Fiecare dintre noi am auzit despre botezul în apă și cu siguranță, sunt multe opinii pe acest subiect.  Dar ce spune Biblia cu adevărat despre ce este și ce semnifică botezul în apă al celor care cred că Isus este Fiul Lui Dumnezeu? Botezul în apă, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, nu este o tradiție și nici un obicei. Este o poruncă a Domnului și nu o sugestie. Când s-a arătat ucenicilor după înviere, înainte de înălțarea Sa la cer, Isus a spus:

Matei 28:18-20 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.””

Marcu 16:15,16 „Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.”

Ce este Evanghelia? Cele patru Evanghelii, scrise de apostolii Matei, Marcu, Luca și Ioan cuprind informații despre viața Fiului  Lui Dumnezeu, cum s-a întrupat, care a fost slujirea Lui, cum a interacționat cu oamenii, ce exemplu minunat de trăire, vorbire și credință a fost.  Isus Cristos, a ales să trăiască, ca om, ca să fie modelul perfect de urmat și singurul pur, fără păcat, care a putut să plătească pentru păcatele întregii omeniri, și toate le-a făcut cu ajutorul Duhului Sfânt. Esența Evangheliei este cuprinsă în trei fapte care sunt atestate și istoric, nu doar biblic: crucificarea, moartea și învierea Lui Isus Cristos.(1 Corinteni 15:1-4)

Pentru ca cineva să fie mântuit, iertat de păcate, trebuie să audă Evanghelia, s-o creadă și apoi să fie botezat. O persoană care se botează fără să creadă, intră în apa botezului ca un păcătos uscat și iese afară tot păcătos, dar ud. Poate este prea dură această exemplificare, dar din păcate, este adevărată. Botezul fără credința în Isus nu ajută pe nimeni cu nimic. Nu există nici un verset în Scriptură, care să susțină ideea că un păcătos poate fi mântuit fără să creadă și să fie botezat. În cazul tâlharului de pe cruce, nu exista opțiunea botezului, nu putea să le ceară soldaților romani să-l dea jos de pe cruce să se poată boteza… Cei care avem posibilitatea fizică să fim botezați după ce am crezut, și n-o facem, nu avem nici o scuză. Această idee o dezbat mai în detaliu mai jos, în acest mesaj. Botezul unui copil sau al unei persoane care nu a auzit Evanghelia, nu a crezut-o, nu s-a pocăit de păcate și nu a ales cu sinceritate să trăiască pentru Isus, nu este botezul spre mântuire. Cu alte cuvinte, faptul că părinții m-au dus la preot să mă boteze când aveam câteva luni, (fără ca eu să știu ce mi se întâmpla) nu a produs nici un efect în ce privește mântuirea sufletului meu. Adevăratul botez l-am primit când am înțeles ce spune Evanghelia, am urmat pașii porunciți de Isus și am ales din toată inima să fac acest legământ.

Domnul Isus ne-a lăsat o poruncă clară, ca cei care cred vestea bună a Evangheliei să fie botezați în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Este adevărat că în cartea Faptele Apostolilor botezul creștin este menționat ca fiind doar în Numele Lui Isus, dar Isus nu a venit să împlinească voia Lui, ci voia Tatălui Ceresc, fiind ajutat de Duhul Sfânt. Unii teologi spun că apostolul Luca menționează doar numele Lui Isus, pentru că El era Mântuitorul și prin El neamurile aveau acces la Dumnezeu Tatăl, alții susțin că cei botezați, menționați în cartea Faptele Apostolilor, erau evrei, care credeau deja în existența Lui Dumnezeu Tatăl și a Duhului Sfânt, iar acum încheiau legământul și cu Isus Cristos, pe care nu l-au recunoscut până atunci ca fiind Fiul Lui Dumnezeu. Oricât de multe păreri ar fi, un lucru este cert, Isus ne-a dat instrucțiuni clare și tot ce a spus El este mai important și mai demn de urmat decât orice ar spune oricine altcineva, pentru că El este Dumnezeu. De asemenea, dacă botezul nu era un pas important pentru mântuire, nu ne-ar fi spus să-l facem. Domnul îl menționează ca și pas premergător învățării, ca un act firesc imediat după ce persoana care aude Evanghelia, crede că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și nu după săptămâni sau luni de caticheză.

Faptele apostolilor 2:41 „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.”

Faptele apostolilor 8:35-38 „Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă.” Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.”

În decurs de probabil câteva ore, Filip i-a vorbit famenului despre Isus, incluzând necesitatea și importanța botezului în procesul primirii mântuirii (citim că ulterior, că famenul a fost cel care a cerut să fie botezat, fără să mai spună Filip ceva), a crezut din toată inima și a fost botezat. Filip i-a spus că trebuie să îndeplinească o condiție și anume: „„Dacă crezi din toată inima, se poate.””
Toate botezurile menționate în Noul Testament, au loc imediat după convertire și apoi cei botezați sunt ucenicizați. Nici în Faptele apostolilor 8:12; 8:35-38; 10:42-48; 16:13-15;16:33;18:8; 19:4-6; 22:14-16, nu citim că ar fi trecut o perioadă de timp între propovăduirea Evangheliei și botezul celor care au crezut și nici că au urmat cursuri de caticheză înaintea botezului. Puteți citi toate versetele despre botezul în apă, la click aici:„Botezul în apă- Versete biblice”

Eu nu am participat la cursuri de caticheză, pentru că m-am decis să mă botez doar cu o zi înainte de botez, în 9 iulie 1994. Aveam aproximativ șapte luni de când am început să frecventez biserica și era primul botez al tinerei biserici unde m-am întors la Cristos. Au trecut 23 de ani de atunci și niciodată nu mi-a trecut măcar prin minte, să renunț la Isus. După botez am început să studiez serios Scriptura și să cresc spiritual.

Cu tristețe pot să spun că de-a lungul anilor am văzut multe cazuri de persoane care au participat la luni de zile de caticheză înainte să fie botezate și care au renunțat la Isus, după perioade variate de timp. Se poate ca cineva să știe cu certitudine ce urmează să facă o persoană, dacă va rămâne sau nu pe calea credinței? Oare toți cei „instruiți” înțeleg cât de important este actul botezului și că trebuie tratat cu multă seriozitate? Botezul este cel mai important legământ din viața unei persoane, cu implicații veșnice. Cine nu dorește din toată inima să devină ucenicul Domnului și să trăiască pentru Isus, este mai bine să nu facă botezul, până nu este cu adevărat convins.

Prin botez declarăm public că renunțăm la vechea viață păcătoasă și începem o viață nouă cu Isus. De ce credeți că mulți creștini, nu au rezistat mult pe „Calea îngustă” a credinței? Principalul motiv este că nu au înțeles că prin botez au fost „executați” cu Isus, au „murit față de sine”, au fost „îngropați” în apă și au ieșit din apă „înviați” cu Isus, ca să trăiască o viață nouă, pentru Isus.Nu ne mai aparținem, nu mai suntem noi stăpâni pe viața noastră, ci Cel care a plătit prețul de răscumpărare pentru noi. Faptul că cei care se botează nu-și cunosc identitatea în Cristos și nu știu că păcatul nu mai este stăpân peste viața lor, este principala cauză a „căderilor de la credință”. Eu mă bucur enorm că nu mai sunt eu la conducerea vieții mele! În limitarea minții și emoțiilor umane, am luat multe decizii proaste, care m-au costat și pe care le-am regretat. Cu cât am învățat mai mult să cer sfatul Domnului și să-L urmez, viața mea este tot mai frumoasă și mai împlinită și nu aș schimba acest lucru cu absolut nimic altceva. Isus mă iubește mai mult decât mă pot iubi eu vreodată și-mi vrea binele mai mult decât oricine. Din păcate, prea mulți oameni cred că le este mult mai bine să fie ei la conducere, chiar dacă viețile lor sunt un lung șir de eșecuri. Părinții m-au crescut cu frică de Dumnezeu de mică și niciodată nu mâncam, nu plecam la drum sau nu mergeam la culcare fără să mă rog, dar o făceam din teamă de Dumnezeu, nu pentru că îi aparțineam și doream să-i fac plăcere. Din clipa în care am aflat ce minunat este să am o relație vie cu Domnul, viața mea a început să aibă cu adevărat sens și valoare! Și a devenit infinit mai bună! Mulțumesc Domnul meu! Îmi doresc enorm de mult ca toți oamenii să ajungă să înțeleagă ce a făcut Isus pentru ei și să intre în viața nouă cu Isus, singura viață care merită cu adevărat trăită!

Prin nașterea biologică, am moștenit natura păcătoasă a lui Adam. Prin credința în Isus, pocăința de păcate și noua naștere prin revelarea Cuvântului de către Duhul Sfânt, moștenim natura neprihănită, fără păcat a Lui Isus Cristos. Dacă nu ne cunoaștem drepturile și nici „care este bogăţia slavei moştenirii Lui (Dumnezeu, Tatăl slavei) în sfinţi” (Efeseni 1:18), suntem vulnerabili înaintea diavolului. Beneficiile și binecuvântările vieții trăite cu Isus sunt extraordinar mai mari decât orice plăcere de moment oferită de păcat. Cu cât studiem mai mult Scriptura șiînțelegem mai bine ce avem în Isus în această viață și ce ne așteaptă în Rai, pentru veșnicie, nu vom mai vrea să revenim la ce am avut înainte de convertire, vom cunoaște adevărul și adevărul ne va face liberi (Ioan 8:32)

Dușmanul știe care sunt punctele slabe și acolo atacă, reușind să-i facă pe creștini să păcătuiască pentru ca pe urmă să-i facă să creadă că nu mai există iertare pentru ei și Dumnezeu nu-i mai iubește. Cât timp o persoană regretă că a păcătuit și caută iertarea, o poate găsi! Dumnezeu nu încetează să ne iubească nici măcar o secundă. Dragostea Lui nu se bazează pe performanțele noastre, ci este necondiționată! Dacă doriți, puteți citi mai multe pe acest subiect în articolul: „Întoarceți-vă la Domnul”). Asta înseamnă că putem păcătui cât vrem, pentru că oricum suntem iertați? Sub nici o formă! Când păcătuim voit, înseamnă că iubim păcatul mai mult decât pe Isus și suferința pe care a îndurat-o în locul nostru, nu valorează nimic pentru noi. În Ioan 14:21 și 23, Isus ne arată clar, că nu putem spune că-L iubim, dacă nu trăim curat, păzind poruncile Lui. Dar ce minunată urmare are trăirea în ascultare de Cuvântul Lui! Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Cristos vin să locuiască în inima noastră, prin Duhul Sfânt! Ce dragoste! Ce ne putem dori mai mult decât să știm că Dumnezeul Tri-unitar este cu noi, non-stop!

Credeți că degeaba încearcă diavolul cu atâta disperare să împiedice proaspeții convertiți la creștinism să se boteze? Dacă nu era un pas important, nu ne cerea Domnul Isus să-l facem și nici apostolii nu ar mai fi insistat pe acest subiect. Botezul în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh este o mărturisire publică a credinței, o tăiere a „punților” care ne mai leagă de trecut și un nou început. Când cineva refuză să se boteze după ce L-a primit pe Isus ca Domn, are o problemă. De cele mai multe ori, cei care refuză se tem să nu afle rudele și prietenii care se opun unei vieți trăite în ascultare de Isus, botezul fiind un act public. Cei care Îl iubim pe Dumnezeu și suntem ai Lui, suntem foarte fericiți când auzim că cineva vrea să se boteze. Ceilalți sunt neutri sau de cele mai multe ori, se opun. Oricare ar fi motivul pentru care o persoană nu se botează, dușmanul se va lupta să-l amplifice și să-l facă să pară mult mai grav decât este. În aproape toate situațiile despre care am auzit, după ce credinciosul a mers înainte și a făcut botezul, cei care îl iubeau i-au acceptat decizia și nu și-au pus amenințările în pratică.

Dumnezeu este mai mare decât orice amenințare și poate face ca orice act de opresiune comis împotriva unui creștin, să ducă la ceva bun pentru persoana în cauză. Când Isus este Domnul, facem ce spune El să facem și cu siguranță ne va fi bine pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt plătim un anumit preț. Pierderea relațiilor cu cei care nu vor să audă de Dumnezeu, este de fapt un câștig. Îi Iubim, ne rugăm pentru ei să se întoarcă la adevăr, dar nu ne mai putem petrece timpul cu ei, fără să fim continuu în pericolul de a ne întoarce la vechiul stil de viață. Nu mai putem face ce fac ei și nici merge în locurile unde mergeam cu ei în trecut, pentru că acum căutăm să-i facem plăcere Domnului și să-i aducem slavă prin viața noastră. Pavel spune: „Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.”” – 1 Corinteni 15:33. Puteți citi mai multe despre minciunile diavolului în articolele:„Șase minciuni pe care diavolul le spune adolescenților” și „Recunoscând strategiile diavolului”.

Cuvântul din limba greacă, tradus prin botez, este „baptisma” și înseamnă scufundare, nu stropire, nici udare parțială. Botezul în apă, se face prin imersare completă. În cazul botezului cu Duhul Sfânt, acesta curge peste creștin îmbăindu-l de sus și până jos, ca și apa unei cascade.

În Noul Testament găsim trei tipuri de botez pentru credincioși. Primul menționat este botezul lui Ioan spre pocăință, al doilea este botezul în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt și al treilea este botezul cu Duhul Sfânt.

Ioan 1:31 „Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El (Isus) să fie făcut cunoscut lui Israel.”

Ioan Botezătorul a spus despre sine „Eu… sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.” (Ioan 1:23). Scopul slujirii lui era să pregătească inimile poporului prin pocăință, pentru a-L putea accepta pe Isus.

Marcu 1:4-5 „A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”

Faptele apostolilor 19:1-6 „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.”

Apostolul Pavel, reconfirmă că botezul pocăinței pe care-l practica Ioan Botezătorul nu era suficient pentru mântuire, ci doar îi pregătea pe cei care-l primeau pentru venirea Lui Isus. Pavel nu i-a consiliat, nici nu i-a ucenicizat înainte să-i boteze în apă pe ucenicii lui Ioan, doar le-a spus să creadă în Isus. Versetul spune că după ce au auzit au fost botezați în apă și prin punerea mâinilor lui Pavel au fost botezați și cu Duhului Sfânt, cu dovada vorbirii în alte limbi și a prorociei.

Matei 3:13-17 „Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.””

Isus a fost botezat de Ioan, dar nu cu botezul pocăinței, pentru că Isus nu avea de ce să se pocăiască, El nu a păcătuit nici o dată, ci pentru împlinirea a tot ce trebuia împlinit. Și ce trebuia împlinit?

Romani 5:1 „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.”

Romani 5:9 „Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.”

Isus a împlinit toți pașii pentru ca noi să fim socotiți neprihăniți, prin credința în El. Nu suntem „fără păcat” (neprihăniți) prin noi înșine, ci Tatăl ne vede curați, atâta timp cât ne încredem cu totul în Fiul Său, rămânem în Isus și El rămâne în noi. După ce Isus a împlinit actul botezului, Tatăl Ceresc i-a onorat ascultarea, confirmând că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și că în El, Tatăl își găsește plăcerea deplină.

Botezul în apă este de fapt un act fizic prin care ne putem identifica cu ceea ce ne spune Scriptura că a făcut Isus pentru noi. Impactul implicării fizice în urmarea pas cu pas a morții, îngropării și învierii Domnului, chiar dacă totul este doar simbolic, ne ajută să înțelegem mai profund importanța a ceea ce a făcut Isus pentru noi și face ca jertfa și beneficiile care decurg din aceasta, să devină ceva personal. Este esențial să înțelegem că „am murit” față de stilul vechi de viață în care păcătuiam fără să ne pese prea mult și făceam ce ne plăcea, pentru că eul nostru era domn. Acel „om firesc” a murit „înecat în apa botezului”, a fost îngropat la fundul apei și din apă am ieșit cu natura nouă, duhovnicească, și vom căuta să facem ce ne dictează Duhul Sfânt, pentru că acum Isus este Domn, nu „eul” nostru. Dar, Dumnezeu ne respectă voința liberă cu care ne-a creat și noi suntem cei care trebuie să vrem să murim față de natura veche, să facem așa cum ne-a îndemnat Isus înLuca 9:23b: „… „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze””.Ce ne spune de fapt Isus? Pentru a-L putea urma, trebuie să renunțăm să fim noi cei care conduc și să ne crucificăm zilnic firea veche, pentru că nu este suficient s-o facem o dată pentru totdeauna. Pentru mai multe explicații pe acest verset puteți citi blog-ul: „Cum să-L urmăm pe Cristos”

Coloseni 2:10-14 „Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.”

Legea dată poporului evreu, prin Moise, impunea circumcizia copiilor de sex masculin, dar legământul nou, în Isus Cristos, impune moartea întregii naturi firești, nu doar îndepărtarea unui mic țesut. Doar murind față de poftele trupești, firești și îngropându-ne firea pământească, putem fi înviați, prin același Duh Sfânt prin care a fost înviat Isus. Doar așa vom putea fi născuți din nou pentru o viața nouă, prin credința în Cristos. Prin această „moarte” a firii, ieșim de sub conducerea păcatului și intrăm în adevărata viață! Prin jertfa sa perfectă, Isus a împlinit Legea, fiind așa cum spunea Ioan Botezătorul, „Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Prin crucificare, a pironit toate cerințele și poruncile Legii, pe cruce, pentru că le-a împlinit în întregime. De la învierea și înălțarea Lui Isus Cristos, suntem sub Noul Legământ, prin care nu ni se mai cere să împlinim toată Legea, ci să credem în Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, care a împlinit-o în locul nostru, nu a păcătuit nici măcar o dată, a plătit prețul păcatelor noastre, murind în locul nostru și Dumnezeu Tatăl L-a înviat din morți și acum șade la dreapta Sa (Evrei 12:2), pentru că și-a încheiat lucrarea de mântuire a omenirii. Poate veți spune că fariseii L-au criticat de multe ori pe Isus că nu păzea Legea. Fariseii sunt cei care la Legea primită de la Dumnezeu prin Moise, numită „Tora” (sau ”Pentateuhul” care sunt primele cinci cărți ale Bibliei), au adăugat un nou set de reguli și instrucțiuni, grupate în „Talmud”, care nu erau de sorginte Dumnezeiască, ci omenească. Isus nu a împlinit ce era scris în Talmud și pentru aceasta a fost criticat, în schimb a fost singurul care a păzit tot ce cerea Tora, Legea primită de Moise de la Dumnezeu.

1 Corinteni 10:1-2 „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;”

Pavel explică în prima epistolă către Corinteni, că fiecare israelit când a fost eliberat din Egipt, a trecut prin experiența botezului în norul Duhului Sfânt, care venea de sus, imersându-i și a botezului în apă. Toți au intrat și au ieșit din apă, fiind botezați în mare, recunoscând conducerea lui Moise. După ce au ieșit din apă, au început o viață nouă, sub o nouă conducere. Toate acestea sunt prefigurarea botezului creștin, noi fiind botezați pentru Isus, tot prin credință ca și ei, primind astfel neprihănirea Lui. („Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat,…”- Evrei 11:29a)

Efeseni 2:6 „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus,”

Același Duh Sfânt, care L-a înviat pe Isus din morți, ne „învie” și pe noi la ieșirea din apa botezului, ca să trăim o viață nouă sub conducerea Lui Isus Cristos. Isus și-a încheiat lucrarea de mântuire, acum este „așezat” la dreapta Tatălui Ceresc și noi cei care rămânem în El și El în noi, suntem de asemenea așezați cu Isus în locurile cerești. Nu mai putem adăuga nimic la mântuirea noastră, Isus a făcut totul, suntem mântuiți prin har, nu prin fapte. Pentru că-L iubim, păzim poruncile Lui și căutăm să trăim pe placul Lui, în ascultare de El (Ioan 14:21). Dacă continuăm să alegem să păcătuim, îi dăm dreptul legal diavolului să ne facă rău și să ne distrugă. Păcatul are consecințe.

Al doilea botez menționat în Noul Testament și cel mai important pentru mântuire, este botezul în apă, în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, așa cum ne poruncește Isus să facem (Matei 28:19).

Înainte să se înalțe la cer, Isus i-a trimis pe ucenici să aștepte în Ierusalim să primească puterea de sus, ca să poată deveni lucrătorii Săi. După ce au primit botezul cu Duhul Sfânt, Petru a predicat primul mesaj de evanghelizare. La final, miile de evrei care au ascultat și au crezut Evanghelia, s-au convins că sunt păcătoși și au întrebat ce pot face ca să fie mântuiți, iar Petru le-a răspuns.

Faptele apostolilor 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Duhul Sfânt vorbea prin Petru și a convins mulțimea de adevărul celor spuse de Petru. Au crezut că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, care a fost condamnat la moarte de două instanțe omenești (cea iudaică și cea romană), fără să fi fost vinovat și că Dumnezeu L-a înviat și L-a înălțat la cer, unde șade la dreapta Sa.

Isus ne spune foarte clar că: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”(Ioan 6:44)

1 Corinteni 12:3b „… Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.”

Pașii nașterii din nou sunt foarte clari: fiecare trebuie să audă Evanghelia, să creadă că Isus este Fiul Lui Dumnezeu și a murit pentru păcatele sale, să se pocăiască de păcate ca să aibă un cuget curat, să dorească din toată inima să devină ucenicul Lui Isus, să se boteze în apă și apoi să primească botezul cu Duhul Sfânt. Fără să recunoaștem că am păcătuit și fără să ne cerem sincer iertare de la Dumnezeu dorind să ne schimbăm, ceilalți pași îi facem degeaba, nu ne vor ajuta cu nimic. Cu siguranță un bebeluș nu poate împlini nici unul dintre acești pași, pentru ca botezul lui să fie ceea ce ne-a poruncit Isus, ca parte a procesului mântuirii.

Cuvântul „pocăință”, „metanoeó”în original, în limba greacă, este format din „meta” (schimbat după ce a fost cu…) și „noiéō” (a gândi). Conform „Thayer Greek Lexicon”,„metanoeó” înseamnă schimbarea modului de gândire, după conștientizarea și regretul păcatului, dorind trăirea unei vieți noi, curate, de ascultare, întorcând spatele păcatului și stilului vechi de viață și trăind în așa fel încât să-i placă Lui Dumnezeu. Nici unul dintre pașii mântuirii, nu sunt posibili prin eforturile omenești, fără ajutorul Duhului Sfânt.

Petru scrie mai multe despre botezul în apă, în prima sa epistolă.

1 Petru 3:21 „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Cristos,”

Traducerea Cornilescu traduce cuvântul original din limba greacă „antitypon” prin expresia „icoană închipuitoare”. Termenul înseamnă, „ceea ce corespunde la…” sau „un lucru care a urmat un anumit tipar”

Traducerile acestui verset din varianta actualizată (BVA) și cea fidelă (BTF) sunt mai explicite și mai ușor de înțeles:

1 Petru 3:20b, 21 (BVA) „… Dumnezeu le aşteptase atunci cu răbdare în timp ce Noe construia acea corabie, în ea au fost salvaţi (de la moarte) prin apă doar opt persoane. Această apă reprezintă (simbolic) botezul care ne salvează şi pe noi, deşi acum nu este vorba despre o salvare de la o murdărire fizică; ci el simbolizează garanţia unei conştiinţe (deja) curate înaintea lui Dumnezeu; iar acest lucru a fost posibil prin învierea lui Isus Cristos”

1 Petru 3:20b-21 „… odată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, în timp ce era în pregătire arca, în care puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă; Și căreia botezul, fiindu-i o prefigurare, ne salvează acum, (adică, nu înlăturarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conștiinţe bune către Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos.” (BTF)

Apostolul Petru ne spune că rolul botezului nu este să ne spele de o murdărie fizică, ci dovada unei inimi și gândiri care în urma pocăinței sincere și a cererii de iertare au fost spălate cu sângele Lui Isus de toate păcatele comise, primind neprihănirea Lui.

Dumnezeu a avut răbdare ca Noe să termine de construit arca, înainte să toarne apele potopului care au acoperit Pământul în întregime, înecând toată nelegiuirea și pe cei care o practicau. A salvat doar 8 suflete neprihănite, din aproximativ 2 milioane de oameni, din apa potopului. Această apă în care au fost îngropați cei păcătoși împreună cu păcatele lor, și din care au fost salvați prin arcă doar Noe și familia lui, este de fapt prefigurarea botezului creștin.

Nașterea din nou nu se referă la o renaștere biologică, nu putem intra din nou în pântecele mamei, dar putem intra în apa botezului, care înlocuiește „apa”, lichidul amniotic, după ce am crezut și am primit sămânța Cuvântului Evangheliei, ca să ne naștem prin Duhul Sfânt. Isus este Cuvântul întrupat care a venit să locuiască printre noi și prin El intrăm în viața nouă. („Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr –Ioan 1:14a)

După nașterea din nou nu mai suntem din sămânța lui Adam, ci suntem copiii Lui Dumnezeu. Prima dată ne-am născut în păcat, pentru că Adam primul om, a păcătuit și noi am moștenit natura lui păcătoasă. Nașterea nouă, duhovnicească, este din al doilea Adam, adică din Isus, care este total neprihănit, fără nici un păcat, perfect curat și sfânt și moștenim natura Lui („De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă” – 1 Corinteni 15:45). Noi suntem cei care trebuie să realizăm și să știm că acum nu mai suntem robi ai păcatului, ne naștem pentru a trăi o viață nouă, curată, fiind în sfârșit așa cum a intenționat Dumnezeu să fim, când a creat omul după chipul și asemănarea Lui. Ne-am întors inima spre El, pentru că El ne-a iubit întâi și nu mai vrem să trăim în păcat, ci suntem neprihănirea Lui Dumnezeu în Cristos („Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” – 2 Corinteni 5:21 ), nu ne mai aparținem, Isus a plătit cel mai mare preț pentru răscumpărarea noastră („Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”- 1 Corinteni 6:19-20) și în noi locuieșteacelași Duh, care L-a înviat pe Isus din morți. („Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Cristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” – Romani 8:11) Toate aceste versete ne arată că de noi depindesă știm ce avem în Cristos și să ne opunem păcatului, alegând ce este bine și plăcut înaintea Lui Dumnezeu.

Efeseni 1:13-14 „Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

Pecetea Duhului Sfânt pusă pe cei care credem în Isus, este garanția (arvuna) că suntem ai Lui Dumnezeu, îi aparținem Lui și vom moșteni viața veșnică, împreună cu toate beneficiile pe care aceasta le implică.

Efeseni 4:4-6 „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”

Botezul nu ne dă apartenența la o anumită biserică sau denominațiune, ne botezăm în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, și așa cum spune Pavel, facem parte dintr-un singur trup, biserica universală, trupul Lui Cristos, iar Isus este capul acesteia. Cu alte cuvinte, prin botezul în apă aparținem Lui Isus și trăim pentru El, spre slava Tatălui Ceresc, care devine Tatăl nostru.

Romani 6:3-12 „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului, căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, întrucât ştim că Cristosul înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.”

Când intrăm în apa botezului prin credința în Isus, ne predăm Lui cu totul, declarăm că natura noastră firească, veche este moartă și nu mai vrem să ascultăm de poftele firii, pentru că Duhul Sfânt, prin adevărul Evangheliei, ne-a schimbat inima, dorințele și scopul. Nu mai dorim ce doream, acum vrem să-i facem pe plac Lui Isus. Aceasta este nașterea din nou… suntem morți față de păcat și vii pentru Cristos. Ieșim din apă pentru a trăi o viață nouă, așa cum, după ce mamei i „se rupe apa”, copilul se naște, ieșind din „apă” și intrând în noua viață, care este complet diferită de cea intrauterină. Prin botez încheiem un legământ cu Dumnezeu în care se „stipulează” că nu mai trăim pentru noi înșine ci pentru Isus, care ne-a răscumpărat cu prețul vieții Sale și renunțăm la toate drepturile, cu excepția dreptului de a fi ca El.

Adevărata libertate vine din dorința de a trăi doar pentru Cel care a murit în locul nostru. Doar când înțelegem ce mult ne iubește Isus, murind în locul nostru și spălându-ne păcatele cu sângele Lui, vom putea renunța cu totul la trecut și începe noua viață, liberi de păcat, curați, restaurați prin Duhul Sfânt și vom fi cu adevărat liberi și împliniți!

Romani 6:3,4 „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui? ”Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

Matei 28:19 „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Marcu 1:4 „A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.”

Marcu 1:5 „Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.”

Marcu 16:16 „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.”

Marcu 1:9 „În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan.”

Luca 3:21 „După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,”

Luca 12:50 „Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cât de mult doresc să se îndeplinească!” – botezul cu foc – crucificarea.

Ioan 3:22 „După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza. ”

Ioan 4:1-2 „Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui.”

Faptele apostolilor 2:38 „„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Faptele apostolilor 2:41 „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.”

Faptele apostolilor 8:12 „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei.

Faptele apostolilor 8:35-38 „Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă.”Şi famenul a zis: „Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.”

Faptele apostolilor 10:42-48 „Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

Faptele apostolilor 16:13-15 „ În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.”

Faptele apostolilor 16:33 „Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.”

Faptele apostolilor 18:8 „Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.”

Faptele apostolilor 19:4-6 „Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.”

Faptele apostolilor 22:14-16 „El (Anania) mi-a zis: „Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui; căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit. Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’”

Romani 6:3,4 „Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? ”Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.”

1 Corinteni 10:1-2 „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise;”

1 Corinteni 12:13 „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.”

Galateni 3:26-29„Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.””

Efeseni 4:1-6 „Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste 3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. 4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. 6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”

Coloseni 2:10-14 „Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El prin botez şi înviaţi în El şi împreună cu El prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.”

1 Petru 3:21 „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos”,

Matei 28:18-20 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19 Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20 Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.””

1 Petru 3:18-22 „Pentru că și Cristos a suferit o dată pentru păcate, cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu, dat la moarte în carne, dar primind viață prin Duh. Prin care a și mers și a predicat duhurilor în închisoare; care au fost neascultători odinioară, odată când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, în timp ce era în pregătire arca, în care puţine, adică opt suflete, au fost salvate prin apă; și căreia botezul, fiindu-i o prefigurare, ne salvează acum, (adică, nu înlăturarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conștiinţe bune către Dumnezeu), prin învierea lui Isus Cristos, care a mers în cer și este la dreapta lui Dumnezeu; îngeri și autorităţi și puteri, fiindu-i supuse. (BTF)

1 Petru 3:21 (BVA) „Această apă reprezintă (simbolic) botezul care ne salvează şi pe noi, deşi acum nu este vorba despre o salvare de la o murdărire fizică; ci el simbolizează garanţia unei conştiinţe (deja) curate înaintea lui Dumnezeu; iar acest lucru a fost posibil prin învierea lui Isus Cristos.”

Efeseni 5:25-27 „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.”

Matei 3:11 „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El (Isus) vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”Marcu 1:8 „Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Luca 3:16 „Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.”

Luca 3:22 „şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!””

Luca 4:1 „Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,”

Luca 10:21 „În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.””

Luca 11:13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’”

Luca 12:10 „Şi oricui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta, dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.”

Luca 12:12 „căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

Matei 7:11 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

Luca 24:44-49 „Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.” Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Cristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.””

Isaia 44:3 „Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meupeste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale,”

Ioan 1:33 „Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.’

Ioan 7:37-39 „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Ioan 14:15-17 „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”

Ioan 14:26 „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Ioan 16:7-15„Totuşi vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce priveşte păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine; în ce priveşte neprihănirea, fiindcă Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea; în ce priveşte judecata, fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu, de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

Ioan 20:21-22 „Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”

Faptele Apostolilor 1:2-5 „de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.””

Faptele Apostolilor 1:8 „„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.””

Faptele Apostolilor 2:4-12 „Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”

Faptele Apostolilor 2:15-18 „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea,din Duhul Meu şi vor proroci.”

Faptele Apostolilor 2:33 „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.”

Faptele Apostolilor 2:36-38 „Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Faptele Apostolilor 2:1-8 „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?”

Faptele Apostolilor 4:29-31„Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfântşi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Faptele Apostolilor 8:12, 14-17 „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei… Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.”

Faptele Apostolilor 9:17 „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.””

Faptele Apostolilor 9:31 „Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.”

Faptele Apostolilor 10:38 „cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”

Faptele Apostolilor 10:34-48 „ Atunci, Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Cristos, care este Domnul tuturor. Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.”

Faptele Apostolilor 11:15-16 „Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca şi peste noi la început. Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ‘Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.’”

Faptele Apostolilor 15:7-8 „După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.”

Faptele Apostolilor 19:1-6 „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioana botezat cu botezul pocăinţeişi spunea norodului să creadăîn Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.”

Romani 14:17 „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”

Romani 15:13 „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!”

Tit 3:4-7 „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.”

1 Tesaloniceni 1:5 „În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu o mare îndrăzneală. Căci ştiţi că, din dragoste pentru voi, am fost aşa printre voi.”

Iuda 1:20 „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,”

Romani 8:26 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.”

1 Corinteni 14:1-5 „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi. În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.”

1 Corinteni 14:12-19 „Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte. Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.”

1 Corinteni 14: 26 -28 „Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.”

Efeseni 6:10, 11, 13 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului… De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.

Efeseni 6:17-18 „Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”

Ioan 4:24 „„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.””

Dacă doriți să aprofundați ce spune Biblia despre Duhul Sfânt, puteți citi articolul„Cine este și ce face Duhul Sfânt”.

Isus Cristos este modelul nostru al creștinilor și toți dorim să ajungem cât mai asemănători cu El și să facem ce a făcut El, corect? Să vedem ce spun următoarele versete:

Matei 3:13-16 „Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci, Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost ​botezat*, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul ui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.”

Deci, Isus a fost botezat în apă, ca exemplu pentru noi. El nu avea nevoie să fie născut din nou, pentru că prin naștere nu a moștenit natura păcătoasă a lui Adam (Isus a fost conceput de la Duhului Sfânt prin fecioara Maria) și nu a comis nici un păcat, deci nu avea de ce să se pocăiască. Apoi Isus a fost botezat cu Duhul Sfânt. În Ioan 1:32b, Ioan Botezătorul spune:„Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.” Până la Isus, Duhul Sfânt nu rămânea permanent în nici o persoană, doar cobora peste prorocul ales de Dumnezeu, ca să vorbească prin el, cât timp prorocea. Au trecut generații întregi, fără ca Duhul Sfânt să coboare măcar o dată, fără să fie vreun proroc în poporul Lui Dumnezeu, din cauza împietririi inimii lor și a neascultării de Dumnezeu; iar de la finalul Vechiului Testament, de la ultima profeție primită prin Maleahi până la Isus au trecut 400 de ani de întuneric spiritual peste poporul evreu și întreaga lume. Cu atât mai semnificativ era faptul că Duhul Sfânt a revenit. Prin El, Ioan Botezătorul a slujit Domnului pregătind calea pentru Isus, împlinind ultima prorocie a Vechiului Testament din Maleahi 4:5-6.

Filipeni 2:6-8 „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.”

​Isus Cristos a ales să apeleze la ajutorul Duhului Sfânt în locul propriei divinități. Isus a fost conceput prin Duhul Sfânt, a primit botezul Duhului Sfânt după botezul în apă, la maturitate, la 30 de ani, înainte să-și înceapă cu adevărat lucrarea și cu tot ajutorul Duhului Sfânt a trăit o viață curată fără păcat, făcând multe semne și minuni. („Căci Acela [Isus] pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.” – Ioan 3:34).

Faptele Apostolilor 1: 13-14 „Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul şi Iuda, fiul lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile i cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.”

Între cei 120 care au așteptat în Ierusalim și au primit împlinirea promisiunii Tatălui, fiind botezați cu Duhul Sfânt, erau și Petru, Ioan, Iacov, Matei, precum și Maria mama Lui Isusși toți au dorit, au așteptat și au fost botezați cu Duhul Sfânt și au vorbit în alte limbi. De asemenea apostolul Pavel, cel care a scris mai mult de o treime din Noul Testament, a fost botezat cu Duhul Sfânt, chiar înainte de botezul în apă (Faptele Apostolilor 9:16-17).

Efeseni 1:13-14 „Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evangheliamântuirii voastre),aţi crezut în Elşi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

Când cineva aude și crede adevărul Evangheliei primește „pecetea”, sigiliul Duhului Sfânt. Orice sigiliu este dovada că obiectul pecetluit aparține posesorului sigiliului. Această „pecete” a Duhului Sfânt, este de fapt acontul, garanția contractului persoanei pecetluite, cu Dumnezeu prin Isus Cristos, prin care este mântuită și moștenește viața veșnică, devenind parte a trupului lui Cristos, adică Biserica. Cât timp persoana respectă termenii contractului, va aparține Lui Isus și nimeni și nimic n-o va smulge din mâna Lui („Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” – Ioan 10:27-28).

Prin nașterea din nou, primim doar o măsură a Duhului Sfânt, de aceea bucuria mântuirii va ține doar o perioadă de timp, în funcție de mai mulți factori cum ar fi: cât de dedicați suntem, cât de mult timp petrecem cu Tatăl Ceresc în rugăciune, studiind Scriptura, cât de „vie” este biserica din care facem parte, cât de tare dorim să creștem spiritual etc. Din păcate, mulți creștini nu au căutat să primească botezul Duhului Sfânt, pentru ca bucuria lor să fie deplină și s-o poată continuu reînnoi, prin părtășia cu Duhul Sfânt și trăiesc doar cu amintirea bucuriei adânci și profunde a începutului umblării cu Isus.

Am auzit de multe ori următoarea afirmație: „Când am fost născuți din nou, primindu-L pe Isus ca Domn peste viața noastră, am primit și botezul cu Duhul Sfânt, pentru că doar prin El puteam veni la Isus.”

Să fie chiar așa? Eu știu sigur că experiența nașterii din nou nu a fost aceeași cu cea a botezului cu Duhul Sfânt, chiar a trecut ceva timp între cele două. Ambele evenimente nu pot avea loc fără participarea Duhului Sfânt. Când o persoană se naște din nou, Duhul Sfânt intră în inima sa și din interior produce schimbarea care va fi vizibilă la exterior, viața persoanei fiind total schimbată; iar în cazul botezului, Duhul Sfânt coboară, este turnat peste persoană, scufundând-o complet (ca și apa unei cascade), acoperind-o complet cu prezența Sa. Termenul original pentru botez este „baptisma” și înseamnă scufundare, acoperire de jur împrejur. Duhul Sfânt vine de sus, prezența și efectele lui în viața celui care primește botezul fiind mult mai semnificative decât la mântuire, și nu pot fi ignorate nici de cel în cauză, nici de cei din jurul său, așa cum citim în toate instanțele prezentate în cartea Faptele Apostolilor.

Să vedem ce a spus Isus despre lucrarea Duhului Sfânt care produce nașterea din nou și apoi despre botezul cu Duhul Sfânt:

Ioan 4:14 „Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apape care i-o voi da Euse va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”

Când Isus s-a întâlnit cu femeia samariteancă, la fântână, i-a vorbit despre „apa vie”, care devine izvor de viață veșnică. Cred că ne este foarte clar că Isus vorbea despre Duhul Sfânt, sursa vieții veșnice. La următoarea referință pe această temă, în capitolul 7, apostolul Ioan ne spune că Domnul se referă la Duhul Sfânt:

Ioan 7:37-39 „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima luivor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”
​
Cu siguranță că Domnul a considerat că are un mesaj foarte important, dacă „a strigat”, dorind să fie sigur că, captează atenția audienței și este ascultat. Isus vrea să fie sigur că mulțimea află că toți cei care cred în El și sunt mântuiți, pot primi Duhul Sfânt, trebuie doar să fie „însetați” de mai mult. Duhul Sfânt îi poate umple atât de mult, încât din inima fiecăruia „vor curge râuri de apă vie”. Ar putea curge un râu fără să fie remarcat? Isus spune chiar că vor fi mai multe râuri, ceea ce va fi imposibil de ignorat de cei din jur. Odată ce Duhul Sfânt vine să locuiască într-o persoană, schimbarea este atât de evidentă că toți din jur vor remarca! Și vor auzi! De ce? Pentru că nimeni nu poate să țină doar pentru el vestea bună a Evangheliei! Nu cred că pot trece mai mult de câteva minute când discut cu cineva, fără să afle că Isus este Domnul vieții mele. Când „râurile de apă vie” curg din inimile noastre, ating tot ce ne înconjoară și schimbă atmosfera spirituală, oriunde ne aflăm.

Deci, în cele două pasaje de mai sus este vorba de Duhul Sfânt care lucrează în omul interior, în „inima” celui care crede, spre mântuire prin nașterea din nou.

Marcu 2:22 „„Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel, vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.””

Ce compara Isus cu burdufurile și vinul? Burdufurile vechi reprezintă natura firească, carnală, care nu poate primi „apa vie” produsă de Duhul Sfânt, care este vinul nou. Pentru ca cineva să poată primi botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să fie prima dată născut din nou, să-și crucifice natura carnală, pentru ca în „burduful nou” să poată primi Duhul Sfânt care „se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.”, cum spune Isus în Ioan 4:14.

Planul Lui Dumnezeu pentru noi, copiii Săi nu se oprește la a fi mântuiți, ci fiecare ar trebui să cerem și botezul cu Duhul Sfânt. Isus si Tatăl sunt una, și ambii doresc să ne dea Duhul Sfânt, împreună cu puterea și toate beneficiile care-L însoțesc.

Acum să analizăm ce relatează Luca despre ce le-a spus Isus ucenicilor, atât în Evanghelia sa, cât și în primul capitol din cartea Faptele Apostolilor:

Luca 24:49 „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate pânăveţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Aici nu mai este vorba de intrarea Duhului Sfânt în inima credinciosului, unde să producă „apa vie”, ci este vorba despre coborârea Duhului Sfânt, de sus, „peste” cei care doresc și așteaptă împlinirea acestei promisiuni și care îi „îmbracă” cu „puterea de sus” ceea ce este similar cu imersarea, acoperirea de jur împrejur, adică botezul.

Prin coborârea Duhului Sfânt, s-a împlinit profeția prorocului Isaia din:

Isaia 44:3 „Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale,”

Și Pavel folosește alt termen pentru botez în epistola către Tit:

Tit 3:4-7 „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem în nădejde moştenitori ai vieţii veşnice.”

Spălarea nașterii din nou, este un eveniment, urmat de „înnoirea produsă de Duhul Sfânt”, care a fost „vărsat din belșug peste” prin Isus, făcând referire la botezul cu Duhul Sfânt. După botez, Duhul Sfânt produce o continuă înnoire în duhul nostru, în omul dinăuntru, așa cum spune Pavel și în:

2 Corinteni 4:16 „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.”

Sunt atât de multe dispute pe tema botezului și nu este de mirare. Diavolul face mari eforturi să oprească creștinii să primească puterea și darurile care vin prin Duhul Sfânt. De ce? Pentru că devin martori eficienți ai Lui Isus, mărturia vieții lor are puterea unui bun exemplu, vor putea opera în darurile spirituale, provocând mari pagube împărăției întunericului și vor fi mai bine echipați pentru a putea spune ca și Pavel „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” în 2 Timotei 4:7.

Probabil ați auzit de multe ori că botezul cu Duhul Sfânt se primește când creștinul se naște din nou, iar darurile Lui erau doar pentru biserica primară, pentru că nu aveau Noul Testament în formă scrisă și aveau nevoie de ajutorul Duhului Sfânt să trăiască pe placul Lui Dumnezeu, iar noi avem tot ce trebuie să știm scris pe paginile Scripturii. Să fie chiar așa?

Ioan 14:16 „un alt Mângâietor, care SĂ RĂMÂNĂ CU VOI ÎN VEAC; şi anume Duhul adevărului,”

Cât timp spune Domnul Isus că vine Duhul Sfânt ca să rămână? Dumnezeu Îl va trimite ca să rămână veșnic cu noi.. Nu spune că va veni până când Biblia va fi complet scrisă și pe urmă va pleca. Nici Pavel nu spune că darurile Duhului Sfânt sunt disponibile până la o anumită dată, apoi lucrarea prin daruri va fi anulată, nici că vorbirea în limbi va fi o dovadă a primirii botezului cu Duhul Sfânt, până la un anumit moment. Vi se pare că nu mai este nevoie de minunile pe care le poate face doar Duhul Sfânt, prin creștini, pentru a dovedi că Evanghelia este adevărată? Sau că suntem atât de puternici încât darurile spirituale nu-și mai au rostul în viețile noastre?

Dumnezeu nu-și lasă copiii pe Pământ, nici o clipă fără ajutorul puterii și al darurilor Duhului Sfânt. De noi depinde să le dorim, să le primim și să operăm în ele. Să privim mai atent contextul versetului folosit de cei care cred că darurile spirituale au încetat. De fapt, nici nu putem folosi un singur verset sau o secțiune de versete pentru a formula o doctrină. În schimb avem multe versete care dovedesc contrariul.

Ce spune de fapt versetul luat în contextul versetelor învecinate, așa cum trebuie să analizăm sensul oricărui adevăr biblic.

1 Corinteni 13: 8-10, 12 „Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte, dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi… Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”

Dumnezeu este dragoste și așa cum El este veșnic, nici dragostea nu va dispărea niciodată. Darurile spirituale se vor sfârși când va veni „ce este desăvârşit”, adică când va veni Isus Cristos, la răpire, ca să ne ridice la cer. Doar atunci vom „cunoaște totul pe deplin” și „cunoașterea în parte” va înceta. De ce? Pentru că vom ajunge în rai și acolo vom cunoaște tot adevărul și nu va mai fi nimic acoperit, vom vedea totul „față în față”.

Doar prin forțe proprii, nici un creștin nu poate rămâne mult pe calea credinței. Sunt multe învățături care îi limitează pe cei care le urmează, la a trăi doar cu „arvuna” Duhului Sfânt. Ca urmare, sunt lipsiți de putere și fac față cu greu provocărilor de zi cu zi. Cu cât suntem mai plini de puterea Duhului Sfânt și operăm în darurile spirituale, după cum decide Duhul Sfânt să ni le dea, cu atât mai mult vom crește spiritual, vom contribui la creșterea Împărăției Lui Dumnezeu și vom fi mai fermi în credință. Nu putem lua deciziile corecte doar bazându-ne pe ce scrie pe paginile Bibliei, fără să avem o relație vie cu Duhul Sfânt și să comunicăm cu El. De exemplu, Biblia ne învață cum să ne comportăm în cadrul căsniciei și cum ar trebui să fie, în linii mari, persoana cu care să ne căsătorim, dar nu ne spune și numele acesteia. Pentru a fi siguri că este persoana aleasă de Dumnezeu pentru noi, avem nevoie să auzim vocea Duhului Sfânt. Nu putem avea o relație cu adevărat profundă cu Duhul Sfânt, decât după ce ne-am născut din nou, am căutat și am cerut mai mult, am fost botezați cu Duhul Sfânt și continuăm să avem părtășie cu Duhul Sfânt, zidindu-ne prin rugăciunea în „alte limbi” și operând în darurile spirituale. În acest fel, Duhul Sfânt, ne umple din nou și din nou cu prezența și puterea Sa.

Unii creștini se tem să ceară botezul cu Duhul Sfânt, ca nu cumva să le facă rău, sau să ajungă înșelați de diavol. Dumnezeu nu ne dă nimic rău și nici nu ne-ar îndemna să cerem ceva care nu este sută la sută bun pentru noi. Cu cât studiem mai serios ce spune Biblia pe această temă, vom vedea că botezul cu Duhul Sfânt este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui creștin, după nașterea din nou.

Matei 7:11 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!”

Luca 11:13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruriva da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!’”

Deci, Duhul Sfânt este un dar minunat, și coboară peste noi, dacă ne dorim și cerem. Dumnezeu Tatăl este plin de bunătate și ne iubește necondiționat. Nu avem nici un motiv să credem că ne-ar pregăti un cadou care să ne facă rău. Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8); bunătatea și îndurarea Lui se înnoiesc în fiecare dimineață (Plângerile Lui Ieremia 3:22-23). El este Cel care și-a dat Fiul la moarte în locul nostru, pentru că ne-a iubit dintotdeauna. Dragostea Lui față de noi, „agape” este cea mai perfectă și dezinteresată dragoste care există (1 Corinteni 13).

Ioan 14:15-17 „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”

Ioan 14:26 „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce amintede tot ce v-am spus Eu.”

Termenul din limba greacă, tradus prin „Mângâietor” este „Parakletos” și are o semnificație mult mai largă, însemnând în același timp și: Apărător, Ajutor, Sfătuitor, Mijlocitor, Cel care ne întărește. Asta înseamnă că este toate acestea, permanent pentru noi și nu ne lasă singuri niciodată, pe toți cei care-L iubim pe Isus si păzim poruncile Lui (Ioan 14:15). După înălțarea Lui Isus la cer, la cincizeci de zile (Cincizecime) de la învierea Sa, Dumnezeu L-a trimis pe Duhul Sfânt să continue lucrarea de mântuire a omenirii, pentru care s-a jertfit Isus.

Isus le-a spus ucenicilor că este spre binele lor ca El să se înalțe la cer (Ioan 16:7), pentru că le va trimite „un alt Mângăietor”, adică pe cineva egal cu El, cu nimic inferior Lui. Isus avea limitele impuse de trăirea într-un trup uman, nu putea fi în mai multe locuri simultan, dar Duhul Sfânt nu are nici o limită, El este una dintre cele trei persoane ale Trinității, este Dumnezeu și are toate atributele pe care le au Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.

Ioan 20:21-22 „Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”

Faptele Apostolilor 1:2-5 „de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.””

După ce Isus a fost înviat din morți, înainte să se ridice la cer, „a suflat pesteei (ucenici)şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”, ceea ce în mod cert nu a fost botezul, pentru că așa cum citim în primul capitol din cartea Faptele Apostolilor, ultimele cuvinte ale Domnului au fost ca ucenicii să aștepte să primească promisiunea puterii, „fiind botezați cu Duhul Sfânt”. Cu siguranță experiența pe care au avut-o ucenicii după ce Isus a suflat peste ei, a fost minunată, dar a fost inferioară experienței botezului pe care l-au primit la Cincizecime. De ce? Probabil prima experiență cu Duhul Sfânt a fost pentru nașterea lor din nou (nefiind specificat putem doar presupune), motivându-i să dorească mai mult din Duhul Sfânt, și fiind gata să aștepte în Ierusalim în rugăciune, timp de zece zile. Nu știau cât va dura, Domnul le-a spus că urmau să fie botezați și să primească puterea „nu după multe zile”. Dar după ce au primit „puterea” prin botezul Duhului Sfânt, au fost total transformați, nu se mai temeau de opresiuni, dimpotrivă, erau fericiți să sufere pentru Domnul Isus („Ei (ucenicii) au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui.” Faptele Apostolilor 5:41)

Faptele Apostolilor 1:8 „„Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martoriîn Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.””

Cuvântul folosit în original, în greacă, pentru „puterea” Duhului Sfânt în Noul Testament este „Dunamis” și înseamnă puterea, tăria, abilitatea, puterea inerentă, care locuiește în cineva prin natura sa; puterea de a face minuni; puterea morală și excelența sufletească; puterea de a învinge orice forță sau armată inamică. O astfel de putere ne spune Domnul Isus că primim prin botez, devenind ceea ce vrea El să fim.

Planul Lui Dumnezeu este cel mai bun și este perfect în toate lucrurile. Domnul Isus le-a spus clar ucenicilor că trebuie să aștepte și să primească „putere” prin coborârea Duhului Sfânt și după aceea vor putea evangheliza nu doar pe cei apropiați, dar chiar pe oricine, oriunde în lume. Nu putem fi martorii Lui, fără puterea Duhului Sfânt. Ucenicii au trebuit să aștepte zece zile de la înălțarea Lui Isus până când Duhul Sfânt a fost trimis. Și ce intrare spectaculoasă în lumea noastră, a „puterii cerești”, care de această dată a venit ca să rămână!

Faptele Apostolilor 2:1-4 „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.”

Peste cei 120, care erau deja născuți din nou, s-au coborât 120 de limbi ca de foc, Persoana Duhului Sfânt s-a manifestat unic și personal pentru fiecare în parte. Toți au fost imersați de sus până jos, fiind acoperiți complet (aceasta este semnificația termenului „baptisma”, tradus prin botez) de prezența Duhului Sfânt, care este invizibil, dar a dorit să fie auzit („un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic”) de toți din Ierusalim nu doar de ucenici și văzut de ucenici („Niştelimbi ca de focau fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei”). După ce au fost înconjurați complet de Duhul Sfânt, următorul pas a fost umplerea  și toți au început să vorbească „în alte limbi” decât cea ebraică, care era limba lor maternă, învățată. „Din prisosul inimii, vorbește gura”, așa cum spune Isus (Luca 6:45) Termenul grecesc original, tradus prin prisos este „perísseuma” și înseamnă „prea-plin, curge peste, peste limita de curgere.” Deci atunci când inima creștinului este umplută, fără să mai rămână spațiu neocupat, surplusul va face ca gura celui umplut să rostească ceea „ce îi va da Duhul să vorbească”.

Faptele Apostolilor 2:15-18 „Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea,din Duhul Meu şi vor proroci.”

Petru, condus de Duhul Sfânt le reamintește iudeilor că sunt martori a ceea ce prorocul Ioel, inspirat de Duhul Domnului, scria cu mai mult de 800 de ani înainte de ziua Cincizecimii, despre coborârea Duhului Sfânt și manifestările care o însoțesc.

Prin cei o sută douăzeci, Duhul Sfânt a ales să rostească laude la adresa Lui Dumnezeu, în limbile iudeilor veniți din peste 15 zone geografice diferite și poate cu mult mai multe limbi și dialecte (Faptele Apostolilor 2:4-12). Efectul a fost maxim! Nu puteau contesta că era vorba despre Dumnezeul Adevărat și Atotputernic! Mulțimea era deja mirată, pentru că s-au strâns în jurul casei unde erau ucenicii, după ce au auzit vâjâitul similar unui vânt puternic, pe care l-a produs coborârea Duhului Sfânt. După ce Petru, plin de ungerea Duhului Sfânt le-a predicat Evanghelia, peste 3000 de suflete au crezut în Isus și au fost botezați în apă (Faptele Apostolilor 2:41)

Biserica primară a început cu un număr record de convertiți la prima evanghelizare și totul a fost ca urmare a lucrării supranaturale a Duhului Sfânt care i-a umplut pe ucenici și le-a dat darul vorbirii „în alte limbi”.

Faptele Apostolilor 2:36-38 „Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şifiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

Ar fi putut Petru să predice cu atâta putere, încât să străpungă inimile celor care până atunci nu au crezut că Isus era Fiul Lui Dumnezeu, dacă n-ar fi fost botezat cu Duhul Sfânt? Să ne amintim cât de temători erau toți și cum se ascundeau în spatele ușilor încuiate, „de teama iudeilor”. Curajul și impactul cuvintelor sale erau rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Glorie Domnului! După ce cei din mulțime recunosc că au o mare problemă și întreabă ce pot face, Petru le răspunde concis, la subiect, enumerându-le pașii mântuirii: pocăința de păcate, botezul în apă spre iertarea păcatelor și apoi primirea darului Duhului Sfânt.

Din păcate, importanța acestor pași a fost mult diluată de-a lungul istoriei bisericii și mulți cred că e suficient să rostească o mini-rugăciune ca să fie mântuiți. Puterea creștinilor și implicit a bisericii, vine doar de la Duhul Sfânt. Fără umplerea cu Duhul Sfânt, atât creștinii cât și biserica din care fac parte, sunt slabi, și nu reprezintă nici un pericol pentru împărăția întunericului.

Faptele apostolilor 9:31 „Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.”

Dacă despre biserica primară citim că creștea numeric cu ajutorul Duhului Sfânt, cu cât mai multă nevoie avem azi în biserică de ajutorul Lui?

Fiecare generație are propriile provocări și probleme și cât trăim pe Pământ, nu putem spune că ne suntem a tot-suficienți. Duhul Sfânt este gata în fiecare clipă să ne sară în ajutor și să ne conducă pe drumul cel mai drept spre veșnicie. Nici pentru apostoli nu a fost ușor, dar prezența Duhului Sfânt i-a transformat total, din cei care se temeau să nu fie omorâți pentru credința în Isus, în curajoșii gata să fie pedepsiți și torturați pentru Domnul lor.

Faptele Apostolilor 4:19-20 „Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.”

Apostolii au ajuns arestați pentru că predicau Evanghelia. Nici după o noapte petrecută în închisoare, nu au dat înapoi, dimpotrivă, citim că „Petru, plin de Duhul Sfânt” (Faptele Apostolilor 4:8), a proclamat Evanghelia chiar și marilor preoți care-i judecau, făcându-i să se mire de îndrăzneala lor. După ce au fost eliberați, s-au rugat cu restul bisericii, încheind cu:

Faptele Apostolilor 4:29-31 „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Care a fost răspunsul Lui Dumnezeu? După prima umplere cu Duhul Sfânt de la Cincizecime, prin botez, apostolii au fost umpluți din nou. Această umplere le-a adus puterea, ca să poată predica Evanghelia, în ciuda opresiunilor și amenințărilor liderilor religioși. Apoi semnele și minunile pe care Domnul le făcea prin ei, au făcut pe și mai mulți să creadă că Isus, este cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu. Cu cât dorim mai mult prezența și puterea Duhului Sfânt, ca să putem face lucrarea la care am fost chemați, cu atât vom primi mai mult. Limita nu este pusă de Domnul, ci de noi.

Când Duhul Sfânt a coborât pe Pământ pentru prima dată ca să rămână, a venit cu acel vâjâit comparat cu cel al unui vânt puternic și apoi s-a manifestat vizual prin acele limbi comparate cu limbi de foc. Nu mai citim despre o altă manifestare a Duhului Sfânt de aceeași manieră, în nici un alt verset biblic. Cu toate acestea, apostolii nu se îndoiesc de autenticitatea botezurilor cu Duhul Sfânt care au urmat și la care au fost martori.

Faptele Apostolilor 8:12, 14-17 „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei…Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus. Atunci, Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceiaau primit Duhul Sfânt.”

Filip a predicat Evanghelia celor din Samaria, aceștia au crezut și au fost botezați în apă. Pentru apostoli era esențial ca cei botezați să primească și botezul cu Duhul Sfânt și imediat i-au trimis pe Petru și pe Ioan să se roage pentru ei, cu punerea mâinilor. Cu toate că nu era o călătorie scurtă, nici rapidă în acea vreme, putea dura patru zile, dacă mergeau pe jos și probabil trei zile călare pe măgăruși, apostolii nu au ezitat să facă acest efort. Era mult prea important ca noii convertiți să primească și puterea Duhului Sfânt ca să poată trăi cu Isus și să fie martorii Lui. Conform versetelor de mai sus, călătoria apostolilor a fost încununată de succes. Nu scrie explicit care a fost dovada că samaritenii au primit botezul, dar cu siguranță reacția celor care au primit botezul a fost specială, neobișnuită, pentru că în versetul următor, citim că atunci „Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor…” a încercat să cumpere puterea lor cu bani. Este foarte probabil că cei botezați au început să vorbească „în limbi”, ca și ucenicii la Rusalii și tocmai pentru că era aceeași manifestare, apostolul Luca nu scrie asta explicit.

Apoi citim despre Saul, devenit apostolul Pavel:

Faptele Apostolilor 9:17 „Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.””

1 Corinteni 14:18 „Mulţumesc lui Dumnezeu că eu (Pavel) vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.”

Saul a fost născut din nou când i s-a arătat Isus pe drumul Damascului și l-a trântit la pământ. A crezut că Isus este Mesia și transformarea lui a fost radicală. Nu numai că regreta că a persecutat creștinii, dar a ajuns să fie el însuși persecutat (Puteți citi mai multe despre experiența și transformarea lui Pavel aici: „Nu dăm înapoi!”). Anania l-a numit „frate Saule”, deci știa că era deja mântuit , îl considera frate în Cristos. Apoi i-a spus motivul pentru care a fost trimis: „ca să-și capete vederea şi să se umple de Duhul Sfânt.” Știm deja că a „fi umplut cu Duhul Sfânt”, înseamnă a fi botezat cu Duhul Sfânt. Isus l-a trimis pe Anania la Saul, tocmai pentru a primi umplerea cu Duhul Sfânt, care este un eveniment diferit și separat de cel al nașterii din nou. Sunt cazuri în care o persoană poate fi născută din nou și apoi să primească și botezul cu Duhul Sfânt, dar nu simultan, ci consecutiv. Pentru a primi umplerea cu Duhul Sfânt, trebuie ca prima dată să aibă loc nașterea din nou, primind pecetea Duhului Sfânt.

Despre apostolul Pavel, știm că vorbea „în limbi” mai mult decât toți cei din Corint, așa cum spunea chiar el în versetul de mai sus. Nu știm cu certitudine dacă a început să vorbească „în limbi”, imediat ce a fost botezat cu Duhul Sfânt, sau mai târziu.

Faptele Apostolilor 10:44-48 „ Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.”

Atât în cazul lui Saul cât și al lui Corneliu și ai lui, Dumnezeu a turnat botezul cu Duhul Sfânt peste ei, împreună cu vorbirea în alte limbi, înainte să fie botezați în apă. De ce? În ambele cazuri, cei pe care i-a trimis Domnul să-i boteze, aveau îndoieli. Dumnezeu respecta reținerile pe care le avea Anania cu privire la Saul, fariseul care cu o zi înainte persecuta creștinii, precum și pe ale lui Petru care nu era total convins că romanii, puteau fi înfiați în poporul lui Dumnezeu. Petru chiar folosește argumentul botezului pentru a-și justifica acțiunile înaintea celorlalți apostoli:

Faptele Apostolilor 15:7-8 „După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.”

Faptele Apostolilor 19:1-6 „Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” Atunci Pavel a zis: „Ioana botezat cu botezul pocăinţeişi spunea norodului să creadăîn Cel ce venea după el, adică în Isus.” Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.”

Când Pavel i-a văzut pe ucenicii lui Ioan, nu i-a întrebat nimic convențional, dimpotrivă, a trecut direct la ce era cel mai important. Vroia să știe dacă au primit Duhul Sfânt. Probabil nimic din aspectul sau gesturile lor, nu indicau că erau plini de puterea și bucuria Duhului. Pavel nu s-a rezumat la a-i boteza în apă, prin credința în Isus Cristos, ci a mers până la capăt, punându-și mâinile peste ei ca să primească și botezul Duhului Sfânt. Ca urmare, nu doar că vorbeau „în limbi” dar deja operau și în darul prorociei, tot prin Duhul Sfânt.

Din 1 Corinteni 12, aflăm care sunt darurile Duhului Sfânt, din capitolul următor aflăm ce este dragostea agape, dragostea perfectă a Lui Dumnezeu, pe care n-o putem avea decât dac-o primim ca roadă a Duhului Sfânt, iar din 1 Corinteni 14:1-33, înțelegem mai bine ce sunt darurile duhovnicești.

Pavel a înțeles foarte bine importanța părtășiei cu Duhul Sfânt și a operării în darurile spirituale. Lucrarea lui a fost atât de extinsă, tocmai pentru că a trăit condus de Duhul Sfânt și au fost parteneri. Pavel a scris o treime din paginile Noului Testament și jumătate din numărul epistolelor. Fără o relație vie și profundă cu Duhul Sfânt nu ar fi fost cel mai mare apostol al tuturor timpurilor. În Numele Lui Isus Cristos, prin mâinile lui Pavel Dumnezeu a înviat morți (citim despre învierea lui Eutih înFaptele apostolilor 20:7-12), și a făcut nenumărate minuni și semne, toate fiind urmarea lucrării Duhului Sfânt.

1 Corinteni 14:14-15 „Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.”

Rugăciunea „în alte limbi” nu este rezultatul minții umane, ci este rugăciunea Duhului Sfânt prin gura credinciosului. Duhul Sfânt nu ne forțează să vorbească sau să facă minuni prin noi. De noi depinde să vrem să-L lăsăm să rostească cuvintele limbii Sale, care este o limbă pe care nu am învățat-o niciodată. Poate fi o limbă omenească sau îngerească, așa cum spune Pavel : „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.” – 1 Corinteni 13:1.

Dușmanul știa că odată ce creștinii sunt umpluți cu puterea și înțelepciunea Duhului Sfânt, devin cu adevărat eficienți în predicarea Evangheliei și în trăirea propriilor lor vieți, așa că s-a folosit de blamarea darului „vorbirii în limbi” precum și a celorlalte daruri spirituale, pentru a-i face pe creștini să nici nu mai dorească botezul cu Duhul Sfânt.

Cu cât analizăm mai atent cine este și ce face Duhul Sfânt, înțelegem că fără ajutorul Lui, nu putem trăi așa cum ne-a chemat Domnul să trăim și nici nu putem face față chemării de a predica vestea bună a Evangheliei la orice făptură. Slujirea apostolilor a avut atât de mult succes, datorită umplerii lor cu Duhul Sfânt și a semnelor și minunilor pe care Duhul Sfânt le făcea prin ei, în Numele Lui Isus Cristos. De-a lungul istoriei, cei mai eficienți lucrători în via Domnului, au fost cei care aveau o relație vie cu Duhul Sfânt.

Inclusiv marele autor creștin și evanghelist D. L. Moody, a fost botezat cu Duhul Sfânt, dar nu vorbesc mulți despre acest lucru, așa cum scrie colaboratorul său, R.A. Torrey în „Why God Used D.L. Moody,” („De ce l-a folosit Dumnezeu pe D.L. Moody”). La începutul slujirii lui ca pastor, avea doar predici frumoase, bine documentate, dar fără putere, până când a aflat ce poate primi prin Duhul Sfânt; și-a dorit puterea ungerii, a cerut botezul și Duhul Sfânt s-a coborât peste el. De atunci, lucrarea lui a crescut exponențial devenind ceea ce știm astăzi, binecuvântând milioane de oameni și instruind lucrători creștini și misionari din 1886.

Lucrarea Duhului Sfânt este perfectă, pentru că El este Dumnezeu. Este gata să ne acorde ajutorul indiferent de oră sau locație, nu-i este niciodată greu, nici imposibil să ne fie alături când avem nevoie. De asemenea, se bucură să dorim părtășia cu El, pentru că-L iubim și ne dorim să-L cunoaștem mai bine și să petrecem timp cu El. Ce ne-am putea dori mai mult?

2 Corinteni 13:14 „Harul Domnului Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu și comuniunea Duhului Sfânt fie cu voi toţi. Amin.” (BTF)

​Termenul tradus de Cornilescu prin „împărtășire” și în Biblia Traducerea Fidelă, prin „comuniune”, este „koinónia” în limba greacă originală și înseamnă (conform „Strong’s Concordance”): parteneriat, ajutor efectiv, comuniune, împărtășire, comuniune, părtășie spirituală, o părtășie în duh. Cu alte cuvinte, relația cu Duhul Sfânt este bilaterală, cu participarea Lui și a noastră. Este vorba despre o relație benevolă, care aduce bucurie de ambele părți și nu este nimic forțat, nici impus.

Este trist că înțelegerea greșită a „darului vorbirii în limbi” face pe mulți creștini să se teamă de botezul cu Duhul Sfânt. Este un dar minunat prin care nu ne adresăm oamenilor ci Lui Dumnezeu, așa cum spune Pavel:

1 Corinteni 14:2 „În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.”

Duhul Sfânt vorbește prin duhul nostru, folosind gura și laringele nostru, pentru rugăciunea perfectă, care sigur primește răspuns, pentru că este cu siguranță după voia Lui Dumnezeu. De câte ori suntem în situații grele sau cei dragi nouă au probleme grave și nu știm cum și ce să ne rugăm. Dar Duhul Sfânt este omniscient, El știe tot și prin rugăciunea în duh, condusă de Duhul Sfânt, știm că ne rugăm cel mai eficient.

1 Corinteni 14:4-5 „Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească”

După primirea botezului cu Duhul Sfânt, când începem să-L lăudăm pe Domnul, să-I mulțumim pentru bunătatea, dragostea, îndurarea și jertfa Lui și dorim tot mai mult să intrăm în prezența Lui, Duhul Sfânt ne va conduce în rugăciunea „în alte limbi”, prin care ne zidim sufletește. După o astfel de părtășie intimă cu Domnul Isus, prin Duhul Sfânt, vom avea mai multă dragoste pentru Domnul și pentru cei din jur și mai multă claritate în ce privește situația în care suntem sau pentru ce am venit înaintea Domnului. Duhul Sfânt ne învață, ne sfătuiește sau ne mângâie, în funcție de circumstanțele și de motivul pentru care căutăm părtășia cu El. Tot cu ajutorul Lui putem afla care este voia Tatălui Ceresc, pentru că ne va descoperi versetele biblice prin care aflăm ce trebuie să știm. Este esențial să studiem zilnic Cuvântul Lui Dumnezeu, rugându-L pe Duhul Sfânt să ni-l reveleze și să ne învețe cum să-l aplicăm în viețile noastre. Iar atunci când avem nevoie urgentă să luăm decizia corectă, tot Duhul Sfânt ne va aduce aminte versetele care arată voia Lui Dumnezeu cu privire la acel lucru sau situație.

Iuda 1:20 „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,”

Efeseni 6:10, 18 „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui… Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”

După ce am recitit versetele de mai sus, cred că ne este mult mai clar (dacă nu ne era deja), de ce au insistat Isus și apostolii atât de mult pe urgența primirii atât a botezului în apă cât și a celui cu Duhul Sfânt. Doar prin rugăciunea prin Duhul Sfânt ne putem întări și zidi sufletește.

Galateni 5:22-23 „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”

Când Duhul Sfânt vine să locuiască în creștin, acesta devenind templul Său, nu vine singur. Odată ce am primit Duhul Sfânt, am primit și cele nouă caracteristici ale „roadei” Sale, pe care El o produce în persoana în care locuiește. În natura firească, încă mai avem vechile trăsături de caracter, dar pe măsură ce învățăm să conlucrăm cu Duhul Sfânt, să comunicăm cu El, așa cum ne învață Scriptura, noile trăsături pe care le avem în duhul unit cu Duhul Sfânt, vor lua locul celor vechi și vom fi transformați, „din slavă în slavă”.

Isus îi botează cu Duhul Sfânt pe cei care doresc din toată inima să-L urmeze, să asculte de El și doresc să fie umpluți de Duhul Domnului. Nu toți creștinii au șansa de a avea în preajmă pe cineva care este deja umplut cu Duhul Sfânt și care să creadă că se poate ruga ca și altcineva să primească ceea ce ei au primit deja. Cunosc mulți creștini care au primit botezul prin propria lor rugăciune, sinceră și fierbinte, prin care Îl rugau pe Duhul Sfânt să-i umple și să-i „conducă în tot adevărul”.

Romani 14:17 „Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.”

Romani 15:13 „Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!”

Dumnezeu ne-a pregătit Cel mai minunat Ajutor, Sfătuitor și Mângâietor pe care ni l-am fi putut dori vreodată. Dumnezeu Duhul Sfânt dorește să locuiască în fiecare dintre noi și să fie alături de noi în orice situație. Fiind „gentleman-ul” perfect, nu trece peste voința noastră și nu umple pe nimeni care nu-L dorește și nu-I cere să vină. Odată ce a intrat în inimile noastre, ne transformă, ne face mai buni, mai iubitori, mai iertători, mai răbdători și mai flămânzi după Cristos. Nu pot să-I mulțumesc Domnului destul, pentru creștinii minunați, plini de Duhul Sfânt pe care i-a adus în viața mea și prin care am ajuns să doresc și să primesc minunea botezului, care mi-a revoluționat viața în cel mai bun sens. Rugăciunea mea este ca Duhul Sfânt să folosească acest articol, precum și pe cele corelate, ca să ajute cât mai multe persoane să dorească și să primească tot ce are Domnul mai bun pentru ei.

GRĂDINA INIMII