întrebuințarea  jalnică pe care oamenii o dau mașinilor!”), începem prin cea mai generală definire a acestei științe: „Cibernetica este știința comunicației, conducerii și controlului în mașini, organisme vii și societate”, adevăratul ei Părinte fiind compatriotul nostru, Dr. Ștefan Odobleja, prin lucrarea sa genială „Psihologia consonatistă”, remarcată și prefațată elogios de marele filosof Constantin Noica, lucrare științifică de excepție, apărută cu zece ani înainte ca Norbert Wiener să publice cartea „Dumnezeu și Golem” (sic). Desigur, cerem iertare specialiștilor veritabili din domeniu, care au alte exigențe, pe un palier mult mai înalt (întrucât aceștia nu confirmă nimic fără dovezi indubitabile), pentru aceste smerite reiterări lămuritoare, care-i vizează doar pe cei care întrețin interesat mitul, și nu pe ei ca oameni, ci doar năravul lor frivol, rentabil și nociv social.

 

Prefață

 

   Culegerea făcută din manuscrisele despre logică ale lui Ștefan Odobleja reprezintă – independent de rolul lor pentru întregirea Psihologiei consonatiste – o interesantă contribuție la formarea gândirii logice. Logicienii de astăzi, atât de siguri pe procedeele și calculul lor, ar putea lesne găsi că nu este destulă rigoare în paginile despre logică ale lui Odobleja. Dar și ei trebuie să admită, că din momentul în care nu te interesezi doar de rezultatele gândirii logice, ci îți pui problema constituirii ei, cum face Odobleja, descrierea căilor și proceselor ce duc la formele logicii, sau chiar la formalismul ei, este perfect îndreptățită.

 

   În acest sens, partea a II-a din manuscrisul de față aduce contribuții sugestive și originale, în timp ce în partea I-a întârzie, în chip justificat desigur, asupra considerațiilor generale privitoare la logică. Începând de la tema sau„principiul rezonanței” (am putea spune al consonanței),între idei, lucrarea lui Odobleja propune și descrie, sub numele de „principii”, cîteva metode și căi încă nesemnalate ale gândirii, precum: dinamogenia și inhibiția, nivelarea și denivelarea, instantaneitatea și acțiunea la distanță, suprapunerea, alegerea inversată etc.

 

   Socotim necesară tipărirea acestei lucrări, mai puțin ca o contribuție directă la înnoirea logicii, cât ca una indirectă la înnoirea perspectivelor și punctelor de vedere ale culturii științifice de astăzi, o cultură în care ideile originale emise de Odobleja nu pot fi nesocotite.

 

   Dacă el nu a putut să le valorifice până la capăt, suntem siguri că, în cultura română cel puțin, ele vor putea trezi, prin noutatea și cutezanța lor, mari vocații creatoare, de care avem nevoie, pentru calificarea noastră în cultura lumii.

 

                                                                                       Constantin Noica

 

   (Alexandru Surdu, Ştefan Odobleja – Logica rezonanţei, https://www.art-emis.ro/stiinta/stefan-odobleja-logica-rezonantei

   Ref.: Bibliotecă digitală cu opera lui Ștefan Odobleja, membru post-mortem al Academiei Române, CNIV Romania, 2020, http://c3.cniv.ro/?q=2020/odobleja)

 

*

 

Mașinile cibernetice nu au suflet și conștiință

 

   Dacă astăzi cibernetica de ordinul întâi este considerată cibernetica inginerească, cibernetica de ordinul doi, cibernetica biologică, în schimb cibernetica de ordinul trei apare ca fiind cibernetica socială, având, din această perspectivă, proprietăţi distincte faţă de cele pre-mergătoare. Cibernetica de gradul trei și Științele Complexității (1985), în prezent evidențiază: conectivitatea, interdependența, multidimensionalitatea și dinamismul, caracteristici „genetice” (sic), ale sistemelor complexe, complexitate dezorganizată/complexitate organizată. A se vedea și Stuart Kauffman, care vorbește și el perseverent despre „inteligența artificială”, sinergetică, teoria sistemelor vagi, complexitate, modificări și simulări, structuri disipate, teoria haosului și a sistemului haotic, complexitatea economică și legea profitului crescător, Științele Complexității etc.

 

   Acum să ne odihnim olecuță, la umbra teiului bătrân, revenindu-ne de sub aiastă avalanșă de complexitate și complexualitate (sic), cugetând o clipă la ceva uimitor de sugestiv și revelator: Când am trecut de la mecanica newtoniană la mecanica denumită cuantică, comportamentul atomilor nu s-a schimbat! Dar când am trecut de la teoriile despre sisteme, la sistemele sociale, acestea funcționează diferit, că și atomii plâng. De ce? Simplu ca bună ziua, oameni buni: dându-L la o parte pe Unicul Creator, noi fiind doar con-creatori și co-slujitori, în cel mai fericit caz, am fost furați de filosofii deșarte, ba mai rău, de-a dreptul malefice, inumane, antiumane și transumane, căci aici bate șaua mondo-fiara de la Bruxelles, ca să priceapă toată prostimea planetară (sic). De ce trebuie să numești „fiara” sau „bestia” (scrise cu majuscule – sic), o mașinărie, fie ea și gigantică, complexă și performantă ca posibilități de stocare, redare și utilizare a datelor introduse de oameni în ea, trebuie întrebați super-tehnicienii de la Bruxelles, al căror gust pentru morbid și malefic este deja vădit.

 

   La fel au procedat și faimoșii fizicienii atomiști, unii laureați ai premiului Nobel (sic), care au realizat bomba atomică și sinistra ciupercă, ucigând sute de mii de oameni, crezându-se dumnezei pe pământ, dar murind toți de morți rele, năprasnice, sau prin sinucidere, ceea ce spune totul despre păcatul lor strigător la cer, căci plata păcatului, vai nouă, este moartea. Anchetați toți de-o comisie guvernamentală, dădeau răspunsuri puerile, precum făceau și căpeteniile naziste, acuzate de crime de război și condamnate la moarte. În zilele noastre, urmași de-ai lor îi fac „idioți” pe cei care nu se supun orbește noii mondo-dictaturi sanitare, tocmai ei, „iluminații svasticii”, care au provocat două războaie mondiale, ucigând zeci de milioane de oameni nevinovați, dar și folosind lagărele de concentrare și coșmarul camerelor de gazare… Dragii mei dragi, sub ochii noștri, guvernanții lumii trec de la un satanism latent la unul manifest, zicând răului, bine și binelui, rău, așa că ne folosim de Armele Luminii, în duh și adevăr, căci cu noi este Dumnezeu!

 

   „Astfel, la nivel epistemic, cibernetica de ordinul trei creează cunoaştere pentru ca aceasta să fie utilizată în vederea atingerii unor scopuri umane    (n. n. – Iertăciune, să avem justețe în noi, coane specialistu’, dar nici măcar cibernetica de gradul treizeci și trei nu poate crea cunoaștere, ci taman invers: o cunoaștere științifică reală poate crea o cibernetică utilă oamenilor!). Ideile şi teoriile sociale nu sunt altceva decât instrumente şi mijloace ale schimbării sociale. Dacă vrei să perfecţionezi un sistem social, să spunem o firmă, atunci elaborezi o teorie mai bună asupra modului în care ar trebui să funcţioneze această firmă, după care modifici firma în concordanţă cu teoria respectivă. Deşi o astfel de abordare pare logică, noile teorii şi idei ce apar sunt supuse unor restricţii puternice, deoarece organismul social din care face parte firma se opune unui astfel de demers (restricţii legale, materiale, dar şi inerţiale), tinzând să prezerve vechea structură. Din această cauză, se formează o circularitate între teorie şi sistemul social care determină modificarea treptată a teoriei, dar şi a sistemului în acord cu teoria perfecţionată. Treptat, se ajunge la un nou sistem social care corespunde mai bine scopurilor urmărite” (n. n. – Remarcăm lesne că, de fapt, scopul real este dominația și controlul social, așa că ce luăm pe merele progresului tehnic, dăm pe perele regresului moral, mergând până la propunerea fățișă a unei noi forme de sclavie socială cu chip „transuman” – sic, căci demonocrația nu are scrupule, nici vreun minim cod etic respectat, ci doar sporovăiește cinic despre ele prin agenții ei de influență – sic). 

 

   Obs. - La întrebarea noastră simplă, firească și esențială, mărturisim apodictic, dacă mașinile cibernetice au suflet și conștiință? – toți cei întrebați, evident citindu-le selectiv doar concluziile (peste o mie de oameni de știință, trecuți într-o bibliografie imensă), nu au putut, nu au vrut sau nu au știut să răspundă tot simplu, firesc, esențial și apodictic: Nu au suflet, nici conștiință. Păi, dacă nu au suflet și conștiință, cum să aibă inteligență? De altfel, toți aiști istețomani ai planetei Terra, mai vechi sau mai noi, de regulă superbiști, necredincioși și încă opaci duhovnicește, sesizând totuși că vulpea lor sofistă are o coadă cam prea lungă, au mai scurtat-o, punând-o între ghilimele mari și numind-o „inteligență artificială”. Vom remarca însă, cum mai toți acești promotori ai „binelui social” făcut cu forța, practicând entuziast tirania de orice fel, inclusiv a mașinăriilor și a aparaturilor, renunță treptat la ghilimele, fantazând nimicodoct despre „conștiința, codul etic și drepturile mașinilor”, ba chiar despre supremația lor într-o lume de coșmar dantesc. Mai apoi, un oarecare zăbăuc, aviator psihic, tot spicialist (sic), bolunzit de-a răulea (sic), prin spații tot mai virtuale și crepusculare, ne povestărește (sic), că unele mașinării cibernetice au început deja să viseze, precum lupul matrix, firește „oi electrice”… Opaci, opaci, dar foamea de energie electrică din orice sursă naturală sau industrială, le vâră moartea în circuite și mai cu seamă este pe bani mulți, neimpozabili, ca „așa-i în tenis”…

 

   Dragii mei dragi, doar cu duh umilit și rugăciune, ajutat de mai mulți frați ortodocși și credincioși cu fapta, am cerut cu umilință Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a făcut Cerul și pământul, să ne lumineze cum trebuie să înțelegem corect problema, teologico-cultural, științific, moral și musai duhovnicește, pentru a fi și a rămâne în duh și adevăr. Ca de obicei, lucrăm numai cu materialul clientului, în cazul de față aserțiunile dubitabile, ingenioase, uneori chiar stupefiante prin doza de umor involuntar (de ce să înlocuiești creierul uman natural, creat de Dumnezeu, cu un surogat al său inventat de către niște ucenici ai lui Faust, care singuri își definesc și numesc „știința” meta– sau chiar para-știință, adică ceva vădit para-normal. Să-i citim cu atenție și să-i comentăm, la măsura darului primit, rugându-ne pentru sufletele lor neliniștite, dar nu întotdeauna cu neliniștea cea bună  (adică aceea care se întreabă lăuntric, oare îi place lui Dumnezeu ce facem cu talanții noștri primiți în dar?).

 

Informatica – studiul  „agenților inteligenți”

 

   În informatică, „inteligența artificială” („IA”), este inteligența expusă de mașini, spre deosebire de inteligența naturală, expusă de oameni și de unele animale. Informatica definește cercetarea „IA” ca studiu al „agenților inteligenți”: orice dispozitiv care își percepe mediul și efectuează acțiuni care maximizează șansa (sic), de a-și atinge cu succes obiectivele.[1] Mai exact, Kaplan și Haenlein definesc „IA” ca fiind „capacitatea unui sistem de a interpreta corect datele externe, de a învăța din astfel de date și de a folosi ceea ce a învățat pentru a-și atinge obiective și sarcini specifice printr-o adaptare flexibilă”. Termenul „inteligență artificială” este utilizat colocvial pentru a descrie mașinile care imită funcțiile „cognitive” pe care le asociază oamenii cu alte minți umane, cum ar fi „învățarea” și „rezolvarea problemelor”.

 

  1. n. – Și noi tot colocvial grăim: nici măcar nu imită, ci doar execută, mai lent sau mai rapid, programul introdus de un programator, un om cu calitățile primite în dar de la Dumnezeu, însă și cu limitele sale evidente, mașina neputând singură să iasă nicicum din aist program, ea făcând tot ceea ce face, fără a putea sesiza vreodată scopul programului său și mai cu seamă al programatorului,fiind în mod evident, non-inteligentă; dacă ar fi real inteligentă, la unele comenzi ale programatorului, imorale, aberante sau distructive, i-ar răspunde – nu fac asta, fiindcă-i un lucru rău și ticălos! De altfel, trebuie subliniat un fapt evident și îmbucurător pentru noi, oamenii cu frică și dragoste de Dumnezeu: cel mai gigantic și super-performant computer sau „creier artificial”, zbârnâind prin circuite să-și spună așa, c-o grandomanie ridicolă și tâmpă, luată tot de la programatorii săi, nu este în stare să facă ceea ce poate cu ușurință un banal gândac negru de bucătărie,științific blatta orientalis; nu este capabil să-și procure singur energia vitală din mediul înconjurător, adică din natura creată de Dumnezeu; l-ai scos din priză, pe termen scurt, lung sau definitiv, adio, pa și n-am cuvinte – e doar un agregat mort, un Goliat modern, căzut ca popicul, dintr-o singură lovitură mortală; la o pană prelungită de curent electric, întreaga rețea planetară este k.o. sau out, cu urmări sociale, economice și politice foarte grave și incalculabile – sic.

 

   Întrucât mașinile devin din ce în ce mai capabile, sarcinile considerate a necesita „inteligență” sunt deseori eliminate din definiția „IA” (n. n. – Toate sarcinile necesită un strop de inteligență, așa că nu-i deloc înțelept să elimini inteligența, înlocuind-o cu un efect a cărui cauză a fost ștearsă – sic), un fenomen cunoscut sub numele de „efectul IA”. O observație în teorema lui Tesler spune că „IA este ceea ce nu a fost încă făcut”.[5]  De exemplu, recunoașterea optică a caracterelor este adesea exclusă din domeniul „IA”, după ce a devenit o tehnologie de rutină. (n. n. – Cu alte cuvinte, dl. Tesler ne spune că nici inteligența sa nu era încă făcută, când a emanat „teorema”; dar să trecem peste aist sofism șchiop al domniei sale, căci oameni suntem, bre, nu roboți – sic). Capacitățile moderne ale mașinilor clasificate în general ca „IA” includ înțelegerea vorbirii umane, concurarea la cel mai înalt nivel a unor sisteme de jocuri de strategie (cum ar fi  șah și go), autovehiculele autonome, dar și rutarea inteligentă în rețelele de distribuție a conținutului și simulările militare (n. n. – Cu scuzele de rigoare, mașinile doar înregistrează și execută ce li se comandă, deci nu înțeleg nimic, cu sau fără „rutare”, fiindcă verbul a înțelege presupune musai inteligență umană veritabilă – sic).

 

   Împrumutând din literatura de management, Kaplan și Haenlein clasificau „inteligența artificială” în trei tipuri diferite de sisteme „IA”: „inteligență artificială analitică”, inspirată de om, și umanizată. „IA analitică” are doar unele caracteristici compatibile cu inteligența cognitivă; ea generează o reprezentare cognitivă a lumii și utilizează învățarea bazată pe experiențe anterioare pentru a informa deciziile viitoare. „IA” inspirată de om are elemente din inteligența cognitivă și emoțională; înțelegerea emoțiilor umane, în plus față de elementele cognitive, și luarea în considerare a acestora în luarea deciziilor. „IA” umanizată (n. n. – Iertare, cu sau fără paranteze, nici o „inteligență artificială”, nici măcar „umanizată”, fie „prietenoasă”, fie „dușmănoasă”, nu se poate umaniza, nici pănă la calendele grecești, fiindcă ceva ce nu există, pur și simplu nu există, neavând cum să priceapă emoțiile umane și punct – sic), prezintă caracteristicile tuturor tipurilor de competențe (de exemplu, „inteligența cognitivă, emoțională și socială”), este capabilă să fie conștientă de sine atât ca atare, cât și în interacțiunile cu ceilalți (n. n. – În mod evident, o nouă enormitate ideativă, adăugată peste una mai veche, dublează ridicolul amândurora: cum să fie conștientă de sine o mașinărie fără suflet și conștiință, oricât de complexă, incapabilă să discearnă moral nimic din ceea ce programatorul uman i-a introdus în program? Până și beoțienii ar păli de invidie la o asemenea performanță deux ex machina – lat., un zeu dintr-o mașinărie – prin care ceva fără suflet prezintă brusc „inteligență cognitivă, emoțională și socială”; nu cumva arhiconii ciberneticieni și-au vârât olecuță codița non-inteligibilă, prin sofismul aista încă și mai șchiop, or poate anumiți programatori umani și-au cam adormit rațiunea, lăsând-o să nască monștri? Ptiu, drace, extrapolări din mai vechi extrapolări, strecurate sentențios printre alte extrapolări, dar nici pe arăturile Pitiei să nu o luăm, că doar suntem încă oameni de știință, folosind computerele, într-adevăr performante, numai ca pe niște instrumente foarte utile, manevrate cu măsură, competență și înțelepciune!).

 

Cibernetica, vine de la grecescul kybernetike, adică guvernare

 

   „Inteligența artificială” a fost fondată ca disciplină academică în 1956, și de atunci a trecut mai multe valuri de optimism, urmate de dezamăgiri și pierderi de fonduri (cunoscute sub numele de „ierni ale IA”), urmate și ele de noi abordări, succes și reînnoirea finanțării. Pentru cea mai mare parte a istoriei sale, cercetarea „IA” a fost împărțită în subdomenii care adesea nu au reușit să comunice între ele (sic). Aceste subdomenii se bazează pe considerații tehnice, cum ar fi obiective specifice (de exemplu, „robotica”, sau „învățarea automată”), utilizarea unor anumite instrumente („logica” sau rețele neurale artificiale – sic), sau pe diferențe filosofice profunde. Subdomeniile se bazau și pe factori sociali: anumite instituții sau activitatea anumitor cercetători(n. n. – Corect, neuronale; deci „robotica”, roboteala, învățarea mecanică, bazate pe „logica unor rețele neurale artificiale” sau „pe diferențe filosofice profunde”, îi vor învăța pe inventatorii lor cum să „supraviețuiască” într-o lume de coșmar, pe care nici Goya nu a întrevăzut-o în toate subdomeniile ei, fiindcă genialul pictor gândea și trăia omenește, într-o lume fără „competențe IA”, în care existau însă, din belșug, genii creștine autentice, în toate domeniile reale…).

 

   Printre problemele (sau obiectivele) tradiționale ale cercetării „IA” se numără raționamentul, reprezentarea cunoștințelor, planificarea, și învățarea, prelucrarea limbajului natural (n. n. – Și mă rog în ce scop, fals demiurgic, ar trebui prelucrată vocea sublimă a unei soprane cântând ”Ave Maria”? ), percepția și capacitatea de a muta și manipula obiecte. Inteligența generală se numără constant printre obiectivele pe termen lung ale domeniului. Abordările includ metode statistice, „inteligență computa- țională” și „IA” simbolică tradițională (n. n. – Mă frec la fiecare ochi, omenește, abordându-mă cu grijă, nu mașinal, realizând brusc că deja mașinile induc belele lexicale sigure, precum „inteligența computațională”, de ce nu computero-irațională, și „IA simbolică tradițională”, sora ei siameză, tot computero-irațională, ca să zic așa, glumind serios, că deh, așa suntem noi românii, ne îndreptăm dorso-nițeluș „stăpânii”). În „IA” se folosesc multe instrumente, între care versiuni de optimizare matematică și de căutare, rețele neurale artificiale (sic) și metode bazate pe statistici, probabilități și economie. Domeniul „IA” se mai bazează pe informatică, inginerie informațională, matematică, psihologie și lingvistică, filozofie și multe alte domenii  (n. n. – Acușica, dragii moșneagului, dacă era la redactare vreun lingvist autentic scria corect cuvântul filosofie, care din grecește înseamnă atracție, iubire de înțelepciune, ceea ce cam lipsește domeniului „IA”, că iacă, dragii mei dragi, cum mă spurcă și pe mine pupăza aiasta „computațională”, de la Bruxelles, de-i auto-poreclită de toți mondo-fanaticii „fiara” sau „bestia”, stai-ar Îngerul cercetător peste toate sinapsele mai pârdalnice…). Domeniul a fost întemeiat pe afirmația că inteligența umană „poate fi descrisă atât de precis încât poate fi făcută o mașină pentru a o simula” (n. n. – Aiasta n-o s-o creadă nici mutu de la manutanță, fiindcă din fericire o minte luminată de Har, măi, fraților vitregi și pseudo-filosofi fără rezonanță, este absolut imprevizibilă și con-creativă până la măsuri inimaginabile, așa că nu poate fi sesizată decât haric, nicidecum „descrisă atât de precis, încât poate fi făcută o mașină pentru a o simula”: „nema curca, nema șpec”, ca să-l citez pe un creștin hâtru! În mintea omului pătrunde cu adevărat numai Creatorul ei, așa că hai să nu mai zicem vorbe de clacă mondo-sofistă, întrucât ne râd și curcile clonate). Acest lucru ridică argumente filosofice cu privire la natura minții și la etica creării de ființe artificiale dotate cu inteligență umană (n. n. – Văleu, ce-or mai fi și aiaste „ființe artificiale dotate cu inteligență umană”, că ne aflăm în plin delir pseudo-științific, știind cu toții: până și dracu’ intră mai întâi în oameni și abia apoi îi îndeamnă să folosească malefic orice invenție, că daia i se zice împielițatul și nu înmașinatul – sic), și care sunt toate chestiuni și teme care au fost îndelung explorate (sic): mit, ficțiune și filozofie⁠(d) încă din antichitate. Unii oameni consideră și că „IA” ar fi un pericol pentru omenire (sic), dacă progresează necontrolat. Alții cred că, spre deosebire de revoluțiile tehnologice anterioare, „IA” va crea un risc de șomaj în masă (n. n. – Orice progresează necontrolat împlică pericole, dar există din fericire o Cenzură Dumnezeiască, care nu îngăduie ca orice mit, orice ficțiune, orice filosofie lumească și orice manipulare drăcească să și izbutească. Un instrument omenesc folosit moral și responsabil poate fi necesar. Același instrument folosit imoral și iresponsabil – sau chiar scelerat – devine un pericol mortal pentru oamenire și atunci trebuie strict controlat).  

 

   În secolul al XXI-lea, tehnicile de „IA” au înregistrat o renaștere în urma unor progrese concomitente în puterea de calcul, acumulării de cantități mari de date, și înțelegeri teoretice; iar tehnicile „IA” au devenit o parte esențială a industriei tehnologice, ajutând la rezolvarea multor probleme dificile în domeniul informaticii, ingineriei software și cercetării operaționale (n. n. – Văzurăm cu toții, văzurăm pe pielicica noastră veche toate aiaste pusee fals demiurgice repetate, dar nu ne folosirăm cu nimic din ele, așa că ne apucarăm bine de Mantia Adevărului, și ne lepădarăm de Ianus, ca la Sfântul Botez Ortodox, stuchindu-l și pe față, și pe verso, de trei ori, făcându-ne Sfânta Cruce, drept și des, precum biruiră bunii și străbunii noștri. Amin).

 

Argument ortodox

 

„Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, /

Care o plâng şi care o cântă / Pe la vatra lor ţăranii.”

 

   Apoi dragii mei dragi, toți cei care în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am și îmbrăcat, nu avem de ce să ne temem, căci până la sfârșitul vieții fiecăruia dintre noi și până la Parusia, Împăratul Hristos va fi cu noi, întărindu-ne, luminându-ne și călăuzindu-ne prin neliniștea cea bună, în lupta cea bună, noi având grije de suflet, de duhul cel nemuritor. Căutând și păstrând cultura Duhului, toți cei chemați la Taina Mântuirii primim prin Har o înțelegere duhovnicească specială, care ne ajută în orice împrejurare, dacă vom păstra cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Îndrăzniți, Eu am biruit lumea! De nimic nu se tem mai mult demonii decât de Sfânta Cruce, și de mărturisitorii ortodocși, păstori și păstoriți, care, rămânând neclintiți în Dreptarul Ortodox, înțeleg limpede că:

 

  1. Mașinile cibernetice nu au suflet, conștiință și nici inteligență artificială, așa că ele nu sunt răspunzătoare de răul sau relele pe care le-ar putea produce, ci răspunderea revine în întregime oamenilor necredincioși, necugetați, necinstiți și imorali, care le programează intenționat în sens rău și distructiv. Evident, nu mașinile vor răspunde înaintea lui Dumnezeu, pentru utilizarea lor în scopuri criminale, ci oamenii care au comis o asemenea blestemăție vor da socoteală la Judecata particulară și generală, înaintea Arhiereului Ceresc și Judecătorului Cel Nemitarnic, Domnul nostru Iisus Hristos, Care îndelung zăbovește, dar și răsplătește;

 

  1. Toți cei care ne lăsăm pătrunși și cuceriți pe deplin de iubirea hristică, nu ne mai temem de moarte și de nimic din lumea aceasta trecătoare, căci dacă Împăratul Hristos e cu noi, cine va putea sta împotriva noastră? Tocmai am demonstrat că frica este pentru cei necredincioși, nu pentru credincioși, fiindcă tot Domnul ne învață că fricoșii nu vor intra în Împărăția Luminii veșnic neînserate. Și la mine, moșneagul, a venit de multe ori frica obișnuită, frica de moarte, de boală, de suferință, de pierderi, dar am izgonit-o cu Frica de Dumnezeu, începutul înțelepciunii învietoare, care m-a îndemnat lăuntric să nu mă mai tem de nimic din lumea aiasta și așa fac, izgonind-o cu rugăciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu ai Milă de întreaga Ta zidire, chemată la Taina Mântuirii, și de mine, păcătosul. Și întotdeauna frica obișnuită dispare și în mine se lasă o pace adâncă, vie, cugetătoare, de neclintit, pe care numai Domnul o are și ne-o dăruiește, dintr-o Iubire pururi nebiruită!

 

   Așa-i felul meu înnăscut de-a fi: reactiv, activ și combativ, și așa vreau să și mor, în rugăciune și cu duh umilit, cu inima înfrântă și smerită, iubind și mărturisind sub Sfânta Cruce, cu bucurie și recunoștință, fiind armă nebiruită împotriva tuturor legiunilor de demoni, văzuți și nevăzuți. Nu o fac pe viteazul, nici pe eroul, nici măcar pe curajosul, întrucât lesne mi-aș vădi singur lașitatea, dar toată ființa mea, așa cum a vlăstărit ea lăuntric, e într-o luptă duhovnicească de toată vremea, numai cu Harul lui Dumnezeu, Rugăciunile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, ale Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, ale întregului Sobor Ceresc al Sfinților Apostoli, Prooroci, Mucenici, Cuvioși și Mărturisitori, ale tuturor Puterilor Cerești și Cete Îngerești, ale întregii Biserici Ortodoxe străbune, de aici și pretutindeni, al cărei fiu umilit și credincios sunt, precum și ale duhovnicului meu. De aceea, dintr-o veche experiere și fericită ucenicie sub Epitrahilul Ceresc al marilor noștri Duhovnici și Sfinți ai închisorilor, vă îndemn cuviincios și stăruitor în rugăciune, dragii mei dragi, să izgonim orice frică omenească, păstrând-o doar pe cea Dumnezeiască, care sigur întărește, miluiește și mântuiește. Să folosim cu nădejde învietoare toate Armele Luminii și Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, strigând cât putem înlăuntrul nostru: Doamne, miluiește-ne pe noi, păcătoșii. Amin. 

 

  1. „IA”-ul aista mincinos și amăgitor, de care nici măcar pruncuții noștri botezați ortodox, mugurași de Dumnezeu, nu se sperie, pare-se a veni de la Ianus, zeitate italiană păgână, reprezentată cu două fețe, precum sunt toți fățarnicii și amăgitorii teomahi ai lumii, din orice secol și loc al pământului, care ar fi trebuit să-i dea fiarei sau bestiei, tot un drac, numele de Ianus, celebrându-i agonaliile pe 9 ianuarie, dar probabil având deja un „creier artificial” (a se vedea dicționarul de mitologie al lui George Lăzărescu, prefațat de Zoe Dumitrescu Bușulenga – maica Benedictina, editura Ion Creangă, București, 1979), i-a părăsit și simțul elementar al realității;

 

  1. „Inteligența artificială” din zilele noastre, chiar dacă ar ajunge până la dimensiunile întregii planete, tot un nimic din țărână, fără deschideri transcendentale, ar rămâne pentru vecie, raportată la nemărginirea Dumnezeului Cel Veșnic Viu, și în Prea Sfânta Treime Slăvit și închinat, lipsindu-i și alte atribute omenești esențiale uimitoare, toate daruri ontologice și mărimi nemăsurabile din începuturi: dragostea, credința, nădejdea, evlavia, smerenia, mila, jertfelnicia, caritatea, înțelepciunea, dreapta socoteală, îndelunga-răbdare pre-văzătoare, claritatea, bucuria, intuiția, subtilitatea, gingășia, simțul estetic, simțul humorului, patosul, patetismul, con-creativitatea (am citit odată un soi de jalnică pseudo-versificație, emanată scrâșnit de un computer de ultimă generație, absolut ineptă, o hârâitură sincopată, deși în memoria imensă a calculatoarelor moderne pot fi introduse mii de opere poetice umane geniale, din care desigur, dacă ar avea discernământ artistic, mașinăria ar fi putut scoate măcar un text epigonic acceptabil, dar nu poate nici atât, lipsindu-i, ca și echipei de programatori poliexpertoși, simțul ridicolului (dimpreună cu bunul simț elementar), ce-i lipsește și tatălui minciunii, care tartorul cel mare mai este numit, de când a căzut din Cer ca un fulger. Și a căzut din trufie pentru totdeauna, căci nu se poate smeri!

 

  1. Dragii me dragi, Sfântul Cuvios Părinte Paisie Aghioritul ne învăța că de omul curajos și moartea se teme, căci curajul îi vine de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Omorâtorul morții, iar frica vine de la cel rău, care ne șantajează cu păcatele noastre nespovedite, mai vechi sau mai noi, ce-i dau putere asupra noastră, câtă vreme nu ne spovedim și nu ne oprim din ele. Nu „inteligența artificială” sau alte drăcovenii sofiste, de speriat ageamii, naivii și pe cei slabi de înger, ci numai Împăratul Hristos ne hotărăște mântuirea, aici și Dincolo. Voi reitera pentru frățiile voastre un modest poem mai vechi, scris cu binecuvântarea și rugăciunile Părintelui nostru Stareț Sofian (propus pentru proslăvire de către Preafericiul Patriarh Daniel în Sfântul Sinod), și numai de aceea posibil de folos sufletesc:

 

Det. aici

 

Dr. Ioan Gându – Despre mitul modern al „inteligenței artificiale”

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Cum vor transumaniștii să-l înlocuiască pe Dumnezeu cu Mașina, într-o nemurire digital

 

 

 

ARTICOLE RELAȚIONATE

 „Știința transumanistă” lucrează la eliminarea „ceasului biologic”. Vrea ca femeile să poată naște și la 70 de ani

 

 Compania lui Elon Musk anunță „revoluția”. Implantarea cipurilor în creierul uman ar putea începe de anul acesta

Transumaniștii promovează de decenii noua religie a Înaltei Tehnologii. Ideea de bază a acesteia este că progresele rapide în cunoașterea științifică și în inovația tehnologică vor culmina în atotștiința și atotputernicia noastră de facto. Într-un univers lipsit de Dumnezeu, dispozitivele digitale ne vor permite să transcendem, pentru a trăi nemurirea în interiorul unei rețele de computere. După cum spunea Ray Kurzweil de la Google într-o celebră butadă: „Există Dumnezeu? Aș răspunde „încă nu”.”

 

Transumanistii promovează de decenii noua religie a Înaltei Tehnologii. Ideea ei de bază, destul de răspândită în Silicon Valley, este aceea că progresele rapide în cunoașterea științifică și în inovația tehnologică vor culmina în atotștiința și atotputernicia noastră de facto. Chiar dacă omenirea s-ar găsi singură, într-un univers lipsit de Dumnezeu, dispozitivele digitale ne vor permite să transcendem. După cum spunea Ray Kurzweil de la Google într-o celebră butadă: „Există Dumnezeu? Aș răspunde prin „încă nu”.”

 

 

Într-o zi, în curând, promit ei, vom folosi inteligența artificială pentru a depăși limitele cunoașterii noastre bazate pe materie. Conform best-sellerului „Homo Deus,” din 2015 al lui Yuval Noah Harari, programatorii vor realiza fanteziile seculare ale șamanilor și profeților prin crearea unei versiuni virtuale a tărâmului spiritual. Acești răsfățați ai Forumului Economic Mondial de la Davos sunt siguri că „Dumnezeu e mort”, dar doresc să patenteze cele mai bune idei ale Lui.

 

În cele din urmă, transumaniștii speră să reproducă fibra noastră  în spațiul cibernetic, unde vom putea trăi cu toții fericiți până la adânci bătrâneți – adică, atâta cât ne va ține electricitatea. Într-un articol recent, transumanistul rus Alexey Turchin susține că această „înviere digitală” este nu numai posibilă, ci necesară pentru a ne atinge întregul potențial. Avem nevoie doar de energie îndeajuns – atât energie computațională cât și electrică – pentru a crea o „viață de apoi” virtuală și a o perpetua.

 

Soluția lui Turchin este construirea unei sfere Dyson în jurul soarelui – o megastructură de 186 milioane de mile în diametru, acoperită cu panouri solare, pentru a capta razele și energia stelei. În acest fel, vom putea rula giganticele super-computere necesare găzduirii sinelui nostru digital. Pare destul de ușor, presupun. Vom rezolva din mers dificultățile acestui plan.

 

Ca să nu rateze ocazia de a fi în preajma unei idei la modă, website-ul de știință Popular Mechanics relatează cu entuziasm despre munca lui Turchin:

 

„Gândește-te la sfârșitul vieții și la ce s-ar putea întâmpla în continuare. … Dacă există suflet, el va continua să existe și totul va fi minunat. Dacă nu, dacă te așteaptă neantul, ei bine, o parte din tine s-ar putea perpetua sub forma unei copii digitale. Ai de câștigat, în ambele scenarii”, spune Turchin.

 

Dacă acești nebuni vor convinge suficient de mulți oameni că schema lor funcționează, se vor aștepta ca noi, ceilalți, să ne prefacem că ne bucurăm de compania lor.

 

În Mașină

 

Conceptul din spatele „învierii digitale” se regăsește în paradoxul „Corăbiei lui Tezeu”, articulat de grecii antici. Imaginați-vă că sunteți pe o navă imensă, din lemn, și că înlocuiți treptat scândurile vechi și putrede ale acesteia cu scânduri noi, una câte una. În cele din urmă, fiecare bucată a fost înlocuită. Este sau nu una și aceeași navă ca mai înainte?

 

Vezi și: VIDEO Transumanismul și religia viitorului. Interviu cu pr. dr. Jean Boboc

 

Transumaniștii caută să facă același lucru cu personalitatea umană. Rolul fiecărui neuron îl va lua un procesor dintr-o rețea – și mai mult de atât. De exemplu, pentru a se „conserva” în vederea viitoarei sale nemuriri, Alexey Turchin se supune voluntar, în toate detaliile vieții sale, unei „supravegheri omniprezente”. Pe lângă faptul că păstrează un jurnal, el înregistrează fiecare conversație, își înregistrează video comportamentul de zi cu zi și poartă o cască EEG atunci când creează artă sau ascultă muzică. El are încredere că într-o bună zi o inteligență artificială cvasi-divină va folosi această acumulare de informații banale pentru a-l „învia”.

 

Am putea caracteriza acest comportament obsesiv ca pe o bizarerie personală, dar Turchin e departe de a fi unicul care face acest efort.

 

The Scan Truck este o ilustrare bună, atât literal cât și alegoric, a interesului pe care și alții îl manifestă. Cu sediul în Los Angeles, compania a dezvoltat un „studio de fotogrametrie mobilă” în care peste 200 de camere digitale „surprind cele mai bune și fotorealiste modele”. E ca și cum ai ieși dintr-un ochi cu mii de fațete, precum ochiul de insectă, la exterior.

 

Subiecții care intră în Panopticonul portabil de la Scan Truck sunt pozați într-un milion de ipostaze, din orice unghi posibil. Imaginea compozită rezultată este apoi utilizată pentru a crea o „dublură digitală”. Acest al doilea sine copiază fiecare cicatrice de pe piele, fiecare por deschis ori semn din naștere. Serviciul a devenit extrem de popular printre specialiștii în efecte speciale din industria cinematografică. De asemenea, este folosit pentru a crea avatare hiper-realiste pentru a popula mediile virtuale.

 

Destul de inteligent; dar… ce se întâmplă cu sinele interior?

 

„Alexa, încarcă-mi sufletul!”

 

În conformitate cu metodologia lui Turchin, a apărut o „industrie a nemuririi digitale” destinată să monitorizeze fiecare aspect al vieții subiecților. Serviciile acestei industrii vor crea o amprentă durabilă a personalității pământești, pentru ca prietenii și familia să se bucure de compania celui care a „plecat”.

 

Start-up-uri cu nume precum  Eterni.me, Replika, DeadSocial sau Deep Nostalgia lucrează din greu la recrearea celor dragi decedați, folosind fotografii, videoclipuri, jurnale personale, scrisori intime, anecdote second-hand și, bineînțeles, tehnologia de urmărire (tracking) online. Replika oferă o aplicație de psiho-terapie prin convorbiri cu o inteligență artificială care sondează subiecții vii pentru a ajunge la miezul personalității lor. Refrenul repetat constant este „să spargem barierele de confidențialitate” și „să devenim vulnerabili” la invazia digitală.

 

Pentru un preț moderat, aceste date sunt corelate cu atributele fizice ale subiectului. Electro-stafia rezultată le poate vorbi apoi celor îndurerați, de dincolo de mormânt. Deschide-ți laptopul și o vei putea vedea pe bunica insistând să mai iei o porție de pui fript!

 

Și totuși, dincolo de această copie, ce s-a ales de sufletul bunicii – acea entitate misterioasă, care, din spatele ochilor, se bucura să te vadă cum crești?

 

Atunci când transumanistii abordează această problemă – mai rar decât ați crede – ei neagă, de obicei, existența vreunui eu spiritual stabil, distinct de activitatea cerebrală. Când corpul moare, „sufletul” dispare, spun ei. De aceea, crearea unei „copii de rezervă” electronice devine atât de importantă.

 

În primul rând, augmentarea prin AI (inteligență artificială) va face ca Bunica 2.0 să fie mai inteligentă și mai puțin capricioasă. Scaunul ei gol va fi ocupat de-acum de o super-ființă digitală.

 

De-a lungul acestui proces, subiectul încă viu (întruchipat) este scanat, sondat și reconstruit sub forma dublurii digitale. Dacă există mai multe copii, cu atât mai bine. Odată cu trecerea anilor, versiunea biologică se va ofili ca un cocon, iar dublura digitală va crește dintr-un nor de „1” și „0”.

 

Pentru cei pasionați de filozofiile materialiste – unde transcendența este disponibilă numai prin mijloace fizice – nu există o modalitate mai bună de a depăși „punctul terminus” reprezentat de moarte. Bineînțeles, transumaniștii tind să îi vadă pe cei care cred într-o existență spirituală dincolo de această carne muritoare ca pe niște ciudați. Ca ciudat ce mă găsesc eu însumi, bănuiesc că megalomania lor bine înșurubată este cu mult mai irațională decât orice religie tradițională.

 

Raiul transumanist miroase a iad

Aceste amăgiri tehno-cratice sunt o problemă doar în măsura în care suntem obligați să participăm la ele. Eu mă mulțumesc să-mi trăiesc viața ca „om al carvenelor” și să îi las pe ceilalți să devină cyborgi, atâta timp cât își păstrează pentru ei sârmele și bobinele. Din păcate, elementele cele mai insidioase ale tehno-cultului lor – de la obsesia de sine până la auto-supravegherea omniprezentă – s-au strecurat în viața noastră de zi cu zi, de decenii.

 

Spre exemplu, adoptarea pe scară largă a comunicațiilor electronice monitorizate. Odinioară, ideea că cele mai intime scrisori ale noastre ar putea fi interceptate, analizate și puse în dosare personale detaliate în custodia unor tehnicieni și agenți guvernamentali – pentru a fi folosite după bunul plac al acestora – ar fi fost ridicolă. Astăzi, e un lucru la fel de obișnuit ca o vizită la magazinul de cartier.

 

Peste noapte, interacțiunea personală a migrat către social media. Acum este ceva normal să documentezi viața copilului tău pentru consumul public al unor străini. Pentru mulți, barierele de confidențialitate au fost distruse iremediabil. Ne-am vulnerabilizat, iar partea cea mai proastă e că majoritatea se bucură de asta.

 

Următorii pași în acest proces presupus inevitabil sunt aproape. După ani de șovăieli, realitatea virtuală va fi în curând la fel de obișnuită ca un televizor. Mulți tineri deja idolatrează „influencer-ii virtuali” care dansează pe ecranele telefoanelor lor mobile. Aceste apariții care seamănă cu ale unor vedete pop sofisticate sunt în întregime fictive, construite de la zero de niște programatori vicleni. Unii dintre cei care le privesc nici măcar nu au idee că nu au în față persoane adevărate.

 

De ani buni, bărbați în toată firea s-au retras din lupta cu viața în luptele din jocurile video. Viitoarele mame folosesc aplicații de întâlniri pentru a-și păcăli ceasul biologic. Condiționați cu pornografie de generații, tinerii incapabili de relații reale se culcă cu păpuși de silicon extrem de realiste. Sexo-boții super-realiști bat la ușă.

 

O detașare virtualizată de realitate

 

În toate acestea transpare o detașare din ce în ce mai mare de lumea reală a luptei, a decepțiilor și a izbânzilor. Fără a înfrunta aceste provocări, oamenii nu își pot dezvolta personalitatea și nici legături sociale profunde. Bărbații obsedați de anime sunt un simptom al acestei tendințe. Dorința nebună de „nemurire digitală” este un altul.

 

Tehnocrația devine normală într-un ritm alarmant. Dacă o populație poate fi convinsă că copiii săi au nevoie de hormoni care să blocheze dezvoltarea caracetisticilor sexuale, furnizați de stat, pentru a deveni cineva, e doar o chestiune de timp înainte ca aceștia să fie pregătiți să-și uploadeze sufletul în băncile de date corporatiste. De fapt, dacă intrați pe smartphone-ul lor veți vedea că o fac deja.

 

Unul dintre aspectele întunecate ale tehnocultului este că inovațiile lor sunt necesare pentru supraviețuire. Oricine respinge modificarea corpului, îmbunătățirea cognitivă sau upload-ul minții va fi privit la fel ca un aspirant care vine la interviul de angajare fără smartphone sau cont de social media. Vor rămâne „ai nimănui”.

 

Într-o tehnocrație competitivă, oamenii „organici” sunt sortiți dispariției. Cyborg-ii, la modă, vor progresa către nemurirea digitală, în timp ce noi, ceilalți, vom deveni niște fosile. Dacă vom permite Big Tech să ne stăpânească viața, cele de mai sus vor deveni o profeție care se împlinește de la sine.

 

Cu toate acestea, transumaniștii uită lecțiile istoriei. Egiptenii erau convinși că vor domni pentru totdeauna, la fel ca și romanii. În cele din urmă, însă, aroganța lor s-a dovedit nefondată. Același lucru se va spune despre oligarhii din Silicon Valley și discipolii lor consumeriști. Într-o zi, „sufletele digitale nemuritoare” vor fi exponate prin în muzee, împreună cu statuile din marmură.

 

Până atunci, ar fi o dovadă de înțelepciune să ne luăm măsuri de protecție, pe măsură ce viitorul își urmează cursul. Încă mai suntem liberi să ne alegem drumul. Da, suntem într-un conflict spiritual dus pe terenul lor și în condițiile lor; dar eu cred că orice deznodământ în această luptă este posibil.

 

Despre autor

Joe Allen a studiat religie și știință la Universitățile din Knoxville și Boston. Blogul personal este www.joebot.xyz. Traducere și adaptare după The Federalist.

Sursa: CulturaVieții.ro

 

https://www.activenews.ro/opinii/Cum-vor-transumanistii-sa-l-inlocuiasca-pe-Dumnezeu-cu-Masina-intr-o-nemurire-digitala-167004

 

 

///////////////////////////////////////////

 

 

 

Ce are transumanismul cu satanismul?

 

 

 

Părintele Jean Boboc (în cartea sa TRANSUMANISMUL DECRIPTAT, p. 305-308) ne explică foarte bine de ce la Davos sunt tablouri cu diavolul și au loc ceremonii satanist-ocultiste (cu șamani, actori și simboluri demonice):

„A lega ideologia transumanistă de cea a iluminaţilor este, oare, o sugestie de tip conspiraționist, o ipoteză lipsită de fundament? Între Lucifer şi Prometeu nu este decât un nume diferit. David Spengler, filosoful american teoretician al New Age, director de iniţiative planetare pe lângă Naţiunile Unite, ne oferă această opinie: „Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială dacă nu va face jurământ să-l venereze pe Satana. Nimeni nu va face parte din New Age fără a primi o iniţiere luciferică„.

 

În aceste condiţii, următoarele întrebări devin legitime: Noua Ordine Mondială reprezintă un proiect malefic? Care sunt adevăraţii ei actori? Lumea noastră este prizoniera unui grup elitist masonic, pe cât de genial, pe atât de malefic? Acestea sunt întrebările pe care le putem citi pe internet, la care iniţiaţii au răspuns înainte, şi chiar de multă vreme, cu o limpezime surprinzătoare. Proiectul acestei Noi Ordini Mondiale nu este ceva nou, a obţinut o notorietate indiscutabilă abia de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. în Statele Unite, pe atunci, incontestabil, puterea unipolară ce domina lumea, declaraţiile abundau pe această temă. De la Schlessinger la Kissinger, este aceeaşi melodie. Dar mai important pentru noi, în cadrul transumanismului şi digitalului, este ceea ce declară Bill Gates, care este în fruntea imperiului digital şi a aplicaţiilor IA: „Ţinând cont de problemele urgente din lume, un guvern mondial este un rău necesar„. Acelaşi Bill Gates previne lumea asupra riscului unei pandemii mondiale de origine teroristă şi propune o nouă axă de cercetări ce trebuie să ajungă să pună la punct laboratoare capabile să realizeze în şase luni vaccinuri pe loc. Fără a ne pronunţa asupra altruismului persoanei, este ceva aici ce ţine de pompierul piroman.

 

La transumaniştii notorii, cum ar fi Max More, fondatorul mişcării extropiene, mulţi sunt ataşaţi paradigmei luciferice. Max More ne spune fără ocolişuri: „Lucifer este încarnarea raţiunii, inteligenţei, gândirii critice. El se ridică împotriva dogmei lui Dumnezeu şi a tuturor celorlalte dogme. El este în favoarea explorării noilor idei şi noilor perspective în căutarea adevărului”. Nu se poate o exprimare mai clară pentru a-l desemna pe stăpânul transumanismului. Adept al gândirii luciferice, Max More este adevăratul purtător de cuvânt al transumaniştilor, cu toţii atei şi ataşaţi de libertatea absolută, lipsită de orice dogmă şi de orice autoritate.

 

În ce priveşte francmasoneria, care ia parte şi ea la ideologia Noii Ordini Mondiale, aceasta arată cel mai mare interes pentru programele transumaniste de ameliorare a omului, fiindcă ameliorarea şi progresul uman sunt obiectivul oficial al Lojilor. Pe 3 februarie 2015, Loja Marelui Orient al Franţei (GODF) s-a reunit pentru conferinţa „L’utopie du transhumanisme”, ţinută de Joël de Rosnay, urmată două luni mai târziu de o conferinţă publică organizată în cadrul întâlnirilor francmasoneriei din Lyon, pe o temă mai precisă, „L’homme augmenté dans un monde recomposé. Osons la métamorphose, en rectifiant”, cu un program de realizare către anul 2050. Să notăm că este vorba despre data pe care şi-au fixat-o în Statele Unite Ray Kurzweil şi adepţii săi pentru viitorul postumanului. O simplă lectură a titlurilor conferinţei ţinute cu această ocazie ne informează despre implicarea Lojilor în proiectul transumanist: „En chemin vers 2050″; „La Médecine en 2050: quels progrès et quels risques pour l’être humain”; „Le Transhumanisme”; „Les technologies en neurosciences”.

 

Că Uniunea Europeană este o emanaţie a Noii Ordini Mondiale este un lucru bine cunoscut. Suntem în faţa unei sinergii convergente a unui plan stabilit de multă vreme, în care Noua Ordine Mondială, transumanismul, biopolitica şi cunoaşterea luciferică ne asigură o lume totalitară, care se ascunde în spatele unui tehnoliberalism contemporan, care face greşeala să creadă în creşterea economică fără oprire. Totuşi, nimic nu este inevitabil. Din momentul în care lumea nu mai este unipolară pentru cei care-şi mai amintesc de precedentul biblic al Turnului Babel, şi în pofida tuturor actorilor Noii Ordini Mondiale, inevitabilitatea viitorului guvernării lor nu are nimic sigur, în ciuda iritării unora”.

 

Articole asociate:

https://www.activenews.ro/covid-era-covid-si-marea-resetare-the-great-reset/Tapiserie-satanica-afisata-intr-o-sala-a-Summitului-Forumului-Economic-Mondial-de-la-Davos-2024-187347

 

https://www.activenews.ro/externe/Ritual-pagan-la-o-sesiune-despre-Clima-si-natura-a-Forumului-Economic-Mondial-2024-%E2%80%93-o-femeie-saman-reprezentand-vocea-Mamei-Pamant-sufla-cu-putere-samanica-asupra-capului-fiecarui-participant-VIDEO-186928

 

Ce are transumanismul cu satanismul?

 

 

/////////////////////////////////////////

 

 

Revoluția transumanistă, mutațiile axiologice, tirania globală și vremurile de pe urmă

 

 

 

 

 

Anunțată cumva și pregătită ideologic în ultima sută de ani, dar în mod accelerat în ultimii 20 ani de către o elită globalistă, revoluția transumanistă este experiența cotidiană care ne învăluie, vrând-nevrând, pe fiecare dintre noi, oamenii de pe Pământ. Și chiar dacă nu ne implicăm activ rezonând cu, profitând de și promovând „valorile” și „idealurile” revoluționare, totuși, toți suportăm pasiv consecințele implementării ei tehnologice și politice.

 

Dar nu trebuie să vedem doar aparențele mișcătoare din planul material al acestei turbulențe globale, ci trebuie să privim cu mintea trează în plan spiritual, înțelegând intențiile „păpușarilor”, fiind conștienți de faptul că, în vremurile grele pe care le traversăm, avem de înfruntat multe provocări viclene din partea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți ai lui Dumnezeu, ai Mântuitorului Iisus Hristos, ai Evangheliei și ai Bisericii Lui Dreptslăvitoare. Iar noi, potrivit Sfinților Părinți ai Bisericii, în calitate de credincioși creștini, avem datoria să ne întărim duhovnicește și să rezistăm cu demnitate și cuviință pe calea mântuirii, „pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

 

Perspective teologice, filozofice și politice

asupra vremurilor contemporane

Prin promisiunile unui viitor mai bun, transumanismul, ca ideologie[1] tehnicist-postmodernistă, a stârnit de la bun început și stârnește încă în mediul cultural și politic mondial nu numai speranțe utopice, ci și dezbateri aprinse, deoarece mulți oameni de cultură contemporani[2] (teologi, filozofi, medici, bioeticieni, artiști și oameni de știință) au ridicat numeroase întrebări și critici argumentate, manifestându-și îngrijorările serioase referitoare la consecințele aproape inevitabile din plan mental și social; asta pentru că invazia tehnologică agresivă[3] în toate domeniile vieții omenești cotidiene[4] are efecte multiple înlănțuite și adesea nebănuit de periculoase[5].

 

Mutațiile generate de transumanism nu se referă doar la „resetarea”/redefinirea semantică a vocabularului[6] (care trebuie încadrat în formele și „normele” corectitudinii politice), ci și la toate modificările structurale/fizice, de gândire și de comportament (degradarea înțelegerii vieții, a sufletului uman și a cosmosului provoacă și o împătimire lăuntrică, dar și o manifestare exterioară specifică), precum și la reorganizarea vieții interioare și exterioare/sociale deopotrivă (relațiile omului cu semenii și cu diverse instituții) sub auspiciile tehnologizării[7] și digitalizării tot mai extinse. Putem sesiza, astfel, cele două tendințe majore în relaționarea interumană actuală: 1. instaurarea de false nevoi și noi obiceiuri mentale și comportamentale[8] în omul „viitorului” și 2. „filtrarea” activităților și interacțiunilor dintre oameni prin intermediul tehnologiei care denaturează umanitatea și chiar creează o distanțare fizică și socială, care, cel puțin în practica economică, educațională și medicală a ultimilor ani, a dat deja numeroase și dăunătoare rateuri.

 

Biserica Ortodoxă, sub adumbrirea Duhului Sfânt dătător de viață, iubire și înțelepciune, are misiunea profetică și obligația de a citi semnele vremurilor și de a furniza grabnic credincioșilor lămuriri teologice și bioetice în ceea ce privește înțelegerea corectă și interacțiunea nepăguboasă a oamenilor cu tehnologiile tot mai invazive și cu ideologia transumanistă care animă, iată, fenomene/schimbări culturale, politice și sociale unice în lumea contemporană. Iar aceste fenomene trebuie descifrate în cheie duhovnicească, analizându-se nu numai statisticile din planul văzut, obiective, adeseori post-factum, ale acțiunilor săvârșite de oameni influenți, ci și inducțiile/înrâuririle nevăzute, rele și demonice de-a dreptul, ante-factum; toate aceste analize-predicții ale Bisericii[9] au rolul de a trezi conștiințele adormite/amețite (de grijile cotidiene și de propaganda dirijată) și pot face ca unele evenimente tulburătoare și daune să fie prevenite, tratate strategic și poate chiar evitate în timp util. Biserica nu trebuie să fie indiferentă la încercările exterioare cotidiene ale credincioșilor creștini (la nivel micro) și la tulburările culturale și social-politice de la nivel macro (global), rămânând înțepenită cumva doar într-o propovăduire dogmatică (aspațială și atemporală) și într-un activism social-filantropic (fără discernământ), mediatizate spre convingerea ateilor și a „căldiceilor” că e bună și Biserica la ceva în societate.

 

De fapt, prin lucrarea ei iubitor-sacramentală și cultural-misionară, Biserica lui Hristos este actorul principal și în plan văzut al direcționării lumii și istoriei spre Eshaton, spre Transfigurarea duhovnicească a lumii. Trăindu-L tainic și vestindu-L public pe Mântuitorul Hristos – „Calea, Adevărul, Viața și lumina lumii” (Ioan 14, 6 și 8, 12), Biserica lui Hristos este izvorul de lumină și de viață spirituală și intelectuală a oamenilor, orientându-i spre Dumnezeu și spre viața veșnică întru El. Biserica nu trebuie să devină niciodată o remorcă a puterii politice[10] (a cezarului trecător și a propagandiștilor lui mai mult sau mai puțin ipocriți în ale creștinismului). Biserica, prin păstorii și slujitorii ei, trebuie să arate mereu lumii busola morală și spirituală și să trezească lumea din letargia necredinței și a păcatului, mustrând la nevoie, cu curaj, demnitate și fermitate, pe dregătorii vremelnici care direcționează greșit poporul spre moarte (trupească și sufletească) și demascându-le viclenia[11] și daunele acțiunilor lor social-politice.

 

Așadar, mai ales în vremurile noastre, creștinii trebuie să fie mereu treji, bine informați și pregătiți nu numai în plan duhovnicesc (pentru că ereziile pierzătoare de suflet nu sunt doar teologice, ci și antropologice, biologice și cosmologice[12]), ca să nu fie păcăliți de „profeții mincinoși” și de „marii filantropi” salvatori din felurite crize terestre[13] anunțați din timp de Mântuitorul Iisus Hristos, de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți și Mărturisitori[14] că vor înșela amarnic oamenii la sfârșitul vremurilor. Mai ales că în ultimii ani, de la cel mai înalt nivel politic și tehnocratic[15] ni se induce ideea că nu vom putea continua viața pe planeta Pământ decât „modelați”[16] bio-tehnologic, marcați în mod totalitar printr-o identitate digitală unică[17] și conectați la „lumea digitală și virtuală”[18] în care vom avea acces potrivit scorului/creditului social actualizat continuu[19].

 

Oricum, dirijată politic sau nu, exploatându-se ignoranța și lipsa de vigilență și discernământ a lui, abaterea atenției și a reperelor omului contemporan din cerul vieții spirituale spre pământul vieții materiale și virtuale are nenumărate consecințe teologice și antropologice, biologice și ecologice, filozofice și filologice, (bio)etice și estetice. Ca ideologie, transumanismul continuă „reformele” postmodernismului întru cultura morții, chiar dacă, eufemistic vorbind, țintește devenirea „supraomului” augmentat de tehnologie[20] – noua ispită demonică de autodivinizare a omului modern care-și caută fericirea și nemurirea în mod autonom[21], în afara lui Dumnezeu.

 

Ca orice ideologie „revoluționară” (gen iluminism, evoluționism, marxism, comunism), transumanismul aplicat își propune o redefinire majoră a identității, mentalității și societății omenești. Aceasta înseamnă o nouă „luptă cu trecutul”, adică o detașare (cu accente violente, chiar criminale uneori) de tot ce ar putea frâna (valori, idei, personalități, opere culturale) marșul triumfalist spre „progresul” utopic promis[22].

 

Temerea noastră este că față de toate celelalte din istoria omenirii, revoluția tehno- și trans-umanistă reprezintă cea mai violentă și mai cuprinzătoare agresiune și profanare a ființei umane, a vieții și a societății[23] în primul rând prin tehno-materialismul promovat și ridicat la rang de idolatrie supremă și mijloc viclean de condiționare a vieții omenești la toate nivelurile.

 

Dacă până mai ieri, ideologiile aveau diferite expresii politice regionale, de această dată, directiva transumanismului aplicat are acum un caracter global, Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) de la Davos asumându-și rolul diriguitor, propunând și coordonând de la cel mai înalt nivel de autoritate tehnocrată și financiară proiectul mondial al „Marii Resetări”[24] a vieții umane (personale, familiale și sociale) și al unei gestionări unitare a crizelor de tot felul (medicale, alimentare, cibernetice, energetice, politice, economice[25], financiare, militare, climatice, etc). Iar momentul declanșării implementării acestei resetări/revoluții agresive ideologice și tehnologice a fost criza Covid, despre care Klaus Schwab (fondatorul și directorul Forumului Economic Mondial) spunea în iulie 2020 că reprezintă o „rară, dar îngustă fereastră de oportunitate”[26] pentru o modificare din temelii[27] a mentalității și societății omenești. De fapt, toată propaganda exagerată[28] asociată Marii Resetări este o încercare de a crea populației o impresie plauzibilă că marii actori din acest sistem global de putere sunt dispuși să lase deoparte lăcomia și interesele particulare/corporatiste pentru a lua în serios binele comun al omenirii și al planetei prin soluționarea crizelor care ne destabilizează radical lumea actuală[29].

 

Tot de la nivel înalt ni se transmite mesajul că „normalitatea cotidiană nu va mai fi la fel ca înainte”, că suntem aproape obligați să ne conectăm la „lumea digitală” și „realitatea virtuală” dacă vrem să trăim beneficiile transumanismului progresist al societății viitorului[30]. Cu alte cuvinte suntem condiționați de suportarea obligatorie a unor intervenții tehnologice asupra corpului nostru (identitatea digitală[31] și conectarea tuturor la Internetul Corpurilor[32]) care ne dă drepturile de acces înspre viitor (personal, social și digital). Doar așa putem decripta un alt obiectiv declarat al „celei de-a patra revoluții industriale”[33] (grăbite în mod accelerat, după cum vedem), de un pragmatism absolut: că nu mai schimbă/îmbunătățește rezultatele activității noastre, „ci ne schimbă pe noi”[34] (și biologic prin inginerie genetică[35], mecanică și electronică, dar și ideologic și psihologic prin inginerie socială[36]). Nu mai vorbim de faptul că impunerea obligativității acestei proceduri de „marcare”[37] electronică a persoanei umane și de condiționare a existenței ei fizice, sociale și virtuale (pe internet adică) în funcție de această „pecete”[38] este un atentat grav la adresa vieții și a drepturilor ei naturale, a libertății și demnității umane[39], cum nici o dictatură vremelnică din istorie nu a impus vreodată.

 

Trebuie precizat de la bun început faptul că alunecarea atenției și a reperelor omului contemporan de la Dumnezeu spre om și din cerul vieții spirituale spre pământul vieții materiale și virtuale are nenumărate și insuficient evaluate consecințe teologice și antropologice, biologice și ecologice, filozofice și filologice, (bio)etice și estetice. Oricum, ca ideologie cu consecințe practice imediate, transumanismul continuă și chiar amplifică „reformele” (sau mai exact răzvrătirile) postmodernismului antropocentrist, chiar dacă, eufemistic vorbind, țintește idealul „supraomului” augmentat tehnologic[40] – noua ispită de autodivinizare a omului modern care-și caută fericirea și nemurirea în afara lui Dumnezeu, făcând chiar abstracție de sufletul lui transcendent nemuritor și de căutările lui mai presus de lumea materială.

 

Pregătirea lumii pentru transumanism

Din anul 1957 (când biologul Julian Huxley[41] a inventat acest termen[42]), transumanismul (simbolizat prin H> sau H+) s-a dezvoltat progresiv dintr-o idee într-o orientare culturală, fiind considerat „drept proiectul de modificare a speciei umane. El are rădăcini în gândirea umanistă seculară (iluminismul ateu), dar este mult mai radical – promovează aplicarea directă a medicinei și tehnologiei pentru a depăși limitele noastre biologice de bază”[43]. În câteva cuvinte, teoretic și oficial, transumanismul țintește „îmbunătățirea” speciei umane prin folosirea înaltelor tehnologii, împrumutând o serie de mituri pe care le recontextualizează și le adaptează noilor timpuri, cum ar fi mitul supraomului, mitul rațiunii, mitul nemuririi și mitul progresului. Pe scurt, „ideologia transumanistă, în realitate reducționistă, are rădăcinile bine înfipte în cea iluministă. (…) Reducţionismul iluminist şi reducționismul transumanist sunt două ideologii ce țin de aceeași antropologie mecanicistă, organicistă şi monistă. Transumaniștii pot până la un punct să se prevaleze de antropologia materialistă şi organicistă a Iluminismului, dar ei nu vor putea să se descotorosească de eugenismul său purificator.”[44]

 

Cu timpul, mai ales după anul 2000, transumanismul a devenit o adevărată mișcare ideologică, științifică și culturală căpătând în ultima vreme o expresie politică cu tot mai multă putere la nivel global[45]. Aceasta deoarece, după cum se știe, cel puțin în ultimele decade, o elită tehnocrato-financiară[46] susține un anumit tip de cultură (științifică și fantastică oarecum) și domeniile tehnologice de vârf (robotica, nano-robotica, genetica, neurologia, bio-nano-tehnologia, informatica și inteligența artificială) cu care-și poate întreține supremația terestră, manipulând și transformând oamenii de rând în simpli sclavi[47] ai acestui regim oligarhic. Hibridizarea om-tehnologie (încă de la nivel celular prin ingineria genetică și inserția de nano-dispozitive[48] care modifică metabolismul de bază) tinde să devină dintr-o necesitate individuală o obligație generală impusă prin propagandă și constrângere. Aceasta sugerează că s-a anticipat demult iar de curând, în 2020, s-a declanșat efectiv acea revoluție antropologică radicală, prin care se încearcă și destructurarea fizică a omului, așa cum îl cunoaștem, nu doar o „resetare” a gândirii și a valorilor lui.

 

Până să ia forma organizată din ultimii 20 de ani, însă, transumanismului i s-a pregătit terenul educațional și mediatic printr-o propagandă accelerată[49] la nivel mental și social de aproape un secol. Cultura de tip ateist-materialist[50] și Science-Fiction (cărți, emisiuni radio și tv, filme, muzică, jocuri pe calculator) a difuzat în masă idei, valori și personaje care elogiau doar cuceririle științei[51] și tehnologiei[52] (devenite referențiale) precum și tendințele eliberatoare zgomotoase de sub normele prea stabile și constrângătoare ale moralității conservatoare creștine sau chiar naturale. Modernismul și postmodernismul au pregătit mentalul colectiv pentru mișcările de tip trans-, promovând o atitudine de sațietate, indiferență și răzvrătire și față de toate valorile și normele „așezate” ale vieții tradiționale la toate nivelurile. Mai grav este faptul că în ultima vreme, propaganda vicleană este inserată sistematic în programa școlară primară și gimnazială, căpătând dimensiunile unui genocid sufletesc prin îndoctrinarea ateistă și reeducarea anticreștină la care sunt supuși copiii, în mare parte fără știrea părinților și chiar fără voia copiilor. Știința ideologizată a fost folosită pe post de avocat principal în convingerea oamenilor că trebuie depășite și chiar distruse limitările moral-religioase tradiționale în marșul progresist triumfal al omenirii transumaniste.

 

Enumerăm schematic în continuare câteva dintre metodele[53] și obiectivele de pregătire mentală și socială folosite de propaganda materialistă și transumanistă de-a lungul timpului și de-a latul spațiului:

 

Formatarea/șablonizarea gândirii omului încă din copilărie (memorare, repetare, „dresaj” intelectual) prin promovarea raționalismului științific[54] ca unică perspectivă de a cunoaște lumea exterioară și interioară → limitarea înțelegerii frumuseții infinite a naturii, a vieții și a experiențelor spirituale inefabile[55];

Promovarea unor mituri ideologice drept „dogme științifice” cu valoare absolută[56] → eliminarea întrebărilor/dezbaterilor, a judecății critice și instalarea cenzurii oficiale[57] (știința devine un instrument al impunerii dictaturii politice[58]) și autocenzurii în manifestarea solidarității și rezistenței la propagandă[59];

Alterarea discernământului prin dezinformare și fanatizare[60] → manipularea consimțământului și direcționarea urii de clasă[61];

Relativizarea moral-estetică și debusolarea spirituală[62] → distanțare și pulverizare socială;

Desacralizarea persoanei și a societății prin îndoctrinare organizată[63] → valorile promovate la nivel general sunt strict laice/profane și reduse la dimensiunea lor materialist-utilitaristă[64];

Controlul/monitorizarea și manipularea maselor (informațională și emoțională) – scor social[65] → gândirea de grup/stup/turmă (conștient și subconștient colectiv), sunt alterate alegerile și răspunderile personale și conștiința de sine[66].

Așadar, dincolo de toate lozincile eufemistice oficiale, revoluția transumanistă întemeiată pe o uriașă propagandă doctrinară injectată în mod viclean în mințile oamenilor țintește atât o reeducare ideologică a lor, în sensul eradicării concepțiilor și valorilor tradiționale și naturale și aducerii tuturor la un numitor comun de factură științifist-ateistă[67], cât și deprinderea unui anume comportament (stil de viață), imoral și distructiv/profanator (pe toate planurile și la toate nivelurile ființei umane), care-i îndepărtează pe oameni și mai mult de viața curată în Duhul Sfânt și de Dumnezeu – Creatorul nostru cel Iubitor și Înțelept „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4).

 

Transumanismul și mutațiile generate de el

Putem spune că materialismul comunist și relativismul postmodernist s-au amestecat acum într-o nouă ipostază ideologică și politică, ducând fenomenul de desacralizare a ființei/speciei umane și a lumii înconjurătoare (modificate și împănate de felurite produse artificiale) la un nou nivel: dacă marxismul comunist nu atentase la organizarea și integritatea văzută a omului și a familiei, transumanismul contemporan încearcă și o „trans-formare”[68] structurală a bazelor biologice și psihologice umane, declanșând, în ciuda promisiunilor deșarte intens trâmbițate, cel mai distructiv și aproape inevitabil atentat la existența/specia umană[69]. Se vede clar astăzi o paradoxală complicitate obiectivă între deconstrucție/destructurare şi transumanism[70].

 

Dincolo de disputa ideologică a cărturarilor, însă, pe terenul vieții sociale se confruntă influente cercuri de putere care-și manifestă lăcomia și stăpânirea prin decizii politice definitorii pentru mersul întregii societăți, inclusiv pe termen lung. „Istoria ne învață că fiecare rezultat bun al progresului științifico-tehnologic este întotdeauna însoțit de motive de îngrijorare. Există o contradicție internă în progres: fiecare rezultat poate fi atât benefic, cât și dăunător. În această dilemă, există un anumit grad de subiectivism, care face și mai dificilă decizia: ceea ce este bun sau rău depinde de punctul de vedere al celor care iau deciziile[71]. Dacă luăm în considerare progrese tehnologice recente, cum ar fi ingineria genetică (manipulare genetică, clonare, reproducere asistată etc.), constatăm că tehnologia, văzută până acum ca pe unul dintre cele mai bune instrumente pe care omul le are pentru a-și îmbunătăți viața, poate fi în același timp un mijloc puternic de transformare a naturii și valorilor sale până la punctul în care apare întrebarea dacă omul va fi capabil să supraviețuiască ingeniozității și creativității sale.”[72]

 

Cum spuneam mai devreme, mutațiile generate de transumanism nu afectează doar formulele lingvistice[73] și deturnarea semantică a lor[74], ci și reprezentarea cognitivă a realității[75] precum și raportarea omului la ea în „noua” înțelegere mijlocită/modelată de înalta tehnologie, mai ales că este transformată însăși ființa/rasa umană prin această tehnologie. Astfel, tehnologia digitală (hardware) și programele de inteligență artificială (software) par că împing omul și omenirea, chipurile, „spre noi culmi de civilizație și progres”, unde „binele”[76] personal și social, sănătatea, părutul confort, plăcerile și performanțele trupului[77] par a fi țintele supreme ale transumanismului. „Acesta propune folosirea tehnologiilor biomedicale dincolo de scopurile terapeutice ale medicinei, pentru depășirea performanțelor obișnuite – fizice, psihice și mentale –, într-un efort de perfecționare necontenită a naturii umane. Transumanismul urmărește, așadar, o revoluție antropologică majoră, punând sub semnul întrebării omul, așa cum îl cunoaștem.”[78] Dar față de acest proces transformator sunt justificate nu numai întrebările, ci și temerile referitoare la modificările structurale/anatomice și funcționale/fiziologice legate de trupul omului, precum și la schimbările de personalitate, gândire, simțire și comportament induse în sufletul omului.

 

Antropologia și „valorile” transumane

Concepția transumanistă despre om prelungește și „rafinează” secularismul iluminist și materialismul marxist cu accente postmoderniste (mai ales în ce privește răzvrătirea față de tot ce este tradițional/conservator), considerând persoana umană, societatea și istoria realități pur fizice, decupând aproape complet dimensiunile lor metafizice și reducând sau redefinind chiar tot ceea ce teologia creștină și alte curente filozofice considerau ca fiind natural/axiomatic pentru ființa umană. Desconsiderarea și mutilarea omului (nu doar ideologică, ci și biologică și psihologică) reprezintă marea hulire față de cea mai înaltă creație a lui Dumnezeu „după chipul Lui” (Facere 1, 27) personal, iubitor și nemuritor, profanarea lucrării harice și a „templului Duhului Sfânt” (I Corinteni 6, 19) și cea mai violentă răzvrătire față de Dumnezeu Însuși, Creatorul și Proniatorul cel Atotînțelept al întregului cosmos. „Ura şi dispreţul pe care filosofii epocii Iluminismului le nutresc faţă de specia umană nu au egal decât în resentimentul pe care transumaniştii îl manifestă faţă de condiţia umană pe care o refuză şi vor să o schimbe.”[79]

 

Mai mult decât atât, mizând pe puterea aproape magică a înaltelor tehnologii care pot transpune în realitate ideile ce altădată păreau niște fantasme/basme complet rupte de realitate, ideologii transumaniști au dezvoltat noi domenii ale antropologiei, adăugând astfel: antropologia virtuală, antropologia tehnologică, antropologia cyberculturii și a culturii artificiale, antropologia postumană și cea postorganică[80], unde înțelegerea omului, a societății și a valorilor este ruptă de toate rădăcinile și structurile gnostice originare, acestea fiind înlocuite cu nou-concepte, la fel de relative și schimbătoare…

 

În concepția transumanistă, omul nu mai are o rațiune a existenței (gr. λόγος) și o identitate prezentă în Logosul divin din veci, ci se autodefinește pe sine într-un proces continuu, evolutiv, de transformare bio-tehnologică, psihologică și ideologică, reconfigurându-și mereu valorile, viața, legile proprii de funcționare și obiectivele individuale doar în cadrul acestei lumi materiale. „Transumanismul nu consideră natura umană actuală – presupunând că există una – ca scop în sine, ci ca pe o etapă pe drumul evoluției. Ar trebui să restructurăm propria noastră natură în conformitate cu ceea ce este dezirabil, să o „sculptăm”. Aplicând asupra noastră înșine anumite tehnologii, „vom deveni ceva ce nu va mai putea fi descris ca uman, noi putem deveni postumani”[81], adică „să depăşim limitele care definesc aspectele mai puţin dezirabile ale condiţiei umane”[82], cum ar fi boala, îmbătrânirea şi moartea.”[83]

 

Cu alte cuvinte, în transumanism nu doar omul se schimbă, ci și societatea în ansamblul ei, cu toate valorile și instituțiile ei, modificate de prezența noilor tehnologii la toate nivelurile vieții omenești. Totodată, trebuie să evidențiem ideea următoare: „concepția științifică plecată de la așa-zișii „iluminiști” potrivit căreia „tot ce este posibil din punct de vedere științific este acceptabil din punct de vedere moral” s-a dovedit a fi un veritabil pericol pentru omenire. De aceea problema nu este că dezvoltarea științifico-tehnologică de astăzi este mai avansată decât înainte, ci că stiința și tehnologia modernă doresc să-și depășească rolul de intermediari între viața umană și natură și să devină noi moduri de a trăi și de a gândi.(…) Trebuie înțeles că tehnologia stabilește limitele a ceea ce putem face, iar etica limitele a ceea ce ar trebui să facem.”[84]

 

Este foarte interesant de observat, așadar, faptul că nu tehnologia este adaptată/modelată după valorile și instituțiile umane (naturale și sociale care au funcționat și funcționează încă), ci invers, omul este împins forțat[85] către o modelare după niște „valori” nenaturale, artificiale (false nevoi, idealuri și repere, imprimate și de tehnologie, dar și de o exacerbată răzvrătire), unele iluzorii de-a dreptul și nocive pentru om de la început și până la sfârșit. Este o direcționare pe un alt fel de „culoar al morții”[86], care dintr-o idee absurdă și virtuală riscă să devină cea mai cruntă și sinistră realitate personală și socială.

 

 Dacă într-o gândire tradițională (conservatoare), întemeiată pe reperele spirituale și raționale ale Revelației divine (naturale și supranaturale), valorile sunt obiective și universal valabile (având un temei logic (λόγος) fix în Dumnezeu), în postmodernism și transumanism valorile sunt relative și fluide, date de poziționarea lor subiectivă diferită în mintea fiecărui om.

 

Ca și-n postmodernism, categoriile fundamentale pereche bine-rău, frumos-urât, adevărat-fals nu mai au consistență ontologică întemeiată în Dumnezeu – Binele, Frumosul și Adevărul suprem, întrupate în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos (Logosul divin devenit om deplin), ci sunt redefinite în funcție de capriciile personale ale fiecăruia, de interesele și purtările lui utilitariste, eficientiste și hedoniste, eventual integrate într-o conformitate socială nivelatoare.

 

În viziunea transumanistă asupra omului, moralitatea e înțeleasă ca (ori înlocuită de) un stil de viață augmentat. Mai mult decât atât, „în transumanism, morala urmează progresele biotehnologice şi se adaptează lor, nu invers”[87]. De fapt, cultura transumanistă (în esență fiind dominant secularistă) de azi susține că „alegerile morale sunt privite ca simple alegeri de stil de viață (ori de moarte). (…) Iar alegerea unui anume (macro)stil de viață nu mai e o alegere morală, ci o preferință personală fără implicații morale”[88]. Unde înainte exista o moralitate stabilă, bazată pe o tradiție socială, acum se instaurează pluralismul și relativismul moral (și bioetic), cu consecințe incalculabile[89]. Supraomul contemporan și trans-omul viitorului nu mai poate accepta condiționările exterioare – el mai mult produce social decât să fie el produs de sistemul social. El se raportează la propria-i metafizică şi acționează prin ea, autocentric, ghidat doar de „datoria de a (se) ameliora”.

 

Până și perechile antitetice viața-moartea, libertatea-robia, iubirea-ura, identitate-colectivitate, ca experiențe obiective reale inconfundabile au ajuns să fie decupate de conținutul lor spiritual/transcendent și chiar răsturnate complet, pendularea semantică a termenilor între extreme generând în omul contemporan un haos cumplit interior și exterior. Pe de o parte, transumaniștii doresc o nemurire orizontală[90] înțeleasă ca prelungire a vieții terestre în două moduri: fie prin hibridizarea om-mașină (protezarea nanotehnologică a omului), fie prin încărcarea „minții” lui („mind uploading”) într-un calculator (eliminarea corporalității). Dar ambele variante sunt pure și trufașe iluzii, oricum imposibile de realizat tehnic. Pe de altă parte, omul care nu înțelege viața ca dar suprem de la Dumnezeu cel Viu nu doar că nu o prețuiește în mod real, dar chiar caută și ajunge să scape de ea prin forme noi de euthanasiere lentă și „plăcută”…

 

Singurele repere fixe în transumanism și cu valoare obiectivă par a fi cele care au o „acoperire” materialist-științifică și tehnologică sau mai degrabă ideologic propagandistă de factură evoluționist-progresistă. Adică tot ce confirmă și aplică ideologia transumanistă este bine, frumos, adevărat și vrednic de dorit, iar tot ce contestă ideologia transumanistă trebuie calomniat, condamnat și eradicat. Trist este că oamenii aderă prea ușor la ideologia transumanistă deoarece nu au interiorizat la timp și profund valorile/reperele creștine (divine), nu și-au înțeles propria valoare/identitate și demnitate eterne în Dumnezeu și s-au oprit la o înțelegere superficială și chiar deformată/blasfemică a lucrurilor.

 

Transumanismul pune sub semnul întrebării însăși ființa/natura umană, care este înțeleasă (nu ca operă minunată, voită, a Creatorului Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor, ci) ca o lucrare neterminată a universului material (impersonal și inconștient, aflat într-o „evoluție”[91] accelerată la care contribuie fiecare om în parte, eventual fructificând și relațiile dintre cei care țintesc același ideal progresist. Astfel, este negată orice rațiune și origine divine ale ființei umane, precum și calitatea „naturală” a ei, deși ideologii transumaniști se zbat din toate puterile să o transforme. „Aici este paradoxul: este vorba, într-adevăr, de natura şi de condiția umană – negându-le ontologiile în același timp, ideologia transumanistă intenționează să le modifice, după ce le-a relativizat.”[92] Confuzia este prelungită, apoi, și mai departe: ce mai este atunci normal[93] pentru om sau unde mai poate fi trasată granița dintre natural (după origine) și artificial (după acțiuni) și care sunt criteriile stabilirii limitelor cercetărilor și experimentelor asupra ființelor vii (hibridizări, editări genetice, biologie de sinteză, inserții nano-electronice, etc)? Se observă, așadar, în antropologia transumanistă un dispreț apoteotic față de natură (cu toate daturile ei imuabile, precum sexul[94], de exemplu), precum și față de valorile și cultura trecutului care considerau aceste daturi naturale ca axiomatice/incontestabile și imuabile.

 

În gândirea transumaniștilor, omul nu are suflet nemuritor (adus la viață de Dumnezeu împreună cu trupul și într-o potrivire maximă cu el), ci este „format din trup și minte, iar acestea sunt privite tehnicist, mecanicist, altfel nu putem explica optimismul lor în ceea ce privește „conviețuirea” omului cu diverse viitoare interfețe cerebrale[95] sau cu tot felul de nano-roboți”. (…) Credem că aceste tehnologii vor duce la schimbarea sufletească a omului, la alterarea relație de rugăciune, cu Dumnezeu, a acestuia, și până la urmă, a chipului lui Dumnezeu în om. Poate că, de fapt, acești necredincioși asta și doresc, alungarea Duhului Sfânt din oameni.”[96]

 

Astfel, identitatea unei persoane este dată (nu prin darul unic al lui Dumnezeu la viață și prin relaționarea unică a ei cu Dumnezeu[97], ci) potrivit imaginației proprii, putându-și schimba totul după capriciile de moment, numele, genul, sexul și forma corpului oricât de des, inclusiv prin inginerie genetică, farmacologie și nano-tehnologie. Evident, în ceea ce privește trupul, și modificările naturale legate de vârstă și de metabolism arată o variabilitate în timp a formei, forței, sănătății și vitalității omului, dar identitatea sa rămâne aceeași, precum și a sufletului. Însă nu putem să nu sesizăm alterarea de personalitate în cazul tratamentelor farmacologice (pe termen lung mai ales)[98] care țintesc ameliorarea cognitivă, precum și alte scopuri medicale (creând efecte adverse în acest sens). E adevărat că, în general, prin educație și studiu, anumite calități naturale ale omului se pot îmbunătăți, dar apelarea la produse farmacologice generatoare de anumite efecte „pozitive” (și de dependență) este riscantă și, adesea, cauzatoare de alte efecte, negative, cu mult mai păguboase decât beneficiile promise.

 

De asemenea, demnitatea umană e apreciată (nu ca o noblețe transcendentă și eternă, ca o taină necuprinsă a chipului dumnezeiesc imprimat în mod universal, ci) doar ca „voința sa de a se ameliora și de a combate lucrurile nefaste ale finitudinii”[99] vieții cu ajutorul tehnologiei în planul existenței imanente (sporirea capacităților fizice și intelectuale, chipurile). Cu alte cuvinte, transumanismul insistă pe componenta dinamică și variabilă a demnității umane (legată de procesul devenirii[100] ca urmare a acțiunii), dar nici măcar aceasta nu este valorificată în mod serios (întrucât evoluția transumanistă nu are un scop clar și precis), ignorând cu înfumurare componenta „statică”, naturală[101], universală, dată de firea umană comună (ipostaziată, însă, diferit), zidită „după chipul lui Dumnezeu” și reflectând taina lui Dumnezeu unitate – multiplicitate.

 

Libertatea omului reprezintă pentru transumaniști (nu puterea de a te situa deasupra oricăror condiționări pătimașe interioare sau exterioare printr-un demers spiritual și moral de purificare mentală și comportamentală[102], ci) doar posibilitatea de a-și modifica trupul și de a se folosi de el, inclusiv de minte[103]. Dar libertatea în fabricarea sinelui, în ameliorarea sa, în alegerea sexului nostru şi a devenirii noastre este unul dintre fundamentele transumanismului. După teoria trans-gender, în materie de sex, nimic nu ar fi stabilit apriori (genetic, din momentul concepției), ci fiecare își poate alege sexul și genul, chiar împotriva realității genetice și a normelor conservatoare ale comunității din jur. Observăm, așadar, o viziune reducționistă asupra libertății omului, care nu mai înglobează componentele naturale binecunoscute: de conștiință, de exprimare și de mișcare. Oricum, nu putem eluda întrebările: cum afectează prezența medicamentelor amelioratoare și (nano-)dispozitivelor în sânge și în creier procesele cerebrale superioare (memorie, uitare, atenție, gândire, iubire) și cât de libere mai sunt deciziile luate și sub presiunea îndoctrinării/reeducării ideologice prin canale mediatice (orientare a opiniilor și manipulare comportamentală)?

 

Responsabilitatea omului, ca-n orice ideologie materialistă, nu are decât o dimensiune orizontală, în fața oamenilor, și reprezintă gradul de conformare față de regulile sociale care țintesc „binele comun” asumat și trăit la nivel individual, familial sau comunitar; ea reflectă, așadar, nivelul de „conștiință”/obediență civică, neavând nicidecum o dimensiune verticală care implică un răspuns înaintea lui Dumnezeu față de legea divină naturală și supranaturală împlinită sau nu în viața proprie și în relațiile cu semenii. Dar nu e numai atât; în noua normalitate transumanistă, augmentarea tinde chiar să devină obligatorie (prin condiționări ale vieții sociale)[104], iar „refuzul de a beneficia de ameliorări posibile şi disponibile va fi pe parcurs considerat şi el ca o poziție antisocială”[105].

 

În viziunea transumanistă, iubirea și comunicarea, comuniunea și asocierea liber consimțită între oameni are temei (nu într-un prototip divin personal și iubitor, ci) într-o suprapunere de dorințe și interese împlinite tocmai prin acea relaționare „reciproc avantajoasă”. Cu alte cuvinte, fiecare îl ajută pe celălalt să se amelioreze doar în viața terestră (cu distracțiile și plăcerile ei fabricate), fără nici o perspectivă divină și eternă de îmbogățire în dragoste, dăruire, gingășie și respect. În plus, transumaniștii fac o separație între sexualitate și procreare, permițând și susținând diversitatea, fluiditatea și variabilitatea „familiei”[106]. De asemenea, este relativizată zămislirea naturală în raport cu fertilizarea in vitro și cu închirierea uterului (ectogeneză), iar acestea nasc în avalanșă tot felul de dileme juridice și bioetice. Mai mult, și relația părinți-copii are de suferit în transumanism, oscilând între abuz și nepăsare.

 

Și fericirea este înțeleasă doar ca o stare de bunăstare preponderent materială (evident, profitând de augmentarea tehnologică), ale cărei bogății se reduc la bucuriile și reușitele din această lume trecătoare. „Trăind o viaţă limitată în orizontul finitului şi al imanentului, fără nici o ancoră ultimă ori percepere a epifaniei şi transcendenței, omul „transuman” va avea nevoie de divertisment care să-l distragă de la pericolul confruntării şi recunoașterii absurdului şi lipsei de sens ultim. O asemenea cultură este marcată de o estetică săracă, căutând adesea bizarul pentru a scăpa de plictiseală. Omul se scufundă în căutarea mulţumirii de sine – o căutare egoistă a propriului său eu.”[107] Dar golul existențial, lipsa de sens veșnic și de iubire eternă în Dumnezeu, „urâtul”, nu poate fi acoperit cu „extazuri” și „euforii” trupești, pământești sau virtuale[108]…

 

Trebuie să subliniem ideea că problemele trans-omului pornesc de la fenomenul decupării dimensiunii duhovnicești a vieții, întrucât sacrul este „elementul esențial al structurii conștiinței”, iar chipul și chemarea Lui la viață veșnică Dumnezeu nu le va lua înapoi de la oameni, oricât s-ar preface/amăgi omul că nu le vede; tocmai de aceea și are atâtea neliniști, care ar putea deveni îndemnuri spre pocăință… Ne punem, totuși, o întrebare îndreptățită: în ce mai constă atunci progresul transumanist și ameliorarea vieții, dacă partea cea mai înaltă a omului (duhul, dorul cugetător) e profanată, antrenând apoi prăbușirea morală a omului și decăderea din lumina înțelegerii și a iubirii în trufia nebuloasă a unei autodivinizări relative?[109]

 

Concluzii. Perspectiva creștină

Transumanismul, atât ca ideologie, cât și ca implementare politică, urmărește, așadar, o cuprinzătoare și agresivă revoluție antropologică, urmărind modificarea omului și a societății, cu toate valorile, idealurile și instituțiile lor, modelate ireversibil de intruziunea noilor tehnologii digitale aproape omniprezente în varianta progresistă de viitor. Însăși moralitatea cotidiană și, de asemenea, credința în Dumnezeu sunt supuse unor noi mutații desacralizante/secularizante[110], mai ales în mediile culturale lipsite de continuitatea Bisericii Dreptslăvitoare a lui Hristos și de viața duhovnicească fidelă Tradiției autentice a Sfinților Apostoli, Martiri și Părinți. Mai mult decât atât, exacerbarea mândriei și a celorlalte patimi, rafinate acum și prin alimentarea cu iluzii trecătoare oferite de tehnologie, îl face pe om vulnerabil inițierilor/ereziilor demonice subtile încă din fragedă vârstă, când nu are discernământul de a le respinge înainte de a se „înțepeni” și cauza daune sufletești și trupești.

 

Totuși, „întrebarea este cât timp se poate menţine un asemenea modus vivendi secularist? Este o societate post-creştină sustenabilă? Fukuyama se teme că un asemenea aranjament poate trezi patimile cele mai rele din om”[111] și procesul degradării/degenerării umane s-ar accelera ireversibil către punctul de „singularitate”/extincție… „Cultura transumanistă va fi complet secularizată, într-o lume postcreştină/postreligioasă unde „n-a rămas nici urmă de divinitate şi nimic nu are vreo semnificaţie ultimă. Rezultatul va fi probabil o transformare atât de radicală a ethosului public încât să erodeze grav până şi legitimitatea statului.”[112]

 

Trebuie subliniat, așadar, acest fapt: „transumanismul are două fețe. Prima ține de folosirea tehnicii pentru mărirea performanțelor omului, de depășire a condiției umane. Aceasta este fața, pentru mulți, atrăgătoare. Este ceea ce seduce pe mulți. A doua față ține de controlul exercitat de „elite” asupra oamenilor. Aceasta este fața întunecată, satanică, a acestei ideologii.”[113] Mai ales că mutațiile semantice și axiologice generate de transumanism provoacă în sufletele oamenilor un haos teribil, greu de controlat. Discrepanța între progresul tehnologic şi regresul moral – spiritual al omului, precum vedem cu toții, tinde să destabilizeze iremediabil omenirea, căci cu tot entuziasmul raţionaliştilor din secolul al XIX-lea, „paradisul pământesc, pe care omul a vrut să-l edifice ca o sfidare a paradisului ceresc cu ajutorul unei ştiinţe care nu vrea să ştie de Dumnezeu şi nici de aspiraţia fundamentală a fiinţei umane către eternitate, se întoarce împotriva lui şi tinde să devină un real infern”[114].

 

Firea, gândirea și viața omului contemporan precum și societatea umană însăși riscă să fie redefinite la propriu în noua viziune complet ateist-materialistă și antropocentrică prin chimie, (bio-nano-)tehnologie și ideologie, ca și cum omului i s-ar putea șterge/ascunde originile și idealurile/chemările divine, valorile naturale, căutările spirituale și demnitatea sa transcendentă eternă (de ființă zidită de Dumnezeu „după chipul Său” personal, iubitor și nemuritor), odată cu legile biologice ale naturii, și i s-ar putea implanta altele, mai mult imaginare/artificiale decât reale/naturale…

 

Dacă ereziile vechi îl rupeau pe om de Dumnezeu printr-o concepție deformată despre Dumnezeu, noile erezii postmoderniste și tehnicist-transumaniste promovează o concepție deformată și superficială (oricâtă știință și tehnologie ar invoca) despre om, care nu mai e văzut ca o făptură minunată creată de Dumnezeu (vezi Psalmii 8, 4-6 și 138, 13-15) într-o legătură tainică și armonioasă dintre suflet și trup, ci ca o creatură autodefinibilă, exclusiv material(ist)ă, care nu mai are rădăcini și împliniri în Dumnezeu – Tatăl lui iubitor, ci doar în materia inconștientă generatoare, chipurile, a pulsiunilor vieții și a răzvrătirilor față de legile divine minunate ale naturii care sunt perfect armonizate/potrivite și benefice omului.

 

Creștinul are o existență hristocentrică, atât prin fire, fiind zidit de Dumnezeu după chipul Său personal și iubitor, dornic de asemănarea cu El, cât și prin ascultare voită de El, prin împărtășirea de harul Duhului Sfânt în comuniunea Bisericii. Chiar dacă omul se mai abate de la calea unirii cu Dumnezeu, are șansa revenirii prin pocăință și nevoință ascetică purificatoare, prin „credința lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), astfel redobândindu-și demnitatea de fiu duhovnicesc al lui Dumnezeu și al Bisericii.

 

Valorile creștinului sunt obiective și eterne deoarece sunt întemeiate rațional și spiritual în Iisus Hristos – Logosul divin Creator și Mântuitor care este „Calea, Adevărul, Viața și lumina lumii” (Ioan 14, 6 și 8, 12), deci nu sunt supuse relativismului individualist și evolutismului doar în plan material, precum sunt „valorile” în transumanism. Omul credincios lui Hristos – Dumnezeu nu trebuie să renunțe niciodată la dimensiunea/demnitatea transcendentă a vieții sale, chiar dacă este condiționat în mod viclean de un aparat propagandistic și politic, care pare să urmărească ruperea ființei și a societății omenești de rădăcinile și scopurile lor divine eterne precum și de reperele unei vieți naturale temporare, frumoase și armonioase.

 

În înțelegerea creștină a ființei umane, viața are sacralitatea ei intrinsecă și trupul omului (și chiar cosmosul întreg) este „templu al Duhului Sfânt”, iar boala are cauze spirituale care trebuie asumate și eliminate împreună cu suferința fizică printr-un efort unitar al întregii ființe umane (suflet și trup) de re-naturalizare (revenire la rânduielile naturale de viață, întemeiate de Dumnezeu) și sfințire, deoarece trupul are o întemeiere spirituală și este destinat îndumnezeirii. În pronia divină și-n concepția creștină, boala trupului și moartea au o pedagogie mântuitoare cu perspectivă spirituală eternă, întrucât suferința poate fi transfigurată în pocăință și urcuș duhovnicesc către viața veșnică fericită în Dumnezeu. Chiar și în vremurile noastre, deși diavolul planifică tot felul de diversiuni și tulburări ca să creeze cât mai multă deznădejde și haos în oameni, totuși Dumnezeu cel Atotputernic și Atotînțelept are soluții pentru fiecare dintre aceste probleme, intervenind în avans de multe ori, și pentru rugăciunile Sfinților Săi, surpând la timp planurile malefice și risipindu-i pe vrăjmașii Lui și ai neamului omenesc (văzuți și nevăzuți), dar folosind pedagogic aceste ocazii pentru trezirea și îndreptarea copiilor Săi (puțin) credincioși.

 

Totodată, trebuie să fim vigilenți și „să cercetăm cu atenție vremurile și tendințele științei, pentru ca să nu ne găsească nepregătiți și să ne ia prin surprindere anumite politici, născute din ideologii necreștine, ca aceea a transumanismului”[115], care conduce, printr-o propagandă mediatică excesivă la profanarea ființei umane, la mutilarea și extincția ei, chiar dacă scopurile clamate sunt tocmai opuse faptelor reale.

 

Așadar, viața omului pe pământ nu trebuie prelungită și ameliorată/augmentată tehnologic cu orice chip, ci trebuie împodobită euharistic cu virtuți, păstrând nealterate firea proprie (rațiunea și mișcarea naturală) și cosmosul create de Dumnezeu „bune/frumoase foarte”, adică nu doar neprofanându-le, ci chiar sfințindu-le omul prin lucrarea sa creatoare luminată de harul divin ce iradiază din el, ca urmare a prezenței lui Dumnezeu în el. De aceea, nemurirea creștină este experiența dialogului iubitor și înțelegător cu Dumnezeu tot mai bucuros, este acea dilatare existențială pe verticală prin iubire și înțelegere (transformând euharistic folosirea tehnologiei), care poate fi trăită aici și acum doar în parte, ca o anticipare a vieții depline de după Învierea și Transfigurarea de obște în Împărăția lui Dumnezeu, unde pricinile de păcat, de ură și de moarte vor fi înlăturate.

 

Drept pentru care, nu trebuie să uităm că viața aceasta trecătoare este și un câmp de luptă duhovnicească, deoarece, încă de la început „potrivnicul nostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8), iar acum şi-a înmulţit „proorocii“ şi şi-a rafinat metodele satanice de înşelare/amăgire, folosind toate resursele tehnologice și metodele de manipulare (intelectuală și emoțională) prin propagandă mediatică la nivel global (inginerie socială), ştiind că nu mai are multă vreme la dispoziţie, venirea Domnului Hristos întru slavă apropiindu-se cu pași repezi. În rugăciunea domnească noi ne rugăm lui Dumnezeu să ne hrănească, să ne ierte, dar și să ne izbăvească „de cel viclean”, întrucât ne recunoaștem slăbiciunile și vulnerabilitățile. Deci chiar ne trebuie trezvie și rugăciune, statornicie în credință și răbdare, precauție și realism în aceste vremuri de pe urmă pline de încercări și cerneri, anunțate de Mântuitorul nostru Iisus Hristos (cf. Matei 24, 4-44) care ne-a încredințat, totuși, astfel: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.” (Ioan 14, 27). „Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. (…) Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22; 12-13, 20) Deci, sus să avem inimile!

 

Bibliografie selectivă

Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Editura Doxologia, Iași, 2020

 

Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Editura Eikon, București, 2021

 

Daniel Estulin, TransEvoluţia. Apropiata epocă a deconstrucției umane, Meteor Publishing, București, 2018

 

Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Editura Contramundum, București, 2023

 

Maria Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică umană, Editura Eikon, București, 2021

 

Mihai Himcinschi și Răzvan Brudiu, Biserica Ortodoxă și provocările viitorului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2020

 

Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 1995

 

Pr. Serafim Pose, Semnele sfârșitului vremurilor, Editura Egumenița, București, 2004

 

Pr. Alexandru Moldovan, „Trâmbiţa a ducea şi primul «vai» (Apocalipsa 9,1-11)-oprofeţie care se împlineşte în zilele noastre?”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 11-40

 

Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu din perspectiva bioeticii creştine a lui T.H. Engelhardt”,  în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 73-106

 

Alexandru Ojică, „Biserica Ortodoxă si societatea occidentală, între mărturisire duhovnicească şi progres tehnologic. Reflecţii pe marginea pandemiei Covid 19”, în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, pp. 121-138

 

Prof. Manfred Spitzer, Demenţa digitală: cum ne tulbură mintea noile tehnologii, trad. Dana Verescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2020

 

***, „Zeul toleranței și descreștinarea creștinismului”, Editura Christiana, București, 2009

 

Florica Elena Laurenţiu, Vânătoarea de simboluri: Metode de dezintegrare a creştinismului, Editura Scara, București, 2004

 

Arhim Mihail Stanciu, Despre radiația electromagnetică pulsată. Cât de nocivă este tehnologia GSM-xG-WiFi?, 15 februarie 2021, https://patermihail.wordpress.com/2023/03/29/despre-radiatia-electromagnetica-pulsata-cat-de-nociva-este-tehnologia-gsm-xg-wifi/

 

Arhim Mihail Stanciu, Îndemn la reflecție (încercare de eseu la vremuri de cernere), 10 septembrie 2021, https://patermihail.wordpress.com/ 2021/09/10/indemn-la-reflectie-incercare-de-eseu-la-vremuri-de-cernere/

 

Arhim. Mihail Stanciu, Telemedicina și riscurile Internetului Corpurilor, 10 decembrie 2022, https://patermihail.files.wordpress.com/2023/03/ telemedicina-si-riscurile-internetului-corpurilor.pdf

 

Cuprins

Perspective teologice, filozofice și politice

asupra vremurilor contemporane. 2

 

Pregătirea lumii pentru transumanism.. 13

 

Transumanismul și mutațiile generate de el 18

 

Antropologia și „valorile” transumane. 20

 

Concluzii. Perspectiva creștină. 28

 

Bibliografie selectivă. 32

 

Cuprins. 34

 

[1] Unii gânditori o încadrează printre „noile religii seculare” ale contemporaneității care tind să înlocuiască religiile tradiționale și să se generalizeze pe plan mondial, generând schimbări majore în lumea valorilor și în viața noastră cotidiană, atât la nivel personal, cât și social și instituțional. Vezi Nicu Gavriluță, Noile religii seculare: corectitudinea politică, tehnologiile viitorului și transumanismul, Iași, Polirom, 2018.

 

[2] Amintim aici pe Neil Postman, Friedrich Georg Juenger, Francis Fukuyama, Miquel Casas, George Annas, Lori Andrews, Daniel Estulin, Joseph Mercola, Robert F. Kennedy Jr, Jaques Ellul, Stefan Lorenz Sorgner, Luca Valera, Francesca Ferrando, Vladimir Gennadievich Bogomyakov, Philip Højme, Pr. Jean Boboc, Adrian Stoica, Vasile Astărăstoae, Mircea Gelu Buta, Sebastian Moldovan, Gheorghe Borcean, Camelia Cristina Diaconu, Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon, Adrian Lemeni, Virgiliu Gheorghe, Andrei Dârlău, Pr. Sorin Bute, Pr. Mihail Ungureanu, Nicușor Deciu, Viorel Rotilă, Ana Veronica Ion, Loredana Vlad, Mihail Comănoiu, Dana Dobre, Mihaela Cătălina Nedelcu, Mircea Pușcașu, Andreea Iulia Someșan, ș.a..

 

[3] Vezi și studiul realizat de Felipe Fernández, Raissa Mariana Rita și José Baltazar Salgueirinho Osório de Andrade Guerra (University of Southern Santa Catarina, Brazil), „Technological changes and their social impacts” la conferința Science-Policy Brief for the Multistakeholder Forum on Science, Technology and Innovation for the SDGs, organizată de Organizația Națiunilor Unite în zilele de 5-6 mai 2022 (https://www.semanticscholar.org/paper/Technological-changes-and-their-social-impacts-Fern%C3%A1ndez-Rita/f01eccae1e4e3e28422ecc50354e2d8bfac86ceb).

 

[4] Evident, acest proces este susținut de lăcomia și concurența marilor corporații creatoare de tehnologie care trec peste etapa evaluării reale a riscurilor (biologice, psihologice și sociologice ale) introducerii produselor tehnologice peste tot, ca și cum ar și exista necesități stringente pentru aceasta.

 

[5] În faimosul său eseu din septembrie 2004 intitulat The world’s most dangerous ideas: transhumanism (https://www.au.dk/fukuyama/boger/essay), Francis Fukuyama expune câteva dintre pericolele implementării ecestei ideologii (în primul rând vizând 1. alterarea suportului biologic natural prin intruziunea tehnologiei care duce la schimbarea vieții omului și 2. atribuirea pe nedrept a unor atribute divine oamenilor care pot abuza de ele): „Nimeni nu știe ce posibilități tehnologice vor apărea pentru auto-modificarea umană. Dar putem vedea deja începuturile dorințelor prometeice în modul în care prescriem medicamente pentru a modifica comportamentul și personalitatea copiilor noștri. Mișcarea ecologistă ne-a învățat umilința și respectul pentru integritatea naturii non-umane. Avem nevoie de o umilință similară în ceea ce privește natura noastră umană. Dacă nu o dezvoltăm curând, s-ar putea să îi invităm fără să vrem pe transhumaniști să desfigureze umanitatea cu buldozerele genetice și cu centrele lor comerciale psihotrope.”.

 

[6] Unii filologi și oameni de cultură sesizează deja nu doar o deviere și răsturnare semantică (de tipul nou-vorbei din utopia 1984 a lui George Orwell), ci și o confiscare abuzivă a unor cuvinte cheie și simboluri de bază. De exemplu, mai toate implementările politice ale ideilor referitoare la „dezvoltare durabilă și sustenabilă”, „societate deschisă”, „reforma educației”, „ecologizarea economiei”, „incluziune”, „combaterea discriminării”, „liberalizare”, „progres instituțional”, „siguranță și protecție socială”, „evoluție democratică”, „îmbunătățirea vieții”, „eradicarea bolilor”, „egalitate socială”, „dreptate globală”, „eliminarea sărăciei”, „încredere și transparență”, etc. au condus și conduc în prezent la adevărate dezastre sociale, adică provoacă exact opusul a ceea ce pare că vor să exprime lozincile pompoase. Nu cam așa sunau și termenii propagandei din perioada comunistă?

 

[7] Datorită propagandei excesive de tip științifist-progresist, are loc „subordonarea tuturor formelor vieții culturale suveranității tehnicii și tehnologiei” (Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Editura Contramundum, București, 2023, p. 85).

 

[8] Trebuie să menționăm că acest lucru se face prin manipularea și vicierea consimțământului oamenilor la nivel de masă, condiționarea socială a acestora devenind o altă formă de obligativitate și persecuție a celor ce se opun acestui abuz.

 

[9] Duhul Sfânt a grăit mereu prin Proorocii Vechiului și Noului Testament când ei aveau să comunice înștiințări dumnezeiești mai sigure și mai binefăcătoare oamenilor decât toate prognozele și studiile științifice. Glasul Proorocilor și al Sfinților Părinți are și astăzi autoritate divină, nu doar prin chemarea oamenilor la pocăință, ci și prin demascarea preventivă a planurilor diavolești și omenești generatoare de mult rău în lume. De aceea trebuie cercetate și urmate cu multă grijă profețiile și sfaturile Sfinților referitoare la „vremurile din urmă” pe care le traversăm noi acum, manifestând trezvie, cumpătare și realism, înțelepciune și curaj, nicidecum disperare sau delăsare fatalistă.

 

[10] Biserica are rolul de a trezi credincioșii (în a-L asculta primordial pe Dumnezeu spre a dobândi sfințenia și viața veșnică), nu de a-i dociliza spre a fi servili față de cezarul tot mai mult poziționat împotriva lui Dumnezeu și a Adevărului. Biserica lui Hristos nu este o anexă a statului laic, cu o funcție/finalitate doar pământească, ci este independentă față de autoritatea lui trecătoare (tot mai abuzivă și invazivă în ceea ce privește drepturile și libertățile oamenilor), având datoria de a propovădui adevărul (fizic și metafizic), indiferent de consecințe.

 

[11] După cum vedem cu ochii noștri, promovarea răului moral drept „bine” social a devenit o uzanță în legislația neomarxistă americană, europeană și australiană care face ca viața creștinilor (cu toate valorile ei) să fie supusă unei agresive defăimări, îngrădiri și persecuții organizate, chiar dacă, în unele cazuri, prin înțelegeri locale cu „autoritățile statului”, prezența Bisericii și a credinței creștine mai este încă tolerată în viața socială, fie datorită convingerilor creștine ale  dregătorilor, fie din rațiuni electorale cu țintă populistă.

 

[12] Sub pretenția științei „atotputernice” reducționiste, propaganda ideologică ateist-materialistă injectează minciuni care hulesc nu doar pe Dumnezeu, Biserica și concepția creștin-ortodoxă despre Dumnezeu, ci și omul (ca ființă transcendentă), viața și natura înconjurătoare, care nu ar avea transparență spirituală, sacralitate internă (fiind creația lui Dumnezeu) și un sens euharistic și eshatologic în Logosul divin.

 

[13] Niciodată în istoria lumii oamenii nu au fost manipulați cu atâta eficiență ca în ultima perioadă, când mass- și social-media a fost folosită în cel mai viclean mod pentru a instaura o gândire formatată după un anumit șablon nivelator, iar, de exemplu, cei mai mari inițiatori de crime în masă (războaie) au primit chiar premiul Nobel pentru pace sau titulatura de „mari filantropi” și binefăcători (deși, faptic, averile lor au crescut considerabil în urma crizelor pe care ei le-au semnalat și apoi tot ei s-au oferit, chipurile, să le rezolve). „Dar mai important pentru noi, în cadrul transumanismului şi digitalului, este ceea ce declară Bill Gates, care este în fruntea imperiului digital şi a aplicaţiilor IA: „Ţinând cont de problemele urgente din lume, un guvern mondial eslc un rău necesar”. Acelaşi Bill Gates previne lumea asupra riscului unei pandemii mondiale de origine teroristă şi propune o nouă axă de cercetări ce trebuie să ajungă să pună la punct laboratoare capabile să realizeze în şase luni vaccinuri pe loc. Fără a ne pronunţa asupra altruismului persoanei, este ceva aici ce ţine de pompierul piroman.” – Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Editura Doxologia, Iași, 2020, p. 306.

 

    Mai mult decât atât: dacă în vremea unei crize (medicale, alimentare, energetice, cibernetice, climatice, etc.), oamenii pot fi ușor manipulați prin propagandă și convinși să se încoloneze și să-și cedeze unele drepturi și libertăți, ne putem da seama că anumite cercuri înalte de putere vor genera mai multe crize în lanț tocmai pentru a-i deposeda pe oamenii înfricoșați (și amețiți de haosul creat) de toate drepturile și libertățile lor naturale și constituționale (exprimare, mișcare, comunicare, întrunire, chiar protest, decizie asupra propriului corp sau asupra copiilor, etc.), de toate puterile lor de manifestare socială/civică și de toate proprietățile lor. Vezi articolul lui Călin Marchievici, Mesaj de la Davos: nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți (https://www.cotidianul.ro/mesaj-de-la-davos-nu-veti-mai-detine-nimic-si-veti-fi-fericiti/, 1 martie 2021).

 

[14] Unii dintre Mărturisitorii (și clerici și mireni) români care au și pătimit în perioada comunistă ne-au lăsat avertismente serioase privind tulburările și cernerile care vor urma în anii ce vin, de aceea trebuie să luăm aminte și atitudine în fața acestor noi lupte pentru apărarea credinței ortodoxe, a demnității ființei umane și a valorilor creștine în neamul românesc.

 

[15] Forumul Economic Mondial, Organizația Națiunilor Unite, Organizația Mondială a Sănătății, Consiliul Europei și alte entități politice globaliste sunt promotorii declarați în mod oficial ai transumanismului ca ideologie imperialistă a Noii Ordini Mondiale, de aceea trebuie să vedem limpede ce planuri au și cum ne afectează viața pe termen lung aceste măsuri luate la nivel înalt și implementate apoi prin legi și ordonanțe guvernamentale impuse în fiecare țară. „Suntem în faţa unei sinergii convergente a unui plan stabilit de multă vreme, în care Noua Ordine Mondială, transumanismul, biopolitica şi cunoașterea luciferică ne asigură o lume totalitară, care se ascunde în spatele unui tehnoliberalism contemporan, care face greșeala să creadă în creșterea economică fără oprire.” – Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 308.

 

    De curând, la întâlnirea plenară anuală din 10-12 martie 2023 organizată la New Delhi, Comisia Trilaterală (alcătuită din reprezentanți din SUA, Europa și Asia) a numit 2023 „Anul Unu” al Noii Ordini Mondiale (https://asia.nikkei.com/Politics/International-relations/Indo-Pacific/Trilateral-Commission-calls-2023-Year-One-of-new-world-order), ceea ce ne confirmă temerile că distopia tehnocrato-transumanistă este pe cale de a fi grabnic instaurată la nivel mondial, trecând peste toate nemulțumirile și revoltele populare locale (estimate deja în planurile lor despre tranziția lumii spre viitorul „progresist”).

 

[16] Mai degrabă mutilați (genetic și bio-nano-tehnologic), în sensul devierii de la tiparele și rânduielile umane naturale „bune foarte” stabilite prin creația minunată a omului de către Dumnezeu „după chipul Său” (Facere 1, 27).

 

[17] Identitatea digitală (în esență un cod numeric personal sau un „număr al omului” cum este numit în Apocalipsa 13, 18) reprezintă sinteza/asocierea între identitatea biologică (dată și de anumite inserții bio-nano-tehnologice unice în corp), cea civică (menționată în actele civile de identitate, pașaport, diplome) și cea virtuală (telefon, email, conturi bancare și pe social-media) ale persoanei. Promovată încă din anii 2016 ca esențială pentru progresul omenirii (vezi articolul The Need for Good Digital ID is Universal – https://id2020.org/digital-identity), identitatea digitală este considerată suportul implementării Marii Resetări globale propuse și de Forumul Economic Mondial; vezi Raportul Identity in a Digital World A new chapter in the social contract din septembrie 2018 al Forumului Economic Mondial (http://www3.weforum.org/docs/WEF_INSIGHT_REPORT_Digital%20Identity.pdf), ale cărui idei sunt reluate în Agenda 2021 de la Davos (https://www.weforum.org/agenda/2021/01/davos-agenda-digital-identity-frameworks/).

 

    Despre asocierea acestei identități numerice fiecărei persoane umane (inclusiv prin inserarea unor smart-device-uri în corp care devin „semnul fiarei”, adică acel marcaj permanent – conform declarației din 10 septembrie 2021 a lui Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe – https://www.youtube.com/watch?v=zvBAEhhkExc) care poate fi, astfel, monitorizată și condiționată în timp real în toate activitățile vieții sale biologice și sociale au vorbit mulți Părinți ai Bisericii, inclusiv Părinții noștri Mărturisitori și Pătimitori în vremea comunismului Iustin Pârvu, Adrian Făgețeanu și Arsenie Papacioc mai ales după anii 2000.

 

[18] Derek O’Halloran, director la Forumul Economic Mondial, a declarat plin de entuziasm în ianuarie 2018: „Identitățile digitale și sistemele de acces sunt elemente de bază ale viitorului nostru digital comun. Ele oferă oportunități extraordinare pentru indivizi și societate, în special pentru cei fără legitimație formală. În plus, trebuie să ne asigurăm că sunt elaborate noi abordări într-o manieră durabilă, incluzivă și de încredere. Guvernele, organizațiile internaționale, societatea civilă și afacerile vor juca cu toții un rol esențial în crearea acestui viitor.” (https://www.weforum.org/press/2018/01/digital-identity-why-it-matters-and-why-it-s-important-we-get-it-right/).

 

[19] Deși a fost inițiat în anul 2014, sistemul de credit/scor social (https://en.wikipedia.org/wiki/Social_Credit_System) din China tinde să devină prototipul după care se implementează și în restul lumii, mai ales după criza Covid. Vezi articolele: „China’s New Tool for Social Control: A Credit Rating for Everything” din The Wall Street Journal scris de Josh Chin și Gilian Wong (28 noiembrie 2016 – https://www.wsj.com/articles/chinas-new-tool-for-social-control-a-credit-rating-for-everything-1480351590), The Chinese social credit system: A model for other countries? scris de profesorii de drept Daithí Mac Síthigh și Mathias Siems de la European University Institute (ianuarie 2019 – https://cadmus.eui.eu/handle/1814/60424), „Datafication, dataveillance, and the social credit system as China’s new normal” publicat de Claire Seungeun Lee în Online Information Review, Volume 43, Issue 6 (8 mai 2019 – https://www.emerald.com/insight/content/doi/10.1108/OIR-08-2018-0231/full/html), „The red and the black China’s social credit experiment as a total test environment” publicat de profesorul Jonathan Bach în The British Journal of Sociology, Volume 71, Issue 3, pp. 489-502 (iunie 2020 – https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32314357/), China’s social credit system – a new Cultural Revolution scris de profesorul de științe politice Junhua Zhang, asociat la European Institute for Asian Studies (11 octombrie 2021 – https://www.gisreportsonline.com/r/china-social-credit-system/), World Economic Forum chair Klaus Schwab declares on Chinese state TV: ‘China is a model for many nations’ scris de jurnalistul Bradford Betz (23 noiembrie 2022 – https://www.foxnews.com/world/world-economic-forum-chair-klaus-schwab-declares-chinese-state-tv-china-model-many-nations), The ‘China Model’ and the WEF scris de Scott S. Powell (7 decembrie 2022 – https://www.discovery.org/a/the-china-model-and-the-wef/).

 

    Nu puțini sunt criticii care atrag atenția asupra posibilelor abuzuri ale autorităților politice la nivel global (care au folosit și încă folosesc discreționar tehnologii bazate pe inteligența artificială și microunde) asupra vieții sociale, personale și chiar asupra vieții naturale (biologice) ale oamenilor care, din diverse motive, nu vor să accepte înregimentarea digitală și alinierea ideologic-comportamentală, infrastructura de supraveghere și control fiind asigurată prin sistemele de telecomunicații digitale (4G, 5G) extrem de poluante electromagnetic și de periculoase pentru toate vietățile pământului.

 

[20] „Nu intenționez să iau în discuție tema efectelor „secundare” ale unei tehnologii implantate în corpul uman. Dar, dacă tehnologia digitală exterioară corpului, deși a fost concepută cu scopul de a sluji nevoilor cotidiene ale omului, a ajuns să aibă nenumărate efecte nocive și să dezvolte deja cunoscutele maladii digitale, ce se va întâmpla oare în momentul în care nanotehnologiile vor deveni parte a trupului? Iar la această întrebare ar trebui să se răspundă neapărat înainte de orice aglutinare a corpului omenesc, ce va produce efecte ireversibile.” – Nicușor Deciu, „Transumanismul și promisiunea nemuririi”, Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2018 (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html).

 

[21] Vezi la Ieromonah Mihail Stanciu, Sensul creației. Actualitatea cosmologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul, Așezământul Studențesc Sfântul Apostol Andrei, Slobozia, 2001, pp. 73-76, 110, 115, 125-126, 134-143, 153.

 

[22] Promisiunile utopice ale transumanismului privind o viitoare epocă perfectă, lipsită de orice limitare și suferinţă provocate de imperfecțiunile noastre corporale și mentale ar trebui privite nu doar cu o pronunţată notă de scepticism, ci și cu teamă, deoarece nu putem uita faptul că în secolul XX omenirea a întâlnit și alte proiecte politice cu aceași caracter mesianic, univeralist-utopic (fascism, comunism) ce şi-au dovedit în timp caracterul nihilist și criminal.

 

[23] Vezi și analiza teologică a Pr. Prof. dr. Mihai Valică în studiul Teologia socială și provocările tehnologiei informatice în contextul mondializării (18 februarie 2023 – https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/teologia-sociala-si-provocarile-tehnologiei-informatice-in-contextul-mondializarii/).

 

[24] Marea Resetare (anunțată încă din 2014) vrea să definească o revoluție economică și culturală generală, plecând de la aprecierile „specialiștilor vizionari” din cadrul Forumului Economic Mondial care cercetează și evaluează relația dintre societate și tehnologiile sale. Este relevant să menționăm rolul important al progresului tehnologiilor definitorii celei de-a patra revoluții industriale (ingineria genetică, bio-nano-tehnologia, inteligența artificială, informatica cuantică, comunicațiile fără fir, imprimarea 3D, stocarea energiei și știința materialelor), progres care are un caracter imprevizibil și complex, capabil să genereze schimbări culturale și sociale pentru care încă nu există cadre legale sau manuale de conduită, ceea ce ridică îngrijorări în ceea ce privește utilizările acestor tehnologii pe scară largă, condiționările asupra vieții umane și chiar degenerările iremediabile care pot apărea. Detalii programatice se găsesc în cărțile lui Klaus Schwab, The fourth industrial revolution (2016 – https://www.docdroid.net/DNG1NMW/klaus-schwab-the-fourth-industrial-revolution-2016-pdf) și The Great Reset (2019 – http://reparti.free.fr/schwab2020.pdf), dar și în articolele de pe site-ul oficial al organizației – https://www.weforum.org/.

 

    Ideile „nobile”, mai vechi sau mai noi ale transumaniștilor activiști (Hans Moravec, Raymond Kurzweil, FM-2030 (fost Fereidoun M. Esfandiary), Anders Sandberg, Robert Ettinger, Natasha Vita-More, Eric Drexler, Freeman Dyson, Max More, Nick Bostrom, David Pearce, Ronald Bailey, Dirk Bruere, Nikola Danaylov, Chris Willmott, George Dvorsky, Elon Musk, Bill Gates, Klaus Schwab, Yuval Noah Harari, Julian Savulescu, Sam Altman, diverși președinți, miniștri, directori de bănci și corporații transnaționale, regizori de filme, artiști ș.a.) capătă acum, iată, conturul unui program politic bine organizat impus la nivel planetar; este vorba de World Agenda 2030 votată la New York încă din 25-27 septembrie 2015 de Organizația Națiunilor Unite și aflată în curs de implementare în toate țările lumii (https://sdgs.un.org/2030agenda și https://www.mae.ro/node/35919).

 

[25] Sebastian Buckup, The end of neoliberalism? (iulie 2017 – https://www.weforum.org/agenda/2017/07/this-is-what-the-future-of-economic-liberalism-looks-like-its-time-to-rethink-it/).

 

[26] „Criza COVID-19 afectează fiecare fațetă a vieții oamenilor din fiecare colț al lumii. Dar tragedia nu trebuie să fie singura ei moștenire. Dimpotrivă, pandemia reprezintă o fereastră rară, dar îngustă, de oportunitate pentru a reflecta, reimagina și reseta lumea noastră pentru a crea un viitor mai sănătos, mai echitabil și mai prosper” – K. Schwab, Now Is The Time For A ‘Great Reset’ (https://corporatecitizen.in/v6-Issue4/editor-in-chief-s-choice-now-is-the-time-for-a-great-reset.html).

 

[27] Totuși, mulți cercetători și profesori sunt foarte critici la adresa Marii Resetări și nu doar în plan economic, unde pare că se dorește o centralizare globală coordonată nu de guverne, ci de o oligarhie transnațională scăpată de sub orice control politic, în detrimentul oamenilor de rând aflați la baza piramidei (cresc riscurile tulburărilor sociale și implicit al instaurării regimurilor autoritarist-totalitare). Vezi Nicolai J. Foss, Peter G. Klein și Samuele Murtinu, „The economy doesn’t need a reset, and neither does management theory” în volumul Scandinavian Journal of Management, nr. 38/sept. 2022 (https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0956522122000215).

 

[28] În ciuda tuturor rezultatelor modeste în mod real (mai puțin cele referitoare la confiscarea drepturilor și libertăților fundamentale), „socialismul verde” al Marii Resetări este promovat în plan politic și în mass-media ca singura cale de depășire a crizelor multiple prognozate de experții tehnocrați (și de sponsorii lor din umbră, evident) atât de precis, încât nu poți să nu te gândești dacă nu cumva ele au fost pregătite/planificate minuțios chiar de ei, provocate și chiar grăbite în mod accelerat (ca oamenii să nu se dezmeticească), amintindu-ne de profeția Mântuitorului referitoare la vremurile din urmă (Matei 24, 6-12) pline de înșelări și încercări/tulburări inițiate de oameni lacomi, vanitoși și interesați de stăpânirea lumii (adică nu din cauze naturale), ale căror lăcomie și răutate ating cote genocidare.

 

[29] Doar naivii și ignoranții mai pot crede în bunăvoința și generozitatea celor aflați la putere care ar vrea să renunțe la avantajele față de clasele sociale inferioare. După cum vedem, la finalul crizei Covid, cei bogați au devenit și mai bogați și mai bine „instalați” la butoanele conducerii lumii, iar statele au devenit și mai datoare unor instituții tehnocrato-financiare și corporații globaliste dornice de și mai multă putere.

 

[30] Oamenii riscă să-și piardă viața, activitatea și vizibilitatea sociale dacă nu se vor supune procesului de digitalizare și augmentare biotehnologică ce le vor condiționa, însă, existența la toate nivelurile. Mai ales că posibilele abuzuri de putere ale autorităților (înlesnite și de tehnologie) profilează la orizont cel mai restrictiv și represiv sistem totalitar din istoria omenirii.

 

[31] Această identitate digitală (un număr unic primit la naștere pe termen nelimitat) va asigura participarea persoanei la viața socială și virtuală, după cum se poate vedea în Raportul din 15 februarie 2022 al Forumului Economic Mondial intitulat Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries, pp. 21-24 (https://www3.weforum.org/docs/WEF_Advancing_towards_Digital_Agency_2022.pdf). Vezi și articolul publicat de Jessica Schroers (în 23 februarie 2023) A Unique Identification Number for Every European Citizen (https://verfassungsblog.de/digital-id-eu/) care face referire la propunerea Comisiei Europene din 2021 privind identitatea digitală europeană (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52021PC0281).

 

[32] „Progresele tehnologice recente au dus la o nouă eră a Internetului Corpurilor (IoB), cu un număr fără precedent de dispozitive și senzori interconectați care sunt atașați sau chiar implantați și ingerați în corpul uman” (https://www.weforum.org/reports/the-internet-of-bodies-is-here-tackling-new-challenges-of-technology-    governance, conferința din iulie 2020). Dar nu putem face abstracție că există și riscurile unor intruziuni/agresiuni din afară (hackeri) asupra corpurilor umane (și sistemelor electronice anexate) conectate la IoB și chiar ale unor intervenții distructive ilegale făcute de operatori umani necinstiți care trafichează date biometrice și medicale personale.

 

[33] Putem face o schematică prezentare astfel: prima revoluție industrială (1780, cărbune, motorul cu aburi, metalurgie, mecanizare), a doua revoluție industrială (1870, petrol și curent electric, automobile, telefonie, chimie, electrificare), a treia revoluție industrială (1950, energie nucleară, produse electronice, roboți), a patra revoluție industrială (după 2010, inteligență artificială, internet, digitalizare și hibridizare om-mașină). Vezi și materialul propagandistic al WEF – https://www.youtube.com/watch?v=SCGV1tNBoeU.

 

[34] Cum a declarat oficial și neoficial în repetate rânduri Klaus Schwab (vezi, de exemplu, aici:  https://youtu.be/nuZnuQngyM8 și https://youtu.be/wsUMMz-LgkQ). 

 

[35] Este recunoscut oficial faptul că multe din serurile experimentale antiCovid cu ARNm (insuficient testate oricum!) sunt modificatoare genetice (folosindu-se tehnologia CRISPR-Cas 9), nicidecum „antrenoare” imunitare, precum vaccinurile clasice cu virus atenuat. Din nefericire, există o tendință de a realiza și celelalte vaccinuri tot prin folosirea mecanismului ARNm, deși testările din ultima vreme (2021-2023) au furnizat rezultate nu doar descurajatoare, ci și incriminatoare.

 

[36] Nu putem face abstracție de faptul că există manipulare psihologică, folosindu-se de multă vreme tehnici de programare neuro-lingvistică și emoțională pentru controlul maselor, unde diversiunile mediatice și propaganda direcționată ascund lucrurile cu adevărat esențiale și grave, oamenii fiind „vrăjiți” și condiționați să accepte mai ușor schimbările nocive propuse (uneori chiar de „autoritățile” statului) în viața lor, capitulând rapid, adesea fără a opune o minimă rezistență.

 

    De exemplu, în criza „pandemiei” Covid, oamenilor li s-au injectat otrăvuri psihologice mult mai nocive decât serurile experimentale: minciuni (informații false atât medical-biologice, cât și etice și juridice), frici (de moarte, de suferință, de autorități și de excludere socială) și ură (dezbinare și fanatizare), în vreme ce li s-au confiscat abuziv drepturi și libertăți fundamentale, chipurile, „pentru siguranța lor”. Vezi amănunte la Marie D. Jones și Larry Flaxman, Mind Wars, The Career Press Inc., 2015, pp. 99, 132-134, 152-154 (https://archive.org/details/mindwarsbymariedjonesandlarryflaxman2015), Lucien Cerise, Neuro-pirații. Reflecții despre ingineria socială, Editura Mica Valahie, București, 2018 și Col. Claudiu Marius Ionescu și General-maior Florian Răpan, „Ingineria socială, componentă majoră a războiului cognitiv” în Revista Gândirea militară românească, nr. 3/2022, pp. 50-59 (https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2022 %20gmr/2022/GMR%203/IONESCU%2C%20RAPAN.pdf).

 

[37] Amintim faptul că în conferința de presă din 10 septembrie 2021, Jen Psaki, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe i-a numit pe cei vaccinați drept „oameni marcați” (marked people – https://www.youtube.com/watch?v=zvBAEhhkExc).

 

[38] În toate materialele propagandistice ale identității digitale (un număr ușor de manevrat în algoritmii de inteligență artificială) ni se ambalează în forme sclipicioase/laudative doar părutele ei beneficii (vezi Raportul WEF – Advancing Digital Agency: The Power of Data Intermediaries, p. 22), viclenia din interiorul conținutului rămânând bine camuflată în timpul superficialelor interogații.

 

    Dar acum se poate observa din ce în ce mai clar că restrângerea forțată a unor drepturi și libertăți fundamentale (mișcare, exprimare, informare, asociere civică și religioasă, demnitate, proprietate) sub pretextul soluționării crizelor (cum a fost în perioada crizei Covid și nu numai), renunțarea la banii lichizi (lăudată la Forumul Economic Mondial încă din ianuarie 2020 (https://www.weforum.org/agenda/2020/01/benefits-cashless-society-mobile-payments și socotită inevitabilă în martie 2023 (https://www.weforum.org/agenda/2023/03/could-we-be-seeing-the-end-of-cash-digital-currency/), folosirea monedelor digitale și monitorizarea tuturor tranzacțiilor comercial-financiare (după cum profețește cartea Apocalipsei 13, 16-17) nu reprezintă nicidecum o libertate de mișcare a oamenilor, ci tocmai opusul ei – condiționarea existenței lor în funcție de înregimentarea lor digitală și de obediența lor (față de puterea politică denumită „fiara” pentru că ea le urmărește, precum un prădător, toate mișcările prin înalta tehnologie) demonstrată și cuantificată prin sistemul de credit social. De asemenea,

 

    Nu trebuie să fim naivi! Prin intermediul acestui sistem digital de supraveghere continuă, cezarul global va impune progresiv oamenilor constrângeri și mai mari, atât de ordin medical-social și funcțional-financiar, cât și de ordin spiritual (prezența „semnului fiarei” pe/sub pielea mâinii sau pe frunte va însemna cumva și adorarea „fiarei” (a noului idol, puterea politică sau cezarul-tiran), supunerea totală față de ea, lucru care este neplăcut Domnului – vezi Apocalipsa 14, 9-11).

 

    Amintim faptul că „puterea lumească, nu de puține ori în istorie, a făcut alianță cu stăpânirile întunericului, iar în vremurile din urmă, va face alianță și cu Antihrist, care va trece drept Mesia cel adevărat, salvator și mântuitor. Timpurile actuale sunt doar un exercițiu de probă pentru creștinii adevărați, care se arată cât de luminați sunt doar în vremurile întunecate. Cine nu va face deosebirea între stăpânirea slujitoare lui Dumnezeu și rânduită de El și stăpânitorii întunericului veacului acestuia va fi împreună slujitor cu satana și se va manifesta ca un stăpân peste credința noastră și nicidecum un împreună lucrător la bucuria noastră (2 Corinteni 1, 24). (…) Creștinul nu trebuie să se supună stăpânitorilor întunericului acestui veac, ci să lupte cu păcatul până la sânge (Evrei 12, 4) și să asculte mai mult de Dumnezeu decât de oameni ori de stăpânirea vremelnică și fără Dumnezeu (Fapte 4, 19; 5, 29). Nu există Ortodoxie de catifea. Vremurile actuale sunt favorabile pentru mărturisire.” – Pr. Dr. Mihai Valică, Lămuriri și precizări biblice – Stăpânirile rânduite de Dumnezeu și delirul de putere al stăpânirilor fără Dumnezeu (18 ianuarie 2021 – https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/lamuriri-si-precizari-biblice-stapanirile-randuite-de-dumnezeu-si-delirul-de-putere-al-stapanirilor-fara-dumnezeu/).

 

[39] Neinformarea reală a cetățeanului și vicierea consimțământului lui în privința procedurii „marcării” lui digitale, supravegherea continuă prin tehnologia de nivel înalt, lipsirea de orice intimitate în fața „autorităților” pământești și îngrădirea libertăților și mișcărilor lui sunt doar câteva dintre aceste abuzuri ale statului totalitar. De efectele biologice și psihologice nocive generate de omniprezența poluantă a (bio-nano-)tehnologiei și a radiațiilor electromagnetice pulsate nici nu mai vorbim, deși ele alterează bunăstarea psiho-somatică a tuturor ființelor vii. Toate acestea reprezintă forme de profanare a ființei umane și a naturii create de Dumnezeu, chiar dacă justificările lor ideologice și sociale se doresc a fi de convingătoare și benefice. Vezi și articolul Moufid El‐Khoury, Cenk Lacin Arikan, From the internet of things toward the internet of bodies: Ethical and legal considerations (https://www.researchgate.net/publication/351465461_From_the_internet_of_things_toward_the_internet_of_bodies_Ethical_and_legal_considerations).

 

    În vremurile noastre avem nevoie de multă trezvie și înțelepciune. Pentru că mulți savanți și filozofi ai tehnologiei se întreabă, și pe bună dreptate: de unde putem fi noi siguri că datele noastre bio-medicale nu vor fi folosite în alte scopuri decât cele benefice? Cine (ce „autorități”) decide ce e benefic pentru noi, personal și social și de ce ar trebui să le delegăm/cedăm noi alegerile de viață? Și cine va fi tras la răspundere când se va dovedi că unele decizii (luate de aceste „autorități”) de restricționare și penalizare a unor oameni sau chiar a unor comunități întregi au fost abuzive și greșite, cauzând daune ireparabile?

 

[40] În discursul său intitulat The State of the World de la recenta întrunire a World Government Summit (15 februarie 2023), Klaus Schwab a declarat că progresul nostru constă în exploatarea tehnologiei cu toate cuceririle ei, „inteligența artificială, dar nu numai inteligența artificială, ci și metaversul, tehnologiile spațiale și aș putea continua – biologia sintetică. Viața noastră, peste zece ani, va fi complet diferită, foarte afectată și cine stăpânește acele tehnologii, într-un fel, va fi stăpânul lumii.” (https://www.youtube.com/watch?v=cDybeNbFJXE, de la min. 7:14).

 

[41] În eseul său intitulat „Transhumanism” publicat în volumul New Bottles for New Wine, London: Chatto & Windus, 1957, pp. 13-17, el afirma: „Cred în transumanism: când vor exista destui oameni care să poată spune cu adevărat acest lucru, specia umană se va afla în pragul unui nou tip de existență, la fel de diferită de a noastră cum este a noastră de cea a omului din Pekin. Își va împlini, în sfârșit, în mod conștient adevăratul destin.”.

 

[42] Unii cercetători spun că Jean Coutrot ar fi folosit primul acest termen în eseul său Umanismul economic din 1937.

 

[43] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (V) – https://astarastoae.wordpress.com/2022/12/23/editarea-genomului-intre-panaceu-eugenie-si-transumanism-v/.

 

[44] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., 2020, pp. 111-112.

 

[45] Forumul Economic Mondial și Organizația Națiunilor Unite reprezintă principalul pol de putere la nivel planetar, coordonând în mod centralizat politicienii (pe care-i recrutează și form(at)ează din timp într-un elitist „centru academic” – https://www.weforum.org/agenda/2023/03/meet-the-young-global-leaders-class-of-2023/) și politicile „de dezvoltare durabilă” (https://sdgs.un.org/goals) ale guvernelor din fiecare țară aproape în direcția implementării noilor valori ideologice și structuri instituționale globaliste slujitoare acestei „cauze” progresiste.

 

[46] „ Fiecare avans tehnic înseamnă schimbare (inovație), dar esența valorilor umane trebuie păstrată. Din păcate, ca rezultat aproape general, noile tehnologii au contribuit la sporirea decalajului dintre cei bogați, pregătiți tehnic și informatizați, și cei săraci lipsiți de calculatoare și analfabeți tehnic.” – Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).

 

    „Transumanismul reprezintă o structură de putere politică de sus în jos, în care elitele decid politica și o administrează până la nivelul maselor. Alternativa transumanistă pornește de la o premisă aristocratică – cetățenii individuali capabili de acest lucru ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să-și corecteze deficiențele umane și să devină membri ai unei clase superioare, supraumane. Statul ar trebui apoi să sancționeze politici care să permită (1) experimentele pentru a determina domeniile specifice în care oamenii au nevoie de îmbunătățire și (2) procedurile biomedicale de îmbunătățire în sine. Chiar și argumentarea faptului că ar trebui să îmbunătățim oamenii pentru a fi ființe mai morale nu rezolvă această problemă. O astfel de soluție reflectă, pe de o parte, o premisă aristocratică acum, când trebuie să decidem ce cod moral va guverna societatea, sau, pe de altă parte, o premisă aristocratică mai târziu, când noii supraoameni trebuie să decidă ce cod moral va guverna societatea. Oricum ar fi, transumanismul reprezintă o viziune de sus în jos a politicii.” – William Kakenmaster, Transhumanism and Critical Theory as Alternatives to Liberalism (decembrie 2016 – https://www.theworldmind.org/home/2016/12/9/transhumanism-and-critical-theory-as-alternatives-to-liberalism).

 

[47] Din acest motiv, doar „autoritățile” sunt investite cu putere de decizie asupra tuturor acțiunilor oamenilor în plan medical, educațional și social (asta apropo și de constrângerile din vremea crizei Covid, când am avut parte de câteva exerciții de dresaj social de tip transumanist, Big Pharma conlucrând cu Big Tech, Big Media și cu Big Gov(ernment) la instaurarea unei tiranii cu spoială științifică și abuzând în mod totalitar de puterile lor pretutindeni pe glob).

 

[48] Sub pretextul unei supravegheri medicale predictiv-preventive, aceste nano-dispozitivele inteligente (sau nanoboții medicali) pot fi introduse în corp intravenos (cel mai adesea), fiind proiectate să analizeze local datele colectate de biosenzori, să identifice și să oprească procesele alterate din organism prin generarea punctuală de semnale electrice sau substanțe farmacologic active. Dar unele date corporale colectate (de biolocație și geolocație) pot fi transmise de la aceste smart-device-uri nu doar către serverele medicale, ci și către alte platforme de Internet al Lucrurilor (IoT – educație, administrație, poliție, fisc, bănci, etc.), unde sunt preluate de niște terți, păstrate și prelucrate. Toate aceste informații dinamice referitoare la o persoană umană formează dublura digitală a ei („digital twin”) și orice intervenție asupra acesteia prin acte de piraterie („hacking”), organizată (uneori chiar de către instituțiile statului, abuziv) sau nu, se poate reflecta negativ în starea generală a persoanei reale, de la blocarea conturilor bancare și a activității virtuale pe internet și până la inducerea de tulburări/alterări a stării de sănătate. Aceasta arată că tehnologia care asigură Internetul Corpurilor este vulnerabilă atât abuzurilor, cât și riscurilor de infracțiuni informatice cu consecințe inimaginabile.

 

[49] Plantarea eșalonată de idei (inclusiv frici) în mințile oamenilor (sugestionarea repetată sub- și supra-liminală) respectă un algoritm psihologic de control al minților, de manipulare și „programare predictivă” a lor, așa încât efectele sociologice sunt estimate cu mult timp înainte, așteptate și apoi exploatate de cei care conduc acest proces. În general, pentru a preveni sau măcar diminua orice rezistență și ostilitate (cum e moralitatea conservatoare a creștinilor în fața propagandei sexo-marxiste, de exemplu) din partea publicului larg, cercurile înalte de putere folosesc mass-media pentru a furniza poporului, treptat, referințe subtile la viitoarele evenimente sociale planificate, astfel încât, atunci când ele se vor întâmpla cu adevărat, publicul să fie deja familiarizat mental, docilizat emoțional și chiar receptiv la noile schimbări bruște de valori în societate (le va accepta ca pe niște progrese naturale sau soluții ale „autorităților”), care, de altfel, îi provoacă daune serioase, chiar irecuperabile.

 

    Cumva și experții tehnocrați care prezic tot felul de evenimente tulburătoare și crize inevitabile în plan terestru, ca apoi tot ei să ofere soluțiile optime de depășire a lor, pot fi încadrați între „proorocii mincinoși” și vicleni de la sfârșitul veacurilor. Vezi detalii și la Michael A. Hoffman II, Secret Societies and Psychological Warfare, Independent History & Research Coeur d’Alene Idaho 83816-0849, 2001, pp. 199-200 (https://archive.org/details/secret-societies-and-psychological-warfare-by-michael-a.-hoffman-ii-z-lib.org.epub).

 

[50] Merită menționat faptul că acum o sută de ani comunismul ateist (cu răbufniri criminale, chiar genocidare, în Rusia) era într-o expansiune crescândă în Europa, fiind susținut de înalte cercuri politice și financiare necreștine și chiar anticreștine.

 

[51] „ Odinioară ştiam că există o realitate dincolo de lumea vizibilă. Începând din secolele XV-XVII am încercat să înlocuim iubirea de Dumnezeu cu dragostea pentru adevăr (înţeles ca adevăr materialist – o formă de idolatrie, a ştiinţei). Începând cu secolul XVIII înlocuim iubirea pentru adevărul ştiinţific cu iubirea pentru noi înşine, adorarea propriului sine (auto-adorarea omului – idolatria ante-penultimă). Transumanismul propune înlocuirea acesteia cu adorarea tehnicii, a maşinii (idolatria penultimă). După aceasta, în mod logic, ultimul pas nu va mai putea rămâne decât adorarea satanică explicită (idolatria ultimă, a antihristului).” – Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 96.

 

[52] În materialele de propagandă de tip SF, cultura are temelii strict antropocentrice și evoluționiste, iar religia, dacă nu este absentă, calomniată sau ridiculizată, este prezentată în mod eronat și relativizant în felurite sinteze gnostice de tip New Age (uneori amestecând știința cu fenomenele oculte și paranormale), unde Dumnezeu nu mai este Ființa Supremă, personală și iubitoare, ci un fel de baterie cosmică impersonală și pasivă din care se alimentează cu energie super-eroii din lumea viitorului imaginar.

 

[53] Ele sunt împletite și se pot observa limpede în viața de zi cu zi și în unitățile de învățământ, unde nu se mai cultivă creativitatea și originalitatea copiilor și tinerilor, ci mai mult uniformizarea și încolonarea ideologică a tuturor.

 

[54] Ideologizarea cunoașterii raționaliste se poate exprima prin lozinca: „Știința (oficială) are ultimul cuvânt”.

 

[55] Întâlnirea și unirea mistică prin har cu Dumnezeu țin de trăirea unor experiențe de dilatare iubitor-înțelegătoare a ființei mai presus de lumea aceasta („cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit” – I Corinteni 2, 9).

 

[56] Evident, fără pic de respect democratic, promovarea exclusiv a acestor „dogme” presupune și combaterea, contestarea și inclusiv ridiculizarea opiniilor contrare și insultarea/calomnierea tuturor celor nealiniați.

 

[57] Impunerea acestor „dogme” prin condiționarea vieții sociale și chiar prin forța brută a „autorităților” (cum a fost și în cazul crizei Covid) dovedește radicalismul ideologic și politic al mișcării sciento-crate care nu suportă contraziceri, lucru care demască demonismul intențiilor din spatele propagandei prin faptul că nu respectă libertatea omului de a cerceta, de a expune și de a valoriza și alte opinii (și, eventual, de a face ulterior unele alegeri de viață foarte importante).

 

[58] Nu trebuie să uităm cât de radicali și de criminali au fost bolșevicii care au folosit cenzura și represiunea împotriva tuturor personalităților culturii creștine în țările europene cotropite de comuniști.

 

[59] În fața presiunii și represiunii masive (politice și culturale) sistematice și organizate la nivel înalt, este nevoie de o rezistență solidară în duh și-n putere, știind că mai sunt și alți creștini care sunt strâmtorați și duc aceleași lupte duhovnicești (conform II Corinteni 1, 6).

 

[60] Minciuna sfruntată și informarea maselor populare cu adevăr spus parțial fac parte din arsenalul mijloacelor dolosive (viclene) de manipulare a oamenilor în sensul vicierii alegerilor lor (cu impact în viața lor personală și socială) și a instigării lor emoționale împotriva celor ce nu-și cedează așa ușor propria suveranitate, nici pe baza argumentelor viciate și nici măcar sub imperiul fricii de „autoritățile” lumești.

 

[61] Clasa încolonaților ideologic, supusă unor propagande și reeducări continue, tinde să se fanatizeze și să-și manifeste tot mai violent poziția (mai ales dacă este susținută numeric) față de clasa cealaltă, calomniată ca fiind retardată, retrogradă și demnă de excludere socială.

 

[62] Pe de o parte este încurajat dogmatismul informațional, iar pe de altă parte se promovează relativismul moral, diversitatea părerilor și comportamentelor imorale cu consecințe grave, mutilante, asupra psihicului și chiar a fizicului uman (ca în cazul operațiilor și tratamentelor trans-genderilor, de exemplu, ca și a altor practici profanatoare la adresa naturii umane). În urma îndoctrinării sistematice pur materialiste (ca în perioada comunismului) și imorale (neomarxismul cultural și sexual a cucerit nu doar mass-media, ci și tribunele academice), tinerii se îndepărtează de valorile și căutările spirituale, de virtuțile și frumusețea vieții duhovnicești, ajungând la degradare fizică și psihică, la o împuținare progresivă a vieții trupești și duhovnicești.

 

[63] Defăimarea și eliminarea credinței, valorilor, operelor și personalităților creștine din câmpul cunoașterii cotidiene a copiilor și tinerilor conduce inevitabil la o desacralizare, depersonalizare și chiar demonizare a lor, la întunecare existențială și la pierderea simțirii Duhului Sfânt și Iubitor în viața proprie, a societății și a naturii. Astfel se instalează în omul secularizat acea împietrire față de experiențele duhovnicești pe care le hulește tocmai din necunoașterea și netrăirea lor.

 

[64] Credința e tolerată ca o simplă opțiune personală și e mutată în sfera privată, ca și cum nu ar avea nici o importanță în sfera publică/socială, devenită câmpul de acțiune al științei, tehnologiei și economiei.

 

[65] Autoritățile supraveghetoare acordă fiecăruia aprecierea (scorul social) în funcție de gradul de conformare (integrare colectivistă) în grupul disciplinat, nu de ipostazierea originală a darurilor naturale proprii.

 

[66] Cu toate că majoritatea oamenilor virusați de transumanism își închipuie și declară că sunt unici, totuși, prin repetarea și perpetuarea tiparelor de gândire, vorbire și comportament, ei ajung să se cloneze aproape, după dictonul „suntem ceea ce sunt prietenii noștri”, iar alegerea personală este înlocuită cu conformarea față de regulile, tiparele și valorile grupului aparținător care-i oferă, aparent, desigur, „apreciere, siguranță și protecție” socială.

 

[67] Vezi detalii suplimentare și la Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Ediție electronică (https://invataturiortodoxe.ro/sfinti-parinti/ortodoxia-si-religia-viitorului.html) pp. 122-129.

 

[68] Modificarea genetică, marcarea digitală și protezarea (bio-nano-)tehnologică a corpului omenesc ridică numeroase probleme nu numai de ordin bioetic, ci și de ordin teologic, mai ales că unii clerici creștin-ortodocși (nu mai zic de liderii altor religii) au căzut în înșelare în timpul crizei Covid, nevăzând în adâncime și în perspectivă, dincolo de impunerea soluției „vaccinării” printr-o propagandă vicleană, implementarea ideologiei transumaniste și „agățarea” oamenilor în plasa ei. Or, modificarea structurii/compoziției fizice la nivel celular și tisular implică și o modificare a funcționării, adică o alterare ireversibilă a metabolismului natural și a proceselor superioare de sinteză biologică și psihologică (atenție, memorie, gândire, iubire, comunicare). Chestiunea aceasta nu a fost abordată în mod serios de teologii și biologii creștini, deși este una fundamentală pentru bioetica și spiritualitatea viitorului. Pentru că dacă nu sunt puse preventiv frâne la timp, atunci prăvălirea Bisericii, a creștinilor și a omenirii întregi spre lagărul lui Antihrist devine inevitabilă!

 

[69] Cum am putut observa cu ochii noștri mai ales în ultimii trei ani, de luptă globală contra „pandemiei” (și de mobilizare revoluționară fără precedent) care a provocat, statistic, mai multe victime prin soluția oferită („vaccinare” multiplă cauzatoare de boli grave și chiar mortale) decât problema inițială (boala Covid 19) ce trebuia tratată.

 

[70] Vezi amănunte și la Dorin Gabriel Pandele, „Evoluția miturilor Modernității în Transumanism, din perspectivă teologică ortodoxă”, în Analele Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi, Fasc. XVIII, Filosofie, nr. 11, 2021, p. 96 (https://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/philosophy/article/download/5237/4599/).

 

[71] Odată cu concentrarea puterii de decizie la nivel global în mâinile unei elite tehnocrato-financiare care dorește tot mai multă putere, este firesc să ne îndoim de bunele ei intenții și să rezistăm în fața propagandei ei mincinoase care amăgește poporul credul cu lozinci eufemistice care acoperă fapte mult păgubitoare, criminale chiar. Însuși Mântuitorul Hristos ne-a îndemnat să fim vigilenți în privința aceasta: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 15-16).

 

[72] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).

 

[73] Neil Postman afirmă că „limbajul are o agendă ideologică ascunsă vederii” (în vol. Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Op. Cit., p. 157) și orice nouă ideologie vine cu o „reformă”/„resetare” obligatorie a vocabularului.

 

[74] Limbajul nu este doar un vehicul al gândirii, cum spun majoritatea filozofilor încă din antichitate, ci și șoferul lui, direcționând procesul gândirii și, implicit, comportamentul uman. Alterarea limbajului conduce la alterarea gândirii și reciproc, patimile împletindu-și și prelungindu-și influența în toate planurile vieții și cunoașterii omenești.

 

[75] „Noile tehnologii transformă structura intereselor noastre: lucrurile despre care ne gândim. Transformă natura comunității: arena în care evoluează gândurile noastre.” – Neil Postman, Tehnopolis. Capitularea culturii în fața tehnologiei, Op. Cit., p. 52.

 

[76] Decretat în mod convențional de câțiva filozofi visători, corporatiști și conducători vremelnici, „binele” are o conotație strict materialistă și utilitaristă, suferind de o relativitate/fluiditate totală, ca toate valorile, de altfel. Și aici putem observa viclenia diavolului care vrea să schimbe identitatea și autoritatea divină a binelui cu un „chip cioplit” al lui făcut din materie.

 

[77] Între aceste ținte nu este enumerată viața lungă pe pământ, decât în prezența performanțelor sporite artificial care ar face să merite a fi trăită; cât despre viața duhovnicească și veșnică în Dumnezeu, nici pomeneală!

 

[78] Postfața Editurii Doxologia la cartea Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat. Metamorfoza navei lui Tezeu, Iași, 2021, coperta IV.

 

[79] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 110.

 

[80] Vezi la Valeria Cavați, Antropologie postorganică și transumanism, Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice studenţeşti, Chişinău, Moldova, 21-22 aprilie 2016 (https://ibn.idsi.md/ro/collection_view/257).

 

[81] Max More, „The Philosophy of Transhumanism”, în vol. The Transhumanist Reader: Classical and Contemporary Essays on the Science, Technology and Philosophy of the Human Future, Max More şi Natasha Vita-More (ed.), John Wiley & Sons, 2013, p. 4.

 

[82] Ibidem.

 

[83] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 114.

 

[84] Prof. dr. Vasile Astărăstoae, Vremea revoluției… tehnologice, 21 februarie 2021 (https://astarastoae.wordpress.com/2021/02/21/vremea-revolutiei-tehnologice/).

 

[85] Prin propagandă și manipulare psihologică (inginerie socială).

 

[86] Sub acest nume este cunoscut ultimul drum al condamnaților la moarte în pușcăriile mai vechi sau mai noi. Analogia este foarte potrivită, pentru că transumanismul orientează omenirea atât spre punctul de „singularitate” terestră, de unde nu mai poate exista cale de întoarcere la starea/viața naturală, ci doar către extincția totală a speciei, cât și spre pierderea cunoștinței de Dumnezeu și a vieții veșnice (care se obține prin comuniunea cu El în ambianța iubitor-sacramentală a Bisericii). Să nu uităm că diavolul a fost de la început viclean și ucigaș de oameni, dorind îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu, de viața și iubirea Lui nemărginite în Duhul Sfânt.

 

[87] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 299.

 

[88] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu din perspectiva bioeticii creştine a lui T.H. Engelhardt”,  în vol. Altarul Reîntregirii, nr. 2/2020, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Alba Iulia, p. 88.

 

[89] Ibidem, p. 89.

 

[90] „Biserica este cea care a descoperit lumii pe deplin tema nemuririi. Numai că între nemurirea propovăduită de ea și cea actuală, trâmbițată de transumanism, nu este o identitate, ci o deosebire fundamentală. În vreme ce transumanismul promite o nemurire pământească, Biserica vestește că în această lume este doar pregătirea pentru o nemurire ce va fi primită într-o altă, eternă și desăvârșită lume: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”, zice Mântuitorul (Ioan 18, 36). Pentru că nemurirea este incompatibilă cu această lume, supusă și ea morții. Așadar, se pare că, dacă prin implantarea nanotehnologiilor în trup se va ajunge la alienarea și chiar suprimarea omului așa cum îl cunoaștem noi astăzi, prin promisiunea nemuririi pământești, transumanismul dorește, printr-o utopie periculoasă, să-l deturneze pe om de la sensul său final: nemurirea cerească.” – Nicușor Deciu, „Transumanismul și promisiunea nemuririi”, Ziarul Lumina din 22 ianuarie 2018 (https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/transumanismul-si-promisiunea-nemuririi-129998.html).

 

[91] Devenirea este un proces bazat pe necesitatea cauzală (oarbă/mecanicistă, fără un scop clar) care organizează materia (atomi, celule, țesuturi, organism) într-o formă nouă, umană, pe care, apoi, ființa apărută și-o poate ameliora prin tehnologie.

 

[92] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., pp. 217-218.

 

[93] Relativizarea normalului și detașarea lui de natural este tot o procedură lingvistică de alienare semantică a cuvintelor care sunt, iată, redefinite după regulile ideologiei transumaniste. Mai mult, unii transumaniști asociază printr-o analogie medicală anormalul cu patologicul, mediată statistic. Din punct de vedere creștin, această perspectivă nu este adevărată, deoarece nu majoritatea impune norma, ci conformitatea cu rațiunea divină.

 

[94] Cromozomii XX și XY definesc pentru totdeauna sexul unui om încă din clipa zămislirii (concepției), configurând de la bun început (pe toată durata vieții intrauterine și chiar după aceea) întregul mecanism de dezvoltare structurală specifică și de coordonare neuro-endocrină a trupului, într-o deplină potrivire/armonie cu sufletul care-l ține în viață. Necunoașterea, nerecunoașterea disforiei de sex (denumită mai nou disforie de gen) și netratarea ei în mod duhovnicesc și psihologic adecvat poate conduce, însă, la decizii cu consecințe grave pentru viața omului (mutilare pe viață, suferințe fizice și psihice, depresie ș.a.).

 

[95] Este o blasfemie și o eroare reducționistă uriașă analogia creierului uman cu un calculator ultraperformant (care rulează mai multe aplicații în paralel și) care memorează ca într-un hard disc amintiri, emoții și informații și care poate fi interconectat cu un calculator care-i poate citi și stoca aceste experiențe în format digital.

 

[96] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Editura Eikon, București, 2021, p. 158.

 

[97] Identitatea personală unică a persoanei umane nu e dată (nici măcar în trup) de dublura ei digitală unică, ci de prezența Duhului Sfânt care Se face străveziu într-un mod unic în fiecare om, în sufletul și-n trupul lui încă de la început, modelându-l într-o manieră unică și irepetabilă atât structural/istoric (inclusiv din punct de vedere genetic), cât și spiritual/harismatic. De aceea, sporirea duhovnicească a relației omului cu Dumnezeu (pe măsura efortului personal de despătimire, iluminare și îndumnezeire prin har) intensifică deopotrivă prezența lui Dumnezeu în om și, în oglindă, prezența omului în Dumnezeu, conducând la o accentuare a identității omului în Dumnezeu. De asemenea, prezența sporită a Duhului Sfânt în om înfrumusețează într-un mod unic și relația lui cu semenii și cu natura, proces reflectat, totodată, și în starea lui de armonie și sănătate.

 

[98] Vezi la Maria Sinaci, Bioetica și ameliorarea umană. O perspectivă filosofică umană, Editura Eikon, București, 2021, pp. 166-171.

 

[99] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 216.

 

[100] În credința creștină, devenirea/evoluția omului este procesul asemănării progresive cu Dumnezeu printr-o viață sfântă și înduhovnicită, adică este urcușul în Dumnezeu de la „chip” la „asemănare”.

 

[101] Demnitatea omului are o valoare infinită intrinsecă, datorită originii lui ființiale (fiind adus în existență de Dumnezeu cel Viu prin energiile Sale necreate), nu acțiunii lui ulterioare de pe parcursul vieții.

 

[102] Despătimirea înseamnă ieșirea din robia păcatului și a neștiinței, înseamnă eliminarea gândurilor, cuvintelor și faptelor rele (care deturnează energiile umane de la rațiunile divine și de la mișcările lor naturale), ceea ce conduce la cunoașterea și trăirea lui Dumnezeu „în Duh și în Adevăr” precum și la viața eliberată de orice constrângere a voinței venită din partea lumii create sau a influențelor demonice. Aceasta presupune un efort ascetic susținut, smerenie, trezvie și rugăciune neîntreruptă către Mântuitorul Hristos – Adevărul întrupat, care a zis: „veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.” (Ioan 8; 32, 36).

 

[103] „Acestea (tehnologiile avansate – n.n.) ne pot permite să ne bucurăm de o „libertate morfologică” mai mare. Adica am putea lua noi forme prin utilizarea de proteze sau prin ingineria genetică. De asemenea putem spori capacitățile noastre cognitive. Am putea folosi interfețe creier-computer pentru a ne conecta la inteligența artificială avansată (AI). Nanoboții ar putea cutreiera corpul prin fluxul sanguin pentru a ne monitoriza starea de sănătate și pentru a ne spori înclinațiile spre bucurie, dragoste sau alte emoții pozitive. Progresele realizate într-un anumit domeniu dezvoltă adesea noi posibilități în altele, iar această „convergență” poate aduce schimbări radicale lumii noastre în viitorul apropiat. „Transumaniștii” susțin ideea că oamenii ar trebui să-și depășească starea lor naturală actuală și limitele, prin utilizarea tehnologiei. Ei cred că ar trebui să îmbrățișăm evoluția umană autodirecționată, cu alte cuvinte să ne proiectăm propria evoluție. Dacă istoria progresului tehnologic poate fi văzută ca încercarea omenirii de a îmblânzi natura pentru a-și servi mai bine nevoile, transumanismul este continuarea logică: revizuirea naturii omenirii pentru a-i servi mai bine fanteziilor.” – Dana Dobre, Transumanismul. Doar soluțiile HiTech pot eradica suferința (https://danadobre.ro/transumanismul-doar-solutiile-hi-tech-pot-eradica-suferinta/).

 

[104] Cum am văzut deja în anii 2020-2022, de-a lungul crizei Covid19, când consimțământul omului a fost drastic viciat pentru a „accepta” noul „vaccinul experimental”, chipurile, spre binele lui și al celorlalți.

 

[105] Pr. Jean Boboc, Transumanismul decriptat, Op. Cit., p. 299.

 

[106] Pot exista cupluri poliamoreice (m bărbați cu n femei), de exemplu, ca-n triburile primitive.

 

[107] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 94.

 

[108] Într-un interviu din aprile 2022, ideologul Forumului Economic de la Davos, Yuval Harari afirma următoarele: „Ce se va întâmpla cu oamenii inutili (n.n. cei care nu se vor integra)? Problema este mai mult plictiseala, ce să facem cu ei și cum vor găsi un sens al vieții când sunt practic lipsiți de sens, fără valoare. Cea mai bună presupunere a mea în prezent este o combinație de droguri și jocuri pe calculator.” – Wesley J. Smith, Transhumanist Theorist Calls the AI-Unenhanced ‘Useless People’ (https://www.nationalreview.com/corner/transhumanist-theorist-calls-the-ai-unenhanced-useless-people/).

 

[109] „Transumanismul înseamnă cu siguranță schimbare, însă în detrimentul omului; este o schimbare în care domină acest „trans”, pe când umanismul rămâne în umbră, până la a deveni o amintire. Nu poate fi vorba despre un pariu câștigător atunci când riscul înseamnă însăși lezarea ireversibilă a omului. Cu toate acestea, unii urmăresc atingerea utopiei transumaniste cu multă îndârjire. O fac din imprudență sau pentru că întrevăd un câștig deosebit prin realizarea acelor obiective? De remarcat faptul că hotărârea de a te arunca pe tine și pe ceilalți într-o prăpastie al cărei capăt nu se vede (dacă s-ar vedea, rezultatul ar fi același, odată ce ai sărit) este demnă de intenții iraționale, anarhiste. Este pariul autodistructiv.” – Lector univ. dr. Alexandru Mărchidan, Ce mai rămâne uman în transumanism?, 28 iunie 2022, https://www.upit.ro/ro/upit-pentru-comunitate/uman-in-transumanism.

 

[110] Fenomenul pulverizării neoprotestant-sectare s-a accentuat și el în ultima sută de ani, în paralel cu înțelegerea relativist-subiectivă a credinței creștine de pe fondul cultural materialist-postmodernist (unde ruperea de toate valorile și rădăcinile tradiționale este acțiunea dominantă). Totuși, soluția contracarării acestei dezbinări nefericite nu este nicidecum „sincretismul ecumenist”, ci pocăința reală, lepădarea „de satana și de toate lucrările lui și de toți slujitorii lui și de toată slujirea lui și de toată trufia lui” (inclusiv de toate inovațiile și adunările eretice) și unirea cu Mântuitorul Iisus Hristos prin (re)venirea în Biserica Dreptslăvitoare a Lui.

 

[111] Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., p. 95.

 

[112] Ibidem, pp. 96-97.

 

[113] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Op. Cit., p. 162.

 

[114] Preot Profesor Dr. Dumitru Popescu, Ortodoxie şi contemporaneitate, Editura Diogene, Bucureşti, 1996, p.103.

 

    „Nicio societate nu poate supravieţui stricăciunii şi descompunerii morale ce o subminează din interior. Ea se va prăbuşi în anarhie şi haos provocat de propriii conducători şi cetăţeni, după ce trece printr-o fază totalitară în încercarea de a se menţine cu orice preţ. În tezele lui cele mai extreme, transumanismul este o utopie. El speră – şi postulează ca inevitabilă – o lume ce poate fi descrisă drept un paradis terestru. Dar dacă omenirea va continua să se orienteze după morale seculariste atee, există riscul real ca, în loc de paradisul terestru visat, tehnologiile aplicate fără scrupule să ne construiască un infern terestru antihristic.” – Andrei Dârlău, „Schiţă de critică morală a transumanismului ateu…”, Op. Cit., pp. 103-104.

 

[115] Ana Veronica Ion, Transumanismul. Un comentariu creștin, Op. Cit., p. 162.

 

 

https://patermihail.wordpress.com/2023/10/22/revolutia-transumanista-mutatiile-axiologice-tirania-globala-si-vremurile-de-pe-urma/

 

 

//////////////////////////////////////////////

 

 

Dupa cum Satan i-a spus lui Dumnezeu ca va fi la fel de mare ca El  si ”desteptii ”lumii  de azi  se cred  buricul pamantului, considerand   ca lumea se poate  descurca  prin transumanism- fara  Creator! Dar pieirea lor este garantata…

 

 

 Sa invatam si din caderea lui Satan; Cand a atentat la Atotputernicia Lui,singur si-a taiat creanga de sub picioare si a cazut pe pamant; Atunci a iesit din sarpe tot ce avea mai “”bun””!Si astfel  pamantul  a  devenit “pustiu si gol;peste fata adancului de ape era intuneric si…” (Gen.1/2)Deci, si din “fantana transumanismului vor iesi izvoare de mari pustiiri,intunecimi,lacuste nucleare si goliciuni…Sa nu uitam ca Isus, când a venit pe pământ, nu a avut nevoie de carpeli,anestezii,ameliorari,îmbunătățiri pentru a trăi o viață fără păcat.Zdrentuiri,peticiri, (Mat.9/16-17),amestecuri de porunci  si datini cu idolatrii iconate ,turnate in butoaie dogite(inimi impietrite-Ier.17/9)  nu tin Invatatura Dumnezeiasca;  În timp ce noi am fost și suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu, Isus este chiar chipul lui Dumnezeu ( Coloseni 1:15 ),jertfit pentru noi,ca sa devenim una cu El (NU MAI MARI DECAT EL!)! „Plinirea lui Dumnezeu” a locuit în el pe pământ fără implanturi cerebrale sau prin  alte îmbunătățiri tehnologice. Aceasta înseamnă că,   a-L urma pe Hristos pentru  indumnezeire, ne trebuie   un trup și o minte reînnoite, prin nastere din nou, prin pocainta,nu prin transumanism; În ceea ce ne privește acum, nu ar trebui să simțim nevoia ,precum Satan, să devenim ca Dumnezeu, depășind limitările noastre umane, chiar dacă ne străduim să scăpăm de  păcat  și de blestem   .Din Enciclopedia Britannica aflam ca transumanismul este  o „mișcare filozofică și științifică care susține utilizarea tehnologiilor actuale și emergente – cum ar fi ingineria genetică, crionica, inteligența artificială (AI) și nanotehnologia – pentru a crește capacitățile umane și a îmbunătăți condiția umană”.

 Deci,creștinii ar trebui să ia medicamente ,ori   să folosească intervenții chirurgicale pentru    sfintirea  Cristica si pentru a  scapa de pacat?

Alte domenii, cum ar fi fertilizarea in vitro, avortul, manipularea genetică, transgenderismul și mai multe domenii bioetice, sunt acestea pentru indumnezeire?  …De aceea si CRISPR   ar trebui utilizat cu mai mare atentie pentru a edita gene transmutabile,caci si  aceasta se confruntă cu ambiguități morale dificile…

  CRISPR este un exemplu de tehnologie care poate fi folosită pentru a promova transumanismul și a duce la „ bebeluși de designer ”, prin care cuplurile ar putea alege trăsăturile urmașilor lor. Sau CRISPR poate fi folosit pentru a “vindeca”   boli grave …

În timp ce așteptăm trupul nou și mintea nouă,   prin (NE)transumanismul secular, Pavel ne spune: „Nu vă conformați lumii acesteia, ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre, ca sa puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, ce este bun, plăcut și desăvârșit” ( Romani 12:2 ).   Trebuie să-i permitem   lui Dumnezeu (nu stiintei fara de Dumnezeu), să ne reînnoiască mințile,avand o speranță puternică   pentru viitor, bazată pe Hristos, nu  pe invenția umană.

 

Prefixul trans înseamnă peste sau dincolo, ca în „transcontinental”… Deci, transumanismul doreste creșterea parametrilor la specia noastra prin îmbunătățirea dincolo de abilitățile noastre naturale actuale;Dar  mielul ucis va cuceri Babilonul, simbolul orașelor păcătoase, și va pune capăt dragonului. Războiul spiritual se va încheia (victoria lui este asigurată) și toți sfinții lui Dumnezeu se vor bucura. În fața   ideologiei transumaniste , putem spune cu speranță: „Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus să fie cu toți” ( Apocalipsa 22:20–21 ).

 Nu transumanismul salveaza lumea;Avem nevoie de o minte nouă, spirit nou, de sfinte motivații, inimi și corpuri fizice””operate “” de Creator. Singura persoană în care am încredere în acest proces este Hristos. Din fericire, el va face exact asta pentru adepții săi.

Scopul transumanismului de a scăpa de moarte și de fragilitatea trupurilor noastre este sortit esecului…„Ultimul dușman” pe care Hristos îl va distruge este (nu doar  transumanismul) ci , moartea ( 1 Corinteni 15:26 ).  Pe măsură ce suntem sfințiți pe acest pământ, în acest trup, creăm o „sămânță” a trupului glorificat pe care ni-l va dărui (v. 37–38). După cum scrie Pavel în 2 Corinteni(5:17). „De aceea, dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă. Bătrânul a trecut; iată, noul a venit” ,nu prin perfectionari omenesti…Ca noi creații lucrate de Dumnezeu din cele vechi, avem o misiune la care sa tinem cu dintii : „Toate acestea sunt de la Dumnezeu, care prin Hristos ne-a împăcat cu Sine și ne-a dat slujirea împăcării; adică, în Hristos, Dumnezeu împăca lumea cu Sine,nu transumanistii  și ne încredințează solia împăcării” și devenim „ambasadori pentru Hristos” (2  Cor. 5:18–20).

Așa cum am purtat chipul omului din țărână, tot așa vom purta și chipul omului din cer. Vă spun aceasta, fraților: carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu, nici cei care sunt pieritoare nu moștenesc pe cei nepieriți. 

Iată! Vă spun un mister. Nu vom dormi cu toții, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipă din ochi, la ultima trâmbiță. Căci trâmbița va suna și morții vor învia nepieritoare și noi vom fi schimbați.

Unul dintre Miliardar lumii-   Elon Musk   susține si  transumanismul  . El este fondatorul sau CEO-ul SpaceX, OpenAI (care a creat ChatGPT), X.AI, Tesla, Twitter și Neuralink. Mai exact, Neuralink își propune să dezvolte un implant cerebral care să permită oamenilor să se îmbine cu inteligența artificială pentru a vindeca anumite boli ale creierului și  a îmbunătăți subiecții prin creșterea memoriei  … Dr. Nick Bostrom , un transumanist proeminent și profesor la Oxford, scrie: „Transumanismul nu implică optimism tehnologic” și admite că tehnologia poate „provoca un rău enorm”. Musk avertizează, de asemenea, că si  AI reprezintă cea mai mare amenințare la adresa umanității…

 

… Transumanismul vrea sa controlam oamenii prin implanturi cerebrale,suplinind  comunismul și marxismul ,care s-a chinuit pentru  “”eradicarea “” inegalităților economice și de clasă, dar țările unde-l implementează , creează cele mai mari inegalități. 

Scopul transumanismului de a scăpa de moarte și de fragilitatea trupurilor noastre este sortit esecului…

 

 

 

Căci acest trup pieritor trebuie să se îmbrace în nepieritor, iar acest trup muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. Când cel pieritor se îmbracă cu cel nepieritor, iar muritorul se îmbracă în nemurire, atunci se va împlini cuvântul scris: „Moartea este înghițită de biruință”. „O, moarte, unde este victoria ta? O, moarte, unde este înțepătura ta ?Boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea. Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.( 1 Corinteni 15:42–57 )…nu cum  transumaniștii cred,   într-un viitor de „ postumani ”,uitand ca transumanismul poate duce la dezastru.Este de dorit ca omul sa-si doreasca un prunc genial ,sau    un fotbalist de rasa ,ori un baschetbalist înalt, ambidextru?E simplu ,daca platesti si-ti asumi riscul ,obtii…    Această perspectivă terifiantă se numește „bebeluși de designer”.  O companie analizează trăsăturile genetice ale embrionilor, eliminându-i pe cei cu un risc ridicat de boală sau trăsături nedorite, apoi implantează un embrion mai potrivit prin fertilizare in vitro.Astfel,am putea clona cei mai străluciți oameni.Deși este ilegal în majoritatea locurilor, clonarea este teoretic aproape posibilă. O companie cercetează cum să creeze uterele artificiale , care ar putea conduce la conceperea completă și la nașterea unui copil fără sex sau sarcină. Atunci cine are nevoie de căsătorie? Pentru ca ne pierdem umanitatea, merită sacrificiul  ?

 

… Transumanismul vrea sa controlam oamenii prin implanturi cerebrale,suplinind  comunismul și marxismul ,care s-a chinuit pentru  “”eradicarea “” inegalităților economice și de clasă, dar țările unde-l implementează , creează cele mai mari inegalități. 

În timp ce transumanismul vrea să ne extindă și să ne îmbogățească viața, va duce la moarte și goliciune…Aceste falimente  ne amintesc de nevoia noastră de Hristos. „Dumnezeu a ales ceea ce este josnic și disprețuit în lume, chiar și lucrurile care nu sunt, pentru a nimici pe cele ce sunt, pentru ca niciun om, să nu se laude în prezența lui Dumnezeu. Și datorită Lui, sunteți în Hristos Isus, care a devenit pentru noi înțelepciune de la Dumnezeu, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul”(1 Corinteni 1/28–31 ).

 

Transumanismul ,daca vrem, ne poate ajuta sa vedem marea prapastie si  crăpăturile din fundația stiintei si cercetarii omenesti-nedumnezeiesti…„Vei fi ca Dumnezeu” din Geneza,cap. 3, spune povestea primului bărbat și femeie care s-au îndepărtat de porunca lui Dumnezeu. Ei vorbesc cu un șarpe   înșelător       devenind  „  ca Dumnezeu ”…

 

… În cazul transumanismului, încercăm să devenim ca Dumnezeu, remodelându-ne după propria noastră viziune ,nu dupa Voia lui… Într-o poveste ulterioară, întregul pământ s-a unit sa devina cel mai mare si mai tare- în jurul scopului: „să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului” ( Geneza 11:4 ). Ei vor să se glorifice și să ajungă în ceruri prin tehnologie (în cazul lor, cărămizi si smoala). Dar Dumnezeu   spune ca nu asa  vor ajunge în ceruri  …Prin transumanism niciodată nu se ajunge în ceruri.” În schimb, el spune: „Acesta este doar începutul a ceea ce vor face. Și nimic din ceea ce își propun să facă nu le va fi acum imposibil” (v. 6)

Deci, el le-a confundat limbajul acelor oameni mareti, forțându-i să se împrăștie și să se răspândească pe pământ. Oamenii uniți în jurul tehnologiei pentru a deveni măreți, pot duce la lucruri “’mărețe””, cum ar fi Turnul Babel, dar în cele din urmă duce la scopuri păcătoase-pieritoare. Transumanismul are “”dreptate””: avem nevoie de un corp nou și de o minte nouă,dar nu prin demonisme …ci doar prin Hristos…

Omul trăiește în tensiune că trupul este bun și făcut de Dumnezeu, dar este, de asemenea, căzut și blestemat din pricina neascultarii. Păcatul  lăsa,   urme   pe corpurile noastre,dar acestea nu pot fi spalate prin transumanism,ci prin sangele Dumneseiesc al lui Hristos….

 

 

///////////////////////////////////////////////////////////

 

(Globalii il exclud  pe Dumnezeu, ca sa faca din om un…”zeu”) Marș forțat către oamenii modificați genetic. Hackerea în masă a corpurilor umane

 

De la mijlocul secolului al XX-lea  , darwinismul a fost reinterpretat în lumina geneticii, numit „neo-darwinism” sau „teoria sintetică a evoluției”. Pentru Darwin, ca și pentru majoritatea succesorilor săi, variațiile aleatorii (adică mutațiile genetice) sunt de amploare mică și doar acumularea lor treptată ar fi responsabilă de evoluție. (Larousse)

 

Această viziune „gradualistă” a evoluției, precum și rolul determinant atribuit selecției naturale, este totuși subiect de critică, pe care se bazează și alte modele de evoluție ( mutații la scară mare , care provoacă „sărituri” evolutive , sau mutații neutre cu referitor la selecția naturală). (Larousse)

 

Teoria evoluției speciilor cunoscută sub numele de teoria neo-darwiniană , care este recunoscută astăzi drept teoria dominantă în comunitatea științifică, a fost fondată oficial în 1947, în timpul Congresului de la Princeton, în Statele Unite. La sfârșitul anilor 1990 se făcea o altă sinteză evolutivă. Se bazează fundamental pe noţiunea de evoluţie discontinuă, prin „salturi evolutive”.

 

Sursa completă Larousse

Cu toate acestea, de ani de zile am difuzat publicații acceptate oficial care se ocupă de modificările genetice ale oamenilor…

 

 

https://lilianeheldkhawam.com/2020/07/26/des-Humans-Genetiquement-Modifies-bientot-possible-grace-a-la-revision-de-la-loi-bioethique /

 

https://lilianeheldkhawam.com/2020/07/24/important-introduction-a-crispr-la-methode-qui-pourrait-modifier-le-genome-humaine-transhumanisme/

 

https://lilianeheldkhawam.com/2021/12/12/modifier-le-genome-homme-et-potentiellement-le-telecommander-par-des-dots-quantiques-de-graphene/

 

https://lilianeheldkhawam.com/2022/04/10/la-modification-ou-le-hacking-de-la-nature-humaine-a-son-insu-est-un-acte-genocidaire-quid-du- programul-galaxie al lui klaus-schwab/

Totuși, descoperirea în 2021 a intervenției medicului șef al Moderna Therapeutics ne-a permis să ne punem mai direct ipoteza de lucru privind dorința de a modifica genomul uman prin vaccinul anti-covid.

 

 

https://lilianeheldkhawam.com/2021/03/14/bricolage-de-lhomme-le-vaccin-a-arn-messager-est-une-reecriture-du-code-genetic-selon-le-chef-de- moderna-therapeutics-ted-x/

Apoi a venit descoperirea de către anumiți oameni de știință a similitudinii dintre o secvență cheie a genomului SARS CoV2 cu cea a unui brevet depus de Moderna în… 2016!

 

 

https://lilianeheldkhawam.com/2022/03/13/et-si-lemergence-du-covid-relevait-du-bioterrorisme/

Omul modificat genetic pare un imperativ dictat de sfera tehno-științifică, ȘI de asociații săi politici, pe care nimeni nu pare dispus, sau capabil, să-l oprească.

 

Și cu cât așezi mai multe piese din puzzle cap la cap, cu atât te întrebi mai mult ce loc ocupă teoria neo-darwiniană în lumea întunecată a vaccinurilor și a virusurilor augmentate?

 

Mecanisme potențiale pentru integrarea genomului uman a codului genetic al vaccinării ARNm SARS-CoV-2

Iată o publicație recentă, septembrie 2022, semnată de personalități pe care le apreciem aici.

 

 

https://www.auhorea.com/doi/full/10.22541/au.166203678.82079667

Putem citi ceea ce ne confirmă toate preocupările de la primele discuții despre vaccinul ARN:

 

Descoperirile unei secvențe integrate în ADN-ul uman care a fost aproape identică cu o secvență de genom SARS-CoV-2 și identificarea integrării plauzibile a ARN-ului SARS-CoV-2 în ADN-ul uman prin activitatea de transcriptază inversă endogenă exprimată de Long Interspersed Nuclear. Element (LINE)-1 (17% din ADN uman) aa exprimat îngrijorări cu privire la siguranța pe termen lung a vaccinării cu ARN mesager (ARNm).. Date recente demonstrează că secvențele de ARN SARS-CoV-2 pot fi transcrise în ADN și pot fi integrate activ în genomul celulelor umane afectate, mediate de retrotranspozoni.

 

https://www.auhorea.com/doi/full/10.22541/au.166203678.82079667

Retrotranspozonii sunt elemente genetice mobile care se amplifică prin transcrierea inversă a unui intermediar ARN .

 

https://www.biologie-journal.org/articles/jbio/abs/2004/04/jbio200419804p425/jbio200419804p425.html

Puțin mai departe, găsim câteva sentințe care, în alte vremuri, ar fi determinat autoritățile sanitare să investigheze punerea în pericol publică.

 

În această revizuire, sunt repoziționate rolul potențial al elementelor genetice mobile în etiopatogenia bolilor cardiovasculare, neurologice, imunologice și oncologice și posibilitățile de interferență a ADN-ului uman prin vaccinarea SARS-CoV-2. Celulele stem umane vulnerabile, precum și gametocitele pot fi probabil primele ținte ale interferențelor ARN nedorite. Având în vedere numeroasele manipulări genetice ale ARN-ului care codifică glicoproteina cu vârf SARS-CoV-2 în vaccinuri, manipulări concepute pentru a crește stabilitatea și eficiența translațională a proteinelor cu vârf, multe rămân nesigure cu privire la potențialul de perturbare a fiziologiei celulare și homeostaziei care ar putea rezulta. Consecințele prezise prezintă riscuri grave pentru sănătatea umană, care trebuie clarificate.

 

https://www.auhorea.com/doi/full/10.22541/au.166203678.82079667

Nanoparticule lipidice din vaccinuri

Preocupați de dezvoltarea nanomedicinei și de eventuala înlocuire a medicilor de către ingineri, ne-am pus următoarea întrebare în 2021:

 

Ce poate transporta celebra nanocapsula lipidica care contine ARN mesager ?

 

 

https://lilianeheldkhawam.com/2021/03/17/quy-a-t-il-dautre-que-de-larn-messager-dans-le-vaccin/

Întreaga problemă a acestei vaccinări în masă își găsește o explicație mai mult decât probabilă în dorința de resetare a sectorului sanitar de activitate. Promotorii New Health Management care se întâmplă să fie simultan dezvoltatorii de vaccinuri ARNm nu o ascund.

 

Vă invit să (re-)descoperiți articolele site-ului referitoare la nanomedicină, transumanism, înlocuirea medicilor cu ingineri, dezvoltarea clonării în scop sanitar etc. Vă ofer acest videoclip deja adus în atenție cu privire la biologia sintetică AICI

 

https://lilianeheldkhawam.com/2021/03/17/quy-a-t-il-dautre-que-de-larn-messager-dans-le-vaccin/

Acuitas Therapeutics, producător de nanoparticule de lipide Pfizer?

Acuitas se prezintă ca o companie de biotehnologie care lucrează cu parteneri pentru a dezvolta terapii noi pentru a răspunde nevoilor clinice nesatisfăcute, bazate pe capacitățile noastre recunoscute la nivel internațional în tehnologia de livrare.

 

 

Acuitas este specializată în dezvoltarea sistemelor de livrare de nanoparticule lipidice pentru terapie moleculară.

Oamenii noștri de știință au sintetizat peste 500 de noi lipide cationice care au fostevaluate în modele

in vivo , inclusiv modele de primate non-umane (NHP)..

Această evaluare caracterizează potența și siguranța acestor transportatori LNP pentru livrarea sarcinilor utile de acid nucleic, inclusiv siARN, ARNm, plasmide și oligonucleotide antisens.

Am arătat că componenta lipidă cationică ionizabilă determină în mod critic potența terapiei LNP https://acuitastx.com/technology/lipid-nanoparticles/

Acuitas, o tehnologie de administrare și un portofoliu IP!

Acuitas recunoaște anumite abilități foarte interesante pentru cei care se întreabă despre trecerea umanității în transumanism (fuziune om-tehnologie). Acuitas este o platformă bazată pe tehnologie de livrare care activează medicamente pe bază de acid nucleic. Iar competențele de bază ale companiei includ un portofoliu larg de IP care acoperă livrarea LNP.

 

 

Deci 2 întrebări:

– de ce să profitați de o „platformă de administrare” și de o bază de date IP?

–Nanoparticulele Acuitas injectate în „vaccinați” au un identificator IP care poate fi găsit pe permisul lor de vaccinare și care ar permite transferul de date?sunt sanitare?

Dacă punctele care se ocupă de IP sunt verificate, ar însemna că sute de milioane de persoane au fost inoculate cu ceea ce au nevoie pentru a fi conectate permanent la unul sau mai multe servere prin adrese IP. Acest lucru ar însemna atunci că, zi și noapte, producătorii recuperează datele cele mai intime pentru funcționarea individului. Aceasta nu este altceva decât piraterie a umanității!

 

Nanoparticule Acuitas din vaccinul anti-covid de la Pfizer

De faptAcuitas este subcontractantul Pfizer pentru nanoparticule lipidice. În ianuarie 2022, cele două companii au anunțat un acord în timp ce au precizat că vaccinul anti-covid de la Pfizer conținea deja nanoparticule Acuitas.

 

 

https://acuitastx.com/wp-content/uploads/2022/01/Acuitas-Pfizer-Agreement-Release.pdf

Pfizer a anunțat luni semnarea unui acord de dezvoltare cu Acuitas Therapeutics, specialist în nanoparticule lipidice utilizate în vaccinuri și medicamente cu ARN mesager.

 

În condițiile acestui acord neexclusiv, Pfizer va avea o opțiune care îi va permite să licențieze până la 10 ținte din portofoliul Acuitas.

 

Pfizer precizează că tehnologia de nanoparticule lipidice dezvoltată de Acuitas este deja integrată în Comirnaty, vaccinul împotriva Covid-19 pe care l-a dezvoltat împreună cu BioNTech.

 

https://www.tradingsat.com/pfizer-US7170811035/actualites/pfizer-pfizer-accord-avec-acuitas-partenariat-avec-beam-1001089.html

Cine deține Acuitas?

Acţionarii Acuitas nu sunt, în această etapă a cercetării mele, cunoscuţi. Există publicații pe Internet care prezintă Fundația Pierre Elliott Trudeau drept deținătoare a 40% din Acuitas.

 

 

Informația este subminată de verificatorii de fapte, dar care nu comunică asupra beneficiarilor acestei companii. Le poți crede sau nu. Este un act de credință.

 

 

https://www.reuters.com/article/factcheck-trudeau-acuitas-idUSL1N2UT27X

Nanoparticule foarte inflamatorii

Pe 17 decembrie 2021, un studiu a avertizat că componenta de nanoparticule lipidice a platformei ARNm-LNP utilizată în studiile preclinice de vaccinuri este foarte inflamatorie:

 

 

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34841223/

Autorii au scris atunci că vaccinurile bazate pe nanoparticule lipidice (LNP) care conțin ARNm sunt o nouă platformă promițătoare, utilizată de două vaccinuri de top COVID-19. Studiile clinice și vaccinările în curs de desfășurare au diferite grade de protecție și efecte secundare. Cu toate acestea, vectorii reacțiilor adverse raportate rămân prost definiți.

 

Iar autorii publicației prezintă dovezi că Acuitas LNP utilizate în studiile preclinice ale vaccinurilor ARNm modificate cu nucleozide suntfoarte inflamatorla soareci.

 

Acest lucru contrazice anunțurile făcute de Acuitas despre primate…

 

Nanoparticule lipidice cu letalitate ridicată dacă sunt administrate intranazal

Studiul menționat mai sus ne mai spune că injectarea intradermică și intramusculară a acestor LNP a dus la răspunsuri inflamatorii rapide și robuste, caracterizate prin infiltrarea masivă a neutrofilelor, activarea diferitelor căi inflamatorii și producerea diferitelor citokine și chemokine inflamatorii.

 

Aceeași doză de LNP administrată intranazal a provocat răspunsuri inflamatorii similare în plămâni și a dus la o rată ridicată a mortalității, cu mecanism nerezolvat.

 

Astfel, capacitatea platformelor ARNm-LNP de a sprijini inducerea răspunsurilor imune adaptative și efectele secundare observate pot apărea din natura puternic inflamatorie a LNP-urilor.

 

Un studiu publicat în august 2022 confirmă cele de mai sus și anunță că pre-expunerea la ARNm-LNP inhibă răspunsurile imune adaptative șimodifică forma imună înnăscută într-o manieră ereditară

În ciuda sutelor de milioane de doze de vaccin SARS-CoV-2 mRNA-LNP administrate, cercetătorii descoperă că le lipsește o înțelegere cuprinzătoare a efectelor imune ale acestei platforme. Vaccinul SARS-CoV-2 pe bază de mRNA-LNP este extrem de inflamator, iar componenta sa lipidă ionizabilă sintetică responsabilă de inducerea inflamației are o viață biologică lungă in vivo .

 

Vaccinul SARS-CoV-2 pe bază de mRNA-LNP este extrem de inflamator, iar componenta sa lipidă ionizabilă sintetică responsabilă de inducerea inflamației are o viață biologică lungă in vivo .

 

Iată cele 6 puncte pe care le-a demonstrat studiul:

 

1.- Pre-expunerea la ARNm-LNP-uri sau LNP-uri inhibă semnificativ răspunsurile imune adaptative ulterioare induse de vaccinul ARNm-LNP.

 

2.- Pre-expunerea la ARNm-LNP-uri are efecte sistemice .

 

3.- Pre-expunerea la ARNm-LNP-uri are un efect de durată asupra răspunsurilor imune adaptative.

 

4.- Adjuvanții ar putea depăși starea de supresie indusă de pre-expunerea laplatformăARNm-LNP

 

5.- Forma imună înnăscută este alterată cu pre-expunerea la ARNm-LNP.

 

6.- Modificările imune induse de platforma ARNm-LNP pot fi moștenite.

 

https://www.biorxiv.org/content/10.1101/2022.03.16.484616v2.full

Personal, nu cunosc pe nimeni care și-a dat acordul la asemenea consecințe…

 

Despre legalitatea modificărilor genetice umane

Din cele de mai sus vedem că modificări ale abilităților înnăscute, de natură durabilă și ereditară au fost autorizate de autoritățile sanitare din întreaga lume! Iar întrebările noastre nu vor găsi răspunsuri oficiale. Totuși, iată un document care mi-a fost trimis de un cititor foarte informat. Se poate citi integral:

 

Pentru ca biotehnologia și bioproducția să ne ajute să ne atingem obiectivele societale, Statele Unite trebuie să investească în capacități științifice fundamentale. Trebuie să dezvoltăm tehnologii și tehnici de inginerie geneticăsă putem scrie circuite pentru celule și să programăm în mod previzibil biologia în același mod în care scriem software și programăm computere; deblocați puterea datelor biologice, în special datorită instrumentelor IT și inteligenței artificiale; și să promoveze știința producției la scară largă, reducând în același timp barierele în calea comercializării, astfel încât tehnologiile și produsele inovatoare să poată ajunge pe piețe mai rapid.

 

Ordin executiv privind promovarea inovației în biotehnologie și bioproducție pentru o bioeconomie americană durabilă, sigură și sigură

Obiectivele acestui document vor fi îndeplinite prin parteneriat cu sectorul privat și cu alți factori interesați relevanți . Acesta conduce la inovarea alimentară și agricolă, inclusiv îmbunătățirea durabilității și conservarea terenurilor; îmbunătățirea calității alimentelor și a nutriției; cresterea si protejarea randamentelor agricole; protecția împotriva dăunătorilor și bolilor plantelor și animalelor; Șicultiva surse alternative de hrană.

 

(citiți mai jos despre alimente alternative care vor urma unei potențiale infoametari: )

 

 

https://lilianeheldkhawam.com/2022/05/08/famine-potentielle-en-vue-et-si-elle-etait-organisee/

Particularitatea acestui document din care provine acest extras este că a fost semnat de președintele Statelor Unite. Acest lucru sugerează că toate barierele care împiedică fuziunea dintre om și mașină au fost înlăturate oficial.

 

 

 

https://lilianeheldkhawam.com/2022/09/22/marche-forcee-vers-lhumain-genetiquement-modifie-piratage-massif-des-corps-humains/

 

 

//////////////////////////////////////////

 

 

 

  – Copacul cel mare(dar fara de Dumnezeu)…

   

 

 

Capitolul 4 din Cartea lui Daniel este unul din cele mai remarcabile capitole ale Bibliei, deoarece el contine o marturie publica a unuia dintre cei mai mari imparati pe care i-a avut lumea-Nebucadnetar, imparatul Imperiului Neobabilonian.

 

Este uimitor sa urmarim, in derularea evenimentelor descrise in primele patru capitole ale Cartii lui Daniel, cum lucreaza providenta lui Dumnezeu si cat de nebanuite sunt caile Sale in a lucra cu oameni pacatosi si razvratiti impotriva Sa. Ramanem uimiti de bogatia harului lui Dumnezeu fata de omul pacatos si de indelunga Sa rabdare fata de impotrivirea si razvratirea omului.

 

Nebucadnetar a domnit 43 ani. In Daniel cap. 1 il cunoastem ca pe un imparat tanar, pagan, idolatru, ambitios si care vine in legatura cu adevarul in mod tangential, odata cu examinarea lui Daniel si a celor trei prieteni ai sai. Este primul sau contact cu credinta adevarata, dupa intoarcerea din “campania siriana”si intronarea sa ca imparat al Babilonului.

 

Dumnezeu nu forteaza nota si lasa sa mai treaca un timp. Apoi, cand Nebucadnetar incepe sa se framante cu privire la viitorul imparatiei sale, Dumnezeu vine in intampinarea nevoilor sale sufletesti si ii da visul profetic din cap. 2. Cu acesta ocazie, Providenta divina il aduce pe imparat din nou in legatura cu Daniel. De data aceasta, Nebucadnetar recunoaste superioritatea credintei tinerilor iudei, insa tot nu paraseste idolatria si ambitiile sale pamantesti.

 

Sub influenta magilor si a inteleptilor Babilonului, imparatul uita impresia puternica facuta de visul trimis de Dumnezeu si de talcuirea data prin Daniel. Nu numai ca uita toate acestea, dar se si razvrateste impotriva vointei divine. Chipul de aur ridicat in Valea Dura este, pe de o parte, o noua cadere in idolatrie si razvratire, iar pe de alta parte, o noua ocazie pentru Dumnezeu de a vorbi acestui suflet. Nebucadnetar avea nevoie de mantuire ca orice om de pe pamant.

 

Dupa ce este martor al minunii salvarii celor trei tineri printr-o interventie vadit divina, Nebucadnetar este silit sa recunoasca din nou superioritatea  credintei celor trei tineri, dar si superioritatea lui Dumnezeu in comparatie cu toti zeii pagani.

 

Din nou trec anii si iata-l pe marele imparat al Babilonului, spre sfarsitul vietii si domniei lui, in mijlocul evenimentelor descrise in cap. 4 al Cartii lui Daniel. Nebucadnetar Il uita din nou pe Dumnezeul cel adevarat, iar Acesta ii vorbeste intr-un mod mai aparte. De data acesta, paganul si idolatrul de alta data Nebucadnetar, devine un copil umil al lui Dumnezeu, convertit si pregatit sa-si incheie viata impacat cu sine si cu cerul.

 

Este uluitor harul lui Dumnezeu manifestat fata de omul pacatos! Creatorul il iubea pe acest imparat idolatru si ambitios si, timp de 43 ani, a lucrat la mantuirea lui.

 

Este de remarcat o anumita gradatie a metodelor folosite de Dumnezeu in cazul lui Nebucadnetar: – In cap. 1, El il aduce pe imparat in legatura cu credinciosii, determinandu-l sa recunoasca superioritatea intelepciunii lor.

 

– In cap. 2, ii vorbeste printr-un vis profetic, talcuit de Daniel.

 

– In cap.3, ii vorbeste printr-o minune vizibila.

 

– In cap. 4, Dumnezeu ii vorbeste din nou, de data acesta, printr-o pedeapsa, printr-o suferinta.

 

Oare daca Nebucadnetar ar fi acceptat adevarul de la primele contacte cu el, ar mai fi fost necesare minunea din Valea Dura si umilirea sa, relatata in cap.4?  Sunt convins ca nu! Dumnezeu nu gaseste nicio placere in a-i face pe oameni sa sufere. El se foloseste la inceput de metode delicate, de apeluri la constiinta omului, pentru a-i intoarce pe oameni la Sine. Dar atunci cand anii trec si aceste metode delicate nu dau rezultatele dorite, Dumnezeu este nevoit sa apeleze si la metode mai dure, mai dureroase. Suferinta, fie ca este vorba de cea fizica, fie ca este vorba de cea sufleteasca, face parte din metodele iubirii divine care sunt folosite pentru a-i intoarce pe oameni de la pacat la neprihanire.

 

Cap. 4 al Cartii lui Daniel este un capitol in intregime istoric. Exista crestini care il considera insa un capitol profetic. Ramane sa citim cu atentie intreg acest pasaj biblic si sa constatam singuri daca in el gasim cel putin o singura aluzie ca avem de-a face cu profetii cu privire la viitor. Eu nu am gasit niciuna, dimpotriva, Nebucadnetar declara el insusi ca” toate aceste lucruri s-au implinit asupra imparatului Nebucadnetar.” Daniel 4, 28

 

Daniel 4, 1- 3: Cap. 4 incepe cu o proclamatie imperiala catre toate tinuturile imparatiei. Este posibil ca Nebucadnetar sa se fi consfatuit cu Daniel in redactarea acestei proclamatii. Vesetele doi si trei sunt o doxologie ce reproduce aproape perfect pe cea din Psalmul 145, 12- 13.

 

Daniel 4, 4-5: “Eu, Nebucadnetar traiam linistit in casa mea si in palatal meu…” Experienta care urmeaza are loc spre sfarsitul domniei si al vietii imparatului. Nebucadnetar terminase cuceririle, dar si constructiile din Babilon. Crease gradinile suspendate ale Semiramidei- sotia sa- una din cele sapte minuni ale lumii antice.Era bogat, puternic, avand granitele asigurate; Babilonul devenise un mare centru comercial si industrial, plin de temple pagane ( 53 ) si o multime de alte sanctuare mai mici ( 955 ).

 

Din punct de vedere omenesc, Imparatul nu putea decat sa fie multumit si fericit cu realizarile sale din lunga sa domnie. Dar mai era ceva de rezolvat, ceva foarte important pentru sufletul sau. Si tocmai de aceasta nevoie el nu era constient. Pentru ca el intarzie sa–si rezolve acesta problema atat de importanta, Dumnezeu vine din nou in intampinarea nevoii sale printr-un vis , printr-o descoperire personala. De data acesta Nebucadnetar nu uita visul. Se afla in al 36-lea an al domniei lui. Visul il ingrozeste, desi nu-l intelege. Nebucadnetar presimte insa ca acest vis contine un mesaj divin deosebit de important pentru el.

 

Daniel 4, 6- 9 :Ce face imparatul dupa ce se trezeste din acest vis? Ii cheama pe inteleptii, magii si vrajitorii Babilonului asa cum facuse si la inceputul domniei lui. Oare nu invatase lectia ca acesti “bugetari’, cu salarii mari platite din visteria palatului, nu erau capabili sa-i lamureasca problemele sufletesti? De ce imparatul nu il cheama direct pe Daniel, a carui intelepciune era deja dovedita in atatea ocazii?

 

Inteleptii Babilonului formau o clasa foarte influenta si puternica la curtea imperiala. Imparatul nu putea sa-i ignore. Doar dupa ce ei si-au recunoscut neputinta in a da raspuns imparatului, a fost chemat Daniel.

 

Daniel 4, 10- 18 : Relatarea visului, care este de fapt o alegorie. In antichitate era ceva obisnuit ca un imparat sa fie asemanat cu un pom sau cu un copac. In Biblie gasim multe asemenea alegorii: – Psalmul 1, 3 il aseamana pe cel neprihanit cu “ un pom sadit langa un izvor de apa”.

 

– Ezechiel 31, 1- 8 vorbeste despre Asiria , comparand-o cu un cedru falnic, etc.

 

Interesant de amintit este faptul ca pe una din caramizile Babilonului, folosita in constructii, s-a gasit o inscriptie in care Babilonul este asemanat cu un copac mare cu ramurile intinse.

 

“Un strajer sfant”: Nu este vorba de un om, caci el se pogoara din cer, ci de un inger al lui Dumnezeu insarcinat cu supravegherea imparatiei.

 

“Sfatul strajerilor”: Un consiliu ceresc in care exista o ordine desavarsita. Gasim descris un asemenea consiliu ceresc in Iov 1, 6- 12 si 2, 1- 6. Este demn de subliniat ca hotararea cu privire la soarta lui Nebucadnetar nu a fost luata de un singur inger, fie el chiar si ingerul pazitor al imparatului, ci in sfatul ceresc.

 

Incerc sa-mi imaginez eforturile facute de-a lungul anilor de ingerul pazitor al lui Nebucadnetar de a-l conduce treptat pe acesta  spre cunoasterea adevarului si eliberarea lui din incatusarea idolatriei. Insa orice incercare a ingerului strajer s-a lovit de mandria imparatului. Poate ca acest inger a simtit nevoia unei consfatuiri cu alti ingeri, intr-un consiliu ceresc, prezidat de Insusi Dumnezeu. Aici, in acest consiliu, s-a ajuns la concluzia ca doar o experienta severa, prin care urma sa treaca imparatul, il mai putea schimba, ducandu-l la convertire.

 

Cap. 4 ne transmite un mesaj clar cu privire la rolul ingerilor in desfasurarea Planului Mantuirii. Rolul lor nu este pasiv, ci unul activ. Inteligenta acestor fiinte superioare si neprihanite este din plin pusa la lucru atunci cand e vorba de salvarea oamenilor din pacat.

 

“Nu sunt oare toti ( ingerii ) duhuri slujitoare trimise sa indeplineasca o slujba pentru cei ce vor mosteni mantuirea?” Evrei 1, 14

 

Acum nu ne dam seama de rolul imens pe care-l au ingerii in vietile noastre, insa va veni o zi in care vom afla cum au intervenit aceste fiinte ceresti in favoarea noastra, din cate situatii dificile ne-au scos.

 

Daniel 4, 19- 27: Interpretarea visului. Daniel ezita cateva clipe, in momentul in care isi da seama de semnificatia visului imparatului. “Daniel a ramas uimit o clipa si gandurile lui il tulburau.”

 

Un om firesc s-ar dfi bucurat de raul care urma sa i se intample acestui imparat pagan. Oare nu el distrusese Templul din Ierusalim si dusese poporul in robie? Nu din cauza ambitiilor si mandriei acestui imparat Daniel a trebuit sa suporte deportarea si instrainarea inca de la varsta adolescentei?

 

Noi cum am fi reactionat? Ne-am fi bucurat la auzul unei asemenea  sentinte rostite de cer impotriva celui mai de temut dusman?

 

Daniel, contrar asteptarilor, nu s-a bucurat. Dimpotriva, pe el l-a durut profund ceea ce a inteles ca i se va intampla lui Nebucadnetar. Daniel era un adevarat crestin al Vechiului Testament, care isi iubea vrajmasii, dovedind ca”dragostea nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar.” 1 Corinteni 13, 5- 6

 

Era oare usor, in conditiile din acele vremuri, sa transmiti un astfel de mesaj celui mai puternic om al timpului?  Cu siguranta ca nu era deloc usor. Nebucadnetar putea respinge talcuirea visului, razvratindu-se impotriva descoperirii ceresti. Cat priveste soarta lui Daniel, viata sa atarna de un fir. Si Daniel stia prea bine acest lucru. Istoria sangeroasa a poporului evreu consemneaza multe situatii in care imparati ai lui Israel i-au ucis pe profetii care le aduceau soliide mustrare din partea lui Dumnezeu.

 

Cu toate acestea, Nebucadnetar nu a procedat in felul acesta. El a primit mesajul si a cugetat asupra lui. Sfatul plin de iubire primit de la Daniel i-a sensibilizat inima pentru o vreme. Timpul insa lucreaza, stergand incet-incet impresiile lasate de mesajul divin.

 

Daniel 4, 28- 30:Urmeaza un an de gratie pentru marele imparat. Dumnezeu nu se grabeste niciodata, atunci cand vede ca mai este o sansa ca omul sa raspunda pozitiv la indemnurile Duhului Sau. El este dispus sa acorde har dupa har, doar- doar omul pacatos se va intoarce de la caile lui cele rele.

 

In anul care s-a scurs de la primirea visului si a mesajului ceresc, inima lui Nebucadnetar s-a impietrit treptat. Este un proces firesc ce are loc atunci cand omul amana luarea  unei decizii bune la timpul potrivit.

 

“Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau.” Eclesiastul 8, 11

 

Cat adevar se afla in aceste cuvinte ale eclesiastului!

 

Daniel 4, 31- 33: Dupa un an de amanare a unei hotarari drepte, Nebucadnetar se plimba pe una din terasele palatului sau. Privind la lucrarea mainilor lui, la cele 53 de temple ale Babilonului, la gradinile suspendate ale Semiramidei ( sotia sa ), la zidurile puternice ale cetatii, la animatia unei mari capitale a lumii, inima incepe sa se umfle de mandrie si rosteste cateva cuvinte pline de trufie, consemnate in versetul 30:

 

“Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de sedere imparateasca, prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele?”

 

Nebucadnetar vorbeste de parca el ar fi Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul oricarui lucru, si nu Dumnezeu. De patru ori foloseste, in doar cateva cuvinte, pronumele  legate de propria sa persoana: eu, mie, mele. Doar 27 de cuvinte a rostit Nebucadnetar in acea imprejurare, insa cat de multe ne spun acestea despre ceea ce se afla in inima acestui om.

 

Dar nici nu termina bine de rostit aceste cuvinte, ca un glas ceresc, poate chiar al ingerului sau pazitor, rosteste sentinta profetizata cu exact un an mai devreme. Timp de sapte ani imparatul urma sa traiasca asemenea unui animal, neingrijit, alungat de la curte,impreuna cu fiarele campului.

 

De fapt, este vorba de o boala psihica cunocuta in lumea medicala sub numele de “insania zoantropica. Boala care l-a lovit pe imparat consta in pierderea completa a identitatii, a personalitatii umane si identificarea lui cu un animal oarecare. Dupa unii comentatori, un om lovit de o astfel de boala, putea sa-si revina, deoarece ea nu atingea subconstientul.

 

Exista si unele documente care par sa intareasca adevarul biblic cu privire la boala lui Nebucadnetar. O tabita de lut, aflata la British Museum, il infatiseaza pe un om care paste  iarba, asemenea unei vaci.De asemenea, exista o legenda iudaica ce spune ca pe timpul bolii lui Nebucadnetar, pe tron a urcat fiul sau Evil-Merodac. Dupa ce Nebucadnetar si-a venit in fire, el l-ar fi trimis la inchisoare pe fiul sau pentru tradare.

 

Cum se explica faptul ca, dupa sapte ani de pauza, Nebucadnetar a revenit pe tronul Babilonului? Lucrul ar parea de neinteles in timpurile moderne, insa atunci cand discutam de acele vremuri, trebuie sa tinem cont de superstitiile  si cultura timpului. Anticii credeau cu putere ca nu se puteau atinge de viata unui nebun. Daca ar fi facut-o, ei credeau ca spiritul care-l stapanea pe acel dezechilibrat, ar fi venit asupra ucigasului sau. Asa se expica faptul ca, in toti acesti sapte ani cat a durat umilirea imparatului, viata sa a fost crutata, iar tronul i-a fost pastrat.

 

Daniel 4, 34- 37: Finalul experientei lui Nebucadnetar. O vindecare completa, atat mintala, cat si spirituala. De data acesta imparatul Il cunoaste cu adevarat pe Dumnezeul cel Prea Inalt, ca un Dumnezeu ce stapaneste peste intreg universul, dar si peste inimile oamenilor.

 

Lauda pe care I-o aduce Nebucadnetar nu mai este o simpla formalitate ca pana atunci, ci este rezultatul unei experiente personale cu Dumnezeu. Chiar de la inceputul proclamatiei sale, imparatul subliniaza: “Am gasit cu cale sa fac cunoscut semnele si minunile pe care le-a facut Dumnezeul cel Prea Inalt fata de mine.” Expresia pe care o foloseste aici arata spre o profunda experienta personala cu Dumnezeu.

 

Proclamatia imperiala nu este altceva decat marturisirea de credinta publica a unui imparat pagan si idolatru care a ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeul cel Viu in urma unuei experiente personale cu El.

 

A fost Nebucadnetar convertit cu adevarat? Calvin credea ca nu era cu adevarat converit. Altii, dimpotriva, aduc si argumente in favoarea ideii ca imparatul s-a convertit cu adevarat:

 

  1. Nebucadnetar avea in spatele acestei experiente finale in jur de 40 ani de alte experiente cu Dumnezeu, experiente care l-au ajutat sa-L cunoasca din ce in ce mai mult.

 

  1. Atitudinea sa este aceea de umilinta, recunoscandu-si pozitia fata de atotputernicia lui Dumnezeu.

 

“Monarhul cel mandru altadata se umili ca un copil inaintea lui Dumnezeu; dintr-un domnitor tiran si despotic, el deveni un imparat intelept si plin de compatimire. Acela care defaimase si blestemase pe Dumnezeul cerului, recunoscu acum puterea Celui Prea Inalt si cauta in mod serios sa faca sa propaseasca temerea de Iehova si fericirea supusilor sai.” E. G. White, Profeti si Regi, pag. 363

 

Asadar, nu este vorba doar de o schimbare de suprafata, ci de o transformare profunda de caracter, o veritabila nastere din nou.

 

  1. Din modul in care scrie proclamatia imperiala, Nebucadnetar dovedeste ca e un om nou. Isi recunoaste public pacatul, isi povesteste public experienta sa umilitoare si Il lauda public pe Dumnezeul cerului si al pamantului. Dupa o astfel de marturisire publica, nu ni-l putem imagina pe Nebucadnetar revenind la idolatria pagana. Dimpotriva, el pare sa fi devenit un om care , de acum inainte, se va fi inchinat doar adevaratului Dumnezeu.

 

  1. Proclamatia imperiala este data in anul 563 i.Hr., adica cu un an mai devreme decat moartea sa . Faptul ca istoria sfanta a raportat aceasta ultima experienta a lui Nebucadnetar, ne face sa credem ca el si-a incheiat viata la fel, ca un copil umil al lui Dumnezeu, transformat de harul divin si pregatit pentru societatea cerului.

 

Concluzii. Trei lucruri sunt demne de retinut din relatarea pe care o gasim in cap. 4 al Cartii lui Daniel:

 

  1. Harul si indelunga rabdare a lui Dumnezeu fata de omul pacatos sunt imbelsugate. Pentru ca sa-l cunoastem pe Nebucadnetar cel umil, intelept si plin de bunatate, asa cum il vedem in finalul celor relatate in cap. 4, Dumnezeu a trebuit sa lucreze ”in multe randuri si in multe chipuri”cu acest suflet, timp de cel putin 40 ani. Iata un motiv sa nu ne descurajam atunci cand ne rugam pentru cei dragi, care inca nu si-au predat viata lor lui Christos. Rugaciunile vor fi ascultate si implinite, chiar daca Dumnezeu are nevoie, uneori, de o viata de om pentru aceasta.

 

  1. “Mandria merge inaintea pieirii “( Proverbe 16, 18 ) Mandria nu poate aduce niciodata ceva bun, ci numai dezastru. Cartea lui Daniel ne invata ca, asa cum mandria a transformat un inger de lumina intr-un diavol, la fel, mandria poate transforma un om mare si puternic intr-un animal.

 

  1. Atunci cand Dumnezeu nu-i poate mantui pe oameni in mijlocul prosperitatii, El ii salveaza in mijlocul necazurilor si incercarilor. Sunt convins ca Nebucadnetar nu ar fi trecut prin aceasta experienta amara daca el L-ar fi primit pe Dumnezeul cel adevarat mai devreme in viata sa.

 

La fel, multe necazuri si incercari din vietile noastre nu ar exista, daca Dumnezeu nu S-ar fi lovit mereu de indaratnicia inimilor noastre in a accepta vointa Sa.

 

Deci, fie ca se foloseste de necazuri si suferinte, fie ca ne fereste de ele, Ii multumim Domnului ca intotdeauna El urmareste binele nostru suprem: mantuirea sufletelor noastre.

 

A Lui sa fie lauda in veci!

 

Lori Balogh

Daniel cap. 4 – Copacul cel mare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poporule, omule şi orice naţiune nenăscută din nou, (Ioan, cap.3) ai dezbinarea în sânge, pusă de vicleanul certăreţ, trădător, curvar, hoţ, egoist, gunoier, pârâcios- tatăl minciunii comunisto-globaliste… (Rom.1/29-32) Pentru a fi uniţi, să ne prizăm la transfuzia cu Gândirea, cu Învăţătura, cu Sângele Dumnezeiesc, căci bunătatea, iertarea, blândeţea, adevărul, viaţa veşnică, împăcarea şi… Iubirea Dumnezeiască, sunt în El; De aceea a sângerat, ne-a Unificat cu El prin înnoirea (din Sămânţa Duhovnicească), fără de păcat! Prin botezul în moartea, îngroparea şi învierea Lui (Rom. cap.6), ne scapă de invidie, cârtire, clevetire şi de orice urmă demonică, pentru a rămâne UNA cu El şi cu toate ale Lui toată veşnicia, aşa cum este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt…” Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan 17/21-23)

 

Peste o suta de ani, daca nu ne lepadam de comunistul Satan, pentru a ne naste din nou din Samanta Vesniciei Dumnezeiesti, ramanem doar o trista amintire- Mihai Șora, de 1 decembrie: Suntem mai vlăguiți ca în 1918…

1-Mihai Șora, de 1 decembrie: Suntem mai vlăguiți ca în 1918…

2-Mihai Şora: Cu-atâţia oameni pribegind peste hotare, cu-atâţia nechemaţi în fruntea ţării şi cu o Românie împuţinată, nu văd motiv de încântare si…

 

 

 

Filosoful Mihai Şora scrie, într-o postare pe Facebook, de Ziua Națională că bucuria nu a fost deplină, întrucât, ”cu-atâţia oameni pribegind peste hotare, cu-atâţia nechemaţi în fruntea ţării şi cu o Românie împuţinată, nu văd motiv de încântare”.

 

”Dragi prieteni, nu ştiu pe la Dumneavoastră, dar la noi bucuria nu a fost întreagă: cu-atâţia oameni pribegind peste hotare, cu-atâţia nechemaţi în fruntea ţării şi cu o Românie împuţinată, nu văd motiv de încântare, ci mai curând de reculegere, de conştientizare a momentului istoric în care ne aflăm”, a scris Şora pe contul său de Facebook.

În opinia sa, ”suntem mai vlăguiţi ca în 1918 şi mai săraci în iubire pentru această ţară decât erau cei care au făcut, odinioară, România Mare”.

”Pe mâine, când, poate, va fi soare şi în bătătura noastră, în secolul cel nou”, încheie filosoful….

 
 

Filozoful Mihai Șora a postat un mesaj trist de ziua națională pe pagina lui de socializare. Mihai Șora consideră că Centenarul ne găsește mai vlăguiți ca în 1918 și cu o Românie împuținată.

 
 

„Dragi prieteni,
nu știu pe la Dumneavoastră, dar la noi bucuria nu a fost întreagă: cu-atâția oameni pribegind peste hotare, cu-atâția nechemați în fruntea țării și cu o Românie împuținată, nu văd motiv de încântare, ci mai curând de reculegere, de conștientizare a momentului istoric în care ne aflăm. Suntem mai vlăguiți ca în 1918 și mai săraci în iubire pentru această țară decât erau cei care au făcut, odinioară, România Mare.

Pe mâine,
când, poate, va fi soare și în bătătura noastră, în secolul cel nou.

Mihai Șora
București, 1 decembrie 2018″, a scris filozaful pe facebook

 ”O ţară condusa de nişte infractori, la marginea Europei, în care oamenii…
grafica © Luiza Șora
 

”O ţară condusa de nişte infractori, la marginea Europei, în care oamenii nu au altceva decât speranţe şi vise înfrânte“

 
 
 

 

Într-o analiză pe cât de tristă și tranșantă, pe atât de lucidă și ancorată în realitate, jurnalista Magda Vasiliu (foto) a criticat foarte dur conducerea ţării şi a ţinut să enumere câteva dintre problemele foarte grave cu care românii se confruntă, dincolo de festivismul și ”luminile colorate” ale oricărei Zile Naționale

„Parade militare, discursuri pompoase, lacrimogene, steguleţe la oglinzile maşinilor, declaraţii pline de patos… Stăm bine la capitolul ăsta. Foarte bine… Îmi iubesc ţara. Iubesc uliţele desfundate, cuiburile berzelor, mirosul de fum, iarna, în sate uitate de lume… Dar, tocmai pentru că îmi iubesc ţara nu pot să nu mă gândesc, cu furia izvorâtă din neputinţa de a schimba ceva, la toate câte sunt rele în ţara mea…După 100 de ani România e cea mai săracă ţară europeană, fără autostrăzi, fără spitale, cu o rată record a violenţei în familie, pentru că România nu mai are educaţie… Nu mai contăm în sport decât pe alocuri (graţie dăruirii unor oameni, nu pentru că s-ar investi în sport), n-avem cercetare, nu producem mai nimic, avem şcoli cu WC-ul în curte, bătrâni care trăiesc cu câteva zeci de lei pe lună în case de chirpici… Copiii mor în spitale, adulţii la fel… N-avem practic nimic. Nimic. Mall-uri, Catedrala şi beculeţe de Crăciun… Aşa că azi sunt tristă. Am o strângere de inimă gândindu-mă la ce s-a visat pentru ţara asta acum 100 de ani şi la ce s-a ajuns. E vina tuturor. E şi vina mea. Se va schimba vreodată ceva? Habar n-am… Îmi iubesc ţara pentru ce a fost şi pentru ce ar fi putut să fie, nu pentru ceea ce este acum – o ţară condusa de nişte infractori, la marginea Europei, în care oamenii nu au altceva decât speranţe şi vise înfrânte“, a scris pe Facebook.

 

Cum se încheie prima sută de ani

 

 

 

Televiziunile s-au căznit să arate și ceva bun. Hai, că se poate. Am avut și genii, sportivi, muzicieni, scriitori, medici sau ingineri de valoare. Au răscolit cu toții în cuferele istoriei după ceva luminos. Hai că n-am trăit chiar degeaba o sută de ani!

 

Din toate reportajele, din întreaga atmosferă de 1 Decembrie, din scremetele propagandei oficiale de a sublima o România care nu există, țâșnește, însă, ca un furuncul pe obrazul patriei ceva urât, o cangrenă în metastaze.

Oricât fard am turna peste puroi, boala iese la suprafață și ne sluțește pe toți.

Această infecție răspândită în tot corpul națiuni vine din pierderea respectului și a încrederii în sine. Niciodată n-am fost mai dezabuzați și mai pesimiști în legătură cu propriul nostru viitor. Niciodată n-am crezut mai puțin în șansa noastră, în destinul nostru de țară, decât în acest sfârșit de an, la capătul celor o sută, din care jumătate i-am irosit în bezna comunismului.

Pentru că niciodată mica lumea românească n-a avut în fruntea ei o mână de borfași, de mici găinari și de analfabeți mai detestabili decât conducătorii de azi. Nici măcar n-avem scuza tăvălugului istoric, a guvernelor-marionetă impuse cu tancul după împărțirea lumii între marile puteri.

Cei de azi n-au venit la cârmă puși cu mâna din afară, cum s-a întâmplat în 1946, ci i-a ales poporul sau ce-a mai rămas din el, într-o țară care încă pendulează, la fel ca acum un veac, între Occident și no-mans-land-ul istoriei.

Doar întâmplarea și multă șansă face ca prima sută de ani să ne prindă în interiorul lumii occidentale. Cum nu se știe cât vom mai rămâne pe aici, cei mai mulți pleacă înainte să cadă o nouă cortină. Unii încă sângerează și fac ce pot pentru țara lor, din afara ei. Ceilalți, o mână dintre cei rămași înlăuntru, fac ce pot să-și păstreze cumva respectul și încrederea în ei, să găsească motive pentru a merge cumva mai departe.

Iar tot ce mai pot face este să protesteze și să se revolte că am ajuns atât de bolnavi. Ar trebui să fim mai mulți, mult mai mulți.

Ați albit, probabil, auzind în aceste zile ce înseamnă ”adevăratul patriotism”, cum trebuie să fim uniți și să ne vorbim țara frumos afară.

Singurul act de patriotism valabil în aceste momente grele este lupta neobosită cu răul, denunțarea zilnică a minciunii oficiale, trezirea celorlalți, având mereu conștiința momentului teribil care ne-a fost dat să-l trăim.

Toate celelalte sunt vorbe frumoase bune de rostit cu mult patos de Ziua Națională.

 

 

 

Cum Il reprezinti pe Cristos pe Facebook? Tim Conway

 

 
 

Doamne ajută-ne să devenim cu-adevărat Biserica Ta!- Până la urmă, care-i Adevărata Biserică?

Episcopul Hilarie de Poitiers (care a trăit în sec. IV d. Cr.) scria în lucrarea sa ˝Împotriva Arienilor˝ așa: ˝Vă avertizez cu privire la un singur lucru: Păzițivă de Anticrist! Este greșit faptul că v-a prins iubirea de ziduri; este greșit faptul că venerați Biserica lui Dumnezeu în acoperișuri și zidiri; este greșit că sub toate acestea introduceți numele păcii. Există oare vreo îndoială că Anticrist își va avea locul înăuntrul lor? Pentru mintea mea, munții, pădurile, lacurile, închisorile și crăpăturile pământului sunt mai sigure. Pentru că profeții au profețit, fie adăpostindu-se acolo, fie fiind aruncați în ele.˝

Una dintre întrebările de care te lovești cel mai des atunci când stai de vorbă cu un credincios, aparținând în special unei religii tradiționale, este cea pe care am pus-o mai sus: ˝Domnule, până la urmă, care-i Adevărata Biserică, Adevărata Credință? Că toți ne închinăm Aceluiași Dumnezeu; ba mai mult: noi, românii, de două mii de ani suntem ortodocși. Și noi suntem botezați.˝
Răspunsul este unul destul de amplu, din punctul meu de vedere. Înțelegem din avertismentul lui Hilarie, că încă din primele secole ale Creștinismului, oamenii confundau ˝marfa cu ambalajul˝, am zice noi în termeni moderni; confundau Biserica (organică) cu o clădire. Datorită obișnuinței, sau neglijenței, același lucru îl facem și noi, in sec. 21, dovedind că n-am înțeles mai nimic din greșelile înaintașilor noștri.
O biserică (carismatică) dintr-un oraș din vestul României, și-a montat de curând în fața clădirii un clopot. Cruce avea mai de demult. M-am întrebat: Oare pentru ce? Să audă oamenii din cartier și să vină la închinare? Nu cred. Pe necredincioși nu-i mai sensibilizează bătaia clopotelor. Ei vor veni la închinare atunci când inimile noastre, de pretinși credincioși, vor bate pentru Dumnezeu, și nu niște clopote de aramă. Nu vor veni ˝la biserică˝ doar pentru faptul că am țintuit pe fațadă clădirii o cruce; ei vor să ne vadă pe noi ducându-ne crucea în fiecare zi, în credincioșie și sfințenie față de Cel care a murit pe cruce în locul nostru. Ocazional, îi chemăm pe unii (din nou) ˝la biserică˝, și nu vin. De ce oare? Pentru că îi chemăm la o clădire. Și ei au una, la fel. ˝Plină de idoli și de sfinți pictați pe pereți˝, vei zice. Adevărat! Dar și noi îi avem; în carne și oase. Uneori pe scenă, alteori în spatele amvonului, în cor sau la trupa de laudă și închinare. Și frecvent mai adăugăm câte unul, la marele număr deja existent; ba un proroc, ba mare cântăreț, ba păstor sau evanghelist; fără a discerne însă faptul că idolii sunt tot idoli, indiferent dacă sunt vii, sau pictați pe pereți.
Ne întrebăm de ce nu mai vin oamenii azi la pocăință? Păi unde să se uite după pocăință, la cei morți în Cristos? Că noi, din păcate, de multe ori ne-am pierdut mărturia de creștini; am trăit standarde duble; am spus una și am făcut alta. Se cade să mărturisim lucrul acesta. Am crezut că oamenii ne văd doar atunci când mergem la închinare, duminică dimineața, aranjați și îmbrăcați frumos, cu Biblia sub braț. Ne-am înșelat! Ei ne-au văzut și atunci când ne certam cu vecinii; când soțul își certa soția și copiii, și îi fugărea de acasă. Ne-au văzut și atunci când chiuleam de la locul de muncă. Ba mai mult, deseori duceam de acolo, cu noi acasă, ce nu ne aparținea. Necredinciosul te vedea și atunci când goneai cu suta la oră prin localitate, ignorând cu bună știință orice regulă de circulație.
Am spus, sus și tare, că femeile trebuie să se îmbrace decent când merg la adunare, cu batic și fustă. Dar ei au văzut că atunci când mergeam la plajă și la ștrand, eram îm(dez)brăcați într-un mod în care ne-ar crăpa fața de rușine în alte împrejurări.
De douăzeci de ani ne chinuim să scoatem televizorul de sub blestem; transpirăm argumentând (biblic), că nu-i păcat a-l avea în casă. Normal că nu-i păcat! Dar se pare am pierdut controlul asupra lui; telecomanda nu face nimic de una singură. Am devenit atât de dependenți de el, încât, parcă pasiunea pentru telenovele o avem in ADN. Ne uităm la orice, bun sau rău, sacru sau profan. Spunem oamenilor că trebuie să citească Biblia și să se roage, dar ei vad ca noi nu prea ne mai facem timp pentru asta. Când vine vecinul, de la schimbul trei, vede că în camera ta de la stradă merge televizorul; iar când pleacă dimineața la schimbul unu, la fel, tv-ul merge. Mai ai timp să te și rogi….între timp?
Trist, tabloul de mai sus, dar…adevărat, de cele mai multe ori. Dacă am vedea cu ochii deschiși priveliștea aceasta, am înțelege de ce atâta nepăsare din partea celor nemântuiți, pentru credință.I-am chemat doar la biserică, și nu să facă ei înșiși parte din Biserică; la o clădire, și nu să devină ei temple ale Duhului Sfânt. Dumnezeu va judeca într-o zi pietrele de poticnire și nu aș vrea să fiu printre aceștia.
În concluzie, care-i adevărata biserică? Cea cu clopot și cruce? Cea cu turlă, sau cea în formă de depozit? Niciuna! Adevărata Biserică este formată din oameni, o clădire construită de Însuși Dumnezeu, din pietre vii, păcătoși iertați prin sângele lui Cristos. Adevărata Biserică nu poate fi biruită nici măcar de porțile Locuinței Morților, darămite de lucrurile efemere ale acestei lumi.
Doamne ajută-ne să devenim cu-adevărat Biserica Ta!

“Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6)

 

Plecand de la acest verset, chiar daca ceea ce veti vedea vi se va parea amuzant, va sfatuiesc sa nu radeti ci sa plangeti impreuna cu mine pentru acesti oameni… pentru ca nu cred ca vreunul dintre noi a mers sa vesteasca Evanghelia curata a lui Cristos acestor oameni.

“…strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o găsesc.”(Matei 7:14)

 

 
 
 

IMORALITATEA PAPALĂ

 

Istoria nelegiuită a slujbei papale. Vizita lui Luther la Roma. Papa de sex feminin

 

PE LÂNGĂ dovezile clare care au fost aduse, însuşi caracterul şi moralitatea multor papi tind să-i identifice mai degrabă ca succesori ai preoţilor păgâni decât ca reprezentanţi ai lui Cristos sau ai lui Petru. Unii papi au fost atât de corupţi şi ticăloşi în acţiunile lor, încât şi oamenilor care nu aderau la nici o religie le era ruşine de ei. Păcate cum ar fi adulterul, sodomia (homosexualitatea), simonia (cumpărarea şi vânzarea de funcţii bisericeşti), violul, crima şi beţia sunt printre păcatele care au fost comise de papi. Să legi păcate ca acestea de nişte bărbaţi care au susţinut că sunt „Sfântul Părinte”, „Vicarul lui Cristos” şi „Episcopul episcopilor” poate să fie ceva şocant, dar cei familiarizaţi cu istoria papalităţii ştiu bine că nu toţi papii au fost nişte sfinţi.

Papa Sergiu III (904-911) a dobândit funcţia papală prin crimă. Analele bisericii Romei vorbesc despre viaţa lui trăită în păcat public cuMarozia care i-a născut mai mulţi copii nelegitimi.1 El a fost descris de Baronius ca un „monstru”, iar de Gregorovius ca un „criminalterorizant”. Un istoric spune: „Timp de şapte ani, acest om… a ocupat scaunul Sf. Petru, în timp ce concubina lui şi mama ei asemeneaSemiramidei au ţinut curtea într-un fast şi o voluptate care aminteau de cea mai rea perioadă a imperiului antic.”2

Această femeie – Teodora – care a fost asemănată cu Semiramida (datorită moralităţii ei stricate), împreună cu Marozia, concubina papei, „au umplut scaunul papal cu amanţii şi cu copiii lor nelegitimi şi au transformat palatul papal într-o peşteră de tâlhari”.3 Domnia papei Sergiu III a fost începutul perioadei cunoscută ca „domnia prostituatelor” (904-963).

Papa Ioan X (914-928) fusese trimis la început la Ravenna ca arhiepiscop, dar Teodora a cerut să fie readus la Roma şi să fie numit în funcţia papală. Potrivit celor spuse de episcopul Liutprand din Cremona, care a scris o istorie la aproape cincizeci de ani după aceste evenimente, „Teodora a sprijinit alegerea lui Ioan pentru a-şi ascunde mai uşor relaţiile ei ilicite cu acesta”.4 Domnia lui însă a avut un sfârşit brusc atunci când Marozia l-a sugrumat! Ea a vrut să-l înlăture din drum, astfel ca Leo VI (928-929) să poată deveni papă. Totuşi, domnia lui Leo a durat puţin, căci a fost asasinat deMarozia când a aflat că el şi-a „dat inima unei femei mai degradată decât ea”!5

Nu după mult timp, fiul adolescent al Maroziei – sub numele de Ioan XI – a devenit papă. The Catholic Encyclopedia spune: „Unii, luând drept autoritate pe Liutprand şi colecţia ,Liber Pontificalis’, susţin că el a fost fiul natural al lui Sergius III (un fost papă). Prin uneltirile mamei sale, care domnea în acea vreme la Roma, el a fost înălţat în Scaunul lui Petru”.6 Dar certându-se cu câţiva duşmani ai mamei lui, a fost bătut şi băgat în închisoare, unde a murit otrăvit.

În anul 955, nepotul Maroziei, la vârsta de optsprezece ani, a devenit papă sub numele de Ioan XII. The CatholicEncyclopedia îl descrie ca pe „un om bădăran şi imoral, care a dus o asemenea viaţă, încât se vorbea de Lateran ca despre un bordel, iar corupţia morală în Roma a devenit subiect de dispreţ general… Pe 6 noiembrie, un sinod alcătuit din cincizeci de episcopiitalieni şi germani s-a întrunit în catedrala Sf. Petru; Ioan a fost acuzat de sacrilegiu, simonie, sperjur, crimă, adulter şi incest, şi a fost convocat în scris să se apere. Refuzând să recunoască acest sinod, Ioan i-a ameninţat cu excomunicarea pe toţi participanţii la întrunire dacă vor alege un alt papă în locul lui… Ioan XII s-a răzbunat sângeros pe conducătorii partidului de opoziţie. Diaconului-cardinal Ioan i s-a tăiat mâna dreaptă, episcopul Otgar de Speyer a fost biciuit, un înalt demnitar palatin şi-a pierdut nasul şi urechile… Ioan a murit în 14 mai 964, la opt zile după ce a fost, potrivit zvonurilor, lovit de paralizie în actul de adulter”.7

Cunoscutul episcop catolic din Cremona, Luitprand, care a trăit în această perioadă, a scris: „Nici o doamnă cinstită nu îndrăznea să apară în public, deoarece papa Ioan nu avea respect nici faţă de fetele necăsătorite, nici faţă de femeile căsătorite ori faţă de văduve – pentru ele era sigură soarta de a fi necinstite de el, chiar şi pe mormintele sfinţilor apostoli, Petru şi Pavel”. Colecţia Catolică a vieţilor papilor, „Liber Pontificalis”, a spus: „Şi-a petrecut întreaga viaţă în adulter”.8

Papa Bonifaciu VII (984-985) şi-a menţinut poziţia printr-o distribuire generoasă de bani furaţi. Episcopul de Orleans s-a referit la el (precum şi laIoan XII şi Leo VIII) ca la nişte „monştri ai vinovăţiei, duhnind de sânge şi murdărie” şi nişte „Anticrişti care stau în templul lui Dumnezeu”. The CatholicEncyclopedia spune că el „l-a învins pe Ioan XIV (aprilie, 984), l-a aruncat în închisoarea Sant’ Angelo, unde nenorocitul a murit după patru luni…Timp de mai bine de un an Roma l-a suferit pe acest monstru cufundat în sângele predecesorilor lui. Dar răzbunarea a fost teribilă. După moartea sa fulgerătoare din iulie 985, datorată după toate probabilităţile violenţei, trupul lui Bonifaciu a fost expus insultelor populaţiei, târât pe străzile oraşului şi în cele din urmă, gol şi plin de răni, a fost aruncat sub statuia lui Marcus Aurelius… În dimineaţa următoare, nişte clerici miloşi i-au luat cadavrul şi i-au oficiat o înmormântare creştină”.9

Următorul a fost papa Ioan XV (985-996) care a împărţit veniturile bisericii printre rudele sale şi şi-a câştigat reputaţia de „lacom de câştig murdar şi stricat în toate faptele lui”.

Benedict VIII (1012-1024) „a cumpărat funcţia de papă prin mită dată în mod public”. Următorul papă, Ioan XIX, a cumpărat şi el funcţia papală. Laic fiind, a fost necesar să fie trecut prin toate ordinele clericale într-o singură zi! După aceea, Benedict IX (1033-1045) a fost făcut papă ca tânăr de doisprezece ani (după alte relatări de douăzeci de ani) printr-un târg bănesc făcut cu familiile puternice care conduceau Roma! El „a comis crime şi adultere în plină zi, a jefuit pelerini pe mormintele martirilor, un criminal oribil, oamenii 1-au scos din Roma.10 The Catholic Encyclopedia spune: „A fost oruşine pentru Scaunul lui Petru”.

„Simonia” – cumpărarea şi vânzarea funcţiilor bisericeşti – a devenit atât de obişnuită, şi corupţia atât de pronunţată, încât au intervenit conducătorii seculari. Regele Henry III l-a numit pe Clement II (1046-1047) în funcţia de papă, „pentru că nu se găsea nici un cleric roman care să nu fie întinat de simonie şi fornicaţie (curvie)”!”

Mai mulţi papi au comis crime, dar Inocenţiu III (1198-1216) i-a întrecut la ucis pe toţi predecesorii lui. Deşi nu el personal a fost ucigaşul, a favorizat cel mai diabolic lucru din istoria omenească – Inchiziţia. Estimări ale numărului de „eretici” pe care i-a ucis Inocenţiu (nu prea inocent) se ridică până la un milion de oameni!

Timp de peste cinci sute de ani, papii s-au folosit de Inchiziţie ca să-şi păstreze puterea faţă de cei care nu erau de acord cu învăţăturile bisericii romano-catolice.

Fiind în conflicte cu cardinali şi regi, numeroase acuzaţii au fost aduse împotriva papei Bonifaciu VIII (1294-1303). The Catholic Encyclopedia spune: „Nu se ştie dacă a omis săvârşirea vreunei nelegiuiri – infidelitate, erezie, simonie, imoralitate grosolană şi nefirească, idolatrie, magie, pierderea Ţării Sfinte, moartea Celestinei V, etc… Istoricii protestanţi, în general, şi chiar unii scriitori catolici moderni… îl clasează printre papii ticăloşi, descriindu-l ca pe un om ambiţios, arogant şi de neîmblânzit, precum şi înşelător şi trădător, întregul său pontificat fiind o înşiruire de fapte rele”.12 Nu e necesar să insistăm asupra faptului că nu toate acuzaţiile care i s-au adus au fost adevărate, dar nici nu pot fi toate respinse. In timpul domniei lui, poetul Dante a vizitat Roma şi a descris Vaticanul ca pe un „canal colector al corupţiei”. El a spus despre Bonifaciu (precum şi despre papii Nicolae III şi Clement V) că le sunt destinate „cele mai adânci locuri ale iadului”.

Deşi au căutat să sublinieze anumite trăsături bune ale lui Bonifaciu, „istoricii catolici… admit totuşi violenţa explozivă şi frazeologia jignitoare a câtorva din documentele sale publice”.13 Un exemplu al acestei „frazeologii jignitoare” este afirmaţia lui: „Să te distrezi şi să ai relaţii cu femei sau cu băieţi nu este cu nimic mai mult un păcat decât să-ţi freci mâinile una de alta”.14 Cu alte ocazii, se pare că în acele momente „explozive” L-a numit pe Cristos„ipocrit” şi a mărturisit că este ateu.

Cu toate acestea – şi lucrul acesta pare să fie aproape de necrezut! – acest papă a fost cel care, în 1302, a publicat binecunoscutul „Unam Sanctum” care declara în mod oficial că biserica romano-catolică este singura biserică adevărată, în afara căreia nimeni nu poate să fie mântuit. Mai mult: „Noi deci afirmăm, definim şi declarăm că este necesar pentru mântuire să crezi că fiecare fiinţă omenească este supusă Pontifului Romei”!

Datorită faptului că au existat papi păcătoşi, a fi „supus” papei a ridicat o problemă. Mai trebuia oare să asculţi de un papă păcătos? Răspunsul catolic e acesta: „Un papă păcătos… rămâne un membru al bisericii (vizibile) şi trebuie tratat ca un conducător păcătos şi nedrept pentru care trebuie să ne rugăm, dar de la care nu ne putem retrage ascultarea”.15

Din 1305 până în 1377, palatul papal s-a aflat la Avignon, în Franţa. În acest timp, Petrarca a acuzat casa papală de „viol, adulter şi tot felul de forme de fornicaţie (curvie)”. În multe parohii, oamenii insistau ca preoţii să aibă concubine „ca protecţie pentru propriile lor familii”!16

În timpul Conciliului din Constanţa (Elveţia), trei papi, şi câteodată patru, se blestemau unul pe altul în fiecare dimineaţă şi îşi numeau oponenţii anticrişti, demoni, adulteri, sodomiţi, duşmani ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor. Unul dintre aceşti „papi”, Ioan XXIII (1410-1415) – a nu se confunda cu papa din secolul 20 care şi-a luat acelaşi nume şi număr – „a fost acuzat de treizeci şi şapte de martori (majoritatea episcopi şi preoţi) de fornicaţie, adulter, incest, sodomie, simonie, hoţie şi crimă! S-a dovedit printr-un număr foarte mare de martori că a sedus şi a violat trei sute de maici. Secretara lui, Niem, a spus că avusese la Boulogne un harem, unde nu mai puţin de două sute de fete au fost victimele sexualităţii lui perverse”.17 În total, Conciliul l-a acuzat de cincizeci şi patru de fărădelegi dintre cele mai rele.18

Un document de la Vatican oferă această informaţie privitoare la imorala lui domnie: „Excelenţa Sa, papa Ioan, a comis perversitate cu soţia fratelui său, cu maici sfinte, relaţii amoroase cu fecioare, adultere cu cele măritate şi tot felul de fărădelegi sexuale… cu totul dedat somnului şi altor dorinţe carnale, contrazicând total viaţa şi învăţătura lui Cristos… el a fost numit în mod public Diavolul întrupat”.19

Pentru a-şi mări bogăţia, papa Ioan a impozitat aproape orice lucru – inclusiv prostituţia, jocul de noroc şi specula. El a fost numit „cel mai depravat criminal care a stat vreodată pe tronul papal”.20

Despre papa Pius II (1458-1464) s-a spus că ar fi fost tatăl multor copii nelegitimi. El „a vorbit pe faţă despre metodele pe care le folosea să seducă femei. El i-a încurajat pe cei tineri să facă lucrul acesta şi chiar s-a oferit să-i înveţe să folosească metode de autosatisfacere sexuală”.21  Pius a fost urmat de Paul II (1464-1471) care şi-a păstrat o casă plină de concubine. Tiara sa papală întrecea valoarea unui palat.

Apoi a urmat papa Sixtus IV (1471-1484) care şi-a finanţat războaiele prin vânzarea de funcţii bisericeşti celui care oferea preţul cel mai mare” şi „s-a folosit de papalitate pentru a se îmbogăţi pe sine şi rudele sale. Pe opt nepoţi ai săi i-a făcut cardinali, cu toate că unii din ei erau încă băieţi. I-a rivalizat pe Cezari în petreceri luxuoase şi risipitoare. El împreună cu rudele lui au întrecut în bogăţie şi fast vechile familii romane”.23

Papa Inocenţiu VIII (1484-1492) a fost tatăl a şaisprezece copii de la diferite femei. Câţiva din copiii lui şi-au sărbătorit nunţile la Vatican.24 TheCatholic Encyclopedia menţionează doar „doi copii nelegitimi, Franceschetto şi Teodorina” avuţi în anii „tinereţii sale destrăbălate”.25 Asemenea multor altor papi, el a înmulţit funcţiile bisericeşti şi le-a vândut pentru mari sume de bani. El a permis să aibă loc în piaţa catedralei Sf. Petru lupte cu tauri.

Următorul a fost Rodergio Borgia, care şi-a luat numele de Alexandru VI (1492-1503), câştigându-şi numirea sa ca papă prin mituirea cardinalilor. Înainte de a deveni papă, în timp ce era cardinal şi arhiepiscop, a trăit în păcat cu o doamnă din Roma, Vanozza dei Catanei; şi după aceea, cu fiica ei Rosa, cu care a avut cinci copii. În ziua încoronării sale, şi-a numit fiul – un tânăr cu un caracter rău şi cu obiceiuri josnice – ca arhiepiscop de Valencia.26 Mulţi îl consideră pe Alexandru VI ca cel mai stricat papă din perioada Renaşterii. A trăit în incest public cu cele două surori ale sale şi cu propria-i fiică, Lucreţia, de la care, se spune, a avut un copil.27

În 31 octombrie 1501, a condus o orgie sexuală la Vatican – un banchet la care au luat parte cincizeci de fete goale care au dansat şi i-au servit pe musafiri – şi a oferit premii bărbatului care era în stare să copuleze de cele mai multe ori.28

Conform revistei Life, papa Paul III (1534-1549) pe când era cardinal avusese trei fii şi o fiică. În ziua încoronării sale a celebrat botezul celor doi strănepoţi ai lui. I-a numit cardinali pe doi din nepoţii săi adolescenţi, a sponsorizat festivaluri de cântăreţi, dansatori şi comici, şi a căutat sfatul astrologilor.29

Papa Leo X (1513-1521) s-a născut în 11 decembrie 1475. A primit tonsura la vârsta de 7 ani, a fost făcut abate la 8 ani şi cardinal la 13! The Catholic Encyclopedia spune că „s-a dedat fără reţinere unor petreceri ce s-au desfăşurat într-o abundenţă risipitoare. Era posedat de o dragoste de plăceri nesăţioasă… Îi plăcea să dea banchete şi petreceri foarte scumpe, însoţite de chefuri şi beţii”.30 Desenul de mai jos prezintă bula papei Leo X. Pe o parte a sigiliului de plumb apar apostolii Petru şi Pavel, pe cealaltă numele şi titlul papei. Cuvântul „bulă” (de la un cuvânt latinesc legat de ceva rotund) a fost mai întâi folosit pentru sigilii care autentificau documente papale, iar mai târziu au desemnat înseşi documentele. Astăzi folosim în mod obişnuit cuvântul „buletin” care provine din aceeaşi sursă.

În vremea aceea, Martin Luther, în timp ce era tânăr preot al bisericii papistaşe, a făcut o călătorie la Roma. Când a aruncat prima privire asupra oraşului celor şapte coline, a căzut la pământ şi a spus: „Sfântă Romă, te salut”. Nu i-a trebuit însă prea mult timp ca să vadă că Roma era orice altceva în afară de oraş sfânt. Nelegiuirea se afla în toate păturile clerului. Preoţii spuneau glume indecente şi erau extrem de lumeşti, chiar şi în timpul liturghiei. Curtea papală era servită la cină de douăsprezece fete goale.31 „Nimeni nu-şi poate imagina ce păcate şi ticăloşii se comit la Roma”, spunea el, „ele trebuie văzute şi auzite pentru a fi crezute. De aceea obişnuiesc romanii să spună: ,Dacă există un iad, Roma este clădită pe el’”.

Într-o zi în timpul vizitei lui Luther la Roma, el a observat o statuie aflată pe una din străzile ce ducea la catedrala Sf. Petru – statuia unui papă de sex feminin. Datorită faptului că statuia era un obiect de dezgust pentru papi, nici un papă nu trecea vreodată pe acea stradă. „Sunt uimit”, spunea Luther, „cum de permit papii ca acea statuie să rămână acolo”.32 La patruzeci de ani după moartea lui Luther, statuia a fost îndepărtată de papa Sixtus V.

Deşi The Catholic Encyclopedia consideră istoria papesei Ioana ca un simplu basm, oferă următorul rezumat: „Potrivit lui Leo IV (847-855), englezulIoan de Mainz care a ocupat scaunul papal timp de doi ani, şapte luni şi patru zile a fost chipurile o femeie. Pe când era fată, a fost dusă la Atena în haine bărbăteşti de către iubitul ei şi acolo a înregistrat un astfel de progres la învăţătură, încât nu avea egal. A venit la Roma, unde a predat ştiinţa, şi în modul acesta a atras atenţia celor învăţaţi… şi în cele din urmă a fost aleasă ca papă, dar, rămânând gravidă de la unul din servitorii ei de încredere, ea a dat naştere unui copil în timpul unei procesiuni care începea la catedrala Sf. Petru şi sfârşea la Lateran… Acolo a murit aproape imediat şi se spune că a fost îngropată în acelaşi loc”.33

A existat oare cu adevărat o femeie papă? Înainte de Reformă, care a scos la iveală atâtea rătăciri în biserica romano-catolică, istoria a fost crezută de cronicari, episcopi şi de înşişi papii. The Catholic Encyclopedia spune: “În secolele 14 şi 15, această papesă era deja considerată ca personaj istoric, de a cărei existenţă nu se îndoia nimeni. Şi-a avut locul ei printre busturile sculptate care se aflau în catedrala din Siena. Sub Clement VII (1592-1595) şi la cererea lui, ea a fost transformată în papa Zaharia. Ereticul Hus, în apărarea falsei sale învăţături în faţa Conciliului din Constanţa, s-a referit la papesă, şi nu s-a găsit nici unul care să pună sub semnul întrebării realitatea existenţei ei”.34 Unii s-au întrebat cum a putut papa Clement să „transforme” o papesă cu numele Ioana într-un papă cu numele de Zaharia la secole după moartea ei!

Menţionând imoralitatea grosolană care a existat în vieţile unor papi, nu dorim să lăsăm impresia că toţi papii au fost la fel de răi ca cei menţionaţi. Credem însă că aceste mărturii slăbesc în mod serios puterea doctrinei „succesiunii apostolice”, pretenţia că biserica romano-catolică este singura biserică adevărată, pentru că afirmă că poate trasa o linie de papi până la Petru. Este acesta oare un punct important? Dacă da, trebuie incluşi fiecare dintre aceşti papi, chiar şi cei care au fost cunoscuţi ca fiind imorali şi cruzi. Există chiar şi posibilitatea unui papă de sex feminin – fapt care ar fi în mod evident inconsecvent cu orientarea romano-catolică – ca succesiunea să fie completă! Dar mântuirea nu depinde de trasarea unei linii de papi până la Petru, nici de un sistem religios care pretinde că îl reprezintă pe Cristos. Mântuirea se află numai în Cristos Însuşi.

 

ÎNŞELĂTORIE RELIGIOASĂ
 
Pelerinaje – vânzarea indulgenţelor – vânzările făcute de Tetzel în Germania – Luther- Reforma. Purgatoriul – originea şi legendele lui – plătire pentru rugăciuni – închinarea lui Moloh

VÂNZAREA DE RELICVE, slujbe bisericeşti şi indulgenţe a devenit o mare afacere în cadrul bisericii din Evul Mediu. Papa Bonifaciu VIII a anunţat un jubileu aniversar pentru anul 1300 şi a oferit indulgenţe generoase celor care erau gata să facă un pelerinaj la catedrala Sf. Petru. Un număr de vreo 2.000.000 de oameni au venit în acel an şi au depus atâta bogăţie înaintea presupusului mormânt al Sf.Petru, încât doi preoţi au fost ocupaţi zi şi noapte să strângă banii cu grebla.1 O mare parte din aceştia au fost folosiţi de papă pentru a-şi îmbogăţi rudele – cei din familia Gaetani – care şi-au cumpărat numeroase castele şi proprietăţi splendide în Latium. Lucrul acesta i-a supărat tare pe locuitorii Romei.

Din zilele lui Constantin, biserica romană devenise foarte repede tot mai bogată. În Evul Mediu, biserica deţinea oraşe întregi şi terenuri vaste. Celor ce trăiau în ţări catolice li se cereau să plătească impozite bisericii. Aceasta nu era dăruire din inimă, ci taxe plătite „de nevoie” – un principiu cu care apostolul Pavel n-a fost de acord (2.Cor.9:6).

În acele zile, puţini oameni ştiau să scrie, aşa că preoţii erau adesea implicaţi în întocmirea testamentelor. În 1170, papa Alexandru III a decretat că nimeni nu putea face un testament valabil decât în prezenţa unui preot! Orice notar secular care întocmea un testament (altfel decât în aceste condiţii) trebuia să fie excomunicat!2 Deseori preotul era ultima persoană care se afla la căpătâiul unui om pe moarte, deoarece el îndeplinea ultimul rit, Ultima împărtăşanie. Prin această practică, biserica romană a fost mereu bine răsplătită.

Vânzarea indulgenţelor a furnizat o altă sursă de venit. Pentru a nu exista vreo neînţelegere în ce priveşte definiţia unei indulgenţe în credinţa catolică, vom apela direct la The Catholic Encyclopedia. Aici se explică faptul că păcatele comise după botez (pentru un catolic, de obicei, este botezul copiilor mici!) pot fi iertate prin sacramentul penitenţei, „dar rămâne încă pedeapsa temporală cerută de dreptatea Divină, iar această cerinţă trebuie îndeplinită fie în această viaţă, fie în lumea viitoare, adică în Purgatoriu. O indulgenţă oferă păcătosului penitent mijlocul prin care se achită această datorie în timpul vieţii lui pământeşti”. Acest punct ar trebui notat cu grijă.

Mergând mai departe, ar trebui să luăm în considerare baza, potrivit credinţei catolice, pe care sunt acordate indulgenţele. The CatholicEncyclopedia spune că baza sau sursa indulgenţelor este aşa-zisa „comoară”. Aceasta include măreaţa lucrare răscumpărătoare a lui Cristos care este ispăşirea pentru păcate (l.Io.2:2), „pe lângă aceasta” – observaţi cuvântul! – „sunt lucrările ispăşitoare ale Binecuvântatei Fecioare Maria care nu sunt micşorate de vreo pedeapsă datorată păcatului, precum şi virtuţile, penitenţele şi suferinţele sfinţilor care întrec cu mult orice pedeapsă temporală la care s-ar fi putut expune aceşti slujitori ai lui Dumnezeu”. Datorită faptelor pe care le-au făcut aceştia, mai există o provizie suplimentară sau o comoară de merite – merite care fac posibil ca membrii Bisericii care n-au fost aşa de sfinţi să aibă parte de ele prin indulgenţe! Aşa a arătat doctrina menţionată ca dogmă în bula „Unigenitus” a lui Clement VI, în anul 1334. „Potrivit doctrinei catolice, sursa indulgenţelor sunt deci meritele lui Cristos şi cele ale sfinţilor”?

Dar dacă Cristos „este ispăşirea pentru păcatele noastre”, iar sângele Lui „ne curăţă de orice păcat” (l.Io.l:7; 2:2), în ce mod pot oare meritele Marieişi ale altor sfinţi să contribuie la aceasta? Ceea ce a făcut Maria sau alţi sfinţi nu pot adăuga nimic lucrării îndeplinite a lui Cristos la Calvar. Pentru noi, o astfel de vorbărie confuză şi fără sens nu oferă nici un suport pentru doctrina indulgenţelor, ci o identifică mai degrabă cu o lucrare a omului.

Fără o bază scripturală solidă, nu e de mirare că ideea indulgenţelor a dus la atâtea abuzuri. Datorită faptului că acordarea indulgenţelor a fost de obicei legată de bani, chiar şi The Catholic Encyclopedia face asemenea afirmaţii ca: „Această practică a fost extrem de periculoasă şi a devenit curând o sursă fructuoasă a răului… un mijloc de a strânge bani… indulgenţele au fost folosite de către clerici lacomi ca mijloc de câştig bănesc… abuzurile au fost foarte răspândite”!5

Unul dintre aceste abuzuri a fost acela că unii dintre cei care au vândut indulgenţe păcătoşilor erau mari păcătoşi ei înşişi. Prin anul 1450, ThomasGascoigne, rector al Universităţii din Oxford, s-a plâns că vânzătorii de indulgenţe străbat ţara şi emit o scrisoare de iertare uneori pentru doi peni, alteori pentru un pahar cu bere, pentru o prostituată sau chiar pentru dragoste carnală.6

Pe vremea lui Martin Luther, datorită lucrărilor de construcţie de la catedrala Sf. Petru, papa a întreprins o campanie de strângere a banilor prin acordarea de indulgenţe. Johann Tetzel, cunoscut a fi un om cu o purtare urâtă, dar cu aptitudinea unui şarlatan de a strânge bani, a fost ales să vândă indulgenţe în Germania. Ceea ce urmează este relatarea unui martor ocular al intrării lui Tetzel într-un oraş german:

„Când vânzătorul de indulgenţe s-a apropiat de oraş, bula (documentul oficial al papei) era purtată înaintea lui pe o bucată de catifea şi de aur, şi toţi preoţii şi călugării, consiliul local, învăţătorii şi şcolarii lor, împreună cu toţi bărbaţii şi femeile au ieşit în întâmpinare cu steaguri, lumânări şi cu cântări, formând o mare procesiune; apoi, în sunetul clopotelor şi al orgilor, ei l-au însoţit la biserica principală; a fost instalată o cruce în mijlocul bisericii şi a fost expus drapelul papei; pe scurt, puteai crede că-L primeau pe Însuşi Dumnezeu. În faţa crucii a fost aşezat un cufăr mare de fier în care trebuiau să fie puşi banii, iar după aceea oamenii au fost convinşi în diverse moduri să cumpere indulgenţe”.

Se spune că Tetzel ducea cu el o pictură cu diavolul care chinuia sufletele în Purgatoriu şi repeta în mod frecvent cuvintele scrise pe lada de bani:Sobald der pfenning im kasten klingt, die seel’ aus dem Fegfeuer springt, care în traducere liberă însemna: „De îndată ce banii sună în ladă, sufletul tulburat sare din Purgatoriu”. Cei bogaţi au făcut donaţii mari, în timp ce ţăranii loviţi de sărăcie au sacrificat ceea ce puteau ca să-i ajute pe cei iubiţi aflaţi Purgatoriu, sau să obţină iertare pentru propriile lor păcate.

 

În universităţile medievale, cei ce doreau să apere anumite opinii afişau public „teze” – declaraţii cu ideile lor – şi invitau la discuţie asupra acestor puncte. Urmând acest obicei, Martin Luther şi-a ţintuit faimoasele lui nouăzeci şi cinci de teze pe uşa bisericii castelului din Wittenberg, Germania. (Cel de-al douăzeci şi şaptelea punct al său era împotriva ideii că de îndată ce banii intrau în lada de bani, sufletele ar scăpa de Purgatoriu.) Dar Tetzel nu a predicat în biserica acestui castel. Predicarea indulgenţelor nu era permisă înWittenberg, însă mulţi oameni s-au dus de acolo ca să-l asculte pe Tetzel în Juterbog, un oraş din apropiere.

Luther a început să se pronunţe împotriva vânzării de indulgenţe şi, în cele din urmă, împotriva indulgenţelor ca atare. El a fost denunţat de papa Leo X pentru că a spus: „Indulgenţele sunt înşelătorii pioase… În faţa dreptăţii lui Dumnezeu, indulgenţele nu sunt de nici un folos celor care le câştigă pentru îndepărtarea pedepsei datorată păcatului lor real”.

Reforma a făcut o treabă bună în dezvăluirea ideii că prin cumpărarea indulgenţelor s-ar putea elibera suflete din Purgatoriu – şi astăzi nu li se mai spune oamenilor că sufletele chinuite pot fi eliberate. Cu toate acestea, chiar şi astăzi există o legătură între oferirea banilor şi rugăciunile pentru cei morţi. Deoarece preoţii trebuie să recunoască faptul că nu au de unde şti când trec de fapt sufletele din Purgatoriu în Cer, niciodată nu s-a căzut de acord în această problemă. Totdeauna există posibilitatea ca să se dea mai mulţi bani pentru cei dragi care au murit. Să te joci cu dragostea şi cu amintirile dureroase ale celor care au suferit pierderea, să iei bani pentru liturghii şi pentru rugăciuni lungi, ne aduce în minte acei preoţi evrei din vremea lui Isus cărora El le-a spus: „Voi mâncaţi casele văduvelor şi faceţi rugăciuni lungi de ochii oamenilor” (Mt.23:14).

Liturghia solemnă poate fi foarte scumpă, în funcţie de numărul de preoţi care iau parte, precum şi de numărul florilor şi lumânărilor. Se cântă cu o voce puternică. O liturghie simplă este pe de altă parte mult mai puţin scumpă – sunt folosite doar şase lumânări, şi cuvintele sunt repetate cu voce scăzută. Irlandezii au o vorbă: „High money, High Mass; low money, Low Mass; no money, No Mass!”, care înseamnă cam aşa: „Bani mulţi, liturghie solemnă; bani puţini, liturghie simplă; nici un ban, nici o liturghie!”

Morţii care n-au pe nimeni care să le plătească liturghiile sunt numiţi „sufletele uitate din Purgatoriu”. Totuşi, aceştia sunt amintiţi în rugăciuni speciale rostite în data de 2 noiembrie, „Ziua morţilor”. Dacă un catolic se teme că ar putea deveni unul dintre aceste suflete uitate, se poate înscrie în SocietateaPurgatoriană, care s-a înfiinţat în 1856. O contribuţie bănească adusă în fiecare an societăţii îl va asigura că, după moartea sa, se vor rosti rugăciuni pentru sufletul său. În timpul celui de-al doilea război mondial, arhiepiscopul de Winnipeg, într-o scrisoare din 1 martie 1944, a îndemnat mamele romano-catolice să fie garante pentru mântuirea fiilor lor din Purgatoriu prin aceea că-i plătesc suma de 40 dolari pentru rugăciuni şi liturghii în favoarea lor.

Aş dori să subliniez aici că nimeni, fie el păgân, papistaş, protestant sau penticostal, nici un papă, preot sau predicator nu poate garanta mântuirea cuiva, viu sau mort, pe baza banilor daţi pentru rugăciunile făcute în favoarea lui. Isus a spus că este greu pentru un bogat să intre în împărăţia cerului (Mt.19:23,24). Dar dacă plătirea unor bani poate ajuta o persoană să scape din Purgatoriu şi să ajungă în Cer, atunci exact opusul ar fi adevărat. În loc ca să fie „greu” pentru un bogat să intre în Cer, bogăţiile ar fi un „ajutor”!

Biblia spune: „Cei ce se încred în bogăţia lor şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor, nici unul din ei nu-şi poate răscumpăra fratele, nici să-I dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării” (Ps.49:6,7). Dacă banii nu pot să răscumpere pe un frate cât timp este în viaţă, cum poate să-l răscumpere dacă a murit? Punctul de vedere al lui Petru e limpede în această chestiune. El a spus foarte clar că noi „NU suntem răscumpăraţi cu lucruri pieritoare ca argintul şi aurul… ci cu sângele preţios al lui Cristos, ca al unui miel fără cusur şi fără pată” (l.Pt.l:18,19).

Când fostul vrăjitor din Samaria i-a oferit bani lui Petru pentru a obţine un dar al lui Dumnezeu, Petru i-a spus: “în iad cu tine şi cu banii tăi! Cum îndrăzneşti să crezi că poţi să cumperi darul lui Dumnezeu?” (Fap.8:20). Aceste cuvinte sunt luate din traducerea lui J. B. Phillips, la care el adaugă o notă de subsol: „Exact acesta este sensul cuvintelor în greacă. Ce păcat că înţelesul lor adevărat este făcut neclar prin jargonul modern”.

Ideile romano-catolice despre Purgatoriu (şi despre rugăciunile menite să-i ajute pe cei din Purgatoriu) n-au fost învăţăturile lui Cristos şi cele ale apostolilor. Ele nici n-au fost învăţate în prea mare măsură în biserica catolică până prin anul 600, când papa Grigore cel Mare a susţinut ideea unei a treia stări – un loc pentru purificarea sufletelor înaintea intrării lor în cer. Aceasta nu a devenit o dogmă oficială până la Conciliul din Florenţa în 1459.

 

 

 

Intr-un vechi desen german reprezentativ pentru arta şi ideile din Evul Mediu,Maria este arătată ca fiind încoronată Regină a Cerurilor. Sub ea sunt îngeri şi demoni lângă gura Purgatoriului.

În timpul secolului 12 s-a răspândit o legendă care susţinea că Sf. Patrick găsise intrarea reală în Purgatoriu. Ca să-i convingă pe cei îndoielnici, a pus să se sape o groapă foarte adâncă în Irlanda, în care s-au coborât mai mulţi călugări. După întoarcerea lor, spune povestea, ei au descris Purgatoriul şi Iadul cu o plasticitate descurajatoare. În 1153, cavalerul irlandez Owen a susţinut că şi el se coborâse prin acea groapă în lumea subterană. Au venit turişti de departe şi de aproape ca să viziteze acel loc. Mai apoi au apărut abuzuri financiare, şi în 1497 papa Alexandru VI a poruncit ca gaura să fie închisă, fiind o înşelătorie.7 Totuşi, după trei ani, papa Benedict XIV a predicat şi a publicat la Roma o predică în favoarea Purgatoriului lui Patrick!8

Credinţa despre Purgatoriu există de multă vreme. Plato (427-347 î.Cr.) vorbea de învăţători mistici din vremea lui „care se strângeau în cete la uşile celor bogaţi şi încercau să-i convingă de faptul că le-ar sta la dispoziţie o putere pe care ar fi primit-o din cer şi care i-ar face în stare ca prin jertfe şi incantaţii să îndrepte orice nelegiuire comisă de un individ anume, sau de strămoşii lui… Tainele lor ne izbăvesc de chinurile din cealaltă lume, în timp ce neglijarea lor este pedepsită printr-o soartă groaznică”.9

Au fost vremuri când atâţia budişti chinezi au venit să cumpere rugăciuni pentru izbăvirea celor dragi ai lor din Purgatoriu, încât au fost înfiinţate prăvălii speciale în acest scop. Există în scrierile sacre ale budismului o descriere amănunţită a suferinţelor din Purgatoriu. În religia lui Zarathustra, sufletele trec prin douăsprezece stadii înainte de a fi suficient de purificate pentru a intra în cer. Stoicii au conceput un loc de mijloc al iluminării pe care l-au numitEmpyrosis, adică „un loc al focului”.10

Această idee de a da bani pentru cei morţi este foarte veche, o concepţie despre care se relatează şi în Biblie. După cât se pare, israeliţii erau expuşi acestei credinţe, căci au fost avertizaţi să nu dea bani „pentru cei morţi” (Deut.26:14). După ce a prezentat dovezi amănunţite în favoarea concluziei sale, Hislop spune: „Deci, în orice sistem, cu excepţia Bibliei, doctrina Purgatoriului după moarte şi a rugăciunilor pentru cei morţi au avut un loc important”.”

Este foarte posibil ca noţiunea de Purgatoriu şi anumite idei legate de închinarea adusă lui Moloh să fi izvorât dintr-o sursă comună. Se pare că diverse naţiuni aveau ideea că focul, într-un mod sau altul, era necesar pentru curăţirea de păcat. Israeliţilor li se interzicea în mod repetat să-şi lase copiii să „treacă prin focul pentru Moloh” (Lev.18:21; Ier.32: 35; 2.Re.23:10). Lui Moloh (pe care unii îl identifică cu Bel sau cuNimrod) i s-a adus închinare „cu jertfe umane, purificări… cu mutilări, juruinţe de celibat şi virginitate, şi cu consacrarea întâilor născuţi”.12 Uneori el era înfăţişat ca un idol oribil în care ardea un foc, astfel încât jertfa pusă în braţele lui era arsă. În ilustraţie, un preot păgân a luat un copilaş de la mama lui pentru a-l oferit lui Moloh. Dacă părinţii nu voiau să dea copilul, se bătea puternic din tobe pentru a se acoperi strigătele. Cuvântul pentru tobe este tophim, de unde vine cuvântul „Tophet”13, loc care este menţionat în versete precum Ieremia 7:31: „Ei au zidit înălţimea din Tofet… ca să-şi ardă fiii şi fiicele în foc”. În timp ce se auzeau tobele, muzica şi incantaţiile preoţilor, jertfele omeneşti erau mistuite deflăcari.

Este într-adevăr trist faptul că mulţimi de oameni au crezut că prin asemenea ritualuri crude, sau prin plătirea unor sume mari de bani ori prin faptele lor pot plăti pentru păcatele lor. Vestea Bună este că preţul a fost deja plătit – de către IsusCristos! Mântuirea este prin har – printr-o favoare care niciodată nu poate fi meritată prin bani, fapte sau sacrificii. „Căci prin HAR aţi fost mântuiţi prin intermediul credinţei; şi aceasta nu din voi înşivă: este DARUL lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni” (Ef .2:8,9).

 

CARTI PIERDUTE (APOCRIFE) ALE BIBLIEI

Cartea lui Tobit sau pe scurt Tobit este o carte din Septuaginta – conţinând 14 capitole, a fost probabil scrisă în limba aramaică, mai ales ca între documentele de la Qumran s-au găsit fragmente aramaice ale cărţii. Autorul cărţii este necunoscut.

Conţinutul cărţii

Cartea începe cu istoria unui israelit drept din tribul lui Neftali, pe nume Tobit (care înseamnă “[YHWH este] dumnezeul meu”, ebr. טובי or טוביהו, gr. Τωβίτ), care locuia în Ninive după deportarea triburilor Israelului de Nord în Asiria în anul 721 î.Hr., sub Sargon al II-lea, primele doua capitole şi jumătate fiind scrise la persoana întâi iar restul la persoana a treia. Tobit a fost remarcat de către Arhanghelul Rafail pentru eforturile sale de a înmormânta în modul cuvenit israeliţii măcelăriţi de Sanherib, lucru pentru care regele i-a confiscat averea şi l-a exilat. După moartea lui Sanherib, i se permite întoarcerea la Ninive, dar pe drum, din nou, îngroapă un om care fusese ucis pe stradă. În acea noapte, el adoarme sub cerul liber şi este orbit de o pasăre care se uşurează pe ochii lui. Acest lucru îi aduce mari necazuri în căsnicie, şi, în cele din urmă, el se roagă să moară.

În acelaşi timp, în Media, o tânără femeie pe nume Sara se roagă să-şi găsească moartea din disperare. Ea pierduse şapte soţi din cauza demonului senzualităţii (Asmodeu), care răpea şi ucidea fiecare bărbat cu care se căsătorea, chiar în noaptea nunţii şi înainte ca acea căsătorie să se consume. Dumnezeu îl trimite pe Arhanghelul Rafail (care înseamnă “Dumnezeu vindecă”) deghizat în om, să îl vindece pe Tobit şi să o elibereze pe Sara de demon.

Cea mai mare parte a povestirii este dedicată fiului lui Tobit, Tobiah sau Tobiyah (greacă: Τωβίας/ Tobias), care este trimis de tatăl său să recupereze o sumă de bani pe care Tobit o depozitase cu ceva vreme înainte în îndepărtata ţară Media. Rafail se prezintă ca fiind neamul lui Tobit, Azaria, şi se oferă să-l ajute şi să-l protejeze în călătoria sa. Sub îndrumarea lui Rafail, Tobias călătoreşte spre Media, însoţit şi de câinele său. Pe drum, el este atacat de un peşte gigantic, a cărui inimă, ficat şi vezica biliară sunt extrase pentru a fi folosite ca medicamente.

La sosirea în Media, Rafail îi povesteşte lui Tobias despre frumoasa Sara, cu care Tobias se poate căsătorii deoarece ea are legături de rudenie cu tribul său. Rafail îl instruieşte pe tânăr să ardă ficatul şi inima peştelui pentru a alunga demonul atunci când îl va ataca în timpul nopţii. Cei doi se căsătoresc, iar fumul organelor arse alungă demonul departe, în Egiptul de Sus, unde Rafail îl ajunge şi îl înlănţuie. Între timp, tatăl Sarei sapă în secret un mormânt în care să-l îngroape pe Tobias (pe care îl presupune mort). Surprins de faptul ca ginerele său este încă viu şi este bine, el ţine o petrecere de nuntă de două ori mai lungă şi umple în secret groapa pe care o săpase. Deoarece el nu poate pleca de la petrecerea de nuntă, Tobias îl trimite pe Rafail să îi aducă banii tatălui său.

După petrecere, Tobias şi Sara se reîntorc în Ninive. Acolo, Rafail îi spune tânărului să folosească vezica biliară a peştelui ca să vindece orbirea tatălui său. Apoi, Rafail îşi dezvăluie adevărata identitate şi se reîntoarce în Împărăţia Cerurilor. Tobit cântă un imn de laudă. El îi spune fiului său să plece din Ninive înainte ca Dumnezeu să o distrugă, după cum profeţise. După rugăciune, Tobit moare, fiind la o vârstă înaintată. După înmormântarea tatălui său, Tobias se reîntoarce la Media cu întreaga sa familie.

În Noul Testament

În Noul Testament, saducheii îl ispitesc pe Iisus cu exemplul femeii care a avut șapte bărbați unul după altul (e.g., Marcu 12, 20-22) care poate fi o aluzie la povestea din aceasta carte, cu Tobias, fiul dreptului Tobit, ca ultimul soţ al Sarei. Este de remarcat că lipsa de copii a Sarei este o aluzie la faptul că ea este numită după Sara, soţia lui Avraam.

 

 

CARTEA LUI TOBIT

 

 

CAPITOLUL 1

Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu si napasta batranului Tobit.

l. Cartea istoriei lui Tobit, fiul lui Tobiel, al lui Ananiel, al lui Aduel, al lui Gabael, din neamul lui Asiel, din semintia lui Neftali,
2. Care, in zilele lui Salmanasar, regele Asiriei, a fost luat in robie din Tisbe, care se afla la miazazi de Cades Neftali, in Galileea de sus, mai sus de Hator, retras spre apus, si la miazanoapte de Sefat.
3. Eu, Tobit, in toate zilele vietii mele am umblat pe caile adevarului si ale dreptatii si am facut multe binefaceri fratilor mei si poporului meu, care venise impreuna cu mine la Ninive, in tara Asiriei.
4. Cand traiam eu in tara mea, in pamantul lui Israel, fiind inca tanar, toata semintia lui Neftali, strabunul meu, s-a despartit de casa lui David si de Ierusalim. Acesta fusese ales dintre toate triburile lui Israel pentru jertfele lor; acolo fusese zidit templul in care locuieste Cel Preainalt si Sfintit pentru toate neamurile viitoare.
5. Toti fratii mei si casa lui Neftali jertfeau vitelului lui Baal pe care-l facuse Ieroboam, regele lui Israel, la Dan, pe muntii Galileii.
6. Ma duceam adesea singur la Ierusalim, de sarbatori, ca sa implinesc legea ce indatoreaza pe tot Israelul pentru totdeauna. Ma duceam la Ierusalim cu parga din roade si din animale, cu dijma din vite si cu prima tunsoare a oilor.
7. Si le dam preotilor, fiii lui Aaron, pentru jertfelnic, iar o zeciuiala din vin si grau, din masline, din rodie si din celelalte roade ale pamantului o dadeam fiilor lui Levi care slujeau in Ierusalim; a doua zeciuiala o vindeam si in fiecare an ma duceam si o cheltuiam la Ierusalim;
8. Iar o a treia o dadeam orfanilor, vaduvelor si strainilor care locuiesc cu Israelitii; le-o aduceam ca dar din trei in trei ani. Noi o mancam, credinciosi in acelasi timp sfaturilor Deborei, mama tatalui meu, Ananiel, caci eu, dupa moartea tatalui meu, am ramas orfan.
9. Ajungand in varsta barbateasca, mi-am luat de femeie pe Ana, din neamul nostru si ea mi-a nascut pe Tobie.
10. Si cand am fost dus in robie la Ninive, toti fratii mei si toti cei de un neam cu mine au mancat din mancarurile acelora.
11. Iar eu mi-am pazit sufletul si n-am mancat,
12. Caci mi-am adus aminte de Dumnezeu cu toata inima mea.
13. Si mi-a daruit Cel Preainalt mila si bunavointa inaintea lui Salmanasar si am fost omul lui de incredere.
14. M-am dus in Media si am dat lui Gabael, fratele lui Gabri, din Raghesul Mediei, zece talanti de argint sa-i pastreze.
15. Iar daca a murit Salmanasar, s-a facut rege in locul lui fiul sau, Sanherib; caile Mediei s-au inchis, si eu nu m-am mai putut duce in Media.
16. In zilele lui Salmanasar am facut multe binefaceri fratilor mei de neam:
17. Celor flamanzi le dadeam painea mea, celor goi, hainele mele, si de vedeam pe careva din neamul meu mort si aruncat peste zidurile Ninivei, il ingropam.
18. Ba am ingropat pe ascuns si pe aceia pe care i-a ucis regele Sanherib, cand se intorceau fugari din Iudeea. Sanherib a ucis multi Israeliti in mania sa. Si a cautat regele trupurile si nu le-a gasit.
19. Si s-a dus unul dintre niniviteni si m-a parat la rege, ca eu i-am ingropat, si atunci eu m-am ascuns. Afland insa ca ma cauta sa ma ucida, de frica am fugit din cetate.
20. Si mi s-a jefuit atunci toata averea mea si nu mi-a ramas nimic, decat numai Ana, femeia mea, si fiul meu, Tobie.
21. Dar n-au trecut patruzeci de zile, si regele a fost ucis de cei doi fii ai sai care au fugit in muntii Araratului. In locul lui s-a facut rege Asarhadon, fiul sau, care a pus pe Ahiacar, fiul fratelui meu, Anael, peste toate veniturile regatului sau si peste toata Carmuirea casei lui.
22. Si a mijlocit Ahiacar pentru mine si m-am intors la Ninive. Ahiacar insa era si paharnic si pastratorul sigiliului, carmuitor al casei si vistiernic. Si Asarhadon l-a pus al doilea dupa el, si el era fiul fratelui meu.

CAPITOLUL 2
Orbirea lui Tobit si rabdarea lui.

CAPITOLUL 6……………………………………………………………………

Cartea lui Enoch

(Completa)
1 din 63

Capitolul 1

1.Iata cuvintele lui Enoh prin care el binecuvinteaza pe cei alesi si cei drepti care vor trai timpuri de mahnire profunda, cand vor fi respinse toate rautatile si toate nelegiuirile. Enoh, om drept care a mers in fata Domnului, cand ochii lui au fost deschisi si cand el a contemplat o viziune sfanta in Ceruri si a spus: ” Iata ce mi-au prezentat ingerii”. 2. acesti ingeri mi-au dezvaluit toate lucrurile si mi-au dat minte sa inteleg ce am vazut, cele ce nu vor avea loc in aceasta generatie ci intr-o generatie urmatoare, pentru binele celor alesi. 3. aceasta pentru ca eu am putut vorbi si discuta cu cel care va parasi intr-o zi locuinta sa celesta, Sfantul si Atotputernicul, Domnul acestei lumi. 4. Cel care va cobora o zi pe varful muntelui Sinai, aparand in tabernacolul sau si manifestandu-se cu toata forta puterii Sale divine. 5. Toti cei prezenti vor fi ingroziti de spaima. 6. La fel pe tot pamantul vor fi cuprinsi de teama si groaza. Muntii se vor prabusi, colinele se vor scufunda, ele se vor topi in fata Sa, ca ceara in fata flacarii. Pamantul va fi acopirit cu apa si vor pieri toti cei ce-l locuiesc, asadar toate fiintele vor fi judecate, toate chiar si dreptii. 7. Dar cei drepti vor obtine linistea; El ii va feri pe cei alesi si le acorda iertarea Sa. 8. Atunci ei vor deveni propietatea lui Dumnezeu; ei vor fi coplesiti de fericire si binecuvantare; splendorile Divinitatii ii vor lumina. Capitolul 2 Iata! El soseste cu zece mii dintre sfinitii sai pentru a judeca toate creaturile, pentru a nimici toate rasele de raufacatori so a condamna cu tarie crimele pe care pacatosii si nelegiuitii le-au facut contra lui. Capitolul 3 1. Toti aceia care locuiesc in Ceruri cunosc ce se intampla pe pamant. 2. Ei stiu ca sferele ceresti care ne lumineaza nu-si schimba niciodata drumul; ca fiecare din ele rasar si apun cu regularitate, la timpul propriu fiecaruia, fara a se abate niciodata de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc pamantul si stiu imediat totul despre el de la inceput si pana la sfarsit. 3. Ei vad ca fiecare din creatiile lui Dumnezeu urmeaza fara abatere drumul care i-sa dat. Ei vad vara si iarna; vad ca pamantul e indestulat cu apa si ca norii, ceta si ploaia improspateaza vahduhul.

Capitolul 4 Ei vad si admira cum fiecare copac isi alcatuieste coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu exceptia a 14 copaci privilegiati care raman totdeauna verzi si care in timpul multor ierni creaza impresia de primavara.

Cartea lui Enoch
2 din 63

Capitolul 5 Ei admira apoi in zilele de vara cun soarele incalzeste pamantul, inca de la inceputul drumului sau, in timp ce voi cautati racoarea frunzisului; in timp ce pamantul crapa de caldutra arzatoare si voi nu mai sunteti in stare sa va plimbati nici la munte, nici la ses.

Capitolul 6 1. Ei admira apoi cum in copaci la adapostul frunzelor se incarca in acelasi timp de fructe; dar de asemenea ei inteleg, si in acelasi timp recunosc ca toate aceste lucruri sunt facute pentru noi de Cel care traieste vesnic. 2. Ca toate lucrarile din fiecare an, ca toate creatiile Sale urmeaza fara abatere ordinea dinainte stabilita; si totusi; cand Dumnezeu hotareste asa toate lucrurile trebuie sa dispara. 3. Ei vad cum marile si raurile savarsesc fiecare misiunea lor. 4. In timp ce voi, voi suportati cu greutate , voi nu duceti la bun sfarsit multe din obiligatiile voastre fata de Domnul vostru, voi calcati ordinele Sale; voi denigrati maretia SA, si gurile voastre hulesc prin pronuntarea de blasfemii impotriva maiestatii Sale. 5. Pacatosi cu inima impietrita, nu va exista nici un fel de pace pentru voi. 6. Zilele voastre vor fi blestemate si anii vietii voastre vor fi stersi din cartea vietilor; veti fi dispretuiti de toate creaturile si nu veti obtine nici o indurare. 7. In acea zi linistea voastra va disparea pentru totdeauna, fiind blestemati de toti dreptii si pacatosii insisi va vor respinge. 8. Da, ei va vor dispretui la fel ca nelegiuitii. 9. Dar pentru alesi, a lor va fi lumina, bucuria, pacea; a lor este mostenirea pamanteasca. 10. Pentru voi necredinciosilor, pentru voie blestem. 11. Atunci alesii vor primii intelepciunea, si nu va mai fi incalcata ordinea, nu se vor mai face nelegiuiri si nu vor mai fi orgoliosi: ci ei se vor purta cu grije, se vor smeri si nu vor incalca legile sfinta. 12. Astfel ei nu vor fi pedepsiti niciodata, toata viata lor, iar moartea lor va fi fara tulburari si durere; viata lor va fi implinita; vor imbatrani in bucurie si pace; si anii lor de fericire se vor inmulti cu bucurii, cu liniste, fara nori, fara tulburari, in toti anii vietii lor.

Capitolul 7

1. Pe cand copii oamenilor se inmultisera in acele zile. s-a facut ca ficele lor s-au nascut gratioase si frumoase. 2. Si atunci, cand ingerii, copii Cerurilor, le-au vazut, s-au indragostit de ele; si ei si-au spus unii altora: sa ne alegem femei din rasa oamenilor si sa avem copii cu ele. 3. Atunci, Samyaza, seful lor a zis: ” Eu ma tem ca voi nu veti fi in stare sa va impliniti gandul vostru”. 4. ” Si ca eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastra”. 5. Dar ei au raspuns: noi va juram.

Cartea lui Enoch
3 din 63

6. Si noi ne legam cu totii cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom savarsi ceea ce am hotarat. 7. Intr-adevar ei au jurat si s-au legat intre ei printr-un legamant cu blestem. Ei erau in numar de 200 si coborau din Adis, loc asezat in apropierea muntelui Hermon. 8. Acest munte era denumit Hermon (in original armon ), pentru ca acolo au jurat si s-au legat printr-un legamant cu blestem. 9. Iata numele sefilor lor: Samyaza, seful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Acestia erau sefii celor 200 de ingeri; si restul erau toti cu ei. 10. Si ei si-au ales fiecare cate o femeie, si s-au apropiat de ele si au convietuit cu ele; si ei le-au invatat vrajitorii, farmece si insusirile radacinilor si arborilor. 11. Si aceste femei ai zamislit si au nascut uriasi. 12. Statura lor era de 300 de coti. Ei au inghitit tot ce munca oamenilor poate sa produca, si n-a fost chip sa fie saturati. 13. Atunci s-au intors impotriva oamenilor insisi ca sa-i manance. 14. Si au inceput a se repezi la pasari, la dobitoace, la taratoare si la pesti, pentru a-si potoli foamea cu carnea lor si setea cu sangele lor. 15. Si atunci pamantul a murmurat impotriva celor rai.

Capitolul 8

1. Azayel i-a mai invatat pe oameni sa faca sabii, cutite, scuturi, platose, oglinzi; el le-a aratat cum sa faca bratari si podoabe, cum sa foloseasca vopsele, arta de a-si inegri spancenele, de a folosi pietrle pretioase si tot soiul de spoieli, astfel incat oamenii s-au stricat. 2. Nelegiuirea s-a intins; depravarea s-a inmultit, creaturile incalcau orice ordin si distrugeau tot ce le iesea in cale. 3. Amazarak i-a invatat to felul de vrajitorii, de farmece si insusirile radacinilor. 4. Armers i-a invatat arta de a dezlega vrajitoriile. 5. Barkayal i-a invatat arta de a urmarii stelele. 6. Akibeel i-a invatat semnele. 7. Tamiel i-a invatat astronomia. 8. Si Asaradel i-a invatat miscarile lunii. 9. Si oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat si glasurile lor s-au ridicat pana la cer.

Capitolul 9 1. Atunci Mihail si Gabriel, Rafael, Suryal si Uriel, isi coborara privirile lor din Cer spre pamant, si au vazut valurile de sange care-l inroseau; si nedreptatile care se savarseau; si si-au spus unul altuia: “Aceasta

Cartea lui Enoch
4 din 63

este larma strigatelor lor”. 2. Pamantul caruia i s-a furat copiii si-a ridicat glasul pana la portile Cerului. 3. Catre voi, o! spirite ceresti , catre voi se ridica plangerile sufletelor spunand: Obtineti pentru noi dreptate de la Prea-Inaltul. Atunci ei au spus Domnului si Stapanului lor ; Tu esti Domnul domnilor, Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul gloriei Tale se inalta pentru vesnicie, si pe veci Numele Tau este sfintit si slavit. Tu esti binecuvantat si slavit pentru totdeauna. 4. Tu esti Creatorul, Stapanul preamarit al tuturor lucrurilor; nimic nu este ascuns privirilor Tale; Tu stapanesti peste toate si nimic nu poate ocoli puterea Ta. 5. Tu ai vazut ce a facut Azazyel; cum i-a invatat pe oameni tot felul de nedreptati, si cum a aratat el lumii tot ce se petrece in Ceruri. 6. Samyaza, de asemenea, a invatat pe oameni vrajitorii, el pe care Tu l-ai asezat deasupra tuturor camarazilor sai . Ei s-au insotit cu ficele oamenilor; au pacatuit cu ele si s-au dezonorat. 7. El le-au dezvaluit lor crimel;e cele mai dezgustatoare. 8. Si femeile au nascut uriasi. 9. Si tot pamantul a fost acoperit de sange si faradelegi. 10. Si iata acum, ca sufletele celor moprti, ridica glasurile catre tine. 11. Si s-au ridicat plansetele lor pana la portile cerului. 12. Vaietele lor urca spre tine; oamenii nu pot sa scape de salniciile care acopera fata pamantului. Insa Tu cunosti toate lucrurile, chiar inainte ca ele sa ia fiinta. 13. Tu cunosti toate lucrurile: Tu stii tot ce se intampla si totusi nu ne spui nimic. 14. Pentru atatea crime, ce trebuie sa facem noi celui rau ?

Capitolul 10

1. Atunci Prea-Inaltul, Cel mare si sfant, si-a facut auzita vocea. 2. Si il trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh ( adica Noe ). 3. Ii spuse: Vorbeste-i in Numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui. 4. Apoi dezvaluieste-i marele prapad care va face sa piara toti oamenii: intrucat apele potopului se vor revarsa pe toata fata Pamantului si toate creaturile vor fi distruse. 5. Dar invata-l c alea de a scapa; spune-i lui in ce chip rasa lui va avea fiinta pe tot pamantul. 6. Apoi, Domnul spuse catre Rafael: ” Prinde-l pe Azazyel, leaga-i picioarele si mainile; arunca-l in intunericul vesnic si paraseste-l in pustia Dudael”. 7. Fa sa ploua peste el pietre grele si ascutite; invaluieste-l in intunerec deplin. 8. Sa ramana acolo pentru totdeauna ,fie ca fata sa sa ramana acoperita cu un voal gros; si fie ca el sa nu mai vada lumina niciodata. 9. Si cand se va face ziua judecatii, arunca-l in foc. 10. Intre timp, curata pamantul pe care ingerii l-au dezonorat; preves- teste-i viata; prevesteste-i ca Eu il voi reinvia.

Cartea lui Enoch
5 din 63

11. Fii oamenilor nu vor pieri cu totii, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au aratat si pe care ei le-au aratat urmasilor lor. 12. Dar pamantul a fost murdarit de invataturile necurate ale lui Azazyel. Si de aceea el trebuie sa fie facut raspunzator de toate crimele. 13. Domnul i-a spus lui Gabriel : “Mergi la fiintele cele rele, la cei condamntati, la copii depravarii, omoara acesti copii de depravati, acesti urmasi ai ingerilor veghetori, din mijlocul oamenilor; impinge-i, atatai pe unii contra altora. Fa-i sa piara de propriile lor maini; pentru ca zilele lor nu vor fi implinite. 14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obtine nimic pentru ei; si ei vor spera in zadar pentru copii lor viata de veci si chiar o viata de 500 de ani. 15. Dupa aceea Domnul ii spuse lui Mihail: Du-te si anunta pedeapsa care-l asteapta pe Samyaza si pe toti cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin tot felul de murdarii. Si cand fii lor vor fi omorati, cand ei vor fi vazut ca a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, incatuseaza-i sub pamant pentru saptezeci de generatii pana in ziua judecatii si a sfarsitului lumii; si cuvantul acestei judecati ii va osandi pe veci. 16. Atunci ei vor fi aruncati in adancul unui foc care ii va chinui fara incetare; si ei vor ramane asa o vesnicie. 17. Impreuna cu ei, seful lor va arde in flacari; si cu totii vor fi incatusati pana la moartea unui mare numar de generatii. 18. Nimiceste, in acelasi timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoara urmasii ingerilor veghetori; destul si prea mult timp ei au oropsit semintia omeneasca. 19. Prigonitorii sa fie stersi de pe suprafata pamantului. 20. Raul sa fie nimicit. 21. Si ramura dreptatii si a omeniei sa infloreasca si sa devina o marturiei a binecuvantarii. 22. Caci dreptatea si omenia vor trebui sa infloreasca in bucurie pentru timpuri fara de sfarsit. 23. Si atunci cei sfinti vor inalta Domnului rugaciuni de indurare si vor trai pana cand vor da nastere la o mie de copii; in timp ce zilele tineretii lor si sabaturile lor se vor scurge in bucurie si pace. In aceasta epoca tot pamantul va fi cultivat in dreptate; el se va acoperi de arbori si de binecuvantari; vor fi saditi pomi bogati in roade. 24. Vita de vie va creste din abundenta si va produce struguri din belsug toate semintele care vor fi incredintate pamantului, vor da o mie de masuri pentru una; si o masura de masline va ajunge la 10 teascuri de ulei. 25. Pamantul va fi mantuit de toate silniciile, de toate nedreptatile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ce il poate murdari. Raul va disparea pentru totdeauna. 26. Atunci, copiii oamenilor vor trai in dreptate, si toate neamurile imi vor da onorurile care mi se datoreaza; toate ma vor binecuvanta; toate ma vor adora. 27. Pamantul se va elibera de toata stricaciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toata suferinta, si el nu va mai avea a se teme ca-i voi trimiteun potop nimicitor. 28. In acele zile, voi deschide comorile binecuvantarilor pastrate in cer, le voi raspandi pe pamant si ele vor aduce spor in lucrarile si munca oamenilor. 29. Pacea si dreptatea se vor uni cu oamenii si aceasta unire sfanta va dura cat va fi lumea si cat vor fi generatiile.

Cartea lui Enoch
6 din 63

Capitolul 1

1. Inainte de a se implini toate aceste lucruri Enoh a fost rapit de pe pamant; si nimeni nu a stiut unde a fost si nici ce a devenit. 2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfintii si cu ingerii veghetori. 3.Eu, Enoh voi binecuvanta pe Domnul, merele rege al pacii. 4. Si iata: ingerii veghetori m-au numit Enoh scribul. 5. Si Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptatii, du-te si vorbeste ingerilor veghetori al cerului, care au parasit inaltimile desavarsite ale cerului si locuintele lor vesnice, cei care s-au dezonorat cu femei. 6. Si au facut ca oamenii, luand neveste dupa exemplul lor si strivand tot pamantul. 7. Spune-le lor ca pe pamant, ei nu vor capata niciodata, nici liniste, nici iertarea pacatelor lor. Niciodata nu se vor bucura de urmasii lor; ei ii vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor plange dupa fii lor ucisi; si ma vor ruga pentru ei, dar niciodata nu vor obtine pacea sau iertarea.

Capitolul 12

1. Atunci Enoh pleca si ii spuse lui Azazyel; Nu mai exista liniste pentru tine, o mare sentinta s-a pronuntat impotriva ta. Vei fi incatusat; 2. Nu va fi niciodata pentru tine nici usurare, nici iertare, nici putinta unui ajutor, din cauza faradelegilor pe care tu le-ai aratat. 3. Si pentru ca tu i-ai invatat pe oameni sa-l insulte pe Dumnezeu, sa pacatuiasca si sa-i asupreasca pe semenii lor. 4. Apoi l-am parasit si am mers sa le anunt eu insumi noutatile la tovarasii lui de crime. 5. Si ei s-au inspaimantat si au fost apucati de un trumurt ingrozitor. 6. Si ei m-au implorat sa scriu pentru ei o plangere umila, pentru a obtine iertarea greselilor lor ; m-au rugat s-o fac sa ajunga la tronul lui Dumnezeu din cer, caci ei nu indrasnesc sa i se adreseze, nici sa-si ridice ochii spre cer din cauza marelui pacat pentru care au fost judecati. 7. Atunci, eu am scris o plangere umila in sprijinul lor, pentru a obtine liniste si iertare pentru tot ce au facut. 8. Apoi i-am parasit si mi-am continuat drumul, recitind mereu plangerea lor, catre apele lui Danedan care se afla la rasarit de Hermon si acolo m-am culcat. 9. Si iata ca am avut un vis si o viziune divina. Am cazut in extaz si am vazut atunci pedeapsa pe care trebuia sa o anunt, vestea trista si mustratoare pentru copii cerului. Cand m-am trezit, ma aflam in apropierea apei. Ei erau adunati, plangeau si fetele lor erau intoarse catre Ubelseiael, loc asezat intre Liban si Semeser. 10. Le-am impartasit viziunile mele si visele mele. 11. Si le-am spus aceste cuvinte de judecata si dojenile pe care le meritau copii cerului.

Cartea lui Enoch

7 din 63

Capitolul 13

1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecata si cuvintele adresate ingerilor veghetori, care sunt in aceasta lume, dupa porunca pe care mi-a dat-o in viziunea mea Cel Sfant si Cel Mare. Am vazut atunci in vis ca vorbeam cu limba mea din carne si cu acelasi suflu cu care Atotputernicul a insufletit buzele oamenilor pentru a se intelege intre ei. 2. Si am inteles cu inima. Insusi Dumnezeu a dat oamenilor putinta sa inteleaga cuvintele adresate mintii lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe ingerii veghetori, copii cerului. Deci eu a scris rugamintile voastre; dar eu am vazut in viziunea mea, ca atat cat va exista lumea, niciodata voi nu veti obtine ceea ce ati cerut. 3. Judecata s-a pronuntat impotriva voastra; toate rugamintile voastre sunt in zadar. 4. Asadar, de acum inainte voi nu veti mai urca la ceruri; iar pe pamant, voi veti fi incatusati atata timp cat va exista lumea. 5. Dar, mai inainte, voi veti fi martori la nenorocirea celor care va sunt dragi; ei nu va vor mai apartine. Ei vor cadea sub sabie chiar sub ochii vostri. 6. Si nu puteti adresa nici o ruga pentru ei , nici pentru voi! 7. Ci veti plange si veti suferi in tacere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o. 8. Iata acum viziunea pe care am avut-o; 9. Iata: M-am vazut inconjurat de nori si de ceata deasa; priveam cu ingrijorare miscarea astrelor si a fulgerelor in timp ce vanturi prielnice imi ridicau aripile si grabeau drumul meu. 10. Am fost inaltat astfel pana la cer si am ajuns curand la un zid cladit din pietre de clestar. Flacari miscatoare ii invaluiau marginile. Am simtit cum ma cuprinde groaza. 11. Cu toate acestea, m-am varat in mijlocul acestor flacari. 12. Si am ajuns intr-o vasta locuinta care era pavata cu pietre de cristal. Peretii ca si podeaua, erau de asemeni din cristal si la fel si temeliile. Tavanul era format din stele ratacitoare si fulgere de lumina si in mijloc se vedeau miscandu-se heruvimi de foc intr-un car agitat. Flacari tremurau imprejurul zidurilor si poarta era de foc. Cand a fost sa intru in aceasta locuinta, ea era in acelasi timp arzatoare ca focul si rece ca gheata; si nu exista acolo nici urma de fericire, nici de viata. Atunci o spaima a pus brusc stapanire pe mine; m-am cutremurat de groaza. 13. Tremuram ca varga, m-am intors cu fata spre pamant si am avut o viziune. 14. Iat-o: Eram intr-o alta locuinta mai larga decat prima, portile careia erau toate deschise in fata mea, in mijloul unei flacari tremuratoare. 15. Era atata stralucire, maretie si fala incat imi este peste puteri sa va descriu, nici splendoarea ce o inconjoara si nici intinderea sa. 16. Podeaua era de foc; in tavan straluceau filgere si stele ratacitoare, iar acoperisul era in intregime un foc scanteietor. 17. L-am examinat cu atentie, si am vazut acolo inaltat un tron; 18. Al carui aspect era ca batut de grindina cu toate ca marginile sale erau stralucitoare ca globul soarelui; din el se auzeau voci de heruvim. 19. Din acest tron puternic ieseau torente de flacari; 20. Stralucitoare incat era imposibil sa le privesti. 21. Si era cineva asezat pe acest tron maret.

Cartea lui Enoch

 

8 din 63

22. Al carui vesmant era mai stralucitor decat soarele si mai alb decat zapada. 23. Nici un inger nu era in stare sa il priveasca in fata pe Stralucitorul si Magnificul, nici sa se apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea sa IL priveasca. Un foc stralucitor ardea in jurul Lui. 24. Si se ridica, chiar inaintea lui, un foc de o mare intindere; astfel incat cei ce-l inconjurau, nu puteau sa se apropie de El, si erau in fata lui mii si mii. El nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfintii care formau curtea lui nu il paraseau nici ziua nici noaptea. M-am apropiat cat am putut, acoperindu-mi fata si plin de teama. Atunci, Domnul El insusi a binevoit cu propria Sa gura sa ma cheme pe nume: Apropiete, spuse El, apropiete mai mult si vino sa auzi cuvintele Mele sacre. 25. El m-a primit si m-a facut sa ma plec in fata portii. Si imi tineam ochii coborati in pamant.

Capitolul 14

1. Atunci mi s-a adresat si mi-a spus asa: Asculta, asculta fara frica, O! Enoh cel drept, O! scrib al dreptatii, apropie-te si asculta vocea mea. Du-te, spune-le ingerilor veghetori care te-eu trimis sa ma rogi pentru ei: Voi trebuie sa va rugati pentru oameni si nu oamenii pentru voi! 2. De ce ati abandonat inaltimile sfinte ale cerului, locuintele voastre eterne, pentru a merge sa pacatuiti cu femeile. De ce v0ati indragostit de ficele oamenilor; v-ati insotit de ele; v-ati dedat cu ele la lucruri care tin de copii pamantului, si ati dat nastere unei rase nelegiuite? 3. Voi care erati spirite ale cerului, avand sfintenie si viata eterna, v-ati murdarit cu femeile, v-ati dedat la muncile carnii, ati zamlisit in sange, v-ati purtat ca si aceia care sunt numai din sange si carne. 4. Ei, au fost creati pentru a muri. 5. Iata de ce le-am dat lor femei, in scopul de a convietui cu ele pentru a procrea copii care sa le pastreze rasa pe pamant. 6. Dar voi ati fost creati ca spirite curate inca de la inceput voi aveti o viata eterna, voi nu puteti muri. 7. Si de aceea Eu nu v-am dat voua femei, pentru ca fiind spirite curate voi trebuia sa locuiti in cer. 8. Si acum uriasii care sunt rezultatul targului dintre spirit si carne, se vor numi pe pamant spirite rele si ele vor trai pe pamant. Ei vor procrea la randul lor spirite rele, pentru ca ei tin de cer cu o parte a firii lor pentru ca isi trag samanta din ingerii veghetori cei s finti. Ei vor deveni deci spirite rele pe pamant si se vor numi spirite ale raului. Locuinta spiritelor ceresti este cerul; iar pamantul este locuinta spiritelor pamantesti care sunt nascute din pamant. 9. Spiritele uriasilor vor fi ca norii care aduc peste pamant nenorociri de toate soiurile, ciume, razboiul, foamea. 10. Si doliul. Ele nu vor bea si nu vor manca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca intre barbati si femei, pentru ca ele au primit viata in zilele de nimicire si masacru.

Capitolul 15

1. Dupa moartea uriasilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci cand isi vor abandona trupurile, carnea lor va trebui sa piara inaintea judecatii. Ea va fi nimicita pana in ziua marelui sfarsit al Universului; atunci cand ingerii veghetori si nelegiuitii vor fi distrisi pentru totdeauna.

Cartea lui Enoch

…………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………….
63 din 63

20. Si cand metusala a auzit cuvintele tatalui sau Enoh, care i-a aratat lui toate secretele, s-a intors plin de incredere si i-a pus copilului numele de Noe, pentru ca el va deveni fiinta care va fi alinatorul pamantului dupa marele prapad. 21. Iata o alta carte pe care Enoh a scris-o pentru fiul sau Metusala si pentru cei care vor trebui sa vina dupa el si sa pastreze la fel ca si el cuvantul si simplitatea obiceiurilor lor. Voi cei care suferiti, asteptati cu rabdare vremea cand pacatosii vor disparea si forta raului va fi nimicita, asteptati ca pacatul sa dispara de pe pamant, caci numele lor vor fi sterse din cartile sfinte, rasa lor va fi distrusa si spiritele lor vor fi supuse caznelor. Ei vor tipa si se vor jeli intr-un pustiu nevazut si vor arde intr-un foc care nu se stinge niciodata. Acolo am mai observat ca un nor gros, prin care ochii mei nu puteau trece, caci din partea sa de jos nu se putea vedea partea sa de sus. Am mai vazut si flacarile unui foc aprins, asemanator cu niste munti stralucitori, clatinati de un vartej si impinsi la dreapta si la stanga. 22. Si i-am intrebat pe sfintii ingeri care erau cu mine si le-am spus: Ce este aceasta frumusete? Nu se poate sa fie cerul, ceea ce vad eu, acestea trebuie sa fie flacarile unui cuptor intins, aud strigate de durere, strigate de disperare. 23. Si el mi-a spus: Acolo, in locul in care te uiti, sunt supuse la cazne sufletele pacatosilor si ale celor care au hulit, ale celor care au fost rau indrumati, care au stricat ceea ce Domnul le-a spus prin gura profetilor Sai. Caci se pastreaza in cer listele cu numele lor si cu lucrarile lor rele, si ingerii au luat cunostinta de ele si ei cunosc si pedepsele ce le sunt cuvenite, ei stiu si ce ii asteapta pe cei care si-au crucificat trupul lor si care au fost prigoniti de oamenii rai, pe cei care L-au iubit pe Dumnezeu, care nu siau pus iubirea in aur si argint, care departe de a-si da corpul desfatarilor acestei lumi, si-au chinuit de bunavoie trupul cu cazne. 24. La cei care din ziua nasterii lor nu au cautat sa stranga bogatii pamantesti ci s-au privit ca un spirit calator pe pamant. 23. Asa se purtau ei si totusi Dumnezeu i-a pus la numeroase incercari, dar spiritele lor au fost totdeauna gasite curate si nevinovate, pregatite sa iL binecuvinteze pe Domnul, am insemnat in cartile mele toata rasplata pe care o vor merita ei pentru ca au iubit lucrarile ceresti mai mult decat pe ei insisi. Iata ce a zis Domnul: Cand erau asupriti de oameni rai, acoperiti de rusine si jigniri ei nu au incetat sama laude. Acum eu voi ridica spiritele lor pana la lacasul luminii, ii voi schimba pe cei care sunt nascuti in intuneric si care nu le-au oferit onoarea la care le dadea dreptul credinta lor. 24. Eu ii voi conduce in lacasul splendorilor pe cei care au iubit Numele Meu, ii voi face sa se aseze pe tronul gloriei si ii voi face sa simta o bucurie vesnica, caci judecata lui Dumnezeu este plina de dreptate. 25. El va da credinciosilor Sai o casa fericita, cat priveste pe cei care s-au nascut in intuneric, ei se vor adanci si mai mult in intuneric pentru ca dreptii se vor bucura de o fericire fara margini. Pacatosii vazandu-i vor scoate strigate de disperare in timp ce dreptii vor trai in splendoare si onoare si vor cunoaste pe veci adevarul celor promise de un Dumnezeu pe care ei L-au iubit. Sfarsitul viziunii lui Enoh. Fie ca binecuvantarea si mila Domnului sa coboare printre cei ce Il iubesc. Amin! Sfarsit

 

 

 

David Wilkerson – Amagirea din zilele de pe urma

 

Cât mai durează Doamne, până ajungem…? 

Acuma, dacă tot am încins Hora Unirii într-o așa zisă biserică, oare cât mai durează până să transformăm aceste biserici în Grădini Zoologice???

Știu, nu mai durează mult. Cu astfel de oameni, pui de daci, reformatori ai muzicii creștine contemporane românești, și mai ales absolvenți de teologie, nu mai avem mult. Tot ce ne trebuia era ˝explozia primordială˝, exact ca la Big Bang. O avem, deci hai să-ncingem hora! În numele domnului!

Rușine!!!

Descoperirea cutremuratoare a pastorului John Mulinde

 

Aș dori să vă descriu puțin contextul dinainte de vizitarea Domnului. În 1987, când mi-am dedicat viața slujirii, am renunțat la slujba mea pentru a intra în slujire cu normă întreagă și simțeam adânc în inima mea că Domnul mă cheamă să predic Evanghelia. Aveam oarecum sentimentul că trebuie să merg la națiuni și să predic Cuvântul lui Dumnezeu națiunilor. Dar în timp ce eram încă angajat – lucram într-o companie de importexport – Domnul a început să-mi vorbească și să-mi spună: „Vreau să trăiești și să umbli prin credință. Aș vrea să nu te încrezi în nimic și să nu depinzi de nimic, nici măcar de propria ta putere, de propria ta înțelepciune sau de propria ta pricepere. Vreau să-Mi dai totul Mie și să trăiești prin credință.” Însă felul în care înțelegeam ce înseamnă să trăiești prin credință era foarte îngust. Eu credeam ca El vrea să renunț la jobul meu și că El va avea grijă de mine financiar, ceea ce am și făcut. Am plecat și mi-am dat demisia. Lucram în postul de director executiv al companiei. Am renunțat la job și m-am lansat în lucrarea de păstorire. Dar El continua să-mi spună: „Vreau să trăiești prin credință, ceea ce înseamnă că trebuie să-Mi dai Mie totul și să iei tot ce îți dau Eu.”

 

 

Pentru că am văzut caţi oameni apeleaza la diferite“remedii alternative” (HOMEOPATIE,  ACUPUNCTURĂ,  BIOENERGIE, RADIESTEZIE,  CRISTALOTERAPIE), am hotarat sa postez un documentar foarte bine făcut de Radio Vocea Evangheliei şi

 

prin care o să demontez ideea de  radiestezie.1jpg“terapii alternative”. Culmea este ca auzi reclame la aceste “terapii” chiar pe posturi de radio creştine. Este dureros  ca  foarte mulţi creştini apeleaza la aceste asa zise remedii neluand in seama ceea ce spune Biblia despre acest lucru. Haideţi să vedem ce ne spune Cuvantul lui Dumnezeu despre aceste “remedii”.

HOMEOPATIE,  ACUPUNCTURĂ,  BIOENERGIE, RADIESTEZIE,  CRISTALOTERAPIE  SI  ALTE  FORME DE  MEDICINA  ALTERNATIVA

– o perspectivă creştină

Documentar

Radio Vocea Evangheliei

„Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni,

sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic”.

Iov, capitolul 13, versetul 4

„Nu căuta vindecare cu orice preţ.”

Iosif Ţon

Cuvânt înainte

În ultimele decenii am fost cu toţii martori la interesul crescând, manifestat atât de publicul larg, cât şi de lumea medicală, faţă de medicina alternativă. Aceasta cuprinde o ofertă bogată de terapii relativ cunoscute, cum ar fi: acupunctura, homeopatia, fitoterapia, reflexoterapia, osteopatia, aromoterapia, sau mai putin cunoscute, cum ar fi chiroterapia, bioenergia, medicina cuantică, medicina ayurvedică, cromoterapia, cristaloterapia, iridiologia, terapia cu remedii florale Bach, meloterapia, kinesiologia, neuralterapia, magnetoterapia, radiestezia, mezoterapia, shiatsu, Reiki etc.

Toate acestea asaltează pacientul român cu pretenţia, de puţine ori justificată, de a oferi vindecare, în mod special în acele situaţii în care medicina clasică nu (mai) are prea multe răspunsuri.

De ce există un interes atât de mare pentru aceste terapii? Explicaţia rezidă, fără îndoială, în modul în care a evoluat medicina clasică de-a lungul timpului. Dacă la începuturi medicul era şi terapeut şi confident al pacientului sau familiei, actualmente supraspecializarea, supratehnologizarea, sofisticarea, dar mai ales birocratizarea excesivă a medicinei face ca medicul să fie foarte ocupat şi distant, uneori chiar neinteresat de suferinţa subiectivă a pacientului şi în consecinţă să fie perceput mai puţin ca prieten şi mai mult ca expert.

Pacientul se îndreaptă, astfel, spre cel care îi oferă încredere, atingere consolatoare şi motivare pentru urmarea unui anumit tratament, spre cel care îi oferă, în primul rând, timpul său – terapeutul naturist.

Pe de altă parte, tratamentele disponibile în medicina clasică au evoluat suficient de mult pentru a crea aşteptări mari chiar şi în domeniile în care bolile rămân, totuşi, nevindecabile.

Medicamentele au, de asemenea, limitările lor, care sunt legate de toxicitatea directă, manifestată prin efectele secundare, de efectele adverse, uneori redutabile, sau de costurile din ce în ce mai mari.

Într-o societate care a ajuns să considere sănătatea ca fiind un drept inalienabil al oricărui individ, lipsa resurselor terapeutice în unele domenii medicale sau în anumite stadii ale bolii, devine, pentru consumatorul de servicii de sănătate un lucru inacceptabil, astfel încât căutarea unor alternative pare justificată.

De asemenea, nu este de neglijat nici nevoia de spiritualitate, pe care aceste terapii încearcă să o împlinească prin acea abordare holistică (în întregime – trup şi suflet – ca întreg) a individului. Pentru că ceea ce au în comun majoritatea acestor terapii este, în primul rând, faptul că, în general, sunt incluse şi prezentate nediscriminatoriu într-o ofertă mai largă, mai mult sau mai puţin explicită, împreună  cu  astrologia,  spiritismul,  ocultismul  Şi  filozofiile  orientale,  toate  fiind  parte  a  filozofiei  New  Age.

În al doilea rând, se remarcă faptul că sunt practicate, de foarte multe ori, de către persoane fără pregătire formală medicală şi care, în consecinţă, nu au înţelegerea mecanismelor de producere a bolilor şi practica elaborării unui diagnostic corect.

În al treilea rând, chiar şi atunci când aceste terapii sunt aplicate de către medici, se poate întâmpla ca pacientului să-i fie indusă ideea că tratamentul respectiv nu este eficient decât dacă el adoptă anumite convingeri legate de mecanismele de acţiune spirituală ale tratamentului respectiv. Aceasta în cel mai bun caz, pentru că, de multe ori ideile  Şi  practicile  oculte  ale  terapeutului  nici  măcar  nu  îi  sunt  dezvăluite  pacientului.

Toate aceste aspecte sunt ambalate convingător sub eticheta de „tratament naturist”, expresie care în accepţiunea generală înseamnă şi fără efecte dăunătoare, ceea ce este fals.

Ce probleme pun terapiile alternative creştinului autentic? Convingerea creştină, bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu, este că lumea spirituală există, dar că ea nu este neutră, şi că există nişte reguli după care putem evalua oferta spirituală, indiferent de unde provine aceasta.

Domnul Isus a spus foarte clar: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte” (Matei 12:30), iar apostolul Pavel, în 1 Tesaloniceni 5:21, şi apostolul Ioan, în 1 Ioan 4:1-2, ne îndeamnă la cultivarea discernământului spiritual legat de toate aspectele vieţii.

Acestea fiind spuse, este absolut necesară adresarea câtorva întrebări:

1. Care sunt tipurile de terapii alternative periculoase?

2. Cum putem să ştim care dintre ele sunt acceptabile?

3. Există criterii obiective, inspirate din Cuvântul lui

   Dumnezeu, după care putem evalua terapiile

    alternative?

4. În ce fel mă afectează sau ce implică din partea mea,

   din punct de vedere spiritual, acceptarea unui astfel de

    tratament?

5. Ce câştig şi ce pierd apelând la metode discutabile şi dovedite a

    fi fără efect, punându-mi încrederea în metode de vindecare

    dubioase?

6. Ce preţ sunt dispus să plătesc pentru sănătatea mea?

La aceste întrebări încearcă să răspundă cartea de faţă, într-o provocare pe care o adresează fiecărui cititor, la o informare şi evaluare corespunzătoare a ofertei terapeutice alternative.

Dr. Daniela Mariş, Bucureşti

 

Din partea autorului

   Homeopatie, acupunctură, bioenergie, radiestezie etc. –

duhul şi puterea… cui?

            Încercăm să vă prezentăm pe scurt câteva pretinse „adevăruri” pe care le afirmă unele dintre aceste metode şi câteva principii pe care se bazează.

1. Radiestezia pretinde că există o „bancă de date universală”, din care orice om se poate servi după bunul plac cu orice informaţie, despre orice, din toate timpurile, cu condiţia să treacă în „starea de conştiinţă Alfa”, adică în transă, aşa cum procedează un radiestezist când pune un diagnostic. Această tehnică este de natură ocultă.

Apoi se susţine că OMUL  ESTE  ALCĂTUIT  DIN  MAI  MULTE  CORPURI – noesic, biosic, fizic – suprapuse şi paralele, conform antropozofiei lui Rudolf Steiner. Acesta este un principiu contrar definiţiei biblice a omului.

2. Acupunctura se bazează pe paradigma/MODELUL  ENERGETIC  AL  OMULUI,  DESCRIS  DE  TAOISM – RELIGIA  VECHILOR  CHINEZI.

„Iar legătura între acest adevăr ultim – Tao – şi fiinţa umană este realizată prin energia Chi, care permează corpul nostru prin 12 canale spirituale numite meridiane principale.

            În momentul în care fluxul acesta energetic care trece prin organismul nostru se blochează sau suferă o anormalitate sau un dezechilibru, în acel moment şi organismul fizic suferă.

            Iar cu această tehnică a acelor se intervine în respectivul loc unde s-a produs dezechilibrul şi se realizează redistribuirea energiei” (citat din Ernest Valea).

Dincolo de faptul că această filozofie nu se bazează pe Dumnezeul Bibliei, al Cărui nume este IEHOVA, avem de-a face cu o abordare anticreştină, deoarece principiul echilibrului energiilor YIN şi YANG spune că totul trebuie să fie în echilibru, adică  OMUL  TREBUIE  SĂ  SE  ARMONIZEZE  ŞI  CU  PRINCIPIUL  BINELUI  ŞI  CU  CEL  AL  RĂULUI,  CEEA  CE  DIN  PERSPECTIVĂ  CREŞTINĂ  ESTE  ABERANT!

Dacă ar fi să-i găsim acestei idei un corespondent în gândirea creştină, ar trebui să afirmăm ceva de genul:  „OMUL  AR  TREBUI SĂ  SE  ARMONIZEZE  ŞI  CU  DUMNEZEU  ŞI  CU  DIAVOLUL!”.

Acesta este, pe scurt, mecanismul pretins de acupunctură, care pretinde că reglează dezechilibrele energetice din trupul uman, dirijând „energiile universului” prin acele ace, care sunt ca un fel de „antene” de captare a energiilor cosmice, dirijându-le înspre interiorul trupului uman !

3. Homeopatia se bazează pe principiul: „Similia similibus curantur” sau „Cui pe cui se scoate”. Cu alte cuvinte, aşa cum afirmă homeopaţii: „Caută în tine însuţi. Cu aceste ‘remedii’ noi îţi transmitem doar o informaţie”.

Modul de preparare a remediilor homeopate – potenţare, dinamizare etc. – este o pretinsă încărcare cu „energii”, fără nici un fel de efect chimic sau fizic… Se vorbeşte din nou despre „energii” impersonale !!

Se vorbeşte despre Forţa vitală, Forţa vieţii, Energia universală a vieţii, Energie cosmică de vindecare, însă toate acestea sunt doar nişte simple speculaţii!

În noi NU există o „scânteie de dumnezeire”, care să ne poată ajuta să găsim resursele pentru vindecare în noi înşine, nici în remediile homeopate nu există nici un fel de informaţie – aşa cum pretind homeopaţii – care să înveţe corpul nostru cum să se vindece.

Ştiind că o singură celulă din corpul uman este mai complexă decât cel mai mare combinat chimic sau uzină construită de oameni, este ca şi cum ar pretinde cineva că rezultatul diluării unei picături de extract de „Coada şoricelului” în 1000 de litri de apă ar transmite unei mari uzine o informaţie care să o ajute să scape de faliment. Este o idee frumoasă J, dar fără nici un suport în practică.

……………………………………………………………………………………

Revenind la abordarea din punct de vedere creştin, NOI  AVEM  NEVOIE  DE  ALTCINEVA,  DIN  AFARA  ACESTEI  LUMI  –  AVEM  NEVOIE  DE  CRISTOS  CA  SĂ  NE  SALVEZE !

            Nu ne putem trage singuri de guler şi apoi să pretindem că noi înşine ne ridicăm în sus.

Este absolut clar că dacă cineva caută în sine însuşi, se prăbuşeşte acolo, deoarece Cristos spune:

                    „Căci din inimă ies gândurile rele,

                        uciderile, preacurviile, curviile,

                        furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele!” (Matei 15:19), iar Apostolul Pavel spune:

                    „Nimic bun nu locuieşte în mine” (Romani 7:18).

Aşadar această căutare în noi înşine – idee provenită de la Socrate – este o căutare disperată, fără rezultat, şi care ne duce la dezastru.

FĂRĂ  CRISTOS  SUNTEM  MORŢI !

4. Tehnica Reiki de punere a mâinilor – Un japonez – dr. Mikao Usui – a observat cum se roagă creştinii, punându-şi mâinile peste persoana bolnavă. Atunci el a iniţiat „tehnica Reiki de punere a mâinilor”, dar care nu se bazează pe relaţia personală a omului cu Dumnezeu, ci pe puterea bioenergetică din mâinile omului.

Este ca şi cum ai sări gardul în grădina lui Dumnezeu şi ai încerca să furi de acolo ce doreşti. Creştinismul spune clar că în absenţa credinţei în Dumnezeul Bibliei, simplul gest de punere a mâinilor nu are nici un efect.

…………………………………………………………………….

Este bine de precizat că o mare parte dintre produsele NATURALE, dacă sunt administrate corect, sunt bune şi folositoare omului. Mulţi oameni preferă să bea un ceai de muşeţel în loc de un medicament preparat chimic, de exemplu. Există atâtea plante binecuvântate, lăsate de Dumnezeu pentru oameni.

Însă treapta următoare – NATURISMUL – face deja apropierea de NEW  AGE,  la fel ca  ACUPUNCTURA,  HOMEOPATIA,  RADIESTEZIA,  BIOENERGIA,  CRISTALOTERAPIA  şi altele.

DAR ! Spiritualitatea creştină, adică închinarea înaintea Tatălui, în Numele Fiului Său Isus Cristos, prin puterea Duhului Sfânt, este  CU  TOTUL  ŞI  CU  TOTUL  ALTCEVA  DECÂT  SPIRITUALITATEA  NEW  AGE. Spiritualitatea  NEW  AGE  încearcă să-l pună pe om în legătură cu puteri oculte şi demonice.

Pe de altă parte, există creştini care practică aceste tehnici, având convingerea că nu se implică cu nimic în partea spirituală a lucrurilor.

Prof. dr. Iosif Ţon afirmă: „Nu poţi zice: ‘O practic numai până aici şi nu mă duc mai departe’. Pentru că, chiar dacă eu zic: ‘Preiau numai tehnica’ – tehnica aceea este produsul unui sistem de spirite rele.

            Tehnica în sine mă leagă de spiritele care au inventat-o. Aşa că mare atenţie pentru cei care cred că pot să preia  DOAR  tehnicile, fără să se implice sau să aibă legătură cu spiritele din spatele acestor tehnici.”

Romulus Câmpan spune: „Din păcate am auzit până şi creştini implicându-se în aşa ceva. Atunci când începem să GĂSIM  ALTERNATIVE  DUMNEZEULUI  ADEVĂRAT  ŞI  VIU, atunci am căzut în cea mai mare minciună, iar Satan este foarte bucuros că noi o luăm de bună”.

Desigur că avem mare nevoie de medicină şi de medici, dar când unii dintre aceştia încearcă în mod perfid să ne inoculeze puteri ale întunerecului, suntem datori să cercetăm lucrurile şi să ne oprim.

Scopul documentarului de faţă nu este o „vânătoare de vrăjitoare”, ci dorinţa de etică, chiar şi în aşa-numita „medicină alternativă”. Ce vreau să spun? Vreau să spun că dacă merg la Farmacie şi cumpăr Algocalmin, am pretenţia să NU mi se dea otravă în ambalaj de Algocalmin.

Cam aşa procedează medicii şi terapeuţii care folosesc medicina alternativă. Ei spun că nu ştiu exact ce este şi cum funcţionează, dar ţi-l vând pe Satan – culmea – pe banii tăi !! – îmbrăcat într-un ambalaj pe care scrie „dumnezeu”. Însă este vorba despre… dumnezeul veacului acestuia, care        le-a orbit ochii… adică diavolul sau Satan !

Este dezastruos să absolutizăm experienţa, chiar şi atunci când dă rezultate. Este dezastruos să căutăm principii creştine, chiar şi pe baza experienţelor „de mii de ani” ale medicinei chinezeşti, de exemplu.

„Ideea ‘Dacă mă vindecă, are dreptate!’ este falsă şi nocivă !Şi vrăjitorii Egiptului au putut imita primele câteva minuni făcute de Moise, însă ei tot VRĂJITORI au rămas”, conchide Prof. dr. Iosif Ţon.

Pe de altă parte, nu vreau să cădem în bigotism şi „să aruncăm şi copilul odată cu apa din lighean”. Credem că este înţelept „să cercetăm toate lucrurile” şi să luăm ceea ce este bun, aşa cum ne învaţă Biblia.

Desigur că există şi ramuri absolut benefice ale medicinei alternative, cum ar fi, de exemplu, fitoterapia şi apiterapia (terapia cu extracte vegetale şi terapia cu produse derivate din miere).

Despre acestea, dr. Daniela Mariş spune:

            „În primul rând, ca şi creştini este bine să ne asigurăm că ele NU sunt oferite într-un context ocult [chiar dacă cei care ni le oferă – terapeuţi, practicieni, medici etc – au un crucifix mare pe perete sau rostesc fără probleme un „Tatăl nostru” – N.A.].

            În al doilea rând, înainte de a înghiţi orice extract din plante, trebuie să ne informăm despre calităţile lui, despre indicaţiile de administrare, doze, perioadă de administrare, efecte secundare, interacţiuni cu alte extracte din plante sau cu medicamentele luate concomitent, pentru că ‘natural’ nu înseamnă nici pe departe ‘lipsit de efecte secundare’.

Aceste informaţii trebuie actualizate permanent, pentru că studiile care se fac dovedesc că anumite extracte, în vogă la un anumit moment, pot ascunde efecte secundare devastatoare, necunoscute iniţial. Un exemplu în acest sens este tătăneasa, despre care s-a descoperit recent că este toxică hepatic.

Şi, de asemenea, trebuie să acordăm tratamentului cu extracte naturale locul pe care îl are, şi anume de tratament adjuvant, şi nu de tratament de primă linie, ca să ne scutim de multe dezamăgiri”.

Plantele sunt, într-adevăr, de foarte mult folos în practica medicală, lucru dovedit de-a lungul secolelor. Cu siguranţă că există multe comori nedescoperite încă în lumea vegetală, care pot fi de un real folos omenirii.

DAR !! Atunci când aceste remedii ne sunt oferite după ce au fost descântate, trecute prin ritualuri oculte, farmece şi vrăji, sau ne-au fost recomandate sub controlul spiritelor rele, cu ajutorul clarviziunii, prin metoda pendulului etc., atunci toate acestea au fost supuse unui contact cu duhurile celui rău, cu duhuri satanice, şi este înţelept  SĂ  FUGIM  de ele.

De ce poate fi ceva rău în astfel de practici, din moment ce şi alţi creştini folosesc astfel de remedii? Pentru că şi alţi creştini pot fi ignoranţi sau pur şi simplu nu-i interesează faptul că trăiesc în păcat dacă acceptă legătura cu astfel de practici.

Părerea mea este că ACUPUNCTURA,  HOMEOPATIA,  RADIESTEZIA,  BIOENERGIA*,  CRISTALOTERAPIA,  TEHNICA  REIKI  etc. funcţionează după principii străine creştinismului.

Asta nu ar fi încă nimic, deoarece nici în medicina alopată terapiile nu conţin nimic „creştinesc”, să spunem, în mod intrinsec. Însă aceste tehnici alternative, care vorbesc explicit despre vindecare cu ajutorul unor energii de factură necunoscută, se apropie foarte mult de „duhul si puterea Satanei”. Asta atunci când au rezultate. Când n-au nici măcar rezultate, rămân SIMPLE SPECULAŢII.

Fie ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune să alegem ce este bine şi să ne ferim de orice pare a fi rău.                                                                                                                                                             Ioan Ciobotă

Homeopatie, acupunctură, bioenergie, radiestezie,                                                  cristaloterapie, etc.

Partea întâi

Reporter:

Domnule Ernest Valea, ce este medicina alternativă?

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Medicina alternativă este – după cum îi spune şi numele – o altă cale de vindecare, o cale ce refuză medicina clasică, bazată pe medicamente şi intervenţii brutale – cum spun adepţii ei – în organismul uman.

Se bazează pe principii străine medicinei clasice, principii care au o anumită legătură cu lucrurile spirituale, cu lucrurile de dincolo de lumea fizică. Principalele metode ale medicinei alternative ar fi :

1. Acupunctura şi reflexologia, ca metode derivate

din vechea medicină tradiţională chinezească;

2. Homeopatia;

3. Radiestezia;

4. Bioenergia;

şi altele mai puţin folosite, cum ar fi:

5. Tehnica Reiki de punere a mâinilor;

6. Cristaloterapia şi altele.

Reporter:

Homeopatia funcţionează pe baza unei aşa-zise „forţe vitale” care nu este definită, ne spun doi medici homeopaţi.

Dr. 1, homeopat:

Samuel Hahnemann a descoperit că în natură există o viaţă ascunsă în fiecare substanţă. Putem să mobilizăm şi să folosim această forţă dacă prelucrăm corect substanţa.

Diluţiile repetate şi sucursiunile remediilor homeopate duc la eliberarea unor energii uriaşe, cu proprietăţi curative, ţinând seama de „forţa vitală”, pentru că, din punct de vedere al terapiei homeopate, boala este un dezechilibru al acestei „forţe vitale”, care ne animă pe toţi.

Dr. 2, homeopat:

„Dinamisul” în homeopatie rămâne o denumire a unei forţe vitale care nu este definită neapărat, dar este considerată ca atare.

Reporter:

Nu ştim ce s-ar putea înţelege din definiţia nedefinită a acestui „dinamis” (sau „dynamis” în greacă). În Biblie Dumnezeu este definit  CLAR  ca fiind Creatorul universului şi totodată o Persoană cu care putem comunica şi cu care putem avea o relaţie personală, de genul Tată-fiu. Aşadar o posibilă concluzie este că acest „dinamis” nu are nimic de-a face cu Dumnezeul Bibliei.

Dar, ce ar putea fi, totuşi, această „forţă vitală” nedefinită, la care face apel homeopatia? Vom încerca să aflăm pe paginile care urmează.

Acum să menţionăm câteva lucruri despre o altă ramură a medicinei alternative, şi anume acupunctura.

Dr. 3, acupunctor:

Întâi şi întâi acupunctura trebuie să fie practicată după legile chinezeşti, iar legile chinezeşti au câteva principii, şi anume:

1. intern-extern;

2. sus-jos;

3. cald-frig;

4. Yin şi Yang.

Aceste 4 principii contradictorii sunt cele prin intermediul cărora se poate pune diagnosticul şi se poate realiza o vedere clară asupra dereglării. În funcţie de acest diagnostic, se aplică apoi terapia cu ajutorul acelor.

Reporter:

Ce anume v-a atras spre acupunctură?

Dr. 3, acupunctor:

Enigma! Realmente enigma! Adică împungi cu acul în călcâi ca să îţi treacă o durere de cap. Asta nu poate s-o înţeleagă decât unul care pricepe tainele acupuncturii, respectiv reţeaua de meridiane, pentru că, practic, taina acupuncturii o reprezintă reţeaua de meridiane, care este uriaşă.

Reporter:

Doamnă, dumneavoastră folosiţi remedii homeopatice de peste 20 de ani. Nu ca specialist, ci doar ca simplu pacient. Vă pun aceeaşi întrebare: Ce energii intervin în procesul de vindecare, atunci când acesta are, totuşi, loc?

Pacientă 1, homeopatie:

Încă nu ştiu despre ce energii este vorba. Atâta ştiu că în primă fază, în clipa în care remediile respective încep să acţioneze, ele produc o agravare, după care începe încet-încet procesul de vindecare.

Culmea este că procesul este invers. Se atacă boala sau suferinţa cea mai recentă şi se merge treptat, descrescând, către o suferinţă mai veche. Într-un fel procesul este logic, dar, din păcate, OAMENII  DE  ŞTIINŢĂ             N-AU  ŞTIUT  SĂ  DEFINEASCĂ  ENERGIILE      RESPECTIVE.

Eu vreau să cred din toată inima că este vorba de Dumnezeu, care a pus aceste virtuţi în toată creaţia, în plante, în minerale, în animale. Şi nici nu-mi vine să cred că poate să fie o altă energie… malefică sau mai ştiu eu cum…

Reporter:

Dincolo de ceea ce vrem noi să credem sau ce ne place nouă să credem, care este adevărul din spatele acestor aparenţe?

Prof. dr. Iosif Ţon, pastor, absolvent al Universităţii

Oxford din Anglia:

Categoric nu te implica în aceste forme de medicină alternativă, pentru că vrând-nevrând ele te leagă de lumea spiritelor rele care au produs aceste alternative.

Fugi de ele şi refugiază-te în Domnul Isus. Prin Domnul Isus ascunde-ţi viaţa în Dumnezeu, iar prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu ai toate energiile de care ai nevoie.

NU  CĂUTA  VINDECARE  CU  ORICE  PREŢ.

Romulus Câmpan:

Eu îmi aduc aminte când mergeam să mi se ghicească în cafea – cu asta am început. Prima mea introducere în lumea ocultului a fost cafeaua, ghicitul în cafea, plus nişte pene cu nişte mercur, ca să ne păzească familia de rău, stingerea de chibrite în apă etc.

Din păcate am auzit până şi creştini implicându-se în aşa ceva, iar apoi spun cu un aer aşa de nevinovat: „Nu ştim ce e, poate e fosfor sau altceva…”.

Când începem să găsim alternative Dumnezeului adevărat şi viu, atunci am căzut în cea mai mare minciună, pe care Satan este foarte bucuros că noi o luăm de bună.

Reporter:

În continuare vom aborda problema radiesteziei. Aici intervine o noţiune nouă, şi anume ceea ce ei numesc „banca de date universală”, aflată oarecum la cheremul oricui, spun radiesteziştii. Singura condiţie de acces la informaţiile acestei bănci este capacitatea de a intra în starea de transă.

Dar ce este mai interesant în concepţia lor este ideea că această bancă de date nu are nici un stăpân. Cum funcţionează, totuşi, radiestezia?

Radiestezist şi inforenergetician:

În mod conştient, adică în starea „beta”, se formulează cererea de informaţie, clară, fără echivoc, cum ar fi: „La ce adâncime este apă?”. Apoi se trece voit în subconştient, adică în starea „alfa”, când se emite un semnal.

Se face apel la „banca de date universală”, se recepţionează informaţia pe care operatorul o pune în evidenţă prin mişcarea instrumentului auxiliar, care poate fi pendul, baghetă sau ansă.

Se trece din nou în starea „beta”, adică a conştientului, pentru a interpreta informaţia dată de instrumentul auxiliar.

Deci, dacă avem acces la informaţiile acestea, avem posibilitatea de a cunoaşte totul, despre tot, din toate timpurile.

Reporter:

Dintotdeauna omul a dorit să cunoască totul, despre tot, din toate timpurile. Dar Dumnezeu Îşi atribuie această capacitate exclusiv doar  LUI  Însuşi.

În Biblie, prin profetul Isaia, capitolul 44, versetul 7, Dumnezeu spune: „Cine a făcut proorocii ca Mine, să spună şi să-Mi dovedească. De când am făcut pe oameni, din vremurile străvechi, să vestească viitorul şi ce are să se întâmple”.

Şi tot Dumnezeu Se adresează oamenilor, în capitolul 41 al cărţii Isaia, versetul 23: „Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei. Faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii”.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Intervenţia aceasta a spiritelor în radiestezie am putea să o asemănăm întrucâtva cu fenomenul care se produce în spiritism sub numele de „scriere automată”. Pe când în scrierea automată persoana este complet posedată şi îşi pierde conştiinţa de sine – nu ştie ce scrie – în diagnosticul radiestezic comunicarea rămâne conştientă, sau cel puţin aşa se vrea. Însă este important să reţinem că sursa sau diagnosticul vine din afară,  NU  vine din abilităţile terapetului, iar informaţia îi este transmisă de nişte entităţi din afara lui.

Reporter:

Informaţia îi este transmisă de duhurile demonice. Domnule Romulus Câmpan, înainte de a cunoaşte adevărul Mântuitorului Isus Cristos aţi fost implicat personal în sfera ocultului.

În Biblie scrie că diavolul este mincinos şi tatăl minciunii. Se primesc, totuşi, şi răspunsuri adevărate de la diavol şi de la duhurile necurate, duhurile celui rău, din moment ce ei sunt mincinoşi prin definiţie?

Romulus Câmpan:

Sigur că da. Pui întrebarea: „Sunt eu femeie?”.

Dacă eşti bărbat, ai răspunsul NU.

            „Sunt eu bărbat?” – ai răspunsul DA, în cazul în care eşti bărbat.

„Îmi trăiesc amândoi părinţii?”. Da.

„Mi-a murit vreun părinte?”. Nu.

„Mi-a murit bunica?” (care murise) – răspuns DA. Deci poţi să verifici, este ca şi cu poligraful, acelaşi lucru.

Reporter:

Deci nu a fost o intenţie de şarlatanie?

Romulus Câmpan:

NU, pentru că nu voiam să mă înşel pe mine însumi. Poţi să spui despre altcineva că s-o fi înşelând sau o fi înşelând el pe alţii, dar când este vorba despre tine însuţi, şi ajungi la concluzii mai „spirituale” şi mai „deştepte” decât cele cu care te ocupaseşi înainte, atunci ştii foarte bine că CINEVA  MIŞCĂ  PENDULUL…

Ştim că în afară de noi şi în afară de Dumnezeu, în această lume mai există şi duhuri pe care le cunoaştem sub numele de „diavoli” sau „demoni”.

Pentru cel care se îndepărtează de Dumnezeu, indiferent în ce direcţie se îndreaptă, tot una este. Direcţia în care mă îndepărtez de Dumnezeu este atât de neesenţială, din moment ce tragedia îndepărtării de Dumnezeu – şi s-ar putea a îndepărtării veşnice – este în curs…

Reporter:

Familia Tiriteu a renunţat la folosirea homeopatiei şi a remediilor homeopatice.

Daniel Tiriteu:

Fetiţa noastră cea mare – Rebeca – la vârsta de 3 ani şi câteva luni a început să aibă o mâncărime de piele. De obicei dimineaţa, după ce mânca, îi ieşeau pe corp nişte bubiţe mici, care după o jumătate de oră dispăreau.

Doctoriţa de familie ne-a spus să încercăm şi la homeopat. Ne-am zis să mergem să vedem exact ce se întâmplă, ce fel de consultaţii se dau acolo.

A fost o discuţie obişnuită, apoi ne-a prescris nişte medicamente. Am aflat despre modul cum sunt preparate, deci faptul că de la o anumită diluţie în sus nu mai există nici o explicaţie ştiinţifică, iar acea compoziţie de medicamente se făcea printr-o – spuneau ei – „energie cosmică”, idee care îşi are baza într-o filozofie păgână.

De asemenea, am aflat că medicul homeopat la care mergeam noi avea în spate o filozofie New Age, care este exact opusul credinţei noastre creştine. Noi credem într-un singur Dumnezeu, un Dumnezeu personal, care ne iubeşte şi cu care poţi avea o relaţie personală.

Pe baza acestor două lucruri – filozofia doctorului şi felul în care erau preparate medicamentele –  am decis să oprim complet tratamentul.

Reporter:

Care ar fi fost efectele de care v-aţi temut atunci când aţi decis să opriţi tratamentul?

Daniel Tiriteu:

În mod special ne-am temut de efectele spirituale. Aceste remedii homeopatice, care sunt preparate prin încărcarea cu acele energii cosmice, cum pretind ei, este foarte posibil să te expună spiritual la o influenţă demonică, la o stăpânire demonică.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Cred că nu putem neglija prezenţa anumitor entităţi sau spirite care ar putea mijloci această vindecare. De exemplu, radiestezistul este înconjurat, în momentul în care practică acea metodă de diagnostic, de „îngeri albi”sau de „spirite benefice”, numite aşa de către el.

De unde ştim că numai acestea sunt prezente? Deoarece el spune că toate celelalte au fost izgonite. El recunoaşte că există spirite bune şi rele, dar întotdeauna spune că cele rele au fost izgonite de acolo în momentul producerii diagnozei.

DAR!  Din moment ce radiestezistul operează pe sistemul de valori al lui Rudolf Steiner, care  nu  ARE    nimic  de-a  face  cu  doctrina  creŞtinĂ,  noi nu putem accepta pretenţia că spiritele acelea benefice sunt într-adevăr benefice.

Mai mult decât atât, se spune că spiritele acelea sunt cele care fac ansa sau pendulul să se mişte şi să pună diagnosticul corect. Deci rezultatul nu se datorează abilităţii radiestezistului, ci se datorează comunicării cu acele spirite prin care se transmite informaţia despre organele bolnave.

Deci intrăm undeva foarte adânc în tărâmul spiritual şi asta ar trebui să ne pună pe gânduri.

Reporter:

Cum putem aborda medicina alternativă din punct de vedere etic şi din punctul de vedere al moralei creştine?

Dr. Ileana Radu, medic creştin:

Găsesc justificată toată explozia şi toată orientarea spre medicina alternativă în România, şi în mare parte aceasta este o reacţie la ceea ce nouă ne-a fost refuzat. O medicină foarte tehnologizată, o medicină foarte scumpă, o relaţie cât se poate de impersonală cu pacientul, toate acestea îi orientează şi pe medici şi pe pacienţi spre alte metode, spre alte abordări, spre alte paradigme.

În medicina tradiţională o consultaţie, în medie, durează 7 până la 10 minute. O consultaţie în medicina alternativă durează de multe ori 1 oră. Cred că orice pacient preferă un practician sau un medic curant care petrece 1 oră cu el, nu 7 minute, şi un medic care se interesează, dincolo de migrene, dincolo de durerea de stomac şi dincolo de palpitaţii, şi de alte coordonate ale vieţii lui personale, care astfel bineînţeles că are câştig de cauză.

Reporter:

Următorul intervievat practică bioenergia (bioenergoterapia) şi cristaloterapia – vindecarea cu ajutorul cristalelor. L-am întrebat ce vede atunci când pune un diagnostic.

Bioenergoterapeut şi „vindecător” cu ajutorul cristalelor:

Nu ştiu dacă ai auzit de „aura” umană. Aura se poate vedea şi se poate percepe tactil. În acest câmp, deci în aura umană, se poate lucra.

Aşa cum avem o anatomie fiziologică, avem şi o anatomie energetică. Ceea ce fac eu este să lucrez în vederea armonizării câmpului energetic.

Prof. dr. Iosif Ţon:

Dumnezeu a creat universul şi toate energiile care sunt în univers ar trebui să-I fie supuse Lui. Dar Dumnezeu, în suveranitatea Lui, a lăsat ca, pentru o vreme, aceste spirite revoltate să existe.

Modul în care înţeleg eu lucrurile, pe baza Sfintei Scripturi, este că atunci când Dumnezeu ne-a creat pe noi persoane, deci cu libertatea de a alege, Dumnezeu l-a lăsat pe diavolul să existe tocmai pentru a-i crea omului adevărata libertate. Eu nu am cu adevărat libertate decât atunci când am o alternativă.

Dumnezeu mi Se prezintă ca Dumnezeul Creator şi plin de dragoste, Dumnezeul adevărului, Dumnezeul bunătăţii, şi îmi spune: „Ia-Mă pe Mine, iubeşte-Mă pe Mine, fii al Meu şi fii ca Mine”. Dar tot El zice: „Am lăsat alături pe unul care-i totalmente opusul Meu, care-i nimicitorul, care e ura întrupată, care-i răutate, care-i nimicire.  Dacă-l vrei pe el, eşti liber să-l alegi pe el”.

Toate energiile lui Dumnezeu sunt concentrate în Duhul lui Dumnezeu – Duhul Sfânt. Eu am Duhul Sfânt numai dacă L-am primit pe Domnul Isus Cristos în viaţa mea, pentru că Duhul Sfânt e Duhul lui Cristos. Şi când am Duhul Sfânt, am toată energia dumnezeiască de care am nevoie.

Acum, vin aceşti oameni care zic: „Domnule, noi am descoperit nişte bănci de energie cosmică. Noi am descoperit nişte surse de energie”.

Este posibil !

DAR izvorul acelor energii este diavolul şi îngerii lui. Şi până la un loc ei pot să facă minuni, aşa cum s-a întâmplat cu Moise şi vrăjitorii din Egipt. Diavolul are o anumită putere, însă el are nişte limite, pentru că el nu este egal cu Dumnezeu. Diavolul este o persoană revoltată, pe care Dumnezeu îl lasă să existe pentru a crea libertate pentru noi, dar Dumnezeu întotdeauna îi pune limite: „Până aici şi nu mai departe !”.

Oamenii aceştia au reuşit cumva să intre în legătură cu aceste surse de energie, care nu sunt altceva decât spiritele celui rău – spiritele revoltate, împreună cu diavolul. Şi într-adevăr ei aduc energie, dar energia pe care o aduc ei este de esenţă demonică.

Reporter:

În remediile homeopatice, de la o anumită diluţie în sus nu mai rămâne nici măcar o singură moleculă de substanţă activă. Rămâne doar încărcătura spirituală, dinamizarea sau potenţarea de factură spirituală, aşa cum afirmă homeopaţii.

Dr. Ileana Radu, medic creştin:

Este recunoscut faptul că de multe ori diluţiile homeopatice se fac după un anumit ritual, rostindu-se anumite incantaţii, şi de cele mai multe ori într-un remediu nici nu mai există substanţa de origine.

Cu toate astea, remediile operează, pentru că – spune homeopatul – încărcătura lor este de factură spirituală. Atunci, vindecarea trebuie să aibă loc cu orice preţ?

Eu cred că vindecarea NU trebuie să aibă loc cu orice preţ, pentru că, de fapt, „preţul” îl plăteşte pacientul şi medicul care aplică remediul.

Intri într-o zonă în care pot să ţi se întâmple anumite lucruri pe care nu le controlezi nici tu, ca pacient, şi nici tu, ca medic.

Una dintre colegele mele, care practică bioenergia (bioenergoterapia), spune: „Ştiu că nu trebuie să mă ating de anumite tumori, pentru că energia negativă conţinută în acele tumori mă poate ataca pe mine. Şi mi s-a spus, şi maeştrii mei mi-au spus, pe ce domenii să nu intru, pentru că sunt vulnerabilă”.

Deci acolo este prezent un limbaj care anunţă ceva legat de lumea spiritelor, şi de cele mai multe ori, dacă ai discernământ şi dacă ai educaţie în acest domeniu, recunoşti tipare din magia albă sau neagră.

Daniel Tiriteu:

Le recomand cititorilor să treacă dincolo de aparenţe şi să gândească la rece.

Este  adevărat

că  ne  dorim  sănătate

mai  mult  decât  orice,

dar  să  nu  o  căutăm

cu  orice  preţ.

Să  nu  o căutăm

cu  preţul  sufletului.

Homeopatie, acupunctură, bioenergie, radiestezie,                                                  cristaloterapie, etc.

Partea a 2-a

Reporter:

Continuăm cu bioenergia sau bioenergoterapiile. Altfel spus – dirijarea „energiilor cosmice” spre pacientul bolnav, conform afirmaţiilor bioenergoterapeuţilor. Dar cum ajung unii oameni să aibă asemenea puteri?

Radiestezist şi inforenergetician:

Unii bioenergoterapeuţi posedă din naştere un corp energetic enorm – de 3 ori, de 10 ori sau chiar mai mare decât o persoană normală, putând să dirijeze cu uşurinţă energia către pacient, fără a fi necesară o altă încărcare. Aceştia, când ating vârsta pubertăţii, îşi descoperă aceste capacităţi întâmplător şi încep să practice treptat, la cererea celor din jur, tratamente bioenergetice, devenind bioenergoterapeuţi.

Persoanele obişnuite, cu un câmp energetic normal, pot trata şi ele prin metode bioenergetice sau radiestezice, dar au nevoie de o instruire din partea unor cunoscători, numiţi „iniţiaţi”, pentru a învăţa să se încarce şi să dirijeze în mod corespunzător energiile necesare la locul necesar.

Reporter:

La fel cum un creştin ştie de unde ştie ceea ce ştie, şi anume din Biblie, care a fost inspirată de Dumnezeu, fiind revelaţia dată de Dumnezeu oamenilor, la fel am putea să întrebăm: de unde ştie radiestezistul lucrurile pe care le afirmă?

Radiestezist şi inforenergetician:

Radiestezistul instruit a fost instruit de un cunoscător, de un învăţător care a avut această revelaţie care se transmite din om în om – totul vine de la Dumnezeu. Toate informaţiile, toate învăţăturile vin de la Dumnezeu.

Reporter:

Aşadar afirmaţi că cineva dintre radiestezişti a avut o revelaţie de la Dumnezeu, la fel cum au avut cei care au scris Biblia?!?

Radiestezist şi inforenergetician:

Da, absolut !

Reporter:

Dincolo de simple presupuneri sau speculaţii, ce spune Biblia despre aceste teorii legate de aceste energii cosmice nedefinite?

Dr. Ileana Radu, medic creştin:

Când ajungem exact la baze, la faptul că există aceste energii dirijate, pledoariile sunt inconsistente.

De cele mai multe ori este un fel de amestec de filozofie orientală, de teozofie şi de practici oculte, pe care, dacă le analizăm cu discernământ şi suntem şi educaţi şi instruiţi, putem să le detectăm.

Însă, pentru că uneori vindecarea are totuşi loc, iar pacientul se simte mai bine, colegii mei au spus: „Bănuim că sunt îngeri buni, bănuim că este o magie bună pentru că, de fapt, se întâmplă lucruri bune…”.

Reporter:

Este evident că dincolo de terapiile oferite de ramurile oculte ale medicinei alternative, cum sunt homeopatia, acupunctura, radiestezia sau bioenergia, dincolo de aceste false terapii există o încărcătură de factură spirituală. Atunci trebuie să căutăm vindecarea cu orice preţ?

În diverse interviuri pe care le-am avut cu medici care practică medicina alternativă, ei au recunoscut acest lucru, chiar dacă unii dintre ei nu pe înregistrare, ci doar în discuţii private, dar toţi au precizat că nu ştiu ce fel de spirite se află în spatele acestor lucruri.

Bănuiala este că se află spirite bune, bineînţeles. Iar pacientul spune: „Cel care vindecă are dreptate”.

Dr. Ileana Radu, medic creştin:

Pacientul spune că are dreptate, dar tot noi, ca practicieni, ne întâlnim cu situaţii în care, de exemplu, un pacient se duce la şedinţe de bioenergie pentru o criză evident ulceroasă – deci avea un ulcer gastro-duodenal dovedit prin toate mijloacele clasice de care ne folosim ca să punem un astfel de diagnostic.

În ulcerul gastro-duodenal, bineînţeles că stresul este o componentă majoră, iar pacientul a ales să meargă şi să facă şedinţe de bioenergie. După ce simptomatologia s-a ameliorat, el s-a sinucis. Soţia lui spunea că a fost aşa de modificat din punct de vedere psihic şi a dezvoltat o depresie neasistată şi neîngrijită, încât până la urmă s-a sinucis. Lucrurile acestea se spun mai puţin…

Există, de exemplu, multe incompatibilităţi între remediile herbaliste. Sau unele plante au un mare potenţial toxic. Sau este foarte riscant să faci anumite asocieri pe care nu le-a controlat şi nu le-a monitorizat nimeni.

Deci există riscuri. Şi acest risc probabil că ar trebui să şi-l asume mai ales practicianul, pentru că, chiar dacă aţi spus că unii nu au declarat pe înregistrare lucrurile acestea, toţi recunosc că este ceva… acolo… ceva din domeniul spiritelor…

Reporter:

Cum îşi tratează un bioenergoterapeut pacienţii?

Bioenergoterapeut şi „vindecător” cu ajutorul cristalelor:

În ceea ce mă priveşte, eu am o sensibilitate faţă de câmpul energetic uman sau animal, îl pot percepe vizual sau tactil, şi astfel îmi pot da seama de dizarmoniile sale.

Ceea ce se poate spune este că fiecare obiect, fiecare fiinţă animată este dotată şi cu un câmp energetic. Acest câmp există atât în interiorul, cât şi în exteriorul fiinţei. În momentul în care apar distorsiuni de câmp, apare şi boala în corpul fizic.

Pentru a rezolva această boală, trebuie să rezolvi armonia câmpului energetic, deci să dizolvi distorsiunile şi blocajele din câmpul energetic.

Reporter:

Maria Morariu a participat la simple cursuri de radiestezie şi a încercat să aprofundeze acest domeniu. Ce a înţeles acolo?

Maria Morariu:

Am ajuns să înţeleg la un moment dat că se poate intra în comunicare cu spiritele, dar mai târziu am găsit în Biblie – la vremea respectivă nu ştiam decât intuitiv, simţeam că nu este bine – am găsit în Biblie că  NU,  NU  asta este calea. Isus Cristos nu vrea să facem aşa ceva.

Şi cred că toate acestea sunt tehnici de înşelătorie. Amestecul acesta de 99% adevăr şi 1% minciună îl foloseşte tatăl minciunii, care este Satan, deci spiritul întunecat, pentru a ne abate de la singura cale care ne duce, de fapt, la Domnul Isus Cristos şi la Dumnezeu.

Reporter:

Cum putem şti că aceste lucruri sunt reale şi nu sunt doar nişte simple speculaţii, chiar dacă provin de la mari gânditori chinezi?

Dr. 3, acupunctor:

Da, întrebarea este foarte punctuală şi ca să ai acces la un răspuns trebuie să ai nişte cunoştinţe cu care să poţi să jonglezi. Faptul că există o energie nu mai este contestat de nimeni.

Reporter:

Vedem pe parcursul acestui documentar dacă într-adevăr nu contestă nimeni existenţa acestor energii, iar dacă acestea există, de unde vin.

În continuare, am întrebat o pacientă a unui medic homeopat ce crede despre tratamentul pe care îl urmează şi dacă, dincolo de conţinutul acestor produse, crede că există şi o intervenţie de natură spirituală.

Pacientă 2 homeopatie:

Nu ştiu. Poate că ar fi un pas înainte. Dacă ar fi aşa, ar fi foarte bine. Nu ştiu dacă toţi care vin aici fac o legătură chiar atât de serioasă, dar ştiu persoane care urmează Yoga şi vin aici ca pacienţi. Eu tot de la o yoghină am aflat. Deci mă gândesc că trebuie să existe o legătură serioasă, care are o bază, nu cred că e aiurea.

Romulus Câmpan:

Minciuna cea mai mare a diavolului este să-l ţină pe om într-o stare de acceptare a unei alternative la Dumnezeu. Asta este cea mai mare minciună.

Noi cunoaştem acel verset din Scriptură, care spune că diavolul este tatăl minciunii şi este mincinos şi ucigaş de la început – şi este perfect adevărat – însă nu cunoaştem dimensiunea reală a acestei afirmaţii a Scripturii în ceea ce-l priveşte pe Satan.

Cea mai mare minciună este că omul  NU  are nevoie de Dumnezeu. Ori toate aceste practici, care încearcă să-l lămurească pe om că există alternative la Dumnezeu – alternative care funcţionează uneori – sunt o minciună uriaşă. Unii spun: „Păi, merge – uite mie mi-a arătat tabla, mie mi-a arătat pendula, mie mi-a citit destinul în cafea etc.”şi atunci oamenii zic că funcţionează.

Eu am fost întotdeauna curios cu privire la viitor şi nu numai la viitor, ci eram curios şi cu privire la prezent. În loc să mă ocup de lucrurile „de sus”, mă ocupam de lucrurile „de jos” şi de cele şi de mai jos… adică începusem o căutare în ocult.

La început am citit horoscoape, apoi am continuat cu tot felul de tehnici de ghicire şi de punere de întrebări spiritelor, pentru a obţine răspunsuri concrete.

Apoi am continuat cu pendulul*, care îmi dădea răspunsuri mai mult sau mai puţin, însă destul de concrete… Puneam întrebări concrete şi primeam răspunsuri concrete.

Ceea ce mă deranja din ce în ce mai mult, era un sentiment de disperare şi de panică şi care însoţea toată comunicarea asta cu demonii – pentru că  ESTE  O  COMUNICARE  CU  DEMONII !

Reporter:

Ce te face să crezi că folosirea pendulului radiestezic sau alte astfel de tehnici constituie o comunicare cu demonii?

Romulus Câmpan:

Un om care nu este conştient că există o forţă ocultă care mişcă acel pendul poate să creadă că individul care se ocupă de pendul este un şarlatan. Şi atunci spune: „Lasă că ştiu eu, tu ţii pendulul şi îl învârţi tu cum vrei”.

Însă cei care s-au ocupat de aşa ceva, iar apoi au ajuns la cunoaşterea Dumnezeului mântuitor prin Domnul Isus Cristos, ştiu foarte bine că ne feream sau mă feream să mişc acel pendul, care începea să se rotească singur de la stânga la dreapta sau invers, în mod violent.

Deci nu era vorba de o mişcare a unui curent de aer sau o mişcare amplificată de un tremur al mâinilor, ci era o mişcare circulară, care se amplifica din ce în ce mai mult. La o întrebare consecutivă opusă celei anterioare, pendulul se mişca în direcţia inversă, adică mişcarea se oprea, apoi începea să se mişte în cealaltă parte.

Aşadar,  EU  NU  mişcam pendulul, în al doilea rând nu era nici un curent de aer care să-l mişte, iar în al treilea rând era o mişcare foarte clară, o mişcare coerentă, o mişcare indusă de cineva… sau ceva… este cumplit…

Reporter:

Deci nu era o intenţie de şarlatanie ?

Romulus Câmpan:

Nu, pentru că nu voiam să mă înşel pe mine însumi. Poţi spune despre altcineva că ar fi încercat să înşele pe alţii, dar când este vorba despre tine însuţi, şi ajungi la concluzii mai spirituale, atunci ştii foarte bine că  CINEVA  MIŞCĂ  PENDULUL…

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

De obicei un creştin apelează la asemenea metode de vindecare neştiind prea multe despre ele. Poate a auzit de la cineva că a fost vindecat sau că altuia i-a mers ceva mai bine şi încearcă şi el această variantă – mai ales că medicina în România este într-o stare precară, iar metodele acestea sunt ieftine şi uneori dau şi rezultate.

Dacă un creştin merge la aceşti terapeuţi, în necunoştinţă de cauză, mai ales fără să aibă prea multă încredere în aceste tehnici, probabil că rezultatele vor fi slabe.

Interesant este că rezultatele sunt cu atât mai bune cu cât încrederea pacientului în aceste terapii este mai mare. Pe de altă parte, cu cât vindecarea este mai profundă sau de mai mare amploare,  CEL  VINDECAT  ESTE  ATRAS  CĂTRE  SISTEMUL  DE  VALORI  AL  RESPECTIVEI  RAMURI  A  MEDICINEI  ALTERNATIVE,  adică spre modul în care acolo este definită persoana umană, Dumnezeu şi relaţia cu Dumnezeu.

Aici intervine adevăratul pericol. Pentru că, de exemplu, cineva care a fost diagnosticat corect şi vindecat folosind radiestezia şi bioenergia, va vrea să ştie mai multe despre ce sunt ele, cum definesc omul şi ce este energia care l-a vindecat.

Dorind să ştie mai mult, este introdus în doctrina ezoterică a corpurilor spirituale, a credinţei că avem în noi o scânteie divină, care este de aceeaşi natură cu Dumnezeu.

În momentul acela, credinţa lui începe deja să se clatine. Credinţa lui iese din doctrina creştină şi îmbrăţişează alte sisteme de valori.

Nu de puţine ori creştinii au ajuns să nu se mai poată ruga, să nu mai citească Biblia cu aceeaşi fervoare şi să simtă o înstrăinare faţă de adevăratul Dumnezeu, după ce au fost vindecaţi printr-o metodă a medicinei alternative.

Reporter:

Dumneavoastră folosiţi remedii homeopatice. În ce măsură acestea v-au fost de folos?

Pacientă 1, homeopatie:

Eu mă tratez homeopatic pentru că am avut o criză de dischinezie biliară şi n-am vrut să mă operez în spital. Astfel am ajuns la acest tratament alternativ.

Am fost fermecată. Mi-a dat chelidonium, care este rostopască. Acestea erau nişte bobiţe infinitezimale şi am fost fermecată de efectul miraculos pe care l-a avut asupra mea tratamentul respectiv. În 2 săptămâni au cedat crizele acelea puternice de dischinezie biliară şi am început să mă simt bine.

După aceea, o lungă perioadă de timp n-am mai avut absolut nimic, nici nu mai ştiam că am vezică biliară.

Atunci am început să citesc şi să mă interesez mai mult de această ştiinţă sau artă a vindecării…

Reporter:

Prof. dr. Iosif Ţon a avut o experienţă personală cu una dintre aceste tehnici ale medicinei alternative.

Prof. dr. Iosif Ţon:

Într-o biserică era o doamnă care practica presopunctura şi masajul la tălpi. Eu mă simţeam puţin obosit şi m-am gândit că ar fi bine să-mi facă un masaj.

Am chemat-o şi, după ce mi-a făcut masajul la tălpi, am observat-o că închide ochii, întinde mâinile spre genunchii mei, apoi cu ochii închişi începe să-şi retragă mâinile până la tălpi, apoi să-şi scuture mâinile…      Atunci i-am spus:

            „Ce faci ?”.

            „Asta-i bioenergie” mi-a răspuns ea.

Am lăsat-o atunci să văd ce face, unde ajunge.

Apoi am început o discuţie cu ea despre implicarea spirituală. A reacţionat imediat:

            „A, toate acestea sunt făcute cu Dumnezeu” şi îi

dădea înainte cu Dumnezeu şi Dumnezeu…

La un moment dat i-am spus:

            „Dar de ce nu-L aminteşti pe Domnul Isus?

              Observ că niciodată nu-L pomeneşti pe

              Domnul Isus Cristos, ci numai pe Dumnezeu”.

Ea mi-a răspuns:

„Păi, da’ ce, Isus nu-I Dumnezeu?”

Am continuat:

„Ba da, dar tu nu ai nimic de-a face cu Domnul

              Isus Cristos. Şi dacă n-ai nimic de-a face cu

              Domnul Isus, tu nu ai legătură cu adevăratul

              Dumnezeu.

                        Adu-L pe Domnul Isus în centrul gândirii

                        tale şi în centrul vieţii tale, pentru că

                        dumnezeul cu care te lauzi tu nu este

                        adevăratul Dumnezeu”.

Acesta este cazul unei credincioase – ea era membră în Biserică. Ea pretindea că este o fiică a lui Dumnezeu, dar când am discutat despre Domnul Isus, s-a tulburat şi a plecat.

Ce spune aceasta în mod clar? Că dumnezeul despre care vorbea ea nu este adevăratul Dumnezeu, pentru că la adevăratul Dumnezeu ajungem  NUMAI  prin Domnul Isus.

Reporter:

Domnule doctor, aţi spus că vedeţi că omul se vindecă şi respectaţi această forţă divină care dă vindecarea. Ce intuiţi, ce energie este implicată acolo ca să vindece? Ceva trebuie să acţioneze, totuşi. Ce intră acolo ca să vindece?

Dr. 2, homeopat:

Nu ştiu ! Şi nici nu fac teorii asupra acestui lucru. Eu respect „corola de minuni a lumii”. Mie mi-e de-ajuns că merge…

Reporter:

Ce succese aţi avut şi ce afecţiuni aţi tratat până acum?

Dr. 2, homeopat:

Există câteva afecţiuni care pot fi vindecate doar prin homeopatie. Care sunt acele afecţiuni? Sunt afecţiunile „stranii”, cele în care apar simptome curioase, cele care nu pot fi bine încadrate într-un diagnostic alopat. Acolo alopatia, care lucrează mereu şi mereu cu diagnosticul ca şi cum ar fi un pat al lui Procust, este neputincioasă.

„Lărgirea” în domeniu, pe care o face homeopatia, este de multe ori singura şansă. Vă dau un exemplu: migrenele. Migrenele sunt netratabile sau prost tratabile cu alopatia. Şi sunt înspăimântător de chinuitoare.

Apoi infecţiile repetate ale copiilor. Copiii noştri iau în 2 ani mai multe antibiotice decât am luat noi toată viaţa.

De asemenea, micile probleme somato-psihice sau chiar boli alergice, cum este astmul bronşic şi multe alte boli.

Reporter:

Ce informaţie se transmite, informaţie care să ajute la vindecarea pacientului?

Dr. 2, homeopat:

Aici este foarte interesant. Se transmite informaţia pe care planta respectivă sau mineralul respectiv sau „remediul”, cum îl numim noi, o are înmagazinată în sine şi care se manifestă ca şi simptome atunci când este administrată oamenilor sănătoşi.

Reporter:

Pentru remediile homeopatice întrebarea apare atunci când se prescriu remedii cu potenţe mai mari de 30, 50 sau 100, în care, din punct de vedere chimic, nu mai există nici o moleculă de substanţă activă. Ce rămâne totuşi acolo ca să-l ajute pe pacient?

Dr. 2, homeopat:

Vedeţi dumneavoastră, fotonii sunt nişte particule atât de mici încât practic sunt incomensurabili, şi totuşi, tot ce se întâmplă în jurul nostru se datorează lor. Ceea ce este mic poate să determine ceea ce este mare, şi nu neapărat invers.

Această teorie nesfârşită în legătură cu dozele infinitezimale reflectă doar incapacitatea gândirii noastre mecaniciste de a înţelege subtilităţile materiei.

Pentru un informatician homeopatia nu reprezintă nici un fel de problemă.

În ceea ce aveţi dumneavoastră în acest reportofon, pe un disc de câţiva centimetri, înmagazinaţi 2 sau 3 ore de înregistrare şi apoi această înregistrare devine un fişier, care este o iconiţă undeva pe un calculator.

Care este problema? Este complet fals felul în care se pune problema. Felul în care paradigma medicală actuală priveşte homeopatia este completamente fals şi nu ţine cont de faptul că trăim în era cibernetică.

Reporter:

Mă refer la faptul că dincolo de substanţa activă, rămâne o încărcătură spirituală acolo !

Dr. 2, homeopat:

Nu se ştie ce rămâne. Cert este că rămâne ceva şi acţionează…

Reporter:

Doamnă doctor, pentru această informaţie care rămâne în substanţă, despre ce fel de încărcătură este vorba? Este vorba despre o încărcătură spirituală, este vorba despre o încărcătură energetică, ce rămâne în acel remediu?

Dr. 1, homeopat:

Este foarte greu să defineşti cât este spiritual, cât este informaţie şi cât este energie. Pentru că întotdeauna când te rogi, spui: „Lumea văzută şi nevăzută”. Ori lumea aceasta văzută este doar ceea ce percepem noi cu ochiul. Nu înseamnă că altceva nu există. Cu ochiul percepi doar ceea ce este sub viteza luminii, care este, de fapt, o energie condensată. Tot ceea ce depăşeşte această viteză a luminii, nu se mai percepe cu ochiul, dar asta nu înseamnă că nu există.

Reporter:

O întrebare care se ridică în cazul homeopatiei este atunci când remediul depăşeşte diluţia 6 centezimală. Ce rămâne, pentru că din punct de vedere al substanţei chimice nu mai există nici o moleculă din substanţa activă iniţială?

Dr. 1, homeopat:

Este „energia informaţională”, care intră în rezonanţă şi în vibraţie cu aceste mecanisme subtile ale organismului şi ea este cea care vindecă. Este cea care stimulează „Forţa vitală”.

Foarte mulţi ani nu a putut fi definită. Secolele 19 şi 20, prin excelenţă, au fost secole în care s-au dezvoltat foarte mult mecanica şi ştiinţele tehnice. Probabil că acest secol 21 ne va lămuri foarte multe lucruri, inclusiv cele legate de energiile subtile, pe care va reuşi să le demonstreze. Atunci o să pot spune: „Da, asta se întâmplă!”.

Reporter:

În concluzie, cei care au legătură cu medicina alternativă – medici, practicieni sau simpli pacienţi – afirmă că acolo există anumite energii pe care ei le invocă şi care acţionează. Care ar putea fi sursa acestor energii?

Prof. dr. Iosif Ţon:

Cei mai mulţi dintre cei care practică astăzi aceste lucruri îţi vor spune:

            „Da, eu sunt în legătură cu aceste spirite. Ele

              nu sunt malefice”, adaugă ei.

                        „Ele sunt spirite ajutătoare. Deci e bine

                         să mă cuplez cu ele pentru că mă

                         încarc cu energie.

              Eu doar îţi dăruiesc energia cu

              care m-au încărcat aceste spirite”.

Vreau să stabilim clar următorul lucru: singurul nostru contact cu lumea spirituală trebuie să fie contactul cu Dumnezeul Sfintei Scripturi. Iar contactul cu Dumnezeul Sfintei Scripturi se realizează numai prin Domnul Isus Cristos. Orice altă intrare în lumea spirituală, în lumea spiritelor, este interzisă de Dumnezeu.

Ghicitori, vindecători, vrăjitori, magie albă sau neagră – indiferent ce e, Dumnezeu ne interzice categoric să avem vreo legătură cu oricare dintre acestea.

Reporter:

Dar din punct de vedere tehnic sunt posibile !

Prof. dr. Iosif Ţon:

Sunt posibile, sigur că da ! De aceea le interzice Dumnezeu, că dacă Dumnezeu nu le-ar interzice, ne-ar spune: „Nu sunt reale, sunt jocuri de copii sau sunt fantezii şi n-au în ele nimic malefic”. Şi Dumnezeu n-ar fi insistat atât de mult în Sfânta Scriptură să ne interzică orice legătură cu această lume spirituală.

Această lume spirituală este lumea spiritelor rele, a spiritelor care s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu, a spiritelor care doresc să ne acapareze, să ne stăpânească, să ne înăbuşe şi în final să ne ducă cu ele în ceea ce Domnul Isus spune:

            „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor,

              în focul cel veşnic,

                        care a fost pregătit diavolului

                        şi îngerilor lui”.

Toate spiritele acestea sunt îngerii diavolului. Ei alcătuiesc un sistem întreg de lume spirituală, pe care Domnul Isus l-a numit „Diavolul şi îngerii lui”.

Prin urmare, orice contact cu aceste spirite este TOTAL interzis de Dumnezeu.

Dar acest contact este real, este posibil – aceste spirite există, însă ele sunt malefice, adică sunt răufăcătoare şi au interesul final să ne ducă şi pe noi în focul cel veşnic.

Homeopatie, acupunctură, bioenergie, radiestezie,                                                  cristaloterapie, etc.

Partea a 3-a

Reporter:

Vorbim despre homeopatie, radiestezie, acupunctură, reflexoterapie sau presopunctură, bioenergie, cristaloterapie şi alte tehnici asemănătoare.

În ce măsură aceste tehnici pot fi de folos şi în ce măsură pot fi dăunătoare?

Prof. dr. Iosif Ţon:

Tehnica în sine mă leagă de spiritele acelea care au inventat-o şi care au introdus-o. Aşa că mare atenţie pentru cei care cred că pot să preia doar tehnicile, dar să nu aibă legătură cu spiritele care au inventat aceste tehnici.

Reporter:

Ce este radiestezia şi cum funcţionează?

Radiestezist şi inforenergetician:

Se poate spune că radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice, făcând să intervină voluntar activitatea  INCONŞTIENTĂ,  pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns facultăţilor normale ale individului.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

În aproape toate cazurile – şi aceasta ar trebui să ne atragă atenţia – persoana umană este definită altfel decât în creştinism.

Omul este definit fie ca o entitate energetică, fie ca o sumă de mai multe corpuri, din care unul singur este cel pe care îl ştim în mod tradiţional ca fiind trupul fizic, fie ca o părticică din „energia universală”.

Faţă de creştinism, unde se spune că omul este o fiinţă personală, creată cu personalitate, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi care îşi găseşte „energia” – ca să folosesc acelaşi termen – în Dumnezeu, adică NU poate subzista prin sine însuşi, ci numai prin harul lui Dumnezeu, diferenţa este colosală.

Reporter:

Vindecarea trebuie să aibă loc cu orice preţ ?

Dr. Ileana Radu, medic creştin:

Un medic responsabil şi care practică medicina cu o atitudine etică, trebuie să se gândească la acest „preţ”.

Este aproape ciudat că unii doctori sau unii oameni educaţi cred că există Dumnezeu – poate un dumnezeu aşa, de tipul unei idei abstracte sau un dumnezeu care este o forţă universală sau o energie universală, dar când este vorba despre diavol, unii dintre ei nu cred că există şi diavol.

Reporter Cosmin Ciui:

Are vreun rol Cristos în procesul de vindecare a unei persoane?

Bioenergoterapeut şi „vindecător” cu ajutorul cristalelor:

Persoana care se doreşte vindecată energetic este bine să fie cât mai aproape de credinţă şi să Îl aibă pe Domnul Isus Cristos în suflet.

Reporter Cosmin Ciui:

Cât de importantă este credinţa unei persoane pentru vindecarea ei? Vindecarea este direct proporţională cu credinţa persoanei?

Bioenergoterapeut şi „vindecător” cu ajutorul cristalelor:

Există aşa-numita „vindecare prin credinţă” – sunt persoane care se pot autovindeca doar prin credinţă.

Apoi există persoane care sunt ajutate de această credinţă care creează un suport între acestea şi terapeut.

Şi există persoane total necredincioase, dar cu care totuşi se poate lucra prin credinţa terapeutului.

Reporter:

Care sunt implicaţiile spirituale în homeopatie?

Dr. 2, homeopat:

Ceea ce este „forţă vindecătoare” în om, este numit „dinamis” şi este de natură – spune Hahnemann – „de nenumit”, de natură divină.

Este important faptul că medicamentele homeopatice, remediile homeopatice nu provoacă o acţiune la modul direct în organism, ci iscă o reacţie care este individuală şi care pune în mişcare „forţa vitală” a persoanei. Această „forţă vitală” a persoanei este în acelaşi timp şi forţa vindecătoare, şi ea este de natură divină.

Reporter:

Există cumva un sistem ideologic în homeopatie în legătură cu Dumnezeu sau Isus Cristos ?

Cum este definit Dumnezeu – este o forţă divină, este o Persoană sau este o energie?

Dr. 2, homeopat:

Dumnezeu este o forţă divină. Homeopatia este o disciplină pur medicală, deşi „forţa vindecătoare” este considerată de natură divină. În multe scrieri homeopatice o să găsiţi invocat numele lui Dumnezeu, dar, fiind o disciplină ştiinţifică, nu are o legătură directă.

Reporter:

Până acum aţi spus că în homeopatie vindecarea nu este produsă de nimic fizic sau din lumea aceasta, ci de o forţă divină. Acum spuneţi că, de fapt, homeopatia este o disciplină pur medicală, fără nici o legătură cu vreo forţă sau entitate din afara celor cunoscute. Este o contradicţie între afirmaţiile dumneavoastră.

Reporter:

Biblia Îl defineşte pe Dumnezeu ca fiind o Persoană, cu care se poate comunica în mod direct. Omul poate aduce laude sau cereri înaintea lui Dumnezeu, poate să stea de vorbă cu Dumnezeu, iar Dumnezeu îi răspunde în mod     direct, prin Duhul Sfânt.

Şi Maria Morariu L-a căutat cu ardoare pe Dumnezeu şi această relaţie personală cu El. Chiar dacă era sinceră în căutările ei, ea a căutat această cunoaştere şi comunicare într-un loc greşit.

Maria Morariu:

La un moment dat a existat o invazie de literatură şi de persoane care se ocupau cu tot soiul de tehnici de percepere a acestui „suprasensibil”, a „metafizicului”.

Una dintre aceste tehnici era radiestezia. Am zis: „Doamne, vreau să văd, vreau să încerc, ce-i asta, cum e, ajung la Tine, ce fac, cum se întâmplă?”.

Am mers la acele cursuri şi, dacă e să o luăm de la început, ceea ce se numeşte intuiţie sau glasul inimii – instinctul – am simţit o barieră, o reţinere în clipa în care l-am cunoscut pe acel om.

Dar el prezenta nişte informaţii destul de logice şi documentate. Faptul că există spiritul, există sufletul, nu putem nega – percepţiile acestea la avem cu toţii în noi – dar modul în care intrăm în comunicare, pe care acest om îl prezenta, folosind acea bară metalică numită „ansă”, mi se părea suspect.

Prin aceste cursuri, prezentate cu o „ansă”, cu un „raportor”, cu tot felul de grafice şi scheme, puteai să evaluezi în funcţie de cum se mişca ansa în mâinile tale – la ce nivel sub pământ se află izvoare sau metale rare sau ce anume doreai să cauţi.

La un moment dat am zis: „Ceva nu este în ordine cu tehnica aceasta, ceva nu este în ordine aici”. Simţeam că ceva nu este în ordine, că nu este, de fapt, ceea ce eu doream să caut.

Şi faptul că informaţiile prezentate la acele cursuri erau amestecate – cursurile începeau cu o rugăciune – şi erau prezentate multe citate din Biblie, toate acestea erau folosite de acel om tocmai pentru a învinge orice reticenţă din partea unor persoane care erau credincioase şi care căutau, în mod sincer, comunicarea cu Dumnezeu.

Dar, la un moment dat, intuiţia mea a fost mai puternică decât nevoia de a şti şi de a cunoaşte, şi am simţit că orgoliul şi mândria, toate aceste lucruri bine mascate în acea persoană şi în altele din anturajul său, nu puteau fi de la Dumnezeu.

Deci o persoană care este un maestru şi care trebuie să ne înveţe pe noi, dar care are asemenea „tare” de caracter, nu poate să fie după voia lui Dumnezeu.

Reporter:

Cum circulă „energiile universului” prin om sau cum s-ar putea creiona aceste energii, conform definiţiilor din acupunctură?

Ce sunt aceste „energii” – un flux de particule, o reverberaţie de unde, un flux de spirite?

Dr. 3, acupunctor:

Energia este o undă cuantică, o vibraţie. Vă dau un exemplu: la baza gâtului se găsesc o serie de puncte care fac un cerc la nivelul bazei gâtului, care se numesc în acupunctură „ferestrele cerului”.

Aceste „ferestre ale cerului” pot să fie uneori obstruate, blocate. Atunci individul are fie o durere de cap imensă, pentru că energia care urcă nu mai coboară şi parcă se umflă ca un balon în care sufli, fie are senzaţia de ameţeală, de cap gol, palid, semn că energia nu urcă prin aceste ferestre, nu poate să urce prin „ferestrele cerului”, care sunt o barieră.

Dar această barieră este selectivă, desigur, şi lasă să treacă ceea ce trebuie şi când trebuie, şi nu lasă să treacă atunci când nu trebuie să lase.

Deci faptul că există o energie care circulă, este foarte clar. În clipa în care ai dat drumul la „robinetul” reprezentat de „ferestrele cerului”, în câteva secunde individul zice: „Îmi este mult mai uşor capul, mult mai uşor”.

Este clar că nu poate fi vorba decât de o energie care nu poate fi cuantificabilă niciodată.

Reporter:

Cum se integrează omul în univers?

Dr. 3, acupunctor:

În medicina chinezească nici nu se concepe altfel această idee decât de integrare a omului în univers, considerând fiecare părticică a lui ca fiind împărţită în 3 părţi: cer, om, pământ.

De exemplu, capul este împărţit în 3 părţi – zona calotei craniene este cerul, zona masivului facial este omul şi zona mandibulară este pământul. La torace, zona superioară este cer, zona mijlocie este om şi zona inferioară este pământ.

Dacă este să considerăm întregul organism, atunci capul este cerul, trunchiul este omul şi picioarele sunt pământul. Deci nu există în filozofia chinezească o altfel de gândire decât de integrare pură şi absolut completă a omului în univers.

Reporter:

Romulus, tu ai cochetat o vreme cu practici de natură ocultă. Se crede că există, totuşi, cazuri de vindecare.

Pendulul dă uneori răspunsuri corecte la anumite întrebări, chiar legate de diagnosticul unor boli. Cel care practică metoda respectivă poate întreba pendulul despre anumite boli.

Dincolo de minciuna care spune că „cel care vindecă are dreptate”, crezi că ar fi indicat pentru un creştin să nu apeleze sub nici o formă la astfel de practici, chiar dacă i-ar aduce vindecare?

Romulus Câmpan:

Răspunsul este: un creştin să  NU  apeleze sub nici o formă şi pentru nici un motiv la serviciile oricât de credibile ale unui individ sau ale unei individe care, chiar dacă încearcă să se apere cu Numele lui Dumnezeu, de fapt, ei lucrează cu forţe demonice, oculte.

Deci să nu aibă nimic de-a face un creştin cu aşa ceva, pentru că astfel calcă pe un tărâm interzis şi va trebui să suporte consecinţele.

Nu are ce să caute un creştin la aşa ceva, deoarece Scriptura spune în mod clar că nu are ce să caute omul la alţi dumnezei.

Reporter:

În cazul ceaiurilor din plante, efectul este explicabil pe baza substanţelor chimice conţinute de acele plante.

Însă în remediile homeopatice cu diluţii mari nu mai există nici o moleculă de substanţă activă, atunci când diluarea (potenţarea sau diluţia) substanţei de bază trece de D24, respectiv de Numărul lui Avogadro, care este 6×10 la puterea 23. Rămâne doar „potenţarea” de natură spirituală, aşa cum o definesc homeopaţii.

Pacientă 1, homeopatie:

Da, aşa este. Este doar informaţia în legătură cu ceea ce provoacă acel remediu în organism.

Reporter:

Cei care prescriu aceste remedii cu diluţii mari, în care rămâne doar potenţarea de natură spirituală, ce explicaţii oferă, ce energie spirituală există în acel remediu homeopatic?

Pacientă 1, homeopatie:

Este exclus să nu observi că există o forţă mai puternică şi mai mare decât forţa omenească în aceste remedii.

Eu de 20 de ani n-am mai luat nici măcar o aspirină, datorită tratamentului homeopatic, iar pe copiii mei la fel i-am tratat – homeopatic. Mi se pare o metodă extraordinar de eficace.

Prof. dr. Iosif Ţon:

Din experienţa pe care am avut-o eu până acum cu bioenergia şi cu alte practici, am văzut că fraţii noştri  N-AU  DISCERNĂMÂNT  şi fără să-şi dea seama, zic:

            „Dacă aici se vorbeşte de Dumnezeu, mă duc şi eu, că doar toţi vorbesc despre Dumnezeu”.

Dar ei nu văd că, fiind absent Domnul Isus Cristos de acolo, dumnezeul despre care vorbesc acei oameni nu este Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul adevărat, ci este „dumnezeul veacului acestuia”.

Uitaţi-vă în Biblie, la 2 Corinteni capitolul 4, versetul 4, unde spune că „dumnezeul veacului acestuia” le-a orbit mintea necredincioasă, „ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu”.

Când nu-L mai vezi pe Domnul Isus Cristos şi în El toată gloria lui Dumnezeu, atunci ţie dumnezeul veacului acestuia ţi-a orbit ochii.

Reporter:

Ce sugestie aveţi pentru cititorii care nu sunt prea familiarizaţi cu noţiunile teologice sau cu cele de medicină alternativă?

Prof. dr. Iosif Ţon:

În primul rând, împacă-te clar cu Dumnezeu, prin Domnul Isus Cristos. Cere-I Domnului Isus să vină necondiţionat în viaţa ta. Lasă-L pe El să spele tot ce-i rău acolo şi să schimbe tot ce nu-I place Lui în tine. Să scoată afară tot ce e rău acolo.

Cere-I să rupă orice legătură dintre tine şi duhurile rele. Pentru că prin păcatele tale, prin viaţa ta, tu automat ai dat autoritate celui rău asupra vieţii tale.

Când Îl chemi pe Domnul Isus în viaţa ta, Îl chemi să te spele de păcate, să rupă legăturile care există între tine şi cel rău, şi Îl chemi să Se instaleze El ca Domn în viaţa ta.

El aduce Duhul Sfânt acolo şi te naşte din Dumnezeu.

În momentul în care te-ai născut din Dumnezeu, tu Îi poţi spune: „Tată”, şi

            „Tată, în Numele Domnului Isus

              şi prin puterea Duhului Sfânt,

                        dacă Tu vrei să mă vindeci,

                        Tu mă vindeci.

              Dar, dacă Tu vrei să mă duc  ACASĂ,

              atunci bucuria mea e mai mare

              să mă duc  ACASĂ  la Domnul”.      

Aşa cum spune Apostolul Pavel, în 2 Corinteni, capitolul 5, versetul 8:

            „Da, suntem plini de încredere

              şi ne place mult mai mult

                        să părăsim trupul acesta,

                        ca să fim  ACASĂ  la Domnul”.

Copiii lui Dumnezeu nu se tem să moară, pentru că ei nu mor, ci ei merg  ACASĂ  la Domnul. Pentru ei nu există disperare: „Vai de mine, mor”. Pentru ei este bucuria de a merge  ACASĂ.

Când Domnul a îngăduit să am cancer, în urmă cu câţiva ani, eu am zis: „Poate asta-i calea, poate acum mă cheamă Domnul  ACASĂ”. Dar Domnul mi-a spus: „Nu. Mai stai acolo”. Însă eu eram fericit că mă duc la Domnul.

Reporter:

Ne întoarcem la radiestezie. Pentru practicarea radiesteziei este nevoie de o pregătire prealabilă?

Radiestezist şi inforenergetician:

Practicarea acestor tehnici fără o pregătire minimă necesară nu este benefică sau poate duce chiar la înrăutăţirea situaţiei. În literatura de specialitate au fost semnalate şi cazuri în care terapeutul neinstruit a preluat afecţiunile bolnavului.

În afară de aceasta, ca în orice domeniu, au apărut falşi tămăduitori, care nu realizează nici un tratament şi care urmăresc obţinerea de câştiguri simulând o astfel de activitate, profitând de disperarea bolnavilor sau de naivitatea lor.

Reporter:

Pe baza convingerilor de natură creştină, familia Tiriteu a renunţat să o mai trateze homeopatic pe fetiţa lor, de teama implicaţiilor spirituale negative asupra fetiţei.

Ce le-aţi recomanda celor care poate nu mai găsesc soluţii în medicina clasică şi atunci apelează la medicina alternativă, la metode homeopate, în cazul dumneavoastră?

Daniel Tiriteu:

Le recomand ceea ce ne recomandă şi Apostolul Pavel: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”.

Reporter:

În afară de alte implicaţii, remediile homeopatice pot avea şi un efect placebo?

Dr. 2, homeopat:

Efectul placebo există la orice prescriere de medicamente. Dar, pacienţii mei sunt pacienţi care au mers 10 ani de zile la alţi medici. În 10 ani de zile, nici un medic   n-a fost în stare să le dea un placebo care să-i vindece, şi vin fix la homeopat, care le dă un placebo cu care să se vindece?

Cu această situaţie mă întâlnesc zilnic. Pacienţii mei sunt de obicei pacienţi care au fost aruncaţi la coşul de gunoi al alopatiei (medicinei clasice). Nu neapărat pentru că au fost foarte grav, ci pentru că nu li s-a dat de cap.

Aceştia au avut prilej să ia placebo timp de 10 ani de alopatie, şi medicamente foarte scumpe. Pe când aici, cu câteva biluţe, se vindecă sau se fac foarte bine. Deci în nici un caz nu este vorba de un placebo.

Cum funcţionează? Vindecarea este un mister. Eu respect „forţa vindecătoare” şi mi-e de ajuns că funcţionează, iar treaba mea nu este să gândesc aşa.

Eu ştiu care sunt principiile pe care trebuie să le respect cu stricteţe pentru a prescrie corect homeopatic.

Reporter:

Care sunt, totuşi, posibilităţile prin care poate interveni vindecarea?

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Există mai multe posibilităţi prin care poate interveni vindecarea. În primul rând trebuie să menţionăm că bolile care se vindecă prin aceste metode sunt de natură funcţională, adică nu de natură organică. Cu alte cuvinte se vindecă în special dureri reumatice, dureri de cap etc.

Una dintre explicaţiile posibile este efectul placebo. Efectul placebo operează prin administrarea unui remediu care n-are absolut nici un efect de natură organică, deci nu poate vindeca o boală prin capacităţile sale biochimice, ci induce pacientului o stare de încredere în acel preparat. Această stare de confort interior, de acceptare a remediului, declanşează în organismul său anumite mecanisme necunoscute încă ştiinţei, care duc la vindecare.

Este bine cunoscut cazul producerii endorfinelor prin anumite preparate de tip placebo. Endorfinele sunt nişte substanţe secretate de organismul uman, care funcţionează precum morfina, deci reduc durerea.

Probabil că în cazul acupuncturii efectul de eliberare a endorfinelor este mai puternic.

Reporter:

În ce constă tratamentul prin homeopatie?

Dr. 1, homeopat:

Ca remediu homeopat, în proporţie de 80% el provine din regnul vegetal – extrase de plante. Cealaltă proporţie de 20% o reprezintă minerale, săruri naturale sau chiar veninuri de şerpi sau de paianjeni foarte rari. Pentru că la diluţii foarte înalte, acolo unde nu mai există Numărul lui Avogadro, există foarte multă energie.

Ca să fiu pe înţelesul tuturor – dacă în urmă cu 20 de ani cineva ar fi venit şi ne-ar fi prezentat un CD şi ne-ar fi spus: „Aici am o bibliotecă întreagă, am 60.000 de pagini”, probabil, cu inocenţa sau ignoranţa care ne caracteriza pe mulţi dintre noi la vremea aceea, i-am fi spus: „Cum să fie aici 60.000 de pagini?”.

Extrapolând, ceva asemănător se întâmplă în remediul homeopat.

Reporter:

Cum a evoluat starea dumneavoastră spirituală după începerea tratamentelor homeopatice?

Pacientă 1, homeopatie:

Primul avantaj al tratamentului homeopatic a fost că am început să fiu mult mai atentă asupra modului de funcţionare a organismului meu. Discuţia cu medicul homeopat este foarte largă – el te întreabă cum dormi noaptea, care este starea ta sufletească, starea mentală.

Deci te întreabă foarte multe lucruri care aparent n-au nici o legătură cu suferinţa respectivă. Atunci am început să mă cunosc mai bine, să mă introspectez şi să văd exact cum funcţionează organismul meu.

Reporter:

Cum funcţionează principiul diluţiei?

Pacientă 1, homeopatie:

Este o întrebare foarte bună, pentru că nu se ştie exact cum funcţionează J. George Vitulkas, un inginer grec, are o teorie care spune că aceste diluţii acţionează asupra organelor bolnave, intrând în rezonanţă.

Organul bolnav emite nişte unde care sunt de o anumită frecvenţă, şi remediile respective, care sunt de o anumită diluţie, pot să intre în rezonanţă cu organul respectiv pe baza acestor unde sau radiaţii, nu ştiu cum să le spun.

Deci el a emis această teorie, care – din păcate –  N-A  PUTUT  FI  VERIFICATĂ.

Reporter:

Căutăm să înţelegem ce-i determină pe oameni să creadă teorii speculative, doar emise, DAR  NEDEMONSTRATE  şi neverificate.

Sunt doar nişte enunţuri care se dovedesc a fi aberaţii şi care nu au nici un fel de suport în practică, ci singurul lor merit este că au fost emise aiurea, de mintea cuiva, cândva.

Ce-i determină pe unii să creadă aceste lucruri, chiar dacă recunosc că nu sunt verificate şi nici demonstrate?

Mai mult decât atât, în spatele unora dintre aceste tehnici stau practici discutabile, de natură ocultă. Este îndreptăţită dorinţa omului de a se vindeca cu orice preţ?

Prof. dr. Iosif Ţon:

Nu căuta vindecare cu orice preţ. „Preţul” este prea scump. Preferă să te încrezi în Dumnezeu şi să spui:

            „Eu am pus boala aceasta

              în mâna lui Dumnezeu.

              Ne-am rugat pentru copilul acesta,

              ne-am rugat pentru bolnavul acesta.                        

                        Dacă Dumnezeu vrea să-l vindece,

                        este bine, dacă nu,

                        atunci acceptăm voia lui Dumnezeu,

                        că el pleacă  ACASĂ”.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea unui credincios.

Să mergem acum la principiul biblic. În 1 Ioan, capitolul 4, apostolul Ioan dă nişte jaloane, cum să cunoască oamenii dacă un duh este de la Dumnezeu sau nu.

În acea vreme gnosticii credeau că poţi să intri în legătură cu lumea spiritelor, că sunt 9 categorii de spirite şi că te duci de la cele de mai jos până la cele de mai sus.

Pentru ei Domnul Isus nu era decât al 9-lea cerc de spirite. Trebuia să ştii parola ca să treci de la un spirit la altul.

Toată această teorie este acum convertită în teosofie, iar teosofia nu este altceva decât o actualizare a gnosticismului din vremea aceea.

Ţineţi cont că antropozofia lui Rudolf Steiner este doar o formă modernă de gnosticism.

Apostolul Ioan a văzut că aceşti gnostici nu credeau că Domnul Isus a venit pe pământ ca om şi că s-a întrupat aici. De aceea el le-a dat o cheie:

                          Fiţi atenţi !

                          Dacă cineva vine la voi

                          şi nu mărturiseşte

                                    că Domnul Isus este Dumnezeu

                                    venit în trup la noi,

                                    acela nu este de la Dumnezeu.

Cheia pe care ne-o dă Ioan acolo este atitudinea oamenilor acestora faţă de Domnul Isus.

Degeaba vorbesc ei despre Dumnezeu. Dacă ei     nu-L au pe Domnul Isus în centru, dacă ei nu mărturisesc: „L-am primit pe Domnul Isus în viaţa mea şi relaţia cu Dumnezeu o am prin Domnul Isus”, dacă el nu-ţi spune clar că Domnul Isus este Domnul vieţii lui şi că tot ce face el este sub autoritatea Domnului Isus şi că el trăieşte după învăţătura Domnului Isus, aşa cum este spusă în Evanghelii, omul acela chiar dacă vorbeşte despre Dumnezeu,  NU-I  DE  LA  DUMNEZEUL  CEL  ADEVĂRAT.

El vine de la dumnezeul înşelăciunii, dumnezeul veacului acestuia, care orbeşte minţile oamenilor ca să nu vadă frumuseţea Domnului Isus.

Domnul Isus trebuie să fie centrul vieţii fiecăruia dintre noi. Tehnica în sine mă leagă de spiritele care au inventat-o şi care au introdus-o.

Aşa că mare atenţie pentru cei care cred că pot să preia  DOAR  tehnicile, dar fără să aibă nici o legătură cu spiritele care au inventat acele tehnici.

Homeopatie, acupunctură, bioenergie, radiestezie,                                                  cristaloterapie, etc.

Partea a 4-a

Reporter:

În cazul în care cineva are un copil sau alt membru al familiei foarte grav bolnav, iar medicina clasică nu mai are nici o soluţie, este bine să apeleze la medicina alternativă?

Prof. dr. Iosif Ţon:

În primul rând trebuie să ştim că valoarea terapeutică a acestor tratamente este extrem de limitată. Şi pentru că sunt foarte rare cazurile în care ajută, se presupune că ajutorul este pe bază psihologică, efectul placebo sau să zicem o minune, dar o minune produsă de spiritele rele.

Când eu accept tratamentul acesta, eu accept să pactizez cu spiritele rele. Mă interesează atât de puternic vindecarea încât zic:

            „Plătesc orice,

              oricât mă costă, chiar şi viaţa mea veşnică,

              doar să mă vindec sau să mi se vindece copilul”.

Merită? Merită să-mi pierd sufletul ca să-i dau câţiva ani de viaţă în plus acelui copil, în loc să-I zic lui Dumnezeu:

            „Tată, dacă Tu vrei să-mi iei copilul acesta,

              Tu ştii, Tu l-ai făcut.

              El este gata pentru a veni la Tine.

                        Şi dacă Tu mi l-ai dat numai pentru atâţia

                        ani, eu accept că numai pentru atât mi

                        l-ai dat şi Ţi-L dau înapoi.

                        Este al Tău. Eu nu mă opun

                        să mi-l iei, pactizând cu duhurile rele”.

Pentru că nu mă implic doar pe mine cu duhurile rele, dar îl pun şi pe copilul acela sub robia acelor duhuri rele. Ne  salvăm  trupurile,  ca  să  ne  pierdem  sufletele?

Reporter:

Să revenim acum la acupunctură.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Acupunctura derivă dintr-o străveche religie chineză, adică din Taoism, care spune că adevărul ultim al lumii noastre este Tao, sau „Eterna cale a Universului”.

Toate lucrurile îşi găsesc rădăcina în acest Tao, care este un principiu impersonal, care a creat lumea sau, mai bine zis, a „manifestat” lumea, inclusiv pe noi, oamenii. Iar legătura între acest adevăr ultim, Tao, şi fiinţa umană este realizată printr-o energie Chi, care permează corpul nostru prin 12 canale spirituale principale numite „meridiane”.

Se spune că omul este o reflectare a cerului, deci lucrurile de jos sunt o imagine a lucrurilor de sus, conform proverbului: „Cum este sus, aşa este şi jos”.

Trecând acum la domeniul medicinei alternative, se spune că în momentul în care fluxul energetic prin organismul nostru se blochează sau suferă o anormalitate, un dezechilibru, atunci şi organismul fizic suferă, pentru că între corpul energetic şi cel fizic există o strânsă interdependenţă.

Iar ce se realizează cu tehnica acelor este intervenţia în locul unde s-a produs dezechilibrul şi redistribuirea energiei.

Ar fi mai multe de spus aici despre diagnostic, care nu se punea conform medicinei clasice, ci se punea pe căile străvechi chinezeşti – pe baza observării ochilor, a limbii, pe baza luării pulsurilor – cele 12 pulsuri corespunzătoare fiecare câte unui organ vital şi aşa mai departe.

Astăzi nu se mai folosesc aceste metode de diagnostic, ci se vine direct cu diagnosticul de la medicul alopat şi se urmează tratamentul cu ace.

Reporter:

Ce reprezintă variaţia energiei Yin şi Yang?

Dr. 3, acupunctor:

Energia Yin şi Yang este o energie permanentă în organism şi care trebuie să fie în echilibru.

În zori, când începe să se crape de ziuă, este momentul în care Yang-ul intră în Yin, pentru că miezul nopţii – ora 24:00 – este momentul de Yin maxim, după care ziua, lumina, începe să intre în întunerec.

Reporter:

Dar orele sunt diferite în zone diferite ale globului şi sunt legate de soare şi de rotirea pământului în jurul soarelui şi în jurul propriei axe. Într-o zonă de pe glob este ora 24:00, dar în altă zonă este ora 15:00 după masa. Orele nu sunt aceleaşi pe întreg pământul !

Aşadar, aceste energii nu sunt identice în acelaşi moment pe toată planeta, ci au legătură cu soarele şi cu rotirea pământului?

Dr. 3, acupunctor:

Sigur, pentru că însăşi noţiunea de Yang implică întâi şi întâi lumină, soare, căldură. Noţiunea de Yin înseamnă întunerec, rece, stagnare.

Reporter:

De unde provine această energie, ce legătură este între această energie şi Dumnezeu?

Dr. 3, acupunctor:

Această energie este „suflul vital” – şi noi, creştinii, considerăm că existăm datorită acestui „suflu vital”, dumnezeiesc – această energie reprezintă practic puterea individului, aşa cum i-o dă dumnezeu.

Omul este integrat între cele 2 mari puteri, cele 2 energii: energia celestă şi energia terestră.

LIPSA  DE  COMUNICARE  (ARMONIZARE) CU  UNA  DINTRE  ENERGII,  DUCE  LA  PROBLEME  GRAVE.

Reporter:

Se pare că tocmai aici este problema acupuncturii şi nu doar a acupuncturii. Şi anume faptul că se pretinde o armonizare sau o comunicare echilibrată cu cele 2 energii – celestă şi terestră.

Analizând lucrurile din punct de vedere biblic, Dumnezeu spune că urăşte o inimă împărţită. Altfel spus, privind lucrurile din perspectivă creştină, nu putem spune că omul ar trebui să se armonizeze sau să comunice echilibrat şi cu diavolul şi cu Dumnezeu.

Asta ar însemna că-şi bate joc şi de unul şi de celălalt. Dumnezeu numeşte aşa ceva pur şi simplu „curvie spirituală”.

Revenind la acupunctură, Yin şi Yang nu corespund lui Dumnezeu şi diavolului, ci sunt considerate 2 energii sau 2 principii impersonale. Însă trebuie să vedem paralela între aceste principii de bază al filozofiei chinezeşti, care sunt implicit şi suportul acupuncturii – şi care spun că în „rău” există şi puţin „bine”, iar în „bine” există şi puţin „rău” – şi adevărul biblic. Ideea aceasta nu are nimic de-a face cu învăţătura Bibliei, ci este opusă creştinismului.

În Dumnezeu NU există şi puţin diavol, iar în diavol NU există şi puţin Dumnezeu.

Aceasta  este  o  aberaţie !

Dumnezeu şi diavolul sunt complet separaţi şi nu au absolut nimic de-a face unul cu celălalt, doar că la sfârşit Dumnezeu îl va arunca pe diavol, pe îngerii lui şi pe oamenii care au slujit diavolului în chinul cel veşnic.

Să trecem acum la un alt domeniu al medicinei alternative: reflexoterapia sau presopunctura.

Doamna 5 – Terapeut pe bază de reflexoterapie şi presopunctură:

Dumnezeu a creat omul cu reflexele în talpă. Toate terminaţiile nervoase din corp sunt în punctele de reflex din talpă. Fiecare organ, până şi pleoapele, separat, au         corespondent în talpă.

Am înţeles de ce trebuie să umble omul desculţ: ca să apese punctele de reflex, să se trateze fără să ştie, pentru că zilnic trebuie să se trateze, deoarece reflexele se moleşesc. Dacă nu le agiţi în fiecare zi, nu te ajută.

Pentru că nu umblăm desculţi, trebuie să masăm cu mâna punctele din talpă, ca să fim sănătoşi.

Este importantă şi apăsarea, pentru că aşa este creat omul, dar trebuie să ai şi încredere în Dumnezeu.

Reporter:

Care sunt principiile reflexologiei (reflexoterapiei)?

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Reflexologia seamănă întru câtva cu acupunctura, în sensul că acceptă existenţa unor canale energetice în trupul nostru fizic, însă deosebirea este că aceste canale energetice ale fiecărui organ îşi găsesc corespondentul în talpa piciorului, iar blocajele energetice se întâlnesc în talpa piciorului şi în câteva puncte apropiate tălpii piciorului.

Intervenţia se realizează nu prin ace, ci prin masaj, masaj care se face fie cu degetul, fie cu un instrument.

Despre rolul masajului am întâlnit 2 puncte de vedere: fie se redistribuie energia prin canalele acestea energetice, fie se elimină nişte blocaje de natură materială, în sensul că toxinele se acumulează în talpa piciorului şi blochează funcţionarea normală a organelor, iar atunci masajul face ca aceste toxine să fie reintroduse în circuitul sanguin şi eliminate prin rinichi.

Reporter:

Există mai multe grade de specializare în practicile alternative?

Radiestezist şi inforenergetician:

Există mai multe trepte de perfecţiune, din care amintim prima treaptă: este gestul de punere a palmei pe locul dureros al copilului mic care plânge, de către mama lui. Urmează liniştirea copilului.

Apoi, în cazul durerii adulţilor, prinderea în palme a locului dureros, după care urmează aceeaşi liniştire.

Treptele următoare sunt metoda Reiki, prin punerea palmelor în locuri bine stabilite, în funcţie de afecţiune, apoi bioterapia prin apropierea palmelor de zonele afectate.

Urmează radiestezia, cu determinări mai precise şi proceduri unde intervine puterea gândului, şi în sfârşit inforenergetica cu care se ajunge la performanţe remarcabile, ultimele 2 apelând şi la „banca de date universală”.

În acest caz, tratamentul se poate efectua pe al 3-lea corp, cel noesic.

Reporter:

Cum trebuie privite aceste teorii care afirmă că omul ar avea mai multe corpuri?

Prof. dr. Iosif Ţon:

Ideea lor de bază este că la Dumnezeu intri urcând din treaptă de spirite în treaptă de spirite, până ajungi la Dumnezeu. Domnul Isus – spun ei – nu este altceva decât o treaptă în această ascensiune către Dumnezeu.

Izvorul acelor energii este diavolul şi îngerii lui.

Reporter:

Familia Tiriteu a renunţat la tratamentul homeopatic pentru fetiţa lor, de teama unei posedări demonice ulterioare, datorată acestor remedii.

Când aţi întrerupt tratamentul cu aceste remedii homeopatice, bubiţele de pe piele au reapărut în continuare sau au dispărut?

Daniel Tiriteu:

Nici în timpul tratamentului nu au dispărut complet, ci a fost doar o uşoară ameliorare. După încetarea tratamentului, simptomele au revenit la forma iniţială, ca înaintea începerii tratamentului homeopatic.

Reporter:

V-au ajutat remediile respective?

Daniel Tiriteu:

Da şi nu, în sensul că îi apărea alergia şi după ce lua remediile respective, dar parcă nu mai ţinea aşa de mult ca înainte. Apoi în timpul zilei nu mai apărea aşa de des cum apărea înainte. Dar nu a dispărut complet.

Reporter:

Există cumva şi efectul placebo în tratamentele homeopatice?

Dr. 1, homeopat:

Atunci când vorbim despre om, putem crede că este placebo. Dar ceea ce foarte puţini ştiu este că homeopatia are excelente aplicabilităţi în medicina veterinară, unde biata fiinţă nu are această noţiune, şi în agronomie.

Vă dau câteva exemple. Am avut ca pacient un căluţ de la herghelie, care, sărăcuţul de el, era ruşinea hergheliei. Însă după un tratament homeopat a ajuns vedetă şi a fost prezentat la televiziune – Harem parcă era numele lui.

Am dat remedii homeopate pisicilor, am dat remedii găinilor şi s-au vindecat.

Pacientă 1, homeopatie:

Niciodată remediile homeopatice nu fac rău. De exemplu, nu poţi să iei un remediu homeopatic ca să elimini o sarcină. Dimpotrivă, mai multe remedii homeopatice ajută femeile să ţină sarcina.

Eu însămi l-am ţinut pe al doilea copil cu „sepia”, care este un remediu homeopatic. În momentul în care medicii care practicau medicina clasică mi-au spus că nu voi mai putea ţine copilul decât dacă voi sta nemişcată în pat timp de 3 luni, atunci am luat „sepia” şi cu „sepia” am ţinut copilul până la 9 luni şi a ieşit un copil minunat.

Vreau să vă mai spun un lucru: copilul meu cel mic a fost tratat exclusiv homeopatic. Atunci când l-am născut ştiam deja despre homeopatie. El niciodată nu a luat nici măcar un antibiotic sau o aspirină. Copilul acesta nu are o carie – are 15 ani şi până acum are toţi dinţii aşa cum i i-a dat Dumnezeu – sănătoşi şi frumoşi.

Dr. Ileana Radu, medic creştin:

De multe ori am fost confruntată cu situaţii în care eu nu am avut soluţii, iar colegii mei care practică medicina homeopată au avut soluţii. Cu smerenie şi cu realism a trebuit să recunosc că lucrurile pe care ei le-au făcut au avut efect.

În acelaşi timp au fost şi situaţii aproape dezastruoase, în care eu, ca medic pediatru, a trebuit să trag de un copil şi să-l scot dintr-o situaţie în care l-a adus colegul meu, care i-a aplicat remedii homeopatice pentru o criză de astm sau pentru o otită supurată sau pentru un sindrom convulsiv, căruia îi scosese medicaţia.

Aş pleca de la un caz clasic pe care l-am avut. O colegă foarte bine informată, dar cu probleme de sănătate personală, a apelat la serviciile unui coleg endocrinolog şi ale unui coleg ginecolog pentru hemoragii recurente şi greu de controlat pe cale medicamentoasă. Colegul ginecolog i-a recomandat un medic homeopat.

Am analizat împreună posibilitatea să apeleze sau nu. Eu mi-am exprimat rezerva, dar, de fapt, colega mea era cea care avea hemoragii, colega mea era cea care se anemia, colega mea era cea care făcea hipotensiune până la colaps. În esenţă, remediile homeopatice au ajutat-o.

Pe de altă parte, în timp, când ea a analizat toată situaţia, a ajuns la ceea ce acum aş îndrăzni să spun că se scrie în literatura de specialitate. Atunci când încercăm să facem un scrutin de ordin ştiinţific, să vedem ce stă în spatele unor tehnici de ordin alternativ, sau care sunt evidenţele în plan ştiinţific – ele sunt foarte sărace.

Colega mea, care a fost ea însăşi în situaţia respectivă – bineînţeles că a fost foarte încântată de consultaţia pe care i-a oferit-o colegul meu homeopat şi care a durat 1 oră, a fost foarte încântată de abordarea complexă, mai puţin lapidară decât cea pe care i-a făcut-o ginecologul, dar în esenţă ea a recunoscut că efectele au fost pe toate dimensiunile personalităţii ei, şi probabil efectul a fost de tip placebo – să mă ierte homeopaţii.

O altă colegă, însărcinată fiind în luna a 3-a, când nu se administrează medicaţie, a făcut o criză de lumbago acută şi foarte dureroasă, care a chinuit-o timp de o lună. Specialiştii n-au putut să-i administreze nici un analgezic serios şi, de fapt, cam ce i s-a administrat n-a funcţionat, iar singurele remedii care au funcţionat au fost cele homeopatice. Dar după 2 luni a pierdut sarcina.

Acum, dacă eu sunt un medic creştin foarte reducţionist, pot să spun: „Bineînţeles, dacă a făcut terapie alternativă şi a luat remedii homeopatice, era evident că o să piardă sarcina”. Dar, să fim serioşi. Sarcina a putut să o piardă şi din alte motive, deşi nu putem ignora faptul că probabil a putut-o pierde şi din cauza remediilor homeopatice.

Romulus Câmpan:

Multe dintre problemele psihologice emoţionale se pot rezolva medicamentos, pentru că sunt dezechilibre de multe ori hormonale, dezechilibre vitaminoase, anumite substanţe chimice lipsă sau în surplus în organismul respectiv, şi acestea se pot rezolva medicamentos.

Însă sunt şi din acelea de natură spirituală. Păcatul care afectează viaţa omului duce la angoasă, la isterie şi la frustrări, dacă nu rezolvi vina care te apasă.

Te poţi duce liniştit la cineva să-ţi „scoată argintul viu”, dar ceea ce o să-ţi scoată vor fi doar „arginţii” din buzunar… O să-ţi scoată încrederea în Dumnezeu şi o să-ţi arunce pe masă nişte argint viu şi o să-ţi spună că l-a scos de la tine, dar, de fapt, te adânceşte în întunerec şi în prostie şi te îndepărtează de Dumnezeu.

Mă miră naivitatea unor oameni serioşi care apelează la aşa ceva.

Reporter:

Există şi practicieni creştini?

Prof. dr. Iosif Ţon:

Există practicieni creştini, credincioşi, care fac acupunctură, bioenergie, reflexologie, radiestezie, cristaloterapie, homeopatie şi altele asemănătoare. Ei spun:

            „Eu am eliminat toate legăturile cu lumea

              spiritelor, eu păstrez doar tehnica.

              Aşa că eu nu mă mai implic în lumea spiritelor.

                        Eu pot să o practic ca pe o tehnică pură.

                        Tehnica dă roade

                        şi eu o practic ca pe o tehnică pură”.

Ce să le spunem în primul rând acestor oameni şi apoi celor care se duc la ei?

Să luăm de exemplu Yoga. Yoga aparţine hinduismului. Hinduismul susţine că persoana ca atare este răul din lume. Scopul hinduismului este:

– anihilarea persoanei

                                    – stingerea persoanei

                                    – contopirea ei cu neantul

Yoga este tehnica stingerii. Yoga te învaţă în primul rând cum să-ţi stăpâneşti mintea, cum să-ţi concentrezi gândirea la un singur punct. Până aici ai impresia că Yoga te învaţă cum să meditezi, te învaţă cum să-ţi stăpâneşti gândurile, cum să te controlezi. În acest fel, yoga te face mai puternic, te face un om mai adevărat, te împlineşte.

DAR !!  Oamenii aceştia nu văd că scopul tehnicilor ăstora este să te înveţe în final cum să-ţi blochezi mintea, cum să-ţi anihilezi persoana, ca în felul acesta să încetezi să mai exişti, să te contopeşti cu Nirvana. Este o tehnică drăcească şi care doreşte anihilarea persoanei.

Dumnezeu ne-a creat ca persoane, Dumnezeu vrea să ne împlinească persoana. Dumnezeu a pus nişte capacităţi în noi, nişte potenţialuri, iar prin legătura noastră cu Domnul Isus şi cu Duhul Sfânt, El vrea împlinirea noastră ca persoane, care vom intra apoi în părtăşia eternă a Persoanelor din Sfânta Treime.

Noi nu suntem chemaţi să ne „stingem” personalitatea, noi suntem chemaţi să ne împlinim personalitatea, prin relaţia noastră cu Tatăl, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt.

De exemplu, unii zic: „Noi nu luăm tot hinduismul. Luăm doar tehnica Yoga”. Dar ei nu văd că tehnica Yoga în final urmăreşte anihilarea persoanei şi personalităţii lor.

Nu poţi spune: „O practic numai până aici şi nu mă duc mai departe”, deoarece, chiar dacă ei zic: „Preluăm doar tehnica” – tehnica aceea este produsul unui sistem de spirite rele.

Tehnica aceea nu poate fi neutră. Tehnica aceea a fost concepută de acei gânditori şi practicieni, cărora acele duhuri le-au inspirat acele tehnici.

Homeopatie, acupunctură, bioenergie, radiestezie,                                                  cristaloterapie, etc.

Partea a 5-a

Reporter:

În afară de metodele cunoscute, cum se mai poate interveni pentru a vindeca un bolnav?

Radiestezist şi inforenergetician:

Se mai poate interveni şi pe cale bioenergetică, acţionând asupra corpului energetic, fără atingerea corpului fizic, astfel: întâi se anihilează şi se elimină energiile negative existente, care au produs îmbolnăvirea, apoi se încarcă cu „energie benefică” zona deficitară.

Instrumentul de lucru sunt palmele bioterapeutului, care reprezintă nişte concentratoare şi radiatoare de bioenergie, prin care se realizează transferul de energie de la bioterapeut la pacient, după ce acesta în prealabil s-a încărcat cu „energie” preluată din „oceanul energetic”, prin comenzi realizate mental în stare „alfa”.

Prof. dr. Iosif Ţon:

Aceste practici sunt de origine păgână. Ele sunt un produs al unui sistem spiritual şi sunt reflectarea în practică a relaţiilor unor oameni cu lumea spiritelor. Pentru că este lumea păgână, este relaţia oamenilor cu spiritele rele.

Reporter:

Din nou despre homeopatie.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Homeopatia este o tehnică inventată în urmă cu vreo 200 de ani, de către un german pe nume Samuel Hahnemann. Este o tehnică descoperită dintr-o eroare de procedură.

Hahnemann era un medic fără succes, care într-o zi a ingerat accidental chinină – chinina tocmai începuse să fie folosită pentru a trata malaria – şi a observat că simptomele pe care le-a produs au fost tocmai simptomele produse de malarie, adică friguri, tremurături şi greţuri.

Pacientă 1, homeopatie:

De fapt, aceste remedii homeopatice trezesc forţa reactivă a organismului, capacitatea de autoapărare a organismului şi în felul acesta îndepărtează boala.

Acesta este principiul similitudinii, popular spus: „Cui pe cui se scoate”.

De exemplu, dacă eu am febră, în loc să combat febra cu antitermice, dau un remediu, de exemplu aconit, care este obţinut dintr-o plantă care întreţine febra. Îmi face o febră un pic şi mai mare, ca să pot eu lupta cu febra din organismul meu, să o elimin în mod natural.

Medicina homeopată a rămas ca acum 200 de ani – nu a evoluat aproape deloc. Aceleaşi remedii, care erau cunoscute pe vremea lui Hahnemann, se folosesc şi astăzi.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Hahnemann a început apoi să experimenteze asupra sa foarte multe substanţe extrase din plante şi materiale anorganice, făcând liste foarte lungi asupra simptomelor produse. Apoi le-a clasificat şi a început să emită principii, afirmând că anumite boli ar fi vindecate de anumite remedii.

Reporter:

Doamnă dr. Ileana Radu, aveţi patru copii. Dacă unul ar fi într-o situaţie gravă şi vi s-ar spune că singurul remediu este de natură homeopată, ce-aţi face?

Dr. Ileana Radu, medic creştin:

Copiii mei sunt mari acum. Din păcate, cu copiii mei am traversat situaţii dramatice din punct de vedere medical.

Cred că primul lucru pe care l-aş face ar fi să mă sfătuiesc cu soţul meu, apoi aş discuta inclusiv cu copilul meu lucrurile acestea.

Însă dacă aş avea aceste indicii care frizează clar ocultismul, cred că  NU  AŞ  APELA  LA  ELE.  Deoarece mi-ar fi foarte clar că aş putea obţine o vindecare într-o zonă, dar poate aş pierde iremediabil şi profund într-o altă zonă, care este viaţa noastră veşnică, de fapt, şi legătura noastră cu Dumnezeu, care ne-a făcut şi care este la urma urmei stăpânul vieţii şi Cel care ne dă sănătate şi bucurie.

Probabil că aş pune problema în termenii aceştia: ce pierd şi ce câştig?

S-ar putea să câştig ceva ce ţine de viaţa asta trecătoare, de trup, dar aş pierde ceva ce ţine de suflet, de viaţa veşnică şi de dimensiunea eternă.

Reporter:

Care este un alt principiu al homeopatiei?

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Un alt principiu este cel al diluţiei. Nu este potrivit să foloseşti remediile acestea în stare naturală, pentru că efectele ar fi prea puternice. Aşa că aceste remedii se diluează în proporţie de 1 la 10 sau 1 la 100.

Cum se face? Luând de exemplu 1 mililitru dintr-un extract de plantă – de exemplu 1 mililitru de extract de violete se diluează cu 9 mililitri de solvent – apă sau alcool – şi se obţine în felul acesta diluţia D1. „D” de la „decimal”, deci diluţia 1 la 10.

Din această soluţie obţinută se ia iarăşi 1 centimetru cub sau un mililitru, se diluează cu alţi 9 mililitri de solvent şi se obţine diluţia D2.

Apoi tot aşa până se ajunge la diluţii impresionante, până la 1000 chiar. Ceea ce ne pune pe gânduri este faptul că în urma acestor diluţii repetate, la un moment dat nu mai rămâne nici o moleculă de substanţă activă în preparatul homeopatic.

Aceasta deoarece una din legile chimiei spune că un mol de substanţă are 6 x 10 la puterea 23 molecule, aşa că dacă diluăm preparatul homeopatic undeva dincolo de diluţia D 23, în cazul solubilităţii celei mai bune, nu mai rămâne acolo nici o moleculă din substanţa iniţială.

Atunci întrebarea este: Ce rămâne în preparat şi ce produce vindecarea? Iar răspunsul este dat de următorul principiu – „principiul potenţării”.

Prin aceste diluţii se spune că preparatul homeopatic înmagazinează „energie cosmică”, iar această energie este cea care produce cu adevărat vindecarea…

Din nou ne întoarcem la un model energetic al organismului uman, care spune că dezechilibrele care produc boli în trupul fizic sunt de natură energetică, iar preparatul homeopatic vine şi suplineşte acest „gol energetic”.

Pacientă 1, homeopatie:

Sunt nişte restricţii la tratamentul homeopatic – nu ai voie să bei cafea sau ceai negru. Ceaiurile de plante medicinale sunt admise, deşi uneori şi acestea interferează cu remediile homeopate, dintre care unele sunt produse chiar din plantele respective.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Un alt principiu, care probabil este răspunzător, în parte, de efectele produse, este cel al dietei.

Pacientul supus tratamentului homeopatic trebuie să se abţină de la orice substanţe toxice, adică: alcool, cafea, ceai negru, băuturi răcoritoare etc.

Radiestezist şi inforenergetician:

Şi în acest domeniu performant există mai multe trepte de evoluţie, cu rezultate de la simplu, cum ar fi măsurarea şi influenţarea scăderii tensiunii arteriale sau ameliorarea durerilor, până la complex, ca eliminarea calculilor biliari sau renali, stoparea tumorilor şi în timp eliminarea acestora pe căi naturale.

Apoi reanimarea în cazul comelor datorate crizelor cardiace sau cerebrale, şi mai departe şi mai complexe, cum ar fi depistarea viitoarelor suferinţe sau afecţiuni ale fiinţelor vii, previziunile fiind uluitoare.

Se poate prevedea cu luni sau ani înainte apariţia cancerului, de exemplu, şi se pot lua măsuri de prevenire. Sunt posibile toate acestea, nu sunt pure fantezii sau speculaţii? Nu.

Reporter:

Ce rol are filozofia chinezească, şi în special principiul Yin şi Yang, care spune că în bine există şi puţin rău, iar în rău există şi puţin bine?

Bioenergoterapeut şi „vindecător” cu ajutorul cristalelor:

Principiul Yin şi Yang este principiul echilibrului, deci nu prea mult dintr-una, nu prea mult din cealaltă.

Yin şi Yang este masculin-feminin, pozitiv-negativ etc. Foarte multă lume vorbeşte despre energii negative. Sunt energii care sunt negative pentru o persoană, dar sunt bune pentru alta…

În cazul cristaloterapiei, cristalele se montează în jurul corpului, într-o reţea bine determinată, exact ca şi acele în acupunctură, şi acţionează asupra câmpului prin locurile unde au fost montate. Se lasă persoana împreună cu cristalele un timp determinat, pentru ca acestea să poată acţiona.

Este cunoscut faptul că cristalul de cuarţ şi alte tipuri de cristale au o acţiune energetică.

Reporter:

Revenim la radiestezie.

Radiestezist şi inforenergetician:

O fiinţă vie este constituită dintr-un corp fizic, deci carne, oase şi organe, dintr-un corp energetic, care pune în funcţiune toate componentele şi organele trupului, care se mai numeşte şi „corp vital” sau „biosic” sau „biocâmp”, şi un corp spiritual numit şi „noesic”.

Acesta din urmă primeşte informaţii, le prelucrează, ia decizii şi conduce celelalte 2 corpuri. Aceste corpuri sunt concentrice, suprapuse, corpul biosic fiind cel mai mare din punct de vedere spaţial. Prezenţa acestui corp înseamnă viaţă, iar absenţa lui înseamnă moarte clinică.

Acest corp este un câmp de energii, cu o multitudine de frecvenţe.

El poate fi cedat, pierdut sau amplificat prin comenzi primite de la corpul noesic. În zonele în care fiinţa vie are o lipsă de energie, deci un gol de cîmp energetic, sau un surplus, apare suferinţa, iar dacă situaţia persistă, atunci apare boala manifestată în componentele corpului fizic, carnal.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Radiestezia este o metodă care pleacă de la o teorie spirituală lansată de Rudolf Steiner, fondatorul antropozofiei.

El spune că omul este o sumă de mai multe corpuri. Este corpul fizic, dar el nu poate să trăiască singur, prin sine, pentru că el trebuie însufleţit, trebuie menţinut în viaţă împotriva legii entropiei.

Aşadar există un alt corp care face asta şi anume corpul eteric. Acest corp eteric îmbracă corpul fizic şi îl menţine în viaţă. Fiecare organ din corpul fizic îşi are un corespondent în corpul eteric. De exemplu: inima fizică are corespondent o inimă eterică, şi aşa mai departe.

Corpul eteric dă formă şi structură substanţelor şi forţelor minerale din corpul fizic, iar fiecare organ al corpului fizic îşi are corespondentul în corpul eteric. Acest corp eteric este de natură energetică şi modificările pe care le suferă pot fi măsurate, folosind anumite proceduri, spun radiesteziştii.

Terapeut pe bază de reflexoterapie şi presopunctură:

Şi cancer am vindecat. Un rinichi blocat sau o glandă blocată o pornesc în 15 minute. Descarc fierea, dacă este încărcată, în 15 minute. Eu n-am avut nici un caz la care să nu am rezultate. N-am avut !

La toate punctele, când nu ştiu ce să fac sau să spun ce are omul, Dumnezeu îmi dă imediat. Imediat îmi dă: „Uite aşa, aşa, aşa” sau „Fă aşa, aşa, acum fă aşa”.

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

În afara corpului eteric, se spune că avem şi un corp astral, cel care ne defineşte starea de veghe, care ne însufleţeşte. Iar corpul care dă adevărata natură umană, care ne dă esenţa noastră constitutivă este sufletul sau eul. Sufletul are 3 laturi: sufletul raţiunii, sufletul senzaţiei şi sufletul conştienţei.

Am prezentat aceste idei ale lui Steiner pentru că sufletul conştienţei este considerat a fi de aceeaşi natură cu Dumnezeu. Este acea „picătură” numită de Steiner – în cartea sa Ştiinţa spirituală – „picătura din oceanul spiritualităţii atotcuprinzătoare”. Este părticica sau picătura de energie din noi de aceeaşi natură cu Dumnezeu, spune el.

Reporter:

Profesorul Ernest Valea, specialist creştin în religii orientale şi doctrine oculte, ne-a prezentat o trecere în revistă a teoriilor din domeniul medicinei alternative. Aşa cum sugerează această expunere,

ACESTE  TEORII

RĂMÂN  DOAR  SIMPLE  SPECULAŢII,

NEDOVEDITE  ŞI  NEDEMONSTRATE.

SUNT  DOAR  NIŞTE  IDEI  INVENTATE  şi propagate de Rudolf Steiner, care – din păcate – au fost preluate de mulţi oameni, fără nici un fel de cercetare.

Dar cum se face dinamizarea sau potenţarea în cazul remediilor homeopatice?

Dr. 2, homeopat:

La început se făcea manual. Este vorba de o sucursiune, adică o scuturare repetată a respectivei substanţe, după care se diluează din ce în ce mai mult.

Actualmente marile companii fac această operaţiune cu maşinării de potenţat.

Este foarte important faptul că remediul nu este doar diluat, nu este o picătură într-o găleată, ci este şi „potenţat”, adică o picătură în 10 mililitri, apoi iarăşi scuturat şi iarăşi scuturat şi iarăşi scuturat. Este ca şi cum acea moleculă de substanţă activă ar atinge toate moleculele de apă şi le-ar colora, le-ar transmite o informaţie.

Exemplul pe care îl dau deseori la cursuri este faptul că dacă pui o picătură de cerneală într-un pahar cu apă, acea picătură colorează toată apa, şi chiar la a 2-a, la a 3-a sau la a 4-a diluţie cerneala încă mai există acolo.

Reporter:

Exemplul este greşit, pentru că de la diluţia 24 în sus sigur nu mai există acolo nici măcar un mol de cerneală, ci doar apă goală. Iar în homeopatie remediile considerate a fi cele mai bune sunt cele cu diluţii mult mai mari de 24.

Pe de altă parte, este ciudată această pendulare ideologică: până la urmă homeopatia se bazează pe substanţa activă iniţială, ca în exemplul cu cerneala, sau se bazează doar pe informaţia care se pretinde a fi transmisă de remediul homeopatic?…

Ernest Valea, licenţiat în teologie creştină şi religii orientale:

Revenind la radiestezie, ca metodă de diagnostic radiestezia foloseşte măsurarea corpului eteric sau a integrităţii acestuia, folosind fie ansa, fie pendulul radiestezic.                Pe scurt, terapeutul plimbă această ansă sau pendul de-a lungul corpului şi spune că poate măsura disfuncţiile corpului eteric, în sensul că observă un gol energetic în dreptul unui organ afectat.

Atunci trage concluzia că, după cum inima eterică suferă de un gol energetic, tot aşa şi inima fizică are şi ea o anumită problemă. Radiestezia este o metodă de diagnostic.

Ca tratament se foloseşte uneori homeopatia, în sensul că după ce a fost diagnosticată problema, se foloseşte tot ansa sau pendulul pentru a se măsura capacitatea anumitor preparate homeopate de a rezolva acest deficit de energie.

Alteori se apelează la vindecare bioenergetică, făcându-se binecunoscutele „pase” şi „masaje energetice” pentru refacerea deficitului de energie al corpului eteric şi implicit obţinerea vindecării fizice – pretind aceştia.

Reporter:

Ce succese şi insuccese aţi avut în practicarea homeopatiei?

Dr. 1, homeopat:

Este foarte greu să apreciez. Au fost pacienţi care au venit într-o stare foarte gravă şi după 2 luni de tratament eu nu i-am mai recunoscut în sala de aşteptare.

Sau au fost, de pildă, cazuri simple pentru care         mi-au trebuit 4-5 ani.

Am avut destul de recent un caz – şi este un sentiment pe de-o parte de bucurie, pe de altă parte de tristeţe – un pacient care a venit cu o ciroză hepatică, şi căruia i s-au dat câteva luni de viaţă, dar care a mai trăit câţiva ani. Analizele s-au normalizat, dar pentru că există o ironie a sorţii, a făcut o hemoragie digestivă şi în decurs de câteva minute s-a prăpădit…

Prof. dr. Iosif Ţon:

Nu căuta vindecare cu orice preţ. Dumnezeu a creat Universul. Toate energiile care sunt în univers ar trebui să-I fie supuse lui Dumnezeu, însă, ca să-mi creeze mie libertate, Dumnezeu îl lasă pe diavolul cu spiritele lui să existe.

Acum, Dumnezeu mi se revelează prin Domnul Isus, şi când eu Îl primesc pe Domnul Isus în viaţa mea, Domnul Isus aduce Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu în viaţa mea.

Iar când Îl am pe Duhul Sfânt, am toată energia dumnezeiască de care am nevoie.

Este adevărat că omul fără Dumnezeu este omul fără energie dumnezeiască. Îi lipseşte energia lui Dumnezeu şi de aceea nimic nu funcţionează bine în el.

Acum, vin aceşti oameni, care zic: „Noi am descoperit nişte bănci de energie cosmică, noi am descoperit nişte surse de energie”.

Este posibil ! Dar

                        izvorul  acelor  energii 

                        este  Diavolul  Şi  îngerii  lui.

Până la un loc, ei pot să facă minuni, aşa cum s-a întâmplat cu Moise în Egipt – când făcea el o minune, veneau şi vrăjitorii şi făceau o minune asemănătoare. Şi până la un punct, toţi vrăjitorii au putut să facă ce făcea şi Moise. Dar ei tot vrăjitori erau.

De la punctul acela încolo, ei au spus: „De aici încolo noi nu mai putem face ce face Moise !”.

Diavolul are o anumită putere, dar el are nişte limite, pentru că el nu este egal cu Dumnezeu. El este o persoană revoltată, pe care Dumnezeu o lasă să existe pentru a crea libertate pentru noi, dar Dumnezeu totdeauna îi pune limite: „Până aici şi nu mai departe !”.

Oamenii aceştia, cumva, au reuşit să intre în legătură cu aceste spirite, care nu sunt altceva decât spiritele celui rău, spiritele revoltate împreună cu diavolul. Şi într-adevăr, ei aduc energie!  DAR  energia pe care o aduc ei este de esenţă demonică.

Încă o dată, există energie dumnezeiască, dar această energie este în Acela care a spus: „Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ”, în Cel care este Fiul lui Dumnezeu – Isus Cristos – întronat la dreapta lui Dumnezeu.

Când eu mă unesc cu El şi El aduce Duhul Sfânt în mine, Duhul Sfânt este Duhul puterii lui Dumnezeu în mine şi El restabileşte toate echilibrele mele lăuntrice, El restabileşte toate energiile care-mi trebuie, eu n-am nevoie de alte energii decât de energiile sau puterile care-mi vin prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt.

Epilog sau o posibilă concluzie:

Dragi cititori, acest documentar nu este o pledoarie pentru medicina alopată (clasică), ci este un simplu demers jurnalistic pe marginea subiectelor atinse. Am încercat să căutăm adevărul despre aceste tehnici şi filozofiile din spatele lor, motiv pentru care am prezentat mai multe puncte de vedere, şi pro şi contra. Dumneavoastră decideţi.

Aş vrea să accentuez încă o dată importanţa şi binecuvântarea tratamentelor  NATURALE  – ceaiuri, plante, apă, aer, etc.

Dar totodată vreau să subliniez diferenţa între   NATURAL  şi  naturist. Aşa cum spuneam şi la începutul acestui documentar, naturismul face trecerea spre implicare în ocult.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune să alegem ceea ce este bun şi pentru sănătatea noastră, DAR  în primul rând pentru viaţa noastră eternă.

CE CREZI DESPRE ISUS HRISTOS ?

 

“Ce credeti voi despre Hristos? Al cui fiu este?” “Al lui David”, I-au raspuns ei…”

(Matei 22:42)

Haideti sa analizam de ce toti ar trebui sa ne gândim la Cristos.

Aceasta e o întrebare care necesita un raspuns. Stiu ca multi sunt gata sa spuna:“De ce ar trebui sa ne gândim vreun pic la Cristos? Noi vrem mâncare, bautura, bani, îmbracaminte si distractie. Nu avem timp sa ne gândim la Cristos.”Asa vorbesc multi în aceasta tara. Nu merg niciodata la biserica. Nu-si citesc niciodata Bibliile. Lumea e Dumnezeu lor. Dar ca le place sau nu, toti vor trebui sa moara într-o zi. Si toti au suflete care pot fi pierdute sau salvate în lumea care va veni. Toti vor trebui sa se ridice din morminte pentru a fi judecati de Dumnezeu.

Pozitia pe care o ocupa Cristos între Dumnezeu si om.

Toti ar trebui sa se gândeasca la Cristos din cauza pozitiei pe care Cristos o ocupa între Dumnezeu si om. El este Fiul etern al lui Dumnezeu, singurul prin care Tatal poate fi cunoscut, abordat si slujit. El este Mijlocitorul hotarât între Dumnezeu si om, singurul prin care putem fi împacati cu Dumnezeu,iertati, justificati si salvati de pedeapsa eterna. Doar în El este speranta pentru rasa umana prin mântuire. ” Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata. “ (1 Ioan 5:12) Nu este nici o persoana, în viata sau moarta, de o asa imensa importanta pentru toti oameni ca si Cristos.Nu este nici o persoana la care ar trebui sa ne gândim atât de mult ca la Cristos.

Ce a facut Cristos pentru toti oamenii ?

Toti ar trebui sa se gândeasca la Cristos pentru ce a facut El pentru toti oamenii. Când oamenii erau pierduti, ruinati spiritual si neajutorati, El a acceptat sa vina în lume pentru a salva pacatosii. El a suferit pe cruce pentru pacat, ca substitut pentru om. El a purtat pacatul omului în trupul Sau, si Si-a varsat propriul sânge pentru a plati datoria omului fata de Dumnezeu. A murit pentru om, ca omul sa poata trai. Cristos este singura sursa de pace, lumina si speranta. Nu ar trebui sa ne gândim la Cristos?

Ce urmeaza Cristos, totusi sa faca tuturor oamenilor ?

Toti ar trebui sa se gândeasca la Cristos, pentru ce urmeaza sa faca tuturor oamenilor. Va reveni într-o zi pe pamânt cu putere si glorie, îi va ridica pe mortii din morminte. Toti se vor supune vocii Arhanghelului si trâmbitei lui Dumnezeu. El îsi va aseza scaunul de judecata si va convoca tot neamul omenesc sa stea înaintea lui. În fata Lui orice genunchi se va pleca si orice limba va marturisi ca El este Domn. Nimeni nu va putea sa scape de solemna adunare. Un moment vine repede, când doar un singur subiect va mai avea importanta si acela va fi Cristos! Va spun ca toti ar trebui sa se gândeasca la Cristos. Nu este nici unul caruia lumea sa-i datoreze atâtea. Începe de azi sa ai gânduri corecte cu privire la Cristos, daca pâna acum nu le-ai avut. Trezeste-te sa vezi valoarea sufletului tau, si imensa importanta de a fi salvat. Scoate-ti Biblia si începe sa o citesti.

Cheama-l pe Domnul Isus Cristos în rugaciune si roaga-L pe el sa-ti salveze sufletul. Isus a spus.. “si ce foloseste unui om sa câstige toata lumea, daca îsi pierde sufletul?” (Marcu 8:36)

 

BABILON – SURSA FALSEI RELIGII

 

Începutul Babilonului – Nimrod, primul lui rege – un vânător puternic – un răzvrătit înaintea lui Dumnezeu – soţia lui, Semiramida – copilul ei Tamuz – înşelăciuni. O relatare biblică şi istorică a modului cum s-a răspândit păgânismul babilonian în naţiuni, cum a fost absorbit în Imperiul Roman, şi în final s-a amestecat cu creştinismul în Roma

RELIGIA TAINICĂ a Babilonului a fost descrisă în mod simbolic în ultima carte a Bibliei, ca o femeie „îmbrăcată în purpură şi stacojiu, şi împodobită cu aur şi pietre preţioase şi perle, având în mână o cupă de aur, plină de urâciunile şi murdăria curviei ei; şi pe fruntea ei era scris un nume: O TAINĂ: BABILONUL CEL MARE, MAMA PROSTITUATELOR ŞI URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI (Ap.17:l-6).

Când Biblia foloseşte un limbaj simbolic, cuvântul „femeie” poate simboliza o biserică. Adevărata Biserică, de exemplu, este asemănată cu o mireasă, cu o fecioară curată, cu o femeie fără pată şi ireproşabilă (Ef.5:27; Ap.19:7,8). Aici, însă, într-un contrast izbitor, este zugrăvită o femeie necurată, o femeie mânjită, o curvă. Dacă este corect să aplicăm acest simbolism unui sistem bisericesc, este clar că el se poate referi doar la o biserică mânjită şidecăzută! Cu litere majuscule, Biblia o numeşte „TAINA BABILONULUI.

Când a scris Ioan cartea Apocalipsei, Babilonul – ca oraş şi imperiu – fusese deja distrus şi lăsat în ruine, după cum prevestiseră profeţii Vechiului Testament (Is.13:19-22; Ier.51:52). Însă conceptele şi obiceiurile religioase care şi-au avut originea în Babilon au continuat şi au fost bine reprezentate în multe din naţiunile lumii. Care a fost însă religia Babilonului antic? Cum a început totul? Ce semnificaţie are aceasta în era modernă? Cum se leagă toate acestea de ceea ce a scris Ioan în cartea Apocalipsei?

Întorcând paginile timpului la perioada chiar de după potop, vedem că oamenii au început să migreze dinspre est: „şi s-a întâmplat, pe când călătoreau dinspre est, că au găsit o câmpie în ţara Şinear; şi au locuit acolo” (Gen.11:2). Aici a fost construită cetatea, oraşul Babilon, iar această ţară a devenit cunoscută sub numele de Babilonia sau mai târziu de Mesopotamia.

Aici, râurile Eufrat şi Tigru acumulaseră bogate depozite de sol ce puteau produce recolte din belşug. Dar existau anumite probleme cu care se confruntau oamenii. În primul rând, ţinutul era năpădit de fiare sălbatice ce constituiau o ameninţare permanentă pentru siguranţa şi pacea locuitorilor (cf. Ex.23:29,30). Evident că oricine putea să ofere cu succes protecţie împotriva fiarelor sălbatice era primit cu urale de către oameni.

În acest timp a apărut pe scenă un bărbat înalt, foarte voinic, cu numele de Nimrod. A devenit renumit ca un mare vânător de fiare sălbatice. Biblia ne spune: „Cuş l-a conceput pe Nimrod: el a început să fie puternic pe pământ. El a fost un vânător puternic înaintea Domnului: de aceea s-a zis: Ca Nimrod, vânător puternic înaintea Domnului” (Gen.10:8,9).

După cât se pare, succesul lui Nimrod ca vânător puternic l-a făcut să devină renumit printre acei oameni primitivi. A devenit „un puternic” pe pământ – un conducător renumit în chestiunile sociale. Dobândind acest prestigiu, a născocit un mijloc de protecţie mai bun. În loc să se lupte permanent cu fiarele sălbatice, de ce să nu-i organizeze pe oameni în oraşe, pe care să le împrejmuiască cu ziduri de protecţie? Apoi, de ce să nu organizeze aceste oraşe într-un regat? Este evident că aceasta era gândirea lui Nimrod, deoarece Biblia ne spune că el a organizat un astfel de regat. „Şi începutul REGATULUI său eraBabel şi Erec şi Acad şi Calne, în ţara Şinear” (Gen.l0:10). Regatul lui Nimrod este primul menţionat în Biblie.

Chiar dacă s-ar putea spune că unele din progresele făcute de Nimrod au fost bune, totuşi Nimrod a fost un conducător nereligios. Numele deNimrod vine de la marad, care înseamnă „el s-a răzvrătit”. Expresia „unul puternic înaintea Domnului” poate avea un sens ostil – cuvântul „înaintea” fiind uneori folosit cu sensul de „împotriva” Domnului. The Jewish Encyclopedia (Enciclopedia Ebraică) spune că Nimrod era „cel ce a făcut pe toţi oamenii să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu”.

Cunoscutul istoric Josefus Flavius a scris: „Nimrod a fost cel care i-a aţâţat la un astfel de afront şi dispreţ la adresa lui Dumnezeu… El a mai transformat în mod treptat conducerea sa într-o tiranie, nevăzând alt mod de a-i îndepărta pe oameni de frica de Dumnezeu… mulţimile erau foarte pregătite să urmeze hotărârea lui Nimrod… şi au ridicat un turn, necruţând munca istovitoare şi nici neglijând în vreo privinţă lucrarea: şi astfel, datorită mulţimii de braţe de muncă angajate în ea, s-a înălţat foarte mult… Locul pe care au ridicat turnul se numeşte acum Babilon”.

Alexander Hislop a scris amănunţit despre modul în care religia babiloniană s-a dezvoltat în jurul tradiţiilor privitoare la Nimrod, soţia sa Semiramida(Semiramis) şi copilul ei Tamuz, bazându-şi concluziile pe informaţii ce ne-au parvenit prin istorie, prin legende şi mituri. După cum spun istoriile de demult, când a murit Nimrod, trupul său a fost tăiat în bucăţi, ars şi trimis în diferite ţinuturi. Practici similare sunt menţionate în Biblie (Jud.l9:29; 1.Sam.11:7).

După moartea sa, care a fost foarte jelită de locuitorii Babilonului, soţia lui a pretins că el era acum zeul-soare. Mai târziu, când a dat naştere unui fiu, a pretins că fiul ei, pe nume Tamuz, era Nimrod, eroul lor renăscut. (Imaginea din pagina următoare arată modul în care a ajuns să fie reprezentat Tamuz în arta clasică).

Mama lui Tamuz auzise probabil profeţia despre venirea lui Mesia, născut dintr-o femeie, deoarece acest adevăr era cunoscut din cele mai străvechi timpuri (Gen.3:15). Ea a pretins că fiul ei a fost conceput într-un mod supranatural şi că el era sămânţa promisă, „mântuitorul”. Cu toate acestea, în religia ce se dezvolta, oamenii nu s-au închinat numai înaintea copilului, ci şi înaintea mamei!

O mare parte din închinarea babiloniană a fost transmisă prin simboluri misterioase – era o religie „tainică, misterioasă”. Deoarece se credea căNimrod era zeul-soare, se considera că focul este reprezentarea lui pământească. Aşadar, după cum vom vedea, în cinstea lui se aprindeau lumânări şi focuri ceremoniale. În alte forme, el a fost simbolizat prin imagini ale soarelui, peştelui, arborilor, stâlpilor şi animalelor.

Peste secole, Pavel descria foarte potrivit direcţia pe care o urmau locuitorii Babilonului: „Când L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu… ci au devenit deşerţi în închipuirile lor, şi inima lor nebună s-a întunecat. Dându-se drept   înţelepţi,   au înnebunit, şi au schimbat gloria Dumnezeului nepieritor cu o imagine făcută asemenea omului pieritor, şi păsărilor, şi patrupedelor, şi târâtoarelor… ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o minciună, şi s-au închinat şi au slujit creaturiimai mult decât  Creatorului…  Din  această  cauză, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi ruşinoase” (Rom.1:21-26). Acest sistem de idolatrie s-a răspândit din Babilon spre naţiuni, căci din acest loc au fost împrăştiaţi oamenii pe faţa pământului (Gen.11:9). Plecând din Babilon, au luat cu ei închinarea adusă mamei şi copilului, împreună cu diverse simboluri misterioase. Herodot, călător prin întreaga lume şi istoricul antichităţii, a fost martor al prezenţei religiei tainice şi al ritualurilor ei în numeroase ţări şi menţionează modul în care Babilonul a fost sursa primară din care au provenit toate sistemele idolatre. Bunsen spune că sistemul religios egiptean se trăgea din Asia şi din „imperiul primitiv din Babel”. În cunoscuta sa lucrare, Nineveh and its Remains (Ninive şi relicvele ei), Layard declară că avem mărturia unită a istoriei sacre şi profane, care spune că idolatria şi-a avut originea în ţinutul Babilonia – cel mai vechi sistem religios. Toţi aceşti istorici au fost citaţi de Hislop.

Când Roma a devenit un imperiu mondial, este un fapt cunoscut că ea a asimilat în cadrul sistemului ei zeii şi religiile diferitelor ţări păgâne peste care guverna. Deoarece Babilonul a fost sursa păgânismului acestor ţări, putem înţelege faptul că religia timpurie a Romei păgâne n-a fost altceva decât închinarea babiloniană dezvoltată în diverse forme şi sub diferite nume în regiunile în care a ajuns.

Ţinând seama de această realitate, constatăm că în vremea în care Roma guverna lumea S-a născut, a trăit printre oameni, a murit şi a înviatadevăratul Mântuitor, Isus Cristos. El S-a înălţat la ceruri, a trimis Duhul sau Spiritul Sfânt, iar pe pământ a fost întemeiată biserica nou-testamentală. Ce zile glorioase! Trebuie doar să citim cartea Faptele Apostolilor pentru a vedea cât de mult a binecuvântat Dumnezeu pe po-porul Său în zilele acelea. Mulţimi de oameni au fost adăugaţi Bisericii. Se făceau semne mari şi minuni în timp ce Dumnezeu îşi confirma Cuvântul prin semnele însoţitoare.

Creştinismul, uns de Duhul Sfânt, s-a răspândit în lume ca focul într-o stepă. A înconjurat munţi şi a străbătut oceane. I-a făcut pe regi să tremure şi pe tirani să se teamă. S-a spus despre acei creştini din primul secol că au „întors lumea cususul în jos”! – atât de puternic era mesajul şi spiritul lor (Fap.17:6).

Nu după prea mult timp însă, oamenii au început să se pună pe ei înşişi ca „domni” peste poporul lui Dumnezeu în locul Duhului Sfânt. În loc să cucerească prin mijloace spirituale şi prin adevăr – ca în primele zile -, oamenii au început să le înlocuiască pe acestea cu ideile şi metodele lor. Încercări de contopire a păgânismului cu creştinismul s-au făcut chiar pe vremea când se scria Noul Testament, pentru că Pavel menţiona că „taina fărădelegii” era deja la lucru; el a avertizat că va veni o „apostazie”, iar unii se vor „îndepărta de la credinţă, dând atenţie duhurilor amăgitoare şi învăţăturilor demonilor” – doctrine-le înşelătoare ale păgânilor (2.Tes.2:3,7; l.Tim.4:2).

Pe când scria Iuda cartea care îi poartă numele, era necesar ca el să-i îndemne pe oameni să „lupte cu seriozitate pentru credinţa care era dată sfinţilor „odată pentru totdeauna”, pentru că se furişaseră între ei unii oameni care încercau să aducă lucruri ce nu făceau parte din credinţa originară (Iuda 1:3,4).

Creştinismul   se   confrunta   cu păgânismul babilonian în diversele lui forme ce se statorniciseră în Imperiul Roman. Primii creştini au refuzat să aibă de a face cu obiceiurile şi convingerile lui. De aici au rezultat persecuţii intense. Mulţi creştini au fost acuzaţi pe nedrept, aruncaţi la lei, arşi pe rug, torturaţi şi martirizaţi în diferite moduri. Apoi au început să fie făcute schimbări mari. Împăratul Romei şi-a mărturisit convertirea la creştinism. Ordinele imperiale de încetare a persecuţiilor au străbătut imperiul. Episcopilor li s-au dat onoruri înalte. Biserica a început să primească recunoaştere şi putere din partea lumii. Dar pentru toate acestea trebuia să se plătească un mare preţ! S-au făcut multe compromisuri cu păgânismul. În loc ca biserica să fie separată de lume, a devenit parte a acestui sistem lumesc. Împăratul acordând favoruri, a cerut să i se dea un loc de conducere în biserică, deoarece în păgânism se credea că împăraţii sunt zei. Din acest moment, s-a făcut pe scară mare un amestec de păgânism cu creştinism, în special în Roma.

Credem că paginile ce urmează dovedesc faptul că tocmai acest amestec e cel care a produs acel sistem cunoscut astăzi ca biserica Romano-catolică. Nu ne îndoim de faptul că sunt mulţi catolici serioşi, sinceri şi devotaţi. Nu este intenţia noastră să nu luăm în serios sau să ridiculizăm pe cineva cu ale cărui convingeri nu suntem aici de acord. În schimb, sperăm ca această carte să-i inspire pe toţi oamenii – indiferent de apartenenţa lor religioasă – să părăsească învăţăturile şi concepţiile babiloniene şi să caute o reîntoarcere la credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.

 

 

TAINA AMESTECULUI

 

Un scurt rezumat al amestecului- cum a fost ascuns – compararea amestecurilor în Vechiul Testament. Mântuirea numai prin Isus Cristos

AM VĂZUT – printr-o mulţime de exemple – că un amestec de păgânism şi creştinism a dat naştere bisericii romano-catolice. Păgâni s-au închinat şi s-au rugat unei zeiţe-mamă, astfel că biserica decăzută a adoptat sub numele de „Maria” închinarea adusă mamei. Păgânii aveau zei şi zeiţe asociate cu diferite zile, ocupaţii şi evenimente din viaţă. Acest sistem a fost adoptat, şi „zeii” au fost numiţi „sfinţi”. Păgânii foloseau în închinarea lor statui sau idoli ai zeităţilor lor păgâne, şi aşa a făcut şi biserica decăzută, dându-le pur şi simplu alte nume.

Din vremuri străvechi, crucile în diversele lor forme erau privite în moduri superstiţioase. O parte din aceste idei au fost puse în legătură cu crucea luiCristos. Crucea ca imagine era onorată în exterior, însă adevărata jertfă “îndeplinită” pe cruce a fost umbrită, chiar eclipsată prin ritualurile liturghiei cu transsubstanţierea ei, drama tainelor şi rugăciunile pentru cei morţi!

Rugăciunile repetate, mătăniile şi relicvele au fost toate adoptate din păgânism, dându-li-se o aparenţă creştină. Funcţia şi titlul păgân de PontifexMaximus a fost aplicat episcopului Romei. Acesta a ajuns să fie cunoscut ca papă, Părintele părinţilor, chiar dacă Isus a spus să nu numim pe nici un om părinte! Literalmente în sute de moduri, ritualuri păgâne s-au unit şi contopit în Roma cu creştinismul.

Învăţaţii catolici recunosc faptul că biserica lor s-a dezvoltat dintr-un astfel de amestec. Dar, din punctul lor de vedere, aceste lucruri au fost triumfuri pentru creştinism, deoarece Biserica a fost în stare să creştinizeze practici păgâne. The Catholic Encyclopedia face aceste afirmaţii: „Nu e nevoie să trecem sub tăcere faptul că lumânările, ca şi tămâia şi apa sfinţită, au fost folosite în mod obişnuit în închinarea păgână şi în ritualurile făcute în interesul celor morţi. Biserica însă, dintr-o perioadă foarte timpurie, le-a luat în slujbă, la fel cum a adoptat multe alte lucruri… precum muzica, luminile, parfumurile, spălările, decorările florale, baldachinele, evantaiele, paravanele, clopotele, veşmintele, etc., care n-au fost identificate cu vreo anumită sectă idolatră; ele erau comune aproape tuturor sectelor”. „Apă, ulei, lumină, tămâie, cântat, procesiune, proşternare, decorarea altarelor, veşmintele preoţilor, se află în mod firesc în slujba instinctului religios universal… Chiar şi sărbători păgâne pot fi ,botezate’: cu siguranţă că procesiunile noastre din 25 aprilie sunt Robigalia; zilele de rugăciuni sau litanii ar putea înlocui Ambarualia; data zilei de Crăciun s-ar putea datora aceluiaşi instinct care a plasat în 25 decembrie pe NatalisInvicti din cultul soarelui”.

Teologia catolică explică folosirea statuilor, precum şi a unor obiceiuri cum ar fi aplecarea înaintea unei imagini, ca fiind dezvoltate din vechea închinare adusă împăratului! „Eticheta curţii bizantine s-a dezvoltat treptat în forme complicate de respect, nu numai faţă de persoana Cezarului, ci şi faţă de statuile şi simbolurile acestuia. Philostorgius… spune că în secolul 4 cetăţenii romani creştini din Răsărit aduceau ca jertfă daruri, tămâie, chiar şi rugăciuni (!) statuilor împăratului. (Hist. Eccl.II, 17). Este ceva natural ca cei ce se proşternau, sărutau, tămâiau vulturii imperiali şi imaginile Cezarului (fără vreo suspiciune de ceva idolatru)… să facă la fel faţă de cruce, faţă de imaginile lui Cristos şi faţă de altar… Primii creştini erau obişnuiţi să vadă statui ale împăraţilor, ale zeilor şi eroilor păgâni, precum şi picturi murale păgâne. Aşa că şi-au făcut picturi ale religiei lor şi, cât de curând şi-au putut permite, statui ale Domnului lor şi ale eroilor lor”.

Ar trebui notat faptul că în toate aceste argumente nimeni nu s-a referit la vreo poruncă biblică. Se afirmă limpede că aceste obiceiuri s-au dezvoltat din păgânism.

Uneori diferite picturi murale din primele secole, ca acelea din catacombele romane, sunt luate ca exemple concludente pentru credinţa primilor creştini. Noi nu credem că aşa stau lucrurile, pentru că există dovezi clare că şi acolo era deja un amestec. Cu toate că unele din aceste picturi conţin scene cu Cristos care hrăneşte mulţimile cu pâini şi peşti, cu Iona şi balena (chitul) sau cu jertfirea lui Isaac, alte picturi au fost neîndoios reprezentări plastice păgâne. Unii cred că acest amestec a fost o deghizare, o mascare pentru evitarea persecuţiei. Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că erau deja vizibile rădăcinile amestecului. The Catholic Encyclopedia spune: „Bunul Păstor ducând oaia pe umăr apare frecvent, şi această preferinţă se poate datora foarte bine asemănării ei cu figurile păgâne ale lui Hermes Kriophorus sau Aristaeus, care în acea perioadă erau foarte mult la modă… Chiar şi legenda lui Orfeu a fost reprezentată plastic şi atribuită lui Cristos. În mod similar, povestea lui Eros şi Psyche a fost renăscută şi creştinizată, ca să le reamintească credincioşilor învierea trupului… Grupul celor doisprezece apostoli nu a atras probabil prea mult atenţia, deoarece cei doisprezece DiiMajores (zei principali – n.tr.) au fost şi ei deseori grupaţi laolaltă. La fel figura lui Orans, femeia cu braţele ridicate în rugăciune, era destul de familiară antichităţii clasice… În mod similar, simbolul peştelui, reprezentându-L pe Cristos, ancora speranţei, palmierul victoriei, erau toate suficient de familiare ca simboluri sau semne distinctive printre păgâni pentru a mai atrage vreo atenţie deosebită”.

În Vechiul Testament, apostazia în care au căzut israeliţii în mod repetat a fost cea a unui amestec. De obicei ei n-au respins total închinarea înaintea adevăratului Dumnezeu, ci au amestecat-o cu ritualuri păgâne! Aşa au stat lucrurile chiar şi atunci când s-au închinat viţelului de aur (Ex.32). Noi ne dăm seama cu toţii că o astfel de închinare era greşită, păgână şi o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Totuşi – şi lucrul acesta dorim să-l subliniem – s-a pretins că este o „sărbătoare în cinstea Domnului” (v.5) – o sărbătoare în cinstea lui Iehova (sau mai corect Iahve), adevăratul Dumnezeu! Ei s-au aşezat să mănânce şi să bea, şi s-au sculat ca să danseze. Au practicat ritualuri prin care s-au dezgolit (v.25), probabil similare celor practicate de preoţi babilonieni în pielea goală.5

În timpul celor patruzeci de ani în pustie, israeliţii au purtat cortul (tabernacolul) lui Dumnezeu. Totuşi, unii dintre ei nu s-au mulţumit cu aceasta, aşa că au adăugat ceva. Şi-au făcut un tabernacol babilonian care a fost purtat şi el! „Dar voi aţi purtat tabernacolul lui Moloh şi Chiun ai voştri, imaginile voastre idolatre” (Am.5:26; Fap.7:42,43). Acestea nu erau altceva decât alte nume pentru Baal, zeul-soare, şi pentru Astarteea, zeiţa-mamă. Datorită acestui amestec, cântările lor de închinare, jertfele şi darurile aduse au fost respinse de Dumnezeu.

Într-o altă perioadă, israeliţii au celebrat ritualuri secrete, au construit înălţimi, au folosit ghicirea, şi-au trecut copiii prin foc şi s-au închinat soarelui, lunii şi stelelor (2.Re.l7:9-17). Ca rezultat, au fost deportaţi din ţara lor. Împăratul Asiriei a adus oameni din diferite naţiuni, inclusiv din Babilon, ca să locuiască în ţara din care fuseseră luaţi israeliţii. Şi aceştia au practicat ritualuri păgâne, iar Dumnezeu a trimis lei printre ei. Recunoscând aceasta ca o judecată a lui Dumnezeu, au trimis după un om al lui Dumnezeu care să-i înveţe cum să se teamă de Domnul. „După cum fiecare naţiune şi-a făcut zeii ei” (v.29-31), încercând să se închine acelor zei, precum şi Domnului – un amestec: „Aşa”- în felul acesta – „s-au temut de Domnul, şişi-au făcut preoţi ai înălţimilor… ei s-au temut de Domnul, şi au slujit dumnezeilor lor” (v.32,33)!

Amestecul era vizibil şi pe vremea judecătorilor, când un preot levit, care pretindea că vorbeşte cuvântul Domnului, a slujit într-o „casă cu zei” şi a fost numit cu titlul de „tată” (Jud.17:5-13).

Pe vremea lui Ezechiel, un idol fusese pus chiar la intrarea templului din Ierusalim. Preoţii aduceau tămâie în cinstea dumnezeilor falşi care erau pictaţi pe pereţi. Femeile îl plângeau pe Tamuz, iar bărbaţii se închinau soarelui în zorii zilei în incinta templului (Ez.8). Unii chiar şi-au jertfit copiii, şi „după ce şi-au jertfit copiii înaintea idolilor lor”, Dumnezeu a spus: „Apoi au venit înaceeaşi zi în sanctuarul Meu” (Ez.23: 38,39).

Mesajul lui Ieremia era îndreptat spre nişte oameni care pretindeau că „se închină Domnului” (Ier.7:2), dar care au amestecat cu aceasta nişte ritualuri păgâne. „Iată”, a spus Dumnezeu, „voi vă încredeţi în cuvinte mincinoase care nu aduc folos. Voi… ardeţi tămâie lui Baal, şi umblaţi cu alţi dumnezei şi… faceţi turte reginei cerului… şi apoi veniţi şi staţi înaintea Mea în această casă” (v.8-18).

Luând în considerare aceste numeroase exemple biblice, este clar că lui Dumnezeu nu-I place închinarea care este un amestec. Aşa cum a predicatSamuel: „Dacă vă întoarceţi într-adevăr la Domnul cu toată inima voastră, atunci descotorosiţi-vă de dumnezeii ciudaţi şi de Aştarot (închinarea păgână înaintea mamei), şi pregătiţi-vă inimile pentru Domnul, şi slujiţi-I numai Lui: şi El vă va izbăvi” (l.Sam.7:3).

Să nu uităm că Satan nu apare ca un monstru cu coarne, cu o coadă lungă şi cu o furcă. În loc de aceasta, el apare ca un înger de lumină (2.Cor.11:14). Aşa cum a avertizat Isus referitor la „lupi în haine de oi” (Mt.7:15), păgânismul deghizat în hainele exterioare ale creştinismului a devenit de nenumărate ori o religie amestecată care a înşelat milioane de oameni. Este ca şi cum am înlătura eticheta de avertizare de pe o sticlă cu otravă şi am înlocui-o cu o etichetă pe care scrie: bomboane de mentă – conţinutul ar rămâne la fel de mortal. Oricât de frumos 1-am îmbrăca pe dinafară, păgânismul este mortal. Adevărata închinare trebuie să fie “în duh şi în adevăr (Io.4:24) – nu o rătăcire păgână.

Din cauza modurilor iscusite în care păgânismul a fost amestecat cu creştinismul, influenţa babiloniană a putut să rămână ascunsă – o taină – „taina Babilonului”. Dar aşa cum un detectiv adună indicii şi date pentru a dezlega o enigmă, tot aşa am prezentat şi noi în această carte multe indicii biblice şi istorice ca dovezi. Poate că unele din aceste indicii au părut nesemnificative la prima privire sau atunci când sunt privite individual. Dar când se vede imaginea de ansamblu, ele se potrivesc perfect şi dezleagă în mod concludent taina Babilonului – cea antică şi cea modernă! De-a lungul secolelor, Dumnezeu Şi-a chemat poporul din sclavia Babilonului. Şi astăzi, vocea Lui mai spune: „Ieşi afară din el, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele lui” (Ap.l8:4).

Este o misiune delicată să scrii cu privire la subiecte religioase despre care nişte oameni serioşi şi sinceri au păreri foarte diferite. Ai dori să vorbeşti suficient de deschis pentru ca să clarifici chestiunea, dar să păstrezi totuşi un echilibru convenabil, pentru a nu-i provoca inutil pe ceilalţi prin critică la contracritică. Aşa cum se întâmplă în cazul fiecărei cărţi – desigur că nici Biblia nu face excepţie -, este inevitabilă apariţia vreunei înţelegeri greşite sau deosebiri de păreri. Unii vor gândi că s-a spus prea mult, alţii că nu s-a spus destul. Cu toate acestea, aş vrea să folosesc cuvintele lui Pilat: „Ce am scris, am scris”. Dacă biserica romano-catolică, deşi afirmă că nu se schimbă niciodată, renunţă treptat la nişte practici nescripturale, atunci ne putem bucura, căci aceasta înseamnă un progres făcut pe calea adevărului. Dacă această carte a contribuit într-o măsură oarecare în această direcţie, atunci mă pot socoti fericit.

Noi credem că adevăratul scop creştin nu este o religie bazată pe amestec, ci o reîntoarcere la credinţa originară, simplă, plină de putere şi spirituală care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Dacă nu ne mai încurcăm într-un labirint de ritualuri şi tradiţii lipsite de putere, putem să aflăm „simplitatea care este în Cristos” şi să ne bucurăm de „libertatea cu care ne-a eliberat Cristos” din „sclavie” (2.Cor.11:3; Gal. 5:1).

Mântuirea nu depinde de un preot om, de Maria, de sfinţi sau de papă. Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa: nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). „Nu este mântuire în nimeni altul: căci nu există sub cer nici un alt nume dat oamenilor prin care trebuie să fim mântuiţi” (Fap.4:12). Să ne uităm la El care este Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, Mielul lui Dumnezeu, Căpetenia mântuirii noastre, Pâinea din Cer, Apa vieţii, Păstorul cel Bun, Prinţul Păcii, Regele regilor şi Domnul domnilor – ISUS CRISTOS.

 

Pentru ca nu a fost judecate atrocitatile Komunismului,dar si INUMANA INCHIZIŢIE,vor naste chinuri Apocaliptic de GLOBALISTE, prin fesenizarea lumii…

 

Persecutarea protestanţilor. Descrierea unor instrumente de tor-tură: roata de tortură, fecioara de fier

 

BISERICA DECĂZUTĂ a devenit în Evul Mediu atât de vădit coruptă, încât înţelegem foarte bine de ce în multe locuri oamenii s-au ridicat în semn de protest. Au fost multe asemenea suflete nobile care au respins falsele pretenţii ale papei, căutând în schimb la Domnul Isus mântuirea şi adevărul. Aceştia au fost numiţi „eretici” şi au fost crunt persecutaţi de biserica romano-catolică.

Unul din documentele în care au fost ordonate astfel de persecuţii a fost bula inumană „Ad exstirpanda” emisă de papa Inocenţiu IV în 1252. Documentul afirma că ereticii trebuiau să fie „striviţi ca nişte şerpi veninoşi”. Acest document aproba în mod oficial folosirea torturii. Autorităţilor civile li s-a ordonat să-i ardă pe eretici. The Catholic En-cyclopedia spune:„Bula ,Ad exstirpanda’ mai sus menţionată a rămas de atunci încolo un document fundamental al Inchiziţiei, reînnoit sau confirmat de câţiva papi, Alexandru IV (1254-1261), Clement IV (1265-1268), Nicolae IV (1288-1292), Bonifaciu VIII (1294-1303) şi alţii. Autorităţile civile au fost de aceea folosite de papi, sub ameninţarea excomunicării, să execute sentinţele legale prin care ereticii care nu se căiau erau condamnaţi la arderea pe rug. Trebuie notat faptul că excomunicarea însăşi nu era un fleac, căci, dacă cel excomunicat nu scăpa de această excomunicare timp de un an, era considerat de legislaţia acelei perioade că este eretic şi îşi atrăgea asupra sa toate pedepsele care priveau erezia”.1

Oamenii au meditat mult în acele vremuri ca să născocească metode prin care să producă cele mai mari chinuri şi dureri. Una din metodele cele mai populare consta în folosirea roţii sau scaunului de tortură, o masă lungă pe care acuzatul era întins pe spate şi legat de mâini şi de picioare, apoi era tras din ambele părţi de frânghie şi scripete. În felul acesta se dislocau încheieturile, şi se provoca o durere foarte mare. Cleşti grei erau folosiţi pentru smulgerea unghiilor sau pentru aplicarea fierului înroşit pe părţile sensibile ale trupului. Erau folosite tăvăluguri cu lame ascuţite de cuţit şi cu ţepi, deasupra cărora ereticii erau rostogoliţi înainte şi înapoi.

Mai exista un instrument de tortură pentru strâns degetul gros de la mână, care disloca articulaţiile.

De asemenea, „obezile”, folosite la zdrobirea picioarelor şi a labelor picioarelor.

„Fecioara de fier” era un instrument de mărimea şi figura unei femei, dar gol în interior. Cuţitele erau aranjate în aşa fel şi sub o aşa presiune,  încât cei  acuzaţi  erau  sfâşiaţi  prin  îmbrăţişarea mortală a „fecioarei de fier”. Acest instrument de tortură era stropit cu „apă sfântă” şi avea înscris pe el nişte cuvinte în latină care înseamnă: „Gloria să fie doar a lui Dumnezeu”.2 Altor victime, după ce erau dezbrăcate de haine, li se legau braţele la spate cu o frânghie aspră. Apoi li se legau greutăţi de picioare. Cu ajutorul unui scripete erau suspendaţi în aer sau erau lăsaţi să cadă ori ridicaţi dintr-o smucitură, dislocând astfel încheieturile. În timp ce se făcea uz de asemenea torturi, preoţii ţineau cruci în sus şi încercau să-i facă pe eretici să se lepede de convingerile lor.

“În anul 1554, Francis Gamba, un lombard, de convingere protestantă, a fost prins şi condamnat la moarte prin sentinţa din Milano. La locul execuţiei, un călugăr i-a arătat o cruce, la care Gamba a spus: ,Mintea mea e atât de plină de meritele şi bunătatea reală a luiCristos, încât nu vreau ca o bucată de băţ fără simţuri să-mi aducă aminte de El’. Pentru aceste cuvinte, limba i-a fost găurită, şi după aceea a fost ars pe rug”.3

Unora care au respins învăţăturile bisericii romano-catolice li s-a turnat plumb topit în urechi şi în gură. Altora li s-au scos ochii, iar alţii au fost bătuţi crunt cu biciul. Unii au fost forţaţi să sară de pe stânci în ţepi înalte care erau fixate dedesubt, unde, tremurând de durere, mureau încet. Alţii au fost sugrumaţi cu bucăţi tăiate din propriile lor trupuri, sau au fost sufocaţi cu urină şi fecale. Noaptea, victimele Inchiziţiei erau legate de pardoseală sau de perete, unde erau o pradă neajutorată pentru şobolani, alte rozătoare şi insecte parazite ce populau asemenea încăperi însângerate de tortură.

Intoleranţa religioasă care a inspirat Inchiziţia a provocat războaie implicând oraşe întregi. În 1209, oraşul Beziers a fost cucerit de oameni cărora papa le-a promis că, prin angajarea lor în cruciada împotriva ereticilor, la moarte vor scăpa de Purgatoriu şi vor intra direct în Cer. S-a relatat că în acest oraş au pierit de sabie şaizeci de mii de oameni, în timp ce sângele curgea gârlă pe străzi.

La Lavaur, în 1211, guvernatorul a fost spânzurat, iar soţia lui a fost aruncată într-o fântână şi zdrobită cu pietre. Patru sute de oameni din acest oraş au fost arşi de vii. Cruciaţii au participat dimineaţa la liturghia solemnă, apoi au pornit să asedieze şi alte oraşe din acea regiune. În acest asediu, s-a estimat că 100.000 de albigenzi (protestanţi din sudul Franţei – n.tr.) au căzut într-o singură zi. Trupurile lor au fost îngrămădite laolaltă şi arse.

În masacrul din Merindol, cinci sute de femei au fost închise într-un hambar căruia i s-a dat foc. Dacă sărea vreuna pe fereastră, era întâmpinată de vârful lăncilor. Femeile erau violate public şi fără milă. Copiii erau ucişi în faţa părinţilor lor, care nu puteau să-i apere. Unii oameni erau aruncaţi de pe stânci sau dezbrăcaţi de haine şi târâţi pe străzi.

Metode similare au fost folosite în masacrul din Orange în 1562. Armata italiană a fost trimisă de papa Pius IV, care i-a poruncit să ucidă bărbaţi, femei şi copii. Porunca a fost dusă la îndeplinire cu o cruzime teribilă, oamenii fiind expuşi unei ruşini şi torturi de nedescris.

Zece mii de hughenoţi (protestanţi francezi) au fost ucişi în masacrul sângeros din Paris în „ziua Sf. Bartolomeu”, 1572. Regele francez s-a dus la liturghie ca să aducă mulţumiri solemne că atât de mulţi eretici au fost ucişi. Curtea papală a primit vestea cu mare bucurie, şi papa Grigore XIII, într-o grandioasă procesiune, s-a dus la biserica Sf. Louis să aducă mulţumiri! A poruncit monetăriei papale să facă monede care să comemoreze acest eveniment. Monedele arătau un înger cu o sabie într-o mână şi cu o cruce în cealaltă, din faţa căruia fugeau o ceată de hughenoţi, cu groaza pe feţe. Pe monede erau scrise cuvintele Ugonottorum Stranges, 1572 („Măcelul hughenoţilor, 1572″).

O ilustraţie din cartea Ridpath’s History of the World înfăţişează lucrarea Inchiziţiei în Olanda. Un protestant atârnă cu picioarele în butuci. Focul încălzeşte un vătrai pentru a-l însemna cu fierul roşu şi a-1 orbi.4

Unii din papii aclamaţi astăzi ca fiind „de seamă” au trăit în zilele acelea, le-a mers bine şi s-au îmbogăţit. De ce n-au deschis porţile închisorilor şi n-au stins focurile ucigaşe care au întunecat cerul Europei timp de secole? Dacă vânzarea indulgenţelor, sau închinarea superstiţioasă înaintea unor statui, sau imoralitatea unor papi – dacă acestea pot fi explicate ca „abuzuri” sau scuzate că au fost făcute contrar legilor oficiale ale bisericii, ce se  poate  spune  despre Inchiziţie? Faptele ei nu pot fi prea uşor date la o parte cu nişte explicaţii, pentru că realitatea rămâne, Inchiziţia a fost poruncită de decretul papal şi confirmată de papă după papă! Poate oare cineva să creadă că astfel de acţiuni îl reprezintă pe Cel care a spus să ne întoarcem şi obrazul celălalt, să ne iertăm duşmanii şi să facem bine celor care se poartă rău cu noi?

 

STĂPÂNI PESTE MOŞTENIREA LUI DUMNEZEU”

 

Cardinali —originea slujbei lor —veşmintele lor roşii. Episcopii — compararea concepţiilor scripturale şi tradiţionale. „Clerul” —guvernul bisericesc —lucrarea prezbiterilor în biserica locală. Titluri religioase

 

OAMENII CU CEL MAI ÎNALT RANG din biserica romano-catolică, după papă, sunt un grup de „cardinali”. Biblia spune că Isus Cristos a pus în biserica Sa apostoli, profeţi, evanghelişti, pastori şi învăţători (Ef.4:11). Dar nu găsim niciodată vreo indicaţie că El ar fi rânduit un grup de cardinali. Dimpotrivă, cardinalii iniţiali au fost un grup de preoţi conducători în antica religie păgână a Romei – cu mult înaintea erei creştine. O broşură publicată de „cavalerii lui Columb” cu titlul: This is the Catholic Church (Aceasta este biserica catolică) explică: “în antichitate cardinalii au fost preoţii din Roma cu rangul cel mai înalt – cuvântul este derivat din cuvântul latinesc cardo, ,balama’, şi astfel se referea la cei care erau membrii de bază ai clerului”.1

Dar de ce au fost aceşti preoţi ai Romei antice asociaţi cu cuvântul „balama”? Ei erau, evident, preoţii lui Ianus, zeul păgân al uşilor şi al balamalelor! Ianus era privit ca „zeul începuturilor” – astfel că ianuarie, luna de început din calendarul nostru, vine de la numele lui. Ca zeu al uşilor, era protectorul sau îngrijitorul lor. Chiar şi astăzi, cel ce păzeşte uşile este numit în engleză janitor, un cuvânt ce provine de la numele lui Ianus!

Ianus era cunoscut ca „cel ce deschide şi cel ce închide”.2 Datorită faptului că i se aducea închinare în Asia Mică în această postură, putem înţelege mai bine cuvintele Domnului Isus adresate bisericii din Filadelfia: „lată ce spune Cel sfânt, Cel adevărat, Cel care are cheia lui David, Cel care deschide, şi nimeni nu închide, şi Cel care închide, şi nimeni nu deschide… Am pus înaintea ta o uşă deschisă” (Ap.3:7,8). Zeul păgân Ianus era o falsificare; Isus era adevăratul deschizător şi închizător!

„Colegiul cardinalilor, cu papa în frunte”, scrie Hislop, „este exact copia colegiului păgân de pontifi, cu Pontifex Maximus sau Suveranul Pontif al lor în frunte, despre care se ştie că a fost conceput după modelul marelui Conciliu original al pontifilor din Babilon!”3 Când păgânismul şi creştinismul au fost amestecate unul cu altul, cardinalii, preoţii balamalei, care slujiseră în Roma păgână, şi-au găsit în cele din urmă un loc în Roma papală.

Veşmintele purtate de cardinalii din biserica catolică sunt roşii. Păsările-cardinal (Cardinalis virginianus – n.tr.), florile-cardinal (lobelia – n.tr.) şi preoţii cardinali au toţi în comun culoarea roşie. Biblia menţionează anumiţi prinţi ai Babilonului care se îmbrăcau în haine de culoare roşie: „… Oameni zugrăviţi pe zid, imagini de caldei zugrăviţi cu cinabru” – roşu-aprins -, “încinşi cu brâie în jurul mijlocului, cu turbane pe cap, toţi prinţi arătoşi, în felul babilonienilor din Caldeea” (Ez.23:14,15). Prostituata care simbolizează religia babiloniană era îmbrăcată în haine roşu-stacojii (Ap.l7:4). Din vremuri străvechi, culoarea roşie sau stacojie a fost asociată cu păcatul. Isaia spunea în vremea sa: „Deşi păcatele voastre sunt ca stacojiul, vor fi albe ca zăpada, deşi sunt rosii ca şi carminul, vor fi ca lâna” (Is.1:18). Adulterul este menţionat uneori ca păcatul stacojiu. Culoarea roşie este asociată cu prostituţia, ca în expresia „red-light district” (cartierul unde arde lumina roşie – cartier cu case de toleranţă).

Având în vedere aceste fapte, este îndreptăţită întrebarea: De ce este folosită culoarea roşie pentru veşmintele bărbaţilor cu cel mai înalt rang din biserica romano-catolică? Nu spunem că este greşit să te îmbraci în roşu, totuşi nu pare acesta un obicei curios pentru cardinali? Să presupunem oare că apostolii au purtat astfel de veşminte? Sau este mai probabil că veşmintele roşii ale cardinalilor au fost copiate după cele purtate de preoţii din Roma păgână?

Preoţii „balamalei” din vremea păgână erau cunoscuţi ca „flamens”. Cuvântul provine de la flare, însemnând unul care aţâţă focul sacru.4 Ei erau cei ce vegheau asupra flăcării sfinte, făcându-i vânt cu misticul evantai al lui Bacchus. Asemenea culorii focului asupra căruia vegheau, hainele lor aveau culoarea flăcării – roşie. Ei erau slujitorii lui Pontifex Maximus pe vremea păgânismului, iar cardinalii de astăzi sunt slujitorii papei, care revendică de asemenea titlul de Pontifex Maximus. „Flamens”-ii erau împărţiţi în trei grupuri distincte, şi tot aşa sunt şi cardinalii – cardinali-episcopi, cardinali-preoţi şi cardinali-diaconi.

Următorii în ierarhie după papă şi cardinali sunt episcopii bisericii catolice. Spre deosebire de titlurile „papă” şi „cardinal”, Biblia îi menţionează pe episcopi. Totuşi, ca şi cuvântul „sfinţi”, cuvântul „episcop” a fost de obicei înţeles greşit. Mulţi cred despre episcop că este un slujitor de rang superior, având autoritate peste un grup de alţi slujitori şi biserici. Această idee se reflectă în cuvântul „catedrală”, care provine de la cathedra, însemnând „tron”. O catedrală, spre deosebire de alte biserici, este clădirea bisericii în care se află tronul episcopului.

Dar dacă ne îndreptăm atenţia asupra Bibliei, toţi prezbiterii sunt numiţi episcopi – nu numai cei ce slujesc în anumite oraşe speciale. Pavel l-a învăţat pe Tit să „aşeze prezbiteri în fiecare oraş” (Tit 1:5) şi apoi a continuat să vorbească despre aceşti prezbiteri ca despre nişte episcopi (versetul 7). Când Pavel a dat instrucţiuni „prezbiterilor” din Efes, a spus: „Luaţi seama la voi înşivă şi la turma peste care v-a făcut Duhul Sfânt supraveghetori (episcopi), să hrăniţi(să păstoriţi) Biserica lui Dumnezeu” (Fap.20:17,28). Cuvântul tradus „supraveghetori” este acelaşi cuvânt tradus în altă versiune prin cuvântul episcopi! Cuvântul „hrăniţi” are aici acelaşi sens cu cuvântul „păstoriţi”. Se făcea aluzie la aceşti slujitori ca la prezbiteri, episcopi, supraveghetori şi păstori – toate aceste expresii referindu-se la exact aceeaşi slujbă.

Suficient de limpede, un episcop – în Scripturi – nu era un pastor dintr-un oraş mare care stătea pe un tron şi exercita autoritate peste un grup de alţi pastori. Fiecare biserică îşi avea prezbiterii ei, şi aceştiprezbiteri erau episcopi! Acest lucru a fost înţeles de Martin Luther. „Cât despre episcopii pe care îi avem acum”, a remarcat el, „despre aceştia Scripturile nu ştiu nimic; ei au fost instituiţi… astfel încât unul să poată stăpâni peste mulţi”.5

Încă înainte ca Noul Testament să fi fost încheiat, era nevoie să se dea avertizări cu privire la doctrina nicolaiţilor (Ap.2:6). Potrivit lui Scofield, cuvântul „nicolaiţi” vine de la nikao, „a cuceri”, şi laos,„popor, laici”, definiţie care, dacă este corectă, „se referă la cea mai timpurie formă a noţiunii de ordin preoţesc sau de ,cler’, care mai târziu a împărţit o frăţietate egală (Mt.23:8), în ,preoţi’ şi ,laici’”.6

Cuvântul „preot” în sensul lui adevărat se referă la fiecare credincios creştin – nu numai la conducătorii ecleziastici. Petru i-a învăţat pe prezbiteri să nu fie „stăpâni peste mostenirealui Dumnezeu” (l.Pt.5:l-3). Cuvântul tradus „moştenire” este kleeronşi înseamnă „cler”! După cum explică The Matthew Henry Commentary, tuturor copiilor lui Dumnezeu li se dă titlul de „moştenire sau cler al lui Dumnezeu… cuvântul nu e restrâns niciodată în Noul Testament doar la slujitorii oficiali ai religiei”.

Respingând o împărţire artificială între „cler” şi „laici”, nu vrem să spunem că prezbiterii sau pastorii n-au voie să primească respectul şi cinstea cuvenită, „mai ales cei ce se ostenesc cu Cuvântul” (l.Tim.5:17). Dar din cauza acestei împărţiri, prea adesea oamenii dintr-o biserică sunt înclinaţi să pună toată responsabilitatea pentru lucrarea lui Dumnezeu pe seama pastorului. În realitate, Dumnezeu are o lucrare pentru toţi copiii Săi. Aceasta nu înseamnă că toţi sunt chemaţi să slujească de la amvon! – însă nici faptul de a da un pahar cu apă rece nu rămâne fără răsplată (Mt.10:42). Ar fi bine ca fiecare din noi să ne rugăm: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fap.9:6). În Noul Testament, nu este pusă întreaga lucrare a bisericii pe umerii unui singur individ. Bisericile erau de obicei păstorite de o pluralitate de prezbiteri, aşa cum arată numeroase pasaje biblice. „Ei au rânduit prezbiteri (plural) în toate bisericile” (Fap.14:19-23) şi în „fiecare oraş” (Tit 1:5). Expresii cum ar fi „prezbiterii (plural) bisericii” sunt folosite în mod obişnuit (Fap.20:17; Iac.5:14).

Toţi cei ce au fost spălaţi de păcatele lor prin sângele lui Cristos sunt „preoţi pentru Dumnezeu” şi sunt o „preoţie împărătească, regală” (Ap.1:6; l.Pt.2:9). Preoţia tuturor credincioşilor este în mod limpede poziţia nou-testamentală. Deoarece însă oamenii s-au înălţat ca „stăpâni peste moştenirea lui Dumnezeu”, enoriaşii au fost învăţaţi că au nevoie de un preot căruia să-şi spună păcatele, un preot care să-i stropească, un preot care să le dea maslul, un preot care să le oficieze liturghii, etc. Ei au fost învăţaţi să depindă de un preot om, în timp ce adevăratul Mare Preot, Domnul Isus, a dispărut din orizontul lor ascuns după un nor negru de tradiţii omeneşti.

Spre deosebire de Elihu care nu a vrut sa linguşească şi să dea vreunui om un titlu de onoare (Iov 32:21), cei ce s-au înălţat pe ei înşişi ca „stăpâni” peste oameni au început să-şi ia titluri nescripturale şi – în unele cazuri – titluri care au fost destinate numai lui Dumnezeu! Ca avertisment împotriva acestei practici, Isus a spus: „Să nu numiţi pe nimeni tată pe pământ: căci Unul singur este Tatăl vostru, adică Cel din cer. Şi nici să nu vă lăsaţi numiţi învăţători: căci Unul singur este învăţătorul vostru, anume Cristos. Dar cine este cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. Şi cine se va înălţa pe sine va fi umilit; şi cine se va umili pe sine însuşi va fi înălţat” (Mt.23:9-12).

Este greu de înţeles cum poate o biserică ce pretinde că-L are pe Cristos ca întemeietor al ei să înceapă – după câteva secole – să folosească exact titlurile pe care El i-a spus să NU le folosească! Cu toate acestea, episcopul Romei a început să fie numit cu titlul de „papă”, care

nu e altceva decât o variaţie a cuvântului tată. Preoţii catolici sunt numiţi părinte. Să nu uităm că una din ramurile de frunte ale „tainelor” care au ajuns în Roma în perioada ei de început a fost mitraismul. În această religie, cei care prezidau ceremoniile sacre erau numiţi „părinţi”.7 Un articol despre mitraism din The Catholic Encyclopedia spune: „Părinţii (folosit aici ca titlu religios) conduceau închinarea. Mai-marele părinţilor, un fel de papă, care a trăit totdeauna la Roma, era numit ,Pater Patrum’”.8

Acum, dacă păgânii din Roma îşi numeau preoţii cu titlul de „părinte”, iar Cristos ne-a spus să nu numim pe nici un om „tată, părinte”, de unde a provenit obiceiul romano-catolic de a numi pe un preot cu acest titlu – de la Cristos, sau de la păgânism?

Chiar şi Biblia dă exemplul unui preot păgân care este numit părinte. Un om cu numele de Mica i-a spus unui tânăr levit: „Locuieşte cu mine, şi să-mi fii părinte şi preot” (Jud.17:10). Mica era un adult care avea un copil al lui; levitul era „un tânăr”. Titlul de „părinte” era evident folosit într-un sens religios, ca desemnare preoţească. Mica dorea ca acesta să fie un preot-părinte în „casa dumnezeilor lui”. Acesta a fost un tip de catolicism, căci deşi tânărul preot a pretins că vorbeşte Cuvântul „DOMNULUI” (Jud.18:6), închinarea era în mod limpede amestecată cu idoli şi păgânism.

Biserica romano-catolică foloseşte titlul „Monsignor”, care înseamnă „Domnul Meu”. Este oarecum un titlu general, explică The Catholic Encyclopedia, şi poate fi folosit corespunzător în adresarea către mai mulţi din înalţii conducători ai bisericii. “În loc să te adresezi patriarhilor cu ,Vostra Beatitudine’, arhiepiscopilor cu ,îndurarea voastră’, episcopilor cu ,Domnul Meu’, abaţilor cu ,Domn îndurător’, cineva poate să-i salute pe toţi în mod egal cu Monsignor fără să încalce vreo etichetă”.9 Unul din sensurile prefixului „arhi” este stăpân. Folosirea de titluri cum ar fi de arhipreot, arhiepiscop, arhidiacon este ca şi cum ai spune stăpâne-preot, etc. Superiorul ordinului dominicanilor este numit „Stăpân Generar. Nu trebuie decât să cităm din nou cuvintele lui Cristos, care sunt în contrast cu asemenea titluri: „Nici să fiţi numiţi stăpâni: Căci Unul singur este Stăpânul vostru, anume Cristos”.

Chiar titlul de „reverend”, biblic vorbind, este întrebuinţat numai pentru Dumnezeu. Apare doar o singură dată în Scriptură (în versiunea King James – n.tr.): „Sfânt şi reverend (venerabil, respectabil) este Numele Său” (Ps.111:9). Cuvântul reverend vine din latinescul revere şi a fost folosit prima dată pentru clerul englez în timpul secolului 15, ca titlu de respect. Variaţii ale acestui titlu sunt acestea: TheReverend (Preot) – Venerabilul (abate, etc.); The Very Reverend (Decan) – Prea-venerabilul; The Most Reverend (arhiepiscop, mitropolit) – înalt Prea-sfinţitul; şi The Right Reverend (episcop) – Preasfinţitul.

Comentând pe marginea folosirii tocmai a acestor titluri, cunoscutul predicator din Londra, C. H. Spurgeon, a spus: “în ce mă priveşte, doresc să fiu cunoscut de acum încolo doar ca un slujitor al lui Dumnezeu, şi vreau ca umblarea şi modul meu de viaţă să dovedească faptul că sunt într-adevăr slujitorul Lui. Dacă va fi ca eu, slujitorul lui Dumnezeu, să fiu stimat de fraţii mei creştini în vreo măsură, lucrul acesta nu se va întâmpla datorită faptului că înaintea numelui meu a fost pus, de către un conciliu, un atribut furat de la Dumnezeu, nici nu va fi datorită faptului că gulerul meu are nasturi la spate sau că haina mea are o croială ca cea de cleric, ci doar de dragul lucrării mele”.

Când Isus a vorbit împotriva titlurilor măgulitoare, îl interesa în mod special umilinţa şi egalitatea discipolilor Lui. N-ar trebui atunci să respingem presupusa autoritate a acelor funcţii înalte, în care oamenii caută să se facă pe sine „stăpâni peste moştenirea lui Dumnezeu”? Şi în loc ca oamenii să primească glorie, n-ar trebui oare ca gloria să fie dată lui Dumnezeu?

 

Pentru cine au fost creati SFINŢII, ZILELE SFINTILOR SI SIMBOLURIlE- pentru castigul bancherilor,comerciantilor,bisericanilor, sau pentru muritorii de rand

 

Cine sunt sfinţii? Trebuie să ne rugăm lor? Închinarea la sfinţi arătată a fi o continuare a devoţiunii păgâne faţă de zeii şi zeiţele păgânismului. Folosirea idolilor, imaginilor şi picturilor ca obiecte de închinare

PE LÂNGĂ rugăciunile şi devoţiunile adresate Mariei, romano-catolicii onorează şi se roagă la diferiţi „sfinţi” – martiri sau alte persoane de seamă ale Bisericii, care au murit.

Pentru mulţi, cuvântul „sfânt” se referă doar la o persoană care a atins un grad special de sfinţenie, doar un adept cu totul deosebit al lui Cristos. Dar, conform Bibliei, TOŢI creştinii adevăraţi sunt sfinţi – chiar şi cei cărora le lipseşte din nefericire maturitatea spirituală sau cunoştinţa. Astfel, scrierile lui Pavel adresate creştinilor din Efes, Filipi, Corint sau Roma, erau adresate „sfinţilor” (Ef.l:l, etc.). În toate aceste cazuri, sfinţii erau oameni care trăiau, nu cei ce muriseră.

Scriptural vorbind, dacă dorim rugăciunile sfinţilor, ar trebui să luăm legătura cu oameni ce trăiesc. Dar dacă încercăm să intrăm în legătură cu oameni care au murit, ce altceva este aceasta decât o formă de spiritism? În repetate rânduri, Biblia condamnă orice încercare de a lua legătura cu cei morţi (vezi Is.8:19,20). Cu toate acestea, The Catholic Encyclopedia spune: “învăţătura catolică referitoare la rugăciunile pentru cei morţi este legată în mod inseparabil de doctrina… comuniunii sfinţilor, care este un articol al Crezului Apostolic”, şi deci sunt recomandate rugăciunile “înălţate sfinţilor şi martirilor în mod colectiv sau unuia dintre ei în mod particular”.1 Formularea reală a Conciliului din Trent este că „sfinţii care domnesc împreună cu Cristos îşi înalţă propriile rugăciuni la Dumnezeu pentru oameni. Este bine şi folositor să-i invoci prin rugăciune şi să recurgi la rugăciunile, sprijinul şi ajutorul lor pentru a obţine beneficii de la Dumnezeu”.2

Care sunt obiecţiile aduse acestor concepţii? Vom lăsa The Catholic Encyclopedia să răspundă personal. „Obiecţiile principale care se ridică împotriva mijlocirii şi a invocării sfinţilor stau în faptul că aceste doctrine sunt opuse credinţei şi încrederii pe care trebuie să o avem doar în Dumnezeu… şi că nu pot fi dovedite din Scripturi..”3. Suntem de acord cu această afirmaţie. Scripturile nu indică nicăieri faptul că cei vii pot fi binecuvântaţi sau pot să beneficieze de pe urma rugăciunilor adresate celor ce deja au murit, sau care se fac prin intermediul acestora. În schimb, în multe aspecte, doctrinele catolice referitoare la „sfinţi” sunt foarte similare vechilor idei păgâne pe care le susţineau oamenii despre „zei”.

Privind în urmă din nou la „mama” falsei religii – Babilonul -, aflăm că oamenii se rugau şi onorau o pluralitate de zei. De fapt, sistemul babilonian s-a dezvoltat până acolo încât a avut vreo 5.000 de zei şi zeiţe. In mare parte asemănător modului în care catolicii cred despre „sfinţii’ lor, babilonienii credeau că „zeii” lor au fost odată eroi care au trăit pe pământ, dar se aflau acum la un nivel mai înalt.5 „Fiecare lună si fiecare zi din lună se afla sub protecţia unei anumite divinităţi”.6 Exista un zeu pentru fiecare gen de problemă, un zeu pentru fiecare meşteşug, un zeu pentru cutare şi cutare lucru.

Chiar şi budiştii din China aveau o “închinare la diferite zeităţi, cum ar fi zeiţa marinarilor, zeiţa războiului, zei ai unor regiuni sau ai unor meşteşuguri speciale”.7 Sirienii credeau că puterea anumitor zei era limitată la anumite zone, după cum relatează un incident din Biblie: „(Dumne)zeii lor sunt (dumne)zeii dealurilor: de aceea au fost mai puternici decât noi; dar hai să ne luptăm împotriva lor pe câmpie, şi precis că o să fim mai tari decât ei” (l.Re.20:23).

Când Roma a cucerit lumea, erau prezente exact aceleaşi idei, aşa cum arată următoarea schiţă. Brighit era zeiţa fierarilor şi a poeziei. Iuno Regina era zeiţa feminităţii şi a căsătoriei. Minerva era zeiţa înţelepciunii, a meşteşugarilor cu mâna şi a muzicienilor. Venus era zeiţa iubirii sexuale şi a naşterii. Vesta era zeiţa brutarilor şi a focurilor sacre. Ops era zeiţa bogăţiei. Ceres era zeiţa porumbului, grâului şi vegetaţiei. (Cuvântul nostru „cereale” provine de la numele ei). Bachus era zeul bucuriei şi a vinului. Mercur era zeul oratorilor şi, în vechile legende, chiar un orator el însuşi. Aceasta explică de ce anume cei din Listra credeau despre Pavel că ar fi zeul Mercur (Fap.14:11,12). Zeii Castor şi Polux erau protectorii Romei şi ai călătorilor pe mare (cf. Fap.28:11). Cronus era păzitorul jurămintelor. Ianus era zeul uşilor şi al porţilor. „Existau zei care supravegheau fiecare moment al vieţii unui om, zei ai casei şi ai grădinii, ai mâncării si ai băuturii, ai sănătăţii şi ai bolii”.8

Cu ideea zeilor şi a zeiţelor asociate cu diverse evenimente din viaţă existente atunci în Roma păgână, nu a fost decât un alt pas pentru ca aceleaşi concepte să fie în cele din urmă introduse în biserica din Roma. Întrucât convertiţii din păgânism şovăiau să se despartă de „zeii” lor – dacă nu găseau vreun echivalent satisfăcător în creştinism – zeilor si zeiţelor li se dădea un alt nume şi erau numiţi „sfinţi”. Vechea idee a zeilor asociaţi cu anumite ocupaţii şi zile a continuat în credinţa romano-catolică prin sfinţi şi zilele sfinţilor, după cum arată următorul tabel.

Actori Sf. Genesius 25 august 21
Arhitecţi Sf. Toma decembrie 4
Astronomi Sf. Cominic august 20
Atleţi Sf. Sebastian ianuarie
Brutari Sf. Elisabeta 19 noiembrie
Bancheri Sf. Matei 21 septembrie
Cerşetori Sf. Alexius 17 iulie
Librari Sf. Ioan al lui Dumnezeu 8 martie
Zidari Sf. Ştefan 26 decembrie
Constructori Sf. Vincenţiu 5 aprilie
Măcelari Sf. Hadrian 28 septembrie
Birjari Sf. Fiarce 30 august
Lumânărari Sf. Bernard 20 august
Comedieni Sf. Vitus 15 iunie
Bucătari Sf. Marta 29 iulie
Dentişti Sf. Apolonia 9 februarie
Doctori Sf. Luca 18 octombrie
Editori Sf. Ioan Bosco 31 ianuarie
Pescari Sf. Andrei 30 noiembrie
Florari Sf. Doroteea 6 februarie
Pălărieri Sf. lacov 11 mai
Gospodine Sf. Ana 26 iulie
Vânători Sf. Hubert 3 noiembrie
Muncitori Sf. Iacov 25 iulie
Avocaţi Sf. Ives 19 mai
Bibliotecari Sf. Jerome 30 septembrie
Negustori Sf. Francisc de Assisi 4 octombrie
Mineri Sf. Barbara 4 decembrie
Muzicieni Sf. Cecilia 22 noiembrie
Notari Sf. Marcu 25 aprilie
Doici Sf. Caterina 30 aprilie
Fierari Sf. Eliguis 1 decembrie
Studenţi Sf. Toma de Aquino 7 martie 27
Chirurgi Sf. Cosma şi Damian Septembrie 5
Croitori Sf. Bonifaciu iunie
Vameşi Sf. Matei 21 septembrie

Biserica romano-catolică are sfinţi şi pentru următoarele: femeia sterilă (Sf. Anton), băutori de bere (Sf. Nicolae), copii (Sf. Dominic), animale domestice (Sf. Anton), emigranţi (Sf. Francisc), îndrăgostiţi (Sf. Rafael), fecioare bătrâne (Sf. Andrei), săraci (Sf. Laurenţiu), femei însărcinate (Sf. Gerard), televiziune (Sf. Clara), pentru a aresta hoţi (Sf. Gervase), pentru a obţine un soţ (Sf. Iosif), pentru a obţine o soţie (Sf. Ina), pentru a găsi lucruri pierdute (Sf. Anton), etc.

Catolicii sunt învăţaţi să se roage la anumiţi „sfinţi” pentru ajutor în cazul următoarelor boli şi suferinţe: artrită (Sf. lacov), muşcătură de câine (Sf. Hubert), muşcătură de şarpe (Sf. Hilary), orbire (Sf. Rafael), cancer (Sf. Peregrine), crampe (Sf. Murice), surzenie (Sf. Cadoc), boală la sân (Sf. Agata), boală la ochi (Sf. Lucia), boală la gât (Sf. Blase), epilepsie (Sf. Vitus), febră (Sf. George), boală la picior (Sf. Victor), piatră la vezica biliară (Sf. Liberius), gută (Sf. Andrei), dureri de cap (Sf. Denis), probleme cu inima (Sf. Ioan al lui Dumnezeu), demenţă (Sf. Dympna), boală de piele (Sf. Roch), sterilitate (Sf. Giles), etc.

Ţinând seama de toate, pare evident că sistemul romano-catolic al sfinţilor patroni s-a dezvoltat din credinţele mai timpurii în zei ai zilelor, ocupaţiilor şi diferitelor nevoi ale vieţii umane.

Dar de ce să te rogi sfinţilor atunci când creştinii au acces la Dumnezeu? Catolicii sunt învăţaţi că prin rugăciunile adresatesfinţilor ar putea obţine un ajutor pe care altfel Dumnezeu nu l-ar da! Lor li se spune să se închine lui Dumnezeu şi apoi să se „roage, mai întâi Sfintei Maria, apoi sfinţilor apostoli, sfinţilor martiri, şi tuturor sfinţilor lui Dumnezeu… să-i considere ca prieteni şi protectori şi să le implore sprijinul în ora necazului, cu speranţa că Dumnezeu va acorda patronului ceea ce El altfel ar putea să refuze celui care cere”.9

St. Hubert s-a născut prin anul 656. Înaintea convertirii lui, aproape tot timpul şi-l petrecea vânând. În dimineaţa Vinerei Mari, potrivit legendei, a urmărit un cerb mare care s-a întors dintr-o dată, şi el ar fi văzut un crucifix între coarnele cerbului şi ar fi auzit o voce spunându-i să se întoarcă la Dumnezeu. El a fost desemnat de atunci ca sfântul patron al vânătorilor şi vindecător al turbării.

Multe din vechile legende care au fost asociate cu zeii păgâni au fost transferate asupra sfinţilor. Chiar şi The Catholic Encyclopedia spune că aceste „legende repetă concepţiile găsite în basmele religioase precrestine… Legenda nu este creştina, ci doar a fost creştinizată… În multe cazuri are în mod evident aceeaşi origine cu cea a mitului… Anticii au urmat surse, ale căror elemente naturale nu le-au înţeles, de pe vremea eroilor; tot astfel s-a întâmplat şi în cazul multor legende ale sfinţilor… Devenise uşor să transferi asupra martirilor creştini concepţiile pe care le-au avut cei din antichitate referitor la eroii lor. Acest transfer a fost promovat de numeroasele cazuri în care sfinţii creştini au devenit succesorii zeităţilor locale, iar închinarea creştină a înlocuit închinarea locală din antichitate. Aceasta explică marele număr de similarităţi între zei şi sfinţi”.10

Pe măsură ce păgânismul şi creştinismul s-au îmbinat, uneori unui sfânt i se dădea un nume ce suna foarte asemănător cu cel al zeului sau al zeiţei pe care o înlocuia. Zeiţei Victoria din Alpii de Sud i s-a dat numele de Sf. Victoire, zeului Cheron ca Sf. Ceranos, zeiţei Artemis ca Sf. Artemidos, zeului Dionysus ca Sf. Dionisius, etc. Zeiţei Brighit (considerată fiica zeului-soare şi reprezentată cu un copil în braţe) i s-a schimbat numele în „Sfânta Brigita”. Pe vremea păgânilor, templul ei principal de la Kildare era slujit de fecioare vestale care vegheau asupra focurilor sacre. Mai târziu, templul ei a devenit o mănăstire, iar vestalele lui, călugăriţe. Ele au continuat să vegheze asupra focurilor ritualului, numai că acum el era numit „focul Sf. Brigita”.”

Templul antic cel mai bine păstrat aflat acum în Roma este Panteonul, care era altădată dedicat (potrivit inscripţiei deasupra porticului) lui „Jove (Jupiter) şi tuturor zeilor”. Acesta a fost rededicat de către Papa Bonifaciu IV „Fecioarei Maria şi tuturor sfinţilor”. Astfel de practici nu erau neobişnuite. „Biserici sau ruine ale unor biserici au fost în mod frecvent descoperite pe locurile pe care iniţial au existat altare, capele şi temple păgâne… Este de asemenea adevărat într-o anumită măsură că uneori sfântul al cărui ajutor era invocat la altarul creştin avea o anumită asemănare exterioară cu zeitatea sfinţită mai înainte în acel loc. Astfel, în Atena, capela vindecătorului Asclepios… În momentul în care a devenit biserică, a fost consacrată unor sfinţi pe care creştinii atenieni i-au invocat ca nişte vindecători miraculoşi, Cosma şi Damian”.12

O peşteră din Betleem despre care se pretinde că e locul în care S-a născut Isus a fost de fapt, conform celor spuse de Jerome, un altar săpat în stâncă, în care i s-a adus închinare zeului babilonian Tamuz. Scripturile nu afirmă niciodată faptul că Isus S-ar fi născut într-o peşteră.

Pe întreg cuprinsul Imperiului Roman, păgânismul a murit într-o formă, doar ca să trăiască din nou în cadrul bisericii romano-catolice. Nu numai că devoţiunea adusă vechilor zei a continuat (într-o formă nouă), ci a continuat şi folosirea statuilor acestor zei. Se spune că în unele cazuri exact aceleaşi statui cărora li se aducea închinare în numele zeilor păgâni au fost redenumite după sfinţi creştini. De-a lungul secolelor s-au făcut din ce în ce mai multe statui; până astăzi există biserici în Europa care conţin până la două, trei sau patru mii de statui.” în catedrale uriaşe şi impresionante, în capele mici, în altarele de pe marginea drumului, pe aripile laterale ale automobilelor – în toate aceste locuri se pot găsi din abundenţă idoli ai catolicismului.

Folosirea unor astfel de idoli în cadrul bisericii romano-catolice ne oferă un alt indiciu în soluţionarea tainei Babilonului modern; căci, aşa cum menţiona Herodot, Babilonul a fost sursa din care au curs către naţiuni toate sistemele de idolatrie. Să legi cuvântul „idoli” de statuile Mariei şi cele ale sfinţilor poate suna pentru unii cam dur, dar este lucrul acesta total incorect?

Mai multe articole din The Catholic Encyclopedia caută să explice că folosirea imaginilor este corectă pe baza faptului că ele sunt o reprezentare a lui Cristos sau a sfinţilor. „Cinstea care li se acordă imaginilor este îndreptată spre cei pe care ele îi reprezintă, astfel încât, prin imaginile pe care lesărutăm şi înaintea cărora ne descoperim capul şi îngenunchiem, noi ne închinăm lui Cristos şi îi venerăm pe sfinţi, a căror reprezentare sunt ele”.14 Totuşi, nu toţi creştinii sunt convinşi că această „explicaţie” reprezintă un motiv suficient de puternic pentru a trece cu vederea versete ca cel din Exod 20:4,5: „Să nu-ţi faci nici o imagine cioplită, sau vreo asemănare cu ceva care este în cer sus, sau cu ceva care este pe pământul de dedesupt, sau cu ceva care este sub pământ: să nu te pleci înaintea lor”.

În Vechiul Testament, când israeliţii cucereau un oraş sau o ţară păgână, nu li se ingăduia să adopte idolii acestor popoare în cadrul religiei lor. Aceştia trebuiau să fie distruşi, chiar dacă erau îmbrăcaţi în argint sau aur! „Să ardeţi cu foc imaginile cioplite ale zeilor lor; să nu doreşti argintul sau aurul care este pe ele, nici să le iei la tine, ca să nu te prindă în laţ; căci ele sunt o urâciune Domnului” (Deut.7:25). Ei trebuiau de asemenea să „distrugă toate imaginile” (dumne)zeilor păgâni (Num.33:52). S-a discutat adesea de-a lungul secolelor măsura în care trebuiau să fie continuate aceste instrucţiuni în Noul Testament. The Catholic Encyclopedia dă o schiţă istorică a acestui lucru, arătând cum s-au luptat oamenii şi chiar au murit din cauza acestei controverse, mai ales în secolul 8. Deşi susţine folosirea statuilor şi picturilor, ea spune: „Se pare că, vreme de multe secole, unii creştini au avut o antipatie faţă de picturile sfinte, bănuind că folosirea lor era, sau ar fi putut deveni, idolatră”, se menţionează mai mulţi episcopi catolici care erau de această părere.15Totuşi, fără îndoială că este împotriva învăţăturii lui Cristos ca oamenii – indiferent în care tabără ar fi – să se lupte şi să se omoare din cauza acestei chestiuni.

Sfinţii catolici sunt în mod obişnuit desenaţi cu un cerc sau o aureolă în jurul capului. Aşa făceau artiştii şi sculptorii din anticul Babilon în jurul capului oricărei fiinţe pe care doreau s-o reprezinte ca zeu sau zeiţă!” Romanii o zugrăveau pe Circe, zeiţa soarelui, cu un cerc în jurul capului. Cu toate că aceasta nu este o chestiune majoră în sine, o comparare a desenelor care îi reprezintă pe Circe, Buda şi St. Augustin – fiecare cu un simbol circular în jurul capului – arată că acest uzaj a fost influenţat de un obicei precreştin.

Biserica din primele patru secole n-a folosit imagini ale lui Cristos. Scripturile nu dau nici o descriere a trăsăturilor Lui fizice ca să I se poată face cu ajutorul lor un portret fidel. Ca urmare, pare vădit că tablourile cu Cristos, ca şi cele cu Maria şi cu sfinţi, au provenit din imaginaţia artiştilor. Nu trebuie decât să aruncăm o scurtă privire în arta religioasă ca să vedem că în diferite secole şi în diferite naţiuni au fost găsite multe tablouri diferite ale lui Cristos. Este evident că nu toate îl pot zugrăvi aşa cum a arătat El cu adevărat! Pe lângă aceasta, acum că S-a înălţat la cer, nu-L mai cunoaştem “în felul cărnii” (2.Cor.5:16), fiind „glorificaţi” (Io.7:39) şi cu un „trup glorificat” (Fil.3:21), nici chiar cel mai bun artist din lume nu I-ar putea face portretul Regelui în frumuseţea lui. Orice pictură, chiar cea mai bună, n-ar putea arăta niciodată cât de minunat este El cu adevărat!

 

                Sf. Augustin                         Buda

 
Adv
 
 
 
 
 
 

 

 

«
»

Adauga un comentariu

You must be logged in to post a comment.