Patriarhul Kyril cu Putinel cel “mesianic” pregătesc terenul (Ezechiel, cap.38 şi 38) pentru Anticrist, Prorocul mincinos şi pentru cele 2 Fiare, după cum Ioan a nivelat calea pentru Hristos; Dar acestora, din veşnicie, deja li s-a asigurat iazul cu foc (Ap.19/20 şi 20/10); Şi pentru Orto-Kiri-Putinel li se pregăteşte câte un ac de cojocul lor, dacă nu se pocăiesc. Dumnezeu nu negociază cu Satan sau cu vreun om! Dumnezeiasca lui putere (2 Petru 1/3-11) ne-a dăruit tot ce avem nevoie pentru împăcare, pocăire, iertare, dragoste (1 Cor. cap. 12), înviere, înfiere, iubire (Ioan, cap.3), cunoaştere, căinţă, eliberare, vindecare, credincioşie, înnoire (Rom. cap.6) şi… pentru a ne pocăi (Marcu 1/15), pentru a ne naşte din nou din Sămânţa Biblică a lui Dumnezeu (Luca 8/11); Oricine respinge Oferta benefică a lui Dumnezeu şi crede că până la moartea a doua are timp să se căiască, se înşeală amarnic! Stă scris, că după ce Fiara, Anticrist şi Prorocul mincinos ajung în iazul cu foc, urmează şi satana să fie aruncat unde-şi merita locul; Până… “Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n’a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.” (Ap.20/14-15); Aşadar-IDOLATRILOR: “Aţi zămislit fin şi naşteţi paie de mirişte; suflarea vostră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc, care pe voi înşivă vă va arde de tot… Vai de tine, pustiitorule, care totuş n’ai fost pustiit; care jăfuieşti şi n’ai fost jăfuit încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jăfuit, vei fi jăfuit şi tu.” (Isaia, Cap. 33)

666 mark of the beastNoua Ordine Mondială: Sculptând Chipul Fiarei; 38 de Personalitati Istorice Notabile Confirma! Doctrina Şoc – Ordinul Francmasonilor şi Conexiunile Iezuiţilor Illuminati- Să ne pregătim duhovniceşte pentru ultimul RĂZBOI ÎMPOTRIVA CREŞTINILOR!; Gog și Magog- Alte profeții despre Gog și Magog care includ şi conflictul Rusia – Ucraina; EzechielCapitolul 38 …Prorocie împotriva lui Gog (coaliție condusă de Rusia);DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM? Iertarea facuta prin mijlocirea lui Iisus-rupe gratiile propriei închisori si ne vindeca … NEIERTAREA NE COSTĂ SCUMP- Sunteți iertați de păcate, în măsura în care iertăm la rândul nostru…„Mijlocitorul”-Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”…CINA DOMNULUI ISUS-Domnul Isus ne spune în Ioan 6:56 „cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, rămâne în Mine și Eu în El.” NU DĂM ÎNAPOI!​ PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU- Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului…daniel 2 statue nebuchadnezzarTOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU ;NEPRIHĂNIREA DE SINE, PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN-Dacă credem că prin propriile performanțe ne câștigăm mântuirea, ne înșelăm singuri…Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”…N-am plătit nimic pentru a primi mântuirea, dar trebuie să dăm Domnului totul pentru a o păstra…AUZIREA VOCII LUI DUMNEZEU;Prin jertfa  de la Golgota, TOȚI AU FOST VINDECAȚI, dar pentru ca nu credem, zacem in gunoierul cel rau  si viclean… – VERSETE BIBLICE​…ROMANI 6 – HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB STĂPÂNIREA PĂCATULUI;…A doua promisiune extraordinară: Nu vei fi vătămat de cea de-a doua moarte; Ce înseamnă să fii dușman al crucii lui Hristos? Moartea intai si Moartea a doua (ep.2); VIAŢA DE DUPĂ MOARTE, de DAVID SERVANT; Moartea, Locuința Morților și Moartea a doua (iazul care arde cu foc și cu pucioasă); ISTORIA SECRETA A IEZUITILOR, de Edmond Paris; 8 – Anticipați Antihristul- Autor: Max Lucado PREGĂTIREA: Dumnezeu înrolează oşteni care mănâncă pe pâine adevărul, nehoţia, corectitudinea, înfrânarea poftei, împăcarea, dreptatea, suferinţa, blândeţea, jertfirea şi… Astfel de luptători blindaţi cu Plinătatea Dumnezeiască, pornesc biruitori, ca să biruiască, pentru că aceşti FAMENI sunt una, nu cu amanta lume(1Ioan 2/15-17), ci cu bunătatea, mila, iertarea, dragostea, iubirea Lui-(nemaimuţărească); Ei grăbesc Venirea Lui Iisus, ca să aducă Mântuirea doar pentru cei care îi aşteaptă sfinţirea, nu sensualizarea, călcând în picioare, prin Atotputernicia Lui-pe satan şi pe toate plăcerile de o clipă ale lumiinew world order - george bushHitler, adevarul din spatele mitului; Decizii secrete ale celui de-al doilea război mondial: cum înalţi oficiali britanici făceau afaceri pe ascuns cu Hitler, deşi oficial Germania şi Marea Britanie se aflau în război; Campanie ateista in Chicago: La inceput Omul l-a creat pe Dumnezeu; Preoții ruși binecuvântează racheta lui Putin: Satan 2; Scenariul de la Bucha se repetă: Groapă comună cu peste 400 de cadavre, descoperită la Izium după retragerea rușilor;(Satan si-a bagat coada in…mintea lui Putin cel “Mesianic”) Delirul dughinist din mintea lui Putin: “Să construim Imperiul Mondial, aceasta este sarcina noastră, știm cum s-o facem. Pentru că noi suntem Roma. Pentru că Roma suntem noi. Iar cei care ni se opun sunt Cartagina”;Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este we.jpgEtichetați rezultatele pentru „adrian severin”;Crezul lui Turcescu: „Sper să câștige Rusia!”. Colonelul a spus-o mai alambicat, cititorii au sintetizat; (Pe banii nostri) Scandal sexual în PSD: Partidul i-a cerut să demisioneze, deputatul Bălăşoiu și-a luat concediu plătit; (Putinimea din Romania isi arata coltii) Ciolacu, surprins că Dîncu a demisionat: Am crezut că s-a depășit momentul; Incorigibilul Igor Dodon, laude grețoase pentru criminalul Putin cu prilejul zilei de naștere. Dodon trebuie băgat la Penitenciarul 13, întrucât arestul la domiciliu e o măsură mult prea blândă pentru un șef de grupare criminală organizată; Trompeta Moscovei rămâne în CSAT. Klaus prea-fricosul nu vrea să supere Ciuma Roșie ; (Unde  ne duce porno-religia,kiri- putinia ,idolatria,moasteria,iconaria,idolatria etc  ) ANALIZA: Putin, patriarhul Kirill și „teroriștii gay”;

PREGĂTIREA: Dumnezeu înrolează oşteni care mănâncă pe pâine adevărul, nehoţia, corectitudinea, înfrânarea poftei, împăcarea, dreptatea, suferinţa, blândeţea, jertfirea şi… Astfel de luptători blindaţi cu Plinătatea Dumnezeiască, pornesc biruitori, ca să biruiască, pentru că aceşti FAMENI sunt una, nu cu amanta lume(1Ioan 2/15-17), ci cu bunătatea, mila, iertarea, dragostea, iubirea Lui-(nemaimuţărească); Ei grăbesc Venirea Lui Iisus, ca să aducă Mântuirea doar pentru cei care îi aşteaptă sfinţirea, nu sensualizarea, călcând în picioare, prin Atotputernicia Lui-pe satan şi pe toate plăcerile de o clipă ale lumii

 

Noua Ordine Mondială: Sculptând Chipul Fiarei

Ce vei învăța din acest articol:

  • Ce doresc Statele Unite și papalitatea
  • Dezastrele care vor captura lumea
  • A fost prezis acum 2000 de ani
  • Cum poți evita să devii victima acestor
  new world order - john paul ii

new world order - george bush

Index

Introducere

Lumea noastră se va confrunta în curând (ca și în anii ultimii zeci de ani), cu o criză la nivel mondial, care va anunța sfârșitul său. Pentru că oameni din întreaga lume trebuie să fie pregătiţi, transmitem acest mesaj în multe țări, printr-un mare efort şi cu mulă cheltuială.
Pentru cei care îndrăznesc să îşi continue lectura, World’s Last Chance (Ultima Şansă a lumii) poate suna absurd, dacă nu chiar nesăbuit, pentru că în mod natural sperăm într-o pace și prosperitate mondială, și cu siguranță nu într-o criză universală ce va cuprinde lumea și va duce la sfârşitul ei.

Noi am încercat să anticipăm reacțiile și întrebările dumneavoastră și vom începe această călătorie în viitor răspunzând întrebărilor dumneavoastră pe care le împărtăşim, de ce această lume se holbează în faţa ultimei ei şanse!


Biblia ca Ghid

1. Cine sunt oamenii din spatele acestui articol?

Facem parte dintr-un mic grup de oameni răspândiţi în întreaga lume, care iau Biblia ca singură regulă de credinţă. După ce ne-am dedicat un timp considerabil pentru a studia Biblia, în special capitolele referitoare la viitorul nostru, ne-am dat seama că trebuie să vă împărtășim ceea ce am învățat. Aceste cunoaștinţe sunt atât de importante încât suntem dispuși să îndurăm greutăți și să ne sacrificăm chiar viața, pentru a vă pune în temă. Mari puteri se luptă din greu să reducă la tăcere aceste informații.

2. De ce să luăm Biblia atât de în serios?

Inițial nu am luat Biblia atât de în serios până când am fost uimiți să descoperim cât de exactă este. Atât de exactă, încât chiar și profeţiile făcute cu mii de ani în urmă s-au împlinit adliteram, exact în ziua prezisă. Aceasta ne-a obligat să concluzionăm că există un Eloah atotcunoscător ce se află în spatele Bibliei, care nu este legat de timp, și cunoaște sfârșitul de la început.

De asemenea, am aflat că Eloah, Creatorul nostru ne iubește atât de mult încât ne-a pregătit un loc în ceruri. Cu toate acestea, din moment ce suntem infectaţi c u boala păcatului și în prezent sunt nepotriviţi pentru a trăi cu Yahuwah în ceruri, Yahuwah a pregătit un tratament pentru boala păcatului.

Noi nu am fi luat Biblia atât de în serios, dacă Yahuwah nu ne-ar fi demonstrat un astfel de control și o astfel de cunoaștere completă a viitorului. Aceste lucruri sunt descoperite cel mai clar în două cărți: Daniel din Vechiul Testament și Apocalipsa din Noul Testament. >index

Profeţiile Bibliei Împlinite

3. Dă un exemplu de profeţie a Bibliei care s-a împlinit.

daniel 2 statue nebuchadnezzarÎn cartea lui Daniel, capitolul 2, Yahuwah îi prezintă într-un vis regelui babilonian faptul că începând din vremea sa, până la sfârșitul timpului, vor exista doar patru imperii mondiale. Istoria a dovedit că ceea ce Yahuwah a spus s-a împlinit. (Notă: În Biblie Yahuwah a luat în calcul și a preofeţit doar despre acele imperii care au avut un anumit impact asupra oamenilor lui Yahuwah.) Cele patru imperii mondiale au fost: Babilon (605 BC-538 BC), Medo-Persia (538 î. Hr-331 î. Hr) , Grecia (331 î. Hr -168 î. Hr), și cel Roman (168 î. Hr -476 d. Hr). În continuare, El i-a arătat că Roma ar fi împărțită în zece teritorii și că, în timpul acestor teritorii va veni sfârșitul. Istoria a dovedit acuratețea cuvântul lui Yahuwah. Pentru că prin 476 AD,Imperiul Roman a fost împărțit în zece națiuni din care a apărut Europa de astăzi.

Mai mult decât atât, Yahuwah a relevat caracteristicile unice ale fiecărui imperiu, cum ar fi, modul în care au ajuns la putere și cum au dispărut, precum şi principala caracteristică a fiecărei guvernări. A se vedea Daniel 7 și 8. Au fost oferite destul de multe detalii pentru ca un cercetător onest atât al istoriei, cât şi al Bibliei să nu poată să afirme altceva decât că există un Eloah în ceruri care domnește peste lumea noastră.

4. Care este scopul profețiilor biblice?

Scopul profeției este acela de a ne avertiza cu privire la crizele viitoare. De exemplu, Yahuwah l-a avertizat pe Noe despre potopul ce avea să vină, pe Avraam și pe Lot despre distrugerea orașelor Sodoma și Gomora și El i-a vorbit lui Moise despre plăgile din Egipt. Toți au trebuit să se supună în credință solemnelor avertizări. Aceste evenimente au fost consemnate pentru ca să ne învețe că ceea ce Yahuwah prezice se întâmplineşte exact așa cum a fost spus. Prin urmare, nu ne putem permite să ignorăm niciuna dintre profețiile Sale care încă nu s-a îndeplinit, deoarece acestea ne servesc drept atenţionări cu privire la faptul că, dacă ne supunem, vom fi protejaţi de crizele ce vor urma.

De aceea, profețiile biblice servesc unui scop dublu – de a impresiona mintea noastră cu existența lui Yahuwah, care este la cârma tuturor evenimentelor și, pentru a ne avertiza asupra unei situații de criză. >index

Cea mai Înfricoşătoare şi Solemnă Avertizare

5. Există în Biblie un avertisment profetic care încă nu s-a împlinit?

De fapt, cel mai solemn avertismentul profetic aşteaptă încă să se împlinească. Nimic nu este mai important pentru noi astăzi, decât să înțelegem această profeție, pentru că evenimentele au loc într-o succesiune rapidă care indică împlinirea ei iminentă.

6. Transmite, împreună cu mine, cel mai solemn avertismentul profetic, ce este pe cale să se împlinească.

666 mark of the beast„Și îngerul al treilea i-a urmat, spunând cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea din vinul mâniei lui Yahuwah, care este turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; și va fi chinuit în foc și pucioasă în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului: şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor: și nici ziua, nici noaptea, nu au odihnă cei care se închină fiarei și icoanei ei, și oricine primește semnul numelui său. Aici este răbdarea sfinților. aici sunt cei care păzesc poruncile lui Yahuwah, și credința lui Yahushua.” Apocalipsa 14: 9-12.

Această avertizare înfricoșătoare descrie două grupuri de oameni. Primul grup este avertizat să nu se închine fiarei și icoanei ei, ceea ce îi conduce să primească semnul fiarei; în timp ce al doilea grup este privit în mod pozitiv ca păstrător al poruncilor lui Yahuwah. În plus, descrierea celei de a doua veniri a lui Hristos urmează în mod direct acest avertisment. Prin urmare, noi știm că acesta este ultimul avertisment dat înainte de a doua venire a lui Hristos.

7. Cum pot evita închinarea la fiară și la icoana ei și să nu primesc semnul ei?

Bună întrebare. Pentru a putea răspunde, trebuie să identificăm fiara,chipul fiarei, și semnul fiarei. Este logic să presupunem că Yahuwah nu ne-ar avertiza cu privire la astfel de entități periculoase, fără a ne ajuta să le identificăm în mod concludent. Eloahul nostru iubitor nu ne-ar lăsa să facem speculaţii, atunci când este în joc destinul nostru etern. Atunci, fără surprindere, găsim o descriere a fiarei și a icoanei ei în capitolul anterior unde mai multe simboluri sunt date pentru a debloca identitatea lor. >index

Identificarea Fiarei

Singura motivație care ne împinge să răspândim acest mesaj de salvare a sufletului este iubirea lui Yahuwah. Sperăm să eliminăm prejudecățile, întrucât toate entitățile la care se face referinţă în acest articol, sunt denumite sisteme, și cu siguranță căutătorii sinceri după adevăr nu aparţin acestor sisteme. Ne rugăm ca acest mesaj să fie acceptat de către toți cititorii ca un apel care să le mişte inima pentru a studia profețiile din Biblie, întrucât Cuvântul lui Yahuwah este singurul nostru ghid şi o protecție sigură împotriva înșelăciunii.
8. Cum descrie Biblia această fiară?

1 „Și am stat pe nisipul mării, și am văzut o fiară ce se ridică din mare, având șapte capete și zece coarne, și pe coarne zece coroane, iar pe capete avea nume de hulă. 2 Și fiara, pe care am văzut-o semăna cu un leopard, iar picioarele ei erau ca picioarele unui urs, și gură ca gura unui leu și balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui și o mare autoritate 3 şi am văzut unul din capetele ei părea rănit de moarte, iar rana de moarte fusese vindecată și toată lumea se mira după fiară 4 şi s-au închinat balaurului care a dat puterea lui fiarei și s-au închinat fiarei, spunând: Cine este ca fiara, cine este capabil să facă război cu ea? 5 Şi i s-a dat o gură şi vorbea lucruri mari și hule?Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni 6 şi şi-a deschis gura în blasfemie împotriva lui Yahuwah, ca să hulească numele, cortul și pe cei ce locuiesc în cer 7 şi i s-a dat să facă război cu sfinții, și să ăi învingă: și i s-a dat putere peste toate semințiile și limbile și națiunile. 8 Și toți cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieții Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii … 16 Și a făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: 17 şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui său. 18 Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei: căci este numărul unui om; Și numărul lui este: șase sute șaizeci și șase” Apocalipsa 13: 1-8, 16-18.

beasts of daniel 7
9. Pasajul de mai sus este plin de simboluri. Cum pot să îl înțeleg?

Trebuie să îi permitem Bibliei să interpreteze propriile sale simboluri. Ar trebui să credem că pentru binele nostru Yahuwah, a dezvăluit în Biblie semnificația acestor simboluri. Prin urmare, ceea ce avem nevoie este un studiu atent pentru a găsi interpretarea lor în Biblie. Printr-o astfel de metodă, să evităm toate presupunerile și speculațiile umane.

De fapt, Biblia condamnă presupunerile şi speculațiile umane pentru că „nici o profeție … nu se tâlcuiește singură” Petru 1: 20. Biblia definește propriile sale simboluri. De exemplu, cartea Apocalipsei conține 404 versete. Dintre aceste 404 versete, 278 se găsesc aproape cuvânt cu cuvânt în alte cărți ale Biblie, unde înțelesul lor este expus.

Prin urmare, vă recomandăm să urmaţi exemplul credincioşilor din Berea (vezi Fapte 17:10, 11) și să cercetaţi fiecare învățătură prin testul Scripturii. Astfel că oricine va studia Biblia cu rugăciune, dorind să cunoască adevărul pentru a se supune lui, va înțelege Scripturile. „Dacă voiește cineva să facă voia Lui, va cunoaște … dacă vorbesc de la Yahuwah, sau dacă vorbesc de la Mine.” Ioan 7:17.

10. Care sunt simbolurile profetice de care avem nevoie pentru a identifica fiara și semnul ei?

Există mai multe simboluri în profeţiile biblice asociate cu fiara: cu toate acestea, ne vor fi suficiente cele care ne vor ajuta să identificăm cu ușurință fiara. Aceste simboluri profetice sunt: „fiara”, „balaur”, „marea”, „patruzeci și două luni”, și” hula „.

lion with wingsFiara: În profeția biblică, o fiară este un simbol al unui rege sau a unei împărăţii. „Aceste fiare mari, care sunt patru, sunt patru regi … cea de-a patra fiară va fi a patra împărăție …” Daniel 7:17, 23. Cu această fiară, studiem un regat unic, întrucât nu este doar o putere politică, ci este de asemenea şi una religioasă, pentru că oamenii „s-au închinat fiarei” Apocalipsa 13:4.



dragonBalaurul: Conform Bibliei, dragonul este un alt nume pentru Satana, tatăl minciunilor și al înşelăciunii, „Balaurul cel mare … numit Diavolul și Satana, acela care înșeală întreaga lume.” Acest lucru ar însemna că, atunci când Satana a dat „puterea lui, scaunul lui și o mare autoritate” fiarei, ne putem aștepta ca fiara să aibă un comportament la fel de înşelător ca al lui Satana. Astfel, o mare parte din înșelăciunile acestuia vor fi regăsite în lucrările fiarei. Apocalipsa 12:9; 13:2



seaMare: În profeția biblică, marea, este simbolul unei multitudini de oameni diferiți.”… Apele … sunt popoare, gloate, neamuri și limbi” Apoc. 17:15. În consecință, acest regat unic care s-a ridicat din mare, înseamnă că a venit dintr-o locație a lumii care a fost dens populată cu oameni de diferite naționalități.



calendarPatruzeci și două de luni: Această perioadă este echivalentă cu trei ani și jumătate (42 împărțit la 12 luni). Și Biblia a fost scrisă având la baza calendarul evreiesc, unde în fiecare an biblic sunt 360 de zile (30 de zile pentru fiecare lună). Așa că, perioada de trei ani și jumătate și cea de patruzeci și două de luni sunt ambele egale cu 1260 de zile. Motivul pentru care lunile se transformă în echivalentul lor în zile este că, atunci când Yahuwah a dat profeți legate de timp, El a echivalat adesea o zi pentru un an „… chiar și patruzeci de zile, în fiecare zi, timp de un an, veți purta nelegiuirile voastre, chiar patruzeci de ani …” „Ţi-am numit o zi, pentru un an „ Numeri 14:34; Ezekiel 4:6.

Prin urmare, cele patruzeci și două de luni profetice reprezintă o perioadă de 1260 de ani în care i-a fost dat fiarei, o „gură vorbind lucruri mari și hule”și”va face război cu sfinții şi are să-i biruiască și i s-a dat putere peste toate semințiile, limbile și națiunile”Apoc. 13:5, 7.. Ceea ce înseamnă că, în această perioadă fiara va huli, îi va persecuta pe creștini, și va avea o mare autoritate.

Blasfemie: În Biblie, blasfemia este definită în două moduri. Primul mod este atunci când o persoană pretinde a fi Yahuwah sau reprezentantul său „… nu pentru o lucrare bună te ucidem cu pietre, ci pentru o hulă, pentru că tu un om, Te faci Eloah” Ioan 10:33. Așa că fiara, această împărăţie, această putere politico-religioasă, l-a hulit pe Yahuwah, pretinzând că este locţiitorul lui Yahuwah pe pământ. A doua modalitate de a comite blasfemie este prin acordarea absolvirii de păcate (a pretinde puterea de a ierta păcatele altora). „De ce vorbește omul acesta, hule? Cine poate să ierte păcatele decât numai Yahuwah?” Marcu 2:7.

Fiara, această putere regească, politico-religioasă, L-a hulit pe Yahuwah nu doar prin faptul că s-a pretins locţiitorul Său pe pământ, ci și prin ritualul absolvirii de păcate. Nu e de mirare că fiara are „numele de hulă” și vorbește „blasfemie împotriva lui Yahuwah, şi huleşte numele său”; acest lucru se datorează faptului că fiara pretinde acele puteri care reprezintă prerogative ale lui Yahuwah.Apocalipsa 13:1, 6. >index

Nouă indicii

După ce am permis Bibliei să deblocheze sensul propriilor sale simboluri putem evidenția acum cele nouă indicii majore de identificare a fiarei pentru a determina care este puterea istorică ce îndeplinește aceste caracteristici. Acestea nu sunt singurele indicii: în Biblie sunt mult mai multe. Sperăm că această culegere de indicii de identificare să vă conducă la un studiu mai aprofundat al Bibliei.

alt1. Fiara combină în același timp puterea religioasă cu cea politică, „ei se închină fiarei …” Apocalipsa 13:4.

alt2. Fiara a venit la putere într-o zonă a lumii dens populată,”am văzut … o fiară ce se ridica din mare” Apocalipsa 13:1.

alt3. Fiara a obţinut puterea și autoritatea sa de la Satana, aşa cum ne-am aștepta istoria conține o mare înșelăciune,”balaurul i-a dat [fiarei] puterea sa, scaunul său, și o mare autoritate” Apocalipsa 13:2.

alt4. Și fiara a condus fără milă având hegemonie absolută (dominația) timp de 1260 de ani. Această perioadă trebuie să aibă un punct de plecare clar și să se termine cu o „rană de moarte”. „I s-a dat putere să lucreze patruzeci și două luni.” „Și am văzut că unul din capetele ei părea rănit de moarte.” „Și i s-a dat putere peste toate popoarele, limbile și națiunile” Apocalipsa 13:5, 3, 7.

alt5. Fiara i-a persecutat pe creștini de-a lungul a 1260 de ani.”Și i s-a dat să facă război cu sfinții, și să îi biruiască” Apoc. 13:7.

alt6. Fiara se va recupera pe deplin după „rana de moarte „ce a suferit-o, iar lumea se va minuna după ea,”rana de moarte fusese vindecată și toată lumea se mira după fiară” Apocalipsa 13:3.

alt7. Fiara are o taină, 666, care identifică funcţia și numele său,”să socotească numărul fiarei: căci este numărul unui om, și numărul ei este: șase sute șaizeci și șase” Apoc. 13:18.

alt8. Fiara aduce blasfemie prin faptul că pretinde a fi Eloah și că îşi arogă calitatea de a acorda absolvire de păcat (puterea de a ierta păcatele altora).

alt9. Fiara şi-a însuşit şi alte pretenţii blasfemiatoare, întreprinzând acțiuni care sunt prerogativa exclusivă a lui Yahuwah.”I sa dat o gură mare și hule” Apoc. 13:5. Dragă cititor, care este în istorie puterea ce îndeplinește toate aceste indicii după care este identificată ? Pentru o inima sinceră, nu există decât un singur răspuns: Biserica Romano-Catolică. Biserica Romano-Catolică este fiara despre care, din dragoste, Yahuwah ne avertizează. Scopul acestui articol nu este de a-i ataca pe romano-catolici, ci acela de a dezvăluii adevărul despre sistemul catolic. Nimeni nu trebuie să fie jignit, ci mai degrabă să fie încurajați să cerceteze faptele și să se convingă.

11. Vă rugăm să sprijiniţi această concluzie cu dovezi și fapte istorice.

Să luăm fiecare idendiciu ca să vedem dacă într-adevăr istoria arată, în mod exclusiv, către Biserica Romano-Catolică.

(1) Biserica Romano-Catolică combină putere religioasă și politică în mod simultan:

Sfântul Ioan a văzut această unire într-o viziune profetică cu privire la a patra și ultima împărăție a lumii și a descris-o ca fiind „o femeie șezând pe o fiară de culoare roșu aprins” Apocalipsa 17:3.

În Biblie, o femeie este simbolul unei ekklesia (biserici), „ca o soție necredincioasăde soțul ei, așa ați fost necredincioși cu mine, casa lui Israel, zice Yahuwah.” „Căci Eu … Eu v-am logodit cu un bărbat, ca să vă prezint ca pe o fecioară curată lui Cristos Ieremia 03:20; 2 Corinteni 11:2.

In plus, este unanim înțeles în profeție că o fiară este o națiune. Chiar și în lumea de azi, națiunile sunt simbolizate ca fiare. SUA este văzută ca un vultur, Rusia se aseamănă cu un urs, iar China poartă emblema unui dragon.

Cu mai mulți ani în urmă, Yahuwah i-a dezvăluit lui Daniel toate imperiile lumii până la sfârșitul timpului. Într-o viziune, Daniel a văzut că ultima fiară are să fie „diferită de toate celelalte” Daniel 7:19. Dar, în ce sens va fi ea diferită? În conformitate cu Apocalipsa 17:3, așa cum se vede mai sus, această fiară (națiune), va avea o femeie (ekklesia / biserică) ca formă de guvernământ.

Există astăzi, o biserică şi un stat care lucrează împreună ca o singură putere recunoscută la nivel mondial? Singura entitate din lume care a realizat aceasta este Biserica Romano-Catolică.

Papa romano-catolic este liderul religios absolut de peste un milion de adepți din întreaga lume.

„Pontiful Roman, ca succesor al lui Petru, este sursa perpetuă și vizibilă, și fundamentul unității atât a episcopilor cât și a întregii societăți a credincioșilor.” Conciliul Vatican II (1962-65)

„Fiecare cleric trebuie să se supună Papei, chiar şi atunci când el poruncește ceva ce este rău. Căci nimeni nu îl poate judeca pe Papa.” Papa Inocențiu al III (1198-1216)

În același timp, papa este rege peste națiunea independentă a oraşului Vatican. Vaticanul este o națiune în miniaturăcu proprie suveranitate, cu toate că se află în interiorul Italiei. Astfel, papalitatea reprezintă o putere unică, care combină puterea religioasă cu cea civilă.

(2) Biserica Romano-Catolică a venit la putere într-o zonă dens populată a lumii:

Acest lucru ilustrează perfect Biserica Romano-Catolică ca ea a crescut în mijlocul diferitelor puteri și națiuni ale Europei.

(3) Istoria Bisericii Romano-Catolice este plină de înșelăciune:

Catolicii confirmă cu ușurință înşelăciunea ca un mod de viață al papilor. Hans Kung, un preot și teolog catolic, care a fost consultant la Conciliul Vatican II (1962-1965), a declarat că încă din secolul al cincilea, papii „au extins în mod decisiv puterea lor prin falsuri explicite.” The Catholic Church: A Short History ( tradusă în engleză de John Bowden), p. 61

Unul dintre cele mai bune exemple este documentul Donația lui Constantin, din 30 martie, 315 d. Hr, prin care Biserica Romano-Catolică a forțat extinderea propriei puteri și autorităţi. Prin acest document fals, în secolul al VIII-a, papa Ștefan al III-lea, l-a convins pe Pepin, regele francilor, că teritoriile lombarzii au fost donate de către Constantin Bisericii Romano-Catolice. Acest lucru l-a determinat pe Pepin să lupte împotriva lombarzilor și să le distrugă cetățile, pentru papa. În 1440, un consilier papal numit Lorenzo Valla, a dovedit că acest document este un fals, dar papă după papă nu au recunoscut niciodată acest fals. Pînă în ziua de azi, în Baptisteriul Sf. Ioan din Lateran din Roma există o inscripție care perpetuează acest document falsificat.

Papa cere o nouă ordine mondială: „Oraşul Vatican (AP) – joi, de Anul Nou, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut iarăşi, un apel pentru … crearea unei noi ordini mondiale bazate pe respectul pentru demnitatea omului și egalitatea între națiuni „. Joi, Ianuarie 1, 2004 Publicat: 09:21 EST (1421 GMT)

„”Marea caracteristică a întregului sistem al lui Antichrist- Noua Ordine Mondială – este o înșelăciune flagrantă. De fapt, cei care au scris despre Noua Ordine Mondială se lăuda cu înşelăciunile lor planificate, întrucât ei cred cu trufie că majoritatea populației lumii este mult prea incultă și leneșă ca să cunoască ce este cel mai bine pentru ea. Doar cei care planifică Noua Ordine Mondială știu ce este cel mai bine pentru lume, iar ei au stabilit că îşi pot atinge scopurile doar prin înșelarea deliberată a maselor sărace.” Bill Cooper, ” Behold A Pale Horse” p.49

(4) Biserica Romano-Catolică a dominat fără milă timp de 1260 de ani; stăpânind în mod absolut asupra altor națiuni. Această perioadă a are un punct de plecare clar, și o „rană de moarte” la sfârşitul ei:

general berthierBiserica Romano-Catolică a primit rana de moarte în 1798, când [Papa Pius al VI-lea], care a fost luat prizonier în Franța, la cererea lui Napoleon.

„În 1798, generalul Berthier a intrat în Roma, a abolit guvernul papal, și a stabilit un guvern laic.” Encyclopedia Britannica, ediția din 1941

După ce am stabilit că perioada profetică se sfârșeşte în 1798, mergând înapoi 1260 de ani, vom ajunge la anul 538 d. Hr. Pentru ca papalitatea să îndeplinească această caracteristică de identificare, trebuie ca în anul 538 d.Hr. să fi avut loc un eveniment important, care să marcheze începutul perioadei de 1.260 de ani.

Dovezile istorice evidențiază că în 533 d.Hr. împăratului roman Iustinian a recunoscut suprematia ecleziastică a papei ca „șef” al tuturor bisericilor din estul și vestul Imperiului Roman. Cu toate acestea, până în 538 d.Hr când papalitatea s-a eliberat efectiv de ultimul său adversar arian, ostrogoții (care guvernau Italia la acea vreme) papalitatea nu a fost o putere de conducere în Occident. Astfel, în anul 538 d.Hr., a fost ultima etapă prin care s-a stabilit ascendența treptată, dar constantă a papalității.

„Vigilius … a urcat pe scaunul papal (538 d.Hr.), sub protecția militară a lui Belisarius.” Istoria Bisericii creștine, vol. 3, p. 327

Pe măsură ce papalitatea a crescut în putere, ea nu a subjugat doar pe adepții ei, ci şi pe conducătorii și regii Europei. În acest scop, papii au emis mai multe bule papale pentru a consolida autoritatea lor asupra regilor Europei:

„Este la ordinea zilei pentru papalitate să călce în picioare regi și împărați.”J.H. Ignaz Dollinger, The Pope and the Council, (London), p. 35

„Temeţi-vă atunci de mânia și tunetele răzbunării noastre, pentru că Isus Hristos cu gura lui ne-a făcut [papii] judecătorii absoluţi ai tuturor oamenilor numiți, iar regii înșiși sunt subordonaţi autorității noastre.” Papa Nicolae I (858-867 d. Hr.)

În bula papală a papei Grigore al XI-lea, datată din 1372 d. Hr și intitulată În Cina Domnului, papa a pronunțat stăpânirea papală asupra întregii lumi creștine, laice și religioase, și i-a excomunicat pe toți cei care nu au vrut să se supună papilor și să le plătească impozite. Această bulă papală, care a confirmat de către papi ulterioare și, în 1568 d.Hr., Papa Pius al V-a a promis că a jurat că va rămâne în legea eternă.

O demonstrație practică a afirmației de mai sus a fost modul în care papa Grigore al VII-lea l-a tratat, în 1077 d.Hr., pe regele Henric al IV-lea, împăratul Germaniei. Când regele a discreditat autoritatea Papei, acesta l-a excomunicat și l-a detronat. Henry a decis să facă pace cu papa și a traversat Alpii pe jos în mijlocul iernii ca să se smerească. Când a ajuns la castelul papei, Henry a trebuit să aștepte permisiunea de a îl vedea pe papa, în curtea exterioară, așteptând cu picioarele goale, cu capul descoperit, și îmbrăcat într-o cămaşă mizerabilă. A fost nevoie de trei zile de post și de mărturisire înainte ca papa să-l ierte pe acest rege.

Această afirmație a supremației asupra liderilor lumii continuă să fie și astăzi susținută de papalitate:

„Primul Scaun [papalitati Romei] nu este judecat de nimeni. Este doar dreptul Pontifului Roman însuși să judece … cei care dețin cea mai înaltă funcție civilă într-un stat… Nu exista nici o contestație, nici un recurs împotriva vreunei decizi sau decret al Pontifului Roman. ” Codul de drept canonic (Paulist Press, 1985), pp. 951, 271

(5) Biserica Romano-Catolică i-a persecutat pe creștini în timpul perioadei de 1260 de ani:

dark ages torturePe parcursul acestei perioade din istorie (cunoscută de asemenea, sub numele de Evul Mediu), Biserica Romano-Catolică a exercitat o puternică dominația asupra Europei, și fiecare cetățean trebuia să fie un romano-catolic. Orice nesupunere totală față de papă era pedepsită cu tortură sau moarte. Acest lucru, în conformitate cu Vicars of Christ: the Dark Side of the papacy, by Peter de Rosa, p. 180, a condus sistemul romano-catolic să devină cea mai persecutantă dintre religiile pe care lumea le-a cunoscut vreodată.

„Pentru credința marturisită, diferită de cea a Bisericii Romei, istoria consemnează martirajul a mai mult de o sută de milioane de oameni.” Brief Bible Studies, p. 16

„Ar trebui să clasăm Inchiziția… printre cele mai întunecate fapte degradante din istoria omenirii.” Will Durant, The Story of Civilization, vol. 4, p. 78

„Faptul că Biserica Romei a vărsat mai mult sânge nevinovat decât orice altă instituție care a existat vreodată în omenire nu va fi pus la îndoială de nici un protestant care are o cunoaștere completă a istoriei. Este imposibil de a ne forma o concepție completă a multitudinii victimelor acesteia, și mai mult ca sigur că nimeni nu îşi poate imagina pe deplin suferințele lor. ” W. E. H. Leeky, History of the Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe, Vol. 2:32, 1910 edition

În Enciclopedia Catolică, vol. 12, pagina 266, cititorul va putea găsi un lung articol care descrie autoritatea Bisericii Romano-Catolice cu privire la pedepsirea „ereticilor”, a căror unică crimă era faptul că ei în calitate de credincioși creștini credeau în Biblie.

(6) Biserica Romano-Catolică va recupera pe deplin de la ei „rana de moarte” și întreaga lume se va mira după ea:

Atunci când, în 1799, Papa Pius al VI-lea a murit în captivitate, în Franța, lumea s-a așteptat ca aceasta să fie sfârşitul Bisericii Romano-Catolice. Cu toate acestea, Yahuwah ne-a spus acum 2000 de ani, că fiara se va recupera din rana de moarte. Iată cum a raportat New York Times vindecarea fiarei, a papalităţii:

RANA MORTALĂ S-A VINDECAT: Roma, 7 iunie ora 11 .– începând cu această dimineață, există, în lume, un nou stat independent, suveran. La acea vreme premierul Mussolini … schimba cu Cardinalul Gasparri, secretarul statului, care l-a reprezentat pe Papa Pius XI, tratatele ratificate şi semnate la Palatul Lateran, pe data de 11 februarie. Prin acel simplu act, a luat fiinţă, statul suveran independent al Vaticanului.” New York Times, 7 iulie 1929

The San Francisco Chronicle a raportat „recuperare” papalității astfel:

„Mussolini și Gaspari (Cardinalul) Semnarea Pactului istoric … Vindecarea rănii ce a durat mai mulți ani.” The San Francisco Chronicle, 7 iulie 1929

Este lumea din zilele noastre, așa cum a prezis Biblia, „uimită”, după papalitatea,?

„Cel mai bun mod de a îl onora pe Papa Ioan Paul al II-lea, într-adevăr unul dintre marii oameni, este de a îi lua în serios învățătura; de a-i asculta cuvintele și a pune în acțiune cuvintele și învățăturile sale aici, în America. Aceasta este o provocare pe care trebuie să o acceptăm. ” Președintele George W. Bush, 21 martie, 2001

„Papa Ioan Paul al II-lea este unul dintre cei mai mari lideri morali și spirituali ai acestui secol.” Billy Graham în Saturday Evening Post, Ian-Feb. 1980

„Îl admir enorm pe Papa Ioan al XXIII-lea. Am simțit că a adus în lume o nouă eră „. Billy Graham, Chicago Tribune, 8 iunie, 1963

„Miercuri seara în timp ce Sfântul Părinte mergea împreună cu vicepreședintele Gore de-a lungul pistei de avion … pentru a se urca la bordul navei ” Shepherd I „ca să se întoarcă la Roma, oamenii au plâns, au fluturat batiste și au ovaționat” Ioan Paul al II-lea, noi te iubim! „… A fost o vizită scurtă a Papei în St. Louis, dar foarte emoționantă și cu impact. ” 28 ianuarie 1999 (EWT News)

„Nu există nici o îndoială că Paul al VI, împreună cu Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea, vor fi amintiţi ca fiind cei trei mari papii ai păcii, pionieri ai importantei transcendențe a Bisericii Catolice către New Age.” Robert Muller, fostul Secretar General Adjunct al Naţiunilor Unite.

(7) Biserica Romano-Catolică are misteriosul număr 666:

Titlul oficial al papei este „Vicarius Filii Dei”, care tradus înseamnă „Reprezentantul Fiului lui Dumnezeu”. Pentru a confirma aceasta, ziarul catolic Our Sunday Visitor din 18 aprilie, anul 1915 stă scris: „Mesajul gravat pe Mitra papei este următorul:” Vicarius Filii Dei ‘”. Din moment ce anumitor litere latine le corespund valori numerice, trebuie doar să le adunaţi pentru a obţine 666.

666 mark of the beast - vicarius filii dei
Locţiitorul Fiului lui Dumnezeu

(8) Biserica romano-catolică huleşte pretinzând a fi „Dumnezeu” și acordând iertarea:

” Pe acest pământ, noi ținem locul Dumnezeului cel Atotputernic.”Papa Leon al XIII-lea, într-o scrisoare enciclică, din data de 20 iunie 1894

„Papa nu este doar reprezentantul lui Isus Hristos, ci el este Isus Hristos, ascuns sub un văl de carne.” The Catholic National, iulie 1895

„Dar profesorul suprem în Biserică este Pontiful Roman … [care] cere …predarea completă și supunerea voinței … ca lui Dumnezeu însuși.” Papa Leon al XIII-lea, Great Enciclica Letters, p. 193

„Se pare că Papa Ioan Paul al II-lea prezidează acum din locul său asupra Bisericii universale pe crucea lui Hristos.” Luate dintr-un articol intitulat „Auckland Bishop Says Pope Presides From the Cross” AUCKLAND, New Zealand, SEPT. 20, 2004, Zenit.org

„Într-adevăr, nu este o exagerare,având în vedere desăvârşirea funcţiei lorpreoții sunt o mulţime de dumnezei.” Papa Inocențiu al III-a

Biserica Romano-Catolică a creat pe pământ o „piață” vastă pentru o marfă unică, pentru care nu avea concurență iar cererea era de nestins. Ea a pretins că are dreptul de a vinde harul lui Yahuwah, iertarea Sa ce este oferită gratis, pentru păcătoși. Până în ziua de azi, această putere blasfemiatoare, deţine puterea de a ierta păcatul.

„Această autoritate judiciară va include chiar puterea de a ierta păcatul.” The Catholic Encyclopaedia Vol. 12, -Articolul „Papa”, pag. 265

„Și Dumnezeu însuși este obligat să respecte hotărârea preotului său și să ierte sau să nu ierte, după cum acesta refuză să dea dezlegare, cu condiția ca penitentul să fie capabil de aceasta.”Dignity and Duties of the Priest, p. 27, New York: Benziger Brothers, Printers to the Holy Apostolic See, 1888

(9) Biserica Romano-Catolică a făcut şi alte afirmații blasfemiatoare întreprinzând acțiuni care aparțin doar lui Yahuwah:
În continuare sunt redate exemple ale revendicărilor blasfemiatoare și ale învățăturilor Bisericii Romano-Catolice:
„Preotul are puterea cheilor, sau puterea de a oferi păcătoșilor din iad demnitatea pentru paradis, și de a îi schimba din sclavii lui Satana în copiii lui Dumnezeu. Și Dumnezeu însuși este obligat să respecte judecata preoților săi … Suveranul maestru al universului nu face altceva decât îl urmează pe servitorul Său prin confirmarea în cer, a tot ceea ce acesta decide pe pământ. „ Liguori, „Duties and Dignities of the Priest”, pp. 27, 28

“Astfel, preotul poate într-un anumit sens, să fie numit, creatorul Creatorului său…

„Astfel, preotul poate într-un anumit sens, să fie numit, creatorul Creatorului său, din moment ce prin rostirea cuvintelor consacrării, el Îl creează pe Isus în sacramente, dându-I o existență sacramentală, și-l crează ca o jertfă oferită Tatălui veșnic … puterea preotului, este puterea persoanei divine, pentru transubstantierea pâinii este necesară la fel de multă putere ca și pentru crearea lumii „.Sfântul Bernadine de Sienna

„Preoţii sunt salvatorii lumii.” Sfântul Ieronim

În ceea ce privește acțiunile sale blasfemiatoare, Biserica Romano-Catolică a comis cel mai hulitor lucru posibil. Ea a alterat însăși legea lui Yahuwah- Cele Zece Porunci. Ea a îndrăznit să anuleze în întregime cea de a doua poruncă, căci condamna practicile și ritualurile sale. Și mai rău decât atât, ea a schimbat calendarul prin care este calculată ziua de închinare în porunca a patra, instituind propriul calendar, în care a înălțat Duminica. Acest lucru a fost făcut, deși Yahuwah i-a dat lui Adam această poruncă perpetuă de la creaţiune și ne-a confirmat astfel „Nu voi rupe legământul Meu, nici nu voi schimba ceea ce a ieşit de pe buzele Mele”Psalms 89:34.

Cele Zece Porunci constituie singura porţiune din Biblie pe care Yahuwah a rostit-o în prezenţa întregii adunări. Şi pentru a se asigura că Moise nu va omite nici o literă, Yahuwah a scris-o cu propriul deget şi a înmânat-o lui Moise. „Aceste cuvinte [Cele zece porunci] le-a vorbit Yahuwah către toată adunarea voastră, … şi nu a mai adăugat nimic. Şi le-a scris pe două table de piatră…”Deuteronom 5:22

Mai mult decât atât, Hristos a declarat imutabilitatea Celor Zece Porunci atunci când a afirmat că:„este mai uşor să treacă cerul şi pământul, decât să cadă o frântură de literă din lege.” Luca 16:17. Soarele strălucind în ceruri, pământul solid pe care locuieşti reprezintă mărturia lui Yahuwah că legea Lui este veşnică şi de neschimbat. Chiar dacă ele vor trece, preceptele divine nu vor trece. Hristos a confirmat mai departe,”Să nu gândiţi că am venit să stric legea şi proorocii; nu am venit să stric ci să împlinesc. Adevărat, adevărat vă spun că până cerul şi pământul vor trece, o iotă sau o frântură nu va trece din lege, până se va împlini tot.”Matei 5:17, 18.

Biserica Catolică nu se jenează să recunoască faptul că ea a schimbat ziua de închinare. De fapt ea chiar s-a mândrit cu acest lucru, arătând spre aceast ca fiind „semnul” autorităţii şi superiorităţii ei asupra altor „biserici” sau religii.

„Sabatul, cea mai cunoscută zi a legii, a fost schimbat în ziua Domnului. Aceasta și altele nu au încetat din cauza instrucțiunilor primite de la Hristos, (pentru că el însuși spune, eu n-am venit să stric Legea, ci să o împlinesc), ci din cauza autorității bisericii prin care au fost schimbate. „Arhiepiscopul de Reggio, Cuvântarea de pe 1-18-1562, Mansi XXIII, p. 526

„Duminica este o instituție catolică, iar pretenţia sa de sacralitate poate fi apărată doar pe baza autorităţii catolice … În Sfânta Scriptură de la început până la sfârșit, nu găsim nici măcar un singur text, care să justifice transferul serviciului de închinare săptămânal public de la ultima la prima zi a săptămânii. ” Catolic Press, Sidney, 8-25-1900

„Nicăieri în Biblie nu este afirmat că închinarea trebuie să fie schimbată de la Sâmbătă la Duminică. Adevărul este că Biserica a existat cu multe secole înainte ca Biblia să fie dată lumii. Biserica a făcut Biblia,.. şi nu Biblia, Biserica.” Things Catholics Are Asked About, by Martin J. Scott, 1927 ed, p. 136

„Noi sărbătorim Duminică în locul Sâmbetei, pentru că Biserica Catolică a transferat sacralitatea de la Sâmbătă la Duminică, la Conciliul de la Laodicea în anul 364 AD.” The Converts Catechism of Catholic Doctrine, from P. Geiermann, the work of Pope Pius X, on 1-25-1910

În conformitate cu Biserica Romano-Catolică „duminică estesemnul lor distinctiv de autoritate.

„Duminica este semnul autorităţii noastre. Biserica este mai presus de Biblie, iar acest transfer al pazirii Sabatului este o dovadă a acestei afirmaţii.” The Catholic Record, London, Ontario, September 1, 1923

Respectarea Duminicii de către protestanți este un omagiu pe care ei îl plătesc, în ciuda lor înșiși, autorităţii Bisericii (catolice).”Plain Talk About the Protestantism of Today, by Monsignor Segur, p. 213

„Dar mintea protestantă nu pare să realizeze că … observând Duminica … ei acceptă autoritatea purtătorul de cuvânt al bisericii, papa.” Our Sunday Visitor, Catholic weekly, Feb. 5, 1950

„Desigur Biserica Catolică pretinde că schimbarea a fost realizată de ea … un semn al puterii sale ecleziastice și a autorităţii în chestiuni religioase Office of Cardinal Gibbons, through Chancellor C. F. Thomas, Nov. 11, 1895

Din greutatea covârșitoare a dovezilor, putem concluziona în mod decisiv că fiara din Apocalipsa 13 și 14 este Biserica Romano-Catolică, și că marca sa (semnul fiarei), este respectarea Duminicii.

De ce este acest semn atât de important? Ați semnat vreodată un document pentru a valida sau confirma autenticitatea? V-ați dat vreodată „sigiliu de aprobare” asupra unui lucru? Aceasta este obligatoriu în orice stat. Un document este autentificat numai prin semnătură. Declarațiile guvernului trebuie să poarte întotdeauna o marcă sau un sigiliul oficial. Care sunt caracteristicile acestor mărci sau sigilii guvernamentale? O marcă sau un sigiliu oficial trebuie să includă trei caracteristici:

Îndrăzneaţa Schimbare
Legea lui Yahuwah   Legea lui Yahuwah Schimbată de Om
I
Să nu ai alţi elohimi (dumnezei) afară de mine.
II
Să nu faci nici un chip sau asemănare a lucrurilor din ceruri, de sub pământ sau din apele pământului: Să nu te inchini lor, să nu le slujeşti; pentru că sunt un Eloah gelos, care pedepseşte nelegiurile părinţilor în copii până la a treia şi a patra generaţie a celor ce mă urăsc; şi mă îndur până la a mia generaţie a celor ce mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
III
Să nu iei în deşert Numele lui Yahuwah; pentru că Yahuwah nu consideră nevinovat pe cel ce ia numele Său în van.
IV
Adu-ţi aminte de ziua sabatului, să o păzeşti. Şase zile să lucrezi şi să faci tot lucrul tău: Dar a şaptea zi este sabatul lui Yahuwah, Eloahul tău: să nu faci nici o lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici
vitele tale, nici străinul care este în casa ta : Pentru că în şase zile Yahuwah a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce e în ea, şi s-a odihnit în ziua a şaptea: de aceea a binecuvântat-o şi a sfinţit-o.
V
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta: ca să se lungească zilele tale în ţinutul pe care Eloah ţi l-a dat.
VI
Să nu ucizi.
VII
Să nu comiţi adulter.
VIII
Să nu furi.
IX
Să nu marturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
X
Să nu pofteşti casa aproapelui tău, să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici servitorului, nici servitoarea lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nimic din ce aparţine aproapelui tău.

Exod 20:3-17
  Sigiliul Creatorului Eliminat
I
Eu sunt Yahuwah Eloahul tău. Să nu ai elohimi străini înaintea mea. (A doua poruncă a fost omisă)
II (de fapt III)
Să nu iei în deşert numele lui Yahuwah Eloahul tău.
III (de fapt IV)
Aduţi aminte să păzeşti ca sfântă ziua Sabatului. (Porunca a IV-a a fost alterată în mod radical)
IV (de fapt V)
Cinsteşte pe Tatăl şi pe mama ta.
V (de fapt VI)
Să nu ucizi.
VI (de fapt VII)
Să nu curveşti.
VII (de fapt VIII)
Să nu furi.
VIII (de fapt IX)
Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
IX (de fapt X, prima parte)
Să nu pofteşti soţia aproapelui tău.
X (de fapt X, a doua parte)
Să nu pofteşti bunurile aproapelui tău.

Catehismul Catolic General
1. Numele funcționarului
2. Titlul oficial
3. Teritoriul sau domeniul autorității sale

seal of the united states presidentDe exemplu, dacă președintele Statelor Unite aprobă un proiect de lege, el trebuie să-l semneze astfel George Washington (nume), Președinte (din titlu) al Statele Unite ale Americii (teritoriu). Fiecare document trebuie să fie semnat în acest mod pentru a deveni oficial și legal.

Privind spre Creator Atotputernic, ne dăm seama că El are un regat ceresc. Și documentul care conține legea Împărăției Sale este documentul Celor Zece Porunci. Cautati direct în mijlocul lor şi veți găsi sigiliul viului Eloah! „Căci în șase zile a făcut Yahuwah cerul, pământul, și marea …” Exodul 20:11.

Notice the three distinct features:

Observați cele trei caracteristici distincte:
1. Numele: YAHUWAH („Eu sunt Yahuwah: acesta este numele meu” Isaia 42:8)
2. Titlu: CREATOR („a făcut Yahuwah”)
3. TeritoriulCERUL PĂMÂNTUL (Cerul și pământul)

În mod clar, sigiliul Creatorului se găsește în porunca Sabatului din Legea Sa. Este o recunoaștere a autorității Sale ca fiind Creatorul nostru. Atunci când păzim Sabatul Său, ne exprimăm recunoaștinţa că El este Creatorul nostru.

În ziua de Sabat, avem posibilitatea de a ne închina lui Yahuwah onorându-L ca Făcătorul nostru. Când sfințim ziua pe care Yahuwah a ales-o, noi proclamăm întregii lumi că Făcătorul universului este Eloahul nostru! Diavolul, „Lucifer”, a atacat Sabatul, pentru că el vrea să fie adorat „ca Cel Prea Înalt” Isaia 14:14. Creatorul doreşte să I te închini în ziua Lui sfântă a Sabatului, iar Satana, căutând să fie asemenea Creatorului, vrea să te închini în ziua duminicii. Ce vei alege?

„Sfințiți Sabatele Mele, căci ele vor fi un semn între Mine și voi, ca să știți că Eu sunt Yahuwah Eloahul vostru” Ezechiel 20:20. >index

Idendificarea Icoanei Fiarei

12. Atunci, care este icoana fiarei, pe care Yahuwah ne avertizează să nu o venerãm?

Pentru a fi în măsură să identificãm fiarei, trebuie mai întâi să identificãm fiara cu două coarne care ajută la formarea chipul fiarei:
„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. 12 Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată… 14 … spunând locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. 15 I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16 Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: 17 Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:11-12, 14-17.

image of the beastAceastă fiară cu două coarne are următoarele semne de identificare:
1. Această fiară a început sã existe în preajma momentului în care papalitatea şi-a primit rana mortalã, în 1798, „ridicându-se din pământ o altă fiară”Rev. 13:11.
2. Această fiară a venit din pământ, spre deosebire de prima fiară, care a ieșit din mare. În cazul în care „marea” reprezintă mulți oameni și multe națiuni, atunci ‘pământ’ reprezintă o regiune nepopulată. Astfel, această națiune se va dezvolta într-o regiune cu puţini locuitori.
3. Această fiară are două coarne ca de miel. Potrivit Bibliei, un corn reprezintă putere. „El avea coarne … și acolo era ascunsã puterea lui” Habakkuk 3:4. Prin urmare, această națiune are două puteri separate, distincte una față de cealaltã. De asemenea, un miel este un simbol al lui Hristos; prin urmare, putem deduce că această națiune a fost fondată pe principii Creştine pure și nobile.
4. Cu toate acestea, fiara vorbește ca un balaur; o națiune „vorbește” prin intermediul autorităților legislative și judiciare. „Coarnele ca de miel” și „vocea de dragon” indică un contrast izbitor între profesiile pașnice și practicile acestei națiuni. Dragi cititori ne întrebăm din nou, care este națiunea ce îndeplinește aceste semne de identificare? Nu există decât un singur răspuns: Statele Unite ale Americii.

1. SUA a apărut în jurul anului 1798: Există o singură națiune care s-aridicat în lume la momentul în care papalitate, în 1798 şi-a pierdut puterea. Această profeţie aratã direct cãtre Statele Unite ale Americii. SUA a fost organizată în 1787 ca republică federală, în conformitate cu Constituția.
2. SUA a apărut într-un ținut puţin populat:
 SUA nu s-a ridicat în Lumea Veche, ce era aglomeratã de mulțimi migratoare, ci în Lumea Nouă, cu relativ puținii sãi locuitori.
3. SUA are două puteri separate, fondate pe principii Creștine:
 SUA are o forma unicã de guvernare, unde ekklesia și statul se bucură de libertățile garantate de Constituție. Din cauza acestui sistem de guvernare, SUA este într-adevăr, o Republică (un regat fără rege) și Protestantă (ekklesia fără papă), cu ambele puteri complet separate. De asemenea, calitățile sale de miel a făcut SUA un refugiu pentru cei persecutați și asupriți ai multor națiuni.

„Creatorul doreşte închinarea ta în ziua Lui sfântă de Sabat, iar Satana, căutând să fie ca şi Creatorul, vrea închinarea ta în Duminica lui. Ce vei alege?”

4. SUA vorbește ca un balaur: Legea fundamentală a SUA, scrisã în constituție, garantează libertatea individuală a conștiinței. Nimic nu este mai preţios sau mai esenţial. Cu toate acestea, SUA deja a început să deadă, iar în curând va abandona pe deplin orice principiu al Constituției sale. Și ceea ce conferă o şi mai mare importanță acestei mișcãri este faptul că obiectivul principal este impunerea respectării Duminicii.
O astfel de acțiune va fi direct contrară principiilor acestui guvern, geniului instituțiilor sale libere, Declarației de Independență și Constituției. Constituția prevede că, „Congresul nu va face nici o lege referitoare la stabilirea unei religii sau interzicerea exercitării libere a acestora,” și că „niciun test religios nu va fi cerut vreodată ca o calificare la orice birou de încredere publică în conformitate cu Statele Unite ale Americii.” Inconsistența unei astfel de acțiuni nu este mai mare decât este reprezentată în simbol. Este fiara cu coarne de miel ca și – de principiu pur și inofensiv – care vorbește ca un balaur. Doar observând ce se întâmplă, în știri și în trecutul recent, confirmã această descriere biblică.

„Și susțin cu tărie inițiativa bazată pe credință, pe care o propunem, pentru că nu cred că încalcă linia de separare a bisericii de stat, iar eu cred că va face din America un loc mai bun. „George W. Bush, făcând o referire încâlcitã la Clauza Stabilimentului, citat de la Conrad Goeringer, AANEWS #889 (28 februarie 2001) de la Ateii Americani. Această declarație a atacat Cartea Drepturilor din Constituţie, care interzice guvernului nostru „sã respecte instituirea unei religii.”

„Prioritățile noastre sunt credința noastră.”
George W. Bush, Greensboro, North Carolina, 10 Octombrie, 2000, citat din Jacob Weinberg, „The Complete Bushisms”

„Mesajul simplu transmis de către noua administrație este că America lui George W. Bush este o națiune Creștină și că non-Creștinii sunt bineveniţi în cort atâta timp cât acestia sunt de acord să accepte statutul lor ca minoritate tolerată, mai degrabă decât cetățeni ca fiind pe deplin egali. ” Alan M. Dershowitz, în „Bush Începe Prin Sfidarea Constituției,” Los Angeles Times, 24 ianuarie 2001 >index


Profeţia se va Împlini Curând
13. Este clar cã fiara cu două coarne este SUA. Dar, care este relația dintre SUA și icoana fiarei?

Cu toate că SUA a fost fondată pe principii opuse papalitaţii, observăm astãzi modul în care SUA și Vaticanul lucrează mai strâns pentru a face influența lor mai proeminentã. Biblia ne spune că intr-o zi, în viitorul nu prea îndepărtat, SUA va legifera o lege care va cere cetățenilor săi, iar mai apoi lumii, să se închine fiarei dintâi, papalitatea. „Ea [SUA] lucra cu toată puterea fiarei dintâi [papalitatea] înaintea ei şi făcea ca pământul [mai întâi SUA, apoi întreaga lume] şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi [onorând Duminica papalã], a cărei rană de moarte [1798] fusese vindecată [1929]. zicând locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei [duplicarea papalitãţii atunci când ea a folosit puterea civilă pentru a pune în aplicare dogma religioasa], care avea rana de sabie şi trăia.” Apocalipsa 13:12, 14.

image of the beast - sunday blue lawÎn curând SUA va renunța la libertatea religioasă pentru a impune respectarea Duminicii (semnul fiarei). Acest lucru înseamnă că bisericile Protestante vor controla guvernul pentru a-şi realiza scopul. Atunci când se va întâmplă acest lucru, SUA işi va fi făcut o imagine în Biserica Romano-Catolicã, unind astfel, ekklesia cu statul. Apoi, Statele Unite ale Americii va vorbi „ca un balaur” și va exercita „toată puterea fiarei dintâi” Apocalipsa 13:11, 12; ea va avea același spirit de intoleranță și persecuție, care s-a manifestat prin prima fiarã, papalitatea.

Prin urmare, libertatea religioasă fiind pierdută, persecutarea minorităților dizidente va fi inevitabilă și va exista o repetare a intoleranței religioase din Evul Mediu: „I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei [legile Duminicii adoptate] … şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei [onorând adevăratul Sabat al zilei a șaptea a lui Yahuwah, care nu este Sâmbăta și poate fi găsit doar în calendarul Lui]. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte: şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta [cei care cinstesc adevãratul Sabat, le va fi interzis să cumpere și să vândă], adică numele fiarei.” Apocalipsa 13: 15-17

Unii vor primi semnul „pe frunte”, pentru că ei au ales să „creadă o minciună” 2 Tesaloniceni 2:11. Alții, deşi convinși că Duminica nu este adevaratul Sabat, vor fi de acord sã-şi pãstreze traiul primind astfel marca „pe mâna dreaptă” (un simbol al muncii.)

14. Pentru ca acest lucru să fie adevărat, trebuie să existe dovezi că papalitatea urmărește în prezent înãlţarea zilei de Duminică, în SUA, și că protestanții din SUA (dusmani istorici ai Romei), şi-au schimbat atitudinea și își exprimă disponibilitatea de a colabora în adoptarea legilor Duminicii. Există astfel de dovezi?

Astãzi, cei mai mulți dintre protestanți sunt în favorea papalitãţii, iar acest lucru a încurajat papalitatea să caute agresiv respectarea legilor Duminicale:

„Toti americanii ar trebui să ceara Preşedintelui şi Congresului sã facã o lege federală – un amendament la Constituție, dacă este nevoie – pentru a restabilii Sabatul (fals) ca Zi nationala de Odihnã.CATOLICE TWIN CIRCLE 25 august 1985, articolul „ Sacking Sunday „

„În această chestiune, predecesorul meu, Papa Leon al XIII-lea … vorbea despre odihna de Duminicã, ca fiind dreptul unui lucrătorpe care Statul trebuie să i-l garanteze.” Papa Ioan Paul al II-lea-DIES DOMINI, 31 mai 1998.

„De aceea … Creștinii se vor lupta în mod firesc să se asigure că legislația civilă respectă datoria de a păstra Duminica sfântă. În orice caz, ei sunt obligați, în cuget, să-şi organizeze odihna duminicala într-un mod care sã le permitã să ia parte la Euharistie, abținându-se de la muncă și activități care sunt incompatibile cu sfințirea Zilei Domnului…” Papa Ioan Paul al II-lea, DIES DOMINI, 31 mai 1998

„…Creștinii [pretutindeni] ar trebui să caute recunoașterea Duminicii și a zilelor sfinte ale Bisericii ca fiind sărbători legale.” Catehismul Bisericii Catolice, ediția populară și definitivă, 2000, par 2188

Majoritatea liderilor Protestanți din SUA sunt gata să îngroape securea războiului cu Catolicii:

„Șefii bisericilor Americane Protestante și Ortodoxe, care au fost la întâlnirea cu Papa Ioan Paul al II-lea, vineri, au salutat prima lor discuție reprezentativă la scară largă ca un punct de reper pe drumul spre o mai mare unitate … Rev. Donald Jones, metodist solidar și președinte al departamentului de studii religioase din cadrul Universitãţii Carolina de Sud, a calificat-o drept ‘cea mai importantă întâlnire ecumenică a secolului.’ Rev. Paul A. Crow Jr., din Indianapolis, ofițer ecumenic al Bisericii Creștine (Discipolii lui Hristos), a numit-o ‘o nouă zi în ecumenism’ deschizând un viitor în care Dumnezeu ‘ne atrage împreună.‘ ” The Montgomery Advertiser, 12 septembrie 1987

billy grahamBilly Graham: „Am constatat că ale mele convingeri sunt în esență aceleași ca și cele ortodoxe ale romano-catolicilor.” McCall, ianuarie 1978. El, de asemenea, l-a numit pe Papa Ioan Paul al II-lea: „. Cel mai mare lider religios al lumii moderne” The Saturday Evening Post, ianuarie-februarie 1980 paul crouchPaul Crouch: „Eradichez cuvântul protestant chiar şi din vocabularul meu … Eu nu protestez … [e] timpul pentru Catolici și non-Catolici să vină împreună ca unul în Duh și în Domnul.”„Praise the Lord”, programul, Trinity Broadcasting Network, 17 Oct 1989
robert schullerRobert Schuller: „Este timpul pentru Protestanți să meargă la păstor [papa] și sã spune: „Ce trebuie să facem să venim acasă? „Los Angeles Herald Examiner, 19 Septembrie 1987, pagina Religie david wellsDavid Wells: „Dacã, Catolicismul este despre a deveni mai Catolic în viitor, ceea ce mă şi aștept sub actualul Papă, atunci diferențele teologice vor deveni mai clare, dar alianțele noastre cu Catolicii, împotriva culturii seculare, pot deveni mai profunde. Eu, unul, sunt pregãtit pentru acest schimb”. Eternity Magazine, septembrie 1987

J. L. Packer: „Învățătura carismatica Protestantă și Catolică, despre viața creștină, este identicã în toate privințele. Nu este, acest lucru, semnificativ pentru viitorul creștin?” J. I. Packer, Christianity Today, 22 iunie 1992

Neal C. Wilson: „Deși este adevărat că a existat o perioadă în viața Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea când confesiunea a avut un punct de vedere distinct, anti-Romano-Catolic … acea atitudine … acum a fost dată la coşul de gunoi al istoriei, atât de preocupată este Biserica Adventistã de Ziua a ŞapteaNeal C. Wilson, fostul presedinte al Conferinței Generale Adventiste de ziua a Șaptea, 1974 >index

Cum se poate Evita Semnul Fiarei

15. Cum pot atunci evita primirea semnului fiarei?

Aceasta este cea mai importantă întrebare. Yahuwah, în iubirea Sa infinită, ne-a avertizat să nu ne închinãm fiarei și, prin urmare, să nu primim semnul ei. Cel care va primi semnul fiarei „va bea şi el din vinul mâniei lui Yahuwah, turnat neamestecat [fãrã milã] în paharul mâniei lui; şi va fi chinuit în foc … cei ce se închină fiarei [onorând papalitatea prin respectarea Duminicii] şi icoanei ei [SUA impunând respectarea Duminicii] şi oricine primeşte semnul numelui ei!” Apocalipsa 14:10, 11.

Acestea sunt cuvinte solemne din partea lui Yahuwah. Mânia Lui este proporțională cu ofensa. Onorând, Duminica, originarã Satanei prin papalitate, vă pregătiți să primiţi semnul fiarei. Satana vrea să înșele cât mai mulţi cu putinţã ca ei sã onoreze această zi contrafăcutã. Pentru a perfecționa înșelăciunea, el a ales Duminica, ziua învierii lui Hristos, știind că cei mai mulți oameni ar crede că respectarea Duminicii este mai potrivită decât adevărata zi a şaptea a Sabatului lui Yahuwah, determinată de calendarul Lui, din moment ce onorează învierea lui Hristos. Dar singura modalitate de a nu primi semnul fiarei este de a refuza onorarea unei zile care nu a fost aleasã de Yahuwah. Singura zi pe care Yahuwah a rânduit-o ca sfântã este Sabatul adevăratului Sãu calendar divin și prin onorarea lui veți primi „sigiliul viului Eloah” Apocalipsa 7: 2.

Dacă doriți să onoraţi moartea și învierea lui Hristos, Biblia spune clar sã faceţi acest lucru prin botez (imersiune totală). Vezi Romani 6:3-5. Prin intrarea în apă (fiind scufundat) recunoașteți moartea Lui. Venind din apă (ridicându-vã) recunoașteți învierea Lui.

16. Cum rămâne cu miliardele de Creștini din trecut care au onorat duminica în locul adevăratului Sabat de ziua a șaptea, determinat de calendarul său divin – au primi fără să știe semnul fiarei? Dar despre creștinii de azi care cred cu sinceritate cã Duminica este Sabatul biblic?

Majoritatea Creștinilor din generațiile anterioare au ţinut Duminica, crezând cã au ţinut Sabatul Biblic; și astăzi există Creștini adevărați în fiecare „biserică”, inclusiv Biserica Romano-Catolică, care cred că Duminica este „Ziua Domnului. „Nimeni nu este responsabil pentru erorile sale deoarece lumina nu le-a fost arãtatã. Pentru cã Yahuwah „nu ţine seama de” momentelor noastre de ignoranță. Vezi Faptele 17:30. Noi suntem judecați doar pentru lumina pe care am avut ocazia de a o primi. Dar, în cazul în care legea Duminicii este pusă în aplicare in mod universal, rezultatul va fi clar și apoi, oricine va călca porunca lui Yahuwah, şi se va supune unei percepţii care nu are nicio autoritate mai mare decât cea de la Roma, va primi semnul fiarei. (Pentru mai multe detalii cu privire la semnul fiarei.

Curând, fiecare persoană se va confrunta cu acest test cu mizã veșnicã, să păzesc poruncile lui Yahuwah sau ale papalității. Pe ce poziţie vã veţi afla? >index

Nu este Loc pentru Neutralitate

17. De ce ar trebui să-mi pase, de ce nu-i pot lãsa pe oamenii religioși sã rezolve aceasta chestiune?

Avetismentul solem al lui Yahuwah în Apocalipsa 14 nu lasă loc pentru indiferență. Yahushua a spus: „Cine nu este cu mine este împotriva mea” Luca 11:23. Yahuwah contează pe toți oamenii ca fiind hotărâţi pentru adevăr sau împotriva lui. Acest avertisment nu este părtinitor faţă de persoană, clasă, condiție sau religie. El se adresează întregii omeniri.

Nu este necesar pentru noi, în mod deliberat, să alegem împărăția întunericului cu scopul de a ajunge sub stăpânirea ei. Trebuie doar să neglijam în a ne alinia cu împărăția luminii. Nimic din ceea ce privește bunăstarea eternă a sufletelor nu ar trebui să fie privit cu indiferență. Yahuwah detestă indiferența în ceea ce priveşte problemele religioase.

Întrucât neutralitatea nu este acceptatã de Yahuwah, pentru a evita primirea semnului fiarei trebuie să onorez adevărata zi de Sabat, determinată pe calendarul divin, chiar și atunci când Duminica este impusă de lege prin pedeapsa cu moartea. >index

Ce Trebuie sã Fac?

18. În etape practice, care ar trebui să fie primul meu pas după ce am acceptat toate cele de mai sus?

Yahuwah este cel mai dornic să intre într-o relație serioasă cu tine. De fapt, El vrea ca tu să fii fiul sau fiica lui. Gândește-te ce privilegiu ar fi ca tu să fi fiul sau fiica Regelui regilor, și Stăpânul stăpânilor. Această posibilitate reală îţi este acordată, El așteaptă cu nerăbdare să dăruiască această cea mai mare onoare. Cu toate acestea, cuvântul Lui pentru tine este: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? 15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? 16 Cum se împacă Templul lui Yahuwah cu idolii? Căci noi suntem Templul Eloahului celui viu, cum a zis Yahuwah, Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Eloahul lor şi ei vor fi poporul Meu. 17 De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Yahuwah, nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. 18 Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Yahuwah cel Atotputernic. 7:1 Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Yahuwah.” 2 Corinteni 6: 14-18; 7:1.

Cel mai important pasaj Biblic conține următoarele principii:

1. Yahuwah nu permite nici un amestec între adevăr şi eroare (chiar dacă 99% este adevărul său). Numai Satana amestecă adevărul cu eroarea, pentru a maximiza înșelăciunea. Astfel, orice sistem de religie care încorporează erori (spre exemplu Duminică fiind „Ziua Domnului), împreună cu adevărul nu este de la Yahuwah. Căci „ce legãturã are lumina cu întunericul?” „Yahuwah este lumină, și în El nu este întuneric” 2 Corinteni 6:14; 1 Ioan 1:5. Adevărul este adevăr 100% sau nu este adevăr. Nu există niciun loc pentru învățăturile sau tradițiile făcute de om.

„Separarea reprezintă primul pas practic pe care-l puteţi face pentru a fi copilul lui Yahuwah”

2. Datoria unei persoane care aspiră să fie în armonie cu Yahuwah nu este de a fi membru al unei biserici sau a unui sistem de religie care este construit pe fundația lui Satan: amestecul de adevăr cu eroare. Această separare reprezintă primulpaspractic pe care-l puteţi face pentru a fi copilul lui Yahuwah, și să vã bucuraţi de El ca Tatăl vostru iubitor.

După se ne separãm, putem devenii fii și fiice ale lui Yahuwah. Căci am demonstrat cã înţelegem faptul cã există doar două sisteme de religii în lume: a lui Yahuwah și a lui Satan și, prin urmare, am ales de bună voie să rupem orice legătură care ne leagă de un sistem de religie fondat de Satana.

3. Știind că atunci când părăsiţi sistemele religioase ale lui Satan, aţi pierdut prieteni, familie, influenta, muncã, etc … Yahuwah vã liniștește: „Eu sunt Cel Atotputernic.” Aceasta înseamnă că El va compensa şi mai mult faţã de tot ceea ce aţi pierdut. Yahushua vă promite: „Nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” Marcu 10:29, 30.

4. După ce ieșim din sistemele religioase ale lui Satan, Yahuwah ne poate conduce, prin influența Duhului Sfânt, cãtre curãţare și să ne păzească de păcat, această comunicare poate fi deschisă între Yahuwah și om. Cu toate acestea, Yahuwah dorește să ne supunem și să-L slujim, nu prin constrângere, ci de bună voie. Dragostea pentru Yahuwah, din cauza recunoștinței pentru ceea ce a înfãptuit fãcând această reconciliere posibilă, este însăși temelia religiei. Pentru a vã angaja sã-L slujiţi pur și simplu din speranța de a fi recompensaţi sau din teama de pedeapsă, nu vã va folosi la nimic. >index

Reconcilierea cu Yahuwah

19. Ce este „reconcilierea cu Yahuwah”, și de ce este nevoie de ea?

Atunci când Yahuwah i-a creat pe Adam și Eva, ei erau perfecți în caracter și dorinţe și au trăit în ascultare de Legea lui Yahuwah. Pentru a face firesc ca ei să-L asculte, Yahuwah a imprimat în inimile lor cele Zece Porunci. De asemenea, el le-a dezvãluit că încălcarea Legii Sale este pedepsită cu moartea. „Plata păcatului este moartea” Romani 6:23. Toate guvernele cer legi clare și pedepse bine definite pentru încălcarea acestor legi. Imaginați-vă starea lumii dacă pedepsele ar fi fost absolvite. Am fi în siguranță dacã am trăi într-un loc în care cei care încalcă legea nu fac obiectul unei sancțiuni?

În timp ce Yahuwah a dezvăluit Legea Sa cãtre Adam și Eva și a făcut firesc pentru ei să se supună imprimând-o în inima lor, El nu le-a înlăturat libertatea de alegere. Yahuwah ar fi creat omul fără puterea de a încălca Legea Lui; dar, în acest caz, omul nu ar fi fost un agent moral liber ci o simplă automatizare. Fără libertatea de alegere, ascultarea lui nu ar fi fost voluntară, ci forțată.

Din păcate, Adam și Eva au ales să nu se supună lui Yahuwah şi astfel, păcatul a creat o barieră între om și Yahuwah. Au fost supuşi pedeapsei cu moartea pentru încălcarea legii lui Yahuwah. Ei au trebuit să moară. Mai mult decât atât, înclinația pură pe care au avut-o în a-L asculta pe Yahuwah a fost alteratã după ce au ales să nu se supună legii Sale. Inimile lor au căpătat acum o tendință opusă și puternicã pentru a nu se mai supune.

Confruntându-se cu păcatul lui Adam și al Evei, ce ar fi trebuit să facă iubitorul nostru Eloah? Sã-i lase pe amãndoi să moară pentru încălcarea Legii Sale? Părinții pământești iubitori îşi abandonează copiii după ce ei aleg să nu-i asculte? Sau, mai rău, sã fi eliminat El pedeapsa pentru încălcarea Legilor Sale, doar ca sã-i ajute? Poate un guvern, pământesc sau ceresc, sã îndure și sã prospere fără pedepse bine definite? Cu siguranta nu.

Pe scurt, dacă Adam și Eva ar fi trebuit să plătească ei înşişi pentru fărădelegile lor, acest lucru ar fi condus la sfârșitul rasei umane. Sau, dacă Yahuwah ar crea din nou un alt Adam și Eva, nu ar exista nicio garanție că aceştia, la fel ca şi predecesorii lor, nu are alege calea nesupunerii, iar întregul proces s-ar repeta. Este evident că trebuia să fie conceputã o soluție externă (din afara lumii păcătoșilor). Acest plan ceresc a fost pregãtit de Yahuwah cu mult înainte de a fi fost nevoie sã se întãmple.

Biblia spune că este „taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor lui” Coloseni 1:26. Planul lui Yahuwah a încorporat soluția de a aduce rasa umană din nou în armonie cu El, fără a submina legea sau autoritatea Sa, pentru că la fel de mult cum Yahuwah urăște păcatul El îl iubește pe păcătos.

Această soluție a însemnat că cineva nevinovat trebuie să plătească pedeapsa cu moartea; prin urmare, moartea lui ar fi în numele păcătoșilor. Prin moartea sa, păcătosul care a crezut s-ar fi împãcat cu Yahuwah ca și cum el nu ar fi păcătuit, și astfel dreptatea și dragostea lui Yahuwah pentru rasa umană nu ar fi în conflict una cu alta. Fără a plăti pedeapsa, nu ar mai fi reconciliere între om și Yahuwah. Și reconcilierea este necesară pentru a fi în armonie cu Yahuwah și pentru a trăi cu El în cer, veșnic.

În plus, de această persoană din afarã, care urma să moară în numele păcătoșilor, trebuia să arate omului cum să trăiască pe pământ fără să păcătuiască, şi astfel sã fie în reconciliere permanentă cu Yahuwah. Care este rostul de a fi reconciliat doar pentru a cãdea din nou în păcat și a avea nevoie de o altă reconciliere? Evident, planul lui Yahuwah a inclus un mijloc de a întari omul pentru a putea trăi victorios asupra păcatului! Astfel că, deși prin încălcarea Legii lui Yahuwah, Adam a pierdut paradisul, ascultând de legea Tatălui și prin credința în sângele ispășitor al acestei persoane externe, paradisul poate fi recâștigat.

20. Vreau să fiu împăcat cu Yahuwah; Vreau să înving păcatul din viața mea. Ce trebuie să fac mai întâi?

Trebuie să vă amintiți două puncte importante. În primul rând, inima mândră se străduiește să câștige mântuirea; dar atât aspiraţia cãtre cer cât și dorinţa pentru reconciliere se găsesc în neprihănirea acestei persoane externe. În al doilea rând, Yahuwah nu poate face nimic spre o reconciliere până când, convins de propria slăbiciune și dezbrăcat de toatã auto-suficiența, vă veţi putea supune stãpânirii lui Yahuwah.

Cu toate acestea, întrebarea dumneavoastrã indică faptul că sunteţi deja convins de păcatul personal. Nu sunteţi fericit cu starea dumneavoastră. Primul pas care trebuie luat în seama de toți cei care se întorc la Yahuwah este pocăința. „Pocăiţi-vă … dar şi întoarceţi-vă, pentru ca să vi se şteargă păcatele” Fapte 3:19. Ne întristãm des când faptele noastre rele aduc consecințe neplăcute pentru noi înșine; dar acest lucru nu este pocăințã. Adevărata pocăință este mai mult decât întristare pentru păcat. Este o cotiturã fermă departe de rău. Nicio pocăință nu este autentică dacã nu este urmată de o schimbare. Cu toate acestea, poate omul să se pocăiascã de el însuși? Nu mai mult decât se poate ierta sau ispãşii pe sine. Pocăința nu este mai prejos decât darul lui Yahuwah de a ierta și nu poate fi experimentatã decãt cu excepția cazului în care este oferită sufletului.

Cand inima se caieşte complet, cedând influenţei Spiritului lui Yahuwah, păcătosul va începe să discearnã sfințenia Legii sfinte a lui Yahuwah. Va exista o dorință de a trăi o viață curată și sfântă și de a fi în pace permanentã cu Yahuwah. Și, după cum ne străduim zilnic să mergem mai aproape de Yahuwah, „El se va apropia”, iar personajele noastre se vor reflecta în El din ce în ce mai mult pe mãsura ce vor „muri în fiecare zi” faţă de vechile noastre căi păcătoase. Iacov 4:8; 1 Corinthians 15:31 >index

Biruinţã Asupra Pãcatului prin Hristos

21. Vă rugăm să studiaţi în continuare identitatea persoanei externe despre care am vorbit; este cu adevărat posibil ca prin el să obțineţi victoria asupra păcatului în timp ce trăiţi pe acest pământ?

A existat doar o singură persoană care a putut îndeplini cu succes această misiune. Persoana a fost nimeni alta decât Fiul lui Yahuwah. De ce a fost Fiul lui Yahuwah singura persoanã care s-a calificat pentru această misiune? Pentru că Fiul este Creatorul tuturor lucrurilor, ” El este chipul lui Eloah cel nevăzut… pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile.” Iar Fiul posedă toate calitățile și capacitățile lui Yahuwah pentru că El este „întipărirea expresă a persoanei Sale.” Hristos are viață în Sine, care este mai mult decât egal cu toți oamenii care vor fi vreodată născuți și în nevoie de moartea Lui, ispãşitã pentru ei. Astfel, sacrificiul Său va împlini dreptatea lui Yahuwah pentrutoți păcătoșii care vor accepta moartea Lui pentru faptele altora, în timp ce arată mila și dragostea Lui. În Fiul, „Mila și adevărul s-au întâlnit, dreptatea și pacea s-au sărutat reciproc.” Și fiind egal cu Yahuwah, Fiul este cu adevărat singura persoană care ar putea dezvălui omului frumoasele calitãţi ale lui Yahuwah și îl poate împãca pe om cu Yahuwah. Coloseni 1:15, 16; Evrei 1: 3; Psalms 85:10.

Cu toate acestea, pentru ca acest lucru să se întâmple, și pentru ca dreptatea lui Yahuwah să se împlinească, Fiul a trebuit să ia asupra Sa natura noastră umană decăzută, cu înclinaţia ei cãtre rău. „Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.” Numai printr-un astfel de pas ar fi corect ca Fiul să fie exemplul nostru perfect. „Şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui: El n-a fãcut pãcat.” Pe de o parte, prin divinitatea Sa, El îl atinge pe Yahuwah și, pe de cealaltă parte, prin natura Sa omenească El atinge omul. Astfel, nimeni altul, decât Fiul, nu ar fi putut acorda acest dar prețios al reconcilierii. „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El [Fiul] Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele” „Yahuwah era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” „Căci .. dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Yahuwah, prin moartea Fiului Său”. Hristos a luat asupra Sa natura noastră umană cu toate slăbiciunile ei, totuși El a trăind o viață fără păcat. Este această viață de biruință asupra păcatului pe care Hristos este dornic să ne permită să o trăim. Evrei 2:16; 1 Petru 2:21, 22; Evrei 02:14; 2 Corinteni 5:19; Romani 5:10.

Idealul lui Yahuwah pentru copiii Săi este mai mare decât unde poate ajunge cel mai înalt gând uman. „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” „…după cum cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.” „Ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Yahuwah, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat …” Toate poruncile Lui sunt împuterniciri. Yahuwah nu face nicio rugãminte fără a prevedea împlinirea ei. Matei 5:48; 1 Petru 1:15; Filipeni 2:15; Evrei 12:14.

„Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” – Matei 5:48

Nimeni nu trebuie să eşueze în atingerea desăvârșirii caracterului creștin. Prin sacrificiul lui Hristos, a fost făcută pregãtirea pentru ca fiecare credincios sã poatã primi din abundenţã tot ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv dorit. Yahuwah ne cheamă să atingem standardul de perfecțiune și sã punem înaintea noastră exemplul caracterului lui Hristos. În umanitatea Sa, desăvârșită printr-o viață de rezistență constantă împotriva răului, Hristos a arătat că, prin cooperarea cu Divinitatea, ființele umane pot atinge perfecțiunea caracterului, în această viață. Aceasta este asigurarea lui Yahuwah pentru noi, ca noi, de asemenea, vom putea obține victoria.

Îi mulțumim lui Yahuwah, cel care „ne dă biruința prin Yahushua Domnul nostru” 1 Corinteni 15:57.

22. Cum a fost Hristos capabil să trăiască o viață fără păcat în această lume rea?

Nici o alta viatã nu a fost la fel de aglomeratã cu muncã și responsabilitate așa cum a fost cea a lui Hristos; totuși, cât de des a fost El găsit în rugăciune! Cât de constantă a fost comuniunea Lui cu Yahuwah! În istoria vieții Sale pământești se găsesc povestiri cum ar fi acestea: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, El S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo.” „Iar El se ducea în locuri pustii şi se ruga.” „În zilele acelea, El S-a dus în munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Yahuwah.” Marcu 1:35; Luca 5:16; 06:12.

Comuniunea neîntreruptă cu Tatăl Său era indispensabilă pentru Hristos. Așa că, astãzi ar trebui să fie cu noi. Fiind una cu noi, ca părtaș la nevoile și slăbiciunile noastre, El a fost cu totul dependent de Yahuwah, iar în locul tainic al rugăciunii El a căutat tărie divină ca să meargă mai departe pentru împlinirea datoriei și judecãţii. Într-o lume a păcatului, Hristos a îndurat lupte și chinuri sufletești. În comuniune cu Yahuwah, El îşi putea destăinui necazurile care îl zdrobeau. Aici, El a găsit mângâiere și bucurie. Ca om, El a implorat tronul lui Yahuwah până când umanitatea Sa a fost încărcată cu o aurã divinã care lega umanitatea Sa cu divinitatea. Prin comuniune continuă, El a primit puterea de a trăi o viață fără păcat. Experiența lui poate fi a ta.

Înainte de toate, este minunatã posibilitatea de a fi ca Hristos, ascultător de toate principiile legii lui Yahuwah. Dar, pe cont propriu, nu putem. Această sfințenie nu este obținută prin noi înșine, ci pregãtindu-ne permanent să ne supunem influenţelor stãvilitoare ale Duhului Sfânt. Puterea lui Hristos ne va ajuta să perseverăm în depășirea oricãrui defect. Ne rugãm mereu lui Hristos, așa cum El cu Tatăl Său comunicau în mod continuu, pentru a ne ajuta să depășim inerentele slăbiciuni. Acest proces care ne curățește de slăbiciuni este unul continuu. Zi de zi, noi trebuie să cooperãm cu Yahuwah depunând eforturi pentru cultivarea obiceiurilor corecte. Hristos ne va da, cu bucurie, puterea necesară și binecuvântarea în lupta noastră împotriva relelor de care suntem asaltaţi. >index

Credinţa în Hristos Împreunã cu Efortul Personal

23. Credința în Hristos nu va înlocui eforturile mele personale pentru a câştiga lupta constantã împotriva păcatului? Nu pot doar să cred în Hristos și ceea ce a făcut El pentru mine și acest lucru să fie suficient pentru a fi salvat?

Oricine primește pe Hristos ca Mântuitor personal are privilegiul de a poseda atributele Sale. Cu toate acestea, cei care așteaptă să vadă o schimbare magică în personalitatea lor, fără un efort hotărât de a învinge păcatul, va fi dezamăgit. Noi trebuie să fim vigilenți ca nu cumva vechea noastră latură să obțină din nou supremația, prin care vrăjmașul elaborează niște curse care ne-ar putea face din nou captivi. Noi trebuie să lucrăm la „mântuirea voastră, cu frică şi cutremur. Căci Yahuwah este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” Filipeni 2:12, 13.

Hristos nu ne-a dat nicio asigurare că atingerea desăvârșirii caracterului este un pas ușor. Un caracter nobil şi complet nu este moștenit. Nu vine la noi din întâmplare. Un caracter nobil este câștigat de efortul individual, prin meritele și puterea lui Hristos. Yahuwah ne dă talentul, puterile minții; noi ne formăm caracterul. Acesta este format prin lupte serioase şi grele cu sine. Conflict după conflict, trebuie purtat împotriva tendințelor ereditare.

Va trebui să ne criticãm îndeaproape, și să nu permitem ca vreo trăsătură defavorabilă să rămână necorectată. Aceasta este uneori un lucru foarte dureros și descurajator pentru că, așa cum vedem deformări în caracterul nostru, continuãm sã ne uitãm la ele în loc să ne uităm la Yahushua. Dar, toți cei care intră pe porțile de mărgăritar ale orașului lui Yahuwah vor intra ca nişte cuceritori, iar cea mai mare cucerire va fi fost cucerirea de sine.

Nimeni să nu zică, eu nu pot remedia defectele de caracter. Dacă cineva ajunge la această concluzie, el nu va reuși cu siguranță să obțină viață veșnică. Imposibilitatea se aflã în voința proprie a fiecãruia. Adevărata dificultate provine din stricăciunea unei inimi nesfințite precum și din refuzul de a ne supune controlului lui Yahuwah.

Ascultarea de Yahuwah este extrem de importantă atunci când păşiţi alături de El. Cele două caracteristici principale ale unui credincios sunt ascultare față de Legea Sa și credința lui Hristos. A se vedea Apocalipsa 14:12. Așa că pur și simplu „a crede” în Hristos nu este suficient. Dacă ar fi fost, atunci Satana însuși ar câștiga Raiul, căci este scris, „diavolii cred, și tremură”, Iacov 2:19.

De exemplu, ce este ceea ce a cauzat alungarea lui Adam și a Evei din Eden? Ei nu au avut nicio problemă în a crede în Yahushua, pentru că El a umblat cu ei în liniştea zilei. A se vedea Geneza 3: 8. A fost neascultarea cea care i-a costat scump. Deci, suntem mântuiți prin fapte? „Nu prin faptele neprihănirii pe care le-am făcut, ci pentru îndurarea Lui El ne-a salvat” Tit 3:5. Nu păstrăm legea pentru a deveni mântuiți. Respectarea poruncilor înseamnă fructele de care Hristos a spus cã urmașii Săi le vor expune.

Legea dovedește că avem nevoie de un Mântuitor. Uitându-ne la lege ca la o „oglindă” pentru Creștini putem vedea, mai clar, defectele noastre. Vezi Iacov 1: 23-25. Ea ne face să ne dăm seama că nu putem obține perfecțiunea fără Hristos. Legea nu poate salva. Aceasta ne poate doar indica nevoia noastră pentru un Mântuitor. Pentru a ilustra, dacã ar fi sã cãdeţi într-o baltă de noroi, în picioare în fața unei oglinzi, veţi vedea murdăria dumneavoastrã. Poate oglinda sã vă cureţe? Nu, nu se poate. Aceasta poate indica numai nevoia ta de a fi curățat.

24. Este cu adevărat posibil ca, dacă am încredere în puterea lui Hristos împreunã cu războiul personal împotriva tuturor defectelor mele, caracterul meu sã fie desăvârșit?

Îngerii cerești vor lucra cu oricine caută perfecțiunea caracterului. Tuturor celor implicați în această lucrare Hristos le spune: Eu sunt la dreapta ta pentru a te ajuta „pentru că fără Mine [Yahushua] nu puteți face nimic Ioan 15:5. Ţineţi minte acest lucru. Să fim drepţi, ca acul față de pol, astfel încât nicio ispită sã nu ne poatã corupe. Fie ca sã nu-L dezamăgim, cel care ne-a iubit, astfel încât a dat propria Sa viață pentru a ierta păcatele noastre.

Dacă ați făcut greșeli, veţi câștiga cu siguranță o victorie dacă veţi vedea aceste greșeli și le veţi considera ca semnale de avertizare. Astfel, veţi transforma înfrângerea în victorie, dezamăgind inamicul și onorarându-L pe Mântuitorul dumneavoastră. Apoi, în timp ce voinţa dumneavoastrã cooperează cu voința lui Yahuwah, aceasta va devenii atotputernicã. >index

Reparatorul Spãrturi

25. Întrucât perfecțiunea ar fi imposibilă dacă aş fi fost înșelat sã încalc legea lui Yahuwah, apreciez importanța înțelegerii identităţii fiarei, a semnul ei și a icoanei sale. Ce pot face acum?

Acum am ajuns să știm că duminica este semnul papalității (fiara), și că Satana va face ca în curând sã fie aproape imposibil pentru oameni să onoreze ziua a șaptea sfântă de odihnã a lui, prin utilizarea SUA de a impune legi universale legate de ziua de Duminică. Noi ar trebui să începem să onorăm Sabatul (sã ne instruim cât timp vremurile sunt uşsoare) și să împărtășim acest adevăr cu alții pentru a încerca să câștigãm cât mai multe suflete cu putinţã.

Porunca este datã, „Strigă în gura mare, nu te opri, înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui…” Nu lumea este păgână, ci aceia pe care Yahuwah îi desemnează ca fiind „poporul meu”, care vor fi condamnaţi pentru fărădelegile lor. El spune mai departe: „În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Eloahului său.” Isaia 58: 1, 2.

Aici este o clasă de oameni care se cred drepți, și par să manifeste un mare interes în slujba lui Yahuwah; dar mustrarea aspră a lui Yahuwah îi condamnă pentru disprețuirea preceptelor divine.

Profetul Isaia, aminteşte atunci despre legea care a fost părăsitã: „… și vei fi numit, Dregător de spărturi … Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Yahuwah, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării: atunci te vei putea desfăta în Yahuwah” Isaia 58:12-14.

În curând, prin legile universale de Duminicã, Satan va face din ascultarea lui Yahuwah, o crimã.

Acest lucru este valabil și pentru tine. Spărtura a fost făcută în legea lui Yahuwah când Sabatul a fost schimbat de către Biserica Romano-Catolică. A sosit timpul pentru acea instituție divină să fie restabilită. Spãrtura trebuie să fie reparată. Noi am ales să fim printre cei care vor repara acea spărtură. Ai vrea să devii un Reparator de spãrturi?

Doriți să începeți sã ţineţi adevărata Sa zi sfântã a şaptea a Sabatului (care este determinată de calendarul Său divin), prin abținerea de la propria muncă, a nu caută propria plăcere și a nu vorbii despre propriile activităţi în timpul orelor sacre ale zilei Sabatului lui Yahuwah? >index

Unde sã ne Închinãm

26. Da, aș fi onorat să fiu un reparator al încălcării Legii lui Yahuwah. Cu toate acestea, eu nu știu nicio „biserică”, care onorează cu adevărat Sabatul, urmãrind numai Biblia și care să demaşte papalitatea. Așa că, unde ar trebui sã mã închin?

Vă asigurăm că nu vã confruntaţi singur cu această dilemă. Cei implicati în acest proiect, s-au confruntat cu exact aceaşi situație. A trebuit să părăsim bisericile noastre odată ce am descoperit cât de puțin iubesc ceilalţi adevărul. Chiar și bisericile care pretind să onoreze Sabatul rostesc doar vorbe goale. Ei țin Sabatul cel sfânt când este posibil sau convenabil să facă acest lucru. Atunci când apar circumstanțe care interzic acest lucru, făcând dificilã respectarea Sabatului, aceste biserici dispensează membrii de la obligația lor de a păstra Sabatul sfânt. Dar, cuvântul lui Yahuwah ne spune: „Trebuie să ascultăm mai mult de Yahuwah decât de oameni” Fapte 05:29.

În curând, prin legi universale de Duminică, Satana va face din ascultarea lui Yahuwah, o crimă. Trebuie să fim pregătiți pentru a fi puşi în rândul infractorilor din cauzã cã pastrãm ziua Sabatului Său cel sfânt, mai degrabă decât să fim de acord cu legea omului, dar vinovaţi de nesupunere față de Yahuwah. În scurt timp, fiecare de pe Pământ se va confrunta cu această dilemă: cui mă supun, omului sau lui Yahuwah? Am ales să ne supunem lui Yahuwah indiferent la ce presiuni sau pedepse vom fi supuși, pentru cã noi căutăm o împărăție cerească.

Între timp, după ce am părăsit toate bisericile și religiile care se opun adevărului lui Yahuwah, vom începe să ne închinãm în casele noastre încercând să atragem familia, prietenii și vecinii cãtre adevăr, până atunci când vom forma grupuri mici de credincioși. Astfel putem pretinde făgăduința lui Hristos „Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Matei 18:20.

Mărturisim că, atunci când ne-am separat de bisericile și religiile false pentru a asculta de porunca lui Yahuwah (vezi întrebarea 18), ne-am bucurat de libertate și de eliberare. „Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi” Ioan 8,32. Dorim să împărtăşiţi bucuria noastră, pe măsură ce sunteţi determinat să vă separaţi pentru a deveni un copil al lui Yahuwah. „Cel ce va birui, va moșteni toate lucrurile” Apocalipsa 21:7.

Ne rugăm sã alegeţi să fiţi un reparator al încălcării Legii lui Yahuwah și cã vã veţi angaja în salvarea a cât mai multor oameni care sunt dispuși sã fugã de înșelăciunea care a acaparat lumea; lume care se confruntă cu ultima șansă înainte de a doua venire a Domnului si Mântuitorul nostru Yahushua cel Uns. AMIN.

CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE

Ce a fost valabil pentru Avraam, este și pentru noi: „Credința i-a fost socotită ca neprihănire”

 

Credința consideră real, ceva ce încă nu s-a materializat în lumea fizică, este substanța a ceea ce dorim să avem sau să obținem  și pentru care ne rugăm Tatălui Ceres în Numele Lui Isus Cristos. Cred că nu este creștin care să nu fi auzit măcar un mesaj despre credința infailibilă a lui Avraam. Când e nevoie de un exemplu de credință, Avraam este primul citat, iar versetele din Noul Testament, care spun că Lui Avraam, „credința i-a fost socotită ca neprihănire”, sunt foarte cunoscute printre creștini.

Romani 4:9
Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa „i-a fost socotită ca neprihănire”. ”

Romani 4:17-24 
„După cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi sămânţa ta.” Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească. De aceea, credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”. Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,”

Galateni 3:6 
Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”.

Versetul original citat de apostolii Pavel și Iacov este din cartea Genezei:

Geneza 15: 1-6
„După aceste întâmplări, cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie şi a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.” Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Avram a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.

În continuare, Domnul îi reamintește lui Avram că El a fost Cel care l-a scos din țara lui, dintre neamurile lui, din casa tatălui său, din tot ce îi era familiar și ce reprezenta zona lui de confort, siguranță și protecție, iar Avram s-a încrezut ferm în Domnul și a ascultat împlinind ceea ce i-a cerut Dumnezeu (Geneza 12:1,2). Oare nu face la fel și cu noi? Când urmează să trecem prin situații grele care ne vor testa credința, sau înainte de o schimbare majoră, fără de care nu vom putea împlini planul minunat pe care Domnul îl are pentru viețile noastre, Duhul Sfânt ne reamintește alți pași importanți pe care i-am făcut prin credință.

Viața de credință se construiește „cărămidă peste cărămidă”. Avram a trebuit să-și părăsească confortul și protecția locurilor bine cunoscute în care a trăit până atunci ca să devină „tatăl multor mulțimi”, și urmașii lui să ajungă să stăpânească țara promisă. Viața lui Avram a fost un lung șir de promisiuni, pe care le-a crezut și care s-au împlinit, chiar dacă nu toate au devenit realitate în timpul vieții lui.

Geneza 17:5-8
„„Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam; căci te fac tatăl multor neamuriTe voi înmulţi nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; şi din tine vor ieşi împăraţi. Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.””

Și versetul următor, definește condiția esențială a împlinirii oricărei promisiuni făcute de Dumnezeu, fiilor oamenilor:
„Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam.”

Deci de cine depinde ca promisiunile Lui Dumnezeu să se împlinească? Dumnezeu își face totdeauna partea, cel care poate zădărnicii împlinirea promisiunilor este doar omul, prin neascultare.

Dumnezeu i-a vorbit lui Avram să plece spre țara promisă, când avea 75 de ani. Tot atunci, i-a spus că va fi Avraam, adică „tatăl unei mari mulțimi. Au trecut zece ani, în care el și Sara au așteptat cu credință nașterea fiului promis. Dar nu era încă timpul.

Ce facem când Domnul ne promite ceva? Am vrea ca profeția să se împlinească imediat! Unii sunt mai răbdători, alții trec repede de la a crede exact ce a vorbit Dumnezeu, la un amestec de gânduri și logică proprie cu fărâme din promisiunea Domnului… Avram și Sarai au avut răbdare 10 ani… dar chiar și pentru „părintele credinței” deja era prea mult. Când Sara, femeie cu gândire practică (sau poate nu?), a venit cu idea de a-i oferi șansa procreării cu sclava ei egipteancă, Agar, amăgindu-se că copiii născuți de aceasta ar fi ca și ai ei (doar ea era stăpâna frumoasei tinere, nu-i așa?), Avram ca un soț ascultător, n-a avut nimic de comentat. Ce bine era dacă ar fi avut… Se pare că ispita de a avea o soție tânără și probabil și urmași, i-au transformat credința până și lui Avram. Astăzi știm că Ismael, fiul lui Avram născut de Agar, este tatăl musulmanilor, care luptă contra creștinilor, de la începuturi.

Dacă Avram ar fi continuat să creadă că Sara va fi mama fiului promis de Dumnezeu, istoria omenirii s-ar fi derulat cu totul altfel. Oare cu ar fi decurs viața fiecăruia dintre noi, dacă nu ne-am fi îndoit nici o clipă de adevărul promisiunilor Scripturii sau al cuvintelor profetice pe care Dumnezeu ni le-a dat de-a lungul anilor ? Mi-e teamă că nu este nici un om care să trăiască o viață de credință prin care să împlinească complet planul perfect pe care Dumnezeu i l-a pregătit, cu excepția Lui Isus Cristos Cel întrupat.

Ne este ușor să-l judecăm pe Avram… dar nu avem nevoie de mult timp de meditație asupra a ceea ce a crezut și a făcut Avram, ca să realizăm, că merită să fie numit părintele credinței.

Dumnezeu nu face nimic la întâmplare. Dacă a decis că Avram trebuie să aștepte 25 de ani până să i se nască fiul promis, a avut motive serioase. Cea mai în vârstă mamă înregistrată, până la data scrierii  acestui articol este din India și avea 70 de ani, la prima naștere. A devenit mamă prin însămânțare artificială.

Dumnezeu a întârziat împlinirea promisiunii suficient de mult, pentru ca nimeni să nu se poată îndoi de minunea Sa. Isaac a fost un copil dăruit de Dumnezeu, ca împlinire a promisiunilor făcute lui Avram, pe parcursul a 25 de ani. La 99 de ani, urma să conceapă un fiu prin soția sa de 90 de ani. Ni se mai pare atât de nefiresc faptul că Avraam s-a îndoit, a râs și că a încercat să-i amintească Domnului că există Ismael? Dar Dumnezeu este ferm în promisiunea Sa și în planul de mântuire pentru omenire. Trebuia să fie un fiu promis, care era imposibil să se nască fără miracolul înfăptuit de Dumnezeu, și din care să se nască mult mai târziu, Cristos-ul întrupat prin care și noi neamurile să fim înfiați în poporul Lui Dumnezeu. De la început Dumnezeu a spus că prin Isaac se vor naște și împărați (toți liderii de-a lungul istoriei, care s-au întors la Dumnezeu).

Geneza 17: 17-22
Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi a râs, căci a zis în inima lui: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” Şi Avraam a zis lui Dumnezeu: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească şi îl voi înmulţi nespus de mult; doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare. Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.” Când a isprăvit de vorbit cu el, Dumnezeu S-a înălţat de la Avraam.”

Oare doar Avraam a râs, reauzind promisiunea Domnului? 

Geneza 18:9-15
„Atunci ei i-au zis: „Unde este nevasta ta, Sara?” „Uite-o în cort”, a răspuns el. Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui. Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în vârstă; şi Sarei nu-i mai venea rânduiala femeilor. Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu, bărbatul, de asemenea, este bătrân.” Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat, să mai pot avea copil, eu, care sunt bătrână?” Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi Sara va avea un fiu.” Sara a tăgăduit şi a zis: „N-am râs!” Căci i-a fost frică. Dar El a zis: „Ba da, ai râs!””

Pentru Avraam și Sara, Isaac a fost un miracol fără nici un fel de dubiu. Domnul știa că la acel moment nu puteau crede. Dacă cu un an înainte de a li se naște fiul, amândoi s-au îndoit că așa va fi, vedem că după ce Dumnezeu le-a reconfirmat promisiunea, credința lor a început să crească. Faptul că amândoi sunt menționați în „galeria celebrităților” credinței, din Evrei capitolul 11 (versetele 8-14) precum și celelalte referiri din Epistolele lui Pavel și Iacov, mă conduc la concluzia că înainte ca copilul să fie conceput, deja amândoi aveau credința fermă că așa va fi. Doar credința fermă ajunge să primească concretizarea promisiunii.

Ce ne spune nouă, azi viața de credință a lui Avraam? Ne arată că nici măcar Avraam nu a crezut constant, total, neîntrerupt, în toți anii în care a trebuit să aștepte împlinirea promisiunii; dar meritul lui a fost că n-a lăsat îndoiala să câștige și a luptat ca să-și întărească credința; și dacă cumva speram că totul ar trebui să se împlinească acum (doar suntem în secolul vitezei, al formulelor instant!), viața lui Avraam ne reamintește de câtă răbdare e nevoie uneori (de cele mai multe ori…) până ajungem să vedem roadele credinței…

Avraam a fost testat de-a lungul vieții lui de nenumărate ori. Și-a început umblarea în ascultare de Dumnezeu, fără să aibă modele de credință în jur, sau vreun cuvânt scris al Lui Dumnezeu. Relația lui cu Dumnezeu era atât de pură și adâncă, încât Isaia scrie că Dumnezeu l-a numit prietenul Său (Isaia 41:8, Iacov 2:23). Și ce prietenie minunată aveau, dacă Dumnezeu n-a vrut să-i ascundă planurile de distrugere ale Sodomei și Gomorei! (Geneza 18:17-32) În versetul 19 Dumnezeu spune: „ Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit””

Domnul acceptă să negocieze cu Avraam anularea planului de distrugere a cetății Sodomei pentru cinzeci de oameni buni până la numai 10. Dar nici măcar 10 oameni curați, nu erau în cetate. Știm că Dumnezeu îi ascultă pe cei care se tem de El și trăiesc pe placul Lui. Când se roagă copiii Săi, Dumnezeu ascultă și mila și bunătatea Lui se manifestă ca răspuns la rugăciuni.

Poate că supunerea la cererea de jertfire a fiului promis și așteptat 25 de ani e dovada celei mai mari credințe și supuneri, manifestate vreodată de un muritor.  Dumnezeu nu i-a cerut ceva ce El nu ar face; Și-a jertfit Fiul pe cruce, Dumnezeu avea o relație apropiată cu prietenul lui Avraam, totuși, după ceva ani, Domnul a decis să-i testeze credința. Știm că relația lor a fost constantă, pentru că Domnul doar i-a pronunțat numele iar Avraam a răspuns urgent: „Iată-mă!”, n-a stat pe gânduri, nu s-a întrebat oare ce se aude? Avraam era obișnuit ca Dumnezeu să-l strige pe nume, și chiar dacă era în timpul nopții, a răspuns urgent. Biblia consemnează că s-a trezit „dis-de-dimineață” ca să împlinească ce-i cerea Domnul. Nu a pus la îndoială cerința Domnului,n-a amânat-o, nu s-a plâns… de fapt, Dumnezeu de la început i-a oprit orice argumentație: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.”” (Geneza 22:2)

Nu-i așa că ne simțim datori să-L informăm pe Domnul lucruri care, credem că nu le știe… pentru că dacă le-ar știi, nu ar putea să ne ceară să facem asta sau cealaltă? Ce s-ar face Domnul fără noi?? Acum lăsând gluma la o parte… Dumnezeu i-a arătat lui Avraam că știe foarte bine că Isaac este singurul fiu, foarte iubit și îndrăznesc să cred că tocmai asta era problema. Avraam era în pericolul de a-l pune pe fiul său înaintea Domnului în inima lui. Cred că Avraam a înțeles ce-i cerea Domnul, și pentru că știa cât de minunat și iubitor este Dumnezeu și avea credința fermă că îi „va purta de grijă!”, a ascultat de Dumnezeu până la capăt.

Avraam cu slugile și fiul său trebuiau să meargă 3 zile până în țara Moria. N-a găsit Dumnezeu un loc mai aproape? Cred că era nevoie ca lui Avraam să i se acorde timp pentru a i se testa credința. Nu-i așa că în prima zi e mai ușor să credem ce spune Domnul ca fiind ceva bun pentru noi… dar, pe măsură ce trece timpul și „întoarcem problema pe toate fețele”, doar o credință fermă, neclintită va rezista tirului nostru de „dar dacă”, „oare?”. Mintea noastră poate născoci suficiente motive de îndoială, dar ca și cum acestea nu ar fi destule, diavolul ne va șopti restul… Avraam n-a ascultat minciunile diavolului și nu s-a oprit din a face ceea ce Domnul i-a cerut să facă! Nu s-a abătut din drum, nici n-a comentat, ci a urmat instrucțiunile, așa cum le-a primit.

Biblia nu spune ce vârstă avea Isaac, dar dacă a putut să poarte în spate suficiente lemne ca să fie ars pe altar, și să urce cu ele pe munte, nu putea fi un copil. Nu citim nicăieri că Isaac s-ar fi opus încercării tatălui său de a-l lega pe altar. El știa foarte bine ce înseamnă altarul și care erau etapele aducerii unei jertfe. Nu cred că i-a luat mult timp să-și dea seama că el era mielul de jertfă și probabil așa putem explica lipsa lui de reacție. În acele timpuri, jertfele umane aduse falșilor dumnezei erau destul de des întâlnite, deci părea mai ușor de acceptat o astfel de idee decât, în zilele noastre.

Geneza 22:8-13
„Şi au mers astfel amândoi împreună. Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?” „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său, Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul ca să înjunghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!”, a răspuns el. Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său.”

Cred că nici chiar lui  Avraam nu i-a fost ușor să continue să creadă că Dumnezeu nu i-ar cere ceva spre răul lui și nici al fiului său sau că l-ar putea învia, după ce-l va jertfi. La urma urmei, Dumnezeu i-a întărit de mai multe ori promisiunea că va fi un neam mare și că toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în „sămânța” lui… și acum „sămânța” lui, fiului lui promis și preaiubit era legat pe altar, știind că urma ca propriul lui tată iubitor să-i curme viața… Ce emoții intense și puternice erau în tată și în fiu! Și deodată, binecunoscuta voce a Domnului Isus, numit Îngerul Domnului, l-a strigat pe Avraam pe nume din ceruri! Avraam a răspuns uimitor de repede, pentru că spera să fie salvarea, pe care o aștepta și la care spera din momentul în care Domnul i-a dat misiunea jertfei! Domnul îl strigă de două ori, imperativ, pentru a fi sigur că cuțitul din mâna lui Avraam nu va atinge pieptul lui Isaac. Vocea Domnului rostește în continuare cuvintele mult așteptate de Avraam! Dacă Avraam n-ar fi trecut testul credinței ferme, neclintite, promisiunea binecuvântării pentru următoarele generații n-ar mai fi ajuns să se împlinească. De ce? Pentru că promisiunea era urmată de: „Să păzeşti legământul Meu, tu şi sămânţa ta după tine, din neam în neam””.

Împlinirea promisiunilor Lui Dumnezeu în viețile noastre depinde de credința că acele promisiuni sunt pentru noi și de trăirea unei vieți în ascultare de El și de poruncile Lui. 

Iacov 1:6-8
„Dar s-o ceară cu credinţăfără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.”

Ioan 14:21
Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

Deci, ce este credința?

Evrei 11:1 
„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”

Cât de mult contează să avem credință?

Evrei11:6
„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”

Credința lui Avraam era baza unei relații sincere, profunde, reale cu Dumnezeul Cel Viu în care se încredea cu din toată inima lui, cu toată viața lui, a familiei lui, cu toate averile și robii săi. Planul Lui Dumnezeu pentru Avraam viza pe toți urmașii lui precum și pe cei care urmau să fie mântuiți prin Isus Cristos, pentru că Isus s-a întrupat prin descendenții lui Avraam. Era nevoie de măsuri extreme pentru testarea credinței celui ales pentru împlinirea unei asemenea promisiuni. Nu este de mirare că toate generațiile care i-au urmat, au văzut în Avraam un exemplu de urmat.

Numele lui Avraam („Tatăl multor mulțimi”) este citat de 251 de ori în Biblie, iar Isus Cristos îl dă exemplu cărturarilor, fariseilor și saducheilor. Aceștia se mândreau că sunt fiii lui Avraam, dar nu lăsau cuvintele Lui Isus să pătrundă în inimile lor, nu aveau credința lui Avraam și nici o relație vie cu Dumnezeu, pentru că păzirea poruncilor Talmudului (legea adăugată de ei pe lângă Tora – Legea dată de Dumnezeu prin Moise) a devenit „dumnezeul” lor. 

Fără ajutorul Duhului Sfânt, nimeni nu poate crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, că s-a jertfit pentru iertarea păcatelor fiecăruia dintre noi și nici nu-L poate numi Domnul său. Credința începe cu ajutorul Duhul Sfânt și continuăm să creștem în credință, tot cu ajutorul Lui, pe măsură ce ne revelează și ne învață adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu și ne echipează cu tot ce avem nevoie pentru a deveni ce vrea Dumnezeu să devenim.

1 Corinteni 12:3
„De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”decâtprin Duhul Sfânt.”

Ce facem pentru a ajunge să avem o credință neclintită, fermă în promisiunile pe care ni le-a făcut Dumnezeu în Biblie și prin profeții? Știm că profețiile de la Domnul vin să confirme ce spune Biblia, deci, vom căuta versetele pe care le confirmă și vom medita asupra lor zilnic, proclamându-le cu voce tare, rugându-L pe Duhul Sfânt să ni le reveleze, ca să înțelegem tot ce are Domnul să ne spună prin ele. Când cuvântul scris, „logos”, devine cuvântul revelat, „rhema”, adică cuvântul viu și lucrător, cum e numit în Evrei 4:12.

Cuvântul Lui Dumnezeu are putere ca să ne transforme și să ne întărească credința. Doamne te rugăm, ajută-ne!

Romani 10:17
Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”

 

CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ

N-am plătit nimic pentru a primi mântuirea, dar trebuie să dăm Domnului totul pentru a o păstra.

 

Cum trăim pe acest Pământ, determină locul unde ne vom petrece veșnicia. Singura cale către Rai, este Isus Cristos. Doar alegându-L pe El ca Domn și Mântuitor, vom ajunge acolo unde este El.

Ioan 14:2-4-6
În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?” Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Mântuirea nu ne-a costat nimic, pentru că Isus a plătit costul integral al păcatului nostru. DAR, păstrarea ei ne va costa totul. Este esențial să învățăm să ne predăm Lui Isus în totalitate, și să-i dăm tot ce ne aparține. Dacă inimile noastre nu sunt complet ale Lui, ce nu am predat ne poate duce înapoi, la vechea viață fără Cristos; păcate nemărturisite sau repetate, mândrie, obiceiuri rele, pofte, orice e mai important decât Dumnezeu (orice idoli), vor da dreptul legal diavolului, să ne atace și se vor interpune între noi și Dumnezeu. Pavel e foarte categoric când se adresează bisericii din Corint:

1 Corinteni 5:6-8
„Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădealaMăturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.”

Cu cât ne pocăim mai repede, dacă păcătuim împotriva Lui Dumnezeu, primim iertarea Lui și dușmanul nu ne mai poate face rău. Când L-am invitat pe Isus să devină Domnul vieții noastre (Romani 10:9,10), omul nostru interior, duhovnicesc, s-a născut din nou, prin Duhul Sfânt. Natura veche păcătoasă nu mai trebuie să ne conducă, acum putem să ne crucificăm firea în fiecare zi și să ne opunem ispitelor, tari în credință.

Ce ne spune Pavel despre sine, ne confirmă faptul că atât timp cât trăim în aceste trupuri, nu suntem perfecți, ci va trebui să continuăm să ne înfrânăm: „Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinthians 9:27)

Cu cât căutăm să intrăm în prezența Lui Dumnezeu mai mult și să ne hrănim cu Cuvântul Său zi de zi, mințile noastre se vor înnoi și omul nostru fizic va fi transformat pentru a semăna tot mai mult cu Isus. Doar așa vom putea șterge „vechiul sistem de operare” al creierului nostru, reprezentat de trăirea fără Cristos.

Nu am pretenția că cunosc toți pașii care duc spre o viață de sfințenie și neprihănire, dar vreau să enumăr aici câteva idei care mi-au fost de mare folos atât mie cât și altora.

1. Primirea Cuvântului Lui Dumnezeu, atunci când îl citim, prin revelația dată de Duhul Sfânt, nu doar prin capacitatea noastră de înțelegere, va deveni un izvor de apă vie în inimile noastre. Duhul Lui Dumnezeu îl va face real și plin de viață pentru noi, revitalizându-ne duhul, și transformându-ne. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi înțeles doar cu mintea, este nevoie să ne fie „tradus” de Cel care îl aude direct de la Tatăl, ca să fie lucrător și plin de putere în viețile noastre. Biblia a fost scrisă de oamenii aleși ai Lui Dumnezeu, conduși și inspirați de Duhul Sfânt. („Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,” 2 Timotei 3:16)

De asemenea, Isus a spus:

Ioan 16:12-15
„„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

În concluzie, este esențial să-L rugăm pe Duhul Sfânt să vină să ne descopere adevărul, în timp ce studiem Biblia. El va veni și ni-l va face cunoscut, tot mai profund, pe măsura nivelului spiritual la care suntem la momentul lecturii. Fiecare revenire asupra aceluiași text ne poate duce la înțelegerea tot mai adâncă a acestuia. Isus le spunea ucenicilor după cei aproximativ trei ani și jumătate petrecuți împreună, că mai avea multe să-i învețe, dar nu erau la nivelul de maturitate spirituală, la care să poată primi acele adevăruri, însă Duhul Sfânt urma să le spună restul, când vor fi pregătiți să primească.

2. Să ne „lepădăm de sine, și să ne luăm crucea zilnic, ca să-L urmăm pe Isus. Isus spune clar că aceste acțiuni trebuie să fie împlinite, zilnic, de cei care vor să-L urmeze. Dacă nu vrem să-L urmăm, Domnul nu ne obligă.

Luca 9:23 „Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.

În greacă, cuvântul „lepede” este aparneomai, care înseamnă a renega complet, a se separa total de cineva. Când am venit la Isus, am renunțat la viața veche, păcătoasă și am decis să trăim o viață nouă, neprihănită. Deci, Isus ne spune să renunțăm la orice ar vrea firea noastră să facă și să alegem să ne supunem conducerii Duhului Sfânt și adevărului Scripturii. Cât mai suntem în aceste trupuri de carne, nu putem trăi vieți perfect sfinte, dar dorința inimii noastre este să ne supunem Lui Dumnezeu tot mai mult, în fiecare zi. Cu cât îl cunoaștem mai bine pe Isus și ungerea Duhului Sfânt este tot mai mare în noi, vom trăi tot mai curat și vom păcătui mai puțin.

Luarea crucii, era un act plin de semnificație pentru acele timpuri. În contextul cultural al vremii, romanii îi puneau pe cei condamnați la moarte să-și ducă propria cruce, ca un act de acceptare tacită a corectitudinii sentinței de condamnare la moarte. Pentru noi credincioșii, luarea zilnică a crucii proprii, înseamnă acceptarea adevărului că trebuie să ne omorâm zilnic firea proprie, ca să putem trăi în ascultare de Cristos și nu de propria noastră fire. Isus a murit în locul nostru, plătind pentru păcatele noastre, chiar dacă El nu a comis nici un păcat.

Puteți citi mai multe pe acest subiect pe pagina de blog, „Cum să-L urmăm pe Cristos”

3. Părtășia cu Domnul nostru, ca să intrăm în prezența Sa, cât de des putem. Puterea nu vine din rugăciunea către orice dumnezeu, puterea este în prezența Lui Isus în viețile noastre și o accesăm când ne rugăm prin Duhul Sfânt.

Efeseni 6:18
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii” (toți copiii Lui Dumnezeu – „Good News Bible Translation”). 

Iuda 1:20
„Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântărugaţi-vă prin Duhul Sfânt,

E nevoie de timp ca să putem ignora toate zgomotele, grijile, temerile, să lăsăm totul la picioarele Lui Isus și să-I predăm Duhului Sfânt controlul. Uneori, dacă ascultăm muzică de închinare, reușim mai repede să ne concentrăm pe Domnul și să uităm de toate celelalte. Dumnezeu este în noi, lângă noi, este omniprezent, dar mințile și limitările noastre nu ne lasă să intrăm în prezența Lui. Doar după ce ne liniștim mințile și inimile, vom putea să intrăm pe tărâmul Domnului, în Duhul.

Cu cât reușim să intrăm în prezența Lui mai des, timpul de așteptare va fi tot mai scurt. Când vom începe să tânjim după sfințenie, să dorim să ascultăm de Dumnezeu și să-i facem Lui pe plac și nu nouă, știm că Domnul a început să își manifeste prezența. În astfel de momente, învățăm care este voia Domnului și știm ce trebuie să schimbăm în noi, la ce să renunțăm, ce să facem altfel. Când voia noastră va ajunge să coincidă cu voia Domnului, ne vom ruga ce vrea El să ne rugăm și vom primi ceea ce cerem. Totul se întâmplă doar cu ajutorul Duhului Sfânt, așa cum ne spune Pavel în:

Romani 8:26 
„Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

4. Să nu renunțăm niciodată să facem ce ne-a chemat Domnul să facem. Atât timp, cât trăim în voia și planul Lui Dumnezeu, suntem înconjurați de zidul protecției Sale; ceea ce înseamnă că diavolul nu ne va putea ataca mai mult decât îi permite Dumnezeu. Poate veți spune că nu știți încă ce chemare are Domnul pentru viața dumneavoastră. Unul dintre lucrurile la care suntem toți chemați, este să predicăm Evanghelia la orice făptură și să facem ucenici. (Matei 28:19,20;Marcu 16:15)

Fiecare creștin, are acces la persoane care nu pot fi atinse de marii predicatori sau evangheliști, pentru că nu ar merge niciodată la conferințele sau bisericile lor și nici nu ar urmări emisiunile TV sau radio, sau literatura creștină. Fiecare suflet câștigat pentru Cristos este foarte valoros!

De asemenea este esențial să înțelegem un mare adevăr despre natura noastră firească. Firea noastră este mai puternică decât dorința noastră de a o omorî și decât declarațiile că o vrem moartă. Doar creșterea ungerii Duhului Sfânt va avea ca rezultat omorârea poftelor firii noastre și este un proces zilnic, care cere efort și perseverență. Cu cât ne concentrăm mai mult pe părtășia cu Duhul Sfânt și nu mai purtăm grija poftelor firii, vom deveni mai vii în Duhul și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată să petrecem timp cu El, sau să ne învețe ce trebuie să știm. Își va face simțită prezența, dacă Îl rugăm să vină; ne va ajuta, dacă Îi cerem ajutorul; ne va descoperi ce trebuie să știm și să înțelegem, când recunoaștem că avem nevoie s-o facă.
După înălțarea Sa la dreapta Tatălui, Domnul Isus L-a trimis pe Duhul Sfânt, ca prin ungerea prezenței Sale să ne învețe tot ce trebuie să știm.

1 Ioan 2:27
„Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.”

5. Să punem „pietre de aducere aminte”, așa cum Domnul i-a învățat pe copiii Lui să facă.

Iosua 4:4-7
„Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi pe care i-a ales dintre copiii lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie, şi le-a zis: „Treceţi înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere-aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voştri într-o zi: ‘Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?’, să le spuneţi: ‘Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două’, şi pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru copiii lui Israel.””

O practică folositoare este notarea biruințelor în rugăciune și a felului în care Dumnezeu a intervenit când am trecut prin greutăți. Când trebuie să facem față altor probleme, ne va ajuta mult să ne reamintim biruințele trecutului și credincioșia Lui Dumnezeu. Recitind, vom retrăi momentul bucuriei victoriei anterioare și credința noastră va fi înviorată și întărită. Dumnezeu este același, ieri, azi și în veci! Ne-a ajutat în trecut, și știm că ne va și acum! Trăind curat, pentru Domnul ne asigurăm că nu e nimic care să intervină între noi și Dumnezeu, care ar putea opri intervenția Tatălui Ceresc. Domnul nostru domnește veșnic!

Sunt sute, de promisiuni în Scriptură, prin care Dumnezeu ne asigură că nu ne lasă și nu ne părăsește. Cuvântul Lui este ADEVĂRAT! Ne putem baza pe el.

De asemenea este esențial să înțelegem un mare adevăr despre natura noastră firească. Firea noastră este mai puternică decât dorința noastră de a o omorî și decât declarațiile că o vrem moartă. Doar creșterea ungerii Duhului Sfânt va avea ca rezultat omorârea poftelor firii noastre și este un proces zilnic, care cere efort și perseverență. Cu cât ne concentrăm mai mult pe părtășia cu Duhul Sfânt și nu mai purtăm grija poftelor firii, vom deveni mai vii în Duhul și mai plăcuți Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu ne va forța niciodată să petrecem timp cu El, sau să ne învețe ce trebuie să știm. Își va face simțită prezența, dacă Îl rugăm să vină; ne va ajuta, dacă Îi cerem ajutorul; ne va descoperi ce trebuie să știm și să înțelegem, când recunoaștem că avem nevoie s-o facă.

Dacă pierdem ungerea Duhului Sfânt din inimile noastre, pierdem foamea de mai mult din Dumnezeu, setea de cuvântul Său, dorința de a intra în prezența Lui și de a face voia Lui.

Această condiție a „omului nostru interior”, este una foarte periculoasă. Dacă nu devenim conștienți ce se întâmplă, vom continua să coborâm pe panta auto-distrugerii. Din păcate, mulți creștini au ajuns să se rătăcească de la „calea îngustă”, pentru că n-au acordat atenție semnalelor date de „omul lor duhovnicesc”, și încet, încet s-au întors la vechea lor viață, fără Cristos.

Este vital să fim atenți la nivelul foamei noastre spirituale, pentru a ne feri de pericolul părăsirii „căii Domnului”. Dacă ne pierdem „foamea spirituală”, Îi vom cere ajutorul Duhului Sfânt, ca să ne-o readucă. Nu așteaptă decât să-I cerem, ca să ne poată ajuta! Mulțumim Duhule Sfânt!

Ce ne așteptăm să găsim, când Îl căutăm pe Dumnezeu? 

Prezența Lui Dumnezeu este gloria Lui, natura Lui, este tot ce ține de El. Dumnezeu vine să locuiască în noi la momentul mântuirii, prin Duhul Sfânt. Din acel moment, începem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și puterea prezenței Lui. Duhul Sfânt este Cel care a venit să ne convingă de păcat și de nevoia de a fi mântuiți, iar după momentul convertirii, a venit în noi și începe să ne transforme, ca să devenim tot mai mult asemeni Lui Isus, cu condiția să cooperăm. Prin laudă și închinare, rugăciune, părtășie, studierea Scripturii și scufundarea în prezența Domnului, ne vom reînnoi mințile și vom semăna tot mai mult cu Mântuitorul și Domnul nostru.

Nu putem împlini în fire, nimic din ceea ce ține de lumea spirituală. Dumnezeu ne va duce în tărâmul Ceresc, când vom reuși să ne reducem firea la tăcere; abia atunci vom putea intra în adevărata relaxare, pace, bucurie, dragoste.

Nu putem fi atinși de Duhul Sfânt, când suntem încordați, tensionați, stresați și concentrați pe problemele noastre, pe persoana noastră. Când suntem așa, nu avem loc decât pentru noi înșine.

David a înțeles că nu poate fi aproape de Dumnezeu, fără ajutorul Lui; și ne va ajuta când Îl vom lăsa s-o facă. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă.

Psalmii 80:18,19
„Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăşi şi vom chema Numele Tău. Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăşi! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!”
Să privim puțin la ce ne spune Pavel în versetul următor:

1 Corinteni 6:17
„Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El.”

Duhul nostru, a devenit una cu Duhul Sfânt. S-au unit când L-am primit pe Isus ca Domn. Adevărata pocăință are loc doar în duhul, când Isus devine mai real pentru noi decât păcatul nostru. Nu cuvintele rostite aduc pocăința care primește iertarea, ci inima cu adevărat frântă de regret. Doar când suntem frânți, putem primi ce a făcut Isus pe cruce pentru noi! Sângele Lui spală tot. Doar adevărata pocăință, experimentată în duh, ne va face să ne doară, pentru că L-a durut și pe Isus, când a plătit pentru păcatul nostru și ne va ține departe de vechea viață păcătoasă. Ne ia timp și perseverență ca să intrăm în prezența Domnului, unde să murim față de sine și să câștigăm victoria împotriva firii (1 Corinteni 9:27).

În Isus, am devenit temple în care locuiește Duhul Sfânt, ca să putem trăi liberi de păcat și conduși de Duhul. În Isus avem TOTUL pe deplin!

Vino Iubit Duhule Sfânt, continuă să ne schimbi, ca să devenim tot mai mult ca și Isus Cristos, învață-ne și condu-ne în tot adevărul, ca să putem trăi pe placul Lui Dumnezeu Tatăl și a Fiului Său, Isus Cristos, Domnul nostru!

Domnul Isus ne-a arătat calea spre libertatea de păcat și de orice lanțuri ale trecutului:

Ioan 8:31, 32
„Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meusunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”

Dacă nu uităm ce am primit în urma deciziei de a ne supune Lui Dumnezeu și de a trăi în ascultare de El, ne vom sfârși alergarea pe acest Pământ, victorioși!

Romani 6:22
„Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.

AUZIREA VOCII LUI DUMNEZEU

„„Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine.”” –  Ioan 10:27
 

În mii de instanțe, de-a lungul întregii Biblii, citim despre felul în care Dumnezeu a vorbit și continuă să vorbească atât copiilor Săi cât și celor pe care îi cheamă la El. Pentru fiecare creștin, „auzirea vocii Lui Dumnezeu” este cheia trăirii unei vieți victorioase și fructuoase. Fără conducerea pe care ne-o oferă Duhul Sfânt, nu putem ști ce chemare și ce plan are Dumnezeu pentru viețile noastre și cu atât mai puțin le-am putea împlini.Când Adam și Eva au ales să mănânce din fructul oprit, au încălcat singura poruncă pe care le-a dat-o Dumnezeu și prin păcatul comis au pierdut relația de comunicare perfectă cu Dumnezeul cel Viu și Adevărat. După ce au mâncat din „rodul pomului din mijlocul grădinii”, au ajuns să cunoască binele și răul (Geneza 3:3-5). De atunci, conștiința ne ajută să deosebim binele de rău indiferent dacă suntem creștini născuți din nou sau nu. Nimeni nu poate spune că nu face diferența dintre bine și rău, decât dacă în mod continuu alege să se opună atenționării propriei conștiințe până când o reduce la tăcere.

Poate că vă doriți de mult timp să auziți vocea Lui Dumnezeu și oricât ați încercat n-ați auzit nimic. În primii ani de credință și eu credeam că trebuie să aud o voce „gravă, ca un tunet” care-mi vorbește și pentru că nu auzeam nimic care să mă facă să cred că este vocea audibilă a Domnului, credeam că nu merit să-mi vorbească sau că acest privilegiu este doar pentru creștinii maturi și cu merite deosebite. Mi-a luat ceva timp până am înțeles că Dumnezeu vorbește în mai multe moduri și că comunică cu noi tot timpul, dar de noi depinde să realizăm că acel gând spontan, acea impresie, acel „susur blând”, acea șoaptă, vis sau viziune sunt de la Domnul.

Pe măsură ce pătrundem mai adânc în înțelegerea Scripturii, dorim mai mult din prezența Duhului Sfânt și-L rugăm să ne descopere ce vrea să ne spună Domnul prin versetele care le citim, devenim mai sensibili la vocea Duhului Sfânt, „auzindu-L” tot mai clar.

Auzirea vocii Lui Dumnezeu” este de fapt un termen larg care face referire la „auzirea cu urechile spirituale”, ale duhului și nu cu cele ale trupului fizic. Auzim cu „duhul” sau cu „inima” numită de Pavel și

„omul dinăuntru”, iar de Petru „omul ascuns al inimii”. În duh avem toate simțurile pe care le avem în trupul fizic și pe măsură ce ne maturizăm spiritual, învățăm să le identificăm și să beneficiem de pe urma lor. Când Domnul ne arată viziuni, le vedem cu „ochii inimii”. Iar când ne vorbește prin vise, le percepem de asemenea în duhurile noastre. Dumnezeu ne-a creat să funcționăm perfect, conduși de Duhul Lui unit cu duhul nostru. Prin căderea în păcat, omul a pierdut această uniune și conducere a Duhului Sfânt și a ales să fie condus de propria minte, voință și emoții. Dar Isus Cristos a venit tocmai ca să restaureze această relație. Prin acceptarea Lui Isus ca Domn și pocăința de păcate, omul se naște din nou, prin unirea Duhului Sfânt cu duhul omului (Dacă nu ați avut încă această experiență și v-o doriți, puteți citi mai multe în articolul: „Mântuirea”).1 Corinteni 6:19a „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?…”

Duhul Sfânt nu ne vorbește de obicei ca o voce exterioară, care ni se adresează la persoana a doua și tocmai de aceea o confundăm ușor cu propriile noastre gânduri și idei. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl și Isus locuiesc în noi. În 1 Corinteni 6:19 , Pavel scrie că suntem „temple ale Duhului Sfânt”. Tocmai de aceea, ne vorbește din interior, în duhul nostru, la persoana întâi și avem nevoie de exercițiu ca să știm de unde vine gândul spontan sau impresia primită. Dacă supunem ceea ce „auzim” la „testele biblice” (prezentate mai jos în acest articol), învățăm să identificăm mai bine sursa, devenim tot mai sensibili la vocea Domnului și creștem în ascultarea de El.

Cel mai comun mod prin care ne vorbește Dumnezeu, este prin Cuvântul Său. Nu de puține ori, pe măsură ce ne-am adâncit în studiul Scripturii, deconectându-ne de stresul cotidian, liniștindu-ne mintea și dorind să ne hrănim duhul, anumite versete parcă deveneau vii și reale, aducând lumină în situația sau problema cu care ne confruntam la acel moment și întărindu-ne credința.

Evrei 4:12
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo cădesparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduvajudecă simţirile şi gândurile inimii.”

Cuvântul Lui Dumnezeu lucrează în noi sfințirea, transformarea și schimbarea. Până când Duhul Sfânt nu aduce „la viață” în inimile noastre, cuvintele pe care le citim, acestea rămân cuvinte pe care le înțelegem la nivelul de noțiune și atât. Dar când cerem ajutorul Celui care a fost trimis de Tatăl Ceresc ca să „ne conducă în tot adevărul” versetele pe care le citim ne vorbesc nouă, devin ale noastre, personale, iar promisiunile Scripturii nu mai sunt doar generale ci le primim ca pe ceva ce deja ne aparține. De multe ori, când trebuia să iau o decizie importantă, venind în rugăciune cu dorința profundă de a auzi ce vrea Domnul să fac, mi-a arătat anumite versete care mi-au dat soluția. Alteori, în timp ce studiam Scriptura, cuvintele parcă prindeau viață și pe măsură ce înțelegeam că acestea se aplicau situației mele, pacea și căldura prezenței Duhului Sfânt îmi umplea inima și știam cu certitudine că am răspunsul Domnului la problema mea.

1 Ioan 5:14-15
„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cereştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

Apostolul Ioan este cel care se numește pe sine, „ucenicul pe care-l iubea Isus”. Domnul ne iubește pe toți la fel, cu dragostea maximă posibilă, dar câți dintre noi chiar credem acest adevăr? „Apostolul dragostei”, cum mai este numit Ioan, a înțeles cât de mare era dragostea Domnului pentru el și a trăit conștient de acest adevăr. Nu i-a fost greu să scrie despre dragoste, pentru că era plin de dragostea Domnului și știa că Domnul îi vorbește, este alături de el și nimeni nu-l poate smulge din mâna Domnului!

După înviere, Isus s-a arătat ucenicilor în diferite instanțe, una dintre acestea fiind pe drumul spre Emaus, când Domnul s-a apropiat de doi ucenici și le-a explicat versetele care profețeau despre El.

Luca 24:31-32
„Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

Isus le-a vorbit lor, explicându-le scripturile și ne vorbește și nouă, explicându-ne mesajul versetelor din Cuvânt, prin Duhul Sfânt, prin care locuiește în noi. El ne deschide ochii spirituali, ai inimii ca să-L putem cunoaște și ne face să-nțelegem Cuvântul Scripturii, când ne vorbește în „inimile” noastre, adică în duhul unit cu Duhul Sfânt. Când Domnul aduce la viață Cuvântul Scripturii, simțim căldura focului Lui în „omul interior al inimii” și înțelegem de ce ucenicii spuneau că-i „ardea inima în ei când le vorbea” și le „deschidea Scripturile”, explicându-le semnificația acestora. Versetele pe care ni le luminează și ni le descifrează Domnul, devin cu adevărat vii și lucrătoare în noi și ne dau putere și încredere să împlinim ce ne cere Domnul, chiar dacă pentru logica umană pare imposibil. La acest fel de cuvânt revelat de Duhul Sfânt, face referire versetul Evrei 4:12, citat mai sus. Versetele pe care mi le-a descoperit Domnul, în acest fel, sunt cele care mi-au transformat viața și m-au ajutat să cresc în credință și în asemănarea cu Isus. Bucuria și entuziasmul care însoțesc acest tip de revelații depășește orice fel de „fericire lumească” și ne fac să dorim să studiem tot mai mult Biblia, pentru ca Duhul Sfânt să ne învețe tot mai mult. Foamea și pasiunea pentru Cuvânt, își au izvorul în astfel de descoperiri primite în timpul de părtășie cu Domnul nostru.

1 Corinteni 2:9-10, 12-13
„Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu…

12 Şi noi n-am primit duhul lumiici Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.”

Care este mesajul real al acestor versete? Versetul 9 este citat de cei care cred că toate darurile spirituale au încetat odată cu moartea apostolilor, pentru a demonstra că Dumnezeu nu ne mai vorbește, pentru că acum, avem Noul Testament în formă scrisă. Dar versetele următoare demonstrează tocmai contrariul. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu le-a descoperit celor din biserica primară și ne descoperă și nouă astăzi tainele lumii spirituale. Același Duh Sfânt care a coborât peste ei începând cu sărbătoarea Cincizecimii, locuiește și în inimile noastre azi și nicăieri în Biblie nu găsim ceva care să confirme că lucrarea și darurile Sale urmau să fie limitate în vreun fel. În articolul „Botezul cu Sfânt” dezbat mai pe larg și versetul din 1 Corinteni 13:8, care face referire la revenirea Lui Isus pe nori, la Răpirea Bisericii (vs. 10), când Duhul Sfânt va părăsi Pământul împreună cu Biserica și manifestarea darurilor Sale vor înceta. Avem nenumărate dovezi în Biserica contemporană despre felul minunat în care Duhul Sfânt continuă să facă minuni și să vorbească copiilor Lui Dumnezeu.

Romani 8:14
„Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.”

Dumnezeu nu ne-a lăsat Cuvântul Lui ca să avem ce lectura sau cu ce să-i corectăm pe ceilalți și nici ca să avem o carte frumoasă în bibliotecă pe care să se aștearnă praful. Suntem chemați nu doar să citim Biblia ci s-o și împlinim.

Iacov 1:21-22
„De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.”

Dacă nu ne interesează ce scrie în Biblie și nici nu ne trece prin cap să ne supunem la ceea ce ne cere Scriptura, nu avem de ce să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne vorbească personal pe subiecte specifice.

Primul pas al auzirii este cunoașterea și împlinirea Cuvântului scris al Lui Dumnezeu. Isus a ascultat deplin de Tatăl și a împlinit tot ce spunea Vechiul Testament despre El, așa cum găsim scris în mai multe versete: „„Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ciTatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.”” (Ioan 12:49, precum și în Ioan 5:30,Ioan 8:28, Ioan 14:10 s.a.)

Când a fost ispitit de diavolul în pustie, Isus a arătat că hrana creștinului este „orice cuvânt rostit de Dumnezeu”, („rhema” în limba greacă). Fără această hrană, „omul inimii” moare de inaniție.

Matei 4:4
„Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’””

Biblia este îndrumarul de viață perfect pentru fiecare dintre noi. Aceasta conține principiile esențiale de trăire creștină și dacă le respectăm, ne ferim de multe dureri și eșecuri. Dar nu putem ignora auzirea „vocii” Lui Dumnezeu pentru situațiile specifice cu care ne confruntăm și pentru care nu găsim detalii în Scriptură. De exemplu, Biblia ne spune să „nu ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioși” (2 Corinteni 6:14) și ne dă și alte indicații despre cum ar trebui să fie persoana cu care să ne căsătorim, dar nu găsim scris și numele acelei persoane. Ca să fim convinși că facem alegerea corectă, este esențial să auzim ce are să ne spună Domnul. Acest adevăr este valabil pentru orice decizie importantă sau mai puțin importantă. În familia noastră, de când am învățat să-L întrebăm pe Domnul ce anume să cumpărăm, de unde și în ce cantitate, n-am mai fost nevoiți să aruncăm nimic ca fiind de proastă calitate sau fără gust și ne folosim banii mult mai eficient. Da, Duhul Sfânt vrea să ne spună tot ce avem nevoie să știm și să ne ajute să nu greșim în nici o decizie. Isus face o sinteză minunată a lucrării Duhului Sfânt, în capitolele 14 și 16 din Evanghelia după Ioan. Să privim trei dintre aceste versete:

Ioan 16:13-15
„„Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbitot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoareEl Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.””

„Tot adevărul” și „tot ce are Tatăl”, cuprinde tot, nu lasă nimic pe dinafară. Cu alte cuvinte Domnul vrea să ne spună tot ce avem nevoie să știm, de aceea putem îndrăzni să-L întrebăm și să ne așteptăm să primim răspuns. Sunt nenumărate versete în întreaga Biblie care vorbesc despre felul în care Dumnezeu Își călăuzește copiii și continuă s-o facă și pentru noi, dacă ascultămși împlinim ceea ce ne spune să facem.

Isaia 58:11
Domnul te va călăuzi neîncetatîţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

Ce ne-am putea dori mai mult? Dacă trăim pentru Domnul, care ne-a răscumpărat cu cel mai mare preț, cu însăși viața Lui și urmăm ghidarea Lui, izvorul Duhului Sfânt din inimile noastre nu va seca niciodată, ne va înnoi puterile de câte ori va fi nevoie și ne va hrăni sufletele, chiar dacă condițiile din jurul nostru vor fi vitrege.

Galateni 5:18
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhulnu sunteţi sub Lege.”

Viața de creștin este o viață condusă de Duhul Sfânt, nu de Lege. Este o relație vie și reală cu Domnul nostru, care ne vrea binele mai mult decât ni-l dorim chiar noi înșine și în dragostea Sa perfectă ne vorbește neîncetat, ne îndrumă, ne sfătuiește, ne avertizează de pericole, ne arată care este decizia corectă, indiferent cât de importantă sau minoră este. Dumnezeu este Tatăl perfect care-și iubește copiii din toată inima. Ne dorește să fim cu El în Rai, pentru eternitate, iar pe parcursul vieții pe acest Pământ ne pregătește pentru Cer. Aici suntem testați în permanență și scopul nu este să prosperăm material, ci spiritual; să semănăm tot mai mult cu Isus, caracterul Lui să ia locul caracterului nostru; dragostea și neprihănirea Lui să ne sfințească ca să ne încheiem alergarea în brațele Tatălui Ceresc. Pentru ca să trăim pe placul Domnul este esențial să auzim ce ne spune și apoisă împlinim ce ne cere.

Prin Duhul Sfânt, avem acces la înțelepciunea nelimitată a Lui Dumnezeu.Duhul Sfânt vrea să ne comunice tot ce avem nevoie să știm ca să putem trăi cum vrea Domnul și să împlinim planul și chemarea pe care le are pentru noi.

Versetele următoare ne arată clar că Dumnezeu vorbește și prin vise și vedenii de noapte:

Iov 33:14-16
„Dumnezeu vorbeşte însă când într-un fel, când într-altuldar omul nu ia seama. El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci, El le dă înştiinţări şi le întipăreşte învăţăturile Lui,”

Pe parcursul întregii Biblii găsim prezentate în jur de patruzeci de vise profetice și viziuni, prin care Dumnezeu le-a vorbit atât copiilor Săi cât și celor care nu-L recunoșteau ca Domn al lor. Toți ne amintim de visele lui Faraon, pentru care Dumnezeu i-a dat lui Iosif interpretarea. Ca urmare a acurateții interpretării viselor, Iosif a fost promovat pe cea mai înaltă poziție, după Faraon, în conducerea Egiptului (Geneza 41:9-49) și Dumnezeu i-a binecuvântat prin el, atât pe egipteni cât și pe casa lui Iacov. Domnul nu a încetat niciodată să ne vorbească prin vise și viziuni, dar nu ne forțează să le acceptăm și să acționăm conform mesajului pe care ni-l transmite.

Prin vise, Duhul Sfânt ne vorbește în funcție de ce avem nevoie să auzim. Astfel, visele ne pot avertiza, ne pot pregăti pentru o perioadă grea care urmează, pot fi explicații pentru situații prin care am trecut sau încă trecem, ne pot revela detalii despre planul Lui Dumnezeu pentru viața noastră etc. Ca orice metodă prin care ne vorbește Domnul și visele trebuie să treacă testele de veridicitate, ca să știm dacă sunt cu adevărat inspirate de Duhul Sfânt sau nu. Spre finalul acestui articol, găsiți enumerate principalele teste, care sunt conforme cu Scriptura și care ne ajută să facem diferența dintre ce ne vorbește Dumnezeu, propria minte sau cel rău. Nu mai este o noutate pentru nimeni că diavolul încearcă să copieze ce face Domnul, ca să ne înșele și să ne facă rău. Tot ce vine de la cel rău induce opusul roadei Duhului Sfânt. Teama, anxietatea, groaza, ura, dezbinarea, condamnarea, cearta și orice alte răutăți și păcate nu-și au niciodată sursa în Duhul Sfânt, ci întotdeauna vin de la diavolul sau din natura noastră firească. 

În primii paisprezece ani de credință, am avut doar câteva vise, separate de intervale lungi de timp, care au avut un mare impact și am știut că erau de la Domnul. De aceea, când nopți la rând, am început să am vise profetice, am știut că urma o mare schimbare în viața mea. Pentru că nu vroiam să aud ce-mi spunea Duhul Sfânt în duh, mi-a vorbit prin mai multe vise ca să accept că urma „să ies din barcă” și să știu că acest pas era voia Domnului. Era foarte greu să accept schimbarea și provocările care mi-erau puse în față, deși știam că nu mai puteam continua unde eram. Visele au avut un rol foarte important în pregătirea inimii mele și a celor apropiați pentru ce a urmat și chiar dacă nu-mi convenea schimbarea care urma, în adâncul inimii aveam o pace pe care doar Duhul Sfânt mi-o putea da.

Când suntem încăpățânați, Duhul Sfânt ne vorbește prin vise, pentru că în timpul somnului, mintea și logica noastră nu i se pot opune. Astfel Duhul Sfânt pune în duhurile noastre „înștiințări și ne întipărește învățăturile Lui”, pe care treji fiind le ignorăm și nu le acceptăm ca fiind de la Domnul.

În orice vis, contează ce se întâmplă, care este subiectul, dacă există o localizare în timp și spațiu și dacă da, cât de familiare ne sunt toate acestea. Apoi este important ce emoții ne provoacă visul pe parcursul său dar și după ce ne trezim. De cele mai multe ori, dacă suntem prezenți în vis ca persoană activă, visul este despre noi. Dacă suntem doar observatori este foarte probabil ca visul să fie despre altcineva. Dacă atunci când ne trezim, notăm detaliile visului, avem mai mari șanse să-l interpretăm corect, cerând ajutorul Duhului Sfânt. Uneori primim interpretarea în scurt timp, alteori poate trece ceva timp. Oricum, când Domnul ne vorbește prin vise, dorința Lui este să le înțelegem și dacă-i cerem cu sinceritate să ne explice ce vrea să ne spună, o va face, uneori chiar cu ajutorul altor vise sau al altor creștini.

Putem auzi ce are Domnul să ne spună, când dorim să-L auzim din toată inima? Cu siguranță, da. Auzirea vocii Lui Dumnezeu este cea mai frumoasă parte a relației noastre cu El și cel mai minunat privilegiu al vieții de credință. Prorocul Habacuc, condus de Duhul Sfânt, face o sinteză a pașilor ascultării vocii Lui Dumnezeu:

Habacuc 2:1
„M-am dus la locul meu de strajă şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul şi ce-mi va răspunde la plângerea mea.”

Primul pas, este liniștirea minții, reducerea propriilor gânduri la tăcere prin retragerea într-un loc liniștit, unde nu ne deranjează nimeni și nu ne distrage nimic atenția, dorind să auzim ce are „Domnul să ne spună”. Când avem mintea ocupată cu o mulțime de gânduri, griji, planuri etc., nu putem auzi „șoapta fină” a Duhului Sfânt.

Când căutăm să intrăm în prezența Domnului și să ne liniștim gândurile, diavolul va avea grijă să ne aducă aminte tot ce avem de făcut și dintr-o dată toate sunt foarte urgente. Dacă le notăm, ne vom asigura că nu le vom uita, ne va fi mai ușor să ne opunem atacurilor celui rău, să nu ne mai gândim la ele și să ne concentrăm pe Domnul și pe ceea ce are El pentru noi.

Psalmii 46:10
„„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.””

Psalmii 46:10 (BTF)
„„Liniştiţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, voi fi înălţat printre păgâni, voi fi înălţat pe Pământ.””

Termenul în ebraică, tradus prin „opriți-vă” de Cornilescu și „liniștiți-vă” de traducătorii versiunii „Biblia Traducerea Fidelă”, este „raphah” și poate fi tradus în ambele variante. Este important să ne facem timp, să ne oprim și să ne liniștim, recunoscând supremația, suveranitatea și domnia Lui Dumnezeu peste viețile noastre, ca să putem auzi ce are să ne spună.

De cele mai multe ori, ne este mai ușor să intrăm în prezența Domnului ascultând muzică instrumentală de închinare. Tot ce învățăm să facem cere timp și efort până câștigăm experiență și ne formăm o memorie permanentă în mintea subconștientă, prin care procesul învățat devine ușor și natural când îl repetăm. Este la fel și cu oprirea propriilor gânduri, ca să putem identifica gândurile sau viziunile care vin de la Duhul Sfânt. Cu cât exersăm mai mult și cu cât intrăm mai des în prezența Domnului, cu atât ne va lua mai puțin timp. Dacă ați fost botezați cu Duhul Sfânt și ați primit darul vorbirii în limbi, deja știți că prin rugăciunea în limbi, prin care Duhul Sfânt se roagă, iar „mintea este fără rod” (1 Corinteni 14:14), ne liniștim mintea cel mai ușor și intrăm în prezența Domnului (Puteți afla mai multe, dacă doriți, citind articolele „Botezul cu Sfânt” și „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”) .

1 Corinteni 2:16 (BTF)
„Fiindcă cine a cunoscut mintea Domnului, ca să îi dea învăţătură? Noi însă avem mintea lui Cristos.”

Nașterea din nou, a făcut ca duhul nostru să devină total nou, perfect, pe placul Domnului, prin unirea cu Duhul Sfânt. În duh am devenit desăvârșiți, dar trupul, mintea, voința, emoțiile au rămas aceleași. De aceea spune Domnul Isus că pentru a putea să-L urmăm trebuie să ne „crucificăm firea zilnic”. Doar murind față de vechiul stil de viață și înnoindu-ne mințile, înlocuind sistemul de valori și principiile după care ne ghidam, cu ce spune Biblia, putem fi cu adevărat copiii Lui Dumnezeu. Cum putem accesa „mintea Lui Cristos”, pe care o avem în duhul nostru? Rugăciunea în limbi, este rugăciunea făcută de Duhul Sfânt prin noi, „mintea noastră fiind fără rod”, adică inactivă. Deci ne rugăm cu mintea Lui Cristos, care știe totul și este în acord perfect cu Tatăl Ceresc. De aceea, Pavel ne îndeamnă să cerem și darul tălmăcirii limbilor, pentru ca prin Duhul Sfânt să putem traduce ce rostim în limbi și să înțelegem cu mintea noastră fizică ceea ce deja știam în duh. În urma rugăciunii perfecte, în limbi, de multe ori primim răspunsul la problema noastră, fără să traducem mesajul rugăciunii, printr-un gând pe care ni-L pune Duhul Sfânt în minte și astfel știm ce avem de făcut.

Pacea și liniștea pe care le găsim în prezența Domnului, sunt inestimabile și nu le putem găsi în nici un alt mod în lumea agitată în care trăim. Dar acestea nu sunt singurele beneficii ale părtășiei cu Duhul Sfânt.

Al doilea pas este ascultarea. Nimeni nu poate auzi vocea Domnului dacă nu-și face timp să asculte. Domnul ne vorbește tot timpul, dar de noi depinde să identificăm gândurile spontane sau impresiile fine pe care ni le transmite.

Ioan 10:27
„„Oile Mele ascultă glasul MeuEu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.””

Cuvântul tradus de Cornilescu prin „ascultă”, este “akouó”, în limba greacă orginală și înseamnă „a da ascultare vocii” (conform “Thayer’s Greek Lexicon”), deci noi creștinii, nu doar auzim vocea Lui Isus, ci și ascultăm de ea, împlinind ceea ce spune.

Dacă nu intrăm pe „lungimea de undă” a Duhului Sfânt, și nu-i acordăm atenție, nu putem auzi ce are să ne spună. Domnul răspunde celor care-L întreabă și se așteaptă să primească răspuns. Alteori ne avertizează de un pericol iminent sau ne sfătuiește în ce privește următorul pas pe care urmează să-l facem, dar depinde de noi să recunoaștem că acel gând spontan este de la Domnul. Tuturor ni s-a întâmplat să avem un gând, pe care l-am ignorat, crezând că e rodul propriei noastre minți, iar când s-a împlinit să regretăm că nu i-am acordat atenție. Duhul Sfânt vroia să ne scutească de eșecul sau durerea respectivă, dar pentru că nu L-am ascultat, am plătit prețul.

Habacuc 2:2
Domnul mi-a răspuns şi a zis: „Scrie prorocia şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!”

Al treilea pas este să scriem ce auzim. Chiar dacă nu vă place să scrieți, este important să notați ce auziți pe orice suport vă este mai comod (hârtie, calculator, telefon, tabletă…). Dacă avem mesajul „negru pe alb”, putem verifica dacă ceea ce am auzit este de la Domnul și de asemenea, vom putea reciti și aprofunda ceea ce am primit și vom putea cere părerea altor creștini maturi referitor la autenticitatea sursei mesajului. Așa cum cărțile Bibliei, au fost inspirate de Duhul Sfânt autorilor și fiecare în parte, reflectă din personalitatea celui prin care a fost primit Cuvântul Domnului, fără a-i știrbi autenticitatea și sursa, tot așa, pentru că Duhul Sfânt vorbește prin persoana fiecăruia dintre noi, acest lucru va fi inevitabil vizibil în structura mesajului primit.

Al patrulea pas este să ne asigurăm că ceea ce am auzit vine de la Dumnezeu, nu de la noi sau de la cel rău. Sunt mai multe principii biblice care ne ajută să identificăm sursa mesajului primit și dacă trece cu bine toate aceste teste, putem ști că ne-a vorbit Dumnezeu.

  • Orice mesaj (gând, viziune, vis, cuvânt de cunoștință sau înțelepciune, profeție) pe care-L primim prin Duhul Sfânt, trebuie să fie în acord cu ceea ce spune Biblia și să respecte principiile biblice. Știm fără umbră de îndoială că Dumnezeu este același ieri, azi și în veci și nu se contrazice pe Sine niciodată („Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârșit sunt de sus, coborându-se de la Tatăl luminilorîn care nu este nici schimbarenici umbră de mutare.” – Iacov 1:17b). Nici un mesaj de răzbunare, lipsă de integritate, răutate, ură sau care să conducă la orice fel de păcat, nu-și are originea în Domnul. Tot ce vine de la Dumnezeu respectă atributele Sale, reflectând dragoste, bunătate, milă, compasiune, răbdare, pace, bună înțelegere, armonie, unitate, auto-control, bucurie, facere de bine, credincioșie. Puteți citi mai multe în articolele „Adevărul despre cine este Dumnezeu” și „Cine este și ce face Duhul Sfânt”.Contează enorm să strângem Cuvântul Lui Dumnezeu în inimile noastre, ca să nu păcătuim (Psalmii 119:11). Cu cât cunoaștem mai bine Scriptura, cu atât ne va fi mai ușor să identificăm dacă ceea ce am auzit este de la Domnul sau nu. Dacă mintea ne este tot timpul ocupată cu Cuvântul și medităm la mesajul lui, ne vom găsi plăcerea în Domnul, fără să ne plictisim și să căutăm plăcere în păcatele acestei lumi. Psalmul 119 are 176 de versete și toate fac referire la valoarea Scripturii și la avantajele care decurg din cunoașterea cât mai profundă a acesteia.


Psalmii 119:97-101
        „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci               totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. Am mai multă             pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvântul                   Tău.”

​         Galateni 1:8
„Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-             am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

Dacă doriți, puteți citi mai mult în articolul „Puterea Cuvântului Lui Dumnezeu.

  • Mesajul primit ne face să semănăm mai mult cu Isus Cristos? Domnul nu ne spune niciodată să fim sau să facem ceva care să ne schimbe în rău, dimpotrivă, dorința Lui este să formeze în noi tot mai mult caracterul Lui Cristos. Așa cum citim în Epistola lui Iacov, când Dumnezeu este sursa, primim o înțelepciune curată, care conduce la pace, unitate, blândețe, supunere, milă, corectitudine, obiectivitate, sinceritate și roade bune.

Iacov 3:14-17
„Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.                Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământeascăfireascădrăcească. Căci, acolo unde este pizmă şi duh de                ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte releÎnţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnicăblândă,                  uşorde înduplecatplină de îndurare şi de roade bunefără părtinirenefăţarnică.”

  • Putem împărtăși cu frații și surorile în credință mesajul primit? Când ceea ce am auzit este de la Domnul, nu ne temem că nu ne va crede nimeni și nici că ne vor corecta. Biblia ne îndeamnă să confirmăm ceea ce credem cu doi sau trei martori. Acest adevăr este valabil și-n cazul mesajelor primite de la Dumnezeu. Nu mă refer aici să căutăm confirmare de la cei care nu cred că Dumnezeu vorbește și azi copiilor Săi, ci de la cei care cred că darurile Duhului Sfânt sunt în continuare active în trupul Lui Cristos și care au experiență în discernerea vocii lui Dumnezeu. Dacă avem teamă că nimeni nu va crede că ceea ce am primit este de la Domnul, atunci trebuie să avem mare grijă și să verificăm serios acel mesaj înainte de a-l pune în aplicare. Este de mare folos pentru fiecare dintre noi să facem parte dintr-un grup mai mic de studiu biblic și rugăciune, format din persoane integre și sincere, sau măcar să avem doi sau trei creștini maturi care să ne ajute în testarea a ceea ce primim de la Domnul. La final, fiecare dintre noi este cel care trebuie să știe dacă  mesajul a venit de la Domnul sau nu. Când avem de luat decizii importante, este bine să așteptăm mai multe confirmări direct de la Dumnezeu sau prin intermediul altor credincioși dedicați lui Isus, înainte de decizia finală. Domnul vrea să avem pace și încredere în El și în ceea ce ne spune, și să facem ce este cel mai bine.

Matei 18:16
 „Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei              martori.„” 

Proverbele 11:14
„Când nu este chibzuinţă, poporul cade, dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

  • Se potrivește acest mesaj cu ceea ce ne-a vorbit Dumnezeu în alte ocazii și cu darurile pe care le-a pus în noi?Dumnezeu este consecvent. El ne modelează pentru a deveni ce-și dorește să fim, pas cu pas. De exemplu, dacă știm că ne face mare plăcere să ne ocupăm de copii și să-i învățăm ce spune Scriptura și cei din jurul nostru remarcă că avem aceste daruri, Domnul nu ne va spune să începem o slujire care nu ne atrage deloc și pentru care nu avem nici un dar. Dimpotrivă, Domnul ne va spune cum să ne urmăm chemarea și va deschide ușile potrivite, dacă ascultăm de El pas cu pas. Acest adevăr este valabil și-n ce privește cariera pe care o are pentru noi, ghidându-ne spre forma de instruire potrivită pentru a ajunge să excelăm în ceea ce Domnul a pus în noi.

Efeseni 2:10
„Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isuspentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai                 dinainte ca să umblăm în ele.”

  • Fiecare trebuie să auzim ce are Dumnezeu să ne spună, nouă personal, în primul rând și nu pentru ceilalți, ca să-i judecăm sau să-i corectăm. Din păcate, nu toți creștinii înțeleg acest principiu și uneori cred că tot ce le trece prin cap despre altcineva vine de la Domnul și au grijă să corecteze acea persoană, începând cu: „Domnul mi-a descoperit…” sau alte variațiuni pe aceeași temă. Dumnezeu iubește ordinea și unitatea și chiar dacă ne folosește să auzim unii pentru alții, n-o face pentru a ne răni sau dărâma, dimpotrivă scopul Domnului este zidirea noastră. Dacă cu adevărat primim ceva despre altcineva, să nu ne grăbim să transmitem mesajul, ci să așteptăm conducerea Domnului în legătură cu următorul pas. Este posibil ca Domnul să vrea doar să ne rugăm pentru acea persoană, fără să afle vreodată ce ne-a descoperit Duhul Sfânt. Pentru deciziile importante, de obicei Domnul confirmă prin una sau mai multe persoane ceea ce ne spune.

1 Tesaloniceni 5:19-22
Nustingeţi Duhul.Nudispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare             rău.”

  • Ceea ce am auzit ne dă pace deplină sau dimpotrivă ne creează o stare de neliniște, agitație sau tristețe adâncă? Isus este Domnul Păcii și nu ne va spune lucruri care să producă contrariul în noi. Este adevărat că la un moment dat ne poate spune ceva ce nu ne dorim să auzim și de care am „fugit”, dar când Domnul vrea ceva de la noi sau pentru noi, acel mesaj vine însoțit de pacea Lui, chiar dacă firea noastră nu este „încântată”. Când avem două opțiuni și nu avem pace deplină pentru nici una dintre ele, din cauze diverse, opțiunea care vine de la Domnul ne va da mai multă pace decât cealaltă.

Coloseni 3:15
Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre şi fiţi                              recunoscători.”

  • Ceea ce am auzit ne condamnă sau ne convinge de păcat? Când Duhul Sfânt ne convinge de păcat, nu o face cu ură, nici cu presiune, ci în dragoste ne arată ce trebuie îndreptat în viețile noastre. Dorința Lui este să ne ajute să ne sfințim, nu să ne dărâme. Convingerea care vine de la Duhul Sfânt, va persista până ne cerem iertare Domnului pentru păcat și ne îndreptăm. Pe de altă parte, diavolul ne ispitește să păcătuim și apoi ne condamnă, cu ură și răutate, atacându-ne în orice punct sensibil și vulnerabil pe care-l avem. Scopul lui este să nu mai credem că Domnul ne poate ierta și să renunțăm la Isus ca să ne poată distruge complet. În Ioan 8:44 și în Ioan 10:10, Isus spune că Satan este hoț, ucigaș și mincinos, pe când Isus este sursa vieții din belșug!Ioan 10:10 
    Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădeascăEu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.”
  • Ce ne dorim, când ne găsim toată plăcerea și împlinirea în Domnul? Când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva anume, ne va schimba inima ca să facem cu plăcere și din toată inima ceea ce ne cere. Niciodată nu ne cere să începem să facem ceva pentru care nu ne-a echipat și pregătit mai dinainte.Psalmii 37:4-5
    Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inimaÎncredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,”Ce versete minunate! Din păcate, unii creștini folosesc aceste versete ca acoperire pentru a continua să trăiască în păcat, justificându-se că aceasta e dorința inimii lor. Pentru ca Domnul să ne dea tot ce ne dorește inima, trebuie să îndeplinim prima condiție care spune: „Domnul să-ți fie desfătarea”. Când ne găsim toată plăcerea și împlinirea în Domnul, în studiul Cuvântului Lui, în părtășia cu El în rugăciune și închinare, nu mai putem iubi păcatul, pentru că Domnul pune în inimile noastre dorințele Lui. Așa ajungem să iubim ce iubește El, să căutăm ce caută El, să dorim ce dorește El și suntem împliniți urmând căile și îndrumarea Lui. Când ne găsim plăcerea în Domnul, ceea ce dorim în inima noastră poate fi un indicator al auzirii vocii Lui Dumnezeu. Când realizăm că ceea ce până nu de mult ne doream să facem din toată inima și ne plăcea mult, a devenit neinteresant și poate chiar ne displace, este posibil ca Domnul să pregătească o schimbare importantă în viața noastră. Ca să fim siguri că nu firea ne dictează această schimbare, este important să analizăm obiectiv ceea ce simțim, să ne rugăm și poate chiar să postim, ca să fim siguri că Domnul ne schimbă inima. Firea noastră este tentată să renunțe la orice ne ofensează, ne rănește orgoliul sau ne privează de confortul personal și tocmai de aceea putem cădea în plasa dușmanului, crezând că Domnul vrea să schimbăm ce avem cu altceva care credem că e „mai bun”. Dacă atunci când avem părtășie cu Domnul și ascultăm ce spune Duhul Sfânt, ignorând sentimentele firii, continuăm să avem aceeași dorință, este posibil ca Domnul să vrea acea schimbare pentru noi. Dacă dorința începe să scadă în intensitate, cu cât pătrundem mai mult în prezența Domnului, este foarte probabil ca acea dorință să fie dictată de firea noastră. Ca să fim siguri că ne vorbește Domnul, vom supune acea dorință la celelalte teste biblice enumerate aici și vom continua să ne rugăm și să căutăm „fața Domnului” până știm că putem să ne urmăm „dorința inimii”.

Atunci când mesajul pe care credem că l-am primit de la Dumnezeu, trece toate aceste teste și pacea Lui Cristos ne umple inima, vom putea acționa pe baza cuvântului primit. Cu cât intrăm mai des în prezența Domnului și căutăm să auzim ce are să ne spună, cu atât Îl vom auzi mai repede și mai clar. Dacă doar auzim și nu împlinim ce ne spune Domnul, nu vom avansa, pentru că mesajul va fi același până când îl vom împlini. Dumnezeu nu ne vorbește în van, o face cu un scop precis care întotdeauna are în vedere ceea ce este mai bine pentru noi și pentru împlinirea planului pe care îl are pentru viețile noastre. Biblia spune că suntem responsabili de ascultarea de poruncile și cerințele Scripturii, precum și de ceea ce ne vorbește Dumnezeu (Deuteronomul 18:19Faptele Apostolilor 3:23). Tocmai pentru că ne iubește, Domnul nu ne va spune mai multe, dacă nu împlinim ce ne cere Scriptura, pentru că am fi responsabili de o mai mare neascultare. Împlinirea Cuvântului Lui Dumnezeu este baza de la care plecăm pentru a primi mesaje specifice, personale.

În 1 Împărați capitolul 17, citim despre curajul prorocului Ilie de a se înfățișa înaintea împăratului Ahab, ca să-i spună că Dumnezeu a ales să pedepsească Israelul cu secetă, pentru că au ales să se închine altor dumnezei. Mergând în Numele Domnului înaintea împăratului care i-a permis soției sale, Isabela să-i ucidă pe prorocii Adevăratului Dumnezeu, Ilie și-a riscat viața. El a făcut ce i-a cerut Dumnezeu, fără să știe ce va urma. După ce a împlinit ce i s-a cerut, Domnul i-a dezvăluit felul în care urma să-i poarte de grijă pe timpul secetei, spunându-i să meargă la pârâul Cherit, unde le poruncise corbilor să-i aducă hrană. Nici despre următorul pas, nu a aflat decât după ce a secat pârâul și Domnul i-a spus să meargă la văduva din Sarepta Sidonului, unde făina și uleiul nu s-au terminat până s-a încheiat seceta și au fost din nou recolte. Ilie n-ar fi trăit nici una dintre aceste mari minuni, dacă nu s-ar fi supus la primul mesaj pe care i l-a dat Dumnezeu, și anume să-l înștiințeze pe împărat că urma să fie pedepsiți prin secetă. Același principiu este valabil și pentru noi. Dumnezeu ne va spune mai multe, după ce vom împlini ce ne-a cerut deja.

Doar după ce ne-am familiarizat cu perceperea gândurilor pe care Dumnezeu le pune-n inima noastră ca răspuns la întrebările noastre și care sunt coforme cu Scriptura și învățăm să lăsăm să „curgă râurile de apă vie” ale Duhului Sfânt prin noi, putem veni înaintea Domnului cu întrebări importante pentru viața noastră. Nu putem avea pretenția să fim foarte pricepuți de la început, așa cum nu suntem creștini maturi din momentul nașterii din nou. Viața de credință este un proces pe parcursul căruia creștem și ne maturizăm, iar comunicarea cu Domnul este parte intrinsecă din acest proces.

Ioan 7:37-39
„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acesteadespre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Doar în urma botezului cu Duhul Sfânt putem primi și opera în darurile Sale. Darurile de „vorbire” sau de „descoperire” sunt căi importante prin care Dumnezeu ne vorbește atât pentru noi înșine cât și pentru alții sau prin alții. (Puteți citi mai mult pe acest subiect în articolul „Darurile și lucrările Duhului Sfânt”)

Prima dată când m-am rugat pentru cineva ceva specific despre care nu aveam de unde să știu în mod natural (spre mirarea acelei persoane), am înțeles că de fapt, ungerea Duhului Sfânt care era peste mine m-a făcut să rostesc un „cuvânt de cunoștință”, pe care doar prin darul Duhului Sfânt îl puteam primi și aceasta însemna că am auzit ce a spus Domnul. A fost un prilej de mare bucurie, urmat de multe altele. Cu cât dorim mai mult să fim umpluți de Duhul Sfânt și căutăm părtășia cu El, Îl vom cunoaște mai bine și vom recunoaște mai ușor lucrarea Lui. Recepționarea și transmiterea mesajelor ne devine tot mai familiară și mai indispensabilă.

Cheia relației perfecte cu Dumnezeu este să-L slujim și să-L iubim „din toată inima”, așa cum găsim scris de zeci de ori în Biblie. Iată câteva dintre aceste versete:

2 Cronici 15:15
„tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lorcăutaseră pe Domnul de bunăvoia lor şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur.”

Proverbele 3:5
Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!”

Marcu 12:30
şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi.””

Când suntem predați Domnului complet, total, fără să mai căutăm satisfacerea propriilor noastre pofte sau dorințe, avem acces la toate promisiunile Scripturii și la călăuzirea specifică, prin Duhul Sfânt. Nu putem crește spiritual, dacă „mergem pe bâjbâite”, fără să vedem în lumea spirituală și fără să auzim vocea Domnului.

Ioan 10:27
Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele vin după Mine.„”

Isus spune că putem merge după El dacă ascultăm glasul Lui. Nu-L putem urma pe Isus dacă nu-i cunoaștem vocea. Când vorbim la telefon cu cineva apropiat cu a cărui voce suntem familiarizați, nu e nevoie să se prezinte, pentru că deja știm cine este. Cu cât conversăm mai des cu Domnul și Îi „auzim vocea”, cu atât mai ușor vom ajunge să o identificăm.

Dar pentru că de cele mai multe ori Dumnezeu ne vorbește prin gânduri spontane, impresii, viziuni sau vise, avem testele biblice, cum sunt cele enumerate mai sus în acest articol, cu care putem testa ceea ce am primit ca să fim siguri că sursa este Domnul, nu firea noastră sau dușmanul.

Domnul ne vorbește la toți, dar numai cei care ne facem timp să ne liniștim mintea și să ascultăm, putem auzi ce are să ne spună. Urmând ghidarea Domnului, ne vom mira cât de eficienți putem deveni și cât timp liber putem avea pentru a-l petrece în compania Lui. Din păcate, în zilele noastre, creștinii își fac suficient timp pentru programe tv sau media socială, dar sunt prea ocupați să petreacă timp în compania Domnului ca să trăiască conduși de Duhul Sfânt.

Proverbele 16:3 (BTF)
Încredinţează-ți lucrările tale Domnului [încredințează-ți lucrările în întregime Lui; El îți va face gândurile să devină plăcute voii Sale] şi gândurile tale vor fi întemeiate.”

Isaia 30:21 (BTF)
„Şi urechile tale vor auzi un cuvânt în urma taspunândAceasta este calea, umblaţi în ea, când vă întoarceţi la dreapta şi când vă întoarceţi la stânga.”

Ce poate fi mai valoros decât să avem acces la înțelepciunea și sfatul Domnului în orice clipă? Găsim nenumărate exemple în Biblie de credincioși care au realizat lucruri extraordinare, pentru că trăiau aproape de Domnul, Îi cereau sfatul și apoi îl aplicau. Pentru că Iosif a preferat să ajungă la închisoare decât să păcătuiască împotriva Domnului, Dumnezeu a schimbat ceea ce părea spre distrugerea lui, în rampa de propulsare spre cea mai înaltă poziție în conducerea Egiptului, după Faraon. Pentru că a fost credincios Domnului pe tot parcursul vieții trăite ca sclav, după ce l-au vândut frații lui, din gelozie pentru visele de mărire prin care-i vorbea Dumnezeu, a primit favoarea divină în fiecare loc în care a ajuns și Domnul i-a purtat de grijă în fiecare clipă. Din copilărie, Domnul îi dădea vise prin care-i arăta că va ajunge să conducă peste frații și părinții lui. Iosif nu s-a îndoit că acesta era viitorul pe care Domnul îl avea pentru el, nici când a ajuns sclav sau prizonier; în loc să se răzvrătească contra Lui Dumnezeu pentru situația în care a ajuns, a ales să-L laude și să continue să trăiască în ascultare de poruncile Domnului. Credeți că i-a fost ușor? Cu siguranță că nu. Dar a ales să privească la Domnul și să creadă promisiunile Lui decât să păcătuiască. A ales să-și ierte și salveze frații care i-au vrut răul, și chiar să le spună: „Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi căm-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.” (Geneza 45:5)

Fiecare dintre noi ajungem măcar o dată pe parcursul vieții de credință, într-o situație asemănătoare cu a lui Iosif, în care totul pare că este împotriva noastră și pentru a putea rămâne credincioși pe calea Domnul va trebui să credem ce ne-a vorbit Domnul și să luptăm pentru a împlini ce ne-a spus. Exemplul Lui Iosif este emblematic și ne încurajează să nu dăm înapoi când trecem prin necazuri și suferințe care par fără scăpare.

Prorocul Isaia prorocea cu aproximativ șapte secole înainte ca Isus Cristos să se întrupeze prin fecioara Maria, despre viața, lucrarea și relația Lui cu oamenii. Profeția pe care o scria Isaia în versetele următoare conține esența comunicării cu Domnul nostru, și anume să fim aproape de El și să ascultăm ce ne spune.

Nimeni nu poate asculta cu adevărat ce spune cineva de la distanță, pentru că orice intervine între propria persoană și cel care vorbește, îi va distrage atenția, orice zgomot va estompa vocea vorbitorului și dezinteresul va lua locul dorinței de a asculta. Ca să auzim ce are Domnul să ne spună este imperios necesar să ne apropiem de El, să avem o relație strânsă, sinceră și pură cu Domnul nostru, ca să putem auzi orice șoaptă rostește și ne este adresată și apoi să împlinim ce ne-a spus să facem. Dacă trăim așa, Domnul ne va învăța tot ce avem nevoie să știm și ne va călăuzi pe drumul pe care Îl are pregătit pentru noi.

 

BOTEZUL ÎN APĂ

 

Fiecare dintre noi am auzit despre botezul în apă și cu siguranță, sunt multe opinii pe acest subiect.  Dar ce spune Biblia cu adevărat despre ce este și ce semnifică botezul în apă al celor care cred că Isus este Fiul Lui Dumnezeu? Botezul în apă, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, nu este o tradiție și nici un obicei. Este o poruncă a Domnului și nu o sugestie. Când s-a arătat ucenicilor după înviere, înainte de înălțarea Sa la cer, Isus a spus:

Matei 28:18-20 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului DuhŞi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.””

Marcu 16:15,16 „Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuitdar cine nu va crede va fi osândit.

Ce este Evanghelia? Cele patru Evanghelii, scrise de apostolii Matei, Marcu, Luca și Ioan cuprind informații despre viața Fiului  Lui Dumnezeu, cum s-a întrupat, care a fost slujirea Lui, cum a interacționat cu oamenii, ce exemplu minunat de trăire, vorbire și credință a fost.  Isus Cristos, a ales să trăiască, ca om, ca să fie modelul perfect de urmat și singurul pur, fără păcat, care a putut să plătească pentru păcatele întregii omeniri, și toate le-a făcut cu ajutorul Duhului Sfânt. Esența Evangheliei este cuprinsă în trei fapte care sunt atestate și istoric, nu doar biblic: crucificarea, moartea și învierea Lui Isus Cristos.(1 Corinteni 15:1-4)

Pentru ca cineva să fie mântuit, iertat de păcate, trebuie să audă Evanghelia, s-o creadă și apoi să fie botezat. O persoană care se botează fără să creadă, intră în apa botezului ca un păcătos uscat și iese afară tot păcătos, dar ud. Poate este prea dură această exemplificare, dar din păcate, este adevărată. Botezul fără credința în Isus nu ajută pe nimeni cu nimic. Nu există nici un verset în Scriptură, care să susțină ideea că un păcătos poate fi mântuit fără să creadă și să fie botezat. În cazul tâlharului de pe cruce, nu exista opțiunea botezului, nu putea să le ceară soldaților romani să-l dea jos de pe cruce să se poată boteza… Cei care avem posibilitatea fizică să fim botezați după ce am crezut, și n-o facem, nu avem nici o scuză. Această idee o dezbat mai în detaliu mai jos, în acest mesaj. Botezul unui copil sau al unei persoane care nu a auzit Evanghelia, nu a crezut-o, nu s-a pocăit de păcate și nu a ales cu sinceritate să trăiască pentru Isus, nu este botezul spre mântuire. Cu alte cuvinte, faptul că părinții m-au dus la preot să mă boteze când aveam câteva luni, (fără ca eu să știu ce mi se întâmpla) nu a produs nici un efect în ce privește mântuirea sufletului meu. Adevăratul botez l-am primit când am înțeles ce spune Evanghelia, am urmat pașii porunciți de Isus și am ales din toată inima să fac acest legământ.

Domnul Isus ne-a lăsat o poruncă clară, ca cei care cred vestea bună a Evangheliei să fie botezați în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Este adevărat că în cartea Faptele Apostolilor botezul creștin este menționat ca fiind doar în Numele Lui Isus, dar Isus nu a venit să împlinească voia Lui, ci voia Tatălui Ceresc, fiind ajutat de Duhul Sfânt. Unii teologi spun că apostolul Luca menționează doar numele Lui Isus, pentru că El era Mântuitorul și prin El neamurile aveau acces la Dumnezeu Tatăl, alții susțin că cei botezați, menționați în cartea Faptele Apostolilor, erau evrei, care credeau deja în existența Lui Dumnezeu Tatăl și a Duhului Sfânt, iar acum încheiau legământul și cu Isus Cristos, pe care nu l-au recunoscut până atunci ca fiind Fiul Lui Dumnezeu. Oricât de multe păreri ar fi, un lucru este cert, Isus ne-a dat instrucțiuni clare și tot ce a spus El este mai important și mai demn de urmat decât orice ar spune oricine altcineva, pentru că El este Dumnezeu. De asemenea, dacă botezul nu era un pas important pentru mântuire, nu ne-ar fi spus să-l facem. Domnul îl menționează ca și pas premergător învățării, ca un act firesc imediat după ce persoana care aude Evanghelia, crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și nu după săptămâni sau luni de caticheză.

Faptele apostolilor 2:41 „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.”

Faptele apostolilor 8:35-38 „Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă.” Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.

În decurs de probabil câteva ore, Filip i-a vorbit famenului despre Isus, incluzând necesitatea și importanța botezului în procesul primirii mântuirii (citim că ulterior, că famenul a fost cel care a cerut să fie botezat, fără să mai spună Filip ceva), a crezut din toată inima și a fost botezat. Filip i-a spus că trebuie să îndeplinească o condiție și anume: „„Dacă crezi din toată inima, se poate.””
Toate botezurile menționate în Noul Testament, au loc imediat după convertire și apoi cei botezați sunt ucenicizați. Nici în Faptele apostolilor 8:128:35-3810:42-4816:13-15;16:33;18:819:4-622:14-16, nu citim că ar fi trecut o perioadă de timp între propovăduirea Evangheliei și botezul celor care au crezut și nici că au urmat cursuri de caticheză înaintea botezului. Puteți citi toate versetele despre botezul în apă, la click aici:„Botezul în apă- Versete biblice”

Eu nu am participat la cursuri de caticheză, pentru că m-am decis să mă botez doar cu o zi înainte de botez, în 9 iulie 1994. Aveam aproximativ șapte luni de când am început să frecventez biserica și era primul botez al tinerei biserici unde m-am întors la Cristos. Au trecut 23 de ani de atunci și niciodată nu mi-a trecut măcar prin minte, să renunț la Isus. După botez am început să studiez serios Scriptura și să cresc spiritual.

Cu tristețe pot să spun că de-a lungul anilor am văzut multe cazuri de persoane care au participat la luni de zile de caticheză înainte să fie botezate și care au renunțat la Isus, după perioade variate de timp. Se poate ca cineva să știe cu certitudine ce urmează să facă o persoană, dacă va rămâne sau nu pe calea credinței? Oare toți cei „instruiți” înțeleg cât de important este actul botezului și că trebuie tratat cu multă seriozitate? Botezul este cel mai important legământ din viața unei persoane, cu implicații veșnice. Cine nu dorește din toată inima să devină ucenicul Domnului și să trăiască pentru Isus, este mai bine să nu facă botezul, până nu este cu adevărat convins.

Prin botez declarăm public că renunțăm la vechea viață păcătoasă și începem o viață nouă cu Isus. De ce credeți că mulți creștini, nu au rezistat mult pe „Calea îngustă” a credinței? Principalul motiv este că nu au înțeles că prin botez au fost „executați” cu Isus, au „murit față de sine”, au fost îngropați” în apă și au ieșit din apă „înviați” cu Isus, ca să trăiască o viață nouă, pentru Isus.Nu ne mai aparținem, nu mai suntem noi stăpâni pe viața noastră, ci Cel care a plătit prețul de răscumpărare pentru noi. Faptul că cei care se botează nu-și cunosc identitatea în Cristos și nu știu că păcatul nu mai este stăpân peste viața lor, este principala cauză a „căderilor de la credință”. Eu mă bucur enorm că nu mai sunt eu la conducerea vieții mele! În limitarea minții și emoțiilor umane, am luat multe decizii proaste, care m-au costat și pe care le-am regretat. Cu cât am învățat mai mult să cer sfatul Domnului și să-L urmez, viața mea este tot mai frumoasă și mai împlinită și nu aș schimba acest lucru cu absolut nimic altceva. Isus mă iubește mai mult decât mă pot iubi eu vreodată și-mi vrea binele mai mult decât oricine. Din păcate, prea mulți oameni cred că le este mult mai bine să fie ei la conducere, chiar dacă viețile lor sunt un lung șir de eșecuri. Părinții m-au crescut cu frică de Dumnezeu de mică și niciodată nu mâncam, nu plecam la drum sau nu mergeam la culcare fără să mă rog, dar o făceam din teamă de Dumnezeu, nu pentru că îi aparțineam și doream să-i fac plăcere. Din clipa în care am aflat ce minunat este să am o relație vie cu Domnul, viața mea a început să aibă cu adevărat sens și valoare! Și a devenit infinit mai bună! Mulțumesc Domnul meu! Îmi doresc enorm de mult ca toți oamenii să ajungă să înțeleagă ce a făcut Isus pentru ei și să intre în viața nouă cu Isus, singura viață care merită cu adevărat trăită!

Prin nașterea biologică, am moștenit natura păcătoasă a lui AdamPrin credința în Isus, pocăința de păcate și noua naștere prin revelarea Cuvântului de către Duhul Sfânt, moștenim natura neprihănită, fără păcat a Lui Isus Cristos. Dacă nu ne cunoaștem drepturile și nici „care este bogăţia slavei moştenirii Lui (Dumnezeu, Tatăl slavei) în sfinţi” (Efeseni 1:18), suntem vulnerabili înaintea diavolului. Beneficiile și binecuvântările vieții trăite cu Isus sunt extraordinar mai mari decât orice plăcere de moment oferită de păcat. Cu cât studiem mai mult Scriptura șiînțelegem mai bine ce avem în Isus în această viață și ce ne așteaptă în Rai, pentru veșnicie, nu vom mai vrea să revenim la ce am avut înainte de convertire, vom cunoaște adevărul și adevărul ne va face liberi (Ioan 8:32)

Dușmanul știe care sunt punctele slabe și acolo atacă, reușind să-i facă pe creștini să păcătuiască pentru ca pe urmă să-i facă să creadă că nu mai există iertare pentru ei și Dumnezeu nu-i mai iubește. Cât timp o persoană regretă că a păcătuit și caută iertarea, o poate găsi! Dumnezeu nu încetează să ne iubească nici măcar o secundă. Dragostea Lui nu se bazează pe performanțele noastre, ci este necondiționată! Dacă doriți, puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul: Întoarceți-vă la Domnul”). Asta înseamnă că putem păcătui cât vrem, pentru că oricum suntem iertați? Sub nici o formă! Când păcătuim voit, înseamnă că iubim păcatul mai mult decât pe Isus și suferința pe care a îndurat-o în locul nostru, nu valorează nimic pentru noi. În Ioan 14:21 și 23, Isus ne arată clar, că nu putem spune că-L iubim, dacă nu trăim curat, păzind poruncile Lui. Dar ce minunată urmare are trăirea în ascultare de Cuvântul Lui! Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Cristos vin să locuiască în inima noastră, prin Duhul Sfânt! Ce dragoste! Ce ne putem dori mai mult decât să știm că Dumnezeul Tri-unitar este cu noi, non-stop!

Credeți că degeaba încearcă diavolul cu atâta disperare să împiedice proaspeții convertiți la creștinism să se boteze? Dacă nu era un pas important, nu ne cerea Domnul Isus să-l facem și nici apostolii nu ar mai fi insistat pe acest subiect. Botezul în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh este o mărturisire publică a credinței, o tăiere a „punților” care ne mai leagă de trecut și un nou început. Când cineva refuză să se boteze după ce L-a primit pe Isus ca Domn, are o problemă. De cele mai multe ori, cei care refuză se tem să nu afle rudele și prietenii care se opun unei vieți trăite în ascultare de Isus, botezul fiind un act public. Cei care Îl iubim pe Dumnezeu și suntem ai Lui, suntem foarte fericiți când auzim că cineva vrea să se boteze. Ceilalți sunt neutri sau de cele mai multe ori, se opun. Oricare ar fi motivul pentru care o persoană nu se botează, dușmanul se va lupta să-l amplifice și să-l facă să pară mult mai grav decât este. În aproape toate situațiile despre care am auzit, după ce credinciosul a mers înainte și a făcut botezul, cei care îl iubeau i-au acceptat decizia și nu și-au pus amenințările în pratică.

Dumnezeu este mai mare decât orice amenințare și poate face ca orice act de opresiune comis împotriva unui creștin, să ducă la ceva bun pentru persoana în cauză. Când Isus este Domnul, facem ce spune El să facem și cu siguranță ne va fi bine pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt plătim un anumit preț. Pierderea relațiilor cu cei care nu vor să audă de Dumnezeu, este de fapt un câștig. Îi Iubim, ne rugăm pentru ei să se întoarcă la adevăr, dar nu ne mai putem petrece timpul cu ei, fără să fim continuu în pericolul de a ne întoarce la vechiul stil de viață. Nu mai putem face ce fac ei și nici merge în locurile unde mergeam cu ei în trecut, pentru că acum căutăm să-i facem plăcere Domnului și să-i aducem slavă prin viața noastră. Pavel spune: „Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.”” – 1 Corinteni 15:33. Puteți citi mai multe despre minciunile diavolului în articolele:Șase minciuni pe care diavolul le spune adolescenților” și „Recunoscând strategiile diavolului”.

Cuvântul din limba greacă, tradus prin botez, este „baptisma” și înseamnă scufundare, nu stropire, nici udare parțială. Botezul în apă, se face prin imersare completă. În cazul botezului cu Duhul Sfânt, acesta curge peste creștin îmbăindu-l de sus și până jos, ca și apa unei cascade.

În Noul Testament găsim trei tipuri de botez pentru credincioși. Primul menționat este botezul lui Ioan spre pocăință, al doilea este botezul în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt și al treilea este botezul cu Duhul Sfânt.

Ioan 1:31 „Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El (Isus) să fie făcut cunoscut lui Israel.”

Ioan Botezătorul a spus despre sine „Eu… sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.” (Ioan 1:23). Scopul slujirii lui era să pregătească inimile poporului prin pocăință, pentru a-L putea accepta pe Isus.

Marcu 1:4-5 „A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”

Faptele apostolilor 19:1-6 „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.

Apostolul Pavel, reconfirmă că botezul pocăinței pe care-l practica Ioan Botezătorul nu era suficient pentru mântuire, ci doar îi pregătea pe cei care-l primeau pentru venirea Lui Isus. Pavel nu i-a consiliat, nici nu i-a ucenicizat înainte să-i boteze în apă pe ucenicii lui Ioan, doar le-a spus să creadă în Isus. Versetul spune că după ce au auzit au fost botezați în apă și prin punerea mâinilor lui Pavel au fost botezați și cu Duhului Sfânt, cu dovada vorbirii în alte limbi și a prorociei.

Matei 3:13-17 „Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.””

Isus a fost botezat de Ioan, dar nu cu botezul pocăinței, pentru că Isus nu avea de ce să se pocăiască, El nu a păcătuit nici o dată, ci pentru împlinirea a tot ce trebuia împlinit. Și ce trebuia împlinit?

Romani 5:1 „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.”

Romani 5:9 „Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.”

Isus a împlinit toți pașii pentru ca noi să fim socotiți neprihăniți, prin credința în El. Nu suntem „fără păcat” (neprihăniți) prin noi înșine, ci Tatăl ne vede curați, atâta timp cât ne încredem cu totul în Fiul Său, rămânem în Isus și El rămâne în noi. După ce Isus a împlinit actul botezului, Tatăl Ceresc i-a onorat ascultarea, confirmând că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și că în El, Tatăl își găsește plăcerea deplină.

Botezul în apă este de fapt un act fizic prin care ne putem identifica cu ceea ce ne spune Scriptura că a făcut Isus pentru noi. Impactul implicării fizice în urmarea pas cu pas a morții, îngropării și învierii Domnului, chiar dacă totul este doar simbolic, ne ajută să înțelegem mai profund importanța a ceea ce a făcut Isus pentru noi și face ca jertfa și beneficiile care decurg din aceasta, să devină ceva personal. Este esențial să înțelegem că „am murit” față de stilul vechi de viață în care păcătuiam fără să ne pese prea mult și făceam ce ne plăcea, pentru că eul nostru era domn. Acel „om firesc” a murit „înecat în apa botezului”, a fost îngropat la fundul apei și din apă am ieșit cu natura nouă, duhovnicească, și vom căuta să facem ce ne dictează Duhul Sfânt, pentru că acum Isus este Domn, nu „eul” nostru. Dar, Dumnezeu ne respectă voința liberă cu care ne-a creat și noi suntem cei care trebuie să vrem să murim față de natura veche, să facem așa cum ne-a îndemnat Isus înLuca 9:23b„… Dacă voieşte cineva să vină după Minesă se lepede de sinesă-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze””.Ce ne spune de fapt Isus? Pentru a-L putea urma, trebuie să renunțăm să fim noi cei care conduc și să ne crucificăm zilnic firea veche, pentru că nu este suficient s-o facem o dată pentru totdeaunaPentru mai multe explicații pe acest verset puteți citi blog-ul: Cum să-L urmăm pe Cristos

Coloseni 2:10-14 „Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristosîn dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelileA şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

Legea dată poporului evreu, prin Moise, impunea circumcizia copiilor de sex masculin, dar legământul nou, în Isus Cristos, impune moartea întregii naturi firești, nu doar îndepărtarea unui mic țesut. Doar murind față de poftele trupești, firești și îngropându-ne firea pământească, putem fi înviați, prin același Duh Sfânt prin care a fost înviat Isus. Doar așa vom putea fi născuți din nou pentru o viața nouă, prin credința în Cristos. Prin această „moarte” a firii, ieșim de sub conducerea păcatului și intrăm în adevărata viață! Prin jertfa sa perfectă, Isus a împlinit Legea, fiind așa cum spunea Ioan Botezătorul, „Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Prin crucificare, a pironit toate cerințele și poruncile Legii, pe cruce, pentru că le-a împlinit în întregime. De la învierea și înălțarea Lui Isus Cristos, suntem sub Noul Legământ, prin care nu ni se mai cere să împlinim toată Legea, ci să credem în Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, care a împlinit-o în locul nostru, nu a păcătuit nici măcar o dată, a plătit prețul păcatelor noastre, murind în locul nostru și Dumnezeu Tatăl L-a înviat din morți și acum șade la dreapta Sa (Evrei 12:2), pentru că și-a încheiat lucrarea de mântuire a omenirii. Poate veți spune că fariseii L-au criticat de multe ori pe Isus că nu păzea Legea. Fariseii sunt cei care la Legea primită de la Dumnezeu prin Moise, numită „Tora” (sau ”Pentateuhul” care sunt primele cinci cărți ale Bibliei), au adăugat un nou set de reguli și instrucțiuni, grupate în „Talmud”, care nu erau de sorginte Dumnezeiască, ci omenească. Isus nu a împlinit ce era scris în Talmud și pentru aceasta a fost criticat, în schimb a fost singurul care a păzit tot ce cerea Tora, Legea primită de Moise de la Dumnezeu.

1 Corinteni 10:1-2 „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în marepentru Moise;”

Pavel explică în prima epistolă către Corinteni, că fiecare israelit când a fost eliberat din Egipt, a trecut prin experiența botezului în norul Duhului Sfânt, care venea de sus, imersându-i și a botezului în apă. Toți au intrat și au ieșit din apă, fiind botezați în mare, recunoscând conducerea lui Moise. După ce au ieșit din apă, au început o viață nouă, sub o nouă conducere. Toate acestea sunt prefigurarea botezului creștin, noi fiind botezați pentru Isus, tot prin credință ca și ei, primind astfel neprihănirea Lui. („Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat,…”- Evrei 11:29a)

Efeseni 2:6 „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus,”

Același Duh Sfânt, care L-a înviat pe Isus din morți, ne „învie” și pe noi la ieșirea din apa botezului, ca să trăim o viață nouă sub conducerea Lui Isus Cristos. Isus și-a încheiat lucrarea de mântuire, acum este „așezat” la dreapta Tatălui Ceresc și noi cei care rămânem în El și El în noi, suntem de asemenea așezați cu Isus în locurile cerești. Nu mai putem adăuga nimic la mântuirea noastră, Isus a făcut totul, suntem mântuiți prin har, nu prin fapte. Pentru că-L iubim, păzim poruncile Lui și căutăm să trăim pe placul Lui, în ascultare de El (Ioan 14:21). Dacă continuăm să alegem să păcătuim, îi dăm dreptul legal diavolului să ne facă rău și să ne distrugă. Păcatul are consecințe.

Al doilea botez menționat în Noul Testament și cel mai important pentru mântuire, este botezul în apă, în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, așa cum ne poruncește Isus să facem (Matei 28:19).

Înainte să se înalțe la cer, Isus i-a trimis pe ucenici să aștepte în Ierusalim să primească puterea de sus, ca să poată deveni lucrătorii Săi. După ce au primit botezul cu Duhul Sfânt, Petru a predicat primul mesaj de evanghelizare. La final, miile de evrei care au ascultat și au crezut Evanghelia, s-au convins că sunt păcătoși și au întrebat ce pot face ca să fie mântuiți, iar Petru le-a răspuns.

Faptele apostolilor 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Duhul Sfânt vorbea prin Petru și a convins mulțimea de adevărul celor spuse de Petru. Au crezut că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, care a fost condamnat la moarte de două instanțe omenești (cea iudaică și cea romană), fără să fi fost vinovat și că Dumnezeu L-a înviat și L-a înălțat la cer, unde șade la dreapta Sa.

Isus ne spune foarte clar că: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”(Ioan 6:44)

1 Corinteni 12:3b „… Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.

Pașii nașterii din nou sunt foarte clari: fiecare trebuie să audă Evangheliasă creadă că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și a murit pentru păcatele sale, să se pocăiască de păcate ca să aibă un cuget curat, să dorească din toată inima să devină ucenicul Lui Isus, să se boteze în apă și apoi să primească botezul cu Duhul Sfânt. Fără să recunoaștem că am păcătuit și fără să ne cerem sincer iertare de la Dumnezeu dorind să ne schimbăm, ceilalți pași îi facem degeaba, nu ne vor ajuta cu nimic. Cu siguranță un bebeluș nu poate împlini nici unul dintre acești pași, pentru ca botezul lui să fie ceea ce ne-a poruncit Isus, ca parte a procesului mântuirii.

Cuvântul „pocăință”, „metanoeó”în original, în limba greacă, este format din „meta” (schimbat după ce a fost cu…) și „noiéō” (a gândi). Conform „Thayer Greek Lexicon”,„metanoeó” înseamnă schimbarea modului de gândire, după conștientizarea și regretul păcatului, dorind trăirea unei vieți noi, curate, de ascultare, întorcând spatele păcatului și stilului vechi de viață și trăind în așa fel încât să-i placă Lui Dumnezeu. Nici unul dintre pașii mântuirii, nu sunt posibili prin eforturile omenești, fără ajutorul Duhului Sfânt.

Petru scrie mai multe despre botezul în apă, în prima sa epistolă.

1 Petru 3:21 „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos,

Traducerea Cornilescu traduce cuvântul original din limba greacă „antitypon” prin expresia „icoană închipuitoare”. Termenul înseamnă, „ceea ce corespunde la…” sau „un lucru care a urmat un anumit tipar

Traducerile acestui verset din varianta actualizată (BVA) și cea fidelă (BTF) sunt mai explicite și mai ușor de înțeles:

1 Petru 3:20b, 21 (BVA) „… Dumnezeu le aşteptase atunci cu răbdare în timp ce Noe construia acea corabie, în ea au fost salvaţi (de la moarte) prin apă doar opt persoane. Această apă reprezintă (simbolic) botezul care ne salvează şi pe noi, deşi acum nu este vorba despre o salvare de la o murdărire fizică; ci el simbolizează garanţia unei conştiinţe (deja) curate înaintea lui Dumnezeu; iar acest lucru a fost posibil prin învierea lui Isus Cristos”

1 Petru 3:20b-21 „… odată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, în timp ce era în pregătire arca, în care puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă; Și căreia botezul, fiindu-i o prefigurare, ne salvează acum, (adică, nu înlăturarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conștiinţe bune către Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos.” (BTF)

Apostolul Petru ne spune că rolul botezului nu este să ne spele de o murdărie fizică, ci dovada unei inimi și gândiri care în urma pocăinței sincere și a cererii de iertare au fost spălate cu sângele Lui Isus de toate păcatele comise, primind neprihănirea Lui.

Dumnezeu a avut răbdare ca Noe să termine de construit arca, înainte să toarne apele potopului care au acoperit Pământul în întregime, înecând toată nelegiuirea și pe cei care o practicau. A salvat doar 8 suflete neprihănite, din aproximativ 2 milioane de oameni, din apa potopului. Această apă în care au fost îngropați cei păcătoși împreună cu păcatele lor, și din care au fost salvați prin arcă doar Noe și familia lui, este de fapt prefigurarea botezului creștin.

Nașterea din nou nu se referă la o renaștere biologică, nu putem intra din nou în pântecele mamei, dar putem intra în apa botezului, care înlocuiește „apa”, lichidul amniotic, după ce am crezut și am primit sămânța Cuvântului Evangheliei, ca să ne naștem prin Duhul Sfânt. Isus este Cuvântul întrupat care a venit să locuiască printre noi și prin El intrăm în viața nouă. („Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr Ioan 1:14a)

După nașterea din nou nu mai suntem din sămânța lui Adam, ci suntem copiii Lui Dumnezeu. Prima dată ne-am născut în păcat, pentru că Adam primul om, a păcătuit și noi am moștenit natura lui păcătoasă. Nașterea nouă, duhovnicească, este din al doilea Adam, adică din Isus, care este total neprihănit, fără nici un păcat, perfect curat și sfânt și moștenim natura Lui („De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă – 1 Corinteni 15:45). Noi suntem cei care trebuie să realizăm și să știm că acum nu mai suntem robi ai păcatului, ne naștem pentru a trăi o viață nouă, curată, fiind în sfârșit așa cum a intenționat Dumnezeu să fim, când a creat omul după chipul și asemănarea Lui. Ne-am întors inima spre El, pentru că El ne-a iubit întâi și nu mai vrem să trăim în păcat, ci suntem neprihănirea Lui Dumnezeu în Cristos („Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” – 2 Corinteni 5:21 ), nu ne mai aparținemIsus a plătit cel mai mare preț pentru răscumpărarea noastră (Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştriCăci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”- 1 Corinteni 6:19-20) și în noi locuieșteacelași Duh, care L-a înviat pe Isus din morți. („Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” – Romani 8:11) Toate aceste versete ne arată că de noi depindesă știm ce avem în Cristos și să ne opunem păcatuluialegând ce este bine și plăcut înaintea Lui Dumnezeu.

Efeseni 1:13-14 „Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastrepentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

Pecetea Duhului Sfânt pusă pe cei care credem în Isus, este garanția (arvuna) că suntem ai Lui Dumnezeu, îi aparținem Lui și vom moșteni viața veșnică, împreună cu toate beneficiile pe care aceasta le implică.

Efeseni 4:4-6 „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastreEste un singur Domno singură credinţă, un singur botezEste un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”

Botezul nu ne dă apartenența la o anumită biserică sau denominațiune, ne botezăm în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, și așa cum spune Pavel, facem parte dintr-un singur trup, biserica universală, trupul Lui Cristos, iar Isus este capul acesteia. Cu alte cuvinte, prin botezul în apă aparținem Lui Isus și trăim pentru El, spre slava Tatălui Ceresc, care devine Tatăl nostru.

Romani 6:3-12 „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea LuiNoi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a LuiŞtim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeuîn Isus Cristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.”

Când intrăm în apa botezului prin credința în Isus, ne predăm Lui cu totul, declarăm că natura noastră firească, veche este moartă și nu mai vrem să ascultăm de poftele firii, pentru că Duhul Sfânt, prin adevărul Evangheliei, ne-a schimbat inima, dorințele și scopul. Nu mai dorim ce doream, acum vrem să-i facem pe plac Lui Isus. Aceasta este nașterea din nou… suntem morți față de păcat și vii pentru Cristos. Ieșim din apă pentru a trăi o viață nouă, așa cum, după ce mamei i „se rupe apa”, copilul se naște, ieșind din „apă” și intrând în noua viață, care este complet diferită de cea intrauterină. Prin botez încheiem un legământ cu Dumnezeu în care se „stipulează” că nu mai trăim pentru noi înșine ci pentru Isus, care ne-a răscumpărat cu prețul vieții Sale și renunțăm la toate drepturile, cu excepția dreptului de a fi ca El.

Adevărata libertate vine din dorința de a trăi doar pentru Cel care a murit în locul nostru. Doar când înțelegem ce mult ne iubește Isus, murind în locul nostru și spălându-ne păcatele cu sângele Lui, vom putea renunța cu totul la trecut și începe noua viață, liberi de păcat, curați, restaurați prin Duhul Sfânt și vom fi cu adevărat liberi și împliniți!

Romani 6:3,4 „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? ”Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

BOTEZUL ÎN APĂ – VERSETE BIBLICE

 

 

Matei 28:19 „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Marcu 1:4 „A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.”

Marcu 1:5 „Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”

Marcu 16:16 „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.”

Marcu 1:9 „În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan.”

Luca 3:21 „După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,”

Luca 12:50 „Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!” – botezul cu foc – crucificarea.

Ioan 3:22 „După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza. ”

Ioan 4:1-2 „Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui.

Faptele apostolilor 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Faptele apostolilor 2:41 „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.”

Faptele apostolilor 8:12 „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristosau fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.

Faptele apostolilor 8:35-38 „Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă.”Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.

Faptele apostolilor 10:42-48 „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Faptele apostolilor 16:13-15 „ În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi ascultaDomnul i-a deschis inimaca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.”

Faptele apostolilor 16:33 „Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.

Faptele apostolilor 18:8 „Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.

Faptele apostolilor 19:4-6 „Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.

Faptele apostolilor 22:14-16 „El (Anania) mi-a zis: „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’”

Romani 6:3,4 „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? ”Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

1 Corinteni 10:1-2 „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în marepentru Moise;”

1 Corinteni 12:13 „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.”

Galateni 3:26-29„Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.””

Efeseni 4:1-6 „Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste 3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. 4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”

Coloseni 2:10-14 „Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristosîn dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

1 Petru 3:21 „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos”,

Matei 28:18-20 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.””

1 Petru 3:18-22 „Pentru că și Cristos a suferit o dată pentru păcate, cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, dat la moarte în carne, dar primind viață prin Duh. Prin care a și mers și a predicat duhurilor în închisoare; care au fost neascultători odinioară, odată când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, în timp ce era în pregătire arca, în care puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă; și căreia botezul, fiindu-i o prefigurare, ne salvează acum, (adică, nu înlăturarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conștiinţe bune către Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos, care a mers în cer și este la dreapta lui Dumnezeu; îngeri și autorităţi și puteri, fiindu-i supuse. (BTF)

1 Petru 3:21 (BVA) „Această apă reprezintă (simbolic) botezul care ne salvează şi pe noi, deşi acum nu este vorba despre o salvare de la o murdărire fizică; ci el simbolizează garanţia unei conştiinţe (deja) curate înaintea lui Dumnezeu; iar acest lucru a fost posibil prin învierea lui Isus Cristos.”

Efeseni 5:25-27 „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.”

BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT – VERSETE BIBLICE

 

Matei 3:11 „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El (Isus) vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”Marcu 1:8 „Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Luca 3:16 „Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Luca 3:22 „şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”

Luca 4:1 „Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,”

Luca 10:21 „În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.””

Luca 11:13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’

Luca 12:10 „Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.”

Luca 12:12 „căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.

Matei 7:11 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

Luca 24:44-49 „Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Cristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Luipocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.””

Isaia 44:3 „Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscatvoi turna Duhul Meupeste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale,”

Ioan 1:33 „Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.

Ioan 7:37-39 „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să beaCine crede în Minedin inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhulpe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

Ioan 14:15-17 „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”

Ioan 14:26 „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Ioan 16:7-15„Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperiTot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

Ioan 20:21-22 „Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”

Faptele Apostolilor 1:2-5 „de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfântdăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.””

Faptele Apostolilor 1:8 „„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voişi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.””

Faptele Apostolilor 2:4-12 „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbidupă cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”

Faptele Apostolilor 2:15-18 „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turnaîn zilele acelea,din Duhul Meu şi vor proroci.

Faptele Apostolilor 2:33 „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfântturnat ce vedeţi şi auziţi.”

Faptele Apostolilor 2:36-38 „Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Faptele Apostolilor 2:1-8 „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?”

Faptele Apostolilor 4:29-31Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfântşi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Faptele Apostolilor 8:12, 14-17 „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Cristosau fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei… Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul SfântCăci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.”

Faptele Apostolilor 9:17 „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.””

Faptele Apostolilor 9:31 „Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.

Faptele Apostolilor 10:38 „cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.

Faptele Apostolilor 10:34-48 „ Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Cristos, care este Domnul tuturor. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.”

Faptele Apostolilor 11:15-16 „Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’”

Faptele Apostolilor 15:7-8 „După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimilea mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.

Faptele Apostolilor 19:1-6 „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: Ioana botezat cu botezul pocăinţeişi spunea norodului să creadăîn Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.

Romani 14:17 „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”

Romani 15:13 „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfântsă fiţi tari în nădejde!”

Tit 3:4-7 „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfântpe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.”

1 Tesaloniceni 1:5 „În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.”

Iuda 1:20 „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,”

Romani 8:26 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”

1 Corinteni 14:1-5 „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi. În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.

1 Corinteni 14:12-19 „Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte. Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.”

1 Corinteni 14: 26 -28 „Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăceascăDacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.

Efeseni 6:10, 11, 13 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului… De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.

Efeseni 6:17-18 „Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”

BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT

 

Toți creștinii, indiferent de denominațiune credem că Dumnezeu este unul singur și este tri-unitar: Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. De asemenea toți suntem de acord că fără ajutorul Duhului Sfânt, nimeni nu poate crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu („… Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. –1 Corinteni 12:3b ) și nu poate fi născut din nou, fără convingerea de păcat, care este tot efectul lucrării Duhului Sfânt. Mai știm că Cuvântul lui Dumnezeu a fost insuflat celor care l-au scris, prin Duhul Sfânt și doar cu ajutorul Lui îl putem înțelege.
Duhul Sfânt deschide inima celui care aude Evanghelia, pentru a putea deveni receptivă la adevărul care i se transmite. Când cel care aude, acceptă adevărul și tot prin Duhul Sfânt, devine conștient că este păcătos și are nevoie de salvarea pe care o oferă Isus, se pocăiește sincer cerând iertare pentru păcatele personale și decide să-L urmeze pe Isus, întorcând spatele păcatului.Marcu 1:8 „Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”Faptul că toate cele patru Evanghelii (Matei 3:11Marcu 1:8Luca 3:16 , Ioan 1:33), ne spun că Isus este Cel care ne botează cu Duhul Sfânt, demonstrează importanța acestui botez. Primele trei Evanghelii sunt numite sinoptice pentru că prezintă evenimentele dintr-un punct similar de vedere, diferit de cel al Evangheliei lui Ioan. În concluzie, nu sunt multe subiecte care apar în toate cele patru Evanghelii, iar cele care apar, sunt foarte importante. Putem spune, fără teama de a greși, că importanța botezului cu Duhul Sfânt pentru creștini, este de necontestat.Duhul Sfânt este o persoană și nu un obiect, așa cum este tratat de unii creștini, pentru că are suflet. Asta nu înseamnă că este uman, El este Dumnezeu și este Duh, împreună cu Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Chiar Isus spune asta în:

 

Ioan 4:24 „„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.””

Dacă doriți să aprofundați ce spune Biblia despre Duhul Sfânt, puteți citi articolulCine este și ce face Duhul Sfânt.

Isus Cristos este modelul nostru al creștinilor și toți dorim să ajungem cât mai asemănători cu El și să facem ce a făcut El, corect? Să vedem ce spun următoarele versete:

Matei 3:13-16 „Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat*, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul ui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.”

Deci, Isus a fost botezat în apă, ca exemplu pentru noi. El nu avea nevoie să fie născut din nou, pentru că prin naștere nu a moștenit natura păcătoasă a lui Adam (Isus a fost conceput de la Duhului Sfânt prin fecioara Maria) și nu a comis nici un păcat, deci nu avea de ce să se pocăiască. Apoi Isus a fost botezat cu Duhul Sfânt. În Ioan 1:32b, Ioan Botezătorul spune:„Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.” Până la Isus, Duhul Sfânt nu rămânea permanent în nici o persoană, doar cobora peste prorocul ales de Dumnezeu, ca să vorbească prin el, cât timp prorocea. Au trecut generații întregi, fără ca Duhul Sfânt să coboare măcar o dată, fără să fie vreun proroc în poporul Lui Dumnezeu, din cauza împietririi inimii lor și a neascultării de Dumnezeu; iar de la finalul Vechiului Testament, de la ultima profeție primită prin Maleahi până la Isus au trecut 400 de ani de întuneric spiritual peste poporul evreu și întreaga lume. Cu atât mai semnificativ era faptul că Duhul Sfânt a revenit. Prin El, Ioan Botezătorul a slujit Domnului pregătind calea pentru Isus, împlinind ultima prorocie a Vechiului Testament din Maleahi 4:5-6.

Filipeni 2:6-8 „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.”

​Isus Cristos a ales să apeleze la ajutorul Duhului Sfânt în locul propriei divinități. Isus a fost conceput prin Duhul Sfânt, a primit botezul Duhului Sfânt după botezul în apă, la maturitate, la 30 de ani, înainte să-și înceapă cu adevărat lucrarea și cu tot ajutorul Duhului Sfânt a trăit o viață curată fără păcat, făcând multe semne și minuni. (Căci Acela [Isus] pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.” – Ioan 3:34).

Faptele Apostolilor 1: 13-14 „Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile i cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.”

Între cei 120 care au așteptat în Ierusalim și au primit împlinirea promisiunii Tatălui, fiind botezați cu Duhul Sfânt, erau și Petru, Ioan, Iacov, Matei, precum și Maria mama Lui Isusși toți au dorit, au așteptat și au fost botezați cu Duhul Sfânt și au vorbit în alte limbi. De asemenea apostolul Pavel, cel care a scris mai mult de o treime din Noul Testament, a fost botezat cu Duhul Sfânt, chiar înainte de botezul în apă (Faptele Apostolilor 9:16-17).

Efeseni 1:13-14 „Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evangheliamântuirii voastre),aţi crezut în Elşi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastrepentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

Când cineva aude și crede adevărul Evangheliei primește „pecetea”, sigiliul Duhului Sfânt. Orice sigiliu este dovada că obiectul pecetluit aparține posesorului sigiliului. Această „pecete” a Duhului Sfânt, este de fapt acontul, garanția contractului persoanei pecetluite, cu Dumnezeu prin Isus Cristos, prin care este mântuită și moștenește viața veșnică, devenind parte a trupului lui Cristos, adică Biserica. Cât timp persoana respectă termenii contractului, va aparține Lui Isus și nimeni și nimic n-o va smulge din mâna Lui („Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” – Ioan 10:27-28).

Prin nașterea din nou, primim doar o măsură a Duhului Sfânt, de aceea bucuria mântuirii va ține doar o perioadă de timp, în funcție de mai mulți factori cum ar fi: cât de dedicați suntem, cât de mult timp petrecem cu Tatăl Ceresc în rugăciune, studiind Scriptura, cât de „vie” este biserica din care facem parte, cât de tare dorim să creștem spiritual etc. Din păcate, mulți creștini nu au căutat să primească botezul Duhului Sfânt, pentru ca bucuria lor să fie deplină și s-o poată continuu reînnoi, prin părtășia cu Duhul Sfânt și trăiesc doar cu amintirea bucuriei adânci și profunde a începutului umblării cu Isus.

Am auzit de multe ori următoarea afirmație: „Când am fost născuți din nou, primindu-L pe Isus ca Domn peste viața noastră, am primit și botezul cu Duhul Sfânt, pentru că doar prin El puteam veni la Isus.”

Să fie chiar așa? Eu știu sigur că experiența nașterii din nou nu a fost aceeași cu cea a botezului cu Duhul Sfânt, chiar a trecut ceva timp între cele două. Ambele evenimente nu pot avea loc fără participarea Duhului Sfânt. Când o persoană se naște din nou, Duhul Sfânt intră în inima sa și din interior produce schimbarea care va fi vizibilă la exterior, viața persoanei fiind total schimbată; iar în cazul botezuluiDuhul Sfânt coboară, este turnat peste persoană, scufundând-o complet (ca și apa unei cascade), acoperind-o complet cu prezența Sa. Termenul original pentru botez este „baptisma” și înseamnă scufundare, acoperire de jur împrejur. Duhul Sfânt vine de sus, prezența și efectele lui în viața celui care primește botezul fiind mult mai semnificative decât la mântuire, și nu pot fi ignorate nici de cel în cauză, nici de cei din jurul său, așa cum citim în toate instanțele prezentate în cartea Faptele Apostolilor.

Să vedem ce a spus Isus despre lucrarea Duhului Sfânt care produce nașterea din nou și apoi despre botezul cu Duhul Sfânt:

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apape care i-o voi da Euse va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”

Când Isus s-a întâlnit cu femeia samariteancă, la fântână, i-a vorbit despre „apa vie”, care devine izvor de viață veșnică. Cred că ne este foarte clar că Isus vorbea despre Duhul Sfânt, sursa vieții veșnice. La următoarea referință pe această temă, în capitolul 7, apostolul Ioan ne spune că Domnul se referă la Duhul Sfânt:

Ioan 7:37-39 „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să beaCine crede în Minedin inima luivor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhulpe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

Cu siguranță că Domnul a considerat că are un mesaj foarte important, dacă „a strigat”, dorind să fie sigur că, captează atenția audienței și este ascultat. Isus vrea să fie sigur că mulțimea află că toți cei care cred în El și sunt mântuiți, pot primi Duhul Sfânt, trebuie doar să fie „însetați” de mai mult. Duhul Sfânt îi poate umple atât de mult, încât din inima fiecăruia „vor curge râuri de apă vie. Ar putea curge un râu fără să fie remarcat? Isus spune chiar că vor fi mai multe râuri, ceea ce va fi imposibil de ignorat de cei din jur. Odată ce Duhul Sfânt vine să locuiască într-o persoană, schimbarea este atât de evidentă că toți din jur vor remarca! Și vor auzi! De ce? Pentru că nimeni nu poate să țină doar pentru el vestea bună a Evangheliei! Nu cred că pot trece mai mult de câteva minute când discut cu cineva, fără să afle că Isus este Domnul vieții mele. Când „râurile de apă vie” curg din inimile noastre, ating tot ce ne înconjoară și schimbă atmosfera spirituală, oriunde ne aflăm.

Deci, în cele două pasaje de mai sus este vorba de Duhul Sfânt care lucrează în omul interior, în „inima” celui care crede, spre mântuire prin nașterea din nou.

Marcu 2:22 „„Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel, vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.

Ce compara Isus cu burdufurile și vinul? Burdufurile vechi reprezintă natura firească, carnală, care nu poate primi „apa vie” produsă de Duhul Sfânt, care este vinul nou. Pentru ca cineva să poată primi botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să fie prima dată născut din nou, să-și crucifice natura carnală, pentru ca în „burduful nou” să poată primi Duhul Sfânt care „se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”, cum spune Isus în Ioan 4:14.

Planul Lui Dumnezeu pentru noi, copiii Săi nu se oprește la a fi mântuiți, ci fiecare ar trebui să cerem și botezul cu Duhul Sfânt. Isus si Tatăl sunt una, și ambii doresc să ne dea Duhul Sfânt, împreună cu puterea și toate beneficiile care-L însoțesc.

Acum să analizăm ce relatează Luca despre ce le-a spus Isus ucenicilor, atât în Evanghelia sa, cât și în primul capitol din cartea Faptele Apostolilor:

Luca 24:49 „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate pânăveţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.

Aici nu mai este vorba de intrarea Duhului Sfânt în inima credinciosului, unde să producă „apa vie”, ci este vorba despre coborârea Duhului Sfânt, de sus, „peste” cei care doresc și așteaptă împlinirea acestei promisiuni și care îi „îmbracă” cu „puterea de sus” ceea ce este similar cu imersarea, acoperirea de jur împrejur, adică botezul.

Prin coborârea Duhului Sfânt, s-a împlinit profeția prorocului Isaia din:

Isaia 44:3 „Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscatvoi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale,”

Și Pavel folosește alt termen pentru botez în epistola către Tit:

Tit 3:4-7 „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Luiprin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfântpe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.”

Spălarea nașterii din nou, este un eveniment, urmat de „înnoirea produsă de Duhul Sfânt”, care a fost „vărsat din belșug peste” prin Isus, făcând referire la botezul cu Duhul Sfânt. După botez, Duhul Sfânt produce o continuă înnoire în duhul nostru, în omul dinăuntru, așa cum spune Pavel și în:

2 Corinteni 4:16 „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.

Sunt atât de multe dispute pe tema botezului și nu este de mirare. Diavolul face mari eforturi să oprească creștinii să primească puterea și darurile care vin prin Duhul Sfânt. De ce? Pentru că devin martori eficienți ai Lui Isus, mărturia vieții lor are puterea unui bun exemplu, vor putea opera în darurile spirituale, provocând mari pagube împărăției întunericului și vor fi mai bine echipați pentru a putea spune ca și Pavel „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” în 2 Timotei 4:7.

Probabil ați auzit de multe ori că botezul cu Duhul Sfânt se primește când creștinul se naște din nou, iar darurile Lui erau doar pentru biserica primară, pentru că nu aveau Noul Testament în formă scrisă și aveau nevoie de ajutorul Duhului Sfânt să trăiască pe placul Lui Dumnezeu, iar noi avem tot ce trebuie să știm scris pe paginile Scripturii. Să fie chiar așa?

Ioan 14:16 „un alt Mângâietor, care SĂ RĂMÂNĂ CU VOI ÎN VEAC; şi anume Duhul adevărului,”

Cât timp spune Domnul Isus că vine Duhul Sfânt ca să rămână? Dumnezeu Îl va trimite ca să rămână veșnic cu noi.. Nu spune că va veni până când Biblia va fi complet scrisă și pe urmă va pleca. Nici Pavel nu spune că darurile Duhului Sfânt sunt disponibile până la o anumită dată, apoi lucrarea prin daruri va fi anulată, nici că vorbirea în limbi va fi o dovadă a primirii botezului cu Duhul Sfânt, până la un anumit moment. Vi se pare că nu mai este nevoie de minunile pe care le poate face doar Duhul Sfânt, prin creștini, pentru a dovedi că Evanghelia este adevărată? Sau că suntem atât de puternici încât darurile spirituale nu-și mai au rostul în viețile noastre?

Dumnezeu nu-și lasă copiii pe Pământ, nici o clipă fără ajutorul puterii și al darurilor Duhului Sfânt. De noi depinde să le dorim, să le primim și să operăm în ele. Să privim mai atent contextul versetului folosit de cei care cred că darurile spirituale au încetat. De fapt, nici nu putem folosi un singur verset sau o secțiune de versete pentru a formula o doctrină. În schimb avem multe versete care dovedesc contrariul.

Ce spune de fapt versetul luat în contextul versetelor învecinate, așa cum trebuie să analizăm sensul oricărui adevăr biblic.

1 Corinteni 13: 8-10, 12 „Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte, dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi… Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţăAcum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Dumnezeu este dragoste și așa cum El este veșnic, nici dragostea nu va dispărea niciodată. Darurile spirituale se vor sfârși când va veni „ce este desăvârşit”, adică când va veni Isus Cristos, la răpire, ca să ne ridice la cer. Doar atunci vom „cunoaște totul pe deplin” și „cunoașterea în parte” va înceta. De ce? Pentru că vom ajunge în rai și acolo vom cunoaște tot adevărul și nu va mai fi nimic acoperit, vom vedea totul „față în față”.

Doar prin forțe proprii, nici un creștin nu poate rămâne mult pe calea credinței. Sunt multe învățături care îi limitează pe cei care le urmează, la a trăi doar cu „arvuna” Duhului Sfânt. Ca urmare, sunt lipsiți de putere și fac față cu greu provocărilor de zi cu zi. Cu cât suntem mai plini de puterea Duhului Sfânt și operăm în darurile spirituale, după cum decide Duhul Sfânt să ni le dea, cu atât mai mult vom crește spiritual, vom contribui la creșterea Împărăției Lui Dumnezeu și vom fi mai fermi în credință. Nu putem lua deciziile corecte doar bazându-ne pe ce scrie pe paginile Bibliei, fără să avem o relație vie cu Duhul Sfânt și să comunicăm cu El. De exemplu, Biblia ne învață cum să ne comportăm în cadrul căsniciei și cum ar trebui să fie, în linii mari, persoana cu care să ne căsătorim, dar nu ne spune și numele acesteia. Pentru a fi siguri că este persoana aleasă de Dumnezeu pentru noi, avem nevoie să auzim vocea Duhului Sfânt. Nu putem avea o relație cu adevărat profundă cu Duhul Sfânt, decât după ce ne-am născut din nou, am căutat și am cerut mai mult, am fost botezați cu Duhul Sfânt și continuăm să avem părtășie cu Duhul Sfânt, zidindu-ne prin rugăciunea în „alte limbi” și operând în darurile spirituale. În acest fel, Duhul Sfânt, ne umple din nou și din nou cu prezența și puterea Sa.

Unii creștini se tem să ceară botezul cu Duhul Sfânt, ca nu cumva să le facă rău, sau să ajungă înșelați de diavol. Dumnezeu nu ne dă nimic rău și nici nu ne-ar îndemna să cerem ceva care nu este sută la sută bun pentru noi. Cu cât studiem mai serios ce spune Biblia pe această temă, vom vedea că botezul cu Duhul Sfânt este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui creștin, după nașterea din nou.

Matei 7:11 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

Luca 11:13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruriva da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’”

Deci, Duhul Sfânt este un dar minunat, și coboară peste noi, dacă ne dorim și cerem. Dumnezeu Tatăl este plin de bunătate și ne iubește necondiționat. Nu avem nici un motiv să credem că ne-ar pregăti un cadou care să ne facă rău. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8); bunătatea și îndurarea Lui se înnoiesc în fiecare dimineață (Plângerile Lui Ieremia 3:22-23). El este Cel care și-a dat Fiul la moarte în locul nostru, pentru că ne-a iubit dintotdeauna. Dragostea Lui față de noi, „agape” este cea mai perfectă și dezinteresată dragoste care există (1 Corinteni 13).

Ioan 14:15-17 „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”

Ioan 14:26 „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce amintede tot ce v-am spus Eu.

Termenul din limba greacă, tradus prin „Mângâietor” este „Parakletos” și are o semnificație mult mai largă, însemnând în același timp și: ApărătorAjutor, Sfătuitor, Mijlocitor, Cel care ne întărește. Asta înseamnă că este toate acestea, permanent pentru noi și nu ne lasă singuri niciodată, pe toți cei care-L iubim pe Isus si păzim poruncile Lui (Ioan 14:15). După înălțarea Lui Isus la cer, la cincizeci de zile (Cincizecime) de la învierea Sa, Dumnezeu L-a trimis pe Duhul Sfânt să continue lucrarea de mântuire a omenirii, pentru care s-a jertfit Isus.

Isus le-a spus ucenicilor că este spre binele lor ca El să se înalțe la cer (Ioan 16:7), pentru că le va trimite „un alt Mângăietor”, adică pe cineva egal cu El, cu nimic inferior Lui. Isus avea limitele impuse de trăirea într-un trup uman, nu putea fi în mai multe locuri simultan, dar Duhul Sfânt nu are nici o limită, El este una dintre cele trei persoane ale Trinității, este Dumnezeu și are toate atributele pe care le au Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.

Ioan 20:21-22 „Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”

Faptele Apostolilor 1:2-5 „de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.””

După ce Isus a fost înviat din morți, înainte să se ridice la cer, „a suflat pesteei (ucenici)şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”, ceea ce în mod cert nu a fost botezul, pentru că așa cum citim în primul capitol din cartea Faptele Apostolilor, ultimele cuvinte ale Domnului au fost ca ucenicii să aștepte să primească promisiunea puterii, „fiind botezați cu Duhul Sfânt”. Cu siguranță experiența pe care au avut-o ucenicii după ce Isus a suflat peste ei, a fost minunată, dar a fost inferioară experienței botezului pe care l-au primit la Cincizecime. De ce? Probabil prima experiență cu Duhul Sfânt a fost pentru nașterea lor din nou (nefiind specificat putem doar presupune), motivându-i să dorească mai mult din Duhul Sfânt, și fiind gata să aștepte în Ierusalim în rugăciune, timp de zece zile. Nu știau cât va dura, Domnul le-a spus că urmau să fie botezați și să primească puterea „nu după multe zile”. Dar după ce au primit „puterea” prin botezul Duhului Sfânt, au fost total transformați, nu se mai temeau de opresiuni, dimpotrivă, erau fericiți să sufere pentru Domnul Isus („Ei (ucenicii) au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.” Faptele Apostolilor 5:41)

Faptele Apostolilor 1:8 „„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voişi-Mi veţi fi martoriîn Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.””

Cuvântul folosit în original, în greacă, pentru „puterea” Duhului Sfânt în Noul Testament este „Dunamis” și înseamnă puterea, tăria, abilitatea, puterea inerentă, care locuiește în cineva prin natura sa; puterea de a face minuni; puterea morală și excelența sufletească; puterea de a învinge orice forță sau armată inamică. O astfel de putere ne spune Domnul Isus că primim prin botez, devenind ceea ce vrea El să fim.

Planul Lui Dumnezeu este cel mai bun și este perfect în toate lucrurile. Domnul Isus le-a spus clar ucenicilor că trebuie să aștepte și să primească „putere” prin coborârea Duhului Sfânt și după aceea vor putea evangheliza nu doar pe cei apropiați, dar chiar pe oricine, oriunde în lume. Nu putem fi martorii Lui, fără puterea Duhului Sfânt. Ucenicii au trebuit să aștepte zece zile de la înălțarea Lui Isus până când Duhul Sfânt a fost trimis. Și ce intrare spectaculoasă în lumea noastră, a „puterii cerești”, care de această dată a venit ca să rămână!

Faptele Apostolilor 2:1-4 „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”

Peste cei 120, care erau deja născuți din nou, s-au coborât 120 de limbi ca de foc, Persoana Duhului Sfânt s-a manifestat unic și personal pentru fiecare în parte. Toți au fost imersați de sus până jos, fiind acoperiți complet (aceasta este semnificația termenului „baptisma”, tradus prin botez) de prezența Duhului Sfânt, care este invizibil, dar a dorit să fie auzit („un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic”) de toți din Ierusalim nu doar de ucenici și văzut de ucenici („Niştelimbi ca de focau fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei”). După ce au fost înconjurați complet de Duhul Sfânt, următorul pas a fost umplerea  și toți au început să vorbească „în alte limbi” decât cea ebraică, care era limba lor maternă, învățată. „Din prisosul inimii, vorbește gura”, așa cum spune Isus (Luca 6:45) Termenul grecesc original, tradus prin prisos este „perísseuma” și înseamnă „prea-plin, curge peste, peste limita de curgere.” Deci atunci când inima creștinului este umplută, fără să mai rămână spațiu neocupat, surplusul va face ca gura celui umplut să rostească ceea „ce îi va da Duhul să vorbească”.

Faptele Apostolilor 2:15-18 „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turnaîn zilele acelea,din Duhul Meu şi vor proroci.

Petru, condus de Duhul Sfânt le reamintește iudeilor că sunt martori a ceea ce prorocul Ioel, inspirat de Duhul Domnului, scria cu mai mult de 800 de ani înainte de ziua Cincizecimii, despre coborârea Duhului Sfânt și manifestările care o însoțesc.

Prin cei o sută douăzeci, Duhul Sfânt a ales să rostească laude la adresa Lui Dumnezeu, în limbile iudeilor veniți din peste 15 zone geografice diferite și poate cu mult mai multe limbi și dialecte (Faptele Apostolilor 2:4-12). Efectul a fost maxim! Nu puteau contesta că era vorba despre Dumnezeul Adevărat și Atotputernic! Mulțimea era deja mirată, pentru că s-au strâns în jurul casei unde erau ucenicii, după ce au auzit vâjâitul similar unui vânt puternic, pe care l-a produs coborârea Duhului Sfânt. După ce Petru, plin de ungerea Duhului Sfânt le-a predicat Evanghelia, peste 3000 de suflete au crezut în Isus și au fost botezați în apă (Faptele Apostolilor 2:41)

Biserica primară a început cu un număr record de convertiți la prima evanghelizare și totul a fost ca urmare a lucrării supranaturale a Duhului Sfânt care i-a umplut pe ucenici și le-a dat darul vorbirii „în alte limbi”.

Faptele Apostolilor 2:36-38 „Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şifiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Ar fi putut Petru să predice cu atâta putere, încât să străpungă inimile celor care până atunci nu au crezut că Isus era Fiul Lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost botezat cu Duhul Sfânt? Să ne amintim cât de temători erau toți și cum se ascundeau în spatele ușilor încuiate, „de teama iudeilor”. Curajul și impactul cuvintelor sale erau rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Glorie Domnului! După ce cei din mulțime recunosc că au o mare problemă și întreabă ce pot face, Petru le răspunde concis, la subiect, enumerându-le pașii mântuirii: pocăința de păcate, botezul în apă spre iertarea păcatelor și apoi primirea darului Duhului Sfânt.

Din păcate, importanța acestor pași a fost mult diluată de-a lungul istoriei bisericii și mulți cred că e suficient să rostească o mini-rugăciune ca să fie mântuiți. Puterea creștinilor și implicit a bisericii, vine doar de la Duhul Sfânt. Fără umplerea cu Duhul Sfânt, atât creștinii cât și biserica din care fac parte, sunt slabi, și nu reprezintă nici un pericol pentru împărăția întunericului.

Faptele apostolilor 9:31 „Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.”

Dacă despre biserica primară citim că creștea numeric cu ajutorul Duhului Sfânt, cu cât mai multă nevoie avem azi în biserică de ajutorul Lui?

Fiecare generație are propriile provocări și probleme și cât trăim pe Pământ, nu putem spune că ne suntem a tot-suficienți. Duhul Sfânt este gata în fiecare clipă să ne sară în ajutor și să ne conducă pe drumul cel mai drept spre veșnicie. Nici pentru apostoli nu a fost ușor, dar prezența Duhului Sfânt i-a transformat total, din cei care se temeau să nu fie omorâți pentru credința în Isus, în curajoșii gata să fie pedepsiți și torturați pentru Domnul lor.

Faptele Apostolilor 4:19-20 „Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”

Apostolii au ajuns arestați pentru că predicau Evanghelia. Nici după o noapte petrecută în închisoare, nu au dat înapoi, dimpotrivă, citim că „Petru, plin de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 4:8), a proclamat Evanghelia chiar și marilor preoți care-i judecau, făcându-i să se mire de îndrăzneala lor. După ce au fost eliberați, s-au rugat cu restul bisericii, încheind cu:

Faptele Apostolilor 4:29-31 „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Care a fost răspunsul Lui Dumnezeu? După prima umplere cu Duhul Sfânt de la Cincizecime, prin botez, apostolii au fost umpluți din nou. Această umplere le-a adus puterea, ca să poată predica Evanghelia, în ciuda opresiunilor și amenințărilor liderilor religioși. Apoi semnele și minunile pe care Domnul le făcea prin ei, au făcut pe și mai mulți să creadă că Isus, este cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu. Cu cât dorim mai mult prezența și puterea Duhului Sfânt, ca să putem face lucrarea la care am fost chemați, cu atât vom primi mai mult. Limita nu este pusă de Domnul, ci de noi.

Când Duhul Sfânt a coborât pe Pământ pentru prima dată ca să rămână, a venit cu acel vâjâit comparat cu cel al unui vânt puternic și apoi s-a manifestat vizual prin acele limbi comparate cu limbi de foc. Nu mai citim despre o altă manifestare a Duhului Sfânt de aceeași manieră, în nici un alt verset biblic. Cu toate acestea, apostolii nu se îndoiesc de autenticitatea botezurilor cu Duhul Sfânt care au urmat și la care au fost martori.

Faptele Apostolilor 8:12, 14-17 „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Cristosau fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei…Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul SfântCăci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceiaau primit Duhul Sfânt.”

Filip a predicat Evanghelia celor din Samaria, aceștia au crezut și au fost botezați în apă. Pentru apostoli era esențial ca cei botezați să primească și botezul cu Duhul Sfânt și imediat i-au trimis pe Petru și pe Ioan să se roage pentru ei, cu punerea mâinilor. Cu toate că nu era o călătorie scurtă, nici rapidă în acea vreme, putea dura patru zile, dacă mergeau pe jos și probabil trei zile călare pe măgăruși, apostolii nu au ezitat să facă acest efort. Era mult prea important ca noii convertiți să primească și puterea Duhului Sfânt ca să poată trăi cu Isus și să fie martorii Lui. Conform versetelor de mai sus, călătoria apostolilor a fost încununată de succes. Nu scrie explicit care a fost dovada că samaritenii au primit botezul, dar cu siguranță reacția celor care au primit botezul a fost specială, neobișnuită, pentru că în versetul următor, citim că atunci „Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor…” a încercat să cumpere puterea lor cu bani. Este foarte probabil că cei botezați au început să vorbească „în limbi”, ca și ucenicii la Rusalii și tocmai pentru că era aceeași manifestare, apostolul Luca nu scrie asta explicit.

Apoi citim despre Saul, devenit apostolul Pavel:

Faptele Apostolilor 9:17 „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.””

1 Corinteni 14:18 „Mulţumesc lui Dumnezeu că eu (Pavel) vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.”

Saul a fost născut din nou când i s-a arătat Isus pe drumul Damascului și l-a trântit la pământ. A crezut că Isus este Mesia și transformarea lui a fost radicală. Nu numai că regreta că a persecutat creștinii, dar a ajuns să fie el însuși persecutat (Puteți citi mai multe despre experiența și transformarea lui Pavel aici: „Nu dăm înapoi!”). Anania l-a numit „frate Saule”, deci știa că era deja mântuit , îl considera frate în Cristos. Apoi i-a spus motivul pentru care a fost trimis: „ca să-și capete vederea şi să se umple de Duhul Sfânt.” Știm deja că a „fi umplut cu Duhul Sfânt”, înseamnă a fi botezat cu Duhul Sfânt. Isus l-a trimis pe Anania la Saul, tocmai pentru a primi umplerea cu Duhul Sfânt, care este un eveniment diferit și separat de cel al nașterii din nou. Sunt cazuri în care o persoană poate fi născută din nou și apoi să primească și botezul cu Duhul Sfânt, dar nu simultan, ci consecutiv. Pentru a primi umplerea cu Duhul Sfânt, trebuie ca prima dată să aibă loc nașterea din nou, primind pecetea Duhului Sfânt.

Despre apostolul Pavel, știm că vorbea „în limbi” mai mult decât toți cei din Corint, așa cum spunea chiar el în versetul de mai sus. Nu știm cu certitudine dacă a început să vorbească „în limbi”, imediat ce a fost botezat cu Duhul Sfânt, sau mai târziu.

Faptele Apostolilor 10:44-48 „ Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.”

Atât în cazul lui Saul cât și al lui Corneliu și ai lui, Dumnezeu a turnat botezul cu Duhul Sfânt peste ei, împreună cu vorbirea în alte limbi, înainte să fie botezați în apă. De ce? În ambele cazuri, cei pe care i-a trimis Domnul să-i boteze, aveau îndoieli. Dumnezeu respecta reținerile pe care le avea Anania cu privire la Saul, fariseul care cu o zi înainte persecuta creștinii, precum și pe ale lui Petru care nu era total convins că romanii, puteau fi înfiați în poporul lui Dumnezeu. Petru chiar folosește argumentul botezului pentru a-și justifica acțiunile înaintea celorlalți apostoli:

Faptele Apostolilor 15:7-8 „După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimilea mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.

Faptele Apostolilor 19:1-6 „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: Ioana botezat cu botezul pocăinţeişi spunea norodului să creadăîn Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.

Când Pavel i-a văzut pe ucenicii lui Ioan, nu i-a întrebat nimic convențional, dimpotrivă, a trecut direct la ce era cel mai important. Vroia să știe dacă au primit Duhul Sfânt. Probabil nimic din aspectul sau gesturile lor, nu indicau că erau plini de puterea și bucuria Duhului. Pavel nu s-a rezumat la a-i boteza în apă, prin credința în Isus Cristos, ci a mers până la capăt, punându-și mâinile peste ei ca să primească și botezul Duhului Sfânt. Ca urmare, nu doar că vorbeau „în limbi” dar deja operau și în darul prorociei, tot prin Duhul Sfânt.

Din 1 Corinteni 12, aflăm care sunt darurile Duhului Sfânt, din capitolul următor aflăm ce este dragostea agape, dragostea perfectă a Lui Dumnezeu, pe care n-o putem avea decât dac-o primim ca roadă a Duhului Sfânt, iar din 1 Corinteni 14:1-33, înțelegem mai bine ce sunt darurile duhovnicești.

Pavel a înțeles foarte bine importanța părtășiei cu Duhul Sfânt și a operării în darurile spirituale. Lucrarea lui a fost atât de extinsă, tocmai pentru că a trăit condus de Duhul Sfânt și au fost parteneri. Pavel a scris o treime din paginile Noului Testament și jumătate din numărul epistolelor. Fără o relație vie și profundă cu Duhul Sfânt nu ar fi fost cel mai mare apostol al tuturor timpurilor. În Numele Lui Isus Cristos, prin mâinile lui Pavel Dumnezeu a înviat morți (citim despre învierea lui Eutih înFaptele apostolilor 20:7-12), și a făcut nenumărate minuni și semne, toate fiind urmarea lucrării Duhului Sfânt.

1 Corinteni 14:14-15 „Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu minteavoi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.

Rugăciunea „în alte limbi” nu este rezultatul minții umane, ci este rugăciunea Duhului Sfânt prin gura credinciosului. Duhul Sfânt nu ne forțează să vorbească sau să facă minuni prin noi. De noi depinde să vrem să-L lăsăm să rostească cuvintele limbii Sale, care este o limbă pe care nu am învățat-o niciodată. Poate fi o limbă omenească sau îngerească, așa cum spune Pavel : „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” – 1 Corinteni 13:1.

Dușmanul știa că odată ce creștinii sunt umpluți cu puterea și înțelepciunea Duhului Sfânt, devin cu adevărat eficienți în predicarea Evangheliei și în trăirea propriilor lor vieți, așa că s-a folosit de blamarea darului „vorbirii în limbi” precum și a celorlalte daruri spirituale, pentru a-i face pe creștini să nici nu mai dorească botezul cu Duhul Sfânt.

Cu cât analizăm mai atent cine este și ce face Duhul Sfânt, înțelegem că fără ajutorul Lui, nu putem trăi așa cum ne-a chemat Domnul să trăim și nici nu putem face față chemării de a predica vestea bună a Evangheliei la orice făptură. Slujirea apostolilor a avut atât de mult succes, datorită umplerii lor cu Duhul Sfânt și a semnelor și minunilor pe care Duhul Sfânt le făcea prin ei, în Numele Lui Isus Cristos. De-a lungul istoriei, cei mai eficienți lucrători în via Domnului, au fost cei care aveau o relație vie cu Duhul Sfânt.

Inclusiv marele autor creștin și evanghelist D. L. Moody, a fost botezat cu Duhul Sfânt, dar nu vorbesc mulți despre acest lucru, așa cum scrie colaboratorul său, R.A. Torrey în „Why God Used D.L. Moody,” („De ce l-a folosit Dumnezeu pe D.L. Moody”). La începutul slujirii lui ca pastor, avea doar predici frumoase, bine documentate, dar fără putere, până când a aflat ce poate primi prin Duhul Sfânt; și-a dorit puterea ungerii, a cerut botezul și Duhul Sfânt s-a coborât peste el. De atunci, lucrarea lui a crescut exponențial devenind ceea ce știm astăzi, binecuvântând milioane de oameni și instruind lucrători creștini și misionari din 1886.

Lucrarea Duhului Sfânt este perfectă, pentru că El este Dumnezeu. Este gata să ne acorde ajutorul indiferent de oră sau locație, nu-i este niciodată greu, nici imposibil să ne fie alături când avem nevoie. De asemenea, se bucură să dorim părtășia cu El, pentru că-L iubim și ne dorim să-L cunoaștem mai bine și să petrecem timp cu El. Ce ne-am putea dori mai mult?

2 Corinteni 13:14 „Harul Domnului Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu și comuniunea Duhului Sfânt fie cu voi toţi. Amin.” (BTF)

​Termenul tradus de Cornilescu prin „împărtășire” și în Biblia Traducerea Fidelă, prin „comuniune”, este „koinónia” în limba greacă originală și înseamnă (conform „Strong’s Concordance”): parteneriat, ajutor efectiv, comuniune, împărtășire, comuniune, părtășie spirituală, o părtășie în duh. Cu alte cuvinte, relația cu Duhul Sfânt este bilaterală, cu participarea Lui și a noastră. Este vorba despre o relație benevolă, care aduce bucurie de ambele părți și nu este nimic forțat, nici impus.

Este trist că înțelegerea greșită a „darului vorbirii în limbi” face pe mulți creștini să se teamă de botezul cu Duhul Sfânt. Este un dar minunat prin care nu ne adresăm oamenilor ci Lui Dumnezeu, așa cum spune Pavel:

1 Corinteni 14:2 „În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilorci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.”

Duhul Sfânt vorbește prin duhul nostru, folosind gura și laringele nostru, pentru rugăciunea perfectă, care sigur primește răspuns, pentru că este cu siguranță după voia Lui Dumnezeu. De câte ori suntem în situații grele sau cei dragi nouă au probleme grave și nu știm cum și ce să ne rugăm. Dar Duhul Sfânt este omniscient, El știe tot și prin rugăciunea în duh, condusă de Duhul Sfânt, știm că ne rugăm cel mai eficient.

1 Corinteni 14:4-5 „Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbidar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească”

După primirea botezului cu Duhul Sfânt, când începem să-L lăudăm pe Domnul, să-I mulțumim pentru bunătatea, dragostea, îndurarea și jertfa Lui și dorim tot mai mult să intrăm în prezența Lui, Duhul Sfânt ne va conduce în rugăciunea „în alte limbi”, prin care ne zidim sufletește. După o astfel de părtășie intimă cu Domnul Isus, prin Duhul Sfânt, vom avea mai multă dragoste pentru Domnul și pentru cei din jur și mai multă claritate în ce privește situația în care suntem sau pentru ce am venit înaintea Domnului. Duhul Sfânt ne învață, ne sfătuiește sau ne mângâie, în funcție de circumstanțele și de motivul pentru care căutăm părtășia cu El. Tot cu ajutorul Lui putem afla care este voia Tatălui Ceresc, pentru că ne va descoperi versetele biblice prin care aflăm ce trebuie să știm. Este esențial să studiem zilnic Cuvântul Lui Dumnezeu, rugându-L pe Duhul Sfânt să ni-l reveleze și să ne învețe cum să-l aplicăm în viețile noastre. Iar atunci când avem nevoie urgentă să luăm decizia corectă, tot Duhul Sfânt ne va aduce aminte versetele care arată voia Lui Dumnezeu cu privire la acel lucru sau situație.

Iuda 1:20 „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,”

Efeseni 6:10, 18 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui… Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereriVegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.

După ce am recitit versetele de mai sus, cred că ne este mult mai clar (dacă nu ne era deja), de ce au insistat Isus și apostolii atât de mult pe urgența primirii atât a botezului în apă cât și a celui cu Duhul Sfânt. Doar prin rugăciunea prin Duhul Sfânt ne putem întări și zidi sufletește.

Galateni 5:22-23 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragosteabucuriapaceaîndelunga răbdarebunătateafacerea de binecredincioşiablândeţeaînfrânarea poftelorÎmpotriva acestor lucruri nu este lege.”

Când Duhul Sfânt vine să locuiască în creștin, acesta devenind templul Său, nu vine singur. Odată ce am primit Duhul Sfânt, am primit și cele nouă caracteristici ale „roadei” Sale, pe care El o produce în persoana în care locuiește. În natura firească, încă mai avem vechile trăsături de caracter, dar pe măsură ce învățăm să conlucrăm cu Duhul Sfânt, să comunicăm cu El, așa cum ne învață Scriptura, noile trăsături pe care le avem în duhul unit cu Duhul Sfânt, vor lua locul celor vechi și vom fi transformați, „din slavă în slavă”.

Isus îi botează cu Duhul Sfânt pe cei care doresc din toată inima să-L urmeze, să asculte de El și doresc să fie umpluți de Duhul Domnului. Nu toți creștinii au șansa de a avea în preajmă pe cineva care este deja umplut cu Duhul Sfânt și care să creadă că se poate ruga ca și altcineva să primească ceea ce ei au primit deja. Cunosc mulți creștini care au primit botezul prin propria lor rugăciune, sinceră și fierbinte, prin care Îl rugau pe Duhul Sfânt să-i umple și să-i „conducă în tot adevărul”.

Romani 14:17 „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”

Romani 15:13 „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfântsă fiţi tari în nădejde!”

Dumnezeu ne-a pregătit Cel mai minunat Ajutor, Sfătuitor și Mângâietor pe care ni l-am fi putut dori vreodată. Dumnezeu Duhul Sfânt dorește să locuiască în fiecare dintre noi și să fie alături de noi în orice situație. Fiind „gentleman-ul” perfect, nu trece peste voința noastră și nu umple pe nimeni care nu-L dorește și nu-I cere să vină. Odată ce a intrat în inimile noastre, ne transformă, ne face mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai răbdători și mai flămânzi după Cristos. Nu pot să-I mulțumesc Domnului destul, pentru creștinii minunați, plini de Duhul Sfânt pe care i-a adus în viața mea și prin care am ajuns să doresc și să primesc minunea botezului, care mi-a revoluționat viața în cel mai bun sens. Rugăciunea mea este ca Duhul Sfânt să folosească acest articol, precum și pe cele corelate, ca să ajute cât mai multe persoane să dorească și să primească tot ce are Domnul mai bun pentru ei.

GRĂDINA INIMII

 

Cum e grădina inimii tale? Cum adică?

Da. Cum e grădina inimii tale? Domnul spune că Cuvântul Lui Dumnezeu este sămânţa iar inima este solul. Considerăm că aceste comparaţii sunt valabile doar în cazul primirii Evangheliei. Dar, de fapt sunt foarte reale şi în felul în care primim şi aplicăm ce ne dă Domnul, de-a lungul umblării cu El.

Ştim că oamenii nu pot fi mântuiţi dacă solul inimii lor nu este un sol fertil, propice creşterii. Dacă inima e împietrită, sămânţa nu poate da rădăcini. Dacă solul e un strat subţire, sămânţa nu poate avansa, pentru că atunci când vine căldura zilei, lăstarul se ofileşte şi se usucă.

În scenariul următor, sămânţa dă un lăstar frumos, dar spinii (poftele şi grijile lumii fireşti), îl sufocă şi îl fac să moară. În cele din urmă, e sămânţa care ajunge în solul unei inimi fertile. Spinii şi căldura acestei lumi nu pot omorî lăstarul care dă din ea. Această sămânţă va creşte şi chiar se va reproduce. Va creşte datorită apei vii din ceruri şi a nutrienţilor din Cuvântul Lui Dumnezeu care vor conduce la menţinerea unui sol fertil.

Acest lăstar se va dezvolta într-o plantă frumoasă şi va aduce rod de acelaşi fel cu sămânţa din care a răsărit. Nu va fi orice plantă, ci va fi ”un răsad al Domnului (Isaia 61:3), care va fi din Dumnezeu şi va produce roade dătătoare de viaţă, roadele cerului, pentru că vin din Împărăţia Cerului.  Nu va fi o plantă firavă, demnă de milă, pe care s-o sufoce spinii vieţii, ci o plantă viguroasă, puternică, fericită care poate fi identificată uşor. Va produce roada Duhului Sfânt şi anume: dragostea, bucuria, pacea, facerea de bine, credincioşia, răbdarea, autocontrolul, blândeţea, bunătatea. (Galateni 5:22,23)

În concluzie, cum e solul inimii tale?

Dumnezeu nu este un grădinar leneş, El îşi lucrează grădina, are grijă de plantele sale. El sapă pământul, smulge buruienile, udă cu apa vie şi fertilizează solul cu nutrienţii din Cuvântul Său.

Uneori, în timp ce lucrez în gradina de legume, Domnul mă învaţă lecţii şi concepte preţioase. Unul dintre aceste concepte este că: PLANTELE PROSPERĂ ÎN SOLUL AFÂNAT! Un sol afânat, îi permite plantei să-şi dezvolte rădăcinile, devenind o bază solidă pentru întreaga plantă şi va permite smulgerea buruienilor cu uşurinţă, mai ales când acestea sunt mici. Cu cât buruienile sunt lăsate să crească mai mult, cu atât vor fi mai greu de smuls. Sămânţa semănată într-un sol tare, uscat, va încolţi greu, după mult timp şi noua plantă cu greu îşi va dezvolta rădăcini şi va creşte. Solul inimilor noastre, trebuie să fie flexibil şi moale, fiind udat cu apa vieţii printr-o viaţă de  închinare sinceră, de rugăciune şi meditaţie la Cuvântul Lui Dumnezeu.

Toţi ştim că buruienile, spinii şi mărăcinii nu au nevoie să fie invitaţi sau semănaţi în grădinile noastre, ci pot răsări oricând. Ele apar natural pe orice teren. Ca şi păcatul, care e foarte natural. Orice mediu viu nu poate evita buruienile şi nici păcatul. Şi după naşterea din nou, firea trebuie crucificată zilnic. Solul inimii, trebuie să stea moale şi afânat, pentru ca buruienile să poată fi înlăturate uşor şi planta să poată creşte dezvoltându-şi rădăcini puternice.

Ce se întâmplă când buruiana e lăsată să crească nestingherită, mult timp în pământ? Solul bun din jurul ei devine sărac, pentru că buruiana consumă toate substanţele nutritive la care ajung rădăcinile ei. Solul fertil care ar fi putut da o recoltă bogată, se iroseşte, hrănind buruiana, ale cărei rădăcini se îndesesc şi distrug solul. Cu cât stă mai mult , cu atât va fi smulsă mai greu. În timp ce sămânţa şi răsadul necesită multă muncă, pentru buruieni supravieţuirea e foarte simplă. Cu cât buruiana are o mai mare vechime în sol, cu atât va acapara mai mult din spaţiul, apa şi nutrienţii care ar trebui să fie ale plantelor folositoare. Dacă nu sunt înlăturate, în unele cazuri, buruienilor vor duce la moartea plantelor bune, definitivându-şi efectul distrugător.

Aici e ceva ce majoritatea oamenilor nu realizează. Când vedem un pom sau orice plantă ştim din ce provine. S-a înmulţit dintr-o sămânţă sau dintr-un butaş. Oricare ar fi cazul, acestea trebuie plantate în sol ca să crească. Substanţele nutritive din solul fertil, ajung să se transforme în celulele plantei care creşte. Noi  şi tot ce este viu, am fost de fapt creaţi din ţărâna Pământului!

Luăm vitamine, minerale şi substanţele nutritive care vin din sol şi acestea ne ajută să rămânem în viaţă. Hrana noastră, vine tot din sol şi cel mai bine este când solul este sănătos, fertil, organic. Hrana produsă la fermele care nu lucrează solul corespunzător şi care folosesc multe chimicale, arată jalnic, iar gustul e pe măsură.

Din păcate, agricultura zilelor noastre, foloseşte îngrăşăminte artificiale care produc legume şi fructe foarte mari, aspectoase, dar PUŢIN HRĂNITOARE. Este similar cu a mânca la localurile fast food. Produsele arată minunat, poate au și gust foarte bun, dar nu vor hrăni trupul şi nici nu-l vor face puternic. Sistemul imunitar şi puterea fizică vor avea de suferit, putând duce la boli şi anemie.

Hrana sănătoasă trebuie să conţină doar produse sănătoase! Un sol fertilizat organic va produce hrană bogată în vitamine şi nutrienţi. Îngrăşămintele instant care produc fructe mai repede, nu pot induce în eroare organismul care le consumă, chiar dacă par frumoase şi hrănitoare. Organismul hrănit mai mult timp cu astfel de produse, va fi slăbit, fără rezistenţă la boli, cu reflexe slabe, depresiv, stresat şi cu alte probleme. La fel se întâmplă şi în lumea spirituală.

Deci, cum suntem? Avem un sol fertil al inimii, afânat, care să lase rădăcinile omului nostru interior, născut din nou să creasă şi să se înfigă adânc, ca să fim puternici? Ce vedem deasupra solului este rezultatul a ceea ce este în sol. Cum stăm la capitolul buruieni? Îi permitem Domnului să le smulgă de câte ori apar? Oare putem creşte buruieni de tip bonsai? Adică acel tip de copăcei, la care li se taie constant doar vârful pentru ca  rădăcinile să se îngroaşe, să devină puternice. Dacă nu smulgem rădăcinile buruienilor, ci doar le rupem, vom avea buruieni mai puternice!

Asimilăm bogăţia Cuvântului Lui Dumnezeu direct, sau încercăm să supravieţuim cu mesaje scurte, digerate de alţii? Dacă nu citim şi nu medităm la Cuvântul Său din Scriptură, cu ajutorul Duhului Sfânt care locuieşte în noi, nu vom ajunge niciodată ce vrea Domnul să fim. Cât de puternici spiritual vom putea fi, fără tăria care vine din primirea directă a Cuvântului Lui Dumnezeu şi aplicarea acestuia în viaţa de zi cu zi?

Primim roua Cerului şi ploaia Duhului Sfânt  ca să fim grădina bine udată a Domnului? O plantă ofilită, nu poate fi puternică. De exemplu, am plante de mazăre, pe care încerc să le cultiv de-a lungul gardului grădinii, ghidându-le lăstarii să se agaţe de gard, ca să le susţină. Ca să le pot înfăşura în jurul sârmelor, trebuie să fie bine hidratate, altfel se rup.  O plată bine udată este flexibilă!

O plantă uscată nu poate fi nici recoltată. Aceasta se ofileşte rapid şi nu e deloc apetisantă. Dar dacă recoltez plantele după ce au fost udate şi sunt pline se sevă, fructele vor fi de asemenea minunate. De asemenea, o plantă bine hidratată va face faţă mult mai bine unei zile toride, pe când una neudată, se va ofili, ceea ce va compromite şi roadele sau florile ei şi va sfârşi prin a se usca, dacă rămâne neudată mai mult timp. Rugăciunea şi laudele la adresa Domnului ne hidratează duhul şi ne dă putere si flexibilitate ca să facem faţă încercărilor de peste zi.  Hidratarea ne ajută să aducem roade bune, sănătoase care să ne binecuvinteze pe noi şi pe alţii;  care să-L onoreze şi să deschidă uşa binecuvântărilor Domnului.

Deci, cum merge hidratarea? Ne scufundăm în roua cerului? Îl lăudăm pe Domnul şi bem din ploaia Duhului Sfânt?

Suntem flexibili în mâna Grădinarului? Îl lăsăm să prăşască solul minţilor şi inimilor noastre, ca să înlăture buruienile? Ne păzim noi ochii, urechile şi inimile de răutatea şi păcatul acestei lumi în care trăim? Fugim noi de ce nu-I place Domnului? Îi permitem Duhului Sfânt să ne ajute să ne întărim rădăcinile ca să fim bine înrădăcinaţi în Cuvântul şi în căile Domnului? Ne păstrăm noi inimile deschise la apa vie care vine doar din ceruri, petrecând timp de calitate, ascultând şi având comuniune cu Domnul lăudându-l, rugându-ne şi meditând la Cuvântul Lui?

DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM?

Iertarea rupe gratiile propriei închisori.
 

Fără iertare nu există mântuire. Dacă nu iertăm, devenim captivii propriei „închisori” a neiertării și nimeni nu ne poate elibera, în afară de noi înșine. Duhul Sfânt ne dă puterea să iertăm, trebuie doar să-i cerem ajutorul.

Marcu 11:25-26
„Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, NU vă va ierta greşelile voastre.””

Neiertarea îl afectează în primul rând pe cel care nu iartă, nu pe cel care nu este iertat. Dacă nu iertăm pe cei care ne-au greșit, ne-au ofensat, ne-au rănit sau ne-au făcut să suferim într-un fel sau altul, orice referire la acele persoane, sau la incidentul în cauză, va răsuci din nou „cuțitul în rana” inimii noastre.

Iertarea trebuie să se petreacă în inimile noastre și se va vedea în comportamentul față de acea persoană.

Așa cum noi ne dăm seama când cineva are ceva împotriva unei persoane despre care vorbește, la fel, cei cu care vorbim vor știi ce e în inima noastră într-un context similar.

Domnul Isus, când atârna pe cruce, nu doar că i-a iertat pe cei care L-au schingiuit și l-au ucis, dar Îl roagă și pe Tatăl Ceresc să-i ierte, găsindu-le chiar și scuze.

Luca 23:34
„Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”

Matei 18:21-22
„Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

Ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor despre iertare? A ierta pe cineva de  490 de ori, pare incredibil, dar ce vrea Domnul Isus să spună prin acest număr, este că trebuie să iertăm indiferent de cîte ori ne greșește cineva. Cineva care trebuie iertat de atâtea ori, e clar că nu e o persoană angelică, dar să fim sinceri cu noi înșine: de câte ori au trebuit să ne ierte pe noi, cei dragi? Vedem că  și Petru se referă la fratele său, în întrebarea din versetele de mai sus.

În același timp, Domnul Isus ne îndeamnă să iertăm oricui ne greșește, așa cum menționează Luca în ultima parte a versetului:

Luca 6:37
„…iertaţi, şi vi se va ierta.”

Domnul Isus ne-a dat și pilda robului căruia stăpânul i-a iertat o datorie enormă (așa cum prin jertfa Lui Isus, Dumnezeu ne iartă nouă păcatele, care reprezintă o datorie imposibil de plătit de către noi înșine), și ca răspuns el nu are deloc milă de tovarășul lui, care îi datora o sumă infimă (asta facem noi când nu iertăm ce ne-a greșit un semen al nostru).

Matei 18:32-35
„Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’ Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

Rugăciunea cea mai des folosită este „Tatăl Nostru”. Din păcate mulți nu se gândesc prea mult la cuvintele acesteia, preferând doar să le rostească, când dau de necaz. Dar în această rugăciune cerem să fim iertați pentru că și noi îi iertăm pe cei care ne greșesc. Deci dacă nu iertăm, să nu ne așteptăm să primim iertarea Domnului.

Luca 11:4a
„şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum iertăm și noi greșiților noștri,..”

Coloseni 3:13
„Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul.Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

Efeseni 4:32
„Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Cristos.

De ce spunem altora ce ne-au greșit alții? Pentru că ne dorim să ne mângăie, să fie de acord cu noi, eventual chiar să nu le mai placă nici lor de cei care ne-au greșit și să ne compătimească.

Dacă nu iertăm, rămânem legați în lanțurile neiertării, și ne îndepărtăm de Domnul. Ni se pare că este nedrept să iertăm ceva atât de cumplit; vrem răzbunare, nu dorim binecuvântarea celor pe care nu-i iertăm; de multe ori, mintea admite că trebuie să iertăm, știm ce spune scriptura, dar de câte ori ne reamintim de ce ni s-a întâmplat, ura, mânia, frustrarea revin cu violență și ne întunecă judecata.

De fapt, dacă iertăm persoana care ne-a făcut ceva cumplit,nuînseamnă că persoana respectivă este absolvită de vina eiDacă noi iertăm, noi devenim LIBERIAmărăciunea care ne umplea inima, va dispărea, ura se va topi, frustrarea și gustul amar vor deveni amintire. Ne vom putea bucura din nou de viață, totul devenind mai frumos și zâmbetul va fi din nou „la el acasă” pe fețele noastre.

Dumnezeu nu ne cere să ne înăbușim sentimentele, ci să le tratăm corect, ca să nu păcătuim, așa cum spune Pavel, în:

Efeseni 4:26
„„Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia voastră”

Știm că atunci când mergem la culcare supărați și chiar nervoși, speranțele să ne treacă, sunt nule. De ce? Pentru că suntem maeștrii la a întoarce ceea ce ne supără pe toate fețele și la a găsi chiar mai multe motive ca să-i învinuim pe cei care au cauzat mânia, amintindu-ne și ce nu s-a întâmplat… exagerez… dar haideți să recunoaștem că nu prea mult. Dacă este posibil, cel mai ușor de rezolvat o astfel de problemă, este înainte de culcare. Făcând astfel, ne vom recâștiga pacea și vom dormi liniștiți. Am învățat că e chiar ușor să cer eu iertare celor dragi care m-au supărat, rezolvând mult mai rapid orice divergențe. Sunt un om mult mai fericit de când am învățat să cer iertare și să acord iertare.

Iertarea este un proces, care începe cu dorința de a ierta persoana care ne-a greșit, sau ne-a făcut rău, pentru că știm că voia Domnului este să iertăm.

Continuăm acest proces, rugându-L pe Dumnezeu să ne ajute să iertăm, să ne eliberăm de ură, frustrare, ofensă, victimizare, și apoi Duhul Sfânt să ne umple cu pacea Sa, cu o atitudine corectă față de cei care ne-au greșit, fără să le mai dorim răul. Ne ajută mult să conștientizăm un adevăr esențial, și anume, faptul că diavolul este cel care îi împinge pe oameni să-și rănească semenii. Satan a adus păcatul în lume și de atunci este în spatele oricărui păcat comis, începând cu Adam și Eva. Cădem în capcana lui, dând vina doar pe om în sine… și când facem asta ne este greu să iertăm și în urma neiertării, îi dăm dreptul diavolului pentru mai multe atacuri.

Alt aspect important este să analizăm care ar putea fi cauza a ceea ce a făcut sau a spus acea persoană contra noastră; acțiunea sau cuvintele ne erau adresate nouă sau am ajuns victime din greșeală? N-ați pățit de multe ori să fiți în locul nepotrivit la momentul nepotrivit? Mai grav este când suntem acolo, cu toate că Duhul Sfânt ne-a dat neliniște și a încercat să ne avertizeze de planul dușmanului contra noastră… iar noi l-am ignorat. Dacă ne punem în locul persoanei care ne-a făcut rău, am putea fi surprinși să constatăm, că era posibil să facem ce a făcut acea persoană; în acest caz, iertarea intervine mult mai repede.

Știm că am iertat, dacă nu ne mai pierdem pacea când ne amintim incidentul, nu mai povestim răul care ni s-a făcut, nu mai căutăm să punem acea persoană într-o lumină proastă în fața altora, ajungem chiar să îi dorim binele…

Iertarea NU înseamnă reacordarea încrederii. Nu înseamnă că vom tolera la nesfârșit ca cineva să ne calce în picioare sau chiar să ne facă mai mult rău. Domnul ne-a dat înțelepciune și dacă venim înaintea Lui în rugăciune, ne va arăta cum trebuie să tratăm fiecare caz în parte. Dar recâștigarea păcii și liniștii sufletești este mai valoroasă decât orice dorință de a ni se face dreptate și de a fi răzbunați. Dumnezeu ne spune :„A Mea este răzbunarea şi Eu voi răsplăti…” (Deuteronomul 32:35)

Pe cei din familie, sau pe alte persoane cu care avem contact zilnic, va fi nevoie să-i iertăm de nenumărate ori, așa cum și ei ne iartă de nenumărate ori. Aceștia fac parte din categoria menționată de Petru, sub numele de „fratele meu”. Mult timp, ascultând predici despre iertare, care citau acest verset, mă revoltam la gândul că Dumnezeu îmi cere să nu am înțelepciune, dacă-mi cere să continui să le acord încredere unor oameni care pot să-mi facă atât de mult rău, încât să fie nevoie să-i iert de atâtea ori. De fapt, Domnul ne cere să iertăm pe toți oamenii care ne greșesc, ca să fim liberi și fericiți, iar cei care trebuie iertați de foarte multe ori, „frații” sunt de fapt cei din imediata apropiere.

Medicii recunosc că neiertarea ne afectează sănătatea, poate cauza artrită, probleme de rinichi, tensiunea arterială mărită sau oscilantă, ulcer, depresie și multe alte boli. Chiar nu se merită să ne lăsăm pradă ofenselor și neiertării, pentru că dacă o facem, plătim un preț mult prea mare, fără ca cei care ne-au făcut rău să fie afectați..

Evrei 12: 14-15
„Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciunesă vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea.”

Noi am primit iertarea pentru păcatele noastre, prin har, adică, fără vreun merit personal, ci doar acceptând că Domnul Isus a plătit cu moartea pentru păcatele noastre. Oare de ce ni se pare prea mult să oferim har la rândul nostru celor care ne-au greșit? Nu am de unde să știu cât de grav vi s-a greșit, cât de adânci vă sunt rănile și cât de grave sunt efectele a ceea ce ați pățit. Nu încerc să minimalizez gravitatea a ceea ce ați pătimit, dar pentru că știu din experiență proprie, cât de bine este să scapi de lanțurile neiertării, ce minunat e să fii din nou liber și pentru că Domnul Isus ne spune că dacă nu iertăm, nici Tatăl Ceresc nu ne iartă păcatele noastre, îmi doresc din toată inima să vă ajut să fiți liberi.

De cele mai multe ori, persoana care ne-a ofensat, nici măcar nu știe că a făcut-o și continuă să trăiască ca și înainte. Dar noi, suferim, ne agităm, ne pierdem pacea, oftăm des și profund, nu mai zâmbim, nu mai râdem, ne răstim la cei de lângă noi, fără ca ei să aibă vreo vină, pentru că neiertarea devine amărăciune, iar amărăciunea dă lăstari, afectându-i și pe cei din jurul nostru. Uneori chiar facem victime colaterale, vorbind de rău persoana care ne-a greșit și făcându-i pe cei care ne ascultă să-i urască la rândul lor pe dușmanii noștri.

De câte ori nu am ajuns să ne displacă o persoană, doar pentru că am ascultat criticile aduse de altcineva la adresa acesteia? Autorul cărții Evrei știa foarte bine ce scrie în versetele citate mai sus. Ofensele nerezolvate au dus la multe sciziuni în familii, biserici, companii, în orice grup de oameni care „au mușcat momeala Satanei” și s-au ofensat, poate chiar din cauze minore, pe care le-au și uitat, fiind prea ocupați cu întreținerea discordiei. Firea umană, condusă de mândrie cade foarte ușor în capcana ofensei.

Când ne-am întors la Dumnezeu și L-am chemat pe Isus să fie Domnul vieții noastre, am fost născuți din nou, prin Duhul Sfânt, în duhul nostru, pe care Pavel îl numește „omul dinăuntru”. Începând de atunci, trecem printr-un proces de schimbare, învățând să trăim conduși de Duhul Sfânt, în ascultare de Dumnezeu și nu de firea noastră.

Romani 8:9a
„Voi însă nu mai sunteţi pământeştici duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi.”

2 Corinteni 4:16
„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi ”

2 Corinteni 2:10-11
„Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Cristos, ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.”

Ce spune Pavel aici? Dacă nu iertăm, cine câștigă? Noi, în nici un caz… dimpotrivă, neiertarea este o fortăreață a dușmanului, care ne distruge lent, dar sigur. Dușmanul ne atacă și caută să ne fure pacea, liniștea, bucuria, sănătatea și fără să-i dăm ocazia, cu atât mai mult, nu va rata ocaziile pe care noi i le oferim, prin orice păcat pe care îl comitem.

În concluzie, când alegem să eliberăm în iertarea noastră pe cei care ne-au greșit și cerem Domnului ajutorul pentru asta, ne facem nouă înșine o favoare.

Nu degeaba scria Solomon în:

Proverbele 17:22
„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.

O inimă în care este neiertare, este o inimă tristă, mâhnită, care nu se mai poate bucura. Inima celui care a reușit să ierte, este veselă plină de dragoste și bucurie, ceea ce duce și la o stare generală de bine și sănătate.

Iertăm, pentru că și noi am fost iertați, iubim, pentru că Domnul Isus ne-a iubit întâi și vrem să trăim liberi, pentru că Domnul nostru s-a jertfit, ca noi să-L putem cunoaște, pe El, Adevărul și Adevărul să ne facă liberi! 

 

„Mijlocitorul”-Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

 

Cartea Iov are un final neașteptat. Dumnezeu le cere, atât lui Iov, cât și celor trei prieteni ai săi să se pocăiască, să-și ceară iertare înaintea Sa și să-și rezolve neînțelegerile care s-au iscat pe parcursul încercărilor prin care a trecut Iov. Cei mai mulți, când studiază această carte, sunt interesați să afle de unde au început necazurile lui Iov, cum au evoluat și care a fost finalul. Din păcate, cei mai mulți cititori, parcurg această carte fără să observe ce se întâmplă la final cu cei trei prieteni ai săi. 

Ca să înțelegem mai bine evoluția evenimentelor, haideți să începem cu următoarele versete:

Iov 42:7-10 „După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov. 8 Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voiRobul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” 9 Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. 10 Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.”

Aceste versete descriu ce a urmat imediat după ce Iov s-a pocăit și Dumnezeu l-a iertat (Iov 42:1-6). După cum putem observa în versetul 7, Dumnezeu nu doar că i-a vorbit lui Iov, dar s-a adresat direct și celor trei prieteni ai lui, cerându-le să se pocăiască. Putem concluziona că la conversația dintre Dumnezeu și Iov au mai fost prezenți și Elihu (prietenul mai tânăr al lui Iov, cel care a prorocit când Dumnezeu a venit și a vorbit din mijlocul furtunii), Elifaz din Teman și probabil mai erau și Bildad și Țofar. Să mai citim o dată, ce i-a spus Dumnezeu lui Elifaz, în versetul 7, „Mânia Mea s-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” Apoi, în versetul următor, Dumnezeu repetă: „pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.” Iov deja se pocăise și Dumnezeu l-a iertat, și nu mai avea nimic contra lui (Iov 40:1-2Iov 40:8). Dar cei trei prieteni, „n-au vorbit drept despre Dumnezeu”. În capitolele precedente, citim cât de convinși erau că Iov era pedepsit pentru un păcat ascuns sau uitat. În realitate, încercarea teribilă prin care a trecut Iov nu a fost din cauză că a păcătuit, ci pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie testat, cu un anumit scop (Iov 1:6-12).

Să revedem versetele care descriu pocăința lui Iov: „Iov a răspuns Domnului şi a zis: „Ştiu că Tu poţi totul şi cănimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” – „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţelegde minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” – „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” – „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” (Iov 42:1-6)

Cei trei prieteni au greșit mult înaintea lui Iov, acuzându-l și insistând în acuzația că păcatul lui este cauza suferințelor și pierderilor suferite. Pe parcursul teribilelor necazuri prin care trecea Iov, cei trei prieteni erau foarte convinși și insistau la unison, că Dumnezeu a adus toate acele suferințe peste Iov, din cauza unui păcat și că el trebuia să afle ce păcat a comis și să se pocăiască (Iov 4-23). Judecându-l pe Iov că „a păcătuit și de aceea a adus Dumnezeu pedeapsa peste el” – ei nu-l judecau greșit doar pe Iov, ci și pe Dumnezeu. Și Dumnezeu nu tratează cu indiferență pe nimeni care-L judecă pe El sau felul în care se ocupă de fiecare dintre noi când păcătuim sau nu.

Lui Iov îi era greu să înțeleagă pentru ce trecea prin toate acele suferințe, pentru că știa cât de mult s-a străduit să fie drept și să nu păcătuiască. Cu toate acestea, Iov nu a spus și nici nu a făcut ceea ce a spus diavolul că va face. În Iov 1:11, diavolul i-a spus Lui Dumnezeu: „Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 

Pe parcursul întregii perioade de încercări și suferințe, Iov nu l-a blestemat niciodată pe Dumnezeu nici pe ascuns, nici în față, așa cum a spus diavolul că va face. 

Să revenim la Iov și cei trei prieteni. La începutul capitolului 42, citim că Dumnezeu l-a iertat pe Iov, după ce s-a pocăit. Dar acum prietenii lui aveau nevoie să fie iertați de Iov și de Dumnezeu, așa cum le-a vorbit Domnul din mijlocul furtunii, că trebuie să facă.

Faptul că Dumnezeu le cere celor trei să-și ceară iertare, trece des neobservat. Domnul le-a spus să aducă jertfa pentru a primi iertarea, asistați de Iov și Iov să se roage pentru iertarea lor. Să recitim versetul 8: „Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voiRobul Meu Iovsă se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.

Oare de ce nu erau suficiente „jerftele și pocăința” De ce a cerut Dumnezeu ca Iov să-i ajute și să se roage pentru ei? Un motiv demn de luat în considerare este faptul că niciodată nu este suficient doar să-i cerem Lui Dumnezeu să ne ierte. Domnul vrea să ne iertăm și unii pe alții. Domnul Isus ne învață în rugăciunea Tatăl nostru cât de important este să iertăm: „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” și după ce încheie rugăciunea, Isus continuă cu: Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.(Matei 6:12Matei 6:14-15). Trebuie să-i iertăm pe ceilalți ca să fim iertați la rândul nostru de Tatăl Ceresc.

Nu este suficient să ne pocăim „pentru noi înșine” înaintea Domnului. Trebuie să-i și iertăm pe cei care ne-au greșit până acolo încât să ne rugăm pentru ei. Dumnezeu Însuși le-a poruncit celor trei prieteni ai lui Iov să se pocăiască să meargă la Iov să aducă arderea de tot pentru iertare și acesta să se roage pentru ei. Dumnezeu vroia ca Iov să-i ierte și să se roage pentru ei. În Noul Testament avem următorul verset cu același mesaj: „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tăuapoi vino de adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24) Prietenii lui Iov s-au împăcat cu Dumnezeu și cu Iov, iar Iov s-a împăcat cu ei la nivelul așteptat de Domnul.

După ce cei trei au adus arderea de tot pentru iertare și Iov s-a rugat pentru ei și i-a iertat, ceea ce le-a cerut Dumnezeu a fost împlinit. Toți s-au pocăit înaintea Lui Dumnezeu și cei care și-au greșit unii altora de asemenea s-au pocăit. Deci procesul iertării a fost complet doar când cel căruia i s-a greșit s-a rugat pentru cei care i-au greșit.

Sunt atât de multe mesaje despre iertare în zilele noastre, care ne învață să iertăm pentru că neiertarea ne poate îmbolnăvi. Și este adevărat că amărăciunea și neiertarea sunt foarte nesănătoase și pot avea efecte grave pentru cei care le nutresc. Dar Dumnezeu ne cere mai mult. El ne cere să-i iertăm pe ceilalți așa cum suntem noi iertați. De asemenea ne cere să ne iubim dușmanii și să ne rugăm pentru cei care ne greșesc și chiar pentru „cei ce vă (ne) asupresc şi vă (ne) prigonesc” (Matei 5:44Luca 6:28). Isus ne-a învățat ce avem de făcut, când era țintuit pe cruce. El s-a rugat: „Tată iartă-i, că nu știu ce fac”. Isus de fapt spunea că i-a iertat pe cei care l-au condamnat și crucificat pe nedrept și vroia ca nici Tatăl să nu le ia în considerare păcatul comis contra LuiA făcut tot ce trebuia făcut pentru iertarea păcatelor lor și a întregii omeniri, înainte ca vreunul dintre noi să se pocăiască de propriile păcateIsus ne-a eliberat înaintea Lui Dumnezeu Tatăl, pentru ca atunci când fiecare persoană a ales sau va alege, să se pocăiască, să poată fi iertată. Vai cât de ignorat este acest fapt! Iertarea altora este esențială nu doar pentru sănătatea celui căruia i s-a greșit dar și pentru a permite puterii Lui Dumnezeu să se manifeste în viața sa!

Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.

„Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi o ardere de tot pentru voiRobul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.”” Iov 42:8

Care era nebunia lor? Era faptul că erau convinși „că știau și declarau sus și tare” că Iov a păcătuit și că Dumnezeu îl pedepsea pentru păcatul luiȘi cât de amarnic se înșelau. Nu doar că L-au judecat pe Dumnezeu, dar l-au judecat greșit, nedrept. De câte ori nu am făcut și noi aceeași greșeală, același păcat? Oh Doamne, iartă-ne Te rugăm. Cine credem că suntem ca să spunem că Dumnezeu a adus nenorocirea peste o persoană ca s-o pedepsească pentru păcatele ei? Și cine știe de câte ori și în câte feluri nu am greșit înaintea Domnului în moduri similare? Doamne. Te rugăm ajută-ne să nu ne grăbim să tragem concluzii și să ne păstrăm inimile și gândurile curate.

Ce ar fi trebuit Dumnezeu să facă ca „să le răspundă după nebunia lor”? Dumnezeu spune clar că mânia Sa „s-a aprins” (Iov 42:7). Și-ar dori oricare dintre noi să aprindă mânia Lui Dumnezeu contra lui? Cea mai insignifiantă consecință a acestui fapt, ar fi, cum se pare că era în cazul lor, că Dumnezeu nu le mai asculta rugăciunile. A fost nevoie să se roage Iov pentru ei, ca să fie iertați și relația lor cu Domnul să fie refăcută.

Trupul lui Cristos, biserica suferă mult în prezent, tocmai pentru că mulți creștini nu se supun Lui Dumnezeu și nu-i iartă pe cei care le-au greșit. Sunt și mai puțini cei care se roagă Lui Dumnezeu să-i ierte pe cei care i-au rănit.

Atunci când ascultăm de Dumnezeu și facem ce ne cere, Îi deschidem ușa ca să poată lucra în numele nostru și al celor pentru care ne rugăm. Când nu ne pasă ce vrea Dumnezeu să facem și cum să ne comportăm cu ceilalți, respingem înțelepciunea Lui și deschidem larg ușa consecințelor neascultării. Din păcate, neascultarea îi dă dreptul diavolului să ne facă rău, să semene discordie și ură. Ce a pățit Iov, a avut loc în timpul Vechiului Testament, dar Dumnezeu este același ieri azi și în veci. El este Domnul Păcii care ne dă din plin harul Său, dar așteaptă ca și noi să acordăm har celorlalți, la rândul nostru. Nu este suficient să avem o relație corectă pe verticală cu Dumnezeu, trebuie să avem o relație corectă și pe orizontală cu semenii noștri.

„Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)

Ce facem când L-am rugat pe Dumnezeu să ierte pe cineva care ne-a greșit și acea persoană nu vrea să se împace cu noi? Sau, dacă ne-am cerut iertare de la cineva căruia i-am greșit și persoana nu vrea să ne ierte? Nu putem face mai mult decât ceea ce ține de noi înșine și să lăsăm restul în seama Domnului. Fiecare dintre noi este responsabil de sine însuși și de acțiunile sale dar nu răspundem de ce fac sau nu fac ceilalți. Dacă ei aleg să ne ierte, atunci e minunat, pentru că aceasta va începe procesul de vindecare. Dacă nu ne iartă, cel puțin știm că ne-am făcut partea și putem lăsa restul în mâna Lui Dumnezeu. Când alegem să nu ținem „cu dinții” de răul pe care ni l-a făcut cineva și alegem iertarea în locul amărăciunii și urii, Duhul Sfânt poate lucra în noi vindecarea și restaurarea și ne vom putea ruga cu tot mai mare ușurință pentru ca voia Domnului să se facă în situația prin care trecem.

Restaurarea lui Iov pare să fi fost legată de iertarea celor trei prieteni ai săi și de dorința lui de a se rugaDomnului, pentru ei.

„Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov. Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. (Iov 42:9-10a)

Oare câți au fost privați de restaurare și împăcare cu Dumnezeu, pentru că nu ne-am rugat pentru ei când ne-au greșit? Poate credem să este suficient să-i cerem Lui Dumnezeu să-i binecuvinteze pe cei care ne-au făcut rău. Dar dacă ne dorim să fim tratați bine, tot așa trebuie să-i tratăm și noi pe ceilalți. Isus ne spune: „tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” (Matei 7:12). Și ce tratament mai bun ne-am dori decât să se roage pentru noi, sincer, dintr-o inimă curată și poate chiar cum s-a rugat Isus pe cruce: „Tată iartă-i, că nu știu ce fac.”

Iov a ascultat de Dumnezeu și i-a iertat pe prietenii lui care i-au greșit și s-a rugat pentru ei. Ascultarea lui Iov, a deschis ușa Lui Dumnezeu să lucreze nu doar în numele prietenilor lui ci și pentru el. Dumnezeu l-a vindecat pe Iov și a restaurat tot ce a pierdut și chiar i-a dat înapoi dublu decât a avut. Binecuvântările și beneficiile urmează ascultarea și supunerea înaintea Domnului. Nouă ar trebui să ne fie mai ușor decât i-a fost lui Iov, pentru că datorită jertfei Lui Isus pe cruce, putem fi născuți din nou și Îl avem pe Duhul Sfânt care locuiește în noi și ne învață, ne conduce, ne întărește și ne ajută ca să facem tot ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi.

Rugăciune de încheiere: Doamne Tată Ceresc, te rugăm iartă-ne că nu am făcut tot ce ar fi trebuit să facem în ce privește iertarea. Iartă-ne că am primit harul tău și nu l-am dat mai departe. Iartă-ne că nu ne-am supus cum ar fi trebuit ca să ne iubim dușmanii și uneori chiar prietenii, așa cum am vrea noi să fim iubiți și iertați. Ajută-ne o Doamne să îti dăm libertatea să lucrezi în viețile noastre și ale celor care ne-au făcut rău. Te rugăm să-i ierți și pe ei și pe noi pentru multele instanțe în care nu ne dădeam seama ce facem… în Numele Lui Isus, amin!

CINA DOMNULUI ISUS-Domnul Isus ne spune în Ioan 6:56 „cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, rămâne în Mine și Eu în El.”

 

 

Cei care suntem membrii ai unei biserici neo-protestante, știm că Cina Domnului este un act sacru, esențial pentru viața creștinului născut din nou. Dar oare cât de adânc ne atinge faptul că avem șansa să ne împărtășim cu sfânt trupul și sângele Domnului nostru Isus Cristos? Cât de adânc înțelegem semnificația acestui act?

Ioan 6:53-57 „Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivăCine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu areviaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.”

Cred că nu e nevoie de prea multe explicații pentru eforturile dușmanului de a-i opri pe creștini să ia Cina Domnului. Domnul nostru a instituit acest act sacru, ca să ne reamintim constant de jertfa Lui, ce a câștigat pentru noi prin moartea pe cruce, învierea Sa și ridicarea la cer și să trăim vieți victorioase, ca posesori a tot ce Domnul a câștigat pentru noi. 

Nu știu ce experiențe ați avut până acum în acest domeniu, dar din păcate 99% dintre creștinii interogați pe această temă, au aceeași mărturie, inclusiv eu: – se tem să nu ajungă bolnavi după ce iau cina, dacă au cumva vreun păcat pentru care au uitat să-și ceară iertare și în consecință, de multe ori refuză să se împărtășească, ca să rămână sănătoși.

E trist, dar din păcate, mesajul predicat aproape de fiecare dată, înainte ca o congregație să se împărtășească cu trupul și sângele Domnului, este: „Fiecare să se cerceteze pe sine însuși să vadă dacă ESTE VREDNIC să ia cina Domnului. Pentru că, Biblia spune că:

„De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.” (1 Corinteni 11:27)

​Deci vi se spune că dacă sunteți supărați pe cineva, sau ați supărat pe cineva, sau aveți vreun păcat, dacă nu vreți să fiți pedepsiți cu boală sau moarte prematură (‘nu puțini dorm’), mai bine nu luați cina. Dacă cineva nu este botezat în cultul nostru și nu este membru, nu poate lua cina Domnului.”

Vă sună familiar afirmațiile de mai sus? Dacă da, atunci vă rog să citiți cu atenție ce urmează.

Cu ceva timp în urmă, am ascultat o serie de mesaje, întitulate „Vindecare prin Cina Domnului”. Pentru că titlul suna interesant, am început să le ascult. Rezultatul a fost uimitor, mi-a revoluționat percepția asupra actului Cinei Domnului și m-a făcut să înțeleg mai bine, de ce sunt atât de mulți creștini bolnavi, fără speranță și chiar unii care mor din cauza bolilor de care suferă, fără să se roage cu credință, să fie vindecați. Din păcate majoritatea creștinilor zilelor noastre consideră că ceea ce a câștigat Domnul Isus prin jertfa de pe Calvar, reprezintă doar iertarea păcatelor pentru a putea fi mântuiți. Oare nu slujim același Dumnezeu Atotputernic? Nu este El același ieri azi și în veci? Am văzut multe vindecări personale și ale altora, prin rugăciuni făcute cu credință , deci nici o doctrină cesaționistă nu mă poate convinge că darurile Duhului Sfânt au încetat, iar Dumnezeu nu mai vindecă bolnavii și azi.

Iacov 5:14-15 
„Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii (bătrânii=cei maturi în credință) Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va însănătoşi şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.”

Isus Cristos a purtat în trupul Său pe cruce toate bolile, suferințele, stresul, traumele, temerile noastre. Nu există boală sau suferință care să fie exclusă de la ceea ce a suferit și a purtat Isus în locul nostru, ceea ce înseamnă că noi nu mai trebuie să le „purtăm”.

Isaia 53:4-5
„Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi.”

Isaia a profețit felul în care urma să moară Isus, plătind pentru păcatele noastre și asigurându-ne vindecarea de orice boli sau suferințe. Verbul apare la prezent, deci activ de la momentul scrierilor lui Isaia (între anii 470-460 î.H.) dinaintea întrupării Domnului Isus.

Când Apostolul Petru scrie despre același lucru în prima sa epistolă, Isus a fost deja răstignit și înviat, deci de atunci încoace, vindecarea noastră DEJA S-A PRODUS. Noi trebuie doar s-o accesăm, s-o primim, să intrăm în posesia ei. Cum? Prin credință.

1 Petru 2:24
„El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.”

Să revenim la versetele despre Cina Domnului, scrise de Pavel:

1 Corinteni 11:23 – 32
„Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat, şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voisă faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu;să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.”  Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului ÎN CHIP NEVREDNIC va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu DEOSEBEŞTE trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea.”

Este vorba undeva în aceste versete despre botez, membralitate, păcate de neiertare sau alte păcate nemărturisite? NU persoana e numită NEVREDNICĂ, ci MODUL ÎN CARE SE IA CINA. Adică?

Dacă persoana care se împărtășește din trupul și sângele Domnului Isus, NU DEOSEBEȘTE TRUPUL DOMNULUI, adică nu crede în jertfa lui Cristos de pe cruce și în ceea ce a împlinit acea jertfă, atunci actul este făcut în chip nevrednic. Dacă actul împărtășirii este făcut fără credința că este ceea ce Domnul Isus ne-a spus să facem spre pomenirea Lui, a ceea ce a făcut pentru noi la cruce, atunci devine doar un ritual.

Domnul ne-a pus la dispoziție prin acest act, ceea ce El a făcut pentru noi. Dacă Domnul Isus a suferit deja fiecare durere a noastră, fiecare boală a noastră, chiar vrem să o fi făcut degeaba? Nu ne dorim să intrăm în posesia a ceea ce El ne-a pus deja la dispoziție?

După ce am înțeles aceste adevăruri majore, împărtășirea cu trupul și sângele Domnului este ceva cu totul special pentru mine, de fiecare dată. Îi mulțumesc Domnului meu, pentru că fiecare act al cinei mă duce mai aproape de vindecarea completă de orice boli și deficiențe din trupul meu, chiar dacă unele mă chinuie de ani de zile. M-am luptat cu durerile reumatice din adolescență, dar nu m-am simțit atât de bine de mulți, mulți ani, cum mă simt de când Îi mulțumesc Domnului că deja m-a vindecat, de câte ori iau cina și de câte ori simt dureri în trupul meu. Le-am purtat destul, nu mai vreau ca Domnul meu să fi suferit degeaba în locul meu. De asemenea am auzit mărturii despre vindecări de boli grave, după ce credincioșii în cauză s-au împărtășit cu credința că vor primi vindecarea în Numele Lui Isus Cristos.

Când Adam și Eva au ales să nu se supună singurei porunci pe care Dumnezeu le-a dat-o, mâncând din fructul oprit, păcatul, boala și tot ce este distructiv și malefic au intrat în această lume. La început, Adam și Eva aveau stăpânirea peste Pământ, dar pentru că au ales să asculte de Satan, acesta a devenit stăpânul, în locul lor. Domnul Isus spunea despre Satan că„ nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească.” (Ioan 10:10)

Deci, când diavolul ne atacă din nou cu simptomele bolii de care ȘTIM că Domnul Isus ne-a vindecat, trebuie să refuzăm minciuna și să luptăm contra ei. O metodă eficientă este proclamarea versetelor din Isaia 53:4,5 și 1Petru 2:24, care reprezintă promisiunile Lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu Își ține promisiunile! Ceea ce spune Scriptura, e valabil pentru noi și pentru toți cei care vor fi născuți din nou, prin Duhul Sfânt. Deci vindecarea noastră rămâne și simptomele bolii trebuie să dispară! În Numele Domnului Isus am fost vindecați și rămânem vindecați!

Matei menționează și el în Evanghelia sa, ce spune Isaia în capitolul 53, după ce arată că Isus i-a vindecat pe toți bolnavii care au venit sau au fost aduși la El:

Matei 8:16-17
„Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnaviica să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.””

Când luăm Cina Domnului, după ce înghițim bucățica de pâine, aceasta devine trupul Domnului, în interiorul trupului nostru. Domnul Isus spune: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi

Trupul Său pătrunde în fiecare celulă din trupul nostru și scoate boala afară, dacă credem că asta spune Scriptura.

După ce bem din rodul viței, acesta devine sângele Fiului Lui Dumnezeu în trupul nostru și are puterea să ne curețe de orice păcat și să restaureze orice celulă care nu mai face ceea ce a fost creată să facă și implicit toate acestea vor duce la restaurarea trupului nostru fizic și spiritual.

În cartea Leviticul 17:11, prima parte citim: „Căci viaţa trupului este în sânge” și în versetul 14: „Căci viaţa oricărui trup stă în sângele lui, care este în el”, deci viaţa Lui Isus, a Dumnezeului VIU, intră în noi și readuce la viață tot ce e amorțit sau nu mai funcționează corect.

Avem parte de un proces de vindecare treptat, dar sigur, DACĂ știm ce a câștigat Domnul Isus pe cruce, pentru noi, credem că este pentru noi și cerem, ca să primim. De asemenea înțelegerea adevărului că blestemul care era peste noi, din cauza păcatelor anterioare, nu mai are putere să ne țină legați, va crește, până vom înțelege cu adevărat să suntem LIBERI ÎN CRISTOS și diavolul nu ne mai poate condamna pentru trecutul nostru.

Galateni 3:13
„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”

Ioan 15:7
Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţiorice  veţi vrea şi vi se va da.

Când Cristos este Domnul vieții noastre, rămânem în El și cuvintele Lui rămân în noi, pentru că suntem dornici să citim, să studiem scriptura, să medităm la ceea ce spune fiecare verset citit și la felul în care poate fi el aplicat în viața de zi cu zi. Când a fi creștin nu e doar o religie, ci un mod de viată, Isus devine natura noastră.

1 Corinteni 6:19-20
„Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

1 Petru 1:18-19
„căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

Deci, când avem mintea, gândirea Lui Cristos și credem că primim ceea ce cerem, suntem deja în posesia lucrului cerut. (1Corinteni 2:16 „Noi  însă avem gândul lui Cristos.”)

Marcu 11:24
„De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţisă credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”

Matei 7:7-8
„Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsibateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

Viața cu Isus este minunată! Nu ne costă nimic mântuirea, pentru ca Domnul nostru a plătit complet, integral, definitiv pentru păcatele noastre trecute, prezente și viitoare. Dar pentru a păstra mântuirea, ne costă totul. Ni se cere să trăim vieți curate, predate total, în ascultare totală de Tatăl Ceresc.

Dumnezeu nu ne cere nimic pentru care nu ne-a pus la dispoziție mijloacele ca să putem împlini și pentru care nu ne-a echipat în prealabil. Dacă Domnul Isus Cristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu a suferit atât de mult, pentru că ne-a iubit și ne vrea cu El în Rai pentru eternitate, putem spune ca și Pavel:

2 Corinteni 4:16-18
„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.”

Dacă Apostolul Pavel numește încercările prin care a trecut, întristări ușoare de o clipă, noi nu avem nici o scuză să ne lăsăm doborâți de adversitățile vieții. Oricît ar fi de grele necazurile prin care trecem, nu pot fi mai mari decât ce a pătimit Domnul Isus în locul nostru, FĂRĂ SĂ AIBĂ VREUN PĂCAT! A făcut totul din dragoste pentru fiecare dintre noi:

Ioan 3:16-17
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

 
 

NEPRIHĂNIREA DE SINE, PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN-Dacă credem că prin propriile performanțe ne câștigăm mântuirea, ne înșelăm singuri.

 

Nu este ușor să facem față încercărilor și provocărilor vieții de zi cu zi, dar tocmai încercările vieții sunt cele care ne modelează și ne transformă pe măsură ce Dumnezeu folosește toate aspectele vieții pentru împlinirea planului Său. Așa s-a întâmplat  în viața lui Iov și la fel se întâmplă în viețile noastre.

Pe măsură ce vedem mai mult din sfințenia și gloria Domnului, devenim tot mai conștienți de păcatele și fragilitatea vieților noastre. La fel a fost și pentru Iov. Suntem foarte conștienți de acestea din momentul în care realizăm că avem nevoie de un Mântuitor, dar pe măsură ce reintrăm în rutina vieții de zi cu zi, intensitatea acestui adevăr pălește tot mai mult. Recunoașterea și înțelegerea a cine este Dumnezeu și cine suntem noi, ne ține smeriți și nu ne lasă să uităm cum trebuie să trăim ca să-i facem pe plac Domnului. 

Pledoaria lui Elihu și reacția Domnului față de Iov

Elihu a venit la Iov când nu s-a mai putut abține, și a început să apere caracterul Lui Dumnezeu. Când Domnul I-a certat pe cei trei prieteni ai lui Iov, Elihu nu era printre ei (Iov 42:7). Spre deosebire de cei trei prieteni, Elihu a avut ceva de zis care de fapt l-a ajutat pe Iov. Declarațiile lui Elihu veneau pentru a apăra caracterul Lui Dumnezeu și ca să-l facă pe Iov să realizeze ce făcea de fapt. E important de remarcat că Dumnezeu nu a scos în evidență nici un păcat ascuns din viața anterioară a lui Iov așa cum ar fi pretins cei trei prieteni că era de fapt. Dumnezeu aduce în prim plan doar recenta neprihănire de sine a lui Iov.

Iov a trăit curat înaintea Domnului. El nu a păcătuit și prin asta să cauzeze situația neplăcută în care se găsea, după cum îl acuzau cei trei prieteni ai lui. De fapt, situația neplăcută în care se afla l-a făcut să păcătuiască. Nu suntem și noi de multe ori în această situație? De-a lungul vieții, ne străduim să-i facem pe plac Domnului, și considerăm că facem ce trebuie, și vine cineva și „ne pune răbdarea la încercare” sau „frustrările vieții” vin una după alta și când ne așteptăm mai puțin, presiunea e prea mare peste noi, și cădem în păcat.

Să revenim la Iov care s-a străduit din greu să trăiască curat, dar nu i-a dat slavă Lui Dumnezeu pentru asta, când presiunea asupra lui a crescut. În esență, el a zis: „Eu am făcut ce trebuie, eu am ajutat văduvele și străinii, eu mi-am păstrat privirile doar pentru soția mea, eu nici măcar n-am poftit în inima mea… Și acum, asta mi-e răsplata??? Și pe deasupra Dumnezeu refuză să mă vindece și să răspundă la strigătele mele.” Înainte de aceste vremuri grele, se pare că Iov naviga ușor prin viață, trăind o viață fără păcat, o viață de succes… (Iov capitolele 2930, 31)

Oare de câte ori am reacționat și noi la fel când nu ne plăcea prin ce trecem, spunându-i Domnului că ce ni se întâmplă nu e drept? „Am trăit curat, m-am luptat să fac ce e bine și acum să mi se întâmple așa ceva? Unde e vindecarea mea? De ce rugăciunile mele nu mai primesc răspuns?” Este periculos să punem neprihănirea noastră înaintea Lui Dumnezeu ca să-L  determinăm să facă ce-i cerem, crezând că ne este dator. E mai bine să cădem la pământ în fața Lui și să facem apel la mila și harul Lui și apoi să rămânem încredințați că promisiunile Lui sunt pentru noi. Dar a ne baza pe neprihănirea noastră proprie, nu este deloc înțelept.

Elihu i-a spus cu smerenie lui Iov, că ar trebui să acorde o mai mare atenție motivelor sale și să-I dea Lui Dumnezeu onoarea pe care o merită. Apoi a continuat : „Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!” (Iov 37:14) și i-a reamintit că dacă era „cineva care greșea”, acela NU era DUMNEZEU. Apoi Domnul intervine și pune mai multe întrebări menite să-i corecteze perspectiva lui Iov. Să ne uităm puțin ce spune Dumnezeu:

Iov 38:1-4
„Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.” 

Dumnezeu spune ce are pe inimă și continuă să-i arate lui Iov și tuturor care urmau să citească aceste rânduri de-a lungul vremii, câte ceva din atot-măreția Lui.

Iov 38:33-34
„Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ? Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?”

Iov 40:1-2
„Domnul a vorbit lui Iov şi a zis: „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”” 

Dumnezeu a fost Cel care a condus conversația cu Iov , pentru că acesta din urmă nu era în stare nici să-i răspundă, cu excepția a două replici timide. Prima dată în:

Iov 40:3-5
„Iov a răspuns Domnului, şi a zis: „Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit o dată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.”

Auto-neprihănirea lui Iov 

După primul răspuns al Lui Iov, Domnul trece direct la inima problemei lui Iov. În versetul 8 din capitolul 40, este evidențiată cel mai bine proaspăta neprihănire de sine a lui Iov. Domnul îi spune lui Iov:

Iov 40:8
”Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?

Dacă nu suntem atenți, neprihănirea poate deveni chiar ușor, auto-neprihănire. Trăim vieți neprihănite, când trăim după căile Domnului, dar dacă îi privim pe ceilalți de sus, pentru că nu trăiesc după standardele noastre, atunci alunecăm în neprihănirea de sine. Uneori, credem că noi avem dreptate totală  și dacă ceilalți ne-ar asculta și ar face ce zicem noi, lumea ar fi perfectă. Numai că asta ar echivala cu a lua locul Lui Dumnezeu, și e o poziție pe care nu ar trebui s-o ocupăm niciodată. Dacă suntem cumva în acea poziție, e timpul să ne cercetăm imediat și să ne pocăim!

Proverbe 16:2
„Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul.”  Cât de ușor ne este să avem o părere bună despre noi înșine și să ne găsim scuze pentru greșeli.

În versetul Iov 40:8, Dumnezeu  a descoperit păcatul lui Iov, arătând cum acesta Îl condamna pe DomnulIov credea că el are dreptate și Dumnezeu greșeaNeprihănirea de sine a lui Iov era dependentă de greșeala Domnului. Chiar dacă suntem tentați să-l judecăm pe Iov pentru comportamentul lui, ar fi mai corect să avem o privire introspectă, în noi înșine, pentru că această alunecare în neprihănirea de sine e foarte comună și apare când creștinul uită propria lui nevoie disperată de har și  de pocăință.

Dumnezeu I-a arătat lui Iov că nu e în poziția în care să facă afirmații despre El, prin care să susțină că Domnul ar trebui să fie într-un anume fel și să-I impună ce și când să facă. Dumnezeu este Dumnezeu. Noi suntem doar ființe umane, create de El și ne adaptăm voii Lui și nu invers.  După ce I-a arătat lui Iov cât de uman este, și cât de omnipotent, omniscient și înțelept este Dumnezeu, Iov se smerește și-și cere iertare.

Iov 42:1-6
„Iov a răspuns Domnului şi a zis:„Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.” –„Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” – „Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep.” – „Ascultă-Mă şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa.” – „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.””

Descoperirea pe care a avut-o Iov, ne dă și nouă o mult mai bună perspectivă a felului în care Dmnezeu judecă omenirea. Așa cum spune Pavel în,

Romani 3:23
„Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”, nu suntem nici unul superior lui Iov, cum a picat el acest test, la fel pățim și noi.  Suntem umani și trebuie să ne luptăm împotriva naturii umane căzute, atât cât trăim în acest trup.”

C. Pușcaș a făcut următorul comentariu pe acest subiect: ”Ce l-a smerit pe Iov? Adevărul Lui Dumnezeu a scos la lumină caracterul egoist al lui Iov și faptul că se considera îndreptățit să-L judece pe Dumnezeu și chiar să-L  găsească vinovat. Apoi ascultând ce avea Dumnezeu de spus, Iov a început, în șfârșit să-L CUNOASCĂ PE DUMNEZEU. Asta l-a făcut să treacă de la a avea o formă de religie și închinare (pentru că doar auzise de Domnul – Iov 42:5,6 ”Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.”), în care îi aducea jertfe Lui Dumnezeu pentru că ”poate copiii lui au păcătuit”, la a se închina cu adevărat, prosternându-se umil la picioarele Domnului, pocăindu-se și deschizându-și larg ochii la adevăr. Relația lui anterioară cu Dumnezeu nu-și avea sursa în a-L cunoaște pe Dumnezeu și a fi doritor să trăiască pentru a-I face plăcere Domnului ci mai degrabă se pare că-și zicea: ”Aș face bine să fac tot ce trebuie, numai să ajung mântuit eu și familia mea!” În realitate, Iov nu putea să se pocăiască în locul copiilor săi. … A adus jertfe în numele lor, în locul lor, dar mântuirea este personală, ndividuală! Este RELAȚIA PERSONALĂ CU DUMNEZEU și vine după ce fiecare Îl cunoaște pe EL. Când Îl cunoaștem pe El, mândria noastră e pusă la pământ și ne găsim adevărata identitate și valoare numai și numai în El!

Să ne păzim inimile în viața de zi cu zi 

Trebuie să avem mare grijă, să nu ajungem să ne încredem într-o neprihănire proprie, prin merite personale, ci să rămânem smeriți, păstrându-ne inimile curate. Este o greșeală enormă să credem că avem libertatea să-L condamnăm pe Dumnezeu sau pe semenii noștri, considerându-ne pe noi „standardele demne de urmat”. Neprihănirea de sine este de fapt o „mândrie mascată”. Când suntem conduși de mândrie, îi privim pe ceilalți de sus, chiar și pe Dumnezeu. Dacă sesizăm că începem să avem o atitudine de critică și judecată la adresa celor din jur, sau că începem să credem că toți ar trebui să asculte de noi, pentru „noi știm cel mai bine”, ar trebui să ne alarmăm. Ne pândește pericolul mândriei și al neprihănirii de sine! Ca să ne curățim inimile din nou, este nevoie să ne analizăm cu seriozitate, comparativ cu standardul suprem și anume Dumnezeu și căile Lui sfinte.

Permiteți-mi să vă pun o întrebare.

Pe cine a învinuit Adam pentru păcatul Lui?

Geneza 3:11-12
„Și Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.””

Deseori glumim în legătură cu răspunsul lui Adam, ca fiind „primul joc al vinei”. El a dat vina pe Eva, ea a dat vina pe șarpe, etc.

Dar în realitate, Adam i-a spus Domnului că a fost vina Lui, pentru că El i-a dat-o pe femeia pe care o crease ca să fie cu el și „ea” i-a dat să mănânce din fructul oprit.

Adam a păcătuit voit.

Geneza 3:17
„Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el”, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;” 

1 Timotei 2:14
„Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.” 

Aici nu e vorba despre Adam versus Eva, Eva versus Adam  sau Eva versus șarpe. De fapt, e vorba despre faptul că toți trei nu s-au supus Lui Dumnezeu și erau fiecare în parte, responsabili în mod direct, înaintea Lui Dumnezeu. În prezența Lui Dumnezeu, scuzele pălesc. Când adevărul curat este dat pe față, în prezența Domnului, e cazul să fim serioși.

Când ni se pare că noi „știm mai bine decât Dumnezeu” –  pentru că considerăm că Dumnezeu întârzie, sau poate doarme, sau credem că El permite sau nu permite ce ar trebui sau n-ar trebui să se întâmple,  sau când ni se pare că noi știm ce e mai bun pentru noi, mai bine decât Domnul, sau și mai rău, când credem că „știm mai bine decât El, ce e mai bine pentru alții”ar trebui să sune alarma, să ne dăm seama în ce pericol suntem.

Isus a citat Cuvântul Lui Dumnezeu înaintea diavolului când a fost ispitit în pustie. El ar fi putut spune:„Închină-te înaintea mea Satane”, dar n-a făcut-o. Isus a făcut față fiecărei ispite răspunzându-i corect, așa cum ar trebui să facem și noi. Noi trebuie să stăm fermi în Cuvântul Lui Dumnezeu și Cuvântul Lui să rămână în noi. 

Toată speranța noastră, tot ce este bun, tot ce avem nevoie, găsim în Dumnezeu și în adevărul Lui. Despărțiți de Domnul, suntem doar țărână. „Faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64:6) înaintea Lui. În zilele în care a fost scris acest verset, hainele vechi erau rupte bucăți și folosite ca și cârpe… În acele vremuri nu exista hârtie igienică și nici produse pentru igiena feminină, care există azi… Cred că este destul de explicit, cam cât de valoroase sunt faptele noastre bune în raport cu sfințenia Lui Dumnezeu.

 

 
 

NEIERTAREA NE COSTĂ SCUMP- Sunteți iertați de păcate, în măsura în care iertăm la rândul nostru

 

 

 

Neiertarea poate costa enorm atât acum cât și întreaga eternitate. În neiertarea pentru o altă persoană, începe să crească rădăcina amărăciunii. Odată cu trecerea timpului, rădăcina continuă să crească, „să dea lăstari” și va cauza mai mult rău vasului în care crește decât persoanei față de care se nutrește sentimentul de amărăciune. Efectele vor fi negative atât de plan fizic cât și mental.
În ce privește relația cu Dumnezeu, lucrurile stau și mai grav. În rugăciunea „Tatăl nostru”, ne rugăm Domnului să ne ierte, așa cum și noi iertăm greșiților noștri, ceea ce tocmai asta înseamnă: suntem iertați în măsura în care iertăm la rândul nostru.Mulți creștini, se roagă această rugăciune, automat, fără să se gândească la ceea ce se roagă. Nu realizează că atunci când au neiertare în inima lor, nici ei nu sunt iertați de Dumnezeu. I-am auzit pe mulți semeni (chiar și pe unii creștini) că dacă cineva le-a greșit grav și nu-și cere iertare de la ei, nu sunt obligați să-i ierte. Dacă veți continua să citiți acest mesaj, veți vedea că sunt mai multe versete în care Domnul ne poruncește să iertăm necondiționat pe cei care ne-au greșit, indiferent dacă ne cer iertare sau nu. Când nu iertăm, păcătuim și ne periclităm propria relație cu Dumnezeu. Când refuzăm să ne supunem Domnului, indiferent în ce arie a vieții noastre, Îl întristăm pe Duhul Sfânt, ca urmare a neascultării de legile și principiile Lui Dumnezeu. Când continuăm să ignorăm ce ne cere Domnul și nu ne pocăim, începem „să ridicăm un zid” între noi și Dumnezeu, fie că ne dăm seama, fie că nu. Încet, încet, pe măsură ce zidul e tot mai mare, chiar dacă avem o „formă de religie” și pentru cei din jur părem în regulă, relația reală cu Dumnezeu (trăirea sub conducerea Duhului Sfânt), continuă să se deterioreze până acolo unde suntem în pericolul de a ne pierde mântuirea. Versetele următoare, adeveresc cele spuse mai sus.Matei 6:12-15 „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel cerescvă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”Mesajul este clar. Trebuie să iertăm. În nici unul dintre versetele de mai sus nu ni se spune că iertarea pe care trebuie s-o acordăm celorlalți depinde de faptul că și-au cerut iertare și regretă ce ne-au făcut. Sunt alte versete care ne spun să-i iertăm pe cei care ne cer iertare, dar asta nu ne absolvă de a-i ierta și pe cei care nu recunosc că ne-au greșit.Matei 18:21-22 „Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

 

Nici aici, Isus nu ne spune să iertăm pe cei cărora le pare rău. Noi trebuie să-i eliberăm pe cei care ne-au greșit, în inimile noastre și înaintea Lui Dumnezeu. Când facem asta, Domnul poate lucra și rezolva situația. Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă și nu trece peste voința noastră, deci nu ne forțează să iertăm. Când insistăm să nu iertăm, dăm putere diavolului să ne atace și să ne facă rău, pentru că are dreptul legal s-o facă, atunci când alegem cu bună știință să nu ne supunem Lui Dumnezeu. Când nu ascultăm de Dumnezeu, suntem pe teritoriul dușmanului.

Isus s-a folosit de multe parabole ca să ne învețe care sunt principiile Împărăției Cerești. Robului din parabola următoare, stăpânul i-a iertat o datorie imensă, după ce acesta a implorat milă și iertare. După ce a primit mult mai mult decât a implorat, și anume ștergerea completă a datoriei, devine intransigent cu cel care-i datora lui infinit mai puțin. Pentru că a refuzat să acorde milă și iertare la rândul lui, după ce el deja le primise din plin, a ajuns să piardă iertarea care-i fusese acordată. 

Matei 18:23-35 „„De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbenib. Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria. Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.” Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.” Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria. Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugatOare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.

Sunt multe lecții valoroase în această pildă. Dintre toate, cea mai importantă este că

dacă primim harul Lui Dumnezeu, trebuiesă acordăm și noi har celorlalți. Când Domnul ne iartă toate păcatele pe care le-am comis, cine suntem noi să nu le iertăm celorlalți semeni ai noștri ofensele care ni le aduc? Este ceva similar practicii juridice numite „amânarea adjudecării” sau a sentinței. În sistemul juridic american și chiar și românesc, când se judecă o persoană care a încălcat legea, sentința poate fi de „condamnare cu suspendare”. Aceasta înseamnă că inculpatul va fi scutit de pedeapsa pentru fapta comisă, cu condiția să n-o mai repete și nici să nu mai încalce legea în vreun fel. Dacă nu respectă condițiile sentinței, va ajunge să execute pedeapsa de care a fost scutit inițial precum și condamnarea pentru noua culpă, dacă este cazul. Chiar dacă Dumnezeu nu se comportă identic, există suficiente similitudini pentru ca acest exemplu să fie elocvent. Iertarea pe care trebuie s-o acordăm celorlalți, face parte din condițiile primirii iertării noastre de păcate. Prețul pentru vina păcatelor noastre a fost plătit de Isus și ni l-a acordat gratuit, dar „iertarea” noastră este revocată când refuzăm să iertăm pe cei care ne greșesc. În pilda de mai sus, Isus spune că celui căruia i s-a iertat mult, a refuzat să ierte o datorie mică tovarășului lui. Ca urmare, a ajuns dat pe „mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora”. La fel va face Domnul cu noi, dacă nu iertăm din toată inima greșelile semenilor noștri. Este o problemă foarte serioasă cu implicații pentru prezent dar și pentru veșnicie.Marcu 11:25-26 „Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.”

Isus ne spune suficient de mult că suntem iertați, dacă iertăm. Dacă nu iertăm, nici nouă nu ni se iartă păcatele. Nici în versetul de mai sus nu ni se spune să iertăm doar pe cei care ne cer iertare.

A fi creștini înseamnă și a întoarce celălalt obraz și a-i iubi pe ceilalți, chiar pe cei răi și pe cei care ne-au greșit. Nu este partea cea mai ușoară a vieții de creștin. Slavă Domnului, că pe măsură ce exersăm aplicarea acestor principii, devine normal să trăim iubind și iertând și nu mai vrem să ne întoarcem la neiertarea și ura din trecut. Nu putem trăi altfel dacă suntem predați complet și total Domnului Isus. Renunțarea la „dreptul” de a lovi când suntem loviți sau de a-i iubi doar pe cei care ne plac, este posibilă doar cu ajutorul Duhului Sfânt și dacă dorim mai mult decât orice, să-i facem Domnului pe plac. Tuturor ni s-a părut dificil de împlinit aceste porunci, la început. Dar, nu după mult timp nu mai puteam concepe să revenim la „ură pentru ură”, iar pacea și bucuria care însoțesc „domnia dragostei agape” în inimile noastre merită orice efort.

Versetele următoare au același mesaj:

Ioan 13:34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

Ioan 15:12 „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.

Isus i-a iubit pe ucenici (la fel ne iubește și pe noi) cu dragostea agape, care este cea mai înaltă formă de dragoste. Dragostea Lui nu se sfârșește niciodată și nu putem face nimic ca să ne iubească mai mult sau mai puțin, pentru simplul motiv că este independentă de noi, dacă suntem buni sau răi și nu ține cont de cât suntem de vrednici. Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți cum a iubit, și continuă să iubească, Isus. Este o dragoste puternică și o poruncă fermă.

Să analizăm puțin puterea și extinderea dragostei Lui Isus. El l-a iubit pe marele preot, pe liderii religioși iudei, pe soldații romani, pe toți cei care l-au judecat, condamnat și ucis pe nedrept. Isus n-a încetat nici o clipă să-i iubească. A venit să moară pentru ei la fel de mult ca și pentru noi. A făcut tot ce trebuia făcut pentru iertarea păcatelor lor și a întregii omeniri, înainte ca vreunul dintre noi să se pocăiască de propriile păcate. Ce s-a rugat Isus pe cruce?

Luca 23:34 „Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac! Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.””

Isus ne-a dat cea mai măreață lecție de dragoste și iertare a tuturor timpurilor: Dumnezeu întrupat în trup uman, n-a venit să-i judece (la acel moment) ci a venit ca să arate dragostea și iertarea Tatălui Ceresc. Când Isus s-a rugat această rugăciune, i-a iertat de toți și pe de altă parte Îl ruga pe Dumnezeu Tatăl să nu le țină în seamă acel păcat. Isus i-a iertat și i-a eliberat de ofensa contra Sa, rugându-se Tatălui să acorde milă celor care i-au greșit. Și a făcut aceeași rugăciune pentru noi toți care credem în El, dar care în trecut L-am rănit, trăind în păcat.

Tocmai de aceea trebuie să iertăm pe cei care ne greșesc și să-L rugăm pe Dumnezeu să-i ierte. Făcând așa, vom gusta adevărata pace. 

Mulți se folosesc de următorul verset ca să-și justifice comportamentul.

Ioan 20:23 „Celor ce le veţi ierta păcatelevor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”

Eu cred că dacă cineva își dorește să ajungă să fie judecat de Dumnezeu, atunci poate să ceară ca cei care i-au greșit să fie judecați. Dumnezeu îi va judeca cu dreptate, pentru că este dreptatea însăși, iar verdictul Lui Dumnezeu precum și relația Sa cu acea persoană, nu va fi influențat de amărăciunea și dorința de răzbunare a celui care dorește „dreptate” cu orice preț. În schimb neiertarea și efectele ei vor afecta negativ relația cu Dumnezeu a celui care nu iartă și dorește răzbunare. Dacă „ținem păcatele”, acestea vor fi ținute… dar pentru cine? Dacă cineva vrea cu orice preț ca Dumnezeu să judece pe cel care i-a greșit, atunci și păcatele lui vor fi judecate. Dacă dorim milă, trebuie să acordăm milă. Dacă vrem judecată, atunci vom avea și noi parte de ea. Nu poate fi milă pentru unul și judecată pentru ceilalți.
Trebuie să iertăm și să ne rugăm pentru milă pentru ceilalți, așa cum a făcut Isus. Domnul Isus nu avea nevoie de milă, pentru că nu a păcătuit niciodată, în schimb noi avem mare nevoie!

Isus avea tot dreptul să-i judece. El era Dumnezeu întrupat. În El nu era păcat, dar a venit ca să ne arate dragostea Tatălui. Doar prin Isus putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să fim cu El pentru eternitate.

Sunt multe predici și mesaje bazate pe versetele de mai jos, dar să încercăm să vedem în ele inima Domnului și motivul venirii Lui în trup. Noi trebuie să-L urmăm pe Isus și să ascultăm de conducerea Lui, pentru că El ne arată cum vrea Tatăl să trăim și care este calea spre Rai.

Ioan 12:46-48 „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.

Dacă are cineva dreptul să judece pe oricine nu crede în El și nu i se supune, atunci Isus este acela. Dar pentru timpul cât a venit să fie la fel cu noi oamenii, a renunțat la dreptul de a judeca și a lăsat „Cuvântul” pe care l-a „rostit” să fie judecătorul. Avea tot dreptul să fie Judecătorul și totuși a ales să vină „să caute oile pierdute” și să le mântuiască. Isus a renunțat la tot pentru a face posibilă mântuirea noastră. Tot așa a făcut cel care a vândut tot ce avea pentru a putea cumpăra terenul pe care a găsit comoara (care simboliza Împărăția Lui Dumnezeu Matei 13:44) sau cum tatăl fiului risipitor n-a încetat să-l iubească și să se roage pentru el ca să se pocăiască și să se întoarcă acasă.

Oare de ce a spus Isus ceea ce găsim consemnat în versetele următoare? 

Luca 6:36 „Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.

După care a continuat spunând că ni se va măsura cu aceeași măsură pe care o avem în inimile noastre și pe care o folosim în raport cu ceilalți.

Luca 6:38 „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.

Versiunea Biblia Amplificată este mult mai detaliată și iată cum apar acolo primele versete din Matei capitolul 7:

Matei 7:1-2 Nu judecaţi și nu criticați pe nimeni, ca să nu fiţi criticați și judecaţi. Căci cu ce judecată, critică și condamnare judecaţi pe alții veţi fi și voi criticați, judecaţi și condamnați; şi cu măsura pe care o folosiți pentru ceilalți, vi se va măsura și vouă.

Domnul ne-a spus toate acestea pentru că ne iubește. Vrea să-L cunoaștem pe Tatăl și să rămânem în El, așa cum a făcut și face El. Noi nu putem fi „judecătorul” nimănui în ce privește destinația veșnică. Acesta este dreptul și rolul Lui Dumnezeu. Când credem că putem da sentința finală pentru cineva, de fapt ni se pare că știm mai bine decât Dumnezeu. Suntem într-un loc periculos și ar trebui să oprim și să ne cerem iertare de la Dumnezeu.

Dacă îi dăm Domnului ceea ce ne-a rănit sau ofensat și chiar legiuitorilor legitimi, ne păstrăm inimile curate și libere. Când cerem ca Domnul să aibă milă de persoana care ne-a făcut rău, deschidem ușa Duhului Sfânt să lucreze în inima lor și implicit, deschidem drumul reconcilierii și al păcii. Nu putem găsi pace în dorința ca Dumnezeu sau justiția să ne răzbune.

Suntem chemați nu doar să-i iertăm pe ceilalți, dar și să ne pocăim de propriile noastre greșeli și ofense aduse altora.

Matei 5:23-24 „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.”

Domnul ne cheamă să trăim în pace unii cu alții. Dar pentru a face asta, trebuie să lăsăm pacea să conducă. Dacă am rănit pe cineva (Isus nu ne spune dacă n-am avut dreptate în ce le-am spus și i-a ofensat, spune doar dacă are cineva ceva împotriva noastră) atunci ar trebui să ne pese că suferă și să căutăm să reparăm lucrurile. Este destul de rușinos că Domnul trebuie să ne spună să facem asta, dar din păcate, este necesar.

Coloseni 3:15 „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.

Romani 12:18-21 „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” 

Pavel a scis că:: „dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi” . Ne putem face doar partea noastră. Întotdeauna vor fi oameni încăpățânați, nemiloși și neiertători. Nu putem trăi în locul nimănui și nici nu putem schimba inima nimănui. Suntem chemați „să facem tot ce este posibil ca să trăim în pace…” Isus este Domn al păcii (Isaia 9:6), suntem mântuiți de Evanghelia păcii(Efeseni 6:15), Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii (Filipeni 4:9). Pacea este atât de valoroasă încât nimeni nu i-a putut calcula prețul.

Evrei 12:14-17 Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea. Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.”

Iacov 3:17-18 „Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnicăblândăuşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.”

Diavolul este un ucigaș și un mincinos.

Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

Diavolul nu are în el nici o urmă de adevăr, de dragoste, de pace și de nimic bun. Începând din grădina Edenului, a făcut tot ce a putut pentru a-L blasfemia pe Dumnezeu și pentru a cauza suferință, urâțenie și amărăciune de câte ori oamenii i-au permis s-o facă. A fost sincer în a-și arăta intențiile și motivele vreodată? Nici vorbă, atacurile lui vin camuflate sub forma propriilor noastre gânduri sau prin ce ne spun sau cum se comportă cu noi unii profesori, colegi de scoală sau servici, cunoștințe, prieteni, rude sau chiar persoane din biserică.

Dacă ascultăm minciunile diavolului, indiferent prin ce canal ajung la noi, nu avem nimic de câștigat, dimpotrivă putem pierde totul. Recunoaștem minciunile lui, pentru că sunt contrare la ceea ce spune Scriptura. Pot fi ceva de genul: „dar uite ce mult rău ne-au făcut… sau trebuie să plătească pentru ce au făcut… sau este un loc special de chin pentru oameni de acest gen… sau nu-i pot ierta, orice ar fi, pentru că dacă-i iert, nu vor plăti pentru ce mi-au făcut”. Dumnezeu este drept și nimeni nu rămâne nepedepsit pentru păcatele sale, dacă nu se pocăiește sincer. Răul pe care-l pot cauza diavolul și demonii lui este enorm și poate avea implicații veșnice. 

Diavolul și slujitorii lui sunt condamnați la iad și au reușit să păcălească pe mulți să nu ierte ca să ajungă acolo unde vor ajunge ei. Este foarte trist pentru că nici un rău pe care ni-l poate face cineva, nu merită să ne facă să ne pierdem relația cu Dumnezeu și să ne petrecem veșnicia în iad.

În concluzie, haideți să lăsăm pacea și dragostea Lui Dumnezeu să ne conducă inimile ca să putem rămâne în Domnul acum și pentru veșnicie. Haideți să-L urmăm pe Isus și exemplele pe care ni le-a dat. Pentru că suntem iertați cu măsura cu care iertăm, haideți să iertăm așa cum ne cere Isus. Noi creștinii am primit harul, favoarea nemeritată a Lui Dumnezeu,. El ne-a iubit înainte ca noi să-L iubim și înainte să ne întoarcem la El.

Efeseni 3:14-21 „ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, HristosDin El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi”

DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI?

 

 

Care este sursa tăriei creștinului? Majoritatea creștinilor ar răspunde simplu: Domnul. Și acesta este adevărul. Dar cum ne luăm noi tăria din Dumnezeu? Oare realizăm noi ce multă tărie are Dumnezeu pentru noi și câte căi ne-a pus la dispoziție ca să ne întărească?

Cuvântul grecesc „dunamis” este folosit în Noul Testament pentru puterea Lui Dumnezeu.

Aceasta este puterea care L-a înviat pe Isus Cristos din morți. Aceeași putere, dunamis este în noi, prin Duhul Sfânt. Aceasta este puterea Lui Dumnezeu care face minuni! Și este în noi! Este tăria și puterea dată nouă și tuturor celor născuți din nou. Odată cu creșterea împărăției Lui Dumnezeu, crește și puterea manifestată a Lui Dumnezeu!

Apa vie, hidratează duhul, așa cum apa fizică hidratează trupul omenesc.

Primim tărie prin apa vie pe care ne-o dă Domnul, care ne hrănește și ne hidratează duhul ca să putem crește făcând față căldurii și presiunilor acestei lumi.

Isaia 58:11 
„Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

Avem tărie în Numele Domnului; avem tărie în sângele Mielului și avem tărie în trupul Lui Cristos. El a spus că este pâinea vieții. A luat bolile noastre, păcatele, suferințele și durerile noastre în trupul Său, ca să putem fi vindecați, iertați și mângâiați. Este putere și în Cina Domnului când ne împărtășim cu trupul și sângele Lui Isus. Toate acestea sunt tăria noastră!

Este tărie și putere în laudă și închinare!

Când venim să ne închinăm Domnului și reușim să lăsăm deoparte lucrurile acestei lumi, concentrându-ne pe Domnul, suntem umpluți de o putere pe care n-o putem compara cu nimic altceva!

Este putere în a fi echilibrat, chibzuit.

Atitudinea este esențială și determină mai mult de jumătate din rezultatul oricărei bătălii, indiferent pe ce tărâm. Cu cât mai mult vom avea de câștigat, dacă vom avea o atitudine pe placul Lui Dumnezeu. Dacă mintea unei persoane gândește conform Scripturii și a conducerii Duhului Sfânt, când vor apărea probleme în calea sa, aceasta le va primi fără panică și va acționa cum o va conduce Domnul. Și aceasta este putere!

Este tărie în încrederea că Dumnezeu este putere.

Sunt mulți cei care se încred în averile lor, în propria lor forță sau în puterea unei armate. Dar creștinii care sunt adevărații ucenici ai Lui Isus, își pun încrederea în Dumnezeu, nu în circumstanțe, nici în abilități care își au sursa în afara Lui Dumnezeu. Este putere și tărie în încrederea în Dumnezeu!

Este putere în rugăciune.

Ce minunat! Urechea Domnului este deschisă pentru cei care trăiesc curat și au renunțat la păcat. Și dacă ar fi doar atât și deja este un avantaj enorm! Noi suntem copiii Lui Dumnezeu. Nu suntem orfani. Atunci când Tatăl nostru este Dumnezeu, Isus este Domnul nostru și Duhul Sfânt locuiește în noi, știm că dacă ne rugăm, Dumnezeu ne ascultă. Și ce multă putere are rugăciunea ascultată!

Este putere în iertare.

„Neiertarea” celor care ne-au greșit sau credem că ne-au greșit, ne anulează iertarea pe care am primit-o de la Dumnezeu. Fără iertare, suntem pierduți. Propriile noastre păcate ne vor renega și condamna. Prin primirea iertării de la Dumnezeu pentru păcatele noastre, prin iertarea celorlalți și chiar prin iertarea pe care ne-o acordăm nouă înșine, primim o putere incredibilă!

Este putere în luarea deciziilor corecte.

Caracterul nostru și deciziile pe care le luăm trebuie să fie rezultatul direct al legăturii noastre cu Dumnezeu. Dacă El este vița și noi suntem mlădițe în vița Isus, atunci vom aduce roada Lui. Caracterul și alegerile noastre, trebuie să-L reflecte pe Cristos.

Zi de zi, noi împuternicim binele sau răul, prin acțiunile noastre.

Deciziile corecte împuternicesc Cerul să intervină. Alegerile greșite vor autoriza răul și distrugerea pe care acesta o aduce. Din păcate, sunt mulți care nu înțeleg efectele acțiunilor noastre. Minciunile diavolului, de genul: „dar nu fac rău nimănui” sau„ nu-mi fac rău decât mie”, sunt exact opusul adevărului. De exemplu: Să presupunem că șeful face presiuni asupra mea să spun o minciună, ca să salvez compania. Acesta se minte singur, pentru că nu realizează că minciuna va face mai mult rău decât adevărul. Dacă accept să fac ce-mi cere, pentru un câștig imediat, eu nu-i voi da putere Lui Dumnezeu să intervină și să ajute compania să iasă din situația critică în care se află. Dimpotrivă, deschid ușa păcatului și consecințelor lui. Aș putea dezvolta mai mult subiectul, dar mai bine vă las libertatea să vă imaginați dumneavoastră care ar fi scenariile în ambele direcții – adică, dacă spun adevărul sau minciuna.
Un lucru este cert, nu putem să-L împuternicim pe Dumnezeu și pe diavol, în același timp.

Alt exemplu: Văd că Andrei are o zi proastă. Vine la mine răcnind. Biblia spune că „un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră o ațâță.”(Proverbe 15:1) În loc să mă las antrenată de mânia și frustrarea lui Andrei, îmi păstrez calmul și doar îl ascult până termină. Apoi răspund cu o voce calmă. Făcând astfel, deschid ușa rezolvării conflictului. Dacă i-aș răspunde cu același ton, agitat, iritat, nervos, ce ar putea ieși bun din dispută? Dar dacă pacea mea este mai puternică decât lipsa lui de pace și dacă reușesc să-mi păstrez calmul, există șansa ca și Andrei să se calmeze.

Comportamentul nostru generează un răspuns similar, iar acțiunile dau naștere la reacții din partea celor cu care interacționăm.

Ne face plăcere să fim acolo unde domnesc pacea, dragostea, stăpânirea de sine, umilința, smerenia, neprihănirea, credința și moderația, mai ales când trecem prin greutăți.
În schimb, preferăm să ocolim, chiar de departe, frustrarea, ura, mânia necontrolată, lipsa de stăpânire, mândria, aroganța, egoismul, îndoiala, lipsa de responsabilitate și statornicie. Avem tendința de a ne lăsa pătrunși de ceea ce este în jur. Dar trebuie să alegem să luptăm la propriu, împotriva la tot ce e negativ. Avem nevoie să întărim ce este bun în noi ca să putem lupta contra răului. Cu cât tot ce e bun, e mai puternic în noi, vom fi binecuvântați și îi vom putea binecuvânta și pe cei din jur, ceea ce va autoriza Raiul să intervină în detrimentul întunericului.

Găsim putere în a avea caracterul lui Dumnezeu, dacă El ne conduce și trăiește în noi.

Isaia a scris câteva dintre caracteristicile Domnului nostru.

Isaia 11:1-5 
„ Apoi, o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste Elduh deînţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale şi credincioşia, brâul mijlocului Său.

Când Domnul locuiește în noi și i-am predat controlul, atunci vom avea înțelepciune, pricepere, cunoștință, sfătuire, tărie, frică de Domnul, ascultare de Dumnezeu și inimi care vor dori binele și vor lua decizii corecte, cinstite. Neprihănirea și adevărul Lui Isus ne acopere și ne asigură protecția.

Mulțumirea este putere.

Oamenii nemulțumitori, sunt din păcate, nerecunoscători. Lui Dumnezeu nu-i place lipsa de recunoștință. Oamenii puternici știu cum să fie mulțumitori pentru tot ce este bun și chiar găsesc pentru ce să mulțumească și când nu le merge totul bine. Și aceasta este tărie!

Smerenia este tărie.

Smerenia este foarte importantă pentru fiecare creștin, pentru că mândria merge înaintea căderii. A fi smerit , „cu picioarele pe pământ”, nu ne este de folos doar nouă ci și celor din jur.
A știi în permanență că Dumnezeu ne acordă har”, ne conferă una dintre cele mai mari puteri.

Dacă uităm cine și cum am fost înainte de a fi mântuiți, vom avea tendința să devenim duri, critici și să ne împăunăm cu neprihănirea de sine. Tot ce este bun în noi, vine de sus! Dacă Domnul ar vrea, ne-ar putea lua tot ce a pus bun în noi și în viețile noastre: aspectul nostru, creierul, sănătatea, bogățiile, totul. Dacă nu vom uita niciodată, că suntem păcătoși mântuiți prin har, vom avea puterea de a rămâne în ascultare și în smerenie. Această atitudine ne va face nouă bine, dar și celor din jur, pentru că împuternicește dragostea lui Dumnezeu, ca să se poată manifesta. Chiar și atunci când e nevoie de condamnare sau corectare. Noi suntem uneltele Domnului, iar El este sursa schimbării, pentru cei care vor să fie schimbați.

În armura Lui Dumnezeu, este putere.

Nu ne putem lupta cu demonii prin nici o altă putere, decât cea primită de la Dumnezeu. Dumnezeu vrea să purtăm armura Lui. Armura Domnului cuprinde și roada Duhului Sfânt, care de fapt este totalitatea atributelor și a naturii Lui Dumnezeu.

Efeseni 6:10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

Nu putem lupta contra puterii diavolului, cu bețe și pietre, sau cu puterea omenească. Toate acestea îl fac să râdă. Dar nu mai poate râde în fața sângelui sau a Numelui Lui Isus Cristos și nici a Cuvântului Lui Dumnezeu, care este citat corect înaintea lui. Avem nevoie ca puterea Lui Dumnezeu, a Duhului Său Sfânt să fie puterea cu care luptăm.

Efeseni 6:11 Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului”

Verbul „a unelti”, este definit de DEX, a pregăti în ascuns, a pune la cale, a urzi o acțiune reprobabilă împotriva cuiva sau pentru a obține ceva; a complota; a plănui; a scorni. În Biblia în versiunea actualizată (BVA), în loc de „uneltiri” este folosit termenul „stratageme”, pe care DEX îl definește ca: 1) Manevră întreprinsă în vremea luptelor cu scopul de a dezorienta și a surprinde pe inamic. 2) Mijloc iscusit prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; șotie. 
Toate acestea ne arată cât de perfide sunt de fapt acțiunile diavolului, contra omenirii.

Efeseni 6:12,13 „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Dumnezeu vrea ca noi să învingem! Trebuie să fim echipați pentru luptă.
Regele Saul i-a oferit armura sa lui David. Dar David a știut că nu i se potrivește. Dumnezeu ne-a pregătit fiecăruia dintre noi, armura perfectă, ca mărime, greutate și funcționalitate. El vrea să rămânem în picioare când va veni ziua cea rea, adică când suntem atacați.

Efeseni 6:14 „Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,”

Puterea și tăria Lui Dumnezeu fac parte din cine este El, la fel și adevărul. Dumnezeu vrea ca noi să folosim „…adevărul ca pe o centură” (Efeseni 6:14, BVA). Ce poate face adevărul? Am putea spune că adevărul „leagă totul la un loc”. Soldatul nu poate avea libertate de mișcare, dacă armura nu e pusă corect și nu stă unde îi este locul. Atât Dumnezeu, cât și diavolul cunosc adevărul. Și cei care proclamă adevărul, ar trebui să-L cunoască. Poate că unii semeni pot fi păcăliți, dar nu putem minți lumea spirituală. Adevărul este putere! Fără adevăr, suntem la fel de pierduți cum sunt cei care trăiesc în întuneric. Isus spune că El este Adevărul. Ce minunat este să avem Adevărul ca Domn pe tronul vieții noastre, ghidându-ne și făcând ca totul să fie la locul potrivit, pentru a acționa eficient!

Efeseni 6:15 „având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.

Trebuie să fim înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii; să dorim cu pasiune salvarea celor pierduți din jurul nostru. Avem picioarele pe Stâncă și Evanghelia este în noi. Suntem înconjurați de oameni pierduți care trăiesc pe „nisipuri mișcătoare”. În orice clipă dacă ar înceta să respire, ar ajunge în iad, pentru eternitate. Dacă ne-am pierdut pasiunea de a duce vestea bună celor pierduți, e timpul să-L căutăm pe Domnul, până când ne va înmuia din nou inimile. Tatăl ceresc își găsește plăcerea în a-i vedea pe cei pierduți mântuiți. El este Tatăl fiului risipitor, iar noi suntem fiul rămas în siguranța casei părintești, în timp ce frații și surorile noastre sunt pierduți, trăind în mizerie și sărăcie spirituală. Suntem chemați să prezentăm Evanghelia păcii și a dragostei celor pierduți, ca să-i conducă la pocăință sinceră și să-i facă să se simtă iubiți și acceptați.

Efeseni 6:16 „Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” 

Credința este un fruct al Duhului Sfânt! În credință este putereCredința este încredere. După ce am început să-L cunoaștem pe Domnul și modul Lui de operare, am înțeles că ne putem încrede în El. Dumnezeu este credincios. Iar noi trebuie să fim cum este El. Când credința noastră funcționează pe verticală, între noi și Dumnezeu, acest scut vertical din jurul nostru va stinge săgețile aprinse pe care le trimite dușmanul împotriva noastră și nu ne vor putea face nici un rău. Slavă Domnului, credința în El va stinge orice foc aruncat de diavol în direcția noastră!

Efeseni 6:17 „Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” 

Ce poate fi mai puternic sau mai asemeni Lui Cristos, decât gândirea Lui Isus Cristos? Avem Cuvântul Lui care ne învață căile Lui, avem Duhul Lui Sfânt care ne învață, ne conduce în tot Adevărul și ne ghidează în umblarea noastră zilnică, clipă de clipă. Având gândirea Lui (1 Corinteni 2:16 „Totuşi, noi avem gândirea lui Cristos!” BVA) și folosind Cuvântul Lui ca pe o sabie, nu mai avem doar arme de apărare defensive, ci și ofensive. În povestea „Vrăjitorul din Oz”, Doroti toarnă apă pe vrăjitoarea cea rea, și aceasta se topește, învingând-o cu unica armă care o putea distruge. În viața reală, folosim Cuvântul Lui Dumnezeu, sub conducerea Duhului Sfânt, iar diavolul și demonii lui, nu pot să-l suporte, și pleacă. Din Iacov 4:7 „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”, învățăm că ascultarea de Dumnezeu ne dă autoritatea să ne opunem atacurilor diavolului, și acesta va trebui să plece de la noi! El este un trișor și un oportunist, iar atunci când vede că nu poate câștiga, va pleca, căutând o altă cale de atac. Asta face dintotdeauna. Dragostea învinge ura. Cuvântul Lui Dumnezeu învinge minciunile și pe tatăl minciunii, de fiecare dată!

Efeseni 6:18 „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

Ce putere uriașă găsim în rugăciune! Domnul ne spune să ne rugăm pentru toate lucrurile, și s-o facem fără oprire. Ne spune să aducem la El cererile noastre cu mulțumiri. Ne spune că dacă rămânem în El și El rămâne în noi, putem cere orice vrem și vom primi (Ioan 15:7) ACEASTA ESTE PUTERE! Isus s-a rugat Tatălui Ceresc, tot timpul cât a trăit în trup, pe Pământ și ne-a arătat ce trebuie să facem, prin exemplul personal. El a petrecut timp deoparte de ceilalți ca să poată primi conducerea Tatălui. Avem Duhul Sfânt care să ne ajute să ne rugăm și să auzim vocea Tatălui, ca să putem trece prin fiecare încercare făcând voia Lui Dumnezeu.
Isus a înălțat rugăciuni către Tatăl. El ne-a arătat calea și asculta ce îi vorbea Tatăl. Noi avem Duhul Sfânt care ne ajută să ne rugăm, să auzim ce ne spune Tatăl Ceresc și care ne ghidează pas cu pas, ca să trecem cu bine prin orice încercare. Nu ni se cere decât să-L primim și să ascultăm ce ne spune!

Galateni 5:22,23 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

Roada Duhul Sfânt cuprinde de fapt atributele și caracteristicile Lui Dumnezeu. Dacă le lăsăm să lucreze și să locuiască în noi, vom avea o putere mult mai mare decât ne putem imagina! Acesta este un adevăr atât de profund, încât îl mai scriu odată!

Roadele Duhul Sfânt în noi, adică atributele și caracteristicile Lui Dumnezeu, dacă le lăsăm să lucreze și să locuiască în noi, ne vor da o putere mult mai mare decât ne putem imagina!

Când ascultăm de natura noastră carnală, firească, stingem Duhul Sfânt și suntem neascultători de Dumnezeu. – Duhul Sfânt este Dumnezeu.

Dacă am înțelege cât de important este să trăim în ascultare de Dumnezeu, dacă am realiza cât de multă putere primim prin ascultare, prin a deveni tot mai mult asemeni Lui Cristos și cât de periculoasă este o cât de mică neascultare care îi va da dreptul diavolului să ne facă rău, am fi mult mai puternici și fericiți!

Când ne-am întors la Dumnezeu, duhurile noastre s-au născut din nou.

Am trecut din întuneric la lumină, la propriu. În timp ce în duhul nostru totul devine noutrupul nostru fizic, este în continuare același. Dacă am avut 1,60 m înainte de convertire, vom avea aceeași înălțime după. Dacă în copilărie am avut experiențe traumatizante, vom deveni „o persoană mântuită” care a fost abuzată în copilărie. Aceste analogii sunt aplicabile la orice alt aspect al vieții dinainte de domnia Lui Cristos. A deveni născut din nou, înseamnă de fapt că vom avea cu totul altă percepție a traumelor trecutului și alte metode de a ne vindeca. Pe măsură ce citim Biblia și Îi dăm Duhului Sfânt problemele noastre, El ne va învăța să reacționăm corect ca să ne vindecăm trecutul. Învățăm cum să trăim pe placul Lui Dumnezeu și prin tăria Lui.

Mintea ține de trupul fizic și trebuie să ne-o reînnoim și s-o ținem sub controlul duhului născut din nou, care este condus de Duhul Sfânt.

Mintea este sursa naturii noastre firești și trebuie crucificată zilnic. Vestea bună, este că în timp ajunge să învețe cine este șeful! Duhul nostru care s-a unit cu Duhul Sfânt, este acum șeful care preia conducerea naturii noastre firești, ținând-o sub stăpânire; „omul nostru interior”, născut din nou, adică duhul nostru, învață tot mai mult cum să asculte de conducerea Lui Dumnezeu și cum să-L urmeze. Ispitele vor ataca în continuare, dar creștinul care continuă să-L aibă pe Dumnezeu pe primul loc al vieții lui și să crească în cunoașterea Lui, va deveni tot mai statornic și va trece mai tot ușor peste ele, păcătuind tot mai puțin. Este o mare putere în a continua să ne crucificăm firea zilnic!

Noi creștinii, nu ducem lipsă de arme puternice puse la dispoziție de Dumnezeu, pentru a fi biruitori.

Este putere în dragoste, pace, bucurie, bunătate, ascultare, autocontrol, mulțumire, credincioșie și credință, smerenie și blândețe, în credința și încrederea în Dumnezeu, în bunătate și dărnicie. Este putere în tăria și înțelepciunea Lui Dumnezeu. Este putere în rugăciunea prin Duhul Sfânt și este putere nelimitată în Duhul Sfânt care este în noi, pentru tot ce avem nevoie, inclusiv pentru sfătuire când trecem prin problemele zilnice. Cu adevărat ne luăm puterea din Domnul nostru, în multe, multe moduri!

Versete pentru meditație și zidire:

Evrei 4:12-13
Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”

Ieremia 2:13 
Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.

Ioan 7:37-39
În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

Psalms 1:1-3
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” 

Ieremia 17:7-8
Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod.” 

Isaia 58:11
Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

Ioan 6:32-35
„Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.” „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” 

Ioan 6:47-51
„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit. Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”

Ioan 6:53-58
„Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” 

Luca 22:19-20
„Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu care se varsă pentru voi.

Matei 26:26-28
Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.”

Coloseni 1:13-14
„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.

Evrei 10:19-21
Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,” 

Efeseni 6:10-18
Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

Isaia 58:10-11
Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.

Marcu 16:14-20
În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: înNumele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau. Amin.”

Luca 10:17-20
Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.” Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere (autoritate – în original) să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

2 Timotei 2:1-16 “Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste.

Şi cine luptă la jocuri nu este încununatdacă nu s-a luptat după rânduieli.

Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele.

Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.
Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.

Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.

Adu-le aminte de aceste lucruri şi roagă-i fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, să se ferească de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decât la pieirea celor ce le ascultă. Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. 

1 Corinteni 16:13-14
Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă! Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste!

Coloseni 1:9-15
De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.”

Coloseni 2:6-10
Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către DumnezeuLuaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

1 Tesaloniceni 5:16-25
Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău. Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta. Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.

Filipeni 4:4-9
Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.”

Isaia 40:28-31
Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.

“Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Psalmii 121:1-2 
 

ÎNNOIREA MINȚII- Ce spune biblia și știința despre creier și minte

 

 
Dumnezeu a creat mintea umană atât de perfect și atât de complex, încât oamenii de știință, n-au reușit să înțeleagă până în zilele noastre, mai mult de 8% din tot ce este și ce poate face creierul uman și mintea, care de fapt este sistemul nostru de gândire. Pentru ca omul căzut în păcat să revină la ceea ce a intenționat Dumnezeu să fie, are nevoie să se întoarcă la Dumnezeu, să dorească ca Isus să fie Domnul vieții sale, să-și ceară iertare pentru păcatele comise și să fie născut din nou prin Duhul Sfânt. (Puteți citi mai multe aici: Mântuirea)

Promisiunile Bibliei, sunt valabile și funcționale în viața celor care sunt copiii Lui Dumnezeu, înfiați prin jertfa Lui Isus Cristos și care trăiesc în ascultare de Dumnezeu.
Acest articol dorește să arate ce spune Scriptura și ceea ce a descoperit știința în ce privește creierul uman și activitatea cerebrală. Nu este un tratat de știință, dar ascultând prelegerile neurologului creștin Dr. Caroline Leaf, care a studiat creierul, gândirea și implicațiile ei, pe parcursul a trei decenii, cred că este important ca aceste informații să ajungă la cât mai mulți creștini, interpretate și într-un limbaj mai accesibil. Este foarte dureros, că sunt atât de mulți creștini care suferă de depresie și de alte afecțiuni catalogate drept „boli mintale” (sunt peste 200 listate în cărțile de specialitate), când Isus prin jertfa și prin Cuvântul Scripturii ne oferă rezolvarea acestor probleme.Mintea conștientă, adică acea parte a activității cerebrale de care suntem conștienți, reprezintă doar între 5 și 10% din activitatea creierului, restul ține de mintea subconștientă. Asta înseamnă, că în marea Sa înțelepciune, Dumnezeu nu-i permite omului decât în mică măsură să aibă controlul asupra creierului propriu. De ce? Pentru că prin alegerea modului de gândire care este opusul dragostei și a întregii roade a Duhului Sfânt, omul ajunge să-și distrugă creierul și în cele din urmă, să fie catalogat drept bolnav mintal.Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Lui, (Geneza 1:26) pentru a trăi în dragoste și a gândi frumos, curat, benefic. Toate organele, funcționează perfect , la parametrii optimi, când omul recunoaște dragostea Lui Dumnezeu, o acceptă ca fiind pentru el și la rândul său Îl iubește pe Dumnezeu și pe semeni. Trăind în armonie cu Creatorul nostru, ne raportăm cu sentimente pozitive și la mediul în care trăim. Gândirea pozitivă este de fapt rezultatul manifestării roadei Duhului Sfânt în viața noastră.Galateni 5:22-23
„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

 

Toate gândurile pozitive, se materializează prin crearea de proteine sănătoase, viguroase (dendrite), care stochează gândul care le-a format, formând memoria temporară. Aceasta va deveni memorie permanentă, dacă continuăm să regândim același gând. Și acest adevăr este valabil și pentru gândurile negative, toxice. Diferența este că memoria creată de aceste gânduri fac rău creierului și mai apoi întregului organism. Gândim cu o viteză extraordinară, atât conștient cât și subconștient, în creier au loc peste 400 de miliarde de acțiuni/ secundă.

Când alegem gândirea negativă, toxică, monopolizată de frică, anxietate, frustrare, supărare, tristețe, răutate, violență și tot ce reprezintă opusul roadei Duhului Sfânt, creierul nostru va produce proteine deformate, disfuncționale, care conduc la degradarea întregului organism. Știința demonstrează că nu există în creierul uman nici un circuit pentru frică și tot ceea ce rezultă din frică, suntem născuți pentru dragoste și învățăm să ne temem. (Copilul mic nu se teme că se arde dacă atinge plita fierbinte, decât după ce s-a ars prima dată.)

Galateni 5: 19-21
„Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

O minte nedisciplinată, care continuă să gândească după vechile standarde, lumești, umane, contrare scripturii, nu poate auzi vocea Lui Dumnezeu. Mintea educată după principiile lumii, nu poate înțelege și nici accepta ce spune Biblia și cu atât mai puțin va dori să renunțe la vechile plăceri, pofte, obiceiuri și prietenii distructive. Înnoirea minții este un proces zilnic, riguros, dedicat și indispensabil vieții de credință. Schimbarea minții, a modului de gândire, este esențial pentru a putea trăi pe placul Lui Dumnezeu, așa cum scrie Pavel în epistola către romani,

Romani 12:2
„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţiprin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (VDCC)

Sau traducerea în varianta actualizată (BVA)

„Să nu vă conformaţi modelului oferit de lumea acestui secol; ci să vă transformaţi prin înnoirea modului vostru de gândire, ca să puteţi avea abilitatea de a înţelege ce doreşte Dumnezeu de la voi. Iar dorinţa Sa este bună, plăcută şi perfectă.”

Este esențial să înțelegem și să acceptăm că Dumnezeu ne-a creat perfecți, dar prin deciziile și alegerile greșite ne-am îndepărtat de ce a intenționat Dumnezeu pentru noi.

Vestea bună, este că suntem neuro-plasticieni, adică, ne putem modifica propriul creier, dacă învățăm să gândim corect, așa cum ne-a creat Dumnezeu s-o facem.

Noi comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune. Suntem chemați și creați ca să ne rugăm neîntrerupt. Prin rugăciune, suntem în legătură cu Duhul Sfânt, îi cerem sfatul și El ni-l oferă. Doar așa putem lua decizii corecte, să gândim biblic, să ne transformăm mintea, să ne vindecăm creierul și să ne sfârșim alergarea în brațele Lui Isus. Lumea științei aprobă tot mai mult adevărul că omul este creat ca să comunice non-stop cu „sursa” (adică Creatorul) lui. Chiar dacă studiile nu admit tot adevărul, noi știm că sursa este Dumnezeu.

Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, la orice oră, fără deosebire și s-o facem cu toată insistența! Și ne mai îndeamnă ceva foarte important: – să trăim într-o stare de bucurie. Bucuria și rugăciunea sunt prieteni foarte buni. Adevărata bucurie, sinceră, deplină, de durată o experimentăm doar prin Duhul Sfânt, când intrăm în prezența Domnului. Nu putem intra în prezența Domnului decât prin rugăciune și închinare. Rugăciunea sinceră, insistentă, de laudă la adresa Domnului și mulțumire pentru tot ce este și face în viețile noastre, ne aduce în prezența Domnului.

Efeseni 6:18
„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereriVegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”

1 Tesaloniceni 5:16,17
„Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat.”

Filipeni 4:4,6
„Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!… Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

Putem gândi altfel decât ne-a modelat lumea în care trăim, pentru că:

2 Timotei 1:7
„Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.”
sau traducerea Biblia versiunea actualizată (BVA):

„Dumnezeu nu ne-a dat un spirit de timiditate, ci unul care ne oferă curaj, dragoste şi autodisciplină”

Termenul în original, în limba greacă:„sóphronismos” înseamnă, autodisciplină, sau mai pe larg, o minte cu gândire sigură, care va conduce la un comportament prudent, potrivit fiecărei situații.

Dumnezeu ne-a creat puternici, iubitori și chibzuiți. Frica nu ne-a dat-o Domnul. Nu ne-a creat pentru a trăi în frică și nici fără să ne auto-disciplinăm. Moderația, cumpătarea, auto-controlul sunt posibile prin puterea Duhului Sfânt pe care Dumnezeu l-a pus în duhul nostru, când L-am invitat pe Isus Cristos să fie Domnul vieții noastre.

Transformarea minții nu este un eveniment unic, este un proces de durată. E nevoie de dorință și determinare ca să ne formăm gândirea sănătoasă, care va începe să refacă creierul, reparându-ne celulele nervoase deteriorate de gândurile toxice. Știința a demonstrat că mintea, adică totalitatea gândurilor noastre, a deciziilor și acțiunilor noastre poate regenera creierul. Dar adevărata restaurare o produce doar Duhul Sfânt. Fără ghidarea Lui, nu putem gândi pe placul Lui Dumnezeu, nici nu ne putem schimba cu adevărat.

Studiile arată că avem nevoie de trei cicluri de câte 21 de zile, 63 de zile în total, pentru a schimba un obicei rău sau fel de gândire toxic, specific pe o anumită problemă, cu unul corect, biblic, care să regenereze neuronii distruși, prin creerea altora noi, sănătoși și prin refacerea ADN-ului. Aceste procese de restaurare vor conduce implicit la refacerea sistemului imunitar și îmbunătățirea stării generale de sănătate a persoanei care s-a schimbat.

S-a demonstrat clinic, că sunt suficiente 7 minute pe zi, în care să ne concentrăm pe ceva anume, pentru a ne schimba. Dacă-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne arate ce trebuie să schimbăm în noi și să ne ajute s-o facem, iar apoi suntem disciplinați în a ne ruga cu credință zilnic, proclamând versetele biblice care susțin rezolvarea problemei noastre și mulțumindu-i Domnului că ne ajută și este de partea noastră, vom reuși să ne restaurăm creierului, înnoindu-ne mintea și astfel caracterul nostru va deveni tot mai asemănător cu caracterul Lui Isus.

În copilărie, prin repetiție și îndrumați de părinți sau alte persoane, fiecare am memorat anumite acțiuni, care acum au etapele clar stocate în subconștient și le facem automat, pentru că subconștientul preia controlul conducându-ne acțiunile, fără să fie nevoie să ne concentrăm asupra lor. Nu vi s-a întâmplat să doriți să vă spălați din nou pe dinți, pentru că prima dată ați executat totul atât de automat, încât nu mai sunteți siguri că s-a întâmplat deja?

Când organele noastre senzoriale, prin receptorii lor, inclusiv organele de simț (ochiul, nasul, urechea, gura și pielea) percep diferiți excitanți din mediul înconjurător, îi transformă în impulsuri nervoase, care se propagă prin nervi, la sistemul nervos central reprezentat de creier și măduva spinării. Aceste informații ajung stocate în subconștientul nostru, prin proteinele care cresc pe celulele nervoase (axoni).

În timpul nopții, creierul procesează informațiile externe primite peste zi, precum și toate gândurile care ne-au trecut prin cap. De aceea este atât de important în ce mediu trăim, ce vedem, ce auzim, ce discuții purtăm, cum ne comportăm, cu cine alegem să petrecem timp. Nimic nu trece pe lângă noi, fără să lase urme, bune sau rele.

1 Corinteni 15:33
Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune””

Informațiile bune, pozitive, devin dendrite, care vor continua să crească și să se dezvolte. Iar dacă informația respectivă este repetată suficient de mult, va deveni parte din sistemul de gândire al persoanei în cauză, și va contribui la reînnoirea minții acesteia. 

Pe de altă parte, gândurile toxice vor produce anumite proteine în exces, care vor conduce la distrugerea neuronilor implicați în acele gânduri și la creșterea nivelului de toxine din întregul organism. Efectele gândurilor negative pe termen lung pot fi chiar mai grave, pentru că vor putea provoca și boli fizice. Gândirea toxică este cauza comună a tuturor bolilor mintale, dar și cauza principală a oricărei boli.

Din păcate nu stocăm în subconștient doar lucrurile bune, benefice pentru noi. Lucruri care ne-au rănit, care ne-au speriat sau ne-au ofensat, mintea noastră le-a repetat transformându-le din gând toxic în traumă.

Păcatul, este comis voluntar, pe când traumele sunt involuntare.

Ne pocăim de păcate, le regretăm, cerem iertare și ne rugăm Domnului să ne ajute să nu le mai repetăm. Cu traumele e mai complicat. Biblia le numește „întărituri” sau „fortărețe”. Pentru fiecare dintre noi, adevărul despre o anumită problemă este relativ și este ceea ce am interpretat la un moment dat ca adevăr. De aceea studierea Scripturii este esențială, pentru că doar acolo găsim Adevărul absolut! Isus Cristos este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14:6); El este singura cale către Tatăl; El este Cuvântul; doar prin El avem viață. Dumnezeu a pus în noi duhul de viață, iar viața veșnică în Rai, vine tot numai prin El. Despărțiți de Isus, putem avea parte doar de condamnarea și chinul veșnic. Fiecare alegem unde vrem să ne petrecem veșnicia și este o alegere continuă, până vom părăsi acest trup de carne.

Nu este suficient să aflăm care este Adevărul Biblic despre ceea ce ne chinuie, ca să devenim liberi. Isus ne-a spus:„Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Meiveţi cunoaşte adevărul, şiadevărul vă va face slobozi.”” (Ioan 8:31,32)

Primul pas, este rămânerea în Cuvânt, adică studierea zilnică, serioasă a ceea ce spune Scriptura, descoperind ce spune despre problema noastră. Apoi, repetăm în mod constant, zilnic, versetele respective, măcar 7 minute pe zi (conform științei), rugându-L pe Duhul Sfânt să ne reveleze adevărul acelor versete. Cuvântul revelat de Duhul Sfânt devine cuvântul „viu și lucrător, mai tăietor decât o sabie cu două tăișuri” (Evrei 4:12). Acesta este Cuvântul care taie și îndepărtează trauma, prejudecata, convingerea falsă, adică orice fortăreață a dușmanului din mintea noastră și care va regenera celulele nervoase, dându-ne eliberarea reală și de durată.
​ 

2 Corinteni 10:4,5
„Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Cristos”

Deci, care sunt armele noastre? Pavel arată clar că NU sunt ceea ce considerăm noi că ar fi arme, dimpotrivă, avem la dispoziție arme, puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile”. Continuarea arată că întăriturile sunt de fapt concepute în minte și tot acolo se ridică gândurile care să ne depărteze de Dumnezeu.
Armele sunt rugăciunea, lauda și închinarea, proclamarea Scripturii,și disciplina gândirii. Noi trebuie să vrem să recunoaștem ce fel de gânduri ne trec prin creier și să le supunem ascultării de Cristos. Cum facem asta? Refuzăm să gândim orice gând care aduce îndoială sau ne induce teamă, teroare, răutate, ură și tot ce vine din această zonă și le înlocuim cu ce spune Biblia și cu laudă la adresa Lui Dumnezeu. Îmi amintesc cum la începutul vieții mele de credință, repetam aceste versete ale lui Pavel de multe ori, până când gândul rău, sau duhul de îndoială se plictisea și pleca… Fiecare victorie mă umplea de fericire și-mi întărea credința și dragostea pentru Isus. Cred că nu mai e nevoie să spun că victoriile veneau tot mai repede și bucuria era tot mai mare, pe măsură ce mintea mea se reînnoia și Cuvântul Lui Dumnezeu devenea tot mai mult parte integrantă din mine.

Libertatea care vine din cunoașterea Scripturii și din a fi umpluți tot mai mult cu Duhul Sfânt, merită orice efort. Domnul Isus a venit să ne facă liberi. Singura dependență care conduce la libertate este dependența totală de Dumnezeu. Cu cât depindem mai mult de El, recunoaștem că nu putem realiza nimic prin noi înșine și tot ce avem este de la El. Este un sentiment de infinită pace, să știi că poți lăsa totul în mâna Domnului și El se îngrijește de toate, în cel mai bun mod cu putință.

Să nu uităm încă ceva foarte important. Moștenirea spirituală, primită prin părinții care ne-au conceput.Nu suntem legați de greșeli și nici de păcatele generaționale. În sfârșit știința a ajuns Biblia din urmă și admite că gândurile toxice modifică ADN-ul celui care le gândește. Aceste modificări se transmit copilului, până la a patra generație. În Vechiul Testament citim de mai multe ori că Dumnezeu pedepsește nelegiuirea până la al patrulea neam… Dar, în dragostea Sa, Dumnezeu face ca aceste păcate generaționale (dependențe, patimi) să fie transmise în stare adormită. Omul alege dacă le aduce la viața sau le anihilează, prin modul său de gândire și prin stilul de viață. Cu ajutorul Duhului Sfânt și strângând Cuvântul în inimă ca să nu păcătuim împotriva Domnului (Cum spune psalmistul în Psalmul 119:11), putem distruge aceste întărituri din ADN-ul nostru, regenerându-l.

Exodul 20:5 
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc”

Chiar Pavel scria despre știința pe nedrept numită astfel. Lucrurile stau la fel și azi. Adevărata știință vine să confirme și să explice minunile creației Lui Dumnezeu. Știința manipulată, distorsionează adevărul, ca să fie pe placul majorității și anume a celor care Îl neagă pe Dumnezeul cel viu și adevărat, Creatorul întregului univers.

1 Timotei 6:20,21
Timoteie, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii, şi au rătăcit cu privire la credinţă.”

Toți avem aceeași structură a creierului, aceiași neurotransmițători, aceleași circuite, totuși fiecare om este unic. Dumnezeu a creat miliarde de modele de oameni și modele de gândire, care dictează caracterul fiecărui individ. Acest Dumnezeu magnific și Atotputernic, merită toată închinarea și ascultarea noastră. Legea Bio-diversității n-a inventat-o omul, ci Dumnezeu. De aceea este esențial ca fiecare să fim ce ne-a creat Dumnezeu să fim și să nu mai căutăm să-i schimbăm pe cei de lângă noi ca să devină copii ale noastre, precum nici noi să nu mai căutăm să-i copiem pe cei pe care îi admirăm. Putem excela și fii împliniți doar fiind ceea ce ne-a creat Dumnezeu să fim și împlinind planul Lui pentru viața noastră.

Nu putem controla circumstanțele, nici acțiunile altora și ce fac contra noastră, dar putem controla cum răspundem și cum ne raportăm la ce fac ceilalți.

Când reacționăm greșit, plângându-ne de milă, îngrijorându-ne, vom produce gânduri toxice, care vor influența negativ întregul nostru organism. Când ascultăm minciuna diavolului și ne punem de acord cu el, creăm răul în propria minte. După ce l-a învins pe Satan, înviind din morți, Domnul Isus ne spune că Lui i-a fost dată „toată puterea în cer și pe Pământ” (Matei 28:18). Deci câtă putere mai are diavolul? Doar atâta câtă îi dăm noi, crezând minciunile lui și cedând ce ne aparține.

Dacă reacționăm corect, privind lucrurile din perspectiva Lui Dumnezeu, punându-ne încrederea în El, că va schimba tot ce este rău, în ceva bun pentru noi, vom putea intra în dragostea Lui și Îi vom da libertatea să intervină spre binele nostru.

Geneza 50:20
Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău:dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr.”

Dumnezeu a schimbat tragedia lui Iosif, care a ajuns vândut ca sclav de frații lui, în salvarea poporului Său. Dumnezeu i-a purtat lui Iosif de grijă în toată perioada în care diavolul credea că-l va nimici, și a folosit fiecare circumstanță negativă, pentru a-l apropia și mai mult de cea mai mare înălțare posibilă. Doar Faraon era deasupra lui în ierarhie. Așa de mare este puterea Dumnezeului nostru!

Deci ce ne salvează? Ce ne poate vindeca și restaura creierul? Ce ne poate reseta sistemul de gândire? Ce ne poate face liberi? Unde găsim toate instrucțiunile de care avem nevoie ca să trăim pe placul Lui Dumnezeu? Care este cea mai puternică armă care ne este pusă la dispoziție? DA, este Cuvântul Lui Dumnezeu!

Iacov 1:21,22
De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.”

Condiția pentru ca Scriptura să funcționeze în viețile noastre este s-o trăim, s-o împlinim. Dacă avem Cuvântul sădit doar în mintea noastră și-l folosim doar ca să părem inteligenți și culți, ne înșelăm singuri. De fapt nu avem nimic. Doar Cuvântul care este viu în noi și ne conduce la ascultarea de Dumnezeu, transformându-ne și reînnoindu-ne mințile ne poate mântui sufletele. Și așa cum ne îndeamnă Pavel în versetele următoare:

Filipeni 4:6-8
Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus. Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce estevrednic de primitorice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”

Trăind așa, suntem cu adevărat liberi, avem inimi pline de pace și credința care mută munții. Căutând dragostea, bunătatea, sfințenia, facerea de bine, vom rămâne în prezența Tatălui Ceresc, care „are puterea să ne păzească de orice cădere și să ne facă să ne înfățișăm fără păcat și plini de bucurie înaintea slavei Sale”” (Iuda 1:24)

Iuda 1:20-21
Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.”

De noi depinde să avem o credință fermă, prin care să fim tari. Noi trebuie să vrem să ne rugăm în continuu, pentru că am fost creați ca să comunicăm prin rugăciune cu Domnul nostru, permanent. Suntem îndemnați să nu ne rugăm doar cu mintea, fără să fim conduși de Duhul Sfânt, pentru că doar Duhul Sfânt ne poate conduce în rugăciunea care să fie pe placul Lui Dumnezeu și să primească răspuns. Tot noi trebuie să decidem să rămânem în dragostea Lui Dumnezeu așteptând veșnicia cu Isus, Domnul nostru.

Putem totul în Cristos, care ne întărește! (Filipeni 4:13) Înnoirea minții este esențială pentru a înțelege și a deveni ce vrea Dumnezeu să fim și pentru a trăi pe placul Lui. Viața trăită cu Isus este singura care are cu adevărat sens și semnificație pentru eternitate. Mulțumim Doamne Isuse pentru jertfa Ta prin care ne-ai deschis calea spre Cer!
ARTICOLE EDIFICATOARE: CATEGORII A-I=https://www.thetruthstandsforever.com/versiunea-romacircn258.html

AUTO-OBSERVARE/INTROSPECȚIE​
GRĂDINA INIMII – Un mesaj despre ce cultivăm în inima noastră, menit să ne îndemne la introspecție.

BIBLIA, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU – Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului
VERSETE BIBLICE PE TEME CREȘTINE PENTRU STUDIU ȘI ANALIZĂ
AUZIREA VOCII LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE
BOTEZUL ÎN APĂ – VERSETE BIBLICE – Versete Biblice care demonstrează importanța botezului creștin.
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT – VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre botezul cu Duhul Sfânt pentru studiu și analiză.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE – VERSETE BIBLICE– Versete care arată că ce a fost valabil pentru Avraam este și pentru noi.
DARURILE SPIRITUALE  – VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre darurile Duhului Sfânt și implicațiile acestora în biserică.
DUMNEZEU ESTE O STÂNCĂ PENTRU COPIII SĂI – VERSETE BIBLICE  – „Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!”(Psalmii 18:2)
DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE – VERSETE BIBLICE – Ce spune Biblia despre credincioșia Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
HARUL LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE – Versete biblice care ne ajută să înțelegem ce este și cum operează harul lui Dumnezeu.
IADUL – VERSETE BIBLICE – Versete Biblice despre iad și pedeapsa pentru respiungerea mântuirii oferită de Isus.
IEHOVA IRE – DUMNEZEU VA PURTA DE GRIJĂ – VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre purtarea de grijă a Lui Dumnezeu pentru copiii Săi.
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA – VERSETE BIBLICE – Versete biblice edificatoare care ne îndeamnă să ne încredem în Dumnezeu.
ÎNCURAJARE ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ – VERSETE BIBLICE – Domnul „mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.”  (Psalmii 27:5)
NU TE TEME ȘI NU TE ÎNGRIJORA – VERSETE BIBLICE – Versete biblice de încurajare care ne îndeamnă să nu ne temem decât de Dumnezeu
RAIUL – VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre rai, tronul Lui Dumnezeu și multe altele.​​
ROADA DUHULUI SFÂNT, VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre tot ce produce Duhul Sfânt în viața celui născut din nou precum și opusul.
RUGĂCIUNEA – VERSETE BIBLICE – Versete biblice care arată importanța rugăciune credinței conduse de Duhul Sfânt.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI – VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, care ne ajută să ne mărim credința.
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ – VERSETE BIBLICE – Versete care arată că Dumnezeu vrea să ne vindece și care ne întăresc credința pentru vindecare.

​CREDINȚĂ ȘI ÎNCREDERE ÎN DOMNUL
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE – Pe Avraam Dumnezeu L-a văzut curat, datorită credinței lui ferme. Acest adevăr ni se aplică și nouă azi.
CREDINȚA SOCOTITĂ CA NEPRIHĂNIRE – VERSETE BIBLICE  – Versete pe aceste subiect, pentru studiu și meditație.
DUMNEZEU ESTE O STÂNCĂ PENTRU COPIII SĂI – „Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” (Isaia 26:4)​
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL – „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.” (Psalmii 62:5)
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA – VERSETE BIBLICE „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,” (Psalmii 37:5)
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ – Ce spune Biblia despre rugăciune credinței pentru vindecare și voia Lui Dumnezeu.​
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ – VERSETE BIBLICE – Versete biblice care ne încurajează să creștem în credință, învingând negativitatea și îndoiala ca să putem primi vindecarea.

DEDICARE
BOTEZUL ÎN APĂ – Botezul este declarația publică de renunțare la vechea viață păcătoasă și începutul unei vieți noi cu Isus.
BOTEZUL ÎN APĂ – VERSETE BIBLICE – Versete Biblice care demonstrează importanța botezului creștin.
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT – „Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El (Isus) vă va boteza cu Duhul Sfânt.” –  Marcu 1:8
BOTEZUL CU DUHUL SFÂNT – VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre botezul cu Duhul Sfânt pentru studiu și analiză.
CINA DOMNULUI ISUS  – Un studiu mai aprofundat a  ceea ce este Cinei Domnului
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ – Ce înseamnă să trăim pentru Cristos, fără compromisuri, pentru a ajunge în Rai.
RUGĂCIUNEA – Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
RUGĂCIUNEA-VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.

DUMNEZEU TATĂL , FIUL ȘI DUHUL SFÂNT
ADEVĂRUL DESPRE CINE ESTE DUMNEZEU – Atributele și caracteristicile de netăgăduit ale Lui Dumnezeu, așa cum le găsim în Scriptură.
CINE ESTE ȘI CE FACE DUHUL SFÂNT – Ce spune Biblia despre atributele și caracteristicile de necontestat ale Lui Dumnezeu Duhul Sfânt.
DARURILE SPIRITUALE– Studiu aprofundat pe tema darurilor Duhului Sfânt.
DARURILE SPIRITUALE  – VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre darurile Duhului Sfânt și implicațiile acestora în biserică.
DUMNEZEU ESTE O STÂNCĂ PENTRU COPIII SĂI
„Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.” (Isaia 26:4)​
IEHOVA IRE – DUMNEZEU CARE POARTĂ DE GRIJĂ – Dumnezeu ne păzește, ne ocrotește, ne scoate din situații limită și schimbă răul spre bine pentru cei care ne încredem în El.
IEHOVA IRE – DUMNEZEU CARE POARTĂ DE GRIJĂ – VERSETE BIBLICE  – Versete care demonstrează purtarea de grijă a Lui Dumnezeu, pentru copiii Săi.​
ROADA DUHULUI SFÂNT –  Cei care trăiesc în Lumina lui Dumnezeu, produc roada Lui
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
SĂ ÎNȚELEGEM FRICA DE DOMNUL. – „Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.” – Proverbe 14:27​

FEMEI ÎN SLUJIRE
BAZELE BIBLICE PENTRU LEGITIMITATEA FEMEILOR ÎN CONDUCERE, ÎN CADRUL BISERICII de Eileen Slattery Berglund
PRIMA PARTE – Introducere & explicații despre mandatul dat de Dumnezeu omului în Geneza.
PARTEA A DOUA – Să înțelegem mai pe larg planul inițial al Lui Dumnezeu & căderea în păcat.
PARTEA A TREIA – Să înțelegem cum a folosit-o Dumnezeu pe Debora, femeia judecător și proroc.
PARTEA A PATRA – Considerente de bază despre textul Bibliei cum a fost scris în original.
PARTEA A CINCEA – Să înțelegem cum erau tratate femeile în cultura Evreiască a primului secol în antiteză cu comportamentul Domnului Isus față de femei; Răscumpărarea și restaurarea poziției femeii, este parte din ce a câștigat Domnul Isus la cruce.
PARTEA A ȘASEA – Să înțelegem curgerea Duhului Sfânt raportat la femei.
PARTEA A ȘAPTEA – Să înțelegem ce spun cu adevărat versetele din 1 Timotei 2:8-15.
PARTEA A OPTA – Să înțelegem ce spun cu adevărat versetele din 1 Corinteni 14:34-35.

HARUL​
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU – Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.​
HARUL LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE – Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
ROMANI 6 – HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB PUTEREA PĂCATULUI – Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului  ​

IERTAREA
DE CE NE CERE DOMNUL ISUS SĂ IERTĂM? – Să înțelegem puterea, importanța și beneficiile iertării versus puterea distrugătoare a neiertării.
IOV, CEI TREI PRIETENI AI SĂI ȘI IERTAREA – Domnul le-a spus celor trei prieteni ai lui Iov că dacă nu se vor pocăi cum le-a poruncit și Iov nu se roagă pentru ei, atunci va trebui să-i judece după nebunia lor.

ÎNCERCĂRI ȘI NECAZURI
FELURITE ÎNCERCĂRI ALE VIEȚII – Cum ne învață Biblia să răspundem diferitelor încercări ale vieții. Ce spune de fapt Iacov 1:2-8?

ÎNCURAJARE
BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL IAR ZIC BUCURAȚI-VĂ! – Dumnezeu vrea să fim fericiți și binecuvântați, să avem inimi curate și atitudini corecte indiferent prin ce trecem
BUCURAȚI-VĂ ÎN DOMNUL IAR ZIC BUCURAȚI-VĂ! – VERSETE BIBLICE – „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”(Filipeni 4:4)
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA – VERSETE BIBLICE – Versete biblice edificatoare care ne îndeamnă să ne încredem în Dumnezeu.
ÎNCURAJARE ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ – VERSETE BIBLICE – Domnul „mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.”  (Psalmii 27:5)
NU TE TEME ȘI NU TE ÎNGRIJORA – VERSETE BIBLICE – Versete biblice de încurajare care ne îndeamnă să nu ne temem decât de Dumnezeu

ARTICOLE EDIFICATOARE: CATEGORII J – Z

​MÂNTUIREA
A FI SALVAT CU ADEVĂRAT – Nu este suficient să repetăm rugăciunea păcătosului după altcineva, pentru a ajunge la mântuire.
CE SPUNE BIBLIA DESPRE HARUL LUI DUMNEZEU – Semnificația, atributele și importanța favorii nemeritate pe care o avem în Isus Cristos.​
HARUL LUI DUMNEZEU – VERSETE BIBLICE – Versete Biblice despre Harul lui Dumnezeu, pentru studiu și analiză.
ÎNTOARCEȚI-VĂ LA DOMNUL – Mâna Domnului rămâne întinsă pentru cei pierduți sau care au rătăcit Calea Lui.
MÂNTUIREA – Care sunt bazele biblice ale întoarcerii la Dumnezeu.
MULȚI CHEMAȚI, DAR PUȚINI ALEȘI – Să înțelegem ce spune de fapt acest verset din Evanghelia după Matei.
O DATĂ MÂNTUIT, VEȘNIC MÂNTUIT? – O abordare pe baze biblice a acestei doctrine controversate.
„O DATĂ MÂNTUIT VEȘNIC MÂNTUIT”, DEMASCAREA UNEI IMPOSIBILITĂȚI – Cum explicăm multe versete biblice, dacă este adevărată doctrina că „o dată mântuit ești veșnic mântuit”?
VREDNIC – „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.” Să înțelegem cât de serios este avertismentul dat de Isus în Matei 10:38.

MĂRTURII, ÎNCURAJĂRI
CEI CARE URMEAZĂ SĂ FIE LĂSAȚI PE MÂNA DUȘMANULUI PENTRU A SE ÎNDREPTA – Ce se întâmplă cu cei care continuă să respingă corecția Domnului.
CUVÂNT DE DESCOPERIRE – O COROANĂ, UN REGE ȘI UN INEL CU SIGILIU – Un cuvânt de descoperire de la Dumnezeu, primit de Tracy Anne Loosle.
FII ÎNCURAJAT – Un cuvânt de încurajare, primit de Corey Austin Shulze.
RIDICĂ-TE – Despre biruința împotriva depresiei pentru a putea deveni un adevărat soldat în armata Domnului.
VIS SAU VIZIUNE DESPRE VREMEA SFÂRȘITULUI – Din culisele apariției pe scena lumii a Anticristului.

PĂCATUL
ROMANI 6 – HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB PUTEREA PĂCATULUI – Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului.
SUNT TOATE PĂCATELE ȘI PEDEPSELE PENTRU ACESTEA EGALE? – Articol inspirat de ceea ce auzim des: păcatul e păcat, nu este păcat mic sau mare.
ZIUA JUDECĂȚII – Va fi cu adevărat o zi a Judecății, când toți vom sta în fața tronului de judecată și vom răspunde pentru felul în care ne-am trăit viețile?

PERSEVERENȚĂ ȘI TĂRIE SPIRITUALĂ
CUM SĂ-L PĂSTRĂM PE ISUS DOMN PESTE VIAȚA NOASTRĂ – Biblia conține învățăturile cheie pentru a trăi sub domnia Lui Isus și a rămâne lângă El, până la sfârșit.
DE UNDE VINE TĂRIA CREȘTINULUI? – Suntem noi conștienți câtă putere ne pune Dumnezeu la dispoziție și care sunt căile prin care o activăm?
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL – „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.” (Psalmii 62:5)
ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL ȘI NU RENUNȚA – VERSETE BIBLICE „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,” (Psalmii 37:5)
NU DĂM ÎNAPOI! -„Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”” Ce îi spunea de fapt Isus lui Saul/Pavel în Faptele Apostolilor 9:12?
PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE – Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.​
PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU – Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului.
TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU – Luptă noastră contra diavolului nu poate fi dusă decât dacă avem armura Lui Dumnezeu. Pavel folosește analogia cu armura soldatului roman, ca să înțelegem mai ușor ce ne pune Domnul la dispoziție.

RAIUL ȘI IADUL
​IADUL ȘI FOCUL LUI SUNT REALE AȘA CUM SPUNE BIBLIA – ​Iadul este un loc real de pedeapsă, unde focul arde veșnic, așa cum arată Biblia.
IADUL – VERSETE BIBLICE – Versete Biblice despre iad și pedeapsa pentru respiungerea mântuirii oferită de Isus.
PORȚILE DE MĂRGĂRITAR – De ce a ales Dumnezeu să facă porțile Noului Ierusalim din perle (mărgăritare).
RAIUL – VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre rai, tronul Lui Dumnezeu și multe altele.​​
RECOMPENSE CEREȘTI – Recompensele Cerești, veșnice, vor fi toate al fel pentru toți creștinii?
ZIUA JUDECĂȚII – Va fi cu adevărat o zi a Judecății, când toți vom sta în fața tronului de judecată și vom răspunde pentru felul în care ne-am trăit viețile?

RĂZBOIUL SPIRITUAL
AUTORITATEA  CREDINCIOSULUI – Doar în Isus avem autoritatea, adică puterea de a acționa împotriva forțelor răului și a oricăror atacuri ale acestora la un nivel pe care nici nu ni l-am putea imagina
AUTORITATEA CREDINCIOSULUI – VERSETE BIBLICE – Versete biblice despre autoritatea creștinului, identitatea în Isus și războiul spitiual

RECUNOAȘTEREA DUȘMANULUI
RECUNOSCÂND STRATEGIILE DIAVOLULUI – Dacă știm care sunt capcanele și minciunile diavolului, ne vom putea feri de ele.
ȘASE MINCIUNI PE CARE DIAVOLUL LE SPUNE ADOLESCENȚILOR – Identificarea minciunilor și cunoașterea adevărului biblic pe aceste teme este esențială pentru fiecare tânăr creștin, ca să nu cadă victimă celui rău.

ROADA DUHULUI SFÂNT
ROADA DUHULUI SFÂNT VERSUS LUCRĂRILE FIRII, EVOLUȚII, BENEFICII ȘI COSTURI – Să analizăm puterea benefică a roadei Duhului Sfânt versus puterea distrugătoare a firii.
ROADA DUHULUI SFÂNT ȘI OPUSUL, VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.

RUGĂCIUNEA CREDINȚEI
RUGĂCIUNEA – Ce ne învață Biblia despre rugăciune și comunicarea cu Dumnezeu.
RUGĂCIUNEA-VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.

SLĂBICIUNI ȘI PIEDICI​
CAPCANE COMUNE CARE POT CONDUCE LA CĂDEREA CREȘTINULUI – Dacă identificăm din timp pericolele vom putea mai ușor să ne ferim de ele.
NEIERTAREA NE COSTĂ SCUMP  –  Sunteți iertați de păcate, în măsura în care iertăm la rândul nostru.
NEPRIHĂNIREA DE SINE – PUTERNICUL NOSTRU DUȘMAN – Fiecare creștin este dator să-și învingă natura firească, zilnic. Dușmanul auto-neprihănirii este foarte perfid și toți ajungem să luptăm contra lui de câte ori ni se pare că suntem foarte sfinți prin eforturile noastre.​
PERICOLUL FRICII NESĂNĂTOASE​ – Teama nesănătoasă deschide ușa dușmanului ca să ne facă rău, fără măcar să ne dăm seama.

TEME DIVERSE
CE ERA „ȚEPUȘUL LUI PAVEL”? – Găsim undeva în epistolele sale vreo menționare a unei boli fizice? Sau erau doar persecuții foarte dure?​
CINE POATE AUZI VOCEA DOMNULUI? – Să înțelegem cum ajungem să auzim vocea Domnului.
INSCRIPȚIA DE PE CRUCEA LUI ISUS – Să înțelegem ce însemna inscripția: „INRI” în Latină, YHWH sau JHVH în Ebraică.
OAMENII SUNT BUNI SAU RĂI ÎN ESENȚA LOR?– Să înțelegem modul în care omenirea a trecut de la a fi creată după chipul Lui Dumnezeu la natura firească și egoistă

VINDECARE:TRUP, SUFLET ȘI DUH
CE ERA „ȚEPUȘUL LUI PAVEL”? – Găsim undeva în epistolele sale vreo menționare a unei boli fizice? Sau erau doar persecuții foarte dure?
ÎNNOIREA MINȚII – Ce spun Biblia și știința despre capacitatea creierului de înnoire și regenerare. Ascultarea de Dumnezeu vindecă creierul, dar neascultarea îl distruge.
TOȚI AU FOST VINDECAȚI – Isus i-a vindecat pe toți cei care s-au dus la El! Isus este același și azi. Trebuie doar să credem.       TOȚI AU FOST VINDECAȚI – VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
VERSETE BIBLICE PERSONALIZATE PENTRU RUGĂCIUNE ȘI ÎNTĂRIREA CREDINȚEI  PENTRU VINDECARE – Cunoscând și proclamând ce spune Biblia despre vindecare ne întărim credința și alungăm îndoiala.
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ – Voia Lui Dumnezeu este să fim vindecați și Biblia ne arată cum putem intra în posesia a ceea ce Isus a făcut deja pentru noi la cruce.
VINDECAREA PRIN CREDINȚĂ – VERSETE BIBLICE – Versete biblice care ne încurajează să creștem în credință, învingând negativitatea și îndoiala ca să primim vindecarea.


ARTICOLE DESPRE RĂPIREA SFINȚILOR LA CER

RĂPIREA – ARTICOLE DE BAZĂ
CE ESTE RĂPIREA?​ – De unde știm că va fi o răpire a bisericii.
CUVÂNTUL „RĂPIRE” ÎN BIBLIE – Ce-nseamnă termenul „harpazo” tradus prin răpire.
OPINII DESPRE RĂPIREA BISERICII – Enumerarea diferitelor opinii despre vremurile din urmă, inclusiv vremea ultimului mileniu, numit domnia de 1000 de ani.
MISTERUL CELOR 70 DE SĂPTĂMÂNI – Profeția care include metoda determinării ultimilor 7 ani și jumătate dinaintea sfârșitului.
NECAZUL CEL MARE ȘI MÂNIA LUI DUMNEZEU – Să înțelegem de ce pe perioada Necazului cel mare, nu vor fi 7 ani în care mânia Lui Dumnezeu va fi revărsată peste pământ.
NECAZUL ȘI  MÂNIA LUI DUMNEZEU-VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
CARE ESTE MENTALITATEA BIBLICĂ PENTRU VREMURILE DIN URMĂ – Epistolele către Tesaloniceni, ne revelează modul corect de gândire în aceste vremuri pe care le trăim.

RĂPIREA MID-TRIBULAȚIONISTĂ
RĂPIREA MID-TRIBULAȚIONISTĂ,VĂZUTĂ DE TOȚI – Ce este răpirea  Mid-tribulaționistă.și care este localizarea evenimentului în timp, în cadrul perioadei Necazului cel Mare.
RĂPIREA MID-TRIBULAȚIONISTĂ, DE CE TREI ANI ȘI JUMĂTATE? – Biblia ne spune cât timp vor opera Anticristul și  Cei Doi Martori, precum și cum derularea evenimentelor va conduce spre momentul răpirii.
RĂPIREA MID-TRIBULAȚIONISTĂ, VERSETE BIBLICE – Versetele biblice în ordinea cronologică a evenimentelor Răpirii sfinților la cer, la mijlocul Necazului Cel Mare, cu comentarii.
GRAFICUL RĂPIRII MID-TRIBULAȚIONISTE – Graficul evenimentelor cu determinare în timp pe perioada celor 7 ani, și a Domniei de 1000 de ani.

ARTICOLE DESPRE RĂPIRE ÎN GENERAL
APOSTAZIA – MAREA LEPĂDARE DE CREDINȚĂ – Profețiile biblice arată că mulți creștini vorrenunța la Isus în evenimentele zilelor din urmă.
CÂTEVA COMPONENTE CHEIE ALE CĂRȚII APOCALIPSA – O privire de ansamblu a componentelor principale prezentate în cartea Apocalipsa.
CONSIDERENTE ÎN VEDEREA UNEI REALE ÎNȚELEGERI A CĂRȚII APOCALIPSA– Cum să studiem această carte ca să fie mai clară.
CUM S-A ÎNTÂMPLAT ȘI ÎN ZILELE LUI NOE – Ce spune Biblia despre starea de păcat a omenirii din vremea lui Noe în corelare cu vremea sfârșitului.
DOI CAI ALBI, DOI CĂLĂREȚI DIFERIȚI LA MOMENTE DIFERITE  – Isus nu este călărețul calului alb la prima Pecete, dar El este călărețul calului alb la Armaghedon.
ISUS VA REVENI CA UN HOȚ NOAPTEA – Ce vrea să spună acest „idiom” evreiesc, ce spune Biblia despre apariția Lui Isus.
ÎNTR-O CLIPEALĂ DIN OCHI – Ce spune de fapt versetul versus felul în care a fost interpretat de obicei?
O IMAGINE DE ANSAMBLU – Analizând imaginea de ansamblu a ceea ce va urma să se întâmple în vremurile din urmă, ne putem dezvolta starea de spirit și atitudinea corecta, care ne vor ajuta să trecem cu bine prin acele timpuri grele, dacă vom mai fi aici când vor avea loc.
OBICEIURILE DE NUNTĂ EVREIASCĂ DIN VECHIME & ISUS CRISTOS ȘI MIREASA LUI, BISERICA – Articol despre corelarea distinctă a nunții evreiești cu Răpirea bisericii.
ORICE OCHI ÎL VA VEDEA – Când Isus se va arăta pe nori, va fi un eveniment global, vizibil pentru oricine.
ORICE GENUNCHI SE VA PLECA– Dumnezeu Tatăl va face ca Fiul Său să primească respectul și onoarea cuvenită din partea fiecărui om.
„ȘANSA MÂNTUIRII”- NU VA DURA VEȘNIC – După evenimentul răpirii, va urma doar mânia Lui Dumnezeu, nimeni nu va mai putea să se întoarcă la Cristos.
SE POATE CA RĂPIREA SĂ AIBĂ LOC AZI? – Ce evenimente profețite mai trebuie să aibă loc înainte.
SFÂNTA ÎNTRERUPERE DIN CARTEA APOCALIPSA  – Are loc în timp ce Ioan Scria despre cele șapte trâmbițe.
ULTIMA TRÂMBIȚĂ – Sunt mai multe trâmbițe menționate în Biblie.  Sunt cele 7 speciale despre care a profețit Ioan în Apocalipsa, dar care este cea care va suna la Răpire?
ULTIMELE DOUĂ MARI BĂTĂLII – Armaghedon și bătălia  de la sfârșitul domniei de 1000 de ani.

ARTICOLE DESPRE ANTICRIST
ANTICRISTUL, IDENTITATE ȘI NUME – Ce spune Biblia despre identitatea și semnificația numelui lui Anticrist în Apocalisa 17 și alte versete.
ANTICRISTUL REVELAT ÎN TREI SECȚIUNI BIBLICE
ANTICRISTUL ȘI PROROCUL MINCINOS – VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
CE ESTE „URÂCIUNEA PUSTIIRII”? – Ce spune Biblia despre „urâciunea pustiirii”? Este posibil să fi profanat deja Templul din Ierusalim?
URÂCIUNEA PUSTIIRII – VERSETE BIBLICE – Versetele biblice despre urâciunea pustiirii pentru studiu și analiză.
SĂ ÎNȚELEGEM CINE ESTE ANTICRISTUL, FIUL PIERZĂRII – Anticristul este de fapt un fals Mesia care vine împotriva Lui Isus Cristos.
SATAN NU ESTE ANTICRISTUL – Dovezile Biblice care arată că cei doi au identități diferite.
VA FI MESIA EVREILOR, ANTICRISTUL CREȘTINILOR? – Merită să ne gândim la aceste lucruri, pentru a ne forma o imagine corectă despre Anticrist.​

ARTICOLE DESPRE CEI DOI MARTORI DIN APOCALIPSA
CINE SUNT CEI DOI MARTORI? – Vor fi ei doi dintre Moise, Ilie, Enoh sau identitatea lor va fi complet alta?
CE VOR FACE CEI DOI MARTORI?  Studiu despre scopul și slujirea Celor Doi Martori.
CEI DOI MARTORI – VERSETE BIBLICE – Versete pe această temă, pentru analiză și meditație.
ESTE POSIBIL CA CEI DOI MARTORI SĂ FIE ÎNGERII, GABRIEL ȘI MIHAIL? – Oare  este posibil? Idei pe această temă.

ARTICOLE DESPRE „GRUPURILE DE ȘAPTE” DIN APOCALIPSA
CELE ȘAPTE PECEȚI ALE APOCALIPSEI  – Arată corelații importante cu alte versete biblice.
CELE ȘAPTE TRÂMBIȚE ȘI TREI VAIURI ALE APOCALIPSEI – Studiu al celor 7 trâmbițe, dintre care, ultimele 3 sunt și cele trei vaiuri.
SFÂNTA ÎNTRERUPERE DIN CARTEA APOCALIPSA  – Are loc în timp ce Ioan Scria despre cele șapte trâmbițe.
CELE ȘAPTE POTIRE ALE MÂNIEI LUI DUMNEZEU – Mânia Domnului va fi turnată peste cei care l-au respins pe Isus Cristos, alegând răul.
CELE ȘAPTE TRÂMBIȚE ȘI CELE ȘAPTE POTIRE – STUDIU PARALEL – Toate evenimentele prezentate în paralel pentru mai multă claritate.
​VERSETE BIBLICE DESPRE TOATE GRUPURILE  DE ȘAPTE DIN CARTEA APOCALIPSA – dacă vă doriți să aflați câte grupuri de șapte sunt în cartea Apocalipsa.

ARTICOLE POST-RĂPIRE
BĂTĂLIA DE LA ARMAGHEDON – Ce spune Biblia despre ultima bătălie a acestui veac, dinaintea domniei de o mie e ani
CEI 144.000 DE EVREI PECETLUIȚI DIN CARTEA APOCALIPSEI – „Slujitorii Dumnezeului nostru”care sunt pecetluiți pentru protecția lor.
CEI 144.000 DE EVREI PECETLUIȚI DIN CARTEA APOCALIPSEI -VERSETE BIBLICE – Versetele care arată cine sunt cei care vor fi primul rod pentru Dumnezeu și pentru Miel
DOMNUL VA CÂRMUI CU UN TOIAG DE FIER – Isus este dragoste, va folosi toiagul doar pentru pedepsirea celor care l-au renegat
MILENIUL – Toți cei care au trăit pentru Domnul vor împărăți „cu Cristos o mie de ani”, pe parcursul celui mai glorios mileniu din istoria omenirii.
SĂRBĂTOAREA NUNȚII  MIELULUI​ – „Ferice de cei chemați la festinul nunții mielului” – Apocalipsa 19:9
ULTIMELE DOUĂ MARI BĂTĂLII – Armaghedon și bătălia  de la sfârșitul domniei de 1000 de ani.
ZIUA JUDECĂȚII  – Va fi cu adevărat o zi a Judecății, când toți vom sta în fața tronului de judecată și vom răspunde pentru felul în care ne-am trăit viețile?

BLOG
LINKS
CONTACT

NU DĂM ÎNAPOI!​

 
„Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”” (Faptele Apostolilor 9:12)

Când Domnul Isus i s-a arătat lui Saul din Tars, „fariseu din farisei”, cum el însuși se întitulează, folosește o expresie comună acelor timpuri, dar rar întâlnită în zilele noastre. Ce vrea, de fapt, să spună acest proverb de origine greacă? Este un avertisment serios, demn de toată atenția.

Faptele Apostolilor 9:3-5
„Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” 5 „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.

Domnul Isus i s-a arătat lui Saul înainte să intre în Damasc, într-o lumină care i-a luat lumina acestei lumi, orbindu-l. Din acel moment, Saul a știut că Isus este cu adevărat Cristosul, Mesia așteptat de evrei.

1 Corinteni 12:3
„De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.”

Până când Duhul Sfânt nu convinge omul că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, acesta nu-L poate primi pe Isus ca Domn. Pentru Saul din Tars, timpul în care i s-a permis să nu creadă că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, s-a încheiat. După ce Dumnezeu se revelează unei persoane, dacă aceasta continuă să trăiască ca și mai înainte, va plăti prețul. Cât timp nu am știut adevărul, ni s-a tolerat ignoranța, dar a continua să ne purtăm ca și înainte de a știi că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu și că a murit pentru păcatele noastre, ca noi să putem fi mântuiți fără să mai plătim prețul păcatului (care este moartea), este o insultă la adresa Domnului. („Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera.”Galateni 6:7)

Domnul îi spune lui Pavel că îl conduce pe drumul pe care trebuie să meargă, pentru că, chiar dacă-L iubea pe Dumnezeu și era plin de râvnă, prin faptul că nu a crezut că Isus este Mesia și îi persecuta pe creștini, a părăsit drumul drept și trebuia adus înapoi pe drumul cel bun. Dacă nu accepta corecția, urma să sufere. Cu cât se răzvrătea mai mult, cu atât „se înțepa mai adânc și îl durea mai tare”. Expresia folosită de Domnul este foarte sugestivă. Boii care erau puși să tragă în jug, dacă schimbau direcția de mers, împotriva voinței celui care-i conducea, se înțepau în țepușele cu care acesta îi strunea. Proverbul citat de Isus este de origine greacă și nu apare în cultura ebraică. Dar cu siguranță, Pavel fiind o persoană cultă (a fost educat la școala lui Gamaliel, cel mai renumit învățător al vremii), cunoștea foarte bine scrierile poeților greci, unde apare consemnat acest proverb. Domnul în omnisciența Sa, nu ar fi folosit ceva fără sens pentru Pavel, pentru simplul motiv, că știe tot ce avem în mintea, memoria și inima noastră. („Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” Evrei 4:13)

Faptele apostolilor 8:3
„Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.”

Marele Saul, cel care era stăpân pe situație, indiferent de circumstanțe, cel care insufla teroare printre creștini și i se părea prea puțin să-i prigonească doar pe creștinii din Ierusalim, ajunge atât de umilit, încât orb fiind, să fie nevoit să fie ajutat de slujitorii care-l însoțeau și care ei înșiși erau îngroziți de lumina puternică pe care au văzut-o și de auzirea vocii Domnului, chiar dacă nu L-au văzut pe Cel care vorbea.

Faptele Apostolilor 9:1-3
„Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot. 2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.”

Ce a intenționat diavolul să folosească pentru distrugerea bisericii, Dumnezeu a făcut să devină catalizatorul creșterii acesteia. Persecuțiile contra creștinilor din Ierusalim, i-a făcut pe aceștia să se împrăștie prin cetățile vecine și să facă noi ucenici. Așa au ajuns să predice Evanghelia iudeilor până în Fenicia, Cipru și Antiohia – unde celor care-L urmau pe Isus li s-a dat prima dată numele de creștini (Faptele Apostolilor 11:9). Era nevoie de un predicator pentru neamuri, unul care să aibă suficient curaj să calce interdicțiile incluse de farisei în Talmud (un set de legi și explicații, de sorginte omenească, adăugate la Legea lui Moise) care interzicea legăturile iudeilor cu celelalte popoare. Cine s-ar fi așteptat ca acesta să fie tocmai Saul, care, așa cum se descrie singur în Epistola către Filipeni 3:5b,6 era „evreu din evrei; în ceea ce priveşte Legea, fariseu; 6 în ceea ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană.”

Acest fariseu, mândru și arogant a avut o întâlnire dramatică cu Isus, care l-a smerit, și l-a transformat în așa măsură, încât din prigonitor al Bisericii, devine urmaș al Lui Cristos, el însuși ajungând prigonit:

Faptele Apostolilor 9:6-9
„Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” 7 Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10 În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. 11 Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; 12 şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” 13 „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; 14 ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” 15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; 16 şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.

Faptul că Domnul i s-a arătat tocmai pe drumul Damascului, în Siria, și nu în Ierusalim și apoi Îi spune lui Anania că Saul este un vas ales ca să predice Evanghelia neamurilor, ne arată că planul Domnului era bine pus la punct, dacă cumva se îndoiește cineva că planurile Domnului pot fi altfel decât perfecte. Dumnezeu nu trece peste voința omului și nu-l forțează să facă nimic, cu toate acestea, nimeni nu poate aduce omul în postura în care i-ar fi tare greu să nu aleagă binele, mai bine decât Domnul Însuși. Și asta pentru simplul motiv că ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine și nimic nu-L ia prin surprindere. Dumnezeu a avut mult mai multă răbdare cu Saul decât și-ar fi dorit cei din Biserica Primară. În acest timp în care i s-a permis să persecute creștinii, biserica a crescut și s-a extins mult în afara Ierusalimului, pregătind terenul pentru slujirea la care era chemat Saul, adică să predice evanghelia celor care făceau parte dintre „neamuri”. Numele lui era semnificativ; Saul în limba greacă înseamnă „dorit”, nume care rezona cu părerea sa bună despre sine. După convertire, când și-a început slujirea apostolică, a ales să se numească Pavel, care înseamnă „mic, neimportant”, tocmai pentru a reflecta inima sa transformată și faptul că se considera insignifiant în sine însuși, Isus fiind adevărata sa valoare. O lecție bună și pentru noi. Cel mai de preț bun al creștinului este viața nouă, primită prin credința în Isus Cristos.

Vi se pare că Domnul i-a dat multe lămuriri lui Saul? Nu-i așa că nu găsim nici o altă situație biblică în care Dumnezeu oferă multe lămuriri, până în cele mai mici detalii? Oare de ce? Pentru simplul motiv că ni se cere să trăim prin credință, mergând pas la pas cu Isus, dorind să aflăm care este următorul pas, de la Cel care a făurit planul perfect pentru noi. La fel era și-n cazul lui Pavel. Domnul îi spune simplu: „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” Adică să pășească prin credința că Domnul urma să-i reveleze următorii pași cel mai probabil prin alți frați de credință. Ce ironie! Să ajungă să depindă tocmai de cei pe care cu câteva minute mai înainte îi considera eretici și mai mult chiar, să devină la fel ca ei. Oare ce se petrecea în mintea și în inima lui Saul? Atâția ani și-a formulat foarte clar toate argumentele de ce Isus nu era Cristos-ul, știa foarte bine ce credea și acum totul s-a năruit ca un castel de nisip. Istoria lui Saul s-a repetat și continuă să se repete la infinit de-a lungul istoriei, până când Isus va reveni pe norii cerului. Dar contrar a ceea ce spune logica, Saul era super fericit. Cred că regreta tot răul pe care l-a făcut contra creștinilor, dar era fericit, pentru că Duhul Sfânt l-a transformat! Din inima lui acum curgeau „izvoare de apă vie” cum spune Isus. Slavă Domnului! Bucuria mântuirii, nu poate fi umbrită de nimic, atunci când are loc nașterea din nou a celui în cauză!

Avea nevoie Isus de ajutorul lui Anania, ca să-l vindece pe Pavel? Cu siguranță că nu, mai ales că știm că Pavel se ruga și postea. Dar, prin trimiterea unuia dintre slujitorii Săi de încredere din Damasc, Domnul vroia să schimbe părerea bisericii locale cu privire la Saul, să-i facă să creadă că e cu adevărat frate cu ei, să nu se teamă de el, ci dimpotrivă, să-l inițieze în lucrare.

Îmi place mult atenția Domnului la detalii. Dintre toți copiii Săi din Damasc, a ales să-l trimită pe Saul tocmai la cel numit Iuda (care în ebraică înseamnă „va fi lăudat”) și care locuia pe strada „Dreaptă” (termenul în greacă însemnând – „drept, adevărat, sincer precum și dreptatea sfântă a Lui Dumnezeu”). Cu alte cuvinte, doar aflând destinația, Pavel urma să-L laude pe Dumnezeu mergând pe calea adevărului și a dreptății. Cu Domnul, drumul este drept, fără ocoluri inutile și fără devieri costisitoare. Umblarea în ascultare de conducerea Duhului Sfânt, pas cu pas, este garanția unei vieți împlinite și cu adevărat roditoare.

Dumnezeu nu face nimic la întâmplare și nici dintr-un capriciu. Ne este de mare ajutor să fim conștienți de acest adevăr. Când Domnul alege să lucreze prin semne și minuni, să ne contacteze prin viziuni, vise sau profeții, are un scop important și am face bine să Îi acordăm atenția și ascultarea cuvenite. Dumnezeu nu ne va conduce niciodată într-o direcție opusă a ceea ce ne învață Scriptura. Instrucțiunile Lui sunt totdeauna conforme Cuvântului Său scris, adică conforme Bibliei. Saul cunoștea foarte bine Tora (Legea primită de evrei prin Moise, cuprinsă în Pentateuh care erau primele cinci cărți ale Bibliei) precum și cărțile profetice ale Vechiului Testament, ca să ia foarte în serios viziunea pe care a avut-o. Toată viața lui ulterioară demonstrează acest lucru.

Poate spuneți că Pavel a avut serios de suferit, chiar slujind Domnului. Da, Pavel a suferit prigoniri și persecuții multiple de-a lungul celor aproximativ 32 de ani de slujire în câmpul Evangheliei (Din 36 d. Hr. când a fost convertit până în 68 d. Hr. când a fost decapitat la ordinul lui Nero, în închisoarea din Roma). Dar dacă nu asculta de Domnul și continua să-L nege și să omoare creștinii, cu siguranță mâna Domnului s-ar fi ridicat împotriva lui și l-ar fi costat mult mai scump cât mai trăia pe Pământ, precum și condamnarea veșnică. Suferințele lui, pe care le enumeră în 2 Corinteni 11, au fost așa cum el însuși spune în 2 Corinteni 12:7, „un sol al Satanei”, și nu erau provocate de Dumnezeu. Domnul i-a dat putere să treacă cu bine peste toate, și să le socotească „întristări ușoare de o clipă” care lucrau pentru el „o greutate veșnică de slavă” (2 Corinteni 4:17). Lecția primită de Saul este valabilă și azi. Puteți citi mai multe despre suferințele lui Pavel în articolul „Ce era țepușul lui Pavel?

Saul a știut de la început că era vinovat de atrocitățile pe care le-a comis contra copiilor Lui Dumnezeu și că urma să înțeleagă ce trebuie să sufere pentru Numele Lui Isus. Domnul i-a spus lui Anania:

„Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” (Faptele Apostolilor 9:15,16)

Pavel îi chinuise pe creștini din neștiință și poate la un moment dat, din încăpățânare. Probabil că nu vroia să vadă că numai adevărul îi putea face pe creștini să fie gata să moară pentru Domnul lor. Sunt multe speculații pe această temă, oricum un lucru este cert, Pavel a ajuns prigonit la rândul lui și a ales să moară pentru credința în Isus. Măreția revelațiilor pe care le-a primit prin Duhul Sfânt, cunoașterea Scripturii și relația puternică pe care o avea cu Domnul Isus, i-au dat puterea să continue lucrarea cu bucurie, indiferent de greutăți, să rabde cu stoicism și să nu dea înapoi.

Pavel nu încerca să-și ascundă trecutul, iată ce îi scria lui Timotei, „copilul lui de suflet”: „Mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă!” (1 Timotei 1:12,13)

Se pare că era chiar convins că le face o favoare creștinilor, forțându-i să renunțe la credința lor și să se întoarcă sub Lege. Pentru că în sfârșit Pavel a ales să creadă în Isus, să postească și să se roage, așteptând să i se spună ce are de făcut, după trei zile și trei nopți, Domnul face următorul pas, pregătind ajutor prin Anania. Acesta credea că este de datoria lui să-L informeze pe Dumnezeu cu privire la faptele lui Saul. De ce? Părea incredibil ca Dumnezeu să vrea binele celui care-i persecuta pe sfinții Săi. Domnul a avut răbdare să asculte ce avea de spus, oricum știa deja ce credea și ce trebuia să-i spună ca să-l convingă să meargă să se roage pentru Saul, care avea nevoie să-și recapete vederea și să fie umplut de Duhul Sfânt ca să poată face lucrarea la care era chemat.

Luca 12:4-5,47-48
„Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.5 Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi... 47 Robul acela, care a ştiut voia stăpânului său, şi nu s-a pregătit deloc şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. 48 Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult.”

Domnul Isus ne spune de cine trebuie să ne temem. Dacă nu realizăm că viața pe Pământ, este doar o etapă a veșniciei, și nu una oarecare, ci cea care decide unde ne vom petrece restul eternității, vom putea sfârși acolo unde nu ne dorim.

Domnul Isus ne arată clar că condamnarea veșnică, nu este identică pentru toți cei care mor fără a-L avea pe Isus Domn peste viața lor. Cei care mor fără să-L fi cunoscut pe Isus și fără să știe care este voia Lui Dumnezeu, „vor fi bătuți cu puține lovituri”, adică pedeapsa lor veșnică din iad, va fi la un nivel mai mic decât pentru cei care au cunoscut adevărul și au continuat să trăiască ca și când nu l-au cunoscut.

De asemenea, dacă ni „s-a dat mult,” ni „se va cere mult”. Duhul Sfânt nu face risipă de darurile Sale. Cei care le primim, suntem datori să le folosim spre Slava Lui Dumnezeu, spre „zidire, sfătuire și mângâiere” în cadrul trupului Lui Cristos, precum și pentru a evangheliza pe cei care nu sunt creștini sau care au fost și au rătăcit calea Domnului. Toți suntem chemați să predicăm Evanghelia, vestea bună a mântuirii prin Isus Cristos. Cu cât dorim mai mult să spunem altora despre Cristos, cu atât ne va crește pasiunea de a studia Cuvântul Lui Dumnezeu, ca să-L cunoaștem mai bine pe Domnul. Cu cât cunoaștem mai profund ce spune Cuvântul Lui Dumnezeu, cu atât ne vom schimba mai mult , devenind exemple mai bune de urmat și vom putea răspunde mai corect și mai folositor la întrebările celor pe care îi evanghelizăm. Vom crește și în ce privește rugăciunea, pentru că ne vom ruga mai mult, ca Domnul să ne deschidă „uși pentru Cuvânt”, să ne lumineze mintea să înțelegem Scriptura și să deschidă inimile celor cărora le spunem despre Domnul ca să-și dorească să -L urmeze. Cuvântul Lui Dumnezeu va deveni viu, ni se va descoperi sensul a ceea ce citim și ne va întări credința pe tema respectivă. Pentru a-i putea uceniciza pe cei care se întorc la Dumnezeu, avem nevoie de o relație strânsă cu Duhul Sfânt, ca să fim eficienți în ceea ce îi învățăm. Doar puterea ungerii Duhului Sfânt îi poate schimba pe cei care ne ascultă. Oamenii nu se pocăiesc auzind cuvinte frumoase. Duhul Sfânt este Cel care convinge omul de păcat și îl face să recunoască nevoia de a se întoarce la Cristos. Tot ce ne învață Scriptura să facem ca și creștini, ne este de mare folos și fiecare acțiune este interdependentă de celelalte: pocăința și renunțarea la păcat, citirea și studierea Bibliei, rugăciunea, predicarea Evangheliei, lauda și închinarea spre Slava Lui Dumnezeu, trăirea în ascultare de Domnul, operarea în darurile Duhului Sfânt. Nu putem neglija nici una dintre ele, fără să avem de pierdut.

Dumnezeu, în marea Sa înțelepciune, nu ne cere nimic pentru care nu ne pune la dispoziție tot ce avem nevoie și nimic care să ne coste mai mult decât ne aduce beneficii. Slujirea în via Domnului nu este doar slujire. Dacă slujim păstrând relația corectă cu Domnul și ascultând de ghidarea Duhului Sfânt, vom culege beneficiile creșterii și maturizării spirituale. Mântuirea noastră, L-a costat pe Dumnezeu mult mai mult decât credem că ne costă pe noi. Ni se pare că noi trebuie să renunțăm la tot, ca să-L putem urma. În realitate, Dumnezeu Tatăl și-a trimis Fiul să trăiască în limitele impuse de un trup uman, într-o lume murdară, meschină, prăfuită și urât mirositoare… A trebuit să-Și privească Fiul batjocorit, schingiuit, biciuit, plin de sânge, epuizat, fără să intervină și chiar mai mult, să-L vadă pe Fiul Său împovărat de păcatul întregii lumi, de toate suferințele și bolile omenirii (Isaia 53:4-5). Pe Fiul Săucare nu a păcătuit niciodată, să-L vadă atârnând pe cruce, între doi tâlhari, în rândul celor „fărădelege”, suferind cea mai josnică moarte a acelei vremi. Când „Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46 ) durerea Tatălui și a Fiului au atins apogeul. Tatăl Sfânt nu putea fi alături de Fiul care purta tot păcatul lumii… și toate acestea din dragoste pentru noi. Cum am putea sta pasivi față de o dragoste atât de mare? Cine a plătit mai mult? Dumnezeu Tatăl Fiul și Duhul Sfânt sau noi??? La ce a trebuit să renunțăm ca să fim ai Domnului? La tot ceea ce ne distrugea și ne făcea rău: păcate, relații care ne trăgeau înapoi, precum și stilul vechi de viață… Oricât de mare ni s-ar părea prețul care trebuie plătit pentru a fi mântuiți, dacă-l analizăm mai serios, realizăm că nu este un cost, ci un câștig inestimabil pe termen lung. Câștigăm viața veșnică, a cărei valoare nu poate fi calculată în nimic material.

Viața cu Dumnezeu este o relație constant benefică pentru noi, în primul rând. Glorificând-ul pe Dumnezeu, în mod constant, ne face să ne luăm atenția de la problemele de fiecare zi și să ne concentrăm pe Cel care merită toată dragostea, adorarea, onoarea, ascultarea și închinarea noastră. Când ne detașăm de ceea ce ne face să suferim, vom putea vedea imaginea de ansamblu și vom știi că Dumnezeu va scoate ceva bun și din ceea ce acum pare răul cel mai mare.

Romani 8:28 
„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”

Nimic din ceea ce diavolul intenționează spre răul nostru, nu este peste puterea Lui Dumnezeu de a folosi spre binele nostru, al celor care-L iubim și suntem chemați după planul Său. Acest verset este primul care-mi vine de obicei în minte când trec prin greutăți, și trebuie să spun că nu m-a dezamăgit niciodată. De fiecare dată, Duhul Sfânt m-a întărit aducându-mi aminte nu doar acest verset ci și alte situații similare prin care am trecut și care păreau fără scăpare, dar Domnul m-a scos cu bine din toate. Toți avem astfel de experiențe, nu-i așa?

Odată ce gustăm bunătatea și dragostea Lui Dumnezeu și ne bucurăm de siguranța protecției Sale peste viața noastră, nu mai putem avea nici un motiv „să dăm înapoi”. Dacă sunteți cumva ispitiți de diavolul să gustați din așa zisele plăceri ale lumii, nu vă lăsați înșelați. Nimic nu se poate compara cu ce are Domnul pentru noi în această viață și mai mult, cu ceea ce ne-a pregătit pentru viața veșnică.

Așa cum scrie Pavel, condus de Duhul Sfânt, în:

Romani 8:1,2 
„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. 2 În adevăr, legea Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii.

Vina ne-a fost ridicată, suntem curați, neprihăniți, cu păcatul iertat și cu efectele lui anulate, cu o singură condiție: „să trăim după îndemnurile Duhului Sfânt”, ceea ce înseamnă, în ascultare de Domnul.

Romani 8:31b-38
„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui DumnezeuDumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! 34 Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos? Necazul sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 36 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat”. 37 Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.38 Căci sunt bine încredinţat că nici moarteanici viaţanici îngeriinici stăpânirilenici puterilenici lucrurile de acum, nici cele viitoare, 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru. ”

Dacă Biblia spune că nu este nimeni și nimic care să ne poată despărți de Domnul nostru, putem fi siguri că doar de noi depinde să fim ai Lui și să rămânem cu El pentru eternitate! Vom petrece o veșnicie cu Cel care a murit în locul fiecăruia dintre noi, din dragoste pură! O veșnicie în Rai, unde nu există nimic murdar, meschin, greșit, ci totul este curat, perfect, frumos, unde totul este desăvârșit : dragostea, pacea, bucuria, veselia, liniștea interioară, adevărul, mulțumirea… Acolo ne vom simți împliniți, fără să avem ranchiună, ură, gelozii sau invidii meschine unul față de celălalt. În Rai nu trebuie să demonstrăm nimic nimănui, vom fi cine ne-a creat Dumnezeu să fim, după chipul și asemănarea Sa. Nu vom mai fi în competiție cu nimeni și nici nu va trebui să facem totul pe placul celor din jur. În Rai, vom acționa și vom face totul bine, spre slava Lui Dumnezeu, fără să ne mai ispitească diavolul sau firea umană, pentru că nici diavolul și nici trupurile de carne nu vor mai fi în Ceruri. Diavolul va fi aruncat în Adânc, pentru eternitate, după bătălia de la Armaghedon, iar natura noastră firească, nu va ajunge în cer! Acolo vom avea trupuri de slavă, perfecte, fără stări de indispoziție, supărare, tristețe, apatie, frică sau boală. Pentru mine prima revelație plină de bucurie despre viața veșnică, a fost când am realizat că nu voi mai supăra pe nimeni! Ca și copii ai Lui Dumnezeu nu trebuie să ne mai temem de moarte, dimpotrivă, așa cum le scria Pavel Filipenilor: „Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Cristos, căci ar fi cu mult mai bine, dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup.” (Filipeni 1:23,24)

Apostolul Ioan, condus de Duhul Sfânt sintetizează cum vom trăi în Rai în câteva fraze:

Apocalipsa 21:3,4
„Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oameniiEl va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

PRIN RĂBDAREA VOASTRĂ VĂ VEȚI CÂȘTIGA SUFLETELE VOASTRE​

 

 

În Luca 21, Isus le vorbea ucenicilor despre ce se va întâmpla la sfârșitului acestui veac. Cuvintele Lui ne aduc multă lumină, sunt încurajatoare și profunde. El a spus:
„Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre. Luca 21:16-19 (VDCC)Întrebarea este: Ce vroia să spună Domnul prin fraza „Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”?Traducerea din Biblia Amplificată este:

 

“Veți fi dați

în mâinile lor până și de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. veţi fi urâţi de toţi din pricina [asocierii voastre cu] Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin [răbdarea voastră] capacitatea voastră de a îndura, [întăriți de Duhul Sfânt] vă veţi câştiga sufletele voastre.”Aceleași versete din traducerea BVA (Biblia în Versiunea Actualizată):

„Veţi fi predaţi lor chiar şi de cei care vă sunt părinţi, fraţi, rude şi prieteni. Şi unii dintre voi vor fi omorâţi. Din cauza numelui Meu, veţi suporta ura tuturor. Dar niciun fir de păr de pe capul vostru nu se va distruge. Răbdând, vă veţi salva sufletul.

Și acum, să „săpăm mai adânc” ca să aflăm ce vroia Domnul să spună despre puterea răbdării.

Sfatul Domnului Isus este relevant pentru necazurile din zilele din urmă, dar și pentru cele din viața de zi cu zi. Domnul vrea ca toți copiii Lui să treacă cu bine prin toate necazurile. Ne avertizează că va fi atât de greu, încât oamenii se vor întoarce unii împotriva altora, chiar rudele de sânge și prietenii cei mai apropiați vor deveni cei mai aprigi dușmani și îi vor urî de moarte pe creștini, dar să nu ne temem, pentru că rămânând credincioși până la sfârșit, ne vom mântui sufletele. Domnul ne spune și care este cheia succesului: „prin răbdarea” noastră , ne vom „câștiga sufletele”.

Ce revelație minunată! Domnul ne asigură că atunci când ne păstrăm calmul și credința în El, chiar dacă suntem urâți, trădați sau chiar uciși, nu vom pieri. Isus spune că nici măcar un fir de păr din cap, nu ni se va pierde. Cu siguranță că vorbea figurativ, pentru că înainte de asta a spus că unii vor muri. De fapt mesajul Său este că suntem ființe eterne și cei care rămân în El, nu vor muri spiritual niciodată. Dacă rămânem credincioși, vom fi ai Lui pentru totdeauna. Unii teologi compară acest verset cu cel din Matei 24:13, care spune:

„Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.” (Matei 24:13)

Prin răbdarea noastră, sufletele noastre vor fi mântuite. Acest adevăr este plin de putere pentru veșnicie dar și pentru ce trăim aici, acum.

Pentru mulți, cuvântul „răbdare” nu este unul comod. Toți ne dorim să avem mai multă răbdare, dar nu ne dorim necazurile care ne vor face să devenim mai răbdători.

Să privim și din alt unghi. Dacă ne păstrăm calmul, ne mântuim sufletele. Atunci, înseamnă că și opusul este adevărat: Dacă ne pierdem cumpătul, răbdarea, ne vom pierde sufletele.

Semnificația cuvântului original, în limba greacă, tradus prin „răbdare” este: vesel; plin de speranță; a îndura continuu, constant; îndelungă răbdare. De asemenea, semnificația cuvântului tradus prin „suflete” în contextul original poate fi: minte, duh, inimă, omul interior al inimii și chiar suflare de viață.

Când ne pierdem răbdarea, ieșim din voia Lui Dumnezeu; întoarcem spatele Domnului și la tot ceea ce vrea El să facă pentru a ne scoate cu bine din situația grea în care ne aflăm, și chiar mai grav, deschidem ușa diavolului și îi dăm „uneltele” pe care să le folosească împotriva noastră.

Când ne păstrăm răbdarea, dăm putere Duhului Sfânt să lucreze în noi și putem continua să umblăm prin Duhul. Păstrarea răbdării, deschide ușa Domnului să lucreze spre binele nostru, ceea ce este adevărat nu doar pentru perioada Necazului cel Mare, ci pentru orice circumstanțe. Când suntem calmi, nu păcătuim, nici nu-i rănim pe alții și păstrăm o atmosferă plăcută în jurul nostru.

Pierderea răbdării poate produce efecte diferite, în funcție de persoană: unii poate rostesc cuvinte injurioase, alții critică sau judecă pe alții în inima lor, chiar dacă nu cu voce tare, alții poate ridică tonul mult peste nivelul de confort al celor din jur… Oricare ar fi modul de manifestare, rezultatul este același: o atmosferă tensionată, neplăcută și cu efecte negative pentru oricine se nimerește să fie în preajma celui care și-a pierdut cumpătul. Este o sursă de stres inutil pentru cei care nu au nici o vină pentru situația creată, precum și pentru cel care a cauzat totul. A trăi în acest fel, nu este deloc sănătos nici pentru persoana colerică nici pentru victimele sale. Cei care se enervează des, sunt predispuși la boli cardiace, probleme de tensiune arterială și multe alte afecțiuni ale organelor interne, precum și ale creierului și minții. Vi-l puteți imagina pe diavol cum îi minte pe acești oameni că le face bine „să nu țină în ei”, că e mai bine să dea curs mâniei și că, dacă înjură se vor simți mai bine, vor fi eliberați? Ce unealtă puternică în mâna diavolului pentru discreditarea mărturiei creștinilor care cred minciunile lui, în ochii celor care-i aud înjurând. Cine mai poate asculta Vestea Bună a Evangheliei, din gura unei persoane care se enervează ușor și folosește cuvinte murdare sau injurioase?

Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutatesă piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Efeseni 4:29-32 

„Păstrarea calmului și a răbdării” are efecte foarte profunde, pentru că ceea ce iese din gura noastră, este direct proporțional cu ceea ce este în inimile noastre. Cu cât e mai mare stresul, cu atât mai repede va ieși la suprafață. Și atunci, ce este de făcut?

1- Să ne păzim inimile. Dacă ne auto-educăm ca să fim răbdători, când totul merge bine, când vom trece printr-o situație limită, nu ne vom mai pierde calmul atât de ușor și nici nu vom mai rosti cuvinte nepotrivite cu atâta ușurință. Educarea este un proces de durată și vom deveni tot mai buni, pe măsură ce continuăm să facem asta. De exemplu, când suntem la volan, putem avea mai multă înțelegere pentru ceilalți participanți la trafic. Poate au o meserie foarte stresantă și au lucrat peste program, poate au copilul bolnav și n-au dormit suficient, poate trec prin mari greutăți familiare sau la servici și obosiți fiind, fac gafele care ne deranjează. Când greșim noi, ne găsim scuze imediat și vrem ca ceilalți să fie mai răbdători cu noi, nu-i așa? Este vreunul dintre noi perfect, fără să greșească vreodată? Nu facem chiar greșeli prostești uneori? N-ar fi mai bine să ne rugăm pentru cei care ne irită în trafic, sau oriunde altundeva, în loc să ne pierdem răbdarea?

Isus ne spune că „cu ce măsură măsurăm”, ni „se va măsura”. Primim cât dăruim. Dacă avem multă milă și toleranță pentru ceilalți, vom fi răsplătiți cu aceeași măsură. Este la fel și în primirea iertării. Dumnezeu ne iartă, dacă îi iertăm la rândul nostru, pe semenii noștri. Dacă nu iertăm, nici noi nu vom fi iertați.

2- Ne va fi mai ușor să ne păstrăm inimile curate, dacă nu permitem problemelor care ne stresează să se adune în inimile noastre. Dacă nu eliminăm cu adevărat, frustrările atunci când apar, ci le tot „măturăm sub covor”, vom ajunge „să ne împiedicăm de ele și să cădem”. Dacă-i iertăm pe ceilalți precum și pe noi înșine și căutăm să aflăm care este voia Domnului și apoi s-o aplicăm în fiecare situație în parte, în special în cele care par de nerezolvat și care ne chinuie cel mai mult, vom deveni mult mai calmi și mai răbdători.
F

Pentru a rămâne calmi, este nevoie să continuăm să îi dăm Domnului frustrările noastre. Dacă ceva sau cineva ne enervează, Dumnezeu ne așteaptă să mergem înaintea Lui cu ceea ce ne deranjează, ca să ne arate ce avem de făcut. În unele cazuri poate fi folositor să evităm ceea ce ne provoacă la mânie, până când vom știi că ne-am schimbat suficient ca să putem face față, păstrându-ne calmul. Dacă nu ne rezolvăm problema înaintea unei noi confruntări cu aceeași situație sau cu una similară, vom eșua din nou.

Uneori, vedem lucrurile doar din perspectiva noastră și ne-ar ajuta să ne oprim, să ne liniștim și să încercăm să privim situația și din alte unghiuri, rugându-ne ca Domnul să ne deschidă ochii spirituali, ca să vedem clar. În cele mai multe cazuri, o astfel de abordare a situației poate schimba complet datele problemei, precum și reacția noastră.

Una dintre principalele cauze ale problemelor casnice este faptul că mulți consideră că este în regulă „să-și verse nervii” acasă,ceea ce nu este deloc corect și nici plăcut pentru cei dragi. De fapt, în căminul nostru ar trebui să domnească pacea și armonia. Ca să fie așa, este necesar să ne rezolvăm frustrările și situațiile critice care apar pe parcursul zilei, imediat ce survin, sa că nu se adune. În caz contrar, e suficientă cea mai mică scânteie, că să explodăm. Dacă cerem ajutorul Duhului Sfânt imediat ce ne supără sau ne enervează ceva sau cineva, putem preveni consecințele cumulării stresului.

3- Este bine să știm cine suntem în Cristos și să fim transformați prin Cuvântul Lui Dumnezeu. Uneori, pe parcursul vieții, avem anumite slăbiciuni, cărora le facem față cu greu. Poate suntem nesiguri de anumite lucruri și ne simțim atacați când cineva remarcă problema noastră. Poate avem o părere greșită despre noi înșine, care nu corespunde realității și care ne împiedică să împlinim planul Lui Dumnezeu pentru viața noastră, pentru că ne vedem mult inferiori sau incapabili de a realiza ceva măreț sau important. De aceea este esențial pentru fiecare creștin să studieze ce spune Scriptura despre cine suntem în Cristos, până când adevărul ne va fi revelat în duhul nostru de către Duhul Sfânt și ajungem să-l credem pe deplin.

4- Examinarea sinelui și smerenia înaintea Domnului. Mândria duce la căderea multora dintre noi. Este dovedit de secole, că mândria merge înaintea căderii (Proverbe 16:18). Isus este „piatra pe care au lepădat-o zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea şi, pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” Luca 20:17b,18

Cu alte cuvinte, dacă atunci când ne întoarcem la Cristos, eul nostru nu ajunge „zdrobit”, pentru ca Isus să devină cu adevărat Domnul vieții noastre (trăind în ascultare de El), ne mințim singuri că suntem mântuiți și vom ajunge „spulberați”.

Vă mai amintiți parabola casei, pe care a spus-o Isus?

„Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face. Se aseamănă cu un om care, cânda zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. Dar cine aude, şi nu face, se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”Luca 6:47-49

Primul pas cheie este să-L avem pe Isus și Cuvântul Lui Dumnezeu ca fundație a vieții noastre, dar nu este suficient. Trebuie să continuăm să rămânem pe această fundație. O clădire este total imobilă, nu poate pleca singură de pe propria fundație, dar noi suntem mobili și trebuie să alegem să rămânem în Isus și să aplicăm Cuvântul Lui în viețile noastre, zilnic. Trebuie să rămânem ancorați în Isus prin dragoste și ascultare. Dacă n-o facem, vom avea soarta acelei case, care sub presiunea torentului de ape s-a prăbușit, și prăbușirea a fost mare.

5- Să avem empatie pentru ceilalți, să încercăm să intuim prin ce trec. Soți, copii, colegi, șefi, angajați, clienți, vecini, străini și lista poate continua la infinit. Viața nu este doar despre noi înșine. Când analizăm prin ce au trecut sau trec ceilalți, vom fi mai calmi și mai răbdători, vom avea o atitudine mai pozitivă care-i va influența în bine și pe cei din jur.

„Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.” Coloseni 3:12-15

Iată câteva versete care să ne ajute să înțelegem cât de valoroasă este răbdarea și câștigarea sufletelor noastre:

„Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. –” Proverbe 21:23

„Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.” Matei 15:18

Când stoarcem o lămâie, ne așteptăm să iese suc de lămâie. Când stoarcem o portocală, ar trebui să obținem suc de portocală, iar când un creștin este presat, Cristos ar trebui să fie rezultatul. Dar dacă inima creștinului nu este plină de dragostea Domnului și de cunoașterea a cine este în Cristos, când va fi presat, nu se va vedea Cristos în el, ci cu totul altceva…

„Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui,iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” Luca 6:43-45

Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii.” Proverbe 16:18

Cele mai mari greșeli care le facem sunt de cele mai multe ori rezultatul mândriei. Când ne permitem să fim mândri, ne înșelăm singuri și păcătuim. Când vom realiza care este de fapt adevărul, va fi prea târziu și nu vom mai putea anula consecințele.

„Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.” Iacov1:26

Nu ne putem considera buni creștini, dacă din gura noastră ies cuvinte murdare sau care nu folosesc nimănui. Chiar contează să gândim înainte să vorbim și ceea ce spunem să vină din dragoste.

„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:1-2

Cu ce vrem să semănăm? Care ne este modelul? Dacă modelul este „chipul acestui veac”, adică „lumea”, e timpul să facem o schimbare. Avem nevoie să ne transformăm, în conformitate cu Cuvântul Lui Dumnezeu, urmând modelul Lui și căile Lui. Sistemul nostru de valori trebuie să fie dictat de cine suntem în Cristos și din rămânerea în El și nu din himerele înșelătoare cu care încearcă să ne atragă diavolul. Puteți citi mai multe pe acest subiect în mesajul: „Înnoirea Minții”

„Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!” Matei 5:7

„Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi tulbură însăşi carnea lui. –” Proverbe 11:17

Culegem ceea ce am semănat. Dacă vrem ca alții să ne arate milă, trebuie s-o acordăm și noi altora. 

„Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate. Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.” Coloseni 3:6-8

În timp ce totul a devenit nou în duhul nostru când ne-am născut din nou, omul vechi, natura noastră firească, trebuie crucificată zilnic, neîntrerupt. Vechea noastră viață trebuie să dispară și Duhul Sfânt să ne conducă viețile. Pe măsură ce creștem în cunoașterea și aplicarea Cuvântului Lui Dumnezeu, învățăm cum să fim tot mai mult asemeni Lui Cristos și încet, încet vom ajunge să scăpăm de tot ceea ce era modelul lumii în viețile noastre.

„Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.”” Galateni 5:22-26

Duhul nostru născut din nou, are natura Lui Dumnezeu. De noi depinde să ne stăpânim natura firească, care se opune conducerii Duhului Sfânt. Având răbdare și păstrându-ne cumpătul în clipele grele de mare stres, vom putea cu adevărat să ne câștigăm și să ne mântuim sufletele, iar beneficiile sunt incomensurabile.

TOATĂ ARMURA LUI DUMNEZEU 

 

 

 

În fiecare zi ne luptăm pe mai multe fronturi, dar lupta cu natura decăzută este cea mai importantă dintre toate. Trebuie să luptăm zilnic cu firea noastră veche, cu care ne-am născut. Chiar dacă suntem născuți din nou, trebuie să ne luăm zilnic crucea și să-L urmăm pe Isus. Pe urmă, mai avem de luptat și cu natura „căzută” a celor din jur. Imaginați-vă cum ar fi o zi, fără să ne supere sau fără să supărăm pe nimeni. Peste toate, suntem în război continuu și cu un inamic invizibil, care vine doar să fure, să ucidă și să distrugă, și care e condus de dorința puternică de a uzurpa planurile Lui Dumnezeu, prin tot ce poate. Slăvit să fie Domnul, că nu ne-a lăsat fără apărare! Dumnezeu ne-a pus la dispoziție armura spirituală. Toată armura Lui Dumnezeu e pregătită pentru noi. Dumnezeu Tatăl ne vrea în siguranță, ne vrea puternici și capabili să-i ajutăm pe alții.

Fiecare creștin e în război în fiecare zi! În Galateni, Pavel scrie:

Galateni 5:16-17
„Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti:sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”

Trebuie să ne luăm crucea în fiecare zi și ne supunem conducerii Duhului Sfânt!

Mulți cred că atunci când devenim creștini, toate lucrurile devin noi, bazându-se pe un anumit verset din Biblie. Dar, de fapt, acel verset se referă la „duhul” creștinului, care se naște din nou și devine cu adevărat nou. Ieșim din întunericul spiritual și devenim vii în Lumina Duhului.

Dacă o persoană avea 70 de kilograme înainte să se nască din nou și poartă ochelari, va avea aceeași greutate și va continua să aibă nevoie de ochelari și după ce Duhul Sfânt a transformat-o. Este interesant, că unii totuși cred că imediat după convertire, avem mintea Lui Cristos. Adevărul este că dacă ne-am născut din nou cu adevărat atunci duhul nostru a devenit pur și nu mai vrea să păcătuiască, ci dorește doar să-i facă pe plac Lui Dumnezeu. Este trist că pe lângă trupul de 70 de kg, rămânem și cu creierul fizic păcătos, căruia să-i facem față. Și așa începe războiul.

Romani 12:1-2
„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Avem Duhul Lui Cristos în noi și trebuie să urmăm ghidarea Lui, 100%. Dar creierul fizic a fost programat ani de zile să gândească într-un anumit fel, ceea ce în mare parte (dacă nu aproape integral) era contrar la ceea ce ne conduce Duhul Sfânt. Ceea ce înseamnă că avem nevoie să ne reînnoim mințile cu ajutorul Lui Dumnezeu și a Cuvântului Său. Duhul născut din nou, are de asemenea creier, care est pur și plin de Lumină. Când trupul moare fizic, (sau este în moarte clinică) creierul duhului va însoți persoana în drumul către rai, în timp ce trupul fizic, va rămâne aici pe Pământ. Persoana duhovnicească născută din nou, trebuie să-L lase pe Dumnezeu să-i reinstruiască mintea fizică și să supună natura firească care ține de aceasta.

O altă mare provocare sunt oamenii și interacțiunile cu ei.

Totdeauna sunt și vor fi probleme și neînțelegeri între oameni. E adevărat că Satan poate fi în spatele celui care cauzează probleme, dar eu cred că de cele mai multe ori, firea umană e suficientă pentru a crea divergențele și neînțelegerile dintre semeni. Diavolul este un mare manipulator și încearcă să folosească orice neînțelegere ca s-o transforme în ceva mai mare și mai grav decât este în realitate. Uneori reușește să manipuleze chiar începutul unei divergențe și să stârnească cearta. Dar prin a crede că el e cauza oricăror divergențe și neînțelegeri, îi acordăm mult mai mult credit decât e cazul.

Ați auzit vreodată zicala americană: ”ca să învingi focul trebuie să lupți tot cu foc”?

Nu putem lupta în lumea spirituală folosind trupul fizic. Acesta e strâns legat de duh, dar împotriva unui dușman spiritual trebuie să luptăm în duhul.

Ani de zile, în biserică, a predominat învățătura că Efeseni 6 este răspunsul pentru toate luptele spirituale.

De asemenea în minte aveam soldatul roman, îmbrăcat cu armura pentru luptă, ca ilustrație a acestor versete. Azi părerea mea e diferită. Pavel s-a străduit să ne avertizeze și să ne învețe cum să luptăm în duhul. El a folosit metafore specifice războiului, ca și ilustrație, dar a ne îmbrăca cu armura Lui Dumnezeu nu înseamnă nicidecum să intrăm fizic în luptă și nici să luptăm cum făceau romanii.

Vă rog să recitiți cu atenție versetele următoare, chiar dacă le-ați citit de multe ori. Să remarcăm că e vorba despre „războiul spiritual” care „se luptă cu puterea și armele Lui Dumnezeu”, iar termenii care sunt comparabili cu armura soldatului roman, sunt doar atât, terminologie.

Efeseni 6: 10-18
„Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu,ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotrivacăpeteniilor, împotriva domniilorîmpotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţiicare sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioaredupă ce veţi fi biruit totulStaţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii

Să remarcăm ca Pavel scrie:„toată” armura Lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim războinici înțelepți, ascultători de Dumnezeu și puternici. Toate acestea ne fac victorioși în fața strategiilor diavolului. Asta înseamnă să rămânem în picioare în ziua atacului și să nu fim doar parțial pregătiți și echipați! Să fim înarmați cu armele Lui Dumnezeu de atac și apărare, fiind tari în El și în puterea tăriei Lui, să avem în noi adevărul și neprihănirea Lui, gata oricând să predicăm altora Vestea Bună a Evangheliei, plini de credință, fiind într-o relație corectă cu Isus, înarmați cu sabia Duhului, care este Cuvântul Lui Dumnezeu, rugându-ne pentru toate lucrurile prin Duhul și gata să împlinim tot ce ne arată Duhul Sfânt că trebuie să împlinim.

Trebuie să recunoaștem cine ne sunt dușmanii cu care trebuie să luptăm.

Uneori luptăm cu firea noastră, alteori cu a celor din jur. Pavel ne arată cum „putem ţine piept împotriva uneltirilor diavolului”. Luptăm contra focului cu foc și luptăm cu armele spirituale, în luptele spirituale. Războiul spiritual îl luptăm atât pentru noi, cât și pentru alții. Din păcate, unii creștini foarte spirituali spun că toate luptele noastre sunt de fapt spirituale, contra diavolului, dar nu asta spune Pavel. El spune că luptele spirituale contra diavolului le luptăm îmbrăcați cu armura Lui Dumnezeu.

Ne vom învinge firea supunându-ne Cuvântului Lui Dumnezeu și implicit Duhului Sfânt. Vom învinge problemele cauzate de firea carnală a celor din jur, trăind prin roadele Duhului Sfânt și prin credință, nu prin ceea ce vedem cu ochii fizici. Ne vom învinge ura, prin dragoste și rugăciune. Toate roadele care cresc din faptul că Isus este viu în noi, ne vor ajuta să învingem răul care ne atacă prin cei din jur. De exemplu, un răspuns calm, liniștit, va calma furia. Un zâmbet va ucide o privire încruntată. Când cineva răspunde cu bine celui care îi face rău, „va îngrămădi cărbuni aprinși” pe capul celui rău. Înțelepciunea domnește peste prostie. Roada Duhului Sfânt are putere să biruiască răul din ceilalți și când răspundem răului cu bine, împuternicim Cerul să intervină rezolvând situația. Când facem alegeri greșite, dăm putere diavolului să-și împlinească planurile lui rele.

Dar cum ne opunem planurilor distrugătoare ale diavolului?

Trebuie să luptăm cum a luptat Isus, nu cum luptau soldații romani. Pavel vorbește despre armura Lui Dumnezeu, nu armura soldatului fizic. El scrie:

Efeseni 6:10-11
”Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu,ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.”

Noi trebuie să ne întărim în Domnul și în puterea tăriei Lui.Isus Cristos este ce mai bun exemplu pentru felul în care ne punem armura Domnului și o folosim. El ne-a arătat prin exemplul personal prezentat în Noul Testament ce avem de făcut. Vă amintiți că în Ioan 15,  Isus spune că El este vița, noi mlădițele și trebuie să rămânem „în El” și „El în noi”? Isus a trăit și acționat într-o relație perfectă pe verticală cu Dumnezeu, ceea ce L-a împuternicit să aibă relații perfecte pe orizontală cu ceilalți. Noi, în schimb, greșim și este esențial să ne pocăim repede de greșelile noastre și să căutăm să fim tot timpul pe aceeași lungime de undă cu Domnul, ca să auzim ce ne spune să facem, așa cum a făcut Isus.

Aici nu e vorba despre o formă de religie umană, este vorba de o relație vie cu Dumnezeu, și când trăim în ascultare de Dumnezeu, diavolul va prefera să plece din fața noastrăDacă umblăm cu adevărat în Duhul, stând aproape de Dumnezeu, atunci puterea Lui va fi totdeauna la îndemâna noastră.

Domnul Isus știa că fiind în trup uman, nevoile oamenilor care veneau la el, îl secătuiau de putere. De aceea, deseori se retrăgea departe de ceilalți ca să se re-umple, să-și recapete puterea și să-și curețe inima și mintea, ca sa poată fi în legătură continuă cu Tatăl Ceresc. Dacă Isus făcea așa, cu cât mai mult noi avem nevoie să facem la fel? Noi trebuie să ne întărim în Domnul și în puterea tăriei LuiNu putem lupta cu demonii cu propria noastră putere! Prin rugăciune, închinare și meditație la Cuvântul Lui, ne vom întări și vom fi în formă ca să putem lupta și să învingem.

Acest capitol din Efeseni, este despre lupta spirituală; „ca să putem ţine piept împotriva uneltirilor (strategiilor)  diavolului”. Citind acest capitol să încercăm să ne gândim cum lupta Isus lupta spirituală. În Evanghelia după Ioan, capitolele 14 la 17, în ultimele sale discuții cu ucenicii, înainte de răstignire, Domnul Isus ne-a arătat calea spre Tatăl și cum putem trăi pentru Dumnezeu.

Isus este Armura Lui Dumnezeu. Toate aspectele armurii sunt relaționate cu El! El a plecat ca să fie cu Tatăl, dar ni l-a trimis pe Duhul Sfânt și ne-a lăsat Cuvântul Său pe paginile Scripturii.

Lupta cu diavolul este clar explicată în versetul,

Efeseni 6:12
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci 
împotriva căpeteniilorîmpotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

Este multă urâțenie în atmosfera spirituală. Ce citim mai sus arată că sunt demoni, grupări de demoni, comandanți și chiar armate de demoni.

Este un dușman care nu poate fi ignorat. Știm că caută să tragă săgeți arzătoare, să amăgească, să înșele, să ispitească, să fure, să devoreze, să rănească, să distrugă , să ucidă, să pervertească adevărul și tot ce este sfânt. Diavolul este malefic și toți supușii lui sunt la fel. O zicală veche spune: ”e important să-ți cunoști dușmanul.” Nimeni nu a câștigat vreodată o bătălie contra unui inamic redutabil, fără să caute să înțeleagă cum gândea acesta, ce arme folosea, câtă putere avea, înainte de a lupta cu el.

Să remarcăm ce spune Pavel: ca să rămânem în picioare. Ce vrea să zică de fapt? Tocmai ceea ce scrie, adică bătălia să nu ne epuizeze, ci să rămânem în picioare și după victorie. De asemenea înseamnă și să nu pierdem sau să nu abandonăm lupta. Câte războaie nu ar fi putut fi câștigate dacă cei învinși ar mai fi luptat încă puțin?

Să nu renunțăm niciodată! Să avem întotdeauna în minte și versetele următoare:

2 Corinteni 4:7-9
„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănădar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.

Același autor, aceeași speranțăRămânem în picioare, chiar dacă suntem încolțiți din toate părțile, în grea cumpănă sau trântiți jos, ne ridicăm și rămânem în picioare! Cum facem asta? Prin puterea Lui Dumnezeu,nu a noastrăDuhul Sfânt este puterea noastră!

Alte versete foarte importante sunt :

Iacov 4:7-8
„Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!”

Ce minunat! Cine este Tatăl nostru? Dacă știm cine este, atunci ne putem refugia în El și putem avea în noi puterea Lui. Suntem în siguranță în Domnul nostru, suntem tari în Domnul nostru. Suntem în siguranță în Domnul. A încerca să luptăm cu diavolul prin puterea noastră e o mare nebunie. El râde de cei care încearcă s-o facă. Dar pentru cei care-și găsesc tăria în Domnul, victoria e asigurată!

Efeseni 6:13-14 
„De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul
,”

Adevărul învinge! Minciunile dispar în lumina adevărului! Isus a ascultat toate întrebările capcană, puse de cei care erau contra Lui și a răspuns cu înțelepciune, spunând adevărul. Oamenii și dușmanul vor totdeauna să sucească adevărul și să-l schimbe spre folosul lor, după cum le convine. Dar Isus vrea ca esența și adevărul Cuvântului Lui Dumnezeu să fie onorate. Diavolul, folosindu-se de Marele preot, l-a lovit pe Isus peste obraz, acuzându-L de blasfemie. Atât diavolul cât și Marele preot au crezut că au învins în acea zi. Dar nu se puteau înșela mai mult! Isus a fost învingătorul, pentru că a rămas ferm în împlinirea misiunii pentru care s-a întrupat, fără să comită nici un păcat, indiferent cât de rău a fost tratat și cât de mult a fost ispitit, și făcând așa, a ajuns să mântuiască pe toți cei ce vor crede în El. Va veni ziua când atât Marele preot cât și diavolul, vor trebui să se plece înaintea Lui Isus, să-L onoreze și să-L numească Domn. Adevărul învinge întotdeauna, indiferent cum pare situația privită cu ochii firești.

Efeseni 6:14 
„platoșa neprihănirii…”

Ce ne acopere inima și pieptul în duh? Trebuie să fie Isus cu neprihănirea Lui! Dacă nu e așa, suntem în mare pericol! Trebuie să fim curați înaintea Lui Dumnezeu, pentru că în caz contrar, devenim vulnerabili! Când suntem în Cristos și Cristos este în noi, când rămânem în El și El rămâne în noi – atunci suntem unde ne este cel mai bine! Acolo suntem în siguranță! Acolo putem ”sta în picioare”. A fi acoperiți cu neprihănirea Lui Isus și nu a noastră este tot ce avem nevoie!

Efeseni 6:15 
„având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.”

A avea ”picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii” este ceva extraordinar! Avem Evanghelia pentru a o împărtăși cu alții. Evanghelia trebuie primită și apoi dată altora! Marea Moartă este una din apele care miros cel mai urât de pe Pământ! De ce? Pentru că apa intră în această mare, dar nu mai iese! Noi nu suntem creați doar să primim, noi trebuie să primim dragostea Lui Dumnezeu și apoi s-o dăm mai departe, ca să putem răspândi mireasma Lui Cristos!

Isaia 52:7 
„Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!””

Noi suntem ambasadori ai Lui Isus Cristos! Haideți să trăim și să răspândim întotdeauna lumina Lui, călcând pe urmele pașilor Lui, pentru că El este CALEA!

Efeseni 6:16
„Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” 

În limba originală, în greacă, versetul înseamnă de fapt: ”ca să puteți stinge toate săgețile din trecut, ale căror efecte se mai fac simțite și în prezent”.

Ați fost vreodată atacați la nivelul sufletului cu săgeți arzătoare de către cel rău? Ați simțit vreodată cum vi se macină sufletul, din cauza răutăților vieții? V-ați simțit sufletul făcut fărâme? Toate aceste emoții au loc în ființa noastră spirituală, nu în trupul fizic. Rezolvarea acestor probleme pentru credincios, este tot spirituală; vindecarea este doar în Cristos! Cum? Prin accesarea și apoi rămânerea Cuvântului Său, a puterii sale, a dragostei, a înțelepciunii și a bunătății Sale în noi. Toate roadele Duhului Sfânt, ne aduc vindecarea și ne fac bine. Roadele răului ne dărâmă, ne rănesc, ne distrug, dar roadele Duhului, Slăvit să fie Domnul, aduc viață! Tot ce este și reprezintă Isus, este dătător de viață și restaurare!

Scutul credinței este de fapt „încrederea pe care o avem în Dumnezeu. Încrederea că în El avem putere, tărie, vindecare, restaurare și tot ce avem nevoie; că putem să stingem toate săgețile arzătoare trimise de dușman contra noastră; că ne va vindeca de rănile spirituale ale trecutului și că în Isus avem protecție pentru prezent și viitor. Cel drept va umbla prin credință nu prin vedere! Credința ne asigură că ȘTIM și avem totală încredere că Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, al celor care-L iubim pe Dumnezeu și suntem chemați după planul Său (Romani 8:28). Credința noastră se bazează pe promisiunile Lui Dumnezeu!

Iov 1:9-10
„Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara.”

Dacă Domnul a făcut asta pentru Iov, oare nu va face la fel și pentru noi? Nu spunem că noi nu vom trece prin încercări, cum au trecut Iov, Isus sau apostolii, ce spunem de fapt, este că nici un rău nu ne poate atinge, decât dacă Dumnezeu permite sau dacă păcătuim, luăm decizii greșite sau ne expunem răului, „deschizând ușa” dușmanului. Iov a ajuns în cel mai bun loc în care se putea afla: munca mâinilor lui era binecuvântată și prospera!Dumnezeu a pus un gard de protecție în jurul lui și la tot ce îi aparținea; Iov era protejat de jur împrejur!

Iov trăia curat! Și era binecuvântat! Cu toate acestea a trebuit să facă față bolii, pierderii familiei și a averilor sale. S-a simțit frustrat când a cerut vindecare și nu a primit atât de repede, cum s-ar fi așteptat. Dar avea o relație cu Dumnezeu și Dumnezeu Își găsea plăcerea în El. Dumnezeu a fost acolo când a căzut. Iar când Iov s-a pocăit, Dumnezeu a fost acolo ca să-L ridice.

Iov era înconjurat de un „zid de protecție”! Toți avem nevoie de așa ceva! Un „zid” care să ne înconjoare, care să ne acopere și care să fie chiar și sub noi. Cred că asta avem în Isus Cristos! Isus ne asigură protecția totală, prin faptul că El este scutul și neprihănirea noastră. Având credință în El avem acces la promisiunile Sale. Această protecție este pentru cei care trăiesc în adevărul și în dragostea Lui, înțeleg cât de mult sunt iubiți și sunt gata să dăruiască dragoste celor din jurul lor.

Efeseni 6:17
„Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.”

Coiful mântuirii, este fără îndoială, mintea lui Cristos! Să gândim ca El! Soluția la problemele noastre este să luptăm la fel cum a luptat El!

Romani 12:1-2
„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

 

Vreau să vă arăt ceva: Ați remarcat vreodată cât de mult seamănă crucea cu o sabie?

 

Ați remarcat vreodată unde a fost crucificat Isus? Pe dealul Golgotei, al Căpățănii. Nu cred că a fost o coincidență. Golgota există și acum și se numește așa, pentru că, văzut dintr-o parte, seamănă cu un cap de om.

De unde vine natura rea, din noi? Vine din minte. Poftele, lăcomia, egoismul, etc. Noi trebuie să ne crucificăm firea/natura carnală, în fiecare zi! Noi trebuie să ne îmbrăcăm zilnic cu gândirea, cu mintea lui Cristos!

Imaginați-vă dealul Golgotei, cu crucea pe care era Isus, sus pe acest deal. Imaginați-vă sângele curgând din trupul Lui în jos… El a venit ca să ne elibereze de natura noastră rea.

 

Isus este Cuvântul Lui Dumnezeu către noi, la fel este și Biblia. Isus este Cuvântul, Calea, Adevărul și Viața. În Cristos avem toată armura Lui Dumnezeu. Nu trebuie să fim ca un soldat roman, ci ca un soldat creștin, care luptă în războiul spiritual, cu un dușman spiritual, adică cu Satan și slujitorii lui.

Cum îi elibera Isus pe oamenii pentru care se ruga? Cum, îi vindeca, cum îi salva? Isus a spus să-L urmăm pe El și să facem lucrările pe care le-a făcut El. Isus a spus că vom face lucrări chiar mai mari decât cele pe care le-a făcut El, pentru că El s-a dus la Tatăl și a putut să-L trimită pe Duhul Sfânt, ca să fie cu noi și să lucreze prin noi!

Când copiii lui Israel, erau încă în pustie, după ieșirea din Egipt, au început să se plângă și să cârtească. Dumnezeu a trimis niște șerpi veninoși care i-au mușcat pe mulți, cauzându-le moartea (Numeri 21). După ce în sfârșit și-au recunoscut păcatul, au venit la Moise să ceară ajutor. Dumnezeu s-a îndurat de ei și i-a spus lui Moise să facă un șarpe din aramă pe care să-l înalțe pe o prăjină. Cei care priveau la șarpele din vârful prăjinii după ce erau mușcați, trăiau, veninul nu mai avea efect asupra lor. Isus menționează acel șarpe în:

Ioan 3: 14-15
Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Privind la păcatul țintuit pe cruce, înseamnă că admitem că avem nevoie de ajutor. Trebuie să realizăm că noi am păcătuit împotriva Domnului, cu mult înainte ca El să ajungă să fie Mântuitorul nostru.

Isus este Cuvântul. El a luat păcatul nostru. Când privim la El, recunoscând că am păcătuit și că avem nevoie de un Salvator, suntem mântuiți, așa cum doar evreii care s-au supus la ce le-a spus Moise, și au privit la șarpele înălțat, au trăit după ce au fost mușcați de șerpii înfocați.

Cuvântul Lui Dumnezeu este ca o sabie, pe care o folosim și în apărare și pentru atac.

Dar pentru a putea folosi sabia Cuvântului Lui Dumnezeu, trebuie ca acesta să fie viu în inimile noastre și să lucreze în viețile noastre. Trebuie să cunoaștem Cuvântul Lui Dumnezeu. Cunoscând Adevărul, vom ajunge liberi și ca să-l cunoaștem, trebuie să-l învățăm. După ce Cuvântul rămâne în noi, îi vom putea ajuta și pe alții să-l cunoască.

Ne putem apăra de atacurile dușmanului, dacă știm versetele specifice situației date, le înțelegem, le credem și le proclamăm peste viața noastră. Putem lupta împotriva minciunilor și a atacurilor de îndoială și descurajare; putem ajuta și  alte persoane,  să fie eliberate de sub puterea celui rău, dacă știm versetul potrivit și-l proclamăm cu credință. Folosirea corectă a Scripturii, aplicată conform ghidării Duhului Sfânt, va face ceea ce este necesar pentru obținerea victoriei.

Evrei 4:12
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Cuvântul lui Dumnezeu este viu. În primul capitol din cartea Apocalipsa, Ioan relatează cum arăta Isus, când a venit să-i dea mesajul pentru cele șapte biserici: „…Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri…”(Apocalipsa 1:16). Mai târziu, când vine călare pe calul Său alb, (Apocalipsa capitolul 19), ca să lupte bătălia de la sfârșitul veacului, va avea din nou o sabie în gura Sa.

Cuvântul rostit în duhul, poate fi rostit și cu voce tare. Așa cum auzim în duhul, putem și vorbi în duhul. Verbalizarea versetelor este secundară! În duh Îl putem auzi pe Dumnezeu, sau pe diavolul, că ne vorbește, iar cei de lângă noi nu aud nimic. Putem răspunde cu voce tare, sau tot în duhul. Oricum răspundem, e important să o facem. Când replicăm cu voce tare, aud și cei din preajma noastră.

Cum a reacționat Isus, când era ispitit de diavolul în pustie după patruzeci de zile de post? Din primele versete din Matei 4 aflăm despre felul în care diavolul a încercat să-L ispitească pe Domnul, răstălmăcind Cuvântul Lui Dumnezeu, dar Isus i-a replicat ferm de fiecare dată folosind versetul corect. Dacă Isus a răspuns atacurilor celui rău, folosind Scritura, cu atât mai mult avem noi nevoie să facem la fel, pentru că Isus este cel mai bun exemplu pentru noi. Ar fi putut zice doar: „Pleacă-te înaintea mea, Satane!” sau: „Înapoia mea Satane, Tu nu ai nimic în Mine!” Dar Isus a vrut să ne învețe ce avem de făcut când suntem ispitiți. Isus ne-a învățat și cum să-i ajutăm pe cei legați de diavolul sau bolnavi. Diferența constă doar în faptul că noi ne rugăm Tatălui în Numele Lui Isus și Duhul Sfânt este cel care lucrează prin noi.

Marcu 16:15-20
„Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor credeîn Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi. Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni.Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnelecare-l însoţeau. Amin.””

Aceste semne NU-i urmează pe cei CARE NU CRED. Nimic nu se face prin puterea credinciosului; de fapt este puterea Lui Dumnezeu, care lucrează prin creștin. Isus s-a dus să fie cu Tatăl și ne-a trimis Duhul Sfânt care să fie tot timpul cu noi. Duhul Sfânt este cel care împlinește Cuvântul Lui Dumnezeu. El este puterea Lui Dumnezeu care face minuni, împlinind Cuvântul Scripturii.

Isaia 55:11
„tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.”

Efeseni 6:18
„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii”

Cum ar putea funcționa ceva fără putere? Mașina are nevoie de combustibil, la fel și trupurile noastre au nevoie să fie alimentate ca să funcționăm normal. Oare duhurile noastre nu au nevoie de alimentare? Umplerea rezervoarelor duhului nostru se face căutându-L pe Domnul, prin rugăciune, laudă și închinare, meditând la Cuvântul Lui Dumnezeu și rugăciune prin Duhul Sfânt!

Trebuie să perseverăm rugându-ne pentru noi și pentru ceilalți. Fiecare creștin este dependent de rugăciunile fraților și surorilor în Cristos. Dumnezeu a pus această interdependență între copiii Săi, ca trupul Lui Cristos, Biserica, să funcționeze unitar. E important să fim exemple bune de urmat, pentru ceilalți. Cu adevărat putem totul în Cristos care ne întărește! (Filipeni 4:13)

Trebuie să fim tari în credința în Domnul ca să rămânem verticali, să putem trece peste tot ce vine peste noi, să fim victorioși și să putem face față atacurilor prin puterea Domnului. Avem un dușman nevăzut care continuă să ne facă rău. Trebuie să fim alerți, să rămânem în Cristos și Cristos să rămână în noi, fără întrerupere. Așa cum Domnul Isus căuta în permanență să afle și să împlinească voia Tatălui Ceresc, tot așa trebuie să facem și noi, să trăim dându-i glorie, slavă și onoare Lui Dumnezeu.

Dacă Isus este Domn în viețile noastre, prin El avem toată armura Lui Dumnezeu. Depinde de noi s-o acceptăm și s-o folosim în lupta spirituală pe care o dăm zilnic.

PUTEREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU- Ce efecte are Cuvântul Scripturii în viața credinciosului 

 

 

 

Orice creștin a auzit multe despre puterea Cuvântului scris pe paginile Bibliei. Oare de ce nu sunt la fel de mulți cei care pot depune mărturie despre felul în care puterea Cuvântului Lui Dumnezeu a lucrat în viețile lor?

Prima condiție pentru ca puterea Cuvântului Scripturii să se manifeste în viața cuiva, este ca persoana să creadă că Biblia în integralitatea ei, este cu adevărat Cuvântul insuflat de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, oamenilor aleși de El.

Pavel scrie în a doua epistolă către Timotei:

2 Timotei 3:16,17
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

1 Tesaloniceni 2:13 
„De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.”

Domnul Isus spune clar că Scriptura nu poate fi desființată, confirmând originea ei Dumnezeiască:

Ioan 13:35
„„Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată-”” 

A doua condiție este dorința de a citi și a studia Biblia, nu pentru că așa ni s-a spus, ci pentru că dorim să înțelegem Cuvântul și să-l strângem în inima noastră, așa cum spunea psalmistul (Psalmul 119:11). Doar după ce știm ce spune Scriptura, vom putea trăi pe placul Domnului.

Ioan 14:21,23,24
„„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”

… Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.””

A treia condiție, care se aplică împlinirii tuturor promisiunilor Scripturii, este trăirea în ascultare de Dumnezeu și păstrarea unei inimi curate, plină de dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni. În inima plină de dragoste, nu mai este loc pentru ură, răutate, păcat, amărăciune, neiertare, egoism... Zilnic ne luptăm să fim curați, pentru ca Domnul să-și poată găsi plăcerea în noi și să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt.

Să analizăm ce spune Biblia despre efectele Cuvântului Lui Dumnezeu în viața credinciosului.

– Cuvântul Lui Dumnezeu produce credință în inima noastră când îl primim.

Romani 10:17
„Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”

Dacă ne este greu să credem că Dumnezeu poate și vrea să facă „ceva anume” pentru noi, Îl vom ruga pe Duhul Sfânt să ne arate care sunt versetele care vorbesc despre felul în care Domnul a împlinit în viața altora deja „acel ceva”. Apoi, vom medita asupra acestor versete zilnic, le vom rosti cu voce tare. Este un fapt recunoscut de psihologi că, mintea omului crede mai ușor și mai repede ceea ce se aude pe sine rostind, decât ce aude de la oricine altcineva.

Duhul Sfânt a venit ca „să ne conducă în tot adevărul” și să ne „descopere lucrurile ascunse ale Lui Dumnezeu”, deci este cel mai bun sfătuitor la care putem apela pentru a înțelege Scriptura. (Ioan 14:26)

Pentru a citi mai multe despre Duhul Sfânt, puteți vedea articolul Cine este și ce face Duhul Sfânt”

– Cuvântul Scripturii este sămânța care produce nașterea din nou, pentru mântuire.

Natura seminței determină natura a ceea ce ia naștere din aceasta. Când ne naștem, din nou, din sămânța veșnică a Cuvântului Lui Dumnezeu, duhul nostru, unit cu Duhul Sfânt, devine viu pentru eternitate.

Romani 1:16 „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului”

1 Petru 1:23 „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prinCuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

– Cuvântul Lui Dumnezeu este viață și aduce sănătate pentru tot trupul celui care îl găsește.

Proverbele 4:21,22
„Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.

Psalmul 107: 17-21
„Nebunii, prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. Sufletul lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor; a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.”

– Cuvântul Lui Dumnezeu ne face înțelepți și ne dă putere să trăim curat.

Psalmul 119:7,9,11
„Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale.”

„Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.”

„Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”

Psalmul 119:98-101
Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc cuvântul Tău. „Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale.

– Cuvântul Domnului, ne luminează mintea pe măsură ce îl studiem.

Psalmul 19:8
„Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.”

Psalmul 119:105,130
„105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea… 130 Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.”

– Scriptura are și rol de oglindă spirituală, prin care ne analizăm starea în care ne aflăm și aflăm ce trebuie să schimbăm sau să îmbunătățim.

Iacov 1:22 
„De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.”

– Când ne găsim plăcerea în învățăturile Scripturii și le împlinim în viața noastră, vom prospera și vom fi binecuvântați.

Psalmii 1:2,3
„Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit.

Iosua 1:8
Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.

– Cuvântul devine viu și lucrător în noi, atunci când îl credem și-l lăsăm să lucreze.

Evrei 4:12
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Prin studierea scripturii, vom reuși să facem diferența dintre ceea ce ține de suflet și ceea ce aparține duhului. Dumnezeu ne-a creat ca să fim conduși de duh, care să fie unit cu Duhul Sfânt. De când Adam și Eva au ales să fie conduși de suflet („pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții” – 1 Ioan 2:16), ignorând duhul prin care comunicau cu Dumnezeu, în grădina Edenului, omenirea este tot mai mult interesată și condusă de sentimentele, voința și gândurile proprii, ignorând vocea duhului. Isus Cristos a venit să se jertfească tocmai ca să redea șansa nașterii din nou în duh, prin Duhul Sfânt, pentru toți cei care îl dorim ca Domn în viețile noastre. Creștinul trăiește condus de Duhul. (Mai multe pe această temă, puteți citi în articolul ​„Dumnezeu nu ne părăsește sau mai pe scurt, blog-ulVoia Lui Dumnezeu pentru Omenire”)

1 Tesaloniceni 2:13
„De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.

Isaia 55:11
„tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.”

 Cuvântul Scripturii ne aduce bucurie și încântare în inimă, atunci când ne hrănim cu el.

Ieremia 15:16
„Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne Dumnezeul oştirilor!”

– Cuvintele Bibliei, sunt duh și adevărata viață vine doar prin ele, dacă le credem.

Ioan 6:63
Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

– Cuvântul Lui Dumnezeu, ne sfințește și ne curăță.

Ioan 17:17
Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”

Ioan 15:3
Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus.”

– Cuvântul Bibliei, este hrană pentru copiii Lui Dumnezeu.

Matei 4:4
Drept răspuns, Isus i-a zis:Este scris: ‘Omul nu trăieşte numaicu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’”

– Prin Cuvântul Lui Dumnezeu ajungem să-L cunoaștem pe Isus și să devenim cu adevărat liberi.

Ioan 8:31,32
„Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.””

– Cuvântul Lui Dumnezeu este veșnic

Isaia 40:8 
„iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.

Domnul Isus face aceeași afirmație când se adresa ucenicilor în legătură cu vremurile din urmă.

Matei 24:35
„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Ce Dumnezeu minunat avem! Ne-a lăsat Cuvântul Său, ca să putem afla cum este El, să știm care este voia Sa, planul Său pentru omenire și pentru poporul Său, ce-i place și ce nu-i place.

Cuvântul Lui Dumnezeu conține tot ce avem nevoie să știm, este un ghid perfect pentru o viață curată și ne echipează cu tot ce avem nevoie ca să trăim pe placul Domnului.

Filipeni 3:7-11
„Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.”

În Cartea Evrei citim despre importanța mărturisirii Cuvântului, adică homología(„mărturisire comună în original, în limba greacă), termen care se referă la acordul colectiv al creștinilor asupra a ceea ce îi place sau ce urăște Dumnezeu și curajul de a proclama cu voce tare.

Evrei 4:14
„Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari înmărturisirea noastră.

Evrei 10:23
Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa.”

Cu alte cuvinte, când proclamăm versetele biblice, ne punem de acord cu ceea ce spune Dumnezeu, și ca urmare, beneficiile cuvântului insuflat de Dumnezeu vor deveni reale în viața noastră. Dumnezeu este credincios și împlinește promisiunile făcute. Pentru cine? Pentru toți cei care-L iubesc și trăiesc în ascultare de El.

Prin jertfa  de la Golgota, TOȚI AU FOST VINDECAȚI,dar pentru ca nu credem, zacem in gunoierul cel rau  si viclean… – VERSETE BIBLICE​

Isus i-a vindecat pe toți cei care s-au dus la El! Face la fel și azi!

 

 
Matei 4:24
„I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca.”

Matei 14:36 
Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei LuiŞi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.”
Matei 8:16
„Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii,Matei 10:8 
„Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi”.Matei 14:14
„Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi.”

 

Matei 19:2 
„După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.”

Matei 21:14 
„Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu şi El

i-a vindecat.”Matei 12:15 
„Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii

Marcu 6:56 
„Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.”

Marcu 3:10 
„Căci El vindeca pe mulţi şi, de aceea, toţi cei ce aveau boli se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.”

Luca 4:40 
„La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei şi-i vindeca.”

Luca 6:19 
„Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

Luca 9:11 
„Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şivindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.

Ioan 14:12
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

Faptele apostolilor 5:16 
„Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şitoţi se vindecau.”

Matei 9:35
„Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţăcare era în norod.”

Faptele apostolilor 10:38 
„cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţicei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”

OAMENII SUNT BUNI SAU RĂI ÎN ESENȚA LOR?​

Să înțelegem modul în care omenirea a trecut de la a fi creată după chipul Lui Dumnezeu la natura firească și egoistă

 

 

A spune că „oamenii sunt răi”, și „nu buni”, poate părea a fi o atitudine negativă sau poate chiar greșită, dar acesta este adevărul. Fiecare ființă umană este născută cu natura decăzută, aceeași natură care a fost transmisă urmașilor lor de către Adam și Eva după căderea lor în păcat. Avem din nou acces la „natura originală dinainte de cădere” , dar numai prin „schimbarea spirituală”, care are loc când, prin Isus Cristos suntem născuți din nou.

Odată ce o persoană devine creștină, predându-și cu adevărat viața Lui Isus, această natură nouă, renăscută (cea restaurată „după chipul Lui Dumnezeu”) începe să se războiască cu vechea natură decăzută, care a părăsit duhul creștinului, dar nu și sufletul (mintea, voința și emoțiile) acestuia. „Partea imorală” a naturii umane apare sub anumiți termeni în Biblie unde este numită cel mai frecvent „carne” sau „fire pământească” a „omului cel vechi”. Unii o numesc „voința eului propriu”, ceea ce poate fi considerat un termen corect, având în vedere că fiecare creștin trebuie să renunțe la „voia sa” pentru a face „voia Lui Dumnezeu”, când devine copilul lui Dumnezeu.

Galateni 5:16-17
„Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”

Să vedem cum prezintă Biblia debutul acestui război, în Vechiul Testament și continuarea lui în Noul Testament.

Geneza 1:26-31
„Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.”

Este clar că părinții omenirii, Adam și Eva, au fost creați după chipul Lui Dumnezeu și nu oricum, ci însuși Dumnezeu a considerat că tot ce a creat (inclusiv omul) era foarte bine.

Geneza 2:15-17
„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.””

Și așa au făcut, au mâncat din pomul interzis. Astfel „pomul cunoașterii binelui și răului” a devenit „pomul neascultării” pentru posteritate. Iar când au mâncat, ceva din interiorul lor a muritAu trecut de la viața spirituală, la întunericul spiritual. Definiția biblică a morții este separarea de Dumnezeu. Și începând de atunci, toți oamenii s-au născut cu o natură păcătoasă, fiind „păcătoși”, separați de Dumnezeu din cauza păcatului, deci morți spiritual. Costul păcatului, sau „plata păcatului”, cum este numit în Noul Testament, este moartea. Este un singur remediu pentru neascultare și are un preț care trebuie plătit. Începând de atunci pentru iertarea păcatelor s-a cerut „vărsare de sânge” („fără vărsare de sânge nu este iertare” Evrei 9:22).

Geneza 3:21-24
„Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele. Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.”

Pieile de animale, din care Dumnezeu a făcut primele haine cu care să-i îmbrace pe Adam și Eva, au aparținut unor creaturi vii și inocente. Primul sacrificiu pentru oameni a fost făcut de Dumnezeu, la fel cum și ultimul de care a fost nevoie a fost făcut tot de Dumnezeu, prin Fiul Său, Isus Cristos. Pentru a putea primi iertarea de păcate, trebuie să ne pocăim cu adevărat și să-L acceptăm pe Isus Cristos ca Domn personal, alegând să nu mai trăim în rebeliune față de Tatăl ceresc și de poruncile și căile Lui. Apoi, când păcătuim după ce am fost născuți din nou și ne cerem sincer iertare, sângele Fiului Lui Dumnezeu, Domnul nostru, continuă să ne spele păcatul și să ne facă neprihăniți.

Prin jertfa lui Isus Cristos și prin alegerea noastră de a-L onora și respecta pe Dumnezeu, putem să ne naștem din nou, și prin această experiență ajungem să avem relația curată de părtășie cu Dumnezeu. Natura nouă și curată, ia naștere în noi, când devenim templul Duhului Sfânt. Acum Dumnezeu este Domnul vieții noastre, El conduce și nu noi. Problema este că continuăm să trăim în trupul fizic, care continuă să aibă natura umană decăzută, care este „programată” de lume și nu de Domnul. Așa cum am mai spus, de aici începe războiul dintre „omul cel vechi” (natura umană egoistă a trupului și sufletului) și „omul cel nou” (natura spirituală care acum este restaurată fiind la fel cu cea creată original, „după chipul și asemănarea” Lui Dumnezeu). Această „schimbare spirituală” nu se produce prin a deveni religioși, mai buni sau mai morali. Este o schimbare uriașă, care are loc doar când cineva se pocăiește sincer de păcate, încetează să mai fie „propriul său domn” și-L caută pe Dumnezeu și căile Lui, acceptând că Isus a plătit pentru păcatele sale, murind în locul său.

Iată câteva versete care atestă toate acestea:

Ioan 3:1-8
„Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.

Isus ne spune în versetele de mai sus, care sunt cerințele intrării în împărăția Lui Dumnezeu. Isus vorbește despre ceea ce este „născut din Duh” ca fiind duh și aceasta este nașterea din nou, care are loc când venim sincer la Domnul și îi predăm Lui tot. Atunci Duhul Sfânt produce nașterea din nou a duhului nostru, schimbându-i „natura decăzută” în cea „după chipul și asemănarea” cu Dumnezeu, și de atunci Isus devine adevăratul nostru Domn. Nimeni nu poate intra în împărăția Lui Dumnezeu, devenind parte din aceasta, decât prin nașterea din nou. Aceasta este adevărata experiență a mântuirii și are loc prin lucrarea Duhului Sfânt, atunci când natura Lui Dumnezeu schimbă natura duhului persoanei mântuite. Apartenența la o biserică sau botezul nu pot mântui pe nimeni. Doar după ce ne pocăim sincer înaintea Lui Dumnezeu, crezând că prin jertfa Lui Isus Cristos ni se iartă păcatele și trăim o viață nouă, ascultând de Domnul, ajungem la mântuire.

În continuare, Isus i-a mai spus lui Nicodim:

Ioan 3:14-21
„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin ElOricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.

Șarpele înălțat de Moise în pustie, la care face referire Isus, apare prima dată în Numeri 21:4-9. Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă un șarpe de aramă, pe care să-l ridice pe o prăjină, pentru salvarea israeliților care s-au răzvrătit contra Domnului. Dumnezeu a trimis șerpii veninoși („înfocați”) ca să-i pedepsească pe cei care murmurau și s-au răzvrătit contra Lui. Dacă admiteau că au păcătuit și priveau spre șarpele înălțat, erau iertați și trăiau, veninul ne mai având efect asupra trupurilor lor. Dar cei care nu ascultau și nu împlineau ce le-a cerut Dumnezeu prin Moise, mureau. Aceasta era de fapt prefigurarea jertfei Lui Isus, sus pe cruce, iar Domnul l-a folosit ca exemplu când îi vorbea Lui Nicodim. Jertfa Lui Isus este pentru întreaga omenire, nu doar pentru poporul evreu, așa cum a fost șarpele de aramă, înălțat în deșert. Isus spune clar că tot așa trebuie să fie și El înălțat, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

Evrei 10:10
„Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.”

Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său, care a luat naștere din linia genealogică a Lui Avraam, Isaac și Iacov. Prin acest legământ, preoții leviți erau cei care aduceau jertfele de animale și păsări pentru păcatele poporului, Isus a venit ca să împlinească și să încheie acest vechi sistem preoțesc devenind El însuși Marele Preot pentru fiecare dintre noi în parte. Sângele oilor, vițeilor, țapilor și al berbecilor putea doar să acopere păcatele poporului până la jertfa Lui Isus, care a „îndepărtat” și anulat păcatele trecute, prezente și viitoare ale omenirii. Chiar dacă păcatele noastre au fost „roșii ca purpura”, prin Isus Cristos au devenit albe ca zăpada.

Evrei 9:11-15
„Dar Cristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu! Şi tocmai de aceea esteEl Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.

Să privim acum la natura decăzută, cu care ne-am născut toți de la Adam și Eva.

Geneza 6:5
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”

Geneza 8:20-21
„Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi de tot pe altar. Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul, din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.””

Romani 6:5-6
„În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;”

Efeseni 4:17-24
„Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Cristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

Coloseni 3:9-11
„Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut. Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Cristos este totul şi în toţi.”

Matei 15:16-20
Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”” 

Ieremia 17:9
Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

Proverbele 14:12
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.”

În natura noastră decăzută avem o mare „abilitate” de a vedea ceva ca fiind bun în ochii noștri, dar care în realitate este total greșit și avem o mare problemă când vrem să credem minciuna mai mult decât adevărul. Pavel spune și el asta, arătându-ne imaginea de ansamblu în:

2 Tesaloniceni 2:10-12
„Și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.”

Psalmii 51:5
„Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.

Regele David, care a scris mare parte din cartea Psalmilor, este mezinul familiei. El a fost al optulea fiu și tocmai pentru că părinții lui erau deja căsătoriți de mulți ani, este evident că nu se referă la păcatul părinților de a-l fi conceput în afara căsătoriei. Dar David a înțeles ce înseamnă să fii născut cu o natură decăzută care se transmite din generație în generație.

Efeseni 5:8-14
Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminiiCăci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr. Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns. Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală; pentru că ceea ce scoate totul la iveală este lumina. De aceea zice: „Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi Cristos te va lumina.”

Galateni 5:16-17
„Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”

1 Corinteni 2:14
„Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”

În concluzie, când o persoană ajunge să se sature de păcat și de „domnia propriului eu” și începe să-L caute pe Dumnezeu pentru a fi iertată, ochii spirituali încep să i se deschidă. Chiar lucrurile care înainte i se păreau de necrezut, încep să capete sens și dacă își dorește cu adevărat, Isus Cristos i se va face recunoscut.

Pocăința și predarea totală chemându-l pe Isus ca Domn, din toată inima, deschide ușa nașterii din nou a duhului, prin Duhul Sfânt. Așa începe războiul dintre „firea pământească” și Duhul Sfânt, pentru că sunt în opoziție totală și nu se va sfârși decât când ne vom părăsi trupurile umane împreună cu natura lor decăzută. Slava Domnului pentru jertfa Lui Isus Cristos, prin care primim mântuirea și viața veșnică, pură, minunată, fără lacrimi și dureri.

INSCRIPȚIA DE PE CRUCEA LUI ISUS

INRI în Latină, YHWH sau, JHVH în Ebraică

 

Deseori, când auzim sau citim ce s-a întâmplat în trecut, nu ne facem timp să analizăm, ci doar acceptăm totul ca ceva de la sine înțeles. Dar dacă vom analiza informația mai profund, vom putea învăța multe, vom înțelege lucruri importante și uneori vom descoperi lucruri noi, care ne pot schimba viața. Informațiile corecte și adevărate, merită să le stocăm la nivelul minții pentru a le putea folosi ulterior când vom afla date noi pe același subiect. Acest principiu este valabil și în cazul „inscripției” („însemnării”, conform traducerii Cornilescu) care a fost pusă deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Aceasta este mult mai mult decât o simplă inscripție.Să privim ce scrie apostolul Ioan în Evanghelia sa, despre asta:

Ioan 19:17-22
„Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: „ISUS DIN NAZARET, ÎMPĂRATUL IUDEILOR.” Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: „Eu sunt Împăratul iudeilor.” „Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.”Pentru mulți, această inscripție este doar un fapt istoric, menționat în Evanghelia după Ioan, care i-a displăcut total marelui preot și nu numai. La o analiză mai atentă a relatărilor din Biblie, aflăm că această inscripție, scrisă din ordinul lui Pilat și țintuită pe cruce, a produs mult stres și anxietate fariseilor și saducheilor vremii. Să încercăm să dezbatem dilema lor și poate reușim să înțelegem mai bine evenimentele acelor zile.În primul rând, să vedem de ce au pus romanii o inscripție pe cruce.

 

Marcu 15:26
„Deasupra Lui era scrisă vina Lui: „Împăratul iudeilor”.”

Era un obicei roman, să atârne o inscripție, numită de ei „titulus”, la gâtul celui condamnat la moarte prin crucificare, ca s-o poarte pe drumul spre locul răstignirii. Acest „titulus”, era o placă de lemn acoperită cu ghips pe care scria cu negru, motivul condamnării celui în cauză. Când condamnatul ajungea la locul crucificării, inscripția era luată de la gâtul acestuia și bătută în cuie pe cruce, deasupra capului celui crucificat, ca toți s-o poată vedea. Scopul ei principal era să descurajeze orice act de nesupunere față de legea și autoritățile romane.

Și acum, să privim puțin la obiceiurile evreilor legate de „mielul de Paști”.

În cartea Exodul, capitolul 12, citim că Dumnezeu le-a poruncit să sacrifice mieii pe data de 14 Nissan. Cu patru zile înainte de sacrificare, mielul trebuia separat de turmă, și timp în care era examinat cu atenție, ca să nu aibă nici „o pată și nici un cusur”. Sacrificarea unui miel bolnav sau rănit, era o insultă la adresa Lui Dumnezeu. Ei trebuiau să ofere ce aveau mai bun ca jertfă Domnului. (Notă: nu persoana care aducea jertfa trebuia să fie perfectă, ci jertfa trebuia să fie perfectă; noi nu suntem perfecți, dar Isus, salvatorul nostru a fost și este. Tocmai pentru că nu suntem perfecți ne face să avem nevoie de un mântuitor, care să ne salveze.)

Când familiile evreiești ajungeau în Ierusalim cu mieii pentru Paște, aduceau cu ei, sau cumpărau din cetate, o etichetă de bronz, care avea inscripționat numele familiei, și pe care o legau la gâtul mielului. Era o metodă foarte bună de identificare a mielului atunci când se pierdea în mulțimea de miei aduși în Ierusalim în acea zi. Fiecare cap de familie, își dorea ca Dumnezeu să știe că familia lui serbează Paștele și respectă poruncile Lui, și că mielul care le purta numele, a fost jertfit pentru ei.

Este uimitor cum toate aspectele sărbătoririi Paștelui prefigurau jertfa Lui Isus Cristos, ca Mielul de Paște pentru întreaga lume, cu mult înainte de venirea Lui în trup. Deci, care este semnificația reală a „titulus”-ului și a plăcuței cu numele familiei, în formarea imaginii de ansamblu?

Din Ioan 19:19-20, aflăm că Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra capului Lui Isus, pe cruce. Inscripția a fost tradusă: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.” și că a fost scrisă în ebraică, greacă și latină.

Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Înseamnă că romanii citeau în limba lor, latină, evrei în limba ebraică iar toți ceilalți puteau citi în cea mai comună limbă a vremii, adică, limba greacă.

Scribii din acea vreme, obișnuiau să ia primele litere ale cuvintelor dintr-o frază și să le pună împreună, ca să vadă dacă nu cumva în acea ordine, aveau un înțeles secret.

Prima menționare istorică a acestui obicei este din perioada captivității Babiloniene a poporului evreu. Și în zilele noastre se mai folosește tehnica formării frazei în așa fel încât primele litere ale cuvintelor să însemne ceva, și este numită „acronim”. Scripturile Vechiului Testament aveau multe acronime și evreii erau obișnuiți cu ele.

Să trecem direct la Biserica Romano – Catolică care folosește literele: INRI.

Biserica Romano – Catolică folosește acest obicei străvechi, inscripționând pe crucifix-urile lor literele „INRI”. Acestea suntprimele litere ale celor patru cuvinteinscripționate pe crucea Lui Isusîn limba latină.

 

 

Numele ”Isus” în latină este „IESVS”, deci prima literă este „I” și reprezintă numele Lui Isus. A doua literăN” este prima din al doilea cuvânt și reprezintă cuvântul „Nazaret” în latină. Apoi „R, care este prima literă a cuvântului „Rege” în latină și în final I”, de la cuvântul „Iudei”. Deci primele litere ale celor 4 cuvinte inscripționate în limba latină sunt „INRI”. În religia Romano-Catolică, slujbele sunt ținute în limba latină, deci nu e de mirare că au ales inițialele din limba latină a inscripționării, pentru a le scrie pe crucifix-urile lor.

I = Isus
N = Nazaret
R = Rege
I = Evrei

Biserica Romano-catolică a aplicat corect obiceiurile religioase evreiești, dar folosind traducerea în limba latinăse pierdeimaginea de ansamblu a faptului că Isus este Mielul de Paști. Mai jos vom analiza textul în ebraică, și vom vedea ce mărturie incredibilă este, pentru toți evreii precum și pentru noi astăzi.

Citind cu atenție inscripția în limba ebraică,vom vedea ce i-a ofensat atât de profund pe marele preot și pe cărturari.

Aceștia au citit cu atenție primele litere ale fiecărui cuvânt scris în ebraică, ca să afle dacă textul are vreo semnificație ascunsă.Când au înțeles mesajul, s-au supărat tareștiind că inscripția era publică, o putea citi oricine trecea pe acolo.

Citind ce a scris Ioan, înțelegem că mulți au citit inscripția nu doar au privit-o: “Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate” Ioan 19:20.

Acum să vedem și noi ce au văzut evreii pe crucea Lui Isus:

 

 

Primele litere ale fiecărui cuvânt de pe inscripție, așa cum le vedem scrise în imaginea de mai sus (în ebraică, se citește de la dreapta la stânga), deci cele 4 litere, puse împreună, sunt:

Yehoshua (Isus)
Hanatzri (din Nazaret)
Vemelech (Regele)
Hayhoodem” (Iudeilor)

Deci primele litere ale celor 4 cuvinte în ebraică sunt:

YHVH

Y – YOD
H — HE
V – VAV
H – HE

YHVH, numele Lui Dumnezeu în ebraică este o tetragramă (cuvântul “tetragramă” este din limba greacă și înseamnă „cuvânt din 4 litere”).

Pronunțarea originală a acestui nume s-a pierdut, datorită fermei hotărâri a evreilor de a nu-l pronunța niciodată, pentru că este numele sfânt al Lui Dumnezeu. Ei preferau să rostească „Adonai”, când se refereau la Dumnezeu, care este tradus în alte limbi prin „Domnul”. Pronunții cum sunt Iehova, Yahveh sau Yahweh sunt folosite de mulți, fără să existe certitudinea că vreuna dintre aceste forme este cea corectă. Unii cercetători ai Bibliei, preferă să se refere la Numele Lui Dumnezeu simplu, prin YHWH sau JHVH, fără vocale. Acest nume apare de peste 6800 de ori în Biblia în limba ebraică.

Acum putem înțelege de ce se simțeau atât de ofensați liderii religioși iudei, de mesajul secret al inscripției puse pe crucea Domnului Isus.

Când Ponțiu Pilat a pus inscripția pe crucea Lui Isus, nu știa că mesajul secret al textului era „acronimul” pentru „Dumnezeu –JHVH sau YHWH – și că acum toți evreii puteau să-l vadă

Dumnezeu a folosit un lider roman, ca să pună numele Său sfânt -YHWH – pe cruce, ca să arate că Isus Cristos a fost Mielul ales de El!

Lui Isus Cristos i s-a pus „titulus”-ul pe care să-l vadă toți cei care veneau acolo pentru Paște. El a fost jertfa finală, atârnată pe acel lemn. De fapt, în timp ce Fiul Lui Dumnezeu, Mielul Lui Dumnezeu, era executat, preoții din templu, se pregăteau pentru ritualul de jertfire a miilor de miei pentru poporTocmai acei miei, erau simbolul premergător al Mielului Lui Dumnezeu.

După ce liderii religioși au citit inscripția, s-au dus la Pilat ca să-i ceară s-o modifice. Vroiau să fie scris: „El a zis: ‘Eu sunt Împăratul iudeilor.’” Dacă Pilat ar fi schimbat textul la cererea lor, pe inscripția de pe cruce, nu s-ar mai fi regăsit numele Lui Dumnezeu. Ei L-au condamnat pe Isus la moarte, pentru „păcatul blasfemiei” de a se fi considerat pe Sine egal cu Dumnezeu,așa că au încercat să-l convingă pe Pilat că dacă înscrisul rămâne cum era scris, acesta spunea tuturor celor care citeau „titulus”-ul că cel atârnat pe cruce era Dumnezeu și tocmai acesta era motivul crucificării.

Dar Pilat a ajuns la limita acceptării cerințelor liderilor religioși iudei.

Pilat știa că Isus era nevinovat, nu găsise nici o vină în El și totuși a acceptat cerea lor de a-L răstignii. Dar acum a hotărât că a cedat destul. În tot procesul judecării, condamnării, pedepsirii și crucificării, a fost singura dată când Pilat a rămas ferm și le-a replicat scurt: Ce am scris, am scris…” (Ioan 19:22a)

Cu această nouă înțelegere a ce s-a întâmplat atunci, putem vedea o altă dimensiune a celui mai mare sacrificiu adus din dragoste, din toate timpurile.

În timp ce evreii își aduceau mieii de Paște să fie jertfiți la Templu, având legate tăblițele de bronz pe care era scris, parafrazat„Uită-te Doamne la numele nostru; acest miel e pentru familia noastră”, Domnul avea numele Său – „YHWH” – pus pe „Mielul Lui”, ca să poată vedea toată lumea.

În timp ce mieii de Paște erau sacrificați în Templu, și sângele lor curgea pentru iertarea păcatelor celor care i-au adus pentru jertfă, pe dealul Golgotei, sângele fără păcat al Lui Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, curgea pentru răscumpărarea noastră, iar deasupra capului Său, ca toți să poată vedea era scris:YHWH, Numele Tatălui Său.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
Ioan 3:16

ROMANI 6 – HARUL NE ELIBEREAZĂ DE SUB STĂPÂNIREA PĂCATULUI​

Isus Cristos a venit în lume, ca să ne arate calea către Tatăl Ceresc. A trăit exemplar, fără păcat, devenind modelul perfect de urmat. Cât timp privim la Isus, ne păstrăm pacea și bucuria. Viața de zi cu zi, în această lume tot mai depravată și mai plină de ură și răutate, este o continuă provocare. De noi depinde să alegem corect cu ce ne hrănim sufletul și duhul. Lui Pavel Dumnezeu i-a revelat cât de important este să ne înnoim mintea și să avem grijă la ce ne gândim și medităm.

Filipeni 4:8 „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce estevrednic de iubit, tot ce este vrednic de primitorice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească (la acestea să vă gândiți).” Dumnezeu ne-a dăruit Harul prin Isus Cristos, ca să ne elibereze de sub stăpânirea păcatului. Romani 6:1-5 „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul? 2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4 Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. ”

Cred că întrebarea legitimă care se ridică aici este: „știm că am murit față de păcat?” sau „am murit cu adevărat?” Moartea Lui Isus Cristos pe cruce, a fost reală și este singura plată acceptată de Tatăl ceresc pentru păcatele fiecăruia dintre noi și ale întregii omeniri.

Botezul „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19b), este botezul în moartea Lui Isus, pentru ca, așa cum Isus a murit pentru păcatele noastre și noi să murim față de păcat. Este benefic să realizăm că vechea noastră persoană a fost îngropată, împreună cu faptele ei, cu trecutul ei și din apă ne-am ridicat curați, născuți din nou în duh. Apa botezului are putere de mântuire? Botezul în apă, fără credința sinceră în Isus Cristos Fiul Lui Dumnezeu, nu ne mântuiește. Isus ne-a poruncit să ne botezăm, după ce credem (Marcu 16:16). Botezul prin care murim față de păcat și ne ridicăm înviați pentru o viață nouă cu Isus, este cel făcut prin credința sinceră că Isus Cristos este Fiul Lui Dumnezeu, că El a murit pentru păcatele noastre. O altă condiție a mântuirii este pocăința sinceră și deplină.

1 Petru 3:21 „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos”,

Cugetul, adică conștiința omului, este definită ca fiind ”sentimentul responsabilității morale față de propria conduită”. 

Apostolul Petru explică că rolul botezului nu este să ne spele de murdăria fizică, ci dovada unei inimi și gândiri (conștiințe) spălate cu sângele Lui Isus, curate prin neprihănirea Lui.

Romani 6:4b-5 „.. după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. 5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.”

Nu putem „trăi o viață nouă”, după tiparul vechi, făcând tot ce făceam înainte de convertire. O viață nouă, chiar asta înseamnă! Este o viață diferită de cea anterioară. În loc să ne panicăm și să ne îngrijorăm de orice neajuns, ne rugăm și ne încredem că Dumnezeu ne va arăta cum să rezolvăm problema; în loc să alergăm la medic la orice junghi sau durere, prima dată ne rugăm să fim vindecați în Numele Lui Isus Cristos, pentru că așa cum spune Isaia 53:4-5, în rănile din trupul Său, suntem vindecați (puteți citi mai multe în articolul „Vindecarea prin credință); alegem să iertăm în loc să ne răzbunăm, să facem bine în loc să răspundem cu răutate celor care ne fac rău, să binecuvântăm, nu să blestemăm etc.

Romani 6:6,7 „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, 7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.”

Termenul din limba greacă, folosit pentru „izbăvit”, este: eliberat prin distrugerea puterii sau a stăpânirii. Dorința apostolului nu este de a spune că creștinul este perfect, ci că păcatul nu mai are putere de stăpânire asupra sa, așa cum stăpânul unui sclav nu mai are nici un drept asupra lui, după ce moare. Cu cât înțelegem mai profund acest adevăr, vom ceda tot mai greu ispitei de a păcătui.

Când am fost născuți din nou, nu am primit un trup și un suflet (format din minte, voință, emoții) noi, ci doar duhul ne-a fost înnoit de către Duhul Sfânt, prin sămânța Cuvântului Lui Dumnezeu. De noi depinde să ne transformăm prin înnoirea minții, schimbându-ne modul de gândire, dintr-o gândire conformă principiilor lumii, într-o gândire bazată pe principiile Biblice. La început n-a fost ușor să ne opunem păcatului, pentru că tiparele vechi de gândire și acțiune nu erau anulate. Nu ne putem schimba prin forțele noastre proprii, tocmai de aceea, Tatăl Ceresc ne-a trimis Duhul Sfânt, ca să fie ajutorul, ghidul și învățătorul nostru. Doar cu ajutorul Lui, ne vom putea schimba cu adevărat. 

Când are loc „naștea din nou” a unei persoane, Duhul Sfânt vine să locuiască în aceasta, cu toate cele 9 roade ale Sale, trupul creștinului devenind Templul Său („Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” – 1 Corinteni 6:19).

Galateni 5: 22-23
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

În greacă, termenul folosit pentru „înfrânarea poftelor” este „egkrateia” și înseamnă: stăpânire de sine, auto-control, auto-înfrânare, continență, cumpătare, reținere, abstinență (Faptul de a-și impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice, etc.) – Conform „Strong’s Concordance”.

„Helps Word Studies”, explică termenul „egkráteia”, ca fiind „adevărata stăpânire care vine din interior”, una dintre roadele Duhului Sfânt. Pentru creștin, auto-controlul poate fi împlinit doar prin puterea Domnului.

Prin Duhul Sfânt, suntem capabili să iubim dezinteresat, să ne bucurăm și când nu ne merge bine, să fim buni cu cine nu merită, să avem pace în mijlocul furtunii, să avem multă răbdare (atât de multă încât ne va surprinde chiar și pe noi înșine), să facem bine, chiar în detrimentul nostru, să rămânem credincioși Domnului, indiferent cât de vitrege sunt circumstanțele prin care trecem, să răspundem cu blândețe în situații care altă dată ne-ar fi făcut să fim răutăcioși sau aspri. Avem mare nevoie să fim umpluți cu Duhul Sfânt, să dorim tot mai mult darurile și roadele Lui. El este partea din Dumnezeul Triunitar care vine să locuiască în noi, ne dă nașterea din nou și ne ajută să continuăm să ne transformăm pentru a deveni tot mai mult asemeni Lui Isus. Creșterea spirituală spre maturitate este un proces de durată și este posibil doar prin Duhul Sfânt.
Puteți citi mai multe în articolul „Cine este și ce face Duhul Sfânt).

Galateni 5:24,25 „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.”

Dacă am fost transformați prin credința în Isus și am devenit copiii Lui Dumnezeu, înseamnă că ne-am răstignit firea pământească. Dacă firea noastră este moartă, nu mai putem trăi decât prin Duhul. Dar a trăi prin Duhul nu înseamnă că instantaneu și „umblăm” prin Duhul. Ca s-o putem face, depunem efort să ne schimbăm modul de gândire, care va conduce la un nou mod de reacție la tot ce ne înconjoară, la decizii diferite, dorințe și scopuri noi, care sunt conforme cu ce spune Biblia, nu cu logica lumii în care trăim. Aplicarea noului mod de gândire va duce la un nou stil de viață și la schimbarea „sistemului de valori”. Nu mai căutăm succes personal, popularitate cu orice cost, realizări profesionale și materiale cu orice preț, răzbunare și plăceri ieftine, indiferent de urmări.

Sistemul de valori creștine are la bază dragostea pentru Dumnezeu și dragostea față de oameni. Asta înseamnă că nevom trata semenii așa cum ne-am dori să ne trateze ei pe noi, îi vom ajuta pe cei în nevoie, chiar dacă ne-au făcut rău în trecut sau chiar dacă nu-i cunoaștem, căutăm să spunem oricui avem ocazia, cât de mult îi iubește Isus și cum pot fi mântuiți. Căutăm să împlinim chemarea pe care Dumnezeu a pus-o peste viața noastră și să ne formăm profesional conform talentelor cu care am fost înzestrați. Fiecare avem locul nostru și destinul nostru unic și este minunat dacă ajungem să-l împlinim. 

Poate ați auzit povestea vulturului care a învățat să zboare legat cu o sfoară de un stâlp și așa a trăit ani de zile. Putea zbura doar cât îi permitea lungimea sforii cu care era legat. După ce a fost dezlegat, a continuat să zboare la fel cum a făcut dintotdeauna, pentru că nu înțelegea că este liber și că putea zbura în orice direcție și-ar fi dorit. 

Mulți creștini, continuă să cadă în vechile păcate, pentru că nu știu că sunt liberi și pot să li se opună. O persoană care obișnuia să se enerveze din orice și să ridice imediat tonul, folosind chiar un limbaj vulgar, va continua s-o facă și după convertire, pentru ca imediat după, dușmanul s-o condamne și s-o facă să se teamă că și-a pierdut mântuirea. Persoanele colerice, spun că nu se pot abține, nu au ce face, așa s-au născut. Dar dacă în mijlocul unei crize de nervi cu țipete și injurii, sună soneria sau telefonul, aceeași persoană se calmează instantaneu și răspunde musafirului sau apelului ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dacă față de oameni, putem să ne stăpânim și să ne calmăm urgent, înseamnă că putem schimba vechiul fel în care ne comportam, rugându-ne Domnului să ne ajute să ne liniștim și să ne arate cum să rezolvăm situația neplăcută care ne-a deranjat.

Ne este de mare folos să comunicăm în rugăciune cu Dumnezeu.Dacă alergăm la El prima dată, în orice situație dificilă, când simțim că ne pierdem cumpătul și „ne vărsăm paharul frustrării și al nervilor” înaintea Domnului, spunându-i Lui, ce am vrea să spunem persoanei care ne-a enervat, vom putea evita multe bătălii. Ne rugăm să ne ajute să ne calmăm, să ne arate cum să rezolvăm corect problema și să ajute și cealaltă persoană să se liniștească. După ce ne liniștim, vom putea discuta normal cu cealaltă persoană și să aplanăm conflictul mult mai ușor. Este posibil să nici nu mai fie nevoie de o confruntare și chiar să ne cerem noi iertare, pentru că „la rece” vedem situația corect. Casele noastre pot fi oaze de pace, liniște și bucurie, dacă trăim cu adevărat vieți noi în Cristos. Isus este cu adevărat „Prințul Păcii” și de noi depinde să trăim în pacea Lui în fiecare clipă a vieții noastre. Puteți citi mai multe despre rugăciune la click aici: „Rugăciunea”

Romani 6:8-9 „Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9 întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

Odată născuți din nou prin Duhul Sfânt, cât timp dorim să aparținem Lui Dumnezeu, nu vom fi în pericolul de a muri spiritual, adică să fim separați de Dumnezeu. Când viața fizică, în acest trup se va încheia, doar trupul fizic, supus putrezirii va muri, pe când duhul și sufletul nostru vor trăi veșnic. Copiii Lui Dumnezeu nu vor fi nici o clipă separați de Dumnezeu, pe când cei care L-au respins pe Isus și au trăit în păcat toată viața lor, vor merge în iad și la Judecata de Apoi vor avea parte de „moartea a doua”, după care vor ajunge în iazul de foc unde vor fi diavolul și toți ai lui. (Puteți citi mai multe în articolul Ziua Judecății). Isus a fost separat de Tatăl o singură dată, când pe cruce fiind, a luat asupra Sa toate păcatele omenirii. Așa cum El nu va mai fi separat de Tatăl, nici noi, copiii Săi, nu vom muri, adică nu vom fi separați de Dumnezeu!

Romani 6:10-14 „Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11 Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. 12 Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. 13Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii, ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. 14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har. ”

Slăvit să fie Domnul, pentru că jertfa Lui a fost suficientă pentru plata integrală a păcatelor omenirii, trecute, prezente și viitoare. Domnul a făcut deja tot ce ținea de El pentru iertarea noastră. Când înțelegem că suntem iertați, de noi depinde să știm că suntem morți față de păcat și vii în Cristos și ca urmare să nu mai trăim pentru păcat, ci pentru Dumnezeu. Noi suntem cei care alegem să ne folosim trupurile ca unelte ale nelegiuirii, păcătuind sau ca unelte ale neprihănirii trăind o viață curată, conform principiilor biblice, aducând slavă Lui Dumnezeu.

Cât timp suntem conștienți și convinși că suntem mântuiți și iertați prin harul Lui Dumnezeu și nu prin păzirea poruncilor Legii, adică prin faptele noastre, păcatul NU va mai stăpâni asupra noastră.

Asta NU înseamnă că harul îndreptățește păcatul.

Romani 6:15-19 „Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum. 16 Nu ştiţi că,dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? 17 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. 18 Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. 19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!”

Robul este obligat să asculte de stăpânul lui, pentru că este în proprietatea acestuia. El nu mai are drepturi, are doar obligații. Dacă L-am ales pe Isus să fie Domnul nostru, înseamnă că nu mai conducem noi, ci Îl consultăm pe Isus când luăm decizii. Nu mai putem continua să ascultăm de poftele firii care ne îndeamnă să păcătuim. Acum trebuie să trăim în ascultare de Isus.Adevăratul stăpân este cel de care ascultăm. Doar dacă Îi dăruim Domnului toată inima, renunțăm la „drepturile” de stăpânire ale naturii firești și ascultăm de Duhul Sfânt, putem ajunge sfinți. De ce? Pentru că, așa cum am citit mai sus, „suntem robii aceluia de care ascultăm”.

Romani 6:20-22 „Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. 21 Şi ce roade aduceaţi atunci?Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. 22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.

Nu putem sluji la doi stăpâni, și Lui Dumnezeu și păcatului, așa cum ne avertiza Isus.: „„Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”” (Luca 12:13 )

Roadele se văd în viața fiecăruia. Rezultatele unei vieți trăite în ascultare de Dumnezeu sunt opusul a ceea ce produce o viață trăită în păcat. Isus este sursa păcii, liniștii, bucuriei, echilibrului, siguranței, prosperității și înțelepciunii.

Păcatul duce la degradare, distrugere, lipsă de integritate, frică, îngrijorare, neliniște, boală și tot ce vine de la cel rău. Cel care alege să fie robul păcatului, nu poate trăi curat. Sfârșitul unei vieți trăite în plăceri firești și în nelegiuiri, este moartea spirituală. Cine a ales să trăiască separat de Dumnezeu, nu va fi forțat să trăiască veșnic în Rai, în prezența Domnului, ci își va petrece eternitatea conform alegerilor făcute cât timp a trăit pe pământ. Viața veșnică, pe de altă parte, este cadoul gratuit pe care Dumnezeu ni l-a făcut prin Isus Cristos și îl primesc toți cei care aleg să renunțe la păcat și să trăiască sub domnia Lui Dumnezeu.

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23)

38 de Personalitati Istorice Notabile Confirma!

Papa Francisc Ghiara de Leu

Recenta alegere a Cardinalului Jorge Bergolio in pozitia de Papa Francisc I, s-a constituit intr-un eveniment fara precedent la care lumea a fost martora. Este pentru prima oara in istorie cand un membru al Ordinului Iezuit accede la cea mai inalta pozitie in Biserica Romano- Catolica. Reactiile lumii intregi au variat de la bucurie la acceptarea faptului si chiar dezinteres. Aceste reactii descopera o ignoranta ingrozitoare cu privire la adevarata natura a ordinului iezuit.

Privit, in general, ca un ordin misionar binevoitor, recunoscut pentru institutiile sale educationale, ordinul iezuit,cunoscut drept Societatea lui Isus a jucat un rol incredibil, desi in secret, in destinele natiunilor, organizatiilor si al indivizilor. Judecatori, presedinti, savanti si chiar catolicii insusi care au avertizat asupra raului comis de acest ordin extins, plin de putere, au inregistrat atentionari grave pe care toti ar trebui sa le ia in seama.

.Urmatorul material reprezinta o compilatie de citate din diferite surse. Unii admit ca propriile lor organizatii diabolice au avut ca model principiile iezuite. Altii avertizeaza. Un numar dintre aceia care au cautat sa avertizeze a facut-o chiar cu pretul vietilor lor. WLC incurajeaza pe toti sa studieze atent acest material.

”sa aculte insa si inteleptul, si isi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta”(Proverbs 1:5)

Ignatius de Loyola (1491-1556, intemeietorul Societatii lui Isus, si Primul General Superior)

Ignatius de Loyola

Ignatius Loyola's "Spiritual Exercises"”Exercitiile spirituale” ale lui Ignatius de Loyola:”Caci nu va contribui vreun pic in avantajul nostru, daca, cu grija si in secret, instigam si sporim animozitatile ce apar intre printi si oamenii mari, chiar la un astfel de grad incat ei se pot elimina uni pe altii. Dar daca acolo apare probabilitatea unei impacari, atunci cat se poate de repede sa ne straduim sa devenim mediatorii, ca nu cumva altii sa ne impiedice”1

”In sfarsit,—Lasati ca toti cei cu astfel de siretenie sa castige influenta asupra printilor, nobililor si magistratilor din orice loc, care pot fi gata la cheremul nostru sa sacrifice chiar si cele mai apropiate relatii si prietenii cei mai intimi, cand spunem ca este in interesul si avantajul nostru.”2

“Sa fie folosite metode proprii pentru a obtine informatii despre animozitatile ce apar printre oamenii mari, ca sa ne implicam in reconcilierea diferentelor; caci prin aceste mijloace vom deveni familiarizati, treptat cu prietenii si afacerile lor secrete, si in functie de necesitate vom atrage una din parti in sprijinirea interesului nostru.”3

”Imediat in preajma mortii unei persoane publice, sa aiba grija din timp ca un prieten al Societatii noastre sa fie preferat in camera sa; dar acest lucru trebuie ascuns cu o astfel de dibacie si viclenie incat sa evitam a trezi cea mai mica suspiciune asupra intentiei noastre de a uzurpa autoritatea princiara…”4

”Lepadand orice gand personal sa fiu gata de a accepta acest principiu: Voi crede ca albul pe care-l vad,este negru, daca superiorii bisericii il definesc astfel.”5

“Printii si demnitarii de oriunde, prin toate mijloacele , trebuie sa fie tinuti in frau incat sa avem urechile lor si sa putem obtine usor asentimentul inimilor lor: prin aceast mod de operare, toti vor deveni creatiile noastre, si nici unul nu va indrazni sa dea Societatii cel mai mic motiv de ingrijorare sau impotrivire…In final, Societatea trebuie sa se straduiasca sa aduca la indeplinire aceasta; avand favoarea si autoritatea printilor, cei ce nu-i iubesc cel putin sa se teama de ei.”6

Paolo Sarpi (1552-1623, patriot venetian, savant, om de stiinta si reformator in biserica)

Paolo Sarpi

”Ei sunt o plaga publica, si o plaga a lumii… Din colegiile iezuite nu vor iesi niciodata copii ascultatori de parinti, devotati tarii, loiali printilor.”7

”Orice fel de viciu isi afla patronajul in ei. Nu exista sperjur, sacrilegiu, paricid, incest, jaf, frauda, tradare care sa nu poata fi mascate ca merituoase sub mantia dispensatiunii lor.”8

Mutio Vitelleschi (1562-1642, Al Saselea Superior General al Societatii lui Isus)

Mutio Vitelleschi

“Cand Suveranii cer opinia unui iezuit asupra unui subiect, iezuitul respectiv raporteaza problema Superiorului sau, care o supune discutiei mai multor iezuiti. Rezolutia formulata dupa aceste consultatii este inmanata acelui iezuit care a fost consultat de catre Suveran.”9

Preotul Antoine Arnauld (1612-1694)10

Priest Antoine Arnauld

‘’Vrei sa creezi probleme, sa provoci revolutii, sa produci ruina totala a tarii tale ? Cheama Iezuitii… si construieste colegii magnifice pentru acesti religionisti cu cap infierbantat; lasa toti acesti preoti odiosi cu tonul lor dogmatic si dictatorial sa decida in afacerile de stat.’’11

Michelanelo Tamburini (1648-1730 Al Patrulea General Superior al Societatii lui Isus)

Michelangelo Tamburini

“Vezi, domnule, din aceasta camera eu guvernez nu doar Parisul, ci si China,nu doar in China ci in lumea intreaga, fara ca cineva sa cunoasca cum fac acest lucru.”12

Papa Clement XIV (1705-1774)

Pope Clement XIV

Iata, cuvintele Papei Clement XVI, dupa semnarea Bulei de Abolire si Eliminare a Iezuitilor( bula reprezinta cel mai important document official promulgat de Papa):

”Abolirea este completa, nu retractez nimic, am ajuns la aceasta hotarare dupa ce am cercetat si cantarit toate dovezile, si pentru ca am gandit ca este necesar bisericii. Daca nu s-a facut , o fac acum. Dar aceasta abolire imi va cauza moartea.”13

Papa Clement XIV ii cunostea foarte bine pe iezuiti si se astepta sa moara de mainile lor. A spus corect. El a fost otravit:

“. . . o taranca a fost convinsa, prin inselaciune, sa- si procure intrare la Vatican si sa ofere Papei o smochina in care se inoculase otrava. Clement a fost foarte incantat de acest fruct si l-a mancat fara iezitare. In cursul acelei zile au aparut primele simtome ale unei boli grave, si de aici a urmat o inflamare violenta a intestinelor . S-a convins imediat ca era otravit si a remarcat:’Vai, stiam ca ma vor otravi, dar nu m-am asteptat sa mor intr-o maniera asa de inceata si de cruda.’ Suferinta lui terbila a durat cateva luni, pana cand a murit, ‘biata victima’spunea Cormenin,’ a execrabililor iezuiti, cu care Cardinalul de Pistoia, Scipio di’Ricci, nepotul si mostenitorul Generalului Iezuit Ricci, a fost complet de accord.”14

Papa Pius VII (1742-1824, papa care a restaurat Societatea lui Isus)

Pope Pius VII

Imediat dupa ce Papa Pius VII a fost eliberat din puscarie, in 1814, a restaurat in mod rapid Societatea lui Isus prin Bula Papala, Solucitundo omnium eccclesiarum [Solicitarea tuturor Bisericilor]:

“…daca indrazneste cineva s-o aboleasca[Societatea lui Isus] va aduce asupra sa mania Dumnezeului Atotputernic si a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel.”15

John Adams (1735-1826, al Doilea Presedinte al Statelor Unite ale Americii)

John Adams

In 1816, John Adams a scris lui Thomas Jefferson( cel de al Treilea Presedinte al Statelor Unite), cu privire la restaurarea Societatii lui Isus:

“Istoria mea despre Iezuiti nu este scrisa suficient de elocvent, dar are sustinerea unor autoritati incontestabile, este foarte particulara si oribila . Restaurarea lor reprezinta un pas spre intuneric, cruzime, perfidie, despotism, moarte. . . nu-mi place aparitia iezuitilor. Daca a existat vreodata un grup omenesc care a meritat condamnarea eterna pe pamant si in iad, Societatea lui Loyola este aceea.”16

“Nu trebuie sa avem invazii regulate ale lor aici, se deghizeaza in atat de multe aspecte pe care doar un rege al tiganilor le poate asuma ; imbracati ca pictori, publicisti, scriitori si profesori? Daca a existat vreodata un grup de oameni care sa merite condamnarea eterna pe pamant si in iad, Societatea lui Loyola este aceea. . .suntem obligati de sistemul nostru. . . sa le oferim azil.”17

Napoleon Bonaparte (1769-1821; Imparatul Frantei)

Napoleon Bonaparte

“Iezuitii sunt o organizatie militara, nu un ordin religios. Seful este un general de armata, nu un staroste obisnuit al unei manastiri. Tinta acestei organizatii este :PUTEREA. Puterea exercitata in modul cel mai despotic. Puterea absoluta, puterea universala, puterea de a controla lumea prin vointa unui singur om. Iezuismul reprezinta despotismul absolut si in acelasi timp un abuz enorm. . . Generalul iezuitilor se crede stapanul, suveran peste rege. Oriunde iezuitii sunt admisi ei vor deveni stapani, coste cat ar costa. Societatea lor este de natura dictatoriala si de aceea ea este inamicul neimpacat al intregii autoritati constituite. Orice fapta, orice crima, oricat de atroce, reprezinta o actiune meritorie daca s-a facut in interesul Societatii Iezuite sau din ordinul generalului.”18

Adam Weishaupt (1748-1830, filozof german iezuit, fondatorul Ordinului Iluminatii)

Adam Weishaupt

“Gradul de putere pe care reprezentantii Societatii lui Isus au fost capabili s-o obtina in Bavaria a fost in intregime, absoluta. Membrii ordinului erau confesorii si preceptorii electorilor; astfel ei aveau influenta asupra politicii guvernului. Cenzurarea religiei a cazut in mainile lor grabnice sa extermine unele parohii, chiar daca erau obligate sa recunoasca autoritatea si puterea lor. Pentru a extermina intreaga influenta protestanta si a restabili complet pozitia catolica, ei au pus stapanire pe instrumentele educatiei publice. Iezuitii au fondat majoritatea colegiilor bavareze si prin ei erau controlate. Tot prin ei erau conduse scolile secundare ale tarii.”19

Marquis de LaFayette (1757-1834; general si om de stat francez)

Marquis de LaFayette

“In opinia mea cred ca daca libertatile acestei tari —Statele Unite ale Americii—vor fi distruse, se va face prin subtilitatea preotilor iezuiti, romano-catolici, pentru ca ei sunt cei mai vicleni, cei mai periculosi inamici ai libertati civile si religioase. Ei sunt cei ce au instigat CELE MAI MULTE dintre razboaiele Europei.”20

Friedrich von Hardenberg (1772-1801, filozof german)

Friedrich von Hardenberg

“Nu a existat niciodata in cursul istorie lumii o astfel de Societate[Ordinul Iezuit]. Vechiul Senat roman insusi nu a pus la cale strategii de dominare a lumii cu asa de mare rata de success.”21

Andre Marie Jean Jacques Dupin (1783-1865, om de stat francez)

André Marie Jean Jacques Dupin

“Iezuiti reprezinta sabia scoasa din teaca, al carei maner se afla la Roma dar ascutisul ei este peste tot, invizibil pana cand lovitura lui se simte.”22

Samuel Morse (1791-1872; inventator american al telegrafului)

Samuel Morse

“Ei sunt Iezuitii. Aceasta societate de oameni, dupa ce si- a exercitat tirania peste doua sute de ani, pe larg a devenit atat de formidabila in lume, amenintand sa corupa intreaga ordine sociala, incat, chiar Papa, caruia ei ii slujesc , a trebuit, obligat fiind de votul societatii lor, sa-i dizolve. Ei nu au fost reprimati decat cinzeci de ani, inainte ca influenta crescanda a papalitatii si al despotismului sa aibe nevoie de serviciile lor folositoare, ca sa reziste luminii libertatii democratice, Papa (PiusVII), in acelasi timp cu formarea Aliantei Sfinte, a reinviat ordinul iezuitilor cu putere deplina. Datorita votului lor de” supunere absoluta fata de Suveranul Pontif”, ei au fost denumiti Garda de Corp a Papei.”

“Au nevoie americanii sa li se spuna cine sunt iezuitii?. . . ei sunt o societate secreta, un fel de ordin masonic, care supra-adauga caracteristici odioase si revoltatoare, si de mii de ori mai periculoase. Ei nu sunt preoti obisnuiti ai unui crez religios; ei sunt negustori, avocati, editori si oameni cu diferite meserii, fara vreo insigna,(in aceasta tara)prin care sa fie recunoscuti; sunt infiltrati in intreaga societate.”

“Isi pot asuma orice caracter, de la cel de inger de lumina la cel de maiestru al intunericului pentru a-si aduce la indeplinire scopul lor final, serviciul pentru care au fost trimisi, oricare ar putea fi acel serviciu. Ei sunt oameni bine educati, pregatiti si jurati sa inceapa in orice moment, in orice directie, comandati de generalul ordinului lor, fara a fi legati de familie, comunitate, tara, de legaturile firesti dintre oameni; vandut pe viata cauzei Pontifului roman.”23

“Si cine sunt acesti agenti? Ei sunt in mare parte, Iezuitii, un ordin ecleziastic proverbial in lume pentru viclenia, duplicitatea si lepadarea totala de principiile morale; un ordin atat de antrenat in arta inselaciunii ca au devenit intolerabili chiar in tarile catolice si chiar in propria lor tara, Italia iar poporul a cerut sa fie reprimati.”24

Orestes Augustus Brownson (1803-1876, intelectual din Noua Anglie, activist, predicator, organizatorul muncii si notabil scriitor si convertit la catolicism)

Orestes Augustus Brownson

“Fara indoiala intentia Papei este de a poseda aceasta tara[America]. In aceasta intentie el este ajutat de iezuiti si de toti prelatii si preotii catolici. Daca biserica catolica va fi predominanta aici, protestantii vor fi exterminati.”25

Abraham Lincoln (1809-1865; al 16-lea Presedinte al Statelor Unite)

Abraham Lincoln

“Acest razboi[Razboiul Civil American, 1860-1865] nu ar fi fost posibil fara influenta sinistra a iezuitilor. Datoram papalitatii ceea ce vedem acum, pamantul nostru inrosit de sangele celor mai nobili dintre fiii lui. Cu toate ca erau mari diferente de opinie intre Sud si Nord, in problema sclaviei, nici Jeff Davis si nici un alt om dintre conducatorii Confederatiei nu ar fi indraznit sa atace Nordul, daca nu s-ar fi bazat pe promisiunea iezuitilor, ca, sub masca democratiei, banii si armele romano-catolicilor, chiar armele din Franta vor fi puse la dispozitia lor daca ne vor ataca”26

“Protestantii din Nord si din Sud s-ar uni sa extermine preotii si iezuitii, daca ar putea intelege cum preotii, maicutele si calugarii care zilnic acosteaza pe tarmurile noastre, sub pretextul predicarii religiei lor. . . nu sunt altceva decat emisarii Papei, ai lui Napolion III si ai altor despoti ai Europei, sa submineze institutiile noastre, instrainand inimile poporului nostru de constitutia noastra, de legile noastre, distrungand scolile noastre, si pregatind un regat al anarhiei aici asa cum au facut in Irlanda, in Mexic, in Spania si oriunde exista vreun popor care doreste sa fie liber.”27

“‘Sunt bucuros sa te intalnesc din nou,’a zis el:’vezi ca prietenii tai, Iezuitii nu m-au ucis inca. Dar ar fi facut-o cu siguranta cand am trecut prin cel mai devotat oras al lor, Baltimore, daca nu as fi biruit planurile lor, trecand incognito cu cateva ore mai inainte decat se asteptau ei. . . ’

“Noi proiecte de asasinare sunt interceptate aproape in fiecare zi, insotite de circumstante salbatice, ce imi reamintesc de masacrele din noaptea Sf. Bartolomeu si Complotul Prafului de Pusca. In investigarea lor simtim ca ele provin de la aceiasi maiestrii in arta uciderii, Iezuitii. . . ”

“ ‘ Atat de multe comploturi indreptate impotriva vietii mele, incat este un real miracol ca ele au esuat, avand in vedere ca marea lor majoritate erau in mainile destoinice ale ucigasilor romano-catolici, evident antrenati de Iezuiti.”28

“Stiu ca Iezuitii niciodata nu uita si nu abandoneaza. Dar omului nu trebuie sa-i pese cum si unde moare, daca moare la postul datoriei si onoarei.”29

Charles Chiniquy (1809-1899, preot canadian ex-catolic)

Charles Chiniquy

“Din care, preotii catolici, folosind cea mai admirabila abilitate si succes, si-au adunat legiunile lor irlandeze in marile orase ale Statelor Unite, iar poporul american trebuie sa fie intr-adevar foarte orbit, daca nu intelege ca , daca nu face nimic ca s-o previna, vor ajunge foarte curand ziua cand iezuitii vor conduce tara lor, de la magnifica Casa Alba din Washington pana la cel mai umil departament civil si militar al acestei vaste republici.”30

Generalul de Brigada Thomas M. Harris (1817-1906, medic si general unionist din timpul Razboiului Civil)

Brigadier General Thomas M. Harris

“Organizatia Ierarhiei romano-catolice este un despotism militar complet, in care Papa reprezinta capul aparent. . . Papa Negru este capul ordinului iezuit, si este numit General. El nu doar ca detine comanda propriului ordin, dar directioneaza si controleaza politica generala a Bisericii Romano-Catolice. El este puterea din spatele tronului, si este capul potential al Ierarhiei. . . Nu exista independenta a gandirii sau a actiunii in partile subordonate. Ascultare implicita si fara comentariu al ordinelor superiorilor in autoritate, reprezinta datoria cu juramant a preotimii de orice grad. . .

”Se pare ca Iezuitii avusesera in minte, inca de la inceputul razboiului [Razboiul Civil American din 1821-1881], sa gaseasca o ocazie de a-l elimina [asasina] pe domnul [Abraham] Lincoln. Politica favorita a Iezuitilor este asasinarea.”31

Fyodor Dostoyevsky (1821-1881; faimos romancier rus)

Fyodor Dostoyevsky

“Iezuitii. . . reprezinta in mod simplu armata romana a imparatiei pamantesti din viitor, in care imparat va fi Pontiful Romei. . . acesta-I idealul lor. . . Este pofta de putere, de castig pamantesc murdar, de dominatie—ceva asemenea unei iobagii universale unde ei sunt stapani—pentru aceste lucruri se lupta, ei. Probabil ca ei nici nu cred in Dumnezeu.”32

Margaret F. Cusack (1829-1899, convertita’Calugarita din Kenmare’). Apasa aici sa afli mai mult despre Margaret F. Cusack.

Margaret F. Cusack

”Marea idee a Iezuitilor a fost intotdeauna o monarhie spirituala [si temporala], in care . . . Iezuitul trebuie sa detina domnia suprema. Anglia a fost intotdeauna locul dorit ca baza a operatiilor necesare pentru acest final. De aceea sangele, lacrimile varsate si schemele intreprinse in aceasta tara de catre Iezuit. El nu-si va precupeti, in nici un caz, eforturile sale pentru a subjuca lumea in fata Romei prin intermediul Angliei.”33

“Cand un iezuit este exclus dintr-un loc ,el nu pregeta sa gaseasca altul. Franta poate l-a respins, nu fara motiv, dar Anglia i-a deschis bratele. Italia catolica la privat de gloria caminului sau odata faimos din Gesu, dar America si a deschis usile pentru el. El este hoinarul evreu al romano-catolicilor; el este urmat de blestemele celor ce alta data il iubeau, pana cand au descoperit nelegiurile lui.”34

Charles Haddon Spurgeon (1834-1892, predicator baptist independent britanic, cunoscut ca “Print al Predicatorilor”)

Charles Haddon Spurgeon

”Stravechii nostri inamici au putina credinta in bunul nostru simt daca isi inchipuie ca ne vom permite sa ne incredem in ei, dupa ce adesea am privit adancimile vicleniei si duplicitatii iezuite. Cu cat mai curand facem cunoscut episcopilor si cardinalilor ca suntem la curent cu proiectele lor si nu vom coopera cu ei cu atat mai bine pentru noi si pentru tara noastra. Desigur , vom fi declarati ca bigoti, dar ne vom putea permite sa zambim la acel strigat , cand stim ca vine din partea unei biserici care a inventat Inchizitia,’ Nici o pace cu Roma’este mottoul ratiunii si la fel de bine si al religiei.”35

Richard W. Thompson (1809-1900, Secretarul Marinei, Statelor Unite ale Americii)

Richard W. Thompson

“[Iezuitii] sunt inamicii de moarte ai libertatii civile si religioase.

”[Generalul iezuit] ocupa locul lui Dumnezeu, si trebuie sa fie ascultat, altfel pacea si prosperitatea multimii poate fi in pericol, sau natiunile vor fi convulsionate din centru pana la circumferinta. Societatea Iezuitilor trebuie sa obtina stapanirea, chiar daca anarhia generala va prevala, sau intreaga lume va fi, de altfel, acoperita cu fragmentele ruinei universale!”36

“Suveranii “Sfintei Aliante” au comasat largi armate, si curand s-au legat prin juramant sa suprime toate revoltele in favoarea guvernarii libere; si el[Pius VII] a dorit sa consacre pe Iezuitii, sustinuti de puterea sa pontificala, sa implineasca aceasta. El cunostea cat de credincios se vor dedica acelei lucrari, si totusi el ii sfatuieste, in decretul de restaurare, sa urmeze cu strictete ‘sfaturi folositoare si consilieri salutare’ calea prin care Loyola a facut absolvirea sa fie piatra din capul unghiului a societatii.”37

Luigi Desanctis (secolul 19 Ex-Censor Oficial al Inchizitiei)

Luigi Desanctis

”Toate aceste lucruri au ingrijorat pe Parintele-General[al Iezuitilor] in legatura cu Papa si suveranii… Un suveran care nu este prietenul lor [al Iezuitilor] va suporta mai devreme sau mai tarziu razbunarea lor.”38

”Care este ,deci tinta iezuitilor? Dupa cum afirma ei, ei doar cauta slava mai mare a lui Dumnezeu; dar daca examinezi faptele vei afla ca tinta lor este doar domnia universala . Ei s-au facut indispensabili Papei, care , fara ei , nu ar putea exista deoarece catolicismul se identifica cu ei. Ei s-au facut indispensabili guvernatorilor si tin revolutiile in mana lor; si astfel sub un nume sau altul , ei sunt cei ce conduc lumea”39

”Cel ce crede ca ii cunoaste pe iezuiti chiar daca ar avea toate cartile care au fost scrise in secolul trecut[secolul optisprezece] care ii demasca, vor fi inselati grosolan. Iezuismul acelor zile era un razboi deschis impotriva Evangheliei si a societatii; iezuismul din present este o boala lenta dar contagioasa si mortala, cum ei insusi insinuaiza; este o otrava administrata sub numele de medicament.”40

G.B.Nicolini (Italian ex-catolic. In 1854, a publicat cea mai buna istorie a Iezuitilor care exista)

G. B. Nicolini

”…considera-I pe Iezuiti dupa ceea ce se pare a fi, si veti comite cea mai mare dintre gafe. Schitand caracterul dupa ceea ce ,iezuitii par a fi in Londra, nu vei recunoaste in el portretul iezuitilor tai din Roma. Iezuitii sunt oamenii circumstantelor. Despotic in Spania, constitutional in Anglia, republican in Paraguay, bigot in Roma, idolatru in India, el isi va asuma si va actiona in propria persoana, cu flexibilitate admirabila, toate acele trasaturi diferite prin care oamenii sunt in mod normal deosebiti unul fata de altul. El va acompania femei mondene, vesele la teatru, si se va deda la excesele depravarii. Cu infatisare solemna, isi va lua locul de partea omului religios in biserica, si va petrece in carciuma alaturi de lenesi si betivani. Poarta orice fel de haina, vorbeste in orice limba, cunoaste toate obiceiurile, este present peste tot desi nicaieri recunoscuti—si toate acestea sunt se pare (O monstruoasa blasfemie!) pentru preamarirea slavei lui Dumnezeu—ad majoram Dei gloriam.”41

”Membrii Societatii sunt impartiti in patru clase –Declarati, Coajuctori, Scholastici si Novice. Mai exista deasemenea, o a cincea clasa secreta, cunoscuta doar de General si cativa Iezuiti credinciosi, care probabil mai mult decat oricare contribuie la temuta si misterioasa putere a ordinului. Este alcatuita din laici de orice rang, de la ministru la umilul lustrangiu. . . Acestia sunt afiliati Societatii, dar nu sunt legati prin nici un vot. . . ei sunt persoane care isi ofera serviciile. . . ca spioni ai ordinului. . . si servesc , adesea inconstient, ca instrumente si complici la intunecoase si misterioase crime. [Iezuitul] Parintele Francisc Pellico. . . marturiseste sincer ca’ multi prieteni ilustrii raman oculti 42, si obligati sa taca.”43

”Nu exista nici un raport istoric al vre-unei asociatii a carei organizatie sa ramana neschimbata timp de trei sute de ani si nealterata de asaltul oamenilor si timpului, si care a exercitat o asa de imensa influenta asupra destinelor fiintelor omenesti. . . ‘Scopul scuza mijloacele’, este maxima lui; si singurul lui scop, asa cum s-a aratat, il reprezinta ordinul; la porunca, Iezuitul este gata sa comita orice crima dealtfel.”44

”Imensa avere a Iezuitilor a fost lasata lor prin testamente facute in ultima ora de viata.”45

Francis Parkman (1823-1893, istoric american)

Francis Parkman

”Iezuitii, atunci ca si acum, erau exponentii principiilor ultramontane. Biserica sa conduca lumea, Papa sa conduca biserica; Iezuitii sa conduca pe Papa: asa a fost si este simplul program al Ordinului Iezuit, si l-au obtinut rapid, cu exceptia catorva ocazii rare de neintelegere cu Vicarul lui Hristos.”46

Hector Macpherson (1851-1924, scriitor si journalist politic scotian)

Hector Macpherson

”Atat de daunator a fost gasit Ordinul Iezuit incat, dupa anii 1860, a fost expulzat din nici mai mult nici mai putin de saptezeci de tari care au suferit din cauza intrigilor lor. . . In ciuda avertizarilor de pe continent, Anglia [in timpul Reginei Victoria(1837-1901) care a reluat relatiile diplomatice cu Vaticanul in 1877 si abilitase ordinul sa execute al Doilea Masacru Irlandez (1845-1850)] a devenit groapa de gunoi a iezuitilor. Acelora care in alte tari erau declarati ,in urma unor triste experiente, dusmani, Britania le permitea sa acosteze pe tarmul ei, si-i lasa sa-si desfasoare, in pace, lucrarea lor nelegiuita. Am dus toleranta la exces si daca nu ne schimbam politica, aceasta natiune va plati intr-o zi o grea penalitate.”47

Parintele Ieremia J. Crowley (1861-1927, preot ex-catolic american)

Father Jeremiah J. Crowley

” In toata perioada Evului Mediu si a Renasterii papii au tinut Italia in haos si varsare de sange pentru propriile lor avantaje familiale si teritoriale, si au tinut toata Europa in haos, timp de doua secole dupa Reformatiune,–de fapt cat de mult au putut,– in razboaiele religioase. . . Intreaga lor politica se bazeaza pe starnirea urii si promovarea conflictelor din care ei spera sa obtina avantaje lumesti.. . Papii si agentii lor iezuiti au fost si sunt instigatori ai razboaielor, si in timp ce lumea zace in durere, Roma bea sampanie.”48

”Generalul [Superior Iezuit] reprezinta capul acestei militii negre si mute, care gandeste, doreste, actioneaza, asculta—[ca] instrument pasiv al dorintelor sale. Intreaga lor viata trebuie centrata pe o singura tinta—inaintarea Ordinului[Iezuit]in directia propusa de ei.”49

”Pana cand Ierarhia Romano- Catolica mai prostesc poporul? Va fi guvernarea poporului, pentru popor si de catre popor sau de catre papa? Sa nu lasam ca papa de la Roma sa numeasca presedintele pentru noi. Patrioti, fiti atenti la intrigile iezuite, puterea politica a romanismului, si cuvintele mieroase ale politicienilor ce vor sa ajunge la presedintie!”50

Ellen G, White (1827-1915, autor prolific si pionier crestin american)

Ellen G. White

”. . . Iezuitii inspira pe urmasii lor cu fanatism. . . Nu a exista crima prea mare pe care ei sa n-o comita,nici inselaciune prea temeinica pe care sa n-o practice, nici deghizare prea dificila pe care sa nu si-o asume. . . Era un principiu fundamental al ordinului ca scopul scuza mijloacele. Datorita acestui cod, minciuna, hotia, sperjurul, asasinarea nu numai ca sunt de iertat dar sunt recomandabile, atunci cand servesc interesele bisericii. Sub diferite deghizari Iezuitii isi croiesc drum in birourile statului, straduindu-se sa devina sfatuitorii regilor si sa modeleze politica natiunii.”51

Edmond Ronayne (1832-1911, primul mason care a servit ca Secretar si Maiestru in loja din Keystone)

Edmond Ronayne

”Religia Masoneriei este un sistem al despotismului absolut, si asemenea celui al Romei, cere ascultare neconditionata de toate legile , regurile si edictele lui, ‘bune sau rele’. . .ceea ce un singur comentariu asupra indiferentei, servilismului sau lasitatii societatii, ca institutie, pretins organizata de astfel de cavaleri vicleni[Iezuitii],si pentru scopul de baza, pentru care a fost sustinuta prin frauda, falsitate si inselaciune, de la inceputul carierei lor pana in timpul prezent, trebuie sa le fie permis, astazi, sa dicteze, daca nu chiar sa conduca natiunea, si sa creieze groaza in comunitati incat chiar slujitorii denominatiunilor crestine care detesta filozofia lor josnica, si care ar dori sa-i vada maturati de pe fata pamantului,sa le fie absolut teama sa le pronunte numele, nici chiar la amvon, la intalnirile de rugaciune sau de scoala de Sabat, pentru ca vendeta razbunarii lor secrete ar putea, intr-o maniera ascunsa, sa cada asupra lor.”52

Adolf Hitler (1889-1945, politician german, nascut in Austria, liderul Partidului Nazist)

Adolf Hitler

”Am invatat cel mai mult de la Ordinul Iezuit. . . De departe , nu exista nimic mai impunator pe pamant decat organizatia ierarhica a Bisericii Catolice. O buna parte a acestei organizatii am transferat-o direct in partidul meu. . . Biserica Catolica trebuie sa ne fie un exemplu. . . Va voi spune un secret. Intemeiez un Ordin. . . In Himmler vad pe Ignatius de Loyola al nostru!”53

Walther Friedrich Schellenberg (1910-1952, Comandant SS german, care s-a ridicat din rang in rang pana a devenit capul serviciului de informatii externe)

Walther Friedrich Schellenberg

”SS a fost organizat de Himmler in accord cu principiile Ordinului Iezuit. Regulamentul de serviciu si exercitiile spirituale prescrise de Ignatius de Loyola au constituit un model pe care Himmler s-a straduit din rasputeri sa-l copieze cu grija. Ascultarea absoluta era suprema regula; fiecare ordin urma sa fie executat fara comentariu.”54

Avro Manhattan (1914-1990, scriitor si filozof)

Avro Manhattan

”Iezuitii reprezinta unul dintre cele mai mari grupuri de actionari in compania americana nationala si republicana de otel. Ei sunt deasemenea printre cei mai importanti proprietari ai celor cele mai mari patru companii in constructia de avioane din SUA, Boeing, Lockeed, Douglas si Curtis-Wright.”55

”Nici un eveniment politic sau circumstanta nu poate fi evaluata fara cunoasterea implicarii Vaticanului in el . Si nu exista nici o situatie semnificativa in lume in care Vaticanul sa nu joace un rol important explicit sau implicit.”56

Alberto Rivera (1935-1997, ex-Iezuit)

Alberto Rivera

”Cu cat mai sus am inaintat in Ordinul Iezuit, cu atat mai multa coruptie am vazut in institutie. Am fost invitat sa particip la o messa secreta neagra oficiata de Iezuiti de rang inalt[ incluzandul pe Generalul Superior Pedro Arrupe] intr- o manastire in nordul Spaniei. Cand am ingenunchiat sa sarut inelul oficialului de rang inalt, am vazut un symbol pe acel inel care mi-a inghetat sangele in vine. Era un symbol masonic [compasul si echerul]! Un lucru pe care-l uram si impotriva caruia mi se spusese sa lupt. . .am descoperit ca Generalul Iezuit era mason si, deasemenea membru al Partidului Comunist din Spania.”57

Citeste o versiune ilustrata a istoriei lui: Jack Chick’s “Alberto”

Urmareste marturia sa aici: Ex-Jesuit, Alberto Rivera, and Others Speak on Jesuit Infiltration

Fredrick Tupper Saussy, III ( 1936-2007, compositor american, musician, autor si artist)

Fredrick Tupper Saussy, III

“Inchizitia romana . . . a fost administrata din 1542 de Iezuiti.”58

Edmond Paris (1894-1970, autorul Istoriei Secrete a Iezuitilor)

Edmond Paris

”Publicul este neavertizat asupra coplesitoarei responsabilitati purtata de Vatican si Iezuitii sai in declansarea celor doua razboaie mondiale—o situatie explicata in parte prin finantarea gigantica ce era la dispozitia Vaticanului si Iezuitilor sai, oferindu-le putere in atat de multe sfere de actiune, in special in ultimul conflict.”59

”Iezuitii . . . sunt o societate secreta— un fel de ordin masonic—care supra-adauga trasaturi revoltator de odioase, si de o mie de ori mai periculoase.”60

”Fuhrerul a venit la putere, multumita voturilor de la Catholic Zentrum[partid de centru supravegheat de iezuitul Ludwig Kaas],doar cu cinci ani mai devreme[1933], dar cele mai multe obiective care au fost cinic descoperite in Mein Kampf erau deja realizate ; aceasta carte . . .a fost scrisa de Parintele [Bernhardt]Stempfle,iezuit [ controlat] si semnat de Hitler. Caci. . . Societatea lui Isus a fost cea care a perfectat faimosul program Pan- german asa cum este descris in aceasta carte, iar Fuhrerul l-a aprobat.”61

Nino Lo Bello (1922-1997, jurnalist si autor american, specializat in subiecte despre Vatican.)

Nino Lo Bello

”Confesorul Papei, un preot obisnuit, trebuie sa fie iezuit: el trebuie sa viziteze Vaticanul o data pe saptamana la un timp hotarat, si doar el singur poate sa-l absolve pe Papa de pacatele sale.”62

Michael Bunker (scriitor american, istoris, teolog )

Michael Bunker

”Exista o conspiratie impotriva crestinatatii. . . .Dar cine sunt agentii Satanei in aceasta conspiratie ? “Agentii” sunt Iezuitii. Chiar daca iezuitii detin o influenta vasta si control in ariile teologiei, educatiei, istoriei scrise si in media curenta, sunt inca uimit ca , practic, nu exista literatura care sa expuna influenta iezuita in linia principala a protestantismului. . . In aceasta lucrare, autorul descopera istorii uitate cu privire la teologia salvarii cooperative a Iezuitilor. . . De la Cain la Charles G. Finney, aceasta carte dovedeste ca protestantismul modern a abandonat Doctrina Harului si au imbratisat doctrina [Satanica] a salvarii cooperative.”63

Eric Jon Phelps (1953—autorul si protagonistul miscarii Cercetatorul Adevarului in Statele Unite)

Eric Jon Phelps

”In secolul douazeci, iezuitii si-au condus Inchizitia lor sub numele de Nazism, Fascism, Comunism si acum Terorism Islamic prin inchizitorii ei: Adolf Hitler; Francisco Franco; Josef Stalin si Osama bin Laden. Astazi, Papa Negru conduce Oficiul Sfant al Inchizitiei, redenumit in 1965, ‘Congregatia Sacra pentru Curatia Credintei’, prin Comunitatea de Informatii Internationale condusa de Cavalerii Papali, incluzand omul-‘Skull and Bones’, George W. Bush.”

”De la respingatoarea doctrina a Regicidului ( uciderea regilor), trebuie sa ne indreptam atentia acum spre a putea intelege o politica stabilita calculata sa obtina sau sa mentina stapanirea tuturor natiunilor folosind asociatii bine-planuite. In trecut, asasinii comandati erau fie iezuiti, ca Jacques Clement, sau ucigasi usor conectati influentei Companiei, oameni ca John Wilkes Booth. Astazi acesti “terminatori’profesionali sunt inteligent distantati de stapanii lor masonici, Papa Negru, si li se da titluri inselatoare, de catre corporatiile de presa internationala controlate; de juristii si istoricii Papei; astfel de titluri ca “anarhisti”,”nihilisti”,”agenti distrugatori” din agentiile de informatii, sau “asasini pe cont propriu.” Uneori acesti indivizi, in fapt, ucid constient sau inconstient ( asa cum face programat “canditatii manciurieni”): ei se sacrifica, mor in timpul actiunii sau sunt pedepsiti pentru crimele lor.”

” Creat de Loyola (1534) si consacrat de Paul III(1540). Cautand sa distruga Reformatiunea protestanta si sa restaureze Evul Intunecat prin “Papa Alb,”exercitandu-si puterea sa temporala ca Monarh Universal al Lumii, au autorizat a Douazeci si Cincea Sesiune a Consiliului din Trent (1545-1563), s-au instaurat ca sfatuitori si confesori ai Monarhilor Europei,au promovat Despotismul Absolut Monarhic prin care ei au declansat razboaie monstruoase, caracterizate prin masacrarea fara mila a protestantilor si inocentilor cum ar fi:

Revolutia olandeza 1568-1648
Razboiul de Treizeci de Ani 1618-1648
Revolutia Puritana 1644-1653
Razboiul de Sapte Ani( francez-indian)1754-1763

“Un timp a oprimat si slabit popoarele si evreii semitici/rasa iudaica prin ‘Sfantul Oficiul a Inchizitiei’, apoi a fost ajutat de Cavalerii de la Malta si mai tarziu de Ritul Fracmasonic Scotian din 1540 pana in 1773.

”Noi ca popor al lui Dumnezeu prin Al Paisprezecelea Amendament al Americii, am primit pe Domnul Isus Hristos, ca Mantuitor personal in accord cu evanghelia Sa binecuvantata descoperita in Sfanta Sa Scriptura infailibila— Versiunea Autorizata King James din 1611, trebuie sa ne pocaim de pacatele noastre personale si nationale. Apoi trebuie sa le parasim. Unele din aceste pacate sunt:

1. Permiterea armatei Papei Negru, Compania Societatii lui Isus, sa existe, sa prospere in putere si sa controleze absolut guvernul Statelor Unite, prin Consiliul pentru Relatii Externe, intre granitile noastre;

2.Crezand presa americana controlata de iezuiti care a continuat sa ne minta de-a lungul secolului XX;

3. Permiterea Sistemului Bancar al Rezervei Federale a Iezuitilor si Natiunile Unite sa existe intre granitile noastre, caci aceste doua corporatii au distrus cu success libertatea populara(“liberalism”) si suveranitatea nationala a fiecarei natiuni din lume urmarind astfel scopul Iezuitilor, “Sfanta Alianta”;

4.Fluturand drepturile Amendamentelor al Patrulea si al Cincelea (asigurate prin “clause declaratorii si restrictive” ale Drepturilor Omului la insistenta baptistilor din Virginian si platite cu torente de sange de catre stramosii protestanti) prin “slefuirea” confesiunilor noastre de fiecare cinsprezece Aprilie, platind grelele si progresivele, comunistele impozite pe venit; finantand astfel o multime de pacate;

5.Permiterea pregatirii, vaccinarii si trimiterea fiilor nostrii peste hotare sa lupte in razboaiele straine ale Papei(ca razboiul din Vietnam si recentele razboaie din Serbia, Irac si in Afganistan), a dus la continuarea procesului de distrugere a “liberalismului ”american si “ereticilor” straini atat de condamnati de Consiliul de la Trent al Iezuitilor;

6.Permiterea Iezuitilor, prin controlul guvernului Imperiului American, sa foloseasca puterea noastra militara si financiara pentru a introna dictatori in jurul lumii care sunt in primul rand credinciosi Romei, prin aceasta restaurare a Puterii Temporale a “infailibilului “Papa al Iezuitilor, intorcand lumea in timpul Evului Intunecat;

7.Fiind de acord cu deciziile Curtii Supreme a Iezuitilor in a indeparta Biblia protestanta si rugaciunile din bastionul libertatii americane atat de mult urate de Iezuiti—Sistemul Scolii Publice;

8.Consimtind imigratiei a milioane de romano-catolici si pagani de culoare a caror loialitate fata de Papa sau fata de propria lor rasa , religie si nationalitate este mai mare decat loialitatea fata de Constitutia noastra protestanta si fata de republica ca forma de guvernamant, prin crearea multitudinii de situatii agitate pentru a-si justifica continua centralizare a puterii in Washington,D.C.,si prin amalgamarea, africanizarea rasei albe americane, celtice-anglo-saxone( istoric fiind cel mai mare inamic al Ordinului Iezuit) in special protestantii care cred Biblia si baptistii, asa cum au intentionat prin campania Societatii lui Isus conform cu Juramantul Iezuit;

9.Consimtand catorva decizii ale Supremei Curti a Iezuitilor de integrare fortata s-a ajuns la distrugerea ambelor rase :albe si negre prin amalgamare, ca transmiterea virusilor, bacteriilorsi parazitilor, unice fiecarei rase, creiaza combinatii puternice care da urmasi non-rezistenti, populatii slabe si sterile timp de cinci generatii;

10. Consimtand decizia Curtii Supreme a Iezuitilor de a legaliza avortul, a resultat o mare masa de ucideri de copii nenascuti, poluand pamantul cu sange nevinovat, in cele din urma prin prabusirea sistemului de fraudare piramidala-Ponzi Scheme, numit “Sistemul de Protectie Sociala “justificand omorurile in masa a celor in varsta de catre dictatorul fascist ce va veni,”provocand pe Domnul impotrriva noastra, sa ne distruga pana nu va mai ramanea nici o ramasita si nici un loc de scapare” prin mijloacele unei invazii militare masive formata din coalitia tuturor natiunilor, curatind pamantul cu sangele ucigasilor americani nepocaiti si neiertati ;

11.Cedand urei rasiale ca rezultat al agitatorilor masonici, controlati de iezuiti,asa cum sunt Cavalerii albi- Ku Klux Klan si Natiunea Neagra a Islamului, justificand legea martiala si inceperea razboaielor rasiale din interiorul oraselor;

12.Renuntand neghiobeste la averea adevarata, monedele de aur si de argint in schimbul “indulgentelor”(banii de hartie fara importanta ai Iezuitilor numiti “Chitantele Rezervei Federale”)si astfel devenind o natiune de suprasolicitati,de oameni fara-scrupule, de hoti lacomi de bani;

13.Consemnand ca o marca a bovinelor : “Numarul de Securitate Sociala”al Iezuitilor, ca instrument de indentificare pentru a fi folosit de Comunitatea de Informatii Internationale, inceputa de SS-ul lui Hitler la Dachau, acesta fiind precursorul.

14.Ascultand de diavoleasca Lege a Armei 1968 de origine nazista prin care, dupa cumpararea noii arme de foc, prin inregistrarea armelor noastre-Sabiile noastre pentru Dreapta Aparare—dam posibilitatea dictatorului militar, alb, fascist, controlat de iezuiti,sa vina sa le ridice in final de la noi, obtinand astfel anihilarea noastra sigura, conform Consiliului de la Trent;

15.Facand atat de multe pacate, atat publice cat si private, sigur ca anihilarea noastra va parea un act de dreptate in ochii inaltatului Fiu al lui Dumnezeu si la fel si in ochii omului muritor.”64

Departe de a fi o societate binevoitoare, misionara si educationala,asa cum multi vad Societatea lui Isus ca fiind, ordinul Iezuit este responsabil de unele dintre cele mai odioase fapte inregistrate in istorie. Ei s-au luptat cu adevarul si neprihanirea, au zdrobit libertatea religioasa, au influentat regi si a cautat sa modeleze cursul istoriei pentru a-si duce la bun sfarsit propria agenda.65 Acum cand capul vizibil al Bisericii Romano-Catolice este un membru al acestui ordin, puterea ordinului Iezuit este completa.

Fie ca toti cei ce iubesc adevarul, toti cei ce iubesc libertatea, sa ia aminte si sa se pazeasca de pericolul cu care se confrunta lumea in persoana Papei Francisc I. Eroarea si rautatea vor cauta intotdeuna sa foloseasca forta impotriva adevarului si neprihanirii. Este timpul, acum, sa ne apropiem de Yahuwah, sa indepartam pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa predam totul Creatorului. El va accepta pe toti cei ce vin la El prin credinta.

“Omul intelept prevede primejdia si se ascunde:
dar prostul da de-a dreptul in ea si este pedepsit”
(Proverbe 22:3)


1 W.C., Instructiunile Secrete ale Iezuitilor, (New York: Uniunea Crestinilor Americani si Straini, 1857)p. 141

2 M,F.Cusack, Papa Negru, (Londra: Marshall, Russell& CO., 1896)p.86

3 Brownlee, op.cit., p.45

4 Ibid.,p.59

5 Ignatius Loyola, Exerecitii Spirituale ale Sf Ignatius, tr. Anthony Mottola, (New York: Doubleday Publishers, 1989; scrierea originala in 1523), p.139,141

6 Brownlee, op. cit., p. 39 si 143.

7 Mary Frances Cusak, Papa Negru: O Istorie a Iezuitilor, (Londra: Marshall, Russell &Co. Ltd., 1896), p. 356.

8 John Alfred Kensit, Iezuitii: Istorie si Crime, (Londra: Societatea Adevarul Protestant, 1918), p.30

9 E. Boyd Barrett, Enigma Iezuita, (New York: Boni and Liveright, 1927) p. 253.

10 Antoine Arnauld era considerat de catre multi din contemporanii lui unul dintre cei mai proeminenti intelectuali ai secolului 17.

11 Hector Macpherson, Istoria Iezuitilor, (Springfield, Missouri: Ozark Book Publishers, 1997; publicat in original in Edinburg, 1914), p.32.

12 Jacopo Leone, Conspiratia Iezuita :Planul Secret al Ordinului, ( Londra:Chapman and Hall, 1848), p. 134.

13 John Dowling, Istoria Romanismului, (New York: Edward Walker, 1845), P. 604.

14 Richard W. Thompson, Urmele Iezuitilor, (New York: Huton & Eaton, 1894), p. 227, 228.

15 Ian R .K. Paisley, Iezuitii,( Belfast: Puritan Printing Co., LTD., 1968), p. 9,10.

16 J.E.C.Shepherd, Complotul din Babington, ( Toronto, Canada: Wittenburg Publication, 1987), p.18; citand o scrisoare datata :5 Mai 1816.

17 George Riemer, Noii Iezuiti, ( Boston, Massachusetts: Little, Brown & Co., 1971), p.XIV.

18 Charles Chiniquy, Cinzeci de Ani in Biserica Romei,(Grand Rapids, Michigan: Book House, 1968; publicata in original in 1885) p. 487, 488; citat din Memorialul Captivitatii lui Napoleon in St Elena, de Generalul Montholon, vol II,p. 62, 174. Chiniquy a fost un preot incarcerat de ieziuti pentru o crima ce nu o comisese. El nu a putut gasi pe nimeni ca sa-l reprezinte pentru ca toti avocatii pe care i-a abordat erau prea ingroziti de iezuiti. Intr-un tarziu a gasit un tanar avocat, care a facut o demonstratie convingatoare in fata completului de judecata, dovedind nevinovatia lui Chiniquy si astfel salvandu-i viata. Daca ar fi fost gasit vinovat , ar fi fost condamnat la moarte. Chiniquy a plans in timp ce asculta verdictul de nevinovatie. Cand avocatul l-a intrebat de ce, Chiniquy a explicat ca ii era teama ca propria lui viata a fost cumparata cu pretul vietii aparatorului sau. Cuvintele sale s-au dovedit a fi profetice. Avocatul sau se numea Abraham Lincoln. Unuia dintre oamenii responsabili pentru asasinarea lui Lincoln i s-a dat de urma , mai tarziu ca apartinand armatei secrete a Papei, la Vatican.

19 Te rog urmareste aceasta: http://www.zengardner.com/jesuit-pope-agenda-meet-the-templars-knights-of-malta-and-blackwaterxe-exterminators/

20 James L. Chapman, Americanism versus Romanism: sau batalia de pe aceeasi parte a Atlanticului dintre Sam si Papa, (Nashville, Tennessee: 1856), p. 127.

21 Theodor Griesinger, Iezuitii: Istoria lor complete, (Londra: W.H.Allen & Co., 1903; publicata in original in 1873), p. 654.

22 Burke Mc Carty, Adevarul Suprimat cu Privire la Asasinarea lui Abraham Lincoln, (Merrimac, Massachusetts: Destiny Publishers, 1973;publicat in original in 1924),p.57.

23 J. Wayne Laurens, Criza:Sau Inamicii Americii Demascati, J. Wayne Laurens, (Philadelphia, Pennsylvania: G.D.Miller, 1855),p.265-267.

24 Samuel Morse, Conspiratia Straina Impotriva Libertatilor Statelor Unite, (Boston, Massachusetts: Crocker &Brewster, 1835), Vol I, p.55.

25 Cinuquy, op. cit.,p.438. Vezi, deasemenea, Descoperirea Conspiratiei Papale, de Edward Beecher, (New York:M.W.Dodd,1855), p.26.

26 Charles Chiniquy, Cinzeci de Ani in Biserica Romei, (Londra: The Wickliffe Press, Socitatea Adevarului Protestant), 1885, p.388. Vezi, deasemenea nota 18.

27 Ibid., p.499.

28 Chiniquy, op.cit., 1968 ed., p. 493,501 si 506.

29 Ibid., p.472.

30Ciniquy, op.cit., 1885 ed.,p. 476

31 Generalul Thomas M. Harris, “Responsabilitatea Romei in Asasinarea lui Abraham Lincoln,”1897. Vezi: http://www.antichristconspiracy.com/HTML%20Pages/Rome’s%20Responsibility%20for%20the%20Assassination%20of%20Lincoln.htm.31

32 Fyodor Dostoyevsky, Fratii Karamazov, (New York: Random House, 1950; publicata in original in 1880), p.309.

33 Cusack, op. cit., p. 285.

34 Ibid., p 286 & 287.

35 Charles Haddon Spurgeon, Prinsi cu Mata-n Sac: Scrieri Selectate despre Catolicismul Roman, ( editor necunoscut, 1873).

36 R.W.Thompson, Urmele iezuitilor, (New York: Hunt & Eaton, 1894)p.59.

37 Ibid., p.251.

38 Luigi Desanctis. Papalitate, Puseyism si Iezuitism, (Londra: D.Catt, 1905,; Maria Betts, tradusa din original, Roma Papala, 1865), p.136.

39 Ibid. p.139.

40 Ibid.,p.138

41 G.B.Nicolini din Roma, Istoria Iezuitilor: Originea , Progresul, Doctrinele si Planurile lor, (Londra :Henry G.Bohn, 1854) p.42.

42 ”Ocult” folosit in acest text cu sensurile de secret, ascuns, tainuit.

43 Nicolini, op. cit.,p.45 si 46.

44 Ibid., p. 495 si 496.

45 Ibid., p.42

46 Francis Parkman, Franta si Anglia in America de Nord, (New York:The Viking Press, 1983; publicata in original in 1865) Vol I, p. 1172, 1173.

47 Hector Macpherson, Istoria Iezuitilor, (Springfield, Missouri:Ozark Book Publishers, 1997; publicata in original in Edinburg, Scotia, 1914), p. 148 si 149.

48 Jermiah J Crowley, Romanismul: O Amenintare Asupra Natiunilor, Wheaton, Illinois, 1912), p.144.

49 Crowley, Ibid., p.196.

50 Ibid.

51 Ellen G. White, Tragedia Veacurilor, (Deland, Florida: Laici in apararea Libertatii Religioase, 1990; publicata in original in 1888)p. 234, 235.

52 Edmond Ronayne, Covorul Stapanului; Sau Masoneria si Inchinarea la Baal Identice, ( South Pasadena, California:Emissary Publications, 1988: publicata in original in 1879), p. 69, 211, 212.

53 Edmond Paris, A. Robson, tr., Vaticanul impotriva Europei, (Londra :P.R. MacMillan, Ltd., 1961),p. 252, 256.

54 Ibid., p. 253

55 Avro Manhattan, Miliardele Vaticanului, (Chino, California: ChickPublications, 1983), p.184

56 Edmond Paris, Vaticanul impotriva Europei, (Springfield, Missouri: Ozark Book Publishers, 1993),p. 308

57 Jack Chick, Alberto, (Chino, California: ChickPublications, 1979), Partea 1, p. 27, 28.

58 F. Tupper Saussy, Conducatorii Raului: Cunostinte folositoare despre institutiile guvernamentale, (New York: Harper Collins 2001), p. xviii.

59 Asa cum a fost in http://www.chick.com/catalog/books/0191.asp

60 Cum a fost citat in http://bibletruth.orgfree.com/articles/QuotesOnJesuits.pdf.

61 Edmond Paris, Istoria Secreta a Iezuitilor, (Chino, California: ChickPublications, 1975; publicata in original in 1965),p 138.

62 Nino Lo Bello, Imperiul Vaticanului, (New York: Trident Press, 1968), p. 78.

63 Michael Bunker, Stoluri de Lacuste: Atacul Iezuitilor asupra Credintei, ( New York: Writers Club Press, 2002), p. 13-14.

64 Citatele sunt luate din Asasinii Vaticanului: Istoria Diabolica a Societatii lui Isus, de Eric Jon Phelps. Aceasta carte de cercetare meticuloasa este foarte greu de gasit . Poate fi descarcata in format pdf. aici: http://pdf.amazingdiscoveries.org/eBooks/Vatican-Assassins-by-Eric-Jon-Phelps.pdf.

65 “Papa Negru” este un termen de mult timp aplicat Generalului Superior al Ordinului Iezuit, o pozitie care in conditiile de astazi detine mai multa putere decat papa vizibil. Faptul ca, acum, pe tronul papal se afla unul de al lor este dovada cat de puternici au devenit.

 
 
 
 
https://www.worldslastchance.com/romanian/end-time-prophecy/confidential-catholic-secrete-iezuite-condamnabile-dezvaluite.html
 

Doctrina Şoc – Ordinul Francmasonilor şi Conexiunile Iezuiţilor Illuminati

Duşmanul cel mai mare al omenirii este balaurul tricefal numit Imperiul Satanic Globalist. Un cap este la Vatican (puterea religioasă), al doilea la City Of London (puterea financiară) şi al treilea la Washington DC (puterea militară).

„A doua fiară avea 2 coarne, semăna cu un miel, dar grăia ca un balaur. Aşadar este lup în piele de oaie. Şi mai spune că foloseşte toată puterea primei fiare. Aici sfinţii interpretează că este vorba de puterea religioasă şi politică, pe care o îmbină papa, atâta timp cât Vaticanul în 1929 a devenit stat. Prin urmare papa are două puteri.” – SursaJesuit wolves 2

„Antihristul va împuternici Vaticanul ca autoritatea absolută în toate celelalte biserici, toate religiile și toate confesiunile. Apoi, va începe cea mai mare persecuție a creștinismului suferită vreodată.” – Viziunile părintelui Elpidios pentru venirea lui Antihrist, ne dau fiori !

„Cum se îmbracă cardinalii? În roşu. Şi papa când iese, se îmbracă cu o pelerină din purpură stacojie împodobită cu pietre scumpe, aşa cum spune Apocalipsa. Aşadar această femeie stă pe fiară, pe diavol şi toţi împăraţii pământului au trecut pe la ea.

Cine îndrăzneşte să se confrunte cu papa? Chiar şi politicienii noştri, înainte de a fi aleşi, îi vedem cum se duc la Vatican. Ce om politic nu face acest lucru? – 

Confidențial catholic – Secrete Iezuite Condamnabile, Dezvăluite! – https://www.youtube.com/watch?v=LRUjNIWOuFg&list=PLrPcxTOIoN9FsKuZteKRf8feJTnLABsDf&index=76

“Sunt şi întotdeauna au fost, luciferieni şi internaţionalişti. Singura lor preocupare este acapararea puterii politice şi economice. Sunt hotărâţi să câştige pentru ei controlul total al bogăţiei, resurselor naturale şi putere asupra oamenilor de pe întreaga planetă. Intenţionează să transforme lumea conform concepţiei lor al unui stat socialist-luciferic-totalitarian. În acest proces, vor elimina toţi creştinii, iudeii şi ateiştii.”

„Aceasta elita luciferica care a strans multi bani, multa bogatie, ia acum toate resursele naturale ale popoarelor; acestia, care sunt foarte putini ca numar, ii putem numara pe degetele de la o mana, in curand vor aduce toata lumea intr-o prima faza a celui de al treilea razboi mondial.” – Articol Complet

 

Să ne pregătim duhovniceşte pentru ultimul RĂZBOI ÎMPOTRIVA CREŞTINILOR!

Mihai Viteazul către catolici: “Voi nu sunteți mărturisitori ai dreptei credințe, căci nu aveți harul Sfântului Duh în adunarea voastră”

 

Pentru cretinii care o ‘ard cu monarhia, poftim o explicaţie : În 1933, România era condusă de Carol al II-lea. De la sosirea la conducerea României a dinastiei de Hohenzollern din care face parte regele Mihai şi degeneraţii din familia lui, s-au folosit de multe ori forţele de represiune împotriva românilor. Din păcate, din 1864, de la lovitura de Stat dată de masonerie, şi până astăzi, România e o ţară aflată sub ocupaţie străină, iar instituţiile statului sunt folosite pentru a reprima rezistenţa românilor. ATENŢIE : Dinastia Hohenzollern, face parte din Nobilimea Neagră, care împreună cu iezuiţii, khazarii şi neamul[singurul din cele 12] evreiesc[dar care a trădat ‘cauza semită] al lui Dan[din care se va naşte înşelătorul de antihrist], formează infama grupare puţin cunoscută cu adevărat, sub numele de Illuminati.

Regele Mihai şi Adolf Hitler

„Tot din revista „Vitralii”, aflam ca in 1989 s-a pus la punct un plan „B”, ai carui protagonisti au fost semnatarii „Proclamatiei de la Budapesta” din 16 iunie 1989.

https://www.facebook.com/video.php?v=613797748751646&set=vb.191918724272886

Avand in vedere ca aceasta „proclamatie” a fost semnata si de „Casa Regala”, intr-un magistral editorial din „Faclia” anului trecut (2011), cunoscutul ziarist Ilie Calian, sugereaza ca regele Mihai ar fi fost dispus ca, odata repus pe tron, sa domneasca peste o Românie fara Transilvania, aceasta constituind preţul reînscaunarii sale…” – http://ordinulnegru.blogspot.ro/2013/06/iezuitii-in-transilvania-1.html

 
 
Det. aici……………………………………………………………………………………..https://oasteadigitala.wordpress.com/2012/05/07/doctrina-soc-ordinul-francmasonilor-si-conexiunile-iezuitilor-illuminati/
 

Gog și Magog

 

Rabinul Pinchas Winston, un autor prolific despre sfârșitul zilelor, a subliniat că Războiul lui Gog și Magog, așa cum este descris în Cartea lui Ezechiel (cap. 38), este un conglomerat multinațional. Vezi mai jos şi alte profeții despre Gog şi Magog care includ şi conflictul Rusia – Ucraina şi ideea că Gog este Rusia.

„Fără profeții, este imposibil să spunem cu siguranță ce se va întâmpla în viitor, dar evenimentele se aliniază într-un mod tulburător”, a spus rabinul Winston. Regele Asiriei „Sanherib a înființat o adevărată organizație a Națiunilor Unite în vremea lui tocmai pentru a veni împotriva Israelului.”

Rabinul Winston a citat Talmudul (Sanhedrin 94a), care l-a descris pe Sanherib ca un potențial lider al lui Gog și Magog.

Sfântul Dumnezeu, Binecuvântat fie El, a căutat să-l desemneze pe Regele Ezechia drept Mesia și să desemneze pe Sanherib și, respectiv, Asiria, ca Gog și Magog, totul din profeția lui Ezechiel despre sfârșitul zilelor (Ezechiel, capitolul 38) și confruntarea dintre ei ar culmina cu răscumpărarea finală.

„Acesta se împlinesc acum în același mod”, a spus rabinul Winston. „Singura întrebare este dacă potențialul va fi realizat.” (prin crearea eventuală a armatei UE).

Imagine: Mai multe națiuni europene au răspuns invaziei Ucrainei de către Rusia prin mărirea bugetelor pentru apărare. Cererile pentru o armată multinațională unită a Uniunii Europene sunt și mai îngrijorătoare deoarece sunt o fază finală înainte de războiul Gog și Magog.

Rabinul Winston a avut un ultim sfat pentru a trece prin evenimentele actuale tulburătoare. „Trebuie să ai credință”, a spus el.

Alte profeții despre Gog și Magog care includ şi conflictul Rusia – Ucraina

Tefania Capitolul 2 versetul 4: Căci Gaza* va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua-n amiaza** mare şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.

Pe măsură ce implicațiile Gog și Magog ale invaziei ruse a Ucrainei devin clare, mai multe indicii ascunse anterior ies la iveală. Bloggerul care scrie sub pseudonimul, Yankev , a raportat mai multe astfel de indicii.

Un astfel de indiciu a fost descoperit în cartea „Tzfiras Chen” (Sirenele grației), scrisă de misticul rabin Noach Gad Weintraub (1888-1954), care a citat o serie lungă de rabini distinși care au spus că Dumnezeu îi va salva pe evreii din Rusia, care va deveni în cele din urmă conducătoarea alianței Gog și Magog care vine împotriva Ierusalimului la sfârșitul zilelor. (conform şi cu Cartea lui Ezechiel, cap. 38)

Într-o altă carte ezoterică, rabinul Weintraub afirmă că Ucraina își trage numele de la „Ecron”, unul dintre cele cinci orașe ale filistenilor și că oamenii înșiși descind din filistenii care au migrat acolo.

Yankev a adăugat că numele „Ecron” conține literele rădăcină „Ucrainei”, precum și „Corona” (și, de asemenea, varianta recentă a virusului – „Omicron”.

Dacă da, atunci invazia Ucrainei a fost prezisă de profetul Tefania Capitolul 2 versetul 4: Căci Gaza* va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua-n amiaza** mare şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.

Urmașii lui Noe și națiunile întemeiate – protagoniștii ultimului război mondial

Yankev a scris și o învățătură a rabinului Yekusiel Yehudah Halberstam, fondatorul dinastiei Hasidic Sanz-Klausenburg:

Odată, când bunicul meu, rabinul Tzanzer a vorbit despre ruși, a spus despre ei că înainte de venirea lui Moshiach ei vor plăti pentru păcatele părinților și ale strămoșilor lor și vor fi atacați și sfâșiați, adică că se vor uni cu fiii lui Ismael și ei [Iishmael] vor plăti pentru păcatul tatălui lor…

Majoritatea rabinilor îi identifică pe „fiii lui Ismael” drept arabi și musulmani. În invadarea Ucrainei, armata rusă i-a adus pe musulmanii ceceni, cunoscuți pentru brutalitatea lor, ca trupe de șoc care ucid populaţia civilă printre altele.

Încă un alt indiciu i-a fost atribuit rabinului Salman Mutzafi, un mistic al Ierusalimului din secolul al XX-lea născut la Bagdad:

„Tatăl meu, profesorul meu a spus că din toate cărțile sfinte se pare că regatul Gog este statul Rusia din zilele noastre, deoarece este situat în nordul lumii și guvernează diferite naționalități și etnii și triburi antice, inclusiv amaleciții, canaaniții, țiganii și alții din cele 70 de națiuni și ei sunt cei care vor veni cu forțele lor militare extinse în Israel… și în țara lui Israel vor cădea și vor fi distruși…” 

Rabinul Yekutiel Fish, un mistic proeminent al Ierusalimului, a declarat fără echivoc că războiul actual din Ucraina este precursorul războiului dinainte de Mesia, războiul lui Gog și Magog. Rabinul a citat Midrașul în Bereishis Rabba (לך לך מ”ב, ד), care afirmă:

„Dacă vezi regate batjocorindu-se, poți anticipa pașii lui Mesia”. Midrașul se bazează pe epoca lui Avraam în care regii se luptau între ei, ceea ce a culminat cu „mântuirea lui Avraam”.

„La sfârșitul zilelor, națiunile care urăsc Israelul vor fi pregătite să se lupte între ele”, a explicat rabinul Fish. „Acesta este cu siguranță cazul Rusiei și Ucrainei, ambele au o istorie lungă de ură asupra evreilor. Dar națiunile care urăsc Israelul își vor da seama că lupta între ele va fi, în cele din urmă, bună pentru Israel. Așa că se vor reuni pentru a-și rezolva diferențele, astfel încât să nu se lupte între ei, ci vor continua să-i omoare pe evrei, așa cum au făcut-o întotdeauna. Dar acest lucru nu va reuși. Acest lucru se va datora, desigur, intervenției lui Dumnezeu care împiedică să i se facă rău lui Israel”.

„Este dificil să alegi între Rusia și Ucraina”, a spus rabinul Fish. „Amândoi au o lungă istorie de asuprire a evreilor. Dar în acest caz specific, Rusia este agresorul, încălcând interdicția biblică împotriva crimei. Desigur, Dumnezeu conduce evenimentele și dacă va fi sau nu război. Dar omul alege cum se încadrează în acel plan.”

Nu cred că suntem în primele etape ale lui Gog și Magog”, a spus rabinul Fish. „ȘTIU sigur că suntem în primele etape ale războiului lui Gog și Magog. Dar războiul lui Gog și Magog se vor concentra asupra IerusalimuluiAl Treilea Război Mondial va preceda războiul lui Gog și Magog și asta este ceea ce vedem acum, la fel cum (state din) Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial au făcut parte din Gog și Magog.”

„Asta este ceea ce vedem acum”, a spus rabinul Yekutiel Fish. „Împotriva oricărei rațiuni și logici învățate din istorie, liderii naționali încearcă să nu antagonizeze Rusia chiar și atunci când își mobilizează armata fără a da niciun semn de oprire după ce va cuceri Ucraina. Rusia intenționează să cucerească alte țări indiferent de cost, chiar dacă celelalte țări le impun sancțiuni grele. Rusia intenționează (acum) să cucerească Ucraina chiar dacă înseamnă război nuclear.”

Rabinul Fish a relatat această predicție remarcabilă în numele liderului spiritual Hassidic preeminent din secolul al XVIII-lea, rabinul Shimshon (Samson) ben Mordechai din Slonim. Rabinul Shimshon a fost un elev al rabinului Elijah ben Solomon Zalman, un înțelept rabinic din secolul al XVIII-lea, cunoscut sub numele de Vilna Gaon, care a evidențiat agresiunea rusă drept o perioadă precursoare sosirii lui Mesia (pentru creştini a doua venire a lui Iisus).

Când auziți că rușii au capturat (orașul) Crimeea, ar trebui să știți că vremurile lui Mesia au început, că pașii lui sunt auziți”, le-a spus Vilna Gaon adepților săi chiar înainte de moartea sa în 1797.

Și când veți auzi că rușii au ajuns în orașul Constantinopol (Istanbulul de azi), ar trebui să-ți îmbraci hainele de Shabat și să nu te mai dezbraci, pentru că acest lucru înseamnă că Mesia este pe cale să vină în orice moment.”

Rabinul Fish a citat o secțiune din Talmudul Ierusalimului (Sotah 6a) care afirmă că în fiecare loc în care se găsește imoralitate, acolo va fi găsit și haos. În Talmud, cuvântul pentru „haos” este anderlamusia (אַנְדַּרְלָמוּסְיָה), un cuvânt foarte enigmatic. Rabinul Fish a remarcat că acest cuvânt este compus din literele „Dardanele Rusiei” (רוּסְיָא דַּרְדַּנַלִּים). Dardanelele, cunoscute și sub numele de Strâmtoarea Gallipoli, este o strâmtoare îngustă pe care Rusia trebuie să o folosească pentru a obține acces maritim în Ucraina.

Dardanele sugerează și luna Adar care tocmai a început”, a spus rabinul Fish.

„Trebuie să se înțeleagă că aceste etape finale arată terifiante, dar în cele din urmă, va fi pentru binele lui Israel și al credincioșilor în Dumnezeu”, a spus rabinul Fish.

Chofetz Chaim (în dreapta)

Rabinul Yisrael Meir (HaKohen) Kagan , unul dintre cei mai influenți rabini de la începutul secolului al XX-lea, cunoscut sub numele de Chofetz Chaim, a afirmat că războiul pre-Mesia al lui Gog și Magog va fi purtat în trei etape. Chofetz Chaim, născut în 1838, a trăit în timpul Primului Război Mondial, dar a murit în septembrie 1933, cu șase ani înainte de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

În timp ce lumea încă era zguduită de consecințele a ceea ce a fost numit Marele Război sau Războiul care va pune capăt tuturor războaielor (Primul Război Mondial), Chofetz Chaim a prezis că un al doilea război era iminent și va veni. El a prezis că la 25 de ani de la încheierea ultimului război va izbucni un alt război care îl va face pe primul să pară o joacă de copii. Pronosticul lui Chofetz Chaim a fost, desigur, o mică eroare de 4 ani. Primul Război Mondial s-a încheiat în 1918, cu 21 de ani înainte de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial în 1939.

El a continuat să prezică că, la 75 de ani după cel de-al doilea război, va izbucni ultimul și cel mai mare război, făcându-l pe al doilea să pară și mai mic. Al Doilea Război Mondial s-a încheiat oficial în Asia la 2 septembrie 1945.

1945 + 75 = anii 2020 (anul 2020 plus sau minus 4 ani ca şi prima prezicere, minus nu mai poate fi, cel târziu 2024)

Această profeție este în concordanță cu o secțiune a Talmudului (Sanhedrin 97b) care învață despre venirea lui Ben David (adică Mesia).

EzechielCapitolul 38

ZECE CICLURI SABATICE

Dacă războiul mondial va începe după zece cicluri Shmitta (sabatice), orarul pare să funcționeze diferit și pare să fie loc de interpretare. Anii shmitta au loc la fiecare șapte ani, ceea ce ar părea să indice că intenția lui Chofetz Chaim a fost exact la 70 de ani (10 x 7) de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, adică 2015. Totuși, ciclul sabatic este dependent de independența evreiască în țara Israelului și coincide cu anul calendaristic ebraic, anii sabatici fiind divizibili egal cu șapte. 

Primul ciclu sabatic după crearea statului modern Israel a fost 5712 conform calendarului ebraic, sau 1951. Al zecelea an shmitta a fost 5768, sau 2007. Shmitta de după aceea, pe care profeția lui Chofetz Chaim a descris-o drept ultimul ciclu sabatic, a fost 2014. Următorul an sabatic, programat să sosească în anul ebraic 5782 sau 2022, nu este de așteptat să sosească fără Mesia, conform predicției lui Chofetz Haim. 

Expertul în sfârșitul lumii, rabinul Pinchas Winston , a explicat legătura dintre războiul final al lui Gog și Magog și Moshiach la Breaking Israel News . 

„Moshiach (Mesia în iudaism, posibil Antihristul la creştini) este cauza [războiului]. El susține Ierusalimul și ei vin după noi din cauza asta”, a spus rabinul Winston.

Cu alte cuvinte, apărarea Ierusalimului de către Moshiach împotriva amenințărilor altor națiuni este un potențial catalizator pentru cea de-a treia etapă a Războiului lui Gog și Magog, care, conform predicției lui Chafetz Chaim va începe undeva între 2014 (anexarea Crimeii) şi 2022 (Invazia Ucrainei).

Căci El este Dumnezeul nostru şi noi* suntem poporul păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui… O! de aţi asculta azi** glasul Lui! Psalmi 95:7

Cei doi Vladimiri

Conflictul din Ucraina pune doi Vladimiri unul împotriva celuilalt; Volodymyr Oleksandrovych Zelenskyy, președintele Ucrainei, versus Vladimir Vladimirovici Putin, președintele Rusiei. Numele „Vladimir” în slavă înseamnă „marele conducător”. În mod ironic, interpretarea etimologică populară a numelui este „proprietarul lumii” sau „proprietarul păcii”. Primul Mare Prinț al Kievului a fost numit Vladimir cel Mare, iar trei dintre urmașii săi i-au purtat numele.   Rabinul Berger, rabinul Mormântului Regelui David din Ierusalim, a remarcat că Dumnezeu îi îndruma pe acești doi conducători pentru a declanșa războiul final. „Este clar pentru toată lumea că Gog și Magog au început deja. Hashem (Dumnezeu) pune un conducător împotriva celuilalt conducător, pe Vladimir împotriva lui Vladimir, astfel încât ei să se distrugă unul pe altul”, a spus rabinul Berger. „Înainte de sosirea lui Mesia, toate națiunile care au păcătuit împotriva evreilor vor trebui pedepsite ca Tikkun (reparație, תיקון‎). Ucrainenii au ucis nenumărați evrei, la fel ca și rușii.”

„Din partea lui Putin, acest război nu are sens. După cum sugerează și numele lor comun, acești doi lideri sunt reprezentanții arhetipic al tuturor regilor. Ei se vor șterge unul pe celălalt, vor duce la căderea lor, deschizând calea pentru ca toate guvernele să accepte regele suprem din casa lui David.” Nu numai evreii văd implicațiile apocaliptice ale războiului din Ucraina și a celor două personaje principale. Într-un interviu acordat BBC , Yevstratiy Zoria, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, i-a atribuit lui Putin un rol negativ la sfârșitul zilelor (sfârșitul lumii). „Putin nu este cu adevărat un Mesia, ci este cu adevărat un Antihrist al timpului nostru”, a spus Zoria. „El este anti-Hristos pentru că tot ceea ce face, tot ceea ce face acum, este total împotriva Evangheliei, împotriva Legii lui Dumnezeu.”

Conform Wikipedia:

Gog și Magog (în ebraică גּוֹג וּמָגוֹג; în arabă يَأْجُوج وَ مَأْجُوج) apar în Cartea GenezeiCartea lui EzechielCartea Apocalipsei sau în Coran. Ei sunt prezentați diferit ca bărbați, ființe supranaturale (uriași sau demoni), grupuri naționale sau teritorii. Gog si Magog apar pe scară largă în mitologie și în folclor. După relatările lui Geoffrey de Monmouth din 1155, cei doi ar fi fost odată un singur uriaș Gogmagog, fiind rupt în două, după ce a fost aruncat în mare, lângă Plymouth, de către Corineus, un invadator roman. În prezent, în lume există numai un singur set de astfel de statui ale acestor mari uriași. Acestea pot fi văzute în Londra, în Guildhall, acolo unde marii uriași Gog și Magog au fost forțați să slujească în chip de ușieri regali.

 
 
https://terraflorin.wordpress.com/2022/03/09/gog-si-magog/

 

Hitler, adevarul din spatele mitului; Decizii secrete ale celui de-al doilea război mondial: cum înalţi oficiali britanici făceau afaceri pe ascuns cu Hitler, deşi oficial Germania şi Marea Britanie se aflau în război; Campanie ateista in Chicago: La inceput Omul l-a creat pe Dumnezeu; Preoții ruși binecuvântează racheta lui Putin: Satan 2; Scenariul de la Bucha se repetă: Groapă comună cu peste 400 de cadavre, descoperită la Izium după retragerea rușilor; (Satan si-a bagat coada in…mintea lui Putin cel “Mesianic”) Delirul dughinist din mintea lui Putin: “Să construim Imperiul Mondial, aceasta este sarcina noastră, știm cum s-o facem. Pentru că noi suntem Roma. Pentru că Roma suntem noi. Iar cei care ni se opun sunt Cartagina”; Crezul lui Turcescu: „Sper să câștige Rusia!”. Colonelul a spus-o mai alambicat, cititorii au sintetizat; (Pe banii nostri) Scandal sexual în PSD: Partidul i-a cerut să demisioneze, deputatul Bălăşoiu și-a luat concediu plătit; (Putinimea din Romania isi arata coltii) Ciolacu, surprins că Dîncu a demisionat: Am crezut că s-a depășit momentul; Incorigibilul Igor Dodon, laude grețoase pentru criminalul Putin cu prilejul zilei de naștere. Dodon trebuie băgat la Penitenciarul 13, întrucât arestul la domiciliu e o măsură mult prea blândă pentru un șef de grupare criminală organizată; Trompeta Moscovei rămâne în CSAT. Klaus prea-fricosul nu vrea să supere Ciuma Roșie ; (Unde  ne duce porno-religia,kiri- putinia ,idolatria,moasteria,iconaria,idolatria etc  ) ANALIZA: Putin, patriarhul Kirill și „teroriștii gay”;

 

 

//////////////////////////////////////////////////////////////// 

(Unde  ne duce porno-religia,kiri- putinia ,idolatria,moasteria,iconaria,idolatria etc  ) ANALIZA: Putin, patriarhul Kirill și „teroriștii gay” 

 

George Enache • Contributors.ro

 

Noțiunea de „geopolitică a religiei” are două înțelesuri complementare: pe de-o parte, este vorba de utilizarea mijloacelor politico-militare în vederea atingerii unor obiective religioase (impunerea în rândurile populației a unei anumite religii, cucerirea unui loc sfânt, etc.) iar, pe de altă parte avem utilizarea discursului religios și exploatarea sentimentelor religioase ale oamenilor în vederea atingerii unor obiective geopolitice, de acumulare de putere. Nu este deloc ușor să distingi între cele două aspecte, care de fapt coexistă în cadrul unui fenomen în desfășurare. Mereu au fost (și vor fi) oameni care vor vedea în primul rând scopurile religioase, în timp ce alții se vor folosi de ocazie pentru a-și atinge obiective de natură politică.

 

Pentru adepții comunismului lucrurile erau clare: de-a lungul istoriei, religia a fost o iluzie, de care puternicii lumii s-au folosit ca de un văl, aruncat peste ochii celor ignoranți, pentru a acumula în voie bogății și putere. Din acest punct de vedere, o geopolitică a religiei din perspectivă comunistă nu ar avea decât al doilea înțeles, menționat mai sus. Aceiași comuniști au pretins că au rupt vălul ignoranței, propovăduind o nouă viziune, o ideologie eliberatoare pentru întreaga umanitate. Pentru ca acțiunea de eliberare a lumii să aibă loc în mod organizat, s-a creat Internaționala a III-a comunistă (Cominternul), cu sediul la Moscova. Se pretindea că nu poate exista partid comunist care să nu fie membru al Cominternului, iar ca un partid să fie membru al Cominternului trebuia să respecte cu strictețe indicațiile Moscovei, care stabilea ora exactă în ceea ce privește ortodoxia comunistă. Treptat, lumea a început să se întrebe: prin Comintern Moscova sprijină emanciparea lumii în spirit comunist, sau de fapt Moscova de folosește de mișcarea comunistă internațională pentru a-și atinge obiective proprii, geopolitice, care au prea puțin în comun cu idealul generos afirmat public? Compromis de instrumentalizările evidente generate de către Kremlin, care conduseseră la ideea că partidele comuniste din restul lumii sunt simple instrumente ale intereselor sovietice, Cominternul a fost oficial desființat în 1943, fiind înlocuit cu o structură considerată mai flexibilă, Cominformul, în care, chipurile, exista egalitate între partidele comuniste. A fost însă de ajuns ca liderul iugoslav, Tito, să iasă din front, pentru ca el să fie tratat ca un veritabil eretic, iar furia blocului comunist controlat de către URSS să se reverse ani la rândul asupra Iugoslaviei. Cominternul și alte structuri de acest gen au fost, prin urmare, instrumente excelente de proiectare în lume a influenței Moscovei, mult dincolo de granițele sovietice, fapt care a creat avantaje însemnate de natură geopolitică, mai ales în termeni de soft power. Însă ideea comunistă nu a fost singura exploatată de către liderii bolșevici.

 

 

În luna decembrie 1940, la câteva luni de la ocuparea Basarabiei și a nordului Bucovinei, își făcea apariția la Chișinău un arhiereu rus, care s-a prezentat drept Alexie de Tula, care a pretins să reorganizeze Biserica Ortodoxă din Basarabia, până atunci aflată sub autoritatea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pentru a o aduce sub omoforul sinodului de la Moscova. Lucrul acesta poate părea foarte straniu, dacă știm că atunci în URSS campania ateistă era la apogeu, iar la acel moment sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse practic nu mai exista, majoritatea absolută a ierarhilor fiind uciși sau în închisoare. De asemenea, serviciile represive sovietice trecuseră la arestarea preoților basarabeni care nu apucaseră să se refugieze dincoace de Prut. Ce rost avea să mai vină un ierarh să reorganizeze în Basarabia o biserică care, oricum, urma să fie distrusă în foarte scurtă vreme? După cum am spus deja, bolșevicii s-au delimitat cu oroare de religie, considerată expresie a unei etape revolute, de ignoranță, din istoria umanității și menținută artificial în societate de către clasele exploatatoare ca instrument de exploatare. Biserica Ortodoxă Rusă, în particular, era asociată cu țarismul și trebuia să dispară asemeni tuturor rămășițelor vechii orânduiri. Cu toate acestea, liderii sovietici și-au dat seama că religia și cultele pot fi exploatate ca instrumente de soft power, mai ales în relațiile internaționale, consolidând influența Moscovei în lume. De aici, această dualitate a puterii sovietice în ceea ce privește religia: pe de-o parte persecuție, pe de altă parte instrumentalizare în vederea atingerii unor obiective de natură geopolitică.

 

Biserica Ortodoxă Rusă în anii regimului bolșevic

Odată cu instaurarea puterii bolșevice, Biserica Ortodoxă Rusă a intrat în zodia persecuțiilor. Profitând de căderea regimului țarist (februarie 1917), Biserica Ortodoxă Rusă se reorganizase, alegând un patriarh, pe Tihon, după ce, de la Petru cel Mare, avusese în frunte un funcționar civil. În martie 1918, Tihon afirma: ,,Nu ne revine nouă să judecăm puterea pământească: orice putere îngăduită de Dumnezeu va vedea coborând asupra ei binevoirea noastră, dacă ea se va dovedi cu adevărat «slujitoare a lui Dumnezeu spre binele celor cârmuiți » (Romani, 13,4)”. Cuvintele sale nu au fost deloc bine primite de către bolșevicii care tocmai preluaseră puterea, prin lovitura de stat din 7 noiembrie 1917, aceștia începând rapid persecuțiile antireligioase.

 

Marea foamete din 1921 – 1922 a fost o excelentă ocazie pentru bolșevici în a organiza o represiune pe scară largă a cultelor religioase. Patriarhul Tihon a adresat în august 1921 un apel Bisericii ruse (și de asemenea bisericilor străine) în vederea strângerii de fonduri pentru înfometați. Pentru a priva biserica de capitalul moral care l-ar fi dobândit în urma acestei acțiuni, guvernul emite un decret prin care se confiscau toate odoarele bisericilor. Dorind să evite dispariția unui imens patrimoniu cultural, Patriarhul Tihon a solicitat ca odoarele utilizate în mod nemijlocit la actul liturgic să fie păstrate, valoarea lor urmând să fie răscumpărată de către credincioși. Guvernul s-a folosit de afirmațiile patriarhului ca pretext pentru a declanșa o campanie intensă împotriva Bisericii, acuzând-o de reacționarism și de refuzul de a ajuta pe cei aflați în suferință. Chestiunea odoarelor bisericești a permis guvernului ca pentru prima oară să intenteze procese publice clericilor de vază, printre victime aflându-se și mitropolitul de Petrograd (Leningrad), Veniamin, care a fost condamnat și împușcat cu mai mulți colaboratori ai săi

 

Însuși patriarhul Tihon a fost arestat pe 9 mai 1922, stând în închisoare mai bine de un an. Eliberat în cele din urmă, Patriarhul își recunoștea „greșelile trecutului” și se angaja să nu mai critice actele guvernului sovietic. După moartea lui Tihon ziarul „Izvestia” publica un ,,testament”, prin care Patriarhul recunoștea noul regim, exprimându-și în același timp speranța că se va permite bisericii să educe copiii în spirit religios, școlile teologice să funcționeze normal iar publicațiile religioase să apară în mod regulat. Problema autenticității „testamentului” va suscita discuții extrem de aprinse și va crea premisele ca o mare parte din emigrația rusă să nu mai recunoască autoritatea canonică a urmașilor lui Tihon.

 

În anii în care au urmat, mii de preoți și monahi au fost uciși sau aruncați în închisoare, doar câțiva ierarhi au supraviețuit în libertate iar structurile ecleziastice au fost practic desființate.

 

Însă, odată cu atacul german din vara anului 1941 și marile înfrângeri din prima parte a războiului, Stalin își amintește brusc de „Maica Rusie” și de biserică ca factor mobilizator al populației. Ierarhii supraviețuitori sunt adunați la Kremlin, se reconstituie oficial un sfânt sinod și se alege un patriarh, în persoana mitropolitului Serghie. Se redeschid lăcașele de cult iar biserica primește resurse pentru a-și transmite mesajul în rândul populației (ironia sorții a făcut ca bunurile primite să fie cele alocate mișcărilor și publicațiilor ateiste). Efectul este formidabil, bisericile sunt pline, iar oamenii sunt îndemnați să se încreadă în Dumnezeu, în Stalin și în victorie, ierarhii nepregetând să susțină justețea „Marelui Război pentru Apărarea Patriei”. Ierarhii ruși a adresat mesaje inclusiv soldaților români, aliații Germaniei, amintindu-le că românii și rușii au aceeași credință, deci nu trebuie să lupte unii cu alții.

 

 

Foarte important, după ce obiectivele de politică internă și externă din timpul războiului care necesitau implicarea Bisericii Ortodoxe Ruse au fost în mare parte atinse, conducerea sovietică a considerat că viața religioasă a renăscut în URSS într-un mod profund nesănătos și periculos, astfel încât s-a început o nouă campanie ateistă, extrem de virulentă, fiind din nou arestați ierarhi și clerici ortodocși.

 

Refacerea structurilor Bisericii Ortodoxe Ruse a avut și alte rațiuni. Inamicii URSS au prezentat campania lor drept un adevărat război sfânt îndreptat împotriva comunismului ateu, puterile Axei având grijă să restaureze viața religioasă în teritoriile ocupate. Cu acest prilej, au existat ierarhi ortodocși, supraviețuitori ai masacrelor bolșevice, care au trecut de partea ocupantului. Așa s-au înființat/reorganizat în zona Ucrainei și Bielorusiei structuri ecleziastice diferite de Sinodul de la Moscova care, ulterior, odată cu retragerea forțelor Axei, s-au constituit în biserici ale exilului.

 

Un alt motiv l-a reprezentat activitatea Vaticanului în Europa de Est, acesta încercând să creeze un baraj în fața înaintării bolșevice, prin crearea unui front comun al statelor catolice și ortodoxe din regiune. Papa devine pentru Stalin aliatul numărul unu al „imperialismului” american. Pentru a-l combate, după ce armata sovietică se instaurează peste o bună parte a Europei, Stalin forțează desființarea Bisericilor greco-catolice și, cum în zona de influență sovietică se aflau majoritatea bisericilor ortodoxe, el preconizează o adevărată „Internațională” ortodoxă, patronată de Patriarhia rusă, care să se constituie într-o contrapondere la Biserica Catolică, „Internațională” care să promoveze pe plan extern interesele URSS și ale lagărului comunist. Principala misiune a bisericilor (nu doar a celor ortodoxe, dar a tuturor cultelor) din lagărul sovietic, în primii ani ai Războiului Rece, a fost „lupta pentru pace”, care însemna denunțarea neobosită a faptului că Occidentul vrea război în timp ce lagărul sovietic dorește pacea („URSS bastionul păcii e”). După cum se poate observa lesne, tema a revenit în aceste zile, conducătorii politici și religioși de la Moscova acuzând Occidentul (în special Statele Unite) de dorință de expansiune fără limite, fapt care a obligat Rusia să organizeze „operația militară specială” în Ucraina (care, astfel, ar fi de fapt o acțiune de autoapărare!).

 

În afara zonei de influență sovietică a rămas patriarhul de la Constantinopol, care a fost prezentat permanent drept o persoană supusă intereselor americane. În aceste condiții, noul lider al lumii ortodoxe trebuia să fie patriarhul rus, fapt care s-a încercat a fi confirmat printr-o conferință panortodoxă la Moscova, în 1948.

 

 

Rivalitatea Moscova-Constantinopol

De fapt, rivalitatea dintre Constantinopol și Moscova, veche de secole, doar intrase într-o nouă etapă. În condițiile destrămării Imperiului rus după primul război mondial, multe teritorii, cu o populație ortodoxă numeroasă, intraseră în componența a noi state. Cum situația în ceea ce privește situația cultelor în URSS era cea descrisă mai devreme, credincioșii ortodocși aflați în afara statului sovietic au solicitat Patriarhiei ecumenice recunoașterea autocefaliei, așa născându-se noi structuri ecleziastice ortodoxe în Polonia, Finlanda, Estonia, etc. Guvernul sovietic a impus Bisericii ruse (pe care, în același timp, o persecuta) să nu recunoască noua realitate și să considere pe mai departe zonele respective drept teritoriu canonic al Bisericii Ruse. După reocuparea unor teritorii, în urma celui de-al doilea război mondial, o parte din aceste biserici au fost (re)înglobate în cadrele Patriarhiei ruse, iar ortodocșii care au rămas în afara granițelor sovietice, dar despre care se considera că sunt legați istoric de Patriarhia de la Moscova, au trebuit să solicite de la aceasta o nouă autocefalie, cea acordată de Constantinopol nefiind considerată valabilă.

 

În 1923 are loc la Constantinopol Sinodul pan-ortodox convocat de către patriarhul ecumenic Meletie Metaxakis, foarte deschis colaborării cu alte biserici creștine, în special cu Biserica Anglicană. La acest sinod s-a pus problema „modernizării” Bisericii Ortodoxe, printre chestiunile discutate fiind și cea a îndreptării calendarului. Se știe că această îndreptare a produs mari frământări în lumea ortodoxă, apărând curentul calendarist, ai cărui aderenți au continuat să urmeze vechiul calendar iulian și să considere restul bisericii ca fiind schismatică. Printre adepții greci ai acestui curent, Meletie este perceput ca un diavol care a tulburat biserica. Este momentul care deschide, în unele medii ortodoxe radicale, opoziția la „ecumenism”, „globalizare” și, în general, la orice formă de modernitate. Meletie a trebuit să părăsească scaunul patriarhal de la Constantinopol, ajungând patriarh al Alexandriei. Din această poziție, el inițiază o acțiune misionară intensă în Africa subsahariană, punând bazele unei biserici ortodoxe în această parte a lumii, care, recent, a devenit ținta Patriarhiei ruse, prin crearea așa numitului Exarhat african, o structură bisericească supusă Moscovei, prin care se caută ruperea unei părți a clerului și a credincioșilor de patriarhia Alexandriei, ca represalii pentru că aceasta a sprijinit autocefalia bisericii din Ucraina.

 

Biserica rusă, date fiind condițiile obiective, nu a luat parte la sinodul din 1923. Cu toate acestea, ea s-a poziționat ferm pentru păstrarea vechiului calendar, punându-se în opoziție din nou cu Constantinopolul. După cum se știe, în România, Biserica Ortodoxă a impus calendarul îndreptat, fapt care a stârnit reacții de împotrivire, mai ales în zona Moldovei, revoltele fiind stimulate de agenți sovietici veniți de peste Nistru, care se foloseau de problema religioasă pentru a destabiliza România. Cum a fost ocupată Basarabia în 1940 s-a și introdus în biserică „stilul vechi”, ca o altă formă de diviziune ale celor două maluri ale Prutului. Disputele teologice și ecleziologice deveniseră pentru puterea sovietică pretexte excelente pentru a genera crize.

 

Revenind la situația de după 1948, „Internaționala ortodoxă” creată de Moscova și-a continuat misiunea până la începuturile Conciliului Vatican II, care-și propunea o reînnoire a Bisericii Catolice, precum și inițierea unui dialog cu Biserica Ortodoxă, în vederea anulării disputelor din secolele trecute. Foarte mulți din acea epocă au văzut în dialogul dintre catolici și ortodocși o formă de apropiere între părțile lumii, sfâșiate de realitatea Războiului Rece. De altfel, mișcarea ecumenică, în care erau implicate toate cultele creștine, mai mult sau mai puțin, se dezvoltase după Primul Război Mondial tocmai ca un răspuns creștin la ororile războiului, promovând pacea și apropierea între oameni, în numele lui Iisus Hristos.

 

Partenerul de dialog al Bisericii catolice în tot acest proces de apropiere, încheiat cu ridicarea reciprocă a anatemelor pronunțate în 1054, a fost patriarhul ecumenic Athenagoras, care a căutat să antreneze în proces și bisericile ortodoxe din lagărul comunist. Cum lumea intra în perioada de coexistență pașnică, prin slăbirea tensiunilor din anii ‘50, iar patriarhul ecumenic nu putea fi lăsat să negocieze singur în numele Ortodoxiei, Moscova a acceptat ca reprezentanți ai lumii ortodoxe de dincoace de Cortina de Fier să ia parte, ca observatori, la lucrările conciliului Vatican II și să participe activ la întâlnirile pan-ortodoxe de la Rhodos (1963, 1964) și de la Chambessy (1968).

 

Cum a fost subminat Sfântul și Marele Sinod Pan-ortodox din Creta (2016)

La Chambessy, în Elveția, se structurează un centru coordonat de Patriarhia ecumenică, unde se adună reprezentați ai tuturor bisericilor ortodoxe, scopul acestora fiind să pregătească documentele pentru un viitor „Sfânt și mare Sinod ortodox”, care să continue tradiția sinoadelor ecumenice și să rezolve marile probleme ale ortodoxiei secolului XX. Cu alte cuvinte, din 1978 până în 2016, s-au tot discutat teme și pregătit documente pentru marele sinod. Evident, pe o durată atât de lungă, unele teme au devenit caduce, altele au căpătat alte semnificații în funcție de noile contexte istorice, iar între reprezentanții diverselor biserici autocefale au existat permanent neînțelegeri de natură teologică, în multe cazuri în spatele disputelor teologice ascunzându-se de fapt interese politice.

 

Cu toate acestea, patriarhul ecumenic Bartolomeu, care a fost implicat de când era simplu arhiereu în acest proiect, a insistat ca documentele pregătitoare să fie finalizate și discutate în diverse conferințe preconciliare, pasul penultim înaintea marelui sinod fiind sinaxa întâistătorilor bisericilor ortodoxe autocefale, din februarie 2016, de la Chambessy. Erau 10 documente care trebuiau analizate, pe patru teme nu s-a reușit consensul și au fost abandonate, urmând ca la sinod să se discute doar cele șase documente acceptate de către toți delegații.

 

Dar, cu puțin înainte de începerea Marelui Sinod, Biserica bulgară, a Antiohiei și a Georgiei s-au retras, sub diferite pretexte, astfel că Biserica rusă, constatând retragerea acestor biserici, s-a retras și ea, considerând sinodul drept nereprezentativ. În cele din urmă, acesta s-a ținut, într-o manieră restrânsă, însă impactul său s-a diminuat considerabil. Unii spun că cele trei biserici au fost stimulate de către Moscova pentru a se retrage, astfel încât Biserica rusă să nu iasă în față ca principală inițiatoare a „sabotajului”. Prin această manevră autoritatea Patriarhului ecumenic a fost subminată.

 

Apoi, documentele semnate la Creta au fost atacate sistematic, chestiunea pe care s-a bătut monedă cel mai mult fiind relațiile cu celelalte biserici creștine. S-a făcut apropierea dintre documentele de la Creta și cele adoptate în timpul conciliului de unire de la Florența din secolul al XV-lea, ierarhii semnatari fiind considerați schismatici și chiar apostați, iar cei care nu au semnat documentele au fost comparați cu Marcu al Efesului, ierarhul care s-a opus categoric înțelegerilor de la Florența. Toate aceste lucruri au stimulat opoziția grupărilor care de mai multă vreme se opuneau ierarhiei canonice din țări precum Grecia sau România, apărând însă și grupări noi, de „nepomenitori” ai ierarhiei legiuite. Toți aceștia tind să-l considere pe patriarhul Bartolomeu eretic iar pe patriarhul Kirill drept liderul adevărat al lumii ortodoxe. De aceea, unii s-au întrebat dacă în spatele neparticipării Bisericii ruse în Creta și a poziției adoptate ulterior de aceasta cu privire la documentele sinodului (pe care, la întâlnirile pregătitoare, le acceptase) se află nu rațiuni teologice, ci ele reprezintă doar un pretext, pentru a submina poziția Patriarhului ecumenic, într-o luptă pentru jurisdicție asupra lumii ortodoxe, dintre care cea mai spinoasă chestiune este Biserica Ortodoxă din Ucraina.Citeste continuarea pe Contributors.ro

 

 

https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-25520585-analiza-putin-patriarhul-kirill-teroristii-gay.htm

 

/////////////////////////////////

 

 

 

Etichetați rezultatele pentru „adrian severin”

Realitatea TV e Sputnik TV! Consultanta lui Dragnea îl intervievează pe putinistul Adrian Severin: ”România e o colonie a SUA și a Occidentului. NATO și UE au impus statul paralel” Fake news și propagandă putinistă

Realitatea TV e Sputnik TV! Consultanta lui Dragnea îl intervievează pe putinistul Adrian Severin: ”România e o colonie a SUA și a Occidentului. NATO și UE au impus statul paralel” Fake news și propagandă putinistă

 Alex Miclovan

 

Demență mizerabilă: propaganda Moscovei anunță că România va fi sfâșiată teritorial de o alianță Rusia-Ungaria-China-Germania! Halatul, cât costă halatul, tovarășe Șpagarin?

Demență mizerabilă: propaganda Moscovei anunță că România va fi sfâșiată teritorial de o alianță Rusia-Ungaria-China-Germania! Halatul, cât costă halatul, tovarășe Șpagarin?

 Alex Miclovan

 

 

 

Abjecție totală: China comunistă se cațără pe cadavre, pușcăriașul Adrian Severin vrea o coaliție SUA-China-Rusia care să eradicheze bolile umanității! Halatul, cât costă halatul, tovarășe Șpagarin?

Abjecție totală: China comunistă se cațără pe cadavre, pușcăriașul Adrian Severin vrea o coaliție SUA-China-Rusia care să eradicheze bolile umanității! Halatul, cât costă halatul, tovarășe Șpagarin?

 Alex Miclovan

 

Trompetele Rusiei și-au făcut de cap în inima Capitalei! Sinistrul eveniment la care au participat pensionarul special Dragoș Dumitriu, fostul pușcăriaș Adrian Severin și inculpatul pentru crime împotriva umanității Gelu Voican Voiculescu

Trompetele Rusiei și-au făcut de cap în inima Capitalei! Sinistrul eveniment la care au participat pensionarul special Dragoș Dumitriu, fostul pușcăriaș Adrian Severin și inculpatul pentru crime împotriva umanității Gelu Voican Voiculescu

 Mircea Savin

 

Este oficial: Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Severin și alți 9 penali au rămas fără loc de veci gratuit. Klaus Iohannis le-a retras decorațiile

Este oficial: Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Severin și alți 9 penali au rămas fără loc de veci gratuit. Klaus Iohannis le-a retras decorațiile

 Mircea Savin

 

 

Numirea lui Kovesi la șefia Parchetului European isterizează propaganda putinistă! Pușcăriașul Adrian Severin delirează că România ar trebui să se retragă din cooperarea consolidată cu UE

 

Numirea lui Kovesi la șefia Parchetului European isterizează propaganda putinistă! Pușcăriașul Adrian Severin delirează că România ar trebui să se retragă din cooperarea consolidată cu UE

 Alex Miclovan

 

 

FOTO Pușcăriașul pesedisto-putinist Adrian Severin CĂLĂREȘTE cămile în Iordania. Vacanța de LUX a fostului ideolog al PSD

FOTO Pușcăriașul pesedisto-putinist Adrian Severin CĂLĂREȘTE cămile în Iordania. Vacanța de LUX a fostului ideolog al PSD

 Alex Miclovan

 

DEMENȚA propagandei PUTINISTE. Pușcăriașul Severin: Dăncilă a FRAUDAT alegerile europarlamentare!

DEMENȚA propagandei PUTINISTE. Pușcăriașul Severin: Dăncilă a FRAUDAT alegerile europarlamentare!

 Alex Miclovan

 

Propaganda putinistă atinge o nouă culme a MIZERIEI: Lupta anticorupție e… ”reeditarea luptei împotriva chiaburilor”?!

Propaganda putinistă atinge o nouă culme a MIZERIEI: Lupta anticorupție e… ”reeditarea luptei împotriva chiaburilor”?!

 Răzvan Gheorghe

 

Ex-pușcăriașul Adrian Severin, o nouă NESIMȚIRE: batjocorește memoria foștilor deținuți politic anticomuniști

Ex-pușcăriașul Adrian Severin, o nouă NESIMȚIRE: batjocorește memoria foștilor deținuți politic anticomuniști

 Alex Miclovan

 

 

Fostul pușcăriaș Adrian Năstase, o nouă vizită DUBIOASĂ la Moscova. OBSESIILE propagandei putiniste

Fostul pușcăriaș Adrian Năstase, o nouă vizită DUBIOASĂ la Moscova. OBSESIILE propagandei putiniste

 Răzvan Gheorghe

 

SCANDALOS: Fostul PUȘCĂRIAȘ Adrian Năstase pregătește noi INSULTE la adresa #Rezist. Ce ”DEZBATERE” clocește EXCLUSIV

SCANDALOS: Fostul PUȘCĂRIAȘ Adrian Năstase pregătește noi INSULTE la adresa #Rezist. Ce ”DEZBATERE” clocește EXCLUSIV

 Alex Miclovan Mar

 

Pușcăriașul Severin, pe culmile PUTINISMULUI: ”Occidentul a interzis României să construiască autostrăzi” MIZERIILE unui fost ministru de Externe

Pușcăriașul Severin, pe culmile PUTINISMULUI: ”Occidentul a interzis României să construiască autostrăzi” MIZERIILE unui fost ministru de Externe

 Răzvan Gheorghe  

 

Infractorul Adrian Severin: ”Solicit public ca penalei Kovesi să i se asigure un proces corect”

Infractorul Adrian Severin: ”Solicit public ca penalei Kovesi să i se asigure un proces corect”

 

Fostul PUȘCĂRIAȘ Adrian Severin instigă Jandarmeria la VIOLENȚE împotriva protestatarilor #Rezist! Insultele unui șpagagiu PSD

Fostul PUȘCĂRIAȘ Adrian Severin instigă Jandarmeria la VIOLENȚE împotriva protestatarilor #Rezist! Insultele unui șpagagiu PSD

 

https://www.podul.ro/etichet%C4%83/276/adrian-severin

 

/////////////////////////////////////////

Trompeta Moscovei rămâne în CSAT. Klaus prea-fricosul nu vrea să supere Ciuma Roșie

 

Editorial

 George Mioc

 

 

 

În CSAT-ul românesc avem azi omul Chinei și omul Moscovei.

 

Omul Chinei este ministrul de Finanțe, Adrian Câciu. Faptele sunt publice: a primit bani ca să atace un acord strategic cu SUA și să susțină interesele companiei Huawei.

 

 

Omul Rusiei este Dîncu. În repetate rânduri a exprimat public opinii care coincid cu cele ale Kremlinului și sunt în disonanță cu ale NATO și ale Ucrainei. Până și un deputat PNL, Alexandru Muraru, a spus despre afirmațiile aliatului său Dîncu: „M-am uitat pe presa rusă în zilele imediat următoare declarației domnului ministru Dîncu, toate aceste declarații au fost luate și rostogolite de presa rusă. Or acum, sigur, mă întreb, cui au folosit aceste declarații? Ele au fost folosite împotriva NATO”.

 

De ce Iohannis și generalul Ciucă nu l-au concediat pe Dîncu? Fiindcă se tem că supără Ciuma Roșie. Vor să asigure „stabilitatea politică”, susțin Iohannis și Ciucă. În realitate, Ciucă vrea să rămână premier și depinde voturile PSD. Iohannis se teme că, pe fondul scandalului de corupție „BMW-Bode”, PSD l-ar putea suspenda, poporul îl va demite, iar în momentul următor procurorii anticorupție vor fi la ușa casei sale din Sibiu.

 

 

Ce vreau să vă spun, dragi prieteni, este că, atunci când tancurile rusești vin spre Vest, CSAT-ul românesc e un amestec de cârtițe ale Moscovei și Beijingului și de fricoși. În Europa de Est, pe granița cu Rusia, conflictul din Ucraina a adus la suprafață o serie de lideri demni și curajoși. Lideri care au sprijinit puternic Ucraina și care nu s-au temut să-l enerveze pe Putin. Până și-n Bulgaria am avut timp de câteva luni o guvernare dură cu Rusia, a expulzat zeci de spioni ai Kremlinului, s-a desprins de Gazprom și s-a bătut cu marea corupție care afecta siguranța națională.

 

În România, dimpotrivă:

 

  1. a) lupta cu corupția a fost oprită

 

  1. b) cel mai corupt partid din istoria României este la guvernare. Să nu uităm că, pe vremea regimului Dragnea, Marcel Ciolacu, deputat prea-supus, a votat legislația care a blocat exploatarea gazelor din offshore. A fost pur și simplu un act de trădare, care a menținut dependența de Gazprom.

 

  1. c) agenții de influență ai Chinei și Rusiei joacă fără rușine, deși sunt membri CSAT

 

 

Pe prea-adormitul și prea-fricosul Klaus îl doare în cot de Ucraina, ba chiar și de interesul României. El vrea „liniște” – acea „liniște” pe care o dorea și criminalul Ion Iliescu – și speră ca, după 2024, să-și continue somnul la Bruxelles, într-o instituție UE sau NATO. Însă am o veste tristă să-i dau: va găsi ușa închisă! NATO știe exact ce compromisuri murdare a făcut Iohannis cu Ciuma Roșie, inclusiv menținerea în guvern a unui propagandist pro-rus. Amicul amicilor lui Putin, domnul Iohannis, nu are ce căuta în fruntea unei structuri militare care rezistă imperialismului rus. Vă așteaptă Sibiul și apoi Rahova domnule Iohannis.

 

https://www.podul.ro/articol/19181/trompeta-moscovei-rmane-in-csat-klaus-prea-fricosul-nu-vrea-s-supere-ciuma-roie

 

 

////////////////////////////////////////

Incorigibilul Igor Dodon, laude grețoase pentru criminalul Putin cu prilejul zilei de naștere. Dodon trebuie băgat la Penitenciarul 13, întrucât arestul la domiciliu e o măsură mult prea blândă pentru un șef de grupare criminală organizată

 

 Maria Cenușă  

 

Incorigibilul Igor Dodon, laude grețoase pentru criminalul Putin cu prilejul zilei de naștere. Dodon trebuie băgat la Penitenciarul 13, întrucât arestul la domiciliu e o măsură mult prea blândă pentru un șef de grupare criminală organizată

 

Plasat în arest la domiciliu și trimis în judecată în dosarul ”Energocom”, fiind acuzat că a prejudiciat R.Moldova cu peste 123 milioane lei doar în perioada 2008-2009 (detalii AICI), fostul președinte rusofil și românofob Igor Dodon se face remarcat, pe Facebook, prin osanalele grețoase pe care i le dedică criminalului în masă Vladimir Putin, cu prilejul împlinirii a 70 de ani.

 

E inutil să mai amintim că R.Moldova are de ani de zile și o lege care prevede sancțiuni pentru propaganda rusească, însă Dodon a câștigat în trecut prezidențialele fluturând o fotografie ce-l înfățișa în compania lui Vladimir Putin (banii pompați în campania electorală fiind tot de provenineță rusească). De asemenea, avertizăm că menținerea lui Dodon în arest la domiciliu este o măsură mult prea blândă pentru un șef de grupare criminală organizată, locul lui fiind la Penitenciarul 13.

 

 

Pupinfundismul grosier al lui Dodon arată că el se așteaptă ca Rusia să-l salveze de pușcărie, pentru numeroasele servicii pe care le-a făcut în trecut Moscovei. S-ar putea să se înșele, întrucât Rusia crede doar în eficiența sclavilor ei, iar Dodon (perdant în toate alegerile, prăbușit în toate sondajele și ajuns la tribunal) nu mai este eficient. Noii dodoni ai Rusiei sunt Ivan Ceban, care pozează în ”proeuropean”, și Ilan Șor, infractor condamnat și fugar care organizează, via FSB-GRU, așa-zisul ”protest” din centrul Chișinăului. 

 

Rușinoasele și dezgustătoarele ode au fost taxate de internauți. Basarabeanca Dana Avramioti i-a comentat lui Dodon: ”Vorbește Dodon și mi-i Rușine mie! Doamne mulțumesc că nu ați rămas președinte, că stăteam toți în rând la linsul fundurilor ruse”.

 

Iată în ce grad de abjecție băltește Igor Dodon, dacă e în stare să scrie asemenea osanale dedicate criminalului în masă Putin:

 

 

”Președintele Federației Ruse Vladimir Vladimirovici Putin își sărbătorește astăzi aniversarea. Îl felicit cu respect și sincere pentru această dată glorioasă și îi doresc multă sănătate, longevitate și prosperitate.

 

Vladimir Vladimirovici este un om de stat remarcabil care a câștigat încredere și înaltă autoritate internațională, inclusiv cetățenii țării noastre, după cum dovedește numeroase sondaje de opinie publică. Poporul moldovean prețuiește prietenia cu Rusia, onorează tradițiile și valorile noastre comune. Sunt convins că, în ciuda obstacolelor interne și externe existente, Moldova și Rusia vor depune mereu eforturi pentru o cooperare diversă și parteneriat strategic.

 

În aceste momente grele, îți doresc, dragă Vladimir Vladimirovici, și întregului popor rus frățesc putere, tărie și credință”.

 

 

P.S. Reiterăm faptul că numitul Igor Dodon ar trebui să zacă într-un penitenciar, ca majoritatea infractorilor de drept comun, nu în arest la domiciliu, de unde poate influența numeroasele spețe penale în care e cercetat.

 

 

 

https://www.podul.ro/articol/19053/incorigibilul-igor-dodon-laude-greoase-pentru-criminalul-putin-cu-prilejul-zilei-de-natere-dodon-trebuie-bgat-la-penitenciarul-13-intrucat-arestul-la-domiciliu-e-o-msur-mult-prea-bland-pentru-un-ef-de-grupare-criminal-organizat

 

////////////////////////////////////

 

 

 

(Putinimea din Romania isi arata coltii) Ciolacu, surprins că Dîncu a demisionat: Am crezut că s-a depășit momentul

  

 

Liderul PSD, Marcel Ciolacu, a crezut că „s-a depășit momentul” de tensiune după declarațiile controversate ale ministrului demisionat, Vasile Dîncu, privind negocierile de pace cu Rusia.

 

„Sunt foarte lămurit, am luat act de demisia lui Vasile Dâncu din funcția de ministru al Apărării. E o discuție pe care am avut-o împreună cu colegii, o să discutăm la Biroul Permanent Național de la ora 18,00”, a precizat liderul PSD, citat de Agerpres.

 

El a susținut că a citit, la fel ca toți ceilalți, explicațiile lui Dîncu privind demisia sa, cu referire la președintele Klaus Iohannis.

 

„Am citit, la fel ca și dumneavoastră (jurnaliștii – n.r.), în comunicatul domnului Dîncu și în demisia domnului Dîncu acest lucru. (…) Am crezut că s-a depășit momentul, i s-au adus explicații la acea declarație. Totuși, dacă intrăm într-o logică, orice conflict la un moment dat se închide cu o negociere sau cu o înțelegere, indiferent între cine câștigă și cine pierde. Domnul Vasile Dîncu nu s-a referit niciodată la un teritoriu pe care eventual l-ar ceda Ucraina”, a transmis Ciolacu.

 

Citește și: Vasile Dîncu trebuie să „calibreze” comunicarea

 

 

Președintele PSD a anunțat că recomandă ca premierul Nicolae Ciucă să preia interimatul Apărării.

 

„Recomand din toată convingerea și politică și cred așa este cel mai bine, ca domnul prim ministru în acest moment să preia atribuțiile Ministerului Apărării, conform legii, cunoaștem cu toții, 45 de zile. (…) Cred că este o decizie pe care o să iau împreună cu colegii mei. Astăzi avem Biroul Permanent și pe urmă o să avem un Consiliu Politic Național, unde o să avem decizii”, a precizat liderul PSD.

 

Întrebat și dacă există posibilitatea ca PSD să cedeze Ministerul Apărării Naționale liberalilor, Ciolacu a spus: „Este posibil orice în politică. (…) Haideți să nu intrăm într-o zonă de supoziții. Eu am spus că este posibil orice, se poate negocia. Întotdeauna când există o coaliție avem și astfel de dialoguri”.

https://www.euractiv.ro/politic-intern/ciolacu-surprins-ca-dincu-a-demisionat-am-crezut-ca-s-a-depasit-momentul-31182

 

////////////////////////////////////////

 

 

(Pe banii nostri) Scandal sexual în PSD: Partidul i-a cerut să demisioneze, deputatul Bălăşoiu și-a luat concediu plătit

 

Sursa: NEWS.RO

 

 

Deputatul PSD de Argeş, Aurel Bălăşoiu, care a fost exclus săptămâna trecută din partid, în urma apariţiei unui filmuleţ în care ar apărea împreună cu un tânăr posibil minor, în ipostaze intime, a cerut concediu cu plată de la Parlament, pentru zilele în care au loc şedinţe de plen şi comisii, până în data de 19 octombrie.

 

În cererea adresată Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, Aurel Bălăşoiu solicită aprobarea concediului cu plată pentru perioadele 03-04 octombrie, 10-12 octombrie şi 17 – 19 octombrie, „din motive personale”.

 

Astfel, Aurel Bălăşoiu va activa ca parlamentar de joi până sâmbătă, când deputaţii au program în circumscripţiile electorale.

 

Imaginile cu caracter sexual în care ar apărea deputatul Aurel Bălăşoiu sunt analizate de către procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 

Anchetatorii ar urma să decidă, luni, dacă deschid un dosar penal care să îl vizeze pe parlamentarul care neagă că el a fi unul dintre cei doi bărbaţi din imagini, despre celălalt circulând informaţii potrivit cărora ar fi minor.

 

PSD a anunţat, sâmbătă seară, excluderea din partid a deputatului de Argeş Aurel Bălăşoiu, oficialii partidului precizînd că se aşteaptă ca acesta să îşi dea demisia urgent din funcţia de deputat, în caz contrar, PSD urmând a vota pentru „ridicarea imediată a imunităţii parlamentare”.

 

Aurel Bălăşoiu este la primul mandat de parlamentar şi a fost primar al comunei argeşene Rociu, funcție câştigată, anul trecut, de către fiul său. Bălăşoiu este căsătorit, soţia sa fiind educatoare în comuna Rociu.

 

 

Scandal sexual în PSD: Partidul i-a cerut să demisioneze, deputatul Bălăşoiu și-a luat concediu plătit

 

/////////////////////////////////////////

Crezul lui Turcescu: „Sper să câștige Rusia!”. Colonelul a spus-o mai alambicat, cititorii au sintetizat

 

de Robert Mateescu

O nouă postare cu damf rusesc a lui Robert Turcescu a inflamat pagina sa de Facebook. Sute de cititori i-au dat jos din spate rucsacul cu bolovani putiniști, prin mesaje necruțătoare. Majoritatea lor covârșitoare în consideră pe Colonelul-cu-armata-nefăcută drept un vector agresiv al propagandei moscovite.

În maxima lui generozitate, Robert Turcescu ar accepta să trăiască și într-o lume fără Putin, dar cu condiția ca Ucraina să cedeze teritorii Rusiei, America să redevină trumpistă, generația noastră să ardă tot petrolul, toate gazele și toți cărbunii, lăsând generațiilor viitoare o planetă infernală, bântuită de sărăcie și pârjolită de încălzirea globală.

 

 

Varianta promovată de Turcescu – „să se termine cât mai repede războiul, chiar dacă Ucraina pierde teritorii” – se suprapune perfect peste propunerea de pace avansată insistent de Rusia putinistă. O variantă, evident, banditească și inacceptabilă.

 

 

 

Textul lui Turcescu i-a înfuriat pe cititorii săi tradiționali. Doar cei pe care și i-a apropiat mai recent, din bazinul susținătorilor AUR, îl aplaudă, dar numărul lor e foarte mic în comparație cu cel al criticilor vehemenți. Aceștia din urmă îi reproșează înrolarea în „armata” propagandei ruse, inclusiv prin selecția invitaților din emisiunile sale de la B1 TV și Evz.ro.

 

Postarea col. Robert Turcescu

„Sper că republicanii vor câștiga TOT în SUA, inclusiv președinția, sper că CNN va ajunge la un rating de doi lei în comparație cu Fox News și că Tucker Carlson va continua să fie în continuare (!!! – n. red.) cel mai tare editorialist tv. Sper că Elon Musk va prelua Twitter și va face din el un loc al libertății de exprimare, inclusiv pentru Donald Trump și mulți alții. Sper ca Roger Waters să aibă încă puterea să meargă în turnee, iar piesa «Another brick in the wall» să fie în continuare adevăratul imn al libertății. Sper ca războiul să se termine cât mai repede, chiar dacă Ucraina pierde teritorii. Sper ca Putin să plece de la putere, să fie pace, să ardem gaz, petrol și cărbuni încă o lungă perioadă de timp, într-o Europă unită și prosperă. Sper ca toate astea și încă mult mai multe din aceeași categorie, să se întâmple cât încă mai suntem în viață.”

 

Mesaje ale cititorilor la postarea col. Turcescu

* „Băi, Turcescule, cum știi tu, subtil, să amesteci una cu alta! Cum speri tu să vină la putere pupincuriștii lui Putin! Cum îți dorești tu ca în Ucraina să fie pace cedând teritorii rușilor! Cum vrei tu să arzi gaz, petrol, cărbuni de la ruși! Băi, Turcescule, vezi că lumea nu mai pune botu’ la conservele rusești acoperite! Urmeaza să vedem ce grad ai în armata rusă.”

 

* „Turcescu speră ca extremiștii AUR-iști să câștige alegerile și ca stăpânii lui ruși să câștige războiul.”

 

* „Decât să piardă Ucraina teritorii fiind stat independent, mai bine te înrolezi tu, Turcescule, în armata Rusiei și lupți pentru teritoriile alea pe care vrei să le cedeze Ucraina! Este mai corect așa! Dacă le câștigi prin luptă, te pun rușii guvernator acolo! Dacă nu… marș la groapa de gunoi a istoriei!”

 

 

* „Ai înnebunit! Jumătate din urmăritorii tăi sunt AUR-iști.”

 

* „De nerecunoscut acest individ!!! Mă gândesc cu groază cum ne uitam toți în gura lui cu încredere când făcea emisiunea 100%. Acum umblă de gât cu Simion Gură-de-Aur și ne scuipă în față fără rușine!”

 

* „Ești un oportunist, mincinos și demagog.”

 

* „Hai să sintetizăm ce vrei tu să spui: «Sper să câștige Rusia».”

 

 

 

* „Din toate cele ce ai spus, cel mai mult m-a pus pe gânduri faptul că îl vezi pe Trump lumina libertății. Chiar?”

 

* „De ce să piardă teritorii Ucraina, așa e ordinul pe unitate la manipulare?”

 

 

* „Eu sper ca tovarășul Turcescu să se mute în Rusia, să ardă gaz cât vrea.”

 

* „Ce ați pățit, d-le Turcescu?”

 

* „Lozincard ești perfect. Asta cu «să ardem gaze încă mult timp de acum încolo» este colosală. Adică până trăiești tu. După tine, potopul.”

 

* „Sper să nu mai aud de tine!”

 

* „Războiul nu se termină atâta vreme cât se pune problema de pierdut teritorii. Așa, orice vecin cu pumnul greu poate lua cât vrea din curtea ta. E ca și cum intră unul peste tine în casă, îți violează fata și sotia, iar tu te duci să cumperi prezervative.”

 

* „Turcescule, după ce te-ai detonat cu mulți ani în urmă, astăzi ai ales să te afunzi în noroi și mai mult. Păcat, măi omule, era un timp când te urmăream cu drag… not anymore, bro, not anymore!”

 

 

* „Nu-ți face griji, Turcescule! Sunt alții care au patologii mai grave decât a ta. Poți ține halucinațiile astea sub control cu medicamente destul de ușoare. Hai, însănătoșire grabnică!”

 

* „Cât ar putea fi de «prosperă» Europa, când Ucraina a pierdut vieți? Teritoriile acelea de care ziceți sunt locuite. De oameni. Ucrainieni.”

 

* „Nu sper, dar se va-ntâmpla: toate trompetele rusești vor fi trase pe margine, întrucât cauza lor va fi înghițită de istorie. Istoria nu iartă și nu da cecuri in alb!”

 

* „Turcescu întotdeauna pariază pe idiotul care pierde… Acum a pariat pe «Putler». Dacă vrei să te distrezi, pui la căutare numele de Turcescu și explodează netul de glume și înjurături la adresa lui! Ieri securist, azi ziarist…”

 

* „Eu sper că România va avea presă de calitate și că toți șpăgarii și acoperiții vor dispărea.”

 

* „«Va continua să fie în continuare». Aveam ceva pretenții de la un jurnalist.”

 

 

* „Sper să nu te mai văd și aud la niciun post TV, ești toxic ca și Cristescu.”

 

 

* „După tine, ar trebui să le dea Ucraina tot ce a cucerit Rusia, că se scumpesc curentul și gazul la noi și o să fie greu la iarnă. De morți nu vă pasă???”

 

* „Așa a prezis și Floricica Dansatoarea.”

 

* „Un profitor, fost colaborator al Securității. Probabil caută un loc de demnitar în curtea AUR.”

 

* „Dacă Romania ar pierde teritorii, ai spune la fel?”

 

* „Ce câine ai fost și ce javră ai ajuns…”

 

* „Au mai fost unii idioți care sperau să câștige Hitler în WW2. Ghinion!”

 

* „La cum schimbă Putin ofițerii de la conducere, are și colonelul Turcescu, în sfârșit, o șansă.”

 

 

* „Huoooo!!! Marș la Moscova! (Ăla cu rucsacul plin cu pietre).”

 

 

* „Ești o insectă nevertebrată, gelatinoasă și dezgustătoare, care se pliază pe orice căcat cu bani.”

 

* „Da’ nu puteai și tu să speri că se termină războiul chiar dacă Rossia pierde teritorii? Eventual, alea anexate cu japca în 2014? Asta nu puteai să speri, nu?”

 

* „Nu acest Turcescu era ofițer sub acoperire, turnător cu patalama? Unbelivable!… Acum e pro-Putler…”

 

* „A ajuns unul din cei mai toxici jurnaliști! Face propagandă conspiraționistă și pro-rusă pe față, a fost la nunta lui Simion. Emisiunea sa de la B1 ar trebui să fie vizată de CNA! Pe 4 octombrie, printre alte minciuni și dezinformări, unul din invitații săi – toxicul turnător Garcea – spunea că UE este «o organizație fascistă»!”

 

* „Sper ca Rusia să fie dezmembrată și înfrântă pentru totdeauna.”

 

* „Sper să vă reveniți.”

 

* „Sper să nu hotărască oameni ca tine… Ești prea prost ca să înțelegi ce înseamnă «chiar dacă Ucraina pierde teritorii». Asta-i cauza cauzelor pentru toate războaiele, pentru că nu avem pace, pentru că nu suntem uniți, pentru că propsperitatea este doar într-un singur taler al balanței…”

 

* „Sper ca tu și «Coroiu» (Cristoiu – n. red.) să ajungeți de tot kkt-ul, turnătorilor nenorociți!”

 

* „Sperăm și noi să te oferi voluntar în război alături de ruși. Ai face mult bine oamenilor.”

 

* „Și noi sperăm să scăpăm de voi din presă, din politică, din viața publică după 30 de ani, de toți securiștii și sifoanele Securității.”

 

* „Turcescule, de când ai ajuns bufon în șleahta HAUR, unde stăpân ți-e clovnul Simion, ai vederi în ceață. Ragi ca un măgar, sperând să găsești calea. Din păcate, demonstrezi că te afunzi pe zi ce trece într-o ceață, în care ca jurnalist ești pe veci pierdut, dragă păcăliciule!”

 

* „Ucraina nu are voie să piardă nimic. Ești turc, Turcescule?”

 

Crezul lui Turcescu: „Sper să câștige Rusia!”. Colonelul a spus-o mai alambicat, cititorii au sintetizat

 

//////////////////////////////////////////

 

(Satan si-a bagat coada in…mintea lui Putin cel “Mesianic”) Delirul dughinist din mintea lui Putin: “Să construim Imperiul Mondial, aceasta este sarcina noastră, știm cum s-o facem. Pentru că noi suntem Roma. Pentru că Roma suntem noi. Iar cei care ni se opun sunt Cartagina”

 

de Matei Udrea

„Câinii solari ai Rusiei” se intitulează una din conferințele lui Dughin, care face apologia imperiilor și explică de ce e rău ca acestea să se prăbușească – o paralelă cu dispariția Uniunii Sovietice

Scopurile reale și ideile imperialiste ale lui Vladimir Putin în războiul început pe 24 februarie în Ucraina capătă un contur foarte clar și limpede dacă îl urmărim pe ideologul oficial al Kremlinului, profesorul și filosoful Alexandr Dughin. Elementele principale din retorica dughinistă se regăsesc în fiecare din discursurile lui Putin, dar contactul direct cu teoriile acestui “Rasputin modern” îi pot face părul măciucă oricărui cititor întreg la minte.

Dughin susține războiul pornit în Ucraina cu un amestec de teorii politice, conspiraționiste și mistice terifiant. Filosoful, care îi este mentor ideologic lui Putin, afirmă că Rusia are misiunea sfântă de a “restabili ordinea, justiția, proprietatea și standardele de viață decente” în Ucraina și „va aduce cu ea libertatea”.

 

Aprofundarea cazului naște automat cele mai sumbre temeri despre sănătatea mintală a celor care conduc acum prima putere nucleară a lumii (Rusia are cele mai multe bombe atomice).

 

Misiunea divină a Rusiei, prezentată drept „A Treia Romă”, este să distrugă „Puterile Mării”, adică Occidentul, definite ca fiind „Prostituata din Babilon”

Dughin a dezvoltat o întreagă construcție narativă privind rolul pe care Divinitatea l-a încredințat Rusiei să facă un nou Imperiu Mondial și să distrugă “Puterile Mării”, adică țările anglo-saxone. Filosoful spune că Rusia este A Treia Romă (idee preluată din timpul perioadei țariste) și că acum se află în luptă cu Noua Cartagină – adică puterile comerciale SUA și Marea Britanie. Acestea trebuie rase de pe fața pământului, la fel cum Roma originală a făcut cu Cartagina în urmă cu 2.200 de ani. Puterile comerciale sunt caracterizate drept „Prostituata din Babilon”, făcându-se aluzie la Biblie: „Acum – chiar acum, în foc, praf și sânge – a treia Romă pune o limită Noii Cartagina“.

 

Agresiunea militară brutală și sângeroasă a Rusiei împotriva unui vecin mai slab devine astfel, în viziunea lui Dughin, o misiune nobilă, o cruciadă împotriva Occidentului decadent.

Într-o postare pe contul său de Facebook, publicată pe 19 aprilie, Dughin spune că, dintre toate popoarele slave, doar rușii știu, pot și trebuie să construiască Imperiul Mondial. Au mai încercat mulți alții, printre care sârbii și bulgarii, dar numai rușii sunt cei care au și reușit, afirmă ideologul lui Putin.

 

Acesta spune că misiunea istorică „sacră” a “estului rusesc” (adică Rusia) este de a salva „vestul rusesc” (adică Ucraina, Belarus, țările baltice etc) de „vestul ne-rusesc” – adică Europa.

 

Finalul este apoteotic: „Pentru că noi suntem Roma. Pentru că Roma suntem noi“.

 

Teoria excepționalismului în variantă slavă: Rusia este „Inima Pământului”, rușii sunt „proprietarii și locuitorii Marelui Spațiu Continental, pivotul geografic al istoriei”

Această teorie este însă foarte amplu și stufos dezvoltată într-o serie de analize, conferințe, discursuri, articole și demonstrații făcute de Dughin. Totul pleacă de la ideea excepționalismului rusesc promovată de acesta. Rusia este „Inima Pământului”. „Noi, rușii, suntem proprietarii și locuitorii Marelui Spațiu Continental, Inima Ținutului, «pivotul geografic al istoriei», «Inima» sau, cum o numesc teoreticienii englezi, Marea «Insulă a Lumii»“, proclamă Dughin.

 

Prin contrast, SUA și Marea Britanie, marii inamici, sunt „Sea Power”, puterile „Civilizației Mării”. Dughin îl citează pe Sir Halford John Mackinder (1861-1947), geograf și politician britanic creditat ca fiind părintele fondator al geopoliticii și geostrategiei, care a împărțit marile puteri, de-a lungul istoriei, în două categorii:

 

  1. cele care se exind din Inima Pământului spre periferie prin războaie și cuceriri,

 

  1. cele care avansează din „semiluna exterioară” către centrul continentului eurasiatic încercând să se impună prin comerț.

 

În prima categorie intră acum Rusia, așa cum în trecut au fost Sparta și Roma. În cea de-a doua intră puterile anglo-saxone (SUA, Marea Britanie), așa cum odinioară au fost Atena și Cartagina.

 

În unele din discursurile sale, Dughin scrie de-a dreptul celebra expresie „Carthago delenda est” („Cartagina trebuie distrusă”), folosită de senatorul roman Cato cel Bătrân în fiecare discurs al său acum aproape 2.200 de ani, pentru a-și convinge conaționalii să nimicească poporul rival cartaginez. În cele din urmă, romanii au atacat Cartagina și au șters-o de pe fața pământului în anul 146 Înainte de Hristos, după un asediu de 3 ani. Acesta este considerat de istorici primul genocid din istorie, pentru că poporul cartaginez a fost efectiv exterminat.

 

Modelul Romei în conflictul cu Cartagina îi inspiră acum pe Dughin și pe discipolul său, Putin.

 

Mesajul postat de Alexandr Dughin, ideologul Kremlinului, în data de 19 martie

 

Textul publicat pe 19 martie de Alexandr Dughin, ideologul care-i influențează viziunea politică lui Putin

„În Ucraina, Rusia va restabili ordinea, justiția, prosperitatea și standardele de viață decente. Rusia aduce cu ea libertatea. Rusia este singurul stat slav care a reușit să devină un Imperiu Mondial, adică o putere absolut suverană. Nimeni altcineva dintre slavi – nici din est, nici din vest, nici din sud – nu a reușit acest lucru. Mulți au încercat – bulgarii și sârbii au fost la mare distanță de ea. Dar numai rușii au reușit să atingă linia finală. Noi nu suntem primii în toate. Și o recunoaștem cu umilință. Și suntem gata să învățăm și să fim recunoscători celor care sunt mai buni decât noi. Dar să construim Imperiul Mondial, aceasta este sarcina noastră, știm cum să o facem. De aceea suntem Roma. Iar cei care ni se opun – sunt Cartagina. Cartagina. Și ea era mare, puternică și puterea ei părea să nu aibă limite. Această limită a fost stabilită de Roma. Acum – chiar acum, în foc, praf și sânge – a treia Romă pune o limită Noii Cartagina, răsturnând omnipotența Prostituatei din Babilon. Nu putem renunța niciodată-niciodată la tiparele istoriei sacre, care se repetă constant din veac în veac… Și, din veac în veac, Estul rusesc salvează Vestul rusesc de Vestul ne-rusesc. Pentru că noi suntem Roma. Pentru că Roma suntem noi.“

 

Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

CITIȚI ȘI:

* Trompetele Rusiei pregătesc circul anti-Zelenski în Parlament. Șoșoacă și Coarnă s-au ploconit la Ambasada Rusiei, AUR dă comunicate ultimative

* Rușii au mințit din nou: nu se retrag din regiunea Kiev, ci atacă violent capitala Ucrainei. Lupte grele la Kiev și Cernihiv

* Fost comandant NATO: „Cât timp Putin se află la Kremlin, nu poate exista pace în Europa“. Generalul britanic consideră retragerea rușilor de lângă Kiev “o recunoaștere a eșecului”

* „În apropierea biroului președintelui Zelenski s-au tras 4 focuri de armă. Rușii nu încetează să încerce să-l asasineze”

* „Durii lui Putin” i-au otrăvit pe negociatorii ucraineni și pe Abramovici! „Nu exista intenţia de a ucide, a fost doar un avertisment”

* VIDEO. Discursul istoric al lui Joe Biden în Polonia. „Ucraina nu va fi niciodată a Rusiei, nu vă temeți!” / „Voi, poporul rus, nu sunteți dușmanul nostru!”

* „Șoigu e în stare critică din cauza otrăvirii ordonate de Putin!” Ministru interimar la Apărare a fost numit un general de 73 de ani, veteran al războiului din Afganistan

* VIDEO. „Măcelarii” ceceni din Mariupol sunt conduși de ucigașul lui Boris Nemțov, opozantul rus asasinat în 2015 la comanda lui Putin

* Al 7-lea general rus căsăpit de ucraineni într-o lună de război. Generalul Rezanțev era „comandantul de aur al Kremlinului”

* „La Kremlin se formează un pluton de execuție circular, toți cei prezenți își îndreaptă armele unii spre alții. Regimul Putin se clatină pentru prima oară” – analiza profesorului Galeotti, expert în Rusia lui Putin

* Medic faimos despre Putin: „Trăim lângă un câine turbat. Nu trebuie să-l tachinăm, ci să devenim urgent atât de puternici, încât să nu ne mai fie frică de el”

* Deportări ca pe vremea lui Stalin: ucrainenii sunt duși de ruși pe insula Sahalin din Extremul Orient, în Pacific!

* Un militar rus s-a înfuriat pe comandantul său și a trecut cu tancul peste el! Brigada condusă de colonelul Medvedev pierduse 50% din personal pe frontul ucrainean

* Ucraina îi amenință pe Putin și pe lacheii săi că vor sfârși ca Eichmann (spânzurat) sau ca Bin Laden (împușcat). „Vom veni după voi! Nu vă veți putea ascunde nici în buncărul din Urali!”

* Un fost președinte al Ucrainei le cere rușilor: „Spânzurați-l pe acest bătrân senil în Piața Roșie, lângă mausoleul lui Lenin!”

* Senatorul Lavric, lider AUR: „Depinde cine va câștiga, Putin sau globaliștii. Se vrea distrugerea națiunilor creștine”. Rusia devine astfel, din agresor, un erou care luptă pentru libertate

 

https://ziaristii.com/delirul-dughinist-din-mintea-lui-putin-sa-construim-imperiul-mondial-aceasta-este-sarcina-noastra-stim-cum-sa-o-facem-pentru-ca-noi-suntem-roma-pentru-ca-roma-suntem-noi-iar-cei-care-ni/

////////////////////////////////////////

Scenariul de la Bucha se repetă: Groapă comună cu peste 400 de cadavre, descoperită la Izium după retragerea rușilor

HotNews.ro

 

O „groapă comună” a fost descoperită la Izium, oraș recucerit de la ruși în urmă cu câteva zile în cadrul contraofensivei ucrainene în estul regiunii Harkov, a anunțat joi seara președintele ucrainean Volodimir Zelenski, potrivit AFP.

 

 

 

„Vrem ca lumea să știe ce a provocat ocupația rusă”, a spus el, fără a da detalii despre numărul de persoane îngropate sau cauzele morții lor. Ancheta a început, „mâine ar trebui să avem mai multe informații verificate și clare”, a adăugat Zelenski în discursul său video zilnic.

 

 

Șeful poliției regionale Serghei Botvinov a declarat pentru Sky News că la Izium a fost descoperit un sit funerar cu aproximativ 440 de morminte.

 

Unii dintre morți au fost împușcați, alții au murit în bombardamente, a adăugat el.

 

Zelenski a comparat Izium cu orașele Bucha și Mariupol, care au devenit simboluri ale atrocităților invaziei rusești în Ucraina.

 

„Rusia lasă moartea în urmă peste tot. Și trebuie să răspundă. Lumea trebuie să tragă Rusia la răspundere pentru acest război. Vom face tot ce putem pentru a face acest lucru”, a spus el.

 

 

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25792949-zelenski-spune-fost-descoperita-groapa-comuna-izium-oras-recucerit-rusi.htm

 

/////////////////////////////////////

 

 

 

Preoții ruși binecuvântează racheta lui Putin: Satan 2

 

Redacția TOMIS NEWS

 

Fostul oligarh rus Mihail Khodorkovsky a anuțat pe pagina sa de socializare acțiunea absurdă a unor preoților ruși care au sfințit arma supremă a lui Putin numită de occidentali Satan și care ar putea fi folosită în războiul din Ucraina. „Nu cred că veți vedea o ciudățenie mai mare: Conducătorii Bisericii Ortodoxe Ruse binecuvântează o rachetă numită Satan.” a scris Khodorkovsky pe pagina sa de Twitter alături de o imagine sugestivă. Biserica Ortodoxă Rusă, în frunte cu Patriarhul Kirill, s-a remarcat de la început prin susținerea fermă a războiului lansat de Vladimir Putin. Sarmat, numită de occidentali Satan2 este  o „rachetă de croazieră globală” cu propulsie nucleară „de neoprit”, care are o rază de acțiune „practic nelimitată”. Satan 2 poate fi capabil să învingă sistemele moderne de apărare antirachetă. „Motoarele ridică rapid racheta în zona de siguranță și o fac invulnerabilă pentru apărarea antirachetă până când atinge traiectoria principală de zbor”, se spune într-un raport TASS. Se pare că racheta poate zbura pe „rută imprevizibilă” ocolind sistemele de apărare antirachetă, spun designerii săi. Sarmat ICBM este echipat cu focoase de manevră hipersonice cu o viteză de Mach=17-22. La o viteză atât de mare, în prezent nu există „ucigași de rachete” care ar fi capabili să o intercepteze. Datorită preciziei sporite, racheta Sarmat poate fi echipată parțial cu focoase cinetice, care distrug instalațiile inamice prin șoc mecanic (fără explozie nucleară). Fiecare focos nuclear al lui Sarmat are o capacitate de 750 de kilotone.

 

Citește mai mult: https://tomisnews.ro/preotii-rusi-binecuvanteaza-racheta-lui-putin-satan-2/ | TOMIS NEWS

 

 

 

/////////////////////////

Campanie ateista in Chicago: La inceput Omul l-a creat pe Dumnezeu

 

Adrian Novac • HotNews.ro

 

 

O organizatie ateista din statul american Indiana a demarat o campanie in Chicago al carei slogan este „La inceput Omul l-a creat pe Dumnezeu”, informeaza Chicago Tribune. 25 de autobuze din Chicago au fost inscriptionate cu acest mesaj de catre Indiana Atheist Bus Campaign.

 

„Scopul acestei campanii, care se va desfasura pana in iunie, este sa incurajeze discutia despre religie si locul sau in societatea noastra”, a declarat Charlie Sitzes, un purtator de cuvant al grupului. Publicatia precizeaza ca Indiana Atheist Bus Campaign si American Humanist Association au strans peste 10.000 de dolari pentru a cumpara spatiu publicitar in Indiana si Illinois.

 

 

„Toti ateistii cred ca Dumnezeu este creatia omului. Obisnuiam sa avem mii de Dumnezei, acuma am ajuns insa la unul singur. Ne apropiem de numarul real”, a spus Sitzes, adaugand ca „sloganul campaniei din Chicago afirma ca religia este o creatie sociala, a omului – la fel ca literatura, arta, politica si stiinta – si, datorita acestui fapt, ar trebui sa fie supusa dezbaterii, la fel ca si celelalte”. Sitzes a declarat ca opiniile ateistilor, agnosticilor sau ale umanistilor sunt deseori ignorate.

 

Grupul a decis sa inscriptioneze mesajul pe autobuzele din Chicago dupa ce o campanie similara in Indiana a fost respinsa de autoritatile locale. Grupul intentiona sa plaseze mesajul „Poti fi bun si fara Dumnezeu” pe mijloacele de transport public din Bloomington si South Bend.

 

Chicago Tribune noteaza faptul ca, in 2008, opt organizatii religioase (musulmani, romano-catolici, adventisti de ziua a saptea etc.) au afisat mesaje pe mijloacele de transport in comun din Chicago.

 

https://www.hotnews.ro/stiri-international-5744861-campanie-ateista-chicago-inceput-omul-creat-dumnezeu.htm

 

 

//////////////////////////////////////

Decizii secrete ale celui de-al doilea război mondial: cum înalţi oficiali britanici făceau afaceri pe ascuns cu Hitler, deşi oficial Germania şi Marea Britanie se aflau în război

 

În timpul celui de-al doilea război mondial, au existat nişte decizii secrete, care arată că lucrurile nu au stat aşa cum istoria oficială tinde să ni le prezinte. Ca de exemplu, chestiunea diamantelor industriale. Fără acestea, niciuna din combatantele celui de-al război mondial (SUA, Germania nazistă sau Marea Britanie) nu ar fi reuşit să susţină industria de război.

 

În lume, în acea perioadă, industria diamantelor era controlată de o singură familie: Oppenheimer – britanică la origine. Într-un raport din 1943 al Biroului de Servicii Strategice (predecesorului CIA-ului), se aprecia că până în aprilie 1944, Germania îşi epuiza stocul de diamante industriale, şi, de aceea, ar trebui împiedicată sub orice formă aprovizionarea germanilor cu aceste diamante, mai ales că britanicii deţineau controlul lor. Astfel, maşina de război nazistă ar fi fost „sugrumată”, iar Hitler n-ar mai fi fost obligat să ducă războiul în continuare.

 

Dar, surpriză… Conform unor documente declasificate obținute de jurnalistul Farrell-Roberts, serviciile secrete americane şi britanice au detaliat cum a reuşit Germania lui Hitler să dobândească toate diamantele industriale necesare pentru susţinerea în continuare a efortului de război. Raportul secret a concluzionat că naziştii și-au primit diamantele de la același Sindicat care a furnizat diamantele aliaților (SUA şi Marii Britanii). Astfel, aceste tranzacţii „Hitler – diamante industriale” au fost protejate de oficiali înalți din Ministerul Economiei ai guvernului britanic.

 

Ce concluzii putem trage de aici? Că, în timp ce Marea Britanie se afla într-un război pe viaţă şi pe moarte cu Germania nazistă, pe ascuns se făceau tranzacţii comerciale între oficiali britanici şi oficiali ai lui Hitler, astfel încât războiul a putut continua, cu mari pierderi materiale şi de vieţi omeneşti.

 

 

Decizii secrete ale celui de-al doilea război mondial: cum înalţi oficiali britanici făceau afaceri pe ascuns cu Hitler, deşi oficial Germania şi Marea Britanie se aflau în război

 

//////////////////////////////////////

 

Hitler, adevarul din spatele mitului

„Rasa noastră este Rasa Stăpânitoare. Suntem Zei divini pe această planetă. Suntem diferiți de celelalte rase inferioare, precum acestea sunt diferite de insecte. De fapt, în comparație cu rasa noastră, celelalte rase sunt excremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pe pământ va fi condus de liderii noștri cu mână de fier. Masele ne vor linge picioarele și ne vor servi ca sclavi.” – Menachem Begin, prim-ministru al Israelului între 1977-1983

 

60493486

Dacă ar fi întrebați cine a fost cel mai rău om care a trăit vreodată pe acest Pământ, majoritatea l-ar indica pe Adolf Hitler. Cu toții știm că a vrut să cucerească lumea, pornind cel de-Al Doilea Război Mondial, care a dus la moartea a peste 52 milioane de oameni. Acest fapt a stârnit ura întregului mapamond de câteva generații încoace. Numai menționarea numelui său trezește sentimente negative în cei mai mulți dintre noi. Cine nu a auzit de faptele sale abominabile? Ce om întreg la minte ar putea să nu-l urască pe acest nebun satanist? Cine ar putea uita și ierta Holocaustul? Mai ales pentru că victimele au fost evreii, poporul ales de Dumnezeu! Dar, oare, așa au stat lucrurile cu adevărat? Oare istoria care ni se predă încă de pe primele bănci ale școlilor este reală? Oare chiar a fost Hitler antihristul, încarnarea Satanei?

 

Poporul ales

 

Cei care îl urăsc cel mai mult sunt, fără doar și poate, evreii. Amintirea lagărelor de concentrare naziste și a celor 6 milioane de evrei uciși atunci le va rămâne mult timp bine întipărită în memoria colectivă. Holocaustul și Biblia moștenită de la ei ne fac însă să ignorăm cine sunt evreii cu adevărat și să închidem ochii la faptele lor. Evreii sunt cei care conduc lumea din umbră și orchestrează toate evenimentele majore mondiale. Băncile lor controlează sistemul monetar mondial, creând crize financiare după bunul lor plac. Ei sunt cei care au înființat societăți secrete (cum ar fi Francmasoneria) ce au ca scop distrugerea tuturor celorlalte religii și înlocuirea lor cu una satanică. Ei sunt cei care pornesc războaie, inventează noi viruși și ne conduc spre „Noua Ordine Mondială”, transformându-ne încet-încet în sclavi. Să nu uităm că ei sunt cei care l-au omorât pe Iisus și, așa cum a demonstrat părintele psihanalizei, Sigmund Freud, chiar pe cel care i-a salvat din robia egipteană, Moise. Pentru a reuși să conducă Pământul și-au infiltrat oameni în poziții cheie în majoritatea statelor lumii. Pentru a fi acceptați ca popor ales de Dumnezeu, și-au impus dumnezeul prin religii ce o completează pe a lor, cum ar fi creștinismul și islamismul, falsificând în același timp istoria. Iar manipularea maselor prin dezinformare a fost dintotdeauna una dintre armele lor preferate. Deschizând ochii și privind cu atenție acest popor „ales” care conduce lumea din umbră, nu putem să nu ne întrebăm: pot fi considerați dușmanii lor personaje negative? Se știe că istoria este scrisă de învingători iar evreii au fost adevărații câștigători ai celui de-Al Doilea Război Mondial, care a dus nu doar la înființarea statului Israel, ci și la obținerea unor uriașe fonduri monetare. Cum ei obișnuiesc să dezinformeze și chiar să falsifice istoria, oare marele lor dușman, Hitler, a fost chiar așa cum ni se tot spune de mai bine de șapte decenii? Ținând cont că ne este prezentat ca antihrist, satanist, ateu, nebun, homosexual, dependent de droguri, obsedat sexual, sadic, impotent, magician, chiar e posibil ca într-un singur om să se fi adunat absolut toate relele posibile? Care e adevărul din spatele celui de-Al Doilea Război Mondial? Cine a fost Hitler cu adevărat?

 

Ascensiunea lui Hitler

 

Născut pe 20 aprilie 1889 în Austria (parte din Imperiul Austro-Ungar sau Habsburgic în acea vreme), Adolf Hitler s-a mutat cu familia în Germania la vârsta de trei ani. În decembrie 1907, după moartea mamei sale, Hitler a plecat în Viena, unde nimeni nu știe ce a făcut timp de zece luni. După izbucnirea Primului Război Mondial s-a înrolat voluntar în armata germană, fiind decorat de două ori pentru vitejie: în 1914 cu Crucea de fier clasa a doua iar în 1918 cu Crucea de fier clasa întâi. Tot în 1918, pe 18 mai, a primit și Insigna plăgilor. La un an de la terminarea războiului s-a infiltrat ca agent al departamentului politic al armatei bavareze în Partidul Muncitoresc German. În numai câteva zile a devenit membru al comitetului executiv al partidului. Alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. Tot atunci s-a hotărât și schimbarea numelui grupării politice în Partidul Muncitoresc German Național-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei) sau Partidul Nazist. În 1930, Partidul Nazist a ajuns în Parlament, succes repetat și în 1932. Pe 30 ianuarie 1933, Hitler a fost numit cancelar, reușind apoi să plaseze naziști în funcții de conducere atât în parlamentul central cât și în cele regionale. Astfel, în luna martie a aceluiași an, parlamentul i-a transferat puterea deplină cancelarului și guvernului său, prin asumarea de prerogative dictatoriale.

 

Declarația de război a evreilor

A doua zi, pe 24 martie, cel mai mare cotidian al Marii Britanii din acea vreme, Daily Express, cu un tiraj de milioane de exemplare, titra pe prima pagină: „Iudeea declară război Germaniei”. Dedesubt se putea citi: „Evreii din toată lumea uniți în acțiune”. Tot pe prima pagină, pe lângă prezentarea legii prin care Parlamentul i-a atribuit lui Hitler puteri dictatoriale, se anunțau „acțiuni dramatice”, „boicotarea produselor germane” și „demonstrații în masă în multe districte”. Este șocantă această declarație de război a evreilor cu șase ani înaintea izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial, mai ales deoarece istoria oficială ne învață că Hitler a început războiul precum și opresiunea evreilor. Ce i-a făcut pe evrei să declare război Germaniei? De ce i-a deranjat atât de mult atribuirea puterii depline lui Hitler? Nu poate fi vorba despre un răspuns al evreilor la persecuțiile la care i-a supus Hitler, pentru că acesta abia obținuse puterea de o zi.

 

În plus, este remarcabil faptul că în mai puțin de 24 de ore (nu știm la ce oră a primit Hitler puterea absolută pe 23 martie 1933, dar știm că ziarul Daily Express a apărut pe piață a doua zi, la prima oră a dimineții), liderii evreilor din întreaga lume au aflat decizia parlamentului german, s-au deplasat din țările în care se aflau într-un singur loc în care au stabilit începerea războiului împotriva Germaniei. Apoi au avut timp să-și anunțe decizia conducerii ziarului care, la rândul său, a găsit suficient timp pentru a redacta articolele respective și a pregăti ziarul pentru tipărire. Toate acestea în mai puțin de 24 de ore! Ceea ce ne face să credem ori că evreii sunt capabili să se miște cu o viteză supraomenească, ori că războiul împotriva Germaniei era pregătit dinainte.

 

Oricât am fi înclinați să credem prima variantă, tindem însă spre cea mai realistică, a doua. Dacă planul era făcut dinainte de ziua de 23 martie, evreii ar fi avut într-adevăr timp să comande ziarului Daily Express publicarea respectivelor articole imediat după aflarea deciziei parlamentului german. Iar un astfel de plan, pregătit dinainte ca Hitler să înceapă opresiunea evreilor, ne arată că nu el este cel care a dat startul conflictului care a dus la începerea celui de-Al Doilea Război Mondial. Să fie vorba într-adevăr despre un plan al evreilor realizat înainte ca Hitler să preia puterea?

 

Planul masoneriei

 

Marele Comandor al francmasoneriei americane, reformatorul Ritului Scoțian Antic și Acceptat, Albert Pike, i-a dezvăluit politicianului italian Giuseppe Mazzini planurile francmasoneriei într-o scrisoare trimisă pe 15 august 1871. Iată ce scria Pike: „Primul război mondial trebuie creat pentru a permite Illuminaţilor să răstoarne puterea țarilor în Rusia şi pentru a face din acea ţară o fortăreaţă a comunismului ateu. Divergenţele create de către agenţii Illuminati între imperiul britanic şi cel german vor fi folosite pentru a porni acest război. La finele acestui război va fi construit comunismul, iar acesta va fi mai apoi utilizat pentru a distruge alte guverne şi pentru a slăbi religiile. Al doilea război mondial trebuie iniţiat prin exploatarea diferenţelor între fascişti şi sionismul politic. Acest război trebuie condus de aşa natură încât nazismul va fi distrus iar sionismul politic va fi întărit în aşa măsură încât forţa sa va permite instituirea unui stat suveran Israel în Palestina. În timpul celui de-al doilea război mondial, comunismul internaţionalist trebuie să devină atât de tare încât să contrabalanseze creştinismul, care atunci va fi limitat şi ţinut în şah până la momentul în care vom avea nevoie de acesta pentru cataclismul social final. Al treilea război mondial va trebui creat prin exploatarea disensiunilor create de agentura Illuminaţilor între sioniştii politici şi liderii lumii islamice. Războiul trebuie condus în aşa fel încât islamul şi sionismul politic să se distrugă reciproc. În acest timp celealte naţiuni ca întotdeauna divizate în această chestiune vor fi obligate să lupte până la completa lor epuizare fizică, morală, spirituală şi economică. Vom dezlănţui nihiliştii şi ateiştii şi vom provoca un formidabil cataclism social, care prin întreaga sa hidoşenie (oroare) va arăta naţiunilor efectul ateismului absolut, originea sălbăticiei şi a celui mai sângeros cataclism. Apoi, peste tot, cetăţenii obligaţi a se apăra împotriva unei mâini de revoluţionari, vor extermina pe acei distrugători de civilizaţie, iar mulţimea, deziluzionată de creştinism – ale cărui spirite cereşti vor fi din acel moment fără orientare sau direcţie – va porni în căutarea unor idealuri, dar nu va şti încotro să-şi orienteze adoraţia şi atunci va primi adevărata lumină, prin manifestarea universală a curatei doctrine a lui Lucifer, care va fi în fine scoasă la vederea mulţimii. Această manifestare va rezulta din mişcarea mondială reacţionară care va urma distrugerii Creştinismului şi ateismului, ambele fiind cucerite şi exterminate deopotrivă.” Dacă primele două războaie mondiale s-au întâmplat exact așa cum le-a descris Pike, iar în planul celui de-al treilea recunoaștem evenimentele din prezent, putem considera că masoneria și-a pus planul în aplicare. Acest mason de gradul 33, lider de seamă a Ku Klux Klan, a cărui statuie se află la loc de cinste în capitala Statelor Unite, Washington D.C., dezvăluia în lucrarea Dogmă și ritual faptul că „Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoașterea sa fiind rezervată doar Maeștrilor, iar cealaltă este publică”. Despre zeul pe care masoneria vrea să îl impună în noua religie mondială, Pike scria în aceeași carte: „Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu și misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineții! Este cel care aduce lumina și în toată splendoarea sa intolerabilă orbește pe cei slabi sau sufletele egoiste”.

 

Sunt într-adevăr evreii în spatele masoneriei? Dacă analizăm structura lojelor masonice, observăm că în vârful lor se află cele exclusiv evreiești (cum ar fi B’nai B’rith). Tot Albert Pike este cel care a subordonat toate lojele masonice Alianței Universale Israelite. Astfel, înțelegem de ce masoneria avea ca scop înființarea statului Israel după cel de-Al Doilea Război Mondial. Despre Noua Ordine Mondială, în care evreii vor să guverneze lumea printr-un singur guvern și o singură religie, evreul mason Baruch Levi îi scria lui Karl Marx într-o scrisoare publicată de La revue de Paris pe 2 iunie 1928: „Poporul evreu va fi propriul său Mesia. El va atinge dominația mondială prin dizolvarea celorlalte rase, prin abolirea frontierelor, prin anihilarea monarhiilor și prin instituirea unei republici universale în care evreii vor fi conducătorii de mâine, fără a întâmpina vreo opoziție. Guvernele diferitelor popoare care vor forma republica universală, vor cădea fără nicio dificultate în mâinile evreilor. Atunci va fi posibil pentru conducătorii evrei să desființeze proprietatea privată, făcând peste tot uz de proprietatea de stat. În acest fel, promisiunea din Talmud în care se spune că atunci când va veni timpul să vină Mesia, evreii vor avea în mâinile lor proprietatea întregii lumi, va fi îndeplinită”.

 

Scrisoarea lui Pike a fost scrisă în 1871, cu 18 ani înainte ca Hitler să se nască! Dacă masonii au planificat cel de-Al Doilea Război Mondial, fără îndoială că au făcut tot posibilul pentru a-l realiza. Cum puteau face acest lucru? Atrăgând Germania într-un război. Astfel, putem înțelege că războiul declarat Germaniei de către evrei în 1933 nu a avut ca scop decât provocarea Germaniei. Niciunul dintre statele conduse din umbră de evrei nu putea porni un război fără un motiv bun. Era nevoie ca Hitler să dea prima lovitură, exact ca în 2001 când, pentru a putea ataca Afghanistanul, Statele Unite au regizat tragedia din 11 septembrie.

 

Războiul evreilor

 

Ațâțarea Germaniei nu a început cu acea declarație de război din 23 martie 1933. După sfârșitul Primului Război Mondial, blocada navală britanică împotriva Germaniei a dus la moartea a peste 100.000 de civili germani. Această blocadă a durat până la semnarea tratatului de la Versailles din 1919, căruia i s-a adăugat un document numit Politica pastorală a lui Morgenthau, semnat de președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson. Acest document, găsit în 1968 printre hărtiile fostului președinte american Lyndon Baines Johnson, păstrat în prezent la Centrul de Cercetare Sid W. Richardson din Austin, specifica intenția Statelor Unite de a-i extermina pe absolut toți germanii, care sunt „din naștere o rasă războinică” și transformarea Germaniei într-o „pășune”. În 1922, evreul ajuns ministru de externe german, Walter Rathenau, instiga Franța la uciderea tuturor germanilor și colonizarea Germaniei cu populații străine. Pentru trădarea sa, a fost asasinat la scurt timp de către organizația Consul. După declarația de război a evreilor din 23 martie 1933, aceștia au cerut Germaniei demiterea lui Hitler și a naziștilor săi, precum și introducerea evreilor în toate funcțiile de conducere a țării. Pe 27 martie 1933, 40.000 de evrei au protestat împotriva lui Hitler în Madison Square Garden din New York. Proteste similare au avut loc și în alte mari orașe ale lumii. Ca răspuns la această declarație de război, pe 28 martie Hitler a hotărât boicotarea pentru o zi a magazinelor evreiești. Hotărât însă să pună capăt acestui conflict, a început negocierea cu mișcarea Sionistă din Germania pentru mutarea evreilor în Palestina. Cum scopul liderilor evreilor era crearea unui conflict, aceștia nu au acceptat. Prin urmare, în ziarul New York Times din 7 august 1933, Samuel Untermayer, președintele Federației Internaționale Evreiești pentru Combaterea Opresiunii Hitleriste asupra Evreilor, declara că războiul evreilor este unul „sfânt” și trebuie dus până când Germania va fi distrusă. În ianuarie 1934, rabinul Vladimir Jabotinski, fondatorul organizației sioniste Mscha Rjetsch, publica următoarele: „Lupta împotriva Germaniei este purtată de luni de zile de fiecare comunitate evreiască, la orice conferință sau congres, în toate sindicatele și de orice evreu de pe acest pământ. Interesele noastre evreiești impun distrugerea întregii Germanii”.

 

Același rabin declara în The Jewish Daily Bulletinpe 27 iulie 1935: „Există o singură putere care controlează cu adevărat, aceea a presiunii politice. Noi, evreii, sutem cea mai puternică nație din lume pentru că deținem puterea și știm să o folosim”. Ziarul canadian Evening Telegram scria la data de 26 februarie 1940: „Congresul mondial evreiesc se războiește de șapte ani cu Germania”. Pe 8 mai 1942, ziarul evreiesc Jewish Cronicle anunța: „Suntem în război cu Hitler înca din prima zi în care a preluat puterea, în anul 1933”. Nathan Kaufmann din dinastia Rothschild susținea că „trebuie sterilizați 48 de milioane de germani, pentru ca pe parcursul a două generații să se înfăptuiască ceea ce altminteri ar costa milioane de vieți umane și efoturi seculare: exterminarea germănimii și a purtătorilor săi”. Și totul s-a întâmplat exact cum spunea Albert Pike: „Al doilea război mondial trebuie iniţiat prin exploatarea diferenţelor între fascişti şi sionismul politic”.

 

Miracolul economic nazist

 

Cum a ajuns Hitler la putere? Puțini mai știu în ziua de astăzi că el nu a preluat o mare putere economică, ci un stat falit. Tratatul de la Versailles din 1919 a impus poporului german plăți compensatorii de trei ori mai mari decât valoarea tuturor proprietăților de pe teritoriul Germaniei. Prin urmare, țara a fost lovită de o inflație extraordinară, o pâine ajungând să coste câteva milioane de mărci germane. Germania avea visteria goală și o datorie enormă. O mulțime de case și ferme au fost pierdute în fața speculatorilor și a băncilor evreiești. Majoritatea populației era nevoită să locuiască în bordeie și să moară de foame. Partidul lui Hitler a promis că va schimba lucrurile și că va lupta cu elita evreiască ce încearcă să distrugă Germania. Platforma electorală din 1920 a Partidului Nazist prevedea crearea de locuri de muncă, educație gratuită, majorarea pensiilor, îmbunătățirea sistemului sanitar, naționalizarea industriei și eliminarea împrumuturilor bancare. De asemenea, acea platformă anti-capitalistă reglementa controlul armelor și susținea drepturile animalelor. Spre deosebire de politicienii din ziua de astăzi, Hitler s-a ținut de cuvânt. Când a ajuns la putere, în 1933, și-a emis propria monedă, împotrivindu-se astfel cartelurilor bancare internaționale. A pus în aplicare un plan de lucrări publice, pentru care a plătit prin niște obligațiuni, numite Certificate de Trezorerie de Muncă. Astfel, naziștii au oferit germanilor milioane de locuri de muncă. Aceste certificate, neavând acoperire în aur, nu puteau fi valorificate de bănci. Era vorba doar de niște chitanțe pentru munca și materialele livrate guvernului. Oamenii valorificau acele certificate pentru alte bunuri sau servicii. Hitler spunea că „pentru fiecare marcă emisă, cerem echivalentul valorii mărcii pentru munca depusă sau pentru bunurile produse”. Pentru această idee genială, care elimina sistemul bancar, evreimea mondială a declarat un boicot general împotriva Germaniei. Acest lucru nu l-a oprit însă pe Hitler, în cinci ani Germania devenind cea mai bogată țară din Europa. În numai doi ani a rezovat problema șomajului, apoi și-a plătit datoriile și a creat o monedă stabilă și solidă. A reușit acest lucru în ciuda boicotului evreiesc prin folosirea unui sistem de barter, schimbând bunuri și echipamente cu alte țări. La un moment dat, Hjalmar Schacht, şeful temporar al Băncii centrale germane, a fost invitat de un bancher american în Statele Unite. „Avem o mulţime de bani. Aici este sistemul bancar adevărat”, spunea bancherul. Schacht i-a replicat: „Ar trebui să veniţi la Berlin. Nu avem niciun ban. Acesta este sistemul bancar adevărat”.

 

Astfel, Hitler a salvat Germania de teoria economică anglo-saxonă care spunea că toate monezile naţionale trebuie să fie emise de un cartel bancar secret şi privat, decât să fie emise de guvernele naţionale, pentru beneficiul oamenilor. Extraordinara creștere economică și libertate financiară i-a adus lui Hitler nu doar popularitatea, ci și respectul concetățenilor